1.

THAILANDA

REGATUL THAILANDEZ

Garantia finala de stabilitate apartine Imparatului Bhumibol.

Totusi,puterile sale legale sunt vestigiale,Regatul Thai conservand in continuare un respect
exagerat pentru monarhism
-Special Report:A Survey of Thailand,,2002
Thailanda,cu o populatie de aproximativ 60 milioane de locuitori si cu o intindere
aproximativ egala cu cea a Frantei sau cu cea a New Yorkului impreuna cu cea a Californiei,este
natiune care se afla la rascrucea Asiei de Sud-Est.Numerosi locuitori ai Chinei si Indiei,si a tarilor
vecine,precum Laos,Burma,Malaezia si Cambogia,au populato.Toti acesti oameni au influentat
cultura Thailandei intr-un fel sau altul.
Thailanda este divizata in mai multe regiuni distincte.Partea de jos a Bangkokului,unul
dintre cele mai mari orase ale lumii,reprezinta o astfel de regiune.Construit pe o
delta,Bangkokul se scufunda cu o rata de 2 inchi pe an,si ar putea fi complet inundat intr-o
perioada de 20 de ani.Thailanda de Sud de invecineaza cu Malaezia,iar Thailanda de Nord cu
Laos si Burma.Thailandei de Nord ii apartine si orasul Chiang Mai,fiind al doilea cel mai mare
oras al Thailandei,fiind taramul triburilor hill,unii dintre ei mutandu-se periodic din arii
muntoase in alte arii muntoase.Guvernul thailandez incearca permanent oprirea
acestora,aceste triburi retezand continuu copaci vechi de sute de ani pentru lemne de foc,de
acest lucru ocupandu-se si companiile nord thailandeze.Taierea excesiva a copacilor a condus la
eroziune si alunecari de teren care au ucis satenii din satele de la baza muntilor.
Aproximativ 49% din forta de munca a Thailandei este implicata in agricultura,iar
Thailanda este una din primele 7 sau 8 tari exportatoare de mancare din lume.In timp ce
mancarea exista din abundenta si bucataria thailandeza este faimoasa in toata
lumea,agricultura contribuie doar cu 11% la PNB,industria cu 49%,iar serviciile cu 40%.Exista
mari discrepante in venituri,acestea numarandu-se in si intre regiuni(cum ar fi diferentele
dintre Bangkok si regiunile de Nord-Est).Rata de creste economica a Thailandei a fost extrem de
mare timp de 20 de ani,avand p medie de 7% pana in 1997,cand a fost afectata negativ in anul
1997 de criza finaciara din Asia de Sud-Est.In prezent,economia isi revine,dar intr-un ritm foarte
lent.
Americanii si thailandezii impartasesc multe asemanari,dar in acelasi timp si destul de
diferiti unii de ceilalti.Cand americanii viziteaza Thailanda,sunt in mod frecvent asteptati

prieteneste de catre poporul thailandez,templele Buddhiste si de catre contrastul dintre viata

urbana si cea rurala,in special de viata urbana gasita in Bangkok,capitala tarii.Thailanda are un
sistem parlamentar puternic influentat de catre Anglia,deoarece liderii Thailandei fiind educati
pana in prezent in Anglia.
In anul 1932,Thailanda a eliminat sistemul de monarhie absoluta.Incepand de
atunci,Thailanda a suferit 17 lovituri,53 de guverne si 16 constitutii,iar ultima,cea din 1997,fiind
cea mai progresiva.Dupa aceste schimbari rapide,exista putine dubii in ceea ce priveste cel mai
distins simbol al Thailandei,acesta fiind Regele Bhumibol,care se afla la putere incepand cu anul
1947.Regatul Thai a fost in declin pana la aparitia Regelui,aceste devenind rege dupa moartea
fratelui sau mai mare,Regele Mahidol,omorat in anul 1946.Incepand cu 1947,regele a creeat cel
mai puternic si functional regat intr-o lume in care este impotriva regilor.Este un om talentat si
sofisticat cunoscut pentru dragostea sa pentru arta,fiind in acelasi timp si un renumit
compozitor de jazz.Cel mai important,el simbolizeaza trasaturile critice ale culturii
thailandeze,fiind in acelasi timp lipiciul care uneste natiunea thailandeza.

IERARHIE VERTICAL LARG

Thailanda este o autoritate cu o cultura de tip ranking in care colectivismul vertical este
accentuat.Oricum,cultura thailandeza urmeaza de departe cele mai putine reguli decat alte
culturi de tip ranking,cel mai probabil pentru ca se afla rascrucea mai multor culturi.Trandis si
Gelfand au aratat in mod empiric,contradictiile sin tensiunile din cultura thailandeza.
Vizitatorii Thailandei se confrunta imediat cu aceste contradictii din cultura
thailandeza.Exista numeroase temple Buddhiste in Thailanda,dar cei mai multi thailandezi nu le
frecventeaza,decat in cazul existentei unor ceremonii rare.Totusi,valorile buddhiste sunt
inradacinate in poporul thailandez,atat in cultura,in general,cat si in scoli.
In timpul razboiului din Vietnam,americanii s-au folosit de Thailanda pentru
recreere,care au ajutat la binecunoscuta prostitutie gasita in Thailanda.Aceasta,prostitutia,a
avut consecinte nefericite,precum faptul ca mai mult de un milion de locuitori sunt infectati cu
HIV.Oricum,femeile thailandeze din clasa superioara pot fi VICTORIAN in atitudinile lor.Nu este
neobisnuit ca un tanar thailandez sa viziteze casa prietenei sale pentru mai multe luni si cand
sunt in afara casei sa fie insotiti de o sora mai mare sau de catre o matusa.
Regele a fost in mod particular eficient in folosirea regulilor ierarhiei verticale pentru a
conduce poporul.In timp ce regele nu se implica in activitatile guvernamentale,el devenind activ
doar in perioadele de criza si in trecut a cerut primilor ministrii si generalilor eliberarea de buna

voie a functiilor ocupate,din putere.Nimic mai mult nu trebuie spus pentru ca acestea sa se
intample si nu exista discutii suplimentare pentru ca aceste lucruri sa aiba loc.
In mod similar,pana in anii precedenti,regele sau membrii ai familiei sale au inmanat
diplome la toti absolventii universitatilor.Fiecare absolvent isi doreste o fotografie cu
regele,astfel ceremoniile fiind filmate cu doua camere de luat vederi.Regele apare de asemenea
si la ceremoniile de la templele buddhiste.
Dupa cum sugereaza aceste activitati,regele este foarte mult implicat in activitatile de zi
cu zi ale thailandezilor,acestia venerandu-l.Thailandezii pot deveni foarte furiosi in cazul in care
regele lor este insultat in vreun fel.Un vizitator nefericit al Thailandei s-a enervat pe un ospatar
intr-un restaurant,si-a aruncat banii pentru masa servita pe jos,calcand pe ei.Nu si-a dat seama
de faptul ca pe bancnota era chipul regelui,iar un thailandez nervos l-a atacat nemilos pentru
pangarirea chipului regelui.Un alt vizitator ghinionist a rupt bancnotele thailandeze in semn de
dizpret pe aeroport,acesta fiind arestat si incarcerat timp de 6 luni.La cinematografe,fiecare
film este precedat de un semn al regelui,iar fiecare thailandez sta in pozitia de drepti in fata
acestui semn.
Esenta culturii autoritatii de tip ranking este ca exista o relatie dinamica si pe doia cai
intre superiori si ceilalti membrii.Kreng cai,sau luand in considerare si sentimentele
celuilalt,este un concept cheie in Thailanda.Toate actiunile regelui reflecta aceasta
orientare.Este aproape similar cu conceptul japonez amae,sau supraveghind la siguranta
altora.Thailandezii sunt foarte sensibili la sentimente,si se observa nunante tipice in
comportamentul lor fata de cel al americanilor pe aceasta tema.
Cum ar fi de asteptat intr-o cultura de tip ranking,membrii armatei sunt de asemenea
jucatori importanti.Multi dintre generali au in terese de business.In Thailanda exista o mare
cantitate a coruptiei,din cauza intereselor pe plan de business a armatei,politicienilor,a regelui
si a altora.
Thailandezii se apleaca unul in fata celuilalat,mai degraba decat sa isi scuture
mainile,totusi scuturatul mainilor incepe sa devina comun,mai ales pe planul de business
international.Ei isi impreunaza mainile unii cu altii si isi apleaca capetele cand se
saluta.Aplecandu-se mai jos decat celalalt simbolizeaza statutul social mai jos pe care il ocupa si
plecaciunile la acelasi nivel semnifica egalitate in plan social.Uneori,un superior nu se va
apleca,acesta gesticuland doar din cap o plecaciune,iar alteori va face o plecaciune foarte greu
observabila.
La ceremoniile publice,cum sunt absolvirile la universitati,oricine vrea sa plece inaintea
regelui,trebuie sa o faca intr-o maniera discreta,facandu-se sigur ca in orice moment dat,se afla
mai jos decat regele.In relatiile dintre familii acest rang vertical predomina.Multe familii

thailandeze din China,de exemplu,locuiesc intr-un complex in care se afla mai multe case,una
pentru mama si pentru tata si una pentru fiecare membru casatorit al familiei.Exista un loc
comun in centru unde se intalnesc serile sau cu alte ocazii.In mod tipic,cel putin o noapte pe
saptamana,exista o reunine a familiei si o cina.Cel mai in varsta fiul al familiei este cel care i-a
deciziile de business ale familiei,in cazul in care tatal s-a retras,iar fii mai mici fiind
vicepresedinti.Daca unul dintre fii nu este foarte eficient,isi va pastra postul,dar va fi consiliat
de catre cineva din exterior,cum ar fi un avocat.
Mai mult,isi accentueaza rangul ierarhic.O tanara care si-a obtinut diploma de MBS in
SUA nu a vrut sa revina in Thailanda sa se casatoreasca cu un barbat pe care il stia din
copilarie,dar a facut asta cand mama sa i-a spus:Daca nu te intorci si te casatoresti cu el,nu
vreau sa te mai vad niciodata.Oricum,fiica si mama au urmarit rangul autoritatii,fiind de acord
sa nu ramana gravida timp de 5 ani;daca mariajul nu ar fi functionat,ar fi putut sa divorteze si sa
se recasatoreasca,ceea ce s-a si intamplat.
Aceasta forma a rangului vertical este exemplificata in Flower Ceremony tinuta in
universitati o data pe an.Timp de zeci de ani,calugarii budisti au fost invatatori in Thailanda,iar
ceremonia provine din scolile lor.Un profesor american(George,1987) a fost fascinat de aceasta
ceremonie si a scris urmatorul pasaj:
Astazi,studentii platesc mediatii profesorilor-o ceremonie mai degraba simbolica
pentru ei.Am gasit un fenomen extraordinar.
Intr-un public mare,reprezentanti ai fiecarui departament al facultatii,intr-o maniera a
implorarii asiatice,studentii inmaneaza profesorilor flori frumoase.Cantarile lor corale ii
binecuvanteaza si le arata recunostinta.Discursurile lor cer iertare pentru orice lipsa de respect
si neindeplinire a asteptarilor.Ei au promis sa lucreze cu sarguinta.
Totusi,thailandezii recunosc atat umorul cat si pierderea rangului in aceasta
ceremonie.In timp ce multi dintre studenti fac astfel de declaratii,au dificultati in a le onora.
Educatia in Thailanda,ca si in alte culturi autoritare de tip ranking,de exemplu in
Japonia,pune accent pe memorizare si pe luarea notitelor la orele de curs.Nu se pune accent pe
discutii.Daca un student ii pune profesorului o intrebare la care acesta nu stie
raspunsul,profesorul ar putea da raspunsul gresit pe care studentul l-ar putea retine,dar si asa
studentul este avertizat ca raspunsul s-ar putea sa fie gresit.In acest fel,amandoi ies cu fata
curata.Un astfel de comportament se intalneste si la nivelul firmelor intre manageri si angajati
in unele firme cu traditie thailandeza,dar este foarte putin comuna in multinationalele intalnite
in Thailanda.

Similar,educatia MBA in Thailanda tinde sa deranjeze stilul vestic de discutii si

interactivitate.
O trasatura pozitiva a pierderii regulilor implica grupurile etnice,mai precis in randul
chinezilor si a grupurilot etnice thailandeze.Aproximativ 80% din populatie este alcatuita din
etnici thailandezi,cei mai multi dintre ei fiind buddhisti,fiind puternici in politica si armata.Alti
10% alcatuiesc grupul de etnie chineza. Grupurile de etnie chineza tind sa aiba afaceri de familie
prospere, cele mai multe dintre ele fiind mici in dimensiune. Exista o cantitate mare de casatori
intre grupuri si uni dintre tailandezi vor argumenta ca sunt mai liberali decat cei din alte natiuni.
Pe scurt, actiunile regelui sunt mult mai consistente decat rangurile de autoritate
tailandeze. Oricum el respecta regulile naturi.
LIBERTATE SI EGALITATE
Tailanda inseamna taramul libertati , si numele este cert pentru ca este singura natie
din sud-estul asiei care nu a fost niciodata cucerita. In anii 1700 armata tailandeza a fost intr-un
grav pericol in timpul razboiului cu Burma, dar liderul sau Taksin a reorganizat cei 500 de soldati
ramasi si a organizat un contra atac castigand lupta.
Tailanda , inconjurata de mai multe tari intotdeauna a fost preocupata de puterea
militara. In trecut armata a fost inplicata in actiuni guvernamentale.
In fiecare zi regele face joging cu un trimis al generalului sa il protejeze.
De asemenea tailandesi se considera egali cu vestici din cauza acestei traditii si se
asteapta sa fie tratati ca atare. Asa spus libertatea si egalitatea sunt cheii ale culturi tailandeze.
Tailandezi ca budisti cred in karma sau conceptul consecintei faptelor.
Luptele tailandezilor, numite boxul tailandez, este o manifestare unica a libertati, a
egalitati si a relatilor dintre barbati si femei. Radacinile boxului tailandez pot fi gasite in
experientele chinezilor care au imigrat in tailanda acum 800 ani si au fost fortati sa lupte cu
triburile printr-un stil de lupta utilizand capul, dintii, coatele, genunchii si umerii.
Boxul tailandez modern este practicat in 2 mari stadioane din Bangkok. Manusile usoare
sunt purtate si loviturile sunt permise. In general sunt 10 lupte pe noapte.
Aproximativ 50% nu se desfasoara pe tot parcursul celor 5 runde; knocknout-urile sunt
comune.
ZAMBETUL TAILANDEZ

Orcine cine a vizitat Tailanda pentru cateva zile poate fi uimit de prietenia tailandezilor
si zambetul tailandezilor care este legendar.Acestea provin direct din practicarea
Buddhismului.Exista in general doua cai de raspandire a Buddhismului,iar unul dintre
ele,Buddhismul Theravaden,este cel care pune cel mai mare accent pe concentrarea si
meditatia interna.Thailanda este reprezentativa Buddhismului Theravaden.
Buddhismul thailandez,datorita concentrarii lui,deranjeaza conceptul cheie al Caii de
Mijloc,care pastreaza emotiile si miscarile corpului sub control.Thailandezii cred ca mania si
emotionalitatea conduc la mai multa manie si la mai multa emotionalitate,care restrictioneaza
libertatea datorita faptului ca ca indivizii executa activitati pe care in mod normal le-ar evita.Ei
tind sa fie diplomati si negociatori sofisticati datorita acestor credinte.Similar,regele este
rezervat in timpul aparitiilor in public.El nu foloseste argumente si apropieri emotionale cum o
fac omologii sai din lume.
Mai departe,cum ar fi de asteptat intr-o cultura de tip face-saving,thailandezii urasc sa
spuna nu direct.Ei folosesc declaratii de genul Va trebui sa ne mai gandim sau Asta ar
putea fi o problema.Multi vestici petrec luni intregi la negocieri cu thailandezii pentru a-si da
seama intr-un tarziu ca o simpla ridicare din umar este echivalentul la a spune nu.
Orice s-ar intampla,oricum,thailandezii continua sa zambeasca.Astfel,un zambet nu ar
trebui interpretat ca un semn de o adanca prietenie;mai degraba,este un mecanism care face
viata mai placuta si pentru a evita dificultatile care ar putea conduce la expresia emotiilor
negative.
Oricum,zambetul thailandezilor poate fi si autentic si este comun in colectivele
culturale,trebuie evaluat in termenii si contextul situatiei.De exemplu,thailandezilor le place sa
se distreze,iar la sfarsitul zilei de lucru se aduna in colective pentru a se usura de stressul de
peste zi.Daca munca este plictisitoare si monotona,thailandezii sunt mai degraba tacuti,mai ales
daca perioadele de distractie sunt interzise.
Dupa cum aceasta discutie sugereaza,thailandezii au o conceptie diferita a timpului fata
de vestici.Fiind buddhisti,ei nu fac distinctii mari intre trecut,prezent si viitor.In
buddhism,timpul este doar un simplu cerc,nu 3 cercuri.
Mai exista o credinta thailandeza care este prinsa intr-o zicala care nu se poate traduce
in mod liber,mai pen rai.In esenta,aceasta inseamna ca oamenii nu au nimic daca detin
controlul asupra naturii,tehnologiei sau altor forte.Carol Hollinger,profesoara din SUA in
Thailanda,s-a indragostit de cultura thailandeza si si-a intitulat cartea Mai Pen Rai Means
Never Mind.Aceasta fraza nu inseamna o acceptare fatalista asupra viziunii vietii,uneori fiind
gasita la musulmani si crestini.Mai degraba,este o acceptie a lucrurilor exact asa cum sunt si

vointa de a face viata cat mai placut posibil.Cand thailandezii folosesc aceasta fraza,tind sa-si
accentueze zambetele,iar urmatoarea actiune diminueaza gravitatea problemei,oricare ar fi ea.
Familia regala,mai ales regele,urmareste aceste cai de comportament.Desi serios,regele
adora petrecerile si va executa compozitiile de jazz la ele.El este in mod evident bucuros sa
interactioneze cu toate genurile de oameni si va zambi chiar si la ceremoniile plictisitoare la
care alti lideri ai lumii nici macar nu ar participa.
John Fieg a captat esenta si cele trei caracteristici accentuate in acest capitol (loose
authority ranking,libertate si egalitate,si zambetul thailandez) in studiul sau clasic,comparand
thailandezii cu americanii.In ambele culturi exista iubirea pentru libertate,o neplacere pentru
pompozitate si un outlook pragmatic,dar diferentele sunt semnificative.
Thailanda a suferit crize economice severe,incepand cu anul 1997 cand valoare monedei
sale s-a injumatatit.Noua constitutie a decis nevoia de reforma,concentrandu-se pe probleme
legate de alegerile democratice si de inlaturarea mitei.In fiecare an sunt raportate nu mai putin
de 1000 de mitinguri impotriva guvernului.
Per total,Thailanda este o nationalitate fascinanta iar valorile sale se suprapun cu cele
ale SUA.Dar este in mod clar diferita de SUA si regatul Thai este o metafora drepta in ceea ce
priveste trasaturile libertatii.

2. JAPONIA

GRADINA JAPONEZA

Putem deveni mai internationali si totusi sa onoram regulile societatii noastre.

- Un banner in limba japoneza in aeroportul Narita, Tokyo

Fiecare grup are dreptul la loialitate din partea membrilor sai, iar aceasta loialitate defineste
viata japoneza. Grupurile carora apartii te fac ceea ce esti.
Grupul tau este identitatea ta.
- Reid, 1999, p. 74

Japonia este o natiune care cuprinde 125,3 milioane cetateni. Densitatea populatiei in
Japonia este de 335 de oameni pe kilometru patrat ceea o face a 16-a tara dintre cele mai
populate din lume. Comparativ cu Statele Unite ale Americii, este relativ mica ca si suprafata:
377.727 kilometri patrati fata de 9.372.610 kilometri patrati. Japonia este a patra intre tarile
lumii in termeni de varsta a populatiei peste 65 de ani, cu un procent de 17%. Economia
Japoniei este a doua ca dezvoltare, chiar dupa Statele Unite ale Americii.
Citirea articolelor despre Japonia in ziarele si revistele vestice pot deruta usor un
american. Multe articole sugereaza ca japonezii devin in totalitate americani ca si perspectiva si
ca si cultura. De exemplu,
In iulie 1998, Toshiki Kawasaki trebuia sa faca o alegere: sa devina capitalist dupa stilul
american. Asa ca, intr-o zi innabusitoare de iulie, spune dl Kawasaki, Malox a dat afara lasii care
conduceau filiala de camioane si a concediat 100 din cei 440 de angajati ai sai.(Shirouzu, 2000,
p.1)
Multi japonezi au oroare de astfel de masuri extreme si au tendinta sa le priveasca ca si
incalcari ale normelor culturale. In timp ce admira succesul economic al americanilor, japonezii
pun sub semnul indoielii valorile culturale care conduc nu numai la succes dar si la patologie
sociala. De exemplu, sunt 1,7 divorturi la 1000 de oameni in Japonia fata de 4,5 la 1000 de

oameni in Statele Unite. Contraste asemanatoare pentru Japonia versus Statele Unite se
regasesc in domenii de crima, jaf, viol, incendiere, asalt grav si spargeri (vezi Reid, 1999).
Mai mult de atat nenumarate povesti sfasietoare descriu un portret contrastant al
actiunilor lui Malox impotriva lasilor. Companiile japoneze care declara faliment frecvent
incearca sa-si plaseze angajatii in alte companii, iar rusinea asociata cu esecul a condus la multe
sinucideri in randul managerilor. Au fost 478 astfel de cazuri inregistrate in 1997 si probabil
multe altele care nu au fost raportate. Este greu de imaginat o actiune comparabila din partea
managerilor din Statele Unite care sunt mai motivati de sentimentul de vina decat de rusine.
Nobuo Shibata, presedintele unei companii mici de confectii metalice, in varsta de 48 de ani
impreuna cu fratele sau si-au luat viata lasand urmatorul mesaj: Ne cerem scuze tuturor
angajatilor nostri pentru prabusirea afacerii noastre.(Sugawara, 1998).
La inceputul anilor 1980 aproape toate scrierile americane despre Japonia laudau
aceasta tara si incercau sa sublinieze doar trasaturile ei pozitive, ca de exemplu William Ouchi
(1981) in cartea sa cea mai bine vanduta, Teoria Z. Ezra Vogel (1979) chiar si-a intitulat cea mai
bine vanduta carte a sa Japonia as Number One. In 1990 multi scriitori si cetateni americani siau schimbat radical viziunea asupra japonezilor de la admiratie la frica si oroare asa cum
exprima un articol din revista Fortune(Smith, 1990). Cateva motive pentru schimbarea de
perspectiva au fost succesele japoneze din acea perioada si dificultatea de a penetra pietele
japoneze a firmelor americane. Din 1990 Japonia a experimentat o criza continua si daunatoare
iar acum americanii pareau dispretuitori: acesti lasi trebuie sa accepte stilul de capitalism
american sau vor suferi rusine si esec economic.
In acest sens, companiile japoneze au inceput sa accepte cateva practici de
management in stil vestic, inclusiv o legatura directa intre performanta individuala si
recompensa, diferente mari in recompensele individuale si micsorarea fortei de munca. Totusi
multe companii vestice care au introdus asemenea practici in filialele lor japoneze fara sa le
adapteze la normele culturale au intampinat mari dificultati si performanta scazuta, inclusiv
compania Ford care detine o mare parte din Mazda. O data ce Mazda si-a facut reclama la
masini sub motto-ul Mazda Engineering dar nu a mai continuat, vanzarile sale au scazut
semnificativ. Din contra, Carlos Ghosn a devenit CEO la Nissan si a modificat serios compania
introducand schimbari drastice cum ar fi micsorarea fortei de munca si detasarea fabricilor in
timp ce era sensibil la normele culturale. De exemplu a micsorat forta de munca oferindu-se sa
cumpere actiunile angajatilor curenti; a deschis fabrici noi care erau asezate la 50 de mile
distanta fata de vechile fabrici si in timp ce ajuta muncitorii sa se detaseze cumpararile au
indepartat privirea de la ocupatii. Ghosn a devenit un simbol al managementului in Japonia,
atat printre manageri cat si printre angajati.

Totusi, realitatea situatiei si culturii japoneze pare mult mai complexa decat isi pot
imagina americanii. Chiar si conceptul cum ca Japonia ar fi o tara colectivista trebuie sa fie
restrans. In studiul asupra 53 de natiuni al lui Hofstede (1991) Japonia era pe locurile 22 23 la
individualism ceea ce arata faptul ca exista multe alte natiuni mai colectiviste decat aceasta
tara. Totusi Japonia este o natiune cu un grad clasic de autoritate, iar asteptarea ca ea sa devina
peste noapte o natiune bazata pe preturile pietei sau individualista vertical nu este realista.
Pentru a-ti putea face o perspectiva asupra culturii japoneze este folositor sa compari
metaforele sau ratiunea prin care americanii si japonezii vad lumea. Asa cum fotbalul american
reflecta perspectiva americana, tot asa majoritatea daca nu toti japonezii gasesc peisajul
japonez sau gradinile ude ca cea mai sugestiva metafora pentru a intelege cultura japoneza.
Exista doua tipuri de gradini japoneze: gradinile ude sau peisaj si gradinile religioase sau
uscate Zen Buddhist. Diferenta majora dintre ele este aceea ca gradinile uscate nu au apa sau
elesteu ci mai degraba pietris greblat care simuleaza apa. Prin urmare, gradinile japoneze ude si
uscate sunt echivalente functional si ambele sunt proiectate pentru a crea o impresie de
contopire a observatorului cu natura si o atmosfera in care meditatia poate avea loc. In acest
capitol ne concentram asupra gradinilor umede japoneze.
Asa cum apa curge intr-o gradina japoneza, societatea japoneza este fluida schimbandusi dar totusi retinand caracterul ei esential. De unul singur, fiecare strop este o mica forta dar
combinat cu multi alti stropi se produce suficienta forta pentru a crea o cascada care se revarsa
intr-un elesteu mic umplut cu crap. Elesteul pare calm dat totusi in adancuri o pompa
pompeaza apa inapoi in varful casacadei. O piatra aruncata in elesteu produce un val mic apoi
se scufunda pentru a ramane pentru totdeauna separata. Fara indoiala scena este proiectata
pentru a reflecta natura si pentru a-i captura adevarata sa esenta iar sunetul apei care curge
usor prin aceasta refacere a frumusetii conduce la un sentiment de armonie, unire cu natura si
poate chiar vesnicie.
Gradina insasi serveste ca o amintire a locului central pe care natura l-a ocupat in
dezvoltarea societatii, religiei, artei si esteticului japonez: nu doar natura ci si modul in care
japonezii percep natura. Asa cum gradina este o parte a naturii, japonezii tind sa se vada pe ei
insisi completati prin ea. In contrast cu perspectiva vestica asupra naturii ca fiind ceva care
trebuie infruntat si supus, japonezii in general o privesc ca fiind ceva ce trebuie acceptat.
Japonezii, ca popor de agricultori, au dezvoltat o dragoste pentru natura si o constiinta
puternica asupra frumusetilor naturii. Nici o parte a Japoniei nu se afla la o departare mai mare
de 70 de mile de mare, iar muntii care acopera patru cincimi din tara se observa din orice parte
a tarii. Climatul temperat japonez si ploile abundente contribuie la o imagine a naturii ca fiind o
binecuvantare prietenoasa si o sursa de fertilitate. Totusi, nu este surprinzator faptul ca

literatura japoneza timpurie manifesta o apreciere mare a frumusetilor marii, muntilor si a

valcelelor impadurite.
Cele trei elemente de baza ale gradinilor japoneze sunt pietrele, plantele si apa. De
obicei, acestea sunt combinate pentru a forma elemente mai mari comune gradinilor peisaj
cum ar fi apa curgatoare, elestee si grupuri de pietre, copaci si tufisuri, fiecare aratand cat mai
natural posibil pentru a evoca un sentiment de natural, inocent.
Japonia, asemenea apei in gradinile japoneze este o liniste rara. Este o societate
complexa si dinamica care a trecut prin schimbari enorme in ultimii 125 de ani, transformanduse dintr-un stat feudal intr-o natiune moderna industrializata care a luptat in cele doua razboaie
mondiale, in urma celui de-al doilea iesind cu o infrangere totala. De atunci, tara a reusit sa
ajunga o putere economica majora. In procesul de refacere japonezii au absorbit tehnologia,
stiinta, educatia si politica vestica pastrandu-si identitatea culturala unica.
Totusi, dedesubtul acestei schimbari profunde este perspectiva care este oglindita in
gradina japoneza. Pentru a vedea cum elementele unei asemenea gradini se manifesta in
societatea japoneza ne concentram asupra a patru elemente: Armonia (wa) si shikata, sau
modul potrivit de a face lucrurile cu accent asupra modului si ordinii in care se fac activitatile;
combinarea picaturilor mici sau energia indivizilor in activitatile de grup; seishen sau
antrenarea spiritului; si estetica.
Wa si Shikata
Pentru a intelege Japonia este important sa ii cunosti istoria, care poate fi vazuta ca o
cautare continua a wa sau armoniei, sau cum pot fi vazute in gradinile japoneze relatiile
armonioase intre elemente astfel incat sa creeze un sentiment de interactiune efectiva a
fiintelor umane cu natura. Japonezii sunt o natiune omogena remarcabila care au trait in
izolatie relativa timp de secole. Inainte de sfarsitul ultimei ere glaciare aproximativ cu 11.000 de
ani in urma, Japonia a fost legata de restul Asiei cu pamant. Din moment ce oamenii care erau
deja acolo nu puteau pleca altundeva, au ramas si s-au amestecat cu cei care au venit mai
tarziu. Inregistrarile istorice arata ca un numar considerabil de oameni au emigrat in Japonia din
Peninsula Coreana pana in secolul al 8-lea inainte de Hristos. La acea vreme amestecarea
populatiei era aproape completa si in ultimii 1000 de ani numarul de imigranti a fost infim.
Lipsiti de resurse naturale cum ar fi fierul sau petrolul, japonezii au preluat de la chinezi
tehnica cultivarii orezului in jurul anului 1000 I.H. Toate satele au devenit prospere dar
complexitatea si corelatia sarcinilor asociate cultivarii orezului au determinat japonezii sa
sublinieze importanta activitatilor de grup si armoniei grupului fara de care ar aparea
fenomenul de infometare.

In secolul 7 I.H. acest accent asupra armoniei era descris in prima constitutie a tarii
scrisa de printul Shotoku. Primele 17 articole au transformat armonia in baza pentru toate
celelalte. Acest lucru este un contrast puternic cu conceptia vestica privind importanta vietii, a
libertatii si cautarea fericirii individuale.
Mai mult, japonezii au avut intotdeauna o costiinta distincta asupra diferentei dintre
lucrurile straine si autohtone si au constientizat devreme importanta imprumutului de la altii
dar cu pastrarea valorilor japoneze. Dupa anul 552 I.H., cand budismul a fost introdus in mod
oficial la curtea Yamato din China, japonezii au devenit constienti de civilizatia continentala
superioara a Chinei. Intre secolele al 7-lea si al 9-lea au facut eforturi sa imprumute tehnologia
si institutiile chineze; au studiat in profunzime filosofia, stiinta, literatura, arta si muzica Chinei,
iar acest lucru a influentat puternic gandirea, cultura si obiceiurile japoneze. Japonezii au
adoptat chiar si sistemul de scriere chinez, care avea un caracter unic pentru fiecare dintre miile
de cuvinte chinezesti. Totusi, chiar daca japonezii scriau in limba chineza ei vorbeau doar in
japoneza care este tot atat de diferita de limba chineza cum este fata de limba engleza. Insula
Japoniei este asezata suficient de departe de China pentru a se feri de invazie dar suficient de
aproape pentru a beneficia de interactiunea cu aceasta natiune care la acea vreme era cea mai
avansata tehnologic si cea ma puternica din lume. Intre secolele 9 si 12 japonezii au amestecat
elementele noi cu propria lor cultura pentru a forma o noua sinteza.
In secolul al 12-lea Yoritomo Minamoto a folosit pentru prima data titlul de shogun sau
generalisim al Japoniei si si-a stabilit cartierul general in Kamakura, care se afla la o ora distanta
de Tokyo, sau Edo cum se numea in acea vreme. Desi familia imperiala care locuia la Edo avea
voie inca sa intreprinda activitati ceremoniale, adevarata putere era in mainile shogunului iar
lorzii clanurilor ii raportau direct lui. Aceasta era a shogunului a durat pana in anul 1868 cand
puterea a fost inapoiata familiei imperiale (Restaurarea Meiji).
In timpul erei Shogunului accentul pus pe armonie a continuat dar intr-o maniera
diferita. Surprinzator, sistemul shogunului era asemanator cu feudalismul european. Aproape
10% din populatie era alcatuita din samurai si razboinici care jurau loialitate absoluta
shogunului. Totusi acest sistem este diferit de sistemul confucian chinezesc in care loialitatea
fata de familie este o valoare de nesocotit. Subjugarea samurailor de catre shogun a pavat calea
transferului loialitatii catre ultima famile, natiunea. De asemenea, spre deosebire de Europa,
Japonia nu avea un cult al cavalerismului. Samuraii erau de asemenea oameni studiosi si se
mandreau cu caligrafia lor si cu talentele poetice.
Majoritatea populatiei avea drepturi limitate iar un samurai putea sa ucida pe loc un om
de rand daca acesta nu a respectat intru totul regulile multe si practicile societatii. In aceste
conditii este putin de mirare faptul ca japonezii au cautat sa obtina armonie si sa protejeze
.................indrazneala, ceea ce reprezinta un set de reguli nescrise dupa care oamenii se

ghideaza intr-o societate pentru a evita distrugerea prestigiului celuilalt si a respectului de sine.
De exemplu intotdeauna se lasa ceva pe masa pentru adversarul invins in negocierile de afaceri
in timp ce jocurile de baseball se pot termina mai degraba la egalitate decat sa castige cineva.
Chiar si in zilele noastre japonezii au tendinta sa se scuze inainte de a face un comentariu critic
asupra proiectului altei persoane pentru a evita pierderea indraznelii fiecareia dintre parti;
multi dintre ei incep un discurs formal intr-o maniera comparabila.
Sentimentul se izolare al Japoniei a sporit in timpul domniei shogunului Ieyasu in secolul
al 16-lea cand acesta a izgonit misionarii Jesuit, a taiat urechile crestinilor si a poruncit sa se
construiasca doar vase care nu erau potrivite pentru calatoriile pe ocean. Cu exceptia unei mici
suprafete de comert olandez in portul Kyushu din Nagasaki toate legaturile cu restul lumii au
fost taiate.
In 1853 Japonia a fost fortata sa isi incheie izolarea cand Commodore Perry insotit de o
cazarma a U.S. Navy au ajuns la tarmurile orasului Edo. Guvernul japonez nu a avut de ales si a
trebuit sa semneze tratate inegale de comert cu Statele Unite al Americii si pricipalele puteri
europene. Aceste evenimente au condus la o slabire a sistemului shogunului si la inlocuirea
acestuia cu familia imperiala in 1868.
Mai mult de atat, este extrem de dificil daca nu imposibil pentru un strain sau gaijen sa
fie acceptat pe deplin in Japonia deoarece acest lucru ar dauna relatiilor armonioase dintre si in
interiorul grupurilor care au avut nevoie de ani pentru a se dezvolta. Un strain este ca si piatra
aruncata in elesteul gradinii, care pentru moment deranjeaza armonia dar dispare repede din
peisaj. Oricum, multi vizitatori americani au perceput gresit grija si atentia sporita pe care o
primeau ca fiind prietenie adevarata sau macar acceptare adevarata. Motivul pentru care se
intampla acest lucru ne conduce in mod natural la shikata care este necesara daca vor sa
mentina wa (armonia).
Datorita nivelului de trai care s-a dezvoltat in satele cultivatoare de orez si accentului
pus pe natura, japonezii au ajuns sa creada ca exista o ordine interioara (inima individului) si o
ordine naturala (cosmosul) si ca cele doua sunt legate printr-un aranjament (vezi De Mente,
1990). Shikata este modul de a face lucrurile cu un accent special pe forma si aranjamentul
procesului; in formele compuse, termenul este kata. Deci exista o kata sau mai multe katas
pentru a manca asa cum se cuvine, pentru a folosi telefonul, pentru a trata strainii s.a.m.d.
Pentru japonezi, procesul sau modul in care se indeplineste o activitate este la fel de important
ca indeplinirea activitatii cu succes, in timp ce americanii se preocupa mai degraba de rezultatul
final decat felul in care se obtine acest rezultat. Japonezii pun accent pe Managementul Calitatii
Totale iar kaizen (imbunatatirea continua) se potriveste cu shikata deoarece japonezii au
tendinta de a considera ca a face ceva asa cum trebuie inseamna a face acel lucru in cel mai
potrivit fel posibil.

Kata au fost dezvoltate in aceasta societate ierarhica deoarece se presupunea ca toata

lumea si-a repartizat pe categorii si si-a definit rolurile vietii (bun) in care obligatiile sunt
specificate in detaliu. Edwin Reischauer (1988, p.146) i-a numit pe japonezi cei mai protocolari
oameni de pe pamant, daca nu chiar cei mai politicosi. La ora 2 noaptea poti vedea japonezi mai
in varsta asteptand culoarea verde a semaforului chiar daca nu se vede nici o masina la distanta
de cateva mile. Conduita exterioara a unei persoane, asa cum se observa din supunerea la
reguli, este o reflectie a caracterului interior. Exista chiar si kata asociate cu baseball-ul japonez,
la care jucatorii de baseball american care vin in vizita se adapteaza cu greu pentru ca trebuie sa
tina bata intr-un mod anume si sa observe alte reguli pe care ei le considera irelevante.
Se pune accent pe importanta acordata acestor kata si exista kata specifice pentru
activitati pe care americanii tind sa le faca in diferite feluri asa cum ar fi intampinarea
vizitatorilor si schimbarea de carti de vizita. Atunci cand pentru o noua activitate nu exista o
kata, japonezii pot avea dificultati in indeplinirea sarcinii. Totusi cativa ofiteri japonezi care
doreau sa inceteze lupta in Al Doilea Razboi Mondial s-au plans ca nu a fost elaborata nici o kata
pentru predare deoarece acest lucru nu a fost cosiderat cu putinta. Asa cum au declarat: Noi
nu stim cum sa ne predam(De Mente, 1990, p.68).
Cand un japonez incalca o kata, reactia pote fi aspra. De exemplu, 5 fete de 14 ani au
determinat o colega de clasa sa se sinucida pentru ca aceasta din urma nu a aratat suficienta
sinceritate cand a participat la slujba de inmormantare a mamei uneia dintre cele 5 fete.
Antrenamentul Seishin
Pentru a trai confortabil intr-o societate bazata pe reguli, oamenii au nevoie de
autocontrol si sunt invatati de la nastere sa il obtina. In gradina japoneza crapul simbolizeaza
masculinitate, valoare, rezistenta si tenacitate. Tot asa, conceptul de seishin sau spirit, care este
o parte integrala a filosofiei de viata a japonezilor, accentueaza importanta autodisciplinei si
devotamentului fata de datorie. Prin disciplina si nenorocire oamenii ating auto-dezvoltarea si,
cel mai important, auto-stapanirea. Antrenamentul Seishin a fost cel mai adesea aplicat in
studiul artelor martiale, aranjamentelor florale si ceremoniei ceaiului. In cazul artelor martiale,
antrenamentul fizic este vazut ca un mijloc al sfarsitului spiritual al atingerii echilibrului interior
si armoniei. Stapanirea indemanarii necesita auto-control si auto-disciplina; acest lucru conduce
la dezvoltarea puterii interioare.
Antrenamentul Seishin tinde sa fie asociat cu budismul Zen, care este o forma unica de
budism care s-a bucurat de o imbunatatire a interesului in Japonia din anii 1970. In timp ce
hinduismul incorporeaza credinta in multi zei personali, budismul ii respinge. Accepta totusi
accentul pus de hindu pe meditatie ca o modalitate importanta de a atinge nirvana sau
salvarea. Buddha a subliniat patru Adevaruri Nobile: Suferinta este inevitabila; are loc din cauza

egoismului sau a concentrarii asupra dorintelor proprii; asemenea dorinte pot fi covarsitoare;
metoda de a le invinge este a urma Calea celor opt credinciosi care este versiunea budista a
celor 10 Porunci.
Budismul Zen continua accentuarea meditatiei iar majoritatea antrenamentelor Zen au
loc intr-o sala mare de meditatie. Elevii si calugarii mediteaza adesea in pozitia lotus timp de
ore intregi pe o podea rece de piatra intr-o camera unde temperatura este de 40 de grade iar
un calugar ghionteste si loveste elevii sau studentii cu un bat de bambus daca acestia isi pierd
concentrarea. Cam de doua ori pe zi elevii se intalnesc in mod individual cu un calugar care le
cere sa raspunda la koans sau ghicitori care sunt menite sa ajute studentii sa dezvolte o minte
deschisa sau sa vada lucrurile ca proaspete sau noi. Budismul Zen a propus faptul ca oamenii se
pot elibera din lumea lor intelegand nemarginirea timpului si unitatea universului. La fel ca intro gradina japoneza unde se poate vedea natura de-a intregul in ciuda partilor individuale. De
asemenea, fiecare parte a gradinii poate captura esenta naturii in felul propriu. Gradina descrie
o lume eliberata care a fost redusa fizic si marita spiritual pentru a sugera marimea si
grandoarea naturii. Japonezii, care recunosc ca sunt o parte a naturii si deci muritori, in general
opresc timpul permitandu-i sa faca cum vrea. In acelasi fel, desi anotimpurile pot schimba felul
cum arata gradina japoneza, pietrele, copacii si apa din ea sunt intotdeauna vizibile si
neschimbate.
Probabil cea mai buna cale de a intelege comportamentul japonez este sa participi la
arte martiale cum ar fi karate sau lupta cu sabii. Karate (tradus literar maini libere) a fost
introdus in Japonia de calugarii budisti din doua motive: ca forma de aparare impotriva
jefuitorilor si ca o antrenare spirituala. Inca o data, stilurile si katele constituie marea parte a
antrenamentelor pe care studentii la karate le primesc iar ei exerseaza singuri aceste stiluri
timp de multe ore inainte de a se angaja in orice fel de confruntare. Eventual studentii la karate
sunt invatati cum sa gandeasca printr-un obstacol iar una din cele mai mari provocari pentru un
parinte este sa-si vada copilul de 9 ani incercand sa gandeasca printr-un obstacol sau sa rupa o
placa de lemn groasa cu o lovitura a mainii goale. Cateodata instructorul de karate ii pune pe
studentii care nu reusesc sa repete exercitiul de trei patru ori pentru a-si expune
autocontrolul si pentru a invata sa manipuleze ghinionul iar cativa studenti tineri si-au rupt
mainile incercand acest lucru.
Desi teoretic rezultatul final al seishin-ului este o imbunatatire a cresterii spirituale
personale si a libertatii, multi japonezi apeleaza la el pentru a obtine rezultate practice cum ar fi
performanta mai buna la scoala sau la munca. Cateva firme japoneze mari apeleaza la acest
element al gandirii japoneze in programele lor de training care au fost numite tabara iadului
deoarece participantii la training au voie sa doarma doar cateva ore pe zi si sunt supusi la
activitati fizice menite sa induca un simt al autodisciplinei si devotament pentru companie;

participantii primesc diferite semne ale rusinii pe care le pot inlatura de pe hainele lor doar
atunci cand reusesc sa indeplineasca cerintele si examinarile. In multele transformari moderne
ale filosofiei, accentul este pus pe dezvoltarea unei atitudini pozitive prin mijloace prin care
constrangerile externe pot fi depasite si problemele rezolvate. Japonezii considera ca orice
obstacol poate fi depasit daca se depune suficient efort. Invers, americanii considera ca
abilitatea este la fel de importanata ca efortul.
La fel ca si chinezii, japonezii au credinta puternica in principiile lui Sun Tzu, generalul
chinez scoase la iveala in Arta Razboiului (vezi McNeilly, 1996, a carui carte include si
traducerea de Samuel B. Griffith, 1963). Ei vad piata ca pe un camp de batalie dar accepta
primul principiu al lui Sun Tzu si anume sa evite razboiul sau confruntarea daca este posibil
deoarece ambele parti epuizeaza resurse importante. Totusi japonezii il adora pe Miyamoto
Musashi, un samurai legendar care a combinat kendo si Zen in timpul uciderii a 37 de adversari
inainte de a se retrage intr-o pestera in care a murit. Cartea lui Musashi, Cartea celor cinci inele:
Ghidul clasic al strategiei (1974) descrie setul de reguli pe care multi manageri japonezi le
urmeaza cand fac afaceri. Aceasta acceptare paradoxala si simultana a reflectarii interioare si
activitatea nemiloasa impotriva partenerilor de afaceri este similara cu paradoxul chinez de a fi
si sincer si inselator in acelasi timp (vezi cap 27). Un film cunoscut de 14 ore a fost facut dupa
viata si cartea lui Musashi.
Seishin ajuta oamenii nu doar sa se bazeze pe ei insisi si sa indure asprimea personala
dar si sa traiasca intr-o societate orientata spre grup. Servirea intereselor grupului adesea
implica sacrificiul propriu. Pentru japonezi, conformitatea sociala nu este un semn de slabiciune
ci un semn de autocontrol interior puternic care a ajutat oamenii sa depaseasca instinctele lor
antisociale. Indurarea acestei conformitati este mai usoara prin antrenarea caracterului si autodisciplina.
Manifestarile seishin abunda in societatea japoneza. Poti vedea elevii de scoala
elementara imbracati in pantaloni scurti, uniforma scolii, in mijlocul iernii. Elevii de scoala
generala nu au voie sa poarte jachete, pulovere sau alt articol de imbracaminte peste uniforma
scolara iarna desi salile de clasa japoneze nu se prea incalzesc. In primele saptamani ale lunii
ianuarie elevii de scoala generala trebuie sa inceapa ziua cu 30 de minute de jogging in jurul
scolii. Majoritatea scolilor generale tin intalniri scolare saptamanal afara. Daca este o caldura
innabusitoare studentii japonezi nu isi cer voie sa plece; ei stau cat de mult pot inainte sa lesine.
Aceasta practica ajuta la dezvoltarea caracterului si a abilitatii de a indura duritatea la o varsta
frageda.

Combinarea picaturilor mici sau energiile

Atingerea armoniei prin kata sau antrenament seishin conduce la combinarea energiilor
indivizilor in grupuri sau analog combinarea picaturilor mici de apa in gradina pentru a forma
cascada. Acest accent pus asupra grupurilor incepe la nastere cand mamele au tendinta de a
revarsa o cantitate excesiva de dragoste si atentie asupra copiilor lor, in special asupra
barbatilor. In Japonia, bebelusii si copiii sunt in contact constant cu mamele lor, sunt tratati cu
toleranta, sunt rareori lasati singuri si adesea dorm cu parintii lor pana la varsta de 7 sau 8 ani.
Pentru primii 2 ani din viata copiii sunt purtati de mamele lor intr-un dispozitiv special atasat de
corpul lor. Toate aceste practici duc la un grad inalt de dependenta fata de mama si la o
atitudine definita ca amae in japoneza, care inseamna sa cauti la altii afectiune. Pe masura ce
copiii cresc aceasta dependenta de mamele lor ca sursa a multumirii este transferata grupului
in special mentorului numit senpai.
In timpul primilor ani la o firma de afaceri, angajatii sunt subordonati unui individ mai in
varsta sau senpai, care le va arata cum sa-si faca treaba si ii va ajuta sa se adapteze la noul lor
mediu. Cel mai adesea relatiile senpai kohai se dezvolta informal. Senpai ofera sfaturi si
incurajari si joaca un rol important in socializarea angajatilor tineri.
Accentul japonezilor asupra grupului este vizibil si practic patrunde in toate aspectele
vietii japoneze. Poate fi vazut in sistemul educational, in structura organizatiilor de afaceri si
munca si in sistemul politic pe langa alte institutii sociale.
La scoala, copiii sunt identificati prin clasa din care fac parte. De exemplu, in scoala
generala, un elev poate spune Eu apartin de ichinen ni kumi, anul intai, clasa a doua(fiecare
nivel este compus din aproximativ sase clase). Pentru urmatorii 3 ani elevii isi vor petrece
fiecare zi cu ceilalti 40 pana la 50 de elevi din clasa lor si se vor identifica cu acel grup. Un bine
cunoscut proverb japonez Unghia care iese in afara va fi lovita cu ciocanul explica
comportamentul individual al elevilor. Aderarea la acest proverb nu a fost o problema pentru
majoritatea elevilor care au invatat ca securitatea, acceptarea si dragostea vin de la grup. De
fapt cei mai multi elevi arata un simt al apartenentei care ar fi invidiat de multi corespondenti
de-ai lor din vest, care adesea se simt alienati si singuri.
Pe de alta parte, viata poate fi insuportabila pentru elevii mai rari care nu se simt
confortabil intr-un grup. Colegii batausi neinduratori se iau de ei, ii necajesc si ii persecuta pe
acesti indivizi. Acest fenomen, ijime, adesea tradus ca tiranie conduce la multe decese in fiecare
an iar numarul incidentelor raportate a crescut recent. Daca un astfel de elev are prieteni,
acestia il parasesc repede de teama sa nu fie exclusi din grup, acest lucru fiind cea mai urata
soarta pentru un copil sau adult japonez.

Elevii primesc identificare de grup nu numai cu clasa lor ci si cu scoala lor, mai ales la
nivel de colegiu. Universitatea la care merg determina cariera viitoare deoarece afaceristii de
succes angajeaza in primul rand, daca nu exclusiv, doar de la universitatile de top. Legaturile
facute in timpul facultatii sunt importante in viata japoneza si pe parcursul vietii japonezii se vor
identifica cu universitatea la care au mers.
In Japonia, un loc de munca inseamna identificarea cu o entitate mai mare prin care
oamenii castiga mandrie si sentimentul de a fi parte din ceva semnificativ. Prestigiul unui individ
este legat in mod direct de prestigiul angajatorului sau. Compania este vazuta nu ca o entitate
care profita de angajatii sai pentru a face profit ci ca un furnizor de securitate si binefacere
pentru indivizi. Cand japonezii sunt intrebati cu ce se ocupa, ei raspund in general cu numele
companiei pentru care lucreaza si nu cu functia pe care o ocupa. In contrast americanii vor
raspunde in mod normal la intrebarea cu ce se ocupa mentionand in primul rand functia pe
care o ocupa si poate nici nu vor divulga numele companiei la care lucreaza. Muncitorii sau
managerii japonezi percep compania lor si alte institutii cu un simt puternic de noi contra lor.
Aproximativ 25% din managerii si muncitorii japonezi, in special cei care lucreaza la firme mari,
au garantata angajarea pe viata pana la varsta de 55 de ani, dupa care pot lucra pentru
subcontractorii firmelor mari pana la varsta de 70 de ani dar cu un salariu redus. Aceasta
garantie intareste sentimentul de identificare cu firma. Chiar si atunci cand o firma nu are
reurse financiare necesare pentru o astfel de garantie, lucru care se intampla mai frecvent in
ultimii ani, proprietarii ei se simt mult mai obligati fata de angajatii lor in raport cu
corespondentii lor americani. Chiar si in Statele Unite, firmele japoneze adesea isi reantreneaza
angajatii americani in timpul unei schimbari a economiei decat sa ii dea afara asa cum se face in
firmele americane.
De asemenea, structura distinctiva a firmelor de afaceri in Japonia probabil sprijina
identificarea de grup. Inainte de Al Doilea Razboi Mondial mare parte din industria japoneza era
organizata in sase imense zaibatsus sau companii detinute de familii, fiecare din ele continand
aproximativ 300 de companii si furnizorii lor. Fiecare zaibatsu a combinat activitatile mai multor
subcontractori cu care aveau contracte pe termen lung cu o organizatie de productie, cu o
institutie finaciara majora si cu o organizatie de export import. O astfel de organizatie este
interzisa in Statele Unite si in alte tari dezvoltate si a fost interzisa prin lege in Japonia dupa Al
Doilea Razboi Mondial. Oricum o varianta non-familie a zaibatsu, keiretsu, a aparut si a devenit
pronuntata.

Managerii americani i europeni se plng frecvent cu amrciune n legtur cu

operaiunile de keiretus, deoarece detin o putere mare asupra mai multor activitati de pe piata
si ii pot convinge pe distribuitorii japonezi sa nu transporte produse ale companiilor straine. Cu

toate acestea, companiile cele mai dinamice si prospere din economia japoneza tind sa fie acele
companii care nu au membri keiretsus. Similar, desi directori straini au afirmat ca Ministerul
Industriei i Comerului Japonez a susinut n mod injust creterea industriei japoneze cum ar fi
industria de personal computing si de televiziune high-definition prin diferitele sale politici i
reglementari, unele dintre cele mai profitabile companii japoneze, cum ar fi Honda si Sony, au
devenit de succes fara ajutorul Ministerului. Ministerul Industriei i Comerului Japonez chiar la sfatuit pe d-l Honda, fondatorul de la Honda Corporation sa aleaga o alta ramura de afacere.
Din 1990 a avut loc o crestere in activitatile antreprenoriale printre managerii tineri, iar
unii dintre ei si-au infiintat propriile lor firme , preferand acestea varianta mai curnd dect s
accepte locuri de munc in firme mari. Astfel de eforturi antreprenoriale vor creste pe masura
ce economia mondiala se globalizeaza tot mai mult, dar identificareA cu compania va rmne,
probabil, mult mai puternica in Japonia decat in SUA.
Mai mult decat atat, structurile organizatorice si munca de alocare a job-urilor in
companiile japoneze subliniaza de asemenea grupurile. Munca este adeseori atribuita
diferitelor echipe de birou si este privita in esenta ca un efort in colectiv. Uneori echipa va fi
recompensata de catre companie pentru rezultate pozitive si nu membrii echipei individual.
Chiar si amenajarea fizica a biroului subliniaza mentalitatea de munca in echipa : Managerul sta
in fata subordonatilor dupa modelul salilor de clasa din scoala si lucreaza in echipe, fiecare
echipa avand propriul sef de echipa. Daca echipa este mica, toata lumea va sta in jurul unei
mese, cu membrii cei mai inalti ierarhic aproape de manager. Ca o regula general valabila
japonezii nu dau voie managerilor sa aiba propriul lor birou, iar daca munca lor impune ca ei sa
aiba
un
birou,
ei
tind
sa
nu
prefere
acest
lucru.
In societatea japoneza grupurile abunda asociatii ale femeilor, grupuri de tineri,
grupuri de hobby-uri si acestea sunt doar cateva dintre ele. Noile religii carismatice, cum ar fi
Soka Gakkai, sunt formate din mici grupuri care se intalnesc.
Cand viziteaza obiective turistice, tendinta japonezilor pentru activitatile in grup este
evident. De exemplu au tendinta sa poarte acelasi fel de imbracaminte si sa se comporte ca si
cum ar fi o singura persoana.
Luarea deciziilor in Japonia subliniaza deasemenea idea de grup. De exemplu, intr-o
companie japoneza o propunere de business este de obicei initiatat de la nivelul mediu sau de
jos al managementului. Propunerea scrisa, numita ringi-sho, este distribuita in lateral si apoi in
sus. Fiecare persoana care il examineaza trebuie sa furnizeze un sigiliu de aprobare. Luarea
deciziilor necesita mult timp, n mare msur, pentru c o bun cantitate de discuii informale
au precedat elaborarea ring-sho-ului. In ciuda naturii sale consumatoare de timp, luarea
deciziilor astfel are un consens care are merite importante. Odata de o decizie a fost luata,ea
poate fi implementata repede si cu forta deoarece beneficiaza de suportul tuturor membrilor
din department. Prin contrast, managerii americani iau frecvent deciziile foarte rapid sau pripit,
si este nevoie de mult efort si timp pentru implementare, deseori pentru ca doar putini oameni
cheie din companie au fost implicati in luarea deciziei.

O poveste deosebit de contrastanta a aparut atunci cand Grupurul Turistilor si Nikko

Securities se gandeau la un joint-venture. Dupa ce Sandy Weill de la Turisti si contra candidatii
japonezi au ajuns la un accord asupra problemei principale, Weill a stabilit o conferinta
telefonica la New York ca sa obtina aprobarea consiliului de conducere, care a durat 30 de
minute.
Pe de alta parte, consiliul de conducere Nikko a cerut 12 zile de briefing si de discutii ca
sa aprobe o decizie care fusese luata in avantajul lor.
Cu alte cuvinte, individual este semnificant numai in masura in care el/ea reprezinta un
anume grup. Daca indivizii nu sunt de acord unii cu ceilalti, interesul comun al grupului devine
mai important decat nevoile individuale. Armonia este este sentimentul cautat si evitarea
conflictelor pe cat posibil.
Masura in care fiecare individ e responsabil pentru grup si grupul responsabil pentru
actiunilr fiecarui individ este ilustrata de urmatorul incident. Un profesor American insotea un
grup format din elevi japonezi de clasa a VIII-a in calatoria - anuala la Kyoto cand unul dintre
profesorii japonezi l-a informat pe profesorul insotitor ca elevilor le este cerut sa stea o ora in
sala scolii, la intoarcerea din calatoria .
Profesorul american a vrut sa afle de ce elevii au
fost nevoiti sa mai stea o ora in scoala si raspunsul nu a intarziat sa apara : unul dintre elevi
intarziase 10 minute la intalnirea de la scoala ,din dimineata calatoriei si de aceea toti trebuiau
pedepsiti. La fel ca apa care curge in gradina, japonezilor le place sa circule cu flux si reflux.
Observatorii au remarcat lipsa relativ printre japonezi a principiilor abstracte, morale absolute
si a hotararilor definitive bazate pe standarde universale, in contrast cu Vestul. Japonezii
rationeaza mai mult in termenii situatiilor concrete si a complexitatii relatiilor umane; de aceea,
desi vesticilor li se pare ca japonezilor le lipsesc principiile, pentru japonezi , vesticii pot parea
duri, ca isi fac singuri dreptatea si ca le lipsesc sentimentele umane.
Asa cum Ellen Frost subliniaza, multi japonezi se refera la aceasta diferenta spunand ca
ei , japonezii, sunt oameni umezi , in timp ce vesticii sunt oameni uscati. Ea elaboreaza :
Prin oameni uscati ei inteleg ca vesticii acorda mai multa importanta principiilor
abstracte, logicii si rationalitatii decat sentimentelor umane.Astfel, vesticii vad toate relatiile
sociale, inclusiv casatoria, ca si contracte formale, care o data ce nu mai satisfac nevoile
individului, ele pot fi incheiate. Ideile lor legate de moralitate sunt generalizate si absolute, cu
putin interes pentru contextual uman special
In contrast, japonezii acorda multa importanta realitatii emotionale ale circumstantelor
umane speciale. Ei evita absolutul , se bazeaza pe subtilitate si pe intuitie si considera
sensibilitatea la sentimentele umane foarte importanta. Observa micile insulte si le pun
profund la inima. Ei poarta sentimente de loialitate de-a lungul anilor, poate chiar pe viata, si
pentru acest motiv sunt a fi mai demni de incredere.
Unii vad identificarea japonezilor cu natura ca explicatia pentru originea relativitatii din
atitudinea lor. Intrucat, in Vest se divide in totul in bine sir au, in China divizia este intre yin si
yang, doua forte complementare ale vietii. Astfel, -

japonezii tind sa vada situatiile in termeni de tone de culoare gri, in timp ce americanii le vad
doar in alb si negru. Insa, unii sugereaza ca acest relativism provine din tehnicile de crestere
discutate anterior. Cel mai probabil toate aceste explicatii sunt interdependente si unele au
valabilitate.
Accentul pe situatiile etice este ilustrat in sistemul juridic japonez. Daca oamenii care
sunt condamnati is arata cu adevarat parerea rau pentru ceea ce au facut, atunci este foarte
probabil ca ei vor primi o pedeapsa mai indulgenta. In plus, legile adoptate de catre Dieta
Japoneza sau de centrul guvernamental sunt structurate vag pentru a putea fi interpretate de
catre instanta in diferite moduri , in functie de cum o cere situatia. La polul opus, Congresul SUA
incearca sa scrie legile intr-un mod in care toate problemele sa fie atent tratate, si ca rezultat la
acest sistem , judecatorii trebuie sa opereze in limite relative stricte. Mai mult decat atat,
orientarea japonezilor spre armonie si loialitatea grupului inseamna ca rezolvarea conflictelor
este valorificata si afirmatia individualista a drepturilor legale. De exemplu, in satul Kurusu,
conflictul legat de constructia unei fabrici a primit atentia nationala a mass-mediei si 2 ani mai
tarziu comunitatea inca era patrunsa de rusinea scandalului. In consecinta, sistemul juridic si
valorile japoneze reintaresc accentul pus pe consensul grupului si a gasirii solutiilor care se evite
tribunalul. Situatia opusa exista in SUA, unde indivizii implicati in dispute juridice sunt constienti
ca judecatorii trebuie sa interpreteze legile care sunt deja bine delimitate.
Aceasta practica nu inseamna ca japonezii nu au simtului binelui si al raului. Ei pun pur si
simplu accentul pe particularitatea situatiilor si intentiile umane. In lipsa patrimoniului iudeocrestin, japonezii nu traiesc cu sentimentul ca anumite domenii ale vietii sunt in mod evident
imorale. Problema principala este daca o actiune ii prejudiciaza pe ceilalti sau daca are efect
perturbator asupra grupului sau comunitatii. Multi experti afirma ca japonezii sunt motivati in
primul rand de un sentiment de rusine ca sa rezolve o problema de acest gen, pe cand vesticii
sunt motivati mai degraba de un sentiment de vinovatie ca rezultat al esecului de a-si indeplini
responsabilitatile. O astfel de orientare este evidenta mai ales in probleme legate de sex si
bautura.
Dupa cum explica si Diana Rowland, japonezii privesc sexul ca una dintre cele mai
placute necesitati ale vietii, si nu ca un pacat. In Japonia sexul nu este asa puternic asociat cu
dragostea ca in cultura vestica; este mai degraba asociat cu notiunea de dorinta . In mod
traditional, casatoriile erau aranjate, si chiar si azi ambele familii si companii actioneaza ca
intermediari. Hitachi, de exemplu, are un birou Tie a Knot care imperecheaza barbati si femei
angajati ai biroului, care intr-un final se casatoresc. Pentru multi japonezi casatoria nu e
conceputa pentru a fi singurul mod de satisfacere a nevoilor sexuale. De aceea, aventurile
extraconjugale nu sunt cenzurate. In practica, totusi, exista un dublu standard; barbatii sunt
liberi de a avea o amanta (amante) si sa caute placerea sexuala in orice fel aleg ei, in timp ce
femeile trebuie sa fie fidele. O sotie japoneza ii explica unui prieten american: De ce ar trebui
sa ii pese unei sotii daca sotul ei merge sa se joace ? Ea stie ca nu inseamna nimic si stie ca
niciodata nu o va parasi. Defapt, eu cred ca legatura intr-o casnicie japoneza e mult mai
puternica decat cea dintr-o casnicie vestica. O femeie japoneza nu s-ar gandi niciodata sa
divorteze de sotul ei dintr un motiv asa neinsemnat.

Aceasta atitudine s-ar putea schimba din cauza cresterii infectarii cu virusul HIV.
Deasemena, rata divortului este in crestere si multe femei se casatoresc la o varsta mai
inaintata . Totusi, acesta atitudine confirma ca etica situationala este importanta pentru
japonezi.
Bautura si chiar betia sunt tolerate si chiar incurajate. Defapt, tot ce fac oamenii in timp
ce sunt bauti, cu exceptia condusului, este considerat pardonabil. Starea de ebrietate le
permite japonezilor sa se exprime liber fara sa le fie teama de consecinte si este perfect normal
pentru colegii de servici ca dupa lucru sa isi petreaca cateva ore mancand si beand impreuna
inainte de a lua autobuzul spre casa. Pe de alta parte, femeile vestice gasesc uneori acest
comportament greu de suportat, chiar si cand un barbat japonez e foarte politicos cand nu bea.
O dovada concreta este reactia unei profesoare britanicae de liceu, care si-a pierdut rabdarea
cu un coleg japonez care o hartuise in mod repetat cand era baut, si l-a o petrecere cu colegii la demascat. Cu toate acestea, desi japonezii tolereaza comportamentul galagios atunci cand
beau, foarte rar afiseaza un comportament ostil si violent.
Ca si in istoria japoneza a puterii ereditare si a regulilor aristocratice din perioada
feudala si in organizatiile japoneze moderne diferitele ranguri si pozitii sociale sunt considerate
normale. Intr-o organizatie, rangul unei persoane este de obicei mai important decat numele ei.
De exemplu, directorul unei scoli este adesea apelat doar prin cuvantul japonez pentru director
: kocho sensei. Acest accent asupra rangului stabileste statutul unei persoane intr-o
organizatie in timp ce acesta munceste la consolidarea identitatii grupului.
Japonezii considera ca fiind foarte importanta stabilirea statutului unei persoane, astfel
incat interactiunea si comunicarea adecvata sa se aplice cat mai repede posibil. Cand se
intalnesc pentru prima oara, oamenii de afaceri japonezi fac schimb de carti de vizita imediat,
pentru a putea stabili cat mai repede pozitia sociala sociala si apartenenta grupului din care fac
parte. Acest schimb nu trebuie considerat ca fiind ceva neinsemnat, iar cel care primeste cartea
de vizita trebuie sa o citeasca cu atentie si chiar sa repete cu voce tare numele persoanei si
titulatura acesteia. Este o jignire pentru japonezi obiceiul americanilor de a pune deoparte
imediat cartile de vizita.
Limbajul este de asemena folosit pentru a consolida regulile pozitiei sociale si a statului.
Diferite desinente si terminatii sunt adaugate cuvintelor de introducere , care indica subtil
statutul unei persoane, in mod special in cazul strainilor sau gaijin-ilor. Limba japoneza este
faimoasa pentru aceste subtilitati. Chiar si la servici, sunt folosite la adresarea catre managerii
cu un statut ridicat, dar de multe ori se renunta la ele pe parcursul unei zile de lucru, pe
masura ce managerii indica prin limbajul si comportamentul lor ca totul merge ca pe roate.
Chiar si micile diferente legate de varsta sau de vechimea in companie stabilesc
diferente rigide in statut pe care angajatii trebuie sa le asimileze. De- a lungul timpului, angajatii
cu vechime s-au asteptat ca angajatii tineri sau noi sa li se adreseze folosind un termen
onorific. Acesta practica este insa in declin |: astazi, 59 % din companiile cu peste 3.000 de
angajati au o politica prin care nu mai trebuie folosite astfel de titluri onorifice , comparativ cu
doar 34% din companii in anul 1995.

O buna parte din autoidentificarea personala deriva din statut. Mai mult decat atat,
oamenii trebuie sa se comporte conform statului lor. A face altfel ar fi deplasat. Profesorii din
Japonia trebuie sa acorde o atentie speciala comportamentului lor din afara scolii pentru ca
acestia servesc drept model si sunt apelati cu onorabilul titlu de sensei. De exemplu, daca un
profesor este prins conducand in stare de ebrietate, isi stirbeste reputatia si probabil va fi
nevoit sa isi dea demisia.
Ierarhizarea exista nu numai in interiorul grupului, ci si intre grupuri. Marea majoritate a
japonezilor au o conceptie clara asupra rangului neprotocolar folosit in universitati, firme si
chiar tari. Aceasta ierarhizare ajuta la intelegerea atitudinii japonezilor vis-a-vis de persoane
din tari straine. De exemplu, cei din tari dezvoltate, cum ar fi SUA, Anglia, Franta si Canada sunt
considerati superiori celor care vin din tari aflate in curs de dezvoltare din Asia. Chiar si in
Japonia unele grupuri sunt discriminate : cei 600.000 de coreeni. La un moment in Japonia
exista un sistem de pozitii sociale privilegiate similar cu cel din India. Desi acest sistem este
scos in afara legii, paria care lucreaza cu animale sacrificate in orice fel sunt considerati inferiori
de multi japonezi . Detectivi particulari sunt angajati inainte multor mariaje pentru a se asigura
ca singurul copil nu intra intr-o astfel de familie. Unele firme japoneze merg destul de departe
pentru a asigura ca doar japonezii puri primesc pozitii privilegiate.
Unul din marile pericole reprezentate de aceasta supraaccentuare a unicitatii de a fi
japonez si a armoniei grupului este ca poate aparea oricand o gandire de grup distructiva. Unii
japonezi remarcabili au criticat grupurile minoritare din SUA intr-o maniera considerata rasista
de catre americani. Doctorul Tsunoda de la Universitatea de Medicina si Stomatologie din
Tokyo a argumentat unicitatea japonezilor afirmand ca ei au o structura mai neobisnuita a
creierului. Conform dr. Tsunoda, creierul japonez amesteca rationalul si emotionalul in emisfera
stanga , in timp ce creierul vesticilor este impartit in partea rationala stanga si partea
emotionala dreapta. Asa cum am indicat mai sus, partidele politice japoneze sunt defapt
reprezentati ai grupurilor puternice de interese, iar scandulurile politice ce nu ar fi importante
in alte tari dezvoltate , in Japonia apar din cauza existentei acestor grupuri. Aceste exemple ar
trebuie sa confirme clar ca exista niste riscuri periculoase o data cu accentuarea unicitatii
japonezilor si armoniei in grup.
Contrar asteptarilor, acest accent pus rang si statut coincide cu o lipsa de constiinta de
clasa. Aproximativ 90 % din japonezi se considera ca facand parte din clasa mijlocie. Relatiile in
societatea japoneza sunt verticale : loialitatea coplesitoare se imbina cu tendinta de a minti un
grup concurent. De exemplu, un muncitor japonez dintr-o fabrica Toyota se identifica ca fiind
un om-Toyota si are prea putina solidaritate pentru un muncitor dintr-o fabrica Honda.
Promovarea in Japonia se bazeaza in mod semnificativ pe vechime, desi acesta nu este
singurul criteriul , insa firmele au inceput sa puna accent pe performanta individuala. O conditie
necesara, pentru a fi luat in considerare ca fiind potrivit pentru o promovare, poate fi sa lucrezi
un numar de ani in pozitia din firma precedenta. Doar un numar limitat de functii bune sunt
disponibile pentru un numar mult mai mare de angajati potriviti pentru a le ocupa. De aceea
compania promoveaza un anumit procent de candidati din fiecare grup pana cand ating o
varsta specifica, de la care este prea putin probabil ca vor fi promovati si mai departe.

Este important de mentionat ca in Japonia ierarhia nu este asociata in mod direct cu

autoritatea si delimitarea clara a rolurilor ca in Vest. De exemplu, angajati cu vechime, dar mai
putin competenti pot primi titluri relativ inalte, care contin responsabilitate minima si oameni
tineri extrem de abili pot primi mult mai multe responsabilitati decat o arata titlurile,pe care le
detin. In timp ce japonezii pun accent pe consensul si armonia grupului , managerii japonezi
defapt nu prea isi impart informatiile cu subordonatii lor si nu primesc autoritatea de a lua
decizii . Asa cum aceste exemple sugereaza, aparentele nu reflecta intotdeauna realitatea din
Japonia.
Estetica
Simtul estetic japonez este foarte bine dezvoltat si distinctiv si in fapt poate fi cea mai
importanta contributie pe care acesta cultura a adus-o lumii. Ca si cu celelalte activitati
discutate anterior si simtul estetic este strans legat de interactiunea dintre om si natura.
Japonia are o singura religie indigena, Shintoismul, care este bazata pe legatura cu
natura si spiritualitate; chiar si cuvantul pentru D-zeu se traduce ca sus pe munte in
japoneza. Joseph Campbell capteaza simtul estetic al acestei religii in urmatorul pasaj :
Un astfel de loc de cult este fara imagini, simplu in forma, minunat acoperit si deseori pictat
un rosu clar si placut. Preotii, imaculati in vesmintele albe, cu parul negru, cu papuci mari, din
lemn se muta dintr-un loc in altul avand o fizionomie sublima. O muzica stranie se ridica
strident, cu o curiozitate spirituala care este marcata de batai de toba grele si usoare si de niste
gonguri fabuloase; Si apoi apar pe tacute dansatorii nobili, impunatori; unii mascati, unii
nemascati, barbati si femei. Acestia se misca incet , cumva ca intr un vis ; stau pentru un timp ,
apoi se retrag intonand . Unul este aruncat in timp, undeva acum 2000 de ani. Brazii, pietrele,
padurile, muntii, aerul si marea Japoniei de abia trezite trimit sunetele acestor spirite. Ele poti
fi auzite si simtite peste tot. Si dupa ce dansatorii s-au retras si muzica s-a oprit , ritualul a luat
sfarsit. Se intoarce si se uita din nou la pietre, la brazi , aer si la mare si toate sunt tacute ca mai
inainte. Doar acum sunt constient de minunea universului
Importanta naturii poate fi vazuta nu numai in Shintoism, ci si in pictura, literatura si
limba japoneza. Cu mult timp inainte de a fi considerata acceptabila in Vest, peisagistica era o
tema importanta a lui sansui-ga, introdusa la sfarsitul perioadei Kamura, din China. In poezia
waka si haiku se face deseori trimitere la subiectul natura. Limba japoneza este plina de
referinte la natura; are chiar un cuvant care descrie sunetul florilor de cires cazand.
Dar japonezii sunt constienti ca natura poate provoca ravagii. Cutremul din 1923 , Tokyo
s-a soldat cu 140.000 de morti, si exista o sansa din 5 ca unul similar sa aiba loc in urmatorii ani.
In 1995, cutremurul din Kobe a facut 3500 de victime. In timp ce japonezii incearca sa isi
construiasca cladirile rezistente la cutremure, constienteaza ca eforturile lor se pot dovedi a fi
inutile.
Estetic apa din gradina japoneza si gradine in sine incearca sa reprezinte natura asa cum
e ea. Gradinarii nu creeaza frumusetea, ci pur si simplu ii dau voie sa se exprime in termeni mai
tari. Facand asa ei iau in considerare doar locatia pietrelor si a pomilor, fara efectul pe care

timpul , si anume schimbarea anotimpului, il va avea asupra gradinii. Ei observa legile mujo sau
variabilitatea si sisei ruten sau schimbarea permanenta a universului. De exemplu, gradina
poate fi facuta in asa fel incat iarna crengile goale au propriul farmec.
Gradinarii mai observa inca o teorie estetica japoneza, care s-a dezvoltat din acceptarea
japoneza a naturii : unicitatea. Nu exista 2 copaci la fel. De aceea, gradinarii nu vor cauta
niciodata piatra perfecta, pentru ca o astfel de piatra nu exista intr-o lume caracterizata de
unicitate, insa cauta copacul sau piatra care isi exprima propria individualitate. Gradinarii nu
cauta nici sa ordoneze perfect o gradina pentru ca ea este facuta din obiect e unice si
imperfecte. Sa insisti sa creezi o armonie perfecta a naturii, ar fi ceva nenatural.
In Japonia, conceptul eferimatatii budiste a fost asimilat in conceptul indigen al naturii
ca o prelungire de sine.
Aceasta integrare poate fi vazuta in unitatea cu natura si cu
sentimentul budist ca afisarea de ochii lumii nu conteaza deloc. De exemplu, invataturile Zen au
dat nastere principiilor wabi si sabi , inerente in ceremonia ceaiului, gradina japoneza si
aranjamentelor florale. Wabi este sentimentul estetic al descoperirii bogatiei si serenitatii in
simplitate ; este o apreciere emotionala a esentei lucrurilor, inclusiv a efemeritatii calitatii vietii.
Sabi se refera la la un sentiment de liniste grandioasa , savurata in solitudine si implica
frumusetea care vine o data cu imbatranirea naturala a lucrurilor. Pentru japonezi, ceva batran
se respecta cu toate imperfectiunile pe care le are. In mod cert, gradina japoneza este decorul
ideal pentru a experimenta wabi si sabi.
In The Global Business , Ronni Lessem discuta 2 principii care explica estetica
japoneza |: shibui si mono-no-aware. Shibui se refera la o calitate a frumusetii, care are un
efect linistitor asupra privitorului; obiectul, natural sau facut de mana omului, evidentiaza in
mod clar esenta prin perfectiunea formei, naturalete, simplitate si ton supus. Mono-mo-aware
se refera la fuziunea dintre identitatea unei persoane cu un obiect, o stare in mod special cele
cu o nuanta de recunoasterea a nestatorniciei lucrurilor. Lessem sugereaza ca, constientizarea
esteticii conduce la o sensibilitate a omului si a naturii care este rara in Europa si SUA.
Japonezii se pot plimba prin gradina sau pot doar sta pe marginile ei, ascultand apa si
sorbindu-i frumusetea. Gradina reprezinta un loc de refugiu din rutina, atat fizic, cat si spiritual.
Acest refugiu ia de obicei forma unui fel de identificare cu natura, ca in cazul cultivarii
unei mic peisaj cu gradina sau aranjarii florilor.Milioane de japonezi se exprima prin arta
traditionala, dans, muzica, literatura. In dezvoltarea propriilor abilitati ei practica autocontrolul
si autodisciplina.
Cu exceptia sunetului apei curgatoare totul este linistit langa gradina japoneza. De altfel
linistea este o valoare importanta pentru japonezi. Un proverb des folosit japonez spune: Cei
care stiu nu vorbesc; cei care vorbesc nu stiu . Conversatia este deseori marcata de lungi pauze
de liniste. Japonezii spun ca pe parcursul acestor momente de liniste are loc comunicarea
adevarata si atunci pot simti si alte sentimente si ganduri. Vesticii nu ar trebui sa se simta
obligati sa umple momentele de liniste cu conversatie, care pe japonezii doar ii enerveaza, care
ii percep oricum pe vestici ca vorba lunga.

Ca sa revin la cercetarea lui Hofstede despre cele 5 dimensiuni ale culturii, japonezii tind
sa evite incertitudinea si sa caute comfortul in situatii familiare lor. O situatie concreta: un
manager japonez a tastat datele unei viitoare intalniri destinate unui posibil joint-venture
Japonezo-German, dar l-a trimis din greseala partii germane. In plus, Japonia s-a clasat prima
la masculinitate, astfel indicand ca ei sunt agresivi in atingerea scopurilor lor si a succesului
material. Asa cum am mentionat mai sus, crapul din gradina japoneza reprezinta simbolic
agresivitatea si masculinitatea. Spre deosebire de chinezi, care se impiedica de devotamentul
excesiv pentru trecut si venerarea stramosilor , japonezii au fost capabili sa imprumute din alte
culturi si sunt flexibili la schimbare daca conditiile justifica o astfel de actiune. In acest sens,
japonezii sunt similirari cu americanii individualisti.
Dar japonezii sunt foarte diferiti de americani asa cum metafora din gradina japoneza ne
arata. Totusi, japoneii batrani sunt ingrijorati ca apa din gradina nu va mai continua sa curga lin
pentru ca noii oameni si-au pierdut aprecierea pentru lucrurile japoneze. Iwao afirma ca au
fost 3 mari schimbari in caracterul Japoniei din 1980 : o tendinta manifestata spre diversitate si
individualism, o nevoie de rezultate rapide si gratificatie instantanee si o dorinta de stabilitate si
intretionere a status-quo-ului. Este adevarat ca japonezii tineri cauta mai mult timp liber si sunt
mai devotati atingerii scopurilor personale decat au fost cei mai batrani ca ei. Asa cum a sugerat
Iwao, comportamentul consumatorilor reflecta o miscare inspre diversitate si individualitate.
Rolul femeii,precum si atitudinea referitoare la casatorie si servici se schimba de asemenea. Un
sondaj condus de Institutul de Studii Umane Dentsu a confirmat marea majoritate a acestor
tendinte, 52% au spus ca tara lor ar trebui sa opteze pentru oportunitati egale pentru toata
lumea , dar mai putin risc.
Asa cum acest capitol indica, Japonia a suferit economic din 1990 si a fost miscata de
multe batai de vant, inclusiv de impunerea stilului vestic de practici de management
individualist. Pe masura ce individualismul este in crestere, milioane de japonezi iubesc sa se
uite la un show tv Project x: Challengers : care arata cazurile unor persoane care conduse de
pasiune si cu mult efort au ajutat Japonia sa devina o forta economica atat de puternica de la
Cel de al 2 lea Razboi Mondial.
Apa din gradina japoneza curge rapid si cu forta. Ar putea determina chiar si schimbarea
formei iazului. Schimbarea anotimpurilor va aduce schimbari si in gradina. Desi designul de
baza si elemente din gradina japoneza vor ramane mereu, aceasta natiune insulara de oameni
omogeni se bazeaza mult pe grupurile ei sa mentina stabilitatea si sa asigure schimbarea si
progresul in cadrul unei culturi care pune accentul pe ordinea naturala a indivizilor, grupurilor si
activitatilor.

3. INDIA
"Sexul poate determina telenovele n America, ns n India serialele bazate pe mituri vechi
despre zeii indieni, mic pn i detergentul de splat vase."
-

Karp & Williams, 1998, p. A1

India este o ar care abund n diversitate- ea este descris de ctre scriitori ca fiind
una dintre cele mai diverse ri din punct de vedere cultural i geografic. India este a doua ar
din lume cu o populaie de 1 miliard, dup China care are o populaie de 1,3 miliarde de
locuitori; acest numr reprezentnd o treime din mrimea Statelor Unite.
India este ara cu cel mai mare grad de democraie din lume. Din anul 1947, dup
plecarea britanicilor, India a devenit o naiune modern. n acelai timp, a fost creat
vecintatea cu Pakistanul. India este o naiune srac, dar ncepnd cu anul 1947, aceasta s-a
dezvoltat considerabil. Sperana de via a crescut de la 32 de ani la 62 de ani, iar gradul de
colarizare a crescut de la 14% la 53,5%. n ciuda faptului c, PNB-ul a nregistrat creteri n anii
anteriori, acesta tot nu depete suma de 440 de dolari, n comparaie cu Statele Unite unde
PNB-ul este de 29 290 de dolari, iar n China de 740 de dolari. Aceast naiune are cel mai mare
numr de cercettori i specialiti n calculatoare din lume, iar clasa de mijloc este estimat a fi
cuprins n intervalul 100-150 milioane de oameni, n ciuda faptului c 53% din populaie
triete cu mai puin de 1 dolar pe zi. India a surclasat Pakistanul prin mai multe succese n plan
economic i social, ns succesul ei a fost limitat n comparaie cu succesul Chinei. Unul dintre
cele mai importante motive care a limitat succesul acestei ri a fost creterea dramatic a
populaiei, care ns nu a fost urmat i de sporirea resurselor; o treime din populaie fiind sub
15 ani.
n 1991, revista "The Economist" a publicat un "Studiu despre India" foarte
controversat; pe coperta revistei se afla un tigru ntr-o cuc, cu titlul "nchis" (Crook, 1991).
Mesajul care se dorea a fi transmis era acela c India era prea birocratic i centralizat.
Manmohan Singh, ministrul de finane al Indiei din acea perioad, i alii influenai de aceast
descriere negativ au demarat aciuni pentru privatizarea economiei. Aceste aciuni sunt i
astzi, ns acestea sunt amnate din cauza luptei dintre partidele politice i grupurile de
interesai.
Diversitatea religioas este o caracteristic important a Indiei, imaginea noastr
despre aceast ar ar trebui s se bazeze pe religie. Aa cum Swami Vivekananda a declarat
foarte succint, "Fiecare naiune are o tem n via. n India, tema central este reprezentat de
formele vieii religoase, esena ntregii muzici a naiunii".

India, timp de 2000 de ani, a fost aproape n totalitate hindus, dar ncepnd cu ultimul
milenium poate chiar mai de demult, cultura indian este sinteza mai multor diferene rasiale,
religioase i lingvistice. Hinduismul, el nsui, a suferit modificri datorate impactului altor
credine. De aceea, este impropriu s vorbim despre cultura indian ca fiind exclusiv cultura
hindus. Oricum, pentru a putea nelege India trebuie s ncepem cu tradiiile hinduse. O parte
considerabil din populaia Indiei este tradiionalist, iar schimbrile n cadrul culturii i a
societii nu pot fi nelese fr a face referine la tradiia hindus.
n religie hindus, exist foarte muli zei, fiecare dintre acetia fiind o manifestare a
unei fiine supreme. Cei mai importani zei sunt Brahma (Creatorul), Vishnu (Aprtorul) i
Shiva (Distrugtorul). Printre cele mai cunoscute nume i apariii ale lui Shiva este Nataraja,
"Regele Dansatorilor". Dansul lui Shiva a fost descris ca fiind cea mai clar imagine a activitii
lui Dumnezeu cu care orice art sau religie se poate luda (Coomaraswamy, 1924/1969, p.56),
i care reflect n acelai timp natura ciclic a filozofiei hinduse. ncepnd cu aceast metafor
vom ncepe s explorm cultura i societatea hindus.
Dansul, n cultura hindus, este privit ca fiind cel mai important i cel mai vechi dintre
arte. Legenda chiar spune c scopul lumii este dansul. Brahma a creat n trei pai: pmntul,
spaiul i cerul. Fiecare aspect al naturii- omul, psrile, bestiile, insectele, pomii, vntul,
valurile, stelele- prezint un model de dans, denumit la modul general "Dansul zilnic". Natura
este ns inert i nu poate dansa pn cnd Shiva nu dorete; el deine toba sacr, care
stabilete ritmurile care s rsune n Univers. Shiva este maestru care conduce, iar "Dansul
zilnic" este rspunsul ntregii creaii la fora ritmic a acestuia.
Shiva este vzut ca primul dansator, dansul lui este expresia personalitii sale
exuberante (Banerji, 1983, p.43). Dansul lui Shiva nu poate fi realizat de altcineva, el nsui fiind
creaia i existena lumii. Oricum, la fel cum un dansator foarte bun ajunge s oboseasc, aa i
Shiva din cnd n cnd ia o pauz. Cosmosul devine haos, iar distrugerea urmeaz perioadei de
creaie. Acest concept de dansul lui Shiva este innscut n ideile Estului despre micare i
istorie; el reprezentnd n acelai timp construcie i distrugere (Gopal & Dadachanji, 1951).
n ianuarie 2003, eu mpreun cu soia mea am fcut o excursie din New Delhi la Agar
ca s vedem Taj Mahal i Red Fort. Plecnd la ora 6:30, am putut vedea o diversitate incredibil
de a lungul acestei autostrade, cu dou alee n ambele direcii. Sracii erau nghesuii unul lng
altul de focurile de a lungul autostrzii; nu existau trotuare, prin urmare oamenii umblau direct
pe autostrad, la fel i toate categoriile de animale, cum ar fi maimue, bivoli indinei, vaci, i
multe altele. Pe autostrad era chiar i o caravan de camile. innd cont de aceste condiii,
cltoria a fost ngreunat, parcurgeam ntre 15-20 de mile pe or, i foarte multe furgonete i
maini au avut un mesaj "claxoneaz cnd treci", ceea ce nsemna o glgie continu. Toate
aceste elemente de discomfort au disprut n momentul n care am vzut Taj Mahal-ul. Aceast

experien, s-a repetat de mai multe ori n alte pri ale Indiei sub o form sau alta, confirmnd
faptul c alegerea Dansului lui Shiva a fost potrivit pentru a nelege India.
Dansul lui Shiva reprezint att procesul de concepere a lumii ca un joc a unei fiine
supreme sau amuzament, ct i natura fiinei binecuvntate, care este n spatele trmului
scopului i a nelegerii (Coomaraswamy, 1924/1969). Dansul simbolizeaz cele cinci activiti
principale ale fiinei supreme: creare i dezvoltare (srishti), pstrare i sprijin (sthiti), schimbare
i distrugere (samhara), tain, simbolism, iluzie, i odihn (tirobhava), si eliberare, salvare, i
graie (anugraha).
Luate separat, acestea sunt activiti zeiilor Brahma, Vishnu, Rudra, Mahesvara, i
respectiv Sadavisa. Luate mpreun, ciclu activitilor ilustrat de dansul lui Shiva prezint succint
hinduismul ca fiind principala for care conduce societatea indian. Ideea de cicluri este baza
filozofiei tradiionale indiene i este tema de care vom ine cont n discuia noastr despre
cultura indian.
Exist dou variante diferite a nceputului culturii indiene determinate originile etnice
ale poporului dravidian i arian. Dravidienii au venit n India probabil din parte de est a coastei
Mediteraniene, formnd n anul 3000 .Hr., cea mai dezvoltat civilizaie din Valea Indusului. n
jurul anului 1500 .Hr., aceast civilizaie a intrat n declin, iar oamenii au nceput s migreze n
partea de sud a subcontinentului indian. Aproximativ n acelai timp au ajuns i arienii din
Persia n India. Astzi, 72% din populaia Indiei este de origine arian, n timp ce 25% din
populaie este de origine dravidian. Restul de 3% este format din mai multe grupuri printre
care i mongoli. Oraele din India cu cea mai mare densitate a populaiei, toate aflndu-se n
primele 40 de orae din lume dup gradul de densitatea a populaiei, se numr: Bombay (18
milioane) n vestul Indiei, Calcutta (13 milioane) n estul Indiei, Delhi (12 milioane) n nordul
Indiei, i Madras (5 milioane) i Bangalore (5 milioane) n sudul Indiei.
Religia i limba separ oamenii mult mai mult dect o fac trecutul etnic sau geografia.
n ciuda faptului c, 83 % din populaia indian este hindus, o parte destul de mare este
reprezentat de alte grupuri religioase: musulmani (11%), cretini (3%), sikh (2%), buditi, jaini
i animiti autohtoni. Hinduii triesc n toat India, n concentraii mai mici la extremitile
sudului, nord- estului i nord-vestului. Populaiile minoritare (termenul este relativ innd cont
de faptul c musulmanii reprezint 140 de milioane, a treia mare concentraie de musulmani
dup Indonezia i Pakistan) au rezistat s nu fie dizolvai de cultura hindus. Musulmanii sunt
majoritari n Kashmir, iar sikh-ii sunt concentrai n Punjab.
Cele patru religii majoritare din India sunt- hinduismul, islamismul, cretinismul i
sikhism-ul- toate fiind asociate cu limbile lor specifice n care documentele originale au fost
scrise: sanscrit, arab, latin i respectiv gurumukhi. Primele trei nu sunt limbi de circulaie n

India, iar a patra ntr-o form modernizat este limba principal n Punjab. Pe lng limba
arab, musulmanii din India au dezvoltat o limb proprie, urdu, i alte limbi regionale. Exist cel
puin 300 de limbi cunoscute n India, 24 dintre acestea avnd cel puin 1 milion de vorbitori
fiecare.
Dup 1947 cnd India a devenit independent, limba hindus, care era vorbit n
nordul Indiei, a fost proclamat limb oficial. Limba hindus era vorbit la momentul respectiv
de 25% dintre oameni, dar era cea mai rspndit limb din ar. Partea de sud nu avea
vorbitori de hindus, iar oamenii din sud s-au mpotrivit procesului de nvarea a unei limbi
strine. Ca rezultat al acestor mpotriviri, constituia original a recunoscut nu mai puin de 15
limbi oficiale (3 limbi fiind adugate n 1992), iar limba englez a fost introdus ca limb oficial
n urma unui compromis. Chiar i astzi, hindusa este limba nativ a mai puin de jumtate
dintre indieni, iar engleza este de multe ori limba de comunicare, ea fiind vorbit n ntreaga
ar.
Istoria Indiei reflect cicluri de haos i armonie rezumate de dansul lui Shiva. Nu o dat,
India i-a revenit dup episoade care puteau s pun capt existenei oricrei altei naiuni. De
fapt, fiul lui Shiva, Ganesh este simbolul binelui care se ridic din potrivnicie. Conform legendei,
Parvati, consoarta lui Shiva, ar fi petrecut ore ntregi fcnd baie, mbrcndu-se, i adornduse pe sine. Acest lucru semnificnd faptul c de multe ori Shiva atepta, prin urmare Parvati l
punea pe Ganesh de paz pentru a preveni ca Shiva s izbucneasc pe neateptate i s o
prind nepregatit. ntr-o zi, Shiva frustrat de aciunile lui Ganesh acesta i-a tiat capul fiului
su. nnebunit, Parvati a plecat de la regele ei, iar Shiva i-a dat seama c pentru a o recupera
trebuie s-i aduc napoi biatul. El a hotrt s ia primul cap disponibil pe care l gsea, care s-a
ntmplnat s fie a unui pui de elefant. Biatul i-a ctigat viaa, iar acum avea avantajul c
avea nelepciunea unui elefant. n mod similar, contribuiile trecute i prezente ale Indiei n
domeniul artei, tiinei i n viaa spiritual sunt imense, excluznd perioadele de dezordine i
anarhie aparent.
nstrinarea dintre partea de nord a Indiei i cea de sud, ilustrat de discuia n
legtura cu limba, are rdcini istorice foarte puternice. Partea de sud a avut parte de a lungul
istoriei de calm i linite relativ, n timp ce partea de nord s-a confruntat cu o serie de invazii,
unele de scar foarte mare. n consecin, cultura nordic este mai mult produsul unei
moteniri mixte. Musulmanii au avut cea mai mare influen asupra culturii nordice ncepnd cu
anul 1000 d.Hr.. Ca rezultat al acestor invazii, structura administrativ a Indiei de Nord a fost
rapid distrus, societatea fiind de multe ori fr conducere, iar credina se zdruncina.
Legea musulman a aprut n India de Nord la nceputul secolului al XIII-lea i a durat
pn la mijlocul secolului al XIX-lea. Conductorii musulmani au fost nemiloi cu hinduii.
Musulmanii sunt mpotriva venerrii oricrui idol sau imagine a lui Dumnezeu, n consecina

invadatorii au distrus foarte multe temple hinduse i le-au nlocuit cu moschei. A fost introdus
o tax discriminatorie pentru persoanele care nu erau islamici, iar hinduii primeau cele mai
joase poziii la locul de munc, iar acest lucru se ntmpla n cazul n care acetia erau angajai.
Hinduii erau forai s se converteasc la islamism. Hinduii au devenit ceteni de categoria a
doua n propria lor ar i niciodat nu au vzut partea frumoas a islamismului. Confruntarea
dintre aceste dou sisteme religioase categoric incompatibile a condus la o ur ntre urmaii lor.
Ecourile acestui conflict rsun chiar i azi. De exemplu, n 1992 mai mult de 200 000 de hindui
au distrus o moschee veche de 450 de ani ridicat de Mughals pentru a o nlocui cu un templu
hindus pe locul care marcheaz locul de natere a unui zeu hindus, Rama, i sute de oameni au
fost ucii n viitoare cas de nebuni. Acest val de omoruri s-a repetat n 2002 cnd un grup
religios hindus au ncercat s construiasc un templu pe acel loc.
Spre deosebire de partea de nord, partea de sud a avut parte de stabilitate, de un
regim condus de regi hindui aproape n continuu pn 1646, cnd musulmanii au reuit s
cucereasc i s reuneasc toat India. Imperiul musulman Mughal a nceput s se destrame din
secolul al XVIII-lea, cu regate regionale independente rspndite n toat ar. Influena
companiei British East India a fost vzut ca un rival n partea de sud. n acea perioad n India
au avut loc i invazii venite din Persia i Afghanistan. Nordul Indiei a devenit anarhie pn n
momentul n care britanicii au nceput s i extind controlul, acest lucru ducnd la instalarea
n secolul al XIX-lea a legii britanice.
Guvernul britanic a instituit n mod direct legea n ntreaga Indie din 1858 urmnd
rscoala indian. Foarte muli dintre indieni au vzut acest eveniment ca fiind primul rzboi de
independen. Soldaii indieni din armata anglo-indian s-au rsculat la vestea c grsimea de
animal a fost folosit n cartuele pe care trebuiau s le mute pentru a ncrca putile.
Hinduii au auzit c ar fi grsime de vac, n timp ce musulmanii au auzit c ar fi grsime de
porc, de urmare erau nclcate tabuurile ambelor pri. Trupele britanice nu mai ce au pus
capt rscoalei; garnizoana britanic din Kanpur, mpreun cu femeile i copii, a fost ucis, iar
Kanpur a devenit un loc de reculegere pentru rzbunarea britanicilor (Arden, 1990, p.133).
Primele manifestri ale naionalismului au avut loc n Congresul Naional Indian din
anul 1885 i n anul 1906 n Liga Tuturor Musulmanilor din India. Dup masacrul din 1919 de la
Amritsar n urma cruia au fost ucii de ctre trupele generalului Dyer peste 400 de manifestai
nenarmai, liderii indieni au pus deoparte credina anterioar i sperana lor n bunele intenii
ale britanicilor. Inspirat de M. K. Gandhi, Congresul Naional Indian a demarat un program de
pace necooperant cu legea britanic. n mod tragic, la cteva luni dup ce India fusese
declarat independent Mahatma Gandhi a fost ucis de un hindus extremist care la considerat
mpciuior al musulmanilor.

n ciuda faptului c britanicii au recunoscut independena Indiei n 1947, ara era

mpit n dou pri i anume India hindus i Pakistanul musulman. Peste noapte aceste
dou pri au intrat n conflict, iar 12 milioane de refugiai au trecut noua grani dintre India i
Pakistan ntre 1946-1947, hinduii n India iar musulmanii n Pakistan. Mai mult de 200 000 de
oameni au fost ucii n aceste revolte, oferind lumii ntregi o ultima imagine a Indiei moderne n
mod clar n propriul rzboi. De fapt, exceptnd perioadele de criz, India a ncercat s
adposteasc i s stpnesc potenialele fore distrugtoare n diverse grupuri. Totui este
adevrat c astzi compromisurile politice i sociale care au permis ri s fac fa propriei
divesiti se afl sub o presiune extrem.
Datorit faptului c autoritile centrale indiene au fost supuse ameninrilor de
secesiune, conflictelor dintre diverse clase sociale i violenelor din partea sectanilor, acestea
de foarte multe ori au adoptat msuri aspre. De cele mai multe ori s-a apelat la armat pentru a
reinstala ordinea n urma unor conflicte interne mult mai mult dect s apere ara mpotriva
unor ameninri externe.
Jawaharlal Nehru, preedintele partidului Congresului, a devenit primul prim-ministru
al Indiei n 1947. El era loial conceptelor de libertate, democraie, socialism, pace mondial, i
cooperare internaional. La doi ani dup moartea lui Nehru n 1964, fiica sa, Indira Gandhi (nu
are nici o legatur cu Mahatma Gandhi), a preluat locul tatlui su. Domnioara Gandhi era
dornic s modernizeze India i s o transforme ntr-o putere economic, dar ei ii lipsa
devotamentul fa de "spiritul omului". Ea a invocat nevoia urgent de o constituie n 1975 i a
suspendat libertile civile. n 1977, cnd au avut loc alegerile, indienii i-au exprimat
resentimentele mpotriva metodei "Urgenei" i au votat ca Indira Gandhi s prsesc postul.
Dup ce democraia total a fost reinstalat, n 1979 a revenit la putere Indira Gandhi, ea
rmnd la putere pn cnd a fost asasinat dup 5 ani.
Rajiv Gandhi, fiul lui Indira Gandhi, a devenit prim-minstru dup moarte mamei sale,
dar datorit reclamaiilor privind corupia din guvern au fcut ca partidul lui Rajiv Gandhi, i
anume Partidul Congresului s piard alegerile. Partidul care a urmat a avut via scurt, fiind
incapabil s obin o majoritate parlamentar pentru politicile lui. Pe durata urmtoarei
campanii politice, Rajiv Gandhi a fost asasinat, iar Partidul Congresului a revenit cu un numr
foarte mare de voturi.
Acest lucru a nsemnat faptul dinastia Nehru- Gandhi , care a dominat sistemul politic
indian modern, este acum la sfrit, sau cel puin suspendat. Cltoria familiei- succesiunea de
evoluie, putere, moarte, ntoarcere, creaie, distrugere, i poate chiar salvare- rezum aciunile
dansului lui Shiva i ciclu naturii n filozofia hindus.

Ciclicitatea filozofiei hinduse

Perspectiva indienilor despre via difer de cea a europenilor i a americanilor mai ales
datorit importanei care se acord filozofiei (Coomarashwamz, 1924/1969, p.2). n Europa i
America studiul filozofiei tinde s fie privit ca un sfrit n el nsui- o modalitate de gimnastic
mental- i cruia nu ii se acord importan de ctre oamenii obinuii. n India filozofia tinde
s se suprapun cu religia i este privit ca fiind cheia vieii nsi, clarificnd sensul principal al
vieii i modalitatea n care oamenii s atinge elurile spirituale. Pe de alt parte, filozofia i
religia merg pe alte ci, ci care poate nu s-au intersectat niciodat (Munshi, 1965, p. 133). n
India nu este ntotdeauna posibil s faci diferen ntre cele dou.
n filozofia hindus, lumea este considerat iluzorie, ca un vis, rezultatul amuzamentului
lui Dumnezeu. Una dintre interpretrile vechiului nume al Indiei, i anume Bharata Varsha, era
"ara actorilor" (Lannoz, 1971, p.286). ntr-o lume iluzorie, oamenii nu pot s ating adevrata
fericire doar prin sntatea fizic i prin posesia de bunuri materiale. Singura fericire care
merit este fericirea spiritual continu care se difereniaz de toate celelalte fericiri
trectoare. Fericirea absolut poate s rezult doar n urma eliberrii de implicarea n tot ceea
ce ne nconjoar prin luminare spiritual. Viaa este o cltorie n cutarea salvrii (mukti), iar
bolnavul, dac el sau ea i asum toate riscurile acestei cltorii, el sau ea va fi recompensat cu
fericire dincole de experiena lui sau ei ca om sau de percepie (moksa). Dansul lui Shiva
conduce cosmosul n cltorie, la fel cum filozofia hindus conduce fiecare individ de- a lungul
drumului.
Exist patru ci care conduc la starea ideal: devotaiune intens sau dragoste fa de
Dumnezeu (bhakti yoga), munca individual sau serviciul (karma yoga), filozofia sau
cunoaterea sinelui (jnana yoga) i meditaia sau exerciiul psihologic (raja yoga). Aceste patru
ci nu sunt exclusive, oamenii putnd s aleag ntre aceste ci sau s le combine innd cont
de temperament i de circumstan. Indiferent de calea aleas fiecare hindus este contient de
dificultatea atingerii strii ideale ntr-o singur via. Acesta este punctul n care conceptul de
rencarnare, sau ciclul vieilor, devine important.
Sufletele individuale (jivas) ntr n lume mod misterios; prin puterea lui Dumnezeu, cu
certitudine, dar modul n care intr, i care este de fapt, scopul, nu este n totalitate explicat
(Smith, 1958, p.100). Jivas sunt la nceput sufletele celor mai simple forme ale trupurilor
umane. Eventual, ele pur i simplu, se mut ntr-un nou trup sau ntr-o nou form. Migrarea
sufletelor are loc prin trecerea sufletului individual printr-o serie de trupuri pn este gsit unul
uman. Din acest punct, evoluia formelor fizice ia sfrit, iar sufletul ncepe calea ctre salvare
(mukti). Acest lucru d un sens trainic scopului vieii hinduse, un Dumnezeu care s caute i s
atepte rbdtor ciclurile mai multor viei.

Doctrina rencarnrii corespunde unui fapt pe care mult lume l-a observat: varietatea
de vrst a sufletelor, care nu corespunde vrstei trupului. Unii oameni rmn iresponsabili,
ncreztori n sine, de nestpnit i inepi n ultimele zile; alii sunt serioi, prietenoi, stpni pe
sine i talentai n mod progresiv din anii tinereii.
Conform filozofiei hinduse, fiecare persoan se nate cu un subcontient foarte
personalizat, caracterizat de trei caliti fundamentale: sattva (lumin, claritate), rajas (pasiune,
dorin) i tamas (ntuneric). Puterile lor difer de la o persoan la alta, dar conform ideii
hinduse cu privire la destin, subcontientul are tendina, n mod firesc, de a face totul posibil
prin lumin i claritate (Kakar, 1978).
Naterea unei persoane ntr-un loc potrivit n via i combinaia relativ a celor trei
caliti fundamentale dintr-un individ sunt determinate de balana dintre faptele bune i cele
rele ale sufletului lui sau ei din ciclurile anterioare. Rata progresului a sufletului prin acest ciclu
nesfrit a vieii i a morii- karma sufletului- depinde de faptele i de deciziile luate n cadrul
fiecrei viei. O modalitate de a vedea eventuala karm a individului este consultarea tabelelor
astrologice n ziua n care acesta sau aceasta s-a nscut, aceasta fiind o tradiie foarte
important n India.
Dansul lui Shiva reprezint ciclu fr de sfrit al crerii, existenei, distrugerii i recrerii
lumii, iar filozofia hindus ilustreaz ciclu nesfrit al sufletului prin natere, via, moarte i
rencarnare.
Ciclul vieii
Conform filozofiei hinduse o persoan trece prin patru etape n viaa sa, prima fiind cea
de student. Principala responsabilitate n via a omului n cadru acestei etape este s nvee.
Pe lng cunoatere, studentul trebuie s-i dezvolte un caracter puternic i comportamente
adecvate i totodat s fie pregtit s aib o via bun i efectiv.
A doua etap, ncepe odat cu cstoria, i este cea a gospodarului. Pe durata acestei
etape, energia uman se arat din exterior i este exprimat pe trei fronturi: familia, vocaia i
comunitatea. Nevoile de plcere sunt satisfcute: prin intermediul familiei, nevoile de
responsabilitate care sunt satisfcute prin exersarea responsabilitilor sociale ale cetenilor,
iar nevoile de succes sunt satisfcute prin angajare.
A treia etap a vieii este odihna, care semnific renunarea la obligaiile sociale. n
cadrul acestei etape, oamenii au timp s nceap adevrata lor educaie, s descopere cine sunt
i s afle scopul vieii mult mai bine. Este timpul potrivit s citeasc, s gndeasc i s triasc
dup o anumit filozofie. Tot n aceast etap, oamenii au nevoie s transcead sensurile i s
triasc n armonie cu realitatea care subliniaz visul vieii n aceast lume.
Concepia

hindus referitoare la odihn este exemplificat ntr-o poveste spus de un cltor n India
(Arden, 1990, p.132). Cltorul a vzut un btrn stnd pe o ptur i care scria ntr-un caiet.
Omul a privit n sus i a zmbit la trecerea cltorului. "Eti budist?" a ntrebat cltorul. La care
omul a dat din cap. "Eti hindus? Eti musulman?", a ntrebat cltorul. Din nou btrnul a dat
din cap i a rspuns: "Chiar are vreo importan? Sunt un om.". Cltorul l-a ntrebat pe btrn
ce scrie. Btrnu i-a rspuns "Adevrul i numai adevrul".
Ultima etap este una de sannyasin, definit de Bhagavad- Gita ca "cineva care
niciodat nu iubete sau urte pe cineva sau ceva". n aceast etap, oamenii realizeaz mukti
(salvarea) i triesc numai pentru c nc nu a venit momentul pentru evoluia final. Cnd
ajung, n cele din urm, s se deprteze de aceast lume, libertatea din ciclul vieii i a morii
este atins.
Oamenii pot s parcurg toate aceste patru etape de-a lungul unei singure viei sau s
rmn la fiecare etap mai multe viei. Chiar Buddha se pare c a trecut prin sute de viei.
Progresul este determinat de "lumina" activitilor i nclinaiilor fiecrei persoane la nivelul
fiecrei viei. De exemplu, religia indian este plin de ritualuri, scopul principal al fiecrui ritual
fiind acela de a primi binecuvntrile lui Dumnezeu. Fiecare ceremonie implic cutarea unor
cntece religioase (bhajans) i discursuri din partea preoilor i a altor persoane religioase
(satsang). Sinceritatea cu care oamenii ndeplinesc aceste activiti i aplic aceste principii n
filozofia lor de via determin progresul lor n ciclul vieii i a morii. O persoan poate s
prezinte filozofia la o scar foarte larg, mergnd la templu n fiecare zi, oferind pomeni
sfiinilor i sracilor, n curnd suportnd toate acestea n diverse vicii. Aceste contradicii din
via sunt rezolvate de ctre moarte prin karma, care spune c prin rencarnare, fiecare
persoan va primi recompense sau pedepse pentru faptele lui sau ei bune sau rele.
Dorina hindus pentru rezultate pozitive ale activitilor zilnice, care rezult ntr-o
karm pozitiv, ne determin s facem o scurt prezentare despre importana astrologiei.
Foarte mult lume din India i consult horoscopul, dac nu zilnic, cel puin la ocazii
importante. Potrivirea horoscopului miresei cu cel al mirelui este parte important n
organizarea nunii, la fel cum ar fi alegerea aranjamentelor florale. Indienilor le este
caracteristic ca n momentul n care ncheie un contract s consulte horoscopul. Cnd s-a aflat
c un astrolog a ajutat-o pe Nancy Reagan, soia preedintelui SUA, Ronald Reagan, s i
stabileasc orarul, americanii au batjocorit-o. n schimb, n momentul n care prim-ministrul
Narasimha Rao a amnat numirea cabinetului su deoarece un astrolog l-a anunat ca aceea zi
nu este o zi favorabil, indienii nu au avut nici un fel de reacie.
La fel ca n filozofia hindus, conceptul de timp, din punct de vedere al indienilor, este
ciclic, caracterizat de origini, durat i dispariie versus infinit. Acest lucru este reflectat de
structura dramatic a unei piese tradiionale sanscrite, bazat, bineneles, pe tema dintre

separare i reunire cu tendina de a termina la fel cum au nceput. n pies sunt folosite diverse
elemente- visul, transa, premoniia, flashback-ul pentru a distruge liniaritatea timpului, fcnd
aciunea s reflecte asupra povetii nsi (Lannoy, 1971, p.54). n mod similar, dansul lui Shiva
este un ciclu de creaie, existen i distrugere, care se tot repet; schimbri constante ntr-o
perioad de timp, dar, n cele din urm, timpul, n sine, este irelevant.
n ncercarea de a neutraliza suferina impermanenei i a schimbri, religia sculptat
sugereaz c toate casele unui sat sunt construite din materiale permanente, cum ar fi metalul
sau lutul. Acest lucru relev, n acelai timp, rolul funcional al imaginii ntr-un mediu material
interzis. Practicarea religiei acas este unul dintre motivele pentru care hinduismul a
supravieuit diverselor invazii de peste secole. La fel cum religia joac un rol important n
familie, aa i familia joac un rol important n societatea indian.
Ciclul familiei
Foarte muli indieni au crescut n familii mari, o form de organizare a familiei n care
fraii rmn mpreun i dup cstorie i i aduc soiile n casa prinilor. Recenta migraie
ctre orae n cutarea oportunitilor economice au influenat, n mod negativ, foarte multe
tradiii, prin care i cea a famiilor mari. n ceea ce urmeaz vom descrie tradiiile familiei care
exist n India i care sunt mprtite de 500 de milioane, India fiind ara care este foarte puin
afectat de industrializare. n ciuda faptului c anumite aspecte ale ciclului familiei au fost
afectate unele dintre acestea rmn la fel de importante.
Dorina de a avea un biat, atunci cnd se nate un copil, este fel de veche ca i
societatea indian. Un fiu garanteaz continuarea numelui de familie. Aceasta asigur plecarea
panic a sufletului n urmtoarea existen a ciclului nesfrit al vieii. Cuvntul "putra", i
anume fiu, nseamn "cel care protejeaz c s nu se mearg n iad ". Spre deosebire de acesta,
fiica nu are nici o semnificaie ritualic. Ea este, n mod normal, o cheltuial, cineva care
niciodat nu va contribui la veniturile familiei i care la cstorie va lua cu ea o parte
considerabil din averea familiei ei, ca zestre. Zestrea este foarte rspndit n India, devenind
la mod printre indienii educai s nu mai tolereze zestrea n practic.
Faptul c exist o preferin pentru copii de sex masculin scoate n eviden
masculinizarea continu a populaiei Indiei, n special n nordul Indiei. n India, sunt 107 brbai
la 100 de femei. Principalele motive pentru aceast rat sunt: gradul foarte ridicat de
mortalitate a copiilor de sex feminin i tendina de a limita mrimea familiei odat ce exist un
numr suficient de fii. Totodat, existena testelor de aflare a sexului copilului permite femeilor
s se asigure c primul lor copil este biat, prin urmare ele avnd posibilitatea s avorteze dac
copilul este de sex femnini.

La fel cum Dansul lui Shiva reprezint pstrare, responsabilitate i sprijin, aa i prinii
tind s aib grij foarte mare cu copii lor. Un copil hindus crete n siguran avnd o familie
foare mare i intr n legtura cu foarte puini oameni pn nu merge la coal. Dei, mama
este cea care trebuie s aib grij de copii, au loc ntlniri cu alte femei i mame surogat,
acestea extinzndu-se pe o perioad mult mai mare dect n alte culturi. Un copil este hrnit cu
laptele mamei cel puin doi ani (un timp mult mai scurt pentru copii de sex feminin) i va fi
hrnit de cte ori i este foame. Prin urmare, cei mai muli copii nu sunt lsai niciodat singuri.
Legturile puternice ale vieii de familie nu intr n conflict cu credina hindus n ceea
ce privete libertatea sufletului mutat din grijile lumeti. Dragostea fa de familie nu este un
scop n sine, dar este o cale ctre elul final al vieii. Dragostea nu va striga recompensele
salvrii (mukti) cnd va rmne egocentric; de aceea hindui ncearc s ofere dragostea lor
fiilor, fiicelor, musafirilor, vecinilor (Munshi, 1965, p. 115).
Copii n India sunt considerai sacri, o manifestare a lui Dumnezeu, dar dac idealul
hindus prezint un grad ridicat de toleran fa de copii, realitatea este alta n zonele srace
ale Indiei. n aceste zone, exist foarte muli tineri care stau sub acelai acoperi, iar unu din
zece copii mor cnd sunt mici, prin urmare copii nu sunt privii ca fiind nite fiine
extraordinare. Cu excepia primul biat, copii sunt de multe ori ucii. Acest lucru se ntmpl
datorit credinei n renatere; dar ca individ nu eti nscut dect o dat; el sau ea nu poate fi
vzut/ ca un eveniment unic. O mam, probabil, a fost martor la naterea mai multor copii,
ns exist posibilitatea ca ea s fii participat i la moartea unora dintre aceti copii. Atunci cnd
copilul va plnge, se va mbolnvi sau se va rni accidental, mama nu va simi vinovat foarte
mult. Munca mamei poate fi de durat i grea, att n cas, ct i n afara ei, prin urmare ea i
acord copilului tot timpul atenie.
Chiar dac dansul lui Shiva conduce lumea ctre bucuriile vieii, un element de haos este
inerent n lumea dansului zilnic. n mod similar, natura din India a fost plin de ameninri n
raport cu sigurana unui copil: lipsa hrnii, boli i dezordinea din societate. Ca i o regul, pn
n timpurile moderne mai mult de jumtatea dintre copiii mureau n primul an de via. Lupta
mpotriva problemelor i campaniile care au avut loc mpotriva unor boli precum malaria i
variola au determinat scderea ratei mortalitii. Importana cultural care se acord copiilor
deriv din nevoia de a duce mai departe ciclul vieii. Aceast importan continu acordat
copiilor este reflectat de statistici, care demonstrez c n timp ce rata mortalitii a nceput s
scad din 1921, rata natalitii a nceput s creasc.
Msurile guvernului care au fost luate cu scopul de a adapta rata natalitii cu cea ce
nseamn programe de sterilizare. Resentimentele cu privire la sterilizarea obligatorie n India a
ajutat la nlturarea guvernului lui Indira Gandhi n 1977. Ca un rezultat a acestei nlturri
politice, controlul naterilor a fost stabilit din nou ca fiind o cauz de interes public. Indienii din

clasa de mijloc, influenai de educaie i de dorina de a-i mbunti calitatea vieii, au

nceput s adopte ct mai multe metode de planificare familial. Oricum, odat ce este luat n
calcul bariera transcedental a credinelor tradiionale hinduse n ciclul vieii, este foarte clar c
populaia va continua s traiasc n srcie i n zonele rurale.
La fel cum, un tat indian este de cele mai multe ori rezervat, distant, reprezint
ntruparea disciplinei, aa i Shiva este distant fa de lumea pe care o crete, dar exist totui
legturi speciale ntre tat i fiu, de fapt exist o relaie de dependen a unuia fa de cellalt.
Un fiu trebuie neaprat s fie supus tatlui, s l respecte i s i ofere sprijin de fiecare dat
cnd are nevoie att n via, ct i dup moarte. n schimb, tatl trebuie s i ofere fiului su
sprijin, o educaie bun, cel mai bun aranjament marital i motenirea averii. Un proverb indian
spune: "Un fiu ar trebui s fie tratat ca un prin pn la 5 ani, ca un sclav pn la 10 ani, dar
ncepnd cu vrsta de 16 ani s fie tratat ca un prieten".
De mici, bieii nva c femeile au un statut inferior n societatea indian n raport cu
brbaii.poziia pe care o au femeile n aceast societate reflect faptul c acestea trebuie
mereu s cerea i s justifice un lucru sau altul fa de superiorii lor. Autoritatea femeii poate fi
rareori absolut, exceptnd bunicile care pot moteni autoritatea. Un fiu poate afla c furia
poate fi productiv; izbucnirile violente de furie sunt de cele mai multe ori eficiente, dac sunt
direcionate ctre cineva de un statut oarecare. n mod similar, puterile distructive ale dansului
lui Shiva sunt folositoare pentru crearea de oportuniti i de vederi noi.
Poziia pe care o au brbaii i femeile n societatea indian este relativ clar, iar
rspunsul la ntrebarea referitoare la egalitatea dintre ei este deja cunoscut. Cstoria hindus
subliniaz identitatea i nu egalitatea. n general, se consider c femeile au sufletele mai
tinere, de aceea ele sunt considerate inferioare brbailor. Fetele sunt crescute s fie umile i
docile. Femeia este vzut n India ca reprezentnd castitatea, puritatea, tandrenea, modestia,
sacrificiul, fidelitatea. De-a lungul istoriei, femeile indiene au avut dublu statut: ca soie, ea
seducnd-i soul i avnd responsabiliti spirituale i ca mam.
Printre lucrurile pe care femeile trebuiau s le suporte n societatea indian erau:
pruncuciderea copiilor de sex feminin, cstoriile ntre copii, purdah (modestie feminin i
izolare), violen n csnicie i statut sczut ca i vduve. Pn la mijlocul secolului al XIX-lea,
sacrificarea voluntar a vduvei la funerariile soului su nu a fost obinuit; vduva credea c
actul su va curaa pcatele a trei generaii din familia ei. Familiile srace erau preocupate s
aib destul de muli bani pentru a-i putea cstori fetele i pot recurge la omorrea copiilor de
sex feminin. Vorbind la modul general, cu ct este mai mic ierarhia economic, cu att sunt
mai mici distanele dintre sexe. Bineneles, exist foarte muli factori care produc sentimente
ostile n rndul femeilor, dar acestea, de cele mai multe ori, vd diversele forme de violen ca
parte a destinului lor, pentru c sunt femei. Dansul lui Shiva nu are ca scop s rspndesc

bucuria n lume i dac experiena umanitii include nefericire pentru femei n societate,
acesta este mersul lucrurilor.
Meritul i recunoaterea unui brbat se regsesc n reputaia familiei lui. Stilul de via i
aciunile sunt foarte rar analizate individual, ci sunt analizate innd cont de reputaia pe care o
are familia n societate. Identitatea individual i meritul sunt intensificate dac oamenii au
norocul s fac parte dintr-o familie mare, armonioas i unit, care ocrotete copii i care i
ajut s avanseze n via. Contribuiile familiei la deciziile care influeneaz viitorul individului,
maximiznd numrul de relaii necesare gsirii unei slujbe sigure sau alte favoruri, vin s
sprijine n timpuri de criz, i n general reflect experiena individului cu lumea exterioar.
Cstoriile aranjate sunt normale n India. n ziarele europene i americane de multe ori
apar anunuri cu scopul de a identifica eventuali candidai. Conceptul de "dragoste romantic"
din Vest a aprut ca urmare a conceptului de "personalitate" i totodat din conceptul de
"egalitatea dintre sexe". Ca urmare, conceptul de "via vzut ca i iluzie" determin ideea de
cstorie fr dragoste mai uor de neles.
Cstoriile sunt de obicei pentru toat viaa, iar divorul este considerat disgraios. n
cazul, cstoriilor ntre copii fata locuiete cu prinii pn la vrsta de 15-16 ani, iar dup
aceea, acesta se mut n casa prinilor soului ei. De multe ori, "fiica-vitreg" este umilit pn
cnd rmne nsrcinat. Acest tratament are loc deoarece se dorete naterea ct mai repede
a unui fiu n vremuri n care sperana de via este sczut. Bineneles, mrimea zestrei pe care
o are fiica, n momentul n care se cstorete, determin modul n care fata este tratat n casa
soului. Familia soului poate s cear sprijinul familiei fetei, iar n cazul n care acesta nu vine,
fata poat fi torturat sau chiar ars de vie, dei protestul public mpotriva acestui tratament ar
fi diminuat aceste practici ilegale.
n ciuda vieii restrictive pe care o au femeile n societatea indian, acestea pot s i
dezvolte un sim foarte puternic al respectului fa de sine. Rolul lor este s pstreze unitatea i
continuitatea n lanul vieii i aici este vorba de mndria i demnitatea de a se identifica cu
familiile lor i cu rolul lor de soie i mam. Societatea indian se pare c a oferit femeilor, mai
mult dect brbailor, curaj i vitalitate n situaiile dificile ale vieii din aceast ar. n ultim
instan, dansul lui Shiva, chiar dac aduce fericire sau nefericire vieii actuale, este irelevant n
comparaie cu cutarea nesfrit a salvrii, sau a mukti.
nc de la nceputuri, dansul a fost un ritual realizat att de femei, ct i de brbai; Shiva
i soia lui, Parvati apar de multe ori n sculpturile vechi ca fiind o figur compus: jumtate
brbat, jumtate femeie. Figurinele tipice ale lui Shiva sunt cu umeri de brbat i cu olduri de
femeie. n mod similar, fiecare gen a contribuit la societatea indian de astzi. n acest secol,
femeile au iniiat o revoluie social. n timp acest proces a avut loc, femeile obinnd poziii

nalte n viaa public i profesional. Dominaia politic a lui Indira Gandhi este una dintre
exemplele despre cum femeile pot fi respectatede toi indienii.
Ca i o concluzie, unitatea familiilor mari este nc o trstur important a societii
indiene. La fel cum dansul lui Shiva dorete ca toat natura s rspund ritmului lui, aa i
fiecare menbru al familiei deine un rol.
Valoarea i recunoaterea identitii unui brbat sunt strns legate de reputaia familiei.
Stilul de via i aciunile sunt rareori vzute ca un produs al efortului individual ci doar ca
manifestri ale vieii de familie i a reputaiei acesteia n societate. Identitile individuale sunt
recunoscute dac oamenii au norocul s aparin unei familii mari, armonioase i unite care s
contribuie la o educaie corespunztoare a copiilor i s-i ajute s avanseze n via. Familia se
implic n deciziile legate de viitorul individului, maximizeaz numrul de conexiuni necesare
pentru a-i asigura o slujb sau alte favoruri viitoare, i vine n ajutor pe timp de criz adic este
un mediator viaa individului i lumea exterioar. Din aceste motive statutul familiei valoreaz
foarte mult cnd trebuie s se ia n consderare propuneri de cstorie.
Cstoriile aranjate sunt nc o realitate n India. n ziarele din Europa i Statele Unite
apar cu regularitate anunuri pentru gsirea candidailor ideali la cstorie. Conceptul vestic de
dragoste romantic apare din ideea de personalitate i din conceptul de egalitate ntre sexe
care nus e gasete n India. Aadar, noiunea de viaa ca iluzie face ideea unui mariaj lipst de
iubire mai uor de neles.
Pentru c divorul este considerat dizgraios csniciile dureaz de obicei toata viaa. n
cazul cstoriei unei tinere fete, aceasta locuiete cu familia pn la vrsta de 15-16 ani dup
care se mut la familia soului. Aici ea poate fi supus unui ir de umiline pn cnd rmne
gravid. Din punct de vedere istoric, tradiia i are originea n nevoia urgent de a avea un fiu n
perioada n care sperana de via era redus. Un alt factor care influeneaz felul n care este
tratat tnra este valoarea zestrei acesteia. Familia soului poate s mai aib pretenii i n
timpul csniciei, iar dac nu sunt satisfcute ei pot recurge la tortur sau chiar la arderea de vie
a tinerei, ns n ultima perioad se ncearc eradicarea acestui tip de comportament ilegal.
Viaa restrictiv a femeilor din India nu le mpiedic s-i dezvolte respectul de sine.
Rolul lor esenial este s asigure continuitatea n lanul vieii, rol pe care i-l asum cu
demnitate i mndrie. Societatea indian pare s fi acordat femeilor mai degrab dect
barbailor, curaj i vitalitate pentru a tri n condiiile grele din aceast ar. n ultim instan
toi rspund Dansului lui Shiva, i este indferent dac aduce bucurie sau tristee n vieii
oamenilor deoarece conteaz doar cutarea salvrii sau mukti.
Dansul a fost dintotdeauna un ritual practicat att de brbai ct i de femei; Shiva i
soia sa, Parvati, sunt de multe ori reprezentai sub forma unei singure sculpturi jumtate

brbat jumtate femeie. Figurinele tipice ale lui Shiva au patru brae, umeri lai, masculini i
olduri feminine, aadar ambele sexe influeneaz cultura indian. n acest secol femeile
indiene au realizat o revoluie social mai puternic i mai radical dect brbaii. Totul a
nceput cu mandatul Indiri Gandhi cae este un exemplu de femeie foarte respectata de toti
indienii. De aici, femeile au nceput s aib poziii importante n viaa social i profesional.
n concluzie, familia ocup un rol deosebit de important n societatea indian i la fel
cum Dansul lui Shiva face toat fiina s rspund la ritmurile sale, fiecare membru al familiei
are un rol dictat de tradiiile familiei.

Ciclul interaciunii sociale

Simul datoriei (dhama) este cimentul social n India care leag indivizii de societate.
Dharma este un concept mai larg dect simul datoriei la vestici pentru c include armonia
social, etnic i sipritual. Ea cuprinde trei categorii: principii universale de armonie (sanatana
dharma), sisteme etnice relative care variaz n funcie de clasa social (varnashrama dharma)
i comportamentul personal moral (svadharma). Virtuile tradiionale sunt: generozitatea,
sinceritatea, evitarea lcomiei i respectul pentru persoanele vrstnice. Hinduismul a progresat
n momentele de criza ale Indiei prin ridicarea n repetare rnduri a etalonului de ideal. Imagiea
Dansului lui Shiva este evocat n urmtorul pasaj din Bhagavad-Gita:
n orice moment n care dharma decade i altceva ce nu este dharma iese n
eviden, atunci m voi manifesta. Pentru protecia a ceea ce este bun, pentru
distrugerea a ceea ce este ru, pentru nfptuirea dreptii, m nasc din nou i din nou.
Cea mai veche surs de nvaaturi este Mahabharata sau Bharata (Marea Epopee) a
crei prim versiune a aprut n sec 6 -7 .hr. Este un poem uria compus din 90 000 de distihuri
rimai adunat n 18 volume i urmrete rivalitatea dintre dou familii care dce la un rzboi
interminabil. Povestea este ntrerupt denumeroase episoade, fabule, nvturi i lungi
discursuri politice i etice pentru a-l ncuraja pe cititor s l caute pe Dumnezeu. Cartea sacr, o
adunare de credine hinduse, are la baz ideea c dharma este suprem n activitile societii.
Compunerea scrierii a durat cel puin 1000 de ani i este cea mai citit i respectat carte din
hinduism. Cea mai popular i influent parte este Cntecul Celui Binecuvntat care descrie
confruntarea perpetu care se d n sufletul oamenilor.
Un turist european n India a prezentat manifestarea puterii dharmei. n timp ce
cltorea deasupra unui autobus alturi de civa localnici n timpul unei cltorii lungi, turistul
a fost uimit cnd n spatele autobusului au nceput s cad bani. Un indian a strigat la ofer s
opreasc, iar apoi a fugit s adune banii n timp ce restul cltorilor l ateptau lang autobus.

Cnd s-a ntors pasagerii au realizat c defapt turistului i cazuse portofelul din buzunar avnd n
el echivalentul venitului pe un an al unui indian de rnd. Dup ce a cobort indianul, i-a convins
pe indienii care strngeau bancnotele s i le dea napoi. Atunci turistul i-a mulumit indianului,
dar acesta a spus c era datoria lui s l ajute i nu a acceptat nicio recompens.
Hinduii sunt de prere c, conflictele sociale, opresiunea nu i au rdcina n
organizarea social ci mai degrab n refuzul indivizilor n poziii de putere de a adera la
dharma. Aciunile lor au crea un ciclu de via lipsit de armonie. Cultura hindus consider c
atunci cnd dou persoane se ceart defapt exista trei entiti: cei doi i pacificatorul, iar cnd
conflictul e rezolvat cel care ctig este n realitate pacificatorul pentru c a restabilit armonia.
n organizaii, indivizii care le conduc sunt vzui ca esena virtuilor i viciilor instituiei.
Reforma social se concentreaz mai mult pe schimbarea oamenilor din fruntea organizaiilor i
nu pe schimbri n structura organizaional i abolirea stucturilor ierarhice. De exemplu n
timpul declinului Imperiului Indiano-Englez i a celui Mughalez clasele sociale care erau a
conducere duceau o viaa luxoas i extravagant. Consumul exagerat al elitei aristocratice se
resimte i n secolul 21, indivizii s-au schimbat ns obiceiurile sunt aceleai.
Problemele sociale i politice din India nu sunt neaparat legate de scderea economic i
frustrare c ma degrab de sentimentul general c instituiile care au stat la baza societii
indiene nu mai funcioneaz.
Tragica alegere de a recurge la revolte din partea hinduilor intr n contradicie cu
credina general c trebuie s existe armonie i c faptele din viaa aceasta au urmri n
rencarnrile viitoare. Hinduii cred ca sila , caracterul sau comportamentul i are rdcinile n
minte i nu n aciuni. Iar toate aciunile legate de lumea nconjurtoare sunt considerate ca
fcnd parte din iluzia vieii i dec nu au nicio semnificaie moral. n Dansul lui Shiva,
distrugerea este la fel de important ca i crearea i prezervarea, exact la fel este i n India.
Acest fapt nu nseamn c hinduii promoveaz violena, ci dimpotriv. Ei evita cuvintele
rau i bun i prefer s foloseasc nelepciune i ignotan, vidya i avidya. Aciunile
distructive ntreprinse de persoane care sunt ignorante nu sunt considerate a fi pcate, doar ale
celor care sunt contieni de responsabilitile lor.
Pcatele se terg odata cu baia n apele sfinte ale rului Gange i este necesar ca fiecare
hindus s fac acest lucru cel puin o data n via. Indienii au tendina s se integreze i s se
sincronizeze cu natura pentru c sunt de prere c este o relaie normal ntre oameni i lumea
nconjurtoare, spre deosebire de vestici care au tendina s exploateze mediul pentru propriul
interes. Credina n puritatea spiritual a Gangelui este att de puternic, nct ncercrile
guvernului de a cura rul care este foarte poluat, au mici anse de reuit. De aceea, prezena
sicrielor de animale sau de oameni parial ncinerai este ceva normal pe Gange. Imaginea vieii

lng moarte, a descompunerii lng creaie i a polurii combinate cu puritatea sunt evocate i
n dansul lui Shiva.
O alt tradiie bine pstrat n India este sistemul de caste (verna), care acum este oficial
condamnat, dar creaz nc tensiune n rndul populaiei. Conform credinei c fiecare individ
se rencarneaz n funcie de propriile merite, hinduii cred c toi aparin unei caste nc de la
natere. Exist patru caste principale i fiecare contribuie societii n mod diferit: brahmanii ca
persoane religioase, administratorii, productorii care cuprind i fermierii i urmaii sau
muncitorii necalificai. Fiecare cast are propriile onoruri i responsabiliti, ns odata ce
castele superioare au nceput s profita de pe urma castelor inferioare sistemul a nceput s se
dezintegreze. n afara sistemului este un al cincilea grup numit Intangibilii care nu se implic n
activitile principale ale societii. Membrii acestui grup sunt considerai ca fiind implicai ntro munc indezirabil.
n fiecare cast exist subcaste, sau jati care influeniaz relaiile sociale cotidiene
inclusiv munca. Exist aproximativ 3000 de subcaste care se mpart n 30 000 de sub-jati care
sunt guvernate de legi nescrise. Relaiile de prietenie dintre membrii aceleiasi jati tind sa fie mai
strnse dect dintre membrii jati-lor diferite. nc din numele unei persoane se poate identifica
jati-ul din care face parte si regiunea din care provine.
Valorile, credinele, prejudecile unei jati devin parte component din fiecare individ,
iar ei se simt iubii cnd se ridic la standardele acelor norme i vinovai cnd le ncalc. n
momentul mpririi socielii n caste s-a urmrit realizarea unei egaliti ntre acestea i toate
parile au fost considerate egale. Adica fiecare membru are acelai posibiliti i poate s-i
dezvolte abilitile necesare pentru a-i asuma rolul din cast. Castele se guvernau singure deci
fiecare era judecat de oamenii din jur, iar cei care ocupau poziii importante erau judecai mai
aspru dect cei din clasele inferioare. nelegerea sistemelor din caste, mpreun cu dharma a
contribuit la meninerea stabilitii printre vasta mas de oameni din India de-a lungul timpului.
Pstrarea ordinii, ntreptruns de dezordine, este o caracteristic a Dansului lui Shiva.
Cea mai urt soart a castelor este datorat Intangibililor deoarece acetia au devenit
simbolul nedreptii dintre oameni, care ineau populaia n srcie. Dar ierarhizarea social
este prezent n toate culturile nu numai la hindui. O problem universal este poluarea, ns
n India se acord o deosebit atenie eliminrii polurii i puritii ceea ce a dus la eliminarea
castei Intangibililor din societate.
De-a lungul istoriei hinduii au fost de prere c proxmitatea fa de un factor
contaminat duce la o poluare permanent, de aceea el trebuie eliminat. Aa c le era fric s
fie poluai de indivizi care erau specializai n nlturarea impuritilor. Hinduii mpreau mai
mult societatea n funcie de gradul de puritate dect n funcie de ocupaia pe care o aveau n

cast. Iniial Intangibilii erau mcelarii, cei care fceau curenie i se aflau la baza ierarhiei
hinduse i erau considerai irevocabil murdari
Un sistem asemntor de caste a fost dezvoltat i n Japonia, dar care a fost de
asemenea interzis, a crui efecte sunt nc resimite.
Structura social din India a fost construit pe inegalitate, dar ncepnd cu Mahatma
Gandhi persoanele publice au ncercat s schimbe atitudinea indienilor asupra Intangibililor i
s promoveze egalitatea. Gandhi i-a numit Harijan sau Copii lui Dumnezeu .ntreg sistemul
de caste afost declarat ilegal, iar acum Intangibililor li se asigur 22.5% din slujbele
guvernamentale pentru a compensa discriminarea din trecut. Politica a avut doar un succces
relativ deoarece prejudecile bine nrdcinate nu pot fi terse att de uor. Ambiguitatea
castelor i-a ajutat p membrii acestora s urce pe scara social, dar nu e suficient pentru a
declara sistemul nefuncional. nclcarea normelor castelor ca de exemplu mariajul ntre
membri castelor diferite, nc provoac reacii barbare. Indienii educai condamn asemenea
comportamente i consider c ar trebui tratate cu seriozitate de ctre autoriti. Din pcate
efortul de a crea oportuniti egale pentru cei din castele inferioare ntmpin difculti chiar
din partea membrilor castelor.
Conform istoriei recente i reformele adiionale sunt problematice. n 1990 Guvernul a
promulgat o lege prin care 27% din slujbele oferite de stat erau rezervate membrilor castelor
inferioare, cretinilor i musulmanilor care pn atunci au fos dezavantajai. n semn de protest
zeci de studeni din acstele superioare s-a sinucis dndu-i foc. Clasa superioar, brahmanii,
aproximativ 5,5% din polulaie au condus ara dintotdeauna, dar avnd n vedere c lupta
pentru slujbe este acerb, studenii s-au considerat victime i a uita ca timp de secole au
subjugat castele inferioare. Primul ministru de atunci a fost forat s demisioneze din cauza
problemelor legate de caste.
Harijanii i-au dat repede seama c au drepturi egale cu elita societii cu ajutorul
campaniilor politice organizate. Influena politicului asupra caselor a facut ca dorina de putere
s primeze n faa statutului social. Sistemul educaional modern a dizolvat de asemenea
barierele castelor. Toi aceti factori cresc posibilitatea de dispariie a castelor.
Ierarhizarea a fost principiul de organizare al societii indiene baznd-se pe tradiii.
Printre criteriile folosite se numr genul i vrsta. Vrstnicii au ma mult putere formal dect
tinerii i brbaii au mai mult autoritate dect femeile. De multe ori ele nu sunt incluse n
activitaile sociale, n conversaie i trebuie s-i acopere capul n faa musafirilor mai nvrst.
Cele mai multe relaii au o structur ierarhic i sunt caracterizate printr-o grij matern din
partea superiorului i respect filial din partea subordonatului. Ordonarea comportamentului
social se extinde n toate aspectele vieii din India inclusiv la locul de munc.

Este acum evident c structura social tradiional se afl ntr-un proces de schimbare.
Acesta este n concordan cu aspectele evoluioniste din Dansul lui Shiva. Dar orice schimbare
presupune destrmarea stilului vechi ceea ce duce la acumularea de stres n interiorul
sistemului tradiional. Este posibil ca nainte de finalizarea schimbrilor Shiva s seodihneasc,
iar haosul va domni o perioada. Sau dansul i modific ritmul conform secolului 21, iar ca
rspuns dansul cotidianan societii indiene se va transforma.
Ciclul munc - relaxare
Exist mai multe unghiuri din care este privit importana muncii: mod de a-i ctiga
existena, satisfacerea nevoii de realizare, de putere i statut social i a avea grij de familie. Cel
mai important aspect legat de munc n India este ca aceasta pregtete individul i l ajut s
treac prin ciclul vieii pentru a-i ndeplini scopul principal, mutki. Maniera indian de abordare
a muncii este cel mai bine descris n Bhagavad-Gita:
Att renunarea la lucru ct i practicarea acestuia duc la fericire suprem. Iar dintre
acestea practicarea este alegerea cea mai bun.
La nceput munca a fost vzut ca o datorie (dharma) fr ca oamenii s se gndeasc la
obinerea nor ctiguri materiale. Castele erau grupuri n care fiecare avea un rol ntreinut de
ansamblul sistemului. Prin ndeplinirea obligaiilor ctre prieteni, familie, rude i chiar strini i
pstrarea relaiilor interumane se realiza echilibrul moral al sistemului. Cu toate c
indistrializarea din secolul 20 a necesitat importul masiv de tehnologii i for de munc din
vest, valorile vestice au fost doar parial internalizate de Indieni. Astzi, odata cu schimbrile
implementate nu este ceva neobinuit ca un individ dintr-o casta superioar s lucreze pentru
unul dintr-o cast inferioar. Majoritatea indienilor i-au impus o stare de spirit care s ii ajute
s pun de-o parte prejudecile legate de caste n timpul programului de lucru, dar odata
ajuni acas toate activitile sociale sunt ntreprinde n conformitate cu normele castei.
Simul familiei este foarte dezvoltat la indieni i are ca scop ntrirea societii. n mod
smilar i organizaiile i-au dezvoltat un sistem personalizat de relaionare ntre membrii
grupurilor. Indivizii coopereaz, fac sacrificii pentru binele grupului i n general protejeaz
interesele comune. Dar grupurile din organizaii intr de multe ori n conflict cu seciunile
formale cum ar fi departamentele, seciile, diviziile ceea ce poate duce la jocuri de putere. La fel
cum n Dansul lui Shiva ordinea este presrat cu dezordine, n organizaii incompenena este
de multe ori ignorat pentru c munca este orientat pe relaionri mai mult dect pe
rezultate. Indivizii competeni sunt respectai, dar nu sunt acceptai ntr-un grup dect dac
dein caracteristicile acestuia.

Familia, rudele, membrii unei caste sau oameni care vorbesc aceeai limb pot s
formeze un grup care se mparte mai apoi n subgrupuri i unde exist relaii informale i de
prietenie.
Sondajul lui Geert Hofstede (1980) asupra diferenelor culturale dintre 53 de ri este
de mare ajutor n cazul Indiei care tinde s intre printre rile care prezint un grad ridicat de
evitare a incertitudinii. Indienii obinuiesc s lucreze cu prieteni i colegi de-o via i s
minimizeze riscurile. Aceast abordare este n concordan cu filozofia indian a vieii ca iluzie,
preocuparea pentru astrologie i credina n karma. India este caracterizat de o distan mare
de putere, dar n ceea ce privete individualismul, India depete 32 de ri din 53. Cu toate c
ne-am atepta la o abordare mai colectivist, se presupune c India a luat individualismul de la
britanici. n cele din urm, se poate observa i un grad ridicat de masculinitate care este legat
de dominaia masculin din hinduism. Hofstede descrie valori reflectate de continuitatea
istoric i de flexibilitaea sistemului social indian n ciuda invaziilor strine, conductorilor
coloniali sau a dezorganizrii economice.
Ierahizarea continu s fie o surs a stagnrii n instituiile moderne indiene. Tinerii au
puin autoritate, iar nevoia de schimbare nu este nici macar dezbtut. Orice conflict ntre
convingerile intelectuale i karma sunt insignifiante i nu pot s realizeze schimbri. Aadar, cei
tineri ateapt s ajung seniori pentru a avea mai multe drepturi n societatea indian. Lipsa
aparent de control i ambiie n sfera locului de munc este similar cu abandonul lumii n
voina lui Shiva. ntreaga lume danseaz n ritmul Dansului lui Shiva i este captivat de ritmul
lui, dar nu poate s-l influeneze.
Importana onorrii legturilor de familie sau jati duce la nepotism i corupie n viaa
comercial. Acestea sunt concepte abstracte i irelevante; sentimentele de vinovie i
anxietate apar numai cnd aciunile indivizilor ncalc princpiile sociale indiene i nu cnd sunt
nclcate standardele de etic i eficien ale strinilor. Acest tip de comportament a dus la
apariia unor legende legate de oficiali indieni corupi.
Organizaiile au fost construite dup sistemul colonial birocratizat i fac mari diferene
ntre manageri i angajai. De aceea, rolul managerului este vzut ca acela a unui dictator , a
unui autocrat. La polul opus se afl managerii americani care se vd ca fiind conciliatori i
ncearc s-i implice pe angajai n procesul de luare a deciziilor. Un astfel de manager a vrut s
implementeze sistemul american n India, dar subordonaii au dedus c nu este competent i lau privit cu reticen. Aadar, orice manager cnd este n India trebuie s fie autocratic.
n timpul liber, indienii se relaxeaz lund parte la numeroasele festiviti religioase care
au loc pe parcursul anului. Festivitile sunt asociate cu sezonul recoltei sau cu mitologia

inaian unde pot fi implicai i membrii ai alor religii. La festiviti se urmrete i empatizaea cu
familia i ntrirea relaiilor cu acestea.
Pe perioada festivitilor, simul indian al distraciei i intr pe deplin n drepturi.
Acestea constau n dezlegarea ghicitorilor, n msurarea forei i n diverse acte de rebeliune. La
fel cum Dansul lui Shiva este un act al exuberanei i al bucuriei, i aceste festivaluri le acord
hinduilor posibilitatea de a-i da fru liber sentimentelor de devoiune i fericire.
Extazurile religioase, posedrile i transele sunt des ntlnite n decursul festivalurilor
indiene de sezon. Acestea reprezint nite fenomene bine structurate i, n unele cazuri, atent
formalizate, care mbogesc contiina individului i a grupului. Exist, desigur, i ameninarea
degenerrii ostilitilor cauzate de psihologia maselor isterice, evenimente care se regsesc n
numr mare n decursul istoriei Indiei. Festivalurile permit o intens descrcare emoional ce
n mod obinuit este restricionat prin virtutea structurii de reciprociti a societii i a
relaiilor caste dintre indivizi. Aceste festivaluri pot fi folosite, de asemenea, i pentru
restabilirea ordinii. n acest sens, festivalurile oglindesc activitatea de reorganizare a cosmosului
prin simbolistica Dansului lui Shiva. La fel cum dansatorul nu-i poate stpni n totalitate
propriul dans, nici participanii nu sunt ntotdeauna capabili de a-i stpni fervoarea
sentimentului religios.
Locurile memoriale destinate marelui traseu al descendenilor divini, aa numiii zei
moderni, Mahatma Gandhi, Jawaharlal Nehru, i acum Indira Gandhi -, sunt considerate n
aceeai msur un loc al pelerinajului cum sunt i orice alte temple sau festivaluri. Indira Gandhi
a fost ucis tocmai de propria gard de corp Sikh cu numai 5 luni dup ce a ordonat ofensiva
armatei Indiene asupra Templului de Aur de la Amistar cu intenia imobilizrii rebelilor Sikh.
Casa ei din New Delhi a fost transformat n muzeu i loc de pelerinaj unde vin zilnic mii de
credincioi. Locul din grdina ei n care a fost mpucat este acum pzit/nconjurat de ctre doi
soldai; vemntul ei Sari strpuns de gloane este expus nuntru (n casa memorial). Rnduri
de vizitatori plng, strni n jurul acestora. Un alt exemplu ar fi cazul lui N. T. Rama Rao, o
fost vedet de cinema i prim ministru al statului sub preedenia lui Andhra Pradesh, din 1983
i pn n 1989. Rama Rao a fost personajul principal n mai mult de 320 de filme cu tematic
istoric, mitic i folcloric. Din partea publicului spectator actorul a fost asociat cu diversele
caliti ale zeilor pe care i-a ntruchipat, iar n momentul n care i-a abandonat cariera
cinematografic pentru a crea un nou partid politic, a fost imediat ales n funcie.
Faptul c politicile partidului su fundamentalist hindus au cauzat uneori disensiuni n
rndul societii civile este n oarecare msur n concordan cu natura constructiv i
destructiv a Dansului lui Shiva.

ndeletnicirea preferat a indienilor este vizionarea filmelor, ori n cinematografe, ori

nchirind casete video de la multele magazine de profil, ce au explodat n ultima vreme prin
ntreaga ar, iar Bollywood-ul este, statistic, al doilea productor de filme din ntreaga lume.
Cele mai cutate filme, n cultura popular indian, sunt cele care recreaz tematici i simboluri
tradiionale. Scenariul acestor filme cuprinde povestirile tradiionale, dar merge i mai departe
de repertoriul familiar teatrului tradiional. Filmele au ca public-int o diversitate ntr-att de
mare de spectatori, nct transced categoriile sociale i spaiale. Limbajul i valorile ntlnite n
filmele celebre au nceput s influeneze gndirea indian n aspecte precum dobndirea unui
trai plcut, relaii de familie i relaii amoroase. Robert Stoller a definit termenul de fantezie (n
1975) ca fiind aprtoare mpotriva realitii, cea care ascunde adevrul, restauratoarea strii
de tranchilizare, duman a spaimei i a tristeii, i purificatoare a sufletului. Definiia lui Stoller
include unele aspecte legate de natura iluzorie ntlnite i n descrierea naturii Dansului lui
Shiva, drept pentru care poate fi lesne neles de ce filmul joac un rol att de important n
momentele de relaxare ale comunitilor din India.

n concluzie India este considerat inima Asiei, iar hinduismul este un nume potrivit
pentru centrul gndirii indiene. A fost nevoie de o perioad de 1000 -1500 de ani pentru a
descrie o singur trstur a acestei gndiri, dup cum ne relateaz poemul epic Mahabharata.
Prin evocri ale imaginilor i sensurilor din Dansul lui Shiva, i trgnd paralele ntre acest ritual
tradiional al zeitii indiene i multele influene ale vieii tradiionale indiene am ncercat, n
acest capitol, s comunicm esena socetii indiene.
Nu e ntotdeauna posibil s prezentm contradiciile frecvent ntlnite n societatea
indian ntr-o form logic, sau lesne de neles. ntocmai, ar cdea greu s explicm existena
rasismului, misoginismului, precum i altor forme de intoleran ntlnite n rile occidentale.
n India, practica ontologiei i structurile mentale ale indivizilor se formeaz, nu prin
cri, ci prin tradiie. (Munshi, 1965, p.148). Cu toate c influenele civilizaiilor strine i noile
aspiraii i-au afectat oamenii din India, acetia nu s-au nstrinat de considerentele filosofiei
tradiionale hinduse (Munshi, 1965, p.148); nluntrul acestei tradiii, rolul important conferit
de Dansul lui Shiva, descris mai jos, e acceptat de toi hinduii.
Shiva se desprinde din exaz i, dansnd, trimite valuri vibraionale de sunet nsufleind
materia inert. Deodat, ncepe i materia s danseze, nfindu-se splendid n jurul su.
Dansnd, susine diversele fenomene ale lumii, creaia i existena ei. Iar, n plintatea timpului,
dansnd n continuare, distruge toate formele totul se dezintegreaz, aparent se preface n
neant, i revine linitea/calmul. Atunci, din vaporii subtili este re-creat materia i viaa. Dansul

lui Shiva mprtie ntunericul iluziei (lila), incendiaz firul cauzalitii (karma), alung rul
(avidya), picur cu elegan/graie, i scufund sufletul n oceanul de beatitudine (ananda).
(p.66)
India va continua s experimenteze sferele binelui i rului, fericirii i
disperrii/dezolrii, creaiei i distrugerii. Prin toate acestea, poporul indian i va continua
cltoria spre moksha, eliberare de lumea material. Filosofia hindus este cheia pentru o bun
nelegere a Indiei i a faptului c o naiune de o aa mare diversitate reuete s-i poarte
imensele poveri n timp ce populaia pare neafectat i, pe deasupra, cuprins de pace
interioar i devoiune religioas.
i n tot acest rstimp Shiva continu s danseze.

4. ARABIA SAUDIT
Acesta este paradoxul acestui stat, a spus magnatul saudit care se afl n relaii strnse cu
familia regal. Guvernul tinde ctre modernizare, iar cultura tinde n direcia opus.
- Lancaster, 1996, p. A26
Occidentalii n general, i Americanii n particular, pot nelege bine, n raport cu
experiena atentatelor din 11 septembrie, sentimentele exprimate mai sus, avnd n vedere c
dintre cei 19 musulmani fanatici rspunztori pentru atacul terorist asupra turnurilor gemene i
a Pentagonului atac ce s-a soldat cu pierderea a mii de viei -, 15 au fost saudii. Exist mai
mult de un miliard de musulmani, dar este important de realizat c, dintre acetia, cei care fac
parte din grupri extremiste sunt n minoritate. O alt distincie important este c Arabia
Saudit, cea mai mare ar arab ca ntindere din golf i ara cu cel mai mare numr de
ceteni, este diferite de altele prin multe feluri. Spre deosebire de situaia total diferit din
Oman, de pild, Arabia Saudit restricioneaz drepturile femeilor i interzice alcoolul.
Ca multe alte naiuni, Arabia Saudit se confrunt cu tensiuni ntre tradiionalism, pe de
o parte, i valori i stiluri de via moderne, pe de cealalt parte. Familia regal saudit este
deintoarea i protectoarea oficial a sfintelor locuri de pelerinaj, Mecca i Medina, dar n
acelai timp ncurajeaz modernizarea, cel puin parial, deoarece economia statului este
dependent de petrol iar resursele sunt limitate. Spre exemplu, familia regal ncurajeaz
turismul permind construirea unor prtii, cu zpad artificial, pentru schiori. Cu toate c
familia regal a construit o sal modern pentru concerte terminat n 1989 -, nu s-au
organizat concerte de oper sau filarmonic din cauza insistenei opoziiei care militeaz pentru
respectarea cu strictee a standardelor islamice. Muttaween, poliia religioas,

Nu i nchid magazinele n timpul celor cinci perioade zilnice de rugciune. Nicio religie
n afara Islamului, nu poate fi practicat n public; bisericile i sinagogile sunt ilegale; i
ncercarea de convertire la alte religii non-musulmane este interzis. Guvernul nc aplic
pedeapsa capital i execut deinuii prin decapitarea cu sabia. Acest tratament este aplicat i
muncitorilor strini, care reprezint 5 milioane din totalitatea polulaiei de 20 milioane i care
de multe ori a fost sechestrai i torturai fr un proces legal.
Tensiunea ntre modernism i conservaionism este ntr-o continu cretere n toate
statele din Orientul Mijlociu. Mai mult de jumtate din populaia acestor state are sub 20 de
ani. n Arabia Saudit 40.5% din cei 20.5 milioane de rezideni au sub 15 ani. Aici tensiunea a
fost acut la nceputul anilor 1990 datorit rzboiului din 1990 cu Iraq, n care Arabia Saudit i
alte cteva naiuni au fost aliate cu Vestul, iar de partea americanilor au fost nregistrate 24 de

decese. Dup 11 septembrie 2001 tensiunea dintre Vest i Arabia Saudit a crescut i mai mult.
n ultima vreme tradiionalitii arabi au acceptat ideea schimbrii spre modernism, sau cel puin
cteva aspecte datorit creterii omajului i a scderii PIB care s-a njumtit n 10 ani la
6,91$. Din pcate majoritatea populaiei respinge ideea unei schimbri i dorete ntoarcerea la
tradiii. Datorit acestei tensiuni dintre tradiional i modern cea mai potrivit metafor pentru
cultura Arabiei Saudite este Bijuteriile beduinilor.
Arabia Saudit a devenit un stat n 1932, cnd Ibn Saud a unit mai multe triburi i s-a
proclamat rege. Dup 10 ani s-a descoperit petrolul, dar ara a rmas relativ izolat pn n anii
1970. Apoi, dintr-o dat a devenit a treilea furnizor de petrol din lume i se presupune c deine
24% din rezerva mondial de petrol. ara ncearc din rsputeri s mbine valorile tradiionale
adnc nrdcinate cu realitatea modern. Prin analizarea artei antice a Bijuteriilor beduinilor
putem descoperi cultura Arabiei Saudite care i are rdcinile n valorile beduinilor din
Deertul Arab.
Arabia Saudit se ntinde pe trei ptrimi din uscata, i secetoasa Peninsul Arab.
Suprafaa de uscat este aproximativ ct 24% din cea a Statelor Unite. Vecinii si sunt: Marea
Roie la vest, Iordania, Iraq, Kuweit la nord, Golful Persan i Emiratele Arabe Unite la est i
Oman i Yemen la sud. n partea vestic se pot observa muni ascuii pan aproape de Marea
Roie. Spre est relieful scade n altitudine pn la golf, iar la mijloc se gses trei deerturi. Dintre
acestea cel mai mare este Rub al-Khali, cea mai mare poriune de nisip continuu din lume. Cu
toate c exist cteva oaze, n ar nu sunt lacuri sau ruri naturale. Dar Arabia Saudit are alte
beneficii, sub acest pmnt sterp se gsete cea mai mare rezerv de petrol din lume.
Acum cteva milioane de ani aceast zon era acoperit cu mri puin adnci i
populate cu molute, brachipode i plancton. Cnd aceste creaturi au murit, s-au depus pe
fundul mrii.
Mai trziu apele s-au retras i sub aciunea temperaturilor extreme i a presiuni
organismele au fost transformate n petrol i gaze naturale.
Iar mai trziu a devenit o savan luxuriant. Si pna acum 18.000 de ani, cdeau
precipitaii masive care suportau vegetaia i viaa slbatic. Dar ultima er glaciar s-a terminat
cu o secet prelungit. Rurile s-au evaporat, lsnd vi uscate numite albii. Pmntul fertil s-a
transformat n deert. Acum media precipitaiilor variaz de la 0 la 10 cm pe an. Cnd rarele
averse se produc albiile se umplu cu ap care mai apoi se infiltreaz sau se evapor. n marea
parte a anului temperatrurile sunt cuprinse ntre 32 C i 48 C. Dar vnturile puternice i
temperaturile sczute pot face zilele de iarn n deert chiar rcoroase. Aceste vnturi
genereaz de asemenea furtuni de nisip des ntlnite n deertul arab. Supravieuirea n acest
mediu necesit talent, curaj i noroc.

De secole Beduinii din Arabia Saudit i-au fcut din deert casa lor. Stilul lor de via
este o adaptare inteligent la acel mediu de via dur. Faptul c au putut s supravieuiasc de
atta vreme n aceste condiii extreme este o surs de mndrie. Muli beduini se simt cu mult
superiori orenilor i prezint o anumit doz de arogan deoarece au nfruntat deertul i au
supravieiut. Cu siguran stilul lor de via este mai pur, mai vrednic sau cel puin aa cred ei.
Cuvntul beduin nseamn locuitor al deertului. Beduinii triesc n grupuri familiale
extinse, mutndu-se cnd au nevoie de puni noi sau de ap. Singurele animale care pot tri n
deert sunt caprele, oile i cele mai adaptate, cmilele. De la capre putndu-se folosi laptele i
blana pt corturi, de la oi carnea i lna folosit pentru a fabrica pturi i covoare i cmila care
ofer lapte, carne, blan pentru corturi, blegar pe post de combustibil i cel mai important
transport, toate astea aproape c acoper temperamentul lor negativ. n plus cmilele pot
supravieui zile ntregi fr ap. Comerul cu cmile a fost ntodeauna o surs important de
profit pentru beduini.
Cum deertul ofer hran puin ei trebuie s se mute des, de obicei o dat la cteva
sptmni. Taberele sunt alctuite din 2-30 de corturi, majoritatea avand mai puin de 10
corturi. Fiecare cort gzduiete o familie plus un unchi necstorit, mama, sor sau frate. Un
cort al beduinilor are form alungit i joas de culoare neagr, fabricat din pr de capr sau
cmil, avnd o deschidere frontal lat. Aceast form este ideal mpotriva vntului i a
furtunilor de nisip. Fiecare cort este mprit n dou seciuni o parte pentru femei i una pentru
brbai. Cortul i toate posesiunile lor pot fi mpachetate i pregtite de drum n dou ore.
Beduinii nu prea in seama de graniele naionale. Graniele Arabiei Saudite sunt slab
definite, dar necesitatea beduinilor pentru puni i ap ntrece orice grani teritorial.
Familile i aeaz tabra la marginea deertului, ocazional vizitnd orae pentru provizii.
Obiceiul lor este s triasc n zone mai nalte n perioada cea mai cald a anului pentru
a scp de ari i de furtunile de nisip. Mai trziu se mut la altitudini mai joase pentru a
evita temperaturile mai reci i vnturile.
Beduinii urmresc furtunile ocazionale, cea ce nseamn puni bogate, flori nflorite i
ap din bleug n albii.
Raidurile cu cmile a fost o ndeletnicire tradiional a beduinilor. Dei acum este n
afara legii raidurile sunt nc importante pentru a ilustra un cod de onoare a beduinilor. n
primul rnd ostilitatea trebuie declarat n mod explicit; folosirea elementului surpriz este
ruinos de aceea raidul nu este fcut noaptea. A doua regul este c nici o femei sau copil nu
trebuie ranit. A treia regul se refer la faptul c raidurile ce au loc la rsrit sunt mai corecte,
deoarece ofer o ans victimelor s i gseasc i s i recupereze cmilele nainte de
cderea nopi. nclcarea acestor reguli atrage dup sine ruinea i dezonoarea.

Beduinii sunt cunoscui n toat lumea pentru generozitatea lor. Un musafir chiar
neateptat va fi gzduit pentru trei zile. De fapt cei care fac raidurile ajuni la tabra opus vor fi
tratai la fel i nu vor fi ofensai pe durata ederii. Pe cnd o mas obinuit const n lapte i
produse din lapte, curmale, lipie i poate chiar i orez, masa musafirului va conine carne, alune,
cafea verde cu nucoar i ceai.
Dup aceea poeii i dansatorii (totdeauna brbai) vor nveseli atmosfera. Poeii sau
povestitorii sunt importani pentru cultura beduin deoarece puini stiu s citeac sau s scrie.
Poeii funcioneaz ca istorici i educatori ct i ca artiti. Poeii sunt foarte respectai n cultura
deertului i posed unele puteri de persuasiune.
Loialitatea beduinilor merge mai ales ctre familie. Nimeni nu poate tri singur n deert.
Alii sunt eseniali pentru munca n comun i protecie, dar puinele roade ale deertului nu pot
s susin un clan ntreg, cu att mai puin triburi n acel loc la un moment dat. Familia este
destul de mare ct s supraviuiasc n deert dar destul de mic ca s traiasc cu roadele
deertului. Intense sentimente de loialitate i apartenen sunt adoptate n acel gup familial
unic. Casa este vzut ca oameni nu ca loc. O modalitate de a ntri familiile beduine este prin
legturile consangvine. O feti beduin se mrit de regul pe la vrsta de 14 ani. Din mai
multe motive soul ei ideal este un verior primar. Crescnd mpreun n aceai tabr sunt
familiarizai unul cu altu, un so nu o poate trata pe femeie urt de fa cu tatl i fraii ei, este
aproape de mama i surorile sale. Copiii care rezult din cstorie vor perpetua i vor ntrii
grupul. Zestrea pe care o va aduce va rmne n familie. De secole mariajele interne au creat o
legtur ntre ei i cultura lor, de aceea nu este surpinztor c familile sunt mai omogene ca
structur social i sunt mult mai predispui s denigreze membrii din afara grupului. Stilul de
via beduin a rmas constant pentru muli ani. Pn cnd petrolul acea comor ascuns sub
deert a afectat fiecare cetean saudit chiar i pe aceti nomazi independeni. Stilul de via
beduin cedeaz n faa progresului.
Ce sunt aceste fore? n primu rnd cmilele erau odat cea mai important surs de
venit. Cmilele sunt acum mai mult un hobby scump dect o surs primar de hran. Acum
preferinele arabilor sau schimbat, carnea de vit fiind mai abordabil datorit comerului
internaional modern. Muli beduini i iau slujbe la ora pentu un venit mai stabil ceea ce i
oblig s se stabileasc ntr-un loc. De asemenea au ajuns s aprecieze modul de via mai uor
oferit de tehnologia modern ca: conserve la cutie, lanterne, radio, maini de cusut, camioane.
Aceste posesiuniui ngreuneaz traiul normal fcnd mai dificil mutarea. Unele din locurile n
care triau au fos transformate n sonde de petrol, autostrzi, bazine de depozitare i zone
industriale. Cel mai important motiv este c guvernul saudit i vrea stabilii, considerndu-i un
element perturbator. Nu pltesc taxe, femeile beduine nu poart voal i deseori conduc,
nomazii dispar uor n deert i de asemenea loialitatea lor este pentru trib nu pentru guvern. n

principiu beduinii refuz s fie controlai cea ce pentru o monarhie absolut este periculos.
Printre altele este intersant de menionat c kuweitieni i egiptenii cnd vorbesc de arabia
saudit, deseori folosesc un limbaj umilitor spunnd O acei beduini. nc odat acest fel de
afirmaii dei stereotipice sugereaz ca arabia saudit face distincie social cultural.
Unele eforturi guvernamentale de ai aeza la casa lor pe beduini au euat. Locul de
cazare pentru beduini au fost construite n centrele populate, dar majoritatea dintre ele nu le
ntrunesc ateptrile. Rmn goale. Locuitorii deerturilor se simt nghesuii, nchii ntre patru
perei i sunt neadaptai la tehnologia modern. Prefer covoarele ntinse pe nisip dect pe
betonul tare. Majoritatea caselor sunt mici i insuficiente pentru o familie mare. Nu au spaiu
pentru animale aa c unele familii de beduini stau afar i in animalele n cas.
O abordare guvernamental mai realist pentru a ncuraja stabilitatea lor este de a
aduce necestitile n deert. Camioanele cu ap i asisten medical vizitaz taberele mai
permanente. Spitalele speciale care au locaia n afara taberei sunt pregtite s trateze beduini.
Guvernul recruteaz tineri pentru garda naional beduin unde puterea, agilitatea i
talentul nativ sunt foarte apreciate. Aceste msuri tranzitorii sunt oarecum ncununate de
succes i un numr tot mai mare de beduini se stabilesc permanent.
Acum beduinii nomanzi constituie ntre 5% i 10% din populaia saudit, aceast cifr
rmnnd ntotdeauna sub 50%.
Majoritatea saudiilor se simt confuzi n legtur cu beduinii. Nomanzii sunt vzui ca
simpliti, murdari, necivilizai i imprevizibili. Sunt ridicularizai i temui. Totui sunt admirai
pentru virtuile: generozitii i curajului. Beduinii sunt respectai ca i cavalerii medievali sau
cowboy americanii. Nu conteaz c sunt strmutai din deert ei pstreaz cultura beduin.
Bijuteriile beduine din argint sunt una din puinele forme de art ale deertului,
nfrumuseate de mediul auster n care triesc. Este mai mult dect o podab, este o bogie
personal a femeii. De obicei femeile primesc primele bijuterii ca zestre, mai trziu economiile
familiei sunt investite n bijuterii i animale. Modelele sunt similare iar costul depinde de
cantitatea de argint din bijuterie. Este greu pentru un amator s determine cantitatea de argint
din bijuterie. n acest fel toate femeile au posibilitatea de a avea bijuterii de acelai tip
indiferent de situaia economic. O femeie va alege s poarte aceai pies n fiecare zi i s
adauge alte piese pentru ocazii speciale.
Bijuteriile beduine tradiionale sunt cumprate fie de la artizani fie de la bijutierii
ambulani. Cateodat un artizan va tri cu tribul, dac este un trib mare. Calitile lui n materie
de artizanat vor fi de la deosebit la brut dar toate i vor atrage atenia. Coliere, brri, inele,
cercei, toate aceste tipuri de bijuterii purtate de femei din toat lumea sunt purtate i de

beduini. Artizanul ncorporeaz multiple mrgele,clopoei, pandantive n modelul de baz apoi

adaug filigrame i pietre preioase. Pietrele pot fi: chilimbar, coral, quartz, garmet sau turcoaz.
Cteodat sunt doar buci de sticl colorat sau plastic. Multe piese au plasate diferit obiecte
mici n clopoei care scot sunete melodioase cnd sunt micate. Altele au versete din Coran
nchise n ele. Artizanii adaug o pies care este reprezentativ pentru bijuteria beduin,
moneda.
Progresul amenin popularitatea bijuteriilor de argint beduine la fel cum face i cu
stilul de via. Orenii prefer bijuterii de aur i cum beduinii prsesc treptat deertul aleg s
lucreze n aur. n plus muli meteri n argint se retrag iar tinerii nu aleg s duc mai departe
tradiia. Totui bijuteriile tradiionale de argint pot fi studiate ca reprezentative pentru cultura
saudit. Trsturile subtile ale bijuteriei beduine sunt formele sale ndrznee i caracterul lor
specific feminin. Pentru un strin bijuteriile beduine pot prea ostentative. Occidentalii s-ar
simi incomodai purtnd bijuterii n stilul preferat al beduinilor. Lanuri multiple, pandantive,
clopoei, decorate cu bile mari i fii de filigram, decorate cu pietre colorate toate acestea
ntro singur pies. O pies numit kaff (mnu), are un inel pentru fiecare deget, o seciune
pentru spatele palmei i o brar, toate legate ntre ele prin lnioare. Cteodat o pies va
avea un singur tip de decoraiune cum ar fi un inel cu filigram iar decoraiile vor fi folosite n stil
liber pentru a da un aer exotic.
Deasemenea personalitatea saudit este i ea generoas. Generozitatea lor este
legendar. Cnd ntrein oaspei ei copleesc musafirii cu abunden, ei sunt mndrii s
serveasc de 2-3 ori cantitatea de hran necesar i insist ca musafirul s consume mai mult
dect i este necesar. Gazda nu mnnc cu musafirii el se asigur c servirea oaspetelui este
exemplar, l ndeam s consume i l servete cu feluri tradiionale.
Relaiile personale bune sunt preuite att profesional ct i indivdual. Saudiii ar face
orice chiar i pentru un prieten obinuit. Le place s fie de ajutor i se strduiesc s onoreze
ateptrile. Iar o promisiune pe cale oral are aceai valoare ca un raspuns bun chiar dac nu
este respectat. Cea ce a rezultat poate fi total diferit de ce s-a cerut. Pentru ei saudii nu ezit
s cear favoruri personale, s ncalce reguli.
La fel cum bijuteriile de argint i d persoanei o aur de opulen, limba arab i nvluie
pe saudii cu o aur mistic de extravagan i vitalitate. Arabia saudit este locul de natere al
limbii arabe, i saudiii cred cu trie c limba lor este superioar celorlalte. Arab are o fonetic
frumoas, sinonime bogate, caden ritmic, maestitate. Structura limbajului ncurajeaz
repetiia i exagerarea. Dei gndurile sunt vagi, cteodat doar sensul general este sugerat.
Limbajul ntodeauna scoate n eviden semnificia cuvntului cum este i i sugereaz nelesul.
Aceast form nengrdit are efecte vaste.

n primul rnd elocvena i bogia sunt egale cu cunotinele. La fel ca bijuteriile care
par scumpe dar au o valoare mic, un orator eficace poate prea prudent i raional folosind
doar talentele sale verbale. Poeii sunt stimai, respectai i deseori farmec i motiveaz
audiena spre aciune. Educaia avansat nu elimin nclinaia arabilor spre naivitate prefernd
o poveste bun sau o discuie politic. Graia i fluiditatea cuvintelor cntresc mai greu dect
logica i veridicitatea argumentelor. De aceea mrturia oral este considerat superioar
dovezilor.
Bijuteriile beduine au un model ndrzne, iar componentele individuale ale fiecrei
piese sunt scoase n eviden. Probabil este o caracteristic a saudiilor ca i generozitatea i
sentimentul de superioritate. Mai mult tebuie s fie mai bine. Sau posibil este apropierea pe
care Eduar T. Hall n 1986 a descris-o ca omul i spaiul su personal i pune amprenta asupra
culturii. Cu siguran saudiii iubesc s aib spaii deschise n casele lor. Tavanul ideal ar fi unul
nalt care s nu obstrucioneze privelitea. O camer de zi poate sa aib pn la 25 de scaune pe
margine cu o distan destul de mare ntre ele. Dar n public, pe saudiii nu i deranjeaz sa fie
nghesuii.
De fapt Hall a ajuns la concluzia c ei nu au noiunea de intimitate n public. Ei gsesc
greu de crezut c intimitatea poate exista ntr-un loc public n timp ce eti nconjurat de alte
persoane. Nicio zon de intimitate nu le apr corpurile n public. n consecin, nu sunt
deranjai de mbrnceli i zgomot n locurile publice. Lipsa spaiului intim n public explic
comportamentul lor agresiv n timpul unor accidente, unde se strnge lumea, i toi strig
sfaturi i i agit pumnii n aer chiar dac nu au fost martori la accident. Nu este neobinuit s
ia parte la ncierri la care ajung din ntmplare. Ei taie calea nonalant altor oferi, poate din
cauz c consider c oseaua este a nimnui.
Doar n cazuri rare aceste situaii duc la violen fizic. De fapt violena este aprope
nentlnit aici. De asemenea, ca i ar arabia saudit nu invadeaz teritorii inamice, dei se
angajeaz des n aplanarea conflictelor. De fapt arabia saudit este mediator primar n multe
conflicte. Ei in s ajung ntodeauna la un consens dei de obicei poziia lor iniial poate
prea extrem. Ei ajung la un consens n majoritatea timpului i se ateapt ca i alii s fac la
fel.
Deci ideea c cineva ar putea avea spatiu personal n public i face conufuzi. Nu au nici
conceptul de intimitate personal. Cel mai apropiat cuvnt pe care l au de intimitate este
singurtate. Saudiii cred c prietenii ar trebui s se vad des i nu este nici o problem dac
faci o vizit neanunat. Salutrile sunt temperate i la obiect:slvit fie alah, bine ai venitsau
salutare prietene. ntrebrile obisnuite se refer la sntatea personal, costul unui produs
recent achiziionat dar niciodat nu ntreab de membrii feminini ai familiei. Saudiilor le place
s fac complimente altora ct i s i scoat n eviden realizrile personale.

Geert Hofstade a ajuns la concluzia c rile arabe au acumulat 53 de puncte din 100 pe
scala masculinitii, oferindule rangul 23 din 53 de ri. Acest scor mediu poate prea
surprinztor, dar soceitile feminine se axeaz pe solidaritate, afiarea afeciunii, relaii ntre
oameni i rezolvarea conflictelor prin compromis. n schimb soceitile masculine se axeaz pe
ctiguri, competiie i rezolvarea conflictelor prin violen. Cultura arab posed cteva din
atributurile societii feminie al lui Hofstede.
Manopera
A doua proprietate a bijuteriilor beduine este aceea ca sunt lucrate manual. n timp ce
unele bijuterii prezint modele complicate i finisaje de excepie, alte piese au o nfiare
brut, totui acest lucru nu le scade frumuseea. Amndou tipurile de bijuterii sunt acceptate,
aa cum saudiii ii consider pe beduini nfiarea unor puternice valori morale i n acelai
timp lepdturi ale deertului. Examinarea cu atenie a bijuteriilor nu las urme de ndoial,
sunt lucrate manual: clopoeii sunt de multe ori total diferii, pandantivele au forme neregulate,
pietrele preioase sunt pe alocuri nefinisate, ncuietoarele sunt de obicei simple sunt fabricate
din buci simple de material pentru a prevenii arsurile pielii. Aceste aspecte brute ale
bijuteriilor nfiez viaa dur din deert.
Saudiii cred n soart, n faptul c oamenii nu au control asupra propriilor viei.
Bijuteriile beduinilor reflect aceasta acceptare n diferite moduri. Bijuteria n sine reprezint o
adaptare la deert. Materialul textil care ofer protecie mpotriva soareleui, pietrele preioase
care se gsesc n zon i monezile obinute de la caravanele care fac comer sau merg n
pelerinaj, toate acestea demonstreaz improvizaia, folosesc materilele care le sunt la
ndemn. Saudiii se simt controlai de natur, trind dup capriciile vremii i al lui Allah.
Soarta a decretat ca ei s i accepte locul n natur, dar avansurile economice au nsemnat
trecerea de la supui la stpni ai naturii. Astzi procese de desalinizare face posibil folosirea
apei potabile din plante, ap pentru irigarea recoltelor, echipamente pentru forat petrol i
gaze naturale. Saudiii devin experi n a stpni natura, dar ei tot i consider viitorul unul
fatalist.
A fi este mai important dect a face n cultura saudit. Adler definete o existen
orientat ca i o condiie n care oamenii, evenimente i idei se petrec spontan. Viitorul nu este
aa important ca i trecutul i prezentul. Ai putea spune c acesti oamnei triesc n prezent.
Soarta i Allah se ocup de viitor.
Edward T. Hall sugereaz c timpul nu este fix pentru oamenii policronici. Timpul este
considerat liber i fluid dect compartimentat. De aceea ocaziile nu au un nceput sau un
sfrit i programrile nu sunt aa importante ca oamenii. Saudiii sunt policronici i
nerespectuoi n legtur cu limitele de timp. n consecin oaspeii sunt fcui s atepte,

termenii limit sunt nclcai i programrile ncalcate. Oamenii policronici sunt capabili s fac
mai multe sarcini n acelai timp. De exemplu civa clieni pot fi ajutai n acelai timp sau mai
multe afaceri pot fi ncheate n acela timp. Acest comportament explic orientarea general a
populaiei.
Design tradiional
Beduinii de azi prefer bijuteriile n stil tradiional care sunt decorative i valoroase.
Stilurile purtate azi sunt aceleai cu cele din antichitate i sunt ntodeauna fcute din argint.
Designuri noi i neobinuite sunt fcute foarte rar. Individualismul i creativitatea sunt
foarte descurajate i de beduini i de saudii. Aceast ar sa clasat pe rangul 26 din 53 de
naiuni aflate pe scala lui Hofstade pentru individualism, ceea ce o plaseaz pe partea
colectivist a scalei. Colectivismul nseamn a avea o contiin comun, a aparine unui grup i
de ai prelua ideiile ca ale tale. Opinia personal i individualismul nu sunt foarte preuite n
acest grup.
Una dintre cele mai puternice manifestri ale colectivismului saudit este familia. Tiparul
este ca toate familiile s fie extinse dei cu noile posibiliti mcep s apar familiile mai
restrnse care triesc singure. Chiar i aa ali membri sunt fie n aceai curte fie prin apropiere,
urmnd modelul vechilor tabere de beduini. Aceste familii formeaz colectiv, clanuri, triburi i
naiunea numit Arabia Saudit. Ca i piesa de bijuterie beduin care are mai multe
componente, ara este format din segmente distincte.
Pentru saudii familia este dominant, i determin cum s gndeasc, cu cine s se
cstoreasc i unde s lucreze. Implicarea familiei nu este vzut ca o interferen ci ca un
sprijin binevenit. Loialitatea fa de familie are prioritate fa de servici i prieteni, i este
rsplatit cu protecie din partea grupului. La locurile de munc rudele primesc tratament
preferenial n vedera angajrii i chiar i a promovrii. Familiile nu i las nici un membru la
nevoie. Nu exist nici un fel de grdini sau cree. Copii sunt crescui nu numai de ctre prini
ci de fapt de ctre toti adulii in comunitate. De fapt chiar i prietenii i vor hrnii, le vor purta
de grij i chiar i vor educa. Din aceasta rezult o familie mare i omogen. Ca i nomazii
oamenii crescui n acest mediu se simt inconfortabili trind singuri. S fie separai de familie
este cea mai groaznic pedeaps.
Onoarea i ruinea sunt elemente majore a culturii saudite, ca i cum erau pe vremea
din zilele clritului de cmile. Cnd onoarea este ptat, se simt ruinai i i pierd din
prestigiu. La fel i familia lor care prin asociere este i ea ruinat. Membrii culturilor colective
pun pre pe prestigiu i ncadrare n grup. Onoarea poate fi pierdut prin zgrcenie, tratament
necorespunztor al persoanelor slabe sau n vrst sau prin activiti sexuale imorale din partea
femeilor din familie. nelegnd onoarea i ruinea la saudii putem s avem o vedere de

ansamblu asupra anumitor comportamente. Mackez susine c ruinea este un factor

important n determinarea generozitii saudite. Ea chiar sugereaz c ospitaliltatea era oferit
doar pentru mrirea reputaiei i nu pentru binele musafirului. Frica de a face greeli i ca
rezultat a atrage ruinea poate fi i motivul pentru care sunt ntrzierile excesive din domeniul
afacerilor. Muli saudii beau i pariaz atunci cnd sunt n strintate, dei acestea sunt
interzise de Islam. De fapt occidentalii sunt surprini de transformrile de genul Clark Kent n
Superman atunci cnd se ntorc n arabia saudit deoarece i schimb inuta n cea obinuit.
Probabil saudiii simt c dac nu este nimeni acolo care s le acorde ruinea nu este o
problem. Este posibil ca de aceea nu recurg la violen, pentru c cea mai mare ruine vine
din folosirea insultelor verbale.
nc o for important pe lng familie i onoare este cstoria. Cstoria urmeaz
acelai tipar ca cele ale nomazilor. Partenerii sunt alei de btrnii familiei. Cstoria este aa o
chestiune important c tinerii accept opinia grupului. Dei este rar folosit att brbatul ct i
femeia au dreptul s refuze i s aleg pe altcineva. Cstoria cu un verior de gradul doi sau
trei este un obicei comun. Beneficiile pstrrii banilor i a membrilor n familie ntrec
dezavantajele genetice. Majoritatea csniciilor ncep nainte de 20 de ani i noul cuplu triete
de obicei cu familia soului. Dei zestrele mari i studiul la facultate mping aceast vrst
nainte. Noile mariaje nu sunt bazate pe asteptri romantice ci pe dorina de companie, copii i
mai trziu iubire. Dei musulmanii pot avea pn la 4 soii majoritatea au numai cte una. Un
proverb vechi spune Un brbat ntre dou femei este ca i un miel ntre doi lupi. Religia este
ca i funia care ine unite toate piesele unui colier beduin mpreun. Toi saudiii sunt
musulmani, regale nu este numai conductorul politic ci i liderul religios deasemenea,
i Coranul este baza pentru conducerea rii. Credina este onorabil pentru un saudit i
religia nu este separat de viaa de zi cu zi. Fatalismul este exprimat prin folosirea cuvntului
insahallah sau voia domnului. Cea mai mare bucurie a unui musulman vine din haj (pelerinaj la
mecca). Pandantivele care ncorporeaz fragmente din coran care l slavesc pe Allah sau cele
care au rol de protecie sunt cele mai cutate. Permind unitatea familiei, onoare, i cstorii
toate acestea sunt credine pure a musulmanilor.
Arabia saudit se afl pe locul 7 din 53 pe scala naiunilor privind distribuia puterii, ceea
ce nseamn c cetenii de rnd accept distribuia inegal a puterii. De asemenea este o
cultur foarte contextual ceea ce nseamn c le trebuie o mic parte din informaie pentru ai forma o opinie, informaia este implicit. Pe scurt arabii saudii ader la mai multe seturi de
legi att scrise ct i nescrise, tolereaz ierarhiile, respect formalitile, practic obedinea i
promoveaz conformitatea. Mai recent scderea Produsului Intern Brut a dus la mrirea
omajului, ceea ce a dus la o nemulumire din partea cetenilor, dar aceste modele istorice
sunt nc adnc nrdcinate.

Bogiile Femeilor
Obiceiurile i tradiia joac un rol important n achiziia i portul bijuteriilor beduine. Ce
este frapant este faptul c este destinat n totalitate femeilor, nu multe dintre obiceiurile
beduinilor se refer sau aparin n ntregime femeilor. Motivele lor pentru a purta aceste
bijuerii sunt universale: orgoliu, supersiie, sentimente i plcere. Faptul c posed i acord ei
onoare ca femeie i i d sigurana c are bunuri care pot fi negociate. Bogia ei mai adug
frumusee vieii austere din deert.
Ca i natura ascuns a bijuteriilor beduine, rolul femeilor saudite coine i surprize.
Lumea comptimete limitrile sub care triesc femeile saudite, dar poate c lumea nu ar
trebui s judece aa repede. Ce cred femeile saudite? Ce simt?
Femeile saudite nu se simt oprimate, se simt mai mult protejate i sunt frecvent ocate
de crime cum ar fi violul i abuzul fizic la care sunt supuse femeile occidentale. Nici un brbat
sau femeie nu vor s fie supui la stresul, tentaia i nedreptatea din lumea de afar.
Majoritatea femeilor se simt satisfcute cu actualul sistem care le ofer siguran i respect i
ele le comptimesc pe femeile din restul lumii. Pe lng asta dei brbaii au rol de cap al
familiei i femeile au o foarte mare influen n cas. Prin intermediul sistemului de familii
extinse ele se bucur de suportul celorlalte femei. Femeile nu se deosebesc de brbai n cas
aa cum se deosebesc n public. Ca i oriunde altundeva este o discuie ntre brbat i femeie
acolo unde este o diferen de opinie. Aceasta este lumea femeilor saudite de secole.
Roba neagr i lung (abaya) i voalul, intrrile separate pentru brbai i femei,
incapacitatea de a beneficia de nvmnt universitar i interzicerea condusului ncep s par
din ce n ce mai restrictive i nu protectoare ca i altdat. Teama de schimbare este evident
totui n unele ri arabe, unele femei au nceput s fac presiuni pentru o mai mare libertate
social i personal n acelai timp regretnd ceea ce pierd. Ca i sclipitoarele bijuterii ale
deertului care le-au ncntat pe femeile beduine timp de secole, modul tradiional de via i
pierde strlucirea.
Cultura arab saudit este adnc nrdcinat n deert, unde beduinii i-au dezvoltat o
uimitoare abilitate de a supravieui n condiii extreme. Muli saudii simt c aparin deertului
dei nu au strmoi beduini. De sute de ani credina i valorile saudite au fost n siguran,
adpostite de lume din afar, iar femeile beduine i-au purtat bijuteriile deosebite cu mndrie.
Folosind bijuteriile beduine pe post de metafor putem s o asociem cu Arabia Saudit cea
modern. Percepia bijuteriilor a trecut printr-o serie de transformri radicale n ultimii ani.
Poate va veni o vreme cnd valorile i cultura se vor schimba i ele.

5. TURCIA
Turcia este o ar remarcabil prin uniunea celor dou continente ASIA i EUROPA.
Cuprinde elemente de vechi i nou, de islamism i cretinism, muni i mri, orae moderne i
orele rurale.
Turcia este marcat de rmie arheologice ale grecilor i romanilor, pe lng
obiceiurile sultanilori calipsurilor imperiului otoman. Poate c cei mai interesani dintre toi
sunt poporul turc, cci sunt bogai n emoii, tradiii i ospitalite.
Originile turce vin din mongoli,slavi, greci, kurzi, armeni i arabi. Ca i la thailandezi,
turcii nu au fost niciodat cucerii sau colonizai de alte popoare. Aceast distincie, alturi de
poziionarea geografic ntre dou continente, face ca Turcia s fie unic. Cultura turc de
astzi este o uniune ntre tradiiile turce i ideologiile vestice. Turcia este o peninsul muntoas,
mai larg dect Texasul, situat la grani cu Bulgaria, Grecia, Iran, Irak i Siria. Considerat o
locaie strategic ntre cele dou mri: marea Neagr i marea Egee, Turcia este i ar Nato,
care la fel ca Norvegia nu a fcut parte din Uniunea Sovietic.
Poriunea vestic a Turciei, Thrace, e localizat n Europa estic, pe cnd cea mai mare
seciune, Anatolia, e parte din Asia. Din 64,5 milioane de oameni, 80% sunt turci i 20% sunt
kurdish. Mai mult de 10 milioane de muncitori n agricultur ndur veri fierbini i ierni geroase
n Turcia. Media de vrst trit n Turcia este estimat la 70 ani.
Ca i alte societi islamice, Republica turc a fost nfiinat n 1923 ca o naiune
secular democratic. Exist totui o minoritate care ar dori ca Turcia s devin din nou o
naiune teocratic.Turcii sunt mndrii de ei ca stat modern i valori bogate. O metafor bun
pentru nelegerea culturii turce este cafeneaua, ca parte din viaa de zi cu zi a fiecrui turc.
Ceea ce reprezint cafeneaua n viaa turcilor este total diferit fa de alte ri.
Cafeneaua le aduce turcilor un important forum de recreere, comunicare i integrare
comunitar. Mai mult dect att, cei ce frecventeaz cafenelele reflect o cultur dominat de
brbai. Cafeneaua turceasc aflat n satele i orasele turce sunt modeste n comparaie cu
tavernele exotice, distinsele pub-uri i cafenele chic aflate n oraele mari.
nainte de a nelege cum aceste caracteristici ale cafenelei reflect cultura turc,
trebuie s tim ceva despre cultura unic a Turciei. Civilizaia anatolian dateaz din anul 6500
.Hr..
n 1900 .Hr. hitiii au ocupat Turcia i timp de 700 de ani frigianii i lidianii au invadat
ara. Aceste grupri anatoliene au existat n timpul Imperiului Persan, format n secolul VI .Hr..
Apoi grecii-eleni au urmat, iar apoi romanii n anul 100 .Hr.

Influenele fiecrui grup i-au lsat amprenta asupra obiceiurilor, limbii i practicilor de
troc.
n anul 330 e.n., Constantin cel Mare, numit Constantinopolul capitala Imperiului
bizantin. Triburile turce au nceput s migreze din Asia Central n Anatolia n anul 1000. Turcii
oguzi, care au mbrcat noua religie a Istanbulului, a ocupat o parte vast a Anatoliei de-a
lungul secolului XI.
Dup retragerea din cruciad, gazeii turci, sau rzboinicii islami, au luptat mpotriva
Imperiului Bizantin i au nceput s construiasc dinastia otoman. Otomanii au cucerit
regiunea i s-au extins pn la Balcanii cretini.
n 1453, otomanii au cucerit Constantinopolul care era ultima putere bizantin n
picioare. Constantinopolul cunoscut azi ca Istanbul, a fost atunci reconstruit ca i capital a
Imperiului Otoman i centrul Sunni Islamului.
Imperiul Otoman a avut o perioad de apogeu sub conducerea lui Suliman Magnificul n
anul 1500. El a condus o parte din statele care azi poart numele de Turcia, Iran, Irak, Egipt,
Israel, Siria, Kirwait, Iordania, Arabia Saudit, Albania, Algeria, Libia, Tunisia, Grecia, Bulgaria,
Sudan, Romnia, Ungaria, Iugoslavia, Cehoslovacia, Etiopia, Somalia i Uniunea Sovietic. Acest
vast imperiu s-a extins pe trei continente i e remarcat prin sistemul de justiie i expansiune n
art, literatur i arhitectur.
Pentru aproximativ ase secole, turcii au trit n/sau aproape de Europa i au
interacionat cu europenii, asimilnd pri ale culturii europene de-a lungul timpului. Sultanul
Suliman a murit n 1556, moartea sa marcnd sfritul unei minunate ere creative. Imperiul a
nceput s se clatine dup pierderea Ungariei i Crimeei n 1700. n urmtorul secol, otomanii
au pierdut controlul Egiptului i mult din Balcani, acestea fiind urmate de pierderea Serbiei,
Romniei, Ciprului, Algeriei i Tunisiei.
n 1908 tinerii turci au ncercat s restaureze puterea Imperiului. Instabilitatea n
regiune a adus schimbri teritoriale drastice i a redus teritoriile otomane i mai mult. Stafiditul
imperiu a intrat n primul rzboi mondial de partea puterilor centrale n 1914. Pe la sfritul
rzboiului, provinciile arabe au fost pierdute i o micare naionalist a nceput. Aceste
evenimente au condus la proclamarea unei noi naiuni, ce au contribuit la cultura turceasc.
n 1923, Tratatul de la Lisabona, a stabilit Republica turc cum o recunoatem i astzi.
Kemal Mustafa, cunoscut ca Ataturk, a renunat la toate prioritile i a introdus reforme
pentru a conduce ara. Ataturk literar, nseamn tatl turcilor. Reformele lui deliberate au
transformat imperiul ntr-o naiune, modelnd viaa de zi cu zi a turcilor.

Pe lng modernizarea intern a rii, republica a adoptat principiile i conveniile

vestice. Turcia a devenit membr Nato n 1952 i asociat al Pieei Comune n 1963.
Cafeaua turceasc a aprut n timpul Imperiului Otoman.
n secolul al XV-lea, comercianii din Estul ndeprtat au cltorit mult pentru a-i
extinde mrfurile n pieele europene. n efortul de a ncuraja comerul i a oferi ospitalitate,
turcii au fost rspltii pentru aceste eforturi cu produsele comercianilor.
n conformitate cu regulie stricte ale Coranului, sultanii interziceau consumarea cafelei
zicnd c e un drog. n sfera acestei reguli, consumarea cafelei a devenit att de popular nct
palatul a revizuit regula i a aprobat consumarea acesteia. Astzi cafeaua turceasc este mai
popular ca niciodat!
Laicitatea i Islamul
Una dintre cele mai importante reforme ale lui Ataturk, a fost adoptarea Constituiei i
ncurajarea laicitii. Dei aproximativ 99% dintre cetenii turci sunt musulmani, mai sunt
acceptate i alte religii precum ortodoxismul grecesc i iudaismul. De-a lungul guvernrii
Imperiului Otoman, religia i cultura erau total implicate n guvernare, i puterea islamic a fost
mare n Turcia. Laicitatea a generat schimbri majore prin trecerea de la islamism la codurile
europene legale prin nchiderea colilor religioase i recunoaterea mai degrab a calendarului
vestic dect a calendarului religios.
n ciuda acestor ncercri, islamul a ctigat din nou i n 1950 educaia religioas a fost
reintrodus. i astzi n Turcia, copiii nva religia n coli, iar nvtorii lor primesc salarii de la
Guvern. n ciuda celorlalte ri islamice, Turcia este o naiune laic. Guvernarea, colile i
afacerile se fac independent de credinele religioase. Pn i mbrcmintele tradiionale
precum vlul la femei i fesul la brbai au fost abandonate. Astfel, o mic, dar crescnd
micare politic ar vrea s fac o Turcie teocratic fa de celelalte ri arabe.
Dei Turcia a avut un sistem de guvernare vestic, n care alegerile erau libere, totui
sistemul militar ar interveni urgent n cazul unei ncercri de teocratizare. n 1998, Curtea
Suprem a interzis operaiunea de binefacere islamic. Astfel, politicienii islamici s-au regrupat
i au format Adunarea Virtuii. Prosperitatea a ajuns n rndul clasei mijlocii i s-a creat astfel un
centru de influen i putere care a protestat mpotriva corupiei politice i militare n 1997.
Astfel n Turcia exist trei mari centre de puteri i influene: militar a clasei mijlocii i micarea
islamic.
Mustafa Karaduman a devenit un om de afaceri prin stabilirea mbrcmintei pentru
femei n stilul islamic. Una dintre creaiile lui este NESRINUL, o hain lung pn la glezn cu un

jerseu lung la care e ataat un vl. De asemenea, imbrcmintele vestice sunt foarte comune.
Cei mai muli brbai au barb ceea ce-i face o naiune distinct. Islamul se evideniaz de
asemenea prin rugciunile de fiecare zi. Musulmanii turci nu merg neaparat la biseric cnd
sun alarma pentru rugciune, cum fac unele naiuni, ci pentru ei religia e individual ei vorbind
direct cu Dumnezeu neavnd nevoie de intermediari.
Sunt cinci piloni eseniali ai islamului:
1)
Acceptarea credinei: nu este alt Dumnezeu afar de Allah i Mohamed
profetul Su;
2)
Al doilea vine din Coran sau Cartea Sfnt i implic pstrarea vieii n
crii adic rugciune de cinci ori pe zi pentru a putea fi supus voii Lui Dumnezeu;
3)
Al treilea este pstrarea sau respectarea zilelor Ramadanului prin
srbtorirea acestora ct e ziua de lung timp de o lun;
4)
Al patrulea pilon presupune druirea milosteniei a cel putin 2,5% din
venitul fiecruia;
5)
Cel de-al cincilea pilon presupune ca cel puin o dat n via s faci un
pelerinaj la Mecca. E de la sine neles c cei care caut oraul sfnt unde Dumnezeu s-a
descoperit, i arat astfel devotarea.
n oraele turceti sunt dou locuri importante pentru ntlniri: n moschee i la
cafenele, acestea fiind localizate n pieele oraelor. Cafenelele sunt n general foarte aproape
de moschei. Locuitorii orelelor tind s fie mult mai conservatori n ce privete religia dect
locuitorii oraelor mari.
Ocazional, aceste cafenele colecteaz donaii de la patroni pentru a plti apa i
curenia n moschee.Musulmanii sunt chemai la rugciune de cinci ori pe zi, de aceea ironic, i
vizita la cafenea poate fi considerat un ritual. Originea cafenelelor st la baza interdiciilor
islamice n ce privete butura i nlocuirea acesteia cu cafeaua.
Imperiul Otoman a guvernat poporul prin seriat sau legea islamic. Turcii de asemenea
au aderat la reguli morale i sociale ca respect pentru prinii lor.
Codul civil bazat pe modelul european a fost introdus abia n 1926. Totui obiceiurile din
vremea imperiului Otoman persist la fel ca i cafeneaua. Turcii folosesc unele fraze nelepte
precum: salaam, un salut prietenos care literar nseamn pacea s fie peste tine, i masallah
care nseamn Dumnezeu s te protejeze. Ambele fraze sunt folosite n limbajul de zi cu zi,
asemeni americanilor care spun ntotdeauna cnd cineva strnut God bless you adic
Dumnezeu s te binecuvinteze. Alte exemple includ abstinena sau moderaia de a bea alcool,
nclcarea promisiunilor, etc.

n tradiia turc, ntr-o familie, femeia n mod special trebuie s fie foarte
ospitalier. Dac vizitatorii apar la u nainte sau n timpul unei mese, acetia sunt ntotdeauna
invitai s mnnce n familia respectiv. Ca i n moschee, vizitatorii turci, se ofer s-i dea
papucii jos ca un gest de respect pentru curenia existent, la fel i n casele n care intr n
vizit. Deciziile privind mariajul sunt influenate n zona rural de familie, i n multe cazuri
ntlnirile nu sunt permise. Desigur acestea nu sunt valabile pentru cei de la ora. Parte din
lucrurile bune ale imperiului Otoman sunt datorit islamului care adun mpreun oameni
diferii i i unete prin nelegeri spirituale. Cnd rzboinicii musulmani ctigau cte o zon, ei
nu ucideau locuitorii ei ci le impuneau s adopte religia i obiceiurile lor.
Conceptul c evenimentele din viaa oamenilor sunt predeterminate de regulile religiei
islamice. Ca multe alte religii, circumstanele atribuiilor islamice privind autocontrolul este
ceva suprem. Musulmanii cred c oamenii acioneaza i iau decizii n concordan cu situaiile
date. Orientrile turcilor privind timpul merg mn n mn cu credina n destin. E uor de spus
c cei mai muli nu sunt contincioi n ce privete trupul, iar una dintre atraciile cafenelei este
c consumatorii pot merge i sta acolo ct doresc.
Pentru a nelege c ideea destinului ne ajut s ntelegem de ce trupul este relativ
neimportant. n SUA, dac un proiect a ntrziat o firm risc s i piard investitorii sau clienii.
n Turcia o asemenea ntrziere este atribuit voii lui Dumnezeu i este uor de iertat.De aici i
fraza: inshallah adic dac e voia Domnului care e auzita foarte des.
O glum turceasc foarte faimoas ilustreaz gradul de urgen n afacerile zilnice:
ntr-o zi un om numit Hodja, a adus nite material unui croitor i i-a cerut s-l
msoare i s-i fac un tricou din acel material n cel mai scurt timp posibil. Croitorul l-a
msurat i i-a spus: sunt foarte suprat, dar tricoul va fi gata pn vineri, Inshallah. Hodja s-a
intors vineri, dar croitorul s-a scuzat zicndu-i: vino te rog luni, i Inshallah, va fi gata. Luni
Hodja s-a ntors la croitor ca s afle c tricoul inc nu e gata. Croitorul spunndu-i: vino te
rog joi, Inshallah, i i promit c va fi gata. Atunci Hojda foarte ntelept spune: auzi, ct va
dura sa l gai dac lai Inshallah afar din el?
Recreere, comunicare i integrare comunitar
Cafenelele au devenit populare n sec al XVI-lea. Acestea au fost ntotdeauna o sursa de
informaie. n timpul imperiului Otoman strategiile de aprare erau discutate i dezvoltate aici.
Cafenelele aveau aparate de radio nainte ca acestea s apar n casele oamenilor, la fel
i televizorul cnd a aprut. Astzi patronii se bucur s vizioneze meciurile mpreun cu
prietenii n cafenele dect s se uite de unii singuri acas la ei. Turcii merg la cafenele pentru c

i doresc s fie parte a unui grup. Ei se simt foarte bine nconjurai de familii i prieteni i
prefera stabilitatea apartenenei unei organizaii dect invidualismul.
Tot aa cum un vechi proverb turc spune: o cec de cafea e egal cu 40 de ani de
prietenie.
n oraele mai mici, cafenelele sunt locurile unde sunt luate deciziile importante privind
conducerea lor. Un obicei imece descrie adunrile sociale turceti ca modul prin care o
persoan e ajutat de vecini s i cumpere o locuina nou. n multe cazuri, imece iniial
asigur asisten i planific propunerile fcute n cafenele. Turcii prefer s ordoneze
problemele n ordine logic i ntr-o manier personalizat, i s discute soluii practice.
Tot n cafenele sunt lsate mesaje pentru alii, cafeneaua fiind un centru de informare
prin care comunicarea are loc.
Femeile de asemenea au un sentiment de afiliere, i ele se ntlnesc sptmnal la cafea
sau ceai n casele prietenelor. Prin aceasta au oportunitatea s-i arate ospitalitatea unele fa
de altele. ntrunirile de familie sunt foarte importante pentru c sunt prietenii adnci. Turcii
sunt nostalgici cnd vine vorba de tradiii familiale i ocazii speciale. Tot aa cum un brbat
poate s treac pe la o cafenea cnd vrea, nu e considerat nepoliticos s mergi la un prieten
acas neinvitat. Meninerea unei bune prietenii cere timp, iar turcii simt c acel timp e
ntotdeauna bine petrecut.
Cafenelele se deschid foarte devreme dimineaa, iar pentru muli dintre turci sunt locul
n care se strng dimineaa nainte de a merge la serviciu, de asemenea dup cin muli dintre
brbai merg din nou la cafenea ca s afle ultimele nouti.
Aa cum pizza italian adun oamenii ca s se vad unii pe alii, tot aa cafenelele ofer
locul pentru ntlniri sociale.
O ilustrat a lui Hofstede n cea de-a 53-a ar studiat arat natura feminin a turcilor.
Dup Hofstede, feminitatea exprim elul spre care valorile societii susin calitatea vieii i
oamenii.
Astfel, obiceiurile scad n importan n zonele urbane, n special n Istanbul, care suport toate
problemele asociate migraiilor rapide din zonele rurale.
Valorile feminine se observ de asemenea din interesul turcilor artat n discuiile
altora, indiferent c e la cafenea sau acas, ei tind s fie curioi din natura lor.
Comunicarea este esena existenei turcilor. Cnd un turc ntlnete un strin, el
automat l ntreab de unde e, n ce e interesat i cine sunt prinii lui. Apoi i spune c are un

unchi din localitatea aceea i l ntreab dac l cunoate spunndu-i c nu se poate s nu l

cunoasc.
Dominaia masculinitii
Cafenelele sunt locul unde brbaii se ntlnesc n fiecare zi a anului., indiferent de
vrst ca s joace unele jocuri sau se bucur de companie. O vizit a turcilor la cafenea e partea
cea mai plcut a zilei pentru brbaii turci de toate vrstele. n oraele mari, tradiionalele
cafenele sunt asociate cu omerii i cu cei care fac parte dintr-o clas mediocr a societii.
O corelaie poate fi fcut ntre valorile cafenelelor n orae i n zonele rurale. n
oraele mari precum Istanbul, Ankara i Izmir, viaa e plin de activiti i oamenii au puin timp
pentru eztori i poveti.
Cafenelele rmn populare n zonele rurale, unde tradiiile turceti i rolul brbatului
sunt foarte puternice. Popularitatea cafenelelor oraelor mari a fost drmat de o nou
generaie de locuri mai puin axate pe tradiii. n prezent tinerii turci nu mai petrec att de mult
timp n cafenele, ei merg la teatru, la cinema, la concerte, etc.
Cafenelele rmn instituii sacre n afara oraelor mari, acolo unde clasele mici i mijlocii
se strng pentru a bea o cafea bun i pentru o bun conversaie.Nu ncape dicuie c Turcia
are o cultur dominat de masculinitate, i c natura dominaiei e prezent n cafenele. Dei
femeile sunt binevenite, cafenelele au fost ntotdeauna dominate de brbai. Originile islamice
ale populaiei nc influeneaz rolul femeii. De exemplu, cele mai multe femei prefer s se
roage acas dect s mearg la moschei.
Simplitatea cafenelelor e remarcabil. Mobila e rustic i scaunele sunt neconfortabile.
O cafenea const ntr-o camer micu, o buctrie i cteva scaune de aluminiu. Atmosfera
fumului de igar e nelipsit. Dei fiecare cafea difer, sunetul e ntotdeauna familiar.
Cafenelele reprezint un refugiu din familii. De multe ori, cel care preia comenzile e
chiar fiul patronului. Clienii nu trebuie s atepte s gseasc i mncare, dei de multe ori
patronii mai aduc i mncare. Cafenelele nu sunt afaceri foarte prospere, dar sunt un loc n care
oamenii se pot ntlni i e centru de informare n acelai timp.
Cele trei feluri de cafea turceasc sunt: sade, orta i sekerli, care nseamn fr zahr, cu
puin zahr i cu mult zahr. Cel mai amuzant fapt e c cel care preia comenzile nu i mai
aduce aminte cine i ce fel de cafea a comandat, i le duce oamenilor cum i vine la mn.
Aceasta aduce la o ntmplare din vremea lui Ataturk, cnd acesta a venit la cafenea cu mai
muli, i era uimit de faptul c chelnerul a inut minte la fiecare ce cafea a cerut, la care
chelnerul i-a spus c nu a tiut la fiecare, ci c a tiut doar a lui pentru c a celorlali nu conta!

1. GERMANIA

Germanii, la fel ca japonezii si chinezii, reprezinta o provocare majora pentru intelegerea

americana chiar daca cel mai mare parte (cam 30%) din americani sunt descendenti germani.
Cand americanii vorbesc despre germani ii descriu ca avand o dorinta excesiva pentru reguli si
ordine.
Descriierile au o oarecare baza. Spre exemplu in 1997 guvernul german a aprobat
aproape 5.000 de legi federale si ordonante care la randul lor contin 85.000 de articole
(Grimond, 1999). Cateodata regulile exid limitele credibile, spre exemplu, legea prin care
golferii aveau nevoie sa optina un permis special pentru a putea conduce un cart de golf
(Boudette,2001). Toate cele 16 state ale Lader-ului au inplus propriile seturi de legi si reguli.
Dar regulile ne arata o viziune foarte limitata si stereotipica asupra culturii germane.
Pentru a dobandi o cunoastere substantiala asupra culturii este foarte important sa intelegem
lucrurile esentiale din istoria germana. Germania nici macar nu a fost o natiune pana in 1871 pe
cand multe alte tari europene cum ar fi Spania, Anglia, Polonia, Suedia si Franta au realizat
acest lucru cu cateva sute de ani inainte. Romanii se temeau de ei, ii detestau si i-au lasat in
pace (pe germani) dupa ce au fost invinsi de catre Hermann Cel Mare in 109 i.d.Ch. Cand alte
tari foloseau numele "deutch" sau german le spuneau cu bataie de joc. (Schulze, 1998). Chiar
mercenarii germani care au luptat in Revolutia Americana au fost subiectul glumelor din cauza
indisciplinei si a lasitatii lor. In final, prin eforturile lui Frederick Cel Mare si ale tatalui sau, a
aparut o Prussie puternica intre ani 1740 si 1780, iar prin conducerea ei militara si
guvernamentala mai multe regate mai mici au fost integrate in Germania anului 1871. Defapt
Germania opereaza ca o confederatie federala in care fiecare din cele 16 state este
independent unul fata de celalat din multe puncte de vedere, in parte din cauza istoriei lor.
Dar, din cauza lipsei unei istori certe cativa germani au transformat domnia lui
Charlemagne in secolul VIII ca imparat a imperiului Sfant Roman in ceea ce ei numesc "Primul
Reich". Asemenea povesti se gasesc in majoritatea, daca nu in toate, tariile care doresc sa isi
inteleaga trecutul si legatura acestuia cu presentul, dar grandoarea perspectivei Germane a fost
distortionata in timpul lui Hitler. Charlemagne a stapanit aproape toata Europa dar influenta lui
a fost scurta si cei trei fii ai sai au inceput divizarea Europei care a dus (direct sau indirect) la
formarea celor tari europene. Germania facand parte din europa de vest si in acelasi timp
avand frontiera cu europa de est a devenit gazda mai multor grupuri etnice care sau stabilit in
teritoriile ei. "Al Doilea Reich" a inceput in 1871.Aceasta perioada a fost marcata de militarism,
de crestere rapida economica, de o sporita importanta data educatiei si culturii si de
dezvoltarea primului sistem modern de bunastare. Cateva universitati germane au fost
reconoscute ca fiind printre cele mai bune din lume; guvernul a sustinut puternic artele inclusiv
simfonia; chiar Bismarck, "Cancelarul de Fier", si-a demonstrat generozitatea prin faptul ca a
devoltat primul sistem de siguranta sociala pentru pensionari dandu-le singuranta ca vor primi
o pensie guvernamentala, insa Bismarck a ales la varsta de 65 de ani pentru pensionare
deoarece aproape toti cetatenii mureau inainte de aceasta varsta.

In plus, desi copii studiaza Primul Razboi Mondial la scoala putini isi dau seama ca pacea
de la Versailles (1918) impune conditi extrem de grele Germaniei care se afla intr-o perioada de
greutati enorme si inflatie prin ani 20. Marele economist englez Alfred Keynes a demisionat din
comisia de pace pentru ca a prevazut consecintele acestor conditi. Un desen animat celebru din
ani 20 a aratat situatia economica proasta prezentand un barbat cumparand o paine cu un
butoi de bani. Marea Schizma din ani 30 a inrautatit si mai tare situatia; numeroase partide
politice doritoare de putere si batai de strada intre ele au devenit un lucru obisnuit. Ironia face
ca Hitler, liderul partidului national socialist, a ajuns la putere cand cancelarul Hindenberg i-a
cerut sa formeze un guvern minoritar pentru ca majoritatea germanilor in acea perioada il
vedeau ca o sursa de stabilitate si o forta inpotriva batailor de strada si a incertitudinii. Acesta a
fost inceputul "Reich-ului de 1000 de ani"(al treilea reich) a carui atrocitati au fost documentate
cu abundenta in alta parte.
Germania moderna a inceput sa existe din anul 1945 cand Aliatii au luat controlul asupra
ei. Influenta Anglo-Americana asupra Germaniei a devenit evidenta intr-un guvern democratic
infloritor si niste partide mici care au inceput sa "se intreaca" unele pe celelalte in alegeri.
Influenta mai era evidenta si in sustinerea formarilor sindicatelor in termeni comuni negociati
de catre Anglia si America. Si in final, planul "Marshall" din 1947 care a pus baza financiara
pentru munca si comert eficient a asigurat viitorul tarii.Pentru prima data in istoria moderna o
tara infranta nu o a fost supusa greutatiilor nemeritate ci ii s-a oferit posibilitatea "vindecarii".
In ani 80 Germania desi era portretizata de catre presa din vest drept militarista ea defapt era
exact opusul. Cea mai comuna gluma din Germania in ani 80 era cea ca Germania a castigat
dj al treilea razboi mondial: razboiul economic. Aceasta gluma avea totusi baze reale
deoarece Germania a depasit cu mult Statele Unite ale Americii si Japonia la export desi toata
presa Americana isi focaliza atentia asupra Japoniei cu fraza cunoscuta "Japan as Number
1"(Japonia ca numarul 1).
In prezent NATO condus de Statele Unite critica Germania pentru dezinteresul militar si
pentru neimplicarea in probleme Europene militare cum ar fi luptele care macina tarile Serbia,
Croatia si Bosina. Iar sistemul democratiei sociale a Germaniei s-ar putea sa nu isi aiba locul
intr-o lume globalizata pentru ca regulile sale extinse ale industriei si a comertului plus costul
mare pentru forta de munca au motivat cateva firme germane sa isi mute sediile in alte tari. In
special firmele mici si medii ("the Middlestrand") au fost afectate iar acest gen de firme a fost
piatra de temelie a industriei celui de al doilea razboi mondial. In decembrie 2002 "The
Economist" publica un articol despre Germania numit "An Uncertain Giant"(un gigant nesigur)
in care autorii se intrebau daca Germania va urma modelul Japoniei. Dar comportamentul
german vazut prin simfonie sugereaza ca desi schimbarea poate fi inceata ea se va intampla
sistematic si logic.
In studiul facut de Hofstede (1991) asupra 53 de tari Germania a primit urmatoarele
note (nota 1 fiind cea mai buna): 43 distanta puterii, 15 individualism, 9,5 masculinitate si
comportament materialistic, 29 evitarea nesigurantei si 11,5 orientarea in timp pe termen lung.
In mod similar alte studi arata ca 25% din germani doresc sa aiba un statut social in schimb doar
2% din Suedezi si 7% din Americani doresc acelasi lucru (Triandis, 2002). Aceste date sunt in
concordanta cu "ciaunul istoric" in care s-a format Germania moderna.

Explicand Simfonia
In timp ce se dezvolta economic si politic intr-o natiune, Germania acorda atentie culturi
sale si artei, in mod special simfoniei. Esenta Germaniei poate fi simtita prin sunetele si
imaginile simfoniei care a fost creata in teritoriile germane in secolul 16. Originile ei pot fi
urmarite pana la inceputul operei italienesti (Copland 1939/1957) Cea ce a inceput original ca
"muzica de camera" sau acompaniament operatic cu cativa muzicieni si cu o partitura relativ
usoara s-a maturizat intr-o sectiune completa de instrumente de suflat, de alama, cu coarde,
percutie, ocazional pian si o lista lunga de sunete creative si efecte.Cu siguranta cele mai
dainuitoare reusite a compozitorilor din toate zonele se afla in simfonie. Analogic, aceasta
dainuinta se reflecta in puterea constanta a societati Germane si a culturii ei.
Prin eforturile lui Haydn si Mozart multe din atributele simfoniei au originat. In schimb
Beethoven singur a creat un colos care doar el parea ca poate sa il controleze (Copland,
1939/1957). Simfonia a pierdut orice contact cu originile sale operative. Forma a fost extinsa,
magnitudinea emotionala la fel, iar orchestra a tropait si tunat intr-un mod complet nou si
neauzit. Compozitorii care l-au urmat pe Beethoven au adaugat inovatii importante. Azi
simfonia este la fel de importanta ca oricand dar a fost si va ramane neterminata pt ca inovatiile
o imbogatesc.
In ceia ce priveste instrumentele muzicale instrumente singure au fost folosite de
secole, dar inainte de secolul 16 muzicieni nu au masterat arta de a canta impreuna (Schulze,
1938). Din acele vremuri nimica nu se poate compara cu cel mai grandios instrument muzical
dintre toate, orchestra simfonica, care include cam 100 de instrumente si foloseste aproximativ
4 cincimi din perceptia auditiva a omului. Schulze (1938) a capatat semnificatia istorica a
instrumentelor simfonice in urmatorul rezumat:
"Fermecatori de serpi din orient au contribuit cu flautul. Grecii antici dinantea lui Homer
au inventat clarinetul primitiv. Cornurile probabil au fost folosite prima data in ceremoniile
israelitilor cu frica de Dumnezeu. Cuceritoarea si militara Roma a adus trompeta la mare
favoare, ca dupa inca 50 de generatii acelasi taram si-a facut onoarea prin superbe viori. La o
data tarzie truba a aparut din Europa si mai tarziu saxofonu si sarrusofonu, Africa este renumita
pentru tobele ei si Grecia pentru fluierele de Pan."
Muzica si interpreti sunt adusi impreuna de catre dirijor. Un dirijor priceput uneste
personalitatiile si talentele diferite ale muzicienilor ca sa interpreteza ca o singura fiinta pana la
punctul literar a frazei "in concert". Diviziunile muzicale nenumarate diferite de stil si
perspectiva cum ar fi intre doua sectiun intregi de alama si coarde si intre flautistul individual si
percutionist modelate de dirijor pentru a produce un sunet unificat. Orchestra ca si societatea
este formata din persoane individuale fiecare cu placerile si neplacerile lor dar pentru binele
mai mare, adica muzica, fiecare preferinta este subordonata dorintelor dirijorului si dorintelor
simfoniei. Nu toti pot fi solisti si in acelasi timp nu toti is doresc sa fie. In orice caz timpul
solistului pentru improvizare este scurt iar dirijorul da semnalul curand prin care se intelege ca
trebuie sa se reintre in "istoriea piesei". Aceasta disciplina sau individualism subordonat-

renuntarea individualismului pentru intreg, dirijarea dirijorului si intelesul impartasit a muzici ii

da posibilitatea orchestrei simfonice sa infloreasca si sa fie prospera.
Nemtii iubesc muzica simfonica. La fel ca si in trecut urmasii aristcratilor care traiesc in
castelele vechi dealungul Rinului inca mai organizeaza concerte baroque si de orchestra de
camera cantate in incaperi izolate, iluminate doar de lumina lumanarilor. Aceste concerte sunt
linistitoare si il transporta pe ascultator intr-o Germanie ideala a trecutului. Si nemti obisnuiti
merg la simfonii in mod regulat; fosta Germanie de Vest cu populatia de 62 de milioane de
oameni are 80 de orchestre simfonice. In mod frecvent vizitatorii oraselor mici pot participa la
concerte simfonice cantate de muzicieni locali in biserici deobicei sambata dupamasa, in seri de
weekend si in mod special de sarbatorii, cum ar fi Pasti si Craciun.
Aceasta iubire sociala si culturala a muzici a produs unii din cei mai buni compozitori ai
lumii cum ar fi Haydn, Mozart, Schubert, Schumann, Bach, Handel, Strauss si desigur Beethoven
si Brahms. In plus au mai fost produsi dirijor de talie nationala cum ar fi Herbert von Karajan si
Rudolf Kempe.
Multi nemtii canta la instrumente muzicale ca si un hobby iar cativa dintre ei fac parte
din grupuri informale de muzicieni care duc mai departe traditia. De la cornurile Alpilor, trupele
polka de alama si pana la apogeul magnific al operelor lui Wagner muzica este o parte integrala
a vietii din Germania. Muzica nemteasca nu numai este integrala dar este si serioasa; in general
nu este o explozie de emotii si nebunie cum este in Statele Unite si in alte societati. Muzica este
pe primul plan nu in fundal. Este menita ca si o experienta colectiva facuta ca sa imbogateasca
viata. Chiar si auditia la simfonia germana reflecta aceasta sereozitate pentru ca membri
orchestrei nu au obiceiul sa se imbrace informal si asculta intens muzica si sunt tacuti pana un
segment major din simfonie este completa la care deobicei raspund entuziasmati dar moderat.
In acest capitol vom vorbi despre anumite puncte ale simfoniei reflectate din cultura
germana si din valorile ei: diversitatea instrumentelor muzicale, pozitia muzicienilor, liderul sau
dirijorul, precizie si sincronizare, un sunet unificat si despre natura "neterminata" a genului.

Diversitatea instrumentelor Muzicale

Printul Metternich un om de stat al Austriei din secolul 19 a remarcat odata ca,
caracteristica majora a nemtilor nu este in faptul ca sunt uniti ci diversi (Cottrell, 1986). Aceasta
observatie este valabila si azi. Germania este impartita in multe grupuri etnice si religioase. Din
punct de vedere istoric si cultural aceste grupuri au evoluat separat si fiecare are propriul set de
caracteristci. Din anii 50 populatia Germaniei s-a diversificat. Milioane de straini au migrat in
Germania in cautarea unui loc de munca, cetatenie sau azil. Aproximativ 8 milioane de straini
sau 10% din populatia de 82 milioane ce locuiesc in Germania.
Un lucru este fundamental pentru a putea intelege aceasta varietate de etnii: dealungul
istoriei Germania rare ori a fost unita (Solsten, 1996). Imperiul Sfant Roman din secolul 9 a lui
Charlemagne a fost mai mult simbolic de cat real. Germania medievala era marcata de rupturi.
Pacea de la Wesphalia din 1648 facuta la sfarsitul "razboiului de 30 de ani" a lasat o Germanie
obosita si divizata in sute de statulete. De fapt pana la unificarea Germaniei de vest si est in

octombrie 3, 1990 Germania a cunoscut doar 74 de ani (1871-1945) ca si o tara unita cu o

singura capitala. Cum mentionam mai devreme de-a lungul celor doua milenii in care s-a vorbit
limba germana pe teritoriul Germaniei, acesta a fost impartit in sute de state. Ca si
instrumentele muzicale ale orchestrei simfonice poporul nemtesc isi potate urmari genealogia
la o multitudine de tari si culturi din trecut si prezent.
Din punct de vedere istoric emigratia a avut o forta puternica in formarea
demograficului dezvoltarii in Germania (McClave,1996). Dupa unificarea din 1871 o sursa
semnificanta de crestere a populatiei a fost un influx de emigrantii din Europa de Est.
Adaugandu-se unei populati care deja era variata in etnii acesti emigranti au venit in Germania
pentru a muncii la ferme, in mine si la fabrici. Acest val de emigranti a fost doar unul din mai
multele care au avut loc de-a lungul deceniilor la final diversificand mai mult o populatie deja
diversa.
Strainii au inceput sa vina in Germania de Vest in numar mare in ani 60 dupa constructia
Zidului Berlinului. De atunci partial din cauza unificarii populatia straina a crescut substantial.
Cateva milioane de straini de etnie germana din tari din Europa de est in special din fosta
Uniune Sovietica au inceput sa migreze in Germania o data cu sfarsitul razboiului rece in
Europa. Din 1998 turcii formau cel mai mare grup (2,2 mil) de straini inregistrati ca locuind in
Germania urmati de emigranti din fosta Iugoslavie (721,000) si Italia (608,000). Din cauza ratei
natale crescuta la straini cam 1din 10 nasteri este un copil strain.In acelasi timp legile de baza a
Germaniei ofera azil politic oricarei persoane care este persecutata politic.
Comparand Statele Unite cu Germania cea din urma nu este o societate "topitoare"
(migratoare), iar nemti nu sunt mobili. Multi au ramans in aceias regiune gegrafica ba chiar in
aceias casa timp de generatii intregi. Nemtii nu au obiceiul de a interactiona cu straini acasa
partial pentru ca locuiesc in apartamente sau case mici, ca urmare ei sunt prudenti fata de
straini (Hall&Hall,1990). Si totusi cetatenii strainii raman vitali pentru economie, daca ei ar
pleca, parti ale economiei s-ar opri. In plus Germania este pe locul 10 cu "cea mai scazuta rata
natala" din lume (rata fiind cu mult sub posibilitatea de "inlocuire" si anume 1,3 copii per
mama). Este o chestiune problematica intr-o democratie sociala care ofera pensii generoase dar
care depind de taxele muncitorilor actuali.
Recent Germania a scazut legile asupra dobandirii cetateniiei. Toti copii nascuti in
Germania primesc cetatenie automat conditia fiind ca macar unul dintre parinti sa fie de origine
nemteasca sau daca parintele s-a mutat in Germania inainte de varsta de 14 ani si are permis de
sedere.
Din punct de vedere geografic Germania se distinge. Absorbirea Germaniei de est de
catre Germania de Vest a marit marimea acesteia cu 30%. Teritoriul vechi al Germaniei de Est
face cat o treime din tara intreaga. Acum marimea ei aproximativa este cam cat statul Montana
si este pe locul 6 in europa ca si marime.
Germania a avut probleme integrand cele doua parti ale sale de cand au fost reunite in
1990 deoarece costurile au fost subestimate iar somajul mai ales in estul Germaniei este ridicat
(aproximativ 10% sau chiar mai mult). Aceasta situatia a adus tensiuni intre vest si est.

Incorporand mai multa diversitate in natiunea cea noua automat a creat complexitate cam in
aceias masura ca si adaugarea instrumentelor muzicale orchestrei simfonice.
Regiunile variate ale tarii sunt unice. Spre exemplu Bavaria catolica, insorita si
calduroasa pare la distanta de o lume fata de nordul rece, protestant si in temperament dar si
in cultura. Frankfurt capitala financiara a tarii seamana mai de graba cu un oras American. Mai
sunt si alte orase mari fiecare cu caracteristicile lui unicate. Aceste diversitati sunt oarecum
"mute" deoarece preferinta cea mai mare a nemtilor este sa locuiasca in Dorfen sau mai bine
zis satulete mici care inconjuara orasele mari.
Nu trebuie negat faptul ca numarul mare de instrumente in orchestra creaza
complexitate cam in acelasi fel cum face diversitatea(etnic, geografic, religios) in societatea
germana.
Aranjarea Muzicienilor
Cand o orchestra simfonica este asezata in fata audientei pe scena este ingramadeala.
Pentru a rezolva problema dirijorul aranjeaza muzicieni in 4 sectiuni: coarde, instrumente de
suflat, alama si percutie. Impartirea in compartimente ajuta instrumentatia muzicala la maxim
si creste calitatea sunetului. Iar muzicieni mai sunt asezati in sectiuni in functie de talent si
responsabilitate, spre exemplu prima vioara, a doua etc.
Asemenea inghesuiala este oglindita in societatea nemteasca. Germania este doar 66%
din marimea Frantei (cea mai mare tara din vestul Europei) si doar 4% din marimea Statelor
Unite, dar cel mai important lucru este ca Germania este a 34-a de tara ca si inghesuiala: 230 de
resedinte pe kilometru patrat impotriva a doar 30 de resedinte din S.U.A spre exemplu. Vazuta
si din perspectiva unei simfoni dar si din perspectiva conditiilor de inghesuiala este usor sa ne
dam seama de stilul "in compartimente" ale societati germane reprezentat prin dorinta lor de
intimitate si respect reciproc. Locuitorii apartamentelor nu vor lasa biletele anonime vecinului
pentru ca asculta muzica prea tare si ar trebui sa o lase un pic mai moale. In acelas mod in care
pozitionarea muzicienilor in orchestra ii separa unul de celalalt asa casa il inlatura pe proprietar
din lumea exterioara. In timpul anului dar mai ales de Craciun nemtii pretuiesc foarte mult
intimitatea si siguranta caselor lor. In Germania crestina (jumatate din tara este catolica si
cealalta jumatate protestanta) Craciunul ramane o sarbatoare plina de datorii, un timp din an
cand "gemutlichkeit" ii prinde pe toti. Acest cuvand se traduce "confort sau caldura interioara,
dar are conotati mai mari la modul sentimental" (Cottrell,1986,p.123).
Casa(Heim-ul) este un refugiu de la stresul zilnic al munci si a vieti cotidiene, dar este in
acelas timp un loc in care statutul personal este solid si ne amenintat. Este un castel si un
refugiu de viata exterioara. Casele sunt protejate de o varietate de bariere: garduri, pereti,
garduri vii, usi solide, perdele, jaluzele si de paravane pentru a diminua sunetele si imaginile
exterioare deranjante. (Hall&Hall,1990). Curtea din fata desi este ingrijita ea este rareori
folosita. Activitati ca bronzatul sau vizitatul familie sunt rezervate pentru curtea din spate
departe de ochii lumii. Casa este cel mai de pret lucru petru nemti iar viata dusa de ei cu familia
in ea este o comoara. In mod similar este remarcabil sa vezi nemti mergand in vacanta la marea

nordului stand si sapand in nisip, dandu-l la o parte ca sa isi faca loc pentru o casa de nisip care
o vor ocupa doar cateva ore.
La fel ca si casa, usa, "sta ca o bariera intre proprietar si lumea exterioara"
(Hall&Hall,1990,p.40). Nemtii au tendinta de a tine usile inchise.Ele sunt groase si solide, bine
prinse si fabricate. Usa inchisa formeaza o bariera intre persoanele din casa si diminueaza riscul
deranjului accidental.
O ideie care are legatura cu precedenta este distanta psihica dintre oameni cand stau de
vorba fata in fata. Nemtii tin o distanta mai mare fata de alte tari cum ar fi Franta, Italia si
Thailanda. Se spune ca acea distanta actioneaza ca o bariera (intr-un mod similar cu casa dar
mai simbolic). In afara de distanta fizica multi nemti au simtul distantei dintre aure. Legea
nemteasca interzice sunete tari in locul publice in anumite zile din saptamana. Intr-un orasel
rezidentii au dat in judecata parinti unor copii care au fost lasati sa se joace in timpul pranzului
pana seara. Cum am mentionat mai sus Germania este o tara "inghesuita"(mai ales vestul tarii)
si se pune baza pe distanta fizica si psihica.
Impartirea societati nemtesti in compartimente este actualizata prin tendinta spre
formal. In caminul nemtesc membri familie sunt ajutati de reguli formale create pentru as lasa
spatiu si intimitate unul celuilalt (Hall&Hall,1990). Acest sir de formalitati se extind pana la
maturitate, la relatia cu prieteni sau cu colegi de lucru. Nemtii au obiceiul de a se prezenta
folosind numele de familie si nu prenumele lor. Folosirea pronumelor formale si informale in
germana indica natura relatiei. Cunoscutul "du"(tu) si prenumele sunt rezervate petru prieteni
apropiati. Diferenta dintre prieteni apropiati si cunostinte este distincta. Persoanele de la lucru
sau scoala pe care americanii i-ar numii prieteni sunt numiti colegi de catre nemtii conservatori.
Aceasta distinctie clara poate avea legatura cu procesul de socializare din viata nemteasca.
Majoritatea nemtilor isi fac cam 2-3prieteni in primi ani de viata, prietenii care destul de des
devin prietenii pe viata. Deobicei unui neamt ii trebuie mai mult timp pentru a considera pe
cineva prieten, dar cand aceasta legatura este facuta prietenul va fi tratat cu adevarat special.
O deviza similara este extinsa catre straini sau cunostinte. Nemtii sunt atenti sa nu se
atinga accidental sau sa incurajeze gesturi de intimitate (Hall&Hall,1990). Gesturi si zambete
sunt restrictionate, dar ei mentin contactul ocular constant pentru a arata ca sunt atenti la
conversatie. In unele momente ei pot parea incordati sau distanti dar acest lucru nu trebuie
conceput neaparat ca si o lipsa de prietenie.
Aceste elemente ale compartimentizarii la fel ca si aranjamentul orchestrei se extind si
la zona de afaceri. Desi nemtii pun baza foarte tare pe promtitudine intarzieri mai apar din
cauza compartimentizarii vietii. Un vanzator poate sa ia o comanda, iar dupa aceia sa plece in
vacanta fara sa ceara unui coleg sa se ocupe de acea comanda (Hall&Hall,1990).
Organizatiile de afaceri tipice germane tind sa fie mai compartimentizate de cat cele
Americane, majoritatea probabil pentru ca este atasata o valoare mare respectari statutului si
puterii ierarhiei. Proprietarul unei firme de asigurari a construit in Frankfurt o cladire in forma
ierarhica care este simbolica acestei perspective. Fiecare nivel contine tot mai putine persoane
per kilometru patrat. Proprietarul impreuna cu cateva persoane cheie din staff-ul sau ocupa

ultimul nivel. Cladirea in sine arata ca o linie trasata la un unghi de 45 de grade si este numita
"scara succesului".
In anii recenti organizatiile germane au pus baza pe folosirea echipelor "crossfunctional" dar informatiile sunt transmise cu mai putina usurinta de la departament la
departament in Germania de cat in America. Doar la ce sa ne asteptam cand intimitatea este
asa de importanta, dar din acest motiv o decizie rapida de afaceri este foarte greu de facut.
Inevitabil este ca multe din decizi sunt facute cu informati mai putin actualizate intr-o piata
foarte schimbatoare.
Importanta oficiului executiv nemtesc nu poate fi supra apreciat.Ca si in Statele Unite, si
in alte tari de altfel, acest oficiu are o secretara personala si alti factori cheie care arata statutul
ierarhic, dar cea ce este doar la oficiul german este ca manageri il vad ca o extensie a
personalitatii lor (Hall&Hall,1990) de aici importanta usilor inchise care vizitatori ar trebui sa se
fereasca sa le deschida fara permisiune.
Mai mult, odata intrat in birou vizitatorii ar trebui sa fie atenti sa nu violeze spatiul fizic
prin a muta un scaun prea aproape de biroul managerului. Un manager neamt a devenit foarte
frustrat pentru ca fiecare om de afacere american care venea la el isi muta instinctiv scaunul
catre birou pentru a da senzatia de intimitate cand aveau discuti pentru incheierea unei afaceri
asa ca a prins scaunul de podea.
Asa cum confirma studiul lui Hofstede (1991) nemtii sunt foarte atenti la riscuri si nu se
simt in largul lor cu situati ciudate si persoane noi fata de alte culturi. Exact cum si orchestra
simfonica are tendinta de a fi compartimentizata asa trebuie analizat si modul nemtesc de a
analiza un lucru "la sange" pana isi dau seama de nivelul riscului.
Ca si in multe alte natiuni generalizari asupra subiectului formalitatii sau a distantei fizice
sau psihice a nemtilor trebuie sa fie potolite de faptul ca aceste caracteristici nu sunt valabile si
la tinerii acestei culturi. Spre exemplu studenti universitari se trateaza unul pe celalat foarte
neformal, ajung tarziu la clasa etc., dar cand au un post buna in afaceri ei tind sa revina la acele
caracteristici care definesc un neamt clasic.
Dirijori si Lideri
Ca si directionarea data de dirijorul simfonic pentru a crea un singur sunet puternic
orchestral lideri nemtesti au daruit calauzire unui stat dese ori fragmentat. Din punct de vedere
istoric, cu exceptia notabila a lui Adolf Hitler, nemti nu au reactionat favorabil unui lider
carismatic care dorea sa ii conduca spre o ordine modiala noua fara sa ii puna la indoiala
autoritatea (Hall&Hall,1990). Mai de graba ei au preferat lideri vizionari care erau maturi si
destul de puternici ca sa arate responsabilitate, sa poata sa ieie decizi si sa aiba subordonati
competenti.
Frederick Cel Mare care a domnit Prussia din 1740 pana in 1780 si a format bazele
natiuni germane este liderul stereotip si ideal al nemtilori a carui incarnatie moderna ar fi
Konrad Adenauer un cancelar in Germania dupa al doilea razboi mondial si a fost unul din

persoanele cheie care au fondat Uniunea Europeana. Frederick a suportat greutatile instruiri
sale prusace pentru a deveni un rege filozof faimos pentru gusturile sale in arta, muzica si
literatura. Scria poeme si rezumate, canta la flaut, compunea concerte si sonate si a mentinut o
corespondenta regulata cu Voltaire. Pana in ziua de azi idea spiritului sau de conducere se
muleaza asupra societati nemtesti. Spre exemplu executivii corporatiilor au tendinta de a fi mai
bine proportionati de cat "fratii" lor americani si multi fac parte din cluburi de citire pentru a
studia stiinta, literatura si filozofie; cam 75% din personele ocupand postul de CEO au un
doctorat. Este clar ca spiritul vizionar si de lider a lui Frederick arezultat in multe reforme si a
transformat un stat fragmentat intr-o putere majora europeana.
In mod similar executivi sunt asteptati sa imite valorile lui pentru a putea indeplini
dorintele membrilor organizatori. Nemti CEO le vor spune in general executivilor de marketing
straini sa isi vada "counterpart-ul" responsabil pentru a lua decizi in aceasta zona. Manageri
nemtesti asteapta multe de la subordonatii lor si ii testeaza impingandui la performanta
(Hall&Hall,1990). Adler(1997) descrie Germania ca find o "masina bine unsa" cu o lungime de
putere scurta si o evitare puternica a incertitudini. Afacerile nemtesti reduc incertitudinea dand
roluri clare si definite. In contrast cu culturile unde distanta de putere este mare si unde
angajati vor ca managerul sa se comporte cat mai decisiv nemtii, experti in directive, vor ca
managerul sa fie responsabil, sa faca decizi pentru subordonati competenti din ierarhie.
Exista si minusuri in acest mod de a conduce.Am participat la cateva sesiuni de
informare despre unirea daimler-crysler. Diferentele dintre compania germana si cea americana
chiar si dupa fuziunea din 1997 sunt notabile. Daimler a avut 4 nivele de organizare cea ce este
consistent cu ideia unei distante mici de putere, in schimb crysler avea 9 nivele, dar le-a fost cu
mult mai greu executivilor Daimler sa iei actiune pentru ca subordonatii lor cereau dreptul de a
participa la decizie si in unele cazuri sa aiba drept de veto. In plus ierarhia Daimler era rigida
pana la punctul in care un manager de nivel mediu nu indraznea sa sara peste nivele de
organizare care trebuiau respectate de catre cei care doreau sa fie vazuti favorabil. In schimb
manageri americani de mijloc nu au avut probleme dand sugesti si idei managerilor de nivel
superior; chiar Robert Eaton CEO-ul firmei chrysler care era in mare parte responsabil pentru
succesul dramatic al firmei in ani 80 si 90 putea foarte usor sa fie abordat fara frica de
consecinte.
Cum am indicat ceva mai devreme aliatii au influentat puternic Germania dupa al doilea
razboi mondial si aceasta influenta poate fi vazuta in zona spiritului de lider. Germania
dezvoltat o forma unica si democratica de guvernare numita "codeterminare". In Germania este
necesar prin lege ca firmele sa aiba doua adunari de directori nu una ca si in America: o adunare
manageriala (Vorstand) si o adunare de supraveghere (Aufsichtsrat) care trebuie sa includa
membri de sindicat si angajati. Mai este si un consiliu al muncitorilor (Betriebrat) care are
dreptul de a monitoriza si sa aprobe toate planurile si actiunile corporatiei. Vorstand-ul initiaza
o actiune de reduceri de personal, dar trebuie aprobata de Aufsichtsrat, Betriebsrat si in final de
sindicat. In acest mod luand decizi este un proces incet si complicat, dar deciziile cand sunt
luate sunt implementate rapid. In prezent sunt multe discuti legate de acest sistem si multi cred
ca o singura adunare de directori care poate opera mai rapid este o alegere mai buna intr-o

lume foarte schimbatoare si globalizata. In mod similar sindicatele pierd membri si doar 23%
din forta de munca fac parte din sindicate.
Precizie si sincronizare
Probabil cel mai critic punct al simfonie este precizia si sincronizarea. Dand
complexitatea muzici si a perfromantei dirijorul se foloseste din plin de ambele caracteristici.
Totul trebuie sa fie perfect si toti trebuie sa fie dispusi sa actioneze in limitele performantei.
Solistilor li se da sansa sa isi demonstreze talentele, dar pentru binele orchestrei solo-ul lor este
scurt apoi se retrag in orchestra unindu-si identitatile si personalitatile cu ceilalti din orchestra.
Spre deosebire de opera unde cantareti mari ies in evidenta fata de cor cu interpretarile lor
memorabile in simfonie interpreti trebuie sa fie dispusi se subordoneze "binelui mai mare". In
mod similar nemtii au tendinta de a fi individualisti dar individualismul lor subordonat este
diferita fata de cel competitiv al Statelor Unite sau cel egalitar al Suediei.
Exista nenumarate exemple de precizie si sincronizare in afacerile germane. Majoritatea
nemtilor sunt constientii de trecerea timpului si cum sa il imparta eficient. Pentru multi nemti
zicala "timp liber" nu exista. Intr-un reportaj nemti au avut probleme cu categoria asta. Au
raspuns in felul urmator cand au fost intrebati de ce cauta o slujba cu jumatate de norma: "Am
timp liber". Nemtii disting clar diferenta dintre munca si distractie, dar in ambele cazuri ei
prefera sa isi gestioneaza timpul rational si eficient.
Si in viata sociala si in cea de afaceri punctualitatea este pe primul loc.Toata lumea este
asteptata sa ajunga la o intalnire cel putin la timp sau preferabil cu 5 minute mai devreme. In
acelasi mod in care un solist isi poate pierde locul in orchestra un om de afaceri poate sa piarda
un client sau informatii pretioase. Intalnirile nemtesti si negocierile sunt lungi si au tendinta de
a se imparti in stagii. Americanilor le place sa ajung cat mai repede la final si sa urmeze sloganul
"sa mentinem simplitatea, prostule" spre deosebire de nemti care au relatari istorice si
statistice. Un american crescut in Germania isi aminteste de prezentarea sa inaintea unei
adunari de directori unde folosea fara sa vrea perspectiva germana. El planificase sa fac un
raport histori al unui proiect lung de 25 de minute, dar s-a oprit la 5 minute cand a observat
fetele plictisite si vacante ale adunari. In mod similar un neamt care a locuit in Statele Unite mai
multi ani ii place sa arate cum ar aborda americanii si nemtii studiul elefantilor si noi ii lasam
libertatea cititorului sa decida, autori cartilor:
*Elefantul:O Introducere Scurta in 24 de Volume
*Elefantul:Cum sa il faci mai mare si mai rapid in 20 de minute
Precizia si sincronizarea mai are obiceiu sa influenteze comunicare. Nemtii comunica
intr-un mod cu context mic, adica, isi expun ideile direct si in scris si oral. Multi americani
prefera sa negocieze cu nemti de cat cu membri ai culurilor cu o comunicare cu context ridicat
care isi expun indirect si vag ideile initiale. Nentii au tendinta de a folosi un mod deductiv de a
gandi bazandu-se pe istorie si pe teori, in contrast cu anglo americani care folosesc un mod
inductiv care are tendinta sa foloseasca cazuri si exemple pentru a sprijini un argument.
Abordarea nemteasca de baza pentru o problema ar fi sa se deduca o rezolvare dintr-o teorie

sau un numar mic de principii, cea americana ar fi sa se focalizeze asupra facand o solutie
operationala cat mai rapid posibil. Oameni de afaceri americani sunt dese ori surprinsi cand
ideia lor initiala este primita cu ostilitati: NU ai dreptate. In realitate nemti trebuie sa fie
convinsi ca gresesc si sunt deschisi fata de o asemenea abordare, dar solutia trebuie sprijinitea
de logica, date si consistenta. In mod similar americani trebuie sa fi foarte bine pregatiti si
dispusi sa discute detalii insignifiante.
Cuvintele ar trebui sa insemne ceia ce inseamna. Un american ar putea sa spuna "o sa te
sun sa mergem la mancare" fara intentia de a face asta, dar preferinta nemteasca pentru
precizie si sincronizare face ca acea afirmatie sa fie onorata. Esuand la acest capitol ar face ca
americanul sa para un mincinos, nesimtit din obicei si din punct de vedere cultural insensibil. Un
exemplu extrem de miscomunicare s-a intamplat la uzina Daimler din Alabama. Muncitorii
nemti repartizati acolo s-au afisat in fata casa supraveghetorului dupa prima zi de lucru pentru
ca au interpretat afirmatia "Sa cinam" la modul literar.
Propabil cel mai extrem exemplu al obiceiului german de a lua totul la propriu implica
compozitorul american John Cage faimos pentru producti revolutionare cum ar fi inscenand un
concert la care au venit muzicieni, dar nu au cantat la instrumentele lor. Un grup de muzicieni
nemti stateau si se gandeau la ce s-a referit Cage cand a zis "cat mai incet posibil" in compozitia
sa de orga, Organ 2. Eii au decis sa repare o orga bisericeasca abandonata de mult din
Halberstadt si au inceput sa cante din februarie 2003 foarte, foarte incet; pauza este
programata in anul 2319 si intreaga interpretare este programata sa dureze 639 de ani. Cele
mai scurte note dureaza cam 6-7 luni iar cele lungi 35 de ani. Desi sunt critici ai proiectului
muzicieni cauta sponsorizare si deja Thyga AG o companie electrica din Munich le-a dat 1,135
dolari per an pentru intreaga duratie a concertului (Moes and Boudette,2003).
In limba germana verbul are tendinta de a se afla la finalul propozitiei. In mod similar
punctul principal este discutat spre finalul unei conversatii sau negocieri. Ca si niste piese
clasice simfonice intalnirile incep incet si pot dura ore intregi in final ajungand la punctul
culminant. La intalniri sau negocieri este un progres incet, dar sigur prin stagi usor de
recunoscut in care momentul, intonatia, controlul voci, modul de a vorbi si emotiile sunt critice
si prin urmare in afaceri ca si in muzica sunetul, tonul, modul si timpul sunt cheia succesului
performantei.
Este folositor sa se demonstreze eficienta in comunicare deoarce reflecta precizia in care
va fi relatia stabilita. Spre exemplu un american ar intampina pe un neamt in felul urmator:
"Salut, Tomas, ce mai faci?" Este mai bine sa se foloseasca formula "Salut, Tomas, ce pot face
azi pentru tine?"
Si in final baza pe precizie si sincronizare se pune si in imbracaminte. Luand in
considerare perspectiva lor conservatoare nemtii se imbraca mai conservator ca si americanii si
ar fi in ajutorul americanilor sa arate profesionali si sa se comporte ca atare. Stand relaxati, dar
drepti, purtand haine la moda dar nu foarte iesite in evidenta pentru a distrage atentia de la
ideie, ascultand politicos si contribuind cu cunostintele propri, dar fara intreruperi constante

asupra preciziei si a sincronizari discutiei: Acestea sunt tehnici care pot ajuta procesul de
comunicare si de relatie.
Unitatea Germaniei este expusa si prin sistemul educational care incepe de la
grundschule adica scoala elementara unde un profesor este repartizat cateodata aceluias grup
de copii in timp ce progreseaza de la clasa 1 pana in clasa a 4-a sau in unele state pana in clasa
a-6a; discutia noastra va primi clase de la 1 la 4 desi numarul de ani petrecuti la scoala este
identic chiar daca grundschule-ul are 4 sau 6 clase.
Dupa ce se promoveaza dela Grundschule studenti sunt repratizati la una din trei tipuri
diferite de scoala. In unele state germane invatatorul face aceasta alegere pe cand in altele
repartizarea se bazeaza pe rezultatul la testele standard. Fiind desigur un lucru foarte important
este destul de comun pentru studenti elementari sa isi angajeze un meditator prin clasele mici
pentru a spori sansa de succes. Alegerea scoli determina in mare parte cariera studentului; nici
o alta societate nu isi despart copii la o varsta asa de frageda. Este posibil, desi foarte dificil, ca
dupa clasa a 4-a sa se poata schimba tipul scolii.
Primul tip de scoala este gimnaziumul sau scoala academica facuta pentru cei care
doresc sa urmeze o universitate dupa aceia. Studenti urmeaza cursurile gimnaziumului din clasa
a 5-a pana in a 13-a, dar pot pleca dupa clasa a 10-a pentru o cariera care nu necesitat colegiu.
Daca ei doresc aceasta optiune atunci diploma lor este echivalentul unui Realschule cum vom
mentiona mai jos. Studenti din gimnazium sunt nevoiti sa treaca un examen foarte greu numit
"Abitur" ca sa poata fi considerati macar pentru o universitate, iar intrarea in colegiu nu este
certa deoarece trebuie sa fie locuri libere. Chiar si cei care au trecut examenul Abitur sunt
admisi doar la una din facultatile universitatii. Deci studenti universitari germani au mai putine
posibilitati ca si cei americani.
Dupa clasa a 4-a alti studenti isi continua educatia la Realschule sau mai bine zis "scoala
lumii reale" pana in clasa a 10-a. Cativa dintre studenti dupa aceia vor sluji drept ucenici 2,5 sau
chiar trei ani in timp ce merg la scoala o zi pe saptamana. Industria germana are nevoie de
acesti studenti si pe majoritatea ii angajeaza dupa ce si-au terminat scoala. Alti studenti al
realschule-lui se duc la Fachonberschule (scoala mijlocie) mai mult de doi ani dupa clasa a 10-a
si obtin o diploma de scoala mijlocie; din acesti ani aditionali 6 luni sunt folosite pentru
ucenicie. Acesti studenti pot studia la universitati traditionale daca trec Abitur-ul sa pot invata
la fachhochschule (universitate specializata) pentru cel putin un an. In mod normal cei care au
promovat nu se duc la universitati traditionale, dar continua sa urmeze o universitate
specializata. Cele patru categori de universitati specializate sunt: tehnic, stiinte sociale, stinta si
business.
Dupa Grundschule cativa dintre studenti vor invata la hauptschule si pot pleca din clasa
a 9-a fara diploma, dar majoritatea pleaca cu o diploma si dupa aceia servesc drept ucenici
aproximativ 3 ani in timp ce vor merge o zi la scoala pe saptamana. Acesti studenti au
posibilitatea de a invata la universitatiile traditionale sau la cele specializate (Berufoberschule),
dar vor trebui sa mearga inca doi ani aditionali la scoala si sa treaca examenul abitur.

In ani recenti acest sistem desi consistent logic si unit a fost slabit. Parintii germani
doresc ca si copii lor sa promovez de la gimnazium cam in acelas fel in care isi doresc americani
ca fii si fiicele lor sa fie in programe de genu "inzestrati si talentati". Azi 50% din studenti
promoveaza gimnaziumul, dar multi dintre ei nu pot dobandi succesul carierei deobicei atribuit
cu o asemenea promovare din cauza numarului lor ridica. In acelasi timp sunt prea multi care
termina universitati traditionale in domeni cum ar fi drept si medicina supra solicitandu-le. Este
clar ca sistemul educational urmeaza obiceiul nemtesct de ordine si unitate. Scolile consecutive
sunt facute in asa fel in cat studenti au trasati pasi pentru a dobandi orice educatie isi doresc si
pentru a sprijini efortul german. Intr-un fel netmti adauga niste individualism acestui sistem
pentru ca toata societatea sa profite. Ca si membri unei orchestre ordinea impusa de catre
sistemul educational le ofera nemtilor partile lor individuale pentru a sprijini efortul german cu
succes.
In prezent este o disputa despre meritul sistemului educational german cand este
comparat cu cel abordat de americani. Aproximativ 66% dintre forta de munca a Germaniei a
terminat ucenicia care este valabila pentru realschule si hauptschule in plus este o tranzitie
usoara intre scoala si munca.Acest lucru nu este insa valabil si la americani. 20% din populatia
Americii nu pot citi si scrie la standarde normale in schimb aproape tot nemti au o cunostinta
adecvata asupra acestor lucruri, dar sistemul american pare mai doritor sa asculte dorinta de
schimbare a profilului de cat cel german.
Subjugarea unei singure persoane pentru binele intregului este evidenta politica pentru
procurarea personalului militar. Chiar in ajunul schimbarilor geopolitice in Europa de dupa
razboiul rece Germania continua sa mentina o forta militara structurata pe baza unei politici de
inrolare. Desi inrolarile sunt de multa vreme respinse de generatiile tinere Bundeswehr
(armata) este acceptata de majoritatea germanilor ca un instrument de defensiva si pentru
mentinerea pacii (Fleckenstein,1999). Asta desigur din cauza dreptului de a obiecta si petru
angajarea alternativa pentru civili. Serviciul national militar sau cel civil alternativ sunt ambele
recunoscute si validate drept o optiune deschisa pentru cei inrolati.
Desi este un drept constitutional de a folosi armele pentru binele publicului legea
nemteasca permite refuzul folosiri armelor. Cei inrolati care au refuzat folosirea armei fac alte
servici civile care in mare parte sunt servici sociale pentru public. Aceste slujbe contribuie
substantial la mentinerea unei plase de siguranta. Desi cei care refuzau folosirea armei erau
considerati necalificati acuma sunt "pe aceias lungime de unda cu doctori". De fapt unul din
multele argumente pentru continuarea inrolari este ca societatea germana nu ar putea suporta
pierderea acelor obiectori a armelor. Este clar ca aceasta abilitatea a tinerilor nemti de a se
implica in sevici aduse cetatenilor este ca o subjugarea a diferitelor instrumente catre sunetul
unificat al orchestrei simfonice.
Dat fiind istoria Germaniei este ironic faptul ca este considerata o tara "molaie" din
cauza ca cetateni ei refuza sa participe la razboi (Fisher,1993). Mai multe reportaze arata ca
multi nemti si-ar dori ca tara sa adopte o pozitie neutra in probleme de razboi.

Nemti isi mai maifesta sunetul lor unit sau unitatea lor in legatura cu dragostea pentru
flori si gradini. Pe marginile geamurilor sunt aliniate flori iar gradinile germane des contin o
varietate completa de legume si pomi fructiferi care sunt desfasurati intr-un mod sistematic.
Germania ca si intreg este pictata de sute de mii de satulete si centre urbane separate intre ele
de campuri mari ingrijite intr-un mod sistematic si ordonat. La fel se poate spune si despre
viticulturile care domina majoritatea peisajului din sudul germaniei .Aceasta frumusete randuita
si sensul de unitate sunt cel mai apreciate in Germania.
Mai departe, chiar si caile ferate si drumurile au tendinta de a da un simt de unitate.
Este o paralele clara intre eficienta si unitatea acestori retele si predictibilitatea, regularitatea si
unitatea sunetului simfonic. Cu eficienta unui cronometru, precizia si conformitatea sunt mai
importante ca si muzica sau alte activitati. Cand vezi sistemele germane de transport-mai mult
de 4,500 de autobahn{autostrada de mare viteza} sau Deutsche Bundesbahn{caile ferate
nationale} cu luxosul Trans-European Express plus servici inter-city foarte rapide si de
incredere-iti vine greu sa crezi ca timp de secole sistemele Germane de transport au stagnat cu
mult in urma celoralalte tar vest europene. In plus vizitatorii straini vor afla ca in Germania rare
ori un tren nu ajunge la timp.
Exact cum orchestra simfonica uneste muzicieni individuali vechile traditii pitoresti ii
unesc pe poporul german. Exista la propriu mii de festivale in Germania anual. Ele incep de la
festivalul satului si pana la " elaborate afisari de haos civic". Festivauluri tipice tinute peste tot
in Germania cu bere, mancare din belsug, trupe de "alama", dansuri si parade colorate. Desi la
inceput s-ar putea sa para ciudat festivalurile lipsite de griji fata de comportamentul serios
nemtesc, dar aceste activitati comunale sunt unele din cele mai vechi traditi si intaresc
sentimentul de solidaritate a grupului.
Majoritatea festivalurilor germane au origini religioase.Karneval este o celebrare
catolica,o perioada plina de frivolitate si indulgenta de sine deliberata inainte de perioada Leten
fasting.In secolul 15 nemti au fost criticati pentru celebrarile lor violente si nerestrictionate.Un
om al biserici a raspuns la aceste critici in felul urmator:"daca din butoiul de vin nu se scoate
vinul atuncia cu siguranta va exploda".Pana in ziua de azi aceasta replica ramane cea mai bune
explicatia la faptul ca odata pe an milioane de nemti pot arunca deoparte inhibitiile si sa se
arunce nebuneste in distractia Karnevalului(mai este numit Fasching).
Desi nu a fost gasita vreo origine directa religioasa nu exista nimic in Germania ce se
poate compara cu indulgenta de sine venitsa sub numele de Oktoberfest. Acest festival si multe
festivale ale vinului sarbatoresc recolta.Prin toata reginea de viticultura sunt organizate
concerte,artifici,dansuri si baut non stop de vin. Poporul german tine la aceste vechi traditi
pentru ca dau sezonului un aer magic si le reamintesc unitatea lor ca si popor.
In mod similar evenimente festive care ii mai aduc pe nemti impreuna sunt cele
sportive.In contrats cu America evenimente sportive inter-scolare nu sunt sponsorizate sau
organizate de scoli in schimb complet independeti de scoala trebuie sa se inscrie la cluburi de
sport ca sa poata participa la competiti de genu. Fotbal si tenis atrag milioane de participanti si
spectatori. Sunt rute de si harti pentru hiking pri toata tara. Una din cele mai placute activitati

ale germanilor este sa urce pana la un restaurant situat pe un varf de munte. Chiar sporturi
traditionale americane cum ar fi fotbalul american si basketball-ul incep sa atraga participanti.
Doua lucruri comune trec prin toate activitatiile astea. Unu, sunt vizionate si apreciate de toate
clasele sociale;doi,tind sa fie apreciate in grupuri. Aceste aspecte ale sporturilor pot aduce
relaxare de la locul de munca si in acelasi timp sa deie senzatia de indentitate a
grupului,senzatie care le place la nemti. Spre deosebire de americani nemtii au timp pentru a
savura aceste activitati deoarece tipul de lucru este scurt iar sarbatorile lungi si dese.
Simfonia neterminata
Multi dintre compozitori germani cum ar fi Beethoven sau Brahms au lasat posteritati
simfoni neterminate iar invatati iubesc sa aiba discuti si sa isi impartaseasca parerile fata de
cum si-ar fi realizat maestri treba.In mod simiar si Germania este "in lucru."
Din cauza unificarii celor doua parti ale Germaniei in 1990 una din cele mai importante
tinte ale constitutiei si anume determinarea de sine a tuturor germnilor a fost atinsa dar
germani acum facand parte din o republica federala marita simt parca au primit o avere imensa
care se pare ca face mai mult rau de cat bine,cel putin pe termen scurt.Unificarea poate fi
descrisa ca un mariaj asteptat a doi parteneri din anturaje diferite care au inceput cu o luna de
miere scurta urmata de o vreme de recreere.Se spune ca nemti din vest trebuie sa li se ofere
multumire, iar cei din est trebuie sa aiba o atitudine caritabila dar ambele propuneri sunt
irezonabile.Si deci asa au pornit germani in cautarea unei identitati nationale noi care ii va
proteja de grijile si anxietatile lor si va dobora confuzia lor.Cautarea sufletului(un hobby favorit
al nemtilor)acum este mai justificat ca niciodata. Recent portretul economic al Germaniei de est
s-a imbunatatit.
Istoria comparabil de scurta a Germaniei ca un stat-natiune din 1871 este cheia pentru a
intelege cultura ei politica din care se va distila o identitate nou. Este clar ca al doilea razboi
mondial i-a schimbat pe germani in cateva feluri materialistice dupa cum am vazut.Aproape
toate aceste schimbari au fost pozitive incluzand conducerea germana a uniuni
europene,prosperitatea ei economica si noi implementari organizatori de succes in domeniul
guvernului si al afacerilor dar Germania facand acuma parte din uniunea europeana datoriile ei
este fata de patrie si de uniunea europeana.Cateva reportaje arata ca proportional mai putini
germani se identificadoar cu uniunea europeana.Nu este nimica rau in aceasta identificare
atata timp cat Germania continua sa isi detina rolul de lider al Uniunie Europene dar si al NATOului, altfel siguranta planetei ar fi in pericol.
Privind din perspectiva unei simfoni putem specula schimbarile naturi germanilor si a
culturi in urmatori ani.In timp ce populatia va continua sa se diversifice si alti factori vor fi
critici.Sunt dispute clare intre diferitele generati ale Germaniei ca si in multe alte tari europene
de altfel care se confrunta cu imbatranirea populatiei.In prezent persoanele peste 60 de ani
ocupa 21% din populatia Germaniei dar acest factor probabil va creste la 34% pana in 2040. Si
desigur sunt conflicte ideologice intre(si chiar in numele lor) partidul crestin democratic,partidul
socialist democratic si paridul verde.Problema rolului de conducere a Germaniei in cadrul U.Eului si al NATO-ului va fi o sursa constanta de tensiune.

Si totusi este sigur de prezis ca Germania va practica in continuare caracteristicile unei

simfonicum ar fi,pozitionarea,compartimentizare,individualism subordonat, precizie si
sincronizare si desigur unitatea sau un sunet unit.Desi unele parti ale Germaniei se schimba si
altele tin strans la trecut ne putem astepta ca va exista intodeauna o simfonie.

2. SUEDIA

Putine natiuni si-au manifestat daruinta fata de valorile culturale cum o face Suedia dar
fortele economice si globalizarea cauzeaza o reevaluare a valorilor tradititi care sunt
simbolizate eficient prin stuga,casa de vara/weekend.
Suedia este unul din cele trei degete ale Scandinaviei localizata intre Norvegia si
Finlanda. In marime este mai mare ca si statul California.Sunt sute de insulite piperand coasta
si munti foreaza cea mai mare parte a nordwestului.Multe rauri curg din munti,prin padure si se
varsa in marea baltica.Suedia este plina de lacuri si mai mult de jumatate din tara este padure.
Desi in partea sudica a tarii rare ori ninge partea nordica are 100 de zile pline de zapada
pe an.Cultura unica a suedezilor este rezultatul incercarilor lor de a controla teritori aproape
inospitaliere iar rezultatul este o societate stabila desi in ultimi ani a avut niste probleme este
invidia sociala si economica a multor tari.
Populatia Swediei este de 8,9 milioane.Cel putin 91% din populatie sunt de etnie
suedezi.O minoritate indigena(cam 15,000) numiti Sami ei locuiesc in nord. Cunoscuti de uni
drept Lappi ei sunt nomadici si ciobanesc turme de reni.
In Suedia patru din cinci cupluri sunt necasatorite.Legea suedeza spune ca virgula
cuplurile au acelasi drept de mostenire asupra unei proprietati fie ca sunt casatoriti sau nu.In
general daca suedezi se casatoresc este implicata nasterea unui copil.Rata de divort excede
50%.Suedia este o societate foarte seculara.Desi 95% din suedezi apartin biserici Evanghelice
Lutherane putini oameni se duc la biserica(daca se duc).
Standardul de trai in Suedia este ridicat,acest lucru fiind indicat de
telefoanele,televizoarele si masinile detinute de suedezi.Nu exista mahala si rata crimei este
joasa. Educatia gratis si obligatorie a ridicat nivelul de literar la 99%.Suedezi tind sa fie cititori
notori cheltuind $71 anual pe carti;impreuna cu inca doua natiuni Suedia ocupa locul 8 din
aceasta categorie.
Suedia are o monarhie constitutionala iar
ministru.Membri al parlamentului sunt alesi pentru 3 ani.

liderul

guvernului este

primul

O metafora potrivita pentru Suedia ar fi Stuga,casa de weekend.Inainte sa aratam cum

reflecta aceasta metafora cu adevarat societatea si cultura suedeza va trebui sa va punem la
dispozitie niste date despre istoria si forma guvernului.
Suedezi au inceput sa noteze datele istorice din anul 500 d.Hr.cu o continua serie de
conflicte si razboaie mici.Tribul Svea(cel mai mare din acel timp) si-a dat numele Suediei sau
mai bine zis Sverige care inseamna Taramul Sveasilor.Prin 1000 d.Hr faimosii vikingii au format
un trib superb de marinari cunoscuti pentru violenta lor si pentru ravasirea Europei.Vikingi
suedezi si-au mutat atentia catre est si au fondat principalitati in Russia si facand o realtie de
negot cu imperiul Bizantin.

Dominatia Suediei de catre vorbitorii de limba germana a inceput in epoca

medievala.Misionari germani au ajuns in Suedia prin secolul al 9-a dar nu au reusit sa ii
converteasca la crestinism pana in secolul 11.Negutatorii nemti au cucerit prin comert si au
dobandit control aproape total asupra comertului si asupra POLITICI IN SEC 13.In urmatoarele
secole Germania a domnit folosind un model modificat de feudalism european.Si totusi fermieri
suedezi au tinut strans la drepturile si priviregiile sub ordonanta satulu Norse si asupra
democratia vikinga unde seful era doar primul dintre egali.
Suedia,Norvegia si Danemarka au fost unite in 1397 sub numele Uniunea Kalamar care a
fost formata pentru ca lideri lor s-au gandit ca Scandinavia ar trebui sa fie unit si condusa de un
singur monarh(Regina Margareta a Danemarcei) inpotriva dominatiei germane.Uniunea a avut
succes la batali lunad astfel ceva din puterea germanilor dar influenta politica si comerciala a
mai durat cateva deceni.
Pe la inceputul anilor 1500 Suedia era la primi pasi catre un guvern parlamentar. O
adunare nationala numita Riksdag a fost formata din adunare facand parte 4
caste:nobili,clerici,burghezi, si tarani.Gustav Vasa a acceptat tronul Suediei si a inceput dinastia
vasa care va conduce tara.Reusitele lui Gustav Vasa au fost mari si dainuitoare.El a sprijinit
reforma religioasa a Suediei la religia Lutherana,a reusit sa desparta pentru prima data biserica
de stat si a imputernicit monarhia facando ereditara.In primi ani ai dinastiei Vasa Suedia a
devenit o putere militara serioasa si avea dorinte de extindere pe plan comercial si al
teritoriilor. Urmatorii ani au fost plini de batalii.Suedia a devenit o putere formidabila militara si
a cucerit mai multe parti ale Europei.
Secolul 17 a adus epoca iluminari,un timp pentru dezvoltare stintifica,a artelor,a gandiri
libere si libertatea de expresie.In 1769 englezul Joseph Marshall calatorind prin Suedia spune ca
cineva poate sa caute "in va un pictor,un poet,un sculptor sau un muzician" dar a mai admins ca
nu aveau egal cand era vorba de stiinta naturii.Spriritul dominatia suedezilor in stiinta s-a extins
dupa epoca iluminarii din cauza talentului suedez pentru clasificare ordonata si
sistematizata.Prima inregistrare sistematica a populatiei a inceput in Suedia in anul 1749 iar
numaratoarea se face anual nu la 10 ani cum se intampla in Statele Unite.In 1819 calatorul J.T
James a comentat "Nu exista o tara in Europa intreaga care sa fi contribuit mai mult la
dezvoltarea stiintei cat a facut Suedia si nicaieri nu este asa de cercetata".In ziua de azi oameni
de stiinta calatoresc in Suedia ca sa acceseze baza ei incredibila de date.
Epoca libertati a inceput in secolul 18 timp in care Riksdag-ul a introdus o constitutie
care limita puterile monarhiei..Aceasta Epoca a libertatia fost martora transformari Suediei
dintr-o natiune bazata pe agricultura in una bazata pe negot.In 1809 tratatul de la Fredrikshamn
a fost facut cu Russia resultant in pierderea Finlandei ca facand parte din Suedia.Noregia sa
facut un stat suveran in 1905.In cele trei tari scandinave au au declarat o intelegere de
neutralitate chiar si in razboaiele mondiale.Miscarea pentru egalitate s-a facut cam tarziu dar
Suedezi au fost mult mai progresivi ca si alti europeni sau americani.In 1842 Riksdagul a
introdus educatie obligatorie si scoli elementare.In 1971 Riksdagul a devenit o singura camera si
in 1974 o noua constitutie a fost implementat iar moarhului ii s-au lasat doar drepturi
ceremoniale.

Revolutia industriala(tarzie de altfel) din ani 1900 a contribuit la cresterea rapida de la

saracie la bogatie.Tara a stabilit deja sisteme stabilie pentru educatie si transport care ajutau
industrializarea.In plus au fost bani pentru intrarea in industri noi din cauza lemnului si fierului
valoros al Suediei care erau la mare cautare in Europa.Suedia a descoperit devreme ca un
parteneriat cu interese publice si private era cea mai buna combinatie pentru a avea succes
economic beneficiari fiind cat mai multi.Evolutie intr-un sistem democratic social a inceput.
Pentru a intelege Suedia moderna este necesar sa se inteleaga democratia sociala a ei
care este foarte diferita fata de socialism si comunism;este o unire a ideilor socialiste cu cele
comuniste. Aceasta forma de guvernare este semnatura partidului social democrat care a
dominat scena politica inca din anul 1921.Alte partide politice incluzand si partidul oarecum
capitalistic,partidul conservator, accepta multe din ideile traditionale a unei democrati sociale
inauntrul unui cadru capitalistic si o economie privatizata.
"Furness and Tilton"1979,78)streseaza sase valori fundamentalea democratiei sociale
suedeze:egalitate,libertate,democratie,solidaritate,siguranta si eficienta.Aceasta forma de
democratie in Suedia este numita modelul suedez sau capitalism uman;depinde de o colaborare
stransa intre afaceri,guvern si forta de munca.Democratia sociala a creat o societate lipsita de
inegalitatile capitalismului si multe din ineficientele unei planificari centrale autoritare.
Cuvantul suedez lagom este cheia pentru a intelege rationamentul din spatele
democratiei sociale.Lagom este intranslatibil dar in esenta inseamna "drum de mijloc"
si"rezonabil". Cuvantul(lag inseamna grup si om in jur)se spune ca deriva de la un cerc de omeni
impartind aceias cana:era esential ca fiecare sa isi beie partea egala pentru a ramane pentru
ceilalti. Acest cuvant este cel mai reprezentativ pentru suedezi:practicalitate
neemotionala.Suedezii cred ca orice problema poate fi rezolvata folosind ratiunea.Suedezii s-au
dovedit foarte meticulosi in transmiterea felului propriu de a gandi intr-o realitate
sociala.Rezultatul eforturilor lor este un mod de viata unic si practic:o existenta bine
randuita,calma, o parte buna stare,o parte tehnologie moderna,o parte inovatie economica si
desigur o parte bun simt.
Totusi pentru ca Suedia a trecut prin niste dificultati financiare in ultimi ani ea a
reevalutat daruinta neclificata pentru democratia sociala sub care este control strans asupra
economiei. In prezent Suedia a inceput sa inainteze spre o economie mai competitiva,o buna
stare mai putin generoasa si o rata mai mica de taxare pentru persoane fizice si firme. Forta
globalizarii, cum am precizat mai devreme, cauzeaza multe din aceste schimbari.Suedezii par sa
inteleaga necesitatea acestor masuri daca dorestc sa ramana prosperi si capabili de
competivitate internationala Chiar nivelul ridicat de ajutor strain a unui muncitor,lucru de care
suedezii sunt justificat de mandri,a fost diminuat.Si totusi traiul garantat unui suedez este mult
mai ridicat fata de alte tari acest lucru fiind o urmare am modelului democratiei sociale sau a
combinarea socialismului cu capitalism.Un exemplu extrem este faptul ca un muncitor cu
jumatate de norma poate sa renunte la munca si sa primeasca mai multi bani ca si somer.
Un avantaj asupra acestei cautari pentru Lagon sau a gandiri si a comportamentului
rational este ca dispute apar la o frecventa scazuta fata de alte natiuni.Cand suedezii rationali

incep procesul de luat decizi apare o tendinta puternica penru intelegere.Acest lucru le da
suedezilor posibilitatea de a ajunge la un compromis repede si la rezolvarea problemei. Suedezi
sunt asa de buni si zelosi la rezolvat probleme din societatea lor in cat eii vor importa destul de
des nu doar idei pentru a rezolva o problema dar chiar si problema in sine. Astfel cartea lui John
Kenneth Galbraith(1984)Afluentul societatii a impins Guvernul Suedez la programe mai mari si
mai bune pentru "problemele publicului" desi era greu sa segaseasca in Suedia o imagine a
conditiilor Americane.
Democratia sociala a fost numita "drumul din mijloc" pentru ca este un drum rezonabil
de mijloc intre capitalism si socialism.De cand democratia sociala este egala cu valoarea
suedeza a lagomu-lui a devenit mai mult de cat un simplu mod economic de
planificare.Democratia sociala este un sistem social functional in Suedia dar in acelasi timp si un
partid politic.Astfel chiar si atunci cand partidul social democrat nu este la putere Suedia
ramane o democratie sociala.Cum a explicat Kesselman et al.(1987): "Oricine va vizita Suedia isi
va da rapid seama ca influenta democratiei sociale se extinde cu mult peste procentul de 45% a
adultilor capabili sa voteze partidul social democrat.Social democratii suedezi au reusit sa
defineasca probleme politice pana la punctul in care aceste probleme au fost discutate de alte
partide majore.In acest sens democratia sociala poate fi descrisa ca o forta hegemonica in
politicile Suediei.
Minusul acestui model este ca uneori este dificil sa motivezi angajatii sa vina la lucru.In
U.E in medie 1,9% din angajati isi iau liver pe motiv de boala pentru o saptamana sau un an dar
in Suedia 4,5% din angajati isi iau liber.Factorul cauzator ar fi beneficiile pentru boala care sunt
aproape egale cu salariul primit de muncitor daca ar fi muncit. Costul pentru muncitori directe
sau indirecte sunt ridicate din acest motiv cateva firme suedeze si-au mutat cateva operatiuni in
alte tari.Unele si-au mutat chiar sediul in alte tari pentru a evita taxele despre care ei cred ca
sunt excesive.
Paradoxul interesant din democratia sociala suedeza este contradictia dintre golurile
egalitatii si a eficientei dar Suedia moderna este o societate care se pare ca a gasit o cale de
mijloc intre distributia echitabila a profiturilor si performanta economica chiar cu toate
problemele mentionate mai sus.Milner(1989) crede ca "solidaritatea sociala institutionalizata
care ii inconjuara pe suedezi ii face sa se simta in siguranta si pregatiti sa urmeze piata in
directia in care se deschide".
Abilitatea de a dobandi egalitate si eficienta poate fi rezultatul unei circumstante in
Suedia.Marimea mica a Suediei si omogenitatea relativa a culturii lasa loc pentru o acceptare
sociala si culturala. Competitivitate internationala este valorata universal dar mai este vazuta ca
si modul de asigurare a valori culturale a egalitatii.
Vara suedeza
Marea majoritate a suedezilor viseaza sa isi petreaca vara in stuga familiei(casa de
vara).Casa de vara tipica este o casa mic din lemn vopsita in traditionalul rosu-maro care este
un surplus a minei de cupru;usile si geamurile au decupaje artistice albe;facilitatile sunt
modeste si mobilierul simplu. Doar cele absolut necesare se gasesc in casa de vara.

Mai mult de 600,000 de stuga-uri sunt imprastiate prin Suedia in jurul lacurilor si pe la
tara.Garduri sau pancarde pe care sa scrie "accesul interzis" nu se gasesc nicaieri.Deobicei
suedez nu pot vedea o casa in aproprierea casei lor de vara dar cateodata ei formeaza mici
comunitati.Multi suedezi sunt la o distanta de 1-2 generati de la ferma asa ca multi pot merge
inapoi la casa veche a familiei.Cativa suedezi depinde de casele de vara a prietenilor sau a
familiei si unii pot avea acces la stuga-ul firmei la care lucreaza.
Vacanta ideala la stuga este intre inuie si iulie intrand in comuniune cu
natura.Activitatile incep de la "river rafting",plimbari sau doar stand sub un copac reflectand
asupra vietii. Suedezilor le place sa isi petreaca timpul la stuga singuri sau cu grupuri mici de
familie.Ideia este diferita fata de ideia americana"cu cat mai multi cu atat mai bine" sau cu
vacanta tipica germana in care totul este foarte previzibil si planificat inainte in cat sa nu se
piarda timp.Suedezi vor sa foloseasca acest ragaz pentru a fi departe de toate,sa fie singuri cu
gandurile lor,sa renasca si sa isi reinprospateze legatura cu natura.
O studenta suedeza din America a inceput sa le povesteasca prietenilor ei americani
foarte entuziasmata despre viitoarea sa vacanta in Suedia.Ea planificase sa steie la stuga-ul
familiei ei pentru o luna intreaga doar cu cateva necesitati mici cu ea:un radio,o barca mica cu
vasle si nenumarate carti pe care dorea sa le citeasca.Americanilor nu le venea sa creada si unul
din grup a spus parerea unanima a lor:Luna suna mai degraba cu o sentinta la inchisoare de cat
o vacanta. Desi multi americani au reactia aceasta suedezi in general aproba constienti din cap
cand un alt suedez ofera o asemenea descriere entuziastica a viitoarei vacante.
Cel mai cunoscut artist suedez Carl Larsson(1853-1919) s-a orientat in primul rand pe
stuga stilul neformal taranesc pe care il reprezinta.Arta lui reflecta stilul de viata admirat in
revistele suedeze de azi si liniile simple ale unui design suedez care au facut frime cum ar fi IKEA
cunoscute international.
Cultura si valorile suedeze sunt oglindite in metafora casei de vara, stuga. Urmatoarele
caracteristici ale sugai reflecta clar cultura suedeza:iubirea fata de natura neimblanzita si fata
de traditie,individualism prin dezvoltare de sine si egalitate.
Iubirea fata de natura neimblanzita si fata de traditie
Imnul national al Suediei este Du gamla du fria care nu se concentreaza asupra gloriei,a
onoarei sau a razboiului ci asupra unui taram cu munti inalti,liniste si fericire. Gustav Sundberg
in cartea lui din 1910 despre cultura nationala a Suediei discuta aceasta ideie in felul urmator:
Cea mai adanc infipta calitate a temperamentului suedez este...iubirea lor fata de natura.
Acest sentiment este la fel de puternic printre oameni fie ei mari sau mici si acest
atasament fata de natura care in unele cazuri poate produce emoti salbatice este cea mai
profunda explicatie a puteri indestructibile si a sanatati natiuni suedeze.
Dragostea si respectul suedezilor fata de animale sunt la puse la mare pret iar aces lucru
a dus la mai multe legi care protejeaza fauna,parcurile si apele.Tara a fost numita un "plaman
verde", un loc in care poti respira si savura aerul neatins a tarii.Suedezii erau erau ecologisti

inainte ca acest lucru sa fie la moda probabil din cauza dragostei lor intense pentru natura si
dorintei de a prezerva felul in care era cand familiile locuiau in ferme.Suedia a fost prima tara
sa aplice o lege de protectie a mediului in 1909.Ironia face ca Silent Spring-ul(1962) a lui Rachel
Carson a starnit un val in Suedia in mare parte pentru dragostea suedezilor fata de natura
neimblanzita.In contrast,germani prefera sa controleze natura acest lucru fiind reprezentat prin
florile care le decoreaza casele.Dezbaterile furioase din SUA asupra folosului ecologismului
pareau irationale pentru multi suedezi.
Aceasta preocupare cu natura incepe in cea mai mare parte de la batalia lunga de secole
dusa impotriva elementelor ostile dintr-un pamat vasd umed si rece.Nu este de mirare ca
ingineri sunt de mare pret in Suedia pentru ca eforturile lor directionate pentru a combate si a
controla fortele naturii.In mod similar inventia nordica a orientari este rezultat a dorintei de a
combate fortele naturii. Orientatorul este pus intr-o zona pustie si neconoscuta si este provocat
sa isi gaseasca drumul inapoi folosind o harta si o busola.
Suedia fiind una din cele mai putin dens populate tari ale Europei ea are destul spatiu
pentru activitati in aer liber de multe feluri.Plimbarile sunt un lucru favorit pentru trecerea
timpulului la suedezi si mergand pe malurile unui lac sau intr-unul din parcurile nationale este
un mod de a se uni cu natura.Pescuitul si culesul de flori,fructe de padure sau ciuperci fac si ele
parte din agenda "inapoi la natura".Cand un angajat vine la serviciu in Stockholm luni si are pe
maini petele fructelor de padure este primit ca un semn bun.Pentru cei mai indrazneti exista o
varietate de sporturi acvatice care pot fi practicate la unul dintre multele lacuri ale
Suediei.River Rafting, canoe si navigatul sunt populare.
Pentru o adevarata experienta "inapoi la natura" suedezi isi iau cu ei un ghiozdan,
pleaca spre nord si se plimba prin munti timp de zile in sir.Unii umbla pe rute bine stabilite si
stau peste noapte la cabane altii prefera sa steie peste noapte in corturi care le duc cu ei si
acesti hikeri folosesc doar harta si busola sa ii ghideze.O alta distractie a suedezilor este
raftingul. Calatoria incepe de la capatul lacului unde sunt multe buturugi dela industria
lemnului.Pentru un pret participanti pot sa isi fac propria barca din buturugi si sa isi gaseasca
drumul in jos pe curent unde buturugile sunt intoarse pentru a fi folosite mai tarziu in morile de
lemn.Excursia dureaza cateva zile iar calatori opresc barca in timpul nopti la mal si isi fac
tabara.Aceasta experienta este esenta ideii de a se intoarce inapoi la natura.
Pana acuma recent Suedia a fost o societate bazata pe agricultura.Cam 90% din familii
locuiau in ferme pana ce revolutia industriala de la inceputul secolului 20 a dus muncitorii la
orase. Suedia sa transformat rapid intr-o tara industrializata pazata pe orase cu doar 2% din
poulatie lucrand pamantul.Multi dintre suedezi isi amintesc viata de la ferma sau mai mult ca
sigur au auzit povesti despre ea. Legaturile cu ferma sunt legate strans si foarte personale.Desi
suedezi se bucura de o viata de oras in fiecare zi ei sunt la inima tarani care s-ar putea intoarce
foarte usor la originile lor pentru ca trecutul nu este departe."Inapoi la ferma" si natura sunt
parti majore ale culturi suedeze.Suedezi tanjesc petru a evada la tara si sa isi aminteasca de
timpuri mai simple.

Suedezi pretuiesc traditiile si ica au o cultura sateana.Eii se ocupa de acets paradox

mergand vara la scena sateana traditionala a vechi case a familiei.Dupa cum relateaza Arne
Ruth(1984):
Modelul suedez prezinta un spectacol paradoxiala a unei natii care poseda mai multe
capcane ale modernitati ca oricare alta societate dar cu o inima care ramane incarnatia
misticului Geminschaft a lui Tonnes.Cu pernele traditiei disparute forta brutal de moderna a
Gesellschaft-ului arunca societatea din echilibrul ei.
Studiul lui Geert Hofstede (1980) asupra 53 de tari indica ca Suedia se incadreaza cu
acele trai care folosesc distanta mica de putere intre persoane sau grpuri in societate,un model
care se gaseste deobicei intr-un "portret satal".Suedezi au tendinta de a fi persoane orizontale
care favorizeaza egalitatea in contrast clar fata de SUA.Individualitatea lor este maifestata prin
bazarea lor extrema pe sine si prin evitarea de a forma relati de durata lunga in afara
familiei.Spre exemplu suedezi au obiceiul de a plati o tigara ceruta pe loc;a trai singur este ceva
normal chiar si printre cei batrani si suedezi care stau peste seara la prieteni isi aduc
cearsaf.Deci nu este surprinzator ca 90% din suedezi raporteaza regulat ca le place sa traiasca
"cum ii dor muschi".
Suedezi traditional au caracteristicile practicalitati si a rationamentului.Cand
practicalitatea intra in conflict cu alte valori practicalitatea are obiceiul de a castiga. Acest lucru
poate fi observat in repetate randuri in politica nationala.Neutra din 1814 de la ultimul sau
razboi Suedia se poate spune ca evita razboiul in mare parte pentru ca cetateni ei considera ca
este impractic si in termen lung nu beneficiaza pe nici unul din participanti.In acelasi fel socialist
democratii au condus Suedia timp de 70 de ani timp in care au construit un sistem imens pentru
bunastare,un sistem de care ar fi invidioase multe tari dar ei nu au nationalizat niciodata
industria pentru faptul ca nu este rational iar fiind rationali evident este mult mai important de
cat socialisti.
Individualism prin dezvoltarea de sine
Casa de vara este un loc de singuratate si indiviudualism.Suedezi evadeaza in
imprejurimile naturi pentru a petrece niste timp gandinduse la viata si pentru a se cunoaste mai
bine pe sine. La tara se pot face plimbari lungi de cateva mile fara sa dai de vreun om.Mult pret
este pus asupra acestui timp dedicat dezvoltari de sine.Manageri se plang ca muncitori nu
doresc sa lucreze in plus fata de program pentru a practica asemenea activitati.In prezent
marjoritatea suedezilor au dreptul la 5 saptamani de vacanta pe an care in general le iau
vara.Cum am mentionat mai devreme absentismul si folosirea in exces a scutirei medicale sunt
probleme pentru manageri suedezi.
Suedezi trebuie sa lucreze pentru as permite sa plateasca taxe nationale foarte mari si
sa mentina o calitate a vietii dorite mai este nevoie de inca un venit.Desi cultura suedeza este
una care "actioneaza" si cu orientare spre reusite suedezi au tendinta de asi alege slujbe
interesante sau slujbe care le dau ocazia sa isi petreaca cat mai mult timp departe de
lucru.Decizi decentralizate sunt la fel de valoroase ca si ideile de egalitatea si

independenta.Suedezi sunt foarte dedicati stilului si calitati vieti si au tendinta de a pretui

timpul petrecut cu familia sau ei insis mai mult sau cel putin la fel de mult ca lucru.
Mult din baza ideii de dezvoltare de sine este motivata de individualism.Exista o
misconceptie proasta ca Suedia este o societate colectivista din cauza ca este un stat bazat pe
bunastare.Suedezi platesc taxe mari pentru a finanta un sistem unde educatie,locuinte,ingrijire
medicala si multe alte programe sunt disponibile pentru toata lumea.Este adevarat ca suedezi
valoreaza pretuiesc egalitatea, dar au venit pe un drum lung de la ferma.Suedezi moderni au
obiceiul de asi pune propriile interese inainte interesului colectiv.Gustav Sundberg un
statistician suedez a observat in 1912 ca "noi suedezi iubim si suntem interesati de natura da nu
de oameni".
In studiul lui Hofstede Suedia se incadreaza cu acele natiuni cu bazele pe individualism
dar este evident ca sunt mai mult colectivisti ca SUA care este pe locul unu in acest
top.Individualismul suedez este diferit fata de individualismul American dar pentru ca suedezi
doresc individualism pentru as sporii propria dezvoltare(individualism orizontal) iar
individualismul american este mai mult competitiv in natura(individualism vertical).
Bazele puse pe comunitate si pe familie au erodat cu cresterea industrializari
Suediei.Dupa cum a observat un american vizitator:
In mod oficial ideologia suedeza este buna.Atitudinea lor fata de societate ca si un intreg
si lumea este generoasa dar partea amuzanta este ca oamenilor nu le prea pasa despre vecini
lor.Suedezi sunt foarte singuratici si retinuti.Este foarte usor sa te simti singur aici.
Experienta acestui american este tratamentul tipic care il primesc vizitatorii in
Suedia:sunt intampinati cu stima si multa generozitate dar entuziasmul dispare rapid.In suflet
suedezi sunt practic singuratici care nu sunt obisnuiti sa gandeasca in termenii altor
persoane.Cand curtuasia initiala s-a terminat este foarte greu sa se incerce a dobandi o relatie
mai adanca.
Ironia face ca succesul programelor buna starii sociale au impins miscarea spre
individualism.Multi suedezi simt ca platirea taxelor ii scapa de responsabilitati fata de generati
si fata de cei nevoiasi. Adolescenti din Suedia sunt incurajati sa fie independenti si sa faca
calatorii in afara tarii impreuna cu prietenii.Din aceasta cauza adolescentul suedez este mult
mai matur ca cel american. O legatura slaba intre generatii s-a format.
Un numar uimitor de organizati exista in Suedia cu scopul de a promova interesele
membrilor lor in mai multe ari.Peste 200.000 de organizati de mebri creaza o densa retea
sociala de 2000 de asociati la fiecare 100,000 de persoane.O aparenta contradictie exista intre
preferinta suedezilor pentru a munci catre un scop ca un grup si izolatia individuala care este o
carcateristica nationala. Sistemul organizatoriul este acceptat doar pentru ca este vazut ca fiind
cel mai bun mod pentru a face lucrurile sa mearga.Interactiunea dintre membri in general se
face in mod formal deci previne izolatia.

Deoarece parerile unei singure persoane rare ori sunt expuse fara a fi digerate de catre
grup organizatiile au tendinta de a promova conformitatea.S-a spus ca la final rezultatul este o
lipsa initiativa si creativitate.Intradevar,temperamentul in general placid al suedezilor poate fi
oferit ca si dovada al acestei ipoteze dar este o saritura grea in logica sa afirmi ca organizatiile
exced stilul tipic rezervat al suedezilor.Mai de graba organizatiile au lasat ca temperamentul
natura al suedezilor sa fie retinute in timp se satisfacea nevoile practice ale vocii publicului.
Individualismul suedez este sprijinit prin drepturile individuale care par sa se extinda
pana la lucruri triviale.Cand ploua pietoni care sunt improscati de o masina trecatoare pot sa il
deie pe sofer in judecata.
Iau numarul de imatriculare se duc la politie si indica hainele care au fost afectate.Daca
tribunalul gaseste ca soferul nu a fost destul de precaut va trebui sa plateasca pagubele(in cazul
asta spalarea hainelor). Suedia are o forma a legin incare cei care nu isi pot permite sa plateasca
costurile tribunalului sa urmeze un caz civil.Dand faptul ca baza pe individualism si pe drepturi
individuale nu este o surpriza ca suedezi au inventat conceptul de ombudsman un oficial a carui
treaba este sa proceseze sis a negocieze probleme pentru alcineva.
Sunt mai multe tipuri de ombudsman.Ombudsman-ul care promoveaza egalitatea intre
oameni si femei si se opune imptriva discriminarile fata de emigranti; ombudsmanul justitiei a
carui rol este sa asigure ca cetatieni sunt tratati corect din partea autaritatilor guvernamentale
si ombudsman-ul de consum a carui responsabilitate este sa se asigure ca(virgula) companiile
trateaza consumatorul corect.
Casa de vara focalizeaza valorile importante ale Suediei inclusiv egalitatea. Traditia
straveche a Allemansratt-ului(dreptul oricarui om)permite oricui in limita bunului simt sa isi
faca tabara oriunde in timpul nopti sau sa mearga,sa schieze sau sa se deie cu canoe
oriunde.Pescuitul este in general gratis dar permise sau harti sunt cerute des.Dreptul fiecarui
om mai le da dreptul la suedezi sa treaca peste orice pamant,lanuri sau paduri necontand cine
detine acel pamant.Suedezi au grija sa nu abuzeze de acest drept si in general nu deranjeaza
zona din apropierea unei stuga.Ei folosesc bunul simt dar nu este ilegal sa culegi fructe de
padure,ciuperci sau flori din orice sursa.Nu sunt legi deviolare a proprietatii si pancarde cu "nu
intrat" sau "privat" nu exista.Acces egal la natura cea iubita in Suedia este reprezentativ valori
de egalitate in alte aspecte ale vietii.
Pasiunea egalitara care este aproape la fel de importanta ca si o forta morala se
numeste jamlikhet.Succesul crearii unei societati egale se baza pe cresterea economica si pe
democratia sociala iar bogatia nationala rezultata din revolutia industriala a fost distribuita
tuturor cetatenilor prin ghidarea politici social democrate.Telul era sa organizeze societatea
cam in acelasi mod in care ar crea suedezi masinari. Urmarind acest gol suedezi sunt deschis
oricarei idei pentru a face masina sociala sa functioneze mai bine.
Un exemplu remarcabil de pasiune egaliterana este dagsboter(amenda zilei) creata
pentru a egala penalitatile legale in termeni de venit.O formula este folosita pentru a calcula
amenda in functie de venit si acest lucru rezulta in diferenta signifiata.Spre exemplu cei cu
venitul mici pot plati 1,650 de dolari iar cei cu venituri mari 12,150 de dolari pentru aceias

infractiune.In Norvegia fiind si ea o tara bazandu-se pe egalitate a dat o amenda pentru

depasirea vitezei unui antreprenor prosper valorand 71,400 pentru ca a depasit limita de viteza
cu 18 mile pe ora. Cu putin timp dupa vice presedintele firmei Nokia a primit o amenda mai
ridicata in valare de 103,600 dolari pentru ca a mers cu 43mph intr-o zona in care limita era de
25.
Dar masinaria suedeza programata sa atinga egalitatea totala este complicata. Suedia nu
poate fi descrisa ca si o masina simpla si eficienta. Mai de graba este ca o inventie Rube
Goldberg:foarte complicata si foarte ineficienta in sensul ca multi din pasi sunt inutile si
procesele trebuie urmate dar oricum golul este atins.
Expresia krangel-Sverige inseamna Suedia cu banderola rosie si se refera la o varietate
de complicatii,regului,proceduri si putere.Asta nu isneamna ca sistemul s-a sitricat ci se refera
la faptul ca este dificil pentru cei care trebuie sa aiba de legatura cu el.Suedezi cred ca prima
functiune a sistemului este ca sa opereze fie ca da durere,iritatie sau placere cuiva de-a lungul
functiuni este irelevant pentru motivul principal al existentei sale.
Astfel tramvaiele din Stockholm trec in mod regulat pe langa posibili pasageri daca
tramvaiul este in intarziere pentru ca tramvaiul trebuie sa isi termine functia primara si aia este
sa ajunga la timp iar a doua este fata de public. In mod similar este vazut si sistemul medicinei a
carui scop este sa ofere asistenta medicala iar pentru ca statul la cozi nu intervine serios cu
acest scop lungile asteptari la cozi pentru asistenta medicala sunt vazute drept o risipa de timp.
In trecut legendara titelsjuka(boala titlului)a rezultat in numere de telefon fiind
inregistrate cu titlul suedezilor.Azi 50% din inregistrari au titlurile urmate de numele
persoanelor dar acest lucru este facut cu un scop practic si anume sa se poata distinga
persoanele.Faptul ca practica a intrat in declin este dovada ca exista o dorinta pentru o
societate strict egala.Poluri de opinie arata ca 2% dintre suedezi isi doresc un statut social inalt
fata de 7% americani si 25% din germani. Majoritatea suedezilor se considera cetateni de clasa
mijlocie. Principiul universalitatii inseamna ca toti suedezi necontand din care clasa sociala fac
parte depind de acelasi set de servici astfel toti au o miza in calitatea si accesibilitatea serviciilor
Din punct de vedere istoric Suedia a avut rate de taxe mari iar taxele rezultate au fost
folosite nu functioneaza doar ca si un sistem de nivelare ci mai si plateste sistemul social al
bunastarii.Guvernul pune la dispozitie programe care fac slujbele disponibile celor care doresc
sa munceasca.Pensi pentru batrani,asigurari pentru boala,alocati pentru casa,educatie gratuita
pana dupa colegiu si universitate, ingrijiri medicale aproape gratis si aproape servici dentale
gratis.
Benefici familiale (un subiect discutat acum in America)sunt abundente in Suedia.Un an
sau mai multi de liber le este permis parintilor la nasterea unui copil.In Suedia atitudinea
barbatilor s-a schimbat mai repede de cat in alte parti ale lumii iar acum 20% din barbati isi iau
concediu maternal.Guvernul da alocatii tuturor copiilor si aloca bani in avans pentru suportul
copiilor.Crese numite Dagis sunt puse la dispozitie de catre autoritati. Aceste benefici sunt
importante deoarece 90% din femeile suedeze sunt angajate in afata casei.

Plata egala cu munca depusa este un alt principiu egalitar in Suedia dar multe discuti
sunt impartite clar de genuri.Femeile suedeze au acelasi probleme ca femile din State cand vor
sa urce scara corporatiei. Suedia se mai confrunta cu problema egalitati emigrantilor.Sunt peste
1 mil de emigranti multi care au venit din punct de vedere umanitar si politic si au dificultati sa
atinga nivelul de trai obtinut de suedezi. Guvernul a facut nenumarate incercari pentru a-i
integra pe emigranti si pentru a le da oportunitati egale dar rasismul suedez a crescut in ciuda
dezaprobarii publicului.
Pe scara feminitati-masculinitati a lui Hofstede Suedia este extrem de feminina
comparata cu alte tari.Feminitatea este determinata ca extinderea vorilor dominante ale
societati in baza relatiilor dintre oameni, grija fata de alte persoane si calitatea generala a
vietii.Caracteristica feminina este descriptiva fata de Suedia dar in unele idei societatea se
schimba.Relatiile dintre persoane devin mai distante iar grija pentru alte persoane se strica din
cauza individualismului crescut.
Forte de genul globalizarii sau a emigratiei au rezultat intr-o schimbare a "climei"
ideologice dar nu si in miezul moral al politilor sociale suedeze;problema reala este extinderea
prerogativelor impotriva drepturilor persoanei fizice si a familiei.In 1984 Arne Ruth a aratat ca
ideile si politica impusa de sociali democrati trebuie imbunatatita si sprijinita de un model nou.
Un futurism rationalistic a luat locul religiei;schimbari sociale si tehnologice au fost
inevitabile dar din punct de vedere moral imperative. Antitraditionalismul a devenit in mod
paradoxal traditia dominanta. Organizarea industriala si inovatia tehnologica sunt printre cele
mai vechi si formidabile curente din cultura suedeza...Va trebui sa fie o noua sursa pentru
mituri culturale necesare sa elibereze inca odata energia sociala care de atata timp a
carcaterizat modelul suedez.
Astfel de opoziti din partea unei rase noi de suedezi impotriva modelului suedez pare sa
fie o urmare a pierderii simtului de comunitate si a mosteniri care s-a intamplat din cauza
industrializari rapide.Suedia este acuma preocupata cu probleme domestice cum ar fi taxe
ridicate pentru a sustine sistemul de bunastare,surse de energie, o etica de munca in
declin,mediul psihic si social,globalizare si cumpararea firmelor suedeze de firme straine. Si
totusi unitatea gandiri suedeze este remarcabile la fel si devotamentul lor fata de natura
neprihanita.Ne putem astepta ca suedezii sa continue sa puna bazele pe valorile si atitudinea
asociata cu casele de vara,in mod particular cei cu dragoste fata de natura si de
traditi,individualism expresionat prin dezvoltare de sine si egalitate.

3. IRLANDA

Ne plimbam de-a lungul campusului universitatii in Statele Unite dupa un pranz care,de
obicei,a fost marcat de catre o dezbatere activa pe o gama larga de discutii printer colegi si
prieteni.Ocazional am spus ca un alt membru vechi al facultatii,foarte cunoscut pentru faptul
ca lua pranzul la el la birou,a decis sa se relaxeze putin si a inceput sa ni se alature in
urmatoarele zile.Steve Carroll,un Irlandez American cu incontestabile tendinte irlandeze,s-a
exprimat intr-un mod spontan despre dragostea sa a limbii irlandeze spunand:Ce pacat:deja sia irosit 25 de ani de conversatie placuta.
Cum se prezinta in cartea Cinezeasca de tratamente,tendintele culturale calatoresc,si
astfel este mica uimirea cand 2 sentimente-unul exprimat de un scriitor Irlandez si celalalt de un
profesor Irlandez American sunt in concordanta unul cu altul.Ca sa intelegem aceasta
concordanta,unul are nevoie de o acoperire istorica.
Cei 3 piloni a culturii Irlandeze sunt limba,patrimonial rural,si Biserica Catolica.Timp de
sute de ani Irlanda a efectiv a fost o colonie Engleza si aceasta dominare a influentat
semnificativ cum acesti 3 piloni au interactionat unul cu celalalt.Chiar si in anii 1950 majoritatea
Irlandezilor au trait la ferme sau in comunitati restranse,si chiar si Dublin a fost un orasel
provincial in comparative cu alte capitale Europene.Insa astazi Irlanda este un tigru Celtic a
carui economie a cunoscut o crestere exploziva.In anul 1950 venitul GDP-ul pe cap de locuitor a
fost de doar 2,500$;astazi este circa 18,710.Aceasta transformare s-a produs in mare parte
datorita intrarii Irlandei in Uniunea Europeana.Un vizitator Irlandez la Statele Unite i-a explicat
unui American care a locuit in Irlanda timp de 40 de nai insa nu s-a intors,Acum suntem
cetateni Europeni.
Declinul patrimoniului rural este predominanat in Dublin si in jurul sau,unde 40% din
Irlanda traiesc 3.7 milioane de cetateni.Crima,consumul de droguri,si alte alimente urbane
predomina acum.In mod similar Biserica Catolica,desi inca puternica in proportie de 60% a
populatiei care participa Duminica regular,numai area acea putere si prestigiu care au dainuit
timp de mai multe generatii.Numai limba Irlandeza,Gaelica sau Gaelice,creste in importanta
dupa ce aproape ca a disparut.Este acum o statie TV a limbii Irlandeze,si un sondaj a aratat ca
un million de cetateni au ceva cunstiinte Irlandeze,in timp ce cercetatorii de piata pentru statie
estimeaza circa 500.000(A Modern Vogue,1996).Spre deosebire de multe popoare,Irlanda are
2 limbi oficiale,Engleza si Irlandeza sau Gaelica,si studiul limbii Irlandeze este cerut in sistemul
de invatamant.Astfel,speranta sustinerii a culturii Irlandeze poate sta in limba ei.
Este un truism faptul ca folosirea limbii este esntiala pentru dezvoltarea culturii si cele
mai multe daca nu toate grupurile culturale se mandresc mult cu limba lor native.Astfel nu este
surprinzator ca vocea este una dintre cele 4 elemente esentiale a metaforei pentru

Italia:opera.In cazul Irlandei,regula brutala Engleza ce s-a intins de-a lungul catorva
secole,efectiv a facut Irlanda un popor auditiv,a caror dragoste de limba si conversatie a fost
esentiala pentru conservarea patrimoniului lor.Mai specific,intersectia dintre Irlandeza
autentica,Gaelica,si Engleza a facut pe faimosi pe Irlandezi pentru elocinta,conversatiile
scaparatoare,si un nemaivazut success in domenii in care folosirea limbii Engleza este critica,ca
si scrisul,dreptul,si predatul.
Celtii sau Galezii au cucerit Irlanda si locuitorii lor ,Firbolgii cateva secole inainte de
Hristos.Au impartit Irlanda in mai multe regate a caror regi mici conduceau un grup local de
clanuri.In timpul acestei perioade credinta in puterile magice a fost forta care a ghidat
civilizatia,si chiar si in present multe obiceiuri si traditii in Irlanda pot fi urmarite inapoi pana in
timpul creaturilor magice.
Irlanda a scapat de sub dominatia imperiului Roman datorita distantei pana la
Roma.Sf.Patrick,care anterior a fost prins si dat inspre sclavie,s-a intors in Irlanda in anul 432 si
a avut u success mare in increstinarea Irlandei.Cand imperiul Roman a cazut in anul 756,Europa
a cazut intr-o era sumbra,dar in Irlanda a inceput o Era Infloritoare a invatarii si a bursei si a
dainuit pana in secolul 11.Dupa cum Thomas Cahill(1995) a aratat in cartea lui despre
istorie,Irlandezii efectiv a salvat civilizatia Europeana prin accentul acesta pe burse si prin
conservarea acestuia.In anul 795 Vikingii din nordul Scandinaviei au inceput sa invadeze Irlanda
si au gasit asezari de-a lungul coastei si au stability Dublinul ca fiind capitala lor.In cele din
umra,Irlandezii uniti sub comanda regelui,Brian boru,au infrant Vikingii la Clondarf in
1014.Vikingilor le-a fost permis sa ramana in orasele lor ce erau porturi maritime,castorindu-se
cu Irlandezii,si in timp au fost absorbiti de cultura Irlandeza.
Incepand cu anul 1160,Englezii,cateodata la invitatia conducatorilor mai mici a asezarilor
rurale,au devenit tot mai mult implicati in afacerile Irlandei.Oricum ,Englezii care s-au stability
in Irlanda au fost rapid absorbiti de cultura prin afaceri comune,casatorii,si o perceptie a
faptului ca Anglia era prea departe de Irlanda pentru a putea sa o controleze.In anul 1366
Englezii le-a daruit faimoasa statuie a lui Kilkenny ca o reactie de aparare impotriva acestei
culturalizari Irlandeze,si au scos in afara legii casatoriile si concubinajul intre Englezi si Irlandezi
si folosirea termenilor Gealici asupra Englezilor si asupra Irlandezilor care traiau printre
Englezi(Beckett,1986).Englezii au uitat chiar si folosirea numelor Irlandeze si a imbracamintii si
a legilor excluzand Irlandezii din pozitia in care autoritatea a fost adoptata.In timp ce multe
aceste statuturi au fost strict aplicate in secolele de mai tarziu,aveau tendinta sa fie ignorate in
Irlanda dupa trecera primului secol.
In 1534 regele Henry VIII a inceput sa exercite un puternic control Englez asupra
Irlandei.Succesorii sai au intiat o politica de cultivare a pamantului,imbogatindu-se de pe urma
pamanturilor Irlandeze si incurajand Protestantii sa se stabileasca in tara in incercarea de a

creea un popor Protestant.au urmat mai multe revolte Irlandeze,insa au fost inabusite.Revolta
de 10 ani care a inceput in 1641 a fost importanta,astfel ca in acest timp au murit 600,000 de
oameni,si in cele din umra Oliver Cromwell,liderul Puritan,a pus capat intr-un mod brutal si fara
mila.Cromwell a pastrat un jurnal in care a descris satisfactia sa ce a experimentat-o in timp ce a
trezit atata durere in Irlandezi pentru Gloria mareata a Lui Dumnezeu.In timp ce unii Irlandezi
au retrimis Englezii,ei il urau pe Cromwell.Ironic,astazi Englezii si Irlandezii lucreaza impreuna
intr-un ambient placut in U.E.,si GDP-ul Irlandez pe cap de locuitor este mai mare decat acela
din Anglia.
In cele din umra Irlandezii au venit de partea lui James II,un Romano Catolic care a
devenit regale Angliei dar a fost fortat sas abdice in 1685,cel putin in parte pentru ca a abolit
multe legi anti-Catolice.Desi a incercat sa-si recastige tronul,el si sustinatorii lui Irlandezi au fost
infranti in Batalia de la Boyne in 1690.Pentru umratoarele 2 secole conditile printer Irlandezii
Catolici,care au fost deplorabile,s-au inrautatit.Un alt tinut a fost cotropit de catre Englezi,si in
anul 1704 Irlandezii detinau doar a septime din pamantul Irlandei.O serie de legi cu character
penal au fost adoptate astfel incat Catolicii nu puteau achizitiona,mosteni sau chiar inchiria ;de
asemenea au fost exclusi din Parlamentul Irlandez si din armata si aveau restrictie cu privire la
practicarea cultului Catolic.De asemenea,Catolicii au fost prescrisi nu numai din singura
universitate,Trinity,dar chiar si din majoritatea scolilor in care Engleza era limba de predare.
Pentru a contracara asaltul asupra culturii lor,Irlandezii au angajat profesori pentru a
preda in limba Gaelica in asa numitele scoli sub acoperire sau in scoli ascunse la vedere dupa
gardurile vii;cateodata se convenea ca orele de curs sa se tina in casele studentilor.Datorita
faptului ca profesorii nu aveau acces la multe materiale didactice sau chiar sali de curs,aproape
toata aceasta educatie era pe cale orala,implicand memorarea,prezentarile orale,si dezbaterile.
Intre anii 1782 si 1798 toti Protestantii Irlandezi Parlamentari conduceau tara,si le-a
restaurant dreptul Catolicilor de a detine pamant si le-au ridicat restrictiile cu privire la
practicarea cultului Catolic.Oricum,Irlandezii inca nu aveau drepturi politice si multa mizerie din
viata Irlandezilor nu s-a schimbat.Mai mult decat atat,Parlamentul Irlandez a fost dizolvat in
1801,si de atunci pana in anul 1922,cand Irlanda a obtinut independenta,poporul a fost condus
de catre Parlamentul din Londra,care includea un numar mic de Irlandezi MPs.In anul 1828,in
mare masura datorita eforturilor unui Irlandez MP,Daniel Oconnell (Marele Eliberator),a aparut
emanciparea Catolica,si legile penale ce guvernau Irlanda aveau un caracter mai extins.
A existat rebeliuni periodice in anii 1798,1803,1848,si 1865.Desi fara success,ele au
ajutat la asezarea temeliei pentru independenta finala din 1922,in mare masura datorandu-se
rebeliunii din 1916.Desi toate aceste rebeliuni au fost fara success,ele au reflectat trasaturile
Celtice de a accepta intr-un mod demn moartea pentru o cauza dreapta dar sortita.

In anul 1831 Englezii au stability un sistem national de invatamant in Irlanda in care doar
limba Engleza putea fii folosita.Copii Irlandezi erau nevoiti sa poarte o bagheta de lemn in jurul
gatului lor.Daca erau auziti ca vorbeau in limba Gaelica,profesorul facea un semn pe bagheta,si
parintii lor de obicei i batea acasa,din moment ce oportunitatile de a lucra si astfel chiar si a
traiul depindea in mod integral de Englezi.Multi dintre Irlandezi au inceput sa discrediteze
limba Gaelica,cel putin in public.Patrick Pearse,un patriot Irlandez care mai tarziu a fost
executat datorita conducerii revoltei din 1916,a caracterizat sistemul educational ca masina de
crime conceputa pentru a da afara limba Irlandeza si cultura.Mai mult,Britania a pus la punct
un system agricol care I face ape Irlandezi dependenti de o cultura,aceea de cartofi.Cand
aceasta cultura nu a dat roade,a aparut Foamete mare de Cartofi in anul 1845-1849.Englezii au
refuzat sa asigure orice asistenta majora a Irlandezilor datorita convingerilor lor de a lucra pe o
piata economica libera si au lasat ca 1 milion de oameni sa moara de foame dintr-o populatie
de 9 milioane.Acest eveniment a fost adeseori comparat cu Holocaustul din al 2-lea Razboi
Mondial.Chiar si inainte de foamete,conditiile printre Irlandezi au devenit asa de deplorabile
incat satirical Irlandez,Jonathan Swift,a argumentat in O Propunere Modesta ca bebelusii
Irlandezi ar trebui sa fie ucisi si mancati.Unele dintre modestele sale propuneri,cum ar fii
folosirea pielii bebelusilor pentru a confectiona manusi si cizme,apropiate de ceea ce de fapt s-a
intamplat in Holocaust.
Irlanda dupa cum o stim astazi a inceput sa apara in 1916,cand un grup mic de patrioti
Irlandezi au comandat Cladirea Postului General al Birourilor din Dublin in Duminica
Pastelui.Englezii au executat 15 lideri ai rebeliunii,si acest lucru a aprins un razboi impotriva
Angliei care a condus la diviziunea moderna a Irlandei in 2 tabere,tabara Protestantilor din nord
cu o minoritate a populatiei Catolice si Catolicii din sud.Punctul important din acest capitol il
reprezinta Catolicii din sud,ce ocupa cinci sesimi din pamant.
Se spune ca oricine cunoaste afacerea oricui intr-un sat de tare.Irlanda si cultura ei inca
reflecta acest tip de sat ca mentalitate si perspective.Ori de cate ori Irlandezii se intalnesc,unul
dintre primele lucruri ce le fac este sa-si spuna unui altuia locurile de origine.Conversatia de
obicei ajuta la identificarea comuna a rudelor si prietenilor.Avand in vedere cercul larg de
prieteni si de cunostiinte pe care Irlandezii au tendinta sa le faca in vietile lor,de obicei nu este
greu sa gasesti o legatura.
Marimea Irlandei este putin mai mare decat 100 de cea a continentului Statelor Unite.Se
intinde la vest de Marea Britanie si este din punct de vedere economic legata de ea.Irlanda are
4 orase mari:Dublin,Cork,Limerick,si Galway.La inceputul anilor 1970 mai mult de 60% din forta
de munca era angajata in agricultura,insa astazi doar 5% poate fii gasita in aceasta ramura
economica;39% din forta de munca este in industrie si 56% in servicii.Irlanda este un lider in

U.E. in tehnologia de varf si forta de munca este tanara.Mai mult de 50% din populatie este sub
30 de ani si 21,3% sunt sub 15.
Importanta conversatiei la Irlandezi o face sa fie o metafora fixate a poporului.Chiar si
asa ,sa intelegem metafora in intregime,trebuie sa exploram intersectia limbii Gaeilce si
Engleze,dupa care ne putem concentra pe o conversatie Irlandeza esentiala-rugaciunea catre
Dumnezeu si catre sfinti.Natura fluida a unei conversatii Irlandeze este de asemenea una dintre
caracteristicile esentiale,cum sunt la fel si locurile unde sunt tinute aceste converssatii.
Intersectia Gaelica si Engleza
Irlandezii sunt un popor ce tinde sa se bucure de simple placeri,insa complexitatea modelelor lor
de gandire si a culturii poate fii un motiv de dejucare a celor din afara.Ei au in general o dragoste intensa
pentru a conversa si a nara povesti,si adeseori au fost acuzati de faptul ca vorbesc doar pentru se auzi pe
ei insisi.Irlandezii folosesc limba Engleza in niste moduri care nu se gasesc in alte culturi.Ei nu doar dau
un raspuns verbal;mai degraba,ei proiecteaza in minte o imagine ce desfata mintea cat si urechea.Cand
s-a ivit tranzitia de la Gaelica la Engleza,Irlandezii au creat imagini in Gaelica si le exprimau in
Engleza;imaginile vii a multor scriitori Irlandezi isi au originea in imaginatia create de povestile
narate,care a fost o parte istorica critica dintr-o conversatie.Gaelica a fost,pentru Irlandezi,o limba,plina
de viata si imagini care a fost adecvata pentru exprimarea celor mai salbatice idei intr-un mod distinctiv
si intr-o maniera placuta.Franck McCourts(1996)popular pentru Angelas Ashes ,cu descriera lui lui
crescanda a saraciei extreme in timpul Depresiei din Limerick,este un exemplu perfect pentru folosirea
acestui tip de limbaj.Aproape toti cei care citesc aceasta carte se intorc cu o impresie
remarcanta:Cititorii simt ca sunt impreuna cu McCourt in timp ce el parcurge j si aparent fara sperante
diferitele experiente.
Cum a fost indicat anterior,Irlanda a ramas relativ bucolica pana anii trecuti.Eamon
DeValera,primul-ministru timp de mai multi ani, a pledat pentru viata la tara,si el impreuna cu colegii sai
au resistat eforturilor de a inustrializa si a moderniza Irlanda.Vazand din aceasta situatie,este usor a se
observa cum talentul pentru conversatie vazuta ca arta a fost sustinut,Si,in timp ce bucataria Irlandeza sa imbunatatit remarcant in ultimii ani,printre multe,conversatia Irlandeza este cel putin la fel de
importanta,daca nu si mai importanta decat mancarea pe care ei o servesc.Vizitatorii observa cateodata
ca Irlandezii par ca uita de mancarea lor pana cand aproape ca este prea rece.Daca,oricum,un Irlandez
admonesteaza un om de la tara ca mananca prea mult sau prea repede,acesta raspunde plin de duh ca
niciodata nu se stie cand apare urmatoarea foamete.Astfel decontraziceri- in care se face un
comantariu la nivelul cheltuielilor la alta persoana,dupa care urmeaza represalii pline de viata,urmate de
o serie de astfel de interactiuni,sunt de mult iubite de catre Irlandezii ce converseaza.Mai
mult,accentual pe primatul conversatiei este in contrast cu practicile aflate in unele culture,ca de
exemplu Italiana si Franceza,unde mancarea este premiata.
Daca marimea populatiei este notata,se parea ca ,din 1870 sau asemanator,Irlanda a produs mult
mai multi eseisti ,nuvelisti,si poeti decat oricare alta tara.Aceasta proeminenta reflecta intersectia dintre
limbile Gaelica si Engleza si diagonala auditiva a Irlandezilor.De asemenea au dat mari muzicieni,ce

combinau muzica si cuvintele intr-un mod unic.Invers,Irlandezii nu au dat mari artisti ai picturii la fel ca si
cei din celelalte tari Europene si realizarile lor in stiinta sunt modeste.
Exemple fara numar pot fii folosite pentru a ilustra aceasta intersectie,dar cuvintele de
deschidere a lui James Joyces(1964)Portrait of the Artist as a young Man,in care prima oara introduce
tehnica fluxului de constiinta,servind scopului:
Odata ca niciodata si intr-un timp foarte bun era acolo un moocow
Venind in jos pe drum si acest moocow ce venea in josu
Strazii a intalnit un baietel dragut numit bebelusul tuckoo
Tatal lui i-s spus acea poveste;tatal sau s-a uitat la el prin sticla;
avea o fata paroasa;
Era un bebelus tuckoo.Moocow-ul a coborat in josul strazii unde Betty
Byrne locuia:a vandut un pahar de lamaie.
O,trandafirii roz
Pe micul loc verde.
A cantat acel cantec.Era cantecul lui.
O,verdele wothe botheth.
Cativa puncte despre acest scurt dar un pasaj pertinent ce merita mentionat.El exprima
prejudecata a mediului rural,care da bine Irlandei,si reflecta limba Gaelica vie in care Joyce a fost un
specialist.De asemenea,imediat captureaza imaginatia insa ii lasa pe cititori sa se intrebe ce se va
intampla:Ei trebuie sa citeasca mai departe daca vor sa capteze sensul,si se pare ca sensul va deveni clar
numai intr-un mod ocolit.Mai departe,chiar daca esenta pasajului este mai lumeasca,el este exprimat
intr-o maniera foarte captivanta.Cititorii sunt placut surprinsi de pasaj si se asteapta la alte surprise
placute.In multe sensuri acest pasaj este un exemplu ideal a manierei in care Gaelica se intersecteaza cu
Engleza.Chiar daca unii dintre Irlandezii si Irlandezii Americani moderni nu sunt constienti de aceste
antecedente istorice,modelele lor de vorbire si gandire tind sa reflecte aceasta intersectie.
Poate ca scriitorul modern Irlandez cu o bagata imaginatie debordanta ce incorporeaza
intersectia limbii Gaelice cu Engleze este Brian Nolan,ce a scris Under the noms de Plume Myles na
gCopaleen si Flann OBrian.Nolan a scris unele dintre nuvele si povesti in Gaelica si altele in
Engleza.Chiar si titlurile ale acestor carti indica aceasta orientare spre imaginatie,de exemplu,The Poor
Mouth:A Bad Story About the Hard Time(Obrien,1940/1974).Putting o the poor mouth semnifica
pretinderea a faptului ca esti sarac sau in circumstante proaste pentru a castiga un avantaj asupra
creditorilor sau a viitorilor creditori,si cartea este o satira asupra stilului de viata rural gasit in partea de

vest a Irlandei.Capodopera lui Nolan,At Swim-Two-Birds(OBrien),prezinta scenele ca o confruntare intre

Mad Sweeny si Jem Casey in urmatorul mod:
Pentru beneficiul cititorilor noi:Dermit Trellis,un autor excentric,contine proiectul unei carti
salutare,umrand facerea de rau si crearea scopului
The Pooka Fergus MacPhellimey,o specie de oameni-diavoli Irlandezi inzestrati cu puteri
magice.Pe umra el creaza
John Furriskey,un caracter depravat,ce urmarea sa atace femei sis a sa comporte mai tot timpul
intr-o maniera indecenta.Prin magie este instruit de catre Trellis sa mearga intr-o noapte in Donnybrook
unde dupa un aranjament va fi tradat.
Caracterele ce raman sun introduce rand pe rand in aceeasi ordine a imaginatiei.
In aria muzicii,Cheftains,care au cantat impreuna pentru mai mult de 30 de ani,reprezinta o
apropiere distinctive a muzicii Irlandeze.Cantecele lor,se cantau pe instrumente traditionale,erau
animate de dansuri traditionae Irlandeze si lungi dialoguri care cateodata implicau si audienta.Intr-un
mod similar Thomas Moore,care a trait in secolul 19,este cateodata citat ca fiind compozitorul ce a
surprins intersectia dintre limba Gaelica si Engleza in cantari poetice caBelieve Me If All Those
Endearing Young Charms,care a scris pentru un prieten apropiat si o femeie frumoasa a carei fata a fost
zguduita intr-un incendiu:
Crede-ma daca toate acele farmece
Care le priveam atat de trandu astazi
Au fost sa se estompeze de maine si sa zboare din fata ochilor mei
Ca darul unei zane disparand
Thou woust inca va fii adorat
Ca in acest moment in mii de arta
Lasa sa estompeze multe
Si la dragile ruini
Fiecare ramura din inima mea
Ar incolaci in sine inca.
Un fapt pentru care Irlandezii sunt diferiti de Englezi si Americani sunt bocancul lor.Cand se face
conversia din vorbitul limbii Gaelice in Engleza a aparut acest bocanc care a fost un motiv de jena pentru
multi Irlandezi.Englezii s-au uitat in jos la acesti oameni inferiori care erau incapabili sa vorbeasca

correct limba Engleza(Waters 1948).Astazi bocancul este pretuit de catre Irlandezi si apreciat in
intregime de catre lume,insa clar este in decline din moment ce irlandezii se muta din mediul lor rural.
Avand in vedere faptul ca Irlanda este un popor in care conversatiile lungi sunt pretuite,este logic
ca exista un balans intre a fii si a face.In timp ce Irlandezii au acceptat cu entuziasm schimbarile din
anii recenti,inca isi exprima uimirea in a face activitati antreprenorialedin cei 44 milioane de Irlandezi
Americani omologii,care au facut din ziua Sfantului Patrick,o zi sfanta in Irlanda,intr-o zi de distractie
unde toti oamenii se imbratiseaza(Milbank,1993).irlandezii de obicei traiesc viata intr-un ritm mult mai
lent decat Americanii,ce tind sa se uite la ceas constant sis a se grabeasca de la o activitate la alta.Nu
conteaza cat de grabiti pot fii Irlandezii,insa de obicei isi fac timp sa se opreasca si sa discute.
Chiar si asa ,traiul la oras a influentat acest model calm de comportament.In 1969 am vizitat un
Dublin cu oameni ce se deplasau incet in care oamenii te conduceau la cladirea in care vroiai sa ajungi
daca intrebai in ce parte sa mergi.In timpul unei vizite recente in aglomeratul Dublin,am experimentat
dificultati in obtinerea unor informatii asemanatoare de la pietoni,unii dintre ei si-au exprimat refuzul de
a vorbi fara sa te priveasca in ochi si grabind pasii.
De asemenea Irlandezii tind sa dea mai multa importanta unei prietenii puternice si extinderea
rudelor de familie fata de cum fac Americanii.Nimic nu evidentiaza mai mult acest lucru decat
comportamentul a multor emigranti Irlandezi cand au sosit prima oara in Statele Unite.S-au asezat
aproape de alti prieteni sau rude care s-au instalat inaintea lor in Statele Unite si si-au creat o reputatie
de a fii foarte uniti.Dar incet dragostea Irlandeza fata de conversatie si curiozitatea despre toate
lucrurile ce i conduc spre socializare cu altii si Americanizarea lor.

Rugaciunea ca si Conversatie
Rugaciunea sau conversatia cu Dumnezeu este unul dintre cele mai importante aspecte al vietii
Irlandeze.Mai mult de 93 % din populatie este Romano-Catolica si cu participare regulate Duminica la
slujba,in timp ce scade in anii recenti.Multe gospodarii Catolice au crucifixuri si picture
religioase.Aceasta serveste la amintirea continua a oamenilor a credintei lor si datoriile lor.
Mai mult,rugaciunea este acompaniata de fapte bune care provin direct din codurietice si
sistemele morale a sistemului Irlandez.Sunt recunoscuti ca facand cele mai mari donatii pe cap de
locuitor pentru a ajuta tari precum Etiopia,si sunt foarte dornici in a-si investi timpul,energia,sin chiar
viata pentru a ajuta pe cei ce locuiesc in conditii execrabile.Masura a crizei din Somalia la inceputul
anilor 1990,a fost prima oara raportata la Natiunile Unite de catre Mary Robinson,dupa care
presedintele Irlandei,si o sora medicala Irlandeza au fost ucisi dupa ce au sosit in Somalia pentru a
acorda ajutor.
Statul Irlandez se bazeaza pe munca Bisericii Catolice sa sustina multe din programele de serviciu
social.De exemplu,multe dintre spitale sun conduse de catre Biserica Catolica mai degraba decat de
stat.Aceste spitale sun partial fondate cu banii statului si personal format din maici,unde este
posibil.Statul are putin control asupra administrarii banilor,in special cand se confrunta cu o lipsa si
puterea de a schimba sistemul Bisericii care era inainte cand statul a fost format.

Sistemul de invatamant este de asemenea sub controlul diferitelor ordini religioase din
Irlanda.Este sursa primara de educatie pentru coopii mici.Statul acorda fonduri pentru acest system,insa
scolile sunt conduse de catre consilii locale,care sunt controlate aproape in totalitate de cler.Exista scoli
separate pentru fiecare religie majora.Scolile nationale Catolice sunt conduse de catre preoti locali,in
timp ce Protestantii vicari au propriile lor scoli.Multi dintre instructorii din aceste scoli sunt maici sau
frati care lucreaza foarte ieftin;astfel,costurile sunt mult mai joase decat in scolile conduse de stat.In
Statele Unite este in afara legii a te ruga intr-o scoala publica.In schimbul acestor costuri joase,statul
Irlandez renunta la control.Scolile sunt ultima linie de aparare a Bisericii intrucat are abilitatea sa
instaureze moralitatea Catolica si crezurile ei in aproape orice copil Irlandez din tara.
Multi Irlandezi incep si termina ziua printr-o rugaciune.Aceasta este o oportunitatea sa spuna Lui
Dumnezeu necazurile lor si bucuriile lor.O rugaciune comuna este aceia ca Irlanda sa fie odata
reunite.Acest act de a vorbi cu Dumnezeu ajuta la formarea unei relatii intre Irlandezi si Dumnezeul
lor.Este dificil sa ignori de spune Dumnezeu pentru ca este o parte esentiala din viata
Irlandeza.Dumnezeu este de asemenea present in timpul vietii prin personificarea sa in numerosi
preoti,frati,si surori din Irlanda.
Intrarea in viata religioasa este vazuta ca o chemare speciala pentru Irlandezi.In trecut cand
familile erau foarte numeroase,era un lucru comun si des intalnit ca o familie sa dea un fiu sau o fiica
spre o viata religioasa.Bucuria cea mare a unei mame era sa stie ca fiica sau fiul era in slujba Lui
Dumnezeu,si aceasta conta mai mult decat un stol de nepoti.Vocatiile inspre vietiile religioase au scazut
in anii recenti,si multe din biserici se bazeaza pe preoti din tari ca Mexic si Nigeria.
In Republica Irlanda,spre deosebire de Irlanda de Nord,sunt cateva probleme intre Catolici si alte
grupuri religioase.De fapt,Catolicii accepta ca Protestantii sa faca parte din comunitatile lor si i trateaza
cu mult respect.Intr-o zona rurala congregratiile Protestante s-au diminuat,Catolicii i-au ajutat pe
Protestanti cu strangeri de fonduri sa faca reparatii la bisericile lor.Acest act de caritate ilustreaza
capacitatea Irlandezilor de a acorda ajutorul.In general nu sunt atasati de lucrurile materiale si sunt
generosi sa imparta bunurile lor cu lumea.

Conversatia Cursiva-Ospitalitatea Irlandeza

Conversatiile cu Irlandezii sunt cunoscute de faptul ca iau multe intorsaturi caudate,si
interlocutorii de multe ori se trezesc vorbind despre ceva si nu stiind cum a aparut in discutie.De
asemenea,nu numai ce a fost spus,dar si maniera in care este exprimat,este important.Irlandezii tind sa
fie mocronic ,terminand o activitate pana sa inceapa alta,totusi nu pot rezista divergentelor in
conversatii.Adeseori simt ca sunt inspirati de o ide ce trebuie impartasita cu ceilalti,necontand de ceea
c ear putea spune cealalta persoana.Irlandezii tind sa respecte acest tip de comportament si sunt destul
de deschisi sa schimbe subiectul,ce tine de amploarea conversatiei lor ca de altfel si durata.
La fel ca si conversatiile lor,Irlandezii tind sa fie curiosi despre toate lucrurilenefamiliare,si sunt
rapizi cand intend mana pentru a te saluta si a incepe o conversatie,de obicei una lunga.

Nu este normal ca Irlandezii sa inceapa o discutie cu un om complet strain,dar pentru multi dintre
Irlandezi nu exista straini-numai oameni cu care nu au avut placera de a conversa.Irlandezii de obicei nu
se imbratiseaza in public,insa acest lucru nu reduce caldura urarii lor.Adeseori i remarca pe Americani ca
fiind demonstrative si sunt deranjanti pentru faptul ca isi expun afectiunea in public.Tind sa fie
ospitalieri,increzatori,si oameni prietenosi.Nimic nu ilustreaza aceasta mai mult decat urarea lor
nationalaO suta de mii de Bun Venit care este de obicei acompaniata de o strangere de mana.
In plus,Irlandezii sunt populari pentru ospitalitatea kor fata de prieteni si la fel si fata de
straini.Cum Delany(1974) remarca,Cu mult timp in urma care a avut aprte de o masa in casa unui
Irlandez era considerat inofensiv fata de membrii familiei,Acest spirit ospitalier inca exista in Irlanda.In
tara in care Irlandezii tind sa pastreze nici chiar incuiate ci dimpotriva lasand usile deschise.amenii care
au trecut pe acolo si au cerut indicatii ar fii putut fii invitati inauntru pentru a servi ceva de mancat sau
de baut.Nu este anormal pentru Irlandezi sa intalneasca pe cineva in dupa-amiaza si sa invite acea
persoana acasa la ei pentru a servi supa,si aceasta se intampla nu numai la tara ci si la oras.Pranzurile
sunt acompaniate de diverse conversatii la care iau parte atat tineri cat si batrani.
Multi dintre Irlandezi nu cred in secrete,si chiar daca cred,ar fii greu san e imaginam ca ar fii
capabili sa-l pastreze.In aparenta sunt tacuti dornici sa povesteasca celorlalti afacerile lor si se asteapta
ca vizitatorii lor sa faca la fel.Oricum,Irlandezii si alte nationalitati cred ca Americanii sunt prea dornici sa
divulge informatii.Dupa zicala Irlandeza Poti lua un lift cu un American si pana sa te separi ,stii mai mult
despre el decat ai fii vrut sa stii
Oricum,Irlandezii sunt adeseori nedoritori sa poarte o conversatie superficiala.Le place o
conversatie care contine ceva substanta si este de stiut ca rup regulile Americane de socializare ca o
persoana nu ar trebui sa vorbeasca politica sau religie in public.Irlandezii nu pretuiesc mai mult decat sa
discute aceste subiecte,sperand sa aprinda scanteia unei conversatii profund filozofica.

Locuri de Conversatie-Prieteni Irlandezi si Familii

Nu exista un loc anuma in care un Irlandez sa nu poata sustine o conversatie.In general sunt
deschisi sa vorbeasca despre orice si oricand,insa sunt cateva locuri ce au o semnificatie speciala pentru
Irlandezi.Conversatia acasa este importanta pentru o familie Irlandeza.Conversatia este de asemenea
una dintre activitatile sociale majore ale unei carciume sau cluburi de seara.
Familia Irlandeza obisnuita tinde sa fie legata strans,si membrii ei isi descriu activitatile de la un la
alta in detaliu.Cand pranzul se serveste intr-o gospodarie nu trebuie sa lipseasca nici un membru al
familiei,nu asa mult datorita mancarii ci datorita conversatiei.Servirea supei este momentul zilei cand
membrii familiei se reunesc impreuna si se roaga,sa manance,sis a implineasca inca o activitate din
activitatile lor zilnice.Parintii intreaba de obicei copiii despre cum le-a mers la scoala si impartasesc
momentele zilei.
Educatia si invatatul tot timpul au fost privite de catre Irlandezi ca fiind foarte
importante.Profesorii sunt tratati cu mult respect in comunitate si salariile lor relativ mari ,reflecta
maritul lor in comunitate.Irlanda are o rata alfabetizare de 99% datorita obligativitatii scolii

nationale.De la sfarsitul anilor 1990,universitatile nu au schimbat taxele de scolarizare,desi este o

dezbatere pentru eliminarea acestei practici si reintroducerea taxei de scolarizare pentru majoritatea
studentilor si asigurarea de granturi pentru studentii cu venituri mici.
Un subiect des intalnit la cina unei familii Irlandeze sunt stirile despre extinderea familiei
lor,prietenilor,sau vecinilor.Irlandezii au un interes intens in activitatile rudelor lor si prietenilor lor,insa
acest interes nu reprezinta dragul lor de a barfi.De obicei sunt foarte dornici sa felicite vestile bune si
chiar mai dornici sa sara in ajutor in necazuri.Cand cineva este bolnav,nu este neobisnuit pentru toti
prietenii si familia persoanei respective sa petreaca aproape tot timpul la spital.Prietenii ajuta familia cu
sarcinile necesare,si se indulcesc unul pe altul cu povesti si amintiri.Multi dintre Irlandezi inteleg foarte
greu modelul American,in care doar nucleulfamiliei se descurca cu problemele si urgentele ce apar.
Aceasta practica este de asemenea adevarata cand se intampla un deces in acea comunitate.Toti
se strang impreuna sa tina un Irlandez treaz,ceea ce combina vederea corpului cu o petrecere ce tine 2-3
zile.Este destula mancare,bautura,rasete,conversatii,muzica,jocuri,si povesti spuse.Probabil ca aceasta
practica a aparut datorita faptului ca oamenii intalneau dificultati in calatorirea prin Irlanda datorita
drumurilor proaste,si mijloacelor de transport nemecanizate,si aceasta practica nu numai ca o
oportunitate de a arata respectul decedatului ci si pentru reinoirea vechilor prietenii si pentru a se lasa
coplesiti de amintiri.Desi problema transportului a fost rezolvata,Irlandezii inca ramani fideli acestei
practice prin care isi iau ramas-bun de la decedat si incurajand pe cei care i parasise.
Un eveniment la fel de important este nunta;este timpul ca intreaga familie sa celebreze cat si
vecinii.O nunta obisnuita este urmata de o cina,si de dimineata de dans si veselie.Registru de birou de
nunti este foarte rar intalnit in Irlanda,dupa cum se astepta acest mod conservative al acestei natii
Catolice.
Parintii Irlandezi,tind sa fie stricti cu copiii lor.Pun la punct reguli stricte ce trebuie urmate.Copiilor
Irlandezi le este ingaduit mult mai putina libertate decat copiilor Americani,si de obicei isi petrec
intreaga zi cu parintii lor Duminica si i acompaniaza la un dans sau pub de dimineata.Parintii sunt de
obicei foarte constiinciosi cu copiii prietenilor lor de familie sic red un castig activitatile in
grup.Societatea restransa in care Irlandezii traiesc ii impiedica pe copii sa faca ceva fara cunostiinta
parintilor lor.Tot timpul se iveste cate un verisor de al 3-lea sau un vecin amabil sa accepte sa stea cu
ochii pe copii sis a raporteze parintilor,cativa dintre ei au reusit sa stea cu ochii pe copii chiar peste
oceanul Atlantic ce traiesc in Statele Unite.Acest control manifestat poate fii dificil pentru oamenii
tineri,insa creeaza un suport de relatii puternic ce poate fii folositor in caz de nevoie si probleme.
O adunare frecventa pentru barbati,femei,si copii este pubul local,avand in vedere ca varsta la
care se bea bautaura nu este interzisa in cea mai mare parte a Irlandei.Sunt 2 parti in majoritatea puburilor:Separeul simplu pentru muncitori si o parte decorate,unde costul unei beri este usor mai mare.In
trecutul nu prea indepartat,era vazut urat ca o femeie sa fie vazuta intrand intr-un pub;mai sunt multe
pub-uri unde femeile se pot simti in largul lor doar in partea decorata a pub-ului,si de obicei femeile
comanda doar jumatate de halba de bere in timp ce barbatii comanda halbe intregi.In mod normal, puburile nu servesc mancare,ce poate reflecta dezinteresul Irlandezilor fata de mancare.

Pub-urile tind sa fie mijloace de informare,fara ospatari sau ospatarite,si cu loc mare pentru bar si
mese.Cei tineri si cei batrani se amesteca in pub,de multe ori conversand unii cu altii asupra
comertului.Irlandezii au un respect mare pentru cei varstnici si sunt destul de dornici sa poarte o
conversatie cu o persoana de orice varsta sau din orice mediu.Tind sa fie oameni democratici,si desi ca
nu sunt de accord cu opinia cuiva,il respecta pentru ca si-a format acea opinie.
Pub-urile Irlandeze sunt probabil locurile celor mai aprinse conversatii tinute in Irlanda.Ironic
numarul pub-urilor pe cap de locuitor a scazut dramatic in anii recenti,in mare parte datorita miscarii
impotriva consumului de alcool in exces,si nile legi mai stricte,si ascociatilor puternice a pub-urilor,care
militeaza impotriva noilor licente (Zachary,1999).Irlandezii tind sa fie niste oameni sociabili care in
general nu cred in bautul neacompaniat de cineva.Acest tip de comportament arexultat de multe ori in
reputatii ca ar fii alcoolici.De fapt,Irlandezii consuma mai putin alcool pe cap de locuitor decat media din
U.E.,insa sunt cel putin 2 grupuri distincte:cei care nu beau deloc,si cei care consuma,cateodata in
exces.Multi Irlandezi beau mai mult decat ar trebui,dar problema apare adeseori mult mai grava intrucat
cele mai multe consumuri de alcool au loc in locuri publice.Mai mult,fermierii si superiorii lor foarte
frecvent socializeaza in pub-uri si tind sa-si evalueze performantele muncii insa in doar cu conditia sa
converseze foarte bine pe acesta tema.Bautura preferata a Irlandezilor este berea neagra
puternica,Guinness.Este de departe mult mai populara decat whiskey-ul Irlandez.
Chiar mai important decat o buna bautura in pub este o conversatie pe masura.Irlandezii sunt
populari pentru faptul ca spun povesti,si nu este iesit din comun sa gasesit pe toti oamenii stransi in
liniste in jurul unui singur barbat.De asemenea nu este iesit din comun ca cineva sa recite din
Shakespeare,sau sa citeze din criitori Irlandezi cum ar fii James Joyce si Sean OCasey.
Pe langa povesti,multe argumente piperate pot lua amploare in pub.Irlandezii se pare ca au o
dragoste naturala de a se confrunta in toate lucrurile,si confruntarea nici nu trebuie sa fie in legatura cu
viata lor,sau se le-o afecteze.De multe ori fac schimb de pareri pe multe probleme si evenimente din
lume.In timpul acestor discutii la pub,Irlandezii isi ascut acest simt al conversatiei.Desi,aceste conversatii
de multe ori iau amploare,rareori devin agresivi.
Prieteni Irlandezi,vecini,si familii se viziteaza reciproc dupa un timp regulat.Dupa cum am sups
mai sus,rareori este cineva intors de catre doctor.Familia si prietenii stiu faptul ca sunt binevenitii
totdeauna si aduc ceva de mancat si de baut.Nu este iesit din comun sa ajunga seara sis a stea pana a 2
zi dimineata.Asemenea vizite nu se fac pentru ocazii speciale altele decat a conversa,ceea ce este
pricipalul stil de viata al Irlandezilor necontand unde se tine.

Finalizarea unei Conversatii

O conversatie cu un Irlandez poate fii o lunga si interesanta aventura, o persoana crezand ca nu
se termina niciodata.Este greu sa incerci sa finalizezi o conversatie intrucat Irlandezii au de obicei ultimul
cuvant de spus.Irlanda este o tara acare i primeste bine pe vizitatori si i face sa se simta bine si accepta
faptul ca este greu sa incetezi conversatia si sa te intorci acasa dupa o dupa-amiaza sau seara .

Geert Hofstedes(1991) dupa o cercetare a profilulilor a gasit 53 de popoare incluzand si Irlanda si

analiza sa confirmand multe din aceste observatii.Irlanda este o tara cu orientari-masculine in care
exista o clara difierentiere intre sexe.Cu toate ecestea nu este o tara orientate spre achizitie,cum
Hofstede a sugerat in clasificarile lui,insa este o societate in care este un balans intre a fii si a face.
Mai mult ,clusterele Irlandei cu acele tari individualiste,cum ne asteptam la niste oameni care
sunt deschisi sa exploreze si sa vorbeasca despre conflicte.Individualismul este exprimat prin conversatii
si pareri pe diverse probleme ce afecteaza societatea;este de asemenea exprimat prin alte talente caum
ar fii scrisul,arta,si muzica.Dupa cum s-a sugerat mai inainte ,ofertele musicale inseamna conversatie,si
Irlanda are unul din cei mai mare numar de muzicieni pe cap de locuitor dintre toate
tarile.Totusi,Irlandezii tind sa fie colectivisti in atentia pe care o dau familiei,religiei,un system generos,si
acceptarea unori uniuni puternice.
Irlanda de asemenea cade intr-o categorie de tari care au o dorinta uriasa sa cunoasca oameni noi
si provocari(grad scazut de evitare a incertitudinii).Clusterul Irlandez cu acele tari care incearca sa
diminueze clasa sociala si diferentele-distanta fata de putere pe cat posibil.
Pe scurt,Irlandezii tind sa fie oameni optimistici care sunt gata sa accepte noi provocari ale
vietii,cu toate ca este o tulpina melancolica atribuita multor Irlandezi datorita dominatiei Engleze si
vremii ploioase.Irlandezii de obicei confrunta problemele cu capul sus.Pot fii tacuti si foarte creativi in
solutiile lor dar de asemenea sun incapatanati cand sunt intrebati de un compromise,si tind sa fie fericiti
cu adevarat in mijlocul unei discutii aprinse.Din punctual de vedere al istoriei si predilectiile lor,nu este
surprinzator ca Irlandezii prefera situatiile personale si domeniile profesionale de munca acolo unde
sunt auditiv concentrate foarte aproape sad ea frau liber realitatii,chiar si dupa s-au petrecut cateva
generatii locuind in tari ca si Statele Unite si Australia.

4. CANADA

La naiba cu Americanii.Ii urasc pe bastarzii aia

-Declaratie de reporteri de Carolyn Parrish,
un membru Canadian al Parlamentului cand ea credea
ca microfonul a fost oprit.Acest lucru a fost dezbatut in
contextul impotriva miscarii a Americanilor de a ataca
Irakul si a fost acoperita de sterile din lumea
intreaga,Martie 2003.

Canada este a doua tara ca intindere din lume,prima fiind Republica Rusa.Populatia ei este circa
31 milioane;cam 70% traiesc la 100 de mile de granite Canadei cu Statele Unite. Canada este o tara a
spatilor deschise.Climatul in majoritatea oraselor din Canada este comparabil cu regiunile vecine a
Statelor Unite,insa spatiile goale din Canada sunt foarte friguroase.In mare parte iernile sunt reci si
verile scurte.
O metafora adecvata pentru Canada este steagul Canadian ce reprezinta o frunza de artar pe care
Canadienii nestingheriti le cos in servietele si rucsacurile lor modeste.Varietatea servietelor lor atasate
la bagaj necesita o majorare in orice aeroport,cineva occasional vedea un rucsac Canadian foarte voinic
si zdrentuit pe margini.Cea mai remarcant lucru este plasturele pe care este cusut steagul
Canadian;asemenea geanta simbolizeaza si intr-un mod empatic spune:cu siguranta nu sunt
American.Acest lucru este modul tipic de comunicare al Canadienilor,in special foarte contrastant cu cel
American,si numai rar cel intalnit ostil ca acesta.
Insa acest rucsac de asemenea transmite si alte mesaje.Modestia gentii reflecta principiul
Canadianului de egalitarism,si steagul sau sugereaza o personalitate indirecta si sugestiva in
comunicare.Ruccsacul de asemenea sugereaza faptul ca Canadienii sunt deschisi sa accepte pe altii ca
egali,chiar si daca nu ar fii asa.In orice imprejurare probabil ca Canadienii detin mai multe exemplare a
steagului national decat media cetatenilor ai oricarei altei tari.Steagul Canadian apare pe reverul
PINS,cutii de cereale,abtibilde de telescoape,costume de baie,si desigur,pe bagajele in care cara
armamentul.Acest lucru pare interesant de catre cei care ii stiu pe Canadieni politicosi si oarecum
rezervati in natura,dar nevoia de a-si coase steagul pe rucsacurile lor si oriunde ezista o cultura
Canadiana.Pe scurt,geanta si steagul combina forma spre o metafora adecvata pentru vecinii nostril
Canadieni.

In acest capitol vom examina trei aspecte a acestei metafore:egalitarismul si Outlook-ul;mozaicul

Canadian;si separarea evidenta de vecinii lor Americani. De a face asta,cu toate,pe scurt vom trasa
cateva lucruri istorice fara de care Canada va fii foarte greu de inteles.
Istoria Canadei nu poate fii separate de istoria altor popoare,mai ales de Britania si
Franta.Britania si-a format prima companie de comert din lume,Hudson Bay Company,in 1670 ca o
modalitate de organizare si de obtinere a profitului din comert insa si de a promova explorarea si
asezarea Canadei si a altor tinuturi.Au existat numeroase batalii intre coloniile Franceze si Engleze pana
cand Franta a cedat official prin Tratatul de la Paris in 1763.In timpul revolutiei Americane mii de
Britanici loiali au plecat in Canada,aducand colonia mai aproape de coroana Britanica.
In anul 1867 Uniunea Canadei a fost stabilita ca entitate autonoma de guvernare a Pactului
Comun Britanic.Pana in 1965 steagul oficial Canadian era steagul Britanic Union Jack,in acel timp frunza
de artar inlocuindu-l .Populatia mai moderna a Canadei a fost uitata de experientele a Razboiului
Mondial dintai si al doilea;au fost mai mult de 60.000 de soldati Canadieni ucisi doar in al doilea Razboi
Mondial dintr-o populatie de 8 milioane.
Datorita celui de-al doilea Razboi Mondial,Canada si Statele Unite au inceput sa
coopereze.Soldatii lor au luptat de aceasi parte umar la umar timp de 3 ani jumatate,si dupa care,aceste
doua natiuni era printre cele mai mici care nu au fost complet maturate de razboi.Mult mai
important,Canada si Statele Unite au lucrat impreuna sa reconstruiasca Europa si si-au sustinut reciproc
comertul.Canada si Statele Unite,impart cea mai larga si nepazita granite si fac mai multe afaceri
impreuna decat oricare alte tari.De fapt,comertul din Zona Libera de Comert din America de Nord(ce
include doar America,Mexic si Canada),percep 8% pentru comertul international.Similar acestor conditii
gasite si in alte zone sugereaza ca comertul international este mai degraba regional decat global.

Egalitate si perspective
Rucsacul soldatului canadian era parte din standardul lui de unelte in razboi capabil sa tina loc in
conditii extreme de viata pentru: patura, cort, cupa, oala de gatit, chitul de curatare pentru pusca si
altele. Versiunea moderna include multe din acelasi echipament. Desi in ziua de azi mai mult de 80% din
canadieni sunt locuitori in oras accesul usor la scenariul splendid si traseele provocatoare au facut
drumetii si canotaj national.
Chiar si azi canadienii care locuiesc la oras din tanara generatie vor petrece o vara sau doua
plantand copaci in parcurile nationale sau lucrand intr-un alt job legat de vieile salbatice care pot sa ia
nastere cu ajutorul uneltelor din rucsac.
Asemenea experiente au contribuit la un simt al egalitatii si conservare a mediului, si din partea
canadienilor cu origine engleza si a celorlalti. Americanii cu rucsace pot merge la REI sau la un magazin
similar pentru a alege dintr-un numar mai mare de modele care includ ultimile materiale usoare si
rezistente la apa cu un pret de 400 dolari. Canadienii cu rucsac pur si simplu vor merge la debara si vor
lua modelul omniprezent si de incredere. Canadienii evita afisarile spectaculoase ale statutului sau

bogatiei evitand instinctual posesiunile materiale care vor semana ca o incercare de a fi mai bun decat
ceilalti.
Canadienii englezi conservativi deasemenea evita exprimarea deschisa a sentimentelor si
emotiilor. Cu toate ca sunt extrem de politicosi si prietenosi canadienii tind sa se asemene mai mult cu
englezii in ceea ce priveste internalizarea problemelor si a grijilor, la polul opus find tendinta americana
sa lase totul vizibil. Putem deduce ca nu e un accident faptul ca animalul national al canadei e castorul,
date fiind vastele resurse naturale. Castorii supravietuiesc in primul rand lucrand impreuna in colonii si
construind bariere impermeabile. Coloniile sau barierele consista in unul sau mai multe grupuri de
familii iar castorii intr-o colonie rareori intra in contact cu cei din alta colonie decat cand primejdia se
apropie. Atunci acestia avertizeaza tare coloniile vecine si incearca sa scape prin unul din cele 2 tunele
de evacuare pe care le-au construit.
Canadienii tind sa fie mai diplomati decat americanii deseori preferand sa accepte situatiile in
care acestea sunt chiar daca sunt nefavorabile decat sa cheme atentia asupra lor cu plangeri si cereri ale
unui tratament mai bun. Canadienii carora li s-a servit un meniu gresit la un restaurant il vor manca in
timp ce americanii vor cere meniul corect. Deasemenea, un scriitor canadian a publicat acum cativa ani
o carte cu titlul modest Ghidul tau de a te descurca cu o durere de spate. Editura a decis ca aceasta
carte nu se va vinde niciodata in America, motiv pentru care a decis sa schimbe titlul in Invingerea
durerii de spate.
O alta manifestare a simtului de egalitate si corectitudine este suportrul tarii pentru sustinerea
sanatatii universale si a sigurantei sociale. Serviciile sunt mult mai egal distribuite in Canada decat in
SUA, si sunt mai aliniate cu democratiile sociale din Europa de vest. In contrast, aproximativ 41 de
milioane de americani n-au asigurare medicala si se intampla foarte des ca intr-o sala de urgenta intr-un
spital sa refuze un pacient indiferent de starea precara de sanatate. Reculul este ca valorile taxelor in
Canada sunt mult mai mari decat a celor din SUA, iar acest sistem de taxe progresiv incurajeaza indivizii
platiti bine sa renunte la cateva din orele de munca si sa plece din tara. Cu toate astea, majoritatea
canadieniilor accepta aceasta situatie, care reflecta egalitatea si conservatorismul. Pentru a se asigura ca
oamenii primesc ingrijire medicala adecvata, acestia prefera sa-si cumpere rucsace decat sa cheltuie
bani multi pe obiecte stridente.

Mozaicul Canadian
Canadienii sunt invatati inca de la varste fragede ca nici o persoana nu este mai buna decat
celelalte, iar acest simt al egalitatii evidentiaza mult din perspectiva canadiana si a statutului social si
locul Canadei in lume. Canadienii au o puternica apreciere a culturilor straine si au incurajat activ
imigrarea din jurul lumii un ultimele decenii. Cu toate ca are foarte mult loc liber pentru a fi ocupat,
imigrarea porneste in principal datorita simtului de egalitate si corectitudine a bastinasilor. Canadienii
sunt sensibili la suferinta care are loc in tarile suprapopulate si lovite de saracie. Spre diferenta de
acestia, americanii au introdus viza, pentru a atrage muncitori talentati, pe cand Canada primeste
majoritatea imigrantilor legali din alte surse, cum ar fi oameni cu rude deja aflate in Canada sau vastele
numere de refugiati de peste tot din lume pe care Canada ii primeste.

Diversitatea fundalului cultural al Canadei este coplesitor. Sunt peste 200 de tari separate si
teritorii de provenienta pentru imigrantii canadieni. Cel putin 16% din suprafata Vancouverului de 1.8
milioane sunt chinezi, iar semnele de pe aeroport si instructiile orale sunt si in chineza si in engleza; alti
14% din rezidentii Vancouverului vin din alte parti ale Asiei. Similar, mai mult de 10% din populatia
Toronto-ului este constituita fie din China fie din Filipino. Canada are un numar mare de imigranti din
China, India, Asia de sud-est, Europa de est, Caraibe si tot asa.

5. DANEMARCA

In Suedia comunicarile interpersonale au ca scop

transmisia informatiei sau exprimarea directa a
sentimentelor, in timp ce in Danemarca, principalul
scop al comunicarilor interpersonale zilnice este de a
crea o atmosfera familiara.
Danemarca are o populatie de 5.3 milioane si este o natiune influenta sio foarte educata. Venitul
pe persoana este de $33.040, clasandu-se pe locul 5 intre natiuni. Este situata in nordul Europei,
vecinandu-se cu Germania, Suedia si Norvegia. Desi Insulele feroe si Groelanda fac parte din regatul
Danemaricii, ele au propriile lor guverne. Danemarca are 406 insule.
Locatia geografica influenteaza variatiile vremii, astfel intr-un singur an poate fi rece, nouros si
ploios. Metafora culturala pentru Danemarca este pranzul de Craciun. Desi multe tari au festivitati si
petreceri de Craciun, pranzul danez a devenit o institutie unica care ne permite sa aflam mai multe
despre cultura daneza.
Aproape toate companiile sau organizatiile din Danemarca gazduiesc un pranz de Craciun, anual,
in una din zilele de vineri a lunii decembrie. Unele companii programeaza pranzul pentru alte zile, cum
ar fi sambata seara. Metrourile si trenurile functioneaza 24 de ore in acele vineri pentru a asigura
transportul pentru ca toata lumea sa ajunga in siguranta acasa. De obicei gazda asigura bauturile
alcoolice si nealcoolice iar invitatii aduc mancarea. De obicei evenimentul incepe in jurul orei 1 p.m. dar
multe organizatii prefera sa il inceapa seara devreme si se termina in jurul orei 2-3 a.m.
In timp ce asigurarea sigurantei transportului la aceste ocazii sugereaza o atitudine
conservatoare, totusi petrecerile de Craciun nu sunt cu mult diferite de petrecerile din alte tari in
aceasta perioada a anului. Danemarca are o cultura de controlare a exprimarii emotiilor si a
comportamentului in comparatie cu alte tari. Totusi danezii sunt mult mai expresivi decat alti locuitori ai
peninsulei Scandinave, ei fiind vazuti ca italienii Scandinaviei. In timpul petyrecerilor de Craciun toate
inhibitiile sunt depasite, este permisa chiar si atitudinea ostila fata de angajatori. Aventurile sexuale si
chiar relatiile extraconjugale sunt destul de frecvente. Aceste activitati pot fi uitate dar pot avea urmari
datorita barfelor.
O mama muncitoare va merge la petrecere singura in timp ce sotul are grija de copii in acel
weekend iar in urmatorul weekend rolurile se schimba. Pe scurt, in acea perioada a anului, danezii isi
permit sa isi exprime sentimentele si emotiile care in oricare alta perioada a anului nu sunt adecvate.

Individualismul interdependent
In unele privinte Danemarca reflecta celeasi probleme cu care se confrunta micile natiuni.
Regina Margareta I a unit Danemarca, Suedia, si Suedia in 1397. Norvegia a facut parte din Danemarca
pana in 1814 iar partea de sud a Suediei pana in 1658. Schleswig si Holstein (provincii din nordul
Germaniei) au facut parte din regat pana in 1864. Razboaiele periodice au dus diminuarea graduala atat
a puterii armatei cat si a dimensiunilor tarii.
In timpul celui de al doilea razboi mondial, Germania a invadat atat Norvegia cat si Danemarca.
Germanii au cerut ca fiecare evreu sa fie identificat printr-o banderola la brat. Regele danez si-a pus el
insusi aceasta banderola(ca o forma de protest) la brat, gestul sau fiind urmat de cetatenii regatului.
Apoi s-a incercat scoaterea in secret a evreilor din tara, acestia fiind mai in siguranta in Suedia care
atunci inca era o tara neutra. Astfel au fost salvati 95% din cei 7000 de evrei rezidenti in Danemarca.
Danemarca este clar o tara induividualista, similara natiunilor europene nordice, ocupand locul 9
din 53 de natiuni dupa Hofstede. Totusi prin prisma geografica cat si a istoriei s-a ajuns la creare unui
individualism ce poate fi caracterizat mai bine ca interdependenta. Ca si Suedia, este o tara social
democrata si are programe si servicii sociale ce faciliteaza o oarecare egalitate intre cetateni. Discutiile
deschise si dezbaterile sunt incurajate si sunt multe partide politice ce reprezinta diferitele puncte de
vedere ale populatiei, unele dintre platforme situandu-se in afara conceptului social politic. Astfel de
partide sunt insa slabe.
Cum aceste extreme sugereaza, este necesar un echilibru delicat pentru a asigura exprimarea
individuala si a grupurilor. Desi danezii sunt bine instariti, ei se multumesc cu lucruri modeste- de
exemplu nu au case imense. Acest aspect se datoreaza culturii Lutherane desi sunt si danezi care
frecventeaza biserica Catolica.
Individualismul interdependent practicat de danezi a fost scos in evidenta si de cativa scriitori,
intre acestia fiind si Nikolai Grundtiv(1783-1872), un ministru danez ce a studiat in Londra. El a observat
ca comunitatea educationala din colegiul englez Trinity se baza pe respect reciproc ceea era in contrast
cu educatia autoritara practicata in sistemul danez. Fundamentul felului sau de gandire era ca oamenii
tebuie sa se cunoasca pe ei insusi inainte de a cunoaste pe ceilalti. Acest lucru necesita sa poti spune
noi si eu in acelasi timp. Oamenii trebuie sa inteleaga ca sunt unicati si interesanti fara a face
greseala de a crede ca ei sunt singurii indivizi care sunt interesanti.
Alti scriitori influenti danezi au descris conceptul de individualsim interdependent mult mai
restrictiv. Aksel Sandemose a descris Legea lui Jante in binecunoscutul roman A fugitive crosses his
track: Protagonistul comite o crima in orasul sau natal dar cititorii isi dau seama ca legile conformiste
din orasul sau sunt responsabile in esenta pentru crima sa. Aceste valori distrug abilitatea
protagonistului de actiona impotriva lor. Legea lui Jante spune: sa nu crezi ca esti deosebit, mai bun
decat noi, mai destept decat noi, mai bun decat noi, ca sti mai multe decat noi, si ca esti mai mare decat
noi.

Acest concept este prezent in Danemarca intr-un mod subtil dar esential este faptul ca este o
tendinta spre comformitate iar aceste pranzuri de Craciun dau ocazia evadarii, permit oamenilor
obisnuiti sa-si exprime gandurile si emotiile interzise. Acest lucru nu este insa de ajuns pentru a trece
peste melancolia care este data si de vremea umeda, ploioasa care dureaza perioade mari de timp in
fiecare an cat si de Legea lui Jante. Rata de sinucidere in Danemarca este de 20.4 la 100000. Aceasta
este de doua ori mai mare decat SUA si a doua intre tarile industrializate. Finlanda are rata de sinucidere
de 26.8. Totusi fara pranzul de Craciun situatia ar fi mult mai grava in Danemarca.

Ambivalenta geografica
Dupa razboiul din 1864 in care a pierdut Schleswig si Holstein, Danemarca a fost pe locul 2 in
topul celor mai mici natiuni. In 1870, dupa ce Germania a devenit o natiune, Danemarca putea sa ajunga
sa faca parte din Germania. Aceeasi amenintare a fost si in timpul celui de al doilea razboi mondial. Este
cunoscuta ca o mica natiune scandinava dar cultura sa este un amestec intre cultura scandinava si cea
germana. Avand in vedere toate amenintarile, nu este surprinzator faptul ca a aderat la NATO la prima
ocazie si inaintea vecinilor scandinavi. De asemenea a ajutat la fomarea Natiunilor Unite(ONU) dupa cel
de-al doilea razboi mondial. Danemarca este membra a UE dar nu accepta toate regulile impuse de UE.
Multa lume vede Danemarca ca pe fiind Italia Scandinaviei, sugerand astfel ca oamenii
abordeaza viata mult mai relaxat decat restul scandinavilor. Nu este un accident faptul ca Gradinile
Tivoli sunt in Copenhaga. Acest parc-muzeu are mai mult de 20 de restaurante si gazdueste regulat
showuri muzicale. Un american descrie astfel atmosfera din gradini:
Este o caldura joviala. Danezii ce beau berea lor(Tuborg, Carlsberg) canta. Hainele si culorile
sunt foarte variate si imbucuratoare. Cuplurile se tin de mana in timp ce mananca inghetata. Copiii
alearga, se joaca cu buzunarele pline de bomboane. In acele momente rare securitatea si spontaneitatea
nu pot fi depasite.(Heinrich,1990, p48)
De asemenea abordarea relatiilor sexuale este relaxata fiind bai pentru nudisti, acces liber la
pornografie si casatorii comune. Serviciile pentru escorte/parteneri sunt legale si gata pentru a ajuta in
termeni emotionali la pranzul de Craciun.
Totusi, aceasta atomsfera relaxata este contrabalansata de accentuarea predictibilitatii,
simplitatii. Parcurile sunt curate, gazonul si florile ingrijite. Mobila moderna daneza este renumita
pentru simplitatea ei si pentru faptul ca e practica.
Cel mai vestit om stintific danez este Niels Bohr(1885-1962) care a fost nominalizat la premiul
nobel pentru stiinta. Doar sapte natiuni egaleaza sau depasesc Danemarca la nominalizari la premiul;
nobel in psihologie sau medicina.
Istoria, asezarea geografica si micile dimensiuni au contribuit la sentimentul de ambivalenta, in
mod deosebit geografic. Danemarca este o natiune mica dar prospera si bine educata si doreste sa-si
mentina cultura unica. De asemenea recunoaste ca trebuie sa fie mai flexibila si adaptabila la
globalizarea rapida a lumii.

Comoditatea
Pranzul de Craciun pune accentul pe multe valori culturale si probabil cel mai importantz este sa
faca o situatie sociala comfortabila, comoda si intima. Acest concept este apropiat de cel German.
Comodiatatea este o demonstratie concreta a ambivalentei geografice.
Pranzul este astfel elborat ca fiecare sa aduca feluri de mancare preferate, gatite in casa si
aranjamentul contine multe lumanari si de multe ori seminee. Toata lumea este incurajata sa participe
nu doar pt 1-2 ore cum e in SUA ci pentru cate ore se simt bine.
In Danemarca, oamenii traiesc in acelasi oras si lucreaza pentru aceeasi companie aproape toata
viata. Acest lucru le garanteaza o continuitate si istorie care lipseste in organizatiile americane.
In timpul anului si in mod special in timpul Craciunului, danezii incearca sa creeze un sentiment
de comoditate in casele lor. Cateodata aceste incercari se extind pana la patriotismbradul fiind decorat
cu cu steaguk national.
Initial pranzul de Craciun era sarbatorit in familie. Cate o data un sat intreg tinea un singur
pranz. In prezent pranzul joaca un rol important in afaceri. Se tin pranzuri si acasa dar acestea sunt
diferite fata de cele tinute la locurile de munca.
Ca si concluzii putem spune ca Danemarca este similara si totusi diferita de restul tarilor
scandinave iar pranzul de Craciun scoate in evidenta nu doar similaritatile ci si diferentele. Geografia,
micile dimensiuni si istoria trebuie intelese mai intai pentrua intelege importanta pranzului de Craciun si
individualismului interdependent si a comoditatii.

6. FRANTA
"Fabricarea vinului frantuzesc este chiar o afacere simpla", asa ii place bonesei Philippine de Rotschild sa
le spuna vizitatorilor ei de la castelul de laga Bordeaux. "Doar primii 200 de ani sunt dificili".

Pentru a descrie cultura franceza, este folositor si poate esential sa consideram vinul francez cel
mai bun din lume din clasa celor superioare. Vinul a jucat un rol esential in determinarea economiei, a
traditiilor si atitudinilor in Franta. A ajutat la construirea caraterului tarii. Asa cum sunt peste 5000 de
tipuri de vinuri, exista si o varietate de personalitati, multe dintre ele tinzand sper cele straine. Pe langa
aceste diferente, totusi, sunt o cultura care uneste oamenii si intuitiile lor. In consecinta vinul este o
metafora potrivita pentru a descrie si analiza cultura franceaza.
In multe sensuri industria vinului frncez reprezinta clasicul schimb intre globalizare si identitatea
culturala. Franta este si a fost numarul 1 in productia de vin intre tarile lumii. Dar numeroase rele s-au
produs din cauza reglementarilor guvernamentale in ceea ce priveste producerea vinului; fragmentarea
crescatoriilor in unele mai mici pentru ca astfel sa nu poata avea avantajului economiei la scara mare,
lucru existenta in alte tari producatoare de vin; numarul foarte mare de categorii de vin; campanii de
marketing saracacioase si inadecvate. Doara una din cele mai mai 10 companii producatoare de vin este
franceza; industria vinului se dezvolta in multe alte tari cum ar fi Cile si Australia; regiunea Bordeaux are
20000 de producatori diferiti. Gallo, cea mai mare companie producatoare de vin, cheltuie de 2 ori mai
mult pe publicitate decat toti producatorii din Bordeaux. Cu toate acestea calitatea vinurilor este
cunoscuta in intreaga lume, in special datorita calitatii deosebite a culesului viilor, iar perceptia este ca
vinul francez este cel mai bun.
De exemplu companiile franceze au stabilit legaturi in China si India care acum produc vin
superior la un pret acceptabil si care au marca superioara a vinului francez inscrisa pe sticle.
Pntru a a aprofunda aceasta metafora a vinului francez ne vom referi la 5 elemente principale
pentru a ne ghida: puriate, clasificare, compozitie, potrivire si maturitate.
PURITATE
Pentru a aprecia mai mult metafora trebuie mai intai sa intelegem ca vinul este ceea ce oroginile
lui sunt si cum este el facut. Caracteristicile vinului sunt insumarea trecutului sau ca dovada a mediului
din care provine. Vinicultura este procesul atent si precis de transformare a strugurilor in vin.Vinul bun
este considerat a fi o distilare a 2000 de ani de civilizatie. Este pe buna derptate vazul ca un lucru de
mare mandrie, un supravietuitor al capriciilor si incertitudinilor naturii, un produs al rabdarii si modestiei
si , cel mai imprtant, un simbol al prieteniei si ospitalitatii.
Vitale pentru calitatea vinului sunt solul, clima, tipul vinului si viticultorul care asigua procesul de
facere a vinului. Combinare complexa a acestor factori determina daca este o mandrie sau o dezamagire
atunci cand este deschisa o sticla. Solul si clima nutresc cresterea in moduri misterioase care definesc
analizele chimice. Contrar asteptarilor solul potrivit este cel pe care altceva nu prea creste.Climatul si

tipul vinului trebuie sa se completeze in asa fel incat sa produca struguri sanatosi si viticultorul trebuie
sa se asigure ca timpul maturizarii si al recoltarii sunt potrivite.
Vinurile sunt de asemena amectecate, facand astfel clasificarea lor dificila pentru ca "uramsul"
poate sa se asemene cu "parintele" sau sa aibe cu totul alte caracteristici. Mai mult, acel vin care este
recunoscut ca fiind cel mai bun creste in doar cateva vii in Franta. Arta si stiinta viticultorului
influenteaza personalitatea vinului. Experienta, rabdare, si efort sunt cerute pentru a fabrica vinul in
diferitele sale etape. Recoltatul aduce o mare preocupare pentru timp. O intarziere de chiar 12 ore intre
recoltare si prepararea pentru fermentat pot strica aroma si gustul. Dupa transferul din butoaie in sticle,
vinul isi continua procesul de "imbatranire". Varsta influenteaza dezvoltarea personalitatii, vinurile bune
necesitand mai mult de 50 de ani pentru a se maturiza spre perfectiune.
Francezii, la fel ca americanii, au o viziune romantica asupra tarii lor, ca fiind unica si speciala. Ca
o sticla perfecta de vin, Franta isi arata perfectiunea prin pamanturile si oamenii sai. Francezii si-au
imagigat ca granitele tarii se situeaza intr-un hexagon, aflat la mijlocul distantei dintre Ecuator si Polul
NOrd, avand un sol si o clima propice. Aceasta perceptie a unitatii si simetriei a diemensiunilor fizice este
mai mult imaginara decat realitate.
Sudul si nordul nu sunt de acord in ceea ce priveste originea francezilor. In diferite parti oamenii
au diferite identitati: cei din nord-este se identifica cu germanii si elvetienii, cei din nord- veste cu
englezii, cei din sud-vest cu bascii si catalanii si cei din sud-est cu italienii.
Francezii tind sa dea impresia ca ei sunt centrul Universului, in jurul caruia se invart si ceilalti.
Imediat cineva poate simti aerul lor superior lipsa de prietenie imediata. Si isi apara aceasta pozitie
spunand ca afacerile internationale si dilomatice au fost purtate in limba franceaza pana la primul razboi
mondial.
Masura in care francezii isi sustin aceasta presupusa superioritate este una uimitoare. O comisie
trebuie sa decida care din cuvintele straine pot fi parte din limba oficiala; exista o cerinta care
conferintele publicate sa fie in limba franceza chiar daca ar putea fi si in engleza.
Primii stramosi de care se stie sunt celtii, un popor germanic, care au fost mai tarziu cunoscuti ca
galezi.Ei planuiau un imperiu extins care mai tarziu a fost cucerit de imperiul Roman a lui Caesar in 52
d.Hr.In urmatorii 500 de ani galezii au fost supusi in mod repetat inaziilor triburilor germanice si mai apoi
de "franks" care au emigrat sper vest , peste Rin. Dupa Evul Mediu, din sistemul feudal a aparut
Renasterea, o perioada de putere pentru Franta, dar cu toate astea era inca dezordine.
O epoca de aur s-a nascut sub conducerea lui Louis XIV, Regele Soerelui, care a spus: "Eu sunt
statul". El a domnit din generosul sau Palais de Versailles si in timpul domniei sale Franta si-a construit o
impreionanta flota. Limba si cultura lor au fost raspandite in toata Europa.
Dar Regele Soarele a permis sa se dezvolte o mare diferenta intre cei saraci si cei cu bani si intr-o
economie cu tot mai multe probleme a izbucnit Revolutia Franceaza, in 1789. Cerinta de egalitate,
libertat si fraternitate a aparut prima data sub Napoleon III. El a permis aparitia unei Frante mai bine

structurata prin fortarea Codului lui Napoleon, care a adunat, revizuit si codificat o multime de legi
"dezordonate", noi sau vechi. Din pacate restrictiile pe care Napoleon III le-a impus muncitorilor,
taranilor si femeilor se simt si in ziua de azi.
Mutandu-ne mai aproape de timpurile noastre, Franta a fost si ea afectat de cele 2 razboiae
mondiale. Cu toate ca a iesit victorioasa din primul razboi mondial, a pierdut aproape 2 milioane de
oameni. Cel de-al 2-lea razboi mondial inca persista in mintea multora ca o perioada grea sub dominatia
germana.
Istoaria vinului francez a cunoscut si ea dificultati, una din ele fiind intre 1865-1895. In timpul
acestei perioade o epidemie numita phylloxera vastatrix a distrus practic toate viile din Franta. A fost o
tragedie de proportii, ea afectand mii de viticultori. Dar si in aceste conditii francezii au gasit cai de a
rezolva problema. Dupa luni de truda au ajuns, in mod intamplator, la solutia de a aloi viile franceze cu
vie adusa din America, care era imuna la acea boala. Fortata de imprejurari Franta s-a aliat pentru a
salva aceasta industrie. In anii urmatori viile s-au insanatosit si totul a revenit la normal.
Chiar si din aceasta scurta istorie ne putem da seama ca vietile francezilor plantate,
redirectionate si replantate de-a lungul istoriei. Aceasta grandoare si dorinta de control a ramas
impregnata francezilor inca de pe vremea cand erau sub stapanirea Imperiului Roman. Romanii au
introdus conceptul de centralizare si o birocratie complexa, lucruri ce au prins radacina in mintile si
inimile francezilor. Acest concept de ggradoare a fost resimtit in Franta inca de pe vremea lui Louis XIV.
Francezii se credeau superiori, posesorii unor valori pentru care erau invidiati de restul.
Este adevarat ca cele mai bune si pure vinuri cresc din paman special. In acest sens Franta se
considera o tara pura si mandra. In concluzie cei care nu sunt nascuti pe taramuri franceze trebuie sa
aibe grija sa nu-si formeze o prima parere negativa despre Franta, fara sa cunoasca cum s-a format
cultura franceza.

CLASIFICAREA
. Asa cum am spus mai devreme Franta produce 5000 de tipuri de vin, strict clasificate pentru ca
impostorii sa nu poata produce vin superior.
Cu toate ca sunt clasificate dupa foarte multe detalii, cei care nu sunt cunoscatori, le impart in 4
clase principale: Appellation d'Origine Controlee, care sunt cele mai bune si cunoscute vinuri; varietati
regionale de vins delimites de Qualite Supereur, bun pentru uzul de zi cu zi; Vins de Pays vinuri mai noi
bune pentru consumul imediat si Vins de Tables care sunt vinuri adevarat dar au lipsuri in ceea ce
priveste gustul si originea.In mod similar si societatea franceza se poate imparti in clase care nu se
suprapun: haute bourgeoisie, in care se gasesc aristocratii ramasi , afaceristii de top si guvernanti; petite
bourgeoisie, proprieterii companiilor mici si managerii de top; classes moyennes sau clasa de mijloc,
profesorii, proprietarii de magazine si artizanate si classes populaires, sau muncitorii.

Oamenii isi stiu locul in societate dar asta nu inseamna ca se simt inferiori fata de cineva.
Francezii se simt bine acceptand aceasta stratificare si nu i se opun.Muncitorii sunt recunoscuti pentru
contributia lor la fel cum sunt oficialii din clasa de elita. Acest lucru se extinde si la atitudinea francezilor
fata de cei dinafara.
Regulile si procedurile dau o anumita siguranta si ordine vietii francezilor si asigura pastrarea
unor calitati si traditii din stilul lor de viata. Rgulile creeaza o cale catre siguranta atunci cand se
presupune a exista un pericol si siguranta cand exista frica si indoiala. Nimic nu este lasat la intamplare.
Asa cum Napoleon a codificat Codul Civil, un alt francez a codificat gastronomia in 12 volume. Nimic nu a
fost uitat s-au omis. Chiar si sclavia a fost codoficata si a rezultat un comportament mai omenesc fata de
sclavii frencezi decat fata de cei spanioli sau englezi.
Pe de alta parte expresia savoir-vivre poate conduce la o preocupare mai mare pentru forma
decat pentru substanta, transformand orice aspect al vietii intr-o ceremonie. Preocuparea este evidenta
la francezi in materie de stil si moda, cu o deosebita atractie pentru eleganta. Unele hoteluri franceze de
prima mana chiar daca au mobila uzata , au un sarm deosebit astfel incat totul este trecut cu vederea.
Imaginea, cu accentul pus pe senzual, este mai importanta in reclamele de afaceri decat faptele in sine.
Reclamele frantuzesti tind sa atraga atentia. Ele se concentreaza sa atraga atentia sau sa creeze o stare,
mai mult decat sa informeze. Campaniile lor de recleme trebuie sa fie adevarate opere de arta si nu atat
de mult sa fie eficiente; tocmai din acest motiv ei considera ca mesajele din reclemele americane sunt
prea direct si in concluzie nu sunt tocmai pe placul lor. Si tot din aceasta cauza statiile importante de
metrou din Franta sunt pictate cu reproduceri ale unor tablouri clasice.
Ca francezilor le place sa clasifice lucrurile este evident nu doar atunci cand este vorba de vinuri
ci si cand este vorba despre capricioasele lor forme de politeturi intre diferitele clase sociale. Asa cum
sticlele de vin sunt etichetate, acelasi lucru se intampla si in cazul oamenilor. In societatea franceze nu
prea este loc pentru impostori iar trecerea dintr-o clasa in alta este foarte greu de realizat. Sunt foarte
preocupati de grade si statusul social si se asteapta ca si altii sa faca la fel. De xemplu cand se o persoana
trebuie prezentat alteia, persoana care face introducerea trebuie sa fie de acelasi rang cu persoane
careia i se face introducerea. Intro intalnire de afaceri este foarte important ca persoana cea mai
importanta sa stea in mijloc. Importanta pentru pozitia sociala este atat de mare incat o depaseste chiar
si pe cea a salariului. De asemenea, cand este vorba despre onoarea, pastrarea unui secret este mai
importanta decat profitul. In aceasta situatie nu este de mirare ca persoane care voiau sa-si schimbe
pozitia sociala au migrat in tari ca SUA sau Canada si ca in ultimii ani numarul inovarilor si al
intreprinzatorilor este incomparabil mai mic in raport cu natiuni ca SUA.
Ca si viticultorii, francezii simt nevoia sa controleze si sa-si perfectioneze viata si sa ordoneze
universul. O semnificativa proportie din aceasta gandire ii poate fi atribuita lui Decartes, a carui dorinta
de a face omul sa fiestapanul naturii l-a impins sa cugete la o explicatie rationala a Universului. Pentru ca
a ales descopere aceasta explicatie fara sa-si paraseasca studiul, datorita crezului "eu gandesc, deci
exist", descoperirile sale nu au fost tot timpul destul de clare. Dar asta nu a contat pentru el atata timp
cat era convingator. El a fost numit "parintele intelectual al preocuparii franceze pentru forma". Un

exemplu de idee a lui Cartesian este generalul care pune la punct un plan de batalie perfect, cu
cunostiinte incomplete despre forta si capacitatea adversarului si este infrant- dar cu stil si eleganta.
Mostenirea metoderi Cartesian poate fi vazuta in aspectele cele mai uzuale ale vietii.
Preocuparea cu formarea, organizarea si transformarea magica a materialului obisnuit in opera de arta
sunt evidente in maganinele de alimente cu vitrine, unde caserolele frumos decorate si aranjate si
deserturile pot concura picturile de la Louvre ca si obiecte de artizanat de top. In final putem spune ca
Descartes, care adesea este descris ca fiind parintele filosofiei moderne, nu a lasat nimic neexplicat si la
fel fac si francezii in zilele noastre.
Oamenii de afaceri francezi sunt de asemenea preocupati cu forma in afaceri. Prezentarile sunt
facute din inima astfel incat francezii sa arate mai multa elocventa decat americanii. Obsesia lor pentru
forma se vede din faptul ca pentru ei ceea ce cineva spune este mai putin important decat modul in care
o spune. Ei iubesc sa dicute despre idei complexe si abstracte in discutii spontane dar detaliate si de
durata, astfel incat agendele, timpul si concluziile par a avea o mai mica importanta.
Suplimentar, afacerile franceze au un carater de centralizare din cauza efectului lasat de
Imperiul Roman. Intr-un mod autocratic si birocratic, persoana din varful unei ierarhii este cea mai
importanta si isi exercita puterea prin cele mai multe decizii. Acest lucru ii incurajeaza pe francezi sa sara
peste nivelurile intermediare si sa apeleze direct varful puterii. Autoritatea managerului francez este
arata fizic: masa lui de lucru se afla in centrul biroului. Cei cu autoritatea cea mai mica sunt situati spre
colturile incaperii. Nu este de mirare ca schimbarea in organizatiile franceze vine de sus in jos si nu
invers.
Asa o structura sociala centralizate duce la acceptarea unui comportament autocratic.
Managerii, in concluzie, arata un control total asupra subordonatilor. Defapt, managerii francezi sunt
adesea acuzati pentru ca nu deleaga autoritate si impart informatii doar cu cei din cercurile de prin rang.
Ca rezultat, managerilor de rang inferior le este foarte dificil sa avanseze.
Acest cerc restrans al managerilor de top poate fi comparat cu cercul restrans al vinurilor cele
mai bune care castiga premiile importantae an de an. Doar vinurile din cele mai bune regiuni, cu cea ami
buna culoare si gust pot castiga distictia "Appellation d'Origine Controlee", adica cea mai importanta
distinctie din domeniu. In acelasi fel pentru a ajunge un manager de top trebuie sa ai parte de cea mai
buna educatie, la cele mai bune scoli.
Acest nivel crescut de centralizare poate fi privit si din perspective bune, intrucat serveste la
creearea unei mari unitati. Francezii raman un popor caracterizat prin diversificare care sunt loiali si
mandri de regiunile din care provin. De-a lungul istorie francezii au luptat pentru unitate dar au detestat
uniformitatea, intrucat sunt un popor carora le place sa difere. De Gaulle a intrebat odata: "Cum poti
conduce un popor care produce 365 de tipuri de branza?". Raspunsul poate fi aflat intr-o autocractie
centralizata unde oamenii care se afla intr-o ierarhie de nise isi pot gasi propria nisa, securitatea si
sensul apartenentei printre ceilalti membrii ai unei clase sociale.

Aceste cunostinte despre structura ierarhiei in afaceri pot fi folositoare managerilor americani.
Asa cum cea ami buna sticla de vin este pastrata pentru a fi prezentata celor mai importanti oaspeti si
cele mai bune propuneri trebuie pastrate pentru a fi prezentate unui manager de top din Franta.
Eforturile de ai convinge pe managerii de jos si de mijloc sunt frustrante, din moment ce nici o decizie
finala nu se va lua fara aprobarea managerului de top.
Un alt punct sensibil in relatiile de afaceri este legat incertitudinea colegilor necunoscuti la un
pranz tipic de afaceri. Incertitudinea provoaca discomfort si implica lipsa controlului, deci reprezinta o
amenintare ce trebuie rezolvata. Pranzul le da francezilor timpul si posibilitatea sa reflecta, studieze si
invete care sunt strainii si cum se pot comporta in diferite situatii. Francezii, care isi asuma foarte putine
riscuri, considera ca este absolut necesar sa fie familiari cu persoanele cu care fac afaceri. Placerea si
afacerile suns suprapuse si , in concluzie, nu exista o mai buna posibilitate pentru francezi sa inceapa
comunicarea si intelegerea celuilalt decat printr-o activitate relaxanta ce implica mancare si vin.
Cu toate acestea timpul mediu al unui pran de afceri a scazut de la 90 la 40 de minute, fapt ce
arata ca globalizarea afacerilor i-a influentat chiar si pe conservatorii francezi. In mod similar numarul
cafenelelor a scazut din 1960 cand erau in numar de 200000 la 50000 in prezent desi populatia a crescut
de la 46 de milioane la 58 de milioane. Chiar si numarul mediu de galoane de vin pe cosumator a scazut
de la 26,5 in 1960 la 14,5, in 200, chiar daca consumul a crescut dramatic in tari ca SUA sau Anglia.
Poate ca cea mai reusit incercare de a clasifica diferitele tipuri de comportamente ale francezilor
a fost a antropologului Edward T. Hall. Conform lui, Franta se afla in mijlocul clasificarii din punct de
vedere al contextului, in timp ce Germania si Tarile Arabe se afla pe cea mai inalta treapta iar SUA pe cea
mai joasa. Asta inseamna ca francezii sunt "high-context" , adica nu au nevoie adesea de explicatii
speciale sau scrise pentru ase intelege unii pe altii. Dar din alt punct de vedere sunt "low-context"
pentru ca au forme excesive de birocratie si reguli stricte. Aceasta contrdictie provine din influenta
Imperiului Roman care punea baza pe centralizare, pe de o parte, iar pe de alta parte dorinta francezilor
de a se cunoaste foarte bine inainte de a face afaceri impreuna.
In mod frecvent vizitatoo Frantei se plang de duritatea cu care sunt intampinati, lucru care nu se
intampla in SUA. Aceasta duritate poate fi interpretata si ca "low-context" si ca si comportament
emotional, care este interpretata in mod corect sau incorect ca si duritate. In schimb alti vizitatori spun
ca francezii sunt foarte preocupati in legatura cu sederea lor mergand spre polul opus, demostrand ca
sunt foarte prietenosi si ospitalieri. Acesta poate reprezenta un "high-context" si comportament
emotional.
In ambele cazuti este de preferat sa se foloseasca judecat in loc de manifestari initiale care pot fi
inselatoare. De exmplu, francezii zambesc la o persona doar dupa ce o cunosc foarte bine, un obicei
vechi de secole. Aceasta poate fi o problema in orice situatie dar in mai ales in industria serviciilor. Inziua
de azi se obisnuieste ca functionarii si ospatarii ursuzi sa fie invatati sa zambeasca si sa vorbeasca pe un
ton prietenos, chiar si clientilor noi.

COMPOZITIA
Autoritatea vinului Alexis Lichine spune ca "vinul este un extraordinar, incalcit si inconstant
complex de fiferite ingrediente". Cine au fost, a fost determinat de stramosii lor, regiunea tarii in care au
crescut si sistemul educational si social care influneteaza ce fel de oameni sunt. Societatea lor se schiba
si ei la fel. Poate adeptabilitatea lor este rezultatul inconsistetei lor complexe. Francezii tind sa faca
multe lucruri deodata si fac totul cu voiciune- in mod special in asezarile urbane gen Paris unde ritmul
este rapid. In aces sens, francezii sunt policronici. Asta incurajeaza luarea rapida a deciziilor si contribuie
la pasiunea lor deosebita care , intr-o cultura extrem de centralizata , oamenii de afaceri.......
Spre consternarea americanilor care incearca sa faca afaceri cu francezii, acestia tind sa tolereze
intreruperile de drgul interactiunilor dintre oameni deoarece pentru ei totul este parte din proces
interdependent. Aceasta tolerare face planificarea dificila, chiar si pentru francezi.
Edward T Hall ne spune ca francezii sunt deobicei concentrati sa faca un singur lucru odata.
Aceasta contradictie intre a face lucrurile deodata sau pe rand vine din cauza faptului ca Franta se afla la
mijlocul distantei dintre "high context" si "low context". Avand in vedere aceasta pozitie de mijloc este
usor de inteles de ce strainii au dificultati in intelegerea comportamentului francezilor.
Francezii muncesc din greu si prefera sa fie proprii lor sefi, desi putini au aceasta ocazie, avand
in vedere structura sociala rigida si prevederile guvernamentale. Multi dintre francezi prefera sa fier
lideri, chiar daca conduc cea mai mica organizatie. De fapt prea mult spirit antreprenorial este
considerat a fi distrugator pentru afaceri in multe organizatii.
Dupa lege francezii trebuie sa-si ia 5 saptamani de concediu, inclusiv toata luna august, iar
aproximativ 40 % din ei aleg locatii cum este Coasta de Azur. Vacantele, ca si mancarea si vinul sunt
luate in serios de francezi care se le pregatesc meticulos. Din acest mod de gandite a rezultat un numar
legat de 35 de ore de munca pe saptamana. Inspectorii guvernamentali verifica ca aceasta lege sa fie
respectata, chiar daca productivitatea Frantei este in scadere fata de alte natiuni.
Weekendurile sunt dedicate problemelor familiale. Din cei 85% de catolici , doar 15% se prezinta
la slujba sambata seara sau duminica dimineata. Samabata dupamasa este deobicei rezervata
cumparaturilor. In legatura cu religia unii sunt de prarere ca exista un sentiment anti-biserica iar altii ,
dimpotrica, considera ca sunt un popor mai degraba religios.
Analiza lui Gert Hofstede, asupra a 53 de natiuni din punct de vedere al dimensiunilor culturale,
tinde sa confirme contradictiile despre francezi care reies din metafora vinului. Nu in mod surprinzator
francezii accepta un nivel ridicat "distanta fata de putere" intre indivizi sau grupuri in societate si sa nu
fie de acord incertitudinea, preferand sa lucreze cu oameni familiali si pe termen lung. Dar tot ei au
tendinta sa fie individualisti.
Hofstede afirma ca Franta este o tara feminina unde agresivitatea si dorinta pentru lucruri
materiale au mai putina importanta decat egalitatea si pacea in viata de zi cu zi. Ei simt nevoia de
securitate si intelegere cu colegii si membrii familiei.

O parte mentinerea unei bune calitati a vietii este realizata prin conversatie. Ca si afaceri
franceze, conversatia nu scapa de clasificari, reguli si structuri ierarhice ceea ce difera foarte mult de
libera conversatie care are loc in Irlanda. Asa cum procesul de fabricare a vinului este complex, in curcat
si plin de insemnatate si conversatia este la fel.
Multi ii considera pe francezi argumentativi.EI pot repede sa critice,dar fac acest lucru de obicei
ca sa stimuleze discutia.Putini francezi sau frantuzoaice sunt satisfacuti de un discurs superficial.Daca o
conversatie merita inceputa,ca producerea unui Burgundy gustos,merita cultivate intr-o maniera
insemnata.
De exemplu,intr-o seara tarzie intr-un orasel din Dijon,un American a urcat intr-un taxi ca sa
economiseasca o plimbare de 25 de minute.Nici nu s-a asezat bine americanul ca soferul l-an intrebat
Sunteti american? .Neastandu-se la o astfel de intrebare ,americanul a raspuns Da sunt American,de
ce?.Soferul a raspuns entuziasmat ca nu a fost niciodata in America si ar dori sa stie mai multe despre
ea.Conversatia a continuat si se derula chiar si filozofic cateodata.Soferul era interesat in special sa
compare stilurile respective ale americanilor si ale francezilor.Intre timp,ceasul mergea si indica
50,75,100 de franci.Americanul stia mia multe cai sa ajunga acasa,iar aceasta nu era una din ele.In
final,dupa 30 de minute,taxiul a ajuns la destinatie.Americanul era putin nervos ca a durat atat si poate
nici nu avea bani destui sa plateasca.Chiar cand a pus man ape portofel sa platesca,soferul i-a spus
Opriti-va!Nu vreau banii dumneavoastra.Multumesc pentru conversatie. si dupa o pauza Noapte
buna!.Alti americani au avut experiente similare.
Cele mai bune vinuri urmeaza o atent si meticulos un set de reguli(Johnson,1985).Daca una din
aceste reguli e uitata sau ignorata,calitatea vinului e compromisa.E la fel in vorbirea si conversatia din
Franta.Chiar si mici greseli de pronuntare au efectul unei zgarieturi cu unghia pe tabla.Conversatia este o
arta bine dezoltata si urmeaza reguli specifice.
Nesurprinzator,limba franceza este guvernata de un nesfarsit set de reguli.De exemplu,toate
substantivele frantuzesti sunt ori masculine ori feminine,si articolele si adjectivele trebuie sa se
acorde.Verbele au atatea intelesuri diferite si participiile sunt aproape imposibil de urmarit.De obicei
verbul sta la sfarsitul propozitiei,ca opus inceputului sau mijlocului,practica greu de inteles pentru
vorbitori de engleza.
In cilcurile de conversatie,sunt 2 forme de adresare catre o persoana in franceza.Persoana a 2-a
singular tu/toi este pentru cei mai apropiati prieteni si membri ai familiei de aceeasi varsta sau mai
mici.Vous care este persoana a 2-a plural si singular este utiliat la un nivel formal.Folosirea tu si vous la
un moment gresit poate distruge o conversatie si o relatie la inceput.Cu cat relatia cu cineva avanseaza
poti folosi tu/toi,insa doar intre tineri,nicidecum cu personae mai in varsta sau superiori.
Un ghid util in Franta sa construiesti prietenii este asemenea obtinerii vinului:nu grabi procesul
si lasa calitatea sa creasca in timp.Stilul american de conversatie este diferit de cel francez.In timp ce
americanii prefera conversatii mici cu un numar de oameni, francezii prefera conversatiile profunde.

Ca un pahar de vin bun,familia tinde sa fie importanta pt francezi pt k e o sursa de

acceptare.Francezii intotdeauna se bazeaza p familial lor pt suport economic si emotional.Similar, ca si
atunci cand o boala oribila a lovit industria vinurilor in 1800, producatorii de vin s-au ajutat reciproc.De
altfel, oamenii de rand, au sustinut viguros rezistenta producatorilor de vin care eventual au fortat firma
Americana Robert Mondavi sa vanda pamantul pe care planuia sa cultive stuguri de vin in sudul
Frantei in 2001.Relatiile intre membrii familiei sunt apropiate.Legaturile familial sunt intarite prin mese
saptamanale si vacante prelungite impreuna.Acestea sunt moment pentru impartasirea problemelor
faimilale, planuri si bucuria companiei celuilalt.Interesant este ca desi francezii pot fi foarte romantici,
conceptul de casatorie si copii tinde sa fie apreciat intr-o maniera de afaceri practica.Copii sunt
considerati obligatia parintiilor si comportamentul copiilor reflecta direct educatia buna sau
proasta.Parintii francezi nu sunt asa de ingrijorati cand e vorba de joaca cu copii ca atunci cand e vorba
de a-I civiliza.Acest ghid parental continua in timpul adolescentei si deseori in timpul Universitatii.De
fapt nu este iesit din comun pentru parinti sa isi ajute copii cu chiria si alte cheltuieli chiar si dupa
casatorie.Un strain care a trait in Franta majoritatea vietii lui, descria aceasta orientare in urmatorul
fel:Francezii isi sustin copii pana cand se pun pe picioare.Francezii sunt foarte privati cand e vorba de
casa asa ca o invitatie la cina implica un inalt nivel de intimidate.Casa este in mare parte rezervata
familiei ori prietenilor foarte apropiati.Restaurantele sunt folosite pentru cunostiinte si prime
intalniri.Nimeni nu ar trebui sa viziteze o casa franceza daca nu este invitat si daca vrei sa te opresti
dintr-un motiv,telefoneaza inainte.
Mai departe, similar selectiei unui vin bun asteptandu-si timpu;l,potrivit pentru deschidere si
savurare, mutarea femeii in Franta a fost fara graba pentru egalitatea in societate.Fremeile frantuzoaice
se considera si sunt considerate egale barbatilor, egale dar diferite.Avand oportunitati pentru roluri de
barbati, femeile s-au oferit sa le intruchipeze.
Multe moment istorice in dreptul femeii au aparut mai tarziu in Franta decat in orice alta
tara.Abia in 1880 Academia Franceza a admis prima femeie membru.Pana in 1964, o sotie trebuia sa
obtina permisiunea sotului pentru a-si deschide un cont la banca, sa conduca un magazine sau sa obtina
un pasaport.Abia in 1975 si 1979 legile au inlaturat inegalitatile in problemele de divort, proprietate si
dreptul la munca.Reactia America la relatia lui Bill Clinton cu Monica Lewinsky i-a incurcat pe francezi si
un important politician francez a format un grup pentru a-l sustine p Clinton.Fracezii usor au consemnat
faptul k diversi politicient, ca fostul presedinte Francois Mitteran a avut o a doua familie
neoficiala.Politic, femeile au primit dreptul la vot in 1945, dar nu au fost active politic pana recent. De
exemplu, numarul femeilor in partea de jos a parlamentului ocupa 11% din scaune, care este cel mai mic
numar din Uniunea Europeana cu exceptia Greciei.Dar in anul 2000 o lege nationala a dat drept egal
intre femei si barbate la alegeri si sunt cateva femei politicieni foarte promitatoare.
In afarceri, majoritatea asteptarilor despre femeia ideala ca stand acasa s-au diminuat
semnificativ.Asadar, data tendinta femeii franceze de a prefera feminitatea peste feminism, nu e
surprinzator ca, cresterea libertatii de miscare a femeilor a fost relative scazuta in Franta.Aceasta
miscare, ar fi cel mai probabil de success sau chiar mai mult in Franta decat in Ameriica, dar la fel k
vinurile superioare ale Frantei, cresterea va fi rabdatoare s organizata.

Cele mai inseminate ocazii in viata unui francez de obicei se invarte in jurul mancarurilor si
bauturii.Anumite vinuri se marita cu anumite mancaruri, tipul de vin servit indica forma
paharului.Vinul trebuie baut corespunzator cu mana pe picior ca sa nu incalzeasca bautura. Un vin bun
trebuie inghitit usor, verificat cu ochiul pentru claritate, mirosit pentru a simti aroma si gustat
intotdeauna inainte de a fi acceptat de musafiri.Mesele pot dura ore intregi consistand in cateva feluri
servite si vinurile corespunzatoare.Aceasta actiune de a pune vinurile impreuna cu mancarea
corespunzatoare necesita multa matematica si imperechere, contrast si complementare.In acelasi fel
francezii se zbat constant sa gaseasca un system politic care e cel mai potrivit pentru dorintele
natiunii.In timpul celei de-a treia Republici din 1872 pana in 1940 Franta a avut 102 guvernatori, in timp
ce SUA a avut numai 14 in aceeasi perioada.In cei 12 ani a celei de-a patra Republici din 1946 pana in
1958 au fost 22 de guvernatori.
La trei ocazii separate din 1981, Franta a fost guvernata de un presedinte si un prim-ministru.Cei
doi de obicei se contraziceau in decizii.Motivul pentru instabilitatea politica era ca presedintele cu
acceptul primului ministru avea puterea sa dizolve ansamblul national in orice moment cu exceptia unei
crize.Acesta ar fi echivalent al presedinelui americat spunandu-le celor 535 de membrii ai Senatului si
Casei Reprezentative ca sunt concediati.Dizolvarea poate fi facuta sip e alta cale.Presedintele sau primul
ministru poate demisiona voluntary cauzand o noua runda de alegeri nationale.
International, Franta a avut grija sa isi pazeasca suveranitatea individuala.De exemplu, in 1966
De Gauule,a informat NATO ca Franta isi va retrage fortele din NATO pentru a-si intregi teritoriul si
suzeranitatea.In 1982, cand presedintele American Ronald Regan, planuia un atac aerian in Libia,
presedintele francez Mitteran a refuzat trecerea avioanelor americane pe teritoriul francez.La fel, Franta
s-a opus razboiului din Irak pe care americanii l-au condus in 2003, deoarece au vazut actiunea
neautorizata de Natiunile Unite.Aceasta a creat un sentiment anti-francez in SUA si un sentiment antiamerican in Franta, chiar si cartofii prajiti fiind redenumiti in unele restaurante americane.Paradoxal,
instabilitatea guvernamentala si controversele sunt bine primate de francezi.Ei tind sa fie mandrii de
raza mare de partide politice.
Problema imigratiei si a rasismului a fost pusa in lumina politica, desi procentajul imigrantilor in
Franta a ramas constant la 7% in ultimii 25 de ani.Acestia sunt in situatie economica proasta, si
neangajati.Sunt tensiuni intre musulmani si evrei, unii dintre acestia nevrand sa asimileze cultura
franceza, si catolicii care fac majoritatea populatiei.In 2002, Jean Marie le Pen, un politician rasist
castigat prima runda a alegerilor prezidentiale, desi ulterior a esuat.Francezii par determinate sa isi
mentina sistemul guvernamental chair daca duce la controverse.Producatorii de vin isi disciplineaza
cresterea si dezvoltarea vinului, aceasta fiind reflectata is in sistemul educational francez unde statul
controleaza si copii isi incep educatia la varsta de 6 ani,multi incepand de la 2 ani.
Spre deosebire de Japonia unde elevii promoveaza automat, in Franta trebuie sa acumuleze
anumite cunostiinte.30 de zile de scoala sunt alocate examinarilor.Tinerii studenti fac 35 de ore de
scoala pe saptamana, francezii avand cel mai scurt an scolar din lume.Pentru copii care continua in
scoala franceza, fiecare nivel este apreciat cu o diploma.Matematica e de baza, copii fiind antrenati ca

oameni de stiinta, tehnologi sau oameni de afaceri.Cei mai putin privilegiati sunt obligati sa isi
construiasca cariere din resturi.Astfel se face diferenta intre clasele sociale.
Absolventii scolii de elita a fost criticati chiar si de Chirac fiind prea conservatori, ingusti in
vedere si rezistenti la diferite puncte de vedere.
Prietenia e luata in serios de catre francezi care ii critica p americani pentru felul lor.Pentru
francezi, o prietenie trebuie savurata ca un pahar de vin.
Francezii sunt precauti in relatiile cu strainii si nu se expun acestora pana cand nu se cunosc mai
bine.Maturitatea precum si adaptarea apare in Franta ca un raspuns la dual, la sanatate si fitness.Se
alearga in toate parcurile si au aparut legi care fac fumatul interzis in locurile publice.
Prima sala de fitness s-a deschis in 1979.In prezet francezii sunt foarte ocupati si de ceea ce
mananca.Au aparut chiar si carti pentru nutritie.Francezii se cred la fel ca si vinurile lor, adica foarte
buni, pana la ultimul taran.Francezii exceleaza in arii high-tech si vor sa devina o putere nucleara, 75%
din energia tarii fiind data de puterea nucleara.
Francezii au construit concordul care initial a fost construit cu britancii,da ei singuri au avut
meritele.Acesta a fost scos din functiune in 2003 din cauza pietei slabe.TGV-ul este o creatie tipica
franceza, mareata, aproape de perfectiune si care prinde 170 mile pe ora.Sistemul le asigura cetatenilor
o viata sigura, asigurari medicale si venituri garantate celor peste 65 de ani.Compozitia culturii franceze
se modifica, multi emigrand in Franta, din majoritatea din fostele colonii franceze.Francezii respecta cu
obsesie regulile, procedurile si clasificarile, acestea ajutand la dezvoltarea unei procedure culturi care
apartin lumii intregi.

1. SUA
Intr-adevar, complexitatea in crestere a afacerilor ii face pe multi manageri corporativi sa se indeparteze
de baseball ca si metafora. Baseball-ul, mai mult decat celelalte sporturi mari, este structurat in moduri
care promoveaza aparitia eroilor improbabili... Multi lideri de afaceri vad jocul lor ca mai mult fotball, cu
imaginea sa de jucatori interdependenti cu indemanari multiple cooperand sa mute mingea de-a lungul
terenului cu 10 yarzi pe moment.
Kaufman 1999, p.A8

Se pare ca exista unanimitate printre scriitori de afaceri si punditi (carturari, invatati) ca fotbalul
(versiunea U.S., de cand fotbalul european soccer- este numit fotbal de cele mai multe zone ale lumii)
este cea mai potrivita metafora culturala pentru a intelege americanii si comportamentul afacerilor
american. Geoffret Colvin (2002), un cronicar de la Fortune, a analizat numarul mare al scandalurilor
corporatiilor americane comparand regulile complexe ale fotbalului cu reglulile complexe ale
contabilitatii si legile pe care executivii americani sunt obisnuiti sa le incalce. Prin comparatie, devotatii
fotbalului european se confrunta cu un joc mai simplu si numai cu jumatate din numarul de reguli,
majoritatea din ele sunt stabilite ca principiii pe care referees obisnuiesc sa le apeleze, intr-o maniera
similara cu mai multe principii ale contabilitatii generale ce guverneaza afacerile europene. Potrivit,
Colvin a pus ca titlu articolului sau Satlui de scandal ? Acuzati fotbalul ! . In 2003 Colvin a urmat cu
inca un articol, Pentru touchdown, vedeti regula 3, sec. 38 , in care el a reiterat convingerile sale.

Noua americanilor ne place ideea de amuzament national, asa ca hai sa tinem o petrecere de
pensionare pentru baseball asa cum cere titlul... Cu totii stim ca amuzamentul real al Americii este
fotbalul NFL... Motivul este ca fotbalul NFL este cel mai legal, obsedat de reguli, argumentativ, plin de
dispute sport de pe planeta, si asta inseamna ca noi americanii pur si simplu nu ne putem satura de el.
(p.34)

Acum cativa ani doi studenti internationali ai MBA de la Maryland, un barbat di Rusia si o femeie
din Africa de Sud, au venit in biroul meu intr-o dimineata de luni toamna. Ei au participat la primul lor
joc pierdut de fotball in weekendul acela cand Maryland juca cu Carolina de Nord acasa. I-am intrebat ce
gandesc despre joc. Unul a raspuns vehement : Ca este cel mai prost, mai stupid joc din intreaga lume. Lam pus sa elaboreze, iar descrierea a venit cam asa : Barbati giganti, multi dintre ei pareau in mod
nejustificat foarte grei, imbracati in costume capitonate ; ei alergau furiosi si fara ratiune unul impotriva
celuilalt si apoi se macinau pentru cateva minute inainte de a alerga furiosi si lipsiti de ratiune la un
touchdown sau un gol de teren ; o trupa canta ; si acolo erau si cateva majorete. Le-am dat o copie a
acestei carti si le-am spus apoi sa citeasca acel capitol despre fotbalul american. Cei doi studenti s-au
intors cu o mult mai bun apreciere a fotbalului, dar si mai important, ei au inteles intentia capitolului :

daca tu nu intelegi fotbalul american, vei avea probleme in a intelege cultura americana si maniera in
care afacerile sunt practicate de catre americani. Criticul social Camille Paglia (1997) a facut o sugestia
cum ca femeile ar trebui sa studieze fotbalul, in loc sa participe la intalniri feministe pentru acelasi
motiv.

Aparent, americani de amandoua genuri, barbati si femei sunt de acord, ca fotbalul este cel mai
popular sport in America : 68% dintre fanii sporturilor nationale, si 57% din fanii sporturilor femei,
iubesc fotbalul (Conty, 1999). Duminica Fotbalului a inlocuit Craciunul ca si sarbatoare nationala in care
familiile si prietenii se aduna impreuna pentru petreceri. Chiar si procesul lui O.J. Simpson a fost facturat
ca si Procesul Secolului in mare masura pentru ca a implicat un idol al fotbalului.

Oricum, nu toata lumea este inamorata. George Will a declarat ca fotbalul reuseste sa combine
doua din cele mai urate aspecte ale vietii nationale : violenta si intalnirile de comitet. Alistair Cooke a
descris fotbalul ca o rascruce intre razboaiele medievale si sah (vedeti Fotbalul Intepat, 1993 .
Dar veniti cu noi pentru a va descrie un meci de fotbal profesional la momentul de fata. In mod
normal, incepe cu o petrecere tailgate, un fenomen american unic. Unii fani conduc sute de mile pentru
a participa la meci, in timp ce altii conduc numai cateva minute, dar toata lumea ajunge in parcare total
pregatiti pentru o petrecere afara. Isi despacheteaza rapid gratarele, mancarea, berile si sucurile.
Prietenii pot sta impreuna, dar isi impart mancarea si gandurile despre echipa orasului cu ceilalti fani din
vecinatate. Dupa petrecere toata lumea este pregatita sa participe la joc.
Si jocul este spectaculos ! Trebuie sa fie cel putin 300 de jucatori pe teren, fiecare cu cate un
steag si un zambet darnic, toti sincronizati la cea mai mica miscare. Soarele straluceste pe
imbracamintea dansatoarelor, iar vantul danseaza cu steagurile pe ritmul tobelor si sunetul trompetelor.
Cerul e senin cu exceptia unui unui obez Goodyear invartindu-se undeva sus deasupra stadionului
Lambeau unde echipa Green Bay Packers din Green Bay, Wisconsin, joaca un meci acasa. Fanii sunt atat
de receptivi ca reactioneaza spontan la orice se intampla. Aplauda majoretele ! Aplauda comentatorul !
Aplauda ceilalti fani ! Apaluda chiar si omul ce aduce berea ! Acesti fani sunt implicati serios in a se simti
bine la meciul de fotbal in aceasta dupa-amiaza de duminica.
Multimea pare sa fie omogena ; fanii poarta aceleasi culori, sprijina aceeasi echipa, si spera la acelasi
final de meci. Oricum, fiecare fan a adaugat sarmul sau personal la aceasta extravaganta saptamanala.
Barbatul de acolo si-a pictat pe fata culorile echipei. Tanarul din fata are un banner urias cu un mesaj de
dush ce indica frustrarea sa fata de antrenor. Toata lumea mananca, dar nimeni nu este in mod
particular absorbit de acest festin al mancarii. Ei doare clefaie si rontaie incontinuu in timp ce fac total
altceva mai esential.
Majoretele s-au strans pe o parte a terenului si isi intiensifica miscarile de dans. Muzica este
deodata puternica, scuturand corpurile. O bomba, da o bomba, explodeaza pe teren, scotand un urlet

zgomotos de la multime. Fumul se raspandeste in aer, iar partea din mijloc a terenului devine ascunsa.
In timp ce fumul se imprastie, cineva pare sa zareasca o masina pe un podium chiar la a 50-a linie de
teren. Da, e o masina. Acum ca vederea este clara, se poate vedea o Honda stand galant pe un podium
inconjurat de dansatoare si modele. Jingle-ul de la Honde este cantat in boxele stadionulu ; multimea
canta si ea ; iar apoi comentatorul proclama mandru Honda ca si sponsor al jocului din aceasta
saptamana. Imediat ce comentatorul ordona, Honda Civic este condusa urmata de dansatoare care
persista sa se zbenguie in aceasta sarbatoare de publicitate.
Dupa ce sponsorul acestui joc este anuntat (si nu va mai fi niciodata dupa), scena este aranjata
pentru meciul de fotbal. Un sport ce captureaza multe din valorile centrale ale societatii americane,
fatbalul a devenit contsant o componenta integrala a comunitatii : vineri noaptea se joaca fotbalul de
liceu in toata tara, sambata dupa-masa jocurile de colegiu, si jocurile profesionale sunt privite in
persoana sau la televizor facand parte din peisajul american. Chiar si faptul ca devii o majoreta este
supraaperciat si actiunile facute pentru a influenta acest lucru sunt legendare, incluzand acele mame din
Texas care planuiesc asasinarea mamei rivalei fiicei sale pentru o pozitie mai buna in echipa de junioare
a majoretelor.
Fotbalul nu este doar un sport in Statele Unite dar si un asortiment de convingeri comune si
idealuri ; fara indoiala, fotbalul este un set de ritualuri colective si valori impartasite de o societate
dinamica. Viteza straina, miscarea continua, gradul inalt de specializare, agresivitatea consistenta si
comeptitia intensa in fotbal, in particular in fotbalul profesionist, toate tipizeaza cultura americana.
Fotbalul este un sport de echipa, dar fiecare individ in parte espe glorificat si sarbatorit. Masura
individualismului in fotbal pare sa fie de neintrecut in orice alt sport de echipa. Toate trofeele majore din
fotbal sunt numite dupa persoane individuale care au contribuit la acest sport. Ezista trofeul Heisman,
Vince Lombardi Super Bowl, si multe alte premii care proslavesc individualul. In fotbalul profesional,
fiecare jucator are un rol particular. Sucesul jocului depinde cat de bine joaca fiecare fiecare jucator, dar
este si in mod frecvent un jucator ce depune un efort special si neobisnuit. Acest jucator distinct este
vazut cum ca ar face jocul sa mearga si primeste majoritatea laudelor pentru ca face asta. Oricum, in
mod tipic el nu priimeste toate laudele, fiind clar ca efortul si coordonarea echipei sunt cerute pentru
succes, asa ca si ceilalti jucatori si uneori intreaga echipa sunt darnic aclamate.
Exhipele de fotbal profesionist sunt in momentul de fata coropratii multimilionare in dolari
subdivizate in departamente si diviziuni, fiecare cu o larga echipa foarte specializata. Fiecare membru al
acestei organizatii a fotbalului are un rol foarte important. Fiecare brigada are propriul antrenor sau
antrenori, si mai sunt de asemenea medicii, psihiatrii, staticienii, tehnicienii, designerii, consultanii in
marketing, lucratorii sociali toti cu datorii specifice. Exista chiar si o persoana atribuita sa care telefonul
antrenorului de-a lungul intregului joc pentru ca acesta sa nu aiba grija lui. Fotbalul profesional rezuma
perfectiunea pentru multi americani. Miscarile in fotbal sunt complexe si executa precis rutini atletice,
miscarile jucatorilor si manevrele acestora sunt facute pentru a obtine un nivel ridicat de perfectiune
fizica ; si Liga Nationala de Fotbal (NFL), in general, inglobeaza tot ce este impecabil si optim in mintea
americana : profit, faima si glorie.

Exista o anumita chemare tipica a atletilor profesionisti care obliga in mod frecvent americanii
sa fantasmeze in a deveni jucatori de fotbal, care sunt judecati in a avea totul de catre comunitate. Unii
oameni vad jucatorii de fotbal ca icoane ce poseda insusiri superumane. Criticul sportiv Thomas Boswell
(1990) a facut urmatoarele comentarii despre centralitatea sporturilor in viata americana, si acestea
sunt in mod partixcular potrivite fotbalului :

Zilelea astea, sportul poate fi lucrul despre care americanii vorbesc cel mai bine. Cu cele mai
multe cunostiinte. Cea mai amre pasiune... Nu acum mult timp, acest fel de discutii... erau prinse in
termeni specifici religiosi... Astazi, unde am ajunge prima oara, la lucrurile materiale sau la metafore
daca am avea asemenea puncte de vedere in fata copiilor nostri ? Probabuil la sport... De fapt, sportul a
devenit central la ceea ce ramane sensul american de comunitate...
In suma, marii atleti pe care America ii are in secolul 20- fara sa stie sau sa vrea asta- au fost pusi in
pozitii mitice sau religioase ocupate in alte culturi sau timpuri... Acestia au jucat rolul de surogat in
conversatiile noastre etice slab-acoperite. (pp. 24,26, 28)

Succesul sau esecul in fotbal este un rezultat direct al eforturilor unei echipe. Cu alte cuvinte,
esecul poate fi evitat, si este de datoria echipei individuale sa obtina succesul. Fanii nu regreta in mod
normal daca o echipa pierde. Pierzatorii sunt in general uitati si ridiculizati, in timp ce castigatorii sunt
glorificati si premiati. Asemenea reactii sunt intr-un contrast evident cu acelea din alte tari (vedeti, de
exemplu, Capitolul 3, Gradina Japoneza ).
Fotbalul este o ceremnoie de sarbatoare de miscari perfecte. Finetea receptorului liber care
danseaza prin spatiu intr-un mod dramatic pentru a prinde mingea si delicatetea miscarii alergatorului
inapoi cand evita alte abordari sugestioneaza ca jucatorul de gotbal este de asemenea un dansator si nu
neaparat un atlet. De fapt, dansul este fizionomia ceremoniala a fotbalului : Majoretele danseaza voios
pe margini, juvatorii danseaza gratios pe teren, in mod particular dupa ce inscriu un gol, iar fanii
danseaza pe muzica ce canta in boxe in decursul pauzei.
Fotbalul profesional inglobeaza de asemenea sentimente religioase profunde si o convingere
profunda de familie. In NFL, echipele aduc uneori preoti pentru a spune rugaciuni inainte de fiecare meci
si dupa fiecare victorie ; functiile religioase sunt frecvent incurajate si planuite de managerii echipelor ;
si antrenorii vorbesc frecvent despre religie, despre cum le-a afectat viata si cum se raporteaza aceasta
la fotbal.
Familiile cu o singura echipa de fotbal sunt grupurile diferite de jucatori ce formeaza o brigada,
fiecare fiind o familie ce include un grup de jucatori cu atitudini si trasaturi similare. Fiecare jucator se
raporteaza in principal la brigada lui. Exista trei brigade in fiecare echipa de fotbal, fiecare cu
caracteristicile si valorile ei distincte : Brigada defensiva este de obicei cea mai agresiva si violenta ;
Brigada ofensiva incude cel mai inalt profil, cei mai bine platiti jucatori, si Brigada speciala este

caracterizata de jucatori mari si de intensitate mare. Este uimitor cum jucatorii incearca sa se
potriveasca in fiecare cultura a brigadei particulare, chiar si cu riscul de a folosi porecle straine ca si
Hogs pentru a descrie o brigada.
Fotbalul profesionist, este o metafora ce descrie si explica mai multe aspecte critice a culturii americane.
In acest Capitol concentrarea este pe trei aspecte fundamentale care formeaza componentele de baza a
metaforei, numite individualism si specializare comptetitiva, conferentiere, si sarbatoarea ceremoniala
a perfectiunii.

Individualismul si specializarea competitiva

Chiar daca reguliile fotbalului sunt constant in schimbare de la un sezon la altul, valorile de baza
si idealurile sportului s-au schimbat foarte putin de-a lungul anilor. In societatea americana inovatia si
modificarile sunt incurajate si cautate, dar in mod normal nu cand este vorba de idei si valori. Valorile
americane, ca si cele ale fotbalului, s-au dezvoltat mai degraba incet, si cateva schimburi radicale ale
idealurilor au avut loc de-a lungul ultimelor doua secole. Egalitatea oportunitatii, independenta,
initiativa si increderea in sine sunt cateva din valorile care au ramas ca idealuri americane de baza de-a
lungul istoriei. Toate aceste valori sunt expresia unui grad de individualism foarte ridicat. De fapt, in
Hofstede (1991)53-studiul natiunii valorilor culturale, Statele Unite au fost pe primul loc la individualism.
Acele cateva idealuri sunt elementare in fotbalul profesionist si asa au ramas de-a lungul anilor.
Mai mult, specializarea competitiva, ambele pentru fiecare individ si grupuri in care el sau ea
participa, pare sa fie cea mai evidenta trasatura a Americii. General vorbind, notiunea de specializat
pentru competitie este principalul idea ideologic la care americanii adera, practica, salvgardarea si
promovarea in intreaga lume. Specializarea competitiva este unealta cu care americanii obisnuiesc sa
manuiasca provocarile vietii. Aceasta unealta este de multe ori servita si intretinuta cu nivele ridicate de
intensitate emotionala si agresivitate. Din aceasta perspectiva nu este surprinzator ca majoritatea
americanilor, cand sunt intrebati ce fac, imediat isi descriu preocuiparea sau profesia, nu ca si japonezii,
care au tendinta de a raspunde cu numele companiei in care lucreaza (vedeti Capitolul 3, Gradina
Japoneza .
Similaritatile dintre viata reala in Statele Unite si fotbalul profesional sunt uluitoare, mai ales
intre atmosfera de razboi care patrunde acest sport. Fotbalul paralelizeaza atent actiunile care au loc in
extrovertita si uneori chiar beligeranta societate americana. Potrivit Indicatoruli Myers-Briggs Type, care
este cea mai folosita scala de personalitate in Statele Unite, 75% dintre americani barbati si femei sunt
extrovertiti si agresivi in relatiile personale (Keirsey, 1998). In timp ce asemenea extrovertitate este in
larga masura o trasatura pozitiva a vietii americane (Barnlund, 1989), Statele Unite este o tara
conducatoare in termenii indicatori care profileaza aspectele negative ale extrovertitatii si agresivitatii.
De exemplu, Statele Unite se plaseaza a doua tara din lume, imediat in spatele Rusiei, in teremenii
numarului de prizioneri (668) la 100.000 de persoane. Americanii recunosc instinctiv scurtatura intre

viata in America si ceea ce se intampla pe terenul de fotbal. Violenta si agresivitatea sunt parti ale
chemarii fotbalului in societatea americana, si amandoua raporteaza fotbalul la viata actuala.
Agresivitatea, care este de multe ori interpretata ca energie si motivatie intensa, este incurajata in
America. Analog, agresivitatea este sarbatorita caracteristic in fotbal. Echipele sunt in competitie un cu
cealalta, jucatorii din aceeasi echipa sunt in competitie pentru pozitiile de start, chiar si jucatorii sunt in
competitie pentru cele mai bune bilete.
Intalnirile rapide, originale din Statele Unite, sunt un exemplu concret de asemenea tendinte.
Tineri sua nu asa tineri adulti necasatoriti nu au timpul necesar pentru intalnirile traditionale, asa ca
participa la sesiuni in care fiecare dintre ei vorbeste consecutiv cu 30 sau 40 de membri de sex opus,
fiecare pentru 3 minute. Un oficial suna din clopotel dupa 3 minute ca semnal ca este timpul sa se mute
sa vorbeasca si cu o alta persoana. La sfarsitul serii fiecare persoana este libera sa accepte sau sa
respinga o ofertapentru o intalnire mai lunga. The Economist a numit omeneste un articol despre acest
fenomen McDating (2002). Similar, Paul Fahri (2002), un critic de la The Washington Post
argumenteaza ca femeile au tendinta de a viziona The Bachelor la televizor pentru ca era o versiune
feminina a fotbalului, cu procesul de selectie brutal mergand de la 25 de femei la o femeie norocoasa.
Tipul competitiei individuale si agresivitatea par sa fie potrivite in mod particular Americii.
Richard Hofstadter (1955) a descris grafic de ce Darwinismul social sau supravietuirea unei persoane
individuale a fost o filosofie sociala care a chemat americanii la o intoarcere a secolului 20 :
Cu expansiunea sa rapida, metodele sale exploatative, competitia sa disperata, si respingerea sa
categorica a esecului, America postbela a fost ca o vasta caricatura umana a efortului Darwinist pentru
existenta si supravietuire. Antrepenorii afacerilor de succes au acceptat aparent aproape din insinct
terminologie Darwinista care pare sa portretizeze conditiile existentei lor. (p. 44)
Acest punct de vedere a fost premiat persuasiv de catre Russel H. Conwell, primul presedinte al
Univeristatii Temple si un ministru al Bisericii Metodiste. Incepand cu 1861, el a deliberat faimosul
discurs Acres of Diamnods legand social Darwinismul de religie de peste 4000 de ori (scris in Burr,
1917) :
Eu spun ca meriti sa fi bogat ; nu ai niciun drept sa fi sarac... Trebui sa spun ca meriti sa petreci
mai mult timp imbogatindu-te. Amandoi stim ca sunt cateva lucruri mai de pret decat banii ; normal, ca
stim. Ah, da... Deci, stie oare omul care a suferit ca exista anumite lucruri mai dulci si mai sfante si mai
sacre decat aurul. Totusi, omul cu simturi comune stie de asemenea ca nu este niciunul din aceste
lucruri care sa nu fie imbunatatite de folosirea banilor. Banii sunt putere ; banii au puterea ; si ca un om
sa spuna eu nu vreau bani , eu nu-mi doresc sa fac niciun bine concetatenilor mei este absurd sa
vorbim. Este absurd sa ii deconectam. Aceasta este o viata minunata, si tu meriti sa petreci timp facand
bani, pentru ca puterea se afla in bani. Maretia nu consta in detinerea unui birou, maretia consta cu
adevarat in a face afaceri mici cu sensuri mari, in realizarea unor scopuri vaste de la rangul privat al
vietii ; aceasta este adevarata maretie. (pp. 414-415)
Poate ca cea mai buna indicatie contemporana a acestei emfaza a individualismului si
competitiei poate fi gasita in aria compensatiei CEO. In 1960 raportul CEO al platilor lucratorilor

nonmanageriali in Statele Unite a fost de 41 la 1 ; in 2000 raportul a fost de 691 la 1. Nicio alta natiune
nu a ajuns atat de aproape pentru a potrivi aceste disparitii. Jurnalistii scriu articole periodice ca si
Gross Compensation :New CEO pay figures make top brass look positiveli piggy (1996) sau, mai
recent, Oink ! Have they no shame? (Useem, 2003), dar trendul continua. De fapt darnicele contracte
de retragere dupa retragerea CEO au fost doar o extensie logica a acestei perspective, si este greu de
imaginat de ce fostul CEO merita sute de mii, si alteori milioane, in compensatii anuale plus pachete
aditionale dupa pensionare.
Cum implica discutia, competitia pare sa fie mai mult decat un inteles pentru un sfarsit in
America si aparent, a devenit o tinta majora. Doar mai mult de jumatate din reguliile din fotbalul
profesionist se confrunta cu protejarea si intensificarea competitiei in liga, asa ca legiile americane
antitrust si reguliile au fost create esential pentru a proteja competitia si egalitatea de oportunitati
pentru indivizi si grupuri, si acestea sunt adanc inradacinate in idealurile si valorile americane care duc la
imigrantii europeni ce au venit in America. Acesti imigranti reprezinta grupuri diverse ca au fost, in mod
normal in razvoi unele cu celelalte in Europa. Englezii nu-i plac pe irlandezi, germanii au avut probleme
cu polonezii si asa mai departe. In timp ce aceste ostilitati si sentimente negative au fost intense cand
imigrantii au venit in Statele Unite, acestia nu s-au aratat violenti pentru ca imigrantii erau obositi de
razboaie si varsari de sange. Mai degraba, aceste trairi s-au manifestat in competitie, specializare si
diviziunea muncii. Fiecare arie geografica a Statelor Unite este specializata intr-o categorie particulara
de productie : partea de Nord Est in manufacturare, Mid Vestun in agricultura, iar partea de Vest in
cresterea vitelor. Chiar si in zone ale tarii ce erau specializate in agricultura exista o specializare in plus.
Ce mai fertila regiune din Statele Unite (de exemplu, Idaho) specializata in culturi de legume diferite fata
de zonele mai putin fertile (dar mai populate) in sud. Comunitatile distincte, foarte specializate de
imigranti inca sunt in competitie una cu cealalta din punct de vedere economic, dar utilizarea legilor de
avantaj comparativ le-a autopropulsat sa isi concentreze eforturile intr-un domeniu particular de
productie in care exceleaza.
Astfel comunitatile au fost implicate intr-un alt fel de razboi, unul in care odata pentru
totdeauna se va decide scorul intre protestanti si catolici, polonezi si evrei, englezi si irlandezi, germani si
danezi. Competitia preleva si bataliile varstei mijlocii au fost refacute in America dar cu noi arme
specializate si pentru noi dotari competitive. Fiecare comunitate a crezut frecvent ca a transportat
motivul de dovada a proprii superioritati prin baraje mai mari, statui mai impunatoare, mai multe
legume si avere mai mareata. Mostenirea competitiei continua sa infloreasca in societatea americana si
astazi, dar cu mai multa legitimitate.
Imigrantii europeni, de altfel distincti si neasemantori, au impartit suspiciuni adanci ale
autoritatii. Ei si-au asumat ca autoritatea impiedica specializarea si competitia, amandoua pentru indivizi
si grupuri. Motivul principal pentru fuga din Europa in primul rand a fost autoritatea corupta si opresiva
si/sau guvernul. Sistemul de verificari si balante a fost dezvoltat in Statele Unite prima oara pentru a
proteja oamenii de reguliile care ar putea controla economia, a dicta religia sau a domina puterea
politica. Similar, NFL utilizeaza un sistem de verificari si balante pe durata unui meci sportiv. Acestea
sunt doua seturi de referinte, unul pe teren echipat cu fluiere si cartonase iar celalalt in cabina de revizie
echipata cu videocasete si un televizor color. Daca uneia dintre echipe nu ii place decizia pe care un

arbitru o ia pe teren, poate apela la revizuirea judecatorilor care urmaresc jocul pe caseta video pentru a
lua o decizie finala.
Dezvoltarea tehnologiei este un catalizator pentru specializarea competitiva. Tehnologia este
ingredientul care asigura specializarea competitiva cu eficienta ceruta intr-o intensa societate capitalista
precum Statele Unite. Similar, dezvoltarea tehnologica joaca un rol cheie in NFL. Masinile de greutate pe
care jucatorii profesionisti de fotbal le folosesc, camerele si satelitii pe acre acestea le urmeaza, si
echipamentul specializat pe care acestia il poarta sunt ingegrale fascinatiei americane cu unelte si
masini.
Motivul din spatele acestei fascinatii cu uneltele este cchiar simplu : America a avut, istoric
vorbind, o perioada scurta a muncii si una luunga in materialele neprelucrate. In ordine pentru a utiliza
abundenta materialelor ne prelucrate americanii au trebuit sa substituie masinariile si echipamentul
pentru munca necalificata. Influentati de succesul avut de industria masinariilor mecanizatein anii 1800
americanii au fost tot mai mult si mai mult ageri inducand utilizarea energiei masinilor si tehnologiei.
Pentru americani tehnologia a fost dovedita empiric pentru a stimula cresterea si succesul si
dependenta lor fata de masini a crescut din ce in ce mai mult cu fiecare numar crescut de inventi
americane patentate.
Astazi, se pare ca fiecare american poarta pe langa el un gadget de orice fel pentru a-l ajuta sa
faca tot felul de actiuni, si in acest fel americanii sunt aproape asemanatori cu japonezii. Uitati-va la
jucatorul de fotbal ! Acesta poarta o casca, aparatori pentru umeri, pentru gat, pentru tibie, aparatori
pentru genunchi si toate pentru a se proteja ; isi infasoara degetele si incheieturile in banda nonadeziva
antistatica pentru a-l ajuta ; si poarta pantofi speciali pentru iarba. Fiecare tip de jucator are propriul
echipament distinct : receptorii (portarii) poarta manusi sintetice pentru a prinde mingea ; cei din linia
din spate (fundasii) poarta masti pentru fata pentru a-si proteja ochii de stralucire ; iar cei din colturi
poarta aparatori pentru spate din plastic armat pentru a le maximiza viteza. Chiar si antrenorii au
gadgeturile lor specializate : acestia folosesc celulare sensibile pentru a comunica cu statisticienii.
Americanii sunt in mod tipic neinfluentati prea bine de catre rude sau grupurile familiale ;
familia nucleara este cea care ocupa locul activitatii si identificarii. In multe feluri familiile americane
sunt precum cele trei brigade din fotbal mentionate mai devreme. Un jucator de fotbal se raporteaza
intai la brigada sa si numai in plan second la echipa. Similar, americanii din familiile nucleare se
raporteaza intai la societate si nu la grupurile de rude. Ca regula generala, copii americani sunt invatati
sa se raporteze esential la familia lor nucleara la varsta frageda ; acestia invata prin exemplul parintilor
lor ca familia nucleara sete partea integrala a vietii lor. Americanii incurajeaza independenta in mod
normal, increderea in sine si initiativa copiilor lor. Copii sunt invatati si crescuti in asa fel incat sa creada
ca bogatia, sanatatea, fericirea si o viata implinita pot fiobtinute de aproape oricine atat timp cat acestia
doresc sa urmeze anumiti pasi si cateva proceduri.
Spiritul egalitatii american este hranit in spiritele copiilor si accentuat in mintile lor de catre
parintii doritorii-sa-faca-din-copii-lor-parinti-de-succes. Ca si rezultat, atunci cand copii se maturizeaza si
ajung la stadiul de adulti, ajung sa creada ca succesul (bogatia, sanatatea si fericirea) este o

responasibiltate individuala si o datorie. Omanii ce sunt saraci, bolnavi sau nefericiti sunt in mod
frecvent vazuti de societatea americana ca oameni care au esuat in acceptarea de oportunitati oferite.
In Stewart and Bennet Show (1991), americanii cred in egalitate, dar doar in egalitatea de
oportunitati ; succesul si esecurile personale sunt atribuite direct catre individ. Multi, daca nu
majoritatea tind sa vada saracia si mizeria ca fiind induse de propria persoana, cel putin general vorbind.
Stewart and Bennet au punctat de asemenea ca aceasta face viata dificila pentru americanii mediocrii,
care trebuie in mod constant sa primeasca sau sa intalneasca asteptari marete. Americanii nu sunt
onorati de catre realizarile trecute ci doar de ceea ce au in momentul de fata in sensul ca personalitatile
lor tind sa fie constant intr-o stare de flux si evoluie.
Unul din rezultatele majore ale acestei orientari este ca managerii americani sunt in general
foarte deschisi la schimbare si introduc in mod constant noi programe cu care se pot identifica si pentru
care pot primi mai mult credit ; nu este suficient pentru ei doar sa construiasca pe programele
predecesorilor lor( Kanter, 1979). Oricum, acestia au tendinta sa arunce programele la fel de repede si
Statele Unite sunt faimoase pentru ambele capricii care intruduc aceasta si pentru scurta orientare a
managerilor sai.
Huddling
Este o alta caracteristica care diferentiaza fotbalul de oricare alt sport in lume :gramada ( cat de
ofensiv este grupul echipei inainte de fiecare joc pentru a apela un anumit plan in actiune). Nu exista
niciun alt sport in lume unde cineva vede gramada dupa fiecare joc.
In gramada exista diferiti jucatori din peisaje diferite si cu nivel de educatie variat. Toti sunt de acord ca
singurul mod de a realiza o anumita sarcina este sa puna diferentele al o parte si sa coopereze obiectiv
pentru a ajunge la un anumit scop. Dupa meci, fiecare jucator in parte se intoarce in propria sa lume,
traindu-si propria viata in felul sau unic. Aceasta este esenta punctului topit, un grup diversificat de
oameni care uita diferentele lor temporar pentru a obtine un scop comun. Nu mai devreme de 1832
Alexis de Tocqueville a obtinut atentia catre aceasta fateta a perspectivei americane (Miller &
Hustedde, 1987).

Acesti americani sunt cei mai singulari oameni din lume. Nu vei crede cand iti voi spune cum se
comporta. Intr-o comunitate locala in tara lor un ceatean poate concepe o necesitate care nu a fost
intalnita. Ce face acesta ? Merge pe strada si o discuta cu vecinul sau, Apoi ce se intampla ? Un comitet
vine in aceasta existenta si apoi comitetul incepe sa functioneze in interesul acelei necesitati. Si nu vei
crede asta dar e adevarat. Toate acestea sunt facute fara referinte de la vreun birocrat. Toate acestea
sunt facute de catre cetateni privati din propria lor initiativa. (p.91)
Si acest punct fierbinte devine din ce in ce mai divers : Intre anii 1990 si 2000, procentajul
populatiei de origine hispanica a crescut de la 9,0% la 12,5% ;

Comparatile pentru asiatici au fost 2,7% si 3,6%, pentru negri, 11,7% si 12,1%, pentru albi 75,6% si
69,1%. Poate o echipa de fotbal sa isi permita luxul eliminarii gramezii ? In majoritatea cazurilor, nu.
Oricum, in 1991 la Super Bowl, posibil cel mai bun Super Bowl dintre toate, au jucat Buffalo Bills care nu
s-au ingramadit dupa fiecare joc, si New York Giants care au facut-o. A fost un joc foarte strans care a
fost decis doar in ultimele minute. Bilss cei care nu s-au ingramadit au fost capabili sa foloseasca aceasta
apropiere doar din cauza expertizei fundasului remarcabil, Jim Kelly. Inca o data un individ a fost capabil
sa straluceasca intr-un context de grup. Totusi, rezultatul final a fost in favoarea gramezii de la Giants.
Verdictul final in aceasta problema nu a fost inca dat, si alte echipe NGL au incercat de atunci sa nu
foloseasca gramada, dar niciuna nu a ajuns asa de departe.
Similar, majoritatea daca nu toate grupurile si organizatiile in America angajeaza gramezile
pentru a rezolva problemele si a ajunge la obiectivele lor.
Conceptul american de ingramadire pentru a coordona activitatile este putin diferit de catre simtul
comunitatii japonez de organizare. Japonezii socializeaza in mod normal ca si coechipieri si dupa munca,
si daca apare o probleme majora, acestia vor merge uneori la o bautura intr- dupa-masa, la o cina, o
camaraderie informala si vor lua problema in maini si vor discuta despe ea. Periodic, acestia vor repeta
asemenea sesiuni pana cand termenii problemei vor fi rezolvati. Americanii, pe de alta parte, au
tendinta de a se ingramadi impreuna intr-o intalnire de afaceri specifica pentru a adresa si a solutiona
problema de fata, dupa care se imprastie pentru a completa celelalte indatoriri pe care le are activitatea
lor. Daca sunt necesare si alte intalniri aditionale, ei sunt condusi normal in acelasi stil.
Dupa cum a aratat Daniel Boorstin (1965), cowboyul singuratic sau colonistul singuratic este o
metafora saraca pentru Statele Unite. Mai degraba, ca si americanii aventurosi ce s-au mutat in vest
pentru a obtine o viata mai buna, acestia s-au adunat impreuna in mod frecvent pentru a forma asociatii
temporare sau echipe pentru a soultiona probleme specifice. Oricum, a fost data mobilitatea rapida a
societatii americane = o caracteristica ce domina inca si astazi= relatiile dintre membrii acestor grupuri
tind sa fie cooperative dar numai in mod superficial prietenoase ; nu a existat timp pentru a dezvolta
prietenii adevarate. Statele Unite este societatea clasica a carei mambri sunt interesati in primul randin
a construi si a realiza scopuri ; bconcentrarea in America este in realizarea scopurilor prezente pentru a
asigura un viitor sigur ; si putina atentie este data activitatilor trecutului si istoriei. Europenii si asiaticii
se plang in mod frecvent ca este foaret dificil sa stabileasca relatii profunde si personale cu americanii.
Ca si regula generala, americanii se implica intens intr-un efort de grup, dar numai pentru o perioada
scurta si stabilita de timp. Nu ca si multi europeni, care traiesc, muncesc si mor la 30 de mile departare
de locul nasterii lor, americanii se aduna frecvent in grupuri temporare in timp ce isi schimba slujbele,
carierele, aria geografica, chiar si sotii de-a lungul vietii lor.
In fotbal, gramada divide jocul in seturi mai mici de indatoriri care atunci cand sunt realizate cu
succes duc la victorie. Jocul in sine este divizat in slujbe independente care sunt separate de perioade
scurte de reasezare a pozitiei si intretinute de tactici continue. Fenomenul gramezii in cultura
americana- a fi impreuna pentru a subdiviza un numar mare de indatoriri intr-un numar mai mic de
servicii care se realizeaza pe rand- aceasta ilustreaza modul in care americanii isi rezolva problemele.
Alta complexitate este divizata in probleme mai mici adresate pe rand. Americanii au tendinta sa creada

ca orice problema poate fi rezolvata, atat timp cat procesul de solutionare comprima un numar specific
de pasi de urmat si intrebari de raspuns. Ca si in fotbal, nu conteaza cat de complicata poate fi situatia,
echipele sunt convinse ca pot depasi complexitatile printr-un proces de planuri standardizat.
Sistemul american de manufacturare (ASM), un sistem care s-a dezvoltat ca si rezultat al muncii
lui Frederick Taylor la sfarsitrul secolului 19, este gramada americana in industria economica. Aceasta
reflecta cum mintea americana este facuta. Precum gramada in fotbal permite un proces de planuri
standardizate pentru situatii specifice, ASM permite un proces de manufacturare standardizata pentru
produse diferite. ASM pune accentul pe simplicitatea designului, standardizarea partilor si a productioti
la scara larga. Americanii au introdus conceptul si au folosit productia in masa ca si o consecinta directa
a utilizarii intense a masinariilor.
Societatea americana relateaza direct standarde de clasificare a indivizilor, de obicei prin
compararea intre ei.Chiar si studentii sunt evaluati si comparati intre ei, performanta lor fiind ilustrata
grafic de un clopot.
Americanii sunt interesati strict de subiect.Desi multi dintre ei considera matematica
plictisitoare si tedioasa, formele ei se regasesc chiar si in NFL(Liga Nationala de Fotbal).Numerele au un
impact imens in domeniile financiare, in recrutarile pentru colegiu sau decizii politice. Timpul este foarte
important la americani, aceasta se observa si la masa, cand mananca cantitati impresionante intr-un
timp foarte scurt, pe terenul de fotbal cand ceasul ticaie, in vorbirea de zi cu zi prin prescurtarea unor
cuvinte si a unor nume.
Americanii considera ca in viata poti face atat de multe incat un eveniment de un impact mare
ramane in atentia lor pentru putin tim, dupa care trec la altul.Ideea de succes este asociata ideii de
singuratate, dar nu ii inhiba pe americani sa persevereze la atingerea nivelelor inalte in viata.
Ceremonia sarbatorii perfectiunii
Imigrantii noi au o viziune utopica despre America. Idealurile pe care le simbolizeaza America
sunr sacre si perfecte. Spre deosebire de alte societati, sursa valorilor si materialele scrise sunt
considerate intangibile si perfecte, numite de Constitutia si Declaratia de Independenta : Imaginea
edenica, cum am definit-o, nu e o imagine statica a naturii cultivate, nici o imagine opusa a salbaticiei,
dar un complex imaginativ care include ambele imagini, le pune intr-o relatie dinamica cu alte valori.Ca
un mit adevarat sau o poveste functioneaza la mai multe nivele simultan, dramatizand o experienta
colectiva a oamenilor intr-o rama.Mitul edenic, mi se pare mie k a fost cea mai puternica si
comprehensiva forta organizatoare in cultura americana .
Singura utopie din America este fotbalul. Inainte de fiecare meci se canta imnul national si se
flutura steagul.Delaratia de Independenta si Constitutia a fost creata de indivizi umani,nu de zei, profeti,
apostoli, sfinti sau imparati.Timp de secole, America a fost persecutata, tiranizata si opresionata.
America e simblul tineretii, frumusetii, sex-appeal-ului si multe reclame sunt legate de numele ei
pentru a iesi in fata, de exemplu berea Miller :

 Miller e facuta in stil american

Nascuta si distilata in America
La fel de mandra ca si oamenii
Care o beau azi
Miller e facut in stil american

In opinia americanilor, tara lor e cea mai buna din lume, e lumea lors au cea mai buna parte din
ea, iar daca celelalte state nu urmeaza calea Americii sau stilul ei sunt destinate esecului.Pentru ei,
Super Ball este egal al Campionatului Mondial.
Tarile americane foarte rar dau aspecte pozitive din culturile straine.De obicei arata numai
violente, razboaie si intorsaturi politice.Astfel americanii pierd aspectele placute ale lumii
exterioare.Religia e la mare putere in America, existand peste 400000 de Biserici, majoritatea crestini
dar si numeroase apartenente.Se spune ca, catolicii americani tin Vaticanul financiar.Inainte si dupa
fiecare meci, preotii binecuvanteaza echipele.
In studiul original a lu Hofstede, al celor 53 de tari, Statele Unite se situeaza pe primul loc intre
cele care cred in individualism.Tot ele fac parte si din cele cu un grad ridicat de risc si nesiguranta si un
grad ridicat de masculinitate sau orientare agresiva si materialistica a vietii.Americanii prefera
informalitatea, distanta scazuta spre putere intre indivizi si grupuri si autoritate ierarhica slaba.
Multi inca cred ca America e tara tuturor posibilitatlor si se lovesc de un soc cultural :
- Viata este un bol de cirese
- Sa ne intalnim si sa rezolvam problema
- Nu e violent,e energetic tipule !
- E singur sus
- Cara-te din fata mea !
- Tre sa fug omule, poate vorbim mai tarziu !
- Americaiubeste-o sau paraseste-o !
- Unde este vointa, acolo este cale
- Pas cu pas
- Niciodata nu e prea tarziu

- Esti din Nigeria ? Este un oras din Germania ?

- Salut ! Ce mai faci ? (in timp ce el sau ea merge si nu asteapta un raspuns)

2. MAREA BRITANIE

Noi dam o forma locuintelor si dupa aceea locuintele ne dau noua o forma .
-Winston Churchill , discurs despre reconstruirea casei ,28 octombrie 1944

La inceputul anilor 90 , a avut loc o discutie extinsa despre o posibila metafora culturala
pentru Marea Britanie intr-un curs de MBA , despre managementul si comportamentul
intercultural .Cu toate ca au incercat doi studenti , unul american ,care a trait in Marea Britanie
timp de 10 ani si un britanic casatorit cu un american nu au putut identifica nici macar o
posibila metafora ,chiar dupa un semestru intreg de munca pe acest subiect . Intr-un final
persoana de cetatenie americana a inceput sa compare experientele ei din Statele Unite si
Marea Britanie . Ea a alaturat americanii la atomi independenti care periodic vin impreuna sa
duca la bun sfarsit un obiectiv specific si britanicii la individuali conectati printr-un fel de lipici
invizibil . Din punctul de vedere al americanului , britanicul parea sa inteleaga maniera in care
destinele lor sunt in mod complicat legate . Nu prea este nevoie sa fii explicit in privinta
valorilor lor de baza si de ce se comporta cum se comporta . Studentul britanic a vazut imediat
cum acest lipici invizibil a fost strans asociat cu casa traditionala britanica si atunci a inceput o
munca serioasa pe aceasta metafora culturala .
Istoria lunga si ilustra a Marii Britanii da crezare acestei metafore culturale si maniera
eroica in care poporul britanic a luat parte la al 2-lea razboi mondial, cand tara a fost
bombardata si puternic afectata tinde s-o consolideze .Marea Britanie este singura tara
puternic industrializata care nu are o constitutie permanent scrisa ; nici macar nu are un steag
oficial .Se presupune ca fiecare stie ce sa faca .Dar sunt cateva schimbari critice . Marea Britanie
, odata cea mai centralizata tara din Europa , trece printr-un transfer de putere evidentiat de
faptul ca parlamentul in Scotia si Adunarea in Tara Galilor au fost create recent. De asemenea
ca sa fii membru in Camera Lorzilor nu mai este o chestiune de ereditate.Si Margaret Thatcher ,
care a devenit prim ministru la sfarsitul anilor 70 , a condus o miscare inspre privatizare care
inca continua .
Robert Cannadine(1998) descrie 3 modele a Marii Britanii, primul care sustine
conceptul lipiciului invizibil: Este o tara a carei locuitori sunt stransi legati de valori impartasite
si asteptari.
Cu toate acestea al 2-lea model se concentreaza pe o natiune impartita taios in 3 linii de
clase : clasa superioara , clasa de mijloc si clasa inferioara . Al 3-lea model al lui Cannadine este
cel mai sumbru : Marea Britanie este de fapt 2 natiuni , una foarte privilegiata si una asuprita .In
acest capitol se ating toate aceste 3 modele , deoarece toate dintre ele poseda un nucleu de
adevar.
Dar la inceput ne trebuie ceva intelegere a unei case traditionale britanice ,care este
construita sa reziste la incercarea timpului .Este aproape de fiecare data caramida , dar poate fi
facuta din piatra sau beton.Case vechi de sute de ani si cateva cladiri vechi de mii de ani stau

inca in picioare si functioneaza la capacitatea originala .Aceste case nu au fost construite peste
noapte si nici nu sunt facute sa dureze doar un timp scurt . Multa parte din esenta Marii Britanii
si a locuitorilor ei poate fi simtita din curajul si stilul de lunga durata a cladirilor lor .Design-ul
unei case britanice este traditional si se imbina cu celelalte din jurul ei ;fundatiile sunt adanci si
puternice si ; planul podelei nu variaza si este neschimbat de-a lungul timpului .Peretii au
consolidare proprie , fundatie fixa in asa fel incat planul podelei casei este vizibil inainte ca
peretii interiori sa fie ridicati .
Ca si poporul britanic , exista putine surprize sau chiar niciuna in privinta caselor lor
traditionale . Un britanic poate sa gaseasca oriunde in tara o casa cu 3 dormitoare (casa semidecomandata sau duplex) .Toate sunt bazate pe acelasi testat si incercat design .Asadar , bazat
pe exteriorul casei ,britanicii stiu cum ar arata amplasarea casei in interiorul ei - la fel cum stiu
la ce sa se astepte unul de la celalalt .
Stilul de viata britanic este reflectat in casele lor traditionale . Ei sunt neschimbati cu
exceptia catorva modificari lente de-a lungul anilor . Exista doar o singura cale dreapta ca sa
faci anumite lucruri si majoritatea daca nu toti cetatenii stiu care este aceasta la nimeni nu
trebuie sa i se spuna .
Lipirea unei case moderne din lemn de model californian cu un plan al podelei deschis
si neobisnuit cu siguranta nu respecta aceasta nevoie . De fapt , o casa cu structura de lemn de
orice tip va avea tendinta sa nu satisfaca asteptarile si va face finantarea si asigurarea dificil de
primit .Unii dintre britanici vor numi acest tip de casa ticky tacky si o adevarata familie
britanica va ezita sa se bazeze pe asemenea metode pentru asa o serioasa afacere cum ar fi
construirea unei locuinte . De fapt , chiar si cand populatia a fost imprastiata si padurile erau
din abundenta , casele erau construite din piatra , nu din lemn .O casa , ca si un mod de viata ,
trebuie sa aibe fundatii solide , sa fie familiara ,neschimbatoare si construita in mod testat si
incercat .
Pentru acest motiv si pentru multe altele , britanicii par sa induca in eroare americanii
si vice versa , desi simtul identificarii dintre ei este foarte puternic . Margaret Thatcher , fost
prim ministru a Angliei , se referea la americani ca si la primii veri si americanii au reactionat
pozitiv la aceasta si la afirmatii asemanatoare . De fapt acest acest puternic simt al identificarii
este justificat , deoarece studiile concentrate pe multe tari arata ca britanicii si americanii tind
sa se adune impreuna in termeni de valori de baza si atitudini . Si aceste valori rezulta in actiuni
concrete . De exemplu in invazie Iraqului din 2003 ,doar alte 2 natiuni s-au alaturat Statelor
Unite in Coalitia Aliatilor : Marea Britanie si Australia .In mod certa invazia nu a fost populara ,
dar primul ministru Tony Blair si-a riscat reputatia pentru ajutorarea Statelor Unite .Acest lucru
nu este teribil de surprinzator intrucat legea americana , guvernarea sunt inradacinate in
antecedentele lor britanice .Cu toate acestea sunt diferente culturale importante care ne
surprind si ne induc in eroare cand ii luam in considerare pe verii nostri , britanicii .
Va fi folositor sa examinam cultura britanica in termenii metaforei casei britanice .Noi
vom examina asezarea fundatiei casei evidenta in istoria lor ,precum si climatul politic si
economic al zilelor noastre.Dupa aceea , ne vom uita la construirea casei de caramida , care in

mod natural include elemente variate a cresterii britanicilor .In cele din urma vom descrie
locuirea in traditionala casa de caramida , incluzand cateva modele culturale in situatii sociale
si de afaceri.

Istorie , politica , economie-Asezarea fundatiei

Pentru inceput haideti sa identificam geografic Marea Britanie .Un numar de termene sunt
folosite cand discutam despre aceasta zona , cum sunt Insulele britanice , Marea Britanie ,
Britania si Regatul Unit. Noi vom discuta Britania care este sinonim cu Marea Britanie , constand
din Anglia , Scotia si Tara Galilor . Acestea alcatuiesc cele mai mari dintre cele 2 insule sunt
asezate pe coasta de nord-vest a Europei .Insula mai mica este alcatuita din Republica Irlanda (o
tara separata) si Irlanda de Nord , care este inca sub dominatie Britanica . Marea Britanie a
crescut fara tragere de inima controlul asupra Irlandei de Nord la inceputul anilor 60 , deoarece
catolicii si protestantii imparteau puterea . Termenul de Regatul Unit se refera la Anglia , Scotia
si Tara Galilor (Britania) si include de asemenea Irlanda de Nord.
Inceputurile istoriei Marii Britanii sunt o succesiune de invazii si imigrari din triburi cum ar fi
celtii , romanii,saxonii si iutii , multe dintre triburile acestea fiind luptatoare , barbare si pirate .
Data cand Marea Britanie a fost prima oara locuita nu se cunoaste , dar parti dintr-un schelet al
unei femei au fost gasite la Swanscombe in Kent si dateaza de aproape 250 de mii de ani.
Cu toate acestea , istoria Marii Britanii de la mijlocul anilor 1500 pana in anii 1950 este o
poveste a dominarii pe care multi au incercat sa o intreaca , dar niciunul nu a reusit .Pentru
multi ani imperiul lor a fost asa vast incat soarele nu apune niciodata pe Imperiul Britanic
Britanicii si-au lasat amprenta pe multe dintre tinuturile necunoscute pe care steagul lor era
arborat intr-o varietate de moduri.Una dintre cele mai evidente este faptul ca limba
internationala acceptata in afaceri peste tot in lume este astazi engleza .Multe foste colonii
britanice si-au setat sistemele parlamentare si legale sa urmeze sistemul britanic , incluzand
libertatea presei si inca apeleaza la britanici pentru sfaturi si consimtamant in propriile afaceri .
Rata imigrarii la tara mama a Marii Britanii din fostele colonii este in jurul a 1 milion de
oameni pe an,multi dintre acestia stabilindu-se permanent in Marea Britanie si mai mult de un
sfert din populatia Londrei este formata din oameni de origine africana , asiatica , sau
caraibiana. Marea Britanie a intarziat un pic in spatele Statelor Unite in privinta legilor
egalitatilor de sanse si deschiderea de oportunitati de locuri de munca pentru minoritatile
etnice.Cu toate acestea , mariajul intercultural dintre albi si negri este mult mai ridicat in Marea
Britanie decat in Statele Unite . In jur de 40 % dintre barbatii afro-caraibieni intre varstele de 16
si 34 de ani au un partenera alba in Marea Britanie si pentru femei procentul este de 21 % .
Procentele corespondente pentru Statele Unite sunt de 4 % si 2 %.O mare parte a explicatie se
datoreaza modelului cartierelor rezidentiale extrem de despartite in Statele Unite , negrii
locuind in primul rand in centrul orasului si albii in suburbii.Aparent multi britanici nu au nimic
impotriva sa locuiasca aproape de alte clase sociale diferite si frecvent casatorindu-se cu ei , un
rezultat in suportul perspectivei lipiciului invizibil.

Majoritatea britanicilor din secolul 19 au fost educati mai bine , se comportau mai bine si erau
mult mai bogati decat majoritatea europenilor.De-a lungul Europei oamenii au inceput sa se
imbrace ca britanicii , sa vorbeasca la fel ca ei si sa le imite buna lor gratie. Chiar si moda
purtatului de negru , care a supravietuit in imbracatul de seara contemporan , a venit din stilul
britanic in 1830 . Este increderea lor , Aldous Huxley(1951) a spus despre ei in Antic Hay ,
usurinta lor , este felul in care ei isi au garantat locul in lume ,este prestigiul lor , pe care alti
oameni ar vrea sa-l nege ,dar nu pot(p.38) care i-au facut modele admirate .Adoptia modurilor
britanice a fost atat de universala incat a fost fara dubii.Automat oamenii ii aleg pe cei mai buni
si cei mai buni erau britanicii.(Barzini,1983,p.36).
Timp de sute de ani , a fost o admitere tacita a suprematiei britanice in aproape fiecare
privinta.Mai mult decat atat a fost o admiratie universala si invidie pentru bogatia lor , puterea ,
perspicacitate si cruzimea brutala cand era necesara. Era o certitudine ca britanicii stiau cel mai
bine , ca puterea lor coplesitoare si bogatia vor avea grija de majoritatea problemelor militare ,
politice si economice mondiale ; ca problemele private ar putea fi controlate de codul moral al
britanicilor si regulile lor de bune maniere; ca Marea Britanie ar putea prelungi nedefinit status
quo-ul ; si ca nu trebuiau sa se ingrijoreze de nimic(Barzini,1983,p.37).Aceasta este mostenirea
poporului britanic fundatia pe care restul casei traditionale este construita .
Asa cum s-a aratat in capitolul 1 ,cultura poate sa varieze de-a lungul mai multor dimensiuni
inclusiv timpul sau daca o societate este orientata in trecut , prezent sau viitor . Este usor de
vazut de ce britanicii pun accentul pe trecut mult mai mult decat americanii(Trompenaars &
Hampden-Turner ,1998,p130) .Trecutul grandios si ceremonia structurii politice britanice este
construita chiar in peretii si scheletul casei fara ea casa cu siguranta nu ar sta atat de inalta si
mandra.
Guvernul britanic este considerat unul dintre cele mai eficiente din lume si este bazat pe acte
de parlament. Exista o constitutie scrisa , desi este destul de diferita de constitutia permanenta
a Statelor Unite in asa fel incat actele existente ale parlamentului la un moment dat sunt bazele
ei.In parlament , Camera Lorzilor actioneaza practic ca un corp care revizuieste si poate amana
dar nu acte de veto transmise de Camera Comunelor . Asadar puterea reala ii revine Camerei
Comunelor . Legea precedenta sau de drept comun este folosita doar cand nu este nici o
legislatie in privinta unei probleme mari sau cand nu este intentie legislativa clara . Legea
comuna , cu toate acestea , este folosita la scara larga . Este asumata in mod frecvent de
britanici ca oricine cunoaste regulile si in acest fel aplicarea legii comune este primita pozitiv
de catre majoritatea cetatenilor . Contrar asumarii fundamentale a americanilor ca autoritatea
suprema nu trebuie niciodata investita intr-o singura institutie , parlamentul britanic exercita
puterea suprema atat asupra monarhiei cat si asupra instantelor .
Intr-un alt mod monarhia este o parte importanta a scenariului politic ; panoplia si grandoarea
disting fiecare faza a procesiunilor regale. Aceasta prezentare de lunga durata de stralucire
simultana dovedeste unitatea oamenilor si ii intareste . Deschiderea oficiala a parlamentului
implica o ceremonia la care regina prezideaza si in fiecare saptamana se intalneste cu primiul
ministru sa discute problemele nationale curente . Trecutul , prezentul si viitorul sunt unite in
coroana si in monarhie . Este unul dintre lucrurile care fac Marea Britanie unica si chiar multe

dintre fostele ei colonii primesc familia regala cu bratele deschise si cu un respect unic . Fara
prezenta familiei regale , cateva dintre piesele care tin unita traditionala casa britanica vor
decadea cu siguranta . Monarhia este criticata periodic , in mod special datorita faptului ca este
o institutie feudala care nu este apropiata de timpurile moderne , dar publicul sustine cu putere
monarhia . De exemplu , 1 milion sau mai multi cetateni au venit sa vada inmormantarea
reginei mama in 2002 si multi altii au vizionat inmormantarea la televizor .
Exista 2 partide principale in Marea Britanie : laburist si conservator(Tory) . Din cand in cand
un al 3-lea partid reiese cum ar fi liberalii sau mai recent social democratii . Marea Britanie are
o forma reprezentativa de guvernare . Intr-un vot national oamenii voteaza pentru
circumscriptia lor MP si acea persoana ii rerprezinta in parlament . Este foarte posibil si s-a
intamplat , ca o majoritate a voturilor sa fie pentru un partid care are o minoritate de locuri in
camera si astfel nu castiga alegerile , din moment ce castigarea este determinata de numarul de
MP-uri afiliate la partide alese . Alegerile pot sa fie cerute de guvern in orice timp in termen de
5 ani de la alegerile trecute . Aceasta politica ii ofera partidului la putere un avans politic din
moment ce poate sa aranjeze intre anumite limite ca o alegere sa aibe loc cand suportul public
pentru guvern este cel mai mare . Pentru a compensa aceasta , un vot de neincredere pentru
prim-ministru si partidul lui poate sa forteze o realegere in orice timp .
Votarea este de-a lungul partidului si personalitatile sunt mai putin importante . Votarea este
de asemenea alaturata foarte mult claselor sociale si in acest fel este ceva comun sa votezi in
care au votat parintii tai si vecinii tai . In plus partidele politice sunt idiologic mult mai departe
decat partidele americane si schimbarile in guvern pot rezulta in schimbari importante de-a
lungul tarii.De exemplu alegerea unui guvern conservator condus de catre Margaret Thatcher a
rezultat in privatizarea industriilor nationale , reducerea impozitelor si reforma legislatiei
sindicatelor .
In plus la oficialii alesi , exista o intreaga matrice a relatiilor oficiale si sociale in interiorul carei
puteri este exercitata numita stabilimentul . Aceasta panza de elita include diverse interese ca
si Universitatile Oxford si Cambridge , BBC-ul , indivizi de inalta societate cunoscuti ca fiind cei
mai mari si cei mai buni . Este o retea dificila de spart datorita formelor diferite care pot fi
luate in circumstante diferite . Unii spun ca aceasa retea a pierdut ceva din tinta lor , in timp ce
altii cred ca doar continua sa-si schimbe forma .
Exista ceva suport pentru convingerea ca structurile sociale la nivel de top ale societatii s-au
schimbat . The Economist a comparat trecuturile educationale la primele 100 de locuri de
munca in Marea Britanie in 3 perioade de timp : 1972 ,1992 si 2002 . In 1972 si 1992 procentul
participarii la scolile publice de elita (67 si 66 ) si fiecare Oxford sau Cambridge (52 si 54) au fost
foarte aproape , dar in 2002 procentele corespunzatoare au fost 46 si 35(vezi The Ascent of
British Man ,2002) . Oricum , mobilitatea sociala la general a incetinit in timpul acestei
perioade (vezi How the Elite Has Changed ,2002) .
Economic , Marea Britanie poate fi impartita in 2 parti . Sudul (zona situata la cateva ore de
condus de Londra) este considerata de cei care locuiesc acolo ca fiind superioara in rafinament ,
bogatie si statut social . Aceasta parere este cumva destul de corecta datorita predominantei

exploatarii , tehnologiei inalte si alte industrii crescute in sudul tarii . Restul Marii Britanii , in
nord , este asociata industriei grele , ingineriei , mineritului si somajului . Somajul ridicat a
rezultat in unele parti din nord , unde industriile traditionale cum ar fi otelul , exploatarile de
carbune si textileria s-au restructurat in marime . La mult timp dupa ce imperiul lor s-a dizolvat
prin acordarea independentei fostelor colonii , britanicii erau in continuare considerati liderii
morali ai Europei . Dupa cel de-al 2-lea razboi mondial , ei au simtit ca si-au castigat dreptul de a
fi a treia superputere in lume intrucat tara a platit scump in termeni de vieti omenesti ,
distrugerea fizica a proprietatilor si curaj . Cu toate acestea , in 1955 , ei au stat departe de
incercarile de unificare a Europei . In timp ce opozitia britanica s-a mai domolit in ultimii ani ,
opun inca rezistenta la ideea de Europa unita . Marea Britanie este membra a Uniunii Europene
(UE) , dar nu a acceptat folosirea monedei Euro , moneda comuna .
In mod evident britanicii ar fi putut colaborat in mai multe ocazii sa formuleze recomandari
pentru o Europa unita in propriul lor interes , dar multi lideri britanici au gasit de neconceput sa
se alature celorlalte natiuni si sa riste sa-si piarda intreaga lor identitate . Marea Britanie are
tendinta sa fie un gardian gelos pe libertatea ei de actiune , mandra de singuratatea ei
.Britanicii prefera sa fie victimele propriilor lor greseli decat sa aibe incredere in judecata altor
persoane (Barzini ,1983,p.61) .
Dar in multe din domeniile discutate anterior , schimbarile rapide au loc . Un sondaj national a
indicat ca 67 % dintre britanici simt ca au prea putine lucruri de spus in felul in care sunt
guvernati . De asemenea 36 % , au identificat Statele Unite ca find natiunea de la care Marea
Britanie ar putea invata cel mai mult despre guvernare : urmatorul procentaj mare a fost 23 %
pentru Germania (David ,1999) . Britanicii au tendinta sa admire balanta puterii din Statele
Unite si ei arata in special inspre Congresul american in care exista 2 puternice entitati , senatul
si camera . Nu mai este posibil sa fii membru al Camerei Lorzilor datorita ereditatii , dar ar acest
corp este in continuare de o importanta minora . Mai mult decat atat acest acest sondaj
national a indicat ca in timp ce doar 22 % dintre britanici cred ca parlamentul va continua sa
aibe cea mai mare influenta asupra vietilor lor si ale copiilor lor , 44 % credeau acelasi lucru
despre EU . A fost in mod particular remarcabil ca 46 % dintre scotieni credeau ca parlamentul
scotian va exercita cea mai mare influenta asupra vietilor lor , in timp ce 26 % dintre galezi
vedeau acelasi lucru in tara lor .
Noi am aruncat o privire la caracterul britanic exemplificat in traditionala , rigida dar de lunga
durata, lor casa de caramida si am sugerat ca simtul puternic al istoriei este fundatia pe care se
bazeaza societatea de azi . Cateva dintre traditiile si convingerile impartasite reprezinta
mortarul care leaga oamenii intr-o identitate nationala . Acum vom arunca o privire la
mecanismele sociale procesul de socializare si sistemul educational care sustine aceste
convingeri .
Britanicii in crestere Construirea casei de caramida
Datorita fundatiilor prestigioase ale istoriei lor , strainii asteapta in continuare ca
britanicii sa arate ceva din vechea lor fermitate , inventivitate , diplomatie , conducere si cu

siguranta buna lor gratie .Cum continua britanicii sa induca unele dintre aceste virtuti admirate
in societatea lor? Cum pun ei impreuna caramizile deasupra fundatiei ca sa creasca britanicii ?
Se spunea ca toti britanicii au cateva idei ferm bagate in capul lor care exact si
universal le ofera lor raspunsuri cum sa fie perfect britanici .Acestea le-au permis , de-a lungul
istoriei , sa stie exact ce asteapta concetatenii lor sa faca si despre cum sa le faca . Pentru cea
mai mare parte este o singura cale dreapta ca sa faca aproape orice de la intampinarea
musafirilor , la purtarea razboaielor .
Deasupra tuturor lucrurilor , britanicii isi invata copiii sa se comporte . Anchete despre
copii vor fi de obicei daca ei stiu sa se comporte decat daca sunt fericiti . Se presupune ca ei
trebuie sa fie controlati si nu rasfatati . O mare importanta este data de invatarea bunelor
maniere .
Britanicii sunt invatati de la o varsta frageda sa-si controleze spontaneitatea si cum
copiii pot fi jenant de spontani , accentul se pune pe modul de a-i face tacuti pentru a nu-i
deranja pe adulti . De exemplu , este rar sa vezi copii intr-un restaurant , majoritatea
restaurantelor nu sunt facute sa se ocupe de ei si altele nu-i vor aproba deoarece copiii nu stiu
inca cum sa se comporte . Copiii care nu-si cunosc locul sunt considerati precoce . Precocitatea ,
echivalata cu lauda sau datul mare se intalneste cu dezaprobarea . La urma urmelor copiii sunt
meniti sa fie vazuti si nu auziti . Acest accent pe maniere si pe cunoasterea locului tau continua
in timp ce creste .
Un rezultat a acestei constrangeri este bine cunoscut in rezervativitatea la adulti a
britanicilor . Majoritatea daca nu toti britanicii au cel putin un singur lucru in comun : un
respect si o puternica dorinta pentru intimitate . Acest sentiment este atat de puternic incat
britanicii apar in fata altora ca fiind distanti . Este la fel cum si-ar construi pereti intre ei si
ceilalti ca sa-si creeze spatiul lor inauntrul casei de caramida .
Aceasta nevoie pentru intimitate este un factor definitoriu si una dintre dimensiunile
de-a lungul careia culturile difera . Fraza ne place sa ne pastram pe noi insine pentru noi , este
in mod particular britanica(Glyn,1970,p.176) . Glyn noteaza ca chiar si in cazul de ingrijire a
copilului , bone trebuie sa fie angajate deoarece rudele in mod general nu vor ajuta sau
interveni . El de asemenea observa ca , chiar si in trenuri ,britanicii in mod general nu vor sta jos
langa cineva daca un alt loc liber mai retras este disponibil . Intr-un fast-food aglomerat ,daca
oamenii sunt nevoiti sa imparta o masa , ei se vor comporta de obicei ca si cand ceilalti nu ar fi
prezenti . Incepand o conversatie cu un coleg de scaun va fi considerata in mod general o
invazie a spatiului personal .
Exista motive practice pentru insistenta britanicilor pentru intimitate , spatiu privat .
Marea Britanie este o tara foarte populata si spatiul trebuie sa fie utilizat eficient . In EU ,
densitatea medie a populatiei este de 146 de oameni pe km , dar in Marea Britanie este de 241
. Desi britanicii prefera casele si nu sunt asa de impatimiti de apartamente ca si alti europeni ,
casele lor sunt mici pentru standardele americane si mai apropiate ca si in America .La fel cum
sunt impartite si camerele in interiorul casei , britanicii ridica garduri in jurul gradinii lor pentru
a separa spatiul lor de cel al vecinilor si ca nu fie in vederea trecatorilor .

Un bun vecin este unul care este prietenos la o distanta care nu deranjeaza . Deoarece
distanta fizica nu este posibila , singura protectie valabila a spatiului privat este distanta
psihologica . Cineva trebuie sa sune inainte sa faca o vizita la o casa britanica o vizita
neanuntata va fi in mod general neplacuta . De asemenea , telefoanele sociale dese tind sa fie
vazute ca o intruziune.
Izbucnirea emotionala (cu exceptia datilor de veritabila criza) sunt vazute ca find prea
sentimentale sau ca evidenta a personalitatii instabile . Din copilarie mai departe britanicii sunt
admonestati sa mentina o inexpresibilitate , referindu-se la strangerea buzelor ca sa previna o
izbucnire . Chiar si prietenii buni nu pot fi la fel de intimi ca si in cazul altor culturi . Cu toate
acestea , acest lucru se poate aplica diferit la clase diferite , cu o retinere binecrescuta , fiind
vazuta in mod definitoriu ca apartinand mai mult clasei superioare decat clasei inferioare
britanice .
John Cleese (de la Monty Python) a prezentat acest lucru cu in filmul Un peste numit
Wanda(Shamberg & Crichton,1998) cand i-a spus prietenei sale americane , Jamie Lee Curtis :
Wanda ,ma faci sa ma simt atat de liber . Ai vreo ide cum este sa fii englez ? Fiind atat
de asfixiat de aceasta teama de a face un lucru gresit , de a-I spune cuiva Este casatorit ? si de
a auzi Nevasta mea m-a parasit in aceasta dimineata sau de a intreba Ai copii ? si de a
primi raspunsul ca toti au ars pana la moarte miercuri
Exista multa greutate de la mareata mostenire pe care britanicii trebuie sa o indure .
Desi fundatia este puternica si adanca , peretii si in special exteriorul casei britanice si
personalitatea trebuie sa para indestructibila si imperturbabila .
In interiorul casei , spatiul privat este de asemenea drag . Britanicii in mod general nu
agreeaza sa traiasca in zone deschise . In schimb , camerele sunt impartite si separate de pereti
si usi care se inchid . Desi casele sunt relativ mici , membrii familiei au astfel asigurat spatiul
privat . Totusi, Edward T.Hall (1966) arata ca aceste case mici se opun copiilor de la averea
propriilor camere , cum este norma in Statele Unite . El argumenteaza faptul ca, ca si adulti
britanicii nu au o nevoie asa de mare pentru birouri separate cum au membrii altor culturi .
Chiar si membrii parlamentului nu au intotdeauna propriilor lor birouri separate .
Toata aceasta vorbire despre intimitate si discretie nu ar trebui considerata ca aratand
ca britanicii sunt neprietenosi . Ei sunt un popor prietenos si sunt gazde primitoare . Daca le ceri
oamenilor ajutorul , chiar si pe strada , majoritatea te vor ajuta cu zambetul pe buze .
Americanii, pe de alta parte , sunt deseori vazuti de britanici ca venind prea puternic si prea
exuberant , ca fiind nesinceri si ca devenind prea personali foarte rapid . Britanicii au nevoie de
timp ca sa te masoare din cap pana in picioare , din moment ce ai putea fi de neincredere ca o
casa de aluminiu de incarcare si descarcare .
Desi britanicii se bucura de intimitatea caselor lor mici , ei de asemenea se bucura de
camaraderia la un bar local . Aproape fiecare oras mare sau mic de-a lungul Marii Britanii are
cel putin un bar , multe dintre ele vechi de sute de ani . Aici este locul unde multi britanici
socializeaza cel mai mult cu colegi de munca si prieteni . Este locul favorit de recreatie unde poti

sa imparti cateva beri impreuna dupa munca , chiar si cu sefii . De fapt , barurile pot fi aproape
considerate ca o substitutie a sufrageriei , intr-o casa traditionala , din moment ce britanicii nu
se distreaza in propriile case la fel de frecvent ca si americanii .
Barurile servesc in general variate tipuri de beri bere ale , bere stout neagra si tare ,
bere lager tare (echivalentul britanic al stilului american de bere) sau bere amara la halba sau
jumate de halba . Femeile ar trebui sa stie ca , comanda unei beri la halba nu este ceva pentru
femei ; o jumatate de halba este mai bine . Berile sunt servite la temperatura camerei si
niciodata reci , deoarece vor strica aroma . Majoritatea celorlalte bauturi sunt servite fara
gheata si datorita idealului britanic la ceea ce este corect , daca ceri gheata , vei primi doar un
singur cub .
Ordinea , rabdarea si calmul sunt marci inregistrate in comportamentul britanic . Ei
prefera sa vada fiecare sarcina pana la finalizare , fara deosebire de prioritatea pe care aceasta
o detine . De exemplu , daca te apropii de receptia unui hotel , unde functionarul este singur
fiind preocupat cu niste hartii , el sau ea va termina sarcina curenta pe care o are cu hartiile ,
inainte ca sa te intampine pe tine . Pentru majoritatea britanicilor nu exista nici o deosebire
intre o problema ordinara si una urgenta de importanta mare .
Exista o raspandire larga de standarde de viata in Marea Britanie , incepand de la cele
mai rele mahalale pana la cele mai grandioase proprietati . Rolurile si statuturile sunt in general
bine definite . Inca patrunzand aceasta societate stratificata sunt deosebirile dintre clasa
muncitoare , clasa de mijloc si clasa superioara de elita . In numeroase sondaje de-a lungul
deceniilor trecute britanicii insisi au consolidat aceste diviziuni prin atribuirea lor a mai mult de
90 % la una dintre aceste clase si in mod general mai mult de 50 % dintre britanici se descriu ca
apartinand clasei muncitoare . In contrast , cei mai multi dintre americani , incluzand pe multi
care ar fi considerati clasa muncitoare in Marea Britanie se descriu ca apartinand clasei mijlocii .
Cineva este nascut intr-o anumita clasa si este dificil sa se mute de la o clasa la alta .
Din nou , traditia e baza , fie ca e vorba de planul de casa a unuia sau clasa sociala . Trecutul
familiei , in mod special accentul si folosirea limbii , va avea tendinta sa determine tipul de
educatie si prin urmare calificarea dobandita pentru o cariera . Asa cum s-a mentionat mai sus ,
mobilitatea sociala este in scadere pentru populatie peste tot , chiar si daca structura sociala a
celor mai bune 100 de pozitii in Marea Britanie s-a schimbat mai degraba dramatic in ultimii ani
.
In timp ce venitul real disponibil a crescut in ultimii ani , la fel a crescut si inegalitatea
veniturilor . Acelasi model rezista la alte natiuni , in special la cele implicate in mod semnificativ
in piata globala . In 1979 primele 20 % dintr gospodariile britanice aveau 43 % din toate
veniturile obtinute in timp ce cei mai saraci 20 % aveau doar 2,4 % .In 1996 cifrele
corespondente erau erau 50 % si si 2,6 % . Aceste constatari consolideaza al 3-lea model al lui
Cannadine (1998) , in care Marea Britanie este impartita in 2 natiuni separate : cei avuti si cei
neavuti . Chiar si al 2-lea model al lui Cannadine care se axeaza pe o natiune cu 3 clase pare sa
aiba ceva suport . Cu toate acestea distanta dintre top 20 % si ceilalti pare sa fi crescut .

Britanicii sunt experti in clasificarea lor prin detalii minore cum ar fi vorbitul ,
manierele si imbracatul . George Bernard Shaw a scris (in Pygmalion) ca in momentul in care
un englez vorbeste , il face pe altul sa-l dispretuiasca . Aceasta afirmatie a fost facuta clara
atat de frumos in adaptarea acestei lucrari intr-o comedie muzicala My fair lady . Dupa ce auzi
doar cateva cuvinte de la orice britanic , alt britanic in mod general poate imediat sa clasifice
acea persoana de ce clasa apartine si unde el sau ea a crescut .
Desi scrierile lui Shaw au fost facute in ani 1800 , britanicii pot in continuare sa
identifice accentele regionale si prin urmare de unde este vorbitorul si clasa lui sau ei .
Discriminarea pe care aceasta a produs-o odata poate pali din moment ce accentele regionale
pot fi auzite acum in profesii care erau odata rezervate doar clasei superioare . De exemplu , in
timp ce erau vremuri cand doar clasa buna superioara englezeasca putea fi auzita pe
frecvente , in special la BBC , accentele regionale devin mai acceptate si sunt auzite in toate
regiunile care difuzeaza . Acest lucru poate fi graitor in largirea si adancirea clasei mijlocii in
societate , crescand nivelul unora din clasa muncitoare .
Chiar si asa , folosirea limbii (si alt comportament) poate inca sa spuna despre clasa
.Alan Ross (1969) a publicat o versiune populara a articolului lui , Linguistic Class Indicators in
Present Day English sub titlul de U and Non-U , referindu-se la limba clasei superioare si la
limba clasei nesuperioare . Multe dintre distinctii au palit cu timpul , dar cateva sunt la fel de
actuale ca dintotdeauna . De exemplu , Am muncit din greu este U , dar Am muncit
dintotdeauna din greu este non-U. 10 jumatate este U , dar 10 juma este non-U .
Covoarele sau o simpla carpeta este U , dar covorul din perete in perete este non-U ; sa pui
lapte in cesti de ceai este non-U ,dar sa-l oferi dupa ceai a fost turnat in U . Un alt element
britanic non-U care tinde sa-I incurce pe straini este zicerea , el nu era jumatate suparat ,
care inseamna ca el era foarte suparat , sau el nu este jumate frumos , care inseamna ca el
era din cale afara de frumos (Braganti & Devine ,1992) .
In aceasta privinta , T.R. Reid (2000) a aratat ca britanicii admira pragmatismul
americanilor si angajeaza firme americane cum ar fi Bechtel pentru proiecte dificile cum ar fi
reconstruirea Casei Operei Regale de la Covent Garden . Dar Reid a aratat de asemenea ca
americanii poseda un avantaj distinctiv : britanicii nu pot sa-I clasifice dupa vorbirea lor , care
tinde sa taie transversal distinctiile dintre clase . Dupa cum a afirmat In Marea Britanie , felul
in care vorbesti spune despre tine statutul tau economic , scoala ta ,stramosii tai , prospectele
carierei tale(p.A26) .
O interesanta dezvoltare recenta a avut o reactie negativa engleza buna care a separat
atat de distinctiv clasele sociale . Se estimeaza ca a fost un declin de 5 % pana la 3 % a
vorbitorilor care au folosit maniera de decupare a vorbirii care este asociata in mod frecvent cu
Oxford si Cambridge . Cu toate acestea , exista o crestere semnificativa la cererea pentru o mai
buna vorbire care mascheaza sau estompeaza modelul vorbirii regionale , in mod particular in
domeniul de afaceri si prezentari (vezi Accente : Noi vrem sa vorbim corect , 2002,p55) .
Binenteles , britanicii par sa creada ca americanii nu vorbesc engleza deloc si gasesc
limba lor o adaptare neingrijita a limbii englezesti . Alti europeni ar tinde sa fie de acord , din

moment ce ei invata engleza britanica si cateodata ii gasesc pe americani mai dificil de inteles .
In afara de folosirea stricta a gramaticii si a pronuntarii , britanicii si americanii pot sa se incurce
reciproc cu folosirea diferitelor lor cuvinte . De exemplu in Marea Britanie , nu vei auzi
apartment , ci flat ; nu vei auzi drug store , ci chemist; nu vei auzi elevator, ci lift ; nu vei auzi
attorney , ci solicitor ; nu vei auzi call , (care inseamna sa vizitezi in persoana) sau phone ; ci vei
auzi ring up ; si nu vei auzi trunk of a car , ci vei auzi boot .
Cateva segmente de populatie au dezvoltat modele complet diferite de vorbire care ar
putea sa nu fie intelese usor de catre alti britanici(sau alti vorbitori de engleza) . Cel mai
cunoscut segment este populatia din clasa muncitoare Cockney , in mod oficial cei nascuti la o
distanta de unde se aude Bow Bells care suna din Biserica St. Mary le Bow in capatul partii de
est a Londrei.
Acesti oameni au dezvoltat dialectul londonez rhyming slang , o parte din acest dialect
trecand in folosirea generala . Daca un barbat vorbeste despre probleme si vrajba , el se
refera la sotia lui . A spune n-am spus nici o pasarica inseamna n-am spus nici un cuvant .
Intelegerea dialectului londonez cockney este insa si mai greu cand conversia este indepartata
cu un pas mai departe . De exemplu , capatana de paine e penru cap , dar fraza intreaga nu
este folosita , doar capatana . Asadar daca cineva iti spune sa-ti folosesti capatana ,ti se spune
sa gandesti clar sau sa-ti folosesti capul . O alta expresie populara este Blimey ! care tradusa
inseamna Dumnezeu , orbeste-ma daca spun o minciuna si este folosita in toata Marea
Britanie ca o exclamare comuna .
Britanicii au tendinta sa nu se mute prea departe de casa familiala si ar depune eforturi
sa locuiasca intr-o casa similara cu cea in care au crescut . Ei nu sunt inclinati sa faca schimbari
doar de dragul schimbarii dar prefera sa ramana cu o ambianta familiara si comfortabila .
Mutatul pe partea cealalta a orasului nu este tratata usor si trebuie sa aibe un motiv intemeiat
sa se mute in alta parte a tarii . Lipsa de munca nu este deseori considerata a fi un motiv atat de
puternic sa te muti departe de casa si de radacini . Britanicii au tendinta sa pastreze complet
separat munca si timpul liber , in timp ce living-urile is dormitoarele unei case traditionale de 2
etaje sunt separate de parter si etaj . Prin urmare ei nu vor lasa ca viata lor sa fie dictata de
catre slujbele lor sau de catre cariere .
Politicile educationale britanice s-au schimbat considerabil de-a lungul ultimilor 25 de
ani , dar vechiul sistem si influenta lui sunt in continuare evidente . Termenul de stapanire a
fost desfiintat la universitati , care sunt bazate pe o serie de criterii folosite pentru a determina
finantarile viitoare . Dupa cum s-a mentionat mai sus , numarul de absolventi de universitati a
crescut , dar este in continuare foarte dificil sa patrunzi in universitatile de top si multi
absolventi sunt nemultumiti de slujbele lor .
Astazi multi copii aplica la liceele de tip american sau la unele pentru copii de toate
abilitatile . Dar natura liceului este in continuare foarte importanta . In timp ce americanii au
tendinta sa identifice statutul social al unei persoane cel putin din privinta prestigiului colegiului
la care au aplicat si rareori se gandesc la liceu , britanicii acorda aproximativ aceeasi greutate
colegiului si liceului la care au intrat elevii. Liceele publice (care in Statele Unite sunt numite

scoli private ) au existat si exista in continuare pentru copiii care au o situatie financiara buna
sau aceia care care sunt in stare sa castige burse . Aceste au fost in mod frecvent fondate de
organizatiile de afaceri ; de exemplu , scoala de baieti Merchant Taylor din Londra si si scoala de
fete cat si de baieti fondata de The Worshipful Company din Haberdashers . Altele , inclusiv
Harrow si Eton , sunt bine cunoscute si furnizeaza mai mult decat ponderea de intrati la
prestigioasele universitati Oxford si Cambridge . Reputatia scolilor la care au aplicat ii insoteste
mai tarziu in viata si cu cat este mai prestigioasa cu atat iti vor fi deschise mai multe usi . Aceste
scoli mai prestigioase de obicei au cravate sau esarfe cu culori distincte sau modele asociate cu
ele . Sa le porti este considerat o onoare dobandita meritat si va fi o mare greseala sa porti o
cravata sau o esarfa care nu este insemnata . In fapt unele baruri interzic purtatul esarfelor
dupa intreceri sportive deoarece batai sunt probabile sa aibe loc , in special daca esarfele sunt
fluturate sau daca alti patroni denigreaza esarfele altor patroni .
Desi a fost de de mult timp o conexiune puternica intre stat si biserica , in afara
Irlandei de Nord religia joaca un rol mic in viata de zi cu zi a britanicilor . Chiar daca Henry VIII sa declarat echivalentul papei cand a construit Biserica Angliei , aproximativ 35 % din populatia
britanica pretinde sa nu aibe nici o religie . Restul populatiei , daca este presata ,probabil va
spune ca ei sunt C sau E (Biserica Angliei-Church of England sau Anglicani- Anglican) .Serviciile
bisericii nu inspira in mod general entuziasm , fiind mai degraba serioase .
La fel cum mortarul tine solida casa britanica laolalta , asa face si procesul de
socializare , distinctia intre clase si sistemul educational descris mai sus reprezinta planul
podelei sau design-ul casei traditionale britanice . Este in acest cadru in care britanicii traiesc ,
muncesc si se joaca . Dar odata ce orice casa a fost construita , oamenii traiesc in ea in felul lor .
Acum ne vom uita la cateva dimensiuni a vietii de zi cu zi a britanicilor , cum ar fi obiceiurile de
lucru , modul de comportare , umorul si activitatile din timpul liber .
A fi britanic- a trai in casa de caramida
Multi calatori se asteapta sa ii gaseasca pe britanici morocanosi si sensibili. Intr-adevar,
aceasta este una din partile monedei: barbatul poarta linii fine pe sacou si melon, cara o
umbrela stransa, felicitand cu Va salut, batrane si asa mai departe; si corespunzator, doamna
face cumparaturi la Harrods si bea ceaiul de dupa-masa in cesti mici, delicate si cu placintele.
Aruncand modeda, oricum, vei gasi punkeri cu parul portocaliu si verde format din tepi si alte
excentricitati mai putin vizibile.
In plus, poti jigni scotienii sau velsii daca nu respecti diferentele lor, chiar gandid ca
Britania cuprinde Anglia, Scotia si Wales. Multe dintre neintelegeri apar superficial, cum ar fi
preferinte la mancaruri si specialitati, dar altele sunt mai substantiale. De exemplu, Scotia are
propriul sau sistem legal si educational, care este tiparit dupa sistemul german (vezi capitolul
10, Simfonia germana), si Wales isi gaseste identitatea in propria sa limba.
In ciuda acestui larg spectru, britanicii sunt considerati un grup de oameni relative
omogen. O sa ne concentram aici pe similaritatile dintre ei, nu pe diferentele lor. De exemplu,

ei toti impart aceeasi vreme umeda constant. Beneficiul acestui lucru este ca se produce unul
dintre cele mai abundente si verzi terenuri din lume. Intr-un anumit moment, regele scotienilor
a proscris golful pentru ca cetatenii erau dedicati prea mult timp acestuia si nu isi petreceau
suficient timp pentru a se pregati pentru batalie.
Poate aceasta vreme constant umeda este ceea ce pentru britanici inseamna a face
dintr-un soi rau, unul cel mai bun. Daca lucrurile merg prost ( sau se intampla ca vremea sa fie
proasta), cel mai bine e sa privesti partea buna a acestora. Acest lucru va fi admirat. Britanicii
tind sa gandeasca mai presus decat oricine care sufera din cauza vremii; vremea e mai putin
importanta.
Nu vremea e importanta daca tu castigi sau pierzi, ci cum joci jocul. Britanicii chiar
cred asta si vor aplauda adversarul daca face dintr-un meci de cricket, un joc bun. O alta
expresie in Marea Britanie este: nu este doar cricket cand ceva e manuit nedrept. Este
adevarat ca meciurile nule (egalitatea la meci) sunt oarecum acceptabilesi cateodata
preferabile. Acest lucru e total descurajator si rar in America. De asemenea, inima britanicilor
tinde sa iasa odata cu cea a jucatorului care este in pierdere si intr-o pozitie disperata cum ar fi
cea a barbatului care jaoca cricket pentru un meci nul, care trebuie sa stea la locul sau pana se
incheie jocul, refuzand victoria adversarilor.
Din nou, oricum, aceste generalizari trebuie temperate. Recent, britanicii nu au castigat
multe evenimente internationale. Au trecut mai mult de 60 de ani de cand un englez a castigat
la Wimbledon. Si comportamentul grosolan al unor fani englezi ai fotbalului a fost clasat in
Economicul ca fiind Rusinea Angliei (1998). Inca, multi dintre britanici urmaresc tiparul setat
de catre stramosii lor atunci cand vine vorba de a juca corect.
In timp ce, cricket tinde sa fie un sport pentru clasa sociala inalta si de mijloc, popular in
scolile publice, soccer ( este numit fotbal in Marea Britanie) este un sport pentru clasa
muncitoare. Si, la fel ca scolile publice de elita, cluburi, si universitatile au propriile lor esarfe
sau cravate, care sunt dobandite si castigate cu mandrie, fiind disponibile in culorile echipei de
soccer. Aceste esarfe pot sa nu fie castigate, dar ele pot fi vazute fluturand pe geamurile
masinilor, sambetele, cand fanii entuziasmati se indreapta spre stadioane la meciuri.
In ceea ce priveste sporturile ca activitati ale timpului liber, britanicii tind mai mult sa fie
dornici spectator decat participanti activi. Ei au inventat multe din sporturile care se joaca astazi
in lume: fotbal (soccer), golf, tenis, badminton si rugby. Intr-adevar, sportul American de
baseball este bazat pe vechiul joc britanic, oina. Britancii tind sa fie fani loiali. Ei vorbesc
despre el, citesc despre el, pariaza pe el si se intalnesc cand vremea e rea sa vizioneze echipele
lor locale.

O majora diferenta este ca britanicii nu apreciaza indivizii care ies in evident; ei prefera
o echipa bine antrenata care lucreaza impreuna. Glyn observa ca atunci cand jocul ajunge la un
nivel international, britanicii tind sa isi piarda interesul; cand lucrurile ajung sa fie mari si
indepartate, vagi, spiritul jocului de placere este compromise. Probabil din aceasta cauza
performanta lor internationala a fost mai putin decat stelara.
Cei care au resurse financiare cheltuie mult pe timpul lor liber la tara. Este considerat
un lux extrem a avea o casa la tara si majoritatea britancilor tanjesc dupa aceasta. In satele si
orasele mai mici din Marea Britanie, casele inca mai pot fi numite dupa numele lor in loc de
numarul strazii. Aceste nume sunt de obicei descriptive si pot include numele proprietarului.
Exemplu ar fi Casa lui Cadbury. Aceasta este o ramasita (influenta) neobisnuita din zilele cand
oamenii se refereau la adrese sub aceasta forma, cand strazile nu erau pavate si nu erau
denumite.
O prioritate importanta a timpului liber pentru britanci, este respectul fata de natura
sub forma peisajelor provinciilor si a gradinilor. In general, britanicilor le place sa se plimbe,
cateodata si in jurul blocului, fiind de la sine inteles ca este de preferat o gradina sau un decor
de tara. O alta metoda de a se apropia de natura este sa isi creeze propria gradina. Oricum,
modestul petic de pamant in fata sau in spatele casei de caramida, este un alt element
traditional. Nu este numit curte, care inseamna un spatiu prafos ca o curte de scoala, ci gradina
care inseamna flori si iarba. Britanicii sunt renumiti pentru frumoasele lor gradini, care pot fi
desavarsite sau mici, de obicei compuse dintr-un petic de pajiste/teren inconjurat simetric de
flori colorate si tufe. Bineinteles, aceste gradini nu sufera din cauza lipsei de apa si reflecta o
minunata abundenta.
Ceremoniile si sarbatorile ofera un exemplu interesant cu privire la atitudinile si
traditiile stramosiilor britanci. O mare proportie din obiceiurile de supravietuire ale Marii
Britanii vin din orase si sunt limitate de o istorie lunga si complexa (Kightly, 1986). Sarbatorile
sunt larg raspandite; sunt mai mult de 7000 de targuri anual si fiecare sat are un festival anual
care sarbatoreste ziua sfantului a carui parohie este dedicata. Zilele fondatorilor sunt la fel de
comune, cu institutii precum scoli, spitale si case de ajutor, onorand binefacatorilor lor anual.
Asemenea celebrari consolideaza aceleasi traditii conservative pe care casa britanica le
intruchipeaza.
O traditie favorite este ziua lui Guy Fawkes care este sarbatorita in fiecare an pe data de
5 noiembrie si este dedicata in memoria sortie unui traducator care a incercat sa puna in
explozie cladirea Parlamentului. Se fac mai multe focuri in aer liber, o papusa din paie care il
simbolizeaza pe Guy Fawkes se atarna deasupra focului si spectatorii se inveselesc pana aceasta
arde si se face scrum. La un foc Guy Fawkes, oamenii spun morbidul poem: peni pentru Guy,
sa-l inghioteasca in ochi, lipindu-l de locul focului si uitandu-ne cum moare.

Umorul britanic pare sa depaseasca spectrul posibilitatilor. In spatele retinerilor bine

recunoscute de acestia, britancii au o baza fata de seriozitate si prefera sa usureze majoritatea
evenimentelor prin umor. Pe de o parte, au umorul uscat, satiric asociat cu Noel Coward. La
celalalt capat al spectrului, britanicii iubesc bufoneria deschisa, plina de glume nepoliticoase si
comportament immoral, precum in Spectacolului lui Benny Hill si Monty Python. Chiar si in
locatii demne precum cea a Parlamentului, ironiile isi gasesc locul in cadrul multor negocieri
plictisitoare.
Probabil ca acest devotament fata de umor vine direct din cultura lor, in care o
expunere directa a sentimentelor e reprimata. Umorul distrage rusinea sau situatiile tensionate
care, altfel, ar fi foarte dificil pentru britanici de manevrat. La fel cum ferestrele unei case
traditionale aduc lumina si aer curat, asa si umorul schimba atmosfera si detensioneaza
situatiile.
In anii recent, unul dintre cele mai populare sitcom-uri britanice este Mentine
aparentele, intalnit atat in Marea britanie cat si in Statele Unite ale Americii, unde este
promovate prin intermediul emisiunilor publice de la TV.
Acest sitcom se concentreaza asupra unui singur subiect de discutie: diferentele clasei
sociale. In asemenea situatii sociale si de afaceri, ori esti prezent exact la timp, ori cu cateva
minute mai tarziu, dar niciodata mai devreme! Britanicii au institutionalizat idea de fi la moda
intarziat , interpretat de obicei cu 10 sau 20 de minute intarziere. Daca britanicii ajung mai
devreme la o intalnire, deseori ei asteapta in masini sau afara pana la ora stabilita. Vechea
parere, care exprima ca britanicii nu sunt capabili sa relationeze cu o persoana pana nu au fost
prezentati de o a treia persoana, este depasita. Cresterea lipsei de formalitate in acest domeniu
devine din ce in ce mai comuna, dar retinerea britaniciilor straluceste inca, dand impresia de
indiferenta. Totusi, prenumele sunt folosite de multe ori in afaceri si situatii sociale, intre
oameni de acelasi nivel. Oamenii unui statut mai jos din afaceri de obicei, se adreseaza
superiorilor lor cu un titlu potrivit sau cu numele de familie. In unele cazuri, barbatii pot fi auziti
chemandu-se unul pe celalalt doar cu numele de familie, dar aceasta este doar o simpla trecere
de la zilele scolii.
Fraza Ce mai faci? este foarte comuna in Marea Britanie. Nu este o intrebare, dar
evoca acelasi raspuns Ce mai faci? si nimic mai mult. Pentru a evita salutul american Hi,
adresati-va cu Hello. De asemenea, britanicii cred ca folosind fraza Sa ai o zi frumoasa, la
despartirea unei intalniri, este ciudata si o vad ca pe o forma de comanda. Britanicii tind sa fie
precauti/circumspecti in conversatiile pe care le poarta. Ei evita sa fie directi de frica de a nu
jigni pe cineva. De fapt, ei deseori pun propozitii ca intrebari. De exemplu, ei ar putea spune Se
intuneca seara, nu-I asa?; nimeni nu asteapta un raspuns la intrebare. Aceste exemple

confirma proverbul cum ca britanicii si americanii impart o cultura comuna dar sunt separate
prin limbaj.
Politetea si modestia sunt particularitatile britanicilor in conversatia sociala. Sa nu fi
surprins daca, dupa ce dezbati probleme aprofundate despre istoria Poloniei cu o noua
cunostinta, descoperi mai tarziu ca el sau ea este expert in acest domeniu. Ar fi nepoliticos si
nemodest din partea cunostintei sa semnaleze sau sa evidentieze acest lucru. Cel mai probabil
va trebui sa inveti aceste lucruri de la o cunostinta reciproca.
In toate formele de comunicare, verbale sau scrise, subtilitatea, imprecizia si
neclaritatea sunt tipice. Faptele si figurile exacte sunt evitate. Oricine poate gasi exemple
evidente in ziarele locale, unde tendintele sunt exprimate in mai mult sau mai putin, dar
niciodata in termeni de cat de mult sau cat de putin. Americanii, dimpotriva, prefera trepte si
figuri precise (vezi capitolul 16).
Viziunea britanicilor asupra muncii tinde sa fie pragmatica, dar mai putin decat cea a
americanilor. Britanicii prefera sa o scoata cumva la capat,care de obicei, rezulta din gasirea
unei solutii mai mult eficiente decat inovatoare. Francezii, care prefera sa scoata in evidenta
pura teorie, cateodata experimenteaza aceasta perspectiva de a o scoate cumva la capat cu
dificultate, inclinatie pe care o manifesta britanicii.
Paradoxal, majoritatea britancilor se vor supune oricarei reguli care e exprimata
clar,detaliat. Simtul lor puternic de ordine si traditie dicteaza si in asa fel incat ei fac ce e drept,
iar instructiuniile scrise si semnele legale sunt o indicatie despre ceea ce este drept. Spre
deosebire de alte tari unde regulile si legile pot fi sau nu pot fi ascultate, depinzand de
circumstante, este o priveliste comuna in Marea Britanie sa vezi randuri de oameni si masini
asteptand cu rabdare in drum, lucru care i-ar enerva pe membrii grabiti a altei culturi.
Multi britanici prefera sa lucreze pentru alti oameni decat pentru ei insisi. Doar 10 %
dintre ei sunt proprii-angajati. Peste tot, in mediul de afaceri intre nivelele ierarhice, diferenta
este mai mult formala, legaturile dintre angajati si superiori fiind formidabile. Adler (1997) a dat
un exemplu al unui manager executiv american care a mers la Londra sa conduca o companie
engleza. Acest manager executiv a realizat cu suparare ca vizitatorii trebuie sa treaca pe la mai
multi oameni receptionistul, secretara si biroul managerului inainte de a ajunge la el.
Englezii i-au explicat ca aceasta este o procedura obisnuita si fara ea, statutul managerului ar fi
compromis.
Similar, Laurent (1983) a studiat diversitatea in concept de manageri executivi in 12 tari
vestice. La fel de multi manageri britanici cat si americani au simtit ca structurile ierarhice exista
in asa fel incat toata lumea stie cine are autoritate asupra cui. Britanicii erau mai mult in
favoarea rolurilor, functiilor si joburilor bine-definite.Acest lucru este consecvent cu traiul intr-o

casa britanica traditional, in care planul podelei este impartit in multe camere mai mici, fiecare
avand un scop desemnat.
Sindicatul a scazut in ultimii ani, doar 30 % din forta de munca a Marii Britanii fiind
membrii. Aceasta relatie dintre uniuni si management tinde sa fie adverse, in ultimii ani
uniunile dezconsiderand grevele.
Cele mai importante abilitati ale managerilor ar fi conducerea eficienta a intalnirilor si
intretinerea de bune relatii cu subordonatii. E o conventie faptul ca instructiuniile sunt
deghizate in cereri politicoase. Dreptatea este cel mai important arbitru al stilului de
management.
Intalnirile, in general, sunt o parte semnificanta din ziua de lucru in Marea Britanie.
Deciziile de afaceri sunt, de obicei, discutate, ratificate sau implementate la o intalnire. Aceste
intalniri sunt in general informale, incep si se termina cu o conversatie sociala, si indivizii se
asteapta la o contributie, chiar daca este doar sub forma de intrebari. Sunt incurajate normal
ideiile si opiniile, dar valoarea lor pentru grup depinde in mare masura de statutul persoanei ce
ii coordoneaza.
Mai mult, Hofstedes (1991) a studiat relevante precum britanicii accepta doar distante
ierarhice mici intre indivizi si toti oamenii ar trebui sa aiba drepturi egale.
Oricum, de cand este pus accentual pe statut si respect, subordonatilor li se spune drept
ce au de facut si ei nu mai pun intrebari superiorilor. De exemplu, unii oameni nu considera in
regula faptul de a pune sub semnul intrebarii recomandarea unui doctor sau sfatul unui
profesor.
Desi, britanicii sunt vazuti ca un popor mai mult individualist decat colectivist in studiul
lui Hofstede, individualismul in simtul britanic tinzand sa-si gaseasca forma in excentritate si
nonconformism, mai mult decat in initiativa si competitie. De exemplu, pentru ca vanatoarea de
vulpi in grup e dificila in Anglia, cativa entuziasmati au angajat un jocker care sa se deghizeze
intr-o vulpe, iar aceasta cand va fi inconjurata de caini, ii va linge cu drag, nu ii va musca.
De asemenea, britanicii se simt incomfortabil sa ia un loc pana nu stiu daca grupul ii va
accepta sau nu. Din acest motiv, chiar ca si consumatori, vor accepta frecvent tratament
indifferent in afaceri cu o mica nemultumire. O asemenea acceptare poate sa reflecte
diferentele dintre clasele sociale. Daca un consummator este nemutumit, raspunsul va fi o
explicatie rabdatoare.
De asemenea ei prefera sa lucreze intr-un grup securizat, cu o ordine stabilita cu care ei
se pot identifica. Motivatia vine atunci cand ei vad munca la fel de folositoare lor ca si celorlalti,

ceea ce ii face sa se straduie sa isi indeplineasca obiectivul comun. Fundamentul unui control
social in Marea Britanie, ca si in multe alte natiuni vestice, este puterea de convingere si
apelarea la simtul de vinovatie al individului ca a incalcat normele si legile sociale. Intr-adevar,
acest lucru se intampla cum trebui in Marea Britanie din cauza puternicului simt al traditiei, din
cauza conceptiei de a face corect lucrurile si de a nu le lasa balta.
Multi britanici vor identifica munca grea, educatia, ambitia, abilitatea ca si metode
folosite pentru a merge inainte. Oricum, acesti factori deseori pot fi acompaniati de miscari ale
companiilor pentru a obtine rezultate de succes. Aceasta este datorita faptului ca in multe
organizatii, trebuie sa astepti pentru a fi promovat la un nivel mai inalt.
Femeile compun aproximativ 50 % din forta de munca a marii Britanii, ceea ce este un
procent mult mai ridicat decat in alte tari europene, in ciuda beneficiilor reduse ale maternitatii
si suportul ingrijirii copiilor mici sau nu. Necesitatile economice au condus femeile spre forta de
munca. De can dele sunt platite mai putin decat barbatii si multe dintre ele doresc sa lucreze la
jumate de norma, companiile sunt incantate sa le aiba ca angajate. Nu va asteptati sa gasiti un
numar semnificant de femei in pozitile de management de la niveluri inalte sau in tehnologie.
Oricum, unul dintre cei mai puternici lideri ai Britaniei in istoria moderna, Margaret Thatcher, a
fost o femeie, care era cunoscuta in lume ca si Doamna de Fier. Femeile care se afla in pozitii
de autoritate ofera si cer respect.
Vorbind despre respect, nimeni nu atrage mai mult respect decat regina. Este o calitate
magica si mistica a familiei roiale, si in special a reginei. Precum era de asteptat, intr-o societate
cu traditii ingradite, cele mai fermecatoare si sumbre evenimente implica procesiuni roiale.
Incoronarea reginei a fost completa in ceea ce priveste ceremonia fastuoasa.
Mult mai recent, oricum, paginile de scandal si ziarele de barfa au fost pline cu actiuni
mai putin nobile a diversi membrii din familia roiala. Acest lucru nu este nou in ceea ce priveste
istoria acestora. Oricum, intr-o societate democrata, nu este surprinzator sa afli ca este un
continuu interogatoriu cu privire la necesitatea si viitorul monarhiei ar trebui tronul sa
continue sa existe, ar trebui ei sa plateasca taxe, si asa mai departe. Ca raspuns la aceste
atacuri, trebuie stiut ca in regina sunt incorporate notiuni din istorie, traditie, politete si o
treime din populatia britanica inca viseaza sa o cunoasca (Michon, 1992). Oricum, familia roiala
a inceput sa plateasca taxele anuale inca din 1992, ceea ce implica un decalaj redus intre familia
roiala si cetatenii de rand.
Familia roiala si traditia monarhiei sunt tinute cu drag in inimile si mintile oamenilor
britanci, iar regina impreuna cu nobilitatea ei sunt constant amintite ca un trecut stralucitor al
imperiului britanic. Inoportuna moarte a Printesei Diana in 1997 a consolidate popularitatea
monarhiei.

Acest lucru concluzioneaza discutia noastra despre britanici. Precum este sugerat,
britanicii tind sa fie stabili, durabili, neclintiti si traditionali in orientare, iar traditionala casa de
caramida este o metafora potrivita pentru a intelege aceasta tara si oamenii ei. Schimbarea nu
vine rapid, si ea nu trebuie facuta cu violent la adresa traditiei. Datorita acesteia, e o puternica
coerenta intre oameni prin valorile culturale unice ale Britaniei.

1. MALAIEZIA

In 1996, la un seminar de la Universitatea Kebangsaan din Malaysia, am explicat

conceptul de metafora culturala, care este o activitate, un fenomen, o institutie cu care toti sau
majoritatea indivizilor al unui grup cultural se identifica foarte apropiat si reflecta valori
semnificative; in cazul unei natiuni sau unei culturi nationale, acesti indivizi ar fi cetatenii ei.
Cum a fost explicat in Capitolul 1, activitatea, fenomenul sau institutia ar trebui sa fie unica sau
distinctiva si preferabil dificil de inteles cum exprima ea valorile esentiale, pentru straini. Unii
membrii ai facultatii au observat imediat ce experimenteaza vizitatorii straini in Malaysia, si
anume cele 3 grupuri culturale malayesenii nativi ( aproximativ 58 % din 20 de milioane de
oameni), indieni (8 %) si chinezi (34 %) par a fi asa de diferiti unii de ceilalti incat e aproape
imposibil sa identifici o asemenea metafora nationala culturala. Intr-adevar, Samuel
Huntington (1996) a argumentat de ce o cultura nationala precum cea din Malaysia este
despicata: diverse grupuri etnice sunt atat de separate incat e dificil sa le unesti intr-o cultura
comuna. Am evidentiat ca daca cetatenii unei natiuni nu pot identifica macar o metafora
culturala, despre care era vorba in argument, posibilitatea ca natiunea sa supravietuiasca in
forma sa curenta e incerta. Din aceasta perspectiva accentul Prim Ministrului Mohammed
Mathadir cu privire la valorile asiatice, de altfel, cateodata anti-vestic, reprezinta o cautare de
metafore culturale.
Dupa o discutie aprinsa, Rozhan Othman a sugerat ca balik kampung, periodica
reintoarcere la sat, probabil ar fi o metafora culturala reprezentativa. Precum a spus el,
modelele de comportament asociate cu aceasta, tind sa fie definite si previzibile de-alungul
celor 3 grupuri culturale.
Malaysia a castigat independenta de la britaniciin 1957. Este asemanator cu multe alte
natiuni in dezvoltare care merg spre o industrializare rapida, mai ales cele din Asia de Sud unde
grupurile etnice sunt puternic conturate. Chiar daca jumatate din populatia natiunii traieste in
mediile urbane, multi dintre acei rezidenti ai orasului sunt nou veniti sau traiesc la oras de un
numar mic de ani. De aici incolo, atasamentul lor de valorile rurale si traditionale este de
neinteles. De fapt, orasul-capitala din Kuala Lumpur, cu o populatie de 2.2 milioane oameni, a
fost descries ca un oras ale carei cartiere inexacte reprezinta grupuri din areale specific rurale si
chiar sate.
Mai mult, istoria Malaysiei a influentat structura ocupationala si separarea grupurilor.
Britanicii, ca parte din politica lor imparte-si-conduce, adusi la chinezi pentru a lucra ca si
muncitor necalificat in mine, iar scrisoriile nu erau aprobate pe teritoriul dobandit. Cea mai
promitatoare alternativa era angajarea in comert, si azi chinezii malaysieni sunt parte din grupul
de chinezi expatriate, raspandit in toata lumea si locuiesc in mai multe natiuni. Multi dintre
chinezi sunt atat confucieni cat si budisti. In contrast, indienii erau recrutati sa lucreze ca

muncitori necalificati pe plantatiile de arbori de cauciuc si functionari la serviciile de cale ferata.

Indienii ce lucrau pe plantatii traiesc in sate in proprietati separate de cele ale malaysienilor; cei
care lucrau in serviciile de cale ferata tindeau sa traiasca in orase. Hinduismul este religia lor
fundamentala. Malaysienii, ca o regula generala, traiau in sate si lucrau ca fermieri de orez sau
ca pescari. Majoritatea dintre ei sunt musulmani.
Astfel, aceste 3 grupuri etnice au fost separate nu doar de limbile vorbite, religie si
traditii ci si de ocupatiile si concentrarile lor geografice. Aceste separatii au fost marite de
practicile britancilor de a deschide scoli englezesti, in principal in orase; scoli rurale, care
tindeau sa fie malaysiene sau indiene, folosind limbile native, malayesa si tamila. Inainte de
1957doar acei care si-au dobandit o educatie englezeasca au oportunitatea sa avanseze spre
educatia tertiara. Aceasta cerere restrictioneaza posibilitatea dobandirii unei mobilitati sociale
in ceea ce priveste educatia malaysienilor si a indienilor.
Dupa cum era de asteptat, aceasta divizare abrupta a facilitate revoltele din 1969
impotriva chinezilor, care de-a lungul timpului au devenit mai bogati decat malaysienii si
indienii. Ca raspuns, guvernul a separat un sistem de oportunitati egale numit BUMIPUTRAS sau
fii pamantului pentru a-I ajuta pe malaysieni; indienii nu erau inclusi. Aceasta politica pare ca
functiona pentru malaysieni, cel putin partial, desi apropierea era o problema majora in
castigarea contractelor guvernamentale. Companiilor ce cautau o afisare a bursei locale li se
cerea sa aiba un grup de actionari bumiputra de cel putin 30 %. In 1970 companiile bumiputra
au socotit aproximativ 2.4 % din echitatea corporatiei; dupa 1998 acel procent era de
aproximativ 20 % (Glain, 1998). In contrast, 3 % din populatia apropiatei Indonesia sunt chinezi,
dar ei controleaza in jur de 70 % din PIB pana cand companiile lor au fost nationalizate urmand
revoltele etnice mortale si larg raspandite, indreptate impotriva chinezilor in 1998; asemena
revolte au mai avut loc in 1965. Promitator, asemenea revolte pot fi deturnate nu doar de
politicile guvernamentale dar si de o intelegere a valorilor commune sau metafore culturale cu
care toti sau majoritatea cetatenilor se identifica.
Oricum, multi indieni care pe medie au salrii mai mari decat malaysienii eu
experimentat dificultati; nu demult, plantatiile de arbori de cauciuc furnizau angajari pentru
multi dintre ei, acestia ffind fortati sa traiasca in cartiere cu baraci la periferia oraselor mari
unde ei putea obtine o munca. Indienii compun 14 % din delicventii Malayesiei si 41 %
cersetori. Mai putin de 5 % din aplicantii norocosi ai universitatilor sunt indieni, ei detinand mai
putin de 1.5 % din capitalul Malayesiei. In 2001 a fost o revolta implicand malaysieni si indieni
intr-o comunitate densa in exterior de Kuala Lumpur in care au murit 6 oameni.
Mai mult, partidele politice tind sa se fundamenteze pe aceste trei identificari etnice si
atitudinea pare a fi lasati sa doarma minciuna cainilor pentru ca economia a fost prospera in
ultimii 20 de ani. Dar exista cateva semne de ingrijorare; de exemplu, chinezii se retrag in

enclavele etnice si isi trimit copii la scoli chinezesti, desi sunt dati afara in interactiunile cu cpoii
din culturi indiene si malaysiene.
Sunt trei caracteristici ale lui balik kampung pe care le punem in lumina, si anume
reintoarcerea la fundamente, categoriile de autoritati si consolidarea valorilor si a
comportamentelor de baza.

Intoarcerea catre radacini

Imigrarea are multe efecte , printre acestea se numara separarea efectiva a indivizilor de
cultura lor de baza prin mii de mile distant. Aproape pentru toti imigrantii nu mai exista nici o
sansa sa se intoarca la cultira de baza si astfel sunt fortati sa adopte noi valori si
comportamente pentru a raspunde cererilor generate de noile situatii. In contrast Malaesia
reprezinta o natiune cu industrializare rapida dar majoritatea imigrantilor la orase sunt din
zonele rurale apropiate. Acest tipar este larg raspandit printre multe tari ale lumii . Intoarecerea
periodica la radacinile rurale este caracteristica de baza a balik kampug . In mod ironic prin
divesitatea grupurilor etnice din Malaesia putem gasi o metafora care sa poata descrie cultura
Malaesiana.In multe societati diferentele intre religii si traditii reprezinta o cauza a diviziunilor
dar in Malaesia celebrarile atat religioasa cat si traditionaliste ofera ritualuri commune tuturor
grupurilor entice. De exemplu din 1996 pana in 1999 marea sarbatoare musulmana Hari Raya
si noul an chinezesc au picat in zile consecutive iar orasele erau aproape parasite in favoarea
satelor timp de mai multe zile. Pe durata festivalului Hindu Deepavali sau a Festivalului
Luminilor se poate asocial un tipa asemanator.Balik Kampug reprezinta mai mult decat
calatoria din orasul aglomerat pentru a petrece cateva zile intr-un sat linistit. Reprezinta un
element critic al intregrarii in sistemul de valori al Malaesiei o expresie a atasamentului pe care
Malaesienii il au fata de origini si de familiile lor.
Ritualurile realizate in timpul festivalelor religioase ajuta la punerea in lumina a
importantei balik kampong si a valorilor associate acestuia.O trasatura reprezentativa a
balik kampug este aceea ca ofera ocasia reunirii pentru toata familia , iar membri familiei se
aduna sub un singur acoperis pentru acea sarbatoare. In multe dintre familiile Malaesiene asta
inseamna trei generatii : bunicii , parintii si copii acestora. Ritualurile religioase joaca un rol
foarte important in cadrul celor trei grupuri entice.
Festivalele ofera ocazia de a reflecta asupra pacatelor din trecut si a schimbarii
personale. Intre malaesieni , Hari Raya reprezinta o victorie asupra tentatiilor dupa ce au
postit in luna Ramadanului.Printre indieni Festivalul Deepavali comemoreaza succesul Lorului
Krishna unu dintre cei trei zei principali ai Indiei , in uciderea diavolului Naragasuran. Indienii
incep acest festival prin a face o baie in ulei ca symbol al curaratarii lor de pacate. Un ritual
comul celor trei grupuri etnice pe durata acestor festivale este consultarea cu batranii. La

malaesieni copii vor ingenunchea in fata parintilor pentru a le arata respectul lor dar si pentru a
obtine iertare din pareta acestora. Chinezii se apleaca in fata parintilor si le ureaza un an nou
fericit. In india copii vor ingenunchia in fata parintilor si cer binecuvantarea acestora. In toate
cele trei culture copilul cel mai in varsta va incepe ritualul iar abia apoi ceilalti copii i se pot
alatura. Varsta este un element importanta in determinarea pozitiei in cadrul familiei. In toate
cele trei culture copii primesc cadouri constand in bani. Cadouri se fac de asemenea si intre
rude , vecini si prieteni.La malaesieni si la indieni cadourile consta de obicei in mancare ,
delicatese locale facute de catre familii in timpul festivalelor.Printre chinezi un cadou foarte
apreciat este acordarea de mandarine.Multi malaesieni se opresc la mormantul parintilor sau al
bunicilor dup ace au fost la moschee pentru a se ruga. La indieni si la chinezi membri familiei se
roaga pentru cei plecati in lumea de dincolo la altarul familiei care este facut chiar in locuinta
acestora.
In prima zi a celebrarilor se viziteaza rudele si vecinii , iar abia apoi se pot vizita prietenii
in a doua zi. In multe situatii cina in urma festivalului devine o celebrare multi etnica ce include
prietenii colegii si intalnirile de afaceri din toate cele trei grupuri entice . Celebrarea Hari
Raya dureaza o luna , celebrarea noului an chinezesc dureaza 15 zile iar Deepvali dureaza o
saptamana.Parintii folosesc aceste ocazii pentru a le aduce aminte copiilor de originile lor dar si
pentru a-i invata curtoaziile culturii traditionale malaesiene.
Pozitia autoritatii
Folosind tipologia lui Alan Fiske putem descrie cele trei grupuri entice ca fiind culturi ce
prefateaza rangul autoritatii.Conform lui Fiske membri acestor culturi cunt capabili sa atribuie
indivizilor un rang in termini de putere. Acest lucru tinde sa dea nastere unor lideri puternici ale
caror ordine sunt executate fara intrebari , puterea acestora devenind exagerat de mare in
mintea celor care ii urmau. Totusi in schimbul acestei loialitati absolute liderii trebuie sa aibe
grija de membrii grupului.Conform lui Hofstede Malaesia este o tara cu distanta fata de putere
mare.In afaceri se obisnueste ca la o intrunire sa se trimita o persoana de acelasi rang social cu
persoana care reprezinta cealalta parte la negocieri.
De asemenea varsta are un rol foarte important care se reflecta intr-un titlu de onoare
Dato care se poate traduce prin bunicul. In Malaesia acest titlu indica faptul ca persona
respectica este inteleapta si onorabila. Membrii mai tineri ai familiei nu incep sa manance la
masa pana cand cel mai in varsta membru al familiei a luat prima inghititura.In toate cele trei
comunitati politetea cere ca o persoana sa nu se aseze cu picioarele in directia altor persoana
mai ales daca aceste personae sunt in varsta.

Intarirea valorilor comune

Asa cum multi dintre imigranti au descoperit este dificil sa mentii valorile culturii de baza
daca mii de mile separa imigrantul de acesta. Este necesara astfel intarirea acestor valori
periodic. Relatia indivizilor cu familia este considerata critica iar acest lucru se transpune in
relatiile familiei cu comunitatea.Importanta atasata valorilor collective este pusa in lumina de
pok chow un system gasit de muncitorii chinezi. Pok chow reprezinta un grup de muncitori
care sunt reunite de comun acord.Pok chow reprezinta un un grupde muncitori care decid
singuri regulile diviziunea muncii remuneratia aferenta fiecaruia si chiar alegerea liderului. Un
studio recent indica faptul ca exista o pondere mare a colectivismului in toate cele tre grupuri
entice. Malaesienii prefera o maniera participativa la luarea deciziilor atat la locul de munca cat
si in afara acestuia.

In negocieri compromisul si colaborarea sunt preferate stilului invingatorul ia tot care

este foarte raspandita in Statele Unite aleAmericii. Unul dintre cele mai interesante rezultate
ale colectivismului in Malaesia este acela ca arunca vina pe un grup sau chiar uneori pe intreaga
natiune pentru conduit gresita a unei persoane sau a unor persoane din natiune . Balik
kampug intareste colectivismul in familie dar de asemenea mentine armonia . In culturile
puternic colectiviste este foarte important sa se mentina armonia si relatiile intre indivizi . Un
lucru determinant in mentinerea armoniei este sa eviti sa faci ceva ce ar deranja sau chiar
umili pe ceilalti. Prezervarea respectului si a demnitatii este foarte importanta in Malaesia. Daca
o persoana ofenseaza pe altcineva cat de putin acel individ poate incerca sa isi coercteze
greseala fata in fata in timpul balik kampong la intrunirile intre familii. In india multi considera
sinuciderea preferabila acceptarii pierderii demnitatii. De asemenea omul de afaceri chinez se
va retrage de la negocieri daca rezultatul acestor negocieri ii va afecta demnitatea. In luarea
decizii lor malaesienii tind sa se sprijine pe o persoana mai in varsta care in general este prima
care ia cuvantul la o intrunire. Pentru a mentine armonia si pentru a-si conserva demnitatea
malaesienii au dezvoltat ritualuri foarte elaborate. Pe perioada balik kampong malaesienii
cauta iertarea din din partea semenilor desi acest lucru nu se mentioneaza direct. Toate cele
trei grupuri entice arata dorinta de a fi politicos chiar si atunci cand sunt neintelegeri. Discutiile
pe un ton ridicat , tipetele si injuraturile sunt inaceptabile deoarece persoana la care se tipa se
considra ca isi pierde demnitatea iar cel care tipa isi va pierde respectful care este aproape
imposibil de recuperate. Malaesienii tind sa evite cuvantul nu atunci cand nu sunt de accord
intr-o anumita privinta deoarece acest lucru dauneaza relatiilor dintre ei. Se prefer folosirea
unor fraze subtile sau a proverbelor pentru a-si exprima opinia. In malaesia sunt foare
commune casatoriile aranjate. De obicei familia baiatului trimit o terta persoana la familia fetei
pentru a discuta cu acestia despre disponibilitatea fetei. Abia dup ace ambele familii raspun
pozicitv la o astfel de situatie parintii ambelor parti se pot intalni pentru a discuta despre nunta.
Practicile religioase tind sa intareasca valorile commune. Malaesienii se roaga in dimineata de
Hari Raya , Chinezii in in ajunul anului nou chinezesc iar indienii in dimineata de Deepavali.
Majoritatea companiilor malaesiene sarbatoresc succesul prin faptul ca angajatii spun o

rugaciune de multumire. Mukte dintre magazinele sau birourile chinezesti au un altar pentru
patronul acelei institutii unde se spun rugaciuni. In unele fabrici hindu se gasesc altare in
cinstea principalilor zei hindu pentru ca angajatii sa se poata ruga chiar si la locul de munca.
Toate cele trei grupuri etnice trateaza cu foarte mare seriozitate acordarea de cadouri
deoarece acest lucru este considerat essential pentru mentinerea armoniei. Persoana care
primeste cadoul nu il poate refuza deoarece ar rezulta o lipsa de bun simt iar acest lucru
inseamna ca are o oarecare obligatie fata de persoana care i-a facut acel cadou. Malaesienii nu
apreciaza cadourile ce contin bauturi alcoloce sau carne de porc. Carnea trebuie sa provina de
la animale sacrificate conform ritualului Islamic. Chinezii ofera cadourile in numa par , de
exemplu ei ofera opereche de pixuri unei persoane in loc sa ofere un singur pix. Un cadou care
este considerat de prost augur la chinezi este ceasul deoarece este considerat un semn rau.
Spre deosebire de alte natiuni unde doar sarbatorile majoritatii religioase se celebreasa in
Malaesia se celebreaza urmatoarele sarbatori:

Sarbatoarea musulmana Hari Raya

Anul nou chinezesc
Wesak (sarbatoare budista)
Hindu Deepavali (sarbatoare hindusa)
Craciunul

Malaesia dar si alte tari precum Tailanda sau Singapore reprezinta laboratorul ideal
pentru a demonstra faptul ca grupurile entice sunt diferite dar au o oarecare identitae comuna.

2. NIGERIA

Nigeria reprezint att sperana ct i disperarea Africii, un continent condus de puterile

coloniale europene pentru o perioad ndelungat din secolele 19 i 20. Nigeria a fost sub
conducere britanic pn n 1960 i este o ar independent de doar 44 de ani. Dei este o ara
bogat n resurse naturale conducerea rii le-a controlat iresponsabil i se afl, dupa cum este
numit ntr-un articol din The Economist, scapat de sub control. Corupia este la nivel
naional; Transparency International, n raportul anual privind corupia, o consider ca fiind cea
mai corupt ar, sau printre cele mai corupte ri. Populaia nigerian de 107 milioane
locuitori, constituie aproape 25% din populaia total a Africii. Produsul intern brut (PIB) pe cap
de locuitor a sczut semnificativ i este de aproximativ 300 $ pe an, cu 10 % mai puin decat cel
din Africa de Sud. n clasamentul realizat de banca mondial, Nigeria este printre cele mai slab
cotate ri. Mai mult de att climatul tropical al Nigeriei i expune pe locuitorii rii la un risc de
mbolnavire mai ridicat dect rezidenii altor ri cu climat mai temperat de pe continetul
african. Cum peste 90 % din venitul guvernamental provine din petrol, economia rii este
vulnerabil la fluctuaiile cereri pentru petrol.
Totui nc mai sunt sperane de bine. n toi cei 44 ani de existen, ara a fost condus
de armat. Cnd a devenit preedinte in 1998, Gen. Abdusalam Abubakar a descris situaia
critic a rii astfel: n prezent n lume suntem a 13-a cea mai srac ar. innd cont de
resursele noastre aceast situaie jalnic este o acuzaie grav. n 2000 cnd a predat puterea
unui preedinte ales n mod democratic, Olusegun Obasanjo. n mod ironic Obasanjo este cel
care n 1979, a susinut alegerea primului guvern ales n mod democratic din istoria Nigeriei.
Din pcate, acel guvern a avut o durat de via scurt, i conducerea militar s-a rentors n
1983. Chiar dac este prea devreme pentru a spune, se pare c Nigeria este pe drumul cel bun,
dar sunt dificulti imense.
Nigeria a luat fiin, ca o entitate politic modern, in 1914 cnd britanicii au unit trei
din coloniile lor vest-africane: Colonia din Lagos, Protectoratul Nigeriei de Sud, i Protectoratul
Nigeriei de Nord. Fiecare din cele 3 teritorii a fost consolidate de britanici dintr-o colecie de
orae-state, regate, i grupuri etnice prost organizate prin tratate sau cuceriri. Astfel, Nigeria ca
o entitate geopolitic, a fost o creaie a imperialismului britanic. Nigeria a rmas colonie
britanic pn n 1960 cnd i-a ctigat independena.
Dovezi arheologice atest milenii continuue de locuire n anumite zone din ceea ce este
acum Nigeria. Una din primele culturi identificabile este cea Nok, oameni ce au locuit partea
de nord-est a rii ntre anii 500 i.Hr. i 200 d.Hr. Oamenii Nok au fost meteugari pricepui i
fierari ce au facut sculpturi din teracot, sunt admirai pentru pentru expresivitatea artistica i
pentru standardele tehnice ridicate. Artefactele din bronz de nalt calitate descoperite la Ife i
Benin n prile de sud-vest ale rii, arat deasemenea sosirea europenilor in zona respectiv.

De-a lungul secolelor valuri succesive de migratori de-a lungul rutelor de comer ce intrau in
Nigeria dinspre nordul si nord-estul continentului african au crescut populaia, i s-au organizat
in regate, emirate, orae-stat, i grupuri etnice vag organizate. Acestea au fost aezrile
descoperite de primii aventurieri europeni, n principal portughezi, cnd au avut primele
contacte cu oamenii din regiunile de coasta in sec 14 d.Hr.
Piaa este o metafor potrivit pentru nelegerea culturii oamenilor din Nigeria
modern. n acest context conceptul de pia se refer la locurile dintr-un ora, sau sat unde se
concentreaz activitiile comerciale. Aceast metafor are o semnificaie aparte in aceast
zon deoarece istoria acestei regiuni pn n timpurile moderne poate fi nsumat ntr-un
singur cuvnt: comer. Majoritatea stramoilor locuitorilor Nigeriei de azi au migrat prima oara
n aceast regiune de-a lungul rutelor de comer; comerul cu sclavi a fost principalul motiv
pentru sosirea europenilor in numr mare; i dup desfiinarea comerului cu sclavi, de
britanici in 1808, nevoia de a pune n aplicare abolirea i de nlocuire a negoului cu comer
legal a fost principala motivaie pentru britanici de a rmne n Nigeria.
Timp de secole nainte de sosirea europenilor, piaa a fost centrul de interes al oraelor
i al aezrilor nconjurtoare. Era centrul de comer, primaria local, i principalul centru social
la un loc. Acest lucru este nc valabil n zonele rurale unde locuiete nc 66% din populaia
total. Reelele de piee leag numeroase sate i orae ntre ele. Aceast reea este constituit
din din piee mari care au loc n aceiai zi i atrag negustori de la kilometrii deprtare. n trecut
aceste reele erau conductele prin care mrfuri noi, influenele exterioare i imigranii
ajungeau n cadrul comunitilor locale.
Caracteristicile pieei nigeriene ce ies n eviden sunt: diversitatea, dinamismul, i
balansul dintre tradiie si schimbare. Fiecare dintre aceste caracteristici n parte reflect
puternic societatea nigeriana modern.
Diversitate
Piata nigerian obinuit, n special in oraele mari, este un loc n continuu micare
unde gseti aproape orice marf. Ca o regul general piaa este mpartit in randuri de mese
acoperite, separate de culoare inguste. Fiecare rand este impartit pe categorii, fiind clasificate
de la mancare pana la aparate electrocasnice. Piata este locul in care marea majoritate a
populatiei isi face cumparaturile de zi cu zi, acest lucru fiind valabil si in orasele mari in care
exista magazine moderne. Cele mai intalnite marfuri sunt carnea proaspata si pestele,
legumele, obiecte casnice, aparate electrice, bijuterii, materiale de constructie, haine, dar si
ierburi medicinale traditionale.
Cei care vand marfa din aceiasi categorie adesea formeaza asociatii de vanzatori pentru
a se ingrijii de interesele comune. Aproape majoritatea produselor se pot gasi atat la vanzare cu

amanunutul cat si la vanzare en-gros. Pietele mari sunt de obicei situate in centrul oraselor,
avand o retea de drumuri si strazi care leaga majoritatea partilor orasului de piata. In afara de
marfa in piata se pot gasi si firme care presteaza servicii, care include, taxi, autobuze spre orice
zona a orasului, reparatii de electronice etc. Nodurile interurbane de transport sunt de obicei
situate in apropierea principalelor piete. Diversitatea oferita nu se refera doar la multimea de
bunuri si servicii oferite in piata ci si la marimea, importanta dar si modernizarea pietelor in
comparatie cu alte zone din oras.
Diveristatea culturii nigeriene este semnul distinctive al acesteia. Intr-o tara de marimea
Texasului si New Mexico la un loc, sunt aproximativ 300 de grupuri etnice si subetnice, cu
atatea dialecte si limbi distincte. Adesea un dialect este inteles doar de locuitorii unui oras si a
zonelor ce inconjoara acel oras. Asa cum piata este impartita in mod clar in sectoare, dupa felul
de marfa, si in subgrupe, dupa asociatii, asa este si societatea conturata de diferentele etnice si
cele lingvistice. Dar asa cum sectoarele din piata formeaza pentru a servii populatia, la fel si
societatea nigeriana incearca sa-si formeze o identitate nationala din diversitatea de grupuri
etnice unite fortat de catre britanici pentru a forma o tara.
Eterogenitatea societatii nigeriene este fizica, sociala, religioasa si lingvistica. Fiecare
grup etnic este concentrat in zone geografice definite foarte clar ce le-au ocupat de secole,
acelasi lucru fiind valabil si pentru grupurile subetnice. Cele doua rauri principale Niger si Benue
formeaza un Y fapt ce imparte tara in 3 parti. Fiecare parte este dominata de unul din cele trei
mari grupuri etnice: Yoruba, Hausa-Fulani si Ibos. Yoruba este singurul grup etnic cu o
aristocratie traditionala. Desi puterea si influenta clasei aristocratice a scazut cu trecerea anilor,
aceasta clasa este inca o forta majora in societatea Yoruba. Grupurile etnice vorbitoare de
Yoruba se intind si dincolo de granitele Nigeriei in Republica Benin.
Tribul Ibos este situat in principal in partea de est a raului Niger. Desi majoritatea sunt
concentrati in zona geografica primara, cei din Ibos sunt fragmentati politic mai mult decat cei
din Yoruba sau Hausa-Fulani. Hausa-Fulani ocupa in mare majoritate zona de nord a celor doua
rauri, zona de doua ori mai mare decat zonele sudice combinate. In majoritatea cazurilor
diferentele fizice dintre membrii grupurilor sunt aproape inexistente si sunt foarte greu de
distins din ce grup fac parte.
In trecut semnele cu vopsea de pe fata erau folosite pentru a distinge membrii
diferitelor triburi. Principalul scop al acestor insemne era recunoasterea in lupta a aliatilor si a
dusmanilor. Aceasta practica a fost abandonata in prezent. In prezent membrii unui trib sunt
cunoscuti dupa imbracaminte si nume.

Cu asa de multe grupuri etnice si dialecte, ar parea aproape imposibil definirea structurii
acestei societatii eterogene. Indiscutabil ca este dificil dar nu imposibil, iar in ce urmeaza sunt
cateva motive pentru a demonstra acest lucru.
1. In ciuda numarului mare de grupuri etnice 4 dintre acestea Yoruba (20%), Hausa
(21%), Fulani (9%) si Ibos (17%) cuprind mai mult de 65% din intreaga populatie. In plus Hausa
si Fulani s-au unit cu trecerea timpului fiind cunoscute acum ca un singur grup.
2. Legaturile dintre grupurile etnice si lingvistice variaza. Anumite grupuri vorbesc aceiasi
limba si au caracteristici culturale asemanatoare dar prefera sa se separe in grupuri diferite.
Drept exemplu, cei din tribul Yoruba este impartit in cel putin 20 de subgrupuri, fiecare avand
o identitate separata.
Totusi odata cu modernizarea si politicile adoptate de guvernul actual care promoveaza
identitatea nationala au dus la excluderea unor caracteristici nationale. Ca exemplu putem da
introducerea limbii engleze ca limba oficiala de guvernare si comert, introducerea obligatorie a
stagiului militar pentru tineret etc. In ultimii ani influenta mass-media, in special a televiziunii, a
ajutat la spargerea unor bariere intre anumite grupuri etnice.
Dar Nigeria mai are un drum lung pana la atingerea unei armonii intre triburi.
Neincrederea dintre aceste triburi este principalul motiv pentru repetatul esec de a stabilii o
democratie occidentala in Nigeria de la indepedenta oferind armatei un motiv de a instaura un
regim autoritar timp de 44 de ani. Desi majoritatea nigerienilor sunt patrioti si doresc ca tara lor
sa fie democrata, loialitatea fata de tribul de care apartin este bine inradacinata si depaseste
loialitatea fata de tara. Ca un exemplu ii putem da pe cei din tribul Egba, subgrup care face
parte din Yoruba, dar cand e vorba de identitate, cei din acest trib se considera in primul rand
un Egba, apoi un Yoruba si abia pe locul trei se considera Nigerieni. In trecut membrii unor
grupuri subetnice s-au luptat intre ei pentru teritorii, controlul rutelor de comert dar si pentru
traficul cu sclavi.
Geert Hofstede(1991), in analiza sa asupra diferentelor culturale din aproximativ 53 de
tari nu inclus nicio tara din continentul African. Acest lucru nu s-a intamplat din cauza faptului
ca intreprinderea pentru care a facut aceasta analiza, IBM, nu avea nicio filiala intr-una din
aceste tari, deoarece in perioada studiului exista una in Nigeria. Dar IBM, impreuna cu alte
corporatii multinationale au decis mai tarziu sa paraseasca tara decat sa se confrunte cu legile
din Nigeria care cereau ca 40% din angjatii companiei sa fie nigerieni. Acest lucru arata un
aspect important despre pshicul nigerian: un puternic sentiment de onoare si stima de sine.
Desi nigerienii in general admira si incearca sa copieze dezvoltarea economica si sociala
occidentala, cand vine vorba de condescenta reala sau perceputa a occidentalilor sunt iuti la
manie.
Chiar daca studiul lui Hofstede nu a inclus nicio tara africana de culoare, nu este greu sa
estimam in care din cele 5 dimensiuni culturale ale sale se incadreaza Nigeria. In mod

traditional exista o distanta de putere mare intre clasele sociale si intre patroni si angajati in
majoritatea grupurilor etnice exceptand tribul Ibos. Daca cele patru triburi principale ar fi
clasificate in functie de acest criteriu, pe primul loc s-ar clasa Hausa-Fulani, pe doi s-ar clasa
Yoruba, iar pe ultimul loc s-ar situa Ibos. Tribul Hausa-Fulani este in marea majoritate format
din musulmani care au adoptat rigiditatea si ordinea sociala a lumii musulmane. Distanta mare
fata de putere a celor din tribul Yoruba este temperata de posibilitatea avansarii pe baza
realizarilor individuale. Tribul Ibos este considerat inca din antichitate o societate egalitara si au
ramas asa si in prezent.
Colectivismul si gradul mare de evitare a incertitudinii se pot aplica la majoritatea
populatiei nigeriene indiferent de tribul de care apartin. In mod virtual toate triburile cred in
sistemul familial extins. Asociatiile orasenesti sunt formate in special pentru a imbunatatii
infrastructura si facilitatiile de care depinde comunitatea. De exemplu in primi ani de dezvoltare
nationala era un lucru obisnuit ca asociatiile orasenesti sa sponsorizeze studiile in afara tarii a
unor studenti in speranta ca se vor intoarce sa ajute comunitatea locala.
Totusi unele studii arata ca cei din tribul Ibos sunt mai individualisti decat restul
grupurilor. Acest lucru este explicat prin faptul ca ei explica esecurile sau succesele doar prin
prisma abilitatiilor lor proprii, fata de cei din alte grupuri care folosesc norocul. Tinand cont de
acest studiu putem considera tribul Ibos ca avand o orientare pe termen lung, mai puternica
decat conationalii lor din alte triburi, si ne putem astepta de la ei sa sacrifice placerea pe
termen scurt pentru a obtine statisfactii mai mari pe termen lung.
De asemenea, masculinitatea sau comportamentul masculin agresiv folosit pentru a-i
domina pe ceilalti poate fi atribuit intregii societati nigeriene. Totusi cu privire la rolul femei
exista diferente notabile intre cele trei mari triburi. Hausa-Fulani, credinciosi religiei islamice,
considera femeia ca fiind inferioara barbatiilor in aproape orice situatie. Acest lucru nu este
valabil si pentru celelalte doua triburi Yoruba si Ibos, in care femeile nu au intampinat greutati
in dezvoltarea spiritului antreprenorial.
Dinamism social
Nigerienii au fost adesea caracterizati drept pragmatici, energici si descurcareti
(Aronson. 1978, p. 137). In acest context dinamismul social se refera la energie, vigoare, si
adaptabilitatea societatii nigeriene. Aceste calitati se pot observa foarte usor in pietele din
Nigeria, unde toata lumea este activa, in special sambata cand majoritatea familiilor isi fac
cumparaturile saptamanale. Majoritatea vanzatorilor compun cantece pentru a atrage clienti.
Negotul este energetic, presiunea fiind pe client, de a obtine un pret mai bun. Desi unele
produse au pret fix, majoritatea nu au. Acest lucru inseamna ca un client istet trebuie sa vina
informat cu privire la ultimele evolutii ale preturilor. De asemenea clientul trebuie sa fie atent si

la persoanele suspicioase ce sunt atrase de aceste piete. Vanzatorul obisnuit si-a perfectat arta
de a mentine o fata serioasa pentru a atrage cat mai mult profit de pe urma clientului.
Multi cumparatori au tarabe preferate pe care le frecventeaza. Acesti cumparatori repetati sunt
adesea avantajati de vanzatori care nu insista atat de mult pe negocierea preturilor. In ultimii
ani vanzatorii au ajuns la concluzia ca timpul pierdut cu negocierea pretului nu merita efortul si
au stabilit preturi fixe pentru majoritatea produselor. Aceste preturi sunt stabilite de asociatiile
de vanzatori si schimbari pot intervenii de mai multe ori pe zi. A face lucrurile n linite nu este
felul nigerian, chiar dac este s fie un argument, o discuie politic, o srbtoare, sau o ocazie
trista. Cand piaa incepe sa se agite cu o cacofonie de atracii i sunete, nigerienii isi
completeaza activitile cu cea mai mare bucurie.
Dinamismul societatii nigeriene se reflect n peisajul politic i de afaceri n atitudinea
fa de educaie, de modul n care oamenii srbtoresc vacanele i evenimente de familie, i in
cautarile lor pentru locuri de agrement. La independena, economia nigeriana a fost angajata
aproape exclusiv pentru producia de produse alimentare pentru mrfurile de consum dar i
pentru export.
Vastele depozite de petrol i gaze naturale nu erau nc descoperite. De atunci, guvernele
succesive, inclusiv regimurile militare, au fcut din dezvoltarea sectorului industrial al
economiei, o prioritate.
Cand piaa incepe sa se agite de la rasarit si pana la apus, atunci incepe si economia
nigeriana sa prinda viata, cu targuri complicate si contracte.
Nigeria are resurse considerabile de petrol si gaze naturale, si face parte din OPEC inca
din 1960. Aceasta bogatie naturala a oferit resurse necesare pentru modernizarea economiei, in
special in anii 70, cand au fost descoperite cantitati mari de petrol pe coastele nigeriei in
acelasi timp in care pretul petrolului in lume incepea sa creasca. In 1970 guvernul federal a luat
masuri pentru a asigura participarea Nigeriei in activitatiile economice importante ale vremii
cum ar fi: asigurarile, industria petroliera etc, care erau mai apoi dominate de companii straine.
Aceste politici adoptate de guvern s-au dovedit a fi de succes. Interesele nigerienilor in
activitatiile economice importante depasesc acum 70% (Schatz, 1987).
Din pacate doar o parte mica din populatie (10%) controleaza aceasta bogatie. Distanta
mare dintre clasele de populatie este cel mai ingrijorator aspect pentru economistii nigerieni.
Pentru multi ani guvernul federal a dominat si a controlat indeaproape economia, insa in ultimi
ani au recunoscut efectele daunatoare ale interventiei sale in economie si s-a indreptat spre o
piata mai libera.

Scena politica nigeriana nu este pentru amatori si pentru cei slabi de inima, la fel cum
piata nu este pentru amatori care nu sunt antrenati in arta fina a tocmelii. Politica in Nigeria
este un joc dur in care doar cei puternici supravietuiesc. Politicienii incluzand aici si fost
presedinti, sunt uneori trimisi la inchisoare din motive suspecte.
Totusi, fata de situatia din alte tari africane, niciun presedinte nigerian nu a incercat sa
impuna un singur partid la conducerea tarii. Electoratul nigerian este prea sofisticat pentru
acest lucru. Nigeria moderna este o federatie formata din 23 de state si are o capitala noua
Abuja, care este localizata in centrul geografic al tarii. Cadrul politc al tarii este asemanator cu
sistemul federal al Statelor Unite, dar cererile si institutiile statului reflecta lipsa de experienta
si nevoile tarii. Guvernul federal este format din o ramura executiva, una legislativa, si una
judiciara. Fiecare din cele 23 de state este organizat la fel
Oficial Nigeria este o democratie occidentala, dar amenintarile autoritare nu sunt de
ignorat, si au fost cateva incercari de ocupare militara. Nigerienii sunt obisnuiti ca dimineata
cand se trezesc sa aiba un guvern nou care a luat forma peste noapte. Au invatat sa nu lase
instabilitatea politica sa se amestece prea mult cu vietile lor de zi cu zi.
Multi dintre vanzatorii si mestesugarii ce pot fi intalniti in pietele nigeriene sunt
absolventi ai unor ateliere din zonele lor natale. In aceiasi maniera societatea nigeriana
considera ca un sisetm educational modern poate furniza energia care sa promoveze tara intro era industriala. Parintii cu stare sociala buna, angajeaza profesori privati, isi trimit copii la scoli
renumite departe de casa, renunta la comfortul lor pentru ca vietile copiilor lor sa fie mai bune.
La fel ca sistemul politic, sistemul educational are ca model sistemul Statelor Unite. Un motiv
pentru acest lucru este faptul ca multi dintre cei ce fac legile in guvern au urmat scoli
americane. Totusi, dupa cum am zis si mai sus, guvernul federal nigerian nu considera educatia
ca fiind un aspect important.
Scoala este gratuita pana in clasa a 6 a, dar majoritatea elevilor aleg sa mearga mai
departe, daca au bani. Engleza este limba oficiala de studiu si este introdusa la nivelul scolii
primare, fiind folosita in exclusivitate la nivelele superioare de invatamant. Guvernul
recunoscand ca fiind necesara o educatie buna pentru dezvoltarea a incercat sa se ajute de
bogatia petroliera a tarii, si a incercat sa implementeze educatie gratuita la toate nivelele
educationale. Admiterea la institutiile superioare de invatamant este limitata si foarte
competitiva. Chiar daca aceste institutii sunt intr-o expansiune continuua nu sunt capabile
momentan sa primeasca toti studentii care trec de admitere.
In plus, nigerienii nu sunt timizi in a face o scena publica, atunci cnd este nevoie, la fel
cum afacerile de pe piata sunt uneori facute cu dusmanie, ori de cate ori oricare dintre parti
depaseste linie de cuviinta. Argumentele sunt de obicei duse la sfarsit intr-o maniera

galagioasa, dar foarte rar aceste certuri duc la dispute fizice. Centrele urbane, in special cele din
sudul tarii, sunt suprapopulate si exista un flux continuu de studentii si solicitanti de locuri de
munca, ce vin din zonele rurale. Competitia este intensa pentru aproape orice. Locuri de
munca, case, transport, dar si alte necesitatii zilnice se gasesc in cantitate mica la oras, chiar
daca orasele primesc o parte disproportionata din bugetele de dezvoltare.
Deci, crezand ca este o jungla afara, oraseanul paseste afara din casa in fiecare
dimineata pregatit pentru inca o zi agitata. Oamenii care au trait in occident sunt de obicei,
indiferenti la agitatia de zi cu zi, deoarece ei tind sa traiasca in cartierele linistite in care isi au
originile inca din vremurile coloniale, cand guvernul si companiile straine mari au construit
rezervatii rezidentiale pentru angajatii lor veniti din afara Nigeriei.
De exemplu in cartea Povestea a doua orase(1993), revista Business Traveler descrie
vietile schizofrenice pe care expatriatii le duc in orasul Lagos:
Cineva descrie o saptamana obisnuita in oras: Am avut doua atacuri cu mitraliere
asupra fabricilor din cartier cadavre erau imprastiate peste drum de unde eram noi. Casa de
asigurari de alaturi a fost jefuita, iar fratelui unuia dintre soferi i-a fost furata masina de catre
atacatori. Un prieten al unui prieten schioapata in jurul nostru dupa ce a fost impuscat in picior
ca sa nu-i urmareasca pe hoti. L-au impuscat chiar daca le-a dat banii fara sa se opuna.
Fiecare zi in Lagos este diferita si trebuie sa te adaptezi. Majoritatea dintre noi avem
cluburi unde ne putem retrage in liniste si putem rade asupra faptelor petrecute, impreuna cu
prietenii. Aceste lucruri sunt vitale in a face legaturi, pentru a avea o sansa de a duce lucrurile la
bun sfarsit.(pag 25)
Totusi, nu toata lumea merge la piata pentru a face cumparaturi. Unii merg pentru a
vizita sau pentru a se intalni cu prietenii. Nigerienii isi iau timpul liber in serios, si isi gasesc timp
pentru a se rasfata in timpul liber. Cei mai multi dintre ei sunt interesati de sport, si activitatile
sportive preferate le reflecta dinamismul. Wrestlingul a fost un sport popular in Nigeria pana la
sosirea europenilor. Inca este popular, la fel si boxul, dar niciunul nu depaseste in preferinte
fotbalul, atat ca spectatori cat si ca practicieni. Nigerienii nu sunt interesati de obicei de sporturi
in care nu sunt contacte fizice.
Jocul de dame este popular printre oamenii din clasa muncitoare si jocul este insotit de
pariuri prietenesti. Cea mai populara metoda de relaxare este in compania prietenilor, care fac
schimb de povesti din vietile lor de zi cu zi, se pun la curent cu ultimele barfe sociale, si rezolva
problemele tarii. Nigerienii cauta sa fie cat mai mult in compania prietenilor, evitand pe cat se
poate de mult singuratatea si izolarea sociala.

Sarbatorile si ceremoniile sunt o parte importanta din cultura nigeriana. Atat sarbatorile
crestine cat si cele islamice sunt observate la nivel national, asa cum sunt si festivalurile locale
unele dintre ele fiind observate de secole. Unele dintre aceste festivaluri au radacini pagane,
dar acum nu mai au nici o semnficanta religioasa. Ceremonii comune includ nunti, ritualuri de
denumire a unui copil nou nascut, si inmormantari. Astfel de ceremonii sunt de obicei afaceri
generoase, in functi de nivelul de bogatie al sarbatoritilor. Dispunerea ostentativa de bogatie
este ceva normal, si bogatii intampina cu bucurie posibilitatea de a face acest lucru. Aceasta
afisare este uneori prea exagerata. Aceasta dispunere este un exemplu de lauda indrazneata,
de a arata lumii ca cei care sarbatoresc sunt bogati, si nu le este rusine cu acest statut. Toata
lumea stie care sunt simbolurile acestui statut: nunta sau inmormantare fastuoasa, masina
impodobita, costume scumpe, si casele mari cu servitori. A fost o perioada in timpul marii
explozii a petrolului cand detinerea unui avion privat era pe acea lista.
Sarbatorile ofera o pauza de la, asa cum o numesc unii oameni, cursa cu viata de zi cu zi.
Pana si pietele sunt sunt pustii si linistite in zilele cu sarbatori majore. Modul preferat de
petrecere a unei sarbatori este de a organiza un festin sau de a participa la unul. In oricare
dintre acestea sarbatorile sunt o oportunitate de a socializa si de a fraterniza cu prietenii.
Recreerea si petrecerea timpului liber intr-un mod occidental este preferata doar de un
procentaj mic din populatie, in general cei bogati. De obicei se joaca tenis, golf sau se inoata.
Exista cluburi exclusive in care acceptarea se face de obicei pe baza de bogatie, relatii sau statut
social. Marea majoritate nu au mijloacele necesare si nici timp liber pentru a petrece in stil
occidental, si nigerienii mediocrii nu pleaca in excursii doar ca sa viziteze tara, sa viziteze muntii
doar ca sa creeze o legatura cu natura. In orase exista destule cluburi de noapte,
cinematografe, restaurante, si cluburi private pe care nigerienii tind sa le frecventeze. Dupa
cum am zis si mai devreme, vizionarea de evenimente sportive este o alta metoda favorita de
petrecere a timpului.
Echilibrarea traditiilor cu schimbarile moderne
Societatea nigeriana moderna este semnficativ diferita fata de culturile ce existau
inainte de existenta influentelor din exterior de la inceputul sec 19. Nicieri nu se observa
prezenta acestor schimbari mai mult decat in modul in care centrul de putere politica si
economica s-a mutat de la conductorii locali tradtionali si consiliile lor de la nivel nalt a efilor
la educatia de elita, magnatii din afaceri, politicieni, precum si armata. Nicio tara nu vrea sa
ramana o insula izolata de toate influentele exterioare. Dar daca aceste influente ameninta sa
schimbe aspectele unei societatii pretuita de toti membrii sai, atunci este necesa sa se ia masuri
in pastrarea acestor aspecte. Acest lucru este valabil si pentru Nigeria moderna care incearca sa
se modernizeze fara a sacrifica valorile traditionale pretuite atat de mult.

Printre fatetele vietii de zi cu zi ce erau controlate de conducatorii traditionali, in

timpurile precoloniale erau pietele locale, in special cele mai importante. In cadrul tribului
Yoruba, de exemplu, pietele cele mai mari erau situate in fata, sau in apropierea resedintei
oficiale a regelui, si erau numite oja oba (piata regelui). In unele zone titlul oficial al
capeteniei locale era loja (seful pietei). Practic acum toate pietele sunt conduse de consilii de
guvernamant locale alese prin vot. Chiar daca, controlul pietelor s-a mutat de la conducatorii
traditionali la populatie, acesti conducatori sunt inca sunt considerati in multe locuri ca sefi de
piata, in special in zonele rurale. Schimbarile din administratia pietelor indica schimbarile ce au
avut loc in societatea nigeriana ca rezultat al modernizarii.
Alte aspecte importante ale culturii si traditiilor ce s-au schimbat considerabil in cursul
anilor includ preferente religioase, componenta traditionala a familiei, obiceiuri de curtat,
comportament, limba, si sport. Totusi aceste schimbari nu sunt universale. Ca o regula
generala, rata schimbarii in centrele urbane a depasit-o cu mult pe cea din zonele rurale.
In zilele ce au precedat colonizarea, puterea in stat era puternic concentrata in mainile
regilor locali si ale capeteniilor lor. Intrigile din palat, dar si lupta pentru teritoriu dintre triburi,
era un lucru obisnuit al vremii. Inca odata ca exceptie de la aceasta situatie erau ce din Ibos, al
caror statut egalitar nu a permis acumularea de putere in niciun individ sau grupuri de
conducatori.
Desi puterea si influenta lor a fost redusa de introducerea unor sisteme politice
democratice, conducatorii traditionali inca joaca un rol important in comunitatiile lor. Ei sunt
considerati pastratorii identitatii poporului , si se gasesc de obicei in valtoarea luptei pentru
apararea valorilor traditionale impotriva distrugerii lor de catre valorile occidentale. In plus, unii
conducatori in varsta, in special in nordul tarii, au invatat sa exercite influenta in spatele scenei.
Mai mult conducatorii musulmani tind sa fie conducatorii spirituali ai comunitatii din care fac
parte. Aceasta abordare pragmatica condus la cresterea puterii unor conducatori traditionali
mai mult daca acestia ar fi condus tara din punct de vedere politic. Dar nu se mai face referire la
acestia in engleza sub denumirea de rege. Cea mai intalnita denumire pentru ei este
conducator traditional.
Cand un conducator moare, candidatii propusi pentru alegere inca duc campanii
puternice pentru a castiga locul pe tron, deoarece aproape niciodata nu exista o linie
genealogica de conducatori. Candidatii sunt alesi din familiile traditionale aflate la putere, si
doar barbatii adulti au voie sa candideze. In unele zone puterea este data prin rotatie de la o
familie la alta.
Acesti conducatori sunt alesi intr-un consiliu ai carui membrii aleg conducatorul
comunitatii. Procesul de selectie variaza de la o comunitate la alta. Nu valoreaza nimic faptul ca

desi procesul a ramas in mare masura la fel, criteriile de selectie s-au schimbat in decursul
anilor. In prezent candidatii cu studii adecvate, care s-au distins intr-un anumit domeniu sunt
favorizati.
Un domeniu important in care au avut loc schimbari majore este religia. Primele
incursiuni religioase au venit din nord, cand Fulani sub conducerea lui Usman Dan Fodio au
invadat teritoriul Hausa si alte state din nord in secolul 18. Cotropitorii au introdus fortat
islamul in orasele-state care existau in regiune. Usman Dan Fodio si-ar fi dus la indeplinire
planul sau de a extinde Jihadul ajungand la mare, daca britanicii, care atunci se stabileau in sud,
nu l-ar fi oprit (Burns, 1963, p. 50-51). Primi exploratori si negutatori europeni care intrau in
tara prin sud, au fost urmati la scurt timp de misionarii crestini. Astazi doar un procentaj mic din
populatie adera in mod exclusiv la religia indigena, animismul. Aproximativ 47% din ei se
proclama musulmani, 38% sunt crestini, si aproximativ 15% sunt de alta religie.
Nigerienii sunt in mare majoritate oameni religiosi. Cu secole in urma inainte ca
Crestinismul si Islamismul sa fie introduse in zona majoritatea grupurilor etnice au dezvoltat un
set de credinte spirituale incepand de la anumite superstitii si ajungand pana la conceptul de
fiinta suprema (Burns, 1963, p 264). Inainte de sosirea europenilor, anumiti preoti au dobandit
putere sociala extraordinara, concurand cu puterea regilor locali. Convertirea majoritatii
localnicilor la religiile importate a durat ani de zile.
Chiar si asa, multi nu au gasit spiritualitatea de care aveau nevoie in, cum le numeau ei,
formele sterile de venerare a sectelor crestine europene. Unii dintre ei au fost intorsi
condescentele percepute de misionarii crestini. Sectele crestine indigene fondate de nigerieni
au inceput sa creasca, in special in partea de vest dominata de Yoruba. Cele mai importante
secte sunt Cherubim, Seraphim, Biserica Apostolica, si Biserica Africana. Ce au in comun aceste
secte indigene, este o forma de inchinare care se reflecta mai mult in societatea nigeriana: mai
putina formalitate la slujbe, cantece si dansuri pe muzica indigena crestina, participare
spontana a spectatorilor in timpul slujbelor, si o relatie personala cu Dumnezeu. In prezent
unele dintre aceste secte isi maresc numarul de adepti foarte repede.
In timp ce majoritatea schimbarilor inevitabile ce vin cu modernizarea au fost
intampinate bine de populatie, unii au fost perceputi ca fiind regresivi din punct de vedere
social. Un astfel de exemplu este felul in care compunerea familiei traditionale s-a schimbat. In
trecut, odata ce baietii din familie deveneau adulti acestia primeau parcele de pamant, in
apropierea casei parintesti, pe care sa-si ridice propriile lor case. Femeile din familie care urmau
sa se casatoreasca trebuiau sa se mute in casa sotului si sa faca parte din familia lui. In prezent
tineretul se muta la oras unde isi continuua studiile, apoi ca sa lucreze sau sa isi deschida
afaceri. In orase deficitul de teren, si costul ridicat de construire de cladiri fac intemeierea unei
familii aproape imposibila. Rezultatul final este ca a fost un declin in ceea ce priveste aderarea

la grupuri mari de rudenie. Centrele urbane sunt intr-o continuua crestere in marime, in timp ce
populatia de la sate stagneaza sau scade.
Comportamentul de curtare s-a schimbat in anumite feluri si a ramas la fel in altele.
Traditional nu au existat intalnirile in stil occidental. Odata ce un cuplu a fost vazut impreuna in
public, era de asteptat ca cei doi sa se casatoreasca. Majoritatea cuplurilor se aleg independent
de interventiile parintilor, chiar si in zonele rurale. Marea majoritate prefera sa se casatoreasca
cu persoane din cadrul grupului etnic din care fac parte, dar acest lucru se schimba mai ales
printre tinerii cu studii superioare. In prezent obiceiurile occidentale au devenit predominante
in orase, unde anonimatul a ajutat la eliminarea unor tabuuri, care inca pot fi observate in
zonele rurale. Astfel barbatii tineri care au experimentat libertatea de a alege in orase, adesea
se intorc in orasele natale pentru a-si alege mireasa.
Nuntile sunt de obicei evenimente majore, cu membrii din fiecare familie asistand la
nunta. Alternativele pentru nunti includ, curtea de magistratura locala, biserici sau moschei, sau
nuntile traditionale. Multe cupluri aleg combinatii intre nunta traditionala si una din
alternativele enumerate mai sus. Majoritatea mireselor iau numele sotului imediat dupa
casatorie. Divortul a fost un lucru rar, dar odata cu presiunea vietii moderne incepe sa devina
tot mai obisnuit.
Asemenea comportamentului in dragoste, modelele lingvistice s-au schimbat
considerabil. Din cauza migratiei tineretului de la sate la orase unele limbi vechi de 300 de ani
sunt vorbite acum doar de aproximativ 10000 de oameni. Exista trei dialecte principale Hausa,
Yoruba si Ibo sunt vorbite de aproape 65% din populatie. Se spune ca dupa 40 de ani de
existenta ca tara, foarte putini nigerieni sunt interesati de invatarea dialectului unui alt grup
etnic.
De asemenea s-au dezvoltat versiuni de oras ale majoritatii dialectelor. De exemplu,
Lagosian este limba Yoruba vorbita in Lagos, fosta capitala. Lagosian este o versiune stilizata a
Yoruba, imbunatatita cu, cuvinte din engleza. Tinerii din Yoruba considera aceasta versiune ca
fiind cea mai sofisticata dintre toate versiunile limbii. Alt dialect de oras este limba engleza
stricata care este vorbita de clasa muncitoare. Aceasta depaseste liniile etnice dintre grupuri,
oferind un mijloc de comunicare intre grupurile etnice diferite care locuiesc si lucreaza
impreuna in marile centre urbane.
Asa cum unele piete au ramas in aceleasi locuri, si vand aceleasi alimente traditionale pe
care stramosii nigerienilor moderni le cumparau, asa au ramas neschimbate anumite obiceiuri,
practici, si norme sociale care au rezistat macelarirea de secole a influentelor straine. Aspecte
ale culturii nigeriene care au supravietuit colonialismului, si influentelor moderne, si au ramas

intacte, includ relatiile dintre autoritate si batranete, statuturi si roluri sociale, o structura rigida
de clase, orientare in timp, festivale traditionale, etc.
Un sistem strict de vechime reglementeaz relaiile interpersonale. Copii, de exemplu,
nu trebuie sa-si priveasca parintii, sau alti oameni in varsta direct in ochi in timp ce sunt certati.
Aceasta obligatie este de asteptat in orice interactiune in care una dintre parti este mai in
varsta. Permisiunea de a folosi prenumele este acordata doar prietenilor apropiati sau
superiorilor. Este considerata o insulta ca un tanar sa se adreseze unui batran pe prenume doar
daca acestia sunt foarte apropiati ca varsta. O diferenta de varsta de doar un an este indeajuns
unui batran sa se astepte sa fie adresat cu respect.
O modalitate de a aborda respectuos un superior este de a precede numele cu un
respectuos salut. Printre Yoruba o metoda de a face acest lucru este de a preceda numele unui
concetatean in varsta cu buroda (derivat din cuvantul frate) sau anti(din matusa). Ambi
termeni au radacini in engleza si nu este foarte clar cum au inceput sa fie folosite de Yoruba.
Parintii sunt numiti folosind echivalentul local al cuvintelor mama si tata.
Aceasta aparenta ordine stratificata dupa grupe de varsta reflecta distanta mare fata de
putere discutata anterior. Dar exista doar o slaba structura stratificata, exceptand poate doar
tribul Hausa-Fulani din statele de nord. Cu cat este diferenta de varsta mai mare cu atat este
asteptat mai mult respect. Metodele de salut cu privire la parinti, batrani, si alti adulti difera de
la un trib la altul, dar in general ele includ o plecaciune a capului, daca cel care saluta e barbat,
sau indoirea genunchilor, daca cea care saluta e femeie.
Ca raspuns pentru respectul acordat, batranii sunt asteptati sa ofere sfaturi, si sa-i
sprijine pe subordonatii lor. In timp ce principalul critetriu pentru a determina senioritatea este
varsta, exista situatii in care seniorul este un om mai tanar ca varsta. La servici, de exemplu, un
superior poate fi senior al angajatilor sai cu mult mai in varsta decat el de la care se asteapta la
respectul cuvenit.
In situatiile de afaceri, si printre cei cu studii superioare, comportamentul occidental de
salut este predominant salutului traditional salut, dar salutul traditional unde diferenta de
varsta este mare. Aceasta cerinta nu are valabilitate la subordonatii straini, care sunt scuzati de
la salutul traditional in favoarea saluturilor occidentale. Superiorii straini nu sunt salutati cu
salutul traditional, nu pentru ca nu merita, ci pentru ca ei se asteapta sa nu fie salutati in acest
fel.
Atitudinea nigerienilor fata de munca este un studiu asupra contrastului, si punctelor
unei probleme sociale adanci care incetineste progresul economic. Pe de alta parte,
antreprenorii de firme de diferite marimi se chinuie si muncesc multe ore pentru a construi si
mentine afacerile proprii. Din alt punct de vedere muncitorul care castiga salariul mediu vrea sa

depuna cat mai putin efort posibil. Deoarece primul grup trebuie sa angajeze deseori persoane
din al doilea grup, apar conflicte de obiective. Aceasta atitudine nu este una de lene; se pare ca
este una de neincredere in sistem. Multi muncitori simpli nu cred ca avansarea in grad la servici
se face bazata pe performantele individuale. Ei au fost facuti sa creada ca favoritismul,
nepotismul si alte metode nedrepte sunt metodele obisnuite de avansare. Aceasta atitudine
este reintarita de faptul ca senioritatea si nu performanta este un criteriu des intalnit pentru
avansare, in special in serviciul civil.
Efectul acestei atitudini asupra productivitatii nationale nu este greu de prezis. Aceiasi
neincredere puternica este si motivul pentru care majoritatea nigerienilor nu platesc taxe.
Muncitorii care lucreaza pe salariu nu pot evita sa le fie trase taxe din salariu, dar antreprenorii
isi croiesc cale pe langa sistemul de taxe, fara a se simti catusi de putin vinovati. Aceasta
coruptie oficiala raspandita larg dar si aceasta conducerea gresita este folosita ca justificare
pentru neplata taxelor. Destul de multi antreprenori sunt convinsica pot folosi banii pentru
binele public, decat sa-i lase pe birocrati sa decida ce sa faca cu acesti bani.
Rolul femei nu s-a schimbat prea mult in cursul anilor. Ele continuua sa suporte
responsabilitatile casnice, cresterea copiilor, in loc sa aibe propriul servici sau chiar propria
afacere. Sotul nigerian obisnuit considera ca este sub demnitatea sa sa efectueze treburi
gospodaresti. Deseori exista o delimitare clara intre tipurile de activitati comerciale, si joburi pe
care un barbat si o femeie pot sau nu sa le faca. Aceasta delimitare este evidenta in special in
pietele nigeriene, unde femeile depasesc ca numar barbatii, atat ca vanzatori cat si ca clienti.
Observatorul obisnuit ar intelege din acest lucru ca piata este un domeniu feminin, dar
perceptia sa nu este corecta. Desi femeia depaseste de obicei barbatul in piete, de fapt,
barbatul conduce aceste activitati din spatele scenei.
In aceasta privinta am amintit mai devreme ca piata este administrata de un conducator
local, sau in ultimii ani de un consiliu local ales prin vot. Atat conducatorii locali, cat si aceste
consilii sunt institutii dominate de barbati. Adevarul este ca desi femeile se ocupa de piata la
nivel de vanzare, barbatii se ocupa de productie, vanzarea in mare, si nivelele administrative ale
structurii pietei. In plus unele activitati comerciale sunt percepute a fi ori orientate pe
masculinitate fie pe feminitate. Uneori pare ca singurul motiv pentru care unele activitati sunt
orientate spre femei sau barbati este ca acest lucru a fost din todeauna asa. De exemplu, de
macelarie se ocupa doar barbatii, pe cand de negotul cu peste se ocupa doar femei. Activitatile
orientate spre feminitate sunt de obicei evitate de barbati, in timp ce activitatile orientate spre
masculinitate sunt interzise femeilor, mai mult sau mai putin vizibil.
Distinctia dintre activitatile mai potrivite pentru femei si cele pentru barbati, este mult
mai aspra in zonele rurale decat in orase, unde generatiile tinere cu studii superioare au invatat
sa faca compromisuri. O femeie crescuta la oras este foarte probabil sa fie mai hotarata in

discutiile cu barbatii decat una crescuta la tara. De asemenea este mai probabil ca o femeie
crescuta la oras sa ii raspunda barbatului cu privire la opinia acestuia conform careia casa unui
barbat este castelul sau. Este foarte probabil ca ea sa renunte la o casnicie daca aceasta nu
poate fi intretinuta, mai ales daca ea face parte din acele femei antreprenori care sunt
independente din punct de vedere financiar. Educatia si realizarea in plan personal tind sa fie
egalizatoare sociale atunci cand vine vorba de diferenta dintre sexe.
Femeile fac parte din politica nationala si locala de multi ani, inca din vremea
inceputurilor colonizarii, cand femeile din piete s-au revoltat cu privire la impunerea taxelor
pentru femei. Politica in Nigeria este inca dominata de barbati, dar femeile fac progrese.
Domeniul in care femeile s-au impus este comertul. Aceasta este aproape singurul
domeniu in care societatea le-a acordat latitudine mare. Casele, strazile, si pietele din Nigeria
sunt pline de femei care fac comert, iar multe dintre ele si-au construit intreprinderi de comert
foarte mari cu foarte putin ajutor. La locurile de munca din Nigeria femeile au atat de multe
sanse de avansare in post ca si femeile din tarile din occident, incluzand aici si Statele Unite.
Discriminarea ascunsa sau pe fata impotriva femeilor continuua sa persiste, deoarece
barbatul nigerian nu a fost crescut sa respecte femeile ca persoane egale. Poligamia este legala,
dar nu este nici incurajata de catre autoritati, sau tolerata de catre femei. Nu mai este la moda
printre clasa educata, si a fost in scadere in ultimi ani, exceptie facand nordul musulman.
Mai mult decat atat declinul familiei amestecate nu a condus la declinul in paralel a
sistemului extins familial. Acest sistem este un aspect pretuit al societatilor africane. Pe scurt
acest concept inseamna ca orice ruda apropiata sau departata este considerata membra a
familiei. Acest sistem extins este copia sistemului occidental de asistenta sociala. Membrii unui
asemenea sistem se ajuta unii pe altii, cauta slujbe pentru cei tineri, se unesc pentru a se ajuta
in vremuri grele, intervin sa rezolve probleme de casnicie, si se aduna sa sarbatoreasca succesul
unuia dintre ei.
Cand un membru din aceasta familie se casatoreste sau are un motiv de sarbatoare, nu
trebuie sa trimita invitatii membrilor familiei deoarece aceste stiu ca sunt invitati, si se asteapta
ca ei sa ia parte la acel eveniment.
In plus nigerienii au tinut tot timpul cont de diferentele de statut social. In piete, unii
vanzatori care au reusit sa se impuna pe piata devin lideri neoficiali ai pietei. Statutul social este
foarte important pentru nigerieni, dar a fi constient de statutul social nu este acelasi lucru cu
sustinerea unui sistem stratificat rigid. In trecut cel mai important om era regele, urmat de
generalii sai. Altii oameni cu statut social important sunt eroii de razboi, vanzatori de succes,
sau fermieri foarte buni. In prezent, la fel ca si in trecut, Nigerienii, in special barbatii, tind sa fie
recunoscut in comunitate drept oameni puternici si cu influenta mare. Statutul poate fi atins

prin studii superioare, succes in afaceri, filantropie, caracter exemplar, calitati de conducatori
etc. Totusi, doar bogatia nu aduce imediat si recunoastere sociala. Un om bogat cu caracter
dubios, poate alungat de comunitate. In Nigeria moderna unul dintre cele mai ravnite statuturi
este cel de capetenie, care este considera a fi mai important decat o diploma de doctor. Cand
un indivit cu titlul de doctor, ajunge capetenia orasului sau natal, poate folosi acest titlu Sef
urmat de titlul de doctor in paranteze (ex Sef [Dr.] XYZ). O capetenie este considerata mai
valoroasa deoarece este un titlu dat de comunitate. Desi aceste titluri sunt de importante
diferite, toti cei cu acest titlu il pot folosi. Exista linii de titluri separate pentru barbati si pentru
femei, doarece si femeile pot fi capetenii. Conducatorii traditionali observa doua avantaje clare
in sistemul modern de capetenie. Ii incurajeaza pe oamenii de succes sa fie filantropici, de
vreme ce acest lucru este un criteriu important in alegerea capeteniilor. Mai mult, promoveaza
prezervarea valorilor si culturii traditionale, de vreme ce il coopteaza pe aspirant in structura
traditionala a comunitatii.
In mod ironic, popularitatea crescuta a titlurilor de capetenie, a amenintat integritatea
institutie. Multi nigerieni de succes se simt incompleti fara acest titlu. Drept rezultat zvonuri
despre mite, favoritisme si acordarea de titluri unor persoane nedemne ies uneori la suprafata.
Dorinta pentru statut este dusa si la locul de munca. Slujbe prestigioase, si birouri
impresionante, sunt pretuite. Oamenii sunt uneori caracterizati dupa slujba lor si dupa cat de
sus au ajuns in profesia pe care o practica. Totusi majoritatea oamenilor muncesc doar pentru
a-si intretine un trai de viata decent; conceptul de munca doar de dragul de a munci nu este
foarte pretuit. Si dupa cum am zis mai devreme dovezi ale distantei mari fata de putere sunt
predominante la fiecare loc de munca. De la subordonati se asteapta sa arate deferente, dar nu
este un lucru neobisnuit din partea superiorilor sa aibe relatii informale cu unii subordonati.
Marimea distantei fata de putere este aproximativ proporional cu distana pe vertical dintre
cele doua partide din organigrama.
Un alt domeniu care evidentiaza balanta dintre schimbare si stabilitate este timpul. Se
creeaza o confuzie printre occidentali cum ca nigerienii, la fel ca multi africani, nu acorda prea
multa atentie timpului. De fapt nigerienii sunt capabili sa lucreze dupa ceas, si sunt in stare sa
recunoasca, acest lucru. In relatiile sef-angajat, se asteapta de la angajati sa fie prompti, si de
obicei vin la ora la care li se cere. Muncitorii, in ciuda atitudinii lor fata de munca, se prezinta la
timp la munca. Copii sunt uneori pedepsiti cand intarzie la scoala. Aproape oricine isi permite
un ceas detine unul. Totusi pe cat posibil nigerienii sunt mai relaxati decat americanii cu privire
la orare.
Oricum, anumite aspecte economice si sociale au contribuit la abordarea relaxata a
timpului. In zonele rurale nu este nevoie sa se uite la ceas deoarece ritmul de viata este lent. In
orase traficul intens si proasta organizare a transportului in comun fac dificila de prevazut

durata de traversare a orasului. In timp ce locuitorii oraselor se trezesc de dimineata pentru a

ajunge la servici sau la scoala, ei nu se simt presati de timp si in cazul unor angajamente sociale.
Toata lumea intelege ca este dificil sa ajungi la timp, de aceea nimeni nu se supara daca cineva
intarzie. Asa cum la piata vanzatorul isi asteapta cu rabdare clientii, asa si gazdele isi asteapta
rabdatori musafirii. Astfel gazdele straine nu ar trebui sa fie surprinsi daca musafirii lor nigerieni
intarzie cateva ore, si cand ajung nu se scuza pentru intarziere. Totusi cand este vorba de
afaceri, nigerienii se straduiesc sa ajunga la timp, si isi cer scuze pentru intarziere.
Exista o diferenta mare in ceea ce priveste cultura si valorile intre generatia tanara cu
studii, si generatia in varsta, care ca o regula au educatie mai putina. Generatia in varsta este
mai conservatoare, si sunt alarmati ca valorile traditionale se erodeaza rapid printre generatiile
tinere. Cei batrani sunt de acord cu progresul economic si social, dar nu cu costul valorilor
traditionale pretuite atat de mult.
In incercarea de a pune in balanta traditia si schimbarea, poate cea mai mare diferenta
este intre nordul musulman si sudul in mare parte crestin. Majoritatea valorilor, culturilor, si
institutiilor traditionale, din nordul tarii dominat de musulmani, au ramas intacte; este
ultraconservativ in comaratie cu sudul tarii in care majoritatea sunt crestini. Musulmanul nordic
obisnuit, indiferent din ce categorie de varsta face parte, nu este impresionat de manierele,
valorile si culturile occidentale. Este foarte probabil sa se identifice cu valorile si culturile lumii
islamice. Astfel un lider musulman din nordul tarii se adreseaza in cadrul unei intalniri, fie in
hausa fie in araba decat sa se adreseze in engleza, chiar daca intreaga audienta vorbeste
engleza fluent.
Unii observatori ii caracterizeaza pe locuitorii educati din sudul tarii ca incercand sa fie
mai occidentali decat occidentalii. Exista o samanta de adevar in aceasta afirmatie. Nu este ceva
neobisnuit ca engleza sa fie principala limba a unui copil provenit dintr-o familie de oameni
educati, decat limba etnica a parintilor sai.
Una din principalele probleme cu care se confrunta Nigeria este conflictul dintre musulmani si
crestini pentru introducerea Sharia, sau legile stricte islamice in comunitatile musulmane.
Crestinii se presupune ca nu fac obiectul acestei legi. Sanctiunile pot fi devastatoare, de
exemplu taierea unei maini pentru furtul a 30$. Doar cateva natiuni precum Arabia Saudita, si
Sudan urmeaza Sharia. In 2000 mai mult 2000 de oameni au murit in lupta dintre crestini si
musulmani in nordul statului Kaduna cind Sharia a fost introdusa prima oara; aproximativ
jumatate din acest stat nordic este crestin, spre deosebire de majoritatea musulmana din nord.
In 2002 alti 220 de oameni au murit in luptele din crestini si musulmani, cu privire la
desfasurarea concursului Miss World in Nigeria pe timpul Ramadanului. Alte asemenea
intamplari, desi nu sunt corecte, se intampla. Sharia este acum folosita in multe state nordice.

In cadrul acestui capitol am incercat sa oferim date exacte despre oamenii si cultura
Nigeriei. Asemenea unui portret, este o poza a tarii, si nu include toate nuantele detaliate ale
acestei societati foarte diversificata. Totusi imaginea pietei este importanta in intelegerea
Nigeriei moderne si traditionale. Este o metafora potrivita pentru multe tari africane care sunt
nevoite sa faca fata sarcinei importante de a integra grupurile etnice specifice fiecarei tari,
cautand sa se modernizeze fara a pierde aspecte importante ale culturii traditionale specifice
fiecarei tari.

3. ISTRAEL
Israelul este, intr-un anumit sens, o cultura clasica in care diverse grupuri etnice si
religioase intampina dificultati foarte mari in a locui comfortabil unele cu celelalte (Huntington,
1996). Desi majoritatea cetatenilor sunt evrei, tara pare sa fie o natiune de triburi cu puncte de
vedere foarte si stil de viata foarte diferite, si exista mai mult de 10 partide politice care se pot
lupta intre ele in orice moment (David, 1998, p.5). in mod psihologic, este mai dificil de trait in
Israel decat in orice alta tara care si-a rezolvat sau cel putin minimizat diferentele de ideologie,
si anumite valori estimative arata ca aproximativ 1.000.000 de israelieni, sau mai mult, au
emigrat permanent sau locuiesc in afara tarii pentru o perioada nedeterminata. Unii se intorc in
fiecare an timp de o luna pentru a servii in rezerva si fac acest lucru timp de 30 de ani. Oricum,
multi dintre acesti exilati nu vor recunoaste ca sunt rezervati in ce priveste reintoarcerea
permanenta in Israel, sau poate nu au nicio intentie in a face acest lucru. Multi israeliti
considera o asemenea afirmatie ca tradare sau mult mai rau.
Un exemplu perfect al acestui conflict psihologic, si criza de identitate, poate fi vazut in
comedia unui foarte cunoscut trio israelian, HaGashah HaChiver. Un cuplu din Israel pleaca in
turul Statelor Unite, si se opresc sa viziteze prietenii unei cunostinte stabilit in Statele Unite
cativa ani mai devreme. Cand musafirii isi intreaba gazdele cand se intorc in Israel acestia
raspund: Ne-ati prins cu valizele gata facute, si gata de drum; astepam doar pana termina fiul
nostru facultatea ca sa ne intoarcem in iubitul nostru Israel. Cand musafirii se intereseaza de
varsta copilului acestia raman uimiti la aflarea vesti ca are deja 3 ani.
Chiar si istoria scurta a Israelului, fondat in 1948, este la fel de complicata, sau chiar mai
complicata decat istoria altor tari mult mai vechi. Si este greu de identificat o metafora
culturala, care sa exprime valorile de baza ale natiunii, si dupa cum am sugerat mai sus,
conflictele tarii. Am ales tribul Kibbutz deoarece este intrepatruns cu istoria si valorile tarii. De
asemenea, dezbaterile cu privire la viabilitatea tribului intr-o economie globalizata reflecta
dezbaterile intense dintre diferitele triburi din Israel. Probabil nicio institutie nu este atat de
unica, ca si Kibbutz, ferma colectiva care a avut un rol important in stabilirea evreilor in
Palestina, si mai tarziu in dezvoltarea statului evreiesc. Lawrence Mayer (1982) o descrie astfel:
Kibbutz este este ultimul simbol de pionierat al muncii Zioniste intruchiparea institutionala a
visului de reintoarcere pe pemantul natal, de al muncii, de a primii sustinere din partea lui, si de
primire a unei culturi antice, in acest proces (p. 327).
Tribul Kibbutz a fost fondat prima oara in 1909, si in prezent sunt mai mult de 260 de
triburi. In timp ce majoritatea lor muncesc inca in agricultura, altii sunt implicati in diferite
activitati industriale. Desi sunt doar 3% din populatia de 6.7 milioane, influenta tribului si
caracterul lor democratic si egalitar asupra societatii israeliene este mult disproportionata fata
de numarul lor mic.

Principiile de baza ale vietii Kibbutz sunt urmatoarele: comunitatea detine toate proprietatile,
egalitate absoluta intre membrii, decizii luate in mod democratic, valoarea de lucru ca scop,
precum si ca mijloc, responsabilitate comuna pentru ingrijirea copilului, si suprematia grupului
peste indivizi. Cu toate acestea, exista multe presiuni asupra kibbutzim, si o varianta a acestui
trib, moshav permite luarea proprietate privata a unei proprietati de catre membrii sai si pentru
mai multe libertatea individuala pentru membrii sai. De acum moshavim contabilizeaza mai
mult de 30% din kibbutzim. In acest capitol va descriem kibbutzim si include cateva observatii
finale despre moshavim.
Membrii kibbutzul nu primesc plata pentru munca lor. Toate nevoile lor esentiale hrana,
adapost, imbracaminte, ingrijire medicala, si educatie sunt furnizate de comunitate. Copiii
sunt crescuti cu colegii lor, mesele sint de obicei luate in sala de mese kibbutzul, si membrii se
aduna o data pe saptamina sa discute si sa voteze subiecte din societate. Locurile de munca se
rotesc printre membrii. Toate pozitiile de autoritate-cum ar fi cele de la seful Executivului de la
Kibbutzul, managerii de plante, si supraveghetori-se schimba la fiecare 2 sau 3 ani. Puterea nu
este permisa sa se acumuleze in mainile unor indivizi. Marimea kibbutzim este de 100 la 2000
membri, si este suficient de mic pentru ca rolul individului in societate sa fie vizibil si tangibil.
Din cauza relativului succes al kibbutz societatea ca inovatoare, politica, si intreprinderi
economice, s-a atras atentia mondiala. De asemenea, kibbutzul este un mijloc pentru obtinerea
de recunoastere in Israel de caracter si de mitologie din care israelieni isi atrage autoidentitatea. Perceptia de kibbutzul ca un ideal de existenta vine de la scopul initial al
fondatorilor: ca kibbutzim ar fi in miez de societate, mai degraba decat doar o alternativa.
Pentru a intelege kibbutzul, avem nevoie de fond istoric. Locul Israelului in istorie este
direct legata de geografia sa. Este o tara mica situata pe coasta estica a Mediteranei. Este doar
260 de kilometri de la nord la sud si in medie 60 kilometri de la est la vest, insa isi invecineaza
granitele cu natiuni arabe ca Liban, Siria, Iordania, si Egipt. Totusi, peisajul este marcat de
brusca schimbare de la munti la campii si din fertile spatii verzi la desert aspru. Diversitatea
peisajului este imensa exista peste 15 zone geografice diferite.
Istoria Israelului este in mare parte caracterizata de originalitate si opresiune, si in
diferite perioade de timp tara a fost condusa de crestini sau musulmani. In istoria lor scurta
israelitii, in opozitie cu triburile ce ii inconjoara si credinta lor in politeism, au fost credinciosi
unui singur Dumnezeu. Pentru aceasta credinta eu au suferit, au fost persecutati si inrobiti,
creand astfel scenariul cu fuga din Egipt sub conducerea lui Moise. Crestinismul si Islamismul isi
au originile in Iudaism, si musulmanii sustin ca Mohammed s-a ridicat la ceruri din Ierusalim, in
timp ce crestinii sustin aceasi credinta despre Iisus, facand astfel Ierusalimul oras sfant pentru
toate trei religiile dar si o sursa de conflict intre ele, in special intre musulmani si evrei. Ce ii face

pe evrei aparte fata de alte religii este cautarea lor a unui sens in toate aspectele vietii, si
kibbutz este o reflectie a acestei trasaturi originale (Smith, 1958).
Deschiderea Canalului Suez in 1869 au crescut semnificativ importanta economica si
geopolitica a Orientului Mijlociu, si imigratia evreilor a inceput sa creasca semnificativ.
Majoritatea oamenilor care emigrau in Israel nu o faceau din motive religioase ci din cauza
miscarii nationale moderne si unice, Zionismul.
Zionismul, care a luat fiinta in a doua jumatate a secolului 19, miscarea de rascumparare
a poporului evreu in teritoriul Israelului. Numele sau deriva din cuvantul Zion, sinonim pentru
Ierusalim, sau tara lui Israel. Miscarea a luat amploare datorita opresiunii si persecutarii
continuue a evreilor in Europa de Est, si deziluzia privind emanciparea evreilor in Europa de
Vest. Emanciparea evreilor nu a stopat discriminarea lor dar nici nu a condus la integrarea
evreilor in comunitatiile din care faceau parte. Miscarea zionista a tintit recunoasterea
internationala, dar si locuinte legale si protejate pentru evrei in patria lor natala. Inspirati de
ideologia zionista, un numar mare de evrei a emigrat in Palestina la sfarsitul secolului 19. Acesti
pionierii au drenat mlastini, si-au reclamat locurile de bastina, au infiintat asezari agricole, si au
reinviat dialectul evreiesc pentru folosirea de zi cu zi. In acest moment se interpune istoria
kibburz cu istoria Israelului, deoarece ei au fost fondati de zionistii care cautau sa creeze o noua
societate pentru poporul evreu.
Dupa ce turcii otomani au fost infranti in primul razboi mondial, Marea Britanie a
preluat controlul asupra Palestinei. Pana la al doilea razboi mondial, valuri consecutive de
imigranti au sosit, si infrastructura oraselor, satelor, industria, cultura si sanatatea, educatia si
sistemele sociale s-au dezvoltat. Intre timp, imediat inainte si in timpul celui de-al doilea razboi
mondial evreii din Europa au suferit imens, Holocaustul fiind cea mai brutala forma de genocid
practicata vreodata de orice cultura. Noi apeluri au fost facute pentru un stat nou,
independent.
In 1947 Adunarea Generala a ONU a adoptat o resolutie privind impartirea terioriului in
doua state, unul evreu si unul arab. La 14 mai 1948, a fost declarat statul Israel. A doua zi o
armata combinata araba a atacat noul stat, si desi erau depasiti numeric si au pierdut 1% din
intreaga populatie, Israelul a invins dupa 6 luni de lupte. Interventia critica a Rusiei de partea
Israelului a inclinat balanta in favoarea Israelului.
In 1948 si imediat dupa , noul stat Israel au fost nevoiti sa transforme visele zioniste in
realitate. Absorbtia de imigranti a fost o prioritate. In primi 3 ani de existenta Israelul a primit
678.000 de imigranti, multi dintre ei din tarile arabe, si in timpul acestui proces si-a dublat
populatia. Dezvoltarea economica a tarii in urmatoriul deceniu a fost remarcabila, in ciuda
faptului ca Israelul are foarte putine resurse naturale, si nu exista apa in unele zone importante

ale tarii. Prin dezvoltarea agriculturii moderne si sofisticate si a tehnicilor de irigatie, livezile
infloreau chiar si in cele mai aride zone ale tarii. Zeci si sute de orase si asezari agricole au prins
viata, fabrici industriale moderne au fost construite, drumuri prin tara au fost pavate, si o
armata moderna a fost echipata de la zero.
Acest succes nu a putut avea loc fara ajutor extern, a continuat pana in prezent.
Incepand cu 1991 Israelul a devenit cel mai mare beneficiar de caritate, granturi si asistenta pe
cap de locuitor din lume, cea mai mare parte venind din America. Israelul primeste cel mai mult
ajutor strain din partea Statelor Unite, pe locul doi fiind Egiptul.
Atat in 1956 cat si in 1967, Egiptul a atacat Israelul, ambele razboaie incheindu-se cu
victoria Israelului. Razboiul din 1967, cunoscut si ca razboiul de sase zile a avut ca rezultat
infrangerea devastatoare a Egiptului, Siriei si Iordaniei, Israelul castigand Peninsula Sinai, Fasia
Gaza, si Golan Heights, Banca de Vest din Iordania si Ierusalimul de Est. Pentru prima data in
ultimii 2000 de ani Ierusalimul se afla din nou sub stapanire evreiasca. Cu toate acestea tara si-a
relaxat postura militara, si egiptenii si sirienii au atacat din nou in 1973, de aceasta data de Yom
Kippur, ziua cea mai sfanta din calendarul evreiesc. Israelul a fost luat prin surprindere, si desi
au invins pierderile au fost imense.
In prezent israelitii sunt in ciudata pozitie de a traii intr-o zona geografica mica, in care
traiesc si palestinienii, dar separat. Exista tensiunii foarte mari intre aceste grupuri, si Israelul a
fost citat des de Amnesty International pentru violarea drepturilor palestinienilor. In anii 80 si
inceputul anilor 90, au fost sperante pentru infiintarea unui stat palestinian, atat de partea
palestinienilor cat si de israelieni, si se parea ca acordul de pace de la Oslo din1994 avea sa fie
sfarsitul acestei probleme suparatoare. Totusi aceasta speranta a fost zadarnicita in 1995 cand
un tanar ultra-ortodox l-a ucis pe Itzak Rabin, primul ministru care conducea acest efort. A
urmat un conflict armat intre palestinieni si israeliti, cu victime mai numeroase de partea
palestinienilor. In Israel traiesc si cetateni arabi 20% din populatie spun ca se simt
amenintati si neconfortabil, si au avut loc atacuri neprovocate asupra lor. Chiar si unii israeliti
sunt divizati in problema tratamentului prost acordat acestor palestinieni, si exista o miscare de
pace in regiune la care au aderat si multi israeliti. De fapt una din marile tragedii este ca oameni
de afaceri de ambele parti au incerca sa creeze o comunitate economica in care comertul sa
infloreasca dar sunt sperante foarte slabe ca acest lucru sa se intample. In acest capitol ne
concentram pe israeliti, desi conflictul acestora cu palestinieni trebuie mentionat.
Cu istoria israelitilor si a kibbutz in minte, se poate vedea cum afecteaza kibbutzul multe
din aspectele esentiale, ale societatii israeliene, si a caracterului israelian. In primul rand valorile
ideologice si sociale la care kibbutzim adera, se manifesta si in societatea israeliana, chiar daca
sunt la un nivel mai scazut. Mai mult marimea mica atat a Israelului cat si a kibbutz este
relationata cu iesirile comportamentale, si traumele la care israelitii au fost supusi au dus la

evolutia unui profil de personalitatea diferit atat in kibbutzim cat si in societatea israeliana.
Aceste puncte de comparitie dintre kibbutz si societatea israeliana vor fi expuse.
Valori explicite
Majoritatea, daca nu chiar toate societatile poseda valori explicite pe care membrii lor
le impartasesc cel putin la un anumit grad. In Israel aceste valori sunt explicite in kibbutz si in
corespondenta in societatea israeliana. Ele includ democratia, egalitarismul, socialismul, un mix
intre socialism si individualism si o relatie puternica cu tara natala.
Una din trasaturile principale ale kibbutz sunt democratia totala si directa pe care o
practica. Aproape toate deciziile si legi sunt votate de toti membrii, si nicio decizie majora nu
poate fi luata de un individ sau cativa indivizi. In mod analog democratia este valoare evreiasca
bine inradacinata. Trebuind sa faca fata multor situatii periculoase ca si grup decat ca si indivizi,
evrei si-au dezvoltat un simt al umorului auto-peiorativ care le scade pretentiile si le intareste
sentimentul de democratie sociala, din care a evoluat democratia politica. Conceptele de
democratie sociala si politica au fost introduse in Israel de imigrantii veniti din tarile vestice, dar
in principal de imigrantii est europeni care au fondat kibbutzim inainte de stabilirea statului.
Succesul pastrarii democratiei politice este datorat in mare parte influentei disproportionate a
membrii kibbutz in politica israeliana.
In mod formal Israelul este democratie parlamentara constituita din trei ramuri. Ramura
executiva (guvernul) este subiectul ramurii legislative (Knesset, parlamentul israelian), si ramura
judiciara a carei independenta este asigurata de lege. Cei 120 de membrii ai parlamentului sunt
alesi la fiecare 4 ani. Toata tara voteaza si membrii parlamentului sunt impartiti in functie de
procentajul fiecarui partid in urma votarii. In acest fel si cele mai mici partide care obtin 1% pot
fi reprezentate in parlament. Acest sistem de votare a fost rezultatul unei preferinte a
guvernului care urma sa refelecte nu doar deciziile unui partid, ci consensul unei jumatati de
duzina; o preferinta de a nu urma politica de a avea un singur partid ci de a accepta cel mai mic
numitor comun al mai multor partide. Prin urmare, sistemul imprumuta o parghie mai mare
pentru intreprinderile mici si chiar minuscule factiunilor si grupurilor de interese, si un bun tirg
se produce intre parti, unele dintre ele chiar fiind dezonorabile.
Afacerile negociate adesea rezulta in concesii nedemocratice asupra grupurilor
religioase, care detin balanta de putere intre principalele blocuri politice. Asemenea concesii au
dus la aplicarea legilor Sabbathului, legi care interzic cresterea si vanzarea de porci, casatorii
civile, si divorturi. Multe din aceste legi nu sunt pe placul multor israeliti. Se vorbeste des de
reforma electorala, dar niciodata nu se actioneaza. Totusi un partid politic, Shinui, a devenit
popular si reprezentantii sai din Knesset si alte grupuri relationate cer puternic schimbarea.

Desi Israelul nu este un stat teocratic exista suprapuneri importante intre guvernamant
si iudaism. De exemplu legea rabinilor domina legile Sabbathului in privinta casatoriei si
divortului.
Un exemplu elocvent a cat de importanta este democratia in Israel, este statutul
armatei in societate. Chiar daca necesitatea a introdus armata in viata israelitilor, Israelul este
departe de a fi o societeate militara. Israelitii isi petrec o lunga portiune din viata in armata, atat
in timpul celor 3 ani obligatorii si apoi timp de 30 de zile pe an ca soldati in rezerva, dar raman
in mare parte civili. Armata israeliana este foarte bine pregatita, cu o pregatire de baza similara
altor armate, dar este totusi de preferat in primul rand sa antreneze un soldat nu prin ordine
sau pedepse. Amos Elon (1971), un autor israelian, arata:
Aceasta armata nu este o institutie aristocratica, asa cum continuua sa fie
in tarile democratice. Nu exista nicio incercare deliberata de distrugere a vointei
recrutilor. Este o armata a cetatenilor, si diferenta dintre ofiteri si soldati este
minima. Exista foarte putine privilegii ale gradului. Codul militar israelit spune
fara retineri ca ofiterii nu au niciun privilegiu, doar indatoriri. Ofiterii sunt de
obicei adresati dupa prenume. Nu exista uniforme fandosite....titlurile militare
sunt folosite doar pe hartie, foarte rar fiind folosite in comunicarea verbala.
Folosirea acestor tittluri in viata civila, dupa retragere este criticata. Schimbul de
slujbe intre ofiteri este rapid si armata nu este aproape niciodata o meserie
pentru toata viata. Majoritatea ofiterilor sunt lasati la vatra imediat dupa ce
ating varsta de 40 de ani. Acest lucru a ajutat la prevenirea stabilirii unei clase
militare. (p. 252)
Prin urmare este o armata care exista din necesitate, nu din libera alegere. Ea combina
nevoile care reies din memoriile israelitilor cu privire la trecutul tragic, la persecutarea, la starea
de razboi, si la marimea mica, cu dorinta de a mentine o societate democratica ce nu poate fi
controlata de nicio elita. Pana acum Israelul a avut succes in mentinerea acestei combinatii.
Kibbutz este aproape de idealul unei societati egalitare. Egalitatea intre toti oamenii din
societatea mica si inchisa a kibbutz este unul dintre principiile fundamentale, si rotatia
periodica ale persoanelor de la putere este o metoda efectiva de a prezerva egalitarismul.
De asemenea, principiul egalitarist este baza societatii israeliene. In studiul lui Hofstede
asupra valorilor culturale din 53 de tari, Israelul are al doilea cel mai mic scor in dimensiunea
distanta fata de putere sau convingerea ca inegalitatea dintre membrii unei societati ar trebui
subliniata. Austria a avut cel mai mic scor. Radacinile acestei idei de egalitate intre oameni sunt
istorice la fel ideologice.

Douazeci de secole de opresiune i-au facut pe evrei sceptici asupra folosirii

nediscriminata a puterii. Multi israeliti considera ca o goana dupa putere ar putea fi nepotrivita.
Acest lucru a cauzat un disrespect pentru autoritati, care este principala caracteristica a
societatii israeliene. Mai mult, tulpina anarhista gasita in Israel isi are originile in ideile marxiste
si socialiste pe care primii pionieri le-au expus, pentru unii a inviorat intreaga societate ca o
retea de asociatii colective industriale si agricole, care implica un grad scazut de constrangere si
un grad ridicat de voluntariat, acorduri de reciprocitate. Desi aceasta viziune nu s-a materializat,
increderea in egalitarism exista si in ziua de azi. Voluntariatul este foarte apreciat in societate, si
in mod special in kibbutz si miscarile cooperative. Membrii petrec o perioada relativ mare de
timp facand munca de voluntariat, cum ar fi facand parte din diferite comitete si facand ore
suplimentare. Alta forma de voluntariat este procentajul mare de kibbutzi care fac parte din
elita armatei atat ca soldati cat si ca ofiteri. Voluntariatul pentru armata este o norma sociala.
Mai mult decat atat baza ideologica a kibbutz este socialismul al carei trasatura de baza este ca
mijloacele principale de productie si distributie sunt conduse si controlate de comunitate, lucru
practicat de kibbutz. Membrii traiesc conform unui sistem in care orice persoana lucreaza
pentru ca el/ea sa primeasca orice doreste. Aproape toate nevoile sunt satisfacute de kibbutz,
includem aici, mancare, adapost, imbracaminte, servicii medicale, cresterea copiilor, si
educatia.
O forma asemanatoare de socialism exista in societatea israeliana. Conceptul de
responsabilitate nationala cu privire la sanatate, case, si bunastarea sociala este oferit. Chiar si
in urma recentului flux de imigranti etiopieni si evrei rusi, nu au dus la schimbarea acestor
prioritatati fundamentale, chiar daca au avut costuri enorme. Si chiat daca 25% din populatie
traiesc sub linia de saracie, nu exista niciun caz in care un israelit sa moara de foame sau
malnutritie. Daca nu este ajutat de familie, atunci intreaga comunitate incearca sa rezolve o
astfel de problema. Educatia este gratuita, iar asigurarile de sanatate au un pret pe care sa si-l
permita toata lumea.
Un alt aspect important in socitatile israeliene si kibbutz este suprematia grupului peste
individ. De la inceputul miscarii zioniste si pana la proclamarea statului accentul fost pus pe
rascumpararea poporului evreu. Miscarea si mai tarziu statul, s-a concentrat mai mult pe grup
decat pe individ. In plus primii pionierii ce au ajuns in Palestina au crezut cu putere in abordarea
socialista, si au realizat repede importanta grupului in incercarile lor de a face zona locuibila.
Multi dintre acestia nu erau obisnuiti cu munca manuala, si au fost rapusi de malarie si
alte boli, suferind si de ostilitatea arabilor. Pentru a trece peste aceste obstacole, facand grupul
mai important decat individul nu era doar o dorinta, era un lucru absolut necesar. Aceasta
experienta a avut acelasi efect si asupra societatii israeliene ca un intreg, chiar daca la un nivel
mai mic.

In prezent solicitarile facute asupra indivizilor in Israel sunt mari din cauza securitatii
sporite cu care natiunea se confrunta, ceea ce presupune ca supravietuirea se sprijina pe
coeziunea grupului. De aceea fiecare israelit trebuie sa se sacrifice si sa faca acest efort. Armata
este obligatorie penru ambele sexe. Taxele fiind dintre cele mai mari din lume, iar israelitii pot
lua doar o suma mica de bani de la stat pentru a o investii in alta parte. Tradarea suprema in
ochii israelitilor este parasirea permanenta a tarii. O atitudine similara a existat in trecut si
asupra celor care au parasit kibbutz pentru a locui in alta parte. Oameni care au crescut in
kibbutz si au decis sa urmeze o viata diferita in alta parte au aflat ca sunt respinsi de grup, desi
aceasta respingere nu este intodeauna constienta. Aceasta reactie este mai putin intensa acum
decat era in trecut, in mare parte deoarece un numar mare de tineri aleg sa plece intre o
treime si jumatate din fiecare grupa de varsta, cateodata si mai multi.
Importanta relativ scazuta a individului este evidenta in confruntarile cu birocratii, lucru
deranjabil in majoritatea natiunilor. Totusi sistemul israelian nu se prezinta cetatenilor ca paznic
sau servitor ci ca gardian. Povestile despre indiferenta birocratiei israeliene sunt legendare.
Aproape fiecare intalnire cu o agentie publica sau guvenamentala implica statul la coada
pentru un timp foarte indelungat, si este ceva obisnuit statul la mai multe cozi pentru a rezolva
o singura problema. Combinatia de cereri constante asupra individului si conduceri birocratice
nesatisfacatoare au dus la o rezistenta ce se manifesta ca dispret pentru orice pare neesentiala
pentru siguranta natioanala. De exemplu neplata taxelor este ceva obisnuit.
Individualismul a crescut semnificativ in ultimii ani. Daor 2% din forta de munca sunt
acum in agricultura, si majoritatea locuiesc in orase. Erez (1986) a dramatizata aceasta miscare
inrtr-un studiu in care a manipulat stilul de conducere din trei culturi organizationale israeliene.
In kibbutz colectivismul era foarte ridicat, si managementul participativ era foarte efectiv. In
sectorul public, managementul delegat era foarte eficient. Dar in sectorul privat, care este cel
mai individualist, conducerea directa era ce mai eficienta. In prezent economia Israelului este
integrata tot mai mult cu activitatiile altor tari. Avand aceasta situatie, ne putem astepta sa
vedem cresterea individualismului si conflicte intre grupuri reprezentand varietati diferite de
individualisti si colectivisti.
Se poate vedea atunci, ca desi instinctul de auto-prezervare a sporit disciplina sociala,
nu exista un fenomen larg raspandit, al unei regimentari compulsive. Rezultatul este o mixtura
de individualism combinat cu o pregatire socialista gata sa coopereze. Acest scenariu dintre
individualism si colectivism se poate observa si in studiul lui Hofstede asupra 53 de tari, unde
israeliti s-au situat cam la mijlocul dimeniunii individualism-colectivism.
Legatura puternica cu pamanntul este o alta valoare detinuta atat de kibbutz cat si de
poporul israelian, chiar daca agricultura este o parte mica din economie.aceasta conexiune
reiese din cunostinta ca pamantul este necesar pentru supravietuire si protectie si este in parte

consecinta unei revolte asupra unor generatii de evrei care nu aveau nicio legatura cu
pamantul. Pamantul pe care israelitii l-au mostenit era sarac in multe feluri, dar vigoarea cu
care ei au raspuns a fost coplesitoare. Poporul kibbutz si-au aratat dragostea pentru pamant
prin munca depusa si prin faptul ca l-au facut fertil si infloritor. In Israel aceasta conexiune a
fost aratata prin incercarile de ocupare pe cat de mult a pamantului chiar si in zonele cele mai
izolate.
Marimea si comportamentul rezultatelor
Atat kibbutz cat si israel sunt popoare mici, atat ca marime cat si ca numar de locuitori.
Dupa cum am zis mai devreme populatia Israelului este de 6.7 milioane, care include 1.2
milioane de arabi, iar distanta dintre orase este foarte mica. Drumul de la mediteraneeana la
granita cu Iordania dureaza o ora si jumatate. Atat Haifa cat si Ierusalimul sunt la o ora distanta
de mers de Tel Aviv. Peste 80% din populatie este concentrata in acest triunghi. Mare parte din
tara este desert nelocuit, si este mult mai mica decat apare pe unele harti, unde este o fasie
mica, de marimea New Jersey.
Drept rezultat multe activitati comportamentale atat ale kibbutz cat si ale israelitilor, nu
sunt obisnuite in majoritatea organizatiilor mari si in alte societati. Relatiile intre oameni sunt
mult mai intime atat in kibbutz cat si in Israel decat in alte entitati. In kibbutz copii isi petrec
aproape tot timpul cu aceiasi colegi pe toata durata copilariei. Pentru ca sunt doar cateva sute
de membrii adultii interactioneaza cu acelasi grup de oameni aproape in fiecare zi. Similar in
societatea israeliana care este mai mare, oamenii tind sa mentina un numar relativ stabil de
prieteni intimi, dar cu un numar mare de cunostinte si contacte in afara acestui grup. Acest
lucru are ca rezultat, ca atunci cand doi oameni care nu s-au vazut niciodata se intalnesc, gasesc
prieteni comuni in cateva minute. Petrecerea timpului cu prietenii este metoda preferata de
petrecere a timpului in Israel. Oamenii se intalnesc adesea la un prieten acasa, fara nevoia
neaparata de a avea distractie externa, cum ar fi vizionarea unui film.
Familiile sunt si ele foarte unite. Distantele geografice scurte duc la vizite frecvente si
reuniuni. Aceasta apropiere se manifesta si in responsabilitatea parintilor cu privire la copii
chiar si atunci cand acestia sunt adulti. Atunci cand parintii isi permit, cumpararea unui
apartament pentru fata sau baiat, la nunta acestora este un lucru obisnuit, iar ajutorul financiar
continuua si dupa aceasta etapa.
Mai mult decat atat copii se asteapta la ajutor din partea parintiilor din cauza costurilor
mari de trai. Israelul este pe cat de mult o tara socialista nu una capitalista, si aproximativ 40%
din economia industriala este controlata de stat si de catre Histadrut, cooperativa nationala a
muncii.

Tinand cont de marimea relativ mica a tarii pastrarea de anonimat necesita o munca
grea. Este foarte greu pentru indivizi sa isi pastreze anonimatul, iar detalii intime din trecutul
sau prezentul cuiva sunt cunostinte comune, chiar si in centrele urbane mari. Sunt 295 de
locuitori pe kilometru patrat in Israel, pe cand aceiasi cifra in Statele Unite este de 30.
Intimitatea ajuta la stabilirea unui simt puternic al comunitatii.
Mai mult acest sentiment de apropiere duce la o experienta cu intensitate ridicata.
Tragediile rareori raman izolate in cadrul familiei, ele se extind in cercurile sociale. In kibutzz
cu salile de mese comune, si cu aranjamentele colective pentru sute de membrii, acest lucru
este evident. Dar acest lucru se intampla si in orase unde vestile circula repede si ii afecteaza
chiar si pe straini. Fiecare deces in razboi afecteaza intreaga tara, ca si cum ar fi prima data,
adunandu-i pe toti pe toti mai aproape unul de celalalt. In asemenea momente sentimentul de
coeziune este atat de puternic incat tara pare mai mult un sat mare decat un stat.
In final mass-media dramatizeaza puternic aceste lucruri, iar israelitii se uita foarte mul
la televizor si asculta foarte mult la radio. Niciun om de pe intreaga planeta nu asculta stirile
atat de des, cu asa regularitate si cu asa nerabdare.
Traumele, personalitatea si viziunea asupra lumii
Evreii au suferit mai multe traume decat majoritatea, daca nu chiar decat toate
grupurile culturale la un loc. Cele doua traume majore din ultima perioada care au afectat
foarte mult viziunea israelitiilor asupra lumii cat si personalitatea lor, atat in kibbutz cat si in
exteriorul lui sunt Holocaustul, si lupta continuua cu vecini lor arabi. Peste 6 milioane de evrei,
sau o treime din evrei ce traiau in acea perioada eu murit in timpul holocaustului, in cel de-al
doilea razboi mondial, iar amintirea lor ramane vie in Israel. Mai mult Holocaustul a avut un
impact puternic asupra procesului de creare a statului. Elon (1971) scoate in evidenta:

A cauzat distrugerea aceleiasi lumi din Europa de Est impotriva careia au

luptat si primii pionieri, dar pentru care cu toate acestea, Israelul a devenit un
avanpost si un mostenitor. Din cauza Holocaustului exista o isterie in viata
israelitilor...conform careia sentimentul predominant de singuratate, este o
caracteristica principala a personalitatii israeliene. (p. 199)

Ajuta la explicarea suspiciunilor obsesive, in special a strainilor, atat in kibbutz cat si in

toata societatea, la indemnul pentru auto-increderii cu orice cost intr-o lume care nu mai poate
fi vazuta niciodata ca fiind sigura. In mod clar Holocaustul a lasat urme adanci in

psihologia nationala, si in continutul vietii publice, de comportament in afaceri

externe, politica, educatie, literatura si arta....si in agitatia zilnica...iar viata plina
de energie a israelitilor serveste doar ca si dispozitive compensatorii pentru o
melancolie morbida si o tristete foarte mare.....apare neasteptat in conversatii;
este notabila in presa, in literatura, in ritualurile intime ale oamenilor. (Elon,
1971, p.199)

Nu este de mirat cand termenul de petreceri seci este folosit pentru a descrie multe
intalniri sociale.
Exista nenumrate monumente publice si private dedicate victimelor holocaustului.
Israelitii nu uita. O zi pe an este dedicata memoriei victimelor. Comemorarile publice servesc
drept demonstratie pentru vitalitatea de care dau dovada. Totusi cand un om mai in varsta
moare este inlocuiti de altii care adesea nu folosesc Holocaustul pentru a justifica unele actiuni
dubioase, cum ar fi tratamentul aspru asupra palestinienilor. Tinerii din Israel nu sunt atat de
concentrati pe amintirea Holocaustului,cat sunt pe transformarea Israelului intr-o tara moderna
care sa fie comfortabila pentru toate nationalitatile care traiesc acolo.
Multi israeliti cred din toata inima ca Holocaustul a fost posibil din cauza faptului ca
evreii nu aveau tara lor si duceau lispsa de mijloace de aparare. Pentru ei acest lucru este o
dovada ca ideile zioniste erau corecte. Holocaustul este explicatia si pentru lipsa de reactie a
poporului la necazurile impuse de guvern.
Ostilitatea arabilor a ajutat la ascutirea liniilor trasate de Holocaust. Incepand cu anul
1948 cand si-a proclamat independenta, israelitii au trait intr-o stare de izolare geografica si
politica, neobisnuita pentru lumea moderna. Majoritatea tarilor au piete de desfacere comune,
sau macar granite deschise, o limba comuna, sau aceiasi religie, dar israelul nu are.
Deasemenea nu are nicio alianta politica, militara, sau economica in regiune. Izolarea
claustrofobica a dus la dezvoltarea unui pesimism care este principala caracteristica a
personalitatii israelitilor. Este o cauza inradacinata a incapatanarii poporului israelian.
Kibbutzi, desi intr-o maniera diferita si din alte motive, sunt si ei izolati in multe feluri de
societatea israeliana, ca un intreg. Desi sunt egalitaristi in interiorul tribului, kibbutz au tendinta
sa se vada ca fiind elita, iar aceasta parare despre kibbutz este impartasita si de unii israeliti.
Sistemele lor sociale, cum ar fi educatia, sunt complet separate. De asemenea ei nu sunt
influentati de criticile aduse de persoane din afara, deoarece ei cred ca daca cineva nu a trait ca
ei nu are dreptul sa-i judece.

Deoarece amintirea Holocaustului este inca vie, amenintarile arabilor de anihilare ating
exact opusul intentiilor lor originale. Aceste amenintari i-au tinut pe israeliti alarmati si gata de
lupta mult timp dupa ce perioada de entuziasm pionieresc a trecut si au crescut inventivitatea,
coeziunea, vigoarea si o anxietate fertila. A mai ajutat si la dezvoltarea unui simt de scop social.
Acest tip de coeziune si unitate este puternica si in kibbutz, desi la fel ca restul societatii
israeliene, membrii kibbutz sunt cei mai inraitii critici ai propriei comunitati.
In mod ironic, zionismul in perioada de inceput se baza pe increderea in schimbarea
pasnica. Descoperirea ca acest lucru este practic imposibil de atins a afectat profund viziunea
israelitiilor asupra lumii. Rascumpararea a devenit relationata cu violenta continuua, si aceste
rezultate sunt acum parte din aceasta viziune, creand o perspectiva care este o combinatie
dintre speranta si tragedie.
Starea de razboi continuua a adus o constientizare a Ein Brera ca nu este alta cale.
Acest punct de vedere reflecta o atitudine fatalistica. Zionistii, fostii rebeli impotriva propriei
sorti, au ajuns sa accepte asumarea fatalismului si a situatiei de razboi. Aceasta mentalitate nu
facea parte din visul zionist original. Dar, unii tineri israeliti pun la indoiala nevoia pentru o
vigilenta constanta.

Desi barbatii trebuie sa serveasca in armata pana la 55 de ani, tinerii

israeliti trebuie....sa poarte pe umeri povara unei urgente fara sfarsit. Acest lucru
a avut ca rezultat infiintarea unui cult al tinerilor... Perioadele frecvente si
prelungite de serviciu in armata o rasa teapana, intens introvertita, rece ca
gheata la problema-de-adevar pe tinerii care este pusa in contrast taios cu cei
externalizati decat prin emotiile celor batrani. (Elon, 1971, p. 231).

Totusi, tinerii isi accepta responsabilitatiile, inlocuind un, indemn elementar pentru
auto-conservare pentru viziunea zionistica a batranilor. Aceasta tendinta de a se indeparta de
sentimente este o trasatura de baza in caracterul tinerei generatii de israeliti, care a fost
observata si de Bettelheim (1969) in clasica descriere psihologica a copiilor kibbutz. Cei nascuti
in kibbutz, este credinicioasa unei obiectivitati in care nu este loc de emotii. Se pare ca in ultimii
ani oamenii incep sa fie mai confortabili cu exprimarea emotiilor mai deschis.
Totusi, dupa cum este de asteptat intr-o tara asa de mica cu entitati organizationale care
traiesc constant sub o stare de asediu, claustrofobia incepe sa devina o problema foarte mare.
Aceasta claustrofobie, dar si simtul aventurii, ii conduc pe multi israeliti sa plece in excursii in
afara tarii, ajungand de la obisnuita excursie de doua saptamanii in Europa, la vacante exotice,

ce pot dura luni sau chiar ani de zile. Membrii kibbutz, tinand cont de marimea terioriului foarte
mica, pot simtii claustrofobia mai puternic decat altii israeliti. Multi oameni tineri decid sa
plece sa exploreze viata la oras, unde lucreaza pentru un an sau doi. Simtul de claustrofobie
este in parte motivul pentru care unii dintre ei decid sa nu se mai intoarca in kibbutz, la fel cum
este motivul pentru care multi israeliti nu traiesc in Israel.
Exista bineinteles si alti factori, in afara traumelor care ii ajuta pe israeliti sa isi formeze
aceasta viziune asupra lumii, doi dintre cei mai importanti fiind religia si imigratia. Israelul se
confrunta cu multe contradictii, cum ar fi optimism pesimism, fatalism si determinism, si
putem continua. Una dintre cele mai puternice contradictii este acea privind compozitia
populatiei. Multi dintre cetatenii acestei tari sunt nascuti acolo, dar restul sunt imigranti de pe
tot globul: Europa, Asia, Africa, America de Nord, America de Sud si Australia. Chiar si cei
nascuti acolo sunt doar la una sau doua generatii de trecutul lor de imigranti. Majoritatea
societatilor de imigranti infrunta probleme din generate de statutul lor ca punct de topire
pentru trecuturile divergente, dar in Israel exista diferente notabile intre evreii Ashkenazim, si
cei Sephardim sau Orientali. Evreii Ashkenazim sunt aceia din Europa de Est si Vest, America, si
Australia. Primii zionisti si fondatorii tarii erau aproape in totalitate Ashkenazim.
Evreii Sephardici, care sunt acum jumatate din populatia tarii sunt cei care au imigrat din
tarile islamice din Orientul Mijlociu si Africa de Nord, si care au venit in Israel doar dupa ce a
fost declarat statul. Ei au trebuit sa se adapteze intr-o societate moderna, cand multi dintre ei
nu aveau scoala, nu aveau aptitudini profesionale, si foarte putini bani. Societatea Askenazi,
spre deosebire de noii imigranti erau o societate socialista, si au incercat sa-i transforme pe
sephardimi in copii dupa ei. Desi un numar mare dintre sephardimi au avut succes in noua lor
tara, multi dintre ei nu s-au descurcat. Pana in anul 1960 a devenit clar ca un al doilea Israel a
luat viata, existand o mare diferenta intre cele doua grupuri. Acest lucru a dus la o campanie de
imbunatatire a conditiilor si oportunitatilor evreilor Sephardici.
Intr-o maniera clara, kibbutz reprezinta o parte din aceasta problema de statut. Aproape
toti membrii kibbutz, au stramosi europeni, si in mare parte ei reprezinta elita Askenazi, care in
mod neoficial au fost pesimisti in ceea ce priveste acceptarea imigrantilor orientali in randul lor.
Totusi acest lucru se schimba incet, iar gradul de acceptare al acesor imigranti in randul kibbutz
este tot mai mare.
Celalalt aspect important care influenteaza viziunea israelitilor asupra lumii este religia.
Conflicte serioase exista intre israelitii religiosi si cei laici, fiind o problema exploziva ce nu a fost
rezolvat ci lasata temporar deoparte. De fapt, a fost imposibil sa se ajunga la o intelegere in
ceea ce priveste si cea mai simpla intrebare: Cine este evreu?

Evreii in Israel nu sunt diferentiati de nicio sinagoga, pe cat sunt diferentiati de modul in
care sunt legati de cu pamantul si cu statul Israel. Din cauza reluarea legaturilor cu pamantul a
poporului evreu, si cu incercarea lor de a creea un stat modern, exista in prezent cinci optiuni in
ceea ce priveste definirea unei persoane ca si evreu. In primul rand mai mult de 50% din
populatie este laica, ei fiind cei responsabili pentru construirea noului stat. Pentru zionistii laici,
reintoarcerea pe teritoriul israelian, ridicarea unei societati moderne si a unei armate, si
observarea sarbatorilor evreiesti ca fiind sarbatori nationale toate acestea au devenit substitute
pentru respectarea religiei si pentru credinta. Al doilea grup este format din zionistii religiosi,
care formeaza aproximativ 25% din populatie. Acestia sunt evrei ortodocsi moderni sau
traditionali care sustin statul zionistilor laici, dar insista ca acest stat nu este un inlocuitor
pentru sinagoga. Al treilea grup care insuma 5% din populatie si este format din zionisti religiosi
dar dintr-o ramura mesianica. Membrii acestui grup cred ca renasterea statului israelian este
doar prima etapa a unui proces care se va incheia cu renasterea lui Mesia. Ei formeaza coloana
vertebrala a miscarii Gush Emunim, care actioneaza dupa credinta ca teritoriul tarii ar trebui sa
fie locuit in intregime de evrei, chiar si teritoriul populat de palestinieni. Mai mult, mai exista si
evreii ultra-ortodocsi non-zionisti, care formeaza aproximativ 15% din populatia evreiasca. Ei
considera ca statul evreiesc poate fi constituit doar odata cu venirea lui Mesia, si domnia legii
evreiesti este totala, iar culmea vietii evreiesti a fost atinsa de in secolele 18, 19, 20 de yeshivas
(scoli evreiesti pentru educatie superioasa) si dinastiile rabinice situate in Europa de Est. Ei au
incercat sa reconstruiasca acea viata si in Israel si inca se imbraca in hainele traditionale negre
cu caciuli de blana, numindu-si yeshivas dupa orase din Europa de Est, preferand de asemenea
sa vorbeasca Yiddish decat ebraica. De asemenea refuza sa serveasca in armata pana la varsta
de 24 de ani, sau sa sarbatoreasca ziua independentei. In final exista 800.000 de rusi laici,
printre care sunt si multi atei. Ei au venit in Israel la desfiintarea Uniunii Sovietice si constituie
un grup foarte puternic; atat de puternic incat au creat singurul partid politic etnic din Israel.
Avand in vedere asa puncte de vedere opinii puternice, nu este surprinzator ca aceste
grupuri se lupta intre ele asupra relatiilor religioase asupra statului. In timp ce evreii laici vor ca
statul sa nu aiba legatura cu religia, evreii religiosi vor ca statul si religia sa fie relationate. O alta
lupta importanta se duce asupra problemei barbatiilor tineri grupul ultra-ortodox, non-zionist
de a refuza armata, lucru care este aspru criticat de evreii zionisti.
Majoritatea membrilor kibbutz sunt laici, iar fondatorii lor au luptat pentru tot ce
reprezenta iudaismul in Europa de Est. In acest sens viziunea kibbutz asupra lumii este aceiasi
cu a grupului majoritar din Israel.
Astfel pe cat am subliniat caracterul intern si personalitatea israelitilor, acestu lucru ar
trebui legata de comportamentul iute pe care il manifesta israelitii. Perceptia obisnuita este ca
israelitii sunt nepoliticosi, aroganti, si tupeisti. Un exemplu clasic al acestui comportament este

modul riscant in care israelitii conduc masinile. Ei nu pastreaza distanta regulamentara dintre
masini, deoarece cred ca va veni cineva sa le taie calea. Soferii se claxoneaza intre ei daca
masina din fata lor nu pleaca imediat ce s-a facut verde. Mai mult decat atat, acest
comportament arogant este expus in modul in care acestia triseaza atat in afaceri cat si in
relatiile personale, si in modul nepoliticos in care sunt tratati clientii. Asprimea culturii
israeliene este o reflectie a modului in care functioneaza societatea israeliana, si nu este in mod
deliberat directionat spre afara, ci este o scapare din cauza anxietatii si a frictiunilor interne.
Multi evrei americani ce viziteaza Israelul au mari dificultati in crearea de relatii cu israelitii din
cauza acestei asprimi.
In parte, acest comportament se desparte de sentimentul constant de insecuritate,
nevoia simultana de al reprima, si nevoia si dorinta de a continua in viata de zi cu zi si de a se
comporta normal. Asemenea nevoi contradictorii, au creat tensiuni reprimate intre dorinta de a
admite frica si grijiile, si conceptia ca acest lucru nu este potrivit, de ajutor, sau masculin.
In afara de asta, acest comportament este in mare parte o influenta mediteraneana
italienii se comporta intr-o maniera similara. Totusi, acest comportament este unul de
suprafata. Israelitii reactioneaza repede, nepoliticos, dar se calmeaza usor. Aceasta asprime
asupra exteriorului combinata cu un interior moale, este motivul pentru care imaginea noilor
nascuti este asemanata cu sabra un cactus cu spini la exterior dar cu interior delicat.
Corespondent exista foarte putina violenta in termeni de viol, crima, rapiri, iar strazile sunt
sigure noaptea.
Israelitii sunt in general oameni foarte directi. Dupa cum Joyce Starr (1991) descrie:

Sunt nerabdatori sa treaca la afaceri, sa intre chiar in miezul actiunii.

Miciile cadouri care ii dau Orientului Mijlociu farmecul si stilul, sunt vazute de
israelitii ca decoratii nefolositoare, bagaje care doar incurca. Totul este pus pe
fata, fara pretentii, iar problemele sunt despicate pana la esential. Israelitii nu
incep nicio fraza cu Cred sau Mi se pare ca metoda americana de a evita
ranirea celuilalt. Ei vor ataca simplu cu tu esti de vina. (p. 45)

In studiile privind Dilema Prizonierului, un exercitiu in cooperare, barbatii israeliti sunt

mai putin cooperativi in etapele de inceput ale negocierilor, decat majoritatea barbatiilor din
alte tari. Dugry, un termen arab ce face parte acum din argoul israelian, reflecta o orientare
similara printre israeliti, el insemnand: Nu te supara, caci voi fi direct si critic cu tine, asa ca sa fii
pregatit, dar sa realizezi ca nu am nimic personal. Exista chiar programe de managemnt care ii

pregatesc pe israeliti sa fie politicosi cu directorii americani, care nu sunt vazuti prea bine in
aceasta zona.
In plus, informalitatea este ceva obisnuit in Israel. Oamenii se introduc strainilor folosind
doar prenumele. Acest comportament este repetat aproape peste tot: Prenumele sunt folosite
intre angajati, intre copii si profesorii lor, si intre soldati si comandantii lor. Dupa cum am zis si
mai sus, israelitii cauta sa micsoreze statutul si distanta fata de putere dintre indivizi, si au
foarte putina rabdare cu formalitatiile si protocolul, pentru ritualuri sau proceduri complicate.
Barbatii israeliti poarta foarte rar costum si cravata. Aceasta informalitate este asociata cu o
demonstratie de deschidere si franchete care incurajeza oamenii sa vorbeasca liber si sa isi
ofere opinia liber altei persoane fara sa se simta indraznetii pentru ca fac acest lucru. Este de
asemenea asociata cu felul in care oamenii socializeaza unul cu celalalt este un lucru obisnuit
sa treci pe la casa unui prieten fara sa anunti inainte. Cand cineva spune de ce nu treci pe la
mine, ei vorbesc serios.
Atat sinceritatea cat si informalitatea sunt ingrediente esentiale ale stilului de viata al
kibbutz. Deoarece diferentele de statut sunt in mare parte daca nu total micsorate, si toate
problemele sunt subiect de dezbatere si de luarea de decizii participative, intalnirile
saptamanale creeaza o platforma in care opiniile sunt expuse in mod liber, incluzand aici opinii
despre membrii. Relatiile sociale informale sunt usor de intretinut deoarece marimea fizica a
kibbutz este foarte scazuta. Hainele informale pot chiar sa fie o sursa de mandrie.
In final, Israelul este o societate in care actiunea este luata proactiv pentru a controla
situatii si de a preintampina probleme ale mediului inconjurator. Chiar daca americanilor le
place sa gandeasc despre ei intr-o moda similara, israelitii ii depasesc cu mult. Ei au o
modalitate neobisnuita de a improviza, si la asta se pricep cel mai bine. Israelitii se mandresc cu
abilitatiile lor de a gasii solutii la moda atat pentru probleme disperate cat si pentru cele
obisnuite. In mare parte aceasta abilitate provine din trecutul lor cand evreii nu aveau drepturi,
iar singura cale de a supravietuii era sa gaseasca scurtaturi. Experientele mai recente in care
noul stat Israel a trebuit sa depaseasca multe probleme dificile si complexe intr-un timp foarte
scurt, le-au intarit aceasta abilitate. Brett (2001), intr-un studiu asupra studentilor masteranzi
de la Universitatea Northwestern, a aratat ca israelitii (indivizi pragmatici) sunt mai eficienti
decat germanii (cooperativi-pragmatisti) sau decat japonezii (strategi indirecti) in termeni de a
obtine rezultate favorabile pentru ei. Totusi, ea mai puncteaza si faptul ca, chiar daca sunt
negociatori duri, individualisti, ei ating succesul in mare parte din cauza ca sunt mai receptivi la
nevoile celor cu care negociaza, lasand astfel amandoua partile mai satisfacute cu rezultatele
decat se intampla cu germanii sau japonezii.
Joyce Starr (1991) da un exemplu amuzant dar in acelasi timp unul foarte bun asupra
acestei abilitati cand explica de ce o bar de salata american nu ar fi bun in Israel: israelitii ar

veni cu doi sau trei prieteni, toti copii, ar platii pentru o singura persoana, si ar trimite copii sa
mai ia salata pentru ca e gratis. Daca acel restaurant ar fi in Israel, patronul ar fi dat faliment
(p. 21).
In kibbutz, abilitatea de a improviza s-a dezvoltat la cea mai puternica forma. Multi
dintre kibbutzi poseda doar putine resurse, asa ca au invatat sa le foloseasca pe toate in moduri
inventive. Fara aceste improvizatii ar putea sa se dea batuti de la inceput. O parte din faima pe
care agricultura israeliana moderna si inventiva a obtinut-o in lume poate fi relationata cu
experientele pe care kibbutzi le-au depasit.
Pe langa faptul ca este societate orientata pe actiune, Israelul este si o societate
intelectuala. Un procentaj mare de oameni au diplome de universitate, si numarul de carti
cumparate pe cap de locuitor este unul dintre cele mai mari din lume. Acest trend exista si in
kibbutz, si o metoda prin care kibbutzi incearca sa mentina un nivel cultural ridicat este prin
evenimente culturale speciale, fie produse in interior fie aduse de afara.
Dupa cum se schimba organizatiile, asa se schimba si cultura in care ei traiesc. Cel mai
popular model de viziona schimbarea organizationala si cresterea este biologic sau evolutionar,
organizatiile trecand prin stadii distincte. Edgar Schein (1985) a descris un model din 3 etape,
prima etapa fiind infiintarea si dezvoltarea primara, in timpul careia principalele idei si surse de
inspiratie vin de la fondatori. Aceste idei folosesc ca un lipici care sa tina organizatia impreuna.
In timpul celei de-a doua etape, viata organizationala de mijloc, exista un declin in promisiunea
pe care membrii o fac organizatiei, si pierderea de valori si scopuri cheie, care au ca rezultat o
criza de identitate. Daca o organizatie atinge a treia etapa, maturitatea organizationala, si
devine si mai puternica, trebuie sa-si redefineasca scopurile si valorile pentru a atinge
asteptarile unei lumi aflata in schimbare. In acest sens kibbutz se confrunta cu o criza
organizationala, Israelul confruntandu-se cu aceiasi criza.
In mod particular, majoritatea israelitilor nu sunt dispusi sa lucreze orele lungi pe care
fiecare kibbutz trebuie sa le presteze, chiar daca in mod frecvent sunt de parare ca copii lor ar
trebui sa petreaca cel putin 3 luni exersand cum sa se reconecteze cu trecutul tarii. Moshavim a
devenit o alternativa populara simpla din cauza rigiditatii pe care majoritatea kibbutzilor o duc,
si sunt caracterizati de un grad mai scazut de fervoare ideologica, dreptul de proprietate asupra
proprietatii private, si expunerea unor drepturi pentru indivizi, chiar pana la extinderea
benevolitati acceptand faptul ca unii membrii vor sa plece permanent.
In mod norocos, rigiditatea ideologica a fondatorilor atat a Israelului cat si a kibbutz a
scazut considerabil, si noua generatie raspunde unei lumii schimbatoare. In kibbutz regulile
rigide de trai doar cu esentialul s-a schimbat in mod dramatic. Viata a devenit mai prospera,
oamenii au acum aparate moderne in fiecare camera, isi pot lua mai multe vacante peste

hotare, etc. Acest lucu se schimba paralel in socitatea israeliana, care a devenit mult mai
materialista.
O alta schimbare dramatica in kibbutz este industrializarea. Agricultura israeliana a atins
limita superioara mai ales din cauza lipsei de apa. Incepand cu 1980 Israelul si-a folosit toate
resursele regenerabile de apa (Mayer, 1982). In prezent, multi dintre kibbutz au cel putin o
fabrica, avand ca angajati in medie 50% din membri. Unii kibbutzi lucreaza in turism si
asemenea activitati orientate pe servicii cum ar fi conducerea de hoteluri si organizarea de
nunti. Aceasta tranzitie a avut loc din cauza conceptiei conform careia viitorul sta in
industrializare si unde altundeva daca nu in agricultura. Totusi, a fost acompaniata de alte
schimbari si probleme. Deciziile economice in kibbutz au devenit mult mai complexe, si este tot
mai greu pentru toti membrii sa participe la luarea deciziilor din cauza lipsei de cunostinte
necesare pentru intelegerea problemelor.
Mai exista inca o schimbare in kibbutz, si in special in moshavim, de la accentuarea doar
pe efortul de grup si bunastarea colectiva in combinarea acestor eforturi de grup cu
recunoasterea nevoilor individuale, si familiei. Multi membrii kibbutz, si multi israeliti, cer mai
multa libertate in exprimarea libera si a preferintelor individuale. Un rezultat in kibbutz a fost
declinul de a mai practica metoda de crestere colectiva a copiilor, care era in trecut sinonima cu
viata kibbutz si este o parte esentiala a ideologiei lor. O alta manifestare a acestui trend este
flexibilitatea sporita pe care kibbutzi o arata oamenilor care vor sa-si dezvolte o cariera proprie.
Desi kibbutzi inca sunt bine reprezentati in parlamentul israelian, influenta lor a scazut
in ultimul deceniu. Acesta este rezultatul schimbarii partidului muncitoresc cu un partid
conservator Likud, care a trecut la conducerea politica a tarii in 1977. Acesta nu a fost doar un
eveniment remarcabil ci si unul simbolic, care a insemnat trecerea de la unele valori
traditionale ale kibbutz, in special la accentuarea creeri de oameni care sa vrea sa adere la
normel grupului, decat sa conduca. In prezent conducerea kibbutz ofera in principal un
exemplu, nefiind implicata in politica.
Totusi, kibbutzi sunt o parte esentiala din lupta israelitilor de a supravietuii, si valorile lor
au fost o binefacere pentru tara. Daca societatile kibbutz si cea israeliana ating al treielea stadiu
de maturitate, ar fi intelept sa se reconsidere mostenirile spirituale si morale ale kibbutz in
Israel, intr-o anumita forma, pentru valorile lor de baza au fost si cel mai probabil sunt si acum
indispensabile pentru crestere continuua si succes. Israelul, in prezent lider global in anumite
zone, cauta sa puna in balanta dorintele individuale si imperativele nationale, si folosirea
kibbutz si moshav ca un punct de pornire pentru discutii este cel mai probabil cursul normal de
actionare.

4. ITALIA
Italia, cu o populatie de aproximativ 57 milioane de oameni, este aproape la fel de mare ca
Florida, dar mai putin fertila si mai putin bogata cu resurse naturale. Tara este impartita in doua
mari regiuni: Italia Continentala si Italia Mediteraneana.
Italia Continentala cuprinde Muntii Alpi si partea de nord a Italiei, iar Italia
Mediteraneana cuprinde Peninsula Italiana si insulele. Muntii Alpi separa partea de nord de cea
sudica, iar multi dintre italieni percep Italia ca fiind impartita in doua natiuni separate: partea
de nord, industrial, care este populata de oameni instariti, si partea de sud mai saraca.
Robert Putnam, specialist in stiinte politice a demonstrat empiric faptul ca traditiile din
partea de nord si de sud a Italiei, isi au originile din diferite surse si persista de secole. In secolul
al XI-lea, regele Frederico, a stabilit in sud o forma autocrata de guvern, care a fost un succes
din punct de vedere politic si economic, dar cu timpul a fost corupta de catre succesorii sai.
Astfel, a aparut mafia ca o veriga intermediara intre rege si popor, fapt ce a consolidat coruptia.
In contrast, in partea de nord a fost o implicare civica care a tinut coruptia in frau timp de
secole.
In ziua de azi, nordul Italiei este la fel de prosper, chiar mai prosper decat Germania, in
timp ce partea de sud stagneaza, desi milionane de dolari au fost dedicate pentru eradicarea
corupriei.
Exista o grupare The Northern League care cauta sa creeze doua natiuni separate in
Italia. Totusi, aceasta miscare este mai mult ireala decat reala, deoarece prosperitatea
economica a partii de nord depinde de emigratia din partea de sud pentru forta lor de munca.
Mai mult decat atat, nordul si sudul sunt strans legate une de cealalta din punct de vedere
cultural, chiar daca exista diferente regionale.
In timp ce cultura italiana este renumita,este in pericol de distruge, cum sunt si culturile
unor tari dezvoltate. Rata fertilitatii in Italia este de 1,19 copii pe femeie, italia are cea mai
batrana populatie dintre natiuni, 18,2% reprezentand populatia cu varsta peste 65 de ani. De
asemenea, foarte multi oameni doresc sa emigreze in Italia, si de fapt exista nenumarate cazuri
de trecere ilegala de straini a granitelor. Astfel, in timp, Italia probabil ca se va schimba, baza sa
culturala ar trebui sa fie relativ sigura, cel putin in viitorul previzibil.
Italia s-a dovedit a fi o victima a dezastrelor naturale coplesitoare cum ar fi: vulcani,
inundatii, foamete si cutremure. Din punct de vedere geologic, Italia este o tara relativ
tanara, care a suferit multe alunecari de teren care au cauzat o mare pierdere de proprietati

si de vieti, atat in trecut cat si in ultimii ani, incat italienii au numit tara tara alunecarilor de
teren. Italienii tind sa accepte insecuritatea ca un fapt de viata. Aceasta acceptare poate
explica de ce ei par a fi in stare sa savureze momentul si de ce ei sunt dispusi sa accepte
evenimentele asa cum se intampla.
Istoria Italiei este plina de perioade bogate si influente din punct de vedere cultural,
incluzand Imperiul Roman si Renasterea. Tara a aparut ca o natiune-stat in anul 1861, ca
urmare a unificarii nationale, cunoscuta sub numele de Renastere. Inainte de unificare italienii
nu s-au identificat cu acele multe natiuni straine care i-au cucerit si i-au condus. Aceasta este o
posibila explicatie pentru dispretul istoric al italienilor pentru lege si plata impozitelor, si chiar
daca italienii au fost foarte influentati de regulile straine, ei au reusit sa-si creeze o cultura care
este proprie.
Pentru a intelege Italia, cea mai buna idee ar fi sa ne uitam la opera, o forma de arta care
a fost inventata de catre italieni, si ridicata la cel mai inalt nivel si care reprezinta cea mai mare,
daca nu una dintre cele mai importante caracteristici ale culturii italiene. Opera este o
metafora pentru Italia, ea cuprinde muzica, actiunea dramatica, spectacolul public si grandios,
i un sentiment al soartii. Aceasta poate fi tragica sau comica, cu solist si cor exprima prin
limba, gest, si muzica, intotdeauna prin intermediul inaltului talent actoricesc. Exista o aura mai
puternica decat viata care inconjoara operele, iar audienta este prinsa vital in opera insasi,
aratand emotii mari si multa dragoste fata de cantaret, al carui talent face posibila exprimarea
senitmentelor comune pe care italienii tind sa le impartaseasca. Opera cat si operetele reflecta
esenta culturii italiene si sunt imbratisate de catre italieni cu emotie , oamenii mai putin
dramatici vor intelege mai greu aceasta . De aceea alegem opera italieneasca ca o metafora
pentru a putea intelege cultura italienesca. Folosind aceasta metafora ne concentram pe 5
caracteristici distincte ale operei si ale vietii italienesti. Aceste caracteristici includ o parte
introductiva spectaculoasa, grandioasa si maniera in care activitatile de opera sunt realizate
intr-o zi normala a italienilor. Folosirea si importanta vocii pentru exprimarea cuvintelor intr-o
maniera muzicala, exteriorizarea care face referire la puterea emotiilor, care sunt atat de
puternice, incat individul nu le poate tine in el, si trebuie sa si le exprime catre cei din jur, si
importanta celor doua, atat a corurilor cat si a solistilor care reflecta unitatea culturii italienesti
cat si a variatiilor regionale dintre nord si sud.
Partea introductiva
Partea introductiva a avut o influenta inovatoare care a inspirit dezvoltarea simfoniei
germane. De obicei introducerea dureaza aproximativ 5 minute, si in mod frecvent include
pasaje care trec de la o stare emotionala sumbra la una vesela si asa mai departe. In anumite
momente introducerea este rapida, moderata sau lenta in tempo.

Cultura italiana pune accent pe introducere. Aceasta este cuprinsa la mijloc, intre cultura
americana cu un context scazut si cultura asiatica cu un context ridicat. Americanii tind sa
ignore partea introductiva si trec la continut destul de rapid. Pe de alta parte multi asiatici
dedica o perioada de timp semnificativa pentru a face cunostinta cu partenerii cu care
negociaza, inainte de a incheia afaceri cu ei. Italienii aleg o cale de mijloc bazata pe incredere si
cunostinte, dar acestia au tendinta de a transmite gandurile si sentimentele lor, cel putin
partial, de la inceputul relatiei.
In functie de regiune, exista diferente in maniera in care este interpretata partea
introductiva. In Milano exista o tendinta de a scurta partea introductiva, acest lucru fiind
imprumutat de la tarile vecine: Germania si Elvetia. In partea de sud, partea introductiva poate
fi mult mai antrenanta.

Stralucire si spectacol
Iatlia este tara spectacolului si stralucirii. Italienii au tendinta de a fi mai animati si
expresivi decat multe alte nationalitati. De exemplu multi asiatici incearca sa minimizeze
emotiile si gesturile cand comunica cu ceilalti. Italienii, in special cei din partea de sud, se
bucura sa comunice intr-o maniera expresiva. Nivelul de zgomot in Italia tinde sa fie foarte
ridicat in spatiile publice, si oamenii tind sa stea impreuna decat sa stea singuri, izolati.
Odata ce introducerea ia sfarsit si cortina se ridica, publicul e intampinat de un decor
umitor din punct de vedere visual, incat starneste aplauze. Acesta este inceputul stralucirii si a
spectacolului. Acestea joaca un rol atat de important in viata italienilor, incat oamenii tind sa
judece in primul rand dupa aparente. Viata de suprafata italiana pare a fi cateodata ca un
spectacol. Italienii sunt in mod frecvent actori dramatici grozavi, exact la ceea ce ne-am putea
astepta de la creatorii operei. Primul scop al unui spectacol este de a face viata mai placuta.
Aceasta atitudine poate fi explicata in mare masura de conditiile in care s-a desfasurat istoria,
atat naturala cat si cea creata de om, au creat un sentiment de insecuritate. Italienii incearca sa
transforme momentele plictisitoare si nesemnificative ale vietii, in momente emotionante si
semnificative, faptele tragice si neplacute, cand este posibil, sunt ascunse.
Deseori a pune in scena un spectacol devine singura cale de a se revolta impotriva
destinului si de a face fata nedreptatilor vietii cu una dintre putinele arme disponibile unui
popor curajos, si anume: imaginatia. A fi puternic si bogat, desigur este de preferat decat a fi
slab si sarac. Totusi, intotdeauna a fost extrem de dificil pentru italieni a le avea pe amandoua.

Aceasta eterna incercare de a cauta placerile si distractiile de suprafata este acompaniata

de garbo , acest termen nu poate fi exact tradus, el reprezinta finetea cu care italienii trateaza
situatiile in mod delicat si fara a jigni pe nimeni. Garbo transforma viata italienilor intr-o opera
de arta.
A face o impresie buna nu numai prin comportament, dar si prin bogatie materiala, este
important. Au fost oferite multe explicatii pentru aceasta tendinta incluzand ani buni de
dominatie a unor natiuni straine si dezastre natruale. Oricare ar fi explicatia, se pare ca
realizarea unui spectacol printr-o eterna cautare a placerilor si distractiilor este o incercare de a
infrunta dificultatile realitatii din viata de zi cu zi.
Increderea italienilor in spectacol si garbo ii ajuta pe oameni sa-si rezolve majoritatea
problemelor lor, spectacolul si garbo guverneaza viata publica si privata. Spectacolul grandios al
vietii italiene se desfasoara, de asemenea, si in ritualurile bisericii catolice. Italienii pretuiesc
aceste ritualuri pentru spectacolul grandios si pretuiesc mai mult sarbatorirea lor in familie,
decat semnificatia lor religioasa. Multi dintre italieni aseamana biserica cu opera, ca sursa de
teatru dar nu o percep ca fiind o autoritate. In timp ce ei nu frecventeaza des biserica, biserica
inca exercita o puternica influena culturala si sociala asupra comportamentul lor, desi aproape
toti italienii se considera catolici.
In plus, spectacolul din viata italiana apare si in domeniul comunicatiilor. Spectatorii
pot adesea sa urmareasca o conversatie de la distanta, datorita gesturilor si expresiilor faciale
care sunt menite a exprima diferite emotii. In mod similar ei pot intelege multe din actiunile
care au loc intr-o opera, fara a intelege pe deplin ceea ce actorii interpreteaza.
Desi italienii au tendinta de a fi mai emotionali si dramatici, luarea deciziilor este
influentata rar de sentimente, gusturi sau sperante, dar de obicei printr-o evaluare atenta a
partilor rivale. Acesta este unul din motivele pentru care negociaza pana si cea mai mica
afacere, italienii prefera sa se priveasca fata in fata. Ei prefera sa se implice doar in activitati
care vor crea imaginea unui om inteligent si de incredere. In Italia oamenii care apartin clasei
mijlocii obisnuiesc sa se angajeze numai atunci cand termina studiile. Studentii se specializeaza
inca din primul an de facultate si petrec mai mult timp in scoala decat colegii lor americani.
Spectacolul se aplica, de asemenea, si in prezentarile si negocierile de afaceri. In cazul in
care prezinta astfel de idei in timpul negocierilor, managerii ar trebui sa se asigure ca
prezentarea este exacta si clara, demonstrand ca sunt foarte organizati. Chiar daca spectacolul
conteaza in prezentarea afacerilor, italienii de asemenea, au tendina de a se targui.
Majoritatea italienilor, daca nu toti italienii, considera ca este mult mai bine sa fii bogat,
decat sa pari a fi bogat. Arta de a preface bogatia a fost cultivata in Italia, nicaieri altundeva in
lume. Orase mici de provincie se laudau cu palate mari si scumpe, castele si opera. Locuitorii

unor sate mici de pe coasta au elaborat picturi pe stanci, care puteau fi vazute de pe mare,
pentru a crea iluzia de bogatie si prosperitate. In ciuda dificultatilor economice, multi italieni
poarta haine scumpe, conduc masini stralucitoare si merg la restaurante scumpe. Totodata,
unele dintre aceste persoane s-ar putea sa detina putine bunuri materiele. Decoratiile sunt
importante, deoarece ascund realitatea, saracia, incertitudinea si o mica bucata de teren poate
fi schimbat intr-un spectacol de iluzie.
Spectacolul vietii italiene este subliniat de lipsa unei ierarhii sociale rigide. Exista diferite
conditii dupa care o persoana este judecata in societate. Acestea sunt: meseria si nivelul
functiei, educatia, stramosii, si in cele mai multe cazuri, averea, dar accentul se pune pe
comportamentul in societate care include stilul vestimentar, manierele si participarea la cat
mai multe evenimente sociale.
Pozitia in ierarhia sociala poate fi judecata dupa respectul care i se acorda unei persoane
de catre membrii comunitatii, insa respectul este de asemenea acordat in functie de varsta si de
pozitia sociala a familiei.
In mod inevitabil clasa si ierarhia sociala vor scadea in importanta datorita
industrializarii, migratiilor masive catre zonele urbane, rata scazuta a natalitatii, rata crescuta a
oamenilor varstnici si americanizarea tineretului. In orice caz anumite titluri vor continua sa fie
apreciate, acestea includ medicii, profesorii si avocatii.
Un ultim exemplu arata cum unele culturi sunt similare cu cultura italiana. Odata pe an
in fiecare sat sau oras se organizeaza o sarbatoare a sfantului ocrotitor al orasului care include
si o parada, la care participa in fruntea multimii statuia sfantului celebrat, urmata de cler si de
membrii clasei superioare, urmati de cetateni.
Spectacolul ii ajuta pe oameni sa isi rezolve majoritatea problemelor din viata publica sau
privata. Acesta este unul dintre motivele pentru care italienii intotdeauna au excelat in activitati
importante si impresionante: arhitectura, decoratiuni, gradinarit peisagistic, opera, moda si
film.
Voce
Italienii tind sa creada ca limba lor este cea mai frumoasa din lume. Frumusetea limbii
italiana deriva din faptul ca aceasta are un procent mai mare de vocale decat de consoane fata
de cele mai multe limbi, care ii ofera un fel de efect muzical. Italienii pun mare emotie in limba
lor, vorbind cu pasiune, ritm, si schimbari de tonalitate. Este vorba de calitatea modului in care
oamenii vorbesc fapt ce are maxima importanta si aceasta prejudecata este reprodusa si in
opera, in care exista diferite tipuri de registre de voce, cum ar fi: soprana si bas.

Italienii tind sa vorbeasca foarte tare, mai tare decat multe alte nationalitati, cu precadere
cei din partea de sud fata de cei din nord. La sedinte sau la intalniri informale acestia vorbesc
simultan si incep sa ridice vocile fara insa a realiza ca fac acest lucru. Povestile sunt relatate cu
pasiune, furie si bucurie si gesturi elaborate.
Cu toate acestea, gesturile nu sunt cum multi cred, nerealist de exagerate, de fapt
gesturile sunt atat de reale incat ar putea fi neaparente. In realitate gesturile italienilor sunt
bazate pe miscari naturale si instinctive care pot fi intelese si de cei neexperimentati.
In plus pe langa gesture, italieni uneori, sunt lingusitori si spun in mod politicos minciuni
pentru a face viata decenta si agreabila. Lingusirile ii fac pe oameni sa se simta mai increzatori,
similar cu felul in care se simt si cantaretii de opera pe scena. Acest lucru demonstreaza faptul
ca italienii uneori fac promisiuni pe care stiu ca nu le pot indeplini, micile minciuni pot fi
justificate prin faptul ca ofera placere, emotie sau pentru a dovedi un punct de vedere.
Italienii in mod frecvent sunt caracterizati ca fiind oameni veseli, acest lucru nu este
complet adevarat, ei de altfel pot fi seriosi si sobri in functie de situatia in care se afla. Latura lor
intunecata este accentuata prin umor, care tinde sa fie mai jignitoare decat comica. Cu toate
acestea, italienii sunt oameni pasionati care se identifica usor cu ceea ce spun.
Cuvantul
Pentru majoritatea italienilor, vorbaria, barfa este un mod placut de a-si petrece timpul,
acestia in mod frecvent se intalnesc in cafenele pentru a discuta ultimele noutati. Intimitatea
este in mod frecvent absenta in orice comunitate italiana, desi acestia sustin ca isi vad de
treaba lor. Spre deosebire de englezi,care sunt mai retinuti, italienii sunt in stare sa isi tina
interlocutorul timp de o jumatate de ora in picioare povestind despre starea lor financiara,
sanatate, probleme familiale.
Dragostea italienilor pentru conversatie ca o activitate de pierdere a timpului liber,
limiteaza sansele ca ceva secret sa ramana secret pentru mult timp, si aceasta dragoste pentru
conversatie este strans legata de exteriorizare, care este a parta caracteristica a operei.
Exteriorizarea
Exteriorizarea se refera in mod special la faptul ca sentimentele si emotiile sunt atat de
coplesitoare, incat oamenii simt nevoia sa si le exprime. De asemenea, se refera la
presupunerea ca evenimentul este mult mai important decat actiunile unei persoane care sunt
in concordanta cu reactiile italienilor la catastrofe si incertitudini, care au fost descrise anterior.
Drama are mai multa importanta pentru spectator decat pentru indivizi, datorita simbolismului
si generalitatilor. Acest model de comportament este exact opusul modelului anglo-saxon,

care sublineaza faptul ca oamenii ar trebui sa isi controleze emotiile si sa nu si le exprime. La

inmormantari, italienii isi arata emotiile si sentimentele fara nici o rusine, si atat femeile cat si
barbatii plang. In mod similar castigarea unui meci de fotbal atrage dupa sine un zgomot
excesiv, si adunari de oameni in piete, la care fiecare vorbeste foarte tare si in acelasi timp.
Fiind foarte vorbareti ar fi intelept sa nu fie intrebati ce fac, deoarece explica foarte detaliat
toate durerile si problemele lor.
Deoarece drama are o foarte mare importanta in viata italienilor, ei pretuiesc piata si
centrele fiecarui oras si sat pentru ca sunt locurile unde ei se intrunesc pentru a povesti.
Majoritatea oamenilor nu isi programeaza aceste intalniri in piata, pentru ca toata lumea stie ca
intalnirile vor avea loc de obicei in jurul pranzului dupa serviciu, cand este timpul de a se intalni
cu un vechi prieten si de a-si face unii noi. Acest model este in contrast cu modelul german de a
se plimba, eveniment care are loc duminica dupa-amiaza. Chiar si in orasele unde nu exista o
piata centarala, este bine cunoscut faptul ca anumite bulevarde servesc ca inlocuitori. Pe aceste
bulevarde se afla multe cafenele in aer liber, unde oamenii se intalnesc si se saluta unii pe altii,
si, uneori, sunt chiar mici zone in aer liber cu banci care sunt replici in miniatura a pietelor.
Italienii tind sa fie grozavi spectatori ai vieii, spectacolul de la piata poate fi atat de
captivant incat oamenii isi petrec cea mai mare parte a vieii lor doar uitandu-se la el. Strainii
sunt deseori impresionati de faptul ca majoritatea italienilor isi fac treaba cu daruire si
entuziasm, aceasta nu inseamna ca italienii fac totul eficient si rapid. In mod frecvent ei isi
termina treaba cu placere. Cu toate acestea, in cazul in care vizitatorii se uita atent la actiunile
italienilor isi dau seama ca multi italieni realizeaza un teatru de calitate, care stimuleaza, dar
distorsioneaza usor actiunile lor.
In opera cea mai buna modalitate de exteriorizare este multimea de pe scena, sunt atat
de multe multimi pe scena operei italiene incat unii scriitori le-au identificat ca fiind una dintre
caracteristicile sale esentiale. Membrii multimii de pe scena sunt reprezentati de corul care
acompaniaza cantaretii, intre care trebuie sa existe o interactiune dinamica. Aceasta
interactiune este prezentata in analogie cu dinamica comportamentului dintr-un mic sat, in
care exista o problema si toata lumea va face comentarii pe aceasta tema in Piazza.
Pentru majoritatea italienilor viata privata nu exista, tot ceea ce are importanta are loc in
public sau este cel putin discutat in public, nu exista confidentialitate, in limba italiana, si
informatiile sunt larg impartasite. Exista anumite diferente regionale intre italienii din partea de
nord, care tind sa fie mai rezervati decat cei din partea de sud. Cu toate acestea, o data ce o
persoana este perceputa a fi membra a comunitatii, se presupune ca el sau ea se va exterioriza
cel putin intr-o oarecare masura, atunci cand este in public.

Confidentialitatea in afaceri tinde sa fie o probleme in Italia, toata lumea discuta secrete
de negocieri in afaceri cu prietenii si familia, precum si cu presa. Prin urmare, scurgerile de
informatii sunt comune pentru cele mai mari tranzactii de afaceri. Mass-media din Italia este
predispusa sa faca speculatii datorita interesului pe care oamenii il au in activitatile vecinilor.
Prin urmare, afacerile devin spectacole de drama cu un public larg de spectatori.
Moda este, de asemenea, un aspect de exteriorizare, deoarece este o modalitate in care
italienii doresc sa transmita emotiile si increderea in sine.
Multe aspecte din viata de zi cu zi produc sanse infinite pentru a produce scene de
teatru. Un bine cunoscut exemplu de exteriorizare este comportamentul italienilor in trafic, ei
claxoneaza, injura, si conduc nepasator. Pentru italieni acest tip de comportament este normal
pentru ca le permite sa comunice cu alti oameni chiar si in timp ce conduc.
Chiar si politica ia o turnura dramatica si de divertisment, in special in timpul alegerilor,
si, chiar daca sistemul politic Italian se va schimba radical, ne putem astepta ca drama sa
continue sa faca parte din sistemul politic.
Emotiile si sentimentele sunt exprimate direct nu numai prin intermediul comunicatiilor,
ci si prin intermediul subtitrarilor din cultura italiana. Istoria unor dezastre naturale si a
invaziilor straine au creat o frica de imprevizibil. Aceasta teama poate fi detectata in spatele
pasiunii lor pentru modele geometrice si de simetrie, care pot fi usor distruse.
Nuntile sunt considerate momentele de maxima importanta a vietii lor, si constituie un
excelent exemplu de exteriorizare a comportamentului, de fapt scena nuntii este destul de des
intalnita in opera italiana. Ritualul nuntii este asemenea unei mini opere, incepand cu
petrecerea nuntii deplasandu-se in automobile decapotabile spre biserica, urmati de familie si
prieteni. Succesul nuntii este judecat dupa numarul de masini, dupa numarul de oameni
prezenti si dupa festinul servit. Parintii sunt dispusi sa petreaca ani buni strangand bani, chiar
intrand in datorii, pentru a indeplini obligatiile sociale, o societate care poate, in ochii strainilor
sa fie considerat un trai la un nivel de subzistenta, dar care sunt vechi traditii cu reala
satisfactie. Pe parcursul intregii nunti sentimentele de bucurie si tristete sunt exprimate de
toata lumea.
Relatiile familiale de obicei sunt foarte apropiate, iar familia este preceputa ca o sursa de
protectie impotriva tuturor necazurilor. De exemplu, copiii sunt foarte importanti, de aceea le
sunt indeplinite toate dorintele. Adeseori parintii renunta la orice confort pentru a-si rasfata
copii.
In plus, legaturile familiale sunt adesea extrem de importante pentru tratarea
problemelor. In afara familiei, autoritatea legala este frecvent considerata ostila pana se

dovedeste contrariul. Apropierea in cadrul familiei este transferata in afara relatiilor personale
si aduce un avantaj pentru majoritatea interactiunilor sociale. Acest lucru explica faptul de ce
italienii nu ezita sa isi arate afectiunea unii fata de altii.
In mediul Italian de afaceri, familia este necesara pentru a conduce o intreprindere de
succes. Angajarile se realizeaza de obicei prin conexiuni si recomandari personale. Multe
intreprinderi selecteaza oamenii pe baza relatiilor cu angajatorii si familiile lor, si nu in functie
de aptitudini si competente.
Familia ramane punctul central al vietii italienilor, in ciuda tuturor tendintelor moderne,
in care rolul fiecarui membru este inteles si interpretat minutios ca orice opera italiana. Desi
barbatii sunt liderii oficiali ai familiei, in timp ce femeile se subordoneaza acestora, in realitate
viata de familie este mult mai complexa. Personajul principal al familiei, care ar putea fi
comparat cu tenorul, este tatal, el este responabil de starea de bine a familiei. Sotia lui este la
fel de importanta, chiar daca tatal este capul familiei, mama reprezinta inima. Mama de obicei
conduce familia intr-un mod subtil, ea il calmeaza pe tata pentru a evita conflictele. Cu toate
acestea, femeila are ultimul cuvant, puterea familiei se afla in mainile femeilor.
Italia tinde sa fie o tara dominata de barbati, in proportie de 62% din suprafata tarii.
Atunci cand un copil se naste, parintii leaga la usa o panglica albastra pentru un fiu, iar pentru o
fetita se leaga o panglica roz. Principiul superioritatii masculine este mai putin strict aplicata in
partea de nord decat in sud. De exemplu, in unele sate siciliene, femeile necasatorite trebuie sa
stea in casa, in timpul zilei.
Divortul si avortul au fost recent legalizate in Italia, avortul simbolizeaza pierderea
valorilor morale si ruperea de Biserica Catolica. In 1974 divortul a devenit legal, dar pare a fi
mai mult un simbol al independentei sociale. Nu foarte multe casatorii se termina cu un divort.
De exemplu, exista doar 0,6 divorturi la 1000 de oameni, in timp ce in comparatie cu Statele
Unuite cifra este de 4,5. Numarul de cupluri separate, cu toate acestea a crescut semnificativ.
Multi italieni vad divortul ca inacceptabil, deoarece distruge valoarea familiei.
Italienii isi cresc copii invatandu-i sa contribuie la sarcinile familiei. Separarea de familie
este, in general, de nedorit, nu uor de acceptat. Lucrurile care creeaza conflicte in familiile
italiene,pot fi surse de sarbatoare in culturile altor tari. In mod normal, unele evenimente
vesele care pot determina tristete sunt: promovarea la locul de munca, care necesita deplasare,
departe de familie, acceptarea intr-o universitate de prestigiu intr-o tara straina, i casatoria. In
timp ce aceste experiente pot fi surse de crestere pentru individ, ele sunt susceptibile de a fi
experiente negative in cazul in care acestea atenueaza sentimentul colectiv de familie.
Multi italieni vad educatia si formarea profesionala ocupand un loc secundar fata de
securitate, afectiune si sentimentul de apartenenta la familie. Identitatea personala tinde sa

functioneze in primul rand, ca un derivat de afiliere cu familia, nu cu succesul profesional. De

exemplu, un tata italian si-a exprimat parerea referitoare la studiile fiicei sale care nu ii aduc
impliniri, avand in vedere ca si el a reusit in viata fara studii. Pentru parinti invatatul este o
amenintare, in sensul ca o persoana tanara va fi in mod nejustificat influentata de o autoritate
exterioara, ceea c ear duce la acceptarea unei slujbe in strainatate.
Legaturile familiale sunt foarte importante pentru rezolvarea problemelor si pentru
succesul in viata. Italienii adeseori nu doresc sa lucreze in strainatate, de aceea isi deschid
propria afacere de familie. Afacerile intaresc legaturile familiale. Apropierea dintre membrii
familiei se transfera si asupra relatiilor cu cei din exterior, si aduce o nota personala in
majoritatea relatiilor sociale. Aceste lucruri explica de ce italienii, ca de exemplu cantaretii de
opera, sunt pasionati de realizarea unor stranse prietenii si a unor legaturi interumane extinse.
Partea de nord a Italiei se remarca printr-un succes economic major, si acest succes se
datoreaza existentei a unor mici firme specializate in produse specifice zonei. Aceste firme
colaboreaza intre ele, astfel ca atunci cand una dintre ele nu pot onora o comanda, o preia alta.
Majoritatea italienilor nu pun pret pe parerile altora. Toti sunt considerati outsideri in
afara de membrii familiei, aceste familii traiesc in mod traditional, asumandu-si toate riscurile si
incertitudinile societatii. Ei isi gasesc refugiul in sanul familiei. Atitudinea lor suspicioasa ar
putea fi din cauza unei calitati pe care italienii pun mare pret, si anume, istetimea. Din cauza
permanentelor schimbari din tara, cei care reusesc sa supravietuiasca sunt admirati de cei din
jur. Deceptiile minore sunt acceptate chiar daca nu sunt necesare pentru ca fiecare incerca sa il
depaseasca in inteligenta pe celelalt, populatia ca intreg, fiind pusa in defensiva.
Vizitatorii Italiei discuta adesea despre aceasta trasatura a vietii italiene.
In timp ce familia este cea mai importanta veriga, un alta veriga importanta o reprezinta
partidul politic din care face parte, partidul politic poate face diferenta intre posibilitatea de a fi
angajat sau neangajat. Italienii in afara de familie, sunt sceptici cu orice alta relatie externa.
Ca in Israel, Italia are un sistem politic care dateaza din vreamea celui de-al doilea Razboi
Mondial, bazat pe reprezentarea proportional a mai multor partied politice minore. Exista mai
mult de 40 de partied in Camenra Deputatilor. Acest sistem a fost pus la punct pentru a se
apara impotriva legilor unui singur partid, asa cum s-a intamplat cand partidul s-a aflat sub
influenta fascista. In orice caz acest sistem pare a fi extrem de ineficient asa cum ne-am fi
asteptat cand s-au petrecut numeroase schimbari in govern dupa cel de-al doilea Razboi
Mondial. Chiar mai mult decat atat sistemul s-a demomstrat a fi corupt. Cel mai elocvent
exemplu de coruptie din istoria Italiei a fost expus in 1992.

Italienii ar dori sa vada aparitia a unui sistem de doua partide, adevarat, care in mod
normal este asociat cu mult mai putina coruptie.
Exteriorizarea, de asemenea influenteaza stilurile de management ale italienilor. In
majoritatea firmelor italiene exista mici delegari de autoritate sau comunicari efective intre
difertitele nivele de management. Angajatii au putine de spus in legatura cu deciziile ce tin de
companie sau despre munca lor. De obicei superiorii in mod probabil vor refuza toate ideile si
sugestiile subordonatilor. Un exemplu final de exteriorizare este faptul ca Italia se confrunta cu
dificultati de integrare a unui numarul mare de imigranti ilegali si legali care pur si simplu
invadeaza tara, in mod special cei din Maroc, Nigeria, Senegal si Tunisia. Cei care sunt afectati
cel mai mult de aceasta problema sunt italienii cu o situatie financiara precare deoarece au
impresia ca acesti imigranti le ocupa locurile libere de munca. Majoritatea italienilor sunt
deranjati de prezenta acestora si s-au exteriorizat dramatic in presa, la televiziune si in
traditionalele lor piete. In timp ce izbucnirile de violent sunt obisnuite in multe societati,
italienii se confrunta cu aceste probleme, implicand intreaga societate, si solutiile sunt gradat
implementate.
Exteriorizarea este direct legata de variatiile diverselor elemente atat din opera cat si din
societatea italiana. Deoarece intreaga comunitate este implicata in desfasurarea dramei, diferiti
factori si probleme intra in joc implicand numerosi indivizi. Nu este in mod accidental faptul ca
italienii nu s-au specializat in spectacole de drama bazate pe un singur personaj. Astfel, in Italia,
se pune accent pe individualismul, care este orientat spre aspecte specifice de colectivism .
Aceasta este in mod direct legat de o alta trasatura a operei: influenta solistilor si a corului.

Coruri si solisti
Cand italienii au creat opera in jurul anilor 1600, nu existau solisti. Primul mare
compositor italian, a fost Claudio Monteverdi care a folosit diferite parti ale corului sa exprime
idei si emotii. In ziua de azi este dificil sa concepi o opera fara mari performante solo, care ar
putea ajuta sa explice de ce opera lui Monteverdi care sunt atat de rar cantata. Aceasta
tensiune dintre coruri si solisti se rezuma la lupta dintre regiuni, pentru ca fiecare regiune isi are
specificul ei. Multi italieni se definesc dupa orasul in care s-au nascut, si aici este un mare
contrast intre italienii din nord si cei din sud. Aceste diferente regionale sunt similare cu corurile
si solistii din opera. Solistii reprezinta diferentele dintre regiuni in cultura italiana, iar corul este
intruchiparea generala a culturii italiene. In ciuda faptului ca exista diferente regionale,
majoritatea italienilor detin caracteristicile culturale descrise mai sus. Chiar si alianta nordica
care a pledat ani de zile pentru impartirea Italiei in nord si sud, acum isi indreapta atentia spre
indreptarea sistemului politic si eliminarea coruptiei.

Din cauza industrializarii puternice, italienii din partea de nord au beneficial de o

economie de un trai prosper. In contrast, italienii din partea de sud, care toata viata lor s-au
bazat pe agricultura, au avut tendinta sa fie mai saraci si mai needucati. Oamenii din aceste
doua regiuni sunt se aseamana prin faptul ca iubesc viata si le face placere sa creeze iluzia unui
spectacol, dar ceea ce ii diferenteaza pe acesti oameni din aceste doua regiuni este ca cei din
sud tind sa traiasca in trecut, spre deosebire de cei din nord, care privesc spre viitor.
Pentru majoritatea celor din nord, bogatia este calea de a asigura traiul faimilei si de
pastrare a prietenilor apropiati - ei incearca in mod continuu stranga averi. Isi doresc slujbe din
ce in ce mai bune si cat mai bine platite, de asemenea isi doresc sa dobandeasca cat mai multe
cunostiinte in domeniul stiintific si tehnologic, care sa le asigure un loc de munca bine platit. Pe
de alta parte, cei din sud isi doresc mai presus de orice sa fie: admirati, respectati si invidiati. Ei
isi doresc si averi ca un instrument de manipulare a oamenilor. Multi dintre ei, fie ei bogati sau
saraci, isi doresc recunostinta prietenilor si a rudelor si faptul ca dusmanii sa se teama de ei.
In sud cultura este centrata in jurul mortii. Italienii se tem ca viata li se va narui cand un
membru al familiei moare. Experienta mortii si teama ca nu vor fi reusi sa reactioneze adecvat
in fata unui asemenea eveniment, ia fortat pe sudisti sa creeze o strategie complexa pentru a
putea invinge moartea. Strategia include sute de credinte, obiceiuri si ritualuri. Scopul acestor
ritualuri este pentru a restabili contactul dintre cei vii si cei morti pentru ca potrivit credintelor
din sud, familia ii include atat pe cei vii cat si pe cei morti. Cei morti trebuie sa aibe grija de cei
vii, iar cei vii trebuie sa pastreze vie memoria celot morti, iar oamenii tind sa valorifice aceste
obligatii.
Aceasta diferenta dintre nord si sud este usor de regasit in operele italiene, care tind sa
prezinte caracteristicile a uneia dintre regiuni.
Educatia a fost un mecanism major pentru modernizarea Italiei si minimizarea
diferentelor individuale. Raspandind cultura nationala prin predarea unei limbi italiene si
cresterea nivelurilor de alfabetizare, italienii au subliniat unitatea culturii si au accentuat
regionalismele la un nivel mai mare decat in trecut.
Desi multe dintre diferentele intre cele doua Italii au fost cu timpul reduse la minim,
totusi relatiile legate de afaceri difera in cele doua regiuni. Oamenii lucratori din nordul italiei
pun mare accent pe reguli si pe ordine, e ca si cum ai avea de a face cu americanii si nemtii.
Pentru a putea negocia cu acestia, trebuie in mod esential sa se comunice cu ei intr-o mod
direct si sofisicat. Iar negocierile cu oamenii din sud care pun accent pe comunicarea orala,
pentru ei relatiile de lunga durata sunt foarte importante, iar increderea trebuie castigata
inainte sa inceapa sa faca afaceri.

In ciuda tuturor diferentelor, majoritatea italienilor au un stil colaborativ de a negocia, ei

vor discuta pana cand nevoile tuturor vor fi indeplinite.
Similar cu importanta atat a corului cat si a solistilor, diferenta dintre regiunile Italiei
combinata cu cultura ei a ajutat tara pe plan economic intre anii 1970-1980. Dupa cum reiese
din cele de mai sus proliferarea la scara mica a comertului si a intreprinderilor industrial se
datoreaza firmelor familial. Populatia din sud a caror familii au obisnuit sa fie fermieri si-au
adus traditiile in partea de nord. Unele din aceste traditii si abilitati au determinat multi sudisti
sa isi orienteze familia de la munca din agricultura spre pietele comerciale. Traditia de a-si
mentine afacerea in propria familie combinata cu abilitatile de gestionare a diverselor produse
si dorinta de a lucra multe ore face din ei antreprenori care se pot compara cu vecinii lor,
europeni. Cu toate acestea Italia se confrunta cu probleme economice majore.
Caracteristicile corurilor si a solistilor pot, de asemenea, sa fie aplicate si altor aspecte
din cultura italiana. Italienii tind sa fie oameni individualisti, dar dau importanta activitatilor de
grup, dupa cum am vazut, familia este grupul primar care ii influenteaza pe indivizi. Ori de cate
ori au de luat decizii importante, indivizii de obicei se consulta cu membrii familiei pentru a lua
decizii commune si pentru a evalua corect situatia. Chiar daca opinia familiei este importanta,
decizia finala este luata in mod individual. Aceasta situatie este similara cu relatia dintre coruri
si solistii unei opera. Corurile in mod frecvent le spun solistilor opiniile lor cu privire la
desfasurarea spectacolului de pe scena, si cu toate acestea solistii sunt cei care decid cum vor
evolua lucrurile pe scena.
Influenta grupurilor este de altfel simtita si in mediul afacerilor. In intalnirile de afaceri,
oamenii isi vor exteriorize sentimentele si opiniile cu privire la un subiect. Ei vor asculta ideile
tuturor si isi vor spune opiniile in mod liber. In Italia intalnirile de afaceri tind sa fie productive
datorita deschiderii la nou afisata de toti. Acelasi lucru se intampla si in cadrul corurilor si
solistilor, unde deciziile sunt luate de una sau doua persoane dominante. In ciuda influentelor
de grup, italienii au tendinta sa fie mai agresivi si mai individualisti din punct de vedere material
din cauza ca ei tind spre spectacol si exteriorizare.
Mai mult decat atat, sectiunile vocale dintr-un cor sunt direct comparabile cu diferentele
regionale a limbajului Italian. Istoria italiana a invaziilor a produs multe dialecte, fiecare fiind
produsul specific unui invadator. Limba italiana consta este produsul a mai multe dialecte, un
derivat al limbii toscane. Chiar daca variatiile lingvistice au disparut datorita efectelor de
omogenizare din cauza mass-mediei, italienii se agata de ideea de a avea propriul lor dialect
regional.
Faima corurilor italienesti revine in parte fiecarui solist asemenea se intampla si in cadrul
economiei italiene. In ziua de azi saracia exista inca in unele regiuni, in mod special in zona de

sud. Marea migratie a lucratorilor din zona de suds pre zona de nord a lasat in urma oameni
care nu sunt dispusi sa renunte la obiceiurile si traditiile care dateaza de la inceputul civilizatiei
europene.
Chiar daca cultura italiana este impartita in mai multe subculturi regionale, modernizarea
Italiai a inceput sa unifice aceste subculturi.
In studiul lui Gert Hofstede despre valorile culturale a 53 de tari se formeaza un grup a
tarilor care detin cea mai mare putere, adica ele tind sa accepte faptul caunele grupuri sunt si
probabil vor fi mult mai puternice decat altele. Italienii incearca sa evite riscul si incertitudinea
din viata de zi cu zi, preferand prietenii in locul strainilor si situatiile familiare lor in locul celor
straine. In timp ce familia si rudele sunt importante, italienii tind sa se alature acelor tari care
pun accent mai mult pe individualism si care au un comportament agresiv si materialist care
reflecta preferinta lor de a se exterioriza.
Aceasta este Italia. Este o societate a caror cetateni iubesc spectacolul, isi exteriorizeaza
emotiile si sentimentele si au o legatura puternica cu orasul si regiunea tarii in care s-au nascut.
Italienii au avut un trecut dificil, dar ei au supravietuit datorita relatiilor interumane. In Italia
viata este un teatru. Din aceasta perspectiva opera este esentiala pentru a putea intelege
comportamentul si cultura italienilor.

5. BELGIA
Belgia este o tara mica, putin mai mare decat statul Maryland cu o populatie de peste 10
milioane de oameni. Avand in vedere marimea si populatia ei, un observator intamplator ar
trebui sa fie atent sa nu ii subestimeze gradul ridicat de importanta in Europa si in lume. De
fapt, exista o tensiune intre doua grupuri entice: valoni (vorbitori de franceza) si flamanzi
(vorbitori de olandeza). Asemenea unui talentat dantelar care imbina cele mai fine fire intr-un
fus , si le transforma intr-un material cu un frumos model, imbinand istoria, pozitia geografica si
religie au tesut cultura belgiana intr-un design complicat, similar intregii Europe.
Pentru sute de ani poporul belgian, atat flamanzii din partea de nord cat si valonii din
partea de sud, au fost condusi de alte natiuni. In ultimii 500 de ani Austia, Spania, Franta si
Olanda au condus pe rand zona in care acum exista Belgia. Desi au fost miscari nationaliste
care au incercat sa creeze Belgia, au fost intrigile Lordului Palmerston, care fara indoiala este cel
mai influent ministru de externe din Marea Britanie, care a condus la infiintarea Belgiei in 1830.
Acesta a vrut sa creeze o zona tampon intre Germania si Franta pentru a proteja Anglia sa nu
intre in conflict. Belgia a luat parte la unele dintre cele mai sangeroase batalii in ambele
Razboaie Mondiale. Fara indoiala fara acea zona tampon Germania ar fi coplesit Franta si
Anglia.
Culturile flamanzilor si a valonilor au coexistat pana cand au developat mandria. La
competitiile multinationale, un Belgian e un Belgian, si intreaga tata se uneste sa urmareasca
acele performante, indiferent de granita a carei limbi se afla participantul la concurs.
Astazi Belgia este un stat federal in care guvernul a renuntat aproape la toata puterea
exceptand partea de finante, aparare si relatii internationale. Exista o multime de parlamente:
unul pentru intreaga natiune, unul pentru Bruxelle, unul pentru valoni, unul pentru flamanzi,
unul pentru mica comunitate germane si una pentru vorbitorii de limba franceza.
Totusi exista o miscare de proportii declansata de catre valoni care contesta
dezintegrarea nationala, ceea c ear insemna ca reginea flamanda sa se unifice cu Olanda si
probabil cu parti din Franta si Germania. Belgia serveste ca un model bun de urmat de catre
celelalte natiuni cu diverse grupuri culturale care pot invata sau cel putin sa urmeze acest
model pentru a nu repeat aceleasi greseli.
Dantela a aparul in secolul al XV-lea in Flandra si Italia, a fost folosita la inceput ca
lenjerie intima modesta. In 1600 dantela a devenit un materiall de lux si articolul principal cu
care se facea schimb in comert. Nobilii din intreaga Europa au inceput sa foloseasca dantela la
imbracaminte. Rochiile erau ornate cu straturi de dantela si esarfe. Pe langa imbracaminte din
dantela se mai faceau si fete de masa, draperii si cuverturi. Dantela era un semn al bogatiei si al

nobilimii. Flandra fiind un centru de producere al dantelei a fost consacrata ca regiune

consacrata in Europa.
In mod traditional cele mai bune la tesut dantela erau calugaritele. Pentru a putea crea
un metru patrat de dantela cu un model complex pot fi necesare sute daca nu mii de ore.
Legendele spun ca unele calugarite si-ar fi petrecut intregile vieti tesand dantela pentru straiele
preotesti. Desi dantelaria nu mai este o industrie predominanta in Belgia, acestia sunt inca
mandrii de acesta forma de arta; in majoritatea caselor au cel putin o piesa realizata manual.
Multi belgieni pot recunoaste daca o piesa de dantela a fost tesuta de mana sau de
masina; care ar fi valoarea estimate a unei piese; si din ce regiune a tarii provine acea piesa.
Fiecarei regiuni ii sunt caracteristice anumite texturi si anumite modele. De exemplu in
Turnhout si Brugge textura este delicate si modelul este foarte bogat in ornamente iar in
St.Hubert texutra este aspra si modelul est simplu. De aceea tesatura din Brugge poate fii
folosita ca si o fata de masa intre mese si tesatura din St.Hubert poate fii puse la coltul unei fete
de masa si folosita in tmpul unei mese.
O lume a contrastelor
Frumusetea tesaturii poate fi apreciata la maxim doar daca contrastele din tesutul de
panza si fundalul negru sunt recunoscute cu forme evidente. Exact cum tesaturile imbina
elementele contrastului dintr-un model complex in unul simplu, de asemena ca exista multe
elemente intre tesaturile din Belgia, o tara mica care include 3 limbi recunoscute, doua culturi
complexe, 3 forme geografice, 3 steaguri , doua centre economice majore cu industrii sparate.
Cele mai mari contraste ligvistice si politice din Belgia sunt:
Culturi nationale separate.

Batalia intre individualism si nevoia de a apartine unui grup, conform regulilor societatii
Dictonomia intre lucrat si un inalt statut social
Diferentele intre zonele urbane si cele rurale
Dorinta pentru arta si frumusete

Cu toate aceastea, cum un fabricant de tesaturi imbina contrastul si designul intr-o

capodopera, guvernul Belgian incearca sa integreze culturile separate intr-o republica unificata,
chiar daca sunt 3 parlamente diferite in fiecarea regiune majora.
Din punct de vedere lingvistic guvernul Belgian recunoaste 3 limbi native prin tratate cu
privire la educatie si comertul din zonele populate de vorbitori nativi. In Flandra, partea nordica
a tarii de langa granita cu Olanda, afacerile si educatia se desfasoara in liba olandeza, limba
nativa a flamanzilor care reprezinta un procent de 58% din Belgia. In partea de sud a Valoniei, in

apropierea granitei cu Franta afacerile si educatia se desfasoara in limba franceza, limba nativa
a Valoniei care reprezinta 31% din populatuia Belgiei. In Limburg,o portiune mica in apropierea
granitei cu Germania aproximativ 1% din populatie vorbeste limba germana. Pentru a fi
impartiala si vizibila din punct de vedere economic in orasul Bruxelles negustorii, educatia,
guvernul si alte oficialitati isi desfasoara activitatea in olandeza , franceza sau engleza pentru
multumirea participantilor.
Bruxelles se afla la rascruce de drum in Europa si multe firme multifunctionale si-au
stabilit centre europene in anii recenti datorita unificarii comunitatii europene in 1992. La un
moment dat apoximativ 5% din populatia Belgiei erau straini.
In scolile din Belgia elevilor li se cerea sa studieze limbile vorbite din zonele unde au locuit
in ultimii 8 ani. De asemenea li se mai cerea sa studieze o a doua limba care putea fi germana,
franceza, engleza sau olandeza pentru cel putin 4 ani. Nu este iesit din comun sa intalnesti un
belgian, de obicei, un flamand care este expert in fiecare din cele 4 limbi. Cu toate acesta
belgienii sunt mandrii de cultura si limba lor nativa. Daca doi belgieni native, un flamand si un
valon trebuiau sa comunice, de obicei apelau la limba engleza deoarece valonul nu va dori sa
vorbeasca in olandeza, iar flamandul nu va dori sa vorbeasca in franceza unui valon.
In viata de zi cu zi impactul acestor diferente lingvistice variaza semnificativ si multe din
ele nu vor fi intalnite de cei care s-au aflat printe flamanzi sau valoni . Belgienii care locuiau mai
aproape de granita limibilor sau in Bruxelles trebuiau sa infrunte diferentele lingvistice zilnic.
Belgienii tind sa aprecieze folosinta limbii lor, si in general se vor obisnui cu strainii mult mai
usor daca vor incerca sa invete o limba straina. Cu toate ca multi belgieni au de-a face cu
diferentele lingvistice in fiecare zi, este de prost gust din partea unui straine sa arate cu degetu
diferentele si sa se intrebe de ce diferentele nu pot fi rezolvate prin diplomatie.
Cea mai veche universitate catolica din lume, Universitatea Leuven situata la 20 de mile
de estul Bruxellului in Flandra, ilustreaza consecintele conflictului dintre limbi. De sute de ani
universitatea a servit atat studentilor flamanzi cat si celor valoni, folosind limba franceza ca
limba oficiala in campus. Dupa al doilea Razboi Mondial, tensiunile au inceput sa se simta,
cauzand tensiuni intre grupurile de studenti si scandaluri la cafenelele din jurul universitatii.
Timp de peste 20 de ani ostilitatea a dus la divizarea universitatii in 2 campusuri: unul in Leuven
si celalalt in cealalta parte a granitei lingvistice in Valonia. Separarea nu a divizat numai
studentii si facultatea, dar si bibleoteca. Cartile erau practic impartie , pana la jumatatea
alfabetului, care apartineau celor din Leuven, iar cealta jumatate se afla in noul campus. Pentu
consultarea cartilor era necesara deplasarea in ambele campusuri dar acest conflict stanjenitor
si solutiile ineficente era posibil sa duca la un conflict lingvistic de lunga durata.

Ca o extensie a celor doua limbi si culturi a flamanzilor si valonilor, tara are 3 steaguri
proeminente : cel tricolor(negru,galben si rosu ) reprezentand Belgia , Leul Flamand si cocosul
Valonian. Majoritatea belgienior se atasau emotional de steagul reprezentativ culturii lor decat
de steagul national. Leul flamand este simbolul rezistentei flamande, catre dominatia franceza
de peste sute de ani.
In timp ce identificarea regionala si etnica este evident importanta, de exemplu 300 000
de belgieni ca si proportie a populatiei totale de 7.7 milioane de americani s-au impotrivit
manierei corupte si nepasatoare cu care judecatoria a dat sentinta cu privire la un violator si
criminal care a ucis 4 fete tinere.
Dupa cum am vazut din punct de vedere politic Belgia este o monarhie constitutionala
divizata in 2 republici: Flandra , Valonia si Bruxellels. Fiecare republica are proprii reprezentanti
in parlamentul central si propria diviziunea a politicilor nationale, care sunt la randul lor divizate
in functie de limba. Fiecare subdiviziune actioneaza autonom, dar are aceeasi strategie politica,
ca parlamentul mare .
Cele doua mari parti politice sunt : Organizatia Crestinilor, a caror membrii sunt in mare
flamanzi si catolici, si grupul socialist a carui membrii sunt strict catolici si non catolici, si de
asemenea valoni. Aceste 2 grupuri sunt responsabile pentru cel mai popular ziar din Belgia, de
asemnea si de spitale , agentii sportive, banci. Majoritatea fortei de munca este unificata.
Conducerea cu succes a unei uniuni de afaceri si a altor programe sociale a depins mult de
stabilitate. Datorita infulentei mari a acestor 2 parti, viata belgienilor de rand, cat si a altor
entitati politice, nu se puteau pune pe picioare. Cu toate ca toti belgienii erau nevoiti sa voteze
la fiecare alegeri, ei erau liberi sa voteze cu ce grup politic doreau.
Oarecum grupurile conservante de partea dreapta (Blaamas Bolk) a inceput sa capete
popularitate si putere din 1990. Campania se impotrivea emigratiei si a despartirii Belgiei. In
numeroase natiuni europene, politici similare sau fondat impotriva strinilor .
Pe deasupra, belgienii aveau tendinta sa fie individualisti. (Hofstede 1991)
Un studiu inter- cultural a plasat Beliga pe locul 8, din 53 de tari pe aceasta dimensiune.
Se considera ca un rezultat major a adultilor care se stabilesc in propria lor casa departe de
familie. Munca grea este de asemenea apreciata, dupa cum se vede degaja o incertitudine
pentru indivizi sa plece de la casele lor. Cu toate accestea chiar si cand cei tineri pleaca de
acasa, nu se aventureaza la dinstante mai mari de 30 de mile de casa lor. Aceasta preactica
creeaza o legatura intre familie si belgieni.
Individualismul belgian este de asemena afisat si in preferinta lor de a avea propria casa.
In ciuda pretului, 65% din belgieni au propria lor casa, in apropierea zonelor suburbane. Casa

unui om reprezinta castelul sau, iar belgieni sunt mandrii de curatenia si fumusetea propriilor
case. Dimineata devreme se intampla sa vezi oamenii facandu-si curat in fata casei. In timp ce in
America oameni folosesc un furtun cu apa sa-si curete curtea, un belgian ar folosi o galeata cu
apa si o perie speciala. Aceasta preferinta are istoria sa, pe vremuri in Belgia apa proaspata era
scumpa. Belgienii fac dusuri scurte, folosesc sapunul si apa pentru curatirea vaselor .
Exact cum fiecare regiune din Belgia are stilul si textura distincta a dantelei, la fel si
locuintele lor sunt aranjate si decorate distinctiv reflectand gusturile si preferintele
proprietarilor. Diferit fata de casele traditionale engleze, interiorul casei nu poate fi judecat
dupa aparenta exteriorului. In Flandra este un obicei ca familiile extinse sa se adune si sa
construiasca impreuna zidul noii case.
In timp ce belgienii tind sa fie individualisti, orientarea spre famile este puternica. Familia
joaca un rol esential in viata lor. Activitatile in famile si mesle sunt pretuite. Majoritatea copiilor
belgieni se duc acasa dupa o zi de scoala sa-si faca temele si sa manance pranzul, sa ajute prin
casa si sa petreaca timp cu familia in fata televizorului. La televizor pot viziona canale difuzate in
limba franceza, olandeza, germana si engleza, de obicei, subtitrarea este in cea dea doua limba.
In weekend-uri, copii din Belgia paticipa la activitati in aer liber, masa de duminca este de
obicei cea mai consistenta masa a saptamanii. Masa va avea loc in aceeasi casa in fiecare
duminica . Daca un sot si o sotie stau aproape de socrii in fiecare duminica vor lua masa
impreuna. Mamele lucreaza, din forta totala de munca 4.4 milioane, 1,9 milioane sunt femei,
femeile lucreaza joburi non- barbatesti cum ar fi secretara. Putine femei au studii universitare si
ocupa locuri de varf in companii. Familile adeasea isi petrec weekendu-rile in vacante calatorind
impreuna pe coasta Belgiei sau pleaca pentru cateva zile in Spania sau Riviera. In perioada calda
pleaca in camping in muntii Ardennes. Cand un cuplu se casatoreste femeia preia numele
barbatului si face legatura cu numele ei de casatorie. In special in Valonia nu este iesit din
comun ca un cuplu sa locuiasca impreuna pana cand femeia naste primul copil apoi sa se
casatoreasca intr-o biserica catolica. Dupa religia catolica divortul este rar intalnit si se accepta
dupa ani de stat separat. Oarecum economia a avut o influenta mai mare asupra marimii
familiei decat biserica catolica. Marimea normala a unei familii este de doi copii, iar familia a
primit un cadou perfect de la Dumnezeu daca copii sunt baiat si fata. Este tipic ca in familie tatal
si fiul cel mare sa fie cei care iau decizii. Mamele de obicei se ocupa cu administrarea si ordinea
in familie. Din 1970, multe lucruri au evoluat pentru emanciparea femeilor in legislatie si
politica de luare a decizilor.
Lasand la o parte familia, belgenii au numai cativa prienteni adevarati de-a lungul vietii,
spre deosebire de americani, unde oameni se imprietenesc foarte repede, belgienii au nevoie
de ceva timp pana sa stabilieasca o relatie de prietenie. Multi oameni care interactioneaza cu
belgienii raman doar cunostinte cu toate ca probabil se cunosc de multi ani.

Belgienii iti pastreaza intimitatea si proprile opinii petru ei. Cum producatorii de dantela
au masinele de cusut care iau ata de la papiote si le inconjoara in jurlu unui ac de gamalie, la fel
si belgienii au un stil similar in anumite activitati. Cu toate acestea se intampla foarte rar ca un
belgian sa se departeze de grupul sau si sa preia o pozitie extrema. Belgia este o tara a
compromisurilor si a cooperari. Cu toate acestea, artistii excentrici sunt priviti ca niste modele
de protest, atata timp cat nu sunt ostili. Pentru un individ excluderea din grup poate avea
consecinte dureroase, singuratate si chiar lipsa materiala. Asuprind individualismul fiecarui
belgian este un set de reguli politice care au condus publicul de decenii. Acestea sunt:

Monarhia din Bruxelles care este de neatins, cu alte cuvinte tot se poate schimba, dar
monarhia va ramane si Bruxelles va fi mereu capitala.
Unificarea Europei si Uniunea Europeana poate fi invocate fara nici un fel de rezervari .
De retinut ca uniunea politica Vlaams Blok invoca destramarea Uniunii Europene.
Autoritatea NATO si a americanilor poate fi subiect de critica dar in acelasi timp se
bucura de privilegiul de inviolabilitate.
Prosperitatea si reusita trebuie impartite si nu folosite ca mijloc de confort.
Daca apare o criza, nu este permis sa se puna in pericol economia existenta.
Libertatea si intimitatea nu trebuie intelese gresit.

Varietatea de ocupatii si moduri de distractie practicate de catre belgieni reprezinte tot o

forma de contrast. Belgia are o tradite veche in agricultura. Zona centrala de langa Brussels are
un pamant fertile, dar doar 3% din forta de munca este implicata in agricultura si doar 1.4 % din
PIB revine din agricultura, in timp ce populatia creste repede in zonele urbane iar majoritatea
populatie se angajeaza in locuri de munca industriale. Dar cu toate acestea, belgienii isi apara si
pretuiesc traditia lor in agricultura. In prezent Belgia este a 17-a tara ca densitate a populatiei
333loc/km2 , planificarea urbana a asigurat ca majoritatea oraselor sa fie placute.
In ultmi ani o mare dezbatere a avut loc cu privire la industria de otel si minat din Valonia.
Multi cred ca aceste industii nu mai pot sa-si recapete stautul sau profitabilitatea. Multi zic ca
guvernul belgian ar trebui sa ajute industriile in care Belgia este mai putin dezvoltata si nu
poate concura cu Uniunea Europeana sau restul lumii.
Averile din nordul si sudul Belgiei au sufeit schimbari dramtice in ultimul secol. In 1830,
franceza era limba oficiala a regatului belgian. Nobilimea vorbea franceza, in guvern si in
biserica se vorbea tot franceza, precum si de catre cei bogati. Deci franceza a fost o limba
culturala. Flamanzii au fost perceputi ca fiind cei mai saraci si neculti oameni ai Belgiei. Unele
familii flamande raman uimite la povestile in se spune ca stramosii lor au murit in primul Razboi
Mondial, doar datorita faptului ca nu intelegeau ce spuneau comandantii lor. Cum
profitabilitatea minerului de fier si a mineritului din Valonia a trecut la transportarea

internationala a produselor a Flandra, flemanzii s-au gasit intr-o pozite de a cere recunostinta
din partea limbii si a culturii. In ultimul deceniu flamanzii au continuat sa prospere, in timp ce o
mare parte din Valonia a fost devastata de somaj cu un procent de peste 15%.
Belgienii tebuiau sa mearga la scoala de la 6 la 18 ani, programul era foarte riguros, iar
majoritatea elevilor li se alocau cel putin doua ore pentru rezolvarea temelor, dupa un program
de 8 ore de scoala. Pentru a trece de la un nivel educational la altul, fiecare student trebuia sa
de-a un examen. Scoala la care va merge depindea de rezultatul examenului. Ca in Germaia,
unde stundentii incepeau sa-si caute si sa-si dezvolte talentul intr-un anumit domeniu. Cand
terminau liceul, majoritatea se duceau la facultatea potrivita pentru ei. Belgienii erau oameni
foate selecti si educati, dar aveau cea mai mare rata a somajului ceea ce era foarte deprimant
pentru ei.
In general, belgienii sunt niste oameni truditori, exact ca si fabricantii de dantela, care pot
lucra chiar si 1000 de ore pe o bucata de material de 1mp investind nu numai timp ci si
mandrie in munca lor de calitate. Datorita mandriei cu care lucrau din greu in ciuda depresiei
unui somaj pe temen lung, multi belgieni erau someri, lucrand in domenii sub nivelul lor de
pregatire. Asa deci, strinii care veneau sa lucreze, erau bineveniti, deoarece aduceau un balans
economiei. Majoritatea strinilor veneau din Africa de Nord si Turcia, ei lucrau in mine si alte
meserii pe care belgienii le ocoleau. Acesti straini aveau acces la multe programe sociale, cum
ar fi: medicamente si ajutoare de la stat, dar nu aveau dreptul de a vota, si foarte rar li se
acorda cetatenia. Cu toate ca belgienii aveau tendinta de a respinge minoritatile, antirasismul
facea ca scandalurile publice sa se diminueze. Cu toate ca belgienii credeau ca acesti imigranti
vor sta o perioada scurta de timp, statisticile arata o scadere a populatiei belgiene si o crestere
a imigrantilor. Cum spuneam mai sus, traditia belgiana de a nu avea mai mai mult de 2 copii a
dus la aceasta cauza, populatia era in scadere, si in ciuda faptului ca sistemul lor influentat de
catolici le interzicea avortul si alte forme de nastere controlata.
Cu toate ca belgienii tindeau sa creada ca oamenii simteau nevoia de a lucra , in
incercarea de a minimaliza somajul s-a facut un efort de a reduce saptamana de lucru, dand
ocazia mai multor muncitorii sa se angajeze. Varsta de pensionare era la varsta de 60 de ani,
toti belienii aveau cel putin 4 saptamani de concediu platite de stat. Nevoia de a reduce orele
de munca, si mai mult era inrudita cu credinta in cercuri de comert ca redistribuirea fortei de
munca va ajuta la scaderea ratei somajului.(Verleyen 1987)
In ziua de astazi belgenii se orienteaza catre activitati economice cum ar fi servicii si industrii
diplomatice pentru a satisface nevoia lor economica mondiala.
Un alt fapt de contrast abrupt este intre partea urbana si cea rurala. Partea verde a tarii
este slabita in ciuda ploilor abundente si a umiditatii ridicate. Daca traversezi Belgia poti vedea

oceane de spatii verzi si dealuri cu feme mici . Orasele aratau ca niste paduri, majoritatea aveau
un zid care le inconjura, facand greu accesul din zona orasului la cea rurala. Suburbiile erau in
stil american.
In interiorul oraselor se putea observa o legatura intre cladirile moderne si arhitecura veche a
celorlalte.
In Buxelles, cladirea Atomium este foarte mare , a fost construita in timpul Razboilui
Mondial, care semnifica un atom imens facut din argint, avea ascensoare care ii duceau pe
vizitatori la ultimul etaj pentru o priveliste a orasului. Cladirea NATO alaturi de alte cladiri sunt
moderne si eficiente. Centrul Bruxelluli este inconjurat de strazi facute din piatra si cladiri cu
fatade sculptate dand o senzatie vizitatorilor ca sunt in sec 16.
O ultima legatura de contrast a belgienilor este intre iubirea pentru arta si practicitate.
Majoritatea modelelor din dantele sunt frumoase si artistice, dar sunt si de asemenea facute
pentru a orna imbracamintea, nu doar pentru a fi admirate. Istoria artisitca a tarii este pusa in
evidenta de muzee, teatre si alte locuri de cultura. In Belgia pare sa fie un muzeu pentru orice.
Cel mai mare fiind muzeul in aer liber din Bokrijk. Cladiri rurale din secole diferite au fost aduse
din diferite locatii si amplasate in muzeu. Multi pensionari sunt imbracati ca pe vremea lor, si
prezinta diferite obiecte si unelte din zonele de care apartin.
Muzeul Rijksmuseum in orasul Antwerp are cea mai bogata colectie de arta flamanda din
lume. Arta flamanda a fost standard pentru secoloul 16 si 18. Exemplificata de Brueghel si Eycks
arta flamanda avea culori vii si figurine din renasterea italiana, facandu-i pe oameni mult mai
realisti. Semne clare ca picturile vin din zona flamanda, datorita faptului ca aveau bujori rosii,
iar prezenta dantelei pe hainele din portrete erau viu colorate.
In interiorul bisericilor vechi din Belgia se pot vedea numeroase opera de arta fara vreun
sistem de securitate atasat. De exemplu se gasesc opere apartinand lui Rubens, Eyck, sau van
Dyck, care atarna pe peretii obscuri ai unei biserici dintr-un sat care nu are aproape niciodata
usile inchise. Unele biserici par uzate si vechi din exterior dar in interior au locuri unde stau
preotii pavate minutat. Pe pereti sunt atarnate opera de arta care arata cele 12 pozitii ale crucii.
Majoritatea bisericilor sunt construite pentru lumina naturala a lumanarilor. Aceste opere de
arta din interiorul bisercii nu sunt amplasate doar pentru a fii admirate ci pentru a da o
inspiratie celor care se roaga in ele, deci belgienii considerau ca este absurd sa fie furate. Cele
mai vechi biserici sunt catolice si fiecare are o statuie cu Sfanta Maria inconjurata de multe
candele. Cand belgianul de rand are probleme in familie sau la locul de munca, chiar daca nu
sunt catolici, se duc sa aprinda lumanari langa statuie. Studiul artistic este intretinut in
intensitate de scoala. Elevii dau buzna prin muzee in timpul anului scolar pentru lectura si
vizionare. Lectile de arta sunt intense si aproape ca le acapareaza pe celelalte. Imbratisarea

artei apare de la varsta frageda, si se mentine pe tot parcursul vietii unui belgian. Belgienii dau
impresia ca au pictura in sange, si le place sa fie priviti ca o natie de pictori. Belgia este mandra
de trecutul sau artistic si pe buna dreptate.
Un alt exemplu a practicitatii belgiene este privelistea unde a avut loc batalia de la Bulge,
in cel de-al doilea Razboi Mondial. Aceasta batalie a fost o victorie importanta pentru fortele
aliate si un loc foarte vizitat de turisti. Acest loc este marcat de un monument circular cu piloni,
pe care sunt inscriptionate numele celor care au murit in acea batalie, acest monument este
asemanator modernului monument Stonehenge. Monumentul este inconjurat de dealuri, care
in timpul sezonului turistic, este acoperit cu cruci albe pentru a marca locul de veci al oamenilor
care au murit. Dupa trecerea sezonului, crucile sunt luate, iar vacile pasc pe acele dealuri.
Controlul
Poductia dantelei necesita control strict si complex pentru evitarea greselilor. In aditie
trebuie sa existe un balans intere fir,ace si haine. Placerea de a controla se intalneste des in
Belgia , mai ales pentru controlarea comportamentului interactionand cu prietenii si colegii in
situatii familiare si ducerea unor vieti echilibrate. In studiul intercultural a lui Hofstede un studiu
realizat pe 53 de natiuni, Belgia era pe locul 6 din punct de vedere a evitarii incertitudinilor.
Domeniile in care belgienii tind sa exceleze au un nivel ridicat de control si evitarea
incertitudinilor in activitatilor de zi cu zi, transport, conventii sociale, reguli, proceduri si
controlarea stresului. Belgieni devin suspiciosi pe oricine care incerca sa le schimbe modul de
viata sau rutina. Majoritatea belgianilor au un sablon de timp numit 3*8 care reprezinta 8 ore
de lucru , 8 ore de recreere si 8 ore de somn. Managementul modern din ziua de astazi propune
schimbarea organizarii orelor de munca pentru a creste rezultatele industrial, dar majoritatea
se opun. Multi care detin afaceri mici lucreaza mai multe ore, dar si de asemena tind sa
locuiasca in propriul magazin astfel incat sa fie mereu aproape de casa si familie. Majoritatea
magazinelor si firmelor sunt inchise duminca cu toate ca de cand biserica catolica si-a schimbat
politica lasand enoriasii sa faca liturghia sambata dimineata multe magazine au deschis si
duminica.
Pentru a evita incertitudinile, granitele politice si lingvistice sunt bine definite. Turistii
priceputi pot sa isi dea seama unde se afla doar prin felul orasului si semnelor de pe strada.
Acest lucru poate fi oarecum confuz pentru vizitatori, deoarece pot exista doua sau mai multe
nume pentru acelasi loc, de exemplu Antwerpen in olandeza, Anvers in franceza si Antwerp in
engleza. In oras pe majoritatea hartilor si semnelor va scrie Antwerp, dar daca este o harta din
Valonia sau Franta va scrie Anvers.
Belgia are numeroase porturi, inclusiv Antwerp care este pe locul 2 ca marime in Europa.
Pentru a putea faca fata fulxului de schimburi, Belgia a implementat un sistem de transport

imens in proporite cu marimea tarii. Ca si firele dintr-o bucata de material, calea ferata,
soselele, sistemele de canalizare unesc toate portiunile din tara astfel facand posibila circularea
marfii prin toata Europa.
Sosele principale sunt construite ca un butuc cu spita. De obicei sunt drumuri care
inconjoara orase mari cu artere care se extind catre alte regiuni importante. Aceste sosele au
multe semne si directii de circulatie in diferite limbi pentru a nu incomoda turistii si calatorii.
Cand calatoresti pe o sosea dintr-un oras in altul, numele soselei se va schimba la jumatatea
drumului dintre orase. De exemplu soseaua de la Mechelen catre Bruxelles la jumatea
drumului, soseaua sa va numi soseaua Bruxells, fapt ce indica ca esti mai aproape de Bruxells
decat de Mechelen. Schimbarea semnelor de circulatie poate sa ii incurce pe soferii
neexperimentati, mai ales cand se schimba si limba in care sunt scrise. Dar aceasta practitca
este cunoscuta de belgieni, exact cum bucatile de dantela sunt legate unele se altele.
Unul dintre cele mai interesante locuri de munca, care ii tin pe belgieni departe de somaj,
sunt meseriile de muncitori la infrastructura drumurolor. Multe dintre orase sunt pavate cu
pietre, pentru mentinerea acestor sosele echipele de lucru pot fi vazute muncind la portiuni
mici ale drumului sapand pietrele si le pundu-le intr-o gramada, apoi pietrele se curata si se pun
la locul lor. Dar pietre nu sunt pur si simplu inlocuite intr-un mod haotic, ci sunt aranjate intr-o
ordine asemanatoare cu tesatura dantelei, adeseori intr- o maniera artistica si geometrica.
Aceasta munca este aparent injositoare in conformitate cu simtul belgienilor de frumusete si
practicabilitate.
In termeni sociali, begienii sunt formali in interactiunile lor cu alti si impun un numar de
reguli explicite. De exemplu, cand se inalnesc cu alti oameni numele de famile este cel mai
indicat de folosit in fara de prietenii apropiati. Maniera in care prenumele este folosit in multe
tari ii deranjeaza pe belgieni. Aceasta formalitate este intalnita in afaceri si termeni sociali chiar
si cu vecinii sau cunostintele.
Adresarile formale sunt folosite in afaceri si termeni sociali in lipsa numelui intreg; de
exemplu Moniseur sau Mijnerr pentru barbati si pentru femei Madame sau Mevrow pentru o
femeie casatorita, iar Mademoisell sau Jerrow pentru o femeie necasatorita. Acestea sunt
folosite si in relatiile sef-angajat sau student - profesor. Limba franceza cat si cea olandeza detin
maniere informale in care o persoana i se poate adresa unei alte persoane. Adresarea informala
se foloseste cand prezinti un copil, dar adultii trebuie sa cunoasca si alte lucruri inante sa
comunice in acest mod. In afacerile cu englezi lipsesc formalitatile si este normal sa se
foloseasca prenumele.
Urarile sunt de asemenea foarte importante facand parte din ritualul social. Strangerile de
mana sunt necesare doar in cazul in care cei doi sunt buni prieteni se fac exceptii. Un individ va

strange mana tuturor celor care se afla in aceea incapere, inclusiv la plecare. Belgieni se supara
daca nu au ocazia sa-ti stranga mana inainte dea face afaceri. Femeile se saluta cu barbatii prin
3 saruturi pe obraz sau atingera obrajilor.
Belgienii sunt foarte constiinciosi cu obiceiurile, cum ar fi oferirea cadourilor. Cadourile se
impart la orice vizita si nu trebuie vazute ca o regula. Cadourile oferite cand cineva este invitat
la masa sunt florile, ciocolata, sau un fruct mai inedit. Daca vizita se intinde pe mai multe zile
este normal ca pentru fiecare zi sa oferi un cadou. Confirmarea, cat si recunostintele trebuie
trimise de fiecare data can se primeste un cadou. In Belgia felicitarile de noul an sunt ca si cele
de Craciun. Aproximativ toate intrunirile sociale sunt oarecum formale. Cand bauturi alcoolice
sunt servite este frumos sa astepti pana toata lumea este servita si apoi cu o ocazie speciala sa
propui un toast in cinstea unei anumite persoane. De asemenea este frumos sa astepti pana
toata lumea este servita si apoi sa mananci, exact inainte sa iei prima gustare se spune bon
apettit sau sa urezi tuturor pofta buna. Invitatiile sunt deseori trimise celor care sunt poftiti la
masa chiar si prietenilor apropiati si o mancare mai speciala este preparata. Ceaiul de
dupamasa poate fi de asemenea un eveniment important. Pretenii apropiati si familia de obicei
vin in vizita chiar si fara sa anunte, chiar si vecini au acest obicei pentru a pastra relatii bune cu
ceilalti vecini. Toate aceste formalitati nu-i impiedica pe belgieni sa se viziteze unul pe celalalt,
belgienilor le place sa socializeze si le place sa isi faca planuri inainte sa vina cineva. Acest lucru
include luarea unui desert special de la magazinul de la coltul strazii.
Cand cineva intra intr-o casa belgiana va vedea un hol din piatra cu linoleum pe jos, iar
pantofii uzi si hanele sunt atarnate, in general casele sunt foarte primitoare si calduroase.
Gandul ca trebuie sa imbrace o haine rece si niste panofi uzi poate fi o explicatie de ce musafirii
stau asa de mult in serile de iarna. Belgienii au nevoie de siguranta si intimidate in viata lor
sociala cat si in viata de zi cu zi. In Belgia fiecare casa are o incuietoare chiar si la baie cat si la
debara. Intr-o casa sau un birou cat si in cabinet sunt incuietori. Un proprietar de casa poate
avea nevoie de pana la 50 de chei pentru intimidate. In cladirile mai vechi a Universitatii Leuven
deasupra usii de la cabinetul unui profesor se afla un bec, cand un student vrea sa vorbeasca cu
profesorul trebuie sa sune la usa, iar ca raspuns profesorul aprinde un bec daca e verde
inseamna ca poate intra, daca e galben sa mai astepte cateva minute iar daca este rosu sa
revina mai tarziu. Acest fapt poate parea extrem pentru practicitatea belgiana, dar de fapt
acest sistem este folosit si in alte parti nordice ale Europei.
Cu siguranta este de dorit in agremente sociale. Pentru belgieni cuvantul este sacru deci
promisiunile trebuie onorate. Oarecum chiar cu toate aceste formalitati belgienii sunt oameni
prietenosi, relaxati si de natura buna. Pentru a vizualiza acest comportament poti vizita
localurile din zona unde vei vedea relatii apropiate si multi bautori de bere. Berea nu este
numai o bautura venerata, dar si o sursa de mandrie a belgienilor. Fiecare oras are macar o

berarie, iar mirosul de bere este simtit in aerul rece de afara. Belgienii fac bere arproape din
orice ovaz sau orice fruct. Un alt local pe care il frecventeaza sunt localurile unde se fac cartofii
prajiti care se afla in aproape toate cartierele si sunt un loc unde pot sa socializeze, sa scape
de frigul de afara si sa afle ultimele barfe. Cartofii prajiti belgieni sunt subtiri taiati si prajiti la o
temperatura scazuta, pentru a-i inmuia. Apoi se lasa la uscat si apoi sunt prajiti la temperaturi
mai ridicate. Rezultatul sunt niste cartofii prajiti crocanti la exterior si moi in interior asemantor
painilor din brutarii. Sunt serviti intr-o hartie si poti alege din peste 20 de sosuri inclusiv sos
american(ketchup) sunt la fel de cautati cum sunt cautati hamburgerii in America. Inainte ca
producatorii de dantela aranjeaza axul inainte sa inceapa sa prelucreze prima data creeaza un
model pentru a putea ghida masina de cusut. Care de asemenea seminfica o maniera de a evita
nesigurata. Belgienii au modele care au role de ac de gamalie pentru a ghida comportamentul
in multe situatii. Au tendita de a le displace politia si guvernul dar le place ordinea, asa ca
tolereaza institutiiile. Avand de-a face cu guvernul si politistii este plictisitor. Exista documente
si experti pentru fiecare doeniu. Prima data trebuie sa afle ce hartie sa completeze apoi sa isi
de-a sema la ce usa sau la ce geam este expertul care- i poate ajuta.
Un strain care se muta in Belgia are 30 de zile la dispozite sa se inregistreze si sa isi faca o
viza in orasul in care va sta. Apoi aceasta viza trebuie reinnoita odata la 3 luni si trebuie facuta
una noua, in caz ca acesta si-a schimbat adresa. Membrii tarilor din Uniunea Europeana nu
necesita viza, dar majoritatea belgienilor au tot timpul asupra lor o carte de vizita sau de credit
cu numele lor, adresa, si numar de telefon in caz ca au ratat pe cineva.
Cum am spus mai sus guvernarea complexa si greoaie a natiunii cauzeaza confuzii mai ales
pentru cei noi veniti. Orasul Bruxelles una din cele 2 capitale a parlamentului European este
practic echivalenta cu regiunea Bruxelles cu toate ca geografic sunt una si aceeasi. Este de
inteles de ce unii straini numesc Bruxelles capitala confuziei.(Waxman 1993)
Hofstede(1991) a demonstat ca exista o corelatie intre nivelul ridicat al incertitudinii si un
grad de stres ridicat. Caracteristicile se manifesta la belgieni in mai multe feluri. Unul dine ele
este faptul ca fac o societate care este ocupata toata ziua de dimineata pana seara. Multi
belgieni fac referinta la o folosirea timpului in mod rational cum ar fi timpul costa bani ,
Timpul le vindeca pe toate deci treci la treaba. Incearca sa fie pregatiti pentru orice, astfel
incat totul sa mearga bine. Multe din aceste caracteristici sunt datorate locatiei lor geografice si
lipsei de control asupra armatelor invadatoare. Dupa cum am spus mai devreme Belgia a fost
tara din 1830. Partea de nord a marii in vestul Belgiei a fost singurul lor pamant natural. Prin
umrare orice imparat care vroia sa cucereasca continetul trebuia sa treaca prin Belgia si sa
inainteze de acolo ca si Hitler in secolul 20.
Orientarea religioasa a belgienilor contribute si ea la nevoia lor de a fi in permanenta
ocupati. Doctrinele catolice acorda mare atentie importantei muncii si a industriei personale in

viata, pentru a asigura o stationare confortabila. Aproximativ 75% din belgieni sunt catolici.
Statistic in Belgia sunt cele mai multe calugarite din lume. Desi dupa al doilea razboi mondial
acest interes fata de biserica catolica a mai scazut, iar belgienii nu mai frecventeaza atata de
des biserica, desi 60% din populatie a terminat o scoala catolica. Datorita faptului ca religa
oficiala a Belgiei este cea catolica, calugaritele, preotii si scolile sunt foarte bine remunerate de
catre stat. Libertate din punct de vedere religios este garantata de constitutia belgiana, iar
majoritatea religiilor se pot gasi in Bruxelles. Dar pentru multi belgieni, oamenii de alta religie
sunt straini. Un rezultat a marelui efort pe care belgienii il fac ca sa urmeze traditia si sa evite
incertitudinile este aceala ca au din cand in cand unele scapari. Nu este iesit din comun sa ii
chemi la o intalnire, iar ei sa o anuleze datorita faptului ca au o cadere nervoasa, datorita faptuli
ca nu au dormit destul , ori inca nu sunt pregatiti sa faca fata in lume.
Cand simt ca i loveste o cadere nervoasa, acestia apeleaza la un doctor care le va prescrie
tranchilizante si odihna. In Belgia medicamentele sunt usor de obtinut cu toate ca din punct de
vedere calitativ lasa de dorit. Infrastructura medicala este imensa pentru a acoperi toata
populatia, vizitele la domiciliu de catre doctori si sore merdicale sunt destul de frecvente.
Cooperare si armonie
Frabricantii de dantela gandesc inainte de fabricatie si intodeauna se concentreaza asupra
balansului si simetriei. Un balans correct inseamna asigurarea ca nici dantela, nici firul nu se
coplesesc unul pe celalalt. Efectul de acoperire trebuie sa fie armonoios, fara varfuri prea subtiri
sau ascutite sau spatii intre structura materialului. Fiecare miscare a fabricantului de dantela
este rapida si precisa, dar intodeauna cu o motiune scurta a miscarii. Nu exista miscari extreme.
In plus dantela insasi este un material fin si discret. Dantela traditionala este alba sau o
culoare ivorie, care se foloseste pentru a ascunde petele de sange din material, si inmoie
duritatea meselor de lemn sau sa balanseze vizualitatea unui obiect. Efectul de balans pe care il
da dantela prin felul sau non-extrem este reflectat si in comportamentul belgienilor mai ales in
continuitate, modestitate si comportament.
Belgienii aloca foarte mult timp si energie pentru pastrarea linistii, au un stil balansat si un
standard de viata. Isi dau silinta ca diferentele lor nationale si intercultural, cat si cele lingvistice
sa nu creeze dispute, ramanand neutrii pentru a ocoli conflictele sau prin a acordarea
consensului celor doua parti. Prin existenta sa Belgia a avut conflicte lingvistice de intensitati
variate. Dar aceste tensiuni nu au dus niciodata la violenta. Cand a fost necesar s-a intervenit
pentu a calma situatia si a mai scadea din tensiune. In fabricarea dantelei, acest lucru inseamna
ca firele sunt stranse bine unul de celalalt pentru reducerea golurilor din material si a nu slabi
durabilitatea si calitatea materialului.

Cu toate ca belgienii nu pot sa isi infulenteze climatul, felul climei. Datorita fluxurilor care
vin dinspre golful coastei de est, temperaturile ajung pana la 35F iarna , iar in timpul verii pana
la 75F. Au o clima ploiasa si putina zapada, sunt putine zile in care cerul este senin. Oricum
zilele cu nori sunt preferabile decat zilele fara nori deoarece norii tind sa izoleze pamantul.
Locul de la jumatatea drumurilor de la extreme este de asemena locul unde managerii
belgieni sunt gasiti. Subordonatii li se vor adresa dupa numele de familie, managerii vor iesi in
evidenta si din cauza aspectului, a atitudinii lor, care pot separa managerii de muncitorii de
rand, la fel cum se intampla si in America. Belgeienii isi impart bogatia si nu o pastreaza doar
pentru ei.
Pe deasupra balansul Belgian, si apropierile pacifiste catre viata sunt reflectate in natura
lor competitiva. Belgienii coopereaza si in activitati care nu le sunt compatibile. Structura lor
economica si sociala a fost facuta in asa fel incat sa dispara natura competitiva. De exemplu
sisitemul lor de sanatate si bogatia le acorda asistenta tuturor cetatenilor. Datorita faptului ca
toti cei care sunt someri sunt eligibili pentru locuri de munca si primesc cu peste 70% din cat ar
fi primit daca lucrau. Pe deasupra nu exista o limita de timp pentru angajare in cazul somerilor,
atata timp cat o persoana se prezinta la birourile de fota de munca in fiecare saptamana si isi
cauta de lucru. Timpul fiecarei programari se schimba in fiecare saptamana pentru a preveni
lucurul in afara somajului.
Recent au existat discutii despre limitarea timpului si ajutorului de somaj la 5 ani, dar
atata timp cat statul nu isi poate permite acest lucru, belgienii someri nu vor avea acceasta
problema. Majoritatea cetatenilor sunt de parere ca toata lumea trebuie sa aiba un anumit
standard de viata indiferent de pregatirea sa. Nu mai are rost sa precizam faptul ca ajutorul de
somaj si al sanatatii si a altor ajutoare din Belgia sunt motivul pentr care in Belgia sunt cele mai
mari taxe din Europa de vest. Cu toate ca muncitorii belgieni sunt foarte bine pregatitii si
muncesc din greu obtinand rezultate bune, dar taxele sunt atata de mari incat coplesesc acest
lucru.
Datorita naturii belgienilor de a nu fii foarte competitiv, remunerarea lor nu reflecta
intodeauna dificultatea muncii pe care o presteaza. De exemplu, un profesor care isi dedica
mult timp si se implica mult in orele de predare si pe deasupra publica si carti nu este mai bine
platit decat un profesor care are un stil de viata mai relaxat. In afara faptului ca rezultatele
personale nu sunt valorificate, recompesa pentru cei care muncesc din greu si mai mult nu este
asa mare decat a unui profesor sau a unui bucatar. Exista o cooperare intre facultati si nu o
competitie. Belgienii au traditia de a negocia in numele altuia. Peter Paul Rubens este un pictor
flamand care a fost un renumit om al statului, a carui efort se orienta catre cooperarea
internationala. A fost angajat de niste negustori ca sa realizeze portete. In timp ce avea
subiectul declarat pentru o perioada lunga de timp a fost platit sa puna amprenta filozofiei

beneficiarului. De exemplu a fost angajat de Philip al IV-lea, rege al Spaniei, sa-l picteze pe
Charles I rege al Angliei pentru a intari negocierile intre cele doua tari. Acesta este motivul
pentru care Rubens a pictat peste 1600 tablorui regale.
Belgienii moderni au pastrat aceasta traditie. Natura competitiva a belgienilor este din
nou evidenta in abordarea lor fata de Comunitatea Europeana si a diversitatii lingvistice si
culturale a belgienilor, facand un model ideal pentru Uniunea Europeana in negocierile din 92.
Datorita aceste calitati Bruxelles a fost una din cele doua capitale a Uniunii Europene. In 1967
din acelasi motiv NATO si-a mutat cladirea principala tot in Bruxelles, din Paris. In ziua de azi din
12800 de organizatii internationale existente, aproximativ 1300 au sediu la Bruxelles. Datorita
balansului si a aceptari organizationale si a locatiei sale centrale Bruxelles a devenit unul din
cele mai importate pucte de pe glob.
Deci prin urmare majoritatea companiilor care vor sa se extinda in Europa au navalit
peste granitlele Belgiei, cautand sa se extinda in Europa in ultimii 30 de ani. Aproximativ 40%
din companiile din Belgia sunt detinute de catre straini. Statul belgian impune taxe mari
companiilor straine pentru a ridica nivelul tarii. In ciuda acestor taxe companiile navalesc in
Belgia datorita infrastructurii, a climei si a pozitiei. Un alt domeniu la care belgienii sunt buni e
faptul ca depun eforturi mari pentru internationalizarea tarii lor mici in timp ce isi mentin
propria identitate.
In final, exista evident multe motive pentru care belgienii sa se simta mandrii de ei, dar in
afara tarii sunt oameni pasnici si tacuti, iar cei din jur nu cunosc reusitele belgienilor. De
exemplu multi nu au stiu cat de importanta este dantela pentru belgieni si vice versa, pana cand
s-a citit acest capitol, de asemenea este cunoscut faptul ca belgienii produc unele dintre cele
mai bune beri si ciocolati din lume. Belgia detine locul 13 in produse de uz casnic si are un venit
din acest lucru de peste (25,328$).
In ciuda importantei Belgiei pe pietele internationale, multi oameni nu sunt familiari cu
aceasta tara. Acest lucru este datorat modului in care belgienii privesc viata. Belgienii sunt mai
solitari si nu au tendita de a se lauda cu reusitele lor. Cu alte cuvinte se comporta ca si o dantela
de pe gulerul unei haine. Aduc rezultate bune celor cu care lucreaza fara a se lauda prea mult.
Multi privesc acest fapt ca un complex inferior, dar acest lucru este exact opusul mandriei pe
care belgienii il au pentru tara lor. Belgienii nu se simt inferiori sau mai putin important, cum
este spus, chiar din contra. Belgienii cred ca tara lor poate, si va fi un membru renumit al
Uniunii Europene, si din lume.
Pe scurt Belgia este o bucata complexa de dantela, iar membrii sai sunt capabili sa faca
fata confruntarilor lingvistice care apar in orice grup. Desi tara s-a unificat de doar 160 de ani,
are un trecut bogat. Viitorul ei este bun, dar complicat exact ca si dantela, pe care natiunea o

cunoaste bine. Belgia adauga culoare si bogatie Uniunii Europene, exact cum o dantela
infrumuseteaza o haina bine facuta.

1. MEXIC
In sistemul de valori nord-american exista trei concepte de baza strans legate intre ele despre
fiinta umana.( Primul ) este ca oamenii, pe langa influentele sociale si educationale sunt in esenta
identiciin Mexic, unicitatea individului, este cea care il pune pe acesta in valoare.
-

Condon, 1985 pg 18-19

Mexicul reprezinta o cultura clasica sfasiata, adica una smulsa din radacini datorita
invadatorilor si factorilor externi -foametea larg raspandita care i-a si devastat ( Huntington,
1996). In cazul Mexicului acest process a avut loc de cateva ori, cel mai recent in 1990 cand
liderii natiunii au inceput procesul de constituire a Mexicului ca si jucator major al economiei
globale.
Exista trei culturi distincte in Mexic: cultura indiana, cultura spaniola si cultura metisa cultura amestecata a stramosilor indieni si spanioli. Aproximativ 60% din populatia de 96 de
milioane de locuitori este metisa si 30% pur indiana( amerindiana) sau predominant indiana.
Indienii sunt descendenti ai Imperiilor Mayan si Aztec. Doar 9 % au stramosi spanioli. Dupa cum
ar fi de asteptat exista o ordine implicita dar imperfecta a acestor trei grupuri in privinta
statutului: spanioli, metisi si indieni. Cateodata aceasta ordine conduce la conflicte. De
wexemplu unele firme de afaceri au au ajuns in momente dificile deoarece proprietarii si
managerii spanioli nu au reusit sa colaboreze in munca lor iar indienii au experimentat multe
forme de discriminare. Recent au existta tentative de usurare a situatie criticea grupurilor
saracite si miscarea catre globalizare a ajutat la descresterea antipatiei istorice a spanililor fata
de metisi.
Totusi aceasta distinctie intreita reprezinta o parte critica a culturii mexicane. Este
sarbatorita in binecunoscuta Plaza of Three Cultures ( Piata Publica a celor Trei Culturi) unde a
fost construita o biserica spaniola in 1521 de catre Cortes, cuceritorul indienilor. Biserica s-a
construit pe structura si in jurul structurii unei piramide antice construite de indieni. La
biserica se afla un semnn care incadreaza succinct cultura tri-partita: in 13 August 1521 infrant
eroic de Cuanhtemoc, Tlateloko cade prizonier in mainile lui Herman Cortess. Nu a fost nici
victorie, nici infrangere; a fost nasterea dureroasa a natiunii metise care este azi Mexic.
Mexicul la fel ca si fiestele sale este un amestec complex de realitate, traditie, arta si
oameni Populatia de aici creste cu un procentaj de 1,7% anual. Capitala Ciudad de Mexico are o
populatie de peste 18 milioane ,al doilea oras ca marime, in lume; Tokio este pe primul loc cu
26 de milioane.

Majoritatea mexicanilor tind sa se identifice cu mostenirea lor indiana si spaniola.

Limba oficiala a Mexicului este spaniola ,desi engleza este inteleasa de majoritatea din zonele
urbane. Un numar de aproximativ 100 de limbi indiene sunt inca vorbite in Mexic. Mexicul este
aproximativ de trei ori cat Texasul si o cincime din Statele Unite. Granita Nordica este cu
Statele Unite in timp ce in sud se invecineaza cu Guatemala si Belize.
Mexicul are cateva mii de ani si inca este tinut in spate de trecut. De exmplu, planurile
de constructie a unei linii de metrou sub piata principala a capitalei au fost abandonate cand s-a
descoperit ca constructia acesteia ar fi putut distruge ramasite ascunse ale imperiului Aztec.
Trecutul este sarbatorit in multe dintre state-strazile au denumiri din trecut-inclusiv eroi, date
pre-hispanice,calendarul. De exemplu intreaga luna septembrie este dedicata ceremoniilor
aniversare independentei Mexicului de sub dominatia spaniola. Acesata devotare in fata
trecutului este revelata si prin faptul ca Guvernul Mexican cheltuie mare parte a bugetului sau
pe cautari antropologice asupra trecutului decat o face oricare alta tara.
Chiar si trecutul oficial ramane de interes actual. Stiri vechi de jumatatte de secol sunt
prezente in interviuri si in articole. Un supliment saptamanal dintr-un ziar a fost publicat in
1983 care retiparea articolele selectate din perioada 1910-1970. Cateodata sunt luate
simboluri din timpurile preistorice. Un monument al ofiterilor de politie si pompierilor decedati
in linia de foc a fost o statuie a zeitei Coatlicue, zeita mortii, cu un razboinic aztec cazut la
picioarele sale. Figuri importante din istoria mexicana au fost impartite in bune si rele si
personifica concepte cum ar fi eroismul, nationalismul si idealuri revolutionare sau lasitatea,
tradarea de tara, lacomia si represiunea.
Astfel, trecutul e important in intelegerea gandirii si actiunii mexicane.Astfel este
necesara o scurta trecere in revista a istoriei mexicane pentru o intelegere cuprinzatoare a
mexicanilor si a culturii lor.
Fundalul istoric
In 1519 cand a ajuns Cortes in Mexic,acesta era populat de sute de triburi , inclusiv
azteci, incasi si cei din tribul Maya. Lui Cortes i-au trebuit doar doi ani pentru a cuceri populatia
indigene a acestui tinut in numele Spaniei. Desi majoritatea populatiilor indigene erau nimicite
datorite cuceririi si a bolilor europene, cei care au ramas erau instruiti de catre spanioli in
credinta catolica in timpul erei coloniale. Minele de argint si oamenii din Mexic erau exploatati
pentru bogatii care erau trimise inapoi in Spania.
Dupa Victoria asupra Spaniei in Razboiul de independenta din 1810, Mexicul a inceput o
periaoda de idependenta si de dezordine.Pana in 1853 jumatate din teritoriul Mexicului a fost
dobandit de Statele Unite, majoritatea din razboiul Mexican. Aceasta perioada a fost
caracterizata de conducere instabila si exploatarea peonilor saraci de catre marii proprietari de

terenuri care au facut din peoni adevarati sclavi ai fermelor hacienda. Un important
conducator al acestei perioade a fost Benito Juarez, faimos penteru ca era indian zapotec pur.
Cand revolutia mexicana a luat sfarsit in 1920, au inceput alegerile prezidentiale.
Guvernul a incercat sa dezbine Biserica Catolica si a fost scrisa constitutia prin care se separa
biserica de stat. Se interzicea ca Biserica sa mai detina pamant iar preotii nu puteau vota, desi
religia a ramas foarte strans legata de viata mexicanilor. Prorietatile de pamant ale bisericii li sau dat taranilor si populatiilor indigene si marii detintori de pamant au fost inlaturati sub masuri
reformei pamantului.
In ultimii anii catolicismul a scazut din popularitate, mergand de la aprope 100% a
populatiei in 1960 la 87 % astazi. Protestantismul, in mod special de tip evanghelic a crescut
corespunzator de la aproape zero la 7.3%. Printre motivele pentru care este atat de dorit de
saraci se numara pozitia sa ferma impotriva alcoolului si abordarea sa mai decisa si mai putin
ierarhica.Filmele anti-catolice care subliniau greselile clerului au ajuns cunoscute.El Crimen del
Padre Amaro a devenit unul dintre cele mai cunoscute filme din istoria Mexicana; faca referire
la povestea reala a unui preot din secolul 19 care si-a violat juramintele celibatului si a platit
pentru un avort care a dus la moartea unei tinere.
In ciuda rezultatelor benefice ale revolutiei, raman multe propleme nerezolvate
inclusive saracia, lipsa de locuri de munca, rata mare a natalitatii, un sistem de educatie
neadecvat, industrie si agricultura inefiecienta, datorie externa mare si o economie variabila
careia ii lipsesc competentele financiare. Situatia economica s-a imbunatatit sub anumite
aspecte in ultimii 50 de ani, in mare masura datorita descoperirii de petrol. Raportat la preturile
din 1999 produsul intern brut(PIB) pe locuitor a fost de 20 pesos in 1960 si aproape 50 pesos in
1999. In present venitul national brut este de 3,840 dolari care este sub alte trei natiuni latino
americane: Argentina(8,030 dolari)aproximativ , Chile (4,990) si Brazilia (4,630 dolari). De
asemenea Acordul pentru Comertul liber din America de Nord (NAFTA) a ajutat la cresterea
comertului dintre Mexic si Statele Unite in beneficiul ambelor parti. Totusi, nivelul saraciei de
50% eset aproximativ acelasi astazi ca si in 1980, si numarul absolut al celor aflati in saracie
acrescut cu aproximativ 19 milioane datorita cresterii populatiei. Aproximativ 17 % din forta de
munca se gaseste in agricultura, 27 % in industrie si 56 % in servicii.
Un partid politic, Partidul Revolutionar Institutional (PRI) a dominat politica ani de zile.
ifaptul ca in 1988 PRI a fost aproape de infrangere a marcat un punct de cotitura in politica
mexicana, iar partidele viabile de opozitie au devenit o realitate, culminand cu infrangerea PRIului in alegerile natioanle din 2000. PRI a trecut printr-un numar de scandalauri in ultimii ani si
nu mai detine autoritatea indiscutabila de a actiona dupa bunul plac. Liderii sai au incercat sa
mentina o aura de gravitate si mister imoerial dar acum trebuie sa concureze intre ei si cu
membrii partidelor de opozitie in stilul american al alegerilor.

Desi acest capitol face generalizari despre cultura Mexicului, in realitate, cultura sa nu
este uniforma. Exista 5 regiuni mai mult sau mai putin distincte( Kras, 1989). Regiunea de
granita de la nord a fost influentata de apropierea sa de Statele Unite si de prezenta multor
afaceri straine sub programul maquiladora prin care afacerile din exterior trimit parti pe vase in
Mexic, se foloseste forta de munca pentru a asambla produsele si si se trimit produsele inpoi
fara a plati taxe. Populatia din nord este mai agresiva si independenta comparata cu ceilalti
mexicani. Regiunea centrala se caracterizeaza prin afaceri mai traditionaliste, conservatoare,
autocratice sau de familie. In regiunea sudica oamenii sunt mai relaxati. Exista mai multe
plantatii si mai putina industrie. Afacerile sunt de tip paternal si autocrat. Exista si un numar
mare de populatie indigene in regiune.capitala Ciudad de mexico reprezinta a patra regiune si
se lauda cu aproximativ 40 % din PNB. Desi este suprapopulata este un oras preponderent
modern, cosmopolit. A cincea regiune consta in zone de-a lungul Golfului Mexicului, care sunt
bogate in petrol.
Amestecul de populatie indigena cu populatie spaniola este aproape complet, rezultand
in ceea ce mexicanii numesc metisi. In ciuda tragediei produse de conchistadori, credinta
catolica a ajutat populatia indigena sa asimileze cultura spaniola. Religiile indigene traditionale
sau amestecat cu catolicismul de aici rezultand o cultura mexicana unica, care este reflectata in
credintele si practicile religiose unice. Amestecul acestor doua culturi(indiana si spaniola) poate
fi vazut si in arhitectura distincta, limbajul lor, si multe alte aspecte ale vietii lor. De exemplu, in
timpul fiestei zilei mortilor oamenii se aduna la cimitire pentru a pune flori si mancare pe
mormintele rudelor lor. Aceste gesturi simbolice imbina conceptul catolic si conceptul indian al
vietii dupa moarte. Odata pe an oamenii se imbraca in tarani si-si iau copii si-i duc la catedrala
pentru a fi binecuvantati. In fata bisericii sunt gherete unde copii fac poze. Pe fundalul acestor
gherete si a costumelor copiilor se afla semne ale mostenirii indigene.

Fiesta Mexicana
Desi sunt multe de vazut in Mexic pe langa fiesta, multe dintre aspectele de fiesta sunt
au legatura cu Mexicul pentru a-i intelege in profunzime cultura. Astfel, fiesta este o metafora
potrivita pentru a privi Mexicul. Reclamele de tipVeniti pe pamantul fiestei cu fete
seducatoare imbracate in nsequin si fonte care danseaza alaturi de baieti frumosi pe un fundal
de muzica romantiza de chitara.Fiesta prezinta filmele, turistii si poate chiar un mare proiect al
orasului.Adevarata petrec ere mexicana erste fiesta de ;la tara- cu cat este mai indepartat si se
ajunge mai greu la ea, cu atat este mai atragatoare.
Placerile pure ale vietii simple pot fi traite la fiesta : indigenii, dansatoare native in
costume frumoase si tarani care danseaza fericiti de venirea acestei sarbatori. Fiesta le da

mexicanilor oportunitatea de a anima viata lor monotona : pot vedea oameni din orasele
invecinate, vinde ceva podoabe si gasi o scuza pentru ca se imbata in timpul saptamanii.Chiar si
cea mai modesta fiesta furnizeaza o anumita stare, plina de umor si energie. Fiestele sunt un
amestec de costume frumoase, limbaj, neastampar si plimbari de voie.
Doar in orasele tropicale de coasta fiestele rurale sunt cu adevarat vesele. Desi
petrecerile au umor ele nu sunt pentru a binedispune sau amuzante in mod constient. Daca
sunt dramatice, nu este planificat. Participantii pot sa nu inteleaga ceremoniile desi ei iau parte
de ani de zile. O fiesta nu poate fi asemanata cu o petrecere mare. Este irationala, misterioasa
si in miscare.
De obicei statul Oaxaca are fieste minunate cu costume regionale frumoase,
aranjamente florale si castillos ( turnuri) inalte pentru forcurile de artficii.Populatia din Oaxaca
este majoritar indiana si impartaseste frumusetea,gratia, calmul si desertaciunea lumeasca nonindiana. Sunt destul de interesati de lumea noua si de noile metode.statul Chiapas, scena
activitatilor revolutionare din ultimii ani are ceremonii paane care ademenesc si inspaimanta. In
alte regiuni doar se mananca,canta, danseaza si se bea lasandu-se semnificatiile religioase
deoparte. Este valabil mai ales la tropice care sunt devotate prezentului.
Pare ca tot timpul este o fiesta in mexic. Lista tuturor sfintilor si a persoanelor venerate
este lunga. Exista si numeroase celebrari comemorative ale istoriei Mexicului. Fiecare sat are
ziua sfantului sau si fiecare barrio din marile orase o are pe a sa.carnavalul se sarbatoreste in
orasele de pe coasta. Celelalte seturi de fiesta se urmeaza una pe cealalta din decembrie
timpuriu prin epifanie. Exista si si festivalurile de dans din Oaxaca din iulie timpuriu si fiesta de
flori a lui Huauchinago. Chiar si solemnitatea saptamanii sfinte este intrerupta de fieste mai
mici.
O fiesta este ceva care trebuie experimentat nu doar observat.Cei care nu pot trai o
fiesta mexicana de prima mana o pot trai prin scrierile unui influent autor mexican , laureat al
premiului Nobel, Octavio Paz (1961) :
Mexicanul solitar iubeste fiestele si adunarile publice. Orice ocazie de a se aduna
impreuna va servi orice pretext de a opri scurgerea timpului si de a comemora oameni si
evenimente prin festivale si ceremonii.oi suntem un popor ritual si aceasta caracteristica
ne imbogateste atat intelegerea si sensibilitatile noastre, care sunt la fel de lente si de
alerte.Arta fiestei a fost depreciata aproape peste tot altundeva , dar nu si in Mexic.
Sunt putine locurile din lume in care e posibil sa iei parte la un spectacol ca si fiestele
noastre religioase cu culorile lor primare violente, costumele si dansurile lor
bizare,focurile de artificii si ceremoniile lor si inepuizabilul haos de surprize :fructele,
bomboanele, jucariile si alte obiecte vandute in aceste zile in pietele din aer liber...Sunt

anumit zile cand intreaga tara, de la cele mai indepartate sate pana la cele mai mari
orase,se roaga, tipa, sarbatoresc, se imbata si se omoara in onoarea Virginei Guadalupe
sau a lui Benito Juarez. ( p. 47).

Totusi, recent cel putin o parte dintre traditiile legate de fieste au mai scazut. Chiar si
Ziua Mortilor din 1 noiembrie este modificata. Acesta zi evidentiaza moartea ca si
transformare si nu ca si sfarsitul vietii. In acest fel se accentueaza importanta trecutului
familiei.Dar sarbatorirea americana a Haloweenului este altoita pe Ziua Mortilor, in proces
inlaturandu-se multe traditii(Mexicul,Bantuit,1999, p 36).
Prin fiesta sunt aratate patru aspecte importante ale culturii mexicane.In primul rand,
accentul principal se pune pe oameni, iar fiesta le ofera sansa de a fi impreuna cu familia si de a
se bucura de compania acesteia, a prietenilor si a comunitatii. In al doilea rand, religia este
importanta in viata mexicana iar numarul mare de sarbatori religioase reprezinta sansa a
mexicanilor de a comunica cu Dumnezeu. In al treilea rand, experimentarea prezentului este
importanta pentru mexicani, fiesta fiind o ocazie pentru acest lucru.In ultimul rand prin ordine
sociala, mexicanii gasesc libertatea si prin intermediul ordinii sociale a fiestelor ei isi expun
libertatea.
Accentul primar pus asupra oamenilor
Oamenii ocupa un loc de o importanta extreaordinara la mexicani. O fiesta este
destinata pentru bucuria de a fi in compania familiei si a prietenilor.de asemenea creeaza o
legatura intre toti mexicanii, unindu-i ca si un popor comun. Mexicul este colectivist si exista un
cadru social apropiat in care in grup, in special cei aflati in pozitii autoritare sunt asteptati sa
aibe grija de membrii lor in schimbul loialitatii acestora. Gabrielidis si echipa sa de
cercetare(gabrielidis, stephan, Ybarra, Dos Santos pearson & Villareal,1997) au aflat ca
mexicanii de colectiv isi manifesta grija fata de ceilalti si sunt mai ospitalieri si mai colaborativi
decat individualistii americani. Dat fiind faptul ca intregul Mexic este o cultura colectiva in care
exita o buna cantitate de inegalitatea a veniturilor (Hofstede,1991). Dar in unele zone,de
exemplu in zonele de la granita cu Statele Unite devine mai puternic individualismul.
Familia constituie temelia societatii. In zonele rurale, cateva generatii vor locui
impreuna in aceeasi casa. Copii sunt incurajati sa ramana dependenti de familia lor si sa nu
plece din casa.familia isi petrece majoritatea orelor de timp liber impreuna si copii merg peste
tot impreuna cu parintii lor. Aproape ca niciodata nu se apeleza la babysitter, cu exceptia unei
minoritati a populatiei mai bogate, destul de bagata pentru a-si permite servitori.familia este un
sistem de binefaceri informal in Mexic. Daca un veerisor nu isi permite sa isi hraneasca copii,
restul familiei ii va procura hrana.

O fiesta este o sansa de a se bucura de compania familiei. Unele fieste chiar o si extind.
Nasii (madrina sau padrino) sunt alesi pentru botez si alte ceremonii importante din viata
copilului.Este o onoare si o responsabilitate sa fi ales in calitate de nas. Un copil poate avea nasi
diferiti pentru fiecare ceremonie, unii noi care se adauga celor deja existenti fara a-i
inlocui.Datorita faptului ca acesti nasi vor fi prezenti la fiecare ocazie importanta din viata
copilului, practica extinde de fapt familia incluzand nasii si familiile lor.Compradazco sugereaza
dubla maternitate si paternitate impartasita de parinti si nasi. Un priten mexican a asemant
compradazco cu retea de linii invizibile care uneste multe familii si colectivitati impreuna intr-o
mare familie.
Prietenii sunt de asemenea importanti in Mexic. O data ce o persoana iti devine priten,
el sau ea este inclus in marea retea a familiei si devine o persoana de incredere in cadrul
grupului. Prietenii prietenilor devin si ei parte din retea.Prietenii sunt adesea numiti ca si in
familie : frate, sora si verisor/verisoara.
Mexicanii sunt condusi mai mult prin relatii decat prin concepte abstracte. Mexicanii vor
intrerupe orice ar face la vederea unui prieten sau a unei rude.terminatiile diminutivale in ito
sau ita, care inseamna mic, sunt adesea adaugate la finalul numelor sugerand afectiune, de
exmplu Silvita in loc de Silvia. Aceste terminatii sunt folosite pentru minimalizarea problemelor
si salvara situatiei.
Mexicanii tind sa angajeze mai degraba rudele lor decat strainii, netind seama de
calificari sau realizarile fiecaruia,desi acest lucru este mai putin adevarat in zilele noastre. In
studiul lui Hofstede(1991) despre 53 de natiuni, mexicanii tind sa aibe nevoie de o ezitare
datorata nesigurantei, indicand faptul ca se simt amenintati de situatii nesigure si straini si
incearca sa le evite. Astfel cunoscand pe cineva inainte de a-l angaja sau de a face afaceri cu el
sau ea este important. Vechiul adagiu nu conteaza ceea ce stii ci pe cine stii este aplicat literal.
Daca afaecrile trebuie sa fie facute cu straini este necesar mult timp pentru cunoasterea
persoanei inainte dwe a face orice intelegere.mexicanii nu sunt loiali vreunei organizatii, ci ei
sunt credinciosi oamenilor din organizatie.
Tinand seama de rolul central ocupat de familie in viata mexicana, executivul strain
trebuie sa ia serios in considerare preocuparile de familie ale angajatului. De exmplu ei pot
arata interes si preocupare cand cineva din familie este bolnav rezultand o absenta. Intelegerea
legaturilor de familie este o modalitate excelenta pentru managerii straini pentru a-si explica
comportamentul subordonatilor si de a avea relatii bune cu ei.
Mexicanii tind sa vada succeul in termeni de afiliere i nu de realizare ; nu intermeni de a
face ci de a fi. E important sa fii cineva care este important pentru alti oameni. Realizarea,este
totusi mai importanta in companiile mai mari si mai moderne. Unicitatea fiecarei persoane ca si

individ este foarte pretuita ,chiar daca acesti indivizi sunt o parte integrala a culturii colectiviste.
Mexicanii fac referire la alma (suflet) si espiritu(the spirit) pentru a descrie interiorul individului.
E important acest suflet sau dignitatea sau onoarea sa fie protejate. Managerii nu ar
trebui sa critice aproape deloc sau chiar deloc subordonatii in fata prietenilor sau a familiei.
Rugaciunea este importanta pentru mexicani. Mexicanii sunt cautatori ai unui consens si vor
minti pentru a evita ranirea de sentimente sau confruntarea.Este important sa se evite sa se
dea vina pe altcineva.In spaniola oamenii nu sparg lucruri ci acestea se sparg doar, se me
rompio.minciuna si adevarul nu sunt absolute. Des mexicanii iti vor spune ceea ce ai vrea sa auzi
pentru a evita confruntarea sau pierderea demnitatii cuiva, chiar daca ceea ce se spune nu este
complet adevarat.cand sunt intrebati despre o locatie, ei pot da si un raspuns neadevarat dect
sa spuna ca nu stiu. Cand isi cer scuze ei spun considera ca nici nu s-a intamplat, domnule.
Michael Agar, antropologist transcultural caruia i s-a cerut sa usureze relatiile dintre
americani si mexicani reuniti la o intrunire de afaceri, isi aminteste foarte clar cum i-au
perceput mexicanii pe americani.Dupa ce au lucrat cu americanii intreaga zi, liderii mexicani au
iesit la un pahar si unul dintre ei a spus el capo in timp ce a fluturat o manta imaginara de
torero in fata taurului, sau metaforic, a americanilor. Mexicanii se credeau prea politicosi si
sofisticati pentru a le spune americanilor in fata, ca comportamentul lor a fost necioplit. Totusi
aceasta politete a fost unul dintre motivele din cauza caruia intelegerea a picat. Americanii au
exasperat cand mexicanii au afirmat ca nu e nici o problema sa respecte termenul limita
pentru finalizarea lucrarii, doar ca acest lucru trebuie facut in mod repetat. Americanii le-au
spus mexicanilor grei de cap ca au mintit iar mexicanii s-au simtit jigniti.Date fiind stilurile de
comunicare si negociere ale americanilor si mexicanilor, astfel de situatii sunt des intalnite.
Mexicanii tind sa vada oamenii ca un amestec de bine si rau. Din cauza acestei
perspective si a zonei cenusii dintre adevar si minciuna este posibil ca sa se intalneasca
obstacole de depasit si ar trebui premiat cel care reuseste sa obtina o cooperare.in mod analog
in fiesta in timpul fiestei se poarta un costum si o masca. Aceasta masca ii protejeaza
demnitatea. Permite o evadare din realitate fara a-si pierde demnitatea. Octavio Paz(1961)
sustine chiar ca mexicanul este o persoana care se trage deoparte pentru protectie ;fata sa
este o masca si la fel ii este si zambetul(p.29).
Comunicarea nonverbala este importanta in majoritatea culturilor. In Mexic,
gesturile,expresiile faciale , privrile scurte aruncate, pozitia si imbracamintea toate dezvaluie
fatete importante ale culturii.salutarile si urarile de bine dureaza mult si sunt adesea pline de
strangeri de mana, imbratisari, saruturi si mangaieri pe spate.in Mexic exista mai mult contact
fizic intre membrii de acelasi sex decat este intalnit in Statele Unite. Barbatii se saluta cu abrazo
(imbratisare) iar femeile se saruta. In mare, mexicanii se folosesc de mai multa apropiere fizica
si de distante interpersonale mai mici decat cei din America de Nord.

Astfel, nord americanii se pot trage din mexicani, comunicand emotional sau prin
distanta sociala. Mexicanii pot parea prea greu de suportat pentru nord americani dar de fapt ei
nu sunt asa. Ritmurile celor doua culturi sunt de asemenea diferite. Mexicani tind sa isi
foloseasca mai mult corpul in timp ce nordsamericanii isi folosesc capul si gatul. Mexicanii isi
folosesc mult mainile pentru a se exprima. Folosirea mainilor ii ajuta sa ilustrareze si
subliniereze ceea ce spun. Multe dintre gesturile barbatilor sunt incarcate de aluzii sexuale
rautacioase.
Imbracamintea curata si felul cum arata sunt importante pentru ca impun respect. In
Mexic,imbrcamintea si bijuteriile sunt reprentative pentru extraordinara diversiatte etnica de
aici.tipul de rochie purtata indica regiunea persoanei sau etnia.palariile sunr de asemenea de o
mare diversitate. Mexicanii din clasele de sus se disting purtand haine deosebite, bijuterii
scumpe si coafuri legante. Preocuparea de a arata respectabil sau decente se vede prin
imbracaminte.
Conversatia este o arta in Mexic si modul in care sunt spuse lucrurile este la fel de
important ca si ceea ce se spune. Vorbitorul poate bate campii intr-un mod dramatic si adesea
poate inflori sau repeata lucruri. Aluziile si sensurile duble sunt o adevarata placere pentru
mexicani. Culturile difera intre ele in importanta pe care o plaseaza asupra cuvintelor pentru a
transmite informatii(Hall&Hall, 1990). Nord-americanii si europenii pun mare accent pe cuvinte.
In Mexic este mai important contextul si mexicanii pot vedea o afirmatie ca fiind sincera intr-o
situatie dar nepoliticoasa in alta. Cine spune ceva si modul in care este spus sunt vitale pentru
intelegerea sensului.
Intalnirile devin adesesa evenimente sociale. Participantii pur si simplu se bucura de
compania celorlalti. In fiecare discutie exista multa emotie si pasiune. Cand un barbat mexican
curteaza o femeie, de obicei ii lauda frumusetea asemanand-o cu florile. In mod similar in fiesta
sunt expuse bucurii si tristeti deosebite.
Limbajul spune adesea mai mult decat inseamna. De exemplu mi casa es su casa in mod
literal inseamna casa mea este casa ta, dar in realitate inseamna tu esti binevenit in casa
mea. Cand mexicanii sunt multumiti ca te intalnesc iti spun ca sunt encantado, adica sunt
fermecati ca te vad.
In mare accentul in scoli s-a pus pe conceptele teoretice si competenta sociala.
Preocuparile intelectuale cum ar fi filozofia, stiintele si artele sunt importante, in timp ce
aplicatiile practice sunt in mare masura ignorate. Aceasta practica conduce adesea la probleme
in afaceri cand subordonatii sunt pusi in pozitia de a implementa un plan, dar nu au suficiente
abilitati pentru a face acest lucru. Astfel managerii internationali trebuie sa constientizeze
importanta pregatirii subordonatilor lor, mai ales datorita tendintei lor de a se face placuti si de

a nu pune la indoiala autoritatea. In ultimii ani a crescut importanta pregatirii practice. De

exemplu, Monterey Tech produce un mare numar de studenti cu specializare in afaceri si
inginerie de prima mana, si unele dintre programele sale,cum ar fi programul MBA sunt
considerate printre cele mai bune din lume.
Accentul asupra religiei
Semnificatia si numarul fiestelor religioase demonstreaza importanta religiei in viata din
Mexic. Aproximativ 88% din populatia din Mexic este romano-catolica, si religia permite multe
aspecte din viata unui mexican , dupa cum este manifestat in nr si importanta fiestelor
religioase. Fiesta religioasa este o sansa de a comunica cu Dumnezeu. In plus unele fieste care
sunt non-religioase ca scop au trasaturi religioase.
O fiesta importanta este carnavalul care se sarbatoreste inainte de Postul Mare. Ziua lui
Guadalupe este una dintre cele mai importante sarbatori religioase in care la tara se
sarbatoreste aniversarea zilei in care Fecioara Maria numita si Fecioara lui Guadalupe se spune
ca a aparut in Ciudad de Mexico. Cu 9 nopti inainte de Craciun mexicanii fac drumul lui Maria si
a lui Iosif la Betleem. In fiecare noapte dupa aceste ceremonii sau posadas, copii joaca jocul
pinata . saptamana luminata dinintea Pastelui se sarbatoreste \prin fieste..in plus fiecare oras
sau sat are o fiesta anuala a sfantului patron.. in timpyul fiestelor religiaose mexicanii se roaga
si aprind lumanri in biserici.
Sunt si fieste in cadrul familiei sau fieste traditionale care sarbatoresc trecerile
traditionale din viata unei persoane, incluzand botezul, prima impartasanie si logodnele.
Intreaga familie inclusiv nasii si familiile lor vor fi prezente la aceste fieste care vor incepe cu un
serviciu religios in biserica in care are loc impartasania.
Chiar si unele fieste care nu au scop religios, au aspecte religioase in ele. Exista o fiesta a
fetelor de 15 ani asemanatoare cu petrecerea de 16 ani din Statele Unite. El are origine
sociala,dar include o slujba la biserica cu impartasanie, mancare si dans, de preferinta pe
muzica unei formatii mari. Aceasta este una dintre cele mai importante fieste din viata unei
fete, iar fetele poarta rochii scumpe, speciale pt aceasta ocazie, in timp ce baietii care le
acompaniaza sunt imbracati cu costume cu cravata.
Mexicanii tind sa creada ca viata este dincolo de controlul lor. Se intampla ceea ce
doreste Dumnezeu. Fraza des intalnita si Dios nos presta el tiempo inseamna daca Dumnezeu
ne da zile. Expresia ni modo inseamna nici vorba. In general mexicanii considera natura
superioara fata de oameni. Cand au probleme, mexicanii se vor schimba pe ei si nu mediul
inconjurator. Din acest motiv liniile dintre clase nu sunt usor de depasit, si problemele sunt
adesea minimalizate. In mod similar masca din fiesta este o metoda de modificare a sinelui pt a

face fata realitatii. Se confrunta cu realitatea recunoscand ca nimic nu se poate face cu privire la
realitate in afara de evadarea din ea.
Interrelationarea dintre rigiditatea diviziunilor sociale si evadarea din realitate si-a gasit
o expresie unica in versiunea mexicana, de reality tv in care telespectatorii voteaza pt a elimina
un concurent in fiecare saptamana pana ramane un finalist. In majoritatea cazurilor concurentii
bogatii sunt de origine pur spaniola ; putini , in cazul in care exista sunt indieni sau mexicani cu
sangele mixt. Partenerul lui Televisa din acest show, Endemol Holding din Brazilia, au incercat sa
convinga televisa sa includa mai mult de o sectiune a populatiei ca si concurenti, dar fara
succes. Pentru brazilienii, care traiesc intr-o societate in care diferentele de culoare a pielii nu
stanjenesc interactiunile sociale in mod necesar, astfel de excluderi erau nerealiste mai ales
intr-un show indoielnic numit Reality tv. Dar acest lucru nu i-a afectat marea
popularitate(Luhnow,2002).
Atitudinea de evadare se reflecta de asemenea si in muzica mariachilor.
Versurile dintr-un cantec sunt :
Mexicul frumos si atat de iubit
Daca mor departe de tine
Spune-mi ca dorm
Si adu-ma inapoi aici.

Datorita faptului ca mexicanii tind sa creada ca viata este dincolo de controlul lor ei
au atidtudine fatalista, fascinanta si chiar o obsesie fata de moarte. Aproape ca traiesc la limita
mortii. Ziarele sunt pline de povesti insangerate despre moarte. Aceasta obsesie se reflecta in
fiestele lor. Ziua mortilor, de asemenea cunoscuta si ca ziua tuturor sufletelor se sarbatoreste
printr-o fiesta in onoarea si memoria mortilor. La mormintele rudelor decedate se aduc
mancare si flori. Unii oameni chiar pun un loc la masa pt defuncti.Cranii din bomboane cu
numele unei persoane pe ele sunt comercializate si mancate sau chiar date cadouri.
Sarbatorirea voioasa este atta pentru vii cat si pentru morti .
Mexicanii tind sa creada ca moartea este doar o parte dintr-un tablou mai mare.aceasta
credinta poate avea radacini mai degraba in religia catolica decat in catolicism . In calendarul
circular aztec din piatra , in centru se gaseste zeul soarelui cu doi serpi. presupuse sacrificii
umane au fost facute pe aceasta piatra pentru a rasplati zeii astfel incat regenerarea continua a
vitii sa poata continua. Chiar si Crestinismul vede moartea ca o tranzitie intre doua vieti. Chiar
daca unii considera ca moartea nu mai este o tranzitie pentru mexicanii moderni, mexicanii inca

tind sa vada moartea ca pe o parte integranta si inseparabila a vietii. Credinta in comuniunea cu

mortii este o prelungire a cunoasterii ca trecutul nu este mort.
Fiestele sunt de asemenea un prilej pentru moarte si renastere pt mexicani, fiesta
revitalizandu-i si intarindu-i. fiestele sunt o sursa de energie continua si reinnoire pentru
poporul mexican.
Lupta cu taurul, care este clar un ritual care accentueaza curajul in fata mortii mai mult
decat un sport, este adesea o parte a fiestelor(vezi capitolul 25, Corida spaniola). Dansul mortii
al luptei cu taurul este o expresie a preocuparii mexicane pentru moarte. De asemenea, lupta
cu taurul este o evidentiere a barbatiei, toreadorul trebuind sa arate ca nu-i este frica de
moarte. La unele fieste sunt alte oportunitati de demonstreare a curajului in fata mortii, ca
atunci cand barbatii se tin de capetele unor prajine rotitoare ca o roata Ferris, fie vertical, fie
orizontal in jurul unei inalte prajini centrale.
Barbatia este un concept foarte important in Mexic. Virilitatea este foarte apreciata si
poate chiar mai admirata decat autoritatea. Chiar daca acum sunt partide politice competitive,
oemenii puternici ca sefii de la comert sunt inca cele mai puternice personaje in majoritatea
oraselor mexicane(Sullivan,2002). Este important ca barbatii sa-si arate masculinitatea si
stoicismul tot timpul si sa arate ca nu le e frica de moarte. Se asteapta ca baietii sa se poarte ca
niste mici barbati si li se spune sa aiba grija de familie cand tatal este departe. O data pe an
familiile isi duc copii la catredrala pt a fi binecuvantati. Cand li se fac fotografii in fata catedralei
se deseneaza mustati pe fetele baietilor pt a-i face sa para barbati.
Insecuritatea unui barbat mexican este manifestata prin frica de a fi tradat de o femeie.
O expicatie generica antropologica sugereaza ca de cand sangele mexican a inceput sa se
amestece prin unirea spaniolilor cu femeile indience, relatiile barbat-femeie erau bazate pe
conceptele de tradare de catre femei si cucerire de catre barbati. Barbatul macho trebuie sa se
protejeze de tradare, asa cum cuceritorul nu poate sa aiba deplina incredere in cucerire.
Venerarea de catre barbat a idealului feminin este ilustrata frecvent prin adorarea
Fecioarei si adulatia pentru mamele lor. Sotia, totusi, este vazuta frecvent ca un obiect sexual.
Un sot care este credincios si afectiv, arata vulnerabilitate si slabiciune. Amantele lasa barbatul
sa cucereasca inainte sa-l tradeze. Sotiile care is resping cateodata sotii sunt cateodata prea
atente cu fii lor. Fii, la randul lor isi vad mamele prin cadrul unui ideal feminin dar totusi adopta
modalitatile abordate de tatii lor o data casatoriti.
Femeile la fel ca si barbatii isi petrec majoritatea timpului cu membrii de acelasi sex. La
intrunirile sociale, ele stau apropae de sotii lor sau cu alte femei. Foarte rar petrec mai mult
timp in compania altor barbati.O femeie care cauta sa se realizeze in plan profesional este
supusa multor presiuni. Rolul traditional al femeii, de mama si de casnica face ca alegerea unei

cariere sa fie o problema. Totusi femeile raman in centrul familiei, de incredere intr-o societate
in care copiii ilegitimi, casele sparte si absenta tatilor sunt des intalnite.
In timp ce cauta siguranta, mexicanii sunt introspectivi.Fiestele ofera un rezultat in plan
emotional de la singuratate si auto-retinere. Ei sunt inzestrati cu o eliberare nemaintalnita in
alte locuri.
Experimentarea prezentului
Desi mexicanii sunt foarte mult influentati de trecut , ei traiesc in present. Aceasta fiesta
le permite sa se opreasca si sa se bucure de clipa.Este o evadare de la munca si din
saracie.fiesta este o eliberare sufleteasca.
Conceptia mexicana asupra timpului este una relaxata si intotdeauna exista destul
timp.Este ceea ce se numeste timp policronic, insemand ca in acelasi timp se petrec mai multe
(Hall &Hall, 1990). Mexicanii il numesc la hora Mexicana (timpul mexican). Intreruperile si
intarzierile sunt comune iar termenele limita sunt flexibile. Absenta dupa un weekend lung este
institutionalizata in San Lunes sau Sfanta Luni si e acceptata ca si explicatie pentru
absenta.multe proiecte nu sunt finalizate. Este de asteptat ca oamenii sa intarzie la
evenimentele sociale si gazdele chiar isi fac planurile tinand seama de aceasta eventualitate.
Sosirea la timp este considerata chiar nepoliticoasa.mexicanii sunt consternti de faptul ca
invitatiile nord-americanilor precizeaza dinainte ora la care se va incheia petrecerea.
Soferii mexicani de autobuz sau taxi,desi calatoresc cu pasageri care au platit , opresc
pentru a lua prieteni si a-i duce gratis la destintii neprogramate. Aceasta viziune a timpului este
de asemenea expusa in in comunicare, lucru adesea spontan si simultan iar ideile curg din
diferite directii. Acest termen de sindrom manana nu face trimitere la lenea si ineficienta
mexicanilor dar mai degraba la o filozofie diferita asupra timpului. Dezastrele sunt considerate
ineviatbile, ni modo.fatalismul mexican isi gaseste radacinile in India.
Cateodata alti factori, cum ar fi importanta acordata autoritatii, trec de expresia
culturala a timpului. Un preparator american , in prima sa calatorie in Mexic a experimentat
acest fenomen. Era pregatit sa isi inceapa ora , dar nici unul dintre cei 50 de manageri carora
trebuia sa li se faca training-ul nu au venit in sala.Dorind sa fie politicos, el a asteptat 30 de
minute inainte de a incepe , timp in care s-au adunat jumatate din sala.cand s-a plans despre
acest lucru superiorului sau mexican despre delasarea managerilor,mexicanul l-a uimit zicandui : este vina ta. Explicatia este ca americanul trebuia sa isi inceapa ora la timp chiar daca nu era
nimeni in sala si toata lumea ar fi venit imediat, deoarece el era insemnul autoritatii. A facut
astfel la a doua ora si in urmatoarele 10 minute toti au fost la locurile lor.La toate orele care au
urmat acestia au fost pe locurile lor la inceperea orei.

Acum se pune mai mult accent pe punctualitate si pe productia in companii mai mari si
mai moderne. Aderenta la un orar strict este importanta pentru companiile moderne, si
executivii Statelor Unite trebuie sa aiba rabdare cu atitudinea mexicana fata de timp. Ei trebuie
sa planifice pentru timpul scurs si neprevazut.
Mexico este o tara a extremelor, atat in termeni geografici cat si in termeni de rigiditate
a structurii clasei sociale, care face unui mexican, adeseori, viata grea. Orisicum, mexicanii stiu
in mod frecvent sa gaseasca fericirea in viata. Ei au dezvoltat abilitatea de a gasi o rambleiere
argintie in orice nor. Fiesta este momentul in care mexicanii scapa de viata grea si gasesc
bucurie, iar masca purtata la aceasta petrecere le permite acest lucru. Deseori, aceste bucurii
simple sunt ascunse, precum mexicanul in spatele mastii, nefiind aparent observatorului din
exterior.
Mexicanii au o supraabundenta de expresii privind neplacerea lor fata de munca. Ei spun
ca el trabajo embrutece sau munca brutalizeaza si la ociosidas es la madre de una vida
padre sau pierderea de vreme e mama vietii . Chiar si cuvantul pentru afacere, negocio,
insemna negativul timpului liber, asta insemnand ca munca este finalizata doar pentru scopul
de a obtine timp liber (Fisher, 1988). Desi, multi mexicani lucreaza din greu, nu pun o valoare
mare muncii. Ei pun o valoare mare pe timpul liber petrecut cu familiile lor si cu prietenii. Din
nou, ei sunt motivate mai degraba de afiliere decat de castig si pun accentul pe a fi decat pe a
face. Munca este facuta doar pentru ca trebuie facuta, un concept in contrast puternic cu etica
muncii protestantilor, care presupune ca munca este buna in sine. Mexicanii au nevoie de un
echilibru intre munca si timp liber, care necesita parasirea unor munci pana maine. Din acest
motiv strainii stereotipeaza Mexicul ca fiind taramul zilei de maine.
Un motiv pentru dezaccentuarea muncii este ca succesul in viata este bazat in mod
frecvent, nu pe realizari ci pe relatiile personale. Avansarea in cariera apare adesea datorita
contactelor personale decat datorita realizarilor. Munca din greu nu conduce in mod necesar
spre succes sau prosperitate, iar multi mexicani muncesc din greu toata viata doar pentru a trai
in saracie.
Nu exista o dihotomie stricta intre munca si timp liber. Mexicanilor le place sa lucreze cu
prieteni si cunostintele pentru ca munca sa fie mai distractiva. Multe afaceri sunt conduse de
familie si ei angajeaza membri ai familiei si prieteni inainte de a angaja straini.
Mexicanii tind sa nu puna accent pe viitor si apar putine planuri pe termen lung. Fiecare
zi e luata ca atare. Asta corespunde in parte cu economia instabila si schimbarile frecvente in
guverne. Prin urmare, proiectele sunt adeseori dificil de obtinut. Concepte precum controlul
calitatii sunt necomune in toate, inafara companiilor moderne si mari.

Libertate in ordinal social

Societatea mexicana este ierarhica ( colectivism vertical ) si fiecare are un rol in
societate. Mexicul are un scor mare in dimensiunea puterii distanta a lui Hofstede (1991), asta
insemnmand ca societatea accepta fara indoiala o distributie inegala de bogatie si autoritate.
Astfel, distinctia dintre cele doua forme ale cuvantului tu in spaniola este demn de atentie
. Tu este informal si utilizat doar printre prieteni si dumneavoastra este formal si este utilizat
pentru a arata respectul fata de superiori si batrani.
In sate mai mici exista roluri specializate in interiorul comunitatii. Aceasta ierarhie poate
fi in mod clar observat in structura familial patriarhala in Mexic. Tatal este figura autoritara, iar
rolul mamei, in mod traditional, este de a-si iubi copii si sotul si de a duce o viata de sacrificiu
propriu pentru ei. Copii sunt invatati sa asculte de tatal si mama lor. Asa cum parintii au grija de
copii, tot asa membri mai influenti ai familiei au grija de membri mai saraci ai familiei. Cand o
familie tine o petrecere, se asteapta ca membrii mai bogati sa plateasca pentru cea mai mare
parte a petrecerii. Este comun pentru mexicanii care lucreaza in Statele Unite sa trimita banii
acasa pentru a ajuta la plata scolarizarii surorilor mai mici. In acelasi mod este de asteptat ca
mexicanii din America sa trimita banii pentru rudele mai putin influente pentru a-i ajuta sa
plateasca petrecerile familiei.
La locul de munca, exista o ierarhie rigida unde subordonatii, in mod traditional, nu pun
la indoiala seful. O problema tipica administratiei autoritare este acela ca subordonatii mexicani
tind sa detina informatii negative, chiar daca sunt importante si furnizeaza numai vestile bune.
Fiecare stie rolul sau / ei si i se conformeaza. In mod similar, guvernul este birocratic, Biserica
Romana Catolica este ierarhica, iar scolile sunt structurate in mod traditional intr-o maniera
autoritara astfel incat indoielile sa nu fie incurajate. Aceasta stratificare a inceput inainte de
venirea spaniiarzilor. Astazi, autoritatea absoluta in interiorul ierarhiei incepe sa se scufunde, in
special in orase, datorita implemetarii mai participative a stilurilor de management a afacerile
mari.
Precum implica discutia aceasta, exista conflicte intre valorile traditionale si viata
moderna. Intr-o familie fratele mai in varsta a pornit o afacere promitatoare si la angajat pe
urmatorul frate mai mare ca sef de vanzari, iar acesta din urma s-a plans tatalui ca fratele mai
mare nu ii platea salariul promis ci ii platea mai putin. Cand tatal l-a intrebat pe fratele mai
mare despre aceasta problema, acesta a fost tamaiat si a indicat ca ii va plati fratelui sau tot ce
ii datora in detrimentul investitiei in afacerea crescanda dar ca il va concedia imediat,
indiferent de impactul asupra familiei. Cand tatal a comunicat informatia fratelui mai tanar, si-a
retras solicitarea pentru salariul promis pana cand afacerea o sa devina mai stabila.

Statutul este important pentru mexicani. Grade sau titluri academice impresionante
denota respectul. Utilizarea de titlu intareste simtul ierarhiei in societatea mexicana. La
nivelurile inferioare ale birocratiei folosirea licentei este comuna. Asta necesita purtarea unui
costum si a cravatei si implica influenta. Seful unui birou nu este licentiado So and So dar el
licentiado, de parca el ar fi singurul. Maestro este folosit ori pentru instalatori, pictori sau
dulgheri ori pentru oficialii seniori care predau la universitati.
Elita a fost trasata din imprejurari pure spaniole, iar membrii sai au fost mandrii de
pielea lor luminata si mostenirea spaniola. Desi sunt acuma elite de la populatii indigene si
mestizo, totusi se prefera ochii si pielea deschise la culoare. Pentru marea parte, a fi indian este
definit cultural nu rasial in Mexico. O persoana este considerate indiana numai daca el/ea
vorbeste limba si urmeaza cultura indiana. In revolutia din 1910 mostenirea indigena a
Mexicului a fost glorificat si chiar sarbatorit in incercarea de a sterge stigmatizarea aplicata
indienilor.
Forme structurale si de securitate formeaza un curios amalgam cu liberatate in Mexic.
Fiecare isi cunoaste rolul si nu-l va viola de obicei si nici nu va provoca rolul altei persoane;
oamenii au grija sa nu jigneasca demnitatea altora. Inca nu este atat presiune pentru
conformitate cum este in societati mai putin ierarhice. Mexicanii au libertatea de a face ce vor
atat timp cat nu afronteaza pe altii si nu coboara sub rolul lor in societate. Locurile de munca
ofera securitate mexicanilor si ei se bucura in mod consecvent de libertate la locul de munca.
Cum am mentionat anterior, mexicanii se simt liberi sa absenteze de la munca in ziua de luni,
singura scuza necesara fiid ca este Sfanta Luni. Copii se simt in siguranta si caldura in
structura familiei, inca pentru ca sunt asa de iubiti si onorati, ei au mai multa libertate de a face
ce vor.
Mexicanii ca indivizi pot fi mai liberi de vinovatie si obligatii decat nord americanii. Nu
individul este vinovat, grupul imparte vina. Obligatia nu este al individului ci al grupului. De
asemenea, religia catolica permite mexicanilor sa fie liberi de pacat cerand lui Dumnezeu
iertarea pacatelor prin confesiuni. Din nou, prietenii si familia au de obicei grija de cei din
grupul lor care au nevoi.
Intr-o catedrala mare din Mexico City, aceasta libertate si chiar haosul din cadrul
structurii si ordinii pot fi vazute in mod clar. Desi biserica romano catolica este ierarhizata si
structurata, ceea ce se petrece in interiorul bisericii nu este. Oamenii veneau inauntru sa se
roage independent si isi lasau timpul liber fara referinta de leadership de la preot. Aceasta era
adevarat in capela primara cat si in celelalte capele. O femeie a ingenunchiat langa un preot in
fata altarului, in mod aparent lasand sa se auda, in mod complet independent de toate
celelalte, confesiunea sa in toata catedrala. Scaunele, aparent bine uzate, erau in dezordine in
loc sa fie ordonate in randuri. In cadrul ierarhiei bisericii este securitate si libertate.

Petrecerea este o schimbare in a observa aceasta libertate si chiar si haos. Betia,

promiscuitatea, obraznicia, violenta si abandonul necugetat conduc petrecerea. In unele cazuri,
petrecerea este un mod de a sarbatori haosul. Roluri, ierarhii, norme si legi dispar. Barbatii se
imbraca ca femeile, iar saracii se imbraca ca bogatii. Fiecare se imbraca in costume de prost
gust si devin persoane care nu sunt. Se ascund dupa mastile lor si evadeaza din realitate. In
timpul petrecerii este aproape ca si cum oamenii sunt liberi sa-si aleaga mastile pe care sa le
poarte. Desi se dedeaza in libertate si haos in timpul petrecerii, ei revin dupa la normal.
Mexicanii s-au schimbat de-a lungul anilor si vor continua sa se schimbe. In orase si
corporatii mari, conceptele vestice precum realizari si orare rigide devin tot mai comune.
Corporatiile mari sunt mai putin autocrati si paternali decat afacerile mici. Asta se datoreaza in
parte faptului ca multe din corporatiile mari sunt detinute de straini. Desi aceste schimbari sunt
vizibile, ei descriu doar o mica parte din cultura Mexicului. Pentru marea majoritate, Mexicul
este compus din afaceri mai mici si traditionale cu mult mai multa cultura traditionala. De-a
lungul anilor petrecerea a fost, si va ramane, o parte integranta a culturii mexicane. Iar
petrecerea va dainui ca o metafora descriind importanta pe care mexicanii o acorda oamenilor,
religiei, experimentarii prezentului si libertatii care exista in cadrul ordinii sociale.

2. RUSIA
Rusia reprezinta un caz clasic a unei natiuni ferfenitoase ( Huntington 1996 ), cum a fost
taiata de la radacinile sale sociale, economice si culturale nu numai o data ci de patru ori in
istoria sa lunga si tumultoasa, iar 3 din aceste perioade pivotante au aparut de-a lungul
ultimelor 200 de ani. Prima perioada a inceput in secolul al 12-lea cand tatari sau mongolii din
Asia centrala au invadat si au subjugat in mod brutal tara timp de 400 de ani. La inceputul
secolului 18 Petru cel Mare a initiat a doua perioada cand a inceput sa aduca influente vestice
in Rusia, in timp ce dezaccentua influentele asiatice. El si-a invins dusmanul de frunte, Suedia; a
creat marina rusa pentru a facilita negotul in natiune inchisa de pamant; si a construit St.
Peterburg (fostul Leningrad) din mlastina pentru a conecta Rusia prin pamant cu vestul. Oricum,
rusii proeminenti atat in trecut cat si in prezent au accentuat exceptionalismul lor creat de
mostenirea si etnicitatea slavica si portretul lor Rusia nici ca Asia sau Europa. ( " Russian
Exceptinalism" 1996).
In cea de-a treia perioada, incepand cu 1917, rusii s-au mutat de la domnia tarului la
comunism, iar rezultatele au fost dezastruoase din punct de vedere social, economic si cultural.
Milioane de oameni au fost inchisi si au murit; Rusia a pierdut mai multi soldati si civili in al
doilea Razboi Mondial decat toate natiunile la un loc ( s-a estimat 50 milioane din 100 de
milioane).; economia a devenit extrem de slaba dupa al doilea Razboi Mondial cum guvernul rus
a investit majoritatea resurselor in arme atomice si militare; nepretuitele biserici crestin
ortodoxe au fost distruse; iar cultul religioas a fost interzis. In mod ironic presa vestica, dupa al
doilea Razboi Mondial, a tins sa picteze Rusia ca pe o economie vibranta, dar o parte a acestei
imagini a fost bazat pe Curtea de Fier care a stat intre Vest si Rusia. Informatia buna era greu de
obtinut.
Desi, doar cativa ani inainte de dizolvarea formala a Uniunii Sovietice in 1992, Vestul a
fost ignorant la multe din realitatile vietii rusesti. De-a lungul acestor ani fostul presedinte
Gorbachev a condus miscarea spre capitalismul vestic, si doua noi cuvinte au intrat in limba
engleza: glasnost adica deschidere si perestroika adica restructurare.
O a 4-a perioada tumultuoasa in istoria natiunii, incepand cu 1992, a fost initial marcat
de optimism si speranta. Reformele economice presupuse erau bazate pe capitalism vestic, dar
au esuat in mod mizerabil. De exemplu, sa trasnformi rusii in capitalisti, guvernul a dat
cetatenilor rusi mici actiuni de stocuri in foste compani nationalizate care au fost privatizate ca
parte a celei mai mari eforturi de privatizare intreprinse vre-o data ; aproape 6000 de firme
mari si mijloci au fost implicate in acest experiment,desi doar 8000 de firme din intreaga lume
au fost privatizate in anii 1980.Oricum,majoritatea din aceste firme au esuat in a intalni
standardele competitive exacte al nivelului de inceput al capitalismului,macar partial datorita
technologiei antice folosite in multe industrii, iar majoritatea actiunilor au devenit fara

valoare.In mod simultan un grup restans de afaceristi au castigat controlul,in mod frecvent intrun mod indoielnic,asupra majoritatii partilor profitabile ale industriei rusesti si iei au
achizitionat certificatele de stoc ale companiilor profitabile pentru un venit modest de la
cetatenii de rand care erau inconstienti de valoarea lor .Coruptia si crimele au devenit
exuberante .Niste afaceristi americani cautand sa faca afaceri in rusia la inceputul anilor 1990
au fost socati de modul in care mitele erau cautate ; un executiv isi reaminteste de o cina de
introducere de- alungul caruia cativa indivizi diferiti l-au mituit in mod deschis. Afaceristi si
afacerile lor au acuma garzi private deoarece nu se mai pot baza pe regurile de ordine ale legii
si ordinii.Estimari variate sugereaza ca aproape 40 % din tranzactile economice se bazeaza
acuma pe negot, iar sistemul bancar a decazut in 1999.
Pentru a fi sigur,o dezbatere este de dorit sa continue pentru o perioada de timp despre
sanatatea Rusei de-alungul celei de a 4-a perioade, in mod special cand se fac comparatii asupra
primelor 3 perioade. Stephen Shenfield, un economist, prezinta date indicand ca produsul
domestic brut rusesc a decazut cu aproape 45 % din 1992 pana in 1997, ca aproape 40 % din
populatie este intr-un pericol serios si sufera de malnutritie cronica, iar asteptarile de la viata
pentru barbati au cazut sub ce a fost acum un secol. Economistul, pe de alta parte a oferit un
portret mult mai optimist in articolele sale si 2 sondaje majore despre Rusia publicate in 1992 si
1995. In sondajul din 1995, Andrew Cowley a argumentat ca pentru prima data in istoria Rusiei
piata a fost mai puternica decat in state. Mai recent "Economistul" a devenit mai pesimist ;
coperta pentru 18 decembrie 1999 prezinta un portret despre Rusia albisoara si insangerata si
implicarile sale in razboiul civil cu dizidentul Cehia , desi au avut loc niste imbunatatiri
economice modeste din 1999. In editorialul sau aceasta revista influenta pune problema in felul
urmator : "ce fel de tara poate tine alegeri generale fara a discuta despre un razboi civil a carui
brutalitate care nu este necesara terifiaza majoritatea spectatorilor decenti ?...raspunsul,
desigur, este o tara ciudata, o tara unica ciudata.
Dupa fapt, este usor sa vezi cum greselile au aparut cand privatizarea a fost initiata si
implimentata. Ceea ce este frapant este ca expertii si politicienii au devotat numai o cantitate
minima de atentie la infrastructura ceruta pentru capitalism pentru a opera eficient, precum un
sistem bancar puternic si sistem legal. De asemenea, ca si Kashima si Callan (1994) au punctat,
ca fiind neintelept sa iei un intreg set de practici de la o cultura la alta fara sa le modifici la
nevoile si valorile culturii secunde. Acest capitol se focalizeaza pe cultura Rusiei, cu
recunostiinta ca cultura influentata de, si influenteaza, infrastructura sociala si practicile
economice. Dar pentru a ignora aceasta cultura, precum multi economisti si politicieni au in
oferirea prescrierilor pentru Rusia si alte natiuni, este de a descreste probabilitatea ca
schimbari importante vor aparea.
Ne concentram pe Rusia, cu populatia de 147 milioane si o masa de pamant care este

aproape dubla decat Statele Unite. Exista acuma o avere comuna al Statelor Independente
consistand din 12 state, care a fost stabilit pentru a reformula Uniunea Sovietica fara costurile
economice sau politice ale uniunii, dar s-a dezintegrat virtual desi politicienii cauta sa-l reinvie.
Populatia Rusiei este aproape egala cu cel al celorlalte state din averea comuna, dintre care cea
mai mare este Ucraina cu o populatie de 52 de milioane. Moscova este localizata in regiunea
vestica al natiunii, iar St. Petersburg este situat in nord-estul Moscovei.
Baletul rusesc asigura o metafora apta pentru Rusia din numeroase motive. Baletul de o
calitate inalta si de neegalat a fost creat in Rusia, precum este notat dedesubt. Cat timp rusii nu
au creat baletul, ei au imbogatit aceasta forma de arta intr-un mod nemasurabil. De asemenea,
este oportun ca o natiune ferfenitoasa ar trebui sa fie reprezentat de o metafora culturala care
nu-si are originile aici. Mai mult de atat, din 1992 baletul rusesc a experimentat intriga politica,
lipsa fundarii, si niste niveluri joase de performanta, astfel oglidind problemele natiunii. In
momentul curent, exista incercari pentru a reinvigora baletul rusesc, iar companiile mari de
balet performeaza acuma in mod frecvent inafara Rusiei.
Pentru a intelege cultura Rusiei, vom arunca o privire la 3 caracteristici importante:
esalonuri, teatru si realism si sufletul rusesc. Aceste elemente se aplica de asemenea metaforei
noastre si ajuta sa distinga aceasta forma de arta de la omologii din alte tari. Cu o calitate mai
mare decat viata, baletul rusesc reprezinta complexitatile culturii rusesti - marea expresie a
aristocratiei si frumusetea gentila a unei zone rurale.
Baletul rusesc inseamna multe lucruri pentru multi oameni. Unii o considera tipul de
instructie data la faimoasele academii Bolshoi si Kirov; altii identifica baletul rusesc cu ere
specifice si performante. Cei care au fost martori la performantele somptuoase al Balle Russe a
lui Dighilov de la inceputul secolului 20 cu siguranta identifica productia sa ca baletul rusesc.Iar
audientele familiare cu lucruri specifice precum Lacul Lebedelor si Frumoasa Adormita
proclama aceste programe magnifice de dans ca baletul rusesc. In mod esential, toate aceste
definitii sunt corecte.Cum vom invata in curand, cuvintele balet rusesc evoca sentimente de
bucurie extraordinara in fiecare care este familiar cu finetea si stilul dansatorilor asigurati
asociati cu orice parte al acestei forme de arta.
O scurta privire in fundalul evolutiei baletului in Rusia ne ofera o introspectiva ca sa stim
de ce baletul ramane atat de important rusilor din ziua de azi si explica de ce baletul rusesc se
bucura de excelenta sa reputatie in intreaga lume. Baletul in forma sa moderna provine de la
dansul de curte din Italia in timpul perioadei Renascentiste.Desi multi americani in ziua de azi se
gandesc la balet ca la o ocupatie feminina, in secolul al 17-lea dansatori masculini dominau
spectacolele pentru audienta formata din nobili italieni. Baletul a aparut in urmatorul secol ca
un dans de pantomima spre fascinatia europenilor instariti. In Franta, roialitatea a participat la
aceasta forma de distractie prin asumarea rolurilor de incercare. Cum castiga popularitate in

intreaga Europa, performantele baletului au devenit teatrale si au fost placute de publicul

caselor de opera. Ca si Louis XIV, care a intemeiat o academie in Franta pentru a imbunatati
arta, Peter cel Mare in timpul secolului al 17-lea a incurajat dezvoltarea dansului social in
asteptarea de a creste constientizarea rusilor de lumea de afara. Determinarea lui de a
trasforma Rusia intr-un imperiu puternic a fost obtinut prin modernizare folosindu-se modelul
vestic european. Rusii au avut intotdeauna o mare dragoste fata de dans, si cand baletul a fost
introdus in Rusia in secolul al 17-lea, au raspuns cu entuziasm. Monarhia a plasat accentul pe
arte prin platirea salariului dansatorilor care deveneau cunoscuti ca "artisti ai Imperiului
Majestatii".
In timpul domniei lui Petru cel Mare, unul din cele mai semnificative schimbari in baletul
rusesc a fost eliminarea robelor greoaie pentru a permite miscarea mai libera a dansatorilor. In
1736 orasul St.Petersburg, de asemenea capitala Rusia la momentul respectiv, devenea casa
baletului imperial rusesc. Doi ani mai tarziu, imparateasa Ana, careia de asemenea ii placea
baletul, a sponsorizat prima scoala la Winter Palace cu scopul de a dezvolta profesional
dansatorii rusi.
Baletul a inflorit in secolul al 18-lea cu asistenta coregrafilor francezi si italieni in St.
Petersburg, Moscova si Varsovia. Probabil ca cel mai de influentas dintre cei care au pus in
scena compozitiile de balet a fost francezul Marius Petipa, care in anii 1800 au creat
capodopere precum Lacul Lebedelor, Frumoasa Adormita si Spargatorul de nuci. Printre
mostenirile baletului rusesc este traditia compozitorilor geniali, precum Tchaikovsky, care a
colaborat cu Petipa pentru a crea muzica baletelor bine cunoscut, iar Prokofiev, care a scris
muzica agitata care a acompaniat baletul Romeo si Julieta.
Desi baletul a pierdut mult din vitalitate in Europa de vest in timpul secolului 19, Rusia a
pastrat traditia si eleganta al acestei forme de arta pentru restul lumii. In 1909 Sergei Diaghilev
a reinviat splendoarea baletului clasic cu " baletul sau rusesc" pentru audienta pariziana.
Compania sa a fost denumita ca " cea mai puternica forta emotionala din Europa pentru
urmatorii 20 de ani". Din pacate, extraordinarul "balet rusesc " al lui Diaghilev nu a supravietuit
mortii sale in 1929, din cauza lipsei fie de o scoala care sa dezvolte noi talente, fie de un teatru
permanent ce suna acasa.
Dupa revolutia din 1917, artistii Imperiului Majestatii Sale in fostul St. Petersburg s-au
adaptat modalitatii socialiste de viata cum au facut-o si restul cetatenilor rusi. Dansatorii rusi
deveneau angajati ai companiilor detinute de stat. Renumitul teatru Maryinsky din St.
Petersburg a devenit faimosul teatru Kirov din Leningrad. De asemenea. teatrul Petrovsky, casa
a Baletului Imperial din Moscova, a fost renumit Bolshoi, semnificand ceva ce este mare sau
imens.

De fapt, baletul a devenit mai popular decat niciodata precum a descoperit guvernul ca
baletul poate exprima problemele si idealurile unui stat socialist. Promovarea sovietica a
realismului socialist a accentuat toate tipurile de creativitate, iar cetatenii erau incurajati sa
participe la evenimente culturale.
Pentru a se potrivi cu publicul fervor de balet, o infrastructura a fost dezvoltata pentru
expansiunea sa. A. Y. Vaganova, o balerina legendara din vechiul Imperiu al Baletului, a fost
chemata sa creeze un program de antrenamente pentru dansatori si in cele din urma a produs
cei mai buni dansatori din lume. Ea a fost responsabila in special cu imbogatirea psihica a
baletului rusesc, iar metoda ei de predare este inca folosit in Rusia. Alti maestrii precum George
Balanchine si Mikhail Fokine a inspirat studenti dornici inclus magnifica Anna Pavlova, Vaslav
Nijinsky si Galina Ulanova. Mai mult de 40 de companii de balet au fost formate, iar in Uniunea
Sovietica au fost construite teatre. Fetite talentate sperand sa devina prime balerine au primit
sprijin academic si artistic gratuit. Profesori sovietici au cautat, de asemenea, baieti cu putere,
agilitate si rezistenta care doreau sa urmeze cariere ca membrii ai trupei de balet. Chiar si
astazi, un dansator rus retras de obicei isi pastreaza statusul sau special de prim dansator.
In ciuda dificultatilor recente, baletul rusesc serveste ca standard pentru restul lumii.
Aceasta masura este bazata pe traditiile sale bune de balet clasic si angajamentul national
intens pentru a pastra si imbunatatii forma de arta.

Esaloni ai baletului
Esaloni clar de statut si privilegiu exista in cadrul companiei de balet. In partea de sus a
topului este prima balerina, starul proeminent al trupei. Anii de scoala si practica nu e deajuns
sa deosebeasca un dansator de ceilalti. Dansatorul principal trebuie sa posede un dar natural de
virtuozitate si frumusete interioara. Cum este adevarat in alte tari din jurul lumii, cetatenii rusi
venereaza asemenea oameni indepliniti ca eroi nationali. Copii rusi ii privesc cu mandrie pe
acesti dansatori ca pe semizei, cam in acelasi mod in care copii americani idolatrizeaza
campionii olimpici si figurile sportive mari. Desi este cea mai faimoasa personalitate din
industria sa, balerina nu primesre in mod necesar cel mai mare salariu. Orisicum, statutul ei de
dansator numar 1 permite balerinei un privilegiu mult mai mare decat orice plata i-ar putea
oferi.In mod similar, producatorul, coreograful si dirijorul sunt tinuti intr-o inalta pretuire.
Urmatorul nivel in cadrul companiei de balet consta din director, designerul se scena si
designer de costume, venerati nu numai pentru titlurile pe care le poarta dar si pentru
reputatiile personale. Atunci mai sunt cei care raporteaza directorului - in special productia,
scena, compania si managerii de garderoba; directorul de muzica; asistentul designerulde
scena; directorul de machiaj; directorul de lumini si capitanii de dans. Multi dintre acesti indivizi

poseda ambitia si potentialul de a deveni experti sau chia si membrii de elita. Mai mult de atat,
este si corpul de balet sau membrii companiei de balet care interpreteaza dansurile. Ei
constituie cea mai mare dintre grupuri. In cele din urma, muzicienii si tehnicieni variatii, care
sunt specializati in toate de la lumina la machiaj, sunt partea de jos a ierarhiei. Ei sustin celelate
clase sau grupuri in cadrul si inafara metaforei noastre.
In timpul erei sovietice guvernul a adus un amplu suport financial pentru balet, iar
esalonii au primit recompense proportionale cu rangul ordonat descris mai sus. In era sovietica
privilegiile erau recompensate selectiv si erau date in primul rand membriilor Partidului
Comunist, aproximativ 20% din totalitatea populatiei.Multi membrii proeminenti al companiilor
de balet erau in Partidul Comunist; chiar daca membrii partidului comunist, ei au primit
recompense ample datorita asocierii lor cu baletul.De aici inainte a fi un membru al baletului
era asociat cu privilegii care erau negate la majoritatea cetatenilor. Cat timp esalonii inca exista
in balet, recompensele sunt mai putine, oferind inabilitatea guvernului de a fonda in mod
adecvat. Orisicum, niste fonduri noi au fost gasite din turnee din intreaga lume pe care le-a
facut baletul rusesc mult mai accesibile la cei care nu sunt rusi. Membrii teatrului Bolshoi au
interpretat chiar si in Las Vegas.
La ora actuala noii bogati sunt cei asupra carora se focalizeaza atentia in Rusia. Putini ca
numar, ei constituie esalonul de top al Rusiei, iar umorul sagetator este in ordinea zilei pentru a
le descrie. De exemplu, fostul presedinte Boris Yeltsin are o dificultate in intelegerea de ce
savantii sai vin sa lucreze fara plata, chiar si daca nu este electricitate sau lumina, iar Anatoly
Chubais ( analistul responsabil pentru stocul de sistem de rau augur discutat mai sus) raspunde
in mod entuziasmat, "Poate le putem taxa admiterea" (Williams). O gluma si mai populara
priveste un nou rus bogat care plange cand noul sau Mercedes Benz este serios deteriorat intrun accident de masina.Cand un trecator arata ca mana omului lipseste rusul bogat se uita unde
ii era mana si plangea, " oh rolex-ul meu numai este".
Dar aceste glume mascau un nivel de intelegere despre cultura ruseasca si despre
esalonii sai de putere si prestigiu care merita atentie. Cum discutia despre cele 4 perioade ale
acestei natiuni rupte implica, Rusia in mod istoric a fost un stat autocratic in care putinii din top
au condus cu o mana de fier. In prezent exista unele ingrijorari in ceea ce priveste faptul ca
Rusia poate cu usurinta sa revina la fostele moduri si comportamente, in special daca multi
cetateni incep sa simta ca costul capitalismului depaseste beneficiile. De exemplu, un sondaj a
indicat ca 68% din rusi prefera o "mana de ferma", 75% vrea un stat care sa se bata pentru rolul
economic, ,iar 72% vrea sa fereasca valorile vestice si banii. Semnificatia de baza al esalonilor in
baletul rusesc este ca performanta extraordinara si onesta este recompensata. Este usor sa vezi
cand un dansator interpreteaza la un nivel superior, iar cetatenii de rand se identifica cu
mandrie cu o asemenea performanta si cultura. Dar aceste figuri sugereaza ca majoritatea

rusilor sunt nefericiti cu noii bogati care sunt in topul societatii rusesti, probabil datorita
faptului ca ei au obtinut multe din aceste recompense in mod nejustificabil si de mare cost
pentru cetatenii de rand.
Rusii tind sa posede un puternic simt de demnitate si calm. Desi clasele de jos s-ar putea
sa nu experimenteze niciodata bucuria unei interpretari, rusii impart o mare mandrie in
reputatia lor de forma de balet ca magie fermecatoare si simbol al splendorii. Partea wester a
baletului reflecta demnitate si superioritate, indiferent de clasa de stare. Cel mai de prestigiu
dintre companiile de dans este Baletul Bolshoi, care face excursii de la teatrul Bolshoi din
Moscova in intreaga lume. Institutul Academic de Coreografie din Moscova, bine stiut ca Scoala
Bolshoi, este afiliat in mod formal cu compania de balet si este localizat adiacent cu teatrul. Mai
putin notorios dar impartind in mod egal o superba traditie de dansatori, profesori si coreografi
este Compania de Balet Kirov. Aceasta companie si scoala sa coboara direct din Scoala imperiala
a imparatesei Anna si compania de balet si totusi isi fac casa in aceeasi cladire in
St.Petersburgul in ziua de azi.

Drama si Realism
Audienta din intreaga lume recunoaste baletul rusesc ca cea mai spectaculoasa forma
de dans. Nici o alta forma de arta nu necesita asa o combinatie de eleganta si simplicitate baletul rusesc este dinstinct fata de baletul din alte tari datorita inovatiilor singulare, care au
fost dezvoltate din fundatiile baletului clasic. In timp ce baletul a stagnat multi ani in vest, Rusia
impreuna cu restul Uniunii Sovietice a cultivat resursele sale teatrale pentru a dezvolta o
superioritate ireprosabila asupra tuturor celorlalte baleturi nationale. Numai grandiosul opera
din Italia este rivala cu stralucirea baletului rusesc, si numai lupta cu taurii din Spania se
compara cu drama baletului. Cautarea perfectiunii in baletul rusesc a devenit o inspiratie
pentru mii de audiente si o permanenta parte in cultura si mandria ruseasca.
Audientele simteau vitalitatea corpurilor de balet in timpul momentelor celor mai
dramatice a interpretarii. In timpul baletului, dansatorii urmaresc acordul audientei prin livrarea
din ce in ce mai marete a interpretarilor. Uneori audienta va raspunde la un dans atat de pozitiv
incat un dansator va iesi din caracterul sau si va face o plecaciune, ceva ce se intampla foarte
rar in Vest. In scena finala dansatorii toarna ultimele picaturi de energie in dans pentru a face o
impresie mareata de neuitat pentru fiecare spectator in parte. Fiecare membru al companiei se
straduieste sa fie amintit in mintea audientei ca o imagine glorioasa a miscarii. Ca raspuns,
audienta exprima acordul sub forma de aplauze, cadouri florale si ovatii. Dansatorii ofera
performantele lor, din nou si din nou, pentru gratificatia audientei.

Ca si dansatorul care face o incercare personala pentru a apela la oamenii din audienta,
cetateanul de rand rus incearca sa faca o impresie celor care sunt in postura de a ajuta. Modul
cel mai eficient de a reusi ceva este prin favoruri personale. Decat sa puna in pericol cariere prin
asumarea riscului sau prin luarea initiativei, unii rusi vor evita responsabilitatile sau alte actiuni
care pot fi interpretate sau controversate, in special cand joburile sunt rare.
In mod similar interschimbul dintre dansator si audienta este simbolic pentru schimbul
de baza dintre strainele chestiuni lumesti. Daca dansatorul ofera placere celor care se uita si
este recompensat cu aprecieri credincioase de la audienta sau 2 cetateni sau schimburi de firma
unul cu celalat, fiecare participant ofera celuilalt ceva ce celalalt doreste.
Cum si mexicanii tind sa foloseasca petrecerea ca mod de a scapa de existenta
lumeasca, asa fac si rusii care pun mare valoare pe componentul teatral al artelor
interpretarii.Filme, scene de teatru si baletul ofera o sansa pentru diversiune.O ultima fantezie
culturala cuprinde o linie de poveste melodramatica inconjurata cu un scenariu extravagant si
costume de lux. Cu cat este mai mare atractia fata de hearstrings, cu atat rusii tind sa o
iubeasca; aceasta sentimentalitate este a parte a auto indulgentei rare a culturii. Ca si compania
de balet care se bazeaza pe teatru pentru a face pe plac audientei, asa si cumparatorul rus
foloseste drama pentru a convinge functionarul sa scada pretul unui obiect. O indisputabila
parte a culturii rusesti este obiceiul de negociere pentru a invinge sistemul. In mod similar
studentii la o varsta frageda invata sa dea raspunsul corect in clasa. Impartirea de raspunsuri
este tolerata, iar copii devin partasi la " skirting" in jurul autoritatilor cu o confruntare minima.
Cum este de asteptat intr-o cultura autocratica, favoritismul si coruptia au fost si
continua sa fie utilizate extensiv pentru a ocoli sistemul. Nerespectarea legilor este o parte a
culturii rusesti, chiar daca doar pentru maruntis. Nu este de mirare ca firmele trebuie sa aiba
propriile forte de politie. Prietenii si legaturile sunt importante, iar multi rusii si-au dezvoltat
retele complexe de relatii care le permite sa supravietuiasca intr-o lume imprevizibila. Un mare
efort este necesar pentru a crea si mentine aceste relatii, in speranta ca vor rezulta beneficii.
Rusii sunt in continuu oferitori de daruri, sperand sa influenteze generozitatea viitoare din
partea altora. Un asemenea comportament nu este probabil sa se schimbe, chiar si cu
privatizarea raspandita a economiei.
Rusii initial tind sa ia puncte de vedere extremiste si ofera putine concesii cand
negociaza. Daca un oponent strain face o concesie, este perceput ca o slabiciune. Spre
deosebire de negociatorii americani, rusii au putina autoritate de a face pe loc decizii si prefera
sa nu faca decizii in mod spontan. Sahul este un amuzament national, iar mult din puterea
relativa a multor campioni regionali si mondiali din Rusia provine din abilitatea de a gandi
inainte. Jucatorii se bazeaza pe planificare strategica, ori ofensiva ori defensiva, pe care le
considera repercusiunile potentiale, similare celor folosite de rusi la negociere.

Mai mult de atat, multi considera un amuzament national sa bei vodka. Betia este
acceptata ca o metoda social aprobata de amuzament si scapare care ajuta in a face fata, odata
cu trecerea anilor, la suferintei si greutatii. Rusii respecta nevoia de a bea ingandurat sau
intristati. In acelasi timp se reunesc descoperire trimfala - cantand, razand si uitand de timp. In
special in ariile rurale, bautul este o parte din orice fel de festivitate. In ciuda penuriilor severe,
rusii reusesc sa faca un festin memorabil din nimic. Mesele de bucatarie sunt cele mai probabile
setari pentru a impartasi o conversatie si vodka cu prietenii. In toata aceasta cultura exista o
sensibilitate, chiar o afectiune, aratat de oameni sobrii celor care au mai multa indulgenta.
Fiecare se pare ca intelege nevoia ruseasca de a consuma vodka, desi alcoolismul este o
problema raspandita care a fost legat de multe boli sociale.
O alta diferenta importanta este rabdarea ruseasca in elaborarea de compromisuri. Cat
timp timpul este o resursa pretioasa pentru negociatorii americani, termenele limita sunt
aproape intotdeauna ignorate de negociatorii rusi. Bugetele si programa de productie au fost in
mod traditional greu de intalnit, iar atitudinea predominanta a fost " de ce sa te obosesti?" In
cadrul birocratiei, este aparent ca cetatenii sunt folositi pentru a tolera intarzieri indelungate si
autolinistirea.
Compromisul nu este intotdeauna necesar pentru a atinge obiectivele; compasiunile de
atac pot fi la fel de eficiente.Yale Richmond descrie timpul in care a ajuns la un hotel in
Moscova infometat, dupa un lung zbor cu avionul, numai pentru a afla de la femeia care se
ocupa se serviciile pentru clienti ca schimbul valutar era inchis pe ziua respectiva. Calatorea
singur, nu avea ruble si astfel nu isi putea plati masa. Cand a fost intrebata, ea nu avea de oferit
nici o sugestie.. In loc sa se retraga, Richmond a discutat cu aceasta straina despre calatorie,
despre vreme, despre familie si copii ei si eventual s-a reintors la subiectul legat de foame. De
aceasta data doamna si-a bagat mana in propria poseta si i-a lasat niste ruble pana ziua
urmatoare. Desi nu se astepta sa negocieze cu aceasta femeie, el s-a apropiat de ea ca de orice
alta fiinta umana, iar ea i-a raspuns cu bunatate.
Haskell puncteaza mai multe despre rolul realismului in baletul rusesc. Primul punct,
coreografia ruseasca tinde sa accentueze interpretarile realistice prin expresiile caracterelor,
cum au fost notate in partea Albrecht din Giselle. Daca juca Nureyev sau Vikulov rolul, rolul era
jucat cu atata vivacitate incat tranzitia de la centrarea de sine la remuscari peste suferinta
iubitei lui a fost cu adevarat evident spectatorului. Pe langa realismul individualist, spectacolul
este subordonat valorilor umane din poveste. Versiunile rusesti ale Frumoasei Adormite, scena
in care printesa Aurora cade in picoteala ei este coregrafiat de peste 100 de dansatori pe scena.
Chiar si in mijlocul unei multimi de rusi, audienta poate simti o interactiune reala printre
dansatorii principali. Productiile vestice ale acelorasi scene tind sa fie restranse, de obicei
angajand doar pe printesa Aurora si cel mult 4 amanti. O alta contributie ruseasca in lumea

baletului este baza pe experti pentru o scena exacta si design de costume. Leon Bakst, faimos
pentru crearea scenelor generoase si a costumelor, a fost primul care a legat pictarile cu
informatia istorica relativa cu era in care a avut loc baletul. Astfel costumele rusesti au fost
intotdeauna capabile sa se laude cu un fir de adevar, iar actele pe scenele rusesti au
imprumutat de asemenea credibilitate ambiantei baletului.
Este bine cunoscut ca idealismul este important pentru majoritatea rusilor. In perioada
comunismului, ateismul a devenit polita oficiala al afilierelor religioase cum partea ideologica
inlocuia biserica. Presiuni oficiale au facut riscant pentru majoritatea societatii sa participe in
mod deschis la religie, care a dus la un sistem subteran al credintelor ascunse.
Realismul joaca de asemenea un rol in viata de zi cu zi a Rusiei, cum oamenii incearca sa
supravietuiasca obstacolelor de zi cu zi. Legaturile sau contactele personale sunt cu usurinta
cele mai pretuite bacsisuri pentru privilegiati. Stiind pe cineva care este capabil sa influenteze
un rezultat este o cale de a trai acceptata in Rusia. A trage sforile este un mod efectiv de a
aranja schimbul de apartamente intre straini si cunostiinte. Procurand un singur bilet la baletul
din Bolshoi necesita legaturi daca nu unul este un domn oficial din guvern, o persoana de
afacere bine plasat un strain turist.
Legaturile pot fi de asemenea afaceri serioase, ca si in cazul unui doctor care doreste sa
recomande o operatie unui pacient care doreste sa sustraga sistemul birocratic de sanatate.
Ultima realizare a parintilor este de a asigura oportunitati de educatie mai bune pentru copii
lor; aranjamente speciale pot fi facute inafara sistemului de admitere a unei scoli. Indiferent de
tipul de favoare cerut, este de inteles ca o favoare intoarsa poate fi rascumparata mai tarziu. In
unele cazuri este de ajutor sa strecori contactului o mita de ruble, ciocolata sau chiar un breloc
din vest precum un stilou sau un calendar de perete. Construind recunostiinta personala este
primul pas in securizarea unei legaturi pe termen lung.
O alta unealta dramatica imprumutata de la o interpretare de balet este folosirea
cacialmalei. Aceasta este cel mai bine caracterizat in urmatoarea afirmatia: " Stii ca eu mint, iar
eu stiu ca tu stii si tu stii ca eu stiu, dar eu merg inaintea ta cu a fata dreapta si tu dai din cap
serios. Bolile sociale au fost renegate in incercarea de a mentine imaginea Rusiei superioara.
Dintr-o perspectiva straina, rusii au fost caracterizati ca seriosi si neexpresivi, nearatant
nici o emotie in public. Ei detin o reputatie de duritate si stoicism. Deseori aceasta duritate
externa vine ca o triviala indiferenta si impolitete fortata fata de visitator. In surline brusc de
servicii pentru oameni si fetele incruntate ale multimii plini de holbari impasibile, strainii gasesc
aspru, impersonalitatea rece la care se asteapta. Dar aceast exterior este o fata falsa.
Comportamentul stereotypic este parte al dramei al culturii rusesti. Pe dedesubtul mastii este o
umanitate cruda, care nu poate fi mai reala.

Baletul este mai mult decat un dans de scena; este o minune al coregrafiei, muzicii,
costumelor si luminii care creaza o dispozitie distincta fiecarei audiente. Coreografii exprima
idei prin miscarile fiecarui dansator, ori prezentand o tema precisa sau lasand libertatea unei
audiente de a-si folosi imaginatia. Compozitorii scriu versuri pentru a acompania frumoasa
tehnica a baletului, iar conducatorii orchestrei conduc muzicienii sa interpreteze versurile intrun timp, ritm si volum bun pentru dansatori. Designerii de garderobe si expertii in lumina
folosesc cunostiinte speciale ale mestesugurilor lor pentru productiile de balet, iar artistii vizuali
contribuie de asemenea la dispozitie prin designul scenelor care furnizeaza fundalul pentru
fiecare dans. In final, dansatori atletici antrenati combina flexibilitatea, puterea si balanta
pentru a interpreta o serie de dansuri care deseori spun o poveste pentru spectatorii de toate
varstele.
O considerare finala al acestei caracteristici al culturii rusesti este asa-zisa contradictie
dintre drama si realism.
n aceasta const una dintre marile dihotomii din cadrul culturii. Teatral proiecteaz o
atmosfer de izbnd, n timp ce realismul este respingerea idealurilor vizionare.
Unul dintre cele mai enigmatice aspecte ale culturii ruse este iluzia nepotrivirilor
(contrastelor). Ruii sunt caracterizai ca fiind att lenei, ct i contiincioi; vor s aib bani,
dar n acelai timp i dispreuiesc. Ruii sunt descrii ca fiind neinteresai n construirea de relaii
(Adler, 1997) i n acelai timp drept calzi i de mare ajutor dup ce noi relaii interpersonale
sunt formate (Richmond, 1992, p. 3). Dup ct se pare, ruii vor s primeasc bani dect s i
ctige. Poporul rus nu i respect pe cei care muncesc din greu, dar totui doresc s fac ei
nii sacrificii. Negnd libertatea religioas de peste 70 de ani, ruii nc au credin i speran.
Ruii au tendina s fie vistori i pragmatici; ei apreciaz n mod deosebit munca scriitorilor,
artitilor i a dansatorilor. La fel ca i membrii altor culturi, ruii sunt pui n faa unor alegeri a
prioritilor.
Exist conflicte ntre relaiile(modul de via) publice i cele private. n rolurile lor din
viaa public, ruii sunt caracterizai ca fiind grijulii/ateni, evazivi, i pasivi; n vieile lor
particulare sunt descriii ca fiind oneti i direci. Strinii i descriu pe rui ca fiind persoane care
sufer, dezordonai i stoici; de asemenea sunt cunoscui ca fiind veseli, generoi, obedieni i
ospitalieri. Ca si alte naionaliti ei pot s fie pompoi n viaa public i n viaa privat s fie
nepretenioi, pstori sau cruzi. Probabil c Dostoievski i-a descris cel mai bine ca fiind
jumtate sfini i jumtate slbatici. Cu prietenii, ruii se simt liberi s i fac jurminte i nu
sunt mpovrai de nevoia de a-i da n vileag dezamgirile sau durerea.

Sufletul poporului rus

Din secolul al XII-lea pn n vremea lui Petru cel Mare i apoi din 1917 pn n 1992 n
timpul perioadei comuniste, poporul rus a fost izolat de restul lumii. Dou evenimente, invazia
ttar (mongol) i cucerirea otoman a Constantinopolului, au ntrerupt subit schimburile
comerciale, religioase i culturale cu alte naiuni i au limitat dezvoltarea Rusiei pentru mai
multe secole. Rusia a avut relativ puin nevoie de schimburi pentru c avea suficiente resurse
n domeniul agriculturii; majoritatea interaciunilor cu alte popoare erau legate de disputele
privind terenurile. Din perspectiva Rusiei, expansiunea teritorial a rezultat din victoriile asupra
invadatorilor strini. Din timp n timp, cavalerii teutoni, lituanienii, polonezii, suedezii, francezii,
germanii i grupuri asiatice au invadat Rusia, care nu are granie naturale pentru aprare.
Venit din toate prile, teama de a nu fi invadat de adversarii vecini au determinat
preocuparea ruilor pentru securitatea statal. O tradiie a cetenilor care s fie n slujba
statului, fie c erau rani sau nobili, a evoluat din suspiciunea asupra puterilor ostile care
nconjurau Rusia. n secolele care au urmat, conductorii rui, n mod intenionat au limitat
influenele strine asupra imperiului, ca urmare, ncercrile ulterioare de a introduce noi
metode i tehnologii au fost privite cu scepticism de ctre popor.
n prezent, nencrederea ruilor este nc predominant, fiind sugerat de sentimentele
asupra influenei vestice, prezentate mai sus. De asemenea, Rusia este preocupat de
importana crescnd a Chinei, ar cu care i mparte graniele. Aa cum ne putem atepta,
ruii vor s fie independeni de influenele strine, lucru care se reflect n dorina pentru
pstrarea distanei, pentru ca cultura s poat fi conservat, i aa a fost de mult vreme.
ntrirea ideii c distana este esenial pentru supravieuire este o caracteristic a ruilor, chiar
i astzi. Ca popor, ruii sunt considerai a fi de ncredere, ambiioi i plini de resurse
interioare. Dei ar putea s par c att de muli ani de regim arist i de pumn de fier al
regimului comunist au mpiedicat folosirea din exterior a unor astfel de resurse, argumentul
este bine susinut, astfel nct, n fapt, perseverena i creativitatea individual a triumfat, n
ciuda regimului absolut. Fr nici o ndoial muli rui au devenit antreprenori din 1992, dar
suportul inadecvat, cum ar fi legile eficiente i bncile, le-au ngreunat eforturile.
Fiecare membru al unei trupe rusesti de balet trebuie s suporte un antrenament zilnic
laborios i s posede o disciplin constant pentru a perfecta arta. Cursurile, repetiiile i
performana constituie o rutin epuizant pentru dansatorii rui; acest cerc necesit atenia
complet a unui dansator asupra lumii dansului, rmnnd foarte puin timp pentru multe
altele. Aceast distanare sau separare de viaa de zi cu zi le permite dansatorilor s i
canalizeze ntreaga energie n dans. Chirurgi ortopezi, maseuri i medici au devenit parte din
realitatea baletului contemporan; cerinele fizice cer de multe ori dansul n condiii de dureri
ale corpului i de suferin. Avnd la baza ambiia ruseasc, fiecare dansator este capabil s
ating concentrarea maxim, alimentat de intesitatea pasional a sufletului rusesc. Rezultatul
este o excelen fr pereche, att n performana tehnic ct i n cea artistic.

Sufletul rusesc este o mixtur de sentimente intense; este emoie, sentiment i

sensibilitate combinate. Este un triumf asupra necazurilor care par de netrecut, sau asupra
tristeii decurgnd din descoperirea adevrului complet. De-a lungul anilor s-a scris mult despre
natura magic i mistic a sufletului rus. Ceea ce e cunoscut ca fiind ceva misterios se pare c sar concentra n urmtoarea afirmaie: La baza miezului expresiei individului rus este principiul
enigmatic sau sufletul care plaseaz valoarea absolut pe decen, respect, onestitate i
buntatea moral. Parial motenit i parial nvat, hotrrea de piatr (de neclintit) a
poporului rus este ca nici o alta, i poate fi relaionat dintr-o privire cu compasiunea uman.
Creativ, electrizant i ndrzne, spiritul rus este sursa inspiraiei printre dansatori.
Pare s fie o legtur puternic ntre asprele iernii ruseti i spiritul rus. Ca s pstreze
cldura, ntreaga familie trebuia s doarm mpreun pe pech (denumire ruseasc pentru
emineu i cuptor) i pentru a supravieui n astfel de condiii grele, era necesar ca toi s
lucreze mpreun unul alturi de cellalt.
Contactul intens al ochilor, atingerile frecvente alturi de distana fizic apropriat i
zmbetele creeaz o empatie (Andersen 1994). i avnd n vedere o astfel de viziune pozitiv
asupra iernii nu este de mirare c arta rus surprinde scene i activiti de iarn, de exemplu
multe dintre cldirile masive din Sankt Petersburg i din Moscova au fost create si colorate ca s
arate cel mai bine n zpad, albul pur al zpezii proaspete contrastnd cu culorile pastelate al
exteriorului cldirilor.
Climatul aspru rusesc este de asemenea responsabil pentru abundena resurselor i
pentru puterea poporului rus. De secole, ranii au ndurat ierni lungi i temperaturi foarte reci,
vnturi brutale i sol ngheat n timp ce tnjeau dup primvar. Primvara aduce n mod
inevitabil o munc grea pentru cultivarea pmntului i pentru plantarea seminelor pentru ca
recolta s fie adunat nainte de primul nghe, n mai puin de 5 luni. Vremea imprevizibil i
pericolul ca recoltele s fie compromise reprezint o mare grij, dar ruii s-au dovedit a fi
capabili s ndure greutile. Incapabili sau n multe cazuri nedoritori s i asume riscul cu
tehnologii importate, ranii se bazeaz pe tehnica i uneltele motenite din generaie n
generaie, chiar dac acestea pot fi primitive. Ei sunt deosebit de rbdtori i hotri,
recunoscnd c nu au controlul asupra tuturor lucrurilor din viaa lor. Yalle Ritchmond 1992
explic: n contrast cu americanii, majoritatea ruilor au trit pn recent asemenea
strmoilor lor n sate mici, distanate i izolate, libertatea lor de micare fiind restricionat i
fr confortul i uneltele necesare pentru a-i scuti de munc promovate de societatea
modern.
Geografia contribuie la sentimentul de lips a puterii; terenul muntos i spaiile sterpe
dezolante din afara oraelor sunt sub o continu fixare. Rusia este una dintre ultimele naiuni n
lume n ceea ce privete densitatea populaiei. Sunt numai 9 locuitori pe km ptrat. Intimatatea

pare s fie mai pronunat printre familiile ruse dect oriunde altundeva n lume. Locuinele
sunt aglomerate cu membrii ai familiei din mai multe generaii care locuiesc n spaii mici. Dei
acest aspect se schimb, familiile extinse au locuit zeci de ani mpreun n situaii dure, sub un
control necrutor de zeci de ani, de obicei n apartamente. Paturile servesc drept canapele n
zonele pentru stat i bile sunt mprite ntre mai multe apartamente. Intimitatea reprezint
un aspect negativ; nu exist nici un cuvnt rus care s descrie izolarea n termeni pozitivi.
Pe lng arta, sufletul rus este puterea de neconfundat care i oblig pe scriitori, actori,
pictori sau dansatori s aspire la mreie. O for puternic, sufletul rus a fost descris cu
perspicacitate n scrierile lui Dostoievsky. Literatura sa a descris responsabilitatea pe care ruii o
simt pentru chinurile i durerile restului lumii. Compania i conversaiile ncep s conteze, de
ndat ce cineva pete n viaa personal a unui rus. Printre prieteni i familie, ruii devin
oamenii minunai, cursivi, emoionali (din scrierile lui Tolstoi), mprtind umorul, tristeile i
confidenele. Ei ptrund ntr-o intimitate n care indivizii sunt mai putin egoiti dect cei din
vest. Ruii tind s i reverse inimile n legturi totale de prietenie i devin simpatici, afectuoi i
tandri.
Mai mult, intelectualii caut o compensare spiritual ca s evadeze din plictiseala de zi
cu zi, fie n balet, romane sau poeme. Cultura rus respect poezia pentru spiritul ei, pentru
curaj i creativitate. Poei ca Pukin sunt privii ca eroi pentru faptul c au ndrznit s
foloseasc metafore pentru a ascunde diferite nelesri n lumina cenzurii.
Multora dintre rui le place s cread c au un monopol asupra virtuii, fie c se refer la
loialitatea fa de familie, a simului datoriei sau n ceea ce privete dragostea fa de natur.
Din punct de vedere emoional, este considerat un atribut pozitiv i unul dintre cele mai
convingtoare argumente printre rui, apelnd la elementul iraional al existenei umane. Vina
este de asemenea un factor n emoionalitate. n mod similar prezena vinei i ajut pe
dansatori s simt mai profund. Ruii simt c pot transmite emoii prin intermediul ochilor lor, a
iubirii transmise, a urii sau pasiunii. Fie c exprim bucurie nemrginit sau trist melancolie,
dansatorii rui execut cu un dinamism interior pe care membrii altor culturi l gsesc greu de
reprodus.
La fel ca muncitorii rui de la orae sau sate care supravieuiesc iernilor aspre sau verilor
clduroase, de asemenea i copiii nva cum s se adapteze greutilor. Indulgena parental
este un cult naional i jucriile ne nva lecii cu tlc. Jucriile produse n Rusia au tendina s
se rup cu uurin, iar cnd copiii trec prin experiena dezamgirii sau a furiei legate de
dezmembrarea noii lor jucrii, ei nva c au puin control asupra lumii lor. Copiii rui nva s
accepte faptul c lumea lor nu este perfect fr prea mult amrciune. Acesta este probabil
motivul pentru care elevii rui sunt capabili s se adapteze fr amrciune programului

istovitor de instrucii de dans, subiectelor tradiionale din clase i antrenamentelor fizice care le
dau putere i flexibilitate.
La toate nivelurile societii, instrumentul ruinii publice este central pentru sistemul
rus. Este o responsabilitate colectiv pentru copii, manifestat printr-o atitudine prea
protectiv. Bebeluii rui sunt n mod tradiional nvelii n kosinkas, un nveli asemntor unei
mumii care le permite numai puin micare. Infanii sunt att de nvelii nct abia se pot
mica. Cultura rus motiveaz c nfatul este necesar n primele 9 luni de via ca s-i
protejeze pe copii, s nu se rneasc singuri. Bebelaii sunt desfai numai pentru ngrijiri i
pentru nbiere, timp n care sunt splai cu dragoste i afeciune. Copiii nva s dezvolte o
ncredere complet n mamele lor, care le returneaz ncrederea cu dragoste deplin i
necritic. Din aceste motive bebelaii sunt incapabili s i exploreze pe deplin mediul lor
nconjurtor i trebuie s se bazeze numai pe ochii lor i pe plnsetele lor ca s i exprime
emoiile. Pe perioada nfrii, copilaii experimenteaz diverse sentimente de siguran i
furie, care sunt nlocuite cu cele de libertate i fericire cnd kosinka este ndeprtat din timp n
timp. n afar de a fi total dependeni de prinii lor, beblaii rui experimenteaz n mod
continuu emoii polarizate n perioada lor infantil. Ca rezultat copiii rui cresc cu convingeri
duale de lips de putere i vinovie fa de aciunile lor personale. La fel ca relaia special
dintre mamele japoneze i fiii lor, care reiese n timpul creaiei amae sau dependena (vezi cap.
3 Grdina Japonez), dependena psihologic durabil este accentuat n cultura rus.
Fr nici o ndoial societatea rus are o for colectiv pronunat. Szalay 1993 a aflat
c americanii fac aproape de dou ori mai multe asocieri cu cuvntul individual n comparaie
cu ruii, n timp ce ruii fac de aproape trei ori mai multe asocieri cu cuvntul people n
comparaie cu americanii. Copiii de tineri sunt nvai cum s se poarte i s relaioneze cu
ceilali nc de la vrste fragede. Respectul i supunerea fa de figurile autoritare este o norm
n fiecare clas. Landon Pierson 1990 arat c o atitudine de respect i ntradevr de puin
team fa de autoritile adulte este inoculat copiilor sovietici din momentul n care pun
piciorul ntr-o instituie educaional . nc din copilrie ruii solicit un sim ascuit al locului i
proprietii a ceea ce este acceptabil i a ceea ce nu e acceptabil. n general tiu cu ce pot scpa
i ce nu ar trebui ncercat. Discuiile ntre studeni sunt limitate i gndirea individual nu este
ncurajat. Elevii nva c suplimentnd rspunsurile oficiale le asigur note mari, ceea ce
poate duce la admiterea la o form superioar de educaie i la un post bun dup absolvire.
Instituiile educaionale sunt create s formeze minile tinere folosind disciplina
structurat i dinamica grupului. Mai mult, nvarea este bazat pe exerciii de memorie i pe
modelarea unor reete rigide. Presiunea enorm este exercitat asupra copiilor pentru a atinge
ateptri stringente. Copiii rui nva devreme zdrnicia autoritii oponente; prinii sunt
adeseori pedepsii de profesori i de ali oficiali pentru eecul odraslelor lor de a respecta

normele sociale. Una dintre cele mai remarcabile noi universiti reflect acest model de
comportament strict dar att ntr-o modalitate nou ct i tradiional reflect perioada arilor
rui. Noua universitate a omenirii promoveaz predarea manierelor adecvate, n special n
cadrul institutului pentru tinerele doamne nobile, modelate pe un internat de tip imperial care
educa fetele comercianilor bogai i a nobililor de la curtea arului. Alte grupuri educaionale
sunt supuse presiunii unor ceremonialuri, la fel cum acest lucru este foarte important n afaceri,
n special n afacerile internaionale. Muli dintre noii bogtai i trimit copiii la aceste coli la
fel cum muli alii au dificulti n plata taxelor care este de 1500 de dolari pe an la o
universitate (vezi Wiliams 1998). Produciile de balet formale aduc mpreun dansul muzica
designul i un public. Cu excepia solo-ului n cazul dansatorilor individuali, trupa de balet
danseaz mpreun asemenea unui mare corp. Chiar dac aceste solo sunt blocate precis sau
puse n scen de coregrafi ca s balanseze ntreaga reprezentaie, toi membrii companiei sunt
dependeni unul de celalat i nevoile drepturile i dorinele sunt subordonate ntregului,
companiei nsi. Este treaba coregrafului s integreze trupul dansatorului cu muzica, cu
posibilitile scenei i cu dispoziia pentru a fi ct mai convenabil. Coregrafii trebuie s
exploreze i s extind capacitile dansatorilor n timp ce se asigur c componentele
produciei de balet, la fel ca i dansatorii, sunt toi n acord (Clark & Crisp 1976 pag.38); ca
rezultat, dansatorii rui se consider c membrii unei companii i ca artiti ai poporului ai fostei
URSS mai degrab dect dansatorii individuali.
Grupul etic poate fi urmrit n legtur cu mirul sau cooperativa mic de sat care lua
toate deciziile pentru comunitate chiar la nceputul anilor 1900. Mir nu numai c a ales ce i
cnd s se cultive dar de asmenea colecta taxe i soluiona conflicte. Aa cum nota Ritchmund
este autoritate i pe deasupra extins peste problemele legate de pmnt. De asemenea i
disciplina membrii, intervenea n disputele familiale, soluiona probleme care afectau
comunitatea ca ntreg i de asmenea reglementa relaiile n domeniul agriculturii. Mir era
compus din capii familiei care dsicutau probleme i care ajungeau la un consens n ceea ce
privete cursul aciunii. Deciziile bazate pe dorina colectiv erau ntrite de capul familiei.
Chiar nainte de revoluia din 1917, arii rui acceptau neoficial astfel de guverne locale pentru
c astfel de uniti erau capabile s controleze populaia numeroas. Mirul a introdus
colectarea taxelor i recrutarea militara, la fel ca i alte programe care au influenat vieile
ranilor. n descrierea mirului, Richmond (1992), concluzioneaz pertinent: Deoarece mirul a
afectat att de muli oameni, a jucat un rol major n formarea caracterului sovietic (p. 15). Este
interesant de notat c utilizarea popular a cuvntului mir se refer la definiia pcii.
Cteva exemple de comportament colectiv include repartizarea n restaurante comunale
i participarea n grup la evenimente culturale i sportive. Contactul fizic, cum ar fi nghiontitul
sau mpingerea unor persoane total strine este tipic n nghesuial, la fel cum e inutul de
mn printre prieteni de acelai sex. n general, ruii mai btrni sunt mai mult dect fericii s

ofere sfaturi nefiind solicitai, chiar i strinilor i rareori este considerat ca impolitee s i
vizitezi prietenii neanunat (Richmond, 1992, p. 17-20).
n concluzie, la fel ca baletul, cultura rus poate fi imprevizibil i enigmatic. Cultura
rus de astzi mbin elemente de emoie, spiritualitate i supravieuire care erau odat
ntlnite n Vechea Rusie. Etaloane n cadrul societii ruse, dramatismul, realismul i sufletul
rus, aa cum este el exprimat n baletul rus sunt caracteristicile care au fcut poporul rus unic
din punct de vedere cultural. n timp ce Rusia i poate privatiza n mod semnificant economia i
devine mai vestic n privina orientrii economice i juriul nc delibereaz asupra acestui
aspect caracteristicile baletului rus, aa cum au fost descrise n acest capitol, ar trebui s fie
de ajutor n nelegerea rolului dominant al acestuia n cultur pentru anii care urmeaz.

1. SPANIA
Uciderea unui taur este iubita sau urata.Nu exista cale de mijloc.(Manolo Chopera)

Caracteristica care portretizeaza cel mai bine spanioli este vitalitatea

contagioasa,dragostea lor fata de viata.De aceea poate fi considerata un paradox,ca metafora
folosita in acest capitol pt a descrie cultura spaniola sa fie corida,o confruntare cu
moartea.Totusi aceasta trasatura atrage alte calitati mai putin evidente si anume:bucuria
exterioara sau alegria,spaniolii au tendina de a gzdui o adnc nrdcinata sensibilitate a
tragicului si in egala masura o puternica legatura emotionala catre eroic.Probabil ca aceste
trasaturi,in afara de dragostea fata de viata,au facut corida fiesta nationala timp de sute de
ani;in combinatie aceste trasaturi sunt manifestate intr-o forma unica de individualism
evidentiind ncredere n sine i de mndrie.Corida combina o celebrare pasionala a vietii cu un
elaborat sistem de ritualuri,un spectacol grandios si artistic cu sange,violent si un permanent
pericol pt vitejii performeri.Exemplifica mandria spaniola,individualismul,emotionalismul,si
multe alte trasaturi a spaniolilor si a culturii acestora.
Cum era de asteptat,flamenco si luptele de taur sunt strans legate,ambele activitati pun
in lumina mandria si acel sentiment de individualism specific Spaniei.Orice ar face,spaniolii vor
sa se deosebeasca de ceilalti,sa fie un exemplu personal de individualism.De exemplu, in
Germania vor face publicitate la o simfonie care va fi la fel si vineri si sambata seara,si ca vor fii
foarte putine modificari sau nici una in performantele artistilor.Acest lucru nu este valabil in
Spania ,unde la fiecare corida si la fiecare flamenco se intampla intotdeauna ceva
diferit.Urmatoare discutie va relata aspectele diferite ale culturii spaniole in raport cu
numeroasele fatete ale coridei.Dar inainte,trebuie sa aflam istoria coridei,a luptelor cu tauri.
Lupta cu tauri sau corrida de toros,insemnand si alergarea taurilor,are loc in dupa
amiezele de duminica sau la sarbatori,incepand inainte ca soarele sa se instaleze.Corida incepe
cu semnalul batistei albe si a sunetului de trompeta.Inceperea luptei este celebrata cu intrarea
in arena a paseillo sau parada luptatorilor in ordine ierarhica in ritm de pasodoble.Dupa ce
parada sa terminat,presedintele ridica din nou batista alba pt a semnala aparitia primului
taur,semn care il face de fiecare data cand incepe o noua etapa a coridei.
In arena sunt 3 grupuri separate(cuadrillas) din principalii participanti la lupta.Fiecare
grup este format din matador si asistentii sai.Cuadrillas lupta si omoara 2 tauri de fiecare,dintrun total de 6 tauri pe eveniment.Cand taurul este introdus in arena,este intampinat de trei
asistenti ai matadorului,numiti banderilleros.Acestia manipuleaza taurul cu mantiile purpurii si
aurii,dezvaluindui matadorului particularitatile miscarilor taurului ;iar in unele cazuri participa
si matadorul la aceasta etapa.

Cateva minute mai tarziu apare si matadorul,care isi demonstreaza curajul prin miscari
mai artistice a mantiei,incluzand clasica veronica. Talentul matadorului sau lipsa acestuia
,deseori evoca raspunsuri emotionale din partea spectatorilor.Acestia aplauda ,incurajeaza si
striga Ole!cand sunt impresionati de curajul matadorului sau hunduiesc si fluiera atunci cand
sunt nemultumiti de prestatia matadorului.In acest fel publicul interactioneaza cu
matadorul,incurajandul sa incerce miscari mai periculoase si mai artistice.Acest lucru atata
publicul.
Dupa demonstratia initiala cu taurul,intra in arena,calare,cei doi picadores.Unul ramane
pe loc pe cand celalalt provoaca taurul pt ca acesta sa-i atace calul.Lucrul acesta ii permite sa se
apropie de taur,incat sa ajunga sa-l impunga cu o sulita lunga.Sarcina picadorului este aceea de
a slabi taurul,astfel incat viteza acestuia sa scada,permitandu-i matadorului sa isi etaleze
abilitatile.
Cea de-a doua etapa permite taurului sa se ridice dupa chinurile provocate de
picador.In aceasta parte mai interesanta,banderilleros,care sunt pe jos,pozitioneaza doua
banderillas(bete colorate din lemn,cu varfuri ghimpate)pe gatul taurului unde ar trebui sa
ramana.In acest moment taurul este mai odihnit si mai feroce si e pregatit de ultima etapa si
anume lupta cu matadorul.
In ultima faza,matadorul are 15 minute la dispozitie sa-si etaleze priceperea si s-a
acumuleze tensiune pt momentul adevarului,efectuand treceri periculoase cu o mantie mai
mica si rosie(muleta),care este trasa peste sabie.Inainte sa inceapa,matadorul saluta
presedintele si cere permisiunea acestuia de a omora taurulul,daca este primul taur din acea
dupa-amiaza,si ca poate dedica moartea taurului unui preten,demnitar sau publicului.Odata ce
lupta a luat sfarsit,reactia publicului poate determina gradul de recompensare a
matadorului.Ultimul cuvant il are presedintele care determina ce premiu primeste
matadorul.Insa si un taur curajos este aplaudat inainte sa fie scos din arena.
Toate cele trei etape sunt repetate pt cei cinci tauri ramasi,alternand cuadrillas cu
fiecare taur nou.Lupta de tauri ia sfarsit in mod oficial atunci cand presedintele paraseste locul
sau.
Lupta cu tauri a fost de mult timp o trasatura populara culturii spaniole.Aparitia ei in
Spania se datoreaza mai multor cause:incluzand festivitatiile culturii antice Minoan de pe insula
Creta acum 2000 de ani i.CH,batailor romane sau maurilor.Oricare explicatie ar fi
adevarata,radacinile batai cu tauri stau ingropate numeroaselor popoarelor care au invadat
peninsula iberica,si a traditiilor acestora.
Aceleasi valuri de invazie au dat nastere de-a lungul timpului batailor cu tauri,si a
diversitatii unice de rase in cultura spaniola.Oamenii au populat spania care este astazi de mai

bine de 100.000 de ani.Urme care indica acest lucru il reprezinta faimoasele picturi rupestre din
Altamira,care sunt vechi de cel putin 13.000 de ani.Istoria scrisa reia migratia poporului iberic in
din Africa de nord in cele 2 treimii ale partii de sud a insulei in jurul anului 3000 i.hr.O serie de
alte popoare au ajuns in Spania ca sa cucereasca,sa faca negot,sau sa se stabileasca
aici.Fenicienii(o rasa semitica)au ajuns primii,urmati de catre celti(o rasa
nordica),greci,cartagienii,romanii,evreii,triburile nemtesti si maurii.Tiganii sunt cel mai recent
grup rasial care si-au gasit un loc in societatea spaniola,venind din Egipt.
Cuadrillas
Valurile successive de invazie si imigratie pot fi comparate cu atacurile repetate a
taurului,si mai mult,la cele 6 atacuri care au loc de-a lungul coridei.In perioada trecuta a spaniei
invaziile erau asa de frecvente ca era nevoie de doua coride pentru ca un luptator sa aiba parte
de asa multi tauri cum au avut spaniolii parte de invadatori.
Caracteristicile psihice rezzultate din imbinarea atator popoare sunt
scurte,semitice(predominant in sud),si inalte , care se trag din stramosi celtici si germani(comun
mai mult in nord).Aceste combinatii de trasaturi sunt frecvent vazute,cum ar fi un numar mare
de persoane cu par inchis si ochii albastri.O alta trasatura predominanta printer spanioli este
clasicul nas roman.Insumand aceste lucruri nu putem avea o imagine clara a unui spaniol
tipic,desi unele combinatii pot fi atribuite spaniolilor,in mod special daca se ia sa se analizeze
fiecare regiune a Spaniei.In plus ,cateva trasaturi de personalitate trec granitele
tribului.Wheaton(1990) in cronica scrie:Filozoful grec Stabo a gasit trasaturi comune de-a
lungul
grupurilor
izolate
care
traiesc
in
peninsula:ospitalitatea,maniere
bune,aroganta,indiferenta catre inexistenta,si ura fata de ajutor strain in problemele
domestice.Aceste trasaturi sunt si acum frecvente pentru a descrie temperamental spaniol.
Diversele popoare care au invadat sspania sunt responsabile si de cateva traditii
importate in cultura spaniola.Romanii(care au condus spania 400 de ani incepand din anul 200
I.Hr)au adus cu ei limbajul vulgar,care a evoluat in limba castiliana.Cuvantul spaniol pt Spania
,Espana,este doar o versiune putin modificata a numelui latin Hispania,nume ce a fost dat tarii
de catre romani(spania a fost numita inainte Iberia datorita locuitorilor iberici ,si Hesperia de
catre greci).Romanii au construit apeducte,drumuri,poduri si ziduri.Faimosul apeduct pe doua
nivele din Segovia,sta marturie ca o impresionanta relicva a dominarii romane.In final romanii
sunt de vina pt raspandirea crestinismului in spania.
Atribuite prezentei de peste 700 de ani a arabilor musulmani,sau maurilor,sunt cele
peste 4000 de cuvinte folosite in spania moderna.Cuvinte pt multe din produsele agricole aduse
de catre mauri deriva din aceste surse,cum ar fi cuvantul spaniol arroz din arabescul al
ruzz(orez),aceite de la al zait(ulei de masline),si naranja de la naranj(portocale),hrana fiind o

parte a dietei spaniole,ca si multe cuvinte care incep cu literele al.Influenta Arabica in spania
este responsabila si pt dezvoltarea irigatiilor,matematicii,medicinei,si cea mai notabila este
arhitectura printre altele. Moscheele simple si colorate din Cordoba,palatele impresionante din
Alhambra si generalife,in Granada stau marturie la priceperea maurilor.
Bandele din coride arata clar atitudinea spaniolilor catre echipa si colectivism.Intr-o tara
cu un individualism puternic dar cu o nevoie mare pt aparare,asocierea cu altii este uneori
necesara.Cuadrilla(bande),trades nu inseamna echipa;barbatii din cuadrilla nu lucreaza in
stransa legatura.Mai degraba cuadrilla inseamna grup,sau banda.,reflectand faptul ca este
siguranta in populatie ca si numar,si ca toreadorii combina aptitudinile individuale si distincte,pt
a reusi sa doboare taurul.Istoria spaniola este plina de de evenimente eroice cand indivizi
puternici si mandrii
s-au adunat sa realizeze un tel comun temporar.De exemplu,francezii sub conducerea lui
Napoleon au pierdut in fata guerilelor spaniole atatia soldati ca si in faimoasa lupta si retragere
din rusia.Napoleon a numit aceasta lupta cancerul spanioldeoarece a mancat incet din
determinatia inamica.De fapt,termenul de razboi de gherila a fost utilizat pt prima data pt a
descrie atacurile sistematice dar neorganizate pe care spaniolii le-au folosit ca s-al invinga pe
napoleon.
Invaziile repetate catre peninsula iberica de catre straini au produs o predispozitie de a
se ingramadi a locuitorilor pt un control mai bun al mediului.Acest effect si lipsa din abundenta
a apei,se gaseste in faptul ca taranii spanioli din stepa aflata in centru spaniei au ales sa-si
construiasca casele aproape unii de ceilalti,formand mici asezari,sate sau orase.Teama de
singuratate si nevoia de securitate sunt asa de puternice ca sunt in stare sa strabata distante
mari pt a-si lucra pamanturile doar ca sa fie aproape unii de ceilalti.(crow,1985)
Tendinta spaniolilor de a locui aproape unii de ceilalti a generalizat catre aranjamente
urbane de locuit,care iau forma apartamentelor mai degraba decat sa traiasca intr-o casa
singuri ,izolati.In spania ca si in restul europei este de preferat sa locuiesti cat mai aproape de
centru,acolo unde se afla actiunea.Marvin(1988) a scris:Daca cineva se indeparteaza de
centru,calitatea vietii acestuia se diminueaza,deoarece la capatul orasului sunt putin baruri
,magazine si piete unde oamenii sa se intalneasca.Efectul acestui sentiment poate fi comparat
cu asezamantul caselor din statele unite.Casa ideala a unui American din clasa de mijloc o
reprezinta o casa la suburbia,cu o curte mare,sau pt cei bogatii este un conac in mijlocul unei
intinderi mari de pamant.In Spania,cei bogati doresc sa faca din apartamentul urban locuinta
principala.Desigur ca se pot bucura de o casuta la tara ca si o locuinta de vacanta,un refugiu la
sfarsit de saptamana.

Insecuritatea raspandita printre spanioli ,I istoricii care au facut viata la oras asa de
atragatoare poate fi motivul pt care spania a avut un scor peste medie la evitarea incertitudini
in studiul lui hofstede despre culture.Spaniolii prefera sa interactioneze cu prieteni de demult
sau cunostiinte vechi decat cu straini.Ca rezultat,spaniolii tind sa lucreze in aceiasi organizatie
pt multi ani sau chiar toata viata.Relationand nevoia de control asupra mediului si natura luptei
cu tauri,care a aparut prima data in sudului spaniei,Marvin(1988),a scris:
Niciunde aceasta cultura subordonata,in termeni andaluzieni,nu este mai dramatic
exprimata decat in corida.Este un eveniment urban strans legat cu tara,care aduna laolalta ,in
centrul locuintei umane,un taur dezlantuit,un lucru din taramul naturii,si un om care reprezinta
sumarul acestei culture,si care mai mult decat un om normal,poate sa-si exerseze controlul
asupra fricii naturale(frica simtita de catre animalul uman),o premisa necesara daca vrea sa
controleze animalul.Corida este un loc unde impunerea umana se poate face cu multe
incertitudini datorita circumstantelor,o situatie care enereaza in schimb tensiune,emotie si
interes dramatic.
Totusi loialitatea spaniola nu se intinde catre masa;ci este directionata spre un intreg
mai mic:familie,prieteni,oras,regiune.Asemenea bandelor,familia este mare si plina de
afectiune si unde fiecare membru isi sustine cu ferocitate punctul sau de vedere,onoarea sau
munca.Cea mai grea insulta pe care un om poate sa o faca este aceea de a spune vorbe urate
despre mama acestuia,iar pt o femeie cel mai urat lucru pe care poti sa-l faci este de ati bate joc
de copilul sau.(wheaton,1990).Spiritul protector al familiei se extinde si catre generatia
viitoare.Parintii isi imbraca copii frumos si ii rasfata.Acestia isi iau odraslele peste tot si le
permit sa stea pana la ce ora doresc ei.Acest lucru are ca efect niste copii care sunt
amabili,liberi si care au o parere puternica in fortele prorii si despre ei.
Coloana vertebrala a sistemului tribal in timpul invaziilor au fost femeile.Dure si pline de
resurse,ele au tinut grupul legat si au fost atente cu nevoile grupului(Crow,1985).Totusi ,rolul
femeii este unul de crestere decat unul autoritar.Astfel este rolul sotului ,nu cel al sotiei,sa fie
comparat cu un matador,ca si persoana care are ultimul cuvant.Asemenea matadorului care
dedica Victoria ,sotiei
sau iubitei,sotul spaniol acorda un deosebit respect pt sotie;el is vede sotia asemenea unei
sfinte.Si se asteapta ca aceasta sa se comporte ca una.Pana de curand legea sustinea acest
lucru.
Dictatura de 36 de ani a genaralului Franco,de la razboiul civil pana la moartea sa,a avut
numeroase politici depasite in ceea ce priveste femeile decat orice alta tara europeana.O sotie
trebuia sa aiba permisiunea scrisa a sotului ca sa faca numeroase lucruri,sa-si deshida un
cont,sa obtina un pasaport,sau sa calatoreasca in strainatate.Divortul a fost illegal pana in

1981.Avortul,homosexualitatea si adulterul erau pedepsite de catre lege.Relatiile

extraconjugale erau considerate un pacat capital pt femei,pe cand pt barbatii era vazuta ca o
greseala o aventura.Acest don juanism masculin s-a inradacinat asa de tare in cultura spaniola
incat era vazut ca si un lucru normal ca un barbat sa aiba o amanta.Totusi acel don juan faimos
care rapea inimile femeilor,era mai mult preocupat ca reputatia si statutul sau sa fie intact.
Toate aceste lucruri s-au schimbat rapid in ultimii 15 ani.Acum cateva sute de mii de
mame sunt necasatorite ,si folosirea contraceptivelor printre femeile maritate este foarte
raspandita.Sarutatul si imbratisatul in public sunt commune.Totusi putine femei din societatea
spaniola ajung sa ocupe locuri de munca la nivel inalt,iar mostenirea spaniola este desigur
paternala.Copiii,totusi pot sa aiba numele ambilor parinti.In plus,cand o femeie se marita,isi
pastreaza numele dar isi adauga si numele sotului,legand cele doua nume cu de care
inseamna al.De ex,o femeie pe nume Maria Alberti care s-a maritat cu Miguel
Sanchez,numele sau va deveni official Maria Alberti de Sanchez.Daca sotul sau va muri atunci
numele sau va deveni Maria Alberti Viuda de Sanchez-literalmente Maria Alberti Vaduva de
Sanchez.
Familia este doar o parte din tendinta spaniolilor de a se strange in grupuri libere
asemenea cuadrillas(bandelor).Istoric vorbind,cand spaniolii au inceput sa se adune ,nu s-au
unit sub un steag comun ;granitele geografice care au impartit tara atat topographic cat si
climatic au izolat in anumite regiuni invadatorii si locuitorii.Influentele straine si loialitatea
nativa sunt asadar,determinate de regiune,avand ca rezultat diferente culturale si distincte
aparitii personale.Exista patru limbi diferite si mai multe dialecte vorbite in
Spania:lb.castiliana,cunoscuta in afara Spaniei ca spaniola;lb.catalana, galiciana,basca.In ciuda
similaritatilor,diferentele culturale dintre aceste regiuni raman destul de considerabile.
Granitele extreme ale Spaniei il reprezinta lantul muntos.Desi,majoritatea turistilor
considera Spania ca fiind tara cu cele mai insorite plaje si uniforme,campii de pe coasta,este de
fapt una dintre cele mai muntoase state din Europa,a doua dupa Elvetia.De asemenea,Spania
este a doua tara ca intindere (dupa Franta)din Vestul Europei si are o populatie de 40 de
milioane. Cu toate ca spaniolii la oras locuiesc aproape unul de celalalt, densitatea populatiei e
de doar 79 pe km fata de 230 pentru Germania.asadar,distanta separa oamenii si permite
importante variatii in cultura si un nou aspect al tinutului.
Sol y Sombra
Asezarea locurilor la o bataie cu tauri este impartita in trei sectiuni:soare (sol),umbra
(sombra),si o combinatie intre cele doua(sol y sombra). Aceasta impartire este posibila
deoarece la ora la care are loc bataia taurilor, este cea a apusului.Biletele cele mai scumpe sunt
cele in partea cu umbra.Costa aproape dublu fata de cele asezate in soare care sunt si cele mai

ieftine.Oricum biletele la aceste batai cu tauri sunt costisitoare,dar preturile diferentiate ajuta
la impartirea spectatorilor intre cei bogati si saraci.
Cu unele exceptii,spania insasi poate fi divizata intre partea nordica mai racoroasa,
ploioasa si proospera si regiunea sudica fierbinte, uscata si letargica.Spania are de
asemenea,un podis intins si central (meseta),care sufera de conditii extreme atat de caldura cat
si frig,dar si de bogatie si saracie, facandu-se posibila o comparatie cu sectiunea sol y sombra
.O descriere cat mai detaliata a unora dintre cele mai bine cunoscute parti ale Spaniei ne va
ajuta in ilustrarea profunzimii diferentelor geografice,climatice,nationale si culturale ale
regiunii.
Sunt 17 regiuni in Spania si in ultimii ani s-a constatat o transmitere a puterii nationala
catre acestea.Datorita culturii speciale si a limbii,provinciile bastice si catalunia prezinta un
interes special.
In coltul nord-vestic al spaniei chiar deasupra portugaliei se afla Galicia.Ploile dese si
burnita,vegetatia bogata,si numeroasele dune simuleaza peisajul Nordic European de unde
stramosii cu origini nordice au venit.Galicienii impart deasemenea fata frumoasa,ochii
deschisi,si muzica specifica verisorilor celti,scotienii.Lucrand ca pescari,oieri,sau
fermieri,locuitorii din zonele rurale ale galiciei vorbesc limba lor,un mixt de portugheza cu
spaniola castiliana.
Mergand de-a lungul coastei nordice a Spaniei,in partea de est se afla regiunile
bastice.Regiunea bastica este una din cele mai prospere regiuni din spania.Orasul bilbao este
capitala industriala a tarii si este situate de-a lungul coastei bastice.Peisajul bastic este populat
de oameni muncitori,descendenti ai primilor locuitori ai spaniei,ibericii.Limba
bastica,euskara,nu se aseamana cu nici o llimba cunoscuta.Se crede ca provine din epoca
bronzului,acum mii de anii i.Hr.Bascii au una din cele mai separatiste miscari din intreg teritoriul
spaniol.Gruparea lor radicala si separatista,ETA(acronim de la Natiunea bastica si libertate)este
responsabila pt numeroase activitati teroriste asupra gardei civile spaniole,civililor spanioli,si
politia autonoma bastica.Insa este suport limitat pt aceasta activitate.
In partea nordestica,intre muntii Pirinei si marea mediterana si afla cealalta regiune care
poarta indignare pt faptul ca raspunde Madridului.Datorita industriei textile si cea a turismului
regiunea catalana este la fel de prospera ca si cea bastica.Cultura sa este mult mai europeana.
Limba catalana se aseamana cu limba vorbita in sudul Frantei,Provencal.Aceasta se invata in
scoli si este vorbita de o mare parte dintre catalani.Capitala catalanilor,Barcelona,rivalizeaza cu
Madrid ca si populatie si a inceput sa joace un rol major in viata europeana si in problemele
straine,de exemplu a fost gazda jocurilor olimpice de vara din 1992.Catalanii,deseori
caracterizati prin comportamentul smecheresc,demonstreaza si calitati artistice.Regiunea a

produs un numar de artisti renumiti cum ar fi:Salvador Dali ,Joan Miro,si arhitectul Antoni
Gaudi,si a contribuit la evolutia artistica a lui Pablo Picasso care s-a nascut in sudul Spaniei.
In centrul Spaniei, pe slab populatele platouri la o inaltime de 1000 pana la 2000 de
metri se afla Castilia,care exercita o puternica influenta in cultura spaniola.Este locul de nastere
a limbii spaniole,cunoscuta lumii ca si spaniola sau in acea regiune ca si castiliana.Centrul
acestei regiuni se afla la Madrid asa ca are un cuvant greu de spus in politica spaniei.Peisajul
regiunii este alcatuit din mari intinderi de stepa arida,pe care au fost construite 10.000 de
castele in timpul Evului mediu (de unde numele de Castilia).Aerul uscat al castiliei care permite
temperaturi ridicate,face din aceasta regiune solul perfect pentru luptele de tauri.Un proverb
spaniol zice ca nueve meses de invierno y tres de infierno(noua luni de iarna si trei luni de
iad),este cea mai buna descriere a climatului castilian.In Madrid ,cele mai toride zile ale lunii
august,pot fi racoroase la umbra,iar seara este de preferat un pulover.
In final,Andaluzia in sudul Spaniei este casa batailor cu tauri,a tiganilor si a spaniolilor
negri.Climatul este cu precadere cald si uscat.Puternic influentati de lunga prezenta a
maurilor,bastinasii isi exprima intens sentimentele de bucurie sau tristete prin dans,prin
flamenco.Dispersarea orasului Andaluzia cu casele de un alb prafuit si acoperisurile de un rosu
ars de soare dezvaluie esenta mediteraniana.Majoritatea suprafetei Andaluziei,face parte dintro grupare de terenuri irigabile,deluroase unde se cultiva,de obicei masline sau alte produse prin
agricultura.
Descrierea realizata doar sugereaza incredibila varietate a regiunilor spaniole dar si
discordanta vietii in insorita tara.Desi, statul este situat cu aproximatie intre aceleasi paralele ca
Cape Cod ,Massachusetts si Cape Hatteras,Carolina de Nord din S.U.A,dar si Madrid-ul este la
aceeasi latitudine ca New York-ul.Muntii din marginea Spaniei pastreaza departe umiditatea
Atlanticului sau a Mediteranei.In schimb,podisul central incalzeste ca un cuptor,iar conditiile
stau la baza tristetii si a tragediilor care relateaza mai bine iubirea spaniolilor pentru lupta
dintre tauri decat veselia acestora.Este poate motivul pentru care locuitorii acestei tari nu
zambesc discret si calm,ci rad galagios si plang profund intr-un stat al transformarilor extreme si
al pasiunii.
Fastuoasa parada de inceput
O parte mai placuta a Spaniei o reprezinta paseillo care are loc la inceputul
coridei.Corida se deschide cu un mars al tuturor indivizilor care vor participa in cadrul cursei de
dupa-amiaza din arena,acompaniati de vesela muzica pasodoble.Spectaculos imbracati de la
matadori pana la areneros, care aranjeaza nisipul, intra in arena printr-un mers tantos,ierarhia
descrescatoare conform importantei fiecarui participant.Ultimul intrat face parada in fata
spectatorilor. Deschiderea fabuloasa dateaza inca din trecutul aristocratic al toreadorilor;inca

din 1600,cand doar nobilli(hidalgos) se luptau cu taurii,pentru a-si dovedi virilitatea in fata
doamnelor,a colegiilor sau a celor inferiori lor.
Valorile care primeaza in paseillo si cultura spaniola sunt onoare,dignitate si mandrie,cat
si dispret fata de munca fizica.Aceste valori aristocratice s-au infiltrat in cultura spaniola de-a
lungul secolelor de razboaie.Cresterea nobilimii in acele vremuri a facut ca in momentul de
fata,aproape 50 % din spaniolii sa aiba pretentii la titlu.(wheaton,1990).Adunate aceste valorii
personifica cel mai bine cea mai importanta trasatura spaniola-individualismul.
Fastuasa parada de incepere pune in evidenta individualismul,mandria si partile
distractiv iubitoare din cultura spaniola.Crow(1985) descrie amanuntit acest aspect al
spaniolilor in urmatorul fragment:
Spaniolii nu simt faptul ca s-au nascut pt a realiza scopuri sociale,ci pt a se realiza in
primul rand pe ei insisi.Acest simt al dignitatii poate fi de admirat in unele cazuri,dar
exaspereaza pe altii:identitatea de sine reprezinta punctul cenrtal al existentei sale.El ca
persoana are o valoare care este sacra si de neinlocuit.In univers poae este un nimeni,dar pt el
insusi este totul.
Individualismul spaniol produce un numar de rezultate pt cultura spaniola.Poate ajuta la
explicarea lipsei de implicare in eforturile colective.Defapt miscarea anarhista a fost destul de
populara in spania la inceputul sec.al 19-lea;cum era de asteptat intr-o cultura care se
mandreste cu individualismul sau.Deoarece spaniolii refuza sa-si abandoneze crezurile
personale pt altele colective,si deoarece fiecare are ceva de spus intotdeauna,se creeaza o
tendinta unde nimic nu este facut niciodata.Multi spanioli care isi permit un gestor,o persoana
care sta la coada si se ocupa de birocratia in locul lor vor apela cu siguranta la serviciile
lui.Crow(1985) observa:
Individualismul spaniol este inca anarhic si nesanatos.Poporul nu este unul unit decat
atunci cand este unificat(de cineva sau ceva).Doar daca spaniolii ar putea sa lucreze la fel de
greu pentru lucruri precum lupta pt acestea,tara lor ar fi una dintre cele mai dinamice si
progresive tari din europa de vest,poate si din lume.
Deasupra dificultatiilor pe care le au spaniolii in a coopera,se afla si partea culturala
asupra productivitatii care nu-i invata sa vada partea pozitiva in asa fel in care americanii o
vad.Lucrul este vazut ca un mod de terminare,nu neaparat o terminare completa.De
exemplu,deseori tinerii americani sunt incurajati sau obligati de catre parinti sa-si gaseasca un
job de vara sau un job cu program redusin timpul scolii,chiar daca parintii ar putea sa-i
intretina,in Spania ,obisnuiesc sa-i trimita in Franta sau Anglia pe perioada verii pt a avea un
bogat bagaj de cunostiinte culturale si educationale.Independenta financiara castigata prin

faptul ca muncesc nu este asa de importanta.In realitate un rege spaniol a emis un document
prin care le spunea oamenilor sai ca munca este intr-adevar onorabila.
Complicand situatia,unele locuri de munca din Spania sunt foarte greu de gasit si nu
foarte productive.Ca un rezultat,spaniolii pot fi foarte muncitori atunci cand este necesar(este
comun in spania sa ai mai multe locuri de munca),dar in multe regiuni oamenii pot fi constransi
economic pt a
se dezvolta.In realitate singurul cuvanta pt succes in afaceri il reprezinta
triunfo,un cuvant pe care spaniolii l-au imprumutat de pe campul de lupta sau
teatre.(graham,1984).Chiar si cuvantul spaniol pt afacere,releva dispretul fata de activitatile
administrative si comerciale.Termenul pe care il folosesc este negocio ,tradus literar ca si
sfarsit al timpului liber(graham,1984).

Multi spanioli nu se supara daca nu realiza asa mult pe plan material,deoarece pun
valoare pe exprimare directa.Din aceasta cauza spaniolii nu trebuie sa fie nici Picasso sau vreun
prolific om de afaceri pt a fi satisfacuti:sa tinem minte ca pana si cei care au avut un aport
minim la organizarea
luptei cu tauri,defileaza mandri prin ring.Crow(1985),citeaza un englez pe care l-a intalnit in
spania care spunea:in aceasta tara pana si un simplu milog se comporta ca un rege!.Indivizii
spanioli prefera sa-si exprime bucuria nu prin bunuri materiale ci prin vorbe inteligente
aparitii,politete,generozitate si mandrie.(wheaton,1990).Spanioli petrec multe ore discutand
in cafenele sau in baruri,bucurandu-se de sunetul propriilor voci.Cel mai ciudat lucru a
manifestarii acestui individualism este ca cea mai aroganta persoana dintr-un grup este si cea
mai incantatoare
Asemeni luptatorilor din corida cu costumele lor complicate,spaniolii tind sa-si
cheltuiasca o buna parte din salarii pe haine de firma,pt a le spori increderea in sine.Cheltuiala
are si un rost deoarece petrec mult timp in public,mai exact in locuri publice si nu in
locuinte,datorita spatiului redus din acestea.
Cei care marsaluiesc mandrii sau paseillo adera la o structura ierarhica rigida,cum se
poate vedea si in felul cum sunt asezati in ring.Spaniolii accepta de bunavoie o anumita valoare
de inegalitate in structura de putere a societatii.Dar in studiul lui Hofstede(1991),asupra celor
53 de tari si a culturilor diferite ale acestora,Spania s-a clasificat pe locul 31,in raportul cu
acceptarea diferentelor de autoritate.S-a clasificat pe locul 20 din 53 la capitolul
individualism.Acestea sunt rezultate previzibile,datorita balantei intre cautarea unei ordine
ierarhice si expresia individualistica.

In final,mandria si acceptarea pe care o afiseaza spaniolii in fiecare zi se reflecta in

realismul gasit in arta spaniola.Wheaton scrie:O invitatie la contemplatie,o observare
minutioasa a vietii cum este ea ,si a directitatii expresiei sunt calitati care iti vin in minte atunci
cand te intrebi ce este spaniol in arta spaniola.De la scene obisnuite cu un oier care isi
hraneste cainele la imagini cu Iisus rastignit pe cruce si cu sangele curgand datorita coroanei de
spini,sau la terifiantul desen cubist a lui picasso asupra bombardarii Guernica,artisti spanioli
sunt preocupati in felul lor unic de exprimare de problemele lumii inconjuratoare.Aceasta
traditie a permis spaniolilor sa infrunte moartea si violenta cu demnitate.
Implicatia spectatorilor
Strigatele de bucurie si Oleurile atunci cand toareadorul se fereste in mod elegant de
atacurile taurului evidentiaza cel mai bine puternicul emotionalism spaniol.Strigatele si ovatiile
nu sunt doar o forma de exprimare,ele influentand performanta matadorului si
comportamentul acestuia.Odata ce taurul a fost ucis publicul isi expune parerea despre
prestatia matadorului. Aceasta manifestare ajuta luptatorul ce salut sa faca.Daca spectatorii
sunt dezamagiti,il fluiera si il huiduiesc iar toreadorul numai intra in arena,pe cand daca sunt
multumiti il ovationeaza si il aplauda,iar acesta se intoarce in arena pt a multumi
publicului.Daca aplauzele sunt prelungite atunci luptatorul face un tur de onoare a ringului
impreuna cu banda sa,banderillos.Daca performanta sa a fost foarte buna atunci publicul
flutura batiste pentru ca matadorul sa fie recompensat cu o ureche a taurului ca si
trofeu.Presedintele trebuie s-a se conformeze daca majoritatea au batistele in aer. In cazul in
care performanta a fost excelenta,doar presedintele poate decide daca matadorul sa fie
recompensat cu doua urechi sau in cazuri mai rare chiar cu coada.Dupa premiere,matadorul
face un tur al arenei timp in care publicul arunca cu obiecte in arena(palarii,articole de
imbracaminte,si altele) care sunt aruncate inapoi,asemenea autografelor.Unele obiecte cum
sunt florile si trabucurile reprezinta daruri.
De asemenea natura emotiva a exprimarii spaniolilor nu este doar doar o izbucnire ci si
o forma interactionala de comunicare.Acestea fiind spuse, in timp ce emotionalismul spaniol
reflecta individualismul pe de o parte,pe cealalata parte calitatile empatice si participative
intrec aceasta notiune.Ei transmit generozitatea ,ospitalitatea si aprecierea nevoilor sociale.
Aceste atributii se asociaza cu comportamentul social discutat mai sus.Firea lor sociabila
si iubitoare,este marita de catre emotionalismul lor de deinlocuit.Barbatii spanioli nu se sfiaza
sa complimenteze o femeie,fie ea cunostiinta sau persoana straina.Exista si un nume special pt
astefel de remarci:piropos.Spaniolilor nu le este frica sa permita conversatie sa ia o tursura mai
personala astfel evitand palavrageala de la dineuri cu care sunt obisnuiti americani.In acest fel
spaniolii dau peste persoane adevarate ,indivizi interesanti si nu peste persoane superficiale
sau cu gandire limitata.

Permitand acest lucru spaniolii sunt incredibil de generosi si ospitalieri.La fel cum se
simt mandrii de interpretarea toreadorului si flutura batistele in aer pt ca acesta sa fie
recompensat,spaniolii sunt entuziasti cand vine vorba de relatiile cu alte persoane si cu faptul
ca doresc sa imparta orice cu ei.Acel lucru include sa imapartaseasca mancarea,tigarile,sau
bunatatea generala care ajuta la imbunatatirea atmosferei sociale.
Viata sociala spaniola,este deseori acompaniata de bucuria mancarii si bauturii.Pt a
obisnui cu acest lucru ,barurile serversc aperitive numite tapas,pe care grupurile de prieteni le
comand ca sa le imparta.Per total,discutiile zgomotoase,mirosul mancarii,jovialitatea produse
de vin si bere,creeaza o anumita vitalite a vietii care intensifica natura sociabiala si emotionala a
spaniolior,la fel cum se creaza cu spectatorii unei batai cu tauri.
Spaniolii impart si vietile de zi cu zi cu alti participanti.Daca un spaniol aduce un pachet
cu mancare pe tren primul lucru care il face dupa ce-l deschide este sa-i intrebe pe ceilalti din
apropiere daca nu doresc si ei .Calatorii din spania nu ar trebuie sa se simta prost atunci cand
accepta o prajitura sau o bucata de salam si ar trebui sa evita pastrarea hranei.
Ospitalitatea spaniola isi are originile din cultura araba.Frazele populare care exprima
generozitatea cum sunt esta es su casa(aceasta este si casa ta) sau buen provecho(pofta
buna)sunt urme ale dominarii maure(wheaton,1990).Ospitalitea spaniola nu trebuie
confundata cu obiceiul american de a invita straini in casa.In Spania(ca si I n alte tari latine);un
om poate sa cunoasca pe altul de foate mult timp fara ca acesta sa fie invitata vreodaa in casa
lui pt o cina,daca o invitatie de cina este facuta aceasta mai mult ca sigur ca va avea loc intr-un
restaurant..
Ca urmare,asemenea arabilor,spaniolii sunt orientati in general spre relatii.Cu afinitatea
lor pt impatasirea lucrurilor materiale ,conceptul de timp este concentrat pe interactii
interpersonale.De exemplu realizarea unei conversati intregi sau a ltei interactiuni umane
prezinta o mai mare importanta decat punctualitatea.Spaniolii au o orientare policronica
asupra timpului,realizand simultan mai multe activitati atunci cand sunt implicati intr-o relatie
de interactiune.
Sentimentalismul si generozitatea spaniola sunt strans legate de politica sociala
nationala.Un program puternic de socialitate,sindicate,aproape toate facultatile sunt
subventionate,si un concediu obligatoriu lunar,platit,pentru toti muncitorii,reflecta raspunsul
spaniei catre nevoile oamenilor.Spania nu este asa de materialista si agresiva cum sunt tarile ca
Japonia sau SUA:in studiul lui Hofstede ,Spania s-a incadrat in grupul tarilor care aveau o
atitudine mai feminia cum era de asteptat.
Un atribut al orientarii feminine a Spaniei este empasiunea asupra calitatii vietii.De
exemplu,ziua de munca in spania se imparte in dimineata(de la 8 a.m. Pana la 1 p.m)si dupa-

masa(de la 4 p.m. La 8 p.m. ) urmata de o pauza de masa pt masa principala a zilei.Masa poate
fi urmata de un mic somn ,faimoasa siesta.In timpul verii cand soarele dupa-amiezii este
dogoritor ,magazinele si afacerile doresc sa pastreze energia oamenilor,asa ca inchid pt o ora
sau mai mult si tin deschis mai mult seara.Multe birouri au un program de vara,care implica mai
multe ore matinale (probabil de la 8 pana la 2),si dupa amiza libera.
Pranzul mai lung impinge intreg orarul zilnic,astfel ca cina mai usoara nu este servita
pana in ora 9 sau 10 in majoritatea caselor.Oamenii tind sa stea pana tarziu ,petrecandu-si
timpul alaturi de familie si prieteni.Importanta socializarii este punctata in urmatorul articolul
de ziar,unde ni se aduce la cunostiinta ca spaniolii dorm mai putin decat toti vecinii lor.Actiunea
pietonilor care strabat orasele spaniole indica faptul ca spaniolii sunt fani ai timpului
liber.Asadar ,centralitatea in relatii,senzitivitatea exprimata, si starea de bine,reprezentate in
actul bataii cu tauri reprezinta o trasatura distinctiva a culturii spaniole.
Ritualul batai cu tauri
Ca urmare a tuturor caracteristicilor culturii spaniole enumerate pana acum
regionalismul,individualismul exagerat si impllicarea emotionala,-ritualul suprem este
reprezentat de bataia cu tauri.De la comunele fluturari ale batistei la intrarile specifice si
rolurile exacte ale participantilor,matadorii,banderilleros si picadores ,pana la rolul oficial al
presedintelui,al momentului culminant cu moartea taurului,corida este intesata cu
ritualuri.Bataia cu tauri este definita de ritualuri deoarece acestea au facut ca aceasta sa fie
ceea ce este.Strainii care confunda acest lucru cu un ritual sangeros si fara mila se
inseala.Ritualul este o cale de a imbina solemn viata cu moartea.Acestea sunt cateva aspecte
care atrag spaniolii la aceste lupte ,iar aceste aspecte sunt cele care atrag spaniolii la un ritual
mai atragator in cultura spaniola:Religia.
Crestinismul a aparut in Spania in timpul dominatie romane in primul secol d.Hr.Desi
romani au rezistat tentatiei,spaniolii au adoptat crestinismul cu o ardoare
neasteptata.Povestirile despre torturi ,martinizare,si sfintenie a primilor crestini au reprezentat
un punct atragator la sentimentul lor de tragedie;multele blesteme ale spaniolilor i-au facut sa
aprecieze valorie catolice ascetice.In anumite perioade din istorie,zelul spaniol pt crestinism a
scapat de sub control,in detrimentul(si moartea) multora.In particular la sfarsitul sec.15,sub
dominatia monarhilor catolici,Ferdinand si Isabella,a permis inceputul persecutarii si expulzarii
a sute si mii de evrei,sub egida Sfintei Inchizitii.In acelasi timp ,o uriasa misiune de salvare a
sufletelor pagane din lumea noua a avut loc.Numeroase culturi au fost perturbate in mod
repetat.
In consecinta cu ardoarea sa ,catolicismul spaniol s-a diferentiat de alte tari catolice prin
alte cai.Spaniolii si-au pastrat obiceiurile pagane in paralel cu noile traditii crestine.Asadar in

conceptul spaniol,dumnezeu nu era o persoana intangibila,un concept evaziv,ci din contra era o
persoana aproape umana cu o prezenta concreta.Relatia spaniolilor cu Dumnezeu este asadar
una personala.Spaniolii il vad pe Dumnezeu ca pe cineva care este ingaduitor si iertator cu
slabiciunile umane,si nu se sfiiesc ca sa vorbeasca cu el si sa-i ceara favoruri.
Aspectul personal al religiei a fost dezvoltat de catre mauri cat si de trecutul pagan al
spaniolilor.Si mauri s-au bucurat de o relatie permisiva cu Dumnezeu(allah)si cu lasat in limba
spaniola drept dovada cateva cuvinte.Expresia si Dios quiere(daca D-zeu vrea)este foarte
folosita,ca si fraza ojala(doamne ajuta),care provine din expresia araba wa shaallah(Domnul sa
fie cu tine)
Totusi spaniolii nu trateaza intotdeauna direct cu D-zeu.Fiindca doresc ca religia sa aiba
o nota mai personala ,este la fel de normal ca spaniolii sa se roage la Sfanta Maria si la ceilalti
sfinti.Asadar putem sa gasim in multe biserici un altar cu o poza a unui sfant si langa o cutiuta a
milei unde oamenii sa contribuie pentru a compensa favorul cerut.Atunci cand pierzi pe cineva
te rogi Sf.Anton;atunci cand calatoresti ,poti sa porti un medalion cu chipul Sf.Cristopher.Multi
spanioli fac pelerinaje in locurile unde Fecioara Maria a aparut.In final putem sa observam
aportul religiei si in viata de zi cu zi prin prezenta numelor,cum sunt cele de fete,Maria del Pitar
,de obicei Pitar mai pe scurt,dupa Virgina lui Pitar din Zaragoza,sau la fel de popularul nume
Conchita,o porecla a numelui Maria de la Conception(Maria fecioara virgina.)

Un aspect mai salbatic al paganismului care si-a facut loc in religia spaniola este
sarbatoarea,sau fiesta.Fiesta este un ritual ca si lupta cu tauri(defapt lupta cu tauri este o parte
din mai multe festivitati,exemplificand natura sa pagana.)Fiecare regiune a Spaniei are o
FEstivitate specifica,cum sunt Sarbatoarea lui San Fermin din Pamplona,Las Fallas in Valencia,El
Roco in Andaluzia,si celebrarea zilei sfinte in fiecare parte a tarii.Aceste sarbatori
implica,costume extravagante,care,procesiuni,si bautul care te rataceste de evlavie.Ca si un
exemplu,imaginea unor duzini de oameni care alearga in fata unor tauri care navalesc,suna mai
mult crestin sau pagan?Raspunsul este evident,,dar ritualul este pt a celebra un sfant crestin din
Pamplona.Pt spanioli religia pur si simplu nu ocupa un compartiment separat in viata lor;poate
fi incorporata in cele mai banale lucruri de zi cu zi.
Permisivitatea religiei in spania de zi cu zi ar parea sa lucreze in favoarea bisericii,dar
dupa moartea lui Franco in 1975,a fost o perioada antieclerica in care s-a produs o reactie
negativa asupra Catolicismului conservator.Totusi, aproape jumatate din populatie
frecventeaza biserica in mod regulat, si 90% din aceasta se auto caracterizeaza ca fiind catolici
sustinand faptul ca, Catolicismul este puternic din punct de vedere al influentei culturale. n
ultimii ani a existat un interes rennoit n catolicism, aa cum sa manifestat n populare

inregistrari si filme. de mai muli ani, directorii de filme au ntmpinat dificulti in convingea
actorilor s joace roluri de preoti si maicute n film, dar acest lucru nu mai este adevrat.De
asemenea ritualul clasic de lupta cu tauri isi poate pierde farmecul in societatea spaniola
contemporana.Acesta este inlocuit de meciuri de fotbal si alte forme de divertisment de
duminica.
Exist mai multe motive pentru aceast stare de fapt, de opoziie, incluzand drepturi de
grupuri de animale , de popularitate a altor forme de divertisment, cum ar fi fotbalul, i lipsa de
lupte de tauri n mai multe regiuni. n mai mult de jumtate din Spania luptele cu tauri practic
nu exist.Pentru a opri acest declin unii toreadori au transformat luptele cu tauri in
acrobatii.Jesuin de Ubrique, de exemplu face acest lucru la TV si in fata miilor de femei care
arunca cu sutiene si alte accesorii in ring.Si, in timp ce luptele cu tauri implica 200000 de
spanioli sau 1% din forta de munca recompensele si premiile tind sa zboare disproportionat la
un numar mic de matatori(aproximativ 200). Mai mult dect att, n timp ce exist 324 ringuri
pentru lupte de tauri n Spania, doar 7 sunt considerate apartinatoare clasei nti i 43 clasei a
II-a.Mai noi forme de lupte cu tauri, inclusiv utilizarea de femei Matadorii, au ajutat s creasc
n mod semnificativ popularitatea luptelor cu tauri.Anual, in Spania se manifesta in jur de 20000
de lupte cu tauri. Cu toate acestea,chiar i fotbalul, pur i simplu nu surprinde esena culturii
spaniole n felul n care lupta cu tauri o face., probabil pentru c fotbalul este prea
universal.desi fotbalul atrage aceleasi multimi emotionate ca si luptele cu tauri , iubitorii de
fotbal nu au nici un rol in acest joc comparabil cu publicul care participa la luptele cu tauri care
au un rol in judecarea matadorului.Si intrucat jucatorii de fotbal formeaza echipe cooperante,
participantii la luptele cu tauri sunt in numar redus.Acesta din urma reflecta intr-un mod mai
exact comportamentul colectiv spaniol.In cele din urma reiese in evidenta faptul ca lupta de
tauri este un ritual elaborat iar fotbalul este un sport, un sport popular.Prin urmare, exista
putine sanse ca fotbalul sa inlocuiasca in mod complet lupta cu taurii in cultura spaniola.
Schimbul de experienta al unui student american care locuieste cu o familie spaniola
ajuta foarte mult in intelegerea importantei luptei cu tauri in cultura spaniola.Intr-o duminica
tatal a pornit televizorul si i-a spus:urasc luptele cu tauri dar daca vrei sa intelegi cultura
spaniola trebuie sa inveti despre asta. Cu toate acestea, Spania este n curs de schimbare
rapid, n special dupa moartea lui Franco din 1975.Acum este membra a Uniunii
Europene.Dupa o lunga perioada decomportament catolic conservator a survenit o puternica
deplasare spre libertate si creativitate care a atras atentia lumii intregi.Movida(miscare
culturala) a fost propulsata inainte prin activitatile unor artisti cum ar fi Barcelo(pictor),
Almodovar (regizor de cinema), Dominguez(designer de haine), si Mecano(domeniul muzicii
pop). In societatea spaniola se gasesc distinse personalizari, unii sustinand faptul ca Spania este
prea mult influentata de Statele Unite Ale Americii.In timp ce o astfel de modificare este reala,

este greu de imaginat o tara ca Spania fara ritualul luptelor de tauri care stau la baza culturii
spaniole si o exprima.
Pe scurt un pasaj al lui Crow(1985) recapituleaza concis punctele la care se face referire in acest
capitol:
Astazi, Spania este un compus al tuturor lucrurilor care au disparut inainte.Taproo-ul ei
atinge trecutul lipsit de fundament.Dupa mai multe ocazii succesive din istorie ea a inflorit
varsandu-si gloria asupra civilizatiei Europei.Cu multe alte ocazii ea si-a inchis necrutator usa pe
dinauntru si s-a retras in bezna.In ciuda vesnicei sale guvernari saracacioase, vitalitatea ei a
ramas in picioare si apare ca fiind nesecata.Poporul spaniol este unul dintre cele mai generoase
popoare, este poporul care are oamenii cei mai nobili de pe pamant.Arta lor spontana ii
plaseaza pe acestia intr-o categorie unica printre natiunile Europei,datorita frumusetii
incomparabile si nemarginite.Cu un picior in prezent si celalalt in trecut, Spania se tine pe
picioare incalecand abisul.
Cum populatia Spaniei cauta sa realizeze un curs accelerat de modernizare, ea evolueaza
intr-o forma cosmopolita prevazute de fondatorii Uniunii Europene.Prin credinta, spaniolii nu
isi vor pierde dragostea de viata, dragoste care ii face asa de unici si minunati.Indiferent de
rezultat, luptele de tauri vor ramane o modalitate de a intelege valorile culturale ascunse si
atitudinile poporului spaniol.

2. PORTUGALIA
In mod superficial, Spania si Portugalia sunt identice in multe privinte.Ca locuitori ai
peninsulei Iberice, ei au experimentat sute de ani invazii succesive.Ambele reprezentau natiuni
ale marilor indepartate care au devenit puteri ale lumii pe timpul cuceritorilor.In studiul cultural
al lui Hofstede(1991) pentru 53 de natiuni,Spania a fost intr-un fel mai individualista decat
Portugalia,avand rangurile de 20 si 34.Scorurile lor in ceea ce privea puterea la distanta(mare)
si masculinitatea(redusa) erau similare.Comparand Spania si Portugalia prin intermediul
indiciilor din Cartea de buzunar cu cifre(2002) ca randament fiind superioare similaritatile dect
diferentele.Desigur, Spania este cu mai mult de 5 ori mai mare in marime decat Portugalia,si
este mai bogata($14,100 PIB Vs $10670), insa paritatea puterii de cumparare(SUA egaleaza cu
100) este 55 versus 50.Populatia Portugaliei se invarte pe undeva pe la 10 milioane locuitori in
timp ce populatia Spaniei este de 40 de milioane locuitori, limbile vorbite sunt diferite.Dar,
dupa marime aceste natiuni sunt similare in multe feluri in mod remarcabil, macar intr-o
masura superficiala.De fapt, pentru o perioada de 60 de ani Portugalia a reprezentat o parte din
Spania pana la o tulburare in secolul al-XVII-lea, eveniment a carei aniversare este sarbatorita
anual. Asadar este instructiv a compara metaforele(valorile) culturale pentru aceste 2
natiuni:luptele de tauri.In ambele natiuni, Spania si Portugalia, luptele de tauri glorifica
emotiile, dragostea de viata si eroismul.Insa luptele de tauri in Spania pun accentul pe tragedie
si reprezinta un ritual al mortii,si poseda mai multe expresii de individualism decat cele din
Portugalia desi asemenea expresii sunt prezente in Portugalia.Analizand aceste 2 tipuri de lupte
de tauri ne ajuta sa ne sensibilizam la subtile diferente culturale care sunt deseori trecute cu
vederea, cum ar fi sa prespunem faptul ca toate natiunile asiatice au aceeasi cultura.Dupa cum
vom vedea, exista intr-adevar diferente culturale intre Spania si Portugalia.
La fel ca si in Spania, si in Portugalia luptele de tauri reprezentau odata sportul
oamenilor nobili.In secolul XVIII Marquees de Pombal, primul ministru portughez a interzis
uciderea taurilor dupa ce fiul ducelui de Arcos a fost ucis intr-o lupta de acest gen.Aceasta
interdictie a schimbat in mod profund natura luptelor cu tauri din Portugalia si de-a lungul
timpului a dus la expresii ale valoriilor culturale care pentru un strain sunt unice si totodata
senzationale.Chiar si surprinderea spaniolilor la luptele cu tauri ale portughezilor.In capitolul
urmator descriem luptele portugheze de tauri in termeni de 4 caracteristici culturale:mandria in
traditii, stratificarea mijlocului unitatii sau colectivismului, vitejia lipsita de folos, maiestria si
durerea omeneasca
Mandrie in traditii
In luptele portugheze cu tauri exista 6 runde separate fiecare cu un cavaleiro si
forcados(oameni la pas).Spectacolul incepe odata cu marea intrare in ring a tuturor
participantilor.Cavaleiros intra in ring primii, purtand traditionalele costume din secolul

XVII.Vestele lor brodate si palariile impanate scot in evidenta patrimoniul cultural al

portughezilor
Forcados, sau oamenii la pas sunt asortati mai modest dar inca traditional :pantaloni maro si
mici veste.Toreiros ies in evident datorita pantalonilor brodati si ai vestelor, care sunt similare
cu cele purtate de matadorii spanioli.Metaforic vorbind cavaleiros reprezinta clasa nobila cu
eleganta si stilul sau, in timp ce forcados reprezinta sfera muncitorilor necalificati din
Portugalia. Acesti forcados, la fel ca si stramosii lor ei nu sunt stralucitori neinfluentandu-i
faptul ca isi vor murdari hainele in timp ce isi indeplinesc sarcinile.Ei inteleg si accepta rolul lor
in societate si pe langa asta ei sunt mandrii sa contribuie in orice fel.
Lupta incepe cu demonstratia unui taur rapid impotriva unui cal cu impunator cu
calaret.Cavaleiro trebuie intai de toate sa isi demonstreze controlul asupra calului sau si de a
evita taurul nervos dupa care da fata cu taurul si alearga furios inspre el.In ultima secunda
cavalerul fandeaza taurul si simultan ii infige o sulita de lemn in gat.Cavalerii repeta aceasta
activitate de sase sau sapte ori, de fiecare data pericolul fiind mai mare,apoi el iese din ring si
intra forcados.
Forcados ,o echipa de 8 oameni, se aliniaza ca si cum ar juca leapsa.Liderul striga
O`torro incontinuu pana taurul se porneste.Din fericire, coarnele taurului sunt acoperite
Din fericire taurul are coarnele invelite in piele.Cand taurul intra in lider acesta nu se
accidenteaza, insa taurul imediat imprastie toata echipa si astfel actiunea devine incitanta.In
final echipa aduce taurul intr-o stare de neclintire, iar unul dintre oameni pune mana pe
coada.Speram ca rezultatul este un succes pega acesta este al saptelea descendent al taurului,
in timp ce cel de-al optulea om tine coada si sta in spatele bestiei pana aceasta ajunge la un
STOP.Intregul proces se repeta cu inca 5 tauri.Dupa fiecare dintre cele 6 runde, cavalerii si
oamenii de pas se intalnesc in centrul ringului si sarbatoresc victoria in timp ce multimea arata
aprecierea fata de acestia aruncand flori, palarii si alte accesorii,apoi cavalerii si oamenii arunca
aceste lucruri inapoi in multime in semn de respect si apreciere pentru suportul publicului.
Descrierea de mai sus este o inlocuire saracacioasa a ceea ce presupune vizionarea unei
lupte de tauri portugheze.Cand taurul ia in coarne unul sau mai multi oameni si ii azvarle in aer
senzatia este senzationala.Mai uimitor decat acest lucru este sa vezi un forcado aparent
cutezator care incearca singur sa opreasca taurul.Uneori acest lucru este posibil insa de cele
mai multe ori acesta zboara prin aer pe spatele taurului care apoi il ia iar de jos si il trateaza
intr-un mod batjocoritor.Si totusi forcado este intr-adevar cutezator?Doar un cunoscator al
culturii portugheze ne poate raspunde la aceasta intrebare.
Sufletul Portugaliei este reflectat de caldura oamenilor care sunt legati spiritual de acest
pamant. Forcados reprezinta muncitorii portughezi necalificati simpli si onesti care muncesc

toata ziua,vin acasa la inserare pentru a cina si a servi vin de casa.Dupa cina ei obisnuiesc sa
mearga la o cafenea si sa serveasca o cafea impreuna cu amicii lor discutand despre echipa
locala de fotbal.Acesti oameni repeta modelul stabilit de stramosii lor.Ei realizeaza ca sunt
diferiti de clasa de sus reprezentata de cavaleiros insa ei sunt mandrii de rolul lor in lupta de
tauri si in societate.
Conform spuselor lui Hofstede(1991) Portugalia este o tara cu o puternica nesiguranta si
evitare.La aceasta caracteristica dintre 53 de tari numai Grecia a fost mai sus.Una dintre
caracteristicile acestei trasaturi culturale este un indemn de a munci din greu si a cauta
adevarul absolut.Datorita acestui motiv nu este surprinzator faptul ca religia ocupa un loc
important in cultura,Portugalia fiind 97% catolica.In mod similar cavaleiros se binecuvanteaza
singuri, cerandu-i lui Dumnezeu sa ii protejeze cand se afla in ring cu taurul.Din punct de vedere
metafori fiecare participant in lupta de tauri cauta adevarul.De exemplu, cavaleiros isi testeaza
controlul asupra cailor si asupra taurilor, cu fiecare incercare indraznind tot mai mult,incercand
miscari din ce in ce mai riscante.Forcados de asemenea cauta adevarul si isi testeaza curajul
infruntand taurul.Cea mai mare parte dintre portughezi cauta adevarul interior si puterea, ei
totodata crezand ca actiunile conteaza mai mult decat vorbele.Pe langa aceasta puternica
nesiguranta portughezii nu au doar un imens sentiment de mandrie ci si prezinta n mod clar
aceast perspectiv prin pega.
Portugalia reprezinta o natiune catolica puternic influentata de biserica(cler) ea totodata
nesuferind de anticlericalismul dezlantuit in Spania dupa moartea lui Franco din 1975.Asa cum
ne-am putea astepta la o cultura in care valorile cauta adevarul participarea la biserica este larg
raspandita.Fiind catolici, portughezii cred ca toti dintre noi sunt pacatosi intr-un fel anume si
pentru aceasta trebuie sa ne ispasim.Prin urmare multi oameni merg la spovedanii saptamanal
si gasesc aceasta activitate ca fiind la fel de importanta ca maslul de duminica.
Clericii sunt considerati experti parerile lor fiin foarte importante pentru populatie.Multi
portughezi ii folosesc pe acestia in aceleasi circumstante in care un american ar folosi un
psiholog.Cetatenii de rand respecta orice simbol al autoritatii fie ca este un cleric, un doctor sau
un manager.Autoritatea este rareori provocata in aceasta cultura ierarhica,rolurile fiind de
asemenea bine stabilite.Din punct de vedere metaforic cavaleiro este autoritar in ring, in timp
ce toreiros oamenii cu mantie sunt folositi pentru a-i sustine prin faptul ca atrag atentia taurului
pana cand cavaleiro apuca alta sulita sau se muta pe alt cal.(Bineinteles, in Spania cel mai
important om din ring este the torero-toreadorul).Chiar daca torreiros sunt barbati ei joaca un
rol similar cu cel al femeilor din Portugalia.In societatea de zi cu zi drepturile femeilor si ale
barbatilor sunt bine conturate.barbatul este vazut ca fiind cuceritor si vanator, care aduce tot
ceea ce este nevoie in gospodarie in timp ce femeia se ingrijeste de gatit si de curatenie.Desi
din ce in ce mai multe femei intra in sfera fortei de munca in mod normal ele nu sunt

considerate ca cele care castiga painea in casa.Femeile care lucreaza nu sunt scuzate de la
responsabilitatile lor cum ar fi gatitul,curatenia,si ingrijirea copiilor in momentul in care ajung
acasa.Bazandu-ne pe acest aspect se va astepta sa incadram Portugalia la tarile masculine insa
in momentul de fata ea este pe locul 45 din cele 53 de natiuni cu dimensiuni masculinefeminine(Hofstede 1991), probabil datorita faptului ca portughezii pun mare pret pe mediul
inconjurator, pe pamant si pe relatii.Prin urmare este acceptabil ca un barbat sa se cultive.La fel
ca si cavaleiros si forcados care isi arata respect reciproc, asa si barbatii si femeile o fac.Divortul
este un act mai putin frecvent si este considerat o rusine.In realitate daca sotul isi inseala
nevasta sau vice versa ei sunt supusi la meter os cornos care literar se traduce ca fiind
judecati de taur.Cand un barbat este in situatia mai sus amintita se asteapta ca acesta sa
incerce sa se recasatoreasca.Daca acesta nu va avea succes , membrii familiei vor impartasi
rusine si il vor numi abandonat.
Ca semnificatie in traditii, increderea pe termen lung este importanta in afaceri.Din
punct de vedere metaforic taurul reprezinta un strain care incearca sa conduca
afacerea;portughezii sunt suspiciosi si se tem de judecata taurului.Paradoxal vorbind
portughezii sunt prietenosi dar totodata suspiciosi.Stabilirea de relatii interpersonale mai ales in
afara serviciului este importanta in castigarea increderii necesare.
Desi putine femei au roluri importante in management, portughezii vor conduce
afacerile prin intermediul femeilor daca acestea se dovedesc a fi suficient de autoritare.In timp
ce sexul este important autoritatea o depaseste.Asadar, macar in afaceri este important ca o
femeie sa fie in primul rand o persoana cu autoritate si abia dupa aceea femeie in adevaratul
sens al cuvantului.
Punctualitatea este foarte importanta si o persoana care nu este punctuala este privita cu lipsa
de respect.Este foarte putin frecvent sa se intarzie la munca sau la un meeting.Spre deosebire
de spanioli care din fire sunt o natie tardiva, portughezii vad notiunea punctualitatii foarte
importanta in reflectarea caracterului si a puterii interioare.
In sfarsit, cu ajutorul accentului pus pe traditii si respectand regulile, este usor sa intelegi de ce
schimbarea este inceata si ca inovarea este neagreeata.Deviatiile de la norme sunt rareori
acceptate.Intr-o recenta lupta cu tauri unul dintre forcados a decis sa faca o intoarcere de 360
de grade in timp ce taurul ataca, insa acest lucru nu a fost vazut bine de public.Traditionalul
pega este preferat de majoritatea multimii.
Aceasta lipsa a inovarii a redus capacitatile de dezvoltare ale Portugaliei.
Stratificarea partii de mijloc

Unul dintre lucrurile interesante edspre Portugalia este faptul ca aceasta este o
societate colectivista.In timp ce se dovedeste a fi importanta definirea regulilor cea mai critica
trasatura a acestei culturi este aceea ca grupul este invingator.Acest lucru este demonstrat in
lupta de tauri.De exemplu cand un cavaleiro intra in ring ceilalti 5 ii strang mana si ii ureaza
succes in lupta, asadar este mai important ca acestia sa se vada parte a grupului decat sa
castige.De asemenea inainte de pega se obisnuieste ca, cavaleiro sa isi dedice eforturile unei
sotii, profesoare sau chiar intregii multimi.In multe situatii el isi va da palaria celui sau celeia
care ii dedica lupta recuperand-o abia in momdentul cand isi va termina treaba.Aceasta
traditie dateaza de pe vremea soldatilor care plecau in razboi si lasau in urma lor amintiri
persoanelor iubite pentru a le aduce aminte de ei.Ceea ce cavaleiro obisnuieste sa ceara este
permisiunea de a continua care de obicei este semnalata prin prezenta unui gest, a unei
imbratisari sau chiar a aplauzelor.La finalul unei lupte cavaleiros si forcados se intalnesc in
mijlocul ringului si isi strang mana, fapt ce reflecta imbinarea claselor sociale.Ei recunosc in mod
explicit faptul ca nu un om nobil sau un cetatean de rand independenti indeplinesc nu pot
indeplini cu succes aceasta sarcina ci indeplinirea, victoria revine prin colaborarea tuturor
partilor.
In timp ce Spania si Portugalia sunt similare din punct de vedere al obiectivelor,
portughezii au dezvoltat alt caracter decat cel al spaniolilor.Voiajorii internationali care se
amesteca cu portughezii revin de cele mai multe ori cu sufletul prin de caldura.Portughezii sunt
oameni usor de abordat si in acelasi timp foarte serviabili.In Portugalia,familia este poate
singura institutie din societate.Foarte multi oameni nu au pe altcineva apropiat in afara de
unitatea familiei.De altfel oamenii din mediul urban au devenit din ce in ce mai sofisticati, insa
cei din mediul rural sunt inca dominati si caracterizati de modelul familiilor muncitoare.
Ca rezultat este des intalnit ca oamenii sa se casatoreasca cu vecinii lor, noii casatoriti
fiind tentati sa traiasca aproape de parintii lor, aproape de prietenii lor, si de locul de nastere.
De asemenea este des intalnita strangerea in familie pentru luarea unei mese.Pranzul
este cea mai importanta masa a zilei, asadar de la amiaza pana la ora 14 dupa amiaza totul se
inchide pentru ca oamenii sa poata lua pranzul.De obicei in timpul mesei oamenii nu discuta
despre servici, existand de altfel si o bariera de separare intre servici si mediul privat, bariera
care este rareori depasita.Pentru portughezi mancarea este foarte importanta si tocmai de
aceea ei realizeaza mese grele pentru pranz insa pentru cina se va recurge la ceva mai usor si la
ceva mai putin formal.Multe familii portugheze cultiva struguri in asa cantitati incat ei produc
vin care va ajunge intregii familii timp de un an.
Cand copii portughezilor decid ca nu mai vor sa faca scoala in continuare, se asteapta ca acestia
sa isi gaseasca un servici pentru a ajuta familia.Pentru multi, aceasta inseamna ca ei merg pe
teren si muncesc alaturi de tatii lor in timp ce altii invata o meserie cum ar fi mestesugurile,

modelarea marmurei sau dulgherie.Ca si in alte societati colectiviste ocuparea fortei de munca
pe viata este des intalnita in Portugalia, dar acest lucru se datoreaza mai mult faptului ca
oamenii nu prea au de ales.Indiferent de munca pe care o fac copii la sfarsitul lunii banii pentru
munca lor este data parintilor.Tatal ofera copiilor o indemnizatie, si de restul veniturilor
cumpara mancare si platesc facturile de intretinere.Aceasta practica exista atata timp cat copiii
locuiesc cu parintii lor, de obicei pana in momentul in care acestia se casatoresc.La fel este si
responsabilitatea copiilor de a avea grija de parintii lor la batranete.In Portugalia nu exista case
de ingrijire medicala asadar parintii batrani vor locui cu copiii lor pana la moarte.In cazul in care
parintii au mai multi copii, aceasta responsabilitate revine copilului cel mai mare,dar se
obisnuieste ca si copiii mai tineri sa ajute prin primirea parintilor in casele lor sau furnizandu-le
bani pentru mancare si imbracaminte.
Dupa cina, de obicei se merge la o cafenea locala pentru a se servi o cafea si pentru ca oamenii
sa mai socializeze unii cu ceilalti.De obicei familia merge sub forma de grup insa acolo se va
alatura unei subgrupari.Barbatii vor sta cu prietenii lor si vor juca carti, femeile discuta despre
aparitiile zilnice pentru o ora sau doua dupa care revin acasa si incep sa pregateasca masa
pentru ziua urmatoare.In ceea ce priveste copii acestia for juca fusebol sau se vor uita la
televizor cu prietenii.Aceasta este singura data in timpul saptamanii cand oamenii discuta in
afara familiei si isi petrec timpul cu prietenii.
Este important de inteles faptul ca portughezii pun accent pe stratificarea normelor
colectiviste.In Portugalia pentru a conduce o afacere trebuie sa fie dezvoltate o relatie.Unul
dintre cele mai bune modalitati de a stabili o asemenea relatie este la masa de pranz.Un
frecvent aforism este faptul ca portughezii au nevoie de 2 ore pentru pranz datorandu-se
faptului ca o ora este pentru mancat si o ora este pentru discutii.Multe deal-uri se incheie la
pranz, cu cat este mai bun pranzul cu atat si deal-ul incheiat este mai bun.Mita este un lucru
care duce lucrurile la implinire, ea este acceptata ca mod de viata.In cazul in care o persoana de
afaceri este in incercarea de a semna niste acte sau de a incheia un deal el trebuie sa ofere
persoanei celeilalte o masa la cel mai scump restaurant si in timp ce desertul se serveste
rezolutia problemei va fi una de succes.

Maiestrie si durere omeneasca

Frumusetea calului Lusitano, elaborarea costumelor purtate de cavaleiros, si eleganta
ceremoniei de deschidere demonstreaza maiestria de la un capat la celalalt al tarii.In Portugalia
performanta calului in ring este poate unul dintre cei mai importanti factori in procesul de
crestere si selectie a calului Lusitano.Caii sunt antrenati de calaretii lor ei invatand foarte multe
lucruri printre care:sa mearga tantos,pasi laterali si sa stea in 2 picioare.Aceste trucuri sunt

aratate in ring si sunt necesare in evitarea taurului.Miscarile calului sunt admirate de toti
cavaleiro fiind aplaudat pentru eforturile sale in dresajul animalului.Este foarte important ca
cavaleiro sa detina controlul asupra taurului si asupra calului, controlul asupra taurului este
realizat prin impungeri succesive ale taurului.Maiestria este observata si in muzica, arta,
mestesuguri si in arhitectura tarii.De-a lungul Portugaliei exista case denumite fado unde
femeile fadista, care purtand o esarfa neagra treditionala canta cantecele triste si romantice ale
Portugaliei.O traducere dura a cuvantului fado este soarta(fate) din latinul fatuum insemnand
profetie.Fado de obicei vorbeste de dragostea neimpartasita,gelozie,dor.Fado au devenit
faimoase in secolul al XIX-lea cand Maria Severa, frumoasa fiica a unui tigan, a luat Portugalia
prin surprindere cantand si incantand totodata inimile oamenilor, in special pe contele de
Vimioso, cel mai renumit luptator in ringul cu taurul din zilele respective.
Ceramica pictata manual numita azuleijos constituie un important mestesug in
Portugalia.Datorita designului lor decorativ aceste tigle au fost adoptate de constructori si sunt
revazute in aproapte fiecare casa.O alta ceramica/faianta pictata sepoate observa de-a lungul
tarii, in special in zona nordica.Arhitectura Portugaliei este vizibila in catedrale, biserici, si
castele raspandite in toata tara.In cea mai mare parte arhitectura portugheza imita designul
italian si designul spaniol.Este vorba despre lipsa de unicitate a arhitecturii insa frumusetea
acesteia este de netagaduit.
Ceea ce vedem in lupta cu taurul nu este doar maiestrie ci si chinul uman.Forcados sunt deseori
raniti in timp ce incearca sa doboare taurul,deseori se poate vedea si sangele pe fetele si pe
hainele lor.In luptele de tauri spaniole sangele vine de la uciderea taurului, insa portughezii
numesc aceasta lupta razbunarea taurului.Prima data cand oamenii privesc pega ei sunt
uimiti de violenta si durerea cauzata de taur asupra forcados.Intr-o incercare de a opri taurul
nervos forcados sunt deseori calcati in picioare, aruncati si raniti.Acest chin este trait doar de
clasa muncitoare(forcados) si nu si de clasa inalta(cavaleiros),ca simbol la ceea ce a reprezentat
razboiul.Forcados sunt asemanati cu primul rand din trupe in timp ce cavaleiros sunt
generalii.Totusi, forcado sunt rareori ucisi(mai putin de o persoana in 10 ani) .Portughezii vad
lupta cu taurul ca o arta si nu ca o durere, totusi vizitatorii internationali se concentreaza la cea
din urma.
In afaceri, la fel de mult ca in ring, portughezii sunt perfectionisti.Daca ceva merge rau,
ei vor repeta acelasi lucru pana in momentul in care va iesi cum trebuie.Cavaleiro de exemplu
uneori va schimba caii de trei sau patru ori pana il va gasi pe cel care il va ajuta sa faca cel mai
bun spectacol.Portughezii sunt foarte atenti la detalii.Daca taurul doboara calul sau daca,
cavaleiro scapa din mana una dintre sulitele sale acesta va face din nou acelasi lucru. Acest nivel
de detaliu este vzut n negocieri de afaceri care implic contracte.Spre deosebire de spanioli,
care finalizeaza orice tranzactie sau contract oral portughezii fac asta numai in scris.Duplicarea,

cu toate acestea este mai importanta decat inovarea.Portughezii cred in ceea ce priveste
statutul si sunt suspiciosi pe cei care incearca sa faca lucrurile folosind alte modalitati.Ei se
intreaba de ce ar fi nevoie de o schimbare daca ei au facut ceva intr-un anume fel, intr-un mod
repetat si au avut succes.Aceasta gandire este diferita de ideile individualiste regasite in SUA,
care recompenseaza creativitatea(gandire libera).In Portugalia acest tip de gandire este
blamata considerandu-se ca incalca traditia, si probabil se dovedeste a fi o idee inteleapta
pentru straini respectarea maximei:cand esti in Portugalia procedezi la fel ca portughezii.
Vitejia lipsita de folos
Cand americanii asista la o lupta cu tauri portugheza, ei tind sa se concentreze la pega,
probabil din cauza faptului ca ei vad doar violenta, triumful uman si nenorocul(vezi capitolul 16
American Football).Dar in timp ce americanii pot echivala violenta fizica a pega-ului cu
violenta fotbalului american, portughezii privesc pega ca fiind un simbol al curajului si al vitejiei.
In fotbalul american,starurile sunt modele pentru copii datorita abilitatilor lor atletice si a
banilor pe care acestia ii castiga.O critica majora la adresa jucatorilor de fotbal este faptul ca ei
duc lipsa de dragoste pentru joc, dragoste pe care generatiile anterioare au avut-o.Se
presupune ca jucatorii sunt mai interesati de bani decat de jocul in sine.Salariul mediu pentru
un juctor profesionist de fotbal este in jur de 1 milion de dolari, multi jucatori depasesc cu mult
aceasta medie.La talk-show-uri sportive, in scrisori fanii se plang incontinuu de faptul ca
jucatorii nu mai au loialitate pentru echipa si orasul lor, mai ales dupa conceptul agentiei
libere.Multi fani au dificultati in identificarea jucatorilor care se presupune ca reprezinta orasul
si echipa lor.
In schimb, forcados sunt amatori si nu fac bani deloc,chiar daca,cavaleiros sunt
platiti.Cum se poate acest lucru?In multe cazuri forcados sunt loviti si bruscati de taur si nimeni
cu capul pe umeri nu ar face asta fara sa fie platit, nu e asa?Insa lupta cu tauri nu implica
producerea de bani,reprezentarea unui erou sau detinerea propriului sport,mai degraba este
un voioasa celebrare a traditiei si curajului .Acesti forcados fac aceste lucruri de dragul ritualului
si a lectiilor care le-au invatat pe parcurs.Aceasta lupta forteaza un barbat sa se uite in adancul
sufletului cu un sentiment de mandrie, si este o reamintire a greutilor cu care s-au confruntat
generaiile anterioare.
In timpul pega-ului este tipic ca un forcado, capitan al echipei sale sa nu reuseasca sa
stapaneasca taurul de prima data.Ca opus al renuntului, el va incerca sa faca asta din
nou.Uneori este nevoie de trei sau patru incercari de a apuca taurul, insa este acelasi lider
viteaz forcado care este implicat in pega.In acest sport picioarele rupte si coastele fracturate
sunt des intalnite insa acestea snt ignorate pana la indeplinirea sarcinii.A face fata este
important pentru portughezi.Indiferent de cat de rau forcado este ranit nimic nu poate fi mai

rau decat un prejudiciu al ego-ului.Rusinea pe care o persoana o aduce asupra familiei sale prin
nefinalizarea unei sarcini este nemarginita si de neconceput.Joaca cu durerea este o parte din
joc cu care americanii sunt obisnuiti dar cei mai multi nu au impartasit durerea cauzate de
taur.Portughezii sunt foarte mandrii datorita faptului ca pega se organizeaza numai in
Portugalia, si simbolizeaza totodata curajul poporului.
O implicare in afaceri cu acest model de comportament denota faptul ca portughezii sunt
incapatanati si persistenti.
Forcado poate fi batut si trantit in mod repetat pentru ca el se va ridica indiferent de cat
de rau este ranit.In timp ce aceasta persistenta este o trasatura excelenta, unii oameni vad
aceasta incapatanare ca fiind lipsita de sens, dincolo de un nivel rezonabil.Fie in ring fie in
spatiul businessurilor este foarte important sa fi pregatit sa ai de-a face cu acest nivel de
persistenta care ajunge la extrem.
Persistenta duce de obicei la indeplinirea sarcinilor.De aici inainte un contract incheiat
cu un portughez este in general batut in cuie.Totusi, ei sunt negociatori dificili.De cand sunt
asa incapatanati si persistenti negocierea e de-a dreptul dificila.Americanii spun cand ceva o sa
dureze mult timp ia-ti pranzul cu tine .In Portugalia ar trebui sa fie:mai bine iesi sa iei pranzul
deoarece o relaie cu excepia cazului n care pot fi construite n afara unei afaceri setri,
succesul nu va aprea.Procesul tinde sa fie lung si prelungit si in mod normal va necesita multe
pranzuri.
La acest capitol s-a demonstrat ca luptele cu taurii din Spania si Portugalia sunt la fel de
diferite ca si oamenii acestor doua natiuni.Oamenii din Portugalia sunt mai putin agresivi
comparandu-i cu cei din Spania ei fiind impotriva uciderii taurului.Una din trasaturile luptelor de
tauri implica audienta.Spaniolii vor aplauda o performanta a matadorului sau a torero-ului insa
acestia la fel de simplu nu vor ezita sa fluiere si sa huiduiasca la o posibila dezamagire.Daca
acestia sunt neumtumiti, torero-ul nu va intra iar in ring. Cu toate acestea aplauze prelungite i
valuri de maini sunt la cea mai mare onoare, i torero este recompensat cu o ureche i, n unele
cazuri, coada de taur, el este de asemenea bine platit.In lupta cu tauri de la portughezi audienta
foarte rar se declara neumtumita incat sa huiduie o performanta.Indiferent de modul in care
forcado si cavaleiro au facut numarul acestia sunt tratati cu respect.Acest model reflecta
originile luptelor cu tauri portugheze care reprezinta o sarbatorire a vitejiei, a vietii dar nu a
mortii.Aceste lupte sunt simbolizeaza totodata bataliile pe care Portugalia cu oamenii sai le-au
infruntat in timpul invaziei.Daca oamenii existau acolo sa fluiere si sa huiduie atunci metaforic
vorbind era un semn de lipsa de respect pentru soldatii care au slujit tara.Asadar, este foarte
important ca la sfarsitul fiecareia dintre cele sase runde participantii sa se stranga in centrul
ringului in asa fel incat audienta sa ii aprobe si sa aplaude eforturile lor.

Exista de asemenea o mare diferen n rol ierarhiei n ambele naiuni.In Spania participantii
intra in ring in ordinea descrescatoare a importantei in timp ce in Portugalia toti participantii
sunt vazuti egali din punct de vedere al importantei, chiar si daca forcados reprezinta clasa
muncitoreasca si cavaleiros clasa nobila.In Spania presedintele determina recompensa pentru
matador insa in Portugalia oamenii decid recompensa prin aplauze.In lupta si de la un capat la
celalt al Spaniei oamenilor le place sa se arate imbracati dragut fie ca sunt bogati sau saraci.Clar
acesta nu este cazul portughezilor care sunt evidentiati prin hainele umile purtate de
forcados.Toate aceste caracteristici ne ajuta sa demonstram faptul ca Spania este o societate
mai individualista decat Portugalia.
Cea mai mare diferenta dintre cele 2 lupte din cele 2 tari este profund inradacinata in
semnificatia luptei pentru fiecare tara.In Spania, lupta consta in control si cucerire prin
moarte.Matadorii trebuie sa controleze taurul si odata ce au controlul asupra lui sa il omoare.In
versiunea portughezilor moartea taurului nu face parte din ritual.Adevarata semnificatie a
portughezilor consta in celebrarea vitejiei de care dau dovada cavaleiros si forcado.
Totusi, la fel ca si alte natiuni care se confrunta cu globalizarea Portugalia este
ngrijorata de faptul c, cultura nu este modificata intr-un mod semnificativ.Este un membru al
UE care prevede subvenii pentru membri mai saraci(inclusiv Portugalia), cu sperana c o
cretere economic mai mare va avea loc n cele din urm, astfel nct aceste naiuni, la rndul
lor, vor ajuta in subvenionarea altor activiti i naiuni n confederaie.In acest caz apropierea
Irlandei a functionat foarte bine, dar in mod clar cultura irlandeza a fost afectata (a se vedea
capitolul 12, " Conversaii irlandeze.").Unii portughezi sunt chiar preocupati de simbolul gasit pe
noile monede europene in care Portugalia arata ca si cum ar fi o parte din Spania(a se vedea
Trueheart, 1998) i n 2003,40 de portughezi economisti si lideri de afaceri au publicat o
scrisoare deschisa in care avertizau lumea, impotriva cresterii pericolului pentru care Portugalia
ar putea fi cumparata si controlata de alte natiuni, in special de Spania. Cu toate
acestea,modelelor culturale carora le-a luat sute de ani sa se dezvolte nu sunt asa usor de
distrus si ne putem astepta ca lupta cu tauri din Portugalia sa reflecte valorile care stau la baza
portughezilor chiar dac sunt introduse modificri n aceast activitate iubita.

1.

CHINA

Incercarea de a descrie si explica oricare grup cultural, este un obiectiv descurajator, iar
acest lucru este intarit cand vine vorba de chinezi, care au fost si vor continua sa fie
stereotipizati sub diferite forme, precum chinezii cei cu ochi vicleni, chinezii cei greu de
inteles, si asa mai departe. Pana si chinezii au o dificultate in a se explica pe ei insisi, in mare
parte pentru ca atunci cand comunica au tendinta de a da mai multe intelesuri comunicarii, in
functie de context.
Exista nenumarate carti si articole despre chinezi, iar majoritatea se axeaza pe lucruri
permise si tabuuri sau pe fatete evidente ale culturii chineze, precum o cultura plina de
intelesuri
in care domneste autoritatea. Totusi, dupa cum vom vedea in Centrele de negot din
Singapore, chiar si aceasta generalizare despre comunicarea plina de intelesuri, trebuie sa fie
cosiderata. Ming-Jer Chen(2001), spre exemplu, a scris o analiza introspectiva, penetranta si
actuala despre chinezi, iar aceasta este recomandata tuturor cititorilor interesati de aceasta
cultura. Analiza sa este mult peste toate cartile si articolele, dar chiar si Chen isi lasa cititorul
fara sentimentul de epifanie, perspectiva, sau deaha, pentru ca toti dintre noi suntem
implicati dorinta omeneasca de a interactiona.
In 1999, Tony Fang a publicat o carte licentiata stilul de negociere in afaceri a chinezilor,
care ustinea tipul de anliza introspectiva , ce lipsea cu desavarsire din literatura. Fang este
originar din China si a fost negociator in afaceri pentru firme chinezesti vreme de 20 de ani,
dupa care si-a completat doctoratul la Universitatea Linkoeping, din Suedia. Aceste experiente
l-au inzestrat cu o intelegere unica atat a perspectivelor chinezesti, cat si a celor vestice. Cartea
sa se roteste in jurul unui paradox, si anume acela precum negociatorii din vest au descris din
abundenta negociatorii chinezi ca fiind in acelasi timp sinceri si inselatori. Cum este posibil acest
lucru?
Pentru a-i intelege pe chinezi, este bine sa ne axam ata pe paradoxul pe care Fang(1999)
l-a identificat, cat si pe metafora culturala unica in China, Marele Zid. In timp ce noi folosim
vizibilul Mare Zid Chinezesc ca si metafora noastra culturala, il folosim cu scopul de a intelege
invizibilul Mare Zid Chinezesc de valori, atitudini si comportamente. Paradoxul este central in
gandirea chinezeasca, asa cum Chen si altii au aratat. In mod esential, paradoxul reprezinta
conceptul de contrarii interdependente sau existenta a doua realitati simultan. De exemplu, in
chineza cuvintele multi si putini, luate impreuna inseamna cat de mult, iar inauntru si
afara inseamna peste tot. Oarecum ironic, studiul si analiza paradoxului, in litertura, au
primit insuficienta atentie.

Ca si in capitolele precedente, fiecare sucapitol reprezinta o dimensiune sau un aspect al

metaforei culturale. In acest capitol, noi folosom cele 3 explicatii pe care Fang(1999) le-a propus
pentru a raspunde paradoxului si metaforei culturale: istoria lunga si complicata a Chinei;
influenta gandurilor confuciene asupra comportamentului chinez si perspectiva Chinei asupra
razboiului si pietei, indeosebi cea enuntata in scrierile lui Sun Tzu si aplicata pietei sub forma
celor 6 principii ale lui Sun Tzu descrise intr-o alta carte licentiata de catre Mark Mc
Neilly(1996).
Asadar, acest capitol la fel ca si celelalte , se bazeaza in special pe nu articole, carti si
experiente personale. Totusi, mai mult decat celelate capitole, acesta ii datoreaza o mare parte
cartilor scrise de Fang(1999) si Mc Neilly(1996), pe care autorul Chen nu i-a cunoscut niciodata.
Marele Zid: O istorie lunga,intortocheata si complexa
Oricine a vizitat veodata marele Zid Chinezesc, tinde sa fie coplesit de intinderea,
magnitidinea si imparatia lui.Zidul are 7200 km lungime(4474mile). Primul imparat al Chinei,
Qin Shi Huang, a inceput constructia proiectului in anul 221, inainte de Hristos, renovand
ruinele zidurilor mai vechi si legandu-le intre ele cu constructii noi; rezultatul fiind un zid de
3000 de mile lungime. Nu exista niciun fel de indoiala referitoare la scopul constructiei: sa
indeparteze triburile si pradatorii. Dupa ce erau alungati, pradatorii se stabileau langa zid,
faceau comert cu chinezii,si de multe ori, se casatoreau cu acestia, putend astfel sa intre in
China. Din pacate,imparatul era represiv, dur si autocrat chiar si cu extinderea confucianismului.
Ca si majoritatea autocratilor sau indivizilor care vor sa demonstreze ca sunt mai presus decat
celalalti, imparatul Qin a construit nu doar Marele Zid Chinezesc, ci si Marele Mormant
pentru el insusi, la care au lucrat peste 700 de mii de muncitori timp de 34 de ani. Binecunoscutii luptatori de teracota (7000) gasiti in mormantul lui sunt o amintire desavarsita a
inutilitatii unor asemenea eforturi, mai ales prin faptul ca dinastia Qin a apus dupa o revolta
taraneasca, in anul 209 i.Hr, la un an dupa moartea imparatului.
In 209 i.Hr, a luat nastere dinastia Han. Astazi, aproximativ 85% dintre chinezi sunt
clasificati ca urmasi ai lui Han, desi China are aproape 400 de grupuri etnice (unele cu doar
cateva mii de membrii) si 56 de limbi vorbite. China este mult mai integrata din punct de vedere
cultural, decat celelalte natiuni prin aceasta asociere cu dinastia Han, un argument de luat in
seama prin faptul ca are doar 400 de nume de familie. Din cauza acestei uniformizari, este
foarte usor ca poporul chinez sa fie impartit.
Dinastia Han a cucerit Asia Centrala, marind zidul cu inca 300 de mile in desertul Gobi si a
asigurat protectie pentru celebrul drum al matasii care unea negustorii dintr-un punct in altul.
Era imposibil pentru negustori sa ajunga la desinatie fara sa treaca prin marele zid. Conducatorii

dinastiei au adaugat zidului niste turnuri care foloseau un sistem sofisticat de semnale
fumigene ca sa avertizeze despre posibilii invadatori si despre numarul acestora.
Dinastia Ming care s-a intemeiat in 1368, a marit zidul pana la lungimea din ziua de azi.
Zidurile nou construite erau mai mari, mai impodobite si mai impunatoare. In timpul acestei
dinastii, China a atins apogeul de putere si influenta, iar natiunea era supranumit Regatul
Mijlociu, care era considerat centrul pamantului. Hartile geografice care chiar si astazi
deformeaza marimea relativa si importanta altor popoare, atunci cand sunt intocmite de catre
autori chinezi au fost desenate pentru a arata ca China este centrul lumii. Exista un motiv
intemeiat pentru o asemenea perceptie,mai ales datorita faptului ca China in aceasta perioada
era cu mult inaintea vestului.
Dupa cum am mai zis, China a avut parte de o istorie complicata si indelungata, vreme
de mii de ani. Au existat si perioade de liniste, cateodata tinand si cateva sute de ani, dar au
existat si perioade de neliniste extrema. Cu toate acestea, Marele Zid, a servit poporul chinez
si le-a pastrat traditia.
Americanii chiar daca nu au nimic in comun cu europenii, au observat rapid ca au ceva
din istoria acestora, care depaseste cu mult perspectiva americana asupra timpului; europenii
vorbesc cu usurinta despre 10 secole de regi si regine, de exemplu chiar mentionand de Regele
John al 3-lea sau de Regele John al 9-lea. In ceea ce ii priveste pe chinezi, orizontul temporal
este cu mult mai indepartat. De exemplu, se spune adesea ca strategii americani fac planuri pe
3 sau pe 5 ani, in timp ce strategii chinezi se axeaza pe planuri de peste 100 de ani, in viitor.
Marele Zid este o amintire clara a acestei istorii si are o importanta asupra viziunii de ansamblu.
Multi chinezi, de exemplu, nu ar fi de acord cu celebrul economist J.M.Keynes, care sustine ca
pe termen lung vom muri cu totii.
De asemenea, China arata si o cultura sfasiata, fiind smulsa din radacinile sale de mai
multe ori. Imparatul Qin nu a fost singurul care a incercat sa duca la bun sfarsit aceasta misiune,
si inca din 1900, China a avut parte de guvernari tulburatoare, printre care si era comunista din
1949 a lui Mao, care pur si simplu a blocat intrarea Chinei pe piata economica mondiala. In
1979, un nou grup de conducatori comunisti chinezi au incercat sa integreze China pe piata
globala, introducand astfel dezvoltarea economica sectoriala, dezvoltand diferite zone ale
Chinei, inainte ca altii sa o faca. Aceasta abordare, opusa celei abordate in Rusia, s-a dovedit a fi
de succes, iar economistii dezvoltarii au laudat-o. De exemplu, un turist la Shanghai- care pare
sa combine cel mai bine arhitectura americana cu cea asiatica si europeana- este instantaneu
impresionat de orizont, iar aceasta impresie este implementata constant, atunci cand vorbim cu
oficialii guvernamentali sau directori executivi, care expun o uniformizare culturala vasta de
durata. Shanghai este adesea numit orasul viitorlui, atat el cat si alte orase din China sunt

construite in acelasi mod precum marele zid: cu rabdare, cu truda, gandite pe termen lung si
integrand cele mai importante orase si regiuni.
Confucianism si Taoism
Este imposibil sa intelegi cultura Chinei fara sa intelegi gandirea confuciana. Confucius a
murit in 479 i.Hr., frustrat ca nu a reusit niciodata sa devina unul dintre sfetnicii principali al vreunui conducator provincial al Chinei. Totusi, ideile lui au prins in mare parte asupra populatiei,
mai ales din cauza ostilitatilor ce aveau loc intre conducatori, iar efortul sau de a forma si a
mentine in permanenta traditia in concordanta cu trecutul Chinei(Great Harmony) a avut mare
priza.
Gandirea confuciana se bazeaza pe 5 termeni, primul fiind Jen, care inseamna
marinimie umana , sau sentimentul de umanitate fata de ceilalti si respect fata de sine.Al doilea
termen, Chuntzu(supraom), se refera la persoana care incearca sa-i adapteze pe ceilalti pe cat
posibil, decat sa fie egoist adnand pentru propria persoana. Tot timpul el trebuie sa fie sincer cu
ceilalti, fapt ce justifica comportamentul negociatorilor Chinezi(pe care Fang 1999, il
sublineaza). Al treilea termen este Li, (proprietate), si se refera la modul in care trebuie facute
lucrurile. De exemplu, Cele 5 relatii implica comportamentul adecavat care ar trebui sa se
desfasoare intre tata si fiu, intre rudele tinere si batrane, sot si sotie, prieteni tineri si mai
invarsta, si intre conducator si supus.Cele 5 relatii sunt nucleul sistemului confucian si
incurajeaza crearea unei culturi in care domneste autoritatea.
In mod specifc, Li reflecta importanta pe care Confucius a acordat-o familiei, si ideea
straveche de a include termenii de: respect fata de parinti si respectarea varstei acestora. Din
perspectiva chinezilor, o persoana nu poate exista decat in relatie cu celelalte, mai ales in
relatie cu membrii familiei, dar nu numai. Exista si un al doilea inteles al li Li- care inseamna
ritual si se refera la activitatile unei persoane de a preocupa de viata sa.
Teeste al patrulea termen si se refera la puterea prin care oamenii ar trebui sa fie
condusi nu de forta ci prin exemple morale. Ultiml termen este Wen care inseamna acordarea
de importanta artelor ca un mijloc de pace si ca un instrument de educatie morala.
Instrumentul pentru dezvoltarea traditiei a fost extrem de delicat si acest lucru inca se
vede in abordarea chinezesca a infatisarii. Cum am mai vazut in capitolul al teilea Gradina
japoneza, fata este un set de legi nescrise, prin care oamenii comunica, fara sa raneasca
prestigiul si respectul celorlati. De exemplu, intr-o negociere, castigatorul trebuie sa ii dea celui
care pierde, o recompensa mica, mai ales cand toti observatorii constata identitatea invinsului.
Daca afacerea parinteasca intra in faliment iar tatal moare subit, cel mai frecvent fii acestuia
vor lucra ani de zile ca sa acopere datoria, pentru a pastra demnitatea familiei. Cand un individ

isi pierde demnitatea, el sau ea, tinde sa adopte o expresie de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
In general infatisarea arata pierderea controlului de sine sau exprima frustraare si manie.
Desigur, indivizii din orice cultura dresc sa isi protejeze fata sau echivalentul acesteia. Ca
regula generala, oamneilor nu le place sa piarda, sa fie umiliti sau orice altceva asemanator.
Totusi, chinezii au adaugat o dimensiune unica conceptului de infatisare, precum este
obligatoriu pentru oricine atunci cand face un schimb, no doar sa isi pastreze infatisarea dar sa
se confrunte, salvandu-se nu doar el ci si pe ceolalti de la rusine. Asa trebuie sa se comporte un
supraom.
Cativa experti au argumentat ca confucianismul nu este religie propriu-zisa, pentru ca ea
nu are conceptul de Dumnezeu si doar un concept amorf, vag de rai si un taram umbros in care
traiesc stramosii si ajuta la ghidarea vietii. Astfel, chinezii tind sa se concentreze pe aceasta
lume si nu pe lumea de dincolo. David Bonavia(1989), a surprins esenta e a trai ca un chinez in
urmatoarea descriere, desi in mod initial vorbea de China moderna: Tasatura de baza a
atitudinii poporuli chinez fata de lume este devotamentul desavarsit fata de viata asa cum e
ea...... in optica acestei lumi, toate activvitatile umane religia, sexul, rzboiul- sunt acte
functionale menite sa obtina un scop. Doar artele sunt considerate de a a vea valori intrisnseci,
si sunt reflexe ale lumii reale sau ale unei lumi imaginare, si nu modele abstracte.......Actiunile
trebuie sa aiba un scop, chinezii cred asta; nu este nimic innobilator despre durere si moartea
este o neplacere.....Majoritatea chinezilor atunci cand vad un hindus infigandu-si un cutit in
obraji sau mergand pe carbuni incinsi, vor concluziona ca e ori un prost sau escroc.....Conceptul
central al societatii chineze este functionalitatea.( pag56-57) , David B.
Taoismul este considerata religia de baza printre chinezi, pe cand confucianismul se
refera la modul unui individ de a se comporta in societate. Taoismul se presupune ca a fost
creat de Lao Tzu, care s-a nascut in 604 i.Hr., iar dogmele lui erau prezentate intr-o carticicaTao Te Ching sau Calea si puterea.
Tao, sau calea, are 3 sensuri care se suprapun, primul: poti cunoaste doar prin intelegere
sau intuitie mistica. Cel de-al doilea sens se refera la pricipiul randuirii, repartizarii in univers
sau viata, si reprezinta ritmul si forta conducatoare a naturii. Al treilea sens al tao se refra la
felul in care omul trebuie sa isi organizeze viata pentru a fi in balanta cu universul.
Puterea, partea a doua ce formeaza titlul cartii, se refera la credinta conform careia o
persoana aduna putere ducand o viata care sa fie in armonie cu ceea ce dicteaza universul.
Aceasta abordare modeleaza caracterul chinezilor si se manifesta prin dorinta de a dobandi
starea de seninatate si gratie.
Aceasta abordare principala vis-a-vis de viata care este in armonie cu universul este wu wei sau
linistea/apatia ceativa. Paradoxal, acest lucru inseamna o actiune simultana, de relaxare si

lasare a comportamentului sa actioneze spontan. Tacerea creativa nu inseamna a actiona fortat

sau incordare, ci mai degraba aceasta cauta sa umple spatiile goale in viata si in natura, iar
actionand calm fara a te confrunta, prin caile ecle mai puin rezistente.
Taoistii resping orice forme ale mandriei si competitiei si cauta uniunea cu natura si
simplificarea vietii, mai degraba decat posesiuni materiale. Exista o aversiune extrema fata de
violenta, care e la granita cu pacifismul. De asemenea, taoismul cuprinde simbolurile chinezesti
traditionale yin si yang, care arata ca nu exista o dihotomie clara, ci mai degraba ca toate
valorile si conceptele sunt relative mintii, de aceea valorile si conceptele sunt prin definitie
paradoxuri. Gandindu-ne in termeni de yin yang, inseamna sa analizam universul in perechi de
contrarii care interactioneaza intre ele, ca de exemplu umbrit si senin, decazut si inaltator,
luminat de luna si luminat de soare, pamantesc si ceresc, feminin si masculin. Daca ceva este
clasificat ca si yin sau yang, nu depinde de propria-i natura, ci de rolurile pe care le indeplineste
in relatie cu celelalte lucruri, ceea ce se potriveste cu sistemul chinezilor bazat pe relatii.
Clayre (1985), dezvolta aceste idei, dupa cum urmeaza:
In raport cu raiul, omul poate fi clasificat ca yin, dar cand se impreuneaza cu pamantul
este vazut ca si yang. Insasi raiul este vazut ca si intruchiparea suprema a aspectelor yang ale
cosmosului: diafan, senin, plin cu energie, initiatic si masculin. Pamantul este vazut ca si yin:
solid, inchis, racoros, static, ca favorizand cresterea, sensibil si feminin.
Femeile si barbatii nu sunt vazuti exclusiv ca si yang sau yin: la fiecare predomina un
aspect sau altul, iar balanta dinauntrul lor si dintre ei, se poate schimba. Relatia dintre cele
doua elemente este in permanenta schimbare, un ciclu continuu, in care fiecare poate domina
intr-un mod sensibil. Aceasta idee e posibil sa se fi dezvoltat, din ciclul anual de crestre sau
declin gasit in China agricola, prin rotatia zilei si a noptii, precum si a anotimpurilor.
In mod normal, taoistii aveau foarte putina empatie pentru confucieni, pe care ii vedeau
plini
de sine, infatuati si savarsind numeroase ritualuri.
O diferenta fundamentala este identificata chiar de chinezi, care sustin ca: Confucius
hoinareste in interiorul societatii, iar Lao Tzu pribegeste inafara ei. Cu toate acestea, taoismul,
confucianismul si budismul sunt complementare, si se spune ca sunt 3 credinte intr-una singura.
Asadar, desi multi chinezi considera confucianismul ca un ghid al vietii de zi cu zi, ei recurg la
practici taoiste, pentru purificari ritualice si exorcism, si angajeaza preoti budisti pentru
inmormantari.

Am evidentiat doar cateva valori si concepte importante, care alcatuiesc sistemul de

valori Chinez, in care intalnim totusi nepotriviri majore. Acest sistem de valori nu a fost
implementat sau schimbat radical de mii de ani, dupa cum Mao tsu Tung dorea. Mai degraba, sa dezvoltat treptat in timp. Ambrose King, citat in Kotkin 1993, a aratat ca multi dintre cei 60 de
milioane de chinezi expatriati sau din strainatate, au dezvoltat un cult al traditionalismului
rational, o combinatie de virtutii modelata pragmatic, in conditiile unui mediu competitiv
actual.
Asemenea italienilor catolici care frecventeaza biserica neregulat, acesti chinezi
expatriati si chiar si aceia care locuiesc la granita cu China, , sunt influentati mai mult cultural
decat spiritual de cele trei religii.
Intr-o maniera similara, cultul chinez se coreleaza foarte bine cu limba acestora. Oamenii din
diferite regiuni ale Chinei, sunt defapt o amestecatura de diverse origini etice, si care vorbesc
dialecte iligibile. In sud-estul Chinei, und canoteza este dialectul de baza, este imposibil sa
intelegi dialectul din nordul tarii, cel mandarin.
Remarcabil este faptul ca toate dialectele de chineza vorbita pot fi scrise in acelasi fel si
intelese de oricine, fara sa se tina seama de pronuntiacuvintelor. In tmp ce engleza are nevoie
de doar 26 de litere ca sa reprezinte toate sunetele vorbite si scrise, limba chineza este un
depozitce cuprinde peste 50 000 de simboluri si logo-uri variate.
Pentru a studia aceasta limba este nevoie de performante uluitoare ale memoriei, pt ca aceasta
tinde sa reintroduca valori culturale. Aceasta geberalizare este valabila si pentru limba
japoneza, care este derivata din chineza.
Dupa cum se poate observa, limba engleza este o limba cu un context scazut, directa si
inteligibila, iar acest lucru a facilitat folosinta englezei in toata lumea, si in special in afaceri.
Totusi, atat chineza cat si japoneza au context bogat, iar scriitorul trebuie sa aleaga atent
cuvintele, datoita sensurilor complexe ale cuvintelor, care pot fi deduse din context. Norman Fu
un cunoscut jurnalist chinez la China Times, a remarcat ca prefera sa scrie mai degraba in
engleza decat in chineza.
Cand un vizitator se plimba de-alungul Marelui Zid, este usor sa isi imagineze nu numai
repulsia fata de invadatori, dar si perspectiva chineza complex dezvoltata prin sisteme si limba
vorbita. Asemenea Marelui Zid, taoismul si confucianismul nu au aparut peste noapte, si in
vreme ce chinezii adopta alta perspectiva , ca de exemplu budismul, ei mentin ceea ce este mai
de pret din propriile sisteme. Gandira chineza este conservatoare, dar permite schimbarea,
tema pe care o vom aborda in profunzime in urmatorul capitol.
Sun Tzu, Razboiul si Piata

In jurul anului 400 i. Hr., unul dintre cele mai mari, daca nu cel mai mare tratat despre
razboi si despre modul in care poate fi condus cu succes, a fost scis de Sun Tzu, un general
chinez.
Este imposibil sa poti judeca aceasta mare lucrare dintr-un sumar, iar cititorii ar trebui sa-si
formeze propria judecata citind originalul, care este reeditat in intregime in cartea lui Mc
Neilly1996. Acesta identifica sase principii din lucrarea lui Sun Tzu, si le atribuie in mod specific
afacerilor si negotului. In aceasta sectiune descriem cele 6 principi si le raportam la paradoxul
pe acre Feng l-a identificat si anume faptul ca negociatorii chinezi sunt in acelasi timp sinceri si
inselatori.
Dupa cum Fang si Chen au aratat, cartea lui Sun Tzu ar fi trebuit numita Arta Pacii,
dupa cum primul principiu de care vorbea Sun Tzu este acela ca razboiul trebuie evitat pe cat
posibil, deoarece urmarile acestuia nu sunt decat distrugerea resurselor si a oamenilor.
Mc Neilly parafrazeaza acest principiu: Castiga totul fara lupta, captureaza piata fara a o
distruge. In industria aeriana, de exemplu, jumatate dintre actiunile strategice si tactice pe
care companile le adopta, sunt educeri de pret, care tind sa rezulte in razboaie de preturi
vicioase si in pierderi frecvente ale companiilor implicate. In comparatie, parte din sucesul lui
Cisco se baza pe acumularea de competitori prin schimburi de stocuri, de care beneficiau toate
partidele, gruparile. Pentru a atenua panica intre angajatii noii filiale, Cisco a stabilit ca Ceo si
Cisco si Ceo al filialei vor trebui sa se puna de acord, inainte de a aparea o reducere a fortei de
munca la nivelul filialei.
Celelalte cinci principii sunt: evitarea puterii sau a atacarii punctelor slabe sau a grevelor
atunci cand competitorii se asteapta cel mai putin, inselaciuni si planuri frauduroase, ori
manipularea puterii informatiei ; rapiditatea si pregatirea sau modul de a actiona rapid pentru
a-ti depasi competitorii; manipularea oponentilor sau apelarea la strategii pentru a conduce
competitia; leadership bazat pe caracter ori promovarea de lidership eficient in vremuri
turbulente. In plus fata de Sun Tzu, un scriitor anonim a gasit 36 de stratageme renumite intre
anii 1368-1600, iar un exemplu este urmatorul: vociferezi in este dar ataci in sud. Acestea se
potriveau principiilor lui Sun Tzu si ajutau la imbogatirea perspectivei chineze.
Fang1999 contureaza diferentele dintre perspectiva chineza si cea vestica, comparand
Arta razboiului cu clasicul lui Clausewitz In timp de razboi. Ambii generali se pun de acord
ca razboiul ar trebui folosit in scopuri politice. Totusi, in timp ce Sun Tzu sustinea ca poti castiga
fara a te lupta, Von Clauswitz promova utilizarea fortei la maxim pentru a nimici dusmanul.

Primul razboi mondial si al doilea si devastarea populatiei si a pamantului, a oraselor, sunt

exemple ale folosintei principiilor lui Van Clauswitz.
Totusi, recent, gandirea militara americana s-a axat pe folosirea unei combinatii de tehnologie
sofisticata si pe un numar mic de soldati foarte bine pregatiti. De exemplu, invazia americana in
Irac, se numea Soc si groaza, si in timp ce mii de bombe erau plasate, un numar redus de
soldati americani mureau in batalie. Sun Tzu ar aprecia aceasta abordare.
Fang sustinea ca exista un mare zid chinezesc invizibil, care separa negociatorii chinezi de cei
din vest; de asemenea evidentiaaza faptul ca multi alti negociatoi din Asia, precum si cei din
Coreea, sud-estul Asiei si Japonia, au fost puternic influentati de chinezi si au preluat aceleasi
modele de comportament si perspectiva. In timp ce negociatorii chinezi sunt ospitalieri cu cei
din vest si ii primesc cu curtuazie sa viziteze Marele Zid, ei isi protejeaza fortareata invizibila, pe
cat de mult posibil.
Pentru Fang, trei forte au modelat personalitatea chinezilor si a stilului de
negociere.Prima forta este istoria bogata a Chinei si in mod particular isoria actuala din 1949,
cand a venit Mao la putere. Chinezii sunt constienti de pagubele pe care Mao le-a pricinuit
poporului si vor ca pe viitor sa evite orice ar putea sa-i afecteze.
Cu cativa ani in urma, doi profesori din Carnegie Mellon au facut o inregistrare video
despre afacerile din China, iar multi dintre directorii intervievati au cerut ca fetele lor sa fie de
neidentificat pe caseta din cauza fricii de a fi santajati. Asemenea temeri sunt justificate, chiar si
lucrand pentru o companie vestica din China in 1920 constituia o buna baza pt a fi arestat, din
considerentele lui Mao. Capitalismul si capitalisii, ori simpatizantii acestuia erau personificati ca
si un rau intrinsec.
Asadar, negociatorii chinezi aveau tendinta de a fi conservatori.
A doua forta a lui Fang este perceptia asupra locului unde se desfasurau afacerile- piata.
Negociatorii chinezi erau puternic influentati de Sun Tzu si vedeau piata ca pe un loc al
razboiului, in care scopul era sa castigi totul fara sa lupti. Au recurs la tot felul de viclenii,
subterfugii, strategii si stratageme( inclusiv faimoasele 36) in interactiunea cu negociatorii din
vest; pe care ii considerati jefuitori, care cautau sa patrunda zidul invizibil. De exemplu,
negociatorii americani trec la afaceri rapid si stabilsc pozitia din care sa inceapa tranzactia.
Totusi, negociatorii chinezi au tendinta de a se concentra pe stabilirea unei relatii incercand sa-i
inteleaga pe ceilalti si lasa ca pozitia lor sa fie stabilita natural de-alungul perioadei de timp. Ei
sunt obisnuiti sa se tocmeasca, lucru care ii deranjaza pe multi dintre negociatorii americani.
Totusi, a treia forta a lui Fang, este personalitatea chineza sau stilul de negociere care a
fost modela in mare parte de confucianism si de conceptul de supraom. Asadar, negociatorii din

vest se confruntau cu negociatorii conservatori, bine pregatiti, amabili, sensibili nevoilor

celorlalti, dar inselatori.
China este un popor numeros, aproximativ egal in marime ca si Sua si populatia sa este d
1,3 bilioane. Totusi, doar 10% din pamant este arabil, opus celui din SUA, de 25%. Cu cat
negociatorii din vest si cei chinezi invata mai mult unul despre celalalt, este cel mai pobabil ca
perspectivele lor sa inceapa a se suprapune. Bogata, intortocheata si complexa istorie a Chinei,
precum si viclenia si in acelasi timp sinceritatea poporului, vor continua sa sustina marele zid
invizibil. Nu este un lucru imposibil, dupa cum companiile din vest au invatat. Dupa ani buni de
plangeri precum ca investitia celor din vest in China nu era profitabila, rapoartele economice
aratau ca multe companii din vest, profita acum cu generozitate din acele investitii.
Cu toate acestea, mesajul acestei experiente si modelul tripartit pe care Fang il dezvolta
pentru a explica perspectiva chineza(istorie, inselaciune/ Sun Tzu si sinceritate/ confucianism)
sugerau ca obiectivul va fi pe termen lung , si in cele din urma rentabil, atat in relatiile
personale cat si in ceea ce priveste succesul pe piata.
Altarul familiilor chinezesti
Unul dintre cele mai faimoase locuri din campusul univesitii Tianjineste o piatr
gravat cu copia primei diplomealturi de data de pe diplom, 1900, se afl gravat numele
absolventului, alturi de numele tatlui, bunicului, i a strbuniculuiDiploma vorbete despre
puterea tradiiei n societatea chinezeasc. Ca si orice individualitate din societatea chinezeasc,
absolventul exist n primul rnd ca i entitate n cadrul familiei. Realizarrile lui aparinnd
tuturor.
Cnd vesticii au vizitat un templu Budist din Asia, au cunoscut diferite imagini ale lui
Buda, cum ar fi Buda culcat, Buda care st i aa mai departe. Oricum, ntr-un templu chinezesc
Budist aceste imagini ale lui Buda sunt completate de un grup de statui care reprezint
rzboinici nali i masivi. Aceti lupttori adeseori au brbi i mustti aspre i poart sbii
masive. Faptul c aceti rzboinici reprezint oameni nrudii i grupuri extinse de familii care au
existat n satele chinezeti acum 1000 sau 2000 de ani n urm reprezint un lucru surprinztor
pentru muli vestici.
Ronen, Shanker(1985), precum si alii au demostrat c este posibil a grupa rile n
funcie de similarittile privind religia, limba i poziinarea geografic. Totui, este greu de
identificat ceea ce apropie naiunile ntre ele. Poporul chinez reprezint un grup etnic pentru
care fiecare metafora este apropiat n ceea ce privete naiunea de unde provin. Acest lucru
nu este neaparat adevarat pentru grupuri etnice. Astfel, Joel Kotkin (1993) a descris majoritatea
grupurilor etnice emigranii chinezi, japonezi, evreii, englezii, indienii care au reuit succese
remarcabile din punct de vedere economic i n afara rii.

Importana familiei pentru poporul chinzesc nu poate s fie supraestimat , i metafora

aleas altarul familiei reflect ntocmai acest fapt. Un diplomat taivanez, care a trit n
cteva ri avea un altar al faniliei n Taivan, dar cnd cltorea lua cu el portrete ale
strmoilor si la care el i copiii lui se rugau. Romanul cel mai bine vndut a lui Amy Tan, The
Kitchen Gods Wife, include conceptul n titlu; muli chinezi imigrani se ntorc n locul de
origine pentru a putea vizita mormintele strmoilor cel puin o dat n via; n confuncianism
rudele n via au obligaia de a avea grij regulat de mormintele strmoilor dac acest lucru
este posibil sau cel puin s le viziteze. n China numele de familie este pus naintea numelui de
botez, spre deosebire de occidentali, acest lucru evidenind importana familiei i a rudelor n
societatea chinezeasc.
Desigur, unii ar putea spune c i alte grupuri etnice sunt grupate n jurul familiei.
Oricum, societatea chinezeasc nu este nici individualist nici colectivist, aa cum sunt alte
grupuri etnice bazate pe familie, ci este o societate bazat pe relaii. (Bond, 1986).
Confucianismul de exemplu consider c individualitii au roluri pe care trebuie s le
ndeplineasc, dar individualismul lor le poate lrgi orizonturile pentru binele familiei. Din
perspectiva chinezeasc oamenii exist doar n relaie cu alii. (Chen, 2001). Sistemul bazat pe
relaii n care rolurile sunt difereniate este diferit fa de sistemul japonez, ceea ce explic de
ce japonezii prefer s dezvolte corporaii cum ar fi Sony, in timp ce chinezii prefer dezvoltarea
unor afaceri centrate familial. Banca Mondial a reportat c dou treimi din companiile de
publicitate din Asia sunt controlate de un singur acionar, foarte adesea fondatorul, dar
comparabil n Statele Unite procentul e de doar 3%. Binenteles, multe dintre aceste companii
sunt afaceri de familie chinezeti.
Chen(2001) consider ca forma corect nu este family businesses ci business
families. Fang puncteaz faptul c aceste afaceri de familie funcioneaz ca i nite companii
de asigurri focalizate asupra construirii i pastrrii valorilor familiale. Nakane a punctat astfel:
n sistemul Japonez toi membrii familiei se afl ntr-un grup sub capul familiei, fr
drepturi specifice a individului n cadrul familiei. Sistemul japonez difer de cel chinezesc, unde
etica familiei se bazeaz pe relaii individuale ca i relaia tat fiu, frate sor, printe copil,
so soie, n timp ce n Japonia relaiile sunt ntotdeauna bazate pe grupuri.
Astfel, chinezii tind s ia n serios relaiile lor cu ceilali, att n interiorul familiei ct i n
afara familiei. Ei au denumiri separate pentru fratele cel mai mare, sora cea mai mic, mtuile
sau unchii din fiecare parte de familie i tind s i fac prieteni pe via care sunt clar delimitai
de cunotine. Totui, ei ateapt o perioad destul de ndelungat s cunoasc oamenii nainte
de a face afaceri cu ei.

n plus, la fel ca i japonezii i alte grupuri orientate cultural, chinezii tind s

experimenteze dificulti n a diferenia individualitatea fa de grup. n chinez nu exist
cuvnt echivalent pentru intimitate la fel cum nu exist nici n alte limbi unde se pune accent
pe grup i mai puin pe individ, ca i japoneza i limbile arabice. Mai mult, cuvntul EU are
conotaii negative n asociaie cu el/ea.
Cultura chinezeasc este asociata cu Confucianismul, Taoismul i cu Budismul. Vom
descrie altarul chinezesc n asociere cu cele trei dimensiuni, presupunnd ca se cunosc
particularittile celor trei religii. Aspectele specifice ale altarului sunt: sfericitatea, simboliznd
continuitatea i structura complet a familiei, armonia din cadrul familiei i a societii i
mobilitatea sau capacitatea de schimbare n timp ce se continu tradiia.
Sfericitate, armonie, mobilitate
Altarul familiilor chinezesti reprezint baza vieii de familie pentru chinezii din toate
colurile lumii. Altarul reprezint legtura care ine unit o familie dispersat din punct de
vedere geografic i servete ca i punct de centralizare asupra unei familii extinse care include
att vii, morii ct i cei nc nenscui. Cu toate c se poate crede c se privete din punct de
vedere tradiional asupra societii chineze, altarul este de ajutor pentru a nelege valorile,
atitudinile, comportamentul chinezilor din prezent.
Prezena fizic a altarului reprezint familia ca o entitate bine legat. O cas cu dou
altare conine dou familii, pe cnd o cas fr altar de obicei reprezint faptul c familia
respectiv face parte dintr-o alt familie, iar membrii vor merge n casa n care se afl altarul
pentru ritualurile importante. n multe pri de pe glob chinezii tind s lcuiasc n familii sau
cercuri familiale care cuprind mai multe case i frecvent fiecare dintre ele conine cte un altar
al familiei. n mod obinuit altarul se afl n camera central a casei vis-a-vis de ua principal.
Aceste altare sunt menite a fi vzute, multe fiind vizibile chiar din strad, iar musafirii de obicei
stau chiar n faa lor. n mod normal n partea stng a altarului se afl un vas cu tmie
deoarece aici este locul de onoare a oricrui zeu spiritual pe care l slvesc chinezii; mesele
strmoeti sunt amplasate n partea dreapt de-a lungul vasului cu tmie. Majoritatea
altarelor au pictai pe pnz cei mai importani zei. Mai recent cele mai prestigioase picturi ale
zeilor sunt pe sticl n culori aprinse ce le d strlucire.
Tablitele ancestrale ofera o imagine idealizata a familiei chineze ca fiind un grup de
rudenie patrilineala care comemora stramosii i soiile lor. Familie poat avea, de asemenea, un
numr mai mare de locuine strmoeti care gazduiesc tablitele stramosilor mai vechi. n multe
restaurante chinezesti din lume exist, n mod frecvent langa cas de marcat, un altar care,
eventual, simbolizeaza perspectiva despre pmnt a chinezilor. Multe familii se roaga in mod
obisnuit la altarul familiei si uneori in fiecare zi. Un reprezentant al familiei de obicei unul o

femeie in varzta arde trei betisoare de tmie. Un betisor ajunge n recipientul de tmie al
stramosilor, alt betisor este poziionat in recipientul de tmie pentru zeii pe care familia ii
venereaza i un al treilea betisor este plasat la intrare n casa pentru ai primi pe zeii i strmoii.
Dup cum este de ateptat,cei mai in varsta membri ai familiei se roaga mai mult de cat cei
tineri.
Mai mult, familia tinde s comemoreze zilele n care cei mai apropiai strmoi au
murit, n special cei pe care i-au cunoscut personal. n astfel de ocazii membrii n via ai
familiei ii servesc membrilor decedai mese ntregi cu boluri i beioarele specifice, orez i
spagheti din orez i cateva din mncrurile preferate; n multe din situaii, mancarea este
oferit deasemenea pentru zeii animiti. n acest context oamenii i trateaz strmoii ca i
cum ar fi vii. Membrii familiei mnnc mncarea dup ce se presupune c strmoii au
terminat de mncat n momentul n care beioarele de tmie au ars complect. Stramoii, de
asemenea, primesc ofrande culinare n timpul festivalelor mari destinate zeilor; venerarea
zeilor se ine pe datele de 1 i 15 ale lunii.
Rotunjimea, prima din cele trei caracteristici ale altarului familii contribuie la contuitatea
i complexitatea structural a familiei; simbolizeaz faptul c familia este elemental de baza,
distinct i de durat al culturii chineze. Astfel altarul familiei reprezint punctual critic al
continuiti ntre lumea natural i lumea supranatural. Dup cum a fost menionat anterior
confucianismul nu a dezvoltat un concept occidental al raiului, ci a susinut c moartea exist
ntr-un iad ntunecos i poate comunica ea i poate influena rudele n via. Pentru chinezi nu
exist o delimitare clar ntre natere i moarte. Mai degrab, umanitatea este considerat ca
fcnd parete dintr-un sitem organic, n curentul yin-yang , indivizii nascui n mod continu n
el i procesai n el, dar ei nu pot experimenta separarea dintre moarte i percepia
occidental. Pentru chinezi sistemul, viaa i timpul sunt circulare i toate sunt unite unul de
altul prin aceast circularitate. Aceast perspectiv este valabil n crdinele budiste i cea
taoist.
Conform acestui punct de vedere ce este crucial este c poporul chinez au urmai care
i pot venera i le pot oferi mncare i sacrificii; n aceste condiii ei vor trii ncreztori n iad.
Toate eforturile celor n vi sunt direcionate spre a obine o familie rotund n care linia de
descenden este pstrat. Astfel rotunjimea simbolizeaz o unitate a cercului familiei care este
n legtur cu idealul structural al patriarhiei de neateins chineseti. Bieii, care sunt obligai
s efectueze ceremonialele i ritualurile ancestrale, sunt preferai fetelor. Deasemenea
rontujimea sugereaz c brbaii trebuie s aib neveste fertile.
Exista cateva probleme cu aceast idealizare a rotunjimii. Unele femei nu pot avea copii
sau nu pot aduce pe lume fii. Conform legii clasice chineze, eecul de a da natere la fii duce la
divor. Unii copii mor nainte de a atinge vrsta de a putea avea urmai, i n mod obinuit

erau ngropai neceremonios i fr jelire. Uneori tatal nu atinge o vrsta naintat, iar familia
lui nu primete onurul acordat celor care au atins aceast distincie. In orice caz, moartea
prematur a prinilor nu exclude participarea lor n familie de a fi pui pe plcile
comemorative ale stramoilor. Moartea prematur a soului nu ii ofer nevestei dreptul la o
poziie la linia de descenden, eecul de a avea copii este corectat prin adopie.
Acesta abordare patriarhal a dus la o inegalitate ntre sexe. Ficele ocup o poziie
inferioar in comparaie cu fii din familie la fel cum nevestele sunt fat de soi i mama are o
poziie de egalitate relativ fa de so i autoritate fa de fii aduli doar cnd ea ajunge n
vrst moment n care ei i este acordat o poziie de onoare i prestigiu. In acest context
marea parte a activitilor sunt separate din punct de vedere al sexului.
n erele precedente poligamia a fost comun printre chinezi i se mai poate gsi izolat
prin zonele rurale. Aceast practic a complicat structura familiala, dar primei neveste i s-au
acordat toate onorurile i autoritate. n lumea modern este tipic ca brbatul chinez s se
nsoare cu o singur nevasta, dei practica de a avea o nevasta mica sau o amant este
comun. Datorit accentului pe familie omul de afaceri chinez lucreaz alturi de soia lui sau
ea se va ocupa de problemele de birou n timp ce el va conduce relaiile externe. Acest mod de
lucru a limitat creterea multor afaceri chineze, deoarece doar nevasta sau ali membrii ai
familiei primesc dreptul la pozitia de conducere. Barbatul i femeia se vd rar din cauza
activitilor lui exterioare dar acest fapt este un comportament acceptabil susinut de faptul c
barbatul lucreaz din greu pentru familie
O famile chinez care lucreaz n Thailanda este tipic ca n fiecare duminic nevasta
celui mai n vrsta fiu gazduiete toti membrii familiei la ea acas incluznd fii mai tineri ai
famililor lor. Chiar dac unii dintre frai nu sunt foarte competeni fiul cel mia mare i CEO al
afacerii familiei i las sa-i pastreze poziile de conducerre ale fabricelor ale familiei, dar
membrii non-familiali sunt de fapt elementele de decizie n aceste fabrici. n orice caz, aceti
membrii non-familiali particip la activitile d e duminic n mod neregulat. Deoarece ei sunt
exclui integrarea din grupul familial i nu pot aspira s devin proprietariai fabricilor n
adevratul sens al cuvntului. Este un fapt real ca ei s demisioneze dup ci va ani i s-i
formeze propria afacere. Fregvent familia ofer support financiar acestor angajai loiali pentru a
ncepe o nou afacere. Astfel ntrindu-i reelele pe baz familial de contacte pe termen
lung.
Aceast perspectiv rotunjit i conduce pe chinezi s aib o perspectiv pe termen lung
asupra problemelor pe care le ntmpin, spre deosebire de americani care n mare parte simt
c un plan pe termen lung implic n viitor de trei pn la 5 ani, chinezii tind s fie confortabili
cu planuri exprimate n 10-20 sau chiar 100 de ani. Geert Hofstede (1991) al crui studiu
asupra 53 de naiuni de valori culturale este evideniat n aceast carte a extins domeniul sau

de lucru pe 4 timensiuni n 5 dimensiuni datorit studiului recent asupra chinezilor. El a numit

aceast dimensiune dinamica confuncian, i reflect o orientare mai degrab pe termen lung
de ct pe termen scurt; deasemenea seamn n cteva puncte cu etica protestant prin faptul
ca amnarea mulumirii nevoilor individuale este ecceptat in scopul succesului pe termen lung
care ajut familia.
Louis Kraar (1994) comentnd cauzele sucesului al chinezilor expatriai, ncepe analiza
lui prin accentuarea etici confuciene: n ciuda locului n care locuiesc sau avuiei lor, chinezii
de dincolo de mare mprtesc o puternic credin n munca din greu , legturile puternice
familiale, sobrietate i educaie. Da, aceast constelaie de virtui definete n mare parte ceea
ce occidentalii au etichetat ca fiind etica protestant, dar pentru chinezii de dincolo de mare
aceste attribute nu sunt relicve nmucegite a culturii lor ndeprtate ci reguli stricte pe care
s le urmeze n via. (pp. 92-93).
Aceast concepie rotunjit a relatiilor familiale este exclusiv in China i cuprinde
membri ai familiei dincolo de spatiu si timp. Familia mai mult de cat individual a fost unitatea de
baza a organizatiei sociale printer chinezi inc din timpul ducelui Chou n sec. XII .Ch. el a
stability un sistemul bao-jia sau familie/ bunatate. Regula famileie si-a impartit socitetatea in
10, 100, 1000 si 10000 de famili aranjate pe cartire si districte. Fiecare unitate isi allege un lider
din nivelul sau care era responsabil de comportamentul si bunastarea tuturor famililor din acea
jurisdictie, si acest lider in schimb raporta direct liderului urmatoarei unitati bao-jia. Daca un om
a comis o infractiune sau o crima, capul casei din care facea parte era judecat urmat de capul
unitatii 10-familii, cel al unitatii 100-familii .a.m.d. ca rezultat infractiunile minore erau rar
raportate mai departe de cea mai mica unitate care avea autoritatea de a stabili aceste situatii.
Intr-un fel sau altul chinezii moderni urmeaza acest model al responsabilitatii collective, de si
practicile variaza mult in functie de zona din care fac parte.
Mai departe, conceptual de rotunjime ajuta la explicarea practice atat de cunoscute
chinezesti Guanxi (relatii sau legaturi). Dupa cum a fost indicat in capitolul anterior din punct de
vedere chnezesc o persoana exista doar n relaie cu alii. Inrudirea dintr-o companie
chinezeasca este guanxi. Patrunzand printer nivelurile gunaxi este ca si cum ai decoji o ceap
primul strat este legtura dintre oameni i stramoi apoi dintre oamenii dintre acelai sat apoi
dintre membrii unei familii si in final intre familie si asociatii care pot fi de incredere precum cei
competenti din functile de conducere care nu sunt membrii ai fmamiliei dar care in realitate
conduc fabricile. Toate aceste realatii sunt considerate ca fiind continue in natura si obligatiile
merg mult mai departe decat poate fi trecut intr-un contract. Dexemplu un om de afaceri
chinez va ajuta servitorii care au grija de casa sa-si stabileasca propriile afaceri dupa ce au servit
familiei cu credinta pentru mai multi ani. El se va astepta deasemenea ca si colegii din vest sa-i

ajute fiul sa obin admiterea la o facultate prestigioasa dupa cei ei au lucrat impreuna la o
afacere la mai multi ani.
In mod tipic chinezii, la fel ca multe alte culturi avansate, sunt mai putin interesai de ce
este scris intr-un decat de actiunile pe care oamenii le iau sa-si indeplineasca obligaiile la fel
cum sunt accestuate n guanxi. Spre exemplu, Camerei Americana din Thailanda i-au trebuit 2
ani s gseasc un partener American pentru omul de afaceri chinez Thai care era n cutarea
unui parteneriat. Toate prtile sau intalnit al o cina n Bangkok pentru a finalize aranjamentele,
dar omul de afaceri chinez Thai a parasit foarte nervos ncperea cand omul de afaceri
American a aprut cu un avocet i un contract scris, astfel punnd capt unui posibil parteneriat
de success. Pentru cultura chinez acesta a fost un afront la regula cea mai important.
Chinezii deasemenea tind s evite folosirea bancilor datorita acestui sistem guanxi. De
fapt, bancile au fost necunoscute in China pn n secolul XX. Prin lume chinezii i-au stabilit
investiii comune i asociaii de credit. Un grup de prieteni i colegi si-au atras banii s formeze
un fond comun din care fiecare membru poate s mprumute i chinezii se bazeaz pe
apropierea personal a grupului pentru ai inhiba frauda. Uneori aceste asociaii vor mprumuta
bani altor chinezi care nu ii permit s contribuie la ascociaie. Mai mult, chinezii sunt cunoscui
pentru mprumutatrea fondurilor personale ctre rude de alte naionaliti de exemplu
investiia taiwanez n Malaesi, Thailanda i n China.
Cele mai mari familii chineze au stabilit agenii de ajutor social private care sunt
deschinse ctre oricine din familii de exemplu familia chinez Lee-exista de asemenea o familie
coreana Lee-deine o agenie de ajutor social ntr-o cldire mare ntr-un cartier chinez dein
New York care ajut oricare Lee de origine chinez s obin o angajare sau s resolve orice
criz precum a avea de aface cu oficialitile de imigrare care ncearc s i deporteze pe el sau
familila lui.
Chiar dac concepia modern despre omul de afacere chinez este relative la conceptual
de rotunjime muli oameni de afaceri chinezi zboar prin lume atat de fregvent nct ei au fost
numiti oamenii spaiului. Ei se ntlnesc de obicei cu asociai de afaceri n alte naiunui care
sunt unii unul de cellalt prin guanxi. Dac lucreaz cu oameni de afaceri non-chinezi investesc
foarte mult timp pentru ai cunoate astfel nct s ias la iveal natura non-contractual dintre
ei.
Totui, trebuie evideniat ca guanxi-ul are i mari limitri. S-a dezvoltat ncet i exclude
muli indivizi care ar putea oferi noi posibiliti de afaceri. Guanxi-ul este un dezavantaj n cu
puternica micare prin lume spre tranzacile bazate pe contract practicate de multe naiuni i
n special de World Trade Organization. n trecut firmele chineze au ntlnit dificulti n
tendina de globalizare pentru c datorit folosirii guanxi-ului n relaiile contractuale, muli

dintre ei acum accentueaz importana contractelor i a legii. Dup cum va fi explicat n

capitolul trei grdina japonez, nevoia de armonie i dezvoltarea ei ca un ideal cultural pare
s aibe oribiginle n activitile din jurul cultivrii orezului i aceast generalizare este
deasemenea valabil i pentru China. Oferind nevoia de coperare aproiat pentru a oferi
continuitate pentru toi, chinezii au acordat ntietate armoniei dect altor idealuri, precum
concepia occidental despre via, libertate, i cutarea fericirii. Cnd lipsa de armonie
infecteaz relaiile n familie, sunt oferite explicaii supranaturale iar calea natural pentru a
restabili armonia este ajutorul strmoilor.
Rotunjimea este o condiie necesar dar nu i suficient pentru a doua caracteristic a
altarului familiei, armonia. Idealistic vorbind o familie armonioas este cea n care sunt puine
certurile, problemele financiare sau boli. Cea mai comun rugciune printre muli chinezi
devotai este pentru armonie i este gravat pe ui, aluri, torturi i chiar pe pereii caselor.
Rugaciunea pentru armonie este direcionat att spre strmoi ct i spre zei. Aa cum a fost
menionat mai sus membrii familiei n viaa ofer mncare i ritualuri n schimb pentru
armonia pe care o caut.
Oamenii fac tot felul de cereri la altarul familiei de exemolu: sa treac un copil la
examen, s vindece o boal sau s obin o angajare. Dei cererile nu sunt ntotdeauna
ndeplinite credincioii adesea se simt cu o speran i un confort re mprosptate, n mare
parte pentu c ritualurile care unesc decedaii i membrii familiei n via n atmosfera
altarului familiei. Chiar i cei sceptici duc mai departe ritualul pentur arice eventualitate.
n timp ce chinezii caut s dobndeasc armonia viziunea despre lumen u este nici pe
departe att de confortabil precum a cretinilor care pot aspira la un rai linitit care este sub
supravegherea unui milostiv i apropiat Dumnezeu. Iadul sumbru reprezint un nivel de
incertitudine pe care cretinul nu trebuie s-l ia n considerare. Probail c din acest motiv
chinezii tind s cread n noroc i soart. In templul chinezesc budist de exemplu cei care se
roag pot cumpra un set de bee norocoase pe care ei le arunc pe pmnt i dup aceea le
rearanjeaz nainte de a consulta o carte care le prezice viitorul n conformitate cu aceast
rearanjare. n mod similar muli chinezi nu pot folosi centurile de siguran la maini pentru c
ei cred c natura va urma cursul normal indifferent de ce ei fac.
Deasemena, dei altor grupuri culturare le place s joace la jocuri de noroc muli chinezi sunt
clar atrai de acestea datorit acestui sim al incertitudinii i al sorii. Sentimental major de
siguran i armonie provine din rotunjimea familiei i altarul familiei. De multe ori jocurile de
noroc ntres sau refac att armonia ct i rotunjimea de exemplu: familii mari asiatice fiecare
din ele poate include 30 sau chiar mai muli indivizi sau mai multe generaii, merg la
restaurante pentru cteva ore de o plcut conversaie i relaxare, timp n care joac cri i
alte jocuri ne noroc. n mod similar nu e neobinuit pentru o familie de 30 sau mai muli

membri incluznd generaii i servitori apropiai s mearg pe malul mrii pentru 4 sau 5 zile i
s petreac majoritaatea timpului ntr-o cas cu aer condiionat vorbindu-i unul altuia, servind
butur, mncd mncruri alese i jucnd jocuri de noroc la care toi particip; uneori nimeni
nu se aventureaz pe plaj datorit plcerii pe care membrii familiei o simt interacionnd unul
cu cellalt n asemenea situii.
A treia caracteristic a altarului familiei este fluiditatea sau capacitatea de schimbare n
condiile pastrrii tradiiei solide. Fluiditatea reflect nelesul orientat ctre relaie chinezilor,
care le permite s fie diferii atta timp ct respect multele obligatii catre membrii familiei
incluzndui sip e cei care au murit.
Astfel, n timp ce chinezii tind s fie conservatori, ei sunt frecvent inovatori i
antreprenoriali. Numrul invenilor chineze este uimitor. Joseph Needham (1954) are un
proiect n derulare care i descrie, care atunci cnd va fi complect va cuprinde 25 de volume.
Acestea include primul pod suspendat, primele role de pescuit, crme pentru vaze, paraute,
artificii, postere, hrtie, armur, arcuri cu sgei i primul designe al motorului cu ardere
intern. n mod similar precum Kotkin (1993) muli ali au descries c muli chinezi au avut
success n realizarea unnor afaceri i au un success disproporionat i antreprenorial n
comparaie cu majoritatea dac nu cu toate celelalte grupuri entice. Aceast accentuare
echilibrat pe conservatorism i inovaie n mod clar reflect conceptual de fluiditate.
n religia tradiional chinez este un mare panteon de zei i zeie care n mare parte sunt
eroi ai miturilor chinezeti, ai legendei i ai istoriei aceti zei au aprut la ordinal mpratului
sau n urma propriei alegeri. Unele comuniti i-au construit via n jurul unei figure istorice
deosebite care se presupune c protejeaz i gideaz oraul sau care a realizat un miracol n el.
Reputaia puterilor unnor cunoscute zeiti au fost recunoscute de generaii a chinezilor. n
orice caz habotnicii cred c puterea unei zeiti tinde s scad cu trecerea timpului i chiar s-i
piard complect eficien. Chinezi n general se roag la zeii care iau raspuns la cel puin cateva
cereri. Cand un decline n putere apare credincioii ncep s se roage la alt zeu. Astfel exist
fluiditate precum schimbarea apare dar devotamentul fa de altarul familiei continu.
Dei istoria Chinei poate fi interpretat n termenii celor trei caracteristici ai altarului
familiei, Han, cel mai mare grup cultural conine aproximativ 85% din populaie. n orice caz
miliardele amintite plus populaia Chinei nu e suprinztor c exist aproximativ 400 de grupuri
entice care ating o deimensiune de milioane de oameni pn la cateva mii, i majoritatea au i
au avut relaie armonioas unii cu ceilali. Aproape ntreaga istorie chinez poate fi mprit
n perioade definite n funcie de dinasti. Familile sau conductorii ocupnd tronul pn cnd
altul sau alta va veni s ia puterea. Istoria a fost vzut ca un ciclu fr sfrit a re noirii i al
declinului, ncepnd cu prima dinastie n aproximativ 1953 . Ch i innd pn la retragerea
ultimului mprat n 1911 d. Ch. Fiecare conductor a fost considerat un mandat oferit de zei

pentru a conduce drept i nelept. Cnd un motenitor a devenit corupt sau lene populaia se
revolt i un nou mprat va fi inastaurat. n mod normal el va introduce reforme care va fi n
conformitate cu valorile culturale ale rotunjimitaii, armoniei i fluiditii. Faptul c China a fost
ce mai dezvoltat civilizaie din ntreaga lume pentru perioad seminificativ a acestei lungi
perioade poate fi deasemene atribuit accentul pe aceste trei caracteristici.
Chinezii expatriai
In zilele noastre, exist peste 60 milioane de chinezi expatriai i muli dintre ei au un succes
spectaculos n lume cnd sunt comparati cu alte grupe culturale. Iniial aceti imigranti din
China nu au venit din nalta societate chinez care a fost ntr-o vreme suspicioas n ceeea ce
privete strinii a cror cultur o consider n general inferioara cu celei chineze. Mai degrab
ei provin din regiunile periferice sudice ale Chinei unde controlul i supravegherea mpratului
a fost mai puin rigide.
n unele tri unde aceti chinezi expatriai s-au stabilit precum thailandezii i S.U.A, ei sau integrat n toatalitate i chiar s-au cstorit cu cetteni non-chinezi n numr din ce n ce
mai mare. n alte tri precum Malaesia i Indonezia chinezii simt discriminare sau resentiment
si tin sa fie mai putin sau nivelul de integrare in aceste grupuri culturale este mult mai mic. Inc
din anii 60 a fost revolte violente, sporadice directionate impotriva chinezilor si a proprietatilor
lor din Indonezia si Malaesie in care mii de chinezi au fost ucisi sau raniti iar proprietatile
distruse. Acum cati va ani Guvernul indonezian a preluat controlul unor mari companii chineze
evaluate la miliarde depa o perioada violenta de revolte orientate impotriva chinezilor. In acea
vreme 5% din populatie era chineza, dar ei controlau 70% din resursele natiunii. Ironic marea
parte din aceasta avere a fost controlata de un protcentaj mic chinezi care erau anteriori
sustinute de govern. n Malaesia nu poate fi preedintele ale unei compani care cauta
contracte guvernamentale. Pentru a evita aceste restrictii chineze pun un malaesian native pe
acesta pozitie in timp ce ei au mare parte din putere . In ultimii ani chnezii malaezieni au
inceput sa se roage in comunitati protejate si in scoli private doar pentru chinezi.
O mare parte din aceasta descriminare pare de a fi de natura religioas de exemplu
musulmanii n Malaesia i Indonezia este confucianilor. Indiferent de cauzele ei ea a impartit
asemena tari in grupuri de chnezi si non-chinezi care intampina dificultati in dezvoltarea de
relatii armonioase.
Taiwanul o tara de 22 milionane de locuitori este un exemplu interesant a succesului pe
care chnezii expatriati l-au avut. Taiwanul a fost stabilit ca o tara independenta dupa cel de-al
doilea Razboi Mondial cand comunistii i-au alungat pe Chiang Kai-Shek si urmasii lui din China.
Conductorii Taiwanului au realizat ca cea mai importanta resursa a Taiwanului a fost dinamica
confucianian a oamenilor i astfel au fost stabilite legi care au intrit antreprenoriatul.

Afacerile Taiwanului sunt in general mici si predominante familiale si au avut un succes in cat
astazi tara este una dintre cele mai bogate tari din lume.
Hong Kongul al crei 95% din populatie sunt chinezi au o populatie de 6,7 milionane de
locuitori. Desi ocupa doar o mica parte din suprafata de 412 milioane mai mult de 120 milioane
au zburat spre Hong Kong In fiecare an in scopul preluarii Hong Kongului de catre China, iar
astazi acest model continu; multi vizitatori care vin in Hong Kong sunt acolo in scopul afaceri
sau de cumparaturi. Afacerile au devenit asa de avantajoase ca liderii lor au fost nevoiti s
construiasca fabrici verticale gazduite in caldiri inalte fiecare fabrica fiind una deasupra
celeilalte. In ultimii ani unele dintre aceste fabrici au fost inchise si au fost transferate in China.
In Singapore cu o populatie de 3,5 milioane, sunt 3 grupuri entice: chinezi (77%),
malaesieni (15%) si indonezieni (6%) ca si Taiwanul i Hong Kongul aceasta tara a avut un
success rasunator, in mare parte imita eforturile herculene a chinezilor. Fiind extreme de saraca
pana acum cativa ani aceste 3 tari au un suces atat de mare incat impreuna cu Coreea si
Thialanda, sunt poreclite cele 5 tigri ai Asiei.
Tahilanda are o populatie 60 milioane cu 2 grupuri entice importante thailandezii native
75% si chinezii 14%. Aceste 2 grupuri se simt bine impreuna si cum a fost indicat anterior
intermariajul este des intalnit. In timp ce chinezii joaca rolil lor traditional de oamni de afaceri,
mici itreprinzatori, thailandezii detin controlul guvernului; ale armatei si al bancilor, ironic
thailandezii dezbat continuu meritele taiwanezilor Thailandei precum multi prefera sa-si
mentina metodele lor traditionale de-a face afaceri si de a se bucura de viata, metode care
sunt frecvent incompetibile cu tendintele moderne.
Chinezii expatriate sunt influenti in cele mai multe daca nu I toate tarile in care sau stability
spre deosebire de multi japonezi expatriate care tind sa se separe de societate in care sau
stability si eventual doresc sa se intoarca in Japonia, chinezii expatriate cauta integrare in tarile
in care au ajuns, dar ei raman in contact unul cu altul si prin activitatile oamenilor spatiali
chinezi care hoinaresc in lume in cautarea oportunitatilor de afaceri.
Pe scurt chinezii expatriate sunt la fel ca si chinezii traditionali in sensul in care familia este
unitatea de baza prin care toti sunt uniti intr-un sistem pe care toti sunt uniti intr-un sistem
bazat pe relatie.
Rotujimea este accentuate de aceste familii, care formeaz o retea complexa, dar informala
prin lume, precum sunt armonia si fluiditatea. Chinezii in ciuda tarii lor de resedinta tind sa-si
dezvolte conservatorismul. In timp ce unii chinezi sar putea sa se fi indepartat de pratca
venerarii stramosilor la altarul familiei ei, totusi accepta importanta care este asociata cu nevoii
de rotunjime, armonie si fliditate. In acest sens altarul familiei nu este doar o metafora potrivita

pentru chinezi dar si una care ilustreaza clar valorile majore ale acestui grup etnic indifferent
unde se stabilesc definitive.

AUSTRALIA

Australienii si americanii tind sa se inteleaga bine intre ei.Ambele culturi tind sa fie
informale si mai putin pompoase.Avand aceeasi limba ajutoa foarte mult in comunicare.Cele
doua natiuni impartasesc si o istorie similara, britanicii au trimis prizonieri in America pentru a
popula coloniile pana la revolutia americana dupa care au inceput sa-i trimita in Australia, acel
pamant blestemat de Dumnezeu.Ambele natiuni sunt mari,Australia avand o suprafata
apoximativ egala cu cele 48 de state din America.Insa exista mari deiferente intre cele 2 tari.In
acest capitol vom discuta despre motivul pentru care Australia captivaza imaginatia nu doar a
americanilor ci a oamenilor de pretutindeni.descoperim noi realitati care trec dincolo de
stereotipii.
In realitate cultura din Australia are atat de multe aspecte fascinante incat este foarte
greu sa selectam unu dintre ele ca find reprezentativ, iar schimbarile din ultimii 50 de ani au
fost profunde crescand astfel dificultatea in a gasi acest aspect.Lucrul care pare sa uneasca
Australia,indiferent de etnie,este reprezentat de activitatile recreationale practicate in afara
casei care curind sporturile de orice fel, surful chiar si frecventarea teraselor.Acester activitati
sunt metafora culturala a Australiei.
Imaginatia
Foarte putine natiuni reusesc sa captureze imaginatia vizitatorilor la fel de bine cum o
face Australia.Distanta care separa Australia de America ,Europa si Asia este destul de mare,
mai apropiata fiind Asia, iar in ultimii ani legaturile dintre Asia si Australia au devenit mai
stranse.Australia este in acelasi timp o natiune , o insula si cel mai uscat si fragil
continent.Aproximativ 1/3 din suprafata Australiei este acoperita de desert, dar are si munti si
paduri tropicale.
In timp ce 80% din populatie locuieste intr-un numar mic de orase aflate la 50 de mile
de coasta,Australia are o densitate de doar 2 oameni pe kilometru patrat,aflanduse pe locul
unu la acest capitol la egalitate cu o alta tara.In orice caz spatiul putin populat din Australia
fascineaza oamenii in aceesi maniera cum o facea vestul salbatic.De exemplu Ned Kelly era un
proscris a craui moarte prin spanzurare l-a facut o adevarata legenda la fel cum era Billy the Kid
in statele unite,ultimele sale cuvinete sunt foarte bine cunoscute de catre australieni se spune
ca si-a privid judecatorul in ochi si a spus Ne vedem acolo unde merg eu
Chiar si filmele acestor natiuni se aseamana, de exemplu unul dintre cele mai cunoscute
western-uri High Noon cu Gary Cooper in rolul principal si Grace Kelly in rolul sotiei sale care
se opunea violentei.In film satenii refuza sa ii ofere sprijin sherifului cand un grup de hoti

trimisi de acesta in puscarie se intoarce pentru a se razbuna, chiar si sotia sa are anumite
rezervari in legatura cu lupta ce urma sa ia loc.Chiar si asa el se lupta cu banda de hoti si
reuseste sa invinga in ciuda circumstantelor datorita ajutorului acordata de sotia sa in ultima
clipa.Echivalentul australian al acestui film este Mad Max in care Mel Gibson este un om al legii
care cauta dreptate dupa ce sotia si copilul sau au fost ucisi cu brutalitate.Filmul a fost atat de
popular in Statele Unite incat a dat nastere unui serial bazat pe acest film care a rulat cativa
ani.Ambele filme idealizeaza individul care se opune unui grup injust si mediului care il
inconjoara.
Robert Basham unul dintre fondatorii lantului de restaurante de succes Outback
Steakhousedin Statele Unite este doar unul din oamenii de afaceri americani care profita de pe
urma fascinatiei pe care o au oamenii pt Australia.Dupa multi ani in industrie el si cei 2
parteneri ai sai au ajuns la conculuzia ca majoritatea restaurantelor de succes ajung la colaps
datorita suprasolicitarii celor mai buni bucatari care trebuie sa gateasca atat la pranz cat si la
cina.Strategia lor la inceput a fost sa serveasca doar cina.La fel de important a fost sa
promoveze brand-ul pentru a atrage potentiali clienti,acest lucru l-au realizat prin numele si
tema restaurantului desi ei nu au vizitat Australia decat dupa ce lantul era deja bine stabilit.
Mai tarziu au adaugat in meniu mancaruri specifice din New Orleans asfel s-au separat de
concurenti dar au pastrat tema de baza, adica Australia.
Australia e fascinanta si din alte motive, inclussiv faptul ca e mediul natural pentru o
serie de animale neobisnuite precum ornitorincul, usrul koala si cangurii.De asemenea
gazduieste multi serpiveninosi foarte periculosi.In regiunile nepopulate cei care practica,
camping-ul obisnuiesc sa isi contruiasca garduri in jurul corturilor pentru a impiedica intrarea
crocodililor.
Pe langa asta ami exista si bariera de recif lunga de 1200 de mile, sa nu uitam sa
mentionam si opera din Sydnei cu arhitectura sa neobisnuita.Australieni cunosc bine faptul ca
tara lor stimuleaza imaginetia vizitatorilor pe temen scurt sau lung.
Engleza vorbita in Australia e si ea o sursa de facinatie fiind o mixura intre Engleza
britanica,cuvinte aborigene, si termeni folositit de primii oameni care au colonizat Australia.
Ministerul turismului din Australiapublica un pamflet Dictinarul Aussie care e destul de util
pentru turistii care vor sa inteleaga ce vorbesc australienii.Limba comuna vorbita de americani
si australieni dar cu micile diferente a ajutat sa apropie cele doua natiuni.Intr-un fel australieni
sunt mai mai deschisi si mai directi decat americanii cand vine vorba de limba si insulte.Fosti
primi-ministri au fost inregistrati in parlament vorbind despre adversarii lor politici si numindu-i
pungi de gunoi, gigolo parfumati si retardati.Aceasta tendinta de a dezbate lucrurile in public

poate fi legata de radacinile britanice insa ce e considerat inr egula in australia poate sta la baza
unui proces civil in America in termeni de limbaj.
Avand in vedere clima care in anumite parti a tarii e calduroasa tot anul si numarul mare
de activitati pe care le ofera nu e de mirare ca australieni pun accentul pe activitatile
desfasurate afara.Australienii sunt inebuniti dupa sport , probabil ca e natiunea cea mai
inebunita de sport desi acest lucru poate fi greu de crezut pentru un american, ei urmarec o
mare varietate de sporturi inclusiv cele de origine britanica precum cricket tenis rugby fotbal
cursele de cai etc.Fostbalul australian e unic si greu de descris,putem spune ca e ceva intre
fotbal si rugby dar si fotbal american in acelasi timp insa fara echipamentul de
protectie.Drumetiile si campingul sunt de aemenea populare.
Totusi multi sau majoritatea australienilor nu fac sport in mode regulat,insa urmaresc
sportul la televizor.In 1999 guvernul a eliberat un studiu care spunea ca Australia se afla pe
locul 1 la jocuri de noroc si apriuri sportive.Studiul a aratat ca australienii cheltuie de 2 ori mai
mult bani pe jocru de noroc decat europenii si americanii.
Noi realitati:dincolo de stereotipii
Deoarece Australia e atat de mare si variata, exista diferente mari intre diferite parti a
natiunii.Australienii tind sa fie amuzati de popularitatea filmelor cu Crocodile Dundee
film in care personajul principal obsnuit sa traiasca in Australia intalneste dificultati intr-un oras
mare precum New York sau Los Angeles.Majoritatea autralienilor traiesc in orase mari deci nu
se identifica cu acest personaj.
Australia e o natiune care se consideraderivata din britanici.Insa a devenit tara ce mai
influentata de imigranti din lume.Aproximativ 24% din populatia de 18,5 milioane de locuitori sa nascut in alta tara inar un procent asemanator provin din familii in care cel putin un membru
e nascut in alta tara.In acest moment australienii se trag din 165 de natiuni.
Relatia cu Mrea Britania nu mai e la fel de puternica proces probabil ireversibil.Legatura
a fost puternica pana la primul razboi mondial,in timpul caruia marea britanie la indicatiile lui
Winston Churchill a atatcat armata turca la Gallipoli, mii de soldati au murit , un procent mare
din acestia fiind australieni.In timpul celui de-al doilea razboi mondial Churchill a decis sa nu
folosesca soldatii britanici pentru a apara Australia impotriva Japoniei, in schimb a fost aparata
de soldatii americani ,fapt ce a sporit buna intelegere intre cele 2 natiuni.
In timp australienii si-au dat seama ca vor deveni voulnerabili din punct de vedere
economic dar vor continua relatia cu Marea Britanie in detrimentul altor tari.Fostul primministru Paul Keating la inceputul anilor 90 a proclamat in public ca Australia a incetat sa mai fie

un birou extern al imperiului si ca interntioneaza sa intareasca relatiile cu Asia.Duap alegerile

din 1999 s-a decis la limita pastrarea monarhiei daca rezultatul ar fi fost altul Regina Angliei nu
ar mai fi sef de stat in Australia.
La fel ca in Statele Unite oamenii se opun imigrantilor ,politica Australia alba care a
functionat intre 1901 si 1973 se opunea asiaticilor.Aborigenii, originari din Australia au sufeirt
mult dealungul decenilor si au fost tratati cam la fel cum au fost tratati indienii de catre
americani.
Imigrantii din Asia au crescut in numar dupa 1990.Asa cum era de asteptat acest fapt a
nascut un grup de opozitie .Pauline Hanson membru al parlamentului , era liderula cestei
opozitii.In primul sau discurs in parlament in 1996 ea a spus ca va reprezenta toti australienii in
afara de aborigeni si pe cei din insulele din stramtoarea Torres.A continuat sa spuna ca ei se afla
in pericol de a fi asaltati de asiatici .Ei avand propria lor cultura si fiind greu de asimilat, doar un
mic procent di australieni impartaseste viziunea ei.
Decizia de a largi relatiile Australiei cu alte natiuni ina fara de marea britanie s-a decis ca
fiind una inteleapta ,Produsul intern brut pe cap de locuitor este de 20,640 dolari.Media de
viata este de 78 de ani depasita doar de 7 tari, locul 1 fiind ocupat de Japonia cu o medie de 80
de ani.Australia acopera 1,01% din exportul mondial , asta o pune pe locul 23 intre antiuni.
Probabil cel mai bun mod de a vedea legatura intre aceste schimbari si metafora
reprezentativa pt Australai adica activitatile in aer liber este sa studiam gratarul care a aparut in
Australia si acuma e raspandit in toata lumea.La inceput o familie organiza un gratar acasa
duminica dupa biserica si invita doar membri familiei si poate cativa prieteni apropiati.In timp
gratarul a devenit un eveniment mai important cu multi menbri ai familiei si multi
prieteni.Toata lumea pregatea si aducea mancare si exista o separare clara intre sexe, barbatii
stateau langa gratar jucand carti sau discutant si mancand.Conversatiile de la gratar erau
banale ,despre spor , copii si vreme. Majoritatea australienilor nu merg in mod regulat la
biserica iar religia e rareori dicutata la gratar, nici subiectul sexului nu este prea popular iar
discutiile despre politica tind sa fie legate doar de inteligenta redua a oamenilor politici.In
curand gratarul a fost mutata pe plaja si a inceput sa includa mai multi oameni si sa cuprinda si
diferite sporturi precum voleiul pe plaja.Datorita diversitatii din Austrlia gratarul nu este prea
important pentru anumite grupuri din Australia.Ei au inlocuit acest obicei cu iesitul la un
restaurant cu spcific etnic sau in cafenele populare.
Egalitate
Pana de curand Australia era stanjenita de trecutul sau.Aceasta rusine era datorata
faptulu ca astepta mereu ghidare de la britanici si era denumita tinutul de jos semnificad ca era
destuld e departe de marile puteri economice.Chiar si cea mai importanta sarbatoare ziua

ANZAC semnifica infrangerea armatei Australiei la Gallipoli, in timp ce sarbatorile nationale din
alte tari de obicei semnifica victorii.Spre deosebire de americani care adora castigatorii dar uita
de invinsi australienii respecta individul care incearca , lupta si nu reuseste.
Astfel de experiente au dus la fenomene precum taierea macului inalt.Australia e o
natiune bazata pe egalitate asa cum arata si dinmenisiunile lui Hofstede fiint o itara bazata pe
individualism iar distanta fata de putere e mica in acelasi timp,dar difera de alte tari care intra
in aceeasi categorie precum Suedia si Norvegia.Australia a avut o abordare negativa fata de cei
care incercau sa se detaseze fata de ceilalti,cei care incercau sa fie mai buni erau coborati
ianpoi jos , in general austalienii detesta atitudinea pompaosa.Richard Brislin un psiholog
cunoscut pt studii in acest domeniu si-a atentionat colegii ca cel putin 1/3 din australieni se vor
indoi de autenticitatea actelor sale.N T Feather a facut un studiu care a artat ca in Japoina
tendinta de a impiedica indivizii care incearca sa iasa in evidenta era mai accentuata decat in
Australia.Studiul a mai aratat ca australienii nu invidiau persoanele care se descurcau mai bine
atat timp cat averea era castigata cinstit.
Avand in vedere succesul intalnit de Australia in ultimii ani in mai multe domenii precum
spor ,film.teatru si se apre ca titlul de tinutul de jos nu isi mai are sensul.In ultimi ani am avut in
medie circa 45 de cursanti din Australia aspra carora am desfasurat un stiu care a arata ca
majoritatea au aceeasi orientare indiferent de etnie.
Pusi in fata intrebari daca ar avea de ales intre a merge la o intalnire de afaceri din care
ar castiga un milion de dolari si a ajuta un vechi prieten care anre nevoie urgent de ajutor ,
majoritatea dar nu toti au ales milionul de dolari.Unul chiar a sugerat ca un milion de dolari ar
cumpara o gramada de prieteni dar atitudinea lui nu a fost aprobata de multime.
Guvernul practica o politica de egalitate si din aceasta cauza in Australia nu sunt intlnite
multe probleme comune in alte tari de exemplu cele 41 de milioane de cetateni fara asigurare
medicala din America , numarul mare de oameni fara locuintesi asa mai departe.
Desi sunt prietenosi australienii au avut tendinta sa fie pasivi cu cei care nu se aflau in
cercul lor imediat.Un studiu intreba australienii din camerele de asteptare din spitale dar ar
initia o conversatie cu straini,desi 43% au spus ca nu ar face asta s-a observat ca in realitate 76%
nu au facut asta.Pub-urile din Australia reflecta aceasta realitate.
Australienii sprijina ajutorul social atata timp cat indivizi isi dau silinta inainte de a apela la
acesta.Nu e nevoie sa iesi in evidenta pt a primi sprijin ajutor sau respect.Australienii insa se
asteata de la oameni sa fie luptatori si sa critice pe aeia care profita de astfel de ajutoare.Intrun caz un tanar a refuzat sa lucreze deoarece i-a fost cerut sa isi tunda parul din fericire a
aparut un alt angajator care a salvat reputatia tanarului.

In 1999 a avut loc o disputa pe tema conceptului de mate(prieten) daca ar trebui sau
nu sa fie prezent in constitutie.Pasajul ofensiv era urmatorul:
Australienii sunt liberi sa fie mandri de tara de lor, de originea lor, sunt liberi sa se
realizeze ca indivizi si liberi sa isi urmareasca sperantele si idealurile.Pentru noi dreptatea si
independenta sunt la fel de importante ca si prietenia(mateship)
Avand in vedere deiversitatea culturala din Australia si schimbarile continue era de
inteles de ce a aparut acest fenomen.Cultura din Australia se schimba la fel ca si economia iar
legatura dintre ele va determina schimbari majore.Totusi desi fascinatia pentru Australia e in
scadere ea va ramane.

AFRICA SUB SAHARIANA

Inainte sa incepem sa discutam despre taxiul din Africa,prin care vom reprezenta cultura
africana de la sud de Sahara, e necesar sa oferim niste explicatii.Cum poate cineva sa foloseasca
aceasta metafora pentru a descrie tot continentul african?Pana la urma in africa intlnim 6 feluri
de oameni:negri, albi,asiatici,khosieni si pigmei iar 3 dintre aceste grupe au originea in
Africa(negrii,pigmeii si khosienii).Un sert din limbile lumii sunt vorbite in Africa.Daca am incerca
sa stabilim o singura metafora pentru a descrie Europa ar fi mult mai dificil daca nu chiar
imposibil.In ciuda diferentelor exista asemanari intre africani.Scriitori precum Edoho si
Choudhury au recunoscut faptul ca anumite conceptii, influente culturale si valori sunt
impartasite de majoritatea africanilor.Pericolul este ca aceste asemanari ne vor impiedica sa
vedem bogatia cultula aflta in diferentele dintre oameni.
Mai trebuie sa adaugam o explicatie.Metafora noastra e valabila doar pentru Africa la
sau de Sahara.Desertul Sahara a fost mereu o bariera culturala pentru Africa.Desigur ca au fost
mereu schimburi de idei si oameni chiar si peste acest obstacol,insa in mare masura tarile din
sud se deosebesc de cele din nord.Oamnii su culturile din nord suntmai apropiate de cele
europene si din orientul mijlociu de aceea cand vom spune Africa ne vom referi doar la pastea
de sud.
In mare obtinerea unei masini in africa e destul de dificila datorita problemelor
economice.Deplasarea e dificila, exista putine drumuri iar cele pavate sunt prost
intretinute.Putine autobuze traverseaza Africa iar vechile linii ferate se afla in reparatii.Modul
principal de transport este taxiul.Exista diferite nume pentru aceste taxiuri:bush taxi in partile
anglofone, taxi brousse in partile francofone si matatus in Kenya.Taxiul ia multe forme de
exemplu pot fi masini sau dube.In multe din fostele colonii franceze intalnim Peugeot-uri
numite sept places(7 locuri) desi rareori se respecta aceasta regula.In unele cazuri sunt
camioane.oricum ar fi numite ele au multe asemanari:au proprietar privat, nu au un program
fix, de obicei sunt suprapopulate,si mereu sunt intr-o stare proasta.Riszard Kapuscinski un
jurnalist polonez descrie drumul intr-un astfel de taxi pe care l-a facut in Senegal ,din Dakar la
Abdallah Wallo:
Intr-un final a aparut o duba Toyota.Aceste masini sunt construite cu 12 locuri dar aici
sunt inghesuite 30 de persoane.E greu sa descriu toate modificarile facute,extensiile sudate,
bancile din interior.Cand e plin pentru ca un pasager sa urce sau sa iasa e nevoie ca toti ceilalti
sa coboare.Aranjamentele facute in interior pentru a maximiza spatiul sunt la fel de precise ca
un ceas elvetian iar cine se aseaza intr-n astfe de taxi trebuie sa ia in considerare faptul ca in
urmatoarele ore nu se va puteamisca de acolo.

Descrierea lui Kapucinski captureaza multe din paradoxurile Africii.In spatele haosului
din Africa se afla si o structura,iar organizarea unui sat din africa sau a unei afaceri din africa
poate fi asemanata cu cea a unui ceas elvetian.Dupa cum vom vedea cultura din Africa este
plina de reguli si conventii, multe dintre ele mai greu de observat.
Taxiurile de obicei sunt detinute de un individ care a reusit sa economiseasca destui bani
pentru a face o astfel de investitie.daca totul merge bine acesta poate ajunge sa cumpere mai
multe masini si sa angajeze oameni pentru a le conduce.Ele au un rol important in comunitate
servind uneori ca singura legatura intre sate si lumea exterioara.Uneori soferii vor purta dupa ei
scrisori sau mesaje verbale pentru a le transmite de la un sat la altul.Taxiul transporta oameni si
marfa.Africanii rareori calatoresc cu putine bagaje iar oamenii care se intorc in sat cu taxiul
aduc cu ei tigai oale saci cu mancare , gaini,capre, saci cu ciment,mobilier toate acestea
ocupand din locul urmatorului pasager.
Importanta acestor taxiuri variaza de la o tara la alta in functie de conditiile economice
din acea tara.In Benin, o tara mica din Africa de vest,taxiurile sunt forma predominanta de
transport,chiar si intre cele mai importante orase.In contrast in tara vecina ,Burkin Faso, firme
private eficinete detin autobuze care faciliteaza trasnportul intre orasele mari , insa in zona
rurala taxiul ramen forma principala.In Nigeria autobuze mari traverseaza autostrazile stricate
in timpul noptii avand la bord oameni inarmati petru a dezcuraja hotii iar in timpul zilei acestea
sunt inlocuite de peugeot-uri, ocolind gropile si traficul la viteze comparabile cu autostrazile din
Germania.Siguranta nu e luata in considerare de catre soferi.De exemplu 2 turisti in Nigeria
ingrijorati de modul in care circulau masinile au refuzat sa se urce in el, au fost asigurati ca
noaptea nu circula masinia iar autobuzul e atat de mare si puternic incat oricum ar distruge
orice masina.Autorul Paul Theroux descrie un drum cu taxiul pana in Nairobi,capitala Kenyei:
Peugeot-ul nostru suprapopulat mergea cu 80 de mile la ora.L-am intrebat pe Kamali
daca poate sa il roage pe sofer sa incetineasca.Indignat de aceasta sugestie soferul a inceput sa
mearga ami repede si cu mai putina prudenta.Deoarece starea drumurilor s-a imbunatatit
oamenii au inceput sa circule cu viteze ami mari iar numarul accidentelor fatale a crescut.
O SCURTA ISTORIE A AFRICII
Omenirea a aparut in Africa,istoria omenirii a inceput acolo acuma aproximativ 7 miliane
de ani cand maimutele au dat nastere stramosilor oamenilor.Acesti primi oameni au evoluat si
mergeau in 2 picioare.Acum 2,5 milioane de ani a aparut o noua forma mai evoluata,homo
habilis, aesta isi facea unelte , aesta a aparut in Etiopia si Kenya.Homo erectus a aparut acuma
1,5 milioane de ani, acestia au plecat din Africa pentru a popula restul lumii.Din homo erectus a
evoluat homo sapiens.

Prima civilizatie din Africa a aparut in Egipt.Desertul Shara era un teren fertil acum 8000
de ani.Datorita schimbarii climei si desertificarii Nilul a devenit din ce in ce mai important ,iar
cei care lucuiau pe maul acestuia au devenit mai puternici, acesti oameni au dat astere
civilizatiei egiptene care din anul 3000iHr pana la aparitia lui Hristos a fost cea mai puternica
civilizatie.
Pana acum 2000 sau 3000 de ani,Africa la sud de Sahara era populata de triburi de
vanatori.Apoi continentul s-a schimbat cand triburile Bantu au plecat din padurile tropicale din
Africa de vest si s-au indreptate spre sud si est acoperind Africa ecuatoriala si sub
ecuatoriala.Acesti oameni stapaneau metalurgia si agricultura aceste avantaje le-a permis sa ii
indeparteze celalate triburi.
Agricultura si metalurgia au permis formarea regatelor.Triburile care nu erau de origine
Bantu au crata regate puternice pana in anul 200 iHr.Vechiul regat Ghana era foarte cunoscut in
lumea araba pentru puterea si invataturile lor din secolul 5.Intre timp alte regate au inflorit in
Zimbabwe, iar in Africa de Est civilizatia swahili a fost fondata de negostori marini.Civilizatia
swahili precum si multe altele din Africa de vest erau musulmane.
Sclavia care era prezenta in Africa la fel ca peste tot a fost accentuata de venirea
europenilor in 1500.Sclavii, majoritari din Africa de vest au fost mutati din minele de aur pe
plantatile din America.Pana in secolul 19 cand sclavia a fost eliminata peste 15 milioane de
sclavi au fost vanduti, majoritatea fiind cei mai puternici si productivi membrii ai societatii.Tarile
arabe au cumparat si ele sclavi din regiunile swahili.
Negotul cu sclavi facut de europeni s-a transformat intr-o invazie ,acestia formand
colonii,iar inainte de asta au fost trimisi misinarii.Davidson citeaza un african care spuneaLa
inceput ei aveau biblia iar noi aveam pamantul,dupa un timp am vazut ca lucrurile s-au
schimbat,ei aveau pamantul iar noi am ramas cu biblia.In timp ce europenii au mentinut
mereu puncte de negot pe coasta Africii,goana pentru colonizarea Africii nu a inceput pana in
anul 1880.In 30 de ani tari preacum Anglia,Franta,Germania,Italia si un individ,Regele Leopold
al Belgiei au ajuns sa detina aproape toata Africa in afara de Etiopia si Liberia.Sfarsitul celui deal doilea razboi mondial a dus la decolonizarea tarilor iar intre 1959 si 1973 cand portughezii au
acceptat sa plece intr-un sfarsit din Angola Mozambic si Guinea Bissau si s-au nascut 47 de
natiuni independente.
Africa moderna este cunoscuta pentru problemele pe care le are mai mult decat pentru
succesele sale.Foamete,razboaie civile,saracie,Sida,Ebola si genocidul par sa fie singurele
cuvinte care apar in titlurile de ziar alaturi de numele Africa.Putine tari au reusit sa treaca peste
piedicile ramase din perioada coloniilor,absenta infrastructuri, a institutiilor si lipssa de
oportunitati economice si educationale.Impactul pe care l-a avut virusul HIV, care afecteaza in

prezent 33 de milioane de africani, a sters prgresul ep care l-a avut Africa in domeniul
sanatatii.Investitile directe sunt foarte rare, deorece incertitudinea tine investitorii la
distanta.Industria e aproape inexistenta iar economia e dependenta de exportul de maerii
prime precum petrol, diamante, aur,cafea.Subventiile oferite de guvernele din vest unitatilor
lor de productie din Africa fac ca producatorii din Africa sa aiba dificultati in a se impune.Cu
toate acestea africanii si Africa per ansablu detine un optimism neegalat de alt
continent.Oricine a vizitat Africa poate confirma acest lucru.Cultura din Africa e unica si
intrinseca.Valorile lor precum respectul pentru batrani vor permite acestui continent ca in cele
din urma sa treaca peste dificultatatile pe care le intalneste acum.
Taxiurile din Africa nu au un program fix.E normal pentru un om sa plece dimineata
devreme si sa atepte o zi intreaga pentru a se putea intoarce.Celor din Africa le place sa
glumeasca cu americanii, in timp ce in state timpul insemana bani in Africa timpul sub nicio
forma nu inseamna bani.Motorina inseamna bani,sa pleci cu taxiul daca nu e plin inseamna bani
dar sa astepti ca masina sa fie plina nu inseaman bani.Pentru cei din vest timpul e o comoditate
ce poate fi cumparata int imp ce in Africa nu inseamna nimic.Ei asteapta cu rabdare stiind ca in
cele din urma vor ajunge acolo unde doresc.Cei nerabdatori ,africanii moderni, daca doriti sa le
spunem asa pot cumpara locurile ramase libere in taxi pentru a pleca mai repede.Odata ce
ajunge ultimul pasager calmul se transforma in agitatie , de multe ori unii pasageri inca alearga
dupa taxi cand acesta pleca.
In stransa relatie cu indiferenta fata de trecerea timpului africanii cred in destin, in
faptul ca nu pot schimba viitorul prin actiunile lor.Acest lucru ii ajuta sa isi pastreze calmul in
diferite situatii, de exemplu cand au pana.Intr-un fel acest sentiment e prezent si la
islamism,acestia cred in vointa lui Dumnezeu si tot ce se intampla, se intmpla pentru ca asa
doreste El.Islamul e religia ce predominanta in Africa de vest si in unele regiuni din Africa de
est, asa ca africanii au acceptat usor ideea de vointa a domnului.Dorothy Penningtan discuta
despre cum percep africanii timpul si in ce masura cred ei destinul lor e controlat de ei sau de
forte externe.
Americanii cred ca isi pot controla destinul in mare parte din timp,acest lucru se vede in
dificultatea cu care accepta o bola incurabila sau moartea, ei se simt nedreptatiti, furati de
medicina pentru ca nu are solutii.Africanii in schimb accepta cu usurinta tot ce le ofera viata.Dar
de unde au mostenit ei aceasta caracteristica?
In Bukina Faso se obisnuieste ca de fiecare data cand se consuma o bautura,in special
daca e alcoolica, se obisnuieste sa se arunce putina pe jos ca ofranda stramosilor.Africanii fac
acest lucru in mod subconstient indiferent daca au fost educati in vest , daca sunt cretini sau
musulmani.Multi straini au adoptat acest obicei,desi pentru unii e doar un motiv in plus sa
ridice paharul.Davidson noteaza ca acelasi lucru se practica si in Africa de vest.Pentru

africani,musulmani sau crestini,stramosii sunt foarte importanti.Pentru africani exista o ierahie

clara a celor 5 entitati:Dumnezeul,stramosii,omul,animalele ,plantele si obiectele.Omul se afla
in centrul universului dar trebuie sa mentina echilibrul acestui univers.
A trai in armonie cu natura si respectarea obligatiilor sunt concepte importante.Atunci
cand oamenii mor timpul nu se opreste, ei continua sa existe ca spirite.Exista o poveste care
descrie acest lucru:Ouidah din Beninu-ul de azi a fost uul din porturile din care portughezii isi
desfasurau activitatea de sclavie in secolele 18 ,19.Sclavii erau dusi din oras pana pe plaja ,unde
erau asteptati de corabii,acolo era copacul sacru.Se credea ca daca ocolesc copacul de un
anumit de ori sufletele lor se vor intoarce in Africa dupa moarte sub forma de spirite.Oricat de
speriati erau ca vor urma o viata de sclavi,mai inspaimantatoare era pentru ei ideea ca sufletele
lor vor ramane pierdute pe un pamant strain.Cei care se ocupau cu sclavia se foloseau de acest
obicei deorece pentru africanii era o soarta mai crunta decat moartea parasirea pamantului
fara a se aigura ca sufletele lor se vor intoarce.Mbiti vorbeste si despre cum privau ei timpul:
Conceptia liniara a timpului asa cum il privesc cei din vest, cu un trecut
necunoscut,prezentul si un viitor infinit este necunoscuta pentru africani.Pentru ei viitorul
practicnu exista deoarece evenimentele din viitor nu au avut inca loc si deci nu fac parte din
timp.
Evenimentele din viitor sunt doar scenarii posibile iar evenimente reale sunt doar cele
care au avut deja loc si care au o importanta mult mai mare.Africanii tind sa priveasca ami des
spre trecut decat spre viitor,deci nu au aceeasi inclinatie spre dezvoltare si progres ca si cei din
vest.In concluzie perceptia lor despre timp e mai mult circulara decat liniara.Ei nu impart timpul
dupa ceas ci in functie de evenimente.Petru ei a petrece ziua alaturi de prieteni vorbind nu e
considerata o pierdere de timp ci e un eveniment care a ajutat la ighegarea relatiilor dintre
ei,asadar interactiunile sociale la locul de munca sunt importante.Timpul petrecut vorbind nu e
o risipa ci e ceva necesar pentru armonia grupului.
Pentru un african soarta sta in mainile unui Dumnezeu omniprezent si omnipotent.Acest
lucru se aplica indiferent daca e crestin musulman sau adept al vechii credinte.Majoritatea
accepta existenta altor religii dar nu inteleg ateismul.Un african catolic si-a amintit de intlnirea
sa cu un european ateist,pentru african acest lucru parea absurd.El putea sa inteleaga cum un
om poate fi crestin musulman,hindus,budist, dar ca sa fie ateu trebuia sa fie nebun.Ideea de
ateism ii nelinisteste pe multi africani.Nu e ceva neobisnuit ca ei sa isi schimbe religia si tind sa
fie destul de flexibili cand vine vorba de credinta.Un profesor voluntar din Burkina Faso a
observat ca un elev de-al sau , care era musulman purta o curce.Cand a fost intrebat de ce
acesta spus ca s-a decis sa fie catolic si ca parintii sai sprijina orice alege.Un preot voodoo din
Lome,capitala Togo a spus ca o mare parte din clientii sai erau catolici,insa protestatii erau
turbulati de practicile acestuia.Zeul omnipotent intervine des in vietile oamenilor, la fel si

spiritele.Deoarece considera ca oameni nu isi controleaza viitorul ei nu prea dau importanta

planificarii pentru viitor.Oamenii care cred intr-un zeu omniputernic tind sa dea mai putina
importanta timpului.Asta nu inseamna ca africanii stau degeaba asteptand ca zeul lor sa faca
totul pentru ei.In primul rand noi am vorbit despre tendinte nu despre relatiile lor directe.In al
doilea rand asa cum a spus si Pennington si albert indiferenta fata de trecerea timpului nu ii
face indiferenti, ci de fapt inseaman demnitate in fata evenimentelor neplacute si umanitate in
fata prosperitatii.
Deoarece evenimentele sunt imprevizibile,planificarea si regularitatea isi pierde din
importanta.De asemenea Africa se schimba si incepe sa se asemene din ce in ce mai mult cu
vestul datorita urbanizarii, educatiei moderne si mass-mediei,asta convinge din ce in ce mai
multi africani sa isi schimbe ideile despre timp si actiuni.In momentul de fata multe autobuze
pleaca dupa un anumit program, in timp ce taxiurile asteapta sa fie pline.Desigur ca reliagia e
doar un factor in perceptia lor despre timp.Intr-o societate bazata pe comert si tehlonogie
timpul e ceva e poate fi vandut.in timp ce intr-o societate bazata pe agricultura timpul e
controlat de natura.In comunitatile traditionale din Africa viata nu este grabita calatoriile si
ritmul vietii sunt lente si carmare nu este nevesara o marcare clara a trecerii timpului.E o lama
cu 2 taisuri insa,in timp ce uneori petrec ore ins ir vorbind in timpul servicului ,ei recupereaza
orele pierdute dupa program fara a solicita ore suplimentare.Pentru un manager strain acest
lucru ar fi considerat bizar el fiind obsnuit sa isi termine ziua de lucru si sa socializeze dupa
program, dar pentru africani acest lucru e perfect normal.La nevoie insa comportamentul lor se
schimba, de exemplu cand ploua fermierii vorlucra fara oprire deoarece asa trebuie,iar dupa
incetarea ploii ei revin la ritmul lent.
Africanii privesc timpul intr-o maniera mult mai relaxata decat europenii si
ameicanii.Deseori ei lucreaza la mai multe lucruri deodata.Aceasta atitudine are si alte efecte,
de exemplu sunt necesare multe intalniri pentru a asigura o intelegere si de multa rabdare
pentru a ajunge sa cunosti partenerii.Termenele sunt flexibile iar nimeni nu se supara daca
intarzie,iar cu cat e mai importanta persoana cu atat mai mult va intarzia.
Calatoria cu un taxi din africa e o experienta intima.Cei din vest care sunt obisnuitit sa
aiba un spatiu personal destul de mare pot fi deranjati de o astfel de experienta.Oamenii sunt
inghesuiti intr-un astfel de mijoc de transport iar in multe regiuni din africa igiena e o
problema.Mancarea se imparte intre calatori.Un taxi se opreste de multe ori intr-un oras
datorita traficului, politiei sau reparatiilor.Fiecare oprire e o oportunitate pentru vanzatorii de
mancare,fructe,apa pentru a asalta calatorii.Tranzactiile se fac uneori din mers,iar vanzatorii
sunt uneori nevoiti sa alerge dupa taxi pentru a-si primi plata.E ceva obisnuit ca pasagerii sa isi
imparta amncarea si apa iar a nu accepta o astfel de oferta e considerat un gest nepoliticos.Nu
doar mancarea si apa sunt impartie,de exeplu intr-o calatorie prin Sengal,un voluntar a ajuns sa

tina copilul unei persoane straine pe parcursul unei calatorii.E ceva normal ca o ruda sau o
cunostinta sa aiba grija de copii altei persoane iar acest lucru se aplica si in taxi.Taxiul e foarte
important servind ca o legatura intre sate si lumea exterioara, desi e asteptat de la toti
pasagerii sa plateasca taxa uneori se fac si exceptii.Cei care nu isi permit sa plateasca sunt lasati
sa se agate de exteriorul taxiului sau sa mearga desupra taxiului.Plecarea e un moment foarte
periculos datorita tinerilor care sar pe masina sau pe capota pentru o calatorie importanta si
periculoasa.Acest lucru se intampla mai des in zonele rurale cand mijloacele de transport sunt
limitate iar de multe ori soferii ii cunosc pe pasageri.Exista cazuri in care cei care nu isi permit sa
plateasca primesc chiar un scaun,insa sunt rugati sa il elibereze daca apare un client care
palteste.Acest lucru se intampal doar in cazul barbatilor, o femeie nu ar calatori niciodata daca
nu ar avea cum sa plateasca.Comunalismul e foarte puternic in Africa.Pamantul de multe ori e
detinut la comun de familie.Familia in Africa acopera mia multe generatii.
Familia din Africa e una extinsa si cuprinde multe generatii,cuprinzand chiar si copiii
care inca nu sunt nascuti.In timp ce oamenii din vest isi limiteaza familia la veri primari si nu
privesc arborele genealogic decat ca pe o simpla unealta pentru africani familia se afla in
centru.
Iarasi vedem importanta stramosilor.Puterea unei famili din Africa a fost vazuta in
Ghana in 1983 cand 1,3 milioane de ghanezi(10% din populatie in acel moment) au fost
deportati in Nigeria.Criza refugiatilor nu s-a mai materializat deoarece acestia au fost
repatriati.Multi africani care lucreaza locuiesc impreuna cu o familie mai extinsa care cuprinde
nepoti veri si asa mai departe pentru care ei platesc taxele scolare si alte cheltuieli.Multi
africani care au o stare financiara buna trimit bani inapoi la sat pentru medicamente si
reparatiile necesare caselor.Cu cat e mai mare succesul persoanei cu atat mai mult e asteptat
de la aceste persoane.Deseori un fiu dintr-o familie este ales pentru a fi trimis la scoala pentrua
fi educat pe cheltuiala intregii familii in speranta ca aceasta persoana va obtine o slujba bine
platita care ii va permite sa ajute familia in viitor.Conceptul de familie pentru africani se
extinde la intregul sat care e perceput ca o familie extinsa.Cand sunt intrebati de unde vin ei vor
da numele satului,chiar daca s-au nascut intr-un oras si chair daca parintii lor s-au nascut intr-un
oras.De exemplu un african educat din Burkinabe a facut un ocol in timpul unei calatorii de
afaceri pentru a-si vizita satul.El s-a nascut intr-un oras aflat la o distanta destul de mare de sat
insa continua sa se identifice cu acel sat.S-a simtit rusinat si frustrat cand s-a ratacit, nu a reusit
sa gasesca satul decat dupa ce a cerut ajutorul altor oameni.In orase africanii vor forma
comunitati pentru evenimente sociale pentru a cauta servicii impreuna, pentru a ajuta nou
venitii si pentru a-si pastra identitatea.Desi aceasta comunitate slabeste ea inca este prezenta
in Africa urbana.In contrast cu intimitatea din Africa,un politician din Fairfax se impotrivea
instalarii de banci in sistemul de metrou sustind ca asta ii va obliga pe oameni sa isi intersecteze
privirile,in timp ce in taxiul din Africa pana si contactul fizic e ceva obisnuit.Strangerile de mana

sunt lungi,dureaza chiar minute intregi si sunt insotite de palme pe spate.La fel ca la musulmani
la africani o strangere de mana semnifica o prietenie stransa.Intimitatatea e un concept care nu
e bine inteles,usile sunt lasate deseori deschise iar cunostintele pot veni in vizita neanuntate
pentru a petrece o seara impreuna.Cei care nu sunt din Africa si locuiesc acolo deranjati de
acest obicei se prefac ca nu sunt acasa pentru a evita musafiri.Kapuscinski descrie
comportamentul africanilor in timp ce se plimba cu gazda sa printr-un sat din Senegal:
In timp ce ne plimbam prin sat devenea evident ca ideea de diviziune si impartire a
spatiului nu exista.Casele nu sunt separate de ziduri,garduri,sarme sau altfel de marcaje.Exista
un singur spatiu comunal, deschis.
Colectivismul in contrast cu individualismul e una din dimensiunile lui Hofstede folosita
pentru a diferentia natiunile.Individualismul implica o structura sociala mai slab definita in care
oamenii isi poarta singuri de grija sau de familia lor imediata.Colectivismul inseamana ca
oamenii se aduna in grupuri stranse.Culturile din africa desi difere dintr-o zona in alta si
colectiviste.Colectivismul are urmarile sale pentru managerii din Africa,deoarece oamenii pun
familia,satul,clanul,comunitatea pe primul loc,facand relatia dintre manageri si angajati destul
de dificila.Relatiile interpersonale sunt mai importante decat reltiile de afaceri.Regulile pot fi
incalcate datorita relatiilor dintre persoane,poate fi greu sa se formeze o identiate a
coorporatiei.De la manageri se asteapta sa aiba grija de angajatii sai,concedierile sunt o
problema in orice tara dar in Africa concedierile sunt o problema mult mai grava datorita
numarului scazut de locuri de munca,sau din cauza faptului ca uneori un singur individ intretine
o familie intreaga.Managerii trebuie sa tina cont de acesti factori cand fac concedieri.
ASEZAREA INTR-UN TAXI DIN AFRICA
Desi taxiurile sunt incomode si suprapopulate asta nu inseamna ca oamenii se aseaza
aleator in ele.Datorita vitezelor la care circula si absentei centurilor de siguranta scaunele din
fata nu sunt vazute prea bine de oamenii din vest.Aceste scaune insa sunt rezervate pentru
persoanele instariete sau vizitatorii expatriati.Acest lucru ilustreaza ospitalitatea africanilor.Un
vizitator e un oaspete in tara si e tratat ca atare.Vizitatorii in Africa nu necesita harti,ei nu
trebuie decat sa ceara informatii de la trecatori.Turistii sunt directionati spre taxiuri,primesc
scaune bune,isi negociaza tariful si primesc informatii despre cine merita si cine nu increderea
lor si poate chiar alune si ceva de baut.Reciprocitatea e foarte importanta, se asteapta de la cei
mai instariti sa ii ajute pe cei mai putin bogati,iar un ajutor monetar sau nu , nu e privit ca o
ofensa.Din punct de vedere al ierarhiei dinstanta fata de putere in Africa este mare, pe scara
distantei fata de putere Africa de est a primit 64 de punct iar Africa de vest 77 fata de 40 cat a
primit SUA.In Africa puterea nu inseamna neaparat forta monetara,varsta e si ea respectata.Se
obisnuieste in taxi ca o persoana mai putin importanta sa fie mutata mai in spate la aparitia
unei persoane considerata mai importanta.Un america care isi vizita fii in Mali povesteste

despre cum taxiul in care calatorea s-a stricat.Un tanar a trecut pe langa pe o bicicleta iar
soferul a luat bicicleta copilului folosind-o pentru a se deplasa in oras pentru a cauta un
mecanic.Copilul s-a suparat dar nu putea face nimic deoarece e firesc ca un copil sa faca ce
spune un edult sau batran.Aceasta tendinta se reflecta in ami multeaspecte a culturii
organizationale.Promovarile se fac pe baza varstei si nu pe baza abilitatilor.De exemplu
informatiile primite de la profesori nu sunt puse la indoiala.De la manageri e asteptat sa
conduca iar ceilalti sa urmeze pur si simplu oridinele, centralizarea e puternica iar initiativa e un
lucru rar.Acest lucru poate duce la probleme deoarece unii angajati mai tineri nu au curajul sa ia
decizii ianinte sa ceara aprobarea superiorilor.Managerii africani au tendinta sa evite diferite
forme de management, si evita sa impartaseasca informatiile cu subalternii.Expatriatii sunt
eliminati din ierarhia africanilor.Astfel un tanar manager strain care lucreaza in Africa nu
intlaneste aceleasi probleme ca un manager african de aceeasi varsta.E foarte importat sa se
constientizeze rolul acestei ierarhi.Un tanar manager(strain) din Ouagadougou se plangea ca
desi locuia la doar 5 minute de locul de munca era obligat sa fie adus cu masina pana la
lucru.Daca ar fi mers pe jos statutul sau printre angajati ar fi avut de suferit.De la lideri se
asteapta sa se comporate si imbrace intr-o maniera adecvata postului ocupat.Acest lucru poate
duce la aparitia sindromului de om mare care face oamenii sa prefere liderii autocrati.De
exemplu un strain a urmarit filmul Mobuto:Regele Zairului un documentar despre dictatorul
decedat Mobuto Sese Seko intr-un cinematograf din Burkina Faso.In timp ce filmul prezenta
stilul de viata opulent si decadent al liderului multi dintre spectatori isi aratau admiratia fata de
Mobuto si stilul sau de viata.Desi toti erau socati de crimele si atrocitatile comise de acesta
,multi admirau puterea absoluta pe care acesta o avea.In aceeasi tara cel mai iubit om politic
este Thomas Sankara, presedinte din 1983 pana in 1987, an in care a fos omorat.Sankara a fost
un om simplu, vanzand Mercedes-urile din parcul auto al guvernului si inlocuind-le cu Renaulturi .Obisnuia sa calatoreasca in avioanele altor lideri din Africa pentru a econoisi bani.Nelson
Mandela este si el apreciat pentru stilul sau simplu de viata.
Politeturile sunt un lucru asteptat in interactiunile zilnice.Atunci cand se invata limba
mosienilor, etnia cea mai raspandita din Burkina Faso o parte foarte importanta este dedicata
formulelor de intampinare.Pentru un om din vest ,unde salutul se rezuma la o simpla miscare
din cap acest sir neintrerupt de saluturi al africanilor poate sa para copilaros(Salut?Ce mai
faci?Cum e familia ta? si asa mai departe ) dar pentru africani este foarte important.Desi in
afaceri aceste formule de intampinare au o forma mai scurta este foarte important pentru
africani sa isi salute colegii de lucru si sa dea mana cu ei.A trece pe langa un coleg fara al saluta
il poate ofensa si sa il faca sa isi puna intrebarea ce a facut ca sa merite asa ceva.
Pe langa saluturile formale africanii folosesc si titlul persoanei cand ii se adreseaza.In
tarile francofone din Africa un profesor foloseste formula Monsieur Proviseur cand se
adreseaza directorului.Este mai bine sa se foloseasca titlu unei persoane decat numele

acesteia.Trebuie sa amintim ca vorbim doar de tendinte, iar notiunea de ierarhie are definitii
diferite intre diferitele etnii.Ca exemplu,Brkina Faso o tara fara deschidere la ocean din Africa
are peste 60 de grupuri etnice.Cei de etnie Mossi reprezinta 40% din populatia tarii si avea o
ierarhie destul de rigida inainte de colonizarea franceza din 1890.Mossienii aveau un
rege(Naba) care detinea putere absoluta.naba avea o armata si cerea tribut de la regi si
capetenii,aceasta ierarhie se extindea pana la nivelul satelor.Francezii au mentinut aceasta
ierarhie iar pana in prezent multe sate Mossi au o capetenie puternica.In contrast in sudvestul
tarii aprope de granita cu Ghana,locuitorii de origine Lobi formeaza comunitati bazate pefamilii
care unite formeaza un sat care are un lider formal,insa puterea e detinuta de un grup de
oameni.In ziua de azi comunitatile Lobi sunt caracterizate de o conducere democratica desi
uneori pare haotica.
Aplicarea metaforei taxiului este mai greu de aplicat pentrua determina 2 dimensini a lui
Hofstede, masculinitatea si evitarea incertitudinii.Exista o anumita ambiguitate legata de cum
se aplica aceste dimensiuni in Africa.Hofstede masoara aceste dimensiuni atata pentru Africa de
vest cat si Africa de est aratand ca acest continent tinde spre masculinitate insa nu al fel ca si
America,cu toate acestea barbatii au mai multe oportunitati decat femeile si mai multe sanse
de reusita.Poligamia e des intalnita si e sustinuta de religii precum islamul.Multe din ajutoarele
de la Banca Mondiala au ca scop educarea fetelor al caror numar este destul de scazut in
scoli.De asemenea nu vom intalni o femeie sofer de taxi.in orice caz statul femeilor din Africa e
mult mai bun decat in Asia.In Africa de vest femile detin mai multe piete .Aceste femei sunt
cunoscute sub numele mama-benz datorita masinilor scumpe pe care le dentin.
Multi s-ar astepta ca incertitudinea sa fie mare printre africanii datorita faptului ca
apeleaza mereu la trecut pentru a lua o decizie.in mod surprinzator acest lucru nu este
adevarat, africanii in fata incertitudinii incearca sa gaseasca armonia si nu un conflict.
Triadis a comparat valorile culturale a africanilor cu cele a tarilor dezvoltate din
vest.Dupa cum am mentionat mai sus africanii cred in destin si ca nu prea pot schimba
viitorul.Sunt orientati spre trecut,se concentreaza mai mult pe existenta decat pe fapte si sunt
mai mult pasivi decat activi.Succesul e masurat prin bunastarea unui grup.
Ca sa incheiem putem spune ca taxiul din Africa reuseste sa cuprinda esenta Africii si a
culturii sale.Aceste masini stricate si reparate care circula cu viteza prin savana,jungla si
orasele din Africa surprind energia si ingeniozitatea africanilor.Au fost reparate si modificate de
atatea ori incat nici nu mai seaman cu masinile noi.Oamenii asteapta cu rabdare plecarea
txiurilor fara a se plange,ce rost are sa se planga? Ei isi pastreaza optimismul chiar daca sunt
inghesuiti 30 intr-o masina de 12.Isi impart mancarea,glumesc impreuna, au grija de copii altora
pentru ca acesta e modul de viata al africanilor.Renunta la locul lor in fata batranilor pentru ca
respecta varsta.De multe ori aceste aspecte ale culturii africane sunt privite ca piedici in

dezvoltarea tarilor.In acelasi timp tari precum Korea de Sud si Japonia au arata ca
individualismul nu e chea succesului.Managerii din Africa sau din alte tari ar trebui sa
exploateze valorile africanilor in loc sa se impiedice de ele in incercarea de a construi o
organizatie de succes.Atunci cand Africa va reusi sa treaca peste problemele sale o va face pe
baza valorilor sale.Poate atunci taxiurile vor pleca dupa un program fix,pline sau nu.