Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
pictor italian
Rosso Fiorentino
Date personale
8 martie 1494
[1]
Născut
Florența, Republica Florentină
14 noiembrie 1540 (46 de ani)[1]
Decedat
Paris, Regatul Franței
Cauza decesului sinucidere
pictor
gravor[*]
Ocupație
desenator[*]
fresco painter[*]
Activitate
Studii Accademia delle arti del disegno[*]
Mișcare artistică Manierism
Opere importante Sfânta Familie[*], Q3612425[*], Madonna between Two Saints[*]
Modifică date / text
Mosè difende le figlie di Jetro de Rosso Fiorentino (1523) în Galleria degli Uffizi, Florența
Cuprins
1 Biografie
2 Opera
3 Note
4 Bibliografie
5 Legături externe
Biografie
Născut la Florența, în Italia, cu un păr roșu care i-a adus porecla de mai târziu, Rosso a învățat la
început în atelierul lui Andrea del Sarto, alături de Pontormo, un tânăr din aceeași generație.
Ajuns la Roma spre sfârșitul anului 1523, Rosso a fost influențat de opera lui Michelangelo,
Rafael și a altor artiști ai Renașterii, aliniindu-se stilului și manierei acestora.
Nevoit să fugă din Roma după teribilul Sacco din 1527, Rosso ajunge în cele din urmă în Franța,
în 1530 și cucerește o poziție importantă la Curtea lui Francisc I; rămâne aici până la moarte.
Împreună cu Francesco Primaticcio, Rosso a fost unul dintre artiștii de frunte care au lucrat la
Castelul Fontainebleau, numărându-se printre pictorii „primei Școli de la Fontainebleau” și
petrecându-și acolo cea mai mare parte a vieții. După moartea lui, în 1540 (după o informație
prea puțin susținută a lui Vasari, Rosso s-ar fi sinucis), Francesco Primaticcio a fost însărcinat cu
conducerea artistică a lucrărilor de la Fontainebleau.
Așa cum s-a întâmplat și cu alți artiști aparținând stilului florentin târziu, opinia generală i-a fost
multă vreme defavorabilă lui Rosso prin comparație cu pictura mai naturalistă și mai plină de
grație a contemporanilor săi; în ultimele decenii aprecierea s-a schimbat substanțial, îndeosebi
după descoperirea fotografiei, prin care a putut fi cunoscută cea mai însemnată dintre realizările
lui, altarul din Volterra, orășel în afara circuitelor turistice. Lucrarea exprimă o forță remarcabilă
chiar dacă trupul personajelor pare lipsit de substanță, figurile răvășite, iar postura contorsionată.
Coborârea de pe cruce. 1521. 375 × 196 cm. Pinacoteca Comunale din Volterra
Cea mai de seamă realizare a lui Rosso este considerată în primul rând Coborârea de pe cruce, o
pictură de altar din Pinacoteca Comunale din Volterra (inițial a fost pictată pentru Catedrala
orașului). În contrast cu expresia înțepenită a durerii din alte Coborâri, Rosso compune o
complicată acțiune în mișcare, personajele din partea inferioară a scenei arătând în mod cât se
poate de clar și de precis, prin intermediul sugestivei înfățișări a chipurilor ascunse, o durere
suportată în liniște. Cerul este întunecat. Cele trei scări și oamenii care îl coboară pe Christos
exprimă dificultatea misiunii. În ce-l privește pe Isus, acesta este cadaveric. Această scenă
exaltată, înfățișând tulburarea eroilor, se deosebește mult de opera, tot atât de complexă, dar cu o
compoziție mai simplă, realizată de un contemporan apropiat lui Rosso, pictorul florentin
Pontormo.
Opera
Ascensione di Maria (1517), frescă din ciclul Storie della Vergine, Basilica della
Santissima Annunziata
Madonna con quattro santi (1518), Galleria degli Uffizi, Florența
Madonna col Bambino sant'Elisabetta e san Giovannino (1520), Country Museum of
Art, Los Angeles
Deposizione di Cristo (1521), Galleria Comunale, Volterra
Madonna con due santi (1521), Chiesa Parrocchiale, Villamagna
Madonna con dieci santi (1522), Galerie Palatine, Florența
Mosè difende le figlie di Jetro, Galleria degli Uffizi, Florența
Lo sposalizio della Vergine (1523), San Lorenzo, Florența
I peccati (1524), biserica Santa Maria della Pace, Roma
Eva (1524), biserica Santa Maria della Pace, Roma
Cristo con angeli (1524-1527), Museum of Fine Arts, Boston
Deposizione (1528), biserica San Lorenzo, Sansepolcro
Pala d'altare, domul din Città di Castello
Leda e il Cigno (1530), Royal Academy, Londra
Pietà (1537-1540), Muzeul Luvru, Paris