Tiziano Vecellio

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Tiziano Vecellio

Date personale

Născut 1490[2][3] 
Pieve di Cadore, Veneto, Italia 

Decedat 27 august 1576 (86 de ani)[4][5][6] 

Veneția, Republica Veneția 

Înmormântat Veneția 

Cauza
cauze naturale (pestă) 
decesului

Părinți Gregorio Vecellio[*] 

Frați și surori Francesco Vecellio[*]

Tommaso Vecellio[*] 

Căsătorit cu Cecilia Soldano[*] (1525–6 august 1530) 

Copii Orazio Vecellio[*]

Tizianello[*]
Lavinia Vecellio[*] 

Cetățenie  Republica Veneția 

Religie catolicism 

Ocupație pictor
desenator[*]
draftsperson[*]
gravor[*] 

Locul Veneția ()[7]
 desfășurării Padova ()[7]
activității Milano ()[7]
Roma (1545–1546)[7]
Florența ()[7]
Augsburg ()[7]
Augsburg (1550–1551)[7] 

Activitate

Domeniu
pictură  
artistic

Pregătire Giovanni Bellini, Gentile Bellini  

Profesor Tintoretto,  Simone Peterzano[*],  Marco

pentru Vecellio[*], Dirck Barendsz, Orazio
Vecellio[*]  

Mișcare Școala venețiană[*][1], Renașterea

artistică Timpurie[*][1]  

Opere Woman with a Mirror[*],  Le

importante Couronnement d'épines[*],  The
Madonna of the Rabbit[*],  Venus of
Urbino[*],  Equestrian Portrait of
Charles V[*],  Ritratto di Paolo III con i
nipoti Alessandro e Ottavio
Farnese[*],  Tarquin and Lucretia[*]  

Premii Ordine dello Speron d'oro[*]  

Modifică date / text 

Tiziano Vecellio: Autoportret, 1562 - Staatliche Museen, Berlin

Tiziano Vecellio - în română Tițian - (n. între 1488 și 1490, Pieve di

Cadore, Republica Venețiană - d. 27 august 1576, Veneția) a fost un
vestit pictor italian din secolul al XVI-lea, aparținând școlii venețiene.
 Cuprins

 1Viața și opera
o 1.1Pictura lui Tiziano
 2Moștenirea lui Tiziano
 3Citate
 4Note
 5Legături externe

Viața și opera[modificare | modificare sursă]

Nu se cunoaște data exactă a nașterii artistului; se presupune că s-ar fi născut
între 1488 și 1490 la Pieve di Cadore, în Munții Dolomiți. Tatăl său avea diverse
funcții publice, printre care aceea de căpitan al miliției locale și inspector minier.
Când avea în jur de 10 ani, Tiziano este trimis împreună cu fratele său Francesco la
atelierul lui Sebastiano Zuccato din Veneția, pentru a deprinde arta mozaicului. Nu va
rămâne totuși multă vreme aici și nici, mai târziu, în atelierul lui Gentile Bellini, căci
"nu putea suporta stilul sec și elaborat al acestuia" (Lodovico Dolce). Doar la atelierul
lui Giovanni Bellini (fratele lui Gentile), Tiziano va rămâne câțiva ani. Acolo îl
întâlnește pe pictorul Giorgio da Castelfranco, cunoscut sub numele de Giorgione, cu
care va colabora, învățând atât de mult de la acesta, încât criticii ezită, neștiind
căruia dintre ei să-i atribuie paternitatea unor pânze din acea perioadă. În
anul 1508, Giorgione îi cere lui Tiziano să-l ajute la pictarea frescelor de la
Palatul Fondaco dei Tedeschi. Începe să primească el însuși comenzi și
în 1511 pictează trei fresce pentru Scuola di Sant'Antonio din Padova și
tabloul "Cristos pe drumul Calvarului". În anul 1513, cardinalul Pietro Bembo, om de
cultură umanist, îl cheamă la Roma. Tiziano știe să profite de această ocazie,
înștiințează autoritățile venețiene că ar prefera să rămână în oraș și, - la moartea
lui Giovanni Bellini în 1516 - fu numit succesorul lui în funcția de pictor oficial al
Republicii Veneția. Avea pe atunci numai 25 de ani.
Tiziano Vecellio: Înălțarea la cer a Fecioarei, 1516-1518 - Biserica Santa Maria Gloriosa dei Frari, Veneția

În Veneția pictează multe portrete, fascinante redări ale frumuseții feminine surprinse

în ipostaza Florei sau a Salomeei, precum și "Înălțarea Fecioarei", o pânză de
dimensiuni vaste, integrată în interiorul bisericii călugărilor franciscani din Frari.
Între timp, Alfonso d'Este îi comandă trei tablouri pe teme mitologice: "Bachus și
Ariadna", "Sărbătoarea lui Venus" și "Bachanala". Artistul va lucra mai mulți ani
(1518-1523) la aceste "poeme" - după cum le numește - fără a neglija alte comenzi și
tematici.
În anii 1523-1525 se duce în câteva rânduri la Ferrara, unde cunoaște pe Federico II
Gonzaga, marchiz de Mantova, și pe Isabella d'Este, muza și mecena artiștilor.
În Ferrara, Baldasare Castglione scrie "Curteanul" - operă care va fi studiată apoi în
întreaga Europă apuseană. După devastarea Romei (Sacco di Roma) de către
armatele imperiale ale lui Carol Quintul în 1527, mulți fugari sosec la Veneția.

Tiziano Vecellio: "Bachus și Ariadna", 1522-1523 - National Gallery, Londra

Printre ei se află vestitul arhitect Jacopo Sansovino și exegetul Pietro Aretino, cel mai
"caustic" condei al Italiei. Amândoi vor deveni prietenii cei mai apropiați ai lui Tiziano.
În anul 1525, Tiziano se căsătorește cu Cecilia Soldano, fiica unui bărbier, de la care
are doi fii, pe Pomponio și Orazio. Când în 1530 se naște fiica Lavinia, soția sa se
îmbolnăvește și moare.
În anul 1530, papa recunoaște supremația lui Carol Quintul și-i așază pe cap
coroana de fier a împăraților romani. Grație intervențiilor lui Aretino, lui Tiziano i se
încredințează în 1548 sarcina de a face portretul suveranului.

Tiziano Vecellio: Portretul lui Carol Quintul, 1548 - Alte Pinakothek, München

Se spune că împăratul admira atât de mult arta lui Tiziano, încât - în timp ce îi poza -
s-a aplecat să ridice pensula care îi căzuse artistului din mână, zicând: "Tiziano este
demn să fie slujit de un Cezar; suntem în posesia mai multor principate, dar avem un
singur Tiziano". Vreme de un sfert de veac, Tiziano va lucra pentru Carol Quintul.
Primește în schimb bani, privilegii și titlul de conte al imperiului. Când
în 1556 împăratul abdică pentru a se retrage în mănăstirea din Yuste, printre puținele
lucruri pe care le va lua cu sine se află și tablourile lui Tiziano.
În rândul curților princiare la care are acces intră și Urbino. Pentru principele della
Rovere execută minunatul nud "[Venus din Urbino"][1]. Tiziano pictează aproape
totul: portrete, peisaje, scene mitologice debordând de erotism și scene religioase. În
anul 1545 pleacă la Roma, unde pictează portretul Papei Paul al III-lea și obține
cetățenia "Cetății Eterne". Curând se întoarce totuși la Veneția. Acum artistul
pictează mai mult pentru sine, pânze minunate, care anunță pictura generațiilor
viitoare. În 1566, este ales membru la "Accademia del Disegno di Firenze", împreună
cu Andrea Palladio și Jacopo Tintoretto.
Tiziano moare pe 27 august 1576, în timpul epidemiei de ciumă. Ca urmare a
deciziei Senatului, în pofida prevederilor de igienă, scapă de groapa comună și este
înmormântat lângă biserica "Santa Maria dei Frari" din Veneția.
Tiziano Vecellio: Noli me tangere, 1511-1512 - National Gallery, Londra

Pictura lui Tiziano[modificare | modificare sursă]

Tiziano dezvoltă un stil personal al culorilor, care veneau aplicate în mod rapid,
câteodată imprecis, fără desene pregătitoare: rezultatul este o expresivitate directă,
figurile sunt mai vii și reale. Este unul din cei mai prestigioși portretiști și cu siguranță
cel mai influent. Adesea introduce accesorii, un câine sau un instrument muzical, iar
atitudinea personajelor sale este foarte naturală. Femeile reprezentate sunt frumoase
și senzuale, cu păr lung care cade pe spinarea nudă, într-un cadru simbolic sau
alegoric. Pictura "Venus la oglindă" demonstrează ce efect coloristic reușește Tiziano
să obțină folosind o paletă de culori redusă. Cu acest tablou, Tiziano participă la o
dezbatere pe tema artei: muzica ar trebui să fie de același rang și de aceiași
importanță pentru om ca frumusețea vizuală, reprezentată de artele frumoase.

Tiziano Vecellio: "Venus la oglindă", 1555 - National Gallery of Art, Washington

Moștenirea lui Tiziano[modificare | modificare sursă]

Unul dintre primii care și-a definitivat ucenicia în atelierul lui Tiziano a fost Paris
Bordone, care însă își amintea cu regret: "acestui om nu-i plăcea să-și transmită
cunoștințele altora, nici atunci când ucenicii îl rugau în genunchi...". Singurul mare
pictor care a reușit să profite de pe urma timpului petrecut în atelierul său a fost El
Greco. Creația lui Tiziano a exercitat touși o influență extraordinară asupra întregii
picturi europene. Pentru pictorii secolului al XVII-
lea, Velazquez, Rubens, Caravaggio, van Dyck și Rembrandt, Tiziano va deveni un
adevărat mit. Maniera lui de folosire a culorilor influențează artiști de factură diferită,
precum Poussin, Watteau și Goya. În secolul al XIX-lea, printre admiratorii lui Tiziano
se numără Manet, Delacroix și Cézanne.

Citate[modificare | modificare sursă]
 "În operele venețianului Tiziano strălucesc trăsăturile
unei arte atât de perfecte, încât numai artiștii, dacă nu
sunt limitați, pot să o înțeleagă" (Paolo Giovo, 1525)

 "...nici un pictor nu a fost atât de universal admirat de

principi ca Tiziano" (Ludovico Dolce, 1557)

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ a b http://www.artnet.com/artists/titian-tiziano-vecelli/ Lipsește sau
este vid: |title= (ajutor)
2. ^ ,  12 februarie 2016, accesat în 23 octombrie 2016
3. ^ ,  National Gallery https://www.nationalgallery.org.uk/artists/titian,
accesat în 1 mai 2019 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
4. ^ RKDartists,  15 martie 2019, accesat în 1 mai 2019
5. ^ https://www.nationalgallery.org.uk/artists/titian Lipsește sau este
vid: |title= (ajutor)
6. ^ https://data.bnf.fr/ark:/12148/cb11940043z Lipsește sau este
vid: |title= (ajutor)
7. ^ a b c d e f g RKDartists, accesat în 3 martie 2018

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Tiziano Vecellio

 WEB Gallery of Art: Tiziano Vecellio

 Tiziano: Realism expresiv
 Tiziano - "Soarele" Veneției, 10 mai 2012, Paul
Ioan, Revista Magazin
 Creatorul lui Venus, 27 octombrie 2011, Paul
Ioan, Revista Magazin
 Profesorul din Veneția, 29 iunie 2011, Revista Magazin
 Profesorul lui Rubens, 14 mai 2008, Revista Magazin
  Când un rege uită că e rege..., 25 iulie 2007, Revista
Magazin
 În căutarea perfecțiunii feminine, 21 februarie
2006, Revista Magazin
 Istorii mai puțin știute: Din timpul ciumei, 11 octombrie
2008, Costin Tuchilă, Amos News
8989

40043z (data)

2994

001 0787 9191

4d8a621-b96f-4d9e-8e5b-75c75480f317

74519

: 3dcdd2cd-12b3-4670-8e6a-63830791849d

841

10525038

955

CU\CFIV\004619

122

21w9d

7336530

31075

6837

entities (via VIAF): 109266837
Categorii: 
 Nașteri în secolul al XV-lea
 Decese în 1576
 Pictori renascentiști italieni
 Romano-catolici italieni
Meniu de navigare
 Nu sunteți autentificat
 Discuții
 Contribuții
 Creare cont
 Autentificare
 Articol
 Discuție
 Lectură
 Modificare
 Modificare sursă
 Istoric
Căutare
Căutare Salt

 Pagina principală
 Schimbări recente
 Cafenea
 Articol aleatoriu
 Facebook
Participare
 Cum încep pe Wikipedia
 Ajutor
 Portaluri tematice
 Articole cerute
 Donații
Trusa de unelte
 Ce trimite aici
 Modificări corelate
 Trimite fișier
 Pagini speciale
 Navigare în istoric
 Informații despre pagină
 Citează acest articol
 Element Wikidata
Tipărire/exportare
 Creare carte
 Descarcă PDF
 Versiune de tipărit
În alte proiecte
 Wikimedia Commons
În alte limbi
 Български
 Deutsch
 Ελληνικά
 English
 Español
 Français
 Magyar
 Српски / srpski
 Türkçe
Încă 76
Modifică legăturile
 Ultima editare a paginii a fost efectuată la 5 septembrie 2020, ora 09:03.
 Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice; pot exista și
clauze suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.