Ai văzut, probabil, sau chiar te-ai

jucat cu magneţi. I-ai întâlnit la

diferite piese de mobilier (pentru
a menţine uşile închise), în
construcţia motoraşelor electrice,
în componenţa busolelor etc.
Magnetul atrage numai corpurile care conţin
fier.

Proprietatea unor roci

de a atrage fierul este
cunoscută încă din
antichitate. Denumirea
de magnet provine de
la numele localităţii
Magnesia (Asia Mică)
unde a fost descoperit
minereul ce conţine
oxizi naturali de fier
numit magnetită.
 După modul de obţinere :
magneţi naturali
(aflaţi în natură sub
formă de roci -
magnetită) ;
•magneţi artificiali (confecţionaţi din fier,
oţel sau materiale speciale magnetizate)
 După formă :
Magneţi “U”(potcoavă)

Magnet disc

Magneţi bară

Ac magnetic
După intervalul de timp cât îşi păstrează
proprietatea de a atrage alte corpuri care
conţin fier :

permanenţi (corpurile din oţel se magnetizează

permanent) ;

temporari (corpurile din fier se magnetizează

temporar)
Orice magnet are
două regiuni, situate
la extremităţile sale,
în care proprietăţile
magnetice se
manifestă cel mai
puternic numite poli
magnetici :
polul nord (N) - este
polul magnetului care
se orientează spre
polul nord geografic al
Pământului ;

polul sud (S) - este

polul magnetului care
se orientează spre
polul sud geografic al
Pământului .
Polii magnetici nu se pot separa. Orice
magnet este alcătuit dintr-un număr
foarte mare de magneţi mici aşezaţi
cap la cap şi orientaţi în acelaşi sens.
 MAGNETIZARE
Un corp care conţine
fier, prin contact sau
frecare cu un magnet
capătă proprietăţi
magnetice, adică se
magnetizează.
Magnetizarea unui
corp este rezultatul
unei interacţiuni.
 DEMAGNETIZARE

Prin încălzire magneţii

îşi pierd proprietăţile
magnetice.
Doi magneţi apropiaţi unul de altul cu polii de nume
diferite se atrag.

•Doi magneţi apropiaţi unul de altul cu polii de acelaşi

nume se resping .
Câmpul magnetic
al unui magnet
este regiunea din
spaţiu, din jurul
magnetului, în care
se manifestă
interacţiuni
magnetice.
Câmpul magnetic poate fi descris cu ajutorul
liniilor de câmp magnetic, care pot fi
vizualizate cu ajutorul piliturii de fier.
Polii magnetului indică, aproximativ, polii
geografici ai Pământului.
Stratul nucleului intern situat cel mai
central în interiorul Pământului
întinzându-se în adâncime între 5100
şi 6371 km. Nucleul Pămâtului este
constituit dintr-un amestec solid de
fier şi nichel. Presiunea din acest
strat atinge milioane de bari şi
temperaturi între 4000 şi 5000 °C,
temperaturi asemănătoare din petele
solare.
Stratul nucleului extern fiind situat între
adâncimile de 2900 şi 5100 km, se
află într-o starea de agregare fluidă
constituit dintr-o topitură de fier şi
nichel care probabil conţine urme de
sulf şi oxigen, aici fiind temperaturi de Nucleul Terrei este pătura cea mai
cca. 2900 °C. Această topitură profundă a planetei noastre.
metalică fiind un bun conductor
electric, sub acţiunea de rotaţie a
Pământului ar fi răspunzătoare de
magnetismul terestru.
Pământul poate fi
considerat un
magnet imens,
spaţiul din jurul
lui în care se
constată
existenţa
proprietăţilor
magnetice se
numeşte câmp
magnetic
terestru.
•Polul N magnetic al Pământului se află în vecinătatea polului sud geografic (în
sudul Australiei, la latitudine sudică şi longitudine vestică), iar polul S magnetic
se află în vecinătatea polului nord geografic (în Alaska, la latitudine nordică şi
longitudine vestică).
Acţiunea exercitată de
către Pământ asupra
unui magnet este
folosită în practică
pentru orientarea în
teren (sau pe mări sau
oceane) cu ajutorul
•Acul magnetic al unei
busolei. Componenta busole se orientează pe
principală a unei direcţia N – S a Pământului.
Interacţiunea acului busolei
busole este un ac cu Pământul se face de la
magnetic (un magnet distanţă prin intermediul
câmpului magnetic. Busola a
mic, care se poate roti fost folosită de chinezi încă
liber în jurul unei axe din secolul IV î. Hr. şi
redescoperită de arabi în
verticale). secolul al XIII- lea.
 Realizator: prof. Maria Becciu
Școala Nr. 141 “I.I.C. Brătianu”
București
2009