Budismul tibetan

LAMASM = Form tibetan i mongol a budismului, rspndit n special n Tibet i n Mongolia Numit i lamaism (de la numele clugrilor, lama, care conduceau Tibetul),aceast form de budism, provenit din curentul mahayana, s-a amestecat cu vechea religie local. Dalai Lama este eful spiritual al budismului tibetan. El este considerat ca o rencarnare a lui Buddha. Palatul su din Lahasa (deasupra), n Tibet, atarge mereu numeroi credincioi. n prezent, Dalai Lama triete n exil n India,deoarece ara sa este ocupat de China din 1959. Lamaitii practic tot felul de ritualuri pentru a-i invoca divinitile i pentru a alunga pe demoni. Ei folosesc frecvent morile cu rugciuni, care sunt fixate uneori la intrarea n temple. Budismul tibetan cunoscut n general ca lamaism este rspndit n regiunea tibetan a Chinei i n Mongolia. A fost introdus din India antic i din interiorul Chinei combinndu-se cu religia antic local cu specific tibetan. Datorit influenelor budismului practicat de naionalitatea Han i budismului indian, templele i mnstirile lamaiste au fost construite n stilul palatului de naionalitatea Han, impuntoare i cu desene pe grinzi fcute cu mare migal, de exemplu Palatul Potala, Templul Zhefeng i Templul Tar din provincia Qinghai. Templele lamaiste au ca specific culorile misterioase cu care sunt mpodobite. De obicei, sala principal a unui templu este nalt i mpodobit cu panglici lungi colorate i cu stlpi, pe care sunt nfurate tapiserii colorate. Exteriorul templului lamaist este de obicei vopsit n rou cu dungi albe, iar al slilor i al pagodelor vopsite n alb. Ramele ferestrelor sunt vopsite n negru. Religiile tibetane, pana la aparitia budismului in acest spatiu ezoteric, reprezinta o remarcabila sinteza a unui sir indelungat de procese de asimilare si sincretism. Istoria religioasa a Tibetului era interpretata ca o permanenta stare conflictuala intre religia autohtona, religia Bon, si budismul indian care a triumfat in cele din urma sub forma lamaismului. Religia anterioara lamaismului, religia Bon are un caracter exotic si sincretist care deriva din sursele sale iraniene si indiene, sub vestmantul ei fiind descifrate trasaturile specifice religiei traditionale. Pe cea dintai forma, Bon, se va grefa treptat budismul tibetan sau lamaismul. Trebuie retinut faptul ca lamaismul nu poate fi descris fara o prezentare a conceptiilor fundamentale ale budismului. in fapt lamaismul reprezinta o selectie de date ale budismului clasic in care fundamentele acestuia se regasesc grefate pe conceptii de origine Bon: problema suferintei, a metempsihozei, Lantul cauzalitatilor, problema Nirvanei vor fi regasite identic in aceasta forma de budism. Stim ca doctrina budista se fundamenteaza pe cele patru Adevaruri nobile care structureaza ceea ce se va numi in forma sa clasica "Calea de mijloc". Stim de asemenea ca budismul se va diviza in cele doua mari parti: Hinayana si Mahayana. O alta tema budista care se va regasi in lamaism ca este tema luminii de structura divina, iar conceptia budista despre Gol se va regasi in structurile budiste tibetane ca premisa a tuturor aparentelor fenomenale ce isi au in el propia justificare. Din perspectiva budista Golul este creator, insa in intalnirea cu religia Bon acesta se va dimensiona in directia specifica fiziologiei mistice a luminii formulata in lamaism.

Premisele constituirii lamaismului:

a. Religia Bon Conform informatiilor transmise de cronicarii Bon - po, religia Bon se constituie in secolul al XI-lea. O descriere eshaustiva a acestei religii este, insa, imposibila deoarece sursele pentru cunoasterea ei sunt destul de firave: fragmente de mituri, de ritualuri si tehnici ale ghicirii, inscriptii, respingeri ale vechii religii redactate de budisti si de cronicile chineze ale dinastiei T'ang (618-907). Asupra acestei religii cercetatorii au ajuns la o idee comuna, aceea ca ceea ce a premers religia Bon s-a numit "religia oamenilor". Inainte de a face o descriere a religie Bon se cuvine sa prezentam prpagarea budismului in Tibet, deoarece religia Bon si lamaismul au luat contact si s-au influentat reciproc.

Astfel, se stie ghicitorii si ritualistii Bon-po activau in perimetrul tibetan inainte de patrunderea misionarilor budisti. b. Elemente budiste. Mahayana Dupa cum am vazut la capitolul despre religia budista, expresiile Hinayana si Mahayana se refera la o impartire a acestei religii in invatatura originala si invataturi mai recente, reprezentand fie dezvoltari, fie denaturari ale invataturii lui Buda. Desi lamaismul se revendica de la ramura Mahayana, misticii lamaisti nu considera ca scripturile lor apartin in intregime acesteia. Ei includ in cadrul invataturii vehiculului inferior lucrari care trateaza moralitatea, reguli de disciplina monastica, etc. afirmand ca eliberarea este o chestiune pur spirituala care inseamna detinerea cunoasterii si evadarea din iluzie. Constituirea lamaismului Conform traditiei tibetane, budismul a fost introdus in Tibet de regele Srong brstan sgam po (620-641) care a fost privit ulterior ca o emanatie a lui Budha Avalokitesvara. In secolul al IX-lea monahii budisti se bucura de privilegii deosebite iar manastirile ajung sa detina averi fabuloase, fapt ce va starni invidia nobilimii. Ca urmare, regele este asasinat, fratele acestuia, un adept al religiei Bon succedandu-i la tron. La randul sau va fi asasinat si el, tara intrand in anarhie: aproape un veac budismul va fi interzis in Tibet, templele sunt profanate, calugarii constransi sa se casatoreasca si sa imbratiseze religia Bon. Incepand cu al cincilea Dalai Lama (1617-1682), credinciosii Gelugpa au reusit sa triumfe definitiv, de atunci si pana astazi Dalai Lama fiind recunoscut ca singurul sef religios si politic al Tibetului.

Doctrine lamaiste
a. Originile interdependente Scrierile budiste admit ca prima predica a lui Budha continea in primul rand o expunere a teoriei "originilor interdependente. Toate scolile au aderat la aceasta doctrina, de aceea un filosof al budismului a numit-o "Nestemata doctrinei budiste". Termenul de interdependenta nu se refera la o linie de filiatie directa, in lamaism se spune ca budistil trebuie sa se fereasca de a crede ca un lucru care exista il genereaza pe un altul. O doctrina fundamentala a lamaismului este negarea eu-ului, astfel incat aceia care cred ca exista un eu constient se considera ca nu inteleg sensul invataturii autentice, si nu pot fi numiti budisti si, in consecinta, nu obtin eliberarea. Absenta eului permite intelegerea de catre budist a mijlocului de trecere dincolo de fiinta si de nefiinta. b. Cunoasterea Din perspectiva lamaismului, adevarata cunoastere - adica aceea prin care omul constientizeaza ceea ce este el insusi - este experienta. Tipul de cunoastere care nu modeleaza viata si nu se realizeaza in ea genereaza dizarmonie. Aceasta cunoastere indeparteaza ignoranta innascuta si limitarile care intuneca constiinta divina, lucru necesar pentru ca eliberarea omului - inteles ca o constiinta cazuta in timp si spatiu - depinde doar de el insusi pentru ca nu exista nici un mijlocitor care sa-l poata elibera. c. Calea Una dintre cele mai marcante docrine ale lamaismului este cea referitoare la "trecerea dincolo" si care se fundamenteaza pe scrierea budista Prajna paramita. Acestui termen, chinezii si tibetanii i-au dat sensuri diferite fata de cel pe care l-au dat autorii indieni ai scolii Mahayana. Conform religiei tibetane, practicarea virtutilor duce la renasterea fericita in lumea zeilor sau in lumea oamenilor, in timp ce nepracticarea lor are ca efect renasterea intr-o lume a durerii. Majoritatea tibetanilor considera ca nu exista altceva in afara acestor doua posibilitati. insa nu trebuie uitat faptul ca ideea de eliberare din samsara si atingerea starii de iluminare nu pot fi obtinute numai prin practicarea virtutilor si realizarea corecta a riturilor. d. Eliberarea si doctrina vacuitatii In privinta viziunii asupra conceptului de eliberare, se poate vorbi despre o cale comuna in lamaism si in toate tipurile de budism, mai putin in budismul Zen, din care lamaismul va imprumuta numai conceptia despre iluminarea instantanee care isi are originea in daosim. Am vazut la capitolul despre religia budista ca cele opt trepte ale drumului spre eliberare pot fi reduse la trei, intrucat multe din notiunile utilizate in cel de-al patrulea adevar

nobil pot fi considerate sinonime. Aceste trei cai sunt: calea morala (sila), calea meditatiei (samadhil si calea cunoasterii (panna). In lamaism se vorbeste despre existenta celor doua realitati: cea a Absolutului si cea a Vacuitatii, in care pelerinul intreprinde lungul sau drum spre eliberare. O mare parte dintre tibetani cred ca pentru a ajunge la eliberare trebuie incercata sfintenia care este considerata un "Drum treptat", a carui parcurgere inseamna cultivarea virtutilor. Totusi, lamaismul nu admite ideea ca aceasta cale a sfinteniei, numai prin ea insasi, ar duce obligatoriu la eliberare: "Cel mai mare sfant, chiar daca si-a sacrificat de o mie de ori ce avea mai sfant si chiar propria lui viata din dragoste pentru aproapele sau, pentru o divinitate sau pentru un ideal nobil, tot ramane prizonier in samsara daca nu a inteles ca toate acestea nu raman decat un joc de copil lipsit de realitate, fantasmagorie de umbre zadarnica pe care propria lui minte sa se iveasca adevarata, autentica si singura viziune, cea care se zamisleste si care este vederea patrunzatoare (Ihang thong).

Influente ale budismului chinez

In lamaism regasim anumite confluente de tip chinezesc. Astfel, intalnim aceleasi metode de purificare si de autocontrol sau discutia despre unitatea care exista la nivel universal si practicarea ascezei ca scop moral. In daoism se afirma ca se poate ajunge la o stare superioara prin "inactiunea controlata". Punerea in garda impotriva simturilor, prin practicarea ascezei, are ca scop prelungirea vietii dar toate aceste trebuie alaturate purificarii sufletului care trebuie sa se goleasca de tot ceea ce nu inseamna Calea. Ascetul trebuie sa inlature tot ceea ce il poate influenta in mod negativ in obtinerea elibearii. Etapele fiziologice sunt: astuparea deschizaturilor, inchiderea portilor, folosirea stralucirii exterioare, intoarcerea la propria lumina launtrica. De altfel cuvantul lumina apare deseori in intelegerea misterelor Dao.