PITAGORA

Cezar Simion
Clasa a VI-a B
 Detalii biografice
• A trăit între 580 – 500 î.e.n.
• S-a născut în Samos
• A călătorit mult în Iudeea, Persia, Fenicia, Egipt, poposind deseori la Sparta și
în Creta.
• A studiat filosofia și matematica.
• Nu a lăsat nimic scris, ideile sale fiind transmise oral.
• Nu există fragmente identificate ca autentice, ceea ce îngreunează separarea
nucleului originar în raport cu contribuţiile discipolilor săi.
• Herodot l-a numit „Învățătorul Înțelepciunii”.
• În 531 î.e.n. a emigrat la Crotona, unde a fondat o comunitate religioasă şi
politică pe baza ideilor sale filosofice, datorită cărora cetatea a obţinut
supremaţia politică în regiune. Și-a atras astfel invidia celor din cetate și ea fost
obligat să se exileze în Metapont, unde a rămas până la moarte
 Sistemul de gândire – filosofia și matematica
• Pitagora este primul gânditor care a folosit termenul de filosofie ca denumire
pentru ştiinţa, înglobând cele mai diverse aspecte
• Pitagora a acordat un loc important matematicii – in opinia lui, matematica
permite accesul la divinitate.
• Este primul care a făcut din matematică o ştiinţă bazata pe demonstraţii
riguroase şi definiţii precise.
• A stabilit metoda demonstraţiei și calea raţionamentului deductiv - cel mai puternic
mijloc de generalizare a experienţei, pentru că transformă un număr de cazuri
individuale într-o teoremă.
• A descoperit numerele iraţionale, care nu pot fi exprimate printr-un număr întreg sau
fracţionar.
• A pus bazele aritmeticii (tabla înmulțirii) și ale geometriei (teorema care îi poartă
numele). Deși se pare că a fost cunoscută în India, Mesopotamia și China, teorema îi
este atribuită lui Pitagora deoarece el a făcut prima ei demonstrație generalizată (nu
bazată doar pe cazuri particulare).
 Teorema lui Pitagora

Este una dintre cele mai cunoscute teoreme din geometria

euclidiană.
Descrie relația care exista între cele trei laturi ale unui triunghi
dreptunghic:
- catete = laturile care formează unghiul drept (a, b)
- ipotenuză = latura opusă unghiului drept (c)

În orice triunghi dreptunghic, pătratul lungimii ipotenuzei este

egal cu suma pătratelor lungimilor catetelor
 Teorema lui Pitagora –
consecințe și utilizări
Tripletele pitagoreice
• Un triplet pitagoreic (sau numere pitagoreice) conține trei numere pozitive
întregi a, b și c, care reprezintă lungimile laturilor unui triunghi
dreptunghic și satisfac teorema lui Pitagora (a2 + b2 = c2)
• Un triplet pitagoreic primitiv este cel în care a, b și c sunt prime între ele (cel
mai mare divizor comun al lui a, b și c este 1).
Lista de triplete pitagoreice primitive cu valori mai mici decât 100
(3, 4, 5), (5, 12, 13), (7, 24, 25), (8, 15, 17), (9, 40, 41), (11, 60, 61), (12, 35, 37),
(13, 84, 85), (16, 63, 65), (20, 21, 29), (28, 45, 53), (33, 56, 65), (36, 77, 85), (39,
80, 89), (48, 55, 73), (65, 72, 97)
Teorema lui Pitagora – consecințe
și utilizări
Lungimile incomensurabile
• Segmentele ale căror lungimi sunt incomensurabile (adică mărimea lor nu este
un numar rațional) pot fi construite cu ajutorul riglei și al compasului
• Spirala lui Teodor din Cirene ilustrează felul în care se construiește un
segment a cărui lungime este rădăcina pătrată a oricărui număr întreg pozitiv,
prin raportare la alte două segmente.
- Fiecare triunghi are o latură (notată cu 1) care este aleasă ca unitate de măsură.
- În fiecare dintre triunghiurile dreptunghice, teorema lui Pitagora stabilește
lungimea ipotenuzei în raport cu unitatea.
- Astfel se pot construi segmente cu lungimea √2, √3, √5 .
Baza filosofiei pitagoreice – “Totul este număr”

• Numerele reprezintă esența lucrurilor

• Universul este un sistem ordonat și armonios de numere și raporturi numerice.
• Numărul constituie substanța tuturor lucrurilor, iar lucrurile sunt o imitație a
numerelor.
• Esența tuturor lucrurilor este unitatea (sau monada) - orice lucru este unu (este o
unitate). Din unitate se nasc numerele și, din ele, lucrurile. De aceea, unitatea
este numită „mama tuturor lucrurilor”.
• Proprietățile fundamentale ale numărului sunt paritatea și imparitatea, iar unitatea
le conține în sine pe amândouă. Ceea ce e impar este considerat limitat, finit, iar
ceea ce e par este considerat nelimitat, infinit.
• Numărul 10 este numărul perfect.