1 Martie

Mărțișor
 Ce este mărțișorul?

• Mărțișorul este un mic obiect de podoabă legat de un șnur

împletit dintr-un fir alb și unul roșu, care apare în tradiția
românilor și a popoarelor învecinate (în Bulgaria, Albania și în
Macedonia).

• Mărțișorul este considerat simbolul renașterii naturii odată cu

venirea primăverii. Astăzi, valoarea mărțișorului începe să fie
dată doar de creația artistică.
 Mărțișorul,
talisman al strămoșilor

• Originile sărbătorii mărțișorului nu sunt cunoscute exact. Specialiștii consideră că

originea sărbătorii este daco-tracică, însă ea prezintă și influențe romane.
• Atât la romani, cât și la geto-daci, anul începea la 1 Martie. Numele lunii martie,
cunoscută în popor drept mărțișor sau marț, provine de la numele zeului Marte.
• Strămoșii noștri, ofereau mărțișorul de Anul Nou (la 1 martie) împreună cu urări de bine,
sănătate, bucurii și dragoste.
• Mărțișorul era considerat un talisman care îi ferea de boli și de deochi, le aducea noroc
în dragoste și bunăstare, apărându-i de rele pe tot parcursul anului.

În județul Mehedinți, arheologii au descoperit la Schela Cladovei, amulete asemănătoare cu mărțișorul

datând de acum cca. 8 000 ani. Amuletele formate din pietricele vopsite în alb și roșu erau purtate la gât.
 Mărțișorul în viziunea lui George
Coșbuc

„ … scopul purtării lui este să-ți apropii soarele, purtându-i cu tine

chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ți-l faci binevoitor să-ți
dea ce-i stă în putere, mai întâi frumusețe ca a lui, apoi veselie și
sănătate, cinste, iubire și curăție de suflet... Țăranii pun copiilor
mărțișoare ca să fie curați ca argintul și să nu-i scuture frigurile, iar
fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele și cine nu le poartă are să
se ofilească."
George Coșbuc
 De ce este firul mărțișorului
alb-roșu?

• Mărțișorul autentic de altădată era doar șnurul alb-roșu care însoțește astăzi
mărțișoarele fără să aibă alte obiecte atașate.

Semnificații

• protejează de rele
• puritate și energie
• exprimă iubire
• pace
• reprezintă vara
• iarna
• aduce aminte de
anumite sacrificii
 Primele mărțișoare

• Primele obiecte atașate

șnurului bicolor au fost
monedele de aur și argint.

Photo courtesy © Constantin Brăiloiu Institute of Ethnography and Folklore, Romanian Academy, 2014
 Primele mărțișoare

•Următoarele mărțișoare aveau atașate mici bijuterii, de obicei din argint, și mult
mai târziu au apărut mărțișoarele din lemn, cânepă, ceramică și alte materiale.

Photo courtesy Adeleene(@flickr.com) - granted under creative commons licence - attribution

Photo courtesy băsesteanu(@flickr.com) - granted under creative commons licence – attribution
Tradiții și obiceiuri

Photo courtesy adna97(@flickr.com) - granted under creative commons licence - attribution

 Ancora
Simbolul credinței
 Potcoava
Simbolul norocului

Photo courtesy Bogdan Pustea (@flickr.com) - granted under creative commons licence - attribution
 Trifoiul
Simbolul norocului

Photo courtesy mavrodin_loredana (@flickr.com) - granted under creative commons licence - attribution
 Tradiții și obiceiuri
Moldova

• La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României și Moldovei, pomii sunt
împodobiți de mărțișoare. Se zice că dacă cineva își pune o dorință în timp ce atârnă
mărțișorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât.

Photo courtesy millie(@flickr.com) - granted under creative commons licence - attribution

 Tradiții și obiceiuri

• În localitățile transilvănene mărțișoarele sunt atârnate de uși, ferestre,

de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se pot
speria duhurile rele.
• În județul Bihor se crede că dacă oamenii se spală cu apa de ploaie
căzută pe 1 martie, vor deveni mai frumoși și mai sănătoși.
• În Banat fetele se spală cu zăpadă pentru ca să fie iubite. Tot aici, fetele
sunt cele care oferă mărțișoare băieților (in mod tradițional mărțișoarele
sunt făcute de ele însele).
• În Dobrogea mărțișoarele sunt purtate până la sosirea cocorilor, apoi
aruncate în aer pentru ca fericirea să fie mare și înaripată.
 Mituri și legende
Baba Dochia și Dragobetele

Se spune că a fost odată, o femeie căreia i se zicea Baba Dochia. Aceasta avea la rândul ei un băiat
frumos – Dragobete, care era mândria ei. Însă într-o zi, Dragobete s-a îndrăgostit până peste cap de o fată frumoasă și
tânără ca primăvara. Această tânăra frumoasă, urma să devină soția lui Dragobete, însă fără acordul Dochiei.
Baba Dochia pentru a se răzbuna și pentru a-și necăji nora, îi dă într-o zi rece de iarnă un ghem de lână
neagră și îi spune următoarele: „Du-te la pârâu și spală acest ghem,. Să te întorci acasă abia când acesta devine alb și
curat!”. Fata fără să știe nimic pleacă și în curând se află la pârâu. După mai multe ore tânăra încă încerca din răsputeri să
albească ghemul. Chiar dacă avea degetele de la mâini șiroind de sânge și era înghețată de frig, aceasta nu putea să plece
acasă până nu-și îndeplinea sarcina.
Impresionat de durerea fetei, Domnul Iisus Hristos i-a apărut în cale și i-a dat o floare roșie, spunându-i să spele lâna cu
ea. Mulțumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna şi a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită aceasta a
plecat spre casă, dar soacra sa, auzind povestea fetei, a acuzat-o că acela ce i-a dat floarea nu era un simplu prieten – fata
l-a numit Mărțișor pe acesta, nerecunoscându-l pe Iisus Hristos.
După aceasta întâmplare, Dochia a pornit împreună cu turma sa spre munte, fiind convinsă că primăvara
venise deja, altfel de unde ar fi putut Mărțișor să aibă floarea? Pe parcursul călătoriei sale și-a scos, rând pe rând, cele
doisprezece cojoace pe care le purta, până a rămas fără niciunul. Dar vremea s-a schimbat. Pe cât de frumos fusese la
începutul zilei, pe atât de urât se făcuse acum. Ningea și totul începuse să înghețe. Dochia a înghețat împreună cu oile
sale, transformându-se, conform legendei, în stană de piatră.
 Mituri și legende
Voinicul care a eliberat Soarele

Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă, dar un zmeu a furat-o

și a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și de
veselie și lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr
curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată, a căutat palatul un an
încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura și a
eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer și iarăși a luminat întregul pământ, dar tânărul
luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs
pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au
răsărit ghiocei, vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului
curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie. Culoarea roșie simbolizează dragostea
către frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a
primăverii.
 Mituri și legende
Lupta primăverii cu iarna

În prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și

a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare
un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute și a început a da la o parte zăpada. Iarna,
văzând aceasta, s-a înfuriat și a chemat vântul și gerul să distrugă floarea,
scrie public.asu.edu. Ghiocelul a înghețat imediat. Primăvara a acoperit apoi
ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din
deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a
făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile
mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă.