THAILANDA

Originea Thailandei este legată în mod tradițional de scurta existență a regatului fondat în 1238,
după care, mai marele regat a luat ființă la mijlocul secolului al XIV-lea. Cultura thailandeză a fost
influențată, în cea mai mare parte, de China și India. Contactul cu diversele puteri europene a
început în secolul al XVI-lea dar, în ciuda presiunii continue, Thailanda este singura țară din sud-
estul Asiei care nu a fost niciodată ocupată de vreo putere europeană, totuși influența vestului,
inclusiv amenințarea cu forța, a condus la multe reforme în secolul al XIX-lea și concesii majore
intereselor mercantile britanice (de aceea mulți istorici includ Thailanda în „Imperiul Britanic
neoficial”).
Revoluția din 1932, în mare măsură fără vărsare de sânge, a condus la o monarhie constituțională.
Cunoscută la început ca Siam, țara și-a schimbat denumirea prima dată în Thailanda în 1939, și
definitiv în 1949, după reîntoarcerea la vechiul nume după al Doilea Război Mondial. În timpul
conflictului, Thailanda a fost într-o alianță dezavantajoasă cu Japonia; trăgând învățăminte din
această experiență a istoriei, Thailanda a devenit un aliat al SUA. Au urmat apoi o serie de lovituri
de stat, dar țara a progresat către democrație începând cu anii 1980.
Calendarul oficial în Thailanda se bazează pe Era budistă, care este cu 543 de ani înaintea
calendarului vestic. De exemplu, anul 2000 al erei creștine, este același cu anul 2543 din calendarul
erei budiste.
Pe 26 decembrie 2004, coasta vestică a Thailandei a fost devastată de un val tsunami de 10 metri
înălțime, ce a urmat cutremurului din Oceanul Indian. Valul tsunami a provocat peste 5.000 de
victime în Thailanda, jumătate dintre acestea fiind turiști.

Politica
Articol principal: Politica Thailandei.
Constituția prevede pentru rege puteri directe scăzute, însă este protectorul budismului thai și un
simbol al identității și unității naționale. Actualul monarh, Bhumibol Adulyadej, se bucură de un mare
respect popular și autoritate morală, care este ocazional folosită în rezolvarea crizelor politice. Șeful
guvernului este primul ministru, care este numit de rege dintre membrii camerei inferioare
a parlamentului, de obicei liderul partidului care poate organiza o coaliție guvernamentală majoritară.
Parlamentul bicameral thailandez este Adunarea Națională sau Rathasapha – ร ัฐสภา, care este
formată din Camera Reprezentanților (Sapha Phuthaen Ratsadon - สภาผูแ้ ทนราษฎร) cu 500 de locuri
și Senatul (Wuthisapha - วุฒสิ ภา) cu 200 de locuri. Membrii ambelor camere sunt aleși prin vot
popular. Membrii Camerei Reprezentanților sunt aleși pe o perioadă de 4 ani, în timp ce senatorii
pentru 6 ani. Organul suprem judiciar este Curtea Supremă sau Sandika - ศาลฎีกา, ale cărei ședințe
de judecată sunt stabilite de rege. Thailanda este membru activ al Asociației națiunilor din Asia de
sud-est (ASEAN).

Religia
Articol principal: Religia Thailandei.
Religia națională a Thailandei este Budismul Theravada. Practicat de peste 90 % din thailandezi,
este influent, semnificativ și deosebit de vizibil în existența oamenilor de rând.
În ce privește personificarea lui Buddha, thailandezii au creat un tip uman deosebit, care este
considerat una dintre cele mai sugestive expresii ale artei asiatice. În ce privește ornamentele,
acestea au copiat caracterul luxuriant al vegetației tropicale. Contrar altor popoare budiste care au
utilizat sculptura pentru a reprezenta legende ori mituri, ei au folosit această artă numai pentru a-l
personifica pe Buddha și pentru împodobirea monumentelor religioase.
În plus, în Thailanda reprezentarea Iluminatului este unică: prezentat adesea în starea de meditație
profundă, cu fața senină, familiară, cu un nimb, cu urechi alungite în jos sau mărite, cu o urna (un
semn pe frunte reprezentând al treilea ochi al viziunii spirituale) și cu ushinsha, o protuberanță
cranială reprezentând cunoașterea.
Lacașele de cult se numesc wat. Pentru a înțelege importanța wat-ului și influența budismului în
gândirea thailandeză este necesară înțelegerea caracterului multifuncțional al mănăstirilor și cât de
folositoare le sunt oamenilor de rând. Familiile din zonele rurale se simt în nesiguranță la gândul de
a-și ține bunurile de valoare în casă, prin urmare, îl roagă pe stareț să le depoziteze la mănăstire.
Wat-ul depozitează documente și artefacte cu semnificație istorică, precum și numeroase
reprezentări a lui Buddha, folosite pentru venerarea publică sau ca obiecte de meditație.
Călătorii pot fi găzduiți peste noapte la mănăstiri, mai ales când vin la diverse festivaluri; copiii trimiși
la școală la Bangkok le pot folosi pe post de cămine, dat fiind că părinții lor fac tot felul de donatii.
Băieții îi ajută pe călugări la treburile zilnice și se inițiază în tainele religiei budiste. Funcțiile statului
(alegeri, recrutări) se exercită în cadrul mănăstirilor, iar unele servesc drept clinici.