Pearl Harbor – SUA intră în Al

Doilea Război Mondial

Marina Imperială Japoneză a atacat forţele Statelor Unite la Pearl Harbor şi în

alte locuri din Hawaii, în dorința de a câștiga controlul  în Pacific,  la 7
decembrie 1941.

Context

Anterior, relațiile dintre SUA și Japonia se degradaseră considerabil. Până la

sfârșitul lui 1941, relațiile comerciale și financiare existente între cele două
state au fost rupte în totalitate.

Pentru a menține neutralitatea, președintele Statelor Unite, Franklin D.

Roosevelt (1933-1945), promovase o serie de măsuri de sprijin al statelor
care se opuneau Axei (Germania și Italia).

Pe de altă parte, clasa politică americană era îngrijorată nu numai de

succesele militare germane din Europa, dar și de politica promovată de
Japonia în Asia de Sud-Est. Japonia era implicată din vara anului 1937 într-un
conflict în China, iar politica intransigentă a președintelui american față de
politica expansionistă niponă în această regiune a condus la reacția militarilor
niponi, care au demarat planuri pentru atacarea Statelor Unite.

Un atac care a mizat pe surprinderea adversarului

Atacul de la Pearl Harbor (sau Operațiunea Hawaii, cum a fost numită de

către Statul Major Imperial japonez) a fost dat prin surprindere în dimineața
zilei de duminică, 7 decembrie 1941. Ca rezultat, Statele Unite ale Americii
au intrat în Al Doilea Război Mondial. Peste 2.403 membri ai forţelor armate
şi civili americani au murit în atac, ceea ce a determinat SUA să declare
război Japoniei. Această zi a marcat o schimbare în poziţia Statelor Unite în
ceea ce priveşte implicarea în cel de-Al Doilea Război Mondial. Principalul
coordonator al operaţiunii a fost comandantul japonez Minoru Genda, un
foarte bun pilot cunoscut ca „Nebunul Genda”. Când a fost însărcinat, la
începutul anului 1941, cu planificarea atacului menit să scufunde navele de
luptă, el a insistat ca atacul să fie operational asupra portavioanelor. Istoricii
spun că insistența sa era să distrugă întreaga operaţiune. Planul avea
elemente surpriză:  40 de bombardiere trebuiau să-şi îndeplinească sarcina în
mai puţin de 90 de secunde, înainte ca sistemul de apărare al SUA să devină
operational.

Dar era imposibil pentru piloţi să-şi aleagă ţintele în ordinea potrivită fără
posibilitatea de a observa dinainte poziţionarea navelor în port, ceea ce nu s-
a întâmplat. Ei primiseră instrucţiuni să facă în aşa fel încât navele să nu fie
doar avariate, ci scufundate, astfel încât armamentul să nu fie irosit pe
avarierea dotării inamicului, ci pe distrugere.

Un al doilea val al atacului trebuia lansat la o oră după primul, când 81 de

bombardiere trebuiau să distrugă portavioanele. Genda a alocat de două ori
mai multe bombardiere pentru portavioane decât pentru nave, deşi un
portavion putea fi scufundat din mai puţine lovituri. A programat suficiente
resurse pentru scufundarea portavioanelor, dar nu şi pentru distrugerea
cuirasatelor.

Primul val de bombardiere a ajuns în preajma insulei Oahu puţin după ora
7.30 în dimineaţa de 7 decembrie. Era înnorat iar comandantul primei etape,
Fuchida, a virat spre vest să evite norii și nu a revenit la ruta iniţială. Văzând
că prezenţa lor n-a fost detectată, a lansat un semnat luminos activând
planul pentru atacul surpriză. Însă când bombardierele nu şi-au ocupat
poziţiile desemnate, el a presupus că piloţii n-au văzut semnalul, astfel că a
mai lansat unul – fără să se gândească la faptul că piloţii vor vedea semnalul
dublu ce însemna pierderea elementului surpriză şi schimbarea tacticii.

Greşeala lui Fuchida a făcut ca jumătate din piloţi să rămână la planul iniţial,
iar cealaltă jumătate să inițieze diversiunea. Primele bombe au explodat pe
Insula Ford şi au trezit echipajele americane aflate pe navele din port. Pentru
că atacul a pornit din vestul portului şi nu din nord, aşa cum ar fi trebuit,
bombardierele însărcinate cu distrugerea portavioanelor au început atacul cu
cinci minute înainte de cele ce trebuiau să atace navele de război. Astfel,
americanii au avut mai mult timp de reacţie; circa 25% din sistemul de
apărare antiaerian al fiecărei nave era funcţional la momentul începerii
atacului. Majoritatea avioanelor japoneze au fost lovite, iar cinci din cele
şapte care au ajuns ultimele au fost doborâte.

În locul atacului surpriză de 90 de secunde, atacul, dezorganizat, a durat mai

bine de 11 minute. Bombardierele, în loc să rămână în formaţie, s-au
separat, permiţându-le americanilor să le doboare rând pe rând. Doar 11
lovituri de torpilă au atins ţintele corecte; încă două au atins, accidental,
cuirasatele Raleigh şi Helena. Astfel,  33% din torpilele japonezilor au fost
eficiente, ceea ce nu corespundea cu planul initial.

Cu puţină vreme înaintea celui de-al doilea val, piloţii au fost informaţi că
portavioanele americane nu sunt în port și în loc să atace crucişătoarele,
piloţii au atacat cuirasatele cu explozibil insuficient de puternic pentru a
distruge navele americane.

În timp ce al doilea val de bombardiere se apropia de Oahu, Fuchida a

petrecut 30 de minute zburând în jurul portului. Per total, atacul japonez nu
s-a ridicat la nivelul aşteptat, din punct de vedere al japonezilor. Iar tehnicile
de tip samurai, folosite ulterior, au adus mari pierderi.

De cealaltă parte, cu cinci nave scufundate şi peste 2000 de morţi, naţiunea

americană a fost complet şocată. 

Statele Unite ale Americii și întreaga lume comemorează această zi tragică

Amintirile zilei de 7 decembrie 1941 trezesc şi astăzi reacţii puternice în jurul

americanilor. La momentul respectiv, nimeni nu putea crede că atacul chiar a
avut loc. Ziua comemorării Pearl Harbor (#PearlHarborRemembranceDay)
sau simplu Ziua Pearl Harbor este o zi anuală de comemorare a celor care şi-
au pierdut viaţa pe 7 decembrie 1941 în atacul surpriză al Japoniei asupra
celei mai importante baze militare americane din Pacific, localizată la Pearl
Harbor în Hawaii. Această zi de comemorare a fost stabilită de Congresul
Statelor Unite, rezoluţia comună fiind semnată de preşedinte Bill Clinton la 23
august 1994.

În celebrul său discurs ţinut în faţa Congresului Statelor Unite, preşedintele

de atunci al SUA Franklin D. Roosevelt a numit ziua de 7 decembrie 1941
„unul dintre cele mai infame momente ale istoriei”. Atacul a durat o oră şi
jumătate şi a fost devastator, provocând şi importante distrugeri materiale şi
neutralizând cea mai mare parte a Flotei americane din Pacific.

În această zi, organizaţii din întreaga ţară omagiază victimele de la Pearl

Harbor. Drapelul Statelor Unite este arborat la jumătate de catarg până la
apusul soarelui în memoria celor care şi-au pierdut viaţa în slujba naţiunii la
Pearl Harbor. Până la atacurile teroriste de la World Trade Center din 2001,
Pearl Harbor fusese cel mai mare atac suferit de americani pe propriul lor
teritoriu. El constituie una dintre cele mai mari catastrophe militare din
istorie.