Cel mai scurt conținut al

poemului „Gheață, nasul

roșu” pentru jurnalul
cititorului (N.A. Nekrasov)

Lucrările poetice ale lui Nekrasov nu sunt mai simple decât proza voluminoasă de
conținut politic. Acest poet a scris întotdeauna despre probleme dureroase în Rusia.
De aceea este atât de important să avem în fața noastră un scurt rezumat al poeziilor
sale pentru jurnalul cititorului. Vă va ajuta să vă amintiți principalele evenimente și să
înțelegeți complotul.

(336 cuvinte) Lucrarea începe cu o scrisoare trimisă surorii protagonistului, care

vorbește despre moartea sa iminentă, pierderea inspirației și ura oamenilor față de
el. Fratele îi recunoaște că puterea lui se termină, dar tot binele pe care l-a scris cu
muza este dedicat ei. El îi este recunoscător surorii sale pentru „lacrimi și rugăciuni”
care l-au salvat de răzbunarea dușmanilor săi. Iar această ultimă lucrare, cea mai
tristă și mai tragică, este dedicată și ei.

Urmează o femeie bătrână care, în frig, a mers să-l convingă pe Savrask. Familia
țărănească este în stare critică datorită morții câștigătorului de pâine. Autorul
povestește cum soarta a ordonat cu cruzime o femeie rusă: se supune morții unui
sclav și este mama fiului unui sclav. Dar naratorul nu uită de meritele unei femei
țărănești care poate fi puternică și frumoasă. Ea suportă neîncetat povara
nenorocirilor, întreține o familie, având grijă de fiecare rudă.

Viața femeii țărănești a fost ruptă de o tragedie care putea îndepărta toată bucuria și
speranța: soțul ei a murit. Într-un sat, la patru mile de colibă, tatăl decedatului decide
să sape un mormânt. În curând, a ajuns un cunoscut vechi - binecuvântatul Pakh,
care a condolat cu pierderea bătrânului și văduvei. Pe masa de pin se află trupul
mort al unui om. Rudele râvnesc decedatul. Alți oameni au venit la înmormântare.
Trupul este trimis lui Savrask, autorul scrie despre situația sa, pentru că le-a furnizat
gazdelor munca. Cauza morții a fost o răceală severă, pe care sătenii au tratat-o
doar cu remedii populare. Mulți sunt preocupați de educația ulterioară a copiilor
decedatului.
Țăranul Daria s-a îndreptat spre pădure. Autorul descrie frumusețea pădurii iarna.
Daria este plină de disperare, tăind lemne în pădure. O femeie țărănească, fără soț,
are o perioadă foarte dificilă. Eroina reflectă asupra viitorului copiilor ei, dornic și de
soțul ei. Tatăl nu va interveni pentru fiul său atunci când va fi luat în soldați, nici nu își
va ajuta soția. Picioarele ei înghețau în pădure, îngreunându-i mersul. Mai târziu,
când s-au auzit rugăciunile femeii, picioarele ei au fost din nou operaționale. Dar
văduva a început din nou să toacă lemn, iar picioarele ei au devenit mult mai rele.
Dintr-o dată, voievodul Moroz s-a aruncat asupra eroinei, care a lăudat abilitățile sale
unice și a oferit o mână de ajutor victimei. Morozko a cufundat frumusețea în somnul
etern, înghețând-o. O femeie visează vara pe care o petrece împreună cu soțul și
copiii.