Thailanda[5][6] (în thailandeză ประเทศไทย), oficial Regatul Thailandei (în thailandeză ราชอาณาจักร

ไทย ; în limba română este întâlnită și forma lejeră „Tailanda” [7][8][9][10][11]), în trecut cunoscută
ca Siam (în thailandeză สยาม), este o țară în Asia de sud-est, învecinată cu Laos și Cambodgia la
est, Golful Thailandei și Malaezia la sud, și cu Marea Andaman și Myanmar la vest. Capitala statului
este orașul Bangkok.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Cuvântul Thai (ไทย) înseamnă „liber” în limba thailandeză. Este, de asemenea, numele poporului
thailandez.
Thailanda mai este cunoscută și ca Siam, care a fost denumirea oficială a țării până în 23
iunie 1939, dată la care a fost schimbată în „Thailanda”. În 1945 i s-a dat din nou denumirea de
Siam, dar la 11 mai 1949 a revenit la denumirea de Thailanda. Unii locuitori, în special
minoritatea chineză, continuă să folosească denumirea de Siam.

Istoria[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Istoria Thailandei.
Originea Thailandei este legată în mod tradițional de scurta existență a regatului fondat în 1238,
după care, mai marele regat a luat ființă la mijlocul secolului al XIV-lea. Cultura thailandeză a fost
influențată, în cea mai mare parte, de China și India. Contactul cu diversele puteri europene a
început în secolul al XVI-lea dar, în ciuda presiunii continue, Thailanda este singura țară din sud-
estul Asiei care nu a fost niciodată ocupată de vreo putere europeană, totuși influența vestului,
inclusiv amenințarea cu forța, a condus la multe reforme în secolul al XIX-lea și concesii majore
intereselor mercantile britanice (de aceea mulți istorici includ Thailanda în „Imperiul Britanic
neoficial”).
Revoluția din 1932, în mare măsură fără vărsare de sânge, a condus la o monarhie constituțională.
Cunoscută la început ca Siam, țara și-a schimbat denumirea prima dată în Thailanda în 1939, și
definitiv în 1949, după reîntoarcerea la vechiul nume după al Doilea Război Mondial. În timpul
conflictului, Thailanda a fost într-o alianță dezavantajoasă cu Japonia; trăgând învățăminte din
această experiență a istoriei, Thailanda a devenit un aliat al SUA. Au urmat apoi o serie de lovituri
de stat, dar țara a progresat către democrație începând cu anii 1980.
Calendarul oficial în Thailanda se bazează pe Era budistă, care este cu 543 de ani înaintea
calendarului vestic. De exemplu, anul 2000 al erei creștine, este același cu anul 2543 din calendarul
erei budiste.
Pe 26 decembrie 2004, țărmul vestic al Thailandei a fost devastată de un val tsunami de 10 metri
înălțime, ce a urmat cutremurului din Oceanul Indian. Valul de tsunami a provocat peste 5.000 de
victime în Thailanda, jumătate dintre acestea fiind turiști.

Politica[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Politica Thailandei.

Regele Rama al IX-lea și nevasta lui, regina Sirikit

Constituția prevede pentru rege puteri directe scăzute, însă este protectorul budismului thailandez și
un simbol al identității și unității naționale. Fostul rege, Rama al IX-lea, se bucura de mare respect
popular și autoritate morală, care era ocazional folosită în rezolvarea crizelor politice. Șeful
guvernului este primul ministru, care este numit de rege dintre membrii camerei inferioare a
parlamentului, de obicei liderul partidului care poate organiza o coaliție guvernamentală majoritară.

Clădirea Parlamentului
Parlamentul bicameral thailandez este Adunarea Națională sau Rathasapha – รัฐสภา, care este
formată din Camera Reprezentanților (Sapha Phuthaen Ratsadon - สภาผู้แทนราษฎร) cu 500 de
locuri și Senatul (Wuthisapha - วุฒิสภา) cu 200 de locuri. Membrii ambelor camere sunt aleși prin vot
popular. Membrii Camerei Reprezentanților sunt aleși pe o perioadă de 4 ani, în timp ce senatorii
pentru 6 ani. Organul suprem judiciar este Curtea Supremă sau Sandika - ศาลฎีกา, ale cărei ședințe
de judecată sunt stabilite de rege. Thailanda este membru activ al Asociației națiunilor din Asia de
sud-est (ASEAN).

Religia[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Religia Thailandei.
Cu 95% din populație împărtășind credința budistă, Thailanda este țara în care această religie are
cea mai mare densitate demografică. Budismul thailandez este theravadin, dar integrează și
elemente regionale folclorice, cum ar fi venerarea strămoșilor.

Sculpturi ale lui Buddha din Bangkok.

În ce privește personificarea lui Buddha, thailandezii au creat un tip uman deosebit, care este
considerat una dintre cele mai sugestive expresii ale artei asiatice. În ce privește ornamentele,
acestea au copiat caracterul luxuriant al vegetației tropicale. Contrar altor popoare budiste care au
utilizat sculptura pentru a reprezenta legende ori mituri, ei au folosit această artă numai pentru a-l
personifica pe Buddha și pentru împodobirea monumentelor religioase.
În plus, în Thailanda reprezentarea Iluminatului este unică: prezentat adesea în starea de meditație
profundă, cu fața senină, familiară, cu un nimb, cu urechi alungite în jos sau mărite, cu o urna (un
semn pe frunte reprezentând al treilea ochi al viziunii spirituale) și cu ushinsha, o protuberanță
cranială reprezentând cunoașterea.
 Călugărul se plimbă dimineața în fața complexului "Wat Phra
Kaew".
Lacașele de cult se numesc wat. Pentru a înțelege importanța wat-ului și influența budismului în
gândirea thailandeză este necesară înțelegerea caracterului multifuncțional al mănăstirilor și cât de
folositoare le sunt oamenilor de rând. Familiile din zonele rurale se simt în nesiguranță la gândul de
a-și ține bunurile de valoare în casă, prin urmare, îl roagă pe stareț să le depoziteze la mănăstire.
Wat-ul depozitează documente și artefacte cu semnificație istorică, precum și numeroase
reprezentări a lui Buddha, folosite pentru venerarea publică sau ca obiecte de meditație.
Călătorii pot fi găzduiți peste noapte la mănăstiri, mai ales când vin la diverse festivaluri; copiii trimiși
la școală la Bangkok le pot folosi pe post de cămine, dat fiind că părinții lor fac tot felul de donatii.
Băieții îi ajută pe călugări la treburile zilnice și se inițiază în tainele religiei budiste. Funcțiile statului
(alegeri, recrutări) se exercită în cadrul mănăstirilor, iar unele servesc drept clinici.

Novice budist meditând

Se prezumă fără dovezi concrete că budismul a pătruns pentru prima oară în această zonă în
secolul al III-lea î.Hr. mulțumită misionarilor regelui Asoka. Arhitectura religioasă se caracterizează
prin stupe înalte poleite cu aur. Ca în majoritatea țărilor theravadine, budismul în Thailanda este
reprezentat de autoritatea călugărilor, care până în a doua jumătate a secoului al XX-lea, își
începeau vocația la opt ani slujind la un templu ca dek wat ("copil de templu"). Principalul motiv
pentru a deveni un dek wat este de a acumula o educație de bază prin citirea, scrierea și
memorarea textelor sacre cântate în diferite ritualuri. De aceea templele rurale (wat) au servit ca o
structură de bază în instruirea elementară a populației. Astăzi ele cedează teritoriu aparatului
educațional condus de guvern deși încă își exercită dominația cu pregnanță în unele zone. În
decursul istoriei thailandeze educația, considerată elementul cheie al siguranței și dezvoltării
naționale, s-a aflat exclusiv în mâinile călugărilor budiști. Mănăstirile budiste (numite wat) au înființat
școli pe domeniile lor, iar călugării, pe lângă îndatoririle lor religioase, predau tinerilor localnici cititul,
scrisul, aritmetica, precum și alte materii. În prezent există peste 30 000 temple, majoritatea cu
propria lor școlă, răspândite pe întreg teritoriul regatului.
În Thailanda modernă școlile sunt de stat, de templu sau private. Școlile private sunt de trei feluri:
thailandeze - cu predare exclusiv în limba thailandeză, bilingve - cu predare în limbile thailandeză și
engleză și internaționale - cu predare în limba engleză. Majoritatea școlilor private angajează
profesori străini pentru a preda limbi străine, cum ar fi engleza, chineza, japoneza și franceza.