Bustul generalului Carol Davila

• Bustul generalului Carol Davila este o sculptură în bronz realizată de Constantin Brâncuși,
singurul monument de for public al sculptorului amplasat în București, dezvelit la 30 septembrie
1912. Comanda lucrării a fost dată de Spitalul Militar „Regina Elisabeta” prin intermediul lui
Dimitrie Gerota. Artistul a realizat bustul din ghips în primăvara anului 1903 și din cauză că cei
care au comandat-o nu au fost mulțumiți de ea, au tergiversat plata și ca urmare Brâncuși a părăsit
România îndreptându-se spre Paris. Turnarea bustului în bronz s-a petrecut în anul 1912 la
turnătoriile artistice ale lui V. V. Rășcanu, care a folosit ghipsul original parțial degradat de trecerea
timpului. Pare că reparațiile modelului de ghips au fost făcute de Frederic Storck, cel care era
asociat cu Rășcanu încă din anul 1905. În anul 1930, la aceleași turnătorii, a fost realizată o copie
care stă astăzi în curtea Spitalului Militar. Brâncuși a revenit în România în anul 1938 și a fost
nemulțumit de felul cum a fost turnat bustul. Ghipsul original s-a distrus, singurele trei fotografii
originale, din poziții diferite, au fost făcute în anul 1903 și ele se află astăzi păstrate la Muzeul
Național de Artă Modernă (Musée national d'art moderne) de la Paris.
• În urma expoziției care a avut loc la Ateneul Român din București în perioada
decembrie 1902 - iunie 1903 la care Constantin Brâncuși a înregistrat un succes
răsunător cu lucrarea Ecorșeul, de altfel aceasta reprezentând în opera sa prima
sculptură a lui care a fost prezentată publicului din România într-o expoziție din
București, Dimitrie Gerota i-a facilitat o comandă pentru realizarea unui bust al
generalului Carol Davila, acesta urmând a fi ridicat în curtea Spitalului Militar.[2] La
Musee national d'art moderne de la Paris există trei fotografii ale bustului din ghis
realizat de Brâncuși.[3] Bustul original din ghips a fost distrus. Acestea au fost lipite pe
un carton pe care există un text facsimil scris de artist prin care acesta precizează că
lucrarea a fost executată ca urmare a comenzii date de Spitalul militar „Regina
Elisabeta”. Informația este confirmată și de legenda acelorași fotografii care au fost
publicate în ziarul Adevărul în anul 1903, precum și de Christian Zervos în
monografia sa[4] din anul 1937.[3] Comanda ar fi fost dată în perioada stagiului militar
al artistului din perioada 1902-1903.[5]
 P O A RTA S Ă R U T U L U I
1937-1938

Inceputurile lucrii • În iunie 1937 sosesc de la Banpotoc blocuri brute de travertin. În

îndrumarea directă a lui Brâncuși, care a lucrat cot la cot cu
muncitorii pietrari de la Deva, conduși de șeful lor Meyer, se taie
la dimensiunile blocurilor stâlpilor și placajele de travertin ale
lintoului. Până la 31 iulie 1937 pietrarii au lucrat sub ordinele lui
Brâncuși. De la 1 august 1937 pietrarii au lucrat ghidându-se
după planurile lui Brâncuși amplasând Poarta pe actualul loc.
Lucrările s-au prelungit până la sfârșitul lunii octombrie 1937.
Când a sosit Brâncuși la Târgu-JIU, la începutul lunii noiembrie
1937, Poarta Sărutului, în stare brută, era complet gata. De la
începutul lui iunie 1938 și până după mijlocul lui iulie 1938,
Brâncuși, ajutat de Ion Alexandrescu, sculptează și termină
Poarta Sărutului.
• În primele trei săptămâni au mai lucrat împreună cu Ion
Alexandrescu alți doi pietrari din București, Gh. Lidiris și Ștefan
Pruger, care însă au părăsit curând șantierul Porții, fiind angajați
în altă parte. În ceea ce privește amplasarea Porții, se prevăzuse,
inițial, ca ea să coimcidă cu intrarea în grădina publică. Dar lui
Brâncuși nu i-a convenit acel loc, el alegând amplasamentul pe
care se găsește în prezent Poarta – comunicare Ion Alexandrescu.
Care este semnificatua acesteia?
• Imaginea prezintă Poarta Sărutului ca o sculptură în piatră, asemănătoare unui
arc de triumf.
Monumentul este compus din doi stâlpi drepthughiulari, reprezentați prin
textură cu cercuri mici și un zid masiv deasupra lor.
Pe ce doi stâlpi este sculptat simbolul sărutului în viziunea lui Brâncuși, și
anume, două jumâtăți de cerc unite pe verticală și redate pline în relief.
Aceste simboluri sunt mărginite de câte o centură circulară evidențiată prin
textură punctată și aglomerată.
• Date istorice
• Parte a tripticului monumental de la Târgu-Jiu, împreună cu Masa Tăcerii și
Coloana Infinitului, Poarta Sărutului este una dintre cele mai faimoase
sculpturi în piatră ale lui Constantin Brâncuși. Ansamblul a fost ridicat în
semn de omagiu pentru eroii gorjeni ce și-au pierdut viața pe front în Primul
Război Mondial Bibliografie 1.
Inaugurată la 27 octombrie 1938, sculptura are dimensiunile de 6,45 m lățime,
5,13 m înălțime și 1,69 m grosime, fiind construită din piatră de Banpotoc
• Bibliografie 2. Opera avea ca sursă de inspirație o altă sculptură a lui
Brâncuși. Este vorba despre sculptura ”Sărutul”, care a fost realizată în 1907.
În 1910, lucrarea a fost folosită ca monument funerar în cimitirul
Montparnasse
• Bibliografie 3.
Simbolistica operei este una aparte și totodată, paradoxal. Sărutul reprezintă
iubirea, iar iubirea reprezintă viața. În acest caz, lucrurile stau diferit. Poarta
Sărutului în sine simbolizează trecerea spre o altă viață. Criticul de artă Ionel
Jianu avea să o interpreteze drept ”credința în triumful dragostei asupra
morții”