Lhasa

-orasul ce se afla pe acoperisul lumii-

 Lhasa-informatii
generale

Lhasa (ce se traduce prin „Pământul

Zeilor”), capitala regiunii autonome Tibet,
este situată la o înălţime de peste 3.600 de
metri deasupra nivelului mării, în valea
râului Kyi Chu. Oraşul, întemeiat în secolul
VII de că­tre fondatorul primului stat tibetan,
reprezintă punctul principal în traseul unei
călătorii în Tibet. Vreme de se­cole, a fost un
important loc de pelerinaj, dar şi centrul
politic şi spiritual al regiunii, fiind
considerat de tibetani "orasul sfant".
 Palatul Potala-principala atractie turistica din Lhasa
Importanţa oraşului Lhasa a cres­cut simţitor, când a devenit sediul tuturor conducătorilor spi­rituali Dalai Lama, a căror
reşedinţă (Palatul Potala, aflat la peste 100 de metri deasupra oraşului), este considerată azi una dintre cele mai minunate
realizări ale arhitecturii tibetane.

Se spune că numele palatului a fost preluat de la dealul sfânt din sudul Indiei, care în sanscrită însemna „clemenţa lui
Buddha”. Legenda ne povesteşte că în secolul VII regele tibetan Songtsän Gampo a decis să ridice un palat impunător, ca să o
cinstească pe soţiei sa (prinţesa chineză Wen Cheng), şi totodată să încheie cu succes o perioadă lungă şi anevoioasă, plină de
greutăţi şi renunţări. Au fost angajaţi mii de muncitori, meşteşugari şi artizani. Din nefericire, construcţia realizată atunci nu a
rezista până în timpurile noastre, fiind distrusă de către cotropitorii chinezi.

În secolul al XVII lea, oraşul Lhasa a devenit capitala tuturor Dalai Lama. După ce şi-a întărit puterea în stat şi a decretat
aşa numita „Regalitate Divină”, cel de-al cincilea Dalai Lama, a pus piatra de temelie a palatului ce poate fi admirat astăzi, în
anul 1645. Lucrările au durat până în 1694, iar în final a fost înălţată o clădire grandioasă, pe 13 nivele, cu peste 1.000 de
încăperi şi săli de întruniri, mii de sanctuare şi sute de mii de statuete. Palatul este împărţit în două părţi distincte – Palatul
Alb (partea exterioară, cu un pronunţat caracter laic, în care se află încăperile particulare ale lui Dalai Lama) şi Palatul Roşu
(partea interioară, care reprezintă centrul religios al Tibetului, unde pot fi văzute Peştera Dharma şi Capela Sfinţilor)

Palatul Potala a fost transformat în muzeu (după anexarea armată a Tibetului efectuată de China) şi se află începând cu
anul 1994 pe Lista Patrimoni­ului Mondial UNESCO.
Cât despre restul arhitecturii şi ansamblurile
urbane din Lhasa, acestea formează un
mozaic aparte, compus dintr-un amestec de
manifestări artistice chineze şi tradiţii
tibetane. În ciuda vremurilor şi a timpului,
latura tradiţională a oraşului, a reuşit totuşi
să se menţină şi să ofere turiştilor o
adevărată încântare: stră­duţe înguste pavate
cu dale de piatră, case din piatră (cu uşi şi
ferestre viu colorate), localnici cu morişti de
rugăciuni (pe care le învârt în mână), precum
şi numeroşi comercianţi care îşi laudă marfa.