kOoe

>

www.dacoromanica.ro
 Dmitri Sergheevici
MEREJKOVSKI

ROMANUL LUI LEONARDO DA VINCI

SAU INVIEREA ZEILOR

I4
www.dacoromanica.ro
 Cartea a aparut cu sprijinul
Ministerului Culturii si al Cultelor
Coordonator al seriei Renasterea si Reforma: Romulus VULPESCU

Volumul intii
Coperta I
-
Leonardo da Vwcz Autoportret (desen), Torino.
Coperta IV
ANONIM - Dmitri Sergheevici Merejkovski portret (desen), 1941.
Pagina de titlu
-
Leonardo da VINCI Portret de fats (desen).

Volumul al doilea
Coperta I
-
Leonardo da VINCI Gioconda (ulei), Luvru.
Coperta IV
ANONIM - Leonardo da Vinci portret (gravurA de epocA).
Pagina de titlu
-
Leonardo da Vaud Cap de rdzboinic (desen).
Albrecht DORER - Alfabet ini;iala R (gravurA in lemn).

Copertele $i prezentarea graficA: Romulus VULPESCU.

Realizarea computerizata: Tatiana STEPA.
Lector de carte: Ion HOREA.

ISBN: 973-8369-11-8
Vol. I - ISBN: 973-8369-00-2

www.dacoromanica.ro
 Dmitri Sergheevici
Ma 1` ONT Ki
ROMANUL LUI
*Jenard da Vinci
SAU INVIEREA ZEILOR

Prefata de Ion IANosi

Traducere de Ecaterina ANTONTESCU

Eclitura Biblioteca Bucure4tilor 2001

www.dacoromanica.ro
 Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei
MEREJKOVSKI, DMITRI SERGHEEVICI
Romanul lui Leonardo da Vinci sau Invierea
zeilor / Dmitri Sergheevici Merejkovski; pref.: Ion
Ianosi; trad.: Ecaterina Antonescu. - Bucuresti:
Biblioteca Bucurestilor, 2001
2 vol.; 17 cm. - (Renasterea si reforma)
ISBN 973-8369-11-8
Vol. 1. - 2001. - 406 p. - ISBN 973-8369-00-2

I. Ianosi, Ion (pref.)

II. Antonescu, Ecaterina (trad.)

75(450) Leonardo da Vinci

www.dacoromanica.ro
 PREFATA
In posteritate, faima unui scriitor poate sa creased sau sa
descreascd. Se intampla ca, prea putin apreciat la vremea lui, el sa
fie pe de-a intregul recunoscut abia mai tarziu. Se mai intampla insd
i rovers, ca el sa fi fost la mods un timp i sali piarda apoi treptat
stralucirea.
Dmitri Sergheievici Merejkovski a parcurs pand nu demult cea
de a doua cale. In ultimul deceniu a fost insd masiv reeditat, inclusiv
in patria sa. Fara a-i concura pe marii ei clasici, el este recunoscut
ca un valoros critic i prozator, autor de eseuri i romane citite cu
real folos i nedezmintita placere.
Reputatul scriitor, integrat la inceputul atat de controversatului
secol trecut intr-o faimoasa generatie literati, se nate in veacul
premergator, in ziva de 2 (dupa stil vechi, 14) aueust 1866, la
Petersburg. Urmeaza sectia istorico-filologicd a universitatii din
orapl natal. La inceputul anilor optzeci debuteaza cu poezii
apropiate celor semnate de S. I. Nadson. Este influentat de poezia
francezd a epocii i elaboreazd primele documente programatice ale
unei literaturi desemnate de dire oponenti, dar uneori i de adepti
ca decadenta". Impreund cu Minski (pseudonimul lui M. N.
Vilenkin) i cu Zinaida Hippius, sotia lui, devine unul dintre
coriferii generatiei varstnice a simbolitilor ru0. Scrie romane i
piese istorice, precum i un mare numar de studii critice, in care
cautarile religioase se impletesc cu o eruditie recunoscutd, dar
suspectata de raceald intelectuald. E profund credincios i, totodata,
opus in unele privinte Bisericii pravoslavnice oficiale. Favorizeazd
raspandirea unei "contiinte religioase not ". Se ridica violent
impotriva primei revolutii ruse, din 1905, iar in rastimpul de pand la
cele urmatoare, din februarie i octombrie 1917, se raliaza.- pozitiilor
mefiente fata de miFarile radicale i rasturnarile violente.

www.dacoromanica.ro
5
intampina cu extrema ostilitate instaurarea puterii sovietice. Mai
publica unele scrieri istorice, inainte de a emigra in 1920. Ulterior
se indeparteaza treptat de forma romanelor istorice, indrAgite Ia
aparitie, in favoarea biografiilor i eseurilor istorico-religioase.
Chiar i la inceputul celui de al doilea razboi mondial ii mentine
pozitia net antisovietica, spre deosebire de alai scriitori din imigratia
francezA, antinaziti din considerente patriotice. Moare la Paris in
decembrie 1941.
Evolutia lui Merejkovski a fost contradictorie. A fost implinita
sub raport artistic in prima etapa, de Ia sfaritul veacului at XIX-lea
pana in anii de inceput ai secolului al XX-lea; a cunoscut o perioada
medians, cu reuite partiale i qecuri denuntate chiar de
contemporani; in ultima ei secventa s-a acomodat conditiilor
imigratiei, totqi fard recunoaterea de odinioard.
Cat privete atitudinile sociale i filozofice adoptate de catre
Merejkovski, impreuna cu Zinaida Hippius, ele au fost apropiate fie
"cautatorilor de Dumnezeu", in termeni pravoslavnici, on presupus
eretici, fie de cei care imparta.5eau puncte de vedere conservatoare
sau liberale, laolalta ostile revolutiilor, precum cele intens dezbatute
din volumul Vehi (Jaloane), cu subtitlul "Culegere de articole
despre intelectualitatea rusa", cuprinzand, in 1909, textele
filozofilor religioi N. A. Berdiaiev, S. N. Bulgakov, P. B. Struve, S.
L. Frank, M. 0. Gerenzon, A. S. Izgoiev, B. A. Kistiakovski.
Totodata, ele au fost de timpuriu privite cu suspiciune sau cu
marturisita ostilitate de care multi critici ai starilor de lucruri
existente in Rusia, indiferent dacd de pe platforme utopice sau
efectiv "de stanga". 0 anume neincredere fats de exegetul sau
autorizat a manifestat, la un moment dat, i Lev Tolstoi. Printre
oponentii taioi ai lui Merejkovski s-au numarat nu doar marxiti
recunoscuti, ca sociologul G. V. Plehanov, in studiul Evanghelia
decadenfei (1909), dar i critici literari cu atitudini independente,
6
www.dacoromanica.ro
precum R. V. Ivanov-Razumnik.
Articolul acestuia din urrna, Maiestrie moarta (1911), sustine
ca Merejkovski nu are i nici nu poate sd alba discipoli, intrucat ca
propovaduitor a strigat mereu in pustiu; a fost plictisitor in edintele
mondene, conduse chiar de el, din celebra "Societate filozofico-
religioasA"; prin "jocul de gheata al intelectului sau" i-a conceput
intr-o maniera mortificata pe lulian, Leonardo, Petru i pe ceilalti
eroi ai romanelor sale, confectionati dupa asemanarea cu propriul
sau chip; s-a exersat in asociatii verbale i citari nesfarite, in
obsesive "dedublari" i "antiteze"; "pentru el dualismul se reducea
la cate doua cuvinte, care doar se cereau inlocuite printr-un al
treilea", presupus sintetic; toll marii autori analizati de el i-au gasit
sfaritul nemeritat in geometria acestor neinsufletite judecati; de
unde a rezultat "starea letargica" a unui "scriitor sfarit", "mAiestria
moarta" a rAcelii totale; i astfel, Merejkovski rAmane "un proroc si
un pastor nu al celor vii, ci al celor morti - deci un pastor fait
tumid; ap a fost, este si va fi ". lata o mostrA de filipica partizanA din
partea unui vrajma5 declarat, supralicitata de buns sear* dei
surprinde pericolul abstractiunilor schematice pe care i alti exegeti
1-au intuit.
Prin ce ne atrage atunci opera acestui scriitor? Ce ne reapropie
astazi de scrierile lui, chiar daca au fost controversate pana i in
epoca for de glorie?

In proza lui Merejkovski, fAptuirea cea mai hnportanta ramane,

Ears indoiala, trilogia romanesca Christ si Antichrist, compusa din
trei cuprinzatoare fresce istorice: Moartea zeilor lulian Apostatul
(1895-1896); Invierea zeilor Leonardo da Vinci (1899-1900);
Antichrist:// Petru si Aleksei (1905). Chiar daca criticul sau
invocat mai inainte is in deradere asemuirea trilogiei, la aparitia ei,
cu Razboi si pace, nu atat ca dintre o creatie "mica" i alta "mare"
www.dacoromanica.ro
7
cat dintre una "moartd" i cealaltd "vie", constructia merejkovskiand
de mii de pagini, i poate cu deosebire partea ei mediand, confirmd
indiscutabile virtuti de povestitor, care scapd schemei duale urmarite
cu obstinatie.
Intr-adevdr, fiecare parte din trilogie este, la modul global deli
intr-o mdsurd variabild, subordonata ideii cuprinse in supratitlu,
conceptiei infruntdrii vepice intre Christos i Antichrist. Coliziunea
o accentueazd tocmai cele trei cruciale momente istorice,
romancierul stabilind, intre personalitatile lui Iulian, Leonardo i
Petru, o seams de inrudiri, convingAtoare sau artificiale.
Schematizarea antiteticei suprateme, cu ideea sa diriguitoare, o
deconspird mai ales ultima parte a trilogiei, unde un foarte bogat i
captivant material de viata este subordonat, mai tezist decat in
pdrtile precedente, amintitei dihotomii. Intreg romanul Petru si
Aleksei e Inchis in paranteza celor cloud enunturi simbolice:
"Antichristul va s vie" dar "Christos va sal invingd pe Antichrist".
Antichristul e Petru cel Mare, iar Aleksei este trimisul lui Christos
pe parnantul insangerat al Rusiei; un trimis a cdrui misiune nu va
conteni sa o atepte cu infrigurare ereticul Tihon, cel stigmatizat de
sacra boald a epilepsiei. Intr-o zi de iulie din anul 1715, tarevna
Maria Alekseievna it invita pe Aleksei in casa Marfei Matveievna,
vaduva tarului Feodor Alekseievici. Vaduva este claustratd in
palatul ei de pe malul Nevei, in oraul de curand inaltat, un oral
asemanator unui vis Ingrozitor dintr-un timp oprit in loc i carmuit
de un uzurpator. lar maw ii poveste5te lui Aleksei, cum in
mandstirea de la Suzdal episcopul Hiob al Novgorodului ar fi rostit
mare amenintare impotriva Raului petersburghez, iar in mandstirea
de la laroslavl sfantul staret Vissarion ar fi prezis: on va muri tarul
Petru, on va pieri raw! ski! Petersburgul nu va ddinui insd,
exclamd Maria Alekseievna, ci se va cufunda in mocirla diavolului;
i nici mdcar local pe care a fost clAdit nu va mai putea fi descoperit!

www.dacoromanica.ro
8
 Petru ca Simon Petrus Antichristul, Petersburgul ca terifianta
lui reincarnare pe acest parnant plin de pacat iata o ipostazd
conservatoare la extrem a mitului petersburghez, reproiectat din
perspectiva unui timp istoric inaintat, care intr-adevdr avea sa fie
curand locul unor succesive coliziuni violente. Romanul intreg e
clddit pe aceastd viziune. La inceput e evocata sarbAtoarea pdgand
organizatd cu prilejul aducerii statuii zeitei Venus din Roma in
Gradina de Vara prilej de a reconstitui minutios indragitul loc
petersburghez de odihnd i festivitati, dorit de tarul Petru mai
frumos decat gradinile de la Versailles. Apoi Tihon cutreierd
canalele i bulevardele, intr-o cetoasd zi de comar, in care
(intocmai ca eroilor dostoievskieni) rap' i se pare searbdd, vulgar
i totodatd fantasmagoric; cad dacd realul era invizibil in wzarea
de basm Kitej, aici la Petersburg invizibilul a ajuns real. Apoi Tihon
it intalnqte pe imparat in birtul "La cele patru fregate" i chipul
groaznic explica oraul sau terifiant, marcat de aceeai pecete
diabolica. Drept care, intr-un sumbru sfarit de octombrie, fluviul
Neva inunda Petersburgui, ca un avertisment al pieirii, or in valurile
indragite de imparat, or in focul personificat de el cu nesdbuintd. II
revedem pe tar verificand construirea unei nave pe antierul
Amiralitatii: o muncd de Sisif intr-o fierdrie a infernului. Il urmarim
ludndu-i un interogatoriu fiului sdu nesupus, in "Mon Plaisir",
palatul olandez din suburbia imperials Peterhof, scaldata de valurile
Marii Baltice. Fiul razvratit este judecat de catre Inalta Curte in
Senat, biciuit, torturat, ucis torts vie a luminii, nestinsa "speranta
a Rusiei" , in timp ce mujicii se roagd pentru mantuire, ereticii iau
calea codrului, raskolnicii prezic dreapta Judecata din urma...
Tema "petersburgheza" este centrald in creatia artistica
merejkovskiand. Ea este un nimerit test pentru a dovedi impletirea
specifics a unei fabulatii istorice palpitante cu o partizand viziune
istorica, filozofica i religioasd.
9
www.dacoromanica.ro
 Am bivalenta marcheazA si romanul 14 decembrie (1918),
consacrat rdscoalei decembriste din 1825. Actiunea se desfAsoard tot
intr-o manierd alertd, cu multe detalii picante, reale si imaginare, cu
dialoguri vii, chiar daca uneori lipsite de acoperire istorica.
Personajul central este de randul acesta impAratul Nikolai, "tarul-
fiara", "omul-flard care se pretinde Dumnezeu": o reminiscenta
dostoievskiand. Totul e Ora la urrnd subsumat infruntdrii dintre
Bine si Rau, dintre Corp si Spirit, dintre Fiard si Dumnezeu; cu
taisul indreptat de astA data Impotriva Antichristului recent care
cufundd Rusia in pAcat si neant. Acum, revolta nobiliary din 1825 e
interpretata nu ca precursoare indepartatd, ci ca pol opus revolutiei
proletare din 1917, ca unul Inca "pur", "curat", "sublim". Viziunea
se afld in acord cu versurile Zinaidei Hippius, dupa cum am spus,
sotia lui Merejkovski, din poezii consacrate miscArii decembriste:
cea din 14 decembrie 1909 lanseazd chemarea spre desdvarsirea
cauzei sfinte, neimplinite de optzeci de ani; la 14 decembrie 1914 ea
se ridica impotriva rebotezArii splendidului "Petersburg" in vulgarul
"Petrograd"; iar in cea intitulata chiar 14 decembrie al anului 17 ii
cheamA pe razvratitii decembristi s se impotriveascd Revolutiei din
Octombrie!
Merejkovski se marturiseste si in alte scrieri atat ca vrajmas al
vechiului Petersburg, cat mai ales al noului Petrograd. Drama
Tareviciul Alelcsei (1920) reia si variaza antipatia fata de temeiurile
epocii lui Petru cel Mare. Romanul Alexandru 1 (1918) evocd
strAlucirea orasului de la Inceputul secolului aI XIX-lea, la antipodul
decAderii ulterioare. Articolul Curcubeul de lama acceptd
compararea Petersburgului cu orasele occidentale numai in felul in
care lacheul Smerdeakov searnand unui nobil strain. Violenta
contestare e asumat nedreaptA. 0 patroneazA tot Dostoievski, dar
exacerbat cu indadire.
Culegerea de articole incluse mai demult, in jurnalul anilor
10
www.dacoromanica.ro
1910-1914, sub titlul A fost ci va fl, justifica decadentismul prin
absoluta "insineurare" a intelectualului rus (Despre fantdnile
negre), sau descrie o discutie franta, poticnita, imaginabila doar in
Rusia, anume la Petersburg, intr-o noapte alba, impreuna cu
evadarea disperata a locuitorilor, macar pe timpul lunilor de vara,
din acest "blestemat oral" (Punct moil).
"Duca-se pe pustii Petersburgul!", exclama Merejkovski,
adaugand Intregii sale demonstratii "antipetersburgheze", prezenta
deseori in literatura si publicistica rusk cuvintele Apocalipsei, ca pe
un blestem adresat "Calaretului de amnia", simbol secular al
orasului intemeiat de Petru cel Mare: "Si m-am uitat si iata un cal
galben-vanat si numele celui ce -I calarea era: Moartea...".

La Merejkovski reeasim nu numai elemente "slavofile", ci

totodata 5i Insemne "occidentalizante", Intr -o dualitate ale carei
laturi iii mentin de obicei independenta.
Dominantei din urma ii stau marturie numeroase eseuri despre
personalitati vest-europene, precum Sfinlii Pavel, Augustin,
Francisc, sau Ioana d'Arc, Napoleon, Dante, Luther, Calvin,
Leonardo da Vinci.
Autorul cauta mereu sa-si contopeasca atasamentele rusesti si
occidentale, tocmai prin intermediul indragitelor sale dualitati sau
triade, aproape geometrice. In ampla it mull indragita exegeza L.
Tolstoi 0 Dostoievski. Viata 0 opera, aparuta in 1901-1902 (vol. 1
"Viata si opera lui L. Tolstoi si Dostoievski", vol. 2 "Religia lui
L. Tolstoi si Dostoievski"), el schiteaza inrudirea de structure,
explorata ulterior de atatia, intre Dostoievski si Nietzsche,
subliniind 5i elementele antitetice ale cautarilor celor doi.
Occidentului i-ar fi propriu "spiritul salbatic", Orientului "spiritul
bland". Nietzsche luptase "in numele omului-Dumnezeu cu
Dumnezeul -om ". Dostoievski "in numele Dumnezeului-om cu
www.dacoromanica.ro
11
omul-Dumnezeu". Unirea principiilor apusean si rdsdritean o va
realiza doar un nou Punkin, forts superior sintetizatoare. Pe alt plan,
unui demiurg de tip puskinian ii va reveni si nobila msiune de a
integra intr-un echilibru suprem dualitatea corp-spirit, materie-idee,
teluric-astral, rece-fierbinte, dualitate proprie celor doi titani ai
literaturii ruse, Tolstoi si Dostoievski. Sub acest raport, "vizionarul
trupului" Tolstoi $i "vizionarul spiritului" Dostoievski pot fi
asemuiti lui Michelangelo si lui Leonardo da Vinci. Dacd triunghiul
renascentist fusese insa odinioard inchis de care Rafael, printr-o
partials aplatizare a ambelor tendinte, acum el va trebui efectiv
desavarsit si in Rusia, insa la cel mai Malt nivel posibil.
Marea literaturd rusa a secolului al XIX-lea e randuitd, asadar,
sub semnul simbolic al unui triunghi, cu vdrful "puskinian" ca punct
de pornire si cu cele cloud orientAri presupus polarizatoare intr-o
directie teluric-"tolstoiand" si o alta spiritual-"dostoievskiand",
orientari Insetate de o viitoare impacare, deocamdatd neimplinitd.
Marea arta plasticd din Renasterea italiand este ordonata tot
astfel, intr-un triunghi rdsturnat, cu cloud extremitati calitativ
superioare ca momente incipiente $i cu o infratire a for reald, dar
valoric inferioard. Dacd Rafael prefigurase intr-o formd diluatd rolul
lui Punkin, in schimb Michelangelo si Tolstoi s-au intAlnit in aceeasi
mdsurd ca Leonardo si Dostoievski in cloud continuitati "verticale",
reciproc opuse nivelelor "orizontale". (In plan comparativ rus si
german, Merejkovski ii apropie pe Tolstoi de Goethe, pe
Dostoievski de Schiller, antiteze explorate ulterior de Thomas
Mann, intr-un amplu eseu.)
In aceeasi exegezd, raportul dintre Dostoievski si Nietzsche e
postulat ca o variantd a raportului dintre Christ si Antichrist,
antinomic dar si concrescent. Merejkovski insusi are ferme
convingeri religioase, ca si nemascate simpatii nihiliste, el
urrndreste orgolios sd-si aducd propria activitate sub incidenta
12
www.dacoromanica.ro
optiunilor polare interdependente ale eroilor sai preferati. Asa
ajunge el la Leonardo da Vinci, in romanul elaborat paralel cu eseul
despre Tolstoi si Dostoievski; implicat, asadar, Intr -un cuprinzAtor
orizont de idei culturale, filozofice si religioase.
Dihotomia Christ-Antichrist avea sa se dedubleze in Aleksei si
Petru; ea a fost sau, in once caz, trebuia sa fie innodata si prin
imaginea lui Leonardo, care, in textul romanului ii este opus si lui
Michelangelo, si lui Rafael, iar in subtextul sau este apropiat de
Dostoievski si de Nietzsche: asemenea unui personaj coplesitor,
marcat de semnul negatiei lui Antichrist, totodatA angajat Intr -o
chinuitoare regasire, recdstigare, recreare a puritatii simbolizate de
Christos.
*
Merejkovski il descrie pe "messer Leonardo" in a doua
jumatAte a vietii, in perioada de varf a creatiei sale, de la sfdrsitul
veacului al XV-lea si Inceputul secolului al XVI-lea.
Leonardo da Vinci pArdseste Florenta lui Lorenzo de Medici
"Magnificul" prin 1482 si se stabileste ca inginer militar, arhitect,
pictor si sculptor al ducelui Lodovico it Moro. Din prima sa
perioada milanezd, prelungitd pand in 1499, dateald statuia ecvestra
a lui Francesco Sforza, ca si picturile Madona intre stand i Cina
cea de taina. Mulajul de lut al statuii este distrus in timpul ocupatiei
ostirilor franceze, iar fresca din refectoriul mandstirii Santa Maria
delle Grazie Incepe sa se deterioreze de timpuriu. In 1500 Leonardo
se and la Mantua, unde face probabil portretul Isabel lei d'Este,
proiecteazd la Venetia lucrdrile de aparare Impotriva turcilor, apoi
trece la Florenta, unde si rdmane, cu intreruperi, mai multi ani. In
Romagna il slujeste pe Cezar Borgia. Lucreazd Intre 1503 si 1506 la
&Italia din Anghiari dintre florentini si lombarzi, fresca menitd sa
impodobeascd Palazzo Vecchio. Tot prin 1503 Incepe, se pare, s-o
portretizeze in Gioconda pe Mona Lisa. RenuntAnd sail mai
13
www.dacoromanica.ro
termine fresca, el rAspunde insistentelor lui Charles d'Amboise i
revine Ia Milano, unde se dedica din nou sculpturii. Este nevoit se
pArdseasca ora5u1 dupd expulzarea francezilor. Trece in serviciul lui
Giuliano Medici, pe care il urmeazA la Roma dupd ce fratele
acestuia e ales papa sub numele de Leon al X-lea. Dar Giuliano
moare, iar artistul se decide sd rdspunda chemdrii noului rege al
Frantei, Francisc I. Se instaleazd la Amboise, ca inginer regal,
elaboreazd planuri pentru castelul din Romorantin, organizeazd
petreceri. El insui moare la Clos-Luce in ziva de 2 mai 1519.
Acesta este contextul istoric al biografiei. Un mediu agitat i in
continua schimbare, prilej excelent pentru romancier de a
reconstitui, Ia confluenta documentatiei migaloase cu libertatea
imaginativd, variate straturi ale populatiei i momente cruciale ale
unei dense i misterioase intalniri dintre cloud secole ilustre.
Cititorului i se oferd prilejul se retrAiasca infruntarea dominicanului
Girolamo Savonarola cu oficialitAtile preocupate numai de bogatie,
fast i placed, infruntare tranptd prin arderea pe rug a
predicatorului ascet; uneltirile conjugate ale papei Alexandru al VI-
lea i ale copiilor sal, Lucretia i Cezar Borgia, ca i drumul parcurs
pand la remodelarea apologetica a "principelui" de cAtre greu
incercatul Niccolo Machiavelli; ororile inchizitiei, dezlantuite cu
nesdbuitd cruzime impotriva presupuilor eretici; viata publicd i
intima a ducelui Lodovico it Moro, infrant de ate francezi; efectele
subjugdrii unor provincii italiene; i, mai presus de toate, dramatica
pribegie a artistului renascentist, obligat sa slujeascd sus-puse fete
biserice0 i laice, incapabil sail termine capodoperele, penduldnd
intre felurite activitati tehnice, tiintifice i artistice, umbrit de slava
crescandA a lui Michelangelo i a lui Rafael, supus ingratitudinii
foOlor sai protectori i Imbatranit in uitare.
Un atare cadru pestrit ii convine de minune lui Merejkovski.
Preferintele sale se indreptau constant spre agitate epoci de rdscruce,
14
www.dacoromanica.ro
ale caror avataruri, stiute dar nu si pana la capat limpezite, i-au
servit intotdeauna pentru a capta atentia si bunavointa publicului
cititor. Viata lui Leonardo constituie, din acest punct de vedere, o
alegere optimala. Desi implicate in spectaculoase confruntari
publice, ea isi pastreaza o zona de intimitate, invaluita in mister.
"Poezia si adevarul" se amesteca pana la indistinctie in viata
coplesitoarei personalitati, despre care se stiu multe si de fapt mai
nimic nu se stie cu exactitate. Ca dovada, din mostenirea lui
picturala nu s-au pastrat decat opt tablouri a caror autenticitate sa nu
fie pusa sub semnul indoielii. Unele dintre capodopere s-au
deteriorat. Timpul a inmultit astfel petele albe din activitatea celui
venerat drept cel mai complet creator al Renasterii. Iar exegelii sunt
nevoiti sa le acopere prin sugestii din Tratatul despre picture sau
prin numeroase alte insemnari ale ganditorului. Mitologia
maestrului atata in continuare fantezia urmasilor. 0 probeaza si
filmul biografic al lui Renato Castellani; sau cercetarile lui Ladislau
Reti, care a descoperit la Madrid inedite manuscrise leonardesti.
Atragatoare si problematica in cartea lui Merejkovski pare
tocmai osmoza dintre real si imaginar. Romancierul a intreprins o
migaloasa investigatie documentara, a aglomerat fapte, detalii
autentice on verosimile, prin intermediul carora cititorii sunt
introdusi in atmosfera colorata si trepidanta a epocii reconstituite. El
5i-a permis totodata sa dea frau liber fanteziei pe marginea
cunostintelor sale intinse, amestecand certe intamplari, personaje,
situatii cu altele in grad inalt nesigure. Aspectul din urma priveste,
iarasi cu deosebire, implicarea faptelor de viata in esafodaje de idei
filozofice 5i religioase caracteristic merejkovskiene.
Romancierul este animat de un marturisit orgoliu speculativ. El
tine din nou sA-si ilustreze prin carte obsesiile teoretice duale, mai
ales amintita infruntare a Binelui cu Raul, a inclestdrii dintre Christ
5i Antichrist. Principiile sunt limpezi, personificarea for risca sa
15
www.dacoromanica.ro
ramand ilustrativd. Romanul citeald des Biblia, alte scrieri
religioase, oficializate sau apocrife, Insemndrile lui Leonardo. Prin
intermediul lor, in naratiune e insinuate opinia potrivit careia
Leonardo le apare contemporanilor si ucenicilor sdi ca Intrupare a
diavolului. Sufletul sat' e un camp de crancend batalie intre porniri
virtuoase si malefice. Lupta sa permanenta o poartd pentru
eliberarea prin Christos, pentru a se Impaca cu moralitatea cresting,
un tel totusi de neatins Si contracarat de o maligna "raceald",
presupus dominants atat in raporturile sale cu persoane si
evenimente inconjuratoare, cat si In statornica lui tentative de a
patrunde legile neinsufletite ale universului: tehnice, matematice,
anatomice. Leonardo ii este apropiat lui Machiavelli. Ambii sunt
coplesiti de hotardrea parcurgerii drumului spinos si ignobil al
cunoasterii, drept care sunt si mizeri In expurgarea moralitAtii din
cunoasterea "purd". Ambii rarnan impasibili in fata suferintelor, deli
in acelasi timp sunt ei insisi supusi celor mai atroce chinuri. Ei sunt
geniali "mecanicieni" si totodata oameni vii, gata se -si jertfeasca pe
altarul stiintei sensibilitatea, de care in cele din urma nu se pot
dispensa. Imprejur se inmultesc nedreptAtile, in timp ce Leonardo iii
noteaza cu sange rece observatiile despre nature. Traddri le se tin
lant. Leonardo insusi este partas la unele dintre ele, din convingerea
a are menirea sa depaseasca aceste trecatoare slabiciuni, pentru a
intelege legile vesnice ale naturii. Setea de absolut i1 readuce insd
obligatoriu la scrutarea divinitatii. Cercul se Inchide, IndepArtarea de
omenesc it reapropie pe artist de umanitate. Dilema lui seamAnd cu
cea a lui Adrian Leverkiihn, genialul compozitor pacatos pe care
Thomas Mann it va plamddi cu mai multa arta si cu o mai decisd
orientare filozoficd. Ea ne trimite din nou la cumplitul si chinuitul
ganditor, anticrestin si fascinat de Christos, la Friedrich Nietzsche.
Merejkovski are o atitudine sovdielnica fata de eroul sau
contradictoriu. El ii infatiseazd "vinova ;ia Ezra vine" cu sublinierea

www.dacoromanica.ro
16
concomitentd a ambelor prezente. Leonardo este sublim i pacatos,
stimat i damnat. Merejkovski it glorified i it dezaprobA; it glorified
pentru jertfirea de sine in folosul omenirii; it dezaproba pentru
incapacitatea de a-i iubi i a-i uri pe oameni deli in preajma
Giocondei e iluminat de iubire i dei, pe masurd ce este detestat,
sufletul i se umple de mahnire. Nu dualitatea acestui portret lasd in
not o unda de nemultumire, ci insuficienta sa organicitate, acea
neputintd cunoscute i din alte romane merejkovkiene de a forja
din pornirile antitetice un intreg pand la capat viu. Sca'rind lectura,
putem anevoie decide daed sfAierea interioard it privqte integral pe
Leonardo sau mai degrabd pe biograful sail?! CAci Merejkovski
insui a tot cautat sa impleteascA adeziunea i ura fats de
rationalismul sau, cu nazuinte concomitent irationale.
Paradoxal, in toata activitatea sa literard, inclusiv in cartea de
fatd, Merejkovski a dat c4tig de cauza "racelii" constructive i
aceasta in ciuda invocarii repetate a "caldurii" cretineti, care insd
nici ea nu dep4ete, in interpretarea lui, un anume prag discursiv i
doct. Romanul sau atesta multe calitati, dar i un neajuns principal
i de principiu: o anume uscaciune livrescd, abil ascunsd in
vioiciunea relatarii.
Biografia lui Leonardo se vrea, finalmente, i o autobiografie
disimulatd a lui Merejkovski. Narcisismul autorului tine sa reducd
distanta pand la eroul sau. Un povestitor mai mult filozofard decat
filozof riscd sa fie pe alocuri abstract sau de-a dreptul tezist.
Merejkovski a scris incitant despre mari artiti. El nu este un
mare scriitor, ceea ce nu inseamnd ca nu este un scriitor bun.
Cititorii notri vor parcurge pe nerdsuflate, nu ma indoiesc, i acest
captivant roman al sau "de lectura". El este pe drept reeditat acum,
fiindca apartine unui narator abil, cu simtul situatiilor interesante i
at conflictelor atrAgatoare, cu tiinta de a reclddi, din nenumarate
detalii caracteristice, o lume apusd. Merejkovski este un istoriograf,
17
www.dacoromanica.ro
un etnolog i un arheolog at literaturii, in stare sa ne introduce Intr-
un univers complex i sa ni-I facd apropiat. Schematismele tainuite
din subtext nu anuleaza defel pledoaria pentru misiunea artei i
pentru maretia personalitatilor ei creatoare.
Sociologia i psihologia succesului literar is in calcul i gustul
contemporan pentru biografiile romantate. Ele valideaze captarea
publicului prin calitati specifice acestui gen. Invierea zeilor
Leonardo da Vinci se inscrie printre primele din secolul at XX-lea
i, evident, deloc printre ultimele ca valoare. In randul slujitorilor
literaturii ruse, multi i mari, Dmitri Merejkovski ramane o prezenta
meritorie.

ION IANO$I

18
www.dacoromanica.ro
C a r t e a in t i i

MAICA BALAIE

I
Depozitele breslei boiangiilor din Florenta se aflau prin
preajma bisericii Orsanmichele. 0 ingramddire de magazii,
hambare, cosmelii Inchipuite la repezealA si cum a dat Dumnezeu,
slute, poncise, plecate Intr -o rind, cu propte $i Mt, ie$ind mai in
afard sau zgribulindu-se mai induntru, se pitulau printre casele ce-$i
adunau in sus atit de apoape unul de altul acoperisurile de olane,
incit nu se zarea printre ele decit o fisie ingustd de cer. In ulicioard,
pind $i ziva-n amiaza-mare domnea intunericul. La intrarea
pravaliilor se baldbaneau pe stinghii mostre de stofd adusd de aiurea,
vopsitd la Florenta, iar prin santul din mijlocul strazii pavate cu
lespezi lustruite de timp, se scurgeau din cazanele boiangiilor
vopsele de diferite culori. Si numai la fondachi (asa li se spunea
depozitelor centrale), deasupra usilor, atirnau scuturi cu herbul
Calimalei : pe un cimp rosu ca focul, un vultur de our cocotat pe un
balot de ling alba%
intr-unul din aceste fondachi $edea la masa lui de lucru,
inconjurat de registre groase de conturi $i mormane de facturi,
bogatul negutAtor florentin $i consul al nobilei arte a Calimalei,
messer Cipriano Buonaccorsi.
In lumina neprietenoasA a zilei de martie, bdtrinul se zgribulea,
pdtruns de rdsuflarea umeda a beciurilor ticsite cu marfuri, $i se
infasura mai cu sirg in cojocelul sau de veveritd jumulitA, cu coatele

19
www.dacoromanica.ro
roase. Pana de gisca i se itea de dupa ureche, iar cu ochii slabiti de
batrinete, miopi, dar atoatevazatori, cerceta pared intr-o doard, in
fapt insa cu multa aten ;ie, foile de pergament ale cartii man,
brazdate in lung $i in lat de rubrici, cu debitul" in stinga $i
creditul" in dreapta. Conturile de marfuri erau inscrise cu litere
ronde, uniforme, fara majuscule, fail puncte sau virgule, in cifre
romane $i nu arabesti, considerate o mods notia fistichie $i nelalocul
ei in registrele comerciale. Pe prima paging statea scris cu litere
de-o schioapd :
In numele Domnului nostru Isus Cristos $i al pururi
preacuratei Fecioare Maria, registrul de fats incepe in anul de la
Na$terea Domnului una mie patru sute nouazeci $i patru".
Sfir$ind de examinat ultimele inregistrari, $i de corectat cu
obi$nuita meticulozitate greselile strecurate la numaratoarea lastelor
de piper din cel cu teci lungi, pus zalog, de ghimbir adus de la
Mecca $i a legAturilor de scortisoara, messer Cipriano se lass pe
spate, obosit, 5i, sprijinindu-se de spatarul scaunului inchise ochii $i
statu sa chibzuiasca la scrisoarea de afaceri pe care urma s-o
trimeata omului sau de incredere la tirgul de linuri din Franta, de la
Montpellier.
Dar usa pravaliei se auzi scirtiind $i intra cineva. Batrinul
deschise ochii $i-1 vazu pe Grillo, taranul arendas al pamintului
arabil Si al viilor ce tineau de vila San Gervasio a lui messer
Buonaccorsi. 'Vila era asezata la poalele muntilor in valea Mugnone.
Grillo se ploconea tinind in mina un co$ cu oua a$ezate grijuliu
in paie, iar de brill ii atirnau cu crestele in jos doi coco$ei vii.
A-a, Grillo ! exclama Buonaccorsi cu amabilitatea lui de
totdeauna, aceeasi fata de cei man, cit $i de cei mici. Cum o mai
duci ? Slava Domnului, de data asta avem o primavara timpurie,
nu-i a$a ?
Pe noi, mo$negii, nici primavara nu ne mai bucura, messer
20
www.dacoromanica.ro
Cipriano : cind ti-i lumea mai drags, incep sA te junghie oasele,
cerind odihna cea de veci... Iacatd, ti-am adus niscaiva oua $i
cocoseii Astia, sa ti-i faca la frigare ca miini ii zi de sfinta sarbatoare,
adauga el dupa o tacere.
Mosneagul i$i aduna asupra vicleniei ochisorilor verzi, care
zimbeau blajin, creturile marunte ale pleoapelor ca ni$te raze pe
obrazul bronzat al omului deprins a umbla in capul gol sub vint $i
soare.
Buonaccorsi, dupa ce-i multumi mo$neagului, statu sa-1
descoasa :
Ce zici, avem destui oameni pentru sapaturi ? Vom apuca sa
le terminam pins -n ziva ?
Toate-s gata, avem $i oameni destui, ofta Grillo din rarunchi
$i cAzu pe ginduri, asa cum $edea sprijinit in bastonul sat]. Numai ca
stau $i ma socot, messer... oare nu s-ar cadea sa mai adastam ?
Bine, mo$ule, dar nu tot to spuneai deunazi sa ne grabim, nu
cumva sa mi-o is altul inainte ?
Cit despre asta, asa-i... Da pared tot mi-i teams. E lucru cu
pacat, domnia-ta ! Acu sintem in zile sfinte, zile de post, $i cind colo,
ne tinem de treburi necurate...
Pacatul it iau asupra mea. De asta, Grillo, sa n-ai grija. Nu te
las. MA intreb numai, vom gasi ceva oare ?...
Cum sa nu gasim ! Am eu semnele mele. Inca tatii $i bunicii
nostri cuno$teau povestea magurii de dincolo de moard, de linga
Ripa Mocirloasa. Noaptea, cind te uiti catre San Giovani, uite-asa
roiesc scinteile pe acolo. D-apoi, la drept vorbind, aici, la noi,
procopseala d-asta e pretutindeni berechet. Cica acu nu demult, cind
au sdpat putul in podgorie la Marignola, gasira la fundul lui,
ingropat in lut, un ditamai drac intreg $i nevatamat...
Ce spui ? Ce fel de drac ?
Unul de arama, cu coarse in regula. Picioarele paroase, ca de
21
www.dacoromanica.ro
tap, si incopitate. Da botisoml hazos, curat parc-ar ride. Topaie
hicleanu-ntr-un picior si trosneste din cleste. Da de batrin ce-i, e
verde tot si coclit din cap si pins -n virful cozii.
$i ce-au fa'cut cu el ?
Au turnat un clopot pentru capela cea noua a Sfintului
Arhanghel Mihail.
$i de ce nu mi-ai spus-o mai inainte ? cit pe ce sa se infinie
messer Cipriano.
PAi erati pe-atunci tocmai la Siena.
Sa-mi fi scris, si trimiteam pe cineva. Ba veneam chiar eu. Nu
m-as fi uitat la bani. Zece clopote le dadeam in schimb nu unul.
Neghiobii ! Si toarne clopot dintr-un Faun dantuind, poate opera
nemuritorului sculptor elfin Scopas...
Bine ziceti, curat neghiobi. Numai ca nu face sa va suparati,
messer Cipriano. I-a si pedepsit Cel-de-sus pentru isprava lor : de
cind au atImat clopotul in clopotnita capelei, si sint de-atunci doi ani
in cap, merele din livezi, ba si visinele le maninca viermii, si nici
mAslinii nu dau roads. Nu va mai spun ca nici cu clopotul nu-i mare
scofala : are un glas nu stiu cum, necurat...
Cum adica ?
Nu dangane dupa cuviinta. and it auzi, nu-ti creste in piept
inima crestineasca, parc-ar indruga alte aleal Deh, cine a mai vazut
clopot turnat dintr-un drac ? Nu va fie cu supdrare, dar are si
canonicul oleaca de dreptate : nu iesi la socoteala cu toti moroii si
diavolii astia sec:0 din pamint. Maur in treaba asta se cere sa flu cu
ochii in paispe, sA nu-i slabesti o clipA... Te ingiadesti cu semnul
crucii, to aperi cu rugaciuni, caci puternic e diavolul si viclean
nevoie-mare, uite-acu-ti infra pe-o ureche si iese pe ailaltA ! D-apoi
cind cu mina ceea de marmura pe care a scos-o mai anul Sacchello
din Dealul Morii, parca nu tot el, dracul, si-a bagat coada ? Ne
capatasem beleaua cu ea, ca zdu, ma credeti, mi-e si frica s-o
22
www.dacoromanica.ro
pomenesc in fapt de seara...
Ia zi, Grillo, cum ai dat de ea ?
Pal sa vedeti, messer ! Era cam inspre toamna, in ajun de San
Martino. Tocmai ne asezasem la cina $i stapina aducea strachina cu
terci cind da navala in bucatarie argatul, unul Sacchello, nepotul
cumatrului meu. Si trebuie sa va spun ca in seara aceea it lasasem in
cimp, linga Dealul Morii, caznindu-se sal scoata o radacina de
maslin stapinul voia sa semene locul cu cinepa. Stapine, aoleu,
stapine !" da sa indruge argatul cu limba impleticita. Ii clantaneau
dintii in gura $i era alb ca varul. Dumnezeu cu tine, flacaule !"
Nu-i lucru curat, stapine ! Colo, in cimp, iese un mort de sub
radacina. De nu ma credeti, veniti de vedeti cu ochii vo$tri !"
Am luat felinarele $i am pornit.
Intre timp se intunecase $i dupa cring se ridica luna. and ne
uitam, in tarina scormonita de linga radacina albe$te ceva. Ma aplec,
ma uit : o mina se iteste din pamint, alba $i cu degetele frumoase,
subtiri, ca Ia duducute. La naiba. Imi zic, ce dracovenie o mai fi $i
asta ?" Pogor felinarul in groapa, sa pot deslu$i mai bine, cind colo,
mina mica din degetele $i ma imbie. Ei, cind am mai vazut-o $i pe
asta, mi s-au taiat picioarele $i am racnit odatd... Da monna Bonda,
bunica-mea, stiti, ea-i moasa $i doftoroaie, 5i-i verde, macar ea
implineste suta, monna Bonda, zic, rasare de colo : Ce v-ati speriat,
tolomacilor ? zice. Nu vedeti ? Mina nu-i nici vie, nici moarta, ci-i
de piatra." 0 inhata, trage si-o smulge din parnint ca pe-o ridiche.
Ca, $titi, era rupta din incheietura. Bunicuto, strig la ea, bunicuto,
las-o matale acolo, n-o atinae, s-o ingropam jute la loc, nu cumva sa
dea vreo belea peste noi." ..Nu, zice, a$a nu-i bine, intii o duc la
pater, s-o dezlege de blestem". Da m-a inselat, in loc s-o clued la
pater, a tainuit-o in scrinul ei din colt, unde tine fel de fel de
catrafuse zdrente, alifii, buruieni $i amulete. Degeaba m-am
ciorovait cu dinsa sa mi-o dea inapoi, pas de to intelege cu monna
23
www.dacoromanica.ro
Bonda ! Si de-atunci se porni buns -mea pe tamaduiri, curat minuni !
Dacd-1 dureau pe careva mdselele, it atingea cu clestele idolului $i-1
mintuia de umflaturA intr-o clips. Ajuta $i la fierbinteala, la dureri de
burtA, ba si la boala copiilor, ptiu, clued-se pe pustii ! Cind se cAznea
vreo vacs $i nu putea sd fete, numai ce-i punea bursa pe pintec mina
ceea de piatra, ca vaca prindea a mugi $i numaidecit vedeai vitelusul
miscind in paie.
I -a mers vestea pins hat-departe $i multe parale a strins. Da
degeaba, n-a tras folos de pe urma lor. Cit despre pater Faustino, nu
scapa prilej sa ma besteleasca : fie CA eram in biserica $i ma ocara in
predica lui, de fata cu tot satul, fie ca ma lua la card in stradA,
zicindu-mi slug a necuratului $i piei Satano. Ma ameninta $i ca o sa
se plingd episcopului ca sa ma lipseasca de sfinta cuminecAturd.
Strengarii se tineau de mine $i ma ardtau cu degetul : Uite-1 pe
Grillo, Al de face farmece ! Cit despre buns -sa, vrajitoare sadea.
Si-au vindut sufletul diavolului." Ma credeti, nici noaptea n-aveam
hodind, tot mi se nAzdrea in somn mina ceea, pared se furiseazA spre
mine, ma is de gIt, ca sa ma mingiie, chipurile, dar nu, ma insfacd Si
ma stringe $i da sa ma sugrume vreau sd strig $i nu pot scoate nici
circ...
Ehei, imi zic, am dat de dracu. MA scol intr-o zi dis-de
dimineatA 5i numai ce pleacd buns -mea sA adune pe roua buruieni de
leac, sparg lacdtul de la scrin, iau mina $i o aduc la domnia-ta, iac-
asa... Mdcar ca Lotto telalul imi dAdea zece soldi, iar la domnia-ta
cApatai numai opt... Insa cind e vorba de domnia-ta, nu-mi pare rail
nu de doi soldi, dar nici sd-mi dau $i viata, deie-vA Domnul toate
noroacele, si madonnei Angelica, $i copilasilor $i nepotilor...
M-da-da, judecind dupd cele ce-mi spui, dragul meu cred cA
vom gasi ceva in Dealul Morii, murmurs messer Cipriano, dus pe
ginduri.
De gAsit om gAsi noi, urma bdtrinul oftind din nou din
www.dacoromanica.ro
24
strafunduri, numa sa nu miroasa ceva pater Faustino, cad daca afla,
n-o sa-mi fie moale nici mie, d-apoi nici domnie-tale, crede-ma. intii
si intii o sa ridice oamenii asupra noastra si n-o sa ne lase sa sfirsim
cu treaba. Ei, dar bun e Dumnezeu. Numai atita to rog, nu ma rasa
de izbeliste, pune si domnia-ta o vorba build la judecator...
In legaturd cu palma aceea de pdmint pe care vrea sa ti-o is cu
japca morarul ?
Intocmai, messer. Cit despre dumnealui, morarul, e un
zgripsor si un viclean fua pereche. L-ar inhata $i pe dracu de coada.
Pai sa vedeti, ii dusei judelui o vitea. Da nici morarul nu se Vasa mai
prejos, duse una Bata a fata. Si cit a durat pricina, viteaua si fata. Pas
de-o mai scoate la capat. Mi-a luat caimacul, hainul. De-aia ma tem
sa nu faca judele dreptatea pe a lui, ca unde mai pui, vitica rata Inca
si vitelus. Asa ca flu milostiv si pune vorba buns pentru mine ! Ca
doara numai de dragul domniei-tale m-am Invoit sa merg la Dealul
Morii, numai de dragul domniei-tale ma stradui... Nu mi-as lua altfel
asemenea pacat pe suflet nici pentru toate comorile din lume...
Fii linistit, Grillo. Judele mi-e prieten si am sa pun vorba
pentru tine. Iar acum du-te. La bucatthie au 0-0 dea de mincare si
un pahar de yin. Pleci la noapte cu mine la San Gervasio.
Batrinul multumi cu adinci plecaciuni si iesi, iar messer
Cipriano se retrase in oddita de lucru de linga pravalie, unde nimeni
nu avea voie sa intre.
Aici, ca intr-un muzeu, se Insirau marmore si bronzuri, pe polite
anume imbricate in postav erau frumos rinduite monede stravechi si
alaturi, in lazi, statui sparte si cioburi Inca nearanjate. Messer
Cipriano primea antichitati de pretutindeni, de unde se puteau
capita, prin mijlocirea agentiilor sale comerciale : din Atena,
Smirna si Halicarnas, Cipru, Leucosia si Rodos, din fundul
Egiptului sau din vreun uitat ungher al Asiei Mici.
Si imbratisindu-si cu privirea comorile, consulul Calimalei se
25
www.dacoromanica.ro
cufundA iarasi in meditatiile sale grave si sobre privitoare la vamile
asupra libel, si dupa ce le chibzui pe toate pinA la capat, puse mina
pe o pand si se asternu pe scrisul epistolei catre omul sAu de
incredere din Montpellier.

II
Tot in acea vreme, intr-un ungher al depozitului luminat si
ziva-n amiaza-mare de flacAruia unei candele ce pilpiia molcom la
icoana Madonnei, acolo unde baloturile se ingramAdeau pins la
tavan, sedeau de vorbA trei prieteni : Doffo, Antonio si Giovanni.
Doffo, vinzatorul de la depozitul lui messer Buonaccorsi, un tinar
cirn si roscovan, vesnic blajin si vesel, nota intr-un registru numdrul
de coti citi mAsurase din postay. Antonio da Vinci, un flAcau cu
obrazul bdtrinicios, niste ochi de peste, strAvezii ca sticla, si o claie
de pAr negru si aricit, mAsura cu spor stofa cu masura florentind zisa
canna. Cel de-al treilea, care sedea picior peste picior pe un balot
gata impachetat si asculta cu luare-aminte la cele ce se vorbeau, era
un ucenic in ale picturii, sosit de curind de la Milano, Giovanni
Beltraffio, un fink de vreo nouAsprezece ani, modest si plin de
sfiala, cu niste ochi man, cenusii, candizi si melancolici pe chipul ce
exprima nehoarirea.
WA unde am ajuns, fratilor ! mormaia Antonio indbusit si cu
inversunare. SA dezgropdm idolii pagini !... Stord scotiana cu spin,
cafenie, treizeci si doi de coti, cinci palme, opt oncii, adauga
numaidecit, intorcindu-se spre Doffo, in vreme ce acesta nota in
registru.
Apoi impAturi bucata mAsuratA, o azvirli cu nAduf, dar nu fail
dibacie, incit stofa nimeri tocmai unde trebuia, si, ridicind degetul
aratAtor, urmA cu ironie si cu aere profetice, imitindu-1 pe fratele
Girolamo Savonarola :

www.dacoromanica.ro
26
 Gladius dei super terrain cito et velociter ! In Patmos Sfintul
Joan avusese o vedenie : ingerul a prins pe balaur, pe $arpele cel
vechiu, care nu-i altul decit diavolul $i 1-a legat pe o mie de ani, $i
1-a aruncat in adinc 5i 1-a inchis $i pecetluit acolo ca s nu mai
amageasca noroadele pins ce se vor sfir$i cei o mie de ani. Astazi e
slobozit din temnita lui. S-au sfirsit cei o mie de ani. Slugile lui, zeii
mincinosi, prorocii ies din pamint, de sub pecetile ingerului, ca s
clued noroadele in pacat. Vai, traitorilor de pe intinsurile uscatului $i
ale marilor !... Stofa galbena de Brabant, fail spic, $aptesprezece
coti, patru palme, noua oncii.
Si ce socoti, Antonio, c-ar Insemna toate aceste semne ?
intreba cu o lacoma $i tematoare curiozitate Giovanni.
A$a e cum VA' spun. Vegheati ! Vremea este aproape. Unde mai
pui ca nu se multumesc s scoata din pamint zeii antici, dar fauresc
$i altii not asemenea lor. Sculptorii $i pictorii de azi is s]ujesc pe
Moloh, adica pe diavol. Fac din biserica Domnului un templu al
Satanei. Sub infati$area martirilor $i a sfintilor zugravesc zei
necurati, carora li se inching. In locul lui Joan Botezatorul pe
Bacchus, in locul Maicii Domnului pe desfrinata Venus. Ar trebui sa
ardem asemenea zugraveli $i cenu$a for s-o risipeascd vintul.
Ura neimpacata scinteia in ochii tulburi ai preacuviosului
pravalia$.
Giovanni tacea, aducind asupra ochilor sprincenele-i subtiri,
copilare$ti, intr-o sfortare neputincioasa a mintii. Nu indraznea sa.-1
contrazica.
Antonio, vorbi el in cele din urma, am auzit ca fratele
dumitale, messer Leonardo da Vinci, primeste uneori ucenici in
atelierul sau. De mult doresc...
De vrei, it intrerupse incruntindu-se Antonio, de vrei cu tot
dinadinsul sa-ti osindesti sufletul la pierzanie, ei bine, atunci du-te,
Giovanni, du-te la messer Leonardo.
27
www.dacoromanica.ro
 De ce ? Cum a$a ? ?
De$i mi-e frate $1-i mai mare ca mine cu douAzeci de ani, eu
una stiu, cum scrie-n scripturi : de eretic, dupa prima $i a doua
incercare de a-1 indrepta pe calea cea bunk sA to lepezi. Messer
Leonardo este un eretic $i un 'Agin. Mintea-i e-ntunecata de o trufie
satanica. Ginde$te s patrunda in tainele firii pe calea matematicii $i
a magiei negre...
$i ridicind ochii spre cer, city din ultima predica a lui
Savonarola :
Intelepciunea astui veac este nebunie in fata lui Dumnezeu.
Cunoastem not pe acesti invAtati: pe toti ii a$teapta lacasul Satanei !"
Ai auzit, Antonio ? Se spune cA messer Leonardo se afla acum
aici, la Florenta, urma Giovanni cu $i mai multa sfiald. Cica ar fi
sosit zilele astea de la Milano.
Si pentru ce ?
Se spune cA 1-ar fi trimis ducele, ca sa afle daca nu s-ar putea
cumpAra unele tablouri care au apartinut rAposatului Lorenzo
Magnificul.
Treaba lui ! Ce-mi pasA mie ? !
Si Antonio se apucA s masoare stofa cu $i mai multd rivna.
Mara campanilele bisericilor isi trimiteau in vAzduh armoniile,
chemind la rugAciunea de sears. Doffo se intinse cu dulce lene $i
inchise registrul. Pe ziva aceea sfir$isera cu treaba. Era ora cind se
inchideau toate pravAliile.
Giovanni ie$i in strada. Printre acoperisurile ude se intrezArea
un petic de cer scAldat in palidul trandafiriu al serii. In vazduhul
nemiscat cernea o ploaie mAruntA.
Deodata, dintr-o fereastrA deschisA in ulicioara vecina, se auzi
un cintec :

www.dacoromanica.ro
28
 0, vaghe montanine, e pastorelle...
0, pastorite dragi, muntencelor fecioare...
Glasul era tidal. $i cristalin $i Giovanni ghici dupd bataia
regulate a podnojelor ca cea care cinta e o tesatoare la fazboi.
Vrajit, ramase locului ; isi aminti deodata ca e primavara $i
inima i se strinse de o nestiuta induio$are si melancolie.
Nanna ! Nanna ! Unde-mi e$ti, impielitato ? Ori n-ai auzit ?
Hai, vino la masa, ca se racesc macaroanele.
Sabotii sau z6ccoli, cum li se zice aici, bocanird voios pe
podeaua de caramizi si se departara. Se lass tacerea.
Giovanni mai ramase multi vreme locului, privind spre
fereastra goals, iar in urechi ii tot rasuna melodia primavaratica,
asemenea unui son subtire de fluier venit de departe :
0, vaghe montanine, e pastorelle....
Intr -un tirziu, ofta usurel si pasi pragul casei consulului
Calimalei, urea o scars abrupta, cu balustrade $ubreda, cu lemnul
putred $i mincat de cari $i deschise use intr-o odaie mare, care
servea drept biblioteca $i unde $edea ghebo$at in fata pupitrului
Giorgio Merula, cronicar la curtea ducelui de Milano.

III
Merula sosise la Florenta din insarcinarea stapinului sau, pentru
a cumpara scrisori rare din colectia ce apartinuse lui Lorenzo de
Medici 5i, ca intotdeauna, trase la casa prietenului sau, messer
Cipriano Buonaccorsi, un colectionar de antichitati la fel de pasionat
ca si dinsul. Pe Giovanni Beltraffio invatatul istoric it cunoscuse
intimplator la un han pe drumul mare de la Milano incoace 5i, sub
pretextul ca are nevoie de un caligraf priceput (or, Giovanni avea un
scris frumos $i clar), it aduse cu el in casa lui Cipriano.
www.dacoromanica.ro
29
 CInd Giovanni deschise u$a, Meru la tocmai cerceta cu luare
aminte un volumas ferfenitit semanind a psaltire sau a trebnic. El
petrecea usurel un burete umed peste pergamentul subtire, cel mai
fin, din piele de miel de Wanda nefatat, stergind unele rinduri cu
piatra de lustruit si iar o cerceta la lumina.
Dragutele de ele ! mormaia de unul singur, sufocat de
induiosare. Ei, haide, haide, iesiti la lumina, sdracutelor... Vai, ce
frumoase sinteti, alexandrinelor...
Pocni din degete si ridica din hirtoage fruntea plesuva si obrazul
buhdit, brazdat de cute moi si mobile, purtind intre cei doi ochi mici
plumburii, plini de vials si neInvinsa veselie, podoaba unui nas rosu-
vinetiu. Alaturi pe prichiciul ferestrei, se aflau o calla si un ulcior de
lut. Merula I i turns yin, bau, chihai ca sa-si dreaga glasul si tocmai
vroia sa se apuce iarasi de lucru cind i1 zari pe Giovanni.
Bine-ai venit, calugArasule ! it salutd el glumet (ii zicea astfel
din pricina modestiei sale). Mi se Meuse dor de tine. MA intrebam
unde-mi umbli la ceasul acesta. S-o fi indragostit zic. Ca numai de
obrajori ca petala nu duce lipsA Florenta. Ar fi si pacat sa nu iubesti.
Dar uite ca nici eu nu-mi pierd vremea de pomand. Cred ca n-ai
vazut de cind esti o nostimadA ca asta. Vrei sA-ti arat ? Sau mai bine
nu mai scapi vreo vorba. inchipuieste-ti, am cumparat-o pe nimica
toata de la jidovul cu vechiturile ! CotrobAiam printre bulendre, cind
deodata dau de ea... Dar hai, treaca de la mine, numai tie am sd ti-o
arat !
$i imbiindu-1 :
Mai Incoace, mai incoace, la lumina ! Merula deschise
inaintea lui Giovanni o paging de scriere bisericeascA brAzdata de
litere prelungi si ascutite, indesate unele intr-altele.
Erau acatiste, rugAciuni, psalmi, urmati de uriase portative cu
notele astemute grosolan si stIngaci.
Ii lug apoi cartea din mind, deschizind-o Intr-alt loc, o ridica
www.dacoromanica.ro
30
mai la luminA, aproape in dreptul ochilor lui Giovanni si atunci
tinlrul putu vedea cum apar sub privirile lui, acolo unde Meru la
$tersese buchile biserice$ti, rinduri aproape invizibile, urme incolore
de scriere strAveche, adinc intiparita in pergament nu litere, ci
nalucile lor, umbre palide $i gingase ale unei scrieri demult
dispArme.
Ei, vezi ? Vezi $i to ? repeta Merula triumfator. Ia uita-te la ele,
drAgutele ! Nu ti-am spus, calugarasule ? Curat nazdfavanie !
Ce-i asta ? De unde ? it intreba Giovanni.
Nici eu nu stiu incA. Pare-se ca-s niste fragmente dintr-o
antologie antics. S-ar putea sa mai fie $i alte comori ale muzei eline,
necunoscute luinii. De nu eram eu, nu mai vedeau lumina zilei ! Ar
fi zacut in vecii vecilor pe sub antifoane $i psalmi ai caintei...
Si Merula ii explica pe indelete ca pesemne vreun calugar
minuitor de pand din Evul Mediu, dorind sa poatd folosi pretiosul
pergament, a ras vechile stihuri pAgine $i a scris deasupra allele.
In clipa aceea soarele, fara sa rupd valurile ploii, ci doar
prefirindu-$i raza prin ele, umplu odaia cu o lucoare molcoma, palid
trandafirie, $i in lumina aceasta adincurile sapate in pergament,
umbrele literelor antice, se ivirA $i mai limpezi.
Ei, vezi, vezi cum ies mortii din morminte ? repeta cu
incintare Merula. Mi se pare ca e un imn adresat zeilor din Olimp.
IatA, priveste aici, se pot deslusi primele strofe.

SlavA-ndragitului Bacchus, ce fruntea cu vita-ncunund,

Slays $i tie, o Febus, ce arcul de-argint minuind
Vajnic trimiti sAgeata departe sA samene spaima,
Zeu bucAlat ce ucis-ai feciorii Niobei...

Iata un imn $i Venerei de care to temi, cAlugarasule ! Atit

numai cA-i greu de descifrat...
31
www.dacoromanica.ro
 Slava si tie, o, mama-Afrodita cu coapse de our
Cups -a placeiii zeiesti $i aminteanul desfat...

Aici versul se fringe, pierind sub scrierea bisericeasca.

Giovanni lass jos cartea $i urmele literelor palird, adinciturile se
$tersera, se inecarA in galbenul neted al pergamentului $i umbrele se
intoarserA in imparatia lor. Nu se vedeau decit buchile Clare, grase,
negre ale trebnicului mAnAstiresc $i notele greoaie, incirligate $i
stingace ale psalmului caintei.
Asculta ruga mea, pleacd urechea la glasul meu. Gem in
durerea mea $i ma scurma indoielile : inima mi se stringe in piept $i
groaza mortii ma cuprinde."
Lucoarea trandafirie se stinse, in odaie se cerneau zgurile serii.
Merula tura o canA de yin din ulciorul de lut, bau, oferindu-i una $i
interlocutorului :
Bea $i tu, tinere, in sanatatea mea. Vinum super onuda &mum
ddigamus !
Giovanni insa refuza.
Nu vrei, $i pace ? Domnul sa te aiba in paid ! Ce sa fac, n-am
incotro, va trebui sa beau $i-n locul tau. Dar ce-i cu tine,
calugarasule, de ce esti astazi melancolic, de parca ti s-ar fi inecat
corabiile ? Ori te-a speriat din nou bigotul acela de Antonio cu
prorocirile sale ? Nu le lua in seams, Giovanni, crede-ma, nu
merits ! La ce-or fi croncanind fanaticii astia ! Recunoaste ca ai stat
de vorba cu el I
Am stat...
$i despre ce-ati vorbit ?
Despre Anticrist $i despre messer Leonardo da Vinci...
Ei, vezi ? $i ziva-n amiaza-mare 11 visezi pe Leonardo ! Nu
cumva te-a vrajit ? Asculta, baiete, scoate-ti prostiile din cap. Ramii
secretarul meu $i am sa te fac om : te invat latina, fac din tine un
32
www.dacoromanica.ro
cunoscAtor al legii, un orator, un poet de curte vei ajunge om bogat
si te vei acoperi de glorie. Mare scofala-i pictura ? Inca Seneca
spunea ea este o meserie nedemnA de un om liber. Uita-te si tu cum
sint pictorii, toti niste brute si niste ignoranti...
Despre messer Leonardo am auzit ca este un mare invatat, i se
impotrivi Giovanni.
inapt ? Da de unde ! Nu stie nici sa citeasca latineste, pe
Cicero it confundd cu Quintilian, cit despre .c.freaca, nici nu i-a
mirosit pe la nas. InvAtat ! Imi vine sa rid !
Se spune ca inventeaza masini uimitoare. nu se lasa Beltraffio,
si observatiile sale asupra naturii...
Masini, observatii ! Cu asa ceva nu ajungi prea departe. In
cartea mea Estetica limbii latine" am adunat peste cloud mii de
formule not de limbaj elegant. Stii tu cit am trudit la ea ? SA
potriveste rotile la masini, ca sa le pund in miscare, sa observi cum
zboard pasarile pe cer si cum cresc ierburile pe cimp asta nu-i
stiintd, ci joacA de copii !
Batrinul tacu. Chipul sou at-Ma sever. Apoi rosti gray si incet,
apucindu-1 pe interlocutor de mina :
Asculta, Giovanni, si intipareste-ti bine in minte. Dascalii
nostri sint grecii si romanii din antichitate. Ei au facut tot ce pot face
oamenii pe pAmint. Noud nu ne famine decit sa-i imitam si sa le
calcam pe urme. Caci spusu-s-a : ucenicul nu poate fi mai presus
decit dascAlul sou.
Merula sorbi o inghititura de yin, dupd care did drept in ochii
lui Giovanni cu o voiosie sagalnica, si creturile moi ale obrazului
sou inflorira de zimbet.
Of, ce ti-i si cu tineretea asta ! MA uit la tine, Giovanni, si ma
apuca invidia. Mugur primavaratic ce esti ! VIII nu bea, de femei
fuge. Un smerit, un mironosit, in aparenta. Si cind colo, pe
dinauntru dracul gol ! CA doar te vdd pina-n strafunduri. Tu esti
33
www.dacoromanica.ro
trist, dar pe cine-i cu tine it apuca veselia. Esti ca si cartea asta pe
deasupra psalmii caintei, iar dedesubt imn Afroditei !
S-a facut noapte, messer Giorgio. N-ar fi timpul sa aprindem
facliile ?
Mai stai... Imi place sa palavragesc pe Intuneric, amintin-
du-mi de tinerete...
Limba incepea sa i se impleticeasca, vorba devenea incoerenta.
Stiu, drag prietene, urma el, ca te uiti la mine si-ti spui in
sinea to : s-a imbatat bosorogul si indruga verzi si uscate. $i cu toate
acestea, am si eu cite ceva in capatina asta ! arata el spre fruntea-i
plesuva. Nu-mi sta in obicei sa ma laud, dar intreaba to pe primul
scolar intilnit si o sa-ti spund clack' 1-a intrecut careva pe Merula in
eleganta limbii latinesti. Cine altul decit mine 1-a descoperit pe
Martial ? continua el aprinzindu-se din ce in ce. Cine altul a
descifrat celebra inscriptie de pe Portile Tiburtine ! Te catari uneori
asa de sus, ca te apuca atneteala, iar cind ti-aluneca vreo piatra de
sub picior, abia apuci sa te agati de o tufa, ca sa nu te prabusesti cu
ea. Te ca'znesti zile intregi in bataia soarelui, deslusind inscriptiile
antice si insemnindu-ti-le pe un petic de hirtie. Iar jos trec cind si
cind tarancutele dragalase si se prapadesc de ris. Uite-1 vezi pe
natafletul un-s-a catarat ? Calla pesemne vreo comoard !" Le mai
arunci cite-o vorba dulce, te mai hlizesti, apoi limas singur, iar te
apuci de treabd. Si acolo unde se pravalisera pietrele, deslusesti pe
sub iedera si spini doar cloud cuvinte : Gloria Romanorum..."
Si pared ascultind ecoul de mult stins al maretelor cuvinte,
repeta Inca o data cu glas inabusit si solemn :
Gloria Romanorum ! Gloria romanilor !... Of, dar la ce sa mi
le mai amintesc cind tot nu le mai pot intoarce !
Si ridicind paharul, Merula intona cintecul de chef al
goliarzilor.

www.dacoromanica.ro
34
 Nici o strofa n-am sA cint
Cit mi-e gol paharul,
Caci in circiumi, de cind sint,
Mi-am gasit eu harul.

Si la fel ca o stacand
De licoare-a zeilor
Drag mi-e cintul $i la crams,
Beau $i cint femeilor.

Latine$tile scandari
Pline mi-s de gratie,
Cu ce cint de azi, de ieri
Bat $i pe Horatiu.

Si in piept, ca miedu-n tei,

Fierbe inspiratia.
Demn e Bacchus, fratii mei,
De-aste dulci libatii !

il apucA tusea $i se poticni.

In odaie se facuse intuneric. Giovanni abia putea deslusi chipul
lui Merula.
AfarA ploaia se pornise sa bats darabana, zvonul stropilor ce se
scurgeau in burlan $i cadeau in baltoaca se auzea limpede in tAcerea
ce se lasase.
Uite-asa, calugAra$ule, mormaia Melilla cu limba impleticita.
Dar ce spuneam ?... Nevasta-mea e o cadrA de femeie... Ba nu, nu
asta. Stai putin. Ba da... Iii mime versul :

35
www.dacoromanica.ro
 Tu regere imperio populos, Romane, memento...
Asculta ! Erau niste uriasi. Stapini ai lumii !...
Vocea i se frinse si lui Giovanni i se loam ca vede lacrimi in
ochii sAi.
M-da, niste uriasi ! Iar acum, ti-e rusine sa recuno$ti... Wear
$i ducele asta al nostru, Lodovico it Moro. Desigur, ii sint cronicar,
ma plateste cu o leaf& ii scriu cronicul precum un Titus Livius,
comparind un iepure speriat, un uzurpator, cu un Pompei, cu un
Cezar. Dar in adincul sufletului, Giovanni, in adincul sufletului...
Si uitindu-se cu coada ochiului la u$A (cAci era un vechi curtean
si asa era obiceiul), ca sA se convingA ea nu trage nimeni cu urechea,
se aplecA 5i-i sopti tinarului interlocutor :
In adincul inimii lui Merula vapaia dragostei de libertate nu
s-a stins si nu se va stinge niciodatA. Te rog numai sA n-o spui
nimAnui. TrAirn niste vremuri pacatoase. Nici ca se poate mai
pacatoase. Cit despre oameni, ti-e silA s-i prive$ti : numai putregrai,
numai balegar. In schimb, din partea trufiei, nu-i intrece nimeni
vor s stea alAturi de antici ! Nici mai mult, nici mai putin ! Auzi cu
ce se falesc ? Auzi cu ce se ingimfd ? SA vezi ce-mi scrie un prieten
din Grecia : nu demult, pe insula Chios, spalatoresele de la
mAnAstire au gAsit intr-o zi in zori pe malul math un zeu antic in
came $i oase, un triton cu coadA de peste, cu aripioare si solzi. S-au
speriat, proastele, zicind ca-i necuratul si au luat-o la goand. Pe
urmA, ce vad ? E batrin si slAbit pesemne, on bolnav, uite-1 cum zace
cu fata in jos pe nisip, $i de rebegit ce-i, std la soare sAli incAlwascA
spatele verde si solzos. Pletele in cap cArunte, ochii tulburi, ca
de prunc. Si-au luat inima-n dinti si 1-au inconjurat, indrugind la
rugaciuni cre$tinesti, si -au inceput, ticaloasele, sA-i care cu maiul pe
spinare. Si mi 1-au batut pe bietul zeu antic, poate ultimul dintre
putemicii zei ai oceanului, nepot at lui Poseidon, ca pe un cline

www.dacoromanica.ro
36
pribeag, pind si-a dat duhul !...
Batrinul tAcu, plecind-si fruntea cu tristete $i, de mila
monstrului marin, cloud lacrimi grele de om beat i se scursera pe
obraji.
Un servitor aduse facliile $i trase obloanele. NAlucile pagine se
intorceau in neant.
Masa era servitA, anunta servitorul. Insa Meru la era prea
ingreuiat de bAuturd $i slugile au trebuit sd-1 (ilia de subsori in pat.
In noaptea aceea Beltraffio nu adormi pins tirziu 5i, trAgind cu
urechea la sforaitul fail grija al lui messer Giorgio, se gindea la
Leonardo da Vinci, care it preocupa mai mult ca once in ultima
vreme.

IV
Giovanni sosise la Florenta din insarcinarea unchiului sal
Oswald Ingrim, sd cumpere culorile cele mai vii $i mai Clare, cum
nu puteai gasi decit la Florenta.
Oswald Ingrim tocmai lucra la vitraliile sacristiei dinspre
miazanoapte a Domului din Milano. Era zugrav si vitrar din Graz,
unde 15i facuse ucenicia la mesterul Johann Kirchheim.
Cit despre Giovanni, care ramase orfan de ambii parinti de la
virstd fragedA, era copilul din flori al rAposatului frate al acestuia,
pietrarul Reinhold Ingrim. Numele de Beltraffio 5i-1 primise dupa
maica-sa, de fel din Lombardia, o femeie stricatd, dupd spusele
unchiului, din vina cAreia se prApadise, chipurile, $i tatAl sau.
Crescuse singur $i oropsit in casa posacului sau unchi.
Nesfirsitele istorisiri ale lui Oswald Ingrim despre puterile necurate,
draci, vrajitoare, pricolici si strigoi it tineau intr-o vesnicA teams
si-i intunecau zilele. Dar mai cu seams II inspaiminta legenda
nascocitA de nordicii veniti pe pamintul generos al Italiei pagine

37
www.dacoromanica.ro
despre un demon cu chip de femeie, zis DrAcoaica AlbA sau Maica
Balaie.
De cind era mic si plingea noaptea in pat, unchiul Ingrim it
speria cu dracoiaca albA si copilul tacea numaidecit si-si ascundea
capul sub penid, insA tremurInd de groazA, se simtea totusi imboldit
de curiozitate si de dorinta de a o vedea la fat:a pe aceastA dracoaicA
albs.
Cind a mai crescut, Oswald it dAdu ucenic la fra Benedetto,
cAlugarul zugrav de icoane.
Zugravul era un batrinel lipsit de viclenie si blajin. Il sfatui pe
Giovanni ca inainte de a pune mina pe pensulA sd-i cheme in ajutor
pe Dumnezeu si pe Preacurata, pe evanghelistul Luca, primul zugrav
drept-credincios, si pe toti sfintii din rai, dupd care se cuvenea Ali
pund mantia dragostei, a fricii, smereniei si rabdarii, si abia pe urma
sa prepare tempera, subtiind-o cu gAlbenus de ou si lapte de crengi
tinere de smochin amestecat cu apd si cu viii, sA prepare din fag sau
smochin batrin scindurele pentru icoane, apoi sA le slefuiasca cu
praf de carbune de oase, preferabil din oasele de la pieptul si de la
aripile de Oink' sau clapon sau din coaste si spats de miel.
Asa o tinea calugArul, cit era ziva de mare, cu sfaturi si povete
fard sfirsit. Giovanni stia dinainte cu cit dispret va ridica din
sprincene cind va aduce vorba despre vopseaua numitA singe de
dragon, spunind neaparat : las-o incolo si nu to mai perpeli din
cauza ei, tot nu te-alegi cu prea multA cinste". Banuia ca aceleasi
vorbe i le spusese la rindul lui si dascalul sau, si tot asa dascalul
dascalului sau. Si acelasi zimbet de mindrie impacata ii lumina
chipul lui fra Benedetto cind ii impartAsea tainele mestesugului,
socotindu-le mai presus de once rafinament si maiestrie omeneascd:
arAta ca se cuvine, de pildA, cind pregAtesti fondul pentru niste fete
tinere, sA folosesti oud de la gainile de la oral, caci galbenusurile for
sint mai deschise la culoare decit ale gainilor de la tail, care,
www.dacoromanica.ro
38
datorita nuantei for ro$cate, sint mai potrivite la zugravirea unui trup
batrin si oaches.
Cu toate aceste mdiestrii, ca pictor fra Benedetto rdminea
candid $i nevinovat ca un prunc. Inainte sA-nceapa lucrul, se
pregatea prin post si veghe, iar apucindu-se de pictat cAdea cu fala
la pamint inaintea icoanelor si implora putere $i intelepciune. Si de
cite on Infatisa rastignirea, obrajii ii erau saldati in lacrimi.
Giovanni TO iubea dascAlul 0-1 socotea drept cel mai mare
dintre mesteri.
In ultimul timp insa, pe ucenic incepura sA-1 tulbure indoielile
de cite on fra Benedetto, explicindu-i singura regula ce-1 cAlauzea in
anatomie $i anume ca inaltimea unui trup de bArbat este egala cu
de opt on si cloud treimi lungimea obrazului adauga cu acelasi
dispret ca si atunci cind se pomenea de singele de dragon" : Cit
priveste trupul de femeie, mai bine sd-1 lasam deoparte caci ii
lipseste simetria".
Era convins tot alit de ferm de aceasta ca si de dreptatea
afirmatiei ca pestii, ca toate celelalte fiinte necuvintatoare, sint pe
partea de deasupra mai inchisi la culoare, iar dedesubt mai deschisi,
sau ca bArbatii au o coasts mai putin decit femeile, dat find ca
Dumnezeu a facut-o pe Eva dintr-o coasts a lui Adam.
Intr-o zi a trebuit s infatiseze cele patru stihii in mod alegoric,
sub chipul unui animal oarecare. Pentru a infAtisa vietatile
pamintului, fra Benedetto alese cirtita, pestele pentru apa, o
salamandrA pentru foc $i cameleonul pentru a reprezenta aerul. I se
paru insa CA vorba cameleon este doar augmentativ de la camelo,
ceea ce inseamna camild, si in simplitatea mintii sale, calugArul
reprezenta stihia vazduhului sub chipul unei camile care cascA gura
mare ca A poata respira mai bine. Iar cind tinerii pictori it luara in
ris, aratindu-i greseala, fra Benedetto rAbda batjocurile cu smerenie
crestineasca, raminind la convingerea ca nu e nici o diferentA intre
39
www.dacoromanica.ro
cameleon si camila.
Pe aceeasi masurd erau si celelalte cunostinte ale preacuviosu-
lui mester in materie de natura.
De multd vreme 11 chinuiau pe Givanni ginduri de indoiald si
bIntuia in sufletul sau un vint nou de revolts, demonul intelepciunii
lumesti", cum ii zicea monahul. Cind se intimpla insd sa vadd nu
cu mull Inainte de a face drumul la Florenta citeva din desenele lui
Leonardo da Vinci, indoielile it napddird cu atita putere 11161 nu le
mai putu tine in piept.
In noaptea cu pricina, intins alaturi de messer Georgio, care
sforaia impdcat, Giovanni prefira in minte pentru a mia oars toate
aceste ginduri, dar cu cit se adincea In ele, cu atit nu le mai dadea de
capdt.
In cele din urma, hotari sa recurgd la ajutorul ceresc, 5i, atintind
in Malt privirile pline de sperantd, se rugs astfel in intunericul
noptii :
Doamne, ajuta-ma si nu ma rasa ! Daca messer Leonardo e
Intr-adevar un om fara Dumnezeu si stiinta sa e numai ispita si
pdcat, fa asa ca sa nu ma mai gindesc la el si sa uit desenele sale.
Izbaveste-ma de ispita, caci nu vreau sa pa'atuiesc inaintea ta. Dar
dacd se poate, slujindu-te pe tine si sldvindu-te in nobila arid a
picturii, sa stiu si anatomia, si perspectiva, si minunatele legi ale
luminii si umbrei atunci, o Doamne, daruieste-mi o vointa tare,
lumineaza-ma si indepkteazd indoielile de la mine ; fa asa ca si
messer Leonardo sa ma primeasca in atelierul sau si fra Benedetto,
care-i atit de bun la inima, sa ma ierte si sa inteleagd ca n-am
pdatuit cu nimic fats de tine.
incheindu-si rugdciunea, Giovanni simti usurare si se linisti.
Gindurile incepura sa i se Incurce ; pe sub frunte i se perindau
imagini : fierul ascutit cu lama incinsa la rosu din mina vitrarului se
infigea cu un fisiit placut si taia sticla ; de sub rindea ieseau serpuind
40
www.dacoromanica.ro
fisii de plumb pentru a uni in chip de rame bucatile de sticla
colorata. Un glas asemanator Cu al unchiului spunea : cu cit sint
mai multe crestaturi pe margine, cu atit sticla se tine mai zdravan..."
Apoi totul pieri. Giovanni se intoarse pe partea cealalta $i adormi
dus.
Si avu un vis pe care adesea 5i-1 aminti mai tirziu : se facea ca
sta in intunecimea unui dom urias, linga o fereastra cu vitralii care
infatisau culesul tainicilor struguri, despre care spune Evanghelia :
.,Eu sint vita cea adevaratd, iar 'Fatal meu gradinarul". Trupul gol al
Rastignitului Ikea in tocitoare $i-i curgea singe din rani. Papii,
cardinalii, imparatii it adunau, it puneau in butoaie $i le dadeau
de-a dura. Apostolii aduceau ciorchinii, srmtul Petru ii zdrobea sub
talpi. In fundul gradinii prorocii $i patriarhii sapau butucii sau
culegeau roada. $i se facea ca trece un car cu o cads plind cu yin la
care erau inhamate salbaticiunile pomenite in Evanghelie leul,
taurul, vulturul ; le mina sfintul Matei.
Asemenea vitralii mai vazuse Giovanni in atelierul unchiului.
Dar nicaieri nu mai vazuse asemenea culori : dense $i totu$i dare,
ca nestematele. Cel mai mull ii placea rubiniul singelui
dumnezeiesc. Iar din adincul Domului se revarsau ginga$ele sonuri
ale cintecului sau preferat :

41
www.dacoromanica.ro
 0, for di castitate.
Odorifero giglio.
Con gran soavitate,
Sei di color venniglio...
0, crinule de purpur,
Simbol al castitatii,
Ca cerul diminetii
E$ti parfumat $i pur...

CIntecul se stinse, vitraliul se adumbri $i glasul pravaliasului

Antonio da Vinci ii strecurg in ureche : Fugi, Giovanni, fugi cit mai
ai timp ! Ea e aici !" Vru sg intrebe : Cine ?" Dar intelese ca Bahia
e in spatele lui. Simti ca un suflu de gheata $i deodatg o mind grea
11 cuprinse pe din spate $i incepu sd-1 sugrume. I se parea cg isi da
sufletul.
Scoase un strigat $i se trezi. Lingg pat statea messer Giovanni $i
tragea plapuma de pe el.
Scoalg, scoalg repede, altfel pleaca fail not ! De cind trebuia
sg te scoli !
Ce este ? Unde sg mergem ? mormAia Giovanni prin somn.
Ai uitat ? La vila San Gervasio, sg facem sApAturi in Dealul
Morii.
Nu merg...
Cum asa, nu mergi ? Dar ce, degeaba te-am trezit ? Anume am
dat poruncg sd-nhame catirul cel negru, ca s ne fie indeming sA-1
incglecgm amindoi. Hai, scoalg data, ce naiba, nu te incApAtina !
Ori poste ti-e frica, sgrmane cAluggra$ ?
Nu mi-e fried de nimic, pur $i simplu n-am chef...
Baga de seams, Giovanni, ai sa-ntilnesti acolo pe mult
lgudatul tau Leonardo da Vinci.
Giovanni sari numaidecit din pat $i, flea s mai stea pe ginduii,
www.dacoromanica.ro
42
incepu s se imbrace.
Ie$ird in curte.
Acolo totul era pregatit de plecare. Istetul Grillo dadea sfaturi
in dreapta $i in stinga $i se-nvirtea de colo-colo. In cele din urma,
pornird.
Citiva cunoscuti de-ai lui messer Cipriano, printre care $i
Leonardo da Vinci, trebuiau sd soseascA ceva mai tirziu, pe un alt
drum, direct la San Gervasio.

V
Ploaia statuse. Vintul din miazanoapte alungase norii. Pe cerul
fArd stele clipeau ca luminitele unor candele in bAtaia vintului.
Faclele de rasind fumegau $i trosneau semAnind ploaie de scIntei.
Strabaturd strada Ricasoli, lasind in urma San Marco $i ajunsera
in fata turnului crenelat al portilor San Gallo. Strajerii se ciorovaird
indelung cu ei 5i-i ocArirA, neintelegind, somnorosi cum erau, despre
ce-i vorba, $i abia dupd inminarea unui bacsi$ gras se invoird s be
deschidA portile ca sd iasd din ora$.
Drumul serpuia prin valea ingustA $i adinca a piriului Mugnone.
LAsind in urma citeva sAtulete sarace, cu ulitele la fel de inguste ca
cele din Florenta $i casele cladite din lespezi marl de piatra
neslefuitd, cAlAtorii nostri pAtrunsera intr-o padurice de mdslini,
apartinind tdranilor din San Gervasio, descalecarA la rAscrucea a
cloud drumuri 5i, tAind prin via lui messer Cipriano, se apropiard de
Dealul Morii.
Aici ii asteptau ni$te argati cu cazmalele $i lopetile pegatite.
Dupd deal, de partea cealaltA a mlastinii care se chema Ripa
Mocirloasa, albeau fantomatic printre copaci zidurile vilei lui
Buonaccorsi. Jos, pe Mugnone, se ridica o moard de apa. Chiparo$i
zvelti isi profilau negru siluetele pe culmea dealului.
43
www.dacoromanica.ro
 Grillo indica locul unde, dupa parerea lui, ar fi trebuit sApat.
Meru la arAtA un altul, la poalele dealului, unde fusese gasita mina de
mannora. Pe cind starostele argatilor, gra'dinarul Strocco, sustinea
ca trebuie sapat jos, linga Ripa Mocirloasa, caci necuratul
intotdeauna isi cats adapost in mlastina"...
Messer Cipriano porunci sa inceapa sapaturile unde aratase
Grillo.
Bocanird lopetile $i in aer se raspindi miros de pamint jilav,
reavAn.
$i cind un liliac, in zborul sau sperios, fu cit pe ce sA-i atinga
obrazul, Giovanni tesari de spaimA.
Nu te teme, calugara$ule, nu te teme ! V bAtu pe umAr Meru la,
incurajindu-l. N-o sa gasim nici pe dracu ! De n-ar fi fost macar
acest neghiob de Grillo... Slava Domnului, doar am mai vazut si not
sapaturi ! De pilda, la Roma, pe timpul papei Inocenliu al VIII-lea,
cind s-a tinut a patru sute cincizecea olimpiada (nesocotind
numaratoarea anilor care incep de la nasterea lui Isus, Merula se
folosea de cea greaca, antics) sapatorii lombarzi au gasit pe Via
Appia, nu departe de statuia Ceciliei Metella, intr-un stravechi
sarcofag roman cu inscriptia : Giulia, fiica lui Claudiu", un trup de
fecioara de vreo cincisprezece ani, invelit in ceara, de-ai fi zis ca
dormea. Parea ca respira. 0 multime farA numAr inconjura sicriul.
Veneau s-o vada calatori cine $tie de unde, din ce Cali depArtate, caci
Giulia era atit de frumoasa, incit, daca i-ai fi putut zugravi in cuvinte
farmecul, cei ce nu o vazusera n-ar fi dat crezare spuselor tale. Papa
se ingrozi aflind ca poporul se inching la o Vagina moarta $i porunci
sa fie ingropata in taina linga porlile Pincio. WA, asadar, cum se mai
intimpla cu sapaturile !
Merula se uita cu dispret in groapa care se adincea cu
repeziciune.
Deodata lopata unuia din argati fangani. Toatd lumea se apleca
www.dacoromanica.ro
44
sa vada de ce daduse.
Niste oase ! spuse gradinarul. Pe vremuri pins aici ajungea
tintirimul.
La San Gervasio se auzi urletul prelung $i jalnic al unui cline.
Au profanat un mormint, isi zise Giovanni. Ia da-i incolo cu
sapaturi cu tot ! S-o $terg, sa nu ma umplu de Vacate..."
Schelet de cal, adauga nurnaidecit Strocco $1 azvirli din
groapa o teasta lunguiatd pe jumatate putreda.
Dragul meu Grillo, cred ca ai gresit locul, spuse si messer
Cipriano. Ce-ar fi sa incercam altundeva ?
Cred $i eu c-ar fi cazul ! Numai ca nu $tiu cine te-a pus sa
pleci urechea la spusele unui neghiob ! rinji Merula $i, luind cu el
doi lucratori, plea sa sape mai in josul dealului.
Strocco, vrind $i el sa-i faca in necaz indaratnicului Grillo, lua
citiva oameni $i o porni la vale, cu gindul sa inceapa sapaturile in
Ripa Mocirloasa.
La un timp se auzi glasul lui messer Giorgio, triumfator :
Ia priviti aici ! Stiam eu unde trebuie sapat !
Toata lumea dadu navala, insa descoperirea se dovedi fard
vreun interes : ciobul de marmora gasit nu era decit un colt de piatra
oarecare.
Cu Coate acestea, nimeni nu se Intoarse sa-i dea o mina de ajutor
bdtrinului Grillo care, simtindu-se acoperit de rusine, statea pe
fundul gropii $i la lumina felinarului spart scormonea pamintul cu
sirg $i fara nici o nadejde.
Vintul statuse. 0 boare calda se raspindi in vazduh. Ceata isi
ridica pologul deasupra ripei Mocirloase. Mirosea a mlastina
statutd, a ciubotica-cucului si a viorele. Cerul era straveziu $i
limpede. Se auzi si al doilea cintat de coco$i: Noaptea era pe sfirsite.
Deodata din adincul gropii unde scormonea Grillo, se auzi un
racnet de groaza.
45
www.dacoromanica.ro
 VAlee-eu, ma scufund ! Tineti-ma !
La Inceput ceilalti nu vazurA nimic in bezna care-i inconjura :
felinarul lui Grillo se stinsese. Nu auzeau den cum geme, ofteaza
$i se zbate batrinul ca-ntr-o strinsoare.
In sfirsit furl aduse alte felinare $i atunci se vazu bulbucindu-se
de sub pdmint o bola de cArAmidA, de para. ar fi fost un beci zidit
cu grija, care nu rezistase greutatii lui Grillo, prabu$indu-se.
Doi argati tineri coborira cu fereala in groapa.
Unde esti, Grillo ? DA mina ! Ori ti-ai frint cumva gitul,
sArmane ?
Inca Grillo amutise. Uitind de mina care-1 durea $i pe care o
credea frinta, orbecala prin beci, tirindu-se de-a busilea $i pipaind
cu mina.
Idolul ! Idolul, messer Cipriano ! Un idol minunat ! strigd de
acolo cu bucurie in cele din urmA.
Ce tot facnesti acolo ? bombani neincrezator Strocco. 0 fi iar
vreo teastA de mAgar.
Ba nu ! Doar ii lipseste mina... Iar picioarele, trunchiul,
pieptul totul e intreg $i nevAtAmat, mormAi Grillo cu glas cavernos,
sufocat de incintare.
SapAtorii, dupa ce se incinsera cu fringhii pe la subtiori $i peste
mijloc, coborira in groapa $i se apucara sA desfaca bolta mucegAitA,
cAramidA cu caramida.
Giovanni, culcat la parnint, se uita printre spinarile for
incovoiate in adincul negru al beciul, de unde venea suflu de gheata
$i de mucegai.
Dati-vA la o parte, sA pot vedea ! striga messer Cipriano, cind
bolta fu desfacutd aproape in Intregime.
Si atunci Giovanni yaw pe fundul gropii, intre zidurile de
cardmidd, un trup alb gol. Zacea ca un mort in sicriu, dar nu parea
astfel, ci viu $i rumen $i cald in legAnarea ro$ietica a faclelor.

www.dacoromanica.ro
46
 Venus ! 5opti messer Georgio cu veneratie. Venus a lui
Praxitele. Te fericit, messer Cipriano. Sa te fi procopsit cu ducatul
Milanului $i pe deasupra cu Genova, n-ai fi putut sa te socoti mai
fericit !...
Grillo iesi cu greu din groapa 5i, de$i o suvita de singe i se
prelingea pe fats de la julitura de pe frunte si nu putea misca mina
rasucita, in ochi i se citea triumful biruitorului.
Merula veni in goand sa-1 felicite.
Grillo, prieten drag, binefacatorule ! Si cind te ginde$ti ca
te-am mart, ti-am zis neghiob, tie, cel mai intelept dintre oameni !
Si cuprinzindu-1, it sarutd tandru.
Cindva, intocmai ca acum, arhitectul florentin Filippo
Brunelleschi, urma apoi Merula, gasea intr-un beci ca acesta, chiar
sub propria lui casa, statuia de marmord a zeului Mercur. Probabil
ea pe vremea cind crestinii, biruindu-i pe pagini, nimiceau idolii,
ultimii inchinatori ai zeilor, vazind perfectiunea anticelor statui $i
dorind sa be scape de pieire, be ascundeau in asemenea subterane
zidite din caramida.
Grillo it asculta zimbind fericit, fara s bage de seams fluierul
pastorului venind din cimpie, nici behaitul de of pe izlaz. Printre
dealuri cerul se imbaia in lumina, transparent ca apa, $i campanilele
I5i trimiteau pins departe deasupra Florentei sonul for proaspat si
matinal.
Incet ! incetisor ! Mai la dreapta, uite asa-a ! Cit mai departe
de zid, dirija lucratorii messer Cipriano. Capdtati fiecare cite cinci
grossi de argint daca o scoateti nevaltamata.
Zieta urea incetisor la suprafata.
Iesea din beznele subterane, din mormintul ei milenar cu acelasi
zimbet senin, ca odinioard din spuma marii.
Slava tie, o, mama-Afrodita cu coapse de aur,
Cups -a placerii zeie$ti $i pdminteanul desfat...
47
www.dacoromanica.ro
 ii salutA aparitia Meru la.
Sus, pe bolta cerului, stelele se stinsesed toate, in afard de
Venus, care scInteia ca un diamant pe purpura zorilor, in timp ce din
pAmint zeita i$i ridica fruntea, saltindu-se peste marginea
mormintului.
Giovanni ii privi chipul luminat de primele raze ale zorilor $i,
palid de groaza, sopti :
Dracoaica Alba ! Maica BAlaie...
Sari in picioare, gata s-o ia la fuga.
Dar curiozitatea invinse. DacA i s-ar fi spus ca face un pAcat de
moarte, pentru care va fi osindit sa arda in veci in focul Gheenei, tot
n-ar fi fost in stare sa -$i ia privirile de la trupul acesta gol $i
neprihanit, de la chipul acesta sublim.
Nici mAcar pe vremea cind Afrodita era stapina lumii nu o
privise un altul cu atita cutremurata veneratie.

VI
Un clan& picura din mica clopotnitA a bisericutei satului.
SapAtorii intoarserd capetele $i incremenifa locului. Sunetul
acesta, in pacea diminetii, parea un strigat de minie $i de jale.
Uneori, glasul de clopot subtirel $i spart se stingea, de parca
sit-al- fi pierdut toatA vlaga, ca numaidecit sA inceapd a vui $i mai
ascutit, nAvalnic, deznadajduit.
0, Isuse ! Mintuieste-ne, Doamne ! gemu Grillo punindu-si
miinile in cap. Dar Asta-i pater Faustino ! Priviti, o multime pe
drum... StrigA, ne-au vAzut, dau din miini. Aleargd incoace... S-a zis
cu bietul de mine !
Un grup de cAlAreti se apropie de Dealul Morii. Erau invitatii
poftiti sa participe la sapaturi, dar care, ratacind drumul, intirziasera.
Beltraffio le aninca o privire fugara $i, oricit era de buimAcit de

48
www.dacoromanica.ro
privelistea zeitei, chipul unuia din ei ii atrase atentia. I1 surprinse
expresia de atentie rece si calms $i curiozitatea scormonitoare cu
care necunoscutul o cerceta pe Venus ambele atit de nepotrivite cu
nelinistea $i sfiala ce-1 stapineau pe Giovanni insusi. Fara sa ridice
ochii de la statuia care Ii robise, simtea tot timpul in spatele sau
prezenta omului aceluia cu chip afit de neobi.5nuit.
Iata ce zic eu. spuse messer Cipriano, dupA o clipA de gindire,
vila se aflA la doi pasi. Portile sint zdravene, rezista la once asalt...
CA bine ziceti ! se bucurA Grillo. Ia hai, fratilor, mai repejior,
mai repejior !
Se ingrijea de idol cu o duiosie matemA.
Si statuia fu transportata cu bine peste Ripa Mocirloasa.
Apucard doar sa treacd pragul casei, cind in virful Dealului
Morii se si ivi faptura amenintAtoare a lui pater Faustino, cu bratele
ridicate spre cer.
Catul de jos al vilei este nelocuit. Uriasa salA cu zidurile si
boltile varuite in alb servea drept addpost uneltelor de plugar si
ulcioarelor man de lut pentru depozitat uleiul de mAsline. Paiele de
griu Ingramadite Tntr-un colt alcatuiau o claie aurie ce se ridica pins
la tavan.
$i pe aceste paie, umil asternut de tars, fu culcata cu mare grija
zeita.
Numai ce se adunarA toti si se Inchisera portile, cA se auzird
strigAte, ocari si batai rasunAtoare.
Deschideti ! Deschideti ! striga cu glas subtirel si spart pater
Faustino. Va conjur in numele Dumnezeului viu, deschideti !
Messer Cipriano urcA pe o scars interioarA de piatrd pia la
fereastra ingusta cu zabrele situata mult deasupra podelelor, i5i roti
privirea asupra multimii, se convinse ca nu e prea numeroasA 5i, cu
zimbetul specific politetii sale rafinate, incepu tratativele.
Preotul nu se rasa de loc, cerind sa i se restituie idolul, pentru
www.dacoromanica.ro
49
cA, dupa spusele sale, ar fi fost gasit Intre hotarele cimitirului.
Consulul Calimalei, hotarind insA sI recurgA la o stratagems,
dat fiind cA se aflau in stare de rAzboi, declarA ferm $i cu tot calmul:
Mai bine plecati ! Am trimis un curier la Florenta, la capetenia
strajilor $i in cloud ore un batalion de cavalerie va fi aici. Nimeni nu
va intra cu forta in casa mea Vara ali lua pedeapsa.
Spargeti portile, strigA preotul, nu v temeti. Cu not e
Dumnezeu ! Spargeti-le !
Si smulgind securea din miinile unui batrinel urduros pe al
carui obraz blajin, legat cu un stergar, pesemne de durere de dinti, se
asternea o mare plictiseall, lovi el insusi cu putere in poarta.
Dar multimea nu-i urmA pilda.
Don Faustino, don Faustino, molfaia bAtrinelul cel blajin,
apucindu-1 usurel de cot, sintem oameni saraci, iar banii nu se scot
cu sapa din pAmint. DacA ne cheama la judecata, am festelit-o !...
Multi din cei ce se ingramAdeau la poartA, auzind de straji, nu
$tiau cum s-o $teargd mai repede $i pe nebagate de seams.
Fire$te, dacA I -ar fi gAsit pe pamintul lui, al bisericii, adica,
alta era socoteala, cugetau unii.
Da, is spuneti, pe unde trece hotarul ? PAi dupa lege, fratilor...
Care lege ? Legea e ca pinza de pAianjen musca pica-n
plasA, iar barzAunele se duce cu pinza cu tot. Ce, legea-i scrisA
pentru domni ? se Impotriveau altii.
7 $i asta-i drept ! Fiecare-i stapin pe pamintul lui.
In vremea asta Giovanni nu-$i mai lua ochii de la Venus, salvata
printr-o minune.
0 raza de soare, cea dintii, patrunse prin fereastra lateralA $i
trupul de marmorA, Inca necuratat pe de-a-ntregul de farina, prinse a
scinteia ca $i cum s-ar fi tolanit anume sA se incalzeascA sub razele
lui dupA Indelunga -i intemnitare in bezna $i rAceala subteranei. $i
firele subtiri $i galbene de paie luau foc sub scinteia lui, incununind

www.dacoromanica.ro
50
chipul zeitei cu un nimb umil, insa de o neasemuitd frumusete.
Si din nou 11 zari Giovanni pe necunoscut.
Omul ingenunchiase ling Venus $i, scotind un compas, un
echer $i un raportor de aramd din cele folosite de matematicieni
incepu sa mAsoare diferite pArti ale corpului superb, aplecindu-se
mult Tncit barba lui balaie atingea marmora, cu buzele subtiri
inclestate sever, cu aceeasi stranie curiozitate pe chipul calm $i dirz,
iar in ochii adinci de un albastru limpede cu neschimbata-i racealA
de gheatA.
Ce face ? $i cine-i ?" se intreba Giovanni cu mirare crescindA,
aproape cu teams, urmthind miscarile indfaznete ale degetelor care
alunecau iute pe trupul zeitei, dezlegindu-i taina farmecului, pipaind
Si cercetind fiecare cuts abia vizibilA a marmorei.
intre timp, la poarta vilei, multimea de sateni cu fiecare clipA se
rarea, se topea.
Incotro ? Stati pe loc, nelegiuitilor ! VinzAtori de Cristos !
V-ati speriat de strajile de la oral ? De puterea Anticristului nu vA e
teams ? zbierea preotul intinzind bratele dupA ei. Ipse vero
Antichristus opes malorum effodiet et exponet. Asa spunea marele
dascal Anselmo de Canterbury. Ma auziti effodiet ! Anticristul va
dezgropa zeii antici si-i va aduce iarasi in lume...
Dar nu-1 mai asculta nimeni.
Tii, da bAtAios mai e $i pater Faustino al nostru ! clatina din
cap a mirare morarul, om cu scaun la cap. Te uiti la el, numai oase
insirate, to $i miri unde i se mai tine sufletul, da is uite-1 cum
cotcodAceste ! SA fi gAsit, hai, o comoara...
CicA idolul ar fi de argint.
Da de unde ! Doar 1-am vAzut cu ochii mei... 0 muiere de
marmora, goalA puscA, de ti-i mai mare rusinea...
SA ne minjim miinile cu o firfa ca asta ?
Incotro, Sachello ?
51
www.dacoromanica.ro
 La cimp, ca se face tirziu.
Du-te cu Dumnezeu. Eu o iau inspre vie.
ToatA furia pgrintelui se intorsese impotriva parohienilor.
Aha ! D-Astia-mi sinteti ? Ciini necredinciosi ! Os de
mitocan ! VA lasati pastorul de izbeliste ? $titi voi oare,
blestematilor, ca daca nu m-as ruga pentru voi zi si noapte,
bAtindu-m cu pumnii in piept si plingind cu lacrimi amare, postind,
afurisitul vostru de sat de mult s-ar fi scufundat in iad ? Dar sA stiti,
de aici incolo s-a terminat ! Va las in plata Domnului si-mi scutur
colbul de pe talpi ! Blestemat fie pAmintul acesta ! Blestem sA cada
asupra apei si piinii, si a turmelor si copiilor si nepotilor vostri ! Nu
vA mai sint pArinte, nu val mai sint pAstor ! Anatema sA card asupra
voastra !

VII
In tihna ce domnea induntrul vilei, unde zeita odihnea pe auritul
astemut de paie, Giorgio Merula se apropie de necunoscut.
Cauti proportile divine ? it intreabd cu zimbet protector. Vrei
sA reduci frumosul la un calcul matematic ?
Bratele compasului continuarA sA se apropie si sA se departeze,
descriind figuri geometrice regulate. Necunoscutul doar it privi
tacut, de pared n-ar fi auzit intrebarea, si se adinci din nou in lucru.
Cu o miscare calma si masurata el duse raportorul la inegalabila,
superba gura a Afroditei numai vederea acestui zimbet umplea de
groaza inima lui Giovanni si numarA subdiviziunile, inscriind cifra
in carnet.
Imi dai voie sa to sicii cu o intrebare ? Dupa cum vezi,
curiozitatea nu-mi da pace ! Cam cit mdsoarA ?
Raportorul nu da mAsura exacta, raspunde omul farA chef. De
obicei, ca sA aflu proportiile, eu impart fata omeneasca in grade,

www.dacoromanica.ro
52
subdiviziuni, secunde si tertii. Fiecare din ele reprezinta a
doudsprezecea parte a celei precedente.
Ca sa vezi ! se minunA Merula. Probabil, ultima din ele nu e
nici cit firul de pAr cel mai fin. De cinci on a doudsprezecea parte...
Tertia, ii explica tot asa rard chef interlocutorul, reprezinta a
patruzeci si opta mie opt sute douazeci si treia parte a intregului
obraz.
at trdiesti, inveti ! N-as fi crezut ca se poate ajunge la
asemenea precizie ! ridicA Merula din sprincene, zimbind ironic.
Cu cit mAsurAtorile sint mai exacte, cu atit e mai bine, observa
necunoscutul.
0, desigur... Desigur !... Desi, drept sO-ti spun, In arta, in
domeniul frumosului, toate aceste calcule matematice, grade,
secunde... MArturisesc, nu-mi vine a crede a In focul inspiratiei, ca
sl zic asa, pradd acelui har sAdit numai de Cel-de-sus, un pictor sA
poatd...
Desigur, aveti perfecta dreptate... se invoi cu un aer plictisit
necunoscutul. Si totusi esti curios sA stii...
$i aplecindu-se, numarA subdiviziunile ce indicau pe raportor
distanta de la rAdacina parului si pinA la barbie:
SA stiff ! exclamA in sinea lui Giovanni. Poi $ti $i mdsura in
arta ? Ce nebunie ! Oare omul acesta nu intuieste, nu-si dd
seama ?"...
Merula, voind pesemne sd-1 atinga unde-1 doare si sa-I provoace
la o disputa, vorbi despre perfectiunea anticilor, adaugind ca
trebuiesc imitati. Interlocutorul sAu tacea insd si, doar cInd sfirsi
Merula, strecurd cu o umbrA de zimbet ascunsa in barba bogata :
Cine poate bea din izvor, se va lipsi de pocal.
Ei bine, exclamA invdtatul, dacA si pe antici li asemeni cu apa
din pocal, atunci care e izvorul ?
Natura, rdspunde simplu necunoscutul.
53
www.dacoromanica.ro
 Tar cind Meru la se aprinse, vorbindu-i in fraze pompoase, iritat,
omul cel straniu nu-1 mai contrazise. El doar incuviinta cu acea
politete care nu obliga la nimic, in timp ce privirea. plictisita a
ochilor ca de gheata devenea tot mai rece, mai nepasatoare.
In cele din urma, Giorgio tacu, epuizinduli toate argumentele.
Si atunci omul ii arata unele scobituri atit de fine, incit nu le puteai
distinge nici la lumina puternica $i nici la cea slabs. Doar petrecind
mina pe suprafata neteda a marmorei, simteai incomparabila finete
a daltei. $i cu o singura privire porniti de undeva din adinc, strains
de once exprimare vadita a incintarii, o privire scormonitoare, care
voia sa $tie $i sa descopere tot, omul invalui intreg trupul zeitei.
Si eu care credeam ca nu simte nimici se minund Giovanni.
Dar daca simte, cum de mai poate masura, socoti, descompune in
cifre ? Cine-i omul acesta ?"
Messer, $opti Giovanni la urechea batrinului, auziti, messer
Giorgio ? Cum it cheama pe omul acesta ?
Aici imi erai, calugara$ule ? spuse Merula intorcindu-se.
Uitasem de tine. Dar cum de nu 1-ai recunoscut ? E favoritul tau,
messer Leonardo da Vinci.
Si Merula it prezenta pe Giovanni artistului.

VIII
Se intorceau la Florenta.
Leonardo mergea calare, la pas. Beltraffio pe jos, alaturi. Erau
singuri.
Printre radacinile negre ale maslinilor care $erpuiau pe pamint
izbucnind la suprafata, pretutindeni inverzea iarba smaltata cu irisi
sinilii ca cerul, incremeniti pe lujerele nalte. Era o linive cum se
intimpla numai in zorii de prima'vara timpurie.
El sa fie ? se intreba Giovanni, urmarindu-i fiecare gest $i

www.dacoromanica.ro
54
miscare $i pe toate gasindu-le interesante.
Avea ceva mai mult de patruzeci de ani. Cind tAcea, dus pe
ginduri, ochii de un albastru limpede priveau cu sfredelitoare faceald
pe sub sprincenele incruntate. Dar numaidecit se imblinzeau cind
incepea sa vorbeasca. Barba lungA, balaie ca $i parul matasos,
luminos $i buclat, ii dadea un aer falnic.
Chipul de o mare finele, aproape feminin, era plin de un farmec
nespus, $i vocea, cu toata statura maiestoasa $i trupul voinic, era
subtire, ciudat de inalta, foarte placutd, dar nicidecum vajnicA,
barbed. Miinile cu care tinea dirlogii $i dupA felul cum ii tinea,
Giovanni isi dadea seama cA poseda o mare fortA le avea frumoase,
delicate, cu degetele lungi $i subtiri ca de femeie.
In depArtare se $i vedeau zidurile orasului. Prin piclele diminetii
in care se infasurase soarele se intrezArea cupola Domului si turnul
de la Palazzo Vecchio.
Arum on niciodata, se imboldea in gind Beltraffio. Trebuie sa
Ind hotArAsc sa-i spun cA vreau sa intru ucenic la atelierul sau".
Iar Leonardo isi oprise calul si urmarea zborul planat al unui
tinAr erete, care, pindinduli prada o rap sau un stirc in stufarisul
de MCA pe malul riului Mugnone plana in cercuri line. Cain apoi
ca o piatrd din inalt, cu un scull strigAt pradalnic, $i pieri dincolo de
desi$. Leonardo it urmArea cu privirea, fail a scapa din ochi nici o
meandra a zborului sau, nici o bAtaie de aripa, nici o miscare, apoi
deschise carnetul ce-1 tinea prins cu un lAntisor de briu $i incepu sa
noteze, probabil observatiile cu privire la zborul pasarilor.
Bagind de seams ca tine creionul nu in dreapta, ci in stinga, 15i
spuse : E stingaci", dar numaidecit isi aminti zvonurile cum cA
Leonardo isi scrie lucrArile cu o scriere ciudata, pe dos, nu de la
stinga, cum se scrie in Orient, care se poate citi numai in oglinda. Se
spunea cA foloseste aceastA scriere ca sa -si poata pastra in taina
gindmile nelegiuite si eretice cu privire la =lira $i la Dumnezeu.
www.dacoromanica.ro
55
 Acum on niciodata ! repetd Giovanni, $i deodata ii rAsdrird sub
frunte cuvintele aspre ale lui Antonio da Vinci : De vrei sa-ti
osindesti sufletul la pierzanie, ei bine, atunci du-te, du-te... Messer
Leonardo e un eretic $i un pAgin.
In vremea asta Leonardo ii ardta cu zimbet un pui de migdal :
subtire, fragil, singuratic. Migdalul crestea pe un virf de climb, $i
golas Inca si rebegit, 15i $i pusese haina sarbatoreascd a florilor de
un trandafiriu pal. Scaldate in belsugul luminii, florile se desenau
gingase pe albastrul cerului.
Insd Beltraffio nu era in stare sd se bucure. In piept inima ii era
grea, framintata de nelinisti.
Atunci, parca ghicindu-i focul, Leonardo, cu o privire de tihnd
in ochi, rosti blind citeva vorbe pe care Giovanni $i le-a amintit de
multe on mai tirziu.
Dacd tii sd ajungi artist, inlaturd din calea to once 2rija $i
amardciune, totul in afard de arts. Sufletul A-0 fie ca oglinda care
reflects toate cite sInt in jur, toate mi$cdrile $i toate culorile, ea
insAsi raminind limpede $i netulburatd.
Cu aceasta intrard pe portile Florentei.

IX
Beltraffio porni spre Santa Maria del Fiore, unde in dimineata
aceea trebuia sd predice fratele Girolamo Savonarola.
Ultimele sonuri ale orgii se stingeau in ecouri sub boltile
sonore. Multimea umplea catedrala cu rasuflarea-i caldd
indbusitoare, Si cu fosnete. Copiii, femeile, barbatii, erau despartiti
unii de altii prin perdele. Sub ogivele boltilor ce se pierdeau in
nalturi domnea o umbra tainicA $i deasd ca de codru batrin. Iar jos,
ici-colo, razele soarelui se fdrimitau in vitraliile cu limpezi $i dense
culori $i rdsfringeau o ploaie de reflexe in toate culorile curcubeului

56
www.dacoromanica.ro
peste valurile vii ale multimii si peste piatra cenusie a coloanelor.
Deasupra altarului pilpiiau rosietice luminile sfesnicelor cu sapte
brate.
Liturghia se terminase. Multimea it astepta pe predicator. Toate
privirile erau indreptate spre amvonul ate care ducea o scars de
lemn abrupta, lipita de una din coloanele din mijlocul naosului.
Giovanni, aflat si el in multime, pleca urechea la soaptele
vecinilor.
Mai e mult ? intreba cu vocea stinsa, sufocata, un om marunt,
cu fata palida, numai broboane de sudoare si parul lipit de frunte,
prins cu o curelusa, pesemne un dulgher.
Numai Dumnezeu stie, ii raspunse un urias cu obrazul lataret
si rumen, cu respiratia gifiita, dupa toate semnele, cazangiu. Are el
la San Marco un calugar pe nume Maruffi, bilbiit si sarac cu duhul.
Cum spune acela du-te", o si porneste. Deunazi am asteptat patru
ceasuri in sir, ziceam ca nu mai vine si nu mai predica, cind cold,
numai ce-1 vad ca apare.
0, Doamne, Dumnezeule ! suspina dulgherul. Astept aici de
la miezul noptii si abia mai ma in picioarele, de foame mi se face
negru pe dinaintea ochilor. N-am pus strop de apa in gull. Macar de
m-as putea chirci pe vine si tot ar fi ceva.
- iti spuneam eu, Damiano, ca trebuia sa venim din vreme.
Iacata, cit sintem de departe, n-o sa auzim nimic.
De asta sa n-ai teams, fratioare, it linisti cineva din multime.
Cind o porni sa tune si sa fulgere, nu numai surzii, dar si mortii din
morminte au sa -1 auda...
Cica astazi are sa proroceasca...
Ba nu, cit nu-i zidita Arca lui Noe...
Oare n-ati auzit ? Arca-i facuta gata pins la ultima scindura.
Ba i s-a dat si o talmacire tainica : lungimea ei credinta, latimea
iubire, inaltimea speranta. Scris e in scripturi grabiti-va a intra in
www.dacoromanica.ro
57
Arca Mintuirii cita vreme mai sint deschise usile ! Vremea este
aproape, $i-au sa se inchida usile $i multi vor plinge ca nu s-au
pocait, ca n-au intrat...
Astazi, fratilor, predica despre potop, versetul al sapte-
sprezecelea, capitolul case din Cartea Facerii.
Zice lumea c-ar fi avut o nouA ardtare, despre foamete, molimi
$i razboi.
Zicea doftorul de cai din Vallombrosa ca s-ar fi razboit
deasupra satului, in ceruri, osti card numAr, cA se auzea zvon de
palose $i de zale...
SA fie adevarat, oameni buni, cA ar fi apdrut sudoare de singe
pe chipul Preacuratei de la Santissima Annunziata dei Servi ?
Pai cum ! Si din ochii Madonnei de la podul Rubaconte in
fiecare noapte curg lacrimi. Tu$a Lucia le-a Vann cu ochii ei !
Semn eau, vai de capul nostru ! Nu-i a bine ! Doamne,
miluieste-ne pre not pacatosii...
Se stirni forfota in partea femeilor : le$inase o bAtrinicA, strivitA
de multime. Cei din jur se cazneau s-o ridice $i s-o aduca in simtiri.
0 mai fi mult ? Ca nu mai am putere s astept ! aproape
plingea dulgherul stergindu-si sudoarea de pe fata.
Multimea i$i pierduse si ultimul strop de rabdare, prea era
asteptarea fara sfirsit.
Deodata marea de capete talazui. Fosnird soapte.
Vine, vine, vine ! Ba nu, nu-i el, ci fra Domenico da Pescia.
Ba-i el, el ! Uite-1 ca vine !
Si Giovanni vAzu urcind incet in amvon $i dindu-si gluga pe
spate o fapturd cu fata suptd, galbend ca turta de ceard, cu buze
groase si fruntea joasa. Purta vesmint de dominican, negru cu alb,
incins cu un capAt de fringhie peste mijloc.
Omul lasA s-i cads mina stingA pe marginea amvonului, istovit
parcA, iar dreapta, stringind crucifixul, o ridica $i o intinse inainte,
58
www.dacoromanica.ro
rotind asupra multimii Incet $i in tAcere privirea de jar.
Se 'Asa o tAcere atit de adincA, Incit fiecare I i putea auzi bataia
inimii.
Ochii imobili ai monahului scaparau ca taciunii, tot mai tare.
Tacea, $i asteptarea devenea insuportabild. 0 clipd incA, 5i
multimea, nemaiputind s-o Indure, va urla de groazd.
Dar tacerea se-nchega $i mai profundA, mai infiorAtoare.
Si brusc, in linistea de moarte exploda strigatul sfi$ietor,
neomenesc al lui Savonarola :
Ecce ego adduco-aquas super terrain ! $i am sA revars apele
asupra pamintului !
Deasupra multimii bintui un suflu de groazA.
Giovanni simti ca paleste. I se pArea ca pamintul i se clatinA sub
picioare $i boltile catedralei sint gata sa se surge, strivindu-1 sub
greutatea lor. AlAturi, colosul de cazang,iu tremura ca frunza de-i
clAntAneau dintii in gura. Crispat, cu ochii inchisi, dulgherul se
facuse ghem, tragindu-$i capul Intre umeri, de pared se a$tepta sa fie
lovit.
Ceea ce urmA nu aducea a predicA, ci mai degraba a delir care,
talazuind deasupra-le ca un virtej, purta cu el toatA aceastA multime
cum poarta furtuna frunzele moarte.
Giovanni asculta aproape raja sa inteleaga. Ii ajungeau la urechi
cuvinte disparate.
Priviti, priviti, iatA, cerurile s-au Intunecat. $i soarele e row
ca singele Inchegat... Fugiti ! Fugiti !... Va cadea ploaie de foc $i
pucioasa, va cadea grinding din pietre Incinse, stinci Intregi ! Fuge,
o, Sion, quae habitas apud filiam Babylonis !...
0, Italie, veni-vor asupra to cazne dupA cazne. Cazna
rAzboiului, dupA foamete, $i cazna ciumei, dupA razboi ! Chin $i
cazna aici $i acolo ! Pretutindeni !...
N-o sa fie destui oameni vii pentru a-i Ingropa pe morti ! Vor
59
www.dacoromanica.ro
fi atitea case, incit groparii vor iesi pe strazi sa strige : Cine mai are
morti ? $i vor umple carele cu virf, $i a$ezindu-i in stive, ii vor arde.
Si din nou vor iesi in strazi sa strige : Cine mai are morti ? Cine mai
are morti ?" Si veti alerga voi sa le spuneti : Iata-1 pe fiul meu,
iata-1 pe fratele meu, iata-1 pe sotul meu !" Si groparii vor trece mai
depute, strigind : Nu mai aveti morti ? Cine mai are ?"
0, Florenta ! 0, Roma ! 0, Italia ! Vremea cintarilor $i
festinelor a trecut. Sinteti atinse de molima, de o molima ucigatoare.
Doamne, flu manor ca am vrut sa sprijin cu slova mea aceasta ruins.
Dar nu mai pot, nu mai stiu ce sa spun ! Nu-mi famine decit sa piing,
sa ma inec in lacrimi. 0, mizericordie, mizericordie !... 0, bietul
meu popor ! 0, Florenta !...
Deschise bratele ca pentru o imbrati$are $i ultimele cuvinte le
rosti intr-o soapta abia auzita. Si ele plutira deasupra multimii $i se
stinsera ca fopetul de vint printre frunze, ca un suspin de
netarrnurita mils.
Iar Savonarola, lipindu-$i buzele de crucifix, cazu sleit in
genunchi $i plInse in hohote.
Sonuri lente, grele de riga vuira, crescind in putere din ce in ce,
pind la necuprins, tot atIt de solemne $i de cumplite ca vuietul
oceanului in noapte.
In multimea femeilor cineva izbucni isteric :
Misericordia !
$i mii de glasuri ii raspunserd, unindu-se intr-unul singur. Si
oamenii cadeau in genunchi asemenea spicelor sub vint, sir dupa sir
$i val dupd val, ingramadindu-se ca oile speriate de furtuna, $i de-a
valma cu sunetele orgii se inalta care Dumnezeu, ca o chemare a
unor fiinte care pier, strigatul de cainta al multimii cutremurind
coloanele de piatra, boltile catedralei, pamintul Intreg.
Misericordia ! Misericordia !
Cazut cu fata la pamint, Giovanni plingea in hohote. Simtea in
60
www.dacoromanica.ro
spate greutatea cazangiului, care, din pricina inghesuielii, se trintise
peste el $i rasuflindu-i fierbinte in ceafa, sughita de plins. Alaturi
suspina straniu a neputintd dulgherul cel marunt, inecindu-se de
plins, ca un copil care $i-a pierdut o jucarie, $i din cind in cind striga
ascutit :
Misericordia ! Misericordia !
Beltraffio prefira in minte desertaciunea trufiei sale $i a
dragostei de cunoa$tere, dorinta de a-1 parasi pe fra Benedetto, ca s
se dedice stiintei lui Leonardo, poate vrajma$a lui Dumnezeu. isi
aminti $i de noaptea aceea de pe Dealul Morii, lumeasca sa incintare
inaintea frumusetii Demonului Alb $i, ridicind bratele spre cer, racni
cu tot atita disperare ca $i ceilalti.
Miluie$te-ma, Doamne ! Am pacatuit inaintea to ! Iarta-mi
gre$ealele $i ma miluieste !
Si inaltind fata uda de lacrimi, it zari deodata, nu departe, pe
Leonardo. Artistul statea sprijinit de o coloana, in dreapta Linea
neschimbatul sat' carnet, iar cu stInga desena, ridicind din cind in
cind ochii spre amvon, pesemne in speranta sa mai zareasca o data
chipul predicatorului.
Insingurat in multimea cuprinsa de groaza, strain tuturor,
Leonardo arata calm. Ochii de gheata alba$tri luminosi $i gura cu
buzele subitiri, strinse ca la un om cu atentia incordata, nu exprimau
batjocura, ci doar curiozitate aceea$i cu care masurase cindva,
folosind uneltele de matematician, trupul Afroditei.
Lacrimile se uscara pe obrazul lui Giovanni, rugaciunea de pe
buze amuti.
La ie$irea din biserica, se apropie de Leonardo 5i-i ceru
permisiunea sa vada schita din carnet. La inceput artistul se
impotrivi, insd Giovanni it privea cu implorare $i in cele din unnd
Leonardo, retragindu-se cu el mai la o parte, ii intinse carnetul.
$i Giovanni vazu o cumplita caricaturd.
61
www.dacoromanica.ro
 Ea it Int' 'gip nu pe Savonarola, ci un demon batrin $i slut,
intr-o sutand, intrucitva asemanator cu predicatorul, o faptura care,
istovindu-se in penitente, nu -$i infrinsese trufia $i poftele trupesti.
Fa Ica de jos ii ie$ea in afarA, cute adinci brazdau obrajii $i gitul cu
pieile MAI-tate Si negre ca de stirv, sprincenele ridicate se ariceau
stufos, iar privirea neomeneascA, plina de o rugd dirzA, aproape
invrajbita, era indreptatd in sus, spre ceruri. Tot ce era in el dement
$i sumbru $i raspindea groaza, lasindu-1 in puterea $i la bunul plac al
bilbiitului prezicator Maruffi cel same cu duhul, era studiat $i
dezvAluit pinA la caps& in acest desen, fail minie sau mils, ci cu o
netulburata limpezime a mdiestriei.
Giovanni i5i aminti atunci cuvintele lui Leonardo :
Sufletul artistului trebuie sa fie ca oglinda care reflects toate
cite sint in jur, toate mi$cArile $i toate culorile, ea insasi raminind
]impede $i netulburatr.
Si ridicind ochii la Leonardo, ucenicul lui fra Benedetto $tiu cA
nu e in stare s piece de lingd el chiar de-ar fi s se convinga cu ochii
lui ca. Leonardo este intr-adevar sluga preaplecata a lui Anticrist,
chiar de 1-ar ameninta flacarile vesnice ale Gheenei. 0 fortA mai
presus de puterile sale it mina spre dinsul $i trebuia s-1 cunoasca
pind la capat.

X
La vreo cloud zile dupa aceea, in casa din Florenta a lui messer
Cipriano Bounaccorsi, foarte ocupat cu o seams de treburi
negustoresti care-i cazusera pe cap toate o data (motiv pentru care
nu apucase sa transporte statuia Venerei la oras), &Au navala Grillo
cu vestea cA pater Faustino, parohul bisericii din San Gervasio,
pardsind satul pAstorit, se dusese pind la cAtunul de munte San
Maurizio, $i acolo, bagind lumea in sperieti cu amenintarea

62
www.dacoromanica.ro
flacArilor iadului, strinsese un grup de tarani, $i asediind noaptea
vila lui Buonaccorsi, a spart poarta, aproape 1-a omorit in bAtaie pe
gradinarul Strocco $i a legat in cujbe strAjile ce o pAzeau pe Venus.
Fu rostitA apoi asupra Venerei o rugAciune oratio super
offigies vasaque in loco antiquo reperta transmisA din tats in flu
din cele mai vechi timpuri, pe care slujitorul bisericii o rostea asupra
statuilor $i vaselor ce se descopereau in strAvechile sarcofage,
rugindu-1 pe Dumnezeu sa purifice obiectele dezgropate de
profanarea pAgind $i sA le intoarca spre folosul sufletelor cre$tine$ti
$i intru gloria Tatalui, Fiului $i a Sfintului Duh ut omni immunditia
depulsa sint fidelibus tius utenda per Christum dominum nostrum.
Apoi statuia de mannora a fost sparta, cioburile aruncate in cuptor
$i arse, se preparA din ele var $i cu acesta se varui zidul cimitirului
sAtesc, de curind ridicat.
La auzul ve$tilor, in timp ce batrinul Grillo numai ca nu plingea
de mila idolului, Giovanni simti cA i se incheagA in suflet o hotarire
ferma. In aceeasi zi se duse la Leonardo, rugindu-I s-1 primeasca
ucenic in atelierul sAu.
Si Leonardo It primi.
La puling vreme dupA aceea se rAspindi in Florenta vestea cA
regele Frantei, Carol al VIII-lea, cel prea cretin, punindu-se in
fruntea unor osti fail numAr, pornise razboi contra Italiei cu gindul
sa cucereasca Neapole $i Sicilia, poate $i Roma $i Florenta.
Florentinii erau ingroziti, caci vedeau in aceasta implinirea
prorocirii fratelui Girolamo Savonarola. A$adar, se dezlantuiau
caznele prorocite $i palosul Domnului avea sA cadA asupra Italiei.

63
www.dacoromanica.ro
C a r t e a a do u a

ECCE DEUS ECCE HOMO

I
Data vulturul, de$i-i atit de greu, planeaza pe aripile desfacute
in aerul rarefiat $i marile cordbii se duc $i vin pe apa, de ce n-ar
putea si omul, devenind stapin pe rasuflarea vintului, sa se ridice in
slAvi ca un invingator ?"
Cuvintele acestea, a$ternute cu cinci ani in urma, Leonardo
avea s le descopere pe fila unui jurnal vechi. Si alaturi figura un
desen : prajina, prelungita de o tija cilindrica de metal sustinea o
pereche de aripi care se puneau in mi$care prin minuirea unor sfori.
Masinaria i se paru cam greoaie $i sluts.
Noul sAu aparat amintea un liliac. Scheletul aripii, la fel ca mina
omeneascA, poseda cinci degete, $i o seams de incheieturi care ii
permiteau sa se indoaie. Un tendon din curea de piele argasita unea
in chip de muschi degetele, dublat apoi de sireturi de matase bruta
$i de o pirghie reglata cu ajutorul unei scoabe. Aripa era ridicata prin
intermediul unei tije $i al unui volant. Taftaua scrobitA prin care nu
patrundea aerul se putea stringe $i desface, dupd voie, semAnind cu
pielita unei labe de gisca. Cele patru aripi, lungi de patruzeci de coti
$i late de opt, se miscau cloud cite dou'a, in truce, ca picioarele
calului. Ele descriau o miscare spre spate, propulsind aparatul
Tnainte, apoi alta in jos, ridicindu-1 in aer. Omul, stind in pozitie
verticals, trebuia sa -si petreacd picioarele prin scan Si sa pund cele
patru aripi in mi$care prin intermediul $ireturilor, scripetilor si

64
www.dacoromanica.ro
pirghiilor. Capul guverna cirma cea mare, imbracata in pene
asemenea unei cozi de pasare.
Dar inainte de a se ridica in aer si a-si desface aripile, pasarea
trebuie sa se salte de la pamint. Lastunul-de-stinca de pilda, cel care
are piciorusele scurte, daca-I asezi jos pe pamint, se zbate si nu se
poate inalta.
Doua scarite de trestie inlocuiau labutele de pasare. Leonardo
stia din propria experienta ca perfectiunea alcatuirii unei masini se
impleteste, de obicei, cu armonia proportiilor si eleganta tuturor
partilor componente. Aspectul urit al scaritelor, la care nu putea
renunta totusi, ii sadea in inimd indoieli.
Se cufunda din nou in calcule matematice, cautind greseala, dar
n-o putu dibui. Scos din sarite, taie cu condeiul de sus pins jos
pagina innegrita de rindurile dese de cifre si scrise pe margin :
Gresit !", adaugind alaturi, cu litere de-o schioapa, o vorba de
card : La dracu !"
Calculele deveneau tot mai incurcate : greseala de negasit lua
proportii.
Iar flacara luminarii clipea inegal, suparind ochii. Deodata
motanul, care apucase sa traga un pui de somn, sari pe masa, se
intinse cu desfatare si, arcuind-si spinarea, incepu sa se joace, lovind
cu labutele pasarea impaiata si mincata de molii ce atirna de o sfoara
pe stinghie.
Ea ii servea lui Leonardo pentru determinarea centrului de
greutate, atunci cind studia zborul. Cind artistul, enervat, da..du la o
parte motanul, acesta, dind sa can, mieuna jalnic.
Bine, fie, culca-te unde vrei, numai s nu ma impiedici de la
lucru, it tninglie Leonardo cu duiosie pe spinare.
Scinteia pilpiia in blana neagra. Adunindu-si labutele moi sub
el, motanul se instals alaturi, gray si pasnic, torcind incetisor si
fixindu-si stapinul cu pupilele lui verzi, pline de patima si taina.
65
www.dacoromanica.ro
 Din nou se in$irara cifre, paranteze, fractii, ecuatii, radacini
patrate $i cubice.
Cea de-a doua noapte de nesomn se scurgea pe nesimtite.
De aproape o lung, de cind se inapoiase de la Florenta, lucra
fad sa iasa din casa, preocupat numai de marina de zbor.
Pe fereastra deschisa priveau trengi de salcim alb, presarInd
uneori pe masa parfumate $i gingase flori. Raze le lunii, imblinzite
de pickle norilor ro$ietici jucind in reflexele opaline, se strecurau
funs pe fereastra, amestecindu-se cu singeriile lucori ale facliei
nemucarite.
Odaia era ticsita de aparate $i ma$ini, servind la studiul
domeniilor fizicii, chimiei, astronomiei, mecanicii, anatomiei.
Roti, pirghii, arcuri, elice, Levi, axe, pistoane 5i alte parti de
masini de arama, de otel, de sticla semanind a mon.stri preistorici
si a insecte uria$e, rasdreau din penumbra, Impletite $i Intretesute.
Intr-un colt se zarea clopotul scafandrului, in altul lucea cristalul
aparatului de optics, Infati$Ind un ochi de proportii colosale,
scheletul de cal strajuia crocodilul 1mpaiat, borcanul cu un fat
omenesc pus in spirt, asemanator cu o palida larva uriasa, niste
schiuri nautice ascutite, In forma de luntre, $i alaturi probabil
nimerise aici int1mplator din atelierul artistului un cap de fats sau
de Inger modelat in lut, cu un zimbet trist $i jucaus pe buze.
In fundul odaii, in gura topitoriei cu foale, luceau trandafiriu
taciuni sub spuza.
Iar deasupra tuturor, marina de zbor 15i desfacea Intr-o miscare
larga aripile de la podele pins la tavan una Imbracata cu tafta,
cealaltd goals Inca. $i Intre ele, tolanit jos, pe dusumea, cu capul
fasturnat pe spate, Ikea un om care pesemne adormise in timp ce
lucra. Omul Linea in dreapta toarta unui cau$ de arama negru si
afumat din care cursese plumb pe podea. 0 aripa atingea cu partea
inferioard a scheletului aerian de trestie pieptul omului adormit 5i,
66
www.dacoromanica.ro
tresarind sub suflarea lui, de parcA era vie, fo$nea atingind tavanul
cu virfu-i ascutit.
In lumina incerta a lunii infratita cu a facliei, ma$ina aceasta
zburAtoare, cu omul intins intre aripile-i desfacute, semana a liliac
uria$ gata sA-$i is zborul.

II
Luna apusese. Dinspre grAdinile ce inconjurau casa lui
Leonardo situata la marginea orasului Milano, intre cetate $i
manastirea Santa Maria delle Grazie, veni miros de menta, melisa $i
marar. In cuibul de deasupra ferestrei ciripird rindunele. La du,
ratele se scaldau macaind fericite.
Flacaruia luminarii se topi in lumina zorilor. In atelier se auzird
voci.
Erau ucenicii Giovanni Beltraffio $i Andrea Salaino. Giovanni
copia o figura anatomica, $ezind in fata uneltei cu care se verifica
perspectiva o rams patrata cu o plasa de sfori InAuntrul ei,
corespunzind intocmai plasei de linii de pe hirtia desenatorului.
Salaino, raslatatul mestenilui, un tinar chipe$, cu ochi candizi $i
bucle blonde, aseza alabastrul pe o scindurA de tei, ce urma sl fie
grunduita. Dupa el desena mestenil chipurile de ingeri.
Ce zici, Andrea, it intreba Beltraffio, messer Leonardo o sa
termine curind ma$ina de zbor ?
Stie Dumnezeu, raspunse Salaino, intrerupindu-se din
fluieratul unui cintecel, in timp ce -$i potrivea man$etele 'de atlaz
cusute cu argint, ale botinelor noi. Anul trecut s-a caznit cloud luni
in sir, $i ce-a ie$it ? Numai aiureald ! Sa to lii de bunk nu alta.
Huiduma aceea de Zoroastro si-a dorit sa zboare $i nimic mai mult,
ca n-a fost chip sa-1 opreasca nimeni: Cit 1-a dascalit me$terul !
Degeaba. Si inchipuie-ti, s-a urcat pe acoperi$, caraghiosul,
67
www.dacoromanica.ro
infdsurat din cap pins -n picioare cu basici de porc si de bou, de
pared erau matanii asta ca sa nu se faca zob cind o cadea si-a
desfAcut aripile si mai intii s-a InAltat sau poste 1 -a luat vintul, nu
stiu bine. Mai apoi fu proiectat in sus. Noroc ca i-a fost moale. N-a
Aft nimic, insa basicile au plesnit toate, incit s-a auzit o bufniturA
ca de tun. Pia $i ciorile dintr-o clopotnitd vecina s-au speriat si si-
au luat zborul. Asta in timp ce noul Icar &idea din picioare $i nu
putea sA iasA din grAmada de bAlegar !
In atelier intrA cel de-al treilea ucenic, Cesare da Sesto, un
barbat nu tocmai tinar, cu obrazul galbejit si bolnAvicios si ochi di.
Intr-o mind Linea un codru de piine cu o felie de sunca pe el, in
cealaltd paharul cu yin.
Ptiu, ce otet ! scuipd el cu nAduf, strimbindu-se. Si sunca e ca
o talpA de gisca. MA mir, leafa-i de cloud mil de ducati pe an, dar de
hranit Illineste oamenii cu tot soiul de porcarii !
Poate-i mai bun vinul din camarA, cel de sub scars ? it
indemnd Salaino.
L-am Incercat $i pe acela. E $i mai prost. Da ce, iar te-ai
innoit ? admirA Cesare frumoasa beretd din catifea rosie a lui
Salaino. Mai, dar strajnic ne gospodarim, n-am ce zice ! Vials de
cline ! La bucAtArie de cloud luni n-au mai cumparat jambon
proaspAt. Marco se jury ca mesterul n-are pars chioard in buzunar
toti banii se duc pe blestematele acelea de aripi. Pe toti ne tine in
mizerie din cauza lor. $i cind colo, poftim, unde-s banii dumnealui !
Face daruri favoritilor ! Berete de catifea ! MA mir de tine, Andrea,
cum de nu ti-e rusine sa primesti daruri de la streini ? CA doar
messer Leonardo nu ti-e tats, nici frate, si nici to nu esti de cinci
ani...
Cesare, interveni Giovanni, ca sa schimbe vorba, deunazi
mi-ai fagaduit sa-mi explici una din regulile perspectivei, iti aduci
aminte ? Dascalul nostru o sA mai intirzie probabil. E atit de ocupat
68
www.dacoromanica.ro
cu masina de zbor...
Pai sigur, mai e vorba ! 0 sa dam faliment cu totii din pricina
ei, dracu s-o is cu zborul ei cu tot ! De$i, la drept vorbind, daca
nu-i una, o sa fie alta. Mi-aduc aminte cum, pe vremea cind lucra la
Cina cea de taind, it apucase cheful sa inventeze o masina de
preparat cervellatta milaneza, cirnatul acela din maduvioare. Si
nadajduind intru perfectionarea industriei mezelurilor, capul
apostolului Iacob cel Mare a ramas neterminat. Pe cea mai izbutita
dintre madonnele sale a dat-o la o parte cit time s-a ocupat cu
fabricarea unei frigari automate in care claponii $i purceii de lapte
se rumenesc in mod egal pe toate partile. Dar uria$a inventie a lesiei
din &Etat ! Ma credeti, nu exists fleac de care sa nu se agate messer
Leonardo, cind e sa lase balta pictura !
$i obrazul lui Cesare tresari schimonosit de un spasm, iar
buzele subdri se desfacura intr-un zimbet inveninat.
Oare de ce le-o fi hardzit Dumnezeu talent unor asemenea
oameni ? ! adauga apoi incet $i cu incrincenare.

III

Iar Leonardo tot mai $edea plecat asupra mesei de lucru. 0

rindunica ti5ni pe fereastra deschisa $i, lovindu-se de tavan $i de
pereti, se rod prin odaie, pand ce se incurca in curelele aparatului de
zbor ca intr-o capcana, prinzInduli aripile mici $i vii in plasa
tendoanelor de sfoard.
Apropiindu-se, Leonardo elibera pe captiva cu grija, ca sa n-o
doard, 5i, prinzind-o in palms, ii saruta capsorul negru matasos 5i-i
dadu drumul pe fereastra.
Rindunica dsni in vazuh cu ciripitul vesel $i pieri in inalturi.
Cit de u$or $i de simplu !" exclama in sinea lui Leonardo,
petrecind-o cu privirea plind de invidie $i tristete. Apoi igi inturna cu

69
www.dacoromanica.ro
sill nespusa ochii la masina sa zburatoare, la mohoritul schelet al
uria$ului liliac.
Omul care dormea jos, intre aripi, deschise ochii.
Era Zoroastro sau Astro da Peretola, iscusitul fierar $i mecanic
florentin, ajutorul lui Leonardo.
Astro, un uria$ ciclop cu miscarile greoaie $i un chip de copil
nevinovat, ve$nic minjit cu funingine, sari in picioare frecindu-$i
unicul ochi celalalt i se scursese intr-o zi, cind i-a sdrit o scinteie
din vatra plina cu jaratic.
Am adormit ! exclama fierarul, apucindu-se cu miinile de cap.
Naiba sa ma is ! Of, me$tere, de ce nu m-ati trezit ? 5i cit m-am
zorit, crezind ea am s-o termin pins -n sears $i pe cea stings, ca rdine
s putem zbura...
Ai facut foarte bine ca te-ai odihnit, spuse Leonardo. Tot nu
sint bune de nimic aripile astea.
Cum asa ? Iarasi nu sint bune ? Nu, messere, asa nu mai
merge. Cum voiti, dar masina asta n-am s-o mai prefac. CIO bani Si
cita munca ! Si din nou se alege praful de toate ! Ce mai vreti de la
ele ? Cu asemenea aripi $i sa nu se poata zbura ! Nu un om, un
elefant pot duce aripile astea ! 0 sa vedeti, messere. Ingaduiti-rni
numai sa le incerc o data, o singura data, macar $i deasupra apei,
doar inot ca un pe$te, asa ca fac o baie $i atit, n-am sa ma inec !
5i Astro I i strinse miinile a implorare.
Mai rabda, prietene, clatina din cap Leonardo, impotrivindu-
se. Totul la timpul sau. Alta data...
Alta data, gemu fierarul aproape plingind. 5i de ce nu acum ?
0 sa vedeti ca am sa zbor, dacd va spun !
N-ai sa zbori, Astro ! Se opune matematica !
$tiam eu ! Dar-ar toti dracii in matematica asta a domniei-
voastre ! Ce alta face decit ca seamana indoieli ? De cIti ani ne
caznim la masinaria asta ! Ne-a mincat sufletul ! Orice amarit de
70
www.dacoromanica.ro
tintar, once molie, ba si musca de balegar, Doamne iarta-ma, si
aceea zboara, iar oamenii numai se tirasc ca viermii. Se poate sa nu
to doard ? Ce sa mai asteptam ? Ca doar aici-s aripile, iata ! Totul e
gata ! Pune mina pe ele si, facind semnul crucii, is -ti zborul, ai
zice... Si dupd aceea is -1 de unde nu-i...
Deodata isi aminti ceva si chipul i se lumina.
Stati sa va spun ceva, mestere, sa vedeti ce vis am avut. Un
vis de mirare !
Iar ai visat ca zbori ?
Dar sa vedeti cum ! Ascultati-ma numai. Se facea ca stau
intr-o said plina de lume. Toti se uita la mine, ma arata cu degetul,
rid. Acu, zic, daca n-am sa zbor, ma fac de risul lumii. $i rn -am saltat
in sus, am dat zdravan din miini si am pornit sa ma inalt. La inceput
mergea greu, de parca aveam un munte pe umeri, apoi, tot mai usor
tot mai usor, ma inaltasem, eram gata sa ma lovesc cu capul de
tavan. $i toata lumea striga : priviti, priviti, zboara ! Da eu ies pe
fereastra si ma inalt, ma inalt pins -n slavile cerului numai vintul
imi mai suiera in urechi si sint vesel, imi vine sa rid de placere :
oare de ce, ma intreb, nu stiam sa zbor inainte ? Ori ma
dezvatasem ? Ca e atit de simplu ! Nu-i nevoie de nici o marina !

IV
Pe scars se auzira racnete, ocari, tropait de pasi. Usa se dadu de
perete si in odaie navali un om cu parul aspru si rosu ca focul si
obrazul stacojiu, presdrat cu pistrui. Era si acesta un ucenic de-al lui
Leonardo, si anume Marco d'Oggiono.
injurind de mama focului, Marco aducea de urechi, carindu-i la
pumni, un baietas de vreo zece ani, slabut si pirpiriu.
Minca-te-ar ciuma, ticalosule ! Am sa-ti arat eu tie, pramatie
ce esti !

71
www.dacoromanica.ro
 Ce ai cu el, Marco ? intreba Leonardo.
Pal cum, messere ! A furat din casa doua catarame de argint
de ce] putin zece florini fiecare. Una a $i apucat s-o amaneteze, iar
banii sa-i piarda la arsice, pe cea de-a doua si -a cusut-o la captuseala
hainei acolo am gasit-o. Am vrut sa-I paruiesc dupa merit, $i cind
colo, puslamaua ma mused de mina pind la singe.
Si il apuca pe $trengar de par cu reinnoita incrincenare.
Leonardo se repezi $i scApa baiatul din miinile lui. Atunci
Marco smulse din buzunar legatura de chei caci implinea aici
functia de chelar $i le triad pe masa.
Poftim cheile, messere ! Mi-ajunge ! N-am sa stau sub acelasi
acoperi$ cu hotii si ticalosii. Alegeti intre el si mine !
Linisteste-te, Marco, linisteste-te... Am sa-1 pedepsesc dupA
cum merits.
Din prag priveau ucenicii. Printre ei se strecurd o femeie grasA,
buca.tareasa Mathurine. Abia se intorsese din piata $i Inca mai Linea
in mina cowl cu ceapd, peste, tomate rotofeie, rosii ca focul, si
atoasele fenocchi. Zarindu-1 pe micul faptas, incepu $i ea sa
vocifereze, dind din miini, de rasuna casa.
Cesare ii tinea si el isonul, spunind ca-i de mirare cum de rabda
Leonardo in casa pe acest pagin", caci nu exists poznA mai cruda
$i mai necugetata de care sa nu fie in stare Jacopo : deunazi a rupt
cu o piatra piciorul lui Foggiano, batrinul dulau din curte, a stricat
cuibul de rindunele de deasupra grajdului si toata lumea stie ca jocul
lui preferat este sa smulga aripile fluturilor, ca sa se bucure de chinul
lor.
Jacopo nu se misca de linga Leonardo $i TO privea dusmanii pe
sub sprincene, ca o salbaticiune prinsa in capcand. Pe obrajiorul sau
palid si frumos nu se clintea nici un muschi. Nu plingea, insa de cite
on intilnea privirea lui Leonardo, ochii sal invrajbiti exprimau rugs
sfioasa.
72
www.dacoromanica.ro
 Mathurine racnea Inainte, cerind sa fie pedepsit impielitatul,
altfel o sa se urce in capul tuturor, de n-o sa mai fie trai in casa.
Lini$te, lini$te ! Dar taceti odatA, pentru numele lui
Dumnezeu, rosti Leonardo $i pe chipul sau aparu o expresie ciudata
de slabiciune in fata acestei razmerite de familie.
Mai mare sila sa-1 privesti, ridea Cesare, $optind cu
satisfactie. Moliul ! Nu-i in stare s se impuna unui pu$ti...
and, in sfir$it, se saturara cu totii de tipete $i unul cite unul
iesird, ducindu-se fiecare la treaba lui, Leonardo, chernindu-1 la
dinsul pe Beltraffio, Ii spuse cu paterna cAldura in glas :
Giovanni, to n-ai vazut Inca Cina cea de win& Eu merg acolo.
Vrei sa vii cu mine ?
Si ucenicul ro$i de incintare.

V
Iesira in curtea cu fintina in mijloc $i aici Leonardo se spala pe
obraz. Cu toate Ca nu Inchisese ochii de cloud nopti, se simtea
proaspdt $i plin de putere.
Ziva era cetoasa $i linistita, inundatd de o lumina palida, care
izvora parch' din pamint ; asemenea zile ii placeau artistului, caci
erau prielnice pentru lucru.
Si cum stateau a$a linga fintina, se apropie de ei Jacopo. Tinea
in mina o cutiuta mesterita din coaja de copac.
Messer Leonardo, rosti el cu sfiala, e pentru dumneavoastra...
Si ridica grijuliu capacul. Pe fundul cutiutei se pitula un ditamai
paianjen.
Abia 1-am putut prinde, povestea Jacopo. Se ascunsese in
crapatura dintre pietre. Trei zile a stat acolo. E veninos !
Si fetisoara i se lumina toata.
Dar cum infuleca la mute !

73
www.dacoromanica.ro
 Baiatul prinse o musca $i o viri in cutie. Paianjenul se arunca
numaidecit asupra victimei, o apuca cu labutele sale pgroase $i
musca incepu sA se zbatA, biziind tot mai subtire $i mai incet.
11 vedeti cum suge ? it vedeti ? $optea cu patimA baietasul.
Ochii-i ardeau de-o curiozitate cruda, iar pe buzele lui tremura o
umbra de zimbet.
Leonardo se aplecA $i el asupra cutiei privind monstruoasa
insects.
Si lui Giovanni i se nalari pentru o clips ca pe ambele chipuri,
al dascAlului $i al copilului, se asternea aceeasi expresie, ca $i cum
cu toata prapastia care-i despartea, erau tributari unei curiozitati fats
de acel ceva oribil.
and musca fu devorata, Jacopo inchise cu grijA capacul.
Am s-o pun pe masa dumneavoastra, messer Leonardo, poate
o sa vA mai uitati la el. SA vedeti numai cum se bate cu alti
pdianjeni...
Si voi sA plece, dar se opri deodatA locului $i ridicA la Leonardo
ochii plini de rugs, in limp ce colturile buzelor lasate in jos
tremurau.
Messere, spuse el incet $i gray nu fiti supdrat pe mine ! $tiu,
o sa trebuiascA sa plec de aici. De mult ma tot gindesc cA va trebui
sa plec, dar nu pentru cA vor ei, mi-e totuna ce spun, ci pentru
dumneavoastrA. Stiu cA v-ati sAturat. Numai dumneavoastrA sinteti
bun, pe and ei ant rai ca $i mine, doar ca se prefac, pe cind eu nu
ma pricep... Am sa plec $i am sa ramin singur. Asa-i mai bine. Dar
dumneavoastra sA ma iertati...
Lacrimi lucira in genele lui lungi. Urrna apoi Si mai incet,
coborindu-$i privirile in pAmint :
Va rog sa ma iertati, messer Leonardo !... Iar cutia am s-o pun
pe masa dumneavoastrA. SA fie o amintire de la mine. Paianjenul o
74
www.dacoromanica.ro
sa traiasca mult. Am s-1 rog pe Astro sa-i dea de mincare...
Unde sa pleci, copile ? ii puse Leonardo mina pe crestet.
RAmii aici. Marco te va ierta, iar eu nu sint suparat pe tine. Du-te, $i
de-acum Incolo straduie$te-te sA nu mai faci rau nimanui.
Jacopo it privi in tacere cu ochii sai man plini de nedumerire,
in care se citea mai mult mirare decit recunostinta, aproape frica...
La care Leonardo ii raspunse cu un zimbet molcom $i bun $i-1
mingiie pe cap cu duiosie, parca ghicind taina acestui suflet in care
natura, sadind rail, it lAsase nevinovat intru rau.
E timpul, spuse apoi dascalul. Sa mergem, Giovanni.
Deschisera portita $i iesird intr-o strada pustie care, serpuind
printre vii $i gradini de zarzavat, ducea spre manastirea Santa Maria
della Grazie.

VI
In ultima vreme Beltraffio era intristat foarte. Cu toatA
strAdania, nu-i putuse aduce dascalului plata lunard pe care o
convenisera $i anume $ase florini. Se certase cu unchiul sau $i
acesta nu-i dadea nici o para. Pentru cele cloud luni dinainte
Giovanni se. imprumutase de bani la fra Benedetto. Acum insd, in
punga calugarului batea vintul ii dAduse ultimul sau ban.
Giovanni profits de clipele acestea spre a-i cere dascAlului
scuze.
Messere, incepu el cu sfiala, bilbiindu-se $i ro$ind, astazi sint
in paisprezece, pe cind eu trebuia sa platesc la zece ale lunii, asa
cum ne inteleseserdm... Mi-e foarte rusine... Dar n-am in buzunar
decit trei florini. Poate ca yeti binevoi sa ma a$teptati. Am sa fac rost
curind... Merula mi-a promis sa-mi dea de copiat...
Ce-i cu tine, Giovanni ? il privi Leonardo cu uimire. Domnul
sa te alba in paza ! Cum de nu ti-e rusine sa aduci vorba despre asta ?

75
www.dacoromanica.ro
 Dar privindu-i fata rusinata, care nu stia Ali tainuiasca
sentimentele, peticile penibile de pe ghetele vechi si ponosite,
desfa'cute la cusaturi, care-ti stirneau jale, imbrAcAmintea uzata,
Leonardo intelese ca Giovanni o duce tare greu Si se mohori
deodata, schimbInd vorba.
Peste citeva clipe insa, cu un aer distrat, yid' mina in buzunar 5i,
cu gindul, chipurile, aiurea, ii intinse o monedd de aur, spunind:
Giovanni, fa bunatatea si treci dupd aceea pe la pravalie sa -mi
cumperi vreo douazeci de foi de hirtie albastra de desen, o cutie de
creta rosie si vreo citeva pensule din cele bune, din par de dihor. Iata,
tine aici...
Imi dati un ducat, messere, iar cumparatura face zece soldi.
Am sa vd aduc restul...
SA nu -mi aduci nimic. Ai tot timpul sa mi-i dai Inapoi. Si
altadata sa nu te mai and vorbind de bani, ma auzi ?
Si intorcindu-i spatele, Leonardo arAtA spre contururile zadelor,
vagi in piclele diminetii, care, pe doua rindwi se insirau maiestuoase
de o parte si de alta a canalului Naviglio Grande, drept ca o sageata.
Ai bagat de seams, Giovanni ? In piclele ware frunzisul
copacilor pare de-un albastru aerian, iar in ceturile groase palid-
cenusiu.
51 mai facu alte citeva observatii cu privire la diferenta dintre
umbrele norilor ce invaluie muntii cind sint imbracati vara cu
frunzis, sau iarna, dezgoliti.
Apoi, intorcinduli iarasi fata spre invatacel :
$tiu de ce ti-ai Inchipuit ca as fi zgircit. Pun ramasag c-am
ghicit. and am vorbit amindoi despre cit sa platesti pe lunA, ai
observat, probabil, cum, dupA ce te descususem cu migala, am notat
totul in registru, pinA la cele mai midi amanunte: cit, cind si de la
cine.Trebuie sa stii insa, prietene; Ca obiceiul asta ii am, pesemne,
mostenire de la tatAl meu, notarul Piero da Vinci, cel mai onest si
76
www.dacoromanica.ro
mai cuminte om din citi am cunoscut. Dar mie obiceiul Asta nu-mi
foloseste la nimic. MA crezi, uneori ma apuca $i risul cind recitesc
ce-am notat numai fleacuri. A$ putea sa-ti spun exact citi dinari
m-a costat catifeaua 5i penele pentru noua berets a lui Andrea
Salaino, dar unde s-au dus miile de ducati, asta nu mai $tiu. Asa ca
vezi, de aici incolo, Giovanni, nu lua in seams obiceiul asta al meu
stupid. Daca ai nevoie de bani, i-ai $i crede ca ti-i dau cum da un tats
fiului sau...
Si-1 privi cu un asemenea zimbet, Incit invdtacelul simti pe loc
ca inima i se u$ureaza $i se umple de bucurie.
Iar Leonardo, atragindu-i atentia asupra aspectului ciudat al
unui dud pitic intr-una din gradinile pe linga care treceau, observa
ca nu numai fiecare copac, dar $i fiecare frunza are o forma a ei,
inimitabila, unica, ce nu se mai repeta nicaeri in natura, asa cum
fiecare om are chipul sail.
Giovanni se gindea ca invatatorul vorbeste despre copaci cu
aceeasi bunatate cu care vorbise adineauri despre necazurile sale, ca
$i cum atentia fats de tot ce-i viu, proiectindu-se asupra naturii,
dadea privirii sale puterea de patrundere a unui clarvazator.
Intre timp, in cimpia manoasa, de dupd cringul de duzi cu
frunzi$ul de un verde tare, se ivi mandstirea dominicand Santa Maria
delle Grazie, cu biserica ei de caramida, trandafirie $i vesela pe
fondul alburiu al cerului innourat, $i o cupola lombarda masiva,
asemenea unui cort larg, impodobita cu ornamente de lut ars o
creatie a tindrului Bramante.
Cei doi intrara in trapeza mandstirii.

VII
Era o sala lungs, de o mare simplitate, cu peretii varuiti in alb
5i grinzile afumate pierzindu-se in inaltul tavanului. Aici plutea

77
www.dacoromanica.ro
miros de umezeala calda, de tamisie si prajeala statuta a mincarilor
de post. Linga peretele din dreptul usii, in mijloc, se afla sala nu prea
mare a parintelui staret. De o parte $i de alta a ei se insirau mesele
inguste ale monahilor.
Domnea in trapeza atita liniste, incit se auzeau mu$tele blgind
la ferestrele cu ochiuri mici si muchiile galbui $i prafuite. Zuruit de
tigai si cratiti razbea din bucataria manastirii.
Iar in fundul trapezei, pe peretele opus mesei priorului, ascunsa
pe dupd un acoperamint din pinza grosoland, se ridica o schela din
citeva scinduri.
Si Giovanni 15i dadu seama numaidecit ca acolo, sub pinza, se
afla Cina cea de wind, tabloul la care lucra de mai bine de
doisprezece ani invatatorul sau.
Leonardo urca pe schela, descuie lada in care pasta schitele
detaliilor, cartoane, pensule, culori, scoase de acolo un voluma$ cu
slova latineasca, ferfenitit, cu marginile Tncarcate de adnotari, $i i-1
intinse invatacelului :
Citeste, spuse el, capitolul treisprezece din Evanghelia lui
Joan.
Si trase pinza la o parte.
and Giovanni privi, i se paru ca inaintea ochilor are nu o
pictura murals, ci vazduhul siniliu, o continuare a trapezei
mana.stiresti, de parca o alta odaie s-ar fi deschis de dupd draperia
trasa, caci 5i acolo grinzile se continuau lateral si transversal,
ingustindu-se pe masura ce se departau, iar lumina zilei se contopea
cu molcoma lucoare a serii deasupra piscurilor vinetii ale Sionului,
ce se zareau prin cele trei ferestre ale noii trapeze, o trapeza la fel de
simpla ca si cea a calugarilor, doar ca era imbracatd cu covoare $i
arata mai primitoare $i mai plina de taina.
Lunga masa Infati$ata in tablou, aidoma cu cele la care prinzeau
monahii, era acoperita cu aceeasi fats de masa, in desen liniar
78
www.dacoromanica.ro
dantelat, cu franjuri legate nod $i cute grele neindreptate, Inca putin
umedA, abia scoasa din camarile manastiresti, purtind pe ea acelea$i
pahare, farfurii, cutite si ulcioare de sticld cu V.
Si Giovanni citi in Evanghelie :
Inainte de sarbatoarea Pastilor, Isus, stiind ca i-a venit ceasul
sa treaca din aceasta lume, arata in faptA ca, iubind pe ai sai, care
erau in lume, i-a iubit pind la capat.
Si in timpul cinei, dupa ce diavolul sadise in inima lui Iuda
Iscarioteanul gindul vinzarii, Isus, tulburat cu duhul, a grait :
Amin, amin vA spun vouA, ca unul dintre voi ma va vinde.
Si atunci ucenicii se uitara unul la altul, nepricepind despre cine
vorbeste.
Unul din ucenici, cel mai indragit, statea culcat la pieptul lui.
Si Simon Petru ii fAcu semn sa-1 intrebe cine-i acela despre care
a vorbit.
5i ucenicul, razimindu-se de pieptul lui, 1-a intrebat : Cine-i
acela ?
5i-i raspunse : Acela cAruia, intingindu-i imbucatura, ii voi
da-o. 5i, intingind imbucatura, i-a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon
Iscarioteanul.
Iar dupA imbucatura Satana intrd Intr- Insul."
Chipurile apostolilor respirau atita viatA, incit i se parea ca le
aude glasurile $i le strecoara privirea in inimile infiorate de lucrul
cel mai intelept $i mai cumplit din cite s-au savir$it in lume
na$terea raului de pe urma caruia trebuia sa thoard Fiul omului.*
Cel mai adinc Il impresionau Iuda, loan $i Petru. Capul lui Iuda
Inca nu fusese pictat, apucase schiteze doar trupul aplecat u$or
spre spate. Mina sa, stringind intre degetele crispate punga cu
arginti, rasturnase din nebAgare de seams solnita $i sarea se vArsase
pe masa.
* Detaliile tabloului s'Int prezentate Intrucitva diferit de romancier. (N. trad.)
www.dacoromanica.ro
79
 Petru, cuprins de minie, sarise in picioare, apucind cu mina
dreapta cutitul $i sprijinindu-se cu stinga de umarul lui Joan, ca $i
cum 1-ar fi intrebat pe ucenicul cel mai indragit de Isus : cine-i
vinzatorul ?" $i capul sau batrin, argintat de carunteala, scaparator
in minia lui dreapta, arata o aprigd rivna, setea unei fapte eroice,
care 1-a facut sa exclame cindva, cind a inteles ca. $i cazna $i moartea
invatatorului sint inevitabile : Doamne, de ce nu pot merge dupa
tine acum ? Pentru tine imi voi da viata."
Cel mai aproape de Isus era loan : plete matasoase, linse in
cre$tet, jos numai inele, pleoape lasate peste ochi, ingreunate de
toropeala somnului, miinile cu resemnare impreunate, ovalul pur,
toate respirau o cereasca seninatate $i pace. Pe el, singurul dintre
ucenici, nu-1 mai incerca nicisuferinta, nici teama, nici minia. Intr-
insul se implinise cuvintul Invatatorului : toate sa fie unice $i
nedespartite, cum e$ti to intru mine, $i eu intru tine, Tatal meu
ceresc".
Giovanni privea dus pe ginduri.
Va sa zica, acesta e Leonardo ! Si eu care ma indoisem, care
crezusem in clevetiri. Omul care a creat asta poate fi un eretic ?
Atunci cine dintre oameni e mai aproape de Crist decit dinsul ?"...
Dupd ce cu tu$e u$oare de penel sfirsi de pictat chipul lui loan,
dascalul scoase din lada o bucata de carbune $i incerca sa schiteze
capul lui Isus.
Dar mina sa nu izbuti sa-1 contureze.
De zece ani 15i framinta mintea intrebindu-se cum trebuie sa
arate $i nu dovedise Inca sa facd o prima schita.
$i acum, ca de atitea ori, privind pata albs din mijlocul
tabloului, acolo unde trebuia sa se iveasca $i nu se mai ivea chipul
Domnului, artistul isi simti pind-n strafunduri toata neputinta $i
nedumerirea sa.
$i din nou arunca cit colo carbuncle 5i-i terse cu buretele
80
www.dacoromanica.ro
urmele usoare ca sa se cufunde apoi intr-una din lungile sale
meditatii dinaintea tabloului, care durau uneori ceasuri Intregi.
Giovanni urca pe schela si se apropie incetisor de el. Mohoritul
si Intristatul chip al lui Leonardo, parca imbatrinit deodata, exprima
o incApatinatA Incordare a mintii, vecind cu disperarea. Dar vAzin-
du-si ucenicul, Leonardo intreba cu bunavointd :
Ce zici, prietene ?
Ce-as putea spune, invatatorule ? E frumos. Frumosul
Intruchipat, mai presus de once pe lume. $i lucrul acela nu 1-a
inteles nimeni altul decit tine. Dar e mai bine sa nu spun nimic. Nu
ma pricep...
Lacrimi tremurau in vocea lui. Apoi adauga Incet, cu teams
parca :
Si iata incA ceva la care ma gindesc $i nu inteleg : cum trebuie
sa fie chipul lui Iuda printre asemenea chipuri ?
InvatAtorul scoase din lads un chip omenesc mizgAlit pe un
petic de hir' tie si i-1 arata.
Era cumplit, dar nu respingator, nici macar inrlit, ci doar plin
de o nesfirsitA suferinta si Intreg amarul cunoasterii.
Giovanni il compard cu cel al lui loan.
Intr-adevar, spuse in soapta, el e ! Acela despre care scrie : Si
Satana intrA Intr- Insul ". Poate ca stia mai multe decit ceilalti, dar in
el nu se implinise cuvintul : totul sa fie unic". Vroia sa fie el in
toate...
In trapeza intra Cesare da Sesto, Insolit de un vlajgan, in livrea
de lacheu.
In sfirsit, bine c-a dat Dumnezeu ! exclama Cesare. De cind
VA cautAm... Mestere, ducesa trimite dupa dumneavoastra Intr -o
chestiune importanta.
Sinteti asteptat la palat, messere, adauga si lacheul cu respect.
Ce s-a intimplat ?
81
www.dacoromanica.ro
 0 napastd, messer Leonardo ! Nu functioneazA tevile de
scurgere de la baie, $i apoi, ca un fAcut, azi-dimineatd, numai ce-a
binevoit luminatia-sa s intre in baie, iar camerista se dusese alaturi
sA-i aducA lenjurile, s-a rupt un robinet, asa incit luminAtia-sa n-a
putut sA opreascA apa calda. Noroc ca prealuminata apucase sA sard
din baie. Ar fi putut, Doamne fere$te, sa se opareasca. Luminatia-sa
e tare minioasa : messer Ambrogio da Ferrara, chelarul, se plinge ca
v-a anuntat in repetate rinduri, punind in vedere domniei-voastre ca
tevile nu functioneaza cum trebuie...
Prostii ! II opri Leonardo. Vezi $i to ca sint ocupat. Du-te la
Zoroastro. Intr-o jumatate de ors totul va fi in ordine.
Nu se poate, messere ! Porunca e sa nu ma intorc fail
dumneavoastra.
Neluindu-1 in seams, Leonardo voi sa se apuce iar de lucru, dar
aruncind ochii spre pata alba unde trebuia sA picteze chipul lui Isus,
se strimbA a ciudA, se scutura ca de lehamite $i, intelegind pesemne
ca nici in ziva aceea n-o sa faca mare lucru, incuie cutia cu culori $i
cobori de pe scheld.
Bine, sa mergem, totuna-i, Giovanni, sa vii mai tirziu la castel
in curtea mare. 0 sa te conducA Cesare. Eu am sa va astept acolo,
linga Cal.
Calul despre care pomenise nu era altul decit statuia ecvestra a
raposatului duce Francesco Sforza.
Si, spre uimirea lui Giovanni, farA a-si mai intoarce ochii la
Cina cea de taint); de parcA era bucuros ca s-a ivit acest prilej pentru
a lAsa lucrul, invatatorul plea dupd lacheu, sa repare tevile de
scurgere ale bailor ducale.
Ce-i ? il prive$ti $i nu te mai saturi privindu-1 ? i se adresd
Cesare lui Beltraffio. La urma urmei, e intr-adevar uimitor, pinA nu
te dumiresti cum sta treaba.
Ce vrei sa spui cu asta ?

www.dacoromanica.ro
82
 Ei, nu, am zis si eu asa... De ce a-0 stric placerea. Poate ai sa
to lamuresti singur. Iar pins atunci, cased ochii...
Te rog, Cesare, spune-mi deschis tot ce gindesti.
Fie. Dar cu o conditie. Sa nu mi to superi si sa-mi reprosezi
apoi adevarul spus in fate. De altminteri, stiu dinainte ce-ai sa-mi
spui. Nu incape vorba, e o opera uriasa. Nici unul din maestri n-a
posedat atitea cunostinte de anatomie, reguli in materie de
perspective, legi ale umbrei si luminii. Fireste ! Totul e copiat dupe
nature, fiecare cuts cit de mica de pe chip, fiecare fald al fetei de
masa. Dar spiritul viu lipseste in acest tablou. Dumnezeu nu se and
aici si nici nu va poposi vreodata. Totul e mort pe dinauntru, in inima
lui ! Priveste mai atent, Giovanni, ce regularitate geometria, ce
triunghiuri doua contemplative, cloud' active, iar centrul it
:
reprezinta Crist. Uite, de-a dreapta unul contemplativ :
perfectiunea binelui in loan, perfectiunea raului in Iuda,
deosebirea dintre bine si au dreptatea in Petru. Iar alaturi,
triunghiul activ Andrei, Iacob cel Mic si Bartolomeu. in stinga
centrului iarasi un triunghi contemplativ : iubirea zugravita in
Filip, credinta in Iacob cel Mare, intelepciunea in Toma. Si din
nou un triunghi activ. Geometrie in loc de inspiratie, matematica in
loc de frumos : totul gindit, calculat, rumegat in minte pind la greata,
incercat pins la dezgust, cintarit in balanta, masurat cu compasul. $i
indaratul sfintei sfintelor o blasfemie !
0, Cesare ! exclama Giovanni cu blind repros. Cit de putin II
cunosti pe invatatorul nostru ! $i oare de ce... nu-1 ai la inima ?
Dar to it cunosti $i-1 ai la inima ? se rasuci iute celalalt,
zimbind Inveninat.
Si in ochi ii luci o urd atit de MOO, incit Giovanni, fard sa vrea,
isi plea privirea in parnint.
Esti nedrept, Cesare, adauga el dupe citeva clipe de tacere.
Tabloul nu-i tenninat : Crist Inca nu-i zugravit.
83
www.dacoromanica.ro
 Crist nu-i zugrAvit. Dar esti sigur, Giovanni, ca va fi zugrAvit
vreodata ? Bine, o sa vedem ! Numai sd nu-mi WO vorba : messer
Leonardo n-o s termine Cina cea de wind, $i chipul lui Isus $i at lui
Iuda nu vor fi zugrAvite niciodata. Crede-mA, dragul meu, poi
dobindi multe pan intermediul matematicii, al cunoasterii, dar nu
chiar tot. Aici Ili trebuie altceva. Aici exists in hotar peste care nu
va putea pAsi, cu toata stiinta lui !
Ie$irA pe portile mandstirii si se indreptara spre Castello di Porta
Giovia.
Cel putin Intr-o privinta to Inseli in mod sigur, Cesare, spuse
Beltraffio cind iesira. Iuda exists.
ExistA ? Unde ?
L-am vazut cu ochii mei.
and ?
Acum un ceas, in mAnAstire. Messer Leonardo mi-a aratat
schita.
Ti-a aratat-o ? ! Asa-a !...
Cesare it privi lung, rostind tdrAganat, de pared Ikea o sfortare
peste puteri :
$i cum e... reusit ?
Giovanni doar dAdu din cap In facere. Cesare nu mai spuse
nimic $i furat de gIndurile sale, cit dura drumul nu-i mai spuse nici
o vorba.

VIII
Ajungind la portile castelului, ei trecura Battiponte, podul
ridicAtor, $i pAtrunsera in Torre del Filarete, turnul ce strajuia zidul
dinspre miazAzi, Inconjurat din toate partite de $anturi adInci
umplute cu apa. Aici domnea o vesnica penumbrd, aerul era stAtut,
mirosea a cazannA, a 011ie Inacritd $i a balega de cal. Ecoul de sub

84
www.dacoromanica.ro
boltile turnului repeta zarva guralivilor mercenari ce sporovaiau in
toate limbile pAmintului, risetele $i ocarile lor.
Cesare avea permis. Pe Giovanni insA, care le era necunoscut, it
privirA cu banuiala $i-i notary numele in jurnalul de carauld.
Abia dupa ce lasara in urmA Inca un pod ridicator, unde au fost
supusi celui de-al doilea control, se pomenira in piateta inferioara a
castelului, Piazza d'Arme sau Campo di Marte, Cimpul lui Marte,
pustiu la acea oil.
inaintea for $i a Santului mort, zis Fossato Mono, se ridica
negru, cu crenelurile-i collate, turnul Bonei de Savoia. In dreapta se
deschidea o intrare in curtea de onoare, Corte Duca le, in stinga o u$a
ducea in fortdreata Rocchetta, partea cea mai infanta a castelului $i
cea mai inaccesibilA, un adevarat cuib de vulturi.
In mijlocul pietei se ingramddeau niste schele inconjurate de
acareturi, garduri $i hambare intocmite la repezeala, al caror lemn
insa apucase intre limp sa se innegreascA de vreme, patat ici-colo de
galbuiul lichenilor.
Iar deasupra acestei ingramAdiri se ridica statuia ecvestra, inalta
de doisprezece coti, numitA Colosul, opera lui Leonardo.
Giganticul annasar modelat in lutul verde-cernit se profila
maiestuos pe cerul innourat $i, cabrindu-se pe picioarele dinapoi,
zdrobea un ostean sub copite. Biruitorul avea in mina avintatd
sceptrul cu insemnele ducale. Era marele condotier Francesco
Sforza, aventurierul jumAtate o$tean, jumAtate tilhar, care-0 vindu-
se singele pentru bani. Fiul acesta de plugar din Romagna, puternic
ca leul $i viclean ca vulpea care ie$ind din rindul saracimii pusese
mina pe puterea suprema prin crima, vitejie $i intelepciune, a murit
in scaunul ducilor milanezi.
0 raza palida de soare invalui Colosul.
Si Giovanni putu deslu$i in cutele barbiei duble, in ochii
cumpliti, plini de-o agerime pradalnica, acel calm impacat al fiarei
85
www.dacoromanica.ro
satule. Iar in lutul moale al soclului descoperi Inscrise chiar de mina
lui Leonardo cloud stihuri :
Expectant animi molemque futuram,
Suspiciunt ; fluat aes ; vox erit ; Ecce deus !
II surprinserd ultimele cloud : Ecce dens ! Acesta este
Dumnezeu !
Dumnezeu ! repeta ca pentru sine Giovanni, privind Colosul
modelat in lut, pe Sforza-Tiranul, triumfatorul, zdrobind victima
omeneasca sub copitele calului $i sub fruntea ucenicului invie
deodatd trapeza potopita de liniste din schitul Binecuvintatei Marii,
5i piscurile vinetii ale Sionului, celesta frumusete de pe chipul lui
loan si molcomul ultimei Cine a acelui Dumnezeu despre care se
spunea Ecce homo ! Acesta este Omul !
Am terminat treaba. Sa mergem, spuse Leonardo, care se ivise
IMO el. De nu, ma cheama iarasi la castel: mi se pare ca la bucatarie
hogeagul scoate fum. S-o stergem pins n-au observat.
Dar Giovani tacea cu ochii in pamint; chipul ii era ca de ceara.
MA iarta invatatorule, spuse intr-un tirziu. Oricit m-am
framintat, n-am putut sa inteleg cum de-ai putut crea acest Cobs si
Cina cea de taind in acelasi timp...
Leonardo it privi cu neprefacuta uimire.
Dar ce-i de neinteles ?
0, messer Leonardo, oare nu vedeti singur ? Nu se poate in
acelasi timp...
Dimpotriva, Giovani. Eu cred ca una o stimuleaza pe cealalta :
cele mai bune idei cu privire la Cina cea de taind imi vin cind lucrez
tocmai aici, la Cobos, $i invers, acolo, la mandstire imi place sa
meditez la statuie. Sint doi gemeni. I-am inceput o data si o data o
sa-i termin.
0 data ! Pe omul acesta $i pe Crist ! Nu, invatatorule, asta nu
se poate... exclama Beltraffio 5i, nepricepindu-se a se exprima mai
86
www.dacoromanica.ro
mestesugit, dar simtind cum i se infioard mintea si inima de revolts
in fata acestei neindurate, ireductibile contradictii, repeta doar:
Dar asta nu se poate ! Nu se poate !...
De ce sa nu se poata ?
Giovanni vru sa spuna ceva, dar intilnind privirea calmd a
ochilor ce-1 atinteau nedumerit, intelese ca nu va mai putea spune
nimic, ca Leonardo tot nu va intelege.
Cind ma uitam la Cina cea de wino, se gindea Beltraffio, mi
se pArea ea 11 cunosc. Si WA, din nou nu stiu nimic despre el.
Cine-i el ? Si despre care din cei doi a spus in adincul inimii sale:
Acesta este Dumnezeu ? Ori poate Cesare are dreptate $i in sufletul
lui Leonardo Dumnezeu nu exists ?"

IX
Noaptea, dupa ce toata lumea se culcase $i dormea somn
panic, Giovanni, chinuit de insomnie, iesi in curte Si se aseza pe
banca din pragul casei, sub bolta umbroasa a vitei-de-vie.
Curtea era de forma patrata, cu o fintind la mijloc. In partea
unde sedea Giovanni se afla zidul casei, de cealaltd grajdul, in stinga
se inalta gardul de piatra cu o portitd spre sleaul mare care ducea la
poarta Vercellina. In latura din dreapta era zidul micii gradini
interioare, 5i in el sapata portita intotdeana incuiata cu lacat,
deoarece acolo, in fundul micii gradini, se afla pavilionul unde
stapinul casei nu ingaduia sa calce nimeni in afara de Astro $i unde
lucra adesea in deplind singuratate.
Noaptea calda si umeda era linistita, iar ceata groasa se
imbibase de lumina tulbure a lunii.
Deodata rasunara ciocanituri la poarta dinspre sleau. Un oblon
de la ferestrele de jos se deschise 5i o umbra se apleca pe fereastra:
Monna Cassandra ?

87
www.dacoromanica.ro
 Eu, deschide.
Din casa iesi Astro $i decuie poarta.
In prag se arata o femeie imbracata in alb, ca un abur verzui in
lumina lunii.
Cei doi stAtura o vreme de vorbA la poarta, apoi trecura chiar pe
linga Giovanni, fail sa-1 observe, ascuns de umbra boltei de vita Si
a scarii.
Fata se asezd pe ghizdul de piatra, scund, care imprejmuia
fin tin a.
Avea un chip straniu, nepasator $i imobil, ca de idol din
vechime, o frunte joasa, sprincene taiate drept, o barbie must prea
mica $i ochi de un galben transparent ca chihlimbarul. Dar mai ales
it uimi parul femeii, fluid, pufos, usor, de pared ar fi avut viata lui
proprie, ca serpii Meduzei. Suvitele ii nimbau negru chipul, din care
pricing obrajii apareau $i mai palizi, buzele mai rosii, ochii galbeni mai
stravezii.
Va sa zick $i tu, Astro, ai auzit de fra Angelo !... spuse fata.
Da, monna Cassandra. Umbla zvonul ca ar fi trimis de papa
anume ca sa" smulga din radacini raul vrajitoriei $i al oricaror erezii.
Cind stai sa asculti ce spun oamenii de treabA despre sfintii parinti
ai Inchizitiei, to trec fiorii, nu alta. Fereasca Dumnezeu sa le cazi in
gheare ! Fiti mai atente. Previn-o pe matup dumitale...
Care matusa ? !
In sfirsit, totuna-i, pe monna Sidonia, la care stai cu casa.
Chiar crezi, fierarule, ca sintem vrajitoare ?
Nu cred nimic. Messer Leonardo mi-a explicat cu de-arnanun-
tul $i mi-a dovedit ca vrajitoria nu exista $i nici nu poate exista,
pentru ca asa spun legile naturii. Messer Leonardo stie tot $i in nimic
nu crede...
In nimic nu crede, repeta ca pentru sine monna Cassandra. Va
sa zick nu crede in diavol ? Dar in Dumnezeu crede ?

www.dacoromanica.ro
88
 Nu to hlizi, frumoaso. E un om credincios.
Nu ma hlizesc. Dar oare stii tu, Astro, cite lucruri, cite
intimplari de haz se petrec pe lume ? Am auzit ca nu de mutt sfintii
parinti inchizitori au descoperit la un mare eretic o invoiald scrisd cu
diavolul in care omul acela se obliga sa nege pe baza logicii $i a
legilor naturii existenla vrajitoarelor $i a puterii diavolului, tocmai
ca sa fereasca slugile Satanei de persecutia Sfintei Inchizitii, intarind
prin aceasta $i inmultind impArAtia necuratului pe pdmint. IatA de ce
se spune ca a fi vrdjitor este un eres, iar a nu crede in vrAjitorie este
un eres de cloud on mai mare. Ai grija, fierarule, nu-1 vinde pe
invatatorul tau nu spune nimanui ca el nu crede in magia neagrd.
In prima clips Zoroastro rdmase descumpanit, prea neasteptatd
fusese invinuirea. Apoi insA o combAtu justificindu-$i invdtAtorul.
Cum merge cu marina voastrd zburatoare ? it Intrerupse fata.
Va fi gata curind ?
Gata ? De unde ! dadu din mind a lehamite fierarul. 0 sa
refacem totul de la inceput.
Md $i mir de dumneata, draga Astro, cum poti sa crezi
asemenea prostii ? Nu intelegi ca toate masinile astea sint menite
sa -i imbrobodeascd pe prosti ? Messer Leonardo zboara, pesemne
de multd vreme...
Cum adica, zboara ?
Uite asa ! Ca mine !
Poate numai visezi ca zbori, monna Cassandra ? o privi Astro
pe ginduri.
Atunci cum ma vdd altii ? Oare n-ai auzit despre asta ?
Fierarul se scarping in ceafd, incurcat.
A, dar uitasem ca sinteti cu totii niste oameni atit de invdtati,
incit nu credeti in minuni. La voi toate se infaptuiesc pe calea
mecanicii !
Naiba s-o is de mecanica, uite aici imi sta., pe grumaz, monna
89
www.dacoromanica.ro
Cassandra ! exclama Astro aduninduli palmele a rugs. Stii $i
dumneata ea sint om de cuvint. Si apoi nu-mi dA mina sa flecaresc.
Vorba ceea, si pe mine ar putea sa ma inhale fra Angelo... Fa
bunatatea $i spune-mi totul cu de-amariuntul !
Ce sail spun ?
Cum zbori adicA...
Ce-i trece prin minte ! Asta nu, draguta. Cine $tie prea multe
imbatrineste repede.
Cassandra ramase tacutd o vreme. Apoi, catindu-i drept in
lumina ochilor cu o privire lungs si vicleand, adauga incet:
S-o spui are vreun rost ? S-o faci !
$i ce se cere pentru asta ? o intreba Astro palind, cu voce
tremuratoare.
Trebuie sa sti o vorbA, un descintec, $i mai e o alifie cu care
se unge trupul...
0 ai ?
Da.
Cunosti descintecul ?
Monna Cassandra dadu afirmativ din cap.
Si am sa zbor ?
:- Incearca $i vei vedea cA-i mai sigur decit mecanica.
In unicul ochi al fierarului se aprinse flacara unei dorinte vecine
cu nebunia.
Monna Cassandra, da-mi alifia ! Te rog !
Ea insa se porni pe un ris straniu, mut.
Tare mai esti caraghios, Astro ! Mai adineauri ziceai cA tainele
magiei negre nu-s decit flecareli proste$ti $i fara temei, $i acum,
poftim, ai $i inceput sa crezi in ele...
Astro 10 pleca ochii in pamint $i pe chip i se asternu o expresie
de incApatinare $i tristete cu neputinta de zugravit.
Vreau sa Incerc... Mi-i totuna pe ce cale: a mecanicii,
90
www.dacoromanica.ro
printr-un miracol... SA zbor, atita vreau ! Nu mai am rabdare...
Bine, Astro ! Fie si cum vrei tu, ii puse mina pe umar monna
Cassandra. Mi-e mild de tine. Te pomene$ti ca -ti pierzi mintile
neputind zbura. Fie, am sa-ti dau leacul $i-ti spun $i descintecul.
Numai un lucru, Astro, fa $i tu ce te-oi ruga.
Fac, monna Cassandra, cum sa nu fac, once vrei ! Spune.
Lasa-ma sa intru acolo, aratd fata spre acoperisul de olane
ude, care, pe dupa zidul gradinii, lucea negru in pinzele lunare.
Orice vrei, in afara de asta ! Asta nu... se incrunta deodata
Astro $i clAtina din cap.
De ce ?
Mi-am dat cuvintul sa nu las pe nimeni sa intre acolo.
Dar dumneata ai fost ?
Fost.
$i ce-i acolo ?
Nimic. Nici un fel de secrete. Crede-mA, monna Cassandra,
nimic ca sa merite curiozitatea dumitale: masini, aparate, arti,
manuscrise, mai sint $i flori rare, animale, insecte i le aduc
calatorii ce sosesc din taxi departate. $i mai e un copac. Otravit...
Cum asa, otravit ?
Pentru experiente. El 1-a otralvit. StudiazA efectele otravurilor
asupra plantelor.
Astro, to rog, spune-mi tot ce $tii despre acest copac.
Nici n-ai ce povesti. In primavarA, devreme, cind fierbeau
sevele, mesterul a sfredelit cu un burghiu o gaurA in el pins la miezul
lui $i cu un ac gol pe dinAuntru a introdus acolo un lichid.
Ce experiente ciudate ! Ce fel de copac e ?
Un piersic.
Si mai departe ? Piersicile s-au umplut cu venin, nu-i asa ?
Se vor umple cind vor fi coapte.
Dar se vede ca sint otrAvite ?

www.dacoromanica.ro
91
 De unde ! Nici pomeneala. Tocmai de asta el nu ingaduie
nimanui sa intre acolo: ca sa nu ispiteasca pe careva frumusetea
piersicilor. Caci daca ar minca una, ar muri.
Cheia e la dumneata ?
La mine.
Da-mi cheia, Astro !
Cum deli trece prin minte, monna Cassandra. M-am jurat in
fata lui ca...
Da incoace cheia ! repeta Cassandra. Am sa te fac sa zbori
chiar in noaptea asta, ma auzi ? Chiar in noaptea asta ! Priveste,
asta-i alifia.
Si Cassandra, scotind din sin un borcana$ pfin cu o pasta
intunecatd, care luci slab in lumina lunii, sopti insinuant, apropiindu-si
gura de urechea lui Astro:
De ce te temi, prostule ? Nu to spuneai mai adineauri ca nu
exists taine acolo ?... Intram doar si ne uitam... Ei, haide, da cheia
incoace !
Ba sa-mi dai pace ! se rasti Astro. Tot n-am sa te duc acolo,
a$a ca pastreaza-ti alifia, n-am nevoie de ea. Hai, pleaca !
Lasule ! exclama fata cu dispret. Ai fi putut $i nu indraznesti
sa dezlegi taina. M-am convins acuma ca me$terul tau e un vrajitor
$i te duce de nas ca pe un tinc fara minte...
Astro tacea posomorit, cu fata intoarsa in alfa. parte.
Bine, Astro, se apropie din nou Cassandra. N-am sa intru.
Deschide usa doar sa ma uit...
Si n-ai sa intri ?
Nu. Deschide usa $i numai lasa-md sa privesc induntru.
Fierarul scoase din buzunar o cheie Si usa se deschise.
Giovanni ridicindu-se pe virfuri, putu Zan in adincul micii
gradini inconjurate cu un zid inalt un copacel oarecare, un piersic ca
atitia altii. infa$urat insd in spectralele pinze tesute de razele lunii,
92
www.dacoromanica.ro
copAcelul i se paru fantomatic, sinistru, fatal.
Nemiscata, Cassandra 11 privea din prag cu ochii larg deschi$i,
plini de o Tacoma curiozitate. Apoi, hipnotizata parca, facu un pas
Inainte. Insa fierarul o apuca indata de mind.
Ea se lupta cu el si-i aluneca din miini ca un sarpe.
Furios, Astro o imbrinci cit colo $i Cassandra fu gata sa cada.
Se ridica numaidecit si II privi drept in lumina ochilor. Chipul ei
palid ca de moarta, exprimind o cumplitd ura, arata inspairnintator.
In clipele acelea semana cu adevArat a vrajitoare.
Fierarul incuie portita gradinii $i intra in case, Fara s-si mai is
ramas bun de la ea.
Monna Cassandra 11 petrecu cu privirea, apoi alunecd grAbita ca
o naluca pe linga Giovanni, se strecura pe poarta si disparu pe
drumul ce ducea spre Poarta Vercellina.
Se lass tacerea. Ceata se invalatucea mereu mai groasa $i totul
se topea si pierea in ea.
Giovanni inchise ochii. Sub frunte i se infati$A ca un spectru sub
lumina verzuie a lunii copacul ce-i semAna spaima in suflet. Stropi
grei atirnau de frunzele ude si de poamele otravite sub lumina
verzuie a lunii, $i atunci isi aminti de cele spuse in Sfinta Scripture:
,,Si poruncit-a Domnul Dumnezeu omului: Poti s maninci din
orifice porn din grAdind.
Dar din Pomul Cunoasterii binelui si faului s nu maninci, caci
in ziva in care vei minca din el, de moarte vei muri".

93
www.dacoromanica.ro
Car t e a a t r e i a

FRUCTELE OTRAVITE

I
In fiecare vineri ducesa Beatrice se spala pe cap si-si daurea
parul, dupa care it usca la soare.
In acest scop, pe acoperisul palatelor unde sedea, se ridicau
intotdeauna foisoare inconjurate de o balustrade.
Si in vinerea aceea ducesa sedea intr-un asemenea foisor, indltat
mult deasupra impunatorului palat ducal de dincolo de zidurile
orasului, zis si vila Sforza, indurind cu rabdare vapaile necrutatoare
ale soarelui la ceasul de arsita chid si plugarul cu boii se trage la
umbra.
Era infasurata Intr-o manta large de matase alba, fare mineci, pe
cap purta o palarie de pai ale carei boruri aveau menirea sa-i
fereasca obrajii de dogoarea soarelui, iar parul de our ii era fasfirat
pe aceleasi boruri largi, prin deschizatura calotei taiate. 0 sclava
circaziana cu pielea obrazului galbena inmuia suvita dupa suvita cu
un burete infipt intr-un ascutis de fus, alta cu ochisorii oblici si
ingusti ca niste crapaturi o tataroaica, i-I pieptana cu pieptenele de
fildes.
Lotiunea pentru daurit parul era un iscusit amestec de radacina
de alun culeasa in mai, sofran, fiere de bou, gainat de rindunica,
ambra cenusie, gheare de urs arse si pisate $i untura de sopirla.
Alaturi, intr-o retorts nasoasa ca cele ale alchimistilor,
fnconjurata de flacara aproape invizibila, devorata de lumina solara,

94
www.dacoromanica.ro
fierbea pe trepied sub controlul ducesei inse$i apa de trandafir $i
nucsoard, amestecata cu nepretuita viverra, rasing de adragant $i
leu$tean.
Ambele slujnice se scaldau in naduseli. Pina $i catelu$a ducesei
nu -$i gasea locul in foisorul dogorit de soare, tot atintind-o pe
stapina cu ochi$orii ingu$ti plini de repros. Gif lia cu limba scoasa de
un cot si nu mai catadicsea sa miriie la poznele maimutoiului care
nu-i dadea pace. Numai el, maimutoiul era incintat de dogoare. De
altminteri, ca si micul harap ce-i Linea ducesei oglinda Intr -o
frumoasa montura de margaritare $i sidef.
Cu toate ca Beatrice avea intotdeauna grija sa dea fetei sale o
expresie de severitate, iar miscarilor Incetineala eleganta cuvenita
titlului ce-1 purta, n-ai fi crezut pentru nimic in lume ca are
nouasprezece ani, ca-i mama a doi copii $i maritata de trei ani. In
trasaturile sale, in rotunjimea obrajilor bucalati si -n candoarea cutei
de sub barbia prea rotunjitd $i grasulie, pe gitul subtire, in buzele
groase inclestate a severitate si intotdeauna trufas, pared a
nemultumire, ba ping si in umerii Inca strimti si pieptul plat si-n
miscarile stingace si nestapinite, uneori de-a dreptul baietesti,
recunosteai numai decit pe scolafita nesupusa si rasfatata, plina de
amor propriu $i nestapinita in jocurile ei.
Cu toate acestea, ochii ei ca boabele de cafea, limpezi $i
hoariti, erau luminati de o inteligenta vie, nelipsita de calcul. Nu in
zadar Marino Sanudo, ambasadorul Venetiei, poate cel mai
perspicace dintre oamenii de stat ai vremii, asigura Signoria in
scrisorile sale de taind ea in politica aceasta fetiscand este cu
adevarat cremene, mai ascunsd in calculele sale decit sotul, ducele it
Moro, care, la drept vorbind, nu face de loc rau supunindu-i-se sotiei
in toate.
Deodata catelusa prinse a mini ragusit.
Urca cineva pe scarita in spirals care unea foisorul cu
95
www.dacoromanica.ro
garderoba.
O batrinica in vesmint cernit urca oftind $i gemind la fiecare
treaptd, cu o mina framintind mataniile, cu alta sprijinindu-se intr-o
cirja.
Daca te luai dupa fagasele sapate de vreme in obrajii ei, ai fi zis
ca sint brazdele onoarei, numai de n-ar fi fost dulceata voita a
zimbetului $i neastimparata iuteala a privirii vulpe$ti care se arunca
de colo-colo, $i care nu te putea insela.
Of, of, of, batrinete straie negre ! Greu m-am tint pins aici, vai
de oscioarele mele. Dumnezeu sa damiasca ani lungi $i sandtate
luminatiei-voastre, gifii batrina si ploconindu-se cu umilinta duse la
buze poala alba a mantiei ducale.
A, dumneata erai, monna Sidonia ! Ia spune mi-ai adus-o ?
Batrina scotoci in sac $i scoase la iveala un borcanas bine
inchis, infasurat intr-o hirtie, plin cu un lichid tulbure albicios.
preparat din lapte de magthita $i de capra ro$covana, macerat cu
frasinel, radacini de sparanghel $i bulbi de crin alb.
Se cadea s-o mai in licoarea, ca la vreo doua zile in bale2a
caldA de cal. Ei, da nu-i nimic, socot ca $i a$a e gata. Atita numai,
inainte de a vA spala pe ochi, luminatd ducesd, poninciti s-o
strecoare prin pisla curata $i apoi muiati in ea miez de cozonac si
binevoiti a va $terge obrajoml timp de trei Crezuri". In cinci
saptamini curata once urma de mmeneala de soare. E de leac si
contra bubelor.
Ascultd, bath no, o opri Beatrice, nu cumva $i in aceasta apa
de obraz ai bagat vreo scimalvie din cele ce folosesc vrajitoarele in
magia for neagra, cum ar fi grasime de carpe, singe de cuc sau praf
de broasca uscatA in tigaie, cum ai flan, tii minte, cu alifia cealalta,
de scos firele de par de pe alunite, pe care mi-o aduse$i daunazi ?
Mai bine spune-mi de la bun Inceput.
Vai de mine, se poate ! Nici pomeneald, luminAtia-voastra.
96
www.dacoromanica.ro
Cum de -ali putut da crezare flecarelilor unor netoti ? Eu lucrez
curat, fard in$elaciuni. Dupd cum pofteste fiecare. Ca doar stiut e ca
uneori nu to poti lipsi de scirnavii: de-o pilda, cum a fost cu
onorabila madonna Angelica. 0 vara intreaga s-a spalat pe cap cu
urind de cline, $titi, ca sa nu cheleasca, ba ii multumea Inca bunului
Dumnezeu c-ar fi ajutat-o.
Apoi, aplecindu-se, ii strecurd ducesei la ureche ultima noutate
ce se zvonea prin oral, cum ca tinara sotie a mai-marelui peste
consulii sarii, frumoasa madonna Filiberta, isi in$ala barbatul,
petrecind cu un cavaler spaniol abia sosit.
Baga de seams, batrino ! o ameninta mai mult in glurna
Beatrice, gustind din plin birfa. Nenorocita ! Dupa ce tot to ai
Impins -o in pacat...
Nenorocita ? ! Citu-i ziulica de mare cinta mai dihai ca o
privighetoare, se bucura de once ceas dat de Dumnezeu si -mi
multume$te mie. Abia acum, zice, m-am lamurit cit de mare-i
deosebirea dintre sarutarile sotului si ale amantului.
Dar pacatul ? Nu se gindeste ca-i pacat, n-o mustra cugetul ?
Cugetul ? Macar ca popii si calugarii o in una $i bund ca-i
taman pe dos, eu socot, luminatia-voastra, ca pacatul dragostei este
cel mai in firea lucrurilor. De-ajuns sa prefiri citiva stropi de
aghiasma, si 1-ai spalat de nu famine in urma. Si apoi, in$elindu-si
barbatul, monna Filiberta ii plateste, ca sa zic a$a, cu virf si Indesat.
Dna nu cumva il si curata de-a binelea, sau pe putin ii usureaza
pacatele Inaintea Celui-de-sus.
Dar ce, $i sotul... ?
De stiut, nu stiu, atita doar ca toti slut o apa si un pamint.
Decit o singura nevasta, mai bine o singura mind ! Nu s-a pomenit
barbat sa judece altfel !
Ah, monna Sidonia, nici nu ma pot supara pe tine, rise
amuzata ducesa. De unde le mai scoli, zicalele astea ?

www.dacoromanica.ro
97
 Credeti-o pe batrina ! Tot ce spun e adevarul stint ! Ca doara
si eu, cind ii vorba de obraz, stiu a osebi buturuga de pai !... Fiescare
poama are vremea ei. La aide noi, femeile, cine nu se satura de
dragoste la tinerete, atita se caie$te la batrinete, ca taman bine cade
in ghiara lui Aghiuta.
Judeci ca un magistru in teologie !
Sint o femeie fail $tiinta de carte, insa ceea ce spun o spun
din toata inima, luminatia-voastrA ! Tineretea cea infloritoare ii este
data femeii o singura data in viata, a de, cine naiba, Doamne iarta-ma,
mai are nevoie de o hoascA batrina ? Doar poate ca paznicA la cimitir.
Ne trimit la bucAtArie s toarcem cu pisicile $i s pazim blidele $i
tigAile. Spusu-s-a doar : tineretea e ca soarele pe cer, bAtrinetea-i ca
zgura 5i cenusa amurgului. CIt despre frumusete, fard dragoste e ca
nunta fard lautari, iar mingiierile barbatului is silnice $i Mi. gust ca
mincarmile de post.
Cum ? Cum ai zis ? Repetd ! se pomi ducesa iard$i pe ris.
Batrina o atinti cu luare-aminte $i, socotind pesemne cA a
fasfatat-o destul cu fleacurile, se apleca la urechea ei $i prinse a
so$oti.
Zimbetul muri pe buzele Beatricei.
Facu un semn $i sclavele se retrasera. In foisor ramase doar
micul harap care nu $tia italiana.
Veghea asupra for numai cerul molcom $i palid, mortificat de
atita dogoare.
Poate cA sint flecareli ? ingaima, in sfirsit, ducesa. Cite nu se
spun...
Nu, signora ! Am vazut-o cu ochii mei $i am auzit-o cu
urechile mele. Or sA vA spuna 5i altii.
A fost multd lume ?
Vreo zece mii: era plinA piata din fata castelului de Pavia.
Si ce-ai auzit ?
98
www.dacoromanica.ro
 Cind madonna Isabella a iesit in balcon cu micul Francesco in
brake, toata multimea a prins a-si flutura pal'ariile, miinile. Multi
plingeau: Traiasca Isabella de Aragon, strigau cu totii. Traiasca
Gian Galeazzo, stapinul legiuit al Milanului ! Traiasca Francesco,
mostenitorul lui. Moarte uzurpatorilor !"
Chiar aceste vorbe ? se incrunta Beatrice
Ba si altele, mai rele...
Care anume ? Tu spune, nu te teme !...
Strigau.. zau, credeti-ma, nu mi se Intoarce limba sa rostesc
asa ceva... Moarte hotilor..." strigau.
Auzind-o, Beatrice tresgri, dar numaidecit intreba incet,
Invingindu -se:
Si ce-ai mai auzit ?
Du ca nu stiu cum sa v spun...
Ei, haide, mai repede ! Doar vreau sa stiu !
Ma credeti, signora ? Bolmojeau in multime cum ca prea-
luminatul duce Lodovico it Moro, tutorele si binefacatorul lui Gian
Galeazzo, si-ar fi intemnitat nepotul la cetatea Pavia, unde 1-a
inconjurat de ucigasi platiti si spioni. Apoi se pornisera sa urle s
iasa la ei insusi ducele. Insa madonna Isabella le spuse ca zace
bolnay...
Si madonna Sidonia ii sosoti iarasi tainic la ureche.
La inceput Beatrice o asculta cu luare aminte, de la o vreme
It-BA ea se fasuci cu fata si striga piing de minie:
Ai innebunit, vrajitoareo ? Cum indraznesti, batrino ! Ai
grija ! Acusi pun slugile sa te zvirle de aici, din susul foisorului, de
n-or s mai aiba nici corbii ce-alege din stirv...
Dar amenint'arile n-o speriard pe monna Sidonia. Beatrice se
linisti peste putin.
Nu pot sa te cred, murmurs ea, privind-o pe bdtrina cu
incruntare.
99
www.dacoromanica.ro
 Cum binevoiti, dar de crezut nu puteti sa nu credeti, strinse
din umeri monna Sidonia... Sa vedeti cum se face lucratura, isi
continua $opoteala. Se toarna o figurina din ceark i se pune in
dreapta pieptului o inimioard de rindunea, in stinga ficatul ei, se
strapung cu un ac, rostind descintece, $i acela cu care seamana
figurina moare de o moarte inceata... La o a$a bolesnita nu to mai
ajuta nici un fel de doftori...
Taci, o intrerupse ducesa, sa nu indraznesti a-mi mai vorbi
vreodatd de asa ceva !...
Si batrina sAruta iarasi cu adinca veneratie poala mantiei albe a
ducesei.
Luminatia-voastra ! Soarele meu stralucitor ! Va iubesc prea
tare, asta mi-i pacatul ! Ma credeti ? De multe on ma rog cu lacrimi
in ochi Celui-de-sus pentru sandtatea voastra ! Ma rog de fiecare
data, cind and cintindu-se Magnificat la slujba de la San Francesco.
Oamenii spun ca a$ ft vrajitoare. Ei bine, daca mi-as fi vindut
sufletul diavolului a$ fi facut-o numai ca sA flu de fobs
luminatiei-voastre !
Si adauga dupa o clip. de tacere, dusA pe ginduri:
Treaba se poate face $i fara vraji.
Ducesa o privi cu multa curiozitate.
Cind veneam incoace, prin gradina palatului, continua ca
intr-o doard monna Sidonia, gradinarul culegea ni$te piersici, una
mai frumoasa ca alta, pesemne in dar lui messer Gian Galeazzo ?
Tacu o vreme, apoi spuse ca din intimplare:
Sint si in gradina mesterului florentin Leonardo da Vinci
piersici, de-a mai mare dragul, spune lumea, numai ca-s otravite...
Cum a$a ?
Cum val spun, luiminatia-voastra. Le-a vazut nepoata-mea,
monna Cassandra, cu ochii ei le-a vazut...
$i bdtrina porni iarasi pe so$otit la urechea ducesei.
100
www.dacoromanica.ro
 Beatrice nu-i raspunse $i expresia ochilor sdi frumosi ramase de
nepatruns.
Parul ducesei se uscase. Ea se ridica, arunca de pe umeri
mantaua de matase alba, facuta anume pentru spalatul $i dauritul
parului, $i cobori in odaia ce-i servea de garderoba.
Aici se insirau trei dulapuri uriase. Primul, semanind a sanctuar,
adapostea intr-o desavirsita ordine cele optzeci $i patru de rochii pe
care apucase a le face in cei trei ani de casnicie. Unele din acestea
puteau s stea pe podea fard nici un sprijin, atit erau de tepene si de
incarcate de our $i nestemate, altele aratau stravezii $i diafane ca
pinza de paianjen. In dulapul al doilea se aflau cele necesare
vinatorii cu $oimi $i tacimurile de cai. In cel de-al treilea ducesa
'Astra parfumurile, apele de obraz, clatelile, alifiile, prafurile pentru
dinti din coral alb $i din margaritar, nenumarate borcanase, retorte,
ulcioarele cu gitul lung $i subtire, alambicurile pentru distilat,
intr-un cuvint, un intreg laborator al alchimiei feminine. Se mai
aflau acolo luxoase scrinuri grele, acoperite cu picturi, $i lazi
ferecate.
Cind slujnica deschise una din ele, spre a scoate o camasa, in
odaie se raspindi un miros de rufarie fins din batist $i dantelarie de
Cambrai presarata cu manunchiuri de levantica $i saculete de matase
cu irisi de Levant $i trandafiri de Damasc, uscati la umbra $i apoi
pisati.
Imbracindu-se, Beatrice comenta cu croitoreasa felul croielii la
rochia cea noud pe care abia o adusese curierul de la sora ei, Isabella
d'Este, marchiza de Mantua, $i ea tributary modei. In acest domeniu
cele cloud surori erau rivale. Beatrice o invidia pe Isabella pentru
gustul ales $i o imita adesea. Mai mull, unul din solii ducesei
Milanului primise misiunea express s-o informeze in mare taina
asupra oricarei not aparitii in garderoba din Mantua.
Beatrice imbracase rochia in dungi, de catifea verde cu brocart
101
www.dacoromanica.ro
auriu, mull indrAgia pentru faptul ca o facea sa pall mai impozanta,
ascunzindu-i statura minions. Minecile legate cu panglici de matase
cenusie erau inguste si cu ferestre", niste despicaturi dupa moda
frantuzeascd, prin care se zarea mult si des incretita pinza fins a
cdmasii de un alb imaculat. Parul impletit 1-avea prins intr-o plasa de
our subtire si ward, imbracindu-i capul ca un nimb stralucitor, iar
pe fruntea IncinsA cu firul subtire al ferronnierei atirna un miniatural
scorpion de rubin.

II
Era deprinsa sa se imbrace cu atita Incetineala, incit dupa
spusele ducelui, in rastimpul unei singure toalete nu era greu sa
armezi o corabie de negot pentru Indii. Auzind in del:di-tare sunet de
corn si lAtrat de ogari, isi aminti ca poruncise pregatirea unei particle
de vinatoare $i se grAbi de data asta sd-si termine toaleta. Insa si
acuma, gata de plecare, nu uita sa dea pe la sAlasul gigantilor" cum
se zicea in glumd unor midi de jucarie care imitau intocmai cele
corespunzAtoare din palatul Isabelei d'Este $i unde isi aveau salasul
piticii.
Scaune, paturi, veselk sari cu trepte late $i joase, chiar si
capela cu altarul-jucArie, unde oficia invAtatul pitic Ianacchi
infasurat in odAjdii episcopale, anume cusute pentru dinsul, $i cu
mitra pe cap toate erau pe potriva pigmeilor.
Aici domnea mai totdeauna larma, nu se stingeau risetele,
plinsetele, tipetele pe fel si fel de glasuri in stare citeodatd sA te bage
in sperieti, incit ai fi zis ca te afli la gradina zoologica sau intr-o casa
de nebuni, caci in sufocanta inghesuialA si in murdaria odditelor se
nasteau, traiau si 15i dAdeau duhul, forfotind necontenit, maimute,
cocosati, papagali, harapi, nebuni si nebune, calmice, mascarici,
iepuri de cask pitici si alte aratdri in stare sd trez.easca risul. Ducesa

www.dacoromanica.ro
102
isi petrecea citeodata zile Intregi in mijlocul tor, jucindu-se ca o

De data aceasta, desi era grAbita, daduse pe acolo numai pentru

o clips, sa afle vesti despre sanatatea lui Naninno, micul harap,
negru peste poate", cum spunea stApinul sau care i-I trimisese nu
de demult de la Venetia. Ducesa se juca cu el, de pared era o papu$A.
De la o vreme insa micul harap se imbolnavise $i laudatul negru al
pielii se dovedise a fi nu chiar de la naturd, caci spre marele necaz
al Beatricei, vopseaua, un fel de lac ce-i daduse luciul acela, Incepea
sd se jupoaie.
In ajun, seara, starea sanatAtii i se agravase intr-atit, incit
medicul se temea ca it va pierde. Aflind despre aceasta, Beatrice se
intrista, caci it iubea pe micul Naninno chiar $i asa cu pielea inalbita.
Porunci numaidecit sd fie botezat, ca cel putin sA- nu moard pagin.
Si coborind scara, dadu de dragAla5a Morgantina, nebuna
preferata, Inca destul de tinara $i tare ghidusd $i pe un mort 1-ar
fi facut sa rids, cum spunea ducesa.
Morgantinei ii cam placea sa punA mina: sterpelea cite ceva $i
ascundea in vreun ungher, sub o scindurA rupta, Intr -o gaurd de
soarece, $i apoi umbla minded ca o pAunita. Daca o intrebau cu
frumosul: Margantino draguto, flu cuminte $i spune unde-ai ascuns
cutare sau cutare lucru ?, te lua de mina $i cu un zimbet ghidu$ te
ducea sd-ti arate locul. Iar daca strigai din senin: Hai s trecem apa,
hai sa trecem apa !", Morgantina ldsa pudoarea deoparte $i ridica
rochia cit putea de sus.
Uneori insa pared dadea strechea-ntr-insa: plingea zile in $ir
dupd un copil inexistent copii nu avusese niciodata si atit ii
plictisea pe ceilalti, ca o incuiau in cdmard.
Sedea si acum in coltul scarii, cu genunchii la gura, 5i,
leganindu-se ca o penduld, varsa siroaie de lacrimi.
Beatrice se apropie Si o mingiie pe cap.

www.dacoromanica.ro
103
 Nu mai plinge, fii fetitd cuminte.
Nebuna insa, ridicind la ea ochii candizi de-un albastru celest,
se asternu pe plins mai cu foc.
Valeu ! Valeu ! Mi-au luat copilasul ! Pentru ce, Doamne ?
Nimanui nu-i facea nici un rAu. MA bucuram de el pe facutelea...
Ducesa cobori in curte, unde o asteptau vinatorii.

III
inconjurata de gonaci, soimari, batAiasi, calarime, paji si
doamne de onoare, ducesa se Linea dreapta si degajata, nu ca
femeile, ci ca un calaret cu experienta, in $aua annasarului de
Berberia, un animal nobil, cu picioarele daltuite, adus de pe
domeniul Gonzaga. AdevaratA regind a amazoanelor !" exclamA cu
mindrie in sinea lui it Moro. Iesise pe peronul castelului sa admire
plecarea trenului de vinatoare al sotiei.
In spatele seii ducesei se afla leopardul anume dresat pentru
vinatoare, intr-o livrea cusuta cu fir $i insemne cavaleresti. Pe mina
ei stingd, strinsd pumn, soimul de Cipru, alb ca neaua darul
sultanului turc stralucea cu smaragdele incrustate in gluga-i de
aur. ZurgAlai cu multe si dulci glasuri ii clincaneau prinsi de
gheare cAci isi aveau rostul in gasirea soimului cind se pierdea
in ceata sau printre ierburile inaIte de pe mlastini.
Ducesa pusd pe ris, pe sotii, se simtea vesela si avea pofta de o
goand nebunA. Doar intoarse obrazul, zimbind sotului, care-i stried
din urmA: Ai grija, e narAvas !" si numaidecit dadu semn
insotitoarelor ei. Cavalcada porni pe-ntrecute, luind-o la galop pe
drumuri, peste garduri si cimp, sarind $anturi, gropi, musuroaie.
Trenul ramasese in urma.
In frunte galopa Beatrice, urmata de un cline lup uria$ si alAturi,
pe o iapa: spaniola neagrA-corbie, gonea madonna Lucrezia Crivelli,

www.dacoromanica.ro
104
poate cea mai temerara $i mai vesela dintre doamnele ei de
companie.
In adincul sufletului ducele o cam placea pe madonna Lucrezia,
$i acum, urmarindu-le cu admiratie pe cele cloud amazoane, se
intreba care din ele ii place mai mult. Cu toate acestea, numai frica
pentru viata sotiei it facea sa i se strings inima, si cind annasarul
sairea peste gropi, inchidea ochii, simtind ca i se taie respiratia.
De multe on o certa pe ducesa pentru sotiile ei, desi n-ar fi fost in
stare s se supere cu adevarat: prea constient de lipsa totals a curajului
din inima sa, in taina se mindrea cu neinfricarea sotiei.
Dar vinatoarea, desfa$urindu-se prea naprasnic, intr-o goand
turbata, pieri intre rachite $i stufurile de pe malul jos al Ticinului,
unde se gaseau giste Si stirci, $i ducele se intoarse in micu-i cabinet
de lucru sau studio/o. Aici it astepta spre a continua lucrarile
intrerupte messer Bartolomeo Calco, secretarul sau principal $i
mai-marele dregatoriei soliilor streine.

IV
Tolanit intr-un jet cu spatarul inalt, it Moro isi tot mingiia cu
mina plinuta, ingrijita $i alba, barbia rotofeie $i obrajii bine ra$i.
Chipul sau venerabil purta pecetea acelei sinceritati fard ocol a
carei masca izbutesc s-o arboreze numai politicienii ce au atins
desavir$irea in ale perfidiei. Cu nasul coroiat, proeminent pe aceasta
figura de parca era muchie de cutit $i buzele arcuite, semana aidoma
tatalui sau, marele condotier Francesco Sforza. Dar daca in inima lui
Francesco salasluia dupa cum spun poetii, in prea buns cirda$ie leul
Si vulpea, fiul sau mostenise de la pa'rinte numai viclenia celei din
urma, invrednicindu-se s-o $i sporeasca, nu $i curajul celui dintii.
Purta o haina simpla si eleganta din matase de un albastru pal
cu desen din tesatura. Coafura, la mods atunci, cu pawl pieptanat

105
www.dacoromanica.ro
lins, fir linga fir, acoperindu-i urechile $i fruntea pind aproape de
sprincene, semAna a perucA. Pe piept ii atirna un lant greu, cu inele
aplatizate. Aceeasi elegantd politete, egald fats de toti, predomina $i
in manierele sale.
Cum socoti, messer Bartolomeo ? Ai cumva vreo $tire mai
exacta ? Au plecat trupele franceze din Lyon ?
Nici una, altetA. in fiecare sears li se spune miine, $i in
fiecare dimineata se amine plecarea. Majestatea-sa inclinA spre
amuzamentele mai putin rdzboinice.
Cum o cheamd pe amanta favorite ?
Ar trebui sA vA insir un pomelnic intreg, caci gusturile
majestatii-sale sint dupd toane $i nestatornice.
Scrie-i contelui Belgioioso, rosti ducele, cA-i trimit treizeci,
adicd nu, e prea putin... patruzeci, cincizeci de mii de ducati pentru
noi daruri. SA nu se zgirceasca ! Vom scoate pe majestatea-sa din
Lyon cu lanturi de aur. Si Inca ceva, Bartolomeo dar asta,
bineinteles, rAmine intre noi n-ar strica sd-i trimitem maiestAtii-
sale portretele citorva dintre frumoasele noastre doamne. Apropo,
scrisoarea-i gata ?
Gata, signore.
Arata-mi-o.
Il Moro isi freca de plAcere miinile albe $i dolofane. De cite on
avea prilejul sA cuprinda intr-o perspective largd pdienjenisul
politicii sale, incerca un fel de dulce stringere de inima, asa cum
simti pornind la un joc greu $i primejdios. La drept vorbind $i cu
mina pe inima, nu se simtea cu nimic vinovat dacd invita streinii, pe
nordicii barbari, sA cotropeascA pdmintul Italiei. Du$manii, $i printre
ei cea mai incrincenatd, Isabella de Aragon, it siliserA sA recurgd la
aceastA masurd extrema. Sofia lui Gian Galeazzo nu s-a dat in laturi
de a-1 invinui in auzul lumii intregi ca ar fi rApit tronul nepotului.
Numai atunci cind Alfonso, tatal Isabellei, regele Neapolului, ca sa.
106
www.dacoromanica.ro
se razbune pe jignirea adusa fiicei $i ginerelui, it amenintase cu
razboi $i detronare, singur $i parasit de toti, it Moro apelase la
ajutorul lui Carol al VIII lea, regele Frantei.
Necunoscute sint Calle tale, Doamne ! isi zicea in sinea lui
ducele, cit timp Bartolomeu cauta in vraful de documente ciorna
scrisorii cerute. Salvarea tarii mele, a Italiei $i poate chiar a Europei
intregi sta in miinile unei biete aschimodii, a unui baietandru fara
minte, cazut prada patimilor, preacrestinul rege al Frantei, in fata
caruia, noi, urmasi ai marilor Sforza, iata, sintem siliti sa ne umilim,
sa ne firim in genunchi, mai sa-1 si codosim ! Dar asta-i
politica: traind cu lupii, trebuie sa urli ca ei."
Citi scrisoarea care i se paru elocventa macar $i prin faptul ca
anunta expedierea a cinzeci de mii de ducati ce aveau sa fie trimisi
contelui Belgioioso pentru mituirea celor din suita regelui. Se
adaugau la aceasta si portretele unor frumoase doamne italiene.
Dumnezeu sa binecuvinteze drept-credincioasele tale armate,
preacrestinule, se spunea printre altele in scrisoare, portile Ausoniei
s-au $i deschis inaintea ta. Nu mai intirzia, grabeste-te sa le pasesti
pragul ca un purtAtor al triumfului, o, noule Hannibal ! Popoarele
Italiei slut insetate a-ti gusta dulceata cotropirii, unsul lui
Dumnezeu, $i cu insetare to asteapta, cum patriarhii cindva, dupd
invierea Domnului, a$teptau ca el sa coboare in Infern. Cu ajutorul
Celui-de sus $i al maiestritei tale artilerii, vei cuceri nu numai
Neapolul 5i Sicilia, dar $i paminturile Marelui Otoman, convertind
pe necredinciasi la credinta cea adevarata 5i, patrunzind in inima
Parnintului Sfint, elibera-vei Ierusalimul $i Mormintul Domnului de
agarienii pagini, acoperindu-ti de slava numele, a carui faima va
ocoli universul intreg".
Intre timp, un batrinel chel isi viri vraful nasului lung $i row in
crapatura usii. Tarindu-1, ducele ii porunci cu un semn prietenesc sa
mai astepte.
107
www.dacoromanica.ro
 Usa fu inchisa cu modestie si nasul disparu.
Dar, deli secretarul aduse vorba despre o alts problems de stat
la fel de importanta, it Moro asculta neatent, tot aruncind priviri spre
usa.
In cele din urma, messer Bartolomeo pricepu ca alte ginduri it
preocupd pe duce si, Incheind raportul, iesi.
Iar ducele, se apropie de usa prudent, in virfuri.
Bernardo, ma auzi ? Tu esti, Bernardo ?
Eu, alteta !
$i Bernardo Bellincioni, poetul curtii, navali in iatac cu aere
misterioase si slugarnice, gata sa cads in genunchi si sa sarute poala
stapinului. Insa ducele it opri.
Spune-mi ce se aude ?
Totul este bine.
A nascut ?
Azi-noapte a dat Domnul de s-a usurat de rod.
E sanatoasa ? Ori poate e nevoie sa-i trimit medicul ?
Se did in perfecta sandtate.
Slava Domnului ! rasufla usurat ducele, facindu-si semnul
crucii. Ai vazut copilul ? continua el.
Pai cum ! Frumusel foc !
Fed sau baiat ?
Mat. E un voinic si un scandalagiu, mai mare dragul.
Perisorul Mai ca la maica-sa, iar ochisorii and ca taciunii de negri
ce-s, si se rotesc de colo-colo, destepti de parca ar intelege toate.
Leit alteta-voastra. Numaidecit vezi ca-i surge in vine singe regesc.
Micul Hercule in leagan ! Madonna Cecilia nu mai poate de dragul
lui. Mi-a poruncit sa va intreb ce nume ati binevoi sa i se dea.
M-am gindit la asta, rosti ducele. Ce zici, Bernardo, ce-ar fi
sa-i zicem Cesare ? Cum ti-ar place ?
Cesare ? intr-adevar e un nume frumos. Antic, cu rezonantd !
108
www.dacoromanica.ro
Da, da, Cesare Sforza ! Un nume demn de un erou !
Dar ce spune sotul ?
Prealuminatul conte Bergamini e blind $i simpatic ca
totdeauna.
Ce om minunat ! observa cu convingere ducele.
Intr-adevar, minunat om ! il Mudd $1 Bellincioni. Putini ca
dinsul intilnesti pe timpurile noastre. Un om cu virtuti rare, dacd-mi
permiteti sa zic asa. Vroia sa vind incoace la ora cinci, daca nu-I vor
impiedica durerile podagrei, sa v asigure de tot respectul ce-1
poarta altetei-voastre.
Contesa Cecilia Bergamini despre care discutau era o fosta
amantd a ducelui. Aflind despre aceasta legaturd, geloasa Beatrice,
care abia se mdritase cu it Moro, it amenintase pe duce ca se va
intoarce la parintele sau Ercole d'Este, duce de Ferrara, $i vrind-
nevrind it Moro a trebuit s jure solemn de NA cu consulii, ca n-o
sa mai calce legile credintei conjugate $i drept dovada o manta pe
Cecilia cu batrinul conte Bergamini, un nobil ruinat $i un om
ingaduitor gata de once servicii.
Scotind din buzunar un petic de hirtie, Bellincioni it intinse
ducelui.
Era un sonet in cinstea noului-nascut; poetul intreba pe zeul-
soare de ce se acopera de noun, la care acesta ii raspundea cu
amabilitatea unui curtean: de villa e sfiala $i invidia fats de noul
astru al luminii, fiul lui it Moro $i al Ceciliei.
Ducele primi sonetul cu bunavointa $i, scotind din punga un
ducat, 11 intinse poetului.
Si pentru 6 tot sintem la capitolul poezie, sper ca n-ai uitat,
Bernardo, ca simbata e ziva de nastere a ducesei ?
Bellincioni scotoci cu grabd in deschizatura straiului sau, mai
curind de cer$etor decit de curtean, care-i servea de buzunar $i
scoase un vraf de hirti murdare $i mototolite. Astfel versurile cerute
109
www.dacoromanica.ro
furs extrase dintre odele emfatice la moartea $oimului madonnei
Angelica, sau de ziva cind s-a imbolnavit iapa sur-rotata a lui signor
Pallavicini, adusa din pusta maghiara.
Am facut trei, nu una, la alegerea altetei-voastre. Si jur pe
sprintarul Pegas c-au s va placa !
Pe atunci poetii aveau menirea sa tins locul instrUmentelor
muzicale cu care monarhii inaltau serenade nu numai iubitelor, dar
uneori $i consoartelor lor, caci in lumea aleasa moda vroia sa
presupuna ea intre soti exists aceeasi dragoste nepaminteasca
precum iubirea dintre Laura $i Petrarca.
Il Moro citi cu multa atentie versurile; se considera pe sine un
rafinat in ale poeziei, poet in forul sau interior, deli nu stapinea
mestesugul rimei. In primul sonet ii placura indeosebi trei versuri:
Sotul Ii spune sotiei:

Pind $i-acolo unde scuipi

Margaritarele i$i fac cuib
$i infloresc viorele...

In a doua poezie Bellincioni o compara pe madonna Beatrice cu

zeita Diana, asigurind auditoriul ca pins $i cerbii $i mistretii mor in
desfatare sub lovitura jungherului minuit de frumoasa amazoand.
Dar cel mai mult ii placu altetei-sale cel de-al doilea sonet in
care Dante i se adresa lui Dumnezeu rugindu-1 sa-1 trimitd iard$i pe
pamint, unde s-ar fi intors a lui Beatrice, luind chipul ducesei de
Milano.
Daca o darui lumii iar
Ingaduie-mi divinu-ti har,
S vad cui va-nchina iubirea,
exclama Aligheri, facind aluzie, bineinteles, la ducele Lodovico.
II Moro it batu cu blindete pe spinare $i-i fagadui postav pentru
110
www.dacoromanica.ro
o subd de iarnd, iar Bernardo se milogi sa-i mai dea $i o bland pentru
guler, asigurindu-1 cu fandoseli de mdscarici ca haina lui de anul
trecut e la fel de subtire Si stravezie ca spaghetele uscate la soare.
Iarna trecutd, continua el sa se milogeasca, fiindcd n-am avut
lemne, as fi fost in stare s and nu numai propria-mi scars, dar $i
sabotii sfintului Francisc.
Amuzat, ducele ii fdgddui lemne pentru la iarnd.
Si atunci, intr-un elan de recunostinta, poetul improvizA pe loc
un catren ce-1 preamarea:

and sclavilor le fagaduiesti a le da piine,

Aidoma cu Cel-de-sus, to semeni mans -n jur,
De-aceea noud muze cu insu$i Febus, miine,
Sldvi-to -vor in cer, o nobile Maur...

Se pare ca esti inspirat, Bernardo ? Ascultd, as mai avea

nevoie de o poezie.
De dragoste ?
Da. Si plind de patimd.
Pentru ducesd ?
Nu. Dar baga de seams, sa nu scapi vreo vorbd !...
0, signore, ma jigniti. S-a-ntimplat oare vreodata ca eu sa...
Atita iti spun: bagd de seams.
Sint mut, mut ca pestele !
Si Bernardo clipi tainic 5i cu reverentd din ochisori.
Va sa zica, plind de patima ? Dar in ce fel ? Cu implorare sau
cu recuno$tintd ?
Cu implorare.
Poetul incrunta din sprincene, cAzind pe ginduri:
E mdritata ?
Fecioard.
111
www.dacoromanica.ro
 1111. Mi-ar trebui numele ei.
Asta-i acum ! Mai vrei $i numele ?
DacA o implorati, nu se poate faira nume.
Madonna Lucrezia. Poate ai vreuna gata...
Am, dar tot mai bund-i una prospeticA. IngAduiti s trec in
iatacul de-alatuii. Numaidecit va fi gata. Presimt ca n-o s fie rea:
rimele imi umbla pe virful limbii.
Tocmai atunci jilted pajul ca sa anunte pe...
Messer Leonardo da Vinci.
Luind cu dinsul cele necesare scrisului, Bellincioni se strecurad
pe o u$A exact in clipa cind pe cealalta intra Leonardo...

V
DupA obipuitele cuvinte de salut, ducele vorbi artistului despre
marele canal Naviglio-Sforzesco, menit s uneascd Sesia cu Ticino
care, comunicind cu o plata de canale mai mArunte, avea sa
contribuie la irigarea cimpiilor, luncilor $i izlazurilor Lomellinei.
Lucrarile de constructie de la Naviglio le conducea Leonardo,
deli nu poseda titlul de constructor $i nici mdcar pe acela de pictor
ducal, pastrind doar in virtutea obisnuintei mai mult decit din alte
motive demnitatea de muzician al curtii, datoritd faptului ca
inventase cindva un instrument muzical, ceea ce reprezenta nitelus
mai mull decit cinul poetului curtean alde Bellincioni.
Leonardo ii explicd ducelui cu de-amanuntul planurile $i
calculele dui:4 care it ruga sa dea poruncile cuvenite cu privire la
plata sumelor necesare pentru continuarea lucrArilor.
Cit ? se grAbi sa afle ducele.
Pentru fiecare mild 566, in total 15.187 ducati, ii rAspunse
Leonardo.
Amintindu-si de cei cincizeci de mii de ducati ce abia hotArise

112
www.dacoromanica.ro
sa-i trimita, ca sa acopere bacsisurile si in general cheltuielile cu
mituirea marilor dregatori de la curtea Frantei, Lodovico se strimba
nemultumit.
Cam scump, messer Leonardo ! Crede-ma, ai sa ma ruinezi !
Intotdeauna nazuiesti care ceva cu neputinta de indeplinit. Iata, de
pilda, Bramante e $i el un arhitect cu faima dar niciodatd
nu-mi cere atitia bani.
Leonardo se multumi sa stringA din umeri.
Cum binevoiti, signore. Insarcinati-1 pe Bramante...
Ei, haide, potoleste-te, nu to supara. Doar stii ca n-am O. las pe
nimeni s se atinga de dumneata !
Incepu tocmeala.
Bine, vom vedea mime, incheie in cele din urma ducele,
dornic sa o mai lungeascA pe cit era cu putinta si prinse a rdsfoi
caietele lui Leonardo cu planse, schite $i crochiuri.
Unul din desene fnfatisa un mormint, adevarat munte artificial,
incununat de un templu cu multe coloane si o deschizatura circulars
in cupola, ca ceea a Panteonului roman, destinata sa lumineze
incaperile interioare ale cavoului ce intrecea in maretie piramidele
egiptene. Si alaturi stateau cifrele exacte si schitele de amanunt cu
privire la amplasamentul scarilor, galeriilor, salilor, cuprinzind cinci
sute de urne.
Ei, dar asta de aici ce-i ? intreba ducele. and si pentru cine
1-ai facut ?
Pentru nimeni anume. Vise de-ale mele...
Ciudate vise ! it privi ducele cu mirare clatinind din cap. Un
mausoleu demn de zeii din Olimp sau de titani. 0 fantasma sau ceva
de basm... Si mai zici a esti matematician !
Se uita si la alt desen, planul unui oral cu strAzi suprapuse sus
pentru stapini, jos pentru sclavi si animale de povara, cu murdaria
spalata de nenumaratele tevi ale apeductului, un oras construit cu o
113
www.dacoromanica.ro
deplind cunoastere a legilor firii, dar pentru fiinte ce nu se sfiesc sA
imparts lumea intre ale$i $i gloatA.
Stii ca nu-i rau ? exclamA ducele. $i to socoti ca un asemenea
ora$ ar putea fi construit ?
0, desigur ! ii faspunse Leonardo cu chipul insufletit. De mult
visez ca alteta-voastrd sd binevoiascA a face o asemenea experientA,
macar si intr-una din suburbiile Milanului. Cinci mii de case la
treizeci de mii de locuitori. Si s-ar mai risipi aceasta multime de
oameni care $ed fiecare pe grumazul altcuiva, ingramadindu-se unii
intr-altii in murdarie $i duhoare, raspindind mai departe sAminta
molimei $i a mortii. Transpunind in realitate planul meu, alteta, ati
ridica cel mai frumos oras din lume !
Se opri, bagind de seams ca ducele ride cu pofta.
Esti plin de haz, iubite messer Leonardo ! Daca ti-as da mina
libera, toate le-ai intoarce cu susul in jos $i cite prApastii n-ai pune
la cale in tari$oara asta ! Oare nu-ti dai seama ca cei mai supusi
dintre sclavi s-ar rAscula impotriva strazilor tale suprapuse, s-ar lipsi
cu dragA inima de curAtenia for pe care atit o lauzi, de apeductul si
canalele celui mai frumos ora$ din lume $i s-ar reintoarce cu ochii
inchisi la murddria vechilor for asezari: fie 5i-n murdarie, numai in
bund intelegere... Dar ce-i asta ? intreba el mai apoi, arAtind o altd
schitd.
$i Leonardo fu obligat sd i-o mai explice $i pe aceea, care
infatisa planul unei case de tolerantA cu intrAri separate, usi $i
coridoare amplasate astfel incit vizitatorii puteau conta pe
nestirbirea secretului vizitei for $i n-aveau a se teme ca se vor intilni
unii cu altii.
Ei, asta e intr-adevAr un lucru grozav ! se entuziasma ducele.
N-ai sd ma crezi dacA-ti voi spune cit sint de sAtul de plingerile cu
jafurile $i crimele care se tin lant in bordeluri. Or, o asemenea
asezare a odailor ar asigura ordinea $i siguranta. Voi construi
114
www.dacoromanica.ro
neaparat asemenea bordeluri, exact dupd planul tau !... Ei bine, dar
esti reusit, omule ! adauga ducele. Mester la Coate: panteon pentru
zei si alaturi o casa de toleranta...
mntr -un tirziu, urma:
Am citit o data o carte a unui istoric din antichitate despre
asa-numita ureche a tiranului Dionysios un tub acustic
ascuns in grosimea zidului, asezat astfel incit monarhul putea
asculta dintr-un iatac ce se vorbea Intr- altul. Cum socoti, am putea
amenaja o asemenea ureche in palatul meu ?
La Inceput parca-i fusese jend sa: aduca vorba de asa ceva, dar
numaidecit isi la seama. Mesterul Leonardo vorbea fail sfiala, ca
despre o descoperire a stiinlei, bucuros de a mai studia cu prilejul
construirii unui asemenea tub acustic felul in care se propaga undele
sonore, fara a se Intreba daca aceasta ureche a lui Dionysios e un
lucru moral sau din contra.
intre Limp, Bellincioni isi viri iarasi capul prin crapatura
usii avea sonetul gata.
in sfirsit, cind Leonardo isi lua farnas bun, ducele il pofti la
cina.
Dupa plecarea artistului, il Moro II chema pe Bellincioni linga
dinsul si-1 puse sa.-i citeasca stihurile.
Salamandra, spunea in ele poetul, traieste in vapaie si totusi ce
minune !... nu arde...

In inima port o de gheata madonna,

0, cum de faceala-i fail prihana
Nu s-a topit inca-n vilvoarea-mi yank' ?

Dar mai ales ultimul catren ii paru ducelui mai gingas si rafinat:

115
www.dacoromanica.ro
 Eu cintul de lebada-1 cint si-apoi mor:
O, daruie-mi viata !" ma rog de Amor.
AMA mai fau vilvataia, poznasul:
Cu lacrimi boteaz-o, $i eu voi fi nasul... !"

VI
Inainte de cina, asteptind intoarcerea sotiei, care trebuia sa pice
din clips in clips de la vinatoare, ducele facu o mica inspectie a
gospodariei. DAdu pe la grajdul care, cu porticul $i coloanele sale,
semana aidoma unui templu grecesc, pe la noua brinzArie, frumos
amenajata, unde gusts din asa-zisa giuncata, brinza de vaci
proaspata. Trecu pe linga nenumarate co$are $i beciuri $i in cele din
urma deschise poarta ocolului de vice, unde toate cite it inconjurau.
de la tirlitul subtire al suvoiului de lapte ce tisnea din ugerul vacii
sale preferate, una ro$covanA adusd tocmai din Languedoc, $i de la
grohaitul dragastos al uria$ei scroafe, un adevarat munte de grasime.
care abia fatase o droaie de purcei, $i pins la spuma galbena a
caimacului din donitele de frasini in care aveau sa bed, untul, pia
la aroma de miere din grinare, toate bucurau ochii stapinului lor.
Un zimbet de nespusa euforie invaluia fata lui it Moro: caminul
sau era cu adevarat un corn al abundentei. La inapoiere in odai, se
aciui pe o banca in galerie, sa se odihneasca.
Ceasul era spre sears, dar soarele mai avea mult pinA O.
asfinteasca. Adieri incarcate de balsamuri proaspete veneau din
luncile Ticinului.
Si ducele imbratisd cu privirea cuprinsul domeniilor sale,
ogoare $i izlazuri, livezi cu $iruri drepte de men si pen irigate de
plasa santurilor si canalelor, duzi purtind pe grumaji ghirlandele
vitei-de-vie. De la Morttara $i pina la Abbiategrasso $i Inca mai
116
www.dacoromanica.ro
departe pins la marginile cerului, unde prin vAl de ceata scInteiau
zapezile eterne ale lui Monte-Rosa, Intinsa cimpie a Lombardiei era
Incarcata de floare $i belsug ca un adevarat rai pe pamint.
Doamne, suspina ducele cu umilinta, miscat pins -n adincul
sufletului, $i ridica ochii spre ceruri. Doamne, mullumescu -ti tie
pentru tot ! Ce-as mai putea dori ? Cindva aid domnea pustiul. Eu,
cu Leonardo am croit aceste canale, am dat vlaga acestui pamInt $i
astazi fiecare spic $i fiecare fir de iarba mi se inching mie, asa cum
ma Inchin Si eu tie, Doamne, $i nu Incetez a-ti multumi !
De departe razbatea un latrat de ogari, striga'te de-ale vInatorilor
$i deasupra stufurilor se zari o clipa porirnichea Impaiata care slujea
drept momeala soimilor.
StapInul castelului tocmai ocolea masa Insolit de majordom,
cercetInd-o cu atentie, sa nu lipseasca ceva, cind In sala jilted ducesa,
urmata de oaspetii invitati la cina. Printre ei se afla $i Leonardo, care
se Invoise sa ramIna aici peste noapte.
Fu rostita rugaciunea $i oaspetii $e asezara.
La masa s-au servit numai bunatati: anghinare proaspata, sosita
In cosuri de nuiele cu un postalion anume tocmai de la Genova,
Lipari $i crapi grasi de crescAtorie de la Mantua (un dar al Isabellei
d'Este), piftii din piept de clapon $i altele asemenea.
Oaspetii Infulecau cu pofta, servindu-se de propriile degete $i
ajutIndu-se cu un cutit, caci furculitele cu dinti de our $i plAsele de
cristal erau socotite un lux exorbitant $i nepermis $i se puneau
dinainte numai doamnelor, la desert, In special la fructe, $i tot cu ele
se servea dulceata.
Primitorul amfitrion Indemna neincetat musafirii sa mai guste
dintr-una $i dintr-alta $i acestia nu se dAdeau Inlaturi, mIncau pe
Intrecute. Nici elegantele doamne $i subtiraticele fecioare nu se
rusinau sa -$i dea pe fata apetitul sdnatos.
Beatrice o avea In dreapta pe Lucrezia.
117
www.dacoromanica.ro
 Si ducele nu-si mai lua ochii de la cele doua frumuseti. Ii facea
placere ca sint alAturi $i ca sotia o rasfata pe iubita lui, ii pune in
farfurie bucati mai gustoase, ii $opte$te ceva la ureche si-i stringe
mina, cuprinsa de tandretea care uneori pune stApinire pe femeile
tinere.
Conversalia se invirtea in jurul intimplarilor de la vinAtoare.
Beratrice istorisi cum cerbul, ti$nind fail veste din padure, i-a lovit
calul cu coarnele rAmuroase, rcit pe ce s-o fastoarne din $a.
Apoi se amuza pe socoteala,nebunului Dioda, un lAudaros $i un
zurbagiu fail pereche, care, cu citeva clipe mai inainte, ucisese o
scroafa domesticA, adusA din4dins de vinatori in padure $i minatA
sub picioarele calului sau. Nebunul se fain cu atita verva cu fapta
sa eroica, de parca ar fi ucis mistretul din Calydon. Si comesenii, ca
sa-1 necajeasca, dovedindu-i ca -i un lAudaros, poruncira sa fie adusa
scroafa ucisa. La vederea ei, Dioda se prefacu minios la culme. In
realitate insA acest cotcar nespus de siret se pricepea de minune s-o
fad: pe prostul, si nu in dezavantajul sAu, iar cu ochii sai de rls $tia
sa deosebeasca nu numai o scroard domestics de un mistret, dar $i o
glumd inteligenta de una prosteasca.
Risetele se inteteau, iar din pricina imbelsugatelor libatii felele
se inviorau si se rumeneau. Dupd felul patru, tinerele doamne
desfa'curd furi$, pe sub masa, $ireturile de la corsete.
Pahamicii umpleau farA odihna cupele cu vin alb usor $i vin
rosu de Cipru, dens, incalzit $i parfumat cu sconi$oard, fistic $i
cui $oare.
Iar cInd alteta-sa intindea cupa, paharnicii si-o treceau unii
altora cu vorbe potrivite, strigindu-se solemn, ca dupd un
ceremonial anume, $i marele paharnic inmuia de trei on in nectarul
ei un talisman cioplit din corn de inorog, ce atirna de-un lant de our
greu: de-ar fi fost vinul otravit, pe cornul innegrit s-ar fi ivit deodata
o roua de singe. Alte asemenea talismane o piatra a broa$tei $i o
118
www.dacoromanica.ro
limbs de sarpe erau Incrustate In solnitA.
Socot, altetA, ca nici regele Frantei n-are un asemenea corn.
De-a dreptul uimitor, cit e de mare, se minuna contele Bergamini,
sotul Ceciliei, de la locul de cinste unde It instalase amfitrionul.
In seara aceea era nespus de vesel, chiar zburdalnic, in ciuda
battinetii sale $i a podagrei care-1 macina.
Hi-hi-hi ! chicoti coco$atul Ianacchi, nebunul cel mai IndrAgit
de duce, Insotinduli chicotul cu zvonul zurgAlAilor aninati de
urechile de mAgar ale pestritei tichii de mAscArici $i duruitul de
mazar' e dintr-o bA$icA de porc.
Papa, auzi, papa ! se Intoarse el cAtre it Moro. Te rog sa-1
crezi, spuse arAtindu-1 pe Bergamini. Cind Ii vorba de coarne, e
meter neIntrecut. De once fel ! CA is de fiarA, ca Is de om, totuna.
Hi-hi-hi, capra de-ai avea, coarne berechet !
La care ducele doar 1'1 ameninta cu degetul.
De sus din partea corului goarnele de argint Isi ridicara glasurile
in cinstea fripturilor un urias cap de mistret umplut cu castane,
un pAun cu ma5inarie InAuntru, ce -$i desfacea pe tavA frumoasa
coadA $i bAtea din aripi, apoi $i In cinstea mAretei plAcinte care
Intlti$a o cetate, de dupA crenelurile careia se auzea intli un glas de
corn rAzboinic, iar dupl ce coaja rumens fu taiatA, sari afarl un pitic
Invesniintat In pene de papagal. Piticul alergA pe mass Villa ce fu
prins 5i Inchis Intr-o colivie de aur, de dupa gratiile cAreia, imitindu-1
pe celebrul sAu premergator, papagalul cardinalului Asconio Sforza,
intona spre hazul comesenilor TatAl nostru" pe toate glasurile.
CArui prilej fericit ii datorAm, messere, acest opAt pe cit de
nea$teptat, pe atIt de grandios ? i se adresA Beatrice sotului.
Il Moro se facu a nu auzi Intrebarea, doar schimbA pe furi$ cu
contele Bergamini o privire cu Inteles, din care fapt preanorocosul
sot al Ceciliei putu deduce ca se sArbAtorea fericitul eveniment al
na$terii lui Cesare.
119
www.dacoromanica.ro
 Capul de mistret ii delectA cel putin o ord, caci, tinind minte
zicala din batrini care spune a hi ospete nu imbatrinesti, nu se
zgirceau cu ceasurile cit timp era vorba sa sada la mass.
Spre sfirsitul banchetului, calugarul cel gran fra Tappone, zis
Sobolanul, ii inveseli pe toti cu Mcomia sa.
Nu fara viclenii si inseluterie izbutise ducele de Milano s-1
momeasca de la Urbino pe aces vestit mincau pentru care se certau
monarhii si despre care mersese faima ca la Roma, spre nu putina
bucurie a sfintiei-sale, infulecase mai bine de jumatate dintr-un
anteriu episcopesc taiat bucatele si inmuiat in sos.
La un semn al ducelui, slugile asezard in fata lui fra Tappone o
sosiera uriasa plina cu busecchicn tmaruntaie umplute cu gutui. Si
monahul, facindu-si semnul erucii, purcese a infuleca din ele cu o
iutealA si o lacomie de nedescris.
Sa fi fost un flacau ca Asta de fata la ceasul cind Domnul
nostru Isus Cristos satura multimea, cele cinci plini si cei doi pesti
nu i-ar fi ajuns nici pentru doi dulai ! facea haz Bellincioni.
Si oaspetii se pomirA pe hohotit, de ziceai ca-s plini cu ris pins -n
git o singura gluma, si aveau sa crape si s se reverse in hohote
nestapinite.
Numai chipul lui Leonardo, singuratic si tacut ca de obicei,
purta pecetea unei resemnate plictiseli. De altminteri, cunostea de
multa vreme jocurile si amuzamentele protectorilor sai si se
deprinsese cu ele.
Cind slugile adusera pe farfurii de argint portocale de our pline
cu yin de Malvasia, Antonio Carnelli da Pistoia, poet de curte si
rivalul lui Bellincioni, declama oda in care artele si stiinta ii spuneau
ducelui: eram robi, to ai venit si ne-ai redat libertatea. Traiascd it
Moro !" Iar cele patru elemente uscatul, apa, focul si aerul ii
cintau:
Tu cirma tii, alaturi de Cel Stint
20
www.dacoromanica.ro
 A lumii-ntregi si-nvirti roata Fortunei...
Oda slavea de asemeni buna intelegere $i dragostea dintre
unchiul it Moro $i nepotul Gian Galezzo, pe al carui generos
protector poetul it compara cu pelicanul care -$i hraneste puii cu
propriul trup $i-i adapA cu propriul singe.

VII
DupA cinA, oaspetii, avindu-i in frunte pe amfitrioni, merserA in
parcul zis Paradiso, cu alei trase pe linie $i tufe de mirt, de laur $i de
cimisir tunse proaspat, cu tunele, labirinturi, logii $i boschete de
iedera. Pe pajistea invaluita de racoarea jocului de apa al fintinii
arteziene full intinse covoare si aruncate perne de matase.
Doamnele $i cavalerii se instalarA comod $i confortabil inaintea
micii scene a teatrului de curte, pe care fu jucat un act din Miles
Gloriosus de Plaut. Versurile latinesti semAnard o mare plictiseala
printre musafiri, deli din respect pentru antichitate, unul nelipsit de
superstitie, ei se prefaceau a le asculta cu mare atentie.
Cind reprezentatia lud sfirsit, tineretul alerga sA bath mingea, s
se joace de-a baba-oarba, de-a prinselea pe o alta pajiste, mai larga,
unde, printre tufele de rozmarin in floare $i portocali ce presarau
petale de cearA, se zbenguirA $i risers din toatA inima ca niste copii.
Virstnicii jucau zaruri, sah, tavleia. Iar doamnele, signorinele $i
signorii care nu participau la jocuii se asezasera roata pe treptele
fintinii $i povesteau pe rind, ca in Decameronul lui Boccaccio.
Alti oaspeti se prinserd in cerc $i dAntuiau pe pajistea de alaturi
in sunetele cintecului preferat al lui Lorenzo de Medici, stins din
viata prea de timpuriu:

121
www.dacoromanica.ro
 Quant'e bella giovanezza
Ma si fugge tuttavia;
Chi vuol esser lieto, sia:
Di doman non c'e certezza.

Tineretea-i primavara,
Rizi $i cintA pins -ti vine,
Fii ferice, cA-i fugarA,
Nu stii ce-ti aduce miine !...

Dui:4 joc, donsella Diana cea cu chip palid $i gingas cintA in

sunetele dulci ale violei un cintec trist ca un suspin, care spunea cit
e de mare durerea unui suflet care iubeste Si nu e iubit.
La auzul acestor acorduri, jocul $i risetele se stinserA ca prin
farmec. Toti ascultau cu luare-aminte, adinc ingindurati. Numai
fintina susura $i susura ca mai nainte, in timp ce ultimele raze ale
soarelui scAldau in lumina trandafirie crestele coconarilor $i ploaia
de stropi, care ti$neau in sus, sus de tot. Jar cind donsella Diana
sfirsi, o bunk' bucatd de vreme nimeni nu cutezA sA tulbure linistea
ce pogorise.
Apoi din nou se auzira hohote, muzicA $i taifasuialA, $i pink'
seara tirziu, dud licuricii, zi$i luciole, $i -au aprins lucorile gingase
in laurii negri, iar pe cerul intunecat a stralucit iataganul de our al
craiului nou, deasupra binecuvintatului Paradiso, invaluit in zgurile
amurgului $i imbatat de aroma florii de portocal, nu mai tacural
sunetele cintecului care spunea Ca
Tineretea-i primAvard,
Rizi $i dna pia-0 vine,
Fii ferice, ca-i fugard,
Nu stii ce-ti aduce miine !...

122
www.dacoromanica.ro
 VIII
La fereastra unuia din turnurile castelului, il Moro zari deodata
Pesemne ca messer Ambrogio da Rosate, marele cititor in
stele (senator si membru al consiliului de taina al curtii din Milano),
isi aprinsese insingurata lucernita deasupra mesei incarcata de
aparate astronomice, unde statea sa desluseasca in hieroglifele
cerului conjunctia lui Marte, Jupiter si Saturn in zodia varsatorului,
conjunctie ce dupd socoteala dumisale avea sa aiba o influenta
hotaritoare asupra casei Sforza.
Amintindu-si de aceasta la vederea luminitei, ducele isi lua
ramas bun de la madonna Lucrezia, cu care socotise de-ale amorului
in primitorul boschet ingropat sub iedera, si inapoindu-se la castel,
se uita la ceas. Si cind se facu exact minutul si secunda hotarita de
astrolog, lua hapurile de revent Si deschise calendarul de buzunar, in
care citi la pagina corespunzatoare:
5 august, ora 10 si opt minute seara, o staruitoare rugA in
genunchi cu miinile adunate si ochii ridicati spre ceruri".
De aceea ducele se grabi spre capela, dorind sa nu scape
momentul, altfel raga sa, dupa cum ii spusese astrologul, n-ar mai fi
avut nici un efect.
In semiintunericul capelei pilpiia dinaintea icoanei luminita
unei candele. Ii era draga aceasta icoand, zugravita de Leonardo da
Vinci, care o infatisa pe Cecilia Bergamini sub chipul Madonnei ce
binecuvinta un trandafir involt.
Il Moro statu sa socoata cele opt minute dupA ceasul de nisip,
se lass in genunchi. isi adund palmele si rosti Confiteor.
Se rugs multa vreme $i cu osirdie.
O Maica Preacurata, soptea el, ridicind spre bolts privirile
induiosate, apara-ma si ma mintuieste pe mine si pe fiul meu
Maximilian si pruncul nou-nascut Cesare, pe sotia mea Beatrice si

www.dacoromanica.ro
123
pe madonna Cecilia, de asemeni $i pe nepotul meu signor Gian
Galeazzo, caci to vezi cum imi e sufletul, o Maica PrecistA, eu nu-i
vreau faul nepotului meu, ma rog pentru el, deli poste ca moartea
lui ar fi izbavit nu numai statul meu, dar $i intreaga Italie de
nenorociri $i napaste fara seaman $i fara leac."
Aici 1$i aminti argumentarea pretentiilor sale asupra tronului
milanez, nascocita de mae$trii jurisprudentelor, dupd care fratele sau
mai mare, tatal lui Gian Galeazzo, ar fi fost nu fiul ducelui
Francesco Sforza, ci doar al comandantului armatelor Francesco
Sforza, caci se nascuse fnainte ca Francesco sa se fi urcat pe tron, in
timp ce el, Ludovico nascindu-se dupA aceea, era, prin urmare,
singurul mostenitor al tronului cu depline drepturi.
Aici insa, ingenunchiat in fats Madonnei, argumentele i se
parura si lui subrede si de aceea Isi incheie rugaciunea astfel:
Iar daca am pacatuit in fata to cu ceva sau voi pacatui, afla, o,
Imparateasa a cerurilor, ca o fac nu pentru mine, ci spre binele
statului cirmuit de mine, spre binele Italiei intregi. Fii, dark
aparatoarea mea inaintea lui Dumnezeu Taal 5i-ti voi slavi numele,
construindu-ti un dom de mare frumusete si maiestrie la Milano, o
manastire la Pavia si aducindu-ti alte multe ofrande !"
Astfel sfirsindu-si rugaciunea, ducele lua Melia si porni prin
odaile intunecate ale castelului. Intr -una din ele dadu de madonna
Lucrezia.
Amor Insusi Imi vine 1ntr-ajutor !" 1$i zise in sinea lui.
Alteta ! striga tinara, apropiindu-se de dinsul, dar I$i pierdu
glasul $i nu mai spuse nimic.
Vru sa can' in genunchi inaintea lui; ducele abia apuca s-o
opreasc a.
Aveti mils, alteta !...
Lucrezia 1i povesti ca fratele ei, Matteo Crivelli, marele
vistiernic al monetariei, un zurbagiu $i un chefliu fara pereche, dar
124
www.dacoromanica.ro
nespus de drag surorii cu toate slabiciunile sale, pierduse la carti o
mare sums de bani din fondurile monetariei.
Linisteste-te, madonna ! Am sa-1 scot din impas pe fratele
dumitale...
$i dupa o clips de tacere, se completa cu un suspin din
strafunduri:
Dar vei voi s nu fii prea cruda cu mine ?
Lucrezia it privi cu toata candoarea ochilor sai de copil, senini
$i neprihaniti.
Nu inteleg, signor...
Feciorelnica mirare o Meuse $i mai frumoasa.
Asta inseamna, draga mea, ingaima el cu patimd $i deodata o
cuprinse de mijloc cu un brat puternic, aproape brutal, asta
inseamna... Oare nu vezi, Lucrezia, ca sint indragostit de tine ?
0, dati-mi drumul, va rog, dati-mi drumul ! Signore, ce
faceti ? Madonna Beatrice...
Nu to teme, nu a afla niciodata. Stiu sa pastrez o taina...
Nu, nu, alteta. e atit de generoasa atit de buns cu mine...
Pentru Dumnezeu, lasati-ma !
Am sa-1 salvez pe fratele tau, am sa fac tot ce-mi vei cere, voi
fi robul tau, supus, numai fie-ti mils de mine !
Si lacrimi aproape sincere tremurara in glasul sau cind ii $opti
stihurile lui Bellicioni:

Eu cintul de lebAda-1 cint 5i-apoi mor.

..0, daruie-mi viata !" ma rog de Amor.
Mita mai rau vilvataia, poznasul:
..Cu lacrimi boteaz-o, ti eu ti-oi fi nasul !"

Lasati-ma, lasati-ma ! repeta intr-una tinara cu disperare.

Dar aplecindu-se asupra ei, ducele ii simti ra'suflarea proaspata
125
www.dacoromanica.ro
si mireasma trupului tidal-, un amestec de violete cu mosc si-i sorbi
lacom gura.
Pentru o clips Lucrezia incremeni in strinsoarea lui.
Apoi se smulse cu un strigat si, scapindu-i din brate, se departs
in fug..

IX
and deschise usa dormitorului, vazu ca Beatrice stinsese deja
faclia si era in astemut, in patul ce se Malta ca un mausoleu pe
podiumul din mijlocul Wail sub un polog de matase aurie si brocart
de argint.
Se dezbraca si el, ridica un capat al plapumii pufoase, tesuta cu
our si margaritar ca odajdiile bisericesti, darul de nunta al ducelui de
Ferrara, si se culcA la locul sal, ling. sotie.
Bice, sopti el duios. Bice m-auzi ?
Vru s-o imbratiseze, dar ea it respinse.
De ce ?
DA-mi pace ! Mi-e somn...
Spune-mi numai, de ce ? Bice, scumpa mea ! DacA ai sti cit te
iubesc...
0, desigur, stiu ca ne iubesti pe toate de o potriva ! Pe mine si
pe Cecilia, ba si pe roaba din Moscovia, gisca aceea cu pArul rosu
pe care daunazi o imbratisai in ungherul garderobei !...
Era doar o gums...
DrAgute glume, n-am ce zice ! Nu-mi famine decit sa-ti
multumesc.
Dar crede-ma, Bice, acesta-i adevdrul. De la o vreme esti atit
de rece cu mine, atit de aspra si neindufatoare ! Nici vorba, sint
vinovat, recunosc, a fort o pornire nedemnA...
Prea te Iasi dominat de pomiri, maestre !

126
www.dacoromanica.ro
 Apoi, rasucindu-se spre el, adauga cu netainuita ura:
Cum de nu-ti e rusine ! Si de ce, de ce mai minti ? Eu s nu te
cunosc ? Vad ca prin sticla tot ce se petrece in mintea ta. Te rog s
nu-ti inchipui ca sint geloasa. Dar n-am sa accept sa fiu una dintre
amantele tale ! Auzi ? Asta niciodata !
Nu-i adevarat, Bice, jur pe mintuirea sufletului meu ca n-am
iubit niciodata pe nimeni in lumea asta mare atit cit te iubesc pe
tine !
Si ea tacu, plecinduli urechea nu la cuvinte, ci la muzica
glasului sail.
La drept vorbind, Ludovico nu mintea, nu mintea decit pe
jurnatate: cu cit o in$ela mai des, cu atit o iubea mai adinc, de-ai fi
zis ea de rusine, de frica $i de remuscari, de mils si cainta
sentimentul acesta de negraita tandrete se invilvora mai tare, ca o
flacard in bataia vintului...
Iarta-ma, Bice, iarta-m in numele iubirii ce ti-o port !...
Si ei se impacara.
imbrati$ind-o pe Intuneric, fara s-o vada, i se riazareau niste
ochi sfio$i $i plini de candoare, i se parea ca simte parfum de mosc
$i violete $i imagininduli ea o imbrati$aza pe cealalta le iubea pe
amindoua, ceea ce era un pacat si, de aceea, imbatator ca miedul
vechi.
Ai dreptate, astazi esti chiar ca un indfagostit, sopa ea fka
ascunsa mindrie.
Dar, iubita mea, crede-ma, sint 5i azi inamorat de tine ca in
primele zile ale iubirii noastre !...
Ce tot indrugi acolo ? Ce-s toanele astea de adolescent ? it
admonesta ea deodata. $i tocmai acum ? In momentul cind el
aproape ca s-a pus pe picioare ? Mai bine ti-ar umbla gindul la
treburi.
Luigi Marliani spunea acum citeva zile ca moare mai mult ca
www.dacoromanica.ro
127
sigur, rosti calmindu-se ducele. Acum se simte ceva mai bine, dar
ameliorarea e de scurta duratA si de murit tot moare.
Cine stie ? obiecta Beatrice. E asa de bine ingrijit... Asculta, it
Moro, ma minunez cit esti de lipsit de griji si de nepAsator. Induri
insulte ca o biata oaie necuvintAtoare, consolindu-te cu momeli:
puterea e in miinile noastre. Oare n-ar fi mai sanatos s te lepezi cu
totul si definitiv de ea decit sA tremuri pentru aceastd putere ca un
hot, zi si noapte, decit sa te ploconesti in fata avortonului acela care
se cheamd regele Frantei, decit sa depinzi de nerusinatul Alfonso,
decit sA te guduri pe lingA vrajitoarea aceea de la Aragon ! Se
vorbeste cA ar fi iar insarcinatd. Inca un pui de carpe, in cuib ! $i asa
va fi cite zile vom avea, gindeste-te numai, it Moro, cite zile vom
avea ! Si mai zici cA puterea se afld in miinile noastre !...
Si totusi medicii sind de acord cu totii cA boala sa este
incurabilA, murmurs ducele. Mai devreme sau mai tirziu.
Asteapta... ! Sint zece ani si mai bine de cind tot moare si n-a
mai murit !
Tacura.
Deodata ea-1 cuprinse cu bratele-i mladii, se lipi de el cu tot
trupul si-i sopti la ureche ceva.
Bice ! tresari it Moro. SA te fereascA Domnul nostru Isus
Cristos si Maica Precista ! Niciodata, auzi ? niciodata sa nu-mi
mai vorbesti de asa ceva...
Daca te temi, as putea singurA... Vrei ?
El nu-i raspunse. Dupd o vreme intreba:
La ce te gindesti ?
La piersici...
Asa e, am poruncit grAdinarului sa-i trimeata in dar din partea
mea cele mai coapte...
A, nu la acelea... MA gindeam la piersicile lui messer
Leonardo. Oare n-ai auzit vorbindu-se ?...
128
www.dacoromanica.ro
 Ce-i cu ele ?
Sint otravite.
Cum asa, otravite ?
Daca-ti spun. El le otraveste. Pentru nu stiu ce experiente.
Poate ca-i vorba de farmece. Mi-a soptit monna Sidonia. Dar $i asa,
otravite, sint de o rara frumusete...
Tacura din nou $i ramasera asa lung vreme imbratisati in
intuneric $i tacere, gindindu-se amindoi la unul $i acelasi lucru,
atenti pared la bataia tot mai pripita a inimii celuilalt.
in cele din urma, it Moro ii saruta cu parinteasca duiosie fruntea
$i facu semnul crucii asupra ei.
Dormi iubito, ingerii sa-ti ocroteasca somnul.
In noaptea aceea ducesa vazu in vis pe o tipsie de our citeva
piersici de o rara splendoare. Frumusetea for o ispiti intr-atit, incit
lua una si musca din carnea ei aurie, nespus de suculenta 5i aromata.
Deodata o voce tainica ii sopti la ureche Otrava, otrava, otrava !"
Ea ingheta de spaima, dar nu se mai putu opri $i continua sa manince
piersicile una dupa alta. Si i se parea ca moare treptat, deli inima i
se inveselea cu fiecare clips $i o simtea din ce in ce mai usoara.
Si ducele visa ceva straniu: se facea ca se plimba prin verdea
poiana* din parcul Paradiso pe linga fintina arteziana si deodata
zareste mai incolo trei femei in vesminte albe, sezind imbratisate ca
niste surori. $i cind se apropie de ele, recunoaste intr-una pe
madonna Beatrice, in cealalta pe madonna Lucrezia, iar in a treia pe
madonna Cecilia: Slava tie, Doamne, s-au impacat, exclama atunci
in sinea lui cu usurare. De cind ar fi trebuit s-o faca !"

X
Ornicul din turn batu miezul noptii. Casa toata dormea somn
adinc. Numai in bah, tocmai sub umbrarul foisorului, unde 15i

129
www.dacoromanica.ro
daurise ducesa parul la soare, sedea pitica Morgantina, care o sterse
din camara unde o incuiasera, $i plingea cu foc copilasul ei
inexistent:
Mi-au luat copilul si mi 1-au ucis, sufletelul meu fara pret.
Pentru ce, Doamne ? Ce rau le facuse ? Ma bucuram de el in tihna
in ungherul meu ne$tiut de nimeni...
Noaptea era senina $i vazduhul atit de transparent, incit puteai
zdri la marginea orizontului, scaparind ca niste diamante MA
seaman, piscurile lui Monte-Rosa acoperite de zapezile vesnice.
$i mai multa vreme rasunara deasupra vilei adonnite bocetele
ascutite ale smintitei, asemenea unui glas de cobe in noapte.
Deodata pitica suspina, ridica ochii $i privi in tacere cerul.
Si se pogori atunci peste toate linistea.
Ochii nebunei zimbeau nestiutori, iar deasupra ei zimbeau
asijderea acelor ochi stelele albastre, la fel de candide $i de pline de
mister.

www.dacoromanica.ro
130
C a r t e a a p a t r a

SABATUL VRAJITOARELOR

I
0 cascioara veche $i darapanata, cu hornul plecat intr-o parte,
varsind ve$nic valuri de fum, se aciuiase pe linga Portile Vercelline
in mahalaua de la marginea Milanului, paraginita $i pustie, care se
intindea pe malurile canalului Catarana, chiar linga iezatura unde
strajuia o vama fluviala.
Casa apartinea monnei Sidonia. Batrina moasa inchiria odaile
de sus alchimistului, lui messer Galeotto Sacrobosco, iar pe cele de
jos le ocupa dinsa impreund cu Cassandra, nepoata de frate a
aceluiasi Galeotto $i fiica mult umblatului negustor Luigi care in
dorul neostoit de a descoperi antichitati colindase nu putine locuri,
Grecia $i insulele Arhipelagului, Siria si Asia Mica, Egiptul $i multe
alte meleaguri.
Colectionase orice-i cazuse in mina, statui frumoase, bucati de
chihlimbar cu o libelula incrustata inauntru, clavicula lui
Demostene, vreun epitaf pretins a fi de pe mormintul lui Homer, o
autentica tragedie a lui Euripide $i asa mai departe.
Unii ii socotisera nebun, altii sarlatan $i mincinos, dar cei mai
multi un om mare. Imaginatia sa fusese atit de imbibata de
paginism, incit raminind pins la capat bun cretin, Luigi se inchina
cu toata fervoarea preasfintului geniu Mercur" si Linea miercurea
inchinata inaripatului vestitor al olimpienilor. socotind-o ziva cea
mai norocoasa pentru incheiere de tirguri. Nici lipsurile materiale,
nici greutatile, nimic nu 1-a putut opri in cautarile sale de
colectionar.
Se povestea ca intr-o zi,-gasindu-se la bordul unei corabii, afla,
www.dacoromanica.ro
131
dupa ce strAbatuse citeva zeci de mile bune, despre o curioasa
inscriptie greceascd ce-i scApase. Si ca s-o transcrie, omul nostru se
inapoie la farm fArA sA mai stea pe ginduri. Iar cind din pricina unui
naufragiu pe mare pierdu o pretioasa colectie de manuscrise,
incarunti de amarAciune.
De cite on era Intrebat de ce se ruineaza cu propria mina,
indurind o viata de privatiuni $i se expune primejdiilor, Luigi
rAspundea tuturor in acelasi fel:
Vreau s inviez mortii.
0 data, pe cind se afla in Pelopones, Luigi intilni in
imprejurimile orasului Mistra, chiar la poalele ruinelor
Lakedemonului, o fats leit statuia strAvechii zeite Artemis. Era fiica
diaconului dintr-o mahala a orasului, un biet sArAcan pricopsit Ins
cu darul betiei. Luigi s-a insurat cu ea $i a luat-o cu el in Italia,
laolalta cu un nou manuscris al Iliadei, citeva cioburi dintr-o Hecate
in marmurd si amfore sparte. Fiicei care s-a nascut din unirea lor,
Luigi i-a pus numele Cassandra, dupA numele celebrei eroine a lui
Eschil, prizoniera lui Agamemnon, care it subjugase cu farmecu-i
ciudat.
Nu trecu mult insa $i sotia lui muri, iar Luigi, plecind intr-una
in vesnicele calatorii, o rasa pe mica orfanA in grija unui bdtrin
prieten, filozoful Demetrius Halcondila, un invAtat grec din
Constantinopol, poftit la Milano de care in$i$i ducii Sforza.
$iretul septuagenar, fire ascunsA $i cu cloud fete, prefAcindu-se
a fi un fervent sustinator al bisericii cre$tine, era in realitate de
altminteri ca cea mai mare parte a invAtatilor greci din Italia in
frunte cu insusi cardinalul Vessarion adept al ultimului dintre
dascalii intelepciunii antice, neoplatonicul Gemistos Plethon, care
murise doar cu patruzeci de ani inainte, in Pelopones, chiar in orasul
Mistra, strajuit de ruinele Lakedemonului, de unde se tragea mama
Cassandrei.
132
www.dacoromanica.ro
 Ucenicii lui Plethon erau incredintati ca insusi sufletul marelui
Platon, coborit din Olimp, se intrupase in dascAlul for spre a
propovAdui intelepciunea pe pamint. invAtatii crestini socoteau insA
ca filozoful calca pe urmele imparatului Iulian Apostatul, cel care se
lepAdase de cretinism, voind a reinvia eresul credintei in anticii zei
olimpieni. Si erau de parere ca lupta trebuie dusA impotriva sa nu cu
ajutorul argumentelor $i a disputelor, ci cu armele Sfintei Inchizitii
$i flacarile rugului. Iar ca dovada, se citau intocmai cuvintele lui
Plethon spuse de el ucenicilor sai cu trei ani inainte de moarte:
Luati seama, n-are sa treacA vreme dupa moartea mea $i peste
toate neamurile $i popoarele de pe acest pAmint strAluci-va acelasi
vesnic adevar $i tot omul se va intoarce in matca aceleiasi credinte
unam eandemque religionem universum them esse sus-
cepturum".
Iar cind 1-au intrebat: in care din credinte ? CrestineascA sau
mahomedana ?" el a rAspuns: Nici in cea dintii, nici intr-a doua, ci
intr-o credinta ce nu se deosebeste de paginismul antic neutram,
sed a gentiltate non differentem".
In casa lui Demetrius Halcondila, Cassandra fu crescuta intr-o
piosenie fa/arnica, dar severs. Din toate cite se vorbeau $i care i-au
intrat in ureche, mica orfanA, fArA sa inteleaga rafinamentul
filozofiei lui Platon, tesu un basm vrAjit in care isi povestea cum au
sa invieze zeii morti din Olimp.
Purta la piept un talisman contra frigurilor, darul nepretuit al
tatalui vesnic plecat, care nu era altceva decit o pecetie cu chipul lui
Dionisos. De multe ori. raminind singura, scotea pe furis din sin
strAvechea piatfa $i privind-o la soare aparea inaintea ei din apele
liliachii ale ametistului naluca unui efeb cu trupul gol, Bacchus cu
tirsul intr-o mina $i cu un ciorchine in cealalta. $i alaturi o panted
sarea incercind sa linga ciorchinele. $1 inima ei de copil se umplea
de iubire pentru frumosul zeu.
133
www.dacoromanica.ro
 Intr -o zi messer Luigi muri de fierbinteala, sarac lipit, intr-o
coliba de pastor, printre ruinele unui templu fenician pe care abia Il
descoperise. Intre timp se ruinase definitiv tot cumparind la
antichitati. $i cam tot pe-atunci, dupa ani de pribegie si de incercari
zadarnice de a dezlega taina pietrei filozofale, se inapoie la Milano
alchimistul Galeotto Sacrobosco, unchiul Cassaandrei, $i instalindu-
se in casuta de la poiile Vercelline, o luA la el pe nepoata.
Giovanni Beltraffio, care nu izbutea sa uite ciudata convorbire
dintre Cassandra $i mecanicul Zoroastro in legatura cu pomul
otravit, o intilni, $i nu o data, in casa lui Demetrius Halcondila, unde
Meru la ii gasise de lucru la copiatul manuscriselor. Mu lta vreme ii
spunea ca este vrajitoare, dar farmecul tinerei fete, ca $1 valul de
straniu mister ce-o Inconjura, it atragea nespus.
Seara de sears, cum termina lucru la atelierul lui Leonardo,
pomea spre casuta singuratica de la Porti le Vercelline, unde se
IntIlnea cu Cassandra. Se a$ezau sus pe taluz, nu departe de iezatura
Si stateau Indelung de vorba. Jos, la picioarele zidului pravalit al
manastirii Inchinate Sfintei Redegonda clipoceau apele negre $i
linistite ale canalului. 0 poteca abia zarita printre brusturi, urzici $i
tufe de soc ducea spre creased, $i nimeni nu dadea pe acolo ca sa le
tulbure singuratatea.

II
Seara pogorise inabu$itoare. Din cind in cind navaleau virtejuri
zburdalnice ridicind non de praf alburii si fosnind prin frunzisul
copacilor. Iar cind vintul se potolea, o liniste $i mai adincd pogora
asupra imprejurimilor, tulburata doar de mormaitul tunetului ce se
rostogolea undeva in departare, inabu$it si stins, razbind parca de
sub pamint. Pe fondul acesta solemn $i amenintator se deslu$ea mai
straniu $i mai suparator Inca searbadul zdranganit al la'utei $i

134
www.dacoromanica.ro
cintecele de belie ale soldatilor vamii care chefuiau la circiumioara
din vecini era intr-o duminica.
Cind $i cind jaristi ro$ii se aprindeau pe cerul intunecat $i atunci
pentru o clipA rAsAreau din bezna cAsuta ce se aciuiase pe malul
celalalt, plecatd intr-o rind, cu hornul de cardmida afumat vArsind
valuri de fum negru (de la topitoria alchimistului), silueta de5iratA $i
slabanoagA a clopotarului cu undita in mina sezind pe marginea
iezaturii nApAdite de muschi, canalul drept ca o sAgeatd cu cloud
$iruri de sAlcii $i zade de o parte $i de alta, bArcile cu fundul plat $i
cu cite un bloc de mannurd inAuntru trase de cAluti rApciugosi $i
nehrIniti (erau aduse de la Lago Maggiore pentru Dom) $i funia
lungs care lovea apa. Apoi toate se cufundau iarl$i in beznA $i
piereau ca nalucile. 0 singurd luminita rosie sclipea pe malul
celalalt cuptorul alchimistului oglindindu-se in apele negre ale
Cataranei. Miros de apa cAliie, de papurA vesteda, catran $i lemn
putred venea dinspre iezAtura.
Giovanni $i Cassandra $edeau pe taluz, deasupra canalului, la
locul for obisnuit.
Ce plictiseala ! murmurs fata, $i inclestind deasupra capului
miinile 15i frinse degetele subtiri $i albe. in fiecare zi acelasi $i
acela$i lucru. AstAzi ca ieri, miine ca astazi. Acelasi clopotar desirat
$i prostAnac pescuieste pe iezaturA $i nu prinde nimic, aceiasi non de
fum urcA din hogeacul laboratorului, unde acelasi messer Galeotto
se cazneste zadarnic sa fabrice aurul, aceleasi lotci sint trase de
gloabe costelive $i aceea$i lautd zdrangane a tristete in circiuma de
acolo ! SA fi fost cit de cit ceva nou ! SA ne fi cotropit mAcar francezii
$i sA fi ras Milanul de pe fata pamintului, sau sA fi prins clopotarul
un peste, sau unchiul meu sa fi descoperit secretul fabricarii
aurului... 0, Doamne, ce plictiseala !
Stiu, ii obiectA Giovanni, $i pe mine ma apuca uneori sila asta
fard margini, ca -mi vine sA mor, nu alta. insd fra Benedetto m-a
www.dacoromanica.ro
135
invatat o rugaciune grozava care-1 indeparteaza pe diavolul
plictiselii. Vrei s ti-o spun ?
Nu, Giovanni, clatina Cassandra din cap. Uneori doresc, dar
nu pot sa ma rog Dumnewului vostru.
Nostru ? Oare mai exists $i altul in afara de El, Unicul ?...
0 vatra de Mari izbucnite undeva in departthile amurgului
fulgera luminind brusc chipul fetei care-i aparu ca niciodata frumos,
de o negraita tristete $i mister.
Tacea ca mai inainte $i doar isi prefira pletele negre $i
matasoase.
Asculta-ma, drags prietene, spuse ea intr-un tirziu. Ceea ce
vreau sa-ti povestesc s-a intimplat foarte demult, acolo, pe pamintul
meu natal. Eram copil pe-atunci. 0 data tata m-a luat cu el intr-o
calatorie. Am vizitat ruinele unui vechi templu. Ele se inaltau pe un
promontoriu. De jur imprejur cit vedeai cu ochii, numai marea.
Pescarusii gemeau cu glasurile for ascutite $i jalnice, iar brizantii se
spargeau cu tunet de stincile negre ale tarmului, roase de apa sarata,
colturoase $i ascutite ca niste pumnale. Spuma alba zbura in aer $i
recadea ca sa se scurga val pierator pe coltii for negri. De multa
vreme $edeam singurd pe treptele dinaintea templului, ascultind
tunetul marii $i respirind prospetimea brizei amestecata cu
balsamurile amarui ale pelinului. Tata se caznea sa dezlege pe un
ciob de marmura inscriptia $tearsa aproape cu totul. Apoi m-am
ridicat 5i am intrat in templul parasit. Coloanele de marmura
ingalbenita stateau neatinse de vreme. Printre ele cerul siniliu aparea
violet- Inchis, aproape negru, $i -acolo sus, in inaltimi, din crapaturile
pietrei rasarisera maci rosii. In templu domnea tacerea $i doar
bubuitul surd al brizantilor umplea sanctuarul cu un murmur ca de
rugaciune. Mi-am aplecat urechea sa-1 ascult $i... deodata inima mi
s-a frint in piept. Am cazut in genunchi $i am Inceput sa ma rog
necunoscutului zeu profanat care -$i avusese odata salasul acolo.
136
www.dacoromanica.ro
Sarutam lespezile de marmord. plingeam $i-1 iubeam pentru ea
nimeni pe acest patnint nu-1 mai iubea ca mine $i nu i se mai rugs ca
mine, $i pentru ca murise. De-atunci nu m-am mai rugat nimanui
asa, niciodata. Templul era al lui Dionisos.
0, ce-ai facut, Cassandra ! se inspaiminta Giovanni. E pacat,
blasfemie ! Nu exista si nici n-a existat vreodata Dionisos...
Zici ea n-a existat ? repeta fata zimbind a dispret. Dar atunci
cum de ne invata sfintii parinti, in care to crezi, Ca zeii izgoniti pe
vremea cind a biruit Isus s-au prefacut in demoni atotputernici ? Si
de ce in cartea vestitului astrolog Giorgio da Navarra exista o
prorocire intemeiatd pe niste observatii asupra astrilor ceresti, care
spune ea conjunctia planetei Jupiter cu Saturn a dat nastere religiei
ebraice, cea a lui Jupiter cu Mane religiei chaldeene, religia
egiptenilor a fost fructul conjunctiei lui cu soarele, in timp ce
conjunctia lui cu Venus a intemeiat mahomedanismul, si conjunctia
lui cu Mercur a dat nastere credintei cre$tine, tot asa cum din
conjunctia lui Jupiter cu Luna se va naste credinta in Anticrist, $i
atunci zeii moni vor invia !
Se auzi tunetul miriind mai aproape. Jari$tile fulgerelor isi
incingeau mai starsnic vapaia, ilumidind norul cumplit de greu care
se tira cu incetineala. Lauta de la circiuma tot mai zuruia in tacerea
grea de amenintari.
0, Cassandra ! striga Beltraffio, cu rugs. Oare nu vezi ca te
ispiteste diavolul, ca sa te duca la pierzanie ? Blestemat sa fie,
procletul !...
Pe tine nu te-a ispitit vreodata ? Fata se intoarse iute spre
dinsul si, puradu-si amindoud miinile pe umeiii lui, sopti: Si daca
esti atIt de curat, cum se face ca ai plecat de la dascalul tau fra
Benedetto si te-ai tocmit la Leonardo da Vinci, ereticul ? Si pentru
ce vii Incoace, ca sa ma vezi pe mine ? Nu stii ca -s vrajitoare, iar
vrajitoarele sint rele, mai rele decit insu$i diavolul ? Nu te temi
www.dacoromanica.ro
137
ca -ti vei duce sufletul la pierzanie ?...
Dumnezeu e cu not ! inglima Giovanni cutremurindu-se.
Cassandra se apropie de el $i-1 pironi in tacere drept in lumina
ochilor cu ochii sal galbeni ca miezul chihlimbarului. Si in aceeasi
clips nu reflexele unor fulgere departate, ci fulgerul insu$i despica
norul, luminind chipul ei palid, ca marmora zeitei ce i se infati$ase
o data iesind dintr-un mormint milenar, acolo pe Dealul Morii.
E ea ! Ea ! murmurs ingrozit Giovanni. Diavolita alba !"
Facu un efort sA sarA in picioare $i nu putu; simtea pe obraz
rasuflarea ei fierbinte $i fail sA vrea ii asculta $oapta:
SA-ti spun tot, tot pins la capat, Giovanni ? Vrei sA zburam,
dragule, acolo unde-i el ? Crede-ma, e-a$a de bine acolo, n-o sa-ti
pars au, n-ai sa to plictise$ti. Si nu-ti mai e ru$ine de nimic, ca in
vis, sau ca in rai, totul e ingaduit acolo. Vrei sA zburAm acolo,
vrei ?...
Broboane de sudoare rece ii acoperirA fruntea, dar curiozitatea
invinse groaza $i Giovanni intrebd:
Unde ?
La sabat ! ii faspunse ea abia auzit, aproape atingindu-i
obrazul cu buzele, de parcA ar fi suspinat patimas.
Tunetul bubui napraznic $i solemn, cutremurind pdmintul $i
cerul, cu o veselie inspAimintatoare, ca $i cum ar fi ris in hohote
nevazutii uriasi subpaminteni, apoi se rostogoli $i se stinse intr-o
liniste ce -$i tinea rdsuflarea.
Nici o frunza nu se clinti in copaci. Cu el tacu $i zuruitul silnic
al lautei.
Si in aceeasi clips dangdni lent $i mAsurat clopotul manastirii,
chemind credincio$ii la Angelusul de sears.
Giovanni se inching cu evlavie, iar Cassandra se ridica
munnurind:
E timpul sA ma intorc acasa. E tirziu. Vezi facliile ? E it Moro
138
www.dacoromanica.ro
care soseste la messer Galeotto. Uitasem ca astazi unchiul are sa-i
demonstreze transformarea plumbului in aur.
intr-adevar, se auzea tacanit de copite. Calaretii, venind in sir
de-a lungul canalului de la Porti le Vercelline, se indreptau spre casa
alchimistului, iar acesta, a$teptindu-1 pe duce, termina in laborator
ultimele pregatiri in vederea experientei.

III
Meser Galeotto isi petrecuse toata viata in neobosite cautari ale
pietrei filozofale.
Cind absolvi Facultatea de medicina din Bologna, Galeotto se
tocmi famulus la un adept celebru al stiintelor oculte, contele
Bernardo Trevisano, $i timp se cincisprezece ani cauta Mercurul cel
capabil sa se transforme in fel si fel de substante: sare, amoniac,
diverse metale, in bismut $i in arsenic natural, in singe omenesc, in
fiere, in fire de par, in animale si plante.Toate cele case mii de ducati
ai mostenirii pamintesti au zburat pe cosurile turnatoriei. Cind isi
cheltui banii, recurse la punga altora, datornicii ii bagard in temnita,
dar Galeotto reu$i sa evadeze $i in urmatorii opt ani facu experiente
asupra oualor, izbutind sa iroseasca 20.000 de bucati, nu mai putin.
Dupa aceea colabord cu protonotarul papei, messer Henrico, facind
experienta cu piatra-vinata, dar se imbolnavi din pricina emanatiilor
si zacu paisprezece luni pardsit de toti si fu cit pe ce sa -si dea duhul.
Cu micu-i laborator in spinare strabatu drumurile Spaniei,
Frantei, Austriei, Olandei, Africii de Nord, Greciei, Palestinei,
Persiei, indurind saracia, umilintele, chiar $i persecutiile. La curtea
regelui Ungariei fu torturat in speranta ca i se va smulge secretul
miraculoasei transformari. Si, in sfirsit, batrin $i istovit, dar fara a-si
pierde curajul, Galeotto se inapoie in Italia la invitatia ducelui ii
Moro, care ii acorda titlul de alchimist al curtii.

139
www.dacoromanica.ro
 Mijlocul laboratorului it ocupa masivul cuptor din lut ars de-o
constructie greoaie, avind o multime de compartimente, u$ite,
creuzete $i foale de incins jarul.
Intr-un colt, sub stratul gros de praf, zAceau rama$itele turnarii,
asemandtoare cu lava facia.
Pe masa de lucru se IngrAmAdeau tot soiul de aparate, unul mai
complicat ca altul: alambicuri, retorte, mojare, pahare de sticla,
pilnii, mici sisteme de distilat, lungi Levi $erpuitoare, clondire $i
borcanase. Sarurile otravitoare, acizii, bazele, degajau un miros
intepator. Uri. intreg univers de mistere se ascundea i n
met ale $apte zei din Olimp, $apte astri cere$ti: in our
Soarele, in argint Luna, in aramA Venus, in fier Marte,
in plumb Saturn, in cositor Jupiter, $i in mercurul viu $i
strAlucitor Mercur cel vesnic in mi$care. Se aflau aici substante
purtind nume barbare ce inspAimintau pe profani: Craiul de
chinovar, Laptele lupoaicei, Ahile cel de anima, asteritul,
androdama, anahalistul, rapocticum, aristolochia. Printre ele stropul
de Singe de Leu, dobindit dupA ani de truda, un leac fArA pret care
vindeca toate bolile 5i-ti dAruie tineretea ve$nica, juca in apele rosii
ca rubinul.
Magul $edea la masa lui de lucru.
Mic de stat $i firav, cu obrazul incretit ca o ghebA trecutA, dar
vesnic fara astimpar, vioi $i sprintar, messer Galeotto, sprijinindu-$i
barbia in miini, privea cu atentie balonul de sticla pus pe flacara
albastrA, imaterialA, a spirtierei care dadea in fiert inceti$or, apoi
prinse a forfoti in clocot Oleum Veneris, Uleiul Venerei, un lichid
transparent de un verde crud, ca smaragdul. Faclia ce ardea alAturi
arunca reflexele ei irizate, prefirindu-le prin smaragdiul balonului,
pe stravechiul pergament in-folio deschis pe masa, o lucrare
apartinind alchimistului arab Giabir Abdalla.
Auzind pa$i pe scarA $i glasuri, Galeotto se ridica, roti privirea
www.dacoromanica.ro
140
prin laborator, controlind daca toate sint la locul lor, facu semn
tacutului famulus sa mai pund carbuni in cuptor si iesi in
intimpinarea oaspetilor.

IV
Iar oaspetii erau veseli. Abia se sculasera de la ospatul stropit
din belsug cu vin de Malvasia. In seara aceea in rindurile suitei
ducelui se aflau si medicul-sef al curtii, Marliani, care poseda vaste
cunostinte in domeniul alchimiei, si Leonardo da Vinci.
Intrara doamnele si cavalerii si chilia Intotdeauna tacuta a
invatatului se umplu de parfumuri, de fosnetul rochiilor de matase,
de flecareald vesela si risete zglobii, ca ciripitul de pasarele.
Iar cind una din doamne atinse cu mineca o retorts si aceasta
cazu si se sparse, Galeotto o linisti amabil:
Nu face nimic, signora, nu v alarmati ! Numai sa adun
cioburile ca sa nu va taiati piciorusele.
Alta luase in minusita-i alba 5i parfumata cu violete o bucata de
metal afumat, si acum cavalerul, unul mai dibaci decit altii, se
caznea sa -i stearga pata cu batista de dantela, stringindu-i minuta pe
furis.
Balaia si zvapaiata donzella Diana, tremurind toata de teams si
veselie, atinse cu degetelul cupa plind de mercur si varsa citiva
stropi pe masa.
Priviti, priviti, signorinelor, sub ochii vostri se intimpla o
minune: iata argint care alearga pe masa, de parca ar fi viu ! exclamd
incintata, vazind cum se rostogolesc margelusele stralucitoare.
Si aproape topaind de bucurie, batea din palme.
E adevarat ca -1 vom vedea pe diavol in flacarile magice in
clipa cind plumbul se va preface in our ? it descosea fermecatoarea
si vicleana Filiberta, sotia batrinului consul al sarii. Cum socotiti,

141
www.dacoromanica.ro
messere, oare nu e pdcat sa asisti la asemenea experiente ?
Era nespus de evlavioasA, se spunea ca ingaduie once
amantului, afarA de sarutul gurii, ca cel putin cea care rostise
juramintele de credintd in fata altarului sA familia fad de prihanA.
Intre timp alchimistul se apropie de Leonardo.
Messere, ii spuse incetisor la ureche, stringindu-i mina cu
cAldurd, stiu sd pretuiesc vizita unui om ca dumneata...
Leonardo vru sd obiecteze, insa batrinul it opri clAtinind din
cap.
0, fireste, pentru ei famine o taina ! intre not Ina.. Doar ne
intelegem unul pe altul, nu ?...
Apoi se adresa oaspetilor cu zImbet amabil:
Cu permisiunea protectorului meu, alteta-sa ducele, si a
fermecatoarelor doamne aici de fata, cdrora ma Inchin cu reverenta,
incep experienta dumnezeiestii metamorfoze. Atentie signori !
Si ca sii nu dea loc la nici o suspiciune de sarlatanie, messer
Galeotto aratd creuzetul, un vas cu pere ;ii grosi din cdrAmida
refractarl, rugind asistenta sa-1 examineze cu atentie, sa-lpipdie, s-i
ciocanea.scd fundul spit a se convinge ca nu ascunde vreo inselAtorie.
ExplicA totodata ea uneori alchimistii ascund aurul in cite un vas cu
fundul dublu care la temperaturi inalte craps in partea de sus, lasind
aurul s iasd la iveald, ca si cum ar fi rezultat din metamorfoza. Pura
examinate cu multA grija si celelalte obiecte care puteau sau nu
ascunde aurul, ca lingourile de cositor, carbunii, foalele pentru
incins focul, betele cu care se amestecd metalul pe cale de racire.
Alchimistul taie apoi cositorul in bucatele si-1 aruncd in
creuzetul instalat la gura cuptorului, pe carbunii incinsi. Tacutul
famulus puse in miscare foalele uriase. Palid, mohorit, macabru, cu
ochii sdi piezisi pdrea un mort sculat din groat* incit una din
doamne fu cit pe ce sA lesine, luindu -1 pe intuneric drept diavol. Sub
rasuflarea suiefatoare a foalelor, carbunii se incingeau din ce in ce.
142
www.dacoromanica.ro
 Intre timp Galeotto isi intretinea oaspetii. Porecla de curtezana
neprihanita costa meretrix pe care o dadu alchimiei stirni
multa veselie, caci, spunea el, are multi adoratori si, desi tuturor le
pare foarte accesibild, pe toti ii insala nici unul nu se poate lauda
ca a tinut-o in brate in nullos unquam prevenit =plexus.
Ascultind flecareala alchimistului, medicul curtii, greoiul si
grasul Marliani, cu obrazul plin, gray si inteligent, Incretea fruntea
enervat si-o tot freca cu palma.
Messere, nu rezista in cele din unna, n-ar fi timpul sa treci la
treabd ? Dupd cite vad, cositorul fierbe.
Atunci Galeotto desfacu grijuliu hirtia unui pachetel cu praf
galben ca lamiia, gras, cu miros de sare marina si lucind ca sticla
pisata. Era nepretuita comoarA a alchimistilor, piatra miraculoasa a
inteleptilor, misterioasa tinctura, lapis philosophorum.
Lua din ea pe un cutit un graunte neinsemnat, nu mai mare decit
sAminta de mac, $i infasurindu-1 Intr -un ghemotoc de ceard alba de
albine, il arunca in cositorul topit.
Ce putere socotiti a are tinctura ? ii intreba Marliani.
Una la 2820 parti de metal in transformare, ii raspunse
Galeotto. Fireste, Inca nu e perfecta, dar cred ca in putina vreme voi
putea ajunge la o proportie de unu la un milion. Va fi deajuns sa iei
din ea cit un bob de mei si, dizolvind-o intr-un butoi cu apa sa umpli
coaja de alung si stropind via, sa gasesti in mai ciorchinii copti !
Mara tingerem si Mercurius esset ! As transforma si marea in aur,
de-as avea mercur de-ajuns.
Marliani strinse din umeri: laudarosenia alchimistului it scotea
din sante.
Incepu sa-i demonstreze imposibilitatea metamorfozei, folosind
argumentul scolasticii si silogismele lui Aristotel.
Mai adastati, domine magister ! VA infatisez numaidecit un
silogism ceva mai greu de fasturnat ! zimbi messer Galeotto si
www.dacoromanica.ro
143
presArd carbunii cu un praf alb.
Non de fum umplura laboratorul, o fiacard tisni cu trosnet si
fisiit, multicolord ca un curcubeu, cind albastrA ca azurul, cind
verde, cind rosie ca rubinul, si spaima cuprinse asistenta.
Mai tirziu madonna Filiberta povestea ca ar fi vAzut in vapaile
rosii mutra necuratului.
Alchimistul sAltA cu un cirlig lung capacul creuzetului
incandescent: cositorul din el clocotea furtunos $i facea spume.
Creuzetul fu inchis la loc. Foalele prinsera a icni si a pufni din
nou, $i cind peste vreo zece minute fu inmuiata in cositor o vergea
subtire, toata lumea vAzu ca de capacul ei atima un strop de metal
galben.
Gata ! anunta alchimistul.
Creuzetul fu scos din cuptor, licit o vreme, si cind 1-au spart
spre a elibera continutul, dinduntru lui, sub ochii multimii
inmarmurite, cazu zangAnind un lingou de our sclipitor.
Solve mihi hunt syllogismum ! IngAduie-mi acest silogism !
rosti alchimistul solemn dire Marliani, aratindu-i-1.
Nemaiauzit... De necrezut... Impotriva oriciror legi ale naturii
si logicii, ingaima doctorul desfacind bratele a neputintA.
Obrazul alchimistului era alb ca varul, ear ochii ardeau ca
jaraticul.
Laudetur Deus in aeternum, qui partem suae infinitae
potentiae nobis, suis adjectissimis creatures, communicavit. Amen !
Slays Celui-de-sus care ne daruie noua, fapturi ale sale nedemne, o
pArticia din infinita sa putere. Amin ! rosti el cu ochii la ceruri.
Cind au probat aurul, pe piatra udata cu salpetru ramase o linie
galbend, lucioasa. Metalul nobil se dovedea mai pur $i mai fin decit
cel arabesc $i cel unguresc.
Oaspetii facurd roatd in jurul batrinului, felicitindu-1,
stringindu-i mina.
144
www.dacoromanica.ro
 Il Moro it trase la o parte.
Oare ma vei sluji $i de aici inainte cu dreptate $i credinta ?
A$ fi vrut sa pot avea mai mult decit o viatA ca s-o dedic
altetei-voastre, declarA solemn alchimistul.
BagA de seams, Galeotto, ca nu cumva vreun alt suveran s...
Alteta, dacd vreunul din ei and ceva, porunciti sa flu spinzurat
ca un netrebnic !
Si dupA o clips de tAcere, adAuga cu o plecaciune slugarnica:
DacA a$ fi putut sA capat numai...
Cu-urn ! Iafasi ?
0, pentru ultima oars ! Vede Cel-de-sus ca spun drept !
Cit ?
Cinci mii de ducati.
Ducele chibzui, se tocmi cu el Ora ce alchimistul mai lass o
mie $i in cele din urrnA acceptA.
Se Meuse tirziu. Madonna Beatrice era probabil ingrijorata.
Oaspetii se pregAteau de plecare. Petrecindu-i, amfitrionul le oferi
ca amintire cite un grAunte din aurul nou ivit.
Leonardo famase.

V
Cum ti-a plAcut experienta, invdtatorule ? it intrebA Galeotto
cInd se vazurA singuri.
Aurul se afla in vergele, ii rAspunse Leonardo cu tot calmul.
In care vergele ? Ce vrei sA spui, messere ?
In vergelele cu care ai mestecat cositorul: am vAzut totul.
Doar $i dumneata le-ai examinat...
Nu, nu pe acelea...
Ce vrei sA spui cu asta ? Cum cutezi ?...
Doar ti-am spus a am vazut tot, repeta Leonardo cu zimbet.

145
www.dacoromanica.ro
Nu nega zadarnic, Galeotto. Aurul era ascuns in vergelele scobite pe
dinAuntru. Cind capetele de lemn au ars, aurul a cazut in creuzet.
Batrinului Galeotto i se aiarA picioarele, obrazul sAu exprima
jale $i supunere intocmai ca al unui hot prins asupra faptei.
Nu to teme, se apropie de el Leonardo, punindu-i mina pe
umar. N-am sa spun nimanui.
AdevArat ? N-ai sa spui ?... imgaima in sila Galeotto,
cuprinzindu-i palma Intr -a sa.
Desigur. Nu-ti doresc rAul. Numai ca nu inteleg... pentru ce ?...
0, messer Leonardo ! exclamA Galeotto, $i o geanA de
speranta tot atit de putin cumpatata luA numaidecit locul deznadejdii
fard margini din priviri. Jur pe Dumnezeul meu ca, deli in ochii
dumitale apar ca unul care umbra cu inselAciuni, adevarul este ca
inselatoria mea nu e decit o mica aminare, pentru ca stii, spre binele
ducelui si triumfului stiintei am gasit, crede-mA piatra tilozofala !
DeocaindatA n-o am in mina, da pot sa spun cA exists tot asa cum
as avea-o in buzunar, si deci and gisit calea, iar dumneata stii cA in
meseria noastra aici e totul -- sA gasesti calea. Inca trei-patru
experiente, si gata ! Ce era sA fac, invatatorule ? Oare descoperirea
unui atit de mare] adevAr nu merita o minciuna maruntd ?
Ce-i cu dumneata, Galeotto ? ParcA ai juca baba-oarba,
exclama Leonardo stringind din umeri a nedumerire. Boar tot
atit de bine ca si mine cA transformarea unui metal intr-altul este o
pura aiureala, iar piatra filozofala Inca o bazaconie la fel de
gogonata. Aldhimia, -necromatia, magia neagra, ca toate celelalte
stiinte care nu se intemeiala pe experienta exacta si pe matematici
sint fie inselatorie, fie smintealA, care, desfasurindu-se ca un steag
mincinos in bAtaia vIntului, atrag gloata nestiutoare...
Alchimistul insa it atintea cu priviri senine pline de mirare.
Deodata, plecindu-si capul Intr -o parte si mijind unul din ochisorii
$ireti, se porni pe ris sugubdt:

www.dacoromanica.ro
146
 Nu-i bine, nu se face invatAtorule, zAu ca nu se face ! Sint oare
pentru tine un oarecare ? De pared n-as sti ca esti cel mai mare
alchimist al vremii, descoperitorul celor mai de seams secrete ale
naturii, un nou Hermes Trismegistos si Prometeu !
Eu ?
Dumneata ! Dar cine altul ?
Mare pisicher esti, messer Galeotto !
Ba dumneata esti pisicher, messer Leonardo ! Ai, ai, ai, cine-i
mai prefacut ca mataluta ? Am mai vamt eu alchimisti pe lumea
asta, zelosi cu totii intru pastrarea secretelor, dar ca dumneata
altul nicicind !
Leonardo 11 privi cu atentie, vru sa se supere dar nu fu in stare.
Va sa zica, mata chiar crezi in povestile astea ? zimbi el fara
sa vrea. Chiar le crezi ?
Pal cum ? ! exclama cu tarie Galeotto. Afla messer Leonardo,
ca daca bunul Dumnezeu ar cobori acum din cer sA-mi spund:
Galeotto, piatra filozofala nu exists ! i-as raspunde: Doamne,
daca-i adevArat ca m-ai creat, uite, cum ma vezi, tot atit de adevarat
e ca exists si o voi gAsi !
Leonardo nu-1 mai contrazise si nu se mai indignA, doar it
asculta cu atentie.
Cind veni vorba despre interventiiIe diavolului in stiintele
oculte, Galeotto observa cu zimbet dispretuitor ca acesta este
faptura cea mai nefericita din cite s-au pomenit in natura, nu exists
alta mai neputincioasa ca el. Batrinul credea numai in puterea
mareata a ratiunii umane si sustinea ca stiinta poate once.
Apoi deodatd, amintindu-si ca de ceva drag si amuzant, 11
intrebA pe Leonardo cit de des vede spiritele stihiei. Iar cind
interlocutorul sau marturisi ca nu le-a intilnit niciodaa, Galeotto
nu-1 crezu nici acum si explica nu fard satisfactie, cu amanunte, ca
Salamandra are trupul lung de vreun deget si juma'tate, tarcat,
147
www.dacoromanica.ro
subtire $i aspru la pipAit, pe cind cel al Silfidei e strAveziu, albastru
ca cerul si diafan. Ii povesti despre nimfele si undinele care traiesc
prin ape, despre gnomi $i pigmei, iasmele padurii $i rarisimii diemei
ce -si fac sAla$ in pietrele nestemate.
Nu gasesc cuvinte sa-ti spun, incheie Galeotto peroratia, cit
ant de buni $i inimosi cu totii...
Dar atunci de ce duhurile stihiilor nu se arata tuturor
deopotriva, ci numai celor alesi ?
Cum se poate tuturor ? Se tern de oamenii grosolani, de betivi,
desfrinati si mina.. Indragesc in schimb candoarea $i naivitatea
copiilor. Ei sint acolo unde nu exists ufa si viclenie. De nu, devin
speriosi ca salbaticiunile padurii si se ascund de privirile omului in
elementul lor.
Chipul batrinului era luminat de un zimbet dulce si visator.
Ce om ciudat ! Iti inspirA milA si pe de alts parte to fanneca",
se gindi in sinea lui Leonardo, ascultind de data asta farA indignare
delirul batrinului alchimist si straduindu-se a-i vorbi cu gingAsie, ca
unui copil. Era gata s se dea drept posesorul oricarei taine numai sa
nu-1 indurereze pe messer Galeotto.
Se despArtirA prieteni.
Abia dupA plecarea lui Leonardo, alchimistul se apucA de o
nouA experienta cu Oleum Veneris.

VI
Tot pe vremea aceea, dar la un cat mai jos si tot in fata vetrei
care se gAsea chiar dedesuptul laboratorului, sedeau monna Sidonia
$i Cassandra.
Un ceaun cu zeama de gulii si usturoi, modesta for cina, atirna
deasupra focului de vreascuri pe pirostrii. Batrina torcea. Mina ei cu
degetele smochinite rasucea agale tortul cu miscari uniforme, ba

www.dacoromanica.ro
148
ridicind, ba coborind fusul in rotirea lui iute $i neintrerupta.
Cassandra ii privea miinile $i isi spunea ea totul e la fel, ca ieri e azi,
ca azi e Milne, un greiere tirlie in ungher, un soarece roade sub
podea, girlie fusul, trosnesc uscaturile de smirdar, miroase a usturoi
Si a gulie, $i batrina cu aceleasi vorbe ca in ajun o mustra $i o
cicaleste, de pared ar taia-o cu un fierdstrau neascutit ca in toate
serile, ea de, e femeie sarmana, macar ea lumea spune c-ar fi
ingropat putina cu ducati in vie. Prostii curate. Messer Galeotto o
mineaza, nu alta. Pe amindoi, Doamne iarta-ma, $i pe unchi $i pe
nepoata, ii duce In spinare. ii tine pe casa Si masa numai din bunatate
sufleteasca. Dar Cassandra nu mai e copil, ar trebui sa se gindeasca
la viitor. intr-o zi unchiul o sa moara Si o lass saraca lipita. De ce nu
se manta cu geambasul bogat, cel de la Abbiategrasso, care de multa
vreme o tine una $i buns ca vrea s-o is de nevasta ? E drept, nu-i la
prima tinerete, in schimb om cu scaun la cap, temator de Dumnezeu,
are $i pravalie, $i moara, $i livada cu maslini pe rod. Daca bunul
Dumnezeu ii trimite un asemenea noroc in cale, de ce mai sta pe
ginduri ? Ce naiba i se mai nazare ?
Monna Cassandra asculta $i plictiseala de neindurat o sugruma,
ii punea un nod in git, ii stringea intr-un cerc de fier timplele. Ii
venea sa plinga, sa urle de plictiseald, de parca o durea.
Batrina scoase din ceaun gulia aburinda $i strapungind-o cu un
betigas ascutit, o curata, turns peste ea mursa de razachie $i incepu
sa o manince, clefaind cu nesat din gura-i stirba.
Cu resemnarea disperarii, Cassandra se intinse, fringind cum ii
era obiceiul, deasupra capului degetele-i albe $i subtiri.
Dupa cina, cind somnoroasei torcatoare, asemenea Parcelor
triste, ii cadea capul de picoteala $i i se lipeau ochii de somn, dar
glasul spart tot insira verzi $i uscate despre geambasul pricopsit,
Cassandra scoase pe furis din sin talismanul ce-i atima pe piept de
un snur subtire, darul tatalui sau, messer Luigi, 5i, ridicindu-1 sus, in
149
www.dacoromanica.ro
dreptul ochilor, asa fel ca lumina flacarilor sa-1 patrundA, statu s
priveascA ametistul caruia trupul ei ii transmise caldura: in apele
de-un liliachiu inchis se tidied nAluca unui trup gol de tinar efeb cu
tirsul intr-o mind si un ciorchine in cealalta; alAturi o panterA sArea
sa-1 linga. Si inima fetei se umplu de dragoste pentru frumosul zeu.
Monna Sidonia, spuse ea cu sfiala, dupA ce, cu un oftat
ascunse talismanul din nou in sin, in noaptea asta iardsi se adund la
Barco di Ferrara si la Benevento... Tusico ! Buna mea, dragalasa
mea tusica ! Te rog !... N-o sa intram in joc, numai ne uitam si
numaidecIt inapoi ! Am sa fac tot ce vrei mata, ii smulg si un dar
geambasului, numai haide... acum...
In ochi ii jucau pofte nebunesti. BAtrina o privi lung, apoi
buzele-i groase, numai creturi, se destinsera intr-un zimbet larg,
dezvelindu-i singurul dinte din gurA, galben si ascutit ca un colt de
lup, iar chipul cApatd o expresie de grotescA veselie.
Ai vrea, hai ? suiera ea. Tare, hai ? Javra mica ce esti ! Ai prins
gust s-o pornesti in fiecare noapte, hai ? Nu to mai pot tine locului...
Dar bags de seams, Cassandra, pAcatul sA card asupra ta. In seara
asta nici prin minte nu-mi trecea sa...
Si, ridicindu-se, facu ocolul odaii, Inchise bine obloanele,
infundind crapAturile cu cirpe, incuie usa cu cheia. La urma tura
apa peste cenusa din vatra si aprinse un muc de luminare dintr-un
seu negru vrAjit. Apoi scoase din cufarasul de fier oala de lut cu o
alifie mirosind iute si patrunzAtor. Se prefacea linistita, cumpatata in
miscari, insa miinile-i zbircite tremurau de parcA era beats, ochisorii
aprinsi de dorinte pAtimase scinteiau ca taciunii, tulburati ca de
sminteall Intre timp, Cassandra avusese grija sA traga in mijlocul
odaii doul albii man pentru plArnAdit aluat.
Sfirsind cu pregatirile, monna Sidonia se dezbraca pinA la piele
si urcindu-se intr-una din albii calare pe un maturoi si punind oala
intre ele, incepu sa-si unga trupul cu pasta groasa si verzuie. Mirosul
150
www.dacoromanica.ro
iute umplu repede odaia. Alifia asta de zburat a vrajitoarelor se
prepara din laptuci otravite, telina de baled, zirna, conium
maculatum, radacina de matragund, mac de grading, maselarita,
singe de carpe si grasime de prune necrestinat, omorit in cazne de
vrajitoare.
Ca sl nu vada slutenia trupului vestejit, Cassandra ii intorsese
spatele. Si in aceasta ultima clips, cind ceea ce-si dorise era aproape,
foarte aproape si inevitabil, de undeva din adincul constiintei se
ridica o negraita sild.
Ei, ce to foie$ti acolo ? bombani baba vrajitoare sezind in
albie pe vine. Parca to ma grabeai, si acu taraganesti. Singurd nu ma
duc, sa $tii. Dezbraca-te !
Indata, monna Sidonia. Dar stinge faclia. Nu pot la lumina...
Mironosita ! Pe Munte nu-ti mai e ru$ine ?...
Totusi stinse faclia, inchinind cu stinga coltul casei cu o cruce
profanatoare, diavoleasca, dupg obiceiul vrajitoarelor. Fata se
dezbraca $i ea, pastrindu-si totusi camasa, apoi ingenunche in albie
si prinse a se unge.
In bezna din odaie plutea doar mormaitul babei Insirind vorbele
descintecului, cuvinte fara noima $i legatura:
Emen Hetan, Emen hetan, Palud, Baalberit, Astarot,
ajutati-ma ! Agora, agora, Patrica, ajutati-ma !
Cassandra inspira lacom mirosul iute al fermecatei alifii. Pielea
o ardea ca focul, o si cuprinse ameteala $i niste fiori dulci ii scuturau
trupul. Apoi cercuri rosii $i verzi ii plutird pe dinaintea ochilor
unindu-se si despartindu-se de pared undeva departe rasuna strigatul
ascutit $i triumfator al batrinei:
Carr ! Carr ! De jos in sus, drept inainte ! Carr !

151
www.dacoromanica.ro
 VII

Cassandra ti$ni intii pe gura cosului, calare pe tapul cel negru

cu blana matasoasa, care-i mingiia pielea picioarelor goale. Extazul
ii umplea pins -n margini inima.
Carr ! Carr ! Zburam ! De jos in sus, drept inainte ! striga ea
sufocata de voluptate, cu glas de rindunica ce se scalds in azurul
cerului.
Alaturi, calare pe maturoi zbura matusa Sidonia, goals pu.sca $i
cu pletele in vint, de-o slutenie negraitd.
Zburau atit de iute, incit aerul pe care it despicau le suiera pe la
urechi ca uraganul.
Spre miazanoapte ! Spre miazanoapte ! urla vrajitoarea,
struninduli maturoiul ca pe un cal buiac.
Pe Cassandra zborul o imbata ca miedul.
,,Si cind to gindesti Ca mecanicul nostru, bietul Leonardo, se
cazneste cu masinile de zbor !"
Gindul acesta o inveseli si mai mult.
Ba urca in inaltimi si dedesuptul ei isi ingramadea buclele norul
cel negru vibrind de fulgere albastre, iar deasupra cerul era limpede
cu luna plina, o lung uriasa, orbitoare, rotunda ca o piatra de moara
$i asa de aproape, ca puteai sa-ntinzi mina s-o apuci, ba strunea tapul
in jos, apuclndu -1 de coarnele-i intoarse $i se napustea spre pamint
ca o plata proiectata in bezna.
Incotro ? Ai sa-ti rupi gitul ! Ai turbat, impielitato ? striga
dupa ea matusica Sidonia, abia izbutind s-o ajungd.
Si zburau atit de aproape de pAraint, incit le invaluia fosnetul
ierburilor somnoroase din mlastina si licurici ratacitori le luminau
drumul. Dedesubt ardeau fosforescent cioturile putrede, iar buha,
cobea $i papaluda strigau jalnic in sihla padurii.
Ramineau in urma Alpii cu zapezile for vesnice scinteind sub
pinzele de fantasma ale lunii. Aici coborird pins la suprafata marii,
152
www.dacoromanica.ro
$i Cassandra, luind in pumni apa, o arunca in sus *i se bucura de
reflexele de safir ale stropilor.
Cu fiecare clips iuteala zborului crestea. intilneau tot mai des
alti zburAtori ca vrajitorul acela carunt si zbirlit intr-un ciubar, sau
veselul canonic Si len calare pe un vatrai, cu mutra lui rumens ca o
franzela bine coapta $i un burduhan rotofei, sau fetita balaie pe o
maturA, care n-avea mai mult de zece ani, cu o fetisoarA plina de
nevinovAtie $i ochi albastri ca cerul on strigoaica cu pdrul row,
mincatoare de came omeneascA, in pielea goald, calare pe un vier, $i
multi $i multe altele.
De unde veniti, suratelor ? IntrebA tuna Sidonia.
Din Elada, din insula Candia !
Din Venetia, strigau altele, din Brocken, din Salaguzzi, de
lingd Mirandola. Din Benevento. Din Norcia.
incotro ?
La Biterne ! Biteme ! La nunta Marelui Tap el Boch de
Biterne ! GrAbiti-vA, grabiti-vd ! SA nu pierdeti slujba.
Acum zburau deasupra tristei cimpii in cird, ca ciorile.
Chipul lunii ascuns de valurile cetii pgrea singeriu. Deodatl se
zAri in departare, scinteind sub razele ei, o cruce de bisericA
sateascA. Si napustindu-se cu urlet, strigoaica cea cu par row, calare
pe vier, smulse din clopotnitd clopotul cel mare si facindu-i vint, it
arunca in mlastind. Iar cind acesta cazu cu un vaier jalnic, plesaind
in mocirlA, strigoaica izbucni in hohote ca un latrat, in timp ce fetita
balaie cu cununa de flori pe cap bAtea din palme cu veselie
strengareascA.

VIII
Luna 15i ascunse chipul dupd un nor. Pe tap$anul de cretA, alb
ca laptele, la lumina fAcliilor de ceara verde, man Si rasucite, cu
flacara stralucitoare, albastra ca fulgerele, alergau, se tirau, se
153
www.dacoromanica.ro
Impleteau on se risipeau uria$ele umbre ale vrajitoarelor dantuind,
negre ca taciunele.
Carrr ! Carr ! sabat ! De la dreapta la stinga ! De la dreapta la
stinga !
De jur imprejurul lui Hyrcus Nocturnus, Tapul Noptii, care
trona pe o stinca, vrajitoarele curgeau du, fara inceput $i fard sfir$it,
cu miile, ca frunzele de toamna moarte si putrede.
Carrr ! Carr ! pe Tapul Noptii ! El Boch de Biterne !
El Boch de Biteme ! S-a sfirsit cu napastele noastre ! Bucurati-va !
Piuiau subtire $i fonf cimpoaie, cu fluiere mesterite din oase de
morti, bubuia surd $i ritmic toba din piele de spInzurat, lovita de o
coada de lup: burn, bum, burn". in cazane uriase dadea in clocot
cumplita fiertura pe care oaspetii o a$teptau cu nesat $i lacomie, desi
cam nesarata, caci stapinul locului nu suporta sarea.
Prin unghere se punea la tale desfrInarea tatilor $i flicelor,
fratilor $i surorilor, a vampirului cu chip de motan negru fandosit $i
cu ochi verzi $i a fetitei balaie, plapinda $i palida ca un crin, a
incubului sur ca un paianjen, inform $i zgrunturos, $i a calugaritei ce
rinjea nerusinat.
0 uria$a vrajitoare cu trupul grasan ca laptele $i un cap de
prostanaca hranea la piept cu dragoste materna doi pui de drac abia
nascuti. Nesatiosii sugari se lipeau lacom de sinii ei fla$ti $i
plescaiau zgomotos.
Copii mai mici de trei ani, care nu mai fusesera la un sabat,
pa$teau la marginea tap$anului turma de broa$te riioase, grace $i
bine indopate cu sfinta cuminicatura. Broastele cu zurgalai la git
erau infasurate in bogate mantii purpurii de cardinali.
Hai sa intrAm in joc ! o trase de mina pe Cassandra
nerabdatoarea tusa Sidonia.
Ne vede geambasul ! se apara rizind tinara fatA.
Ba sa -1 manince ciinii pe geamba$ !
154
www.dacoromanica.ro
 $i ambele intrarA in hora ce le tiri ametitor, ca uraganul, cu
urlete si huiet, cu rAgete si hohote nebune !
Carr ! Carr ! De la dreapta la stinga ! De la dreapta la stinga !
Mustati tepoase, ude, ca de morsa intepau ceafa Cassandrei, o
coadA tare si paroasA o gidila din fatA, cineva o ciupi dureros si
nerusinat, altul i-nfipse in came coltii, soptindu-i la ureche alintari
scirnave. Cassandra nu se impotrivea; cu cit mai ran, cu atit mai
bine ! Cu cit era mai inspaimintAtor, cu atit to ImbAta mai avan.
DeodatA, ca la un semn de vrajA, toti se oprira locului,
incremeniti, impietriti.
De la negrul pristol, unde trona Necunoscutul inconjurat de
groaza, veni glas surd, ca vuietul unui cutremur.
Primiti darurile mele ! Blajinilor, luati puterea mea,
smeritilor semetia mea, saracilor cu duhul intelepciunea, cei
intristati bucuria inimii mele. Primiti-mi darurile !
Si se ridica un batrin cu chip venerabil, cel mai de vaza dintre
pArintii Sfintei Inchizitii. Ca patriarh al vrajitorilor era menit a sluji
messa neagra.
Sanctificetur nomen tuum per universum mundunz, et liberta
nos ab omni rnalo, rosti el solemn. Inchinati -vA, Inchinati-vA,
credinciosilor !
$i toti cAzurA cu fata la pamint, si imitind cintarile bisericesti,
fonfaira in cor, hulind:
Credo in Deum, patrem Luciferum, qui creavit coelum et
terrain. Et in filiunz ejus Belzebut.
Cind ultimele note se stinsera si cobori linistea, acelasi glas ca
un vuiet depArtat de cutremur rosti in noapte:
Aduceti-mi neprihAnita mireasa, porumbita mea ca lacrima
curatA !
Si sanctitatea sa intreba:
Si care-i numele miresei tale, a porumbitei tale preacurate ?
155
www.dacoromanica.ro
 Madonna Cassandra ! Madonna Cassandra ! tuna drept
raspuns.
Cassandra simti ca-i ingheatd singele in vine auzindu-$i numele
$i parul i se facu mAciuca.
Madonna Cassandra, Madonna Cassandra ! se rostogoli
deasupra gloatei. Unde-i ? Unde ? Unde-i stapina noastra cea
curatd ? Ave, archisponsa Cassandra.
Cassandra vru sa fuga, i$i ascunse obrazul cu palmele, dar de-
gete scheletice, gheare, clesti, trompe, labe pAroase de paing se
intinsera dupa ea, o InhatarA, ii smulsera cdmasa de pe trup, $i goals,
tremuratoare o drill la picioarele pristolului.
Duhoarea necuratd de tap Intr -o palA de suflare rece de monnint
ii invalui fata. Cassandra plea ochii sa nu vadA.
Atunci cel ce trona pe pristol grai atre ea:
Vino.
Fata plea mai jos fruntea $i zari la picioarele sale o cruce de
foc scinteind in beznA.
Facu un ultim efort sAli invinga dezgustul, pasi inainte $i ridia
privirea la cel ce-i stAtea in fatd.
Si minunea se savir$i.
Blana de tap ii azu la picioare ca o piele de carpe. Inaintea ei
se afla stravechiul zeu din Olimp, Dionisos, cu zimbetul vesnicei
veselii pe buze, intr-o mina cu tirsul, in cealalta tinind un ciorchine,
$i o pantera sarea incercind sa i-1 linga.
Intr-o clips sabatul diavolesc se prefacu in dumnezeiasa orgie
in cinstea lui Bacchus: diformele vrAjitoare erau acum tinere
menade, demonii monstruo$i se transfonnard in fauni $i acolo unde
adineauri se ridicau tancurile moarte ale stincilor de creta, strAjuiau
acum colonade de manors alba, saldate de razele soarelui; $i
printre ele scinteia in depArtare azurul marii, iar deasupra Cassandra
zdri in noun tot soborul scinteietorilor zei ai Elladei.

www.dacoromanica.ro
156
 Satirii si bacantele loveau in timpane si -si sfirtecau sfircurile
sinilor cu pumnale, storceau suc singeriu de struguri in cupe de our
5i-1 amestecau cu propriul singe, dansau, se roteau, cintau:
Slava tie, Dionisos ! Au inviat stravechii zei ! Slava zeilor
inviati !
Iar tinarul cu trupul gol, Bacchus, deschise bratele inaintea
Cassandrei $i glasul sat' era ca tunetul ce cutremura cerul si
pamintul.
Vino la pieptul meu, mireasa mea, porumbita mea fait
prihana !
$i Cassandra cazu la pieptul lui.

IX
Deodata se auzi cintatul de cocosi al diminetii. In aer pluti
miros iute de umezealA, amestecat cu fumul si ceata zorilor. De
undeva din nemasurate departari veni dank de clopote. Si la auzul
acestui glas o forfota nebuneasca ii cuprinse pe cei de pe fawn:
bacantele se prefacura iarasi in monstruoase vrajitoare, faunii in
diavoli sluti, iar frumosul zeu Dionisos in puturosul Hyreus
Nocturnus, Tapul Noptii.
Acasa ! Acasa ! Fugiti ! Salvati-va !
Mi-au furat vatraiul ! urla in disperare burduhanosul canonic
Silen si se azvirlea de colo-colo, de parcd innebunise.
Vierule ! Vierul, la mine ! chema strigoaica cea cu pawl rosu
si, goals pusca, se ghemuia si tusea in racoarea zorilor.
Luna, gata sa scapete, iesi de dupa nor si in lumina ei rosietica,
roiuri negre ca de muste, vrajitoarele inspaimintate isi luau zborul de
pe Muntele de Creta.
Carrr ! Carrr ! De jos in sus, drept inainte ! Fugiti ! Salvati-
va ! Carrr !

157
www.dacoromanica.ro
 In timp ce Tapul Noptii cu un behait jalnic se scufunda sub
pamint, raspindind duhoare de pucioasa.
Treptat, vazduhul se umplea de dangatul clopotelor.

X
Cassandra se dezmetici in oddita intunecoasa de la Portile
Vercelline. Zacea jos pe podea.
Avea greats, ca dupa belie. Capul it simtea ca de plumb, trupul
frint de oboseala.
Afard clopotul de la Sfinta Redegonda danganea trist. Dar,
acoperindu-i dangatul, rasunau necurmat ciocanituri staruitoare la
usa de intrare. Plea urechea. Vocea era a logodnicului, geambasul
din Abbiategrasso.
Deschideti ! Haide ! Nu NI sculati odata ? Mona Sidonia !
Monna Cassandra ! Da ce-ati surzit ? M-a muiat ploaia ciuciulete.
Doar n-am sa ma intorc cum am venit pe mizga asta draceasca !
Cassandra se ridica de jos anevoie si, ducindu-se la fereastra
oblonita, trase afard ciltii cu care monna Sidonia infundase
crapaturile. Fisia albastrie de lumina a unei dimineti posace
patrundea in odaie luminind trupul batrin al vrajitoarei care dormea
somn greu pe podea, linga albia rasturnata.
Cassandra privi prin crapatura.
Afard era urit, turna cu galeata, iar in fata usii de la intrare se
afla geambasul indragostit. $i alaturi de el un magaru$ pirpiriu cu
capul plecat in pdmint fluturind din urechile clapauge. Era inhamat
la caruta in care mugea un vitelus cu picioarele legate. Geambasul
batea in Lisa tot mai tare.
Curioasa sa vadd cum se vor sfirsi lucrurile, Cassandra ramase
sa priveasca.
In sfir$it oblonul de sus de la laborator se deschise si pe

www.dacoromanica.ro
158
fereastrd se iti bAtrinul alchimist, zbirlit $i cu obrazul buhait de
nesomn, exprimind enervare, chiar minie, cum i se intimpla uneori,
cind trezindu-se din visele sale, incepea s-$i dea seams ca plumbul
nu se poate transforma in aur.
Cine bate ?intrebA messer Galeotto scotind capul pe fereastra.
Ce cauti aici ? Ce-ti trebuie ? Ori ai inebunit, bosorogule ?
Dumnezeu s te pedepseasca, batrin smintit ! Oare nu vezi cA toatA
lumea doarme ? Hai, $terge-o !
Messer Galeotto ! Pentru ce ma oariti, Doamne iartA-ma ?
Doar am venit pentru o treabd serioasa, ca sA stain de vorbA despre
nepoata dumneavoastrA. Iata, am adus in dar un vitelu$ de lapte...
La dracu ! facni, scos din sarite, Galeotto. CarA-te de aici,
ticalosule, cu vitelul tau cu tot ! SA te duci drept in iad !
$i oblonul se inchise cu bufnet.
0 vreme geambasul descumpanit stAtu locului nestiind ce sa
facA, apoi se apnea sd bats mai cu nAduf in u$a zAvorita, de parca
vroia sA o scoatA din titini. Magaru$ul plecA $i mai jos capul
urecheat. Stropii de ploaie se scurgeau in pirliase pe urechile-i ude,
atirnind a deznadejde.
0 Doamne, ce plictiseala ! sopti monna Cassandra $i inchise
ochii.
isi aminti de veselia ce domnise la sabat $i vazu ca aievea
transformarea Tapului Noptii in Dionisos, invierea marilor zei:
A fost vis sau aievea ? se intreba: Nu, mai degraba vis. Iar
aevea e aceasta de aici. DupA duminica vine luni..."
Deschideti ! Hai, deschideti o datA ! striga eeambasul cu
di sperare.
RAgu$ise de atita strigat.
Picuri grei se scurgeau din burlan cazind cu un plescait in
bAltoaca murdarA. Vitelul mugea a jale. Iar clopotul mAnastirii
continua sd dangdne trist.
159
www.dacoromanica.ro
 C a r t e a a c in c e a

FAC A S E VOIA TA !

I
intorcindu-se acasa abia spre ziud si cherchelit, cizmarul
milanez Corbolo incasase de la nevasta-sa mai multe scatoalce decit
i-ar fi trebuit, dupd propria lui expresie, unui mailar lens ca sa
ajunga de aici si pina la Roma. Dimineata, cind ea fu invitata de o
vecina, peticareasd, sa guste din tnigliaccio, piftia din singe de porc,
Corbolo, constatind ca tot mai are in punga vreo citeva monede
marunte de care nu stia consoarta, lAsa dugheana in grija calfei $i o
sterse sd se mai dreaga.
Mergea agale cu pas lenevos $i miinile-nfundate in buzunarele
pantalonilor rosi pe ulicioara serpuitoare $i atit de strimtA, incit
cAlaretul, intilnindu-se cu un trecAtor pedestru, nu putu sA nu-1
atinga cu pintenul sau sA nu-1 loveasca cu virful ghetei. Plutea in
ulicioara duhoare de prajeala in ulei, de oud stricate, vin acru si
mucegai de beciuri.
Cu ochii cind la fisia de cer albastru ce se zarea printre
acoperisurile caselor *Mahe, cind la zdrentele multicolore scaldate de
soarele diminetii pe care gospodinele le intinsesera de-a curmezisul
ulicioarei, Corbolo fluiera un cintecel, incercind s se consoleze cu
o inteleapta zicala, pe care insa n-a indraznit s-o pund vreodata in
aplicare:
"Orice femeie, bunA sau rea, are nevoie de bat !"
Ca sali scurteze drumul, dadu prin naosul catedralei, unde ca
intotdeauna domnea o forfota ca in piata.
Cu toate ca slujba si cintarile isi urmau rinduiala lor, multimea
160
www.dacoromanica.ro
se perinda intrind pe o usa $i ie$ind pe alta, de multe on insotitd de
cai $i catiri.
Preotii isi vedeau de pomelnice, cintind cu glasuri nazale, in
confesional fasunau soaptele spovedaniilor, radii ardeau in altare, $i
alAturi, copiii jucau arsice, ciinii isi vedeau de hirjoana lor, iar
cersetorii zdrentaro$i se luau la hartd.
C6rbolo se opri o vreme in mijlocul multimii de gurd-casca, sa
traga cu urechea, nu fdrA rautacioasa satisfactie, la cearta dintre doi
cAlugari.
Franciscanul fra Cippolo, descult, mic de stat $i ro$covan, cu
obrazul grasun $i rotofei ca o chifld, ii dovedea adversarului fra
Timoteo dominicanul ca sfintul Francisc, find in patruzeci de
privinte asemenea lui Isus Cristos, a ocupat in ceruri locul limas
liber dupd caderea lui Lucifer. InsAsi Maica Domnului nu i-a putut
deosebi stigmatele de cele ale lui Isus.
Posacul fra Timoteo, un lungan palid si desirat, opunea
stigmatelor martirului rAnile sfintei Ecaterina care purtase pe frunte
urma singerinda a cununii de spini, ceea ce-i lipsea sfintului
Francisc.
and Carbolo iesi din umbra catedralei, a trebuit sA inchida
ochii de atita soare. Piata Arengo era locul poate cel mai zgomotos
din tot ora$ul Milano, unde se ingramAdeau dughenele tirgovetilor
cu marunti$uri, ale pescarilor, cirpacilor, zarzavagiilor, tarabe,
umbrare $i lAzi, printre care abia aveai pe unde trece. Acesta le era
locul dintotdeauna $i aici se inaltau de cind lumea, in piata din fata
catedralei. Nici legea, nici porunca nu izbuteau sA le clinteasca.
Hai la salata, salata de Valtellina !
La-mil, ldmii, mandarine !
Hai la anghinare, sparanghel, sparanghel fraged ! isi strigau
marfa zarzavagiii.
Petica'resele cotcodaceau ca gAinile pe cuibar.
161
www.dacoromanica.ro
 Un magaru$ mic $i indaratnic, ingropat sub un munte de
struguri aurii si negri, portocale, vinete, sfeclA, conopida,fenocchi si
ceapd, trimitea in sus strigatul sau sfisietor: iha, iha, iha. Din spate,
carutasul it mina cu lovituri de ciomag peste coastele aproape
dezgolite, indemnindu-1 cu strigate guturale:
Arri ! arri ! arri !
Sirul de orbi cu cirje in mina, dui de un conducator, intonau
trista for Inteinerata.
Doftorul ambulant, mai mull escroc decit doftor, cu un sirag de
masele smulse pe caciula lui de vidrd si un cleste urias in mina statea
in spatele pacientului instalat de-a dreptul pe jos $i tinindu-i capul
strins intre genunchi, ii smulgea un dinte cu miscari iuti si dibace de
saltimbanc.
$trengarii se tineau dupd un ovrei aratindu-i urechea de porc
sau dadeau drumul la trattola, un ditamai titirezul, sub picioarele
trecatorilor. Cel mai zurbagiu dintre ei, oachesul si cirnul
Farfanicchio, veni cu o cursa 5i, dind drumul soarecelui, se apuca sa-1
vineze cu maturoiul, scotind niste urlete ca-ti ingheta singele in vine:
Uite-1 aici, aici !
Bietul $oarece, fugind de urmaritori, se refugie sub fusta bogatd
a pieptoasei si dolofanei zarzavagioaice Barbaccia, care pind atunci
tricotase in liniste la ciorapi. Femeia tisni in sus si prinse a tipa, de
parcd ar fi oparit-o 5i, in hohotele multimii, i5i ridica fustele ca s
scape de 5oricel.
Acusi pun mina pe o piatra si-am sd-ti sparg capul, canalie !
striga ea in culmea furiei.
Topaind de incintare, Farfanicchio ii arata de la distanta limba.
Aparu un hamal cu un porc taiat in spinare si zarindu-1, iapa lui
messer Gabbadeo, doctorul, speriata de zarva, sari in laturi 5i,
luind-o la goana, lovi mormanul de vase de linga dugheana
fierarului. Muntele de tigai, cratite, polonice, ceaune si razdtori se
162
www.dacoromanica.ro
rasturnA cu zdranganit asurzitor si messer Gabbadeo, cuprins de
spaima, scapA dirlogii, lAsind in voie calul care gonea nebuneste.
Doar striga cit it Linea gura:
Stai, iapa dracului ! Opreste ! Stai !
Chipuri de curiosi se iteau din ferestre. Hohote, chiote,
fluieraturi, latrat de ciini, glasuri omenesti $i racnete de magari
pluteau deasupra pietei.
Desfatat de priveliste, Corbolo doar zImbea blajin, spunindu-si
in sinea lui:
Frumoasa ar fi viata, de n-ar minca nevestele zilele
bArbatilor !"
Apoi, punind palma streasind la ochi, se uita in sus, la uriasul
Dom inconjurat de schele, pe care milanezii i1 ridicau in slava
Nasterii Fecioarei.
La zidirea acestuia lua parte toatd lumea de la mic la mare $i
daca regina Ciprului daruise Domului aere de mare pret, tesute
numai din aur, alat-uri, pe altarul mare, sarmana peticarteasg, tu$a
Caterina, pusese ca prinos Fecioarei, uitind de frigul iernii ce avea
sa vinA, hdinuta ei roasd de blana, care nu pretuia mai mult de
douazeci de soldi, dar era singura ei haina calda.
Si, deprins de mic copil sa urmareasca mersul constructiei,
Corbolo observA cu bucurie un nou turn proaspAt indltat.
Acolo, sus, pietrarii bocAneau de zor cu ciocanele, iar la
Laghetto, debarcaderul de la San Stefano, cel de linga Ospedale
Maggiore, se ancora slep dupd slep $i hamalii carau stincile de
marmora aduse tocmai de la carierele de pe malul lui Lago
Maggiore. Scirtiiau macaralele si scrisneau lanturi, hirsiiau ascutit
fierastraiele, taind marmora in bucati. $i aseitenea furnicilor,
misunau pe schele zidarii.
Maiestuoasa zidire crestea, se inalta proiectind turlele si
clopotnitele din marmora alba ca neaua, asemeni unor stalagmite pe
163
www.dacoromanica.ro
azurul cerului intr-o cintare vesnica de slava, ridicata de popor in
cinstea Nascatoarei.

II
COrbolo cobori pe scarile abrupte in beciul trattoriei racoroase,
cu bolti de piatra, si cu galeriile ticsite cu butoaie, tinuta de neamtul
Thibald.
Dupd ce saluta prietenos pe toata lumea, isi facu roc la masa lui
Scarabullo-spoitorul si ceru o cans cu vin si citeva offelette, placinte
calde cu chimen, gustarea milaneza traditionala, si dupd ce dadu de
dusca vinul Ufa prea multa grabs, gustind si din placinte, spuse:
Daca vrei s fii destept, Scarabullo, nu te-nsura cit vei trai pe
lume !
De ce ?
$tii cum e cu insuratoarea, prietene drags ? urma cu sfiosenie
cizmarul. Cum ai viri mina intr-un sac cu $erpi, ca sa scoti un tipar.
Decit nevasta, mai bine podagra !
La masuta de-alaturi broderul Mascarello, un mincinos si un
flecar cum rar se-ntimpla, povestea unor zdrentarosi flaminzi
adevarate minuni despre necunoscutele meleaguri ale Berlinzzonei,
roc binecuvintat unde ciinii umbra cu covrigi in coada, vita rodeste
cimati, iar gistele se dau pe daiboj, cit despre boboci, to roaga sa-i
iei pe deasupra. Mai este acolo un munte din parmezan ras, locuit de
oameni care alts treaba n-au decit s fiarba in zeama de clapon
spaghetti si galuste si sa le arunce jos. Care le prinde, ala le-ntinge.
Iar mai incolo-i riul de vernaccio un yin pe cinste, fail strop de
apa, cum n-a mai Mut nimeni pe lume.
Un om maruntel cu bube pe dupd urechi si ochii urdurosi, lipiti
ca la cateii ce abia dau sa-i deschida, dadu buzna in trattorie. Era
mesterul sticlar Gorgoglio, un neintrecut flecar, curios de orisice.

www.dacoromanica.ro
164
 Signori ! declara el solemn, saltind nitelus palaria-i verde
spartd in fund si stergindu-si nadu$eala de pe obraz. Signori, yin
chiar acum de la frantuji !
Ce tot indrugi, Gorgoglio ? Sint deja aici ?
Pai cum, la Pavia... Lasati-ma barem sa-mi trag rasuflarea.
Mi-a iesit sufletul, nu alta. Am fugit mincind pamintul. Ce ma fac,
imi ziceam, daca altul aduce vestea inaintea mea...
Uite o stacand pentru tine, da-o pe git $i spun: ce fel de
oameni sint ei...
Nu le baga de$tu-n gura. ca ramii fard el. Alt neam ca noi,
salbatici $i fard stapinire de sine, pagini, cu chip de flare, intr-un
cuvint, barbari ! Cu flinte $i archebuze de opt coti, cu bombarde de
tuci, ghiulele de piatra, $i cai ca niste zmei de peste marl rai, cu
urechile date pe spate $i cozile retezate.
Si zici ca erau multi ? intrebd Maso.
Puzderie ! cit un nor de lacuste. Au napadit toata cimpia, de
nu li se mai vede capatul. Turma asta de diavoli din nord e o
pedeapsd de la Dumnezeu pentru pacatele noastre.
De ce-i ocarasti, Gorgoglio ? se amesteca Mascarello. Nu ne
sint prieteni $i aliati ?
Halal prieteni ! Mai rau ca dusmanii. Platesc coarnele, dar
infuleca boul cu tot.
Ia nu mai indruga. Zi vorba sanatoasa, de ce ne-ar fi dusmani
frantujii ? it descosea Maso.
De ce, de ce ! Nu vezi ca ne calca grinele, ne taie copacii, ne
iau vitele, ii jefuiesc pe sateni si-si bat joc de femeile noastre ? Cit
despre regele lor, macar ca -i numai ciolane, to $i miri cum se mai
tine sufletu-ntr-insul, da la muieri e foc $i pard, Are, zice-se, o carte
cu portretele frumoaselor noastre dezbracate la piele. Daca ne-ajutd
Cel-de-sus, zice, nu lasam, zice, o fecioard neprihanita de la Milano
pins la Neapole.
www.dacoromanica.ro
165
 Auzi, ticalosii ! se revolts Scarabullo, trintind un pumn in
masa ca zdranganird sticlele si paharele.
Si dud to gIndesti ca it Moro al nostru joaca dupd cum ii dna
ei, ii dadea inainte Gorgoglio. Pe not astia nu ne socot oameni. Voi,
zice, sinteti hoti si ucigasi unul si unul. L-ati otravit, zice, si pe
ducele vostru, i-ati facut seama, zice, si pruncului nevinovat. Acum,
zice, ca rasplata, Dumnezeu ne da In stapinire pamintul vostru." Noi
nu stim cum sa-i ospatam mai bine, si ei dau la cai tratatiile noastre
Nu cumva ati pus, zice, in hrana niscaiva otrava din cea cu care
1-ati otravit pe duce ?"
Scornesti, Gorgoglio !
Sa-mi crape ochii-n patru, daca mint, s mi se usuce limba in
gura ! Dar ascultati aici, messeri, cum se mai lauds: Vom cuceri,
zice, toate popoarele Italiei, toate paminturile si marile, si-1 vom lua
prizonier pe Marele Otoman. Ii vom smulge Constantinopolul si in
virful Muntelui Maslinilor din Ierusalim vom infige crucea, $i apoi
iarAsi ne intoarcem la voi. $i vom savirsi atunci judecata Domnului
asupra voastrd. Iar dacd nu va veti supune, pinA $i numele vi-1 vom
sterge de pe fata pamintului."
Am dat de dracu, fratilor, murmurs broderul Mascarello. Am
incurcat-o au ! Nu s-a mai pomenit asa ceva...
Tacura toti inspaimintati.
$i numai fra Timoteo, cel care se ciorovaise in naosul catedralei
cu fra Cippolo, striga triumfator Ina-41nd bratele spre cer:
Intocmai spusele dumnezeiescului proroc Girolamo Savo-
narola. Si veni-va barbatul $i cuceri-va Italia, fard a scoate sabia
din teaca. 0, Florenta ! o, Roma ! o, Milano ! Vremea cintarilor si a
sarbatorilor a trecut. Pocaiti-va ! Pocaiti-va ! Singele ducelui Gian
Galeazzo, al lui Abel ucis de Cain, striga cAtre Dumnezeu
razbunare !"

www.dacoromanica.ro
166
 III
Frantujii ! Iata-i ! Priviti ! racni deodatA Gorgoglio, aratind
doi ostasi care intrau pe usa.
Primul, un tinar gascon zvelt, cu mustacioara roscovana si
obrazul chipes exprimind neobrazarea, era sergent de cavalerie. Il
chema Bonivard. Tunarul Gros-Guilloche, camaradul sau din
Picardia, era un barin lat in spete, cu git de taur si obrajii stacojii,
ochi de rac iesiti in afara si un cercel de arama la ureche. Amindoi
pareau cam chercheliti.
Vom gasi oare in acest blestemat de oral o calla cu yin mai ca
lumea ? se intreba cu glas tare sergentul, tinindu-1 pe dupd umeri pe
tunar. 5i-acum ma usturd in git oteturile Lombardei !
Si tolanindu-se in voie pe un scaun, roti cu plictiseala privirile
pline de dispret asupra celor prezenti, apoi bAtu cu cana de cositor
in masa, strigind intr-o italiana stilcitd:
Sa vind un litru de alb sec din cel mai vechi ! Si cervellata in
saramurd, ca sa ne dregem gustul !
Bine zici, fratioare, oftA din rarunchi Gros-Guilloche. Cind to
gindesti la dragul nostru bourgogne sau la nepretuitul baume ! Mai
auriu ca parul Lisettei mele ! Uf, mi se stringe inima de dor ! Bine a
zis cine a zis: cum e sacul, si peticul. Cum e poporul, asa-s si
vinurile. Sa bem, asadar, amice, pentru scumpa noastra Frantd !
Du grand Dieu soft mauldit a outrance,
Qui mal vouldroit au royaume de France !... *
Despre ce-or fi vorbind ? intreba in soapta, la ureche,
Scarabullo pe Gorgoglio.
Se fandosesc zicind ca vinurile noastre nu sint bune si le lauds
pe ale lor.

* Cel ce rAu doreste Frantei, mindrului regat

Dumnezeu din cer vedea-l-ar ! Fie blestemat !
167
www.dacoromanica.ro
 Ia to uitd cum se-nfoaie cocosii galici ! mormAi IncruntIndu -se
spoitorul. Nu-s de ce Ind maninca palma. Pesemne ca sa-i invdt
minte cum sd se poarte.
Neamtul Thibald, stApinul trattoriei, cu un ditamai burdihanul
sprijinit pe niste picioru$e subtiri si o uriasd legAtura de chei Vida
pe dupa briul lat de piele, trase din butoi o juma de brenta si duse
frantujilor o ulcica aburinda, privindu-i cam neincrezdtor pe
venetici.
Dintr-o suflare Bonivard dadu de dusca o stacanA de yin, care i
se pAru de-a dreptul minunat, $i scuipa, strimbindu-se a dezgust.
Dar tocmai atunci trecu pe linga el Lotte, fata circiumarului,
chipesd, balaie, cu niste ochi la fel de blinzi ca ai lui Thibald.
Gasconul fAcu tunarului cu ochiul, rasucind vitejeste mustata
roscovank mai dadu de duKA o calla si porni un cintec soldatesc
despre Carol al VIII-lea;

Charles fera si grandes batailles,

Qu'il conquerra les 'taffies,
En Jerusalem entrera
Et le Mont des Oliviers montera.*

Gros-Guilloche ii Linea isonul cu basul sau ragusit.

Cind Lotte trecu pe lingd ei la intoarcere, cu ochii plecati a
sfiala, sergentul ii cuprinse mijlocul $i dAdu s-o aseze pe genunchi.
Fata ii scapa din brace, respingindu-1, si fugi. Insa. gasconul o
ajunse din urmA $i-o sdrutA pe obraz cu buzele muiate in yin.

* Carol, luptator de talie,

Cuceri-va-n scurt Italia.
In Ierusalim intra-va,
Pe Munte urcind cu slavA.
www.dacoromanica.ro
168
 Lotte scoase un strigat si, scdpind ulciorul de lut care se sparse
in mii de cioburi, ii trase francezului o palmd alit de zdravand, incit
acesta rAmase buimac.
Musterii rideau in hohote.
Bravo, fetito ! striga broderul Mascarello. Jur pe San Gervasio
ca de cind sint n-am vazut o scatoalcd mai zdravand ! Iac-asa sd te
saturi de pupat !
DA-o-ncoIo, amice nu-ti pune mintea cu ea ! incerca sd-1
potoleascd pe gascon Gros-Guilloche.
Bonivard insA nu mai stia de el. Vinul i se urcase la cap.
Asa-a ? striga el cu un ris gituit. Ei bine, stai nitel, frumoaso.
Si drept pedeapsd, te voi sdruta pe gurd.
Se napusti in urmarirea ei si, rasturnind mesele, o ajunse gata
sl-si infaptuiasca promisiunea, cind o mind vinjoasd II apucd de
ceara.
Ia stai, ticAlosule, rit frantuzesc Ma rusine ! urld Scarabullo in
limp ce-1 scutura ca pe-o cirpd si-1 apuca tot mai zdravAn de gItlej.
Stai sd-ti moi nitelus coastele, ca sA tii minte ce pdtesti cind insulti
fetele noastre milaneze !...
Ia mina de pe el, bestie ! Trdiascd Franta ! racni la rindul sau
si Gros-Guilloche, iesindu-si din fire.
Scoase sabia si Ma indoiala ar fi infipt-o in spinarea spoitorului
dacd Mascarello, Gorgoglio, Maso si ceilalti musterii n-ar fi sdrit
sd-1 tins de miini.
Se incinse o incaierare in lege printre mese, band, butoaie,
cioburi de ulcioare si bdltoace de vin.
Thibald vdzind singe, sAbiile, cutitele ce iesiserd la iveald,
ndvali pe usa beciului 5i, cuprins de spaima, racni de rasunA piata:
Sdriti ! Ne omoara ! Au pornit frantujii la jaf !
Clopotul din piatd incepu sA dangdne. ti rdspunse cel

169
www.dacoromanica.ro
de pe Broletto. Negustorii trageau, prevazatori, obloanele.
Zarzavagioaicele stringeau marfa, peticaresele isi inchideau
tarabele.
Isuse ! Sfintii martin Protasio si Gervasio, aparatorii nostri !
bocea cu glas tare Barbaccia.
Ce s-a intimplat ? Arde ?...
Puneti mina pe frantuji !...
Numai Farfanicchio topaia de placere, chiuind si suierind.
Puneti mina pe frantuji !
Berrovierii, strajile orasului inarmate cu archebuze si
halebarde, picara tocmai la timp ca sa impiedice omorul, smulgind
din ghearele multimii pe Bonivard si pe Gros-Guilloche.
Si facind arestari la nimereala, it inhatara si pe COrbolo,
cizmarul.
Fie-va mils, staruia pe linga ei nevasta-sa adunindu-si miinile
a rugs (o atrasese zarva din piata), dati-mi-1 inapoi pe barbatelul
meu, eliberati-1, rogu-va-n genunchi, m-oi rafui eu singurd cu el, de
o sa tins minte cit o teal O. nu se mai bage in belele de astea !
Ndtaraul, puteti sa ma credeti, signori, nu face nici cit funia cu care
aveti sa-1 spinzurati !
Rusinat si cu sufletul plin de tristete, prefacindu-se a nu auzi
amenintarile nevesti-si, Cobolo se multumi sa se ascunda pe dupa
spinarile strajilor.

IV
La indltimea unde sfirsea schelaria Domului neterminat, un
tinar pietrar urca pe o scars de fringhie intr-una din turlele subtiri,
nu departe de cupola central/ Puna cu el statuia sfintei martire
Ecaterina. I se ceruse s-o fixeze in virful turlei gotice.
De jur imprejurul sat' pluteau parca asemanatoare stalagmitelor

170
www.dacoromanica.ro
tune cu virfuri ascutite, arcade, bolti $i dantele de piatra din ne$tiute
flori, frunze $i boboci, proroci $i martin, ingeri fard numar, chipuri
hlizite de demoni, uria$e pajuri, sirene, harpii, dragoni cu aripi
tepoase $i guri hidos caseate la capetele burlanelor. Sculptate Intr -o
marmura de un alb scinteietor, pareau sub valul de umbre sinilii un
codru imbracat in mantia de chiciura a iernii.
Sus domnea linistea. Numai rindunelele sagetau deasupra
capului sdu $i lannuiala din piata a multirnii ajungea doar ca un
fosnet de furnicar. lar la marginea nesfirsit de frumoasei $i inverzitei
Lombardii, scinteiau piscurile de zapada ale Alpilor, la fel de
ascutite $i de albe ca $i turlele Domului. Cind Si cind ajungeau pia
la el sau poate erau doar inchipuite sonuri de orga, ca o rug in
suspine venitd dinauntrul bisericii, din insasi inima ei de piatra, $i
atunci i se parea c-o vede vie, pulsind, respirind $i inaltindu-se spre
cer ca o pururea vie slava Mariei Nascatoare. ca un imn de slava al
tuturor veacurilor $i popoarelor catre Preacurata Fecioard $i Mama
in vesmintul ei tesut de soare.
Deodata, larma din piata crescu, se auzi o chemare de clopot.
Pietrarul se opri din urcat, uitindu-se in jos si-1 cuprinse
ameteala: vederea i se intuneca, parea ea uriasa clad re incepuse sa
se clatine, iar turnul efilat in care urca se indoaie sub el ca o trestle.
Aoleu, cad ! exclama cu groaza. Primeste, Doamne, sufletul
meu !
Cu ultima sfortare se agata disperat de scars si, inchizind ochii
se rugs:
Ave, dolce Maria, di grazia piena...
Rugaciunea 11 usura. Din Malt veni un suflu de racoare.
Pietrarul isi trase rasuflarea, i.si aduna puterile si continua
urcusul Fara sa mai piece urechea la glasurile pamintene.
Urca tot mai sus, tot mai sus spre cerul pur, in timp ce buzele
sale repetau cu nemarginita bucurie:
171
www.dacoromanica.ro
 7 Ave, dolce Maria, di grazia piena...
Intre timp pe acoperi$ul larg de marmorA, plat aproape cu
desAvIrsire, treceau membrii consiliului constructorilor, arhitecti
italieni si straini invitati de duce ca sa tinA o consfatuire in legatura
cu turnul central de deasupra cupolei, zis tiburio.
Printre ei se afla $i Leonardo. Propusese un proiect, Insa
membrii consiliului it respinsera ca mull prea IndrAznet, in afara
obisnuitului, Intr-un cuvint, scornit de un liber-cugetator care nu tine
seama de canoanele arhitecturii bisericesti.
Disputa find aprinsd, nu puteau ajunge la o intelegere.
Coloanele din interior, sustineau unii, nu slut destul de durabile.
Daca triburio $i turlele ar fi fost terminate, cladirea s-ar fi prabusit,
caci constructia au inceput-o niste ignoranti.
Dupd opinia altora, Domul avea sa dureze o vesnicie..
Ca de obicei, Leonardo nu lua parte la discutie. Statea retras,
singuratec $i acut, cind unul din lucrAtori se apropie IntinzIndu -i o
scrisoare.
Jos, in piata, va asteaped un trimis din Pavia, messere.
Artistul rupse pecetea $i citi:
Leonardo, vino cit mai iute. Am mare nevoie de tine. Gian
Galeazzo, duce
Astazi, 14 octombrie."
Dupd ce prezentd scuzele sale membrilor consiliului, Leonardo
coborl In piata, IncAleca $i porni spre Castello di Pavia, situat la
citeva ore de Milano.

V
Castanii, ulmii $i artarii uriasului parc Isi etalau la soare bronzul
$i purpurile autumnale. Frunze le moarte pluteau prin vazduh ca
fluturii. Din fintInile Ingropate sub balarii apa nu mai tisnea, iar In

172
www.dacoromanica.ro
straturile neingrijite, tomnaticele flori de ochiul-boului priveau cu
jale.,
In parcul castelului, Leonardo it zari pe batrinul nebun al lui
Gian Galleazzo, singurul care ramasese credincios stapinului atunci
cind slugile it parasisera pe ducele muribund.
Recunoscindu-I pe artist, piticul alergA sonticaind in
intimpinarea lui.
Cum se simte ducele ? it intreba Leonardo.
Piticul dadu numai din mina.
insa cind Leonardo vru s-o is pe aleea principals, piticul it opri:
Nu pe acolo, nu ! VA vor zari, messere. Si alteta-sa va roaga
sa veniti in taina... Daca afla ducesa Isabella, s-ar putea sa nu va dea
voie... Mai bine o luam pe din dos, pe cardruia asta ocolita...
Intrard pe poarta tumului din margine si, urcind pe scars,
strabatura iatacurile splendide odinioara, acum parasite si de
nelocuit. Tapetul de pret din piele aurie de Cordoba era rupt si
jupuit, iar scaunul ducal de sub pologul de matase, tesut in pinze de
paianjen. Vintul noptilor toamnei adusese din parc prin geamurile
sparte frunze galbene, moarte.
Ce tilhari ! Ucigasii ! ocara pe sub nas piticul, aratind semnele
paraginei. MA credeti ? SA nu vad in ochi ce se petrece aici ! De n-ar
fi ducele pe care, la drept vorbind, n-are cine sa-1 ingrijeasca afard
de mine, un batrin slut, as fi fugit la celalalt capat al lumii. Pe aici,
pe aici, va rog.
Si deschizind usa, it introduse pe Leonardo intr-o odaie
intunecoasa, al car& aer mirosea inabusitor a medicamente.

173
www.dacoromanica.ro
 VI
Singerarea, dupa regulile artei medicale, se facea aicea cu
obloanele inchise, la lumina luminarilor. Ucenicul Linea ligheanul in
care se scurgea singele, in timp ce mesterul barbier, un batrinel cu
minecile suflecate, modest ca infatisare, opera deschiderea venei.
Medicul, cu ochelarii pe nas $i infatisare grava, in traditionalul strai
de catifea liliachie, aproape neagra, garnisit cu blana de veveritA,
urmarea de departe, in calitate de maestru al fizicii" munca
barbierului, caci a umbla cu uneltele chirurgicale era socotit drept
ru$inos pentru demnitatea unui medic.
Seara ii mai luati altetei putin singe, porunci el cu ton
autoritar cind bratul fu pansat $i bolnavul sprijinit in perne.
Domine magistet; interveni politicos si cu sfiala barbierul,
n-ar fi mai bine sa mai a$teptam ? Nu cumva e prea mare pierderea
de singe ca sa ...
Rusine, stimabile ! it privi doctorul cu zimbet dispretuitor. Ar
fi timpul sa stii ca din cele douazeci $i patru de livre de singe cite
sint intr-un corp omenesc poti scoate douAzeci Mid nici o primejdie
pentru sanatatea $i viata pacientului. Cu cit iei din put mai multa apa
stricatA cu atit apa se improspateaza. Mi s-a mai intimplat sa iau
singe si de la prunci cu nemiluita, $i multumesc lui Dumnezeu,
intotdeauna le-a ajutat.
Leonardo, care asculta convorbirea in tacere, dadu sa-1
contrazica. 1.5i spuse insa ca e tot atit de inutil sa contrazici medicii,
pe cit $i alchimistii.
In cele din unria medicul, insotit de barbier, se retrase Si piticul
aranjA pernele de sub capul bolnavului 5i-i infasurd picioarele in
pled.
Leonardo roti privirea prin odaie. Deasupra patului atima
colivia cu un mic papagal verde. Pe masuta rotunda zaceau aruncate

www.dacoromanica.ro
174
cart de joc, arsice, intr-un vas de cristal plin cu apd se zbenguiau
pestisori aurii. La picioarele ducelui dormea IncolAcit un ate' alb.
Erau ultimele jucdrii pe care credinciosul servitor le ndscocea pentru
a-si distra stdpinul.
Ai trimis scrisoarea ? murmurs Gian Galeazzo fad sa
deschidd ochii.
0, altetd ! se bucurd piticul. Si not asteptam ! Credeam ea
dormiti. $titi, messer Leonardo e aici...
Da ?
Zimbind bucuros, bolnavul incercd anevoie sa se ridice.
In stir-sit, invatatowle ! MA' temeam ca n-ai sa mai vii...
Gian Galeazzo it apuca pe artist de mind si frumosu-i chip, anar
de tot (avea doudzeci si patru de ani) se insufleti, acoperindu-se cu
o wad rumeneald.
Prietene, urma bolnavul (piticul iesi sA pazeasca la u$A), ai
auzit, desigur...
Despre ce-i vorba, altetd ?
Cum nu $tii ? Atunci nu merits sa amintesc... Ba nu, iti voi
spune totusi: ca sa facem haz amindoi. Ei zic ca...
Ducele tacu o vreme, privindu-1 pe Leonardo drept in lumina
ochilor, apoi stir-0 cu o parere de zimbet pe fatd:
Zic ca esti ucigasul meu...
0 clipd Leonardo crezu a aiureazd.
Ce nebunie, nu-i asa ? Tu ucigasul meu !... repetd ducele.
Acura vreo trei saptdmini unchiul meu it Moro si Beatrice mi-au
trimis in dar un co$ de piersici. Madonna Isabella este convinsd ca,
de cind am gustat din piersicile acelea imi merge mai rdu $i a mor
din pricina unei otravi lente. Mai spun CA in gradina to ar fi un porn...
E adevdrat, recunoscu incet Leonardo, am un asemenea
porn...
Ce spui ? Si atunci... ?
www.dacoromanica.ro
175
 Dar, nu, Dumnezeu m-a ferit de crima, daca intr-adevar
piersicile au fost din gradina mea. Acum inteleg de unde yin
zvonurile. Studiind efectul otravurilor, am introdus venin sub
scoarta piersicului. Si i-am spus ucenicului meu Zoroastro ca
piersicile contin otrava. Dar experienta n-a reusit. Fructele sint
nevatamate. Iar el, pesemne s-a grabit s aduca la cunostiinta cuiva...
Stiam ca nu e nimeni vinovat de moartea mea, exclama
bucuros ducele. $i cu toate acestea sa vezi cum se banuiesc, se urasc
si se tern unii de altii... 0, de-as putea sa le spun si for asa cum am
vorbit not amindoi ! Unchiul se crede ucigasul meu, pe cind eu stiu
ca e bun la suflet 5i numai slab de Inger si sfios. $i -apoi, la ce m-ar
ucide ? Sint oricind gata, nesilit de nimeni, sa -i cedez puterea. N-am
nevoie de nimic... $i ce-as mai fi plecat de aici, de linga el, ca sa
traiesc in libertate singur, inconjurat numai de prieteni. Sa ma fi
calugarit sau sa fi intrat ucenic la tine, Leonardo. Dar nimeni n-a
vrut sa creadd ca intr-adevar nu doream puterea... Doamne, pentru
ce au facut-o ? Spune-mi ! Nu pe mine, ci pe ei s-au otravit cu
roadele pomului tau nevinovat. Bietii orbi... Pind acum mi-am
inchipuit ca nefericirea mea vine de la faptul ca trebuie sa mor. Azi
insd am inteles tot, invatatonile. Numic nu-mi mai doresc $i nu ma
mai tern de nimic. Mi-e asa de bine ! Mi se umple inima de impacare
$i bucurie. E ca si cum as fi aruncat de pe mine hainele pline de colb
intr-o zi dogoritoare $i as fi intrat intr-o apa racoroasa si cristalina.
0, dragul meu prieten, nu-mi gasesc cuvintele, dar tu intelegi ce
spun, nu-i asa ? Doar si tu esti ca mine...
Cu zimbet molcom Leonardo ii strinse mina in tacere.
Stiam ! urrna bolnavul in extaz. $tiam ca ai sa ma intelegi...
Tii mince cum imi spuneai ()data ca o contemplare a eternelor legi
ale mecanicii, ale necesitatii firesti ii invata pe oameni marele calm
$i marea smerenie ? Pe-atunci nu intelegeam. Acum insA, bolnav,
singur, bintuit de delir, de cite on nu mi-am adus aminte de tine, de

www.dacoromanica.ro
176
chipul tau, de glasul tau, de fiecare cuvint, al tau, invatAtorule ! Stii,
uneori mi se pare ca amindoi am ajuns la aceeasi concluzie pe cai
diferite to pe ale vietii, eu pe ale mortii.
Usa se deschise $i dadu buzna piticul inspdimintat.
Monna Druda ! ingdima el, inspaimintat.
Leonardo vru sa piece, insd ducele nu-1 lasd.
Intra bAtrina dAdaca a lui Gian Galeazzo in miini cu un borcana$
cu pasta galbend, alifia de scorpion.
Se prindeau scorpioni in miezul verii, cind soarele se afla in
constelatia Ciinelui, si se puneau la soare, vii, la macerat timp de
cincizeci de zile, in ulei de mdsline vechi de o sutd de ani, amestecat
cu raculeti, cruciulitd $i matridat. Bolnavul era uns apoi in fiecare
sears la subtiori, ample, burta $i pe piept, in dreptul inimii.
Doftoroaiele o tineau mortis ca nu se afla leac mai bun impotriva
oricAror otrAvuri, ca si a farmecelor, facutului si vrAjilor.
Zdrindu-1 pe Leonardo asezat pe marginea patnlui, monna
Druda se opri locului buimacd, pAli la fats si miinile incepurd sd-i
tremure atit de tare, ca era cit pe ce sa scape miraculoasa alifie.
Sfinte Dumnezeule, apAra $i mintuieste ! Maica precistd... !
Bolmojind rugaciuni si inchinindu-se, dAdaca se dadu indark
pins spre usd 5i, ie$ind din odaie, o lud la fugA cit ii ingaduiau
bAtrinele picioare ca sd-i ducd ingrozitorea veste madonnei Isabella.
Nu se indoia nici o clips ca numai tilharul de it Moro, ajutat de
ucenicul sau Leonardo, it daduserd gata pe duce dacd nu cu otrAvuri,
atunci cu deochiul, cu faptul, cu luatul urmei ori cu alte mestesuguri
diavolesti.
In capeld ducesa ingenunchiase la icoand.
Cind monna Druda ii adusese stirea cum a la duce se afla
Leonardo, Isabella sari in picioare:
Nu se poate ! Cine i-a dat voie ?... strigA dezmeticindu-se.
Cine sA-i dea voie ? ingdima batrina clAtinind din cap a jale.
177
www.dacoromanica.ro
Ma credeti, luminatia-voastra ? Nu-mi da prin minte de uncle s-a ivit
blestematul ! Pared a iesit din pamint... Ori a venit prin cos, Doamne
iarta-ma ! Se vede cit de colo ca nu-i lucru curat. De cita vreme tot
va spun, alteta-voastra...
Dar nu-i fu dat sa termine. Un paj intra in capela si plecind
genunchiul, rosti cu reverentd:
Prealuminata madonna, binevoi-veti oare luminatia-voastra Si
consortul luminatiei-voastre sa-1 primiti pe preacre$tinul monarh,
majestatea-sa regele Frantei ?

VII
Carol al VIII-lea isi avea resedinta tot aici, la castelul din Pavia,
in apartamentele de jos, mobilate luxos anume pentru dinsul de care
ducele it Moro.
Era Intr -o dupd-amiaza. Monarhul Frantei se odihnea
ascultind lectura unei carti destul de agramate, tradusa de curind
anume pentru dinsul din latineste: Mirabila Urbis Romae"
Miracolele urbei Roma".
Copil bolnavicios si singuratic, vesnic terorizat de teal sdu,
tinut ani tristi si indelungati in izolatul castel Amboise, Carol isi
facuse educatia doar prin romanele cavaleresti care au avut darul
sa-i tulbure de-a binelea mintea, si fail ele nu prea zdravand. Cind
se pomeni pe tronul Frantei, tinerelul sfios si lipsit de experienta, cu
inima simtitoare si mintea exaltata ce abia implinise douazeci de ani,
se inchipui unul din eroii de basm ai temerarelor fapte pe gustul
celor povestite despre ratacitorii cavaleri ai Mesei Rotunde,
Lancelot si Tristan, $i isi puse in gind sa infaptuiasca tot ce citise in
carti. Astfel se intimpla ca acest fiu al zeului Mane si urmas al lui
Iulius Caesar" dupd expresia cronicarilor de la curte, cobori pins -n
Lombardia in fruntea unei ostiri uriase, hotarit sa cucereasca
178
www.dacoromanica.ro
Neapolul, Sicilia, mai mult, Constantinopolul, Ierusalimul si,
detronindu-1 pe Mare le Otoman, sa smulga din radacini erezia lui
Mahomed si sd elibereze de sub jugul paginilor Mormintul
Domnului.
$i acum, ascultind cu incredere naiva Miracolele..." gusta
dinainte desfatarile gloriei pe care avea s-o cistige cucerind un ora$
atit de vestit.
GIndurile i se impleticeau. Capul ii era greu si un junghi it
supara la lingurica din pricina cinei de aseara, cam prea vesela, in
mijlocul unor doamne milaneze. Chipul uneia dintre ele al
Lucreziei Crivelli it visase toata noaptea.
Carol al VIII -lea era mic de stat si urit la fats. Picioarele ii erau
strimbe si subtiri ca spitele, umerii ingusti, unul mai jos decit
celalalt, pieptul scobit, nasul coroiat mult prea mare si greu pentru
un obraz atit de mic, parul rar, de un roscat palid, iar in loc de barbs
si mustati, obrajii ii avea napaditi de un puf galben. Un zvicnet
convulsiv ii schimonosea si-i scutura mlinile. Gura cu buzele groase
o tinea vesnic deschisa, copilareste, sprincenele, arcuite intrebator,
in sus. Ochii miopi de un cenusiu sters, albicios, foarte man si
bulbucati, ii dadeau o expresie tristd, distrata si in acelasi timp
incordata, obipuita fiintelor cu mintea slabs. Vorba ii era impleticita
si trunchiatd. Gurile rele spuneau ca s-ar fi nascut cu case degete la
picioare. Si, ca sa-si ascunda defectul, lansase la curte inestetica
mods a pantofilor moi de catifea neagra, largi si rotunjiti la virf ca
niste copite de cal.
Thibaud, Thibaud ! il striga el pe valet, cu obisnuitul aer
distrat, intrerupind la mijloc lectura. Stii, mi-e nu stiu cum, bilbii
ele, negasind cuvintele... Pared mi-ar fi sete. A ? Ma arde para...
Ada un pahar de yin, Thibaud !...
In clipa aceea intra cardinalul Brissonet 5i-i aduse la cunostinta
ca it asteapti ducele.
179
www.dacoromanica.ro
 A ? Cine ? Ducele... indatA. Numai sa-rni potolesc setea,
bolmoji Carol, ducind la buze cupa ce i-o intindea un curtean.
Dar Brissonet ii opri mina.
De-al nostru ? intreba el pe Thibaud.
Nu, monseniore, din pivnitele de aici. Al nostru s-a terminat.
Iertati-ma, maiestate, se scuza cardinalul, varsind continutul
cupei pe fereastra. Vinurile de aici ar putea fi daunatoare sanatatii
voastre. Thibaud, da ordin stolnicului sa dea o fuga ping -n tabard si
sA aduca un butoias din rezervele de acolo.
De ce ? A ? Ce ? Ce s-a intimplat ? bolmojea regele
nedumerit.
Si cardinalul li sopti ca se teme de otrava. Caci la ce to puteai
astepta de la niste oameni care 1-au otrAvit pe propriul si legiuitul for
monarh ? La orice. Desi, e drept, probe fatise nu existau, totusi
prevederea nu strica.
Prostii ! Pentru ce ? Mi-e sete, ingaima Carol, inchircindu-si
umerii.
In frunte mergeau heralzii.
Deasupra fruntii regale patru paji purtau un superb baldachin
din matase albastrA ca cerul, tesuta cu crini argintii, emblema
coroanei franceze, iar pe umerii lui ingusti senesalul arunca mantia
de sobol, cusuta cu albine de our si cu deviza cavalereascA: Le roi
des abeilles n'a pas d'aiguillon" Regele albinelor nu are ac.
Procesiunea defila in mohoritele apartamente pustii.
neprimitoare ale castelului din Pavia, avind ca tined iatacul
muribundului.
Pe cind trecea pe linga capela, regele o zari pe Isabella si, dupa
vechiul obicei francez, scotind respectuos bereta, se apropie sA-i
sarute gura, numind-o drags surioara".
Ducesa nu-i dadu insa ragaz si, venind care el ii cazu la
picioare.
180
www.dacoromanica.ro
 Aveti mild de noi, sire, incepu ea cuvintarea dinainte
pregatita ! Dumnezeu s5 Va rasplateasca insutit. Aparati-ne pe noi,
nevinovatii, voi, cavalerul fail fried $i prihana ! Il Moro ne-a luat tot,
tot. Ne-a rapit tronul $i mi-a otravit sotul, pe Gian Galeazzo,
legiuitul duce al Milanului. Sintem inconjurati de ucigasi in propria
noastra casa...
Carol intelegea anevoie cuvintele sale, de altminteri aproape ca
n-o asculta.
A ? Cum ? Ce spune ? ingaima, de parca atunci se trezise din
somn, stringind convulsiv din umeri $i bilbiindu-se. Nu trebuie... VA
rog... Nu trebuie, surioard... Ridicati-va, haide !
Ducesa insd ii apuca miinile sa i le sarute, vru sa -i cuprinda
genunchii $i, izbucnind in lacrimi, exclamd la sfinsit cu neprefacuta
di sperare:
Dacd Si maiestatea-voastra ne lasa pradA lor, nu-mi va famine
decit sa-mi iau zilele !...
La auzul acestora, regele se pierdu definitiv, obrazul i se
inchirci, de pared era gata s izbucneascA in lacrimi.
Poftim ! Poftim ! 0, Doamne... Nu pot sa... Brissonet... to
rog... eu nu stiu... spune-i.
Ar fi vrut sa o is la fuga. Isabella nu-i trezea in suflet nici urma
de copmpAtimire, caci pins $i-n umilinta $i disperarea ei era
frumoasa $i trufasa, asemenea eroinelor tragediei antice.
Prealuminata madonna, linistiti-va, rosti cardinalul cu
perfectA politete. Maiestatea-sa va face pentru luminatia-voastra, $i
pentru duce, sotul vostru, monsieur Jean Galeasse, tot ce-i va sta in
putinta.
Insa tonul sau oarecum protector era de-o racealA de gheata.
Pronunta numele ducelui cu vddit accent frantuzesc.
Ducesa tidied ochii, se intoarse care Brissonet, apoi it privi pe
rege in obraz cu atentie $i deodata amuti, pared abia atunci
181
www.dacoromanica.ro
intelegind cui ii vorbise.
Ridicol, slut $i demn de mild, regele statea in fata ei cu gura de
copil prostanac deschisd $i holbinduli mai mult ochii mari $i
alburii, in Limp ce un zimbet stupid, incordat Si descumpanit, se lain
pe obrazul sau urit.
Eu, nepoata lui Ferdinand de Aragon, la picioarele acestui
avorton ?"
Se tidied. Obrajii ei, palizi pins atunci, ardeau vilvdtaie. Carol
simtea ca trebuie sa spund ceva, ca sa sparga tacerea penibild. Cu o
sfortare disperatd, zvlcni din =dr, clipi din ochi $i, ingdimind
obi$nuitul sdu A ? Cum ? Ce s-a Intimplat ?" se bIlliii, dadu din
mind' a jale $i ramase mut.
Ducesa il masurd cu o privire de fatis dispret $i regele plea
fruntea, nimicit.
7 SA' mergem Brissonet, sa mergem... A ?...
Inaintea lui pajii deschiserd canaturile usilor $i Carol patrunse
in odaia ducelui bolnay.
Aici obloanele erau deschise si lumina molcomd a serii de
toamnd, filtrata prin aurul copacilor din parc, se revarsa pe fereastra.
Carol se apropie de patul bolnavului $i, zicindu-i mon cousin, it
intrebd de sandtate.
Gian Galeazzo ii rdspunse cu zimbet cald $i regele se simti
numaidecit mai la-ndemina, sfiala i se risipi $i putin cite putin se
linisti.
Dumnezeu sa va ddruiascd biruinta, maiestate, spuse intre
altele ducele. Cind yeti ajunge la Ierusalim, la Sfintul Mormint,
rugati-vd $i pentru bietul meu suflet, caci pins atunci nu voi mai fi...
Ba nu, ba nu, mon cousin, se poate ? Cum de-ti trece prin
minte ? il intrerupse regele. Dumnezeu e milostiv, ai sa to faci bine...
Ce-o sa ne mai rdzboim not doi cu paginii ! Tine minte vorba mea !
A ! Cum ?...
182
www.dacoromanica.ro
 Sa ma razboiesc ? clatind din cap Gian Galeazzo. Eu ? Nu e
cu putinta...
Si adauga fixindu-1 pe rege drept in ochi cu o privire din
strafunduri, rugatoare:
Cind nu voi mai fi, sire, ayeti grija de fiul meu Francesco.
Nu-1 parasiti. De asemeni si pe Isabella. E atit de nefericita ! N-are
in lumea asta pe nimeni...
0 Doamne, o Doamne ! suspina regele cuprins de adinca
tulburare. Buzele lui groase tresarira, colturile li se lasard in jos $i,
privind pared lumina, chipul ii fu luminat de-o bundtate faxa seaman.
Carol se apleca iute asupra muribundului 5i, imbratisindu-1
intr-o pornire de duiosie. ingaima:
a varul meu. dragul meu ! Bietul de tine, bietul de tine !...
Zimbira unul altuia ca doi copii oropsiti si buzele li se unira
intr-o sarutare frateasca.
Cind iesi de la duce. Carol it chema la el pe cardinal:
Brissonet, ei, Brissonet... stii... trebuie cumva... stii a ? sa le
luarn apararea... Nu se poate asa... nu... nu se poate... Sint cavaler...
Trebuie sa le luam apararea auzi ?
Maiestate, ii raspunse cardinalul in treacAt, ducele oricum va
muri. $i-apoi, cu ce am putea sa-1 ajutam ? Numai sa ne stricam
noua. Il Moro e doar aliatul nostru...
Il Moro e un asasin, asta e it Moro, un misel ! strigA regele $i
ochii sai scinteiara de o neprefacuta minie.
Ce putem face ? murmurs Brissonet, stringind din umeri, cu
embet sub ;ire $i ingaduitor. Il Moro nu e nici mai rau si nici mai
bun decit altii. Asta-i politica, maiestate ! Toti sintem oameni, toti
gresim...
Stolnicul servi regelui o cupA de Yin frantuzesc 5i Carol II bau
cu sete. Vinul 11 inviora si-i risipea gindurile negre.
0 data cu stolnicul venise si un dregator de la curte, mesager al
183
www.dacoromanica.ro
ducelui, spre a-1 pofti la cina. Dar Carol declind invitatia. Trimisul
stdrui in fel $i chip, vIzind insa ca rugamintile ramin desarte, se
strecura linga Thibaud 5i-i sopti o vorba la ureche. Valetul dadu din
cap a intelegere si la rindul sat sopti la urechea regelui:
Sire, madonna Lucrezia...
A ? Cum ? Ce s-a intimplat ?... Care Lucrezia ?...
Cea cu care ati binevoit sa dansati la balul de aseara.
A, da, desigur, cum s nu... Tin minte... Madonna Lucrezia...
Frumoasa ! Zici ca va fi 5i ea acolo ?
In mod sigur $i va implora, sire...
Ma implora ?... Ia to uitd ! Ce sa fac, Thibaud ? Cum socoti ?
Poate ca totusi... La urma urmei totuna e... Fie si asa... Milne la
drum... Pentru ultima card... Multumiti-i ducelui, messer, se adresa
el trimisului, $i comunicati-i ca am sa... a? poate ca...
Asculta, cine-i aceasta madonna Lucrezia ? Il trase el deoparte
pe valet.
Amanta lui Il Moro, sire.
Amanta ? A ? Pacat...
Numai un cuvintel sa-mi spuneti sire, 5i intr-o clips
se-aranjeaza totul. Poate chiar astazi, daca doriti.
A, nu ! Cum se poate ? Ii sint oaspe...
II Moro va fi magulit, sire. Nu-i cunoa$teti pe cei de aici, cit
sint de marunti...
Totuna, totuna. Cum vrei. Treaba ta...
Fiti pe pace, sire. Numai un cuvintel...
Nu ma-ntreba... Nu-mi place... Ti-am spus e treaba ta... Nu
$tiu nimic... Cum vrei...
Si Thibaud doar se inclind adinc in tacere.
Dar coborind scara, regele arata iarasi Intunecat $i isi freca
fruntea intr-o sfortare neputincioasa de a gindi.
Brissonet, ei, Brissonet.. Cum crezi ? Oare ce-am vrut sa
184
www.dacoromanica.ro
spun ? Ah, da, da... Sa-i luAm apararea... E nevinovat... Ce ofensa...
Nu se poate asa. Sint cavaler !...
Lasati aceasta grija, sire, nu de ea ne arde acum. Lasati-o pe
altadata, pe mai tirziu. Poate cind ne vom intoarce din campanie,
dupa ce-i vom fi Invins pe otomani si vom fi cucerit Ierusalimul.
Ierusalimul ! Intr-adevAr ! bolmoji regele, cascind ochii mad,
si pe buze i se asternu un palid suns visator.
Mina lui Dumnezeu cAlAuzeste pe maiestatea-voastra catre
victorie, sire. continua Brissonet, degetul Domnului arata calea
ostilor cruciadei.
Degetul Domnului ! Degetul Domnului ! repeta solemn Carol
al VIII-lea. inaltind privirile spre cer.

VIII
La opt zile dupd aceea, tindrul duce se stinse.
In ceasul mortii o implorase pe solie sa-i ingaduie a-1 revedea
pe Leonardo. Isabella it refuza insa. Monna Druda ii bagase in cap
CA cei carora li s-au facut farmece intotdeauna simt o nestAvilita si
daunatoare dorinta de a-i revedea pe fermecAtori si pina in ultima zi
bAtrina dadaca il unse sirguincois cu alifia de scorpion, iar medicii it
chinuird luindu-i singe.
Se stinse in tacere.
Faca-se voia Ta ! au fost ultimele sale cuvinte.
Il Moro porunci ca trupul raposatului sa fie transportat de la
Pavia la Milano si acolo expus in catedrald.
Curtenii se adunard la Castello di Milano. Asigurindu-i ca
sfirsitul prematur al nepotului it indurereazd cumplit, propuse ca
micul Francesco. fail lui Gian Galeazzo, legiuitul mastenitor al
scaunului ducal. sa fie declarat urmas al sail si ridicat la rangul de
duce. Asistenta se opuse insa cu strasnicie. Nu se cade, sustineau ei,

185
www.dacoromanica.ro
sa se incredinteze unui minor o putere de stat atit de mare, astfel ca
staruird pe linga it Moro in numele poporului milanez sa primeasa
sceptrul ducal.
Il Moro refuza cu fatarnicie si abia dupd multe rugArninti se
invoi, pared in sila.
Fu adusA o bogata mantie din brocart aunt si proaspatul duce se
infasurd in ea, apoi, inconjurat de o multime compacts de
sustinatori, care faceau s se cutremure vazduhul de urale: Viva it
Moro, viva it duca !" in sunet de trimbiti, salve de tunuri si dangat
de clopote, dar in tacerea mormintala a poporului de pe strazi, el
porni calare spre bazilica Sant' Ambrogio. in Piazza del Mercato, in
dreptul Loggiei degli Osia, dinspre miazazi de palatul Signoriei,
heroldul dadu citire, de fats cu mai-marii breslelor, cu cetatenii de
vaza si sindicii orasului, unui privilegiu" acordat ducelui it Moro
de cdtre Maximilian, eternul Augustus at Sfintului Imperiu Roman.
Maxinzilianus divina favente dementia Romanorunz Rex
server Augustus toate domeniile, paminturile, satele, castelele si
fortaretele, muntii si pasunile, cimpiile si padurile, luncile si riurile,
lacurile si pirloagele, terenurile de vinAtoare si de pescuit, sArAturile
si carierele, domeniile vasalilor, marchizi, conti sau baroni,
paminturile mandstiresti, ale bisericii si ale parohiilor, pe toate si pe
toti ti le daruim tie, Lodovico Sforza, si urmasilor tai, de asemeni
ridicindu-te, numindu-te si punIndu -te pe tine si pe fii tai, nepotii si
stranepotii la cirma Lombardiei pind la sfirsitul veacurilor".
Iar dupd citeva zile populatia Milanului fu incunostintata ca
peste putin va avea loc ceremonia transportarii in catedrala a
preasfintului piron de pe cruces rastignirii, cea mai pretuitd relicvA
a Milanului.
Astfel spera it Moro sA intre in voia poporului si sa -si intAreasca
printr-un act solemn autoritatea.

186
www.dacoromanica.ro
 IX
Se facuse noapte, dar in piata Arengo, inaintea circiumii lui
Thibald, se adunase lume puzderie. Era de fats si Scarabullo,
spoitorul, broderul Mascarello, curelarul Maso, cizmarul Corbolo,
mesterul sticlar Gorgoglio.
In mijlocul multimii, urcat pe un butoi, dominicanul fra
Timoteo propovAduia:
Iubitii mei frati ! Cind sfinta Elena a gasit sub templul idolatru
al zeitei Venus lemnul mintuitor al crucii si celelalte unelte ale
patimilor Domnului ingropate in pamint de care pagini, impAratul
Constantin, luind unul din preasfintele si spaimintAtoarele piroane
porunci fierarilor sA-1 facA zAbala calului sail de batAlie, ca sd
implineasca astfel spusa prorocului Zaharia: si fi-va pironul zabalA
calului". Tainica, nemarturisita relic./ i-a claruit biruinta asupra
vrajmasilor Imperiului Roman. Dupa moartea cezarului, pironul a
fost pierdut si abia dupA multa vreme regasit in orasul Roma de care
martirul Ambrogio Mediolanul in dugheana unui oarecare Pao lino,
negustor de fier vechi, si adus apoi la Milano. De-atunci orasul
nostru are cel mai pretios dintre preasfintele piroane acela care
strapunse in palma dreapta pe fiul omului, crucificindu-1 pe lemnul
mintuirii. Masura lui exacta este de cinci degete jumate. Fiind mai
lung si mai gros decit cel al Romei, si ascutit, pe cita vreme acela e
bont. Pironul nostru a stat timp de trei ceasuri infipt in palma
mintuitonilui, asa cum o dovedeste preainvatatul padre Alesio cu
rafinatele-i silogisme...
Aici fra Timoteo se opri Ali traga rAsuflarea, ca sA racneasca
apoi cu putere nouA si cu glas de tunet inAltind bratele spre cer:
Si iata ca astazi iubitii mei frati, se savirseste o neasemuita
marsavie: Il Moro, tilhar si ucigas, rapitorul unui pistol, ispitind
poporul cu o sarbatoare nelegiuita, tocmai cu acest preasfint piron,

www.dacoromanica.ro
187
vrea sd-si intareasca tronul clatinat.
Multimea larmui.
Oare stiti voi, fratilor, urma cAlugarul, cui anume a incredintat
el construirea masinthiei care va ridica acel piron in cupola centralA,
deasupra altarului ?
Cui ? Cui ?
Florentinului Leonardo da Vinci !
Leonardo ? Cine-i asta ? intrebau unii.
Las' ca stim noi, ii Idinureau altii. Cel ce 1-a teal/it cu piersici
pe tindrul duce...
Vrajitorul ! Ereticul ! Paginul !...
Da pared am auzit, fratilor, ii lua apararea cu oarecare sfiala
C6rbolo, el acest messer Leonardo este om blajin !... Rau nu face si
ii e mils nu numai de oameni, cruta once faptura vie...
Taci, Corbolo ! De ce indnigi prostii ?
Oare poate fi bun la suflet un vrajitor ?
Vai si amar, flu mei intru pastorit, ii dadea inainte fra Timoteo.
Cindva se va spune si despre marele ispititor, cel iesit din intuneric:
e bun, e blind, e desavirsirea, deoarece chipul sal este asemenea cu
acela al lui Crist, si i-a fort dat un glas dulce si perfid ca de lautd. Pe
multi ii va ispiti cu mizericordia vicleanA. i chema-va din cele
patru vinturi ale cerului neamuri si popoare asa cum cheama
potirnichea cu glasu-i prefacut puii din alt cuib. Vegheati, dard, fratii
mei ! Acesta-i ingerul intunericului, printul celuilalt tdrim, numit
Anticrist, ce vine luind chip omenesc, iar florentinul Leonardo e
sluga si profetul acestuia.
Ai graft adevarul ! Asta si-a vindut sufletul diavolului si a
semnat zapisul cu propriul singe, ii tinu isonul mesterul sticlar
Gorgoglio.
Nu mai auzise de Leonardo.
Maica Precista, apard si miluieste ! se vaicarea tirgoveata
188
www.dacoromanica.ro
Barbaccia. Deunazi povestea o fetisoara, Stamma, care-i tocmita la
bucataria calaului inchisorii ca... Doamne iartd-ma c-o spun in fapt
de sears, chiar dinsul, Leonardo, furs trupurile spinzuratilor, ca sa le
ciopirteasca, sa le scoata maruntaiele $i sa insire matele...
Asta-i treaba ciudata, Barbaccio, ce mintea proasta de muiere
n-o poate pricepe, o lamuri cu gravitate Corbolo. 0 anume $tiinta
care se cheama anatomia...
Zice lumea c-ar fi nascocit si o masina de zburat prin aer pe
aripi de pasare, interveni Mascarello.
Se ridica asupra lui Dumnezeu stravechiul $arpe inaripat,
Veliar, aduse din nou lamuriii fra Timoteo. Pared nu se inaltase in
vazduh $i Simon Magul, dar 1-a prabusit la pamint apostolul Pavel.
Umbra pe mare ca pe uscat, declara Scarabullo. Cica daca
Domnul Dumnezeu a umblat, de ce n-as umbla $i eu ?". latA cum
huleste !
Coboard la fundul marii sub un clopot de sticla, adatigi $i
curelarul Maso.
Mai fratilor, da nu le mai dati crezare ! La ce-i trebuie
clopotul ? Cind vrea, el se face peste $i inoata, se preface in pasare
5i zboara ! se dumeri Gorgoglio.
Ca sa vezi, vrajitorul naibii, crapai-i-ar ochii in cap !
Oare ce mai paz.esc sfintii inchizitori ? Pe rug cu el ! Pe rug !
Ba sa-i infiga un par in gitlej !
Vai noua ! Vai noua, iubitii mei frati ! o tot Linea fra Timoteo.
Preasfintitul piron !... Preasfintitul piron e la dinsul !
Ei bine, asta nu e de indurat ! racni Scarabullo, stringind
pumnii. De-ar fi sa ne dam duhul pind la unul $i tot nu vom ingadui
profanarea sfintei relieve. Ba ii vom smulge pironul acestui pAgin !
Ne va plati scump pentru pironul furat ! Si pentru ducele ucis
miseleste.
incotro, fratilor ? se ingrozi cizmarul. La ceasul asta strajile
189
www.dacoromanica.ro
dau ocol tocmai pe aici. $i capitanul di giustizia...
La dracu si cu dinsul ! Dacd ti-e fricA, du-te de to ascunde sub
fusta nevestei.
Inarmatd cu ciomege, pari, securi on pietre, in racnete, ocari,
gloata se urni de-a lungul ulitei...
In fruntea ei, cu crucea in miini, aka vajnic monahul $i intona
un psalm:
Invia-va Domnul Dumnezeu $1 pieri-vor vrajmasii sai $i
fugi-vor din fata lui cei ce-1 urasc...
$i asa cum se risipe$te fumul sau ceara in fata focului, a$a
pieri-vor necredinciosii din fata Domnului.
Haile de 'Asia trosneau fumegind $i in lumina for rosietica
palea secera rasturnata a craiului-nou, subtirel $i atit de singuratic.
Stele le molcome se stingeau una cite una.

X
Leonardo lucra in atelier la masinaria de ridicare a preasfintului
piron. Alaturi, Zoroastro construia cutia cilindrica prevazuta cu
geamuri $i raze poleite in care relicva avea sa fie pastrata. Giovani
Beltraffio, care se aciuiase in coltul mai intunecat, ridica din cind in
cind ochii la dascal.
Leonardo uitase de ma$inA adincit in studiul problemei de
transmisie a fortei prin intermediul scripetilor $i al pirghiilor.
Abia sfirsise de facut un calcul complicat. Necesitatea
interioard a ratiunii, o lege a matematicii, justifica necesitatea
exterioard a naturii, care era o lege a matematicii. Asadar, cele doua
mari enigme se contopeau intr-una singura, mai mare.
Niciodata n-au sa inventeze oamenii ceva atit de simplu $i de
perfect ca fenomenul naturii, isi spunea el in sinea lui cu zimbet
molcom. Dumnezeiasca necesitate obliga efectul sa decurga din

190
www.dacoromanica.ro
cauza pe calea cea mai scurtr
Sufletul ii era plin de uimire vecind cu evlavia. 0 mai incercase
si alta data dinaintea beznei in care izbutea sa-si furiseze privirea.
Era un sentiment care nu sernana cu nici un altul pe masura
sentimentelor omenesti.
Si alAturi de schitele masinii pentru ridicat preasfintul piron,
alaturi de cifre si calcule. Leonardo scrise pe marginea hirtiei
cuvinte ce sunau in inima sa ca o rusT.A:
O, diving e dreptatea Ta. Primul Motor ! Tu refuzi sa rapesti
vremii forta, ordinea si calitatea necesarelor actiuni, caci dacA ea
trebuie sa impinga un corp cu o suta de coti mai incolo, iar in drumul
lui se intilneste o piedica. Tu poruncesti cu forta avintului sa
produca o noua miscare. diverse cutremurari sau zvicniri, ceea ce
reprezinta o compensatie a drumului neparcurs. 0, diving e
necesitatea Ta. Primul Motor !..
Dar tocmai atunci se auzird 13:Lai putemice la usa de intrare,
cintari de psalmi si urletele gloatei infuriate.
Giovanni si Zaroastro alergard sa afle ce s-a intimplat.
Intre timp. in odaie navali bucatareasa Mathurine, mai mult
dezbracata, asa cunt sarise din asternut, si cu parul vilvoi.
Ajutor ! Dau tilharii ! Tilharii ! striga bucAtareasa. Maica
Preacurata, ajuta-ne...
Dupd ea intrard Marco d' Oggiono cu archebuza in miini, grAbit
s zavoreasca obloanele.
Ce se intimpla. Marco ? i1 intreba mesterul.
Nu stiu. 0 gloats da navala.. Pesemne au atitat-o calugarii.
Ce vor de la mine ?
Naiba-i intelege pe acesti dezlantuiti ! cer sa le inapoigi
preasfintul piron.
- Nu-1 am aici. E in sanctuarul arhiepiscopului Arcimboldo.
Para nu le-am spus ? Nici nu stau sa asculte, de pared ar fi
191
www.dacoromanica.ro
turbati. Racnesc (Kari, zic ca sinteti otravitorul ducelui Gian
Galeazzo, vrajitor si pigin.
Larma din strada crestea:
Deschideti ! Deschideti ! De nu, o sA vA ardem blestematul
cuib ! Punem not mina pe tine, Leonardo, Anticristule afurisit !
Invia-va Domnul Dumnezeu si pieri-vor vrajmasii sai, fonfaia
fra Timoteo.
Cintdrile sale se impleteau de minune cu suierdturile
strengarului de Farfanicchio, care-ti spargeau urechile.
Deodata dadu buzna in atelier micul Jacopo, bdiat de alergaturd
pe la bucatarie, se catara pe pervaz, deschise oblonul si vru sa sara
afara, cind Leonardo it apucA de hdinuta.
Incotro ?
Sd chem pe berovierri, la ora asta strAjile cdpitanului di
gi ustizi a trec pe aproape...
Ce-ti trasneste ! Dumnezeu cu tine, Jacopo. ittia, daca te
prind au sA te omoare.
N-au sa ma prinda ! Sar zidul care d in gradina tusii Trulla,
ma strecor in santul cu brusturi, iar de-acolo prin dosuri... chiar daca
ma omoard, tot e mai bine sa mor eu, decit sa va omoare pe
dumneavoastra !
Si aruncind lui Leonardo un zimbet plin de tandrete si curaj,
baiatul ii aluneca din miini, sari pe fereatra 5i, strigind de jos din
curte: Am sa va scap, o s vedeti !" trinti la loc oblonul.
Impielitatul ! clatind din cap Mathurine. Dar uite ca acum ne-a
prins bine. SA crezi ca ne scapd...
In aceeasi clipd se auzi un geam zanganind si spargindu-se la
catul de sus.
Batrina scoase un strigat de spaima 5i, iesind valvirtej din odaie.
orbecdind, o lud pe scara abnipta a beciului, mai mult rostogolindu-
se, si se piti jos in fundul unui butoi gol, unde numai bine ar fi stat
192
www.dacoromanica.ro
pins dimineata de n-o scoteau ai casei.
Marco alerga sus s tragd si acolo obloanele.
Giovanni se inapoie in atelier si, palid, cu deznadejdea inscrisa
pe faid, nepasator la toate celelalte, vru sA-si reia locul din ungher,
dar, ridia ochii la Leonardo, se apropie si deodata azu inaintea lui
in eenunchi.
Ce-i cu tine, Giovanni ? Ce s-a intimplat ?
Ei spun, invatatorule... Stiu ca nu-i adevArat... Nu pot crede...
Dar spune-mi tu, pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi tu cu gura
ta. invatatorule !...
Si tacu, sufocat de emotie.
Te indoiesti, murmurs Leonardo cu un zimbet de
intristare.Vrei sa stii de la mine daca e adevarat ca sint ucigas ?
Vreau un singur cuvint, un singur cuvint rostit de gura ta,
invatatorule !
Ce-as putea sd-ti spun, prietene ? Si la ce bun ? Tot n-ai sa
crezi. daca ai putut sA to indoiesti...
0, messer Leonardo ! exclama Giovanni. Atita m-am chinuit,
ca nu mai stiu ce-i cu mine... Simt ca innebunesc, invatatorule...
Ajuta-ma ! Ai mild de mine. Nu mai pot... Spune-mi ca nu-i
adevarat...
Leonardo tacea.
Apoi murmurs intorcind ochii in alts parte, cu o voce care-i
tremura ca o coarda:
Si tu esti de partea lor, si tu esti impotriva mea !...
Se auzird bufnituri atit de puternice, ca se cutremura casa
Scarabullo spargea usa cu barda.
Leonardo pleca urechea la urletele multimii si inima i se strinse
de atita singuratate si nemarginita tristete din amarul careia gustase
si altadata.
Plea fruntea. Si atunci ochii sai vazufa rindurile ce abia le
193
www.dacoromanica.ro
scrisese:
O, diving e dreptatea Ta, Primul Motor !"
Asa e ! isi spuse in sinea lui. Tot binele vine de la Tine !"
Zimbi impacat si repeta in gind ultimele cuvinte rostite de
ducele Gian Galeazzo la ceasul sfirsitului:
FacA-se voia Ta, precum in ceruri, asa si pre pamint".

194
www.dacoromanica.ro
Car t e a a s a se a

JURNALUL LUI GIOVANNI BELTRAFFIO

In 25 martie 1494 am intrat ucenic la me$terul florentin

Leonardo da Vinci.
Iata ordinea in care se predau materiile: perspectiva, masurile si
proportiile trupului omenesc, luindu-se ca model mesterii mai de
seams, si, in fine, desen dupa nature.

Astazi colegul meu Marco d'Oggiono mi-a aratat o carte despre

perspectiva, alcatuita din insemnari dupd spusele invatatorului. Ea
incepe asa:
.,Bucuria cea mai mare i-o da trupului omenesc lumina soarelui,
iara spiritului claritatea adevanilui matematic.
IatA de ce stiinta despre perspectiva, in care contemplarea unei
linii luminoase este cea mai mare bucurie pentru ochiul omenesc,
este mai presus decit toate celelalte studii si stiinte omenesti. Fie ca
mintea sa mi-o lumineze Cel ce spus-a despre sine: Eu sint lumina
cea adevarata, si sa ma ajute sa expun cu limpezime aceasta $fiinta
despre perspectiva sau stiinta despre Lumina.
Cartea de fats o impart in trei parti: prima despre volumul
descrescind al obiectelor din departare, a doua despre limpezimea
descrescinda a culorii, Si a treia limpezimea descrescinda a
contururilor."
Invatatorul se ingrijeste de mine ca de copilul lui: aflind ca sint
sarac, n-a vrut sa primeasca plata lunara conform intelegerii.
www.dacoromanica.ro
195
 *

Cind vei stapini indeajuns legile perspectivei si vei cunoaste

pe de rost proportiile corpului omenesc, a spus invdtatorul, observa
neobosit in timpul plimbarilor tale miscarile trecatorilor cum stau,
cum umbra, cum vorbesc si se cearta, rid si se incaiera, cum arata in
aceste ocazii fetele for si ale celor ce vor sa-i desparta, sau doar ii
privesc in tacere. Noteaza-ti toate acestea si schiteazd-le cu creionul
cit mai neintirziat intr-un caietel cu hirtie colorata pe care sa-1 porti
mereu la tine, iar cind se va umple, is -ti altul, dar pe cel vechi
pastreaza-1. Tine minte ca nu trebuie sa distrugi sau sa stergi aceste
desene, ci ele trebuie pastrate, caci miscarile trupului sint atit de lard
numar $i lara de sfirsit in natura, incit nici o memorie omeneasca nu
le poate refine. Iata de ce trebuie sa socoti aceste desene ca pe cei
mai buni dascali si indrumatori ai tai.
Mi-am Iuat un caiet in care notez in fiecare sears spusele cele
mai de seams ale dascalului meu.

Astazi am intilnit in ulicioara peticarilor, nu departe de

catedrala, pe unchiul meu, mesterul vitrar Oswald Ingrim. Mi-a spus
ca, mutindu-ma in casa unui eretic ca Leonardo, mi-am juruit
sufletul pierzaniei si ca el s-a lepadat de mine. Am limas, asadar,
singur pe lume, singur de tot. N-am pe nimeni, nici rude si nici
prieteni in afara invatatorului. Si iata, repet in gind frumoasa
rugaciune a lui Leonardo: Lumineaza-ma, Doamne, to care esti
Lumina lumii, si ajuta-ma sa cunosc perspectiva, stiinta despre
lumina ta". Cum ar fi cu putinta ca acestea sa fie cuvintele unui
eretic ?

www.dacoromanica.ro
196
 *

and mi-e inima grea, numai ce-i vAd chipul si ma simt

numaidecit bucuros si usurat. Ce ochi are ! Limpezi, de un albastru
palid, si reci, de parca ar fi de gheatA, dar ce voce inceata si pla.cutA,
ce zimbet ! PinA si oamenii cei mai rAi si indAratnici nu-s in stare a
se Impotrivi vorbei lui InvAluitoare, dacd vrea cu tot dinadinsul sa-i
incline cAtre un da" sau un nu". Adesea II privesc ceasuri in sir
cum Bade la masa lui de lucru cufundat in ginduri si prefira si
minglie cu misckile line intrate In deprindere ale degetelor lui
subtiri, barba sa aurie, lung:a si mAtasoasa ca pdrul de fecioarA,
numai cirlionti. Iar daca sta de vorbd cu cineva, mai totdeauna Isi
mijeste un ochi, cea ce ii dd un aer putin poznas, ironic si blajin,
de-ai zice ca privirea strecurata pe sub streasina sprincenelor dese
patrunde pins -n strafundul inimii celuilalt.

Se Imbraca simplu, nu suferA hainele pestrite, prea la mods.

Nu-i plac nici un fel de parfumuri. In schimb lenjurile le are din
pinza de Rennes cea mai fins, intotdeauna albe ca neaua. Pe cap
poarta o berets neagra, fArd zorzoane, medalii sau pene. Pe deasupra
camizolei negre pune o mantie de un rosu-Inchis, lungd pind la
genunchi, cu falduri drepte de o croiald ca pe vremuri. Miscarile-i
sInt line si calme. $i cu toatA modestia imbrAcamintei, oriunde s-ar
afla, fie ca e intr-un cerc de nobili, fie Intr-o multime de oameni din
popor, intotdeauna arata asa fel, Melt nu poti sa nu-1 observi nu
seamanA cu nimeni.

www.dacoromanica.ro
197
 La toate se pricepe $i pe toate le $tie: e un bun areas $i arbaletier,
bun calaret, bun inotator $i maestru in ale scrimei. intr-o zi 1-am
vilzut luindu-se la intrecere cu cei mai vajnici tineri ai orasului.
Intrecerea consta in a arunca sus in biseria o moneda marunta asa
fel ca sa loveasca exact centrul cupolei. Si messer Leonardo i-a
invins pe toti prin forts $i dibacie.
E stingaci. Dar mina sa sting, subtire $i ging* in aparentA ca
o mina de femeie tinarA, indoaie in joaca potcoava de fier sau limba
de clopot $i tot ea, schitind un profil fermecator de fats, astern abia
atingind hirtia cu cIrbunele sau creionul umbre transparente, la fel
de ware ca tremurul aripilor de fluture.

Astazi dupd-amiaza lucra de fatd cu mine la capul plecat al

fei-icarei Maria ce ascu1ta bunavestirea Arhanghelului. Desenul era
pe terminate, de sub naframa impodobita cu margaritare Si doua
aripi de porumbel, ce raspund sfioase palei aripilor ingeresti, se
zaresc $uvite de par impletite ca la fetele florentine, intr-o
pieptanatura ce pare poate neglijenta, dar cere multa iscusinta.
Frumusetea acestor cirlionti to farmecd la fel ca o muzica. $i taina
ochilor ce pared se strevad prin pleoapele coborite in rama de umbra
a genelor aminte$te misterioasele flori de pe fundul apei, ce le-ai
zari prin limpezimea valului, pe care insa mina nu le poate ajunge.
$i cum $edeam asa, debdata da buzna baiatul de alergatura
Jacopo $i, topaind $i Wand din palme, incepe sa strige:
V-am adus niste sluti ! V-am adus niste uriti ! Duceti-vd iute,
messere ! Sint la bucAtarie ! Niste cersetori atit de drAgAlasi, ca nu se
poate sa nu vA placa !
De unde i-ai luat ? se interesA invAtAtorul.
198
www.dacoromanica.ro
 De la Sant'Ambrogio, din pridvor. Sint din Bergamo. Le-am
spus ca dacA stau sa le faceti portretele, o sa aibA o cinA pe cinste.
Sa a$tepte. Mai intii sa termin desenul.
Nu, messer Leonardo, n-au sa a$tepte. Ping. amurge$te vor sa
fie inapoi la Bergamo. Numai uitati-vA la ei, n-o sA vg. parA rau ! Zau
ca merita ! N-ati mai vAzut a$a mon$tri !
LAsind desenul balta, invatatorul trecu la bucAtArie. Eu ma tinui
dupd dinsul.
Vazuram sezind cuminti pe bancA doi batrini, pesemne frati,
buhaiti, fiecare cu cite o ditamai gusa flascA sub barbie e o board
foarte faspindita printre locuitorii din muntii Bergamului $i alAturi
sedea sotia unuia dintre ei, o batrina slabs $i smochinitA, poreclitA
Paianjenita. Si trebuie sa recunosc cg-di merita pe deplin numele.
Vedeti ? soptea Jacopo. N-am spus c-au sa vA placa, ? Stiu eu
de ce aveti nevoie...
Obrazul lui stialucea de mindue.
Leonardo porunci sA se aduca vin si, asezindu-se la masa cu
ace$ti mon$tri, incepu sA-i ospAteze, intrebindu-i de una $i de alta,
prietenos $i incercind sa-i facd sa ridA cu povestioare stupide. La
inceput cersetorii it priveau ca ni$te salbaticiuni, neincrezatori, cu
teams, neintelegind, pesemne, de ce-au fost adusi. insa cind le spuse
dezgustatoarea anecdota despre ovreiul care, murind, spre a fi
ocolite rigorile legii ce interzicea ca evreii sa fie ingropati in
pamintul orasului Bologna, a fost taiat in bucatele de coreligionarul
sAu, marinat, pus intr-un butoi cu miere $i mirodenii $i trimis o data
cu marfurile la Venetia, iar acolo, pe corabie $i, dintr-o greseala,
mincat de catre un calator, un cre$tin din Florenta, Paianjenita nu se
mai putu tine de ris. Curind toti trei, cherchelindu-se, rideau in
hohote cu strimbaturi dezgustatoare. Cuprins de jena, am plecat
ochii si le-am intors spatele, sa nu-i vad. Leonardo, insa, ca un
invatat fAcind o experientd, ii privea cu profunda Si lacomd
199
www.dacoromanica.ro
curiozitate. Iar cind slutenia for ajunse la paroxism, depasind once
limits, lua hirtia si incepu sa deseneze mutrele for scirboase cu
acelasi creion $i cu aceesi dragoste cu care desenase mai adineauri
divinul zimbet al Fecioarei Maria.
In seara aceea invatatorul mi-a arAtat o multime de caricaturi Si
nu numai de oameni, dar $i de animale figuri de spaima ca acelea
ce unnaresc pe bolnavi in cosmarurile lor. Aici descoperea urme de
bestialitate-n om $i urme de omenesc la fiara, una trecind intr-alta
inspaimintator de lesne si de firesc. Mi-a ramas intiparit in memorie
un rit de porc ghimpos cu tepii ariciti, cu buza atirnindu-i flascA,
subtire, moale ca o cirpa, $i dezgolind intr-un dezgustator zimbet
omenesc dintii albi si prelungi ca migdalele. De asemeni n-am sd
pot uita figura unei batrine cu parul ridicat intr-o pieptanatura de
cosmar, cu o cosily subtire atIrnindu -i in spate si o frunte chialA
uriasa deasupra unui nas turtit, numai cit un neg, si a unor buze
groase, leit buretii solzosi $i moi care cresc pe linga cioatele putrede.
Dar lucrul cel mai ingrozitor era ca acesti monstri iti pareau
cunoscuti, ca $i cum i-ai mai vAzut undeva, si aveau in ei ceva
ispititor care to respingea $i to atragea in acelasi timp ca un hau fail
fund. Te uitai ingrozit si nu-ti puteai lua ochii de la ei, asa cum nu
ti-ai fi luat nici de la zimbetul fecioarei.
Si aici, $i dincolo esti numai uimire, ca in fata unui miracol.

Cesare de Sesto imi spunea cA Leonardo, de cite on intilneste in

multimea de pe stradd vreun monstru care-ti opreste privirea, e in
stare sd se tins dupa el si sa-1 observe ziva intreagA ca sa-i memoreze
figura. Marea uritenie, spune invatatorul, e la fel de rail ca si marea
frumusete. Numai mediocritatea o gasesti pe toate drumurile.

200
www.dacoromanica.ro
 El a si nascocit un mijloc oarecum ciudat de a reline figurile
omenesti. Socoate. de pildd ca nasurile la oameni sint de trei feluri:
drepte, coroiate sau cirne. Cele drepte pot fi scurte on lungi, cu
virful ascutit sau retezat. Ridicatura la cele coroiate poate sal fie mai
sus, mai jos sau la rnijlocul nasului, si asa mai departe, pentru
fiecare amanunt al fetei. Si aceste nenumarate subdiviziuni, tipuri si
forme sint trecute sub un numar oarecare intr-un caiet cu rubrics. Si
cind mesterul intilneste undeva in timpul plimbarii o figurd pe care
ar vrea s-o retina, nu e nevoie decit sd-si insemne in caiet tipul de
nas, de frunte, de ochi, de barbie corespunzdtor, si in felul acesta,
prin intermediul citorva cifre, schiteazd in minte un fel de crochiu.
Intorcindu-se apoi acasd si unind cind are ragaz toate *tile fetei,
capard chipul dorit.
A inventat, de asemeni, o lingurita pentru masuratoarea
matematic exacta a cantitatii de culoare atunci cind se lucreazd la
trecerile treptate de la lumina la umbrd si de la umbra la lumina pe
care ochiul abia dacd le sesizeazd. Dacd, de pilda, pentru a cdpAta o
anume densitate a umbrei. iei zece lingurite de culoare neagra,
atunci pentru treapta urmatoare vei lua unsprezece, apoi
doudsprezece, treisprezece si asa mai departe. De fiecare data, luind
culoare, vei presa gramajoara. netezind-o cu un coltar de sticld, asa
cum fac taranii in piatd, vinzind Brine.

Marco d'Oggiono e cel mai harnic si mai constiincios dintre

InvdtAcei. Trage ca boul la jug, respectd cu strdsnicie indicatiile
invatkorului, dar. cu cit se straduie, cu atit pare-mi-se reuseste mai
putin. Dar Marco e inddratnic si dacd si-a bagat ceva in cap, nu i-o
mai scoti nici cu clestele. E convins ca truda si rabdarea toate le
www.dacoromanica.ro
201
Inving" $i nu-si pierde nAdejdea sA ajunga un mare pictor. il bucurd
mai mult ca pe toti once inventie de-a invAtAtorului care, in fond,
reduce asta la cunoasterea regulilor mecanicii. Deunazi, pled sa se
plimbe in plata Broletto, luind cu el $i caietul cu masuratorile $i
alese acolo citeva figuri din multime insemnindu-si-le cu cifre in
tabla masuratorilor. Insd cind se intoarse acasd, oricit s-a cAznit, n-a
putut sa uneascd pArtile intr-un chip viu. Acela$i necaz a patit si cu
lingurita de masurat culoarea neagra: de$i respects regulile cu
exactitate matematica atunci cind picteaza, umbrele ramin
netransparente, nefiresti, ca ni$te chipuri de lemn, lipsite de miscare
si farmec. El motiveazd toate astea zicind cA nu si-a insusit pe deplin
regulile invatatorului $i isi dubleaza sirguinta. Iar rAutAciosul de
Cesare da Sesto face haz pe socoteala lui.
Bunul nostru Marco, spune el, este un adevarat martir al
artei ! Iatd $i dovada lAudatelor reguli ca linguritele $i tabelele pentru
nasuri nu-s bune de nimic. Parca-i de ajuns sA $tii cum se nasc copiii
ca sa nasti ? Leonardo nu face decit sa se insele pe el $i sa insele pe
OH: una spune si alta face. Cind picteazA, nu se gindeste la nici o
regula, ci se supune inspiratiei. Dar nu-i ajunge sa fie un mare pictor,
vrea sa fie $i un mare invatat, sA Impace arta cu stiinta, inspiratia cu
matematica. MA tern insA cA daca alearga dupA doi iepuri, n-o sa
prinda nici unul !
Se prea poate sa fie un dram de adevAr in spusele lui Cesare.
Dar oare de ce nu-1 iube$te pe Leonardo ? InvAtatorul ii trece cu
vederea toate, asculta fail sa se minie vorbele sale rautacioase Si
ironice, ii pretuieste mintea $i niciodata nu se supArd.

Stau $i ma uit cum lucreaza la Cina cea de taind. Iese din casa
dis-de-dimineata., cind soarele abia se arata la orizont, se infunda in

202
www.dacoromanica.ro
trapeza manastirii $i toata ziva pins -n sears, pins coboard
intunericul picteaza card a lasa penelul din mina, uitind sa bea $i sa
manince. Iar alts data trece o saptamind, uneori $i doua, fara sa se
atinga de penel: dar zi de zi ramine doua trei ceasuri pe schela din
fata tabloului, cintarind Si cercetind cele pictate. Uneori porneste
spre mandstire la amiaza, cind e aria mai neinduratoare, lasind
balta treaba de care se ocupase, alergind pe strazile pustii fara sa
aleagd partea de umbra, ca Si cind 1-ar mina o forts nevazuta, 5i, in
sfirsit, urcA pe scheld, doua-trei ruse de penel $i numaidecit pleaca.

Vreo citeva zile a lucrat la capul apostolului Joan. Astazi trebuia

sa-1 termine. Si totusi, spre mirarea mea, vad ca a limas acasa $i de
dimineata sta s observe in tovard5ia micului Jacopo zborul
barzaunilor, al viespilor $i mustelor. Studiaza cu atita luare-aminte
alcatuirea trupusoarelor 5i aripilor lor, ca Si cum de asta ar depinde
destinul lumii. Si descoperind ca piciorusele din spate servesc de
cirma mustelor, s-a bucurat, de pared cine stie ce-ar fi fost. Dupd
parerea invatatorului, acesta e un lucru extrem de important 5i
folositor pentru inventia masinii de zbor. Se prea poate. Si totusi mi-e
necaz ca, de dragul labutelor de muste, a limas neterminat capul
apostolului Joan.

Astazi alts pacoste. Mustele sint date uitarii ca $i Cina cea de

rabid. Lucreaza la un desen intortocheat $i care cere multd migala
emblema Academiei milaneze de pictura, deocamdata inexistenta,
pe care insd ducele 15i propune sa o infiinteze un patrulater din
noduri de sfoara impletite, fara inceput $i fara sfirsit, inconjurind o
inscriptie in latineste: Leonardi Vinci Academia. E atit de preocupat
203
www.dacoromanica.ro
ca si cum nimic n-ar mai exista in afarg de jocul acesta anevoios si
inutil. S-ar pgrea cg nu exists putere in stare sg-1 smulgg de lingg el.
N-am putut sa rabd si m-am hotgrit sg-i amintesc de capul
apostolului Joan, elms neterminat. La care el doar a strins din
umeri si, fail sg ridice ochii de la impletitura de sfori a strecurat
printre dinti:
Avem tot timpul. N-o is la fugg.
Uneori inteleg furia lui Cesare.

Duce le it Moro i-a incredintat constructia de tuburi acustice

ascunse in grosimea peretilor palatului, o asa zisa ureche a lui
Dionysios care ii va ingadui monarhului sg audg dintr-o said ce se
vorbeste intr-alta. La inceput s-a apucat cu multA rivna de instalarea
acelor tuburi. Curind insd, ca de obicei, entuziasmul i se risipi si
incepu s amine treaba sub diverse pretexte. Duce le 11 mind din
spate si se infurie. Astazi de dimineatg cei de la castel au trimis de
vreo citeva on dupg el. Invdtatorul insg e ocupat cu o treabg noun,
care i se pare nu mai putin importanta decIt instalarea urechii lui
Dionysios la palat: face experiente asupra unor plante. I-a taiat
dovleacului radacinile lasindu-i doar una mica de tot, si-i toarna apa
din belsug. Si spre marea lui bucurie dovleacul nu s-a uscat, mgicuta
(cum zice el) si-a putut hrdni cu bine toti copiii vreo saizeci de
dovleci din cei lungi. Dar cu cita rabdare a stat ceasuri in sir s
observe viata plantei ! AstAzi, de pildd, a ramas ping-n zori in
grading, pe razor, urmarind cum sorb roua noptii frunzele rotate ale
dovleacului. Pamintul, zice el, d plantei sevg, cerul li (IA roua, iar
soarele ii ddruie sufletul", caci el considerd cg nu numai omul si
animalele, dar si plantele au suflet pgrere socotitg de fra
Benedetto drept un eres cumplit.

204
www.dacoromanica.ro
 Ii sint dragi toate vietatile. Uneori zile intregi observa $i
deseneaza pisicile, le studiaza tabieturile $i naravurile: felul cum se
joaca, se bat, dorm, cum isi spala botisorul cu labutele, cum prind
$oareci 5i-i scuipa pe ciini. Sau urmareste cu aceeasi curiozitate prin
peretele unui vas mare de sticla pestii, melcii-fara-casa, viermii de
apd, caracatitele $i alte vietati acvatice. Iar cind se incaiera $i se
manincd intre ele, chipul sau exprima o adinca $i molcoma
satisfactie.

0 mie de treburi deodata. N-a terminat una, se apuca de alta.

Desi, la drept vorbind, fiecare din ele seamana mai mult a joaca, iar
fiecare joaca a treaba serioasa. E nestatornic $i multilateral.
Cesare spune ca mai degraba vor curse riurile inapoi spre izvoare
decit sa se concentreze Leonardo asupra uneia $i s-o clued la bun
sfirsit. Il numeste cel mai mare dintre oamenii fara capatii, sustinind
ca n-o sa se aleaga mai nimic din toate operele sale uria$e. Cica ar
fi scris o suta douazeci de carti Despre natura De lle Cose
Naturali. Dar toate nu sInt decit fragmente intimplatoare, insemnari
disparate, petice ingra.'madite alandala, mai bine de cinci mii de
pagini intr-o dezordine atIt de cumplita, ca uneori nici el nu le da de
capat, cauta cite o insemnare de care are nevoie $i n-o gaseste.

Ce curiozitate de nestins $i ce ochi nemaipomenit de ager $i

profetic are in ce priveste natura ! Cu cita limpezime remarca
imperceptibilul ! Si toate it miry $i it bucura. E lacom ca un copil, ca
primii oameni in paradis.

205
www.dacoromanica.ro
 Uneori spune despre un lucru din cele mai banale o astfel de
vorbA, cA de-ai trAi si o suta de ani n-o mai uiti parcA ti se lipeste
de memorie $i-acolo famine.
DeunAzi, intrind in chilioara mea, invdtatorul spuse: Giovanni,
ai observat cA odaile mici concentreazA mintea, iar cele marl o
indeamnd la actiune ?"
Sau: intr-o ploaie umbroasa contururile obiectelor par mai
limpezi decIt intr-una cu soare".
lag ceva din convorbirea de aseard cu me$terul turnAtor (era
vorba de tunurile pe care le comandase ducele): Explozia prafului
de puscd, sugrumat intre ghiulea si talerul bombardei, actioneaza
exact ca un om care, proptit cu spatele de perete, ar impinge cu toata
puterea o greutate inaintea sa".
Intr-o zi, vorbind despre mecanica abstracts, spuse: Forta
intotdeauna tinde sA invingA propria-i cauza, $i invingind-o, moare.
Lovitura e fiica Mi$carii, nepoata Fortei, iar strAmoa$a tuturor e
Greutatea."
Intr-o discutie cu un arhitect a exclamat nerAbdator: Cum de
nu intelegeti, messere ? E limpede ca ziva. Ce este o arcada ? Arcada
nu e alta decit forta cAreia ii dau na$tere doua slAbiciuni reunite,
actionind una Impotriva celeilalte." Arhitectul ramase cu gura
cascata. Pe cind mie totul mi s-a parut atit de clar in convorbirea lor,
ca $i cum in odaia intunecoasa ar fi fost adusa o ache.

Din nou cloud zile de lucru la chipul apostolului Joan.

Dar vai, ceva s-a irosit in forfota fill sfir$it cu aripile mustelor,
cu pisicile, cu urechea lui Dionysios, cu desenul din noduri de sfoara
si alte preocupari importante. Iar Asi n-a terminat. L-a dat incolo si
s-a afundat in geometrie, ca un melc in cochilia lui, cum spune

206
www.dacoromanica.ro
Cesare, cuprins de o mare sila pentru tot ce e pictura. Zice Ca pins si
vederea culorilor, a pensulelor $i a pinzei ii face greats.
Iata, asa traim, dupa toana momentului, de pe o zi pe alta,
lasindu-ne in N,oia Domnului. Ne culcam pe o ureche. Tot e bine ca
nu s-a apucat de masina zburatoare, altfel s-ar fi zis cu pictura. Cind
se-nrobeste mecanicii, asteapta-1 mull si bine.

De fiecare data, cind se apucd, in sfirsit, de lucru dupa

nenumarate aminari, codeli si indoieli, numai cind pune mina pe
penel am observat ca-1 stapineste un fel de teams. Intotdeauna e
nemultumit de ceea ce face. Descopera greseli si-n operele care
altora li se par perfectiunea insasi. Tinde spre ceva mai inalt, spre
inaccesibil, spre ceva pe care mina omeneasca, oricit ar fi de
nemarginita iscusinta ei, nu-1 poate exprima. Iata de ce nu terming
aproape niciodata lucrarile.

A venit astazi un geamba$ ovrei sa-i vinda un cal. invatatorul a

vrut sa cumpere un armasar murg. Geambasul staruia sa-si is 5i-o
iapa, si atita 1-a rugat si atita a insistat si s-a jurat si 1-a plictisit, incit
Leonardo, care iubeste caii si se pricepe la ei, a ris in cele din urma
si s-a lasat inselat, cumparind 5i iapa numai sa scape de gura
ovreiului. Ma uitam, ascultam si nu ma dumiream de fel.
Ce te mini ? Asa se intimpla intotdeauna, imi explica apoi
Cesare: once haimana i se suie in cap. Nu te poti bizui pe el in nici
o privinta. Nu e in stare de o hotarire ferma. Toate pe din cloud si
da si nu, si noud si you'd.. Incotro bate vintul. Nici pic de tarie, nici
strop de barbatie. Moale, gelatinos, supus, de parca n-ar avea oase,
de pared i s-ar fi muiat, cu toata puterea lui voiniceasca. In joaca
207
www.dacoromanica.ro
fringe potcoavele, inventeazd pirghii ca sA ridice In aer ca pe un cuib
de vrabie cristelnita lui San Giovanni, iar pentru o treabA serioasA.
unde se cere vointA, nu ti-ar ridica un pai, nu ti-ar supAra nici o
buburuza !...
Multa vreme a ocarit Cesare, exagerind vadit si chiar clevetind.
Imi dadeam seama insa ca in vorbele sale minciuna e incropita cu
adevdrul.

S-a imbolnAvit Andrea Salaino. il ingrijeste InvAtAtorul, nu

doarme noptile, $ade la cApatiiul sat'. Dar despre leacuri nici s nu
audA. Marco d'Oggiono ii aduse lui Andrea pe furi$ niste pilule.
Leonardo le-a gAsit $i le-a aruncat pe geam.
Iar cind Andrea, el insusi a IndrAznit sa biiguie ca ar cunoaste
un barbier care face o treabA pe cinste, poate ca n-ar fi rAu sA i se is
singe, InvAtatorul s-a facut foc, i-a improscat pe toti medicii cu
vorbe de ocara, spunInd printre altele:
Te sfAtuiesc sa te gindesti nu la leacuri, ci cum sA-ti pAstrezi
sAndtatea, ceea ce ai sA realizezi cu atit mai usor, cu cit te vei feri
de doctori si de medicamentele for care sint la fel de neroade ca $i
nAscocirile alchimistilor.
Ca sA adauge apoi cu un zimbet strengaresc si vesel:
Pai sigur, cum sA nu se imbogateascd sarlatanii cind fiecare se
strAduie sa agoniseascd bani multi, ca sA poatd plati doctorii, acesti
nimicitori ai vietii omenesti !

invAtatorul it distreazA pe bolnav cu fabule si povestioare

caraghioase, zicale si ghicitori, pentru care Salaino are o adevArata
slAbiciune. MA uit, ascult $i ma minunez: cit e de vesel messer
208
www.dacoromanica.ro
Leohardo !
Tata, spre exemplu, citeva din ghicitori:
Oamenii bat crunt ceea ce sta la temelia vietii for ".
Treieratul grinelor.
PAdurile ele insele aduc pe lume pe acei carora li-i harazit sa-si
nimicea.sca pArincii." Cozile de topor.
Pieile de animate ii vor scoate pe oameni din mutenie, silindu-i
s strige si sa jure." Jocul cu mingea de piele.
Dupd multe ceasuri consacrate lucrului la inventia tunurilor,
petrecute in calcule matematice sau in fata Cinei celei de taind, se
distreazA cu aceste ghicitori exact ca un copil, notindu-si-le in
caietele de insemnari alaturi de schitele marilor opere de viitor sau
de legile naturii abia descoperite.

Irosind o gramada de muncil $i timp, InvAtAtorul a compus $i

desenat o ciudata $i complicata alegorie Intru slavirea generozitAtii
ducelui: intruchipind Fortuna, it Moro prime$te sub aripa lui un tinAr
urmarit de inspaimintAtoarea ParcA a sdraciei, cu Infacisarea
Paianjeni;ei, si-I acoperA cu mantia, ameninfind cu sceptrul
monstruoasa zeitate. Ducele e multumit de desen $i vrea ca
Leonardo sa-1 execute in culori pe unul din peretii castelului.
Alegoriile sint acum la mods la curtea ducelui. Se pare ca au mai
mult succes decit mate celelalte opere ale me$terului. Doamnele,
cavalerii, dregatorii curtii se in scai dupd el rugindu-1 sa le faca si
for cite una, cit mai complicata.
Pentru contesa Cecilia Bergamini, una din cele doua amante
principale ale ducelui, Leonardo a si compus una alegoria
Invidiei: o bAtrina neputincioask cu sinii flasci, infasurata intr-o
piele de leopard, cu o tolba de limbi otrAvite in spinare, merge calare
209
www.dacoromanica.ro
pe un schelet omenesc, tinind in mina cupa plind cu serpi.
A trebuit sa mai compuni una, tot despre Invidie, pentru
Lucrezia Crivelli, cealalta amanta, ca sa nu se supere: o creanga de
alun este scuturata cu bete tocmai atunci cind fructele au ajuns la
maturitate. Alaturi o inscriptie: rasplata pentru binefaceri.
In cele din urrna a trebuit sa faca $i pentru prea-luminata
madonna Beatrice, sotia ducelui, o alegorie. Ingratitudinea: un om
care in clipa cind rasare soarele stinge faclia care toata noaptea i-a
luminat intunericul.
Si acum bietul meter nu mai are liniste si pace nici ziva, nici
noaptea: comenzile, biletelele, rugamintile doamnelor curg ca din
cornul abundentei, nu stie cum sa mai scape.
Iar Cesare se infurie: Toate aceste stupide devize cavalere$ti $i
alegorii dulcege s-ar potrivi unui linge-blide de la curte, nu unui
artist de talia lui Leonardo. Mai mare ru$inea !" Eu insa cred ca nu
are dreptate. Mesterul nu se eindeste la glorie. Iar alegoriile nu-s
decit joaca, dupd cum jowl sint $i ghicitorile $i adevarurile
matematice $i desenul din noduri de fringhie, chiar $i zimbetul
dumnezeiesc al Fecioarei Maria.

Si-a pus in gind sa scrie de altminteri chiar a inceput-o de

mull, dar conform obiceiului sau n-a terminat-o, $i Dumnezeu stie
cind o va termina o Carte despre picturd Trattato della
Pittura. In ultimul timp, in orele de studiu cu mine, se ocupa mult
cu perspectiva aeriana $i finial& lumina $i umbra, $i de multeyri
citeaza de acolo pasaje intregi sau numai unele idei despre arta. Imi
notez aici ce mi-a limas in memorie.
Dumnezeu sa-1 rasplateasca pe invdtatorul meu pentru
dragostea $i intelepciunea cu care ma indnimeaza pe Inaltele cai ale

210
www.dacoromanica.ro
acestei nobile stiinte ! Fie ca cei carora le vor cadea in mina aceste
insemnari sa-i pomeneasca in rugaciunile for pe smeritul rob al lui
Dumnezeu, nevrednicul invdtacel Giovanni Beltraffio si pe marele
mester, florentinul Leonardo da Vinci.

invatatorul spune: frumosul moare in om, dar nu si in arta".

Cel ce priveste cu dispret pictura, nesocote5te contemplarea

filozofica subtila a lumii, caci pictura este fiica legitima a naturii sau
poate mai degraba nepoata ei. Tot ce existd se trage de la natura, si,
la rindul ski genereaza stiinta despre pictura. Iata de ce spun ca
pictura e nepoata naturii $i ruda cu insusi Cel-de-sus. Hulind pictura,
hulesti natura insasi."

"Pictorului i se cere sa fie atotcuprinzator. 0, artistule,

diversitatea ta sa fie la fel de fall sfirsit ca si a fenomenelor naturii.
ContinuInd ceea ce a Inceput Dumnezeu, straduieste-te sa inmultesti
nu faptuirile miinilor omenesti, ci eternele creatii ale Domnului. Nu
imita pe nimeni niciodata. Sa fie once opera a ta aidoma unui
fenomen al naturii."

"Si nu-i vine prea greu sa fie atotcuprinzator celui care

stapineste legile primordiale 5i generale ale fenomenelor firesti,
celui care sae, caci dupa felul constructiei lor, toate trupurile, atit cel
omenesc cit si cel al animalelor, se aseamana."
211
www.dacoromanica.ro
 *

Ia seama ca setea de aur s nu inabu$e in tine dragostea de arta.

Tine minte, cistigul gloriei e mai mult decit gloria astigului.
Amintirea bogatasilor se stinge data cu ei, amintirea inteleptilor nu
moare nociodatd, deoarece intelepciunea $i $tiinta sint copiii
legitimi ai parintilor lor, $i nu doar niste plozi de pripas, cum sint
banii. Iubeste gloria $i nu to teme de saracie. Ada-ti aminte citi
filozofi vestiti, nascindu-se in bogatie, s-au condamnat de bunavoie
la mizerie, ca sa 1111-$i Intineze sufletul cu bogatia lor."

$tiinta Tntinereste sufletul Si u$ureaza amaraciunile batrinetii.

Aduna deci intelepciune, hrana dulce a batrinetilor."
Cunosc destui pictori care, pentru amuzamentul gloatei,
mizgalesc Fara rusine pinzele lor cu aur $i azur, afirmind cu
obraznicie $i trufie ca ar $ti sa lucreze nu mai eau ca alti me$teri daca
li s-ar plati bine. 0, pro$tilor ! Cine va impiedica sa creati frumosul
declarind: iata, acesta costa atita, celalalt e mai ieftin, iar cel de
dincolo are pret de bilci, dovedind astfel ea stiti sa lucrati pentru
once pret."

De multe on setea de bani umile$te $i pe mesterii dotati in

mestesugul lor. Astfel, concetateanul $i tovara$ul meu, florentinul
Perugino, atinge asemenea iuteala in executarea comenzilor, incit
intr-o zi, chemat la masa de nevasta, i-a raspuns asa: vServeste supa,
pind atunci eu mai zugravesc un sfint."

212
www.dacoromanica.ro
 Pictorul care nu se Indoieste n-are sl ajunga prea departe.
Fence de tine dacA opera ta este mai presus, rdu este daca e la acelasi
nivel $i vai $i amar de tine daca e mai prejos decit pretuirea ce i-o
dai. Ceea ce se intimpla celor care se minuneaza intrebindu-se, cum
de i-a ajutat Dumnezeu s picteze atit de frumos.

Asculta cu rabdare parerea tuturor despre pinzA, judeca $i

cintare$te dacd au sau n-au dreptate cei care iti reproseaza $i iti
gasesc cusururi: daca au, corecteazd-le, dacA nu, fd-te cA n-ai auzit
$i numai celor ce merits atentia ta demonstreazA-le c-au gresit in
judecata lor.
Cind judeci un dusman de multe on o faci mai cu folos si ai mai
multa dreptate decit atunci cind judeci un prieten. Ura in oameni e
totdeauna mai profunda decit dragostea $i ochiul celui ce uraste e
mai patrunzator decit al celui ce iubeste. Prietenul adevarat se
identificA cu tine insuti. Dusmanul, in schimb, nu se aseamana cu
tine iata in ce constd puterea lui. Ura scoate la lumina multe din
cele ascunse dragostei. Tine mince asta si niciodata nu dispretui hula
dusmanilor."

Culorile vii atrag multimea. Artistului adevArat insa nu-i pasA

de multime, ci de gustul citorva alesi. Mindria $i telul sau nu stau in
a zugravi in culori de o stralucire yank ci in a vedea savirsindu-se
minunea in care umbra $i lumina fac obiectele plate s apara in
relief. Cel ce dispretuind umbra, o jertfeste de dragul culorilor
seamana cu flecarul care jertfeste sensul discutiei de dragul vorbelor
rasunatoare, dar goale."

213
www.dacoromanica.ro
 *

Fereste-te mai ales de contururile grosolane. Ai grija ca

marginile umbrelor tale pe un trup final- si delicat sa nu fie moarte,
nici de piatra, ci usoare, aeriene si transparente ca aerul, caci si
trupul omenesc este transparent, lucru de care to poti convinge
privind printre degete la soare. 0 lumina prea putemica nu face
umbrele frumoase. Evita lumina prea puternica. In amurg sau in
zilele cetoase, cind soarele e ascuns dupd nori, observa cita gingasie
si frumusete invaluie chipurile barbatilor si ale femeilor care trec pe
strazile adumbrite, printre casele cu ziduri intunecate. Aceasta e
lumina cea mai buns. Ai grija ca umbrele tale, pierind cite putin
inghitite de lumina, sa se risipeasca asemenea fumului, asemenea
unei molcome melodii. Tine minte ca intre intuneric si lumina este
ceva intermediar care nu-i nici una, nici alta, dar apartine
amindurora, umbra luminoasa si lumina adumbritd. Tu caut-o,
artistule, in ea sta taina unui farmec de neinvins."
Asa spuse si, ridicind mina, repeta cu o expresie cu neputinta de
redat, ca si cum ar fi vrut s ne-o intipdreasca mai bine in memorie:
Feriti-va de tot ce-i grosolan si suparator. Umbrele voastre sa
se topeasca asemenea fumului, sau unui cintec venit de departe !
Cesare care-1 asculta cu atentie, surise, vru sa-i raspunda ceva,
ridica ochii si nu spuse nimic.

Citava vreme mai tirziu, vorbind despre altceva, invatatorul

spuse:
Minciuna e demna de atita dispret, incit preamarindu-1 pe
Dumnezeu, it umileste; adevarul e alit de frumos, incit laudind
lucrurile cele mai marunte, le inobileazd. Este tot atita deosebire
intre adevar si minciuna cita este intre lumina si intuneric.
214
www.dacoromanica.ro
 Cesare amintindu-$i de ceva, it privi cercetator.
Tot atita cita intre lumina si intuneric ? repeta el. Oare nu tu,
invatatorule, sustineai mai adineauri ca intre umbra $i lumina exists
ceva intermediar, care nu-i nici una, nici alta, dar apartine
amindurora, umbra luminoasa si lumina adumbrita ? Atunci
inseamna ea $i intre minciund si adevar... Dar nu, asta nu e cu
putinta... Crede-ma, mestere, comparatia dumitale naste in mintea
mea o mare ispita. Oare pictorul care cauta sa descopere in
contopirea luminii cu umbra taina farmecului de neinvins nu se va
intreba daca nu cumva si minciuna se contopeste cu adevarul
precum lumina cu umbra ?...
Leonardo mai intii a incruntat din sprincene a mirare, chiar a
minie la vorbele invatacelului, apoi s-a pornit pe ris.
Nu ma ispiti, spuse rizind. Piei, Satand !
Ma asteptasem la un alt raspuns si socot ca vorbele lui Cesare
meritau alt raspuns $i nu o gluing usuratica. In mine, cel putin, ele
trezira multe si chinuitoare ginduri.

In seara asta 1-am vazut stind sub ploaie, intr-o ulicioara strimta
si murdara, plina de duhoare, 5i studiind un zid de piatra cu pete de
igrasie, care la prima vedere nu se remarca prin nimic deosebit. Asta
dura destuld vreme. Strengarii rideau $i-1 aratau cu degetul. L-am
intrebat prin ce i-a trezit interesul acel zid.
Priveste Giovanni, ce monstru superb ! 0 himera cu gura
cascata. Si alaturi un finger cu chip delicat si pletele in vint, care fuge
de aratare. Intimplarea ea insasi a creat aceste imagini demne de
penelul unui mare artist.
Invatatorul trase cu degetul contururile petelor si intr-adevar,
spre mirarea mea, am descoperit in ele ceea ce spunea.

215
www.dacoromanica.ro
 Poate multa lume o sa considere aceste imagini absurde,
continua apoi, insa eu stiu din proprie experienta cit slut ele de
folositoare pentru a trezi mintea, imbiind-o sa construiasca planuri
si sa descopere. De multe on mi s-a intimplat sa descopar frumoase
peisaje, cu munti, steiuri, riuri, vai, copaci, sau batalii minunate,
ciudate figuri omenesti pline de un farmec nespus, diavoli sau
monstri stranii $i multe alte imagini uimitoare in liniile crapaturilor
sau in desenul diferitelor pietre din zid, in contururile petelor de
mucegai, pe suprafata unei ape statatoare, in taciunii acoperiti de
spuza, gata sa se stings, sau in profilurile norilor. Alegeam din ele
cele de care aveam nevoie $i doar le terminam. Astfel, ascultind
zvon departat de clopote, poti descoperi in vuietul for ingemanat
cuvintul, numele dorit sau pe cel la care to gindesti.

El compard cutele pe care le forrneazd muschii fetei atunci cind

omul plinge sau ride. Ochii, gura, obrajii nu se deosebesc de fel.
Numai sprincenele cel ce plinge le ridica in sus $i le une$te,
increteste fruntea formind cute, iar colturile gurii be lasd in jos, in
timp ce acela care ride departeaza mult sprincenele $i ridica colturile
gurii in sus.
In concluzie spuse:
Straduieste-te sa flu ca un martor calm al scenelor cind
oamenii rid sau piing, urasc sau iubesc, palesc de groaza sau striga
de durere; priveste, invata, studiaza, observa, ca sa cunasti expresia
tuturor sentimentelor omenesti.
Cesare imi spune ca mesterului ii place sa-i petreaca pe
condamnati pe ultimul for drum, observindu-le pe chip toate treptele
chinului $i ale groazei, $i aceasta curiozitate nesatioasa, care-1
impinge s nu scape din ochi ultimele zvicnete de muschi atunci

216
www.dacoromanica.ro
cind nefericitii i$i dau duhul, trezeste pins $i uimirea caTailor.
Nici nu-ti poti inchipui, Giovanni, ce fel de om e ! adaugase
Cesare cu zimbet amar. Un vierme gasit pe drum 11 ridica 5i-1 pune
pe o frunza, ca ca nu-1 striveasca trecatorii, dar cind 11 apuca
pandaliile, chiar pe maica-sa, de-ar vedea-o plingind, el n-ar face
altceva decit sa stea si sa observe cum se Imbina sprincenele, cum se
increteste pielea pe frunte si se lass in jos colturile gurii.

invatatorul a spus: invata de la surdomuti expresivitatea

miscarilor ".

Cind observi oamenii, fa-o astfel ca ei sa n-o bage de seams,

atunci miscarile, rfsul, plinsul for vor fi mai firesti.

Varietatea miscarilor omenesti e tot atit de infinity ca

varietatea sentimentelor omenesti. Telul suprem al artistului consta
in a exprima pe chipuri $i in miscdrile trupului patima din suflet.
Tine minte, va trebui s zugrave$ti pe chipuri o asemenea forts
a sentimentului, incit privitorului sa i se pars ca pinza to ii va sili $i
pe morti s rids si s" plinga.
Clad artistul a infatisat ceva inspaimintator, comic sau trist,
sentimentul pe care-1 incearcd piivitorul it va imbia sa faca miscari
care s dea impresia ca is si el parte la cele infati$ate. Daca asta nu
ti-a izbutit, artistule, afla ca toate stradaniile tale sint zadarnice."

217
www.dacoromanica.ro
 Mesterul care are miini ciolanoase sau noduroase va zugravi
mai degraba oameni cu miini la fel de noduroase si cioranoase, Si
acelasi lucru se intimpla cu once parte a corpului sau fetei, caci
oricui ii place fata sau trupul care seamana cu ale lui. Iata de ce
pictorul, daca-i urit, va alege figuri urite pentru tablourile sale, $i
invers. Vegheaza, artistule, ca femeile si barbatii zugraviti de tine sa
nu-ti fie frati gemeni, nici in frumusete, nici in uritenie e o lipsa
frecventa la pictorii italieni. Sa $tii ca o greseala mai primejdioasa $i
mai perfida decit imitarea propriului trup nu se afla in pictura.
Aceasta se datoreste, cred, faptului ca sufletul este artistul care
modeleaza propriul trup, caci el 1-a creat $i modelat cindva dupa
chipul si asemanarea proprie, iar scum, pus din nou sa creeze un
trup, de data asta prin intermediul culorii si al penelului, va tinde sa
repete pe primul creat in care si -a gasit intruchiparea.

"Ai grija ca opera to sa nu supere ochiul privitorului cum supard

frigul iernii pe cel ce se scoala din pat, ci, dimpotriva, sa.-1 atraga si
sa-1 imbie, a$a cum to imbie sa iesi din astemut la aer racoarea
diminetii de yard."

Tata istoria picturii, expusa de mesterul meu in putine cuvinte:

Dupd romani, cind pictorii s-au apucat sa se imite unii pe altii,
arta incepu sa decada si decaderea ei dura multe secole. Dar veni
Giotto florentinul, care, nemultumindu-se a-1 imita pe dascalul sau
Cimabue, el care se nascuse in munti, in pustietatile populate numai
de capre si alte asemenea animale, atras find de arta de insasi firea
sa, el care incepuse prin a desena pe pietre zbenguiala caprelor din
turma ce-o pastea si indeoliste a animalelor de pe meleagul sau,
218
www.dacoromanica.ro
dupa o lunga invatatura, intrecu pe toti dascalii vremii, si nu numai
pe ei, dar si pe cei din veacurile dinainte.
Dupd el insd arta decazu iarasi, caci iar incepu fiecare sa invite
modelele dinainte. Asa a durat secole pins ce Tomaso, florentinul,
poreclit si Massaccio, a dovedit prin perfectiunea operelor sale cit e
de zadarnic sa irosesti puterile luind ca model once in afara firii,
dascalita tuturor dascalilor."

Prima opera picturala a fost linia trasa de jur imprejurul

umbrei omului, proiectata de soare pe zid."
Explicindu-ne felul cum trebuie sa-si compund pictorul
subiectele tablourilor, mesterul ne expuse, ca un exemplu, planul
unuia care avea sa infatiseze deluviul.
Adincuri fard fund bintuite de virtejuri rotitoare in lumina de
fulgere. Crengi de stejar luate de trombe uriase odata cu oamenii
agatati de ele. Ape presarate cu bulendre casnice printre care
oamenii incearca sa se salveze inotind. Pe tapsane, catarindu-se
unele pe spinarea altora si strivindu-se, turme de animate
inconjurate de ape. In multimea care apara cu arma in mina ultimul
petic de pamint de fiarele salbatice, unii isi fring miinile, le sfislie
cu dintii, incit singele curge val, on isi infunda urechile, ca sa nu mai
auda bubuitul tunetelor, altora li se pare prea putin a-si inchide ochii
si-i acopera cu amindoud palmele una peste alta, apasindu-le pe
pleoape, ca sa nu vada moartea care-i ameninta. Multi isi fac seama
strangulindu-se, infigindu-si sabia in piept, aruncindu-se de pe stinci
in apele clocotitoare, mamele-si aruncA pruncii si le zdrobesc testele
de pietre. Cadavre intrate in putrefactie se ridica de la fundul apei 5i,
intilnindu-se se lovesc si sar in laturi, elastice ca niste mingi
umflate. Pasari se aseaza pe ele sau cad sleite, se agata de oamenii

www.dacoromanica.ro
219
vii si de flare, nemaigasind alt loc de odihriA."
Auzisem dinainte de la Marco si Salaino ea in decursul a multi
ani Leonardo a tot descusut calatorii $i pe cei ce vazuserA cindva
trombe pe mare, inundatii, uragane, prAbusiri de teren $i cutremure,
ca s afle totul cu amAnuntime $i exactitate. Si ca sd compuna planul
tabloului pe care poate nu-1 va picta niciodata, proceda cu multi
rabdare, ca un invdtat care adunA amanunt dupd arnanunt, observatie
dupd observatie. Si tin minte CA ascultindu-1 cum povestea despre
deluviu, am incercat aceeasi binecunoscuta groaza obsedanta care
cind te respinge, cind te imbie vAzind mutrele diavolesti $i mon$trii
din desenele lui.
latA ceva care m-a mirat: zugravindu-ne imagini infloratoare,
mesterul raminea mereu calm si impasibil.
Jar vorbind despre felul cum se rasfring scinteierile fulgerelor
in apa, observa: vor fi mai multe pe valurile din depArfari si mai
putine pe cele aproape de privitor, asa cum cere legea rasfringeiii
luminii pe suprafetele plane."
Tar cind ajunse la cadavrele care se ciocnesc in apele
clocotitoare, adAuga: la zugravirea acestor ciocniri, nu trebuie
uitate legile mecanicii, dupa care unghiul de incidentA este egal cu
unghiul de refractie".
$i auzindu-1, am zimbit fard sa. vreau. Iata-1 intreg !" mi-am
zis.

invatatonil a spus:
Nu experienta tuturor artelor $i $tiintelor ii insalA pe oameni,
ci imaginatia, care fagAduieste ceea ce experienta nu be poate da.
Experienta n-are nici o villa, vinovate ant dorintele noastre
nebunesti $i desarte. DespArtind minciuna de adevAr, experienta ne

220
www.dacoromanica.ro
invata sa tindem catre ce-i posibil, nu sa nadajduim, din ignoranta,
in ceva irealizabil, pentru a nu cadea in disperare dupa ce ne vom
vedea in$elati in nadejdile noastre."
Cind am ramas singuri, Cesare imi aminti de aceste vorbe.
Iarasi minciuna $i prefacatorie ! spuse el cu o strimbatura de
dezgust.
Dar unde vezi minciund, Cesare ! m-am mirat. Mie mi se pare
ca invatatorul...
...nu tinde spre imposibil, nu doreste irealizabilul ! continua el
lard s ma asculte. Te pomene$ti ea s-o gasi careva sa-1 creada. Dar
nu, n-a dat peste prosti: mie sa -mi indruge ? Eu sa ascult ? fl vad
ping in maduva oaselor...
Si ce vezi, Cesare ?
Ce \rad ? Ca toatd viata a tins spre imposibil $i n-a dorit decit
irealizabilul. Spune si tu, sa inventezi masini cu care oamenii sa
zboare prin vazduh ca pasarile si sa inoate ca p2$tii prin apa, oare
asta nu inseamna sa nazuie$ti spre imposibil ? Dar grozaviile
deluviului, dar mon$trii nemaivazuti in petele de igrasie, in nori,
farrnecul nemaiintilnit al chipurilor de sfinti asemanatori cu
vedeniile ingeresti ? De unde toate astea ? De unde le is ? Oare tot
din experienta sau din tabelele cu cifre pentru masuratul nasurilor $i
din linguritele pentru culori ?... Atunci de ce se insala pe el si insala
$i pe altii ? De ce minte ? Mecanica ii trebuie pentru o minune ca
sa se inalte pe aripi spre cer, pentru ca, dominind fortele naturii, sa
le pund in slujba a ceva mai presus 5i impotriva legilor naturii. De la
Dumnezeu sau de la diavol, n-are a face, numai s fie ceva
neincercat, ceva cu neputinta pins atunci ! Caci cit priveste credinta,
mai degrabd nu crede, e mInat numai de curiozitate cu cit crede
mai putin, cu atit e mai curios, $i curiozitatea asta mocneste in el ca
poftele desfrinate, ca jarul pe care nu-1 stingi cu nimic, nici cu
stiinta, nici cu experienta !...
221
www.dacoromanica.ro
 Vorbele lui Cesare ma umplurd de teams $i indoiald. Au trecut
de-atunci citeva zile, dar tot ma gindesc la ele, vreau sA le uit $i nu
pot.
Astazi, rdspunzind pared indoielilor mele, invatatorul spuse:
Putina stiintd sAdeste in sufletul omului trufie, multa stiintA
smerenie. Spicele seci 1$i Malta crestetul semet spre ceruri, iar cele
pline-1 apleacA in jos, la pamintul din care s-au ivit.
Cum vine asta, InvAtatorule ? se mira Cesare cu obisnuitul sau
zimbet de neincrezAtoare ironie. Atunci de ce se spune ca prea multa
$tiinta a lui Lucifer, cel mai luminat dintre heruvimi, i-a sadit in
inima nu smerenie, ci trufie, pentru care a $i fost alungat in iad ?
Leonardo nu rdspunse, tacu. Dar dupd o vreme ne spuse o
fabulA:

intr-o zi stropul de apd isi puse in gind sa urce spre cer. Si

chiar urcA cu ajutorul flacdrilor in chip de abur subtire. Dar ajuns in
inAltimi, intilni aerul rece $i rarefiat, se strinse, se ingreund $i
mindria i se prefAcu in groaza. CAzu la pAmint Intr -o undA de ploaie.
farina insetatd o bAu. Si multA vreme apa a trebuit sa se caiascd in
temnita-i subterana de pdcatul 6."

Cu cit trece timpul, cu atit ti se pare ca -1 cunosti mai putin.

Jar s-a tinut de $otii ! Ce glume or fi $i astea ! Seara sedeam sus
la mine in odaie $i citeam cartea mea de cApAtii, Fioretti, despre
viata sfintului Francisc, cind deodata casa rdsund de racnetele
bucataresei Mathurine:
SAriti ! Foc ! Ajutor ! Ardem !
Am alergat intr-un suflet $i -am inlemnit de spaima vazind
fumul gros care umplea atelierul. Luminat de reflexele flacdrilor,
222
www.dacoromanica.ro
albastre ca fulgerele, mesterul statea in mijlocul norilor de fum ca
un mag din vechime si, cu un zimbet inveselit, privea la Mathurine,
palida de groazA dind din miini, si la Marco, venit in goand cu cloud
galeti de apa, pe care le-ar fi turnat pe masA, fard mild pentru desene
sau manuscrise, daca invatatorul nu 1-ar fi oprit, strigindu-i CA totul
nu e decit o gluma. Si-atunci mi-am dat seama CA fumul venea de la
praful alb din tigaia de amnia incinsa, un amestec de tamiie si
colofoniu, nascocit pentru a inveseli lumea la serbari. Nu stiu cine a
fost mai incintat de pozna, strengarul de Jacopo, nelipsitul sau
tovards in toate nazdravaniile, sau Leonardo insusi. SA fi vAzut cit a
ris de spaima Mathurinei si de galetile salvatoare ale lui Marco ! Pe
Dumnezeul meu, cine ride asa 1111 poate ft om riiu.
Dar nici in mijlocul veseliei si al hohotelor, invatatorul nu uita
sd-si noteze observatiile asupra chipului Mathurinei, felul cum i se
increteste pielea obrazului si cum arata riclurile ce se formeaza sub
imperiul groazei.

Mai niciodata nu vorbeste de femei. Doar intr-o singura

imprejurare 1-am auzit spunind ca bArbatii se poartA cu ele tot atit de
nelegiuit ca si cu animalele. Cu toate acestea, ride de iubirea
platonica, astazi la mods. Iar indragostitului care declama un sonet
in genul lui Petrarca, i-a raspuns cu citeva versuri, pesemne
singurele compuse de dinsul de cind se stie pe lume, aci poezia nu
este elementul sail:
S'el Petrarca amb si forte it Laura
E perche gli e bon fralla salsiccio e tondo.
Inon posso di for ciancie far tesauro.

223
www.dacoromanica.ro
 Daca lui Petrarca ii e Laura drags
E pentru ca laurul ling mierld-i bun
5i-n cimati se pune, gustul sa le dreaga.
Dupa mine insa, sint prostii ce spun.

Cesare ma asigura ca mesterul, de cind se stie, a fost atit de

ocupat de mecanica si de geometrie, incit n-a avut vreme sa
iubeasca, $i totusi nu-mi vine a crede c-ar fi neprihanit, caci trebuie
macar o data sa se fi impreunat cu o femeie, ma rog, nu pentru
desfatare, ca muritorii de rind, ci din curiozitate, in vederea
observatiilor pe tarimul anatomiei, si sint convins ca a studiat taina
iubirii cu aceeasi raceala si precizie matematicd cu care a studiat
toate celelalte fenomene ale naturii.

Uneori imi pare ca n-ar fi trebuit sa vorbesc despre el cu Cesare.

Parca am trage cu urechea si cu ochiul, ca niste spioni. Si Cesare, de
cite on izbuteste sa arunce o noua umbra asupra invatatorului, simte
o rautacioasa satisfactie. Ce-o fi vrind de la mine, de ce-mi otraveste
sufletul ? De la o vreme ne ducem des la circiuma murdara de ling
vama Cataranei, la Portile Vercelline. Ceasuri in sir stam de vorba in
fata unei oale de yin acru, acompaniati de flecareala impanata cu
mascari a luntra$ilor care bat carti soioase $i complotam ca niste
tradatori.
Astazi Cesare m-a intrebat daca stiu ca, la Florenta, Leonardo
fusese invinuit de sodomie. Nu mi-am crezut urechilor, pur $i
simplu. Mi-am zis ca -i beat sau delireaza. El insa mi-a explicat dupa
aceea amanuntit.
In 1476, pe vremea cind Leonardo avea douzeci $i patru de ani,
224
www.dacoromanica.ro
iar dascalul sau, florentinul Andrea Verrocchio, patruzeci, intr-una
din cutiile cilindrice numite tamburi (tobe) ce atirna de coloane in
pridvorul bisericior man din Florenta $i in special la Santa Maria del
Fiore, a fost descoperit un denunt anonim impotriva lui Leonardo $i
Verrochio, Invinuindu -i de desfriu. Gli Udall di notte e monasteri
inspectorii de noapte ai manastirilor judecard procesul in ziva
de 9 aprilie si-i achitard pe acuzati cu conditia ca denuntul sa se
repete assoluti cum conditione, ut retamburentur Si abia dupd o
noud acuzare, la 9 iunie, Leonardo si Verrocchio au fost achitati
definitiv. Mai mult de atit nu se stie nimic. Putind vreme dupa aceea
Leonardo a parasit pentru totdeana atelierul lui Verrocchio, de
altminteri $i Florenta, $i s-a mutat la Milano.
0, fireste, nu-i decit o calomnie murdara ! adauga Cesare cu
o scaparare ironica in ochi. Desi Inca nu stii, amice Giovanni, ce de
contradictii se ciocnesc in inima lui. Un labirint, prietene, in care $i
dracu Il pierde pe tat-su. Mistere Si enigme cite poftesti ! Pe de o
parte, ai zice ca-i neprihanit iar pe de alta, poftim una ca asta...
Am simtit ca tot singele mi se urca la cap...
Cum indraznesti, ticalosule ? ! am strigat, sarind in picioare.
Ce-ti veni ? Doamne fereste... Ei haide, haide, tac !Linisteste-te.
Nu mi-am Inchipuit, crede-ma, ca pui atita pret pe...
Pe ce ? Vorbeste ! Spune tot ! Nu umbla cu momeli !...
Prostii ! De ce to aprinzi asa ? Oare doi prieteni ca aide not
merits sd se certe pentru atita lucru ? Ia mai bine sal bem in sanatatea
to ! In vino veritas...
Am dat de dusca vinul $i ne-am continuat taifasuiala.
Dar nu, ajunge ! Sa uit ! Sa uit mai repede ! Fireste, asta-i lucrul
cel mai .bun ! $i sa nu-i mai vorbesc niciodata despre mester. Nu-i e
dusman numai lui, dar si mie... E un om rau.
Mi-e asa de sila de mine poate din pricina vinului baut in
blestemata de circiuma, sau a celor vorbite acolo, nu stiu ! Iti craps
225
www.dacoromanica.ro
obrazul de rusine numai cind te gindesti ce plAcere ticaloasa simt
unii in a umili o fiintd atit de mAreatA.

invatatorul spunea:
Artistule, forta to e in singurAtate. and esti fink, iti apartii
numai tie. Dacd ai un singur tovaras, nu-ti mai apartii decit pe
jurnatate sau chiar mai putin, proportional cu lipsa de modestie a
acestuia. Avind citiva prieteni, cazi si mai greu in nenorocire. hi
daca vei spune: Ind retrag de linga voi ca sa ma pot dedica mai
nestingherit contemplarii naturii n-ai sa reusesti ti-o spun
dinainte, pentru ca n-ai sa te pop concentra, trAgind cu urechea la
flecAreala lor. Prieten ran si un pictor si mai rau, asa vei fi caci
nimeni nu poate sluji doi stapini. Iar dacA-mi obiectezi: olVIA voi
departa de ei atit cit sa nu le and flecareala, atunci iti voi spune: te
vor socoti nebun si tot singur ai sa rdmii. Totusi, daca tii neaparat sa
ai prieteni, acestia s fie pictorii si invAtaceii din atelierul tau. Orice
alts prietenie e cu primejdie. Tine minte, artistule, puterea-ti std in
singuratate."

Acum inteleg de ce Leonardo evita femeile: pentru ca in adinca

lui contemplatie are nevoie de o adinca liniste.

Andrea Salaino se plinge adesea de plictiseala, spunind ca viata

pe care o ducem ar fi monotony si singuraticA. Si ne asigura ca
ucenicii altor mesteri au un trai mai vesel. Ii place la nebunie sa se
Imbrace cu lucruri not si-i tare amdrit ca n-are cui be arata. I-ar fi
226
www.dacoromanica.ro
placut s-o clued tot intr-o sarbatoare, cu stralucire, oaspeti si priviri
indragostite.
AstAzi, ascultind reprosurile $i vaicarelile rasfatatului sau,
invatatorul ii minghe ca de obicei pletele lungi $i matasoase 5i, cu
un zimbet blajin, ii raspunse astfel:
Nu te amari, copile, ?ti promit sa te iau la castel cind va mai
fi serbare acolo. Iar acum vrei sa-ti spun o tabula ?
Spune-o, invatatorule ! se bucura Andrea instalindu-se la
picioarele lui.
Pe un loc mai inalt, la o parte de drumul mare, acolo unde se
stirseste gardul unei gradini, Ikea un bolovan napadit de muschi. In
jurul lui erau copaci, flori, ierburi. 0 data, zarind multimea de pietre
jos, pe drumul mare, i se nazari s fie alaturi de ele $i-atunci 1'0
spuse : Ce bucurie am intre aceste flori gingase, cu o viata atist de
scoria ? A$ vrea sa traiesc printre truth Si semenii mei, bolovani
asemanatori cu mine !" si se rostogoli pe drumul mare, catre acei pe
care ii numea fratii $i semenii sai. Dar aici incepura rotile carutelor
s treaca peste el, zdrobindu-1, sa-I calce copitele magarilor si ale
catirilor, cizmele tintate ale trecAtorilor. Iar and uneori izbutea s se
mai ridice putin, visind s respire ceva mai usor, mai slobod, it
acoperea noroiul clisos on balegarul. Privea cu tristete locul unde
statuse mai inainte $i refugiul sau insingurat de odinioara din
grading i se parea acum un colt de paradis. Asa patesc, Andrea, aceia
care, pardsind tihnita contemplare, se afunda in clocotul phn de
primejdii al patimilor multimii.

invatatorul nu ingaduie nimanui sa faca vreun rau vietatilor,

oricare ar fi ele, de altminteri, nici plantelor. Mecanicul Zoroastro da
Peretola imi povestea ca din tinerete Leonardo nu minca nici pic de

227
www.dacoromanica.ro
came si spunea ca va veni vremea cind toti oamenii se vor multumi
ca si el cu hranA vegetariand, socotind uciderea animalelor crima
egala cu asasinatul.
Intr-o zi, cind treceam pe linga mAcelaria din Mercato Nuovo,
mi-a spus aratind cu dezgust halcile de came de vita, trupurile de oi.
de vitei si de porci spintecate in doul:
Omul e fard-ndoiala rege peste toate vietuitoarele, sau poate
mai curind impArat al bestiilor, caci multa bestialitate zace in
sufletul lui.
$i adauga dupa o clips de tacere:
Ne intemeiem viata pe moartea altora ! Oamenii ca si fiarele
sint sAlas at mortii, morminte unul pentru
Aceasta-i legea firii, a cArei binecuvIntatA fntelepciune
dumneata insuti, invatatorule o proslavesti alit, ii obiecta Cesare. Ma
mir de ce, abtinindu-te de la came, calci fireasca lege care
porunceste tuturor vietAtilor sA se manince Intre ele.
Leonardo II privi lung.
Natura, care WI gaseste o nesecatd bucurie in a descoperi noi
forme si a crea noi vied, ii rAspunse el fall suparare, si aducindu -le
pe lume cu o iuteala mai mare decit timpul le poate nimici, a facut
asa fel ca unele vietAti, hrAnindu-se cu celelalte sa curete locul
trebuincios generatiilor viitoare. Iata de ce nu de putine on trimite
boli si molime acolo unde s-au inmultit prea tare vietuitoarele, mai
ales oamenii, la care surplusul de nasteri nu este echilibrat de
mortalitate, caci celelalte animale nu le sfisie puii.
Astfel Leonardo, deli explica legile firesti pastrind o mare
liniste a mintii, si nu se revoltA si nici nu se plinge, de procedat
procedeazA dupa o alts lege, renuntind de a folosi ca hrana once
poarta un graunte de viata.

228
www.dacoromanica.ro
 Azi-noapte am citit pind tirziu Fioretti, cartea despre viata
Sfintului Francisc de care nu ma despart niciodata. Sfintul avea mild
de once vietate, la fel ca Leonardo. Uneori, stind in prisaca printre
stupi, in loc de rugaciune, ceasuri intregi preaslavea intelepiunea
Domnului, privind cum lipesc albinele chilioare din ceara $i be
umplu cu miere. data, pe un munte pustiu, a predicat cuvintul
Domnului pasarilor; ele ii $edeau la picioare rinduri-rinduri $i-1
ascultau, batind din aripi si cu cioculetele caseate prinsera sa se
alinte, atingind cu camarele odajdiile lui, ca $i cum ar fi vrut sa
spuna ca i-au inteles predica. Sfintul Francisc le-a binecuvintat si ele
au zburat cu strigate de bucurie.
Am citit pins noaptea tirziu. Apoi am adormit. Si visul meu a
fost plin de molcom filfiit de aripi pasaresti.
M-am trezit dis-de-dimineata. Soarele abia rasarea. Toti ai casei
dormeau Inca. Am iesit in curte, vrind sa ma spal pe ochi cu apa
proaspata de la fintina. Era liniste. Dangatul departat de clopote
semana a zumzet de albine. Mirosea a picla matinala si a fum.
Deodatd am auzit filfiit de nenumarate aripi, de pared tot mai visam,
si 1-am vazut pe messer Leonardo stind pe scara hulubariei celei
Inalte.
Cu coroana de par asemeni unui nimb luminos strapunsa de
sagetile solace, plutea pe albastrul cerului, Insingurat si plin de
bucurie. Un stol de porumbei albi gungurind ii forfoteau la picioare
si, zburatacind in jur, i se asezau fard teams pe umeri, pe brate, pe
crestet. Iar el ii rnineiia si-i hranea din gura. Apoi tidied bratele
binecuvintind pared, $i porumbeii se inaltara, isi luard zborul
fosnind matasos din aripi si se topira in inalturi ca niste bulgari de
nea. Si el ii petrecu surizind duios.
fn clipa aceea rn-am gindit ca Leonardo e asemenea Sfintului
Francisc prietenul atoatenecuvintatoarelor, care-i spunea vintului
frate, apei sod., iar gliei mama.
229
www.dacoromanica.ro
 *

Sd ma ierte Domnul, iardsi n-am putut sd ma abtin $i iarti

m-am dus cu Cesare la blestemata aceea de circiumd. DeschizInd
vorba, am pomenit de milostenia InvAtAtorului.
Nu cumva zici asa fiinded messer Leonardo nu se atinge de
came, ci se hrdneste numai cu ierburile Domnului ?
Si dacd ar fi asa ? Eu $tiu, Cesare...
Ba nu stii nimic, Giovanni ! N-o face din bundtate. Nicidecum ! Se
joacd asa, cum ii e obiceiul Si in toate celelalte. Numai face pe
nebunul...
Ce tot indrugi ?... Cum face pe nebunul ?...
Bine, bine ! rise Cesare cu silnica veselie. N-o ss ne mai
certain pentru asta. Ai numai rAbdare sd ne intoarcem acasd si ai sa
vezi atunci ce desene nostime de-ale dinsului ti-oi ardta.
Intr-adevar, intorcindu-ne acasd, ne-am furisat ca niste hoti in
atelierul invatatorului. El lipsea. Cesare cotrobdi pe mass, sub
mormanul de cArti, scoase un caiet si mi-I deschise in fatd. Stiam ca
fac rdu uitindu-ma la desene, dar nu gAseam in mine puterea sd ma
impotrivesc. Le priveam lacom.
infatisau uriase bombarde, ghiulele explozive, tunuri cu multe
gun $i alte masini de rdzboi, find executate cu aceeasi eterica
gingdsie de lumini si umbre ca $i chipurile celor mai frumoase
Madonne ale sale. Tin minte o bombd lung de o jumatate de cot,
supranumitd fragilica. Cesare imi explicd felul cum era construitd:
era tumatA in bronz, iar cavitatea interioard o avea umplutd cu cilti
amestecati cu ipsos si clei de peste, cu resturi de link catran on
pucioasd, si tevi de aramd infAsurate cu tendoane solide de bou,
pline cu pulbere si gloante, se impleteau in acest labirint. Gurile
tevilor erau amplasate in spirald la-suprafata bombei $i prin ele iesea
flacdra. In timpul exploziei fragilica se rotea si sdlta ca un uria$

230
www.dacoromanica.ro
titirez cu o viteza nemaipomenita, scuipind snopi de foc. Alaturi, pe
margine stAtea scris de mina lui Leonardo: o bombd utila, de cea
mai reusitd constructie. Ia foc in rdstimpul in care spui Ave Mariay.
Ave Maria"... repeta Cesare. Cum Iti place, amice ? 0 cu
totul neasteptatd utilizare a acestei rugaciuni crestinesti, nu-i asa ?
Mare pisicher $i acest messer Leonardo ! Ave Maria" si aldturi
acest monstru ! Poftim ce ii da prin minte !... Dar apropo, $tii cum ii
zice el razboiului ?
Cum ?
Pazzia bestialissima" cea mai bestiald dintre prostii.
Asa-i a nu suns rau in gura inventatorului unei asemenea masini ?
Intoarse pagina si-mi arded imaginea unui car de lupta dotat cu
lungi coase de tier. Carul se insuruba cu toatA viteza in grosul
armatei dusmane. Uriase lame de otel in forma de coase, ascutite ca
bricele, semdnind cu labele unui pdianjen de proportii nemaivAzute,
se invirteau in aer cu suierat naprasnic, in scArtiitul de roti dintate,
zvirlind in toate partile !Aid de came smulsd, stropind cu singe,
tocind oamenii bucati. De jur imprejur zAceau miini, picioare, capete
taiate, trunchiuri despicate in cloud.
Mi-a mai famas in minte $i un altul: in curtea arsenalului un roi
de lucratori goi care searnand a draci, incordindu-si muschii
puternici intr-un efort supraomenesc, agatindu-se cu miinile,
proptindu-si picioarele in pirghiile uriasei guri legate cu fringhii de
o macara, ridica un tun grandios cu gura cdscata amenintator. Altii
card pe cloud roti osia.
Groaza ma-nvdlui la vederea acestor ciorchini de trupuri goale
atirnind in aer, pared' era o said de arme a diavolilor sau o fierdrie a
iadului.
Ce zici, Giovanni ? Ti-am spus on nu adevdrul ? ma intrebd
Cesare. Nu-i asa ca -s nostime ? Iatd-1 pe preacuviosul care miluieste
necuvintatoarele, nu se atinge de came, iar viermele it ridicd de jos,

www.dacoromanica.ro
231
ca sa nu -1 calce vreun drumet. Una fats -n fatA cu cealalta, pe din
cloud. Astazi diavol, miine sfint. Ianus cel cu doua fete una
intoarsa catre Cristos, alta catre Anticrist. Pas de ghice$te care-i
mincinoasa $i care-i cea adevarata ! Ori poate ca-s adevarate
amindoua ?... Si toate astea cu usurinta degajarii $i taina farmecului
de nestins, de parc-ar glumi on s-ar juca !
Il ascultam in tacere $i o raceala ca de moarte imi incle$ta din
ce in ce pieptul.
Ce ai, Giovanni ? bAga de seams Cesare. Uite cum te-ai
schimbat la fatA, bietul. de tine ! Prea le pui pe toate la inimd, drags
amice... Lass, te deprinzi cu timpul $i ai sA-1 indrage$ti asa cum e.
Ai sa te deprinzi $i n-ai sa te mai miri de nimic uite, ca mine.
Acum, hai sa ne intoarcem la Testoasa de Aur, sa mai dam de dusca
un rind.

Dum vinwn potainus

Si lui Bacchus sa-i cintam:
Te Deum laudamus !

Nu i-am putut faspunde nimic $i acoperindu-mi fata cu mIinile,

am fugit de linga dinsul.

Cum adica ? Unul Si acelasi om ? Acela care asemeni Sfintului

Francisc binecuvinta cu zimbet curat porumbeii $i celdlalt, ie$it din
fieraria iadului, inventatorul monstrului de fier cu insingeratele-i
labe de paianjen sint unul $i acelasi ? Nu, cu neputintA ! Nu-i chip de
indurat ! Mai bine once, numai asta nu ! Prefer sa-1 $tiu pAgin, decit
sluga lui Dumnezeu $i a diavolului in acela$i timp, Crist $i Sforza
Siluitorul intr-un singur chip !

232
www.dacoromanica.ro
 *

AstAzi Marco d'Oggiono i-a spus:

Messer Leonardo, multi iti fac vind tie si noua, ucenicilor tai,
cum ca am merge prea rar la bisericA, iar de sarbatori lucram ca in
toate zilele.
N-au decit habotnicii sA spund ce vor, ii rAspunse Leonardo.
Nu lAsati indoielile s patrunda in sufletul vostru prieteni ! SA
studiezi fenomenul naturii e o treaba pe palcul lui Dumnezeu. E ca
si cum te-ai ruga. Studiind legile firesti, it preaslAvim pe primul
Inventator, pe Artistul care a creat universul si invatam s-1 iubim,
caci marea iubire pentru Dumnezeu i5i are izvorul intr-o mare
cunoastere. Cine cunoaste putin, putin iubeste. lar dacA it iubesti pe
Creator pentru milostenia-i vremelnicd pe care o astepti de la el si
nu pentru binecuvintata lui putere, esti asemeni ciinelui care d din
coadA si-i linge stapinului mina in nadejdea de a capata o bucata mai
bund. Gindeste-te cu cit ar fi iubit mai mult ciinele pe stApinul lui
intelegindu-i mintea Si sufletul. Tineti minte dard, copiii mei, iubirea
este fiica cunoasterii; 5i-i cu atit mai de vapaie, cu cit cunoasterea e
mai precisA. Spusu-s-a si in scripturi: fiti intelepti ca sarpele si blinzi
ca porumbelul.
Dar poate fi imperecheata intelepciunea sarpelui cu blindetea
porumbelului ? se mining Cesare. Mie mi se pare ca ar trebui aleasa
din cloud una...
Ba nu, amindoud ! spuse Leonardo. Numai amindoud
impreuna ! Una lard alta nu-i cu putinta. CAci cunoasterea
desavirsita si iubirea sint unul si acelasi lucru.

Astazi, citindu-1 pe apostolul Pavel, iata ce-am gasit in capitolul

opt at Epistolei 'Maio clitre Corinteni", Cunoasterea ingimfeaza,
233
www.dacoromanica.ro
iar iubirea cladeste. Cine-si Inchipuie ca stie ceva, acela Inca n-a
ajuns sa stie cum se cuvine sa stie. insa cine iubeste pe Dumnezeu,
aceluia de Care el ii este data cunoasterea".
Mai departe apostolul sustine ca din iubire decurge cunoasterea,
iar Leonardo dimpotriva, ca iubirea ar decurge din cunoastere. Cine
din ei doi are dreptate ? Nu pot hotarl, si fard asta nu mai pot trai.

Uneori mi se pare ca m-am ratacit in meandrele unui

inspaimintator labirint. Strig, chem si nu-mi raspunde nimeni. Si
cu cit merg mai departe, cu atit ma Incurc mai rau. Unde ma aflu ?
Ce-o sa fie cu mine daca to ma vei parasi, Doamne ?

0, fra Benedetto, cit de mult as vrea sa ma intorc In chilioara to

plina de tihna, ca sa-ti spun tot chinul meu si sa ma pitulez la pieptul
tau, si tu, cuprins de mill pentru mine, sa-mi iei de pe suflet aceasta
povara, parinte iubit, oita mea smelled, cea care-a-ndeplinit porunca
lui Cristos: fericiti cei saraci cu duhul....
Astazi o noua nenorocire.
Cronicarul curtii, messer Giorgio Merula sedea de vorba Intre
patru ochi cu vechiul sau prieten Bernardo Bellincioni Intr -o said'
mai izolata a palatului. Lucrurile se petreceau dupa cind. Merula era
cherchelit si, dupa obiceiul sau, se lauda ca-n adincul sufletului este
liber-cugetator si dispretuieste pe suveranii vremii pentru nimicnicia
lor. A vorbit ireverentios si despre it Moro, iar analizind unul din
sonetele lui Bellicioni, in care acesta slavea binefacerile cu care
ducele 1-ar fi coplesit, chipurile, pe Gian Galeazzo, Merula it numi
pe it Moro asasin si otravitorul ducelui legiuit. Or, datorita iscusintei
cu care erau construite tuburile acustice, asa-zisa ureche a lui
234
www.dacoromanica.ro
Dionysios, ducele auzi din celalalt capat al palatului convorbirea $i
porunci indata ca Meru la sa fie arestat 5i aruncat in temnita sapata
sub Redefosso, fortul principal care inconjoara castelul.
Oare ce o fi gindit acum Leonardo, el care a construit urechea
lui Dionysios, fail a se gindi la rau si la bine, in joaca", dupd
expresia lui Cesare, doar studiind niste legi amuzante, asa cum le
face pe toate: inventeaza monstruoase ma$ini de razboi, bombe
explozive $i paianjeni de otel care secerd zeci de vieti dintr-o singura
invirtitura a labelor uriase.

Apostolul spune: din pricina acestei cunoasteri a tale, se va

prapadi cel slab, fratele tau, pentru care a murit Cristos".
Oare asemenea cunoastere este izvorul iubirii ? Sau cunoasterea
$i iubirea nu sint una $i aceeasi ?

Uneori chipul invatatorului este atit de senin si nevinovat, de o

puritate atit de gra prihana, ca sint in stare sa-i iert tot, sa cred tot,
$i din nou sa-i daruiesc sufletul meu intreg. Dar deodatd, in linia
arcuita a gurii cu buzele subtiri, apare nu $tiu ce si ma cuprinde
spaima, de parca as privi prin limpezimea de cle$tar a undei pins -n
adincul unei bezne fard fund. Si iarasi mi se pare atunci ca sufletul
lui ascunde o taind 5i-mi amintesc una din ghicitorile sale:
Riurile cele man curg pe sub pamint".

A murit ducele Gian Galeazzo.

Umbla zvonul ( 0, vede Dumnezeu, nu mi se tidied mina sa
235
www.dacoromanica.ro
astern pe hirtie aceste cuvinte, $i nu cred ! nu ! ca Leonardo ar fi
ucigasul) ca el 1-ar fi otravit cu piersicile din pomul care cre$te in
grading.
Mi-aduc aminte cum mecanicul Zoroastro da Peretola ii arata
monnei Cassandra pomul acela blestemat ! Mai bine nu-1 vedeam !
0, Doamne ! Si acum mi se nazare ca aievea, asa cum arata in
noaptea aceea, invaluit intr-o picld de un verde tulbure, cu picuri de
otrava atirnind de frunzele ude $i fructele care se pirguiesc molcom,
o data cu groaza $i moartea. $i din nou imi rasuna in urechi vorbele
Sfintei Scripturi: iar din Pomul Cunoasterii binelui si raului sa nu
maninci, caci in ziva cind vei mina din el, de moarte vei muri".
Vai mie ! Vai mie, blestematul ! Cindva, in dulcea chilioara a lui
fra Benedetto, parintele meu, traiam intr-o simplitate nevinovata,
asemenea primului om in paradis. Dar am pacatuit, mi-am lasat
sufletul ispitit de inteleptul Sarpe, am gustat din roadele Pomului
Cunoasterii si s-au deschis ochii mei si am vazut binele $i raul,
lumina $i umbra, pe Dumnezeu $i pe diavol; $i am mai vazut ca sint
gol $i sarac, $i parasit, si WA, moare sufletul meu.

Din iad strig care tine, Doamne, asculta glasul rugii mele,
asculta-1 si ma miluieste ! Cred in numele tau ca tilharul de pe cruce:
Pomeneste-ma, Doamne, cind vei fi intru imparatia to !

Leonardo iarasi lucreaza la chipul lui Crist.

Ducele i-a incredintat constructia masinii de ridicare a

236
www.dacoromanica.ro
preasfintului piron.
Si el va cintari in Manta, cu precizie matematick unealta
patimilor Domnului ca pe orisice farima de fier vechi atitea oncii,
atitia grani sfinta relicva pentru el nu-i decit o cifra oarecare Intre
alte cifre, o parte printre alte parti ale masinii de ridicare la fel ca
fringhiile, rotile, pirghiile si scripetii !

Apostolul spune: Copiii mei, vremea se apropie si, precum

auzit-ati, vine Anticrist, pentru ca multi anticristi s-au ardtat, de aici
cunoastem cA vremea i-aproape".

Asta-noapte gloata a inconjurat casa noastrk cerind sa i se

Inapoieze preasfintul piron. Vrajitorule ! Ereticule ! OtrAvitor al
ducelui ! Anticristule !" racneau ei.
Leonardo asculta urletele fard minie. Cind Marco vru sA traga
din archebuza, invdtatorul it opri. Chipul sau raminea ca de obicei
calm $i de nepAtruns.
I-am cant la picioare si 1-am implorat sd-mi spund un cuvint,
un singur cuvint care sa-mi risipeasca indoielile. Dumnezeu mi-e
martor ca 1-as fi crezut ! Dar n-a vrut sau n-a putut sd-mi spund
nimic.
Micul Jacopo s-a strecurat din cask a ocolit multimea $i cu
citeva strazi mai Tncolo a intilnit strajile, calaretii capitanului di
giustizia. I-a adus la fata locului si chiar in clipa cind zurbagiii
nAvaleau prin usile sparte cu toporul, soldatii i-au atacat din spate,
si aceia s-au risipit care incotro. Jacopo a fost lovit cu o piatra In cap.
Cit pe ce sd-1 omoare.

237
www.dacoromanica.ro
 *

Astazi am asistat in catedrala la solemnitatea ridicarii prea

sfintului piron.
L-au ridicat exact in clipa hotarita de astrologi. Ma$inaria lui
Leonardo a functionat cum nu se poate mai bine. Nici fringhiile $i
nici scripetii nu i se vedeau. Ai fi zis ca o cupa cu pereti de cristal
rdspindind ploaie de raze $i avind induntrul ei pironul se ridica de la
sine, prin norii de smirnd, asemenea soarelui care rdsare. Era o
minune a mecanicii.
Corul intona:

Confixa Clavis viscera,

Tendenes inanus vestigia,
Redemptionis gratia
Hic immolata est Hostia.
Si cupa se opri sub arcul Intunecat al cupolei principale, chiar
deasupra altarului unde and cinci candele care nu se sting niciodata.
0, crux benedicta, glasui arhiepiscopul, quae sola filisti digna
portare Regem coelorum et Dominum, Alleluia !*
Multimea cam in genunchi, repetind dupd el: Aleluia, Aleluia !
Aleluia !
Si uzurpatorul tronului, it Moro-asasinul, cu lacrimi in ochi,
ridica bratele catre preasfintul piron.
Mai pe urma, multimea fu ospAtata cu vin $i came s-au fript
vite intregi cu cinci mii de masuri de mazare si trei mii de ocale
de slanina. Si gloata, dindu-1 uitdrii pe ducele ucis, se ghiftuia $i-i
dadea zor cu . Trdiasca it Moro ! Trdiascal preasfintul piron !"
Bellincioni se intrecu pe sine compunind hexametri spre slava
* 0, cruce blagoslovitA, care singurA ai binemeritat sA-I pork pe domnul si stApinul cerurilor.
Aleluia ! ( N. trad.)

238
www.dacoromanica.ro
blindei domnii a augustului it Moro cel iubit de zei, in timpul
domniei caruia ruginitul piron de fier urnia sa pund Inceputul unui
nou Veac de Aur.
Cind sa iasa din catedralA, ducele se apropie de Leonardo, it
imbratiseaza si-1 saruta, numindu-I Arhimede al sdu si-i multumi
pentru iscusita constructie a masinii de ridicat, fagaduind sa-i dea in
dar o iapa de Berberia pur singe din grajdul sau de la Villa Sforzesca
si pe deasupra doud mii de ducati imperiali. Acum mesterul poate
sa-si vada nestingherit de lucru la Cristul din Cina cea de taind, ii
spuse el dupd aceea, batindu-1 protector pe umar.

Am inteles cuvintele scriptuiii cInd spune: Omul cu ginduri

sovaielnice n-are tarie pe toate Calle sale".
Nu mai pot rabda ! Innebunesc, pier din pricina acestor ginduri
sovaielnice, din pricina lui Anticrist care se stravede pe dupd chipul
rastignitului. Doamne, pentru ce m-ai parasit ?

Sa fug pins nu e prea tirziu.

M-am sculat cu noaptea-n cap, mi-am strins intr-o boccea

hainele, rufele, cartile, am luat cirja in mina $i, coborind pe
orbecaite in atelier, am pus pe inasa treizeci de florini, plata pentru
ultimele case luni de invatatura ca sa-mi fac rost de ei a trebuit
sa-mi wind inelul cu safir, darul mamei si fara a-mi lua ramas bun
de la nimeni (toata lumea dormea inca) am parasit pentru totdeauna
casa lui Leonardo.
239
www.dacoromanica.ro
 *

Fra Benedetto imi spune ca de cind 1-am parasit, in fiecare

noapte s-a rugat pentru mine $i chiar i s-a aratat semn ca. Domnul
Dumnezeu ma va intoarce pe calea mintuirii.
El pome$te la drum spre Florenta, ca sa-$i vada fratele,
dominican la rninastirea San Marco, caci e bolnay. Acolo este staret
Girolamo Savonarola.

Lauda $i multumire tie, Doamne ! M-ai smuls din umbra mortii,

din gura iadului.
Asazi ma lepad de intelepciunea acestui veac, care poartd
pecetea balaurului cu $apte capete, a fiarei ce vine din bezna,
numele cdreia este Anticrist.
Ma lepad de fructele otravitorului porn al cunoasterii, de trufia
mintii desarte, de stiinta potrivnica lui Dumnezeu, al carei parinte
este diavolul.
Ma lepad de once ispita a farmecelor pagine.
Ma lepad de tot ce nu-i voia ta, de tot ce nu-i slava ta, de tot ce
nu-i intelepciunea ta, Isuse !
Lumineaza-mi sufletul cu lumina ta unica, izbave$te-rna de
blestematele mele ginduri $ovaitoare, da tarie pasilor mei pe caile
tale, Si ca sa nu se codeasca talpile mele, ascunde-ma in umbra
aripilor tale !
Lauda-1, suflete, pre Domnul ! $i-I voi landa cite zile mi-este
dat a trai, $i-i voi cInta cit voi mai fi !

240
www.dacoromanica.ro
 *

Peste cloud zile fra Benedeto si cu mine plecam pe jos la

Florenta. Cu binecuvintarea pastorului meu vreau sa intru novice la
manastirea San Marco, la alesul preacuvios al Domnului, fra
Girolamo Savonarola. Dumnezeu m-a mintuit !...

Cu aceasta se incheie jurnalul lui Giovanni Beltraffio.

www.dacoromanica.ro
241
Car t e a a $ apt ea
RUGUL DESERTA.' CIUNILOR

I
Trtcuse mai bine de un an de cind Beltraffio era novice la
mindstirea San Marco.
Intr-o zi pe la amiazA, catre sfirsitul carnavalului din anul de
gratie 1496, Girolamo Savonarola sedea la masa lui de lucru in
chilioard si isi nota vedenia diving a cloud.' cruci deasupra orasului
Roma. 0 avusese nu de mutt. Pe una din ele, cea neagrA, purtata de
un virtej aducAtor de moarte, scria: Crucea Miniei lui Dumnezeu.
Cealalta, sclipind alb pe azurul cerului, avea inscris: Crucea
Mizercordiei Divine.
Girolamo simtea oboseala si un fel de fierbintealA ca de friguri.
Punind pana deoparte, isi lass capul pe miini, inchise ochii si incepu
sa prefire in minte ceea ce auzise in dimineata aceea cu privire la
traiul papei Alexandra at VI-lea Borgia, de la preasmeritul fra Paolo,
calugdrul trimis la Roma in recunoastere si care abia se inapoiase.
Pe dinaintea ochilor mintii i se perindau imagini de cosmar ca
niste spectre din Apocalips: taurul rosu din herbul familiei Borgia,
leit stravechiul Apis al egiptenilor, $i Vitelul de Aur oferit in dar in
loc de Mielul Domnului celui mai inalt prelat al Romei; nerusinarea
jocurilor nocturne, dupd ospetele din salile Vaticanului, de fats cu
sfintul parinte, fiica lui si multimea cardinalilor; frumoasa Giulia
Farnese, juna amantA a sexagenarului papa, zugravitA de pictori sub
chipul Maicii Domnului pe icoane; ura de moarte care a mers pia

www.dacoromanica.ro
242
la fratricidul lui Cain intre cei doi flu mai man ai lui Alexandru, Don
Cesare, cardinalul Valenciei, $i Don Juan, stegarul bisericii
apostolice romane, din pricina iubirii necurate pentru sora for
Lucrezia.
Girolamo se cutremurd amintinduli cele ce fra Paolo abia
indraznea sa i le sopteascA la ureche patima incestuoasd a tatalui,
batrinul papa fats de fiica sa, madonna Lucrezia.
Nu, nu, vede Dumnezeu, e o clevetire, nu pot crede... Nu-i cu
putinta ! repeta el.
Dar in taind simtea ca office -i posibil in spaimintatorul cuib al
cumplitilor Borgia.
Sudoarea rece ii broboni fruntea. Se arunca in genunchi inaintea
crucifixului.
Dar se auzi o bataie usoara in usa chiliei.
Cine-i ?
Eu, parinte !
Si Girolamo recunoscu glasul lui fra Domenico Buonvicini,
ajutorul $i prietenul sAu devotat.
Onorabilul Riccardo Becchi, trimisul papei, cere permisiunea
de a-ti vorbi.
Bine, sa astepte. Trimite-1 pe fra Silvestro.
Silvestro Maruffi era monahul acela slab de minte, suferind de
epilepsie. Dar Girolamo it socotea receptacolul ales de Cel-de-sus
spre a-si revarsa benevolentia-i diving. II iubea si se temea de el,
si-i talmacea vedeniile dupd regulile mult prea rafinatei scolastici a
maritului Inger al $colii, Toma d' Aquino, sprijinindu-se pe iscusitele
argumente, premise logice, entimeme, apoftegme $i silogisme $i
gasind intotdeauna un tile profetic acolo unde altora li se parea a nu
vedea decIt bilbliala fug sens a smintitului. Maruffi nu arata prea
mull respect priorului sau: it ponegrea si -1 ()Cara, adesea de fats cu
toata lumea, uneori 11 si batea. Girolamo ii primea jignirile cu
www.dacoromanica.ro
243
smerenie $i-1 asculta in toate. Asa incit, daca poporul din Florenta se
afla in puterea lui Girolamo, el, la rindul sau, era in miinile
smintitului Maruffi.
Cum intra, Silvestro se trinti pe jos intr-un colt al chiliei si
zgreptaninduli picioarele desculte, cu pieleaa inrosita $i crapata,
prinse a mormai un cintecel monoton. Stupizenia $i plictiseala erau
intiparite pe obrazul sau pistruiat, cu nasul ascutit $i buza de jos
iesita in gall, pe care scaparau niste ochi$ori mici de un verde
tulbur, ca de sticla.
Frate, murmurs Girolamo, a venit un trimis din Roma, de la
papa. Sa-1 primesc ? Spune ! Si ce sa-i raspund ? Oare n-ai avut vreo
vedenie sau vreun semn ?
Maruffi se multumi sa se scAlimbaie, apoi Tatra ca un cline si
guita ca un porc: avea un adevarat dar de a imita animalele.
Frate iubite, it implora Savonarola, flu bun, spune o vorba !
Cumplit mi se chinuie sufletul. Roaga-te ! Poate-ti trimite Domnul
harul profetic...
Smintitul doar scoase limba la el.
Ce to legi de mine, diavole blestemat, ginsac fara minte, cap
sec de berbec cu coarne rasucite ! U-uu, minca-ti-ar nasul sobolanii !
striga deodata cu o neasteptata indirjire si fata i se schimonosi de
furie. Tu le-ai stirnit pe toate, to sa le descurci. Ce mi-s eu, proroc ?
Sfetnicul tau ?
Apoi ridica ochii la Savonarola, it privi pe sub streasina
sprincenelor 5i, oftind din greu pe alt ton, cu caldura:
Mila mi-i de tine, fratioare, vai ce mild mi-i de tine,
prostanacule !... De unde stii ea vedeniile mele-s de la Dumnezeu si
nu de la dracu ?
Tacu o vreme, cu pleoapele strinse $i obrazul incremenit ca de
mort. Savonarola, inchipuinduli ca are o vedenie, inmarmuri intr-o
a$teptare plina de evlavie. insa Maruffi deschise ochii, intoarse
244
www.dacoromanica.ro
alene capul $i se uita pe fereastfa, de parca asculta.
N-auzi ? Pasarelele ! zise el cu zimbet bun $i luminos de om
cu mintea intreaga. Acu pesemne e iarba pe cimp $i-au iesit $i florile
galbene. Mai frate Girolamo, ajungd-ti sa-ncurci locul pe-aici, spre
potolirea trufiei tale $i bucuria celui cu coarne ! Ajungd-ti ! E timpul
sa ne gindim la Dumnezeu. Hai $i ne-om trage la draguta de pustie,
lepadindu-ne de lumea asta plind de desartaciune !
Dupa care incepu sa cinte incet cu o voce plAcuta:
Si-n verde codru, la rAcoare,
SA ne gasim odihna,
Acolo-n ropot de izvoare
Si cint de mierla-n sihla...
Deodata sari ca un turbat, inn zanganira lanturile de pe trup $i,
smucindu-1 pe Savonarola de mina, ii sopti gifiind $i inecindu-se de
furie parca:
Am vazut, am vazut, am vazut !... U-u, diavol blestemat, cap
sec de berbec, mincati-ar $obolanii nasul ! Am vazut !...
Spune. fratioare, spune repede...
Foc ! Foc ! Foc ! repetA de trei on Maruffi.
Si... mai departe ?
Focul unui rug, urma Silvestro, $i in el un om !...
Si cine era omul ? abia indrazni Girolamo.
Maruffi clatina din cap $i o vreme nu faspunse: intii 15i pironi
indelung ochisorii verzi $i sfredelitori pe obrazul lui Savonarola,
apoi se porni pe un chicot stins, de nebun:
Tu ! ii sopti el in cele din urma.
Si Girolamo se dadu inapoi cutremurat.
Iar smintitul, ridicindu-se, ie$i din chilie. Se departa Incet,
zanganind din lanturi $i inginind molcom cintecelul de mai inainte:

245
www.dacoromanica.ro
 Si-n verde codru, la facoare,
SA ne gAsim odihna,
Acolo-n ropot de izvoare
$i cint de mierld-n sih1A...
Veninduli in fire, Girolamo porunci sd fie introdus trimisul
papei, Ricardo Becchi.

II
$i raspindind valuri de =bra' $i mosc in chilia lui Savonarola
infra scriptorul preasfintei si apostolicei cancelarii, fosnind din
haina-i lung ca un anteriu, din matasea de culoarea violetei de
martie, atunci la modk cu mined venetiene largi, intoarse, garnisite
cu vulpe brumAiie. Messer Riccardo Becchi stApinea cu desavirsire,
asa cum stapineau numai inaltii prelati ai curtii de la Roma,
mestesugul onctuoasei miero$enii in glas si in gest, in zimbetul
inteligent $i vajnic, in ochii limpezi, aproape sinceri, in gropitele
rizAtoare ale obrajilor trandafirii, proaspAt rani.
El se aplecd, cerindu -i lui Savonarola binecuvintarea si,
arcuindu-si spinarea cu o dibacie de curtean, saruta mina costeliva a
priorului din San Marco 5i-i vorbi in fraze ciceroniene latinesti,
deslasurate armonios pe toatd lungimea lor.
Incepu de departe cu ceea ce in arta oratoriei se cheama
captatio benevolentiae, pomeni despre gloria propovaduitorului
florentin $i abia dupA aceea trecu la chestiune: sfintul parinte, miniat
pe bund dreptate de refuzul de a se prezenta la Roma, in care fratele
Girolamo persistA cu incapAtinare, dar minat de o infocata dorintA de
a proceda spre binele bisericii $i spre unirea deplina a credinciosilor
ei intru Cristos $i pacea lumii, dorind nu moartea, ci mintuirea
pAcatosului, este gata, ca un parinte ce se afla, sd-i acorde vechea
gralie, in cazul cind Savonarola s-ar cOi.
246
www.dacoromanica.ro
 Monahul ridicA ochii la el.
Messere, spuse Incet, cum socotiti, sanctitatea-sa crede in
Dumnezeu ?
Ca $i cum n-ar fi auzit Intrebarea necuviincioasa sau dinadins ar
fi lasat-o sa-i treaca pe linga ureche, Becchi vorbi mai departe,
facind aluzie la cel mai inalt grad al ierarhiei clericale, palaria rosie
de cardinal, care-1 asteapta pe fratele Girolamo, dacA el se va
supune.
Numai un cuvint, pater Girolamo, adAuga zimbind insinuant,
aplecindu-se cu mierosenie spre calugar si atingindu-i brawl cu
degetul, numai un cuvint $i pAlAria rosie e in mina ta.
Savonarola it pironi o vreme cu ochii sai imobili.
Dar ce va fi, messere, dacA nu ma supun si nici nu-mi astup
gura ? Ce va fi dacA smintitul de monah, respingind cinstea
purpurilor Romei, nu se va lasa ispitit de palAria de cardinal, ci o sd
latre mai departe intru apararea casei Domnului, ca un dulau
credincios caruia nu-i poti astupa gura cu un ciolan, oricit ar fi de
bun ?
Ricardo it privi cu oarecare curiozitate, se crisps u$or, tidied din
sprincene, o vreme statu sali admire unghiile netede $i prelungi ca
migdalele, raised din mina, apoi scoase din buzunar, fard grabs,
desfku $i intinse priorului excomunicarea fratelui Girolamo
Savonarola gata intocmita doar fail semnatura si M.A. marea
pecetie a Ribarului in care, printre altele, papa it poreclea flu al
pierzaniei si neguissimus omnipedo insecta cea mai scirnava.
Asteptati raspunsul ? murmurs dupa ce o citi, monahul.
Scriptorul inclina din cap in tkere.
Atunci Savonarola, ridicindu-se cit era de inalt, azvirli bula
papala la picioarele trimisului.
IatA faspunsul meu ! Du-te la Roma si spune ca primesc
provocarea la duel a papei Anticrist. Pins la urma vom vedea care pe
247
www.dacoromanica.ro
care !
Usa chiliei se deschise inceti$or $i in prag aparu fra Domenico.
Auzind strigAtele priorului, venise sa vadd ce se petrece. In urma lui
se grAmadeau cAlugArii.
Cutez a-i aminti fratelui Girolamo, ii atrase atentia Riccardo
politicos, vizind cele ce se petrec la tisk ca am fost insArcinat cu o
misiune secrets...
Savonarola se duse la tisk' $i o deschise la perte.
Ascultati ! exclama el. Ascultati cu totii, caci nu voud numai,
ci intregului popor al Florentei voi vadi acest tirg mirsav sd aleg
intre excomunicare din sinul bisericii $i purpura de cardinal !
Ochii sal cAzuti adinc in orbite ardeau sub fruntea ingustd ca
taciunii, iar falca de jos, mull in afarA, tremura mArunt.
A venit vremea ! Porni-voi razboi impotriva voastrA cardinali
$i prelati ai Romei, ca impotriva idolatrilor ! -voi cheita in
broasca si deschide-voi cutia cu scirnavii si nAvAli-va din Roma
voastrA asemenea duhoare, incit se vor indbusi oamenii. $i rosti-voi
asemenea cuvinte, incit yeti pdli in obraji, intregul univers se va
cutremura din temeliile sale $i biserica Domnului, ucisa de voi, auzi-
va glasul meu. Scoald, Lathe ! Si se va scula din monnint... Nu-mi
trebuie nici mitre, nici palArii de cardinal ! Singurd, pdlaria rosie a
mortii, cununa insingeratd a martirilor tai ddruie-mi, Doamne !
Savonarola cazu in genunchi plingind in hohote $i intinse
miinile palide spre crucifix.
Profitind de momentul prielnic, Riccardo se strecura afarA $i se
depArtA grAbit.

248
www.dacoromanica.ro
 HI
Printre calugArii care il auziserd pe Girolamo se afla $i novicele
Giovanni Beltraffio.
Cind fratii s-au retras, pornind fiecare la treaba lui, cobori $i el
scara spre curtea interioarA a mandstirii $i se aciuie pe banca
preferata, in galeria acoperita, unde la ceasul acela era intotdeauna
liniste $i pustiu.
intre zidurile albe mAnastire$ti cresteau lauri, chiparosi $i o tufa
de rozmarin de Damasc la umbra careia ii plAcea lui Girolamo sa
propovaduiascd, $i legenda spunea ca noaptea yin acolo ingerii a
stropeasca trandafirii.
Novice le deschise Epistola apostolului Pavel Care Corinteni"
$i citi:
Nu puteti bea paharul Domnului $i paharul diavolului, nu
puteti $edea la masa Domnului $i la masa diavolului".
Ridicindu-se, porni cu pas rar de-alungul galeriei, preflrind in
minte toate gindurile $i sentimentele ce 1-au bintuit in ultimul an
petrecut aici, intre zidurile acestui lacas.
La inceput gustase aici, printre ucenicii lui Savonarola, din
marea desfatare spirituald. CiteodatA pater Girolamo ii lua cu el,
conducindu-i dincolo de zidurile orasului. Urcau pe cArdruia
abrupta, care ducea pared in cer, spre Fiesole, de unde se zarea
printre coline, in valea Arnului, ca intr-o tipsie, Florenta. Priorul se
aseza in mijlocul pajistii verzi, smaltate cu viorele, lAcramioare Si
irisi, printre trunchuirile chiparosilor tineri care sub vapaia soarelui
picurau rasing, iar cAlugArii se culcau pe iarba la picioarele sale,
impleteau cununi, stateau la taifas, dantuiau $i zburdau ca niste
copii, in timp ce altii, instrunindu-$i instrumentele, cintau din viole,
altouri $i viori intocmai ca in icoanele lui fra Beato ce zugrAvesc
coruri ingeresti.

249
www.dacoromanica.ro
 Savonarola nu-i invdta $i nu predica. Doar le spunea vorbe
blajine $i se juca $i ridea $i el ca un copil. In astfel de clipe Giovanni
privea embetul care-i lumina fata $i i se parea ca ei toti sint
asemenea ingerilor, in mijlocul acestui cling pustiu din cre$tetul lui
Fiesole, plin de muzicd $i inconjurat numai de cerul siniliu.
Savonarola se apropia de coasta abruptd a muntelui, privind
Florenta, invaluitein piclele diminetii, cu aceea$i dragoste cu care
15i prive$te mama pruncul. De jos veneau primele sonuri cristaline
de clopote, ca un gungurit de copil ce se scoala din somn.
Iar in noptile de yard, cind licuricii zburau prin vAzduh ca niste
fAclii ale ingerilor nevAzuti, pater Girolamo, oprindu-se sub tufa de
rozmarin de Damasc ce -$i revArsa aromele in toatd curtea rninAstirii,
povestea fratilor despre stigmatele insibgerate, rani ale iubirii ceresti
pe trupul sfintei Ecaterina de Siena, intru totul asemeni stigmatelor
Domnului $i parfumate ca trandafirii.
SA ma imbat eu din durerea
Rani lor ce-afid pe Cruce
Fiul tau iubit...
cintau cAlugarii, in timp ce Giovanni I i dorea din toatd puterea
inimii sd se repete $i cu el minunea despre care le vorbise
Savonarola limbi de foc zbucnind din paharul cu sfintele daruri
sA-i insemne ca un fier inrosit stigmatele crucificarii.

Gesi, Gesa, amore !

suspina sfir$it de voluptate.
0 data Savonarola '11 trimise, asa cum Meuse Si cu alti novici,
sd-i ingrijeasca pe cei gray bolnavi la vila Correggio, situatd pe
coasta de miazdzi a dealului Ucelatoio, la o departare de cloud' mile
de Florenta, unde locuise multd vreme $i chiar murise Lorenzo de
Medici. Intr-una din sdlile pustii $i tacute ale palatului, cu lumina
250
www.dacoromanica.ro
slabs, ca de mormint, ce patrundea printre obloanele zavorite,
Giovanni descoperi un tablou de-al lui Sandro Botticelli nasterea
zeitei Venus. Alba $i goals $i-nrourata ca un nufar, pastrind parch'
mireasma proaspatd $i sarata a marii din care iesise, aluneca pe
valuri sand in picioare intr-o scoica perlifera. Pletele-i aurii grele se
rasuceau in jurul ei ca serpii. Cu o mina plina de sfiala ea le aduna
pe pintec, acoperindu-$i nuditatea, $i trupul ei superb respira pacat
$i ispita, in timp ce buzele nevinovate $i ochii de copil erau plini de
o sfinta tristete.
Chipul zeitei i se paru de undeva cunoscut. 0 privi indelung $i
deodata isi aminti ea exact acelasi obraz, aceiasi ochi de copil, plinsi
ai zice, aceeasi gura feciorelnica pecetluita de tristeti nepaminte$ti
mai vazuse el intr-un alt tablou al aceluiasi Sandro Botticelli o
icoana a Maicii Domnului. Si-1 cuprinse o cumplita indoiala.
Cu ochii in pamint, el pardsi numaidecit vila.
In timp ce cobora de-alungul ulicioarei strimte spre Florenta,
descoperi un crucifix mincat de vreme $i, plecindu-$i genunchiul,
prinse a se ruga pentru alungarea ispitei. Dar dincolo de zidul
gradinii, la umbra acelorasi rozmarini, pesemne, sunard strune de
mandola, cineva scoase un strigat, o vote speriata implora in soapta:
Nu, to rog, nu...
Dragostea mea, ii raspunse o alta. Iubire, iubirea mea !
Amore !
Alauta cazu, strunele sunara $i se auzi un sarut.
Giovanni sari in picioare repetInd: Gesa ! Gesei !"
neindraznind sa mai adauge: Amore".
Si aici, se gindi el, $i aici e tot ea. Sub chipul Madonnei, in
vorbele imnului stint, in parfumul trandafirilor care aureoleaza
crucifixul !..."
Si coperindu-si fata cu palmele, se departs fugind, de pared era
urmarit.

www.dacoromanica.ro
251
 Iar intrind pe poarta minAstirii, se duse direct la Savonarola $i -i
povesti totul. La care priorul ii dadu sfatul sill de totdeauna, sA lupte
cu necuratul folosind obisnuitele arme ale postului si rugAciunii.
Cind novicele vru sA-i arate ca nu-1 ispiteau patimile trupe5ti, ci
demonul frumusetii spirituale idolatre, calugarul nu-I intelese. intii
se misca, apoi observa cu severitate ca zeii mincinosi n-au nimic in
ei in afard de pofte desfiinate $i trufie, care sint uritenia insasi.
Frumusetea apartine numai virtutilor crestinesti.
$1 Giovanni plecA neimpAcat.
Din ziva aceea puse pe el stApinire diavolul plictiselii $i al
rAzvrAtirii.
Intr-o zi i se intimpla sA-1 auda pe fratele Girolamo vorbind
despre picturA. El pretindea ca once tablou sA fie cu folos, sA-i invete
pe oameni $i sA le indrume cugetul intru dobindirea mintuirii.
Nimicind cu mina de cAlau toate icoanele care Imping in ispitA,
florentinii ar savirsi un lucru demn de lauda lui Dumnezeu.
Tot asa judeca monahul $i stiinta.
Om fard minte, spunea el, cel ce-si Inchipuie ca logica si
filozofia confirms adevarurile credintei. Oare mai are nevoie lumina
puternica de o razA paha, iar intelepciunea lui Dumnezeu de
intelepciunea omeneascA ? Oare apostolii 5i mucenicii cunosteau
logica 5i filozofia ? Batrina fArA carte care se roagA cu sirguinta in
fata icoanei este mai aproape de cunoa5terea lui Dumnezeu decit toti
inteleptii $i toti invAtatii. Logica si filozofia nu-i vor mintui in ziva
judecatii de apoi ! Homer 5i Vergiliu, Platon si Aristotel toti se
duc in sAlasul Satanei ! Asemenea sirenelor.
Fermecind urechile cu dulcile for cinturi,
SeamanA pierzanie in veci pe unde trec...
$tiinta dA oamenilor in loc de piine, piatrd. Priviti-i pe cei ce
urmeaza invataturile lumii acesteia: inimile for sint de piatre.
252
www.dacoromanica.ro
 Cine cunoa$te putin, iube$te putin. Marea iubire este fiica
marii cunoasteri"...
Abia acum isi dadu seama Giovanni de toata profunzimea
acestor cuvinte si, ascultind blestemele monahului impotriva
ispitelor artei $i $tiintei, isi aminti vorba cumpatata a lui Leonardo,
chipul calm, ochii reci ca azurul cerului, zimbetul pfin de farmecul
intelepciunii. Nu uitase nici spaimintatoarele fructe ale pomului
otravit, paianjenul de fier, urechea lui Dionysios, ma$ina de ridicat
preasfintul piron $i nici pe Anticristul ivindu-se de dupd chipul lui
Crist. Dar i se paru ca nu 1-a inteles 'Ana la capat pe invatatorul sau,
ca nu i-a ghicit ultima taina a inimii, n-a descurcat nodul acela
primordial in care se impletesc toate firele $i se dezleaga toate
contradictiile.
Astfel 15i prefira in minte Giovanni zilele ultimului an de viata
petrecut intre zidurile minastirii San Marco. Si cit se preumbla
adincit in ginduri de la un capat la altul al galeriei potojite de
amurg, afara cobori seara, se auzird clopotele chemind la Ave Maria
$i negrul sir de monahi trecu spre biserica.
Giovanni insa nu-i urma, ci isi relua locul de mai inainte, din
nou deschise Epistola apostolului Pavel catre Corinteni $i ispitit
de perfidele uneltiri ale marelui logician, diavolul, corecta in minte
cuvintele Sfintei Scripturi cam in felul urmator:
Nu puteti sa nu beti din paharul Domnului $i din paharul
diavolului, nu puteti sa nu sedeti la masa Domnului $i la masa
diavolului". Si cu zimbetul pfin de arnaraciune, tidied ochii spre cer,
unde zari luceafarul serii, aceasta faclie a celui mai frumos dintre
ingerii intunericului Lucifer, Purtatorul Luminii.
Si ii veni atunci in minte legenda auzita de la un calugar cu
multa carte, adaptata de marele Origene $i reluata de florentinul
Matteo Palmieri in poemul sau Orasul vietii, legenda care spunea
ca pe vremea cind diavolul se lupta cu Dumnezeu, printre locuitorii
253
www.dacoromanica.ro
ceresti au fost unii care, ne voind sa treaca nici de partea cetei
diavolesti si nici de cea a ostilor lui Dumnezeu au Camas streini si
unuia si celuilalt cad despre ei, insinguratii privitori ai luptei,
Dante spunea:
Angeli the non furon ribelli,
Ne pur fideli a Dio, ma per se ford,
Ingerii ce n-au fost nici rebeli,
Nici credinciosi Dumnezeirii,
Ci numai for insisi...
Si spiritele acestea libere si intristate nici rele, nici bune, nici
intunecate si nici luminoase, impartasite din rau si din bine, din
umbra si lumina, au fost, dupa spusele legendei, izgonite de suprema
justitie intr-o vale paminteasca, la jumatatea drumului dintre cer si
infern, o vale a Tnserdrii, ca si ei cenusie, unde au devenit oameni.
Cine $tie, isi continua Giovanni cu glas tare profanatoarele
ginduri, cine stie, poate ca nu exists eau in asta, poate ca intru slava
Unicului se cuvine sa bei din ambele pahare deodata ?
Si i se nazar. i ca n-o spusese el, ci un altul, aplecindu-se si
invaluindu-1 in suflarea-i racoritoare si mingiioasa, soptindu-i la
ureche: Deodata ! Deodata !"
Sari ingrozit, se uita inapoi si, desi nu mai era nimeni in galeria
tesuta de paianjenii inserarilor, incepu sa se Inchine, tremurind si
palind, apoi o lua la goana prin curte si se opri numai in biserica,
unde ardeau radii si monahii cintau cintarile de Angelus, isi trace
rdsuflarea 5i, cazInd pe lespezile roase incepu sa se roage:
Mintuieste-ma, Doamne, si izbaveste-ma de aceste ginduri
indoite ! Ia de la mine aceste cloud pahare ! Sufletul meu e insetat
numai de paharul tau unic ! Numai de adevarul tau unic mi-e sete,
Doamne !
Dar binecuvintarea Domnului, care-i asemenea cu roua zorilor
254
www.dacoromanica.ro
ce improspateaza ierburile colbuite, nu veni sA-i impace inima.
intorcindu-se in chilioara, se culca $i adormi.
Si spre dimineata avu un vis. Se facea ca zboara cu monna
Cassandra prin vazduh, calare pe tapul cel negru. La sabat ! La
sabat !" soptea vrajitoarea, intorcind catre el fata alba ca marmora,
cu o gurd rosie, insingerata parca, si ochii de limpezimea
chihlimbarului. $i infiorat, recunostea in acest chip pe Maica Balaie,
zeita iubirii paminte$ti, cu o nepaminteasca tristete in priviri.
Luna plina lumina pe trupul ei gol ce raspindea o mireasma atit
de dulce $i de inspAimintatoare, incit lui Giovanni ii clantaneau
dintii in pea. 0 imbratig si o strinse la piept. Amore ! Amore !"
gungurea ea rizind, $i blana neagra a tapului se infoia $i se lAsa sub
ei ca un astemut cald si moale.
Sfirsitul, biguia Giovanni in vis, moartea..."

IV
II trezi soarele, zvon de clopote cristalin si glasuri de copii.
Cobori in curte $i o gasi ticsita de lume: copii in tunici albe cu
ramuri de maslin $i mici cruci rosii in miini. Era Sfinta Oaste a
inchizitorilor, infiintata de Savonarola pentru pastrarea curateniei
moravurilor in orasul Florenta.
Giovanni isi facu loc printre ei tragind cu urechea la ce-si
spuneau.
Denunt, zici to ? intreba vajnic capitanul", un baiat firav, de
vreo paisprezece ani, pe un altul, roscovan, cu o figura isteata de
strengar, ochii oblici $i urechile clapauge.
Intocmai, messer Federiggi, un denunt ! it privi roscovanul cu
respect, land ca soldatii pozitia de drepti.
Las' ea stiu eu. A jucat tuna -ta ar$ice ?
Nicidecum, inaltimea-voastra, nu tu$A-mea, ci mastera, $i nu

www.dacoromanica.ro
255
arsice...
A, da, isi indreptd greseala Federiggi, stiu, tuna lui Lippi
jucase arsice simbdta trecutd $i a rostit ocAri si blasfemii. Tu ce ai ?
Eu, messere, stiti, mastera... Dumnezeu s-o pedepseasca...
N-o fungi, drAgutule ! N-am vreme de pierdut. TreabA pind
peste cap...
Am inteles, messere. Sa vedeti, apdar, cind a plecat tata la
tirgul de la Marignola, mastera a Mut cu monahul, amicul ei, un
ditamai butoiasul de vin raw din pivnita tatii. Si i-a dat sfat monahul
sA aprindA o luminare la Madonna aceea de la podul Rubaconte, ca
tata sA nu bage de seams lipsa butoiului. Asa a facut. far cind tata
s-a intors $i n-a bAgat nimic de seams, de bucurie a agAtat de statuia
Fecioarei un butoia$ din ceard intocmai ca acela cu care-I ospdtase
pe cAlugAr drept multumire Maicii Domnului c-a ajutat-o sd-I
duca de nas pe barbatu-su.
PAcat, mare pacat ! declarA incruntindu-se Federiggi. Dar cum
ai aflat de asta ?
L-am tras de limbs pe grAjdar, iar lui ii $optise tatAroaica
masterei, iar tataroaicei ii spusese...
Unde stai ? it intrerupse sever cApitanul.
Cureldria lui Lorenzotto, lingd Santissima Annunziata.
Bine, incheie Federiggi. Chiar astAzi facem cercetArile...
Intr -un colt al curtii plingea amar un baietel drAgalas, mic de
tot, de vreo case ani.
De ce plingi ? it intrebd un altul mai fasdrit.
M-au tuns !... M-au tuns !... Dacd stiam ca ma tund nu
veneam...
$i trecu mina prin cirliontii balai, pociti de foarfeca frizerului
mAnAstirii care tundea pe oalA la rind pe toti recrutii Sfintei Osti.
Of, Luca, Luca, ce ginduri pacAtoase iti tree prin cap ! clatinA
din cap cel mai maricel. Aminteste-ti macar de sfintii mucenici...
256
www.dacoromanica.ro
Cind paginii le taiau bratele $i picioarele, ei ii slaveau pe Dumnezeu.
Iar tie iti pare rau de citeva fire de par.
Luca se opri din pllns, InmArmurit de exemplul mucenicilor.
DeodatA obrAjorul i se schimonosi de groazA $i se pomi s urle $i
mai tare, inchipuinduli probabil cA monahii ii vor taia bratele, $i
picioarele, intru slava lui Dumnezeu.
Ascultd, n-ai putea s afli unde e pe aici un baieta$ oache$ $i
cu ochii alba$tri ? se rugA de Giovanni o batrina $i grasulie
ora$eancA, ro$ie la fats de emotie.
Cum it cheama ?
Dino, Dino del Garbo...
Din care ceatd ?
Of, Doamne, asta nu mai stiu !... De dimineata it caut, alerg
de colo-colo, intreb $i nu pot sA dau de el. Te apuca ameteala...
E fiul dumitale ?
Nepotul. E un baietas cuminte, modest, InvatA foarte bine... Si
cind colo, niste $trengari 1-au momit $i pe el s intre in aceasta Oaste
ingrozitoare. Gindeste-te numai, e un copil ginga$, slAbut, iar aici,
cicA, se bat cu pietrele...
$i mAtu$ica prinse a ofta $i a geme.
Numai not sintem de villa ! i se adresa un cetatean respectabil,
mai batrlior ca virsta, in haine de croiala veche. Data -i tineam mai
din scurt la vreme, nu le-ar fi intrat gargaunii in cap ! Acum, poftim,
priveste $i nu to mai mira de nimic. Calugari $i plozi ! Le-a casunat
sa steie la cirma statului $i alta nimic. Ouale invata gaina. Bine-a zis
cine-a zis ca alta prostie mai gogonata nici ca s-a pomenit.
Asa-i, ouale invatA gaina ! i se alatura mAtu$ica. Calugarii
spun cA o sd fie raiul pe pamint. Eu nu stiu ce-o sA fie, dar pins
una-alta, e iadul in lege. In fiecare casA lacrimi, certuri, tipete...
Ati auzit ? continua ea cu un aer misterios, aplecindu-se la urechea
interlocutorului, deunazi, in catedralA inaintea Intregului popor,
257
www.dacoromanica.ro
fratele Girolamo spunea: Tati $i mame, trimiteti-i la capAtul lumii,
unde vreti, zice, pe copiii vostri, pe fiii $i fiicele voastre ca ei tot se
vor intoarce de oriunde fiindcA ant ai mei...
OrAwanul batrlior se rapusti Trig in multime.
Te-am prins, impielitatule ! strigd el apucind de ureche un
$trengar. Las' cA-ti ark eu tie ce inseamnA sA fugi de-acask sa te
inhAitezi cu derbedeii si sa nu-1 ascultii pe taica-tu...
Pe tatal nostru ceresc se cuvine sA-1 ascultAm mai intii, $i abia
apoi pe cel pamintesc, rosti gray, cu voce inceatk baieta$ul.
Of, ai grijA, Doffo ! Mai bine te-ai feri sA mA scoti din sdrite...
Hai acask haide,... ce te incApAtinezi ?
DA-mi drumul, tats. Nu yin...
Nu vii ?
Nu.
Atunci, tine, na...
Si tatAl ii trase o palmy zdravAnA.
Doffo nu mi$ca insk nu-i tresArira nici macar buzele palite.
Doar ridicA ochii spre cer.
Mai incet, mai incet, messere ! Nu-i voie sA bateti copiii,
skill in ajutorul lui strajile.
Signoria le infiintase anume pentru paza Sfintei Osti.
Nu puneti mina, ticAlosilor ! striga bAtrinul cuprins de furie.
Soldatii ii smulgeau din brate flu!, iar el ocara $i se apara.
Dino ! Dino ! striga tusica, zArindu-1 in depArtare pe nepot $i
dadu sA alerge la el.
StrAjile insA o inhAtara.
Lasati-mA, lasati-mA ! 0, Doamne, ce-i asta ? tipa femeia.
Dino, copilul meu ! Dino !
Dar in aceeasi clips rindurile Sfintei Osti se clAtinarA.
NenumArate crengi de maslini $i cruci purpurii fluturarA in aer,
salutindu-1 pe Savonarola care se ivise in pridvor, glasuri cristaline
258
www.dacoromanica.ro
de copii intonau:
Lumen ad revelationem gentiuin et glariam plebis Israel..."
Lmind pentru luminarea noroadelor si gloria neamului lui
Israel..."
Fetitele it inconjurau pe monah, acoperindu-1 cu galbene
papadii, brinduse imbujorate si intunecate violete ; cAzind in
genunchi, ii imbrAtisau si-i sarutau picioarele.
Si scaldat de razele soarelui, cu zimbetul de duoiosie pe chip, el
binecuvinta copiii.
Traiascd Isus Cristos, regele Florentei ! TrAiasca Fecioara
Maria, regina noastra ! strigau glasuri de clestar.
Alinierea ! Inainte ma-ars ! dadeau porunci micii comandanti.
incepu sA cinte fanfara, filfiird steaguri si cetele se urnira din
loc.
in piata Signoriei, inaintea vechiului Palat Palazzo Vechio
avea sa se oficieze 11 Bniciamento delle yank?, arderea pe rug a
desartAciunilor. Si spre a aduna desertaciunile si anatemele", Sfinta
Oaste urma sA efectueze un ultim rond prin Florenta.

V
and curtea manastirii se goli, Giovanni it zIri pe messer
Cipriano Buonaccorsi, consulul artelor Calimalei, proprietarul
depozitelor de marfuri de linga Orsanmichele, marele iubitor de
antichitAti, pe proprietatea caruia fusese gAsita la Dealul Morii, linga
San Gervasio, antica statuie a zeitei Venus.
Giovanni se apropie de el. Din vorbd-n vorba, messer Cipriano
ii spuse ca in urma cu citeva zile Leonardo da Vinci venise de la
Milano cu insArcinarea din partea ducelui de a cumpara operele de
arta din palatele pe care Sfinta Oaste le pustia. In acelasi scop sosise
si Giorgio Merula, dupd ce doua luni zacuse in inchisoare, dar
259
www.dacoromanica.ro
fusese eliberat si gratiat de duce, in parte datorita interventiei lui
Leonardo.
$i negustorul I1 ruga pe Giovanni sd-1 conducd la staret, astfel
ea se indreptard spre chilia lui Savonarola.
Din prag, Beltraffio putu auzi convorbirea consulului Calimalei
cu priorul din San Marco.
Messer Cipriano se oferea sa cumpere cu doudzeci $i doud de
mii de florini toate cartile, tablourile, statuile $i celelalte opere de
arta care in cursul acelei zile trebuiau sa arda pe rug.
Priorul it refula.
Buonaccorsi se gindi, se chibzui $i mai oferi opt mii de florini.
De data asta monahul nici nu se obosi .a rdspunde. Chipul sdu
arata aspru $i incremenit.
Atunci Cipriano, dupd ce molfai o vreme din gura-i $tirbd, 15i
infAsurd mai strins genunchii cu cojocelul de vulpe ros $i jerpelit,
strinse pleoapele peste ochii miopi 5i, oftind din strAfunduri, spuse
cu tenorul lui plAcut, intotdeauna egal $i potolit:
Pater Girolamo, am sd ma ruinez oferindu-ti ce am: patruzeci
de mii de florini.
Dacd to ruinezi $i n-ai in asta vreun interes banesc, la ce-ti mai
trebuie ? it intrebA Savonarola ridicind ochii.
M-am nascut la Florenta $i mi-e drag pamintul acesta. ii
rdspunse Cipriano cu simplitate. N-as vrea ca cei de alt neam sa
poata spune ca noi, asemenea barbarilor, ardem pe rug nevinovatele
creatii ale inteleptilor $i artistilor.
Monahul it privi cu uimire.
0, fiule ! Daca-ai iubi to patria-ti cereascA precum iubesti pe
cea pAminteascA ! Dar flu pe pace, va arde pe rug numai ce e demn
de pieire, caci ce-i rdu $i vicios nu poate fi sublim, asta dupd
mArturia lAudatilor vo$tri intelepti.
Esti sigur, se indoi Cipriano, ca niste copii pot discerne firs
260
www.dacoromanica.ro
grey ce-i bine in operele de arts si in stiinta ?
Guiile pruncilor adevAr graiesc, ii obiectA monahul. DacA nu
VA yeti intoarce la Dumnezeu si nu veti fi neprihaniti ca copiii, nu
yeti intra in imparAtia cerului. Voi duce la pierzanie intelepciunea
inteleptilor $i voi spulbera mintea mintosilor, spune Domnul
Dumnezeu, iar eu zi si noapte ma rog pentru copiii acestia, caci dacA
in desertAciunile artei si stiintei nu vor pricepe cu mintea o seams de
lucruri, atunci ele sa li se dezvaluie din inalt, prin harul Sfintului
Duh.
Te implor, mai gindeste-te, incheie consulul ridicindu-se.
Poate CA o parte din...
Nu-ti mai irosi vorbele de pomank messere ! it opri fratele
Girolamo. Hotarirea mea e nestramutad.
Si iardsi Cipriano molfal din gura lui de baba, bolborosind ceva
pe sub nas. Savonarla nu deslusi decit ultimul cuvint:
Nebunie....
Nebunie ! repeta el si ochii sal scinteiard ca taciunii. Dar
Vitelul de Aur al lui Borgia, oferit papei in timpul orgiilor
profanatoare, asta nu-i nebunie ? Dar ridicarea prea sfintului piron
cu marina aceea diavoleasca, intru slava lui Dumnezeu de atm
uzurpatorul tronului, asasinul it Moro, asta nu-i nebunie ? Voi nu
dantuiti in jurul Vitelului de Aur si faceti nebunii slavind pre
Dumnezeul vostru Mamon ? LAsati-ne dard si pe noi, saracii cu
duhul, sA ne smintim, sa facem nebunii intru slava Dumnezeului
nostru, Cristos cel fastignit ! Voi v bateti joc de calugarii care au
jucat in piata in jurul Crucii. Ehei, ce-o sa mai vedeti de aici inainte !
Ce-o sA mai spuneti voi, mintosilor, cind sili-voi nu numai pe
monahi, dar pe tot poporul Florentei, copii si oameni in toata firea,
batrini si femei cuprinsi de furia adoratiei placute lui Dumnezeu sa
dantuiascA in jurul tainicului lemn al mintuirii, cum a dantuit David
inaintea chivotului legAmintului in stravechiul cort al Dumnezeului
atotstapinitor !
261
www.dacoromanica.ro
 VI
Parasind chilia lui Savonarola, Giovanni se duse drept in piata
Signoriei.
Ajunse Sfinta Oaste in Via Larga. Copiii opriserd doi sclavi
negri care purtau intr-un palanchin o femeie luxos imbrdcatd. Pe
genunchii ei dormea o cAtelu$A alba. Un papagal verde $i o
maimutica se legdnau pe cite o nuielu$a la capatiiul ei. Slugi Si garzi
insoteau palanchinul.
Femeia era frumoasa Lena Griffa de curind sositd din Venetia,
o curtezand din categoria celor despre care cirmuitorii Prealuminatei
Republici spuneau cu o politeta nelipsitd de respect: putana
onesta" sau meretrix onesta", cinstita $i nobila tirfa, sau cu o
glumeatA duio$ie: mammola", drAgala$a. in vestitul Catalogo di
tune le puttane dell bordello con it for prezzo" (Catalogul tuturor
prostituatelor din bordeluri cu preturile tor), editat spre comoditatea
cAlatorilor streini de aceste locuri, in dreptul numelui Lenei Griffa,
tiparit cu litere mari, separat de celelalte, pe locul cel mai de cinste,
statea pretul patru ducati pe noapte, iar pentru noptile sfinte, din
ajunul sarbatorilor, acesta era dublu din respect pentru Maica
Domnului", se explica colo.
TolAnita in perini moi asemenea Cleopatrei sau reginei din
Saba, monna Lena citea biletelul primit de la tinArul episcop
indrAgostit de dinsa, care adaugise scrisorii $i un sonet ce se termina
astfel:
Cind vorba-ti fermecata o ascult,
0, tu, diving Lena, duhu-mi, smult,
Din pAmintestile desfaturi, urcd-n cer,
Spre-al for sublim platonic adevar...
Si tocmai chibzuia la sonetul cu care sd-i rdspundA. Stapinea

262
www.dacoromanica.ro
mestesugul rimei cu desavirsire, de aceea se spunea, si nu in zadar,
ca dacA lucrul ar fi depins numai de ea, nu incape indoiala ca si -ar fi
petrecut tot timpul la academiile barbatilor virtuosi".
Sfinta Oaste inconjura palanchinul, $i Doffo, comandantul
uneia din cete, facind un pas inainte, ridicA deasupra capului crucea
purpurie $i exclama cu glas solemn:
In numele lui Isus, rege al Florentei, $i al Fecioarei Maria,
regina noastrA, iti poruncim sa scoli de pe tine podoabele aduckoare
de pacat, de$Artaciuni si anateme. Iar dacA n-ai s-o faci, sa to
loveascal boala !
Catelu$a, trezita din somn, incepu sa latre, maimutica sA
$uiere, papagalul sa bats din aripi, declamind in acelasi timp
stihurile ce le invAtase de la stapina lui:
Amore a nullo amato amar perdona...
Lena se pregatea sa faca semn garzilor sA is la goand aceastA
adunAturA, cind privirile ei cazura asupra lui Doffo. Ea-1 imbie sa se
apropie facindu-i semn cu degetul.
Baiatul se apropie, cu privirile in pdmint.
DA jos gAtelile ! strigau copiii. Jos cu de$ertaciunile $i
anatemele !
Ce drAgAla$ esti ! spuse incet Lena, neluind in seams urletele
copiilor. Ascultd, micul meu Adonis, eu, crede-mA, ti-as da aceste
cirpe cu bucurie, numai ca sa-ti flu pe plac, dar uite care-i
nenorocirea: nu sint ale mele, ci inchiriate de la un jidov. $i avutul
unui cline de pagin ca el nu poate fi prinos placut lui Isus $i
Fecioarei Maria.
Iar cind Doffo tidied ochii la ea, monna Lena dAdu din cap cu o
*ere de zimbet, ca $i cum ar fi intdrit gindurile lui, si urma
invaluitor $i cu accentul cintat $i ginga$ al venelienilor:

www.dacoromanica.ro
263
 In ulicioara Dogarilor, ling Santa Trinita... intreabd de
curtezana Lena din Venetia. Am sa to a$tept, sA $tii...
IntorcIndu -se, Doffo vazu ca tovard$ii sai Intru batalii, Para s-o
mai is in seams pe curtezana, aruncd cu pietre in vrAjma$ii lui
Savonarola, a$a-zi$ii turbati" arrabiati. Vru sa-i atite la atac
Impotriva ei, dar se ru$ina deodata $i ro$i.
Lena rise, arAtinduli printre buiele rosii ca singele dintii albi $i
ascutiti $i de dupd chipul Cleopatrei $i al reginei din Saba se ivi o
$trengarita a strAzii, mammola venetiand.
Negrii ridicara palanchinul $i curtezana i$i urma drumul fard
alta supdrare. Cdtelu$a adormi farA grija pe genunchii ei, papagalul
se apucd sa se piguleascA, infoiat, $i numai maimutica era farA
astimpar: compunindu-$i o mutri$oard ghidu$A, cerca sa prinda cu
labuta creionul cu care preacinstita curtezana astemea primul stih al
sonetului care episcop:
lubirea mi-e curata Ca un suspin serafic...
Cit despre Doffo, urca scdrile la palatul Medicilor fara vitejia de
adineauri.

VII
0 stranie sfialA ii cuprinse pe copii in anfiladele sumbre unde
totul respira maretia trecutului.
Dar se dechiserd obloanele, sunard trimbite, bubuira tobe, Si
micii inchizitori se risipird prin sAli cu strigAte de bucurie, risete $i
cintari de psalmi implinind judecata asupra ispitelor artei $i $tiintei,
nu atit cu pricepere, cit mai ales inspirati de Duhul Stint intru
descoperirea si inlaturarea de$ertdciunilor $i anatemelor".
Stind deoparte, Giovanni le urmarea truda.
Cu fruntea incruntatA $i miinile inclestate la spate, copiii se
plimbau de colo-colo cu pasul rar, ca niste juzi plini de gravitate
www.dacoromanica.ro
264
printre statuile vestitilor barbati, filozofi $i eroi ai antichitatii
idolatre.
Pitagora, Anaxime, Heraclit, Platon, Marc Aureliu, Epictet,
silabisea unul din baieti inscriptiile latinesti de pe soclurile
marmorelor $i bronzurilor.
Epictet ! 11 opri Federiggi, incmntind din sprincene cu aerul
unui cunoscator. Acesta-i ereticul care sustinea ca sint ingaduite
toate placerile Si ca Dumnezeu nu exists. Pe asta sa-1 fi ars ! Pacat
ca -i de marmora !
Nu face nimic, it linisti neintrecutul $trengar Pippo, cel cu
ochii $asii. Om gAsi ac $i de cojocul lui !...
Nu-i acela !... strigA Giovanni. ill confundati cu Epicur...
Dar era prea tirziu: Pippo ridicase ciocanul.
Lovi cu atita dibAcie, incit nasul inteleptului zbura ell colo, spre
incinarea copiilor care se pornirA pe ris.
Ce mi-i Epictet, ce mi-i Epicur ! sacul $i peticul: pe toti ii
asteapta salasul Satanei", repeta el vorba preferata a lui Savonarola.
In fata tabloului lui Botticelli se luard la cearta: Doffo sustinea
ca duce in ispitA, deoarece it reprezinta pe dram] $i despuiatul
Bacchus strApuns de sAgetile lui Cupidon, pe cind Federiggi, care se
apropiase Intre timp $i care rivaliza cu el in priceperea descoperirii
desertaciunilor $i anatemelor", declara sus $i tare ca nu-i
nicidecum Bacchus.
Si ma rog, cine-i dupa parerea to ? se interesa Doffo.
Mai intrebi ? Cum fratilor, nu vedeti $i singuri ? E sfintul
martir Stefano !
Copii ramaserd nedumeriti inaintea misteriosului tablou: daca
Intradevar reprezenta un stint, de ce trupul sau gol respira atita
splendoare idolatra, iar expresia de chin pe chipul sau semana a
patimA lasciva ?
Nu-1 ascultati, baieti, striga Doffo, e ticalosul de Bachus !
265
www.dacoromanica.ro
 Minti, profanatorule ! se impotrivi Federiggi, ridicind crucea
sa purpurie ca pe o arms in apArare.
Cei doi se incaierara, colegii for izbutird cu greu sA-i despartA.
Tabloul ramase sub semnul intrebarii.
In vremea asta neastimparatul Pippo, urmat de Luca, bdiatul
care fusese tuns cu de-a sila, dar care se consolase intre timp cAci
niciodata parca nu luase paste la o $trengarie atit de veselA se
strecurA intr-un mic iatac in care stapinea intunericul. Aici, linga
fereastrA, pe un piedestal inalt statea una din vazele acelea pe care be
produceau fabricile de sticlA venetiene Murano. Atinsd in treacat de
o raza strecuratA prin obloane, ea scinteia In intuneric ca un pumn de
nestemate in toate culorile, semAnind a uria$A floare fermecata.
Pippo se cAtArg pe masd incetisor, pe virfuri, de parcA vaza
era vie $i putea sa fuga se furisa pind la ea si, scotind virful limbii
de placere si ridicind din sprincenele ce se arcuiau deasupra ochilor
oblici, o atinse usurel cu un deget. Vaza se clatind ca o floare pe
lujer, cazu scinteind, sung jalnic, spargindu-se $i se stinse.
Pippo topaia ca un dracusor in jurul ei, aruncind in sus $i
prinzind dibaci crucea purpurie. Cu ochii larg deschi$i, plini de
extazul distrugerii, Luca cel mititel chiuia $i el $i batea din palme,
topaind de plAcere.
Numai cind auzira in departare chiotele de incintare ale
colegilor lor, se intoarserA in sala mare.
Acolo Federiggi (Muse de o Camara ticsitA cu lazi pline cu
asemenea desertAciuni cum nici unul dintre copii nu a mai intilnit:
masti $i costume camavale$ti on pentru procesiuni alegorice,
trionfo, din cele atit de indrAgite de Lorenzo de Medici Magnificul.
Sub ochii copiilor ce se gramadeau la u$a cAmArii, la lumina
unei biete faclii de seu, defilau monstruoasele masti de fauni ticluite
din carton, ciorchinii de sticla ai bacantelor, aripile $i tolba lui Amor,
caduceul lui Mercur, tridentul lui Neptun $i, in sfir$it, in explozia de
266
www.dacoromanica.ro
ris a tuturor se ivi fulgerul lui Fulgurator din lemn aunt plin de
paianjeni, vulturul olimpic impaiat, cu coada jumulita $i ciltii
iesindu-i din burta sparta.
Deodata, dintr-o bogata peruca balaie, ce aprtinuse pesemne lui
Venus, sari un guzgan. Fete le tipara speriate. Cea mai mica se Capra
pe un scaun ridicind scirbita rochita mai sus de genunchi.
Deasupra multimii pluti un suflu inghetat de groaza $i dezgust
fata de vechiturile idolatriei $i colbul zeilor apusi. Duhuri necurate
pareau umbrele liliecilor speriati de zgomot $i lumina care
zburataceau de colo-colo, lovindu-se de Cavan.
intre timp, veni in fuga $i Doffo si-i anunta ca sus mai este o
odaie incuiata: la u$A sta de straja un batrinel furios, chel $i cu nasul
rosu, care ocaraste $i nu lass pe nimeni sa intre.
Plecara intr-acolo $i Giovanni recunoscu in batrinelul care
statea de straja in fata tainicei odai pe prietenul sail, messer Giorgia
Meru la, marele iubitor al cartii.
DA-ncoace cheia ! striga Doffo.
Cine v-a spus ea e la mine ?
Paznicul din curie.
Duceti-va, duceti-va cu Dumnezeu !
Of, batrine, mai bine ti-ai vedea de treaba ! Para vad ca ramii
si fara ultimul Heel de par !
insa messer Giorgio se posts in fata usii, ca s-o apere, Doffo
facu un semn $i copii se napustira asupra lui, 11 trintira jos $i
Iovindu -1 cu crucile ii buzunarira. Cheia fu gasita $i usa odaii se
deschise. Era un cabinet de lucru prevazut cu o pretioasa biblioteca.
bed, luati de-aici, be mita Merula. Aveti tot ce va trebuie. Nu
va catarata pe politele de sus, acolo nu gasiti nimic.
Insa inchizitorii nu-I ascultau. Toate cite le nimereau sub mina,
mai ales card cu coperti luxoase, furs aruncate la gramada. Apoi
deschiserd larg ferestrele si azvirlira foliantele grele direct in strada,
www.dacoromanica.ro
267
unde astepta caruta incarcata cu desertaciuni si anateme..." Tibul,
Horatiu, Ovidiu, Apuleius, Aristofan, in manuscrise rare si editii
unice zburau jos sub privirile lui Meru la.
Giovanni il vazu cum inhatd un volumas din gramada si-1
ascunde cu iuteald in sin: era cartea lui Marcellinus cu istorisirea
vietii imparatului Iu lian Apostatul.
Zarind pe jos manuscrisul tragediilor lui Sofocle, un pergament
matAsos, cu viniete lucrate cu mare mestesug. Meru la se repezi
lacom sA-1 apuce, rugindu-se cu jale:
Copilasilor ! Dragilor ! Crutati-1 pe Sofocle ! E poetul cel mai
nevinovat dintre toti ! Nu vA atingeti, nu vd atingeti !...
Stringea cartea la piept cu disperare si cind simti cum se rup
foile delicate, vii parcA, incepu sA plingA, sa geamA, Melt ai fi crezut
ca-1 sfisiau pe el. Apoi, dindu-i drumul, striga cu minie:
Oare stiti voi, mucosilor, cA fiecare vers de-al sAu este o mai
sfinta relicvd Intru slava lui Dumnezeu decit toate profetiile
smintitului vostru de Girolamo ? !...
Taci, batrine, dacA nu vrei sa to azvirlim si pe tine pe fereastrA,
impreund cu poetii tai !
Si napustindu-se iardsi asupra lui, it apucarA de guler si-1
imbrincira. afard.
SA plecam, cazu Merula la pieptul lui Giovanni. SA plecAm cit
mai repede ! Nu vreau sa mai vAd semenea crime !
Iesird din palat si, trecInd pe ling Santa Maria del Fiore, se
indreptara spre piata Signoriei.

VIII
Un rug din scinduri Malt de treizeci de coti si lat de o suta
doudzeci, avind forma unei piramide cu opt muchii si cincisprezece
trepte, fusese ridicat in piata de linga Palazzo Vechio, inaintea
268
www.dacoromanica.ro
zveltului si Intunecatului sail turn, in imediata apropiere a Loggiei
dell' Orcagna.
Pe prima treapta fusesera adunate masti de nebuni, gAteli,
peruci, barbi false si multe altele necesare carnavalului, pe
urmatoarele trei, cartile ce perverteau mintea, incepind cu Anacreon
si Ovidiu si sfirsind cu Decameronul lui Bocaccio si Morgante a lui
Pulci: Deasupra erau ingrAmAdite gateli femeiesti, sulimanuri si
parfumuri, oglinzi, perini, pile de unghii, clesti pentru incretit parul,
clestisori pentru smuls firele de par 5i altele, iar Inca si mai sus, note,
alAute, mandole, cArti de joc, sah, mingi si toate jocurile cu care
oamenii il bucurA pe necuratul. Urmau apoi tablourile care aveau
darul a duce in ispita, desene si portrete reprezentind femei
frumoase, 5i, in sfirsit, in virful piramidei, chipuri de zei antici, eroi
si filozofi, din cearA coloratA si din lemn. Deasupra tuturor trona o
momiie protapita pe picioare de tap, flocoasa, mizgalitA in toate
culorile si umplutA cu pulbere si pucioasa. Avea un chip de diavol,
parintele tuturor desertaciunilor si anatemelor".
Cobora seara. Aerul rece era sonor si pur. Pe bola se aprindeau
molcom stelele. Multimea din piatA fosnea si se legAna ca in biserica
Intr -o soapta plind de evlavie. Rasunau laudi spirituali imnurile
religioase ale asa-zisilor plingareti", invataceii lui Savonarola.
Rime le, melodiile si mAsura versurilor ramaseserd aceleasi ca la
cintecele carnavalesti, numai cuvintele erau altele. Giovanni plea
urechea si nepotrivirea dintre melodia vesela si sensul mohorit i se
paru infioratoare.
To tre once alnen di speme,
Tre di felde e sei d'amore...
Pui trei drame de iubire,
Si credinta Inca trei
Din sperantA case iei
269
www.dacoromanica.ro
 Si le-amesteci toate-n fine
Cu caintd. Asa o tii
Ceasuri trei pe focul rugii,
invirtind pe pirostrii,
Mai picind ceva regrete
Si smerenii prea tirzii,
Cit se cer ca sd-ncunune
Tot cereasca-ntelepciune...
Sub porticul Pisanilor un barbat cu ochelari in rams de metal,
cu sort de piele $i cu o curelusd petrecutd peste pdrul rar, cu firul
drept atirnindu-i in pletele unse, cu miinile batucite si butucAnoase,
propovaduia multimii de plingdreti", pesemne ca $i el, formate mai
ales din mestesugari:
Eu, Ruberto, nici ser, nici messer, ci pur $i simplu croitor
florentin, spunea omul batindu-se cu pumnii in piept, v declar
you'd, fratii mei, ca Isus, regele Florentei, in multe vedenii mi-a
ldmurit cu precizie cirmuirea $i legea cea noud, placutA lui. Oare nu
vreti $i voi, oameni buni, sd nu mai fie pe acest pdmint bogati $i
saraci, stapini atotputernici $i NO prapaditi de rind, ci toti sd fim
deopotriva ?
Vrem ! Vrem ! Mai incape vorbd ? Spune Ruberto, ce-i de
facut ?
Nu-i mare lucru, dacd aveti credinta in voi. Unu, doi si gata !
intii, $i el indoi cu aratAtorul dreptei un deget de la mina stings, sa
se punA o dare pe venituri, zisd si zeciuiala pAdurenilor. in al doilea
rind Ruberto mai indoi un deget s se infiinteze un
Parlamento al intregului popor, diriguit de divina ratiune.
Se opri din vorbit, scoase ochelarii $i, stergindu-i, ii puse la loc
lard grabs, isi drese glasul $i, monoton, cu o nespusd multumire pe
obrazul prostanac, ldmuri cam peltic ce se intelege prin zeciuiala
pAdureanului $i prin it Parlamento diriguit de divina ratiune.
270
www.dacoromanica.ro
 Simtind cA-1 cuprinde o negraitA plictiseala, Giovanni se trase in
capatul celdlalt al pietei.
Aici monahii ocupati cu ultimele pregatiri se miscau ca niste
umbre sub cemerile amurgului. Un barbat in cirje se apropie de fra
Domenico Buonvicini, mai-marele peste lucrari. Era Inca tidal-, dar
se vede paralizat, cu miinile si picioarele tremurindu-i
neputincioase. Obrajii ii zvIcneau convulsiv cum zvicnesc aripile
unei pasari lovite de moarte. Infirmul Intinse monahului un sul mare
de hirtii.
Ce-i asta ? intreba Domenico. Iardsi desene ?
Anatomie. Uitasem cu total de ele. Dar aseara, pe cind
dormeam, and un glas: bags de seams, Sandro, tot mai ai in podul
ateliemlui o seams de lazi cu desertaciuni si anateme. M-am sculat,
m-am dus si am gasit desene de trupuri goale.
Monahul ii lua sulul din mina:
Dar stiu ca vom aprinde un foc, mai mare dragul, messer
Filipepi ! spuse el zimbind aproape jucaus.
0, Doamne, Dumnezeule, miluieste-ne pe noi, pacatasii !
suspind infirmul privind muntele de desertaciuni si anateme. SA nu
fi fost fratele Girolamo, asa ne-am fi dus pe lumea ceea, nepocaiti,
cu sufletul plin de pacate. D-apoi nici ca se stie dacA apucAm sa ne
mintuim, daca e vreme a ne curata prin rugaciune...
Schilodul isi facu semnul crucii, murmurind vorbe de rugAciune
si prefirind Intre degete matiniile.
Cine-i omul acesta ? intrebA Giovanni pe calugarul de linga el.
Sandro Botticelli ! Fiul tabacarului Marino Filipepi, 11 lamuri
acesta.

271
www.dacoromanica.ro
 IX
Cind se intuneca de-a binelea, o soaped pluti deasupra multimii:
Vin ! Vin !"
Veneau in tacere $i in Intuneric, fad imnuri, fail radii, copiii
inchizitori invesmintati in odaidii lungi $i albe, purtind pe brae
statuia pruncului Isus care arAta cu o mina cununa de spini de pe
frunte, iar cu cealalti binecuvinta multimea. In urma for paseau
cAlugarii, clerul, gonfalonierii, membrii Consiliul Celor Optzeci,
canonicii, doctorii $i magistrii in teologie, cavalerii capitanului
Barge lo, gornistii $i baltagiii.
TAcerea se lAsd asupra pietei ca inaintea unei executii.
Si atunci Savonarola urea pe Ringhiera, podul de piatrA din fata
Palatului Vechi, $i, ridiclnd sus crucifixul, rosti cu glas solemn $i
fasunAtor:
In nuinele Tatalui $i al Fiului $i al Sfintului Duh, dati-i foc !
Patru calugari tinInd in miini fa'clii de rasina se apropiard de
piramidA si-i dAdurA foc din patru Orli.
FlAcArile izbucnira navalnice, trosnitoare, $i fumul intii sur, iar
mai apoi negru se ridicA spre cer. Gornistii sunarA din goarne.
Calugarii intonara: Pre tine to laudAm, Doamne".
Lumen ad revelationem genetium et gloriam plebis Israel",
izbucnirA copiii cu glasuri de clopotei.
In turnul Vechiului Palat batu adinc clopotul $i toate clopotele
din Florenta raspunsera vuietului sail de aramA.
FlAcArile fsi sporeau vilvoarea. Foile strAvechilor pergamente,
gingase, vii parca, se rasuceau prefAcindu-se in cenusg.
0 barbs falsA zburA in aer, InAltindu-se de pe treapta cea mai de
jos, unde zAceau mA$tile carnavalesti. Si vAzind-o, multimea se
porni pe chiote $i ris.
In rindurile ei unii rideau, topaind, dind din miini, aruncind

272
www.dacoromanica.ro
pAldriile in sus, altii plingeau on se rugau, erau $i din cei care
proroceau.
Cintati, cintati cintecul cel nou Domnului nostru ! racnea un
cizmar schiop, cu ochii scaparind ca un dement. 0 sA se prAbuseasca
tot, fratii mei, $i va arde, va arde pins la pAmint, ca $i aceste
desertAciuni $i anateme in focul purificator... Tot, tot, tot, biserici,
legi, cirmuiri, puteri, arte, stiinte nu va famine piatra pe piatra !
Si va fi atunci un cer nou deasupra $i un pamint nou dedesupt ! Si va
sterge Dumnezeu once lacrimA din ochii vostri, $i nu va mai fi
moarte, nici plinsete.
O tinarA femeie insArcinatA, cu un obraz tras de martirA,
pesemne sotie de meserias sarac, cazuse in genunchi 5i, intinzind
miinile spre flAcArile rugului, de pared' ar fi vazut in ele pe Crist
insusi tipa ca o smintita $i hohotea Intr -un plIns de istov:
Oh, vino, Isuse Cristoase ! Amin ! Amin ! Vino !

X
Giovanni privea un tablou al lui Leonardo da Vinci luminat de
Mari, dar neatins Inca de ele.
Leda albA $i goals trona asupra apei unui lac de munte invaluit
de Inserare. Uriasa lebada ii cuprinsese cu aripa trupul, arcuindu-$i
gitul lung $i umplind cerul pustiu $i pamintul cu strigatul iubirii
triumfatoare. $i la picioarele ei, printre insecte $i animale, printre
plante acvatice $i seminte gata sa dea colt, printre crisalide $i
germeni, in penumbra caldd $i umezeala inabusitoare, se miscau
gemenii ei Castor $i Polux, nou-ndscuti, pe jumatate zei, pe jumatate
flare, ce abia iesiserd din coaja unui ou urias. $i Leda, goals pind-n
ascunzisurile cele mai tainice ale trupului, i$i admira copiii,
imbrAtisind gitul lebedei cu un zimbet cast $i negrait de voluptuos.
Giovanni vedea flacara cum se Intinde tot mai aproape, tot mai

273
www.dacoromanica.ro
aproape, si inima i se stringea de groaza.
Intre timp, calugdrii infipserd in mijlocul pietei o cruce neagra
si, luindu-se de miini, formara trei cercuri in numele Sfintei Treimi,
ca semn al bucuriei credinciosilor la vederea arderii deserfaciunilor
si anatemelor $i incepurd sd se roteascd mai intii lent, apoi tot mai
iute si mai iute, iar in cele din urmA ca un virtej, cintind in cor:
Ognun gridi, com'io, grido
Sempre pazzo, pazzo, pazzo !
Inaintea lui Isus
VA smeriti si poale-n sus,
Dantuiti !
Cum jucA David data,
Anteriul suflecind,
Hopa, hopa, si-nc-o-data,
Nu rdmineti de cArutil
DAntuind !
imbatatu-ne-a iubirea
FatA de Acela Care,
RAstignit, i5i yard singe,
Si smintiti tAcerea fringem,
Lamurim cu incintare
Pentru Crist not hors-ntindem !
Iatd, care mai de care
DAntuind !
Iar privitorii, stind deoparte, simteau ca -i cuprinde ameteala,
mIinile 5i picioarele li se smucesc $i salts singure si deodatA,
smulgindu-se din loc, copii, bAtrini, femei, intrau cu totii in joc. Un
calugar semAnind a faun alunecd in limp ce topdia greoi 5i, cazind
i5i sparse capul. Abia au apucat sA-1 ridice, ca sa nu-1 calce in
274
www.dacoromanica.ro
picioare multimea.
Jari$tile rosii ale focului luminau chipuri schimonosite,
monstruoase. Si peste toate acestea crucifixul isi arunca umbra
uriasa, de pared era un centru imobil al cercurilor rotitoare.
RidicInd crucile sus,
Poalele ni le-am sumes
Si precum David jucase
DAntuim in rinduri groase.
Roatd-o tinem, roata, roata
Ca la carnaval, Cu gloata,
Dantuim !
Ce ne pasd de-ntelepti ?
De cei strimbi $i de cei drepti ?
Ca niste copii sadea,
Hop-la-la, hop-la-la,
Fi-vom not intru Isus
Ia, smintiti, cum s-a mai spus,
Hop-la-la $i poale sus !
Flacara o cuprinsese pe Leda $i-i lingea cu limba-i ro$ie
trupul gol care se facuse roz si viu de-a binelea, $i Inca mai sublim
$i mai plin de mister.
Giovanni o privea tremurind $i
Leda ii trimise un ultim suns, se aprinse vilvdtaie $i,
topindu-se in flacari ca un nor in razele dintii ale zorilor, pieri pe
veci.
Momiia diavolului din virful piramidei se aprinse $i ea cu
flacara, burta lui impanata cu pulbere plesni cu pocnet asurzitor. 0
coloand de flacari se ridica pina la cer. Monstrul se apleca incet pe
tronul sau de vapaie, apoi se prabusi risipindu-se doar niste
taciuni fumegind $i atit.
www.dacoromanica.ro
275
 Din nou intonara goarnele, sunara timpanele, batura
clopotele. Multimea izbucni intr-un urlet neomenesc si ttiumfator,
de pared diavolul insu$i ar fi pierit in flacarile rugului sfinlit, data
cu nedreptatea, cu chinul $i raul lumii Intregi.
Giovanni isi puse miinile-n cap $i vru s-o is la goana, dar o
mina coborita pe umanil sau it opri.
Intoarse privirile $i vazu chipul lini$tit al invatatorului.
Leonardo it apuca de mina 5i-1 scoase din multime.

XI
Parasind piata luminata de ultimele reflexe ale rugului gata sa
se stings, prin norii puturosi de fum, strAbaturd o ulicioara
intunecata $i iesira pe malul Arnului.
Aici stapinea linistea $i pustiul. Numai undele apei susurau
incet. Lama subtire a craiului-nou lumina slab crestetele dealurilor
imbricate intr-o mantie de promoroaca. Stele le trimiteau raze subtiri
$i severe.
De ce ai plecat de la mine Giovanni ? rosti incet Leonardo.
Ucenicul ridicd privirile, vru sa spuna ceva, dar glasul i se
frinse, buzele se crispara, izbucni in plins.
Iarta-ma, invatatorule !...
Nu e$ti cu nimic vinovat fata de mine, se impotrivi artistul.
N-am stiut ce fac, urma Beltraffio. Cum de-am putut, o
Doamne, cum de-am putut pleca de ling tine ?
Vru sali istoriseasca nebunia, chinul, gindurile sale $ovdielnice
$i dedublate despre paharul Domnului $i paharul diavolui, despre
Crist si Anticrist, dar simti din nou, ca atunci, inaintea statuii lui
Sforza, ea Leonardo nu-1 va intelege $i doar it privi cu o rugA fara
nadejde drept in lumina ochilor sai limpezi, linistiti $i streini ca si
stelele.

www.dacoromanica.ro
276
 invatatorul nu-i mai ceru vreun rdspuns, ca $i cum ar fi inteles
totul singur $i, cu un zimbet de negraita mild, ii puse mina pe crestet,
spunind:
Dumnezeu sd te ajute, bietul meu copil ! Tu $tii ca intotdeauna
te-am iubit ca pe un fiu. Dacd vrei sa flu din nou invdtdcelul meu, te
voi primi cu bucurie.
Adauga ca pentru sine, cu aceea blind* tainica $i sfioasd cu
care isi exprima de obicei gindurile cele mai ascunse:
Cu cit mai multd simtire, cu atit mai mult chin !
DangAtul clopotelor, cintdrile cAlugdrilor $i strigdtele multimii
cuprinse de nebunie ajungea aici ca un fosnet de departe,
nemaitulburind pacea care-i inconjurase pe invatator si ucenic.

www.dacoromanica.ro
277
C ar t e a a o p t a

VEACUL DE AUR
Pe la sfirsitul anului de gratie 1496, Beatrice ducesa de Milano,
scria surorii sale Isabella, sotia marchizului Francesco Gonza, stapin
peste Mantua, dupA cum urmeaza:
PrealuminatA madonna, sora noastra multiubitA, eu $i sotul
meu, signor Lodovico, vA dorim sanatate alit tie, cit $i vestitului
signor Francesco.
indeplinindu-ti rugamintea, trimit portretul fiului meu
Massimiliano. Dar rogu-te, nu crede cA-i atit de mic. Am vrut sa-i
ham masurile exacte, spre a le trimite signoriei tale, dar ne-am
temut: dadaca spune cA aceasta ar (Fauna cresterii sale. CA de crescut,
creste ca din apA: dacA nu-1 vAd citeva zile, ma $i mir cit a crescut,
rAminind peste masurA de multumita $i impacata.
Nu de mult ni s-a intimplat o nenorocire: a murit piticul
Nannino. Si signoria to 1-ai cunoscut $i 1-ai iubit, de aceea cred ca
vei intelege cA once lucru a$ fi pierdut, mai nadajduiam sa-1 recapAt,
dar pentru a-1 putea inlocui pe Nannino al nostru nici mdcar natura
n-a izbutit sa inventeze ceva, ea care i$i secase toate puterile
ingemanind $i creind intr-o singurA fiintd menita a-i veseli pe
monarhi o rail prostie cu o sublima slutenie. Poetul Bellincioni
spune in epitaf cA dacA sufletul sau a urcat in cer, inseamnA cal tot
paradisul se prapadeste de ris, iar dad se afld in infern, Cerberul
doar tace $i se bucurA. L-am ingropat in cavoul nostru de la Santa

278
www.dacoromanica.ro
Maria delle Grazie, alaturi de soimul vitiator pe care-1 iubisem atita
si de neuiata catea Puttina, ca nici dupa moarte sa nu mA despart de
un lucru atit de placut. Am plins doul nopti in sir, iar signor
Lodovico, cu gindul sa ma impace, mi-a fagaduit sa-mi dea in dar
un foarte frumos tron de argint pentru usurarea stomacului, avind
zugravita pe pereti batalia Centaurilor si a Lapitilor. Pe dinauntru
vasul e din our curat, iar pologul, din catifea caramizie cu herburi
ducale, intocmai ca al marii ducese de Lorena. Nici unul din
monarhii italieni, si nici macar papa, imparatul sau Mare le Otoman
nu au un asemenea tron. E mult mai frumos decit vestitul scaun a lui
Basad, descris in epigramele lui Martial. Meru la a compus spre
cinstea sa frumosi hexametri care incep asa:
Quis cameram hanc supero dignanz neget
esse tronate Principe...
Tronul acesta e demn de cel din Inalturi, de
Jupiter,
Stapinul ce bubuie-n cer...
Signor Lodovico vroise ca pictorul florentin Leonardo da Vinci
sA puns inauntrul lui o masinarie cu muzicA, asemenea unei micute
orgi, insa Leonardo a refuzat sub pretextul ca ar fi mult prea ocupat
cu Colosul si cu Cina cea de taind.
Luminatia-ta m-a rugat, drags surioara, sa 0-1 trimit pe acest
mester pentru un timp. Ti-as fi indeplinit rugdmintea cu mare
placere, trimitindu-1 la dumneata pentru totdeauna, nu numai pentru
un timp. Signor Lodovico, insa, nu stiu din ce pricing, dar tine la
dinsul cum nu se mai poate. Nu s-ar desparti de el nici in ruptul
capului. Altminteri nu merits sa regreti ca n-a venit, cAci acest
Leonardo este dedat alchimiei, magiei, mecanicii $i altor asemenea
sminteli cu mult mai mult decit picturii si e atit de incet in executia
comenzilor, incit scoate si un Inger din fabdaii. Pe linga asta mai
www.dacoromanica.ro
279
este si eretic si pagin din cite am auzit.
Nu de mult am luat parte la o vinatoare de lupi. Nu-mi e
ingaduit sa incalec, cAci sint grea in cinci luni, asa ca am privit-o
stind in spatele carutei, pe o bancheta intocmita anume, de pared
eram in strand la biserica. La drept vorbind, a fost mai mult un chin
decit o placere: cind fiara a sters-o in padure, imi venea sa piing nu
alta. 0, de-as fi fost pe cal, nu o lasam sa scape ! Chiar daca mi-as
fi rupt gitul, tot o ajungeam.
Ili amintesti drags surioarA, cum galopam noi doua ? $tii, cind
donzella Pentesilaia cazuse in an si isi sparsese capul, ca putin a
lipsit sa i se traga moartea din asta. Dar vinAtoarea de mistreti de la
Cusnago ? Dar mingea ? Dar cum pescuiam... Ce timpun minunate !
Acura ne consolAm cu ce putem. Jucam carti. Ne dam cu
patinele pe gheatd. Patinajul 1-am invatat de la un june nobil din
Flandra. La noi e o iarnd apriga: nu numai helesteiele, dar si &rile
au inghetat bocnA. Pe helesteul palatului Leonardo a sculptat in
zapada alba si tare ca marmora pe frumoasa Leda cu lebedele ei.
Mare pacat ca o sa se topeascA la primavara !
Dar cum o mai duci, iubitd surioara ? Ti-a reusit rasa aceea de
pisici cu pAr lung ? DacA o sa ai un pui roscat cu ochi albastri,
trimite-mi-1 impreuna au arapoaica promisa. La rindu-mi, am sa-ti
darui catei de la Matasoasa.
Si nu uita, to rog madonna, sa alaturi si mulajul de la scurteica
de atlaz albastru, cea cu gulerul sal garnisita cu sobol. Te-am mai
rugat pentru asta si in scrisoarea trecutd. Trimite-mi-1 cit mai repede,
cel mai bine chiar miine in zori cu un curier calare.
DA-i de asemenea si un borcanas din minunata-ti lotiune pentru
obraz contra cosurilor ca si lemn din cel de peste mari, pentru
lustruitul unghiilor.
Ce-i cu statuia lui Vergiliu, acest dulce privighetor al lacurilor
Mantovei ? Dacd nu-ti va ajunge bronzul, vom trimite cloud
www.dacoromanica.ro
280
bombarde vechi dintr-o arama foarte build.
Astrologii nostri prezic razboi si o vara dogoritoare: or sa
turbeze ciinii si-or s se minie regii. Dar astrologul vostru ce spune ?
Intotdeauna it crezi mai mult pe cel strein decit pe al tau propriu.
Gloriosului tau sot, Francesco, 1i trimit o iscusita reteta pentru
boala frantuzeasca. A compus-o Insusi Luigi Marliani, medicul
curtii noastre. El spune ea vindeca. Frectiile cu mercur trebuiesc
facute neaparat de dimineatd, pe stomacul gol, dupa lung noud, in
zilele fail sot. Am auzit ca boala asta casund pe om de la conjunctia
unor anume planete, mai cu seams a lui Venus cu Mercur $i nu din
alts pricina.
Eu $i signor Lodovico ne Incredintam, Intru total atentiei tale
marinimoase, iubita surioara, si a sotului tau, vestitul marchiz
Francesco.
Betrice Sforza"

H
Cu toga sinceritatea ei aparenta, epistola era nelipsitd de o
diplomatica prefacatorie. Ducesa ii tainuia surorii grijile casnice.
Caci pacea $i 1ntele2erea pe care, judecind dupa scrisoare, le-ar fi
banuit domnind intre cei doi soti, lipseau cu desavirsire. Pt
Leonardo it ura nu pentru ca ar fi eretic $i Oen, ci fiindca pictase
portretul Ceciliei Bergamini, comandat de duce. Era rivala sa inraita
si amanta recunoscutd a lui it Moro. In ultima vreme Beatrice
1ncepuse a banui $i o alts legatura amoroasa a sotului cu madonna
Lucrezia, una din donzellele de la curte.
Era perioada cind ducele de Milano se afla pe culmile puterii
sale. Fiul viteazului Francesco Sforza, mercenar din Romagna, mai
mult tilhar decit soldat, visa sa se vada atotputernicul stapin al Italiei
reunite sub un singur sceptru.

281
www.dacoromanica.ro
 Papa mi-ar fi duhovnic, imparatul conducator de o$ti,
ora$ul Venetia visteria, $i regele Frantei curie?', se lAuda it
Moro.
Ludovicus Maria Sfortia, Anglus dux Mediolani, semna el,
pretinzind ca se trage de la slAvitul erou Anglus Troianul, insotitor
al lui Enea. Colosul modelat de Leonardo, intru amintirea tatAlui
sau, ce purta pe soclu inscriptia: Ece Deus !" Acesta este
Dumnezeu" era Inca o marturie a mAretiei divine a neamului
Sforza.
Dar contrar aparentei infloriri, o tainicA nelinive $i spaimA
nu-1 lasau sA doannA pe duce. Stia ca poporul it urA$te $i-1 socoate
uzurpatorul scaunului ducal. Odatd, in plata Arengo, vazind-o de
departe pe vaduva lui Gian Galeazzo, alAturi de primul ei nAscut,
Francesco, multimea a strigat: TrAiasca legiuitul duce Francesco !"
Copilul avea opt ani, era frumos ca un Inger $i dovedea a fi
posesorul unei inteligente ascutite. DupA spusele lui Marino
Sanudo, solul Venetiei, poporul $i-1 dorea stapin, ca pe insu$i
Dumnezeul din cee'.
Beatrice $i ii Moro se convingeau pe zi ce trecea ca inlAturarea
lui Gian Galeazzo le in$elase a$teptarile. Ea nu-i facuse legiuitii
monarhi ai Milanului. Iar in faptura acestui copil se ridica din
mormint insa$i umbra ducelui mort.
La Milano se vorbea despre tainice semne $i prevestiri.
Deasupra turnurilor castelului, spuneau unii, noaptea se arata flAcari
ca o jarive de incendiu, iar din iatacuri rAzbat gemete cumplite. Unii
isi aminteau ca ochiul sting al lui Gian Galeazzo, cind era in sicriu,
refuzase sa se inchidA, ceea ce prevestea pe curind moartea uneia din
rudele apropiate. Madonnei dell Albere ii tremurau pleoapele. Vaca
unei batrine de la Portile Ticino fAtase un vitel cu douA capete.
Ducesa, speriatd de o nAlucA, lesinase in sala pustie a Rocchettei,
dupd care n-a vrut sA pomeneascA o vorbA, inici macar sotului.
282
www.dacoromanica.ro
 De la o vreme isi pierduse cu totul veselia ei zglobie care ii
placea atita ducelui. Astepta sa nasca, plina de presimtiri negre.

III

Intr -o sears de decembrie, cind fulgi grei de nea acopereau

strada, facind-o sa pars $i mai pustie sub cernerea amurgului, it
Moro $edea intr-unul din iatacurile micului palazzo pe care-1 daruise
amantei sale, madonna Lucrezia Crivelli.
Flacari ardeau in cdmin, luminind canturile lacuite ale usilor
lucrate in mozaic, ce reprezentau perspectiva unor antice cladiri
romane, impletitura de stuc aunt a tavanului, peretii imbracati in
pretioase tapete din piele de COrdoba, cu incmstatii in aur, jeturile
cu inalte spatare si abanosul scrinurilor, masa rotunda, acoperita cu
fata de catifea de un verde aproape negru, cu un roman de Boiardo
deschis, cu suluri de note, o mandoline incrustata cu sidef $i un
ulcior slefuit in fatete, plin cu Balnea Aponitana apa
tarnaduitoare, foarte la mod' printre doamnele din lumea Nina. in
perete atima un portret al Lucreziei apartinind penelului lui
Leonardo.
Deasupra caminului, modelate in lut de Caradosso, *an
zburatacind ciuguleau struguri $i prunci golasi cu aripi ingeri
cre$tini sau poate amorasi ai antichitatii idolatre, nu se $tie bine
dansau $i se jucau cu preasfintele unelte de torture ale patimilor
Domnului piroane, sulita, trestie, burete $i spini. invaluite de
reflexele rosiatice ale flacarilor, figurile for pareau cu adevarat vii.
Vifonlio haulea in hogeac, dar in elegantul studiolo totul
respira cordon $i desfatare.
Pe o perna de catifea, la picioarele ducelui, sedea madonna
Lucrezia. Chipul sau era trist. Duce le ii reprosa duios ca n-a mai
vizitat-o cam de mult pe ducesa Beatrice.

283
www.dacoromanica.ro
 Alteta-voastrA, murmurs fata, plecind privirile, vd implor nu
ma siliti s-o fac... Nu $tiu de loc sd mint...
Oare asta inseamnd sd minti ? se miry it Moro. Nu facem decit
sa ascundem unele lucruri. Oare insusi Jupiter nu pasta, de fiica
sotiei geloase, secretul unor anume legaturi de amor ? Dar Teseu ?
Dar Fedra $i Medeea ? Toti eroi, toti zei ai antichitatii. Oare sintem
in stare, noi, niste bieti muritori, sd ne impotrivim puterii zeului
iubirii ? Si apoi, oare raul tinut in taind nu-i mai presus decit rdul
scos la iveala ? CAci tdinuind pacatul, nu-i ducem in ispitd pe
semeni, asa cum ne-o cere milostenia crestineascd. Iar dacd nu
exists la mijloc ispitd, $i in schimb este milostenie, unde mai e rdul ?
Chiar de-ar fi, e foarte putin...
Si ducele surise cu surisu-i perfid. insd Lucrezia clatind din cap,
putin incrutatd, it privi drept in lumina ochilor cu ochii sal de copil,
plini de candoare, severi $i gravi.
Stie si alteta-voastra, suveranul meu, cit sent de fericia a ma
bucura de iubirea voastrA. Dar uneori a$ prefera sd mor, decit s-o
insel pe madonna Beatrice... Ea mai iubeste ca pe o soil...
Linisteste-te, copila mea ! incerca s-o potoleascd ducele,
atrAgind-o pe genunchii sal $i cuprinzindu-i cu o mind mijlocul, iar
cu cealaltd mingiind pletele-i negre ce luceau ca matasea, pieptAnate
tins peste urechi, si fruntea impodobitA de ferronnierd, in mijloc cu
o scinteioard de diamant.
$i cu pleoapele tivite de lungi gene plecate peste ochii candizi,
ea se rasa mingiierilor sale Ms voluptate si MA patimA, curatd $i
rece ca gheata.
0, dac-ai sti cit to iubesc, cumintea mea, smerita mea, numai
pe tine ! soptea Lodovico respirind lacom parfumul familiar de
violete si de mosc.
Dar usa se deschise $i inainte ca ducele sd poate desface bratele,
in odaie nAvAli o slujitoare speriatd.
284
www.dacoromanica.ro
 Madonna, madonna, bolmojea, inecindu-se, acolo jos la
poarta... o Doamne, miluieste-ne pre noi, pAcato$ii...
Dar spune data cine e, se rdsti ducele.
Ducesa Beatrice !
Il Moro simti a paleste.
Cheia ! Dati-mi cheia de la u$a din spate ! Ma strecor prin
curte. Unde o fi ? Mai repede !...
Cavalerii prealuminatei madonne se afla si la u$a din dos !
stria cu disperare slujnica. Toata casa e inconjurata...
0 capcana, rosti ducele, puninduli miinile in cap. De unde sa
fi aflat ? Cine a putut sa-i spuna ?
Nimeni altul decit monna Sidonia ! it lamuri slujnica. Nu
degeaba blestemata de vrajitoare i$i tot face drum pe aici cu
leacurile $i sulimanurile ei. V-am spus eu, signora, sa fiti cu bdgare
de seams...
Ce-i de facut, o Doamne, ce-i de facut ? se bilbiia ducele,
palid ca turta de ceara.
Mai rasunatoare se auzeau din strada la up de intrare. Slujnica
se napusti pe scars in jos.
Ascunde-ma, ascunde-ma, Lucrezia !
Inutil, alteta. Daca donna Beatrice banuie$te ceva, ii obiecta
fata, o sa porunceasca sa fie perchezitionata toata casa. N-ar fi mai
bine sa-i ie$iti inainte pur $i simplu ?
Nu, nu, Doamne fereste ! Ce tot indrugi, Lucrezia ? Sa-i ies
inainte ? Tu nu stii ce fel de femeie e dinsa ! 0 Doamne, mi-e $i fried
sa ma gindesc lace poate sa iasa de aici... Doar e insarcinata ! Haide,
ascunde-ma, ascunde-ma odata...
Credeti-ma, nu stiu unde sa va ascund...
Totuna, unde vrei, dar cit mai repede !
Tremura din tot trupul $i in clipele acelea semana mai degeaba
cu un hot prins asupra faptei decit cu urma$ul miticului erou $i
285
www.dacoromanica.ro
tovard$ al lui Enea, Anglus Troianul...
Lucrezia II conduse prin dormitor in odaia de guardarobe si-1
ascunse intr-unul din dulapurile mari, ingropate in zid, albe, cu un
elegant desen in our pe gustul anticilor care-i serveau pentru pAstrat
rochiile, caci a$a obi$nuiau doamnele elegante.
Si ducele se ascunse printre rochii.
Ce situatie stupida ! isi spunea in sinea lui, Dumnezeule, cit de
absurdA. Exact ca in caraghioasele anecdote insirate de Franco
Sacchetti sau de Boccaccio".
Dar numai de ris nu-i ardea In clipele acelea. DimpotrivA, se
grabi sa scoatA din sin o faclitA cu moastele sfintului Cristofor
laolalta cu amuleta continind o farima de mumie egipteand, un
talisman foarte la modd atunci. SemAnau atit de mull amindouA,
incit grAbit cum era, ar fi putut sa le incurce pe Intuneric $i, ca sA nu
greseascA le saruta pe rind pentru orice Intimplare, facindu-si cruce
$i spunind rugAciunea.
DeodatA simti ca incremeneste de groaza. Auzea cloud voci in
odaie: a sotiei si a amantei. Cele cloud femei vorbeau prieteneste, ca
$i cum nimic nu s-ar fi intimplat. $i ducele intelese ca la insistentele
sotiei, Lucrezia ii arata casa cea noun. Asadar Beatrice, posedind
dovezi vAdite, nu vroia sA-si dea pe fatA bAnuielile.
Convorbirea for arata ca un adevarat duel al perfidiei femeiesti.
$i aici sint rochii ? intreba Beatrice cu voce plina de nepasare,
apropiindu-se chiar de dulapul in care il Moro se pitulase mai mult
mort decit viu.
Da, rochii de casa vechi. Doreste luminatia-voastrA A le
van' ? spunea Lucrezia.
$i trase de up dulapului.
Asculta, draga mea, urma ducesa, dar unde-i rochia care, tii
mince, imi plAcuse all de mult ? Ai fost cu ea la balul de yard la
Pallavicini. Niste melci$ori insirati unul linga altul, pe un morello
286
www.dacoromanica.ro
albastru-inchis lucind ca niste licurici noaptea.
Nu mai in minte, spuse Lucrezia calms. A, da, acum stiu, e
aici, pesemne, se dumiri ea. In dulapul acesta...
Si Para sA fnchida pe acela in care se ascunsese amantul, se
departs, urmatA de ducesA, ca sA-i arate un altul.
Si mai spune ca nu stie sa mints ! se gindi ducele cu incintare.
Ce calm, ce singe rece ! Femeile iata de la cine trebuie sA invatam
not suveranii, cum se face politica !"
In vremea asta Beatrice si Lucrezia ieseau din camera de
guardarobe.
Duce le rAsuflA usurat, deli tot mai stringea in mina convulsiv
cele doul talismane unul cu moaste, celalalt cu o farimita de
mumie egipteanA.
Fac danie de doua sute de ducati imperiali bisericii Santa
Maria delle Grazie, pentru icoana sfintei Fecioare aparatoare, sA-i
cumpere tarniie $i luminari, dad totul sfir.seste cu bine !" soptea
cuprins de aprigd osirdie.
Peste o clipA veni slujitoarea, deschise dulapul si, respectuasA,
dar cu o undd de strengarie in ochi ii elibera, aducIndu-i la
cunostinta ca primejdia a trecut, prealuminata ducesa binevoind sA
piece, dupa ce cu milostiva bunavointa si-a luat ramas bun de la
madonna Lucrezia.
Duce le se inchinA cu evlavie $i, inapoindu-se in studiolo, bAu un
pahar de Balnea Aponitana pentru intarirea nervilor. Zarind-o pe
Lucrezia cum lade, ca si mai Inainte, linga camin, insa cu fruntea
plecatA si obrajii acoperiti cu palmele, zimbi multumit.
Apoi, cu pasi u$ori de sAlbaticiune, se furisa pins la ea, se
apleca si o cuprinse.
0, lasati-ma, lasati-ma ! tresari Lucrezia. Plecati ! Cum de
puteti. dupa cele Tntimplate...
InsA ducele, fad s-o asculte, ii acoperea in ta.cere fata, gitul,
www.dacoromanica.ro
287
pirul cu sfirutari lacome. Niciodad nu i se paruse mai fermecatoare,
ca si cum minciuna femeiasca pe care o intrearise in ea o clips i-ar
fi adAugat in frumusete.
Lucrezia se impotrivea, dar tot mai fArA vlagA $i in cele din
urma, inchizind ochii, cu zimbetul de neputind pe buzz, se lAsa
prada sArutArilor lui.
Vifornita lui decembrie haulea in hogeacul cAminului, in vreme
ce sub reflexele trandafirii ale flAcarilor copiii golasi insirati la
umbra lAstarului de vita al lui Bacchus se zbenguiau 5i se jucau cu
preasfintele unelte ale patimilor Domnului.

IV
in prima zi a noului an 1497 se dAdea un bal la castel.
PregAtirile, la care luau parte Bramante, Caradosso, Leonardo
da Vinci, durased trei luni $i mai bine.
Pe la orele cinci dupl-amiazA au inceput sa soseascA oaspetii.
Fusesera invitate mai bine de doua mii de persoane.
Viscolul troienise strazile si drumurile. Pe fundalul sumbru al
cerului se profilau zidurile crenelate ale fortAretei invelite in albeata
troienelor, meterezele Si iesindurile de piatra pentru gurile de tun. in
curte, pe Enga muffle ce ardeau palAlaie, se incllzeau tAifasuind
vesel grajdarii $i curierii cAlAri Si pedestri, vizitiii, oamenii de la cai
$i purtAtorii de palanchine. La intrarea in Palazzo Ducale si mai
incolo, linga portile ridicAtoare cAtre curtea interioad a micii
fortArete Rocchetta, se ingrAmAdeau calesti, rAdvane Si cArute,
poleite si greoaie, cu caii inhAmati perechi si in sir, care aduseserA
signori $i signore infofolite in scumpe blAnuri moscovite. Ferestrele
inflorate de ger sclipeau de lumini sarbAtoresti.
Intrind in vestibul, oaspetii defilau printre douA siniri de gArzi
ducale, mameluci turci, stradioti greci, arbaletieri scotieni 5i
288
www.dacoromanica.ro
landsknechti elvetieni, cu grele plato$e $i infricosatoare halebarde.
In fats ii a$teptau frumosii paji, zvelti ca ni$te fecioare, in livrele de
doud culori, garnisite cu puf de catifea trandafirie, partea stings din
atlaz azuriu, pe piept cu herbul casei Sforza-Visconti tesut in argint.
Livreaua se lipea atit de strins de trup incit ii scotea in evidenta toate
rotunjimile, $i numai din Ltd, de sub century se cambra fonnind
cute scurte $i tubulare. Pajii tineau in miini aprinse faclii de ceara
ro$ie $i galbena.
In clipa cind oaspetii paseau in sala de primire, un herald $i doi
gonlisti le clamau numele.
Se deschideau apoi amfilade iluminate orbitor: sala
columbelor albe pe cImp purpuriu", sala aurie cu picturi murale,
infatisind scene de vinatoare ducala", sala de porfir", imbracata de
sus pind jos in atlaz, infatisind in cusaturi galeti cu apd $i tAciuni
aprinsi, simbolul puterii absolute a ducilor de Milano, care, dupa
vrerea lor, pot sufla in taciuni, ca sa aprinda focul razboiului sau sa-1
stings cu apa pAcii. In mica $i eleganta sala neagra", destinata a fi
camera de toaleta a doamnelor, de a carei arhitectura se ocupase
Bramante, pe pereti se vedeau frescele neterminate ale lui Leonardo.
Multimea sarbatoreascd zumzaia ca un roi de albine. Toaletele
se remarcau prin varietatea $i multitudinea culorilor $i un lux fard
masura care se ingemana adesea cu prostul-gust. $i observind
aceasta gloats multicolora care -$i facea un merit in a nu respecta
datina stramo$easca, amestecind modele din toate cele patru vinturi
$i adesea alunecind in ridicol $i clovneresc, un satiric avea sa
descopere semnnele viitoarelor navaliri de cotropitori $i al robiei
careia yea sa-i mid prada Italia.
Tesaturile rochiilor femeie$ti, croite cu falduri drepte $i grele,
inflexibile din pricina belsugului de our $i nestemate, asemeni
odajdiilor bisericesti, erau nespus de tari $i rezistente, incit apucau
sa le poarte $i stranepoatele. Decolteurile adinci dezgoleau umerii $i
289
www.dacoromanica.ro
pieptul. Parul, acoperit in fatA cu o plasA de aur, se impletea, dupA
obiceiul lombard, intr-o cosily virtoasA prelungitA cu o mesa falsA si
panglici ping la pAmint. Sprincenele erau abia conturate aceasta
era cerinta modei, asa incit posesoarele unor sprincene dese le
smulgeau cu clestisori de otel. A to lipsi de sulimanuri era socotit o
necuviintA. Parfumurile folosite pe atunci erau extrem de tan si
persistence ambrA si mosc, viverra si praful de Cipru cu mirosul
lui tare si ametitor.
Puteai zAri in multimea de oaspeti fete tinere si femei de un
farmec deosebit, cum intilnesti numai in Lombardia, cu acele umbre
diafane ce se topesc ca fumul pe matul obrazului cu dulce $i gingas
oval cum ii plAcea lui Leonardo sA picteze.
Fu aleasA regina balului ochioasa madonnA Violanta Borromeo,
de o frumusete triumfatoare care-ti lua ochii, cu pletele negre ca
pana corbului. Fluturi de noapte, din cei ce-si and aripile in flacAra
fAcliei (Atentie, indrAgostiti !") erau cusuti pe catifeaua rosie,
jucind in apele negre ale rochiei sale.
Dar nu madonna Violanta atrAgea atentia putinilor alesi, ci
Diana Pallavicini, cu ochii sli reci si limpezi ca gheata, pArul
cenusiu, surisul nepAsAtor si vorba inceatA ca sonul de violA. Rochia
o avea simply din voal diafan, cu panglici de mAtasA, lungi, de un
verde palid asemenea algelor. inconjuratA de strAlucire si larma,
parea streina la toate, singuraticA si intristata ca palidele flori
acvatice care dorm sub luny in vreun cotlon de helesteu uitat.
ZangAnirA timpanele, ridicarA glas goarnele si oaspetii se
indreptau spre marea sail a jocului cu mingea" ce se afla in
Rocchetta. Sub bolta azurie, prearatA cu stele de aur, ardeau
ghirlande de Mai inflpte in cruci de lemn sculptat, ce le slujeau de
sfesnice. Din balconul corului atirnau covoare de mAtasA, cununi de
laur, iederl si ienupAr.
La ora, minutul si secunda hotaritA de astrologi cAci ducele
290
www.dacoromanica.ro
nu facea un pas (nu-si saruta macar sotia dupA spusa unuia dintre
soli) Ma a se pune de acord cu pozitia astrilor in salA intra it
Moro insotit de Beatrice, amindoi infasurati in mantii imperiale din
brocart auriu, captusit cu hermind si cu lungile trene purtate de
baroni, camerieri, spenditori si ciambellani. Pe pieptul ducelui
scinteia intr-o montura maiastra un rubin de-o marime extravaganta,
luat de la Gian Galeazzo.
Beatrice ardta slAbita si uritita. Era ciudat s-o vezi pe aceastA
fetita, aproape un copil, cu pieptul nedezvoltat si miscarile stingace,
baietesti, impovarata de un pintec greu.
Il Moro facu semn, marele senesal tidied bastonul, si ca
printr-un farmec, din balcon se revarsarl ploaie de chiote $i oaspetii
purceserA la spat.

V
Si tocmai atunci se stirni rumoare. Danilo Mamirov, solul
maritului cneaz moscovit, refuza sa se aseze mai jos de
imputernicitul Prealuminatei Republici a lui San Marco. Zadarnic
incercau vecinii sA-1 induplece pe incApAtinatul bdtrin, el nici nu
voia sA audA.
Nu m-aced ! Despre mine, asta-i rusinos ! o Linea el una si
bunA.
De pretutindeni it atinteau privirile curioase.
Messer Daniele, messer Daniele, fasari ca din pamint
filmaciul, iutele si bagaretul mantuanez Bocalino.
Ingaima pasdreste intr-o ruseasca schioapA, ploconindu-se,
scalambaindu-se.
Nu poate, nu poate ! Treba stat jos ! Obicei asa la Milano.
Nu frumos ceartd. Duca supArare foc.
Se apropie de batrin si de Nikita Karaciarov, insotitorul lui
291
www.dacoromanica.ro
tinar, diac si el al despartami.ntului ambasadelor.
Danilo Kuzmici, batiuska, nu mai face suparare din to miri
ce fleac ! Orice bordei are un obicei. Oamenii-s de alt neam, datina
nu ne-o cunosc. Ce ne facem de-om pati rusinea sa ne scoata gait ?
Vorba ceea, paza buna...
Taci tu, Nikita, taci ! Prea esti verde crud, ca sa ma-nveti pe
mine, om cu parul alb. $tiu ce fac. Si n-o sa fie pe-a for in vecii
vecilor ! Nu m-a$ed mai jos de solul Venetiei. Caci ar fi rusinos
pentru cinstea noastra de soli. Scris este: fiecare sol it intruchipeaza
pe suveranul sau. Fiecare vorba ce-o roste$te nu-i a sa, ci a
stapinului sau. Iara stapinul nostru este pravoslavnicul tar
preaputernic al Rusiei intregi...
Messer Daniele, o, messer Daniele ! topaia in jurul sau
tilmaciul Bocalino.
Ia da-mi pace ! Ce tot indrugi acolo, irodule ? Spusei, nu
stau, $i n-am sa stau $i pace ! Bagatu-ti-ai in cap ?
De sub streasina sprincenelor incruntate ochisorii sai de urs
scaparau de minie $i semetie, de-o incapatinare cu neputinta de
biruit. Maciulia batuta in smaralde 'a toiagului ii tremura intre
degetele inclestate. Se vedea limpede ca nici o putere din lume nu
1-ar fi determinat sa -$i schimbe hotarirea.
Il Moro it pofti la el pe solul Venetiei $i, cu fermecatoare
amabilitate, materie in care era meter, ii ceru scuze $i, fagaduindu-i
inalta sa bunavointa, it ruga considerind gestul un serviciu
personal sa se a$eze pe un alt loc, asta pentru a evita discutiile. fl
asigura in acelasi timp ca nimeni nu acorda vreo importanta unei atit
de absurde ambitii desi, la drept vorbind, pretuia foarte bunavointa
lui gran duca di Rosia" al marelui duce al Rosiei punindu-$i
nadejdea in sprijinul sau intru incheierea unui tratat avantajos cu
sultanul turc.
Venetianul it privi pe Mamirov cu zimbet subtire $i cu o
292
www.dacoromanica.ro
stringere din umeri se asezA pe locul indicat. Alteta-sa avea perfecta
dreptate aratind ca asemenea dispute cu privire locuri sint nedemne
de oamneni cu mintea luminatal de humanita unamism.
Danilo Kuzmici nu intelegea graiul rivalului. Dar chiar de 1-ar
fi inteles, tot nu s-ar fi rusinat, $tiind bine ca in anul 1487, in timpul
procesiunii solemne a papei Inocentiu al VIII-lea, solii moscoviti.
Dmitri $i Manuil Ralevi ocupasera locurile cele mai de cinste pe
treptele pristolului apostolic, Indata dupd senatorii Romei care
reprezentau stravechiul oras capitals a lumii.
Fara a lua in seams privirile dusmanoase, Danilo Kuzmici,
mInglinduli cu multumire de sine barba lungA $i sued, TO potrivi
briul pe rosul sau caftan de catifea cAptusit cu sobol, $i se instals
gemind de sfortare pe locul cucerit dupd grea batAlie. Un simtamint
vag, dar imbAtator ca miedul, ii umplea inima pinA-n margini.
Iar Nikita $i cu tilmaciul se a$ezarA la capAtul celAlalt, cel mai
de jos al mesei, alaturi de Leonardo da Vinci.
Amestecind minciund $i adevAr in parti egale, laudArosul
mantuan insira minunile vazute in Cara Moscovei. Artistul i se adresA
ins* lui Karaciarov prin intermediul filmaciului, in nAdejdea sA
capete informatii mai cu temei $i incepu sA-1 descoasa cu privire la
departata tars care-i trezea curiozitatea ca tot ce era uria$ $i
misterios, intrebindu-1 despre cimpiile Ma* hotar, despre gerurile
negrAit de aprige, rTurile $i codrii Para seams in puterea $i marirea
lor, despre fluxul in Oceanul Hyperboreic $i in Marea Hircaniei,
despre aurora boreala, ca $i despre prietenii sai care i5i duceau traiul
la Moscova: pictorul lombard Pietro Antonio Solari, care trudea la
impodobirea SAM Granavitaia $i arhitectul Aristotele Fioraventi din
Bologna, cel ce ridicase in piata Kremlinului clAdiri de toata
maiestria.
Messere, i se adresa tilmaciului donzella Eremellina, o
strengarita roasa de curiozitate, care sedea alaturi de ei la mass. Am
293
www.dacoromanica.ro
auzit cIndva ca aceasta uimitoate tail se cheama Rozia pentru ca
acolo rozele cresc In mare belsug. 0 fi adevarat ?
Bocalino pufni in rls, asigurind-o ca acestea sint prostii. In
Rozia, cu tot numele ei, roza e mai rar intilnita ca in oricare alts jars,
si drept dovada citi o anecdota italieneasca despre frigul rusesc.
Niste negustori din Florenta au ajuns in Polonia mai departe
nu li se &Muse voie sa mearga, deoarece in acea vreme regele
Poloniei ducea razboi cu marele duce al Moscovei $i dorind sa
cumpere piei de sobol, florentinii ii invitara pe cupetii rug sa vina
pe malul Borysthenului* care despartea cele cloud tari.
Temindu-se ca vor fi luati prizonieri, moscovitii se oprira pe un
mal, italienii pe celalalt $i incepura sa strige unii la altii, tinguindu-
se. Insa genii era asa de aprig, Incit cuvintele nu ajungeau la malul
celalalt, ci, inghetind, pluteau in aer. Atunci inventivii le$i aprinsera
in mijlocul riului, acolo unde dupa socoteala for ajunsera cuvintele
Inca nefacute sloi, un rug mare de tot. Gheata, tare ca marmora,
putea sa suporte once foc. Si la caldura rugului cuvintele, care timp
de o ors plutiserd in vazduh ca niste turturi, incepura sa se topeasca
si sa curga cu susur placut ca piriiasele primaverii $i, in sfirsit, furs
auzite de florentini cu toata claritatea, deli moscovitii parasisera de
mult malul celalalt.
Povestea be fu pe plac tuturor. Iar doamnele isi opreau privirile
pline de curiozitate si compasiune pe obrazul lui Nikita Karaciarov,
locuitor al acelui tarim straniu.
In vremea asta Nikita sedea ca o stana de piatra, cu ochii holbati
la ceva nemaivazut o uriag tava cu o Andromeda goald,
inchipuita din savuroase piepturi de clapon ce se topeau in gura,
inlantuita de stinca din brinza de vaci, pe cind Inaripatul Perseu,
eliberatorul ei, era din friptura de vitel.

* Astfel se numea Niprul in vechime.

294
www.dacoromanica.ro
 Carnurile fuseserA servite la spat in vase de aur rosu, iar
pescAria in argint, portivit cu stihiile apei. Mai mult, s-au servit
la mass plini argintate, lamii argintate pentru salata in cupe de argint
si, in sfirsit, pe un platou, printre giganticii nisetri, minoci si somoni,
se ivi intr-un car de sidef tras de delfini deasupra unui aspic verde-
albAstrui luminat pe dinduntru, care se valurea ca apele marii, o
Amfitrita din came albA de tipar.
Veni apoi rindul nesfirsitelor dulciuri statui din martipan,
alune, nuci de zimbm, migdale si zahar ars, Coate executate dupa
desenele lui Bramante, Caradosso si Leonardo un Hercule care
culege merele de aur ale Hesperidelor, povestea lui Hipolit si a
Fedrei, a lui Bacchus si Ariadnei, a lui Jupiter si Danaei un intreg
Olimp de zei inviati.
Nikita privea minunile cu o nesatioasa curiozitate copilareasca,
in timp ce Danilo Kuzmici, care Isi pierduse pofta de mincare la
vederea nerusinatelor zeite goale pusca, mormaia pe sub nas:
Ptiu, ce schnavie ! BlAstamatii de-ale lui Anticrist ! Mascarie
pagTheasca !

VI
incepu balul.
Dansurile de pe vremea aceea, Venus si Sauro, Destinul Crud,
Cupidon, din pricing ca rochiile doamnelor, lungi si grele, nu
ingaduiau miscari iuti, erau de o mare incetinealA. Doamnele si
cavalerii se intilneau si se desparteau cu o gravitate lentA, facind
plecaciuni cu cit mai multa gratie, cu suspine languroase si zimbete
dulci. Femeile trebuiau sd umble ca pAunitele si s pluteasa
intocmai ca lebedele. Muzica era si ea lentA si delicatd, aproape
trista, plinA de o languroasa voluptate asemenea cinturilor lui
Petrarca.

www.dacoromanica.ro
295
 Tinarul signor Galeazzo Sanseverino, comandantul ostirilor lui
it Moro, un filfizon de o mare eleganta, imbracat tot in alb, cu
minecile dublate cu atlaz roz rasfrInte $i cu diamante la cataramele
pantofilor albi, cu obrazul frumos, cam descompus $i flasc,
fermecase de-a binelea doamnele. Soapte de aprobare fo$neau prin
multime cind, in timpul Destinului Crud, scapind pared din
intimplare iar in realitate dinadins pantoful din picior, sau
pelerina de pe umar, Sanseverino continua sa alunece prin sala $i sa
se Invirta cu o neglijenta plind de plictiseala", socotita pe atunci
dovada supremei elegante.
Pitu, drace ! Ian to uita ce sperietoare de ciori ! mormal
scuipind cu naduf Danilo Mamirov, dupa ce-1 privise o vreme.
Duceseill placea mult dansul. In seara aceea insa i5i simti inima
grea $i incarcata de presimtiri. Numai vechea deprindere in ale
fatarniciei o ajuta sa -$i joace mai departe rolul de gazda ospitaliera,
raspunzind la ufarile de Anul nou $i la dulcegele amabilitati ale
curtenilor. Uneori i se parea ca n-o sa poata rezista $i va trebui sa
fuga de acolo, de nu, va izbucni in plins.
Cum nu-$i gasea locul, Beatrice, ratacind prin anfiladele pline
de lume, nimeri in iatacul mic, mai izolat, unde in jurul cdminului in
care jucau Mead vesele $edeau in cerc tineri cavaleri $i doamne.
Beatrice ii intreba ce discuta.
Despre iubirea platonica, luminata madonna, raspunse una
din doamne. Messer Antonniotto Fregoso ne demonstreaza ca
femeia poate saruta pe gura barbatul fail a calca legile castitatii, cu
conditia ca el s-o iubeasca cu dragoste cereasca.
Dar cum o dovediti, messer Antonniotto ? se interesa ducesa,
micsorinduli ochii.
Cu permisiunea luminatiei-voastre, sustin ca gura,
instrumentul graiului, sluje$te de poartd sufletului, $i cfnd cloud Orli
se unesc intr-o sarutare platonica, sufletele amantilor se indreapta
296
www.dacoromanica.ro
spre acele porti ca spre firestile for iesiri. Iata de ce Platon nu
condamna sarutul, iar regele Solomon in Cintarea Cinarilor",
asemuindu-1 tainicei contopiri a sutletului omenesc cu Dumnezu,
spune: Saruta-ma cu sarutul gurii tale".
Ma scuzi, messere, it intrerupse unul din ascultatori, un
batrin baron, nobil de Tara, cu un chip cinstit si dur, ca din topor.
Poate ca nu ma prea pricep la rafinamentele astea, dar crezi mata ca
sotul, gasindu-si sotia in bratele altuia se cade s rabde ?
Fire$te, ii replica filozoful de curte, portivit cu intelepciunea
iubirii spirituale...
Dar atunci cum famine cu casatoria ?...
Ah, Dumnezeule ! Dar not vorbim despre iubire, nu despre
casatorie ! it intrerupse dragalasa madonna Fiordalisa, ridicInd a
nerabdare frumosii umeri goi.
Dar $i casatoria. madonna. dupa toate legile omenesti e...
incepu iarasi cavalerul.
Legile ! strimba a dispret Fiordalisa din buzele rosii ca
visina. Cum de puteti, messere, intr-o convorbire pe teme atit de
inalte, sa pomeniti despre legile omenesti, aceste mizerabile
alcatuiri ale gloatei, care prefac sfintele cuvinte ca iubitul si iubita
in atit de grosolane notiuni ca sot si sorie ?
Baronului nu-i ramase decit sa-si desfacd bratele a nedumerire.
Cit despre messer Fregoso, nici nu-1 la in seams, ci TO
continua mai departe disertatia despre misterele iubirii ceresti.
Beatrice nu era strains de faptul ca pe la curte circula $i chiar
era la mods un sonet mult prea necuviincios, apartinind condeiului
aceluiasi messer Antonniotto Fregoso. Era dedicat unui june efeb, $i
incepea asa:
Gresise Zeus rapind pe Ganimede...
Simtind ca o cuprinde uritul, ducesa se departs incetisor, trecind
in sala de alaturi.
297
www.dacoromanica.ro
 Aici isi declamau versurile poetul Serafino d'Aquila, sosit de la
Roma, zis si Unico, un omule; marunt $i pirpiriu, barbierit si spalat,
parfumat $i coafat cu multa grija, cu o fetisoard trandafirie de copil,
pe care plutea un zimbet languros, cu dintii stricati si ochii
lucindu-i onctuos, in care, printre vesnicele lacrimi de extaz, se mai
intrezarea citeodatd si o sal:la:rare de perfidie.
Zarind-o printre doamnele care-1 inconjurau pe Lucrezia,
Beatrice se opri locului emotionatA, chiar pall usor, dar revenindu-si
numaidecit, se apropie de ea cu obipuita-i dragala5enie si o saruta.
In clipa aceea apdru in prag o doamnd rotofeie, nu tocmai
frumoasA $i cam de mult trecuta de virsta tineretii, intr-o toaletA
pestritA $i sulemenita fard masurA. 'finea batista la nas.
Ce s-a intimplat, madonna Dioniggia ? Nu cumva te-ai
lovit ? intreba donzella Ermellina cu compatimire ironica.
Dioniggia le explicd atunci ca in timpul dansului, pesemne ca
din cauza caldurii si oboselii, a Inceput sa-i curgA singe din nas.
Iata Intimplarea la care nici macar messer Unico n-ar $ti sa
compund versuri galante, strecura unul din curteni.
Unico sari In sus, scoase un picior inainte 5i, petrecindu-si prin
plete degetele, tidied pe ginduri privirile spre tavan.
TAcere, tacere, susotira cu evlavie doamnele, messer Unico
compune ! Poftiti, altetd, de aici se aude mai bine.
Donzella Ermellina puse mina pe alauta 5i-i prefia strunele, si
in sunetele acestea delicate poetul isi declama sonetul cu glas
solemn $i cavernos de ventriloc:
Miscat de rugile indragostitului, Amor se hotArd5te a sageta
inima necrutatoarei, dar peste ochi purta naframa, greseste tinta, 5i
in loc de inima, sarmana,

298
www.dacoromanica.ro
 Nasucul a impus sageata,
Si in batista danteleta,
Ca roua, curse ro$u singe...
Doamnele aplaudard entuziasmate.
Incintatoare ! incintAtoare ! Fara egal ! Si city repeziciune !
Cita usurinta ! 0, nu, desigur nu e Bellincioni al nostru, care zile
intregi naduse$te la fiecare sonet. 0, dragele mele, ma credeti, cind
a ridicat ochii spre cer, am simtit ca o pala de vint in obraz, ceva
supranatural, zau, ca m-a cuprins $i frica...
Messer Unico, nu beti o cups de yin de la Rin ? cotcodAcea
una din doamne.
Messer Unico, luati din pastilele acestea racoritoare, sint cu
menta, it ospata alta.
Il a$ezard in jet si -i fAceau vint cu evantaiele.
Iar Serafino se topea de placere, pur si simplu, $i inchidea ochii
ca un motan satul.
DeclamA apoi sonetul in cinstea ducesei, in care se spunea ca
neaua, invidioasd pe albeata pielii sale, pregatindu-i o crunta
razbunare, se prefacuse in gheata, de aceea ducesa, iesind s se
plimbe in curtea castelului, alunecd $i era gata sA cada.
Spuse $i niste stihuri dedicate frumoasei cu un dinte lipsa in
fatd, sustinind ca era un siretlic de-al lui Amor, care, facinduli
salasul in gura ei, it folosea drept meterez, ca sali trimitA sagetile.
Un geniu ! tipa o doamna. Stranepotii vor pune numele lui
Unico alaturi de acela al lui Dante !
Mai presus decit Dante ! ii lud inainte alta. Para poti invata
de la Dante subtilitati de-ale amorului, cum inveti de la Unico ?
Exagerati, madonnelor, se impotrivi cu modestie poetul.
Dante are merite man. La drept vorbind, fiecare cu ale sale. Cit ma
prive$te, de dragul aplauzelor voastre, m-a$ lipsi pind $i de faima lui
Dante !
299
www.dacoromanica.ro
 Unico !Unico ! suspinau admiratoarele, sfirsindu-se de atita
veneratie.
Iar cind Serafino incepu un alt sonet in care se zugrAvea cum in
timpul unui incendiu in casa iubitei sale, oamenii care sArisera in
ajutor au trebuit sa stings cu apA vapaia aprinsA de privirile
frumoasei in propriile for inimi, Beatrice nu mai putu suporta $i ie$i.
Se inapoie in salile centrale, unde porunci pajului Ricciardetto,
un baieta$ devotat $i chiar indrAgostit de ea, cum i se pArea uneori,
sa urce sus $i s-o astepte cu Melia aprinsa la usa dormitorului, 5i,
strabatind in grabs citeva odAi luminate ca ziva $i pline de lume,
patrunse intr-o galerie mArginasa $i pustie, unde nu se aflau decat
strAjile picotind plecate peste lanci. Deschise u$a de fier $i se urea in
donjonul din nord al castelului, pe o scars spirals cufundata in
intuneric, pind la uriasa sala boltitA, care-i servea ducelui drept
dormitor. Ajunsa acolo, se apropie cu luminarea in maul de
dulapiorul din stejar, ingropat in grosimea zidului de piatra, unde se
pAstrau documentele mai importante $i scrisorile ducelui, introduse
cheia furata de la sot in broasca, vru s-o rAsuceasca, dar simti ca
aceasta-i sparta 5i, deschizand canaturile de arama, vazu policioarele
goale $i isi dadu seama ca it Moro, descoperind furtul cheii,
ascunsese corespondenta in alts parte.
StAtu o vreme nedumeritA.
Dincolo de ferestre, naluci albe, zburau fulgii de nea.Vintul ce
nu-$i gasea astimpar cind se apuca sa urle ca lupii in codru, cind
plingea cu suspine. Ceva strAvechi $i vesnic, $i atit de bine cunoscut
inimii sale ii aminteau aceste bocete ale furtunii de afard.
Privirile ducesei cazura pe up de fonts ce acoperea orificiul
circular al urechii lui Dionysios tubul acustic tras de Leonardo
din dormitorul ducal pind in Mile de jos ale castelului. Se apropie
de deschizAturd 5i, luind jos capacul cel greu, pleca urechea: un
vuiet departat venea de acolo, asemenea vuietului maxi dintr-o
www.dacoromanica.ro
300
scoica puss la ureche. $uierul $i urletul vintului noptii se Impleteau
cu larma glasurilor $i fosnetul matAsurilor multimii in sarbatoare.
Deodata i se paru ca aude o soapta, dar nu acolo jos, ci chiar la
ureche:
Bellincioni ! Bellincioni !
Ducesa scoase un strigat $i pali in obraz.
Bellincioni ! Cum de nu m-am gindit singura ? 0, da, desigur.
WA de la cine am sa aflu totul... SA alerg la el ! Numai cum s fac s
nu se observe ?... Au sa ma caute... Totuna... Vreau sa $tiu, nu mai
pot fabda aceasta minciund !"
i5i aminti ca poetul, pretinzind ca-i bolnav, nu venise la bal 5i,
inchipuindu-5i ca la ceasul acela era acasa $i, fire$te, singur, i$i
chema pajul, pe Ricciardetto, care astepta la usa:
Porunceste sa vind servitorii cu litiera. Au sa ma a$tepte jos
in parc, linga portile secrete. Numai bags de seams, daca vrei sa-mi
fiii pe plac, fa-o asa fel ca nimeni sa n-o afle. MA auzi ? Nimeni !
Si-i intinse mina, sa i-o sarute.
In vreme ce baietasul alerga Intr -un suflet sa-i execute ordinele,
Beatrice se intoarse in dormitor, isi puse mantila de bland, 15i
acoperi fata cu masca de matase neagra $i citeva minute mai tirziu
sedea in litiera purtata cam Portile Ticino, cartierul unde locuia
BellinCioni.

VII
Poetul era intr-adevar acasd, in co$melia veche $i darapanata,
careia ii zicea gaura de sarpe". Primea destule daruri, insA, ducind
o viatA dezordonata, bind $i jucind la cArti tot ce avea, nu scapa de
sdracie cum nu scapi, dupd propria lui expresie, de nevasta
credincioasa $i sluts.
Intins in patul cu trei picioare $i cu un butuc de lemn in locul

301
www.dacoromanica.ro
celui de-al patrulea, pe o saltea gauritA, cit placinta de subtire, era pe
cale sa dea pe git tot ce mai ramAsese din al treilea ulcior de vin
prost si acru. Lucra la epitaful pentru cAtelusa preferata a madonnei
Cecilia. Rebegit, incercind zadarnic sa se incalzeasca, vAzand cum
pilpiie ultimii taciuni in amin, isi tot infofolea picioarele de
cocostarc cu cojocelul de veverita ros si mincat de molii, care-i
servea de plapumd, si asculta haulitul viscolului de afard, cu gindul
la frigul ce-I va indura la noapte.
Nu se dusese la balul de la curte unde avea sA fie reprezentat
Paradisul", alegoria ce apartinea condeiului sau, si nu pentru ca ar
fi fost bolnav, deli, la drept vorbind, bolea de mute vreme si era atit
de slab, ca, dupe spusele sale, puteai sa studiezi anatomia tuturor
muschilor, venelor si oaselor privindu-i trupul. Dar chiar de-ar fi fost
gata sa-5i dea duhul, si tot s-ar fi tint la serbare. Motivul real al
absentei sale era insa invidia. De aceea a preferat sal degere in
cocioaba decit sa vadA cu ochii sai triumful rivalului, al
nerusinatului $i ticalosului de messer Unico, cel ce izbutise sa is
mintile gisculitelor din inalta societate cu stihurile sale idioate.
Numai cind se gindea la Unico si simtea CA tot singele i se urca
la cap. Stringind pumnii, sArea din asternut, dar in odaie era un frig,
de-ti ingheta sufletul; prevAzAtor, poetul se urca numaidecat in pat
5i, tremurind, chihAind, se infasura in acelasi cojocel.
Canaliile ! ocara de unul singur. Patru sonete despre lemne
dar cu ce rime, Doamne ! si nici o aschie ! Nici una ! Te
pomenesti ca-ngheatA cerneala-n calimarA si n-o sA mai am cu ce
scrie. Ce-ar fi sa bag pe foc balustrada scarii ? Totuna-i, la mine nu
yin oameni cumsecade. Iar daca-$i rupe gitul cAmAtarul jidov,
paguba nu-i chiar asa de mare.
Pine la urma nu s-a-ndurat de balustrada. Privirile i se
intoarserd catre butucul ce servea de al patrulea picior patului
schiop. Bernardo seatu pe ginduri, intrebindu-se cum e mai bine: s
302
www.dacoromanica.ro
tremure de frig toatd noaptea sau sa se culce intr-un pat care se
clatind ?
Dar viscolul tocmai prindea sa sufle prin crapaturile ferestrelor,
sa urle, sa plinga $i sa hohoteasca in horn ca o vrajitoare nebund. $i
Bernardo smulse cu disperare butucul de sub pat, il sparse in aschii
$i incepu sa le arunce in foc. Flacarile saltard vesele, luminind cu
reflexe ro$iatice oddita mizera. Bellincioni se zgribuli inaintea
aminului $i intinse Care foc, acest ultim prieten al poetilor
singuratici, miinile sale vinete.
Ce viatd de cline ! se vaita Bellincioni. $i cind te gindesti, oare
cu ce-s mai eau decit altii ? Nu cumva despre strAmosul meu,
florentinul Bellincioni, vestit pe vremea cind nu era nici pomeneald
de casa Sforza, scria divinul Dante aceste stihuri:
Bellincion Beni vid'io andar cinto
Di cuojo e d'osso ?
... Cind am sosit la Milano, tin minte, lingaii de la curie nu $tiau
sa deosebeasa un sonet de un strambotto. Cine daa nu eu i-a
invatat sa guste eleganta poeziei not ? $i cine stie, poate ca tot eu
sint de villa ca Hippocrene s-a prefacut din izvor intr-o adevarata
mare care ameninta s inunde ?... Acum se pare ca $i in Canale
Grande curg aple Castaliei... Rasplata iata-mi-o ! Crap ca un cline in
cu$ca lui, pe asternut de paie !... Nimeni nu-1 cunoa$te pe poetul
ajuns in mizerie, de para ar purta masa pe obraz on i 1-ar fi pocit
varsatul..."
i$i aminti de stihurile epistolei sale atre duce:
Un alt faspuns nu auzii nicicind,
De nasul tau dregatorii nu sint !
Te du, sa nu te scot cu-alaiul,
Poete, ti-ai mincat mdlaiul !"
0, nu voi mai cersi de-aici
303
www.dacoromanica.ro
 Podoabele de mdscarici,
Dar cel putin, al meu stapin,
Porunca dd primit sa flu la moara,
La carat sacii cu spinarea
Poetul de foame s nu moara...
$i Bellincioni l'si pleca fruntea cheala cu zimbet amar. Slab $i
desirat, cu nasul lung $i ros, chincit inaintea caminului, era aidoma
unei pasari rebegite $i bolnave.
Si tocmai atunci se auzird ciocanituri la u$a de la intrare, apoi
ocarile somnoroase, dar pline de hartag ale batrinei buhaite de
dropica, singura lui slujnica, $i bocanitul sabotilor ei pe podeaua de
caramizi.
Cine naiba sa fi venit la ora asta ? se mira Bernardo. Nu
cumva iarasi jidovul, sa Ceara dobinzile ? U-u, pagin blestemat ! Nu
to lass nici noaptea..."
Treptele scarf scirtiira, u$a se deschise $i in odaie intra o femeie
cu o mantle de sobol $i fata sub o masca de matase neagra.
Bernardo sari in picioare, o privi Tnmarmurit.
Tacna, femeia se indrepta spre un scaun.
Ai grija, madonna, spatarul e rupt, o preveni amfitrionul.
Dupa care adauga cu neschimbata galanterie:
Carui geniu bun ii datorez fericirea da a o vedea pe vestita
signora sub acoperi$ul modestului meu salas ?
Vrea pesemne sa-mi comande o poezie. Vreun madrigal
amoros de trei parale, incerca s ghiceasca. Nu-i eau nici asta. Oricit
ar fi acolo, nu-i de lepadat. Poate-mi ajunge pentru lemne. Un lucru
pare straniu: cum de a venit la ora asta $i singura ?... Sau mai stii ?
Numele meu o find insemnind $i el ceva. Poate ca am $i eu
admiratoare necunoscute !"
Insufletindu-se, Bellincioni dadu fuga la camin $i cu marinimie
arunca in foc ultimele a$chii.
304
www.dacoromanica.ro
 Intre timp femeia scoase masca.
Eu sint, Bernardo.
Un strigat de uimire scApa din gura poetului. Se trase inapoi $i
ar fi cazut, daca nu se apuca cu miinile de clanta usii.
Isuse ! Fecioard Preacurata ! bolmojea holbind ochii.
LuminAtia-voastrA aici... prealuminata ducesa ?...
Bernardo, ai prilejul sA-mi faci un mare serviciu ! ii spuse
Beatrice.
Apoi intrebA cu teams:
Nu ne aude cineva ?
Fiti pe pace, luminAtia-voastra, nimeni in afar/ de soareci $i
sobolani !
Ascultd ! urmA apasat Beartice, strapungindu-1 cu privirea.
Stiu bine ca ai scris versuri de dragoste pentru madonna Lucrezia.
Trebuie sA ai $i scrisorile ducelui in care I i dAdea porunci $i ti le
comanda.
Bernardo, alb ca varul, nemiscat, o privea cu ochii largi
deschi$i.
Nu te teme, adauga ducesa, n-o sA afle nimeni... NiciodatA !
iti dau cuvintul meu ca am sA $tiu sA te fasplAtesc, daca-mi
indeplinesti rugamintea. Te inec in aur, Bernardo !
Luminatia-voastra, rosti acesta cu limbs impleticita, facind
un vadit efort. Nu credeti... E o calomnie... nici un fel de scrisori...
ca inaintea lui Dumnezeu...
Ochii ducesei scaparard de furie, sprincenele subtiri se imbinard
la rAdAcina nasului. Se ridicd $i, far/ a-si lua de la el privirile grele,
se apropie cu pasi neauziti.
Nu minti ! Stiu tot. DA-mi scrisorile ducelui, daca ti-e drags
viata ! Auzi, da-mi-le ! Ia seama, Bernardo ! Oamenii mei asteaptd
jos. N-am venit sa mA tin de glume cu tine !...
Bernardo cAzu in genunchi inaintea ei:
www.dacoromanica.ro
305
 Voia lurninAtiei-voastre, stApind ! Nu am nici un fel de
scrisori...
N-ai ? repeta ea, aplecindu-se $i pironinduli privirile in
ochii lui. Zici ca n-ai ?...
N-am...
Asteapta tu, codo$ blestemat, to fac eu sA spui adevArul ! Te
sugrum cu miinile mele, ticalosule !... strigd ea cuprinsd de furie.
$i intr-adevar infipse cu atita forta degetelele delicate in
beregata lui, incit Bernardo incepu s se sufoce $i vinele de la ample
i se umflarA.
Nu se impotrivea. Cu miinile cazute, clipind a neputinta,
semana $i mai mull a pasare jalnica $i bolnavd.
MA omoard, zdu ca ma omoard, se gindi Bernardo. Dar, fie...
Tot n-am sd-1 tradez pe duce..."
0 viata intreaga fusese pe la curte un soi de mascarici $i
stihuitor de trei parale, un betiv $i un zabauc fall cdpatii, dar
niciodata tradAtor. In venele sale curgea singe nobil, mai curat ca al
mercenarilor $i aventurierilor Sforza, lucru pe care era gata acum
a-1 dovedi, caci
Bellincion Bert vid'io andar cinto
Di cuojo e d'osso...
Intre timp ducesa i$i recapAtase stapinirea de sine $i descle$tase
cu dezgust degetele de pe gitlejul poetului. Se apropiase de mass $i,
apucind micul opait de tinichea cu marginile mutilate $i cu filtrul de
mull nemucarit, se indrepta spre cealalta odaie.
Bernardo sari in picioare $i i se a$eza in cale, gata sd apere usa
cu pieptul. Insa ducesa, farA s scoatd un cuvint, it masurA cu o astfel
de privire, incit bietul de el, chircit, girbovit, se dadu la o parte. Si
ea patrunse in templul muzei de mizerie.
Aici mirosea a hirtoage mucegAite, iar pe peretii goi, cu
306
www.dacoromanica.ro
tencuiala cazuta, se desenau petele intunecate ale igrasiei.
Gemuletul spart de la fereastra incarcata cu chiciura fusese infundat
cu cirpe. Pe pupitrul stropit cu cerneala, printre penele de giscd
jumulite si roase cu dintii, probabil in timpul caznei cautarii rimelor,
Ikea un maldAr de hirtoage, desigur bruioane de poezii.
Si asezind opaitul pe policioard, Beatrice se apuca sa scotoceasa
printre ele.
Erau acolo o multime de sonete cAtre vistiernicii, paharnicii,
stolnicii, chelarii curtii ducale, cu jelanii glumete $i calde rugaminti
de bani, lemne, yin, imbrAcaminte calduroasa, de-ale hranei. Intr-
altul poetul se milogea de messer Pallavicini sa-i daruiasca de ziva
Tuturor Sfintilor o gisca friptA umpluta cu gutui. In cel intitulat II
Moro cdtre Cecilia", ducele era asemuit cu Jupiter, iar ducesa
Junonei. 0 data, plecind it Moro la intilnire cu iubita, se spunea
acolo, geloasa Junond a ghicit ca sotul o insala si, smulgindu-si
diadema de pe frunte, zvirli margatitarele din cer in chip de ploaie
$i grinding, astfel cA necredinciosul, prins pe drum de furtund, a
trebuit sa se intoarca acasa.
Beatrice fan deodata sub malddrul de carti o elegantA caseta din
abanos si, deschizind-o, vazu un pachetel de scrisori ingrijit legat.
Iar cind Bellincioni, care-i urmarea miscarile, facu un gest de
disperare, ducesa ridica privirile la el, le cobori asupra scrisorilor,
citi pe ele numele Lucreziei $i, recunoscind scrisul lui it Moro,
intelese ca, in sfirsit, gasise ceea ce cauta scrisorile sotului catre
amanta 5i...bruioanele versurilor de amor comandate de el pentru
Lucrezia. Inhatind lacoma pachetul, it yid in sin $i, in tacere, ca si
mai inainte, zvirli o pungd cu galbeni poetului, cum arunci un os
unui cline, $i iesi.
Bellincioni auzi cum coboara scara, cum se trinti up de jos in
urma ei, dar tot mai statea in mijlocul odaii ca lovit de traznet. I se
parea cA podeaua de sub picioarele sale se leaganA ca o punte de
307
www.dacoromanica.ro
corabie pe timp de hula.
In cele din urma, cazu istovit pe patul $chiop si adormi somn
greu.

VIII
Jar ducesa se inapoie la castel.
Oaspetii, care-i observasera absenta, $usoteau fel $i chip,
intrebindu-se ce se intimpld. Cit despre duce, era ingrijorat.
Intrind in said, Beatrice se apropie de el, oarecum palida la chip,
$i-i spuse ca, deoarece s-a simtit obosita dupd ()spat, se retralsese in
iatacurile mai ferite de lume, pentru a se odihni.
Bice, ingaima ducele apucindu-i mina rece care tremura usor
intr-a lui, daca nu te simti bine, te implor, spune ! Pentru numele lui
Dumnezeu ! Nu uita ca esti insarcinata. N-ai vrea sa amin pe miine
partea a doua a serbarii ? Doar am pus-o la cale numai pentru tine,
dragostea mea...
Nu, nu, te rog, se impotrivi ducesa. Nu fi ingrijorat, Vico.
Demult nu m-am simtit atit de bine ca n-am fost atit de
Vreau sa vdd Paradisul". SA $tii ca am sa joc...
Ma bucur, draga mea ! Slava domnului ! se lini$ti it Moro,
sdrutind cu evlavie mina sotiei.
Oaspetii trecura din nou in marea said de jucat mingea", unde
urma sa inceapa reprezentarea Paradisului" lui Bellincioni 5i-i
astepta masinaria inventata de mecanicul curtii, Leonardo da Vinci.
Cind toatd lumea se aseza si se stinserA luminile, se auzi
comanda lui Leonardo:
Gata !
Un fir de pulbere scapard aprinzindu-se in intuneric $i, ca ni$te
sori stravezii de gheatA, globurile de cristal umplute cu apd $i
luminate pe dinduntru cu o multime de lumini scinteiara in toate.

308
www.dacoromanica.ro
culorile curcubeului.
Priviti, priviti, spunea donzella Ermellina vecinei sale,
aratindu-1 pe artist. Ce chip ! Un adevarat mag ! Te pomene5ti ca
ridica in aer castelul !
Nu-i a buns, joaca asta cu focul ! mormai vecina. In once
clips se poate isca un incendiu.
Iar in masinarie, pe dupd globurile de cristal, erau ascunse niste
lazi negre cilindrice. Dintr-una iesi un Inger cu aripi albe 5i, vestind
inceputul reprezentatiei, it arata cu mina pe duce.
Mdritul rege
sferele-5i roteste...
rosti el primul vers al prologului, spre a da de inteles ca si it Moro
isi cirmuieste supusii cu aceeasi diving intelepciune ca
preaputernicul zeu.
In aceasi clips globurile prinsera a se roti pe niste axe in ritmul
unor sonuri stranii, molcome, nespus de placute ca 5i cum cristalul,
atingindu-se in rotire, ar fi sunat, raspindind acea muzica tainica,
despre care vorbesc pitagoreicii. Sunetele erau insa emise de niste
clopote de sticla lovite de anume clape, nascocite 5i ele de
Leonardo.
Intre timp, planetele se oprird din rotire $i deasupra fiecareia,
rind pe rind, aparura zeii: Jupiter, Apolo, Mercur, Marte, Diana,
Venus, Saturn adresindu-i Beatricei salutul lor:
Sublima esti ! Si astrii-i pui in umbra,
spunea Mercur,
0, soare pamintean, zeiasca-ntruchipare,
Care 1-ai cucerit pe Zeus, sumbrul,
0, candela-a luminii, minunea esti cea mare...
In limp ce Venus, plecindu-si genunchii inaintea ducesei,
ingina:
309
www.dacoromanica.ro
 Tot ce erau odata farmecele mele,
In fata to sint oale $i ulcele !
Mai pot sa-mi zic eu Venus oare ?
Si astru biruit, in raza-ti lucitoare,
De pizma-ngalbenesc, o, noul soare !
Diana it ruga pe al zeilor parinte:
0, tats, fa-i hatirul fiicei:
Trimite-o roaba preaferice
La milaneza Beatrice.
Iar Saturn, fagaduind coasa aducatoare de moarte, exclama cu
patos:
Si fi-va traiu-ti blind si pur,
$i veacul tau un Veac de Aur
Cum mai aduse-odat'Saturn...
In incheiere, Jupiter prezenta altelei -sale pe cele trei Gralii
eline, insotite de cele $apte Virtuti crestinesti si intreg acest Olimp
sau Paradis, in alba fluturare de aripi ingeresti lucind sub crucea
pilpiirilor verzi ale candelelor simbol al sperantei incepu din
nou sa se roteasca, in timp ce zeii $i zeitele, in acompaniamentul
muzicii sferelor de cristal si al aplauzelor publicului, cintau
Beatricei un imn de slava.
Ma mir de un lucru, spuse ducesa, adresindu-se lui Gaspare
Visconti, unul dintre marii dregatori ai curtii, care sedea alaturi, cum
de lipseste geloasa solie Junona care-si smulge diadema de pe
frunte, ca s-o trimita in chip de ploaie $i grinding pe pamint ?
Auzindu-i cuvintele, it Moro se intoarse iute $i se uita lung la
ea. Beatrice ridea cu un ris atit de voit si de straniu, incit un fior de
gheata ii trecu ducelui prin inima. Dar, stapinindu-se numaidecit,
ducesa schimba vorba. Doar apasa mai tare pe piept pachetul cu
310
www.dacoromanica.ro
scrisori.
Gustul apropiatei razbunari o imbata $i o facea mai putemica,
aproape veseld, calms.
Oaspetii trecura intr-o alts said, unde-i astepta Inca un
spectacol: o paradd de care triumfale ale lui Numa Pompilius, Cesar,
August, Traian, cu negri, leoparzi, grifoni, centauri $i dragoni
inhamati la ele, purtind tablouri alegorice si inscriptii ce marturiseau
ca toti acesti eroi sint stramosii lui it Moro. In Incheiere aparu un
ultim car tras de inorogi, purtind un uria$ glob asemanator unui
astru; pe el zacea rasturnat un luptator in zale de fier ruginite. Un
prune de our gol, in mina cu o ramura.' de dud negru, it moro, cum
se cheama in italiand, iesea din spaitura platosei sale, ceea ce voia
sa insemne moartea veacului celui vechi, de fier, $i nasterea, gratie
inteleptei carmuiri a lui ii Moro, a noului Veac de Aur. Spre mirarea
generals, mica statuie se dovedi a fi un copil in came $i oase.
Copilul se simtea rau din pricina poleielii care-i acoperea cu un strat
gros trupul. In ochii sal plini se spaima luceau lacrimile.
Cu glascior trist $i tremurator, isi ingaima salutul catre duce, tot
reluand refrenul cel monoton, aproape sinistru:
0, curind, curind, curind
M-oi intoarce triunfind
Eu, ferice Veac de Aur,
Cad it Moro e-al meu faun..
In jurul carului alegoric al Veacului de Aur dansul fu reluat cu
o veselie spontana.
Toata lumea era satula de nesfirsitele tirade de salut si
glorificare $i nimeni nu mai dadea atentie spectacolului. Iar micul
baietas cocotat in virful carului tot mai ingaima supus, cu
resemnare, din ce in ce mai impleticit, cu gura lui poleita:

311
www.dacoromanica.ro
 0, curind, curind, curind
M-oi Intoarce triumfind
Eu, ferice Veac de Aur...
Beatrice dansa cu Gaspare Visconti. Cind $i cind un spasm de
plins sau de ris ii inclesta gitlejul, singele ii zvicnea cumplit de
dureros in ample $i i se facea negru pe dinaintea ochilor. Chipul sau
insa purta aceeasi masca de amabila nepasare.
Zimbea.
Sfirsindu-se dansul, Beatrice se furi$a din rindurile multimii
sarbatoresti $i se departs neobservata.

IX
Ducesa cauta singuratatea Turnului Vistieriei, unde nu avea
intrare nimeni, afara de ea $i de duce.
Luind faclia din mina pajului Riciardetto, ii porunci sa a$tepte
la usa. Pasii ski rasunara pe lespezile salii boltite, unde domnea
Intunericul $i era frig ca intr-un beci. Ducesa se aseza pe un pat,
scoase din sin pachetul, ii puse pe masa $i tocmai vroia sa inceapa a
citi scrisorile cind vintul naval in hogeacul caminului, $uierind,
urlInd, tipind nebuneste, patrunse in turn si vijii pe toatd lungimea
lui, haulind $i fo$nind, gata sa stings luminarea. Deodata se rasa
tacerea. $i ducesei i se pan' ca desluse$te sunetele muzicii de bal si
Inca altele, zgomote si glasuri abia distincte, zvon de lanturi
dedesubt, in subterand, era Inchisoarea.
In aceeasi clips i$i dadu seama ca in coltul Intunecat din spatele
ei sta cineva. Simti cum se infioara de o groaza pe care o mai
Incercase $i altd data. $tia ca nu trebuie sa -$i intoarca ochii, dar nu
rezista $i privi. Si vazu in colt pe acela pe care-1 mai vazuse de atitea
on inalt $i infasurat in negru, mai negru decit noaptea, iar fruntea
de sub gluga de monah plecata in pamint atit de adinc, incit nu i se
312
www.dacoromanica.ro
vedea chipul. Voi sa strige, sa-1 cheme pe Ricciardetto, dar glasul i
se frinse. Vru sa fuga, dar picioarele i se taiara si, sleita, cazu in
ghenunchi, soptind:
Tu... iarasi tu... Pentru ce ?
Atunci acela ridica fruntea.
$i Beatrice putu sa vada nu un chip mort, inspaimintator, ci
chipul ducelui Gian Galeazzo. 5i-i auzi glasul:
Iarta-ma... biata .... biata de tine...
Umbra facu un pas spre ea si un suflu de mormint ii invalui
obrajii.
Beatrice striga ascutit, neomeneste, si cazu lard simtiri.
Ricciardetto auzi acest strigat si veni in goand. 0 gasi zacind pe
lespezi, lesinata.
Pajul porni in goana in cautarea ducelui prin galeriile invaluite
de intuneric, doar arar luminate de palidele felinare ale strajilor, apoi
de-a lungul salilor scaldate in lumina 5i pline de lume, cu un racnet
de nebun pe buze:
Ajutor ! Ajutor !
Trecuse de miezul noptii. In salile de bal petrecerea era in toi.
Abia incepuse dansul la mods in timpul caruia cavalerii si doamnele
trebuiau sa treaca in siruri pe sub arcul amantilor fideli". Geniul
iubirii, cu trimbita in miini, ii astepta in virful arcului, jos, la
picioare, se aflau juzii. Cind pe sub arc treceau amantii fideli",
geniul ii intimpina cu melodii dulci, juzii ii primeau cu bucurie.
Necredinciosii insa incercau zadarnic sa se strecoare neobservati,
trimbita suna amarnic, asurzindu-i, juzii aruncau ploaie de confeti,
si urmariti de batjocuri, nefericitii trebuiau s-o is la fuga.
Tocmai trecea pe sub arc ducele, insotit de cele mai gingase si
mai dulci sonuri ale trimbitei, asemenea fluierului de pastor sau
gunguritului de turturele, ca unul care era cel mai credincios dintre
amantii credinciosi.

www.dacoromanica.ro
313
 In clipa aceea multimea se dAdu la o parte, si Riccardetto nAvAli
in sea cu racnetul disperat:
Ajutor ! Ajutor !
Zarindu-1 pe duce, alerga la el in goang:
Alteta, Ti e rau ducesei... Repede... Ajutor !
Iarasi ?... Iarasi ? Unde ? Unde ? Dar spune odata !
Ducele se apuca cu miinile de cap.
In Tumul Vistieriei...
Il Moro o lua la fuga, si atit de repede, incit lantul din soljisori
de our ii zdranganea la piept, iar zazzera infoiata sa pieptanatura
asemanatoare cu o peruca ii salta caraghios pe cap.
Sus, pe arcul amantilor fideli", geniul trimbita de zor. Intr -un
tirziu tacu, observind ca se patrece ceva straniu.
0 parte din oaspeti pornira in goand dupa duce. Vazindu-i,
multimea se napusti talaz spre usi, ca o turma de of cuprinsa de
spaima. Vrajitul arc fu rastumat si calcat in picioare, iar trimbitasul
alma s sail la o parte, alegIndu -se doar cu piciorul scrintit.
Cineva striga:
Arde ! Foc !
Ce-ti spuneam ! Nu-i a bine sa to joci cu focul, se
inspaiminta doamna care nu fusese de acord cu nascocirile maiestre
ale lui Leonardo.
Alta scoase un chiot si se pregatea sa lesine.
Fiti pe pace, nu arde nicaieri, sustineau unii.
Dar ce s-a intimplat, de fapt ? intrebau altii.
S-a-mbolnavit ducesa...
Moare ! Au otravit-o ! se dumeri un curtean, minat de o
stranie inspiratie, si numaidecit crezu in propria rascocire.
Nu se poate ! Acum citeva clipe ducesa era aici... dansa...
Ori poate n-ati auzit ? Vaduva raposatului duce Gian
Galeazzo... da, chiar dinsa, Isabella de Aragon.. Din razbunare
314
www.dacoromanica.ro
pentru sot... Cu otrava
Doamne, apard $i pazeste !
Valuri de muzica veneau din sala vecina.
Acolo nu se aflase de nenorocire. Si executind figurile dansului
Venus $i Sauro, doamnele cu zimbetul pe buze conduceau ca pe
ni$te prizonieri pe cavalerii legati in lanturi de aur, iar cind ace$tia,
cu gale$e priviri $i amarnice suspine, le cadeau in genunchi,
invingatoarele puneau piciorul pe captivi.
Dar veni un cameriere $i, dind din miini, striga muzicantilor:
Tacere ! Tacere Ducesa e bolnava...
!

Muzica tacu, toata lumea se intoarse. Numai viola unui batranel

fudul de urechi $i cu vederea slabd mai plinse multa vreme pe o
strung, jalnic $i tremurator, in tacerea ce se lasase.
Trecura servitorii ducind un pat lung $i ingust cu saltea tare,
sprijinitoare dubld pentru cap, cloud pentru miini $i o stinghie de-a
curmezi$ul pentru picioarele gravidei. Patul acesta care servise la
nasterea tuturor doamnelor casei Sforza, pastrat din vremuri
imemoriale in magaziile castelului, pArea bizar, sinistru aici in
stralucirea sarbatoreasca a luminilor $i in mijlocul multimii elegante
intr-o sears de bal..
Oaspetii schimbard priviri, inteleserd.
Daca-i din sperieturd sau din cazatura, spuse o doamnd mai
in virstd, ar trebui sd-i dea sa inghita un albus de ou crud amestecat
cu indtase rosie taiata maruntel.
Alta sustinea ca matasea rosie n-are aici nimic de-a face, ci
dimpotriva, sA inghita banutul de la sapte oua de gAind in galbenu$ul
celui de-al optulea.
Iar Ricciardetto, intrind intr-una din salile de sus, auzi dupa. Lisa
vecind strigate infiorate $i se opri nedumerit locului.
Ce-i asta ? intrebd aratind spre odaia cealaltd pe una din
femeile care treceau pe acolo ducind un co$ cu rufe, apa calda, $i o

www.dacoromanica.ro
315
buiota.
Femeia Insa nu raspunse.
Alta, mai batrina, moa.sa pesemne, it privi aspru.
Du-te cu Dumnezeu ! Tu ne mai lipsesti ? Aici nu-i locul
potrivit pentru un bdietas ca tine.
Pentru o clipA usa se intredeschise si Riccardetto vazu in fundul
odaii, in mijlocul dezordinii si al rufelor aruncate cit colo, obrazul
aceleia pe care o iubea cu dragoste de adolescent MA speranta. Era
rosu, brobonit de sudoare, cu suvite de par lipite pe frunte, iar din
gura larg deschisa izbucnea un strigat nesfirsit. $i Riccardetto pali,
acoperindu-si fata cu palmele.
Intr-un colt susoteau cumetre, doici, doftoroaie, moase, babe
vrajitoare. Fiecare avea un leac al ei. Una cerea sa se infasoare
piciorul drept al gravidei cu o piele de carpe, alta sA fie virita intr-un
cazan cu apa clocotita, a treia s i se prinda pe burtA palaria sotului,
a patra s i se dea rachiu macerat cu coarne de ren si saminta de
cosenild.
0 piatra a vulturului la subtioara dreapta si un magnet la
stinga, molfaia o babutA girbovita de ani, care se agita cel mai tare.
Asta, maica, intii 5i-ntii. Piatra vulturului sau, ma rog, un smaragd.
Deodata usa se deschise si din odaie tisni ducele. Mind pe un
scaun si cuprinzindu-si capul in miini, it Moro plinse cu lacrimi, in
hohote, ca un copil.
Dumnezeule ! Nu mai pot... nu mai pot... Bice, draga mea...
Din vina mea, blestemat sA fiu !...
Isi amintea cum i-a strigat cu o ura neostoita: Pleaca. ! Pleaca !
Du-te la Lucrezia to !"
Binevoiti, a servi, alteta-voastra... se apropie de el batrinica
agitata, servindu-1 dintr-o cutioara de cositor.
Ce-i asta ?
Carrie de lup, alteta ! Este un semn: cum gusts sotul din
316
www.dacoromanica.ro
carnea de lup, cum gravida usureaza. Came de lup, taicutule, intii
si-ntii !
Supus, cu aerul unui om incapabil sa judece, il Moro incerca sa
inghita bucatica de came neagra si atoasa care i se oprise in git, In
timp ce batrinica, aplecindu-se asupra-i, bolborosea cu gura $tirba:
Tatal nostru cel prea Stint
In ceruri 5i pre pamint,
Villa haita de lupi sapte
Opt cu-a vintului grea $oapta,
Duca boala peste cimp...
Stint, stint, stint, in numele Sfintei Treimi, unice si fara inceput
sau sfirsit. Cuvintul nostru fie nezdruncinat... Amin !"
Din camera bolnavei iesi Luigi Marliani, medicullef al curtii,
insotit de alti cItiva.
Cum e... ? Spuneti... alerga ducele in intImpinarea lor.
Medicii insa taceau.
Alteta-voastra, rosti In cele din urma Luigi, toate masurile au
fost luate. Sa nadajduim Ca bunul Dumnezeu, in marea lui
milostenie...
Nu, nu... Doar trebuie sa existe un leac, II apuca de mina
ducele. Nu se poate asa...
Pentru numele lui Dumnezeu... Faceti, va rog, faceti ceva... !
Medicii schimbara priviri de auguri, dumirindu-se ca ar trebui
sa-1 linisteasca.
Trei uncii de rasol din melci de riu amestecat cu nucsoard si
coral rosu pisat, dicta pe latineste Marliani incruntand din sprincene,
colegului, un tinar cu fata rumens, impertinenta.
N-ar folosi o singerare ? indrazni cu sfiala batrinelul cu
chipul blajin.
0 singerare ? repeta Marliani. M-am gindit si eu la asta,
www.dacoromanica.ro
317
urmA el. Din nefericire, Marte e-n constelatia Racului, in a patra
casA a Soarelui. Mai pune $i influenta zilei flea sot.
Batrinelul oftA smerindu-se $i se lini$ti.
Cum socotiti maestre, i se adresa mai marelui un alt medic,
cu obraji ro$ii, maniere degajate $i o nepAsare in ochii plini de-o
veselie cu neputintA de zdruncinat. Ce-ar fi sa adAugati la melci $i
balega de vacs culeasa in martie ?
Mda, mormdi pe gInduri Marliani, frecinduli radacina
nasului. Da, da, fireste, balegd de vacs !
0, Doamne, Dumnezeule ! gemu ducele.
Linistiti-va, alteta, i se adresa Marliani, VA asigur ca tot ce
recomanda $tiinta...
La naiba ! se napusti asupra lui ducele cu pumnii strinsi,
nemaiputind sa Indure. Ea moare, moare, moare ! N-auzi ! Iar
dumneata ii tot dai zor cu rasol de melci $i balegd de vacs !...
TicAlo$ilor !... La spinzuratoare cu voi, asta meritati !...
Si cuprins de o deznadejde fdrA margini, incepu s alerge de
colo-colo, plecinduli cu groaza urechea la facnetele Med sfir$it ale
bolnavei.
Privirea lui cAzu deodata pe Leonardo. il trase deoparte:
AscultA ! mormai ca intr-un delir, abia intelegind ceea ce
spune. Asculta, Leonardo, to te pricepi mai mult decit ei laolalta.
Stiu, stApine$ti taine mari... Nu, nu te impotrivi... $tiu... 0, Doamne,
Doamne, strigatele astea ! Ce-am vrut O.' spun ? A, da ! Ajuta-ma
prietene, ajuta-ma, fa ceva ! Iti dau $i inima din piept, numai s-o
poti ajuta macar cit de cit, sa nu mai and tipetele astea !
Leonardo vru sa-i raspunda, insa ducele $i uitase de el. Alerga
in intimpinarea capelanului $i a calugArilor care intrau pe u$A.
In sfir$it ! Slava Domnului ! Ce-ati adus ?
Moaste de-ale sfintului Ambrogio, cingAtoarea sfintei
Margareta, ajutatoare la nasteri, preacuratul dinte al sfintului
318
www.dacoromanica.ro
Cristofor si pdrul sfintei Fecioare Maria.
Bine, bine, foarte bine ! Duceti-vd de vd rugati !
Vru sa-i urmeze in odaia bolnavei, dar tocmai atunci tipetele se
transformasera intr-un fel de raget salbatic 5i, infundindu-$i
urechile, o lua la fugA. Lasa in urma citeva sali in intuneric 5i se opri
in capela slab luminata. de o candela, cazind in ghenunchi inaintea
icoanei.
Am pacatuit, Maica Precista, am pacatuit, blestematul de
mine, 5i am prapAdit un tinar nevinovat, pe legiuitul meu stapin Gian
Galeazzo ! Dar tu, milostivo, unica mea aparatoare, ascultd-mi ruga
$i ma miluieste ! Voi da totul inapoi, voi sterge pacatul cu rugi fard
preget numai scap-o pe ea $i in schimbul ei cheamd la tine sufletul
meu pacatos !
In cap ii forfoteau cuvinte disparate, ginduri absurde,
impiedecindu-1 sa se roage. I5i aminti de anecdota care nu demult
it facuse sa rida cu atita pofta: povestea corabierului care, find
vasul in primejdie pe vreme de furtund, fagaduia Fecioarei Maria
o luminare groasd cit catargul. Iar cind tovard$ul sdu intreba de
unde o sa is atita ceard, omul nostru exclamA: "Taci ! Ne vom
gindi la asta mai tirziu. De ne-am vedea numai scapati acuma. $i
apoi, eu trag nadejde ca Madonna se va multumi Si cu o luminare
mai micsoara".
"0 Doamne, ce-mi umbla prin cap, se dezmetici ducele, on
poate innebunesc ?..."
Facu o sfortare, ca sa-si adune gindurile $i continua sa se
roage.
Dar globuri de cristal multicolore, asemenea unor sori de
gheatd stravezii, plutird 5i se rotira inaintea lui, auzi clincat dulce
5i, acompaniat de el, glasul copilului de our inginind siciitorul
refren :

319
www.dacoromanica.ro
 0, curind, curind, curind
M-oi intoarce triumfind
Eu, ferice Veac de Aur...
Dupa care totul pieri si se sterse.
Cind se trezi, i se paru ca au trecut abia doua-trei minute, dar
iesind din capela, isi dadu seama, dupd lumina cenusie ce impinzea
ferestrele troienite, ca afard incepea o dimineata de iarna.

X
Se grabi sa se inapoieze in sale Rocchettei. Aici domnea
linistea peste tot.
A dat Domnul de s-a usurat... rosti o femeie, apropiindu-se.
Ducea in brate un paner cu scutece.
E in viata ? biigui it Moro, palind.
Slava Domnului ! insa copilul s-a stins. Luminatia-sa e
foarte slabita. Doreste sa \fa vadd... Poftiti...
Il Moro jilted in odaie $i vazu Intre perini o fetisoara de copil cu
uriaw pete negre in jurul ochilor dui in fundul capului, cu privirea
impaienjenita, parca, un chip ciudat de cunoscut Si in acelasi timp
strein. Se apropie $i se apleca asupra lui.
Trimite dupd Isabella... Repede ! rosti Beatrice in soapta.
La citeva minute, dupa ce ducele dadu cuvenita porunca, in
iatac intra o femeie inalta, zvelta, cu obrazul trist $i sever. Era ducesa
Isabella de Argon, vaduva lui Gian Galeazzo. Cind Isabella se
apropie de muribunda, toata lumea, in afara de duhovnic $i de it
Moro, parasi odaia. Dar si acestia doi se trasera mai la o parte.
Un timp cele cloud' femei vorbird in soaptd. Apoi Isabella o
saruta pe Beatrice, rostind cuvinte de ultim bun limas, inghenunche
acoperindu-si obrazul cu palmele $i incepu sa se roage.
Beatrice isi chema din nou solul ling ea.

320
www.dacoromanica.ro
 Vico, iartd-ma. Nu plinge. Tine minte... voi fi intotdeauna cu
tine... Stiu ca numai pe mine...
Nu sfirsi. InsA el intelese: numai pe mine m-ai iubit..."
il invAlui cu o privire limpede, venind de undeva de foarte
departe.
Saruta-ma, ii sopti.
Il Moro ii atinse fruntea cu buzele. Ea vru sa mai spuna ceva,
nu putu si doar suspind abia auzit:
Pe gura.
Calugarul incepu sa citeasca rugaciunea din preceasul mortii si
cei apropiati se inapoiard in iatac.
In sarutu-i de adio ducele nu-si mai lua gura de pe gura ei,
simtind cum buzele i se rAcesc putin cite putin, astfel ca o data cu
acest din urma sarut primi si ultima rasuflare a tovarasei sale de
viata.
S-a sfirsit, constatA Marliani.
Cei de fatA se inchinard si inghenunchiara, in vreme ce it Moro
se ridicA incet. Obrazul sau era imobil exprirnind nu durere, ci o
cumplitd, o supraomeneasca incordare. Respira des si greu, de pared
ar fi urcat muntele cu cele din urma puteri. $i brusc, (Mu din miini,
ciudat de nefiresc, striga Bice !" si se prabusi peste trupul moartei.
Dintre toti citi erau de fats numai Leonardo isi pastrase calmul.
Ochii sdi, care stiau a patrunde pins -n strafunduri, il urmareau pe
duce cu atentie.
In asemenea momente, curiozitatea artistului it stapinea de-a-
ntregul. Urmlrea ca pe o rarisima si neobisnuita experientd, ca un
nou fenomen al naturii de-o negraita frumusete, momentul cind se
asternea pe chipurile omenesti sau se ivea in miscarile trupului
expresia de adinca suferinta. Nici o cuts, nici un tremur de muschi
nu scApa privirilor sale reci si atotvAzAtoare.
Si dorind sa schiteze cit mai repede in carnetul sau chipul lui it
321
www.dacoromanica.ro
Moro schimonosit de suferintA, cobori in Wile de jos, pustii, ale
castelului.
Aici mucurile lumindrilor tot mai fumegau picurind ceara pe
podele. Nind intr-una din sali, cAlca peste arculamantilor fideli"
fasturnat $i zdrobit in picioare. in lumina rece a diminetii, alegoriile
care-i slaviserA pe it Moro $i pe Beatrice, carul triumfal al lui Numa
Pompilius, al lui August sau Traian, ca $i al Veacului de Aur i se
pArurA jalnice $i lugubre.
Se apropie de cAminul in care nu mai ardeau butuci $i,
convingindu-se a era singur, scoase din sin carnetul, un creion $i
incepu sa deseneze, cind deodata observA in ungherul cAminului pe
baietawl care jucase rolul Veacului de Aur. Dormea chircit, teapan
de frig. isi cuprinsese cu bratele genunchii, cu capul sprijinit de ei.
Ultima rAsuflare a spuzei calde incA nu izbutea sa-i incAlzeascd
trupul gol sub poleialA.
Leonardo ii atinse usurel umdrul, dar copilul nu ridica fruntea,
doar gemu surd, cu jale. and mesterul it lug in brate, baietasul
deschise ochii plini de spaimA, man, sinilii ca viorelele.
Vreau acasa ! Vreau acasa ! scinci el.
Unde stai ? Cum to cheamd ? it intrebA Leonardo.
Lippi, rAspunse baietasul. Vreau acasa ! Vreau acasa ! Aoleu,
mi-e greatA, mi-e frig...
Ochii i se inchiserA din nou.
0, curind, curind, curind
M-oi Intoarce triumfind,
Eu, ferice Veac de Aur,
Cad it Moro e-al meu faur...
Ingaima in delir.
Leonardo i5i scoase mantila de pe umeri 5i, infa.surind copilul,
it asezA intr-un fotoliu. Se duse in tindA $i trezi anevoie slugile care,
322
www.dacoromanica.ro
profitind de forfotd, se imbatasera. De la una din ele afla ca Lippi
era fiul unui vaduv batrin, brutar pe Broletto Nouvo, care in
schimbul a doudzeci de scuzi isi oferise copilul pentru reprezentatia
de glorificare, de$i oamenii cu inima miloasa 11 prevenisera Ca
baietasul poate sa moara din pricina poleielii.
Cauta $i -$i puse pelerina groasa de iamd $i, inapoindu-se la
Lippi, it Tnfasura cu grija in subd $i iesi din castel. Avea intentia sa
treaca pe la spiter pentru a cumpara leacurile necesare cu care sa-1
spele de poleiala pe copil, dupa care sa-1 duca acasa.
Isi aminti insa curioasa expresie de disperare de pe fata lui it
Moro $i de desenul inceput.
Nu-i nimic, n-am s-o uit. Mai cu seams cutele acelea de
deasupra sprincenelor mult ridicate $i zimbetul de pe buze, ciudat,
luminos, ai zice de extaz. E acelasi care face sa se asemene marea
suferintd de pe chipurile omenesti cu marea fericire cele cloud
universuri deosebite, care dupa marturia lui Platon se despart la
temelii $i se ingemaneaza in crestet."
Simti trupul copilului scuturat de friguri.
Poftim, asta ni-i Veacul de Aur !" 15i spuse cu zimbet trist.
Biata mea pasaruicd ! sopti cu nesfirsita mild $i, infa'surin-
du-1 mai bine, it strinse la piept cu atita dulce duiosie, incit copilul
visa ca-1 alinta maicuta lui moarta.

XI
Ducesa Beatrice muri marti la orele sase dimineata, in 2
ianuarie 1497.
Mai bine de o zi $i -o noapte de veghe petrecu ducele linga
trupul neinsufletit al sotiei, refuzind sa dea ascultare consolarilor,
refuzind hrana. Apropiatii sai se temeau ca l'$i va pierde mintile.
In dimineata zilei de joi, dorind s scrie Isabellei d'Este, sora

323
www.dacoromanica.ro
ducesei raposate, spre a-i anunta moartea Beatricei, ceru hirtie $i
cerneala. Printre altele, spunea In scrisoare:
Mai lesne ne-ar fi sa murim not Insine. Rogu-va, nu trimiteti
pe nimeni spre consolare, pentru a nu sport Inca durerea noastrd".
In aceeasi zi, pe la amiaza, cedind rugamintilor apropiatilor sai,
se Invoi sa primeasca puling hrana, dar ca s se aseze la masa nici
c-a vrut sa auda: mina de pe scindura goald tinuta inaintea lui de
Riccardetto.
La inceput grijile pentru inmonnintare le lass toate In seama lui
Bartolomeo Ca lco, secretarul sau principal. Dar cind fu sa
stabileasca ordinea procesiunii, ceea ce in dad de el nu $tiuse
nimeni sa faca, prinse interes putin cite putin $i se apuci de rinduit
inmorminaterea cu dragostea cu care nu de mult organiza serbarea
Veacului de Aur, de Anul nou. Se framinta $i isi batea capul cu orice
amanunt, fixa exact greutatea lumindrilor de ceara rosie $i galbena,
numarul de coti de brocart auriu, de catifea neagra $i de culoarea
cirmizului pentru acoperitoarele altarului, sau did moneda marunta
on mazIre $i sldnina era nevoie pentru a imparti saracimii, Intru
pomenirea raposatei. Si alegind postavuri pentru hainele de doliu ale
slugilor de la curte, nu pregeta sa-1 pipaie $i sa-1 incerce la lumina,
in dreptul ferestrei, pentru a se convinge de buna lui calitate.
Comanda $i pentru sine o mantie solemna de mare doliu", dintr-un
postav grosolan, aspru la pipait, care avea anume despicaturi,
semanind a !mini sfisiata intr-o clips de deznadejde.
inmormintarea avu loc vineri, seara tirziu. In fruntea
procesiunii calcau vajnic purtatorii de litiere, baltagiii, heralzii
trimbitind din trimbite lungi de argint, cu stindarde de matase negre
atimind de ele, tobosarii, ce bateau darabana unui mars funebru.
Urmau cavalerii in zale, cu viziera coifului inchisa, purtind steaguri
de mare doliu. Erau calari pe cai mascati cu ipingele de catifea
neagra cusute cu cruci albe. Apoi veneau calugarii tuturor
324
www.dacoromanica.ro
manastirilor, in frunte cu canonicul Milanului, cu faclii de o oca
aprinse in miini, arhiepiscopul Milanului cu tot clerul. II Moro
pasea in urma uriasului car cu catafalcul din brocart argintiu $i patru
Ingeri de argint tinind coroana ducala, insotit de fratele sau,
cardinalul Ascanio. Veneau apoi solii mariei-sale cezarul, ai Spaniei,
Neapolului, Venetiei, Florentei. Dupa ei, membrii Consiliului
Secret, curteni, doctori $i magistri ai Universitatii din Pavia,
negustorii de vaza, alesi pe sprinceand cite doisprezece din partea
fiecarei Porti a Milanului $i o nesfirsita multime de popor.
Procesiunea era peste masura de lungd: in timp ce capul urca-n
pridvorul bisericii Santa Maria delle Grazie, coada nu ie$ise Inca pe
portile cetatii.
La vreo cateva zile dupd aceea, ducele impodobi mormintul
pruncului Leone, nascut mort, cu o inscriptie de mare frumusete,
compusa de el insusi, in italieneste. I-o tradusese in latina Meru la.
Copil gra noroc, am murit Inainte de-a vedea lumina zilei, $i
mai nefericit prin faptul ca, murind, i-am rapit mamei mele viata, iar
tatalui sotia. Harazit unui destin atit de crunt, imi gasesc bucuria
in a sti a m-au adus pe lume unsii Domnului, Ludovicus $i Beatrix,
ducii Mediolani. Anul de gratie 1497, ziva a doua a lui ghenar."
II Moro admira Indelung inscriptia sapata in our pe lespedea de
marmora neagra deasupra micului cavou de la Santa Maria delle
Grazie, alaturi de locul unde odihnea Beatrice. Impart Asea incintarea
naiva a pietrarului, care, terminind lucrul, se daduse cu un pas inapoi
$i privise de la distanta, cu capul aplecat Intr -o parte, inchizind un
ochi, ca sa plesneasca apoi din limbs de placere.
Bibelou, nu rnormint !
Dimineata era insorita si geroasa. Pe acoperi$uri zapada scinteia
azvirlind puzderie de nestemate in seninul cerului albastru.
Vazduhul de clestar mirosea proaspat a lacrimioare, caci aceasta e
mireasma dulce a zapezii.
325
www.dacoromanica.ro
 Si din lumina acestei dimineti, scinteind de ger si soare, intra
Leonardo, ca intr-un cavou, in odaia imbracata in tafta indoliatd,
zapusitoare si neagra din pricina obloanelor Inchise, luminatd doar
de faclii sepulcrale. Citeva zile dupA InmormIntare ducele nu pArAsi
de loc sumbra chilie.
StAturA de vorbA despre Cina cea de taind care trebuia sa
acopere de glorie locul unde-si gasise Beatrice vesnica odihnire si
ImpAcare, cAci aceasta era dorinta ducelui.
Am auzit, Leonardo, c-ai fi luat in grija dumitale pe bAietawl
care jucase rolul Veacului de Aur la serbarea aceea fatalA. Cum stA
cu sAnAtatea ? se interesa ducele.
A murit, altetA. Chiar in ziva inmorrnintArii luminatiei-sale.
A murit ! se mira si parcA se bucura it Moro. A murit... Ce
bizar...
Si plecindu-si fruntea, oftA din greu.
Da, da... ingaima, ImbrAtisindu-1 pe Leonardo. Asa trebuia sA
se intimple ! A murit Veacul de Aur. ()data cu dragostea mea ! L-am
ingropat impreund cu Beatrice, n-a putut si nici n-a vrut sa-i
supravietuiasca ! Ce coincidenta fatala, nu-i asa, dragul meu ? Ce
sublima alegorie !

XII
Un an intreg se tinu mare doliu. Ducele nu-si mai dezbraca
mantaua neagrA cu despicaturi fa'cute anume si nu se aseza la masa.
Minca de pe o scindura tinuta inaintea lui de curteni.
De la moartea ducesei, scria in rapoartele sale Marino Sanudo,
solul Venetiei, it Moro e plin de evlavie, nu lipseste de la nici o
slujbA bisericeascA, tine posturile, traieste in castitate cel putin
asa sustine si nu uita de frica de Dumnezeu in gindurile sale:'
In timpul zilei, cit era de prins cu treburile statului, isi mai uita

326
www.dacoromanica.ro
de pierderea suferitd, cu toate Ca Beatrice ii lipsea $i in ocupatii. In
schimb noaptea dorul 11 rodea ca un vierme. De multe on o vedea in
vis sub infatisarea fetitei de saisprezece ani, virsta la care se
maritase, o $coldrita Inddratnica puss pe strengarii, zvelta ca un
adolescent $i nespus de salbatica pentru a nu asista la primirile
fastuoase, se ascundea prin dulapuri si atit de feciorelnica, incit
timp de trei luni dupd nunta se mai apara de atacurile lui amoroase,
ca amazoanele, cu dintii $i cu ghearele.
Cinci zile inainte de a se implini anul o visa catre dimineatd
exact a$a cum o vazuse in timpul unui pescuit la Cusnago, pe malul
helesteului mare $i linistit. Era domeniul pe care-1 indedgea cel mai
mult. Pescuitul fusese cu noroc, galetile erau pline de peste. Si ea
nascocise un joc: cu minecile suflecate, lua din navod pe$tii in
palmele acute caul 5i-i arunca in apa, rizind $i bucurIndu-se de
bucuria prizonierilor eliberati $i de jocul fulgerat al solzilor lucind
in unda stravezie. Platicile, babustile, bibanii lunecosi se zbateau in
miinile ei goale, stropii scinteiau in soare ca diamantele, la fel ca
ochii sai si ca obrajii aprin$i de fetita.
Cind se sculd din somn, perna era uda de lacrimi.
Dimineata se duse la manastirea Santa Maria delle Grazie, sa se
roage la mormintul sotiei, apoi lud masa cu priorul, discutind despre
imaculata conceptiune, teza care ii pasiona pe atunci pe teologi. $i
la lasatul serii se duse direct de la mandstire la monna Lucrezia.
Nu-0 parasise amantele, cu tot dorul nemingiiat dupa sotie si
a$a -zisa frica de Dumnezeu". Dimportriva, se legase $i mai mult de
ele. In ultima vreme madonna Lucrezia si contesina se
imprietenisera. Cu toate ca 1$i ci$tigase de la o vreme faima de
savanta contesa" $i o noua Sapho", Cecilia se dovedea o femeie
nepervertita si de suflet, poate nitelus cam exaltata. 0 data cu
moartea Beatricei i se ivea prilejul uneia din mult visatele jertfe de
iubire despre care citise in romanele cavaleresti. Hotari, asadar,
www.dacoromanica.ro
327
pentru a-1 consola pe duce, &A-si uneascA dragostea cu cea a tinerei
rivale. La inceput Lucrezia fugise de ea si fu geloasa, dar savanta
contesr o dezarma cu marinimia ei si, vrind-nevrind, Lucrezia a
trebuit sA se lase in voia straniei prietenii.
Iar cind Lucrezia nascu in vara anului 1497 un flu de la it Moro,
contesina Isi exprimA dorinta a-i fi nasa. Se apucA sA-1 daddceascA
pe copil cu o dragoste putin exagerata cA doar avea $i ea copii de
la duce zicindu-i nepotel. Astfel se Implini visul de totdeauna al
lui it Moro, ca amantele sale sA fie prietene Intre ele. Si cu acest
prilej comandA poetului curtii un sonet In care Cecilia $i Lucrezia
erau comparate cu zorile diminetii si amurgul serii, in vreme ce
nemingiiatul vAduv era noaptea cea neagra, vesnic departe de
luminosul soare, adica Beatrice.
Cind intra in iatacul de la Palazzo Crivelli, familiar si primitor,
le gasi pe amindoua sezind in fata caminului. La fel ca toate
doamnele de la curte, purtau straie de doliu.
Cum o duceli cu sanatatea, alteta ? i se adresa amurgul
sere, recte Cecilia, cAci, deli tot frumoasa, cu pielea ei de un alb
mat, parul rosu ca focul si ochii de un verde gingas limpezi ca
lacurile de munte, nu semana zorilor diminetii".
De la o vreme, ducele Isi Meuse un obicei din a se vaita de
sanatate. in seara aceea nu se simlea nici mai bine si nici mai rdu ca
totdeauna. Cu toate astea 15i luA numaidech un aer gales si suspinA
din strafunduri.
JudecA si dumneata, madonna, spuse el, cum as putea-o
duce ! Nu mi-i &dui decit la mormint, cum sd ma culc mai repede
intr-Insul alAturi de porumbita mea dragA...
Vai de mine, nu vorbi asa, altetA ! E mare pacat, se ingrozi
Cecilia. Se poate ? DacA v-ar auzi madonna Beatrice ?... Orice
nenorocire e de la Dumnezeu si trebuie s-o primim cu recunostintA...
Fireste, nu cIrtesc, se invoi it Moro. M-a ferit Sfintul. Stiu cA
328
www.dacoromanica.ro
Domnul Dumnezeu are mai multa grija de noi, decit noi insine.
Fericiti cei ce piing, caci a for este mingiierea...
Si stringind cu tandrete miinile ambelor amante, ducele ridica
ochii spre ceruri.
SA VA rasplateasca Dumnezeu, dragele mele, ca nu l-ati dat
uitarii pe nefericitul vaduv !
Tamponind ochii cu batista, van mina in buzunarul hainei de
doliu $i scoase douA hartii. Una din ele era dania catre manAstirea
Santa Maria delle Grazie de la Pavia, aducindu-i intinsele paminturi
ale vilei Sforzesca de la Vigevano.
Mi se parea, altetd, cal tineti mult la aceste parninturi ! se uita
uimita contesina.
PAminturi ! zimbi amar it Moro. Vai mie, madonna, m-am
dezgustat de pamint. Si apoi, cit parnint ii trebuie omului...
Vazind cA vrea sa aducA vorba iarasi despre moarte, contesina
ii pecetlui buzele cu mina trandafirie.
Dar ce-i hirtia cealalta ? '11 intreba ea curioasa.
$i luminat la fata, cu zimbetul de altddata, vesel si posna$,
jucindu-i pe buze, ducele le citi $i celalalt hrisov. Era o alts danie cu
in$iruirea de parninturi, lunci, cringuri, sate, terenuri de vinatoare,
pescarii, acareturi $i allele pe care ducele i le daruia Lucreziei
Crivelli $i fiului sau natural Gian Paolo. Se pomenea aici $i vila
Cusnago mull indragita de Beatrice pentru pescariile sale.
Ultimele cuvinte ale hrisovului le citi it Moro cu voce
tremuratoare de emotie:
5i-n incintatele legaturi ale dragostei, femeia aceasta ne-a
dovedit o nespus de rafa $i desavirsita credinta, dind la iveala
sentimente sublime, asa incit ades in pla'cutele intilniri cu ea am
gustat o nemasurata dulceatd, daruindu-ne $i o mare usurare intru
grijile noastre."
Ai vazut, surioara ? batu Cecilia fericita din palme. Nu-ti
329
www.dacoromanica.ro
spuneam ca are o inima de our ? Acum micul meu nepotel Paolo e
cel mai bogat mo$tenitor al Milanului. Si alerga s-o stringd la piept
pe prietena ei, cu lacrimi de duiosie materna.
In ce data sintem astazi ? intreba it Moro.
Douazeci $i opt decembrie, alteta ! raspunse Cecilia.
In douazeci $i opt !... repeta ducele pe ginduri.
Exact ziva $i ora la care cu un an inainte raposata ducesa,
venind la Palzzo Crivelli, fusese cit pe ce sa-1 surprindd pe sotul ei
cu amanta.
1$i roti ochii prin incapere. Totul era ca atunci: odaia la fel de
luminoasa $i primitoare, $i vintul iernii haulea ca in seara aceea in
cos, $i flacarile vesele se invilvorau in camin, iar deasupra dantuiau,
tot ca atunci, $irul de amorasi de lut, jucindu-se cu uneltele de
torture ale patimilor Domnului. Si aceeasi cared cu muchii, plind de
Balnea Aponitana, statea pe masuta rotunda, sub invelitoarea-i de
postav verde $i alaturi aceleasi note $i aceeasi mandoline. U$ile erau
$i ele tot a$a deschise catre dormitor $i de acolo spre odaia de
guardarobe, unde se zarea dulapul in care ducele se ascunsese de
sotia lui. Ce n-ar fi dat acum, in clipa asta, sa auda iara$i la u$a de
jos bataia ciocanelului trezindu-i spaima, sa navaleasca iardsi
slujnica, strigind: Madonna Beatrice", $i numai o clipa, o singura
clipa sa mai stea tremurind in dulapul de haine, ca un hot prins
asupra faptei, auzind ca prin vis glasul amenintator al copilei sale
iubite. Dar vai, n-avea sa -1 mai auda niciodata, in vecii vecilor !
Il Moro i$i plecd fruntea in piept $i lacrimi imbel$ugate cursera
pe obraji sai.
0, Doamne ! Il vezi ? iar plinge ! se prinse a se framinta
contesina Cecilia. Dar du-te, du-te data 5i-1 mingiie. Saruta-1 $i
impaca-I ! Cum de nu ti-e ni$ine !
Si usurel o impinse pe rivals in bratele amantului sau.
Lucrezia incerca de multa vreme fata de nefireasca prietenie cu
330
www.dacoromanica.ro
contesa ceva asemAnator cu greata, ca de la un parfum dulceag. Ti
venea sa se ridice si sa iasa. hi lAsa ochii in jos, impurpurata de jena.
Totusi a trebuit sa-1 prindA pe duce de mind.
Si it Moro ii zimbi printre lacrimi, ducindu-i mina la inima.
Iar Cecilia, cu mandolina in mina, luindu-si pozitia in care cu
doisprezece ani mai inainte o zugravea Leonardo in frumosul portret
al uneinoi Sapho", incepu sa fredoneze cintul lui Petrarca despre
vedenia celesta a Laurei:
Levonuni ii mio pensier in pane ov'era
Quella ch'io cerco e not ritrovo in terra.
Gindu-mi trimit spre salasul acelei
Ce pe pArnint o cAtam in zadar,
In crugu-al treilea al sfintelor ceruri
Puna cu sfiala sublimul ei har.
O, vino, o, vino, si mina-mi Intinse,
Fi-vei cu mine cit zilele curs,
Vrajba ce-odatl-am purtat-o, se stinse,
Stins-a si viata-mi nainte de-amurg..."
Duce le scoase batista si, intipArindu-si pe fata o expresie
visAtoare, dAdu ochii peste cap. Apoi, suspinind a plins, IngAimA o
data si inca o datA ultimul stih, intinzind bratele apre o vedenie ce
trece nevazuta in zbor.
Stins-a si viata-mi nainte de-amurg...
Porumbita mea !... Da, da, inainte de amurg ! Uneori,
madonnelor, mi se pare ca ne priveste din ceruri si ne binecuvinteaza
pe toti trei... 0, Bice, Bice !...
$i hohotind de plins, se lass agale pe umarul Lucreziei,
cuprinzindu-i in acelasi timp mijlocul. Vru s-o apropie, dar Lucrezia
se impotrivi: ii era rusine.
Observind acestea cu ochiul sau de-o agerime materna, Cecilia
331
www.dacoromanica.ro
se sculA arAtindu-1 cu un gest pe it Moro ca o sora care-i
incredinteazd prietenei pe fratele gray bolnav, iesi pe virfuri, dar nu
in dormitor, ci in iatacul din directia opusa $i incuie usa dupA ea.
Amurgul serii" nu era geloasa pe zoiile diminetii". Stia din
bogata-i experienta ca-i va veni $i ei rindul $i, dupa pletele negre,
acelea ro$ii ca focul or sa-i pard ducelui mai atragatoare.
Il Moro, observind c-au limas singuri, o cuprinse cu brat
puternic, aproape brutal si o urea pe genunchii sai. Lacrimile dupa
sotia raposata Inca nu i se uscasera pe gene, iar pe buzele-i subtiri $i
arcuite rAtAcea un zimbet lasciv.
Parc-ai fi calugarita toatd in negru ! ridea acoperindu-i
etul cu saruturi. Si rochita, uite cit de modestd, dar cit de bine Iti
vine ! Oare din pricina negrului pare gitisorul acesta atit de alb ?...
Jucindu-se, ii descheia nasturii de agata de pe piept $i deodata
sclipi goliciunea, $i mai orbitoare printre cutele straiului de doliu.
Lucrezia doar isi acoperi obrazul cu palmele.
In vreme ce deasupra caminului, in care flacarile se invilvorau
vesele, amorasii goi modelati in lut de Caradosso, sau poate ingerii,
15i urmau fara istov dantuiala, jucindu-se cu ciocanul, piroanele,
clestele si sulita, unelte de tortura ale patimilor Domnului. Si
luminati de reflexele trandafirii ale focului, ai fi zis Cali fac
smechereste semne cu ochiul $i sosotesc in taina, privindu-i pe
ducele it Moro $i pe madonna Lucrezia de dupa lastarul de vita al lui
Bacchus $i obrajorii for dolofani sint gata sa plesneascd de ris.
Iar de undeva de la capatul odailor se auzeau suspinele
voluptuoase ale mandolei $i glasul contesinei Cecilia care cinta:

332
www.dacoromanica.ro
 Ivi fra lo4 cbe it terzo cerchio serra,
La rividi, piu Bella e meno altera.
in crugu-al treilea al sfintelor ceruri
Purta cu sfiala sublimul ei har...
Si zeii vechimii, micii amora$i, se prapadeau de ris ascultind
stihurile lui Petrarca $i cintecul iubirii celei not $i celeste.

333
www.dacoromanica.ro
Car t e a a n o u a

CEL DE-AL DOILEA EU

I
Dupa cum vezi, aici in Oceanul Indian, ceva mai la apus de
insula Taproban, este pe harts o inscriptie : monstrii marini zisi
sirenele. Imi spunea Cristofor Columb ca tare s-a mai mirat cind, ajuns
acolo, n-a gasit nici unna de sirens... De ce ziMbesti, messere ?
A, n-are importanta... Continua, Guido, to ascult.
Las'ca $tiu, Med sa-mi spui, messere ! Socoti ca ele nu exists.
Atunci ce-ai sa mai zici de schiapode, cele care se adapostesc de
soare sub propria for talpA, ca si cum ar fi umbrela ? Sau despre
pigmeii cu urechile atIt de mari, IncIt, culcIndu -se, una o astern
dedesupt, cu alta se invelesc ? Sau despre copacul care in loc de
fructe face oua $i din ele ies pui cu puf galben, asemanatori cu
bobocii de rata ? Carnea for are gust de pe$te, incit poate fi
consumatd $i in zilele de post. Sau despre insula pe care corabierii,
debarcind, aprinseserA un foc, facusera de rnincare $i abia dupa
aceea isi dadurA seama ca insula nu era insulA, ci o balena. Povestea
mi-a spus-o la Lisabona un marinar bdtrin care nu pusese strop in
gura. S-a jurat pe trupul $i pe singele Domnului ca-i adevdrul curat...
Trecusera mai bine de cinci ani de la descoperirea Lumii Noi.
Era in SAptamina Patimilor, la $ase aprilie anul de gratie 1498.
Convorbirea avea loc la Florenta, pe strada Blanarilor, nu departe de
Mercato Vecchio. Odaia in care ea avea loc era situatA deasupra
depozitelor lui Pompeo Berardi, o casa de comert de vazd, avInd
pravalii si la Sevilla, care construia corabiile ce navigau spre

334
www.dacoromanica.ro
parninturile abia descoperite de Columb. Messer Guido Berardi,
nepotul acestui Pompeo, indragise de mic copil cu toatd pasiunea
once avea legatura cu navigatia pe mare. Avusese intentia fermA s
participe la calatoria lui Vasco da Gama, cind pe neasteptate se
imbolnavi de o boala cumplitd, abia ivita pe-atunci, careia italienii ii
ziceau boala frantuzeascA, francezii italieneasca, lesii
nemteasca, moscovitii leseasca, iar turcii ghiaureasca. Zadarnic
umblase pe la toti doctorii, atirnase priapi de ceara la toate icoanele
facatoare de minuni. Dar, asa paralizat cum era si pe veci condamnat
la nemiscare, Guido isi pastra vioiciunea mintii si, ascultind
istorisirile marinarilor, petrecea nopti in sir in fata cartilor si a
Ifirti lor, strabAtea in visele sale oceanele si descoperea paminturi
noi.
Din pricina feluritelor unelte marinaresti, cum erau cercuri de
arama reprezentind ecuatorul, cadrane, sextante, astrolabe,
compasuri, harti ale constelatiilor, odaia sa pArea o cabins de
corabie. Prin usile deschise spre balcon, de fapt o loggie florentinA,
se zdrea cerul siniliu at inserarii de aprilie. De jos, din magazii,
venea balsam de mirodenii, aduse de peste mari piper indian,
scortisoard, cuisoare si ghimbir.
Asta-i, messer Leonardo ! incheie Guido frecindu-si cu
palma, pe sub pledul ce le infa'sura, picioarele bolnave. Nu in zadar
se spune: credinta rniscd muntii din loc. SA se fi indoit Columb, ca
dumneata, n-ar fi realizat nimic. Si trebuie sA recunosti ca merits sa
incaruntesti la numai treizeci de ani, din pricina unor chinuri fail
egal, ca sa descoperi locul unde se aflA paradisul parnintesc, nu-i
asa ?
Paradisul ? se minund Leonardo. Ce intelegi prin asta,
Guido ?
Vreti sa spuneti ca n-ati auzit nici despre asta ? Se poate sa nu
fi aflat despre observatiile asupra stelei polare, acute de cdtre
335
www.dacoromanica.ro
messer Columb pe cind se afla lingd Insulele Azore $i care au slujit
drept dovada ca pdmintul nu e nici sferd, nici ca un mar, cum s-a
crezut IAA acum, ci are forma unei pere cu mot, sau cu o umflaturd
la un capat, asemenea mamelonului de pe sinul femeii ? Si chiar pe
acest mamelon care-i un munte atit de inalt, incit se sprijinA cu
crestetul de sferele cere$ti ale lunii, se gase$te Paradisul...
Dar bine, Guido, asta contrazice intru totul afirmatiile
$tiintei...
Stiinta ! exclama cu disptet interlocutorul. Dar oare $tii,
messere, ce spune Columb despre stiinta ? to voi cita propriile-i
cuvinte din cartea intitulata Libro de las profecias" Cartea cu
preziceri". Mi-au fost de ajutor in tot ce-am facut nu matematicile $i
nici hartile geografilor sau argumentele intelepte, ci numai profetia
lui Isaia despre cerul cel nou $i pamintul cel nou.
Ramase apoi tAcut. incepeau obisnuitele dureri in articulatii. Si
la rugdmintea stApinului casei, Leonardo striga slugile, care It dusera
sus in dormitor pe bolnay.
llamas singur, artistul se apuca sa verifice calculele matematice
ale lui Columb din studiul asupra evolutiei stelei polare, facut pe
cind se afla MO Insulele Azore. Gasi in ele gre$eli atit de
grosolane, cA nu-i venea sa creadA.
Cita ignoranta ! se mira Leonardo. S-ar zice ca, orbecAind prin
intuneric, omul acesta a dat din greseald peste Lumea Noua, $i, ca
un orb, nu vede $i nu $tie ce a descoperit: cind spune cA e China,
cind ca e Ofirul lui Solomon sau paradisul. $i are sa moara fara
s-o afle.
Reciti Epistola lui Cristofor Columb, cdruia veacul nostru
multe ii datoreazd, despre insulele din Indii, nuii sus de Gange, de
curind descoperite, prima lui scrisoare din 29 aprilie 1493, in care
Columb vestea Europei descoperirea sa.
Toata noaptea Leonardo stAtu aplecat asupra calculelor $i
336
www.dacoromanica.ro
hartilor. Din cind in cind iesea in loggia deschisa, privea spre stele
$i, gindindu-se la prorocul Noului Pamint $i al Noului Cer, compara
gra voie destinul sau cu al acestui straniu visator cu mince si inima
de copil :
Cit de putin $tia $i cit de mult a facut ! Pe cind eu, cu toate
cunostintele mele, zac in nemiscare la fel ca acest paralitic, Berardi.
Toata viata mi-am dorit sa cunosc lumi necunoscute, $i totusi n-am
facut un pas spre ele. Credima, spun ei. Dar oare credinta desavirsita
$i $tiinta desavirsita nu sint una $i aceea$i ? Oare ochii mei nu vad
mai departe decit cei ai lui Columb, prorocul acesta orb ?... Sau
poate asa va fi find scris omului: cel vazator sa tie $i cel orb sa
faptuiascd ?"

II
Nu bap: de seams cind trecu noaptea. Stelele se stinsera, o
lumina trandafirie inunda crestetele acoperisurilor de tigla Si
schelaria sprijinitoare a zidurilor de caramidd de la casele
darapanate. Fosnet de pa$i $i larmuiala multimii fasunau in strada.
Se auzi o bataie la usa $i, deschizind-o Leonardo se pomeni cu
Giovanni. Venea sa-i aminteasca invatatorului ca in ziva aceea era
Simbata Floriilor fusese fixata proba focului".
Cum ai spus, cum ? intreba Leonardo.
Fra Domenico va intra in foc in locul fratelui Girolamo
Savonarola, iar fra Giuliano Rondineli in locul dusmanilor lui. Si
acela care va 'Amine nevatamat va dovedi vrajma$ului dreptatea sa
inaintea lui Dumnezeu, ii lamuri Beltraffio.
Daca-i asa... du-te, Giovanni... Iti doresc sa ai parte de o
priveliste care sa-ti merite curiozitatea.
Cum, dumneata nu mergi ?
Sint ocupat, nu vezi ?

337
www.dacoromanica.ro
 invAtAcelul vru sAli ia ramas bun, dar, facInd o sfortare, mai
addstd.
Venind incoace, 1-am intilnit pe messer Paolo Somenzi, care a
fagaduit s treacA sA ne ia, spre a ne gasi locuri bune, de unde sa
putem vedea tot. Ce pAcat, mestere, ca n-ai timp sA mergi. 5i eu care
mi-nchipuiam... Stii ceva ? Proba e fixata pentru amiazd. DacA
ti-ai termina treaba pinA atunci ? Am putea sa mai apucam...
Dore$ti atit de mult s vdd $i eu minunea ? zimbi Leonardo.
Giovanni l'$i plecA doar ochii a sfialA.
Bine, fie, merg. Ca sa -Xi fac pe plac !
. La ora hotaritA, Beltraffio se intoarse insotit de Paolo Somenzi,
mai-marele spionilor lui it Moro, un barbat iute $i neastimparat, de
pared avea argint-viu in vine. Paolo era un inver$unat du$man al lui
Savonarola.
Ce-aud, messer Leonardo ? SA fie adevarat cA nu vreti s ne
insotiti ? vorbi el cu glas pitigaiat, neplAcut auzului, facind
strimbAturi $i schime de clovn. Se poate ? ! Tocmai dumneavoastra,
iubitor al stiintelor naturale, sa nu asistati la o asemenea experienta
de fizicA ?
Crezi ca le vor da voie sA intre in foc ? se indoi Leonardo.
Cum sA vA spun... Daca lucrurile vor ajunge pinA acolo,
desigur fra Domenico n-o sa pregete. Si pared numai el ? Doua mii
si cinci sute de cetateni, boga ;i $i saraci, carturari $i ignoranti, femei
Si copii s-au inscris ieri la San Marco, dornici a lua parte la probd.
0 aiureald, Doamne iartd-ma, cA te apuca ameteala. Se intreaba pind
si filozofii nostri, libercugetatorii, si nu lard oarecare teams: dar
daca unul din cAlugari n-o vrea sA arda, si pace ? Ce te faci atunci,
ai ? Imaginati-va, messere, numai mutrele preacuviosilor
plingdreti" cind or sa ardd amIndoi !
Nu se poate ca Savonarola sa creadA... rosti Leonardo pe
ginduri, ca pentru sine.
338
www.dacoromanica.ro
 Asta cam a$a-i, se invoi $i Somenzi. Nu se poate sa creada
pind la capAt. Ar da el inapoi cu drag inimA, dar parca se mai
poate ? A stirnit gloata $i nu mai are ce face acum. Vor sA vadA
minunea $i nimic mai mult ! Caci $i aici, messere, e tot matematica
la fel de precisa ca $i cea a dumneavoastrA daca exists Dumnezeu,
ce-1 costa sA faptuiasca o minune ? A$a fel ca la rugile drept-
credincio$ilor doi on doi sa faca cinci, nu patru, asta spre ocara
Tiber-cugetatorilor ca dumneata $i ca mine.
Nu mergem ? E timpul, spuse Leonardo aruncindu-i lui Paolo
o privire de fati$ dispret.
Cum sA nu ! Mergem ! 0 vorba sa mai spun, se agita acesta.
Ma$inaria cine credeti CA a nAscocit-o ? Eu ! De aceea vreau, messer
Leonardo, s-o pretuiti dumneavoastra, caci cine altul ar putea s-o
faca ?...
De ce tocmai eu ? rosti artistul cu sila.
Para n-ati pricepe ! Vedeti $i dumneavoastra, sint om cu
sufletul deschis, ce gindesc aia spun. Si intr-o masura oarecare
filozof. Stiu cate parale fac nascocirile cu care ne tot bags in sperieti
calugarii. A$a incit, not doi, messer Leonardo, sintem complici in
treaba asta. Iacata de ce spun ca avem motive sa ne bucuram.
Traiasca ratiunea, traiasca $tiinta ! Caci fie ca exists Dumnezeu, fie
ca nu, doi on doi fac tot patru !
Iesira tustrei alaturindu-se multimii care umplea strazile. Pe
toate chipurile se vedea curiozitatea $i o sarbatoreasca asteptare pe
care Leonardo le deslusi $i pe fata lui Giovanni.
Pe ulita Cioraparilor, in fata bisericii Orsanmichele, acolo unde
intr-o ni$A se Malta bronzul lui Andrea Verrocchio, apostolul Toma
punind degetul pe rana lui Isus, inghesuiala era $i mai mare. Unii
silabiseau cu glas tare cele opt teze asternute cu frumoase litere man
$i ro$ii afi$ate pe zid, al caror adevar trebuia confirmat sau infirmat
de proba focului, altii le ascultau $i le talmaceau.
339
www.dacoromanica.ro
 IatA care erau acele teze:
I Biserica Domnului se va innoi.
II Dumnezeu o va osindi.
III Dumnezeu o va innoi.
IV Dui:4 osinda, Florenta insA$i se va innoi $i se va 'Malta
deasupra tuturor popoarelor.
V Necredincio$ii se vor intoarce la credintA.
VI Toate acestea se vor implini fail zabavA.
VII Nu este indreptAtitA inlAturarea lui Savonarola din sinul
bisericii de ate papa Alexandru al VI-lea.
VIII Cei ce o resping nu pacAtuiesc.
Purtati de multime, cei trei se pornenira $i ei acolo $i neputindu-se
mica nici incolo, nisi inapoi, ascultau sporAvAiala din jur.
Asa o fi, fratilor, dar parcA tot ma trec fiorii, spunea un
meseria$ batlin. Nu cumva sa iasa cu pAcat !
Ce tot indrugi, Filippo ? se impotrivi o tinArA calf-a' cu un
zimbet falos pe buze. De unde $i pina unde ? Nu poate fi *at...
Orice-ai spune, prietene, da-i ispitire, staruia int-ale sale
Filippo. Cerem o minune, dar oare sintem demni de ea ? Doar scrie
in scripturi: Nu-I ispiti pre Domnul Dumnezeul tau !"
Taci, batrIne. De ce cobesti ? Cine are credinta 61 bobul de
mustar $i porunci-va muntelui s se mute, cuvintul ii va fi implinit.
Nu se poate ca Domnul Dumnezeu sA nu faptuiascal minunea, dacA
alde not credem cu adevArat !
Nu se poate sA n-o faptuiascA ! Nu se poate sa n-o faptuiasca !
Nu se poate sa n-o faptuiasca ! i se alaturard alte glasuri din
multime.
Dar is spuneti, fratilor, cine o sa intre intii $i-ntli in foc, fra
Domenico sau fra Girolamo ?
Arandoi data.
340
www.dacoromanica.ro
 Ba nu, fra Girolamo se va ruga, de intrat in foc, nu intra.
Cum se poate ? Cine dacA nu dinsul ? intii Domenico, apoi $i
Girolamo, iar dupa din$ii ne invrednicim $i not A$tia toti care ne-am
inscris pe lista la manastirea San Marco.
Oare-i adevarat ce se spune, ca pater Girolamo are sa Invieze
un mort ?
Adevarat, cum nu ! intii va face minunea focului, iar dupa
aceea a invierii din morti. Citii cu ochii mei scrisoarea lui cage papa.
Numeasca, zice, un potrivnic. Ambii vor sta pe marginea gropii
spunind pe rind: scoala ! Si cel la a cui poruncal mortul se va scula
din groapd va fi proroc, iar celdlalt un mincinos.
Valeu, ce-are sa mai fie, fratilor ! Credeti si-I yeti vedea pe
fiul omului intmpat pAsind pe crestele norilor ! Da ce minuni, cum
n-au fost nici in vechime !
Amin !Amin ! se auzea din multime $i chipurile Olean, ochii
prindeau a scApara cu scaparari de nebunie.
Deodata multimea se puse in miscare 5i-i purta $i pe ei mai
departe. Aruncind o ultimA privire statuii lui Verrocchio, Giovanni
crezu ca descopera in parerea de zimbet ce plutea pe chipul lui Toma
Necredinciosul punind degetul pe rana lui Isus surisul acela
$agalnic, dulce, patruns de curiozitatea ce nu cunoaste teama, de o
mare asemanare cu zimbetul lui Leonardo.

III

Prin preajma pietei Signoriei, nimerira intr-o inghesuiala atit de

cumplitA, incit Paolo a trebuit sa ceara sprijinul strajilor din garda
calare a orasului, care s-i conduca pinA la Ringhiera, podiumul de
piatra din fata turnului, unde fuseserd rezervate locuri pentru soli $i
cetatenii de vaza ai orasului.
Niciodata parcA nu mai vazuse Giovanni o asemenea mare de

341
www.dacoromanica.ro
capete. Nu gemea numai piata de lume, dar $i loggiile, turnurile,
ferestrele, acoperisurile, toate erau pline pins la refuz. Oamenii se
incaierau pentru locuri, atirnau ciorchine la inaltimi ametitoare
agatati de grilajele $i cornisele caselor, de suporturile de faclii
infipte in zid, de-ai fi zis ca zboara. Unul cazu $i muri pe loc.
Ulitele erau barate toate de rohatci, lanturi, in afara de trei,
pAzite de strajile orasului, care lasau sA treaca numai ba'rbatii in toata
firea, unul cite unul $i numai neinarmati.
ArAtind catre rug, Paolo explicA Insotitorilor felul cum
construise ma$inaria". De la picioarele Ringhierei, unde trona
Marzocco, statuia heraldicului leu de bronz ce apArea pe sterna
orasului, $i pinA la porticul acoperit cu tiglA, zis $i Porticul Pisanilor,
fusese pregatit un rug lung $i Ingust, avind ca loc de trecere pentru
cei supusi incercarii, intre cele doua ziduri de lemne unse cu catran
$i presdrate cu pulbere, o cdraruie de lut pietruitd $i presarata cu
nisip.
Deodata aparura franciscanii, adversarii lui Savonarola, venind
din strada Vecherecchia, apoi tot de acolo se ivirA $i dominicanii.
Procesiunea for o incheia fra Girolamo intr-o sutana de matase alba,
in mina cu potirul cu sfintele daruri stralucind ca soarele, urmat de
fra Domenico, infa$urat intr-o mantie de catifea rosie ca focul.
Laudati-1 pre Domnul, cintau dominicanii, slAviti mdrirea lui
asupra lui Israel $i puterea lui in ceruri. Cutremurator esti tu,
Doamne, in sfinta sfintelor tale."
Si alaturindu-se monahilor, multimea rdspunse cu un glas de
tunet:
Osana ! Osana ! Binecuvintat fie cel ce vine in numele
Domnului !
Adversarii lui Girolamo ocupard jumatate din Logia
dell'Orcagna, vecina cu turnul, ucenicii sAi, pe cealaltA, despartita
pentru acest prilej cu un parmalic de scinduri.
342
www.dacoromanica.ro
 Totul era gata, nu raminea decit sa fie aprins rugul $i cei hotariti,
In sfir$it, sa paseasca Intr- Insul.
De fiecare data cind din Palazzo Vecchio ieseau. consulii,
organizatorii probei, multimea amutea cuprinsa de fiori. Infiorarea
insa nu dura prea mult $i dupd ce acestia se sfatuiau in $oapte cu fra
Domenico, se Inapoiau in palat. Cit despre fra Giuliano Rondinelli,
acela disparuse de-a binelea.
Nedumerirea $i Incordarea ajunsesera insuportabile. Unii se
ridicau pe virfuri $i Intindeau giturile sa vadA mai bine, altii,
prefirind $irul de matanii $i facind cruci marunte, repetau cu
candoare, rugindu-se ca in copilarie: Doamne, fa o minune, fa' o
minune, f'd o minune !"
Nemi$cat $i za.pu$itor era vazduhul. Tunetele departate care
rAsunasera Inca de dimineatA se apropiau din ce in ce. Soarele
dogorea.
DeodatA citiva cetateni de vala ai orasului, membri in Consiliu,
in odajdii lungi din postav ro$u-inchis ce semanau a togi romane,
pasird pe Ringhiera, ivindu-se din Palazzo Vecchio.
Signori ! Signori ! prinse a molfai cu neastimpAr un batrinel
cu ochelari rotunzi pe nas $i o pans de gisca dupa ureche, probabil
secretarul Consiliului. Consiliul Inca nu s-a terminat. VA mgdm !
IndatA se face numaratoarea voturilor...
Lua-i-ar cel cu coarne cu voturi cu tot, exclamA unul dintre
cetatenii de vaza. Mie mi-ajung cite prostii s-au insirat acolo...
Oare ce mai a$teapta ? observa altul. Daca au chef sa intre in
foc, nu le sea nimeni piedica, prajeascd-se data. $i sa se termine !
Cum se poate ! Ar fi o crimA...
Fleacuri ! Ce daca or fi doi neghiobi mai putin pe lume ?
SA se prajeascd, ziceti ? Ehei, treaba nu sea chiar asa simplu...
In foc se intra dupd toate canoanele $i poruncile bisericii, iata
unde-i tilcul ! Nu, orice-ati spune, asta-i o chestie de mare
343
www.dacoromanica.ro
subtilitate teologicA, da, da-a!
Ni daca-i teologicA, dna-se la papa sa-i impace...
Ce sA caute la papa ? Papa-i papA si cAlugarii-s calugari. N-ar
strica sA ne mai gindim si la popor. De-am sti ca putem restabili cu
asemenea masurA pacea si ordinea in oras, apoi i-am trimite pe toti
popii si cAlugarii si-n foc, si-n apa, si-n aer, ba si-n pArnint !
Dupd mine, le-ajunge si apa. Sfatul meu e sa pregAtim un
ceaun cu apA si sa -i virim pe amindoi acolo. Dreptatea ar fi de partea
cui iese uscat din apa. Cel putin ar fi fail primejdie !
Auzirati, signori ? chicotea Paolo servil. Bietul fra Giuliano
Rondinelli ! De atita spaimA, 1-a apucat pintecdraia. I-au luat si
singe, ca sa nu moara de frica.
Voi tot glumiti, messeri, spuse un bAtrin venerabil cu chip
inteligent si cu ochii melancolici, dar cind and asemenae vorbe de la
oamenii cei mai de frunte ai poporului men, ma intreb ce-ar fi mai
bine sa traiesc sau sa mor ? CAci greu le-ar fi cazut strAmosilor
nostri ziditori ai acestui oral de-ar fi putu prevedea cA urmasii for se
vor acoperi vreodatA de asemenea mine !...
Dar tratativele nu se mai sfirseau, sindicii tot se mai foiau de
colo-cold, cind intrind in palat, cind ducindu-se in loggie.
Intre timp, franciscanii sustineau ca Savonarola vrAjise rasa lui
Domenico. Calugarul o dezbraca. insA farmecele puteau fi ascunse
si in rufaria de corp. Domenico infra in palat si, dezbracindu-se la
piele, se infasurd in anteriul unui alt cAlugAr. I se interzise sa se mai
apropie de fra Girolamo, ca nu cumva acesta sa-1 farmece a doua
oars. I se ceru, de asemeni, sA punA in joc crucea pe care o Linea in
mina. Domenico se invoi, dar spuse cA in foc nu intrA fail sfintele
daruri. Franciscanii declarara atunci cA ucenicii lui Savonarola vor
sa arda trupul si sIngele Domnului. Zadarnic incercau Domenico si
Girolamo sa le demonstreze ca sfinta cuminecAturA nu poate arde, ca
va pieri in foc numai modusul supus pierzaniei, iar substama famine
344
www.dacoromanica.ro
eterna. De aici se pomi o disputa scolastica.
Multimea cirtea.
Intre timp cerul se invelise cu nori.
Si deodatd un raget prelung se auzi venind dinspre Palazzo
Vecchio, din Via dei Leoni, unde in birlog de piatrd erau tinuti leii,
fiarele heraldice ale Florentei. Prin$i probabil de forfota zilei,
ingrijitorii uitasera sd-i hrdneascA.
Ai fi zis ca rage de minie insu$i Marzocco cel de al-ma,
indignat de ru$inea cu care se acoperA poporul sdu.
$i ragetului fiarei multimea ii raspunse cu un altul $i mai
inspAimintAtor, un raget omenesc, flAmind:
Mai repede ! Mai repede ! In foc ! Fra Girolamo ! Vrem
minunea ! Minunea ! Minunea !
Trezit din ruga inaintea potirului cu daturi, Savonarola aparu in
marginea loggiei $i, cu obisnuitu-i gest autoritar al miinilor, porunci
tAcere.
Poporul insa nu voi s tacd.
Ti-e fried, hai ? striga unul din arrabbiati" in rindurile din
fund, tocmai de sub Porticul Pisanilor.
$i ca un val, stigatul strAbAtu multimea toatd.
Cavaleria de fier a turbatilor" incepu sa preseze multimea din
ultimele rinduri. Vroiau sA patrunda in loggie $i in indierare s-1
omoare pe Savonarola.
Pe ei, pe ei, pe ei ! Blestematii de sfintuleti ! rdsunau facnete
salbatice.
Chipuri schimonosite de flare fulgerard pe dinaintea lui
Giovanni. $i el inchise ochii, ca sd nu vada cum it inhata pe fratele
Girolamo $i-1 sfisie sub privirile sale.
In ace,easi clipA insA tunetul bubui cumplit deasupra multimii.
Despicat de fulger, cerul se aprinse vilvataie $i se porni un potop
cum de mull nu mai fusese la Florenta.
345
www.dacoromanica.ro
 Ploaia nu dura mult. Dar cind se potoli, nu putea fi vorba de nici
o proba a focului: un $uvoi navalnic clocotea intre cele doua ziduri
de lemne ale rugului.
Asta mai zic $i eu calugari cu noroc ! faceau haz in multime.
Cind sa intre in foc, au nimerit in apa ! Minune, nu saga !
0 ceata de straji a trebuit sa-1 petreaca pe Savonarola prin
multimea cuprinsd de furie.
Dupa furtuna cerul ramase Intunecat. Burnita marunt.
Beltraffio simti ca i se stringe inima de teams cind it vazu pe fra
Girolamo cum merge cu pasul grabit, impleticindu-se, pe sub
burnita marunta $i cenusie, girbov, cu gluga trasd pe ochi $i albele
odajdii stropite cu noroiul strazii.
Si observindu-i paloarea din obraji, Leonardo, la fel ca atunci,
la rugul desertaciunilor, 11 lua de mina 5i-1 scoase din multime.

III
A doua zi, tot in odaia din ajun a casei Berardi, care semana a
cabina de corabie, artistul demonstra lui messer Guido tot absurdul
parerii lui Columb asupra pozitiei paradisului pe mamelonul In
forma de para.
La inceput, messer Guido it asculta cu multa luare aminte,
obiectind $i contrazicindu-1, pind la urma insa deveni tacut, de parca
1-ar fi supdrat pe Leonardo din pricina adevarului spus.
La putina vreme dupa aceea, se plinse de durere in picioare
5i-1 rugs pe Leonardo sa cheme slugile, ca s-1 duca in dormitorul
sau.
Dare de ce 1-am mihnit ? se intreba Leonardo. La fel ca
ucenicii lui Savonarola, are nevoie nu de adevar, ci de o minune".
tntr -unul din caietele de notice pe care 11 rasfoia, dadu de
insemnarea facuta in memorabila zi cind multimea batea la up casei

346
www.dacoromanica.ro
sale, cerind sa i se restituie preasfintul piron:
O, divina e dreptatea Ta, Primul Motor ! Tu n-ai dorit sa
lipsesti vreo forts de rinduiala $i calitatea mi$cArilor necesare, caci
daca se cere ca ea s miste un corp cu o suta de coti mai incolo $i
intilite$te in calea ei o piedica, tu ai poruncit ca fora loviturii sa
determine o noua miscare, constind in diverse socuri $i impulsuri
echivalente caii nestrabatute. 0, diving este necesitatea Ta, Primul
Motor, asfel sile$ti tu cu legile tale ca toate efectele sa decurga din
cauze pe calea cea mai scurta. Iata, aceasta e o minune !"
Si amintindu-$i de Cilia cea de tainci $i de chipul Domnului pe
care it tot cauta $i nu-1 gasea, Leonardo i5i dadu seama cA trebuie sa
existe o legatura intre cuvintele acestea despre Primul Motor, divina
lui necesitate $i desavirsita intelepciune a celui care spusese: unul
din voi ma va vinde".
Seara veni la el Giovanni $i-i povesti despre cele intimplate
peste zi.
Signoria poruncise fratilor Girolamo $i Domenico sa paraseascd
orasul. Aflind CA cei doi pregeta, turbatii", inarmati pins -n dinti,
avind cu ei bombarde $i urmati de o gloats fard numar, inconjurara
manastirea San Marco. Cind navalira in bisericA, unde se oficia
slujba de sears, calugarii dadura sA se apere lovind fara alegere cu
luminarile aprinse, cu sfe.5nice, crucifixuri de arama sau de lemn. $i
in norii fumului de pulbere $i jaristea incendiului pareau
inspaimintatori ca diavolii $i ridicoli ca porumbeii miniati. Unul
dintre frati se catara pe acoperi$ul manastirii Si arunca cu pietre de
acolo. Altul se urea pe altar, stind sub crucifix, tragea din archebuza,
exclamind dupd fiecare foc: Slava tie, Doamne !"
Mandstirea fu luata cu asalt. Fratii se rugau de Savonarolla sa
fuga. El insA nu voi 5i, impreuna cu Domenico, se predard in miinile
du$manilor. Furs aruncati in temnita.
Zadarnic incercau sau se faceau CA incearcd strajile Signoriei
347
www.dacoromanica.ro
sA-i apere de mfirille multimii.
Unii it loveau pe Girolamo peste obraji, fonfaind biserice$te, ca
plingAretii:
Haide, proroce$te, proroce$te, omul lui Dumnezeu, cine te-a
lovit ?
Altii se tirau in patru labe la picioarele sale, ca $i cum ar fi
cautat ceva, $i grohaiau ca porcii: Cheita ! Cheita ! N-a vazut
careva cheita lui Girolamo ?" facind aluzie la cheita cu care
Girolamo tot fAgaduia in predici sal descuie tainitele mir$Aviilor
romane.
Copiii, fosti ostasi ai Sfintei 0$ti a micilor inchizitori, aruncau
in el cu mere putrede $i ouA stricate.
Iar cei ce nu izbuteau sA se strecoare pinl-n fatA, urlau de
departe, repetind mereu acelea$i vorbe de mark de parca nu se
saturau de ele:
Lasule ! La$ule ! La$ule ! Iuda VinzAtorul ! Vrajitorule !
Sodomitule ! Anticristule !
Giovanni 11 petrecu pins la poarta temnitei de la Palazzo
Vecchio. $i dud fratele Girolamo trecea pragul Inchisorii de unde
avea sA iasa doar pentru a merge la locul caznei, un $ugubat in loc
de limas bun striga, trintindu-i un genunchi pe sub dos:
WA de unde ie$eau prorocirile !
Chiar a doua zi Leonardo $i cu Giovanni pArAsirA de dimineata
Florenta.
Si cum sosirA la Milano, pictorul se dArui intru totul trudei
aminate de optsprezece ani $i mai bine se apuca sA picteze chipul
Domnului din Chia cea de wind.

V
La 7 aprilie 1498, exact in ziva neizbutitei probe a focului din

348
www.dacoromanica.ro
ajunul Floriilor, muri fara veste Carol al VIII -lea, regele Frantei.
Vestea mortii sale avu darul sa -1 ingrozeasca pe it Moro, caci cel mai
inversunat dusman al casei Sforza, ducele d'Orleans, urma sa urce
pe tron sub numele de Ludovic al XIII-lea. Nepot al Valentinei de
Visconti, fiica primului duce al Milanului, intentiona s smulga
Lombardia pe calea armelor, socotindu-se unicul ei mostenitor
legiuit, si sa rada cuibul tilharilor de Sforza" de pe fata pdmintului.
Cu citva timp inainte de a se stinge Carol al VIII -lea, la curtea
din Milano avusese loc un duel savant", care ii placuse nespus
ducelui, asa incit la doua luni dupd acesta puse la cale pe cel de-al
doilea. Multi socoteau ca acest al doilea duel avea s fie aminat,
doar razboiul batea la usa. Dar s-au inselat. Il Moro, maestru in ale
perfidiei, considers avantajos pentru sine sa arate dusmanilor ca
prea putin ii pass de ei, sub sceptrul indurator al lui Sforza infloresc
in Lombardia mai mutt ca altadata artele $i $tiintele renascute,
aceste roade ale pacii de aur", iar tronul sau este pazit nu doar cu
arma, dar si de faima unui protector al muzelor, cel mai luminat
dintre monarhii Italiei.
Doctori, decani, magistri ai Universitatii din Pavia se adunasera
in marea said de jucat mingea" din Rocchetta, purtind bonete rosii
in patru colturi, pelerine de culoarea flacarii, captusite cu hermina,
manusi de antilopa liliachie pins la cot si cingatoarea cusuta cu aur.
Doamnele de la curte venisera in rochii luxoase de bal. La picioarele
lui it Moro sedeau de o parte $i de alta a tronului madonna Lucrezia
si contesina Cecilia.
Festivitatea o deschise cuvintarea lui Giorgio Merula, care,
comparindu-1 pe duce cu Pericle, Epaminondas, Scipio, Cato,
August, Mecena, Traian, Titus si multi alti oameni de seams,
demonstra ca. noua Atend a lumii, care-i Milanul, a intrecut-o pe cea
veche.
Urma apoi o disputa teologica despre conceptiunea imaculata $i
349
www.dacoromanica.ro
Inca una din domeniul medicinei:
Sint sau nu mai fecunde femeile frumoase decit cele urite ?"
A fost fireasca tamaduirea lui Tobit cu fiere de peste ?" Este
femeia o creatie nedesavir$ita a naturii ?" In ce parte a marun-
taielor s-a strins apa care a curs din rana Domnului cind, fiind pe
cruce, a fost strapuns cu sulita ?" Cine-i mai voluptuos, femeia sau
barbatul ?"
Urnfa apoi o intrecere de ordin filozofic: Cum a fost materia
primordial& unica sau multipla in forme ?"
Ce inseamna acesta apoftegma ? Intreba molfaind din gura-i
$tirba, un batrinel cu zimbetul Inveninat $i ochi de lapte ca la copii,
celebrisim doctor in ale scolasticii, care isi punea in deruta
adversarii, afirmind existenta unei diferentieri atit de subtile Intre
quidditas i babitus, belt nimeni nu mai putu intelege nimic.
Materia primordial& demonstra altul, nu este nici substanta,
nici accident. Si intrucit indaratul fiecarui act se peresupune ca ar fi
on substanta on accident, materia primordiala nu este act.
Pot afirma, exclama cel de-al treilea, Ca fiece substanta,
materials sau spiritual& data ce-i creata, face parte din materie.
Batrinul doctor Int-ale scolasticii numai clatina din cap, ca $i
cum $tia dinainte ce-i vor obiecta adversarii $i era In stare s
spulbere sofismele for doar cu o suflare, ca pe o pima de paianjen.
Sa presupunem ca universul ar fi arbore, explica al patrulea,
iar radacinile lui materia primordial& frunzele accidentele,
crengile substanta, floarea suflet rational, roada natura
ingereasca, iar Dumnezeu gradinarul.
Materia primordiala este unicd, racnea cel de-al cincilea,
Para sa asculte pe ceilalti, materia primordiala secunda este dubla,
iar materia primordiala multipla este terta. Si toate trei tind spre
unitate Omnia unitatem appetunt.
Ca de obicei, Leonardo asculta tacut $i Insingurat $i doar cind
350
www.dacoromanica.ro
si cind un zimbet subtire ii aluneca pe obraz.
Dupa pauza, matematicianul Luca Pacioli, calugar franciscan,
oferi vederii celorlalti niste poliedre, forme de cristal cu multe
fatete, expunind totodata si invatatura lui Pitagora cu privire la cele
cinci corpuri primordiale avind forme regulate, de la care ar fi luat
fiinta universul. Citi apoi $i niste versuri cu care aceste corpuri se
proslaveau pe ele insele:
Al stiintei rod prea dulce si-ncIntat
Sintem, $i invatatii imbiat-am din vechime
SA caute cea mai dintii pricing
A noastra, care taina ne-am 'Astra.
0, frumusetea noastra straluceste,
Cad sintem inceput a tot ce-i lume
Si armonia noastra e acea minune
Ce cucerea cindva fart de veste
Pe Platon, pe Pitagora, Euclid
in toate sintem pe acest bolid
Si chipul ni-i pe drept desavirsit
Masurd a toate este...

VI
Contesa Cecilia ii $opti ceva ducelui, aratindu-i spre Leonardo,
si acesta, chemindu-1 la dinsul, it rugs sa participe la proba.
Messere, it atacd Cecilia insasi, fiti amabil...
Ei, vezi, te roaga si doamnele, ii spuse ducele. Nu face pe
modestul. Para ce te costa ? Poveste$te-ne ceva cit mai amuzant.
$tiu bine ca mintea ti-e ve$nic plina de strasnice himere...
Rog scutiti-ma, alteta. A$ face-o bucuros, madonna Cecilia,
dar credeti-ma, nu stiu, nu ma pricep de fel...
Si nu se prefacea.
351
www.dacoromanica.ro
 intr-adevar, nu-i placea $i nici nu $tia sA vorbeasca In public. I
se parea a intre cuvInt $i idee se ridica o nelipsita piedied $i fiecare
afirmatie exagereazA sau subestimeaza, falsified $i mince. NotIndu-
si observatiile In carnet, le indrepta $i le $tergea In nenumarate
rinduri. I se Intimpla sA se bill:6e sau sa se Incurce, lasind fraza
neterminatA chiar $i Intr-o simply convorbire, cAutind $i negAsind
cuvintele. Pe oratori $i scriitori ii poreclea flecari care Indruga verzi
$i uscate, $i totusi, IndArdtul acestor porecle se ascundea un dram de
invidie. Descoperind adesea la oameni de nimic darul de a vorbi in
fraze rotunjite, simtea ciuda $i un fel de admiratie naivA: poftim,
cui Ii da bunul Dumnezeu darul Asta !" exciama In sinea lui.
Dar cu cit Leonardo refuza, cu atit doamnele stAruiau.
Messere, ciripeau In cor Inconjurindu-1, va rugAm, messere !
VA implorAm toate, dupA cum vedeti ! Haide, povestiti-ne !
Povestiti-ne ceva nostim !...
Cum vor zbura oamenii, propuse donzella Fiordalisa.
Mai bine despre magie, se Impotrivi donzella Ermellina.
Despre magia neagrA $i maleficii. E atIt de interesant ! Despre
necromantie, cum sint chemati, adica, mortii din mormInt !...
Vai de mine, madonna, dar NIA asigur, n-am chemat in viata
mea mortii din mormint...
N-are a face, vorbiti despre once altceva. Numai sd fie ceva
de groazA... Si... fail matematica...
Leonardo nu stia sd refuze, oricine $i orice i-ar fi cerut.
Credeti-ma, madonnelor... Ingaimd cu sfiala.
E de acord ! E de acord ! batu din palme Ermellina. Fiti atenti,
va rog. Va vorbi messer Leonardo !
Cu-urn ? A ? Cine ? se interesd decanul facultatii de teologie,
un batrinel cazut in mintea copiilor, pe deasupra $i fudul de-o
ureche.
Leonardo ! ii strigd vecinul, tlnAr magistru in ale medicinei.
352
www.dacoromanica.ro
 Lonardo Pisano ? Matematicianul ?
A, nu, chiar Leonardo da Vinci in persoana !
Da Vinci ? Doctor sau magistru ?
Nici una, nici alta. Nici macar bacalaureat, ci pur $i simplu
pictorul Leonardo, cel caruia ii apartine Cina cea de wind.
Pictorul ? Vorbeste despre pictura ?
Despre $tiintele naturii, mi se pare...
Despre $tiintele naturii ? Nu cumva astazi pictorii au ajuns $i
invatati ? Leonardo ?... Para n-am mai auzit... Si, ma rog, ce-a
scris ?
Nimic. Nu publics.
Nu publica ?
Se spune c-ar fi scriind cu mina sting, se amesteca in vorba
un alt vecin de-al sau. In scriere tainica... spre a nu se decifra...
Cu mina stings ? Spre a nu se descifra ? bolmoja decanul cu
mirare crescinda. Sa fie ceva de haz, messeri ? A ? Pentru odihna si
distractia ducelui dupa grele treburi $i, se-ntelege, a preafrumoaselor
signore ?...
Va fi probabil $i de haz. 0 sa vedem numaidecit...
Asa sa-mi fi spus de la Inceput... Zi-le curteni $i pace... cum
sa nu se amuze ? Apoi, nici cu pictorii astia nu mi-e rusine... $tiu sa
distreze ! De pilda, Buffalmaco, spune lumea, era un clovn $i un
nebun MA pereche $i zurbagiu pe deasupra... In fine, sa ascultam.
Vedem not numaidecit cine mai e $i Leonardo Asta...
$i se apuca sa -$i $tearga ochelarii, ca sa nu-i scape nimic din
spectacol.
Leonardo ii privi pe duce cu ultima rugs. Acesta zimbea, se
Incrunta. Contesa Cecilia 11 ameninta cu degetul.
Te pomenesti ca se supara, isi spune pictorul. $i in curind va
trebui sa-i cer bronzul pentru Cal... In sift-sit, fie ce-o fi, am sa le
povestesc ce-o sa-mi dea prin minte, numai sa scap mai repede !"
353
www.dacoromanica.ro
 Urea la catedrd cu indrAzneala disperArii $i roti privirile asupra
savantei adunAri.
Trebuie sa vA previn pe gratiozitatile voastre... incepu el
bilbiindu-se $i ro$ind ca un $colar. E ceva nea$teptat pentru mine...
Numai la insistenta ducelui... Adica vreau sa spun... mi se pare ca...
intr-un cuvint, am sA vorbesc despre scoici.
Si incepu sa povesteasca despre vietatile marine pietrificate $i
despre urmele de alge $i corali intiparite in rocs, ce se gasesc prin
pesteri $i in munti, departe de mare, ceea ce dovede$te ca acolo unde
astazi este uscatul $i muntele, a fost cindva fundul oceanului. Apa
este motorul naturii $i cArau$ul ei, ea creeazA muntii $i tot ea ii
distruge. Cu cit e mai aproape de mijloc, cu alit malurile cresc, urea,
$i marile interioare, inconjurate de uscat, i$i dezgolesc treptat
adincul, lasind sub ape doar matca fluviului care se varsa in ocean.
Cum a fost cu Padul, dupa ce a secat Lombardia. A$a se va intimpla
in cele din urma $i cu Adriatica. Sau cu Nilul. Mediterana se va
transforma intr-un $ir de dealuri $i cimpii nisipoase, asemAnAtoare
cu Egiptul $i cu Libia, iar Nilul se va varsa in ocean dincolo de
Gibraltar
Sint convins, incheie Leonardo, ca cercetarea vietAtilor $i
plantelor piertificate, neglijata pins acum de invatati, va pune
temeliile unei stiinte not despre pamintul nostru, despre trecutul $i
viitorul lui.
Ideile erau atit de limpezi, precise $i incArcate de sens, cu toed
modestia for aparentA, pline de neclintita incredere in $tiinta $i att
de putin asemAnatoare cu cetoasele divagatii pitagoreice a lui Pacioli
sau cu scolastica moarta a doctorilor invatati, incit dupa ce Leonardo
tAcu, nedumerirea se asternu pe fetele tuturor: ce aveau de facut ? sA
laude sau sA ridA ? o $tiinta nouA sau bolmojeala infumuratd a unui
ignorant ?
Am don foarte mult, dragul meu Leonardo, spuse ducele cu
354
www.dacoromanica.ro
un fimbet de ingAduintd, vorbind pared unui copil, ca prorocirea to
sd se implineascA: Adriatica sd sece $i dusmanii no$tri, venetienii, sd
zaca in lagune ca racii pe bancurile de nisip !
$i toatd adunarea rise cu neIndoielnic respect pentru glumd $i o
poftd cam exageratd. Directia fusese data $i curtenii, giruete
sensibile la once suflare, se intoarserd incotro bdtea vintul.
Messer Leonardo ! spune un bdtrin On de semetie, cu
timplele argintate de cdrunteald $i chipul venerabil $i insignifiant.
Era rectorul Universifatii din Pavia, Gabriele Pirovano. Si
platitudinea zimbetului sdu oglindi cu fidelitate tonul de
superioritate glumeatd a ducelui fatd de artist.
Sint foarte interesante informatiile ce ni le-ati pus la
indemind. Dar ingaduiti-mi sd observ: nu e mai simplu de explicat
originea acestor mici scoici prin jocul intimpldtor $i amuzant, chiar
fermecAtor, s-ar putea spune, dar cu totul nevinovat al naturii, in
vreme ce dumneavoastrd vreti sd intemeiati pe ele o %lint/ ? N-ar fi
mai simplu, zic, sd expliam originea lor, asa cum au facut-o $i altii
inainte, ca find o consecintd a potopului ?
Potopul... intr-adevdr, rosti Leonardo fard urma de sfiald,
chiar cu o dezinvolturd ce li se pare multora prea degajatd. Stiu.
Toad lumea spune: potopul. Atita doar ca explicatia nu-i build de
nimic. Judecati $i dumneavoasted, messer Gabriele: nivelul apelor in
timpul potopului, dupa spusele celui ce le-a masurat, a fost cu zece
coti mai inalt decit muntii cei mai inalti. Si, prin urmare, scoicile
purtate de talazurile clocotitoare trebuiau sd coboare de sus in jos,
neapdrat de sus in jos, $i nu dintr-o parte, nu la picioarele muntelui,
nu induntrul pe$terilor, $i apoi, ar fi fost aruncate in dezordine, dupd
bunul plac al talazurilor, nu la acelasi nivel, $i in straturi suprapuse,
dupd cum putem constata. Mai observati un lucru cit se poare de
curios: vietAtile care trdiesc in grup molustele, caracatitele,
stridiile le vom gasi zacind tot in grup, iar cele care trdiesc
355
www.dacoromanica.ro
singuratice, le descoperim izolate, Intocmai cum vedem si astazi pe
tannurile marii. Asezarea scoicilor am studiat-o $i eu de nenumarate
on in Toscana, Lombardia, Piemont. Si de veti spune ca nu talazurile
le-au depus acolo, ci ele Insele au urcat tot mai sus, pe masura ce
cre$teau apele deluviului, obiectia poate fi usor rasturnatA, caci
scoica este o vietate tot atit sau incA mai inceata decit melcul. Ea,
care nu inoata niciodata, ci se tirAve pe nisip si pietre, folosindu-se
de valve, poate strAbate cel mult trei-patru coti pe zi. Si atunci cum
vedeti, messer Gabriele, in timpul celor patruzeci de zile cit a durat
potopul, dupA marturia lui Moise, sa fi strabatut cele cloud sute
cincizeci de mile cit despart dealurile Monferratului de tarmul
Adriaticii ? Va indrazni s-o conteste doar cel care, nesocotind
experienta si observatiile $i judecind natura dupa carti $i dupd
nascocirile unor flecari cu pand ascutita, nu a avut macar o data
curiozitatea sa vada cu ochii lui cele despre care vorbeste !
Se lasA o tacere penibilA. Obiectiile rectorului, o simteau cu
totii, fusesera slabe. Nu el se cuvenea sa-1 priveasca pe Leonardo ca
un dascAl pe elevul sail, ci, dimpotriva, mai degrabd Leonardo pe
dinsul.
In cele din urma, astrologul curtii si favoritul ducelui, messer
Ambogio da Rosate, invocindu-1 pe Pliniu Naturalistul, propuse o
alts explicatie: fosilele, avind doar forma unor vietati marine, s-au
format in adincurile pamintului, sub influente magice.
La auzul cuvintului magice", un zimbet de plictisita resemnare
prinse a juca pe buzele lui Leonardo.
Dar atunci cum exprimati, messer Ambogio, se interesa
pictorul, faptul ca sub influenta acelorasi stele $i in acela$i loc s-au
format vietAti nu numai de specii diferite, dar $i de virste deosebite ?
Caci am descoperit ca se poate stabili, dupa sectiunea facuta Intr -o
scoica, in mod precis citi ani chiar si cite luni a avut vietatea, la fel
cum o stabile$ti dupA sectiunea operatA in coarnele boilor sau oilor,
356
www.dacoromanica.ro
on in tulpina unui copac retezat. Cum explicati a unele din ele ant
intregi, altele sfarimate, altele pline cu nisip on mil, clesti de crabi,
oase $i dinti de peste sau pietri$ asemandtor cu acela care se gdse$te
pe tannul mirii, rotunjit de valurile marii ? Dar ginga$ele tipare de
frunze pe stincile muntilor celor mai inalti ? Dar algele lipite de
scoici, pietrificate, ingemdnate intr-un singur bulgar ? De unde toate
astea ? De la stele ? PM dacd ar fi sa judecam astfel, messer, socot ca
in natura intreagd nu s-ar mai gasi un fenomen care sd nu poata fi
explicat prin influenta magica a stelelor. Si atunci la ce mai folosec
toate stiintele in afard de astrologie ?...
Ceru cuvint batrinul doctor in scolasticd $i cind acesta ii fu
acordat, observd ca disputa se duce nereglementar. Dacd problema
vietdtilor piertificate apartine unei $tiinte mecanice", inferioare,
strains metafizicii, la ce bun s-o mai discute ? Doar s-au adunat aici
nu pentru o disputa pe teme strain filozofiei. Dacd ea tine Ind de
domeniul stiintei superioare, adevarate, dialectice, atunci se $i
cuvine sd fie discutatd dupd regulile dialecticii, a$a fel ca sa se ridice
in ideile for la nivelul unor speculatii pure...
$tiu, exclama Leonardo resemnat, cu o mina $i mai plictisitd.
Stiu ce vreti sd spuneti, messere. M-am gindit $i eu de multe on la
asta. Si totu$i n-aveti dreptate !
N-am dreptate ? rinji batrinul $i se umplu de venin, ca marul
de sevd. Ei, dacd n-am dreptate, binevoiti messere, $i ne luminati
mintile, fiti indatoritor $i ne explicati cum vine dupd socoteala
voastrd ?
0, n-am vrut,,sd spun... Va asigur... Numai despre scoici... Sd
vedeti, eu cred... In sfirsit, dacd insistati... Nu exists $tiinte
superioare $i inferioare, exists una singurd, care isi trage rddacinile
din experientd...
Ah, a$a-a ? Din experientd ? Dar atunci ingaduiti-mi sd ya
intreb unde se situeald metafizica lui Aristotel, a lui Platon, a lui
357
www.dacoromanica.ro
Plotin $i a tuturor filozofilor antichitatii care au meditat la
Dumnezeu, la spirit, la cele existente ?...
Chiar asa, toate astea nu sint $tiinta, obiectA Leonardo cu tot
calmul. Recunosc maretia anticilor, dar nu in ale stiintei. Acolo ei au
mers pe cdi false. Au vrut sa descopere cele inaccesibile cunoasterii,
pe cind ceea ce era accesibil le-a scApat din vedere. Au bijblit $i ei
$i au Incurcat $i pe altii timp de multe veacuri. Caci oamenii nu pot
ajunge la o Intelegere cind discutd despre un lucru cu neputintd de
demonstrat. Unde lipsesc argumentele rationale ele sint Inlocuite cu
tipete. Cine $tie Insa n-are nevoie sa tipe. Cuvintul adevarului este
unul singur, $i in clipa cind a fost rostit, tipetele celor ce se ceartA
trebuie sa amuteascA, iar dacd ele continua, inseamnA ca adevAtul
n-a fost Inca rostit. Oare in matematicd se mai intreaba cineva ell
fac trei on doi sase sau cinci ? Sau dacA este sau nu egald suma
unghiurilor Intr-un triunghi cu cloud unghiuri drepte ? Oare nu
dispare once contradictie in fata adevarului, astfel ca slujitorii sai sA
se poatI bucura de el in pace ? Ceea ce nu se intimpla niciodata in
stiintele false, sofistice...
Leonardo vru sa mai adauge ceva, dar cind privi obrazul
adversarului, amuti.
lata ea am ajuns totusi la o intelegere, messer Leonardo !
rinji mai veninos doctorul scolasticii. Desi, la drept vorbind, stiam
de la Inceput ca not doi o sa ne intelegem. Un lucru nu pricep, $i ma
iarta pe mine, batrinul. Oare e cu putinta ? Cum adicA, toate
cunostintele noastre despre suflet, despre Dumnezeu, despre viata
de dincolo de mormant sint mincinoase, pentru ca nu -$i trag
raddcina din experientele de domeniul $tiintelor naturii nu se port
demonstra, cum ai binevoit dumneata insuti, desi Sfinta Scripture le
confirms cu mArturia ei ce sea in afara oricaror dubii ?...
N-am spus asa ceva, II opri Leonardo, incruntindu-se. Socot
in afara oricAror dispute cartile scrise din inspiratie diving, intrucit
cuprind un adevAr suprem...
www.dacoromanica.ro
358
 Se stirni forfota, larma. Nu-11Asara sa termine. Unii strigau, altii
rideau, sau sareau de la locurile for $i i se adresau cu chipuri
minioase, on doar stringeau din umeri cu dispret, intorcindu-i
spatele.
Ajunge ! Ajunge ! ingaduiti sa obiectez, messeri ?
Oare merits sa obiectezi ? Credeti-ma ca...
Aiureli !...
Cer cuvintul !...
Platon $i Aristotel !...
Toata povestea nu face nici cat o ceapa degerata...
Dar cum se ingaduie...
Adevarurile sfintei noastre biserici !
Eres, eres !
Curat paginism...
Leonardo tacea. Chipul sau era calm, insa plin de tristete. Vedea
cu ochii lui cit era de singur printre acesti oameni care se pretindeau
slujitori ai $tiintei. Vedea haul fora fund care se casca intre ei. Dar
mai ales ii era ciuda, $i nu pe adversarii sai, ci pe sine insu$i, pentru
ca nu $tiuse sa taca la vreme $i sa ocoleascd disputa. LAsindu-se tint
de ispita sperantei, verifica $i a cita oars ! pe propria lui piele,
ca nu-i deajuns sa dezvalui oamenilor adevdrul, ca ei sa $i
creada intr-insul.
Intre timp, ducele cu dregatorii $i doamnele de la curte, desi de
mult nu pricepeau o boaba, urmareau sfada cu vAdit interes.
Stag& ! spunea it Moro, frecindu-$i mlinile de placere. Asta
zic $i eu batalie ! Priviti, madonna Cecilia, putin mai lipse$te sa se
incaiere ! Ia uitati-vA la bAtrinelul de colo ! Isi iese din piele, nu alta.
TremurA din tot trupul, ridica pumnii. Uite-1, $i-a smuls pAlaria din
cap $i o fluturd in aer. Dar negriciosul de dincolo ! Face spume la
gura, Dio mio ! Si pentru ce ! Pentru niste scoici pietrificate. Mare
minune $i cu invatatii astia. Sint o adevarata primejdie. Dar ce ziceti
359
www.dacoromanica.ro
de Leonardo al nostru ? Si mai face pe mironositul...
Rideau cu pofta, amuzindu-se cu aceasta priveliste, ca $i cum ar
fi fost o lupta de cocosi.
Ia sa-1 scot din impas pe Leonardo al meu, se hotari in cele
din urma ducele. De nu, it inghit de viu bonetele ro$ii !
Patrunse in mijlocul adversarilor inversunati si acestia
amutiserA, se daduserd in laturi Inaintea lui, de pared ar fi curs uleiul
linistitor pe marea bintuita de furtunA. Un singur zimbet de-al
ducelui, $i a fost deajuns ca metafizica sa se Impace cu fizica.
La care ducele mai adauga cu amabilitate, poftinduli oaspetii
la cina:
Ajunge, signori ! V-ati infierbintat, v:ati certat nitelus, acum
gata ! Trebuie sA mai prindeti putine puteri ! Nu se poate. Poftiti, va
rugam ! Si cred ca vietAtile mele pescuite in Adriatica, mare care,
slava Domnului, n-a secat Inca, $i servite la masa, vor stirni mai
putine dispute decit cele pietrificate, al lui messer Leonardo.

VII
La cilia, Luca Pacioli, care sedea alaturi de Leonardo, ii $opti la
o vreme, incetisor:
Nu fi suparat, dragul meu, pentru ca am tacut atunci dud to
atacau: n-au inteles pur si simplu ce spuneai. Ali fi putut foarte bine
sa cadeti de acord. Ce are una cu alta ? Doar exagerarile in orisice
privinta nu-s bune la nimic. Cit despre altele, once se poate Impaca
$i reuni.
Fra Luca, sint intru totul de acord cu dumneata, se invoi
Leonardo.
Ei vezi, vezi ? Asa-i mull mai bine ! In pace si buna invoke.
Te Intreb ce folos ai din cearta ? Buna-i metafizica, dar n-are cusur
nici matematica. Este loc berechet pentru toate. Caci daca dai, ti se

360
www.dacoromanica.ro
da. Nu-i a$a, dragul meu ?...
Intocmai, fra Luca.
Foarte bine, foarte bine ! Va sa zica, n-o sa mai fie ne-
intelegere ? Nu uita daca dai, ti se da...
Mielul blind suge de la cloud oi"... 1$i spuse artistul, privind
ochi$orii sireti sagetind ca soriceii de colo-colo pe chipul inteligent
al monahului matematician care stiuse sa impace pe Toma d'Aquino
cu Pitagora.
In sanatatea dumitale, invatatorule ! se apleca spre el cu
aerul complice celalalt vecin al sau, alchimistul Galeotto
Sacrobosco, ridicind cupa. Strasnic i-ai dus de nas, n-am ce zice !
Halal alegorie ! De prima class !
Unde o vezi ?
Poftim ! Iarasi ma is asa ! Nu-i frumos, messere ! Cu mine
ti-ai gasit sa umbli cu sireticluri ? Slava Domnului, ma pricep la de-
alde astea ! N-o sa ne dam pe mina for unul pe altul...
Si batrinul clipi $mechereste din ochi.
Care alegorie, intrebi. Tata care: uscatul e pucioasa, soarele
sare, apele oceanului ce acoperea odinioard cre$tetele muntilor
argint viu, vlaga zeului Mercur. Vrei sa spui ca nu-i a$a ?
Ba este ! Cum sa nu ! se pomi pe xis aitistul. Mi-ai descifrat-o
uimitor, messer Galeotto.
Ei vezi ? Spuneam eu ! Mai pricepem $i alde not cite unele !
CA despre scoici, acelea sint chiar piatra inteleptilor, marea taind a
alchimistilor. In compozitie soarele sarea, uscatul pucioasa $i
vlaga Mercur. Intr -un cuvint, dumnezeiasca transformare a
metalelor !
$i ridicand un deget, batrinul isi arcui sprincenele pirlite la
focul cuptorului alchimic $i porni sa rids cu risul sau blajin $i naiv
de copil.
Iar de$teptilor nostri cu bonete rosii nu le-a dat prin minte !

www.dacoromanica.ro
361
SA bem in sandtatea dumitale messer Leonardo $i intru inflorirea
materiei noastre, Alchimia !
Cu plAcere, messer Galeotto ! Vad bine cA nimic nu poti
ascunde ochilor dumitale $i-ti dau cuvintul ca de aici incolo nici
n-am s-o mai incerc.
Dupd cina, oaspetii se retraserd. RAmase numai un cerc restrins
de invitati ale$i pe sprinceand care fu poftit de duce in iatacul
rAcoros $i primitor, unde se servird fructe $i vinuri.
Vai ce incintare ! Vai ce incintare ! se extazia donzalla
Ermellina. N-a$ fi crezut CA e atit de amuzant. Recunosc, ma
a$teptam la o mare plictiseala. Si cind colo, mai dragut decit un bal !
Cu mare plAcere a$ sta sA ascult in fiecare zi asemenea dispute. Cum
s-au supdrat pe Leonardo ! Cum au inceput sa ripe ! Neat CA nu 1-au
lasat sa termine. A$ fi vrut tare mult sa ne povesteasca ceva despre
vrajitoriile sale $i despre necromantie...
Nu still data -i adevArat, s-ar putea sA fie doar o calomnie,
rosti un curtean de vazA mai batrin, dar se spune cA Leonardo si-ar
fi alcatuit in minte asemenea pAreri eretice pentru cA nu crede in
Dumnezeu. Dedindu-se stiintelor naturii, socoate ca-i mai mare
cinstea sal fii filozof decit cre$tin...
Prostii ! hotAri ducele. il cunosc. Are o iniml de aur.
Numai face pe viteazul, dar la o adica, nu ti-ar omori nici o
musca. Spun unii ca-i om primejdios. Ei bine, s-au gasit de cine sa
se teams ! Parintii inchizitori sa ricaneze eft poftesc, nu las pe
nimeni sa se atinga de Leonardo al meu !
Si urma$ii, spuse cu respectuoasa plecaciune Baldassarre
Castiglione, un nobil elegant venit la Milano in vizita de la curtea
din Urbino, urmasii vor fi recunoscatori altetei-voastre ca le-ati
pastrat un artist atit de neobisnuit, unic in lume, am spune. Pacat
totusi cA neglijeazd arta, indopinduli mintea cu visuri bizare $i
himere monstruoase...
362
www.dacoromanica.ro
 Aveti perfectd dreptate, messer Baldassarre, se Invoi it Moro.
De cite on nu i-am spus: zvirle-ti la cos filozufia ! Ei, dar stiti si
dumneavoastrd cum sint artistii astia. N-ai ce le face. Zadarnic le-ai
cere-o. Niste originali !
Acesta e cuvintul, altetd, i se aldturd un alt curtean, consulul
sdrii, care de mult pindea prilejul sd insire o snoavd despre
Leonardo. intr-adevdr, originali ! Nascocesc uneori cite una, ca
rdniii trdznit. Deundzi trec pe la atelierul lui aveam nevoie de un
mic desen alegoric pentru o lady de zestre, stiti, un dar de nuntd. E
acasd, zic, mesterul ? Nu, a plecat, zice, e foarte ocupat, nu primeste
comenzi. Dar, zic, ce treaba are ? Mdsoard greutatea aerului. MA
gindeam ca -si bate joc de mine. Dar nu. Il intilnesc mai Incolo chiar
pe Leonardo. Asculta, zic, messere, e adevArat ca mason greutatea
aerului ? Adevarat, zice si se uita la mine, de pard as fi fost slab de
minte. Ca sd vedeti ! Greutatea aerului ! Cum vd place madonnelor ?
Stiti acuma citi pfunzi si citi grani are zefirul primaverii ?
Asta incd nu-i nimic, observa un fink cameriere cu o
infatisare stupidd, exprhnind deplina multumire de sine. Cit despre
mine, auzii c-ar fi inventat o luntre care merge fa"rd visle Impotriva
curentului !
FArd visle ? Singurd ?...
Da, cu roti ! Prin forta aburului.
0 luntre cu visle ! Dumeata vei fi nascocit-o acum...
VA asigur, madonna Cecilia, pe onoarea mea c-am auzit de
la fra Luca Pacioli, care-i vazuse desenul. Leonardo socoate ca in
abur stA atita putere, incit el poate pune in miscare nu numai luntrile,
dar si cordbii man.
Ce va spuneam ! Asta-i magia neagrd si necromantia lui !
strigd donzella Ermellina.
Un original, ce sa mai vorbim, Incheie ducele cu zimbet
blajin. Si cu toate acestea, tin mull la dinsul: e intotdeauna vesel. Cu
363
www.dacoromanica.ro
el nu te plictise$ti niciodath.

VIII
Leonardo mergea agale spre cash pe lini$tita strada a mahalalei
Portilor Vercelline. La marginile drumului ph$teau ni$te capre $i un
baieta$ cu pielea oachesa, numai zdrente, mina un cird de gi$te cu
nuiaua. Seara pogora senina. Numai la miazhnoapte, deasupra
Alpilor nevazuti, se ingrAmadeau nori grei ca de Oath% cusuti pe la
margini cu aur, iar printre ei scinteia pe cerul palid o stea
singuratich.
Si mergind asa $i prefirind in amintire cele douh incerchri
chrora le fusese martor, cea a minunilor de la Florenta $i proba
$riintelor de la Milano, Leonardo i$i spuse ca, pe cit erau de diferite,
pe atit se asemanau una cu alta, de parch erau gemene.
0 fetita de vreo sase ani minca lipie cu ceapA coapth, pe scArita
de piatrA lipith de zidul unei chscioare darapanate.
Oprindu-se locului, Leonardo o imbie cu degetul. Fetita it privi
intii cu fried, apoi, increzindu-se peseme in zimbetul sau blajin,
zimbi $i ea $i cobori scArita, calcind grijuliu cu piciorusele desculte
$i cafenii pe treptele stropite cu lAturi $i presarate cu coji de ota $i
carapace de raci fierii.
Artistul scoase atunci o portocalA amarA, glasath, aurie, pe care
o avea invelita in buzunar intr-o hirtie. Dulciuri din acestea se
serveau adesea la curie. Leonardo lua din ele $i le purta prin
buzunare ca sh le dhruiasch $trengarilor in timpul plimbhrilor sale.
De aur ! sopti fetita. 0 minge de aur !
Nu-i minge, ci ink Gusta si ai sa vezi. E dulce pe dinauntru.
Neindurindu-se de frumosul dar, fetita '11 cerceta cu ochii mari
intr-o thcuth incintare.
Cum te cheama ? o intrebh Leonardo.

364
www.dacoromanica.ro
 Maia.
Dar stii to Maia, cum s-au dus la pescuit cocosul, mAgarul si
tapul ?
Nu.
Vrei sd-ti spun ?
Si cu mina catifelata, lungA si subtire ca de femeie, ii mingiia
perisorul mAtasos si incilcit.
Hai colo, sa ne asezAm. Ia stai, mai aveam pared niste
uscaturi cu anason. Pentru cal, dupa cite vdd, n-ai sal maninci din
mArul de aur.
Si tocmai se cauta prin buzunare cind up cAscioarei se deschise
si in pridvor aparu o femeie tinara. Ea se uita la Leonardo si la Maia,
dAdu prietenoasd din cap si, asezindu-se la torcatoare, se apucA de
lucru.
Dupa ea iesi din casa o bAtrinA girbova, cu ochii la fel de
limpezi ca ai Maiei, probabil bunicuta ei.
Batrinica se uitA si ea la Leonardo. DeodatA, ca si cum 1-ar fi
recunoscut, plesni din palme si se se apleca la urechea torcAtoarei,
$optindu-i ceva.
Maia ! Maia ! Vino repede ! strigA tiara sArind in picioare.
Copila se codea.
Dar vino ()data, netrebnico ! Ti-arat eu tie !...
Speriatd, Maia urcal scArile in fugd. and ajunse sus, bunicuta ii
smulse din mind mArul poleit 5i-1 azvirli peste zid in curtea vecind.
Fetita plingea. insA cind barinica ii sopti ceva arAtindu-1 pe
Leonardo, copilul se potoli ca prin farmec $i privi cu nespusd groazA
in ochii ei largi deschisi.
Leonardo be intoarse spatele, TO plea fruntea in pAmint si se
indepartA cu pas grabit.
hi dadea seama ca bdtrina it cunovea. Auzise peseme ca-i
vrAjitor si se gindea c-ar putea s-o deoache pe Maia.

www.dacoromanica.ro
365
 Pleca de parch' ar fi fugit, zimbind vinovat $i, de rusine, tot mai
cauta prin buzunare pesmetii cu anson, acum inutili.
Mai insingurat se simtise sub privirea acelor ochi de copil, plini
de spai ma, decit in fata multimii care, socotindu-1 pagin, vroia sa-1
ucida. Si decit inaintea adunarii de invatati care rideau de adevarul
spuselor sale ca de-o bolmojeala de nebun.
$i i se parea ca e tot atIt de departe de oameni pe cit e $i
luceafarul serii pe cerul inspaimintator, dezolant de limpede.
Ajuns acasa, trecu in odaia de lucru $i ea ii paru, asa, ticsita de
carti $i aparate zacind sub colb, mai sumbra decit o celula de
inchisoare. Se aseza la masa, aprinse luminarea $i, luindu-$i
carnetul, se cufunda in studiul de curind inceput asupra legilor
miscarii corpurilor pe suprafete inclinate.
Matematica, la fel ca muzica, avea daml sa-1 linisteasca. $i in
seara aceea ea darui inimii sale bucuria de totdeauna.
Cind terming de calculat, scoase dintr-un sertar secret jumalul
sau de zi $i, cu mina stings, folosind scrierea de-a-ndoaselea care
putea fi citita numai in oglinda, isi nota gindurile pe care i le
inspirase proba stiintei.
Acesti carturari $i bucheri, invatacei de-ai lui Aristotel, aceste
ciori impodobite cu pene de paun, caci trimbitind meritele altora, se
impauneazd cu ele, ma dispretuiesc pe mine, inventatorul. A$ fi
putut sa le raspund intocmai precum Marius patricienilor Romei:
impodobindu-vd cu faptele altora, nu vreti a-mi lasa mie rodul alor
mele.
Experimentatorii naturii se deosebesc de epigonii anticilor tot
atit cit $i obiectul de imaginea lui rasfrinta in oglinda.
Ei cred ca eu, nefiind scriitor, n-am dreptul sa scriu $i sa
vorbesc despre stiinta, deoareCe n-as sti sa-mi exprim clar ideile.
Nu -$i dau seama ca puterea mea nu sta in cuvint, ci in experienta
care e dascalul tuturor celor ce au scris vreodata cu cap.
366
www.dacoromanica.ro
 Ne$tiind $i nedorind sa ma refer la cartile anticilor, ma voi referi
totusi la ceva cu mult mai iubitor de adevar decit cartile la
experienta, invatAtorul tuturor invdtatorilor."
Vac lia raspindea o lumina stearsa. Motanul, singurul prieten al
noptilor de nesomn, sarise pe mass $i se freca de mIinile lui torcind
incetisor nepasator la toate celelalte. Steaua singuratica 1$i revArsa
raza prin geamurile nespalate, parind acum $i mai departe, $i mai
fdra nAdejde. Leonardo se uita la ea $i vazu parcA aievea ochii Maiei
atintindu-1 cu groaza fard margini, dar nu se mai intristd: era din nou
senin Si neclintit de tare in singuratatea lui.
Numai in coltisorul cel mai tainic la inimii sale, de care nici el
nu stia, clocotea ca un izvor cald sub pojghita de gheatd o
neinteleasA amaraciune $i parca remu$care, ca $i cum ar fi fost intr-
adevar vinovat cu ceva fatA de Maia $i incerca sa $i -o ierte, dar nu
izbutea.

IX
A doua zi de dimineata, Leonardo se pregatea sa mearga la
manastirea Santa Maria delle Grazie, ca sa lucreze la chipul
Domnului.
Mecanicul Astro it $i astepta in pridvor cu caietele, pensulele $i
cutia de culori. Dar cind iesi in curte, mesterul ilzatii pe Nastaggio
grAjdarul. Tesala o iapa sur-rotata sub umbrarul hambarului.
Ce-i cu Giannino ? it intreba Leonardo.
Giannino era unul din caii preferati.
Ce sa fie ? Nimic, raspunse cam in dodii grajdarul. Numai
Sargul $chioapatd.
Sargul ? se necaji Leonardo. De cind ?
De vreo patru zile.
Si fail sa-1 mai is in seams pe stapin, continua sa tragA cu tesala

www.dacoromanica.ro
367
pe spinarea calului cu atita naduf, incit animalul isi muta greutatea
corpului de pe un picior pe altul.
Leonardo voi sa-1 vadd pe Sarg $i fu condus de Nastaggio in
grajd.
lar cind Giovanni Beltraffio ie$i in curte, sa se spele pe ochi cu
apd rece de fintind, auzi glasul supArdtor de pitigdiat, aproape
femeiesc al lui Leonardo care tipa cuprins de una din miniile
ce-1 apucau uneori $i de care nimeni nu se temea.
Spune-mi, betivanule, cap sec ce esti, spune-mi, cine te-a
pus sA ingrijesti caii la veterinar ?
Cum se poate, messere, sa nu ingrijesti calul bolnav ?
SA ingrijesti ? Si crezi tu, cdpAtind de catir, ca faci bine calul
cu alifia asta puturoasd ?
Nu alifia-i leacul, este o vorbd anume, un descintec adicd !
Para va pricepeti la de-alde astea ? De aceea va supdrati !
Du-te-ncolo de aici cu descintecele tale ! Cum sa ingrijeascd
nemernicul de hingher animalul dacA nici n-a visat anatomie ?
Nastaggio ridica la el ochi$orii lenesi ingropati in grAsime 5i-1
atinti lung pe sub sprincene.
Anatomie ! ingdima cu nemarginit dispret.
Iesi ! Mara de aici ticdlosule !
Grajdarul nu clipi. Din indelunga-i experientd $tia ca dupd ce i
se potoleste furia de o clipA, stdpinul va veni sA -1 roage, nestiind cum
sA-1 mai imbuneze numai sa rdmind, calci pretuia in el pe marele
cunoscAtor $i iubitor de cai.
Gind la gind ! Tocmai vroiam sa va cer socoteala, spuse el
cu nepAsare. imi datorati leafa pe trei luni. Cit priveste finul, n-am
nici o villa. Marco nu mi-a dat bani pentru ovAz.
Asta ce mai e ? Cum indrAzneste sa nu-i dea cind i-am
poruncit ?...
Grajdarul strinse din umeri si, pufnind, intoarse spatele in semn
368
www.dacoromanica.ro
cA n-are ce sa mai discute si se apuca iarasi de tesalat cu atita
inversunare, de pared voia sa-si verse tot naduful pe spinarea calului.
Giovanni asista la scend cu o expresie de veselie nelipsita de
curiozitate, cu fata rosie de apa rece pe care o stergea cu prosopul.
Ce facem, mestere ? Mergem on ba ? se skull Astro de
asteptare.
Mai stai, it rugs mesterul, sa-I intrebAm pe Marco daca-i
adevarat ce spun pungasul &sta...
Leonardo intrd in casa si Giovanni it urma.
Ca Intotdeauna, Marco lucra in atelier Indeplinind Intocmai, cu
matematica precizie poruncilor invatatorului. Tocmai masura cu
mica lingurita de plumb culoarea neagra pentru umbre, verificind
ceva pe o foaie acoperita de cifre. Broboanele de sudoare ii
acopereau fruntea, vinele de la git i se unflasera si respira greu, de
parcA ar fi carat un bolovan la deal. Buzele sale bine strinse, spatele
girbovit, motul rosu care se Invirtejea cu incapatinare $i miinile man
si rosii, cu degetele groase. spuneau de la sine cA rAbdarea si truda
le-nving pe toate.
A, messer Leonardo ! N-ati plecat Inca ? Vreti sa verificati
iute calculul Asta ? VA rog. mi se pare ca m-am Incurcat...
Bine, Marco. Mai tirziu. Uite ce-am vrut sA te-ntreb: e
adevarat cA nu dai bani pentru ovazul cailor ?
Adev drat.
Cum se poate, dragul meu ? Doar ti-am spus, continua
artistul, privind tot mai sfios si nehotarit obrazul sever al chelarului
casei sale. Doar iti spusesem. Marco, sa-i dai neaparat bani, sa
cumpere ovaz pentru cai. Ai uitat ?...
N-am uitat. Nu sint bani.
Ei vezi ? $tiam eu. iarasi n-avem bani ! Ascultd, Marco,
judeca si tu, pot trai caii fara ovaz ?...
Marco nu raspunse, zvirli numai cit colo penelul.

www.dacoromanica.ro
369
 Giovanni nu scapd din ochi cum li se schimba expresiile: acum
invatatorul semana a ucenic, iar ucenicul a invatator.
Asculta, mestere, rosti deodatd Marco, m-ai rugat sa iau
asupra mea grija gospodariei, ca sa nu to nip de la treaba cu
asemenea fleacuri. Atunci de ce o iei de la capat ?
Marco ! exclama cu repro$ Leonardo. Marco ! numai
saptamIna ce-a trecut ti-am dat treizeci de florini...
Treizeci de florini ! Scade din ei patru, datoiia la Pacioli, doi
i-am dat cer$etorului de Galeotto Sacrobosco, cinci gidelui care furs
cadavrele din spinzurAtori pentru anatomia dumitale, trei pentru
geamuri $i reparatul sobelor in sera, unde tii napircile si pe$tii, case
ducati imperiali in cap pentru dracul Ala vargat...
Girafa, vrei sa spui.
Da, da. Noi n-avem ce mina, dar indopam blestematele de
jigodii. $i totuna, once -i faci, are sa crape...
Nu-i nimic Marco, las sa crape, observa cu blindete
Leonardo, am s-o impaiez. Are la git ni$te vertebre foarte
interesante...
Poftim ! Vertebre ! Of, mestere, mestere, de n-ar fi trasnaile
astea ale dumitale caii, cadavrele, girafele, pe$tii $i alte asemenea
jigodii, am duce-o imparkte$te Si nu ne-am mai ploconi la nimeni.
Oare nu ni-i de ajuns painea cea de toate zilele ?...
Plinea cea de toate zilele ! Ca $i cum a$ cere pentru mine
altceva decit aceasta piine de toate zilele ! Stiu eu c-ai fi Incintat sa
vezi crapind toate animalele mele adunate cu atita truda, platite cu
atiti bani $i atat de necesare mie, cum nici nu-ti poti inchipui. Atita
vrei, Marco, sa fie cum ti-a casunat !...
Obida $i ciuda neputincioasa se desluseau in vocea
invatatorului.
Cu ochii plecati, Maco tacea mohorit.
Oare ce-i asta ? urma Leonardo. Ce-o sa fie, ma-ntreb, cu
370
www.dacoromanica.ro
noi, a, Marco ? Ovaz nu-i ? Ce-i glumd ? Unde am ajuns ! Niciodata
n-am fost intr-un impas ca acesta !...
Ba am mai fost si vom mai fi, obiecta Marco. Cum ai vrea
dumneata sd fie, mestere ? De un an si mai bine n-am capdtat un
banut de la duce. In fiecare zi Ambrogio da Ferrara Ili fdgdduieste:
mine si iardsi miine, dar se vede ca-si bate joc de dumneata...
isi bate joc de mine ? strigd Leonardo. Las ca-i al-at eu lui
cum sd-si bats joc de mine ! Am sd-1 pirdsc la duce, asta-i fac ! I-o
platesc eu ticalosului, de-o sa ma pomeneascd ! Aibd parte de-un
Paste fard noroc, blestematul !
Marco se multumi sa dea din mind, vrind sd spund ca daca e de
plait, nu Leonardo ii va pldti vistiernicului curtii, ci taman pe dos.
Lasa asta, mestere, zau lass ! ingdima el si trasdturile sale
aspre, colturoase se Imblinzird ca prin farmec, iar pe chip i se
intipari o expresie de bundtate, de tandrete protectoare. Milostiv e
-Domnul, ne-om descurca si de asta data. Si dacd vrei dumneata cu
tot dinadinsul, fac eu ce-oi face ca sd ajungd si de ovaz pentru cai...
Stia ca pentru asta va trebui s sacrifice o parte din banii pe care
ii timitea mamei sale batrIne si bolnave.
Parra de ovaz e vorba ? se tIngui Leonardo cazind istovit pe
scaun.
Clipea marunt, stringind ploapele, ca in bataia unui vent subtire.
Ascultd, Marco... $tii, Ina nu ti-am spus... Luna viitoare o sa
am neaparat nevoie de optzeci de ducati, pentru ca m-am
imprumutat, stii... Ia nu to mai uita cu ochii astia la mine...
De la cine, mestere ?
De la cdmdtarul Arnoldo.
Marco plesni din palme disperat. Motul rosu de pe frunte ii
tremura de enervare.
Auzi, de la camatarul Arnold ! Ce sa zic, mi-ai facut-o,
mestere ! Esti bun de felicitat. $tii dumneata ce bestie e Asta ? Mai

www.dacoromanica.ro
371
rau ca un jidov sau un maur, mAcar cA-i cre$tin ! Nu se teme de
Dumnezeu. Of, invAtAtorule, invAtAtorule, ce-ai facut ! Cum de nu
mi-ai spus si mie...
Leonardo plea fruntea in pamint.
Aveam o cumplita nevoie de bani, Marco. SA nu to superi...
Si adauga cu teams $i jale dupd citeva clipe de tacere:
Ada, Marco socotelile. Poate o se nAscocim ceva...
Marco era convins ca nu vor putea ndscoci nimic, dar pentru ca
pe mester nu-1 lini$teai decit epuizind tulburarea-i stimitd din senin,
a$a trecatoare cum era, plea supus sa aducd socotelile.
Leonardo se crispA ca de durere vAzind de departe
binecunoscutul registru gros in coperti verzi. fl privea cum prive$ti
propria-ti rand deschisd.
Se cufundarA amindoi in socoteli in care marele matematician
facea gre$eli de adunare $i sadere. Din cind in cind isi amintea de
vreun cont pentru citeva mii de ducati ratAciti, it cauta scotocind prin
casete, sertare, malddre de documente, gAsind in locul lui note
marunte, de citiva banuti, care nu mai erau necesare, dar pe care le
transcrisese grijuliu cu mina lui, ca, de pada, aceea pentru pelerina
lui Salaino:
Brocart de argint 15 lire 4 soldi
Catifea rosie pentru garniturd 9 "4" ,,
Siret
Nasturi 12 "
Si se infuria $i le rupea aruncind bucatelele sub masa.
Giovanni urinal-ea cu atentie jocul slabiciunilor omene$ti
asternut pe chipul invatatorului sau $i amintinduli cuvintele unuia
dintre admiratorii lui Leonardo, care spunea ca Noul Hermes
Trismegistos s-a contopit intr-insul cu noul titan Prometeu", zimbea
spuninduli in end:
Iata-1, nu e nici zeu, nici titan, ci om ca not toti. Oare de ce
372
www.dacoromanica.ro
in-am temut de el atita ? Bietul, dragul de el !"

X
Trecura cloud zile Si se intimplase ceea ce prevazuse Marco:
me$terul uita cu desAvarsire de socotelile bane$ti, pared nici n-ar fi
fost vorba vreodatd. Si chiar a doua zi ii ceru cu non$alantd trei
florini, ca sA cumpere o fosilA. Lui Marco nu-i veni s-1 amarascd
refuzindu-1 $i-i dadu trei florini din banii proprii, pusi deoparte
pentru maicA-sa.
Vistiernicul Ambrogio tot nu-i platise Inca leafa lui Leonardo,
in ciuda tuturor rugamintilor. In perioada aceea insusi it Moro ducea
lipsa de bani din cauza uria$elor cheltuieli de pregatire pentru
rAzboiul cu Franta.
Leonardo se imprumutd de la to miri cine, pins $i de la ucenicii
sai.
Ducele nu-i ingaduia sa termine nici macar monumentul lui
Sforza. Totul era gata ! Statuia modelata in lut, forma, avind $i un
schelet metalic inauntru, opritoarea pentru metalul topit, creuzetul,
cuptorul propriu-zis. Dar cind artistul prezentA nota pentru bronz, it
Moro se sperie. Mai mult, se minie chiar $i refuzd sA-1 vadA.
Pe la 20 noiembrie anul de gratie 1498, pe vremea cind ajunsese
intr-o sdrAcie lucie, Leonardo, nemaiputind indura lipsurile, sense
ducelui. Printre hirtiile ramase de la el se afla $i bruionul acestei
scrisori, o insirare de fraze schioape si neterminate, gra legatura
Intre ele, asemanatoare cu bolmojeala unui om cople$it de ru$ine,
care nu $tie a cer$i:
Signore, $tiind ca mintea Altetei-Voastre e preocupatA de
treburi cu mult mai importante, dar in acela$i timp temindu-ma CA
tAcerea mea sa nu stirneasca minia Preamilostivului meu Protector,
indrAznesc a VA aminti de micile mele nevoi $i de artele condamnate

373
www.dacoromanica.ro
la tacere...
... De doi ani nu am primit leafa...
... Alte persoane care se afla in slujba Altetei-Voastre, avind
venituri laturalnice, pot a$tepta, insa eu cu arta mea, pe care,
altminteri a$ parasi-o pentru o treaba mai avantajoasa...
...Viata mea este la dispozitia Altetei-Voastre, sint oricind gata
sa ma spun...
... Despre Cobos nu pomenesc nimic, deoarece cunosc vitregia
vremurilor...
... Ma doare in suflet ca, nevoit sa-mi cistig hrana, ma vad silit
sa las in parasire pictura $i sa ma ocup de fleacuri. A trebuit sa
hranesc 6 oameni timp de 56 luni, $i asta numai cu 50 ducati...
... Ma intreb cu nedumerire in ce domeniu mi-as putea folosi
fortele...
... La glorie sA-mi fie &dui sau la piinea cea de toate zilele ?..."

XI
Intr -o sears de noiembrie, dupd o zi de griji $i alergaturA intii pe
la generosul dregAtor al curtii Gaspare Visconti, apoi pe la cAmAtarul
Arnoldo $i gidele care cerea bani pentru cele douA cadavre de
gravide, amenintind cA daca nu i le plateste it va denunta pe meter
Sfintei Inchizitii, Leonardo se intoarse acasa mort de obosealA.
Trecu in primul rind pe la bucAtaiie, sa -$i usuce hainele, pe unna,
luind cheia de la Astro, se IndreptA spre odaia de lucru, cind auzi
deodatd glasuri.
Usile sint incuiate, se gindi el. Ce sA insemne asta ? Nu cumva
au dat hotii ?"
Dar plecindu-$i urechea, recunoscu vocile invAtaceilor
Giovanni $i Cesare. Scotoceau, pesemne, prin hirtiile sale secrete pe
care nu le aratase niciodata nimanui. Vru sa deschida usa $i SA' intre,

374
www.dacoromanica.ro
dar inchipuindu-si cu ce ochi 11 vor privi cei surprinsi asupra faptei,
i se facu rusine de msinea lor. Pe virfuri, rosu la fats, se furisa de
ling' usa, uitindu-se inapoi ca un hot si, abia cind trecu de usa
atelierului, la celalalt capat al lui, striga cu voce prefacut de tare, asa
fel ca sa fie auzit neindoielnic:
Astro ! Da-mi faclia ! Astro ! Unde, Doamne, iarta-ma, v-ati
ascuns cu totii, de parch ati intrat in pdmint ? ! Andrea, Marco,
Giovanni, Cesare !
Vocile din odaia de lucru tacura. Se auzi un zanganit, cazuse
probabil un obiect de sticla si se sparse. Bufni canatul ferestrei. Dar
Leonardo tot nu se hotara sa intre, tot mai asculta. In suflet n-avea
ura sau amaraciune, doar plictiseala si dezgust.
Intr-adevar, nu se insela, Giovanni si Cesare se furisasera pe
fereastra si-i scotoceau prin sertatele mesei, fasfoiau documentele
secrete, desenele, jumalele sale.
Beltraffio, palid la fats ca un mort, tinea oglinda, iar Cesare,
aplecindu-se, descifra in oglinda scrisul de-a-ndoaselea al lui
Leonardo !
Laude del Sole" Lauda Soarelui". Nu pot sa-i iert lui
Epicur afirmatia ca soarele a atit de mare pe cit pare si ma mir de
Socrate, care umileste falnicul astru, spunind cA nu este decit o
piatrd incandescent'. Mult as fi vrut sd am la indernfna cuvinte
de-ajuns de tari, pentru a-i condamna pe cei care venereala Omul in
locul Soarelui..."
Trec peste ele ? intrebd Cesare.
Nu, murmurs Giovanni. Te rog, citeste totul pind la capat.
Cei care se inchina zeilor cu chip omenesc, urma Cesare, se
insala amarnic, caci omul, de-ar fi cit globul terestru, tot ar parea
mai mic decit cea mai nensemnata planets, cit un punct abia
insemnat in univers. Pe IM' asta, oamenii sint toti haraziti
descompunerii..."
375
www.dacoromanica.ro
 Ciudat ! se mira Cesare. Cum o fi cu putinta ? I se inching
Soarelui, iar Cel care cu moartea pre moarte a cAlcat pared nici n-a
fost vreodata !...
Intoarse pagina.
Tata Inca ceva. Ascultd: in toate colturile Europei oamenii
vor deplinge moartea celui care s-a stins in Asia". Intelegi ?
Nu, sopti Giovanni.
Vinerea mare, ii explica Cesare...
O, matematicienilor, citi mai departe Cesare, revArsati
odatA lumina asupra acestei demente. Spiritul nu poate exista lard
trup, dar acolo unde nu-i trup, singe, oase, limbs, muschi, nu poate
fi nici glas, nici miscare..."
Aid nu mai pot descifra. Asters. Dar sd-ti citesc sfirsitul:
Cit priveste toate celelalte definitii ale spiritului, le voi lasa in
seama sfintilor parinti, invAtAtori ai poporului, care cunosc din
inspiratie diving tainele naturii..." Hm, sa fi cazut peticul Asta in
mina sfintilor parinti inchizitori, nu i-ar fi fost moale lui messer
Leonardo... Dar WA, incA o prorocire: Nefacind nimic, dispretuind
saracia si munca, oamenii vor trdi in lux, in cladiri asemAnatoare cu
palatele, insusindu-si comori vAzute cu pretul nevAzutelor si
sustinind ca aceasta ar fi calea cea mai plAcutd lui Dumnezeu".
Desigur, indulgentele ! se dumeri Cesare. Poftim, calcA pe urmele
lui Savonarola ! Asta-i piatra in grAdina papei... Mortii de un
mileniu vor hrAni pe cei vii"... Asta n-o mai pricep. Prea-i
incurcatd... Desi, stai... da, da, desigur ! Mortii de un mileniu sint
sfintii si martini, si in numele for calugArii aduna banii... Au sA
vorbeasca celor ce, avind urechi, nu aud, si au sA aprinda candela
inaintea celor ce, avind ochi, nu vAd..." Astea-s icoanele.
Femeile vor marturisi blrbatilor toate poftele for trupesti, toate
tainicele fapte rusinoase." Asta-i spovedania. Cum Ili place,
Giovanni ? Uimitor om, nu-i asa ? Iti dai seama pentru cine
376
www.dacoromanica.ro
nascoceste aceste ghicitori ? $1 vezi, nu &esti aici adevAratA urA,
nu. Doar $trengarie $i joaca. 0 joaca de-a sacrilegiul !...
intorcind citeva pagini, mai citi:
Multi, facind negot cu false minuni, in$ala gloata
nestiutoare, iar pe cei care dezvaluie inselAciunile for ii trimit la
moarte..." 0 aluzie la incercarea focului a fratelui Girolamo $i la
cunoasterea care distruge credinla in minuni.
5i Cesare puse deoparte caietul.
Tot nu-ti ajunge ? Mai vrei dovezi ? it privi el lung pe
Giovanni. Mi se pare ca-i limpede, nu ?...
Beltraffio clatind din cap.
Nu, Cesare, tot nu-i limpede... Dna am gasi un loc unde
spune de-a dreptul...
De-a dreptul ? Nu, frate, nu to astepta la asa ceva. Ar fi
importiva insa$i naturii sale. In toate e pe din doua, in toate se
codeste, sovAie $i se ascunde dupA siretlic la fel ca o femeie. Nu in
zadar ii plac ghicitorile. Si prinde-1 dacd poli ! Cu toate cA nici el nu
se cunoaste. E taina cea mare pentru el insusi !
Are dreptate Cesare, I i spunea Giovanni. Prefer sacrilegiul
fatis acestor batjocuri si acestor zimbete in doi pen, ca al lui Toma
Necrediciosul punind degetul pe rana lui Isus..."
Cesare ii mai ardtA un desen in creion portocaliu pe hirtie
albastra mic, pierdut printre crochiuri de masini $i calcule. infatisa
pe Fecioara Maria cu pruncul in brace in pustie. Asezata pe o piatrA,
Maica Domnului desena pe nisip triunghiuri, cercuri $i alte figuri,
predind fiului ei geometria, care-i izvorul tututor stiintelor.
Giovanni privi multA vreme ciudatul desen. Apoi, vrind sa $tie
ce-i scris pe frontispiciul lui, apropie oglinda. Dar Cesare nu apucA
sa descifreze decit primele trei cuvinte: necesitatea, eterna
InvAtatoare...", cind it auzi pe Leonardo strigind din atelier:
Astro ! DA-rni fAclia ! Astro ! Unde, Doamne, iartA-mA, v-ati
www.dacoromanica.ro
377
ascuns cu totii, de parca ati intrat in pamint ? Andrea, Marco,
Giovanni, Cesare !
Giovanni tresari, alb ca varul, scdpa oglinda $i ea se sparse.
Semn eau ! rise Cesare.
Ca niste hoti prinsi asupra faptei, se grabira sa vivre Waffle in
sertar, adunara de jos cioburile 5i, deschizind fereastra, coborira de
pe pervaz in curte, agatindu-se de burlan $i de vrejurile groase ale
vitei-de-vie care se cdtarau pe pereti casei. Din grabs, Cesare
aluneca $i cazu, mai-mai sa -$i scrinteasca piciorul.

XII
In seara aceea Leonardo nu -$i gasi alinarea in matematica. Cind
se preumbla prin odaie, cind se aseza la loc, incepea cite un desen $i
numaidecit it lasa. Sufletul ii era plin de o vaga neliniste, ca $i cum
ar fi trebuit sa is o hotarire $i nu gasea in el puterea. Se intorcea
mereu cu &dui la Giovanni.
Isi amintea cum fugise la Savonarola, apoi se intorsese aici. Un
timp s-a mai linistit $i s-a dedicat cu totul artei. De la nefericita de
incercare a focului insa $i mai ales de cind s-a raspindit la Milano
vestea pieirii prorocului, arata prapadit de tot, pierdut cu desavirsire.
Leonardo it vedea cum sufera $i vrea, dar nu izbuteste sa-1
paraseasca. 15i dadea seama ce lupta se da in inima ucenicului, o
inima prea mare pentru a nu simti $i prea slabs pentru a-si invinge
propriile contradictii. Uneori i se parea ca e dator sa-1 respinga $i
sa-1 alunge, spre a-I salva, dar nu gasea in el destula putere.
Dac-as sti cu ce sa-1 ajut !" 15i spunea artistul.
Si deodata rise cu un ras amar.
L-am deocheat $i 1-am vatamat, pesemne ! Au dreptate
oamenii cind se feresc de mine..."
Urca treptele inalte ale scarii cufundate in intuneric, batu la usa

www.dacoromanica.ro
378
si cind vazu ea nu i se deschide, o intredeschise.
in strimta chilioara domnea semiintunericul. Se auzea ploaia
batind darabana in acoperis si fosnetul vintului toamnei. Simburele
de lumina din candela pilpiia molcom in coltul de sub chipul
Madonnei. Un crucifix negru atirna in peretele alb. Beltraffio,
imbracat, zacea in pat facut covrig, ca un copil bolnav, cu genunchii
la gura 5i obrazul Ingropat in perna.
Giovanni, donni ? murmurs invatatorul.
Beltraffio sari in sus, scoase un strigat salb 5i cu bratele intinse
inainte se uita la Leonardo cu ni5te ochi de nebun larg deschi5i, plini
de o nemarginita groaza, aceeasi din privirile Maiei.
Ce-i cu tine Giovanni ? Eu sint...
Venindu-5i in fire, Beltraffio isi petrecu palma peste ochi.
Dumneata, messer Leonardo... Mi se paruse ca... Am avut un
vis ingrozitor...
Dumneata esti, mai spuse privindu-ltinta pe sub sprincene, ca
5i cum s-ar mai fi indoit.
Leonardo se asela linga el pe marginea patului si -i puse mina
pe frunte.
Ai fierbinteala. De ce nu mi-ai spus ca e5ti bolnav ?
Giovanni dadu sa-i intoarca spatele, deodata i se uita iarasi in
ochi, colturile buzelor i se lAsara in jos 5i, adunind miinile a rugs,
sopti:
Alunga-ma, invatatorule ! Nu sint in stare sa plec singur... dar
nici nu pot 'Amine... pentru a sint un ticalos fats de dumneata... un
tradator !...
invatatoml 11 imbratisa si-1 strinse la piept.
Ce ai, baieta5u1 meu ? Dumnezeu cu tine ! Crezi ea nu vad ca
te torturezi ? Daca-ti inchipui ca esti vinovat cu ceva fata de mine, te
iert din toata inima, poate si to ma vei ierta cindva...
Giovanni ridica la el in tacere ochii man, mirati si deodata, In-
379
www.dacoromanica.ro
tr-un elan nestApinit de duio5ie, i se pitula la piept 5i-5i ascunse
obrazul in barba lui moale ca mkasea.
DacA am sA plec cindva, ingaima printre suspinele ce-i
cutremurau tot trupul, dacd am s plec cindva de la tine,
invatatorule, s nu crezi ca nu te iubesc ! Nici eu nu 5tiu ce-i cu
mine... Am ni5te ginduri inspAimintAtoare, parc-as innebuni... M-a
parasit Dumnezeu... Ah, dar sa nu... Crede-ma, te iubesc mai mult ca
orice pe lume, mai mull decit pe pArintele meu, fra Benedetto !
Nimeni n-are s te iubeasca atit cit te iubesc eu !...
Cu surfs molcom, Leonardo it mingiia pe cap, pe obrajii uzi de
lacrimi si-1 consola ca pe un copil:
Hai, taci, taci, nu mai plinge ! Para nu 5tiu ca ma iubesti,
bietul meu baieta5, prostutule...
Si adauga:
Peseme ca far ti-a indrugat Cesare neghiobii ? De ce-1 mai
asculti ? E un bAiat inteligent si... ma iubeste, bietul de el, deli crede
ca ma urdste. Multe nu le intelege.
Giovanni se potoli deodata, incetA sa mai plingd 5i, catind
cercetator in ochii invkAtorului, clAtina din cap:
Nu... Nu Cesare... Eu... spuse rar, ca 5i cum ii venea greu sA
pronunte cuvintele. Si nici eu. El...
Care el ? intrebd invatatorul.
Giovanni i se strinse mai tare la piept, cu ochii iardsi mAriti de
groazA.
Nu trebuie, murmurs abia auzit, te rog... nu trebuie despre
El...
Si Leonardo simti cum tremura in bratele sale.
Ascultd, copilul meu, rosti el cu tonul acela sever si duios,
putin prefAcut, cu care doctorii vorbesc bolnavilor, vad ca ai ceva pe
suflet. Trebuie sa-mi spui tot. Vreau sa 5tiu, Giovanni, auzi ? Ai sa
te simti si to usurat.
380
www.dacoromanica.ro
 Si dupa o clips de gindire, mai intreba o data:
Despre cine ai vorbit acum ?
Giovanni arunca inapoi o privire temAtoare $i, lipind gura de
urechea lui Leonardo, $opti gifiind:
Despre al doilea eu...
Al doilea eu ? Ce inseamna asta ? L-ai vazut in vis ?
Aievea...
Leonardo it privi lung $i timp de o clipA avu impresia ca
Giovanni tot mai delireaza.
Doar n-ai fost aici la mine acum trei zile, adica marti noaptea,
nu-i a$a ?
N-am fost. Dar ce, nu mai tii minte ?
Ba da, cum sA nu... Ei vezi, invatatorule, acum, va sA zica, in
mod sigur a fost El...
De unde ai scos cA am un alt eu ? Cum s-a intimplat ?
Simtea instinctiv ca Giovanni dore$te sa i-o spunA $i nadajduia
ca marturisirea o sa-1 facA sa se simta u$urat.
Cum s-a intimplat ? Iata cum. A venit El la mine a$a cum ai
venit tu astazi, axact la ora asta, s-a asezat $i El pe marginea patului,
cum te-ai a$ezat tu acum, $i a vorbit $i a facut totul ca tine. $i fata o
avea la fel ca a ta, numai vazuta in oglinda. Mita doar ca El nu-i
stingaci. $i m-am gandit numaidecit ca pesemne nu e$ti tu. $i el $tia
ca ma gindesc, dar nu se arata. S-a prefacut cA not doi nu $tim nimic.
Numai plecind s-a intors spre mine $i mi-a spus: Asculta,
Giovanni, 1-ai vazut vreodatd pe celalalt eu al meu ? Daca ai sa-1
vezi, nu te teme !" Si atunci am inteles...
Si tot mai crezi, Giovanni ?
Cum sa nu cred daca 1-am vazut cum te vAd pe tine,
invdtatorule ? Si a vorbit cu mine...
Despre ce ?
Giovanni i$i acoperi fata cu miinile.
381
www.dacoromanica.ro
 Mai bine spune, altfel ai sa stai sa te gindesti si ai sa te chinui,
rosti Leonardo.
Lucruri urite, murmurs Beltraffio cu rugs si deznadejde in
privirile atintite in ochii sai. Ingrozitoare ! Zicea ca pe lume nu e
decit mecanica, totul e ca paianjenul acela Ingrozitor cu labele
rotitoare pe care El... adica nu El, to 1-ai inventat...
Ce fel de paianjen ? Ah, da, da, tin minte. Ai vazut la mine
desenul unei masini de razboi..
$i mai spunea, continua Giovanni, ca ceea ce inteleg oamenii
prin Dumnezeu este vesnica forts care pune in miscare Paianjenul
acela cumplit cu labele de fier insingerate, si ca Lui nu-i pass dacd
e adevar sau minciuna, bine sau fau, viata sau moarte. $i degeaba
1-ai implora, fiindca El e ca matematica: doi on doi nu pot face
cinci...
Bine, bine. Nu te mai tortura. Ajunge. Acuma stiu...
Nu invatatorule, mai stai, Inca nu stii tot. Asculta numai !
Spuneai ea $i Isus zadarnic a coborit pe pamint, a murit $i n-a Inviat,
cu moartea pre moarte n-a calcat, ci a putrezit in sicriu. $i cInd a
spus asta, am Inceput sa pling. Si i s-a facut mils de mine $i a vrut
sa ma Impace: Nu plinge, zice, bietul meu baietas, prostutule, nu
exists Isus, dar exists iubirea. Iubirea cea mare este flica cunoasterii
celei mari; cine stie tot acela iubeste tot." Vezi ? Tot cu vorbele tale,
cu vorbele tale ! inainte, zice, iubirea venea din slabiciune, minune,
nestiintd, acum vine din putere, adevar si cunoastere, cAci $arpele
n-a mintit: gustati din rodul Pomului Cunoasterii si veti fi ca zeii."
$1 dupa aceste cuvinte am Inteles ca vine de la diavol, si 1-am
blestemat, $i a plecat, dar a spus ea se Intoarce...
Leonardo ii asculta cu nespusa curiozitate, ca si cum n-ar mai fi
plecat urechea la delirul unui bolnay. Simtea privirea lui Giovanni,
acum calms, patrunzindu-i pins in strafundul cel mai tainic al inimii.
$i mai inspaimintator... $optea ucenicul, indepartindu-se de
382
www.dacoromanica.ro
invatator cu o miscare inceata si privindu-1 cu o privire imobila si
strapungAtoare drept in lumina ochilor, si mai respingatoare ca toate
era ca, spunind acestea, zimbea, da, da, zimbea... exact asa cum...
zimbesti tu acum !...
Deodata obrajii lui Giovanni se fa'cura albi ca varul, gura i se
schimonosi si, respingindu-1 pe Leonardo, scoase un strigat salbatic
de nebun:
Tu... tu... iarasi ! Te-ai prefacut... In numele Tatalui... piei, piei
Satana ! Dispari, blestematule...
Invatatorul se ridica si spuse atintindu-1 cu ochii autoritari:
Dumnezeu cu tine, Giovanni ! Vad ca, intr-adevar, e mai bine
sa pleci de la mine. Tii minte cum spune Sfinta Scripturd: cel ce se
teme, nu-i desavirsit in iubire. Dace tu m-ai iubi cu o iubire
desavirsita, nu te-ai teme de mine, ci ai intelege ca toate astea sint
delir si nebunie, ca nu sint asa cum ma cred oamenii, ca n-am un alt
eu, ca eu cred in Isus, Mintuitorul meu, poate mai mult decit cei care
imi zic slugs a lui Anticrist. Iarta-ma, Giovanni ! Dumnezeu sa te
aiba in paza lui ! Si nu te teme, al doilea eu al lui Leonardo n-o sa
se mai intoarca niciodata...
Vocea lui fdra urma de mine tremura de o nesfirsita tristete. Se
tidied sa plece.
Asa sA fie ? I-am spus adevarul ?" se intreba. Si in aceasta
clips simti ca minciuna era necesara si era gata sa mina ca sa-1
salveze.
Beltraffio cazu in genunchi si-1 implora pe invatator, sarutindu-
i miinile:
Nu, nu, nu mai fac... $tiu ca-i nebunie... Te cred... Vei vedea
c-am sA alung gindurile astea cumplite din mine... numai iarta-ma si
nu ma mai parasi !
Leonardo it privi cu o mild cu neputinta de zugravit si,
aplecindu-se, it saruta pe frunte.
383
www.dacoromanica.ro
 Dar bags de seams, Giovanni, nu uita ca mi-ai fagaduit... Iar
acum, adauga el pe tonul calm de toate zilele, sa mergem jos cit mai
repede. La tine-i frig. N-am sa te las sa mai dormi aici pins nu te
Indrepti definitiv. Tocmai am ceva urgent de lucru, asa ca ai sa ma
ajuti.

XIII
11 duse in dormitorul sau de linga atelier, drese focul in carnin
si cind flacarile prinsera a trosni vesel, asa incit, luminata de
reflexele lor, odaia arata mai primitoare, ii rugs sa-i pregateasca
scindura pentru un tablou.
Nadajduia ca munca o sa-I distraga pe bolnay.
Asa se 5i intimpla. Putin cite putin Giovanni prinse interes
pentru ceea ce racea 5i-i ajuta mesterului sa imbibe scindura cu
solutia otravitoare care fereste lemnul de can rachiu amestecat cu
arsenic sulfuros si sublimat. Lucra atit de concentrat, ca si cum ar fi
fost treaba cea mai interesanta si mai importanta din lume. Pe urma
se apucara arnindoi sa astearnd primul strat de grund, umplind
gaurile si crestaturile cu alabastru, cu lac de chiparos si mastic,
netezind asperitatile cu o razuitoare de fier. Treaba mergea strung,
sporea si, ca de obicei, parea un joc in miinile lui Leonardo. in
acelasi timp el ii dadea sfaturi lui Giovanni 5i-1 invata cum sa lege
pensulele, de la cele mai groase si aspre din par de porc, montate in
plumb, pins la cele mai subtiri si moi din par de veverita prins in-
tro pans de gisca; sau cum, prin adaugirea acetatului de cupru
venetian si a ocrului sa faca asa fel ca solutia de Imbibat sa se zvinte
mai repede.
In odaie se raspindea mirosul proaspat si usor volatil de
terebentina si mastic, care amintea de munca. Giovanni imbiba
scindura cu ulei de in cald, frecind-o cu piele de caprioara. Se
384
www.dacoromanica.ro
inazise. Temperatura ii scazuse complet.
Se opri o clips, ca sa -$i traga rasuflarea $i intoarse catre
invatatorul sau un obraz rumenit de efort.
Haide, dal-i zor, nu pierde vremea ! it imbie Leonardo. Daca
se race$te uleiul nu mai intrd in lemn.
$i arcuindu-$i spinarea, cu buzele strinse, Giovanni desfacu mai
zdravan picioarele $i se apuca sa frece scindura cu o nova rivna.
Cum to simti ? it intreba Leonardo.
Bine, zimbi Giovanni vesel.
Se adunard $i alti ucenici de-ai lui Leonardo in acest colti$or
primitor, linga traditionalul camin lombard din cdramida, negru pe
dinauntru de funingine catifelata, in hogeagul caruia ti-era mai mare
dragul sa asculti haulitul vintului $i ropotul ploii. Venise Andrea
Salaino, rebegit, dar vesel ca totdeauna $i lipsit de griji, apoi
ciclopul fierar Zoroastro da Peretola, Jacopo $i Marco d'Oggiono.
Numai Cesare da Sesto lipsea ca de obicei din cercul for prietenesc.
Punind deoparte scindura sa se usuce, Leonardo le ailed un
mijloc da a extrage cel mai curat ulei pentru culori. Fu adusa o tipsie
mare de lut, unde, intr-o zeama albicioasa, era sedimentata pasta de
nuci, spalata in sase ape curate. Deasupra plutea un strat gros de ulei
auriu ca chihlimbarul. Mesterul rasuci lungi $omoioage de bumbac
asemanatoare cu fitilurile de candela $i le inmuie la un capat in
tipsie, celalalt sprijinindu-1 intr-o pilnie puss in gura unui vas de
sticla. Uleiul se imbiba in bumbac $i picurau in vasul de sticla stropi
aurii $i transparenti.
Priviti ce transparent ! se minuna Marco. La mine iese tulbure,
oricit a$ strecura.
Probabil a nu cureti nucile de pielita de deasupra, observa
Leonardo. Ea iese deasupra $i intuneca culorile din tablou.
Ali auzit ? triumfa Marco. Cea mai grandioasa opera de arta
poate fi nimicita de porcaria asta de pielita ! Si voi rideti de mine
385
www.dacoromanica.ro
clnd va spun ca regulile trebuiesc respectate cu precizie
matematicl...
Urmarind cu atentie felul de preparare a uleiului, ucenicii nu
pregetau sa flecareasca $i sa se zbenguie, tinindu-se de $otii 5i, desi
ceasul era tirziu, nimAnui nu-i era somn si tot mai puneau lemne pe
foc, neluind in seams bombAneala lui Marco, care tremura pentru
once aschie. Si asa cum se intimpla adesea la petreceri din astea
tirzii, pe toti ii apucase o veselie nestApinitA.
Hai sA ne spunem basme ! propuse Salaino $i povesti cel dintii
istoria cu preotul care in simbdta mare, umblind din casa in casA cu
sfestania, intra in atelierul unui pictor 5i-i stropi cu aghiasmd
tablourile. De ce ai facut asta ?" Intreba pictorul. Pentru ca-ti
doresc binele, cAci scrisu-s-a In Scripturi: $i vi se va da insutit
pentru binele facut." Pictorul nu spuse nimic, dar cind pater iesi, 11
pIndi la fereatra $i-i turns o galeata de apa rece in cap, strigindu-i:
Iata ca ti s-a dat Insutit pentru binele pe care mi 1-ai facut stricin-
du-mi tablourile."
Povestile $i nAscocirile curserA $uvoi, una mai nazdravana decit
alta. Toti fAceau haz, $i mai ales Leonardo.
Lui. Giovanni ii plAcea mull sA-1 priveascA rIzind. Ochii i se
Ingustau ca niste crApAturi, obrazul cApata o expresie de candoare
copilAreascA 5i, clatinind din cap $i $tergind lacrimile care-i curgeau
pe obraji, ridea cu un rls subtire, ciudat pentru un om de statura lui
si cu un trup voinic, in care fasunau acelea$i note ascutite, feminine,
ca $i strigAtele sale de minie.
Pe la miezul noptii 1i apuca foamea. Nu puteau sA se urce in pat
farA sa is o gustare, mai ales ca si de la cinA se sculased mai mult
flaminzi decit satui, aci Marco ii Linea din scurt.
Astro aduse tot ce gAsi in carnarA, niste resturi de suns $i de
brinzA, vreo petruzeci de mAsline $i un codru de pline. VIII nu gasi
insa.
386
www.dacoromanica.ro
 Ai aplecat bine butoiul ? intrebara colegii.
Pe toate pdrtile, oameni buni, dar n-a curs nici strop.
Ah, Marco, Marco, ce faci cu noi, Marco ? Cum o sa ludm
masa acum Med yin ?
Ce-i tot dati voi cu Marco 5i Marco ? Eu sint de villa ca nu-s
bani ?
Bani sint $i o sa fie si yin ! striga Jacopo, aruncind in aer un
galben.
De unde-1 ai, impielitatule ? Iat to -ai pus pe sterpelit ? Am
sa -ti rup urechile ! it ameninta Leonardo.
Dar zdu ca nu 1-am furat, mestere. SA-mi cads mina si sa mi
se usuce limba in gura daca nu 1-am cI5tigat la arsice !
Baga de seams ! Nu cumva A ne ospatezi cu yin de furat !
Jacopo dadu fuga la Vulturul de Aur", o circiumioara din
vecini, care tinea deschs, deoarece mercenarii elvetieni petreceau
acolo pind la ziud si se intoarse cu cloud cani de tabla, pline cu vin.
Vinul ii inveseli si mai tare. Jacopo it turna, asemenea lui
Ganimede, de sus, asa fel ca cel rosu s facd spuma rota, iar vinul
alb, o spuma aurie, si, incintat ea are prilejul sa ospateze cu banii lui,
topdia $i se zbenguia, cintind cu voce spartA de betivan intii
cintecelul unui alugar rdspopit:
Anteriu, matanii sfinte,
Hi, hi, hi $i ha, ha ha,
Toate naiba sa le zvinte
Cu voi, fetelor, $i mintea,
Nu doar crucea, dracu-ti ia...
apoi imnul solemn din plina de haz Liturghia lui Bacchus",
compusd in latineste de ate scolitii briganzi:

387
www.dacoromanica.ro
 P-Ai ce toarra apA-n vin
SA-i mureze ploaia
Si in iad, in sos de yin,
Friga-se ca oaia...
Para niciodata nu mincase $i nu Muse Giovanni cu atita pofta
ca la aceastA cilia mizerA cu brinza tare ca piatra, piine veche $i vinul
suspect al lui Jacopo, poate chiar de furat.
13Aura in sanatatea invatatorului, pentru gloria atelierului sau,
urindu-si sa nu mai stie ce-i saracia $i pe rind, fiecare in cinstea
celuilalt.
In incheiere, Leonardo roti asupra ucenicilor privirea $i spuse
zimbind:
Am auzit, prieteni, ca dupa sfintul Francesco d'Assisi tristetea
e cel mai greu dintre pAcate. DacA cineva vrea sa-i fie pe plac
Domnului, spune el, sa fie intotdeauna vesel. SA bem, dark pentru
intelepciunea sfintului Francesco pentru vesnica veselie intru
Domnul !
Ucenicii se arAtara intrucitva mirati, numai Giovanni intelese ce
voia sa spuna invatatorul.
Of, mestere, clatina Astro din cap a repros, de veselie ne arde
noua cit timp ne Grim ca gazelele pe pdmint, ca viermii de stirvuri ?
SA bea cine o vrea $i pentru ce vrea, cit despre mine, beau pentru
aripi omenesti, pentru marina de zbor ! Numai cind s-or inalta
inaripatii oameni in inaltul cerului, atunci da, veselie: or avea de ce
se veseli. Si dracu s le is de piedici cu legile mecanicii cu tot, care
ne stau in cale...
Degeaba spui, Zoroastro, MA mecanica nu ajungi prea
departe ! it opri rizind invAtAtorul.
Cind ceilalti se retraserd, Leonardo nu-1 lass pe Giovanni sa
urce la el, it ajutd sa -si astearnA in dormitor, cit mai aproape de
didura mingiietoare a taciunilor ce mai pilpiiau sub spuza in camin,
388
www.dacoromanica.ro
$i dupa ce scotoci o vreme prin desene, ii intinse unul micut fa'cut cu
creioane colorate.
Chipul adolescentului infati$at i se paru atit de cunoscut lui
Giovanni, incit crezu cA-i un portret. Semana $i cu fratele
Savonarola, dar, peseme, din tinerete, $i cu fiul de $aisprezece ani al
bAtrinului jidov Barucco, un bogat camAtar milanez, urit de toata
lumea, tinarul acela palid $i visator, ve$nic cufundat in tainicele
intelepciuni ale Cabalei, crescut de rabini $i, dupa spusa lor, o
viitoare lumina a Sinagogii.
Dar cind Beltraffio privi mai cu atentie pe baietasul evreu cu
nimbul lui de cirlionti ro$cati, fruntea joasa $i buzele groase, it
recunoscu pe Crist. Nu insa cum 1-ai recunoaste intr-o icoanA, ci ca
$i cum 1-ai fi vazut cindva, 1-ai uitat $i acum ti-ai fi amintit dintr-o
data.
Si in chipul ski, in tot capul plecat intr-o parte ca floarea pe un
lujer prea subtire, in candoarea de copil a ochilor plecati se deslusea
presimtirea ultimei suferinle pe muntele Eleonului, unde el, ingrozit,
cu inima plina de mihnire, spusese ucenicilor sai: Sufletul mi-e
m'ihnit de moarte", si, departindu-se de ucenici ca la o arunatura de
piatea, cAzu cu fata la pAmint spunind: Parinte ! toate iti sInt tie cu
putinta. FA sa treaca de la mine paharul acesta, insa nu voia mea, ci
voia ta faca-se". Si iar, $i iar se ruga: Parinte ! dacA nu este cu
putinta sa treaca acest pahar de la mine, ca sa nu-1 beau, atunci
facA-se voia ta". Si, find in zbuciumul durerii, cu mai multa
st'aruinta se ruga. Iar sudoarea, ca picaturi marl de singe, picura pe
p Amint.
Pentru ce se ruga ? isi spuse Giovanni. Cum adica, se ruga sa
nu se intimple ceea ce nu se putea sa nu se intimple, ceea ce era
propria lui voie si pentru care coborise pe pamint ? Si el s-a
zbuciumat ca mine si s-a luptat cu aceleasi cumplite, spaimintatoare
$i dedublate ginduri pind ce sudoarea, ca picaturi marl de singe,
389
www.dacoromanica.ro
picura pe pamint ?"
Ei, iti place ? intreba Leonardo care iesise pentru citeva clipe
din odaie. Sau mi se pare ca to iarasi...
Nu, nu, invatatorule ! 0, daca ai sti ce linistit si impacat ma
simt acum... Totul a trecut...
Slava Domnului ! Ma bucur, Giovanni ! Doar ti-am spus c-o
sa-ti treaca. Insa bags de seams sal nu se intoarca...
Nu se mai intoarce, nu to teme ! Acum vad, spuse el aratind
desenul cu mina, vad ca-1 iubesti ca nimeni altul... Si daca celalalt
va veni la mine, stiu cu ce sa-1 alung: doar ii amintesc de acest
desen.

XIV
Beltraffio auzise de la Cesare ca invdtatorul e pe cale sa termine
chipul Domnului din Cina cea de taind si, voind sa-1 vada, il tot ruga
sa i-I arate. Acesta ii promisese, dar amina mereu.
In sfirsit, intr-o dimineata II duse in trapeza de la Santa Maria
delle Grazie si binecunoscutul loc dintre loan si lacob al lui
Zevedeu, ce ramasese gol vreme de saisprezece ani, vazu in patratul
unei ferestre deschise, pe fondul cerului potopit de inserare si al
piscurilor Sionului, chipul lui Crist.
La vreo citeva zile dupa aceea, Giovanni se intorcea acasa de-a
lungul unor maidane pustii ce se intindeau pe malul Cataranei. Il
vizitase, trimis de Leonardo, pe alchimistul Galeotto, ca sa-i ceard o
carte de matematici extrem de rara.
Vintul primavaratic ce batuse cit a fost ziva de lungs se potolise
si se lass un gerulet placut. Baltoacele si noroiul fagaselor drumului
prinsesera fragile pojghite de gheata, ca o pinza de ace. Norii scunzi
parca se agatau de crestetele vinete si golase ale zadelor Intesate de
cuiburi zbirlite de ciori. Se intuneca vazind cu ochii. Numai pe

390
www.dacoromanica.ro
marginea cerului, dinspre asfintit se intindea aramia panglica a unui
apus melancolic. Neincatusata de ger, apa canalului, ling, grea,
neagra ca tuciul, parea fara fund.
Giovanni, deli nici siesi n-ar fi vrut sa $i-o marturiseasca, era
obsedat de cei doi Cri$ti iesiti de sub penelul lui Leonardo. Era
de-ajuns sa inchida ochii, ca sa-i rasara parch' aievea sub frunte
chipul Celui apropiat, plin de omeneasca neputinti, care s-a
zbuciumat pins la sudori de singe $i a inaltat rugi copilaresti pentru
o minune, $i al Celui intelept, neomeneste calm, strain de tot ce-i
pamintean si care-ti facea spaima.
Si 15i spunea ca ambele chipuri poate sint adevarate, cu toata
contradictia for ireductibild.
Gindurile i se impleticeau ca in delir $i fruntea ii ardea. Se aseza
pe o piatra la marginea canalului cu apa ingusta $i neagra $i se
girbovi istovit, plecindu-si fruntea pe brate.
Ce faci aici, o umbra de indragostit ce adasti pe malurile
Aheronului ? rosti o voce plind de sarcasm si o mina i se aseza pe
umar.
Giovanni tresari, se intoarse si it vazu pe Cesare.
In cenusiul amurgului de iarna sur-colbuit ca o pinza de
paianjen ce se a$ternuse peste zadele vinete $i golase, intesate de
cuiburi zbirlite de ciori, statea inaintea sa Cesare infasurat in
pelerina-i sumbra, lung $i de$irat, cu obrazul tras $i bolnavicios
mincat de paloare, pArind el insu$i mai degraba un spectru aducator
de rele.
Giovanni se ridica $i ei 15i continuara drumul impreuna,
mergind tacuti unul ling altul. Doar frunzele uscate fopeau sub
picioarele lor.
$tie ca deunazi i-am scotocit prin hirtii ? intreba in sfir$it
Cesare.
$tie, raspunse laconic Giovanni.
391
www.dacoromanica.ro
 Si nu s-a suparat, desigur. $tiam, eu. Atoateietatorul ! rise cu
silnica rautate Cesare.
TAcurA iarAsi o vreme. Un corb croncAni ragusit si zbura peste
apa Cataranei.
Cesare ! exclamA deodata Beltraffio. Ai vazut chipul
domnului din Cina cea de wind ?
Vazut.
Si... ce spui ? Cum ti se pare ?...
Dar tie ? se rAsuci iute celalalt.
Nu stiu... SA vezi, eu cred...
Spune idea ocolisuri :..nu-ti place sau cum ?
Ba nu. Dar nu stiu... Imi trece prin minte ca poate acela nu-i
Crist.
Nu-i Crist ? 5i-atunci cine-i ?
Giovanni tacea. Doar isi Incetinise pasul, cu fruntea plecata-n
pamint.
Asculta, urma el la o vreme, furat de ginduri grele, vAzuta-i si
pe celalalt ? Schita aceea de amanunt, desenul in creioane colorate,
unde el e infatisat copil ?
Da, stiu, un baietas evreu roscovan, cu buze groase si fruntea
joasa, un obraz ca al feciorului batrinului Barucco... Si ce-i cu asta ?
Mai mull iti place acela ?
Nu... Mi-am zis doar ca nu prea seamand acesti doi Cristi.
Nu prea seamAnd ? se miry Cesare. Dar e chip leit... E cu vreo
cincisprezece ani mai mare in Cina cea de wind... Desi, adAugA el,
poate ca... ai dreptate. Dar chiar daca sint doi in loc de unul, primul
aduce cu al doilea ca un alt eu al sau.
Alt eu ! se cutremurA Giovanni oprindu-se locului. Cum de-ti
veni sA spui un alt eu al sou?
Asa, din senin. Da ce, to -ai speriat cumva ? Ori poate n-ai
observat si singur ?
392
www.dacoromanica.ro
 $1 iarasi mersera o vreme in tacere.
Cum de nu vezi si singur, Cesare, exclama deodata Beltraffio
intr-un elan de nestapinit. E cu putinta oare ca acela, atotputernicul
si atoatestiutorul care-i zugravit In Cina cea de taind sa se fi
zbuciumat acolo, pe muntele Eleonului, pins la sudori de singe,
dupa ce se departase de ucenici ca la o aruncaturd de piatra si sa se
fi rugat cu ruga noastra omeneasca, asa cum se roaga copiii, sa se
intimple o minune: sa nu se intimple acelea pentru care am coborit
pe parnint, despre care eu stiu Ca nu e cu putinta sa nu se intimple.
Ava, Tata, fa sa treaca de la mine paharul acesta". In ruga asta e
totul, totul, m-auzi, Cesare, fara ea nu exists Crist si ruga asta n-as
da-o pe nici o intelepciune ! Cel ce nu a-naltat aceasta ruga, acela
n-a fost om, n-a suferit, n-a murit, ca not !...
Zi asaa ? exclama Cesare. Dar stii ea intr-adevar... Da, da, to
intele2 ! 0, desigur, cel zugravit in Cina ce de wind nu s:a putut
ruga
Se Intunecase de-a binelea, Giovanni deslusea cu greu
trasaturile insotitorului sau, i se parea Ca se schimbasera in mod
ciudat.
Deodata Cesare se opri locului, ridica mina si rosti cu glas
inabusit si solemn:
Zici ea nu-i el, nu-i cel ce se roaga pe muntele Eleonului,
nu-i Crist al tau. Si vrei sa stii cine e zugravit acolo ? Ei bine, asculta
aici: La inceput era cuvintul si cuvintul era la Dumnezeu, $i
Dumnezeu era cuvintul. Acesta era intru inceput la Dumnezeu.
Toate printr-insul s-au facut, si fara el nimic nu s-a facut din tot ce
s-a facut. Si cuvintul s-a facut trup". Auzi tu, lumina dumnezeiasca
cuvintul s-a facut trup. El e singurul linistit printre ucenicii sai,
care, auzind din gura lui: unul din voi ma va vinde", se framintd,
sint mihniti, se indigneaza. Si tututor le e la fel de aproape $i strein
$i lui loan cel ce sta pitulat la pieptul sau, $i lui luda cel care-I va
393
www.dacoromanica.ro
vinde. Pentru ca nu exists pentru el bine $i eau, viata $i moarte,
iubire $i ura, $i este numai voia PArintelui sau, ve$nica necesitate:
nu voia mea, ci voia ta facA-se". CAci a$a a spus $i al tau, $i celalalt,
cel ce, depArtindu-se de ucenici ca la o aruncaturd de piatrA, s-a
rugat pe muntele Eleonului pentru o minune care era cu neputinta.
WA de ce spun ca primul este un al doilea eu al celuilalt.
Simtamintele apartin pamintului, ratiunea e mai presus de ele
atunci cind contemplA... lii minte, astea sint vorbele lui Leonardo.
Pe fetele $i in miscarile apostolilor, care sint ni$te oameni mareti, el
a reprezentat toate simtamintele pAmintesti; dar cel care a a spus:
Am biruit lumea" $i Eu $i cu Meal meu sintem unul", reprezinta
ratiunea care contemplA $i e mai presus de sentimente. Mai tii minte
$i celelalte vorbe spuse de Leonardo despre legile mecanicii: O,
diving e dreptatea ta, Prim Motor !" Crist al sAu este Prim Motor,
care find $i inceputul $i centrul oricarei mi$cari, el insusi famine
imobil. Crist al sAu este eterna necesitate care singura pe sine s-a
cunoscut in om Si s-a iubit ca o dreptate dumnezeiasca $i vointa a
Tatalui sau: Neprihanitule Tata, lumea nu te-a cunoscut, eu insa te-
am cunoscut. Si le-am facut cunoscut numele tau $i li-1 voi mai face
cunoscut, pentru ca iubirea cu care m-ai iubit tu sa fie in ei." MA
auzi ? lubirea care decurge din cunoa$tere. Iubirea cea mare este
fiica marii cunoasteri". Leonardo, numai el dintre toti oamenii a
inteles acest cuvint al Domnului $i 1-a intruchipat in Crist al sAu care
iubeste tot, pentru ca $tie tot".
Cesare tacu. Si a$a merserA multd vreme in tAcerea moarta a
gerosului amurg care -$i Inchega din ce in ce zgurile.
Tii minte Cesare ? rosti in sfir$it Giovanni. Acum trei ani tot
a$a am mers amindoi can mergem $i acum prin mahalaua Portilor
Vercelline $i ne ciorovAiam pentru Cina cea de mina. Pe atunci
rideai de invafatorul nostru spunind ca nu va termina niciodata
chipul Domnului, pe cind eu to contraziceam. Acum tu e$ti de partea
394
www.dacoromanica.ro
lui $i impotriva mea. $tii, n-as fi crezut pentru nimic in lume ca tu,
tocmai tu poi vorbi asa despre el !...
Giovanni vru sa-si priveasca insotitorul in obraz, insa Cesare
intoarse spatele.
Sint bucuros, incheie Giovanni, ca-1 iubesti. Da, it iubesti,
Cesare, it iubesti poate mai mull decit mine. Vrei sa-1 urasti, $i cind
colo it iubesti !...
Dar tu cum credeai ? intoarse spre el Cesare obrazul palid si
schimonosit. Il iubesc ! Eu sa nu-1 iubesc ? Vreau sA-1 urasc, si cind
colo it iubesc, caci Till exists om sa fi facut ceea ce a facut el in Cina
cea de wind, si eu, du$manul cel mai inversunat, trebuie sa-1 iubesc
in loc sa-1 urasc...
$i din nou rise cu risul sau silnic.
Cind to gindesti ce bizar e construit sufletul omenesc !... $i
daca tot am ajuns aici, un-na el dupa o vreme, am sa-ti spun adevarul
pind la capat: afla ca totusi nu-1 iubesc... ba it urasc Inca mai mult
decit atunci !...
De ce ?
Chiar si pentru faptul ca doresc sa flu eu insumi ma auzi ?
fie si cel din urma dintre oameni, dar nu urechea, nu ochiul, nu
degetul lui de la picior ! Ce crezi ca sintem noi, ucenicii lui
Leonardo ? Niste pui de closed intr-un cuib de vultur ! Legi de-ale
lingurite de masurat culorile, tabele sistematice pentru
nasuri, tot ce pofte$ti ! Lasa-1 pe Marco sa se consoleze cu de-astea !
A$ vrea sa-1 vad pe mester creindu-1 pe Crist dupa regulile sale ! 0,
fireste, incearca sa ne invete pe noi, puisorii lui, cum se zboara
vultureste. Asta din bunatate sufleteasca, fiindca-i e mils de noi tot
asa cum ii e mils de puii far/ ochi or catalai din curte, de gloaba cea
$chioapa, de libelula cind o gaseste toamna tirziu cu aripioarele
inghetate, pind si de ucigasul pe care it petrece pe drumul cel de pe
urma, ca sa-i vada ultimele tresariri ale muschilor in timpul
395
www.dacoromanica.ro
executiei. Isi revarsA ca soarele prisosul bunk* asupra tuturor...
Numai vezi tu, prietene, fiecare TO are gustul lui: unuia ii place s
fie libelula inghetatd sau viermusorul pe care invkatorul, asemeni
sfintului Francesco, 11 ridicA de pe mijlocul drumului $i-1 asazA pe o
frunzA verde, nu cumva sa -1 striveasca treckorii. Altuia... $tii,
Giovanni, mai bine m-ar fi strivit $i gata, lard prea multa
sclifoseald...
Cesare, murmurs celAlalt. Dacd asa stau lucrurile, de ce nu
pleci de la el ?....
Da tu de ce nu pleci ? Ti-ai $i ars aripioarele, ca fluturii, la
luminare, dar nu, tot to mai viri in foc. Poate $i eu vreau sa and in
acelasi foc. De$i, cine mai $tie ? Am eu o speranta...
Ce speranta ?
0, una mamma de tot. Chiar absurda poate. 5i totusi, chid si
cind mai sper. Te pomenesti ca vine un altul, unul care nu-i seamand,
unul egal cu el... Nu Perugino, nu Bergognone, nu Botticelli, $i nici
macar marele Mantegna, o, eu ii $tiu valoarea invAtatorului : nu se
compara cu nici unul din acestia. Dar clack' vine unul nou ? SA ma
bucur nitel de gloria altuia, sa -i amintesc doar ca $i o insects ca
mine, nestrivitA din milA, ar putea sa prefere pe altul si sA-1 rAneasca,
intrucit cu toata pielea lui de oaie, mila si atoateiertarea, e de o
mindrie cu adevarat diavoleasca L..
Dar nu sfirsi. 5i Giovanni ii simli degetele tremurkoare
apucindu-1 de mina.
Stiu, biigui Cesare cu alt glas, plin de sfialk rugator, stiu ca
niciodata no ti-ar fi trecut asa ceva prin minte... Cine si -a spus ca-1
iubesc ?...
El, suspinA Beltraffio.
El ? Da-a ? Prin urmare crede a...
Glasul i se frinse. il cuprinse o adincA tulburare.
Se privirA adinc In ochi, $i intelesera ca nu mai au nimic a-si
396
www.dacoromanica.ro
spune, fiecare din ei e mull prea adincit in propriile ginduri $i
propriul zbucium.
Se despartird la prima faspintie in tacere, fard sa -$i is limas
bun.
Giovanni isi continua drumul cu fruntea in pamint $i pasul
nesigur, fail s stie de el, fard sa vada pe unde calcd, strabatind
maidanele pustii, printre copacii golasi de pe malurile canalului
drept ca o sageatA, cu apa neagrA $i grea ca tuciul, in care nu se
oglindea nici o stea.
Celalalt eu... Celalalt eu... repeta el intnma, cu privirile
imobile de nebun alintite undeva inainte.

XV
Pe la inceputul lui martie anul de gratie 1499, Leonardo primi
din partea vistierei ducale, cind se astepta mai putin, leafa neplatita
pe doi ani.
Umblau zvonuri ca it Moro, lovit ca de un trAznet din senin de
vestea triplei aliante impotriva sa a Venetiei, a papei $i a regelui
intentiona $A-5i caute refugiu la impAratul Germaniei indata ce se
vor arata stile Frantei in Lombardia. Si dorind sa -$i consolideze
situatia ca monarh in ochii supusilor $i sa le binemerite credinta in
lipsa, ducele micsora darile $i birurile, isi platea creditorii si-i
coplesea pe apropiatii sai cu daruri.
Putind vreme dupd primirea lefii, Leonardo se invrednici de un
nou semn al gratiei ducale:
Ludovicus Maria Sfortia, duca Mediolani, scria in hrisovul de
danie, it ddruie pe veci vestitului pictor Leonardus Quintus
florentinul saisprezece prAjini de teren cu vita-de-vie, pe care-1 avem
de la manastirea Sfintul Victor, in locul numit Suburband, pe la
Portile Vercelline."

397
www.dacoromanica.ro
 Artistul veni sa-i multumeasca ducelui. Audienta ii fusese fixate
seara. Dar trebui sa astepte pind noaptea tirziu. Il Moro nu-si vedea
capul de treburi. Cit a fost ziva de lungs se sfatuise cind cu
vistiernicii, cind cu secretarii, statuse sa verifice cheltuielile privind
aprovizionarea armatei cu ghiulele, tunuri, pulbere, sa-si bed capul
cu descilcitul vechilor si nascocitul noilor capcane in nesfirsita plasa
de inselaciuni si tradari care-i era nespus de drags atit timp cit era el
spapinul acolo, ca un paianjen in pinza lui. Acum insa se simtea ca
o musca prinsa in mreaja.
Cind, in sfirsit, isi termini puzderia de treburi, se retrase in
galeria lui Bramante suspendata deasupra santului care inconjura
Castelul din Milano.
Noaptea era linistitd. Cind si cind suna vreo goarna, se strigau
garzile, scrisnea lantul podului ridicator.
Pajul Ricciardetto aduse doua fade de rasing, le infipse in
sfesnicele ingropate in zid 5i-i intinse ducelui farfurioara de our cu
piine taiata bucatele. De dupd colt, atrase de lumina faclelor, pe
oglinda neagra a apei se ivi cirdul de lebede albe. fl Moro, sprijinit
de balustrade, le arunca bucatele de piine si admira gratia cu care,
despicInd neauzit apa cu pieptul, pasarile o culegeau.
I le trimisese in dar de la Mantua marchiza Isabella d'Este, sora
raposatei Beatrice. Veneau de la zatoanele Mincio, cu malurile line,
unde-si duceau veleatul de cind lumea in stufurile si cringurile de
salcii plingatoare.
Il Moro le iubise intotdeauna, in ultima vreme insa prinsese si
mai mare drag de ele si in fiecare seara le hanea cu mina lui. Erau
singurele clipe de odihna dupa gindurile chinuitoare la treburi,
razboi, politica, la traddrile sale proprii si ale altora. Lebedele ii
aminteau copilaria. Tot asa le hranise cindva pe somnoroasele
helesteie de la Vigevano, napadite de lintita.
Aici insa, in santul Castelului din Milano, printre creneluri,
398
www.dacoromanica.ro
metereze, turnuri, depozite, printre piramidele de ghiulele si gaurile
de tun asa cum erau pure, imaculat de albe, alunecind neauzit in
picla sinilie a lunii, i se pareau $i mai frumoase. Oglinda apei,
rasfringind cerul, era aproape invizibild, 5i lebedele leganate ca niste
albe aparitii printre stele pAreau mai pline de mister intre cele doua
ceruri unul sus $i altul jos streine $i apropiate amindorura.
Dar scirtii usita din spatele ducelui $i se iti capul lui cameriere
Pusterlo. Ploconindu-se cu respect, ii intinse o hirtie.
Ce-i asta ? intrebd ducele.
Din partea marelui vistiernic, messer Borgonzia Botto,
socoteala cheltuielilor cu aprovizionarea cu pulbere si ghiulele. VA
rog sa ma iertati, alteta, CA va deranjez, insa convoiul pleacA spre
Mortara inaintea zorilor...
II Moro ii smulse hirtia si, mototolind-o, o aruncd.
De cite on sa-ti spun sa nu-mi vii cu treburi dupa dna ! 0
Doamne, nu va mai trece mult si o sA ma sculati si noaptea din pat...
Fad a-si dezdoi spinarea, Pusterlo se trase cu spatele spre usa,
rostind doar in soaped, asa fel ca ducele sa nu auda daca n-are pond:
Messere Leonardo.
A, da, Leonardo. De ce nu mi-ai mai amintit ? Pofteste-1.
Si intorcindu-se la lebede, se gindi:
El n-o sa-mi strice plAcerea..."
Si un suns bun se ivi pe obrazul lui galbejit $i puhav, cu buzele
subtiri, exprimind perfidie rapace.
tar cind artistul aparu in galerie, ducele, continuind sA arunce
lebedelor pline, It invAlui cu acelasi zimbet cu care le privea pe ele.
Leonardo vru sA -$i piece genunchiul, insA ducele, oprindu-1, ii
saruta fruntea.
Buda seara, prietene. Nu ne-am vazut de mult. Cum o mai
duci ?
Am venit sA multumesc altetei-voastre...
399
www.dacoromanica.ro
 0, dragul meu ! Oare numai asemenea daruri meriti ? Dar
nu-i nimic, vine vremea si-ti voi multumi dupa meritele tale.
Sand de vorba, duceleilintrebA despre ultimele lucrari, inventii
si proiecte, dar numai despre acelea care-i pareau cu neputinta si de
basm despre clopotul submarin, despre schiurile de mers pe apa la
fel ca pe uscat, despre aripile omenesti. Si indata ce Leonardo
aducea vorba de treburi, ca fortificarea castelului, Canalul
Martesana, sau turnarea de bronz a Colosului, ducele schimba
numaidecit subiectul si se ardta plictisit.
Apoi, ramase deodata pe ginduri, cum i se intimpla adesea in
ultima vreme, tAcut si-si pleca fruntea concentrat si cu atita
instrainare pentru toate, incit parca-si uitd interlocutorul.
Atunci Leonardo isi lua limas bun.
Du-te. Du-te cu Dumnezeu ! dadu din cap ducele distrat.
Dar cind artistul pasi peste prag, it striga, veni dupa dinsul, ii
puse miinile pe umeri si-1 privi lung si cu tristete in ochi.
Rata cu bine, murmurs cu voce tremuratoare, ramii cu bine,
Leonardo al meu ! Cine stie daca ne vom mai revedea !...
Alteta-voastra ne paraseste ?
Il Moro doar oftA din greu si nu laspunse.
Da, da... De saisprezece ani traim aici laolaltA si n-am vazut
de la tine decit bine, da, de almiteri si tu, eu cred, n-ai vazut de la
mine decit bine. Spura oamenii ce-or pofti, dar cine va rosti numele
lui Leonardo in veacurile viitoare it va pomeni cu vorba buns si pe
it Moro !
Artistul, care nu suferea scenele lacrimogene, rosti singura Lid
anume memoratA, ca s-o aiba la-ndemina atunci cind i se cerea sa
dea dovadA de magulitoare elocintA de curtean.
Signor, spuse el, as fi vrut sa am mai mult decit o singura viata
pentru a o sluji pe altetea-voastra.
Cred, rosti it Moro. Cindva ai sa-ti aduci aminte de mine si ai
400
www.dacoromanica.ro
s ma regreti...
Si suspinind a plins, nu terming fraza, ci-1 strinse in brate $i-1
saruta cu drag.
SA-ti deie Domnul, sa-ti deie...
Dupd plecarea lui Leonardo, it Moro mai ramase multd vreme
in galeria lui Bramante, sa se bucure de privelistea lebedelor pe apa.
Sufletul sat' era incarcat de simtiri pe care n-ar fi stiut sA le exprime
in vorbe. I se parea cA in viata lui sumbrA, poate chiar criminals,
Leonardo era asemenea acestor pasari imaculat de albe pe apa
neagra din $antul Castelului din Milano, printre amenintatoarele
metereze, turnuri, depozite de pulbere, piramide de ghiulele $i guri
de tun, la fel ca ele, inutil .i sublim, neprihanit $i pur.
in tacerea noptii nu se auzeau decit stropii de rasina picind rar
din faclele gata sa se stings. in lumina for rozalie, contopita cu
argintul albastrui ce-1 revArsa luna, aparitii pline de mister se
legAnau lin, somnoroase, printre stelele celor doul ceruri, unul sus
$i altul jos, streine $i apropiate amindurora erau lebedele $i
fasfringerile for in oglinda intunecatd a apei.

XVI
Plecind de la duce, Leonardo, cu toate ca ceasul era tirziu, se
duse la manastirea San Francesco, unde zAcea de patru luni bolnav
de fierbinteala ucenicul sau Giovanni Beltraffio. Se imbolnavise la
citeva zile dupA convorbirea cu Cesare despre cele cloud chipuri ale
Domnului.
Intr -o sears, $i anume chiar in douAzeci decembrie anul de
gratie 1498, Giovanni veni sa-1 vadd pe fra Benedetto, invatatorul lui
de altAdata, $i gasi la el un oaspe din Florenta, pe calugarul
dominican fra Pagolo, care, la rugamintea lor, le istorisi despre
moartea lui Savonarola.

401
www.dacoromanica.ro
 Executia avusese loc la 23 mai 1498, la ora noua dimineata, in
piata Signoriei, dinaintea Palatului Vechi, chiar acolo unde se
ridicasera vilvatAile rugului desertaciunilor $i trebuia sal se
deslasoare proba focului.
La capatul unui podet lung fusese ridicat un rug, iar deasupra
lui, spinzuratoarea un stilp gros infipt zdravAn in pamint, cu o
traverse prevAzura cu lanturi de fier $i trei streanguri. Cu toate
sfortarile timplarilor care isi batuserd capul destul cu fixarea acelei
traverse, cind scurtind-o, cind lungind-o, spinzuratoarea semana a
cruce.
La fel ca in ziva probei focului, o multime fare numar umplea
piata, ferestrele si logiile, napadea acoperisurile.
In sfirsit, in portile palatului se aratara condamnatii Girolamo
Savonarola, Domenico Buonvicini si Silvestro Maruffi.
Cei trei, facind citiva pasi pe podet, se oprira inaintea tribunei
episcopului Ausoniei, solul papei Alexandru al VI-lea, care se ridica
in picioare si, apucindu-1 pe Girolamo de mina, rosti cuvintele
rituale ale excomunicarii cu glas nesigur, farA sa ridice ochii la
monah, in timp ce acela it privea drept in fata. $i incurcindu-se,
episcopul gresi ultimele cuvinte:
Separo to ab Ecclesia militante atque triumphante. Te separ
de biserica militante, precum si triumfatoare...
Militante, non triumphante, hoc enim turn non est Militants
dar nu triumfatoare, cAci asta nu-ti stA in putere, 11 corecta
Savonarola.
Apoi celor trei excomunicati le-au fost sfisiate hainele.
RAmasera numai in camasi si asa 15i continuara calvarul, ca sa se
mai opreascA de cloud ori: o data in fata tribunei trimisilor apostolici,
care dadura citire hotaririi juzilor bisericii, si a doua oars inaintea
tribunei Celor opt barbati ai Republicii Florentine, care le rostirA
condamnarea la moarte hotarita de popor.
402
www.dacoromanica.ro
 $i in timpul acestui ultim drum, Silvestro se impiedicA $i fu cit
pe ce sA cads. La fel pAtirA Domenico $i Savonarola, ca sa se
constate mai tirziu ca $trengarii strAzii $i fostii luptAtori ai Sfintei
Osti a micilor inchizitori, care se ascunseserd sub podet, virau pari
ascutiti printre scinduri, ca sa raneasca picioarele condamnatilor la
moarte.
Fra Silvestro Maruffi smintitul a trebuit sa urce primul treptele
spInzurAtorii $i le urea linistit, cu figura stupidA, ca $i cum nu si-ar
fi dat seama ce se petrece cu el. Cind insd calAul ii petrecu streangul
pe dupd git, Maruffi se agAta de scud 5i, ridicInd ochii spre cer,
striga:
Doamne, primeste-mi sufletul in mIinile tale !
Apoi cu gestul unui om cu mintea IntreagA, gra ajutorul
cAlaului $i fArA nici o teams, 15i dAdu drumul de pe scarA.
Fra Domenico astepta rindul cu bucurie si nerabdare, mutindu-
$i greutatea trupului de pe un picior pe altul. Iar cind i se fAcu semn,
alergA pe trepte in sus, zimbind, ca $i cum se ducea direct in rai.
Cadavrul lui Silvestro atirna la un capAt, iar cel al lui Domenico
la celAlalt capat al traversei. Streangul din mijloc it astepta pe
Savonarola.
Si cind acesta, urcind treptele, se opri locului $i cobori ochii
asupra multimii, se facu liniste de moarte, cum se facea in naosul
catedralei Santa Maria del Fiore, in asteptarea predicii sale.
Cind isi viri insa capul in streang, cineva din multime strigA:
FA o minune, prorocule !
Nu s-a aflat niciodatd ce-a fost batjocurA sau strigatul unei
credinte fanatice.
Si cAlaul ii &du brinci pe scars.
Iar batrinelul, un meserias pesemne, cu o figura cucemicA $i
blajinA, care de citeva ceasuri astepta momentul ling rug, numai ce
fratele Girolamo fu imbrincit de pe scarA, yid facia aprinsA intre
403
www.dacoromanica.ro
terrine si se inching rostind aceleasi cuvinte cu care altadata
Savonarola aprinsese rugul desertaciunilor si anatemelor:
In numele Tatalui, al Fiului si al Sfintului Duh !
Flacarile crescurd, se ridicara sus. In aceeasi clips insa veni o
paid de vint si le mina la o parte. Vazind-o, multimea se cutremura.
Cuprinsi de groaza, oamenii o luau la fuga, strivindu-se, calcindu-se
in picioare.
Minune ! Minune ! Minune ! Nu arde !
Dar vintul_ se potoli repede si limbile de Mari prinsera a linge
cadavrele. Funia care lega miinile fratelui Girolamo se arse, si ele,
dezlegindu-se, cazura si pared se mi.scara in Mari, si multora li se
paru ca el binecuvinta pentru ultima card poporul.
Cind rugul se stinse si nu ramaserd decit oasele carbonizate si
zdrente de came pe lantuii de fier, ucenicii lui Savonarola isi facurA
loc prin multime pins la spinzuratoare, dorind sa adune ramasitele
martirilor. Dar strajile ii alungara 5i, ingfamadind cenusa intr-o
cdruta, o dusera la Ponte Vecchio, ca s-o arunce in apa. Pe drum insa
plingaretii" izbutira sd fure citiva pumni de cenusa si Mime din
inima lui Savonarola care, spuneau ei, n-ar fi ars.
Sfirsind de povestit, fra Pagolo le arata ascultatorilor sdi o
faclita cu cenusa. Fra Benedetto o sdruta multa vreme, udind-o cu
lacrimi.
Apoi cei doi monahi plecard la slujba de sears 5i Giovanni
ramase singur.
Jar cind se intoarsera, it gasifa cazut pe podele inaintea
crucifixului: zacea in nestire si In degetele tepene stringea faclita.
Timp de trei luni Giovanni se afla intre viata si moarte. Fra
Benedetto nu-1 'Asa' nici o clips singur.
Adesea, in tacerea noptilor, sezind la capatiiul bolnavului si
ascultindu-i delirul, simtea ca-I cuprinde groaza.
Giovanni ii pomenea in delir pe Savonarola, pe Leonardo da
404
www.dacoromanica.ro
Vinci $i pe Maica Domnului, care, trasind cu degetul pe nisipul
pustiei figuri geometrice, 11 InvAta pe pruncul Isus legile eternei
necesitAti.
La ce to mai rogi ? repeta bolanvul, cuprins de o intristare fare
margini. Oare nu $tii cA nu exists minuni, cA asa dupA cum o dreapta
nu poate sA nu fie drumul cel mai scut dintre doua puncte, tot a$a
nu poate trece paharul acesta de la tine ?"
II mai chinuiau $i alte nAluciri doua chipuri ale Domnului,
opuse $i asemangtoare, unul fund cel de-al doilea eu al celuilalt:
primul, plin de neputinta si chin omenesc, chipul aceluia care,
departindu-se de ucenici ca la o aruncAtura de piatra, se ruga cerind
o minune, $i celAlalt, chipul cumplitului si strAinului, atot-
puternicului $i atot$tiutorului cuvint care s-a intrupat al Primului
Motor. Si cele douA chipuri se priveau unul pe altul, ca niste
adversari, de neirnpAcat. Iar in timp ce Giovanni it privea cu luare-
aminte, chipul cel suferind $i chinuit se Intuneca, se schimonosea $i
se transforma in demonul pe care-1 desenase data Leonardo, fAcind
o caricature dupa Savonarola, $i demascindu-1 pe du$manul sAu, it
numea Anticrist.

Fra Benedetto it salve pe Beltraffio. La Inceputul lui iunie 1499,

and Giovanni se intremA Intr-atIt, incit putu sA se dea jos din pat, cu
toate rugamintile $i reprosurile cAlugarului, el se intoarse in atelierul
lui Leonardo.
Iar la sfir$itul lui iulie, In acelasi an, armata regelui Frantei,
Ludovic al XII-lea, sud comanda celor doi signori Aubigny $i Louis
de Luxemburg $i a lui Giangiacomo Trivulzio, trecura Alpii $i
cotropira Lombardia.

405
www.dacoromanica.ro
 CUPRINS

Prefata 5
Cartea intik MAICA BALAIE 19
Cartea a doua: ECCE DEUS ECCE HOMO 64
Cartea a treia: FRUCTELE OTRAVITE 94
Cartea a patra: SABATUL VRAJITOARELOR 131
Cartea a cincea: FACA-SE VOIA TA ! 160
Cartea a 5asea: JURNALUL LUI GIOVANNI BELTRAFFIO 195
Cartea a pptea: RUGUL DESERTACIUNILOR 242
Cartea a opta: VEACUL DE AUR 278
Cartea a noua: CEL DE-AL DOILEA EU 334

www.dacoromanica.ro
 REVisTEREA. SI .

! s;\'
Scriitorul rus Dmitri Sergheevici Merejkovski
(Sankt-Petersburg, 2 august 1865-Paris, r
7 decembrie 1941), poet, eseist, romancier
airy si dramaturg, este atras Inca din studentie
, V"" ,..
de farmecul comediilor lui Moliere, CI
it . ,-/ \
-,..-
dar descopera curind alti doi maxi poeti
); r/ \ moderni, Baudelaire $i Edgar Poe.
Casatorit cu o talentata poets, Z. N. Hippius,
care -i va fi colaboratoare apropiata de-a
-7 .2 lungul Intregii vieti, in 1893 publics prima lui
carte, volumul de eseuri Cauzele decadentei literaturii ruse, in care
analizeaza simbolismul, cercetindu-i mai cu seams radacinile religioase Si
aratindu-se mai putin preocupat de punctul de vedere estetic. Studiaza
atent literatura europeana, calatore$te mult, cunoaste tari not si is contact
cu moduri de viata diferite de realitatile Rusiei natale. In 1895 Incepe, cu
Julian Apostatul, trilogia romanesca Grist si Anticrist, la care lucreaza
timp de zece ani. Critica intimpina favorabil cea de-a doua parte a trilogiei,
Romanul lui Leonardo da Vinci sau Invierea zeilor (1902), dar, Inainte de a
Incheia tripticul cu Petru si Alexei sau Anticristul (1904), scriitorul revine
la preocuparile anterioare, cele de critic literar, cu un amplu studiu, Tolstoi
si Dostoievski (1899). De$i publicul manifests mai mult interes pentru
romancier, Merejkovski se consacra cu precAdere tot studiilor de critics
literara. Dupe Revolutia din 1905 - pe care o considers o mare experienta
pentru ca-i dezvaluie legAtura dintre ortodoxie si vechile rinduieli ruse$ti
- se refugiaza la Paris, unde scrie drama Pavel 1(1908), prin care initiaza
o noua trilogie, *tile a doua $i a treia find romane: Alexandra 1 si
Decembristii (1913) si Paisprezece Decembrie (1920). Revolutia
din februarie 1917 it nedumere$te, cea din octombrie Il transforms
intr-un adversar ireductibil al regimului. In Franta, unde se stabileste
definitiv, compune biografii ale unor marl personalitati (Napoleon,
Dante, Luther, Calvin), dar $i citeva romane fantastice (Secretul
celor trei, Nasterea zeilor) sau mistice (divagatii despre Atlantida).

Edit ura 12 iblioteca ucuretilor t 2001

12

www.dacoromanica.ro