Monogamie

: mónos singur și γάμος, gamos căsătorie) reprezintă la animale o reproducere comunitar exclusiv
pe parcursul vieții între doi indivizi de o specie. La om, comportamentul de împerechere nu este
neapărat legat de reproducere. În afară de monogamie, există modele de comportament ale
poligamiei, de pildă poliginie sau poliamorie. La om, monogamia este o formă de mariaj și
familie, care reprezintă un cuplu format din doi indivizi de sex opus. Este opusul poligamiei, care
reprezintă un individ cu mai mulți parteneri de sex opus în cadrul unei familii. Termenul de
monogamie poate fi extins și pentru familiile formate din doi indivizi de același sex.

Monogamia la animale

Berzele sunt monogame; familiile formate durează pe parcursul a mai multor ani

La animale, monogamia constă în particularitatea masculului de a curta, un anumit interval de

timp, și a se împerechea cu o singură femelă. Monogamia este des întâlnită în rândul păsărilor.
Lebedele, berzele, vulturii sunt specii ai căror indivizi formează perechi pentru mai mulți ani,
uneori pe parcursul întregii vieți. La alte specii (gâștele, de exemplu) despărțirea are loc imediat
după clocirea și creșterea puilor. Masculii de rață își părăsesc femela înainte ca puii să iasă din
ou.

Maimuțele formează perechi pentru mai mulți ani. Vulpile, bursucii sau castorii formează
perechi de regulă pe parcursul unui singur sezon. Monogamia este caracteristică și uneor specii
de nevertebrate, mai ales celor care mor curând după nașterea puilor.

Tipuri de monogamie în biologie

Descoperirile recente[Când?] au condus la clasificarea monogamiei în trei tipuri: monogamia

socială, monogamia sexuală și monogamia genetică. Distincția dintre acestea trei sunt importante
pentru înțelegerea modernă a monogamiei. Cele mai multe animale se împerechează pentru a
avea urmași în mod regulat, atât cu partenerul lor principal, cât și cu alți parteneri. Uneori, aceste
perechi au activități sexuale în afara cuplului care pot duce la urmași. Testele genetice
demonstrează frecvent că o parte din progeniturile unei perechi monogame provine din
împerecherea partenerului de sex feminin cu un extrapartener de sex masculin.[1][2][3][4]
Monogamia socială, cea sexuală și cea genetică pot apărea în diferite combinații. Atunci când
acești termeni se aplică la oameni, este important a se preciza că monogamia socială nu implică
întotdeauna căsătorie. Un cuplu căsătorit este aproape întotdeauna un cuplu social monogam. Cu
toate acestea, cuplurile care aleg să conviețuiască fără a se căsători pot fi, de asemenea, social
monogame.

Monogamia socială se referă la regimul de viață prin care un partener masculin și unul feminin
se angajează într-un astfel de comportament, dar nu implică fidelitatea sexuală. Peste 90% din
speciile de păsări sunt monogame social, comparativ cu doar 3% din speciile de mamifere și de
până la 15% din speciile de primate[5][6] Monogamia socială se manifestă, de asemenea, la
speciile de reptile, pești și insecte.

Monogamia sexuală este definită ca o relație sexuală exclusivă între o femelă și un mascul.[7]
Totuși, monogamia sexuală apare destul de rar la alte specii ale regnului animal, cu excepția
omului. De exemplu, în timp ce peste 90% dintre pasări sunt monogame social, în medie, peste
30% dintre acestea sunt monogame sexual.[8] Se pare că metoda de locomoție a păsărilor face
interacțiunea sexuală cu alți parteneri mult mai dificilă.

Monogamia genetică se referă la doi parteneri care au descendenți fiecare cu același partener.

Monogamia umană
Evoluție istorică

Sculptură în bronz a unui cuplu în vârstă care a locuit în Gdynia înainte de război. Relația lor
monogamă a supraviețuit până la bătrânețe, în ciuda emigrației economice pe termen lung a
bărbatului în Statele Unite[9]

La începuturile speciei Homo sapiens, monogamia era extrem de rară.[10] În Istoria lui Herodot
(500 î.Hr.), una din cele mai vechi scrieri antropologice, acesta a observat că puține societăți și
triburi au optat pentru monogamie socială. Aceasta a apărut mai târziu, în Grecia antică.

Monogamia a fost un model și pentru din civilizațiile antice ale Orientul Mijlociu: Egiptul antic,
Mesopotamia, Asiria, Babilon și Israel. [11][12]
Cu scopul de „a construi o casă”, un om a fost trebuia să se căsătorească cu o femeie și, dacă ea
nu-i oferă copii, el ar putea lua o a doua soție. Codul lui Hammurabi însuși prevede acest lucru.
[13]
Deși un om egiptean a fost liber să se căsătorească cu mai multe femei la un moment dat, și
unii oameni bogati din Egiptul Antic au avut mai mult de o soție, dar monogamia era norma
socială. Unii bărbați și-au părăsit soțiile primele de un statut social scăzut și s-au căsătorit cu
femei de statut mai înalt, în scopul de a promova carierele lor. Dar chiar și atunci au trăit cu doar
o soție. Femeile egiptene au fost permise de lege de a nu tolera ca soțul ei să aibă o a doua soție,
așa cum au avut dreptul de a cere pentru un divorț.[14]

În Israelul Antic, Biblia scria la momentul apariției ei că primele ființe umane au avut o relație de
cuplu monogamă (nu se poate afirma dacă Adam și Eva erau căsătoriți).[15] Monogamia a fost
abandonată pentru prima dată de către urmașii lui Cain, atunci când Lameh a luat două neveste.
Cartea lui Tobit vorbește numai de căsătorii monogame. De asemenea, în religia creștină,
căsătoria monogamă era privită ca o imagine a relației dintre Dumnezeu și Israel. În concluzie,
cea mai comună formă de căsătorie în Israel a fost monogamia.[16][17]

Cel puțin până în secolul al II-lea e.n. iudaismul a permis poliginia, dar niciodată n-a permis
poliandria.[18]

„Mormonii fundamentaliști care susțin că poligamia are temei biblic au într-un fel dreptate. Dacă
urmezi Biblia interpretând-o literal, nu e nimic greșit cu poligamia. [19]”
—Michael Coogan, "What the Bible Has to Say About Sex" by Alexandra Silver

Această atitudine a fost continuată și în Roma Antică, care a interzis poligamia, mai ales după
212 d.Hr., când toți evreii au devenit cetățeni romani. Așa cum Ioan Paul al II-lea a interpretat
dialogul dintre Isus și farisei ("Evanghelia după Matei" 19,3-8), Hristos a subliniat frumusețea
primordială a căsătoriei monogamice bazate pe dragoste, descrisă în cartea Genezei 1:26-31, 2:4-
25.[20] Biblia însă nu menționează nicăieri că Adam și Eva ar fi fost căsătoriți.[15]

Studii privind monogamia socială

Raportul mondial al Națiunilor Unite Fertilitatea 2003 rapoarte care 89% din toți oamenii se
căsătoresc înainte de vârsta de 49 ani. [21][22]

Studii privind monogamia sexuală

Mai multe studii au calculat procentul de persoane care se angajează în relații sexuale
extraconjugale. Aceste studii au arătat că sexul în afara căsătoriei variază în funcție de culturi și
între sexe. [23][24]

Un studiu de comportament sexual, în Thailanda, Tanzania, Nigeria, Zimbabwe și Côte d'Ivoire

sugerează că aproximativ 16-34% din bărbați se angajează în relații sexuale extraconjugale, în
timp ce procentul de femei angajate în relații sexuale extraconjugale este mult mai mic. [25] [26][27]
[28]
În Statele Unite ale Americii s-au produs rezultate foarte diferite. Aceste studii raportează că
aproximativ 12-26% dintre femeile căsătorite și 15-43% din bărbații căsătoriți sunt implicați în
relații sexuale extraconjugale. [29] [30] [31] [32] [33] [34]

În SUA, unele studii au descoperit că majoritatea cuplurilor de homosexuali nu sunt monogame.

Cercetările de la San Francisco Bay Area au constatat că doar 45% au avut relații monogame.
Acest studiu a fost finanțat de către Institutul Național de Sănătate Mintală SUA . [35] Cu toate
acestea, un raport al Institutului Rockway a arătat că „tinerii GLBT ... vor să-și petreacă viața lor
de adult într-o relație pe termen lung, incluzând creșterea copiilor.” Concret, peste 80% din
lesbiene și homosexualii chestionați așteaptă să fie într-o relație monogamă după vârsta de 30 de
ani.[36]

Studii privind monogamia genetică

În SUA, ratele de paternitate extraconjugală au variat de la 0,03% la 11,8%. Rata medie a fost de
1,8%