Limba thailandeză

Tailandeză
ภาษาไทย
Regiuni Asia de sud-est
Număr de vorbitori 46–50 millioane (locul 24)
Sistem de scriere Alfabetul thai 
Clasificare
Tai-Kadai

 Kam-Tai
o Be-Tai
 Tai-Sek
 Tai
 sud-vest
 central-est
 Chiang Saeng
 Tailandeză

Statut oficial și codificare

Limbă oficială în Thailanda
Organ de
--
reglementare
ISO 639-1 th
ISO 639-2 tha
ISO 639-3
(cel mai tha[1] 
răspândit dialect)
SIL THJ
Răspândire în lume

Puteți vizita Wikipedia în Tailandeză.

Această pagină poate conține caractere Unicode
Modifică date / text 
Limba tailandeză (în thailandeză ภาษาไทย, transliterat: phasa thai, însemnând „limba
tailandezilor”), este limba națională și oficială a Tailandei și limba maternă a poporului tailandez,
grupul etnic dominant din Tailanda. Limba tailandeză este membră a grupului de limbi thai din
familia thai-kadai. Se presupune că familia de limbi thai-kadai își are originea în sudul Chinei, iar
unii lingviști au propus legături cu familiile de limbi australoasiatice, austroneziene sau sino-tibetane.
Este o limbă tonală și analitică. Combinația de tonuri, o ortografie complexă, semne relaționale și o
fonologie distinctivă poate face dificilă învățarea limbii tailandeze pentru vorbitorii de limbi complet
diferite și fără legătură cu tailandeza.

Limbi și dialecte
Limba tailandeză standard, cunoscută și ca tailandeza centrală sau siameză, este limba oficială a
Tailandei, vorbită de aproape 25 de milioane de oameni (1990), inclusiv vorbitorii de limbă
thailandeză din Bangkok (acesta fiind considerat un dialect separat). Tailandeza khorat este vorbită de
aproape 400.000 de oameni (1984) în Nakhon Ratchasima; ocupă o poziție lingvistică între tailandeza
centrală și isan și poate fi considerată o variantă sau dialect al oricăreia dintre acestea.

Pe lângă tailandeza standard, în Tailanda se vorbesc alte câteva limbi tailandeză, incluzând:

 Isan (tailandeza de nord-est), limba regiunii Isan a Tailandei, considerată de unii a fi un

dialect al limbii laoțiene, cu care se aseamănă mult. Este vorbită de 15 milioane de oameni
(1983).
 Lü (Tai Lue, Dai), vorbită de aproape 78.000 (1993) in nordul Tailandei.
 Tailandeza de nord (Lanna, Kam Mueang sau Tai Zuan), vorbită de aproape 6 milioane
(1983).
 Phuan, vorbită de un număr necunoscut de oameni în centrul Tailandei și Isan.
 Phu Thai, vorbită de aproape 156.000 în jurul provinciei Nakhon Phanom (1993).
 Shan (Thai Luang, Tai Long), vorbită de aproape 56.000 în nord-vestul Tailandei (1993).
 Song, vorbită de aproape 20.000 până la 30.000 în centrul și nordul Tailandei (1982).
 Tailandeza de sud (Pak Dtai sau Dambro), vorbită de aproape 5 milioane (1990).
 Tai Darm, vorbită de aproape 20.000 (1991) în Isan și provincia Saraburi.

Multe dintre aceste limbi sunt vorbite de un număr mai mare în afara Tailandei. Majoritatea
vorbitorilor de dialecte și limbi minoritare vorbesc și tailandeza standard.

Limba standard este compusă din câteva registre distincte, forme distincte pentru diverse contexte
sociale:

 Tailandeza de stradă: informală, fără adresări și termeni politicoși, folosită între rude apropiate
și prieteni. (ภาษาพูด)
 Tailandeza elegantă: versiunea oficială și scrisă, include termeni și adresări respectuose;
folosită în formă simplificată în ziare.(ภาษาเขียน)
 Tailandeza retorică folosită în discursurile publice.
 Tailandeza sacră.
 Tailandeza regală. (ราชาศพ ั ท์)

Tailandezii mai puțin educați pot vorbi numai la primul nivel. Puțini pot vorbi formele sacră și regală.
Scrisul
Alfabetul tailandez derivă din alfabetul khmer (อักขระเขมร), care este modelat după scrisul brahmic
din familia indică. Asemănător cum birmanezii au adoptat scrisul mon (care de asemenea are origini
indice), tailandezii au adoptat și modificat scrierea khmer pentru a crea propriul lor sistem de scriere.
În timp ce cel mai vechi înscris în limba khmer datează din anul 611, inscripțiile în tailandeză încep
să apară în jurul anului 1292; de notat proprietățile acesteia:

1. este o scriere abugida, în care vocala implicită este un a scurt pentru consoanele singulare și un o
scurt pentru consoanele inițiale sau grup este urmată de o altă consoană.

2. semnele tonale sunt plasate deasupra consoanelor inițiale ale silabelor sau pe ultima consoană a
grupului inițial de consoane.

3. vocalele asociate cu consoane sunt nesecvențiale: pot fi localizate înainte, după sau sub consoanele
asociate, sau într-o combinație între aceste poziții.

Aceasta din urmă creează probleme la codarea și redarea pe computer.

Nu există un standard universal pentru transcrierea din tailandeză în limbile europene. De exemplu,
numele regelui Rama al IX-lea, actualul monarh, este transcris diferit ca Bhumibol, Phumiphon sau
multe alte versiuni. Ghidurile și dicționarele pot fiecare să folosească diferite sisteme. Din acest
motiv, multe cursuri de limbă recomandă învățarea alfabetului tailandez. În procesul de învățare,
elevii francezi au tendința să romanizeze tailandeza cu o transcriere literă cu literă în concordanță cu
valoarea sanscrită originală a caracterelor. Anglofonii preferă în general ori o redare fonetică
simplificată ori o oarecare variație a alfabetului fonetic internațional. Acest articol folosește un sistem
IPA simplificat care nu indică lungimea tonului sau a vocalelor.

Institutul regal tailandez publică seturi de reguli pentru transcrierea cuvintelor tailandeze în alfabetul
roman și invers, însă acestea sunt departe de a putea fi aplicate în toate cazurile.

ISO a publicat un standard internațional pentru transcrierea alfabetului tailandez în cel roman în
septembrie 2003.

Gramatica
Din perspectiva topologiei lingvistice, tailandeza poate fi considerată o limbă analitică. Ordinea
cuvintelor este subiect-verb-obiect, iar câteodată subiectul este omis. Ca în multe limbi asiatice,
sistemul pronomial tailandez variază în concordanță cu sexul și gradul de rudenie al vorbitorului cu
audiența.

Adjectivele
Adjectivele urmează substantivul. Adjectivul duplicat este folosit pentru a scoate în evidență, de
exemplu คนอ ้วนๆ (khon uan uan, IPA [kʰon uɑn uɑn])- “o persoană intr-adevăr grasă”.
Adjectivele comparative iau forma "A X กว่า (kwa, IPA [kwaː]) B" (A este mai X decât B).
Superlativul se exprimă ca A X ทีส
่ ด
ุ (thisut, IPA [tʰiːsut]).

Verbul
Verbele nu își schimbă forma cu persoana, timpul, vocea, starea sau numărul, nici nu există vreun
perticipiu. Duplicarea conduce la idea de a accentua verbul în sensul de mai mult. Diateza pasivă este
indicată de inserarea lui โดน (don, IPA [doːn])) sau ถูก (thuk, IPA [tʰuːk])) înaintea verbului. Timpul
este marcat de semnele de timp înainte sau după verb: กำลัง (kamlang, IPA [kɑmlɑŋ]) înaintea
verbului pentru o acțiune în desfășurare sau อยู่ (yuu, IPA [juː]) după verb pentru prezent; จะ (cha,
IPA [tɕaʔ]) înaintea verbului pentru viitor; ได ้ (dai, IPA [dɑːj]) înaintea verbului pentru trecut.

Adverbele
Multe adverbe sunt la fel ca și adjective. Intensitatea poate fi exprimată prin dublarea adjectivului.
Adverbele de obicei urmează verbului.

Substantivele
Substantivele nu se acordă și nu au gen, nu au forme de plural sau articole. Pluralul este exprimat prin
adăugarea “substantivelor de multitudine” (ลักษณนาม) sau clasificatorilor sub forma substantiv-
număr-clasificator , de exemplu “profesor cinci persoană” pentru “cinci profesori”.

Pronumele
Pronumele sunt deseori omise, în timp ce poreclele sunt deseori folosite unde în română folosim
pronumele. Existe pronume specializate în tailandeza sacră și regală. Următoarele sunt recomandate
pentru uzul conversațional:

cuvânt RTGS IPA înteles

ผม phom [pʰǒm] eu/mie (masculin)

ดิฉัน dichan [dìːtɕʰɑ́n] eu/mie (feminin)

ฉั น chan [tɕʰɑ́n] eu/mie (masculin sau feminin; informal)

คุณ khun [kʰun] tu (politețe)

เธอ thoe [tʰɤː] tu(informal)

เรา rao [raw] noi

เขา khao [kʰǎw] el/ea

มัน man [mɑn] el (lucru)

phuak- [pʰûɑk
พวกเขา ei
khao kʰǎw]

frate sau soră mai mare (folosit des liber pentru persoane mai în vârstă
พี่ phi [pʰîː]
fără grad de rudenie)

frate sau soră mai mică (folosit des liber pentru personae mai în tinere
น ้อง nong [nɔ́ːŋ]
fără grad de rudenie)

Particulele
Acestea sunt de regulă cuvinte netraductibile adăugate la sfârșitul propoziției pentru a indica
respectul, cererea, încurajarea sau alte stări. Acestea nu sunt utilizate în tailandeza scrisă. Cele mai
frecvente particule care indică respectul sunt ครับ (khrap, IPA [kɔrɑp] cu tonalitate ascendentă,
sunetul “r” fiind de obicei omis) pentru bărbați și (kha, IPA [kɔa] cu tonalitate descendentă) pentru
femei; acestea pot fi utilizate de asemenea pentru a indica o afirmație. Alte particule folosite sunt:

cuvânt RTGS IPA înțeles

จ๊ะ cha [tɕaʔ] indică o cerere

จ ้ะ, จ ้า sau cha [tɕaː] indică o accentuare

จ๋า

ละ sau ล่ะ la [laʔ] indică o accentuare

สิ si [siʔ] indică o accentuare sau un imperativ

นะ na [naʔ] indică o cerere