Thailanda

țară din Asia

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare
deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
Thailanda
Tailanda
ราชอาณาจักรไทย
Racha-anachakra Thai
Regatul Tailandei

Drapelul Tailandei Stema Tailandei[*]

Deviză: 
(neoficial) ชาติ ศาสนา พระมหากษั ตริย ์
Chat, Satsana, Phra Maha Kasat
"Națiunea, Religia, Regele"
Imn: Phleng Chat

0:45

Geografie
Suprafață  
 - totală 513.120 km² (locul 49)
Apă (%) 0,4%
 Cel mai înalt punct Doi Inthanon[*] (2.565 m)
Cel mai jos punct Golful Thailandei (0 m)
Cel mai mare oraș Bangkok
Laos
Cambodgia
Malaezia
Vecini
Myanmar
Khmer Republic[*]
Kedah[*]
Fus orar UTC+7
Populație
Densitate 121 loc/km²
 - Estimare  66.404.688
 - Estimare 2017 66.188.503
Limbi oficiale Tailandeză
Etnonim Tailandezi
Guvernare
Sistem politic unitar parlamentar monarhie constituțională
Rege Vajiralongkorn
Prim ministru Prayut Chan-o-cha
Legislativ Adunarea Națională Legislativă a Thailandei(d)
Capitala Bangkok
Istorie
Independență
Economie
PIB (PPC)  
 - Total 388,7 mld. USD
 - Pe cap de locuitor 6.400 USD
PIB (nominal)  
IDU 0,8
Monedă Baht (THB)
Coduri și identificatori
Cod CIO THA
Cod mobil 520
Prefix telefonic +66
ISO 3166-2 TH
Domeniu Internet .th
Prezență online
site web oficial
hasthtag
Modifică date / text 
Thailanda[3][4] (în thailandeză ประเทศไทย), oficial Regatul Thailandei (în thailandeză ราช
อาณาจักรไทย), (în limba română este întâlnită și forma „Tailanda”[5][6][7][8][9]), în trecut
cunoscută ca Siam (în thailandeză สยาม), este o țară în Asia de sud-est, învecinată cu Laos și
Cambodgia la est, Golful Tailandei și Malaezia la sud, și cu Marea Andaman și Myanmar la vest.
Capitala statului este orașul Bangkok.

Etimologie
Cuvântul Tai (ไทย) înseamnă „liber” în limba tailandeză. Este de asemenea numele poporului
tailandez.

Tailanda mai este cunoscută și ca Siam, care a fost denumirea oficială a țării până în 23 iunie
1939, dată la care a fost schimbată în Tailanda. În 1945 i s-a dat din nou denumirea de Siam, dar
la 11 mai 1949 a revenit la denumirea de Tailanda. Unii locuitori, în special minoritatea chineză,
continuă să folosească denumirea de Siam.

Istoria
Articol principal: Istoria Thailandei.

Originea Tailandei este legată în mod tradițional de scurta existență a regatului fondat în 1238,
după care, mai marele regat a luat ființă la mijlocul secolului al XIV-lea. Cultura tailandeză a
fost influențată, în cea mai mare parte, de China și India. Contactul cu diversele puteri europene
a început în secolul al XVI-lea dar, în ciuda presiunii continue, Tailanda este singura țară din
sud-estul Asiei care nu a fost niciodată ocupată de vreo putere europeană, totuși influența
vestului, inclusiv amenințarea cu forța, a condus la multe reforme în secolul al XIX-lea și
concesii majore intereselor mercantile britanice (de aceea mulți istorici includ Tailanda în
„Imperiul Britanic neoficial”).

Revoluția din 1932, în mare măsură fără vărsare de sânge, a condus la o monarhie
constituțională. Cunoscută la început ca Siam, țara și-a schimbat denumirea prima dată în
Tailanda în 1939, și definitiv în 1949, după reîntoarcerea la vechiul nume după al Doilea Război
Mondial. În timpul conflictului, Tailanda a fost într-o alianță dezavantajoasă cu Japonia; trăgând
învățăminte din această experiență a istoriei, Tailanda a devenit un aliat al SUA. Au urmat apoi o
serie de lovituri de stat, dar țara a progresat către democrație începând cu anii 1980.

Calendarul oficial în Tailanda se bazează pe Era budistă, care este cu 543 de ani înaintea
calendarului vestic. De exemplu, anul 2000 al erei creștine, este același cu anul 2543 din
calendarul erei budiste.

Pe 26 decembrie 2004, coasta vestică a Tailandei a fost devastată de un val tsunami de 10 metri
înălțime, ce a urmat cutremurului din Oceanul Indian. Valul tsunami a provocat peste 5.000 de
victime în Tailanda, jumătate dintre acestea fiind turiști.

Politica
Articol principal: Politica Thailandei.

Bhumibol Adulyadej, se bucură de un mare respect popular și autoritate morală, care este
ocazional folosită în rezolvarea crizelor politice.

Constituția prevede pentru rege puteri directe scăzute, însă este protectorul budismului tailandez
și un simbol al identității și unității naționale. Fostul rege, Bhumibol Adulyadej, se bucura de un
mare respect popular și autoritate morală, care era ocazional folosită în rezolvarea crizelor
politice. Șeful guvernului este primul ministru, care este numit de rege dintre membrii camerei
inferioare a parlamentului, de obicei liderul partidului care poate organiza o coaliție
guvernamentală majoritară.

clădirea Parlamentului

Parlamentul bicameral tailandez este Adunarea Națională sau Rathasapha – รัฐสภา, care este
formată din Camera Reprezentanților (Sapha Phuthaen Ratsadon - สภาผู ้แทนราษฎร) cu 500 de
locuri și Senatul (Wuthisapha - วุฒส ิ ภา) cu 200 de locuri. Membrii ambelor camere sunt aleși
prin vot popular. Membrii Camerei Reprezentanților sunt aleși pe o perioadă de 4 ani, în timp ce
senatorii pentru 6 ani. Organul suprem judiciar este Curtea Supremă sau Sandika - ศาลฎีกา, ale
cărei ședințe de judecată sunt stabilite de rege. Tailanda este membru activ al Asociației
națiunilor din Asia de sud-est (ASEAN).

Religia
Articol principal: Religia Thailandei.

Cu 95% din populație împărtășind credința budistă, Tailanda este țara în care această religie are
cea mai mare densitate demografică. Budismul tailandez este theravadin, dar integrează și
elemente regionale folclorice cum ar fi venerarea strămoșilor.
Sculpturi Buddha din Bangkok.

În ce privește personificarea lui Buddha, tailandezii au creat un tip uman deosebit, care este
considerat una dintre cele mai sugestive expresii ale artei asiatice. În ce privește ornamentele,
acestea au copiat caracterul luxuriant al vegetației tropicale. Contrar altor popoare budiste care
au utilizat sculptura pentru a reprezenta legende ori mituri, ei au folosit această artă numai pentru
a-l personifica pe Buddha și pentru împodobirea monumentelor religioase.

În plus, în Tailanda reprezentarea Iluminatului este unică: prezentat adesea în starea de meditație
profundă, cu fața senină, familiară, cu un nimb, cu urechi alungite în jos sau mărite, cu o urna
(un semn pe frunte reprezentând al treilea ochi al viziunii spirituale) și cu ushinsha, o
protuberanță cranială reprezentând cunoașterea.

Călugărul se plimbă dimineața în fața Wat Phra Kaew.

Lacașele de cult se numesc wat. Pentru a înțelege importanța wat-ului și influența budismului în
gândirea tailandeză este necesară înțelegerea caracterului multifuncțional al mănăstirilor și cât de
folositoare le sunt oamenilor de rând. Familiile din zonele rurale se simt în nesiguranță la gândul
de a-și ține bunurile de valoare în casă, prin urmare, îl roagă pe stareț să le depoziteze la
mănăstire. Wat-ul depozitează documente și artefacte cu semnificație istorică, precum și
numeroase reprezentări a lui Buddha, folosite pentru venerarea publică sau ca obiecte de
meditație.

Călătorii pot fi găzduiți peste noapte la mănăstiri, mai ales când vin la diverse festivaluri; copiii
trimiși la școală la Bangkok le pot folosi pe post de cămine, dat fiind că părinții lor fac tot felul
de donatii. Băieții îi ajută pe călugări la treburile zilnice și se inițiază în tainele religiei budiste.
Funcțiile statului (alegeri, recrutări) se exercită în cadrul mănăstirilor, iar unele servesc drept
clinici.
Novice budist meditând

Se prezumă fără dovezi concrete că budismul a pătruns pentru prima oară în această zonă în
secolul al III-lea î.Hr. mulțumită misionarilor regelui Asoka. Arhitectura religioasă se
caracterizează prin stupe înalte poleite cu aur. Ca în majoritatea țărilor theravadine, budismul în
Tailanda este reprezentat de autoritatea călugărilor, care până în a doua jumătate a secoului al
XX-lea, își începeau vocația la opt ani slujind la un templu ca dek wat ("copil de templu").
Principalul motiv pentru a deveni un dek wat este de a acumula o educație de bază prin citirea,
scrierea și memorarea textelor sacre cântate în diferite ritualuri. De aceea templele rurale (wat)
au servit ca o structură de bază în instruirea elementară a populației. Astăzi ele cedează teritoriu
aparatului educațional condus de guvern deși încă își exercită dominația cu pregnanță în unele
zone. În decursul istoriei tailandeze educația, considerată elementul cheie al siguranței și
dezvoltării naționale, s-a aflat exclusiv în mâinile călugărilor budiști. Mănăstirile budiste (numite
wat) au înfințat școli pe domeniile lor, iar călugării, pe lângă îndatoririle lor religioase, predau
tinerilor localnici cititul, scrisul, aritmetica, precum și alte materii. În prezent există peste 30 000
temple, majoritatea cu propria lor școlă, răspândite pe întreg teritoriul regatului.

În Tailanda modernă școlile sunt de stat, de templu sau private. Școlile private sunt de trei feluri:
tailandeze - cu predare exclusiv în limba tailandeză, bilingve - cu predare în limbile tailandeză și
engleză și internaționale - cu predare în limba engleză. Majoritatea școlilor private angajează
profesori străini pentru a preda limbi străine, cum ar fi engleza, chineza, japoneza și franceza.

Împărțire administrativă
Articol principal: Împărțirea administrativă a Thailandei.

Tailanda este divizată în 75 de provincii (changwat, singular și plural, grupate în 5 grupe de

provincii și Bangkok drept capitală. Fiecare provincie este împărțită în districte – în 2000 erau
795 de districte (Amphoe), 81 subdistricte (King Amphoe) și 50 de districte ale Bangkokului
(khet). Cu toate acestea, unele părți ale provinciilor învecinate cu Bangkok sunt considerate ca
fiind parte a Marelui Bangkok (Prari Monthon). Aceste provincii cuprind Nonthaburi, Pathum
Thani, Samut Prakan, Nakhon Pathom, Samut Sakhon. Numele fiecărei capitale a provinciilor
(mueang) este același ca și denumirea provinciei. De exemplu: capitala provinciei Chiang Mai
(changwat Chiang Mai) este amphoe mueang Chiang Mai. Cele 75 de provincii sunt:

Khao Sam Roi Yot, Provincia Prachuap Khiri Khan

Nord
Chiang Mai, Chiang Rai, Kamphaeng Phet, Lampang, Lamphun, Mae Hong Son, Nakhon
Sawan, Nan, Phayao, Phetchabun, Phichit, Phitsanulok, Phrae, Sukhothai, Tak, Uthai Thani,
Uttaradit

Est

Chachoengsao, Chanthaburi, Chon Buri, Prachin Buri, Rayong, Sa Kaeo, Trat

Sud

Chumphon, Krabi, Nakhon Si Thammarat, Narathiwat, Pattani, Phang Nga, Phatthalung, Phuket,
Ranong, Satun, Songkhla, Surat Thani, Trang, Yala

Nord-est

Amnat Charoen, Buri Ram, Chaiyaphum, Kalasin, Khon Kaen, Loei, Maha Sarakham,
Mukdahan, Nakhon Phanom, Nakhon Ratchasima, Nong Bua Lamphu, Nong Khai, Roi Et,
Sakon Nakhon, Si Sa Ket, Surin, Ubon Ratchathani, Udon Thani, Yasothon

Centru

Ang Thong, Phra Nakhon Si Ayutthaya, Bangkok (Krung Thep Maha Nakhon), Chai Nat,
Kanchanaburi, Lop Buri, Nakhon Nayok, Nakhon Pathom, Nonthaburi, Pathum Thani,
Phetchaburi, Prachuap Khiri Khan, Ratchaburi, Samut Prakan, Samut Sakhon, Samut
Songkhram, Saraburi, Sing Buri, Suphan Buri

Geografie
Articol principal: Geografia Thailandei.
Păduri din nord-est.

Plaje în sud.

Tailanda este așezată pe câteva districte geografice, în mare parte corespunzând cu grupurile
provinciale. Nordul țării este muntos cu cel mai înalt punct Doi Inthanon la 2.576 m. Nord-estul
este format din Platoul Khorat, mărginit la est de râul Mekong. Centrul țării este dominat de
valea râului Chao Phraya care se scurge în Golful Tailandei. Sudul este format din istmul îngust
Kra care se lărgește în Peninsula Malay.
Climatul local este tropical și caracterizat de musoni. Este un muson de sud-vest, ploios, cald și
înnorat de la mijlocul lui mai până în septembrie, de asemeni, un muson uscat si rece din nord-
est din noiembrie până la mijlocul lunii martie. Istmul din sud este întotdeauna cald și umed.
Orașele principale, pe lângă capitala Bangkok, sunt Nakhon Ratchasima, Nakhon Sawan, Chiang
Mai, și Songkhl.