„NOI CREDEM ȘI DECLARĂM CĂ FIECARE COPIL ARE

DREPTUL FUNDAMENTAL LA EDUCAȚIE ȘI FIECĂRUI COPIL

TREBUIE SĂ I SE OFERE ȘANSA DE A AJUNGE LA UN ANUMIT
NIVEL ȘI A SE PUTEA PĂSTRA LA UN NIVEL ACCEPTABIL DE
ÎNVĂȚARE(...). SISTEMELE EDUCAȚIONALE AR TREBUI
PROIECTATE ȘI PROGRAMELE EDUCAȚIONALE
IMPLEMENTATE ÎN AȘA FEL ÎNCÂT SĂ ȚINĂ SEAMA DE
MAREA DIVERSITATE A COPIILOR.”
(DECLARAȚIA DE LA SALAMANCA, 1994)

ELABORAT :
PASCARI VICTORIA,
GRUP. NR.3
COORDONAT: ROTARU MARIA,
DR. ,CONF.UNIVERSITAR
Un copil are dificultăți de învățare dacă:
 Există o diferență semnificativă între capacitățile sale și performanța școlară
atinsă;
 Progresul realizat de el în procesul de învățare este minim sau zero, pe o
perioadă mai mare de timp;
 Are o dizabilitate/incapacitate care-l împiedică să utilizeze facilitățile
educaționale care sunt puse la dispoziția copiilor de aceeași vârstă cu el;
 Lucrează în plan școlar la un nivel inferior copiilor de aceași vârstă;
 are dificultăți persistente în învățarea citit-scrisului și a calculului matematic;
 Are dificultăți emoționale și de comportament care împedică frecvent și la un
nivel considerabil procesul de învățare a copilului sau chiar a întregi clase;
 Are deficiențe senzoriale și psihice care necesită un echipament sau servicii
specializate suplimentare;
 Are dificultăți continue de comunicare și interacțiune care-l împiedică în
dezvoltarea unor relații sociale echilibrate și formează obstacole în procesul
învățării.
CARE SUNT IMPLICAȚIILE PENTRU PROCESUL DE
ÎNVĂȚARE

Dificultatea de a asculta și/sau a-și aminti instrucțiunile,

Dificultatea de a realiza ce anume ce anume li se cere și ce strategii să aplice;
Dificultatea de a se ocupa de aspectele relevante ale unei sarcini;
Memorie slabă în ceea ce privește cunoștințele și abilitățle recent dobândite
Lipsă de organizare- cărți, creioane, rigle;
Concentrare limitată;
Lipsă de încredere ăn abordarea unor sarcini,
Nevoia de asigurări frecvente ;
Încetineală în a finaliza sarcinile;
În fiecare clasă există posibilitatea să întâlnim elev cu dficultăț de învățare.
Activitatea didactică obișnuită , de rutnă, nu este suficientă când un elev are
difcultăți de învățare. Se simte nevoia unui sprjin care e firesc să vină, în
primul rând, de la profesorul clasei.
 În organizarea procesului educațional, cadrul didactic intervine cu o serie de strategii
care susțin și facilitează învățarea elevului cu CES pentru a depăși /diminua dificultățile
cu care acesta se confruntă. Cum o poate face cadrul didactic?

 Individualizând procesul educațional;

 Cunoscând particularitălie de vârstă generale și cele individuale;
 Selctând și combinând adecvat strategiile didactice;
 Adaptând modalitățile și metodele de lucru la stilul de învățare ș potențialul elevulu în
vedrerea satisfacerii necesităților individuale;
 Ajustând conțnuturile, obiectivele(după necesitate);
 Încurajând voluntariatul (colegi, frați, surori, părinți, specialiști, asistenți, etc.);
 Adaptând ritmul de predare ș volumul materiei;
 Încurajând interacțiunile și comunicarea;
 Elaborând și utilizând materie ajutătoare (suporturi didactice-fișe, imagini, postere,
algoritmuri, pași; echipamente speciale- șirifturi mari, rigle cu numere mari sau în relief
etc.)
 Utilizând mijloace de comunicare (casetofon, televizor, imagin, simboluri,
cuvinte);
 Minimalizând regimul de activitate (după necesitate) sau excluderea din
program a unor discipline cu înlocuirea acestora cu divesre activități de
reabilitare speciale;
 Apelând la recompense stimulatorii la înregistrearea succesului/progresului;
 Încurajând comportamentul pozitiv;
 Elaborând planuri educaționale indviduale (PEI-uri);
 Folosind, preponderent, metodele activ-participative care stimulează interesul
pentru cunoațtere, dezvoltă învățarea prin cooperare și sprjnul reciproc.
 STRATEGII ȘI INTERVENȚII UTILE DIN PARTEA
CADRULUI DIDACTIC DE SPRIJIN

 Stimularea încrederii în  Folosirea frecventă a sistemului

sine și a motivației pentru
învățare;
 Încurajarea
INDEPENDENȚEI,
creșterea autonomiei
personale;
 Încurajarea eforturilor;
 Srijin, încurajare și
apreciere pozitivă în
realizarea sarcinilor școlare
fără a crea dependență
de recompense, laude,
încurajări, întărirea pozitivă,
astfel încât să fie încurajat și
evidențiat cel MAI MIC
PROGRES;
 Crearea unui climat AFECTIV-
POZITIV
 Folosirea învățării afective;
 Sarcini împărțite în etape MAI
MICI realizabile;
 Centrarea învățării pe activitatea
practică.
 CONCLUZII

O dificultate de Un copil grație Oricare ar fi tipul de

învățare depistării precoce și a dificultăți
manifestată la unei evaluări potrivite, întâmpinate, copilul
corecte, poate care este depistat
vârstele
învăța să se adapteze și precoce are șanse
mici/școlare poate să reușească, prin
persista nedepistată mai mari în a le
dobândirea autonomei
și tratată până la și obținerea de succese
putea ameliora
vârste adulte. în plan școlar și social. manifestarea și
efectele.