Managementul i cultura n Rusia.

Destramarea Uniunii Sovietice a inlaturat fenomenul gigantic, multicultural reprezentat

de varietatea naucitoare de tari, rase, republici, teritorii, regiuni autonome, filosofii,
religii si convingeri care s-a amestecat pentru a forma cea mai vasta uniune politica a
lumii. Caleidoscopul cultural era atat de bogat, incat ramaneai consternat gandindu-te la
el. Totusi, prabusirea sa ne ajuta sa ne concentram pe ceva mai simplu insa incontestabil
de fecund per se insasi cultura Rusiei.
Este foarte usor sa punem laolalta ideologia sovietica si caracterul rusesc, de vreme ce in
decursul celor 70 de ani de dispute si evolutie au convietuit. Stalin cetatean georgian nu
era rus, Mikoian era armean insa Lenin, Trotki, Kerenski primii ganditori bolsevici erau
cu totii rusi de prima marime, ca si Hrusciov, Andropov, Molotov, Bulganin, Gorbaciov si
Eltan. Totusi, rusii sovietici nu erau altceva decat o clasa inregimentata a societatii ruse o
rasa adesea nepopulara, razbunatoare si cu vederi inguste, insa faptul ca detinea puterea
absoluta si lipsa de scrupule i-a permis sa reziste fara a fi detronata timp de sapte decenii.
Aceeasi societate insa, in aceeasi perioada, ii scotea la iveala pe Pasternak, Soljenitan,
Saharov precum si alti zeci de indivizi curajosi care ii sustineau. O cultura care a dat
nastere unui Cehov, Ceaikovski, Rahmaninov, Dostoievski, Tolstoi, Petru cel Mare si
Alexandr Nevski nu se spulbera in vazduh intr-o perioada scurta de opresiune politica si
corvoada. Individualitatea sa a fost obligata intr-un anumit sens sa se manifeste in
clandestinitate, sa-si ocupe timpul pentru a supravietui, dar sufletul rusesc este la fel de
nemuritor ca al oricarui alt popor. Reinvierea si evolutia sa in secolul al XXI-lea are o
mare insemnatate pentru noi toti.
Unele dintre cele mai putin atragatoare caracteristici ale comportamentului rusesc din
perioada sovietica colectivismul exagerat, apatia, suspiciunea fata de straini, pesimismul,
coruptia marunta, lipsa efortului sustinut, retragerea in interior nu erau de fapt produse
ale regimului bolsevic. Rusia a fost comunista timp de 70 de ani, dar este ortodoxa de
peste 1 000 de ani. Trasaturile de baza ale caracterului rusesc au fost vizibile cu sute de
ani inainte ca Lenin sau Karl Marx sa se nasca. Atat sistemul tarist, cat si cel sovietic au
fost inlesnite de tendintele colectiviste, de acceptarea de a fi supusi, de spiritul de
sacrificiu si de capacitatea de a indura ale sentimentalilor, romanticilor, in esenta
vulnerabililor mujici aflati sub stapanirea lor. Societatea rusa postsovietica trece prin
transformari radicale si ramane sa vedem in ce masura democratia si eliberarea spiritului
intreprinzator se vor repercuta asupra impactului pe care Rusia il are asupra noastra, a
tuturor.
Caracterul rusesc a fost determinat intr-o anumita masura de regimul si guvernarea
autocrata, care a durat secole intregi; exista insa doi factori-cheie in formarea valorilor si
conceptiilor fundamentale rusesti, care s-au aflat deasupra oricarui control
guvernamental. Acesti factori predominanti au fost intinderea incomensurabila a
teritoriului rusesc si asprimea permanenta a climei sale. Figura de mai sus arata cum
stepele nemarginite, adesea greu de aparat, au creat un sentiment profund de
vulnerabilitate si izolare care a determinat grupurile sa se uneasca pentru a supravietui si
pentru a face fata strainilor.

Figura anterioara arata cum clima (un factor puternic in toate culturile) i-a afectat
puternic in special pe taranii rusi, care prin traditie sunt siliti, practic, sa hiberneze lungi
perioade de timp, ca apoi sa trudeasca din greu cu aratul, semanatul si culesul in putinul
timp ramas. Cei care au avut drum prin Irkutk sau Novosibirsk in miezul iernii isi pot da
seama de efectul de amorteala pe care il produc temperaturile care variaza intre 20 si 40
de grade Celsius, desi rata crescuta a sinuciderilor din timpul iernii inregistrata in tari
putin mai calde, ca Suedia si Finlanda, sugereaza ca rusii nu sunt singurii care se complac
in mohoreala o buna bucata de timp.
Taranii rusi, indelung rabdatori, defavorizati de geografia nemiloasa si vaduviti (din
cauza distantelor uriase si a terenului dificil) de sansele unei comunicari adecvate intre ei
erau o prada usoara pentru cei cu ambitii de conducatori. Grupurile mici, neinstruite,
lipsite de resurse si izolate de potentialii aliati, sunt usor de manipulat. Biserica Ortodoxa,
tarii, sovieticii, toti au exploatat nenumaratele grupuri vrednice de mila de tarani
inapoiati. Lipsiti de aparare in fata diverselor forme de indoctrinare, taranii au fost
intimidati, inselati, jecmaniti si, ori de cate ori era nevoie, chemati la oaste. In secolul al
XVI-lea, stagiul militar putea sa dureze pana la 25 de ani; in 1861, cand iobagia a fost
"abolita", acesta s-a redus la 16 ani! Rusii au avut politie secreta nu numai in perioada
KGB-ului, ci inca de pe vremea lui Ivan cel Groaznic, in secolul al XVI-lea. Figura de
mai sus arata cum guvernarea opresiva, cinica, care a durat secole de-a randul, a generat
alte caracteristici suspiciunea generala, tendinta de a fi secretos, pasivitatea aparenta,
disponibilitatea de a practica asa-zisa coruptie marunta, lipsa de respect fata de edicte
care se adauga la pesimismul traditional rusesc si la stoicismul in momente grele.
Dar rusii au si multe parti bune. Rusii sunt in esenta niste oameni calzi, afectuosi, grijulii,
care iti intorc insutit bunavointa si dragostea daca simt ca aceasta este veritabila si nu
doar o noua tentativa de a-i trage pe sfoara. Finlandezii victime ale expansionismului rus
in mai multe randuri recunosc cu usurinta caldura si amabilitatea innascuta a rusilor ca
indivizi. Chiar si americanii, daca stau bine sa se gandeasca, gasesc surprinzator de multe
puncte comune cu acestia. Ospitalitatea aspra a rusilor aminteste vag d incercat sa
imblanzeasca un continent. Nici unii, nici altii nu au incredere in aristocrati si exprimarea
mestesugita a unora dintre europeni ii stanjeneste chiar si in ziua de azi. Franchetea este
modul prin care castigi prietenia oamenilor atat in Wichita, cat si in Sverdlovsk. Ambele
popoare, ca si francezii, au ganduri mari si considera ca au un cuvant greu de spus o
"misiune" in lumea afacerilor.
Comparand "orizontul" lor familiar ne dam seama ca desi rusii si americanii sunt sortiti,
datorita istoriei si amplasarii geografice, sa aiba o conceptie diferita asupra lumii, exista
totusi suficiente puncte comune in gandirea lor care sa le ofere o baza pentru o cooperare
fructuoasa. Antipatiile lor comune sunt la fel de importante, in aceasta privinta, ca si
unele din ambitiile lor reciproce.
In ceea ce priveste atitudinea lor fata de lume, in general, e interesant de stiut ce parere au
rusii despre restul popoarelor si un lucru important cum fac ei afaceri? Desi este evident
ca societatea este in tranzitie, anumite trasaturi ale culturii lor in domeniul afacerilor
reflecta inevitabil stilul economiei centralizate care le-a dictat modul de abordare a
intalnirilor vreme de mai multe decenii. Prin urmare, caracteristicile negocierii rusesti nu
numai ca oglindesc insusirile traditionale ale taranului si anume: prudenta, tenacitatea si

reticenta, dar arata o profunzime a experientei nascuta din pregatirea temeinica si

organizarea abila.
Managementul prin obiective.
Managementul prin obiective si controlul strict al rezultatelor pare sa fie cel mai
adoptat model in organizatiile rusesti. Un individ se implica in munca sa daca este
convins ca va fi rasplatit pentru efortul investit, pe care are tendinta sa il evalueze in
termeni de profit personal. Conducatorii se identifica adesea cu organizatia, care le
materializeaza interesele. Aceasta motivatie de reusita, convergenta in general cu
obiectivele profesionale, nu este implanatata in frontierele unei singure organizatii. Pe
piata actuala a fortei de munca un specialist isi gaseste foarte usor de lucru.
Fidelitatea fata de organizatie era o practica in URSS. In prezent insa, multi
specialisti sunt gata sa isi schimbe locul de munca, plecand de la o organizatie sau de la
un proiect, pentru a incepe altul. Mobilitatea externa este deseori preferata in cadrul
proiectelor profesionale interne de lunga durata.
Aceasta tehnica ar putea sa duca la evitarea angajamentelor. Atitudinea de fiecare
pentru sine limiteaza implicarea conducatorilor in convergenta propriilor interese cu
obiectivele organizationale. La nivelul pozitiilor de top, responsabilitatile si obiectivele
sunt prioritare in raport cu relatiile sociale. Insasi organizatia poate sa fie considerata ca
un mijloc de atingerea acestor obiective. Aceasta cultura de la varful organizatiei
favorizeaza managementul prin obiective. In acelasi timp, vigilenta reprezinta coerenta
intre obiectivele profesionale si personale: un obiectiv personal va avea prioritate in fata
celui profesional daca se impune alegerea.
Eventualele neconcordante intre obiective au impact asupra eficacitatii, inducand
o stare de demoralizare si abuzuri. Aceste intentii sunt greu de controlat, informatiile sunt
foarte limitate, contribuind la opacitatea practicilor. Intreprinderile sunt cel mai adesea
organizate in asa mod incat sa asigure convergenta intereselor in conformitate cu
procentajul din capitalul detinut.
Motivarea, paternalism si responsabilitate
Mult timp, principalele servicii sociale, ca medicina,
au demonstrat
continuitatea traditiilor paternale, care influenta foarte mult relatiile profesionale. O
distanta ierarhica ridicata se exprima la nivel informal prin dependenta personala a
subordonatilor in raport cu reponsabilii. O subordonare asimetrica cristalizeaza
autoritatea conducatorilor si dependenta subalternilor.
Paternalismul subordonatilor presupune ca salariatii sa delege responsabilitatea
deciziilor superiorilor lor. Acest tip de comportament implica respectarea liniei ierarhice,
dar si o lipsa de initiativa, o pasivitate si o imobilizare.
Asteptarea unei evaluari arbitrare induce frica de a decide si de a actiona in
autonomie. Aceasta orientare de evitare a erorilor ii face pe actori sa refuze toate
responsabilitatile care nu tin de fisa lor de munca. Paternalismul conducatorilor evoca o
responsabilitate personala asupra unui sector al organizatiei pe care o conduc. Actorii care
partajeaza acest tip de gandire cauta sa monopolizeze deciziile pe un teritoriu pe care il
considera ca si cum ar fi al lor.

Paternalismul insoteste foarte bine centralizarea, caci intr-o familie nu poate sa

existe decat un singur tata. El este acela care evalueaza persoanele si performantele
acestora. Chemarea catre orientarea paternalista de conducere mentine responsabilitatea.
Simultan, definirea explicita a angajamentelor trebuie sa fie precedata de control total.
Transparenta intr-un raport contractual diminueaza frica de initiativa. Convinsi
de faptul ca evaluarea se face in acord cu angajamentele, actorii adera la obiectivele
organizationale. De asemenea, un echilibru intre responsabilitate si respectarea
contractului ar permite accentuarea spiritului de initiativa.
Timpul, spatiul si organizatia.
Relatia cu timpul e dubla: timpul este recunoscut ca o resursa importanta, care
trebuie masurata si capitalizata. Insa conditiile geografice (distante mari, clima
neprielnica) si infrastructura (ambuteiajele, frecventa transportului public) nu permit
mereu la toata lumea sa fie punctuali. Acest lucru contribuie la o oarecare toleranta a
intarzierilor. Persoanele care au un statut ridicat au posibilitatea si trebuie sa respecte
programul, insa pentru ceilalti punctualitatea este aleatorie. Punctualitatea reprezinta
dovada de stima fata de parteneri.
Clima nordica si continentala care predomina in cea mai mare parte a Rusiei
lasa prea putine zile din anotimpul rece pentru activitate. Pentru majoritatea activitatilor,
predominant agricole , iarna reprezinta sezonul non-lucrativ.
In URSS functionarea neregulata a intreprinderilor a contribuit la alternarea
perioadelor de non-activitate tehnica cu perioadele de activitate. Evenimentele istorice
imprevizibile au dus la obisnuinta rusilor cu schimbarile rapide si imprevizibile, astfel
incat secrede ca ziua de maine poate aduce totul, indiferent cui. De aceea, planificarile
personale detaliate si pe termen lung nu se prea practica. Caracterul ciclic al muncii este
privit ca un fapt normal, caci cu o viziune larga si vaga a orarelor, rusii muncesc mult
peste program.
Un studiu a constatat legaturile avantajoase si potentialii parteneri fac sa dispara
frontierele intre viata personala si cea profesionala. De exemplu, o proasta retributie in
universitati obliga profesorii sa mai castige si din alte parti. Asadar, un profesor al carui
venit principal provine apartamentul dat in chirie, la negru, estimeaza sa isi achite
datoria catre Stat prin invatamant pe care considera prost plaltit. Lipsa separarii intre
viata profesionala si personala nu se limiteaza la uzurparea vietii private a actorilor.
Intercalarea lor duce deseori la faptul ca viata privata este absorbita functiile
intreprinderilor. Puterea unui actor se aplica intr-o masura egala cu realizarile de pe plan
profesional si personal, de altfel nu intotdeauna diferentiate. Salariatii pot sa alterneze
timpul lor de lucru prin comunicare, navigare pe internet si cu pauze. Aceste perioade de
repaos in timpul zilei par sa fie recompensate de numarul de ore petrecute la birou.
Explicarea obiectivelor si controlul strict al rezultatelor se adevereste a fi mai eficace
decat vechea practica de repartitie a timpului sau de utilizarea prescrisa a materialului.
O alta incidenta a muncii ciclice o reprezinta aptitudinea de a depune mult effort
in putin timp. Salariatii accepta deseori sa se implice si cumuleaza rapid un progres
impresionant: Calul se inhama incet, ca sa mearga repede. Si invers, actorii mai putin
inspirati ar putea sa rezolve mai incet actiunile indispensabile, fiind motivati doar de
urgente. Din aceste puncte de vedere asupra activitatii, este importanta verificarea calitatii
rezultatului.

O relatie profesionala este continua in timp si spatiu. Colegii rusi fac schimb de
numere de telefon si se invita la intalniri. Astfel, colaboratorii raman in contact peste tot
si la orice ora daca este necesar. Aceasta perioada atenueaza eventualele perioade de
repaos la birouIn consecinta, schimbarea rapida a cursului evenimentelor poate as
impuna actiuni non-planificate si neasteptate. Ca rezultat stilul de conducere intuitiv si
spontan, este privit ca un risc permanent, inseparabil de responsabilitatile pozitiilor
ierarhice superioare. Pe de o parte, stresul provocat de situatiile de urgenta mobilizeaza
personalitatile celor responsabili, si pe de alta parte , reactia rapida permite sesizarea
oportunitatilor posibile.
Caracteristiile negocierilor ruseti.
Echipele de negociere rusesti sunt adesea alcatuite din veterani sau experti, prin
urmare sunt foarte experimentate.
Modul lor de negociere seamana cu o partida de sah: isi planifica mutarile in avans.
Inainte de a face o mutare, adversarii ar trebui sa se gandeasca la consecintele acesteia.
Adesea, rusii nu actioneaza in numele lor, ci a unei parti din guvern, la un anumit nivel.
Schimbarile rapide sau ideile noi le creeaza disconfort, pentru ca trebuie sa obtina
consensul superiorilor.
In cadrul negocierilor leaga adesea problemele in discutie de alte probleme in care
sunt implicati. Acest lucru poate crea confuzie celeilalte parti. Rusii privesc
disponibilitatea la compromis ca pe o slabiciune. In cazul in care negocierile intra intr-un
impas, tactica lor preferata este sa afiseze rabdare si sa "astepte sa se termine". Vor
abandona aceasta tactica numai daca cealalta parte se dovedeste intransigenta.Tendinta
lor generala este sa inainteze puternic atunci cand cealalta parte pare sa bata in
retragere, si sa se retraga daca intampina o rezistenta ferma.
Stilul lor de manifestare este adesea teatral si emotional, menit sa transmita clar
intentiile si cererile lor. Ca si americanii, ei folosesc "stilul dur" atunci cand cred ca se
afla pe o pozitie mai puternica. La intalniri sunt disciplinati si vorbesc intr-un singur glas.
Cand americanii sau italienii incep sa vorbeasca mai multi deodata, ei devin confuzi si nu
mai stiu cine are de fapt puterea de decizie. Adeseori rusii prezinta un proiect initial care
schiteaza in linii generale toate obiectivele lor. Acesta este, insa, doar punctul lor de
plecare, foarte departe de ceea ce ei se asteapta sa obtina. Totusi, ei vor face concesii
numai in schimbul unor concesii facute de cealalta parte. Adesea ei fac doar concesii
minore si cer concesii majore din partea celorlalti. Pot include in proiectul lor initial mai
multe probleme mai putin importante de care se pot lipsi bucurosi, fara a-si prejudicia
pozitia.
De obicei invita cealalta parte sa vorbeasca prima, ca sa poata reflecta asupra
pozitiei in care se afla. Sunt sensibili si tin la statutul lor, deci trebuie tratati de la egal la
egal si nu sa li se vorbeasca "de sus". Abordeaza acordurile intr-un mod conceptual si
atotcuprinzator, spre deosebire de modul de solutionare pas cu pas specific americanilor
si germanilor. Acceptarea abordarii lor conceptuale creeaza adesea dificultati ulterioare in
ceea ce priveste punerea la punct a detaliilor si aplicarea lor finala. Sunt suspiciosi fata de
orice concesie facuta usor. Pe timpul Uniunii Sovietice, totul era complex. Stabilirea unor
relatii personale intre echipele de negociere poate face minuni in cazul unui eventual
impas oficial. Pentru rusi, spre deosebire de occidentali, contractele nu creeaza obligatii

atat de mari. Ca si orientalii, rusii considera ca trebuie sa respecte un contract numai daca
acesta continua sa fie reciproc avantajos.
Analizand cele de mai sus putem trage concluzia ca negociatorii rusi nu sunt niste
persoane cu care se trateaza usor. Nu avem nici un motiv sa credem ca dezvoltarea
spiritului intreprinzator in Rusia, care ofera ocazii suplimentare si o viziune mai larga
celor care calatoresc in Occident, ii va face pe rusi mai putin eficienti la masa tratativelor.
Chiar daca occidentalii detin niste atuuri si pot dicta conditiile pentru un timp, obiectivul
final al negocierilor reciproc avantajoase va fi atins numai printr-o adaptare la
mentalitatea rusa actuala si la conditiile existente pe plan mondial. Urmatoarele sugestii
v-ar putea fi de folos.
Cum sa te intelegi cu rusii
Daca aveti niste atuuri, nu faceti caz de ele. Rusii sunt niste oameni mandri si nu
trebuie sa-i umiliti. Pe ei nu-i intereseaza banii la fel de mult ca pe voi, prin urmare sunt
mai dispusi sa renunte la o tranzactie decat sunteti voi. Deciziile voastre sunt probabil
bazate pe fapte care pe voi va lasa reci, iar lor le transmit emotii. Sunt orientati mai
degraba spre oameni decat spre afaceri. Incercati sa-i faceti sa va placa. Daca reusiti, vor
conspira impreuna cu voi "sa pacaleasca sistemul". Strictetea reglementarilor le displace
mai mult decat voua. In aceasta privinta seamana mult cu italienii. Manifestati-va cat de
des puteti propria neincredere in autoritatea oarba sau in birocratia excesiva. Faceti-le o
favoare chiar de la inceput, insa precizati ca nu o faceti din slabiciune. Avantajul trebuie
sa vizeze persoana si nu afacerea aflata in discutie. Nu trebuie sa va lasati influentati prea
mult de manifestarile lor teatrale si emotionale, insa aratati compasiune fata de aspectele
umane implicate.
Cand dati dovada de fermitate, lasati sa razbata dincolo de ea o sclipire de
bunavointa. In general, au un comportament colectiv, asa ca nu-i acordati o atentie
speciala unei anumite persoane. Invidia fata de succesul personal al cuiva este tot o
caracteristica
ruseasca.
Intre intalniri, iesiti cu ei sa serviti o bautura, daca se poate. Este unul dintre cele
mai simple moduri de a va crea relatii. Prefera sa bea stand la masa, le place sa toasteze si
sa tina scurte discursuri.e atmosfera placuta din Vestul Salbatic (sau poate din sudul
indepartat),
Le place sa primeasca laude, in special pentru progresele rusesti in domeniul
tehnologiei, dar si pentru realizarile lor artistice deosebite.
Sunt sensibili la discutiile despre razboi, considerand ca majoritatea razboaielor
rusesti au fost de aparare impotriva vecinilor agresivi. Ei nu cunosc versiunea voastra
referitoare la istoria lor.Atitudinea lor cu privire la America este de suspiciune, cu nuante
de admiratie fatisa.
Iubesc copiii mai mult ca majoritatea dintre noi; schimbul de fotografii reprezentandu-i
pe copiii vostri este un mijloc excelent de a va apropia de ei.
Manifesta respect fata de batrani si dispretuiesc modul in care americanii ii trateaza pe
acestia. In conditiile grele de viata prin care au trecut rusii, dragostea de familie era
adesea singura lor avutie durabila. Daca este cazul, aratati-le ca tineti la familia voastra.
Scoateti la iveala latura voastra umana emotii, sperante, aspiratii etc. Pe rusi ii intereseaza
mai
mult
scopurile
voastre
personale,
decat
obiectivele
comerciale.

Pe parcursul discutiilor de afaceri prioritatile lor vor fi, in ordine: relatiile personale,
forma si aspectul, ocazia castigului financiar.
Adesea iti creeaza senzatia ca se lasa purtati de emotii, insa stiu sa-si pastreze cumpatul.
Elementele estice si vestice din structura lor ii fac adesea sa para schizofrenici. Nu va
lasati indusi in eroare cu siguranta isi vor arata din nou cealalta fateta la momentul
potrivit.
In toata istoria lor nu au beneficiat niciodata de un regim democratic, prin urmare nu va
asteptati sa fie automat exponentii egalitarismului, corecti, echilibrati si deschisi unor
dezbateri directe.
In aceasta privinta, este recomandabil sa le aratati clar ce parere aveti despre acest lucru
si cum, in fond, acesti factori va stimuleaza.
Termeni de genul "democratic", "fair play", "profit", "cifra de afaceri", "circuit financiar",
"relatii cu publicul", "bunavointa" nu le spun mare lucru, indiferent de limba, prin urmare
utilizati-i cu prudenta.
Le place sa spuna ca inteleg, cand de fapt nu este asa, avand totodata tendinta de a spune
lucruri pe care ei cred ca ati vrea sa le auziti (o trasatura a orientalilor), prin urmare nu
luati de bun tot ce spun ei.
Vor privi cu neincredere orice directiva sau regulament oficial, in schimb orice
recomandare personala va fi binevenita pentru ei. Rusii sunt in esenta conservatori si nu
accepta cu usurinta schimbarile. Introduceti treptat ideile noi si promovati-le cu discretie
la inceput.
Deseori, rusii exercita presiuni si inteleg sa fie supusi presiunilor, dar se vor razvrati daca
acestea devin insuportabile. Incercati sa va faceti o idee despre cat de departe puteti
merge.
Disidenta, in general, nu le este cunoscuta, pentru ca siguranta a fost dobandita, in
decursul istoriei, printr-o atitudine colectiva, conformista. Nu incercati sa desprindeti un
rus de grupul sau, oricare ar fi acesta. In viziunea rusilor, binele si raul sunt stabilite in
functie de sentimentele majoritatii si nu prin lege.
Rusii sunt in fond niste nostalgici gandirea nu le este dominata de prezent, cum se
intampla, de pilda, in cazul multor americani sau australieni.Le place conversatia. Nu
ezitati sa va deschideti sufletul in fata lor. Ca si germanilor, rusilor le place sa reflecteze.
Toate realizarile din tara lor au la baza, in mare parte, o retea interna de relatii personale.
La o favoare se raspunde printr-o alta favoare. Nu asteapta vreun ajutor de la oficialitati.
Ca si germanii, ei intra in sedinte fara a afisa cel mai mic zambet, insa tot ca si acestia,
"se imblanzesc" la primul semn de intelegere si sinceritate.Cand, in timpul unei
conversatii, isi ating interlocutorii, acesta este un semn de incredere.
Valorile rusilor sunt in primul rand umane, eroii lor sunt universal valabili, iar
manifestarile si simbolurile lor sunt din abundenta artistice si estetice. Pentru a avea
succes la rusi, trebuie sa puneti accentul pe aceste calitati, acordand mai putina atentie
aspectelor enigmatice si adesea paradoxale ale comportamentului si atitudinilor lor
curente.