In Cautarea Timpului Pierdut

Mamei mele.
PEEFAT
O MEREU SPORIT UIMIRE
,Nous sommes tres longs reconnaUre dans la physionomie parliculiere
d'un nouvel ecrivain le modele qui porte le nom de grand talent dans
notre rnusee des idees generales."
Marcel PROUST, Du coti de chsz
A traduce Du cote de chez Swann
ncerc s m situez, si o Iac cu o mereu sporit uimire, Iat de acest lucru
desvrsit printre alte lucruri desvrsite ale lumii: Du cote de chez
Swann, smnt din care a crescut uriasul arbore la reeherche du
temps perdu. Faptul de a Ii construit, prin transpunerea lui n limba
romn, un lucru omolog - sau care aspir la acest statut -, m asaz mai
curnd ntr-un loc neprielnic unei cunoasteri logic discursivizate. Cnd
traduci o capodoper, intri ntr-nn alt tip de cunoastere, imediat,
global, si acut senzorial. Simti rezistenta materialului, a unor praguri
succesive, iar criteriul c l-ai trecut pe ultimul nu ti-l poate da nici o
regul si nici o stiint nvtat, si nici mcar acea intuitie obscur -
uneori att de sigur de sine, alteori att de sovielnic - numit ,simtul
limbii". Sau aluneci pe un Iel de povrnis sticlos, nu ntlnesti nici o
asperitate de care s te agti, si te prbusesti vertiginos, ca o piatr ntr-
un mare gol. Sau simti parIumim care te ametesc, moliciuni unde te
cuIunzi ca ntr-un puI, si care te suIoc, ti potrivesti respiratia dup un
alt ritm, cel al unei Iraze - izomorI cu rsuIlarea unui astmatic, spune
un critic - n care intri ca ntr-un htis Ir de iesire si, din etap n etap,
vezi cum dezndejdea ti se schimb n bucuria de a ajunge pe mica
pajiste Ioarte verde a punctului, prin care treci ctre chinul si extaxul
Igduite de Iraza urmtoare. Mergi pe bjbite, cci, intermitent, ochii
ti snt orbiti de mari strluciri Ilorale. Si stii, n tot acest timp, c
strdania ta este doar rsIrngerea unei cu mult si cu mult mai mari
strdanii originare creatoare, al crei drum necesar si anevoios
ctre im Adevr l strbati tu nsuti silab cu silab, ca ntr-o inIinit
alternat moarte si nviere.
Cel care l traduce pe Proust, tot msurnd si iar mgulind cu un
compas gramatical la Iel de rigid ca acela care comand legile sintaxei
latine, lungile IiTe nevzute ce - deloc nclcite, asa cum par - leag ntre
ele multietajatele subordonate ale periodului din n cutarea timpului
pierdut` ncepe s-si dea mina si spiritul - adic ncepe s nteleag n
particularitatea lui cea mai intim, cci ntelegi cel mai bine ceea ce,
deconstruind si apoi construind, tu nsuti nIptuiesti - dup mecanismul
giganticei Iraze proustiene, unealt de Iorare pentru cele mai mari
adncimi sau nltimi, alctuit parc din nenumrate tronsoane mereu
adugate unele altora prin mijlocirea unor repetate ,qui" si ,que". Fraza
lui Proust nu mi se pare comparabil cu un instrument Iin, ba chiar
eIeminat - asa cum adeseori s-a spus -, ci mai curnd cu o masinrie
puternic si greoaie, care gIiie din toate ncheieturile, lansat obsesiv,
cu toat Iorta, spre inIinitezimale particule de necunoscut, care i se
sustrag, pe care le prinde, care i scap din nou, retrgndu-se n straturi
tot mai proIunde, sau tot mai de supraIat, pe care le apuc iarsi. De
mare Iinete snt rezultatele acestor cutri.
Sau, n alt ordin de corespondente, Iraza proustian, metonimic si
metaIoric pn la saturatie, progreseaz ca o past groas de culoare,
ndeajuns de lichid totusi spre a se prelinge prin toate interstitiile
materiei pe care o ia n stpnire, oprindu-se, solidiIicat parc, si apoi
pornind din nou, curgnd nc si nc, pn la ncrcarea deplin a celui
mai mic gol, pn la omogenizarea total. O past care vede, aude, gust,
palpeaz, simte mirosurile, o past sinestezic n care senzatia si
viziunea, natura si cultura, proza si poezia devin unul si acelasi lucru,
nemaicunoscnd compartimentrile: textul-oper al lui Proust. Pentru
autorul romanului n cutarea timpului pierdut, perIectiunea este poate
aceast lupt mpotriva hetero-geneittii, treptele care duc spre un
exhaustiv vizat ca aprehendare uniIicatoare a realului. De aceea pentru
Proust realul nici nu exist dect n msura n. care este re-creat prin re-
trirea lui (ca scriere a lui), solutie prin care actiunea corespondentelor
(analogiilor) universale, sustinut de mecanismul metonimic ce le
Iavorizeaz desIsurarea (altminteri ele ar rIimne punctiIorme),
rscumpr conditia degradabil si muritoare si dispersiunea go-ului,
druindu-i unitatea, dar si eternitatea ca vesnic prezent cruia i este
ntruna integrat un trecut re-creat prin epiIaniile suscitate de memoria
involuntar.
Or, acest eIort de omogenizare, care mentine si totodat desIiinteaz
diIerentele, eIort al oricrei adevrate poezii, Iie ea scriptural, muzical
sau plastic, eIort dus att de departe de Proust net cei mai multi critici
nici nu-i vd discipoli care s-l continue - traductorul l simte mai bine
8
dect orice alt cititor (cum ar putea Ii altIel?), lui impunndu-i-se ca o
necesitato de a mima n alt limb, odat cu Iiecare Iraz, o Iinitudine
inIinit. In cazul romanului proustian, ca si n cazul poeziei,
traductorul nu are voie s rateze nici un singur cuvnt, el jucnd n
economia Irazei rolul pe care l joac Iiecare cuvnt n economia unui
vers. Fraza ascult de aceleasi legi arhitectonice sau simIonice de care
ascult Iiecare volum al ciclului n cutarea timpului pierdut, pe de o
parte, si ntregul ciclu, pe de alta, totalitatea, la cele dou niveluri,
reIlectnd (punnd n abis) structura Irazei, dup cum Iraza reIlect
totalitatea. De aceea trebuie ncercat perIormanta de a pstra
lungimea, ritmul, complicatele ocolisuri, si, n msura n care limba
romn o ngduie, pn ai topica, pentru c, asemenea unui vers sau
unei stroIe, Iraza proustian - ca unitate prozodic - nu ntm-pltor
ncepe cu un anume cuvnt, sIrseste cu un anume altul, enunt pe
parcurs, ntr-o ordine ce si are importanta ei, altele, cuvinte reper si
laitmotiv ce, de asemenea, trebuie lsate pe ct e cu putint pe locurile
lor, de unde si rspund si si corespund, n cadrul Irazei, dar si dincolo
de ea. Tra-ducnd, simti Ioarte bine c Proust nu este atent la cuvinte
,Irumoase" u sine (acest ,Irumoase" n sine Iiind Ioar o iluzie, si o
conventie, a unor mai vechi poetici), ci la Ielul cum ele rsun n el, la
sinesteziile - asociatii cu muzici, culori, Iorme din natur si din art, cu
mirosuri si gusturi, cu senzatii de palpare - nscute din ele, si, de
asemenea, la raporturile lor. Mai mult chiar, traducnd, surprinzi ceea ce,
n termeni obisnuiti, s-ar putea nunii ,neglijente", n special anumite
repetitii, cele ale verbului ,a spune" si ale pronumelui personal mai cu
seam. ti dai seama, n cursul acestei experiente prin care intri ntr-o
actiune scriptural analog cu a sa, c Proust nu poate Ii acuzat de
,caloIilie" sau de pretiozitate - asa cum unii
exegetiimprovizaticontinusoIac. Iar pe de alt parte,
,imperIectiunile" salo stilistice snt, ca si n cazul lui Balzac, nsesi
particularittile ,perIectiunii" stilului proustan. Si c metaIorele si
comparatiile (de Iapt pentru Proust comparatia este tot metaIor, pentru
c miscarea din care purcede este tot una de analogie) nu snt vesminte
bogat mpodobite acoperind un trup, ci acest trup nsusi, nscut si
crescut din Iulguratii asociative att de imperioase, do tiranice, net nu
si ncetinesc alura, cu greu oprirtdu-se, n cele din urm, dect dup ce
si vor Ii epuizat resursele strnite de un misterios ,primum movens", al
crui simulacru trebuie s te anime si pe tine, cel care l traduci.
Du cote de ciez Swann: impactul receptrii. Continuarea. Interpretri
romnesti
De la aceast stare de evident, stare a traductorului, n care domin
urnirea n Iata unui miracol al creatiunii pe care l triesti mai curnd
dect
ncerci sa-l ntelegi, poti trece la una n care uimirea persist ca un
centru iradiant, dar pe care ratiunea vrea s. si-l explice. Ea ncepe s se
diIerentieze n mai multe uimiri, plasate n contingenta istoriei literare.
Si tocmai de aceea Iormulabile prin cteva elementare ntrebri, la
nderrina oricui, si care, de altminteri, au si Iost de multe ori puse, dar
care parc pot s capete, prin mijlocirea experientei de traducere, o mai
compact si masiv prezent nu numai pentru subiectul (traductorul)
care le re-inventeaz, si le arunc din nou - din perspectiva lui - n
circulatie, dar si pentru cititorul ce ncearc s-l urmeze. Prima ar Ii pura
si simpla si consternata interogatie asupra Ioarte diIicultuoasei si
accidentatei receptri a lui Proust. Punctul de plecare aIlndu-se, dup
toate probabilittile, n biograIia lui Proust - mondenitatea, snobismul,
Irivolitatea lui aparente, cronicile despre ,saloanele" la mod, si
pastisele si traducerile cu care debuteaz -, n obnubilarea total pe care
ea o naste printre editorii si criticii vremii, receptarea lui Proust ar Ii
trebuit s depseasc Iaza prim de ndat ce Gide si N.R.F. Iac amend
onorabil dup ce respinseser manuscrisul Du cte de chez Swann, si
preiau publicarea viitoarelor crti ale lui Proust, dup laborioase tratative
cu editura Grasset, singura care-l tiprise (pe socoteala autorului).
Istoricii literari arat cu de-amnuntul, pe baza unor probe scrise, c
Gide nu citise manuscrisul, niultumindu-se doar sa-l rsIoiasc si
indignndu-se n Iata incongruittii gramaticale a unei metaIore, totul
petrecndu-se pe Iondul ideii sale preconcepute cu privire la un Proust
obisnuit al saloanelor si autor de scrieri minore. Or, acest hazard - dac
hazard este, si dac nu cumva trebuie s vedem n el tocmai maniIestarea
unei ineluctabile necesitti - si perpetueaz eIectul, n mod neasteptat,
cci spectaculoasa revenire a lui Gide asupra primei sale opinii,
apologia pe care o Iace romanului Du cte de chez Swann ntr-o
binecunoscut scrisoare, n loc s asigure succesul de public al crtii -
Iie si numai prin picanteria situatiei create -, nu las nici o urm cu
adevrat semniIicativ n traiectoria receptrii prou-stiene imediate n
Franta. Faimoasa anecdot, cu care ne delectm pn si astzi (si care nu
a putut lipsi nici din aceast preIat), a devenit mai cu-rnd exemplar nu
att pentru destinul operei lui Proust, ct, n general, pentru incapacitatea
contemporanilor de a ntelege si a investi cu valoare orice oper cu
adevrat novatoare, mai cu seam cnd apartine unui autor a crui viat
nu corespunde imaginii-cliseu pe care o are consumatorul de art - dar
adeseori si creatorul de art; a se vedea cazul Gide, dar si cel al lui
Sainte-Beuve cu privire la Stendhal, dezbtut de Proust nsusi, cu
proIetic intuitie, n mpotriva lui Sainte-Beuve - despre cel ce o
produce. Exist o rezistent la Iorma artistic nou ce ia, n cel mai bun
caz, nItisarea linistitoare a asimilrii ei la una din Iormele validate ca
valoare de traditie. Generatia contemporan si imediat urmtoare - dar
si, dup
10
cum se va vedea, unii reprezentanti ale celor ce le succed, pn n zilele
noastre -, Valery, Mauriac, Charles du Bos, Albert Thibaudet etc.
situeaz cu prioritate opera lui Proust n descendenta unei traditii, chiar
dac observ totodat si noutatea ei, eIortul lor Iiind umil de recuperare,
de integrare, viznd s pun n evident elementele de continuitate si
mai putin pe cele de ruptur cu romanul secolului al XlX-lea. O ntreag
linie a receptrii, care, de asemeni, vine pn astzi, l insereaz pe
Proust n succesiunea marilor moralisti Irancezi - snt mai cu seam
citati, ca spirite creatoare nrudite, Montaigne si Saint-Simon, dar si
doamna de Sevign, nume indicate de Proust nsusi ca Icnd parte din
biblioteca sa predilect, cel mai intim si mai asiduu Irecventat, nc din
prima adolescent.
Din punctul nostru de vedere ns, acest ,n cel mai bun caz" este ,n
cel mai ru caz", tocmai pentru c, sprijinindu-se pe argumente de bun
simt, si absolut plauzibile, linia receptrii asimilatoare la traditie
surprinde doar un adevr partial, ocultnd tocmai cellalt adevr, Ir
de care nu putem ntelege de ce Proust este astzi considerat, n Franta si
n ntreaga lume, drept cel mai de seam scriitor Irancez al secolului
XX si unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii. Pn si n 1960 nc,
pentru Gaetan Picon, critic a crui sensibilitate la Ienomenul literar
modern nu poate Ii pus la ndoial, Proust nu este primul reprezentant,
n ordine cronologic si axiologic, al unui ,roman nou", ci ultimul
dintre marii clasici ai romanului Irancez. Acest ecleraj apare si ntr-un
text de Nathalie Sarraute, adeseori desemnat de critic drept unul dintre
putinii autori, dac nu singurul, ce ar putea Ii situati n direct
descendent proustian. Aplicndu-i acelasi tratament si Virginiei WoolI,
mare admiratoare a lui Joyce si Proust ca novatori ai Iormei romanesti
(,Cine s-ar mai putea gndi astzi s ia n serios, sau mcar s citeasc
articolele pe care Virginia WoolI le scria despre arta romanului la ctiva
ani dup sIi'situl primului rzboi mondial?"), ea continu: ,Dar, pentru
cei mai multi dintre noi, operele lui Joyce si Proust se nalt nc de pe
acum n deprtare ca martori ai unei epoci apuse. Nu peste mult vreme,
nu vom mai vizita aceste monumente istorice dect sub conducerea unui
ghid, printre grupuri de scolari, ntr-o liniste respectuoas si cu o
admiratie oarecum posac. |...| Proust s-a nversunat zadarnic s separe
n parcele inIime materia impalpabil pe care a adus-o la supraIat din
strIundurile personajelor sale, n speranta de a extrage nu stiu ce
substant anonim din care ar Ii alctuit ntreaga umanitate, cci de
ndat ce cititorul nchide cartea, printr-o irezistibil miscare de
atractie, toate aceste particule se lipesc unele de altele, se amalgameaz
ntr-un tot coerent, cu contururi Ioarte precise, n care ochiul exersat al
cititorului recunoaste un bogat om de lume ndrgostit de o Iemeie
ntretinut, un medic ajuns, credul si stupid, o burghez parvenit sau o
aristocrat snoab, care
11
se vor altura ntr-un muzeu imaginar unei vaste colectii de personaje
romanesti".1 Interpretarea aceasta, care vrea s se delimiteze n general
de ,analiza psihologic" (,a locurilor obscure ale psihologiei"), conotat
ca traditional, ca ,repetnd descoperirile predecesorilor"2, si, n
particular, de personajul-tip, de personajul-caracter, solidiIicat n
contururile sale si previzibil printr-o raportare la un model ,verosimil",
radicalizeaz, deseni-nnd-o ca exclusiv (dar si romanele Kathaliei
Sarraute au Iost nu o dat supuse aceleiasi operatii de imobilizare si
aglutinare a unor miscri suIletesti ce se vor - si snt - comunicate n
dinamica lor evanescent), o lectur, oricnd posibil, n cursul creia
grila aplicat se substituie, pur si simplu, obiectului cruia i se aplic.
Este aici si eIectul intolerantei discipolului Iat de maestru, dorinta de
a-si valoriza propria ,descoperire", printr-o delimitare spectaculoas. Un
Ienomen ct se poate de Iiresc are loc: pentru generatiile de ,Noi
Romancieri" si ,Noi Noi Romancieri", Proust nu mai este ndeajuns de
nou. n mare vorbind, si poate exagernd, receptarea Irancez a lui
Proust, ru pornit nc din momentul semniIicativ al aparitiei romanului
Du cte de chez Swann, nu-si gseste niciodat cu adevrat o bun
asezare, nici mcar atunci cnd, cu cteva decenii mai tr.ziu, revolutia
Iormei romanesti, decisiv marcat de opera proustian, precum si
nasterea unei critici adecvate, Iac posibil o corect evaluare a
aportului celui care a scris n cldarea timpului pierdut.
Fapt este c n acelasi rstimp, si chiar ncepnd cu anii imediat
urmtori publicrii romanului Du cote de chez Swann, scriitori
apartinnd altor spatii culturale - Camil Petrescu, Ortega y Gasset,
Joseph Conrad, Ernst Robert Curtius, John Middleton, E.M. Forster,
Virginia WoolI etc. - realizeaz o lectur cu un mult mai mare grad de
adecvare, sesiznd marea noutate a ncercrii proustiene, caliIicat de ei
drept ,revolutionar" n planul scriiturii romanesti. Nu este, de
altminteri, prima oar cnd un Spatiu cultural strin celui unde operele
proIund novatoare au luat nastere, a beneIiciat, tocmai n virtutea
exteriorittii sale n raport cu spatiul cultural care le-a produs, de o
pozitie strategic privilegiat n receptarea acestora. Distanta spatial,
care nu-i dect aspectul cel mai evident al unei diIerente ntr-un spatiu
mental, actioneaz ca o distant n timp, spatiul cvil-
1 Nathalie Sarraute, L'Jre du soupton. Essais sur le roman, Paris, Gal-
limard, ,Ides", 1956, p. 97, p. 98, p. 100, eseul Conversation el sous-
cvii-
versation.
2 Ibidem, p. 94, eseul L'Ere du soupton: romancierul trebuie s ,se
achite de ceea ce este, spune Philip Toynbee, amintind nvttura lui
Flau-
bert, obligatia sa cea mai mare; s descopere noutatea", ,bnuiala"
citi
torului, ,pe cale de a distruge personajul si ntreg aparatul desuet care-i
asi
gura puterea", mpiedicndu-l s ,comit crima sa cea mai grav: s re
pete descoperirile predecesorilor si".
12
tural strin avnd adeseori sansa de a nu cunoaste n procesul de
receptare acea prim Iaz de reIuz si acea a doua Iaz de inadecvat
recuperare prin mijlocirea grilei de lectur oIerit de operele deja
acceptate si intrate n traditie - Iaze caracteristice n care este ocultat, n
prima cu brutalitate, n a doua la modul insidios, ,scandalul" pe care-l
reprezint n clipa aparitiei ei, pentru spatiul cultural de origine,
,ruptura" Icut de opera novatoare.1
n Romnia, Proust s-a bucurat, printre scriitori, de o receptare pe care
am putea-o cu adevrat socoti ca tinnd de un Iel de miracol al unui
sincronism critic cu Iineturi si o deschidere teoretic ce pot permite
trimiteri, uneori chiar si n termenii nsisi, la critica actual. Cel mai
important text este cel al lui Camil Petreseu, Noua structur si opera lui
Marcel Proust', una dintre primele scrieri despre Proust care proclam n
asemenea chip radical - si nc din titlu - caracterul novator al operei
acestuia. Iat de ce socotim c studiul lui Camil Petreseu depseste ca
important cadrele stricte ale literaturii romne. Camil Petreseu
demonstreaz c romanul lui Proust se supune unei necesitti interne
care, la rndu-i, ascult de un riguros izomorIism de structur cu
epistemologia contemporan operei. Sintagma cu adevrat
surprinztoare ,noua structur", subliniat prin Iaptul c Iace parte din
titlu chiar, orienteaz lectura n directia, acum Ioarte
1 Pentru aceste consideratii privitoare la receptarea lui Proust n aIara
Frantei, ca si pentru cele CP privesc n mod particular receptarea lui n
Ro
mnia, a se vedea si Irina llavrodin, Modernii, precursori ai clasicilor,
Cluj-
Kapoca, Editura Dacia, 1981, eseul Proust citit de Camil Petreseu.
2 Publicat n R.F.R., an II, nr. 11, 1 nov. 1935, pp. 377-401.
Chiar din 1923 apare n Viata romneasc nr. 8 si 9 un studiu de Mihai
Ralea despre Proust. In 1924, Pelix Aderca public n Nzuinta nr. 8 un
Iragment tradus din Albertine disparue, mpreun cu o prezentare a
romanului. Proust apare ca un autor reper n dezbaterile de la
Sburtorul, n Istoria literaturii romne contemporane de Eugen
Lovinescu, precum si n unele din textele discipolilor acestuia, Pompiliu
Constantinescu si Vladimir Streinul. Acesta scrie si preIata la propria-i
traducere din Proust, n partea dinspre Sivann, aprut n dou volume
(Bucuresti, Editura pentru Literatur Universal, 1968). Paul ZariIopol i
consacr, n Pentru arta literar, Bucuresti, Fundatia pentru literatur si
art, 1939, studiul Despre metoda si stilul lui Proust. In 1926, Ibrileanu,
n Scriitori Romni si Strini, Iasi, Editura Viata Romneasc, si ncepe
astIel studiul Mareei Proust - Procedeul de creatie: , la recherche du
temps perdu pune ntr-un chip cu totul nou si problema creatiei si aceea
a analizei. Aici mi se pare c st adevrata noutate a lui Marcel Proust -
revolutia (subl. ns.) pe care a Icut-o el n arta literar. De rolul
subconstientului, de acela al duratei n evolutia personajului - au tinut
si altii sam, n msura talentului lor sau a materialului operei lor. De
pild Dostoievski" (op. cit., p. 241). Pentru Ibrileanu, romanul lui
Proust diIer de cel care-l preced prin aceea c ,el n-are subiect,
intrig epic ori dramatic extern". Proust ,creeaz lumi suIletesti
13
explorat, a izomorIismelor structurale dintre textele artistice si celelalte
,texte"', printre care epistemologia joac un rol privilegiat, reIerentul
textului artistic neIiind cutare lucru, ci imaginea pe care o avem despre
el, cei relatia dintre cuvinte si lucruri este mediatizat n Iunctie de o
episte-m anume:
,Se poate spune c do aproape un veac ncoace, nici un scriitor n'a
tulburat mai adine constiinta literar a lumii si mai ales n'a concentrat
asupra lui, n asa msur, intelectualitatea contemporan dect Marcel
Proust.
Naste ntrebarea ce spor aduce deci culturii, universale, prin contributia
lui, si nc n asa msur ca s Iie considerat deschiztor de er nou,
poate att ct Balzac nsusi...
Si rspunsul ar putea s Iie c literatura epic de pin la Proust nu se mai
integra structurii culturii moderne, iar Iat de evolutia realizat de stiint
si IilozoIic n ultimii patruzeci de ani, aceast literatur epic rmsese
anacronic (subl. ns.) |...|
Dac aIirmm c literatura unei epoci este n corelatie cu psihologia
acelei epoci, si dac struim s artm c psihologia nssi este n Iunctie
de expiicatia IilozoIic a timpului, ne rentoarcem cu si mai mult
ndrep-
(subl. n text) ((ibidem). Alte lucrri importante despre Proust: Mihail
Sebastian, Corespondenta lui M. Proust, Bucuresti, Fundatia pentru
literatur si art, 1939, Mihai Rdulescu, M. Froust si spiritualitatea-
reIlex, R.F.R., an XII, nr. 6, iunie 1945, pp. 661-G72, care utilizeaz,
pentru a deIini psihologia personajelor proustiene, cuvntul ,tropisme",
Ir ndoial Ir a sti c Nathalie Sarraute l utilizase deja n prozele
sale publicate n 3938. Nu stim dac Mihai B.dulescu nu a mprumutat
acest termen din textul lui Mircea Eliade citat inIra, unde artam c este
Iolosit ntr-un sens Ioarte apropiat de cel pe care i-l d cea care se va
impune ca romancier a ,tropismelor". Eugen Ionescu, Anton Holban
pun de asemenea n lumin noile dimensiuni pe care le capt romanul
prin Proust. Mai citm: PreIata lui Tudor Vianu la volumul Swann
(traducere de Radu Cioculescu) aprut n Editura Fundatiilor regale,
Bucuresti, 1945, preIat. roluat n reeditarea traducerii de ctre Editura
pentru literatur, ,B.P.T.", J968, ce va continua cu publicarea traducerii
tuturor celorlalte volume din n cutarea timpului pierdut; preIata lui
Ov.S. Crohmlnieeanu la editia SwaIm la care tocmai ne-am reIerit;
Elena Savu, Echos prousti,ens,in Re-vue Rournaine, r,r. 1, 1967;
Cornelia steInescu, Reactii romnesti la inovatia proustian, 1971;
Marcel Proust prezentat de Irina Eliade, Bucuresti, Editura enciclopedic
romn, 1974; Mihai ZamIir, Imaginea ascuns, Bucuresti, Editura
Univers, 1967; Irina Mavrodin, Romanul poetic, Bucuresti, Editura
Univers, 1977; Irina Mavrodin, Ctre o poetic (si o poieti-c)
supraordonatoare, preIat la Marcel Proust, Eseuri, traducere, preIat si
note de Irina Mavrodin, Bucuresti, Editura Univers, 1981; Irina Mavro-
ilin, Poietic si poetic, cap. ,Decolarea"' proustian si passim,
Bucuresti, Editura Univers, 1981.
14
ttire la aIirmatia c o literatur trebuie s Iie sincronic structural
IilozoIiei si stiintei ei..."1
Dou lucruri Irapeaz mai cu seam n studiul lui Camil Petrescn: 1.
Ideea cu privire la izomorIismul de structur dintre stiinta si IilosoIia
unei epoci, pe de o parte, si arta aceleasi epoci, pe de alt parte; nici o
valoare artistic nu se produce plenar dect n momentul cnd structuri
artistice anacronice n raport cu noile structuri stiintiIice si IilosoIice
snt nlocuite de ctre structuri sincronice cu acestea; noutatea instituit
n domeniul literaturii prin demersul proustian - pe care romancierul
romn l opune, tipologic vorbind, asa cum Iace si critica actual, celui
al lui Bal-zac - nu este explicat prin inIluenta lui Bergson asupra lui
Proust, ci printr-o analogie ntre ,metoda" lui Proust si cea a lui Husserl:
,Aceast punere ntre paranteze a lumii exterioare este celebra deja
operatie IilozoIic a reductiei Ienomenologice. |...| Instrumentul su
este tot intuitia (Wesenschau), care singur poate s ne ajute s
cunoastem esentele"2. Acest punct de vedere, ce se impune n Franta
abia n jurul anului 1942, odat cu binecunoscutele rnduri din Mitul lui
SisiI de Camus, ce stabileste o asociere similar, a devenit unul dintre
locurile comune ale criticii Ht-rare Iranceze actuale, care caracterizeaz
,scriiturile noi" (cea a lui Proust, cea a Noilor Romancieri si a
succesorilor lor) prin epitetul ,Ienomenologice". Camil Petrescu nu vede
acest raport (IilosoIia lui Husserl/literatura si arta nou) ca inIluent,
deci ca relatie orientat ntr-un singur sens, unul din termeniirelatieiIiind
mai curnd pasiv, cic analogie, corelatie ntre ,structuri" de natur
izomorI, produse n mod autonom, prin mijloacele speciIice ale
activittii (cunoasterii) IilosoIice si ale activittii (cunoasterii) artistice3,
si aceasta ntr-o perioad cnd conceptul de ,inIluent" prevaleaz n
critica si istoria literar. 2. Decizia cu care Camil Petrescu opune
,vechea literatur" (astzi spunem mai ales ,literatura traditional"),
unei literaturi noi, moderne, speciIice secolului XX, al crui prim
reprezentant cu adevrat total ar Ii Proust, exprim o atitudine radical
care n 1935 poate trece drept o erezie. Felul cum Camil Petrescu
caracterizeaz romanul secolului al XlX-lea n primul rnd ca roman
care ,contureaz" ,caractere", ,tipuri", pentru a-i opune un roman n
care nu mai exist reactii psihologice matematic (,cartezian")
previzibile, este Ioarte apropiat de
1 Op. cit., p. 377.
Op. cit, pp. 389-390.
s Cu privire la analogia de structur dintre ,noile scriituri", printre care,
n primul rnd, cea a lui Proust, si noua epistemologie, c. si Irina
Mayrodin, Romanul poetic. Eseu despre romanul Irancez modern.
Bucuresti Editura, Univers, ,Eseuri", 1977, cu precdere cap. O nou
jorrn de roman, si mai ales pp. 31-34.
15
modul n care a Iost pus problema n critica actual, care Iace analogii
cu determinismul statistic, plural, din Iizica modern, opunndu-l
determinismului unar, mecanicist din stiintele naturii asa cum se
dezvolt ele n secolul al XlX-lea: ,Si e tulburtoar c dac vrem s ne
lmurim literatura epic si dramatic de dinainte de Proust trebuie s ne
ntoarcem cu trei veacuri n urm. |...|
Dogma acestei literaturi este caracterul, adic o comportare
permanent, logic... nItisat, ani spune, more geometrico...
Literatura, nItiseaz cu preIerint tipuri, ori mai bine spus arhetipuri de
oameni.
Se poate recunoaste aceast psihologie nu numai n dogma literar a
dou veacuri, ci chiar ca o parte constitutiv a literaturii veacului al XlX-
lea (n baza acelui principiu biologic care vrea- ca straturile s evolueze
n rstimpuri inegale, cu ntrzieri corespunztoare compartimentelor
respective). Nu gresim, socot, dac aIirmm c si azi ambitia celei mai
mari prti dintre scriitori e s creeze tipuri. Iar masa mare a
publicului cititor caut, n romane si n piese de teatru n primul rnd
caractere. Dup cum critic, ntrziat si ea n Iormulele rationaliste,
se consider depreciat dac nu condamn Ir drept de apel pe autorul
care nu reuseste s contureze un caracter... Aceast Iormul de a
contura un personaj, de a construi un caracter deIinit, geometric n
comportare apare de altIel n cel mai multe cronici literare de azi, Ir
s mai vorbim de naivele manuale didactice, rspltind cu laud ori
pedepsind cu repros"1.
O ,psihologie a abisurilor", dostoievsldan si Ireudian, o cercetare, nc
nentreprins - dect doar de marii poetii vizionari moderni - este astIel
implicit opus clasicei ,analize psihologice", situate cu precdere la,
nivelul constientului.
Un moment cu totul aparte al receptrii lui Proust n Komnia est
marcat de un text de Mircea Eliade2, care, Iolosind termenul de
,tropisme", ntr-un sens Ioarte apropiat de cel ce s-a impus prin opera
NathaHei Sarraute, consider c romanul lui Proust nu mai corespunde
schimb-, rilor survenite n mentalitatea omului modern. Dup el, cel
care va vrea s nnoiasc romanul, va trebui ,s-x uite totodat pe
Stendhal si pe Proust" si ga Iac ,analiza oceanograIic a unui grup
uman", ,s descrie Iiintele
1 Op. cit., pp. 378-370. Cnii| Petrescu se aIl, cu aceste aIirmatii,
n miezul unei polemici privitoare la nssi dezvoltarea romanului
romnesc.
George Clinescu i va rspunde printr-un ,anti-Proust" (Cam.il
Petrescu,
teoretician al romanului, in Viata romneasc, XXI, nr. 1, ianuarie
1939).
2 Romanul oceanograIie, in Vitrina literar, seria II, an II - 1944,
martie 18, nr. 6.
16
umane asa cum snt astzi, moderne si civilizate", prezentnd aceiasi
aspect neutru, avnd aceleasi gnduri, aceleasi ,tropisme intelectuale",
,Iolosind aceleasi expresii verbale"1, ntr-un anonimat al constiintei ce
ar Ii totodat si o stare a ei de neautenticitate, de trire modelat pe si de
cuvinte ciiseiIorme. Proust e vzut, asa cum l vor vedea si Noii
Romancieri mai trziu, ca mare novator al romanului modern, dar ca
mare novator ale crui structuri nu mai snt izomorIe cu o societate
modern care nn mai este deja cea a autorului ciclului n cutarea
timpului pierdut. Dar aceast ,desprtire" de Proust rmne totodat - ca
n multe alte cazuri similare, cnd o nou generatie trebuie s-si Iac
propriile-i proiecte si constructii - un act de adoratiime, de aIirmare a
excelentei operei maestrului.
Du cote de chez Swann, tot autonom, parte a unui tot
Primul roman din n cutarea timpului pierdut are cL autonomie prin
care se reveleaz, n deplintatea lor, o structur si o viziune (acesta din
urm Iiind termenul Iolosit de Proust) originale care au ,revolutionat"
(cuvnt utilizat de multi critici si devenit un loc comun al exegezei
proustiene) proza secolului nostru. Inclus si articulat puternic n
ansamblul n cutarea timpului pierdut - deIinit de Proust nsusi ca
Iiind analog unei simIonii sau unui ediIiciu arhitectonic -, Du cote de
chez Swann nu are, totodat - iat paradoxul acestei noi scriituri - nevoie
de o ,continuare". Bucuria unei cunoasteri totale i este dat cititorului
care ajunge-la ultimul cuvnt al crtii. Dar si dorinta unei noi cunoasteri
de acelasi Iel, pe care, n variata ei monotonie (antinomie posibil n
,noile scriituri"), o va aIla citind urmtoarele romane ale ciclului, despre
care se poate spune, ca si despre primul, c snt de sine stttoare si
totodat adine subordonate unui ntreg. Ajuns la captul lecturii acestuia,
deplintatea Iiecrei prti se lumineaz pentru el si mai intens, prin
conexiunile ce i so impun ntre ,detalii" (Iunctionnd ca ,detaliile" unei
opere de plastic sau arhitectur) pe caro abia acum le poate prinde -
date Iiind simetria, asimetria etc, recurenta lor - ntr-o mare Iigur
supraordonatoare.
Pentru o parte din critic, opera lui Proust a Iost o adevrat capcan, ea
oIerindu-i-se - nc din Du cdle de ches Swann - doar ca o Iresc
social sau o cronic, populat cu o galerie de ,caractere", ca o nou
Comedie uman (e cunoscut admiratia lui Proust pentru Balzac),
inspirat`j| societatea Irancez a anilor 1890 - 1910, cci aIlm n ea
imaginea, si chiar o imagine crud, a celor dou clase care l interesaser
si pe Balzac: aristo-
1 Ibicm, p. 1.
Pentru ,tropisme", cI. supra. E Ioarte posibil ca Mihai Rdulescu s. Ii
mprumutat termenul de la Mircea Eiiade.
17
r/
ratia si burghezia. Am ndrzni chiar s spunem c unele descrieri - din
Du cte de chez Swann - ale salonului sotilor Verdurin si ale salonului
doamnei de Sainte-Euverte, ntrec n incisivitate, grotesc si caricatur
scenele balzaciene, chiar dac, la Proust, viziunea necruttoare poate Ii
totodat si tandr, nduiosat Iat de un trecut recuperat si recuperabil
datorit miracolului memoriei involuntare si, tot datorit ei, asumat. n
modul de a vorbi n clisee si n comportamentul personajelor, n
nItisarea lor, Proust a surprins ceva mecanic, alienat, o reiIicare ducnd
ctre un ,anonimat" (cel pe care nici Mircea Eliade si nici Nathalie
Sarraute nu l-au vzut, desi l-ar Ii dorit, n romanul lui Proust) ce nu
exist la personajele balzaciene si care, n schimb, are gustul reiIicrii si
al ,anonimatului" personajelor din Noul Roman. Personajele balzaciene
snt individualitti puternic caracterizate, capabile nc s Iac si s
vrea - chiar atunci cnd constructiile lor snt mrsave si tenebroase - cu
un Iel de omeneasc autenticitate. De altIel, Balzac nu este interesat de
schimbtoarele si mereu cu neputint de captat rsIrngeri pe care
autenticul si neautenticul le proiecteaz unul asupra celuilalt. La Proust,
n schimb, ca si la Flaubert, ca si, mai trziu, la Nathalie Sarraute,
raportul dintre ceea ce e autentic si ceea ce nu este ocup centrul scenei
tematice. Neautenticul este pentru Proust sinonim cu uitarea - o uitare n
planul memoriei aIective -, si cu obisnuinta, care Iace totodat posibil
existenta cotidian, aIlndu-se nu numai la originea unei intimitti
beneIice, maleIice cu oameni, locuri, ntmplri, dar si la cea a
omniprezentei si atotputernicei conventii sociale. Prin mijlocirea ei,
conversatia devine o colectie de locuri comune, putnd Ii usor
recunoscut dac eman de la un ,clan" sau altul, din sursa Verdurin sau
Guermantes, Iormal ea apartinnd ns, indiIerent de pozitia social
ocupat de cei dei centri emittori - burghezie si aristocratie -, unuia si
aceluiasi sistem de stereotipii verbale si gestuale, elaborat printr-o
ndelungat Iolosint si mereu corectat, realizat ca mai economic si
totodat mai imediat comunicabil. Este antologic pagina unde Proust
descrie modul cum cei doi soti Verdurin simuleaz - recurgnd Iiecare la
propriul su simbol - rsul, crutndu-se astIel de prea marea osteneal la
care ar trebui s se supun dac ar rde cu adevrat. Invitatii accept
jocul, intrnd ei nsisi n el si admirndu-l. Masca se substituie chipului,
atitudinea hieratic, emblematic, gestului Iiresc, artiIiciul, naturii, cu
notabile si imediat eIiciente rezultate. Conversatia monden, unul din
modurile comunicrii, devine o art n sine, cu stilizri si epuizri care o
rareIiaz si o transIorm ntr-un ritual. La Proust pn si limbajul
intimittii se ritualizeaz - ,Iaire cat-leya" etc. -, ca loc, n egal msur,
al autenticittii si al neautenticittii. Atent la a nota pn si cele mai mici
nuante ale Ielului cum vorbesc personajele sale, Proust nu le
caracterizeaz totusi pe acestea prin limbaj - cum
18
Iace Balzac -, ci ca raporturi ntre grupuri sociale sau doi indivizi.
Slujnica Fransoise pare a iesi, prin gesturi si limbaj, din acest regim,
apropiin-du-se de cel balzacian. Si totusi, citind mai atent, ea nssi
particip la o artiIicioas conversatie cnd se aIl n dialog cu mtusa
Le'onie, detintoarea prin excelent a stiintei de a reduce existenta la
cteva situatii-cheie, Iormalizate prin cteva Iraze din care nici un
cuvnt nu trebuie clintit. Accesul la mtusa Leonie este de altIel posibil
numai n msura n care solicitantul detine secretul acelui cod. Dar, nc
o dat: speciIic proustian este Iaptul c toate aceste Irnturi de
neautentic, re-create, re-trite gratie memoriei involuntare, scoase din
uitare - pentru subiectul cunosctor zon complice si Iavorabil alienrii
de sine-, se coloreaz n culorile unui raport autentic dintre narator si
propriul lui trecut, devenit, prin re-memorare,. real si adevrat.
Vedem asadar, chiar din aceste cteva observatii asupra limbajului
personajelor proustiene din Du cte de chez Swann (dar si din restul
ciclului), c interpretarea care acord prioritate lecturii: Du cte de chez
Swann document asupra societtii si moravurilor unei epoci, nu
surprinde un lucru esential dac nu se grbeste s precizeze c la Proust
aceast imagine este discontinu, plural, heterogen, Icut din
nenumrate imagini diIerite si chiar contradictorii, n timp ce la Balzac
ea este unar si omogen, constructorul ei ascultnd de legea
determinismului si a cauzalittii univoce, caracteristice epistemologiei
secolului su. Balzac vrea ,s Iac concurent strii civile", crend un
roman care re-produce ,Iidel" o realitate ,obiectiv", Proust nu este
interesat de aceast realitate ,obiectiv" dect pentru a ne spune c
Iiecare constiint vede n Ielul su (mai curnd: n Ielurile sale) aceast
realitate si c romanul asa cum l concepe el ncearc nu s
,zugrveasc" lumea, ci s arate ce se petrece ntr-o constiint aIlat
Iat n Iat cu lumea. Am putea spune c aceste dou demersuri snt
complementare si n egal msur necesare, unul viznd n primul rnd o
aprehendare ,obiectiv" a lumii, cellalt descrierea modului cum
constiinta, o constiint concret, vede lumea.
Iat de ce romanul lui Proust poate Ii deIinit ca ,poetic". (,Am vrut s
scriu un roman Icut din momente poetice", spune autorul ciclului n
cutarea timpului pierdut), multi exegeti, printre care Albert Beguin, n
SuIletul romantic si visul1, studiu consacrat exclusiv unei suite de
poeti, l asaz alturi de marii poeti vizionari moderni, al cror
descendent este socotit a Ii. Cci romancierul, conIorm mai ales unei
traditii stabilizate n secolul al XlX-lea, este nainte de orice un
,cronicar", cel care re-prezint lumea situndu-se ntr-un loc unde devine
instant abstract omnistient
1 Paris, Jose1 Corti, 1939, trad. rom. Bucuresti, Editura Univers, 1970-
19
v
O
*c
emittoare a unui adevr ,obiectiv", n timp ce poetul este cel ce re-
mode-leaz, re-compune lumea (n termenii noilor poetici o ,produce" -
ntr-un plan al Iictiunii ce si are consistenta lui) conIorm unei ,viziuni"
proprii. Aceste observatii nu au un caracter absolut dect ntr-un sistem
teoretic, cci n practic nu mai avem de a Iace cu categorii att de pure,
Balzac, paradigm, a romancierului-,cronicar", Iiind el nsusi un
,vizionar", dup cum si Proust poate Ii socotit un ,cronicar" sui-generis
al epocii sale. ,Adoptnd o viziune a lumii n care domin incertitudinea,
hazardul, posibilul, Proust sau Joyce nu desocializeaz romanul. Ca si
Balzac, ei reproduc realitatea social"1.
,Metoda" lui Proust, prin care el ,revolutioneaz" romanul, este cea a
,memoriei involuntare". Opus ,memoriei voluntare", ea se nscrie
ntr-o ,durat interioar". (sintagm bergsonian), ntr-un timp trit,
deci ntr-un timp concret al unei constiinte concrete, opus timpului
abstract, intelectual, conventional stabilit printr-un consens, ,al
ceasornicelor". Acesta este conceput de Iiecare dintre noi ca o nsiruire
de unitti perIect msurabile, egale si identice unele cu celelalte. Este
timpul ,linear" al cronicii, cel al romanului de tip balzacian. ,Durata",
dimpotriv, ascult de legile aIectivittii, ale imaginarului si ale
irationalului, de viata cea mai intim a inconstientului nostru, Iiind cu
neputint de msurat cu o unitate ce i-ar Ii exterioar. Ea nu este
msurabil dect prin ea nssi, adic este de Iiecare dat alta, n Iunctie
de Iiecare constiint particular, Iiind, n Iiecare element al ei, marcat,
modiIicat de toate cele care au precedat-o, cu care ele Iormeaz un tot.
In regimul ei, snt Irecvente acele ,schimbri de vitez" pe care Proust le
observare la Flaubert (reIerindu-se cu deosebire la un paragraI din
Educatia sentimental), datorit crora putem rosimti o singur clip din
timpul ,ceasornicelor" ca pe o eternitate n ordinea duratei sau,
dimpotriv, zeci de ani din acelasi timp intelectual si abstract, ca pe o
singur secund a tririi interioare. Aceste dilatri si comprimri
temporale, care ascult doar de legile unei experiente luntrice, ne snt
cunoscute Iiecruia dintre noi, si, dintr-un anume punct de vedere,
romanul lui Proust, care le red si exploreaz, duce mai departe ceea ce a
Iost numit un ,realism psihologic". ,Nu voi osteni s observ meritele,
astzi att de contestate, ale lui Flaubert. Unul dintre cele care m
impresioneaz cel mai mult, pentru c aIlu n el rezultatul unor modeste
cutri pe care le-am ntreprins eu nsumi, este acela c el stie s
comunice cu miestrie impresia existentei Timpului. Dup prerea mea,
lucrul cel mai Irumos din Educatia sentimental nu este o Iraz, ci un
spatiu alb. Flaubert descrie,
1 Michel ZeraIIa, Roman et societe, Paris, Presses Universitaires de
France, 1971, p. 27.
20
relateaz pe multe pagini, actiunile cele mai mrunte ale lui Frederic
Mo-reau. Frderic vede cum un jandarm se repede cu sabia ridicat
asupra unui rsculat pe care-l omoar. Si Frederic, uimit, l recunoscu
pe Senecal! Aici, un spatiu alb, un enorm spatiu alb, si, Ir nici
cea mai mic tranzitie, dintr-o dat msura timpului devine n loc de un
sIert de or, mai multi ani, mai multe decenii. |...| Fr ndoial, n
Balzac ntlnim adeseori: In 1817, Iamilia Sechard era etc. Dar la el
aceste schimbri de timp au un caracter activ sau documentar. Flaubert
este primul care le curt de anecdotele parazite si de zgura povestirii. El
este primul ce le Iace muzicale."1
,Memoria voluntar" opereaz deci cu timpul cronologic, exercitndu-se
datorit unui eIort intelectual declansat si guvernat de voint; ,memoria
involuntar" intr n actiune spontan, surprimndu-ne prin descoperirile
ei, ca un har ce ne este dat, un har proIan, Icndu-se cunoscut printr-o
stare de ,Iericire indicibil", lipsit de ,notiunea cauzei sale" (cI.
episodul madeleinei din Du cote de chez Sivann), cci tine de intuitiile
noastre cele mai obscure. Un trecut viu, la Iel de viu ca si prezentul n
care trim, este astIel ,re-nviat", ,re-creat", prin ntlnirea analogic,
datorat unui hazard, dintre dou senzatii, una prezent, alta situat la un
nivel mai mult sau mai putin ndeprtat al trecutului nostru. ntlnirea cu
acest trecut, mai exact, ,re-trirea" lui eIectiv, l transIorm, pentru
subiectul cunosctor, n ceva mai real dect prezentul nsusi (,realitatea
nu exist pentru noi atta vreme ct ea n-a Iost recreat de gndirea
noastr", spune Proust). El are mai mult realitate pentru c i apare ca
Iiind mai adevrat: redescoperin-du-l, prin gratia constiintei imediate, a
memoriei involuntare, dar si, n etapa urmtoare, doar Ioarte putin
decalat, prinir-un eIort intelectual voluntar, acest trecut a devenit un
adevr al subiectului experientei. ,Miracolul" datorat revelatiilor
memoriei involuntare, pe care oricine dintre noi l-a putut tri, este
,rationalizat" astIel de Proust, care l transIorm n ,metod" pentru
lucrarea sa artistic, Iixndu-l totodat ntr-o capodoper. Artistul este
deci cel care, pornit n cutarea acelui adevr ce se aIl ascuns n
raporturile Iiecrei constiinte cu lumea, l dezvluie siesi, dar si
celorlalti, cutarea si cunoasterea avnd loc, n cazul lui Proust, n si prin
scriitur, devenit experient vital, mod de existent si destin, ca si
pentru Rimbaud, Mallarme sau alti mari poeti. Analogia dintre cele
dou senzatii este totodat si analogie cu o anume miscare a scriiturii ca
,stil" (,stilul - spune Proust - este pentru artist o problem de viziune"),
ce nu ,nvesmnteaz", ,mpodobeste" sau, pur si simplu, ,reprezint",
,repio-
1 Marcel Proust, n legtur cu ,stilul" lui Flaubert, in Eseuri, trad. rom.,
ed. cit., pp. 255 - 256.
duce" realitatea, ci se naste odat cu ea, ,producnd-o". Romanul
timpului pierdut si regsit se Iace, asadar, pe msur ce este scris, si ca
roman al romanului. n Du cote de chez Swann exist un pasaj pe care l-
as numi ,creionul si hrtia". Naratorul, vznd cele dou clopotnite din
Martinville si clopotnita din Vieuxvicq, are revelatia c ndrtul
,impresiei" sale se ascunde ceva la care el nu poate ajunge: ,...simteam
c nu ajung pn la captul impresiei mele, c era ceva n spatele
acestei miscri, ndrtul acestei limpezimi, un lucru pe care ele parc l
contineau si l ascundeau totodat. |...| Fr s-mi spun c ceea ce era
ascuns ndrtul clopotnitelor din Martinville trebuie s Ii avut o
analogie eu o Iraz Irumoas, deoarece apruse prin cuvinte care-mi
Iceau plcere, i-am cerut doctorului un creion si hrtie, si am compus, n
zdruncinturile trsurii, si ca s-mi usurez constiinta si s ascult de
entuziasmul meu, urmtoarea bucat pe care am gsit-o mai trziu si
creia nu i-am adus dect putine schimbri".
Ca si Mallarme, Proust, n si prin scriitur, caut ,esenta" - apropierea
ntre el si poetii simbolisti s-a Icut adeseori - ascuns ndrtul
aparentelor nseltoare, care, pentru el, snt n primul rnd cele n care
ne mentine ,obisnuinta". ,Uimirea", ,surpriza", ,vesnic si rodnic",
opus ,blazrii" ce nsoteste ,obisnuinta", l Iae s vad ,realitatea",
,Iiinta", ,chipul omenesc", de Iiecare dat ,sub alt unghi", ,sub un nou
aspect", adevrul Iiind astIel unul dinamic, mereu ,rectiIicat", mereu
mbogtit. ,Uimirea" aceasta, care nu e alta dect cea a poetului - sau a
copilului -, Iace ca de Iiecare dat impactul cu lumea s Iie ,prielnic" si
,nviortor", generator de cunoastere. Dar n aceast ,viziune"1
proustian, care, prin scriitur, integreaz paradoxul nsusi, contradictia
vietii reale si a cunoasterii, ,uimirea noastr se datoreste mai ales
Iaptului c Iiinta ne arat aceeasi Iat". Iat o aIirmare cum nu se poate
mai limpede a unei continuitti n discontinuitate, a unei entitti
,obiective", stimul al proiectiei ,subiective" si garantie a unei unitti
(,obisnuinta", n aceast lume a contradictiilor depsite, ce se
recunoaste astIel ca lume unitar, putnd s devin tocmai sentimentul
si dovada unei continuitti).
Proust a descris n nenumrate rnduri, nc din Du cSte de chez Swann
mecanismul memoriei involuntare: o senzatie prezent declanseaz
uneori n noi, cnd se ntmpl s Iie analog cu o senzatie trecut, o
stare Iulgurant de adevrat ,extaz", ,asemenea aceleia pe care numai
iubirea poate s o dea". Aceast ,Iericire indicibil" ne e dat printr-o
cunoastere imediat, dar cuceririle intuitiei noastre ar Ii pierdute pentru
totdeauna, spune Proust, dac inteligenta nu ar interveni pentru a le
analiza. Acest al
tin
1 Cuvintele si sintagmele din acest context puse ntre ghilimele i apar-
lui Proust.
22
doilea moment este de Iapt cel ce Iace posibil creatia propriu-zis si
numai datorit ntlnirii dintre cele dou cunoasteri, cea intuitiv,
irational, si cea rational, opera de arta poate avea sansa s existe, Cci
starea preconstient pe care o comport revelatia druit de memoria
involuntar este un privilegiu ce poate Ii dat oricui, dar numai creatorul
este capabil s salveze, prin opera de art, protejnd-o mpotriva
erodrii si anihilrii prin timp, acea cunoastere pretioas. E o strdanie
simtit de Proust ca ,datorie de constiint", ca lupt mpotriva ,lasittii"
pe care Iptura uman o poate avea n Iata oricrui mare eIort. Ea cere o
voint tenace, eroic, prin care este mobilizat si angajat ntreaga Iiint.
Numai cu acest pret reusita este asigurat, si ceea ce nu Iusese dect o
sans oIerit de hazard devine oper de art prin care timpul a Iost
nvins. ntr-o asemenea conceptie arta devine o adevrat ,religie":
artistul, recrendu-si trecutul, dndu-i o prezent intens real pe care nu o
avusese nainte de acea re-cre-are, prin care devine prezent, trecut
metaIoric (analogic) substituit printr-un prezent etern, a nvins timpul
nsusi, cucerind o nemurire pe care nimic nu i-o va mai putea rpi, cci
el o trieste n clip, dar o si Iixeaz - si comunic - prin scriitur. AstIel,
datorit artei, el este ,salvat", depsindu-si conditia uman, supus
hazardului si mortii (,nu m mai simteam supus ntmplrii, muritor",
spune Proust n Du coti de chez Swann). ,O clip ce nu mai este supus
ordinei timpului a recreat n noi, pentru ca s o simt, omul ce nu mai
este supus ordinei timpului." Sensul titlului n cutarea timpului pierdut,
n izotopia lui dominant, ar Ii deci urmtorul: a prinde ntr-o oper
momentele unui trecut ce pare, n ordinea obisnuit a lucrurilor, pierdut
pentru totdeauna, si care este renviat datorit memoriei involuntare,
printr-un demers irational-rational al crui mecanism este cel al Iacerii
artistice nsesi. El este de aceeasi natur cu sinesteziile,
,corespondentele" baudelairiene. O senzatie prezent - artam -
trezeste zonele inconstientului, unde ,doarme", la mari ,adncimi", o
senzatie trecut Ioarte asemntoare, dac nu chiar identic - acest
proces nu este altul dect cel al nasterii metaIorei (dup Proust: ,imagine
deIormat" de subiectivitatea individului, care singur ,poate da un Iel
de eternitate stilului") -, ce, la rndul ei, va suscita un ntreg lant de
senzatii ce se adaug unele celorlalte prin asociatie, Icnd astIel ca un
eu prezent s retriasc ceea ce alte euri (trecute) au trit cndv (n
termeni de substitutie metaIoric: s Iie nlocuit de un alt eu, venit din
trecut). Acest ,detonator" analogic, aceast prim ,explozie", este
totdeauna imediat urmat de un Iel de ,reactie n lant", ,evocarea
metaIoric" transIormndu-se astIel n ,contagiune metonimic"
(desemnat de Proust prin termenul de ,ira-diatie"). AstIel, dac
impulsul initial este de ordin metaIoric, de echivalent, naratiunea nu
exist dect prin metonimie, adic prin contiguitate, alturare de reactii
metaIorice. Dac ,pictura initial a memoriei involuntare
23
este de ordinul metaIorei, ediIiciul amintirii este n ntregime
metonimic"1. ,Cci metaIora regseste timpul pierdut, dar metonimia ii
nsuIleteste, l pune n miscare: ea l red lui nsusi si adevratei lui
esente. |...| Aici deci, aici, numai prin metaIor, dar n metonimie, aici
ncepe Povestirea."3 Parcursul metonimic Iiind, conIorm deIinitiei lui
Jakobson, deIinitoriu pentru proz, am avea astIel de a Iace cu o ,stare
mixt", cum o numeste Genette, n care axa metaIoric si cea
metonimic s-ar echilibra, jucnd roluri de important sensibil egal.
Or, dup noi, demersul decisiv, cel care coloreaz ntregul roman, dnd
nastere la un tip de metonimie ce-i este cu totul subordonat, rmne
cel metaIoric. Genette are dreptate ns cnd observ c exist ,tot atta
miracoln a doua Iorm de asociatie ct si n prima".1
Romanul pronstian nu mai ascult dect de aceast nou logic a. unei
viziuni subiective si relativizante (ce se ntlneste cu descoperirile lui
Freud, Bergson, dar si cu cele ale lui Einstein), creia i vor Ii
subordonate compozitia, personajul, subiectul, intriga etc, si care va
Iace s explodeze unitatea ,obiectiv" - unitatea exterioar a actiunii, a
timpn'ui, a spatiului, a personajului, a subiectului, a compozitiei, a
intrigii etc. - caracteristic romanului de tip ,traditional". El nu
progreseaz dect propulsat de acele momente cnd memoria
involuntar opereaz datorit unor ntmplri mrunte (pe care cititorul
le va recunoaste n Du cte de diez Swann): o prjitur muiat n ceai, o
mic Iraz muzical auzit ntr-un salon, trei copaci zriti pe marginea
unui drum sau clopotnitele unei biserici etc. - Icnd s urce din
proIunzimile inconstientului crmpee ntregi din acea ,realitate
absolut" pe care o ascund aspectele iluzorii ale rutinei cotidiene. Si
aceast progresiune nu mai are nimic comun cu pro-gresiunea n ordine
cronologic a romanului balzacian, ci dimpotriv, exist un perpetuu
bruiaj al planurilor temporale, n Iunctie de capriciile memoriei
involuntare, ale crei sondaje ating cnd un nivel, cnd altul, al acelui
rezervor care este inconstientul, unde asteapt, protejate de uitare, toata
senzatiile trecute, adic toate eurile succesive ale naratorului. Prezenta n
opera lui Proust a unei ,unitti", a unei ,armonii" care este acord cu
lumea si cunoastere, omogenizare a compartimentelor diIerentiate, n.
primul rnd a celor dou mari ordini, natura si caltura, la care poetul
romancier aspir si pe care o realizeaz prin epiIanii, nu intr n
contradictie cu dis-
1 Gerard Genette, Figurcs III, Paris,Editions du Seuil, 1972,pp. 56-57,
Termenii si sintagmele ntre ghilimele din Iraza: ,Acest detonator",
etc.
i apartin tot lui Genette.
2 Ibidem, p. 63.
3 Ibidem, p. 57.
24
continuitatea personajului si a universului proustian. Compozitie
prismatic, romanul lui Proust si abordeaz obiectul nu dintr-un singur
punct de vedere, care ar Ii cel, privilegiat, al autorului omnistient, ci
dintr-o pluralitate de puncte de vedere. Decorul, obiectele si schimb
nItisarea n Iunctie de obiectul perceptiei si de subiectul care percepe,
dar si pentru c snt privite cu presupusa privire a ,celuilalt". Avem deja
de a Iace cu tehnica, mult utilizat n Noul Roman, a imaginii multiplu si
distorsionat reIlectate. n Du cte de chez Swann, nenumrate Odette se
ncheag pentru a se destrma pe dat, Iidele, inIidele, iubitoare,
indiIerente, imagini inIinit nuantate n constiinta, mereu ea nssi aIlat
ntr-un raport nou cu obiectul obsesiei sale, lui Swann. Swann nsusi,
vzut de narator, de printii si rudele acestuia, oIer o Iat inIinit
schimbtoare. Care este adevrata Odette? Care este adevratul Swann?
Sau adevrata Gilberte Swann, care reIace, mpreun cu naratorul,
dup un model analogic, baletul chinuitor al incertitudinilor iubirii?
,Fr ndoial c acelasi Swann pe care l-au cunoscut n aceeasi epoc
attia oameni de club era cu totul altul dect cel pe care-l crea mtusa
mea, cnd injecta si nsuIletea cu tot ce stia despre Iamilia Swann,
personajul retras si nesigur care se proIila, urmat de bunica, seara, n
grdinita din Combray |...| Dar chiar din punctul de vedere al celor mai
nensemnate lucruri din viat, noi nu alctuim un tot material, identic
pentru toat lumea..." (Du cote de chez Swann) Acest joc de oglinzi care
si trimit uneori imagini grotesc deIormate, se complic si prin Iaptul
degradrii (sau, pur si simplu, modiIicrii) psihice si Iizice a
personajelor ca rezultat al trecerii ,timpului ceasornicelor". Si totusi,
aceste imagini proiectate de multiple constiinte - sau de o constiint
multiplicat prin pro-priile-i perceptii contradictorii - ce privesc lumea
Ienomenal si se ntre-privesc, pot s ne dea o cunoastere ,obiectiv",
analog celei a Iizicianului modern cnd compar rezultate statistice. ,n
acest univers (einsteinian) relativitatea este constituit de inIinita
variabilitate a experientei, de inIinitatea de msurri si perspective
posibile, dar obiectivitatea ntregului rezid n invariabilitatea
descrierilor simple Iormale (ale ecuatiilor diIerentiale) care stabilesc
tocmai relativitatea msurilor empirice |...| Este cert c exist o analogie
sugestiv ntre acest univers einsteiman si universul operei n
miscare."1 Din perspectiva personajului ca subiect cunosctor - si a
autorului lui -, discontinuitatea este tocmai conditia revelrii
1 Umberto Eco, Opera descins, trad. rom. de Cornel Mihai Ionescu,
Bucuresti, Editura Univers, 1969.
25
unei unitti. Momentele tari ale cunoasterii, cele n care timpul si
moartea snt nvinse, snt tocmai cele n care constiinta, ntr-o uimire
Iericit, se descoper unitar, identic cu sine. Fragmentarea
eului,mortile lui succesive, snt, n aceast dialectic proustian,
regsirea lui ca Unul, ntr-o mereu alternat disolutie si nviere, re-trit
ca uimire Iericit de un vesnic cititor, mereu altul si, ntr-un Iel, mereu
acelasi.
Intlnesc astIel un cuvnt aIlat la nceputul acestor pagini. Romanul lui
Proust: senzatie a copilriei regsite, a unei pajisti mereu verzi, a unui
izvor de ap mereu vie. Ceva a Iost Icut; si si are locul printre lucrurile
lumii, nu ncetez a-mi spune, n Iata acestei constructii a omului.
JRINA MAYRODIN
TABEL CRONOLOGIC
1871 10 iulie Se naste la Paris (n strada La Fontaine nr. 96, n casa
unchiului su Louis Weil) Valentin-Louis-Georges-Eugene-Marcel
Proust, Iiul medicului Achille-Adrien Proust si al Jeannei-Clemence
Weil. Printii si locuiesc la Paris, n bulevardul Malesherbes nr. 9.
1873 Se naste Iratele lui Marcel Proust, .Ro&eW-Emile-Sigismond-
Leon Proust.
1880 Marcel are prima criz de astm. Familia Proust si petrece
vacantele de var la IUiers (viitorul Combray din n cutarea timpului
pierdut), la sora doctorului Proust, Elisabeth Amiot.
1882 Marcel si ncepe studiile la liceul Condorcet din Paris. Se
ndrgosteste de Mrie Benardaky, cu care se joac n parcul Champs-
Elysees (amnunt biograIic ce va inspira episodul iubirii lui Marcel,
naratorul din n cutarea timpului pierdut, pentru Gilberte Swann, de
asemenea ntlnit adeseori n parcul Champs-Elysees).
1887 Este secretarul publicatiei liceale Revue Verte. Ia premiul nti la
latin si premiul doi la istorie si geograIie. La retoric l are proIesor pe
Gaucher (1887-l888).
1888-1889 Proust colaboreaz la Revue Lilas (revist a liceului). Se
mprieteneste cu Jacques Bizet, Robert de Flers, Daniel Halevy, elevi ei
nsisi la liceul Condorcet. Obtine n 1889 premiul de onoare la IilosoI ie,
Iiind elevul lui Darlu (1888-1889). ncepe s Irecventeze saloanele (cel
al doamnei Emile Strauss, cel al Madeleinei Lemaire). si ia
bacalaureatul. Se nscrie voluntar si e ncorporat n regimentul 76 de
inIanterie din Orleans, unde i are camarazi pe Robert de Billy si Gaston
de Caillavet.
1890 Proust si termin serviciul militar si se nscrie la Facultatea de
Drept si la Ecole des Sciences politiques. Audiaz la Sorbona cursurile
lui Bergson, Albert Sorel, Anatole Leroy-Beaulieu.
1892 Proust Irecventeaz salonul doamnei Arman de "Caillavet, mama
prietenului su Gaston. l cunoaste aici pe Anatole France, cu care se
mprieteneste. Debuteaz ca scriitor n revista Le Danquet (cu o serie de
studii, dintre care cele mai multe vor Ii republicate n
27
Plceri si sile, cugetri si o povestire, Violante sau Mondenitatea, reluat
n acelasi volum). Colaboreaz si la Liilirature et critiqne. Se
mprieteneste, prin Robert de Billy, cu Willie Heath si cu Edgar Aubert.
si ia licenta n litere. si petrece vacanta la Trouville, unde o cunoaste pe
sora unui prieten, Mrie Finaly, de care se simte puternic atras.
1893 Colaboreaz la Revue blaiiche si continu colaborarea la Le
Banquet.
ncepe prietenia cu Robert de Montesquiou, pe care l cunoaste prin
pictorita Madeleine Lemaire.
1894 si petrece vara la Trouville.
1895 Ocup prin concurs un post la Bibiorheque Mazarihe; este detasat
la Ministerul Instructiei publice; cere un concediu de un an, pe care l
va prelungi, neprezentndu-se la post. Cltoreste n Bretania, m
preun cu Reynado Hahn. Se mprieteneste cu Leon Daudet. Cola
boreaz la Le Gaulois si La Revue hehdomadaire. i moare bunica
din partea mamei.
189G Proust public Portrete de pictori (Albert Cuyp, Paul Potter, Anto-
nin Van Dyct, Antoine Watteau). Apar patru piese pentru pian de
Reynado Hahn, pe versuri de Marcel Proust, versuri reluate n Plceri
si zile, volum ce apare tot n acest an, cu o preIat de Anatole France si
cu ilustratii de Madeleine Lemaire (la editura Calmann-Le'vy). Proust
ncepe s scrie romanul Jean Santeuil, la care va lucra pn n 1899, cnd
va renunta s-l mai termine. Apare n La Revue blanche (15 iulie)
articolul mpotriva obscurittii.
1897 Colaboreaz la La Revue d'Art Dramatique si La Prcsse. Cu prile
jul mortii lui Alphonse Daudet, public n La Presse articolul Rmas
bun lui Daudet. Se dueleaz cu Jean Lorrain. Initiaz strngerea de
semnturi pentru ManiIestul celor o sut patru intelectuali care cer
revizuirea procesului DreyIuss, ce avusese loc n acelasi an. Este zil
nic prezent la procesul intentat lui Zola, care protestase tiprind n
Aurore pamIletul Acuz!
1898 Mama scriitorului este operat do cancer.
1899 Proust descoper opera lui Ruskin, pe care ncepe s-l traduc m
preun cu Mrie Nordlinger.
1900 Familia Proust se mut n strada Courcelles nr. 45. Apar primele
studii ale lui Proust despre Ruskin: Pelerinaje ruskiniene (n Le Fi-
garo din 13 Iebruarie), Ruskin la Notre-Dame din Amiens (n Mer-
eure de France din aprilie). Cltoreste mpreun cu mama sa la Ve
netia si la Padova, perioad n care revizueste, ajutat de Mrie Nord
linger, corecturile Ia traducerea Bibliei din Amiens de Ruskin.
28
1901 Se mprieteneste tot mai mult cu printii Antoine si Bmmanuel Bi-
besco, mpreun cu care viziteaz catedralele.
1903 Public n Le Figaro trei articole despre saloanele vremii, semnate
,Dominique" si ,Horatio". La 26 noiembrie moare tatl scriitorului.
1904 Public n Le Figaro alte articole despre saloane. Apare volumul
Biblia din Amiens de Ruskin, tradus, preIatat si adnotat de Proust
(la editura Mercure de France).
1905 Public n La Renaissance Latine textul Despre lectur (15 iunie),
viitoare preIat la alt volum de Ruskin, la traducerea cruia lucreaz,
Sezam si crinii. ModiIicate, aceste pagini vor Ii republicate n Pas
tise si alte Ielurile texte, sub titlul Zile de lectur. Moare mama scriito
rului (26 septembrie). n decembrie, Proust se interneaz n clinica
doctorului Sollies, din Boulogne-sur-Seine, de unde va iesi n ianuarie
1906, Ir ca starea snttii sale s se Ii mbunttit.
1906 Dup ce locuieste un timp la Hotel des Reservoirs din Versailles,.
se stabileste n bulevardul Haussmann nr. 102 din Paris, loc mitic
pentru istoriile literare, ce retin mai cu seam amnuntul c Prous:t,
bolnav de astm, pusese s i se cptuseasc peretii camerei de lucru
cu plut, izolare interpretabil si n plan simbolic. Apare volumul
Sezam si crinii de Ruskin, tradus, preIatat si adnotat de Proust (la-
Mercure de France).
1907 Public n Le Figaro sase articole, dintre care dou vor Ii reluate n
Pastise si alte Ielurite texte, iar n Chronique un articol. si petrece vara
la Cabourg. Cltoreste prin Normandia n automobil, mpreun cu
soIerul su Agostinelli. Se apuc probabil s lucreze la n cutarea
timpului pierdut.
1908 Lucreaz la un studiu despre Sainte-Beuve, prim ncercare pentru
n cutarea timpului pierdut. ncepe s publice n Le Figaro AIacerea
Lemoine, serie de pastise reluate n Pastise si alte Ielurite texte. Iese
tot mai putin din cas, lncrnd ntruna la primul volum din n cu
tarea timpului pierdut.
1909 Redacteaz ntr-o prim Iorm Swann, ai crui primi cititori snt
Rey-
naldo Hahn si Gcorges de Lauris. si petrece vara la Cabourg.
1910 Asist la baletele rusesti. si petrece vara la Cabourg.
1912 Proust public n Le Figaro (21 martie, 4 iunie, 3 septembrie)
extrase
din n cutarea timpului pierdut. l Iace pe Agostinelli secretarul su
particular.
1913 Pronst ncearc, dar. Ir rezultat, s-si publice romanul Swann,
Iiind reIuzat de M.R.F., Mercure de France, Fasquelle si OllendorII.
Grasset accept s-l publice, pe cheltuiala autorului. Celeste Albawt
intr n serviciul lui Proust. La 8 noiembrie apare Swann, la edituri
Bernard Grasset.
29
1914 Editura La Nouvelle Revue Irantaise (viitoarea Gallimard), care
res
pinsese manuscrisul, revine asupra opiniei initiale, publicnd un ar
ticol al lui Henri Gheon. Agostinelli moare ntr-un accident de avion.
La 1 iunie, La Nouvele Revue Irancaise public extrase anuntate ca
Iiind din Guermantes, ce vor Ii introduse n volumul La umbra Ietelor
in Iloare. La 1 iulie, La Nouvele Revue Irantaise public Iragmente
din viitorul Guermantes I. Proust si petrece luna septembrie la Ca-
bourg. N.R.F. se oIer s tipreasc ntregul ciclu, despgubind edi
tura Grasset. Proust reIuz. Robert Proust este mobilizat si citat
pentru Iapte de bravur pe ordinul de zi al btliei din Argonne. Bcr-
trand de Fenelon, prietenul lui Proust si al printilor Bibesco, e dat
disprut.
1915 Proust ncepe s-si modiIice opera, mai ales prin adaosuri
importante.
1916 Proust accept oIerta Icut de N.R.F., Iiind silit s duc laborioase
tratative cu Grasset, care nu vrea s renunte la drepturile de a-l
publica.
1917 Emmaiiuel Bibesco se sinucide (la Londra).
1918 30 noiembrie: apare volumul La umbra Ietelor n Iloare (Nouvele
Revue
Irancaise).
1919 25 martie: apare volumul Pastise si Ielurite alte texte (Nouvele
Revue
Irancaise). In iunie, Proust, obligat s se mute, se instaleaz n strada
Laurent-Pichat nr. 8 bis. In octombrie se mut din nou, n strada
Hamelin nr. 44, la etajul cinci. La 10 noiembrie i se decerneaz pre
miul Goncourt pentru La umbra Ietelor n Iloare (cu sase voturi m
potriva a patru voturi pentru Crucile de lemn, roman de Roland Dor-
geles).
1920 7 august: apare Guermanies I. N.R.F. tipreste o editie de lux a
volu
mului La umbra Ietelor n Iloare. Apare volumul Tendres Stocks da
Paul Morand cu o preIat de Proust.
1921 Apare, n N.R.F., articolul ,n legtur cu stilul lui Flaubert". La
30 aprilie apar volumele Guermantes II, Sodoma si Gomora I (Nouvele
Revue Irancaise). In iunie, Proust public n N.R.F. articolul ,In
legtura cu Baudelaire". Moare Robert de Montesquiou. Vizitnd o
expozitie a maestrilor
olandezi de la Muzeul Jeu de Paume, Proust
se simte dintr-o dat Ioarte ru.
1922 3 aprilie: apare Sodoma si Gomora II, n trei volume (Nouvele
Revue Irantaise). 18 noiembrie: moare Marcel Proust.
1923 14 noiembrie: apare, n continuarea ciclului In cutarea timpului
pier
dut, sub ngrijirea lui Robert Proust (care va publica si volumele ur
mtoare), Prizoniera, n 2 voi. (Nouvele Revue Irantaise).
1925 30 noiembrie: apare Fugara, sub titlul Albertine disparue (Albertim
a disprut), n 2 voi. (Nouvele Revue Irantaise).
30
1927 22 septembrie: apare Timpul regsit, n 2 voi. (Nouvelle Revue
Iran-taise). 10 octombrie: apare volumul Cronici, culegere de articole si
studii publicate de Proust prin ziare si reviste (Nouvelle Revue Iran-
taise). ncepe editarea Caietelor Marcel Proust n 8 voi., care va dura
pn n 1935 (Nouvelle Revue Irancaise).
1930 ncepe publicarea Corespondentei lui Proust, la diIerite edituri,
printre care Pion (Corespondent general, n 6 voi.).
1950 ncepe publicarea anual a buletinului ,Societtii Prietenilor lui
Marcel Proust si a Prietenilor orasului Combray".
1952 Este publicat (de ctre Bernard de Fallois) romanul Jean Santeuil,
scris de Proust n tinerete si abandonat (3 voi., la Gallimard).
1954 Apare mpotriva lui Sainte-Bt(`\s, Gallimard.
l.M.
NOT ASUPRA EDITIEI
Aceasta editie, care ncepe cu publicarea primului roman din ciclul n
cutarea timpului pierdut (A la recherche du temps perduI, Swann, (Du
cote de chex Swann), va continua cu celelalte romane din acelasi ciclu:
La umbra Ietelor n Iloare (A Vombre des jeunes Iilles en Ileurs),
Guermantes (Le Cte de Guermanlcs), Sodoma si Gotnora (Soionie et
Gomorrhe), Prizoniera (La Prisonniere), Fugara (La Fugitive), Timpul
regsit (Le Temps retrou- / Ie); cu romanul Jean Santeuil, cu Plceri si
zile (Les Plaisirs et Ies jours), Pastise si alte Ielurite texte (Pastiches et
melanges), Eseuri si articole (Essais et articles), mpotriva lui Sainte-
Beuve (Contre Sainte-Beuvc), (toate dup -editia Pleiade), precum si cu
o selectie din Corespondent (dup editia Philip Kolb).
Se ntreprinde astIel pentru prima oar publicarea integral n versiune
romneasc a operei literare a lui Marcel Proust.
Volumele vor Ii nsotite de preIete, de note si comentarii, de reproduceri
IotograIice.
Volumul de Iat cuprinde si un tabel cronologic, cu datele cele mai
semniIicative ale vietii si operei scriitorului.
Notele si comentariile - cu exceptia celor ctorva n dreptul crora am
pus indicatia ,nota editiei Pleiade" - ne apartin.
Pentru romanele urmtoare din n cutarea timpului pierdut, vom Iolosi
noua editie Pleiade, publicat sub ngrijirea lui Jean-Yves Tadie, s\ al
crei prim volum va aprea n octombrie 1987.
IBINA MAVEODIN
SWANN
DOMNULUI GASTON CALMETTE Drept mrturie a unei proIunde si
aIectuoase recunostinte.
MARCEL PROUST
PARTEA INTI
Combray1
A
NI DE-A KNDUL, m-am culcat devreme. Uneori, ndat dup ce
stinsesem luminarea, ochii mi se nchideau att de repede net nu aveam
cnd s-mi spun: ,Adorm". Si, o jumtate de or mai trziu, gndul c
venise vremea s adorm m trezea; voiam s pun jos volumul pe care
credeam c-l am nc n min si s sting luminarea; nu ncetasem,
dormind, s cuget asupra a ceea ce tocmai citisem, dar aceste gnduri
luaser o ntorstur oarecum special; mi se prea c eram en nsumi
apel ceva despre care se vorbea n carte: o biseric, un cvartet, rivalitatea
dintre Francisc I si Carol Quintul. Aceast credint persista timp de
cteva secunde dup trezirea mea; ea nu-mi uimea ratiunea, dar apsa ca
niste solzi pe ochii mei si i mpiedica s-si dea seama c luminarea nu
mai era aprins. Apoi ncepea s-mi devin de nenteles ca, dup
metempsihoz, gndurile dintr-o pviRIo-nti. anterioar&; subiectul crtii
se desprindea de mine, eram liber s cuget sau nu la el; pe dat mi
recptm vederea si eram Ioarte mirat cnd aIlam n jurul meu un
ntuneric blnd si odihnitor pentru ochii mei, dar poate nc si mai mult
pentru mintea mea, creia el i aprea ca un lucru Ir cauz, de
nenteles, ca un lucru ntr-adevr ntunecat. M ntrebam ct e ceasul;
auzeam suieratul trenurilor care, mai mult sau mai putin ndeprtat,
precum cntecul unei psri ntr-o pdure, msurnd distantele, mi
descria ntinderea crnpiei pustii de-a lungul creia cltorul se grbeste
ctre statia apropiat; si crarea pe care el merge va rmne pentru
totdeauna gravat n amintirea-i, datorit interesului pe care i-l strnesc
locurile noi, Iaptele neobisnuite, conversatia recent si desprtirea de sub
iumina lmpii strine urmndu-l nc n tcerea noptii, precum si bucuria
ntoarcerii apropiate.
mi rezemam drgstos obrajii de Irumosii obraji ai pernei care, rotunzi
si proaspeti, snt asemenea obrajilor copilriei noastre. Aprindeam un
chibrit, ca s m uit la ceas. Curnd va Ii miezul
3*
35
noptii. Este clipa cnd bolnavul care a Iost silit s plece n cltorie si a
trebuit sa se culce ntr-un hotel necunoscut, trezit de o criz, se bucur
zrind pe sub us o raz de lumin. Ce Iericire, ,1 venit dimineata! n
curnd servitorii se vor trezi, el va putea s-i sune, vor veni s-l ajute.
Speranta c va Ii ocrotit i d curajul s suIere. Tocmai a crezut c aude
pasi; pasii se apropie, apoi se ndeprteaz. Si raza de lumin care se
ntrezrea pe sub us a disprut. Este miezul noptii; becurile au Iost
stinse; pn si ultimul servitor a plecat, iar el va trebui s rmn singur
toat noaptea si s suIere, Ir alt ndejde.
Adormeam din nou, si uneori m trezeam doar pentru o clip, att ct s
aud trozniturile venite parc din adncurile lemnriei, s deschid ochii
pentru a privi tint caleidoscopul ntunericului, s gust, ntr-o lucire
Iugar a constiintei, somnul n care erau scuIundate mobilele, camera,
acest tot cruia i apartineam ca o prticic si ctre insensibilitatea
cruia m ntorceam curnd, spre a m uni cu ea. Sau, dormind,
ntlnisem Ir eIort o vrst pentru totdeauna trecut din viata mea cea
dinti, regsisem cine stie ce spaim copilreasc, asemeni gndului c
unchiul meu m va trage de bucle, team care se risipise n ziua cnd -
dat marcnd pentru mine nceputul unei noi ere - mi-au Iost tiate.
Uitasem acest eveniment n timp ce dormeam, l regseam n amintire
de ndat ce reusisem s m trezesc pentru a scpa din minile unchiului
meu, dar, din precautie, mi acopereani capul cu perna, nainte de a m
ntoarce n lumea visurilor.
Uneori, asa cum Eva s-a nscut din coasta lui Adam, o Iemeie se nstea,
n timp ce dormeam, dintr-o pozitie gresit a coapsei mele. Alctuit din
plcerea pe care eram pe punctul s o gust, mi nchipuiam c ea era cea
care mi-o oIerea. Trupul meu, ce simtea n al ei propria-mi cldur, voia
s se uneasc cu el, si m trezeam. Ceilalti oameni mi apreau ca Ioarte
ndeprtati, pe Jng aceast Iemeie pe care o prsisem abia cu cteva
clipe n urm; obrazul mi era cald nc de srutarea-i, trupul meu simtea
nc greutatea trupului ei. Dac, asa cum se ntmpla uneori, avea
trsturile unei Iemei pe care o cunoscusem n viat, trebuia s m
druiesc pe de-a-ntrcgul acestui scop: s o regsesc, ca aceia care pleac
n cltorie pentru a vedea cu ochii lor o cetate dorit si si nchipuie c
poti gusta ntr-o realitate Iarmecul visului. Treptat, amintirea ei disprea,
uitasem Iata din vis.
Un om care doarme tine n jurul lui Iirul orelor, ordinea anilor si a
lumilor. El le consult din instinct trezindu-se, si citeste n ele, pn la
trezirea lui; dar ordinea lor se poate nvlmsi, sau rupe.
36
Dac, spre dimineat, dup o noapte de insomnie, somnul l surprinde,
n timp ce citeste, ntr-o atitudine prea diIerit de cea n care doarme de
obicei, este de ajuns s-si ridice bratul pentru a opri si a da ndrt
soarele, si, n prima clip a trezirii sale, nu va mai sti ora, va socoti c
abia s-a culcat. Dac atipeste ntr-o atitudine nc si mai neobisnuit si
mai divergent, de exemplu, dup cin, asezat ntr-un Iotoliu, atunci
rsturnarea va Ii total n lumile iesite de pe orbita lor, Iotoliul magic l
va plimba n goan prin timp si prin spatiu, si n clipa cnd si va
deschide pleoapele, va crede c se va Ii culcat cu cteva luni mai
devreme ntr-un alt tinut. Dar era de ajuns ca, chiar n patul meu, s am
un somn adnc si care s-mi odihneasc pe deplin mintea; atunci aceasta
nu mai stia planul locului unde am dormit si, cnd m trezeam n
mijlocul noptii, cum ignoram unde rn gsesc, nici nu stiam n prima
clip cine snt; aveam doar, n simplitatea lui originar, sentimentul
existentei, asa cran poate el Iremta n adncul trupului unui animal;
eram mai lipsit de aprare dect omul cavernelor; dar atunci amintirea -
nu nc a locului unde eram, ci a acelora unde mai locuisem si unde as Ii
putut Ii acum - venra ctre mine ca un ajutor trimis de sus, pentru a m
scoate din neantul de unde nu as Ii putut iesi singur; treceam ntr-o
secund peste secole de civilizatie, si imaginea conIuz ntrevzut a unor
lmpi cu petrol, apoi a unor cmsi cu guler rsIrnt, recompunea
treptat trsturile particulare ale eului meu. Poate c imobilitatea le este
impus lucrurilor din jur do certitudinea noastr c snt ele si nu altele,
de imobilitatea gndirii noastre n Iata lor. Fapt este c, atunci cnd m
trezeam astIel, cu mintea zbtndu-se zadarnic s caute a sti unde eram,
totul se nvr-tea n jurul meu n ntuneric, lucrurile, trile, anii. Trupul
meu, prea amortit ca s se poat misca, ncerca, dup Iorma oboselii
sale, s repereze pozitia membrelor, pentru a ghici astIel directia
peretelui, locul mobilelor, pentru a reconstrui si a numi lcasul unde se
gsea. Memoria sa, memoria coastelor sale, a genunchilor si, a umerilor
si, i nItisa succesiv cteva dintre camerele unde dormise, n timp ce
n jurul lui zidurile invizibile, schimbndu-si locul dup Iorma ncperii
imaginate, se nvolburau n tenebre. Si nainte chiar ca gndul meu, care
sovia n pragul timpurilor si al Iormelor, sa Ii identiIicat locuinta,
apropiind ntre ele mprejurrile, el-trupul meu - si amintea pentru
Iiecare, genul de pat, locul usilor, rinia Ierestrelor, existenta unui
coridor, dimpreun cu gndul pe caro l aveam adormind acolo, regsit la
sculare. Partea anchilozat din trupul meu, cutnd s ghiceasc Ielul
cum este orientat, se nchipuia, de exemplu, alungit cu Iata la perete,
ntr-un pat mare cu
37
baldachin, si pe dat inii spuneam: ,Ia te uit, am adormit n cele din
urm, desi mama nu a venit s-mi spun noapte bun", eram la tar la
unchiul meu, mort de mult vreme; si trupul meu, partea pe care eram
asezat, paznici credinciosi ai unui trecut pe care mintea mea n-ar Ii
trebuit s-l uite niciodat, mi aminteau de Ilacra lmpii din sticl de
Boemia, n Iorm de urn, atrnat n tavan cu lntisoare, de semineul
din marmor de Siena, din camera mea de dormit din Combray, la
bunicii mei, de zilele ndeprtate pe care n aceast clip mi e imaginam
ca Iiind actuale, Ir s mi le reprezint exact, si pe care le voi revedea
mai limpede peste cteva clipe, cnd voi Ii treaz de-a binelea.
Apoi renstea amintirea unei noi atitudini; zidul Iugea ntr-o alt
directie: eram n camera mea la doamna de Saint-Loup, la tar;
Dumnezeule! este cel putin ora zece, cina a luat probabil sIrsit! Voi Ii
prelungit prea mult siesta pe care o Iac n Iiecare sear cnd m ntorc de
la plimbarea cu doamna de Saint-Loup, nainte de a m mbrca pentru
mas. Cci multi ani au trecut de cnd mergeam la Combray, acolo unde,
cnd ne ntorceam Ioarte trziu, vedeam rsIrngerile rosii ale apusului
de soare oglindindu-se n geamul mru. Un alt gen de viat se duce la
Tansonville, la doamna de `aint-Loup, un alt gen de plcere aIlu cnd nu
ies dect noaptea, urmnd, la lumina lunii, acele drumuri pe care
odinioar m jucam n plin soare; iar camera unde voi Ii adormit n loc
s m mbrac pentru cin, o zresc de departe, cnd ne ntoarcem,
strbtut de lucirile lmpii, singuratec Iar n noapte.
Aceste evocri rotitoare si nedeslusite nu durau niciodat mai mult de
cteva secunde; adesea scurta mea incertitudine cu privire la locul unde
m gseam nu deosebea prea bine unele de altele diIeritele presupuneri
din care era alctuit, dup cum nu izolm, vznd un cal ce alearg,
pozitiile succesive pe care ni le arat kinetoscopul. Dar revzusem cnd
una, cnd cealalt dintre camerele n care locuisem de-a lungul vietii
mele, si ajungeam s mi le amintesc pe toate n lungile reverii ce urmau
trezirii mele: camere de iarn unde, cnd esti culcat, te ascunzi cu capul
ntr-un cuib pe care ti-l Iaci din lucrurile cele mai disparate, un colt de
pern, marginea de sus a cuverturilor, un capt de sal, muchia patului si
un numr din Debais roses, pe caro ajungi s le cimentezi laolalt, dup
tehnica psrilor, sprijinindu-te la nesIrsit pe ele; unde, pe o vreme
geroas, gusti plcerea de a te simti separat de lumea din aIar (precum
rn-dnnica marin ce si are cuibul n adncul pmntului, la cldur), si
unde, Iocul arznd toat noaptea n semineu, dormi nvelit ntr-o mare
mantie de aer cald si Iumegos, strbtut de lucirile cr-
38
bunilor care ge aprind din cnd n cnd, impalpabil alcov, cald cavern
spat n chiar trupul camerei, zon arztoare si mobil prin contururile
sale termice, aerisit eu adieri care ne rcoresc Iata si vin din cotloanele
ascunse, din prtile nvecinate cu Iereastra sau ndeprtate de Ioc, acum
reci; - camere do var, unde ti place s Iii unit cu noaptea cldut, unde
lumina lunii, sprijinit de obloanele ntredeschise, si arunc pn la
piciorul patului scara Iermecat, unde dormi parc n aer liber, ca
pitigoiul legnat de vnt pe v'rIu'l unei raze; - uneori camera n stil
Ludovic al XVI-lea, att de vesel nct chiar din prima sear nu am Iost
prea neIericit n ea, si unde colonetele care sustineau dezinvolt plaIonul
se ndeprtau cu atta gratie pentru a arta si a rezerva locul patului: -
alteori, dimpotriv, cea, mic si cu plaIonul att de nalt, spat n Iorm
do piramid n nltimea a dou etaje si mbrcat n parte n lemn de
acaju, unde, nc din prin: secund, Iusesem intoxicat moral de
mireasma necunoscut a vetivarului, convins de ostilitatea perdelelor
violete si de insolenta indiIerent a pendulei, care Ileerea n gura mare
ca si cum n-as Ii Iost acolo; unde o ciudat si necruttoare oglind
ptrat cu picioare, barnd oblic unul clin colturile ncperii, si adncea
pe neasteptate, n dulcea plenitudine a cmpu-lui meu vizual obisnuit, un
loc neprevzut; unde gndirea nu\ Btrduindu-se timp de ore s se
disloce, s se subtieze, mergncl n sus, pentru a lua ntocmai Iorma
camerei si a ajunge s umple pn la plaIon uriasa ei plnie, suIerise timp
de multe si grele nopti, pe cnd eram ntins n patul meu, cu ochii
ridicati, cu auzul la prid, cu nrile rzvrtite, cu inima btnd de s-mi
sparg cosul pieptului, pn cnd obisnuinta va Ii schimbat culoarea
perdelelor, va i redus la tcere pendula, va Ii artat oglinzii oblice si
crude ce e mila, va Ii ascuns, sau poate chiar va Ii izgonit cu desvrsire,
mireasma de vetivar, si va Ii micsorat cu mult prelnica nltime a
plaIonului. Obisnuinta! ea le potriveste cu iscusint, desi Ioarte ncet, pe
toate, ne las la nceput mintea s suIere timp de sptmni ntregi ntr-o
situatie de provizorat, dar pe care este totusi Ioarte Iericit c a gsit-o,
cci Ir obisnuint, si redus doar la propriile-i resurse, ar Ii
neputincioas s transIorme un loc strin ntr-o cas.
Desigur, acum eram treaz de-a binelea, trupul mi se rsucise nc o
ultim dat, si ngerul cel bun al certitudinii oprise totul n jurul meu, m
culcase sub pturi, n camera mea, si pusese aproximativ la locul lor n
ntuneric comoda, bivoul, semineul, Iereastra ce ddea ctre strad si
cele dou usi. Dar zadarnic stiam c nu eram n locuintele a cror
imagine distinct mi-o nItisase ntr-o clip trezirea mea ignorant,
Icndu-m, mai bine zis, s cred n
39
prezenta lor posibil, memoria mea Iusese pusa n miscare; de obicei nu
ncercam s adorm iar pe dat; mi petreceam cea mai marc parte a
noptii amintindu-mi de viata noastr de odinioar la Combray la mtusa
mea, la Balbec, la Paris, la Doncieres, la Venetia, n alte prti nc,
amintindu-mi de locurile, de oamenii pe care i cunoscusem, de ceea ce
vzusem, de ceea ce mi se povestise.
La Combray, zilnic, nc de la sIrsitul dup amiezii, cu mult vreme
nainte de clipa cItd trebuia s m asez n pat si s rmn treaz, departe
de mama si de bunica, dormitorul meu redevenea punctul Iix si dureros
al preocuprilor mele. Pentru a m nveseli, n serile cnd pream prea
neIericit, ai mei se gndiser s-mi dea o lantern magic pe care, n
asteptarea cinei, o asezau peste lamp; si, asemenea primilor arhitecti si
mesteri sticlari din epoca gotic, ea nlocuia opacitatea zidurilor cu
impalpabile irizri, cu supranaturale aparitii multicolore, unde erau
pictate legende ca pe un vitraliu plpitor si eIemer. Dar tristetea mea
devenea si mai mare, pentru c aceast schimbare de lumin distrugea
obisnuinta pe care o cptasem n camera mea si datorit creia, cu
exceptia supliciului culcrii, ea mi devenise suportabil. Acum nu o
mai recunosteam si eram nelinistit, ca ntr-o camer de hotel sau ntr-o
,caban" unde as Ii ajuns pentru prima oar, venind cu trenul.
n pasul sacadat al calului, Golo, bntuit de un gnd nspimnt-tor, iesea
din pduricea triunghiular care cptusea cu un verde sumbru si catiIelat
povrnisul unei coline, si nainta n salturi ctre castelul bietei Genoveva
de Brabant2. Acest castel era croit dup o linie curb, care nu era altceva
dect limita unuia dintre ovalurile de sticl ce alctuiau lanterna. Nu era
dect un zid de castel, si avea n Iata lui o land unde visa Genoveva,
care purta o cingtoare albastr. Castelul si landa erau galbene, si eu nu
asteptasem s le vd pentru a le sti culoarea, cci, naintea lanternei, mi-
o artase cum nu se poate mai limpede sonoritatea aurie a numelui de
Brabant. Golo se oprea o clip s asculte cu tristete povestea
mincinoas citit cu voce tare de mtusa mea, si pe care prea c o
ntelege pe deplin, supunndu-se, cu o docilitate nu lipsit de o anume
mretie, indicatiilor textului; apoi se ndeprta n acelasi pas sacadat. Si
nimic nu| putea opri lentul mers al calului. Dac cineva misca lanterna,
zream calul lui Golo cum continu s nainteze pe perdelele de la
Iereastr, umIlndu-sc, una cu pliurile lor, cobornd n golurile dintre ele.
nsusi trupul lui Golo, de o esent tot att de supranatural ca si cel al
calului, devenea una cu orice obstacol material, cu orice obiect
stingheritor pe care l ntlnea n cale,
40
Icnd din el propria-i osatur, un ce luntric, Iie si din clanta usii, a
crei Iorm o cpta pe dat si pe care Iluturau, invincibile, ves-mntul
su rosu sau Iignra-i palid, mereu ia Iel de nobil si de melancolic, dr
care nu lsa s se strvad c ar Ii n vreun chip tulburat de aceast
ciudat mldiere.
Desigur, aceste strlucitoare proiectii, ce preau a emana din-tr-un trecut
merovingian si care plimbau n jurul meu crmpeie de istoric att de
vechi, aveau pentru mine mult Iarmec. Dar nu pot spune ce ru mi
pricinuia totusi acea intruziune a misterului si a Irumusetii ntr-o camer
pe care o umplusem cu eul meu n asemenea msur, nct nu-i ddeam
mai mult atentie dect lui nsusi. InIluenta anesteziant a obisnuintei
ncetnd, ncepeam s gndesc, s simt,' ceea ce-i att de trist. Acea
clant do la usa camerei mele, care se deosebea pentru mine de toate
celelalte clante de us, din lume prin aceea c prea a deschide singur
usa, Ir ca eu s trebuiasc s mai aps pe ea, ntr-atta mi devenise
de inconstient mnuirea ei, iat-o acum slujind drept corp astral lui Golo.
Si de ndat ce se auzea clopotelul pentru cin, m grbeam s alerg n
suIragerie, unde lampa cea mare atrnat n tavan, ce nu-i cunostea nici
pe Golo, nici pe Barb Albastr3, ci pe printii mei si tocnita de carne
de vac, si ddea lumina ca n toate serile, si s m reped n bratele
mamei, pe care neIericirea Genovevei de Brabant mi-o Icea si mai
drag, n timp ce nelegiuirile lui Golo m sileau s-mi cercetez propria-
mi constiint cu mai mult severitate.
Dup cin, vai, eram curnd obligat s o prsesc pe mama, care rmiiea
s stea de vorb cu ceilalti, n grdin dac vremea era Irumoas, sau n
salona.s, unde toat lumea se retrgea, dac vremea era urt. Toat
lumea, n aIar de bunica mea, ce gsea c, ,e pcat s stai nchis n
cas, cnd te aIli la tar", si care avea ntruna discutii cu tata, n zilele
cnd ploua prea tare, pentru c el m trimitea s citesc n camera mea n
loc s m lase s rmn aIar. ,Nu asa o s se Iac robust si energic,
spunea ea cu tristete, mai ales bietelul sta, care are atta nevoie s
capete puteri si s-si ntreasc vointa." Tatl meu ridica din umeri si
cerceta barometrul, cci i plcea meteorologia, n timp ce mama,
Ierindu-se s Iac vreun zgomot pentru a nu-l tulbura, l privea cu un
respect duios, dar nu prea mult, parc pentru a nu cuta s ptrund
misterul superiorittii sale. n schimb, bunica, pe orice vreme, chiar cnd
ploua cu gleata si cnd Francoise bgase grabnic n cas pretioasele
Iotolii de rchit de team c se vor uda, putea Ii vzut n grdina pustie
si biciuit de Iurtun, ridiendu-si suvitele de pr despletite Si cenusii,
pentru ca s simt si mai bine pe Irunte vntul sntos si
41
ploaia. Spunea: ,n sIirsit, poti respira!" si strbtea aleile ude
- prea simetric aliniate, dup prerea ei, de noul grdinar, lipsit
de sentimentul naturii, si pe care tata l ntrebase nc de dimineat
dac vremea va Ii iar Irumoas - cu pasul ei mrunt, entuziast si
sacadat, potrivit dup simtmintele pe care le trezeau n suIletu-i
betia Iurtunii, puterea igienei, stupiditatea educatiei mele si sime
tria grdinilor, mai curnd dcct dup dorinta, ce-i rmnea necu
noscut, de a-si Ieri Iusta de culoarea prunei de petele de noroi sub
care disprea pn la o nltime ce era totdeauna pentru camerista
ei un adevrat prilej de dezndejde si o problem.
Cnd plimbrile Icute de bunica prin grdin aveau loc dup cin, o
putea sili s se ntoarc n casa doar Iaptul c
- ntr-unui din momentele cnd plimbarea o aducea periodic,
ca pe o insect, n Iata luminilor din salonas, unde lichiorurile
erau servite pe masa de jucat crti - mtusa mea i striga:
,;Batlrilde! vino s-ti opresti sotul s mai bea atta coniac!" Pentru
a o tachina, ntr-adevr (venise n Iamilia tatei cu un Iel de a Ii
att de diIerit nct toat lumea glumea pe seama ei si o chinuia),
si cum bunicul nu avea voie s bea lichior, mtusa mea i turna
cteva picturi. Biata mea bunic intra n cas si si ruga din rspu
teri brbatul s nu mai bea coniac; el se supra, continua s bea, iar
bunica pornea din nou spre grdin, trist, descurajat, surztoare
totusi, cci era att de umil n simtmintele ei si att de blnd,
nct dragostea pentru ceilalti si putina important pe care o ddea
propriei persoane si suIerintelor sale, se mpcau n privirea-i
ntr-un surs unde, spre deosebire de ceea ce vezi pe Iata multor
oameni, singura ironie era adresat siesi, iar nou tuturor un Iel de
srutare a ochilor ei care nu puteau s-i vad pe cei dragi Ir s-i
mngie ptimas cu privirea. Acest chin la care o supunea mtusa
mea, spectacolul rugciunilor zadarnice ale bunicii mele si al slbi
ciunii ei, dinainte nvins, ncercarea inutil de a-i lua din mn
bunicului paharul cu butur, erau dintre acele lucruri cu vederea
crora te obisnuiesti mai trau, cnd ajungi s le privesti rznd si
s iei partea clului cu destul hotrre si veselie pentru a te con
vinge pe tine nsuti c nu asisti la un act de tortur; dar ele mi pri
cinuiau atunci o asemenea sil, nct as Ii vrut s o bat pe mtusa
mea. ns, cum auzeam: ,Bathilde! vino s-ti opresti sotul s mai
bea atta coniac!", devenind las ca orice brbat, Iceam ceea ce
Iacem cu totii la maturitate, n Iata suIerintelor si a nedrepttilor:
nu voiam s le vd; urcam la etaj si ncepeam s plng n hohote,
chiar sub acoperis, alturi de sala de studii, ntr-o mic ncpere
mirosind a stnjenci, si nmiresmat si de parIumul unui coacz
42
slbatec crescut ntre pietrele zidului si care si strecura o ramur
nIlorit prin Iereastra ntredeschis. Menit unei Iolosiri mai speciale
si mai vulgare, aceast ncpere, de unde vedeai n timpul zilei mnla
donjonul din Roussainville-le-Pin, a slujit mult vreme drept reIugiu,
Ir ndoial pentru c era singura pe care mi era ngduit s-o nchid cu
cheia, acelora dintre ocupatiile mele care cereau o singurtate deplin:
lectura, visarea, lacrimile si voluptatea. Vai! nu'stiam c mult mai
ntristtoare pentru bunica dect micile libertti'pe care si le lua
brbatul ei, erau lipsa mea de voint, sntatea mea delicata,
incertitudinea pe care o proiectau asupra viitorului meu, si c la ele se
gndea ntruna n timpul acestor nencetate plimbri de dup amiaz si de
scar, cnd vedeai trecnd n sus si n jos, nltat oblic ctre cer, Irumesu-
i chip cu obrajii bruni si zbrciti, deveniti odat cu vrsta aproape violeti,
precum arturile de toamn, si ascunsi, dac iesea n oras, de o voalet
pe jumtate ridicat, sub care, din cauza Irigului sau a vreunui gnd trist,
se deslusea totdeauna o lacrim involuntar si pe jumtate uscat.
Singura mea mngiere end urcam la culcare era gndul c mama va veni
s m srate dup ce m voi Ii bgat n pat4. Dar aceast venire a ei din
Iiecare sear dura att de putin vreme, ea cobora n camerele de jos att
de repede, net dureroas era pentru mine clipa cnd o auzeam urend,
apoi aceea cnd trecea, prin coridorul cu us dubl, Iosnetul usor al
rochiei ei de var din muselin albastr, de care atrnau lntisoare de pai
mpletit. Clipa aceea o anunta pe cea care avea s urmeze, cnd mama
m va Ii prsit, cnd ea va Ii cobort scara. AstIel net ajunsesem s
vreau s vin ct mai trziu cu putint aceast srutare din Iiecare sear,
pe care mi-o doream att de mult, s se prelungeasc rstimpul cnd
mama nu sosise nc. Uneori cnd, dup ce m srutase, deschidea usa
camerei ca s plece, eu voiam s o chem ndrt, s-i spun ,srut-m
nc o dat", dar stiam c pe Iat i se va ivi o suprare pe care o
cunosteam prea bine, cci concesia pe care o Icea tristetii si
zbuciumului meu cnd urca s m srute, druindu-mi acea srutare ce
m linistea, l irita pe tatl meu, care gsea absurd un asemenea ritual,
iar ea ar Ii vrut s ncerce s m Iac s-mi pierd aceast nevoie, aceast
deprindere, si nicidecum s m lase s o capt pe cea de a-i cere, cnd se
aIla pe prag, tocmai vrnd s plece, nc o srutare. Or, Iaptul de a o
vedea suprat nimicea toat linistea pe care mi-o dduse cu o clip
nainte, cnd si aplecase ctre patul meu chipuHubitor, si l ntinsese
spre mine ca pe o sInt azim pentru o mprtsanie ntru liniste din
care buzele mele sorbeau prezenta ei real si puterea de a adormi. Dar
acele seri cnd mama rmnea
43
att de putin vreme n camera mea erau bune n comparatie cu cele cnd
aveam oaspeti la cin si cnd, din aceast pricin, ea nu urca s-mi spun
noapte bun. Acesti invitati se mrgineau de obicei a Ii doar unul,
domnul Swann, cci, in aIar de ctiva strini aIlati n trecere, el era
aproape singura persoan care venea la noi la Combray, uneori pentru a
cina, ca vecin (mai rar de cnd Icuse acea cstorie nepotrivit, pentru
c printii mei nu voiau s o primeasc n cas pe sotia sa), uneori dup
cin, pe neasteptate. n serile cnd, asezati in Iata casei sub marele
castan, n jurul mesei de Iier, auzeam la captul grdinii, nu clopotelul
cu sunet mbelsugat si strident ce i stropea, i zpcea cu zgomotul su
de rugin, nesectuit si nghetat, pe toti cei ai casei care l puneau n
miscare intrnd ,Ir s sune", ci dublul clinchet, timid, oval si auriu al
clopotelului menit a Ii Iolosit de vizitatorii strini, toat lumea se ntreba
pe dat ,cine o Ii venit?" dar stiam cu totii c nu poate Ii dect domnul
Swann; mtusa mea, vorbind cu voce tare, pentru a ne arta c trebuie
s-i urmm exemplul, si pe un ton pe care se strduia s-l Iac a Ii ct
mai natural, ne spunea s nu mai sopotim; c nimic nu este mai jignitor
pentru cineva care vine n vizit si poate crede c tocmai se discut
lucruri pe care nu trebuie s le aud; si era trimis n recunoastere
bunica, ntotdeauna Iericit s aib un pretext de a Iace nc o plimbare
prin grdin, si care proIita de acel prilej pentru a smulge pe Iuris, n
treact, ctiva araci ce sprijineau tuIele de trandaIiri, pentru ca Ilorile s
atrne n chip mai Iiresc, ca o mam care, pentru a-l umIla putin, si trece
mna prin prul Iiului eu, prea tesit de pieptenul Irizerului.
Plini de emotie, asteptam vestile pe care bunica urma s ni le aduc din
tabra dusman, ca si cum am Ii putut ezita ntre numerosi inamici ce
ne-ar Ii luat cu asalt, si curnd dup aceea bunicul spunea: ,Recunosc
vocea lui Swann". Nu-l recunosteam, ntr-ade-, vr, dect dup voce,
abia de i ge deslusea chipul cu nas ncovoiat, cu ochii verzi, sub o Irunte
nalt ncadrat de suvite de pr blonde, aproape roscate, pieptnate ,. la
Bressant", cci aveam doar o singur lamp n grdin, pentru a nu
atrage tntarii, iar eu m duceam, dar Ir s par a o Iace, s poruncesc s
ni se aduc siropurile; bunica acorda mult important, gsind c e mai
politicos asa, Iaptului de a nu prea c siropurile stat aduse n mod
exceptional, si numai pentru e a venit cineva n vizit. Domnul Swann,
desi mult mai tnr, era Ioarte prieten cu bunicul, care Iusese unul dintre
cei mai buni prieteni ai tatlui su, un om minunat, dar bizar; acesta,
dup ct se pare, uneori, din pricina unui nimic, si curma
44
elanurile inimii, si schimba mersul gndurilor. Auzeam de mai multe ori
pe an cum bunicul povesteste la mas aceleasi anecdote despre Ielul cum
se purtase domnul Swann tatl la moartea sotiei sale, pe care o vegheas*
zi si noapte. Bunicul, care nu-l vzuse de mult vreme, alergase n
preajma lui la proprietatea pe care Iamilia Swann o avea aproape de
Combray, si reusise, spre a-l Ieri s asiste la punerea n cosciug, s-l
Iac s prseasc pentru o clip, plngnd n hohote, camera mortuar.
Fcuser etiva pasi mpreun n parc, unde cdeau cteva raze de soare.
Dintr-o dat, domnul Swann, lundu-l pe bunicul meu de brat,
exclamase: ,Ah! btrne prieten, ce Iericire s ne plimbm astIel
mpreun pe o zi att de Irumoas! Nu gsesti c snt tare Irumosi toti
acesti copaci, aceste tuIe de p&ducel5, si iazul meu, pentru care nu m-ai
Ielicitat niciodat? Arti ca o curc plouat. Nu simti acest vntisor care
adie? Ah! orice s-ar spune,viata merit totusi s Iie trit, dragul meu
Amedee!" Dintr-o dat si aminti de nevasta lui moart, si gsind, Ir
ndoial, c e prea complicat s caute cum de putuse ntr-o asemenea
clip s se lase prad unui sentiment de bucurie, se multumi, cu un gest
care i era Iamiliar de Iiecare dat cnd si punea o ntrebare diIicil, s-si
treac mna peste Irunte si s-si stearg ochii si sticlele lornio-nului. Nu
putu totusi s se consoleze dup moartea sotiei sale, dar n timpul celor
doi ani cit i-a supravietuit, i spunea bunicului meu: ,ce ciudat, m
gndesc Ioarte des la biata mea nevast, dar niciodat vreme mai
ndelungat". ,Foarte des, dar niciodat vreme mai ndelungat, ca bietul
tat al lui Swann", devenise una din Irazele Iavorite ale bunicului, care o
rostea n legtur cu tot Ielul de lucruri. Mi s-ar Ii prut c tatl lui
Swann era un monstru, dac bunicul, pe care l socoteam un mai bun
judector si a crui sentint, sInt pentru mine, m-a ajutat adeseori n
anii urmtori s iert greseli pe care as Ii Iost nclinat s le condamn, nu
ar Ii exclamat: ,Cum asta? era un suIlet de aur!"
Timp de multi ani, cnd totusi, mai ales nainte de cstorie, domnul
Swann Iiul veni adeseori s-i viziteze la Combray, mtusa si bunicii mei
nu bnuir c el nu mai tria deloc n mijlocul societtii pe care o
Irecventase Iamilia sa si c sub acel incognito pe care l cpta la noi
prin numele de Swann, ei l aveau drept oaspete - cu desvrsita inocent
a unor onesti hangii care gzduiesc, Ir s stie, un brigand vestit - pe
unul dintre membrii cei mai eleganti ai Jockey-Clubului, prieten preIerat
al contelui de Paris si al printului de Galies, si unul dintre brbatii cei
mai rsItati de ctre nalta societate-din cartierul Saint-Germain6. '
45
Ignoranta n care ne aIlam cu privire la aceast strlucit viat monden
dus de Swann tinea evident, n parte, de rezerva si de discretia Iirii sale,
dar si de Iaptul c burghezii de atunci si Iceau despre nalte societate o
idee oarecum hindus, considernd-o ca Iiind alctuit din caste nchise
unde Iiecare, nc de la nastere, se aIla situat n locul pe care l ocupau
printii si, si de unde nimic, n aIar de cazul Iericit al unei cariere
exceptionale sau al unei cstorii nesperate, nu-l putea scoate pentru a-l
Iace s ptrund ntr-o cast superioar. Domnul Swann tatl era agent
de burs; ,Swann Iiul" Icea deci parte pentru toat viata dintr-o cast n
care averile. c,j n cazul unei categorii de contribuabili, variau ntre
cutare si cutare venit. Se stia ce societate Irecventase tatl su, se stia
deci si ce societate Irecventa el, cu cine ,era n msur" s se aIle n
vizit. Dac vizita si alte persoane, era vorba de relatii de brbat tnr,
asupra crora prietenii vechi ai Iamiliei sale, cum erau si printii mei,
nchideau cu att mai binevoitor ochii cu ct el continua, de cnd devenise
orIan, s vin ntruna pe la noi; dar era aproape sigur c acesti oameni
necunoscuti de noi pe care el i vizita erau dintre aceia pe care n-ar Ii
ndrznit s-i salute dac, Iiind mpreun cu noi, i-ar Ii ntlnit. Dac ai Ii
vrut cu orice pret s-i aplici lui Swann im coeIicient social cu totul
personal, printre ceilalti Iii de agenti de burs cu o situatie egal cu cea a
printilor si, acest coeIicient ar Ii Iost pentru el ntructva inIerior
pentru c, avnd maniere Ioarte simple si, totdeauna, o ,patim" pentru
obiecte vechi si pentru pictur, el locuia acum ntr-o cas veche si urias,
unde si ngrmdea colectiile si pe care bunica mea si dorea nespus s
o viziteze, dar care se aIla pe cheiul Orleans, cartier pe care mtusa mea
l gsea dezonorant. ,Te pricepi cel putin? Te ntreb asta in interesul
dumitale, pentru c eu cred c negustorii de tablouri ti bag pe gt tot
Ielul de mzgleli", i spunea mtusa mea; ntr-adevr, ea nu credea
nicidecum n priceperea lui, si nu avea o idee prea bun nici din punct do
vedere intelectual despre un om care, n cursul conversatiei, evita
subiectele serioase si ddea dovad de o precizie Ioarte prozaic, nu
numai cnd ne oIerea, intrnd n cele mai mici detalii, retete de buctrie,
dar chiar si cnd surorile bunicii vorbeau despre subiecte artistice.
ndemnat de ele s-si spun, prerea, s-si exprime admiratia pentru un
tablou, el tcea ntr-un mod aproape jignitor, rscumprndu-se ori de
cte ori ne putea da o inIormatie cu caracter ct se poate de material
asupra muzeului unde acel tablou se gsea sau asupra datei cnd Iusese
pictat. Dar de obicei se multumea s caute s ne amuze povestind de
Iiecare dat o nou ntmplare pe care o trise alturi de oameni alesi de
el
46
printre cei pe care i cunosteam si noi, Iarmacistul din Combray,
buctreasa, vizitiul nostru. Desigur, aceste povestiri o Iceau s rd pe
mtusa mea, dar Ir ca ea s-si dea bine seama dac din pricina rolului
ridicol pe care si-l acorda totdeauna Swann, sau a modului spiritual n
care ni le istorisea: ,Snteti un om si jumtate, domnule Swann!" Si cum
ea era singura persoan oarecum vulgara din Iamilia noastr, avea grij
s le spun strinilor, cnd se vorbea despre Swann, c, dac ar Ii vrut, el
ar Ii putut s locuiasc n bulevardul Haussmann sau n avenue de
1'Opera, c este Iiul domnului Swann care i lsase probabil drept
mostenire patru sau cinci milioane, dar c asta i era dorinta. Dorint pe
care ea o socotea de altIel att de hazlie pentru ceilalti, net la Paris, cnd
domnul Swann venea la' 1 ianuarie| s-i aduc n dar punga cu castane
glosate, nu pierdea niciodat ocazia s-i spun, dac mai era si alt lume
de Iat: ,Domnule Swann, locuiesti tot ling Depozitul de vinuri, ca s
Iii sigur c nu pierzi trenul end pleci la Lyon?" Si i privea complice
peste lornion pe ceilalti oaspeti.
Dar dac i s-ar Ii spus mtusii mele c acest Swann care, n calitatea sa
de Iiu al lui Swann, era ntru totul ,n msur" s Iie primit de ntreaga
,burghezie aleas", de notarii sau de avocatii cei mai pretuiti din Paris
(privilegiu pe caro el nu prea a-l Iolosi prea mult), avea, pare n
ascuns, o viat cu totul diIerit; c, plecnd de la noi, la Paris, dup ce ne
spusese c se duce acas s se culce, se ntorcea din drum dup ce abia
dduse coltul strzii si se ducea n cutare sau cutare salon pe care
niciodat ochiul vreunui agent sau asociat de agent de burs nu-l putuse
vedea, Iaptul i s-ar Ii prut tot att de extraordinar pe ct ar Ii putut Ii
pentru o Iemeie ceva mai cultivat gndul de a Ii prieten cu Aristeu7,
despre care ar Ii nteles c, dup ce ar i stat de vorb cu ea, mergea s se
cuIunde n snul regatelor lui Thetis8, ntr-o mprtie ascuns de ochii
celor muritori, si unde Virgiliu ni-l arat cum este primit cu bratele
deschise; sau, pentru a rmne la o imagine care i-ar Ii venit probabil mai
curnd n minte, cci o vzuse pictat pe IarIuriile noastre de prjituri9
de la Combray, gndul de a-l Ii avut la cin pe Ali-Baba10 care, cnd se
va sti singur, va ptrunde n pestera strlucind de nebnuite comori.
ntr-o zi cnd venise s ne vad la Paris, dup cin, scuzndu-se c e
mbrcat n haine de sear, iar Frantoise ne spusese, dup plecarea lui,
c stie de la vizitiu c Swann cinase ,la o printes" - ,Da, la o printes
din lumea demimondenelor!" i rspunsese mtusa mea cu o senin
ironie, nltnd din umeri si Ir s-si ridice ochii de pe tricoul pe care l
mpletea.
47
De aceea mtusa mea se purta cu el Ir prea multe menajamente. Cum
credea c trebuie s Iie mgulit c l invitm noi, ea gsea Ioarte Iiresc
c nu venea niciodat vara Ir s aib n mn un cos cu piersici sau cu
zmeur din grdina lui, si c din Iiecare cltorie pe care o Icea n Italia
mi aducea reproduceri dup capodopere.
Era chemat Ir nici o sIial de ndat ce ai mei aveau nevoie de reteta
vreunui sos sau de cea a unei salate de ananas pentru mesele cele mai
importante, unde nu era invitat, socotindu-se c nu se bucur de un
prestigiu ndeajuns de mare pentru a putea Ii impus unor strini care
veneau pentru prima dat la noi. Dac se vorbea despre principiile casei
regale: ,snt oameni pe care nu-i vom cunoaste niciodat, nici dumneata
si nici eu, si de care ne putem lipsi, nu-i asa", i spunea mtusa mea lui
Swann, care avea poate chiar atunci n buzunar o scrisoare do Ia
Twiekenham; ea l punea s mping pianul si s ntoarc paginile n
serile cnd cnta sora bunicii, avnd, spre a-l manevra pe acest om att de
cutat n alte prti, naiva nerbdare a unui copil care se joac cu un
bibelou pretios de parc ar Ii Iost unul de cea mai proast calitate. Fr
ndoial, acel Swann pe care l-au cunoscut n aceeasi vreme atti membri
ai Jockey-Clubului era Ioarte diIerit de cel pe care l crea mtusa mea
atunci cnd, seara, n mica grdin din Combray, dup ce rsunaser cele
dou clinchete sovitoare ale clopotelului, ea ddea o nou viat, prin tot
ce stia despre Iamilia Swann, obscurului si nesigurului personaj ce se
proIila, urmat de bunica, pe un Iundal ntunecat, si pe care l recunostea
dup voce`5ar chiar din punctul de vedere al lucrurilor celor mai
nensemnate din viat, noi nu sntem un tot material constituit, identic
pentru toat lumea si despre care oricine nu are dect s ia cunostint ca
despre un caiet cu socoteli Bau un testament; personalitatea noastr
social este o creatie a gndirii celorlalti. Pn si actul att de simplu pe
care l numim ,a vedea o persoan pe care o cunoastem" este, n parte,
un act intelectual. Noi umplem aparenta Iizic a Iiintei pe care o vedem
cu toate notiunile pe care le avem despre ea, si n aspectul total pe care
ni-l reprezentm, aceste notiuni constituie desigur partea cea mai
important/Ele umIl att de bine obrajii, ader att de exact la linia
nasului, stiu att de bine s nuanteze sonoritatea vocii ca si cum aceasta
nu ar Ii dect un nvelis transparent, net de Iiecare dat cnd vedem acel
chip si auzim acea voce, noi regsim si ascultm de Iapt acele notiuni.
Fr ndoial, n acel Swann pe care si-l con-etituiser, printii mei
omiseser din ignorant s introduc o multime de particularitti din
viata sa monden, prilej pentru alte
48
persoane,
cnd erau n prezenta lui, de a vedea domnind pe ata-i
o expresie elegant, ce se oprea la nasul sau ncovoiat ca la o Iron-tier
natural; dar ei putuser ngrmdi n acest chip lipsit de prestigiul
su,'pustiu si vast, n adncul acestor ochi prea putin pretuiti, vagul si
dulcele zat - pe jumtate amintire, pe jumtate
uitare - al orelor trndave petrecute mpreun dup cina noastr
Bptmnal, n jurul mesei de jucat crti sau n grdin, n ceasurile
vietii noastre de buni vecini ce locuiesc la tar. nvelisul trupesc al
prietenului nostru Iusese att de bine umIlat, adugndu-se la toate si
unele amintiri despre printii lui, nct acest Swann devenise o Iiint
complet si vie, iar eu am impresia c prsesc o persoan spre'a merge
ctre o alta, diIerit de prima, cnd n memoria mea, de la acel Swann pe
care l-am cunoscut mai trziu cu exactitate` trec la primul Swann - la
acest prim Swann n care regsesc Iermectoarele greseli ale tineretii
mele si care, de altIel, seamn mai putin cu cellalt dect cu persoanele
pe care le-am cunoscut n aceeasi vreme, ca si cum viata noastr ar i'i
asemenea unui muzeu unde toate portretele din aceeasi perioad au un
aer de Iamilie, o aceeasi tonalitate - la acest prim Swann plin de liniste si
rgaz, parIumat cu mireasma marelui castan, a cosurilor ncrcate cu
zmeur si a unui Iir de tarhon.
Totusi, ntr-o zi cnd bunica se dusese, ca s o roage s-i Iac un
serviciu, la o doamn pe care o cunoscuse la Sacre-Coeur (si cu care, din
cauza conceptiei noastre cu privire la existenta castelor, ea nu voise s
rmn n relatii, n ciuda unei simpatii reciproce), marchiza de
Villeparisis, din celebra Iamilie de Bouillon, aceasta i spusese: ,Cred c
l cunoasteti Ioarte bine pe domnul Swann, care este un bun prieten al
nepotilor mei des Laumes". Bunica se ntorsese din vizit entuziasmat
de casa cu vedere ctre grdin, pe care doamna de Villeparisis o sItuia
s o nchirieze, si, de asemenea, de ntlnirea cu un cro-tor si cu Iiica sa,
ce si aveau atelierul n curte si la care intrase spre a-i ruga s-i coase
Iusta pe care si-o sIsiase n timp ce urca scara. Bunica gsise c acei
oameni erau desvrsiti, c Iata este o adevrat minune si c acel croitor
e omul cel mai distins din cti vzuse vreodat. Cci pentru ea distinctia
era ceva cu totul independent de rangul social. Se extazia, n legtur cu
un rspuns pe care i-l dase croitorul, spunndu-i mamei: ,Sevigne11 n-ar
Ii Iost mai spiritual!" si, n schimb, despre un nepot al doamnei de
Villeparisis, pe care l ntlnise la aceasta: Ah! draga mea, cit o de
vulgar"!
Or, cuvintele spuse despre Swann nu l nltaser pe acesta m ochii
mtusii mele, ci o coborser pe doamna de Villeparisis.
49
Se prea c respectul pe care, urmnd-o ntru aceasta pe bunica, noi i-l
acordam doamnei de Villeparisis, i impunea datoria de a nu Iptui nimic
care s o Iac mai putin demn de acest respect, pe care l dezamgise
aIlnd de existenta lui Swann si ngduind unor rude ale ei s-l
Irecventeze. ,Cum! l cunoaste pe Swann? O Iemeie despre care
pretindeai c este rud cu maresalul de Mac-Mahon!" Aceast prere a
printilor mei despre relatiile lui Swann le-a prut apoi conIirmat de
cstoria sa cu o Iemeie din societatea cea mai joas, cu o cocot
aproape, pe care, de altIel, nu cuta niciodat s ne-o prezinte,
continund s vin singur la noi, desi din ce n ce mai rar, dar dup care
ei crezur c pot judeca - presupunnd c Swann o ntlnise acolo -
mediul, ce lor le rmnea necunoscut, pe care el l Irecventa de obicei.
Dar odat bunicul meu citi ntr-un ziar c domnul Swann era unul dintre
cei mai Iideli invitati la dejunurile de diuninec date de ducele de X..., al
crui tat si al crui unchi Iuseser oamenii de stat cei mai de seam din
timpul domniei lui Ludovic-Filip12. Or, bunicul meu vroia s stie toate
Iaptele mrunte care l puteau ajuta s ptrund cu gndul n viata
particular a unor oameni ca Mole, ca ducele Pasquier, ca ducele de
Broglie13. Fu nentat s aIle c Swann Irecventa oameni care i
cunoscuser pe acestia. Mtusa mea, dimpotriv, interpret aceast
noutate ntr-un sens deIavorabil lui Swann; cineva care si alege relatiile
n aIara castei n snu creia se nscuse, n aIara ,clasei" sale sociale,
suIerea, n ochii ei, o declasare cu totul neplcut. I se prea c acel
cineva renunt dintr-o dat la rodul tuturor Irumoaselor relatii cu oameni
bine situati, relatii pe care le ntretinuser n mod onorabil si le
agonisiser pentru copiii lor Iamiliile prevztoare (mtusa mea
ncetase chiar s-l viziteze pe Iiul unui notar prieten cu noi, pentru c se
cstorise cu o principes si coborse, din punctul ei de vedere, de la
rangul respectat de Iiu de notar, la cel al unui aventurier oarecare, Iost
camerist sau grjdar, pentru care se spune c reginele au avut uneori
mare slbiciune). Ea se art potrivnic intentiei bunicului de a-i pune
ntrebri lui Swann, n seara urmtoare, cnd avea s vin la noi s
cineze, despre acesti prieteni ai si descoperiti de noi. Pe de alt parte,
cele dou surori ale bunicii, Iete btrne care aveau Iirea ei nobil, dar nu
si inteligenta ei, declarar c nu nteleg ce plcere poate simti cumnatul
lor cnd vorbeste despre asemenea prostii. Erau persoane cu aspiratii
nalte si, tocmai de aceea, incapabile s se intereseze de ceea ce numim
brI, chiar dac ar Ii avut un interes istoric, si, n general, de tot ceea ce
nu era direct legnt de un subiect estetic sau reIeritor la virtute. Dezinte-
50
resul oindirii lor Iat de tot ceea ce, mai mult sau mai putin, prea s se
lege de viata monden, era att de mare, nct simtul lor auditiv -
ntelegnd'inutilitatea sa momentan de ndat ce la cin, conversatia se
ducea pe un ton Irivol sau doar banal, Ir ca aceste dou domnisoare
btrne s o poat ndrepta ctre subiectele preIerate de ele - si odihnea
organele receptoare, care ncepeau s suIere' de o adevrat atroIie. Dac
atunci bunicul voia s atrag atentia celor dou surori, el trebuia s
recurg la acele avertismente Iizice Iolosite de medicii psihiatri n Iata
anumitor maniaci distraii: lovituri repetate pe un pahar cu vriul unui
cutit, precum si o bruisc interpelare cu vocea si cu privirea, mijloa.ee
violente pe caro acesti psihiatri le Iolosesc adeseori si n raporturile lor
obisnuite cu oamenii sntosi, Iie din deprindere proIesional, Iie pentru
c ei cred c toat lumea este cam nebun.
Ele au Iost mai interesate tind - Swann, care tocmai urma s vin la noi
la cin le trimisese personal o lad cu sticle de vin ele Asti - mtusa mea,
n mn cu un numr din Le Figaro1* undo, alturi de numele unui
tablou ce Iigura ntr-o Expozitie Corot, se aIlau tiprite cuvintele: ,din
colectia domnului Charles Swann'', ne spuse: ,Ati vzut c Swann se
aIl la loc de cinste n Le Figaro ? -Dar v-am spus ntotdeauna c arc
mult gust artistic, spuse bunica. - Fireste, tie nu-ti scap nimic, mai ales
cnd ai prilejul s crezi altceva dect noi", rspunse mtusa mea care,
stiind c bunica nu era niciodat de aceeasi prere cu ea, si neIiind Ioarte
sigur c i ddeam totdeauna dreptate, voia s ne smulg o condamnare
a opiniilor bunicii mele, mpotriva crora cuta s ne solidarizeze cu sila
alturi de ea. Dar noi am rmas tcuti. Surorile bunicii mani-Iestndu-si
intentia de a-i vorbi lui Swann despre cele scrisa n Le Figaro, mtusa
mea le sItui s nu Iac asta. Ori de cte ori vedea c altii au asupra ei un
avantaj orict de mic, ea se convingea pe sine c nu e vorba de un
avantaj, ci de un ru, si, ca s nu-i invidieze, i deplngea. ,Cred c nu i-
ar Iace plcere. Eu una stiu bine c mi-ar Ii Ioarte neplcut s-mi vd
numele tiprit n ziar, si n-as Ii deloc mgulit dac mi s-ar vorbi de
asta." Nu se ncptn, de altIel, s le conving pe surorile bunicii; cci
acestea, vrnd cu orice chip s evite vulgaritatea, duceau att de departe
arta de a disimula sub periIraze ingenioase o aluzie personal, nct
aceasta trecea adeseori neobservat chiar de ctre cel creia i era
adresat. Iar mama nu se gndea dect la Ielul cum s obtin de la tata
consimtnuntul de a-i vorbi lui Swann nu despre sotia, ci despre Iiica lui,
pe care el o adora si din cauza creia, se pare, Icuse n cele din urm
aceast cstorie. ,Ai putea s nu-i spui dect cteva cuvinte, s-l ntrebi
BltLIOTEC* - CENTRAU -UNIVERSITARA riUi-NA?OCA
cum se simte. Ct de crud trebuie s Iie situatia asta, pentru el!" Dar tata
se supra: ,Ce absurditti ti pot trece prin cap! iVr Ii ridicol".
Dar singurul dintre noi pentru care venirea lui Swann deveni obiectul
unei preocupri dureroase eram eu. Si asta pentru c n serile cnd eram
vizitati de persoane strine, sau numai de domnul Swann, mama nu urca
n camera mea. Cinam naintea tuturor si veneam apoi s m asez la
mas, pn la ora opt, cnd era lucru liotrt c trebuie s urc la culcare;
urma s port acel srut pretios si Iragil, pe care mama mi-l druia de
obicei n pat, n clipa cnd adormeam, s-l duc cu mine din suIragerie n
camera mea si s-l pstrez tot timpul ct m dezbrcm, Ir a-i sIrma
dulceata, Ir a-i rspndi si a-i evapora virtutea volatil, si, tocmai n
serile cnd as Ii avut nevoia s-l primesc n chipul cel mai precaut,
trebuia s-l iau si s-l ascund de Iat cu ceilalti, Ir s am mcar timpul
si libertatea de spirit necesare pentru a-mi ndrepta ctre ceea ce
Iceam atentia maniacal acelor care se strduiesc s nu se gndeasc la
altceva n timp ce nchid o us, pentru a putea, cnd snt din nou cuprinsi
de incertitudinea lor maladiv, s-i opun victorios amintirea
momentului cnd au nchis-o.
Eram cu totii n grdin cnd rsunar cele dou clinchete sovitoare
ale clopotelului. Stiam cu totii c este Swann; totusi ne-am privit ntre
noi cu un aer ntrebtor si am trimis-o pe bunica n recunoastere.
,Multumiti-i ct mai lmurit pentru vin, stiti c e minunat, iar lada este
urias", le ndemn bunicul pe cele dou cumnate ale sale. ,Nu mai
ncepeti s susotiti, spuse mtusa mea. Plcut lucru s sosesti ntr-o cas
unde toat lumea susoteste! - Ah! iat-l pe domnul Swann. l vom
ntreba dac crede c mine va Ii vreme Irumoas", spuse tata. Mama se
gndea c dac ar rosti un singur cuvnt, ar Iace uitat toat suprarea pe
care Iamilia noastr i-o pricinuise lui Svann de cnd acesta se cstorise.
Ea stiu s-l ia mai la o parte. Dar eu o urmai; nu m puteam hotr s o
prsesc nici mcar pentru o clip, gndindu-m c n curnd va trebui s
o las n suIragerie, iar eu s urc n camera mea, Ir a m mngia, ca n
celelalte seri, cu gndul c va veni s m srute. ,Domnule Swann, i
spuse ea, vorbeste-mi putin despre Iata dumi-tale; snt sigur c i plac
nc de pe acum tablourile Irumoase, ca si tatlui ei. - Dar veniti odat si
v asezati mpreun cu noi n verand", spuse bunicul, apropiindu-se.
Mama Iu silit s se ntrerup, dar reusi totusi s mai rosteasc un gnd
delicat, asa cum poetii cei buni stiu s creeze cele mai mari Irumuseti
tocmai datorit tiraniei rimei: ,Vom mai vorbi despre ea cnd vom Ii
doar noi amndoi, i spuse ea n soapt lui Swann. Numai o mam poate
s te nte-
52
lea`. Snt sigur c mama Ietei dumitale ar Ii de aceeasi prere". Tse-
am asezat&cu totii n jurul mesei de Iier, as Ii vrut s nu m gn-dcsc la
ceasurile de neliniste pe care le voi petrece n acea scar eirinir n
camera mea Ir s pot adormi; ncercam s m conving c nu aveau nici
o important, de vreme ce le voi i uitat a doua zi dimineata, ncercam s
m agt de idei cu privire la viitor, ce ar Ii trebuit s m conduc dincolo
de abisul apropiat care m nspi-mnta ca peste o punte. Dar mintea
mea crispat de aceast preocupare, convex ca si privirea pe care o
atinteam asupra mamei, nu se lsa ptruns de nici o impresie strin.
Gndurile intrau n ea, dar numai dac lsau aIar orice element de
Irumusete sau chiar orice ciudtenie care m-ar Ii impresionat sau distrat.
Asa cum un bolnav anesteziat asist cu deplin luciditate la operatia ce
i se Iace, Ir s simt nimic, eu puteam s-mi recit versuri care mi
plceau sau s observ ce eIorturi Iace bunicul pentru a-i vorbi lui Swann
despre ducele d'AudiIIret-Pasquier, Ir ca primele s-mi pricinuiasc
vreo emotie, iar celelalte vreo bucurie. Aceste stdanii Iur zadarnice.
De ndat ce bunicul i puse lui Swann o ntrebare n legtur cu acel
orator, una dintre surorile bunicii, n urechile creia ntrebarea rsun ca
o tcere proIund, dar intempestiv, si pe care era politicos s o
ntrerupi, i se adres celeilalte: ,nehi-puie-ti, Celine, c am cunoscut o
tnr institutoare suedez care mi-a dat tot Ielul de amnunte dintre cele
mai interesante despre cooperativele din trile scandinave. Va trebui s o
invitm s cineze aici ntr-o scar. - Cred c ai dreptate, i rspunse sora
ei Flora, dar nici eu nu mi-am pierdut timpul. Am ntlnit la domnul
Vinteuil un btrn savant care l cunoaste bine pe Maubant, si cruia
Maubant i-a explicat cu de-amnuntul cum si compune rolurile. Este
lucrul cel mai interesant cu putint. E vecin cu domnul Vinteuil, nu
stiam pn acum; si e Ioarte amabil. - Nu numai domnul Vinteuil are
vecini amabili", exclam mtusa mea Celine cu o voce pe care
timiditatea o Icea puternic, iar premeditarea, Ials, arunend ctre
Swann ceea ce ea numea ,o privire semniIicativ". n acelasi timp,
mtusa mea Flora, care ntelesese c Iraza Celinei era un mod de a-i
multumi lui Swann pentru vinul de Asti, l privea de asemenea pe acesta
cu o expresie plin de admiratie s de ironie, Iie doar pentru a sublinia
cuvintele spirituale ale surorii ei, Iie pentru c l invidia pe Swann c le
inspirase, Iie pentru c nu putea s nu-si bat joc de el, socotindu-l a Ii
ntr-o situatie diIicil. ,Cred c vom reusi s-l avem la cin pe acest
domn, continu Flora; cnd aduci vorba despre Maubant sau despre
doamna Materna, vorbeste ore n sir Ir s se opreasc. - Trebuie s Iie
o nentare s-l asculti", suspin bunicul,
53
n mintea cruia natura omisese s includ, din neIericire, posibilitatea
unui interes ptimas pentru cooperativele suedeze sau pentru Ielul cum
si compune rolurile Maubant, dup cum uitase s le druiasc surorilor
bunicii acel grunte de sare pe care trebuie s-l adaugi tu nsuti unei
povestiri despre viata intim a lui Mole" sau a contelui de Paris, pentru a
aIla oarecare plcere n ceea ce spui. ,Ia te uit, i se adres Swann
bunicului, ceea ce va voi spune are mai mult legtur dect s-ar prea
cu ceea ce m ntrebati, cci n anumite privinte lucrurile nu s-au
schimbat prea mult. Reciteam azi dimineat un pasaj din Saint-Simon15
care v-ar Ii amuzat. Se aIl n volumul unde povesteste despre rolul su
de ambasador n Spania; nu este dintre cele mai bune, nu este dect un
jurnal, dar este cel putin un jurnal scris minunat de bine, ceea ce l
deosebeste mult de plictisitoarele jurnale pe care ne credem obligati s le
citim dimineata si seara. - Nu snt de prerea dumitale, n anumite zi ie
lectura jurnalelor mi se pare Ioarte plcut...", l ntrerupse mtusa mea
Flora, pentru a arta c ea citise n Le Figaro Iraza despre tabloul de
Corot din colectia lui Swann. ,Cnd vorbesc despre lucruri sau despre
oameni care ne intereseaz!" supralicita mtusa mea Celine. ,Nu spun
nu, rspunse Swann uimit. Eu le reprosez jurnalelor Iaptul c ne silesc s
acordm zilnic atentie unor lucruri nensemnate, n timp ce citim doar de
trei sau de patru ori n viata noastr crtile n care se aIl scrise lucruri
esentiale. Tocmai pentru c rupem cu nerbdare n Iiecare dimineat
manseta jurnalului, ar trebui s schimbm lucrurile si s tiprim n jurnal
altceva, nu stiu, poate... Cugetrile lui Pascal! (rosti acest cuvnt pe un
ton emIatic si ironic, ca I nu par pedant). Si n volumul cu cotoare
aurite pe care nu-l deschidem dect odat la zece ani, adug el, artnd
Iat de lucrurile mondene acel dispret pe care l maniIest anumiti
brbati din societatea nalt, s citim c regina Greciei s-a dus la
Cannes sau c printesa de Leon a dat un bal costumat. Atunci lucrurile ar
reveni la proportiile lor reale." Dar, regretnd c s-a apucat s
vorbeasc, Iie si pe un ton Irivol, de lucruri serioase: ,Ce conversatie
Irumoas, spuse el, ironic, nu stiu de ce rmnem pe aceste nl timi"
si, ntorendu-se ctre bunicul: ,Deci Saint-Simon povesteste c
Maulevrier avusese ndrzneala s Io ntind mna Iiilor si. Stiti,
Maulevrier este cel despre care el spune: n acest clondir urias nu am
vzut niciodat nimic altceva dect posomoreal, grosolnie si mult
prostie". - ,Eu stiu niste sticle n care se aIl cu totul altceva", spuse
repede Flora, care tinea s-i multumeasc si ea lui Swann, cci vinul de
Asti era un dar Icut amndurora. Celine ncepu s rd. Swann, uimit,
continu: ,Nu stiu dac din ignorant, sau
54
din viclenie, scrie Saint-Shuon, a vrut el s dea mna cu copiii mei. Mi-
am dat scama si l-am mpiedicat". Bunicul se extazie cu privire la ,din
ignorant sau din viclenie", dar domnisoara Ceiine, care la numele de
Saint-Simon - un om de litere - ncepea s-si dezmorteasc auzul, se
indign: ,Cum? dumneata admiri asta? Oare un om nu valoreaz tot att
ct oricare altul? Ce important are dac este duce sau vizitiu, atunci cnd
este inteligent si e om de inim? Frumos si mai crestea copiii Saint-
Simon al dumitale, dac nu le spunea s dea mna cu toti oamenii onesti.
Dar este pur si simplu ngrozitor. Si dumneata ndrznesti s citezi acest
pasaj?" Iar bunicul, ndurerat, simtind c nu-l poate pune pe Swann s ne
povesteasc ntmplrile care l-ar Ii amuzat, i zicea n soapt mamei:
,Aminteste-mi versul pe care m-ai pus s-l nvt pe dinaIar td care m
linisteste n clipe ca acestea. Ah! da: Seigneur, que de vertus vous nous
Iaites hair!~~16 Acum mi-e mai bine!"
Nu o prseam pe mama din ochi, stiam c atunci cnd vom Ii la mas
nu mi se va ngdui s rmn pn la sIrsitul cinei si c, pentru a nu-l
supra pe tata, mama nu m va lsa s o srut de mai multe ori n Iata
tuturor, ca atunci cnd eram n camera mea. De aceea mi Igduiam, n
suIragerie, ca, n timp ce vom ncepe s lum cina si voi simti c se
apropie ora, s Iac dinainte din acest srut, care va Ii att de scurt si att
de Iugar, tot ceea ce puteam Iace singur, s aleg cu privirea locul de pe
obraz unde o voi sruta, s-mi pregtesc gndul pentru a putea, datorit
acestui nceput mental de srutare, s consacru ntregul minut pe care
mi-l va acorda mama simtmntului de a-i sti obrazul lipit de buzele
mele, asa cum un pictor ce nu poate obtine dect sedinte scurte de la
modelul care i pozeaz, si pregteste paleta si si aminteste dinainte,
dup nsemnri, tot ce l-ar putea ajuta s se lipseasc de prezenta
modelului. Dar iat c nainte de a Ii Iost chemati la cin, bunicul avu
cruzimea inconstient s spun: ,Micutul pare obosit, ar trebui sase duc
la culcare. n seara asta vom cina de altminteri trziu". Iar tata, care nu
respecta la Iel de mult ca bunica si ca mama legmntul dintre noi,
spuse: ,Da, haide, du-te si te culc". Am vrut s o srut pe mama, dar
chiar n acea clip se auzi clopotelul care anunta cina. ,Haide, las-o pe
mama, v-ati luat noapte bun, asemenea maniIestri snt ridicole. Hai,
du-te l culcare!" Si trebui s plec Ir s avu.t. Parte `e sInta
mprtsanie; trebui s urc Iiecare treapt a scrii, dup cum spune o
expresie popular, ,cu inima neagr e suprare", mpotriva inimii mele
care voia s se ntoarc hng mama, pentru c, nesrutndu-m, ea nu i
ngduise s m urmeze. Aceast scar detestat, pe care o urcam
ntotdeauna cu
atta tristete, rspndea un miros de lac; acesta parc absorbise, Iixase
suIerinta special pe care o simteam n Iiecare sear, Icnd-o poate nc
si mai crud pentru sensibilitatea mea, deoarece, conIruntat cu aceast
Iorm olIactiv, inteligenta mea nu mai putea s participe la ea. Cnd
dormim si cnd o durere de dinti nu este nc perceput de noi dect ca o
Iat tnr pe care ne strduim de dou sute de ori la rnd s o scoatem
din ap sau ca un vers din Moiiere pe care ni-| repetm ntruna, este o
mare usurare s ne trezim, iar inteligenta noastr s poat dezbrca ideea
de durere de dinti de orice vesmnt eroic sau ritmat. Simteam tocmai
starea opus acestui gen de usurare, cnd suIerinta de a urca n camera
mea intra n mine ntr-un chip mult mai rapid, aproape instantaneu,
totodat insidios si brusc, prin inhalarea - mult mai toxic dect o
ptrundere moral - mirosului de lac al scrii. Odat ajuns n camera
mea, trebui s astup toate iesirile, s nchid jaluzelele, s-mi sap propriul
mormnt, dnd la o parte cuverturile, s m mbrac cu lintoliul cmsii
mele de noapte. Dar nainte de a m ngropa n patul de Iier ce Iusese
adus n camer pentru c mi era prea cald vara sub perdelele de rips ale
patului cel mare, am avut un simt-mnt de revolt, si am vrut s m
Iolosesc de o viclenie vrednic de un osndit la moarte. I-am scris
mamei, rugind-o s urce pentru c mi se ntmplase ceva grav despre
care nu puteam s-i spun n scrisoare. Spaima mea era c Francoise,
buctreasa mtusii mele, care trebuia s aib grij de mine cnd m
aIlam la Combray, va reIuza s duc scrisoarea. Bnuiam c pentru ea a
duce aceast scrisoare mamei, n Iata tuturor, va Ii un lucru tot att de
imposibil ca si, pentru portarul unui teatru, obligatia de a nmna o
scrisoare unui actor n timp ce el se aIl pe scen. Ea avea cu privire la
lucrurile care pot si care nu pot Ii Icute un cod imperios, bogat, subtil
si intransigent, comportnd distinctii insesizabile sau inutile (ceea ce l
Icea s semene cu acele legi antice care, alturi de porunci Ieroce, ca
aceea de a-i ucide pe copiii de tt, interzic cu o delicatete exagerat s
Iierbi iedul n laptele caprei sau s mnnci nervul din coapsa unui
animal). Acest cod, dat Iiind ncptnarea brusc cu care ea reIuza s
ne Iac unele mici servicii, prea a Ii prevzut complexitti sociale si
raIinamente mondene att de mari, net nimic din mediul Franeoisei si
din viata sa de slujnic la tar nu putuse s i le sugereze; si erai silit s-ti
spui c exist n ea un trecut Irancez Ioarte vechi, nobil si ru nteles, ca
n acele cetti manuIacturiere unde vechi castele arat c aici a existat
cndva o viat de curte, si unde lucrtorii dintr-o uzin de produse
chimice muncesc n mijlocul unor delicate sculpturi ce reprezint
miracolul
56
sIntului TeoIil17 sau pe cei patru Iii Aymon18. n cazul meu, articolul
din cod din pricina cruia era putin probabil ca - n aIar de situatia
cnd ar Ii luat casa Ioc - Francoise s o deranjeze pe mama n prezenta
domnului Swann pentru un personaj att de nensemnat ca mine, exprima
pur si simplu respectul ei nu numai pentru printi - ca pentru morti,
preoti si regi -, dar si pentru strinul ce-ti este oaspete, respect ce m-ar Ii
impresionat poate ntr-o carte, care m irita ns totdeauna cnd o
auzeam pe ea vorbind despre un asemenea lucru pe un ton grav si
nduiosat, si nc si mai mult n acea sear, cnd caracterul sacru pe care
Francoise l conIerea cinei avea s o oblige s reIuze a tulbura acea
ceremonie. Dar ca s am Iie si numai o sans, nu ezitai s mint si s-i
spun c nu eu voisem s-i scriu mamei, ci c mama era aceea care, n
clipa cnd ne-am desprtit, mi spusese s nu uit s-i trimit un rspuns n
legtur cu un obiect pe care m rugase s-l caut; si c ea va Ii desigur
Ioarte suprat dac nu va primi acea scrisoare. Cred c Francoise nu rn-
a crezut, cci, ca toti oamenii primitivi, ale cror simturi snt mai
puternice dect ale noastre, ea deosebea pe dat, dup niste semne care
nou ne scpau cu totul, orice adevr pe care voiam s i-l ascundem;
privi timp de cinci minute plicul, ca si cum, cercetnd hrtia si
nItisarea scrisului, avea s se lmureasc cu privire la natura
continutului sau s stie la care articol din codul su trebuie s se reIere.
Apoi iesi cu un aer resemnat, ce prea s nsemne: ,Mare nenorocire
pentru printi s aib un asemenea copil!" Se ntoarse dup o clip s-mi
spun c abia se servea nghetata, c era cu ne
putint s i se dea mamei scrisoarea n acea clip n Iata tuturor, dar c,
atunci cnd masa va Ii aproape gata, se va gsi un mijloc de a i-o nmna.
Pe dat nelinistea mi se potoli; acum nu m mai aIlam n situatia de
adineaori, cnd o prsisem pe mama pn mine; biletelul meu avea cel
putin s m introduc, suprnd-o, Ir ndoial (si de dou ori, pentru c
acea manevr m va Iace ridicol n ochii lui Swann), invizibil si Iericit,
n aceeasi ncpere cu ea, avea s-i vorbeasc despre mine la ureche; iar
suIrageria interzis, ostil, unde, abia acum o clip, nghetata nssi si
castronelele cu ap pentru cltit gura preau a ascunde plceri
ruIctoare si ngrozitor de triste, deoarece mama le gusta departe de
mine, se deschidea larg ctre mine si, ca un Iruct prea copt si dulce ce-si
sIsie coaja, avea s trezeasc atentia mamei, s o proiecteze pn n
inima mea mbtat, n timp ce mi va citi rndurile. Acum nu mai eram
desprtit de ea; barierele czuser, un Iir minunat ne unea. Si apoi asta
Du era totul: Ir ndoial c mama avea s vin la mine n camer!
57
Nelinistea mea era, credeam eu, un simtmnt de care Swann si-ar Ii
btut joc dac ar Ii citit scrisoarea si i-ar Ii ghicit scopul; or, dimpotriv,
dup cum am aIlat mai trziu, o neliniste asemntoare l-a chinuit ani
ndelungati, si nimeni poate nu ar Ii putut s m nteleag att de bine ca
el; nelinistea pe care o ai cnd simti c Iiinta pe care o iubesti se aIl ntr-
un ioc al plcerii unde tu nu esti, unde nu te poti duce spre a Ii alturi de
ea, Swann a cunoscut-o datorit iubirii, iubire creia i este oarecum
predestinat, de ctre ca,re ea va Ii acaparat, specializat; dar cnd, ca n
cazul meu, a ptruns n noi nainte ca iubirea s Ii aprut n viata noastr,
ea pluteste, asteptnd-o, vag si liber, pus cnd n slujba unui
sentiment, cnd n slujba altuia, a iubirii Iiliale sau a prieteniei pentru
un coleg de scoal. Iar bucuria cu care mi-am Icut prima ucenicie cnd
Francoise s-a ntors spre a-mi spune c scrisoarea riiea i va Ii nmnat
mamei, Iusese cunoscut si de Swann, acea bucurie nseltoare pe care
ne-o d vreun prieten, vreo rud a Iemeii pe care o iubim, cnd, sosind la
palatul sau la teatrul unde ea se aIl pentru vreun bal, petrecere sau
premier unde el o va ntlni, acel prieten ne zreste rtcind pe aIar,
asteptnd cu dezndejde vreun prilej de a comunica cu ea. El ne
recunoaste, vine ctre noi, ne ntreab ce Iacem aici. Si cnd i spunem
c avem s-i transmitem rudei sau prietenei sale ceva urgent, el ne
asigur c nimic nu-i mai simplu, ne introduce n vestibul si ne promite
c ne-o va trimite n mai putin de cinci minute. Ct de mult l iubim - asa
cum n acel moment eu o iubeam pe Francoise -, pe intermediarul bine
intentionat care cu un singur cuvnt a. Icut ceva suportabil, omenesc si
aproape beneIic din serbarea de neimaginat, inIernal, n snul creia
credeam c vrtejuri dusmnoase, perverse si Iermecate o duceau
departe, silind-o s rd de noi. pe cea pe care o iubim! Dac socotim
dup ruda care ne-a acostat si care este unul din initiatii crudelor mistere,
ceilalti invitati la acea serbare nu par s aib nimic demoniac n Ielul lor
de a Ii. Iat-ne ptrunznd printr-o sprtur nesperat n orele
inaccesibile si chinuitoare n timpul crora ea avea s guste plceri
necunoscute: si iat c unul din momentele a cror succesiune le-ar Ii
alctuit, un moment la Iel de real ca toate celelalte, ba chiar poate mai
important pentru noi, pentru c are o legtur mai mare cu iubit noastr,
noi ni-l reprezentm, noi l posedm, intervenim n el, l-am creat
aproape: momentul cnd i se va spune c sntem acolo jos. Si, Ir
ndoial, celelalte momente ale serbrii nu erau de o esent Ioarte
diIerit de esenta acestuia, nu comportau o alctuire mai nenttoare si
care s ne aduc atta suIerint, de vreme ce prietenul binevoitor ne-a
spus: ,Dar va Ii Iericit s
58
coboare! ii va Iace mult mai mult plcere s stea de vorb eu
dumneata dect s se plictiseasc acolo sus". Vai! Swann Icuse aceast
experient, bunele intentii ale unei a treia persoane snt Ir putere
asupra unei Iemei mnioase c se simte urmrit pn si la un bal de ctre
cineva pe care ea nu-l iubeste. Adeseori prietenul coboar
Mama nu veni, si, Ir a-mi cruta amorul propriu (povestea acelui obiect
pe care ar Ii trebuit s-l caut la rugmintea ei nu trebuia dezmintit),
mi transmise prin Francoise cuvintele: ,Nu-i nici un rspuns", Iormul
pe care am auzit-o att de des n gura portarilor de la ,marile hoteluri"
sau a valetilor din tripouri, rostit ctre vreo biat Iat uluit: ,Cum, n-a
spus nimic, dar e cu neputint! I-ati dat totusi scrisoarea mea. Bine, o
s mai astept". Si - tot astIel cum ea spune n mod invariabil c nu are
nevoie de becul suplimentar pe care portarul vrea s-l aprind pentru ea,
si rmne acolo, nemaiauzind dect rarele cuvinte despre vreme pe care
ie schimb ntre ei portarul si vreun servitor, pe care acesta l trimite n
grab, dndu-si seama dintr-o dat ct e de trziu, s pun la gheat
butura unui client - dup ce am respins oIerta Francoisei de a-mi Iace
ceai sau de a rmne lng mine, am lsat-o s se ntoarc la buctrie,
m-am culcat si am nchis ochii, ncerend s nu aud vocea printilor mei
care si beau caIeaua n grdin. Dar, dup cteva secunde, simtii c
scriind acea scrisoare mamei, apropiin-du-m, cu riscul de a o supra,
att de mult de ea net crezusem c ajung la clipa cnd o voi revedea,
nlturasem posibilitatea de a adormi Ir s o Ii revzut, iar btile
inimii mele deveneau tot mai dureroase, pentru c mi spoream
zbuciumul pe msur ce mi impuneam o liniste care nsemna
acceptarea neIericirii mele. Dintr-o dat, nu mai simtii nici o tulburare, o
mare Iericire m npdi, ca atunci cnd un medicament puternic ncepe
s-si Iac eIectul si ne potoleste durerea: luasem hotrrea s nu mai
ncerc s adorm iar a o Ii revzut pe mama, s o srut cu orice pret -
desi eram sigur c, dup aceea, va Ii mult vreme suprat pe mine -
cnd va urca s se culce. Calmul ce rezulta din aceast hotrre care
punea capt nelinistii mele, trezea n mine o stare de bucurie
extraordinar, dar, totodat, o asteptare, o sete si o team de primejdie.
Am deschis Iereastra Ir zgomot si m-am asezat la captul patului; nu
Iceam aproape nici o miscare, ca s nu Iiu auzit de jos. AIar lucrurile
preau si ele ncremenite ntr-o atentie mut, nevoind parc s tulbure
lumina lunii, care Icea s par Iiecare lucru de dou ori mai mare si mai
ndeprtat, datorit rsIrngerii razelor; mai dens si mai concret,
aceasta subtiase si dilatase totodat pei-
59
sajul, ca pe un plan pn atunci mpturit, si pe care l desIaci. Tot
ce trebuia s se miste, ca vreo ramur de castan, se misca. Dar Irea
mtul su minutios, total, executat pn n cele mai mici nuante si
pn la ultimele raIinamente, nu se revrsa asupra ambiantei, nu se
contopea cu ea, rmnea circumscris. Expuse pe aceast tcere care
nu absorbea nimic din ele, zgomotele cele mai ndeprtate, cele care
veneau probabil din grdinile de la cellalt capt al orasului, se
percepeau n toate amnuntele si att de ,net", nct s-ar Ii zis c
acest eIect de deprtare nu se datora dect unui pianissimo, ca acele
motive n surdin att de bine executate de orchestra Conservatoru
lui pe care, desi nu pierzi nici mcar o not din ele, crezi c le auzi
totusi venind de undeva de departe si nu din sala de concert si
desi toti vechii abonati - surorile bunicii, de asemenea, cnd Swann
le dduse biletele lui - ciuleau urechea ca si cum ar Ii ascultat
nahrtamj`K`a`JJ``und ce n-ar Ii ajuns nc
sa dea coltul ctre strada Trevise.
Stiam c situatia n care m pusesem era, dintre toate, cea care putea s
aib pentru mine, din partea printilor mei, consecintele cele mai grave,
mult mai grave, ntr-adevr, dect ar Ii putut bnui un strin, si anume
dintre acelea care pentru el nu le-ar Ii putut avea dect greselile cu
adevrat rusinoase. Dar n educatia ce mi se ddea, ierarhia greselilor nu
era aceeasi ca n educatia celorlalti copii, si Iusesem obisnuit s le situez
naintea celorlalte (pentru c, Ir ndoial, nici nu erau altele mpotriva
crora s Iie nevoie s Iiu mai cu strsnicie pzit) pe cele despre care
nteleg aeum c aveau n comun Iaptul c le Iceam cednd unui impuls
nervos. Dar atunci cuvntul acesta nu era pronuntat, nu li se recunostea
aceast origine, care m-ar Ii putut Iace s cred c puteam Ii scuzat sau
poate chiar c snt greseli crora nu le pot rezista. Dar le recunosteam
bine dup nelinistea care le preceda, ca si dup severitatea pedepsei ce le
urma; si stiam c greseala pe care tocmai o svrsisem era din aceeasi
Iamilie cu altele pentru caro Iusesem aspru pedepsit, desi inIinit mai
grav. Cnd m voi duce s-i atin calea mamei n clipa cnd va urca s se
culce, si cnd ea va vedea c rmsesem treaz pentru a-i spune din nou
noapte bun pe coridor, nu voi mai Ii lsat s rmn acas, voi Ii trimis Ia
colegiu chiar a doua zi, eram absolut sigur de asta. Ei bine! chiar dac ar
Ii trebuit s m arunc pe Iereastr cinci minute dup aceea, aveam totusi
s Iac ceea ce liotrsem. Acum o voiam pe mama, voiam s-i spun
noapte bun, naintasem prea mult pe calea ce ducea la realizarea acestei
dorinte pentru a m mai putea ntoarce napoi.
60
Auzii pasii printilor mei care l nsoteau pe Swann; si dup ce
clopotelul de la poart m anunt c plecase, m-am dus la Iereastr.
Mama" l ntreba pe tata dac i plcuse langusta si dac domnul Swann
ceruse nc o portie de nghetat cu caIea si cu Iistic. ,Nu prea a iesit
grozav, spuse mama; cred c data viitoare va trebui s-i punem alt
arom. - N-am cuvinte s spun cit de schimbat l -gsesc pe Swann, zise
mtusa mea, a mbtrnit asa de mult!" Se obisnuise att de mult s vad
totdeauna n Swann un adolescent, net era uimit cnd l descoperea
dintr-o dat mai putin tnr dect continua s-l cread. De altIel si printii
mei ncepeau s gseasc c btrnetea lui este acea btrnete anormal,
excesiv, rusinoas si meritat a celibatarilor, a tuturor celor pentru care
s-ar prea c marea zi lipsit de un minc este mai lung dect pentru
ceilalti, pentru c pentru ei ea este pustie, iar clipele se adun unele cu
altele nc de dimineat, Ir s se mpart apoi ntre copii. ,Cred c are
multe necazuri cu ticloasa lui de nevast, care trieste n vzul
ntregului Combray cu un anume domn de Charlus. A ajuns de rsul
lumii." Mama observ c, de ctva vreme, parc mult mai putin trist. ,Si
Iace mult mai rar acel gest, care seamn ntru totul cu un gest al tatlui
su, de a-si sterge ochii si de a-si trece mna peste Irunte. Cred c de Iapt
nu o mai iubeste pe aceast Iemeie.
- Sigur c nu o mai iubeste, rspunse bunicul. Mi-a scris nc de
mult vreme o scrisoare, creia nu m-am grbit s-i rspund Iavo
rabil, si care nu las nici o umbr de ndoial asupra sentimentelor
gale de iubire Iat de sotia sa. Dar nu i-ati multumit pentru vinul
de Asti", adug bunicul, ntorendu-se ctre cele dou cumnate
ale sale. ,Cum poti s spui c nu i-am multumit? Ba dimpotriv,
cred c am Icut-o, si ntr-un Iel ct se poate de delicat", rspunse
mtusa mea Flora. ,Da, ai adus-o Ioarte bine din condei: te-am
admirat, spuse mtusa mea Celine. - Dar si tu te-ai descurcat Ioarte
bine. - Da, snt destul de mndr de Iraza mea despre vecinii
amabili. - Cum! asta numiti voi a multumi! spuse bunicul. Am
auzit toate astea, dar nici prin minte nu mi-a trecut c voiati s-i
multumiti lui Swann. Puteti Ii sigure c n-a nteles nimic. - Dar
Swann nu-i un prost, snt sigur c a stiut s guste conversatia
noastr. Nu puteam totusi s-i spun numrul sticlelor trimise si
pretul yimilui!" Tata si mama rmaser singuri, si se asezar pentru
cteva clipe; apoi tata spuse: ,Dac vrei, hai s urcm la culcare.
- Dac asta vrei tu, dragul meu, desi nu-mi este deloc somn; sper
e nu m tine att de treaz acea nghetat de caIea att de proast;
dar vd lumin n buctrie, si de vreme ce biata Francoise in-a
asteptat, o s-o rog s-mi descheie corsajul n timp ce tu te vei dez-
61
brca". Si mama deschise usa cu zbrele de la vestibulul ce ddea spre
scar. Curnd am auzit-o cum urc si nchide Iereastra de la camera ei.
Am naintat pe coridor Ir zgomot; inima mi btea att de puternic net
mergeam cu greu, dar cel putin nu de neliniste, ci de spaima si de
bucurie. Am vzut n casa scrii lumina proiectat de luminarea maniei.
Apoi am vzut-o chiar pe ea, si i-am srit nainte. n prima clip, m
privi cu uimire, nentelegnd ce se ntm-plase. Apoi pe chipul ei se citi o
mare mnie, nu mi spunea nici mcar un singur cuvnt, si, ntr-adevr,
pentru o greseal mult mai mic dect aceasta nu mi se mai vorbea timp
de mai multe zile. Daca mama mi-ar Ii spus vreun cuvnt, ar Ii nsemnat
s admit ca poate s-mi spun si altele, si de altIel asta mi s-ar Ii prut
nc si mai ngrozitor, ca un semn c Iat de givivitatea pedepsei ce
urma s se pregteasc, tcerea, sau cearta, ar Ii Iost o joac. Un cuvnt
ar Ii avut semniIicati calmului cu care i rspunzi unei slugi cnd ai
hotrt s-o dai aIar; srutul pe care l dai unui Iiu pe care l trimiti s se
angajeze n armat, n timp ce i l-ai Ii reIuzat dac ar Ii trebuie s te
multumesti s Iii suprat pe el doar dou zile. Dar ea l auzi pe tata care
urca din cabinetul de toalet unde se dezbrcase si, pentru a evita scena
pe care ne-ar Ii Icut-o, mi spuse cu o voce ntretiat de mnie: ,Fugi,
Iugi, mcar s nu te vad tata cum m astepti aici ca un nebun!" Dar eu
i repetam: ,Vino s-mi spui noapte bun", nspimntat c vd reIlexul
luminrii tatei naltn-du-se pe perete, dar si Iolosirida-m de apropierea
lui ca de un mijloc de santaj si ndjduind ca mama, pentru a evita ca
tata s m gseasc tot acolo dac ea ar Ii continuat s m reIuze, mi va
spune: ,.ntoaree-te n camera ta, o s vin'"'. Dar era prea trziu, tata se
aIla n Iata noastr. Fr s vreau, am soptit aceste cuvinte, pe care
nimeni nu le-a auzit: ,Snt pierdut I"
Dar nu a Iost asa. Tata mi reIuza nencetat tot Ielul de lucruri ce-mi erau
ngduite prin ntelegeri mai putin severe pe care le aveam cu mama si
cu bunica, pentru c lui i pasa prea putin de ..principii", cci pentru el
nu existau nici un Iel de ,drepturi ale oamenilor". Pentru un motiv cu
totul ntmpltor, sau chiar Ir nici un motiv, el mi interzicea n ultima
clip vreo plimbare att de obisnuit, att de acceptat, net asemenea
privatiune era un adevrat sperjur, sau, cum Icuse si n acea sear, cu
mult timp nainte de ora ritual, mi spunea: ,Hai, urc la culcare, si s
nu aud nici un cuvnt n plus!" Dar, pentru c nu avea principii (n sensul
n care le avea bunica), el nu cunostea de Iapt ce nseamn intransigenta.
M privi o clip, uimit si suprat, apoi, dup ce mama ii explic,
stingherit, n cteva cuvinte, cele ntmplate, el i spuse;
62
.Du-te atunci cu el, tot spuneai c nu ti-e somn. Rmi putin cu ol n
camer, eu nu am nevoie de nimic. - Dar, dragul meu, i rspunse timid
mama, Iaptul c mi este sau nu-mi este somn nu schimb cu nimic
lucrurile, nu putem s-l obisnuim pe acest copil cu... - Dar nu-i vorba s-
l obisnuim, spuse tata, dnd din umeri; vezi bine c bietul copil e trist, ba
chiar pare dezndjduit; haide, doar nu sntem cli! Dac o s se
mbolnveasc din pricina ta, n-o s-ti convin! Si Iiindc exist dou
paturi n camera lui, spune-i Francoisei s-ti pregteasc patul cel mare
si cuc-te n noaptea -ista lng el. Hai, noapte bun, eu nu snt att de
nervos ca voi, m duc s m culc".
Nu puteam s-i multumesc tatei; l-as Ii mniat prin ceea ce el numea
nevricale; am rmas pironit locului, nendrznind s Iac vreo miscare;
era nc n Iata noastr, nalt, n halatul su de cas alb, cu capul
nIsurat n easmirul de India violet si roz pe care l purta de cnd avea
nevralgii, Icnd gestul lui Abraham din gravura reprodus dup
Benozzo Gozzoli19, pe care mi-o dduse domnul Swann, cnd i spune
Sarei c trebuie s renunte la Isaac. Snt multi ani de atunci. Zidul de
lng scara pe care am vzut ur-cnd reIlexul luminrii sale nu mai exist
de mult vreme. Si n mine multe lucruri au Iost nimicite, despre care
credeam c trebuie s dinuie vesnic, si noi lucruri s-au construit, dnd
nastere unor bucurii noi, pe care nu le-as Ii putut prevedea atunci, dup
cum le nteleg acum cu greu pe cele vechi. Si e mult de cnd tata mi-i
mai poate spune mamei: ,Du-te cu copilul". Putinta unor asemenea
ceasuri nu va renaste niciodat pentru mine. Dar, de putin vreme, ncep
din nou s percep Ioarte bine, dac stiu s ascult, hohotele de plns pe
care am avut puterea s le stpnesc n Iata tatei si n care nu am izbucnit
dect cnd am Iost iar singur cu mama. De Iapt, ele n-au ncetat
niciodat; si numai pentru c viata tace acum mai mult n jurul meu, le
aud eu din nou, ca pe acele clopote de la mnstire acoperite att de
bine n timpul zilei de zgomotul orasului, net ai crede c dangtul lor s-
a oprit, dar care se aud iarsi, n tcerea serii. Mama si petrecu acea
noapte n camera mea; cnd svrsisem o greseal att de mare net m
asteptam s Iiu izgonit din cas, printii nici mi acordau mai mult dect
obtinusem vreodat de la ci, ca o recompens pentru o Iapt Irumoas.
Chiar atunci cnd se maniIesta prin bunvoint, purtarea tatei Iat de
mine pstra acea nuant de arbitrar si nemeritat ce o caracteriza, si care
nea de Iaptul c n general era mai curnd rezultatul unor mprejurri
ntmpltoare dect al unui plan premeditat. Poate chiar ca ceea ce eu
numeam, atunci cnd m trimitea la culcare, severita-
63
tea sa, merita mai putin acest nume dect cea a mamei sau a bunicii, cci
Iirea lui, mai diIerit n anumite privinte de a mea dect a lor, nu ghicise
probabil pn acum ct eram de neIericit n Iiecare sear, ceea ce mama
si bunica stiau Ioarte bine; dar ele m iubeau ndeajuns pentru a nu
consimti s m crute de suIerint, voiau s m nvete s o domin spre a-
mi diminua sensibilitatea nervoas si a-mi ntri vointa. Tata, care m
iubea altIel, nu stiu dac ar Ii avut acest curaj: singura dat cnd
ntelesese c snt neIericit, i spusese mamei: ,Du-te si-l mngie". Mama
rmase n acea noapte n camera mea si, parc pentru a nu strica prin
vreo remuscare aceste ore att de diIerite de ceea ce avusesem dreptul s
sper, cnd Fran-joise, ntelegnd c se petrece ceva extraordinar, cci
mama, asezat ling mine, m tinea de mn si m lsa s plng Ir s
m certe, o ntreb: ,Dar doamn, ce are domnul de plnge astIel?"
mama i rspunse: ,Nu stie nici el de ce, Francoise, are o stare nervoas;
pregteste-mi repede patul cel mare si du-te s te cuier'. AstIel, pentru
prima oar, tristetea mea nu mai era socotit o greseal ce trebuie
pedepsit, ci un Iel de ru involuntar, recunoscut acum oIicial, o stare
nervoas de care nu eram rspunztor; eram Iericit c nu trebuie s-mi
nsotesc amrciunea lacrimilor cu vreun scrupul, puteam s plng Ir
s pctuiesc. Totodat eram Ioarte mndru Iat de Fransoise din pricina
acestei ntorsturi pe care o luaser lucrurile, care, la o or dup ce
mama reIuzase s urce n camera mea si mi transmisese rspunsul
dispretuitor c trebuie s dorm, m nlta la demnitatea de persoan
matur, Icndu-m s ajung dintr-o dat la un Iel de pubertate a
suprrii, de emancipare a lacrimilor. Ar Ii trebuit s Iiu Iericit: dar nu
eram. Mi se prea c mama mi Icuse pentru prima oar o concesie din
pricina creia probabil suIerea, c era o prim abdicare din partea-i n
Iata idealului pe care si-l Icuse cu privire la mine si c, pentru prima
dat, ea, att de curajoas, se ddea btut. Mi se prea c repurtasem o
victorie mpotriva ei, c reusisem, aIa cum ar Ii putut Iace o boal,
necazurile sau virata, s-i nIrng vointa, s-i ngenunchez ratiunea, si c
prin aceast scar ncepea o nou er, c ea va rmne ca o dat trist.
Dac as mai Ii ndrznit acum, i-as Ii spus mamei: ,Nu vreau, nu te
culca aici". Dar cunosteam ntelepciunea practic, realist, cum s-ar
spune astzi, care i tempera Iirea arztor de idealist mostenit de la
bunica, si stiam c acum, cnd rul era Icut, ar vrea mai curnd s m
lase cei putin s m bucur de acea plcere linistitoare si s nu-l deranjeze
pe tata. Desigur, Irumosul chip al mamei strlucea nc de tinerete n
acea sear cnd m tinea att de gingas de mini si ncerca s-mi
potoleasc plnsui, dar mi se
64
prea c tocmai asta nu ar Ii trebuit s se ntmple, mnia ei ar Ii Iost mai
putin trist pentru mine dect aceast blndete nou pe care nu o
cunoscuse copilria mea; mi se prea c nscrisesem n suIletul ei o
prim zbrcitur, cu o mn nelegiuit si tainic, si c din pricina mea se
ivise aici primul Iir alb de pr. Acest gnd m Icu s plng si mai tare, si
atunci am vzut-o pe mama, care totdeauna si stpnea pornirile de
iubire Iat de mine, cum se las cuprins ea nssi de nduiosare si cum
ncearc s-si stpneasc dorinta de a plnge. Cnd simti c mi-am dat
seama, mi spuse, rznd: ,Puisorul de pitigoi o s-o Iac pe mama s Iie
tot att de proast ca si el, dac o s mai plng tot asa. Haide, dac nu ti-
e somn, dup cum nu-mi este nici mie, s Iacem ceva, s lum o carte si
s citim". Dar eu nu aveam acolo nici o carte. ,Crezi c n-o s te mai
bucuri tot att de mult, dac ti aduc chiar acum crtile pe care bunica
vrea s ti le dea de ziua ta de nastere? Gndeste-te bine: nu vei Ii
dezamgit dac nu vei primi nimic poimine?" Dimpotriv, eram
ncntat, si mama s-a dus dup un pachet cu crti; sub hrtia care le
nvelea, nu am putut ghici dect c snt groase, dup un contur sumar si
ascuns, care eclipsa totusi cutia cu creioane colorate primit de Anul nou
si viermii de mtase de anul trecut. Erau: Balta diavolului, Frantois le
Champi, Micuta Fadette si Mesterii clopotari. Bunica, dup cum am
stiut mai trziu, alesese mai nti poeziile lui Musset, un volum de
Kousseau si Indiana20; cci dac socotea c lecturile usoare snt tot att
de nesntoase ca bomboanele si prjiturile, ea nu credea c uriasa
respiratie a geniului are asupra mintii unui copil o inIluent mai
primejdioas si mai putin ntritoare dect, asupra trupului su, aerul
pdurii si vntul din largul mrii. Dar Iiindc tata o Icuse aproape
nebun aIlnd ce crti vrea s-mi dea, ea se ntorsese singur la Jouy-le-
Vicomte, la librar, pentru ca eu s-mi capt totusi darul (era o zi Ioarte
clduroas si se napoiase att de bolvav, nct medicul i spusese
mamei s nu o mai lase s se oboseasc astIel), si se repezise asupra
celor patru romane pe teme rustice ale lui Gcorge Sand. ,Draga mea
Iat, i spunea ea mamei, nu m-as putea hotr s-i druiesc acestui copil
o carte scris prost."
n realitate, nu se resemna niciodat s cumpere ceva din care s nu se
poat trage un Iolos intelectual, si mai ales cel pe care ni-l procur
lucrurile Irumoase, nvtndu-ne s ne cutm plcerea n alt-parte dect
n satisIactiile bunei stri si ale vanittii. Chiar cnd trebuia s-i Iac unui
prieten un cadou asa-zis util, cnd trebuia s druiasc un Iotoliu,
tacmuri, un baston, ea le cuta ,vechi", ca si cum, desuetudinea lor
ndelungat stergndu-le caracteristicile
5 - n cutarea timpului pierdut
65
utilitare, ele preau mai curnd dornice sa ne povesteasc viata
oamenilor de alt dat dect s slujeasc la satisIacerea propriilor noastre
nevoi. I-ar Ii plcut s am n camera mea IotograIii ale monumentelor
eau ale peisajelor celor mai Irumoase. Dar atunci cnd trebuia s le
cumpere, si desi lucrul reprezentat avea o valoare estetic, ea gsea ca
vulgaritatea, utilitatea si regseau prea curnd locul n modul mecanic
de reprezentare al IotograIiei. ncerca s Iie viclean si, dac nu s
elimine pe de-a-ntregul banalitatea comercial, cel putin s o reduc, s
o nlocuiasc n cea mai mare parte tot cu art, s introduc mai multe
,straturi" de art: n loc s cumpere IotograIiile catedralei din
Chartres21, ale Intnilor din Saint-Cloud22, ale Vezuviului, ea l ntreba
pe Swann dac toate acestea nu Iuseser reprezentate de vreun mare
pictor, si preIera s-mi dea IotograIii ale catedralei din Chartres de
Corot, ale marilor Intni din Saint-Cloud de Hubert Robert23, ale
Vezuviului de Turner, ceea ce nsemna mai mult art. Dar dac
IotograIul Iusese nlturat de la repezentarea capodoperei sau a naturii
si nlocuit de un mare artist, el si relua drepturile pentru a reproduce
chiar aceast interpretare. Ajuns la scadenta vulgarittii, bunica ncerca
B o mai amne nc. Ea l ntreba pe Swann dac opera nu Iusese
gravat, preIerind, cnd era cu putint, gravuri vechi, si avnd nc un
interes dincolo de ele nsele, de exemplu, cutndu-le pe acelea ce
reprezint o capodoper ntr-o stare n care nu o mai putem vedea astzi
(ca gravura Cinei lui Leonardo da Vinci nainte de a se Ii degradat,
executat de Morghen). Trebuie spus c rezultatele acestui mod de a
ntelege arta de a Iace un dar nu au Iost totdeauna strlucite. Ideea pe
care mi-am Icut-o despre Venetia dup un desen de Titian, ce pare a
avea drept Iundal laguna, era desigur mult mai putin exact dect cea pe
care mi-as Ii Icut-o prin mijlocirea unor simple IotograIii. Cnd
mtusa mea voia s rosteasc un rechizitoriu mpotriva bunicii, era cu
neputint s mai numeri cte Iotolii oIerise aceasta unor tineri logodnici
sau unor soti btrni care, la prima ncercare de a se aseza pe ele, se
prbusiser pe dat sub greutatea unuia dintre destinatari. Dar bum'ea ar
Ii socotit c e meschin s se preocupe prea mult de soliditatea unui
obiect de lemn pe care se desluseau nc o Iloricic, un surs, uneori o
Irumoas istorioar din trecut. Chiar ceea ce, n aceste mobile,
corespundea unei nevoi, dar ntr-un mod cu care nu mai sntein obisnuiti,
o Iermeca precum vechiul mod de a Iolosi limba, n care vedem o
metaIor, stears, n limba noastr modern, de uzura obisnuintei. Or,
romanele cmpe-nesti ale lui George Sand, pe care mi le druia de ziua
mea, rait pline, ca si o mobil veche, de expresii czute n desuetudine
si
devenite iar imagini, cum nu mai ntlnesti dect la tar. Si bunica le
cumprase preIerndu-le altora, ca si cum ar Ii nchiriat cu mai mult,
plcere o proprietate unde ar Ii existat un porumbar gotic au vreunul
din acele lucruri vechi care exercit asupra mintii noastre o Iericit
inIluent, dndu-i nostalgia unor imposibile clr
torii n timp. ,,.,,,
Mama se aseza alturi de patul meu; luase in mn Frangois le
Champi2* care, datorit copertei sale rosii si a titlului su de nenteles,
avea pentru mine o personalitate distinct si o atractie misterioas. Nu
citisem nc niciodat vreun roman adevrat. Auzisem spunn-du-se c
George Sand era nsusi tipul romancierului. Asemenea vorbe m
mbiau s vd n Frangois le Champi un ce cu neputint de deIinit si
Iermector. Procedeeele naratiunii, menite s strneasc Iie curiozitatea,
Iie nduiosarea, anumite moduri de a spune ce trezesc nelinistea si
melancolia, si pe care un cititor ct de ct instruit le recunoaste ca Iiind
comune multor romane, mi preau pur si simplu - mie, care vedeam
ntr-o carte nou nu un lucru ce are multi semeni, ci o persoan unic,
avnd ratiunea de a exista doar n sine - o emanatie tulburtoare a esentei
particulare a acestei opere. Sub evenimentele cotidiene, sub lucrurile att
de comune, sub cuvintele att de curente, simteam ca un Iel de intonatie,
ca un Iel. de accent strin. Actiunea ncepu s se desIsoare; ea mi pru
cu att mai obscur, cu ct atunci cnd citeam, visam adeseori, pe pagini
ntregi, la cu totul altceva. Si lacunelor pe care acest mod al meu de a Ii
distrat le lsa n cadrul povestirii, li se aduga, cnd mama mi citea cu
voce tare, si Iaptul c ea srea toate scenele de dragoste. De aceea toate
schimbrile bizare ce se produc n atitudinea morritei si a copilului si
care nu si aIl explicatia dect n evolutia unei iubiri pe cale de a se
naste, mi apreau ca Iiind pline de un mister adine, a crui surs mi
nchipuiam c trebuie s Iie n acel nume necunoscut si att de dulce de
,Champi", care si punea pe copilul ce-l purta Ir ca eu s nteleg de ce,
culoarea vie, mpurpurat si Iermectoare. Chiar dac mama era o
cititoare inIidel, ea era totodat, n cazul crtilor unde aIla sunetul unui
sentiment adevrat, si o cititoare admirabil, prin respectul si simplitatea
interpretrii, prin Irumusetea si blndetea vocii sale. Chiar n viat,
ciHd.Iiinte si nu opere de art i strneau astIel nduiosarea sau
admiratia` era impresionant s o vezi cu ce grij ndeprta din vocea,
djn gesturile, din cuvintele ei, orice not de veselie care ar Ii putut s-t
Iac ru vreunei mame ce si pierduse odinioar un copil, once nuant,
amintind de srbtorirea unei aniversri, care l-ar
5*
67
Ii putut Iace pe btrnul ce o asculta s se gndeasc la vrsta lui
naintat, orice cuvnt prea casnic care i s-ar Ii prut plictisitor vreunui
tnr savant. Tot astIel, cnd citea proza lui George Sand, din care eman
totdeauna acea buntate, acea distinctie moral pe care mama nvtase
de la bunica s le considere superioare oricrui alt lucru din viat, si pe
care eu aveam 6 o nvt pe ea doar mult mai trziu s nu le considere
superioare oricrui alt lucru din crti, atent s izgoneasc din vocea-i
orice meschinrie, orice aIectare ce ar Ii putut Ii o piedic n calea
valului puternic, ea se narma cu toat iubirea Iireasc si cu toat ampla
blndete pe care le cereau aceste Iraze ce preau scrise pentru vocea ei, si
care, spre a spune astIel, existau pe de-a-ntregul n registrul sensibilittii
sale. Pentru a le citi pe tonul potrivit, ea regsea accentul cordial care le
preexist si le-a dictat, dar pe care cuvintele nu-l arat; datorit lui, ea
punea n treact o surdin oricrei cruzimi ascunse n timpurile verbale,
rostea imperIectul si perIectul compus eu blndetea bunttii
desvrsite, cu melancolia iubirii, conducea Iraza ce se sIrsea ctre cea
care urma s nceap, cnd grbind, cnd ncetinind mersul silabelor,
pentru a le Iace s intre, desi cantittile lor erau diIerite, ntr-un ritm
uniIorm, insuIla acestei proze att de comune un Iel de viat
sentimental si continu.
Remuscrile mele se potoliser, m lsam prad dulcetii acestei nopti
cnd o aveam pe mama lng mine. Stiam c nu voi mai putea avea
niciodat o asemenea noapte; c dorinta mea cea mai mare, aceea de a o
avea pe mama n camer n timpul tristelor ceasuri nocturne, era prea
opus necesittilor vietii si dorintei tuturor, pentru ca privilegiul ce-mi
Iusese acordat n acea sear s poat Ii altceva dect o ntmplare Iactice
si exceptional. Mine voi Ii din nou nelinistit, iar mama nu va rmne
aici. Dar cnd nelinistile mele se potoleau, eu nu le mai ntelegeam; si
apoi seara de mine era nc ceva ndeprtat; mi spuneam c voi avea
timp s iau o hotrre, desi acel rgaz nu putea s-mi dea nici o alt
putere, cci erau lucruri ce nu depindeau de vointa mea si pe care
socoteam c le pot evita doar datorit rstimpului care le desprtea nc
de mine.
AstIel net, vreme ndelungat, cnd, trezindu-m n timpul noptii, mi
aminteam de Combray, nu revedeam niciodat nimic altceva dect acel
crmpei luminos, decupat n mijlocul unui ntuneric nedeslusit, asemenea
celor pe care sclipirile unui Ioc de
68
artiIicii sau proiectarea unei lumini electrice le lumineaz si le
sectioneaz pe Iatada unui ediIiciu care, n rest, rmne cuIundat n
noapte: la baza destul de mare, micul salon, suIrageria, nceputul de alee
ntunecat pe unde va sosi domnul Swann, autorul inconstient al
tristetilor mele, vestibulul pe unde m ndreptam ctre prima treapt a
scrii de la intrare, att de greu de urcat, care constituia ea singur
trunchiul Ioarte ngust al acestei piramide neregulate; si, n vrI,
dormitorul meu, cu micul coridor si usa lui cu geam, pe unde intra
mama; ntr-un cuvnt, totdeauna vzut la aceeasi or, izolat de tot ce
putea s se aIle n jur, desprinzndu-se din ntuneric, decorul strict
necesar (ca acela pe care l vedem indicat la nceputul unor piese vechi,
pentru reprezentrile din provincie) dramei momentului cnd m
dezbrcm pentru culcare; ca si cum Combray nu ar Ii Iost alctuit dect
din dou etaje legate printr-o scar ngust si ca si cum ntotdeauna nu ar
Ii Iost dect ora sapte seara. La drept vorbind, i-as Ii putut rspunde
oricui mi-ar Ii pus asemenea ntrebare: Combray cuprindea si altceva si
exista si la alte ore. Dar cum ceea ce mi-as Ii amintit ar Ii Iost doar rodul
memoriei voluntare, al memoriei inteligentei, si cum ceea ce ea ne
spune despre trecut nu pstreaz nimic din el, eu n-as Ii dorit niciodat
s m gndesc la acea rmsit din Combray. Toate acestea erau n
realitate lucruri moarte pentru mine.
Moarte pentru totdeauna? Poate.
n asemenea cazuri hazardul joac un mare rol, si un al doilea hazard, cel
al mortii noastre, nu ne ngduie adeseori s asteptm mult vreme
bunvointa celui dinti.
Gsesc Ioarte nteleapt acea credint celtic ce ne spune c suIletele
celor pe care i-am pierdut snt captive n vreo Iiint inIerioar, ntr-un
animal, o plant, un lucru nensuIletit, pierdute ntr-adevr pentru noi
pn n ziua, care pentru multi nu vine niciodat, cnd trecem din
ntmplare pe lng copac, cnd intrm n st-pnirea obiectului unde snt
nchise. Atunci ele tresar, ne cheam, si, de ndat ce le-am recunoscut,
vraja este sIrmat. Eliberate de noi, au nvins moartea si se ntorc s
triasc mpreun cu noi.
Asa se ntmpl si cu trecutul nostru. Zadarnic ncercm s-l evocm,
toate strdaniile inteligentei noastre snt inutile. El este ascuns n aIara
domeniului si a puterii ei, n vreun obiect material * (n senzatia pe care
ne-ar da-o acest obiect material) pe care noi on-l bnuim. Depinde de
hazard dac vom ntlni acest obiect nainte de a muri, sau dac nu-l vom
ntlni. \ Trecuser25 multi ani de cnd, din Combray, tot ceea ce nu era
teatrul si drama culcrii mele nu mai exista pentru mine, cnd,
ntr-o zi de iarn, cum m ntorceam acas, mama, vznd c mi-e Irig,
m ndemn s beau, cum nu Iceam de obicei, putin ceai. Mai nti am
reIuzat, dar, nu stiu de ce, m-am rzgndit. Ea trimise s mi se cumpere
una dintre acele prjituri mici si durdulii, numite ,Petitcs Ma`eleines",
care par a Ii Iost turnate n valva striat a
unei gcoici.rSi curnd, masinal, mpovrat de ziua posac si de
perspectiva untti mine trist, am dus la gur o lingurit din ceaiul n
care lsasem s ne nmoaie o buctic de prjitur. Dar chiar n clipa
cnd nghititura de ceai, amestecat cu Irmituri din prjitur, mi atinse
cerul gurii, tresrii, atent la lucrul neobisnuit ce se petrecea n mine. O
plcere nespus m npdise, izolat, Ir notiunea cauzei sale.
Datorit ei, vicisitudinile vietii mi deveniser indiIerente, dezastrele ei,
inoIensive, scurtimea-i, iluzorie, ca atunci cnd iubesti; eram umplut cu o
esent pretioas: sau mai curnd aceast esent nu era n mine, ea eram
eu. Kam mai simteam mediocru, supus capriciilor ntmplrii,
muritorYbe unde putuse s-mi vin acea puternic bucurie? Simteam
crra legat de gustul ceaiului si al prjiturii, dar c le depsea cu mult,
net'iind, probabil* de aceeasi natur. De unde se ivise? Ce nsemna?
Unde s o prind? Iau a doua nghititur, n care nu aIlu nimic mai mult
dect n prima, o iau pe a treia, care mi spune nc si mai putin dect a,
doua. E timpul s m opresc, virtutile buturii par a scdea. Este limpede
c adevrul pe care l caut nu este n ea, ci n mine, ea l-a trezit, dar nu-l
cunoaste, si nu poate dect s repete la ncsIrsit, tot mai slab, aceeasi
mrturie pe care nu stiu s o interpretez, pe care vreau cel putin s i-o
pot cere din nou si s o regsesc intact, la dispozitia mea, curnd, pentru
o limpezire decisiv. Pun ceasca pe mas si m ntorc ctre mintea mea.
Ea trebuie s gseasc adevrul. Dar cum? Grav incertitudine, de
Iiecare.dat cnd mintea ee simte depsit de ea nssi; cnd ea,
cuttoare, este totodat tinutul obscur unde trebuie s caute si unde tot
ce stie nu-i va sluji la nimic.QS caute? Nu numai: s creeze. Ea se aIl
n Iata a ceva care nu este nc si ce care numai ea l poate realiza,
Icndu-l apoi s intre n lumina-i!)
l Si ncep din nou sa m ntreb ce poate Ii acea stare necunoscut, care
nu aducea cu sine nici o prob logic, ci doar evidenta Iericirii sale, a
realittii sale, n Iata creia celelalte dispreau`reau s ncerc s o Iac s
apar din nou. M ntorc cu gndul la ciipa cnd am luat n gur prima
lingurit de ceai. Kegsesc aceeasi stare, Ir nici o nou limpezire.yi
cer mintii mele s mai Iac un eIort, s aduc iar la lumin senzatia care
Iuge. Si, pentru ca nimic s nu opreasc elanul cu care va ncerca s o
prind iarsi, ndeprtez orice
70
obstacol orice idee strin, mi mm la adpost urechile si atentia de
zgomotele diii camera vecinYpar simtind c mintea mea se oboseste
Ir a izbuti, o silesc, dimpotriv, s Iie, de data asta, distrat, s'se
gndeasc la altceva, s-si reIac puterile naintea unei ncercri
Eupreme`poi, a doua oar, Iac gol n Iata ei, i pun din nou nainte gustul
n recent al primei nghitituri, si simt cum trei-are n minebceva care
se misc, ar vrea s se nalte, ceva desprins parc de pe Iundul unei mari,
de la o mare adncime; nu stiu ce este, dar 4 urc ncet; simt rezistenta si
aud murmurul distantelor strbtute.*
(Desigur, ceea ce palpit astIel n adncul meu este probabil imaginea,
amintirea vizual care,, legat de acel gust, ncearc s-l urmeze pn la
mine. Dar ea se zbate prea departe, prea nedeslusit; abia dac percep
rsIrngerea neutr unde se conIund insesizabilul vrtej al culorilor
rscolite; dar nu pot s deslusesc Iorma, s-i cer, ca singurului interpret
cu putint, s-mi traduc mrturia contemporanului sau inseparabil,
gustul, s-i cer s-mi spun degere ce mprejurare anume, despre ce
epoc din trecut este vorba.J)
#Va ajunge oare pn la supraIata,' constiintei mele clare aceast
amintire, clipa veche pe care atractia unei clipe identice a venit
s o cheme de att de departe, s o tulbure, s o ridice din adncurile
mele? Nu stiu. Acum nu mai simt nimic, s-a oprit, a cobort poate
din nou; cine stie dac va mai urca vreodat din noaptea sa. De
zece ori trebuie s rencep, s m aplec ctre ea. Si de Iiecare dat,
lasitatea care ne ndeprteaz de orice munc diIicil, de orice
oper important, m-a sItuit s renunt, s-mi beau ceaiul gndin-
du-m doar la plictiselile mele de astzi, ia dorintele mele de mine,
care se las rumegate att de usor. x t
ysi dintr-o dat amintirea mi-a aprut)(Gustul era cel al prjiturii pe care
duminica dimineata, la Combray (pentru c n acea zi nu ieseam din cas
nainte de ora slujbei religioase), cnd m duceam s-i spun bun
dimineata n camera ei, mtusa Leonie mi-o oIerea dup ce o nmuiase
n inIuzia ei de ceai sau de Ilori de tei. Vederea micutei madeleine nu-mi
amintise nimic nainte de a Ii gustat din ea; poate pentru c, vznd
adeseori asemenea prjituri de atunci ncoace, Ir s le mnne, pe
politele coIetarilor, imaginea lor prsise acele zile din Combray pentru
a se asocia cu altele, mai recente; poate pentru c, din aceste amintiri
prsite vreme att de ndelungat n aIara memoriei, nimic nu mai
supravietuia, totul Ie dezagregase; Iormele - si cea a micii prjituri n
Iorm de scoic, att de gras si senzual sub cutcle-i severe si pioase -
erau abolite, Sau, pe jumtate adormite, si pierduser Iorta de
expansiune care e-ar Ii ngduit s ajung pn la constiint. Dar cnd
dintr-un trecut
71
vechi nimic nu mai subzist, dup moartea Iiintelor, dup distrugerea
lucrurilor, singure, mai Iragile, dar mai vii, mai imateriale, mai
persistente, mai Iidele, mirosul si gustul rmn nc mult vreme, ca
niste suIlete, s-si aminteasc, sa astepte, s spere, pe ruina a ceea ce mai
exist,' s poarte neclintite, pe acp pictur a lor aproape impalpabil,
ediIiciul imens al amintirii. $
(j3i de cum am recunoscut gustul buctii de prjitur nmuiat n inIuzia
de tei pe care mi-o ddea s o beau mtusa mea (desi nu stiam nc si
trebuia s las pentru mai trziu ncercarea de a descoperi de ce aceast
amintire m Icea att de Iericit), pe dat vechea cas cenusie cu vedere
spre strad, unde se aIla camera ei, se ivi ca un decor de teatru, lipindu-
se de micul pavilion care ddea ctre grdin, ce Iusese construit pentru
printii mei n partea dindrt (acel crmpei luminos, singurul pe care l
revzusern pn atunci); si o dat cu casa, orasul, de dimineata si pn
seara si pe orice Iel de vreme, piata unde m trimiteau nainte de ora
mesei, strzile pe unde umblam pentru currmrturi, drumurile pe care le
strbteam cnd timpul era IrumosJSi ca n acel joc japonez care const
n a arunca ntr-un vas de portelan plin cu ap, buctele de hirtie pn
atunci indistincte care, de ndat ce s-au nmuiat, ncep s se alungeasc,
s se rsuceasc, s se coloreze, s se diIerentieze, s devin Ilori, case,
personaje consistente si recognoscibile, tot astIel acum toate Ilorile din
grdina noastr si cele din parcul domnului Swann, si nuIerii de pe rul
Vivonne, si oamenii din sat, si csutele lor, si biserica, si ntregul
Combray cu mprejurimile sale, toate acestea, cptnd Iorm si
soliditate, au iesit, oras si grdini, din ceasca mea cu ceai. \
II
Combray, de departe, de la zece leghe jur-mprejur, vzut din tren, cncl
soseam n ultima sptmm dinaintea Pastilor, nu era dect o biseric
rezumnd orasul, reprezentndu-l, vorbind despre el si pentru el
deprtrilor si, cnd te apropiai, tinnd strmse n jurul naltei sale mantii
ntunecate, n plin cmp, mpotriva vntului, ca o pstorit oile, spinrile
lnoase si cenusii ale caselor ngrmdite, pe care o rmsit de meterez
din evul mediu le nconjura ici-colo cu o linie tot att de perIect circular
ca aceea a unui mic orsel din tabloul unui pictor primitiv. Cnd locuiai
aici, Combray era cam trist, ca si strzile sale, ale cror case construite
din pietrele aproape negre ce se gseau n mprejurimi, cu trepte
exterioare, cu acoperi-
72
suri care H aruncau umbra n Iat, erau destul de ntunecoase pentru ca
de cum se lsa seara, perdelele din ,sli" s Iie date la o parte- strzile
aveau nume grave de sIinti (dintre care mai multe erau legate de istoria
primilor Beniori de Combray): strada Saint-Hilaire strada Saint- Jacques,
unde era casa mtusii mele, strada Sainte-Hildegarde, unde ddea
grilajul, si strada Saint-Esprit, spre care 66 deschidea micuta poart
lateral a grdinii; si aceste strzi din Combray exist ntr-o parte a
memoriei mele att de ndeprtat n trecut, zugrvit n culori att de
diIerite de cele pe care le are lumea pentru mine acum, nct ntr-adevr
ele mi par toate, ca si biserica ce le domina din Piat, mai ireale nc
dect proiectiile unei lanterne magice; si n anume momente mi se pare
c a putea nc s traversez strada Saint-Hilaire, a putea s nchiriez o
camer n strada l'Oiseau -la vechiul han al Psrii strpunse de o
sgeat, din beciurile cruia urca un miros de buctrie ce se nalt nc
din cnd in cnd n mine la Iel de cald - ar Ii o intrare n contact cu un
Dincolo mai miraculos si mai supranatural dect a Iace cunostint cu
Golo si a sta de vorb cu Genoveva de Brabant. Verisoara bunicului meu
- mtusa mea - la care locuiam, era mama acelei mtusi Le"onie care, de
la moartea sotului su, unchiul Octave, nu mai voise s prseasc, mai
nti orselul Combray, apoi, n Combray, casa, apoi camera, apoi patul
ei, si nu mai ,cobora", rmnnd totdeauna culcat ntr-o stare nesigur
de mhnire, debilitate Iizic, boala, idee Iis si habotnicie.
Apartamentul ei ddea spre strada Saint-Jacques, care ajungea mult mai
departe, la Grand-Pre (n opozitie cu Petit-Pre, loc nverzit n mijlocul
orasului, ntre trei strzi); cenusie, cu trei trepte nalte de gresie aproape
n Iata Iiecrei porti, semna cu un deIileu scobit de un sculptor gotic de-
a dreptul n piatra n care ar Ii sculptat o iesle sau o golgot. Mtusa mea
nu mai locuia de Iapt dect n dou camere alturate, rmnnd n cursul
dup amiezii ntr-una, n timp ce era aerisit cealalt. Erau camere de
provincie care - asa cum n unele tinuturi prti ntregi din aer sau din
mare snt luminate sau parIumate de miriade de protozoare nevzute de
ochii nostri - ne ncnt prin nenumratele mirezme rspndite de
virtutile, ntelepciunea, obiceiurile, de o ntreag viat tainic, invizibil,
peste msur de bogat si moral care pluteste n aerul de aici; snt
mirezme nc naturale, desigur, si de culoarea timpului, ca acelea din
cmpia nvecinat, dar totusi casnice, omenesti si sttute, peltea
delicioas, si Etrlimpede, pregtit cu mare migal din toate Iructele
anului, ce au pornit din uvad ctre buIet; legate de anotimpuri, d?r si de
cas, corectnd gustul acrisor al peltelei alburii, prin dulceata pinii
calde, trndave
73
si punctuale ca orologiul dintr-un sat, hoinare si asezate, nesbuite si
prevztoare, bune gospodine, matinale, habotnice, Iericite ntr-o pace
care nu aduce dect si mai mult neliniste si ntr-un prozaism ce slujeste
drept mare rezervor de poezie celui ce le strbate Ir s Ii trit n ele.
Aerul era aici saturat de cea mai aleas tcere, att de hrnitoare, att de
suculent, nct nu naintam prin ea dect cu un Iel de lcomie, mai ales
n acele prime dimineti nc reci din Eptmna Pastilor, cnd l gustam
mai bine, pentru c tocmai sosisem ta Combray: nainte de a intra s-i
spun bun ziua mtusii mele, eram lsat s astept o clip n prima
ncpere unde soarele, un soare nc iernatec, venise s se nclzeasc n
Iata Iocului, aprins nc de pe acum ntre cele dou crmizi si care
vopsea ntreaga camer cu un miros de Iuningine, Icea din ca ceva ce
semna cu ima din acele mari ,guri de cuptor" de la tar, sau cu un
cmin de castel, lng care ti doresti s se dezlntuie aIar pios ia,
ninsoarea chiar, vreo catastroI diluvian, pentru a aduga conIortului
acelei sihstrii poezia iernii; Iceam ctiva pasi de la scunelul de
rugciune pn la Iotoliile mbrcate n catiIea, totdeauna acoperite n
partea de sus cu un oval lucrat cu croseta; iar Iocul cocea ca pe un aluat
gustoasele miresme ce mbibau aerul camerei, plin parc de cocoloase,
pe care le i'rmntase si le pusese la ,dospit" rcoarea umed si nsorit
a diminetii, le desIoia, le aurea, le unduia, le umIla, Icnd din ele o
invizibil si palpabil prjitur provincial, o urias ,plcint cu mere",
si, de ndat ce gustam aromele mai picante, mai Iine, mai vestite, dar
si mai seci ale dulapului, ale comodei, ale hrtiei cu crengi colorate, m
ntorceam totdeauna cu o lcomie nemrturisit, ca s m ncliesc n
mireasma tern, cleioas, Iad, indigest si cu gust de Iruct a cuverturii
cu Ilori.
O auzeam pe mtusa mea cum vorbea singur, eu voce sczut, n
camera vecin. Nu vorbea dect aproape n soapt, pentru c socotea c
are n cap ceva spart si plutitor, pe care l-ar Ii pus n miscare dac ar Ii
vorbit prea tare, dar nu rmnea niciodat mult vreme, nici chiar cnd
era singur, Ir s spun ceva, cci credea c este sntos pentru gt s
vorbeasc si ca, mpiedicnd astIel sngele s stagneze, crizele de
suIocare si nelinistea de care suIerea s-ar mai Ii rrit; apoi, n inertia
absolut n care tria, ca acorda celor mai mici senzatii o important
extraordinar; le nzestra cu o mobilitate care o silea s nu le mai
pstreze doar pentru ea, si, n lipsa unui conIident cruia s i le
comunice, si le anunta ei nsesi, ntr-un perpetuu monolog, ce constituia
singura ei Iorm de activitate. Din neIericire, cptnd obiceiul de a
gndi cu voce tare, nu avea
74
totdeauna grij s nu Iie cineva n camera nvecinat, si o auzeam
adeseori Bpnnndu-si: ,Trebuie e-mi amintesc bine c n-am dormit"
(cci pe Iaptul' de a nu dormi niciodat ea si ntemeia revendicarea cea
mai important, vizibil si n respectul si urmele pe care le lsase n Ielul
nostru, al tuturor, de a vorbi: dimineata Francoise nu venea- s o
,trezeasc", ci ,intra" la ea; cnd mtusa mea voia s doarm n timpul
zilei, noi spuneam c ea vrea s ,cugete" sau g se ,odihneasc"; si cnd
i se ntmpla s spun: ,ceea ce m-a trezit""sau ,am visat c", se nrosea
si se corecta pe dat).
Dup cteva clipe, intram s o srut; Franc, oise i pregtea ceaiul; gau,
dac se simtea nelinistit, cerea s bea o inIuzie de tei, iar eu trebuia s
iau dintr-un sculet si s aduc ntr-o IarIurie cantitatea de Ilori ce urma
a Ii pus n apa clocotit. Uscndu-se, coditele se ncovoiaser, alctuind
o retea capricioas, n ochiurile creia se deschideau |Ilorile palide, de
parc le-ar Ii asezat astIel un pictor, Icndu-le s .pozeze ct mai
Irumos. Frunzele, pierzndu-si sau schimbndu-si nItisarea, semnau cu
tot Ielul de lucruri, cu aripa transparent a unei muste, cu o etichet alb,
cu o petal de trandaIir, care ar Ii Iost ns ngrmdite unele peste
altele, sIrmate sau mpletite, ca pentru a alctui un euib de pasre.
Nenumrate mici amnunte inutile - Iermectoare drnicie a
Iarmacistului - ce ar Ii Iost suprimate ntr-o pregtire obisnuit, mi
prilejuiau, ca o carte unde esti ncntat s ntlnesti numele unei persoane
pe care o cunosti, plcerea de a ntelege c erau coditele unor Ilori de tei
adevrate, ca acelea pe care le vedeam pe strada Grii, modiIicate,
tocmai pentru c erau tot ele, si c mbtrniser. Si Iiecare trstur
nou neIiind dect metamorIoza unei trsturi vechi, n micile
ghemotoace cenusii recunosteam mugurii verzi care nu au ajuns s se
deschid; dar mai ales strlucirea roz, lunar si blnd a Irunzelor, n
pdurea Iragil de codite, de captul crora atrnau, ca niste mici
trandaIiri de aur - semn, ca si lucirea ce dezvluie nc pe un zid locul
imei Iresce sterse, al diIerentei dintre prtile copacului care Iuseser
,colorate" si cele care nu Iuseser -, mi arta c aceste petale erau ntr-
adevr cele care nainte de a mpodobi sacul Iarmaceutic mblsmaser
serile de primvar. Aceast Ilacr roz de luminare era tot culoarea lor,
dar pe jumtate stins si adormit n acea viat micsorat ce era acum a
lor, si care e ca un amurg al Ilorilor-Curnd mtusa mea putea s moaie
n ceaiul clocotit, savurnd gustul de Irunz uscat sau de Iloare oIilit, o
mic prjitur n Iorm de scoic din care mi ntindea si mie o bucat
cnd se nmuiase ndeajuns.
75
De o parte a patului ei se aIla o mare comod galben din lemn de lmi
si o mas care semna n acelasi timp cu o mas de buctrie si cu un
altar, unde, sub o statuet a sIintei Fecioare si sub o sticl de Vichy-
Celestins, se aIlau crtile de rugciuni si retetele medicale, tot ce era
necesar pentru a urmri din pat att slujbele religioase ct si regimul
indicat de doctor pentru a nu gresi nici ora pepsinei si nici pe cea a rugii
de sear. De cealalt parte, patul se nvecina cu o Iereastr, mtusa mea
avnd strada sub ochi si citind n ea de dimineata si pn searp, pentru a-
si omor plictisul, n Ielul cum o Iceau printii persani, cronica zilnic,
dar imemorial, a orselului Combray, pe care o comenta apoi cu
Francoise.
Dup cinci minute, mtusa mea mi si spunea s plec, de team s n-o
obosesc. mi ntindea, ca s i-o srut, Iruntea-i palid si Iad pe care, la
acea or matinal, nu-si asezase nc peruca, si unde i se vedeau oasele
ca ghimpii unei cununi de spini sau ca boabele unui sirag de mtnii, si
mi spunea: ,Hai bietul meu copil, pregteste-te s mergi la biseric; si
dac jos o ntlnesti pe Francoise, spune-i s nu glumeasc prea mult cu
tine, ci s urce ct mai repede s vad dac nu am nevoie de ceva".
ntr-adevr, Francoise, care era de multi ani n slujba ei si nu bnuia pe
atunci c ntr-o bun zi va intra cu totul n slujba noastr, se ngrijea
oarecum mai putin de mtusa mea n lunile cnd noi ne aIlam acolo. A
existat n copilria mea, nainte de a ne Ii dus la Combray, cnd mtusa
Leonie si petrecea nc iarna la Paris la mama ei, o vreme cnd o
cunosteam att de putin pe Francoise, net, la 1 ianuarie, nainte de a
intra la mtusa mea, mama mi punea n mn o moned de cinci Iranci
si mi spunea: ,Mai ales vezi bine cui i-o dai. Asteapt mai nti s m
auzi pe mine spunnd: Bun ziua, Francoise; n acelasi timp o s-ti
ating usor bratul". De ndat ce ajungeam n anticamera ntunecoas a
mtusii, zream n umbr, sub cutele unei bonete strlucitoare, tepene
si Iragile de parc ar Ii Iost din zahr, miscrile concentrice ale unui
surs de recunostint anticipat. Era Francoise, nemiscat si dreapt n
cpdrul usitei din coridor, ca o statuie de sInt n Iirida ei. Cnd te
obisnuiai putin cu acest ntuneric de capel, desluseai pe chipul ei
iubirea dezinteresat pentru oameni, respectul nduiosat pentru clasele de
sus, ntretinut din plin, n cea mai bun parte a inimii ei, de speranta unor
daruri. Mama m ciupea de brat cu violent si spunea cu voce puternic:
,Bun ziua, Francoise". La acest semn, degetele mele se deschideau si
eu ddeam drumul monedei, care gsea, spre a Ii primit, o mn sIioas,
dar ntinsa totusi. ns de cnd mergeam la Combray, nu cunosteam pe
nimeni mai bine dect
76
pe Francoise; eram preIeratii ei, avea pentru noi, cel putin n primii ani,
tot atta respect ct avea si pentru mtusa mea, dar si un sentiment mai
viu, pentru c prestigiului de a Iace parte din Iamilie (ea avea pentru
legturile invizibile dintre membrii unei Iamilii de acelasi snge, tot att
respect ct un tragic grec), i se aduga Iarmecul de a nu Ii stpnii ei
obisnuiti. De aceea, cu ct bucurie ne primea, plngndu-ne c nu ne
putem nc bucura de vreme mai Irumoas, n ziua sosirii noastre, n
ajunul Pastilor, cnd adeseori btea un vnt rece; mama i cerea vesti
despre Iata si despre nepotii ei, voia s aIle dac nepotelul ei este
cuminte, ce meserie va avea, dac seamn cu bunica lui.
Si cnd nu mai era lume de Iat, mama, care stia c Francoise si plngea
nc printii morti cu multi ani n urm, i vorbea despre ei cu blndete, o
ntreba nenumrate amnunte despre Ielul cum triser.
Ea ghicise c Francoise nu-si iubea ginerele si c acesta i strica plcerea
de a Ii cu Iata ei, cu care nu vorbea tot att de liber cnd era si el de Iat.
De aceea, cnd Francoise se ducea s-i vad, la cteva leghe deprtare de
Combray, mama i spunea, surznd: ,Nu-i asa, Francoise, c dac Julien
ar Ii silit s lipseasc si dac ai Ii numai dumneata cu Marguerite toat
ziua, ai Ii dezndjduit, dar te-ai consola?" Si Francoise i rspundea,
rznd: ,Doamna stie totul; doamna este mai grozav dect razele X (ea
spunea x cu o diIicultate aIectat si cu un surs de batjocur Iat de ea
nsesi care, ignorant Iiind, utilizeaz acel termen savant) pe care le-au
adus pentru doamna Octave si care vd ce ai n inim", si disprea,
intimidat c i se d atentie, poate pentru ca s nu Iie vzut c plnge;
mama era primul om care trezea n ea acea blnd emotie ce-i spunea c
viata ei, Iericirea, neIericirea ei de tranc pot avea un interes oarecare,
pot Ii un motiv de bucurie sau de tristete pentru altcineva n aIar de ea
nssi. Mtusa mea se resemna, lipsindu-se putin de ea n timpul sederii
noastre, cci stia ct de mult o pretuia mama pe aceast slujnic att de
inteligent si de activ, care era la Iel de Irumoas nc de la orele cinci
dimineata, n buctrie, sub boneta plisat care, strlucitoare si teapn,
semna cu un portelan, ca atunci cnd se ducea la biseric; si care Icea
totul bine, muncind din rsputeri, Iie c era sntoas, Iie c era bolnav,
dar Ir vorbrie, de parc nu ar Ii Icut nimic, Iiind singura dintre
slujnicele mtusii mele care, cnd mama cerea ap cald sau caIea, le
aducea cu adevrat Iierbinti; era dintre acei servitori care 11` displac cel
mai mult la prima ntlnire unui strin, poate pentru c nu-si dau
osteneala s-l cucereasc si nu-l mgulesc, stiind Ioarte
77
bine c nu au nevoie de el, c mai curnd nu va mai Ii el invitat decIt s
Iie ei dati aIar; si care snt, n schimb, cei la care tin cel mai mult
stpnii, ce i stiu ct snt de buni la treab si nu pun pret pe acea
Ilecreal servil, plcut, dar superIicial, care Iace impresie
Iavorabil unui vizitator, ascunznd ns adeseori o trndvie Ir de
leac.
Cnd Franeoise, dup ce avusese grij ca printii mei s aib tot ce le
trebuie, urca din nou pentru prima dat la mtusa mea, ca s-i dea
pepsina si s o ntrebe ce vrea s mnnce la masa de "prnz, rar se
ntmpla s nu trebuiasc s-si spun prerea sau s dea explicatii cu
privire la vreun eveniment de mare important:
- Francoise, nchipuie-ti c doamna Goupil a trecut cu mai
bine de un sIert de or ntrziere dup sora ei; dac ntrzie n dram,
nu m-as mira s ajung abia la sIrsitul slujbei.
- Nu m-as mira nici eu, i rspundea Francoise.
- Francoise, dac ai Ii venit cu cinci minute mai devreme,' ai Ii
vzut-o trecnd pe doamna Imbert, care ducea niste sparanghel de
dou ori mai mare dect cel de la mtusa Callot; ncearc s aIli
de la servitoarea ei de unde l-a cumprat. Dumneata, care Iaci" anul
sta toate sosurile cu sparanghel, l-ai Ii putut cumpra tot att de
mare pentru oaspetii nostri.
- Nu m-as mira s-l Ii luat de la domnul preot, spunea Fran-
toise.
- Biata mea Francoise, i rspundea mtusa mea ridicnd din
umeri, de la domnul preot! Stii doar bine c n grdina lui nu "creste
dect un sparanghel prpdit. ti spun c sta era gros ct bratul.
Nu ct al dumitale, bine nteles, dar ct bietul meu brat, care a mai
slbit anul sta... Francoise, n-ai auzit clinchetele alea care "mi-au
spart mie urechile?
- Nu, doamn Octave.
- Ah! srmana de tine, cred c ai urechi Ioarte rezistente, poti
s-i multumesti bunului Dumnezeu pentru ele. Era doamna Mague-
lone, care venise dup doctoral Piperaud. A iesit de ndat cu ea si
au luat-o pe strada Oiseau. L-o Ii chemat la vreun copil bolnav.
- Oh! Doamne, suspina Francoise, care nu putea s aud yor-
bindu-se despre o nenorocire, ntmplat chiar si unui necunoscut,
chiar si undeva, departe, n lume, Ir s se vaite.
- Francoise, pentru care mort or Ii tras oare clopotele? Or Ii
pentru doamna Eousseau. Uitasem, vezi bine, c si-a dat duhul
noaptea trecut. Ah! de ce nu m-o Ii chemnd la el bunul Dumnezeu,
nu mai stiu ce se ntmpla cu capul meu de cnd a murit bietul meu
Octave. Dar ti pierzi timpul cu mine, Iata mea.
78
- Nicidecum, doamn Octave, timpul meu nu-i chiar att de
pretios; cel care l-a Icut, nu ni l-a vndut. O s m duc doar s
vd dac nu mi s-a stins Iocul.
AstIel, Franpoise si mtusa mea judecau mpreun, n cursul acestei
sedinte matinale, primele ntmplri ale zilei. Dar uneori aceste
ntmpri aveau un caracter att de misterios si att de grav, nct mtusa
mea simtea c nu va putea astepta momentul cnd Francoise va urca la
ea, si atunci soneria tria strident de patru ori, rsunnd n toat casa.
- Dar, doamn Octave, nc nu-i ora pepsinei, spunea Fran
coise. V simtiti oare ru?
- Nu, Francoise, spunea mtusa mea, adic da, doar stii bine
c acum clipele cnd nu m simt ru snt Ioarte rare; ntr-o zi o s
mor si eu ca doamna Kousseau, Ir s-mi dau mcar seama; dar
nu de asta te-am sunat. M crezi c tocmai am vzut-o asa cum te
vd pe dumneata, pe doamna Goupil, mpreun cu o Ietit pe care
nu o cunosc? Du-te repede si cumpr sare de doi bani de la Camus.
Tare m-as mira ca Theodore s nu stie cine este.
- O Ii Iata domnului Pupin, spunea Francoise, care s-ar Ii
multumit cu o explicatie imediat, deoarece Iusese de dou ori n
acea dimineat la Camus.
- Fata domnului Pupin? cred c ai dreptate, biata mea Fran-
toise! N-as Ii recunoscut-o n ruptul capului!
- Nu cea mare, doamn Octave, ci Iata cea mic, cea care se
aIl-la pension la Jouy. Mi se pare c am si vzut-o n dimineata
asta.
- Ah! deci asa stau lucrurile, spunea mtusa mea. A venit pro
babil acas de srbtori. Asta e 1 Nu trebuie s cutm alt expli
catie, a venit probabil de srbtori. Dar atunci o vom vedea curnd
pe doamna Sazerat cum sun la poarta surorii ei, ca s ia masa
mpreun. Asta e! L-am vzut pe biatul de la coIetria Galopin
trecnd cu o tart! O s vezi c ducea tarta la doamna Goupil.
- Dac doamna Goupil are invitati, doamn Octave, o s-i
vedeti pe toti venind la mas, cci curnd e tocmai timpul, spunea
Francoise care, grabindu-se s coboare spre a pregti masa de prnz,
voia s-i lase mtusii mele perspectiva acestei distractii.
- Oh! asta n-o s se ntmple nainte de ora dousprezece, i
rspundea mtusa mea pe un ton resemnat, arunend spre pendul
o privire nelinistit, dar Iuris, pentru a nu lsa s se vad c ea,
ce renuntase la toate, simtea totusi, aIlnd c doamna Goupil
are invitati la mas, o plcere att de intens, si care, din neIericire,
se va lsa nc asteptat ceva mai mult de o or. ,Si din pcate o s
vin chiar n timp ce voi Ii la mas!" adug ea n soapt, vorbin-du-si
singur. Momentul cnd lua masa era o distractie suIicient pentru ca s
nu-si doreasc o alta n acelasi timp. ,S nu uiti mcar s-mi dai oule
cu smntii pe o IarIurie ntins!" Erau singurele IarIurii mpodobite cu
povesti, si mtuja mea citea la Iiecare mas titlul celei ce i se servea n
acea zi. si punea ochelarii, desciIra: Ali-Baba si cei patruzeci de hoti,
Aladin sau Lampa Iermecat, si spunea, surznd: ,Foarte bine, Ioarte
bine".
- Dac vreti, m duc la Camus... spunea Francoise, vznd c
mtusa mea nu o va mai trimite acolo.
- Nu te mai duce, nu merit osteneala, este sigur domnisoara
Pupin. Biata mea Francoise, mi pare ru c te-am chemat pentru
un Ileac.
Dar mtusa mea stia bine ca ea nu o sunase pe Francoise pentru un Ileac,
cci, la Combray, o persoan ,pe care nimeni nu o cunoaste" era o Iiint
la Iel de incredibil ca un zeu din mitologie, si de Iapt lumea nu-si
amintea c, de Iiecare dat cnd se produsese, n strada Saint-Esprit sau
n piata, una din acele aparitii uluitoare, cercetri bine ntreprinse
reduseser personajul Iabulos la proportiile unei ,persoane pe care toat
lumea o cunostea", Iie personal, Iie n mod abstract, n ceea ce priveste
starea ei civil, ca nrudindu-se ntr-un Iel sau altul eu oamenii din
Combray. Era Iiul doamnei Sauton, care se ntorcea de la armat, era
nepoata abatelui Perdreau, care iesea de la mnstire, era Iratele
preotului, perceptor la Ch-teaudun, care se retrsese aici la pensie sau
venise s-si petreac srbtorile. Vzndu-i, lumea crezuse,
emotionndu-se, c existau la Combray oameni necunoscuti, doar pentru
c nu-i recunoscuse sau identiIicase pe dat. Si totusi, cu mult timp
nainte, doamna Sauton si preotul anuntaser c-si asteapt ,oaspetii
iubiti". Cnd, seara, urcam n camera de sus, spre a-i povesti mtusii
mele cum m plimbasem, daca aveam imprudenta s-i spun c ntlnisem
lng Pont-Vieux un brbat pe care bunicul nu-l cunostea: ,Un brbat pe
care bunicul nu-l cunoaste, exclama ea. Ah! asta zic si eu c e o veste!"
Totusi, oarecum emotionat de cele auzite, voia s se lmureasc pe
deplin si l chema pe bunicul. ,Pe cine ai ntlnit lng Pont-Vieux,
unchiule? Pe un brbat pe care nu-l cunosti? - Ba l cunosc, rspundea
bunicul, era Prosper, Iratele grdinarului doamnei BouilleboeuI. - Asa
deci", spunea mtusa mea, linistin-du-se si cu obrajii usor nrositi; dnd
din umeri cu un surs ironic, ea aduga: ,Iar el mi spunea c ai ntlnit
un brbat pe care nu-l cunosti 1" Si mi se recomanda s Iiu mai
circumspect altdat si s nu o mai nelinistesc astIel pe mtusa mea prin
cuvinte nesbuite.
#
80
Fiecare i cunostea att de bine pe toti ceilalti din Combray, Iie animale,
Iie oameni, nct dac mtusa mea ar'Ii vzut din ntmplare treend un
cine ,pe care nu-l cunostea", s-ar Ii gndit ntruna la acest Iapt de
nenteles si i-ar Ii consacrat talentele-i deductive si ceasurile ei libere.
- O Ii dinele doamnei Sazerat, spunea Franeoise, Ir prea
mare convingere, dar n scopul de a o linisti si pentru ca mtusa
mea s nu-si mai ,bat capul".
- Ca si cum n-as sti care-i dinele doamnei Sazerat! rspundea
mtusa mea, al crei spirit critic nu admitea cu usurint un Iapt
neveriIicat.
- O Ii poate noul cine pe care domnul Galopin l-a adus de la
Lisieux.
- sta o Ii.
- Se pare c-i un ctel Ioarte prietenos, aduga Francoise, care
detinea inIormatia de la Theodore, inteligent ca un om, mereu bin&
dispus, totdeauna Icnd giumbuslucuri pline de gratie. Arareori un
animal de vrsta asta stie s se poarte att de bine. Doamn Octave,,
trebuie s cobor, n-am timp de pierdut, e ora zece, nici mcar n-am
Icut Iocul pentru cuptor, si trebuie s curt si sparanghelul.
- Cum, Francoise, tot sparanghel ne dai la mas? Dar anul
sta ai Icut o adevrat obsesie a sparanghelului, parizienii nostri
s-or Ii sturat de el pn peste cap!
- Dimpotriv, doamn Octave, le place Ioarte mult. Se vor
nt
oarce de la biseric cu o Ioame de lup si o s vedeti c-l vor nIu
leca la repezeal.
- Cred c au si ajuns la biseric; hai, nu-ti mai pierde timpul.
Du-te si pregteste masa.
n timp ce mtusa mea sttea astIel de vorb cu Francoise, eu i
ntovrseam pe printii mei la liturghie. Ct de mult iubeam biserica
noastr, si ct de bine o vd si acum n Iata ochilor! Vechiul ei portic,
prin care intram, negru, ciuruit ca o strecurtoare, era deviat si scobit
adnc la colturi (ca si agheasmatarul ctre care ne ducea), ca si cum
dulcea atingere a mantiilor purtate de trncile ce intrau n biseric si a
degetelor lor timide nmuiate n agheasm,. putea, repetat timp de
secole, s dobndeasc o Iort distrugtoare, s supun piatra si s o
brzdeze asa cum Iac rotile de crut cu pietrele de hotar de care se
izbesc zilnic. Pietrele de mormnt, sub caro nobilele oseminte ale
abatilor de Combray, ngropati aici, alctuiau, n corul bisericii, un Iel de
pavaj spiritual, nu mai erau ele nsele dect o materie inert si dur, cci
timpul le netezise si le silise s curg precum mierea n aIara limitelor
propriului lor con-
81
tur, pe care l depsiser ca un val auriu, trnd n deriv o majuscul
gotic nIlorat, necnd violetele albe ale marmorei; si dincoace de care,
altundeva, ele se resorbiser, contractnd si mai mult eliptica inscriptie
latin, introducnd nc un capriciu n dispunerea acestor caractere
prescurtate, apropiind dou litere ale unui cuvnt, n timp ce celelalte
Iuseser Ioarte mult rrite. Vitraliile sale nu scligeau niciodat asa de
mult ca n zilele cnd soarele abia se arta, astIel nct, orict de mohort
ar Ii Iost timpul aIar, erai sigur c n biseric va Ii vreme Irumoas;
unul dintre ele era ocupat n ntregime de un singur personaj ce semna
cu un Rege din jocul de crti, care tria acolo sus, sub un baldachin
arhitectural, ntr pmnt si cer (si n reIlexul oblic si albastru al cruia,
uneori, n zilele sptmnii, la ora prnzului, cnd nu este slujb
religioas - ntr-unui din acele rare momente cnd biserica, aerisit,
goal, mai uman, luxoas, cu pete de soare pe mobilierul ei bogat,
semna aproape cu holul, de piatr sculptat si de sticl pictat, unui
hotel n stil medieval -, o vedeai ngenunchind pentru o clip pe doamna
Sazerat, si punnd pe scunelul de rugciune nvecinat un pachet bine
legat cuprinznd biscuiti pe care tocmai i cumprase de la coIetarul din
Iat si pe care i ducea acas pentru masa de prnz); ntr-un altul, un
munte de zpad roz, la poalele cruia se ddea btlie, prea c a
acoperit cu chiciur geamul, pe care parc l bomba cu tulburea si
mrunta sa ninsoare, ca pe o Iereastr pe care ar Ii rmas lipiti Iulgi de
zpad, dar Iulgi de zpad luminati de un rsrit de soare (de acelasi
rsrit de soare, Ir ndoial, care nrosea retablul altarului n tonuri
att de proaspete, nct preau mai curkid asternute aici pentru o clip de
o lucire din aIar gata s pias dect de culori legate pe veci de piatr); si
toate erau att de vechi, nct vedeai ici-colo cum btrnetea lor argintie
senteiaz de praIul secolelor, artnd, strlucitoare si uzat, urzeala
gingasei tapiserii de sticl. Unul era o supraIat nalt mprtit n vreo
sut de ptrtele unde domina culoarea albastr, ca un mare
joc de crti asemenea celor cu care si nveselea ceasurile posomorite
regele Carol al Vl-lea26; dar Iie c o raz strlucise, Iie c privirea mea,
misendu-se, va Ii plimbat prin geamul rnd pe rnd stins si aprins, un
misctor si pretios incendiu, o clip mai trziu el cptase lucirea
schimbtoare a unei cozi de pun, apoi tremura si unduia ca o ploaie de
Ilcri Iantastice, picurnd din naltul boltii sumbre si stncoase, de-a
lungul peretilor umezi, ca si cum i-as Ii urmat pe printii mei, care si
purtau cartea de rugciuni, n nava vreunei grote irizate cu sinuoase
talactite; o clip dup aceea,
82
micutele vitralii n Iorm de romb cptaser transparenta proIund,
nespusa duritate a saIirurilor juxtapuse pe o imens cmas de zale, dar
ndrtul crora simteai, mai iubit dect toate aceste bogtii, un surs
Iugar al soarelui; putea Ii recunoscut att n valul albastru si blnd ce
sclda nestematele, ct si pe caldarmul pietii sau n iarmaroc; si, chiar n
primele noastre duminici, cnd sesisem nainte de Pasti, el m consola c
pmntul era nc golas si negru, Icnd s nIloreasc, ca ntr-o
primvar istoric si care dinuia din vremea urmasilor sIntului
Ludovic27, acest covor strlucitor si auriu de Ilori de nu-m-uita din
sticl.
Dou tapiserii urzite vertical repezentau ncununarea Esterei28 (traditia
voia ca Assuerus29 s aib trsturile unui rege al Frantei, iar Estera pe
cele ale unei doamne de Guermantes, de care el era ndrgostit), crora
culorile lor, topindu-se unele ntr-altele, le adugaser o expresie, un
relieI, o pat de lumin: o nuant de roz Ilutura pe buzele Esterei,
dincolo de contur; galbenul rochiei se desIsura att de onctuos, att de
lenes, nct cpta un Iel de consistent si se evidentia puternic n aerul
parc izgonit; iar verdeata copacilor, rmas vie n prtile de jos ale
buctii de mtase si de ln, dar mai ,stins" n partea de sus, scotea n
relieI ntr-o nuant mai palid, deasupra trunchiurilor de culoare nchis,
naltele ramuri nglbenite, aurii si parc pe jumtate sterse de brusca si
oblica lumin a unui soare invizibil. Toate acestea, si mai mult nc
obiectele pretioase aduse la biseric de personaje care erau pentni mine
aproape niste personaje de legend (crucea de aur lucrat, dup cte se
spunea, de sIntul Eloi30 si druit de Dagobert31, mor-mntul Iiilor lui
Ludovic Germanicul32, de porIir si de aram smltuit), din care cauz
naintam, spre a ajunge la scaunele noastre, ca printr-o vale vizitat de
zne, unde tranul se minuneaz vznd ntr-o stnc, ntr-un copac,
ntr-o balt, urma palpabil a trecerii lor supranaturale; toate acestea
Iceau pentru mine din ea ceva cu totul diIerit de restul orasului: un
ediIiciu ocupnd, dac se poate spune astIel, un spatiu cu patru
dimensiuni - a patra Iiind cea a Timpului -, desIsurndu-si de-a lungul
secolelor nava care, din travee n travee, din capel n capel, prea c
nvinge si depseste nu numai ctiva metri, ci epoci succesive din care
iesea victorios; ascunznd asprul si Iiorosul secol al Xl-lea n grosimea
zidurilor sale, de unde acesta nu aprea, cu greoaiele sale bolti astupate
si orbite de o zidrie grosolan, dect prin cresttura adnc spat lng
porticul scrii clopotnitei si, chiar acolo, ascuns de gratioasele arcade
goiIIee ce se ngrmdeau cochet n.
83
Iata lui, ca niste surori mai mari care, pentru a-l ascunde strinilor,
se asaz, surznd, n Iata unui Irate mai tnr, necioplit, moroc
nos si prost mbrcat; nltnd n cer, deasupra Pietii, turnul care
l contemplase pe sIntul Ludovic si prea c l vede nc; si nIun-
dndu-si cripta ntr-o noapte merovingian, unde, cluzindu-ne
pe bjbite sub bolta ntunecat si strbtut de nervuri puternice
ca membrana unui imens liliac de piatr, Theodore si sora sa ne
luminau cu o luminare mormntul Ietitei lui Sigebert33, pe care o
valv adnc - precum urma unei Iosile - Iusese, dup ct se
spunea, spat ,de o lamp de cristal care, n seara uciderii printesei
din neamul Irancilor, se desprinsese singur din lanturile de aur de
care atrna pe locul actualei abside si, Ir ca Irumosul cristal s se
Ii spart, Ir ca Ilacra s se Ii stins, se nIundase n piatr, silind-o
s cedeze molatec sub ea". ``rr\
`-`Bar`se poate oare cu adevrat vorbi despr`absidaj) bisericii din
(Combray? Era att de grosolan, att de lipsita~cte~oTce Irumusete
arEisticrsr chiar de elan religios. Din aIar, cum ncrucisarea strzilor
ctre care ddea era n pant, zidul ei grosolan era nltat pe o temelie
din pietre nesleIuite, amestecate cu pietricele ascutite, si care nu avea
ctusi de putin o nItisare eclesiastic, vitraliile preau asezate la o
prea mare nltime, iar totul semna mai mult cu un zid de nchisoare
dect cu unul de biseric. Si desigur, mai trziu, cnd mi aminteam de
toate glorioasele abside pe care le-am vzut, nu mi-ar Ii trecut niciodat
prin minte s Iac o legtur ntre ele si absida bisericii din Combray.
Doar ntr-o zi, pe cnd ddeam coltul unei strdute provinciale, am zrit,
n Iata unei rspntii unde se ntlneau trei ulite, un zid Irust si Ioarte
nalt, cu vitralii asezate Ioarte sus si avnd acelasi aspect asimetric ca si
absida bisericii din Combray. Atunci nu m-am mai ntrebat, ca la
Chartres sau la Keims, cu ct putere era exprimat aici sentimentul
religios, ci am exclamat Ir voie: ,Biserica"!
Biserica 1 Familiar; nvecmndu-se, n strada Saint-Hilaire, unde era
poarta dinspre nord, cu Iarmacia domnului Kapin si cu casa doamnei
Loiseau, pe care le atingea nemijlocit; simpl cet-tean a orselului
Combray, care ar Ii putut s-si aib numrul ei, dac strzile din
Combray ar Ii avut numere, si unde ai Ii spus c trebuie s se opreasc
postasul, dimineata cnd aducea scrisorile, nainte de a intra la doamna
Loiseau si iesind de la domnul Rapin; exista totusi ntre ea si tot ce nu
era ea o demarcatie pe care mintea mea nu ajunsese niciodat s o
depseasc. Zadarnic avea doamna Loiseau la Ierestre' Iucsy ce
sijuaser prostul obicei de a-si lsa ramurile s alerge ntruna si peste
tot, si ale cror Ilori nu aveau
7
84
alt treab, cnd erau destul de mari, dect s-si rcoreasc obrajii violeti
si congestionati lipindu-i de Iatada ntunecat a bisericii, ele nu
deveneau prin asta sIinte pentru mine; ntre Ilori si piatra nnegrit de
care acestea se sprijineau, ochii mei nu vedeau nici o distantai dar
minteameaimaginaun abis.
CClopotnita~SinT-Iiilairg~putea Ii recunoscut de Ioarte departe, ea
nscrirMii-si crapul deneuitat n zare, acolo unde Combray nu aprea
nc; atunci cnd, de Pasti, din trenul ce ne aducea de la Paris, o vedea
alergnd peste toate brazdele cerului, si nvr-tindu-si n toate sensurile
cocoselul de Iier, tata ne spunea: ,Hai, strngeti cuverturile, am ajuns".
Si, ntr-un din cele mai lungi plimbri pe care le Iceam din Combray,
exista un loc unde drumul, ngustndu-se, ddea dintr-o dat ntr-un
imens podis nchis la orizont de pduri zdrentuite pe care le depsea
doar vrIul Iin al clopotnitei Saint-Hilaire, att de subtire, att de roz, nct
prea abia zgriat pe cer de o unghie care ar Ii vrut s introduc n acest
peisaj, n acest tablou att de natural, un mic semn artistic, o unic
indicatie omeneasc. Cnd te apropiai si cnd puteai vedea restul turnului
ptrat si pe jumtate nimicit care, mai putin nalt, se aIla alturi de ea,
erai izbit mai ales de tonul rosiatec si ntunecat al pietrelor; si, ntr-o
dimineat cetoas de toamn, semna, asa cum se ridica deasupra
violetului Iurtunos al podgoriilor, cu o ruin purpurie precum vita de
vie slbatic.
Adeseori n piat, cnd ne ntorceam, bunica mi spunea s m opresc si
s o privesc. De la Ierestrele turnului, asezate dou cte dou unele
deasupra celorlalte, avnd acea just si original proportie a distantelor
care nu conIer Irumusete si demnitate numai chipurilor omenesti,
ddea drumul, la intervale regulate, unor stoluri de corbi care, timp de o
clip, se roteau scotnd tipete stridente, ca si cum btrnele pietre ce-i
lsau s se zbenguiasc Ir s par a-i vedea, devenite dintr-o dat de
nelocuit si emannd un principiu de zbucium inIinit, i-ar Ii lovit si
respins. Apoi, dup ce brzdaser n toate sensurile catiIeaua violet a
vzduhului serii, linistiti dintr-o dat, se ntorceau absorbiti de turn, din
neIast devenit iar propice, ctiva poposind ici-colo, prnd nemiscati,
dar nghitind poate vreo insecta, pe vrIul cte unei mici clopotnite,
precum un pescrus neclintit pe creasta unui val, pndindu-si prada.
Fr a sti prea bine de ce, bunica mea gsea c o clopotnit ca aceea a
bisericii Saint-Hilaire exprim acea lips de vulgaritate, de pretentii, de
meschinrie care o silea s iubeasc natura si s o cread plin de o
inIluent bineIctoare - cnd mna omului nu o njosise, cum Icea
grdinarul bunicii mele -, si operele de geniu. Si, Ir
ndoiala, orice parte a sa deosebea biserica de orice alt ediIiciu prin-tr-un
Iel de gndire de care era mbibat, dar ea prea mai ales c ia cunostint
de sine prin clopotnit, aIirmnd prin ea o existent individual si
responsabil. Clopotnita vorbea pentru ea. Cred mai ales c, n mod
nedeslusit, bunica gsea c aceast clopotnit din Combray posed
calitatea care pentru ea avea cel mai mare pret: o nItisare Iireasc si
distins. Nepricepndu-se la arhitectur, ea spunea: ,Copii, puteti s
rdeti de mine dac vreti, poate c nu e Irumoas dac o judeci dup
regulile estetice, dar btrnul ei chip ciudat mi place. Snt sigur c dac
ar cnta la pian, ar cnta cu cldur". Si, privind-o, urmrind cu ochii
dulcea tensiune, nclinarea Iervent a povrnisurilor de piatr care se
apropiau, nltn-du-se ca niste mini mpreunate n rugciune, ea se
unea ntr-atta cu zvcnetul sgetii, nct privirea-i prea c se avnt
odat cu clopotnita; si n atelasi timp ea surdea prietenos btrnelor
pietre tocite, luminate de razele apusului doar n partea de vrI si care,
din cipa cnd intrau n acea zon nsorit, ndulcite de lumin, preau
dintr-o dat a Ii urcat att de mult, a Ii att de ndeprtate, ca un cntec
reluat ,cu o voce din cap", cu o octav mai sus.
Prin clopotnita bisericii Saint-Hilaire, toate ocupatiile, toate momentele
zilei, toate punctele de perspectiv din oras si cptau chipul;
ncununarea, consacrarea. Din camera mea, nu-i puteam zri dect baza,
care Iusese acoperit cu plci de ardezie; dar cnd, duminica, o vedeam,
pe o cald dimineat de var, arznd ca un soare negru, mi spuneam:
,Dumnezeule! Este ora nou! Trebuie s m pregtesc s m duc la
slujb, dac vreau s am timp s ajung s o mbrtisez si pe mtusa
Leonie", si stiam exact culoarea pe care o avea soarele n piat, cldura
si praIul iarmarocului, umbra aruncat de storul magazinului unde mama
va intra poate nainte de liturghie, ntr-o mireasm de pnz glbuie, s
cumpere vreo batist pe care i-o va arta, arcuindu-si mijlocul,
negustorul ce, pregtindu-se s nchid, tocmai se dusese n Iundul
prvliei s se mbrace de duminic si s-si spuneasc minile, pe care
avea obiceiul, din cinci n cinci minute, chiar n mprejurrile cele mai
triste, sa le Irece ntre ele de parc ar Ii.ntreprins ceva ndrznet, sau
galant, care i-ar Ii reusit.
Cnd, dup liturghie, intram si-i spuneam lui Theodore s ne aduc un
cozonac mai mare dect de obicei, pentru c verii nostri, vznd c e
vreme Irumoas, veniser de la Thiberzy s ia masa cu noi, aveam n
Iata ochilor clopotnita care, aurit si coapta ea nssi ca un si mai mare
cozonac sIintit, solzos si cu picturi de soare ce se-
86
prelingeau lipicioase, si nIigea vrIul ascutit n cerul albastru.
Iar seara, cnd m ntorceam de la plimbare si m gndeam c va
trebui curnd s-i spun mamei noapte bun 'si s nu o mai vd,
(`IlopoFniIajSra, dimpotriv, att de gingas, n acel sIrsit de zi, nct
`prWpis, si usor nIundat, ca o pern de catiIea neagr, pe cerul
palid care se lsase sub apsarea ei, se adncise usor, pentru a-i
Iace loc, revrsndu-se spre margini; iar tipetele psrilor ce se
roteau n jur preau a-i spori tcerea, a da si mai mult avnt sgetii
Ii a o molipsi de ceva ineIabil.
Chiar n timpul cumprturilor si dramurilor pe care trebuia s le Iacem
ndrtul bisericii, acolo unde nu o vedeai, totul prea ornduit n raport
cu clopotnita care tsnea ici si colo printre case, poate si mai emotionant
cnd aprea astIel Ir biseric. Si, desigur, exist multe altele mai
Irumoase vzute astIel, si n amintirea mea persist vignete de clopotnite
depsind acoperisurile, mai artistice dect cele din tristele strzi ale
orselului Combray. Nu voi uita niciodat dou palate Iermectoare din
secolul al XVill-Jea, dintr-un ciudat" orasam `Tormandia nvecinat
cu.j&IIigc`m multe privinte venerabile, si s`urn`ejnimiimele; ntre
e`cndo privesti dinspre Irumoasa grdina ce coboar spre Iu, sgeata
gotic a unei biserici pe care o ascund, se avnt, prnd c le
ncununeaz Iatadele, dar ntr-un chip att de diIerit, att de pretios, de
inelat, de roz, de lucitor, nct vezi bine c nu le apartine, asa cum nu
apartine elor dou Irumoase pietre netede ntre care este prins pe plaj,
sgeata purpurie si crenelat a vreunei scoici prelungi ca un turnulet si
acoperit cu smalt. Chiar la Paris, ntr-unui din cartierele cele mai urte
ale orasului, stiu o Iereastr de unde vezi, dup un prim, un al doiLea si
chiar un al treilea plan alctuite din acoperisurile ngrmdite ale mai
multor strzi, o clopotnit violet, uneori rosiatic, alteori, de asemenea,
n cele mai nobile ,copii" pe care le realizeaz aerul, de un negru
decantat de cenus, ce nu este altul dect dIlaml bisericii Saint:Augustin
si care conIer acestei privelisti din Paris caracteristica anumitor
privelisti din Eoma vzute de Piranesi. Dar cum n nici una dintre aceste
mici gravuri, si cu orict de mult gust le-ar Ii putut executa memoria
mea, ea nu a putut pune ceea ce pierdusem de mult vreme, sentimentul
care ne Iace s nu ne uitm la un lucru ca la un spectacol, ci s credem n
el ca ntr-o Iiint ce nu-si are nici un echivalent, nici una dintre ele nu
tine n dependenta ci o ntreag parte adnc din viata mea, r,n. amintirea
acestor nItisri ale clopotnitei din Combray privit din strzile ce se
aIl ndrtul bisericii. Fie c o vedeam la orele cinci, cnd mergeam
dup scrisori la post, la cteva case de noi, la stnga,
87
nltnd brusc, printr-un vrI izolat, linia acoperisurilor; Iie c dac,
dimpotriv, voind s intrm spre a aIla vesti despre doamna Sazc-rat,
urmream cu ochii acea linie acum iar joas dup ce coborse pe cellalt
versant al ei, stiind c va trebui s cotim n a doua strad dup
clopotnit; Iie nc, dac ajungeam si mai departe, dac mergeam la
gar, o vedeam oblic, artndu-si din proIil muchiile si supraIetele noi,
ca un corp solid surprins ntr-un moment necunoscut al modiIicrii sale;
sau Iie c, de pe malurile Vivonnei, absida, musculoas, compact si
mult urcat de perspectiv, prea a tsni din strdania clopotnitei de a-si
arunca sgeata n inima cerului; trebuia s ne ntoarcem mereu la ea
`domina totuJ, poruncind caselor dinnltimea-ineasteptat, ridicata in
IaImeaprecum degetul lui Dumnezeu, al crui trup ar Ii Iost ascuns n
multimea oamenilor Ir ca eu s-l Ii conIundat totusi cu acea multime.
Si astzi nc dac, ntr-un mare oras din provincie sau ntr-un cartier din
Paris pe care nu-l cunosc prea bine, un trector ce mi-a ,artat drumul"
mi indic n deprtare, ca pe un punct de reper, vreun turn de spital,
vreo clopotnit de mnstire ce si nalt vrIul bonetei eclesia-stice n
coltul strzii pe unde trebuie s o apuc, dac memIlim mea poate, Iie si
n chipul cel mai obscur, s-i gseasc vreo asemnare cu Iigura scump
si disprut, trectorul, dac si ntoarce capul ca s se asigure c nu m
rtcesc, poate, spre mirarea-i, s m vad cum, uitnd de plimbarea
nceput sau de cumprtura pe care trebuie s o Iac, rmn acolo, n Iata
clopotnitei, ore ntregi, nemiscat, ncerend s-mi amintesc, simtind n
adncurile mele tinuturi din nou cucerite mpotriva uitrii, care se usuc
si se reconstruiesc; si, Ir ndoial, atunci mult mai nelinistit dect
adineaori cnd l rugam pe trector s-mi arate calea, eu mi caut tot
drumul, dau coltul unei strzi... dar... n inima mea....
ntorendu-ne de la liturghie, l ntlneam adeseori pe domnul Legrandin
care, trebuind s locuiasc la Paris, dat Iiind proIesiunea ~sa de inginer,
nu putea veni la proprietatea sa din Combray, n aIar de marile vacante,
dect de smbt seara pn luni dimineata. Era unul dintre acei brbati
ce, pe lng o carier stiintiIic n care au reusit strlucit, posed si o
cultur literar si artistic de care nu au nevoie n specializarea lor
proIesional, dar care le mbogteste conversatia. Mai literati dect multi
oameni de litere (noi nu stiam n acea vreme c domnul Legrandin se
bucur de o anume reputatie ca scriitor si am Iost Ioarte uimiti cnd am
auzit c un muzician celebru compusese o melodie pe versuri scrise de
el), nzestrati cu mai mult ,usurint" n mnuirea penelului dect multi
pictori, si nchipuie c viata dus de ei nu este cea care li s-ar Ii potrivit
si
88
si ndeplinesc ocupatiile practice Iie cu o nepsare plin de Iantezie, Iie
cu o corectitudine mndr, dispretuitoare, amar si constiincioas, nalt,
cu silueta elegant, Iata gnditoare si Iin mpodobit cu mustti lungi si
blonde, privirea albastr si dezamgit, de o politete raIinat, maestru
nentrecut - n ochii nostri - n arta conversatiei, el era pentru Iamilia
mea, care l cita totdeauna drept exemplu, tipul brbatului de elit, care
si trieste viata n chipul cel mai nobil si mai delicat. Bunica i reprosa
doar Iaptul c vorbeste putin cam prea bine, oarecum cam ca dintr-o
carte, c limbajul lui nu are naturaletea lavalierelor ce-i Iluturau
ntotdeauna peste vestonul croit drept, aproape ea de scolar. Ea era
uimit si de tiradele nIlcrate pe care le debita adeseori mpotriva
aristocratiei, a vietii mondene, a snobismului, ,nendoielnic pcatul la
care se gndeste sIntul Paul cnd vorbeste despre unul ce nu-si poate aIla
iertare".
Ambitia monden era un sentiment pe care bunica era att de incapabil
s-l aib si aproape s-l nteleag, nct i prea cu totul inutil s
cheltuiesti atta ardoare spre a o vesteji. Mai mult, ea nu gsea c este de
Ioarte bun gust ca domnul Legrandin, a crui sor era cstorit lng
Balbec cu un gentilom normand, s se dedea unor atacuri att de violente
mpotriva nobililor, ajungnd pn la a nvinui Revolutia c nu i-a
ghilotinat pe toti.
- Bun gsit, prieteni! ne spunea el, venind n ntmpinarea
noastr. Snteti Iericiti c locuiti aici atta vreme; mine va trebui
s m ntorc la Paris, n cusca mea. Oh! aduga el, cu acel surs
blnd, ironic si dezamgit, oarecum distrat, care era numai al lui,
desigur, n casa mea se aIl toate lucrurile inutile cu putint; nu-mi
lipseste dect singurul lucru necesar, o mare bucat de cer, ca acela
de aici. ncearc s pstrezi totdeauna o bucat de cer deasupra
vietii tale, biatul meu, aduga el, ntorcndu-se ctre rrjine. Ai un
suIlet Irumos, de o calitate rar, o Iire de artist, nu o lipsi de
eea ce i trebuie.
Cnd, la ntoarcere, mtusa ne ntreba dac doamna Goupil ntrziase la
liturghie, eram incapabili s-i rspundem. n schimb, i spoream
tulburarea spunndu-i c n biseric un pictor copia vitraliul lui Gilbert
cel Ru. Francoise, trimis pe dat la bcan, se ntorsese cu buzele
umIlate, negsindu-l pe Theodore, cruia dubla sa proIesie de dascl de
biseric si de vnztor la bcnie, i asigura relatii n toate straturile
sociale si o cunoastere universal.
- Ah! suspina mtusa mea, mult as vrea s se Iac mai repede
ora cnd vine Eulalie. Numai ea ar putea s m lmureasc.
89
Eulajje era o Iat schioap, muncitoare si surd, ce se ,pensionase"
dup moartea doamnei de la Bretonnerie, la care slujise nc de pe cnd
era copil, si care si nchiriase lng biseric o camer de unde cobora
ntruna Iie n' timpul slujbelor, Iie n aIara lor, ca s rosteasc vreo
rugciune sau s-i dea o mn de ajutor lui Theodore; n restul zilei,
vizita persoane bolnave, precum mtusa mea Leonie, creia i povestea
ce se ntmplase la slujba de dimineat sau la cea de sear. Nu se ddea
ndrt s mai cstige cte ceva pe lng mica rent pltit de Iamilia
Iostilor si stpni, ocupndu-se din cnd n cnd de lenjeria preotului sau
a vreunei alte personalitti de seam din lumea clerical a orasului
Combray. Purta o mantie de postav negru si bonet alb, aproape de
clugrit, iar o boal de piele i colora ntr-un roz intens obrajii si nasul
ncovoiat. Vizitele ei o distrau la culme pe mtusa Leonie, care nu mai
primea pe nimeni altcineva, n aIar de domnul preot. Mtusa mea i
nlturase treptat pe toti ceilalti vizitatori pentru c, dup ea, aveau vina
de a intra cu totii ntr-una din cele dou categorii de oameni pe care i
detesta. Unii, cei mai ri si de care se descotorosise mai nti, erau cei
care o sItuiau s nu ,se concentreze att de mult asupra bolii", si
proIesau, Iie si n mod negativ si nemaniIestnd-o dect prin anume
tceri dezaprobatoare sau prin anume sursuri ce exprimau ndoiala,
doctrina subversiv conIorm creia o mic plimbare la soare si o Iriptur
zdravn n snge (cnd ea nu .tria timp de patrusprezece ore dect cu
dou biete nghitituri de ap de Vichy!) i-ar Iace mult mai bine dect
sederea la pat si dect toate doctoriile din lume. Cealalt categorie era
alctuit din persoane care preau a crede c este mai grav bolnav dect
socotea ea nssi, sau c este chiar att de grav bolnav pe ct spunea. De
aceea, cei lsati s urce s o viziteze, dup cteva sovieli si la
insistentele Francoisei, si care, n cursul vizitei lor, artaser ct erau de
nedemni de Iavoarea ce li se Icea, riscnd timid un: ,Nu credeti c
dac ati iesi putin s v plimbati cnd e vreme Irumoas", sau care,
dimpotriv, cnd ea le spusese: ,Snt Ioarte bolnav, Ioarte bolnav, n
curnd o s mor, srmanii mei prieteni", i rspunseser: ,Ah! asa-i cnd
te-a lsat sntatea! Dar mai puteti tri nc o vreme si asa", acestia, ca si
ceilalti, erau siguri c nu vor mai Ii niciodat primiti. Si dac pe
Francoise o nveselea spaima mtusii mele cnd, din patul ei, vzuse n
strada Saint-Esprit pe una din aceste persoane ce prea c vrea s vin la
ea, sau cnd auzise soneria, rdea nc si mai mult, ca de o glum bun,
de vicleniile, mereu victorioase, ale mtusii mele, ce urmreau s le
mpiedice a o vizita, si de mutra lor descumpnit cnd trebuiau s
plece Ir a o Ii vzut, si, de Iapt, o admira.
90
pe stpna sa, pe care o judeca superioar tuturor acestor oameni,
deoarece nu voia s-i primeasc. Cci mtusa mea pretindea totodat s
Iie aprobat n Ielul de viat pe care l ducea, s Iie plns pentru
suIerintele ei si s i sedea asigurri c va tri vreme ndelungat. n toate
acestea (`ulaET'sra nentrecut. Mtusa mea putea
s-i spun de douzeci aeTori pe minut: ,In curnd o s mor, biata mea
Eulalie". Cci Eulalie i rspundea, la rndul ei, de douzeci de ori:
,Cnd ti cunosti boala asa cum v-o cunoasteti dumneavoastr, doamn
Octave, triesti pn la o sut de ani, cum mi zicea chiar ieri si doamna
Sazerin". (Una din convingerile cele mai Ierme ale Eulaliei, pe care
numeroasele dezmintiri aduse de experient nu o putuser nici mcar
clinti, era c doamna Sazerat se numeste doamna Sazerin.)
- Nu am pretentia s ajung la o sut do ani, i rspundea mtusa mea,
creia nu-i plcea s-i Iie numrate zilele cu atta precizie.
Si cum Eulalie stia totodat ca nimeni altul s o distreze pe mtusa mea
Ir a o obosi, vizitele ei, care aveau loc n mod regulat n Iiecare
duminic, cu exceptia vreunei mprejurri neprevzute, erau pentru
mtusa mea o plcere a crei perspectiv o mentinea ntr-o stare plcut
mai nti, dar curnd dureroas, ca o Ioame excesiv, dac Eulalie ntrzia
ct de ct. Prelungit prea mult, aceast voluptate de a o astepta pe
Eulalie devenea un adevrat supliciuImtusa mea se uita la ceas ntruna,
csca, se simtea cuprins* de o slbiciune. Dac se producea abia la
sIrsitul zilei, cnd si luase orice ndejde, venirea Eulaliei i ddea
aproape o stare de lesin. n realitate, duminica nu se gndea dect la
aceast vizit, si de ndat ce masa de prnz se terminase, Francoise ne
silea s prsim suIrageria, pentru ca s poat s urce si s se ,ocupe" de
mtusa mea. Dar (mai ales din clipa cnd ncepea un sir de zile Irumoase
la Combray) trecuse mult vreme de cnd ceasul truIas de amiaz,
cobort din tumul Saint-Hikire, pe care l mpodobea cu cele
dousprezece Ilori trectoare ale coroanei sale sonore, r-si`iase n jurul
mesei noastre, lng pinea sIintit venit si ea la Iel deamiliar de la
slujba unde Iusesem, si noi eram nc tot n Iata IarIuriilor pictate cu
povesti din O Mie si Una de Nopti, ngreunati de cldur si mai ales de
mncruri. Cci, pe lng nelipsitele ou, cotlete, cartoIi, dulceturi,
biscuiti, bucate pe care nici mcar nu ni le mai anunta, Francoise ne mai
ddea s`4nncm - potrivit cu muncile cmpului si ale livezilor, recolta
adus de maree, neasteptatele ntmplri ale negotului, politeturile
vecinilor si propriul ei geniu, si asta att de bine net masa noastr,
asemenea acelor ornamente, alctuite din patru lobi semicirculari,
sculptata
91
n secolul al XHI-lea pe portalul catedralelor, reIlecta ntructva ritmul
anotimpurilor si al episoadelor vietii - : o mrean, pentru e precupeata i
spusese c e Ioarte proaspt, o curc, pentru c vzuse una Ioarte
Irumoas n piata din Roussahwille-le-Pin, anghi-nare cu mduv,
pentru c nu ne-o mai gtise niciodat asa, o pulp de berbec Iript,
pentru c plimbarea ti strneste o Ioame de lup si pentru c aveam tot
timpul s o mistuim pn la ora sapte, spanac, pentru a mai schimba
Ielurile, caise, pentru c abia ncepuser s se coac, agrise, pentru c
peste cincisprezece zile nu vor mai Ii deloc, cpsuni, pentru c domnul
Swann ni le adusese anume n dar, cirese, primele pe care le rodise
ciresul din grdin dup ce timp de doi ani nu legase deloc, brnz cu
smntn, care mi plcea att de mult odinioar, o prjitur cu migdale,
pentru c o comandase n ajun, un cozonac, pentr c era rndul nostru
s-l oIerim. Dup toate acestea, compus anume pentru noi, dar dedicat
n mod special tatei, cruia i plcea Ioarte mult, ne era adus o crem de
ciocolat, inspiratie, atentie personal a Fransoisei, eIemer si usoar ca
o oper de circumstant, n care si pusese ntreg talentul. Cel care ar Ii
reIuzat s guste din ea, spunnd: ,Gata, nu mai pot", ar i deczut pe dat
n rndul acelor mitocani ce, cnd un artist le d n dar una din operele
sale, snt atenti la greutatea si la materia din care e Icut, desi valoroase
nu snt n acest caz dect intentia si semntura. Dac ai Ii lsat n IarIurie
Iie si numai o Irmitur, te-ai Ii Icut vinovat de o impolitete
comparabil cu aceea de a te ridica s pleci, sub nasul compozitorului,
nainte de sIrsitul buctii muzicale.
n sIrsit, mama mi spunea: ,Hai, nu mai rmne aici la ne-srsit, urc n
camera ta dac ti-e prea cald aIar, dar du-te mai nti s respiri o gur de
aer mcar o clip, ca s nu citesti ndat dup mas". M duceam s m
asez lng pomp si lng jgheabul adeseori mpodobit, ca o Intn
gotic, de o salamandr, care sculpta pe piatra grosolan relieIul mobil al
trupului su alegoric si alungit, pe banca Ir sptar umbrit de o tuI de
liliac, n acel coltisor de grdin ce ddea, printr-o poart de serviciu,
ctre strada Saint-Esprit si pe terenul prginit al creia se nlta, n dou
etape, depsind.casa, si ca o constructie independent, partea dindrt a
buctriei. Zreai lespezile-i rosii si lucitoare ca porIirul. Semna
mTSirt cu vizuina Francoisei, ci cu un mic templu al lui Venus. Era
plin cu oIrandele lptarului, negustorului de Iructe, precupe-tei care
vindea legume, veniti uneori din ctune destul de ndeprtate pentru a-i
drui primele roade ale ogoarelor. Si acoperisul i era ntotdeauna
ncununat cu gnguritul unui porumbel.
92
Altdat, nu ntrziam n pdurea care o nconjura cci, nainte de a urca
n camera meaeas citesc, intram n cmruta unde se odihnea unchiul
meu jdolphe` un Irate, al bunicului, Iost militar ce iesise la pensie" cu
gradul de maior, si ocupa ntreg parterul, cmrut care, chiar cnd
Ierestrele deschise lsau s ptrund cldura, dac nu si razele soarelui,
ce arareori strbteau pn acolo, emana la nesIrsit acea mireasm
obscur si proaspt, aducnd a pdure si a vremuri de altdat, ce-ti
sileste nrile s viseze ndelung cnd ptrunzi n anumite pavilioane de
vntoare prsite. Dar erau multi ani de cnd eu nu mai intram n
cmruta unchiului meu Adolphe, acesta nemaivenind la Combray din
cauza unei nentelegeri survenite ntre el si Iamilia mea, din vina mea, n
mprejurrile urmtoare:
O dat sau de dou ori pe lun, la Paris, eram trimis s-i Iac o vizit, n
momentul cnd si termina masa, mbrcat ntr-un Iel de bluz din pnz
groas, slujit de servitorul su n vest de lucru din dril cu dungi violete
si albe. El mi se plngea mormind c nu venisem s-l vd de mult
vreme, c e prsit de toat lumea; mi oIerea pricomigdale sau o
mandarin, strbteam un salon unde nu ne opream niciodat, unde nu se
Icea niciodat Ioc; avea peretii mpodobiti cu ciubuce aurii, tavanul
vopsit ntr-un albastru care voia s imite cerul si mobilele capitonate cu
satin ca n casa bunicilor mei, dar galben; apoi treceam n ceea ce el
numea cabinetul de ,lucra", pe zidurile cruia erau atrnate cteva
gravuri, reprezentnd pe Iond negru o zeit gras si roz mnnd un car,
urcat pe un glob, sau purtnd o stea n Irunte, Ioarte apreciate n timpul
celui de al Doilea Imperiu, pentru c se spunea c seamn cu picturile
de la Pompei, apoi detestate, si pe care lumea ncepe din nou s le
preIere, pentru un singur motiv, n ciuda altora invocate, si anume
pentru c amintesc de cel de al Doilea Imperiu. Si rmneam cu unchiul
pn cnd cameristul venea s-l ntrebe, din partea vizitiului, la ce or
trebuie s nhame caii. Unchiul meu se cuIunda atunci ntr-o meditatie
pe care cameristul, cuprins de cel mai mare respect, s-ar Ii temut s o
tulbure Iie si cu o singur miscare, si al crei rezultat, mereu acelasi, el
l astepta cu mult curiozitate, n sIrsit, dup o ezitare suprem,
unchiul meu pronunta totdeauna aceste cuvinte: ,La orele dou si un
sIert", pe care cameristul le repeta cu uimire, dar Ir s le discute: ,La
orele dou si un sIert? bine... o s-i spun..."
n acea vreme mi plcea mult teatrul; era o iubire platonic: printii mei
nu-mi ngduiser nc niciodat s vd un specta-
93
-col, si mi nItisam att de aproximativ plcerile pe care le puteai gusta
acolo, nct aproape credeam c Iiecare spectator privea ca ntr-un
stereoscop un decor ce nu era dect pentru el, desi asemntor cu nc o
mie de altele pe care le privea pentru sine Iiecare dintre spectatorii din
sal.
n Iiecare dimineat alergam pn la coloana Morris ca s vd ce
spectacole mai erau anuntate. Nimic nu era mai dezinteresat si mai
aductor de Iericire dect visele oIerite imaginatiei mele de ctre Iiecare
pies anuntat, conditionate n acelasi timp de imaginile inseparabile
ale cuvintelor ce le alctuiau titlul si, de asemenea` de culoarea aIiselor
nc umede si umIlate de clei pe care titlul aprea n evident. Lsnd la
o parte una dintre acele opere stranii ca Testamentul lui Cesar Girodot3*
si Oedip Rege, care se nscriau nu pe aIisul verde al Operei Comice, ci
pe aIisul de culoarea drojdiei de vin al Comediei Franceze, nimic nu-mi
prea mai diIerit de egreta strlucitoare si alb a Diamantelor Coroanei
dect satinul neted si misterios al Dominoului Negru, si, deoarece
printii mei mi spuser ser c atunci cnd voi merge pentru prima oar
la teatru va trebui s aleg ntre aceste dou piese, cutnd s aproIundez
rnd pe rnd titlul uneia si titlul celeilalte, cci asta era tot ce stiam despre
ele, pentru a ncerca s surprind n Iiecare plcerea pe care mi-o
Igduia si s o compar cu cea pe care o ascundea cellalt, ajungeam
s-mi reprezint cu atta putere, pe de o parte, o pies strlucitoare si
orgolioas, pe de alta, o pies blnd si catiIelat, nct eram tot att de
incapabil s hotrsc pe care o voi preIera, ca si dac, la desert, mi s-ar Ii
spus s optez ntre orez a Flmperatrice si crem de ciocolat.
Toate conversatiile cu colegii mei de scoal se nvrteau n jurul acestor
actori a cror art, desi mi era nc necunoscut, era prima Iorm, ntre
toate cele pe care le mbrac, sub care se lsa presimtit de mine Arta.
DiIerentele cele mai mici dintre Ielul cum unul sau altul rostea, nuanta o
tirad, mi preau a avea o important incalculabil. Si, dup cele ce mi
se spuseser despre ei, i clasiIicam n ordinea talentului, alctuind liste
pe care mi le recitam ct era ziua de mare, si care pn la urm
ncremeniser parc n creierul meu, stingherindu-l prin nemiscarea lor.
Mai trziu, cnd am studiat la colegiu, de Iiecare dat cnd, n timpul
orelor, vorbeam, de ndat ce proIesorul ntorcea capul, cu un nou
prieten, prima mea ntrebare era dac Iusese vreodat la teatru si dac
socotea c cel mai mare actor era Got, c dup el venea T)elaunay etc. Si
daca, dup prerea lui, Febvre nu venea dect dup Thiron, sau Delaunay
abia dup Coquelin33, rapida mobilitate
94
pe care Coquelin, pierznd rigiditatea pietrei, o cpta n mintea mea,
pentru a trece pe locul doi, si agilitatea miraculoas, Iecunda animatie
cu care se vedea nzestrat Delaunay pentru a trece pe locul al patrulea,
reda senzatia de nIlorire si de viat creierului meu devenit dintr-o dat
elastic si Iertil.
Dar dac actorii m preocupau astIel, dac vederea lui Maubant iesind
ntr-o dup amiaz de la Thetre-Francais mi pricinuise emotia si
suIerintele pe care ti le d iubirea, numele unei stele arznd la poarta
unui teatru, vederea - la Iereastra unui cupeu care trecea pe strad cu caii
si mpodobiti cu trandaIiri - chipului unei Iemei despre care gndeam c
este poate o actrit, trezeau n mine o tulburare mai prelungit, un eIort
neputincios si sIsietor de a-mi reprezenta viata lor! Le clasiIicam n
ordinea talentului pe cele mai ilustre: Sarah Bernhardt, Berma, Bartet,
Madeleine Brohan, Jeanne Samary36, dar toate m interesau. Or,
unchiul meu cunostea multe actrite, precum si o seam de cocote, pe
care eu nu le deosebeam prea bine de actrite. Le primea la el. Si nu-l
vizitam dect n anumite zile tocmai pentru c, n celelalte, veneau la el
Iemei cu care Iamilia nu s-ar Ii putut ntlni, cel putin dup prerea ei,
cci unchiul meu, dimpotriv, dat Iiind prea marea usurint cu care le
onora pe unele Irumoase vduve ce nu Iuseser poate niciodat mritate,
pe unele contese cu nume rsuntor, care nu era, Ir ndoial, dect o
porecl, prezentndu-le bunicii sau chiar druindu-le bijuterii de Iamilie,
ajunsese s se certe nu o dat cu bunicul. Adeseori, cnd era rostit un
nume de actrit n cursul conversatiei, l auzeam pe tata spunn-du-i
mamei, cu un surs pe buze: ,Este o prieten a unchiului tu"; iar eu
socoteam c de acea asteptare pe care poate, timp de ani de zile, brbati
importanti erau siliti s o ndure, si inutil, dnd tr-coale pe la poarta
cutrei Iemei care nu le rspundea la scrisori si si punea portarul s-i
izgoneasc, unchiul meu l-ar Ii putut scuti pe un bietas ca mine,
prezentndu-l la el acas actritei, inabordabil pentru attia altii, dar
care lui i era prieten intim.
De aceea - sub pretextul c o lectie care tot Iusese amnat cdea acum
att de ru, nct m mpiedicase de mai multe ori si m va mpiedica
nc s-l vd pe unchiul - ntr-o zi, alta dect cea rezervat vizitelor pe
care i le Iceam, proIitnd de Iaptul c printii mei luaser masa de prnz
devreme, am plecat de acas si, n loc s m duc s privesc coloana cu
aIise, drum pe care eram lsat s-l Iac singur, am alergat pn la el. Am
observat n Iata portii o trsur cu doi cai care aveau la urechi cte o
garoaI rosie, Iloare ce se vedea si la butoniera vizitiului. De pe scar am
auzit un rs si o
95
voce de Iemeie, si, de ndat ce am sunat, s-a lsat tcere, apoi am auzit
zgomotul unor usi nchise. Cameristul mi deschise, si vzn-du-m pru
stingherit, mi spuse c unchiul era Ioarte ocupat, c nu va putea, Ir
ndoial, s m primeasc si, n timp ce se ducea totusi s-l anunte,
aceeasi voce pe care o auzisem mai nainte spunea: ,Te rog! las-l s
intre; numai un minut, ar Ii att de nostim, n IotograIia de pe biroul
dumitale seamn att de mult cu mama lui, nepoata dumitale, a crei
IotograIie se aIl lng a lui, nu-i asa? As vrea s-l vd pe bietasul sta
Iie si numai o clipa".
l auzii pe unchiul mormind, suprindu-se; n cele din urm, cameristul
mi spuse s intru.
Pe mas se aIla aceeasi IarIurie cu pricomigdale, ca de obicei; unchiul
era n bluza de pnz groas pe care i-o stiam, dar n Iata lui, ntr-o
rochie de mtase roz si purtnd un mare colier de perle era asezat o
Iemeie tnr care tocmai termina de mncat o mandarin. Nestiind dac
trebuie s-i spun doamn sau domnisoar, m-am Icut rosu ca racul si,
nendrznind s ntorc ochii spre ea de team c va trebui s-i vorbesc,
m-am dus s-l srut pe unchiul meu. Ea m privea surznd, iar unchiul i
spuse: ,Nepotul meu", Ir s-i spun numele meu si Ir s mi-l spun
mie pe al ei, Ir ndoial pentru c, dat Iiind cearta pe care o avusese
cu bunicul, ncerca pe ct era cu putint s evite orice legtur ntre
Iamilia sa si acest gen de relatii.
- Ct de mult seamn cu mama lui, spuse ea.
- Dar n-ai vzut-o pe nepoat-mea dect n IotograIie, i spuse
repede unchiul pe un ton morocnos.
- ti cer iertare, dragul meu, am ntlnit-o pe scar anul trecut
cnd ai Iost att de bolnav. Este adevrat c n-am vzut-o dect
o clip si c scara dumitale este Ioarte ntunecat, dar mi-a Iost
de ajuns ca s o admir. Acest tnr are ochii ei Irumosi si are si
asta, mai spuse ea, trasnd cu degetul o linie n josul Iruntii ei. Oare
nepoata dumitale poart acelasi nume cu tine, dragul meu? l
ntreb ea pe unchiul meu.
- Seamn mai ales cu tatl su, mormi unchiul, cruia nici
nu-i trecea prin cap s Iac prezentri de la distant, spunnd nu
mele mamei, este leit taic-su si, de asemenea, seamn leit cu
biata mea mam.
- Nu-l cunosc pe tatl lui, spuse doamna n roz nclinnd usor
capul, si n-am cunoscut-o niciodat pe biata dumitale mam, dragul
meu. ti amintesti, ne-am cunoscut la putin vreme dup marea
dumitale nenorocire.
96
ncercam o mic deceptie, cci aceast tnr doamn nu se deosebea de
celelalte Iemei Irumoase pe care le vzusem uneori n Iamilia mea, mai
ales de Iata unuia dintre verii nostri la care m duceam n Iiecare an de 1
ianuarie. Mai bine mbrcat doar, prietena unchiului meu avea aceeasi
privire vioaie si bun, aceeasi nItisare sincer si iubitoare. Nu
regseam nimic din aspectul teatral pe care l admiram n IotograIiile de
actrite, si nici din expresia diabolic pe care o socoteam de nedesprtit
de viata pe care probabil o ducea. mi era greu s cred c este o cocot,
si mai ales n-as Ii crezut c este o cocot de lux, dac nu as Ii vzut
trsura cu doi cai, rochia roz, colierul de perle, si dac n-as Ii stiut c
unchiul meu nu cunostea dect cocote de clas mare. Dar m ntrebam
cum era cu putint ca milionarul care i druia trsura, si palatul unde
locuia, si bijuteriile, putea s-si risipeasc averea pentru o Iemeie cu o
nItisare att de simpl si de cumsecade. Si totusi, gndindu-m la Ielul
cum probabil tria, imoralitatea acestei vieti m tulbura poate mai mult
dect dac ar Ii Iost concretizat n Iata mea ntr-o aparent special -
prin aceea c era invizibil ca taina vreunui roman, a vreunui scandal ce
o izgonise din casa printilor ei burghezi si o hrzise lumii ntregi, i
nIlorise Irumusetea si o nltase pn la notorietatea lumii
demimondenelor; expresia Ietei, intonatia vocii sale, semnnd cu cele
ale attor altor Iemei pe care le cunosteam, m Iceau, Ir voia mea, s
o socotesc drept o tnx Iat de Iamilie bun care acum nu mai are
Iamilie.
Trecusem n ,cabinetul de lucru", si unchiul, cam stingherit de prezenta
mea, i oIeri tigri.
- Nu, spuse ea, dragul meu, stii c snt obisnuit cu cele pe care mi le
trimite marele duce. I-am spus c esti gelos. Si ea scoase dintr-o
tabacher cteva tigri cu inscriptii strine si aurii. ,,Da, da spuse ea
dintr-o dat, cred c l-am ntlnit la dumneata pe tatl acestui tnr. Nu
este el nepotul dumitale? Cum am putut oare s-l uit? A Iost att de bun,
att de delicat cu mine", spuse ea cu un aer modest si plin de
sensibilitate. Dar gndindu-m la Ielul cum putuse s se poarte tata cu ea,
cu, care i cunosteam rezerva si rceala, eram stingherit, ca de o
nedelicatete pe care el ar Ii svrsit-o, de aceast distant dintre
recunostinta excesiv ce-i era artat si amabilitatea lui insuIicient. Mi
s-a prut mai trziu c unul dintre aspectele nduiostoare ale rolului
acestor Iemei trndave si pline de zel este c ele si consacr
generozitatea, talentul, un vis de Irumusete sentimental - cci, ca si
artistii, nu-l realizeaz, nu-l introduc n cadrele existentei comune - si un
aur care le cost prea putin, spre a mbogti cu o bijuterie pretioas si
Iin viata Irust si grosolan
97
- In cutarea timpului pierdut
a brbatilor. Ca si aceasta care, n ncperea unde unchiul meu o primea
ntr-o hain de cas, si rspndea trupul att de gingas, rochia de mtase
roz, perlele, eleganta ce eman din prietenia cu un mare duce, si care
pusese stpnire pe cine stie ce vorb nensemnat a tatei, o lucrase cu
delicatete, i atribuise un stil, un nume pretios, si, ncrustnd-o cu una
din privirile sale att de Irumoase, pline de umilint si de gratitudine, o
restituia transIormat ntr-o bijuterie artistic, n ceva ,nepretuit".
- Haide, este timpul s pleci, mi spuse unchiul.
M-am ridicat n picioare, simteam o dorint irezistibil de a sruta
mna doamnei n roz, dar mi se prea c ar Ii Iost un gest la Iel de
ndrznet ca o rpire. Inima mi btea puternic n timp ce mi spuneam;
,S o Iac, s nu o Iac", apoi am ncetat s m mai ntreb ce trebuie s
Iac, pentru a putea Iace ceva. Si, cu un gest orb si nebunesc, n aIara
tuturor motivelor pe care le gseam cu o clip n urm n Iavoarea sa, am
dus la buze mna pe care mi-o ntindea.
- Ct e de drgut! Este galant, stie s se poarte cu Iemeile:
i seamn unchiului. Va Ii un gentleman desvrsit, adug ea strn-
gnd din dinti pentru a rosti aceast Iraz cu un usor accent brita
nic. Oare n-ar putea s vin o dat s bea la mine a cup oI tea, cum
spun vecinii nostri, englezii? Ar trebui doar s-mi trimit dimi
neata o ,depes".
Nu stiam ce nseamn o ,depes". Nu ntelegeam dect o jumtate din
cuvintele rostite de acea doamn, dar teama c ele ascund vreo ntrebare
la care ar Ii Iost nepoliticos s nu rspund m silea s le ascult cu atentie,
ceea ce mi pricinuia o mare oboseal.
- Nu-i cu putint, spuse unchiul, ridicnd din umeri, are un
program Ioarte strict, munceste mult. Are premii la toate obiectele,
adug el n soapt, ca s nu aud aceast minciun si s nu-l con
trazic. Cine stie? Va Ii poate un mic Victor Hugo, un Iel de
Vaulabelle, m ntelegi.
- Ador artistii, rspunse doamna n roz, numai ei le nteleg pe
Iemei... Numai ei si Iiinte superioare ca dumneata. Iart-mi ignoran
ta, dragul meu. Cine este Vaulabelle? Este oare autorul volumelor
cu cotoare aurite din mica bibliotec cu geam ce se aIl n budoarul
dumitale? Stii c mi-ai Igduit s mi le mprumuti, o s am mare
grij de ele.
Unchiul, cruia nu-i plcea deloc s dea crti cu mprumut. nu-i rspunse
nimic si m conduse pn n anticamer. Nebun do iubire pentru doamna
n roz, am srutat cu patim obrajii plini de tutun ai btrnului meu
unchi, si n timp ce, cu destul stinghereal, m lsa s nteleg, Ir s
ndrzneasc s-mi spun deschis, c ar
98
preIera s nu le vorbesc despre acea vizit printilor mei; eu i spuneam,
cu ochii n lacrimi, c amintirea bunttii lui era att de puternic n
mintea-mi, nct voi gsi ntr-o zi un mijloc prin care s-i dovedesc
recunostinta mea. Era att de puternic, ntr-adevr, net dou ore mai
trziu, dup cteva Iraze misterioase si care nu mi-au prut c le
comunic printilor mei destul de limpede ideea c acum detin o noi:
important n ochii mei, am gsit c este mai simplu s le poveste-o n
cele mai mici amnunte vizita la unchiul meu. Nu credeam s i
pricinuiesc astIel neplceri. Cum as Ii putut crede asemenea lucru de
vreme ce nu-l doream? Si nu puteam presupune c printii mi i vor
vedea cu ochi ri o vizit pe care eu o socoteam nevinovat. Nu ni se
ntmpl oare n Iiecare zi ca un prieten s ne cear s-l scuzm negresit
Iat de o Iemeie creia nu i-a putut scrie, lucru pe care neglijm s-l
Iacem, socotind c acea persoan nu poate acorda atta important unei
tceri nensemnate pentru noi? mi nchipuiam, ca toat lumea, c
creierul celorlalti era un receptacol inert si docil, Ir putere de reactie
speciIic asupra lucrurilor ce erau introduse n el; si nu m ndoiam c,
depunnd n cel al printilor mei vestea de a o Ii cunoscut pe acea
Iemeie, le transmisesem n acelasi timp, dup cum doream, judecata mea
binevoitoare. Din neIericire, printii mei, cnd au apreciat actiunea
unchiului, au recurs la principii cu totul diIerite de cele sugerate de
mine. Tata si bunicul au avut cu el o explicatie violent; am aIlat de ea
pe ci ocolite. Cteva zile mai trziu, ncrucisndu-m n drum cu unchiul
meu care trecea ntr-o trsur descoperit, am simtit durerea,
recunostinta, remuscarea pe care as Ii vrut s i le exprim. Alturi de
imensitatea lor, am socotit c un simplu salut ar Ii meschin si l-ar putea
Iace pe unchiul meu s presupun c nu m cred dator Iat de el dect cu
o banal politete. Am hotrt s m' abtin de la gestul insuIicient de a-mi
ridica plria n semn le salut si am privit n alt parte. Unchiul a crezut
c ddeam ascultare ordinelor printilor mei, lucru pe care nu li l-a
iertat, si a murit multi ani dup aceea Ir ca vreunul dintre noi s-l mai
Ii vzut vreodat.
De aceea nu mai intram n ncperea, acum nchis, unde se odihnea
odinioar unchiul meu Adolphe, si dup ce ntrziasem prin preajma
buctriei, cnd Francoise, ivindu-se n prag, mi spunea: ,,O s-o las pe
Iata care m ajut s serveasc caIeaua si s duc sus apa cald, trebuie
s alerg la doamna Octave", m hotrm s intru n cas si urcam de-a
dreptul la mine, unde m apucam s citesc. Fata care o ajuta pe
Francoise la buctrie era o Iiint moral, o institutie permanent creia
atributii invariabile i asigurau un Iel
99
de continuitate si de identitate, n ciuda succesiunii Iormelor trectoare
n care se ntruchipa, cci n-am avut-o niciodat pe aceeasi doi ani la
rnd. n anul cnd am mncat atta sparanghel, Iata de la buctrie ce
trebuia de obicei s.-|' ,curate" era o biat creatur bolnvicioas,
nsrcinat parc n luna a noua cnd am sosit de Pasti; si ne miram chiar
c Franeoise o las s Iac attea drumuri si atta treaba, cci ncepea s-
si poarte cu g-*u n Iat misteriosul cos, cu Iiecare zi tot mai plin, si a
crui Ior; . magniIic putea Ii ghicit sub Iustele-i largi. Acestea
aminteau Ii i vesmintele anumitor Iiguri simbolice pictate de Giotto, ale
cror `produceri IotograIice le cptasem de la Swann. Chiar el ne
atr :se atentia, si cnd ne cerea vesti despre Iata de la buctrie, se e
.prima astIel: ,Ce mai Iace Caritatea de Giotto?" De altIel, biata Iat,
npdit de grsime, din pricina sarcinii, pn la obrajii tesiti si ptrati,
semna ntr-adevr mult cu acele Iecioare puternice si brbtoase, mai
curnd matroane, care personiIic virtutile n Arena37. Si mi dau seama
acum c Virtutile si Viciile din Padova i semnau si altIel. Dup cum
imaginea acelei Iete era sporit prin simbolul adugat pe care l purta n
pntecul su, Ir s par a-i ntelege sensul, Ir ca nimic pe ehipu-i s-i
traduc Irumusetea si spiritul, ca pe o simpl si grea povar, tot astIel,
Ir s par a bnui ceva, puternica gospodin ce este reprezentat la
Arena sub numele de ,Caritas" si a crei reproducere era agtat pe un
perete din camera mea de studiu de la Combray, ntruchipeaz aceast
virtute Ir ca vreun gnd caritabil s Ii putut Ii vreodat exprimat de
chipul ei energic si vulgar. Pictorul a avut ideea Irumoas si original de
a o nItisa clcnd n picioare comorile pmntului ca si cum ar Irmnta
cu tlpile struguri pentru a scoate din ei mustul, sau mai curnd ca si cum
s-ar Ii urcat pe niste saci pentru a se nlta; si ea i ntinde lui Dumnezeu
inima-i nIlcrat, adic mai curnd i-o ,d" asa cum o buctreas i d
un tirbuson prin Ierestruica de la subsol cuiva care i-l cere de la Iereastra
de Ia parter. Invidia ar Ii trebuit inai curnd s aib o anume expresie
invidioas. Dar si n aceast Iresc, simbolul ocup un loc att de mare si
este reprezentat ca Iiind att de real, sarpele care suier de pe buzele
Invidiei este att de gros. el i umple att de bine gura larg deschis, nct
muschii chipului snt ntinsi, pentru a-l putea cuprinde, ca aceia ai unui
copil carp umIl un balon suIlnd n el, iar atentia Invidiei - si totodat a
noastr - este n ntregime concentrat asupra a ceea ce Iac buzele sale,
neavnd timp s se lase prad unor gnduri invidioase.
n ciuda admiratiei domnului Swann pentru aceste Iiguri pictate de
Giotto, mult vreme eu nu am privit cu plcere n sala noastr.
100
de studiu, unde Iuseser agtate reproducerile pe care mi le druise,
aceast Caritate lipsit de caritate, aceast Invidie care semna cu o
plans ce ilustra ntr-un tratat de medicin comprimarea glotei sau a
omusorului de ctre o tumoare a limbii sau prin introducerea
instrumentului unui chirurg, o Justitie, al crui chip cenusiu si cu
trsturi meschine si regulate era chiar cel ce caracteriza anumite
burgheze Irumoase, habotnice si reci din Combray, ntlnite de mine la
biseric si printre care multe erau dinainte nrolate n armata de rezerv a
Nedrepttii. Dar mai trziu am nteles c ciudtenia uimitoare,
Irumusetea special a acelor Iresce se explicau prin aceea c simbolul
ocupa aici un loc Ioarte mare, iar Iaptul c era reprezentat nu ca un
simbol, de vreme ce gndirea simbolizat nu era exprimat, ci ca real,
ca exercitnd eIectiv o actiune sau ca Iiind mnuit n mod materia|,
conIerea semniIicatiei operei un ce anume mai literal si mai precis, iar
nvtturii desprinse din ea un caracter mai concret si mai izbitor. Si n
cazul bietei Iete de la buctrie, atentia ne era nencetat atras ctre
pntecele mpovrat; si tot astIel nc, adeseori gndirea muribunzilor se
ntoarce ctre latura eIectiv, dureroas, obscur, visceral, ctre acea
latur a mortii ce este tocmai cea pe care ea le-o nItiseaz, pe care i
Iace s o simt din greu si care seamn mult mai mult cu o povar
zdrobitoare, cu greutatea de a respira, cu nevoia de a bea, dect cu ceea
ce noi numim ideea mortii.
Nendoielnic c aceste Virtuti si aceste Vicii din Padova cuprindeau
mult realitate de vreme ce mi apreau la Iel de vii ca slujnica
nsrcinat, si c ea nssi nu-mi prea mult mai putin alegoric. Si poate
c aceast neparticipare (cel putin aparent) a suIletului unei Iiinte la
virtutea care actioneaz prin el, are, de asemenea, n aIar de valoarea-i
estetic, o realitate dac nu psihologic, cel putin, dup cum se spune,
Iiziognomonic. Cnd, mai trziu, am vavut prilejul s ntlnesc n cursul
vietii mele, n mnstiri, de exemplu, ntruchipri cu adevrat sIinte ale
carittii active, ele aveau n general o nItisare vioaie, pozitiv,
indiIerent si brusc, cea a unui chirurg grbit, acel chip pe care nu se
citeste nici un Iel de mil, nici un Iel de nduiosare n Iata suIerintei
omenesti, nici o team de a o contraria, si care este chipul lipsit de
blndete, chipul antipatic si sublim al adevratei buntti.
n timp ce Iata de la buctrie - Icnd involuntar s strluceasc
superioritatea Frantoisei, asa cum Eroarea, prin contrast, Iace s
strluceasc si mai mult triumIul Adevrului - servea caIeaua care,
dup mama, nu era dect o ap cald, si ducea apoi n camerele noastre
apa cald, care era doar cldut, m ntindeam
101
pe pat cu o carte n mn, n camera mea, ce si apra trcmurnd
prospetimea transparent si Iragil mpotriva soarelui de dup amiaz
ndrtul obloanelor aproape nchise prin care o raz de lumin izbutise
totusi s-si strecoare aripile galbene, rmnnd nemiscat, ntre lemn si
sticl, ntr-un colt, ca un Iluture poposit aici. Abia dac se putea citi n
acea penumbr, iar senzatia de lumin strlucitoare nu-mi era dat dect
de loviturile ce se auzeau din strada Cure; Camus (anuntat de Francoise
c mtusa mea ,nu se odihneste" si c poate s Iac zgomot) izbea n
niste lzi prIuite, dar care, rsunnd n aerul sonor, special al acelui
anotimp Iierbinte, preau a azvrli pn departe bucti de astri rosii ca
Iocul; si, de asemenea, de mustele care executau n Iata mea micul
concert al unei muzici de camer vratece: ea nu o evoc precum o
muzic uman care, auzit din ntmplare n timpul verii, ti-o aminteste
mai trziu; este unit cu vara printr-o legtur mai necesar: nscut din
acele zile Irumoase, renscnd doar o dat cu ele, cuprin-znd ceva din
esenta lor, ea nu-i trezeste n memoria noastr numai imaginea, ci i
chezsuieste ntoarcerea, prezenta eIectiv, nvluitoare, imediat
accesibil.
Acea obscur rcoare din camera mea era Iat de soarele arztor al
strzii ceea ce umbra este Iat de raz, Iiind tot att de luminoas ca si
el si oIerind imaginatiei spectacolul total al verii de care simturile mele,
dac m-as Ii plimbat, nu s-ar Ii putut bucura dect pe Irnturi; si astIel, ea
se potrivea bine cu odihna mea care (datorit aventurilor povestite de
crti si care o emotionau) suporta, asemenea unei mini imobile
odihnindu-se n mijlocul unei ape curgtoare, socul si nsuIletirea unui
torent de activitate
Dar, chiar dac vremea prea clduroas se rcea, dac era Iurtun sau
doar o ploaie repede, bunica venea s m roage s ies s m plimb. Si
nevoind s renunt la lectur, mi-o continuam n grdin, sub castan,
ntr-un mic chiosc de rogojini si de pnz, n Iundul cruia m asezam,
crezndu-m ascuns do ochii celor ce ar Ii putut veni s-i viziteze pe
printii mei.
Si ghidul meu nu era oare tot ca un alt leagn, n adncul cruia simteam
c rmn nIundat, chiar pentru a privi ceea ce se petrece n aIar? Cnd
vedeam un obiect exterior, constiinta c l vd rm-nea ntre mine si el,
l mprejmuia cu un tiv ngust si spiritual ce m mpiedica s ating
vreodat direct materia din care era Icut; ea se volatiliza oarecum
nainte ca eu s Ii avut vreun contact cu ea, asa cum un corp
incandescent pe care l apropii de un obiect ud nu ajunge la umiditatea
acestuia pentru c este mereu precedat de o zon de evaporaxe. n acel
ecran mpestritat de stri diIerite pe
102
care, n timp ce eu citeam, l desIsura simultan constiinta mea si care
mergeau de la aspiratiile cele mai adnc ascunse n mine pn la vederea
cu totul exterioar a orizontului de la captul grdinii, ceea ce exista mai
nti n mine mai intim, mna ce se misca ntruna si care conducea tot
restul, era credinta n bogtia IilosoIic, n Irumusetea crtii pe care o
citeam, si dorinta mea de a mi le apropria, oricare ar Ii Iost acea carte.
Cci o cumprasem la Combray, v-znd-o n Iata bcniei Borange,
aIlat prea departe de cas pentru ca Francoise s-si Iac aici
cumprturile, pe care si le Icea la Camus, dar mai cutat pentru
articolele de papetrie si crti, retinut de niste sIori n mozaicul
brosurilor si al Iasciculelor ce cptuseau cele dou canaturi ale portii mai
misterioase, mai ncrcate de gndire dect o poart de catedral, pentru
c mi Iusese citat drept o oper remarcabil de ctre proIesorul sau
colegul de scoal care mi prea n acea vreme c detine taina adevrului
si a Irumusetii pe jumtate presimtite, pe jumtate de nenteles, si a cror
cunoastere era scopul vag, dar permanent, al gndirii mele. Dup aceast
credint central care, n timp ce citeam, executa miscri nencetate
dinuntru n aIar, ctre descoperirea adevrului, veneau emotiile pe
care mi le ddea actiunea la care luam parte, cci aceste dup-amiezi
erau mai pline de ntmplri dramatice dect, adeseori, o ntreag viat.
Erau ntmplrile ce se petreceau n cartea pe care o citeam; este
adevrat c personajele care le triau nu erau ,adevrate", cum spunea
Francoise. Dar toate sentimentele pe care le resimtim din cauza
bucuriei sau neIericirii unui personaj real nu se produc n noi dect prin
mijlocirea unei imagini a acestei bucurii sau a acestei neIericiri;
ingeniozitatea primului romancier a Iost aceea de a Ii nteles c n
aparatul emotiilor noastre imaginea Iiind singurul element esential,
simpliIicarea care ar consta n a suprima pur si simplu personajele reale
ar Ii o perIectionare decisiv. O Iiint real, orict de mult am simpatiza
noi cu ea, este n mare msur perceput de simturile noastre, adic ne
rmne opac, constituie o greutate inert pe care sensibilitatea noastr
nu o poate ridica. Dac aceast Iiint este lovit de o nenorocire, numai
ntr-o mic parte din notiunea total pe care o avem despre ea vom putea
Ii nduiosati; mai mult, numai ntr-o parte din notiunea total pe care
acea Iiint o are despre sine va putea Ii ca nduiosat de propria-i soart.
Marea descoperire a romancierului a Iost aceea de a Ii avut ideea de a
nlocui aceste prti ce nu pot Ii ptrunse de suIlet, printr-o cantitate egal
de prti imateriale, pe care, adic, suIletul nostru le poate asimila. Ce
important mai are
113
din acea clip Iaptul c actiunile, emotiile acestor Iiinte de un nou gen ne
apar ca adevrate, de vreme ce acum snt ale noastre, de vreme ce ele se
produc n noi, tinndu-ne sub stpnirea lor, n timp ce ntoarcem Iebril
paginile' crtii, respiratia grbita si intensitatea privirii? Si o dat ce
romancierul ne-a creat o asemenea stare, unde, ca n toate strile pur
interioare, orice emotie este nzecit, iar cartea sa ne va tulbura asa cum
Iace un vis, dar un vis mai limpede dect cele pe care le avem dormind si
a crui amintire va dinui mai mult, el dezlntuie n noi timp de o or
toate Iericirile si toate neIericirile posibile; pentru a le cunoaste mcar n
parte, am avea nevoie n viat de ani ntregi, iar cele mai intense nu ne-
ar Ii niciodat dezvluite, pentru c ncetineala cu care se produc ne
mpiedic s le percepem; (astIel inima noastr se schimb, n viat, si
asta este durerea cea mai mare; dar noi nu o cunoastem dect prin
lectur, n imaginatie: n realitate ea se schimb, asa cum se produc
anumite Ienomene ale naturii, destul de lent pentru ca, desi putem
constata succesiv Iiecare dintre strile diIerite, s Iim crutati n schimb
de nssi senzatia schimbrii).
Mai putin luntric trupului meu dect aceast viat a personajelor,
venea apoi, pe jumtate proiectat n Iata mea, peisajul unde se desIsura
actiunea si care exercita asupra gndirii mele o inIluent mult mai mare
dect cellalt, cel pe care l aveam sub ochi atunci end i ridicam de pe
carte. AstIel, timp de dou veri, n cldura grdinii din Combray, am
avut, din pricina crtii pe care o citeam atunci, nostalgia unui tinut cu
munti si Iluvii, unde voi vedea multe Iierstraie mecanice si unde, n
adncul apei limpezi, bucti de lemn putrezeau sub tuIe de lptuci: nu
departe urcau de-a lungul zidurilor ciorchini de Ilori violete si rosiatice.
Si cum visul despre o Iemeie care m-ar Ii iubit era mereu prezent n
gndul meu, n acele veri el a Iost impregnat de prospetimea apelor
curgtoare; si oricare ar Ii Iost Iemeia pe care o evocam, ciorchini de
Ilori violete si rosiatice se nltau dintr-o dat de o parte si de alta a ei, ca
niste culori complementare.
Si nu numai pentru c imaginea pe care o vism rmne totdea- una
marcat, se nIrumuseteaz si beneIiciaz de reIlexul culorilor strine
care din ntmplare o nconjoar n reveria noastr; cci peisajele din
crtile pe care le citeam nu erau pentru mine dect peisaje mai viu
reprezentate n imaginatia mea dect cele pe care Combray mi le punea
sub ochi, dar analoge acestora. Prin alegerea Icut de autor, prin
credinta cu care gndirea mea alerga spre cu-vntul su ca ntru
ntmpinarea unei revelatii, mi se preau c snt - impresie pe care nu mi-
o ddea ctusi de putin tinutul unde m
104
aIlam, si mai ales grdina noastr, produs, lipsit de orice prestigiu, al
corectei Iantezii a grdinarului pe care l dispretuia bunica - o parte
adevrat din Natura nssi, demn a Ii studiat si aproIundat.
Dac printii mei mi-ar Ii ngduit, cnd citeam o carte, s m duc s
vizitez regiunea pe care o descria, as Ii crezut c Iac un pas nepretuit
ntru cucerirea adevrului. Cci ai senzatia c esti mereu nconjurat de
suIletul tu, dar nu ca de o nchisoare imobil: mai curnd esti parc dus
o dat cu ea ntr-un vesnic elan de a o depsi pentru a ajunge n exterior,
cu un Iel de descurajare, auzind ntruna n jurul tu acea sonoritate
identic, nu ecou al unui n aIar, ci rsunet al unei vibratii luntrice.
Cauti s regsesti n lucruri, devenite prin asta pretioase, reIlexul pe care
suIletul nostru l-a proiectat asupra lor; esti deceptionat constatnd c ele
par lipsite n natur de
Iarmecul pe care l datorau, n gndirea noastr, vecinttii cu anumite
idei; uneori convertim toate Iortele acestui suIlet n iscusint, n
splendoare, pentru a actiona asupra unor Iiinte pe care le simtim n
aIara noastr si la care nu vom ajunge niciodat. De aceea, imaginam
ntotdeauna n jurul Iemeii iubite locurile pe care le doream atunci cel
mai mult, as Ii voit ca ea s mi le arate, s-mi deschid calea ctre o
lume necunoscut, dar nu prin simpia ntmplare a unei asociatii de idei;
visele mele de cltorie si de iubire nu erau dect momente - pe care le
despart artiIicial astzi, ca si cum as practica tieturi, la diIerite niveluri,
ntr-o tsnire de ap irizat si n aparent imobil - ntr-o aceeasi si de
neclintit izbucnire a, tuturor puterilor vietii mele.
n sIrsit, continund s urmresc dinluntru ctre n aIar strile
simultan juxtapuse n constiinta mea, si nainte de a ajunge pn la
orizontul real care le nvluia, gseam plceri de un alt gen, cea de a sta
comod, de a simti mireasma plcut a aerului, de a nu Ii deranjat de o
vizit si, cnd btea ora unu n clopotnita bisericii Saint-Hilaire, de a
vedea cznd bucat cu bucat ceea ce era consumat din acea dup-
amiaz, pn cnd auzeam ultima btaie de orologiu, care mi ngduia s
Iac totalul si dup care lunga tcere ce urma prea s arate c ncepe, n
cerul albastru, toat partea ce-mi era nc druit spre a citi pn la cina
gustoas pregtit de Francoise si care m va ntri dup oboseala de
care avusesem parte, n timpul lecturii crtii, o dat cu eroul ei. Si la
Iiecare or mi se prea c ora precedent btuse doar abia cu cteva clipe
nainte; cea mai recent venea s se nscrie pe cer Ioarte aproape de
cealalt, si nu puteam s cred c saizeci de minute putuser Ii cuprinse
n acel mic arc albastru aIlat ntre cele dou semne de aur. Uneori
I
105
chiar aceast or prematur era anuntat prin dou bti mai mult dect
ultima; asadar, nu auzisem cnd btuse orologiul, ceva care avusese loc
nu avusese loc si pentru mine; interesul lecturii, magic ca un somn
adnc, mi nselase urechile halucinate si stersese clopotul de aur de pe
supraIata azurie a tcerii. Frumoase dup-amiezi de duminic sub
castanul din grdina din Combray, cu grij golite de mine de
incidentele mediocre ale existentei mele personale, pe care le
nlocuisem cu o viat de aventuri si de aspiratii stranii, n snul unui tinut
stropit cu ape repezi, voi mi evocati nc acea viat cnd m gndesc la
voi, si o cuprindeti ntr-adevr, pentru c ati nconjurat-o si ati nchis-o
treptat - n timp ce naintam n lectur si cldura zilei devenea rcoare -
n cristalul succesiv, ncet schimbtor si strbtut de Irunzisuri, al
ceasurilor voastre tcute, sonore, nmiresmate si limpezi.
Uneori eram ntrerupt din lectur, nc la mijlocul dup-amiezii, de Iata
grdinarului, care alerga ca o nebun, rsturnnd n drumul ei un
portocal, tindu-se la un deget, rupndu-si un dinte si stri-gnd: ,Iat-i,
iat-i!" pentru ca Francoise si cu mine s alergm si s nu pierdem nimic
din spectacol. Era n zilele cnd, Icnd manevre de garnizoan, soldatii
treceau prin Combray, lund-o de obicei pe strada Sainte-Hildegarde. n
timp ce servitorii nostri, asezati la rnd pe scaune n aIara grilajului, i
priveau pe trectorii ce se plimbau n acea duminic prin Combray si se
lsau priviti la rndul lor, Iata grdinarului zrise strlucind cstile
printre dou case ndeprtate de pe strada Grii. Servitorii duseser
repede scaunele n cas, cci atunci cnd deIilau pe strada Sainte-
Hildegarde, cuirasierii o umpleau dintr-o latur n alta, iar caii n galop
atingeau casele, desIsurndu-se pe trotuarele potopite ca o albie de ru
prea strimt pentru un torent dezlntuit.
- Bietii copii, spunea Francoise de ndat ce ajungea la gri
laj, cu ochii n lacrimi; biet tineret care va Ii secerat n Iloarea vie
tii; numai ct m gndesc si simt c mi se Iace ru, aduga ca, du-
cndu-si mna la inim, acolo unde Iusese lovit.
- Nu-i asa, doamn Frantoise, c-i tare Irumos s-i vezi pe
tinerii stia care nu tin la viat? spunea grdinarul, vrnd s o
,strneasc".
Nu vorbise n zadar:
- Care nu tin la viat? Dar la ce s tii, dac nu la viat, sin
gurul dar pe care bunul Dumnezeu nu ni-l Iace de dou ori. Vai
Doamne! Dar ntr-adevr, asa-i, ei nu tin la viat! I-am vzut n
70; nu se tem de moarte, orict ar Ii rzboiul de greu; snt nebuni;
nici nu mai merit s-ti bati capul, nu snt oameni, snt lei-paralci.
106
(Pentru Francoise comparatia aceasta dintre un om si un leu, pe care o
rostea ntr-un Iel care era numai al ei, nu era mgulitoare.) Strada Sainte-
Hildegarde cotea Ioarte repede, si nu puteai s-l vez i pe cel ce venea pe
ea dect n ultima clip, iar prin desprtitura dintre cele dou case de pe
strada Grii zreai ntruna noi csti aler-gnd si strlucind n soare.
Grdinarul ar Ii vrut s stie dac aveau s mai treac nc multe, i era si
sete, cci soarele ardea nIiortor. Atunci, pe neasteptate, Iata lui o
zbughea ca dintr-o Iortreat asediat, iesea n strad, ajungea la colt, si,
dup ce nIruntase do nenumrate ori moartea, venea s ne spun,
aducnd si o caraI de suc de lemn-dulce, c erau mai bine de vreo mie
de soldati, care tocmai se opriser lng Thiberzy si Meseglise.
Francoise si grdinarul, reconciliati, discutau despre Ielul cum trebuie
s te porti n timp de rzboi:
- Vezi, Francoise, spunea grdinarul, mai bun e revolutia,
pentru c iau parte la ea doar cei care vor.
- Da, asta o mai nteleg, asa e mai cinstit.
Grdinarul, credea c atunci cnd izbucneste un rzboi, nu mai merge
nici un tren.
- Aha! ca s nu poat Iugi lumea, spunea Francoise.
Iar grdinarul: ,Snt Ioarte vicleni", cci, dup el, rzboiul era un Iel de
nselciune, statul btndu-si astIel joc de popor care, dac ar Ii putut, ar
Ii dat bir cu Iugitii pn la ultimul om.
Dar Francoise se grbea s se duc la mtusa mea, eu m ntorceam la
cartea pe care o citeam, servitorii se asezau iar n Iata portii si se uitau la
praIul ce se nlta si apoi cdea, trind emotia venirii soldatilor. Mult
vreme dup ce se lsa linistea, un val neobisnuit de oameni iesiti la
plimbare umplea nc strzile din Combray, nnegrindu-le parc. Si n
Iata Iiecrei case, chiar si acolo unde nu devenise un obicei, servitorii
sau chiar stpnii, asezati si piivind, tiveau parc pragurile cu o broderie
capricioas si ntunecat ca aceea pe care o deseneaz algele si scoicile
zvrlite pe malul mrii de un Ilux puternic.
Cu exceptia acelor zile, puteam, de obicei, s citesc linistit. Dar
ntreruperea si comentariu| pricinuite o dat de o vizit a lui Swann n
timp Ce citeam o carte de un autor cu totul necunoscut mie, Bergotte, au
avut drept consecint Iaptul c, pentru mult vreme, imaginea uncia
dintre Iemeile la care visam nu mi-a mai aprut proiectat pe un zid
mpodobit cu Ilori violete, ci pe un cu totul alt Iundal, n Iata portalului
unei catedrale gotice.
107
l auzisem vorbind despre Bergotte pentru prima dat pe unul dintre
colegii mei de scoal mai vrstnic dect mine si Iat de care nutream o
mare admiratie, Bloch. Auzind cum mi exprim admiratia pentru
Noaptea de octombrie38, ncepuse s rd zgomotos, si-mi spusese:
,Gustul tu pentru acest domn de Musset este cam jalnic. Este unul
dintre tipii care au Icut cel mai mult ru literaturii si o brut sinistr.
Trebuie de altIel s recunosc c att el ct si numitul Racine au Icut
Iiecare n viata lui cte un vers destul de bine ritmat, si care, ceea ce dup
mine constitue cel mai mare merit, nu nseamn absolut nimic. Iat-le:
Alba Oloossone si alba Camyre si Fiica lui Minos si a lui Pasiphae.
Mi-au Iost semnalate, spre dezvinovtirea acestor doi ticlosi, de un
articol scris de preaiubitul rireiiimagistru Printele Leconte39, cel mult
iubit de Zeii nemuritori. Apropo, uite o carte pe care nu am timp s o
citesc acum si care este t$ngRidat&, dup ct se pare, de acest urias
individ. Dup ct mi s-a spus, el l consider pe acest domn Bergotte
drept unul dintre tipii cei mai subtili si desi uneori d dovad de o
blndete greu emlicabiltI .euvntul lui este pentru mine lege. Citeste
aceste pro-zeliriee, ,i aac nemaipomenitul Iuritor de ritmuri care a scris
Bha-gavat si Ogarul lui Magnus nu se nsal, vei gusta, drag maestre,
ti-o jur pc'`SiiHi| imeurii pe care nu le poti aIla dect n nectarul
llnlpitlui`.TIIliiiM!I*6se, pe un ton sarcastic, s m adresez lui spu-
Hi#ii-ot`t(bi$& r`siesWa", si tot astIel mi spunea si el mie. Dar n
realitate- IIl `JSBeto&iuraijuem, Iiind nc apropiati de vrsta cnd
eretwcIIl (te apujg$,b$ItItisti un lucru ca s-l si creezi.
I;iIi)iW IlgIciiea`BstjidiiiIetiwQrb cu Bloch si cerndu-i explicatii,
riti(tiUii'thitstbHiisiIii}i!ul,)urMtea pe care mi-o pricinuise cnd mi
yjtIi&&$$iSkIutMlh&m}aa8ps(mii2, care nu asteptam de la ele ni-
ItIIe aIe&$8 (Itw ceiopiaDeansdrarHsilui) erau cu att mai Irumoase
ctI~t? iW4ItsMa)iiBtiaoaijBioxii`ujmai Iu invitat la noi. Fusese
dintre colegii mei mai as, era totdeauna vorba de un evreu, ceea ce nu
i-ar Ii dispSIt(it principiu - ba chiar
`I(5l)o&9iu)``PmIlp&IeI8PnaI'buni. De aceea,
IiIiIW
noasc si
Jiibnij't ila
m
nainte de a-i Ii vzut, doar auzindu-le numele care, Ioarte adeseori, nu
avea nimic evreiesc n el, ghicea nu numai originea prietenilor mei, care
erau ntr-adevr evrei, dar chiar si, uneori, anumite lucruri dezagreabile
despre Iamilia lor.
- Si cum l cheam pe prietenul tu care vine disear?
- Dumont, bunicule.
- Dumont! Oh! Nu-mi miroase bine.
Si cnta:
Arcasi, Iaceti paz bun! Vegheati ntruna si Ir zgomot.
Si dup ce ne punea cu ndemnare cteva ntrebri mai exacte, exclama:
,n gard! n gard!" sau, dac izbutise s-l Iac pe colegul meu s-si
mrturiseasc originea, n urma unui interogatoriu bine disimulat, pentru
a ne arta c nu mai are nici o ndoial, se multumea s ne priveasc,
Iredonnd abia auzit:
Cum, ndrepti aici pasii Acestui sIios israelit!
sau:
Ogoare printesti, Hebron, .dulce rale.
sau :
Da, snt din rasa aleas.
Aceste mici manii ale bunicului nu presupuneau nici un Iel de sentiment
ruvoitor Iat de colegii mei. Dar Bloch le displcuse printilor mei
pentru alte motive. El l iritase mai nti pe tata care, vzndu-l ud
leoarc, i spusese cu mult solicitudine:
- Domnule Bloch, cum e vremea? A plouat? |\Tu mai nteleg
nimic, barometrul anunta vreme bun.
|\Tu scosese de la el dect urmtorul rspuns:
- Domnule, mi este cu neputint s v spun dac a plouat.
Triesc att de n aIara mruntelor ntmplri Iizice, nct simturile
mele nu-si dau osteneala s mi le comunice.
- Dragul meu, prietenul tu este un idiot, mi spuse tata dup
ce Bloch plecase. Nu-i nici mcar n stare s-mi spun cum e vre
mea! Dar nimic nu-i mai interesant dect asta! Este un imbecil.
Apoi Bloch i displcuse bunicii pentru c, dup masa de prnz, cnd ea
spunea c este cam bolnav, el si stpnise cu greu un sus-pin de durere
si si stersese o lacrim.
109
- Nu putea Ii sincer, mi spuse ea, Iiindc nici nu m cunoaste;
sau poate e nebun.
n sIrsit, i nemultumise pe toti pentru c, ntrziind la mas eu o or si
jumtate si intrnd n cas plin de noroi, n loc s-si cear scuze, spusese:
- Nu m las niciodat inIluentat de perturbatiile atmosIerei
si nici de diviziunea conventional a timpului. As reabilita Iolo
sirea pipei cu opium si a pumnalului malaez, dar o ignor pe cea &
acestor ustensile inIinit mai pernicioase si, de altIel, de o platitu
dine att de burghez: ceasul si umbrela.
Si totusi, s-ar Ii putut ntoarce la Combray. Nu era chiar prietenul pe
care printii mei mi l-ar Ii dorit; ajunseser ns s cread c lacrimile
pe care le vrsase auzind c bunica nu se simte bkio nu erau preIcute;
dar ei stiau din instinct sau din experient c elanurile sensibilittii
noastre au prea putin inIluent asupra actelor noastre si a Ielului cum
no vom comporta n viat, si c respectarea obligatiilor morale,
Iidelitatea Iat de prieteni, executarea unei opere, respectarea unui
regim, au un Iundament mai sigur n deprinderile oarbe dect n aceste
simtminte momentane, arztoare si sterile. n locul lui Bloch, ei ar Ii
preIerat s am prieteni care nu mi-ar Ii dat mai mult dect cere conventia,
conIorm regulilor moralei burgheze; ce nu mi-ar Ii trimis pe
neasteptate un cos cu Iructe, doar pentru c n acea zi s-ar Ii gndit la
mine cu iubire, dar care, neIiind capabili s ncline n Iavoarea mea
balanta cea dreapt a ndatoririlor si a cerintelor prieteniei n urma unei
simple tulburri a imaginatiei si a sensibilittii lor, nici nu ar Ii n stare
s aib clipe cnd ar ntoarce totul mpotriva mea. Nici chiar greselile
noastre nu le Iac pe aceste Iiri s renunte la ceea ce ele ne datoreaz,
mtusa mea Iiind un adevrat model, cci, certat de multi ani cu o
nepoat, creia nu-i vorbea niciodat, nu si-a modiIicat pentru atta lucru
testamentul prin care i lsa ntreaga avere, pentru c era rada ei cea mai
apropiat si c ,asa se cuvenea s Iac".
Dar eu l iubeam pe Bloch, printii mei voiau s-mi Iac plcere
acceptmdu-l, problemele insolubile pe care mi le puneam n legtur cu
Irumusetea lipsit de semniIicatie a Iiicei lui Minos si a lui Pasiphae m
oboseau si m Iceau s suIr mai mult dect noi conversatii cu el, desi
mama le socotea primejdioase. Si el ar Ii Iost primit n continuare la
Combray dac, dup acel prnz, cum tocmai mi spusese - noutate care
mai trziu a avut o mare inIluent asupra vietii mele, Ind-o mai
Iericit, si apoi mai neIericit - * c toate Iemeile nu se gndesc dect la
dragoste si c oricare poate
110
i cucerit, el nu m-ar Ii asigurat c auzise n modul cel mai sigur c
mtusa mea avusese o tinerete Iurtunoas si c toat lumea stie c Iusese
o Iemeie ntretinut de brbati. Le-am spus aceste cuvinte printilor mei,
care l-au dat aIar cnd a venit iar la noi, iar cnd, intlnindu-l pe strad,
am vrut s-i vorbesc, a Iost Ioarte rece cu mine.
Dar n privinta lui Bergotte spusese adevrul.
n primele zile, asa cum se ntmpl si cu o melodie care ti va plcea
mult, dar pe care nu o deslusesti nc bine, nu mi-am dat seama ce
iubesc att de mult n stilul lui. Nu puteam lsa din min romanul scris
de el, dar credeam c m intereseaz doar subiectul, ca n acele prime
momente ale iubirii, cnd te duci zilnic, spre a regsi o Iemeie, la cutare
reuniune sau petrecere, creznd c nu Iemeia, ci acestea te atrag. Apoi
am observat expresiile rare, aproape arhaice, pe care le Iolosea uneori, n
clipele cnd o armonie ascuns, un preludiu interior i nvolburau stilul;
si tot atunci ncepea s vorbeasc si despre ,zadarnicul vis al vietii",
,nesecatul suvoi al Irumoaselor aparente", ,chinul sterp si minunat de a
ntelege si de a iubi", ,emotionantele eIigii care nnobileaz pentru
totdeauna Iatada venerabil si nenttoare a catedralelor", exprimnd o
IilosoI ie nou pentru mine, prin miraculoase imagini ce parc treziser
acel cnt de harIe, cruia i adugau ceva sublim. Unul dintre pasajele
din cartea lui Bergotte, al treilea sau al patrulea, pe care l izolasem de
rest, mi-a druit o bucurie ce nu putea Ii comparat cu cea pe care mi-o
druise primul, o bucurie pe care am simtit-o ntr-o zon mai adnc a
eului meu, mai omogen, mai vast, de unde preau a, Ii Iost nlturate
toate obstacolele si zidurile desprtitoare. Cci, recunoscnd atunci
aceeasi nclinare ctre expresiile rare, aceeasi eIuziune muzical, aceeasi
IilosoIie idealist care Iuseser si de celelalte dati, Ir ca eu s-mi Ii
dat seama, cauza plcerii mele, nu am mai avut impresia c m aIlu n
prezenta unui anume pasaj dintr-o anume carte de Bergotte, trasnd la
supraIata gndirii mele o Iigur pur linear, ci mai curnd n prezenta
,pasajului ideal" din Bergotte, comun tuturor crtilor sale, si crora toate
pasajele analoge care se conIundau cu el le-ar Ii conIerit un Iel de
grosime, de volum, ce-mi nltau parc spiritul.
Nu eram singurul admirator al lui Bergotte; el era si scriitorul preIerat al
unei Ioarte cultivate prietene a mamei;Iar doctoral du Boulbon si lsa
bolnavii s-l astepte, ca s citeasc ultima carte publicat de Bergotte; si
din cabinetul su de consultatii, ca si dintr-un parc nvecinat cu
Combray, au pornit s se rspndeasc cteva din primele seminte ale
acestei predilectii pentru Bergotte, specie att de rar atunci, astzi att de
universal rspndit, si a
111
V
crei Iloare ideal si comun poate Ii ntlnit pretutindeni n Europa, n
America, pn n ultimul sat uitat de lume. Prietena mamei si, se pare,
doctorul du Boulbon iubeau mai ales, n crtile lui Bergotte, ca si mine,
acelasi Ilux melodic, acele expresii vechi, alte cteva Ioarte simple si
cunoscute, dar pe care stia s le pun n lumin asezndu-le ntr-un
anume loc, ceea ce prea a dovedi din partea-i un gust cu totul deosebit;
n sIrsit, n pasajele triste, o anumit miscare brusc, un accent aproape
slbatec. Si, Ir ndoial, el nsusi simtea probabil c n asta consta
Iarmecul su cel mai mare. Cci n crtile care au urmat, dac ntlnea
vreun mare adevr, sau numele unei catedrale vestite, si ntrerupea
povestirea si printr-o invocatie, o apostroIare, o ndelungat rag, ddea
curs liber acelor eIluvii care, n primele crti, rmneau luntrice prozei
sale, vizibile atunci doar datorit miscrilor ondulatorii de la supraIat,
mai gingase poate, mai armonioase astIel nvluite, si despre al cror
murmur nu ai Ii putut spune cu precizie unde ia nastere si unde moare.
Aceste pasaje asupra crora insista el nsusi, complcndu-se parc, erau
si pasajele noastre preIerate. Eu unul le stiam pe dinaIar. Eram
dezamgit cnd Bergotte relua Iirul povestirii. De Iiecare dat cnd
vorbea despre vreun lucru a cnii Irumusete mi rmsese pn atunci
ascuns, despre pdurile de pini, despre grindin, despre catedrala,
Notre-Dame din Paris, despre Atalia sau Fedra, el proiecta aceast
Irumusete pn la mine, Icnd-o s explodeze printr-o imagine. De
aceea, simtind ct de multe prti exist n univers pe care perceptia mea
inIirm nu le-ar observa dac nu le-ar apropia el de mine, as Ii vrut s
posed o prere a lui, o metaIor a lui despre toate lucrurile, si mai ales
despre cele pe care voi avea prilejul s le vd eu nsumi si, printre
acestea, mai ales despre vechi monumente Iranceze si anumite peisaje
maritime, pentru c insistenta cu care le cita n crtile sale dovedea c le
consider bogate n semniIicatie si n Irumusete. Din neIericire nu stiam
ce gndeste despre majoritatea, lucrurilor. Nu m ndoiam c prerile lui
erau cu desvrsire diIerite de ale mele, de vreme ce coborau dintr-o
lume necunoscut, ctre care eu ncercam s m nalt: convins c
gndurile mele i-ar Ii prut inepte acestei minti desvrsite, le uitasem n
asemenea-msur pe toate nct cnd, din ntmplare, ntlneam vreunul
pe care-l avusesem eu nsumi, n cutare sau cutare din crtile sale,
inima mi se umplea de bucurie ca si cum un zeu, n buntatea sa, mi-l
redase, declarndu-l legitim si Irumos. Se ntmpla uneori ca o pagin
scris de el s spun aceleasi lucruri pe care i le scriam eu adeseori
noaptea bunicii si mamei cnd nu puteam dormi, astIel nct acea. pagin
de Bergotte prea a Ii o culegere de motto-uri ce urmau a
112
Ii puse n Iruntea scrisorilor mele. Chiar mai trziu, cnd am nceput s
compun o carte, am gsit n Bergotte echivalentul anumitor Iraze a cror
calitate nu a Iost de ajuns pentru a m hotr s o continui. Dar nu
puteam s m bucur de ele dect atunci cnd le citeam n opera sa; cnd le
complineam eu nsumi, preocupat ca ele s reIlecte exact ceea ce
ntrevedeam n mintea mea, temndu-m c nu vor ,reda realitatea", nu
aveam timpul s m ntreb dac ceea ce scriu este plcut! Dar, n
realitate, doar acest gen de Iraze, doar acest gen de idei mi plceau cu
adevrat. Strdaniile mele nelinistite si nemultumite erau ele nsele un
semn de iubire, de iubire lipsit de plcere, dar proIund. De aceea cnd,
dintr-o dat, gseam Iraze asemntoare n opera mui alt scriitor, adic
atunci cnd nu mai aveam nici scrupule, nici motive s Iiu sever cu mine
nsumi sau s m chinuiesc, m lsam prad plcerii pe care mi le
pricinuiau ca un buctar care, negtind si el o dat, gseste n sIr-sit
timpul si putinta de a Ii gurmand. ntr-o zi, ntlnind ntr-o carte de
Bergotte, n legtur cu o btrn servitoare, o glum care, n magniIicul
si solemnul limbaj al scriitorului, devenea nc si mai ironic, dar pe
care i-o spusesem si eu adeseori bunicii vorbindu-i despre Franeoise,
alt dat, cnd l-am vzut introducnd ntr-una din acele oglinzi ale
adevrului care erau crtile sale o observatie analog cu cea pe care
avusesem prilejul s o Iac despre prietenul nostru domnul Legrandin
(observatiile despre Frantoise si domnul Le-gr andin erau, desigur, dintre
acelea la care as Ii renuntat cu cea mai mare usurint n Iata lui Bergotte,
convins c le-ar gsi lipsite de orice interes), mi se pru dintr-o dat c
umila mea viat si regatele adevrului nu erau chiar att de desprtite
ntre ele pe ct crezusem, c ele chiar coincideau n anumite privinte si,
de bucurie si ncredere, am plns pe paginile acestui scriitor asa cum as Ii
plns n bratele unui tat regsit.
Citindu-i crtile, mi-l nchipuiam pe Bergotte ca pe un btrn slab si
dezamgit, care si pierduse copiii si rmsese nemngiat pe viat. De
aceea i citeam, i cntam luntric proza, ntr-un mod ma dolce, mai lento
poate dect era scris, si pn si Iraza cea mai simpl mi se adresa cu o
intonatie nduiosat. Mai mult dect orice, mi plcea IilosoIia lui, m
druisem ei pentru totdeauna. Ea m umplea de nerbdarea de a ajunge
la vrsta cnd voi intra la colegiu, n clasa numit Clasa de IilosoIie. Dar
nu voiam altceva dect s triesc prin mijlocirea gndirii lui Bergotte, si
dac mi s-ar Ii spus c metaIizicienii care m vor interesa atunci nu-i vor
semna ntru nimic, as Ii Iost la Iel de dezndjduit ca un brbat
ndrgostit care
113
vrea s iubeasc o Iemeie pn la moarte si cruia i se vorbeste despre
celelalte iubite pe care le va avea mai trziu.
ntr-o duminic, n timp ce citeam n grdin, am Iost ntrerupt de
Swann, care venea n vizit la printii mei.
- Ce citesti, pot si eu s vd? 0 carte de Bergotte? Cine ti-a
vorbit de el?
I-am spus c Bloch.
- Ah! da, biatul acela pe care l-am vzut o dat aici, si care
seamn att de mult cu portretul lui Mahomet II pictat de Bellini.
Oh! ba chiar n mod izbitor: are aceleasi sprncene n Iorma de ac
cent circumIlex, acelasi nas ncovoiat, aceiasi pometi ascutiti. Cnd
va purta si brbison, va Ii una si aceeasi persoan. n orice caz, are
mult gust, cci Bergotte este de o inteligent Iermectoare. Si
vznd ct de mult l admiram pe Bergotte, Swann, care nu vorbea
niciodat despre oamenii pe care i cunostea, Icu, de data aceasta,
din buntate, o exceptie, si mi spuse:
- l cunosc Ioarte bine, si dac ti-ar Iace plcere s-ti scrie o
dedicatie pe volumul tu, as putea s i-o cer.
N-am ndrznit s accept, dar i-am pus lui Swann tot Ielul de ntrebri
despre Bergotte. ,Oare ati putea s-mi spuneti care este actorul lui
preIerat?"
- Nu stiu ce actor preIer. Dar stiu c o socoteste pe actrita
Berma mai presus de oricare alt interpret. Ai auzit-o vreodat?
- Nu. domnule, printii mei nu-mi dau voie s merg la teatru.
- Ce pcat! Ar trebui s-i rogi s te lase. Berma, n Fedra, n
Cidul, mi-i dect o actrit, dac vrei, dar stii, eu nu prea cred n
,ierarhia /" artelor; (si am observat, lucru care m izbise adeseori si
n conversatiile pe care le purta cu surorile bunicii, c atunci cnd
vorbea despre lucruri serioase, cnd Iolosea o expresie ce prea c
implic o prere asupra vreunui subiect important, avea grij s o
izoleze printr-un Iel de intonatie special, masinal si ironic, de
parc ar Ii pus-o ntre ghilimele, prnd c nu vrea s si-o asume, si
ca si cum ar Ii spus: ,ierarhia, stii, asa cum spun toti caraghiosii".
Dar dac era o expresie ridicol, do ce o Iolosea?). O clip mai
trziu, adug: ,Ascultnd-o, vei tri o stare la Iel de nobil ca aceea
pe care ti-ar crea-o oricare capodoper, s spunem - si ncepu s
rd - Reginele din Chartres!" Pn atunci acea oroare de a-si
exprima n chip serios prerea mi se pruse un lucru elegant si pa
rizian si care se opunea dogmatismului provincial al surorilor bunicii;
si bnuiam, de asemenea, c era una din Iormele prin care se mani
Iesta spiritul mediului nchis n care tria Swann, unde, ca reactie
mpotriva lirismului generatiilor anterioare, erau reabilitate n mod
114
excesiv micile Iapte precise, ce treceau odinioar drept vulgare, si erau
proscrise ,Irazele Irumoase". Dar acum ceva m soca- n atitudinea
adoptat de Swann. S-ar Ii zis c nu ndrzneste s aib o prere proprie
si c nu este linistit dect atunci cnd poate oIeri inIormatii precise si
meticuloase. Nu si ddea seama e si n acest Iel si aIirm o prere,
postulnd c exactitatea acestor detalii era important. M-am gndit
atunci din nou la cina n timpul creia eram att de trist c mama nu
trebuia s urce n camera mea si cnd el spusese c balurile date de
printesa de Leon nu au nici o important. Si totusi si petrecea viata n
mijlocul unor astIel de plceri. Gseam c totul era contradictoriu.
Pentru ce alt viat si rezerva el hotrrea de a spune n mod serios ce
gndeste despre tot Ielul de lucruri, de a Iormula judecti pe care s nu le
pun ntre ghilimele si de a nu se mai deda, cu o politete pedant, unor
ocupatii despre care aIirma n acelasi timp c snt ridicole? Am observat
totodat n Ielul n care Swann mi-a vorbit despre Bergotte ceva care, n
schimb, nu-l caracteriza, ci, dimpotriv, era, n acea vreme, un mod
comun de a se exprima al tuturor admiratorilor scriitorului,, al prietenei
mamei, sau al doctorului du Boulbon. Ca si Swann, ei spuneau despre
Bergotte: ,Este de o inteligent Iermectoare, att de original, are un Iel
propriu de a spune lucrurile, oarecum pretios, dar att de plcut. N-ai
nevoie s-i vezi semntura, ti dai pe dat seama c este creatia lui". Dar
nici unul nu ar Ii spus: ,Este un mare scriitor, un mare talent". Nu
spuneau nici chiar c ar& talent. Nu spuneau asta pentru c nu stiau.
Recunoastem cu mare greutate n Iizionomia particular a unui nou
scriitor modelul ce poart numele de ,mare talent" n muzeul nostru de
idei generale. Tocmai pentru c aceast Iizionomie este nou, nu gsim
c seamn ntru totul cu ceea ce noi numim talent. Folosim mai curnd
cuvinte ca originalitate, Iarmec, delicatete, Iort; si apoi, ntr-o bun zi,
ne dm seama c tocmai toate acestea nseamn talent. ; - Oare Bergotte
a vorbit n vreuna din crtile sale despre actrita Berma? l-am ntrebat
eu pe domnul Swann.
- Cred c n mica sa plachet despre Racine, dar presupun c este
epuizat. Cred totusi c a existat si o a doua editie. O s m inIormez.
Pot, de altIel, s-l ntreb pe Bergotte tot ce vrei, ia masa la mine n
Iiecare sptmn. Este cel mai bun prieten al Ietei mele. Viziteaz
mpreun vechile orase, catedralele, castelele.
Cum nu aveam nici o notiune despre ierarhia social, de mult-vreme
imposibilitatea hotrt de tata de a le vizita pe doamna si domnisoara
Swann m Icuse mai curnd s-mi nchipui c ntre
115
s
i
ele si noi exist o mare distant, sporindu-le prestigiul n ochii mei.
Regretam c mama nu-si vopsea prul si nu se ddea cu ruj pe buze, asa
cum auzisem de la vecina noastr, doamna Sazerat, c Iace doamna
Swann, nu ca s-i plac sotului ei, ci domnului de Charlus, si m
gndeam c ea ne dispretuieste probabil, ceea ce m mhnea, mai ales din
cauza domnisoarei Swann, despre care mi se spusese c este o Ietit
Ioarte drglas si la care visam adeseori, vznd-o de Iiecare dat cu
acelasi chip, arbitrar si Iermector. Dar cnd am aIlat n acea zi c
domnisoara Swann era oJBtur att de neobisnuit, scldndu-se
precum n elementul su natural n attea privilegii, c atunci cnd ea si
ntreba printii dac vine vreun oaspete la cin, ei i rspundeau cu acele
silabe luminoase, rostind numele unui conviv de-giu`care, pentru ea, nu
era dect un vechi prieten al Iamiliei:(Bergotte7)c, pentru ea,
conversatia intim din timpul
--nresetTce corespundea pentru mine conversatiei mtusii mele, era
alctuit din cuvinte rostite de Bergotte, despre toate acele subiecte pe
care nu le putuse aborda n crtile sale, pe care as Ii vrut s le ascult ca
pe un oracol, si c, n sIrsit, cnd vizita vechi orase, el mergea alturi de
ea, necunoscut si glorios, precum zeii ce coborau n mijlocul muritorilor,
am simtit nu numai ct de nepretuit este o Ipturj``ojnjiisjoaia`wann,
dar si ct de grosolan si de ignorant I-as putea prea, si mi-am dat seama
cu intensitate ct de plcut si ct de imposibil ar Ii s-i Iiu prieten, cuprins
Iiind n acelasi timp de dorint si dezndejde. Acum, cel mai adeseori,
cnd m gndeam la ea, o vedeam n Iata porticului unei catedrale,
explicndu-mi semniIicatia statuilor si, cu un surs plin de bunvoint,
prezentndu-m lui Bergotte drept prietenul ei. Iar Iarmecul puzderiei de
idei iscate n mintea mea de gndul catedralelor, Iarmecul colinelor din
Ile-de-France si al cmpiilor din Normandia si trimiteau rsIrngerile i
asupra imaginii pe care mi-o Iuream despre domnisoara Swann:
* JrainjiecaJj`JnjMgostescjde`. Ca s se nasc.JuMrp. are
~ceTmaTmuIInevoie s crea3a"ca o Iiintiaparte la o viata
necunoscut, unde iubirea ei ne-ar Iace s ptrundem; orice altceva
aproape nu mai conteaz. Chiar Iemeile care pretind c i judec pe
brbati doar dup Iizicul lor, vd n acest Iizic emanatia unei vieti
speciale. Iat de ce i iubesc pe militari, pe pompieri; se uit la uniIorm
n nu mai vd chipul; cred c srut, sub cuiras, o inim diIerit,
aventuroas si tandr; iar un tnr suveran, un print mostenitor, nu are
nevoie, ca s Iac cele mai mgulitoare cuceriri, n trile strine pe care
le viziteaz, de proIilul impecabil ce i-ar ii poate indispensabil unui
speculant la burs.
116
im int
n timp ce citeam n grdin, lucru pe care mtusa mea u ar Ii nteles s-l
ncuviinteze dect duminica, zi cnd este interzis s te ocupi cu ceva
serios si cnd ea nu cosea (n alt zi a sptmnii, mi-ar Ii spus: ,Cum, iar
te distrezi citind? Doar nu-i duminic", dnd cuvntului distrezi sensul
de Iapt copilreasc si de pierdere de timp), mtusa Leonie sttea de
vorb cu Francoise, asteptnd momentul cnd urma s vin Eulalie.
Tocmai i spunea c o vzuse trecnd pe doamna Goupil, ,Ir umbrel,
mbrcat n rochia de mtase pe care si-o Icuse la Chteaudun. Dac
mai are mult de mers, m tem c o s-o ude leoarc".
- Cine stie, cine stie (ceea ce nsemna: poate nu), spunea Fran-
c.oise, pentru a nu nltura deIinitiv pesibilitatea unei alternative
mai Iavorabile.
- Ia te uit, spunea mtusa mea lovindu-se peste Irunte, asta
m Iace s m gndesc c nu stiu dac a ajuns la timp la biseric.
Va trebui s o ntreb pe Eulalie... Fransoise, uit-te la norul acela
negru dindrtul clopotnitei si la soarele npraznic care strlu
ceste pe acoperisul de ardezie: snt sigur c azi o s plou. Nici
nu se putea altIel, era prea cald. Si cu ct va ploua mai repede, cu
att va Ii mai bine, cci pn cnd nu va izbucni Iurtuna, apa de
Vichy mi va sta n gt, adug mtusa mea, pentru care dorinta
de a-si grbi digestia era cu mult mai important dect teama de a
o vedea pe doamna Goupil cu rochia ud leoarc.
- Cine stie, cine stie.
- Cnd plou n-ai cum s te adpostesti n piat. Cum, e ora
trei? striga dintr-o dat mtusa mea, plind, dar a nceput slujba
de dup amiaz, trebuie s-mi iau pepsina! nteleg acum de ce mi
rmsese apa de Vichy n gt.
Si, repezindu-se la o carte de rugciuni legat n catiIea violet
ncrustat cu aur si de unde, n grab, lsa s-i scape poze din acelea
care, tivite cu o dantel de hrtie glbuie, marcheaz paginile cu
rugciuni pentru anumite srbtori, mtusa mea, nghitindu-si picturile,
ncepea s citeasc repede textele sacre, a cror ntelegere i era usor
ntunecat de incertitudinea de a sti dac, luat la att de mult vreme
dup apa de Vichy, pepsina va mai Ii n stare s o ajung din urm si s
o sileasc s se lase digerat. ,Doamne, e ora trei! Ct de repede trece
vremea!"
O lovitur scurt n Iereastr, ca si cum ceva ar Ii izbit-o, urmat de o
ampl cdere abia simtit, de parc o mn de Iire de nisip s-ar Ii
prbusit de la Iereastra de deasupra, apoi miscarea extinzndu-se,
regularizndu-se, adoptnd un ritm, devenind Iluid, sonor, muzical,
atotcuprinztoare, universal: ncepea s plou.
117
` - Ai vzut, Francoise? Si ce ploaie! Dar cred c am auzit clo-u
-potelul de la poarta din grdin. Du-te si vezi cine o mai Ii venit pe ` o
asemenea vreme.
- Est&tloamna Amedee Ibunica)) Mi-a spus c vrea s se plimbe
~C*~pnn grdin. Totusi ploulInu glum.
- Nu m mir deloc, zicea mtusa mea, ridicndu-si ochii ctre
cer. Am spus ntotdeauna c nu-i n toate mintile. N-as vrea s Iiu
n grdin n clipa asta.
- Doamna Amedee este ntotdeauna cu totul altIel dect cei
lalti, spunea Frantoise cu blndete, rezervndu-si pentru cnd avea
s Iie singur cu ceilalti servitori plcerea de a spune c o crede pe
bunica putin cam ,ticnit".
- A trecut si rugciunea pentru sInta mprtsanie. Eulalie
n-o s mai vin, suspina mtusa mea; s-o Ii temut de ploaie.
- Dar nu-i nc ora cinci, doamn Octave, nu-i dect patru si
jumtate.
- Numai patra si jumtate? Si a trebuit s dau la o parte per-
delutele ca s am putin lumin. La patru si jumtate! Cu opt zile
nainte de rugciunile din preajma nltrii. Ah! biata mea Fran-
coise! Tare trebuie s se Ii mniat bunul Dumnezeu pe noi. Dar si
lumea de astzi si Iace de cap! Cum zicea bietul meu Octave, oa
menii prea l-au uitat pe bunul Dumnezeu si el se rzbun.
Obrajii mtusii mele se Icuser rosii: venise Eulalie. Din neIericire,
abia intrase pe us c Francoise se si ntorcea si, cu un surs ce avea
drept scop s se pun ea nssi la unison cu bucuria pe care nu se ndoia
c vorbele ei i-o vor pricinui mtusii mele, articulnd bine silabele pentru
a arta c, desi Ioloseste stilul indirect, ea red, ca o slujnic ntru totul
vrednic, nsesi cuvintele de care binevoise s se serveasc vizitatorul:
- Printele ar Ii ncntat, nespus de Iericit, dac doamna Oc
tave nu doarme si ar putea s-l primeasc. Printele;, nu ar vrea
, s deranjeze. Printele se aIl jos, i-am spus s ntre n salon.
n realitate, jnziteleL preotului nu-i Iceau mtusii mele- o pki*
iIicIeiar att de mare pe ct presupunea Francoise, iar nItisarea
bucuroas cu care aceasta credea c trebuie s-si mpodobeasc* chipul
de Iiecare dat cnd trebuia s-l anunte nu corespundea ntru totul
simtmintelor bolnavei. Preotul (brbat de treab, cu care mi pare ru c
nu am stat mai mult de vorb, cci, chiar dac nu se pricepea ctusi de
putin la art, era mare cunosctor de etimologii), obisnuit s-i inIormeze
despre biseric (avea chiar intentia s scrie o carto despre parohia din
Combray) pe vizitatorii de seam, o
118
obosea cu explicatii nesIrsite si care, de altminteri, erau mereu aceleasi.
Dar cnd coincidea astIel cu cea a Eulaliei, vizita lui i devenea mtusii
mele de-a dreptul neplcut. Ea ar Ii vrut s proIite din plin de prezenta
Eulaliei si s nu Iie vizitat de toat lumea n acelasi timp. Dar nu
ndrznea s nu-l primeasc pe preot, si se multumea doar s-i Iac semn
Eulalei s nu plece o dat cu el, vrnd s Iie si ctva timp singur cu ea.
- Printe, am aIlat c un artist si-a asezat sevaletul n bise
ric si copiaz un vitraliu. Pot s spun c am ajuns la vrsta la care
m aIlu, dar n-am auzit nc de asemenea lucra! Astzi lumea nu-si
mai gseste astmprul! Si tare nu-mi place cnd se ntmpl ase
menea Iapt ntr-o biseric!
- Nu as zice c lucrurile stau chiar asa, cci dac Saint-Hi-
laire are si prti care merit s Iie vizitate, exist si altele care
snt Ioarte vechi n biata mea biseric, singura din ntreaga diocez
care nu a Iost nici mcar restaurat! Doamne Dumnezeule, porti
cul este murdar si strvechi, dar are o nItisare majestuoas; ct
priveste tapiseriile ce o nItiseaz pe Estera, si pe care eu nsumi
nu as da dou parale, ele trec printre cunosctori ca Iiind aproape
la Iel de Irumoase ca acelea de la Sens. Recunosc, de altIel, c, al
turi de anumite detalii cam realiste, ele prezint si altele ce dove
desc un adevrat spirit de observatie. Dar nici nu vreau s aud de
vitraliu! Ct lips de bun simt s lasi niste Ierestre prin care nu
trece lumina, ba care chiar nsal vederea prin reIlexe de o culoare
nedeslusit, ntr-o biseric unde nici mcar dou lespezi nu se aIl
la acelasi nivel, neIiind nlocuite sub pretextul c snt mormintele
abatilor de Combray si ale seniorilor de Guermantes, strvechii
conti de Brabant, strmosii directi ai ducelui de Guermantes de
'astzi si, de asemenea, ai ducesei, de vreme ce este o domnisoar de
Guermantes cstorit cu vrul ei. (Bunica mea care, dezin-teresndu-se
de toat lumea, ajunsese s conIunde toate numele, de Iiecare dat cnd
era rostit n Iata ei cel al ducesei de Guermantes pretindea c este
probabil vorba de o rud a doamnei de Ville-parisis. Toat lumea
izbucnea n rs; ea ncerca s se apere invocnd o anumit scrisoare de
invitatie: ,Mi se pare c-mi amintesc c era pomenit si numele de
Guermantes". Si, mcar de data asta, eram alturi de ceilalti si mpotriva
ei, neputnd admite c exist o legtur ntre prietena ei de pension si
descendenta Genovevei de Brabant.) Iat, Roussainville, de exemplu,
nu mai este astzi dect o parohie de Iermieri, desi n trecut si-a datorat o
mare prosperitate comertului cu plrii de Ietru si pendulelor. (Nu snt
sigur de etimologia cuvntului loussamville.'As nclina s cred c la
origine
119
/
erg, Rouville, RadulIi vila, asa cum Cliteauroux`este Castmm Ea-
dulIi, dar v voi vorbi de toate astea alt dat.) ntr-adevr, biserica are
niste vitralii superbe, aproape toate moderne, si acea impozant Intrare
a lui Ludovic-Filip la Combray, ce si-ar gsi mai bine locul chiar la
Combray si care nu-i cu nimic mai prejos, dup cit se spune, dect
Iaimoasele vitralii de la Chartres. l vedeam chiar ieri pe Iratele
doctorului Percepied, mare amator de art, care o consider chiar ca
Iiind mai Irumoas. Dar, dup cum i spuneam acestui artist care pare, de
altIel, Ioarte politicos, si este, dup ct se spune, un adevrat virtuoz al
penelului, nu gsesc deloc neobisnuit acest vitraliu, care este nc si
mai ntunecat dect celelalte
- Snt sigur c dac l-ati ruga pe preasIintia sa, spuse, Ir
vlag, mtusa mea, care ncepea s se gndeasc c n curnd va
obosi, el nu v-ar reIuza un vitraliu nou.
- Puteti Ii sigur, doamn Octave, rspunse preotul. Dar toc
mai preasIintia sa a iscat atta interes n jurul acestui biet vitraliu,
dovedind c l nItiseaz pe`Gilbert cel Ru; senior de Guerman-
tes, descendentul direct al Geno'vevei de Brabant, care era o domni
soar de Guermantes, primind iertarea din partea sIntului Hilairo.
- Dar nu vd unde este sIntul Hilaire!
- N-ati observat niciodat o doamn n rochie galben, ntr-un
colt al vitraliului? Este tocmai sIntul Hilaire, numit, de ase
menea, dup cum stiti, n anumite locuri, sIntul Illiers, sIntul He-
lier, si chiar, n Jura, sIntul Ylie. Aceste diIerite Iorme corupte ale
lui sanctus Hikrius nu snt, de altIel, cele mai ciudate printre cele
cptate de numele preaIericitilor. AstIel, patroana dumitale, prea-
buna mea Eulaie, sanda Eulalia, a devenit n Burgundia pur si
simplu un sInt: sIntul Eloi. Cam cum ar Ii, Eulalie, dac dup moar
tea dumitale te-ar Iace brbat?
- Printele e tare glumet.
.- Fratele lui Gilbert, Carol cel Blbit, print credincios, dar care,
pierzndu-si din Iraged pruncie tatl, pe Pepin cel Nebun, mort din
pricina bolii sale, si exercita puterea suprem cu toat ngm-Iarea unei
tinereti care nu cunoscuse disciplina, cci de ndat ce-nu-i era pe plac
cineva dintr-un oras oarecare, i mcelrea pe toti locuitorii acelui oras.
Gilbert, vrnd s se rzbune pe Carol, jjjit Joc bisericii din Combray, n
acea vreme vechea biseric, cea pe care Theodebert, prsind, mpreun
cu ntreaga-i curte, casa de la tar. pe care o avea nu departe de aici, la
Thiberzy (Theodeberciacus), pentru a lupta mpotriva burgunzilor,
promisese s o nalte deasupra mormntului sIntului Hilaire, dac
preaIericitul l va ajuta s. nving. N-a mai rmas dect cripta n care ati
cobort probabil
120
mpreun cu Theodore, c,cjjjilbert a dat Ioc la toat asezarea. Apoi l-a
nIrnt pe neIericitul de Carol cu ajutorul lui Guillaume Cuceritorul
(preotul pronunta, 'n loc de Guillaume, Guilome), Iapt pentru care multi
englezi vin s viziteze aceste locuri. Dar se pare c nu a stiut s-si cstige
simpatia locuitorilor din Combray, cci acestia s-au npustit asupra lui
dup slujb si i-au tiat capul. De altIel, Theodore v poate mprumuta o
crticic. n care se aIl toate explicatiile.
Dar lucrul cel mai ciudat este vederea pe care o ai din clopotnit, cu
adevrat grandioas. Desigur, dumneavoastr care nu snteti prea
zdravn, nu v-as da sIatul s urcati cele nouzeci si sapte de trepte,
adic jumtate din numrul treptelor celebrului Dom din Milano.
Oboseste si cineva Ioarte sntos, cu att mai mult cu cit trebuie s urci
cu spinarea aplecat dac nu vrei s-ti spargi capul, iar pe haine aduni
toate pnzele de pianjen de pe scar. n orice caz, ar trebui s v puneti
ceva pe cap, aduga el (Ir s-si dea seama de indignarea pe care i-o
pricinuia mtusii mele Iie si numai ideea c ea ar Ii putut Ii capabil s
urce n clopotnit), cci, o dat ajuns sus, ai de nIruntat un curent
teribil! Unii aIirm chiar c au simtit acolo Irigul mortii. Si totusi n
Iiecare duminic vine lume, chiar de Ioarte departe, ca s admire
Irumusetea privelistii, si pleac nespus de nentat. Duminica viitoare,
dac vremea se mentine Irumoas, veti ntlni desigur mult lume, mai
ales c se apropie nltarea. Trebuie s recunoastem, de altIel, c
privelistea este cu adevrat Ieeric, iar perspectiva asupra cmpiei cu
totul neobisnuit. Cnd vremea este senin, poti s vezi pn si cele mai
mici amnunte, pn la Verneuil. Mai ales cuprinzi cu privirea n acelasi
timp lucruri pe care de obicei nu le poti vedea dect separat ca, de
exemplu, rul Vivonne si rpele de la Saint-Assise-les-Combray, de care
este desprtit printr-un plc de copaci uriasi, sau diIeritele canale de la
Jouy-le-Vicomte (Gaudiacus vice comitis, dup cum stiti). De Iiecare
dat cnd am Iost la Jouy-le-Vicomte, am vzut un capt al canalului,
apoi, dup ce coteam ntr-o alt strad, vedeam un alt capt, dar nu-l
mai vedeam pe cellalt. Zadarnic ncercam s le pun laolalt n gnd,
Iiindc nu prea reuseam. E cu totul altceva s le vezi din clopotnita
bisericii Saint-Hilaire: e o adevrat retea n care este prins ntreaga
localitate. Numai c nu distingi apa, parc ar Ii mari tieturi care mpart
att de bine orasul n Isii, net seamn cu un cozonac ale crui Ielii
rmn nc laolalt, nainte de a se desprinde una de cealalt. Ca s vezi
totul Ioarte bine ar trebui s te aIli n acelasi timp n clopotnita bisericii
Saint-Hilaire si la Jouy-le-Vicomte.
121
Preotul o obosise n asemenea msur pe mtusa mea nct, de ndat ce-
l vzu plecat, ea se vzu silit s o trimit acas si pe Eulalie.
- Tine, biata mea Eulalie, i spuse cu o voce slab, scotnd un
bnut dintr-o pung pe care o avea la ndemn, si s nu m uiti
n rugciunile dumitale.
- Dar doamn Octave, nu stiu dac se cade, doar stiti c nu
pentru asta vin la dumneavoastr! spunea Eulalie, la Iel de sovi
toare si de stnjenit de Iiecare dat de parc atunci i s-ar Ii n-
tmplat ntia oar s capete bnutul, si cu o nItisare nemultu
mit ce o nveselea pe mtusa mea, dar care nu i displcea, cci
dac ntr-o zi Eulalie, lund bnutul, avea o nItisare mai putin
contrariat dect de obicei, mtusa mea spunea:
- Nu stiu ce avea azi Eulalie; i-am dat totusi ct i dau de obi
cei, dar nu prea multumit.
- Cred c nu are de ce s se plng, suspina Francoise, care avea
tendinta s considere c tot ce i da mtusa mea, pentru ea sau co
piii ei, nu era mare lucru, n timp ce bnutii pusi n Iiecare duminic
n mna Eulaliei, dar att de discret nct Francoise nu izbutea ni
ciodat s-i vad, i se preau adevrate comori risipite nebuneste
pentru o ingrat. Si asta nu pentru c Francoise a/Ii rvnit la banii
pe care mtusa mea i-i ddea Eulaliei. Ea se bucura ndeajuns de
averea mtusii mele, stiind c bogtiile stpnei o nalt si o nIru
museteaz n ochii tuturor si pe slujnic, si c ea, Francoise, era
neasemuit si gloriIicat n Combray, Jouy-le-Vicomte si n alte
locuri, pentru numeroasele Ierme ale mtusii mele, pentru vizitele
Irecvente si prelungite ale preotului, pentru numrul neobisnuit
de sticle cu ap de Vichy consumate. Ea nu era avar dect pentru
mtusa mea; dac i-ar Ii administrat averea, ceea ce ar Ii Iost un
vis al ei, ea ar Ii aprat-o de ceilalti cu o Ierocitate matern. Nu ar
Ii gsit c e prea ru ca mtusa mea, pe care o stia de o generozitate
Ir de leac, s-si druiasc banii, dar nu sracilor, ci celor bogati.
Poate c se gndea c acestia, neavnd nevoie de darurile mtusii
mele, nu puteau Ii bnuiti c o iubesc din pricina lor. De altIel,
oIerite unor persoane Ioarte bogate, doamnei Sazerat, domnului
Swann, domnului Legrandin, doamnei Goupil, unor persoane ,de
acelasi rang" cu mtusa mea si care ,Iceau parte din aeeeasi tag
m", darurile i apreau ca apartinnd obiceiurilor acestei vieti ciu
date si strlucitoare a bogtasilor care vneaz, dau baluri, si Iac
vizite ntre ei, bogtasi pe care ea i admira surznd. Dar lucrurile
stteau cu totul altIel dac cei ce beneIiciau de generozitatea m
tusii mele erau dintre aceia pe care Francoise i numea ,oameni ca
122
mine, oameni care nu nseamn mai mult dect mine" si care erau cei pe
care ea i dispretuia cel mai mult, dac nu cumva i spuneau .,doamna
Francoise" si nu se socoteau ca Iiind ,nc mai nensemnati dect ea". Si
cnd vzu c, n ciuda tuturor sIaturilor sale, mtusa mea si Icea de cap
si arunca banii pe Iereastr - asa credea Fran-toise, cel putin - pentru
niste Ipturi nevrednice, ea ncepu s cread c darurile pe care i le
oIerea mtusa mea snt Ioarte mici n comparatie cu sumele imaginare
risipite pentru Eulalie. Fran-joise presupunea c Eulalie ar Ii putut s
cumpere cu usurint, dat Iiind cstigul pe care i-l aduceau acele vizite,
orice Ierm, ori-et de bine chivernisit, din mprejurimile orasului
Combray. Este adevrat c Eulalie gndea cam la Iel despre bogtiile
imense si ascunse ale Frantoisei. De obicei, dup ce Eulalie pleca,
Francoise Icea proIetii ruvoitoare pe socoteala ei. O ura, dar se si
temea de ea, si credea c atunci cnd este de Iat trebuie ,s se poarte
Irumos cu ea". Se usura abia dup plecarea ei, Ir a-i spune vreodat pe
nume, e adevrat, dar proIernd oracole sibilinice sau sentinte cu un
caracter general ca acelea din Eclesiast, a cror aplicare nu-i putea scpa
mtusii mele. Dup ce privise, ridicnd coltul perdelei, dac Eulalie
nchisese poarta: ,Lingusitorii stiu s se Iac bineveniti ntotdeauna si
s adune parale; dar rbdare, bunul Dumnezeu i pedepseste pe toti pn
la urm", spunea ea, privind ntr-o parte si cu tonul insinuant al lui Joas
atunci cnd se gndeste doar la A talia40 si cnd spune:
Fericirea celor ri trece ca un suvoi de ap.
Dar cnd venea si preotul si cnd vizita lui interminabil o obosea peste
msur pe mtusa mea, Francoise iesea din camer n urma Eulaliei,
spunnd:
- Doamn Octave, v las s v odihniti, preti Ioarte obosit.
Iar mtusa mea nici mcar nu-i mai rspundea, scotnd un suspin ce
prea a Ii ultimul, cu ochii nchisi, de parc ar Ii Iost moart. Dar abia
coborse Francoise c ntreaga cas rsuna de patra lovituri puternice,
iar mtusa mea, ridiendu-se n sezut, striga:
- Eulalie a plecat cumva? Am uitat s o ntreb dac doamna
Goupil a ajuns la timp la slujb. Alearg repede dup ea!
Dar Fransoise se ntorcea, Ir s o Ii putut ajunge din urm pe Eulalie.
- Asta nu-mi convine, spunea mtusa mea dnd din cap. Era
singurul lucru important despre care voiam s o ntreb!
AstIel trecea viata pentru mtusa mea Leonie, mereu identic n dulcea
uniIormitate a ceea ce ca numea, cu un dispret aIectat si o
123
tandrete proIund, ,mrunta ei existent de zi cu zi". Aprat de toat
lumea, nu numai acas, unde Iiecare, dndu-si seama de inutilitatea
oricrui sIat privind o mai bun igien, se resemnase treptat s o respecte
asa cum era, ci chiar n sat unde, la trei strzi deprtare de noi, tmparul,
nainte de a-si bate n cuie lzile, o ntreba pe Francoise dac mtusa
mea ,dormise bine", - aceast ,mrunt existent" a Iost tulburat o
singur dat n acel an. Ca unui Iruct ascuns ce ar Ii ajuns s se coac pe
nesimtite si care s-ar desprinde dintr-o dat, buctreasa a dat" nastere
ntr-o noapte unui copil. Dar durerile Iacerii Iiind de nendurat, si cum
nu se aIla nici o moas n Combray, Francoise a Iost nevoit s plece n
zori spre a aduce una din Tiiberzy. Mtusa mea nu s-a putut odihni din
cauza strigtelor buctresei, iar Francoise nentorcndu-se dect Ioarte
trziu, desi distanta dintre sate era mic, i-a lipsit din cale aIar. De aceea
mama mi-a spus n acea dimineat: ,Urc si vezi dac mtusa ta nu are
nevoie de ceva". Am intrat n prima ncpere si, prin usa deschis, am
vzut-o pe mtusa mea, culcat pe o parte si dormind; sIoria usor.
Tocmai voiam s plec pe vrIul picioarelor, dar, Ir ndoial, zgomotul
pe care l Icusem intervenise n somnul ei, ,schimbndu-i viteza", cum
se spune pentru automobile, cci muzica sIorielii s-a ntrerupt o
secund, rence-pnd cu un ton mai jos, apoi ea s-a trezit si si-a ntors pe
jumtate ctre mine chipul, pe care l-am putut atunci vedea; el exprima
un Iel de spaim; avusese, nendoielnic, un vis ngrozitor; nu putea s
m vad din locul unde se aIla, iar eu rmneam nemiscat, ne-stiind dac
trebuie s naintez sau s m retrag; dar prea c se ntoarce la
sentimentul realittii si c recunoscuse caracterul mincinos al
vedeniilor care o nspimntaser; un surs de bucurie, de pioas
recunostiint Iat de Dumnezeu, care ngduie ca viata s Iie mai putin
crud dect visele, i lumin slab obrazul, si dat Iiind acel obicei pe care
l cptase de a-si vorbi n soapt siesi cnd se credea singur, murmur:
,Domnul Iie ludat! Singura noastr suprare este ntmplarea cu
buctreasa care naste. Visam c bietul meu Octave nviase si c voia
s m sileasc s m plimb n Iiecare zi!" si ntinse mna ctre siragul de
mtnii de pe msut, dar cum somnul o cuprindea din nou, nu avu
puterea s ajung la el: adormi iarsi, linistit, iar eu am iesit din camer
tiptil Ir a spune vreodat cuiva, si nici mcar ei, ceea ce auzisem.
Cnd spun c n aIar de ntmplri cu totul neobisnuite, ca aceast
nastere, existenta mtusii mele rmnea totdeauna aceeasi, nu m
gndesc la cele care, repetndu-se, mereu identice, la inter-
124
vale regulate, nu introduceau n snul acelei uniIormitti dect un Iel de
uniIormitate secundar. AstIel, n Iiecare smbt, Iiindc Francoise se
ducea dup-amiaza la trgul din Roussainville-le-Pin, toat lumea lua
masa cu o or mai devreme. Iar mtusa mea se obisnuise att de bine cu
aceast schimbare sptmnal survenit n obiceiurile ei. nct ajunsese
s tin la acest obicei tot att de mult ca si la celelalte. Se ,nvtase" att
de bine asa, dup cum spunea Francoise, nct dac ar Ii trebuit, ntr-o
smbt, s astepte, ca s ia masa de prnz, ora obisnuit, lucrul ar Ii
,deranjat-o" tot att de mult ca si cum ar Ii trebuit, ntr-o alt zi, s ia
masa la ora la care o lua n zilele de smbt. De altIel acest prnz luat
mai devreme Icea ca ziua de smbt s ne apar tuturor ca avnd un
chip particular, indulgent, si destul de simpatic. Cnd de obicei mai aveai
nc o or naintea destinderii pe care ti-o oIer masa. acum stiai c, n
eteva secunde numai, vor ncepe s soseasc andive timpurii, o omlet
binevoitoare, un biItec nemeritat. ntoarcerea acestei sm-bete asimetrice
era unul din acele mici evenimente luntrice, locale, aproape civice
care, n vietile linistite si n societtile nchise, creeaz un Iel de legtur
national si devin tema Iavorit a conversatiilor, a glumelor, a
povestirilor mult exagerate: ar Ii Iost un adevrat nucleu pentru un
ciclu legendar, dac vreunul dintre noi ar Ii avut vocatie epic. nc dis-
de-dimineat, nainte de a Ii mbrcati, Ir vreun motiv, doar pentru
plcerea de a simti Iorta solidarittii, ne spuneam unii altora, plini de
bun dispozitie, cu cordialitate, cu patriotism: ,Nu e vreme de pierdut,
s nu uitm c azi e smbt", n timp ce mtusa mea, stnd de vorb cu
Francoise si gndindu-se c ziua va Ii mai lung ca de obicei, spunea:
,Ce-ar Ii s ne gtesti o mncare strasnic de vitel, cci e smbt". Dac
la ora zece si jumtate unul dintre noi, mai distrat, si scotea ceasul si l
privea, spunnd: ,Mai avem doar o or si jumtate pn la prnz", toti
ceilalti erau Iericiti s-i poat spune: ,Te nseli, nicidecum, uiti c azi
este smbt!"; rdeam nc un sIert de or dup asta si ne Ig-duiam s
urcm si s-i povestim ntmplarea si mtusii, ca s o nveselim, nsusi
chipul cerului prea schimbat. Dup prnz, soarele, stiind c e smbt,
hoinrea nc o or n naltul cerului, si cnd vreunul dintre noi, socotind
c e prea trziu ca s ne mai plimbm, spunea: ,Cum, e numai ora
dou?" auzind cum sun de dou ori clopotul bisericii Saint-Hilaire
(dangte care au obiceiul s nu n-tlneasc nc pe nimeni pe drumurile
pustii din pricina mesei de prnz sau a sit stei, 'de-a lungul rului repede
si alb prsit pn si de pescari, si care trec singuratice prin cerul pustiu,
pe care nu nii rinn dcct ctiva nori lenesi), toat lmea i rspundea n
cor:
125
,Te nseli, am luat masa cu o or mai devreme, doar stii c astzi e
smbt!" Surpriza unui barbar (noi i numeam astIel pe toti cei ce nu
cunosteau aceast particularitate a zilei de smbt) care, venind la ora
unsprezece ca s stea de vorb cu tata, ne gsise instalati la mas, era
unul din lucrurile ce o nveseliser cel mai mult pe Francoise, dar dac
gsea c este nostim ca vizitatorul, uimit, s mi stie c noi luam masa de
prnz mai devreme n Iiecare smbt, gsea nc si mai comic
(simpatiznd totodat din adncul inimii cu acel sovinism ngust) Iaptul
c tata nu se gndise c barbarul nu ne cunostea obiceiul si i rspunsese,
Ir vreo alt explicatie, si n ciuda uimirii oaspetelui de a ne vedea nc
de la acea or n suIragerie: ,Dar e smbt!" Ajuns n acest loc al
povestirii, ea rdea cu lacrimi si, pentru a-si spori plcerea, prelungea
dialogul, inventa ce rspunsese vizitatorul la acest ,smbt" care lui nu-
i spunea nimic. Iar aceste adaosuri nu numai c nu ne plictiseau, ci,
dimpotriv, nu ni se preau ndeajuns de multe niciodat, si atunci
spuneam: ,Dar cred c a mai zis si altceva. Prima oar, povestea ta era
mai lung". nssi mtusa mea si lsa la o parte lucrul de ram, ridica
Iruntea si privea pe deasupra lornionului.
Smbt se mai ntmpla nc un lucru neobisnuit: n luna mai, ieseam la
plimbare dup prnz, spre a ne duce la ,srbtoarea lla-riei".
Cum l ntlneam adeseori aici pe domnul Vinteuil, Ioarte sever la adresa
,genului deplorabil de tnr neglijent, crescut n mentalitatea epocii
actuale", mama era Ioarte atent la tinuta mea, apoi porneam ctre
biseric. mi amintesc c am nceput s iubesc tuIele de pducel n acea
,lun a Mriei". NeIiind numai n biserica att de sInt, dar unde aveam
dreptul s intrm, asezate chiar pe altar, nedesprtite de misterele sacre,
la celebrarea crora luau parte, si strecurau, printre candelabre si
potiruri, ramurile prinse orizontal unele de celelalte n chip srbtoresc,
si pe care le nIrumusetau nenumratele Irunze, adevrat dantel
presrat din belsug, ca o rochie de mireas, cu buchetelele de Ilori abia
nmugurite, de o albeat strlucitoare. Dar, Ir s ndrzneasc s le
privesc altIel dect pe Iuris, simteam c acele pregtiri somptuoase erau
vii si c natura nssi, crend dantela de Irunze, adugnd podoaba
suprem a mugurilor albi, Icuse din ele un decor vrednic de ceea ce
era o bucurie popular si totodat o solemnitate mistic. Mai sus se
deschideau corolele, ici si colo, cu o gratie nepstoare, retinnd att de
neglijent, ca pe o ultim si vaporoas podoab, buchetul de strnise, Iine
ca niste ate de pianjen care le ncetosau pe de-a-n-tregul, nct urmnd,
ncerend s mimez n sinea mea gestul eIlo-
126
rescentelor, mi-l nchipuiam ca si cum ar Ii Iost miscarea capului,
nvalnic si rapid, a unei albe si tinere Iete, distrat si vioaie, cu
privirea cochet, cu pupilele micsorate. Domnul Vinteuil se asezase
alturi de noi mpreun cu Iiica sa. De Iamilie bun, Iusese pmIe-~-sorul
de pian al surorilor bunicii; dup ce-i murise nevasta si mostenise o
avere, se retrsese n apropiere de Combray si era primit adeseori la noi
n cas. Dar Iiind de o pudibonderie excesiv, ntr-o bun zi nu a mai
venit, ca s nu-l mai ntlneasc pe SwanOj, care Icuse ceea ce el
numea ,o cstorie nepotrivit, dup moda zilei". Mama, aIlnd c era si
compozitor, i spusese din amabilitate c, atunci cnd o va vizita, va
trebui s-i si cnte la pian ceva compus de el. Domnul Vinteuil s-ar Ii
bucurat mult s-o Iac, dar el mpingea politetea si buntatea pn ntr-
acolo nct, puiindu-se mereu n locul celorlalti, se temea c i plictiseste
si c le pare egoist dac se las n voia dorintei sale, pe care acestia nu
trebuiau nici mcar s o ghiceasc. n ziua cnd printii mei Iuseser n
vizit la el, eu i ntovrsisem, dar ei mi ngduiser s rmin aIar si,
cum casa domnului Vinteuil, Montjouvain, se aIla la poalele unei coline
mpdurite unde m ascunsesem, m-am aIlat astIel n dreptul salonului
de la etajul doi, la cincizeci de centimetri de Iereastr. Cnd slujitorul l
anuntase c veniser printii mei, l vzusem pe-domnul Vinteuil cum
pune repede la vedere pe pian o compozitie muzical. Dar, de ndat ce
intrar printii mei, o lu de acolo, punnd-o n nu stiu care cotlon. Se
temuse, Ir ndoial, c vor bnui c nu-i Iericit s-i vad dect pentru a
le cnta compozitiile sale. Si de Iiecare dat cnd mama i propusese, n
cursul vizitei, s le cnte ceva, el repetase de mai multe ori: ,Dar nu stiu
cine a pus asta pe pian, nu st aici de obicei", si schimbase vorba, abor-
dnd tocmai subiectele care l interesau cel mai putin. Nu avea dect o
singur pasiune: Iata lui, iar aceasta, care semna cu un biat, prea att
de zdravn, nct nu te puteai mpiedica s surzi vznd ct grij are de
ea, punndu-itot timpulcte un sal pe umeri. Bunica ne atrgea atentia
asupra expresiei blnde, delicate, aproape timide ce se citea adeseori n
privirile acestui copil att de slbatic, cu Iata plin de pistrui. Dup ce
rostea vreun cuvnt, l auzea parc ea nssi cu urechile celor crora le
era adresat, se temea, de vreo posibil nentelegere, si sub chipul
aproape brbtesc al ,drcusorului" se luminau, ivindu-se parc printr-o
transparent, trsturile mai Iine ale unei tinere Iete dezndjduite.
Cnd trebui s iesim din biseric, am ngenuncheat n Iata altarului, si,
ridicndu-m, am simtit dintr-o dat cum izvora din ramurile de
pducel o mireasm amar si dulce de migdale, si am ob-
127
servat pe Ilori punctisoare mai aurii sub care mi-am nchipuit c trebuie
s Iie ascuns acea mireasm, ca, sub coaja rumenit, gustul unei
prjituri cu migdale, sau, sub pistrui, cel al obrajilor domnisoarei
Vinteuil. n ciuda tcutei nemiscri a ramurilor de pducel, acea
mireasm intermitent era precum murmurul vietii lor intense de care
Iremta ntreg altarul ca un gard viu de la tar vizitat de antene
nsuIletite, la care te gndeai vznd anumite stamine aproape roscate ce
preau a Ii pstrat virulenta primvratec, puterea iritant a unor insecte
astzi metamorIozate n Ilori.
Stteam o clip de vorb cu domnul Vinteuil n Iata porticului, la iesirea
din biseric. El se amesteca n certurile dintre strengarii care se ncierau
n piat, lua aprarea celor mai mici, i mustra pe cei mai mari. Dac Iata
lui ne spunea cu vocea ei groas ct de multumit Iusese s ne vad, pe
dat se prea c n ea nssi o sor mai sensibil se rusina de aceste
cuvinte rostite parc de un bietas zpcit si care ne-ar Ii putut Iace s
credem c ne cere s o invitm la noi. Tatl ei i punea o mantie pe
umeri, urcau amndoi ntr-o trsuric jpu`ilIlu roti pe care o conducea
singur, si se ntorceau - la Mont jouvain. JPentru c a doua zi era
duminic si nu trebuia s ne sculm 3eet pentru slujba cea mare, dac
era lun plin si era cald, n loc s ne ntoarcem de-a dreptul acas, tata,
iubitor de glorie, ne silea s Iacem o lung plimbare pe deal, pe care
mama, neobisnuit s se orienteze si s recunoasc drumul, o considera
drept Iapta de vitejie a unui geniu strategic. Uneori mergeam pn la
viaduct, ale crui arcade de piatr, ncepnd chiar de la gar, nsemnau
pentru mine exilul si neIericirea din aIara lumii civilizate, cci n Iiecare
an, cnd veneam de la Paris, ni se recomanda s Iim Ioarte atenti, si s
nu lsm s treac statia Combray Ir s coborm, ba chiar s Iim gata
dinainte, cci trenul pornea din nou dup dou minute, apucnd-o pe
viaduct, dincolo de tinuturile crestine, a cror limit extrem era
nsemnat pentru mine de Combray. Ne ntorceam pe bulevardul grii,
unde se aIlau cele mai plcute vile din comun. n Iiecare grdin clarul
de lun, ntocmai ca Hubert Eobert41, si presra treptele Irnte de
marmor alb, tsnirile de ap, grilajele ntredeschise. Lumina ei
nimicise cldirea TelegraIului. Nu mai rmnea dcct o coloan pe
jumtate sIrmat, dar care si pstra Irumusetea unei ruine nemuritoare.
Mergeam rnple-ticindu-m. muream de somn, mireasma teilor, care
mblsma aerul, mi aprea ca o rsplat ce nu putea Ii obtinut dect cu
pretul, prea scump pltit, al celor mai mari osteneli. Printre grilajele
Ioarte ndeprtate unele de altele, cinii treziti de pasii nostri singurateci
si alternau ltraturile, cum mi se ntmpl nc uneori s
128
aud seara, si ntre care si-a gsit probabil adpost (cnd, pe locul lui, a
Iost creat grdina public din Combray) bulevardul grii, cci, oriunde
m-as gsi, de ndat ce ncep s latre si s-si rspund, l zresc, cu teii
si si cu trotuarul su luminat de lun.
Dintr-o dat tata ne oprea si o ntreba pe mama: n Unde sntem?"
Ostenit de atta drum, dar mndr de el, ea i mrturisea cu duiosie c
habar nu are. El ridica din umeri si rdea. Atunci, ca si cum ar li scos-o
din buzunarul vestonului odat cu cheia, ne arta drept n Iata noastr
portita dindrtul grdinii noastre, care venise, mpreun cu coltul
strzii Saint-Esprit, s ne astepte la captul acelor drumuri
necunoscute. Mama i spunea cu admiratie: ,Esti nemaipomenit!" Si,
din acea clip, nu trebuia s mai Iac nici mcar un singur pasrpSmntul
mergea pentru mine n acea grdin unde, de atta vreme, actiunile mele
nu mai erau ntovrsite de o atentie voluntar: Obisnuinta m lua n
bratele ei si m ducea pn la pat ca pe un copilas.
Desi ziua de smbt, care ncepea cu o or mai devreme si era lipsit de
Francoise, trecea mai ncet dect celelalte zile pentru mtusa mea, ea i
astepta totusi ntoarcerea cu nerbdare nc de la nceputul sptmnii,
cci cuprindea ntreaga noutate si distractie pe care era nc n stare s
le suporte trupul ei slbit si maniac. Ceea ce nu nseamn totusi c ea nu
aspira uneori si la o schimbare mai mare, c nu cunostea si acele clipe
exceptionale cnd esti nsetat de altceva dect de ceea ce ai, si cnd cei pe
care lipsa de energie sau de imaginatie i mpiedic s extrag din ei
nsisi un principiu nnoitor cer de la minutul care vine, de la postasul
care sun la us, s le aduc ceva nou, Iie si ceva ru, o emotie, o
durere ; cnd sensibilitatea, pe care Iericirea a redus-o la tcere ca pe o
harI trndav, vrea s rsune sub o mn chiar brutal, si chiar cu riscul
de a Ii sIrmat; cnd vointa care si-a cucerit att de greu dreptul de a se
abandona Ir nici o piedic dorintelor, suIerintelor ei, ar vrea s pun
hturile n mna unor ntmplri npraznice, chiar crude. Fr ndoial,
cum puterile mtusii mele, sectuite la cea mai mic oboseal, nu
rensteau dect strop cu strop o dat cu odihna, rezervorul se umplea
ntr-un timp prea ndelungat, si treceau luni ntregi nainte ca ea s se Ii
putut bucura de acea usoar energie pe
care altii o capt din chiar activitatea lor, Iiind totodat incapabil s
stie si s decid cum trebuie s o Ioloseasc. Nu m ndoiesc c atunci -
asa cum dorinta de a-l nlocui cu cartoIi n sos bi'chamel se nstea, n
cele din urm, dup ctva timp, din nssi plcerea pe care i-o pricinuia
revenirea cotidian a piureului, de
9 - In cutarea timpului pierdu*
129
care nu se ,stura" niciodat - ea extrgea din acumularea acestor zile
monotone la care tinea att de mult, asteptarea unui cataclism domestic,
limitat la'durata unei clipe, dar care ar sili-o s realizeze o dat pentru
totdeauna una din acele schimbri pe care le recunostea ca Iiindu-i
salutare si la care nu se putea hotr singur. JSa ne iubea cu adevrat si
i-ar Ii Icut plcere s ne plng; survenind ntr-un moment cnd se
simtea bine si nu era leoarc de sudoare, vestea c locuinta noastr luase
Ioc si c noi murisem cu totii n acel incendiu, n urma cruia nu mai
rmnea din cas nici mcar un singur zid, incendiu din care ar Ii putut
s scape Ir s se grbeasc prea mult, dac s-ar Ii ridicat din pat pe
dat, a obsedat-o, nendoielnic, adeseori, trezindu-i sperantele, cci unea
avantajele secundare de a o Iace s savureze ntr-un ndelung regret
ntreaga-i iubire pentru noi si de a strni totodat uimirea ntregului sat
conduendu-ne la cimitir, curajoas si coplesit de neIericirea ce se
abtuse asupra ei, muribund si totusi n picioare, cu avantajul, mult mai
pretios, de a o sili n clipa cea mai potrivit, si Ir s mai piard
vremea, Ir a-i lsa putinta de a mai sovi si a se- enerva, s-si petreac
vara la Irumoasa ei Ierm din Mirougrain, unde exista si o cascad. Dar
cum niciodat nu avusese loc o ntm-plare de acest Iel, la care ea medita
desigur cnd era singur, absorbit n nenumratele pasiente (ntmplare
care ar Ii dezndjduit-o nc de cum ar Ii nceput s se realizeze, o
dat cu prima dintre acele Iapte neprevzute, cu primul cuvnt anuntnd
o veste rea si al crui sunet nu-l mai poti uita niciodat, cel care poart
pecetea mortii reale, cu totul diIerit de posibilitatea ei logic si
abstract), se rscumpra, pentru a-si Iace din cnd n cnd viata mai
interesant, recurgnd la peripetii imaginare pe care le urmrea m
pasiune. i plcea s presupun dintr-o dat c Francoise o Iur si c ea
se Ioloseste de tot Ielul de viclenii pentru a o surprinde asupra Iaptului;
obisnuit, cnd juca de una singur crti, s joace n acelasi timp att
pentru ea ct si pentru adversar, si rostea ei nsesi scuzele stnjenite pe
care i le-ar Ii cerut Francoise, rspunzn-du-i totodat cu atta nIlcrare
si indignare, net dac unul dintre noi intra la ea n acea clip, o gsea
asudat, cu ochii strlucitori, cu peruca strmb, descoperindu-i Iruntea
cheal. Franeoise a auzit poate uneori din camera nvecinat asemenea
sarcasme musctoare ce-i erau adresate si a cror nscocire nu ar Ii
usurat-o ndeajuns pe mtusa mea dac ele ar Ii rmas doar n stare
imaterial si dac, spunndu-le cu voce sczut, nu le-ar Ii conIerit mai
mult realitate. Uneori, acest ,spectacol ntr-un pat" nu-i era de ajuns
mtusii mele; ea voia ca piesele s-i Iie jucate. Atunci, n
130
vreo duminic, cu toate usile misterios nchise, i ncredintaEua. laliei
ndoielile nutrite de ea eu privire 3a cinstea Francoisei,inten-ut"de a o
concedia| s`aJt dat, Francoisei, bnuielile ei cu privire la inIidelitatea
Eula'lieT pe care, curnd, nu avea s o mai primeasc n cas; cteva zile
mai trziu, i era sil de conIidenta din ajun si se mpcase cu
trdtoarea, care, de altIel, aveau s-si schimbe rolurile la viitoarea
reprezentatie. Dar bnuielile pe crc i le putea uneori inspira Eulalie nu
erau dect un Ioc de paie si se risipeau repede, neIiind alimentate
ndeajuns, cci Eulalie nu locuia cu noi. |Nu tot astIel stteau lucrurile
eu cele ce o priveau pe Francoise, pe care mtusa mea o simtea ntruna
sub acelasi acoperis cu ea, Ir a ndrzni vreodat s coboare pn la
buctrie spre a-si da seama dac erau ntemeiate, de team s nu
rceasc dac se d jos din pat. Treptat mintea ei nu mai cunoscu alt
ocupatie n aIar de aceea de a cuta s ghiceasc ce putea Iace si ce
putea ncerca s-i ascund Francoise. si asta clip de clip. Observa pn
si cele mai mici schimbri ale Iizionomiei acesteia, orice contradictie n
spusele ei, orice dorint pe caro prea s o ascund. Si i arta c o
demascase, cu un singur cuvnt, ce o lovea pe Francoise n moalele
capului, Icnd-o s pleasc, si n care mtusa mea aIla, nendoielnic,
o crud plcere. Iar duminica urmtoare, o revelatie venind din partea
Euialiei - asemenea acelor descoperiri care deschid dintr-o dat un ntreg
domeniu nebnuit unei stiinte ce abia se oaste si care se trse pn atunci
pe drumuri btute - i dovedea mtusii mele c bnuielile ei erau cu mult
sub adevrul Iaptelor. ,Dar Frangoise trebuie s stie, acum c i-ati dat si
o trsur." - ,Eu i-am dat ei o trsur!" exclama mtusa mea. - ,Ah! nu
stiu, tar asa credeam, am vzut-o trccnd ntr-o caleasca, mndr
precum Artaban, si duendu-se la iarmarocul din Roussainville. Am
crezut ci-o druise doamna Octave." Treptat, Francoise si mtusa mea,
asemenea animalului hituit si vntorului care l hituieste, ajunseser
s-si pndeasc clip de clip vicleniile. Mama se temea ca Francoise s
nu nceap s o urasc de-a binelea pe mtusa mea, care o jignea cu cea
mai mare cruzime. Oricum, Francoise era nespus de atent, si asta zi cu
zi, la cele mai mrunte cuvinte, la cele mai mrunte gesturi ale mtusii
mele. Cnd trebuia s-i cear ceva, sovia vreme ndelungat, cutnd
calea cea mai bun. Iar dup ce si exprimase dorinta, o privea pe mtusa
mea pe Iuris, ncerend s ghiceasc pe chipul ei ce gndeste si ce va
hotr. Si astIel - n timp ce vreun artist care, citind Memoriile din
secolul al XVII-lea. si dorind s se apropie ct mai mult de marele Rege,
crede c merge pe acea cale Iabricndu-si o genealogie prin care
descinde dintr-o
131
Iamilie istoric sau ntretinncj o corespondenta cu unul dintre
suveranii actuali din Europa, ntoarce spatele ctre ceea ce greseste
cu-tnd sub Iorme identice si, n consecint, moarte - o btrn doamn
din provincie, care asculta n mod sincer de cteva irezistibile manii si de
o rutate nscut din trndvie, vedea, Ir s se Ii gndit vreodat la
Ludovic al XlV-lea, cum ocupatiile cele mai nensemnate ale zilei,
privind scularea ei, masa, odihna, capt, prin singularitatea lor
despotic, ceva din interesul a ceea ce Saint-Si-mon numea ,mecanica"
vietii de la Versailles, si putea crede, de asemenea, c tcerile ei, o
nuant de bun dispozitie sau de truIie ivite pe IaIa-i erau, din partea
Francoisei, obiectul unui comentariu la Iel de pasionat, la Iel de temtor,
ca tcerea, buna dispozitie, truIia Regelui, cnd un curtean, sau chiar cei
mai nobili seniori, i nmnascr o suplic, pe o alee din Versailles.
ntr-o duminic, zi cnd mtusa mea Iusese vizitat simultan de preot si
de Eulalie si apoi se odihnise, urcasem cu totii s-i spunem noapte
bun, iar mama i exprima prerea ei de ru cu privire la ghinionul care
i aducea totdeauna pe acesti vizitatori n acelasi timp.
- Stiu c nici de data asta lucrurile nu s-au potrivit bine, Leo-
nie, i spuse ea cu o voce blnd, ti-au venit amndoi vizitatorii
deodat.
Cealalt mtus a mea o ntrerupse printr-un: ,Asta s ne-Iie
suprarea..." cci de cnd Iata ei era bolnav credea c trebuie s o
ncurajeze nItiyndu-i totdeauna lucrurile sub o lumin Iavorabil. Dar
tata, lu'ml cuvntul:
- Vreau s proIit, spuse el, de Iaptul ca ntreaga Iamilie se
aIl laolalt pentru a v povesti ceva si a mi mai Ii nevoit sa reiau
aceeasi poveste pentru Iiecare n parte. M tem c sntern certati
cu Legrandin; abia dac mi-a spus bun ziua azi dimineat
Nu am mai rmas s ascult povestea tatei, cci m aIlam chiar mpreun
cu el, dup liturghie, cnd l ntlnisem pe domnul Legrandin, si am
cobort la buctrie ca s aIlu ce Ieluri vom avea la cin, ceea ce zilnic
m distra asemenea vestilor pe care le citesti ntr-un ziar, strnindu-m
precum programul unei serbri. Cnd domnul 'Ijegrandin trecuse pe lng
noi iesind din biseric, alturi de o castelan din vecintate pe care nu o
cunosteam dcct din vedere, tata i adresase un salut prietenesc si
totodat rezervat, Ir-s ne Ii oprit; domnul Legrandin abia dac i
rspunsese, cu o expresie uimit, ca ti cum nu ne recunostea, si cu acea
privire a persoanelor ee nu vor s Iie amabile si care, din adncul dintr-
o dat
prelungit al ochilor lor, par a v zri la captul unui drum inter-
u
132
roinabil si la o att de mare distant nct se multumesc s v adreseze
un semn din cap minuscul, parc pe msura dimensiunilor voastre de
marionet.
Or, doamna pe care o ntovrsea Legrandin era o persoan vir
tuoas si Ioarte stimat; nu putea Ii deci vorba de Iaptul c ar Ii
Iost stingherit pentru c Iusese surprins ntr-o aventur galant,
iar tata se ntreba n ce chip l putuse el nemultumi pe Legran
din. ,Mi-ar prea cu att mai ru s-l stiu suprat, spuse tata, cu ct,
n mijlocul tuturor acestor oameni mbrcati n haine de duminic,
el are, cu vestonul su scurt si drept, cu cravata-i moale, o nIti
sare att de natural, att de simpl, si un aer aproape ingenuu,
cu totul simpatic." Dar con uliul de Iamilie Iu n unanimitate
de prere c tata se nselasI, sau c Legrandin, n acea clip, era
absorbit de cine stie ce ghid. De altIel, teama tatei s-a risipit nc
n seara de a doua zi. Cum ne ntoarceam dintr-o lung plimbare,
l-am zrit ling Pont-Vicux pe Legrandin care, din cauza srbto
rilor, rmnea mai multe zile la Combray. A venit ctre noi cu mina
ntins, ,Dumneata, care citesti att de mult, m-a ntrebat el, cu
nosti oare acest vers de Paul Desjardins42: *-
Pdurile snt negre, cerul e nc albastru.
Nu avem oare aici tocmai o Iin descriere a acestei clipe a zilei? Nu l-ai
citit poate niciodat pe Paul Desjardins. Citeste-l, copilul meu; astzi,
dup ct se spune, s-a preschimbat ntr-un Iel de predicator, dar mult
vreme a Iost un autor de limpezi acuarele....
Pdurile snt negre, cerul e nc albastru.
Fie ca pentru tine, tinere prieten, cerul s rmn ntotdeauna albastru;
si chiar si n coagul, care vine pentru mine acum, cnd pdurile snt
negre, cnd noaptea cade repede, te vei consola, asa cum Iac si eu,
privind ctre cer." si scoase din buzunar o tigar, r-mnnd vreme
ndelungat cu ochii atintiti ctre zare. ,Adio, prieteni", ne-a spus
dintr-o dat, si a plecat.
La ora cnd coboram s aIlu ce Ieluri vom avea la mas, cina ncepuse,
iar Francoise, comandnd Iortelor naturii devenite ajutoarele ei, ca n
Ieeriile n care uriasii snt buctari, atta Iocul, punea la cuptor n aburul
lor cartoIii si desvrsea prin coacere capodoperele culinare pregtite
mai nti n recipiente de ceramic - oale uriase, cratite, cldruse, vase
pentru peste, castroane pentru vnat, Iorme de aluat si borcnase de
smntn, precum si o colectie complet de tingiri de toate dimensiunile.
M opream s
133
vd pe mas, unde buctreasa tocmai le nsiruise, boabele de mazre
aliniate precum bilele verzi ntr-un joc;'dar nentarea mea era Ir
margini n Iata, sparanghelului,;, nmuiat parc n nuante de ultramarin si
de roz si creT nuantat cu mov si azuriu, pleste pe nesimtite pn la
rdcin - nc mnjt totusi de pmnt -, n irizri ce nu snt parc din
aceast lume. Mi se prea c acele nuante ceresti vorbeau despre
minunatele Ipturi crora le plcuse s se metamorIozeze n legume, si
care, n ciuda crnii comestibile si Ierme sub care se ascundeau, lsau s
se ntrezreasc, n acele culori nsende amintind de zorile de zi, n
acele curcubee parc, n acea stingere de seri albastre, esenta pretioas
pe care o recunosteam si atunci cnd, n noaptea ce urma dup o cin n
timpul creia le mncasem, ele se jucau, n Iarsele lor poetice si
grosolane ca o Ieerie de Shakespeare, presehimbndu-mi oala de noapte
ntr-un vas cu parIumuri.
Biata Caritate de Giotto, cum o numea Swann, creia Fran-coise i
poruncise s-l ,curte", avea sparanghelul alturi ntr-un cos, iar
nItisarea ei era att de ndurerat, de parc ar Ii simtit toate neIericirile
de pe pmnt; iar usoarele cununite de azur ce ncingeau sparanghelul
deasupra tunicii sale roz, erau Iin desenate, stelut cu stelut, asa cum
snt n Iresc Ilorile prinse n jurul Iruntii sau nIipte n cosul Virtutii de
la Padova. Iar Francoise nvrtea n Irigare un pui, rumenindu-l asa cum
numai ea singur stia, merit nmiresmat de care se dusese vestea n tot
orselul Combray; si n timp ce ni-l servea la mas, eu i ntelegeam
Iirea n latura ei cea mai dulce, aroma acelei crni, pe care ea stia s o
Irgezeasc n-tr-att si care ne aluneca att de bine pe gtlej, neIiind
pentru mine dect nsusi parIumul uneia dintre virtutile ei.
Dar ziua cnd, n timp ce tata consulta consiliul de Iamilie cu privire la
ntlnirea cu Legrandin, eu am cobort la buctrie, era una dintre acelea
cnd Caritatea lui Giotto, Ioarte bolnav dup proaspta-i leJmziIi. nu
se putea ridica din pat; Francoise, nemai-Iiind ajutat, ntrziase cu masa.
Cnd m-am aIlat lng ea, n partea dindrt a buctriei, cea care ddea
ctre curtea cu psri, tocmai tia un pui care, prin rezistenta-i
dezndjduit si Ioarte Iireasc, dar ntovrsit si de strigtele de
,animal scrbos! animal scrbos!" ale unei Francoise iesit din minti, n
timp ce ncerca s-i taie gtul sub ureche, punea mai putin n lumin
sinta blndete si vorba dulce a slujnicii noastre dect avea s o Iac, la
cina de a doua zi, prin pielea-i brodat cu aur ca un patraIir si prin sucul
su pretios scurs dintr-un potir sacru. Dup ce Francoise strnse sngele,
care curgea Ir s-i potoleasc mnia, mai tresri nc odat de Iurie si,
privind
134
cadavrul dusmanului ei, mai spuse o ultim oar: ,Animal scrbos!" Am
urcat la etaj tremurnd din tot trupul; as Ii vrut ca Francoise s Iie dat
aIar chiar n clipa aceea. Dar cine mi-ar mai Ii Icut gogosi att de
Iierbinti, o caIea att de parIumat, si chiar... asemenea pui?... Si, n
realitate, acelasi calcul las l Icuse, ca si mine, toat lumea. Cci mtusa
mea Leonie stia - Iapt pe care eu l ignoram atunci - c Frantoise care,
pentru Iata, pentru nepotii ei, si-ar Ii dat viata Ir s scoat mcar un
vaiet, era pentru' alte Ipturi nespus de crud. Si totusi mtusa mea nu se
desprtea de ea, cci, desi i cunostea cruzimea, stia s-i aprecieze
serviciile. Mi-am dat seama treptat c blmdetea, pocinta, virtutile
Francoisei ascundeau tragedii de buctrie, tot astIel cum istoria ne arat
c domniile Regilor si Reginelor nItisati cuminile mpreunate pe
vitraliile bisericilor au Iost pline de mtmplri sngeroase. Mi-am dat
seama c, n aIar de rudele ei, oamenii i strneau cu att mai mult mila
cnd erau neIericiti cu ct triau mai departe de ea. Torentele de lacrimi
pe care le vrsa citind ziarul si aIlnd de nenorocirile unor necunoscuti,
secau repede dac putea s-si reprezinte persoana cu pricina ntr-un
mod oarecum mai precis. ntr-una din noptile ce au urmat aceleia cnd
buctreasa a nscut, aceasta avu dureri ngrozitoare : mama o auzi
cum se vita, se ridic din pat si o trezi pe FranQoise care, nepstoare,
declar c toate acele strigte snt o comedie, si c buctreasa vrea ,s
Iac pe stpna". Medicul, care se temuse de aceste crize, pusese un
semn ntr-o carte de medicin pe care o aveam n cas, la pagina unde
ele snt descrise, si ne spusese s citim spre a aIla care snt primele
ngrijiri necesare. Mama o trimise pe Francoise s caute cartea,
spunndu-i s nu lase cumva s cad semnul pus de doctor. Dup o or,
Francoise nu se ntorsese nc; mama, indignat, crezu c se culcase din
nou si-mi spuse s m duc s caut eu nsumi cartea n bibliotec. Am
gsit-o aici pe Francoise care, vrnd s vad ce scrie la pagina unde
Iusese pus semnul, citea descrierea clinic a crizei si plngea n hohote,
acum c era vorba de o bolIlas&tjp, pe care nu o cunostea. La Iiecare
simptom dureros mentionatele autorul tratatului, exclama: ,SInt
Fecioar, c oare cu putint ca bunul Dumnezeu s npstuiasc n
asemenea msur o biat Iiint omeneasc? Vai! srmana de ea!" Dar de
ndat ce am chemat-o si s-a ntors la patul Carittii lui Giotto, lacrimile
i s-au oprit; nu putu cunoaste nici acea agreabil senzatie de mil si de
nduiosare bine stiut de ea, cci i Iusese provocat adeseori de citirea
ziarelor, si nici vreo alt plcere de acelasi Iel, Iiind plictisit si mnioas
c Iusese sculat n toiul noptii pentru buctreas; si, la vederea
acelorasi suIerinte a cror des-
135
criere i storsese lacrimi, nn mai avu deet un Iel de mrit de proast
dispozitie, ba chiar, cnd crezu c plecasem si c nu o mai putem auzi,
spuse, pe un ton ngrozitor de sarcastic: ,.Din vina ei a ajuns n starea
asta! I-a Icut plcere! Acum s nu se mai Iandoseasc atta! M ntreb
ee nenorocit s-a putut tiita la una ca asta. E tocmai cura spune cntecul
de la tar pe care l-am auzit de la biata maic mea:
Cnd ie curul unui eline esti ndrgostit tarei 9n trandaIir el ti -pare".
Cnd nepotul ei era putin rcit, pornea pe ntuneric, chiar bolnav, in loc
s se culce, ca s vad dac nu are nevoie de nimic, Icnd patru leghe pe
jos n toiul noptii spre a li la munc a doua zi; n schimb, aceast iubire
pentru ai si si dorinta de| a asigura mretia viitoare a casei sale se
traduceau, n politica ei Iata de ceilalti servitori, prin hotrrea Ierm si
Constant de a mt-l lsa pe nici unul s se bage pe sub pielea mtusii
mele; de altIel, dintr-un Iel de orgoliu, nu lsa pe nimeni s se apropie de
mtusa Leonie, preIerind, cnd ea nssi era bolnav, s se ridice din pat
pentru a-i uda apa de Vichy mai curind dect s ngduie ca buctreasa
s intre n camera stpnii sale. Si ca acel hymenopter observat de Fabre,
viespea scormonitoare ce, pentru ca puii ei, dup ce ea va Ii murit, s
aib carne proaspt, cheam anatomia n ajutorai cruzimii si, eapturnd
grgrite si pianjeni, le strpunge cu o stiint si o ndeninare
miraculoase centrul nervos de care depinde miscarea lbutelor, dar nu
si celelalte Iunctii vitale, astIel net insecta paralizat ling care si
depune oule s reprezinte pentru larve, cnd acestea vor iesi la lumin,
un vnat docil, inoIensiv, incapabil de Iug sau de rezistent, dar Ioarte
proaspt, Franeoise gsea, pentru a-si pune n aplicare vointa
permanent de a Iace casa nesuIerit oricrei alte slujnice, viclenii att
de savante si de nemiloase net, multi ani mai trziu. am aIlat c n acea
var mncasem aproape n Iiecare zi sparanghel pentru c mirosul lui i
provoca bietei buctrese care-l curta crize de astm att de violente,
net pn la urm a Iost nevoit s plece.
Vai! urma s ne schimbm n mod deIinitiv prerea asupra lui
Legrandin. ntr-una din duminicile ce a urmat ntlnirii de la Pont-Vieux,
dup care tata trebuise s-si recunoasc greseala, cum slujba era pe
sIrsite, iar, odat cu soarele si cu zgomotele dinaIar., ptrundea n
biseric eeva att de putin sacru. net doamna Goupil, doamna
Percepied(toti cei care, adineaori, la sosirea mea, usor ntrzi-
136
at, rmseser cu ochii pironiti n cartea lor de rugciuni, de nici m-ear
nu i-as Ii bnuit c m vzuser intrnd dac, n acelasi timp, nu ar Ii
mpins usor cu picioarele bncuta ce m mpiedeca s ajung pn la
scaunul meu) ncepur s stea de vorb cu noi cu voce tare despre niste
subiecte Ioarte proIane, ca si cum ne-am Ii aIlat nc de pe acum n
strad, l-am vzut pe pragul arztor al porticului, dominnd tumultul
pestrit al pietii, pe Legrandin, pe care sotul acelei doamne cu care l
ntlnisem de eurnd l prezenta tocmai nevestei unui alt mare mosier din
mprejurimi. Figura lui Legrandin. exprima o mare nsuIletire si un zel
extraordinar; salut mclinn-du-se adnc n Iat si apoi lsndu-se mult pe
spate, miscare pe care o nvtase probabil de la sotul surorii sale,
doamna de Cambremer. Aceast redresare rapid puse n evident
unduirea nvalnic si musculoas a coapselor lui Legrandin, pe care nu
le bnuiam att de crnoase; si nu stiu de ce, aceast miscare de pur
materie, acest val att de carnal, Ir nici o spiritualitate si pe care un Iel
de slugrnicie l biciuia vijelios, strni dintr-o dat n mintea mea
idjjea-PQgi-bilittii unui Legrandin cu totul diIerit tle cel pe care l
cunojteam. "Aceast doamn l rug s-i spun ceva vizitiului ei, si n
timp ce el se ducea pn la trsur, expresia de bucurie timid si devotat
pe care Iaptul de a-i Ii Iost prezentat i-o ntiprise pe Iat persista nc.
Parc rpit ntr-un Iel de vis, surdea, apoi se ntoarse ctre doamn
grbindu-se si, cum mergea mai repede dect avea obiceiul, umerii i se
legnau la dreapta si la stnga n mod ridicol, si el prea a Ii, ntr-att si
uitase de sine, nemaigndindu-se la nimic altceva, jucria inert si
mecanic a Iericirii. n acest timp noi ieseam pe portic, urma s trecem
pe ling el, iar el era prea bine crescut ca s ntoarc Iata, dar si tinti
privirea, dintr-o dat ncrcat de o reverie proIund, pe un punct att de
ndeprtat al orizontului, net nu putu s ne vad si nu trebui s ne
salute. Chipul lui si pstra o nItisare nevinovat, deasupra unui veston
suplu si cu o croial dreapt, ce prea c simte a se Ii rtcit Ir voie n
mijlocul unui lux detestat. Si o lavalier cu buline, Iluturnd n vntu| din
Piat, IlIia pe trapul lui Legrandin ca un stindard al nindrei sale izolri
si al nobilei sale independente. Tocmai cnd ajungeam acas, mama si
ddu seama c uitasem prjitura cu Irisca si i ceru tatei s se ntoarc
mpreun cu mine spre a spune s ni se aduc pe dat. in preajma
bisericii ne-am mcrucisat cu Legrandin, care venea din directie opus,
conduend-o pe aceeasi""iIiJamh pn la trsur. Trecu chiar pe lng
noi, vorbind ntruna cu vecina sa, si ne Icu urn ochii si albastri un mic
semn ascuns parc nluntrul pleoapelor, semn care, neavnd nici o
legtur cu muschii Ietei, putu s treat
137
pe deplin neobservat de interlocutoarea lui; dar, cutnd s compenseze
prin intensitatea sentimentului cmpul oarecum strimt n care si
eircumscria expresia, el ncarc aceast clipire azurie ce ne Iusese
druit nou, nu numai cu o vesel amabilitate, ci chiar cu un Iel de
lucire rutcioas; ajunse astIel cu raIinamentul pn la ocheadele
complice, la aluzii, la cuvintele cu subntelesuri, la misterele
complicittii; si, n cele din urm, ne asigur nu numai de ntreaga lui
prietenie, ci si de iubirea lui, pe care ne-o declar luminnd doar pentru
noi, cu o dragoste tainic si invizibila de nobil Iecioar, doi ochi
namorati strlucind pe chipu-i de gheat.
Tocmai le ceruse n ajun printilor mei s m trimit s cinez n seara
aceea cu el: ,Vino s-i tii tovrsie btrnului tu prieten, mi spusese el.
Precum buchetul pe care un cltor ni-l trimite dintr-o tar unde nu ne
vom mai ntoarce, I-m s respir din adncu-rile adolescentei tale Ilorile
primverilor pe care le-am strbtut si eu acum multi ani. Vino cu
ciubotica-cucului, cu barba-popii, cu Iloarea-broastei, vino cu Iloarea de
sedum, preIerata Ilorei balzaciene, vino cu Iloarea din ziua nvierii, cu
Iloarea de prlut si de clin din grdin, care ncep s-si rspndeasc
parIumul pe aleile mtnsii tale` cnd nu s-au topit nc ultimii bulgri de
zpad, dup ploile repezi din preajma Pastelui. Vino cu gloriosul
vesmnt de mtase al crinului vrednic de Solomon, si cu smaltul
policrom al panselelor, dar vino mai ales cu briza rcoroas ce poart
nc amintirea ultimelor ngheturi, si care va ntredeschide, pentru cei
doi Iluturi ce asteapt de azi-dimineat la poart, primul trandaIir de
Ierusalim".
Ai mei se ntrebau dac trebuie totusi s m trimit s cinez cu domnul
Legrandin. Dar bunica reIuz s cread c el ar Ii Iost nepoliticos.
,Recunoasteti chiar voi c ne viziteaz n tinuta cea mai simpl, care nu-
i nici pe departe cea a unui brbat monden." Si declar c, oricum, chiar
si dac ar Ii Iost nepoliticos, cel mai bun lucru era s nu prem a ne Ii
dat seama. La drept vorbind, nsusi tata, care era cel mai suprat totusi
de atitudinea lui Legrandin, mai pstra nc o ultim ndoial asupra
ntelesului ei. Era asemenea oricrei atitudini sau actiuni prin care se
dezvluie caracterul proIund si ascuns al cuiva: nu se leag cu cuvintele
lui anterioare, nu o poti conIirma prin mrturia celui vinovat, care nu va
recunoaste ; sntem redusi la mrturia simturilor noastre, despre care ne
ntrebm, n Iata acelei amintiri izolate si incoerente, dac nu cumva au
czut prad unei iluzii; astIel net asemenea atitudini, singurele care au
important, ne las adeseori unele ndoieli.
138
.
Am cinat mpreun cu Legrandin pe terasa lui; era lun plin: Ce tcere
minunat, mi spuse el; un romancier pe care l vei citi mai trziu
pretindea&jnjmilor rnite, precum este inima mea, li se potrivesc doar
umbra si tcerea. Si iat, copilul meu, vine n viat un ceas, de care tu
esti nc Ioarte departe, cnd ochii obositi nu mai suporta dect o lumin,
cea pe care o noapte Irumoas ca aceasta o pregteste si o picur odat
cu ntunericul, un ceas cnd urechile nu mai pot asculta alt muzic dect
cea cntat de clarul de lun pe Ilautul tcerii". Ascultam cuvintele
domnului Legrandin, care mi preau totdeauna att de plcute; dar
tulburat de amintirea unei Iemei pe care o vzusem nu de mult pentru
prima oar, si gndind, acum c stiam c Legrandin era prieten cu mai
multe personalitti aristocratice din mprejurimi, c poate o cunoaste si
pe aceasta, mi-am luat inima n dinti si i-am spus: ,Domnule
Legrandin, o cunosti oare pe castelana... pe castelanele de
Guermantes?'', Iericit Iiind totodat c, n timp ce rosteam acest nume,
cptm *" asupra lui un Iel de putere, prin simplul Iapt de a-l scoate din
visul meu si de a-i da un Iel de existent obiectiv si sonor.
Dar am vzut cum, la numele de Guermantes, n ochii albastri ai
prietenului meu se iveste un punct ntunecat, ca si cum ar Ii Iost
strpunsi de un ascutis invizibil, n timp ce restul pupilei reactiona
secretnd valuri azurii. Marginea pleoapei i se nnegri si czu. Iar . gura,
nsemnat cu o cut amar, revenindu-si mai repede, surise, n timp ce
privirea rmmea ndurerat, ca aceea a unui preaIrumos martir al crui
trup ar Ii Iost strpuns de nenumrate sgeti: ,Nu, nu Io cunosc", mi
spuse, clar n loc s dea unei inIormatii att de simple, unui rspuns att
de putin surprinztor tonul Iiresc si obisnuit ce i se potrivea, el rosti
Iiecare cuvnt apsat, nclinndu-se, salutnd cu capul, nu numai cu
insistenta cu care pronunti, pentru a Ii crezut, o aIirmatie neverosimil -
ca si cum Iaptul de a nu Ii cunoscut Iamilia de Guermantes nu putea Ii
dect rodul unei ciudate ntmplri -, dar si cu emIaza cuiva care,
neputnd s treac sub tcere o situatie penibil, preIera s o proclame
sus si tare, pentru a lsa celorlalti impresia c mrturisirea lui nu-l
stnjeneste ctusi de putin, Iiindu-i usoar, plcut, spontan, c situatia
nssi - absenta relatiilor cu Iamilia de Guermantes - ar putea Ii voit
chiar de el nsusi, rezultnd din vreo traditie a casei, din vreun principiu
de moral sau din vreun legmnt mistic ce i-ar Ii interzis tocmai
Irecventarea celor din spita de Guermantes. ,Nu, relu el, explicndu-si
intonatia prin propriile-i cuvinte, nu, nu le cunosc, n-am vrut asta
niciodat, am tinut totdeauna s-mi pstrez neatins independenta; n
Iond, dup cum prea bine stii, am convingeri iaco-
139
bine.. Multi m-au certat, spunndu-mi c gresesc neducndu-m la
castelul Guermantes, c m port ca un necioplit, ca un urs btrn.
Dar o asemenea reputatie nu m poate nspimnta, cci este cum
nu se poate mai adevrat. De Iapt, mai iubesc pe lumea asta doar
cteva biserici, dou-trei crti, abia doar ceva mai multe tablouri,
si clarul de lun, atunci cn'd adierea tineretii tale aduce pn la
mine mireasma grdinilor cu Ilori pe care ochii mei btrni nu le
mai deslusesc." Nu ntelegeam prea bine cum, pentru a nu te duce
la oameni pe care nu-i cunosti, e necesar s tii la independenta ta,
si de ce asta te poate Iace s treci drept un slbatec sau un urs
btrn. Dar de Iapt nu ntelegeam c Legrandin nu era cu totul
.veridic cnd spunea c uu-i plac dect bisericile, clarul de lun si
JiIli plceau mult si castelanii, si era cuprins, n Iata lor,
Ii d l Ii d I
I p s s p t
de o asemenea Iric de* a nu le Ii pe gust, net nu ndrznea s
dezvluie c are prieteni burghezi, Iii de notari sau de agenti de burs,
preIerind, n cazul c s-ar Ii aIlat adevrul, ca totul s se petreac ,n
absenta lui" si departe de el; cci erao,~)Fr ndoial, nu spunea
nimic din toate acestea n acel limbaj att de ndrgit de printii mei si de
mine Irwumi. Si dac l ntrebam: ,i cunosti pe cei din Iamilia de
Guermantes?", Legrandin cel iubitor de conversatie rspundea: ,Nu, n-
am vrut niciodat s-i cunosc". Din neIericire, era un rspuns de gradul
doi, cci un alt Legrandin - pe care l ascundea cu grija n adncul lui,
neartndu-3, pentru c acest Legrandin stia despre Legrandin al nostru,
despre snobismul lui, tot Ielul de povesti compromittoare - si
rspunsese, prin privirea rnit, prin grimasa gurii, prin tonul excesiv de
grav al rspunsului, prin miile de sgeti ce-l strpunseser ntr-o clip pe
Legrandin al nostru. nvluindu-l molatec ntr-o dulce lingoare, ca pe un
sInt Sebastian43 al snobismului: ,Vai, cit de mult ru mi Iaceti! Nu-i
cunosc pe cei din Iamilia Guermantes, nu rscoliti marea durere a vietii
mele". Si cum acest Legrandin copil teribil, acest Legrandin pu5 pe
santaj, chiar dac nu vorbea Irumos precum cellalt, avea replica mult
mai ascutit, compus din ceea ee numim ,reIlexe", cnd Legrandin
alesul vorbitor voia s-i impun tcere, cellalt si apucase s vorbeasc,
si zadarnic prietenul nostru era cuprins de dezndejde din pricina
impresiei pe care dezvluirile acelui alter ego al su o si produseser
probabil, singurul lucru ce-i mai rmnea de Icut era s o ascund.
Si, desigur, asta nu nseamn c domnul Legrandin nu era sincer end
tuna si Iulgera mpotriva snobilor. Nu putea sti, cel putin prin el nsusi,
c este si el un snob, de vreme ce nu cunoastem totdeauna dect
pasiunile celorlalti, iar tot ceea ce ajungem s stim
140
despre ale noastre nu am putut aIla dect do Ia ci. Asupra noastr de nu
actioneaz dect n mod secund, prin imaginatia care nlocuieste
primele mobile cu mobile intermediare, mai decente. Niciodat
snobismul nu-J sItuia pe Legrandin s se duc des n vizit la o duces.
Ci Icea doar ca imaginatia lui Legrandin s si-o nchipuie pe aceast
duces plin do toate Iarmecele. Legrandin se apropia de duces
socotind c este cucerit de acea Irumusete a spiritului si a virtutii pe care
inIamii snobi o ignor. Doar ceilalti stiau c si el este un snob; cci
neIiind capabili s nteleag travaliul intermediar al imaginatiei sale, ei
vedeau Iat n Iat activitatea, monden a lui Legrandin si cauza ei
prim.
Acum nimeni din casa noastr nu si mai Icea vreo iluzie cu privire la
domnul Legrandin, iar relatiile noastre m el se rriser Ioarte mult.
Mama se amuza teribil de Iiecare dat cnd l surprin-dea pe Legrandin
n Ilagrant delict, Icndu-se adic vinevat tocmai de pcatul pe care el
nu si-l recunostea, si pe care contiiiua s-l numeasc de neiertat,
snobismul. Tata, n schimb, nu putea accepta disj`rctidiui Legraudiii cu
aceeasi detasare si veselie; si cnd, ntr-un an, s-au gndit s m trimit
s-mi petrec vacanta cea mare la Balbec, mpreun cu bunica, spuse:
,Trebuie neaprat s-l anunt pe Legrandin e te vei duce la Balbec, ca
s vd dac se va oIeri s te pun n legtur cu sora lui. Nu cred c-si
mai aminteste c ne-a spus c locuieste la doi kilometri deprtare".
Bunica mea, care socotea c atunci cnd te duci la mare trebuie s stai pe
plaj de dimineata pn seara, ca s respiri aerai srat de pe mal, si c nu
trebuie deci s legi noi cunostinte, cci vizitele si plimbrile snt tot
attea prilejuri de a respira mai putin aer marin, pretindea, dimpotriv,
s nu-i vorbim despre proiectele noastre domnului Legrandin, nchi-
puindu-si cum sora lui, doamna de Cambremer, s-ar Ii ivit la hotel
tocmai cnd noi porneam la pescuit, silindu-ne astIel s rinnem nchisi
n cas pentru a o primi. Dar mama ridea de asemenea temeri, gndind
n sine c pericolul nu era chiar att de ameninttor si c Legrandin nu se
va grbi peste msur s ne Iac cunostint u sora lui. Or, Ir s Ii Iost
nevoie s-i vorbim despre Balbec, Legrandin nsusi, nebnuind ctusi de
putin c aveam intentia s ne ducem acolo, intr de bunvoie n capcan,
ntr-o scar cnd J-am ntlnit pe malurih`Vivonnei.
- Norii au iTces amurg nuante viorii si albstrii minunat de
Irumoase, nu-i asa, drag prietene, i spuse el tatei; este un albastru
mai curnd Iloral dect aerian, un albastru cenusiu, care te surprinde
iind l vezi pe cer. Si nu ti se pare c acel nouras seamn cu o
petal de Iloare, de garoaI sau de hydrangea? Doar pe trmul
141
mrii Mneeii, ntre Ncrmandia si Bretania, am mai putut observa lucruri
si mai extraordinare n legtur cu aceast adevrat domnie a
vegetalului n atmosIer. Acolo, lng Balbec, lng acele locuri att de
slbatece, se aIl un mic golI plin de un Iarmec att de blnd, unde apusul
de soare din tinutul Auge, acel apus al unui soare rosu si auriu, pe care
de altminteri nu-l dispretuiesc ctusi de putin, este anodin, lipsit de
semniIicatie; dar n atmosIera umeda si blajin nIloresc, seara, n cteva
clipe, astIel de neasemuite buchete ceresti, crora le trebuie uneori ore
ntregi ca s se vestejeasc. Altele so desIac pe dat, si atunci
spectacolul ce ti se oIer este nc si mai Irumos, cci vezi eertil`
presrat eu nenumrate petale de culoare.'' pucioasei sau rozalii. n acel
golI de opal, plajele de aur par Inca si mai ningietoare, cci snt legate,
ca niste blonde Andromede. de stncile Iioroase de pe malurile
nvecinate, de acel trm Iunebru, vestit prin attea nauIragii, unde n
Iiecare var multe brci cad prad primejdiilor mrii. Balbec! cea mai
antic osatur a solului nostru, cu adevrat Ar-mor, Marea, sIrsitul
pmntului, regiune;; blestemat pe care Anatole France - adevrat
vrjitor ce ar trebui citit de micutul nostru prieten - a zugrvit-o att de
bine, sub ceturile ei vesnice, ca pe adevratul tinut al cimerienilor44, din
Odiseea. Mai ales dac pornesti din Balbec, unde se construiesc nc d"
pe acum hoteluri, pe solul antic si Iermector pe care nu l schimb ntru
nimic, nepretuit este plcerea de a te ndeprta ctiva pasi. ctre aceste
tinuturi primitive si att de Irumoase!
- Nu cumva cunosti pe cineva la Balbec? spuse tata. Biatul va
merge pentru dou luni acolo, mpreun cu bunica lui, si poate si cu
nevast-mea.
Legrandin, luat pe neasteptate prin aceast ntrebare ntr-un moment
cnd ochii lui erau atintiti asupra tatei, nu-si putu Ieri privirea, dar,
uitndu-se ctre interlocutorul su cu tot mai mult; intensitate - si
surznd trist - , cu o expresie prieteneasc Ii sincer, si Ir teama de a-l
privi n Iat, pru c i-a strbtut chipul de parc acesta ar Ii devenit
transparent, si c vede, n acea clip, mult ndrtul tatei, un nor Ioarte
colorat, care i crea un alibi mental, ngduindu-i sa sustin c atunci
cnd Iusese ntrebat dac nu cumva cunoaste pe cineva la Balbec, el se
gndea la altceva si nu auzise ntrebarea. De obicei, asemenea privire l
sileste pe interlocutorul tu s te ntrebe: ,Unde ti-an zburat gndurile?"
Dar tata, stpnit de curiozitate, usor mniat si crud, l ntreb din nou:
- Ai cumva prieteni prin acele locuri pe eare le cunosti att
de bine?
142
Printr-o ultim strdanie dezndjduit, privirea surztoare a iui
Legrandin atinse culmi de duiosie, cptnd totodat cea mai rag, mai
sincer si mai distrat expresie; dar socotind totusi c alt1 scpare, n
aIar de cea de a ne da un rspuns, nu mai are, spuse :
- Am prieteni pretutindeni unde exist pilcuri de copaci r
niti, dar nu nvinsi, care s-au adunat laolalt pentru a implora
mpreun, cu o ncptnare patetic, un cer necruttor si lipsit de
mila-
- Nu asta am vrut s spun, l ntrerupse tata, la Iel de nc
ptnat precum copacii si la Iel de necruttor precum cerul. Te
ntrebam dac nu cumva cunosti pe cineva acolo, pentru cazul c
i s-ar ntmpla ceva soacr-mi sau s-ar simti prea singur n acel loc
att de ndeprtat.
- Acolo, ca pretutindeni, cunosc pe toat lumea si nu cunosc
pe nimeni, i rspunse Legrandin, care nu se ddea btut chiar att
de repede; cunosc bine lucrurile si prea putin oamenii. Dar lucrurile
nsele acolo par oameni, oameni rari, Icuti dintr-o esent delicat,
si pe care viata i-a dezamgit. Uneori ntlnesti pe Ialez cte un
castel, oprit pe marginea drumului spre a-si striga neIericirea n
amurgul nc roz, prin care urc luna de aur, n timp ce brcile ce
se ntorc la mal, zgriind apa multicolor, si nalt Ilamurile la ca
targ; uneori doar o cas simpl si singuratec, mai curnd urt,
cu nItisare timid, dar romantioas, care ascunde de toate privirile
vreo vesnic tain de Iericire si tristete. Acest tinut neadevrat,
adug el cu o gingsie machiavelic, acest tinut de pur Iictiune
este o lectur rea pentru un copil si, desigur, nu pe el l-as alege si
l-as recomanda micului meu prieten, inimii lui, oricum att de pre
dispus la tristete. Climatul de conIident amoroas si de regret
zadarnic i se poate potrivi unui btrn dezabuzat ca mine, dar e
totdeauna nesntos pentru un temperament nc neIormat. Crede-
ti-m, relu el n mod insistent, apele din acel golI, pe jumtate
breton, pot exercita o actiune linistitoare, de altminteri si ea discu
tabil, doar asupra unei inimi ca a mea, ce nu mai este nentinat,
doar asupra unei inimi rnite pe veci. Dar ele snt contraindicate
la vrsta ta, biete. V urez noapte bun, dragii mei vecini, adug
el`prsindu-ne cu obisnuita lui grab evaziv si, ntorendu-se
ctre noi, cu degetul ridicat n sus ca un doctor, si rezum consul
tatia, strigndu-ne: ,Balbec este contraindicat nainte de cincizeci
de ani, si chiar si atunci trebuie Irecventat doar n Iunctie de starea
inimii".
143
Tata aduse iar vorba despre toate astea n cursul ntlnirilor noastre
ulterioare, l chinui cu ntrebri, dar zadarnic: ca si acel escroc erudit
care desIsura, spre a Iabrica palimpseste Ialse, o munc si o stiint ce i-
ar Ii Iost de ajuns, doar ntr-a suta lor parte, spre a-i asigura o situatie
mai lucrativ, dar onorabil, domnul Legrandin, dac am mai Ii insistat,
ar Ii construit o ntreag etic a peisajului din Normandia de Jos, precum
si o geograIie a cerului acestei regiuni, mai curnd dcct s ne
mrturiseasc Iaptul c la doi kilometri de Balbec locuia propria lui sor,
si s Iie obligat s ne dea o scrisoare de recomandare, ce nu ar Ii Iost
pentru el un asemenea motiv de spaim dac ar Ii Iost cu desvrsire
sigur - cum ar Ii trebuit, ntr-adevr, s Iie, cunoscnd Iirea bunicii mele
- c na am Ii Ioosit-o niciodat.
Ne ntorceam totdeauna devreme din plimbrile noastre, pentru a-i putea
Iace o vizit mtusii mele Leonie nainte de cin. La nceputul iernii,
cnd ziua se sIrseste devreme, cnd ajungeam n strada Saint-Esprit pe
Ierestrele casei mai struiau nc razele apusului de soare, iar n adncul
pdurilor de pe deal se mai zrea o dung purpurie, ce se rsIrngea mai
departe n elesteu, roseat care, ntovrsit ntotdeauna de un Irig
puternic, se asocia, n mintea mea, cu vlvtaia Iocului deasupra cruia
se Irigea puiul ce urma a-mi drui, dup plcerea poetic a plimbrii,
plcerea mn-carii, a cldurii si a odihnei. Vara, dimpotriv, cnd ne
ntorceam, soarele nu apunea nc; si ct stteam la mtusa Leonie,
lumina lui, care cobora si atingea Iereastra, oprit ntre marile perdele
legate de o parte si de alta cu snururi, mprtit, ramiIicat, cernut si
ncrustnd cu buctele de aur lemnul de lmi al comodei, ilumina oblic
camera cu gingsia Iraged pe care o capt ntr-o pdure. Dar, n
anumite zile, Ioarte rare, cnd ne ntorceam, comoda si pierduse de
mult vreme ncrustatiile de o clip si, cnd ajungeam n strada Saint-
Esprit, pe Ierestre nu se mai rsIrngea nici cea mai mic lucire a
apusului de soare, iar elesteul si pierduse culoarea rosie, ba uneori era
chiar opalin, si o lung raz de lun, ce se ltea si se Irngea n apa
ncretit, l strbtea n ntregime. Atunci, ajungnd lng cas, zream n
prag un Iel de nluc, iar mama mi spunea:
- Dumnezeule sIinte! uite-o pe Francoise, care ne pndes,te sosirea,
nseamn c mtusa ta este nelinistit; ne ntoarcem prea trzhi.
Si, Ir s ne mai dm rgazul de a ne dezbrca, urcam repede la mtusa
Leonie, pentru a o linisti si a-i arta c, n ciuda a ceea
144
ce si nchipuise, nu ni se ntmplase nimic, ci c doar Iusesem ,nspre
Guermantes", cci. atunci cnd Iceam acea plimbare, mtusa mea stia c
nu puteam Ii niciodat siguri de ora la care ne vom ntoarce.
- Cnd ti spuneam, Francoise, spunea mtusa mea, c s-au dus
s se plimbe nspre Guermantes! Dumnezeule! cred c snt morti de
Ioame! si cnd m gndesc c pulpa de berbec pe care ai Iript-o s-o
Ii uscat de-a binelea, de cnd asteapt. Asta nu-i or de ntoarcere.
Deci v-ati plimbat nspre Guermantes!
- Dar credeam c stii, Leonie, spunea mama. M gndeam c
Frantoise ne-a vzut iesind pe portita grdinii de zarzavat.
Cci, n apropiere de Combray, erau doar dou locuri unde te puteai
plimba, att de opuse, nct nu ieseam prin aceeasi poart cnd voiam s
mergem ntr-o ,parte" sau n cealalt: partea dinspre Meseglise-la-
Vineuse, numit si cea dinspre Swann, pentru c, spre a ajunge acolo,
treceai prin Iata propriettii domnului Swann, si cea dinspre
Guermantes. Din Meseglise-la-Vineuse n-am cunoscut, la drept vorbind,
dect acel loc din preajm-i, si o seam de oameni strini care veneau
duminica s se plimbe la Combray, pe care nici chiar mtusa mea, si nici
unul dintre noi toti, ,nu-i cunosteam deloc" si pe care, din aceast
pricin, i socoteam ca Iiind ,oameni veniti din Meseglise". Ct despre
Guermantes, ntr-o zi aveam s cunosc mai bine acel loc, dar numai mult
mai trziu : si n tot timpul adolescentei mele, dac Meseglise era pentru
mine ceva inaccesibil precum zarea, ascuns vederii, orict as Ii mers de-
departe, de cutele unui pmnt ce nu mai semna eu cel din Combray,
Guermantes, n schimb, nu mi-a aprut dect ca locul ultim, mai curnd
ideal dect real, al propriei sale ,prti", ca un Iel de expresie geograIic
absolut, abstract precum linia ecuatorului, precum polul, precum
rsritul. Atunci ,a o lua prin Guermantes" pentru a merge la Meseglise,
sau dimpotriv, mi s-ar Ii prut o expresie la Iel de lipsit de sens ca
aceea de a o lua spre rsrit pentru a merge ctre apus. Cum tata vorbea
totdeauna despre partea dinspre Meseglise ca despre cea mai Irumoas
priveliste de cmpie pe care o cunoaste, si despre partea dinspre
Guermantes ca despre prototipul peisajului strbtut de un ru, eu le
ddeam, concepridu-le astIel ca pe dou entitti, acea coeziune, acea
unitate care nu apartin dect creatiilor mintii noastre; cea mai mic
parcel din Iiecare mi se prea nespus de pretioas, punnd n evident,
desvrsirea lor particular, n timp ce, alturi de ele, nainte de a Ii sosit
pe pmntul sacru al uneia sau al celeilalte, drumurile pur materiale n
mijlocul crora erau asezate ca ideal al privelistii de
145
cnipie si ideal al peisajului strbtut deunru, nu meritau osteneala de a
Ii privite nici ct - de ctre spectatorul ndrgostit de arta dramatic -
strdutele din vecintatea unui teatru. Dar, mai ales, asezam ntre ele,
mult mai mult dect distanta msurat n kilometri, distanta ce exist
ntre cele dou prti ale creierului meu prin care m gndeam la ele, una
dintre acele distante n spirit care nu numai c ndeprteaz, dar si
despart si pun pe alt plan. Si aceast demarcatie devenea si mai absolut
pentru c obiceiul pe care l aveam de a nu ne duce niciodat spre cele
dou prti n aceeasi zi, n cursul uneia si aceleiasi plimbri, ci o dat
nspre Meseglise, si alt dat nspre Guermantes, le zvorea, spre a
spune astIel, undeva departe una de cealalt, neputincioase a se cunoaste
una pe alta, n vasele nchise si Ir comunicare ntre ele ale unor dup-
amiezi diIerite.
Cnd voiam s mergem n spre Meseglise, ieseam (nu prea devreme si
chiar dac cerul era acoperit, pentru c aceast plimbare nu era Ioarte
lung si nu ne ducea prea departe) ca si cum ne-am Ii dus n orice alt loc,
prin poarta cea mare a casei mtusii mele, poart ce ddea ctre strada
Saint-Esprit. Armurierul ne ddea bun ziua, puneam scrisorile n cutia
postal, i spuneam n trecere lui Theodore, din partea Francoisei, c nu
mai are ulei sau caIea, si ieseam din oras pe drumul care trecea de-a
lungul barierei albe ce mrginea parcul domnului Swann. nainte de a
ajunge aici, ntl-neam, venit n ntmpinarea strinilor, mireasma
Ilorilor de liliac. Dintre inimioarele verzi si proaspete ale Irunzelor, si
ridicau curioase, pe deasupra gardului, moturile de pene violete sau
albe, str-luncmd, chiar la umbr, de soarele care le scldase. Unele, pe
jumtate ascunse de cldirea cu acoperis de tigl numit casa Arcasilor,
unde locuia paznicul, si nltau minaretul roz peste silueta ei gotic.
NimIele primverii ar Ii prut vulgare alturi de aceste tinere hurii care
pstrau, n acea grdin Irantuzeasc, tonurile vii si pure ale miniaturilor
persane. n ciuda dorintei mele de a le mbrtisa mijlocul zvelt si de a
atrage ctre mine buclele pline cu stelute ale capetelor lor nmiresmate,
treceam Ir s ne oprim, cci printii mei nu se mai duceau la
Tansonville de cnd Swann se cstorise si, ca s nu par c privesc n
parc, n loc s o lum de-a lungul gardului ce-l mprejmuieste, pe drumul
care urc de-a dreptul spre cmpie, o apucam pe un altul, ducnd tot
acolo, dar de-a curmezisul, si care ne scotea prea departe. ntr-o zi,
bunicul i spuse tatei :
- ti amintesti c Swann ne-a spus ieri c nevasta si Iata lui se duc la
Keims43, drept care se va duce si el la Paris pentru douzeci
148
si patru de ore. Am putea merge de-a lungul parcului, dat Iiind c aceste
doamne snt plecate, si ne-am scurta astIel drumul.
Ne-am oprit o clip n Iata barierei. Vremea Ilorilor de liliac era pe
sIrsite; unele si deschideau nc, n candelabre nalte si mov, sIerele
delicate, dar n multe prti ale Irunzisului, unde se rostogoleau, doar cu
o sptmn n urm, clbucii lor parIumati, se vestejea acum,
micsorat si nnegrit, o spum gunoas, uscat si Ir. miros. Bunicul
i art tatei n ce privint locurile rmseser aceleasi si n ce privint
se schimbaser de cnd se plimbase pe aici cu domnul Swann, n ziua
mortii nevestei lui, si se Iolosi de prilej spre a ne mai povesti o dat acea
plimbare.
n Iata noastr, o alee mrginit de condurul-doamnei upea n plin soare
ctre castel. La dreapta, dimpotriv, parcul se ntindea neted ca n palm.
Sub umbra copacilor uriasi care l mrgineau, clipocea ntunecat un lac
artiIicial Icut de printii lui Swann; dar pn si n creatiile sale cele mai
Iactice omul lucreaz asupra naturii; anumite locuri si pun totdeauna
pecetea asupra a tot ceea ce le este n preajm, arborndu-si insemnele
imemoriale n mijlocul unui parc asa cum ar Ii Icut departe de orice
interventie omeneasc, ntr-o singurtate care le nvluie din nou, si
pretutindeni, izbucnit din necesittile asezrii lor si suprapus operei
omenesti. AstIel net, la captul aleii ce domina elesteul artiIicial, se
alctuise pe dou rinduri, mpletit din Ilori de nu-m-uita si din
brebenoci, cununa natural, delicat si albastr care ncinge Iruntea clar-
ob-scur a apelor, n timp ce gladiolele, apleendu-si sbiile cu o
nepsare regal, si ntindeau Ilorile violete si galbene ale sceptrului lor
lacustru - asemenea unor zdrentuite Ilori de crin - peste smocuri de
iarb-rosie si de picioral-cocosului cu tulpina umed.
Plecarea domnisoarei Swann care - rpindu-mi sansa teribil de a o
vedea ivindu-se pe o alee, de a Ii cunoscut si dispretuit de Ietita
privilegiat ce l avea drept prieten pe Bergotte, mpreun cu care vizita
catedrale - m Icea s m uit la domeniul Tanson-ville cu indiIerent,
desi pentru prima oar mi era ngduit s-l privesc, prea, dimpotriv,
c adaug acestei proprietti, pentru bunicul si pentru tata, noi Ioloase si
Irumuseti, transIormnd ziua ntr-una nespus de prielnic unei plimbri
n acel loc, asa cum se ntmpl cnd, n timpul unei excursii la munte, nu
se zreste nici un nor pe cer; as Ii vrut ca socotelile lor s Iie dejucate, ca
domnisoara SAvann si tatl ei s apar ca printr-un miracol, att de
aproape de noi net, neavnd timp s-i ocolim, s Iim siliti s Iacem
cuno-.stint. De aceea cnd, dintr-o dat, am zrit n iarb, ca pe un semn
al posibilei ei prezente, un cos uitat alturi de o undit al crei
147
Ilotor plutea pe ap, m-am grbit s Iac astIel nct tata si bunicul s nu
priveasc ntr-acolo. De altminteri, Swann spunndu-ne c greseste
pecnd de acas, cci l vizitau niste rude, undita putea s apartin unuia
dintre oaspeti. Pe alei nu se auzea nici cel mai mic zgomot de pasi.
Diviznd nltimea unui arbore incert, o pasre nevzut se strduia s
scurteze ziua, explora, printr-o not prelungit, singurtatea
nconjurtoare, dar primea de la ea o replic att de unanim, o izbitur
att de ncrcat de tcere si de nemiscare, nct ai Ii zis c oprise pentru
totdeauna clipa a crei trecere ncercase s o grbeasc. Lumina cdea
att de implacabil din cerul devenit imobil, nct ai Ii vrut s te sustragi
atentiei ei, iar apa adormit, cuIundat ntr-un somn mereu nelinistit de
gze, visnd, nendoielnic, vreun Maelstrom imaginar, mi sporea
tulburarea pe care mi-o strnise vederea Iio torului de plut, prnd a-l
tr n mare goan peste ntinderile tcute ale cerului rsIrnt; aproape
vertical, el sta parc gata s se scuIunde, si tocmai m ntrebam dac,
Ir s tin seama de dorinta si de teama mea de a o cunoaste, nu cumva
aveam datoria s o previn pe domnisoara Swann c pestele musc din
momeal - cnd trebui s alerg la tata si la bunicul, care m strigau,
uimiti c mi-i urmam pe crarea ce urc spre ogoare. Zumzia de
mireasma tuIelor de pdiicel. Alctuiau ca o nsiruire de capele ce
dispreau sub risipa de Ilori nltate ca tot attea altare; deasupra lor,
soarele aseza pe pmnt ptrate de lumin, ca si cum ar Ii strbtut o
Iereastr: parIumul li se rspndea att de onctuos, att de delimitat n
Iorma lui, de parc as Ii Iost n Iata altarului Fecioarei, iar Ilorile, la Iel
de ncrcate de gteli, si ridicau lenes Iiecare buchetul strlucitor de
staminc, delicate si luminoase nervuri n stil Ilamboiant, precum acelea
ce, la biseric, mpodobeau rampa jubeu-lui sau plumbul vitraliilor, si
care si deschideau carnea alb de Iloare de Irag. n comparatie cu ele, ct
de naive si de rustice vor prea tuIele de trandaIiri slbateci care, peste
cteva sptmni, vor urca de asemenea n plin soare, pe acelasi drum de
tar, rosind n rochiile lor de mtase pe care doar o adiere de vnt le
descheie! ns zadarnic rmneam n Iata tuIelor de pducel, respirnd,
purtnd n Iata gndirii mele, care nu stia ce trebuie s Iac, pierznd,
regsind invizibila si nemiscata lor mireasm, unindu-m cu ritmul care
le azvrlea ici-colo Ilorile cu o veselie juvenil si la intervale neasteptate,
ca anumite intervale muzicale, ele mi oIereau la ne-sIrsit acelasi
Iarmec, cu o drnicie inepuizabil, dar Ir s m lase s-l adncesc mai
mult, precum acele melodii pe care le cnti de o sut de ori la sir Ir s
cobori mai mult n taina lor. Le-am prsit o clip, pentru ain ntoarce
apoi la ele cu puteri proaspete. Urm-
148
ream pn pe povrnisul care, ndrtul gardului viu de tuIe, urca abrupt
spre ogoare, vreun Iir de mac abia ntrezrit, cteva albstrele rmase
lenes n urm, ce-l mpodobeau asemenea ornamentelor de pe marginea
unei tapiserii, unde apare, presrat ici-colo, motivul agrest ce va triumIa
n mijloc; rare nc, ndeprtate unele de altele precum casele rzlete ce
vestesc apropierea unui sat, ele mi anuntau uriasa ntindere peste care se
rostogolesc lanurile de gru, turmele de nori, iar vederea unui singur mac
nHmdu-.si n vrIul catargului Ilamura rosie btut de vnt, deasupra
balizei grase si negre, mi ddea bti de inim, asemenea cltorului ce
zreste pe un trm un mester reparnd o barc aruncat aici de ape, si
care strig, nainte'chiar de a o Ii vzut: ,Marea!"
Apoi m ntorceam ctre tuIele de pducel, ca n Iata acelor capodopere
despre care crezi c vei sti s le vezi mai bine doar dup ce ai ncetat o
clip s le mai privesti, dar zadarnic mi Iceam o pavz din mini, spre
a nu le avea dect pe ele sub ochi, simtmn-tul pe care l trezeau n mine
rmnea obscur si vag, cutnd zadarnic s se desprind, s ajung a se
lipi do Ilorile lor. Ele nu m ajutau s-I limpezesc, iar eu nu le puteam
cere altor Ilori s mi-l satisIac. Atunci, druindu-mi acea bucurie pe
care o simtim cnd vedem o oper a pictorului nostru preIerat ce diIer
de cele pe care le cunoastem, sau dac sntem dusi n Iata unui tablou
pe care nu l-am mai vzut dect ca schit n creion, sau dac o melodie
auzit doar la pian ne apare apoi nvesmntat n culorile orchestrei,
bunicul, chemndu-m si artndu-mi gardul viu, mi spuse: ,Fiindc stiu
c-ti plac Ilorile de pduce, uit-te putin la acest tuIis roz; ct e de
Irumos!" ntr-adevr, era un tuIis de pducel, dar roz, mai Irumos nc
dect cele albe. Si el era mpodobit ca de srbtoare -ca pentru acele
singure srbtori adevrate care snt srbtorile religioase, de vreme ce
nici un capriciu ntmpltor nu le asociaz, ca n cazul srbtorilor
mondene, vreunei zile oarecare, ce nu le este special destinat si care nu
are nimic srbtoresc n esenta ei -, dar cu o podoab nc si mai bogat,
cci Ilorile crescute pe ramur, unele deasupra celorlalte, astIel net s
nu lase nici un loc neornamentat, ca niste ciucuri care ar nIrumusetea un
toiag cu sculpturi rococo, erau ,colorate", deci de o calitate superioar,
conIorm esteticii celor din Combray, dat Iiind lista preturilor din
,magazinul" din Piat sau de la Camus, unde cei mai scumpi biscuiti
erau cei roz. Eu nsu-nii preIeram brnza cu smntn roz, cea n care mi
Iusese ngduit sa strivesc Iragi. Iar aceste Ilori si aleseser tocmai una
din acele nuante de lucru comestibil sau de gingas podoab de
mbrcminte Pentru o mare srbtoare, ce, pentru c le nItiseaz
motivul
149
superiorittii lor, snt si cele care le sar n ochi copiilor ca Iiind
Irumoase, ntruchipnd totdeauna pentru ei un ce anume, mai vin si mai
natural dect celelalte nuante, chiar atunci cnd vor Ii nteles c nu
Igduiau nimic lcomiei or si c nu Iuseser alese de croitoreas. Si,
desigur, am simtit pe dat, ca n Iata tuIisurilor albe, dar cu mai mult
Iericit uimire, c nu n mod Iactice, printr-un artiIiciu de Iabricatie
uman, era tradus n Ilori intentia Iestiv, ci c natura nssi, n mod
spontan, o exprimase cu naivitatea unei negustorese de la tar ce s-ar Ii
apucat s mpodobeasc un altar, ncarcnd peste msur arbustul cu
acele rozete de o culoare prea gingas si ntr-un stil rococo provincial. n
vrIul ramurilor, ca tot attia trandaIirasi izbucnind din oale de lut
ascunse n dantele de hrtie si ale cror tulpini subtiri se nltau ca
nenumrate raze peste altar, misunau mii de mugurasi de o culoare ceva
mai palid care, ntredeschizndu-se, lsau s se vad, ca n Iundul unei
cupe de marmor roz, niste mandarine sngerii, si trdau, nc mai mult
dect Ilorile lor, esenta particular, irezistibila, a tuIisului de pdn-cel
care, pretutindeni unde nmugurea, unde ddea s nIloreasc, nu o putea
Iace dect n roz. Intercalat n gardul viu, dar tot att de diIerit de el ca o
tnr Iat n rochie de srbtoare n mijlocul unor oameni mbrcati n
haine de cas, gata mpodobit pentru luna Mriei, creia prea c-i
apartine nc de pe acum, astIel strlucea si surdea n proaspta-i
toalet roz arbustul catolic si minunat. Gardul viu lsa s se ntrevad
nuntrul parcului o alee mrginit de iasomie, pansele si verbin,
printre care micsandrele si deschideau pungutele proaspete de un roz
nmiresmat si stins precum izul unui strvechi obiect din piele de
Cordeva, n timp ce pe pietris un lung Iurtun vopsit n verde,
desIsurndu-si cercurile, nlta, n locurile unde era gurit, deasupra
Ilorilor parIumate pe care le mbiba, evantaiul vertical si prismatic al
picturilor lui multicolore. Dintr-o dat m-am oprit, nemaiputnd s m
misc, asa cum se ntmpl cnd o viziune nu se adreseaz numai
privirilor noastre, ci solicit perceptii mai proIunde si dispune de
ntreaga noastr Iiint. O Ietit cu prul blond roscat, care prea c se
ntoarce dintr-o plimbare si tinea n mn un hrlet de grdinrit, ne
privea, nltndu-si Iata plin de pete roz. Ochii ei negri strluceau, si,
cum nu stiam atunci, dup cum nu stiu nici acum, s reduc la elementele
ei obiective o impresie puternic, cum nu aveam, asa cum se spune,
destul ,spirit de observatie" pentru a-mi preciza notiunea culorii lor,
mult vreme, de Iiecare dat cnd m-am gndit la ea, amintirea strlucirii
lor mi se nItisa ca Iiind de un albastru Ioarte intens, pentru c era
blond: astIel nct poate c dac n-ar Ii avut ochi
150
att de negri - lucru ce era att de izbitor prima oar cnd o vedeai nu
as Ii Iost, asa cum am Iost, att de ndrgostit de ochii ei albastri.
O priveam, mai nti cu acea privire prin care nu vorbesc numai ochii, ci
la Iereastra creia se apleac toate simturile, nelinistite si pietriIicate,
privire ce ar vrea s ating, s captureze, s ia cu sine trupul pe care-l
priveste si, o dat cu el, si suIletul; apoi, ntr-att m temeam c dintr-o
clip ntr-alta bunicul si tata, zrind-o pe aceast Ietit, m vor sili s m
ndeprtez spunndu-mi s alerg putin naintea lor, cu o a doua privire,
ce o implora n mod inconstient, ncercnd s-i atrag atentia asupra mea,
s m cunoasc! Ea se uita n Iat si n lturi spre a-i vedea pe bunicul si
pe tata, si, Ir ndoial, i-am prut ridicoli, cci si ntoarse capul si, cu
indiIerent si dispret, se ddu ntr-o parte, pentru a nu se mai aIla n
cmpul or vizual; si n timp ce, continund s mearg si nevznd-o, m
depsiser, ea si ls privirea s alerge nestnjenit n directia mea, Ir
o expresie anume, Ir s par c m vede, dar cu o Iixitate si cu un surs
ascuns pe care nu le puteam interpreta, conIorm notiunilor ce-mi
Iuseser date despre buna educatie, dect ca pe o insult si o batjocur;
iar mna ei schita n acelasi timp un gest indecent, cruia, cnd era
adresat n public unei persoane pe care nu o cuno-steai, micul dictionar
de bun crestere pe care-l purtam n mine nu-i da dect un singur nteles,
acela de gnd insolent.
- Hai, Gilberte, vino, ce Iaci acolo, strig cu o voce ascutit si autoritar
o doamn mbrcat n alb pe care nu o vzusem; ng ea, la oarecare
distant, se aIla un domn ntr-un costum de dril, necunoscut mie, si care
atintise asupra-mi niste ochi ce ddeau s-i sar din cap; si ncetnd
brusc s surd, Iata si lu hrletul si se ndeprt Ir s se ntoarc spre
mine, cu o nItisare docil, impenetrabil si viclean.
AstIel trecu prin apropierea mea numele de Gilberte, dat ca un tatisman
ce mi va ngdui poate s o regsesc ntr-o bun zi pe cea din care
Icuse o Iiint n carne si oase si care, cu o clip mai nainte, nu era dect
o imagine nesigur. AstIel trecu, strigat deasupra tuIelor de iasomie si de
micsandre, acrisor si proaspt precum picturile tsnite din Iurtunul
verde; impregnnd, iriznd zona de aer pur strbtut - si izolat - de el,
cu misterul vietii celei pe care o desemna pentru Iiintele Iericite ce
triau, cltoreau u ea; desIsarnd sub tuIisul roz, la nltimea
umrului meu, chintesenta Iamiliarittii lor, pentru mine att de
dureroas, cu ea, cu necunoscutul vietii ei, unde eu nu voi ptrunde.
Timp de o clip (n vreme ce ne ndeprtam, iar bunicul murmura r
,Bietul Swann, ce rol l silesc s joace: l silesc s plece pentru ca s
poat rmne singur cu Charlus al ei, cci el era, l-am recunoscut! Si o
amestec si pe Ietit n toat inIamia asta!") impresia lsat, n mine de
tonul despotic cu care mama Gilbertei i vorbise Ir ca ea s-i rspund,
artndu-mi-o ca pe cineva nevoit s asculte de un altul, ca neIiind mai
presus de tot si de toate, mi linisti putin suIerinta, redndu-mi oarecare
sperant si micsorndu-mi iubirea. Dar curnd aceast iubire se nlt din
nou n mine ca o reactie prin care suIletul meu umilit voia sa se ridice
pn la Gilberte sau s o coboare pn la el. O iubeam, regretam c nu
avusesem timpul si inspiratia de a o jigni, de a-i Iace ru, si de a o sili s-
si aminteasc de mine. O gseam att de Irumoas, net as Ii vrut s m
pot ntoarce si s-i strig, ridichid dispretuitor din umeri: ,Cit esti de
urt, de caraghioas, ini-e serb de tine!" ntre timp m ndeprtam,
lund cu mine pentru totdeauna, ca pe un prim tip de Iericire inaccesibil
unor copii de Ielul meu datorit unor legi naturale cu neputinta de
transgresat, imaginea unei Ietite roscate, cu pielea plin de pete roz, care
tinea n mina un hrlet si rdca nvluindu-m ntr-o lung privire
viclean si inexpresiv. Si, nc de pe acum, Iarmecul cu care numele ei
nmiresmase acel loc, sub tuIisurile roz, unde l auzisem mpreun, ca si
cu mine, avea s cucereasc, s ung ca un balsam, s parIumeze tot
ceea ce se aIla n preajma lui, pe bunicii ei, pe care ai mei avuseser
ineIabila Iericire de a-i cunoaste, sublima proIesie de agent de burs,
durerosul cartier Champs-Elysees, unde ea locuia la Paris.
,Leonie, spuse bunicul ntorendu-se acas, as Ii vrut s Iii cu noi
adineaori. N-ai mai recunoaste domeniul Tansonville. Dac as Ii
ndrznit, as Ii rupt si ti-as Ii adus o ramur de pducel roz, care stiu c
ti plcea att de mult." AstIel i povestea bunicul plimbarea noastr
mtusii Leonic, Iie pentru a o distra, Iie pentru c mai'ndjduia c o va
convinge s ias din cas. Cci odinioar i plcuse Ioarte mult aceast
proprietate, si, de altIel, ultimul caro o yhi-tase Iusese Swann, ntr-o
perioad cnd ea nu mai primea pe nimeni. Si tot astIel cum, cnd venea
acum s se intereseze de sntatea ei (era singura persoan din Iamilia
noastr pe care el nc voia s o vad), mtusa Leonie i transmitea c e
obosit, dar c l va primi data viitoare, spuse si n seara asta: ,Da, ntr-o
zi cnd va Ii vreme Irumoas, voi merge cu trsura pn la poarta
parcului". Si spunea asta n chipul cel mai sincer. T-ar Ii plcut s-l
revad pe Swann si domeniul Tansonville; dar aceast dorint i era de
ajuns pentru slabele-i puteri; realizarea ei le-ar Ii depsit. Uneori, cnd
vremea
152

era Irumoas, so simtea mai zdravn, se ridica, se mbrca; dar ncepea
s se simt obosit nc nainte de a Ii trecut n camera alturat, si se
aseza iar n pat. Pentru ea ncepuse - doar mai devreme dee't se
ntmpl de obicei - acea urias renuntare a btr-netii care se pregteste
de moarte si se nvluie n crisalida ei, renuntare ce poate Ii observat,
ctre sIrsitul unor vieti ndelungate, chiar si n relatiile dintre Iosti
amanti care s-au iubit Ioarte mult, dintre prieteni uniti prin legturile
cele mai spirituale, si care, n-cepnd dintr-un anume an, nu mai
cltoresc sau nu mai ies din ucas spre a se ntlni, nu-si mai scriu si
stiu c nu vor mai comunica ntre ei n aceast viat. Mtusa mea stia
desigur c nu-i va mai revedea pe Swann, c nu va mai iesi niciodat
din cas, dar aceast sihstrie deIinitiv i era probabil usurat tocmai de
ceea ce, dup noi, ar Ii trebuit s o Iac mai dureroas: i era impus de
Iaptul c puterile i scdeau zilnic si c Iiecare actiune, Iiecare miscare
se transIormau ntr-o oboseal, sau chiar o suIerint, druind astIel
inactiunii, izolrii, tcerii, dulceata vindectoare si binecuvntat ,a
odihnei.
Mtusa mea nu s-a dus s vad tuIele de pducel, n schimb eu i
ntrebam tot timpul pe printii mei cnd se va duce s le vad, sau dac
odinioar se ducea des la Tansonville, ncerend s-i Iac s vorbeasc
despre printii si despre bunicii domnisoarei Swann, ucare mi se preau
asemenea unor zei. Cnd vorbeam cu printii mei, simteam o nevoie
bolnav s-i aud rostind numele de Swann, devenit pentru mine aproape
mitologic, si, nendrznind s-l res-tesc eu nsumi, i prindeam n
capcana unor subiecte ce puteau avea o legtur oarecare cu Gilberte si
cu Iamilia ei, sau care o priveau de-a dreptul, ceea ce mi ngduia s nu
m simt ntr-un exil prea ndeprtat de ea;
si l sileam dintr-o dat pe tata, preIcndu-m -c as crede c slujba
bunicului apartinuse Iamiliei noastre nc nainte de a o exercita el, sau
c tuIele de pducel pe care voia s le vad mtusa mea Leonie se aIlau
pe un teren comunal, s-mi corecteze aIirmatia, spunmdu-mi, parc Ir
voia mea, ca de la ine: ,Nicidecum, aceast slujb era exercitat de
tatl lui Swann, uaceste tuIisuri Iac parte din parcul lui Swann". Atunci
eram silit s respir adnc, ntr-att, aseziidu-se pe locul unde era
totdeauna scris n mine, m apsa pn la suIocare acest nume ce, n
clipa Cm4 '`aH:'eam, mi prea mai plin dect oricare altul, pentru c *ra
ncrcat cu toate acele dati cnd, dinainte, l rostisem n mintea, mea. El
mi pricinuia o plcere mbinat eu tulburarea de a Ii ndrznit s-i pun pe
printii mei s mi-o oIere, cci aceast pl-re era att de mare net
socoteam c i costase, spre a mi-o drui.
153
o mare osteneal, si Ir vreo rsplat n schimb, de vreme ce nu era
plcerea lor. De aceea, schimbam vorba, din discretie. Dar si pentru c
mi Iceam scrupule. De ndat ce rosteau numele de Swann, regseam
n el toate acele seductii ciudate cu care eu nsumi l ncrcm. Mi se
prea atunci, dintr-o dat, c printii mei nu puteau s nu le simt la
rndul lor, c aveau si ei punctul meu de vedere, c mi ghiceau visele,
mi le iertau, visau odat cu mine, si eram atunci neIericit de parc i-as Ii
nvins si pervertit.
n acel an, cnd, ceva mai de vreme dect de obicei, printii mei au
stabilit ziua ntoarcerii noastre la Paris, n dimineata plecrii, cum mi
ncretiser prul ca s Iiu IotograIiat, mi puseser pe cap o plrie pe
care nu o purtasem niciodat si m mbrcaser cu un pardesiu de
catiIea, dup ce m-au cutat peste tot, mama m gsi cu obrajii scldati
n lacrimi, pe crruia de lng Tanson-ville, lundu-mi rmas bun de la
tuIele de pducel, mbrtisnd ramurile pline de tepi si, ca o printes de
tragedie mpovrat de asemenea zadarnice podoabe, ingrat Iat de
mna ruvenit care, nno-dndu-le, mi adunase cu grij prul pe Irunte,
clcnd n picioare moatele pe care mi le smulsesem din cap si plria
cea nou. Mama nu se ls nduiosat de lacrimile mele, dar nu-si putu
stpni un strigt de indignare vznd plria mototolit si constatnd c
mi pierdusem pardesiul. Eu nu o auzii: ,O, bietele mele tuIe de
pducel, spuneam, plngnd ntruna, voi nu ati vrea niciodat s m
ndurerati, s m vedeti plecnd de aici. Voi nu m-ati chinuit
niciodat! De aceea, v voi iubi ntotdeauna". Si, stergndu-mi
lacrimile, le promiteam c atunci cnd voi Ii mare nu voi imita viata
nesbuit a celorlalti oameni si, chiar cnd voi Ii la Paris, n zilele de
primvar, n loc s Iac vizite si s ascult tot Ielul de lucruri ntin-ge, m
voi duce la tar s vd primele tuIe de pducel.
Odat iesiti la cmpie, nu le mai prseam n tot timpul plimbrii pe
care o Iceam nspre Meseglise. Erau ntruna strbtute, ca de un vesnic
si invizibil cersetor hoinar, de vntul care, pentru mine, era suIletul
nsusi al tinutului Combray. n Iiecare an, n ziua sosirii noastre, pentru a
vedea c m aIlu cu adevrat la Combray, urcam, spre a-l simti cum
alearg pe ogoare46, silindu-m s-i alerg si eu pe urme. Mergnd spre
Meseglise aveai totdeauna vn-tul alturi, pe cmpia bombat, unde
puteai s mergi multe leghe Ir s ntlnesti vreun accident de teren47.
Stiam c domnisoara Swann se duce adeseori pentru cteva zile la Laon
si, desi era la cteva leghe deprtare, distanta Iiind compensat prin
absenta oricrui obstacol, cnd, n dup-amiezile calde, vedeam unul s1
154
acelasi suIlu de vnt, ivit din zarea abia ghicit, ndoind ctre unmnt
lanurile de gru cele mai ndeprtate, propagndu-se ca un val peste
ntreaga ntindere urias si venind s se culce, printre Iirele de dulcisor
si de triIoi, la picioarele mele, cmpia, care ne era coinun amndurora,
prea c ne apropie, c ne uneste, iar eu m gndeam c acea adiere
trecuse pe lng ea, c mi sopteste vreun mesaj din partea-i pe care nu-l
pot ntelege, si atunci o mbrtisam n grab. La stnga se aIla un sat
numit Champieu (Campus Paga-ni, dup prerea preotului). La dreapta
se zreau, dincolo de lanurile de gru, cele dou clopotnite cizelate si
rustice ale bisericii Saint-Andre-des-Champs, ele nsele subtiate,
solzoase, strbtute de alveole, mpodobite cu linii ncrucisate si
simetrice, nglbenite si zgrunturoase ca dou spice.
La intervale regulate, n mijlocul inimitabilei podoabe a Irunzelor lor,
ce nu pot Ii conIundate cu cele ale nici unui alt arbore IructiIer, merii
si deschideau petalele late de satin alb sau lsau s le atrrie ciorchinii
timizi de muguri rosiateci. Mergnd nspre Mese-glise, am observat
pentru prima oar umbra rotund aruncat de meri pe pmntul nsorit,
precum si acele mtsuri de aur impalpabil tesute oblic de amurg pe
sub Irunze, si pe care, sub ochii mei, tata le ntrerupea cu bastonul, Ir
s le dea niciodat la o parte.
Uneori, pe cerul dup-amiezii trecea o lun alb precum un nor, Iuris,
Ir strlucire, ca o actrit n asteptarea orei cnd trebuie s joace si care,
din sal, mbrcat ca pentru oras, se uit o clip la ceilalti actori, ct mai
stears, nevrnd s Iie privit cu atentie. mi plcea s-i regsesc
imaginea n tablouri si n crti, dar aceste opere de art erau Ioarte
diIerite - cel putin n primii ani, nainte ca Bloch, s-mi Ii obisnuit ochii
si gndul cu armonii mai subtile - de cele unde luna mi-ar aprea astzi
Irumoas si unde nu as Ii recunoscut-o atunci. Era, de exemplu, vreun
roman de Saintine, vreun peisaj de Gleyre, unde si proIileaz limpede
pe cer secera de argint, una: din acele opere naiv incomplete cum erau
propriile mele impresii, preIerint ce strnea indignarea surorilor
bunicii. Ele credeau c trebuie s le arti copiilor - si c ei dovedesc
bun gust adrairndu-Ie - mai nti operele pe care, odat ajuns la
maturitate, le admiri n mod deIinitiv- Nendoielnic, si nchipuiau
meritele estetice ca pe niste obiecte materiale pe care ochiul deschis nu
poate tace- altminteri dect s le perceap, Ir s Ii avut nevoie s-si
Pregteasc pe ndelete echivalente n suIlet.
JJoninul Vinteuil locuia nspre Mpspg-Hpp, Iii. MnritjniivaiUj cas
asezat pe mlul unui mare elesteu, avnd ndrtul ei o rp plin
155
de tuIisuri. Iat de ce o ntlneai adeseori n drum pe Iata lui, con-ducnd
n goan o cabriolet. ncepnd dintr-un anume an, nu o mai ntlneai
singur, ci n tovrsia unei prietene mai mari, cu proast reputatie, si
care, ntr-o bun zi, se instala deIinitiv laMont-jouvain. Lumea
spunea: ,,Bietul domn Vinteuil trebuie s Iie orbit de dragostea pe care i-
o poart, de nu-si d seama ce se povesteste, si i ngduie Ietei lui, el,
care se scandalizeaz de un cuvnt mai deplasat, s locuiasc sub acelasi
acoperis cu o asemenea Iemeie. El spune c e o Iemeie superioar, cu un
suIlet nobil, si c ar Ii Iost o mare muzician dac si-ar Ii cultivat
talentul. Dar poate Ii sigur c nu muzic Iace ea mpreun cu iic-sa".
Domnul Vinteuil sustinea tocmai asta; si, ntr-adevr, este uimitor s
vezi ce admiratie Iat de calittile-i morale strneste totdeauna cineva
care are legturi carnale cu altcineva, n suIletul printilor acestei
ultime persoane. Iubirea Iizic, at't de pe nedrept denigrat, sileste n
asemenea msur Iiece Iiint s-si maniIeste pn si ultimele prticele
de buntate, de uitare de sine pe care le posed, net ele strlucesc pn
si pentru ochii celor din preajm. Doctoral Percepied, cruia vocea
groas si sprncencle late i ngduiau s joace dup poIta inimii rolul de
perIid tocmai Iiindc nu avea Iizicul unui asemenea personaj, Ir s-si
compromit ntru nimic reputatia de nezdruncinat si nemeritat de om
posac, dar bun, stia s-i nveselesc pn la lacrimi pe preot si pe toti
ceilalti, spunnd, pe un ton aspru: ,S-ar prea c Iace muzic mpreun
cu prietena ei, domnisoara Vinteuil. Parc nu v vine s credeti. Eu nu
stiu ce s mai zic. Chiar ieri tata Vinteuil mi-a spus din nou. La urma
urmelor, de ce n-ar avea dreptul biata Iat s-i plac muzica. Eu unul
socotesc c vocatiile artistice ale copiilor nu trebuie contrariate. Dup
ct se vede, Vinteuil este de aceeasi prere. Si apoi, el nsusi Iace muzic
mpreun cu prietena Ietei lui. Dumnezeule-Doamne! mult se mai cnt
n casa asta. Dar de ce rdeti? Oamenii stia se dedic prea mult muzicii.
Zilele trecute l-am ntlnit pe tata Vinteuil lng cimitir. Abia se tinea
pe picioare".
Pentru cei care, asemenea nou, l-au vzut n acea perioada pe domnul
Vinteuil evitnd persoanele pe care le cunostea, Ierindu-se din calea lor
cnd le zrea, mbtrnind n ctiva ani, cuIundndu-se n neIericirea lui,
devenind incapabil de orice alt eIort n aIar de-cel ce avea drept scop
imediat Iericirea Ietei lui, pctrecnd zile ntregi la mormntul nevestei,
era limpede c e pe cale s moar de suprare si c si d seama de
vorbele ce se rostesc prin trg. El le stia, ba poate chiar credea. n ele.
Cci nu exist poate nici un om, orict de mare i-ar Ii virtutea, pe care
complexitatea inpreju-
156
rarilor s nii-l poat aduce ntr-o bun zi n situatia de a tri n
Iamiliaritatea viciului, altminteri condamnat de el cu desvrsire - Ir ca
s-l recunoasc, de altIel, cu totul, sub vesmntul nseltor al Iaptelor
particulare prin care intr n contact cu acel om si l Iace s suIere:
cuvintele bizare, atitudinea inexplicabil, ntr-o anume sear, a unei
persoane pe care, de altminteri, are attea mo tive s o iubeasc. Dar
pentru un om ca domnul Vinteuil intra probabil mult mai mult
suIerint dcct pentru un altul n resemnarea Iat de una dintre acele
situatii despre care gresit se crede c poate Ii ntlnit doar n mediile
boeme: ele se produc de Iiecare dat cnd are nevoie s-si rezerve locul
si linistea ce-i snt necesare un viciu pe care natura nssi l dezvolt la
un copil, uneori doar ameste-cnd virtutile tatlui cu cele ale mamei, ca
si culoarea ochilor. Dar din Iaptul c domnul Vinteuil cunostea poate
purtarea Ietei lui nu trebuie s tragem concluzia c asta l-ar Ii Icut s o
adore mai putin. Faptele nu ptrund n lumea unde triesc credintele
noastre, ele nu le-iu dat nastere si nici nu le distrag; pot s le dea cele
mai constante dezmintiri Ir s le slbeasc ntru nimic, si o avalans de
neIericiri sau de boli ce s-ar succede Ir ntrerupere ntr-o Iamilie, nu
o va Iace s se ndoiasc de buntatea Dumnezeului n care crede sau de
talentele medicului care o ngrijeste. Dar cnd domnul Vinteuil se gndea
la Iata lui si la el nsusi din punctul de vedere al lumii, din punctul de
vedere al reputatiei lor, cnd cuta s se situeze mpreun cu ea n locul
pe care l ocupau n stima general,, atunci el si construia aeeast
judecat social ntocmai cum ar Ii Icut locuitorul din Combray care i-
ar Ii Iost cel mai ostil, vzii-du-se, mpreun cu Iata lui, czuti Ioarte
jos, iar n purtrile sale se vdea, din aceasta pricin, nu de mult vreme,
acea umilint, acel respect pentru cei ce se aIlau deasupra lui si pe care
el i vedea de att de jos (chiar dac pn atunci Iuseser mult sub el),
acea tendint de a ncerca s urce pn la ei, care este o rezultant
aproape mecanic a tuturor decderilor. ntr-o zi pe cnd mergeam cu
Swann pe o strad din Combray, domnul Vinteuil, care venea de pe o
alta, s-a aIlat prea pe neasteptate n Iata noastr spre a mai avea timp s
ne ocoleasc, si Swann, cu acea orgolioas mil a omului de lume care,
nemaiavnd nici un Iel de prejudecat moral, aIl n inIamia celuilalt
doar un motiv de a-si exercita Iat de el o bunvoint ale crei mrturii
gdil eu att mai mult amorul propriu al celui care o arat, cu ct le
simte mai pretioase pentru cel ce o primeste, sttuse vreme ndelungat
de vorb cu domnul Vinteuil, cruia pn atunci nu-i adresa nici un
cuvnt, si l ntrebase, mainte de a ne prsi, dac nu vrea s o trimit
ntr-o zi pe Iata
i
157
lui la Tansonville. Era o invitatie ce, in urm cu doi ani, l-ar Ii indignat
pe domnul Vinteuil, dar care acum trezea n el sentimente de
recunostint att de puternice, nct se credea obligat s nu aib
indiscretia de a o accepta. Amabilitatea lui Swann Iat de Iata lui i prea
a Ii n sine un sprijin att de onorabil si de ales, nct se gn-dea c e
poate mai bine s nu-i dea urmare, spre a avea parte de plcerea cu totul
platonic de a se bucura de ea si de aici nainte.
- Ce om minunat, ne spuse el, dup ce Swann se ndeprt, cu aceeasi
entuziast veneratie cu care ar Ii vorbit niste spirituale si Irumoase
burghezo despre o duces, ce, chiar urt si proast, le tine ca sub o
vraj, Icndu-se respectat de ele. Ce om minunati Ce pcat c a Icut o
cstorie att de nepotrivit!
Si atunci, ntr-att pn si oamenii cei mai sinceri devin ipocriti,
renuntnd, cnd stau de vorb cu cineva, la prerea ce o au despre acea
persoan, dar pe care o exprim de ndat ce ea nu mai este de Iat,
printii mei au deplns mpreun cu domnul Vinteuil cstoria lui
Swann n numele unor principii si unor conveniente Iat de care (prin
nsusi Iaptul c le invocau mpreun cu el, ca niste, oameni de treab
ntre ei), preau ei a subntelege, nimeni din cei e locuiau la
Montjouvain nu pctuise. Domnul Vinteuil nu-si trimise Iata n vizit la
Swann. Iar acesta Iu cel dinti care regret. Cci, de Iiecare dat cnd se
desprtea de domnul Vinteuil, si amintea c de ctva vreme vrea s-l
ntrebe despre cineva care avea acelasi nume ca el si care ar Ii putut s-i
Iie rud. Iar de data aceasta si Igduise s nu mai uite ce avea a-i
spune, cnd domnul Vin* teuil si va trimite Iata la Tansonville.
Plimbarea ctre Meseglise Iiind cea mai scurt din cele dou
pe care le Iceam n apropiere de Combray, o pstram pentru zilele
cnd vremea ar Ii putut Ii rea, si cum nspre Meseglise ploua adeseori,
nu pierdeam niciodat din vedere marginea pdurii Roussainville,
n desisul creia ne-am Ii putut adposti. .
Adeseori soarele se ascundea ndrtul unui nor ce i deIorma ovalul si
ale crui margini se nglbeneau. Cmpiei i era rpit strlucirea, dar
nu si limpezimea, si totul prea mort, n timp ce stucul Roussainville
si sculpta pe cer relieIul muchiilor albe, cu o precizie si o Iinete
coplesitoare. O pal de vnt zburtcea un corb ce cdea apoi undeva,
departe, si, pe cerul albicios, zarea mpdurit prea mai albastr, ca n
acele picturi ntr-o singur culoare care mpodobesc zidurile vechilor
lcasuri.
Dar alteori ncepea s cad ploaia cu care ne amenintase mai-muta-
clugr din vitrina opticianului; picturile de ap, ca niste psri
cltoare ce si iau zborul mpreun, coborau n siruri dese
158
din cer. Ele nu se despart, nu merg la ntmplare n timp ce strbat
vzduhului grab, ci Iiecare, pstrndu-si locul, o atrage la ea pe-cea care
o urmeaz, iar cerul este mai negru dect la plecarea rln-dunicilor. Ne
adposteam n pdure. Cnd cltoria lor prea terminat, unele, mai
nevolnice, mai ncete, tot mai cdeau nc. Dar noi ieseam de sub
copaci, cci picturilor le place s se agate de verdeat, iar pmntul era
aproape zbicit cnd cte una mai sclipea nc pe nervurile vreunei
Irunze si, agtat ntr-un vrI, odihnit, strlucind n soare, dintr-o dat
se lsa s alunece din nltimea ramurii, czndu-ne pe nas.
Adeseori, de asemeni, ne duceam s ne adpostim, de-a valma-cu sIintii
si cu patriarhii de piatr, sub porticul bisericii Saint-An-dre-des-Champs.
Ct de Irancez putea Ii! Deasupra portii, sIintii, regii-cavaleri, cu o
Iloare de crin n mn, scenele de nunt si de n-mormntare ni se
nItisau asa cum puteau Ii zugrvite n suIletul Francoisei. Sculptorul
povestise si cteva ntmplri despre Aristo-tel si Virgiliu, tot astIel cum,
n buctrie, Francoise vorbea despre sIntul Ludovic de parc l-ar Ii
cunoscut ea nssi si, mai ales, spre a-i rusina, prin comparatie, pe
bunicii mei, mai putin ,drepti". Simteai c notiunile pe care artistul
medieval si tranca medieval (supravietuind n secolul al XlX-lea) le
aveau despre istoria veche sau crestin, si care erau pe ct de inexacte pe
att de pline de o buntate simpl, erau detinute de ei nu din crti, ci
dintr-o traditie ndeprtat si totodat direct, nentrerupt, oral,
deIormat, de nerecunoscut si vie. O alt personalitate din Combray, pe
care o recunosteam, de asemenea, virtual si proIetizat, n sculptura
gotic din biserica Saint-Andre-des-Champs, era tnrul Theodore,
biatul din prvlia lui Camus. Francoise simtea de altminteri att de
bine n el un om din tinutul ei si un contemporan, nct, cnd mtusa
mea Leonie era prea bolnav pentru ca Francoise s o poat ntoarce n
pat singur sau s o duc pn la Iotoliu, nu o lsa pe-buctreas s urce
si s o ajute, si astIel ,s se pun bine" cu mtusa mea, ci l chema pe
Theodore. Or, acest biat, care trecea, si pe bun dreptate, drept o
pramatie, era ntr-att de stpnit de suIletul ce mpodobise biserica
Saint-Andre-dcs-Champs si mai ales de sentimentele de respect pe care
Francoise le socotea datorate ,bietilor bolnavi" si ,bietei stpne", nct,
cnd i ridica mtusii mele capul pe pern avea nItisarea naiv si plin
de zel a ngerasilor de pe basorelieIuri, care se ngrmdesc si si dau
toat osteneala, cu cte o luminare n mn, n jurul SIintei Fecioare
aIlate n suIerint, ca si cum chipurile de piatr sculptat, cenusii si
golase *semenea pdurilor n iarn, nu erau dect o ntrupare adormit,.
159
o rezerv, gata s nIloreasc iar la viat n nenumrate chipuri
populare, smerite si viclene ca acela al lui Theodore, strlucind de
roseata mrului copt. Nu lipit de piatr ca acesti ngerasi, ci desprins
din portic, de o statur mai mult dect omeneasc, ridicat pe un soclu
ca pe un taburet ce ar Ii scutit-o s-si pun picioarele pe pmntul
umed, o sInt avea obrajii rotunzi, sinii tari si umIlnd cutele
vesmntului precum un ciorchine copt aIlat ntr-un sac de pnz aspr,
Iruntea ngust, nasul scurt si obraznic, ochii nIundati, nItisarea
zdravn, insensibil si curajoas a trancelor de prin preajma locului.
Aceast asemnare, ce strecura n statuie o blndete pe care nu o
cutasem, era adeseori ntrit de vreo Iat do la tar, venit, ca si noi, s
se adposteasc, si a crei prezent, asemenea acelor Irunzisuri ce urc
pe pereti si care au crescut alturi de Irunzisurile sculptate, prea
menit s ne ngduie, printr-o conIruntare cu natura, s judecm
adevrul operei de art. n Iata noastr, n deprtare, pmnt Igduit sau
blestemat, Roussainville, ntre zidurile cruia n-am ptruns niciodat,
Rous-sainville, adineaori, cnd ploaia ncetase pentru noi, continua s Iie
pedepsit ca un sat din Biblie prin toate lnciile Iurtunii ce izbeau oblic
n casele locuitorilor lui, sau era iertat de Dumnezeu Tatl, care cobora
spre el tijele de aur, de lungimi inegale, ca razele chivotului de pe altar,
ale unui soare nc mpciit.
Uneori timpul era urt de-a binelea, si atunci trebuia sa ne ntoarcem si
s stm nchisi n cas. Ici-colo, departe, n partea care din pricina
ntunericului si a umezelci semna cu marea, case rzlete, agtate de
povrnisul vreunui deal cuIundat n noapte si n ap, strluceau ca niste
mici corbii ce si-au strns pnzele si rmn nemiscate n larg noaptea
ntreag. Dar nici c ne psa de ploaie, nici c ne psa de Iurtun! Vara,
timpul urt nu-i dect un capriciu trector al timpului Irumos subiacent si
Iix, Ioarte diIerit de Irumosul timp instabil si Iluid al iernii si care,
dimpotriv, stpuind peste pmnt, unde s-a solidiIicat n Irunzisuri dese
si unde ploaia poate sa se scurg n voie, Ir s ucid rezistenta
nencetatei lor bucurii, si-a nltat pentru ntregul anotimp, pn si n
strzile satului, pe zidurile caselor si ale grdinilor, stindardele de
mtase Yolet sau alb. Asezat n salonas, unde asteptam ora mesei
citind, auzeam apa scurgndu-se din castani, dar stiam c irunzele lor vor
Ii si mai lucioase si c Igduiau s rmn acolo, ca tot p.ttea chezsii
ale primverii, ct va tine acea noapte ploioas, asiguind continuitatea
timpului Irumos; c zadarnic plou, si c mine, deasupra barierei albe ce
mprejmuia domeniul Tansonville. vor undui, 1*
160
Iel de numeroase, Irunzulite n Iorm de inim; si, Ir nici o tristete,
vedeam plopul din strada Perchamps nchinnd Iurtunii rugi si laude
dezndjduite; Ir nici o tristete, auzeam, n Iundul grdinii, ultimele
bubuituri ale tunetului rostogolindu-si cntul n tuIele de liliac.
Dac vremea era rea nc dis-de-dimineat. printii mei renuntau la
plimbare si nici eu nu ieseam din cas. Dar apoi mi-am luat obiceiul ca,
n acele zile, s m duc singur nspre Meseglise-la-Vi-neuse, n toamna
cnd am Iost siliti s ne ntoarcem la Combray pentru mostenirea pe care
ne-o lsase mtusa mea Leonie, cci, n sIrsit, murise, endu-i s
triumIe att pe cei ce pretindeau c tine un regim ce nu putea deet s o
slbeasc si, n cele din urm, s o ucid, ct si pe cei ce sustinuser
ntotdeauna c suIer nu de o boal, imaginar, ci de una organic, pe
care pn si cei mai sceptici vor trebui s o recunoasc atunci cnd va
muri; si, nendurernd cu adevrat prin moartea ei dect o singur
Iptur, dar, pe aceasta, nIiortor. n timpul celor cincisprezece zile ct a
durat ultima boal a mtusii mele, Francoise nu s-a desprtit de ea nici
mcar o singur clip, nu s-a dezbrcat, nu a lsat pe nimeni s o
ngrijeasc, si nu s-a ndeprtat de trupul ei dect dup ce a Iost ngropat.
Atunci am nteles c Ielul cum Frantoise trise, temndu-se parc
ntotdeauna de cuvintele rele, de bnuielile, de rnniile mtusii mele,
dezvoltase n ea un sentiment pe care noi l luasem drept ur, dar care
era de Iapt unul de veneratie si iubire. Adevrata ei stpn, cu hotrrile
ei cu neputint de prevzut, cu vicleniile ei greu de zdrnicit, cu
inima-i usor de nduiosat, misterioasa si atotputernica ei regin nu mai
tria. n comparatie cu ea, noi nsemnam putin lucra. Era departe acea
vreme cnd, la nceputul venirilor noastre n vacant la Combray, noi ne
bucuram n Iata Frantoisei de tot atta prestigiu ct si mtusa mea. n acea
toamn, ocupati pn peste cap cu Iormalitti de tot Ielul, cu discutiile cu
notarii si Iermierii, printii mei, nemaiavnd rgaz s se plimbe, ntr-c
perioad cnd nici vremea, de altminteri, nu era prea bun, s-au obisnuit
s m lase s m plimb Ir ei nspre Meseglise, nIsurat ntr-o ptur
urias, ce m apra de ploaie si pe care mi-o aruncam pe umeri cu o
plcere sporit de Iaptul c ptratele ci scotiene o scandalizau pe
Francoise, creia nu i-ai Ii putut bga nicicum n cap ideea c doliul din
suIlet nu are nici o legtur, cu culoarea vesmintelor: de altminteri, nu-i
prea plcea Ielul cum ne ndurerase moartea mtusii mele, cci nu
Icusem un praznic la nmormntare si nici nu ne nmldiam ntr-un
anume chip vocea pentru a vorbi de ea, ba eu chiar Iredonam din cnd n
cnd o melodie. Snt sigur c, ntr-o
11 ~ In cutarea timpului pierdut
161
carte - si n privinta asta semnm eu nsumi cu Francoise -.0 asemenea
conceptie despre doliu, amintind de Cnkeul lui Koland si de portalul
bisericii Saint-Andre-des-Champs -, mi-ar Ii prut cu totul potrivit. Dar
de ndat ce Francoise era ling mine, un demon m ndemna s o vreau
mnioas, m. agtm de cel mai mrunt pretext pentru a-i spune c
plngeam dup mtusa mea pentru c Iusese o Iemeie cumsecade, desi
cam ridicol, si nu pentru c mi era mtus, c ar Ii putut s-mi Iie
mtus si totodat s-mi par odioas, iar moartea ei s nu m ntristeze
ctusi de putin, cuvinte ce mi s-ar Ii prut inepte ntr-o carte.
Dac atunci Franeoise, plin ca un poet de un val de gnduri conIuze
despre durere, despre amintirile de Iamilie, m ruga s o iert c nu stie
s-mi rspund la teoriile mele si mi spunea: ,Nu stiu s m exprim", eu
triumIam n Iata acestei mrturisiri cu un bun simt ironic si brutal
vrednic de doctorul Percepied; iar dac aduga: ,Fcea parte din
Iamelie48 si Iamelia se cuvine oricum a Ii respectat", ridicam din umeri
si mi spuneam: ,Asa mi trebuie dac discut eu o analIabet care Iace
asemenea greseli de limb gogonate", adoptnd astIel, pentru a o judeca
pe Francoise, punctul de vedere meschin al unor oameni al cror rol este
Ioarte bine jucat cu prilejul uneia din scenele vulgare aie vietii de nsisi
cei care i dispretuiesc cel mai mult n cadrul unei meditatii impartiale.
Plimbrile mele din acea toamn au Iost cu att mai plcute cu ct le
Iceam dup ce mi petrecusem ore ntregi aplecat pe o carte. Cnd eram
obosit pentru c citisem toat dimineata n salon, mi aruncam ptura pe
umeri si ieseam din cas: trupul meu, ce Iusese silit s rmn imobil
mult vreme, dar care, stnd pe loe, se ncrcase acumulnd un mare
neastmpr si puterea de a se misca Ioarte repede, avea apoi nevoie,
precum o sIrleaz creia i dai drumul, s le cheltuiasc n toate
directiile. Zidurile caselor, tuIisurile de pducel din Tansonville, copacii
din pdurea Koussainvillc. Montjouvain si arbustii din spate erau izbiti
cu umbrela sau cu bastonul, si auzeau totodat un sir de strigte vesele,
care nu erau, ca si loviturile, dect maniIestarea unor idei conIuze ce m
exaltau si nu ajungeau s, se odihneasc n lumin, preIerind unei
limpeziri lente si diIicile plcerea unei derivatii mai usoare ctre o iesire
imediat. Cele mai multe dintre pretinsele traduceri a ceea ce am
simtit nu Iac astIel dect s ne elibereze, scotnd din noi acel ceva sub o
Iorm nedeslusit, care nu ne nvat s-I cunoastem. Cnd ncerc s
socotesc tot ce datorez plimbrii ctre Meseglise,umilelor descoperiri
crora le-a oIerit un cadru ntnipltor sau pe care le-a inspirat n mod
necesar, mi amintesc c tocmai n acea toamn, n
162
timpul uneia din acele plimbri, lng povrnisul protector, plin de
tuIisuri nclcite, de lng Montjouvain, am Iost pentru prima oar
proIund uimit de dezacordul dintre impresiile noastre si expresia lor
obisnuit. Dup o or de ploaie si vnt, mpotriva crora luptasem cu
voiosie, cum tocmai soseam pe malul elesteului de lng Mont-jouvain,
n Iata unei csute acoperit cu tigl, unde grdinarul domnului
Vinteuil si tinea uneltele de grdinrit, soarele se arta din nou, iar
revrsrile sale aurii, splate de ploaie, strluceau puternic pe cer, pe
copaci, pe zidul csutei, pe acoperisul ei de tigl nc umed, n vrIul
cruia se plimba o gin. Vntul spulbera buruienile ce crescuser din
temelia zidului, precum si penele ginii, care, att inele ct si celelalte, se
lsau n voia lui pn la capt, cu uitarea ie sine a lucrurilor inerte si
usoare. Acoperisul de tigl punea pe elesteu, ce scnteia din nou n soare,
o pat roz, pe care nu stiusem nea s o vd niciodat. Zrind pe ap si n
Iata zidului un palid urs ce rspundea sursului venit din cer, am strigat
cu tot entuziasmul de care eram n stare, si nltmdu-mi umbrela
nchis spre er: ,Ia te uit, ia te uit, ia te uit". Dar n acelasi timp am
simtit c datoria mea ar Ii Iost s nu m multumesc cu aceste cuvinte
opace, ci s ncerc s-mi nteleg mai bine ncntarea.
Si tot n acea clip - datorit unui tran care trecea, artn-du-mi un chip
posomorit, ce deveni nc si mai ntunecat cnd se pomeni aproape lovit
n obraz de umbrela mea, si care-mi rspunse cu indiIerent la spusele
mele: ,pe o vreme att de Irumoas e bine s umbli" - am nvtat c
aceleasi emotii nu se produc simultan, ntr-o ordine prestabilit, n
suIletul tuturor oamenilor. Mai trziu, de Iiecare dat cnd, dup o lectur
prelungit, aveam poIt s stau de vorb, prietenul cruia ardeam de
nerbdare s m adresez tocmai gustase din plcerile conversatiei si
dorea acum s Iie lsat s citeasc n liniste. Dac m gndeam la printii
mei cu dragoste si luam hotrrile cele mai ntelepte si mai n msur s
le Iac plcere, se ntmpla ca tocmai ei s Ii descoperit cine stie ce ce
mrunt greseal de-a mea uitat de mine si pentru care m certau cu
asprime chiar n clipa cnd eu le sream n cale spre a-i mbrtisa.
Uneori, la exaltarea pe care mi-o strnca singurtatea se aduga o alta,
pentru mine greu de deslusit de prima, pricinuit de dorinta de a vedea
ivindu-se pe neasteptate n Iata mea o tranc pe care s, o pot strnge n
brate. Nscut dintr-o dat, si Ir ca eu s Ii avut timpul de a o raporta
exact la cauza ei, n mijlocul unor gn-duri Ioarte diIerite, plcerea de
care era ntovrsit nu-mi prea dect una de un grad superior celei
trezite de ele. Pretuiam si mai
163
mult toate acele lucruri pe care le aveam atunci n minte, rsIrn-gerea
roz a acoperisului din tigla, buruienile, satul Koussainville unde doream
de mult vreme s m duc, copacii din pdurea caro l nconjura,
clopotnita bisericii, cu acea emotie nou, ce mi le Icea doar mai
vrednice a Ii dorite, pentru c socoteam c ele o provocau, si care prea
c nu vrea dect s m poarte ctre ele mai repede, atunci cnd mi
nmIlau pnzele cu un vnt puternic, necunoscut si prielnic. Dai- dac
aceast dorint de a vedea ivin-du-se pe neasteptate o Iemeie aduga,
pentru mine, Iarmecelor naturii, ceva nc si mai exaltant, Iarmecele
naturii, n schimb, le Iceau mai de necuprins pe cele ale Iemeii. Mi se
prea c Irumusetea copacilor era tot Irumusetea ei, si c suIletul
acestor zri, al satului Koussainville, al crtilor pe care le citeam n acel
an, mi va Ii druit prin srutu-i, iar imaginatia mea cptnd noi puteri
n contact cu senzualitatea mea, senzualitatea mea revrsndu-se n toate
domeniile imaginatiei mele, dorinta-mi nu mai avea limite. Cci - asa
cum se ntmpl n asemenea momente de visare n mijlocul naturii,
cnd, inIluenta obisnuintei Iiind suspendat, notiunile noastre abstracte
despre lucruri lsate de o parte, noi credem adnc n originalitatea, n
viata individual a locului unde ne aIlm - treetoarea chemat de
dorinta mea mi se prea a Ii nu un exemplar oarecare al acestui tip
general: Iemeia, ci un produs necesar si natural al acelui pmnt, n acea
vremTtoTce nu eram eu, pmntul si Iiintele, prndu-mi mai pretios,
mai important, nzestrat cu o existent mai real dect o vd oamenii
adulti. Iar pmntul si Iiintele mi apreau nedesprtite. Doream o
tranc din Mesegiise sau din Koussainville, o pescrit din Balbec, asa
cum doream tinutul Mesegiise si Balbec. Plcerea pe care mi-ar Ii
putut-o da mi-ar Ii prut mai putin adevrat, nu as mai Ii crezut n en,
dac i-as Ii modiIicat dup vrerea mea conditiile. S cunosc la Paris o
pescrit din Balbec sau o tranc din Mesegiise ar Ii nsemnat s
primesc scoici pe care nu le-as Ii vzut pe plaj, Ierisi pe care nu e-as
Ii gsit n pduri, ar Ii nsemnat s lipsesc plcerea pe care mi-ar drui-o
Iemeia de toate plcerile n care o nvluise imaginatia mea. Dar a rtci
astIel prin pdurile din Koussainvilje Ir o tranc pe care s o strng n
brate, nsemna s nu cunosc comoara ascuns, Irumusetea adnc a
acelor pduri. Acea Iat pe care nu o vedeam dect nvesmntat n
Irunzisuri, era. ea nssi pentru mine ca o plant local, apartinnd doar
unei specii superioare celorlalte si a crei structur ti ngduie s
ajungi mai aproape de gustul adnc al tinutului. Puteam s cred asta cu
att mai usor (precum si c mngierile prin care voi ajunge la el vor Ii si
ele de un
164
Iel anume, druindu-mi o plcere pe care nu as Ii putut s o cunosc dect
prin acea Iemeie) cu ct, pentru mult vreme nc, m aIlam la vrsta
end nc nu ai abstras acea plcere din posedarea Iemeilor diIerite cu
care ai gustat-o, end nu ai redus-o la o notiune general, n urma creia
vezi n ele doar instrumentele, ce pot Ii oricnd nlocuite unul cu
cellalt, unei plceri mereu identice. Ea nici nu exist, izolat, separat si
Iormulat n minte, ca scop urmrit

do tine end te apropii de o Iemeie, ca pricin a tulburrii prealabile pe
care o simti. Abia dac te gndesti la ea ca la o plcere pe care o vei
avea; mai eurnd o numesti Iarmecul unei Iemei anume; cci nu te
gndesti la tine, gndindu-te doar cum s iesi din tine. Obscur asteptat,
imanent si ascuns, ea duce pn la un asemenea paroxism, n clipa
end se mplineste, celelalte plceri pe care ni le pricinuiesc privirile
galese, srutrile celei de ling noi, net ne apare mai ales nou nsine ca
un Iel de miscare de recunostint venit din partea noastr Iat de
buntatea suIleteasc a partenerei noastre si Iat de emotionanta
predilectie pe care ne-o arat, msurat de noi dup bineIacerile si
Iericirea cu care ne copleseste.
Dar vai, zadarnic imploram donjonul din Koussainville, zadarnic i
ceream s-mi trimit n preajm vreo copil din sat, ca pe singurul
conIident al primelor mele dorinte, end n naltul casei noastre din
Combray, n cmruta ce mirosea a stnjenei, nu-i vedeam dect turnul,
n mijlocul Ierestrei ntredeschise, n timp ce, sovind eroic precum
cltorul ce exploreaz un nou tinut, sau ca dezndjduitul ce se
sinucide, cltinndu-m, mi croiam n mine nsumi un drum necunoscut
si pe care l credeam primejdios de moarte, pn n clipa end o urm
natural, ea aceea a unui melc, se aduga Irunzelor de coacz slbatic ce
se aplecau pn la mine. Zadarnic l rugam acum. Zadarnic, tinnd
ntinderea n cmpul meu vizua!, o strbteam cu privirile mele, ce ar Ii
vrut s aduc spre mine o Iemeie. Puteam s merg pn Ia porticul
bisericii Saint-An-dre-dcs-Champs; niciodat nu se gsea aici tranca pe
care, nendoielnic, as Ii ntlnit-o dac m-as Ii dus cu bunicul, end nu
puteam s intru n vorb cu ea. M uitam tint la nesIrsit la truneliiul
unui copac ndeprtat, dindartul cruia ea avea s se iveasc,venind
ctre mine; zarea ns rmnea pustie, se asternea noaptea, iar atentia
mea se agta Ir nici o sperant, ca pentru a aspira Ipturile pe` care Ie
puteau ascunde, de acel pmnt sterp, de acea tarin vlguit; si nu de
bucurie, ci de mnie ncepeam s lovesc n copacii din pdurea
Koussainville, din mijlocul crora nu iesea nici o Iiint r'c, de parc ar Ii
Iost copaci zugrviti pe pnza unui decor de teatru, end, iieputnd s m
resemnez a m ntoarce acas nainte
165
de a Ii strns n brate Iemeia mult dorit, eram totusi silit s pornesc iar
pe drumul ctre Combray, mSrtarisindu-mi mie nsumi c ntmplarea
ce mi-ar Ii putut-o aduce n cale era din ce n ce mai putin probabil. Si
chiar de mi s-ar Ii ivit n Iat, as Ii ndrznit oare s-i vorbesc? Mi se
prea c ea m-ar Ii socotit nebun; nu mai credeam mprtsite de alte
Iiinte, nu mai credeam adevrate, i; aIara propriei mele simtiri, dorintele
crora le ddeam trup n timpul acestor plimbri si care nu se realizau.
Nu-mi mai apreau dect ca nscocirile pur subiective, neputincioase,
iluzorii, ale temperamentului meu. Nu mai aveau nici o legtur cu
natura, cu realitatea, care din acea clip pierdea orice Iarmec si orice
semniIicatie, nemaiIiind, pentru viata mea, dect un cadru conventional,
asa cuii! este pentru Iictiunea unui roman vagonul pe bancheta cruia st
cltorul ce-J citeste spre a-si omor timpul.
Poate c, mult mai trziu, ideea pe care mi-am Icut-o despre sadism s-a
nscut dintr-o impresie resimtit tot lng Montjouvain, ctiva ani mai
trziu, impresie rmas atunci obscur. Vom vedea mai trziu c, pentru
cu totul alte motive, amintirea acelei impresii urma s joace un rol
important n viata mea. Era o vreme Ioarte clduroas; printii mei, care
trebuiser s lipseasc de acas toat ziua, mi spuseser c pot s m
ntorc orict de trziu si, du-cndu-m pn la elesteul de la Montjouvain,
unde mi plcea s revd cum se rsIrnge n ap acoperisul de tigla, m
ntinsesem la umbr si adormisem n tuIisurile de pe povrnisul ce se
nalt ndrtul casei, chiar acolo unde l asteptasem odinioar pe tata,
ntr-o zi cnd se dusese s-l vad pe domnul Vinteuil. Era aproape noapte
cnd m-am trezit, si am vrut s m ridic, cnd am vzut-o pe domnisoara
Vinteuil (pe ct am putut s o recunosc, cci o vzusem arareori la
Combray, si doar pe vremea cnd era o copil nc, iar acum ncepea s
Iie o domnisoar), care probabil tocmai se ntorsese, n Iata mea, la
ctiva centimetri de mine, n aceast camer unde tatl ei l primise pe
al meu si pe care o transIormase n propriul ei salonas. Fereastra era
ntredeschis, lampa era aprins, i vedeam toate miscrile Ir ca ea s
m vad, dar, apropiin -du-m si mai mult, as Ii Icut s trosneasc
tuIisurile, ea m-ar Ii auzit si ar Ii putut crede c m ascunsesem acolo ca
s o spionez.
Era n mare doliu, cci tatl ei murise de putin vreme. Nu o vizitasem,
mama nu voise, din pudoare, singura-i virtute care punea margini
bunttii ei; dar o deplngea din tot suIletul. Mama si amintea tristul
sIrsit al domnului Vinteuil, prins cu totul, mai n-ti, de ngrijirile de
mam si de guvernant pe care le ddea Iiicei
166
gale, apoi de suIerintele pricinuite lui de aceasta; ea revedea chipul
chinuit al btrnului, niciodat senin n ultima vreme; stia e el renuntase
pentru totdeauna s termine de transcris pe curat intreaga-i oper din
ultimii lui ani, biete compozitii ale unui btrn proIesor de pian, ale unui
Iost organist angajat ntr-o biseric de tar, despre care ne nchipuiam c
nu aveau nici o valoare n ele nsele, dai' pe care nu le dispretuiam,
deoarece aveau o att de mare valoare pentru el nsusi, Iiind ratiunea lui
de a tri, nainte de a le sacriIica pentru Iiica lui. compozitii ce, n cea
mai mare msur nici mcar notate, pstrate doar n memoria lui, unele
scrise pe Ioi rzlete, ilizibile, vor rmne necunoscute; mama se gndea si
la acea alt renuntare la care Iusese construia domnul Vinteuil,
renuntarea la un viitor Iericit, onest si respectat pentru Iata Ini; cnd ea
evoca toat aceast durere suprem a Iostului proIesor de pian al
mtusilor mele, era cu adevrat ptruns de tristete si se gndea eu
spaim la mhnirea, altminteri amar, pe care o simtea nendoielnic
domnisoara Vinteuil, mhnire amestecat cu remnsea-rea de a-si Ii ucis
aproape tatl. ,Bietul domn de Vinteuil, spunea mama, a trit si a murit
pentru Iata lui, Ir s-si Ii primit rsplata. O va primi oare dup moarte,
si sub ce Iorm? Nu i-ar putea veni dect din partea ei."
n Iundul salonasului domnisoarei Vinteuil, pe cmin, se aIla un mic
portret al tatlui ei, ctre care se duse repede cnd se auzi pe drum un
zgomot de roti de trsur, apoi se arunc pe o canapea, si trase alturi o
msut pe care asez portretul, tot astIel cum, odinioar, domnul
Vinteuil pusese alturi de el compozitia pe care dorea s le-o cnte
printilor mei. Curnd intr pe us prietena ei. Domnisoara Vinteuil o
primi Ir s se ridice, tinndu-si minile nlntuite la ceaI si trgndu-
se ctre marginea opus a soIalei, ca pentru a-i Iace loc. Dar pe dat
simti c pare astIel a-i impune o atitudine pe care cealalt poate nu si-o
dorea. Se gndi c prietena ei preIer poate s stea mai departe de ea,
pe un scaun, gsi c a Iost indiscret, din delicatete suIleteasc se
nelinisti; ntinzndu-se din nou pe toat soIaua, nchise ochii si ncepu s
caste, artnd c Icuse acel gest doar pentru c avea poIt s doarm.
n ciuda Iamiliarittii aspre si dominatoare pe care o arta Iat d
prietena ei, recunosteam purtarea servil si reticent, scrupulele
neasteptate ale tatlui ei. Curnd se ridic, se preIcu c vrea s nchid
obloanele si c nu reuseste.
- Las totul deschis, mi-e cald, spuse prietena c.
- Dar e neplcut, putem Ii vzute, i rspunse domnisoara
Vinteuil.
i
167
ns ghici, Ir ndoial, c prietena ei va crede c nu-i epusese acele
cuvinte dect pentru a o provoca s-i rspund prin altele, pe care, ntr-
adevr, dorea s le aud; dar din discretie, voia s o lase pe ea s le
rosteasc mai nti. De aceea probabil c privirea ei, pe care nu o puteam
deslusi, cpt acea expresie care i plcea asa de mult bunicii, cnd
adug repede:
- Cnd spun putem t'i vzute, vreau s spun c putem Ii vzute
citind; chiar dac Iaci un lucru nensemnat, e neplcut s te gndosti
c esti privit de ochi strini.
Dintr-o generozitate instinctiv si dintr-o politete involuntar, ea trecea
sub tcere cuvintele premeditate pe care le socotise indispensabile
deplinei realizri ale dorintei sale. Si clip de clip, n adncul ei nsesi, o
Iecioar timid si rugtoare implora un sol-dtoi grosolan si nvingtor,
silindu-l s bat n retragere.
- Da, e Ioarte posibil s Iim privite la ora asta, n acest loc att
de Irecventat, spuse ironic prietena ei. Si apoi, ce? adug ea (cre-
znd c trebuie s ntovrseasc de o clipire din ochi mali
tioas si tandr aceste cuvinte, pe care le rosti din buntate, ca pe
un text ce stia c-i place domnisoarei VinteuiL si pe un ton care se
strduia s sune cinic), ,chiar dac ne-ar vedea cineva, ar Ii si mai
bine".
Domnisoara Vinteuil se cutremur, ridicndu-se din pat. SuIlt-tul ei
ncrcat de remuscri si sensibil nu stia ce cuvinte trebuiau adaptate
spontan la scena cerut de simturile ei. Ea cuta ct mai departe cu
putint de adevrata-i natur moral s gseasc limbajul propriu Ietei
vicioase ce dorea s Iie, dar cuvintele pe care credea c aceasta le-ar Ii
rostit n mod sincer, i preau Ialse n gura ei. Si putinul pe care si-l
ngduia era spus pe im ton ntepat, timiditatea ei obisnuit paralizndu-
i veleittile de a Ii ndrzneat si recurgnd la: ,Nu ti-e Irig, nu ti-e prea
cald, nu preIeri s rmi singur si s citesti?"
- mi pare c domnisoara are gnduri lubrice n seara asta, spuse
ea n cele din urm, repctnd, Ir ndoial, o Iirax pe care o
auzise odinioar din gura prietenei ei.
Domnisoara Vinteuil simti cum prietena ei o srat prin despi-ctura
corsajului de mtase, si atunci scoase un tipt usor, o lu la Iug, si se
urmrir una pe alta n salturi, IlIind din mneeile largi ca niste aripi, si
gngurind si piuind ca niste psri ndrgostite. Apoi, n cele din urm,
domnisoara Vinteuil czu pe canapea, acoperit de trupul prietenei ei.
Dar aceasta sttea cu spatele la msuta pe care era asezat portretul
Iostului proIesor de pian. Domnisoara Vinteuil ntelese c prietena ei
nu-l va vedea dac nu-i
168
va atrage atentia asupra lui, si atunci i spuse, ca si cum abia atunci l-ar Ii
observat:
- Cine o Ii pus acolo portretul sta al tatei, care se uit la noi;
doar am spus de nenumrate ori c nu aici e locul lui.
mi amintesc c tocmai astea erau cuvintele pe care domnul Vinteuil i le
spusese tatei n legtur cu bucata muzical. Acel portret le slujea, Ir
ndoial, pentru proIanri rituale, cci prietena i rspunse prin
urmtoarele cuvinte, care Iceau probabil parte din acele rspunsuri
liturgice:
- Las-l unde este, nu mai e aici ca s ne plictiseasc. Ce s-ar
mai vicri, maimutoiul btrn, ce te-ar mai sili s te mbraci gros,
dac te-ar vedea aici, eu Iereastra deschis.
Domnisoara Vinteuil i rspunse prin cteva cuvinte blnd mustrtoare:
,Las, las", ce artau ct e de bun din Iire, nu pentru c erau dictate de
indignarea pe care ar Ii trebuit s i-o trezeasc acest Iel de a vorbi despre
tatl ei (era evident c se obisnuise, cu ajutorai cror soIisme? s
nnbuse n suIletul ei, n acele minute, un asemenea sentiment), ci
pentru c erau ca o Irn pus, pentru a nu se arta egoist, de ea nssi
plcerii pe care Drietena ci ncerca sa i-o dea. Si apoi, aceast
moderatie surztoare rspunznd acelor vorbe blasIematorii, acest
repros ipocrit si tandru i apreau poate Iirii ei sincere si bune ca o Iorm
nespus de inIam, ca o Iorm dulceag a purtrii scelerate pe care
ncerca s si-o nsuseasc. Dar nu putu rezista plcerii de a Ii tratat cu
blndete de o Iiint att de necruttoare Iat de un mort lipsit de aprare;
sri pe genunchii prietenei ei si i ntinse cast Iruntea s i-o srute, ca si
cum i-ar Ii Iost Iiic, simtind cu ncmtare c mergeau astIel amndou
pn la captul cruzimii, cci i rpeau domnului Vinteuil, pn si n
mormnt, bucuria de a Ii tat. Prietena ei i lu capul n mini si o smt
pe Irunte cu o docilitate nscut din marea aIectiune pe care o avea Iat
de domnisoara Vinteuil si din dorinta de a nveseli ct de ct viata acum
att de trist a orIanei.
- Stii ce-mi vine s-i Iac scrnviei btrne? spuse ea, lund n
mn portretul.
Si sopti la urechea domnisoarei Vinteuil cteva cuvinte pe care nu le-am
putut auzi.
- Nu cred c ai ndrzni.
- N-as ndrzni s-l scuip? S scuip pe porcria asta? spuse prie
tena cu o brutalitate voit.
N-am auzit mai mult, cci domnisoara Vinteuil, cu o nItisare
osit, stngace, agitat, onest si trist, nchise obloanele si Ie-
rastra, dar eu stiam acum ce rsplat primise domnul Vinteuil de
169
la Iiica lui dup moarte, n schimbul tuturor suIerintelor pe care Ie
ndurase din pricina ei cnd era viu.
Si totusi m-am gndit adeseori de atunci c dac doirmul Vinteuil ar Ii
putut asista la acea scen, ci tot nu si-ar Ii pierdut poate credinta n
buntatea Iiicei sale, si poate c nici nu s-ar Ii nselat ntru totul.
Desigur, n deprinderile domnisoarei Vinteuil aparenta rului era att de
mare nct cu greu ai Ii ntlnit-o realizat att de desvrsit la altcineva
dect la o sadic; mai curnd n lumina rampei teatrelor de bulevard,
dect sub cea a lmpii unei case de tar adevrate, poti vedea o Iat
lsndu-si prietena s scuipe pe portretul unui tat care nu a trit dect
pentru ca; si numai sadismul d un Iundament n viat esteticii
melodramei. n realitate, n aIar de cazurile de sadism, o Iat ar avea
poate purtri la Iel de crude Iat de memoria si de vointa tatlui ei mort,
dar nu le-ar rezuma astIel ntr-un act de un simbolism att de rudimentar
si de naiv; nelegiuirea purtrii ei ar Ii mai putin vizibil pentru ceilalti,
si chiar si pentru ea, cci ar Iace rul Ir sa si-l mrturiseasc ei nsesi.
Dar, dincolo de aparent, n inima domnisoarei Vinteuil, rul, la nceput,
cel putin, nu s-a aIlat, nendoielnic, n stare pur. O sadic precum este
ea c o artist a rului, ceea ce o creatur pe deplin rea nu ar putea Ii, cci
rul nu i-ar Ii exterior, i-ar prea cu totul Iiresc, nici mcar nu s-ar
deosebi de ca; iar virtutea, amintirea celor morti, iubirea Iilial neIiind
cultivate de ea, nici nu ar gsi o plcere nelegiuit n a le proIana.
Sadicii de Ielul domnisoarei Vinteuil snt Iiinte att de pur sentimentale,
att de Iiresc virtuoase, nct pn si plcerea sexual le pare a Ii ceva ru,
privilegiul celor ri. Si cnd si ngduie s se lase pentru o clip prad
ci, ncearc s intre - si s-l sileasc s intre si pe complicele lor - n
pielea celor ri, astIel nct s aib o clip iluzia c au evadat din suIletul
lor plin de remuscri si iubitor, n lumea inuman a plcerii. Si
ntelegeam ct de mult si-ar i jdorit ea asta, cnd vedeam ct de cu
neputint i era s reuseasc. n clipa cnd se voia att de diIerit de tatl
ei, ea mi amintea tocmai de Ielul de a gndi, de a spune, al btrnului
proIesor de pian. Mai curnd dect IotograIia, proIana, slujindu-si
plcerea - dar acel ceva rmnea ntre plcere si ea, si o mpiedica s o
guste nemijlocit -, asemnarea cu chipul lui, ochii albastri ai mamei lui
pe care i-i transmisese ca pe o bijuterie de Iamilie, acele gesturi amabile
ce interpuneau ntre viciul domnisoa rei Vinteuil si ea o Irazeologie, o
mentalitate care nu era Icut pentru el si o mpiedica s-l cunoasc n
calitatea lui de ceva Ioarto diIerit de numeroasele ndatoriri de politete
crora li se consacra de obicei. Nu rul o Icea s nteleag ce e
plcerea, prndu-i pl-
170
cut; ci plcerea i prea nscut din ru. Si cum, de Iiecare dat cnd i se
abandona, era ntovrsit, pentru ea, de acele gnduri rele ce, n restul
timpului, mi-i bntuiau suIletul virtuos, ajungea s guste n plcere ceva
diabolic, identiIicnd-o cu Rul. Poate c domnisoara Vinteuil simtea c
prietena ei nu este de Iapt rea si c nu e sincer cnd i spune acele
cuvinte blasIematorii. Cel putin ns i era dat plcerea de a sorbi de pe
Iata-i sursuri, priviri, preIcute poate, dar asemntoare n expresia lor
vicioas si josnic cu acelea pe care le-ar Ii avut nu o Iiint bun si care
suIer, ci una crud si dedat plcerii. Ea si putea nchipui o clip c
joac ntr-adevr jocul pe care -ar Ii jucat, cu o complice denaturat, o
Iat ce ar Ii simtit ntr-adevr acele sentimente barbare Iat de amintirea
tatlui ei. Poate c nu s-ar Ii gndit c rul este o stare att de rar, att de
neobisnuit, ce te scoate att de mult din viata de toate zilele, n care este
att de odihnitor s emigrezi, dac ar Ii stiut s desluseasc n Iiinta-i, ca
si n toti ceilalti, acea indiIerent a Iiecruia la suIerintele pricinuite de el
celorlalti, si care, orice alte nume i dm, este de Iapt Iorma teribil si
permanent a cruzimii` Dac era, destul de simplu s mergi nspre
Meseglise. era eu totul altceva s mergi nspre Guermantes, cci
plimbarea era lung si trebuia s Iii sigur c vremea va Ii Irumoas. Cnd
prea c ncepe un sir de zile senine; cnd Francoise, dezndjduit c nu
cade nici mcar o singur pictur de ploaie pentru ,bietele holde" si,
nev-znd dect ctiva nori albi plutind, ici-colo, pe supraIata linistit si
albastr a cerului, striga, gemnd: ,Parc s-ar juca niste cini de mare,
artndu-si boturile colo sus. Nu ei or s le aduc ploaia bietilor trani!
Iar dup ce va creste griul, s vezi cum o s porneasc pe nepus masa
ploaia, si o s-o tin tot asa ntruna, Ir s stie de cade pe pmnt sau pe
mare"; cnd tata primea, invariabil, aceleasi rspunsuri Iavorabile din
partea grdinarului si a barometrului, atunci erau rostite n timpul
prnzului cuvintele: ,Mine, dac vremea se mentine Irumoas, vom Iace
o plimbare spre Guermantes". Plecam ndat dup mas, iesind prin
portita grdinii, si ddeam n strada Perchanips, ngust si Iormnd un
unghi ascutit, plin de buruieni, printre care hlduiau ct era ziua de
mare dou-trei viespi, la Iel de ciudat ca si numele ei, din care mi se
prea c deriv bizarele-i particularitti si personalitatea-i ursuz,
strad pe care zadarnic ai cuta-o azi n Combray, cci pe vechiul ei
traseu se nalt acum scoala. Dar visarea mea (semnnd cu acei arhitecti
elevi ai lui Violet-le-Duc care, ereznd c regsesc sub un |ibeu n stil
renascentist si sub un altar din secolul al XVII-lca uimele unui cor de
biseric romanic, reconstruiesc ntreg ediIiciul
171
asa cum Iusese ele n secolul al XH-lea) nu las de o parte nici mcar o
singur piatr din noua cldire, nIiripnd si ,restaurnd" strada,
Perchamps. Pentru asemenea restituiri ea dispune, de altminteri, de date
mult mai precise dect cele pe care le au restauratorii de vechi
monumente: snt cele cteva date pstrate de memoria mea, ultimele,
poate, ce exist nc acum, menite si ele s dispar cu-rnd, despre cum
era Cornbray pe vremea copilriei mele; si, pentru c ci nsusi le-a trasat
n mine nainte dea disprea, snt emotionante - dac putem compara
un obscur portret cu eIigiile glorioase ale cror reproduceri le cptm n
dar de la bunica - precum acele vechi gravuri ale Cinei cea de Tain, sau
precum acel tablou de Gentile Bellini49, n care vezi, ntr-o stare ce nu
mai exist astzi, capodopera lui Leonardo da Vinci si portalul bisericii
San Marco. Treceam, prin strada Oiseau, prin Iata vechiului han al
Psrii sgetate, n uriasa curte a cruia au tras uneori, n secolul al
XVI-lea, calestile duceselor de Montpensier, de Guermantes si de
Mont-morency, cnd trebuiau s vin la Combray pentru a lmuri vreo
nentelegere cu arendasii lor sau pentru cine stie ce alt treab de acelasi
Iel. O apucam pe alee, dintre copacii creia se ivea clopotnita bisericii
Saint-Hilaire. Si as Ii vrut s pot s m asez acolo si s rnim toat ziua,
citind si ascuitnd clopotele; cci locul era att de Irumos si de linistit,
net ai Ii spus c btile orologiului nu sI-sie linistea zilei, ci c o
golesc de ceea ce ea contine, si c acea clopotnit, cu exactitatea
indolent si grijulie a cuiva care nu are altceva de Icut, storsese doar -
lsnd s cad cee cteva picturi de aur, Iiresc si cu ncetineal adunate
de cldur -, tocmai cnd trebuia, plenitudinea tcerii.
Cnd ne plimbam nspre Guermantes, cel mai mult ne bucuram c avem
aproape tot timpul alturi apele rului Vivonnc. l traversam prima oar
la zece minute dup ce iesisem din cas, pe un podet zis Pont-Vieux.
nc a doua zi dup sosirea noastr, n ziua de Pasti, dup predic, daca
vremea era Irumoas, alergam pn aici, ca s vd, n nvlmseala unei
dimineti de mare srbtoare, cnd cele cteva pregtiri somptuoase Iac s
par si mai sordide ustensilele de gospodrie lsate n dezordine, rul
albastru precum cerul, ce se plimba printre pmnturile nc negre si
golase, ntovrsit doar de un stol de cuci sositi prea devreme si de
cteva Ilori timpurii de eiubotiea-cucului, n timp ce ici-colo o viorea
cu ciocul albastru si apleca tulpina sub greutatea picturii de mireasm
pe care o pstra n micul ei cornet. Pont-Vieux ddea ctre o crruie de
unde erau remorcate brcile; n acel loc, vara, era cptusit cu Irunzisul
albastru al unui alun, sub care. prinsese rdcini un
T72
pescar cu plrie de pai. Este singurul om din Combray cruia nu i-am
putut descoperi identitatea, eu, care stiam cine este Iierarul sau bcanul
ascuns sub uniIorma paznicului do biseric sau sub stiharul alb al
copilului ce-l asist pe preot. i cunostea, Ir ndoial, pe printii mei,
cci si ridica usor plria ori de cte ori treceam; voiam atunci s-i
ntreb cum l cheam, dar ei mi Iceau semn s tac, ca s nu sperii
pestii. O apucam pe crruie, care mrginea un mal nalt de mai multe
picioare; cellalt mal era jos, ntinzndu-se tn uriase pajisti pn ctre sat
si pu la gar, ce se aIla la oarecare distant de acesta. Tinutul era
presrat cu strvechile ruine, pe jumtate ngropate n iarb, ale
castelului Iostilor conti de Combray care, n evul mediu, avea, pe aceast
latur, rul Vivomie drept pavz mpotriva atacurilor seniorilor de
Gucrmantes si abatilor de Martinville. Nu mai erau dect cteva Irturi de
turnuri ce se iveau ici-colo pe cmpie, scunde, abia depsind-o, cteva
creneluri dind-rtui crora, odinioar, soldatii narmati cu arbalete
aruncau pietre, iar santinelele supravegheau asezrile vasale ale
Iamiliei do Guermantes - Novepont, ClaireIontaine, Martinville-le-Sec,
Baii-leau-l'Exempt -, n mijlocul crora se aIla Combray, astzi risipite
prin buruieni si cutreierate de copiii ce nvtau la scoala clugrilor si
veneau aici s-si repete lectiile sau s se joace n recreatii - trecut
aproape cobort n pmnt, tolnit pe malul apei ca un hoinar iesit la aer
curat, trecut ce-mi ddea mult de gndit, Icndu-m sa adaug n numele
de Combray, la orselul de astzi, o cetate Ioarte diIerit, stpnindu-mi
mintea prin chipul ei de nenteles si de altdat, pe care l ascundea pe
jumtate sub cmpul de semteiute. Erau Ioarte multe n acest loc ales de
ele pentru joaca lor n iarb, singuratece, perechi, n plcuri, galbene ca
glbenusul de ou, strlucind cu att mai mult, dup cum mi se prea, cu
ct, neputnd deriva ctre nici o veleitate de degustare plcerea pricinuit
de vederea lor, o acumulam n supraIata aurie, pn cnd devenea destul
de puternic spre a produce o inutil Irumusete; si aceasta nc din prima
mea copilrie cnd, de pe crare, ntindeain bratele ctre ele Ir s le pot
silabisi pe deplin Irumosul nume de Printese din basmele Irantuzesti,
venite poate acum multe secole din Asia, dar rmase pentru totdeauna
aici, la tar, multumite de modestul lor orizont, iubind soarele si malul
apei, credincioase privelistii mrunte a grii, pstrnd nc totusi, ca
unele strvechi picturi ale noastre, n simplitatea lor popular, o poetic
strlucire de Orient. M desItam privind clondirele pe care strengarii le
scuIundau in Vivonne ca s prind pestisori, si care, umplute de rul
unde snt, la rndul lor, nchise, Iiind totodat vas cu peretii transparenti
173
ca o ap ntrit, si continut scuIundat ntr-un si mai mare vas de cristal
lichid si curgtor, evocau imaginea prospetimii rcoroase n chip mai
minunat si mai iritant dect dac s-ar Ii aIlat pe o mas, artnd-o doar n
Iug, n acea aliteratie perpetu dintre apa Ir consistent, unde minile
nu o pot prinde, si sticla lipsit de Iluiditate, unde cerul gurii nu-si
poate aIla bucuria. mi Iagduiam s vin aici mai trziu, cu undite;
cptm putin pine din proviziile luate cu noi, si aruncam n Vivonne
cocoloase de pine ce preau a provoca un Ienomen de suprasaturare,
cci apa se solidiIica pe dat n jurul lor n ciorchini prelungi de
mormoloci Ilmnzi, pe care, Ir ndoial, i tinuse pn atunci n stare
de topire, invizibili, gata n Iiece clip s cristalizeze.
Curnd rul Vivonne e npdit de plante de ap. Mai nti era
doar, ici-colo, cte un nuIr creia apa unde era ru asezat nu-i
ddea o clip pace, cci, precum un bac actionat mecanic, el nu
ajungea bine la un mal c si trebuia s se ntoarc la cel de undo
venise, Icnd la nesIrsit dubla traversare. mpins ctre ru, pc-
dunculul su se desIcea, se alungea, se subtia ca un Iir, atingea
extrema limit a putintei lui de a se ntinde pn la malul unde
curentul apei l lua iar n primire, verdea Irnghiut se strngea asu
pra ei nsesi si aducea biata plant n locul pe care cu att mai inuit
l putem numi punctul ei de plecare, cu ct ca nu rmnea aici nici
mcar o secund, pornind din nou prin repetarea aceleiasi mane
vre. O regseam de la o plimbare la alta, mereu n aceeasi situatie,
asemenea unor neurastenici printre care bunicul o numra si \K-
mtusa mea Leonie, ce ne oIer, n decursul anilor, spectacolul
obiceiurilor lor bizare, de care cred tot timpul c snt pe cale s PO
lase, si pe care si le pstreaz totusi; prinsi Iiind n angrenajul st
rilor de ru si maniilor, sIortrile si zbaterile lor inutile de a iesi
din ele nu Iac dect s le asigure Iunctionarea, stimulnd mecanis
mul regulilor lor stranii, ineluctabile si Iuneste. AstIel era acest nu
Ir, semnnd si cu unul dintre acei nenorociti al cror chin singu
lar, ce se repet la nesIrsit, ntru eternitate, strnea curiozitatea lui
Dante, ce l-ar Ii pus pe cel torturat s-i povesteasc mai pe ndelete
particularittile si cauza suIerintelor sale, dac Virgiliu,/lndepi-
tndu-se cu pasi mari, nu l-ar Ii silit s-l ajung din urraa mai re
pede, precum eu pe printii mei. / /
Dar mai departe cursul apei se ncetineste, strbate o proprietate1 al
crei acces era deschis publicului de ctre cel cruia i aparIi-nea si care,
mare amator do lucrri de horticultura acvatic, plantase, n ochiurile
de ap, adevrate grdini de nuIeri albi. Cum ma-
174
Iutile erau n acest loc Ioarte mpdurite, marca umbr a copacilor colora
apa de obicei ntr-un verde ntunecat, pe care uneori ns, end ne
ntorceam n anume seri nseninate dup o Iurtun, l-am vzut schimbat
ntr-un albastru luminos si crud, btnd spre violet, compartimentat
parc, dup gustul japonez. Ici-colo, la supraIat, rosea ca o Irag o
Iloare de nuIr cu miezul stacojiu, alb pe margini. Mai departe, Ilorile
mai numeroase erau mai pale, mai netede, mai zgrunturoase, mai
ncretite, si ornduite de ntmplare n alctuiri att de gratioase, net ti se
prea c vezi plutind n voia apei, ca dup desIolierea melancolic a unei
serbri galante, trandaIiri spu-nosi, n ghirlande despletite. Dincolo, un
colt prea rezervat speciilor comune, ce-si artau albul si rozul curat al
reginei-noptii, e ca. portelanul cu o grij domestic, n timp ce,putin mai
departe, ngrmdite unele ntr-altele si alctuind o adevrat brazd
plutitoare, se vedeau parc pansele de grdin, ce veniser, precum niste
Iluturi, s-si aseze aripile albstrii si nghetate pe transparenta oblic a
acestui rzor de ap; a acestui rzor ceresc, de asemenea: cci druia
Ilorilor un pmnt de o culoare mai pretioas, mai emotionant dect
nssi culoarea Ilorilor: si, Iie c n timpul dup-amiezii a Iulgerat pe sub
nuIeri caleidoscopul unei Iericiri atente, tcute si mobile, Iie c s-a
umplut ctre sear, asemenea unui port ndeprtat, de rozul si visarea
apusului de soare, schim-bmdu-80 ntruna pentru a rmne mereu n
armonie, n jurul corolelor cu nuante mai stabile, cu ceea ce exist mai
proIund, mai Iugar, mai misterios - cu ceea ce este inIinit - n or, prea
c le silise s nIloreasc n plin cer.
La iesirea din acest parc, Vivonne este iar o ap curgtoare. De cte ori
n-am vzut, de cte ori n-am dorit s imit, cnd voi Ii liber a triesc dup
poIta inimii, un barcagiu care, dup ce pusese de o parte vsla, se culcase
pe spate, cu capul n jos, pe Iundul brcii, si, lsnd-o s pluteasc n
voia apei, neputnd vedea dect cerul care curgea ncet deasupra lui,
purta pe Iat ca o presimtire a Iericirii si a pcii!
Ne asezam ntre stnjenei, pe malul apei. Pe cerul srbtoresc hoinrea
ndelung un nor lenes. Din cnd n cnd, chinuit de plictis, un crap slta
aIar din ap, sorbind cu neliniste aerul. Era ora gustrii, nainte de a
porni iar, rinmeam mult vreme pe iarb, mn-ond Imete, pine si
ciocolat; ajungeau pn la noi, orizontale, mai slabe, dar nc dense si
metalice, sunetele clopotului de la biserica Saint-Hilaire, care nu se
amestecaser cu aerul pe care l strbteau de atta vreme si, brzdate de
palpitatia succesiv a
I
175
tuturor liniilor lor sonore, vibrau atingnd Ilorile, la picioarele noastre.
Uneori, la malul apei nconjurate de pduri, nthieani o cas ,de
vacant'", singuratec, pierdut, ce nu vedea din ntreaga lume nimic
altceva dect rul care-i sclda temeliile. O Iemeie tnr, al crei chip
gnditor si ale crei vluri elegante nu erau de pe la noi, si care,
nendoielnic, venise aici, dup cum se spune n popor, s ,se ngroape de
vie" s guste plcerea amar de a simti c numele ei, numele, mai ales,
al celui ce o prsise, era necunoscut n acel loc, rmmea ia Iereastra ce
nu o lsa s priveasc dincolo de barca, aIlat lng poart. Ea si nlta,
absent, ochii, auzind ndrtul copacilor de pe mal vocile trectorilor,
despre care, chiar nainte de a le Ii vzut chipul, stia bine c niciodat
nu-l cunoscuser, c niciodat nu-l vor cunoaste pe cel ce-i Iusese
necredincios, c nimic din trecutul lor nu-i pstra urma, c nimic din
viitorul lor nu va avea prilejul s o primeasc. Simteai c, prin acea
renuntare, ea prsise de bun voie locuri unde ar Ii putut cel putin s-l
zreasc uneori pe cel iubit, n schimbul acestora, care nu-l vzuser
niciodat. Si o priveam cum, ntorcndu-se din vreo plimbare, pe un
drum pe undo stia c el nu va trece, si scotea de pe minile resemnate
lungile mnusi de o elegant inutil.
Niciodat, pe cnd ne plimbam nspre Guermantes, nu am putut ajunge
pn la izvoarele Vivonnei, la care m gndisem adeseori si care aveau
pentru mine o existent att de abstract, att de ideal, nct am Iost la
Iel de surprins cnd mi s-a spus c se gsesc n preajm, la un anume
numr de kilometri de Combray, ca n ziua cnd am aIlat c exist un alt
punct precis al pmntului, unde se deschidea, n antichitate,'intrarea n
InIern. Niciodat nu putusem ajunge pn la captul ntr-att de dorit de
mine, pn la Guermantes. Stiam c locuiau acolo castelanii, ducele si
ducesa de Guermantes, stiam c snt personaje reale si contemporane,
dar de cte ori m gndeam la ei, mi-i nItisam Iie reprezentati pe o
tapiserie, cran era contesa de Guermantes n ,ncoronarea Esterei" din
biserica noastr, Iie n nuante schimbtoare, cum aprea Gilbert cel Ru
pe vitraliu, trecnd de la verdele ca varza la un albastru ca prima, dup
cum m aIlam n locul de unde luam agheasm sau lng stranele
noastre, Iie cu desvrsire impalpabile, ca imaginea Geno-vevei de
Brabant, strmoas a Iamiliei de Guermantes, imagine plimbat de
lanterna magic pe perdelele camerei mele sau urcat tot de ea pe tavan,
- adic, ntotdeauna nvluiti n misterul timpurilor merovingiene si
scldati, ca ntt-un apus de soare, do
76
lumina portocalie ce eman din silaba: ,antes"50. Dar dac, totusi, ei
erau pentru mine, n calitatea lor de duce si duces, Iiinte reale, desi
stranii, n schimb persoana lor ducal cpta dimensiuni nemsurate, se
imaterializa, pentru a putea cuprinde n ea acel Guer-mantes peste care
stpneau ca duce si duces, tot acel tinut nsorit, rul Vivonne, nuIerii
si copacii lui uriasi, si attea dup-amiezi Irumoase. Si stiam c nu
purtau numai titlul de duce si duces de Guermantes, si c, ncepnd din
secolul al XlV-lea cnd, dup ce ncercaser zadarnic s-i nving pe
vechii seniori ai locului, se ali-aser cu ei prin cstorii, erau conti de
Combray, deci primii cetteni ai orselului Combray, si totusi singurii
care nu locuiau aici. Conti de Combray, stpni peste Combray n chiar
miezul numelui lor, al persoanei lor, si, Ir ndoial, avnd eIectiv n ei
acea s
tranie si pioas tristete caracteristic pentru Combray; proprietari ai
orasului, dar nu ai unei anume case, locuind, Ir ndoial, aIar, n
strad, ntre cer si pmnt, ca acel Gilbert de Guermantes din care nu
vedeam pe vitraliile absidei bisericii Saint-llilaire dect reversul de lac
negru, dac ridicam capul cud m duceam s cumpr sare de la
Camus.
Apoi se mtmpla c, mergnd spre Guermantes, treceam uneori prin Iata
unor mici ogrzi umede, de unde urcau ciorchini de Ilori ntunecate. M
opream, creznd c dobndesc o notiune pretioas cci mi se prea c
am sub ochi o Irntur din acea regiune strbtut de Iluvii pe care
doream att de mult s o cunosc de cnd o vzusem descris de unul din
scriitorii mei preIerati. Si Guermantes se identiIic astIel cu ea,
sehimbmdu-si nItisarea n gndut meu. cu pmntul ei imaginar,
strbtut de vltori de ape, cnd l-am auzit pe doctorul Percepied
vorbindu-ne despre Ilorile si despre Irumoasele tsniri de ape din parcul
castelului. Visam c doamna de Guermantes m chema acolo, cuprins
de un brusc capriciu pentru mine; ziua ntreag pescuia mpreun cu
mine pstrvi. Iar seara, tinndu-m de mn, trecnd prin Iata
grdinitelor vasalilor ei, mi arta, de-a lungul zidurilor scunde, Ilorile ce
si sprijin de ele caierele violete si rosii si m nvta numele lor. M
punea s-i spun subiectul poemelor pe care aveam de gnd s le compun.
Iar aceste vise m avertizau c, de vreme ce voiam s Iiu ntr-o bun zi
scriitor, venise timpul s stiu ce socoteam c voi scrie. Dar, de ndat ce
m ntrebam, ncerend s gsesc un subiect n care sa pot pune o
semniIicatie IilosoIic inIinit, mintea mea nu mai Iunctiona, nu mai
vedeam n Iata atentiei mele dect un vid, simteam c nu am geniu sau c
poate o maladie cerebral l mpiedic s se nasc. Uneori m bizuiam
pe ajutorul tatei. Era att de puternic,
177
att de pretuit de oameni importanti, nct izbutea s transgreseze pentru
noi legile pe care Franeoise m nvtase s le consider ca Iiind mai de
nenIrnt dect cele ale vietii si ale mortii, s ntr-zie cu un an. pentru
casa noastr, beneIiciind singur de aceast Iavoare n tot cartierul,
lucrrile de ,renovare", s obtin de la ministru, pentru Iiul doamnei
Sazerat care voia s se duc la bi, autorizatia de a-si da bacalaureatul cu
dou luni mai devreme, n seria candidatilor al cror nume ncepea cu A,
n loc s astepte rndul literei S. Dac m-as Ii mbolnvit grav, dac as Ii
Iost rpit de tlhari, convins Iiind c tata se aIl n cele mai strnse
legturi cu puterile supreme, c are cele mai bune scrisori de
recomandare pe ling bunul Dumnezeu, si c boala sau captivitatea mea
nu snt altceva dect vane simulacre, deloc primejdioase pentru mine, as
Ii asteptat n liniste inevitabila ntoarcere ia buna realitate, ceasul
eliberrii sau al vindecrii; poate c aceast absent de geniu, aceast
gaur neagr ce se deschidea n mintea mea cnd cutam subiectul
scrierilor melc viitoare, nu era nici ea altceva dect o iluzie lipsit de
consistent, care va nceta prin interventia tatei, cci probabil c el se
ntelesese cu Ocrmuirea si cu Providenta c voi Ii cel mai mare scriitor
al epocii. Dar alteori, n timp ce printii mei si pierdeau rbdarea
vzmdu-rn c rmn n urm si c nu m tin dup ci, viata mea actual,
n loc s-mi par o creatie artiIicial a tatei, pe care ar Ii putut s o
modiIice dup voia lui, mi aprea, dimpotriv, ca Iiind cuprins ntr-o
realitate ce nu Iusese Icut pentru mine, mpotriva creia nu se aIl nici
un recurs, n inima creia nu aveam nici un aliat, care nu ascundea nimic
dincolo de ea nssi. Mi se prea atunci c existam n Ielul cum exist
si ceilalti oameni, c voi mbtrni, c voi muri ca si ei, si c, printre ei,
Iceam doar parte din numrul celor ce nu au nclinatie pentru scris. De
aceea, descurajat, renuntam pentru totdeauna la literatur, n ciuda
ncurajrilor date mie de Bloch. Acest simt-mnt intim, nemijlocit, pe
care l aveam despre neantul gndirii mele, prevala mpotriva tuturor
cuvintelor de laud, ca, pentru un om ru, ale crui Iapte snt ludate,
remuscrile constiintei sale. ntr-o zi mama mi spuse: ,De vreme ce
vorbesti ntruna de doamna de Guermantes, aIl c trebuie s soseasc la
Combray, ca s asiste la nunta Ietei doctorului Percepied, care a ngrijit-
o Ioarte bine acum patru ani. O s-o poti vedea la biseric". De
altminteri, cel mai mult auzisem despre doamna de Guermantes din
gura doctorului Percepied, iar el ne artase chiar un numr din-tr-o
revist ilustrat unde putea Ii vzut n costumul pe care-l purta la un bal
mascat dat de printesa de Leon.
178
I
Dintr-o dat, n timpul slujbei de nunt, o miscare a paznicului bisericii
mi ngdui s vd, asezat ntr-o capel, o doamn blond cu nas mare,
cu ochi albastri si ptrunztori, purtnd o cravat buIant de mtase mov,
bine clcat, nou si strlucitoare, si avnd lng nas o bubulit. Si pentru
c, pe supraIata chipului ei rosu, de parc i-ar Ii Iost prea cald,
desluseam, diluate si abia perceptibile, prticele de analogie cu
portretul ce mi Iusese artat, pentru c, mai ales, trsturile particulare
pe care i le vedeam, atunci cnd ncercam s le enunt, se Iormulau
ntocmai n acesti tei meni: un nas mare, ochi albastri, termeni de care se
slujise doctorul Perce-pied cnd o descrisese n Iata mea pe ducesa de
Guermantes, mi spusei: Aceast doamn seamn cu ducesa de
Guermantes; or, capela din care ea urmrea slujba era cea a lui Gilbert
cel Ru, sub lespezile Iunerare - aurite si primitoare precum Iagurii de
miere - ale creia se odihneau vechii conti de Brabant, si despre care mi
aminteam c, dup ct mi se spusese, era acum rezervat Iamiliei de
Guermantes cnd unul din membrii ei venea pentru vreo ceremonie la
Combray; nu putea cu adevrat s existe dect o singur Iemeie care s
semene cu portretul doamnei de Guennantes si care s Iie tocmai n acea
zi, cnd trebuia s vin, n aceast capel: era ea! Dezamgirea mea era
mare. Ea provenea din Iaptul c nu-mi ddusem niciodat seama, cnd
m gndeam la doamna de Guermantes, c mi-o nItisam n culorile
unei tapiserii sau ale unui vitraliu, ntr-un alt secol, n alt Iel dect pe
ceilalti oameni care triau n jurul meu. Nicicnd nu m gndisem c s-ar
Ii putut s aib o Iat rosie, o cravat mov, ca doamna Sazerat, iar linia
obrajilor mi aminti att de mult de unele Iemei pe care le vzusem la
mine acas, nct, dar numai pentru o clip, m cuprinse bnuiala c
aceast doamn, n principiul ei generator, n toate moleculele sale, nu
era poate n mod substantial ducesa do Gnerman-tes, si c trupul ei,
ignornd numele cc-i era aplicat, apartinea unui anume tip Ieminin ce
cuprindea si neveste de medici si de negustori. ,Asta-i asadar doamna
de Guermantes!", spunea expresia atent si uimit cu care contemplam
acea imagine care, Iireste, nu avea nici o legtur cu cele ce, sub acelasi
nume de doamna de Guermantes, mi apruser de attea ori n vis, de
vreme ce ea nu Iusese, precum celelalte, arbitrar alctuit de mine, ci
mi srise n ochi pentru prima oar, cu o clip n urm numai, n
biseric; care nu era de aceeasi natur, nu putea Ii colorat dup voia
mea, precum ele, care se lsau mbibate de nuanta portocalie a unei
silabe, ci era att de real nct totul, pn si acea bubulit rosie de lng
nas, i certiIica supunerea Iat de legile vietii, asa cum, ntr-o apo-
I
179
teoz teatral, o cut botit a rochiei unei zne, degetul ei cel mic care
tremur, dovedesc prezenta material a unei actrite vii, acolo unde
aproape credeam c avem n Iata ochilor o simpl proiectie luminoas.
Dar n acelasi timp, pe aceast imagine pe care nasul mare, ochii
ptrunztori o Iixau n viziunea mea (poate pentru c ei ajunseser mai
nti la ea, Icuser pe ea prima cresttur, n clipa cnd mi aveam nc
timp s m gndesc c Iemeia ce se ivea n Iata mea poate Ii doamna de
Guermantes), pe aceast imagine Ioarte recent, de neschimbat,
ncercam s aplic ideea: ,Este doamna de Guermantes", izbutind doar s
o manevrez n Iata imaginii, ca pe dou discuri separate de iIn 'interval.
Dar aceast doamn de Guermantes, la care visasem de attea ori, acum,
cnd o vedeam c exist eIectiv n aIara mea, cpt nc si mai mult
putere asupra imaginatiei mele care, o clip paralizat la contactul cu o
realitate att do diIerit de cea la care se astepta, ncepu s reactioneze si
s-mi spun: ,ncrcat de glorie nc nainte de Carol cel Mare, Iamilia
Guermantes avea drept de viat si de moarte asupra vasalilor ei; ducesa
de Guermantes coboar din Genoveva de Brabant. Ea nu cunoaste, si
nici nu ar consimti s cunoasc pe vreuna din persoanele de Iat".
Si - o, miraculoas independent a privirii omenesti, prins de chip cu o
Mnghie att de larg, att de lung, att de extensibil, nct se poate
plimba singur departe de el! - n timp ce doamna de Guermantes era
asezat n capel deasupra mormintelor mortilor ei, privirea-i hoinrea
ici-colo, urca de-a lungul stlpilor, se oprea chiar si asupra mea, ca o raz
de soare rtcind prin naos, dar ca o raz de soare ce, n clipa cnd i-am
primit mngierea, mi s-a prut constient. Ct despre doamna de
Guermantes nssi, cum rmnea nemiscat, asezat ca o mam ce pare a
nu vedea ndrznelile si strengriile copiilor ce se joac si vorbesc cu
persoane pe care ea nu le cunoaste, mi-a Iost cu neputint s stiu dac
aprob sau condamn, n inima-i cuprins ca de o lene, hoinreala
privirii ei.
Important mi se prea s nu plece nainte ca eu s Ii avut timp s o
privesc ndeajuns, cci mi aminteam c, de ani de zile, aveam o mare
dorint de a o vedea, iar acum nu-mi desprindeam ochii de la ea, ca si
cum Iiecare privire a mea ar Ii putut, n mod material, s ia cu sine si s
pun la pstrare n mine amintirea nasului mare. a obrajilor rosii, a
tuturor acestor particularitti ce-mi apreau ca tot attea inIormatii
pretioase, autentice si singulare despre chipul ei. Acum, cnd nii-l
nIrumusetau toate gmdurilepe care le raportam
180
la el - si poate, mai ales, ca o Iorm a instinctului de conservare a celor
mai bune prti din noi nsine, acea dorint pe care o avem ntotdeauna de
a nu Ii dezamgiti -, ascznd-o iar (de vreme ce ca si acea duces de
Guermantes pe care o evocasem pn atunci erau uua si aceeasi
persoan) n aIara restului omenirii cu care m Icuse s o conIund o
clip vederea trupului ei, m enervam auzind rostindu-se n jurul meu:
,Arat mai bine dect doamna Sa-zerat, dect doamna Vinteuil", ca si
cum le-ar Ii putut Ii asemuit. Iar privirea mea oprindu-se pe prul ei
blond, pe ochii ei albastri, la baza gtului, si omitnd trsturile Ietei,
cemi-ar Ii putut aminti de alte chipuri, exclamam n sinea mea, n Iata
acestei schite voit incomplete: ,Ct e de Irumoas! Ct noblete! Se vede
c am n Iata mea o adevrat de Guermantes, pe descendenta
Genovevei de Brabant!" Si atentia cu care i luminam Iata o izola ntr-
att, net astzi, cnd m gndesc din nou la acea ceremonie, mi este cu
neputint s revd mcar una dintre persoanele care se aIlau de Iat, cu
exceptia ei si a paznicului bisericii, care mi-a rspuns aIirmativ cnd l-
am ntrebat dac doamna aceea este cu adevrat doamna, Guermantes.
Dar pe ea o revd mai ales n clipa cnd toti s-au perindat prin sacristie,
alctuind un sir luminat de soarele intermitent si clduros al unei zile
cu vnt si Iurtun, si unde doamna de Guermantes se aIla n mijlocul
tuturor acestor oameni din Com-bray ale cror nume nici mcar nu le
stia, dar a cror inIerioritate proclama ntr-att suprematia sa, net nu
putea s nu simt Iat de ei o sincer bunvoint, si crora, de altminteri,
ndjduia s le impun si mai mult printr-o atitudine gratioas si simpl.
De aceea, neputnd emite acele priviri voluntare, ncrcate de o
semniIicatie precis, pe care le adresezi cuiva pe care-l cunosti, ci doar
s-si lase gndurile dispersate s se reverse nencetat n Iata-i ntr-un val
de lumin albastr pe care nu-l putea stpni, ea nu voia ca el s-i
stinghereasc, s par a-i dispretui pe oamenii acestia mrunti pe care-i
ntlnea n treact, atingndu-i cnd pe unii, cnd pe altii. Revd nc,
deasupra cravatei mov, mtsoas si buIant, blinda uimire a ochilor ei,
crora le adugase, Ir a ndrzni s-l adreseze cuiva anume, pentru ca
toti s se poat bucura de el, un surs oarecum timid de suzeran ce pare
c se scuz Iat de vasalii ei, pe care i iubeste. Acest surs czu asupra
mea, care nu-mi luam ochii de la ea. Atunci, amintindu-mi de privirea pe
care o oprise asupra-mi n timpul slujbei, albastr ca o raza de soare ce
ar Ii strbtut vitraliu! lui Gilbert cel Ru, mi spusei: ,Dar e limpede c
se uit la mine". Am crezut c i plac, c se va mai gndi la mine
181
M
si dup ce va Ii plecat din biseric si c, din cauza mea, va Ii poate trist
n acea scar, la Guermantes. Si pe dat am iubit-o, cci uneori, spre a
iubi o Iemeie, este de ajuns ca ea s ne priveasc dispretuitor, cum
crezusem c Icuse domnisoara Swann, si s gn-dim c nu ne va putea
apartine niciodat. Ochii ei aruncau scntei albastre, ca un brebenel cu
neputint de cules, si pe care totusi ea mi l-ar Ii druit; iar soarele,
amenintat de un nor, dar dogorind nc puternic peste piat si n
sacristie, preschimba parc ntr-un strat de petale de muscat covoarele
rosii ce Iuseser ntinse pe ios cu prilejul acelei solemnitti, si pe care
nainta surznd doamna de Guermantes, si aduga testurii de ln o
urm de roz catiIelat, o epiderm de lumin, acea iubire, acea blndete
serioas ivite n inima serbrii si a bucuriei, care caracterizeaz anumite
pagini din Lohengrin51, anumite picturi de Carpaccio, si care ne Iac s
ntelegem de ce Baudelaire a putut s Ioloseasc, n legtur cu
sunetul trompetei, epitetul de Iermector.
Din acea zi, n plimbrile mele spre Guermantes, Iaptul de a na avea
nclinatii pentru literatur si de a trebui s renunt pentru totdeauna la
gndul de a Ii un scriitor celebru mi pru nc si mai dureros dect pn
atunci. Prerea de ru pe care o simteam, n timp ce, rmas singur mai la
o parte, m scuIundam n visare, mi pricinuia o att de mare suIerint,
net, pentru a o nltura' de la, sine, printr-un Iel de inhibitie n Iata
durerii, mintea mea nu mai gndea de loc la versuri, la romane, la un
viitor poetic pe care nu m puteam bizui, din lips de talent. Atunci,
dintr-o dat, cu totul n aIara acestor preocupri literare si Ir nici o
legtur cu ele, un acoperis, o raz de soare pe o piatr, mireasma unui
drum de tar m sileau s m opresc, Iiindc trezeau n mine o plcere
cu totul particular si, de asemenea, pentru c preau a ascunde, dincolo
de ce vedeam, ceva pe care m ndemnau s-l iau si pe care, n ciuda
strdaniilor mele, nu izbuteam s-l descopr. Cum simteam c acel ceva
se aIl n ele, rmneam locului, nemiscat, privind, res-pirnd, ncerend
s merg cu gndirea mea dincolo de imagine sau de miros. Si dac
trebuia s-l ajung pe bunicul, s-mi urmez drumul, cutam s le
regsesc nchiznd ochii; m strduiam s-mi amintesc exact linia
acoperisului, nuanta pietrei, care, Ir s pot ntelege de ce, mi paraser
pline, gata s se ntredeschid, s-mi dea acel ceva pentru care nu erau
dect un nvelis. Desigur, nu asemenea impresii puteau s-mi redea
speranta pierdut de a Ii vreodat scriitor si poet, cci ele erau
totdeauna legate de un obiect particular lipsit de o valoare intelectual si
neraportndu-se la nici
182
un adevr abstract. Dar cel putin ele trezeau n mine o plcere irational,
iluzia unui Iel de Iecunditate si, prin chiar asta, m Iereau de plictisul,
de sentimentul neputintei mele. stri ce m ncercaser ori de cte ori
cutasem un subiect IilosoIic pentru o mare oper literar. Dar datoria de
constiint pe care mi-o impuneau aceste impresii suscitate de Iorme,
parumuri sau culori - de. a ncerca s vd ce se ascunde ndrtul lor -,
era att de anevoioas, net mi gseam curnd mie nsumi scuze care
s-mi ngduie s m sustrag acestor eIorturi si s m crut de aceast
osteneal. Din Iericire, printii mei m chemau, simteam c acum nu
m bucur de linistea necesar pentru a-mi continua cutarea, si c e mai
bine s nu m mai gndesc la ea pn cnd voi ajunge acas, Ir s m
obosesc dinainte, si Ir rezultat. Atunci nu m mai preocupam de acel
lucru necunoscut care se nvluia ntr-o Iorm sau un parIum, Iiind
totodat Ioarte linistit, cci l aduceam acas, aprat de nvelisul de
imagini sub care l voi regsi viu, asemenea pestilor adusi de mine ntr-
un cos, acoperiti cu un strat de iarb ce~i tinea la rcoare, n zilele cnd
mi se ngduise s m duc la pescuit. Odat ajuns acas, m gndeam la
altceva, si astIel se ngrmdeau n nuntea mea (ca, n camera mea,
Ilorile culese de mine n timpul plimbrilor, sau obiectele primite n dar)
o piatr luminat de o raz de soare, un acoperis, un dangt de clopot, o
mireasm de Irunze, nenumrate imagini diIerite sub care, de mult
vreme, a murit realitatea presimtit, dar nedescoperit, pentru c nu am
avut destul voint. O dat totusi - cnd, plimbarea noastr prelungindu-
se mult dincolo de durata ei obisnuit, Iusesem Ioarte Iericiti s-l
ntlnim la jumtatea drumului de ntoarcere, spre sIrsitul dup-amiezii,
pe doctorul Percepied, care, trecnd n goan cu trsura, ne recunoscuse
si ne luase cu el - am avut o impresie de acest Iel si nu am prsit-o
nainte de a o adnci putin. M urcasem lng vizitiu, alergam ca vntul,
pentru c, nainte de a se ntoarce la Conibray, trebuia s se mai opreasc
la MartinviEe-le-Sec, la un bolnav, lng poarta cruia urma s-l
asteptm. La cotitura unui drum simtii dintr-o dat acea plcere special,
ce nu semna cu nici o alta, zrind cele dou clopotnite din Martinville,
scldate n apusul de soare, si pe care miscarea trsurii noastre si
serpentinele drumului preau c le mut din loc, apoi cea din Vieuxvicq
care, desprtit de ele printr-o colin si o vale, si asezat pe un podis mai
nalt, n deprtare, prea totusi c se aIl chiar alturi.
183
Observnd, notnd Iorma Ilesei, miscarea liniilor, supraIata lor nsorit,
simteam c nu merg pn la eaptu! impresiei mele, c ndrtul acestei
miscri, ndrtul acestei lumini se aIl ceva, ceva ce ele preau a
cuprinde si a ascunde totodat.
Clopotnitele preau att de ndeprtate si noi pream a ne apropia att
de putin de ele, net am Iost uimit cnd, cteva clipe mai trziu, ne-am
oprit n Iata bisericii din JVIartinville. Nu stiam motivul plcerii pe
care o avusesem vzndu-le n zare si obligatia de a cuta s descopr
acest motiv mi se prea Ioarte anevoioas; as Ii dorit s pstrez n
rezerv n capul meu aceste linii ce se miscau n soare, si s nu m mai
gndesc la ele acum. Si este probabil c, dac as Ii Icut asa, cele dou
clopotnite s-ar Ii dus pentru totdeauna acolo unde se duseser atti
copaci, attea acoperisuri, attea parIumuri, attea sunete, pe care le
deosebisem do altele din cauza acelei plceri obscure pe care mi-o
priciimiser si pe care n-am adn-cit-o niciodat. Cobori din trsur ca
s stau de vorb cu printii mei, n asteptarea doctorului. Apoi am pornit
iar la drum, mi-am reluat locul pe capr, am ntors capul s mai vd o
dat clopotnitei pe care, ceva mai trziu, le-am zrit o ultim oar, la o
cotitur de drum. Vizitiul, ce nu prea a avea cheI de vorb, aproape c
nu-mi rspundea la ntrebri, asa c, n lipsa altei tovrsii, m-am vzut
silit s m multumesc cu mine nsumi si s ncerc s-mi amintesc de
clopotnitele melc. Curnd, liniile lor si supraIetele lor nsorite, ca si cum
ar Ii Iost un Iel de scoart, s-au sIsiat, ceva din ce era ascuns n ele mi
apra, avui un gnd care nu exista pentru mine cu o clip mai nainte, ce
se Iormul n cuvinte n capul meu, si pi-cerea pe care mi-o pricinuise
adineaori vederea lor Iu att de sporit incit, cuprins de un Iel de betie,
nu m-am mai putut gndi la altceva. n acea clip, si cum ne aIlam
departe de Martinville, n-torend capul le vzui din nou, negre ca
pcura, de data asta, cci soarele apusese. Din cnd n cnd, dispreau la
cotituri, apoi s artar o ultim dat, si, n sIrsit, nu le mai vzui.
B`r s-mi spun c ndrtul clopotnitelor din Martinvillc era probabil
ascuns ceva analog cu o Iraz Irumoas, de vreme ee acel ceva mi
apruse sub Iorma unor cuvinte care-mi Iceau plcere, ccrnd un creion
si hrtie doctorului, am compus52, n zdruncinturile trsurii, pentru a-
mi usura constiinta si a m supune entuziasmului ce m cuprinsese,
urmtoarele rnduri, pe care le-am regsit mai trziu si crora nu a trebuit
s le aduc dect putine schimbri:
,Singure, nltndu-se din cmpie si ca pierdute pe acel loc neted, urcau
spre cer cele dou clopotnite din Martinville. Curnd vzurm trei:
asezndu-se n Iata lor printr-un salt ndrznet, o
184
clopotnit ntrziat, cea din Vieuxvicq, li se adugase. Minutele treceau,
mergeam repede, si totusi cele trei clopotnite erau tot departe n Iata
noastr, ca trei psri poposite pe cmpie, nemiscate n lumina soarelui.
Apoi clopotnita din Vieuxvicq se ddu la o parte, se ndeprt, iar
clopotnitele din Martinville rmaser singure, luminate de razele
apusului de soare pe care, chiar la acea distant, le vedeam jucndu-se si
surznd pe povrnisurile lor. Ne trebuise att de mult vreme ca s ne
apropiem de ele, net m gndeam ct mai avem pn la poalele lor, cnd,
dintr-o dat, trsura cotind, ne ls chiar alturi; si se aruncaser cu atta
violent n Iata ei, net abia dac am avut timp s oprim si s nu ne
izbim de portic. Ne-am urmat drumul; iesisem din Martinville de ctva
vreme si satul, dup ce ne ntovrsise cteva secunde, dispruse, dar,
rmase singure n zare, pentru a ne privi cum ne ndeprtm n goan,
clopotnitele sale, si cea din Vieuxvicq, si Iluturau n semn de rmas
bun vriurile nsorite. Din cnd n cnd, una se ddea la o parte pentru ca
celelalte dou s ne mai poat vedea nc o clip; dar drumul si schimb
directia, si ele se rsucir n lumin ca trei trusi de aur si disprur din
ochii mei. Dar, ceva mai trziu, cnd eram aproape de Combray, soarele
Iiind acum apus, le zrii o ultim oar la mare deprtare, semnnd cu
trei Ilori pictate pe cer, deasupra liniei scunde a cmpiei. M Iceau s
m gndesc si la trei Iecioare dintr-o legend, prsite ntr-un pustiu
peste care cdea ntunericul ; si n timp ce ne ndeprtam n galop, le
vzui cutndu-si cu timiditate drumul si, dup cteva stngace cltinri,
zrii nobilele lor siluete ngrmdindu-se unele ntr-altele, alunecnd
una ndrtul celeilalte, icmaialctuind pe cerul nc roz dect o
singur Iorm neagr, nenttoare si resemnat, si, apoi, topindu-se n
noapte".
Nu m-am mai gndit niciodat la aceast pagin, dar n acea clip, cnd,
pe coltul scaunului unde vizitiul doctorului aseza de obicei ntr-un cos
psrile pe care le cumprase din Martinville, am terminat-o de scris, am
Iost att de Iericit, simteam c m eliberase att de bine de acele
clopotnite si de ceea ce ele ascundeau ndrtul lor, net, ca si cum as
Ii Iost eu nsumi o gin si tocmai as Ii ouat un ou, ncepui s cnt n
gura mare.
In timpul ntregii zile, pe cnd ne plimbam, putusem visa la plcerea de a
Ii prietenul ducesei de Guermantes, de a pescui pstrvi, de a m
plimba cu barca pe Vivonne si, lacom de Iericire, de a nu cere vietii n
acele momente nimic altceva dect s Iie mereu alctuit dintr-un sir de
dup-amiezi Iericite. Dar cnd pe dramul de ntoarcere zrisem la stnga
o Ierm, destul de ndeprtat de
185
altele dou care erau, dimpotriv, Ioarte apropiate, Ierm de unde, pentru
a intra n Combray, nu-ti mai rmnea dect s o apuci pe o alee de
stejari mrginit pe o latur de pajisti apartinnd Iiecare unei mici asezri
si plantate la intervale egale cu meri ce si proiectau pe pmnt, cnd
erau luminati de apusul de soare, desenul japonez al umbrelor, dintr-o
dat inima ncepu s-mi bat, stiam c n mai putin de o jumtate de or
vom Ii acas si c, asa cum era regula n zilele cnd ne dusesem nspre
Guermantes si cnd cina era servit mai trziu, voi Ii trimis la culcare de
ndat ce-mi voi Ii terminat supa, astIel nct mama, rmnnd la mas
ca si cum am Ii avut invitati la cin, nu va mai urca s-mi spun noapte
bun aplecmdu-sc deasupra patului meu. Zona de tristete unde intrasem
era tot att de distinct de zona unde m avntam cu bucurie doar cu o
clip. n urm, ca uneori, pe cer, o dung roz desprtit parc printr-o
linie de o dung verde sau de o dung neagr. Vezi o pasre aburind n
roz, o vezi cum e pe cale s ajung Ia captul lui, atinge aproape dunga
neagr, apoi a intrat n ea. Dorintele de adineaori, de a merge la
Guermantes, de a cltori, de a Ii Iericit, erau acum att de n aIara mea,
nct mplinirea lor nu mi-ar Ii Icut nici o plcere. Le-as Ii dat pe toate,
n schimbul putintei de a plnge toat noaptea n bratele maniei.
Tremuram, nu-mi desprindeani privirea nelinistit de la chipul mamei,
care nu se va ivi n acea sear n camera unde m; vedeam nc de pe
acum cu ghidul, as Ii vrut s mor. Si aceast stare avea s dureze pn a
doua zi, cnd razele soarelui de dimineat sprijinindu-si, ca si
grdinarul, spalierul de zidul mvcsmntat n cicoare ce se ctra pn la
Iereastra mea, eu voi sri din pat pentru a cobor repede n grdin, Ir
s-mi mai amintesc c seara va aduce iar cu sine ceasul cnd trebuia s
m despart de mama. Si astIel Guermantes m-a nvtat s deslusesc
aceste stri care se succed n mine, n anumite perioade, ajungnd chiar
s-si mpart ntre ele una si aceeasi zi, una ahmgnd-o pe cealalt, cu
punctualitatea unei Iebre alipite, dar att de exterioare una alteia, att de
lipsite de mijloacele de a comunica ntre ele, nct nu mai pot ntelege,
nu-mi mai pot nici mcar reprezenta, aIlndu-m ntr-o stare, lucrai pe
care l-am dorit, sau de care m-am temut, sau pe care l-am dus la
mplinire aIlndu-m n alta.
De aceea Meseglise si Guermantes rmn legate pentru mine de multe
ntmplri mrunte apartinnd aceleia, dintre toate diIeritele vieti paralele
duse de Iiecare dintre noi, care este cea mai plin de peripetii, cea mai
bogat n episoade, adic cea mai intelectual. Fr ndoial, ea
progreseaz n noi ncetul cu ncetul, iar descoperirea adevrurilor care
i-au schimbat, pentru noi, sensul si nIti-
186
sarea, care ne-au deschis noi drumuri; este pregtit de noi cu mult
vreme nainte; dar Ir stiinta noastr; si ele nu dateaz pentru noi dect
din ziua, din minutul cnd ne-au devenit vizibile. Florile ce se jucau
atunci n iarb, apa ce curgea n lumina soarelui, ntregul peisaj unde s-
au ivit continu s le ntovrseasc amintirea, cu, chipul lor inconstient
sau distrat; si, desigur, cnd erau ndelung contemplate de acel umil
trector, de acel copil ce visa - precum un rege de ctre un cronicar
pierdut n multime -, acel colt de natur, acea bucat de grdin nu ar Ii
putut crede c tocmai datorit lui vor i menite s supravietuiasc pn si
cu particularittile lor cele mai eIemere; si totusi acea mireasm de
pducel ce cutreier de-a lungul tuIisurilor, ce va Ii curnd nlocuit de
cea a trandaIirilor slbateci, un zgomot de pasi Ir ecou pe pietrisul
utei alei, o bsic plin cu aer iscat pe o plant acvatic de apa ruIlui si
care se sparge pe dat - toate au Iost purtate de exaltarea mea, prin
mijlocirea creia au izbutit s strbat sirul attor ani, n timp ce n jur
drumurile s-au sters, si morti snt cei ce le-au clcat, si moart este
amintirea lor. Uneori aceast bucat de peisaj adus astIel pn astzi, se
desprinde att de izolat de tot restul, net pluteste nesigur n gndul meu
ca o Delos53 nIlorit, Ir s pot spune din ce tar, din ce timp - poate,
pur si simplu, din ce vis "- vine. Dar probabil c eu m gndesc la
Meseglise si la Guerman-tes mai ales ea la zcmintele adinei ale solului
meu mental, ca la terenurile rezistente pe care m sprjiin nc. Pentru c
am crezut n lucruri, n Iiinte, n timp ce le strbteam, lucrurile, Iiintele
ce mi s-au' Icut prin ele cunoscute snt singurele pe care le iau nc n
serios si care mi pricinuiesc nc bucurie. Fie c acea credint oare
creeaz a secat n mine, Iie c realitatea nu se Iormeaz dcet n
memorie, Ilorile ce-mi snt artate astzi pentru prima oar nu-mi par
adevrate Ilori. Meseglise, cu tuIele sale de liliac si pducel, cu
albstrelele, cu macii, cu merii si, Guennantes, cu rul plin de
mormoloci, cu scnteiutele si nuIerii albi, au constituit pentru
totdeauna, pentru mine, Iigura tinuturilor unde mi-ar plcea s triesc,
unde vrei, nainte de orice, s poti merge la pescuit, s te poti plimba eu
barca, s vezi ruinele unor IortiIicatii gotice si s n-tlnesti n mijlocul
lanurilor de gru o biseric monumental, rustic si aurie ca o cpit, asa
cum era cea din Saint-Andre-des Champs; iar albstrelele, tuIisurile de
pducel, merii ce mi se ntmpl, cmd cltoresc, s-i ntlnesc nc pe
cmp, pentru c se aIl la aceeasi adncime, la nivelul trecutului meu,
snt pe dat n comunicare cu mima mea. Si totusi, pentru c exist ceva
individual n Iiecare oc, cnd m cuprinde dorinta s revd Gurrmantes,
nu mi-as mul-
187
tumi-o dac as Ii dus pe malul unui ru unde s-ar aIla nuIeri albi la Iel de
Irumosi, sau chiar mai Irumosi dect pe malul Vivonnci, dup cum nici
seara, ntorcndu-m acas - la ceasul cnd se trezea n mine acea mare
neliniste care, mai trziu, emigreaz n iubire, si poate deveni, pentru
totdeauna, nedesprtit de ea -, nu as Ii dorit s vin s-mi spun noapte
bun o mam mai Irumoas si mai inteligent dect a mea. Nu; dup
cum mi trebuia - ca s pot adormi Iericit, n acea pace Ir de nici o
tulburare pe care nici o iubit nu mi-a putut-o drui vreodat, de vreme
ce te ndoiesti de ele chiar n clipa cnd crezi n ele si nu |e stpne.sti
niciodat inima asa cum o primeam, ntr-o srutare, pe cea a mamei,
ntreag, Ir nici un gnd ascuns, Ir rmsita vreunei intentii alta dect
mie adresat - s Iie ea, s-si aplece ea spre mine Iata unde, dedesubtul
ochiului, se aIla parc un Iel de cicatrice, pe care o iubeam la Iel de mult
ca si tot restul; tot astIel vreau s revd acel Guermantes pe care l-am
cunoscut, cu acea Ierm putin ndeprtat de urmtoarele dou,
ngrmdite una ntr-alta, aIlate Ia intrarea aleii de stejari; si acele pajisti
pe care, cnd strlucesc n soare ca o bltoac, se deseneaz Iranzele
merilor, si acel peisaj a crui individualitate, uneori, noaptea, n visele
mele, m supune cu o putere aproape Iantastic si pe care nu-l mai pot
regsi cnd m trezesc. Fr ndoial, deoarece au unit n mine pentru
totdeauna impresii diIerite si de neseparat, doar pentru c m siliser s
le simt n acelasi timp, Meseglise si Guermantes m-au expus, n viitor, la
multe deceptii si chiar la multe greseli. Cci adeseori am vrut s revd o
persoan Ir s deslusesc c vointa mea era legat de Iaptul c ca mi
amintea de un gard de tuIe de pducei, si am ajuns s cred, si s-l Iac si
pe cellalt s cread, ntr-un spor de iubire, din simpla dorint de a
cltori. Dar, de asemenea, prin chiar asta, si rmnnd prezente n acelea
dintre impresiile mele de astzi cu care se pot lega, ele le conIer
adevrate temelii, proIunzime, o dimensiune n plus Iat de celelalte.
Le adaug si un Iarmec, o semniIicatie ce nu exist dect pentru mine.
Cnd, n serile de var, cerul armonios mrie precum un animal slbatec,
si cnd ceilalti snt mbuInati c vine Iurtuna, cu, datorit acelei plimbri
nspre Meseglise, rmn singur n extaz, respirnd, prin zgomotul ploii ce
cade, mireasma unor invizibile si persistente Ilori de liliac.
AstIel rmneam adeseori pn dimineata, gndindu-m la vremea cnd
m duceam la Combray, la tristele mele seri lipsite de somn, la attea
zile, de asemenea, a cror imagine mi Iusese de
188
curnd redat de gustul - de ceea ce locuitorii din Combray ar Ii numit
,parIumul" - unei cesti cu ceai si, printr-o asociatie de amintiri, la ceea
ce, multi ani dup ce plecasem din acest orsel, aIlasem cu privire la o
iubire pe care Swann o avusese nainte ca eu s m Ii nscut, cu acea
precizie a detaliilor biograIice mai usor de obtinut uneori cnd e vorba de
oameni morti de multe secole, dect cnd e vorba de viata celor mai buni
prieteni ai nostri, si care parc cu neputint, cum ar prea cu neputint s
vorbesti dintr-un oras ntr-altul - atta vreme ct este ignorat artiIiciul
prin care a Iost depsit aceast diIicultate. Toate aceste amintiri
adugate unele altora nu alctuiau dect o mas, dar nu Ir a se putea
distinge ntre ele - ntre cele mai vechi, si cele mai recente, nscute
dintr-o mireasm, apoi ntre cele ce nu erau dect amintirile unei alte
persoane, de la care le aIlasem -, dac nu Iisuri, dac nu adevrate Ialii,
cel putin acele vinisoare, acele brie Ielurit colorate care, n cazul
anumitor stnci sau al anumitor blocuri de marmor, dezvluie diIerente
de origine, de vrst, de ,Iormatie".
Desigur, cnd se apropia dimineata, scurta incertitudine a trezirii mele
era de mult vreme risipit. Stiam n ce camer m aIlu cu adevrat, o
reeonstruisem n jurul meu pe ntuneric - Iie orien-tndu-m doar din
memorie, Iie ajutndu-m, ca de un indiciu, de o zare de lumin abia
ntrevzut, n josul creia situam perdelele de la Iereastr -, ba chiar o
reconstruisem n ntregime si o mobilasem precum un arhitect si un
tapiter ce tin seama de deschiderea Ierestrelor si a usilor, aseznd
oglinzile si punnd comoda la locul lor obisnuit. Dar de ndat ce lumina
zilei - si nu plpirea unui ultim crbune rsIrnt de o vergea de aram -
desena n ntuneric, eu creta, parc, prima linie alb de rectiIicare,
Iereastra cu perdelele ei prsea cadrul usii unde o situasem din greseal,
n timp ce, spre a-i Iace loc, biroul pe care memoria mea l asezase cu
nendeinnare acolo, o lua la goan, mpingnd n Iata-i cminul si
ndeprtnd zidul desprtitor al coridorului; o curticic domnea acolo
unde, cu o clip mai nainte, se aIla sala de baie, iar locuinta pe care o
zidisem n ntuneric disprea ca si attca altele ntrevzute n
nvlmseala trezirii, pus pe Iug de palidul semn desenat deasupra
perdelelor de degetul nltat al zilei.
189
J
PAETEA A DOUA
O iubire a lui Swann
P
ENTRU A FACE PARTE din ,micul nucleu", din ,micul grup", din
,micul clan" al Iamiliei Verdurin, trebuia s ndeplinesti o conditie
suIicient, dar necesar: s aderi tacit la un Crez printre ale cnii articole
unul aIirma c tnrul pianist, protejat de doamna Verdurin n acel an si
despre care ea spunea: ..Nimnui mi ar trebui s i se ngduie s stie s-I
interpreteze att de minunat pe Wagner!", i ,nIunda" att pe Plante cit si
pe Ru-binsteinE4, si c doctorul Cottard era un mai bun diagnostician
dect Potain. Orice ,nou adept" pe care Iamilia Verdurin nu-l putea
convinge c serile celor ce nu veneau la ei erau plicticoase la culme, se
vedea pe dat exclus. Femeile Iiind n aceast privint mai rebele dect
brbatii, cci si desIsurau ntreaga curiozitate monden si ntreaga
dorint de a aIla nemijlocit ct de plcute sau de neplcute snt
petrecerile din alte saloane, iar sotii Verdurin simtind, pe de alt parte,
c acest spirit cercettor si acest demon al Irivolittii puteau, prin
molipsire, s devin Iatale ortodoxiei micii lor biserici, Iuseser siliti s-i
izgoneasc rnd pe rnd pe toti ,credinciosii" de sex Ieminin.
n aIar de tnra nevast a doctorului, nu mai primeau aproape n acel
an (desi doamna Verdurin era virtuoas si dintr-o respectabil Iamilie
burghez, nespus de bogat si ntru totul obscur, cu care ea ncetase
treptat, si n mod voit, orice relatie) dect pe o demimonden, sau
aproape, pe doamna de Crecy, creia doamna Verdurin i se adresa pe
numele mic, spunndu-i Odette, si despre care ea declara ca e ,un amor
de Iemeie", si pe mtusa pianistului, ce Iusese probabil cndva
portreas; erau Iemei ce nu cunosteau nalta societate si care, n
naivitatea lor, crezuser cu atta usurint c printesa de Sagan si ducesa
de Guermantes erau silite s plteasc niste bieti prliti pentru a avea
lume la petreceri, net, dac le-ai ii propus s le Iaci rost de o invitatie Ia
dineurile date de aceste
190
dou nobile doamne, Iosta portrease si cocota ar Ii reIuzat cu dispret.
Sotii Verdurin nu invitau la cin: la ei gseai ntotdeauna ,masa ntins".
Seara nu exista un program anume. Tmrul pianist cnta |a pian, dar
numai dac ,.avea cheI", cci Iiecare Icea ce voia si, dup cum spunea
domnul Verdurin: S ne triasc prietenii si s se simt aici ca la ei
acas!" Dac pianistul voia s interpreteze cavalcada din Walkiria sau
preludiul din Tristan?5, doamna Verdurin protesta, nu pentru c acea
muzic i-ar Ii displcut, ci, dimpotriv, pentru c o impresiona prea
mult. ..Vreti s m apuce iar migrena? Stiti doar c asta mi se ntmpl
ori de cte ori cnt asta la pian. Stiu ce m asteapt! Mine, cnd o s
vreau s m scol, n-o s mai Iie nici tipenie!" Dac pianistul nu cnta,
lumea sta de vorb, si unul dintre prieteni, cel mai adeseori pictorul lor
Iavorit din acel moment, ,ddea dramul", cum spunea domnul Verdurin,
,vreunei istorii att de gogonate c se tvleau cu totii de rs", si mai ales
doamna Verdurin, creia - ntr-att avea obiceiul s nteleag la propriu
expresiile Iigurate ale emotiilor pe care le simtea - doctorul Cottard (un
tnr debutant n acea vreme) a trebuit ntr-o bun zi s-i pun la loc
Ialca, Iiindc i czuse do atta rs.
Brbatilor le era interzis s poarte haine de sear, pentru c erau ntre
,amici" si ca s nu semene cu ,plicticosii" de care se Iereau ca de
cium, neinvitndu-i dect cu cine stie ce mare prilej, cutat cum nu se
poate mai rar si doar pentru a-l distra pe pictor sau a-l Iace cunoscut pe
muzician. n restul timpului se multumeau s dezlege sarade, s ia masa
la miezul noptii n chip solemn, dar n intimitate, Ir a lsa s ptrund
vreun strin n micul ,nucleu".
Dar, pe msur ce ,amicii" cptaser un loc tot mai mare n viata
doamnei Verdurin, plicticosi si dezagreabili ncepeau s Iie toti cei care
i rpeau, Iie si pentru putin vreme, prietenii, toti cei care i mpiedicau
s Iie liberi, adic mama unuia, proIesia altuia, casa de la tar sau boala
unui al treilea. Dac doctoral Cottard credea c trebuie sa plece ndat
dup mas ea s se ntoarc la cptiul unui bolnav aIlat n primejdie:
,Cine stie, i spunea doamna Verdurin, poate c i-ar Iace mult mai bine
dac nu l-ai deranja acuma seara; ar petrece o noapte mai bun Ir tine;
mine djmi-neat o s te duci s-l vezi devreme si o s-l gsesti
vindecat". nc de la nceputul lunii decembrie era bolnav la gndul c
prietenii cei mai credinciosi ai casei ,,o vor lsa balt" de Crciun si de
Anul nou. Mtusa pianistului i pretindea acestuia s ia masa n acele
zile in Iamilie, cu mama:
191
I
I
l
- Nu cumva crezi c-o s moar, i strig aspru doamna Ver-
durin, dac nu cinezi cu ea de Anul nou, ca n provincie!
n sptmna Patimilor, nelinistile ei rensteau:
- Dumneata, doctore, un savant, un liber cugettor, cred c vii
n Vinerea mare, ca n orice alt zi, i spuse ea lui Cottard, n pri
mul an, pe un ton sigur de sine, ca si cum nu s-ar Ii putut ndoi de
rspuns. Dar tremura, asteptndu-l, cci, dac nu ar Ii Iost aIiima-
tiv, risca s rmn singur.
- Voi veni n Vinerea mare... s-mi iau rmas bun, cci ne vom
petrece Pastele n Auvergne.
- n Auvergne? ca s te mnnce purecii si plosnitele! N-ai
dect!
Si, dup o clip de tcere:
- Dac ne-ai Ii spus mcar din timp, ca s Ii organizat ceva si
s Ii cltorit mpreun, n conditii conIortabile.
Tot astIel, dac un ,credincios al casei" avea un prieten, sau o ,prieten
a casei" avea un Ilirt ce ar Ii putut uneori s-i ,ndeprteze", sotii
Verdurin, care nu se speriau dac o Iemeie avea un amant cu conditia s-
l aib la ei, s-l iubeasc prin ei si s nu li-l preIere, spuneau: ,Foarte
bine! Adu-l aici!" Si era primit spre ncercare, ca s dovedeasc dac
este capabil s nu aib secrete Iat de doamna Verdurin, dac are toate
calittile necesare spre a Ii inclus n ,micul clan". Dac nu corespundea
asteptrilor, ,credinciosul casei" care l prezentase era luat de o parte de
gazde si, dup o convorbire ntre patru ochi, se pomenea certat cu
prietenul sau cu amanta. n cazul cnd gazdele nu-i Iceau acest mic
serviciu, ,noul adept" devenea, la rndu-i,un ,credincios al casei". Iat
de ce cnd, n acel an, demimondena i povesti domnului Verdurin c
tocmai cunoscuse un brbat nenttor, pe domnul Swann, insinund c
acesta va Ii Ioarte Iericit s Iie primit n vizit, domnul Verdurin
transmise pe loc aceast cerere nevestei sale. (Cci nu avea niciodat
vreo prere naintea ei, iar rolul lui special era de a-i aduce la ndeplinire
dorintele, precum si pe cele ale ,credinciosilor casei", desIsurndu-se n
chipul cel mai ingenios.)
- Doamna de Crecy vrea s te roage ceva. Ar dori s-ti prezinte
un prieten, pe domnul Swann. Ai ceva mpotriv?
- Ei, Doamne, cum as putea s reIuz o minune de Iemeie ca
ea. Taci din gur, nu-ti cere nimeni prerea, eu ti spun c esti o
minune de Iemeie.
- Dac asta ti este voia, rspunse Odettc pe un ton pretios si
cochet, si adug: stii c nu snt Iishing Ior eompliments.
- Adu-ti prietenul, dac e un brbat plcut.
192
Marcel Proust n 1891.
Marcel Proust pictat de Jacques-Cmile Blanche.
Pod
peste le Loir
(,la Vivonne").
strbtut
de Marcel Proust
in copilrie,
in vacantele
petrecute
la llliers
(,Combrav").
uu
Casa unei mtusi a lui Marcel Proust
(din llliers - ,Combray").
,mtusa Leonie" din In cutarea timpului pierdut.
Fereastra din stnga este cea a camerei lui Proust,
care a locuit aici in copilrie.
Ver Meer : Priveliste din Deltt.
Este una din picturile la care Proust Iace numeroase reIeriri
n In cutarea timpului pierdut.
Camera lui Marcel Proust la llliers (,Combray").
O pagin din manuscrisul proustian.
comparat de ctre Swann.
Zephora (detaliu dintr-o Iresc de Sandro Botticelli), cu care Odette de
Crecy este comparat de ctre'
- CtNTRAU -
Caleasca, crochiu de Laprade.
(,Vedeam... o neasemuit caleasca... n care sedea alene
doamna Swann... in min ou o umbrela mov" -
Du cote de chez Swann).
Portretul contesei GretIulhe de Helleu.
Este una din doamnele din nalta aristocratie
care i-au servit lui Proust drept model
pentru contesa de Guermantes din In cutarea timpului pierdut.
Catedrala din Chartres de La prade.
Proust arat n opera sa o predilectie special
pentru aceast capodoper a artei gotice.
Castelul Guermantes, Lagny (Seine-et-Marne).
e vest.
Castelul Guermantes. Fatada dinspre nord si cea dinspn
Castelul Guermantes (detaliu).
Castelul
Guermantes.
Galeria numit
,La belle inutile".
Castelul Guermantes. Scar din aripa de nord.
/Mbertine de
Guermantes (1799-l819).
Wbertine de Guermantes n 1818.
B
CENTRALA -UNtVtRStTA*A CLUl-NATOCA
Marcel Proust pe patul I de moarte :
gravur de Helleu.
Marcel Proust
pe patul de moarte u
crochiu de
Dunoyer de Segonzac.
Desigur, ,micul nucleu" nu avea nici o legtur cu societatea Irecventat
de Swann, si adevratii mondeni ar Ii gsit c nu merit osteneala s
ocupi, ca el, n lumea nalt, o situatie exceptionala, pentru a tine s le
Iii prezentat sotilor Verdurin. Dar lui Swann i plceau att de mult
Iemeile net, din ziua cnd le cunoscuse aproape pe toate din
aristocratie si cnd nu mai avuseser a-l nvta nimic, el nu mai tinuse la
aceste scrisori de naturalizare, echivalnd aproape cu niste titluri de
noblete pe care i le acordase cartierul Saint-Germain, dect ca la un Iel
de valoare de scliimb, de scrisoare de credit, lipsit de pret n ea nssi,
dar ngduindu-i s-si improvizeze o situatie n cutare mic oras de
provincie sau n cutare mediu obscur din Paris, unde Iata nobilului de
tar sau cea a greIierului i pruser Irumoase. Cci dorinta sau iubirea i
trezeau, atunci un simtmnt de vanitate de care acum scpase n viata,
cea obisnuit (desi, nendoielnic, tocmai acest simtmnt l ndreptase
odinioar ctre o carier monden unde si risipise n plceri Irivole
darurile mintii si si Iolosise eruditia n materie de artar stuindu-le pe
doamnele din nalta societate ce tablouri s-si cumpere si cum s-si
mobilizeze palatele), dar care i strnea dorinta de- a strluci n ochii unei
necunoscute de care era ndrgostit, cu O- elegant nepresupus doar de
numele de Swann. Dorea asta mai ales dac necunoscuta era de conditie
umil. Asa cum un brbat inteligent nu se va teme niciodat c va
prea prost n Iata unui alt: brbat inteligent, tot astIel un brbat elegant
se va teme a-si vedea eleganta ignorat nu de ctre un mare senior, ci de
un bdran.. Trei sIerturi din cuvintele de duli si din minciunile
vanitoase ce au Iost mprstiate cu drnicie de cnd lumea exist de ctre
oameni care astIel se njoseau, au Iost adresate unora ce le erau
inIeriori. Iar Swann, care era simplu si neglijent cu o duces, tremura
s nu ie dispretuit, si poza, atunci cnd era n Iata unei cameriste.
Nu era ca atti alti oameni care, din lene sau dintr-un sentiment
resemnat al obligatiei create de mretia social de a rmne legati de un
anume trm, se abtin de la plcerile pe care realitatea li le nItiseaz n
aIara pozitiei mondene unde triesc, Iixati pn la moarte, multumindu-
se, n cele din urm, s numeasc plceri, din lips de altceva mai bun,
dup ce au izbutit s se obisnuiasc, distractiile mediocre sau necazurile
suportabile cuprinse n ea. Swann, n schimb, nu ncerca s le gseasc
Irumoase pe Iemeile cu care si petrecea timpul, ci s-si petreac timpul
cu Iemeile pe care le gsea Irumoase. Si adeseori erau Iemei de o
Irumusete destul de vulgar, cci calittile Iizice pe care el le cuta Ir
s-si dea seama
I
I
13 - In cutarea timpului pierdut
193
erau complet opuse celor care l Iceau gIt admire Iemeile sculptate sau
pictate de maestrii lui preIerati. ProIunzimea, melancolia expresiei i
nghetau simturile, trezite, dimpotriv, de o carne sntoas,
mbelsugat si roz.
Dac, ntr-o cltorie, ntlnea o Iamilie pe care manierele elegante l-ar
Ii obligat s nu ncerce s o cunoasc, dar care numra printre membrii
ei o Iemeie ce-i aprea mpodobit cu un Iarmec lui nc necunoscut, a
rmne ,rezervat" si a nsela dorinta trezit de ea, a nlocui cu o plcere
diIerit plcerea pe care ar Ii putut-o cunoaste cu ea, scriind unei vechi
amante s vin la el, i s-ar Ii prut o abdicare n Iata vietii tot att de las,
o renuntare la o Iericire nou tot att de stupid, ca aceea de a se zvori
n camera lui si a privi vederi nItisnd Parisul. Nu se nchidea n
ediIiciul relatiilor sale, dar Icuse din acesta, pentru a-l putea reconstrui
din mers, pe noi baze, oriunde i-ar Ii plcut o Iemeie, unul din acele
corturi demontabile pe care exploratorii le poart cu ei. Ar Ii dat pe
nimic, orict de invidiat le-ar Ii prut altora acel lucru, tot ceea ce nu
putea Ii transportat sau schimbat pe o plcere nou. De ete ori nu
renuntase, de la o clip la alta, la creditul pe care l cptase din partea
unei ducese, alctuit din dorinta acumulat de ani de zile a acesteia de a-
i Ii pe plac, dar Ir a aIla prilejul potrivit - cerndu-i, printr-o indiscret
depes, o recomandare telegraIic prin care ar Ii intrat pe dat n legtur
cu unul din intendentii ei de la tar a crei Iiic i pruse Irumoas, ca un
nIometat care ar da un diamant pe o bucat de pine! Ba chiar, mai
trziu, se distra pe seama acelei situatii, cci exista n el, rscumprat
de o rar delicatete, o anume grosolnie. Apoi apartinea acelei categorii
de brbati inteligenti care au trit n trmdvie si caut o consolare si
poate chiar o scuz n ideea c acea trndvie oIer inteligentei lor
obiecte tot att de vrednice de interes pe ct ar Ii cele oIerite de art sau
de studiu, c ,Viata" cuprinde situatii mai interesante, mai romanesti
dect toate romanele. Cel putin asta sustinea el, convingndu-i cu
usurint pe cei mai raIinati prieteni ai si din nalta societate, mai cu
seam pe baronul de Charus, pe care l nveselea povestindu-i propriile-i
aventuri deocheate, Iie c, ntl-nind n tren o Iemeie pe care apoi o
adusese la el acas, descoperise apoi c era sora unui suveran ce avea n
minile sale, n acel moment, toate Iirele politicii europene, el Iiind astIel
tinut la curent cu toate ntr-un mod cum nu se poate mai plcut, Iie c,
prin jocul complex al mprejurrilor, depindea de alegerea ce urma, a Ii
Icut de conclav, dac va putea sau nu s devin amantul unei
buctrese.
194
De altminteri Swann i silea cu atta cinism s-i slujeasc drept codosi
nu numai pe cei din strlucita Ialang de nobile si virtuoase vduve, de
generali, de academicieni, ce-i erau cu deosebire apropiati. Toti prietenii
lui se obisnuiser s primeasc dm cnd n cnd scrisori prin care le cerea
cteva rnduri de recomandare sau de introducere, cu o abilitate
diplomatic ce, persistnd de-a lungul unor iubiri succesive si al unor
pretexte diIerite, punea tot mai mult n evident, mai bine chiar dect o
atitudine stngace, ut caracter permanent si scopuri identice. Am pus
adeseori s mi se povesteasc, multi ani mai trziu, cnd caracterul lui a
nceput s m intereseze din cauza asemnrilor pe care, n cu totu alte
privinte, le avea cu al meu, Ielul cum, cnd i trimitea o epistol
bunicului (ce nu-mi era nc bunic, cci marea legtur a lui Swann a
nceput cu putin nainte de nasterea mea, si ea a ntrerupt pentru multa
vreme acele practici), acesta, recunoscnd pe plic scrisul prietenului
su, exclama: ,Pzea! Swann iar mi cere cine stie ce!" Si. Iie dintr-o
nencredere, Iie din sentimentul inconstient si diabolic e ne ndeamn
s nu dm cutare lucru dect celor ce nu si-l doresc, bunicii mei
rspundeau printr-un nu categoric rugmintilor lui cel mai usor de
satisIcut, cum ar Ii Iost aceea de a-l prezenta unei Iete ce lua masa n
Iiecare duminic la noi, si n legtur cu cart erau ~siliti, de Iiecare dat
cnd Swann le vorbea iar despre ea, s?i se preIac, zicnd c nu-i mai
viziteaz, n timp ce toat sptmvna se ntrebau totodat pe cine ar mai
putea invita odat cu ea, si negsind adeseori pe nimeni, dar Ir a-l
chema nici chiar atunci pe cel pe care l-ar Ii Icut astIel att de Iericit.
Uneori, cutare pereche, prieteni ai bunicilor si care pn atunci se
plnseser c nu-l ntlnesc niciodat pe Swann, i vesteau plini de
multumire si poate cu o usoar dorint de a le strni invidia, c Swann se
poart acum cu ei ntr-un chip Iermector si c nu trece zi Ir s-i
viziteze. Bunicul nu voia s le strice bucuria, dar se uita tint la bunica si
Iredona:
Care-o Ii taina? Nu nteleg nimic.
sau:
Nluc trectoare... sau:
n treburi ca acestea
Mai Mne-i s nu vezi nimic.
195
Ctcva luni mai trziu, dac bunicul l ntreba pe noul prieten
al lui Swann:. Ce mai Iace Swann? l vezi tot atit de des.-' chipul
interlocutorului su se alungea: ,S nu-i mai rostesti numele m
Iata mea! -Dar credeam c erati Ioarte prieteni... AstIel, timp
de" cteva luni, Iusese prietenul intim al verilor bunicii la care lua
masa aproape n Iiecare zi. Dintr-o dat nu i-a mai vizitat, Iara*sa-i
wevin L-au crezut bolnav, iar verisoara bunicii tocmai voia sa
trimit un servitor la el, cnd ddu peste o scrisoare lsata dm
greseal n registrul de soeoteli al buctresei. O anunta pe aceasta
Iemeie c pleac din Paris si c nu va mai putea veni. Era amanta
lui si, n momentul rupturii, socotise de cuviinta sa-i anunte ple
carea numai ei. . ~, , . "
Cnd amanta lui era, dimpotriv, o Iemeie dm lumea buna sau,
cel putin cu o origine nu chiar att de umil sau cu o viata nu chiar
att de desucheat nct s nu o poat scoate n societatea malta,
atunci de'dragul ei, se ntorcea si el pentru o vreme la viata mon
den dar numai n cercul strimt n care se misca ea sau unde o du
sese el JNTu-i cazul s contm pe Swann n seara asta, spunea cutare
amIitrioan, stiti doar c e ziua de Oper a americancei cu care tr
ieste " Obtinea pentru ea invitatii n saloanele Ioarte incluse unde
Iel avea tabieturile lui, dineurile lui sptmnale, partidele lui de
pocher n Iiecare sear, dup ce, ncretindu-si usor prul tiat
scurt des ca o perie si roscat, si mblnzea astIel putin privirea
ptrunztoare a ochilor verzi, si alegea o Iloare pentru butoniera
si pleca s se ntlneasc cu amanta lui, cu care cma la una dintre
Iemeile ce-i erau prietene; si atunci, gndindu-se la admiratia si la
prietenia cu care l vor nconjura, n Iata Iemeii iubite, acei oameni
la mod pentru care persoana si prerile lui erau sIinte el regsea
Iarmecul aeelei vieti mondene Iat de care nu de mult se simtea
blazat dar a crei materie, ptruns si cald colorat de o Ilacr
ascuns si misctoare, i prea pretioas si Irumoas de cnd in
corporase o nou iubire. ,-~. * -,-
Dar n timp ce Iiecare dintre aceste legaturi, sau Iiecare dintre aceste
Ilirturi Iusese realizarea mai mult sau mai putin completa a unui vis
nscut din vderea unui chip sau a unui trup pe care Swann le gsise
Iermectoare, spontan, Ir s-si dea vreo strdanie in schimb cnd, ntr-
o bun zi, la teatru, i-a Iost prezentat Odettei de Crecy de ctre unul din
prietenii lui de odinioar, ce n vorbise desprea ea ca despre o Iemeie
nenttoare cu care va ajunge poate s aib o legtur plcut, dar
nItisndu-i-o drept mai greu de cucerit dect era n realitate, spre a-i
lsa impresia ca -aIecnt un serviciu prietenesc si important prczentndu-
l, ea 11 aprase an
198
Bwann ca o Iemeie nu lipsit de Irumusete, desigur, dar avnd un gen de
Irumusete ce-i era indiIerent, ce nu-i inspira nici o dorint, ba chiar i
pricinuia un Iel de repulsie Iizic, ca una din acele Iemei pe care Iiecare
brbat le-a ntlnit, diIerite pentru Iiecare, si care snt opusul tipului cerut
de simturile noastre. Nu-i plcea proIilul ei prea puternic, pielea ei prea
Iragil, pometii prea proeminenti, trsturile prelungi. Avea ochi
Irumosi, dar att de mari nct preau a se prbusi sub propria lor
greutate, i copleseau ntregul chip, Icndu-l s par mereu sau obosit,
sau posac. La ctva vreme dup aceast ntlnire la teatru, ea i scrisese,
cerndu-i s-i arate colectiile care o interesau Ioarte mult, ,.pe ea, o
ignorant, dar creia i plceau lucrurile Irumoase", spunndu-i totodat
c are impresia c-l va cunoaste mai bine cnd l va Ii vzut n ,al
su /wme", unde si-l nchipuia ..instalat conIortabil, cu ceaiul si cu
crtile lui", desi nu-i ascunsese surpriza de a aIla c locuieste n acel
cartier probabil att de trist si ,att de putin smart pentru un brbat ca el".
Si dup ce a lsat-o s vin, prsindu-l, ea i exprimase regretul de a Ii
rmas att de putin n aceast locuint unde Iusese att de Iericit s
ptrund, vorbind despre el ca si cum ar Ii nsemnat pentru ea ceva mai
mult dect toate celelalte Iiinte pe care le cunostea si prml a stabili
ntre ei un Iel de trstur de unire roma-nesc, ce-l Icuse s surd. Dar
la vrsta oarecum dezabuzat de care se apropia Swann, cnd stii s te
multumesti a Ii ndrgostit pentru plcerea de a Ii, Ir a cere neaprat ca
si cellalt s te iubeasc, aceast apropiere a inimilor, chiar dac nu
mai este, ca n prima tinerete, scopul ctre care tinde iubirea, rmne
totusi legat de ea printr-o asociatie de idei att puternic nct poate
deveni cauza iubirii, dac apare naintea ei. Odinioar visai s stpnesti
inima Iemeii pe care o iubeai; mai trziu, simtmntul c stpnesti inima
unei Iemei poate Ii de ajuns pentru a te Iace s te ndrgostesti de ea.
AstIel, la vrsta cnd s-ar prea -Iiindc n iubire cauti mai ales o plcere
subiectiv - c trebuie s domine gustul pentru Irumusetea Iemeii,
iubirea poate lua nastere - iubirea cea mai Iizic - Ir ca s i avut la
temelie o dorint prealabil. Cnd ai ajuns n acea parte a vietii, ai trit
iubirea de mai multe ori; ea nu mai evolueaz singur, dup propriile-i
legi necunoscute si Iatale, n Iata inimii noastre uimite si pasive. i
venim ntr-ajutor, o IalsiIicm prin memorie, prin sugestie. Recunoscnd
unul din sim-ptoniele ei. ne amintim si de altele, renviindu-le. Cum
posedm melodia ei, n ntregime gravat n noi. nu avem nevoie ca o
Iemeie s ne chite nceputul - plin de admiratia pe care o inspir
Irumusetea - pentru ca s gsim de ndat urmarea. Si dac ncepe la
mij-
197
loc, acolo unde inimile se apropie, unde cei doi si spun c nu vor mai
exista dect unul pentru cellalt, sntem ndeajuns de obisnuiti cu acea
muzic pentru a ne duce repede spre partenera noastr, spre a o ntlni
tocmai la pasajul unde ne asteapt.
Odctte de Crecy i mai Icu o vizit lui Swann, apoi altele, tot mai dese;
si, Ir ndoial, Iiecare dintre ele i rennnoia deceptia de a regsi n Iata
acestui chip ale crui particularitti oarecum le uitase n intervalul ct nu
se vzuser, si pe care nu si-l amintise nici ca Iiind att de expresv, nici
ca Iiind, n ciuda tineretii lui, att de vestejit; regreta, n timp ce i
vorbea, c marea ei Irumusete nu era n genul celor pe care le-ar Ii
preIerat n mod spontan. Trebuie, de altIel, s spunem c Iata Odettei
prea mai slab si mai proeminent pentru c Iruntea si partea de sus a
obrajilor, acea supraIat neted si mai plat, era acoperit de o
revrsare de pr, purtat atunci Iie n lungi bucle, Iie n crlionti ridicati
pn n crestet si care se rspndeau n savant dezordine de-a lungul
urechilor; ct priveste trupul ei, de altminteri Ioarte bine Icut, era greu
s-i percepi continuitatea (din cauza modei din acea vreme, si desi era
una dintre Iemeile cele mai bine mbrcate din Paris). ntr-att corsajul,
naintnd puternic ca pe un pntec imaginar si sIrsind brusc n unghi
ascutit, n timp ce, pe dedesubt, ncepea s se umIle balonul celor dou
Iuste, i ddea Iemeii nItisarea a ceva alctuit din piese diIerite si gresit
mbucate unele ntr-altele; ntr-att dantclu-tele, volnasele ncretite si
plisate, jiletca urmreau n deplin libertate, dup Iantezia desenului
sau consistenta stoIei, linia care le ducea pn la panglici, la
nvolburrile de dantel, la Iranjurii perpendiculari, negri ca smoala, sau
care le ndrepta de-a lungul corsetului din balene, dar nu aveau nicicum
n vedere Iiinta vie, ce, dup cum arhitectura acestor zorzoane se apropia
sau se ndeprta de a sa, se pomenea Iie prea strns, Iie pierdut n
acele podoabe.
Dar, dup ce Odette pleca, Swann surdea gndindu-se c i spusese ct
de greu va trece vremea pentru ea pn cnd el i va ngdui se ntoarc;
si amintea de nItisarea nelinistit, timid, cu care l rugase o dat s nu
o lase s astepte mult vreme, si de privirea ei din acele clipe, atintit
asupra lui si rugndu-l cu team, att de nduiostoare sub buchetul de
pansele artiIiciale prins n partea din Iat a plriei ei rotunde de pai alb,
cu panglie/de catiIea neagr. ,,Dar dumneata cnd o s vii la mine s
beixtin ceai?" i spusese ea. El pretextase c lucreaz la ceva, la un
strIaiu - n realitate prsit de ani de zile - despre Ver
MeerdtIDelIt56. ,.nteleg c eu, o biat Iemeie, nu nsemnez nimic p-
Hng un mare savant,
198
1
i rspunsese ea. As Ii ca broasca n Iata aeropagului. Si totusi, mi-ar
plcea att de mult s nvt, s stiu, s Iiu initiat. Ct de nostim trebuie
s Iie s nu-ti mai scoti nasul dintr-un maldr de crti si manuscrise
vechi!" adugase ea cu aerul multumit de sine pe care l are o Iemeie
elegant cnd aIirm c bucuria ei cea mai mare este s se murdreasc
Ir team Icnd o munc deloc curat, ca, de exemplu, gtind n
buctrie si ,punnd ea nssi mna la treab". ,O s-ti bati joc de mine,
dar n-am mai auzit niciodat vorbindu-se de pictorul sta care te
mpiedic s m vezi (vorbea despre Ver Meer); mai trieste? Mcar
unele dintre operele lui pot oare Ii vzute la Paris, pentru ca s-mi pot
mai bine nchipui ce ti place, pentru ca s ghicesc putin ce se ntmpl
sub Iruntea asta nalt, n mintea asta, care lucreaz att de mult, pe care
o simti mereu cum cuget, si s-mi pot spune; iat la ce se gndeste. Ar Ii
un adevrat vis s pot Ii alturi de tine n munca ta!" El se scuzase,
spunnd c-i este team de orice nou prietenie, vorbind, galant, despre
teama sa de a Ii neIericit. ,ti este Iric de iubire? Ciudat, si eu care nu
caut dect iubirea, care mi-as da viata dac as gsi-o, spusese ea cu o
voce att de Iireasc, att de convins, net l tulburase cu desvrsire.
Cred c ai suIerit din cauza unei Iemei. Si esti convins c toate celelalte
i seamn. N-a stiut s te nteleag; tu esti o Iiint att de aparte. Asta
am iubit mai nti la tine, am simtit c nu esti ca toti ceilalti. -Si apoi, de
altminteri, stiu ce nseamn s Iii Iemeie, i spusese el, trebuie s ai o
multime de treburi, care-ti ocup tot timpul. -Eu n-am niciodat nimic de
Icut! Snt totdeauna liber, voi Ii totdeauna astIel pentru tine. La orice
or din zi sau din noapte cnd ti va Ii comod s m vezi, d-mi de stire
si voi Ii cum nu se poate mai Iericit s alerg la tine. S te rog ceva? Ar
Ii drgut din partea ta dac te-ai duce s te prezinti doamnei Verdurin, n
salonul creia m aIlu n Iiecare sear. Ar Ii minunat dac ne-am regsi
acolo; mi-as spune c ai venit putin si pentru mine!".
Si, Ir ndoial, amintindu-si astIel conversatiile lor, gndindu-sc astIel
la ele cnd era singur, el se juca doar cu imaginea ei, printre alte multe
imagini de Iemei, n reverii romanesti, dar dac, datorit unei mprejurri
oarecare (sau poate nu chiar datorit ei, mprejurarea ce se nItiseaz
n clipa cnd o stare, latent pn acum, se declar, putnd s nu o Ii
inIluentat n vreun Iel), imaginea Odettei de Creey ar Ii absorbit toate
aceste reverii, dac acestea n-ar mai Ii separabile de amintirea ei, atunci
imperIectiunea trupului ei nu ar mai Ii avut nici o important, dup cum
nici Iaptul c ar Ii Iost, mai mult sau mai putin dect oricare alt trup, pe
gustul lui Swann,
199
deoarece, devenit trupul celei pe care o iubea, el ar Ii Iost singurul n
msur s-i pricinuiasc bucurii si chinuri.
Bunicul cunoscuse - ceea ce nu s-ar Ii putut spune despre nici unul dintre
prietenii lor actuali - Iamilia acestor Verdurin. Dar el pierduse orice
legtur cu cel pe care-l numea ,tnrul Verdurin" si pe caro-l considera,
oarecum n mare, ca dedndu-se - desi avea nc multe milioane - unei
vieti boeme, printre oameni din pleava societtii. ntr-o zi, el primi din
partea lui Swann o scrisoare prin care acesta l ntreba dac nu l poate
pune n legtur cu sotii Verdurin: ,Pzea! Pzea! exclamase bunicul,
asta nu m mir deloc, era singurul mod n care putea sa termine Swann.
Frumoas societate ! Dar mai nti nu pot Iace ce-mi cere pentru c nu-l
mai cunosc pe acest domn. Si apoi se ascunde aici, nendoielnic,
interesul lui pentru o Iemeie, si n povesti din astea nu m amestec. O s
ne distrm bine, dac Swann si complic viata cu acesti Verdurin".
Si, n urma rspunsului negativ al bunicului, Odette nssi l-a adus pe
Swann n Iamilia Verdurin.
Acestia i invitaser la cin, n ziua cnd Swann si Icu pentru prima
oar aparitia, pe doctorul si pe doamna Cottard, pe tnml pianist
dimpreun cu mtusa lui, precum si pe pictorul lor preIerat de atunci,
crora li se mai adugaser n cursul serii si alti credinciosi ai casei.
Doctorul Cottard nu stia niciodat Ioarte bine pe ce ton trebuie s
rspund cuiva, sau dac interlocutorul su vrea s rd sau este serios.
Deci, la nimereal, si indiIerent de expresia Ietei, aduga si un surs
provizoriu si n expectativ, a crei Iinete ambigu l-ar Ii putut
dezvinovti n Iata reprosului de naivitate, dac se ntmpla ca anumite
vorbe s-i Ii Iost adresate n glum. Dar cum, pentru a Iace Iat ipotezei
opuse, nu ndrznea s-si lase surisul s i se aIirme limpede pe Iat, o
vedeai ntruna plutind ntr-o incertitudine unde se citea ntrebarea pe
care nu ndrznea s o pun: ,Vorbesti n glum sau n serios?" J\Tu era
mai sigur nici de Ielul cum trebuie s se poarte pe strad, si chiar, n
general, n viat, si l vedeai ntmpinnd trectorii, trsurile,
evenimentele cu un surs malitios care i punea atitudinea la adpost de
orice improprietate, de vreme ce dovedea, dac nu era cea. potrivit, c
el stia asta prea bine si c se purtase astIel doar n glum.
Totusi, cnd i se prea c i este ngduit s pun o ntrebare direct,
doctorul nu scpa prilejul, ncerend s-si limiteze ndoielile si s-si
completeze cunostintele.
AstIel, urmnd sIaturile unei mame prevztoare, ce-l dsclise la
plecarea lui la Paris, nu lsa niciodat s-i scape Iie o expresie, Iie
200'
un nume propriu necunoscute lui, Ir s ncerce s se documenteze
asupra lor.
n privinta expresiilor, nu-i ajungeau niciodat lmuririle primite cci,
presupnnndu-le uneori un sens mai pr
ecis dect aveau, ar Ii dorit s stie ce nseamn exact cele pe care le
auzea cel mai des: Irumusetea diavolului, snge albastru, o viat
dezmtat, sIertul de or al lui Rabelais, a Ii un print al elegantei, a da
min liber, a Ii redus la tcere etc, si n ce cazuri anume putea si el s le
Ioloseasc, n lipsa lor, se Iolosea de jocuri de cuvinte pe care le
nvtase pe dinaIar. Ct priveste numele noi do persoane rostite n Iata
lui, se multumea doar s le repete pe un ton interogativ, prin care cerea,
dup ct i se prea lui destul de limpede, explicatii altminteri greu de
pretins n mod direct.
Cum simtul critic pe care credea c-l exercit asupra oricrui lucru i
lipsea cu desvrsire, politetea raIinat ce const n Ic-l asigura pe cineva
cnd i aduci un serviciu, Ir s doresti a Ii crezut, c, dimpotriv,
serviciul ti l-a adus el tie, i scpa ntotdeauna, cci el lua totul ntocmai
cum i se spunea. Orict de orbit era doamna Verdurin n privinta, lui, ea
ajunsese - continund totodat s-l gseasc Ioarte subtil - s Iie agasat
cnd vedea c, atunci cnd l invita ntr-o loj de avanscen s o asculte
pe Sarali Bernhardt, ziendu-i, eu gratie: ,Esti Ioarte amabil, doctore, c
ai venit, eu att mai mult cu ct snt sigur c ai auzit pn acum adeseori
vor-bindu-se de Sarali Berahardt, si apoi siitem poate prea aproape de
scen", doctorul Cottard, care intrase n loj cu un surs ce astepta,
pentru a se preciza sau pentru a disprea, ca una dintre persoanele
avizate s-l lmureasc despre valoarea spectacolului, i rspundea:
,ntr-adevr, sntem prea aproape de scen, si lumea ncepe s se
plictiseasc de Sarali Bernhardt. Dar mi-ai spus c doresti s vin. Pentru
mine, dorintele dumitale snt porunci. Snt Ioarte Iericit c pot s-ti Iac
acest serviciu. Ca s-ti Iiu pe plac, as Iace orice, cci esti att de bun!"
Si aduga: ,Sarah Bernhardt este cea pe care multi o numesc Vocea de
aur, nu-i asa? Adeseori am citit c sub ea arde scena. E o expresie
ciudat, nu gsesti?" n speranta unor comentarii ce nu aveau loc.
,Stii, i spusese doamna Verdurin sotului ei, cred c gresim end, din
modestie, depreciem ceea ce i oIerim doctorului. Este un savant care
trieste n aIara existentei practice; necunoscnd prin el nsusi valoarea
lucrurilor, el ia drept bune cuvintele noastre. - N-am ndrznit s-ti spun,
clar am observat si eu asta", i rspunse domnul Verdurin. Si, de Anul
nou urmtor, n oc s-i trimit doctorului
201
Cottard un rubin de trei mii de Iranci spunndu-i c-i un Ileac, domnul
Verdurin cumpr cu trei sute de Iranci o piatr Ials, lsnd s se
nteleag c Ioarte cu greu puteai gsi una att de Irumoas.
Cnd doamna Verdurin anuntase c n acea sear l vor avea printre
invitati pe Swann: ,Swann?" exclamase doctorul cu un accent brutal si
surprins, cci cea mai mic noutate l lua cura mi se poate mai pe
neasteptate pe acest om care se credea totdo.iuna pregtit pentru orice. Si
vznd c nu i se rspunde: ,-Svcarn;!' Cine-o mai Ii si sta?" tip el n
culmea unei nelinisti care dispru brusc cnd doamna Verdurin i spuse:
,Prietenul despre care ne-a vorbit Odette. - A, perIect, perIect", rspunse
doctorul, dintr-o dat calmat. Pietonii, pe de alt parte, se bucura de
aparitia lui Swann n salonul doamnei Verdurin, cci l bnuia
ndrgostit de Odette si lui i plcea s dea o mn de ajutor n asemenea
cazuri. ..Tare m distreaz s pun la cale cstorii, i sopti el la ureche
doctorului Cottard, am izbutit pn acum mai multe, chiar ntre Iemei!"
Spunnd sotilor Verdurin c Swann era Ioarte ,smart", Odette i Icuse
s se team c le va aduce pe cap un individ ,plicticos". Dimpotriv, el
le ls o impresie excelent, a crei eanz indirect, necunoscut de ei,
era tocmai, printre altele, Irecventarea societtii elegante. ntr-adevr,
avea asupra oamenilor, chiar inteligenti, care nu au Irecventat niciodat
societatea nalt, una dintre superiorittile celor ce au trit putin n
mijlocul ei, si anume cea de a "nu o mai transIigura prin dorinta sau prin
spaima ce le inspir imaginatiei, ci, dimpotriv de a o considera ca
neavnd nici o important. Amabilitatea lor, desprtit de orice snobism
si de teama de a prea exagerat, devenit independent, are acea
dezinvoltur, acea gratie a miscrilor celor ale cror membre suple
execut ntocmai orice exercitiu vor, Ir participarea indiscret si
nendemnatec a restului corpului. Simpla gimnastic elementar a
brbatului de lume ntinznd rnna cu bunvoint tnrului necunoscut
ce-i este prezentat si nclinndu-se cu o anume rezerv n Iata
ambasadorului cruia i este prezentat, trecuse n mod inconstient n
ntreaga atitudine social a lui Swann, care, Iat de oamenii dintr-un
mediu inIerior mediului su, cum erau sotii Verdurin si prietenii lor, si
desIsur instinctiv ntreaga politete, spunndu-le amabilitti de la care,
dup prerea lor, un tip ,plicticos" s-ar Ii abtinut. Avu un moment de
rceal doar Iat de doctorul Cottard: vznd c-i Iace cu ochiul si c-i
surde n mod ambiguu nainte chiar de a-si Ii vorbit (mimic pe care
Cottard o numea de ,asteptare"), Swann crezu c
\ 202
doctorul l cunoaste din vreo cas deocheat, unde se vor Ii aIlat
mpreun, desi el mergea totusi Ioarte rar n asemenea locuri, ne-irind
n lumea petrecretilor. Gsind aluzia de Ioarte prost gust, mai ales n
prezenta Odettei, care ar Ii putut s-si Iac o idee urt despre el, Swann
lu un aer ct mai glacial. Dar cnd aIl c doamna ce se aIla lng el este
doamna Cottard, se gndi c un sot att de tnr nu ar Ii Icut aluzie n
Iata nevestei lui la distractii de acest gen; si ncet s mai atribuie
expresiei complice a doctorului semniIicatia de care se temea. Pictorul
l invit pe dat pe Swann s vin cu Odette la atelierul su; Swann l
gsi amabil. ,Poate c vei Ii mai rsItat dect mine si ti se va arta
portretul lui Cottard (ea l comandase pictorului), spuse doamna
Verdurin, pe un ton oarecum ntepat. Gndeste-te, domnule Biche, i
aminti ea pictorului, cum s'redai privirea Irumoas a ochilor, Iinetea ei
amuzant (Ielul de a i se adresa cu domnule era una din glumele lor
obisnuite). Stii c vreau mai ales s-i surprinzi sursul; ti-am cerut de
Iapt s Iaci portretul acestui surs." Si cum aceste cuvinte i se prur
remarcabile, le repet cu voce tare, pentru a Ii sigur c le-au auzit ct
mai multi invitati, si chiar, sub un vag pretext, i chem mai nti pe
ctiva n preajma ei. Swann ceru s i se Iac cunostint cu toat lumea,
chiar si cu un btrn prieten al sotilor Verdurin, Saniette, att de timid, de
simplu si de bun, nct si pierduse pretutindeni consideratia de care se
bucurase pentru stiinta lui de arhivar, marea lui avere si Iamilia distins
din care se trgea. Avea un Iel de a-si molIi cuvintele care putea s
plac, pentru c simteai c trda nu att un deIect de vorbire ct un dar al
suIletului, ca un Iel de rmsit a vrstei celei dintii, pe care nu o
pierduse niciodat. Toate consoanele pe care nu le putea rosti Iigurau ca
tot attea duritti de care nu era capabil. Cernd s-i Iie prezentat
domnului Saniette, Swann i ddu doamnei Verdurin impresia c rolurile
Iuseser rsturnate (ntr-att nct drept rspuns ea spuse, insistnd
asupra diIerentei: ,Domnule Swann, vrei s ai buntatea de a-mi
ngdui s ti-l prezint pe prietenul nostru Saniette"), dar trezi n Saniette
o simpatie arztoare, pe care, de altminteri, sotii Verdurin nu i-au
dezvluit-o niciodat lui Swann, cci Saniette i cam agasa, si de aceea
nu tineau s-i druiasc noi prieteni. n schimb, Swann i emotiona
nespus cnd crezu c se cuvine s-i roage Ir ntrziere s-l prezinte
mtusii pianistului. n rochie neagr ca totdeauna, pentru c socotea c,
n negru, esti totdeauna mbrcat cum trebuie si n Ielul cel mai distins,
ea avea obrajii rosii ca Iocul, ca de Iiecare dat dup mas. Se nclin n
Iata lui Swann, plin de respect, apoi si ndrept majestuos trupul. Cum
era cu totul lipsit de nv-
203
I
ttur si se temea s nu Iac greseli de Irancez, rostea cuvintele anume
nedeslusit, gndind c dac i s-ar Ii ntmplat s scape vreo greseal
boacn, nimeni nu ar Ii putut Ii sigur de ce i-au auzit ureckilc, astIel
nct conversatia ei nu era dect o hrial continu, din care se iveau ici-
colo rarele cuvinte de care era sigur. Swann crezu c si poate bate
putin joc de ea ntr-o conversatie cu domnul Verdurin, dar acesta Iu
socat.
,E o Iemeie minunat, i rspunse el. Snt de acord c nu strluceste
prin replic; dar te asigur c este Ioarte plcut s stai de vorb cu ea ntre
patru ochi. - Nu m ndoiesc, se grbi s aprobe Swann. Voiam doar s
spun c nu mi se pare coplesitoare, adug el, insistnd asupra acestui
adjectiv, si de Iapt ceea ce spun e mai curnd un compliment. - 6 s te
uimesc, spuse domnul Verdurin, scrie admirabil. Nu l-ai auzit niciodat
cntnd la pian pe nepotul ei? Cnt minunat, nu-i asa, doctore? Vrei s-l
rog s ne cnte ceva, domnule Swann? - Ar Ii o adevrat Iericire...",
ncepuse s rspund Swann, cnd doctorul l ntrerupse batjocoritor.
ntr-adevr, dup ce retinuse c n cursul unei conversatii emIaza,
Iolosirea Iormulelor solemne erau lucruri nvechite, de ndat ce auzea
un cuvnt plin de gravitato spus n chip serios, cum tocmai Iusese rostit
cuvntul ,Iericire", credea c cel care-l pronuntase dduse o dovad de
prostie inIatuat. Si dac, mai mult nc, se ntmpla ca acel cuvnt, orict
de curent ar Ii Iost, s Iigureze pe lista a ceea ce el numea ,vechile
clisee", doctorul presupunea c Iraza nceput este ridicol si o termina
ironic prin locul comun ce prea s-l acuze pe interlocutorul su c a
urmrit s obtin un anume eIect, desi acesta nu se gndise citasi de
putin la asemenea lucru.
- O adevrat Iericire pentru Franta! exclam el rutcios,
ridicnd bratele ntr-un gest emIatic.
Domnul Verdurin nu-si putu stpni rsul.
- De ce-or Ii rznd cu totii? S-ar prea c voi, cei de-aeolo, mi
stiti ce-i melancolia, strig doamna Verdurin. Dac v nchipuiti c
m distrez stmd aici singur, de parc as Ii pedepsit, gresiti, adug
ea pe un ton nciudat, ca o Ietit.
Doamna Verdurin era asezat pe un nalt scaun suedez din lemn de brad
ceruit, druit ei de un violonist din acea tar si pe care ea l pstra, desi
amintea de Iorma unei scrite si nu se potrivea deloc cu Irumoasele
mobile vechi din cas, dar ea tinea s pun la vedere cadourile pe care
invitatii cei mai credinciosi obisnuiau s i le Iac din cnd n cnd, pentru
ca donatorii s aib plcerea de a le recunoaste cnd o vizitau. De aceea
ncerca s-i conving pe toti s nu-i aduc dect Ilori si bomboane, care,
cel putin, nu se pot pstra;
204
dar nu izbutea, drept care avea o colectie de sobite, perne brodate,
pendule, paravane, barometre, vase chinezesti, cum nu se poate mai
monoton si totusi cu desvrsire disparat.
Din acest post nalt ea participa cu nsuIletire la conversatia
credinciosilor casei si se nveselea ascultndu-le ,aiurelile", dar dup
accidentul pe care-l avusese cu Ialca, renuntase s-si mai dea osteneala
s rd cu adevrat, dedndu-se n schimb la o mimic Ioarte
conventional, ce voia s spun, Ir oboseal sau vreun risc pentru ea,
c rde cu lacrimi. La cel mai mic cuvnt rostit de vreun obisnuit al casei
mpotriva unui ,plicticos" sau a unui vechi credincios ce o prsise,
acum azvrlit n tabra ,plicticosilor" - si spre cea mai mare disperare a
domnului Verdurin, ce avusese mult vreme pretentia de a Ii tot att de
amabil ct si nevasta lui, dar care, rznd ie-a binelea, ajungea repede s
se suIoce si Iusese ntrecut cu mult si nvins de acea viclenie a unei
nencetate si Iictive hiaritti -, ea scotea un mic tipt, si nchidea ochii
de pasre, usor ncetosati de o pat de albeat si, pe neasteptate, ca si
cum abia dac avusese timpul s-si ascund un spectacol indecent sau
s-si ia msuri mpotriva unui acces mortal, cuIundndu-si Iata n miini,
care astIel o acopereau n ntregime, prea c vrea s stpneasc, s
opreasc un rs din pricina cruia, dac i s-ar Ii lsat prad, ar Ii lesinat.
Si astIel, ametit de veselia invitatilor celor mai credinciosi, beat de
prietenie, de brIeli si de vorbe binevoitoare, doamna Verdurin, cocotat
pe stinghia ei, asemenea unei psri ce a nghitit o Irm de biscuit
muiat n vin cald, hohotea de amabilitate.
n acest timp, domnul Verdurin, dup ce-i ceruse lui Swann ngduinta
s-si aprind pipa (,aici nu ne jenm, sntem ntre prieteni"), l ruga pe
tnrul artist s se aseze la pian.
- Te rog, nu-l plictisi, nu-i aici ca s Iie scit, strig doamna
Verdurin, ti poruncesc s-l lasi n pace!
- Dar de ce crezi c nn i-ar Iace plcere? spuse domnul Verdu
rin, domnul Swann nu cunoaste poate sonata n Ia diez pe care am
descoperit-o; o s ne-o cnte n transcrierea pentru pian.
- Ah! nu, nu sonata mea! strig doamna Verdurin, n-am cheI
ca, de atta plns, s Iac un guturai si s m pomenesc si cu o nevral
gie Iacial, ca ultima dat; multumesc de asemenea dar, nu tin
s o iau de la capt; v convine, nu voi o s stati n pat opt zile!
Aceast mic scen, care se rennoia de Iiecare dat cnd pianistul rma
s cnte, i ncnta pe cei de Iat ca si cum ar Ii asistat la ea pentru prima
oar, cci vedeau n ea o dovad a seductoarei originalitti a
,Patroanei", precum si a sensibilittii ei muzicale. Cei
205
ce erau n apropiere Iceau semn s se apropie celor care, ceva mai
departe, Iumau sau jucau crti, cci urma s se ntmple ceva important,
spunndu-le, ca la Reichstag57, n momentele interesante: ,Ascultati,
ascultati." Iar a doua zi, cei ce nu putuser veni aIlau ct de mult trebuie
s-si regrete absenta, cci scena Iusese nc mai nostim dect de obicei.
- Bine, ne-am nteles, nu va cnta dect anclantele, spuse dom
nul Verdurin.
- Auziti-l, oameni buni. Numai anantele. Pi tocmai partea
asta m las lat. Patronul stie ce vrea, nimic de zis! E ca si cum ar
spune s i se chite din a Noua doar Iinalul, iar din Maestrii58 doar
uvertura.
n tot acest timp, doctorul o ndemna pe doamna Verdurin s-l lase pe
pianist s chite, nu pentru c ar Ii crezut c minte spunnd c muzica lui
o tulbur - recunostea aici o anume stare neurastenic - , ci din acel
obicei al multor medici de a renunta la prescriptiile lor severe de ndat
ce este n joc, lucru ce le pare mult mai important, vreo reuniune
monden din care Iac si ei parte si unde persoana creia i spun s-si uite
mcar atunci dispepsia sau gripa, joac un rol esential.
- De data asta nu o s te mbolnvesti, o s vezi, i spuse el,.
cutnd s o sugestioneze cu privirea. Iar dac se ntmpl asta, t&
vom ngriji.
- Adevrat? rspunse doamna Verdurin, ca si cum, n Iata spe
rantei unui asemenea rsIt, nu-i mai rmnea dect s capituleze.
Poate si c, tot spunnd c se va mbolnvi, ajunsese uneori s
nu-si mai aminteasc de Iaptul c minte, si cpta un suIlet de
bolnav. Or, acestia, nemaiavnd Iorta de a Ii mereu siliti s-si con
troleze crizele printr-un eIort de ntelepciune, preIer nu o dat s
cread c vor putea Iace tot ce le place si le duneaz de obicei,
dac se dau pe minile unei Iiinte puternice care, seutindu-i de orice
osteneal, i vor nsntosi cu un singur cuvnt sau cu o pilul.
Odette se asezase pe o canapea ce se aIla ling pian:
- Dup cum stii, aici mi place s stau, i spuse ea doamnei
Verdurin.
Aceasta, vznd c Swann s-a asezat pe un scaun, l rug s se ridice:
- Nu stai bine acolo, asaz-te alturi de Odette; nu-i asa,
Odette, c-l lasi pe domnul Swann s stea lng tine?
- Ce Irumoas tapiserie de Beauvais59, spuse Swann, nainte de
a se aseza, ncerend s Iie amabil.
206
- Ah! ct snt de multumit c-ti place canapeaua mea, i
rspunse doamna Verdurin. Si te previn c, dac vrei s mai vezi
una Iar Iel de Irumoas, ti Iaci iluzii. Niciodat nu s-a mai Icut
ceva asemntor. Micile scaune, de asemenea, snt adevrate minuni.
Curnd o s le poti privi. Fiecare bronz corespunde ca atribut su
biectului reprezentat pe scaun; ti Igduiesc c te vei amuza din
plin, dac vei vrea s le privesti. E destul s te uiti la decoratia de pe
margini, uite, de pild, vita de vie pe Iond rosu din Ursul si Stru
gurii. Ce zici de asemenea desen? Oamenii stia stiau s deseneze,
nu glum, nu ti se pare? Nu-i asa c vita asta de vie ti strneste
parc o poIt Ir de margini? Sotul meu pretinde c nu-mi plac
Iructele, pentru c mnnc mai putine dect el. Dar nu-i asa, eu
snt mai lacom dect voi toti, dar nu simt nevoia s mi le bag n
gur, de vreme ce m bucur de ele privindu-le. Ce v-a apucat de
rdeti cu totii? ntrebati-l pe doctor si o s v spun c strugurii
stia mi curt stomacul. Unii Iac o cur la Fontainebleau, eu, n
schimb, mi Iac mica mea cur de Beauvais. Domnule Swann, nu
vei pleca nainte de a Ii pipit ornamentatia n bronz a sptarelor.
Asa-i c snt netede, minunat patinate de trecerea timpului? Nu
asa, atinge-le bine, plimb-ti pe ele amndou palmele.
- Ah! dac doamna Verdurin ncepe s mngie bronzurile, nu
mai avem nici o sans s ascultm muzic n seara asta, spuse
pietonii.
- Taci din gur, esti un ru. n Iond, spuse ea ntorendu-se
spre Swann, nou, Iemeilor, ne snt interzise lucruri mult mai putin
voluptuoase, Dar nici o carnatie na poate Ii comparat cu asta. Pe
vremea cnd domnul Verdurin mi Icea onoarea s Iie gelos -
haide, Iii cel putin politicos, si nu spune c nu ai Iost niciodat...
- Dar nu spun nimic. Doctore, te iau drept martor: am spus oare ceva?
. Swann pipia bronzurile din politete, nendrznind s se opreasc prea
repede.
- O s le mngi mai trziu; acum dumneata vei Ii cel mngiat,
mngiat n ureche; cred c ti place; iat un tinerel care o va Iace.
Or, dup ce pianistul cnt, Swann Iu nc mai amabil cu el
dect cu celelalte persoane ce se aIlau acolo. Si iat de ce: ,
Cu un an n urm, ntr-o sear, ascultase o bucat muzical executat la
pian si la vioar. Mai nti, nu gustase dect calitatea niaterial a
sunetelor secretate de instrumente. Si simtise o mare plcere cnd, sub
mica linie a viorii, ngust, rezistent, dens si directoare, vzuse dintr-o
dat cum ncearc s se ridice, cu un clipocit lichid, partitura masiv a
pianului, multiIorm, nedivizat,
207
plan si izbindu-se n sine precum zbuciumul liliachiu al valurilor
Iermecate si beraolizate de lumina lunii. Dar pe neasteptate, Ir s poat
deslusi limpede un contur numind ceea ce i plcea, si dintr-o dat ca
vrjit, cutase s culeag Iraza sau armonia - nu stia bine ce nici el nsusi
- care trecea si i deschisese mai mult suIletul, asa cum anumite
parIuniuri de trandaIiri alunecnd"prin aerul umed al serii au proprietatea
de a ne dilata nrile. Putuse simti o impresie att de conIuz, una dintre
acele impresii ce int poate totusi singurele pur muzicale, nemaiauzite,
pe de-a-ntregul originale, ireductibile la orice alt Iel de impresii, poate
pentru..c.W cunostea acea muzic. O impresie de acest gen timp de o
clip, este, spre a spune astIel, sine materia. Fr ndoial, notele pe
eare-le auzim atunci tind, n Iunctie de nltimea si de cantitatea lor, s
acopere sub ochii nostri supraIete de dimensiuni variate, s deseneze
arabescuri, s ne dea senzatii de lrgime, de subtirime, de stabilitate, de
stare capricioas. Dar notele dispar nainte ca aceste senzatii s Iie
ndeajuns de Iormate n noi pentru a nu Ii izgonite de cele trezite de
notele urmtoare sau simultane. Iar aceast impresie ar continua s
nvluie n curgerea ei ,ncetosat" motivele care, dn cnd n cnd, ies
abia la iveal, si se cuIund pe dat n adne, disprnd, cunoscute doar
de plcerea particular pe care o isc, neputnd Ii descrise, amintite,
numite, ineIabile - dac memoria, asemenea unui lucrtor care se
munceste s aseze temelii trainice n mijlocul valurilor, Iabricnd pentru
noi Iacsimiluri ale acestor Iraze trectoare, nu ne-ar ngdui s le
comparm cu cele care le urmeaz si s le diIerentiem. Abia dac
senzatia minunat simtit de Swann expirase, c memoria lui i si oIerise
pe loc o transcriere sumar si provizorie, dar pe care si aruncase ochii n
timp ce bucata muzical continua, astIel net, cnd aceeasi impresie
revenise dintr-o dat, ea nu mai era de nestpnit. si reprezenta
ntinderea ei, grupurile simetrice, graIia, valoarea expresiv; avea n Iata
lui acel lucru ce nu mai este muzic pur, ci desen, arhitectura, gndire,
si care ne ngduie s ne amintim de muzic. De data aceasta deslusise
limpede o Iraz anume, timp de cteva clipe, de-/ asupra undelor sonore.
Ea i propusese voluptti de care nu stiuse niciodat nainte de a o auzi,
simtise c nimic altceva nu l-ai~pntea Iace s le cunoasc, si avusese
pentru ea ca un Iel de iubire'necuno-scut.
n ritm lent, l ndrepta mai nti ncoace, apoi ntr-acolo, apoi si mai
departe, ctre o Iericire nobil, de nenteles si precis. Si dintr-o dat,
din punctul unde ca ajunsese si de unde el se pregtea s o urmreasc,
dup o pauz de o clip, si schimba brusc directia.
208
si, cu o miscare nou, mai rapid, mrunt, melancolic, nencetat si
lin, l ducea cu ca ctre perspective necunoscute. Apoi dispru. Dori cu
pasiune s o revad a treia oar. Si, ntr-adevr, ea se ivi din nou, dar
Ir s'-i vorbeasc mai limpede, prieinuindu-i chiar o voluptate mai
putin adnc. Dar, ntors acas, avu nevoie de ca: era ca un brbat n
viata cruia o trectoare pe care o ntrezrise o clip adusese imaginea
unei noi Irumuseti, ce-i druia propriei lui sensibilitti o valoare mai
mare, Ir ca el s stie mcar dac o va mai putea revedea vreodat pe
cea pe care o iubeste nc de p& acum si creia nu-i stie nici mcar
numele.
Aceast iubire pentru o Iraz muzical pru chiar o clip c va nsemna
pentru Swann posibilitatea unui Iel de ntineriri. Trecuse atta vreme de
cnd renuntase s-si proiecteze viata ctre un scop ideal, mrginind-o la
urmrirea unor satisIactii cotidiene, ncit credea, Ir s si-o spun
vreodat de-a binelea, c nimic nu se va mai schimba pn la moartea
lui; mai mult chiar, nemaisimtindu-si mintea plin de idei nalte, ncetase
s mai cread n realitatea lor, Ir a o putea nega ntru totul. De aceea
si luase obiceiul s se reIugieze n gnduri lipsite de important, care i
ngduiau s lase de o parte lucrurile nsemnate. Asa cum nu se ntreba
dac nu ar Ii Icut mai bine s nu ias n lume, dar, n schimb, stia cu
certitudine c, dac acceptase o invitatie trebuia s-i dea urmare si c,
dac nu se ducea a doua zi din nou, trebuia s-si lase cartea de vizit, tot
astIel n conversatie se strduia s nu-si exprime niciodat din suIlet o
prere intim, ci s oIere detalii materiale ce valorau oarecum prin ele
nsele, ngduindu-i s nu-si dea ntreaga msur. Era extrem de precis
cnd venea vojba de o retet de buctrie, de data nasterii sau mortii unui
pictor, de titlurile operelor sale. Uneori, totusi, rostea cte o judecat
despre vreo oper, despre un Iel de a ntelege viata, dar ddea atunci
cuvintelor un ton ironic, ca si cum nu ar Ii Iost ntru totul de acord cu
ceea ce spune. Or, ca anumite Iiinte bolnvicioase care, pe neasteptate,
datorit unui nou tinut, unui regim diIerit, uneori unei evolutii organice,
spontane si misterioase, par a se nsntosi pn ntr-att net ncep s se
gndeasc la posibilitatea nesperat de a ncepe, trziu, o viat cu totul
diIerit, Swann gsea n el, n amintirea Irazei pe care o auzise, n
anumite sonate-pe care voise s le asculte, spre a vedea dac nu o va
descoperi iaiv prezenta uneia dintre acele realitti invizibile n care
ncetase s mai cread si crora, ca si cum muzica ar Ii avut un Iel de
inIluent electiv asupra uscciunii morale de care suIerea, el se simtea
din nou nsuIletit de dorinta si aproape de Iorta s le consacre propria-i
viat. Dar, neajungnd s stie de cine era bucata muzical pe care
209
o auzise, nu si-o putuse procura si, n cele din urm, o uitase. ntl-nise n
cursul sptmnii cteva persoane se ce aIlau, ca si el, la acea petrecere,
si le ntrebase; dar unele sosiser dup ce bucata muzical Iusese cntat,
iar altele plecaser nainte; totusi cteva Iuseser de Iat, dar se duseser
ntr-un alt salon, spre a lua parte la o conversatie, n timp ce altele, care
rmseser s asculte, nu auziser mai mult dect celelalte. Ct despre
stpnii casei, ei stiau c este o bucat muzical nou, pe care artistii
angajati de ei ceruser s o cnte; acestia plecaser n turneu, iat tot ce
putu aIla Swann. Avea multi prieteni printre muzicieni, dar amintindu-si
plcerea special si intraductibil trezit n el de acea Iraz, vznd n
Iata ochilor Iormele desenate de ea, nu putea totusi s le-o cnte. Apoi
ncet s se mai gndeasc la ea.
Or, abia la cteva minute dup ce tnrul pianist ncepuse s cnte n
salonul doamnei Verdurin, dintr-o dat, dup o not nalt, prelungit
timp de dou msuri, vzu cum se apropie, scpnd de sub aceast
sonoritate prelungit si ntins ca o perdea sonor, pentru a ascunde
misterul incubatiei sale, recunoscu, tainic, Iosnitoare si divizat, Iraza
aerian si plin de miresme pe care o iubea. Era att de special, avea un
Iarmec att de individual si de nenlocuit, net Swann avu senzatia c a
ntlnit n salonul unor prieteni o persoan admirat de el pe strad si pe
care nu ndjduia s o mai vad vreodat. Ctre sIrsit ea se ndeprt,
artnd parc, srguincioas, directia cea bun, printre ramiIicatiile
parIumului su, si lsnd pe obrazul lui Swann reIlexul sursului ei. Dar
acum putea s ntrebe de numele acestei necunoscute (i se spuse c este
andan-tele din Sonata pentru pian si vioar de Vinteuil), o avea, si va
putea s o aib la el acas ori de cte ori va voi, ncerend s-i nvete
limbajul si taina.
De aceea, de ndat ce pianistul termin de cntat, Swann se apropie de
el spre a-i exprima cu entuziasm recunostinta, ceea ce i plcu mult
doamnei Verdurin.
- E un adevrat vrjitor, nu-i asa, i spuse ea lui Swann; aIuri
situl, se pricepe bine s cnte sonata asta. Pn acum nu ai stiut
c pianul poate atinge asemenea culmi. Ce am auzit e orice, numai
pian nu este, zu asa! De Iiecare dat am impresia c aud o orchestr.
EIectul e chiar mai bun dect cel al unei orchestre, mai complet.
Tnrul pianist se nclin si, surznd, apsnd pe Iiecare silab, de parc
ar Ii spus o vorb de duh:
- Esti prea indulgent cu mine, spuse el.
210
Si, n timp ce doamna Verdurin i spunea sotului ei. ,Hai, d-i niste
oranjad, o merit din plin", Swann i povestea Odettei cum se
ndrgostise de acea Iraz muzical. Cnd doamna Verdurin zise, de la
oarecare distant: ,Mi se pare c ti se spun niste lucruri minunate,
Odette", ea i rspunse: ,Da, ntr-adevr", iar Swann Iu Iermecat de
simplitatea ei. i ceru totodat s-i vorbeasc despre Vin--teuil, despre
creatia sa, despre perioada de viat cnd compusese acea sonat, despre
ce putuse nsemna pentru el mica Iraz, vrnd mai. ales s stie acest
ultim lucra.
Dar toti acesti oameni care aIirmau c-l admir pe Vinteuil (cnd Swann
spusese c sonata este cu adevrat Irumoas, doamna Verdurin
exclamase: ,Cred si eu c e Irumoas! Dar nu trebuie s, spui c nu
cunosti sonata lui Vinteuil, nu ai voie s nu o cunosti", iar pictorul
adugase: ,E o creatie enorm, nu-i asa? Dac vrei, nu-i exact ceea ce
place publicului, dar Iace cea mai mare impresie asupra artistilor"),
nu preau a-si Ii pus vreodat asemenea ntrebri, cci nu putur s-i
rspund.
Ba chiar, la unele dintre observatiile mai speciale pe care le Icu Swann
n legtur cu Iraza sa preIerat:
- ntr-adevr, e amuzant, nu m-am gndit niciodat la asta; ti spun drept,
nu prea mi place s despic Iirul de pr n patru; de Iapt nimeni dintre noi
nu-si pierde timpul cu asemenea amnunte, i rspunse doamna
Verdurin, pe care doctoral Cottard o privea n tot acest timp cu o
admiratie nemrginit si cu un zel studios, uimit de usurinta cu care
utiliza toate acele expresii consacrate. De altIel, el si doamna Cottard,
posednd un Iel de bun simt asemenea celui ce poate Ii ntnit la
oamenii din popor, se Iereau s-si spun prerea sau s se preIac a
admira o muzic despre care, cnd ajungeau la ei acas, si mrturiseau
unul celuilalt c o nteleseser cam tot att ct pictura ,domnului Biche".
Cum publicul nu gust Iarmecul, gratia, Iormele naturii dect prin
mijlocirea cliseelor unei arte asimilate ncetul cu ncetul, si cum un artist
original reIuz acele clisee, domnul si doamna Cottard, ntruchipnd, n
aceast privint, publicul, nu regseau nici n sonata lui Vinteuil, nici n
portretele pictorului, acel ceva care nsemna pentru ei armonia muzicii
si Irumusetea picturii. Cnd pianistul cnta sonata, lor li se prea c el
agat la ntmplare pe clape niste note ce, ntr-adevr, nu erau legate
ntre ele prin Iormele cu care ei erau obisnuiti, si c pictorul arunc pe
pnz culorile cu totul la ntmplare. Cnd puteau recunoaste o Iorm, o
gseau greoaie si vulgarizat (adic lipsit de eleganta scolii de pictur
prin mijlocirea creia ei vedeau pn si Iiintele de pe strad), si, de
asemenea, lipsit de orice adevr,.
211 ~
ca si cum domnul Biclie nu ar i stiut cum este construit un umr si c
Iemeile nu au prul mov.
Totusi, dat Iiind c invitatii se mprstiaser ici-colo, doctoral simti c se
iveste o ocazie prielnic si, n timp ce doamna Verdurin aduga un ultim
cuvnt despre sonata lui Yinteuil, precum un nottor debutant ce se
arunc n ap, dar alege un moment cnd nu e prea mult lume de Iat:
- Atunci este ceea ce ndeobste numim un muzician ii primo
cartcllo! exclam el cu o brusc hotrrc.
Swann aIl doar c aparitia recent a sonatei lui Vinteuil produsese o
mare impresie asupra unei scoli cu tendinte Ioarte avansate, dar c i era
cu desvrsire necunoscut marelui public.
- Cunosc bine pe cineva cu numele do Vinteuil, spuse Swann,
gndindu-se la proIesorul de pian al surorilor bunicii mele.
- Poate c este chiar el, exclam doamna Verdurin.
- Oh, nu! rspunse Swann, rznd. Dac l-ai Ii vzut Iie si nu
mai dou minute, nu ti-ai mai Ii pus o asemenea ntrebare.
- Atunci, a-ti pune o ntrebare nseamn implicit si a rspunde
la ea? spuse doctorul.
- Dar ar putea Ii o rud, continu Swann. Ar Ii destul de trist,
dar, m rog, un om de geniu poate Ii vrul unui jalnic btrn. Dac
ns asa ar sta lucrurile, mrturisesc c m-as supune la orice chin
pentru ca acest jalnic btrn s m prezinte autorului sonatei: mai
nti la chinul de a-l vizita pe jalnicul btrn, lucru ce trebuie s Iie
ngrozitor.
Pictorul stia c Vinteuil este Ioarte bolnav si c doctorul Potain nu crede
c va scpa cu viat.
- Cum, spuse doamna Verdurin, mai exist oameni care se
las ngrijiti de Potain!
- Ah, doamn Verdurin, spuse Cottard cu cochetrie, uiti c
vorbesti despre un conIrate al meu, ba chiar ar trebui s spun despre
un dascl al meu.
Pictorul auzise c Vinteuil era amenintat de nebunie. Si sustinea c
anumite prti din sonat o dovedeau. Swann nu gsi absurd aceast
remarc, dar eatj. tulbur; cci o oper muzical pur ne-cuprinznd nici
unul dintre raporturile logice a cror alterare n limbaj pune n evident
nebunia, aceasta, recunoscut ntr-o sonat, i prea ceva tot att de
misterios ca nebunia unei ctele, ca nebunia unui cal, care totusi pot Ii
observate.
- Ia mai las-m n pace cu dasclii dumitale, stii de zece ori
mai mult dect el, i rspunse doamna Verdurin doctorului Cottard,
212
pe tonul cuiva care are curajul opiniilor sale si tine piept celor ce nu snt
de aceeasi prere. Dumneata cel putin nu-ti omori bolnavii!
- Dar, doamn Verdurin, este membra al Academiei, rspunse
doctorul pe un ton ironic. Dac un bolnav preIer s moar de mna
unui print al stiintei, e treaba lui... E mult mai sic s poti spune:
,Pe mine m ngrijeste doctorul Potain".
- E mai sic? spuse doamna Verdurin. n cazul sta, acum si
bolile snt sic? Nu stiam... Ct poti Ii de nostim! exclam ea dintr-o
dat, cuIundndu-si Iata n nini. Iar eu, care credeam ca o proast
c discutm serios, Ir s-mi dau seama c glumesti.
n scliimb, domnul Verdurin, gsind c e cam obositor s ncepi a rde
doar pentru att, se multumi s trag din pip, gndindu-se cu tristete c
niciodat nu-si va putea ajunge din urm nevasta n privinta amabilittii.
- S stii c ne place Ioarte mult prietenul tu, i spuse doamna
Verdurin Odettei, cnd aceasta si lu rmas bun de la ea. Este
simplu si nenttor; prieteni ca el poti s ne aduci ori de cte ori
vrei.
Domnul Verdurin observ c Swann nu o pretuise totusi pe mtusa
pianistului.
- S-a simtit putin stingherit, i rspunse doamna Verdurin,
nu poti avea pretentia ca nc de la prima vizit s cunoasc obi
ceiurile casei ca doctorul Cottard, care Iace parte din micul nostru
clan de mai multi ani. Prima venire nu are prea mare important, c
mai mult un prilej de a intra n legtur. Odette, ne-am nteles,
nu-i asa? S vin mine la Clitelet. Si dac te-ai duce s-l iei tu
de-acas?
- Nu, nu vrea.
- n sIrsit, I cum vrei. Numai s uu ne lase balt n ultima
clip.
Spre marea surprindere a doamnei Verdurin, el nu avea s-i lase balt
niciodat. Se ducea dup ei oriunde, uneori n restaurantele de la
marginea Parisului, unde ajungeau nc arareori, cci vremea era
proast, mai adesea la teatru, mult ndrgit de doamna Verdurin; si cum
ntr-o zi, aIlndu-se la ea, o auzi spunnd c pentru serile de premier sau
pentru spectacolele de gal, o invitatie permanent le-ar Ii Iost de mare
Iolos, cci suIeriser mult neavnd-o cu prilejul nmormntrii lui
Gambetta60, Swann, care nu vorbea niciodat de relatiile lui strlucite,
ci numai de cele ru cotate, pe care socotea c nu se cuvine s le
ascund, lundu-si obiceiul, n saloanele din cartierul Saint-Germain, s
numere printre acestea relatiile iui cu lumea oIicial, rspunse:
213
- V Igduiesc c m ocup eu de asta, veti avea invitatia la
timp si v veti putea duce mine la reluarea spectacolului DamckeII,
cci iau chiar mine masa de prnz cu preIectul politiei, la Elysee.
- Cum adic la Elysee? strig doctorul Cottard cu o voce tun
toare.
- Da, la domnul Grevy61, i rspunse Swann, oarecum stin
gherit de eIectul produs de'Iraza lui.
Iar pictorul i spuse doctorului n glum:
- Faci deseori att de urt?
n general, dup ce i se ddea explicatia cerut, Cottard spunea: ,Bine,
bine, totul e n regul", si nu mai lsa s se vad nici urm de emotie.
Dar, de data asta, ultimele cuvinte ale lui Swann, n loc s-i aduc
linistea obisnuit, l uimir si mai mult, cci nu ntelegea cum un om cu
care el, Cottard, lua cina, care nu avea nici Iunctii oIiciale si nu svrsise
Iapte strlucite, se putea aIla n preajma seIului statului.
- Cum adic la domnul Grevy? l cunosti pe domnul Grevy?
i spuse el lui Swann, cu aerul stupid si nencreztor al unui Iunctio
nar municipal cruia un necunoscut i cere s-l duc la presedintele
republicii si care, ntelegnd din aceste cuvinte ,cu cine are de-a
Iace", cum spun ziarele, l asigur pe bietul nebun c va Ii primit
pe dat si l ndreapt ctre inIirmeria special a institutiei.
- l cunosc oarecum, avem prieteni comuni (nu ndrzni s
spun c se reIer la printul de Gallcs), de altIel Iace invitatii cu
mult usurint, si v asigur c aceste mese nu-s deloc amuzante,
de altminteri snt Ioarte simple, nu-s niciodat mai mult de opt
invitati, rspunse Swann, care ncerca s stearg tot ceea ce l
putuse impresiona n mod deosebit pe interlocutorul su n ceea ce
priveste relatiile sale cu presedintele republicii.
Pe dat Cottard, lund de bune cuvintele lui Swann, adopt cu privire la
valoarea unei invitatii la domnul Grevy prerea c nu-i deloc cutat si
c se gseste pe toate drumurile. Din acea clip nu mai Iu mirat c
Swann, ca si oricare altul, Irecventa palatul Elysee, si chiar l deplngea
oarecum c se duce la mese pe eare invitatul nsusi le declara plicticoase.
- Bine, bine, totul e n regul, spuse el pe tonul unui vames
nencreztor cu o clip mai nainte, dar ,re, ascultndu-ti explica
tiile, ti d viza de intrare si te las s treci Ir s-ti deschid vali
zele.
- Ah, te nteleg. Cred c aceste mese nu-s deloc amuzsnte, m
ntreb cum de rezisti, spuse doamna Verdurin, creia presedintele
republicii i aprea ca o persoan plicticoas dintre cele mai primej-
214
,,!. !
dioase, cci dispunea de mijloace de seductie si de constrngere care,
Iolosite mpotriva credinciosilor casei, ar Ii putut-o aduce n situatia de
a se vedea lsat balt de toti acestia. Se pare c e surd de-a binelea si c
mnnc cu degetele.
- n cazul sta nu cred c-ti Iace prea mare plcere s te duci
acolo, spuse doctorul cu o nuant de mil; si, amintindu-si ciIra
de opt comeseni: ,Snt mese intime?" ntreb el repede, mai curnd
cu un zel de lingvist dect dintr-o curiozitate de gur-casc.
Dar prestigiul pe care l avea n ochii lui presedintele republicii triumI
n cele din urm, nvingnd att umilinta lui Swann, ct si reaua voint a
doamnei Vcrdurin, si, la Iiecare mas, Cottard ntreba cu mult interes: ,l
vom avea printre noi n seara asta pe domnul Swann? Are relatii
personale cu domnul Grevy. Oare e tocmai ceea ce numim un
gentleman?" Ajunse chiar s-i oIere o invitatie pentru expozitia dentar.
- Vor Ii lsate s`intre si persoanele care te vor nsoti, dar nu
snt primiti si dinii. ntelegi, ti spun asta pentru c am avut prie
teni care nu au stiut, si si-au muscat apoi degetele de necaz.
c Ct priveste domnul Verdurin, el observ prostul eIect produs asupra
nevestei lui prin acea descoperire ce le arta c Swann are prieteni sus-
pusi despre care nu le vorbise niciodat.
Dac nu puseser dinainte la cale o petrecere n aIara casei, Swann
rentlnea micul grup chiar n salonul sotilor Verdurin, dar nu venea
dect seara, si nu accepta aproape niciodat s cineze, n ciuda
insistentelor Odettei.
- As putea chiar s cinez singur mpreun cu dumneata, dac
vrei asta, i spunea ea.
- Si doamna Verdurin?
- Oh, as gsi eu ceva... I-as spune, de exemplu, c nu mi-a
venit la timp rochia de la croitoreas, sau c trsura a sosit s m
ia prea trziu. M descurc eu...
- Esti Ioarte amabil.
Dar Swann si spunea c, daca i arat Odettei (consimtind doar s o
ntlneasc dup cin) c exist pe lumea asta pentru el plceri mult mai
mari dect cea de a Ii cu ea, ea va Ii mai mult timp atras de el. Si, pe de
alt parte, Iiindu-i mult mai pe plac dect cea a Odettei, Irumusetea unei
tinere lucrtoare proaspt si puhav ca un trandaIir, de care era
ndrgostit, preIera s-si petreac nceputul serii cu ea, Iiind sigur c o
va vedea apoi pe Odette. Pentra aceleasi motive, nu accepta niciodat ca
Odette s vina s-l caute i s mearg la Iamilia Verdurin. Micuta
lucrtoare l astepta lng
la un colt de strad pe care vizitiul su Kemi l cunostea, urca
215
`` `B
alturi de Swann si rmnea n bratele lui pn cnd trsura se oprea n
Iata casei Verdurin. La intrare, n timp ce doamna Verdurin, artndu-i
trandaIirii pe care el i trimisese n chiar acea dimineat, i spunea: ,Te
cert", si i indica unloclng Odette, pianistul ciuta, pentru ei doi, mica
Iraz muzical din sonata lui Vinteuil, care Ira parc imnul national al
iubirii lor. ncepea prin sunetul tremurat al viorilor care, timp de cteva
msuri, se aude Ir alt acompaniament, ocupnd ntregul prim plan,
apoi, dintr-o dat, prea c se ndeprteaz si, ca n acele tablouri de
Pieter de Hooch02 ce capt proIunzime datorit cadrului ngust al unei
usi ntredeschise in deprtare, de alt culoare, n catiIelarea unei lumini
interpuse, mica Iraz aprea, dansnd, pastoral, intercalat, episodic,
apartinnd unei alte lumi. Trecea n volute simple si nemuritoare,
mprtindu-si ici-colo darurile gratioase, cu acelasi surs ineIabil; lui
Swann i se prea ns c desluseste acum n ea o anume dezijuzie. Ea
prea a cunoaste zdrnicia cii Iericite pe care o arta. In gratia-i usoar
exista ceva desvrsit, asemenea desprinderii ce urmeaz prerii de ru.
Dar lui Swann toate astea i erau indiIerente, el o privea mai putin n ea
nssi - n ceea ce putea exprima pentru un muzician ce ar Ii ignorat
existenta att a lui ct si a Odettei cnd o compusese, si pentru toti cei ce
o vor auzi timp de secole de acum nainte - ct ca pe o chezsie, o
amintire a iubirii sale, care, chiar pentru sotii Verdurin, pentru tnrul
pianist, trimitea la Odette si totodat la el, unindu-i; simtea att de tare
acest lucra net, cnd Odette, din capriciu, l rugase, renuntase la
proiectul lui de a-i cere unui muzician s-i cnte sonata n ntregime,
continund astIel s nu cunoasc dect acel pasaj. ,Ce-ti trebuie restul? i
spusese ea. sta-i pasajul nostru." Si chiar, suIerind la gndul c, n
momentul cnd trecea att de aproape si totusi la inIinite deprtri, n
timp ce li se adresa, ea nu-i cunostea, Swann regreta aproape c mica
Iraz are o semniIicatie, o Irumusete intrinsec si Iix, strin de ei, asa
cum, Sn bijuterii druite, sau chiar n epistole scrise de o Iemeie iubit,
gsim prilejul de a ur apele pietrei pretioase si cuvintele limbii, pentru
c nu snt Icute numai din esenta unei legturi trectoare si a unei Iiinte
anume.
Adeseori se ntmpla s ntrzie cu tnra lucrtoare att de mult nainte
de a se duce la Iamilia Verdurin, net de ndat ce pianistul cnta mica
Iraz, Swann si ddea seama c n curnd va Ii timpul ca Odette s se
ntoarc acas. O conducea pn la casa ei, nu prea mare, din strada La
Perouse, dindrtul Arcului de TriumI. Si poate tocmai de asta, si pentru
a nu-i cere toate Iavorurile, el si
216
sacriIica plcerea, mai putin necesar, de a o vedea mai devreme, de a
ajunge la sotii Verdurin cu ea, exercitrii acestui drept, pe care ea i-l
recunostea, de a pleca mpreun, si cruia el i acorda mai mult pret,
pentru c, datorit lui, avea impresia c nimeni nu o vede, nu se
introduce ntre ei, nu o mpiedic s Iie nc lng el, chiar dup ce el o
prsise.
Si astIel ea se ntorcea acas n trsura lui Swann; ntr-o sear, cum
tocmai coborse, si el i spunea c se vor revedea a doua zi. ea culese n
grab din grdinita din Iata casei o ultim crizantem si i-o drui. El o
tinu lipit de gur n timp ce trsura l ducea spre cas, si cnd, dup
cteva zile, Iloarea se usca, o nchise ca pe un lucru pretios n biroul su.
Dar nu intra niciodat la ea. Numai de dou ori, dup amiaza, luase parte
la acea operatie capital pentru ea: ,servitul ceaiului". Izolarea si
singurtatea acestor strdute (strjuite, aproape toate, ie mici imobile
lipite unele de altele, a cror monotonie era dintr-o iat ntrerupt de cte
o maghernit jalnic, mrturie istoric si rmsit sordid a timpurilor
cnd aceste cartiere erau nc ru Iamate), zpada ce rmsese n grdin
si pe copaci, dezordinea acekii anotimp, vecintatea naturii, adugau un
plus de mister cldurii, Ilorilor pe care le gsise intrnd.
Lsnd la stnga, la parterul nalt, dormitorul Odettei, care d-lea n spate
ctre o strdut paralel, o scar abrupt, ntre ziduri de culoare
ntunecat si unde atrnau stoIe orientale, siraguri de tnii turcesti si o
mare lantern japonez agtat de un snur de ltase (dar care, pentru a
nu-i lipsi pe vizitatori de conIortul cel
desavrsit al civilizatiei occidentale, lumina cu un bec cu gaz), urca n
salonas. Intrai ns mai nti ntr-un vestibul ngust, al crui zid, cptusit
cu un grilaj ca de grdin, dar auriu, era mrginit pe toat lungimea sa de
o lad dreptunghiular, unde nIloreau, ca ntr-o ser, un sir de
crizanteme uriase, nc rare n acea vreme, dar Ioarte ndeprtate totusi
de cele pe care aveau s le obtin mai trziu horticultorii. Swann era
scit de gndul c, n ultimul an, erau Ioarte la mod, dar avusese
plcerea, de data aceasta, s vad penumbra ncperii vrstat n roz,
portocaliu si alb de razele parIumate ale acestor astri eIemeri ce se
aprind n zilele cenusii. Odetto l primise n rochie de cas de mtase
roz, cu gtul si bratele goale. 11 asezase lng ea, ntr-una din
numeroasele nise misterioase din salon, protejate de uriasi palmieri ce
cresteau n vase de China, sau de paravane mpodobite cu IotograIii,
Iunde si evantaie. Ea i spusese: ,Nu te-ai asezat bine, asteapt, ti
pregtesc eu un loc i bun", si, cu micul rs vanitos pe care l-ar Ii avut
pentru cine
217
stie ce inventie ce i-ar Ii apartinut, i asezase lui Swann sub cap si sub
picioare perne de mtase japonez, pe care le mototolea, ca si cum ar Ii
risipit toate acele bogtii, nepstoare de valoarea lor. Dar cnd valetul le
adusese, rnd pe rmd, numeroasele lmpi care, nchise aproape toate n
vase chinezesti, ardeau izolate sau perechi, toate pe mobile diIerite, ca
pe niste altare, iscnd, n amurgul aproape ntunecat al acelui sIrsit de
dup-amiaz iernatec, un apus de soare ce dinuia mai mult, mai roz si
mai omenesc - Icndu-l poate s viseze, n strad, pe vreun ndrgostit
ce se oprise n Iata misterului prezentei dezvluite si ascunse totodat de
geamurile luminate -, ea l supraveghease sever, dar discret pe servitor,
spre a vedea dac le asaz la locul lor obisnuit. Socotea c, dac acesta
ar Ii pus unde nu trebuie Iie si numai una dintre ele, eIectul de
ansamblu al salonului ar Ii Iost distrus, iar portretul ei, asezat pe un
sevalet oblic cptusit cu plus, ar Ii Iost prost luminat. De aceea urmrea
cu neliniste miscrile acelui brbat grosolan, certndu-l pentru c
trecuse prea aproape de cele dou jardiniere pe care le curta numai ea,
de team ca servitorul s nu le strice, si pe care le privi ndeaproape
pentru a vedea dac acesta nu le zgriase. Ea gsea ca, toate bibelourile
ei chinezesti au Iorme ,amuzante", ca si orhideele, ca si cele din specia
eatleya, mai ales, care erau, mpreun cu crizantemele, Ilorile ei
preIerate, pentru c aveau marele merit de a nu semna cu niste Ilori, ci
a prea c snt din mtase, din satin. ,Asta parc ar Ii Iost tiat din
cptuseala paltonului meu", i spuse ea lui Swann, artndu-i o orhidee,
cu o nuant de mare pretuire pentru acea Iloare att de ,sic", pentru
acea sor elegant si neprevzut, druit ei de natur, att de ndeprtat
de ea pe scara Ipturilor si totusi att de raIinat, meritnd mai mult dect
nenumrate Iemei s aib un loc n salonul ei. Artndu-i, rnd pe rnd,
himere cu limbi de Ioc decornd un vas chinezesc sau brodate pe un
evantai, corolele unui buchet de orhidee, un dromader de argint ncrustat
cu smalt negru cu cehi de rubine, ce se nvecina pe cmin cu un broscoi
de jad, ea se preIcea c se teme de rutatea acestor monstri, sau c rde
de ciudtenia lor hazlie, c roseste de indecenta Ilorilor si simte o
irezistibil dorint de a sruta droma-derul si broscoiul, pe care-i numea:
,iubitii mei". Si toate aceste exagerri contrastau cu sinceritatea unora
dintre Iaptele ci de credint, mai cu seam cu rugciunile adresate
Fecioarei din Laghet, care odinioar, cnd locuia la "Nisa, o vindecase de
o boal ce i-ar Ii adus altminteri moartea, si pe care o purta asupra-i
totdeauna, nItisat pe un medalion de aur, cruia i atribuia o putere
nemai-
218
ntlnit. Odette i pregti lui Swann ceaiul ,lui" preIerat, l ntreb: ,Cu
lmie sau cu lapte?" si cum el i rspunse ,,cu lapte", ea i spuse, rznd:
,Cu un strop numai!" Si cum lui i plcu acel ceai: ,Vezi c stiu ce-ti
place". Ceaiul, ntr-adevr, i se pruse lui Swann, ca si ei, un lucru de
pret, iar iubirea are att de mult nevoie s-si gseasc o justiIicare, o
chezsie c va dinui n plceri care, dimpotriv, Ir ea nu ar mai Ii
ceea ce snt si sIrsesc o dat cu ea, nct, cnd o prsise, la ora sapte, ca
s se ntoarc la el acas si s se mbrace pentru sear, pe tot timpul
drumului, strbtut n trsur, neputndu-si stpni bucuria pricinuit de
acea dup-amiazl, si spunea ntruna: ,Ar Ii Ioarte plcut s m pot duce
de cte ori vreau la o Iemeie tnr unde s pot bea un lucru att de rar:
un ceai bun". O or mai trziu, primi un biletel de la Odette si recunoscu
pe dat acel scris mare ce, datorit unui Iel de rigiditate britanic,
impunea o aparent de disciplin unor litere inIorme ce ar Ii indicat
poate, unor ochi mai putin ngduitori, dezordinea gn-dirii, insuIicienta
educatie, lipsa de sinceritate si de voint. Swann si uitase tabachera la
Odette. ,De ce nu ti-ai uitat si inima, cci nu te-as Ii lsat s o mai iei
napoi."
O a doua vizit pe care i-o Icu avu poate nc si mai mult important
dect prima. Ducndu-se la ea n acea zi, ca de Iiecare dat cnd urma s
o vad, si-o nchipuia dinainte, iar nevoia de a-i gsi Iata Irumoas, de a
limita doar la pometii trandaIirii si proaspeti obrajii pe pare ea i avea
adeseori galbeni, oIiliti, uneori presrati cu punctisoare rosii, l ndurera
ca o dovad c idealul este inaccesibil, iar Iericirea, mediocr. i aducea
o gravur pe care ea dorise s o vad. Odette era usor suIerind; l primi
ntr-o rochie de cas de mtase mov, strngnd pe piept, de parc s-ar Ii
zgribulit ntr-un palton, o stoI ncrcat cu broderii. n picioare alturi
de el, cu prul curgndu-i de-a lungul obrajilor, ndoindu-si un picior,
ntr-o atitudine parc de dansatoare, pentru a se putea apleca, Ir s
oboseasc, spre gravura pe care o privea. nclinnd capul, cu ochii ei
mari, att de obositi si de mohorti cnd nu se nsuIleteau, l izbi pe
Swann prin asemnarea cu acea Iigur a Zephorei63, Iiica lui JethroIl4,
ce poate Ii vzut ntr-o Iresc din Capela Sixtin65. Swann avusese
totdeauna nclinatia particular de a regsi n pictura maestrilor nu
numai caracteristicile generale ale realittii ce ne nconjoar, dar si ceea
ce pare, dimpotriv, a Ii cu neputint de generalizat, trsturile
individuale ale chipurilor pe care le cunoastem; astIel, n materia unui
bust al dogelui Loredano, de Antonio Rizzo, pometii iesiti, sprnccncle
oblice, n sIrsit, tot ceea ce l Icea s semene ca dou picturi de ap cu
vizitiul su, Eemi; sub
219
culorile unui Ghirlandajo, nasul domnului de Palancy; ntr-un portret de
Tintoretto, obrajii grasi, npditi de barb, linia Mut a nasului, privirea
ptrunztoare, pleoapele rosii ale doctorului du Boulbon. Poate, Iiindc
avusese ntotdeauna remuscri c si mrginise viata la relatiile
mondene, la conversatie, credea c aIl un Iel de iertare indulgent
acordat de marii artisti n Iaptul c ei nsisi priviser cu plcere,
introduseser n opera lor astIel de chipuri ce i conIer un bizar
certiIicat de realitate si de viat, o savoare modern; poate, de asemenea,
se lsase ntr-att de mult cstigat de Irivolitatea oamenilor din nalta
societate, nct simtea nevoia de a gsi ntr-o oper veche aceste aluzii
anticipate si pline de prospetime la nume proprii de astzi. Poate,
dimpotriv, pstrase ndeajuns o Iire de artist, iar aceste caracteristici
individuale i pricinuiau astIel mult plcere, cptnd o semniIicatie
mai general, de ndat ce le vedea, dezrdcinate, eliberate, n
asemnarea unui portret mai vechi cu un original pe care nu-l reprezenta.
Oricum, si poate pentru c plenitudinea impresiilor pe care le avea de
ctva timp, si desi aceasta i se impusese mai curnd prin iubirea pentru
muzic, i mbogtise nsusi gustul pentru pictur, plcerea Iu mai
proIund. - si urma s aib asupra lui Swann o inIluent durabil - cnd
descoperi, n acel moment, asemnarea Odettei cu Zephora de pictorul
Sandro di Mariano, numit cel mai adeseori cu porecla-i popular de
Botticelli, de cnd acesta evoc n locul operei adevrate a pictorului,
ideea banal si Ials care a vulgarizat-o. Nu mai pretui chipul Odettei n
Iunctie de mai proasta sau mai buna calitate a obrajilor ei si dup
moliciunea pur carnal pe care presupunea c o va descoperi atingndu-
i eu buzele, dac vreodat ar Ii ndrznit s o srute, ci ca pe un caier de
linii subtile si Irumoase depnate de privirile gale, urmrind curba
rsucirii lor, nibinnd cadenta ceIii cu izbucnirea suvitelor de pr si cu
cderea pleoapelor, ca ntr-un portret al ei, unde tipul pe care l
reprezenta devenea inteligibil si limpede. O privea; un Iragment din
Iresc aprea n chipul si n trapul ei, pe care, din acea clip, ncerc
mereu s-l regseasc, Iie c se aIla lng Odette, Iie c doar se gindea la
ea; si desi, Ir ndoial, nu tinea la capodopera Ilorentin66 dect pentru
c o regsea n ea, totusi aceast asemnare i conIerea si ei o Irumusete,
Icnd-o mai pretioas. Swann si reprosa c nu cunoscuse valoarea unei
Iiinte pe care ar Ii admirat-o marele Sandro, si se Ielicit c plcerea cu
care o vedea pe Odette si aIl o justiIicare n propria lui cultur estetic.
si spuse c asociind gndul la Odette si visele lui de Iericire, el nu se
resemnase la o solutie chiar att de imperIect pe ct crezuse pn atunci,
de vreme ce i multumea gusturile artistice cele
220
mai raIinate. Uita c Odette nu devenea astIel o Iemeie asa cum si-o-
dorea, de vreme ce dorinta sa Iusese totdeauna orientat ntr-im sens
opus gusturilor sa!e estetice. Cuvintele ,oper Ilorentin" i Iolosir din
plin lui Svvanii, ngduindu-i, asemenea unui titlu, s introduc
imaginea Odettci ntr-o lume de vis la care ea nu avusese acces pn
atunci si unde cpt noblete. Si, n timp ce vederea pur carnal a acestei
Iemei, care i rennoia ntruna ndoielile asupra calittii chipului ei, a
trupului ei, a ntregii ei Irumuseti, i slbea iubirea, aceste ndoieli Iur
nimicite, aceast iubire se ntri cnd se ntemeie pe datele unei estetici
sigure; Ir s mai spunem c srutul si posesiunea, ce preau Iiresti si
mediocre dac i erau acordate de o carne oIilit, i apruser acum ca
Iiind supranaturale si pline de desItare, cci veneau s ncununeze
adoratia Iat de o pies de muzeu.
Si cnd era ispitit s regrete c de luni ntregi nu Icea altceva dect s o
vad pe Odette, si spunea c este ntelept s druiasc mult din timpul
lui unei capodopere Ir de pret, modelat dintr-o materie diIerit si
plin de savoare, ntr-un exemplar rarisim pe care-l contempla cnd cu
umilinta, spiritualitatea si dezinteresul unui artist, cnd cu orgoliul,
egoismul si senzualitatea unui colectionar.
Asez pe masa lui de lucru, ca si cum ar Ii Iost o IotograIie a Odettei, o
reproducere dup Iiica lui Jethro. Admira ochii mari, chipul delicat ce
lsa s se ghiceasc pielea imperIect, buclele minunate ale prului, de-
a lungul obrajilor obositi; si, adaptnd ceea
gsea pn atunci Irumos n mod estetic la ideea unei Iemei vii,
transIorma totul n merite Iizice pe care era Iericit c le gseste reunite
ntr-o Iptur pe care o va putea poseda. Acea vag simpatie care ne
duce ctre o capodoper pe care o privim, devenea, cum, cnd cunostea
originalul de carne al Iiicei lui Jethro, o dorint ce o nlocui pe cea pe
care trupul Odettei nu i-o inspirase la nceput. Dup ce privise vreme
ndelungat acest Botticelli, el se gndca la un Botticelli al lui, pe care l
gsea nc si mai Irumos si, apropiind de el IotograIia Zephorei, credea
c o strnge la piept pe Odette.
Si totusi se strduia s previn astIel nu numai oboseala Odettei, ci,
uneori, chiar si pe a lui; simtind c de cnd Odette putea s-l vad oricnd
vrea, ea prea c nu mai are mare lucru s-i spun, Swann se temea c
Ielul de a Ii, oarecum anodin, monoton, si parc deIinitiv Iixat, pe care
ea l avea end erau acum mpreun,. va ucide, n cele din urm, n el,
ntr-o zi cnd ea va voi s-si declare pasiunea, acea sperant romanesc,
singura care l Icuse s se n-
221
drgosteasc si i mentinuse iubirea. Si pentru a nnoi putin aspectul
moral, prea rigid, al Odettei, care, se temea el, l va obosi, i scria pe
neasteptate o scrisoare plin de o dezndejde preIcut si de mnii
simulate, pe care i-o trimitea nainte de cin. Stia c se va speria, c i va
rspunde, si ndjduia c, din teama de a nu-l pierde vor tsni cuvintele
pe care ea nu i le spusese nc niciodat; - si, ntr-adevr, astIel obtinuse
scrisorile cele mai tandre pe care i le scrisese pn atunci, dintre care
una, pe care i-o trimisese, la prnz, de la ,Maison Doree" (tocmai avea
loc serbarea Paris-Mur-cie, dat pentru locuitorii inundati din Murcie),
ncepea cu aceste cuvinte: ,Dragul meu, mna mea tremur att de
puternic nct , abia dac pot s scriu", si pe care o pstrase n acelasi
sertar unde se aIla si crizantema uscat. Sau, dac ea nu avusese timp
s*i scrie, cnd el va ajunge la Iamilia Verdurin, va veni repede ctre el
si i va spune: ,Trebuie s-ti vorbesc", si el va privi cu o expresie de
curiozitate cum se iveste pe chipul si n cuvintele ei ceea ce i ascunsese
pn atunci.
Apropiindu-se de casa sotilor Verdurin, cnd zrea, luminate de lmpi,
marile Ierestre cu obloanele totdeauna deschise, el se nduiosa gndindu-
se la Iptura Iermectoare pe care o va vedea nIlorind n strlucirea lor
de aur. Uneori umbrele invitatilor deIilau, subtiri si negre, prin Iata
lmpilor, ca acele mici gravuri intercalate din loc n loc pe un abajur
translucid. Cuta s desluseasc silueta Odettei. Apoi, de ndat ce
sosise, si Ir ca el s-si dea seama, ochii i strluceau de o asemenea
bucurie nct domnul Verdurin i spunea pictorului: ,Cred c asistm la
lucruri mari". Iar prezenta Odettei sporea, ntr-adevr, pentru Swann,
pretul acestei case, ce poseda un lucru de care erau lipsite toate celelalte
unde era primit: un Iel de aparat senzitiv, de retea nervoas care se
ramiIica n toate ncperile si i strnea ntruna inima.
AstIel, simpla Iunctionare a organismului social reprezentat de micul
,clan" Iixa n mod automat pentru Swann ntlniri zilnice cu Odette si i
ngduia s se preIac Iie c o vede cu indiIerent, Iie chiar c nu doreste
s o mai vad, din care pricin nu risca prea mult, cci, desi i scrisese n
timpul zilei, urma oricum s o n-tlneasc seara si s o conduc la ea
acas.
Dar o dat, dup ce se gndise cu oarecare plictiseal la acea ntoarcere
n doi inevitabil, o condusese pn la Bois pe tnra lucrtoare, pentru a
ntrzia clipa vizitei la sotii Verdurin; ajunse la ei att de trziu, nct
Odette, creznd c el nu va mai veni, plecase. Vznd c nu mai este n
salon, Swann simti o mare strn-gere de inim; tremura din tot trapul,
socotindu-se lipsit de o l
\ 222
cerc a crei important o ntelegea pentru prima oar, cci pn atunci
Iusese sigur c se poate bucura de ea oricnd vrea, ceea ce, n cazul
oricrei plceri, ne Iace s nu-i vedem adevratele dimensiuni.
- Ai vzut ce mutr a Icut cnd si-a dat seama c Odette nu-i
aici? i spuse domnul Verdurin nevestei sale, cred c-i ndrgostit
mort!
- Ce mutr a Icut? ntreb cu vehement doctorul Cottard
care, dup ce lipsise putin pentru a-si vizita un pacient, se ntorcea
ca s-si conduc acas sotia si nu stia la cine se reIer acele cuvinte.
- Cum, nu l-ai ntlnit n Iata casei pe Swann, ntr-o stare d&
toat Irumusetea?
- Nu. Domnul Swann a venit pn la urm?
- Oh! doar pentru o clip. Am putut vedea un Swann Ioarte
agitat, Ioarte nervos. ntelegi, Odette plecase.
- Vrei s spui c snt ndrgostiti lulea si c l-a mbrobodit,,
zise doctoral, experimentnd cu prudent sensul acestor expresii.
- Nicidecum, ntre ei nu s-a petrecut nimic, si, Iie vorba ntre
noi, gsesc c ca nu procedeaz cum trebuie si c se poart ca o blea
ga, ceea ce, de Iapt, si este.
- Mai ncet, mai ncet, spuse domnul Verdurin, ce stii tu des
pre ce se ntmpl ntre ei? Doar nu ne-am uitat pe gaura cheii.
- Mie mi-ar Ii spus, zise plin de mndrie doamna Verdurin.
V asigur c-mi povesteste toate micile ei aventuri! Si cum nu mai
are pe nimeni acum, i-am spus c ar trebui s se culce cu el. Pretin
de c nu poate, c el i-a plcut Ioarte mult, dar c este timid cu
ea, c asta o intimideaz, si c nu-l iubeste n Ielul sta, c pentru
ca el este o Iiint ideal, c se teme s nu ntineze simtmintele
pe care le are pentru el, si alte lucruri de Ielul sta. Este totusi
tocmai ce-i trebuie.
- ngduie-mi s nu Iiu de prerea ta, spuse domnul Verdurin,
domnul sta nu-mi place dect pe jumtate; gsesc c pozeaz prea
mult.
Doamna Verdurin rmase ncremenit, lu o nItisare inert, de parc s-
ar Ii preschimbat ntr-o statuie, ceea ce i ngdui s aib aerul c nu a
auzit cuvntul nesuIerit ,.pozeaz", care putea implica ideea c un invitat
poate s ,pozeze" n Iata lor si c, deci, este ,mai grozav dect ei".
- M rog, dac nu s-a ntmplat nc nimic, asta nu cred c
nseamn c acest domn o crede virtuoas, spuse ironic domnul Ver
durin. Si, la urma urmei, e greu s te pronunti, cci s-ar prea c
crede inteligent. Nu stiu dac ai auzit ce-i tot spunea acum
1
223
cteva seri despre sonata lui Vinteui; o iubesc pe Odette din toat inima,
dar ntre noi Iie zis, trebuie s Iii un mare tmpit ca s-i Iaci uneia ca ea
teorii estetice.
- Te rog s nu o vorbesti de ru pe Odette, spuse doamna Ver-
durin lundu-si o voce de copil. E o Iemeie Iermectoare.
- Binenteles c e Iermectoare; doar nu o vorbim de ru,
ci spunem numai c nu e nici virtuoas, nici inteligent. n deIi
nitiv, i se adres el pictorului, tii att de mult s Iie virtuoas? Dac
ar Ii asa, s-ar putea s aib mult mai putin Iarmec.
Swann Iusese ajuns din urm pe palier de valet, care nu se gsea acolo
n clipa cnd el sosise si Iusese nsrcinat de Odette s-i spun - dar
trecuse de atunci o or -, n cazul cnd totusi va veni, c ea se va duce
probabil s bea o ciocolat la ,,Prevost" nainte de a se ntoarce acas.
Swann porni spre ,Prevost", dar la Iiecare metru trsura lui trebuia s se
opreasc din pricina altor trsuri sau a pietonilor care traversau strada,
obstacole odioase peste care ar Ii trecut din toat inima dac procesul
verbal al politistului nu l-ar Ii ntrziat nc mai mult. Socotea timpul de
care are nevoie ca s ajung, aduga vreo cteva secunde la toate acele
minute, pentru a i sigur c nu le-a scurtat, ceea ce l-ar Ii Icut s cread
c are mai mari sanse de a ajunge ndeajuns de devreme pentru a o mai
gsi pe Odette. Si, la un moment dat, ca un om cuprins de Iebr care s-a
trezit dintr-un somn si si d seama de absurditatea viselor sale
nedeslusite, pe care si le aminteste ntruna Ir s se despart cu adevrat
de ele, Swann ntrezri dintr-o dat ciudtenia gndurilor pe care le
rumega din clipa cnd i se spusese, la Iamilia Verdurin, c Odette
plecase, noutatea durerii suIletesti ce-l cuprinsese, dar pe care o constat
doar asemenea cuiva care s-ar Ii trezit atunci din somn. Cum? se
zbuciuma n Ielul sta doar pentru c nu o va vedea pe Odette dect
mine, lucru pe care tocmai si-l dorise, eu un ceas n urm, duendu-se
la doamna Verdurin! Fu silit s constate c n chiar acea trsur care l
ducea ctre ,Prevost" el nu mai era acelasi, si c nu mai era singur, c o
Iptur nou era acolo, cu el, aderent, amalgamat, de care nu se va
mai putea desprinde, cu care va trebui s se poarte cu mult grij, asa
cum te porti cu un stpn sau cu o boal. Si totusi, de cnd, cu o clip n
urm, simtea c o nou Iiint i se adugase astIel, viata i prea mai
interesant. Abia dac si spunea c aceast ntlnire posibil la
,Prevost" (a crei asteptare nimicea, golea n asemenea msur clipele
care o precedau, incit el nu mai gsea nici mcar o idee, o amintire
ndrtul crora s-si poat odihni mintea, va Ii totusi, probabil, dac va
avea loc, ca toate celelalte,
'224
adic nensemnat. Ca n Iiecare sear, de ndat ce va Ii cu Odet-te, -
privindu-i pe Iuris chipul schimbtor, de team ca ea s nu vad cumva
n ochii lui umbra unei dorinte si s nu mai cread n dezinteresul lui, va
nceta s se mai poat ghidi la ea, prea ocupat n a gsi pretexte care s-i
ngduie s nu o prseasc pe dat si s se asigure, Ir s par a tine
mult la asta, c o va regsi a doua zi n casa Verdurin: c va prelungi
adic pentru moment si c va rennoi cu nc o zi deceptia si chinul pe
care i le pricinuiau zadarnica prezent a acestei Iemei de care se
apropia Ir a ndrzni sa o ia n brate.
Ea/iu era la ,Prevost"; voi s o caute n toate restaurantele de pe
bulevarde. Pentru a cstiga timp, n vreme ce intra n unele dintre ele, l
trimise n celelalte pe vizitiul su Remi (dogele Loredano, pictat de
Rizzo), pe care apoi l astept - negsmd-o el nsusi pe Odette - la locul
unde se nteleseser s se ntlneasc. Trsura nu se ntorcea, iar Swann
si nchipuia clipa ce se apropia ca Iiind totodat cea, cnd Remi i va
spune: ,Iat-o pe doamna" si cea cnd Renii i va spune: ,N-am gsit-o pe
doamna n nici o caIenea". Si astIel el vedea srsitul acelei seri n Iata
lui ca Iiind unul si totodat altul, precedat Iie de ntlnirea cu Odette, ce
va pune capt nelinistii sale, Iie de renuntarea silit de a o ntlni n
acea sear si de acceptarea de a reveni la el acas Ir a o Ii vzut.
Vizitiul se ntoarse, dar, n clipa cnd se opri n Iata lui Swann, acesta
hu-i spuse: ,Ai gsit-o pe doamna?", ci:
,Aniinteste-mi mine s mai Iacem o comand de lemne, cred c nu mai
avem multe". Poate si spunea c dac Remi o gsise pe Odette ntr-o
caIenea unde ea l astepta, srsitul serii neIaste era nc de pe acum
abolit de realizarea nceput a sIrsitului de sear Iericit si c nu trebuia
s se grbeasc pentru a ajunge la o Iericire capturat si pus la Joc
sigur, ce nu avea cum s-i mai scape. Dar proceda astIel si din inertie; n
suIletul lui era lipsit de suplete, tot asa cum unele Ipturi au trupul
teapn, si anume acelea care n clipa cnd trebuie s evite o lovitur, s
sting Ilcrile ce le-au cuprins haina, s s-vrseasc o miscare rapid,
Iac totul pe ndelete, rmnmd o secund n situatia n care erau nainte,
ca si cum ar vrea s gseasc n ea un punct de sprijin si o trambulin.
Si, Ir ndoial, dac vi-l zitiul l-ar Ii ntrerupt, spunndu-i: ,Doamna
este aici", el ar Ii rspuns: ,Ah! ntr-adevr, te rugasem s o cauti, n-as
Ii crezut c o gsesti", si ar Ii continuat s-i vorbeasc de provizia de
lemne, spre a-i ascunde emotia pe care o simtea si a-si lsa rgazul de a
rupe cu nelinistea si a se drui Iericirii.
15 - ta cutarea timpului pierdut
Dar, ntorcndu-se, vizitiul i spuse c nu o gsise nicieri, si adug, ca
un btrn servitor ce era:
- Cred c nu v mai rmne dect s v ntoarceti acas.
Dar indiIerenta pe care Swann o arbor cu usurint, cci Remi
nu mai putea intra nimic schimba rspunsul pe care l aducea, se
modiIic n opusul ei atunci cnd l vzu c ncearc s-l conving s
renunte la speranta si la cutarea lui:
- Ba nicidecum, exclam el, trebuie cu orice pret s o gsim
pe doamna; e Ioarte important. Avem de discutat ceva Ioarte im
portant ; ar Ii Ioarte necjit, ba chiar s-ar supra pe mine, dac nu
nc-am ntlni.
- Xu vd de ce s-ar putea doamna supra, rspunse Eemi,
odat ce ea a plecat, Ir s-l astepte pe domnul, si a spus c se
duce la ,Prevost", unde nu este.
De altIel, luminile ncepeau s se sting pretutindeni. Pe sub copacii de
pe bulevarde, ntr-un ntuneric misterios, trectorii tot mai rari rtceau
ici-colo, siluete nedeslusite. Uneori, umbra unei Iemei care se apropia de
el, soptindu-i un euvnt la ureche, eerndu-i s o conduc acas, l Icea
pe Swann s tresar. Se atingea nelinistit de toate aceste trupuri
obscure, ca si cum, printre Iantomele mortilor, n mprtia ntunecat,
ar Ii cutat-o pe Eu-ridice.
/ Dintre toater modurile de producere a iubirii, dintre toti agentii de
diseminare a rului sacru, unul este printre cele mai eIicace: acel mare
suIlu zbuciumat ce trece uneori peste noi. Atunci soarta noastr este
pecetluit, si vom iubi Iiinta cu care ne simtim bine n acea clip. Nici
mcar nu este nevoie s ne Ii plcut pn atunci sau chiar s ne Ii plcut
la Iel de mult ca altele. Trebuie doar ca nclinatia noastr pentru ea s
devin exclusiv. Si aceast conditie este realizat cnd - n clipa cnd
ne-a lipsit - cutarea plcerilor pe care le aveam n preajma ei a Iost
nlocuit dintr-o dat n noi de o nevoie nelinistit, avnd drept obiect
chiar acea Iiint, nevoie absurd, cu neputint de satisIcut si greu de
vindecat dup legile acestei lumi - nevoia nebuneasc si dureroas de; a
o poseda.
Swann i ceru vizitiului s-l duc si n ultimele restaurante pe care nu Jc
cercetase; era limpede c privise cu calm doar Ipoteza Iericirii; nu-si mai
ascundea acum agitatia, sentimentul c acea. ntlnire are pentru el un
mare pret, si i Igdui vizitiului c-l va rsplti dac o vor gsi, ca si
cum, inspirndu-i dorinta de a izbuti, care s-ar Ii adugat dorintei lui, ar
Ii putut Iace astIel net Odette - chiar n cazul cnd s-ar Ii dus s se culce
la ea acas -
226
/1
s se gseasc totusi ntr-un restaurant de pe vreunul din bule-varde.
Ajunse pn la ,Maison Doree", intr de dou ori la ,Tor-toni" si, Ir a
o Ii ntlnit, tocmai iesea de la ,CaIe Anglais", mer-gnd cu pasi mari, cu
chip de nebun, ctre trsura cc-l astepta la coltul bulevardului des
Italiens, cnd se izbi de cineva care venea din sensul opus: era Odctte;
ea i explic mai trziu c, neg-sind loc la ,Prevost", se dusese s cineze
la ,Maison Doree", ntr-un Iel de nis unde el nu o vzuse, iar acum se
ndrepta ctre trsura ei.
Se astepta att de putin s-l vad, net avu o miscare de spaim. Tar el
alergase prin tot Parisul nu pentru c ar Ii crezut cu putint s o
ntlneasc, ci pentru c l-ar Ii durut prea mult s renunte la acel gnd.
Dar bucuria pe care ratiunea lui o socotise tot timpul Irealizabil n
acea sear, nu-i aprea acuma dect nc si mai real; cci nu colaborase
la ea prevznd situatii verosimile, si ea i rmnea exterioar; nu avea
nevoie s-si solicite mintea pentru a si-o procura, cci emana din ea
nssi,' ea nssi proiecta ctre el acel adevr ce strlucea n asemenea
msur, net risipea ca pe un vis singurtatea de care se temuse, si pe
care si sprijinea, si ntemeia, Ir s se gndeasc, reveria Iericit.
AstIel, un cltor ajuns pe vreme Irumoas la malul Mediteranei,
nesigur de existenta tinuturilor pe care tocmai le-a prsit, si las
vederea orbit, pri-vindu-le mai curnd n treact, de razele zvrlite ctre
el de cerul luminos si rezistent al apelor.
Urc mpreun cu ea n trsura ce o astepta si spuse vizitiului sau s-l
urmeze.
Tinea n mn un buchet de Ilori de catleya, iar Swann vzu, sub dantela
ce-i acoperea capul, c are n pr Ilori de acelasi Iel, prinse de o egret
din pene de lebd. Era mbrcat, pe sub man-tia-i, n catiIea neagr
adunat n Ialduri largi care, printr-o tietur oblic, descoperea, ntr-
un mare triunghi, partea de jos a unei jupe de Iai alb, lsnd s se
ntrevad o Isie, tot de Iai alb, acolo unde se deschidea corsajul
decoltat si unde erau nIipte alte Ilori de catleya. Ea abia si revenise din
spaima pe care i-o pricinuise ntlnirea cu Swann, cnd, ajuns pe
neasteptate n Iata unui obstacol, calul se ridic n dou picioare. Fur
putornic zguduiti, iar ea scoase un strigt si ncepu s respire cu greutate.
- Nu-i nimic, i spuse el, nu te teme.
O tinea de umr, sprijinind-o de el; apoi i spuse:
- Si mai ales, nu-mi vorbi, rspunde-mi doar prin semne, ca
us nu te obosesti. Te supr dac ndrept Ilorile din corsaj, care
I
15*
227
s-au miscat putin din loc? Mi-e Iric s nu Ie pierzi, as vrea s le nIig
mai bine.
Odette, care nu era obisnuit s-i vad pe brbati purtndu-se astIel cu
ea, i spuse, surznd:
- |\Tu, etusi de putin.
Dar el, intimidat de rspunsul ei, poate si pentru a arta c Iusese sincer
cnd gsise acest pretext, sau chiar ncepnd s cread de-a binelea c
Iusese sincer, exclam:
- J\Tu, mai ales nu vorbi, o s respiri si mai greu, poti s-mi
rspunzi prin gesturi, o s te nteleg Ioarte bine. Esti sincer cnd
spui c nu te stingheresc? Uite, aici este putin... cred c este putin
polen, care s-a rspndit pe tine; mi ngdui s-l sterg cu nuna?
JMu cumva aps prea tare, nu snt prea brutal? Te gdil poate pu
tin? Nu vreau s m ating de catiIeaua rosie, ca s nu o murd
resc. Trebuie cu adevrat s le prind mai bine, altIel ar Ii czut,
dar asa, nIigndu-le putin mai adnc... serios, nu-ti snt dezagrea
bil? Chiar dac le miros, ca s vd dac, ntr-adevr, nu snt par
Iumate? N-am mai mirosit astIel de Ilori niciodat...
Surznd, ea ridic usor din umeri, ca si cum ar Ii vrut s sj`un: ,esti
nebun, vezi bine c-mi place".
El si nlt cealalt mn de-a lungul obrazului Odettei; ea l privi tint,
cu nItisarea lnced si grav a Iemeilor pictate de maestrul Ilorentin cu
care Swann gsea c seamn; ajunsi la marginea pleoapelor, ochii ei
strlucitori, mari si totodat ngusti, ca si ochii lor, preau gata s se
desprind precum dou lacrimi, si unduia gtul ca si ele, n scenele
pgne sau n tablourile religioase. Si, Ioind o atitudine cu care,
nendoielnic, era obisnuit, pe care o stia potrivit pentru asemenea
clipe, avnd mare grij/ s n-o uite, prea c are nevoie de ntreaga-i
putere pentrusIsi retine chipul, ca si cum o Iort invizibil l-ar Ii atras
ctreJytvann. Si Swann Iu acela care, nainte ca ea s si-l ncline,
parejr voier asupra buzelor lui, l tinu o clip la oarecare
distantrmtre mini. Voise s-si lase gndul s se nasc pe ndelete,
pentru a recunoaste visul dorit de atIta vreme si a asista la realizarea lui,
precum o rubedenie chemat s ia parte la succesele unui copil mult
iubit de ea. Poate, de asemenea, Swann se uita la acel chip al Odette,
neposedat nc de el, si nici mcar nc srutat, pe care l vedea pentru
ultima oar, cu privirea prin care, ntr-o zi cnd o prsim pentru
totdeauna, am vrea s lum cu noi o priveliste.
Dar era att de timid cu ea net, dup ce o posedase n acea sear
ncepnd prin a-i potrivi mai bine Ilorile de catleya, Iie din teama de a o
supra, Iie pentru ca s nu par a Ii mintit, Iie din lipsa.
de ndrzneal do a Iormula o pretentie mai mare (pe care o putea
rennoi, de vreme ce Odette nu se suprase prima dat), n zilele
urmtoare se Iolosi de acelasi pretext. Dac ea purta Ilori de catleya
nIipte n corsaj, el i spunea: ,Din pcate n seara asta Ilorile de catleya
snt bine prinse; totusi mi se pare c asta d s cad. Pot s vd daca,
ntr-adevr, nu snt parIumate?" Sau, dac Odetto nu purta Ilori ,n
seara asta vd c lipsesc Ilorile de catleya, nu-i chip s ti le potrivesc mai
bine". AstIel nct, un timp, lucrurile s-au petrecut ntocmai ca n prima
sear; el atingea mai nti cu degetele si cu buzele pieptul Odettei; si,
mult mai trzin, cnd potrivirea (sau simulacrul ritualic de potrivire)
Ilorilor de catleya czuse n desuetudine, metaIora ,a potrivi Ilorile de
catleya", devenit o simpl expresie pe care o Ioloseau automat cnd
voiau s vorbeasc de actul posesiunii Iizice - prin care, de altminteri, nu
posedm nimic -, supravietui n limbajul lor, n care l comemora,
acestui obicei uitat. Si poate c acest mod particular de a spune ,a Iace
dragoste" nu nsemna tocmai acelasi lucru ca sinonimele salo. Zadarnic
sntem blazati n ceea ce priveste Iemeile, zadarnic considerm c
posedarea celor mai diIerite este mereu aceeasi si dinainte cunoscut, ea
devine, dimpotriv, o plcere nou, dac este vorba de Iemei ndeajuns
de diIicile - sau socotite astIel de noi - pentru ca s Iim obligati s o
strnim prin cine stie ce episod neprevzut al relatiilor noastre cu ele,
cum Iusese, prima oar, pentru Swann, potrivirea Ilorilor de catloya. El
ndjduia plin de team, n acea sear (dar Odette, si spunea tot el, chiar
dac se lsase nselat de viclenia lui, nu putea ghici acel lucru), c
dintre marile lor petale mov va iesi tocmai posedarea acestei Iemei; iar
plcerea pe caro o simtea si pe care Odette, poate, nu o tolera, credea
el, dect pentru c ea nu o recunoscuse, i prea, din aceast cauz - cum
i putuse prea primului om ce a gustat-o printre Ilorile paradisului
terestra -, o plcere ce nu existase pn atunci, pe care el cuta s o
creeze, o plcere - asa cum numele special prin care o desemn avea s
arate ntruna - pe de-a-ntregul particular si nou.
Acum, n Iiecare sear, dup ce o condusese la ea acas, trebuia s se
ntoarc la locuinta lui, si adeseori ea iesea n rochia de cas si l
conducea pn la trsur, srutndu-l sub ochii vizitiului si spunndu-i:
,Ce-mi pas mie de altii?" n serile cnd Swann nu se ducea la Iamilia
Yerdurin (ceea ce se ntmpla uneori, do cnd putea s-o vad si
altminteri), n serile, din ce n ce mai rare, cnd se ducea n societatea
nalt, ea i cerea s vin pe la ea, orict de trziu. Era primvar, o
primvar pur si nghetat. Iesind de la vreo
229
petrecere, Swann se urca n trsur, si nIsur picioarele ntr-o ptur,
Io rspundea prietenilor care plecau n acelasi timp cu el si i cereau s
vin cu ei, c nu poate, c nu merge n aceeasi directie, iar vizitiul
pornea n mare goan, stiind unde se duc. Prietenii erau uimiti si, de Iapt,
Swann ml mai era acelasi. Nu mai scria niciodat nimnui, spre a ruga
s Iie prezentat vreunei Iemei. Ku mai ddea atentie nici uneia, nu se
mai ducea n locurile unde le putea ntlni. ntr-un restaurant, la tarii,
avea tocmai atitudinea opus celei dup care, cu cteva zile nainte nc,
oricine l-ar Ii putut recunoaste, si pe care pruse c o va avea
totdeauna. Cci o pasiune este n noi ca un caracter momentan si diIerit
ce se substituie celuilalt si` aboleste semnele, pn atunci invariabile,
prin care se exprima, n schimb, acum era invariabil Iaptul c, oriunde
s-ar Ii gsit, Swann se ducea apoi s o ntlneasc pe Odette. Traseul care
l desprtea de ea era si cel pe care l strbtea inevitabil, ca pe nsusi
povrnisul - irezistibil si abrupt - vietii sale. La drept vorbind, cnd
rmnea trziu la vreo petrecere din nalta societate, ar Ii preIerat s se
ntoarc de-a dreptul la el acas Ir s mai Iac acel lung drum, si s nu
o vad dect a doua zi; dar Iaptul nsusi de a se deranja la o or
anormal, pentru a se duce la ea, de a ghici c prietenii care-l prseau
si spuneau: ,Este bine tinut n Iru, nendoielnic c vreo Iemeie l sileste
s se duc la ea la orice or", l Icea s simt c duce viata brbatilor ce
au n viata lor o dragoste si care triesc un adevrat Iarmec luntric
tocmai pentru c si sacriIic odihna si interesele unei visri voluptuoase.
Apoi, Ir s-s dea prea bine seama, siguranta c ea l asteapt, c nu
este altundeva mpreun cu altii, c el nu se va ntoarce acas Ir s o Ii
vzut, neutraliza acea neliniste uitat, dar mereu pe cale e a renaste, pe
care o simtise n seara cnd Odette nu mai era la Iamilia Verdurin, si a
crei disparitie era att de plcut net se putea numi Iericire. Poate c
tocmai datorit acestei nelinisti Odette cptase atta important pentru
el. De obicei, Iiintele ne snt att de indiIerente net, cnd am nvestit una
dintre ele cu asemenea posibilitti de suIerint si de bucurie pentru noi,
ni se pare c ea apartine unui alt univers, c este nconjurat de poezie,
c Iace din viata noastr un Iel de ntindere emotionant unde va Ii mai
mult sau mai putin apropiat de noi. Swann nu se putea ntreba Ir a Ii
cuprins de tulburare ce va deveni Odette pentru el n anii urmtori.
Uneori, vznd, din trsur, n acele Irumoase nopti reci, luna
strlucitoare ce-si rspndea lumina pe strzile pustii, el se gndea la
cealalt Iigur luminoas si roz, precum~ccar-ajunii, care, ntr-o bun zi,
se ivise n Iata gndirii lui si, de atunci, proiecta asupra
'230
lumii lumina misterioas n care i aprea. Dac sosea dup ora cnd
Odette si trimisese servitorii la culcare, nainte de a suna la poarta
grdinitei, se ducea mai nti n strada ctre care ddea, ntre Ierestrele
identice, dar ntunecate, ale imobilelor nvecinate, Iereastra luminat a
camerei ei. Ciocnea n geam, iar ea, auzindu-l, i rspundea si venea s-
l astepte de cealalt parte, la poarta de la intrarea principal. Gsea
deschise pe pianul ei cteva partituri Ia buctile care i plceau ei: Valsul
TrandaIirilor sau Bietul NeIain de TagliaIico (cu care ea voia, prin
testament, s Iie nmonnntat); i cerea s cnte, n locul lor, mica Iraz
din sonata lui Vinteui|, desi Odette o executa Ioarte prost, dar viziunea
cea mai Irumoas ce ne rinne dintr-o oper este adeseori cea care s-a
nltat deasupra unor sunete Ialse, scoase de degete nendemnatice
dintr-nu pian dezacordat. Alica Iraz continua s se asocieze, pentru
Swann, cu iubirea lui pentru Odette. Simtea bine c aceast iubire era
ceva ce nu corespundea cu nimic exterior, cu nimic care ar Ii putut Ii
constatat de altii dect el; si ddea scama ca nici calittile Odet-tei nu
justiIicau Iaptul c acord atta pret clipelor petrecute ling ea. Si
adeseori, cnd Swann era stpnit doar de inteligenta sa pozitiv, el voia
s nceteze a mai sacriIica attea interese intelectuale si sociale acestei
plceri imaginare. Dar mica Iraz, de ndat ce o auzea, stia s elibereze
n el spatiul de care ea a`ea nevoie, modiIiemd proportiile suIletului lui
Swann; era aici rezervat o margine unei bucurii care nu corespundea
nici ea vreunui cbi-ect exterior si care totusi, n loc de a Ii pur
individual, ca aceea n, iubirii, i se impunea lui Swann ca o realitate
superioar lucrurilor concrete. Aceast sete de un Iarmec necunoscut era
trezit n el de mica Iraz, care ns nu i-o potolea cu adevrat. AstIel
net acele prti din suIletul lui Swann unde mica Iraz stersese
preocuparea: pentru interesele materiale, consideratiile omenesti si
valabile pentru toti, rmseser goale si albe. Iar el era liber s nscrie
aici numele Odcttci. Apoi mica Iraz-si amalgama, si aduga esenta
misterioas, iubirii Odcttci Ial de el, iubire uneori incomplet si care l
dezamgea. Vznd chipul lui Swann n timp ce asculta mica Iraz, ai Ii
spus c este pe cale s absoarb un anestezic ce ddea o si mai marc
amplitudine respiratiei sale. Iar plcerea |io care i-o pricinuia muzica, si
care urma s devin curnd pentru el o adevrat necesitate, semna, n
acele clipe, cu plcerea pe caro ar Ii avut-o cxperimcntnd parIumuri,
intrnd n cIint.net cu o lume pentru care mi sntem Icuti, care ne
pare.lipsit de Iorm, pentru ca ochii nostri nu o percep, lipsit de
semniIicatie, pentru c ca scap inteligentei noastre, noi neajungnd la ea
dect printr-ua
I
231
singur simt. Era o mare liniste, o tainic nnoire pentru Swann - pentru
el, ai crui ochi, desi raIinati iubitori de pictur, a crui minte, desi Iin
observatoare a moravurilor, purtau pentru totdeauna urma de nesters a
uscciunii vietii sale - de a se simti transIormat ntr-o creatur strin
de umanitate, oarb, lipsit de Ia-cuUatile logice, aproape ntr-un inorog
Iantastic, o creatur himerica, neperccpnd lumea dect prin auz. Si cum
n mica Iraz el cuta un sens la care inteligenta lui nu putea cobor, era
cuprins de o betie ciudat, despuindu-si suIletul cel mai luntric de toate
ajutoarele rationamentului si Icndn-l s treac singur prin coridorul,
prin Iiltrul obscur al sunetului! ncepea sa-si dea seama de tot ce era
dureros, si poate chiar n mod tainic nemplinit n adn-cu! dulcetii
acestei Iraze, dar nu putea s suIere. i era indiIerent c ea i spune ca
iubirea este Iragil, de vreme ce iubirea lui era att de puternic. Se juca
cu tristetea pe care ea o rspndea, o simtea treeind peste el, dar ca pe o
mngiere ce-i adncea si niblnzea sim-tmntul Iericirii. O punea pe
Odette s o cnte de zece ori, de douzeci de ori, cerndu-i totodat s-l
srute ntruna. Fiecare srutare chema o alt srutare. Ah! n aceste
prime timpuri ale iubirii, srutrile se nasc att de Iiresc! Ele Iosnesc
att de ngrmdite unele ntr-altele; si le-ai numra tot att de greu pe
cele date ntr-o or, pe ct ai numra de greu Ilorile de pe cmp n luna
mai. Atuncea se preIcea c se opreste, spunnd: ,Cum vrei s-ti cnt
bine dac m tii n brate? Nu le pot Iace pe toate deodat, hotrste-te,
cel putin, vrei s cnt sau s te mngi", el se supra, iar ca izbucnea ntr-
un rs care se preschimba, rspndindu-se asupra lui, ntr-o ploaie de
srutri. Sau l privea, morocnoas, iar el revedea un chip vrednic de a
Iigura n Viata lui Moise de Botticelli, o situa aici, ddea gtului Odettei
nclinatia necesar; si dup ce o pictase, n secolul al XV-lea, pe zidul
Capelei Sixtine, ideea c ea rmsese totusi aici, Baga pian, n clipa
actual, gata s Iie mbrtisat si posedat, ideea materialittii si a vietii
ei l mbta cu o asemenea putere net, cu privirea rtcit, cu
maxilarele ncordate ca pentru a o devora, el se arunca asupra acestei
Iecioare de Botticelli si ncepea s o ciupeasc de obraji. Apoi, dup ce o
prsise, nu Ir a se Ii ntors spre a o mai sruta o dat, deoarece uitase
s ia cu sine n amintire o anume particularitate a mirosului sau a
trsturilor ei, n timp ce se ntorcea acas n trsur, o binecuvnta pe
Odette c-i ngduie aceste vizite zilnice care ei nu-i pricinuiau o prea
mare bucurie, dar care, mpiedicndu-l s devin gelos - Ie-rindu-l de
prilejul de a suIeri din nou de rul strnit n el n seara cnd na o gsise la
Iamilia Verdurin -, l vor ajuta s ajung, Ir
232
a mai avea parte de alte crize asemenea primei, ce Iusese att de
dureroas si va rmne singura, la captul acestor ceasuri ciudate ale
vietii sale, ceasuri aproape Iermecate, n Ielul celor de pe vremea cnd
strbtea Parisul la lumina lunii. Si observnd, la ntoarcerea acas, c
astrul era acum miscat n raport cu el si aproape la captul orizontului,
simtind c si iubirea lui se supune unor legi imuabile si naturale, se
ntreba dac aceast perioad n care intrase va dura nc mult vreme,
dac n curnd gndirea lui nu va mai vedea chipul iubit dect ntr-o
pozitie ndeprtat si diminuat, si nemairspndind aproape nici un
Iarmec. Cci Swann, de cnd era ndrgostit, gsea c lucrurile snt
nvluite ca ntr-o vraj, precum pe vremea cnd, adolescent Iiind, se
credea artist, dar nu era vraja de alt dat; cea de acum tinea doar de
existenta Odet-tei. Simtea cum renasc n el inspiratiile din tinerete, pe
care o viat Irivol le risipise, dar ele purtau toate reIlexul, pecetea unei
anume Iiinte; si, n ceasurile ndelungate pe care le petrecea acum la el
acas, gustnd o plcere raIinat, singur cu suIletul lui convalescent,
redevenea treptat el nsusi, dar apartinnd altei Ipturi. Nu se ducea la ea
dect seara, si nu stia nimic despre Ielul cum si petrece ea timpul n
restul zilei, dup cum nu-i cunostea nici trecutul, astIel net i lipsea
pn si acea inIim cunoastere initiala care, ngduindu-ne s ne
nchipuim ceea ce nu stim, ne strneste dorinta s stim mai mult. Eu se
ntreba cu ce si ocup timpul si nici ce viat dusese pn atunci. Surdea
numai uneori, gndin-du-se c n urm cu ctiva ani, cnd nu o cunostea, i
se vorbise despre o anume Iemeie care, dac si amintea bine, era
desigur ea, ca despre o cocot, ca despre o Iemeie ntretinut, ca despre
una dintre acele Iemei crora el le atribuia nc, Iiindc trise prea
putin n preajma lor, Iirea pervers din nscare cu care le-a nzestrat
mult vreme imaginatia unor romancieri. si spunea c adeseori, pentru a
judeca pe cineva corect, nu trebuia dect s adopti versiunea opus
aceleia care circul, Iiindc reputatiei de care auzise el trebuia s-i opun
o alta, legat de o Odette bun, naiv, stp-nit de un ideal, aproape att
de incapabil s mint net, rugind-o, ntr-o zi, pentru a putea cina
singur cu ea, s le scrie sotilor Verdurin c este bolnav, o vzuse a doua
zi, n Iata doamnei Yer-durin, care o ntreba dac se simte mai bine,
rosind, blbindu-se si artnd, Ir voie, pe chipu-i, neIericirea, chinul
pricinuite do acea minciun si, n timp ce, rspunznd, ddea tot mai
multe amnunte inventate cu privire la pretinsa ei boal din ajun, prea
c si cere iertare, implornd cu privirea si cu vocea-i dezndjduit,
pentru cuvintele ei mincinoase.
u
I
L
233
n anumite zile totusi, rareori, venea la el n timpul dup-amie-zii,
ntrerupndu-i reveria sau lucrul Ia acel studiu despre Ver Meer, pe care
l reluase n ultima vreme. Servitorul l anunta c doamna de Crecy se
aIl n salonas. Se ducea Ia ea si, cnd deschidea usa, pe chipul roz al
Odettei, de ndat ce l zrea pe Swann - schim-bndu-i Iorma gurii,
privirea ochilor, ovalul Ietei -, aprea un eurs. Rmas singur, el revedea
acel surs, cel pe care ea l avusese n ajun, un altul cu care l ntmpinase
n cutare sau cutare zi, cel prin care i rspunsese, n trsur, cnd o
ntrebase dac si poate ngdui s-i ndrepte Ilorile de eatleya nIipte n
corsaj; iar viata Odettei, n restul zilei, rmnndu-i cu desvrsirc
necunoscut, i aprea, cu Iondul ei neutru si lipsit de culoare, asemenea
acelor studii de Watteau unde pot Ii vzute ici-colo, pretutindeni, n
toate sensurile, desenate cu trei creioane diIerite pe hrtie glbuie,
nenumrate sursuri. Dar, uneori, ntr-un colt al acestei vieti pe care
Swann o vedea ntru totul golit, chiar dac mintea lui i spunea c nu
asa stau lucrurile, pentru c nu putea s si-o imagineze, vreun prieten,
care, bnuind c se iubesc, nu si-ar Ii ngduit s-i spun despre ea dect
lucruri nensemnate, i descria silueta Odettei, pe care o zrise, chiar n
acta dimineat, urcnd pe jos strada Abbattucci ntr-o rochie mpodobit
cu blan, purtnd o plrie la Eembrandt si un buchet de violete nIipt
n corsaj. Aceast simpl schit l nelinistea adnc pe Swann, pentru c l
silea s nteleag dintr-o dat c Odette avea o viat care nu-i apartinea
lui n ntregime; voia s aIle cui ncercase ea s-i plac mbrcnd acea
rochie pe care el nu i-o stia; si spunea c o va ntreba unde se ducea n
acea clip, ca si cum, n ntreaga viat incolor - aproape inexistent,
pentru c pentru el era invizibil - a amantei sale, nu mai exista dect un
singur lucru n aIara acelor sursuri ce-i erau lui adresate: ea, mergnd pe
o strad, cu o plrie a la Eembrandt si cu un buchet de violete nIipt n
corsaj,
Cerndu-i s-i cnte mica Iraz de Vinteuil, n loc de Valsul
TrandaIirilor, Swann nu cuta s o sileasc s cnte mai curnd lucrurile
ce-i plceau lui, dup cum, ca si n muzic, nu ncerca s-i corecteze
prostul gust cu privire la literatur'. si ddea bine seama c nu este
inteligent. Spunndu-i c-i va plcea tare mult ca el s-i vorbeasc
despre marii poeti, ea si nchipuise c va cunoaste astIel pe dat o
seam de cuplete eroice si romantioase, n genul celor scrise de
vicontele de Borelli, ba nc si mai emotionante. l ntreb dac Ver
Meer de DelIt suIerise pentru o Iemeie, dac l inspirase o Iemeie, iar
cnd Swami i mrturisi c nu se stie nimic n aceast privint,
234
ea nu se mai interes de acel pictor. Spunea adeseori: ,Fireste, cred c
nimic nu ar Ii mai Irumos dect poezia, dac ar Ii adevrat, dac poetii
ar ghidi tot ce spun. Dar adeseori snt oamenii cei. mai interesati din cti
exist. Stiu si eu cte ceva despre asta, cci am avut o prieten caro a
iubit un Iel de poet. n versurile lui nu vorbea dect de iubire, de cer, de
stele. Ah! si cum a mai tras-o pe sIoar! I-a ppat mai bine de trei pute
de mii de Iranci". Dac atunci Swann ncerca s o Iac s nteleag n ce
const Irumusetea artistic, cum trebuie s admire versurile sau
tablourile, dup o clip ea nu-l mai asculta, spunndu-i: ,Da... nu-mi
nchipuiam c asa stau lucrurile". Si el vedea c ea simte o att de mare
deceptie, net preIera s o mint, spunndu-i c toate astea nu nsemnau
nimic, c nu erau dect niste Ileacuri, c nu avea timp s se ocupe de
lucrul cel mai nsemnat, c exist, de Iapt, altceva. Dar ca i spunea cu
nsuIletire: ,Altceva? Ce altceva?... Spune", dar el nu spunea, stiind ct
de nensemnate si de diIerite de ceea ce ea ndjduia i-ar Ii prut
cuvintele Iui, ct de putin senzationale si de putin nduiostoare, si
temndu-se c, deziluzionat de art, va Ii n acelasi timp si de iubire.
Si, ntr-adevr, ea l gsea pe Swann, din punct de vedere intelectual,
inIerior Iat de ceea ce crezuse. ,ti pstrezi ntotdeauna sngele rece, nu
te pot deIini." Era uimit mai mult de indiIerenta lui Iat de bani, de
amabilitatea cu caro se purta cu Iiecare, de delicatetea lui. Si se
ntmpl, ntr-adevr, adeseori, cu oameni mai de seam dect Swann, cu
un savant, cu un artist, cnd nu este ignorat de cei care l nconjoar, ca
sentimentul ce dovedeste c superioritatea inteligentei Iui li s-a impus
s nu Iie admiratia lor pentru ideile acestuia, cci ele le scap, ci
respectul lor Iat de buntatea lui. Situatia lui Swann n societatea nalt
i inspira, de asemenea, lui Odctte, respect, dar ca nu dorea ca el s
ncerce s o introduc si pe ca n acea lume. Poate simtea c nu va putea
reusi, si chiar se temea c Iie si numai vorbind despre ea el va provoca
dezvluiri de care ei i era Iric. Swann i promisese, la cererea ei, s nu-
i rosteasc niciodat numele acolo undo el se ducea. i spusese c nu
vrea s Irecventeze societatea nalt pentru c se certase cndva tu o
prieten care, spre a se rzbuna, rspndise apoi o scam de brie despre
ea, Swann i obiecta: ,Dar nu toat lumea a cunoscut-o pe prietena ta. --
Ba da, lucrurile se aud, lumea e att de rea". Pe de o parte, Swann nu
ntelese aceast poveste, dar, pe de alta, stia c asemenea propozitii:
,Lumea e att de rea", ,O calomnie las ntotdeauna urme", snt n
general socotite drept adevrate; existau, Ir ndoial, cazuri crora li se
aplicau. Cel al Odettei era unul
235
I
u
dintre ele? si punea aceast ntrebare, dar nu mult vreme, cci, ca si
tatl lui, si simtea mintea greoaie ori de cte ori trebuia s rezolve o
problem mai grea. De altminteri, acea societate de care se temea att de
mult Odette, nu-i inspira poate o prea mare dorint, cci era prea
ndeprtat de cea pe care ea o cunostea, pentru ca sa si-o poat nchipui
limpede. Totusi, rmnnd, n anumite privinte, cu adevrat simpl (de
exemplu, mai avea nc drept prieten o croitoreas de mna a doua, pe
care o vizita aproape zilnic, urcnd scara abrupt, ntunecat si ru
mirositoare a locuintei acesteia), i plcea sicul, dar nu-l vedea la Iel ca
oamenii din nalta societate. Pentru ei, sicul este o emanatie a ctorva
persoane, putine la numr, care l proiecteaz pn destul de departe -
ceea ce l Iace s se atenueze mai mult sau mai putin, n raport cu
distanta Iat de centrul intim care l-a emis -, n cercul prietenilor lor, sau
al prietenilor prietenilor, ale cror nume alctuiesc un Iel de repertoriu.
Oamenii din nalta societate l au nscris n memoria lor, posednd, n
aceast materie, o eruditie din care au extras un Iel de bun gust, de tact,
astIel nct Swann, de exemplu, Ir s Ii trebuit s Iac apel la stiinta sa
monden, dac citea ntr-un jurnal numele persoanelor care cinaser
mpreun, putea s spun pe dat nuanta sicului acelei cine, dup cum un
literat, la simpla lectur a unei Iraze, apreciaz cu exactitate calitatea
literar a autorului citit. Dar Odette Icea parte dintre persoanele (extrem
de numeroase, orice ar crede n aceast privint oamenii din nalta
societate, si existnd n toate clasele sociale) care nu posed aceste
notiuni, imagineaz un altIel de sic, ce capt diIerite aspecte dup
mediul cruia ele i apartin, dar are drept caracteristic particular - Iie
c este sicul la care visa Odette, Iie c este cel n Iata cruia se nclina
doamna Cot-trd - Iaptul de a Ii imediat accesibil tuturor. Cellalt sic,
cel al oamenilor din nalta societate, este si el, la drept vorbind,
accesibil, dar spre a ajunge astIel are nevoie de un anume rgaz. Odette
spunea, de cte cineva:
- Nu Irecventeaz dect locurile sic.
Iar dac Swann o ntreba ce ntelege prin asta, ea i rspundea pe un ton
oarecum dispretuitor:
- Pur si simplu, locurile sic! Dac la vrsta ta trebuie s te n
vt ce nseamn un loc sic, mai bine m las pgubas. De exemplu,
dumineca dimineata, avenue de 1'Imperatrice, la ora cinci dup-
amiaza, malurile Lacului, joia, lden Thetre, vineri, Hipodromul,
balurile...
238
- Dar ce baluri?
- Balurile din Paris, vreau s spun balurile sic. Iat, de pild,
Herbinger, cel care are loc acas la un agent de burs. l stii cu si
gurant, este unul dintre brbatii cei mai cunoscuti din Paris, e
un tnr nalt si blond, Ioarte snob, care poart totdeauna o Iloare
la butonier, crarea mai spre spate, paltoane de culoare deschis;
se arat pe la toate premierele. A dat un bal acum cteva seri,
unde puteai ntlni persoanele cele mai sic din Paris. Mult mi-ar
Ii plcut s merg si eu! Dar nu se intra dect cu invitatie, si
n-am putut Iace rost. De Iapt mai bine c nu m-am dus, s-au m-
brncit ca nebunii, n-as Ii vzut nimic. Toti se nghesuiau mai ales
ca s poat spune c au Iost la Herbinger. Iar eu, dup cum stii,
nu tin la asemenea lucruri. De altIel, dintr-o sut de Iemei care
povestesc c au Iost, cincizeci mint... Dar m mir c tu, un br
bat att de sic, nu te-ai dus.
Dar Swann nu ncerca nicidecum s-i schimbe aceast conceptie despre
sic; gndind c nici conceptia lui nu era mai adevrat, c era la Iel de
prosteasc, la Iel de lipsit de important, nu gsea necesar s-si educe
amanta, astIel nct, dup multe luni, ea nu se interesa de persoanele la
care el se ducea dect n msura n care puteau s-i procure invitatii de
tot Ielul, la concursuri hipice, de exemplu, sau bilete la spectacolele n
premier. Dorea ca el s-si cultive aceste relatii att de utile, dar, pe de
alt parte, era nclinat s le cread prea putin sic, de cnd o vzuse
trecnd pe strad pe marchiza de Villeparisis ntr-o rochie de ln neagr,
purtnd o bonet, legat cu panglici.
u - Parc ar Ii o biat lucrtoare, o btrn portreas, artingl Si asta-i o
marchiz! Eu nu snt marchiz, dar ar trebui s m pltesti cu bani grei
ca s ies mbrcat n halul sta!
Ea nu ntelegea de ce Swann locuieste n casa de pe quai d'Or-leans pe
care, Ir a ndrzni s-i spun, o gsea nedemn de el.
Desigur Odette pretindea c-i plac ,vechiturile" si lua o nItisare
nentat si plin de Iinete cnd spunea c ador s-si petreac ziua
ntreag pe la anticari, cutnd tot Ielul de lucruri ,din alte timpuri". Desi
se ncptna parc din principiu (si prea c pune n practic un precept
de Iamilie), nerspunznd niciodat la ntrebri si ,ne-dnd socoteal" cu
privire la Ielul cum si petrece ziua, ea i vorbi o dat lui Swann despre o
prieten care o invitase si care avea numai mobil ,stil". Dar Swann nu
izbuti s aIle de la ea despre ce stil era vorba. Totusi, dup ce se gndi
ndelung, i rspunse c era ,n stil medieval". ntelegea prin asta c
peretii erau cptusiti cu lemn sculptat. Ceva mai trziu, i vorbi din nou
despre prietena
237
ei si adug, pe tonul sovitor si cu subntelesuri cu care citezi cuvintele
cuiva mpreuna cu care ai cinat n ajun si al crui nume-ti Iusese pn
atunci necunoscut, dar pe care amIitrionii preau s-l considere a Ii un
om att de celebru nct interlocutorul lor trebuia s jrieeap despre cine
vorbesc: ,Are o suIragerie... din... secolul al optsprezecelea!" De
altminteri, ea gsea c asemenea mobil este oribil, c interiorul pare
gol, ca si cum casa nu ar Ii Iost terminat, iar Iemeile i se preau, de
asemenea, oribile n acest decor, care nu va Ii niciodat la mod. n
sIrsit, a treia oar i vorbi din nou despre acelasi subiect, artndu-i lui
Swann adresa brbatului care construise acea suIragerie si pe care ea
dorea s-l cheme, cnd va avea bani, pentru a vedea dac nu-i poate Iace
si ei una desigur, nu ntru totul asemntoare, ci pe cea pe care si-o visa
si care, din neIericire, nu prea se potrivea cu dimensiunile micii ei
locuinte, o suIragerie cu buIete nalte, cu mobile n stil renascentist si
cu seminee asemenea celor din castelul Blois07. n acea zi, ls s-i
scape u Iata lui Swann prerea ei despre locuinta lui din quai d'Orleans;
si Iiindc el o criticase pe prietena Odettei pentru c nu avea mobile n
stilul Ludovic al XVI-lea, cci, spunea el, la urma urmei, asemenea
interior, chiar dac nu e recomandai|, ar putea Ii plin de Iarmec, ci ntr-
un Ials stil antic: ,Poate ai vrea s triasc, asa cum Iaci tu, printre
mobile stricate si printre covoare-tocite", i spuse ea, respectul omenesc
al burghezei Iiind, n eazu) su, nc mai important dect diletantismul
cocotei.
Pe cei crora le plcea s cerceteze prvliile cu vechituri, pe cei ce
iubeau versurile, dispretuiau calculele josnice, visau la onoare si la
dragoste, ea i considera ca apartinnd unei elite superioare restului
umanittii. Nu era nevoie s ai cu adevrat asemenea gusturi, important
era s Ie proclami sus si tare; de la un brbat care-i mrturisise la cin
c i place s hoinreasc, s-si mnjeasc degetele cu praIul vechilor
dughene, c nu va Ii niciodat pretuit de-ctre acest secol negustoresc,
Iiindc nu-i pas de interesele lui, sic apartine astIel unui alt timp, ea
se ntorcea, spunnd: ,E un-suIlet vrednic de toat iubirea, o Iiint
sensibil, cum de nu mi-am dat seama pn acum!" Si, dintr-o dat, se
simtea cuprins de o urias prietenie pentru el. n schimb cei care, ca
Swann, aveau nclinatii asemntoare, dar nu vorbeau despre ele, o
lsau cu totul indiIerent. Era silit, Ir ndoial, s admit c Swann nu
tine la bani, dar aduga repede, pe un ton mbuInat: ,Dar el e altIel"; si,
ntr-adevr, imaginatiei ei i vorbea no practicarea dezinteresului, ci
vocabularul legat de aceast practic.
233
Simtind c adeseori nu putea realiza ceea ce ea visa, Swann cuta cel
putin s Iac astIel nct ea s se simt bine cu el, s nu-i contrazic
ideile vulgare, prostul gust pe care l arta n toate privintele, si care
lui, de altminteri, i plcea, ca tot ce venea din partea ei, care l nenta
chiar, cci toate acestea reprezentau trsturi particulare datorit crora
esenta acestei Iemei i aprea, devenea vizibil. De aceea, cnd prea
Iericit c se duce la Regina Topaze, sau cnd privirea ei devenea
serioas, nelinistit si voluntar, cnd o cuprindea teama c nu va ajunge
la timp la srbtoarea Ilorilor sau, pur si simplu, la un ceai, cu pine
prjit cu unt, servit la ,The de la Rue Royale", unde credea c trebuie
s Iii zilnic pentru a Ii socotit o Iemeie elegant, Swann, entuziasmat
asa cum sntem n Iata purtrii unui copil sau de adevrul unui portret ce
pare c st s vorbeasc, simtea att de bine cum suIletul amantei sale i
se arat pe Iat, nct nu putea rezista ispitei de a-l atinge cu buzele. ,Ah!
micuta Odette vrea s o ducem la srbtoarea Ilorilor, vrea ca toat
lumea s o admire, ei bine, o s-o ducem acolo, ne nclinm n Iata
dorintei ei." Fiindc Swann nu vedea prea bine, trebui s se resemneze a
lucra la el acas cu ochelari si a purta, cnd iesea n lume, monoclu, care
i sttea mai bine. Prima oar cnd Odette l vzu astIel, nu-si putu
stpni bucuria: ,Trebuie s recunosc c monoclul este un lucru Ioarte
sic pentru un brbat. Cit de bine ti st! Arti ca un adevrat gentleman.
Nu-ti lipseste dect un titlu de noblete!" adug ea, cu un usor regret n
voce. Lui i plcea c Odette este astIel, tot asa cum, dac ar Ii Iost
ndrgostit de o breton, ar Ii Iost Iericit s o vad purtnd boneta nalt
speciIic tinutului ei si s o aud spunnd c ca crede n strigoi. Pn
atunci, ca la multi brbati al cror gust pentru arte se dezvolt
independent de senzualitatea lor, existase si la el o ciudat nepotrivire
ntre satisIactiile legate de cele dou domenii, bucurndu-se, n preajma
unor Iemei din ce n ce mai grosolane, de seductiile exercitate de opere
din ce n ce mai raIinate, ntovrsind o micut servitoare ntr-o loj
luxoas la reprezentarea unei piese decadente pe care dorea s o vad
sau la o expozitie de pictur impresionist, si convins, de altIel, c o
Iemeie cultivat din lumea bun nu ar Ii nteles mai mult, dar nu ar Ii
stiut s tac att de Iermector. Dimpotriv, de cnd o iubea pe Odette,
Iaptul de a simti ceea ce simte ea, de a ncerca s Iie unul si acelasi suIlet
i Icea att de bine, nct ncerca s admire lucrurile pe care ea le iubea,
si aIla o plcere cu att mai proIund nu numai n a-i imita obiceiurile, ci
si n a-i adopta prerile, cu ct, cum ele nu aveau nici o rdcin n
propria-i inteligent, i aminteau doar de iubirea lui, din pricina creia le
preIerase. Se
239
I
ntorcea la Serge Panine, pndea ocaziile de a-l vedea pe Olivior Metra,
pentru plcerea de a Ii initiat n toate conceptiile Odettei, de a simti cum
mparte pe din dou toate gusturile ei. Farmecul de a-l apropia de ea
ascuns n operele sau n locurile pe care ea le iubea, i prea mai
misterios dect cel intrinsec unora mai Irumoase, dar care nu i-o
aminteau. De altIel, lsnd s-i slbeasc convingerile intelectuale din
tinerete, iar scepticismul su de om de lume ptrunznd, aproape Ir
stirea lui, pn la ele, credea (sau, cel putin, crezuse att de multa vreme
asta, nct mai credea si acum) c obiectele asupra crora se aplic
gusturile noastre nu au o valoare absolut n ele nsele, ci c totul tine de
epoc, de clas, de mod, cea mai vulgar valornd tot att ct cea care
trece drept cea mai distins. Si cum socotea c importanta pe care Odette
o acord Iaptului de a avea o invitatie la un vernisaj nu era n sine un
lucru mai ridkol dect plcerea simtit de el cndva cnd dejuna la printul
de Galles, tot astIel nu credea c admiratia pe care ea o arat pentru
Monte-Carlo sau pentru Eigii68 era mai putin nteleapt dect gustul lui
pentru Olanda, pe care ea si-o nchipuia urt, si pentru Versailles, pe
care l gsea trist. De aceea nici nu se mai ducea n aceste locuri,
spunndu-si cu pl-"cere c renunt la ele pentru ea, c vrea s simt, s
iubeasc doar mpreun cu ea.
Asa cum iubea tot ce o nconjura pe Odette si nu era, oarecum, dect
modul conIorm cruia el putea s o vad, s stea de vorb cu ea, lui
Swann i plcea si societatea sotilor Verdurin. Acolo, n adncul tuturor
distractiilor, meselor, muzicii, jocurilor, supeurilor costumate,
picnicurilor, mersului la teatru, ba chiar si al ,marilor serate", date, nu
prea des, pentru musaIirii ,plicticosi", exista prezenta Odettei, vederea
Odettei, conversatiile cu Odette, pe care, invitndu-l, sotii Verdurin i-o
druiau ca pe un lucru nepretuit; el se simtea astIel mai bine dect
oriunde n ,micul grup", si cuta s-i atribuie merite reale, cci si
nchipuia c, din proprie dorint, l va Irecventa toat viata. Or,
nendrznind s-si spun, de team c nu va crede el nsusi, c o va iubi
totdeauna pe Odette, cel putin presupunnd c-i va Irecventa totdeauna
pe sotii Verdurin (pro-prozitie care, apriori, ridica mai putine obiectii de
principiu din partea inteligentei sale), el se vedea n viitor continund s
o ntl-neasc n Iiecare sear pe Odette; asta nu nsemna poate chiar c o
va iubi totdeauna, dar, pentru moment, n timp ce o iubea, lui nu-i
trebuia dect s cread c nu va nceta nici o zi s-o vad. ,Ce societate
Iermectoare, si spunea el. n Iond", aici se duce adevrata viat. Lumea
e mai inteligent, mai nclinat ctre art dect
240
nalta societate. Doamna Verdurin, desi are cteva apucturi exagerate
si oarecum ridicole, iubeste sincer pictura, muzica, si are o adevrat
pasiune pentru operele de art, o mare dorint de a le Iace pe plac
artistilor. Ea are o idee gresit despre oamenii din nalta societate; dar
oare nalta societate nu are una nc si mai gresit despre mediile
artistice? Poate c nu am a-mi satisIace mari nevoi intelectuale prin
conversatie, dar m simt Ioarte bine cu Cotterd, desi Iace nu o dat
calambururi, inepte. Iar pictorul, chiar dac pretentiile lui de a uimi
las o impresie neplcut, este unul dintre oamenii cei mai inteligenti pe
care i-am cunoscut. Si apoi, mai ales, aici te simti liber, Iaci ce vrei, Ir
nici o constrngere, Ir nici o ceremonie. Ct bun dispozitie se
cheltuieste n Iiecare zi n acest salon! Hotrt lucru, aproape c nu m
voi mai duce dect n aceast, societate. Aici mi voi stabili din ce n ce
mai mult si tabieturile, si viata."
Si cum calittile pe care le credea intrinsece sotilor Verdurin nu erau
dect reIlexul plcerilor pe care le gustase n salonul lor iubirea sa pentru
Odette, aceste calitti deveneau mai serioase, mai proIunde, mai vitale,
atunci cmd si acele plceri erau astIel. Fiindc doamna Verdurin i
druia uneori lui Swann acel ceva ce putea constitui pentru el Iericirea;
Iiindc, n cutare sear, cnd se simtea nelinistit pentru c Odette
discutase mai mult cu un invitat si cnd, mniat mpotriva ei, nu voia s
ia initiativa de a o ntreba dac seva ntoarce acas mpreun cu el,
doamna Verdurin i aducea pacea si bucuria, spunndu-i spontan:
,Odette, te ntorci acas cu domnul Swann, nu-i asa?"; Iiindc n acea
var ce se apropia si cnd se ntrebase mai nti eu neliniste dac Odette
nu va pleca din Paris Ir el, dac va putea continua s o vad zilnic,
doamna Verdurin urma s-i invite s o petreac amndoi la ea la tar, -
Swann, lsnd parc Ir voia lui recunostinta si interesul s se inIiltreze
n inte-ligenta-i si s-i inIluenteze ideile, ajungea s sustin sus si tare c
doamna Verdurin are un suIlet mare si nobil. Dac vreunul dintre Iostii
lui colegi de la Ecole du Louvre i vorbea de persoane cu merite-
deosebite: ,i preIer nsutit pe sotii Verdurin", i rspundea el. Si, pe im
ton solemn, care era nou la el: ,Snt niste Iiinte cu un suIlet nespus de
mrinimos, iar mrinimia este de Iapt singurul lucru important si nobil.
Vezi, nu exist dect dou categorii de Ipturi: cei mrinimosi si ceilalti;
iar eu am ajuns la o vrst cnd trebuie s iau o hotrre, s m decid o
dat pentru totdeauna pe cine vreau s iubesc si pe cine vreau s
dispretuiesc, s nu-i mai prsesc pe cei pe care i iubesc si, pentru a
rscumpra timpul pe care l-am risipit cu ceilalti, s nu m mai despart
de ei pin la moarte. Chiar asa,.
241
A
mai aduga el, cu acea usoar emotie pe care o simti cnd, chiar Ir s-ti
dai prea bine seama, spui un lucru nu pentru c este adevrat, ci pentru
c ti Iace plcere s-l spui si l asculti rostit de propria ta voce ca si
cum ar veni din alt parte dect din tine nsuti, zarurile snt aruncate, am
ales s iubesc doar inimile mrinimoase si s nu mai triesc dect n
mrinimie. M ntrebi dac doamna Ver-durin este cu adevrat
inteligent. Te asigur c mi-a dat toate dovezile c are un suIlet nobil,
superior, la care, orice ai spune, nu te poti ridica Iar o gmdire tot att de
nalt. Posed, desigur, proIunda inteligent a artelor. Dar poate c nu
prin asta este ea n primul rnd vrednic de admiratie; cci vreo Iapt
mrunt, dar de o buntate ingenioas si raIinat, svrsit pentru mine,
vreo atentie, as spune genial, vreun gest Iamiliar si totodat sublim,
dezvluie o ntelegere mai adnc a existentei dect toate tratatele de
IilosoIie".
Ar Ii putut totusi s-si spun c printre vechii prieteni ai printilor si
existau oameni la Iel de simpli ca sotii Verdurin, c unii dintre colegii
si de tinerete erau tot att de ndrgostiti de art, c el cunostea si alti
oameni cu inim mare si c, totusi, de cnd optase pentru simplitate, art
si mrinimie, nu-i mai vedea niciodat. Dar acestia nu o cunosteau pe
Odette si, chiar dac ar Ii cunoscut-o, nu s-ar Ii strduit s o apropie de
el.
AstIel, nendoielnic, n toat societatea din jurul sotilor Verdurin nu
exista nici un alt invitat care s-i iubeasc sau s cread c-i iubeste la
Iel ea Swanu. Si totusi, cnd domnul Verdurin spusese c Swann nu-i
place prea mult, el exprimase nu numai propriul su gnd, ci l ghicise si
pe cel al sotiei sale. Fr ndoial, Swann simtea pentru Odette o
dragoste prea mare si pe care nu i-o mrturisise doamnei Verdurin, care
ar Ii vrut sa-i Iie conIidenta de Iiecare zi; Ir ndoial, nssi discretia
cu care se Iolosea de ospitalitatea sotilor Verdurin, abtinndu-se
adeseori s vin la cin pentru un motiv pe care ei nu l bnuiau si n
locul cruia vedeau doar dorinta de a rspunde unei invitatii ntr-un
salon ,plicticos"; Ir ndoial, le asemenea, si n ciuda tuturor
precautiilor pe care le luase pentru a o ascunde, descoperirea treptat de
ctre ei a strlucitei lui situatii mondene - totul contribuia la iritarea lor
mpotriva lui. Dar motivul cel mai adine era altul. Simtiser Ioarte
curnd n el un spatiu rezervat, impenetrabil, unde continua s sustin n
tcere si pentru el nsusi c printesa de Sagan nu este grotesc si c
glumele lui Cottard nu snt ctusi de putin amuzante; n sIrsit, si desi
niciodat nu renuntase la amabilitatea lui si nu se revoltase mpotriva
dogmelor casei, o imposibilitate de a i le impune, de a-l converti pe de-
a-n- la ele, cum nu mai ntlniser niciodat la nimeni. L-ar Ii
242
iertat c viziteaz saloane ..plicticoase" ('crora, de altIel, n ItdncuF
inimii sale, le preIera de mii de ori micul grup din jurul sotilor Ver-durin
si pe acestia), dac ar Ii consimtit, spre a da un bun exemplu, s se
lepede de ele n prezenta celorlalti credinciosi ai casei. Dar nteleseser
c nu-i vor putea niciodat smulge o asemenea abjurare.
Ce mult se deosebea de un ,.nou venit" pe care Odette le ceruse-
ngduinta s-l invite, desi mi-l ntlnise dect de putine ori, si n care si
puneau multe sperante, contele de Forcheville! (Se ntmpl-s Iie
tocmai cumnatul lui Saniette, ceea ce i umplu de mirare pe invitatii cei
mai credinciosi; btrmil arhivar avea purtri att de-umile, net l
crezuser totdeauna de un rang social inIerior rangului lor, si nu se
asteptau s aIle c apartine unei lumi bogate si relativ aristocratice.) Fr
ndoial, Forcheville era snob n chip grosolan, n timp ce Swann nu era;
Ir ndoial c el nici nu se gndea s-situeze, ca Swann, salonul sotilor
Verdurin deasupra tuturor celorlalte. Dar nu avea acea Iire delicat
care-l mpiedeca pe Swann s se asocieze criticilor prea vdit
mincinoase, pe care le patrona domnita Verdurin, mpotriva oamenilor
cunoscuti de el. Tiradelor pretentioase si vulgare lansate de pictor n
anumite zile, glumelor de bcan riscate de Cottard, Swann, ce i iubea pe
amndoi, le gsea cu usurint scuze, dar nu avusese niciodat curajul si
ipocrizia s le ncuviinteze; Forcheville era, dimpotriv, de un nivel
intelectual care i ngduia s Iie uluit, Iermecat de unele, Ir ca, de
altIel, s le nteleag, si amuzat de celelalte. Si tocmai prima cin la
Iamilia. Verdurin la care veni si Forchevillc puse n lumin toate acele
diIerente, scoase n evident calittile acestuia, grbind dizgratia lui
Swann.
Se aIla la aceast cin, n aIara obisnuitilor casei, si un proIesor de la
Sorbona, Briehot, ce i ntlnise pe domnul si doamna Verdnrin la bi si
care, dac Iunctiile sale universitare si lucrrile de eruditie nu i-ar Ii
ocupat aproape tot timpul, ar Ii venit cu drag inimii ade~ seori la ei.
Cci poseda acea curiozitate, acea superstitie a vietii care, mbinat cu
un anume scepticism relativ la obiectul studiilor lor, conIer, n orice
proIesie, unor oameni inteligenti, medici care-nu cred n medicin,
proIesori de liceu care nu cred n traducerea, n latin, reputatia de a Ii
niste minti deschise, strlucite si chiar superioare. n casa doamnei
Verdurin el se strduia s-si caute comparatiile n domeniile cele mai
actuale cnd vorbea de IilosoIic-si de istorie, mai nti pentru c credea
c ele nn sntnlcet o pregtire pentru viat si pentru c si nchipuia c
gseste n actiune n, micul elan ceea ce nu cunoscuse pn atunci dect
din crti, apoi, poate si pentru c, imprimndu-i-se odinioar, si
pstrindu-l, chiar
243
mai aduga el, cu acea usoar emotie pe care o simti cnd, chiar Ir s-
ti dai prea bine seama, spui un lucru nu pentru c este adevrat, ci
pentru c ti Iace plcere s-l spui si l asculti rostit de propria ta voce
ea si cum ar veni din alt parte dect din tine nsuti, zarurile snt
aruncate, am ales s iubesc doar inimile mrinimoase si s nu mai triesc
dect n mrinimie. M ntrebi dac doamna Ver-durin este cu adevrat
inteligent. Te asigur c mi-a dat toate dovezile c are un suIlet nobil,
superior, la care, orice ai spune, nu te poti ridica Ir o gndire tot att de
nalt. Posed, desigur, proIunda inteligent a artelor. Dar poate c nu
prin asta este ea n primul rnd vrednic de admiratie; cci vreo Iapt
mrunt, dar de o buntate ingenioas si raIinat, svrsit pentru mine,
vreo atentie, as spune genial, vreun gest Iamiliar si totodat sublim,
dezvluie o ntelegere mai adnc a existentei dect toate tratatele de
IilosoI ie".
Ar Ii putut totusi s-si spun c printre vechii prieteni ai printilor si
existau oameni la Iel de simpli ca sotii Verdurin, c unii dintre colegii
si de tinerete erau tot att de ndrgostiti de art, c el cunostea si alti
oameni cu inim mare si c, totusi, de cnd optase pentru simplitate, art
si mrinimie, nu-i mai vedea niciodat. Dar acestia nu o cunosteau pe
Odette si, chiar dac ar Ii cunoscut-o, nu s-ar Ii strduit s o apropie de
el.
AstIel, nendoielnic, n toat societatea din jurai sotilor Verdurin nu
exista nici un alt invitat care s-i iubeasc sau s cread c-i iubeste la
Iel ea Swann. Si totusi, cnd domnul Verdurin spusese c Swann nu-i
place prea mult, el exprimase nu numai propriul su gnd, ci l ghicise si
pe cel al sotiei sale. Fr ndoial, Swann simtea pentru Odette o
dragoste prea mare si pe care nu i-o mrturisise doamnei Verdurin, care
ar Ii vrut s-i Iie conIidenta de Iiecare zi; Ir ndoial, nssi discretia
cu care se Iolosea de ospitalitatea sotilor Verdurin, abtinndu-se
adeseori s vin la cin pentru un motiv pe care ei nu l bnuiau si n
locul cruia vedeau doar dorinta de a rspunde unei invitatii ntr-un
salon ,plicticos"; Ir ndoial, de asemenea, si n ciuda tuturor
precautiilor pe care le luase pentru a o ascunde, descoperirea treptat de
ctre ei a strlucitei lui situatii mondene ~ totul contribuia la iritarea lor
mpotriva lui. Dar motivul cel mai adnc era altul. Simtiser Ioarte
curnd n el un spatiu rezervat, impenetrabil, unde continua s sustin n
tcere si pentru el nsusi c printesa de Sagan nu este grotesc si c
glumele lui Cottard nu snt ctusi de putin amuzante; n sIrsit, si desi
niciodat nu renuntase la amabilitatea lui si nu se revoltase mpotriva
dogmelor casei, o imposibilitate de a i le impune, de a- converti pe de-
a-n-tregul la ele, cum mi mai ntlniser niciodat la nimeni. L-ar Ii
242
iertat c viziteaz saloane ..plicticoase" (crora, de altIel, n adncuI
inimii sale, le preIera de mii de ori micul grup din jurul sotilor Ver-diirin
si pe acestia), dac ar Ii consimtit, spre a da un bun exemplu, s se
lepede de ele n prezenta celorlalti credinciosi ai casei. Dar nteleseser
e nu-i vor putea niciodat smulge o asemenea abjurare.
Ce mult se deosebea de un ,nou venit" pe care Odette le eeruse-
ngduinta s-l invite, desi nu-l ntlnisc dect de putine ori, si n care si
puneau multe sperante, contele de Forcheville! (Se ntmpl. s Iie
tocmai cumnatul lui Saniette, ceea ce i umplu de mirare pe invitatii cei
mai credinciosi; btrnul arhivar avea purtri att de-umile, net l
crezuser totdeauna de un rang social inIerior rangului lor, si nu se
asteptau ? aIle e apartine unei lumi bogate si relativ aristocratice.) Fr
ndoial, Forcheville era snob n chip grosolan, n timp ce Swann nu era;
Ir ndoial c el nici nu se gndea s situeze, ca Swann, salonul sotilor
Verdurin deasupra tuturor celorlalte. Dar nu avea acea Iire delicat
eare-l mpiedeca pe Swann s& se asocieze criticilor prea vdit
mincinoase, pe care le patrona doamna Verdurin, mpotriva oamenilor
cunoscuti de el. Tiradelor pretentioase si vulgare lansate de pictor n
anumite zile, glumelor de bcan, riscate de Cottard, Swann, ce i iubea
pe amndoi, le gsea cu usurint scuze, dar nu avusese niciodat curajul
si ipocrizia s le ncuviinteze; Forcheville era, dimpotriv, de un nivel
intelectual care-i ngduia s Iie uluit, Iermecat de unele, Ir ca, de
altIel, s le nteleag, si amuzat de celelalte. Si tocmai prima cin la
Iamilia. Verdurin la care veni si Forcheville puse n lumin toate acele
diIe-ente, scoase n evident calittile acestuia, grbind dizgratia lui
jwann.
Se aIla la aceast cin, n aIara obisnuitilor *asei, si un proIesor le la
Sorbona, Brichot, ce i ntlnise pe domnul si doamna Verdurin la bi si
care, dac Iunctiile sale universitare si lucrrile de eruditie nu i-ar Ii
ocupat aproape tot timpul, ar Ii venit cu drag inim ade* seori la ei.
Cci poseda acea curiozitate, acea superstitie a vietii care, mbinat cu
un anume scepticism relativ la obiectul studiilor lor, conIer, n orice
proIesie, unor oameni inteligenti, medici care nu cred n medicin,
proIesori de liceu care nu cred n traducerea, n latin, reputatia de a Ii
niste minti deschise, strlucite si chiar superioare. n casa doamnei
Verdurin el se strduia s-si caut comparatiile n domeniile cele mai
actuale cnd vorbea de IilosoIic-si de istorie, mai nti pentru c credea
c ele nu sntoleet o pregtire pentru viat si pentru c si nchipuia c
gseste n actiune n micul clan ceea ce nu cunoscuse piu atunci dect
din crti, apoi, poate si pentru c, imprimiidu-i-sc odinioar, si
pstrndu-J, chiar
243
I
Ir voia lui, respectul Iata de anumite subiecte, credea c iese din pielea
universitarului ngduindu-si anumite ndrzneli, care, dimpotriv, nu i
se preau ca atare dect pentru c rmsese tot universitar.
nc de la nceputul mesei, cum domnul de Forcheville, asezat la dreapta
doamnei Verdurin, care se mbrcase n cinstea ,noului venit" ntr-o
toalet Ioarte elegant, i spunea acesteia: ,Rochia asta alb este Ioarte
original", doctorul, care l privise cu atentie ntruna, ntr-att era de
curios s stie cum arat ceea ce el numea un ,de", si care cuta un prilej
sa-i atrag privirea si s intre ntr-o relatie mai strns cu el, prinse din
zbor cuvntul ,alb", si, Ir s-si ridice nasul din IarIurie, zise: ,Alb?
Alba de Castilia69?", apoi Ir s-si miste capul, arunc pe Iuris la
dreapta si la stnga ocheade nesigure si surztoare. n timp ce Swann,
prin eIortul dureros si zadarnic de a surde, art c socotea acel
calambur stupid, Forcheville i gust Iinetea, dovedind totodat c stie
s se poarte si s-si tempereze o veselie a crei Iranchete o Iermeca pe
doamna Verdurin.
- Ce prere ai de un savant ca el? l ntrebase ea pe Forcheville.
Nu-i chip s vorbesti serios cu el nici dou minute la cin. Tot asa
le vorbesti si bolnavilor la spital? mai adugase ea, ntorcndu-se
ctre doctor, n cazul sta cred c rar li se ntmpl s se plictiseasc.
Vd c va trebui s cer s Iiu si eu internat.
- Parc am auzit c doctorul vorbea de btrna scorpie, dac
ndrznesc, s m exprim astIel, de Alba de Castilia. Nu-i asa,
doamn? o ntreba Brichot pe doamna Verdurin care, aproape
lesinat, cu ochii nchisi, si nIund chipul n palme, scotnd
strigte stinse. Vai, doamn, nu as vrea s nelinistesc suIle
tele respectuoase, dac exist cumva asemenea suIlete n jurul
acestei mese, sub rosa... Recunosc, de altIel, c ineIabila noastr
republic atenian - si nc cum! - ar putea onora n persoana
acestei capetiene obscurantiste pe primul dintre preIectii de politie
*u min de Iier. Ba da, draga mea gazd, ba da, ba da, relu el cu
vocea-i bine timbrat, care separa Iiecare silab, ca rspuns la o
obiectie a domnului Verdurin. Cronica de la Saint-Denis10 ne oIer
date incontestabil sigure, nelsndu-ne nici o ndoial n aceast
privint. Nici o alt Iemeie nu ar putea Ii mai bine aleas drept
patroan a unui proletariat laicizant dect aceast mam a unui
sInt71', cruia, de altIel, nu i-a Icut deloc viata usoar, dup cum
spun Suger72 si alti sIinti Bernard73; cci l mustruluia pe Iiecare
pe msur.
- Cine este acest domn? ntreb Forcheville pe doamna Verdu
rin, pare im mare erudit.
244
- Cum, nu-l cunosti pe celebrul Brichot? este vestit n toat
Europa.
- Ah, da! este Bre"chot, exclam Forcheville, care nu auzise
bine, o s aveti multe s-mi spuneti, adug el, pironindu-l pe
brbatul celebru cu o privire holbat. Este ntotdeauna interesant
s cinezi cu un om cunoscut. Dar vd c aveti invitati de vaz.
E cu neputint s te plictisesti n asemenea salon.
- Stiti, spuse cu modestie doamna Verdurin, important este
inai ales c se simt ca la ei acas, vorbesc despre ce vor, si conver
satia nu mai conteneste. Brichot, n seara asta, nu a Iost la nl
timea lui obisnuit: l-am vzut aici la mine strlucind cu adevrat,
de-ti venea s-i ngenunchezi la picioare; ei bine, n alte saloane
nn-i acelasi om, nu mai este nicidecum spiritual, trebuie s-i smulgi
cuvintele cu clestele, ba este chiar plicticos.
- Ciudat! zise Forcheville, mirat.
Un asemenea mod de a Ii spiritual ar Ii Iost considerat stupid n
societatea unde Swann si petrecuse tineretea, desi era compatibil cu o
inteligent real. Iar cea a proIesorului, viguroas si bine alimentat, ar
Ii putut Ii probabil invidiat de multi dintre oamenii de lume pe care
Swann i gsea spirituali. Dar acestia ajunseser s-l molipseasc att de
bine cu gusturile si reIuzurile lor, cel putin n tot ceea ce priveste viata
monden si chiar n acea parte anex a ei, care ar trebui mai curnd s
tin de domeniul inteligentei: conversatia, net Swann gsi glumele lui
Brichot doar pedante, vulgare si gretos de grosolane. Apoi, el mai era
socat, deprins Iiind eu bunele maniere, si de tonul aspru si soldtesc pe
care l lua, cnd se adresa Iiecruia, acest universitar militros. n sIrsit,
poate si pierduse mai ales, n acea sear, obisnuita-i indulgent, vznd
amabilittile pe care doamna Verdurin le desIsura Iat de acest
Forcheville, pe care Odette avusese ciudata idee de a-l aduce cu ea.
Oarecum stnjenit Iat de Swann, ea l ntrebase la sosire:
- Cum l gsesti pe invitatul meu?
Iar el, dndu-si pentru prima oar seama c Forcheville, pe care l
cunostea de mult vreme, putea s plac Iemeilor si era un brbat destul
de Irumos, i rspunsese: ,Dezgusttor". Desigur nu-i trecea prin minte
s Iie gelos pe Odette, dar nu se simtea la Iel de Iericit ca de obicei si
cnd Brichot, ncepnd s povesteasc istoria maniei Albei de Castilia,
care ,trise cu Henric Plantagenetul74 multi ani, nainte de a se cstori
cu el", voi s o continue, provo-cndu-l, printr-o ntrebare, pe Swann:
,Nu-i asa, domnule Swann?", pe tonul martial pe care l iei pentru a te
pune la mintea unui tran sau a ncuraja un soldtoi, Swann i risipi orice
eIect, spre Iuria
245
stpnei casei, rspunznd c roag s Iio scuzat c l intereseaz att de
putin Alba de Castilia, dar c vrea s-l ntrebe ceva pe pictor, ntr-
adevr, acesta vizitase n acea dup-amiaz expozitia unui artist, prieten
eu doamna Verdurin, care murise recent, si Swann ar Ii vrut s stie do la
el (cci i pretuia bunul gust) dac, ntr-adevr,, n aceste opere se vdea
ceva mai mult dect virtuozitatea uimitoare din cele care le precedaser.
- Din acest punct de vedere, era extraordinar, dar asemenea,
calitate nu mi se pare c ar tine de o art, cum se spune, Ioarte
,nalt", spuse Swann, surznd.
- nalt... adic la nltimea unei institutii, l ntrerupse Cot-
tard, ridiendu-si bratele ctre cer cu o gravitate simulat.
Toti comesenii izbucnir n rs.
- V spuneam eu c de cte ori vorbeste, te strici de re, i
spuse doamna Verdurin lui Foreheville. n clipa cnd te astepti
cel mai putin, ti trnteste o glum de toat Irumusetea.
Dar ea observ c numai Swann nu rsese. De altIel, nu era prea
multumit c este luat peste picior de Cottard n Iata lui Forcheville. Dar
pictorul, n loc g-i rspund ntr-un mod interesant lui Swann, ceea ce
ar Ii Icut probabil dac ar Ii Iost singur cu el, preIer s se Iac
admirat de convivi, lansndu-se ntr-o tirad despre-iscusinta maestrului
disprut.
- M-am apropiat de tablouri, spuse el, ca p vd cum Fnt
Icute, m-am bgat cu nasul n ele. Drace! nu pot spune dac rt
pictate cu clei, cu praI de rubine, cu spun, cu bronz, cu soare,.
cu ccat!
- Si unul Iace ct dousprezece, exclam prea trziu doctoral,,
ale crui cuvinte nu Iur ntelese de nimeni.
- Parc ar Ii Icute din nimic, relu pictorul, mi-i chip s
descoperi cu ce lucra, de parc te-ai aIla n Iata Rondului de'noapte
sau a EIorelor azilului de btrni din Harlem15, ba chiar as spune-
c pasta e mai viguroas dect la Eembrandt si la Hals. Ai aici
totul, pot s jur.
Si, asemenea cntretilor care, ajunsi la nota cea mai nalta,, continu cu
o voce din cap, ncetisor, el se multumi s sopteasc, rznd, ca si cum
aceasta pictur cdea n derizoriu prin nsusi Iaptul c era Irumoas:
- Miroase bine, ti se urc la cap, ti taie respiratia, parc te
gdil, si s nu stii din ce e Icut, dar asta-i adevrat vrjitorie,
adevrat smecherie, un Iel de miracol (izbucnind ntr-un hohot
de rs): e o pictur necinstit! Si oprindu-se, nltndu-si cu gravi-
246
tate capul, pe o not Ioarte joas, pe care ncerca s o intoneze ct mai
armonios, adug: ,Si totusi att de loial!"
Cu exceptia momentului cnd spusese: ,pasta e mai viguroas dect n
Rondul de noapte", cuvinte blasIcmatorii care suscitaser un proces din
partea doamnei Verdurin, ce socotea c Rondul de iioapte este cea mai
de seam capodoper din univers, mpreun cu SimIonia a Noua si
Victoria din Satnolrace, si: ,pictat cu ccat", *are l silise pe
Forcheville s arunce o privire rapid jur-mprejurul mesei spre a vedea
dac expresia e acceptat, dup care si lipise pe buze un surs preIcut si
conciliant, toti convivii, n aIar de Swann, l priviser pe pictor Iascinati
de admiratie.
- M amuz teribil cnd se nIierbnt ca acum, exclam, la
urm, doamna Verdurin, ncntat c salonul ei este att de inte
resant tocmai n ziua cnd domnul de Forcheville venea pentru
prima oar. Si tu ce r
mi asa, cu gura cscat, ca un prostnac?
li spuse ea domnului Verdurin. Stii totusi ct de bine vorbeste;
te uiti la el de parc l-ai auzi prima dat. Dac l-ai Ii vzut n timp
ce vorbeai: te sorbea din ochi. Iar mine ne va spune pe de rost
tot ce nc-ai zis astzi, Ir s uite un singur cuvnt.
- Nu, dar vorbesc Ioarte serios, spuse pictorul, nentat de
succesul su, s-ar prea c-ti nchipui c glumesc, c spun bali
verne, dar nicidecum, e ntocmai cum am zis; o s te duc s vezi, o
s-mi spui dac am exagerat cu ceva, mi tai capul c o s te n
torci nc si mai nIierbntat dect mine!
- Dar nu credem c exagerezi, vrem doar s mnnci si dum
neata ceva si s mnnce si brbatul meu; mai d-i putin peste dom
nului, doar vezi c i s-a rcit n IarIurie. Nu sntem att de grbiti,
servesti de parc ar Ii luat casa Ioc, mai asteapt putin nainte de
& aduce salata.
Doamna Cottard, care era modest si vorbea putin, stia totusi s Iie
sigur de ea cnd, printr-o inspiratie Iericit, gsea tocmai replica cea
mai potrivit. Simtea c va avea o clip de succes, ceea ee i ddea
ncredere n ea; nu voia att s strluceasc pentru ea, rt s-i Iie
Iolositoare carierei sotului ei. De aceea, nu ls s-i scape cuvntul
,salat", pe care l rostise doamna Verdurin.
- Nu-i cumva vorba de o salat japonez? spuse ea eu jum
tate de gur, ntorendu-se ctre Odette.
Si, ncntat si parc uimit ea nssi de ndrzneala si de
spontaneitatea unei asemenea aluzii discrete, dar limpezi, la noua si
rsuntoarea pies a lui Dumas, izbucni ntr-un Iermector rs de
ingenu, nu Ioarte glgios, dar att de irezistibil, ncrl cteva clipe
247
-.-
nu si-| putu stpni. ,Cine este aceast doamn? e Ioarte spiritual'V
spuse Forcheville.
- Nu e salat japonez, dar o s v pregtim pentru cina de
vinerea viitoare, dac veniti cu totii.
- O sa v par Ioarte provincial, dt~ii .aule, i spuse doamna
Cottard lui Swann, dar n-am vzut nc Iaimoasa pies Francilhn1*
de care vorbeste toat lumea. Doctorul a vzut-o (mi amintesc
chiar c mi-a spus c a avut marea plcere de a-si petrece seara cu
dumneata) si mrturisesc e nu mi 6-a prut rezonabil s mai cump
rm nc o dat bilete, ca s m duc si pe mine. Evident, mi re
greti niciodat cnd te duci la Thetre-Francais, toate piesele snt att
de bine jucate, dar cum avem prieteni Ioarte amabili (doamna
Cottard pronunta doar arareori un nume propriu si se multumea ei
spun ,prietenii nostri", ,una din prietenele mele", din ,distinctie",,
pe un ton dezinvolt si cu nItisarea cuiva care nu d nume decit
atunci cnd vrea) care dispun adeseori de o loj si au inspiratia s
ne invite la toate piesele noi si bune, snt sigur c o s vd si Fran-
cillon, mai devreme sau mai trziu, si c mi voi putea Iace propria
mea prere. Trebuie totusi s mrturisesc c nu m gsesc prea
|a ndemn, cci n toate saloanele nu se vorbeste, desigur, dect
despre aceast nenorocit de salat japonez. Ba chiar lumea a
nceput s oboseasc putin, adug ea vznd c Swann nu pare
att de interesat pe ct crezuse do un Iapt de actualitate att de
atrgtor. Trebuie s recunoastem totusi c uneori este un pretext
pentru idei destul de amuzante. AstIel, una dintre prietenele mek\
Ioarte original, desi Iemeie Ioarte Irumoas, Ioarte anturat,.
Ioarte cunoscut, pretinde c a preparat la ea acas aceast salat
japonez, ntocmai dup reteta pe caro Alexandre Dumas o d 5
pies. Invitase cteva prietene s o guste. Din neIericire, nu m
gseam printre cele alese. Dar mi-a povestit de curnd ce s-a ntm-
plat, cu prilejul zilei ei de nastere; se pare c avea tui gust oribil,.
ne-a Icut s rdem cu lacrimi. Dar, cum bine stiti, totul tine de IeJuI
cum povestesti asemenea lucruri, spuse ea, vznd c Swann iji
pstra nItisarea serioasa.
Si presupunnd c poate nu-i place Francilhn:
- De altminteri cred c voi Ii deceptionat. Nu cred c e la
Iel.de bun ca Serge Panine, pe care doamna de Crecy o ado
r. Iat cel putin un subiect interesant, care te oblig s me
ditezi; dar s dai o retet de salat pe scen la Thetre-Fran-
eais! n timp ce Serge Panine! De altIel, ca orice iese de mb
pana lui Georges Ohnet77, este att de bine scris. Nu stiu daca.
248
uati vzut Stpnul din Forges, pies pe care as preIera-o hi Serge
Panine.
- Iart-m, i spuse Swann ironic, dar mrturisesc c Jipsa
mea de admiratie este aproape una si aceeasi pentru aceste
dou capodopere.
- ntr-adevr? Dar ce le reprosezi? Ai vreun motiv anu
me? Gsesti poate c snt cam triste? De altIel, dup cum
spun eu ntotdeauna, oamenii nu trebuie s discute niciodat
despre romane sau despre piese de teatru. Fiecare arc Ielul lui
de a vedea lucrurile si dumneata poti gsi de prost gust ceea
ce tai place mie cel mai mult.
Fu ntrerupt de For eh e viile, care i se adresa lui Swann. ntr-adevr, n
timp ce Cottard vorbea despre Francillon, Forche-ville si exprimase Iat
de doamna Verdurin admiratia pentru ceea uce el numise micul
,speech" al pictorului.
- Domnul acesta vorbeste cu maro usurint si are o memorie
Ienomenal! i spusese el doamnei Verdurin, dup ce pictorul si
terminase tirada. Arareori am ntlnit asemenea dar. Drace! mult
uas vrea s pot vorbi si eu asa. Ar Ii un excelent predicator. Am pu
tea spune c domnul Brecliot si domnul pictor snt amndoi la ace
easi nltime, desi m ntreb dac ultimul nu-i mai mester la vorba
decit proIesorul. Se exprim mai Iiresc, nu-i att de pretios. Desi
presar ici-colo unele cuvinte cam tari, dar snt la mod, n-am
vzut pe multi spunnd lucrurile att de verde, att de pe sleau,
cum ziceam n armat, unde totusi aveam un camarad de care
mi-a amintit adineaori domnul pictor. n legtur cu orice, de
exemplu, despre acest pahar, putea s trncneasc ore n sir;
nu, nu n legtur cu acest pahar, spun o prostie; ci n legtur cu
btlia de la Waterloo, n legtur cu tot ce vreti, si, printre altele,
Icea trimiteri la tot Ielul de lucruri la care nu te-ai Ii gndit nici
odat, De altIel, Swann era n acelasi regiment; l-a cunoscut, pro
babil.
- I ntlniti adeseori pe domnul Swann? l ntreb doamna
Verdurin.
- Nicidecum, rspunse domnul de Forcheville, si Iiindc,
pentru a se apropia mai usor de Odette, dorea s-i Iie pe plac lui
Swann, voi, pentru a-l mguli, s Ioloseasc acest prilej, si s vor
beasc de relatiile lui nalte, dar ca un om de lume, pe un ton critic
si totodat cordial, ca s nu par c-l Ielicit pentru un succes ne
sperat: ,Nu-i asa, Swann? Ku te vd niciodat. De altIel, cum te-as
putea vedea? Individul sta si petrece tot timpul ba la Iamilia
La Tremoille, ba la Iamilia LaumesL." Imputatie cu att mai
249
M
nedreapt cu ct, n ultimul an, Swann nu mai vizita dect casa Verdurin.
Dar aici Iie si numai numele unor persoane pe care gazdele nu le
cunosteau era primit de ctre ele cu o tcere acuzatoare. Domnul
Verdurin, temndu-se de impresia neplcut pe care aceste nume de
,plicticosi", aruncate mai ales astIel, Ir nici un tact, n Iata tuturor
celorlalti invitati, o produseser asupra sotiei sale, zvrli pe Iuris ctre ea
o privire plin de o nelinistit solicitudine. Vzu atunci c, n hotrrca ei
de a nu lua act, de a nu Ii atins de-noutatea ce i se comunicase, de a
rmne nu numai mut, dar si surd, asa cum ne preIacem c snteni
atunci cnd un prieten vinovat ncearc s strecoare ntr-o conversatie o
scuz pe care pari c o admiti dac o asculti Ir s protestezi, sau cnd
este pronuntat n Iata ta numele interzis al unei persoane ingrate,
doamna Verdurin, pentru ca tcerea ei s nu semene cu un consimtmmt,
ci cu tcerea ignorant a lucrurilor nensuIletite, si despuiase dintr-o
dat chipul de orice semn de viata, de orice mobilitate;: Iruntea ei
bombat nu mai era dect o Irumcas schit n relieI unde numele
acestor La Tremoille, pe care i vizita ntruna Swann, nu putuse
ptrunde; nasul ei, usor ncretit, prea calchiat dup un nas viu. Ai Ii
spus c gura-i, ntredeschis, avea s vorbeasc. Nu mai era dect un
chip de cear, o masc de ipscs, o machet pentru un monument, un
bust pentru Palatul Industriei, n Iata cruia publicul se va opri, desigur,
pentru a admira Ielul cum sculptorul, exprimnd nespusa demnitate a
Iamiliei Verdurin, opus demnittii Iamiliilor La Tremoille si Laumes,
care valoreaz, mai mult dect toti plicticosii de pe acest pmnt, izbutise
s conIere o mretie aproape papal pietrei albe si ncremenite. Dar
marmora se nsuIleti n cele din urm si spuse c trebuia s nu Iii prea
pretentios ca s te duci la asemenea oameni, cci nevasta era totdeauna
beat, iar brbatul, att de ignorant, net spunea ,colidor" n loe de
,coridor".
- Chiar dac m-ar plti cu toate comorile lumii, nu i-as lsa pe stia s
vin la mine n cas, spuse, n chip de concluzie, doamna Verdurin,
privindu-l pe Swann cu autoritate.
Fr ndoial, nu ndjduia c el se va supune pn ntr-att net s imite
sInta simplitate a mtusii pianistului, care exclam: ,Ce prere aveti?
Cel mai mult m mir c se mai gsesc oameni care conIimt s stea de
vorb cu ci. Mie cred c mi-ar Ii Iric: nici nu stii cnd ti d omul cu
ceva n cap. Cum de mai exist oamrni prosti care s le caute n coarne?"
Dar c va rspunde cel putin ca Foreheville: ,Dar e o duces; mai
sntJiaioiiiyr`pe-XTrreTIrasemIrieri titlu i impresioneaz", ceea ce, cel
putin, i ngduise doamnei
250
Verdurin s-i rspund: ,N-au dect!" n loc de asta, Swann se multumi
s rd cu o nItisare care voia s spun c el nici nu putea mcar lua n
serios o asemenea extravagant. Domnul Verdurin, ontinund s
arunce, ctre nevasta lui priviri pudice, vedea cu tristete si ntelegea prea
bine c este cuprins de Iuria unui mare inc liizitor care nu izbuteste s
nimiceasc o erezie si, pentru a ncerca s-l sileasc pe Swann s renege
acele nume, cci curajul opiniilor pare totdeauna un calcul si o lasitate
ii ochii celui mpotriva cruia se exercit, domnul Verdurin i zise de-a
dreptul:
- Spune-ne sincer ce gmdesti, doar nu o s ne ducem s le
spunem.
La care Swann rspunse:
- Dar nu Iiindc mi-e Iric de duces am tcut (dac vorbiti
ntr-adevr de Iamilia La Tremolle). V asigur c tuturor le place
e se duc la ea. Nu spun c are o gndire ,proIund" (el rosti ,prc-
Iund" ca si cum ar Ii Iost un cuvnt ridicol, cci limbajul su pstia
nc urma unor deprinderi mentale pe care le pierduse pentru mo
ment, datorit unei anumite nnoiri suscitate de iubirea pentru
muzic - si exprima uneori prerile cu mult cldur -), dar,
Ioarte sincer vorbind, este inteligent si sotul ei este un adevrat
om de litere. Snt niste oameni Iermectori.
AstIel nct doamna Verdurin, simtind c, din pricina acestui ingur
,necredincios", va Ii mpiedecat s realizeze unitatea moral a micului
grup, nu se putu stpni, n mnia-i mpotriva acestui ndrtnic care nu
vedea ct o Iceau s suIere cuvintele lui, si-i $trig din adncul inimii:
- N-ai dect s-i gsesti Iermectori, dar cel putin nu ne spune
ipu asta.
- Totul depinde de ce ntelegem prin inteligent, spuse Forche-
ville, care voia s strluceasc, la rndul lui. Haide, Swann, spune-ne
ce itelegi dumneata prin inteligent!
- Chiar asa! exclam Odette, despre asemenea lucruri i cer
Ii eu s-mi vorbeasc, dar nu vrea niciodat.
- Ba da... protest Swann.
- Doar dac am mult rbdare! spuse Odette.
- Rbdare si tutun? ntreb doctorul.
- Pentru dumneata, continu Forcheville, inteligent n
seamn s strlucesti prin conversatie n societatea nalt, s stii
s-ti croiesti un drum n ea?
- Termin de mncat, ca s-ti putem lua IarIuria, spuse doamna
Verdurin, pe un ton acru, adresndu-i-se lui Saniette, care, scuIun
dat n gnduri, se oprise din mestecat. Si poate oarecum rusinat
de Ielul cum i vorbise: ,Nu-i nimic, mnnc pe ndelete, ti spu asta
din pricina celorlalti, pentru c toat lumea te asteapt".
- Exist; spuse Brichot, desprtind silabele, o deIinitie Ioarte
ciudat a inteligentei n textele blndului- anarhist Fcnelon78...
- S-l ascultm! le spuse doamna Verdurin lui Foixiievilie si
doctorului, ne va spune cum deIineste Fenelon inteligenta, e inte
resant, nu ai mereu prilejul s aIli asa ceva.
Dar Brichot astepta ca Swann s dea propria lui deIinitie. Acesta nu
rspunse si eludnd astIel discutia ntrerupse diu-hil strlucit pe care
doamna Verdurin astepta cu bucurie s i-l oIere lui ForchevIlle.
- Fireste, asa Iace si cu mine, spuse Odctte bosumIlat, nu
m supr vznd c nu snt singura pe care nu o gseste la nltime.
- Acesti La Tremouaille, pe care doamna Verdurin ni i-a artat
ca Iiind att de putin recomandabili, ntreb Brichot, articulnd.
puternic cuvintele, coboar din cei pe care snoaba doamn de Se-
vigne mrturisea c este Iericit s-i cunoasc, pentru c asta o
Icea s creasc n ochii tranilor ei? Este adevrat c marchiza
avea si un alt motiv, si care, pentru ea, era probabil mai important
dect primul, cci, scriitoare n suIletul ei. punea mai presus de orice
imitatia. Or, doamna de La Tremouaille, bine documentat datorita-
rudelor ei sus-puse, o tinea la curent cu politica extern, oIerindu-i
amnunte pe care marchiza le reproducea n jurnalul pe care i-l
trimitea cu regularitate Iiicei sale.
- Nu, nu cred s Iie aceeasi Iamilie, spuse la ntmplare doamna-
Verdurin.
Saniette, care de cnd i nmnase grabnic valetului IarIuria nc plin, se
cuIundase din nou ntr-o tcere meditativ, iesi n i sIrsit din ea pentru a
povesti, rznd, despre o cin pe care o luase la ducele de La Tremole si
din care rezulta c acesta nu stia c George Sand este pseudonimul unei
Iemei. Swann, care l simpatiza pe Saniette, crezu necesar s-i dea cteva
amnunte despre cultura ducelui, artnd c o asemenea ignorant din
partea acestuia, era pur si simplu imposibil; dar, dintr-o dat, se opri,
ntelegnd c Saniette nu avea nevoie de aceste dovezi si c el stia c
istorioara nu-i adevrat, pentru simplul motiv c o inventase el nsusi
chiar n acea clip. Acest brbat admirabil suIerea din pricin c sotii
Verdurin l gseau plicticos; si, Iiind constient c Iusese, n acea, sear,
nc si mai posac ca de obicei, voise s ncerce s-si nveseleasc
amIitrionii. Capitul att de repede, lu o nItisare att de neIericit
vznd c si-a ratat manevra, si rspunse pe un ton att de las lui Swann,
pentru ca acesta s nu se nversuneze ntr-o de-
252
monstratie devenit inutil: ,Bine, bine; n orice caz, chiar dac m
nsel, cred c nu e o crim", nct Swann ar Ii vrut s poat spune c
istorioara e adevrat si plin de haz. Doctorul, care i ascultase, se gndi
c e cazul s spun: Se non e vero, dar, nei'iind destul de sigur de aeeste
cuvinte, se temu s nu se ncurce.
Dup cin, Forcheville se duse din proprie initiativ ctre doctor:
- Cred c doamna Verdurin a Iost cndva o Iemeie Irumoas,
si apoi, se poate purta cu ea o conversatie interesant, iar pentru
mine asta conteaz. ncepe, Ir ndoial, s se cam Iezandeze.
Ct priveste doamna de Crecy, se vede c e o Iemeiusc inteligent
si c, pe legea mea, te seac la inim cnd se uit la tine.
Vorbim despre doamna de Crecy, i spuse el domnului Verdurin,
care se apropia, eu pipa n gur. Cred c are un corp...
- Tare mi-ar plcea s-o am n pat cu mine, zise repede Cottard
care, de cteva clipe ncoace, astepta zadarnic ca ForeheviUe s-si
utrag rsuIlarea pentru a-si putea plasa si el aceast Iraz, temn-
du-se c nu va mai avea prilejul, dac nu proIita de acel moment al
conversatiei, Iraz pe care o debit cu acel exces de spontaneitate-
si de sigurant de sine prin care ncercm s masem rceala si
emotia legate de orice spunere pe de rost. Forcheville mai auzise
asemenea Iraz de nenumrate ori, o ntelese si se distra, Domnul
Verdurin se nveseli peste msur, cci de cnrnd descoperise un
simbol prin care si exprima aceast stare, altul dect cel de care
se Iolosea nevasta lui, dar la Iel de sigur, si de limpede. De ndat
ce ncepea s Iac miscarea din cap si din umeri a cuiva care ho
hoteste de rs, se preIcea c l-a apucat tusea, ca si cum, rznd
prea tare, nghitise Iumul de la pip. Si, pstrnd-o n coltul gurii,
prelungea la nesIrsit acest simulacru de suIocare si hilaritate. Si
astIel el si doamna Verdurin, care, n partea opus, ascultndu-l pe
pictorul ce-i istorisea ceva, nchidea ochii nainte de a-si ascunde
repede Iata n palme, semnau cu dou msti de teatru care Iigurau
n mod diIerit veselia.
Domnul Verdurin procedase de altIel cu ntelepciune cnd nu si scosese
pipa din gur, cci Cottard, care simtea nevoia s se ndeprteze o clip,
Icu, n soapt, o glum pe care o aIlase de putin vreme si pe care o
repeta de Iiecare dat cnd trebuia s seduc n acelasi loc: ,Trebuie s
m duc s stau de vorb o clip cu ducele d'Aumale", astIel nct tusea
domnului Verdurin ncepu iarsi.
253
- Dar scoate-ti o dat pipa din gur, doar vezi c o s te suIoci
stpniiidu-ti n Ielul sta rsul, i spuse doamna Verdurin, care
ncepuse s oIere oaspetilor buturi.
- Ce brbat Iermector este sotul dumneavoastr! Si spiri
tual ca nimeni altul, i declar Forclieville doamnei Cottard. Mul
tumesc, doamn. Un btrn soldat ca mine nu reIuz niciodat o
pictur de alcool.
- Domnul de Forclieville gseste c Odette e Iermectoare, i
puse domnul Verdurin sotiei lui.
- Tocmai mi spunea c vrea s ia masa cu dumneata. O s
punem noi asta la cale, dar Swann nu trebuie s stie. Ku i-ar prea
conveni. Asta nu te va mpiedica, Iireste, s vii la noi la cin, ba
chiar ndjduim c te vom avea Ioarte adeseori ca oaspete. Cnd
se va Iace vreme bun, vom lua adeseori masa n aer liber. ti
plac prnzurile pe iarb la Bois? Va Ii Ioarte plcut. Doar nu o s
te asezi la masa de lucru! strig ea ctre tnrul pianist, spre a
demonstra, n Iata unui nou venit de importanta lui Forchevile,
ct e de spiritual si, totodat, ce putere tiranic exercit asupra
invitatilor ei cei mai apropiati.
- Domnul de Forcieville tocmai mi te brIea, i spuse doamna
Cottard sotului ei cnd acesta se ntoarse n salon.
Iar el, relund ideea despre originea nobil a lui Forcheville, care l
preocupa nc de la nceputul mesei, i spuse:
- ngrijesc acum o baroan, pe baroana Putbus; Iamilia Put-
bus a participat la cruciade, nu-i asa? Au, n Pomerania, un lac
de zece ori mai marc dect piata Concorde. O ngrijesc pentru o
artrit uscat. E o Iemeie Iermectoare. Cred, de altIel, c o cu
noaste pe doamna Verdurin.
Ceea ce i ngdui lui Forcheville, cnd se regsi, o clip mai trziu,
singur cu doamna Cottard, s completeze prerea Iavorabil pe care i-o
comunicase despre sotul ei:
- Si apoi este un om interesant, se vede bine c are cunostinte
n lumea mare. Drace, doctorii stia stiu attea lucruri!
- Voi cnta Iraza din Sonat pentru domnul Swann, spuse
pianistul.
- Nu-i cumva vorba despre ,Sarpele cu sonerie"? ntreb dom
nul de Forcheville, pentru a impresiona societatea.
Dar doctorul Cottard, care nu auzise niciodat acest calambur, nu-l
ntelese si crezu c domnul de Forcheville gresise cuvntul. .Se apropie
repede, ca s-l corecteze:
- Dar nu se spune ,sarpele cu sonerie", ci ,sarpele cu clopo
tei", spuse el pe un ton plin de zel, nerbdtor si triumIal.
254
Forcheville i explic n ce const calamburul. Doctorul se nrosi ca im
rac.
- |\Tu-i asa c-i nostim, doctore?
- Oh! dar l stiu de mult vreme, i rspunse Cottard.
Dar dintr-o dat tcur; sub zbuciumul viorilor care o protejau parc
prin Ireamtul lor, ea Iiind la dou octave deprtare - Ii asa cum ntr-un
tinut muntos, ndrtul imobilittii aparente si vertiginoase a unei
cascade, zresti, Ia dou sute de picioare mai jos, Iorma minuscul a
unei Iemei ce se plimb -, mica Iraz aprase,. ndeprtat, gratioas,
aprat de prelunga siroire a perdelei transparente, nentrerupte si
sonore. Iar Swann i se adres n inima lui ca unei conIidente a iubirii
sale, ca unei prietene a Odettei, ce trebuia s-i spun s nu-i dea nici o
atentie acestui Forchevile.
- Sosesti trziu, i spuse doamna Verdurin unui invitat dintre
cei intimi, pe care nu-l chemase deet ,.la spartul trgului", am avut
parte de ,un" Brichot incomparabil, de o eloeint! Dar a plecat.
Nii-i asa, domnule Swann? Cred c este prima oar cnd te-ai ntl-
Iiit cu el, spuse ea, pentru a sublinia c ei i datoreaz aceast
cunostint. Ku-i asa, Brichot al nostru a Iost admirabil?
Swann se nclin politicos.
- No? Nu ti s`a prut interesant? l ntreb sec doamna Ver
durin.
- Ba da, doamn, ba chiar Ioarte interesant, m-a &cntat.
Este poate cam prea sigur de sine si cam jovial pentru gustul meu.
As vrea. uneori s-l vd mai sovielnic si mai blnd., dar se simte c
stie multe lucruri si pare un om Ioarte cumsecade.
Toti invitatii plecar Ioarte trziu. Primele cuvinte pe care i le spuse
Cottard nevestei lui au Iost:
- Eareori am vzut-o pe doamna Verdurin mai n verv dect
n seara asta.
- Cine mai e si doamna Verdurin asta, e cumva vreo gsc? i
spuse Forchevile pictorului, cruia i propusese s plece mpreun.
Odette l vzu ndcprtndu-se cu regret, nu ndrzni s nu se ntoarc
acas cu Swann, dar Iu prost dispus n trsur, si cnd. ci o ntreb dac
trebuia s uree la ea, i spuse ,Binenteles'" nltimi din umeri, agasat.
Dup plecarea tuturor invitatilor, doamna. Verdurin i spuse sotului ei:
- Ai observat ct de nerod a rs Swann cnd ani vorbit despre;
doamna La Tremoilie?
Observase c Swann si Forchcville suprimaser de mai multe ori
particula ce preceda acest nume. Fiind sigur c voiau s arate astIel c
nu snt intimidati de titlurile de noblete, ea dorea s le
255
mite mndria, dar nu ntelesese prea bine prin ce Iorm gramaticala se
traduce. De aceea, Ielul su gresit de a vorbi Iiind mai puternic dect
intransigenta-i republican, ea spunea nc Iamilia de La Tremolile sau,
mai eurnd, Iolosind o abreviere utilizat n textele unor enticele de
caIenea si n legendele caricaturistilor, si care disimula particula ,de",
Iamilia d'La Tremolile, dar se corecta pe dat, uspunnd: ,doamna La
Tremolile". ,Ducesa, cum spune Swann", adug ea ironic, cu un surs
care dovedea c doar U citeaz si c nu asum un titlu att de naiv si de
ridicol.
- Stii ceva, l-am gsit n seara asta cu adevrat prostnac.
Iar domnul Verdurin i rspunse:
- Nu-i sincer, e un domn care umbla ea jumtti de msur,
i Iundul mereu n dou luntri. Vrea totdeauna s mpace si capra
si varza. Ct este de diIerit de Forcieville! sta-i iin brbat care
spune pe sleau ce gndeste. Nu-i ca Swann, care nu-i nici cald, nici
rece. De altIel, Odette pare a-l preIera cu totul pe Forcieville si
i dau dreptate. Si apoi, la urma urmei, de vreme ce Swann o Iace
pe omul de lume, pe campionul duceselor, cellalt, cel putin, are
un titlu de noblete; este totusi conte de Forcheville, adug el cu
delicatete, ca si cum, la curent Iiind cu istoria acestui comitat,
cntrea cu atentie ct valoreaz.
- A crezut de cuviint s lanseze mpotriva lui Brichot cteva insinuri
veninoase si destul de ridicole, spuse doamna Verdurin. Fireste, Iiindc a
vzut c Brichot este iubit aici, era un mod de a ne atinge pe noi, de a ne
strica seara. Simti n el pe bunul prieten care te brIeste de cum a iesit pe
us.
- Dar ti-am mai spus asta, i rspunse domnul Verdurin. Este
tipul ratatului, al individului mrunt si invidios Iat de tot ce-l
depseste.
n realitate, toti ceilalti invitati erau mai ruvoitori dect Swann; dar si
luau cu totii precautia de a-si mpna clevetirile cu glume cunoscute, cu
putin emotie si cordialitate; n timp ce cea mai mic rezerv pe care si-o
ngduia Swann, lipsit de Iormule conventionale ca: ,Dar nu vorbim
pe nimeni de ru", si pe care el le dispretuia, prea o perIidie. Exist
autori originali care si revolt publicul prin cea mai mrunt
ndrzneal, pentru c nu i-au mgulit mai nti gustul si nu i-au servit
locurile comune cu care este obisnuit; tot astIel Swann trezea indignarea
domnului Verdurin. Swann, ca si ei, prea a avea intentii ruvoitoare,
pentru c se exprima ntr-un limbaj nou.
256
Swann ignora nc dizgratia care-l ameninta n casa Verdurin si continua
s le nIrumuseteze trsturile ridicole, datorit iubirii sale.
ISTu se ntnea cu Odette, cel mai ades, dect seara; dar n timpul zilei,
tenindu-se s nu o oboseasc duendu-se la ea, ar Ii vrut cel putin s-i
ocupe tot timpul gndurile, si de aceea cuta mereu prilejul prin care s
i se Iac prezent, dar ntr-un mod plcut. Dac, n vitrina vreunui Ilorar
sau bijutier, vederea unui arbust sau a unei bijuterii l nenta, pe dat se
gndea s i le trimit Odettei, nehipuindu-si c si ea va simti aceeasi
plcere ca si el, ce-i va spori iubirea; drept care le trimitea pe dat n
strad La Perouse, ca s grbeasc momentul cnd, primind ceva de la el,
el se va simti oarecum mai aproape de ea. Voia mai ales ca ea s
primeasc acele daruri nainte de a iesi n oras, pentru ca, din
recunostint, s-i ntmpine mai drgstos cnd l va vedea n salonul
sotilor Verdurin, sau chiar, cine stie? daca postasul va Ii Iost destul de
harnic, s-i trimit poate o scrisoare nainte de cin, sau s-l viziteze la el
acas, pentru a-i multumi. Ca odinioar, cnd experimenta asupra Iirii
Odettei reactiile strnite de ciud, cuta acum, prin cele trezite de
gratitudine, s extrag din ea parcele intime de sentiment pe caro nu i le
dezvluise nc.
Adeseori ea ducea lips de bani si, trebuind s achite vreo datorie, l
ruga s-i vin n ajutor. Era Iericit, ca si de tot ce o putea Iace pe Odette
s nteleag ct de mult o iubeste sau, pur si simplu, ct este de inIluent,
sau ct de Iolositor i poate Ii. Fr ndoial, dac i s-ar Ii spus la nceput:
,Este atras de situatia ta", iar acum: ,Te iubeste pentru c esti bogat", el
nu ar Ii crezut, si, de altIel, nu ar Ii Iost Ioarte nemultumit c lumea
crede c tine la el - c i simte uniti - pentru ceva att de puternic ca
snobismul sau ca banii. Dar, chiar dac ar Ii crezut c-i adevrat, poate
c nu ar Ii suIerit descoperind c iubirea Odettei pentru el se ntemeiaz
pe acel ceva mai durabil dect plcerea sau de ct calittile pe care ea i
le-ar Ii putut gsi: pe interes, pe interesul ce nu-i va ngdui niciodat s
Iie ispitit s nu-l mai vad. Pentru moment, coplesind-o cu daruri,
Icndu-i tot Ielul de servicii, el se putea bizui pe merite exterioare
persoanei saie, inteligentei sale, odihnindu-se astIel din cnd n cnd de
grija istovitoare de a-i plcea prin el nsusi. Si aceast voluptate de a Ii
ndrgostit, de a nu tri dect din iubire, de a crei realitate se ndoia
cte o dat, era sporit si cpta mai mult valoare, dat Iiind pretul cu
care o pltea ca iubitor de senzatii imateriale - tot astIel cum poti vedea
oameni nesiguri dac privelistea mrii -si zgomotul valurilor snt
minunate, convingndu-se de calitatea
17 - In cutarea timpului pierdut
257
rar a gusturilor lor dezinteresate Iiindc pltesc cu o sut de Iranci pe zi
camera de hotel care le ngduie s se bucure de ele.
ntr-o zi, cnd gnduri de acest Iel i trezeau nc amintirea timpului cnd
i se vorbise despre Odette ca despre o Iemeie ntretinut si cnd, o dat
mai mult, se distra opunnd aceast personiIicare stranie: Iemeie
ntretinut - schimbtor amalgam de elemente necunoscute si diabolice,
ncrustat, ca o aparitie de Gustare Moreau79, cu Ilori veninoase mbinate
cu bijuterii de pret - si o Odette pe chipul creia vzuse aceleasi
sentimente de mil pentru un neIericit, de revolt mpotriva unei
nedreptti, de recunostint pentru o bineIacere, pe care le vzuse
odinioar la propria-i mam, la prietenii lui, o Odette ale crei cuvinte se
reIereau att de des la lucrurile pe care le cunostea cel mai bine el nsusi,
la colectiile, la camera, la bancherul lui, la btrnul lui servitor, se
ntmpl c imaginea bancherului i aminti c trebuie s se duc s
scoat bani. ntr-adevr, dac n acea lun o ajuta cu mai putin
generozitate pe Odette n diIiculttile ei materiale, dect n luna
precedent, cnd i dduse cinci mii de Iranci, si dac nu-i oIerea colierul
de diamante pe care ea si-l dorea, nu va mai nnoi n suIletul ei
admiratia pe care i-o purta pentru generozitatea lui si acea recunostint
care l Iceau att de Iericit, ba chiar s-ar Ii putut ca ea s cread c
iubirea lui pentru ea sczuse, dat Iiind acea lips de daruri. Atunci,
dintr-o dat, se ntreb dac nu tocmai asta nseamn a o ,ntretine" (ca
si cum, ntr-adevr, aceast notiune de a ntretine putea Ii extras din
elemente nu misterioase si nici perverse, ci apartimnI Iondului cotidian
si privat al vietii sale, ca, de exemplu, aceast bancnot de o mie de
Iranci, casnic si Iamiliar, rupt si apoi lipit, pe care valetul su, dup
ce i pltise cheltuielile din acea lun si chiria, o pusese n sertarul
vechiului birou de unde Swnnn o luase, pentru a o trimite, mpreun cu
altele patru, Odettei) si dac nu i se putea aplica Odettei, de cnd o
cunostea (cci nu bnui nici mcar o singur clip c ea ar Ii putut primi
bani de la altcineva dect de la el), expresia, pe care o crezuse att de
nepotrivit cu ea, de ,Iemeie ntretinut". Nu putu aproIunda aceast
idee, cci un acces de energie spiritual care era la el congenital,
intermitent si providential, stinse, n chiar acea clip, orice lumin din
inteligenta lui, tot att de brusc cum, mai trziu, end avea s Iie instalat
pretutindeni luminatul electric, electricitatea va putea Ii ntrerupt
oriend. Gndirea i bjbi o clip prin ntuneric, si scoase ochelarii, i
sterse, si trecu mna peste ochi, si nu vzu iar lumina doet cnd se
regsi n prezenta unei idei cu totul diIerite, si anume c va trebui
258
B ncerce s-i trimit Odettei luna urmtoare sase sau sapte mii de
Iranci, n loc de cinci, pentru surpriza si bucuria pe care i le va prilejui
astIel.
Seara, dac nu rmnea acas n asteptarea ceasului cnd o va regsi pe
Odette la Iamilia Verdurin sau, mai curnd, n vreunul din restaurantele
de var pe care le Irecventau de preIerint la Bois si, mai ales, la Saint-
Cloud, cina n vreuna din acele case' elegante al cror invitat obisnuit
era odinioar. Nu voia s piard legtura cu niste oameni care - cine
stie? - ar putea, ntr-o bun zi, e-i Iie Iolositori Odettei, si datorit
crora, pn una alta, reusea adeseori s-i Iie pe plac. Si apoi Iaptul c
mult vreme avusese obiceiul de a Irecventa societatea nalt si d i a tri
n lux, trezise n el, o dat cu un anume dispret, si nevoia do toate
acestea, astIel nct, atunci cnd casele cele mai modeste i apruser ca
valornd exact ct valorau palatele princiare, simturile sale erau deprinse
n asemenea msur cu acestea din urm, nct i-ar Ii Iost oarecum greu
s se gseasc n primele. Avea aceeasi consideratie - att de identic
nct ci nici nu l-ar Ii putut crede - pentru micii burghezi care petreceau,
dansnd, la etajul al cincilea al unei scri D, pe palierul din stnga, ca
pentru printesa de Parma, care ddea cele mai Irumoase petreceri din
Paris; dar nu avea senzatia c se aIl la bal rmnnd cu tatii de Iamilie n
dormitorul stpnei casei, iar vederea lavabourilor acoperite de servete, a
paturilor, transIormate n vestiare, pe cuverturile crora se ngrmdeau
mormane de par-desie si de plrii, i ddea aceeasi senzatie de suIocare
pe care o poate pricinui astzi unor oameni obisnuiti cu douzeci de ani
de electricitate mirosul unei lmpi cu crbuni sau care Iileaz.
n ziua cnd cina n oras, i poruncea vizitiului s nhame caii la ora sapte
si jumtate; se mbrca, gndindu-se tot timpul la Odette, si astIel nu se
aIla singur, cci Iaptul c o avea pe Odette tot timpul n minte ddea
clipelor cnd era departe do ea un Iarmec special, diIerit de cel druit de
prezenta ei. Urca n trsur, dar simtea c acest gnd srise n acelasi
timp si se aseza pe genunchii Iui ea un animal iubit pe care l duci
pretutindeni cu tine, pstrn-du-l alturi si la mas, Ir stirea celorlalti
invitati. l mngia, ?i nclzea suIletul si, simtind un Iel de sIrseal, se
lsa n voia unui usor Irison care i crispa gtul si nasul, si era nou pentru
el, n timp ce si punea la butonier un buchet de ancolii. Simtindu-se
suIerind si trist de ctva vreme, mai ales de cnd Odette l prezentase pe
Forcheville sotilor Verdurin, Swann ar Ii vrut s se duc s se
odihneasc putin la tar. Dar n-ar Ii avut curajul s plece din Paris Bici
pentru o singur zi atta vreme ct Odette se aIla aici. Era cald;
259
erau cele mai Irumoase zile ale primverii. Si zadarnic strbtea, un oras
de piatr pentru a se duce n cine stie ce palat nchis, n Iata ochilor lui se
ivea Ir ncetare un parc pe care l avea ling Combray, unde nc de la
orele patru, nainte de a ajunge la brazda cu sparanghel, datorit vntului
ce vine dinspre cmpia Meseglise, puteai s te bucuri, sub o bolt do
verdeat, de rcoarea pe care o regsea si pe malul iazului nconjurat cu
Ilori de nu-m-uita si gladiole si unde, cnd lua cina, mpletite de
grdinarul lui, serpuiau n jurul mesei ramuri de coacz si de trandaIir.
Dup cin, cnd ntlnirea din Bois sau din Saint-Cloud era Iixat
devreme, pornea att de repede - mai ales dac ameninta s plou,
silindu-i pn si pe invitatii cei mai apropiati s se ntoarc mai devreme
acas-,net o dat printesa des Laumes (la care cinaser Ioarte trziu si
pe care Swann o prsise nainte de a Ii Iost servit caIeaua, pentru a-i
ntlni pe sotii Verdurin n insula. Bois) spuse:
- Dac Swann ar avea cu treizeci de ani mai mult si ar Ii bolnav de
bsica udului, am putea s-l iertm c o ia astIel din loc. Totusi, si cam
bate joc de lume.
Swann si spunea c va gsi Iarmecul primverii n insula Lebedelor
sau la Saint-Cloud, dac nu poate s se duc s-l guste la Combray. Dar
cum nu se putea gudi deet la Odette, nu stia nici mcar dac simtise
mireasma Irunzelor sau daca Iusese lun plin. Era ntmpinat de mica
Iraz din sonata lui Vinteuil, cntat n grdin, pe pianul restaurantului.
Dac nu era pian n grdin, sotii Verdurin si ddeau toat strdania s-l
conving pe stpnul restaurantului s aduc unul dintr-o camer sau din
suIragerie: ns nu pentru c Swann le recstigase Iavoarea. Dar ideea de
a organiza o plcere ingenioas pentru cineva, chiar pentru cineva pe
care nu-l iubeau, dezvolta n ei, n rgazul necesar acelor pregtiri,
sentimente eIemere si ocazionale de simpatie si cordialitate. Uneori si
spunea c trece nc o sear de primvar si si ddea osteneala s se uite
cu atentie Ia copaci, la cer. Dar starea de zbucium pe care i-o pricinuia
prezenta Odettei si, de asemenea, Iebra usoar simtit de el de ctva
timp, l lipseau de calmul si de bucuria Ir de care impresiile trezite de
natur snt sarbede.
ntr-o sear cnd Swann acceptase s ia masa mpreun cir sotii Verdurin
si cnd, n timpul cinei, spusese c a doua zi se va duce la un banchet dat
de Iostii Iui colegi, Odette i rspunsese n plin mas, n Iata lui
Forcheville, care era acum unul dintre invitatii cei mai asidui, n Iata
pictorului, n Iata lui Cottard:
260
- Da, stiu c te duci la acest banchet; nu ne vom ntlni deci dcct la
mine, dar nu veni prea trziu.
Desi Swann nu Iusese niciodat nc gelos cu adevrat pe prietenia
Odettei Iat de cutare sau cutare invitat, el simtea o bucurie Itdnc
auzind-o cum mrturiseste astIel n Iata tuturor, cu o linistit impudoare,
ntlnirile lor zilnice din Iiecare sear, situatia Iui privilegiat si
preIerinta pentru el implicat n toate acestea. Desigur, Swann se gndise
adeseori c Odette nu e n nici o privint o Iemeie remarcabil, iar
suprematia pe care o exercita asupra unei Ipturi ce-i era att de
inIerioar nu avea nimic n ea care s trebuiasc, s-i par att de
mgulitor, chiar dac era proclamat n Iata celorlalti invitati, dar de
cnd si dduse seama c Odette era pentru multi brbati o Iemeie
nenttoare si dorit, Iarmecul pe care l ivea pentru acestia trupul ei
trezise n el o nevoie dureroas do a o stpni pe de-a-ntregul, pn n
cele mai ascunse unghere ale suIletului. Si ncepuse s acorde un mare
pret acestor clipe petrecute la ea seara, cnd o aseza pe genunchi, o
punea s-i spun ce gndeste despre cutare sau cutare lucru, inventariind
astIel singurele bunuri la care el mai tinea acum pe pmnt. De aceea,
dup cin, hind-o la o parte, i multumi din toat inima, ncerend s o
nvete, prin recunostinta pe care i-o arta, diIeritele plceri pe care ea i le
putea pricinui, si printre caro cea mai important era aceea de a-l pune-la
adpost - atta vreme ct iubirea lui va dinui, Icndu-l vulnerabil - de
muscturile geloziei.
Cnd plec a doua zi de la banchet, ploua cu gleata, iar el nu avea la
dispozitie dect o trsur deschis; un prieten i propuse-E-l conduc
acas n cupeu, si cum Odette, prin chiar Iaptul c i ceruse s vin, i
dduse certitudinea c nu asteapt pe nimeni, el s-ar Ii ntors acas s se
culce, cu mintea linistit si inima multumit, mai curnd dect s
porneasc astIel prin ploaie. Dar poate c, dac va vedea c el nu pare s
vrea s-si petreac totdeauna, sIrsitul scrii cu ea, nu i-o va mai rezerva
de acum nainte, si poate tocmai cnd el va dori asta n mod deosebit.
Ajunse la ea dup orele unsprezece, si cum el se senza c nu putuse veni
mai devreme, ea se plnse c, ntr-adevr, era Ioarte trziu, suIerea din
pricina Iurtunii, o durea capul, si l preveni c nu va putea sta la ea mai
mult de o jumtate de or si c la miezul noptii va trebui s plece; si, la
putin vreme dup aceea, se simti obosit si dori s doarm.
- Asta nseamn c nu-mi dai Ilori de eatleya n scara asta? i spuse el, si
eu, care ndjduiam c...
Ea i rspunse, parc mbuInat si nervoas:
261
- Nu, scumpul meu, n seara asta nu am pentru tine Ilori de
catleya, vezi doar c snt bolnav!
- Poate c ti-ar Ii Icut bine, dar nu insist.
l rug s sting lumina nainte de a pleca, trase el nsusi perdelele
patului si iesi. Dar dup ce ajunse acas, i veni pe neasteptate gndul c
poate Odette astepta pe altcineva, c simulase doar c e obosit si nu-i
ceruse s sting lumina dect pentru a-l Iace s cread c se va lsa n
voia somnului, dar c, de ndat ce el iesise din camer, ea aprinsese
lampa si l primise pe cel care trebuia s-si petreac noaptea cu ea. Se
uit la ceas. Se desprtise de ea cam de o or si jumtate; iesi din nou,
lu o trsur si se opri Ioarte aproape de locwinta-i, ntr-o mic strad
perpendicular pe cea spre care da, n spate, casa ei, si unde uneori se
ducea s bat n Iereastra dormitorului, ca ea s-i deschid; cobor din
trsur. Totul era pustiu si ntunecat n acel cartier, nu avu de Icut pe
jos dect ctiva pasi si ajunse aproape n Iata casei. n mijlocul tuturor
Ierestrelor cu lumina stins de mult vreme, vzu doar una singur de
unde se revrsa -printre jaluzelele ce-i striveau carnea misterioas si
aurie - lumina ce umplea camera si care, n attea alte seri, de ori-ct de
departe o zrea, ajungnd n strad, l bucura, vestindu-l: ,Este aici, te
asteapt", si care acum l chinuia, spunndu-i: ,Este aici cu cel pe care l
astepta". Voia s stie cine este acel brbat; se strecur de-a lungul
zidului pn la Iereastr, dar nu putea vedea nimic printre lamele oblice
ale jaluzelelor; auzea doar, n tcerea noptii, murmurul unei conversatii.
Desigur, suIerea vznd acea lumin n atmosIera aurie a creia se
misca, ndrtul Ierestrei, cuplul invizibil si detestat, auzind acel murmur
care dezvluia prezenta celui ce venise dup plecarea lui, ipocrizia
Odettei, Iericirea pe care ea o gusta acum cu cellalt. Si totusi era
multumit c venise: tortura care l silise s ias din cas si pierduse din
ascutime, pierzndu-si caracterul vag, acum cnd cealalt viat a Odettei
pe care, n acea clip, o bnuia, neputincios, dintr-o dat, era n Iata lui,
luminat n plin de lamp, prizonier Ir s stie n acea camer unde,
oricnd va vrea, el va putea intra spre a o surprinde si a o captura; sau
mai curnd va ciocni n jaluzele, cum Icea adeseori cnd venea Ioarte
trziu; astIel, cel putin, Odette va aIla c stiuse, c vzuse lumina si
auzise conversatia, iar el, care adineaori si-o nchipuia rzndu-si, cu
cellalt, de iluziile lui, i vedea acum pe ei, ncreztori n greseala lor,
nselati de Iapt de el pe care l credeau departe de aici si care stia c va
ciocni n jaluzele. Si poate c ceea ce simtea n acel moment aproape
plcut era si altceva dect potolirea unei ndoieli si
262
a unei dureri; era o plcere a inteligentei. Dac, de cnd era ndrgostit,
lucrurile si recptaser pentru el putin din interesul minunat pe care l
aveau odinioar, dar numai acolo unde erau luminate de amintirea
Odettei, acum gelozia sa trezea o alt Iacultate din studioasa lui
tinerete, si anume pasiunea pentru adevr, dar pentru un adevr interpus,
de asemenea, ntre el si amanta Iui, necptndu-si lumina dect de la ea,
adevr cu totul individual ce avea drept obiect unic, de un pret inIinit si
aproape de o Irumusete dezinteresat, actiunile Odettei, relatiile,
proiectele, trecutul ei. n orice alt perioad a vietii sale, Iaptele mrunte
si gesturile cotidiene ale oricui i paraser ntotdeauna lui Swann lipsite
de va-"oare: orice brIeal i prea nensemnat si, n timp ce o asculta,
simtea c particip prin partea cea mai vulgar a atentiei sale; pentru el
era unul dintre momentele cnd se simtea cel mai mediocru. Dar n
aceast ciudat perioad a iubirii, individualul capt o asemenea
proIunzime, net curiozitatea pe care o simtea trezindu-se n el cu
privire la cele mai mici ocupatii ale unei Iemei era cea pe care ar Ii avut-
o odinioar pentru Istoric. Si toate acele lucruri de care s-ar Ii rusinat
pn atunci, Iaptul de a spiona n Iata unei Ierestre, si, cine stie? mine,
poate, de a-i trage cu abilitate de limb pe cunoscutii indiIerenti, de a-i
corupe pe servitori, de a asculta pe la usi, nu-i mai preau, asemenea
desciIrrii unor texte, comparrii unor mrturii si interpretrii
monumentelor, dect metode de investigare stiintiIic, avnd o
adevrat valoare intelectual si apropriate cutrii adevrului.
Cnd tocmai se pregtea s ciocneasc n jaluzele, avu o clip de rusine
gndindu-se c Odette va sti c o bnuise, c se ntorsese, c pndea n
strad. Ea i spusese adeseori ct de mult i displac gelosii, amantii care
spioneaz. Fcea un lucru Ioarte nendemnatec, ea l va ur de acum
nainte, n timp ce, nc n acea clip, atta vreme ct nu ciocnise, poate,
chiar nselndu-l, l iubea. Cte Iericiri posibile, a cror realizare este
sacriIicat astIel din nerbdarea de a ajunge la o plcere imediat! Dar
dorinta de a cunoaste adevrul era mai puternic si i pru mai nobil.
Stia c realitatea unor mprejurri, pentru care si-ar Ii dat si viata spre a
le sti cu exactitate, era lizibil ndrtul acestei Ierestre brzdate de
lumin, ca sub legtura mpodobit cu aur a unuia dintre acele
manuscrise pretioase a cror bogtie artistic nu-l poate lsa indiIerent
nici cliiar pe savantul care le consult. Simtea o voluptate cunoscnd
adevrul care l pasiona n acest exemplar unic, eIemer si pretios, dintr-o
materie translucid, att de cald si att de Irumoas. Si apoi, avantajul
pe care si-l simtea - pe care avea atta nevoie s-l simt -
263
asupra lor, era poate mai putin acela de a sti, deet de i putea s le arate
c stie. Se ridic pe vrIul picioarelor, ciocni. Nn-l auziser, ciocni si
mai tare, conversatia se opri. O voce de brbat, po care ncerc s o
desluseasc printre cele ale prietenilor Odettei cunoscuti de el, ntreb:
- Cine-i acolo?
I\Tu era sigur c recunoaste vocea. Mai ciocni nc o dat. Fereastra
se deschise, apoi jaluzelele Iur trase. Acum nu mai era cu putint s dea
napoi si, de vreme ce ea avea s stie totul, pentru a nu prea prea
neIericit, prea gelos si prea curios, se multumi s strige, pe un ton
nepstor si vesel:
- Na te. deranja, treceam pe aici, am vzut lumin, am vrut
s stiu dac mai esti bolnav.
Privi. n Iata lui se aIlau la Iereastr doi domni btrni, unul ti-nnd n
mn o lamp, si atunci vzu camera, o camer necunoscut. Avnd
obiceiul, cnd venea ia Odette Ioarte trziu, s-i recunoasc Iereastra
tocmai pentru c era singura luminat printre celelalte Ierestre ntru totul
asemntoare, el se nselase si ciocnise la .o Iereastr de la casa
nvecinat. Se ndeprt scuzndu-se si se ntoarse la el, Iericit e
satisIacerea curiozittii sale i lsase iubirea intact si c dup ce
simulase, de atta vreme, Iat de Odette, un Iel de indiIerent, nu-i
dduse, din gelozie, acea dovad c o iubeste prea mult care, ntre doi
amanti, l dispenseaz pentru totdeauna pe cel care o primeste s
iubeasc ndeajuns.
NTu-i vorbi despre acea neIericit ntmplare, iar el nsusi nu se mai
gndea la ea. Dar, din cnd n cnd, gndul i se ntlnea cu amintirea pe
care nu o vzuse, se izbea de ea, o nIunda si mai adnc, iar Swann
simtea o durere brusc si proIund. Ca si cum ar Ii Iost o durere Iizic,
gndurile lui Swann nu o puteau micsora; dar, cel putin, durerea Iizic,
pentru c este independent de gndire, poate ngdui gndirii s se
opreasc asupra ei, s constate c s-a micsorat, c a ncetat pentru o
clip. Dar gndirea recrea aceast durere Iie si nimai amintindu-si-o. A
vrea s nu te gndesti la ea, nsemna tot a te gndi la ea, a suIeri nc din
cauza ei. Si cnd, stnd de vorb cu niste prieteni, uita de rul care l
mcina, dintr-o dat vreun euvnt ce-i era spus l Icea s se schimbe la
Iat, asemenea unui rnit cruia un nendemnatec i atinsese Ir grij
piciorul dureros. Cnd o prsea pe Odette era Iericit, se simtea calm, si
amintea Ielul cum sursese batjocoritor cnd vorbea de cutare sau cutare,
si tandru cnd i se adresa lui, greutatea capului ei, pe care l nclinase,
puternic, lsndu-l parc s cad Ir de voie pe buzele Iui, cum Icuse
prima dat n trsur, privirile pierdute
264
pe care i le aruncase pe cnd era n bratele lui, n timp ce si apsa, parc
nIrigurat, capul nclinat, pe umrul lui.
Dar pe dat gelozia, ca si cum ar Ii Iost umbra iubirii lui, se completa
cu dublul acestui nou surs pe care ea i-l adresase n chiar acea sear - si
care, acum, si btea joc de Swann si era plin de dragoste pentru un altul,
-, cu acea nclinare a capului ei, dar rsturnat ctre alte buze si druite
unui altul, cu toate semnele de iubire pe care le avusese pentru el. Si
toate amintirile voluptuoase pe care le ducea cu sine de la ea erau ca tot
attea schite, ca tot attea ,proiecte" asemntoare cu cele ce ne snt
prezentate de un decorator, si care i ngduiau lui Swann s-si Iac o
idee despre atitudinile pline de ardoare sau de abandon pe care le-ar Ii
putut avea cu altii. AstIel net ajungea s regrete Iiecare plcere pe care
o gusta ling ea, Iiecare mngiere inventat si despre a crei bucurie
avusese i
denta s-i vorbeasc, Iiecare gratie pe care i-o descoperea, cci stia c o
clip mai trziu toate acestea vor Ii noi unelte ale torturii sale. Aceasta
devenea nc si mai crud cnd Swann si amintea de o scurt privire pe
care o surprinsese, cu cteva, zile n urm, si pentru prima dat, n ochii
Odettei. Era dup cin, n salonul Verduriii. ?ie c Forcheville, simtind
c Saniettc, cumnatul su, nu se bucura ie Iavoarea gazdelor, ar Ii vrut
s-l ia drept victim si s strlu-easc n Iata lor pe seama lui, Iie c
Iusese iritat de un cuvnt ne-demnatec pe care acesta tocmai i-l spusese
si care, de altIel, trecu acobservat pentru cei de Iat, care nu stiau ce
aluzie dezonorant putea cuprinde, Ir voia celui ce l rostea cu o total
lips de rutate, Iie, n sIrsit, c ncerca de ctva timp un prilej de a-l
izgoni din casa Verduriii pentru c l cunostea prea bine si l stia prea
delicat pentru a nu se simti stingherit n anumite momente Iie si
numai de prezenta lui, Forcheville rspunse acelui cuvnt nendem-
natic al lui Saniette cu o asemenea grosolnie, apuendu-se s-l insulte,
devenind tot mai ndrznet pe msur ce vociIera, n Iata spaimei,
durerii, implorrilor celuilalt, net neIericitul, dup ce o ntrebase pe
doamna Verdurin dac trebuie s mai rmn, neprimind rspuns, se
retrsese, biguind vorbe Ir sir si cu lacrimile n ochi. Odette asistase,
impasibil, la aceast scen, dar cnd usa se nchisese n urma lui
Saniette, Icnd s coboare, spre a spune astIel, cu cteva trepte,
expresia obisnuit a Ietei sale, pentru a se putea gsi, n ceea ce priveste
josnicia, la acelasi nivel cu Forcheville, ea si mpodobise luminile
ochilor cu un surs ascuns de Ielicitare pentru ndrzneala pe care acesta
o avusese, si cu unul ironic pentru victim ; i aruncase o privire de
complicitate ntru ru care voia s spun: ,Mi-a plcut cum l-ai executat,
si doar m pricep si eu la
"265
asemenea lucruri. Ai vzut ct era de dezumIlat? Mai c plngea", nct
Forcheville, cnd i ntlni privirea, iesind brusc din mnia, real sau
simulat, de care era nc parc beat,; i surse, rspun-zndu-i:
- Dac era politicos, ar Ii nc aici. O lectie bun poate Iolosi la orice
vrst.
ntr-o zi cnd Swann iesise n mijlocul dup-amiezii pentru a Iace o
vizit, negsind persoana pe care voia s o ntlnease, avu ideea s se
duc la Odette la acea or cnd nu venea niciodat la ea, dar cnd stia c
e totdeauna acas, Icndu-si siesta sau scriind epistole nainte de ora
ceaiului, si cnd i-ar Ii Icut plcere s o vad putin, Ir s o deranjeze.
Portarul i spuse c, dup cte stie, este acas; sun, i se pru c aude
zgomote, pasi, dar nu i se deschise. Nelinistit, iritat, se duse n strduta
spre care ddea cealalt Iat a casei, se asez naintea Ierestrei de la
camera Odettei; nu putea vedea nimic din cauza perdelelor, ciocni cu
putere n geam, strig: nimeni im-i deschise. Vzu c niste vecini l
priveau. Plec, gndind c' la urma urmei, se nselase poate creznd c
aude pasi; dar rmase att de preocupat, nct nu se mai putea gndi la
altceva. O or mai trziu, se ntoarse. O gsi; ea i spuse c era acas
adineaori, cnd sunase el, dar c dormea; soneria o trezise, ghicise c era
Swann, alergase dup el, dar nu-l mai ajunsese din urm. l auzise
ciocnind n geam. Swann recunoscu pe dat n aceste ultime spuse
unul dintre acele Iragmente dintr-un Iapt exact pe care mincinosii, luati
din scurt, l introduc n compozitia Iaptului Ials pe care l inventeaz,
creznd c astIel ajung la o asemnare, cu Adevrul ascunzn-du-l
totodat. Desigur, cnd Odette Icuse ceva pe care nu voia s-l
dezvluie, ea ascundea acel ceva n adncul suIletului ei. Dar de ndat
ce se aIla n prezenta celui pe care voia s-l mint, era cuprins de o
tulburare, toate ideile i se prbuseau, capacitatea de a inventa si de a
judeca i era ca paralizat, si simtea capul parc golit, trebuia totusi s
spun ceva, si ntlnea la ndemn tocmai lucrul pe care ar Ii vrut s-l
ascund si care, Iiind adevrat, rmsese acolo. Desprindea din el o
buctic, lipsit de important n sine, spunndu-si c, la urma urmei, era
mai bine asa, c era un amnunt veriIicabil mai putin periculos dect un
amnunt Ials. ,Cel putin e adevrat, si spunea ea, cu att mai bine, poate
s se inIormeze, va vedea c e adevrat, nu prin asta m voi trda." Se
nsela, cci tocmai acel lucru o trda, ea nu si ddea seama c acel
amnunt adevrat avea unghiuri care nu se puteau mbuca dect cu
amnuntele nvecinate ale Iaptului adevrat din care l desprinsese n
mod arbitrar si c, oricare ar Ii Iost amnuntele inventate
266
printre care l va aseza, ele vor dezvlui ntotdeauna, printr-o materie
excedentar si prin spatii goale, c nu provine dintre ele ,Recunoaste
c m-a auzit sunnd, apoi ciocnind, si c se gndise c snt eu, c dorea
s m vad, si spunea Bwann. Dar toate astea nu se potrivesc cu Iaptul
c nu mi-a deschis."
Dar nu-i art aceast contradictie, cci se gndea c, lsat n voia ei,
Odette va spune poate vreo minciun ce va Ii un slab indiciu al
adevrului; vorbea; el nu o ntrerupea, sorbea cu o pietate avid si
dureroas cuvintele pe care ea i le spunea si unde simtea c se aIl
(pentru c o ascundea ndrtul lor, vorbindu-i), precum un desen sacru,
pecetea vag, Iorma nesigur a acelei realitti inIinit pretioase si, vai!,
de negsit: ce Icea ea nu de mult, la ora trei, cnd venise el - realitate
din caro nu va poseda niciodat dect aceste minciuni, ilizibile si divine
vestigii, ce nu mai existau dect n amintirea protectoare a Ipturii ce o
contempla Ir a sti s o pretuiasc, dar care nu i-o va drui niciodat.
Desigur, bnuia uneori c n ele nsele Iaptele zilnice ale Odettei nu
snt nespus de interesante si c relatiile pe care eventual le are cu alti
brbati nu mprstiau n mod Iiresc, n chip universal si pentru orice
Iiint gn-ditoare o tristete morbid, capabil s strneasc Iebra
sinuciderii, si ddea seama acum c acest interes, aceast tristete nu
existau dect n el, ca o boal, si c, atunci cnd se va vindeca, Iaptele
Odettei, srutrile pe care ea le-ar Ii putut da altora vor redeveni
inoIensive ca acelea ale attor altor Iemei. Dar Iaptul c aceast
curiozitate dureroas simtit de Swann acum nu-si avea cauza dect n
el nsusi nu-l ducea la concluzia c este o nebunie s consideri
asemenea curiozitate drept important si s pui totul n miscare pentru a-
i da satisIactie. Swann ajungea la o vrst a crei IilosoIie - Iavorizat
de cea a epocii, si, de asemenea, de cea a mediului unde Swann trise
mult vreme, de acel clan al printesei des Laumes, unde se considera c
esti inteligent n msura n care te mdoiesti de totul si unde numai
gusturile Iiecruia erau socotite reale si incontestabile - nu mai este cea
a tineretii, ci o IilosoIie pozitiv, aproape medical, de brbati care, n
loc s exteriorizeze obiectul aspiratiilor lor, ncearc s desprind din
anii triti un reziduu Iix de obiceiuri, de pasiuni pe care s le poat
considera n sine ca Iiind caracteristice si permanente si crora, n mod
deliberat, vor ncerca n primul rnd si cu tot dinadinsul s Io dea
satisIactie prin genul de existent adoptat de ei. Swann gsea c este
ntelept s accepte n viata-i suIerinta pe care o simtea nestiind ce Icuse
Odette, asa cum gsea ntelept s accepte Iaptul c o clim mai umed i
pricinuia o eczem; s prevad n bugetul lui o sum important pentru a
267
obtine cu privire la Ielul cum si petrecea Odctte timpul, inIormatii Ir
de care s-ar Ii simtit neIericit, tot astIel cum rezerva sume pentru alte
dorinte ale tui, de la care stia c poate astepta o plcere, cel putin
nainte de a se ndrgosti, precum dorinta de a avea diIerite colectii si de
a mnca bine.
Cnd voi s-si ia rmas bun de la Odette si s se ntoarc acas, a l rug
s mai rmn, si l retinu chiar cu o anumit nsuIletire, apuendu- de
brat, n clipa cnd ncerca s deschid usa ca s ias. Dar el nu lu
seama, cci n multitudinea gesturilor, cuvintelor, micilor incidente din
care este Icut o conversatie, este inevitabil ca noi s trecem, Ir s le
observm, pe lng cele ce ascund un adevr cutat la ntmplare de
bnuielile noastre, n timp ce ne oprim, dimpotriv, la cele care nu
ascund nimic. Ea i repeta n tot acest timp: ,Ce pcat c nu te-am vzut
astzi, pe tine, care nu vii niciodat dup-imiaza, tocmai singura dat
cnd ai venit". Stia bine c nu era ndeajuns de ndrgostit ca s-i par
att de ru c pierduse prilejul de a Ii vizitat de el, dar cum era bun,
dornic s-i Iac plcere si adeseori trist cnd l contrariase, gsi Ioarte
Iiresc ca ea s aib aceleasi sentimente si de ast dat, cnd l lipsise de
plcerea de a petrece o or mpreun, plcere Ioarte mare nu pentru ea,
ci pentru el. Era totusi un lucru de mic important, la urma urmei, iar
nItisarea chinuit pe care continua s o aib l uimi. Ea i amintea
astIel mai mult ca de obicei de Iigurile de Iemei reprezentate de
pictorul Primverii90. Avea, n acea clip, chipul lor coplesit si
ndurerat ce pare a Ii dobort sub greutatea unei neIericiri prea grele
pentru ele, doar pentru c l las pe copilul Isus s se joace cu o rodie81,
sau se uit cum Moise vars ap ntr-o adptoare82. O mai vzuse o
dat la Iel de trist, dar nu mai stia cnd. Si, dintr-o dat, si aminti:
atunci cnd mintise vorbindu-i doamnei Verdurin, a doua zi dup acea
cin la care nu venise sub pretext c e bolnav si, n realitate, pentru a
rmne cu Swann. Desigur, si dac ar I, Iost cea mai sincer dintre Iemei,
tot nu ar Ii putut avea remuscrj pentru o minciun att de inocent. Dar
minciunile pe care le spunea n mod curent Odette erau mai putin
nevinovate si aveau drept scop s mpiedice descoperiri ce i-ar Ii putut
crea, ba cu unii, ba cu altii, diIicultti teribile. De aceea, cnd mintea
cuprins de team, simtindu-se slab narmat pentru a se apra, nesigur
de succes, ar Ii vrut s ping, de oboseal, ca unii copii care n-au
dormit. Apoi mai stia c minciuna ei l rnea de obicei adnc pe brbatul
cruia i-o spunea si la discretia cruia se va aIla, poate, dac nu stia sa
mint. Atunci se simtea umil si totodat vinovat Iat de el. Si
268
cnd trebuia s spun o minciun nensemnat si monden, prin asociere
de senzatii si de amintiri, ea simtea o stare neplcut de surmenaj si
regretul pe care-l ai cnd spui o rutate.
Ce minciun deprimant era oare pe cale s-i spun Iui Swann cu
aceast privire ndurerat, aceast voce plngtoare, ce preau a ee
ncovoia sub eIortul pe care si-l impunea parc, cernd ndurare? Se
gndi c se strduieste s-i ascund nu numai adevrul cu privire la
incidentul din acea dup-amiaz, ci ceva si mai actual, ce poate nu s-a
ntmplat nc, dar e pe cale s se ntmple, si care ar putea s-l
lmureasc n privinta acelui adevr. Tocmai atunci auzi soneria. Odetto
continu s vorbeasc, dar cuvintele ci nu mai erau dect un geamt:
prerea-i de ru de a nu-l Ii vzut pe Swann n acea dup-amiaz, de a
nu-i Ii deschis, devenise o adevrat dezndejde.
Se auzi poarta de Ia intrare nchizndu-se si huruitul unei trsuri, ca si
cum cuiva - probabil persoanei pe care Swann nu trebuia s o
ntlneasc - i se spusese c Odette plecase de acas. Atunci, gndindu-se
c, prin simplul Iapt c venise la o or cnd nu avea obiceiul, tulburase
attea lucruri pe care ea nu voia ca el s le stie, Iii cuprins de un
simtmnt de descurajare, aproape de adnc mhnire. Dar cum o iubea
pe Odette, cum avea obiceiul s-si ndrepte toate gndurile ctre ea,
mila pe care ar Ii putut s o aib Iat de el nsusi se preschimb n mil
pentru ea, si si spuse n soapt: ,Srmana". Cnd o prsi, ea lu ctcva
scrisori pe care le avea pe mas si l ntreb dac nu i le poate pune la
post. El i spuse c da si, ajuns acas, si ddu seama c scrisorile erau
tot asupra lui, se ntoarse la post, le scoase din buzunar si, nainte de a
le pune la cutie, se uit la adrese. Erau toate pentru diIeriti Iurnizori, n
aIar de una, care era pentru Foreheville. O tinea n mn. si spunea:
,Dac as vedea ce cuprinde, as sti cum i se adreseaz, cum i vorbeste,
dac este ceva ntre ci. Poate chiar c, necitind-o, svrsesc o
nedelicatete Iat de Odette, cci este singurul mod de a m elibera de o
bnuial nedreapt Iat de ea, menit, n orice caz, s o Iac s suIere, si
pe care nimic nu o va mai putea nimici dup plecarea acestei scrisori".
Se ntoarse la el de la post, dar pstrase asupra-i aceast ultim
scrisoare. Aprinse o luminare si apropie de ea plicul pe care nu
ndrznise s-l deschis. Mai nti nu putu citi nimic, dar plicul era
subtire si, lipindu-l de cartonul tare din interior, putu s citeasc, prin
transparenta hrtiei, ultimele cuvinte. Era o Iormul de ncheiere Ioarte
rece. Dac n loc s Iie el cel care privea scrisoarea adresat lui
Foreheville, acesta ar Ii citit o scrisoare adresat lui
269
Swann, ar Ii putut vedea cuvinte mult mai iubitoare! Tinu nemiscat
scrisoarea care dansa n plicul mai mare dectea, apoi, Icnd-o s
alunece cu degetul cel mare, aduse unul dup altul diIeritele rn-duri sub
partea din plic care nu era dublat, singura prin transparenta creia
puteau Ii citite.
Totusi, nu deslusea bine literele. De altIel Iaptul nu avea prea mare
important, cci vzuse destul pentru a-si da seama c era vorba de un
mic eveniment nensemnat si care nu avea nici o legtur cu relatiile
dintre ndrgostiti; era vorba despre ceva reIeritor la un unchi al Odettei.
Swann citise la nceputul rndului: ,Am avut dreptate", dar nu ntelegea
ce Iel de dreptate putuse avea Odetto cnd, dintr-o dat, un cuvnt pe care
nu-l putuse desciIra mai nti apru si lumin ntelesul ntregii Iraze:
,Am avut dreptate s deschid, era unchiul meu". S deschid! deci
Forcheville era adineaori acolo, cnd Swann sunase si ea l lsase s
plece, ceea ce explica zgomotul de trsur pe care el l auzise.
Atunci citi toat scrisoarea; la sIrsit, ea se scuza c a procedat astIel cu
el si i spunea c si uitase tigrile la ea, Iraz ntru totul asemntoare cu
cea pe care i-o spusese lui Swann cu prilejul uneia dintre primele lui
vizite. Dar n scrisoarea ctre Swann adugase; ,De ce nu ti-ai uitat si
inima, cci nu te-as Ii lsat s o mai iei napoi". Pentru Forcheville,
nimic asemntor, nici o aluzie care ar Ii presupus o legtur amoroas
ntre ei. La drept vorbind, de altIel Forcheville iesea din toate acestea
mai nselat dect el, de vreme ce Odette i scria pentru a-l Iace s cread
c vizitatorul Iusese unchiul ei. De Iapt, el, Swann, era brbatul
important pentru ea si pentru care l expediase pe cellalt. Si totusi, dac
ntre Odette si Forcheville nu era nimic, de ce nu deschisese pe dat, de
ce scrisese: ,Am Icut bine c am deschis, era unchiul meu"? Dac nu
Icea nimic ru n acel moment, cuiQ si-ar Ii putut chiar Forcheville
explica Iaptul c ea ar Ii putut s nu deschid? Swann rmsese
ncremenit, dezolat, conIuz si totusi Iericit, n Iata acestui plic pe care
Odette i-l ncredintase Ir team, ntr-att de mult credea n discretia lui,
dar, prin sticla transparent, o dat cu taina unui incident pe care nu ar
Ii crezut niciodat c l-ar putea cunoaste, i so dezvluia ceva din viata
Odettei, ca; o tietur ngust si strlucitoare, Icut de-a dreptul n
necunoscut. Si apoi gelozia lui era bucuroas, ca si cum ar Ii avut o
vitalitate independent, egoist, lacom de tot ce o putea hrni, Iie chiar
mpotriva lui nsusi. Acum ea avea o hran bogat, iar Swann putea
ncepe s se nelinisteasc zilnic cu privire la vizitele pe care Odette le
avusese la orele cinci, s caute s aIle unde se gsea Forcheville la acea
or. Cci iubirea,
270
lui Swann continua s-si pstreze caracteristicile pe care i le
imprimase, nc de la nceput, att necunoasterea Ielului cum Odette si
petrecea ziua, ct si lenea cerebral care-l mpiedica s-si compenseze
ignoranta prin imaginatie. Mai nti nu Iu gelos pe ntreaga viat a
Odettei, ci doar pe acele momente cnd o mprejurare, poate ru
interpretat, l Icuse s bnuiasc o eventual nselciune a Odettei.
Gelozia lui, ca o caracatit ce arunc un prim, apoi un al doilea, apoi un
al treilea brat, se leg solid de acest moment al orei cinci de dup
amiaz, apoi de un altul, apoi de un altul nc. Dar Swann nu stia s-si
inventeze suIerintele. Ele nu erau de ct amintirea, perturbarea unei
suIerinte care i venise din aIar.
Dar acum totul i aducea o asemenea suIerint. Voi s o ndeprteze pe
Odette de Forcheville, s o duc vreo cteva zile n Sud. Dar credea c
este dorit de toti brbatii din hotel si c ea nssi i dorea. De aceea el
care, odinioar, cnd cltorea, cuta s cunoasc oameni noi si
Irecventa adunri numeroase, devenise slbatec, evita societatea
oamenilor ca si cum l-ar Ii rnit adnc. Si cum s nu Ii Iost mizantrop,
cnd n orice brbat el vedea un posibil amant al Odettei? Si astIel
gelozia lui, mai mult nc dect nclinarea voluptuoas si surztoare pe
care o avusese mai nti pentru Odette, altera caracterul lui Swann si
modiIica pe de-a-ntregul, n ochii celorlalti, nsesi semnele exterioare
prin care se maniIesta.
O lun dup ce citise scrisoarea adresat de Odette lui Forcheville,
Swann se duse la o cin dat de sotii Verdurin la Bois. Tocmai cnd se
pregteau s plece, el observ c are loc o discutie ntre doamna
Verdurin si ctiva invitati si ntelese c pianistul era rugat s vin a doua
zi la o petrecere la Chatou: or, el, Swann, nu era invitat.
Sotii Verdurin vorbiser n soapt si n termeni vagi, dar pictorul, din
distractie, Ir ndoial, exclam:
- Nu va Ii nevoie de nici un Iel de lumin. S cnte Sonata Lunii pe
ntuneric, si lucrurile se vor lumina mai bine.
Doamna Verdurin, vznd c Swann era la doi pasi de ei, si lu acea
expresie unde se
amestec dorinta de a-l Iace s tac pe cel care vorbeste, cu aceea de a
avea un aer nevinovat n ochii celui care aude, ambele neutralizndu-se
ntr-un Iel de privire vid si intens, unde imobilul semn de ntelegere al
complicelui se disimuleaz sub sursul ingenuu si care, comun tuturor
celor ce-si dau seama de o gaI, o dezvluie pe loc, dac nu celor ce o
Iac, cel putin celui care este obiectul ei. Odette cpt dintr-o dat
nItisarea unei Iemei dezndduite care renunt s mai lupte mpotriva
greu-
271
tatilor zdrobitoare ale vietii, iar Swann numra cu neliniste nmiitele
care l separau de momentul cnd, dup ce vor Ii plecat din acel
restaurant, n timp ce se va ntoarce mpreun cu ea, i va putea cere
explicatii, va obtine de la ca s nu se duc a doua zi la Cliatou sau s
Iac astIel nct s Iie si el invitat, si si va linisti n bratele ei tulburarea
adnc. Chemar trsurile. Doamna Verdurin i spuse lui Swann:
- Atunci, la revedere, pe curnd, nu-i asa? ncercnd, prin
amabilitatea privirii si crisparea sursului, s-l mpiedice s, vad
c nu-i spune, cum Icuse totdeauna pn atunci: ,Ne ntlnim mine
la Chatou, iar poimine, la mine".
Domnul si doamna Verdurin l invitar n trsura lor pe For-eheville, iar
trsura lui Swann trsese ndrtul acesteia, a crei plecare Swann o
astepta, pentru ca Odette s urce la el n trsur.
- Odette, te ducem noi acas, spuse doamna Verdurin, avem
un loc pentru tine alturi de domnul de Foreheville.
- Da, doamn, rspunse Odette.
- Cum, dar credeam c o s te conduc eu acas, aproape c.
strig Swann, spuiind de-a dreptul cuvintele necesare, cci por
tiera era deschis, secundele erau numrate, iar el nu se putea n
toarce Ir ea n starea n care era.
- Dar doamna Verdurin mi-a cerut s...
- Poti s te ntorci o dat si singur. Te-am lsat s o conduci
de attca ori, spuse doamna Verdurin.
- Dar aveam s-i spun doamnei un lucru Ioarte important.
- Scrie-i o scrisoare...
- La revedere, i spuse Odette, ntinzndu-i mna.
El ncerc s surd, dar avea chipul rvsit.
- Ai vzut ce mutre si permite Swann s ne Iac acum? i
spuse doamna Verdurin brbatului ei cnd ajunser acas. Am cre
zut c o s m mnnce de vie cnd i-am spus Odettei s vin cu
noi. Este de o mitocnie! S spun mai bine de-a dreptul c tinem
0 cas de tolerant! Nu nteleg cum de suport Odette asemenea
purtri. Pare c spune tot timpul: mi apartii. i voi spune Odettei
ce gndesc eu despre toate astea si ndjduiesc c m va ntelege.
Si adug dup oxip, mnioas:
- Animal scrbosi Iolosind, Ir s-si dea seama, "si poate supu-
nndu-se aceleiasi Hevoi obscure de a se justiIica - precum Fran-
cjoise la Combrayycnd puiul nu voia s moar -, cuvintele pe care
1 le smulg ultimele tresriri ale unui animal inoIensiv ce agonizeaz,
tranului care-l/ ucide.
272
si cnd trsura doamnei Verdurin se ndeprt, iar cea a lui Swann trase
n Iata lui, vizitiul, privindu-l, | ntreb dac nu este bolnav sau dac nu
i se ntmplase vreo nenorocire.
Swann i spuse s porneasc Ir el, voia s mearg pe jos, prin Bois, si
astIel se ntoarse acas. Vorbea de unul singur, cu voce tare, si pe
acelasi ton oarecum neIiresc pe care l avusese pn atunci cnd descria
cu de-amnuntul Iarmecele micului grup de invitati intimi si exalta
mrinimia sotilor Verdurin. Dar, asa cum cuvintele, sursurile, srutrile
Odettei i apreau tot att de'odioase pe ct le gsise de minunate, dac
erau adresate altora dect lui, tot astIel salonul sotilor Verdurin care,
adineaori nc, i prea amuzant, exprimnd im gust adevrat pentru art
si chiar un Iel de noblete moral, acum, cnd un altul dect el urma s o
ntlneasc aici pe Odette, s o iubeasc n deplin libertate, i aprea
ridicol, nvluit n prostie, n josnicie.
si nchipuia cu dezgust seara de a doua zi, de la Chatou. ,Mai nti, ce
idee, s mergi la Chatou! Ca niste negustorasi care si-au nchis prvlia!
Oamenii stia au un asemenea spirit burghez n-ct ating sublimul, cred
c nici nu exist cu adevrat, parc ar iesi dintr-o pies de Labiche83!"
Vor Ii de Iat sotii Cottard, poate si Brichot. ,Ct e de grotesc, viata
acestor oameni mrunti care triesc unul n suIletul celuilalt si s-ar crede
pierduti, pe legea mea, dac nu s-ar ntlni mine cu totii la Chatou /"
Vai! va Ii si pictorul, pictorul cruia i plcea ,s. pun la cale cstorii",
care l va invita pe Forchcville s vin cu Odette s-i viziteze atelierul. O
vedea pe Odette mbrcat ntr-o rochie prea elegant pentru o petrecere
la tar, ,cci este att de vulgar si, mai ales, biata de ea, este att de
proast!!!"
Auzea parc glumele pe care le va Iace doamna Verdurin dup cin,
glume care, oricui dintre cei ce apartineau lumii ,plicticoase" a celor din
societatea nalt i-ar Ii Iost adresate, l nveseliser ntot-deuna pentru c
o vedea pe Odette rznd, rznd mpreun cu el, aproape n el. Acum
simtea c o vor Iace pe Odette s rd poate de el. ,Ce veselie urt
mirositoarei" si spunea Icnd o strm-btur de dezgust att de
puternic, nct simtea el nsusi o senzatie muscular ce i se prelungea
pn ctre gtul striat n gulerul cmsii. Si cum oare o Iiint al cnii chip
este Icut dup chipul si asemnarea Iu Dumnezeu poate rde ascultnd
asemenea glume cu miros puturos? Orice nas ct de ct delicat le-ar ocoli
cu groaz, pentru a nu trebui s nIrunte asemenea duhori. Este cu
neputint de crezut ca`o Iiint omeneasca nu poate ntelegerea
ngduindu-si, Iie si numajjm siirs batjocoritor Iat de un seamn al ei
care Ta ntins.
273
j
cznd
``,g`g j Hgjm
va maiputea scoate nici omuTcel mai binevoitor din lume. FTI
,, `` ` " " ' ' 'T ` ' " -"" " ' '''"'ll, . , ~ "n-``H - , ' `4. O ClI
lsluesc la miiae metri nltime deasupra gropilor unde clipocese si
bolborosesc asemenea brIe murdare, asa e nu pot Ii atins d` g|u. mele
unei oarecare Verdurin, strig el, n timp ce si nlta `apu si si ndrepta
cu mndrie ntregul trup, pumnezej`nj`s`enigItoj: c am vrut cu toat
sinceritatea s o scot pe Odette de acolo, s| sIt o ridic ntr-un aer mai
noBiTsTInaTpur. Dar rbdarea omeneasc are margini, iar a "mea a
'juns~TeapTt", si spuse el, ca si cum aceast misiune de a o smulge
pe Odette din'tr-un loc unde dom`este sarcasmul ar Ii datat de mai mult
vreme si ca si cum nu si-ar' Ii atribuit-o doar de cnd se gndea c acest
sarcasm l viza poate pe 1 nsusi, ncercnd s o desprind pe Odette de
el.
l vedea pe pianist gata s cnte Sonata hunii, si mutrele doam. nei
Verdurin, nspimntat de eIectul dezastruos pe care l va t,,vea muzica
lui Beethoven asupra nervilor ei: ,Idioata, mincino`saj strig- el, si asta
crede c iubeste Arta!" Ea i va spune Odettei, dup ce va Ii strecurat cu
iscusint cteva cuvinte de laud la atjre-sa lui Forcheville, cum Icuse
att de adeseori pentru el: ,?-i putin loc lng tine domnului de
Forcheville". ,Pe ntuneric! Q0. doasa, patroana de bordel!" ,Codoasa"
era si numele pe care l (ja muzicii ce i va mbia s tac, s viseze
mpreun, s se priveas` s se ia de mn. Era de acord cu atitudinea
sever mpotriva acelor a lui Platon, a lui Bossuet, si cu strvechea
educatie Irancezg
De Iapt, viata ce se ducea n casa Verdurin si pe care o numise att de
adeseori ,adevrata viat" i prea cea mai rea dintre toate iar micul lor
grup, societatea cea mai jalnic. ,Este, si spunea, tot ce poate Ii mai
cobort pe scara social, ultimul cerc al lui Dante Nendoielnic c textul
august se reIer la sotii Verdurin! \n Iond, oamenii din societatea nalt,
despre care poti s spui multe dar care totusi snt altceva dect aceste
cete de golani, si arat adtt' ca ntelepciune reIuznd s-i cunoasc, s-
si murdreasc Iie gj numai vrIul degetelor! ,Ce putere de divinatie n
acel Noii me talgere sub semnul cruia st cartierul Saint-Germain!"
Prsise ,e mult vreme aleile din Bois, ajunsese aproape de cas, dar,
prac` nc durerii si vervei nesincere ale crei intonatii mincinoase
sonoritatea artiIicial a propriei lui voci i le revrsa n ureelte `lip de
clip, tot mai mult, mbtndu-l parc, continua sji itrige n tcerea
noptii: ,Oamenii din societatea nalt si au deIec. ele lor, pe care nimeni
nu le recunoaste mai bine dect ei, dar totustj i nu vor Iace niciodat
anumite lucruri. Cutare Iemeie elegant pe are am cunoscut-o era
departe de a Ii perIect, si totusi avea o de..
274
licatete, o loialitate care, orice s-ar Ii ntmplat, ar Ii Icitt-o incapabil
de o ticlosie; o prpastie o desparte de o scorpie ca doamna Verdurin.
Verdurin! Ce nume! Ah! trebuie s recunoastem c snt desvrsiti, c
snt Irumosi n genul lor! Multumesc Domnului, era de mult timpul s nu
m mai amestec n promiscuitatea si n murdria acestor Iiinte inIame".
Dar, asa cum virtutile pe care le atribuia nu de mult sotilor
Verdurin nu ar Ii Iost de ajuns, chiar de le-ar Ii avut ntr-adevr,
dac nu ar Ii Iavorizat si protejat iubirea lui, s trezeasc n Swann
acea betie ce l Icea s se nduioseze cu privire la mrinimia lor si
care, chiar propagat prin mijlocirea altor persoane, nu-i putea
veni dect de la Odette, tot astIel imoralitatea, chiar dac ar I
Iost real, pe care o descoperea astzi n caracterul sotilor Verdurin,.
l-ar Ii lsat indiIerent, dac nu ar Ii invitat-o pe Odette cu Forehe-
ville si Ir el, si nu i-ar Ii dezlntuit indignarea prin care le condam
na ,inIamia". Si, Ir ndoial, vocea lui Swann era mai clarvz
toare dect el nsusi cnd reIuza s rosteasc acele cuvinte pline de
drzgust pentru salonul Verdurin si de bucuria de a Ii terminat n
el, altminteri dect pe un ton neIiresc, si ca si cum ar Ii Iost alese
mai curnd pentru a-i potoli mnia dect pentru a-i exprima gndul.
Acesta, ntr-adevr, n timp ce se deda la acele invective, era pro
babil, si Ir ca el s-si dea seama, preocupat de un lucru cu totul
diIerit, cci odat ajuns acas, si dup ce abia nchisese poarta
de la intrare, se lovi pe neasteptate cu mna peste Irunte si,
deschiznd-o larg iesi, exclamnd, de data aceasta cu o voce Ii
reasc: ,Cred c stiu cum s-i silesc s m invite mine la ciaa de
la Chatou". Dar acel procedeu nu era probabil cel mai bun, cci
Swann nu Iu invitat: doctorul Cottard care, chemat n provincie
pentru un caz grav, nu-i vzuse pe sotii Verdurin de mai multe zile
si nu putuse merge la Chatou, le spuse, a doua zi dup aceast Cin,
asezndu-se la mas la ei. .
- Nu-l vom vedea pe domnul Swann n seara asta? Este ceea
ce ndeobste numim un prieten personal al...
- Ndjduiesc din tot suIletul c nu! exclam doamna Verdu
rin, s ne Iereasc Dumnezeu de venirea lui, e plicticos peste m
sur, prost si ru crescut.
Cottard, la aceste cuvinte, si maniIest n acelasi timp uimirea si
supunerea, ca n Iata unui adevr ce contrazicea tot ce crezuse el pn
atunci, dar de o irezistibil evident; si, coborndu-si, emotionat si
nIricosat, nasul spre IarIurie, se multumi s rspund: ,Ah! -ah! -ah!
-ah! -ah!" traversnd de-a-ndratelea, n bun ordine, pn n
strIunduri, de-a lungul unei game descendente, n-
275
treg registrul vocii sale. Si de atunci numele lui Swann mi mai Iu
pomenit n salonul sotilor Verdiirin.
Si atunci acest salon care i unise pe Swann si pe Odette deveni o piedic
n calea ntlnirilcr Ier. Ea nu-i mai spunea, ca n primele timpuri ale
iubirii lor: ,Ne vom vedea, n orice caz, mine sear, Ia supeul dat de
sotii Verdurin", ci: ,Nu ne vom putea vedea mine sear, sotii Verdurin
dau un supeu". Sau, alt dat, sotii Verdurin urmau s o ia cu ei la
Opera-Comique, la O noapte a Cleopairei, iar Swann citea n oeliii
Odettei acea spaim prin care i cerea sa nu mearg si el, spaim pe care
odinioar ar Ii atins-o cu buzele pe Lipul amantei sale, si care acum l
exaspera. ,Nu mnia, si spunea lui nsusi, m cuprinde vznd-o ct de
mult doreste s-si hrneasc suIletul cu asemenea muzic pestilential.
Ci suprarea, desigur, mi pentru mine, ci pentru ea; suprarea de a o
vedea c dup ee a trit mai mult de sase luni comunicnd zilnic cu mine,
n-a stiut s devin o alta si s-l elimine spontan pe Victor Masse*1! Mai
ales pentru a nu Ii ajuns s nteleag c exist seri cnd o Iiint cu o
natur mai delicat trebuie s stie s renunte la o plcere, cnd cineva
i cere asta. Ea ar trebui s stie s spun nu m voi duce, Iie si numai
ndrumat de inteligent, do vreme ce toate calittile F;I le suIletesti vor
Ii judecate o dat pentru totdeauna pe temeiul rspunsului ei." Si
convingndu-se pe sine c numai pentru c voia s poat judeca, n
termeni mai Iavorabili valoarea spiritual a Odettei, dorea el ca n acea
sear ea s rmn cu el n loc s se duc la 0} era-Comique, i Icea
aceeasi demonstratie, la Iel de nesincer ca si cea Iat de sine nsusi, ba
chiar nc si mai nesinecr, cci se supunea si dorintei de a o cstiga
mgulindu-i amoral propriu.
- ti jur, i spunea el cu cteva clipe nainte ca s ea plece la teatru, c
cerndu-ti s nu te duci, dorinta mea, dac as Ii egoist, ar Ii s m reIuzi,
cci am nenumrate lucruri de Icut n seara asta, -si m voi gsi eu
nsumi prins n capcan si peste msur de plictisit dac, mpotriva
tuturor asteptrilor, mi rspunzi c nu te vei duce. Dar ocupatiile,
plcerile mele nu snt totul, eu trebuie s m gndesc si la tine. Va veni
poate o zi cnd, vznclu-m pentru totdeauna indiIerent Iat de tine,
vei avea dreptul s-mi reprosezi c nu te-am avertizat n clipele decisive
cnd simteam c snt pe cale de a purta asupra ta o judecat sever, una
dintre acelea n urma eirora iubirea nu mai rezist mult vreme. Vezi tu,
O noapte a Cleo-jmtrei (ce titlu!) nu reprezint nimic n mprejurarea de
Iat. Ceea ce m intereseaz este Iaptul de a sti dac tu esti ntr-adevr
acea Iiint josnic, si chiar lipsit de Iarmec, acea Iiint vrednic de tot
276
M
dispretul care nu este capabil s renunte Ia o plcere. Iar dac tu
tsti tocmai o asemenea Iiint, cum ai putea Ii iubit, cci nu esti
nici mcar o persoan uman, o creatur deIinit, imperIect, dar
~o| putin perIectibil/Esti o ap inIorm ce curge dup povrnis!
ce-ijese n cale, un peste Ir memorie si Ir judecat carc.~~tta
i i i ihi i I Io i
j ps
vreme cit va tri ntr-un acvarium. se va iahi rin n suI Io ori pe zi de
sticla pe care va continua s o ia drept ap. ntelegi c rspunsul tu nu
m va Iace, binenteles, s nu te mai iubesc chiar din clipa asta, ci vei Ii
mai putin seductoare n ochii mei cnd voi ntelege c nu esti o Iptur
omeneasc, si c esti sub orice lucru din toate cte exist si nu stii s te
asezi deasupra nici unuia? Evident as Ii preIerat s-ti cer ca pe ceva lipsit
de important s renunti la O noapte a Ckopatrei (cci m silesti s-mi
murdresc buzele cu acest titJii abject) n speranta c te vei duce totusi.
Dar, hotrt Iiind s vd astIel lucrurile, s trag asemenea consecinte din
rspunsul tu, am socotit c este mai cinstit s te previn.
De cteva clipe, Odette ddea semne de rmotie si de nesigurant. Fr s
nteleag bine sensul acelor cuvinte, ea pricepea totusi c puteau intra n
categoria scenelor de repros sau de implicare; Iiind obisnuit cu brbatii,
ea putea trage concluzia, Ir s le urmreasc vorbele cu de-amnuntul,
c nu le-ar rosti dac nu ar Ii ndrgostiti si c, dat Iiind c erau
ndrgostiti, era inutil s li te supui, cci nesupunndu-te, vor Ii si mai
ndrgostiti. De aceea l-ar Ii ascultat pe Swann n deplin liniste, dac n-
ar Ii vzut c timpul trece si c, dac i-ar mai Ii vorbit nc, risca, asa,
cum i spuse, cu un surs tandru, ncptnat si conIuz, ,s piard
Uvertura".
Alteori el i spunea c, mai mult dect orice, l va ndeprta pentru
totdeauna de ea Iaptul c nu vrea s renunte la minciuni. ,Chiar din
simplul punct de vedere al cochetriei, i spunea el, nu ntelegi ct de
mult pierzi din Iarmec, njosindu-te pn la a minti? Cte greseli ai putea
rscumpra, mrturisindu-le. Esti cu adevrat-mult mai putin inteligent
dect credeam." Dar zadarnic Swann i expunea astIel toate motivele
pentru care nn trebuie s mint, ele ar Ii putut nimici un sistem general al
minciunii, dar Odctte nu poseda un astIel de sistem, ea se multumea
numai, de Iiecare dat cnd voia ca Swann s nu stie ceva, s nu-i spun
acel lucru. AstIel, minciuna era pentru ea un expedient de o natur
special, si Iaptul de a se sluji de el sau de a mrturisi adevrul era
hotrt de un motiv de ordin tot special, si anume de riscul mai mult sau
mai putin mare ca Swann s descopere c ea nu spusese adevrul.
277
Fizic se aIla ntr-o perioad proast: se ngras; iar Iarmecul expresiv si
dureros, privirile uimite si vistoare de odinioar preau a,i disprut
odat cu prima ei tinerete. AstIel net i devenise att de drag lui Swann
tocmai, spre a spune astIel, atunci cnd o gsea mult mai putin Irumoas.
O privea ndelung pentru a ncerca s descopere Iarmecul ei de alt dat,
si nu izbutea. Dar Iaptul de a sti c sub aceast nou crisalid tria tot
Odette, tot aceeasi voint eare-ti scap, de nenteles si ascuns, era de
ajuns pentru .ea .Swiinn s continuo s o caute cu aceeasi pasiune. Apoi
privea IotograIiile Icute cu doi ani n urm, si amintea ct Iusese de
minuna-t. Si asta l consola putin de suIerinta pe care o ndura din
pripina ei.
Cnd sotii Verdurin o luau cu ei la Saint-Germain, la, Chatou,
la Meulan, adeseori, dac era var, i propuneau pe neasteptate
s-si petreac noaptea acolo si s nu se ntoarc dect a doua zi.
Doamna Verdurin se strduia s-l linisteasc pe pianist, a crui
mtus rmsese la Paris. ...,, ;,,, .
- Va Ii ncntat c a scpat de dumneata mcar o zi. Si cum
s se nelinisteasc cnd te stie cu noi; de altIel, iau totul pe rspun
derea mea. " '..
Dar dac nu reusea, domnul Verdurin pornea la drum, cuta
un birou de post sau un curier oarecare si si ntreba invitatii dac
voiau s anunte pe cineva c vor ntrzia. Dar Odette i multumea
si i spunea c nu are cui s-i trimit asemenea telegrame, GCi i
spusese lui Swann o dat pentru totdeauna c dac i-ar trimite
stirea sub ochii tuturor, s-ar compromite. Uneori lipsea mi mtilte
zile, sotii Verdurin o luau cu ei ca s viziteze mormintele Ile ia
Dreux, sau la Compiegne, spre a admira, dup sIaturile pictorului,
apusul de soare din pdure, iar uneori ajungeau pn lai castelul
PierreIonds. : :;
- Si cnd m gndesc c ar putea vizita monumente adevrate,
cu mine, care am studiat arhitectura timp de zece ani, si care snt
tot timpul implorat s nsotesc la Beauvais sau la SaintrLoitp-de-
Naud oameni de cea mai mare valoare; si nu as Iace asta, dect
pentru ea, iar ea, n schimb, se duce mpreun cu brutele a,stea s
se extazieze rnd pe rnd n Iata cctisurilor lui Ludovic-;Fih'p si
ale lui VioIlet-le-Duc8S. Mi se pare c nu e nevoie s Iii artist pentru
asta si, chiar dac ti lipseste ntr-o oarecare msur Ilerul, hu te
du ci n vilegiatur n asemenea latrine, ca s respiri duhoarea ex-
eremeneteor. y 'u 'u''u'u
Dar cnd ea pleca la Dreux sau la PierreIonds - vai. 'Ir s- ngduie s
vin si el acolo, ca din nthnplare, de unul singur, cci ,asta ar Ii Icut o
impresie deplorabil", spunea ea - , .se cuIunda
278
n cel mai mbttor roman de dragoste, n Mersul trenurilor, care i arta
cum s o ajung din urm, n acea dup-amiaz, n acea sear, ba chiar
n acea dimineat! i arta? ba nu, chiar mai mult: l autoriza. Cci
Mersul trenurilor si trenurile nsele nu erau Icute pentru dini. Dac
publicul era anuntat, printr-o tipritur, c la ora opt dimineata pleac un
tren care ajunge la PierreIonds la ora zece, asta nsemna c un drum la
PierreIonds era un act ngduit, pentru care permisiunea Odettei devenea
inutil; si era, de asemenea, un act care putea avea un cu totul alt motiv
dect dorinta de a o ntlni pe Odette, de vreme ce oameni care nu o
cunosteau l svrscau zilnic, Iiind chiar destul de numerosi pentru ca
locomotivele s merite a Ii puse n miscare.
Ea nu putea, la urma urmei, s-l mpiedice s se duc la PierreIonds
dac avea cheI s o Iac! Or, el simtea c doreste s se duca ac olo si c
s-ar Ii dus cu sigurant, chiar dac nu ar Ii cunoscut-o pe Odette. De
mult vreme voia s-si Iac o idee mai exact despre lucrrile de
restaurare ntreprinse de VioUet-le-Duc. Si pe o asemenea vreme bun,
simtea dorinta imperioas de a Iace o plimbare n pdurea Compiegne.
Avea ghinion c i interzicea s se duc tocmai n singurul loc unde,
astzi, ar Ii vrut s se plimbe. Astzi! Dac s-ar Ii dus, trecnd peste
interdictia ei, ar Ii putut-o vedea chiar astzi! Dar dac ntlnind la
PierreIonds vreo persoan ce-i era indiIerent, i-ar Ii spus, bucuroas:
,Dumneata, aici!", si i-ar Ii cerut s o caute la hotelul unde se instalase
mpreun cu sotii Verdurin, dimpotriv, n cazul cnd l-ar Ii ntlnit pe
Swann, ca ar Ii Iost suprat, si ar Ii spus c este urmrit, l-ar Ii iubit
mai putin, ba poate chiar i-ar Ii ntors spatele, mnioas, cnd l-ar Ii
vzut. ,nseamn c nu mai am nici dreptul s cltoresc!" i-ar Ii spus ea
la ntoarcere, n timp ce, de Iapt, el era cel ce nu mai avea dreptul s
cltoreasc!
Avusese pentru o clip ideea, pentru a se putea duce la Compiegne si la
PierreIonds Ir s par c o Iace pentru a o ntlni pe Odette, s plece n
tovrsia unuia dintre prietenii si, marchizul de Fores-telle, care avea
un castel prin apropiere. Acesta, cruia i mprtsise proiectul lui, dar
Ir a-i mrturisi cauza, nu mai putea de bucurie si se minuna c
Swann, pentru prima oar dup cincisprezece ani, consimte n sIrsit s
vin s-i vad proprietatea si, de vreme ce nu voia s se opreasc, dup
cum i spusese, i Igdui cel putin s Iac mpreun plimbri si exenrsii
timp de mai multe zile. Swann se si vedea n nchipuire acolo, mpreun
cu domnul de Forestelle. Chiar nainte de a o ntlni pe Odette, chiar
dac nu izbutea s o ntlneasc, ce Iericire l va cuprinde punnd piciorul
pe acel pmnt
279 '
unde, necunoscnd locul exact, clipa exact, a prezentei ci, va simti
palpitnd pretutindeni posibilitatea aparitiei neasteptate a Odet-tei: n
curtea castelului, devenit Irumos pentru c se dusese s-l vad din cauza
ei; n toate strzile orasului, care i prea romantios; pe Iiecare drumeag
din pdure, scldat n roz de un apus de soare adine si duios; -locuri
nenumrate si diIerite, unde se reIugia simultan, printre sperantele
nesigure si ndreptate ctre cele patiu vnturi, inima lui Iericit, hoinar
si nmiit. ,Mai ales, i va spune el domnului de Forestelle, s avem grij
s nu-i ntlnim pe Odette si pe sotii Vcrdurin; tocmai am aIlat c se aIl
astzi la PierreIonds. Avem destul timp s ne vedem la Paris, ar Ii pcat
s dm unii peste altii tocmai cnd, n sIrsit, am iesit putin la tar," Si
prietenul lui nu va ntelege de ce, o dat ajuns acolo, si va schimba de
nenumrate ori proiectele, va cerceta suIrageriile din toate hotelurile
din Coinpiegne Ir s se hotrasc s se aseze la masa vreuneia dintre
acelea unde totusi nu vzuse nici urm de Iamilie Verdurin, p,rnd a
cuta ceea ce spunea ca vrea s evite si, de altIel, evitndu-l, de ndat ce
l-ar Ii gsit, cci dac ar Ii ntlnit micul grup, s-ar Ii ndeprtat cu
discretie, multumit c a vzut-o pe Odette si c ea l-a vzut, mai ales c
a vzut c nu-i pas de ntlnirea cu ea. Dar nu va ghici c se aIl acolo
din pricina ei. Iar cnd domnul de Forestelle va veni s-l ia la castelul lui,
el i va spune: ,,Vai! nu, nu pot merge astzi la PierreIonds, Odette se
aIl acolo". Iar Swann era Iericit totusi simtind c dac era singurul
dintre toti muritorii care nu avea dreptul n acea zi s mearg la
PierreIonds, nsemna c el era, ntr-adevr, pentru Odette, cineva diIerit
de ceilalti, amantul ei, si c aceast restrictie ce-i era Icut la dreptul
universal de liber circulatie nu era dect una din Iormele sclaviei, ale
iubirii ce-i era att de scump inimii sale. Hotrt lucru, era mai bine s
nu riste s se certe cu ea, s aib rbdare, s-i astepte ntoarcerea, si
petrecea zilele aplecat peste o hart a pdurii Coinpiegne, ca si cum ar Ii
Iost harta Tinutului Dragostei86, se nconjura cu IotograIii ale
castelului PierreIonds. De ndat ce venea ziua cnd s-ar Ii putut
ntoarce, deschidea iar Mersul trenurilor, calcula ce tren ar Ii putut ea lua
si, dac ar mai Ii ntrziat, ce trenuri i mai rm-neau. Nn iesea din cas
de team s nu piard vreo telegram, nu se culca pentru cazul cnd,
ntoars cu ultimul tren, ar Ii vrut s-i Iac supriza de a veni la el n
mijlocul noptii. Auzea soneria de la poarta de intrare, i se prea c
servitorul nu deschide destul de repede, voia s-l trezeasc din somn pe
portar, se aseza la Iereastr ca s o strige pe Odette dac ar Ii Iost ea,
cci, desi poruncise, co-bornd de mai bine de zece ori, s i se spun c
este acas, se temea
280
c, din greseal, i se va spune contrariul. Dar nu sunase dect un servitor,
care se ntorcea mai trziu. Observa trsurile care treceau ntruna, parc
n zbor, si la care odinioar nu se uitase niciodat cu atentie. O asculta
pe Iiecare cum vine de departe, apropiindu-se, trecnd de poarta lui Ir
s se opreasc si ducnd mai departe un mesaj care nu era pentru el.
Astepta toat noaptea, zadarnic, cci sotii Verdurin veniser mai
devreme, iar Odette era la Paris nc de la prnz; nici nu-i trecuse prin
minte s-l anunte; nestiind ce s Iac, si petrecuse seara singur la teatru
si se ntorsese de mult vreme. Acum dormea.
Cci nici mcar nu se gndise la el. Si asemenea momente, cnd ea uita
pn si de existenta lui Swann, i erau mai utile Odettei, l legau mai
puternic pe Swann de ea, dect ntreaga ei cochetrie. Cci astIel Swann
tria n acel zbucium dureros care Iusese destul de puternic pentru a-i
declansa iubirea, n seara cnd nu o gsise pe Odette la sotii Verdurin si
o cutase ore ntregi. Si el nu avea, cum am avut eu la Combray n
copilrie, zile Iericite n timpul crora snt uitate suIerintele ce vor
renaste seara. Swann si petrecea zilele Ir Odette; si, din cnd n cnd,
si spunea c a lsa o Iemeie att de Irumoas s ias astIel singur prin
Paris era un lucru tot att do imprudent ca si acela de a pune o caset
plin cu bijuterii n mijlocul strzii. Atunci se indigna mpotriva tuturor
trectorilor, vznd n Iiecare un hot. Dar chipul lor colectiv si inIorm,
scpnd imaginatiei sale, nu-i hrnea gelozia. Obosea gndirea lui Swann
oare, trecndu-si mina peste ochi, exclama: ,,Cum o vrea Dumnezeu!",
asemenea celor ce, dup ce s-au nversunat s rezolve problema
realittii lumii exterioare sau a nemuririi suIletului, acord creierului
lor obosit destinderea unui act de credint. Dar totdeauna gndul Li cea
absent era indisolubil legat de actele cele mai simple din viata lui
Swann - a lua masa, a primi scrisori, a iesi n oras, a se culca - prin nssi
tristetea cu care le ndeplinea Ir ea, ca acele initiale ale lui Philibert cel
Frumos87 pe care, n biserica din Brou, plngndu-l, Marguerite de
Austriass le-a nlntuit pretutindeni cu propriile-i initiale. n anumite
zile, n loc s rran la el acas, lua masa ntr-un restaurant Ioarte
apropiat, a crui buctrie o pre-tuisc mult odinioar si unde acum nu se
mai ducea dect pentru unul dintre acele motive, totodat mistice si
bizare, ndeobste considerate romantioase; cci restaurantul (care exist
nc) purta acelasi nume ca strada unde locuia Odette: Laperouse.
Uneori, cnd Icuse o scurt cltorie, ea se gndea s-i spun abia dup
cteva zile c s-a ntors la Paris. Si i-o spunea cu simplitate, Ir a-si mai
lua, ca alt dat, precautia de a se apra, !a ntmplare, cu o buc-
281
tic de adevr, c tocmai se ntorsese cu trenul de dimineat. Aceste
cuvinte erau mincinoase; cel putin ele erau mincinoase, inconsistente
pentru Odette, neavnd, ca si cum ar Ii Iost adevrate, un punct de
sprijin n amintirea sosirii ei la gar, ba chiar era mpiedicat s si le
reprezinte n momentul cnd le rostea, de imaginea contradictorie a ceea
ce Icuse cu totul diIerit n clipa cnd pretindea c a cobort din tren. Dar
n mintea lui Swann, dimpotriv, aceste cuvinte care nu ntlneau nici
un obstacol, se ncrustau si cptau Iixitatea unui adevr att de
indubitabil net, dac un prieten i spunea c venise cu acelasi tren si nu
o vzuse pe 0-dette, el era convins c prietenul se nsal n privinta zilei
si a orei, o dat ce spusele lui nu se potriveau cu vorbele Odettei.
Acestea nu i s-ar Ii prut mincinoase dect dac ar Ii Iost bnuitor de la
bun nceput. Ca s o cread mincinoas era nevoie, ca de o conditie
necesar, de o bnuial prealabil. Aceasta era, de altIel, si o conditie
suIicient. Atunci, tot ceea ce i spunea Odette i prea suspect. Dac o
auzea pomenind un nume, era sigur c era numele unuia din amantii ei;
o dat luat n stpnire de aceast presupunere, petrecea sptmni
ntregi n dezndejde; intr chiar o dat n legtur cu o agentie de
inIormatii pentru a sti adresa, programul unui necunoscut, despre care
aIl c era un unchi al Odettei mort de douzeci de ani.
Desi nu-i ngduia n general s o ntlneasc n locuri publice,, spunnd
c asta ar da loc la brIe, se ntmpla ca s se aIle totusi n aceiasi timp cu
ea la o serat unde erau invitati Iiecare n parte - la Forcheville, la pictor,
sau la un bal de caritate dat de vreun minister. O vedea, dar nu ndrznea
s rmn de teama de a nu o mnia avnd aerul c i spioneaz, plcerile
pe care le avea cu altii dect cu el, si care - n timp ce se ntorcea acas
singur, urmnd s se culce, nelinistit cum aveam s Iiu eu nsumi ctiva
ani mai tr-ziu, n serile cnd va veni s cineze la noi acas, la Combray -
i preau nelimitate, pentru c nu le vzuse sIrsitul. Si o dat sau de
dou ori cunoscu n asemenea seri unele dintre acele bucurii pe care am
Ii ispititi s le numim, dac nu ar Ii urmate cu atta violent de socul
nelinistii oprite brusc, bucurii calme, pentru c ele constau dintr-o
mpcare: trecuse pentru o clip pe la o petrecere dat de pictor si, se
pregtea s o prseasc; o lsa aici pe Odette transIormat ntr-o
strlucit strin, n mijlocul unor brbati crora privirile si veselia ei,
ce nu erau pentru el, preau s le vorbeasc de vreo voluptate ce avea s
Iie gustat aici sau altundeva (poate la ,Balul Zpcitilor", unde se
temea c Odette se va duce dup aceea) si care i pricinuia lui Swann o
gelozie mai intens dect nssi m-
282
pereeherea trupurilor, pentru c si-o nchipuia mai greu; era gata s
treac pragul atelierului, cnd se auzea chemat ndrt cu urmtoarele
cuvinte (care, deposednd srbtoarea de acel sIrsit ce-l nspimnta, i-o
redau retrospectiv inocent, Iceau din ntoarcerea Odettei un lucru nu
de neconceput si teribil, ci duios si cunoscut si care1 va sta alturi de el
semnnd cu o prticic din viata lui de toate zilele, n trsura lui, o
despuiau pe Odette nssi de aparenta ei prea strlucitoare si vesel,
artau c nu este dee't un travestiti pe care l mbrcase pentru o clip,
pentru el nsusi, nu n vederea unor misterioase plceri, si de care ea era
nc de pe acum obosit), pe care Odette i le arunca parc n treact,
tocmai cnd el ddea s plece: ;,Ku vrei s m astepti cinci minute?
Vreau s plec, vom merge mpreun, m vei duce acas".
Este adevrat c ntr-o bun zi Forcheville ceruse s Iie si el dus acas n
acelasi timp, dar cum, ajuns n Iata portii Odettei, ceruse ngduinta s
intre si el, Odette i rspunsese, artnd ctre Swann: ,Asta depinde
numai de acest domn, ntreab-l pe ei. Intr o clip1 dac vrei, dar nu
pentru mult vreme, pentru c te previn c i place s stea de vorb cu
mine n liniste si nu i place prea mult s am si alte vizite cnd vine el.
Ah! dac l-ai cunoavSte asa cum l cunosc eu! Nu-i asa, my Iove, numai
eu te cunosc att de bine!'*
Iar Swann era nc parc mai emotionat vznd-o cum i adreseaz astIel,
n prezenta lui Forcheville, nu numai aceste cuvinte tandre' si care l
privilegiau, dar si anumite critici ca: ,Snt sigur c n-ai rspuns nc
prietenilor ti n legtur cu cina de duminic. Nu te duce, dac nu vrei,
dar Iii cel putin politicos", sau: .,Mcar ti-ai lsat aici eseul despre Ver
Meer, ca s mai poti scrie putin mine? Lenesule! O s te pun la treab!",
care dovedeau c Odette este la curent cu invitatiile lui n societatea
nalt, cu studile lui despre art, c au o viat comun. Si, spunnd asta,
ea i adresa un surs n adncul cruia el o simtea pe de-a-ntregul a lui.
Atunci, n acele momente, n timp ce ea Icea cte o oranjad, dintr-o
dat, ca atunci cnd un reIlector nu prea bine potrivit mai nti, plimb n
jurul unui obiect, pe zid, mari umbre Iantastice, care apoi se retrag si se
pierd n el, toate ideile groaznice si mereu schimbtoare pe care si le
Icea despre Odette se risipeau, ntlneau trapul Iermector din Iata lui.
Avea brusca bnuial c acel ceas petrecut la Odette, sub lumina lmpii,
nu era poate un ceas artiIicial, pits anume la cale spre Iolosinta lui
(menit s mascheze acel lucru nspimnttor si minunat la care se
gndea ntruna Ir s si-l poat prea bine reprezenta, si anume un ceas
din adevrata viat-a Odettei, din viata Odettei cnd el nu era acolo), cu
accesorii
283
teatrale si Iructe de carton, ci era poate un ceas adevrat din viata
Odettei; c dac el nu ar Ii Iost acolo, ea l-ar ii asezat pe Forcheville n
acelasi Iotoliu sii-arIi turnat n pahar nu o butur necunoscut, ci chiar
aceast oranjad, c lumea locuit de Odette nu era acea. alt lume
nspimnttoare si supranatural in care el si-o nchipuia tot timpul si
care nu exista poate dect n imaginatia lui, ci universul real, lipsit de
orice tristete, si cuprinznd aceast mas unde el va putea s scrie si
aceast butur din care i va Ii ngduit s guste, toate aceste obiecte pe
care le contempla cu admiratie si curiozitate, dar si cu gratitudine, cci
dac, absorbindu-i visele, l izbviser de ele, ele, n schimb, se
mbogtiser cu visele lui, i artau realizarea lor palpabil, si i interesau
mintea, cptau relieI n Iata privirilor lui, linistindu-i totodat inima.
Ah! dac destinul i-ar Ii mgduit s poat avea o locuint comun cu
Odette si ca la ea acas s Iie la el acas. Dac, ntrebndu-l pe servitor
ce pregtise pentru prnz, acesta i-ar Ii rspuns nsiruindu-i Ielurile
hotrite de Odette, dac, atunci cnd Odette voia s se duc s se plimbe
dimineata la Bois de Boulogne, ar Ii Iost silit prin nsesi ndatoririle lui
de sot si chiar dac nu ar Ii avut poIt s ias din. cas, s o
ntovrseasc, purtndu-i mantila pe mn cnd ei i era prea cald, iar
seara, dup cin, dac ea ar Ii avut cheI s rmn ntr-o tinut usoar de
cas, dac el ar Ii Iost silit s rmn JIng ea, s Iac tot ce ea voia;
atunci toate nimicurile acestea din viata lui Swann ce i preau att de
triste, s-ar Ii ncrcat, dimpotriv, pentru c ar Ii Icut totodat parte
din viata Odettei - chiar si cele mai Iamiliare, ca aceast lamp, aceast
oranjad, acest Iotoliu, care, toate, erau nvluite n atta visare, care
materializau atta dorint -, de un Iel de blndete mbelsugat si densitate
misterioas!
Totusi, si ddea bine seama, c regreta astIel un calm, o pace care nu ar
Ii Iost prielnice iubirii sale. Cnd Odette va nceta s mai Iie pentru el o
Iiint mereu absent, regretat, imaginar; cnd sentimentul pe care l
va avea pentru ea nu va mai Ii aceast tulburare misterioas pricinuit lui
de Iraza din sonat, ci unul de aIectiune, de recunostint; cnd se vor
stabili ntre ei raporturi normale care vor pune capt nebuniei si tristetii
Iui, atunci, Ir ndoial, Iaptele din viata Odettei i vor prea prea putin
interesante n sine - cum bnuise de mai multe ori, de exemplu n ziua
cnd citise prin transparenta plicului scrisoarea adresat Iui Forcheville.
Examinndu-si boala eu sagacitatea cuiva care si-ar Ii inoculat-o pentru a
o studia, si spunea c, atunci cnd va Ii vindecat, tot ce va Iace Odette i
va Ii indiIerent. Dar din adineul strii sale morbide el se temea, la
284
drept vorbind, ca de moarte, de o asemenea vindecare, care, ntr-
adevr, ar Ii Iost moartea a tot ce era el n clipa de Iat.
Dup acele seri linistite, bnuielile lui Swann se linistiser; o
binecuvnta pe Odette si a doua zi, nc de dimineat, i trimitea cele mai
Irumoase bijuterii, pentru c bunvointa ei din ajun str-nise n el Iie un
simtmnt de recunostint, Iie dorinta de a o provoca din nou, Iie o
mare iubire care simtea nevoia s se cheltuiasc pe sine.
Dar, alteori, durerea punea din nou stpnire pe el, si nchipuia c
Odette este amanta lui Forcheville si c, atunci cnd amndoi l vzuser,
din landoul sotilor Verdurin, la Bois, n ajunul petrecerii de la Chatou,
unde el nu Iusese invitat, rugnd-o zadarnic, cu acea nItisare
dezndjduit pe care o observase pn si vizitiul su, s se ntoarc
acas mpreun cu el, apoi plecnd singur si nvins, ea se uitase la
Forchevile, spre a-i spune: ,E turbat!", cu privirea strlucitoare,
rutcioas, viclean strecurat pe sub pleoapele lsate, pe care o
avusese n ziua cnd acesta l izgonise pe Saniette-din salonul sotilor
Verdurin.
Atunci Swann o ura. ,Dar si eu snt prea prost, si spunea el,, pltesc cu
banii mei plcerea altora. Ar trebui totusi s stie s nu ntind coarda
prea mult, cci s-ar putea s nu-i mai dau nimic, n orice caz, s
renuntam pentru moment la darurile suplimentare. Si cnd te gndesti c
nu mai departe dect ieri, Iiindc spunea c ar vrea s asiste la sezonul
muzical de la Bayreuth89, am Icut prostia s-i propun s nchiriez
pentru noi doi anul dintre Irumoasele castele din mprejurimi ale regelui
de Bavaria90. Si, de altIel, nici mcar nu a prut Ioarte ncintat, nu mi-a
spus nici da, nici nu; s ndjduim c m va reIuza! Nostim ar mai Ii s
ascult Wagner timp de cincisprezece zile alturi de ea, care se pricepe la
muzic, tot att ct o ciubot!" Si ura lui, ca si iubirea, avnd nevoie s
sc-mauiIeste si s actioneze, se complcea s-si dezvolte tot mai mult
nchipuirile urte, pentru c, datorit perIidiilor pe crei le atribuia
Odettei, o detesta si mai mult si ar Ii putut, dac ar Ii Iost adevrate -
ceea ce ncerca s-si spun - , s aib un prilej de a o pedepsi si de a-si
potoli pe seama ei mnia cresend. Ajunse astIel s presupun c va
primi o scrisoare de la ea prin care i va cere bani pentru a nchiria acel
castel de ling Bayreuth, dar prevenindu-l c el nu va putea veni, pentru
c ea le Igduise, lui Forcheville-si sotilor Verdurin, s-i invite acolo.
Ah! ct i-ar Ii plcut ca ea s-si ngduie aceast ndrzneal! Cu ct
bucurie ar Ii reIuzat-o, ar Ii redactat rspunsul rzbuntor, ai crui
termeni i alegea pe n-
285
urelete, rostindu-i cu voce tare, ca si cum ar Ii primit scrisoarea cu
adevrat!
Or, tocmai asta se si ntmpl. Ea i scrise c sotii Verdurin si prietenii
lor si artaser dorinta de a asista la acele reprezentatii ale operelor lui
Wagner si c, dac binevoia s-i trimit banii, ea va avea n sIrsit, dup
ce Iusese att de adeseori primit n casa lor, plcerea s-i invite la rndul
ei. Despre el nu spunea nici mcar un cuvnt, cci era subnteles c
prezenta lor o excludea pe a lui.
Atunci si spuse c are bucuria s-i trimit teribilul rspuns pe are l
hotrse n ajun cuvnt cu cuvnt, Ir a ndrzni s spere c realitatea l
va pune vreodat n situatia de a-l Iolosi. Vai! simtea bine c, avnd
bani destui, sau gsind usor altii, ea va putea totusi s nchirieze o
locuint lng Bayreuth, de vreme ce avea poIt s o Iac, ea care nu era
capabil s-l deosebeasc pe Bach de Clapisson. Dar va tri totusi acolo
n mai putin lux. Nu va putea, ca n cazul cnd el i-ar Ii trimis cteva
banconte de o mie de Iranci, s organizeze n Iiecare sear, n vreun
castel, unul din acele su-peuri raIinate, dup care poate si-ar Ii oIerit
capriciul - pe care nu-l avusese poate niciodat pn atunci - s cad n
bratele lui Forcheville. Si apoi, cel putin, nu el, Swann, va plti acea
cltorie mult detestat! - Ah! dac ar Ii putut-o mpiedica! dac ea si-ar
Ii scrntit piciorul nainte de plecare, dac vizitiul trsurii care o va duce
la gar ar Ii consimtit, n schimbul unei rsplti orict de mare, s o
conduc spre un loc unde aceast Iemeie perIid, cu ochii sclipind de un
surs complice adresat lui Forcheville, aceast Odette asa cum era ea
pentru Swann de patruzeci si opt de ore ncoace, ar Ii rmas sechestrat
ctva timp!
Dar ea nu era niciodat astIel mult vreme; dup cteva zile, privirea
lucioas si viclean si pierdea din strlucire si din duplicitate,
imaginea unei Odette pe care o ura de moarte si care i spunea lui
Forcheville: ,E turbat!" ncepea s pleasc, s se stearg. Atunci,
treptat, aprea din nou si se nlta, strlucind gingas, chipul celeilalte
Odette, al celei care i adresa de asemenea un surs lui Forcheville, dar
un surs ce nu exprima Iat de Swann dect iubire, cnd ea spunea: ,S
nu rmi prea mult timp, cci domnului acestuia nu-i place s Iiu vizitat
cnd el doreste s Iie lng mine. Ah! dac l-ai cunoaste asa cum l
cunosc eu!", acelasi surs ce i se ivea pe Iat cnd i multumea lui Swann
pentru cine stie ce gest delicat, delicatete pe care ea o pretuia Ioarte mult
la el, pentru cine stie ce sIat pe care ea i-l ceruse n vreuna din
mprejurrile grave cnd nu avea ncredere dect n el. Atunci se ntreba
cum do i putuse scrie acestei Odette o asemenea scrisoare plin de
insulte,
286
de care, Ir ndoial, ca nu l crezuse n stare pn atunci, si care l
Icuse s decad din locul nalt, unic, pe care, prin buntatea, prin
loialitatea lui, l cucerise n pretuirea ei. i va Ii mai putin drag, cci
pentru asemenea calitti, pe care nu le gsea nici la' Forche-ville, nici la
vreun alt brbat, era iubit de ea. Din cauza lor Odette i arta att de
adeseori o tandrete pe care nu punea mare pret cnd era gelos, pentru c
nu era un semn de dorint, dovedindu-se chiar mai curnd a Ii aIectiune,
si nu iubire, dar a crei important el ncepea s o simt pe msur ce
slbirea spontan a bnuielilor sale, adeseori accentuat de distractia pe
care i-o procura o lectur cu privire la art sau conversatia cu un prieten,
Icea din pasiunea lui un simtmnt mai putin exigent n ceea ce priveste
reciprocitatea.
Acum cnd, dup aceast oscilatie, Odette revenise n mod Iiresc n
locul de unde gelozia lui Swann o ndeprtase pentru o clip, n unghiul
unde el o gsea Iermectoare, el si-o nchipuia plin de tandrete, cu o
privire ce consimte, att de Irumoas astIel, nct si ntindea buzele ctre
ea, ca si cum ar Ii Iost acolo si ar Ii putut s o srute; si pentru aceast
privire vrjit si bun i pstra o asemenea recunostint, de parc ea s-ar
Ii uitat ntr-adevr la el asa, si totul nu ar Ii Iost zugrvit doar de
nchipuirea lui, ntru satisIacerea dorintei sale.
Ct trebuie s o Ii suprat! Desigur, avea motive serioase s o deteste,
dar el nu ar Ii urt-o astIel, dac nu ar Ii iubit-o att de mult. Nu avusese
oare motive la Iel de grave ca s se supere si pe alte Iemei, crora, totusi,
le-ar Ii adus cu bucurie un serviciu astzi, nemaiIiind mniat mpotriva
lor, pentru c nu le mai iubea? Dac vreodat va ajunge n aceeasi stare
de indiIerent Iat de Odette, va ntelege c numai gelozia l Icuse s
vad un lucru att de atroce, de neiertat, n aceast dorint, n Iond, att
de Iireasc, izvornd din Iirea ei de copil, si de asemenea, dintr-o
anumit delicatete suIleteasc, de a putea, la rndul ei, de vreme ce i se
nItisa prilejul, s-i invite si ea pe sotii Verdurin Icnd pe stpna casei.
Se ntorcea la acest punct de vedere - opus celui al iubirii si al geloziei
sale, si unde se situa uneori din dorinta unui Iel de obiectivitate
intelectual si pentru a lua n considerare diIeritele probabilitti -, de
unde ncerca s o judece pe Odette ca si cum nu ar Ii iubit-o, ca si cum
ea ar Ii Iost pentru el o Iemeie ca toate celelalte, ca si cum viata Odettei
nu ar Ii Iost, de ndat ce el nu mai era de Iat, diIerit, dus n ascuns de
el, urzit mpotriva lui.
De ce s cread c ca va gusta acolo, mpreun cu Forcheville sau cu
altii, plceri mbttoare pe care nu le cunoscuse cu el, in-
287
Tentate n ntregime doar de gelozia lui? La Bayreuth, ca si la Paris,
dac se ntmpla ca Forcheville s se gndeasc la el, l vedea, Ir
ndoial, ca pe cineva care nsemna mult n viata Odettei si cruia era
silit s-i cedeze locul cnd se ntlneau la ea acas. Dac Forcheville si
ea ar triumIa, Iiind acolo n ciuda vointei lui, asta s-ar ntmpla pentru
c el ar ncerca zadarnic s o mpiedice s se duc, n timp ce, dac i-ar
Ii aprobat proiectele, de altIel Iiresti, ea ar Ii prut c se aIl acolo dup
sIatul lui, ea s-ar Ii simtit trimis, instalat de el, iar pentru plcerea pe
care ar Ii avut-o primind oameni ce o invitaser de attca ori n casa lor,
i-ar Ii multumit n sinea ei lui Swann.
Si - n loc s plece certat cu el si Ir s-l vad - dac i
trimitea acei bani, dac o ncuraja s Iac acea cltorie si se str
duia s nu-i lipseasc nimic, ea avea s alerge la el, Iericit, recunos
ctoare, iar el va simti acea bucurie de a o vedea pe care nu o mai
gustase de aproape o sptmn si pe care nimic n lume nu o putea
nlocui. Cci de ndat ce Swann putea s si-o nchipuie Ir ur,
de ndat ce deslusea buntate n sursul ei, iar dorinta de a o rpi
altuia nu se mai aduga, din gelozie, iubirii sale, aceast iubire
redevenea mai ales o nclinatie pentru senzatiile pe care i le oIerea
persoana Odettei, pentru plcerea de a admira ca pe un spectacol
sau a cerceta ca pe un Ienomen neobisnuit, o privire a ei ridicat
uspre el, nasterea unui surs, intonatia vocii. Si aceast plcere, di
Ierit de toate celelalte, crease, n cele din urm, n el, o nevoie de
ea, pe care numai ea putea s o potoleasc prin prezenta-i sau prin
scrisorile sale, aproape la Iel de dezinteresat, aproape la Iel de artis
tic, de pervers, ca o alt nevoie ce caracteriza aceast nou perioad
din viata lui Swann cnd uscciunii, deprimrii din anii precedenti
le succedase un Iel de preaplin spiritual, Ir ca el s stie crui Iapt
i datora aceast mbogtire nesperat a vietii sale luntrice, tot
astIel cura cineva cu o sntate subred nu stie de ce, ncepnd din-
tr-un anume moment, se ntremeaz, se ngras, si pare ctva timp
uc merge ctre o vindecare deplin: aceast alt nevoie, care se dez
volta, de asemenea, n aIara lumii reale, era cea de a auzi, de a cu
noaste muzica. (
AstIel, prin nsusi procesul chimic al rului su, dup ce secretase
gelozie din iubire, ncepea din nou s Iabrice tandrete si mil pentru
Odette. Ea redevenise o Odette Iermectoare si bun. Avea vemuscri c
Iusese aspru cu ea. Voia ca ea s vin lng el si, mai nti, voia s-i Ii
prilejuit vreo plcere, pentru a vedea cum recunostinta i deseneaz
chipul si i modeleaz sursul.
288
De aceea Odette, sigur c l va vedea venind dup cteva zile, la Iel de
tandru si de supus ca nainte, s o roage s se mpace, se obisnuia s nu
se mai team c nu-i va Ii pe plac, ba chiar s-l irite, reIuzndu-i, din
comoditate, Iavorurile la care el tinea cel mai mult.
Poate c nu stia ct de sincer Iusese el Iat de ea n timpul certei, cnd i
spusese c nu-i va mai trimite bani si va ncerca s-i Iac ru. Poate c
nu stia nici ct de sincer era dac nu Iat de ea, cel putin Iat de el nsusi,
n alte cazuri cnd,n interesul viitorului legturii lor, pentru a-i arta
Odettei c este capabil s se lipseasc de ea, c o ruptur rmne mereu
posibil, el hotra s nu o mai vad ctva timp .
Uneori asta se ntmpla dup cteva zile n timpul crora ea nu-i
prilejuise vreo nou suprare; si cum stia c din viitoarele lui vizite nu se
va putea alege cu o mare bucurie, ci mai curnd cu vreo neliniste care va
pune capt perioadei de calm n care se aIla el, i scria ca, Iiind Ioarte
ocupat, nu o va putea vedea n nici una din zilele pe care i le anuntase.
Or, o scrisoare venit din partea ei, nerucisndu-se cu a lui, l ruga
tocmai s schimbe ziua uneia din ntlniri. El se ntreba de ce; bnuielile,
durerea l cuprindeau iarsi. Nu putea s mai respecte, n starea nou de
zbucium n care se gsea, angajamentul pe care l luase n starea
anterioar de calm relativ, alerga la ea si pretindea s o vad n toate
zilele urmtoare. Si chiar dac nu i-ar Ii scris ea prima, dac i-ar Ii
rspuns numai, ncuviintndu-i cererea de a se desprti pentru un scurt
timp, hotrrea lui era zdruncinat si el voia s o ntlneasc ntruna.
Cci, contrariu calculului lui Swann, consimtmntul Odettei schimbase
totul n suIletul lui. Ca toti cei care posed un lucru, pentru a sti ce s-ar
ntmpla dac nu l-ar mai poseda un timp, el nlturase acest lucra din
mintea lui, lsnd ns tot restul n aceeasi stare ca atunci cnd acel lucru
era acolo. Or, absenta unui lucru nu nseamn doar asta, nu este o simpl
lips partial, ci o rsturnare a ntregului, o stare nou ce nu poate Ii
prevzut n cadrul celei vechi.
Dar alteori, dimpotriv - Odette tocmai se pregtea s plece n cltorie
-, dup vreo ceart mrunt, aleas de el drept pretext, se hotra s nu-i
scrie si s nu o revad nainte de ntoarcerea ei, dnd astIel aparentele, si
cernd beneIiciul, unei mari certe, pe care ea o va crede poate deIinitiv,
unei desprtiri care, n cea mai mare msur, era inevitabil din cauza
cltoriei si pe care el o provoca doar ceva mai devreme. Si-o nchipuia
pe Odette nelinistit, suprat c nici nu o vizitase, nici nu-i scrisese, iar
aceast imagine, linistindu-i gelozia, l ajuta s se dezobisnuiasc mai
usor s o vad. Par ndoial, uneori, la captul cel mai ndeprtat al
mintii sale,
289
| 19 - In cutarea timpului pierdut
acolo unde hotrrea lui o mpingea datorit ndelungatului rstimp de
trei sptnini de desprtire acceptat, examina cu plcere ideea c o va
revedea pe Odette la ntoarcerea ei; dar nerbdarea lui era totodat att
de mic, nct ncepea s se ntrebe dae nu ar Ii n stare s dubleze
durata unei abstinente att de putin dureroas. Ea nu data ns dect de
trei zile, rstimp mult mai scurt deet col pe care l petrecuse adeseori
Ir s o vad pe Odette, si cnd nu era premeditat, ca acum. Si iat
totusi c o usoar cojitrarietate sau un ru Iizic - incituidu-l s considere
momentul prezent ea pe un moment exceptional, n aIara regulii, cnd
ntelepciunea nssi ar admite c trebuie s accepti linistea pe care o
aduce plcerea si s renunti, pn la reluarea util a eIortului, la voint-
suspendau actiunea acesteia, care nceta s-si mai exercite eonstrngerea;
sau doar amintirea unui amnunt de care uitase s o ntrebe pe Gdtette,
de exemplu, dac se botrse n ce culoare vrea s-si vopseasc din nou
trsura sau, n legtur cu o anumit valoare de bursr dac doreste s
cumpere actiuni obisnuite sau privilegiate (era Ioarte Irumos s-i arate c
poate s rmn Ir s-o vad, dar nu aj~ Ii Iost prea practic s vopseasc
trsura cum nu trebuie sau s cumpere actiuni nerentabile), si ideea de a
o revedea, din deprtrile unde era acum prizonier, revenea dintr-o dat
n cmpul prezentului si al posibilittilor imediate, ca un elastic ntins
cruia i dai drumul sau ca aerul dintr-o masin pneumatic pe care o
ntrcdeschizi. Ideea revenea Ir s mai ntlneasc vreo piedic si, de
altIel, n chip att de irezistibil, nct Swann simtise cu imit mai putin
diIicultate cum se apropie una cte una cele cincisprezece zile n timpul
crora urma s rmn desprtit de Odette, dect cnd astepta cele zece
minute de care avea nevoie vizitiul lui pentru a nhma caii la trsura ce
urma s-l duc la ea acas, minute pe care le petrecuse cu a nerhdare si
o bucurie nebune, ntored;u-se de mii de ari spre a-si arta
tandretea,ctre ideea de a e regsi care, printr-o schimbare att de brusc,
n clipa cnd o redea att de departe, era din nou lng el, n constiinta sa
imediat. Ea nu mai ntlnea n cale obstacolul dorintei de a cuta s i se
reziste, care nu mai exista n mintea lui Swann, de cnd, dovedindu-si
siesi - asa credea el, cel patin - c era capabil s se despart ei*
usurint, nu mai vedea nici un inconvenient n a amina/o tentativ de
separare pe care acum era sigur c o poate realiza/ ori de cte va voi.
Totodat, aceast idee de a o revedea i revenea mpodobit cu o noutate,
o seductie nzestrat eu o virulent pe care abis* nuinta le tocise, dar
care se exacerbaser dup aceast privatiune nu de trei zile, ci de
cincisprezece (cci durata unei renuntri trebuie cal-
290
culat cu anticipatie, n raport cu termenul hotrt), si clin ceea ce pn
atunci Iusese o plcere asteptat pe care o sacriIici usor, Icuse o Iericire
nesperat, mpotriva creia esti Ir de putere. Revenea nIrumusetat
si pentru ca Swann nu stia ce putuse Odette ghidi, sau chiar Iace poate,
vznd c el nu-i dduse nici un semn de viat, astIel nct ceea ce urma
el s ntlneasc era descoperirea pasionant a unei Odette aproape
necunoscute.
Dar ea, tot asa cum stiuse c reIuzul de a-i da bani nu e dect o
stratagem, nu vedea dect un pretext n ntrebarea pe care Swann i-o
punea n legtur cu trsura ce urma a Ii vopsit sau cu actiunile ce
trebuiau cumprate. Cci nu reconstituia diIeritele Iaze ale acestor crize
strbtute de el, si n ideea pe care si-o Icea ea despre ele, omitea s le
nteleag mecanismul, neerezmd dect n ceea ce stia dinainte, n
necesarul, inIailibilul si mereu identicul sIrsit. Idee incomplet - si cu
att mai proIund, poate - dac ai Ii judeeat-o din punctul de vedere al lui
Swann, care ar Ii gsit, Ir ndoial, c nu este nteles de Odette, asa
cum un morIinoman sau un tuberculos, convinsi c au Iost mpiedicati,
unul de un eveniment exterior, n chiar momentul cnd voia s se
lepede de obiceiul su nveterat, altul de o indispozitie ntmpltoare, n
elipa cnd, n sIrsit, urma s se nsntoseasc, se simt nentelesi de
medicul care nu acord aceeasi important acestor pretinse mprejurri,
simple travestiuri, dup el, nvluite pentru a redeveni sesizabile de ctre
bolnavii si, n -viciul si n starea morbid care, a realitate, apas Ir
putint de vindecare asupra lor, n timp ce Iti si Iac vise de ntelepciune
sau de nsntosire. Si, de Iapt, iubirea lui Swann ajunsese n acea etap
cnd medicul si, n unele situatii, chiar chirurgul cel mai ndrznet, se
ntreab dac este nc ntelept, sau chiar posibil, s-l lipsesti pe un
bolnav de viciul lui sau s-l vindeci de maladia de care suIer.
Desigur, Swann nu avea constiinta nemijlocit a ntinderii acestei iubiri.
Cnd ncerca s o msoare, i se ntmpla uneori ca ea s-i par diminuat,
aproape redus la nimic; de exemplu i reveneau n memorie n anumite
zile neplcerea, aproape dezgustul pe care i-I inspiraser, nainte de a o
iubi pe Odette, trsturile ei prea expresive, tenul ei lipsit de prospetime.
,ntr-adevr, am Icut un mare progres, si spunea el a doua zi; dac e s
vd lucrurile cum sttt, ieri nu gustam aproape nici o plcere aIlndu-m
cu ea B pat: ciudat, gseam chiar c.e ,urt." ,l .lesjistir,, ra
sincer, ,Icw iubirea ,lui se .iatiwdieavCU mult dincolo de -regiunile
dorintei Iizice, nssi persoana Odettei nu mai ocupa aici un loc prea
mare. Cnd privirea lui ntlnea pe mas IotograIia Odettw, sau cnd ea
venea
19*
291
s-l vad, cu greu identiIica Iigura de carne sau de carton cu tulburarea
dureroas si constant care slsluia n el. si spunea aproape cu uimire:
,Este ea", ca si cum, dintr-o dat, ne-ar Ii Iost artat n Iata noastr,
exteriorizat, una dintre bolile noastre, pe care nu am Ii gsit-o
asemntoare cu cea de care suIeream. ncerca s se ntrebe cine este
,ea"; cci iubirea si moartea seamn nu att prin acele trsturi, att de
vagi, despre care se vorbeste ntruna, ci prin Iaptul ca ne silesc s ne
ntrebm tot mai mult, din teama c realitatea lui ne va scpa, asupra
misterului personalittii. Iar acea maladie care era iubirea lui Swann
sporise n asemenea msur, era att de strns legat de toate obiceiurile
lui Swann, de toate Iaptele sale, de gndirea, de sntatea sa, de somnul
su, de viata sa, ba chiar si de ceea ce el dorea s se ntmple dup
moartea sa, era n asemenea msur una cu el, nct nu ai Ii putut-o
smulge din trapul su Ir s-l nimicesti pe el nsusi aproape n
ntregime; dup cum spun chirurgii, iubirea lui nu mai era operabil.
Prin acesta iubire Swann Iusese n asemenea msur desprins de toate
interesele sale, nct cnd, din ntmplare, se ntorcea n societatea nalt,
spunndu-si c relatiile lui, ca o montur elegant, pe care ea, de altIel,
nu ar Ii stiut s o pretuiasc Ioarte exact, puteau s-l ridice putin m
ochii Odettei (si ar Ii Iost poate adevrat, dac nu ar Ii Iost njosite de
chiar acea iubire, care pentru Odette deprecia toate lucrurile pe care le
atingea, prin nsusi Iaptul c prea s le proclame mai putin pretioase),
simtea, alturi de tristetea de a se aIla n locuri necunoscute si printre
oameni necunoscuti de ea, plcerea dezinteresat pe care ar Ii avut-o
citind un roman sau privind un tablou unde snt pictate distractiile unei
clase trndave, cum se complcea el nsusi s considere Ielul cum
Iunctiona viata lui casnic, eleganta garderobei si numrul servitorilor,
bunul plasament al banilor, asa cum citea n Saint-Simon - unul dintre
autorii lui preIerati - despre mersul mecanic al zilelor, despre Ielurile
de mncare de la masa doamnei de Mantenon91, sau despre zgrcenia
deliberat si traiul pe picior mare al lui Lulli92. Si, n slaba msur n
care detasarea sa nu era absolut, motivul acestei plcerinoi pe care o
gusta Swann era de aputea emigra pentru o clip n putinele prti din el
nsusi rmase aproape strine de iubirea, de neIericirea lui. n aceast
privint, personalitatea pe care i-o atribuia mtusa mea, de ,Swann
Iiul", distinct de personalitatea sa mai individual de Charles Swann,
era cea n care el se simtea acum cel mai bine. ntr-o zi cnd, pentru
aniversarea printesei de Panna (si pentru c ea putea adeseori s-i Iie
indirect agreabil Odettei, procurndu-i bilete pentru diIerite gale si
jubileuri), voise s-i trimit
292
Iructe, nestiind prea bine cum s le comande, o rugase s le comande n
locul lui pe o verisoar a mamei sale care, Iericit e-i poate Iace un
serviciu, i scrisese, nItisndu-i socoteala, c nu luase toate Iructele din
acelasi loc, ci strugurii de la Crapote, magazin specializat n asta, Iragii
de la Jauret, perele de la Chevet, unde erau mai Irumoase etc, ,Iiecare
Iruct Iiind luat n mn si cercetat pe ndelete de mine". Si ntr-adevr,
din multumirile printesei putuse s-si dea seama ct de parIumati
Iuseser Iragii si ct de zemoase, perele. Dar mai ales acel ,Iiecare Imct
Iiind luat n rnn si cercetat pe ndelete de mine" Iusese linistitor pentru
suIerinta lui, ducndu-i constiinta ntr-o regiune unde ajungea arareori,
desi ea i apartinea, n calitatea lui de mostenitor al unei Iamilii burgheze
bogate si de bun traditie, n snul creia se pstraser din tat-n Iiu, gata
s i se oIere de ndat ce ar Ii dorit, cunoasterea ,bunelor adrese" si arta
de a sti s Iaci o comand.
Desigur, uitase de prea mult vreme c era ,Swann Iiul" pentru a nu
simti, cnd redevenea asta pentru o clip, o plcere mai vie dect cele pe
care le-ar Ii putut avea n restul timpului si de care era blazat; si dac
amabilitatea burghezilor, pentru care el rmnea mai ales asta, era mai
putin clduroas dect cea a aristocratiei (dar mai mgulitoare, de altIel,
cci pentru ei, cel putin, ea rmne totdeauna nedesprtit de pretuire),
o scrisoare din parte unei altete, orice distractii princiare i-ar Ii propus,
nu-l putea bucura ca epistola prin care i se cerca s Iie martor, sau numai
s asiste la o cstorie n Iamilia unor vechi prieteni ai printilor si
dintre care unii continuaser s-l vad - ca bunicul meu ce, cu un an n
urm, l invitase la cstoria mamei -, iar altii abia dac l cunosteau
personal, dar considerau c au ndatoriri de politete Iat de Iiul, Iat de
vesnicul urmas al rposatului domn Swann.
Dar, dat Iiind intimitatea veche pe care o avea cu ei, oamenii din nalta
societate, ntr-o anumit msur, Iceau de asemenea parte din casa, din
servitorimea, din Iamilia sa. Simtea c are. gn-dindu-se la strlucitele
lui prietenii, acelasi sprijin n aIara lui nsusi, acelasi conIort pe care le
avea cnd privea Irumoasele prnn-turi, Irumoasa argintrie, Irumoasele
Iete de mas si cearceaIuri care i veneau de la ai si. Si gndul c dac
ar Ii Iost lovit de apo-plexie cnd se aIla la el acas, ducele de Chartres,
printul de Reuss, ducele de Luxembourg si baronul de Charlus ar Ii Iost
pe dat si in mod cu totul Iiresc chemati de cameristul lui, i aducea
aceeasi mngiere ca btrnei noastre Frantoise Iaptul de a sti c va Ii n-
mormntat n cearceaIuri de pnz Iin, ele ea pregtite anume, brodate
cu initialele ei, necrpite (sau crpite cu atta miestrie nct
293
A
custura voia parc s arate ct de iscusit este mina care a Icut-o),
lintoliu din a crei imagine ea stia s extrag adeseori o anumit
satisIactie, avndu-si sursa dac nu ntr-o bun stare Iizic, cel putin n
amorul ei propriu. Dar, mai ales, ca n toate Iaptele si gn-durile lui care
se raportau la Odette, Swann era ntruna dominat si condus de
sentimentul nemrturisit c el i era poate nu mai putin drag, dar mult
mai putin plcut la vedere dect oricine altul, Iie si dcct cel mai plicticos
invitat al sotilor Verdurin; cnd se gndea ns la o lume pentru care el
era brbatul strlucit prin excelent, ce trebuia cu orice pret atras,
strnind dezolarea celor care nu-l mai vedeau prin saloane, ncepea iarsi
s cread n existenta unei vieti mai Iericite, aproape s capete poIt de
ea, cum i se ntmpl unui bolnav care st la pat de multe luni, silit Iiind
s respecte un regim sever, si caro vede ntr-un ziar Ielurile de mncare
servite la un dejun oIicial sau reclama pentru o croazier n Sicilia.
Dac era obligat s prezinte scuze celor din societatea nalt pentru c
nu-i vizita, Iat de Odette, n schimb, se scuza c o viziteaz. Ba ehiar
si pltea vizitele (ntrebndu-se la sIrsitul lunii, mai ales dac i se prea
c a abuzat de rbdarea ei si o vizitase prea des, dac suma de patru mii
de Iranci trimis ei i era de ajuns), si pentru Iiecare gsea un pretext,
duendu-i Iie un cadou, Iie o inIormatie de care ea avea nevoie, Iie
spunnd c l ntlnise n drum spre ea pe domnul de Charlus, care i
pretinsese s-l ntovrseasc. Si, cnd nu mai avea nici o alt solutie, l
ruga pe domnul de Charlus s se duc repede la ea, s-i spun ca din
ntmplare, n cursul conversatiei, c si aminteste c trebuie s-i
vorbeasc lui Swanii si c o roag s trimit un servitor s-l cheme pe
dat la ea; dar cel mai adeseori Swann astepta zadarnic si domnul de
Charlus i spunea seara c pretextul lui Iusese zadarnic. AstIel net nu
numai c Odette lipsea acum adeseori, dar chiar cnd rmnea n Paris l
vedea putin, si ea care, pe vremea cnd l iubea, i spunea: ,Snt tot-
deuna liber" si ,Ce-mi pas mie de prerea celorlalti", acum, de Iiecare
dat cnd voia s o vad, i rspundea c trebuie respectate convenientele
sau c e Ioarte ocupat. Cnd el i propunea s mearg mpreun la o
serbare de caritate, la un vernisaj, la o premier, nade ea oricum voia s
se duc, Odette i spunea c el vrea s aIiseze legtura lor si c o
trateaz ca pe o cocot. Pentru a ncerca s o n-tlneasc totusi undeva,
Swann, care stia c l cunoaste si l iuhesIie mult pe unchiul meu
Adolphe, cu care el nsusi Iusese prieten, l-a vizitat ntr-o zi pe acesta n
micul lui apartament din strada Belle-chasse, spre a-i cere s Ioloseasc
n Iavoarea lui inIluenta pe care o avea asupra Odettei. Si cum ea lua
totdeauna, cnd i vorbea lui
294
Swann despre unchiul meu, o nItisare poetic, spunnd: ,,Ah! el nu este
ca tine, prietenia lui pentru mine este un lucru att de Irumos, att de
nobil, att de gingas! Nu mi-ar Iace aIrontul de a voi s se arate cu mine
n toate locurile publice", Swann se simti ncurcat, nestiind pe ce ton
trebuie s-i vorbeasc despre ea unchiului meu. Stabili superioritatea si,
a priori, axioma supra-umanittii ei seraIice, cunoasterea prin revelare a
virtutilor ei nedemonstrabile, a cror notiune nu putea deriva din
experient. ,Vreau s vorbesc eu dumneata. Dumneata stii ce Iemeie
superioar tuturor celorlalte, ce Iiint vrednic de adoratie, ce nger este
Odette. Dar stii si ce nseamn viata la Paris. INTu toat lumea o
cunoaste pe Odette asa cum o cunoastem noi. dumneata si cu mine. Si
iat de ce exist oameni care gsesc c eu joc un rol oarecum ridicol; ea
nu poate admite nici mcar s o ntlnesc n hmie, la teatru, de
exemplu. Dumneata, n care are atta ncredere, nu i-ai putea spune
cteva cuvinte In sprijinul meu, asi
gurnd-o c exagereaz cnd crede c un galut venit din partea mea i-ar
duna?"
Unchiul meu l sItui pe Swann s nu o mai vad etva vreme pe
Odette, care l va iubi atunci mai mult, iar pe Odette s-l lase pe Swann
s o ntlneasc pretutindeni unde acesta va vrea. Cteva zile mai trziu,
Odette i spunea lui Swann c Iusese deceptionat vznd c unchiul
meu nu se deosebeste de ceilalti brbati: ncercase s o posede cu Iorta.
Ea l linisti pe Swann, care, n prima clip, voi s se duc s-l provoace
pe unchiul meu la duel; de atunci, Swann nu-i mai ddu mina cnd l
ntlni. Regret cu att mai mult aceast cearta cu unchiul meu Adolphe,
cu ct ndjduise c dac l-ar Ii vzut uneori si ar Ii putut vorbi ca ntre
prieteni cu el, si-ar Ii lmurit anumite zvonuri privitoare la viata pe care
Odette o dusese odinioar la Nisa. Cci unchiul meu Adophe si
petrecea acolo iernile. Si Swann se gnrea chiar e poate o cunoscuse pe
Odette acolo. Putinele cuvinte pe care cineva le rstise din greseal n
Iata lui, ou privir-e Ja im brbat care ar Ii Iost amantul Odettei, l
tulburaser nespus de mult pe Swann. Dar lucrurile pe care le-ar Ii gsit,
nainte de a le cunoaste, ngrozitoare si cu neputint de crezut, de ndat
ce le stia, erau ncorporate pentru totdeauna n tristetea lui, admise, si el
nu ar mai Ii putut ntelege ca asemenea lucruri s nu se Ii ntmplat.
Numai c Iiecare dintre ele schimb pentru totdeauna ideea pecaresi-o
Ieea despre amanta lui. I se pru odat ci iar c ntelege c moravurile
usoare ale Odettei, pe care nu le-ar Ii bnuit, erau destul de cunoscute, si
c la Baden-Baden si la Nisa, cnd petrecea aici odinioar mai multe
luni. se bucurase de un Iel de noto-
295
rietate galant. Cut s se apropie de anumiti brbati mai petrecreti,
pentru a le pune ntrebri; dar acestia stiau c o cunoaste pe Odette; si
apoi se temea c astIel i va Iace s se gndeasc din nou la ea, punndu-i
pe urmele ei. Dar el care, pn atunci, ar Ii socotit cum nu se poate mai
plicticos tot ce avea vreo legtur cu viata cosmopolit de la Baden-
Baden sau de la Nisa, aIlnd c Odette petrecuse poate odinioar n
aceste orase ale plcerii, Ir s ajung a sti vreodat dac numai pentru
a-si satisIace nevoia de bani "de care, datorit lui, scpase, sau capricii
ce puteau oricnd renaste, so apleca acum nelinistit, neputincios, orb si
cuprins de ameteala ctre abisul Ir Iund care nghitise acei ani de la
nceputul Septenatului93, cnd ti petreceai iarna pe Promenade des
Anglais, iar vara pe sub teii din Baden-Baden, gsindu-i de o
proIunzime dureroas, dar magniIic, precum cea cu care i-ar Ii
nzestrat un poet; si ar Ii reconstituit Iaptele mrunte ale cronicii
Coastei de Azur din acea vreme, dac ele ar Ii putut s-l ajute s
nteleag ceva din sursul sau din privirile Odettei - totusi att de cinstite
si de simple - cu mai mult pasiune dect esteticianul care cerceteaz
documentele rmase din Florenta secolului al XV-lea, pentru a ncerca
s ptrund si mai adnc n suIletul personajelor lui Botticelli: la
Primavera, la bela Vanna, sau Venus. Adeseori, Ir s-i spun nimic,
o privea, dus pe gnduri; ea i spunea: ,Ct esti de trist!" Nu do mult
vreme, trecuse de la ideea c este o Iiint bun, asemenea celor mai bune
din cte cunoscuse, la ideea c este o Iemeie ntretinut; si invers, i se
ntmplase, tot de atunci, s se ntoarc de ia acea Odette de Crecy poate
prea cunoscut de cheIlii, de Iustangii, la chipul cu o expresie uneori att
de blnd, la Iire;!, ei att de omeneasc. si spunea: ,,Ce important
poate s aib c la Nisa toat lumea stie cine este Odette de Crecy?
Keputatiie di' genul sta, chiar cnd snt adevrate, se ntemeiaz pe
ideile celorlalti"; se gndea c aceast legend, chiar autentic, i era
exterioar Odettei, nu era n ea ca o personalitate ireductibil si
ruIctoare; c Iiinta care putuse Ii adus n situatia de a Iptui rul
era o Iemeie cu ochii blnzi, cu inima miloas Iat de suIerint, cu un
trup supus, pe care el l tinuse, pe care el l strnsese n brate, o Iemeie pe
care ar putea s ajung ntr-o zi s o posede pe de-a-ntre-gul, dac reusea
s-i Iie ntru totul necesar. Era aici, adeseori obosit, cu chipul golit
pentru o clip de preocuparea Iebril si bucuroas pentru lucrurile
necunoscute care l Iceau pe Swann s suIere att de mult; si ddea la
o parte prul cu minile; Iruntea, Iata ei preau mai mari; atunci, dintr-o
dat, vreun ghid omenesc, vreun simtmnt bun, asa cum au toate
Ipturile, cnd, ntr-o clip de
296
odihn sau de reculegere, se regsesc pe ele nsele, tsnea din ochii ei ca
o raz galben. Si pe dat ntreaga-i Iat se lumina, ca o pajiste cenusie
sub norii ce se ndeprteaz, pe neasteptate transIi-gurnd-o sub apusul
de soare. Swann ar Ii putut mprti cu ea viata ce se aIla atunci n Odette,
chiar viitorul pe care ea prea c-l priveste vistor; nici un zbucium ru
nu prea a-si Ii lsat zgura, Ori-ct de rare n ultima vreme, clipe ca
acestea nu au Iost inutile. Prin mijlocirea amintirii, Swann lega ntre ele
aceste particule, desIiinta intervalele, turna parc n aur o Odette bun si
calm pentru care Icu mai-trziu (dup cum se va vedea n partea a
doua a acestei opere) sacriIicii pe care cealalt Odette nu le-ar Ii obtinut.
Dai1 et de rare erau aceste momente, si et de putin o vedea acum!
Chiar pentru ntlnirea lor de sear, ea nu-l anunta dect n ultima clip
dac poate s vin, cci, socotind c el este totdeauna liber, voia mai
nti s Iie sigur c nimeni altul nu i va propune s o viziteze. i spunea
c este silit s astepte un rspuns de cea mai mare important pentru
ea, si chiar dac, dup ce l chemase pe Swann, niste priteni i
transmiteau Odettei, cnd seara ncepuse, c o asteapt la teatru sau la
vreun supeu, ea srea prin cas vesel si se mbrca n grab. Pe msur
ce nainta n pregtiri, Iiecare miscare a ei l apropia pe Swann de
momentul cnd va trebui s o prseasc, de acea clip cnd ea va pleca
parc n goan, Iericit; si cnd, n sIir-sit, gata, privindu-se pentru
ultima oar n oglind, cu Iata ncordat si luminat de atentie, punea
putin rosu pe buze, si prindea o suvit de pr si cerea s i se aduc
pelerina de sear, albastr si cu ciucuri de aur, Swann era att de trist,
net ea nu-si putea st-pni un gest de nerbdare si i spunea: ,Uite care
ti este multumirea pentru c te-am tinut lng mine pn n ultima
clip. Iar eu care credeam c asta o s-ti Iac plcere! Data viitoare n-o
s uit cum te-ai purtat!" Uneori, cu riscul de a o supra, si Igduia s,
ncerce s stie unde se dusese, visa s se alieze cu Forcheville care,
poate, i-ar Ii putut spune. De altIel, cnd stia cu cine si petrecea, ea
seara, rareori se ntmpla s nu poat descoperi printre toate relatiile
sale pe cineva care s-l cunosc, Iie chiar si indirect, pe brbatul cu
care ea iesise, si putea astIel obtine cu usurint cutare sau cutare
inIormatie. Si n timp ce i scria vreunui prieten pentru a-i cere s
ncerce s lmureasc cine stie ce amnunt, se simtea cuprins de o mare
liniste, cci nceta s-si mai pun attea ntrebri Ir de rspuns si
transIera asupra altcuiva oboseala de a se ntreba nencetat. Este
adevrat c Swann nu era mai linistit dup ce cpta anumite inIormatii.
Faptul de a sti nu ne ngduie ntot-deuna s mpiedicm Iaptele s se
petreac, dar cel putin tinem lu-
297
crurile pe care le stim, dac nu n minile noastre, cel putin n gn-direa
noastr, unde le ordonm dup cum vrem, ceea ce ne d iluzia unui Iel
de putere asupra lor. Era Iericit ori de cte ori domnul de Charius se aIla
mpreun cu Odette. Swann stia c ntre domnul de Cliarlus si ea nu se
poate petrece nimic, c domnul de Charius e ntovrsea din prietenie
pentru el, si c i va povesti Ir nici o diIicultate ce Icuse ea. Uneori,
ea i declarase att de categoric lui Swann c i e cu neputint s-l vad
ntr-o anume sear, prea c tine att de mult s ias n oras, net Swann
acorda o mare important prezentei domnului de Charius. A doua zi,
Ir s ndrzneasc s-i pun acestuia prea multe ntrebri. l
constrngea, preIcn-du-se c nu-i ntelege prea bine primele rspunsuri,
s-i dea si altele noi, dup Iiecare simtindu-se mai usurat, cci aIla
curnd c Odette si petrecuse seara gustnd din plceri cum nu se poate
mai inocente. ,Dar, dragul meu Meme, nu nteleg prea bine..., doar nu v-
ati dus la muzeul Grevin94 de ndat ce ati iesit de la ea. V-ati dus mai
nti n alt parte. Nu? Oh! cit e de nostim! Nici nu stii ct de tare m
amuz, dragul meu Meme. Dar ce idee ciudat a putut s aib cnd a vrut
s se duc dup aceea la Le Chat Noir, e o idee care i seamn...
Dumneata ai avut ideea? Ciudat! La urma urmei nu e o idee prea rea,
cunostea acolo probabil mult lume, nu-i asa? Nu? Nu a vorbit cu
nimeni? Extraordinar! Atunci ati rmas amndoi acolo, singuri-singurei?
Parc am n Iata ochilor scena asta. Esti tare drgut, scumpul meu
Meme, te iubesc tare mult." Swann se simtea usurat. Ct de dulci i
preau cuvinte ca acestea: ,Nu cunostea pe nimeni, n-a vorbit cu
nimeni", eu ct usurint circulau n el, ct erau de Iluide, de aeriene, de
respirabile, pentru el, cruia i se ntmplase. stnd de vorb cu oameni
indiIerenti pe care abia dac i asculta, s aud uneori anumite Iraze
(asta, de exemplu: ,Am vzut-o ieri pe doamna de Crecy, era cu un
domn pe care nu-l cunosc") care, pe dat, se solidiIicau in inima
luiSwann, se ntreau ca un lucru adnc ncrustat, o ssiaii, rmneau de-
apururi acolo, nemiscate. Si totusi, dup o clip, si spunea ea Odette l
gsea pro-ba&il Ioarte plicticos, de vreme ce preIera asemenea plceri
prezentei sale. Iar nensemntatea lor, chiar dac l linistea, l supra ca
o trdare.
Chiar cnd nu putea sti unde Iusese ea, s-ar Ii multumit, penti ii a-si
potoli nelinistea pe care o simtea atunci, si mpotriva creia prezenta
Odettei, plcerea de a Ii lng ea erau singurul leac (leac ce, cu timpul, i
agrava boala, dar care cel putin i calma pentru o clip suIerinta), dac
Odette i-ar Ii ngduit s rmn ta ea atta vreme ct ea lipsea de acas,
s o astepte pn la ora ntoarcerii, n calmul
298
creia s-ar Ii topit cele eteva ceasuri pe care o vraj, un blestem le
Icuser s-i par diIerite de celelalte. Dar ea i interzicea asemenea
lucru; Swann se ntorcea la el cas; se strduia, pe drum, s-si Iaci
diIerite proiecte, nu se mai gndea la Odette; ba chiar, dezbrendu-se,
ajungea s aib gnduri destul de vesele; se bga n pat spernd c a doua
zi se va duce s vad o capodoper si stingea lumina; dar, de ndat ce,
pregtindu-se s doarm, nceta s mai exercite asupra lui nsusi o
constrngere de care nici mcar nu mai era constient, ntr-att de mult
devenise pentru el o obisnuint, l cuprindea un Iior nghetat si ncepea
s plng n hohote. Nici nu voia s stie de ce, si stergea lacrimile, si
spunea, rznd: ,Asta-i bun, m neu-rastenizez". Apoi nu se putea gndi
Ir s simt o mare oboseal c a doua zi va trebui iar s ncerce s aIle
ce Icuse Odette, s pun n joc tot Ielul de inIluente pentru a ncerca s
o vad. Necesitatea aceasta de activitate nentrerupt, monoton si Ir
rezultate era att de cumplit, nct ntr-o zi, observnd un Iel de
cresctur de carne pe pntec, simti o adevrat bucurie la gndul c este
poate o tumoare ce-i va aduce moartea, c nu va mai trebui s se
preocupe de nimic, c boala l va stpni, va Iace din el o jucrie, pn la
sIr-situl apropiat. Si, ntr-adevr, dac n acea perioad i se ntmpl
adeseori, Ir s si-o mrturiseasc, s-si doreasc moartea, era din
dorinta de a scpa nu att de suIerintele-i ascutite ct de monotonia
strdaniilor sale.
Si totusi ar Ii vrut s triasc pn n ziua cnd nu o va mai iubi, cnd nu
va mai avea nici un motiv s-l mint si cnd va putea, n sIrsit, s aIle de
la ea dac atunci cnd se dusese s o vad ntr-o dup-amiaz, se culcase
sau nu cu Forcheville. Adeseori, timp de eteva zile, bnuiala c l iubea
pe un altul l Icea s nu-si mai pun aceast ntrebare cu privire la
Forcheville, care i devenea aproape indiIerent, ca acele Iorme noi ale
uneia si aceleiasi stri maladive ce par pentru moment c ne-au eliberat
de cele precedente. n anumite zile chiar, nu era chinuit de nici un Iel
de bnuial. Se credea vindecat. Dar a doua zi dimineata, la trezire,
simtea n acelasi loc, aceeasi durere, al crei ascutis, n ajun, n timpul
zilei, se tocise datorit suvoiului de impresii diIerite. Dar ea era tot
acolo. Mai mult, tocmai ascutisul acestei dureri l trezise pe Swann din
somn. Fiindc Odette nu-i spunea nimic despre acele lucruri att de
importante care l preocupau n asemenea msur zilnic (desi trise
ndeajuns ca s stie c nimic nu este mai important dect plcerea), nu
putea s ncerce vreme prea ndelungat s si le ngduie, creierul su
Iunctiona n gol; atunci si trecea un deget peste pleoapele obosite, ca si
cum ar Ii sters sticla lomionului, si nceta cu totul s
299
A
se mai gndeasc. Totusi, din acest tinut necunoscut ieseau uneori la
supraIat anumite ocupatii, vag legate de ea, do vreo obligatie Iat de
rude ndeprtate sau de prieteni de odinioar, care, pentru c erau
singurii invocati adeseori ca mpiedicnd-o s-l vad, i apreau lui
Swann ca alctuind cadrul Iix, necesar, al vietii Odettei. Din cauza
tonului cu care i spunea din cnd n cnd ,este ziua cnd m duc cu
prietena mea la Hipodrom", dac, simtindu-se bolnav si gndind: ,Poate
c Odette s-ar ndura s treae pe la mine", el si amintea dintr-o dat c
era tocmai acea zi: ,Ah! si spunea, nu, nu e cazul s o rog s vin,
trebuia s m gndesc de la bun nceput, este ziua cnd se duce cu
prietena ei la Hipodrom. S ne multumim cu ce este posibil; de ce s-i
propunem lucruri inacceptabile, dinainte reIuzate". Si aceast
ndatorire ce-i revenea Odettei de a se duce la Hipodrom si n Iata creia
Swann se nclina astIel, nu-i aprea numai ineluctabil; cci acest
caracter de necesitate pe care ! avea prea a Iace plauzibil si legitim tot
ceea ce, mai de aproape sau mai de departe, se raporta la ea. Dac,
Odette Iiind salutat pe strad de un trector, ceea ce strnise gelozia lui
Swann, ea i rspundea Ia ntrebri legnd existenta acestui necunoscut
de una dintre cele dou sau trei mari ndatoriri de care ea i vorbise,
dac, de exemplu, i spunea: ,Este un domn care se aIl n loja prietenei
cu care m duc la Hipodrom", aceast explicatie linistea bnuielile lui
Swann care, ntr-adevr, gsea c prietena trebuie? s aib si alti invitati
dect Odette n loja ei de la Hipodrom, invitati pe care nu ncercase sau
nu reusise niciodat s si-i imagineze. Ah! ct de mult ar Ii vrut s o
cunoasc pe prietena care se ducea la Hipodrom, si ct si-ar Ii dorit s-l
ia si pe el acolo mpreun cu Odette! Cum ar Ii renuntat la toate relatiile
sale nalte pentru orice persoan care o vedea n mod obisnuit pe Odette,
Iie ea si manichiurist sau vn-ztoare ntr-un magazin! Ar Ii cheltuit
pentru ele mai mult deet pentru niste regine. Cci ele i-ar Ii oIerit, prin
partea pe care o cuprindeau din viata Odettei, singurul calmant eIicace
pentru suIerintele lui. Cu ct bucurie ar Ii alergat s-si petreac zilele
la vreuna dintre aceste Iiinte modeste pe care Iie din interes, Iie cu
toat sinceritatea, le ntlnea din cnd n cnd Odette! Si-ar Ii ales s
locuiasc pentru totdeauna la etajul al cincilea al cine stie crei case
sordide si mult dorite, unde Odette nu- lua cu ea si unde dac ar Ii locuit
mpreun eu Iosta croitoreas, al crei amant s-ar Ii preIcut c este, ar Ii
Iost vizitat de ea aproape zilnic! Ce existent modest, abject, dar
molcom, calm si Iericit, ar Ii acceptat s triasc, la nesIrsit, n
aceste cartiere de mahala!
300
Se mai ntmpla nc uneori, cnd, ntlnindu-l pe Swann, Odette vedea
apropiindu-se pe cineva ce-i era lui necunoscut, ca el s poat observa pe
chipul ei o tristete ca aceea din ziua cnd el o vizitase n acelasi timp cu
Forcheville. Dar asta se ntmpla rar; cci n zilele cnd, n ciuda
numeroaselor ei ocupatii si a temerii c lumea i va. brIi, ajungea s-l
vad pe Swann, Odette era acum sigur pe sine: contrast enorm, poate
revans inconstient sau reactie Iireasc Iat de emotia temtoare
simtit de ea alturi de el n primele zile ale cunostintei lor, cnd ea
ncepuse o scrisoare cu aceste cuvinte: ,Prietene, mna mi tremur att
de puternic net de abia dac pot scrie" (cel putin asta pretindea ea, si
aceast emotie era, nendoielnic, mcar n parte sincer, cci altminteri
ea nu ar Ii putut dori s o exagereze, preIcndu-se). Pe acea vreme
Swann i plcea. Tremurm ntotdeauna doar pentru noi nsine, doar
pentru cei pe care i iubim. Ct sntem de siguri pe noi, ct sntem de
linistiti si de ndrzneti n preajma lor, cnd Iericirea noastr nu mai este
n minile lor! Vorbindu-i, scriindu-i, ea nu mai Iolosea acele cuvinte
prin care ncerca odinioar s- si oIere iluzia c el i apartine, cutnd tot
Ielul de pretexte pentru a spune ,al meu", cnd era vorba de el: ,Esti al
meu, esti comoara mea, este parIumul prieteniei noastre, l pstrez", de
a-i vorbi despre viitor, chiar despre moarte, ca despre un lucru comun
amndurora. n acele vremuri, ea rspundea cu admiratie tuturor spuselor
lui: ,Dumneata nu vei Ii niciodat ca altii"; i privea capul prelung si
cam chel, despre care cei care cunosteau succesele lui Swann gndeau:
,Nu este Irumos, dar are mult sic: uitati-v la monoclul lui, la Ielul cum
si aduce prul pe Irunte, la sursul lui!" si, mai curioas poate s stie ce
era el eu adevrat dect dornic s-i Iie amant, spunea: ,Dac as putea
a'la ce se ascunde n capul sta!" Acum ea rspundea la orice cuvnt al
lui Swann pe un ton uneori iritat, uneori indulgent: ,Nu vei Ii niciodat
ca toat lumea!" Se uita la acel cap care mb-trnise doar cu putin, din
pricina suprrii (dar despre care acum toti gndeau, n virtutea aceleiasi
aptitudini care ne ngduie s descoperim intentiile unei simIonii dup
ce am citit programul, si cu cine seamn un copil cnd i cunoastem
printii: ,Nu este chiar urt, dar e ridicol; uitati-v la monoclul lui, la
Ielul cum si aduce prul pe Irunte, la sursul lui!", reuliznd n
imaginatia lor sugestionat limita imaterial care separ, dup cteva
luni, un cap de brbat iubit si un cap de ncornorat), si spunea: ,Ah! dac
as putea s schimb ce se aIl n capul sta, s-l Iac mai ntelept".
301
Totdeauna gata s cread ce si dorea, dac purtrile Odettei Iat do el
lsau locul Iie si celei mai mici ndoieli, se arunca asupra acelor cuvinte.
- Poti, dac vrei, i spunea el.
Si ncerca s-i arate c si-ar asuma o nobil sarcin dac I-ar linisti, l-ar
ndruma, l-ar sili s lucreze, sarcin crora alte Iemei ar Ii Iericite s i se
consacre; este adevrat c aduga c nobila sarcin, exercitat de ele si
nu de ea, nu i s-ar mai Ii prut dect o indiscret si insuportabil uzurpare
a liberttii sale. ,Dac nu m-ar iubi putin, si spunea el, nu ar dori s m
transIorme. Dar ca s m transIorme, ar trebui s ne ntlnim mai des." Si
astIel vedea n reprosul ei o dovad de interes, de iubire poate; si, ntr-
adevr, i ddea acum att de putine dovezi de Ielul acesta, nct era silit
s judece ca Iiindu-i Iavorabile pn si interdictiile pe care ea i le Icea.
ntr-o zi ea i spuse ca nu-i plcea vizitiul iui, c l att poate mpotriva
ei, c, n orice caz, nu se arat Iat de el att de exact si de politicos pe ct
ar Ii vrut ea. Simtea c Swann doreste s o aud gpunnd: ,Nu mai veni
cu el la mine", asa cum ar Ii dorit o srutare. Si cum era bine dispus,
rosti acele cuvinte; el Iu nduiosat. Seara, stnd de vorb cu domnul de
Charlus, cu care avea dulcea bucurie de a putea vorbi despre ea n mod
deschis (cci pn si cele mai mrunte cuvinte pe care le adresa, chiar si
persoanelor ce nu o cunosteau, se raportau ntr-un Iel oarecare la ea), i
spuse:
- Cred totusi c m iubeste; este att de drgut cu mine si
ceea ce Iac nu-i este, cu sigurant, indiIerent.
Si dac, n clipa cnd pornea ctre ea, urcndu-se n trsura lui cu vreun
prieten care urma s eoboare, undeva, n drum, acesta i spunea:
,Loredan mn caii?", cu ce bucurie melancolic i rspundea Swann:
- Nicidecum! Nu pot s-l iau pe Loredan cnd m duc n strada
La Perouse. Lui Odette nu-i place Loredan, gseste c nu este vi
zitiul care-mi trebuie mie; n sIrsit, stii cum snt Iemeile! Dac nu
i-as da ascultare, s-ar supra. Att ar mai Ii lipsit, s-l iau cu mine
pe Kemi!
Desigur, Swann suIerea din cauza acestei noi purtri a Odettei Iat de el,
indiIerent, distrat, suprcioas; dar nu si cunostea suIerinta; Odette
devenind rece Iat de el treptat, cu Iiecare zi, si-ar Ii putut da seama de
marea schimbare ce avusese loc, doar punnd Iat n Iat ceea ce era ea
astzi si ceea ce Iusese ea Ia nceput. Or aceast schimbare era rana sa
adnc si tainic, cea care l durea zi si noapte, si de ndat ce simtea c
gndurile i se apropiau prea mult de ea, le ndrepta repede n alt parte,
de team s nu
302
suIere prea mult. si spunea, ntr-un Iel abstract: ,A Iost 6 vreme cnd
Odette m iubea mai mult", dar niciodat nu revedea Cu adevrat acel
timp. Tot astIel cum exista n biroul lui o comod pe care se Strduia s
htt o priveasc, ocolind-o cnd intra si cnd iesea, pentru c ntr-un sertar
se aIlau crizantema pe care i-o dduse n prima sear cnd o condusese la
ea acas, scrisorile n care ea i spunea: ,De ce nu ti-ai uitat si inima, nu
te-as Ii lsat s o iei napoi" si ,La, orise or din zi si din noapte ai
nevoie de mine, I-mi Htt senin si dispune de viata mea", tot asa exista
n el un loc de care nu sa mintea s i se apropie niciodat, silind-o s
Iac, dac era nevoi", ocolul unui lung rationament, pentru ca ea s nu
trebuiasc s treac prin Iata acelui loc: cel unde tria amintirea zilelor
Iericite.
Dar, ntr-o sear cnd se dusese ti societatea nalt, toate aceste precautii
att de prudente s-au artat, zadarnice.
Se aIla la marchiza de Saint-Euverte, la ultima serat din acel an. cu
prilejul creia cntau artisti la care ea recurgea pentru concertele de
caritate. Swann, care voise s vina la toate seratele precedente si nu se
putuse hotr, primise, n timp ce se mbrca pentru a se duce la aceasta,
vizita baronului de Charlus, ce i propunea s se ntoarc mpreun cu el
la marchiz, dac prezenta lui l-ar Ii ajutat s se plictiseasc mai putin,
s Iie mai putin trist. Dar Swann i rspunsese:
- Nici nu bnuiesti ct de mult mi-ar plcea s Iiu cu dumneata. Dar cea
mai mare plcere pe care mi-o poti Iace este s te duci la Odette. Stii ce
inIluent bun ai asupra ei. Cred c nu iese nicieri n seara asta nainte
de a se duce la Iosta ei croitoreasc, la care va Ii desigur multumit s o
ntovrsesti. n orice caz, o vei gsi la ea acas nainte de asta. ncearc
s o distrezi si s o aduci pe calea ratiunii, Dac ai putea aranja ceva
pentru mine care s-i plac, un lucru pe care s-l putem Iace toti trei
mpreun... ncearc s pui ji cteva jaloane pentru vara asta, poate aro
cheI de ceva anume,
vreo croazier pe care s o Iacem toti trei mpreun, mai stiu i? n eeara
asta nu cred c o voi vedea; dac ar dori s m vad acum sau dac pui
dumneata ceva la cale, poti s-mi trimiti un biletel la doamna de Saint-
Euverte pn la miezul noptii, iar dup aceea la mine. ti multumesc
pentru tot ce Iaci pentru mine, stii ct de IIllilt tin la dumneata.
jBaronul i Igdui c va Iace vizita pe care o dorea dup ce l va Ii
condus ph la poarta palatului Saiiit-Euverte, unde Swann ajunse
linistit, la gndul c domnul de Charlus si va petrece seara n stIada La
Perouse, dar ntr-o staro de melancolic indiIerent Iet de toate lucrurile
care nu aveati vreo legtur cu Odette, si,
303
mai ales, Iat de petrecere, stare care le conIerea Iarmecul acela ce,
nemaiIiind un scop pentru vointa noastr, ne apare n sine. nc de ndat
ce cobor din trsur, n primul plan al acestui rezumat Iictiv al vietii lor
domestice pe care amIitrioanele vor s-l oIere invitatilor n zilele de
mare ceremonie si cnd caut s respecte adevrul costumului si cel al
decorului, Swann i vzu cu plcere pe mostenitorii ,tigrilor"95 Iui
Balzac, pe acei grooms, ce te ntovrsesc de obicei n cursul plimbrii
si care, purtnd plrii si cizme, rmneau aIar* n Iata palatului, pe
alee, sau n Iata grajdurilor, precum niste grdinari ornduiti n Iata
straturilor cu Ilori. nclinarea particular pe care o avusese totdeauna de
a cuta analogii ntre Iiintele vii si portretele din muzee, se exercita nc,
dar ntr-un mod mai constant si mai general; acum, cnd era desprins de
ea, ntreaga viat monden i se nItisa ca o suit de tablouri. n
vestibulul unde odinioar, cnd era si el un monden, intra mbrcat n
pardesiu si din care iesea mbrcat n Irac, dar Ir s stie ce i se
ntmplase, Iiind cu gndul, n timpul celor cteva clipe ct se aIla aici,
sau prins nc n vrtejul serbrii de unde plecase, sau n vrtejul celei
unde urma a Ii introdus, observ pentru prima oar, trezit de sosirea
neasteptat a unui invitat att de ntrziat, haita risipit ici-coio,
magniIic si trndav, a valetilor ce dormeau aproape pretutindeni, pe
banchete si cuIere, si care, nltndu-si nobilele proIiluri ascutite de
ogari, se ridicar n picioare si, adunati laolalt, aictuir un cerc n jurul
lui.
Unul dintre ei, cu deosebire Ieroce si semnnd ndeajuns cu clul din
anumite tablouri din timpul Renasterii care nItiseaz scene de tortur,
nainta ctre el, implacabil, ca s-i ia plria. Dar duritatea privirii de
otel era compensat de moliciunea mnusilor de bumbac, astIel net,
apropiindu-se de Swann, prea c si arat dispretul pentru persoana lui
si politetea Iat de plrie. O apuc n mini cu o grij exact si
meticuloas si cu o delicatete aproape nduiostoare, dat Iiind puterea
celui care o mnuia. Apoi el o ddu unuia dintre ajutoarele sale, nou n
acea slujb si timid, caro si exprima spaima aruncnd n toate prtile
priviri Iurioase si zbu-ciumndu-se ca un animal captiv n primele ore
dup ce a Iost prins.
La ctiva pasi, un urias n livrea visa, imobil, sculptural, inutil, ca acel
rzboinic pur decorativ ce poate Ii vzut n tablourile cele mai
tumultuoase ale lui Mantegna, pierdut n nchipuirile sale si sprijinindu-
se de un scut, n timp ce, alturi, ceilalti soldati se omoar ntre ei;
desprins de grupul valetilor care se ngrmdeau n jurul lui Swann, el
prea tot att de hotrt s nu ia parte la aceast scen, pe care o urmrea
vag, cn ochii si de un verde albstrui plin
304
de cruzime, de parc ar Ii Iost scena uciderii Pruncilor sau martiriul
sIntului Iacob5*8. Prea c apartine acelei rase disprute - sau care
poate nu a existat niciodat dect pe retablul din biserica San Zeno97 si
n Irescele din biserica dei Eremitani98, unde Swann o ntlnise si unde
ea viseaz nc - izvort din Iecundarea vreunei statui antice de ctre
vreun model din Padova al maestrului" sau de ctre vreun saxon
nItisat100 de Albrecht Diirer. Iar suvitele prului su roscat si cret din
nscare, dar lipit eu briantin, erau pictate n trsturi largi, asa cum
snt n sculptura greceas, pe care o studia ntruna pictorul din
Mantova101 si care, chiar dac nu-l nItiseaz dect pe om, stie cel
putin s extrag din Iormele lui bogtii att de variate si parc luate din
ntreaga natur vie, net o chic de pr, prin rsucirea neted si
unghiurile ascutite ale buclelor sale, sau prin suprapunerea ntreitei si
nIloritoarei diademe a cozilor ei mpletite, seamn totodat cu un
morman de alge, cu un stol de porumbei, cu o jerb de zambile si cu un
cuib de serpi ncolciti.
Altii nc, de asemenea colosali, stteau pe treptele unei scri
monumentale, ce ar Ii putut Ii numit, ca si cea a Palatului Du cal:
,Scara Gigantilor", prezenta lor Iiind decorativ, iar imobilitatea lor,
marmorean; Swann ncepu s o urce, gndind cu tristete c Odette nu
pusese niciodat piciorul pe ea. Ah! cu ct bucurie, dimpotriv, ar Ii suit
etajele negre, urt mirositoare si de-a dreptul primejdioase ale imobilului
unde locuia Iosta croitoreas, n acel arondisnient al cincilea, unde ar Ii
Iost Iericit s plteasc o chirie mai scump dect pentru o loj
sptmnal la oper, spre a avea dreptul de a-si petrece aici seara, cnd
venea Odette, si chiar si celelalte zile, pentru a putea vorbi despre ea,
pentru a tri mpreun cu oamenii pe care i ntlnea ea cnd el nu era
acolo si care, din aceast pricin, i apreau ca ascunznd din viata
amantei lui ceva mai real, mai inaccesibil si mai misterios. n timp ce, pe
acea scar pestilential si att de mult dorit a Iostei croitorese si Iiindc
nu exista o scar de serviciu, puteai vedea seaja, n Iata Iiecrei usi, o
cutie pentru lapte, goal si murdar, asteptnd pe o rogojin, pe scara
magniIic si dispretuit urcat acum de Swann, de o parte si de cealalt,
la nltimi diIerite, n Iata Iiecrei adncituri pe care o Icea n zid
Iereastra sau usa vreunui apartament, reprezentnd serviciul interior pe
care l conduceau si omagiindu-i pe invitati, un portar, un majordom, un
intendent (oameni de treab ce triau n restul sptmnii stpni pe
mica lor proprietate, luau masa ia ei acas ca niste mrunti negustori si
aveau s Iie poate mine n serviciul burghez al vreunui medic sau
industrias), atenti s nu
305
ncalc* recomandrile ce li se Icuser nainte de a mbrca livreaua
strlucitoare, pe caro nu si-o puneau dect la zile mari, nesimtindu-se n
ea prea la ndemm, stteau sub arcuirea portalului, strlucind Iastuos si
totodat exprimnd o bonomie popular, ca niste sIinti n Iirida lor; si un
portar urias, mbrcat parc n vesminte bisericesti, lovea n lespezi cu
bastonul la trecerea Iiecrui nou sosit. Ajuns n partea de sus a scrii, de-
a lungul creia l urmase un servitor ca chipul palid, cu prul strns ntr-
o codit la ceaI, ca un paracliser din Goya sau un notar de comedie,
Swann trecu prin Iata unui birou unde valeti, asezati precum Iunctionarii
dinaintea unor mari registre, se ridicar si i nscriser numele. Strbtu
atunci un mic vestibul care - asa cum anumite ncperi pregtite de ctre
proprietarul lor pentru a sluji drept cadru unei singure opere de art al
crei nume l poart, de o voit goliciune, nu cuprind nici o alt mobil -
exhiba, la intrare, o pretioas eIigie de Benvenuto Cel-liui, nItisnd un
om de paz, un tnr valet, cu trupul usor arcuit nainte, cu un guler nalt
si rosu din care se ivea un chip nc si mai rosu ce rspndea torente de
Ilcri, de timiditate si de zel, si care, strpungnd tapiseriile de
Aubusson102 din Iata salonului unde se asculta muzic, cu privirea lui
impetuoas, vigilent, pierdut, si cu o impasibilitate militar sau o
credint supranatural - alegorie a alarmei, ntruchipare a asteptrii,
comemorare a pregtirilor de lupt -, prea c pndeste, nger sau straj,
dintr-un turn de donjon sau de catedral, ivirea dusmanului sau ceasul
judectii de pe urm. Lui Swann nu-i mai rmnea dect s ptrund n
sala de concert, ale crei porti i Iur deschise de un valet ncrcat cu
lanturi, care se nclin n Iata lui, ca si cum i-ar Ii ncredintat cheile uaui
oras. Dar el se gndea la casa unde ar Ii putut s se aIle chiar n acel
moment, dac Odette i-ar Ii ngduit, iar amintirea abia ntrevzut a
unei cutii de lapte goale pe o rogojina i strnse inima, Swann regsi
curnd sentimentul urteniei masculine cnd, dincolo de tapiserie,
spectacolului oIerit de servitori i urm cel dat de invitati. Dar nssi
aceast urtenie a chipurilor, pe care o cunostea totusi att de bine, i
prea nou de cnd trsturile lor - n loc s Iie pentru el semne practic
utilizabile pentru identiIicarea cutrei persoane care i reprezentase pn
atunci un mnunchi de plceri posibile, de neplceri ce trebuiau evitate,
sau de politeturi ce trebuiau sustinute - se odihneau, coordonate numai
de raporturi estetice, n autonomia liniilor lor. Si, la acesti brbati n
mijlocul crora Swann se gsi strns din toate prtile, pn si monoclurile
pe caro multi le purtau (si care, odinioar, i-ar Ii ngduit Iui Swann cel
mult s spun c ei purtau monoclul dezlegate acum de senini*
3M
Iicatia unei obisnuinte, aceeasi pentru toti, i apreau Iiecare ca posednd
un Iel de individualitate. Poate pentru c nu-i privi pe generalul de
Froberville si pe marchizul de Breaute", care stteau de vorb la intrare,
dect ca pe dou personaje dintr-un tablou, n timp ce pn atunci
Iuseser mult vreme pentru el niste prieteni Iolositori, care D
prezentaser la Jockey-Club si l asistaser n dueluri, monoclul
generalului, rmas ntre pleoape ca o schij de obuz, pe Iigura lui
vulgar, brzdat de cicatrice, si triumIal, n mijlocul Iruntii, precum
singurul ochi al ciclopului, i apru lui Swann ca o ran monstruoas, ce
putea Ii privit de cel ce o primise ca un semn de glorie, dar pe care era
indecent s o arti n lume; n timp ce cel pe care domnul de Breaute l
aduga, ca pe un semn Iestiv, la mnusile gris perle, la clac, la cravata
alb, si care nlocuia ochelarii obisnuiti (cum Icea Swann el nsusi) n
ocaziile cnd stpnul lui participa la vreo serat monden, purta, lipit de
revers, ca o pies de istorie natural pregtit pe o lam spre a Ii privit
la microscop, e privire inIinitezimal si colcind de amabilitate, care
surdea ntruna ctre nltimea tavanelor, Irumusetea serbrii,
programul interesant si buna calitate a buturilor rcoritoare.
- Ia te uit, ai venit, snt veacuri de cnd nu te-am mai vzut,
i spuse lui Swann generalul care, observndu-i trsturile obosite
si ajungnd la concluzia c poate nu mai iesea n lume din cauza
vreunei boli grave, adug: ,Arti bine, s stii!" n timp ce domnul
de Breaute l ntreba: ,Cum, dragul meu, dar ce cauti aici?" pe
un romancier monden care tocmai si pusese la ochi un monoclu,
devenit singurul su organ de investigare psihologic si de necrut
toare analiz, si care i rspunse pe un ton important si misterios,
graseind puternic:
- Observ.
Monoclul marchizului de Forestelle era minuscul, nu avea ram si,
oblignd la o crispare nencetat si dureroas ochiul unde se ncrusta ca
un cartilagiu inutil, inexplicabil, dar dintr-o materie pretioas, conIerea
Ietei marchizului o delicatete melancolic, Icndu-le pe Iemei s-l
cread capabil de mari suIerinte din dragoste. Dar cel al domnului de
Saint-Cande, nconjurat de un inel gigant, ca Saturn, era centrul de
gravitate al unei Iiguri care se ordona clip de clip n raport cu el, cu
nas Iremttor si rosu si gur cu buze groase si sarcastice ce ncercau,
prin grimasele lor, s Iie la nltimea strlucirilor spirituale, att de
mobile, de care senteia discul de sticl, vzndu-se preIerat celor mai
Irumoase priviri, de ctre tinere Iemei snoabe si depravate care,
vzndu-|, visau la Iarmece artiIiciale si la o voluptate raIinat; n timp
ce, n-
307
drtul monoclului su, domnul de Palancy care, cu capul lui mare de
crap cu oclii rotunzi, se deplasa ncet n mijlocul serbrii, dcseles-tndu-
si din cnd n cnd mandibulele, ca pentru a se orienta, prea c
transport cu el un Iragment accidental, si poate pur simbolic, din sticla
acvariumului su, parte destinat s Iigureze totul, care i aminti lui
Swann, mare admirator al Viciilor si al Virtutilor de Giotto de la
Padova103, de acel Pctos, alturi de care o ramur nIrunzit evoc
pdurile unde el si ascunde vizuina.
Swann, la insistenta doamnei de Saint-Euverte, Icuse ctiva pasi nainte,
si, pentru a auzi o arie din OrIeu104 executat de un Ilautist, se asezase
ntr-un colt unde, din neIericire, avea drept singur perspectiv dou
doamne n vrst, ce stteau una lng alta, marchiza de Cambremer si
vicontesa de Franquetot, care, pentru c erau verisoare, si petreceau
timpul pe la serate, purtn-du-si posetele si urmate de Iiicele lor,
cutndu-se ca ntr-o gar, linistite doar atunci cnd izbuteau s retin
dou locuri nvecinate, marcndu-le cu evantaiul sau cu batista: doamna
de Cambremer, avnd Ioarte putine relatii, Iiind cu att mai Iericit c are
o tovrsie, doamna de Franquetot, care era, dimpotriv, Ioarte
cunoscut, gsind c e nespus de elegant si de original s poat arta
tuturor cunostintelor sale sus-puse, c le preIer o doamn obscur cu
care are n comun amintiri din tinerete. Plin de o melancolic ironie,
Swann le privea cum ascult un intermezzo de pian (,IInhd Fran-eise
vorbind psrilor" de Liszt) care urmase muzicii de Ilaut, si cum
urmresc interpretarea de-a dreptul ametitoare a virtuozului, doamna de
Franquetot nelinistit, cu ochii pierduti, ca si cum clapele pe care
alergau degetele agile ar Ii Iost tot attea trapeze din care putea s cad
de la o nltime de optzeci de metri, si nu Ir s-i arunce vecinei sale
priviri uimite si de negare, care nseninau : ,Este de necrezut, nu mi-as Ii
putut niciodat nchipui c un om poate Iace asa ceva", iar doamna de
Cambremer, ca o Iemeie ce primise o desvrsit educatie muzical,
btnd msura cu capul, transIormat acum n metronom, ale crui
oscilatii crescuser att de mult n amplitudine si rapiditate, de la un
umr la cellalt (cu acea uitare do sine a privirii rtcite pe care o
ntlnesti n durerile ce-si dau Mu liber si nici nu mai ncearc s se
stpneasc, zi cnd parc: ,Ce vreti! Asta este!"), nct, clip de clip,
agta cu cerceii ei cu diamante clapetele din stoI ale corsajului, si era
silit s-si potriveasc ntruna strugurii negri cu care si mpodobise
prul, ceea ce nu o mpiedica s accelereze miscarea. De cealalt parte a
doamnei de Franquetot, dar putin mai n Iat, se aIla marchiza de
Gallardon, preocupat de gndul ei cel mai scump, rudenia ei
308
eu Iamilia Guermantes, din care stia s scoat pentru ceilalti si pentru
sine mult glorie si oarecare rusine, cei mai strluciti dintre membrii
acestei Iamilii tinnd-o oarecum la distant, poate pentru c ;Ta
plicticoas, sau pentru c era rea, sau pentru c apartinea unei ramuri
inIerioare, sau poate Ir nici un motiv. Cnd se gsea li; : cineva pe
care nu-l cunostea, ca, n acea clip, ling doamna de Kranquetot,
suIerea pentru c acea coastiint privitoare la nrudirea ei cu Iamilia
Guermantes nu se putea maniIesta exterior n caractere vizibile, ca
acelea care, n mozaicurile bisericilor bi-zantine, asezate unele sub
celelalte, nscriu pe o coloan vertical, alaiuri de un sInt pesonaj,
cuvintele pe care se presupune c el le rosteste. Ea se gndea n acel
moment c nu primise niciodat o invitatie si nici o vizit de la tnra sa
verisonr, printesa de Laumes, de sase ani de cnd aceasta era mritat.
Acest gnd o umplea de mi 11 ie, dar si de orgoliu; cci tot spunnd celor
care erau mirati c nu o vd la doamna des Laumes, c nu se duce acolo
pentru c ar Ii riscat s o ntlneasc pe printesa Mathilde 105 - ceea ce
Iamilia sa ultralegitimist106 nu i-ar ierta niciodat -, ajunsese si ea s
cread c acesta era ntr-adevr motivul pentru care nu se ducea la tnra
ei verisoar. si amintea totusi c o ntrebase de mai multe ori pe doamna
des Laumes cum ar putea Iace s o ntlneasc, dar Eu-?i amintea
lucrurile dect n chip nedeslusit si, de altIel, neutraliza pn dincolo de
orice limite aceast amintire oarecum umilitoare, murmurmd: ,Totusi,
nu eu trebuie s Iac primul pas, snt mai n vrst dect ea cu douzeci de
ani". Datorit virtutii acestor cuvinte luntrice, si arunca mndr ctre
spate umerii lati, pe care capul ci, asezat aproape orizontal, semna cu
cel al unui orgolios Iazan servit la mas pe o tav, cu pene cu tot.
Din.nscare era bondoac, brbtoas si rotoIeie; dar umilintele o
obligaser s se nalte drept, ca acei copaci care, rsriti ntr-o pozitie
rea, pe malul unei prpstii, trebuie s creasc aplecati spre spate, pentru
a-si pstra echilibrul. Silit, pentru a se consola c nu este ntru totul
egal celorlalti din Iamilia Guermantes, s-si spun nencetat c i vede
att de putin din cauza principiilor ei intransigente si a nsudriei ei, acest
gnd ajunsese s-i modeleze trupul si s zmisleasc UI Iel de prestant
care trecea n ochii burghezelor drept un semn de ras veche si tulbura
uneori cu o dorint trectoare privirea obosit a brbatilor din cercul
Irecventat de ea. Dac cineva ar Ii supus conversatia doamnei de
Gallardon uneia din acele analize caic, descoperind Irecventa mai mult
sau mai putin mare a Iiecrui termen, ne ngduie s aIlm cheia unui
limbaj ciIrat, si-ar Ii dat seama c nici o expresie, nici chiar cea mai
uzual, nu revenea
309
att de des ca ,la verii mei de Guermantes", ,la mtusa mea de
Guermantes", ,sntatea lui Elzear de Guermantes", ,cada de baie a
verisoarei mele de Guermantes". Cnd i se vorbea despre un personaj
ilustru, ea rspundea c, Ir s-l cunoasc personal, l n-tlnise de
nenumrate ori la mtusa ei de Guermantes, dar spunea asta pe un ton
att de glacial si cu o voce att de sczut, nct era limpede c nu-l
cunoaste personal din cauza tuturor principiilor deIinitive si ncptnate
de care umerii ei se sprijineau ca de aceie scri pe care proIesorii de
gimnastic te silesc s te ntinzi pentru a-ti dezvolta toracele.
Or, printesa des Laumes, pe care nimeni nu s-ar Ii asteptat s o
Sntlneasc la doamna de Saint-Euverte, tocmai sosise aici. Pentru a
arta c nu ncearc s-si Iac simtit, ntr-un salon unde nu venea dect
din condescendent, superioritatea rangului, ea intrase discret pe acolo
pe unde nu trebuia s strbat multimea invitatilor sau s-i lase s treac,
rmnnd anume n Iundul salonului, cu aerul c este tocmai la locul
potrivit, ca un rege care Iace coad la poarta unui teatru atta vreme ct
autorittile nu au Iost prevenite de sosirea lui; si, mrginindu-se pur si
simplu s studieze cu privirea- pentru a nu prea c. vrea s-si semnaleze
prezenta si s pretind onoruri - un desen de pe covor sau propria-i Iust,
sttea n picioare n locul care i pruse cel mai modest (si de unde stia
c o exclamatie ncntat a doamnei de Saint-Euverte o va rpi cnd
aceasta o va Ii zrit), alturi de doamna de Cambremer, pe care nu o
cunostea. Ea observa mimica vecinei sale melomane, dar nu o imita. Si
asta nu pentru c, venind si ea o dat s petreac cinci minute la doamna
de Saint-Euverte, printesa des Laumes nu ar Ii dorit, pentru ca politetea
pe care i-o arta s Iie de dou ori mai mare, s se arate ct mai amabil
cu putint. Dar din Iire avea oroare de ceea ce numea ,exagerri" si tinea
s arate c ,nu are de ce" s se dedea unor maniIestri care nu se
potriveau cu ,genul" clanului ei, dar care, totusi, pe de alt parte, o
impresionau, dat Iiind spiritul de imitatie nvecinat cu timiditatea, pe
care l dezvolt chiar si si la oamenii cei mai siguri de ei nsisi, ambianta
unui mediu nou, Iie el si inIerior. ncepea s se ntrebe dac aceast
gesticulatie nu este cumva necesar tocmai pentru c se cnta acea
bucat, care nu intra poate n cadrul muzicii pe care o auzise ea pn
atunci, dac a se abtine nu ar Ii Iost o dovad de nentelegere Iat de
oper si de impolitete Iat de stpna casei: astIel nct, pentru a-si
exprima doar ,cu aproximatie" sentimentele contradictorii, cnd se
multumea s-si urce bretelele pe umeri sau s-si prind mai bine n prul
blond bobitele de coral sau de smalt roz, presrate cu diamante, care i
310
alctuiau o pieptntur simpl si Iermectoare, cercetnd-o totodat cu
o rece curiozitate pe impetuoasa ei vecin, cnd btea msura cu
evantaiul, dar, pentru a nu abdica de la independenta ei, n contratimp.
Pianistul terminnd bucata de Liszt si nccpjid un preludiu de Chopin,
doamna de Cambremer i adres doamnei de Franquetotun surs duios de
satisIactie competent si de aluzie la trecut. nvtase n tineretea ei s
mngie muzica lui Chopin. Irazele sale cu gtul lung, sinuos, nesIrsit,
att de libere, att de Ilexibile, att de tactile, care la nceput si caut si
si ncearc locul n aIar si Ioarte departe de directia de unde porniser,
Ioarte departe de punctul unde putusesi ndjdui c vor ajunge, si care
nu sint cntate cu atta Iantezie dect pentru a se ntoarce n mod nc si
mai deliberat - o ntoarcere mai premeditat, cu mai mult precizie, ca
pe un cristal care ar rsuna pn la strigt - s te loveasc drept n inim.
Trind ntr-o Iamilie provincial care avea putine relatii, nc-duendu-se
deloc pe la baluri, ea si mbta simturile, n singurtatea castelului ei,
ncetinind, grbind dansul tuturor acestor cupluri imaginare, preIirndu-
le unul cte unul ca pe niste Ilori, prsind o clip balul pentru a auzi
cum suIl vntul n brazi, la malul lacului, si pentru a vedea dintr-o dat
cum nainteaz ctre ea, mai diIerit de toti amantii de pe pmnt visati
vreodat, un tnr subtire, cu vocea melodioas, strin si Ials, si cu
mnusi albe. Dar astzi Irumusetea demodat a acestei muzici prea a-si
Ii pierdut prospetimea. Prea putin pretuit de ctre cunosctori de ctiva
ani ncoace, ea si pierduse prestigiul si Iarmecul, si chiar si cei lipsiti de
gust nu mai gseau n ea dect o plcere nemrturisit si mediocr.
Doamna de Cambremer arunc o privire Iuris ndrt. Stia c tnra ei
nor (plin de respect pentru noua ei Iamilie, n aIar de tot ce avea vreo
legtur cu domeniul spiritului, asupra cruia, ea studiind pn si legile
armoniei si pn si limba greac, avea cunostinte speciale) dispretuia
muzica lui Chopin si suIerea cnd o auzea. Dar departe de supravegherea
acestei wagneriene, care se aIla ceva mai la distant, cu un grup de
persoane de vrsta ei, doamna de Cambremer se lsa n voia unor
impresii Iermectoare. Printesa des Laumes simtea acelasi lucru. Fr s
Iie nzestrat din Iire pentru muzic, ea primise cu cincisprezece ani n
urm lectiile pe care o proIesoar de pian din cartierul Saint-
Germain107, o Iemeie de geniu care, la srsitul vietii, ajunsese s
triasc n mizerie, ncepuse t, le dea iar, la vrsta de saptezeci de ani,
Ietelor si nepoatelor Iostelor ei eleve. Astzi era moart. Dar metoda ei,
Irumosul ei timbru,
311
rensteau uneori sub degetele elevelor ei, chiar ale celor care altminteri
deveniser niste persoane mediocre, abandonaser muzica si nu mai
deschideau aproape niciodat un pian. De aceea doamna des Laumes
putea da din cap n deplin cunostint de cauz, apreciind ct se poate
de exact Ielul cum chita pianistul acest preludiu, jje care ea l stia pe
dinaIar. SIrsitul Irazei ncepute cnt parc de la sine pe buzele ei. Si
ea sopti ,Este tot Iermector", prelunginrin-l pe I de la nceputul
cuvntului, ceea ce era un semn de delicatete, simtindu-si buzele
Iremtnd att de romantios, ca o Irumoas Iloare, si armoninzndu-si
instinctiv privirea cu ele, Icnd-o s capete n acel moment o vag
nuant de sentimentalism. Doamna de GalJar-don si spunea ntre timp
ct e de suprtor c nu are prilejul s o ntlneasc pe printesa des
Laumes dect arareori, cci dorea s-i dea o lectie, nerspunzndu-i la
salut. Nu stia c verisoara ei este chiar acolo. I-o art doamna de
Franquetot, printr-o miscare din cap. Pe dat se grbi spre ea, deranjnd
pe toat lumea; dar, dorind s pstreze un aer mndru si glacial care s le
reaminteasc tuturor c nu doreste s aib relatii cu o persoan n salonul
creia te puteai oricnd pomeni nas n nas cu printesa Mathilde si n
mtmpinarea creia nu are de ce s ias, cci nu-i era ,contemporan",
voi totusi s-si compenseze nItisarea arogant si rezervat prin cteva
cuvinte care s-i justiIice gestul si s o sileasc pe printes s nceap o
conversatie; dar odat ajuns lng verisoara ei, doamna de Gai-laIrdon,
cu Iata mpietrit, cu mna ntins parc Ir voie, i spuse: ,Cum se mai
simte sotul dumitale?" pe un ton Ioarte grijuliu, ca si cum printul ar Ii
Iost grav bolnav. Printesa, izbucnind ntr-un rs care era numai al ei,
menit totodat s arate celorlalti e si bate joc de interlocutor si. de
asemenea, s o Iac s par mai Irumoas, cci i concentra trsturile
Ietei n jurul gurii nsuIletite si al privirii strlucitoare, i rspunse:
- Cum nu se poate mai bine!
Si continu s rd. ndreptndu-si trupul s1' privind cu si mai mult
rceal, nc nelinistit totusi de starea snttii printului, doamna de
Gallardon i spuse verisoarei sale:
- Oriane (doamna des Laumes privi cu o nItisare uimit
vesel ctre o a treia persoan, invizibil, pe care prea c vrea
s o ia drept martor c nu o autorizase niciodat pe doamna de Gal-
lardon s-i spun pe numele mic), as tine mult s vii pentru cteva
clipe mine sear la mine ca s asculti un cvintet eu clarinet de
Mozart. As vrea s stiu cum l gsesti.
Prea c adreseaz nu att o invitatie, ct cere un serviciu, si c are
nevoie de prerea printesei, eu privire la cvintetul de Mozart,
312
ca si cum acosta ar Ii Iost o mncare Icu t de o nou buctreas asupra
talentelor creia ar Ii avut mare nevoie s aud opinia unui Iin
cunosctor n arta culinar.
- Dar cunosc acest cvintet, pot s-ti spun nc de pe acum...
c mi place!
-- Sotul meu nu o duce prea bine cu sntatea, stii, Iicatul... i-ar Iace
mare plcere s te vad, continu doamna de Gallardon, silind-o pe
printes s-si considere aparitia la serat drept o obligatie caritabil.
Printesei nu-i plcea s spun nimnui de-a dreptul c nu vrea s so duc
la el. In Iiecare zi scria nenumrate scrisori n care si exprima regretul
de a Ii Iost lipsit de plcerea de a se duce la o serat la care nici mcar
nu i-ar Ii trecut prin cap s mearg, Iie din pricina unei vizite neasteptate
a soacrei ei, Iie pentru c o invitase cumnatul ei, Iie pentm c trebuia s
vad un spectacol la Oper, sau s Iac o plimbare la tar. Ea le druia
astIel unora bucuria de a crede c Iigureaz printre relatiile ei, c i-ar Ii
vizitat din toat inima, c nu o putuse Iace dect din motive cu adevrat
princiare, pe are erau mguliti s le vad intrnd n concurent cu serata
lor. Ap-r.i, Icnd parte din acel spiritual clan al Iamiliei de Guermantes,
undo supravietuia ceva din spiritul alert, din dispretul de locuri comune
si de sentimente conventionale, care coboar din Merimee si si-a gsit
ultima exprimare n teatrul lui Meilhac si Halevy108, ea l adapta chiar
si la raporturile sociale, l transpunea pn si n po'itetea-i, care se
strduia s Iie pozitiv, precis, s se apropie de umilul adevr. Ea nu si
dezvolta peste msur n Iata unei amIitrioane expresia dorintei de a se
duce la serata acesteia; gsea c este mai amabil s-i expun cteva Iapte
mrunte de care va depinde dac poate sau nu s se duc la acea serat.
- Ascult, i spuse ea doamnei de Gallardon, mine sear tre
buie s m duc la o prieten cu care mi-am Iixat ntlnirea de mult
vreme. Dac ne duce la teatru, nu va mai exista nici o posibilitate
s ajung si la tine; orict nii-as da silinta; dar dac rmnem la ea,
cum stiu c vom Ii singure, voi putea s plec mai devreme.
- L-ai vzut pe prietenul tu, domnul Swann?
- Nu, dragul de el, nu stiam c e aici, o s ucerc s Iac astIel
net s m vad.
- E ciudat c se duce pn si la micuta Saint-Euverte, spuse
doamna de Galardon. Oh! stiu c este inteligent, adug ea, voind
s spun prin asta c e intrigant, dar totusi, un evreu n vizit la
sora si la cumnata a doi arhiepiscopi!
313
- Mrturisesc, spre rusinea mea, c mi suit socat, spuse prin
tesa des Laumes.
- Stiu c s-a convertit, ba chiar c si printii si bunicii lui se
crestinaser. Dar se spune c tocmai convertitii rnin cei mai le
gati de religia lor, c totul nu-i Icut dect de Iorm. Oare o Ii ade
vrat?
- n privinta asta nu stiu mare lucru.
Pianistul, care trebuia s cnte dou bucti de Cliopin, de ndat ce
terminase preludiul, ncepuse o polonez. Dar de cnd doamna de
Gallardon i semnalase verisoarei ei prezenta lui Swann, doamna des
Laumes n-ar mai Ii putut Ii atent la melodie chiar dac Cho-pin ar Ii
nviat si ar Ii venit s-si cnte singur la pian toate operele. Ea Icea parte
din acea a doua jumtate a omenirii pentru care curiozitatea pe care o are
cealalt jumtate pentru Iiintele pe care nu le cunoaste este nlocuit de
interesul pentru Iiintele pe care le cunoaste. Ca multor Iemei din
cartierul Saint-Germain, prezenta r.tr-un loc unde ea se gsea a cuiva
apartinnd clanului ei si cruia, de altIel, nu avea nimic anume s-i
spun, i acapara n exclusivitate atentia. ncepnd din acea clip, n
speranta c Swann o va observa, printesa nu mai Icu altceva, ca un
soarece alb domesticit, cruia i se ntinde si apoi i se ia o bucat de
zahr, dect s-si ntoarc Iata, lansnd tot Ielul de semne de conivent
lipsite de orice legtur cu poloneza lui Chopin, n directia unde se aIla
Swann; iar dac acesta si schimba locul, si schimba si ea, n acelasi
timp, directia sursiilui prin care ncerca s-I atrag.
- Oriane, nu te supra, continu doamna de Gallardon, care
si sacriIica totdeauna pn si cele mai mari sperante sociale si Iap
tul de a strluci, plcerii obscure, imediate si personale de a spune
ceva dezagreabil, unii pretind c acest domn Swann nu poate Ii
primit n cas... E adevrat?.
- Dar... cred c stii c e adevrat, rspunse printesa des Lau
mes, de vreme ce l-ai invitat de cincizeci de ori si nu a venit niciodat.
S prsindu-si verisoara rmas Ir glas, izbucni din nou ntr-un rIs
ce i scandaliza pe cei ce l ascultau pe pianist, dar i atrase atentia
doamnei de Saint-Euverte, rmas, din politete, lng pian, si care o zri
abia acum pe printes. Doamna de Saint-Euverte era cu att mai nentat
c o vede pe doamna des Laumes cu ct o credea nc la Guermantes,
ngrijindu-si socrul bolnav.
- Erai aici, printes?
- Da, m-am asezat ntr-un eoltisor si am auzit tot Ieluri de
lucruri interesante.
- Cum, esti aici de mai mult vreme?
314
t u
- Binenteles, de Ioarte mult vreme, dar timpul mi-a prut
Ioarte scurt, dar si Ioarte ndelungat, pentru c nu te vedeam pe
dumneata.
Doamna de Saint-Euverte voi s-i oIere Iotoliul ei printesei, care i
rspunse:
- Nici nu vreau s aud! De ce? Nici nu vreau s aud!
Si privind cu intentie, pentru a-si maniIesta si mai bine simplitatea de
mare doamn, ctre un taburet:
- Uite, scaunul sta este tocmai ce-mi trebuie. O s m oblige
s stau dreapt. Dumnezeule sIinte, ct snt de glgioas, cred c
or s m dea aIar.
ntre timp, pianistul cnta tot mai repede, emotia muzical ajunsese la
apogeu, un servitor trecea printre invitati cu o tav plin cu buturi
rcoritoare, pe care zdrngneau linguritele, si, ca n Iiecare sptmn,
doamna de Saint-Euverte i Icea, Ir ca el s o vad, semne s plece. O
tnr cstorit, creia i se spusese c o Iemeie n situatia ei nu trebuie
s par niciodat blazat, surdea de plcere, si o cuta din ochi pe
stpna casei, pentru a-i mrturisi astIel recunostinta de a o Ii invitat la o
asemenea minunat petre-eere. Totusi, desi cu mai mult liniste dect
doamna de Franque-tot, ea urmrea melodia cu o usoar tulburare; dar
nu din pricina pianistului, ci a pianului, pe care o luminare, tresrind
puternic la Iiecare Iortissimo, risca, dac nu chiar s aprind abajurul
lmpii, cel putin s pteze lemnul de palisandru. n cele din urm nu se
mai putu stpni si, urendu-se pe cele dou trepte ale estradei pe care se
aIla pianul, se repezi cu gndul s sting luminarea. Dar tocmai cnd era
ct pe ce s ajung la ea, lu sIrsit si melodia, iar pianistul se ridic n
picioare. Totusi, initiativa ndrzneat a tinerei Iemei, clipa de
promiscuitate dintre ea si pianist, produser o impresie n general
Iavorabil.
- Ai observat, printes, ce a Icut aceast tnr doamn, i
spuse generalul de Proberville printesei des Laumes, pe care venise
s o salute si pe care doamna de Saint-Euverte o prsi pentru o
clip. Ce lucru ciudat, este cumva o artist?
- Nu, e doar o oarecare doamn de Cambremer, i rspunse
cu nesbuint printesa, si adug repede: ti spun ce am auzit zi-
cndu-se, habar n-am cine este, se soptea n spatele meu c snt niste
vecini de la tar ai doamnei de Saint-Euverte, dar nu cred s-i cu
noasc cineva. Trebuie s Iie niste persoane ,venite de la tar"!
De altIel, nu stiu dac te-ai miscat prea mult n strlucita societate
care se aIl de Iat. dar. n ceea ce m priveste, nu am nici cea mai
mic idee despre cum se numesc toate aceste uimitoare persoane.
315
Cum crezi c si petrec viata cnd nu se aIl la seratele doamnei de Saint-
Euverte? Cred c i-a adus odat cu muzicienii, cu scaunele si cu
buturile rcoritoare. Kecunoaste c acesti ,invitati veniti de la Belloir"
snt magniIici. Oare e adevrat c are curajul s-i aduc pe toti acesti
Iiguranti, pltindu-i, n Iiecare sptmn? Nu-i cu putint!
- Dar Cambremer este un nume autentic si vechi, spuse gene
ralul.
- Nu vd nimic ru n Iaptul c este vechi, i rspunse sec
printesa, dar, n orice caz, nu este un nume euIonic, adug ea, su
bliniind cuvntul euIonic ca si cum ar Ii Iost ntre ghilimele, parti
cularitate de rostire speciIic celor din clanul Guermantes.
- Gsesti? E Irumoas de-ti vine s-o mnnci, spuse generalul,
care nu-si mai lua ochii de la doamna de Cambremer. Nu-i asa,
printes?
- Se pune prea mult n evident. Gsesc c o Iemeie tnr,
cci nu cred s-mi Iie contemporan, nu trebuie s Iac asta, i rs
punse doamna des Laumes (expresia ,nu cred s-mi Iie contem
poran" Iiind Iolosit att de cei din clanul Gallardon, ct si de cui
din clanul Guermantes).
Dar printesa, vznd c domnul de Froberville continu s se uite la
doamna de Cambremer, adug, pe jumtate spre a Ii rutcioas cu
aceasta, pe jumtate spre a Ii amabil cu generalul: ,,Nu cred c asta i
este Ioarte pe plac... sotului ei! mi pare ru c nu o cunosc, de vreme ce
te preocup att de mult, cci te-as Ii prezentat", i spuse printesa, care
probabil nici nu s-ar Ii gndit s Iac asta dac ar Ii cunoscut-o pe tnra
Iemeie. ,Voi Ii obligat s-mi iau rmas bun de la dumneata, pentru c
acum trebuie s plec la aniversarea unei prietene, spuse ea pe un ton
modest si sincer, reducnd reuniunea monden la care se ducea la
simplitatea unei ceremonii plicticoase, dar trebuie cu orice pret, si este
emotionant s merg. De altIel, l ntlnesc acolo pe Basin care, n timp ce
eu snt aici, s-a dus e-si vad prietenii pe care i cunosti, cred, cei care
au un nume de pod109, lena.
- A Iost mai nti numele unei victorii110, printes, spuse gene
ralul. Ce vrei, pentru un veteran ca mine, adug el, scotndu-si
monoclul spre a-l sterge, ca si cum si-ar Ii schimbat un pansament,
n timp ce printesa si cobora privirea, instinctiv, aceast nobilime
de pe vremea Imperiului este altceva, binenteles, dar, n sIirsit
este totusi ceva minunat n genul ei, snt oameni care;, la urma ur
mei, s-au luptat ca niste eroi.
316
- Dar eu snt plin de respect pentru eroi, spuse printesa, pe
un ton usor ironic: nu m duc cu Basin la aceast printes de lena
nu pentru c nu e nobil, ci doar pentru c nu o cunosc. Basin cu
noaste aceast Iamilie, ba chiar o iubeste. O, nu, nu este ceea ce
poate crezi, nu-i un Ilirt, nu am de ce s m opun! Si, de altIel, la
ce ar servi dac m-as opune! adug ea cu o voce melancolic, dat
Iiind c toat lumea stia c nc de a doua zi dup cstoria prin
tului des Laumes cu Iermectoarea lui verisoar, el o nselase ntr-u-
na. Snt oameni pe care i-a cunoscut odinioar, i Iace mare pl
cere s-i vad, si asta m bucur Ioarte mult. Mai nti o s-ti spun
c Iie si numai ceea ce mi-a spus despre casa lor... AIl c toat
mobila lor este n stil ,Empire"!
- Binenteles, printes, doar e mobila bunicilor lor.
- Nici eu nu spun altceva, dar asta nu nseamn c nu-i urt.
nteleg Ioarte bine c nu toat lumea are lucruri Irumoase n cas,
dar cel putin s nu ai lucruri ridicole. Ce vrei? Nu stiu nimic care
s Iie mai de prost gust, mai burghez dect acest stil oribil, cu como
dele sale care au capete de lebd ca niste czi de baie.
- Ba eu cred chiar c au multe lucruri Irumoase, trebuie s aib
Iaimoasa mas cu mozaic pe care a Iost semnat tratatul de la...
- Nu spun c nu au lucruri interesante din punct de vedere is
toric. Dar asemenea lucruri nu pot Ii Irumoase... de vreme ce snt
oribile! Si eu am asemenea lucruri, mostenite de Basin de la Iamilia
Montesquiou. Numai c eu le-am pus n podurile de la Guermantes,
unde nimeni nu le vede. De altIel, nu asta-i problema, as alerga la
ei mpreun cu Basin, m-as duce s-i vd chiar printre sI inesii si ar
murile lor, dac i-as cunoaste, dar... nu-i cunosc! Mie mi s-a spus
ntotdeauna cnd eram mic s nu-i vizitez pe oamenii pe care nu-i
cunosc, pentru c asta nu e politieos, spuse ea pe un ton copilros.
Si Iac ceea ce am Iost nvtat. Ce mutr ar Iace oamenii stia cum
secade vznd c le intr n cas o persoan pe care nu o cunosc?
M-ar primi poate Ioarte ru! spuse printesa.
Si, din cochetrie, si nIrumuseta sursul ce nsotea aceast presupunere,
dnd privirii ei albastre, atintit asupra generalului, o expresie vistoare
si blnd.
- Ah! printes, stii doar bine c s-ar bucura nespus de mult...
- De ce s se bucure? l ntreb ea cu Ioarte mare vioiciune,
Iie pentru a se preIace c nu stie c pentru c era una din cele mai
mari doamne ale Frantei, Iie pentru a avea plcerea de a-l auzi pe
general spunndu-i asta. De ce? Cine stie? Poate c vizita mea le-ar
ii extrem de neplcut. Dac e s judeci dup mine, snt att de
plictisit s-i vd pe oamenii pe care i cunosc, net, dac ar trebui
317
s-i vd si pe cei pe care nu-i cunosc, ,chiar eroici", as nnebuni. De
altIel, exceptndu-i pe unii vechi prieteni, ca dumneata, pe care te cunosc
si altminteri, nu stiu dac eroismul poate Ii chiar asa de usor scos n
lume. Adeseori snt tare plictisit c trebuie s dau petreceri, dar dac
ar trebui s-i oIer bratul lui Spartacus111 ca s m conduc la inas...
ntr-adevr, niciodat nu o s-l chem s m scoat din ncurctur pe
Vercingetorix112, chemndu-l s vin ea al patrusprezecelea invitat.
Simt c l-as tine n rezerv pentru marile serate. Si cum nu dau
niciodat asemenea serate...
- Ah! printes, se vede c esti o Guermantes! Esti spiritual
ca toti din Iamilia dumitale!
- Toti vorbesc totdeauna de modul de a Ii spiritual al Iamiliei
Guermantes, si eu nu nteleg de ce. Mai stii deci si pe altii la Iel de
spirituali, adug cu un surs spumos si vesel, cu trstu
rile Ietei concentrate, mpreunate parc, datorit nsuIletirii ce-i
prindea ca ntr-o retea chipul, cu ochii scnteietori, arznd de o
nsorit, radioas veselie, trezit doar de cuvintele - chiar dac
uneori rostite de printesa nssi - ce-i ludau inteligenta sau
Irumusetea. Uite, Swann o salut parc pe Cambremer a dumi
tale; acolo... lng micuta Saint-Euverte, nu ai cum s-l vezi?
Roag-l s i te prezinte. Dar grbeste-te, cci pare c se nde
prteaz.
- Ai observat ct de ru arat? spuse generalul.
- Micutul meu Charles! n sIrsit, vine, ncepeam s cred c
nu vrea s m vad!
Swann o iubea mult pe printesa des Laumes, si apoi vederea ei i
amintea de Guermantes, domeniu nvecinat cu Combray, de tot acel tinut
pe care l iubea att de mult si unde nu se mai ntorcea ca s au se
ndeprteze de Odette. Folosind Iorme pe jumtate artistice, pe
jumtate galante, prin care stia s-i plac printesei, si pe care le regsea
Iiresc de cte ori se aIla pentru cteva clipe n vechiul lui mediu - si
voind, pe de alt parte, pentru el nsusi, s-si exprime nostalgia pentru
viata de la tar:
,Ah! spuse el, adresndu-se parc nimnui anume, dar ca s Iie auzit n
acelasi timp si de doamna de Saint-Euverte, creia i vorbea, si de
doamna des Laumes, pentru care vorbea, iat-o pe ncn-ttoarea printes!
A venit anume de la Guermantes ca s aud acest SInt Francisc de
Assisi de Liszt, si nu a avut timp, ca o Irumoas porumbit, dect s-si
mpodobeasc pletele cu prune slbatece si boabe de pducel; mai snt
chiar pe ele picturi de rou si putin chiciur, care cred c o ndurereaz
pe duces. E i nat, scumpa mea printes.
318
- Cum, printesa a venit anume de la Guormantes? Dar e prea
mult! Nu stiam, snt cu totul uimit, exclam cu naivitate doamna
de Saint-Euverte, care nu era obisnuit cu conversatia spirituala
a lui Swann. Si, privind cu atentie pieptntura printesei: Dar e
adevrat, parc ar Ii... cum s spun... nu, nu castane... ntr-adevr,
este o idee Iermectoare! Dar cum putea s cunoasc printesa pro
gramul meu muzical? Muzicantii nu mi l-au comunicat nici m
car mie.
Swaim, obisnuit, cnd era lng o Iemeie cu care vorbea n chip galant,
s spun lucruri raIinate pe care multi oameni de lume nu le ntelegeau,
nu binevoi s-i explice doamnei de Saint-Euverte c nu vorbise dect
metaIoric. Printesa, n schimb, ncepu s rd n hohote, cci conversatia
spiritual a lui Swann era Ioarte apreciat de clanul ei si, de asemen
ea, pentru c ori de cte ori auzea un comi-plimcnt ce-i era adresat, l
gsea nespus de gratios si de o irezistibil originalitate.
- Snt ncntat, Charles, c boabele mele de pducel ti plae.
De ce o saluti pe aceast doamn de Cambremer, i esti cumva si
dumneata vecin la tar?
Doamna de Saint-Euverte vznd c printesa prea multumit c st de
vorb cu Swann, se ndeprtase.
- Dar e si vecina dumitale, printes.
- A mea? Dar au pmnturi peste tot atunci! Ct as vrea s Iiu
n locul lor!
- Nu este o Cambremer, Cambremer snt rudele ei; este o dom
nisoar Legrandin care venea la Combray. Nu stiu dac stii e esti
contes de Combray si c biserica trebuie s-ti plteasc dri.
- Nu stiu ce-mi datoreaz biserica, dar stiu c preotul m ta
peaz n Iiecare an de o sut de Iranci. Acesti Cambremer au un
nume cu totul uimitor. Se termin tocmai la timp, dar se termin,
ru, spuse ea, rznd.
- Dar nici nu ncepe mai bine, ~i rspunse Swann.
- ntr-adevr, aceast dubl abreviere!...
- E ca si cum cineva Ioarte mnios si, totodat plin de res
pect Iat de conveniente, nu ar Ii ndrznit s mearg pn la
captul primului cuvnt.
- Dar de vreme ce nu putea s nu-l nceap pe al doilea, ar Ii
Icut mai bine s-l sIrseasc pe primul, ca s termine cu el odat113.
- Sntem pe cale s Iacem glume nenttoare, dragul meu
Charles, dar ct e de trist c nu te mai vedem, adug ea, agitndu-se,
inii place att de mult s stau de vorb cu tine! Gndeste-te c nu
l-as Ii putut Iace s nteleag pe idiotul de Froberville c numele de
319
Cambremer este uimitor. Eecunoaste c viata este un lucru oribil. Doar
cnd te vd pe dumneata mi mai trece plictiseala.
Si, Ir ndoial, nu era adevrat. Dar Swann si printesa judecau n
acelasi mod lucrurile mrunte, ceea ce avea drept eIect - sau poate drept
cauz - o mare analogie n Ielul lor de a se exprima, si pn si n
pronuntie. Aceast asemnare nu era evident pentru c nimic nu era
mai diIerit dect vocile lor. Dar dac izbuteai, n gnd, s dezbraci
cuvintele lui Swann de sonoritatea lor si s nu vezi musttile dintre care
ieseau, ti ddeai seama c ai de a Iace cu aceleasi Iraze, cu aceleasi
inIlexiuni, cu Ielul de a vorbi al clanului Guermantes. n privinta
lucrurilor importante, Swann si printesa aveau idei diIerite. Dar de cnd
Swann era att de trist, simtind mereu acel tremur premergtor
momentului cnd ncepi s plngi, el avea aceeasi nevoie de a vorbi de
neIericirea lui ca un ucigas care nu poate s nu vorbeasc de crima
Iptuit. Auzind-o pe printes c i spune c viata e un lucru oribil, el se
simti nvluit de o dulce bucurie, de parc i-ar Ii vorbit despre Odette.
- Da, viata este un lucru oribil. Trebuie s ne mai vedem, drag
prieten. mi place mult la dumneata Iaptul c nu esti vesel. Am
putea petrece o sear mpreun.
- Binenteles, de ce nu vii la Guermantes, soacr-mea ar nne
buni de bucurie. Locul trece drept Ioarte urt, dar mie acest tinut
nu-mi displace, am oroare de tinuturile ,pitoresti".
- ntr-adevr, este admirabil, rspunse Swann, este aproape
prea Irumos, prea viu pentru mine, n momentul de Iat; este un
loc unde trebuie s Iii Iericit. Poate pentru c am trit acolo, totul
mi vorbeste att de mult! De ndat ce ncepe s adie vntulsi la
nurile de gru se unduiesc, mi se pare c va sosi cineva, c voi primi
o veste; si acele csute de pe malul apei... as Ii tare neIericit!
- Oh! dragul meu Charles, Iii atent, ngrozitoarea Eampillon
m-a vzut, ascunde-m, aminteste-mi ce i s-a ntmplat, conIund
totul, si-a cstorit ori Iata, ori amantul, nu mai stiu; poate pe
amndoi... unul cu cellalt!... Ba nu, acum mi amintesc, a Iost re
pudiat de sotul ei, printul... preI-te c-mi vorbesti, nu vreau ca
aceast Berenice s vin s m invite la cin. De altIel, plec chiar
acum. Ascult, dragul meu Charles, Iiindc am izbutit, n sIrsit,
s te ntlnesc, nu vrei s te lasi rpit si s te duc la printesa de
Parma, care ar Ii att de multumit, si unde ar Ii si Basin, care vine
dup mine acolo? Dac nu am avea din cnd n cnd vesti despre tine
prin Meme... Gndeste-te c nu te mai vd niciodat!
320
Swann reIuz; Iiindc i spusese domnului de Charlus c, plecnd de la
doamna de Saint-Euverte, se va ntoarce de-a dreptul acas, nu voia ca,
ducndu-se la printesa de Parma, s rateze eventual un biletel pe care
ndjduise tot timpul c i-l va aduce vreun servitor n timpul acelei
seri, si pe care, poate, avea s-l aIle la portarul su. ,Bietul Swann, i
spuse n acea sear doamna des Laumes sotului ei, e tot minunat, dar
pare Ioarte neIericit. O s-l vezi, cci a promis c va veni la noi la cin
zilele astea. n Iond gsesc c e ridicol ca un brbat att de inteligent s
suIere din cauza unei Iemei de genul sta, si care nu-i nici mcar
interesant, cci se spune c e do-a dreptul proast", adug ea cu
ntelepciunea oamenilor ce nu siit ndrgostiti, si care cred c un brbat
inteligent nu ar trebui s Iie neIericit dect din cauza unei Iemei ce
merit osteneala; e aproape ca si cum te-ai mira, c suIeri de holer, desi
bacilul holerei este att de mie.
Swann voia s plece, dar tocmai cnd ddea s ias, n srtit, pe us,
generalul de Froberville l rug s-l prezinte doamnei de Cambremer, si
el Iu obligat s intre din nou n salon pentru a o cuta.
- Ce spui, Swann, parc as preIera s Iiu sotul acestei Iemei de
ct s Iiu mcelrit de slbateci.
Cuvintele ,mcelrit de slbateci" strpunser dureros inima lui Swann;
pe dat simti nevoia s continue conversatia cu generalul :
- Ah! i spuse el, multe vieti Irumoase au srsit astIel... De
exemplu... acel navigator a crui cenus a Iost adus de Dumont
dTrville114, La Perouse115... (si Swann era Iericit ca si cum ar Ii vor
bit despre Odette). Frumosul caracter al lui La Perouse m inte
reseaz mult, adug el, melancolic.
- ntr-adevr, La Perouse, spuse generalul. Este un nume cu
noscut. Exist si o strad cu numele sta.
- Cunosti pe cineva care locuieste n strada La Perouse? l n
treb Swann pe un ton agitat.
- Nu o cunosc dect pe doamna de Chanlivault, sora bravului
Chaussepierre. Acum cteva zile ara asistat n salonul ei la o Iru
moasa comedie. Nu peste mult vreme va Ii un salon Ioarte elegant,
o s vezi!
- Locuieste deci n strada La Perouse. Plcut lucru, e o strad Irumoas,
att de trist.
- Nu, nseamn c n-ai Iost de mult vreme pe acolo; nu mai
e trist, n ntreg cartierul au nceput s se nalte constructii noi.
2X - In cutarea timpului pierdut
321
Ciid. n sIrsit, Swann l prezent pe domnul de Froberville tinerei
doamne de Cambremer, cum era pentru prima dat tmd ea auzea numele
generalului, schit sursul de bucurie si de surpriz pe care l-ar Ii avut
dac ar Ii Iost singurul nume rostit v codat n Iata ei, cci necunosend
prietenii noii sale Iamilii, credea c Iiecare persoan ce-i era prezentat
este umil dintre ei, si socotind c d dovad de tact dac pare c a auzit
vorbindu-se ddpr~ cel ce-i era prezentat, ntindea o mn sovielnic,
atitudine menit s dovedeasc rezerva impus de educatie si pe care
trebuia s& o nving si simpatia spontan ce izbutea s triumIe. De aceea
socrii ei, pe care i credea nc a Ii oamenii cei mai strluciti din Franta,
spuneau despre ea c este un nger: cu att mai mult cu et preienui s
par c atunci cnd si cstoriser Iiul, cedaser mai cwrnd atractiei
exercitate de calittile ei dect de marea ei avere.
- Se vede c esti n suIletul dumitale o mare iubitoare de muzic,
doamn, i spuse generalul, Icnd, inconstient, aluzie la incidentul cu
luminarea.
Dar concertul ncepu din nou si Swann ntelese c nu va mai putea pleca
nainte de sIrsitul acestui nou numr din program. SuIerea rmnnd
astIel nchis printre toti acesti oameni a cror prostie si ale cror
apucturi ridicole l Irapau cu att mai dureros cu et, ignorndu-i iubirea,
incapabili, dac ar Ii cunoscut-o, s Iie interesati de ea si s Iac altceva
dect s surd ca de o copilrie sau s o deplng cape o nebunie, Iceau
ca ea s-i apar si lui sub nItisarea unei stri subiective, care nu exista
dect pentru el, ti a crei realitate mi era aIirmat de nimic exterior;
suIerea mai ajes, si att de mult net chiar sunetul instrumentelor trezea
n el dorinta s strige, pentru c si prelungea exilul n acest loc unde
Odette nu va veni niciodat, unde nimeni, unde nimic nu o cunostea, de
unde era pe de-a-ntregul absent.
Dar, dintr-o dat, Iu ca si cum ea ar Ii intrat aici, si aceast aparitie
dezlntui n el o suIerint att de ascutit incit trebui s-si duc mna la
inim. Vioara urcase pln la note Ioarte nalte, unde rmnea ca ntr-o
asteptare, o asteptare ce se prelungea,, n timp ce continua s le sustin
n exaltarea ce o stpnea ntrezrind obiectul asteptrii sale care ge
apropia cu un eIort dezndjduit, ucere.nd s reziste pn la sosirea lui,
s-l ntmpine nainte de ae~xpjn*,b-i tin, cu iritimele-i puteri, drumul
deschis, ca s poat trece, asa cum sprijini o poart care altminteri s-ar
include. Si nainte ca Swann s Ii avut timpul de a ntelege t si de a-si
spune: ,Este mica, Iraz din sonata lui Vinteuil,mai bine s nu o
ascultm!" toate amintirile din vremea cnd Odette se ndrgostise de el
si pe care izbutise
322
pii n acea zi s Ic mentin, invizibile, n Iidncurile Iiintei sale,
nselate de aceast brusc raz din vremea iubirii, pe care o credeau
renviat, se treziser si, n mare grab, urcaser la supraIat, spre a-i
cnta nebuneste, Ir nici o mil pentru neIericirea lui prezent,
reIrenul uitat al Iericirii.
n locul expresiilor abstracte ,pe vremea cnd eram Iericit", ,pe vremea
cnd eram iubit", rostite ele el adeseori, si Ir prea mult suIerint,
cci inteligenta lui nn nchisese n ele din trecut dect pretinse extrase,
care nu-l pstrau, el regsi tot ceea ce Iixase pentrn totdeauna speciIica
si volatila esent a acestei Iericiri pierdute; revzu totul, petalele albe
ca neaua si crete ale crizantemei pe care ea i-o aruncase n trsur, pe
are el o tinuse lipit de buze - adresa n relieI a restaurantului ,Maison
Doree" de pe scrisoarea unde citise: ,Mna mi tremur att de tare n
timp ce ti scriu" -, miscarea ce-i mbina sprncenele n timp ce-i spunea,
rugtoare: ,N-o sa treac prea mult timp pn cnd o s-mi dai un semn,
nu-i asa?"; simti mirosul Iierului de Irizat cu care si pieptna n sus
prul des si scurt ,ca peria", n timp ce Loredan se ducea s o caute pe
micuta lucrtoare, ploile violente care au czut att de adesea n acea
primvar, ntoarcerea-i glacial n trsur, pe lun plin, toato ochiurile
deprinderilor mentale, impresiilor legate de Iiecare anotimp, reactiilor
cutanate, ce ntinseser, timp de sptmni, o retea uniIorm, n care
trupul lui se gsea acum din nou prins, n acel moment, si satisIcea o
curiozitate voluptuoas, cunoscnd plcerile celor care triesc pentru
dragoste. Crezuse c va putea r-
ic doar prizonierul ei, c nu va Ii silit s cunoasc si suIerinta; si ce putin
lucru era pentru el acum Iarmecul Odettei, pe lng acea ngrozitoare
spaim care-l prelungea precum o aureol tulbure, pe lng acea imens
neliniste de a nu sti n Iiecare clip ce Icuse ea, de ,i nu o poseda
pretutindeni si totdeauna. Vai, si aminti vocea ei cnd exclamase:
,Darpot sate vd oricnd,snt totdeauna liber!"' ea care,acum,era
ntotdeauna ocupat! Interesul,curiozitatea maniIestate de ea pentru
viata lui, dorinta-i ptimas de a obtine din partea lui Iavoarea - temut,
dimpotriv, de ctre el, n acea vreme, ca o posibil cauz de imixtiuni
plictisitoare - de a o lsa s ptrund n existenta lui; Ielul cum Iusese ea
obligat s-l roage s mearg n vizit la Iamilia Verdurin; si, cnd o
chema la el o dat pe lun, cum trebuise, nainte de a se lsa nduplecat,
ca ea s-i spun de nenumrate ori ct de minunat va Ii acea obisnuint
de a se vedea zilnic, la care ea visa, n timp ce lui i, aprea doar sci-
toare, apoi Ielul cum ea ncepuse s se plictiseasc si renuntase de-
323
21*
Iinitiv- la acea deprindere, n timp ce pentru el devenise o nevoie att de
dureroas si de nenvins. Nu stia ce lucru adevrat spune cnd, la a treia
ntlnire, ea repetndu-i ntruna: ,Dar de ce nu m lasi s vin la dumneata
mai des?'", el i rspunsese rznd, Irivol si galant: ,De team s nu
suIr". Acum, vai! se mai ntmpla nc uneori ca ea s-i scrie din
vreun restaurant sau hotel, pe o hrtie pur-tnd numele lor tiprit; dar
erau parc scrisori de Ioc, care l ardeau, ,mi scrie din hotelul
Vouillemont? Ce-o Ii Icnd acolo? Cu cine? Ce s-o Ii ntmplat ntre
ei?" si aminti becurile de gaz ce erau stinse pe bulevardul des Italiens,
cnd. o ntlnise, mpotriva oricrei sperante, printre umbrele
rtcitoare, n acea noapte ce i pruse aproape supranatural, si care,
ntr-adevr - noapte dntr-o vreme cnd nu trebuia nici mcar s se
ntrebe dac nu o va contraria cutnd-o, gsind-o, ntr-att era de sigur
c bucuria ei cea mai mare era de a-l vedea si de a se ntoarce acas
mpreun cu el - , apartinea unei lumi misterioase, unde nu mai poti
niciodat reveni dup ce si-a nchis portile n urma.ta. Si Swann zri,
ncremenit n Iata acestei Iericiri retrite, un neIericit care i Icu mil,
pentru ca nu-l recunoscuse pe dat, astIel nct trebui s-si coboare
privirea, ca s nu se vad e are ochii plini de lacrimi. Era el nsusi.
Cnd ntelese, nu mai simti nici un Iel de mil, dar Iu gelos pe cellalt el
nsusi pe care ea l iubise, Iu gelos pe ceilalti, despre care i;si spusese
adeseori, Ir s suIere prea mult, c ,ea i iubeste, poate", acum, cnd
schimbase ideea vag de a iubi, de unde iubirea lipseste, cu petalele
crizantemei si cu numele tiprit al restaurantului ,Mai-son d'Or", care,
dimpotriv, cuprindeau att do mult. Apoi, suIerinta sa devenind`prea
ascutit, si trecu mna pe Irunte, ls s-i cad monoclul, l sterse. Si,
Ir ndoial, dac s-ar Ii vzut n acea clip, ar Ii adugat la colectia
celor pe care le observase, si monoclul pe care l misca n mini ca pe un
gnd suprtor si de pe a crui sticl aburit ncerca s stearg cu o
batist propria-i neIericire.
Exist n sunetul de vioar - dac, nevznd instrumentul, nu poti raporta
ceea ce auzi Ia imaginea sa, care modiIic sonoritatea - accente att de
asemntoare cu anumite voci de contralto, nct ai iluzia c la concert ia
parte si o cntreat. Eidici ochii, nu vezi dect viorile, pretioase ca niste
bijuterii chinezesti, dar uneori esti nc nselat de chemarea
ademenitoare a sirenei; alteori, de asemenea, parc ai auzi un geniu
captiv care se zbate n adncul doctei viori, vrjiti si Iremtnd ca un drac
ntr-un agheasmatar: alteori, n sIrsit, parc ar trece prin aer o Iiint
supranatural si pur, deuIsurndu-si mesajul invizibil.
324
Ca si cum instrumentistii ar Ii cntat nu att mica Iraz, ct ar Ii executat
ritualul cerut pentru ca ea s apar, si ar Ii procedat la incantatiile
necesare pentru a obtine si a prelungi eu cteva clipe aara-colul evocrii
ei, Swann, care nu mai putea s o vad, de parc ea ar Ii apartinut unei
lumi ultraviolete, si care gusta parc rcoarea unei metamorIoze n
orbirea momentan ce-l lovise apropiindu-se de ca, Swann, deci, o
simtea prezent ca pe o zeit protectoare, conIident a iubirii lui, si
care, pentru a putea ajunge pn la el n Iata multimii si a-l lua de-o parte
spre a-i vorbi, se deghizase, lund acea. nItisare sonor. Si n timp ce
trecea,usoar, linistitoare si abia soptit ca un parIum, spunndu-i cele
ce avea s-i spun, cuvinte pe care el le sorbea, cu prerea de ru de a le
vedea disprnd att de repede, Swann Icea involuntar cu buzele o
miscare de srut, de parc ar Ii atins n treact trupul armonios si
lunector. Nu se mai simtea exilat si singur de vreme ce ea, care i se
adresa numai lui, i vorbea cu voce sczut despre Odette. Cci nu mai
avea, ca odinioar, impresia c Odette si el nu erau cunoscuti de mica
Iraz. Ea Iusese de attea ori martora bucuriei lor! Este adevrat c nu o
dat l avertizase de Iragilitatea acestea. Si n timp ce atunci ghicea o
anume suIerint n sursul ei, n intonatia ei limpede si dezamgit,
astzi descoperea mai curnd gratia unei resemnri aproape vesele.
Despre acele suprri de care i vorbea odinioar si pe care el o vedea,
Ir s Iie atins de ele, cum le trste, surztoare, n curgerea-i
serpuitoare si repede, despre acele suprri care acum deveniser ale
sale, Ir vreo sperant de a se izbvi vreodat de ele, ea prea a-i spune,
ca odinioar despre Iericirea lui: ,Ei si? Totul e nimicnicie". Iar gndul
lui Swann se ndrept pentru prima oar, ntr-un elan de mil si de
iubire, ctre acel Vinteuil, ctre acel Irate necunoscut .si sublim care, si
el, suIerise, Ir ndoial, att de mult; cum Iusese oare viata lui? n
adncul cror dureri gsise el acea Iort zeiasc, acea putere nelimitat
de a crea? Cnd mica Iraz i vorbea despre zdrnicia suIerintelor lui,
Swann gsea o liniste n chiar aceast ntelepciune care adineaori i
pruse totusi intolerabil, cnd credea c o citeste pe chipurile
indiIerente ale celor ce vedeau n iubirea lui doar o rtcire lipsit de
important. Cci mica Iraz, dimpotriv, indiIerent de prerea ei despre
scurta durat a acestor stri suIletesti, vedea n ele ceva nu - asa cum
credeau toti acesti oameni- mai putin serios dect viata practic, ci,
dimpotriv, ceva care i era att de superior, net doar acel lucni merita a
Ii exprimat. Ea ncerca s imite, s recreeze Iarmecele unei tristeti
intime, si pn si esenta lor, care este totusi de a Ii incomuni-cabile si de
o aparent Irivol pentru oricare altul dect pentru cel
325
i
care le simte, dar pe care ea o captase, o Icuse vizibil. AstIel net i
silea s le recunoasc pretul si s le guste dulceata divin, pe toti acesti
oameni ce ascultau - dac erau ct de ct iubitori de raazie- si care apoi
vor uita de ele n viata de toate zilele, ne-stiind s le desluseasc n
Iiecare iubire ce se va naste n preajma lor. Fr ndoial, Iorma sub care
ea le codiIicase nu putea Ii rezolvat prin rationamente. Dar de mai
bine de un an de cnd, dezv-luindu-i nenumrate bogtii ale propriului
suIlet, iubirea pentru muzic se nscuse n el, pentru ctva timp cel putin,
Swann socotea c motivele muzicale snt adevrate idei, dintr-o alt
lume, de un alt ordin, idei nvluite n ntuneric, necunoscute, de
neptruns prin inteligent, dar care nu snt mai putin distincte unele n
raport cu celelalte, inegale ntre ele ca valoare si semniIicatie. Cnd,
dup serata din salonul sotilor Verdurin, ascultnd din nou mica Iraz,
ncercase s desluseasc Ielul cum, ca o mireasm, ca o mngiere, ea i
ddea trcoale si l mpresura, si dduse seama c acea impresie de
gingsie rezervat si Iriguroas se datora micii distante dintre cele cinci
note care o alctuiau si repetrii constante a dou dintre ele; dar, n
realitate, el stia e Iace acest rationament nu despre Iraza nssi, ci
despre simple valori, substituite, pentru comoditatea inteligentei lui,
misterioasei entitti pe care o percepuse, nainte de a-i cunoaste pe sotii
Verdurin, n acea sear cnd auzise pentru prima oar sonata. El stia c
nssi amintirea pianului IalsiIica nc planul n care vedea acele lucruri
muzicale. e domeniul deschis muzicianului nu este o claviatur
meschin cu sase note, ci o claviatur incomensurabil, aproape nc n
ntregime necunoscut, unde numai ici si colo, desprtite prin tenebre
dense, neexplorate, cteva dintre milioanele de clape de duiosie,
pasiune, curaj, senintate care o alctuiesc, Iiecare la Iel de diIerit de
celelalte ca un univers de un alt univers, au Iost descoperite de ctiva
mari artisti care ne Iac serviciul, trezind n noi corespondentul temei pe
care au gsit-o, de a ne arta ct bogtie, ct varietate, ascunde, Ir ca
noi s stim, acea mare noapte, jie-ptnuis si jdescurajatoare, a suIletului
nostru, pe care noi o lum drept un vid si drept un neant. Vinteuil Iusese
unul dintre acesti muzicieni. n mica lui Iraz, desi ea nItisa ratiunii o
supraIat obscur, simteai un continut att de consistent, att de explicit,
cruia i da o Iort att de nou, att de original, net cei care o auziser,
o pstrau n ei la acelasi nivel cu ideile inteligentei. Swann se raporta la
ea ca la o conceptie despre iubire si despre Iericire, chqpro care stia pe
dat tot att de bine n ce consta particularitatea ei, pe ct stia reIerindu-
se la Printesa de Cleves110 sau la Rene117,
326
cnd aceste titluri i se iveau n memorie. Chiar cnd nu se puidea la mica
Iraz, ea exista, latent, n mintea lui, la Iel ca si alte notiuni Ir
echivalent, ca notiunea de lumin, de sunet,'de relieI, de voluptate Iizic,
bunuri bogate care diversiIic si mpodobesc domeniul nostru luntric.
Poate c le vom pierde, poate c vor pli cu totul,dac ne ntoarcem n
neant.Dar atta vreme ct trim, nu ne mai putem preIace c nu le-am
cunoscut, asa cum nu putem ignora un obiect real, asa cum nu putem, de
exemplu, s ne ndoim de lumina lmpii pe care o aprindem n Iata
obiectelor metamorIozate ale camerei noastre, de unde a Iugit pn si
amintirea ntunericului. Prin asta, Iraza lui Vinteuil, ca o tem din
Tristan118, do exemplu, care ne reprezint, de asemenea, o anumit
mbogtire a simtmintelor, se contopise cu conditia noastr muritoare,
cptase ceva uman si nduiostor. Soarta ei era legat de viitorul, de
realitatea suIletului nostru, Iiind ea nssi una din podoabele lui cele mai
proprii, cele mai bine diIerentiate. Poate c adevrat este doar neantul si
c tot visul nostru este inexistent, dar atunci simtim c trebuie ca aceste
Iraze muzicale, ca aceste notiuni care exist n raport cu el, s nu mai Iie
nici ele nimic. Vom pieri, dar avem drept ostatece pe aceste captive
divine care ne vor mprtsi destinul. Iar moartea, mpreun cu ele, este
mai putin amar, mai putin lipsit de glorie, mai putin probabil, poate.
Swann nu gresea deci creznd c Iraza aceea din sonat exist cu
adevrat. Desigur, uman din acest punct de vedere, ea apartinea totusi
unui ordin de creaturi supranaturale si pe care nu le-am vzut niciodat,
dar totusi le recunoastem eu ncntare cnd vreun explorator al
invizibilului ajunge s capteze una, aducnd-o, din lumea divin unde el
a ptruns, spre a strluci cteva clipe deasupra lumii noastre. Tocmai asta
Icuse Vinteuil cu mica Iraz. Swann simtea cum compozitorul se
multumise, prin mijlocirea instrumentelor sale muzicale, s o
dezvluie, s o Iac vizibil, s-i urmreasc si s-i respecte desenul cu o
mn att de iubitoare, att de prudent, att de delicat si att de sigur,
nct sunetul se altera clip de clip, estompndu-so pentru a indica o
umbr, renscut cnd trebuia s Iugreasc un contur mai ndrznet. Iar o
dovad c Swann nu so nsela cnd credea n existenta real a acestei
Iraze este c orice amator de muzic priceput ct de ct si-ar Ii dat scama
pe dat do impostur, clac Vinteuil, avnd o mai mic putere de a-i
vedea si reda Iormele, ar Ii cutat s disimuleze - adugind ici-colo linii
care i-ar Ii apartinut - lacunele viziunii sau slbiciunile minii sale.
327
Ea dispruse. Swann stia c va aprea din nou la gIrsitul ultimei
miscri, dup un lung Iragment pe care pianistul doamnei Verdu-rin l
sroa totdeauna. Erau aici unele idei admirabile nu bine deslusite de
Swann cnd o ascultase pentru prima oar si pe care le percepea acum,
ca si cum ele s-ar Ii dezbrcat, n vestiarul memoriei sale, de
vesmintele uniIorme ale nouttii, n care se deghizaser. Swann asculta
toate temele risipite .ici-colo si care vor intra n compozitia Irazei, ea pe
niste premise ale concluziei necesare, asista la geneza ei. ,O, ndrzneal
tot att genial, poate, si spunea el, ca aceea a lui Lavoisier, a lui
Ampere, ndrzneal a lui Vinteuii, expcrimentnd, descoperind legile
secrete ale unei Iorte necunoscute, mnndu-si, prin tinuturi neexplorate
nc, spre singurul scop posi-i)il,caii invizibili, n care se ncrede si pe
care mi-i va zri niciodat!" Cit era de Irumos dialogul pe care Swann l
auzi ntre pian si vioar, !a nceputul ultimei prti! Suprimarea
cuvintelor omenesti, departe de a lsa Iantezia s ge desIsoare, cum s-ar
Ii putut crede, o eliminase cu totnl; niciodat limbajul vorbit nu a Iost o
necesitate att de inIlexibil, nu a cunoscut n asemenea msur
pertinenta ntrebrilor, evidenta rspunsurilor. Mai nti pianul plnse
singur, ca o pasre prsit de tovarsa ei; vioara l auzi, i rspunse
parc dintr-un arbore nvecinat. Era ca la nceput de lume, ca si cum nu
ar Ii Iost nc dect ei doi pe pmnt, sau mai curnd n acea Iunie nchis
tuturor celorlalti, construit de logica unui creator si unde nu vor Ii
niciodat dect ei doi: aceast sonat. Este oare o pasre, este suIletul
nedesvrsit nc al micii Iraze, este o zn, aceast Iptur invizibil si
plngtoare ale crei vaiete erau apoi duics reluate de pian? Strigtele ei
erau att de neasteptate, net violonistul trebuia s ge arunce asupra
arcusului pentru a le culege. Miraculoas pasre! Violonistul prea c
vrea s o Iarmece, s o domesticeasc, s o prind. Ea trecuse n suIletul
lui, iar mita Iraz evocat zbuciuma, de parc ar Ii Iost cel al unui
medium, trupul cu adevrat posedat al. violonistului. Swann stia c ea va
mai vorbi o dat. Si el se dedublase att de bine, net asteptarea clipei
iminente cnd avea s se regseasc n Iata ei isc n suIletul lui unul
din acele hohote de plns pe care un vers Irumos sau o veste trist le
trezesc n noi, nu cnd sntem singuri, ci atunci cnd le Iacem cunoscute
unor prieteni n care ne vedem de parc am Ii un altul, a cnii emotie
probabil i nduioseaz. Ea se ivi din nou, dar pentru a rmne
suspendat n aer si a Ii cntat doar o clip, imobil parc, expirnd pe
dat. De aceea Swann nu pierdea nimic din acel rstimp att de scurt
cnd ea si amna disparitia. Era nc acolo, ca o bul scjjiteietoare si
multicolor care pluteste. Asa cum un
328
curcubeu, a crui strlucire slbeste, coboar, apoi se nalt si, nainte de
a se stinge, vibreaz puternic o clip, ca niciodat: celor dou culori pe
care le avusese pn atunci, ea le adug alte tonuri irizate, pe toate cele
ale prismei, Icndu-le ga cnte. Swann nu ndrznea s se miste si ar Ii
vrut s-i sileasc s rmn imobili si pe ceilalti, ca si cum pn si cel
mai mic gest ar Ii putut nimici Iarmecul supranatural, pretios si Iragil
care era pe cale s dispar. De Iapt nimeni nu se gndea s vorbeasc.
Cuvntul ineIabil al unui singur absent, poate al unui mort (Swann nu
stia dac Vinteuil mai tria nc), plpind deasupra ritualului celor ce l
oIiciau, ora de ajuns pentru a tine n sah atentia a trei sute de persoane, si
Icea din aceast estrad unde un suIlet era astIel evocat, unul din
altarele cele mai nobile pe care s-ar Ii putut svrsi o ceremonie
supranatural. AstIel, nct, cnd Iraza se desIcu, n sIrsit, plutind n
zdrente prin motivele urmtoare care o nlocniser, Swann, n prima
clip, iritat vznd-o pe contesa de Monteriender, vestit prin naivitatea
ei, aplecndu-se spre el spre a-i mrturisi impresiile nainte chiar ca
sonata s se Ii sIrsit, nu putu s-si Rtpneasc apoi un surs, si poate s
aIle si un sens proIund, pe care ea nu-l ntrevedea, n cuvintele pe care i
le spuse. Uimit de virtuozitatea executantilor, contesa exclam,
adresndu-se lui Swann: ,E o minune, n-am vzut niciodat ceva att de
extraordinar..." Dar, vrnd s Iie Ioarte exact, se grbi s corecteze
aceast prim aIirmatie, adugind: ,att de extraordinar... n aIar de
mesele care trepideaz n timpul sedintelor de spiritism!"
Din acea sear, Swann ntelese c sentimentul pe care Odette l avusese
pentru el nu va mai nvia niciodat, c sperantele lui do Iericire nu se vor
mai realiza. Iar n zilele cnd, din ntmplare, Iusese drgut si iubitoare
cu el, sau se artase mai atent, nota aceste semne aparente si
mincinoase ale unei usoare ntoarceri ctre el, cu solicitudinea nduiosat
si sceptic sau cu bucuria disperat a celor care, ngrijind un prieten
ajuns n ultimele zile ale unei boli incurabile, spun, ca despre tot attea
Iapte pretioase: ,Ieri, si-a Icut socotelile singur, ba chiar a descoperit c
Icusem o greseal de adunare; a mncat un ou cu plcere, si dac l
diger bine vom ncerca s-i dm mine un cotlet", desi stiu c toate
acestea snt lipsite de semniIicatie n preajma unei morti inevitabile. Fr
ndoial, Swann era sigur c dac ar Ii trit acum departe de Odette,
aceasta i-ar Ii devenit n cele din urm indiIerent, astIel nct ar Ii Iost
multumit dac ea ar Ii plecat din Paris pentru totdeauna; ci ar Ii avut
curajul s rmn; dar nu-l avea pe acela do a pleca.
329
J
Se gndise adeseori s Iac asta. Acum, cnd ncepuse din nou s scrie la
studiul su despre Ver Meer, ar Ii avut nevoie s se duc cel putin pentru
cteva zile la Haga, la Dresda, la Brunswick. Era convins c o ,Diana n
Iata oglinzii", pe care o cumprase, prin Mauritshuis, la vnzarea
Goldschmidt, drept un Nicolas Maes, era n realitate de Ver Meer. Ar i
vrut s poat studia tabloul la Iata locului, pentru a-si ntri convingerea.
Dar s prseasc Parisul n timp ce Odette era aici, si chiar cnd ea era
absent - cci n locuri noi, unde senzatiile nu snt tocite de obisnuint,
redeschidem, renviem durerea -, ar Ii nsemnat pentru el mi proiect att
di' cumplit, nct nu se simtea capabil s se gndeasc la el ntruna dect
pentru c era hotrt s nu-l pun niciodat n aplicare. Dar se ntmpla
ca, n timp ce dormea, intentia cltoriei s renasc n el - Ir ca el s-si
aminteasc si c acea cltorie era eu nepu-tim - si s se realizeze. ntr-
o zi vis c pleca pentru un an; privind de la portiera vagonului ctre un
tnr care, de pe peronul grii, si lua rmas bun de la el plngnd, Swann
cuta s-l conving s plece cu el. Trenul punndu-se n miscare, se trezi
cuprins de neliniste, si aminti c nu pleac, si c o va vedea pe Odette
n seara a ;'n, mine si aproape n Iiecare zi. Atunci, nc adnc emotionat
dJ visul lui, binecuvnt mprejurrile datorit crora avea libertatea
de a rmne lng Odette si de a izbuti astIel ca ea s-i ngduie s o
ntlneasc uneori; si, reeapitulnd toate aceste avantaje: situatia lui, -
averea lui, de care ea avea adeseori o prea mare nevoie pentru a-si
ngdui s rup cu el (voind chiar, dup ct se spunea, s se mrite cu el),
- prietenia cu domnul de Charlus care, la drept vorbind, nu-l ajutase
niciodat s obtin mare lucru de la Odette, dar trezea n el sentimentul
plcut de a sti c ea auzea despre el lucruri mgulitoare, spuse de ctre
acest prieten comun pentru care ea avea o att de mare Btim, - si, n
sIrsit, chiar si inteligenta lui, Iolosit de el pe de-a-ntregul pentru a pune
zilnic la cale o nou intrig prin care s-si Iac prezenta dac nu
agreabil, cel putin necesar Odettei, - se gndi la ce i s-ar Ii putut
ntmpla dac toate acestea i-ar Ii lipsit, se gndi c dac ar Ii Iost, ca
attia altii, srac, umil, Ir nici o situatie material, obligat 8& accepte
orice munc, sau legat de rude, de o/sotie, ar Ii putut ii pilit s o
prseasc pe Odette, c acest vis/care l nspimnta nc ar Ii putut Ii
adevrat, si si spuse: ,NjraIi cunoastem Iericirea. ?m sntem niciodat
att de neIericiti pe ct credem". Dar socoti c aceast existent dura de
mai multi ani, c tot ce putea ndjdui era ca ea s dinuie totdeauna, c
si va sacriIica lucrul, plcerile,
330
prietenii, viata ntreag, n asteptarea zilnic a unei ntlniri care nu-i
putea aduce nici o Iericire, si se ntreb dac nu se nseal, dac, ceea ce
i Iavorizase legtura si mpiedicase o ruptur nu Iusese spre nenorocul
lui, dac ntmplarca pe care trebuia s SH~ doreasc nu ar Ii Iost cea de
eare se bucura c nu a avut loc dect n vis: plecarea lui; si spuse c nu
ne cunoastem niciodat neIericirea, c nu sntem niciodat att de
Iericiti pe ct credem.
Uneori ndjduia c ea va muri Ir s suIere ntr-un accident, ua care
era totdeauna plecat de acas, pe strzi, pe drumuri, de dimineat pn
seara. Si cum 6e ntorcea totdeauna teaIr, el mira Iaptul c trupul
omenesc este att de suplu si de puternic, nct poate s tin ntruna n
sah, s zdrniceasc toate primejdiile care l pndesc (si pe care Swann
le gsea nenumrate, de CMI do-inta lui tainic le cntrise), ngduind
astIel oamenilor s se dedea linie si aproape Ir nici un risc minciunilor
si plcerilor. Iar wann l simtea Ioarte aproape de inim pe acel
Maliomed II, al rui portret119, pictat do Bellini, i plcea att de mult, si
care, simtind c so ndrgostise la nebunie de una din Iemeile lui, a ucis-
o cu pumnalul pentru ca, spune cu naivitate biograIul su venetian, s-si
regseasc libertatea spiritual. Apoi se indigna c se gnderte astIel
numai la sine, iar pentru suIerintele pe care le simtise i so prea c nu
merit nici o mil, de vreme ce el nsusi punea att de putin pret pe viata
Odettei.
Neputndu-se desprti de ea Ir ntoarcere, dac ar Ii vzut-o, cel putin,
Ir desprtiri, durerea lui s-ar Ii potolit n cele din urm, iar iubirea
pentru ea s-ar Ii stins, poate. Si, Iiindc ea nu voia s plece din Paris
pentru totdeauna, el ar Ii dorit ca ea s nu plece niciodat. Cel putin, cum
stia c singura ei absent ndelungat, din Iiecare an era cea din august si
septembrie, avea rgazul, cu cteva luni nainte, s destrame ideea amar
n tot Timpul viitor pe care l purta n el cu anticipatie si care, alctuit
din zile omogene cu zilele actuale, circula transparent si rece n mintea
lui, unde nstea ntruna tristete, dar Ir s-i pricinuiasc o suIerint prea
vie. Dar acest viitor luntric, acest Iluviu incolor si liber, era atins pn
n Swann de un singur cuvnt al Odettei si, ca o bucat de gheat,
devenea atunci nemiscat, si solidiIica Iluiditatea, ngheta pe de-a-
ntregul; si Swann se simtise deodat plin de o mas enorm si dur care
apsa peste peretii luntrici ai Iiintei salo pn la a-i Iace s sar n
tndri: cci Odette i spusese, cu o privire gurz-toare si viclean, care
l observa ndeaproape: ,Foreheville va Iace o cltorie minunat, n
preajma Rusaliilor. Se duce n Egipt", si Swann ntelesese pe dat c asta
nseamn: ,M voi duee n Egipt,
331
n preajma Rusaliilor, cu Forchevillc". Si, ntr-adevr, dac, la citeva zile
dup aceea, Swann i spunea: ,n legtur cu acea cltorie pe care mi-
ai spus c o vei Iace mpreun cu Forclieville...", ea rspundea, Ir nici
o precautie: ,Da, dragul meu, plecm pe 19, o s-ti trimitem o vedere cu
Piramidele". Atunci el voia s aIle dac este amanta lui Forclieville, s o
ntrebe chiar pe ea. Stia c, din superstitie, nu ar Iace jurminte
mincinoase, si apoi teama care l retinuse de a o mnia pe Odette,
punndu-i ntrebri, de a-i strni ura, dispruse acum cnd nu mai avea
nici o sperant s Iie vreodat iubit de ea.
ntr-o zi, primi o scrisoare anonim prin care i se spunea c Odette
Iusese amanta a nenumrati brbati (printre care erau si u itati ctiva:
Forcheville, domnul de Breaute si pictorul), a unor Iemei, si c Irecventa
casele de tolerant. Fu chinuit de gndul c printre prietenii lui exist o
Iiint capabil s-i adreseze aceast Hcrisoare (cci anumite detalii
artau c persoana care o scrisese cunostea bine viata lui Swann).
ncerc s aIle cine putea Ii acea persoan. Dar pn atunci nu avusese
nici cea mai mic bnuial cu privire la Iaptele necunoscute ale
celorlalti, Iapte care nu au legturi vizibile cu vorbele lor. Si cnd voi s
stie dac trebuia s situeze regiunea necunoscut unde luase nastere acea
Iapt josnic sub caracterul aparent al domnului de Charlus, al domnului
des Latimes, al domnului d'Orsan, cum nici unul dintre acesti brbati nu
aprobase vreodat n Iata lui practica scrisorilor anonime, si cum tot ceea
ce i spuseser implica ideea c ei o condamn, nu vzu nici un motiv
pentru a raporta aceast inIamie la Iirea unuia mai eurnd dect la Iirea
celuilalt. Firea domnului de Charlus era oarecum cea a unui om
detracat, dar bun si iubitor din nastere; cea a domnului des Laumes,
oarecum rece, dar sntoas si dreapt. Iar Swann nu ntlnise niciodat
pe cineva care, chiar n mprejurrile cele mai triste, s vin ctre el cu o
vorb mai bine simtit, eu un gest mai discret si mai nimerit dect
domnul d'Orsan. Ba chiar i era cu neputint s nteleag rolul deloc
delicat pe care l avea, se pare, domnul d'Orsan n legtura sa cu o
Iemeie bogat, rol pe care, de Iiecare dat cnd Swann se gndea la el,
era obligat s-l lase de o parte, cci asemenea proast reputatie venea n
total contradictie cu attea mrturii sigure de delicatete suIleteasc.
Timp de o clip Swann simti c mintea lui se ntunec, si el se gndi la
altceva, ca s aIle din nou putin lumin. Apoi avu curajul s se ntoarc
spre acele reIlectii. Dar atunci, dup ce nu putuse bnui pe nimeni, trebui
s bnuiasea pe toat lumea. La urma urmei,
332
domnul de Charlus l iubea si era bun la suIlet. Dar era un nevropat,
poate c mine va plnge stiindu-l bobiav, iar astzi, din gelozie, din
innie,cine stie ce idee pusese dintr-o dat stpnire pe el, dorise s-i Iac
ru. De Iapt acest gen de brbat este cel mai primejdios. Desigur, printul
des Laumes nu-l iubea nici pe departe pe Swann asa Jurn l iubea
domnul de Charlus. Dar, tocmai de* aceea, nu avea Iat de el aceleasi
susceptibilitti; si apoi era o Iire rece, Ir ndoial, dar incapabil att
de josnicii ct si de Iapte mari; Swann se caia vznd c nu s-a legat n
viat dect de asemenea oameni. Apoi se gndea c buntatea este cea
care i mpiedic pe oameni s h Iac ru semenilor lor, c nu poate
rspunde dect de Iiri asemntoare cu a sa, cum era, n ceea ce priveste
buntatea suIleteasc, Iirea domnului de Charlus. Fie si numai ghidul
de a-i Iace aceast suprare lui Swann l-ar Ii revoltat. Dar, cu un om
insensibil, altIel alctuit, cum era printul des Laumes, cum s prevezi
ctre ce Iapte l-ar putea duce cauze de o esent diIerit? Totul este s Iii
bun, iar domnul de Charlus era bun. Domnul d'Orsan nu era nici el
ru,iar relatiile lui, cordiale, dar nu Ioarte intime, cu Swann, nscute din
plcerea pe care, gndind la Iel despre toate lucrurile, o aveau cnd
stteau de vorb mpreun, erau mai sigure dect aIectiunea exaltat a
domnului de Charlus, ce-l putea duce ctre Iapte ptimase, bune sau rele.
Dac era cineva de ctre care Swann se simtise totdeauna nteles si iubit
cu un Iel de gingsie, atunci aceia era domnul d'Orsan. Da, si totusi de ce
ducea acea viat prea putin onorabil? Swann regreta c nu a tinut seama
de ea, c a recunoscut adeseori, glumind, c Iat de nimeni nu a avut
sentimente de simpatie si de stim att de mari ca Iat de aceast
canalie. Nu degeaba, si spunea el acum, oamenii i judec pe semenii lor
dup Iapte. Numai Iaptele nseamn ceva, si nicidecum ce spunem, ce
.gndim. Charlus si des Laumes pot avea cutare sau cutare deIecte, dar
snt oameni de bine. Orsan nu le are poate, dar nu este un om de bine. Ar
Ii putut Iace nc odat un lucru urt. Apoi Swann l bnui pe Kemi care,
este adevrat, nu ar Ii Iost capabil dect s inspire altcuiva scrisoarea, dar
aceast pist i pru, o clip, ca Iiind cea bun. Mai nti, Loredan avea
motive s o urasc pe Odette. Si apoi cum s nu bnuim c servitorii
nostri, trind ntr-o situatie inIerioar Iat de a noastr, adugind averii si
deIectelor noastre bogtii si vicii imaginare pentru care ne invidiaz si
ne dispretuiesc, se vor gsi n mod Iatal trti ntr-o actiune prin care s-ar
deosebi de oamenii din lumea noastr? l bnui si pe bunicul meu. De
Iiecare dat cnd Swann i ceruse un serviciu, acesta l reIuzase. Apoi,
date Iiind ideile lui burgheze, crezuse poate c actio-
333
neaz spre binele lui Swann. i bnui si pe Bergotte, pe pictor, pe sotii
Verdurin, admir, odat mai mult, n treact, ntelepciunea celor din
societatea nalt, care nu vor s aib relatii cu mediile artistice, unde
asemenea lucruri snt posibile, poate chiar recunoscute n mod deschis,
sub numele de Iarse pline de haz; dar si amintea anumite trsturi de
caracter prin care acesti boemi i apruser ca Iiind oameni drepti si
sinceri, si le compar cu viata ntemeiat pe expediente, ba'chiar pe
escrocherii, pe care ajung adeseori s-o duc aristocratii, din lipsa de
bani, din nevoia de lux, din dorinta corupt de plceri. Pe scurt, aceast
scrisoare anonim dovedea ca el! cunoaste o Iiint capabil de
asemenea nelegiuire, dar nu vedea de ce aceast nelegiuire ar Ii Iost mai
curnd ascuns n minereul - inexplorat de un altul - care este caracterul
brbatului bun si iubitor, dect n caracterul brbatului rece, al
artistului, al burghezului, al nobilului sau al valetului. Ce criteriu
trebuie m adopti pentru a-i judeca pe oameni? De Iapt toti cei pe care i
cunostea puteau Ii n stare de o ticlosie. Trebuia oare s nu mai
ntlneasc pe nici unul dintre ei? Mintea lui se ntunec parc; si trecu
de cteva ori minile pe Irunte, si sterse sticlele ochelarilor cu batista si,
gndindu-se c la urma urmei si alti oameni ca el i Irecventau pe domnul
de Charlus, pe printul des Laumes si pe cei-ajti, si spuse ca asta nu
nseamn neaprat c ci snt incapabili de o inIamie, ci c Iaptul de a
Irecventa oameni care pot svrsi
0 nelegiuire este o necesitate a vietii, creia Iiecare i se supune. Si
continu s le strng mna tuturor acestor prieteni, cu acea re
zerv, pur stilistic, prin care i bnuia c poate cutaser s- aduc
la dezndejde.
Ct priveste nsusi Iondul scrisorii, nu se nelinisti, cci nici mcar una
dintre acuzatiile Iormulate mpotriva Gdettei nu prea verosimil;
Swann, ca multi oameni, avea mintea lenes si lipsit de inventivitate.
Stia bine, ca pe un adevr general, c viata oamenilor este plin de
contraste, dar cnd era vorba de Iiecare om n parte, si nchipuia cealalt
parte a vietii acestora, necunoscut lui, ca Iiind, identic prtii pe care o
cunostea. si nchipuia lucrurile ce-i erau ascunse, cu ajutorul acelor
lucruri ce i se spuneau, n clipele cnd Odette era lng el, daci vorbeau
mpreun despre
01 Iapt urt sau despre un sentiment ticlos ale altcuiva,, ea le
condamna n virtutea acelorasi principii pe care Swann le auzise
ntotdeauna rostite de printii lui si crora el le rmsese credin
cios; si apoi ea i aranja Ilorile n vase, bea o ceasc de ceai, se in
teresa de lucrrile lui Swann. Deci Swann extindea aceste deprin
deri si la restul vietii Odettei, el repeta aceste gesturi cnd voia
334
g-si nchipuie clipele cnd ea era departe de el. Dac cineva ar Ii vrut s
i-o zugrveasc asa cum era, sau mai curnd asa cum Iusese atta vreme
cu e|, dar Jng un alt brbat, el ar Ii suIerit, cci aceast imagine i s-ar Ii
prut verosimil. Dar ce nebunie s aIirmi e ea icVeateaz casele de
tolerant, c se ded unor orgii cu Iemei, c duce viata desIrnat a
Iiintelor abjecte! Slav Domnului, crizantemele din nchipuirea lui
Swann, ceaiurile succesive, indignrile virtuoase nu lsau nici cel mai
mic loc unor asemenea presupuneri! Din cjid n cnd totusi, el i ddea
de nteles Odettei c, din rutate, oamenii i povesteau tot ce Iace ea;
si slujindu-se n asemenea mprejurri de un amnunt nensemnat, dar
adevrat, pe care l aIlase din ntmplare, ca si cum ar Ii Iost doar un mic
Iragment, pe care l lsa s se ntrevad parc Ir voia lui, dintr-o
reconstituire complet a vietii Odettei tinut ascuns n el, o lsa s
cread c este uiIormat despre lucruri pe care n realitate nu le stia si nici
chiar nu le bnuia, cci dac adeseori o ruga struitor pe Odette s nu
IalsiIice adevrul, era doar, chiar dac el nu-si ddea seama totdeauna,
pentru ca Odette s-i spun tot ce Iace ea. Fr ndoial, asa cum i si
spunea Odettei, el iubea sinceritatea, dar ca pe o co-dots ce ar Ii putut
sa-l inIormeze despre viata amantei lui. De aceea aceast iubise, neIiind
dezinteresat, nu-l Icuse mai bun. Adevrul scump inimii lui era cel pe
care avea s i-l spun Odette: dar ,! nsusi, pentru a obtine acel adevr,
nu se ddea n lturi de la minciun, de la acea minciun pe care i-o
nItisa ntruna Odettei ca ducnd la degradarea oricrei Ipturi
omenesti. De Iapt el mintea toi ist de mult ct si Odette, pentru c, mai
neIericit dect ea. nu ura. mai putin egoist. Auzindu-l pe Swann cum i
povesteste tot de lucruri pe care ea le Icuse, l privea, nencreztoare si
suprat, ca s nu par c se umileste si roseste de Iaptele ei.
ntr-o zi, aIlndu-se n perioada de liniste cea mai lung pe care o
strbtuse pn atunci Ir s mai Iie prad unor crize de gelozie,
acceptase s se duc seara la teatru cu printesa des Laumcs. Deseiiiznd
ziarul, pentru a cuta ce piese se joac, vederea titlului: Petele de
marmor de Theodore Barriere l izbi cu atta cruzime, ncit Icu un pas
ndrt si ntoarse capul. Liiminat ea de becurilr din jurul unei rampe, n
acel nou loc unde Iigura, cuvntul ,marmor/, pe care nu-l mai deslusea
printre celelalte, ntr-att se obisnuise g-l aib adeseori sub ochi,
redevenise dintr-o dat vizibil si l silise s-si aduc aminte de o
ntmplare pe care Odette i-o povestise odinioar, cu privire la o vizit
pe care o Icuse la Salonul din Palatul Industriei mpreun cu doamna
Verdurin, cnd aceasta i sjHjgee: ,Ai grij, o s stiu eu s te dezghet,
doar nu esti de mar-
335
mor". Odette i aIirmase c nu era dcct o glum, iar el nu dduse nici o
important acelui episod. Dar pe atunci avea mai mult ncredere n ea.
Iar scrisoarea anonim vorbea despre iubiri de acest Iel. Fr s
ndrzneasc s-si ridice ochii spre ziar, mai ntoarse o pagin ca s nu
mai vad cuvintele: ,Fetele de marmor" si ncepu s citeasc masinal
stirile. n departamentul La Manche avusese loc o mare Iurtun, erau
semnalate stricciuni la Dieppe, Cabourg, Beuzeval. Pe dat mai Icu un
pas ndrt.
Numele de Beuzeval l Icuse s se gndeasc la cel al unei alte localitti
din aceeasi regiune, Beuzeville, ce poart, unit de el cu o liniut, si un alt
nume, cel de Breaute, pe care l vzuse adeseori pe hrti, dar care - si
ddea pentru prima oar seama - era acelasi cu numele prietenului su
domnul de Breaute (despre el scrisoarea anonim spunea c Iusese
amantul Odettei). La urma urmei, Iiind vorba de domnul de Breaute,
acuzatia era verosimil; dar n ceea ce o privea pe doamna Verdurin,
lucrul era cu neputint. Din Iaptul c Odette mintea uneori nu puteai
trage concluzia c ea nu spune niciodat adevrul si, n acele cuvinte pe
care le schimbase cu doamna Verdurin, povestite de ea nssi lui Swann,'
el recunoscuse glumele inutile si primejdioase pe care, din lips de
experient si Iiindc ignor viciul, le Iac Iemeile inocente si care - ca,
de exemplu, Odette - snt cel mai putin n stare s simt o iubire
ptimas pentru o alt Iemeie. n timp ce, dimpotriv, indignarea cu care
ea i respinsese bnuielile pe care i le iscase Ir voie pentru o clip prin
povestirea ei, se potrivea cu tot ce stia el despre gusturile si
temperamentul amantei lui. Dar n acea clip, datorit uneia dintre acele
inspiratii de brbat gelos, asemntoare cu cea care i druieste poetului
sau savantului, care nu posed nc dect o rim sau o observatie exact,
ideea sau legea ce le va da ntreaga lor putere, Swann si aminti pentru
prima dat o Iraz pe ca.re Odette i-o spusese n urin cu doi ani: ,Acum
doamna Verdurin nu mai are ochi dect pentru mine, i snt drag, m
srut, vrea s ies n oras cu ea, vrea s o tutuiesc". Atunci Swann nu
numai c nu vzuse n aceast Iraz vreo legtur oarecare cu absurdele
cuvinte menite s simuleze viciul, pe care i le povestise Odette, ci,
dimpotriv, o ntelesese ca Iiind dovada unei strnse prietenii. Acum iat
c amintirea acestei atitudini iubitoare a doamnei Verdurin se ntlnea
dintr-o dat cu amintirea conversatiei ei de prost gust. El nu mai putea
desprti n mintea Iui toate acele cuvinte si le vzu amestecate si n
realitate, tandretea impregnnd cu ceva serios si important acele glume
care, n schimb, o Iceau s-si piard din inocent. Se duse la Odette. Se
asez departe de ea. Nn ndrz-
336
nea s o srute, nestiind dac n ea, dac n el, o srutare ar trezi iubirea
sau miiia. Tcea si privea cum moare dragostea lor. Dintr-o dat lu o
hotrre.
- Odette, i spuse el, draga mea, stiu c snt odios, dar trebuie
I te ntreb ceva. ti amintesti ce-mi trecuse prin minte n legtur
cu tine si cu doamna Verdurin? Spune-mi dac era adevrat, cu
ea sau cu alta.
Ea cltin din cap, strngnd din buze, semn adeseori Iolosit de oameni
pentru a rspunde c nu au de gnd s mearg acolo, c asta i plictiseste,
cuiva care i-a ntrebat: ,Vii s vezi cavalcada, s asisti la trecerea n
revist?" Dar acest semn, legat de obicei de o ntmplare viitoare, are un
caracter oarecum incert cnd vrea s nege o ntmplare trecut. Mai mult,
el nu evoc dect motive legate de un capriciu personal, si nu o
condamnare, o imposibilitate moral. Vznd-o pe Odette cum i
rspunde astIel prin acel semn c presupunerea lui este Ials, Swann
ntelese c este poate adevrat.
- Ti-am spus, doar stii bine, adug ea pe un ton iritat si
neIericit.
- Da, stiu, dar esti sigur? Nu-mi spune: ,Stii bine", ci spu-
-mi: ,Nu am Icut niciodat ceva de Ielul sta cu o Iemeie".
Ea repet aceste cuvinte ca pe o lectie, pe un ton ironic, si ea cum ar Ii
vrut s scape de el:
- Nu am Icut niciodat ceva: de Ielul sta cu o Iemeie.
- Poti s juri pe iconita Fecioarei din Laghet?
Swann stia c Odette nu va Iace niciodat un jurmnt mintos n Iata
acestei iconite.
- Cum m ehinuiesti. exclam ea, eliberndu-se parc printr-o
rcsrire de ntrebarea prin care el o strngea ca ntr-un cleste. Ai
linat? Ce ai astzi? Ai hotrt cumva c vrei s te ursc de noarte?
Voiam tocmai s Iim iarsi ca altdat, si iat cum stii s-mi multumesti!
Dar, nedndu-i drumul, asa cum un chirurg asteapt s ia sIrsit pasmul
care i-a ntrerupt operatia, dar nu-l Iace s renunte la ea:
- Gresesti dac-ti nchipui c te-as certa pentru asta, Odette,
i spuse el cu o blndete convingtoare si mincinoas. Nu-ti vor-
' esc niciodat dect despre ceea ce stiu, si stiu totdeauna mai mult
lect spun. Dar numai tu poti ndulci, prin mrturisirea ta, ceea ce i Iace
s te ursc atta vreme ct Iapta mi-a Iost dezvluit doar de eilalti. Mnia
mea mpotriva ta nu e pricinuit de Iaptele tale, te iert pentru cate iubesc,
ci de minciuna ta, de minciuna ta absurd, re te Iace s negi n
continuare lucruri pe care eu le stiu. Dar cum
337
vrei tu ca eu s te pot iubi, cnd vd c mi sustii, c mi juri un lucru pe
care l stiu neadevrat? Odette, nu prelungi aceast clip care este o
tortur pentru amndoi. Dac vrei, totul va lua sIrsit n clipa urmtoare,
vei Ii pentru totdeauna scpat de orice bnuial. Spune-mi, jurnd pe
iconita ta, dac ai Icut sau nu asemenea lucruri.
- Dar nu mai stiu, strig ea mnioas, poate de Ioarte mult vreme, Ir
s-mi dau seama ce Iac, poate de dou sau de trei ori.
Swann se gndise la toate posibilittile. Eealitatea este deci ceva Care nu
are nici un raport cu posibilittile, asa cum nu are nici o legtur lovitura
de cutit pe care o primim cu miscrile usoare ale norilor de deasupra
capetelor noastre, de vreme ce aceste cuvinte: ,de dou sau de trei ori"
nsemnar inima lui Swann cu un Iier nrosit. Ciudat lucru, cuvintele ,de
dou sau de trei ori", aceste simple cuvinte, aceste cuvinte rostite n aer,
la distant, pot sIsia inima ca si cum ar atinge-o cu adevrat, o pot
mbolnvi, ca o otrav pe care ai nghiti-o. Fr voie, Swann se gndi la
cuvintele pe care le auzise n salonul doamnei de Saint-Euverte: ,Este
tot ce am vzut mai extraordinar n aIar de mesele ce trepideaz n
timpul sedintelor de spiritism". SuIerinta pe care o simtea nu semna cu
nimic din ce crezuse. Nu numai pentru c, n ceasurile lui cele mai
bnuitoare, nchipuirea i naintase arareori att de mult n directia rului,
dar pentru c, atunci chiar cnd si nchipuia acel lucru, el rmnea vag,
nesigur, lipsit de grozvia special care emanase din cuvintele ,poate de
dou sau de trei ori", lipsit de acea cruzime speciIic la Iel de diIerit de
tot ce cunoscuse el pn atunci. ca o boal de care esti atins pentru prima
dat. Si totusi aceast Odette de la care i Venea tot acel ru, nu-i era mai
putin drag, ci, dimpotriv, i devenea nc si mai pretioas, ca si cum,
pe msur ce cresteai suIerinta, crestea si pretul calmantului, al leacului
mpotriva otrvii pe care numai aceast Iemeie l poseda. Voia s se
ocupe de ea nc si mai mult, ca de o boal pe care o descoperi dintr-o
dat ca Iiind mai grav dect crezusesi. Voia ca lucrul ngrozitor despre
care ea i spusese c l-a Icut ,de dou sau de trei ori" s na se mai
repete. Dar pentru asta trebuia s vegheze asupra Odettei. Se spune
adeseori c dezvluindu-i unui prieten greselile amantei sale, nu reusesti
dect s-l apropii si mai mult de ea, pentru c nu te crede. Dar cu ct
mai mult nc l apropii de ea dac te crede! Dar, si spunea Swann, cum
sa o protejeze? Poate ar Ii putut s o apere de o anumit Iemeie, dar mai
existau sute de alte Iemei, si el ntelese ce nebunie l atinsese cnd, n
seara cnd nu o gsise pe Odette la sotii Verdurin, ncepuse s doreasc
posesiunea
338
unei alte Iiinte, totdeauna imposibil. Din Iericire pentru Swann, sub
noile suIerinte care ptrunseser n suIletul lui ca niste hoarde
invadatoare, exista un Iond al Iirii lui mai vechi, mai linistite, si care
lncra n tcere, precum celulele unui organ rnit ce ncep pe dat s
reIac tesuturile bolnave, precum muschii unui membru paralizat care
tind s-si reia miscrile. Acesti locuitori mai vechi, mai autohtoni, din
suIletul lui, mobilizar pentru o clip toate Iortele lui Swann n vederea
lucrrii obscure si reparatoare care le d celor convalescenti, celor
operati iluzia odihnei. De data asta, si nu ca de obicei, aceast destindere
prin epuizare se produse nu att n creierul lui Swann, cit n inima lui.
Dar toate lucrurile vietii care au existat ondva tin s se recreeze, si ca un
animal pe moarte cuprins din nou de tresririle unor convulsii ce preau
a Ii luat sIrsit, suIerinta, nc odat, prjoli cu Iierul rosu inima lui:
Swann, pentru o clip crutat. si aminti de acele seri cu lun plin cnd,
lungit n trsura lui care l ducea n strada La Prouse, si cultiva cu
voluptate emotiile de brbat ndrgostit, Ir s stie crui Iruct otrvit i
vor da nastere. Dar toate aceste gnduri nu-i strbtur mintea dect timp
de o secund, ct si duse mna la inim, apoi el respir din nou n chip
Iiresc si izbuti s surd, pentru a-si ascunde chinul, ncepu s-i pun noi
ntrebri. Cci gelozia lui, care l lovise asa cum un dusman nu ar Ii
izbutit s-l loveasc, Icndu-l s cunoasc durerea cea mai crud din
viata lui de pn atunci, gsea c nu suIerise ndeajuns si ncerca s-l
rneasc nc si mai adnc. Ca o zeit rea, gelozia l inspira pe Swann
mnndu-l ctre propria-i pieire. Chinul lui nu se nteti chiar de la
nceput, dar nu din vina luit ci numai din vina Odettei.
- Draga mea i spuse el, acum, c totul s-a sIrsit, as vrea
doar s stiu dac lucrul s-a ntmplat cu o persoan pe care o cunosc.
- Nu, ti jur, de altIel cred c am exagerat, cred c nu am ajuns
pn acolo.
El surise si continu:
- Nu-i, nimic, dar e pcat c nu-mi poti spune numele. Dac
mi-as putea nchipui persoana, asta m-ar mpiedeca s m mai gn-
desc vreodat la acest lucru. O spun spre binele tu, cci nu te voi
mai plictisi cu ntrebrile. E att de linistitor s-ti poti nchipui
lucrurile ntocmai c-um s-au petrecut! ngrozitoare snt doar lucru
rile pe care nu ti le poti imagina. Dar ai Iost att de bun cu mine,
nu vreau s te mai obosesc. ti multumesc din suIlet pentru tot
binele pe care mi l-ai Icut. Si cu asta am terminat. M;\i spune-mi
doar: cnd s-a petrecut asta?
339
22
- Oh! Charles, dar m ucizi! Snt lucruri Ioarte vechi. Nu
m-am mai gndit niciodat la ele, te porti de parc ai vrea cu orice
pret s-mi rcdeschizi poIta de a le Iace. Nu prea vd la ce ti-ar
Iolosi, spuse ea cu o prostie inconstient si o rutate voit.
- Oh! voiam doar s stiu dac s-au ntmplat de cnd te cu
nosc. Dar ar Ii att de Iiresc! S-au petrecut aici? Nu poti s-mi spui
Sn care sear anume, pentru ca s-mi nchipui ce Iceam eu n acea
sear? ntelegi c nu-i cu putint s nu-ti amintesti cu cine, Odette,
iubirea mea.
- Nu stiu, cred c era la Bois, ntr-o sear cnd ai venit dup
noi n insul. Cinasesi la printesa des Laumes, spuse ea, Iericit
cari poate da un amnunt precis care s-i dovedeasc adevrul
spuselor ei. La o mas nvecinat se aIla o Iemeie pe care nu o v
zusem de Ioarte mult vreme. Mi-a spus: ,Vino ndrtul acelei
stnci ca s vedem razele de lun rsIrngndu-se n ap". Mai nti
ani cscat si i-am rspuns: ,Nu, snt obosit si m simt bine aici".
Ea mi-a spus c niciodat nu mai vzuse o asemenea lun. I-am
rspuns: ,Glumesti!"; stiam ce vrea de la mine.
Odette povestea toate astea aproape rznd, Iie pentru c ele i preau cu
totul Iiresti, Iie pentru a le scdea astIel din important, Iie pentru a nu
prea umilit. Vznd expresia lui Swann, si schimb atitudinea:
- Esti un mizerabil, ti place s, m torturezi, s m Iaci s-ti
spun minciuni numai ca s m lasi odat n pace.
Aceast n doua lovitur primit de Swann era nc mai cumplit dect
prima. Niciodat nu bnuise c acele lucruri erau att de recente, ascunse
de ochii lui, care nu stiuser s le descopere, mi ntr-un trecut pe care
nu-l cunoscuse, ci n seri de care si amintea att de bine, pe care le
trise cu Odette, pe care le crezuse att de cunoscute de el si care acum
cptau o nItisare viclean si atroce; n mijlocul lor, dintr-o dat, se
ivea acea prpastie, acel moment din insula din Bois. Odette, Ir s Iie
inteligent, avea Iarmecul Iirescului. Ea povestise, mimase acea scen cu
atta simplitate, net Swann, gIind de gelozie, vedea totul: cscatul
Odettei, stnoa. O auzea cum rspunde - plin de veselie, vai -:
,Glumesti!" Simtea c nu-i va mai spune nimic despre acea sear, c nu
se mai poate astepta pentru moment la nici o alt dezvluire; i spuse:
,Draga mea, iart-m, simt c te chinuiesc, gata, nu m mai gndesc la
asta".
Dar ea vzu c ochii lui rmneau atintiti asupra lucrurilor pe care nu le
stia si asupra acestui trecut al iubirii lor, monoton si linistit n amintirea
lui, pentru c era vag, si sIsiat acum, ca de
"340
o ran, de acel moment din insula din Bois, cu lun plin, dup cina de
la printesa des Launies. Dar el se obisnuise ntr-atta s gseasc viata
interesant - s admire ciudatele descoperiri pe caro te sileste s le Iaci -,
c, n vreme ce suIerea att de Biult nct credea c nu va mai putea
ndura mult timp o asemenea durere, si spunea: ,Viata este cu adevrat
uimitoare si ne rezerv surprize nemaipomenite; de Iapt, viciul este
mult mai rspndit dect se crede. Iat o Iemeie n care aveam ncredere,
cu o nItisare att de simpl, att de cinstit, chiar dac Irivol, si care
prea a avea gusturi Ioarte normale si sntoase; n urma unui denunt
neverosimil i pun ntrebri, si putinul pe care mi-l mrturiseste mi
dezvluie mult mai mult dect as Ii putut bnui. Dar nu putea s se
mrgineasc la aceste observatii dezinteresate. Cuta s aprecieze exact
valoarea a ceea ce ea i povestise, ca s stie dac trebuia s trag
concluzia c ea Icuse acele lucruri adeseori si c le va repeta. si spunea
ntruna cuvintele ei: ,Vedeambine ce vrea de la mine", ,De dou sau de
trei ori", ,Glumesti!", dar ele nu mai apreau dezarmate n memoria lui
Swann, ci Iiecare avea un cutit si l mplnta din nou n el. Mult vreme,
asa cum un bolnav nu se poate mpiedica s ncerce clip de clip s Iac
o miscare dureroas, el si repeta cuvintele: ,M simt bine aici",
,Glumesti!", dar suIerinta era, att de puternic, nct era silit s se
opreasc. Era uimit c Iapte pe care totdeauna le privise cu atta usurint
si veselie, deveniser acum pentru el grave ca o boal n urma creia
poti s mori. Cunostea bine Iemei crora le-ar Ii putut cere s o
supravegheze pe Odette. Dar cum s spere c ele vor privi lucrurile ca si
el, si nu vor rmne la punctul de vedere care Iusese si al su vreme att
de ndelungat, conduendu-i totdeauna viata voluptuoas, cum s spere
c nu-i vor spune, rznd: ,Gelosule, vrei s-i lipsesti si pe ceilalti de o
plcere"? Prin ce trap clintr-o dat eobort (el, care nu avusese
odinioar prin iubirea lui pentru Odette dect plceri delicate) Iusese el
brusc aruncat n acest nou eerc al inIernului, de unde nu vedea cum va
mai putea iesi vreodat? Srman Odette! Na era suprat pe ea. Ea nu
era dect pe jumtate vinovat. Nu se spunea c Iusese druit, de ctre
propria ei mam, pe cnd era aproape un copil, la Nisa, unui englez
bogat? Dar ct adevr dureros ncepeau s cuprind pentru el aceste
rnduri din Jurnalul urnii poet1'10 de AlIred de Vigny, pe care le citise
odinioar cu indiIerent: ,Cid simti c te cuprinde iubirea pentru o
Iemeie, ar trebui -ti spui: Cine snt prietenii ei? Ce Iel de viat a dus?
Toat Iericirea vietii se sprijin pe rspunsurile la aceste ntrebri".
Swann era uimit c asemenea simple Iraze rostite de el n gnd, ca
,Glumesti!",
341
,Vedeam bine ce vrea de la mine", pot sri Iac att de ru. Dar ntelegea
c acel lucru pe care el l credea a Ii doar o nsiruire de Iraze simple nu
era dect armatura n care era prins, si putea, s-i Iie redat, suIerinta
simtit de el n timpul povestirii Odettei. Cci. din nou, l ncerca aceeasi
suIerint. Zadarnic stia acum - ba chiar zadarnic uitase putin, iertase,
odat cu trecerea timpului -, cnd si spunea iarsi aceste cuvinte, vechea
suIerint Icea din el omul care Iusese nainte ca Odettes-i vorbeasc:
nestiutor, plin de ncredere; cumplita lui gelozie l situa din nou, pentru
a simti iarsi lovitura pe, care i-o dduse mrturisirea Odettei, n pozitia
cuiva ce nu stie nc, si, chiar dup cteva luni, aceast veche ntmplare
l tulbura ca o revelatie. Admira teribila putere re-creatoare a memoriei
sale. El nu putea ndjdui o domolire a chinurilor dect prin slbirea
acestei Iorte generatoare, a crei Iecunditate scade odat cu vrsta. Dar
cnd puterea pe care o avea unul dintre cuvintele rostite de Odette de a-
l Iace s suIere prea epuizat oarecum, atunci un alt cuvnt, unul dintre
acelea asupra crora mintea lui Swann se oprise mai putin pn atunci,
un cuvnt aproape nou, Io nlocuia pe celelalte, si l lovea cu o vigoare
intact. Amintirea serii cnd cinase la printesa des Laumes era dureroas,
dar nu era dect centrul rului su. Acesta iradia conIuz, jur-mprejur,
ctre toate zilele nvecinate. Si n orice punct ar Ii vrut s ajung n
aceste amintiri, ntregul anotimp cnd sotii Verdurin petrecuser att de
des seara n insula din Bois i Icea ru. Att de ru, net, treptat,
curiozittile pe care le strnea n el gelozia Iur neutralizate de teama
noilor torturi pe care va trebui s le ndure satisI cndu-le. si ddea
seama c toat viata Odettei dinainte de ntlnirea lor, pe cate nu
ncercase niciodat s si-o reprezinte, nu era ntinderea abstract pe care
o Vedea el vag, ci Iusese alctuit din ani avnd particularittile lor, de
ani plini de incidente concrete. Dar, aIlndu-le, se temea c acest trecut
incolor, Iluid si suportabil va cpta un corp tangibil si desIrnat, un chip
individualizat si diabolic. Si continua s nu ncerce s si-l nchipuie
ntocmai asa cum Iusese, nu din lene de a gndi, ci, de data asta, de
teama suIerintei. Ndjduia c ntr-o zi va ajunge s poat auzi numele
insulei din Bois, cel al printesei des Laumes, Ir s simt vechea
sIsiere, si gsea ca este imprudent s o sileasc pe Odette s rosteasc
noi cuvinte, numele altor locuri, al altor mprejurri care, suIerinta sa
Iiind de putin vreme mai mic, o vor Iace s renasc sub o alt Iorm.
Dar adeseori lucrurile pe care nu le cunostea, pe care se temea acum s
le cunoasc, i erau dezvluite cu totul spontan de OdIette nssi; ntr-
adevr, distanta pe care viciul o punea ntre viata real
342
a Odettei si viata relativ inocent atribuit ei de Swann. si pe care
adeseori nc i-o atribuia, era ignorat de Odette: o Iiint vicioas,
pre-'endu-se ntotdeauna virtuoas n Iata celor de care nu vrea s Iie
bnuit ca avnd vicii, nu poate exercita controlul necesar pentru a-si da
seama ct de departe de modul de a tri normal o duc, treptat, aceste
vicii, cci cresterea lor continu se Iace pe nesimtite pentru cel ce le
practic. n coabitarea lor, n mintea Odettei, cu amintirea Iaptelor pe
care ea i le ascundea lui Swann, alte Iapte, treptat, erau colorate de
celelalte, molipsite de elej Ir ca ~ s le vad n vreun Iel ciudtenia,
Ir
ca ele s contrasteze cu mediul unde ea le Icea s triasc n mintca-i;
dar i le povesteit lui Swann, iar el era nspimntat de ambianta
dezvluit de ele. ntr-o zi ncerca, Ir s o jigneasc pe Odette, s o
ntrebe dac nu Insese niciodat n case de tolerant. La drept vorbind,
era convins c nu Iusese; lectura scrisorii anonime introdusese o
bnuial in inteligenta lui, dar ntr-un Iel mecanic; nu-i acordase nici
un Iel de credit, dar, de Iapt, rmsese acolo, iar Swann, pentru a se
ditxra de prezenta pur material, dar totusi suprtoare, a bnu-dorea ca
Odette s o extirpe din mintea lui. ,O, nu! Dar asta nu nseamn c
patroanele unor astIel do case nu umbl dup mine. adug ea, artnd,
printr-un surs, o multumire vanitoas de care iu-si ddea seama. Una
m-a asteptat chiar ieri timp de dou ore, Iiar spunea s stabilesc eu orice
pret. Se pare c un ambasador -a spus: M omor dac nu mi-o aduci.
I s-a spus c nu eram acas, dar pn la urm a trebuit s-i vorbesc eu
nsmi ca s o conving s plece. As Ii vrut s vezi cum am primit-o;
camerista mea, care m auzea din ncperea alturat, mi-a spus c
strigam din "sputeri: Dar ti spun c nu vreau! Nu-mi place ce-mi
propui ('ml c snt liber s Iac totusi ce vreau! Dac as avea nevoie de
bani, mai nteleg... Portarul a primit ordinul s nu o mai lase s e, i va
spune c snt la tar. Ah! as Ii vrut s Iii ascuns undeva. i d c ai Ii Iost
multumit, dragul meu. Odette a ta nu-i chiar att de rea, dup cum vezi."
De altIel, cnd i le Icea, nsesi mrturisirile ei privitoare \n greseli pe
care presupunea c Swann le descoperise, i slujeau acestuia mai curnd
ca punct de plecare pentru noi ndoieli si prea putin pentru a le curma pe
cele vechi. Cci nu eran niciodat bine potrivite pe msura acestora.
Zadarnic lsa Odette de o parte tot ce era esential, n ce nhnnea se mai
aIla totdeauna ceva pe cart1 Swann nu-l imaginase niciodat, ceva care
l coplesea cu noutatea i i ngduia s schimbe termenii problemei
asupra creia se nversuna gelozia lui. Iar aceste mrturisiri nu mai
puteau Ii uitate
343
de el. SuIletul lui le vehicula n toate directiile, le arunca, le legna, ca
pe niste cadavre. Si era otrvit de ele.
O dat ea i vorbi despre o vizit pe care i-o Icuse Forcheville chiar de
srbtoarea Paris-Murcie. ,Cum, l cunosteain acea vreme? A li! da, e
adevrat", spuse, corectndu-se repede, ca s nu par c nu a stiut. Si,
dintr-o dat, ncepu s tremure la gndul c n acea zi, cnd primise de la
ea scrisoarea pe care o pstrase ca pe o comoar, ea lua poate masa cu
Forcheville la ,Maison d'Or". Odette i jur c nu. ,Totusi acel loc mi
aminteste de ceva care stiu c nu a Iost adevrat", i spuse el, pentru a o
speria. ,Da, ti amintesti c nu am Iost acolo n seara cnd ti-am spus c
tocmai ieseam de acolo si cnd tu m cutasesi la Prevost, i rspunse
ea (creznd c stie), eu o hotrre plin nu att de cinism, ct de timiditate,
de o teama, de a-l contraria pe Swann, team pe care voia s o ascund,
din amor propriu, si din dorinta de a-i arta c poate Ii sincer. AstIel l
lovi cu o precizie si o putere de clu, cu un gest lipsit de cruzime, cci
Odette nu-si ddea seama de rul pe care i-l Icea lui Swar; : ba chiar
ncepu s rd, poate, e adevrat, mai ales ca s-si ascund umilinta si
stinghereala. ,Este adevrat c nu Iusesem la Maison Doree121, c
ieseam de la Forcheville. Fusesem ntr-adevr la Prevost, nu glumesc,
m ntlnise acolo si-mi propusese s vin la H s-i vd gravurile. Dar
venise cineva n vizit la el mai nainte. Ti-am spus c veneam de la
Maieon d'Or pentru c m-am temut s-ti spun adevrul, ca s nu te
supr. Cred c a. Iost un gest Irumos din partea mea. Poate nu am avut
dreptate, dar cel putin acum ti spun sincer cum s-au ntmplat lucrurile.
Ce interes as avea s nu-ti spun c am luat masa cu el si de srbtoarea
Par is-Murc ie, dac ar Ii Iost asa? Cu att mai mult cu ct atunci nu ne
cunosteam nc prea bine noi doi, nu-i asa, dragul meu?" El i surise cu
lasitatea neasteptat a Iiintei lipsite de puteri n care Iusese transIormat
de aceste cuvinte coplesitoare. AstIel, chiar n lunile la care nu mai
ndrznise niciodat s se gndeasc, pentru c Iuseser prea Iericite,
chiar n acele luni cnd l iubise, ea l mintea totusi! Asemenea acelei
ciipe cnd (n prima sear cnd ,potriviser Ilorile de catleya") ea i
spusese c vine de la ,Maison Doree", existau, nendoielnic, nc multe
altele, ascunznd si ele vreo minciun pe care Swann nu o bnuise nc
niciodat. si aminti c ea i spusese ntr-o zi: ,As putea s-i spun122
doamnei Verdurin c nu mi-a Iost gata rochia, c mi-a ntrziat trsura.
Asemenea lucruri se aranjeaz ntotdeauna". Si lui, probabil, de
nenumrate ori cnd i strecurase asemenea cuvinte, care explic o
ntrziere, justiIic schimbarea orei unoi ntlniri, i ascundea, Ir ca el
s Ii bnuit atunci, ceva ce trebuia
344
s Iac ea cu im altul, cu un altul cruia ca i spusese: ,i voi spune lui
Swann c nu mi-a Iost gata rochia, c trsura mi-a venit cu ntrziere,
asemenea lucruri se aranjeaz ntotdeauna". Si sub amintirile cele mai
minunate ale lui Swann, sub cuvintele cele mai simple pe care i le
spusese cndva Odette, n care el crezuse ca n cuvintele sIintei
Evanghelii, sub Iaptele zilnice pe care ea i le povestise, sub locurile cele
mai obisnuite, casa croitoresei, aleea din Bois, Hipodromul, simtea
ascuns, prin mijlocirea acelui surplus de timp care, chiar n zilele cele
mai cu de-amnuntul relatate, mai las nc rgaz si pentru alte Iapte, si
le poate sluji drept ascunztoare, simtea insinundu-se, prezenta posibil
si subteran a unor minciuni care murdreau tot ceea ce i Iusese mai
scump pn atunci (serile lui cele mai bune, strada La Perouse nssi, pe
care Odette o prsise probabil totdeauna la alte ore deet cele pe care i
le comunicase lui), punnd pretutindeni n circulatie ceva din ntunecata
spaim pe care o simtise cnd auzise mrturisirea cu privire la ,Mai-son
Doree" si, precum animalele spurcate din Prbusirea Cettii Ninive123,
drmnd piatr cu piatr ntregul lui trecut. Acum cuta s uite de
Iiecare dat cnd memoria i rostea numele cumplit de ,Maison Doree",
dar nu ca la serata, nc Ioarte recent, a doamnei de Saint-Euverte,
pentru c i amintea o Iericire de mult pierdut, ci pentru c i aducea n
amintire o neIericire aIlat de curnd. Apoi, ca si cel al insulei din Bois,
numele de ,Maison Doree", treptat, nu-l mai Icu s suIere. Cci ceea ce
credem a Ii iubirea noastr, gelozia noastr, nu-i una si aceeasi pasiune
continu, indivizibil. Ele snt alctuite dintr-o inIinitate de iubiri
succesive, de gelozii diIerite si eIemere, dar care, prin multitudinea lor
nentrerupt, las impresia continuittii, iluzia unittii. Viata iubirii lui
Swann, Iidelitatea geloziei sale erau Icute din moartea, din
inIidelitatea a nenumrate dorinte, a nenumrate ndoieli, care o aveau
toate drept obiect pe Odette. Dac ar Ii rmas mult vreme Ir s o
vad, cele care mureau astIel nu ar Ii Iost nlocuite de altele. Dar
prezenta Odettei continua s nsmnteze inima lui Swann cu iubiri si cu
bnuieli alternate.
n unele seri ea devenea iar, dintr-o dat, Ioarte iubitoare, anun-tndu-l
cu duritate c trebuie s proIite pe dat de starea ei, c poate nu o va mai
vedea asa cine stie cti ani.de acum nainte; trebuiau s se ntoarc pe
dat la ea acas, ca s-i ,potriveasc Ilorile de catleya", si dorinta pe care
pretindea c o simte Iat de el era att de brusc, att de inexplicabil, att
de imperioas, mu-gierile cu care l coplesea apoi, att de
demonstrative si de insolite, nct aceast iubire brutal si parc
neverosimil l ntrista pe Swann
345
ca o minciun si ea o rutate. ntr-o sear cnd, la porunca ei ` ntorsese
cu ea acas, si cnd i ddea srutri ntretiate de verbe patunase care
contrastau cu indiIerenta ei obisnuit, el auzi parc iui zgomot; se ridic
si cut pretutindeni, nu*gsi pe nimeni, dar nu avu curajul s se
ntoarc lng ea; atunci Odette, n ci mniei, sparse un vas, spunndu-i
lui Swann: ,Cu tine nu se poate tace niciodat nume!" Si el rmase cu
bnuiala c poate astnmsese in camer pe cineva pe care voise s-l Iac
gelos sau cruia voise sa-i atte simturile.
Uneori se ducea n case de tolerant, ndjduind c va aIla ceva despre
ea, Ir s ndrzneasc totusi s-i pronunte numele. ,Am o Ietit care o
s-ti plac", spunea patroana. Si, timp de un ceas, sttea de vorb,
cuprins de tristete, cu vreo biat Ietiscan uimit c nu-i cere si altceva.
Una, Ioarte tnr, Iermectoare, i Ipuse ntr-o zi: ,As vrea s-mi gsesc
un prieten. Ar putea Ii sigur c nu m-as mai duce niciodat cu vreun alt
brbat. - Crezi ctr-adevr c este cu putint ca o Iemeie iubit din tot
suIletul s nu-I mai nsele niciodat pe cel care o iubeste? o ntreb
Swann, nelinistit. - Binenteles! Dar exist Iiri si Iiri!" Swann le spunea
acestor Iete aceleasi lucruri care i-ar Ii plcut si printesei des Lau-mes.
Celei care cuta un prieten, i spuse, surznd: ,E drgut, din partea ta, ti-
ai pus azi ochi albastri, ca si cordonul tu. - Dar si dumneata ai mansete
albastre. - Ce conversatie plcut avem! Nu te plictisesc? Poate ai
treab? - Nu, am tot timpul. Dac m-ai Ii plictisit, ti-as Ii spus.
Dimpotriv, mi place s te aud vorbind. - Stat Ioarte mgulit. Nu-i asa
c ne spunem lucruri Iearte plcute? i spuse el patroanei, care tocmai
intra. - Tocmai asta mi spuneam si eu. Ct snt de cuminti! Acum au
nceput brbatii s vin la mine doar ca s stea de vorb cu Ietele. Nu de
mult printul spunea c se simte mult mai bine aici dect n salonul
nevestei. Se pare c acum Iemeile din lumea bun au un Iel de a se purta
scandalos. Plec, snt discret." Si l ls pe Swann cu Iata cu ochi
albastri. Dar curnd el se ridic si si lu rmas bun, i era indiIerent,
cci nu o cunostea pe Odette.
Pictorul Iusese bolnav, iar doctorul Cottard l sItuise s Iac o cltorie
pe mare; mai multi dintre credinciosii casei spuser c vor s plece
mpreun cu el; sotii Verdurin nu se putur hotr s rmn singuri,
nchiriar un yacht, apoi l cumprar, si astIel Odette Icu numeroase
croaziere. De Iiecare dat, la putin vreme dup plecarea ei. Swann
simtea c ncepe s Iie mai indiIerent, dar, ca si cum aceast distant
moral ar Ii Iost direct proportional cu distanta material, de ndat ce
stia c Odette s-a ntors,
346
trebuia s o vad. Odat, cnd plecaser doar pentru o lun, dup cum
credeau, Iie c hotrser asta cMar n timpul cltoriei, Iio c domnul
Verdurin ornduise astIel dinainte pe ascuns laernrile, pentru a-i Iace
plcere nevestei lui, si nu le spusese celorlalti dect treptat c vor mai
ntrzia, de la Alger se duser la Tunis, apoi in Italia, apoi n Grecia, la
Constantinopole, n Asia Mic. Cltoreau de aproape un an. Swann se
simtea cu totul linistit, aproape Iericit. Desi doamna Verdurin ncercase
s-i conving pe pianist si pe doctorul Cottard c mtusa primului si
bolnavii celuilalt nu averii nevoie de ei si c, n orice caz, era imprudent
ca doamna Cottard s se ntoarc la Paris, pe care domnul Verdurin l
declara ca Iiind n plin revolutie, ea Iu silit s le redea`libertatea la
Coustantino-pole. Iar pictorul plec mpreun cu ei. ntr-o zi, la putin
vreme dup ntoarcerea acestor trei cltori, Swann, vznd cum trece un
omnibuz n directia parcului Luxembourg, unde avea treab, srise n el
si se pomenise asezat n Iata doamnei Cottard, care si Icea vizitele, n
mare tinut, cu o pan la plrie, n rochie de mtase, cu manson,
umbrelut., poset si mnusi albe proaspt curtate. narmat cu aceste
nsemne, cnd era vreme uscat mergea pe jos de la o cas la alta, n
acelasi cartier, dar pentru a trece apoi n alt cartier Iolosea omnibuzul. n
primele clipe, nainte ca gentiletea, nnscut a Iemeii s rzbat prin
scortosenia micii burgheze, si nestiind prea bine, de altIel, dac trebuie
s-i vorbeasc lui Swann despre sotii Verdurin, ea rosti, Iiresc, cu vocea
ei nceat, stngacc si biid, acoperit uneori pe de-a-ntregul de
zgomotul asurzitor al ibuzului, cuvinte alese printre cele pe care le auzea
si le repeta n cele douzeci s; cinci de case ale cror etaje le urca ntr-o
singur zi:
- Nu te ntreb, domnule, dac Iiind att de la curent cu toate
cum esti dumneata, ai vzut, la Mirlitons, portretul pictat de Ma-
cbard, la care alearg tot Parisul. Ce prere ai despre el? Faci parte
din tabra celor care l admir sau din tabra celor care-l batjoco
resc? n toate saloanele nu se vorbeste dect despre portretul pictat
de Machard; nu esti sic, nu esti cum trebuie s Iii, nu esti n pas cu
vremea, dac nu-ti spui prerea despre portretul pictat de Machard.
Swann rspunzndu-i c nu vzuse acest portret, doamnna Cottard se
temu c l-a jignit punndu-i acea ntrebare.
- Ah! dar e Ioarte bine, cel putin mrturisesti asta de-a dreptul,
no te crezi dezonorat pentru c nu ai vzut portretul pictat de
Machard. Gsesc c e o atitudine Ioarte Irumoas. Eu una l-am
vzut, prerile snt mprtite, unii l gsesc cam prea lucrat, cam
I
347
prea mestesugit, dar eu gsesc c este portretul ideal. Evident, nu
seamn cu Iemeile albastre si galbene ale prietenului nostru Biche. Dar
trebuie s-ti spun de-a dreptul, desi poate m vei gsi cam nvechit, dar
spun ce gndesc, eu nu nteleg nimic din ce picteaz. Dumnezeule,
recunosc calittile pe care le are portretul sotului meu. E un tablou mai
putin straniu dect cele pe caro le picteaz de obicei, dar de ce i-o Ii Icut
mustti albastre? n timp ce Machard! Sotul prietenei la care m duc
acum (ceea ce mi prilejuieste marea plcere de a cltori mpreun cu
dumneata) i-a promis c dac este numit membru al Academiei (este
unul dintre colegii doctorului), l va ruga pe Machard s-i Iac
portretul. Ce vis Irumos! Am o alt prieten care spune c l preIer pe
Leloir. Nu snt dect o biat proIan si Leloir este poate nc si mai
iscusit. Dar gsesc c prima calitate a unui portret, mai ales cnd cost 10
000 de Iranci, este aceea de a semna cu originalul, pe care chiar trebuie
s-l nIrumuseteze putin.
Dup ce rosti aceste cuvinte ce-i erau inspirate de egreta ei nalt, de
monograma de pe poset, de numrul scris de vopsitor eu cerneal pe
mnusile ei, si de stinghereala de a-i vorbi lui Swaim despre sotii
Verdurin, doamna Cottard, vznd c erau nc departe de coltul strzii
Bonaparte, unde conductorul trebuia s opreasc, si ascult inima, care
o sItuia s rosteasc altIel de cuvinte.
- Cred c ti-au tiuit urechile, domnule, i spuse ea, n rstimpul
ct am cltorit cu doamna Verdurin. Nu se vorbea dect despre
dumneata.
Swann si art mirarea, cci presupunea c numele lui nu mai era
niciodat rostit n Iata sotilor Verdurin.
- De altIel, adug doamna Cottard, doamna de Crecy era si ea acolo, si
cu asta am spus totul. Oriunde s-ar aIla, Odette nu poate rmne mult
vreme Ir s vorbeasc de dumneata. Si ti dai seama c nu te vorbeste
de ru. Cum? Te ndoiesti, spuse ea, vzndu-l pe Swann c Iace un gest
sceptic.
Si, nIlcrndu-se parc de sinceritatea convingerii ei, nednd, de altIel,
nici un Iel do subnteles acelui cuvnt, pe care l Iolosea doar n sensul n
care el se reIer la aIectiunea care i uneste pe prieteni:
- Dar ea te ador! Ah! cred c nu ar trebui s spun asta despre
dumneata n Iata ei! n legtur cu orice, dac vedeam un tablou,
de exemplu, ea spunea: ,Ah! dac ar Ii aici, ar sti s v spun dac
este autentic sau nu. Nimeni nu-l ntrece n privinta asta". Si,
clip de clip, ntreba: ,Ce-o Ii Icnd acum? Mcar dac ar lucra
348
ct de cit! Ce nenorocire, un brbat att de nzestrat 6 Iie att de lenes!
(M ierti c-ti spun asta, nu-i asa?) Parc l si vd, se gndeste la noi,
se ntreab unde sntem". A spus chiar ceva care mi-a plcut Ioarte mult.
Domnul Verdurin i spunea: ,Dar cum poti s vezi ce Iace acum, eiid
esti la opt sute de leghe deprtare de el?'' Atunci Odette i-a rspuns:
,Ochiul unei prietene vede totul". Nu, ti jur, nu-ti spun asta ca s te
mgulesc, ai n ea o adevrat prieten, asa cum nu snt multe. ti voi
spune, de altIel, dac nc nu stii, c esti singurul. Doamna Verdurin mi
spunea chiar n ultima zi (stii, n preajma unei plecri se st cel mai bine
de vorb): ,Nn spun c Odette nu ne iubeste, dar tot ce-i spunem noi nu
are prea mare greutate Iat de ce i-ar spune domnul Swann". Oh!
Dumne-zeule-Doamne, uite c omnibuzul se opreste; tot stnd asa de
vorb cu dumneata era s trec de strada Bonaparte... te pot ruga s-mi
spui dac egreta mea st dreapt?
Si doamna Cottard si scoase din manson, pentru a i-o ntinde lui Swann,
nuna nmnusat n alb, de unde si lua parc zboru' o nlucire de viat
aristocratic, umplnd omnibuzul si amesteen-du-se cu mirosul puternic
de vopsea. Iar Swann se simti nduiosat Iat de ea, si de doamna
Verdurin (si Iat de Odette, de asemene;!, cci sentimentul pe care l
avea Iat de ea, nemaiIiind dureros, nu mai era un sentiment de iubire),
n timp ce o privea cu ochi tandri cum porneste plin de curaj pe strada
Bonaparte, cu egreta nalt la plrie, ridiendu-si cu o mn Iusta, iar cu
cealalt tinndta-si umbreluta si poseta, cu monograma Ioarte Ia vedere,
n timp ce mansonul i se blbnea n Iat.
Pentru a Iace concurent sentimentelor bolnvicioase nutrite de Swann
pentru Odette, doamna Cottard, mai bun leeuitoare deet ar Ii Iost sotul
ei, greIase alturi de ele alte sentimente, normale, de recunostint, de
prietenie, sentimente care i-o Iceau pe Odette mai uman (mai
asemntoare cu celelalte Iemei, pentru c si alte Iemei puteau s i le
inspire), grbind transIormarea ei deIinitiv n acea Odette iubit cu o
dragoste calm, cea care l dusese la ea ntr-3 sear, dup o petrecere la
pictor, s bea un pahar de oranjad cit Forchevillc si lng care Swann
ntrevzuse c va putea tri Iericit.
1
Odinioar, gndindu-se adesea cu spaim c ntr-o zi nu va mai Ii
ndrgostit de Odette, el si Igduise s vegheze si, de ndat ce va simti
c iubirea ncepe s-l prseasc, s se agate de ea, s o retin. Dar iat
c slbirii iubirii sale i corespundea simultan o slbire a dorintei de a
rmne ndrgostit. Cci nu te poti schimba, adic nu poti deveni
altcineva, continund totodat s asculti de sentimentele
349
celui care nu mai esti. Uneori numele - zrit n vreun ziar - unuia dintre
brbatii pe care i bnuia c au putut Ii amantii Odettei, i trezea iar
gelozia. Dar ea era usoar, si cum i dovedea c nu iesise cu totul din
acel timp cnd suIerise att de mult - dar cnd cunoscuse totodat si un
mod de a simti att de voluptuos - si c ntmplarea i va ngdui poate
s-i ntrevad nc pe Iuris si de departe Irumusetile, aceast gelozie
nstea n el mai curnd o attare plcut, asa cum parizianul morocnos
care pleac din Venetia pentru a regsi Franta stie, datorit unui tntar
rzlet, c Italia si vara nu snt nc Ioarte departe. Dar cel mai adeseori,
cnd Icea eIortul, dac nu de * i-amine n timpul att de particular al
vietii sale din care iesea, cel putin de a-l vedea mai limpede atta vreme
ct mai putea nc, el si ddea seama c nu-l mai poate cuprinde; ar Ii
vrut s vad, ca pe un peisaj care dispare, acea iubire pe care o prsea;
dar este att de greu s te dedublezi si s-ti dai spectacolul veridic al unui
sentiment pe care nu-l mai ai, nct curnd, mintea ntunecndu-i-se
parc, nu mai vedea nimic, renunta s mai priveasc, si lua ochelarii de
la ochi, le stergea sticlele; si si spunea c e mai bine s se odihneasc
putin, c mai are nc timp, cuIundndu-seiarm amorteala cltori'-lui pe
jumtate adormit, care si trage plria peste ochi si se prbuseste n
somn n vagonul ce-l duce tot mai repede departe de tinutul arida a trit
atta vreme si de la care si Igduise s-si ia un ultim rmas bun. Ba
chiar, ca acel cltor care se trezeste doar n Franta, cnd Swann gsi, din
ntmplare, chiar la ndemn, dovada c Forehe-ville Iusese amantul
Odettei, el si ddu seama c nu mai simtea nici o durere, c iubirea era
departe acum, si regret c nu a stiut clipa cnd l prsea pentru
totdeauna. Si asa cum, nainte de a o sruta pe Odette pentru prima oar,
cutase s-si imprime n amintire chipul pe care ea l avusese atta vreme
pentru el si pe care avea s-i transIorme amintirea acelei srutri, tot
astIel ar Ii vrut, n gnd, cel putin, s-si Ii putut lua rmas bun, n timp ce
ea mai exista nc, de la acea Odette ce-i inspira iubire si gelozie, de la
acea Odette ce-i pricinuia suIerinte att de mari si pe care acum nu o va
mai revedea niciodat.
Se nsela. Urma s o vad nc odat, dup cteva sptmni. Dormind,
n amurgul unui vis. Se plimba cu doamna Verdurin, doctorul Cottard,
un tnr purtnd Ies pe carc-l nu putea identiIica, pictorul, Odette,
Napoleon al 11l-lea si bunicul meu, pe un drum ev merge* de-a lungul
mrii, pe un mal abrupt, cnd Ioarte nalt, cnd numai de ctiva metri,
astIel nct urcau si coborau ntruna; cei care coborau nu mai puteau Ii
vzuti de cei care urcau nc, lumina putin ce mai rmsese plea, si s-
ar Ii prut c o noapte ntunecat avea s
350
se ntind dintr-o data pretutindeni. Din cnd n cnd, valurile sltau pn
sus de tot, iar Swann simtea pe obraz picturi nghetate. Odctte i spunea
s le steayg, el nu putea, si asta l Icea s se simt stingherit Iat de
ea, ca si Iaptul de a Ii n cmas de noapte. Spera c (lin cauza
ntunericului ceilalti nn-si vor da seama, dar doamna Yer-durin atinti
asupra lui o privire mirat, vreme de mai multe clipe, ce i se prur
nespus de lungi si n timpul crora vzu cum Iata ei se deIormeaz, cum
nasul i se alungeste si cum i cresc mustti uriase. Se ntoarse pentru a o
privi pe Odette, obrajii ei erau palizi, presra ii cu punctisoare rosii,
trsturile obosite, era ncercnat, dar l privea cu ochi plini de
dragoste, gata parc s se desprind ca niste lacrimi si s ead pe el, si
simtea c o iubeste att de mult, nct ar Ii vrut s o ia cu el pe dat. Pe
neasteptate, Odette privi la un mic ceas pe care l purta la mn si spuse:
,Trebuie s plec", si lu rmas bun de la toat lumea n acelasi Iel, Ir
s-i vorbeasc lui Swann ntre patra ochi, Ir s-i spun unde l va
ntlni n acea sear sau n alt zi. El nu ndrzni-s o ntrebe, ar Ii vrut s
o urmeze si era silit, Ir s se ntoarc spre ea, s rspund surzndunei
ntrebri a doamnei Verdurin, dar inima i btea ngrozitor de tare, o ura
pe Odette. ar Ii vrut s-i strpung ochii pe care i iubise att de mult cu o
clip mai nainte, s-i zdrobeasc obrajii lipsiti de prospetime. Continu;
s urce panta mpreun cu doamna .Verdurin, adic s se ndeprteze, cu
Iiecare pas, de Odette, care cobora n sens invers. Dup o secund; se
scurseser multe ore de cnd ea plecase. Pictorul i atrase atentia lui
Swann ca Napoleon al IlI-lea dispruse si el nu mult dup plecarea oi.
,Se nteleseser ntre ei, asta e sigur, adug el, s-au ntlnit probabil jos,
n-au vrut s-si ia rmas bun aici, n Iata tuturor. Este amanta lui."
Tnrul necunoscut ncepu splng. Swann ncerc s-i consoleze. ,,La
urma urmei, ea are dreptate, i spuse el stergndu-i lacrimile si scotndu-i
Iesul, ca s se simt mai bine. Am sItuit-o si eu de nenumrate ori s
Iac asta. De ce s Iii trist? E tocmai brbatul care putea s o nteleag."
AstIel, Swann si vorbea siesi. cci tnrul pe care nu-l putuse identiIica
n prima clip era totodat- el nsusi; ca anumiti romancieri, el si
distribuise personalitatea, ntruchipndu-se n dou personaje, cel care
visa si cel pe care-l vedea n Iata lui purtnd un Ies.
Numele d' Napoleon al IlI-lea i-l dduse lui Forclieville. din cauza unei
vagi asociatii de idei, apoi, din pricina unei anume modiIicri n
Iizionomia obisnuit a baronului si a panglicii Legiunii de onoare,
purtat de-a curmezisul pe piept; dar, n realitate., si prin tot ce
reprezenta si i amintea personajul din vis, era Forchevilie. Cci din
cteva imagini incomplete si schimbtoare, Swann, adormit,
extrgea deductii Ialse, avnd, de altIel, pentru moment, o asemenea
pstere creatoare, net se reproducea prin diviziune simpl, ca anumite
organisme inIerioare; cu cldura simtit de propria-i palm, modela o
min strin pe care i se prea c o strnge, din sentimente si din impresii
de care nu era constient nc, zmislea parc niste peripetii ce, prin
nlntuirea lor logic, aveau s aduc, la timpul potrivit, n somnul lui
Swann, personajul necesar pentru a primi iubirea lui sau pentru a-i
pricinui trezirea. Dintr-o dat se ls o noapte ntunecat, se auzi
clopotul de alarm, oameni treceau n goan, Iugind din casele lor care
ardeau; Swann auzea vuietul valurilor mnioase si inima lui care, cu
aceeasi violent, i se zbuciuma, nelinistit, n piept. Curnd btile inimii
i se ntetir, simti o suIerint, o great inexplicabil; un tran plin de
arsuri i spunea, trecnd pe lng el: ,ntreab-l pe Charlus unde si-a
petrecut Odette sIrsitul serii mpreun cu prietenul lui, a Iost odinioar
amantul ei si ea i spune totul. Ei au dat Ioc caselor". l vzu n Iata lui
pe camerist, care venise s-l trezeasc si i spunea:
- Domnule, este ora opt si a venit Irizerul, i-am spus s se ntoarc peste
o or.
Dar aceste cuvinte, ptrunznd n undele somnului n care era ucuIundat
Swann, nu ajunseser pn la constinta lui dect suIerind acea deviere
datorit creia, n adncul apei, o raz pare un soare, tot astIel cum, cu o
clip mai nainte, tritul soneriei, cptnd, n adncul acelor abisuri, o
sonoritate de clopot, zmislise episodul incendiului. Decorul pe care l
avea sub ochi se Icu totusi tndri, el deschise ochii, auzi pentru o
ultim oar vuietul valurilor mrii, care se ndeprta. si atinse obrazul.
Avea pielea uscat. Si totusi si amintea senzatia de ap rece si gustul
srii. Se ridic, se mbrc; i spusese Irizenilui s vin devreme pentru
c n ajun i scrisese bunicului meu c se va duce n acea dup amiaz la
Combray, cci aIlase c doamna de Cambremer - domnisoara
Legrandin - urma s-si petreac aici vreo cteva zile. Asociind, n
amintirea lui, Iarmecului acestui chip tnr, pe cel al unui tinut unde nu
mai Iusese de att de mult vreme, ele i oIereau mpreun o atractie care
l hot-rse s plece, n sIrsit, din Paris, pentru cteva zile. Cum
diIeritele ntmplri care ne pun n prezenta anumitor persoane nu
coincid cu timpul cnd le iubim, ci, depsindu-l, pot s aib loc nainte
ca el s nceap si s se repete dup ce el a luat sIrsit, primele aparitii u
viata noastr ale unei Iiinte menite s ne plac mai trziu, capt
retrospectiv, n ochii nostri, valoarea unui avertisment, a unei pre-
monitii. n Ielul acesta si amintise adeseori Swann de imaginea Odet-tei
ntlnit la teatru, n acea prim scar, cnd nu credea c o va mai
` 352
'
revedea vreodat - si tot n acelasi Iel si amintea acum serata doamnei
de Saint-Euvcrte, la care l prezentase doamnei de Cambre-mer pe
generalul de Froberville. Interesele vietii noastre snt att de multiple,
nct nu o dat ntr-una si aceeasi mprejurare snt puse jaloanele unei
Iericiri care nu exist nc, alturi de nruttirea unei suIerinte prezente.
Si, Ir ndoial, asta i s-ar Ii putut ntmpla lui Swann nu numai n
salonul doamnei de Saint-Euverte. Cine stie chiar dac, n cazul cnd, n
acea sear, el s-ar Ii gsit n alt parte, nu i s-ar Ii ntmplat alte lucruri
Iericite, alte neIericiri care, apoi, i s-ar Ii prut a Ii Iost inevitabile? Dar
acum inevitabil i se prea ceea ce avusese loc, si vedea aproape un semn
providential n Iaptul c se liotrse s se duc la serata doamnei de
Saint-Euverte, pentru c mintea lui dornic s admire capacitatea
inventiv a vietii si incapabil s-si pun vreme mai ndelungat o
ntrebare diIicil, precum aceea de a sti ce ar Ii trebuit s-si doreasc mai
mult, vedea n suIerintele pe care le simtise n acea sear si n plcerile
nc nebnuite ce se aIlau n germene - prea greu de pus n balant -, un
Iel de nltuire necesar.
Dar n timp ce, la o or dup ce se trezise, i arta Irizerului cum s-l
pieptene pentru ca prul lui s-si pstreze linia n timpul cltoriei, se
gndi din nou la visul lui, revzu, asa cum le simtise att de aproape de
el, tenul palid al Odettei, obrajii ei supti, trsturile obosite, ochii
ncercnati, tot ceea ce - n timpul iubirilor succesive care Icuser din
iubirea lui durabil pentru Odette o ndelungat uitare a primei imagini
pe care ea i-o oIerise - el ncetase s observe nc din primele zile ale
legturii lor, n care, Ir ndoial, n timp ce el dormea, memoria lui
cutase senzatia exact. Si cu acea bdrnie intermitent ce aprea la
el de- ndat ce nu mai era neIericit si care i micsora totodat
moralitatea, exclam n sinea lui: ,.Si cnd te gndesti c mi-am pierdut
attia ani din viat, c am vrut s mor, c am simtit cea mai mare iubire,
pentru o Iemeie care nu-mi plcea, care nu era genul meu!"
23 - In cutarea timpului pierdut
PARTEA A TREIA
Nume de tinuturi NUMELE
P
RIKTRE CAMERELE a cror imagine o evocam cel mai adeseori n
noptile mele de insomnie, nici una nu semna mai putin cu camerele de
la Combray, presrate cu o atmosIer zgrunturoas, parc stropit cu
polen, cucernic si comestibil, ca aceea de la ,Grand Hotel de la
Plage", din Balbec, ai crei pereti, zugrviti cu vopsele strlucitoare ca
smaltul, contineau, asemenea peretilor luciosi ai unei piscine unde
albstreste apa, un aer pur, azuriu si srat. Tapitcrul bavarez care Iusese
nsrcinat cu amenajarea acestui hotel variase decoratia ncperilor, si, n
cea pe care o locuiam, asezase, de-a lungul a trei pereti, biblioteci joase,
cu geamuri, unde, n Iunctie de locul pe care l ocupau, si datorit unui
eIect pe care el nu-l prevzuse, se reIlecta cutare sau cutare parte din
tabloul schimbtor al mrii, desIsurnd o Iriz de luminoase marine,
ntrerupte doar de lemnul de acaju. AstIel incit ntreaga ncpere prea
unul din acele dormitoare model nItisate n expozitiile de mobilier
,modern style", unde snt mpodobite cu opere de art presupuse a Ii
capabile s nveseleasc privirea celui care se va culca aici, si care au
subiecte legate de genul de peisaj n mijlocul cruia urmeaz s se aIle
locuinta.
Dar nimic nu semna totodat mai putin cu acest Balbec real, dect cel la
care visasem adeseori, n zilele de Iurtun, cnd vntul era att de
puternic net Francoise, duendu-m la Champs-Ely-sees, mi
recomanda s nu merg prea aproape de ziduri,ca I nu m pomenesc cu
vreo tigl n cap, si mi vorbea, vicrindu-se, despre marile catastroIe si
nauIragii anuntate de ziare. Cea mai mare dorint a mea era s vd o
Iurtun pe mare, nu att ca pe un Irumos spectacol, ct ca pe un moment
dezvluit din viata real a naturii; sau, mai curnd, nu existau pentru
mine spectacole Irumoase n aIar de cele pe care le stiam c nu snt
artiIicial combinate pentru plcerea mea, ci c snt necesare, de
neschimbat, - peisajele de mare Irumusete pu marile opere de art. Nu
eram curios, nu eram
354
avid s cunosc dect ceea ce credeam a Ii mai adevrat dect mine
nsumi, ceea ce avea pentru mine valoarea de a arta ceva din gn-direa
unui mare geniu, sau din Iorta sau gratia naturii, asa cum ge maniIest ea
de la sine, Ir interventia oamenilor. Asa cum Iru-IKOJUI sunet al vocii
ei, izolat reprodus de IonograI, nu ne-ar consola de Iaptul c nc-am
pierdut mama, tot astIel o Iurtun mecanic imitat m-ar Ii lsat la Iel de
indiIerent ca si n Iata Intnilor luminoase de la Expozitie124. Voiam,
de asemenea, pentru ca Iurtuna s Iie cu totul adevrat, ca malul mrii
nsusi s Iie un mal natural, nu un dig recent nltat de vreo
municipalitate. De altIel, natura, prin toate sentimentele pe care le trezea
n mine, mi se prea a Ii lucrul cel mai opus productiilor mecanice ale
oamenilor. Cu ct purta mai putin pecetea lor, cu att oIerea un Ioc mai
mare desIsurrii inimii mele. Or, retinusem numele de Balbec, pe care
l rostise n Iata noastr Legrandin, ca pe acela al unei plaje apropiate
de ,malurile Iunebre, vestite prin attea nauIragii si nvluite timp de
sase luni din an n lintoliul ceturilor si n spuma valurilor".
,Simti nc sub pasii ti, ne mai spunea el, mult mai intens dect chiar n
Finister (chiar dac acum s-ar suprapune hoteluri, care nu ar putea ns
modiIica cea mai strveche ostatur a pmntului), adevratul sIrsit al
pmntului Irancez, european, al Pmntului antic. Este ultima asezare de
pescari semnnd cu toti pescarii care au trit de la nceputurile lumii, n
Iata mprtiei vesnice a cetu-rilor marine si a umbrelor."
ntr-o zi cnd, la Combray, vorbisem despre aceast plaj de Ia Balbec n
Iata domnului Swann, ca s aIlu de la el dac este locul de unde se vd
cel mai bine Iurtunile cele mai puternice, el mi rspunsese: ,Cred c
stiu acest loc! Biserica din Balbec, construit n secolele al Xl-lea si al
XlII-lea, nc pe jumtate romanic, este poate cel mai curios exemplu
de gotic normand, Iiind att de ciudat net pare a apartine artei
persane." Si am vzut dintr-o dat, cuprins ca de un Iarmec, aceste locuri
care, pn atunci, nu-mi pruser a tine dect de o natur imemorial,
contemporan cu marile Ienomene geologice - si tot att de n aIara
istoriei omenesti precum Oceanul sau Ursa mare, cu pescarii ei
slbateci pentru care, ca si pentru balene, nu a existat un ev mediu -,
intrnd n nsiruirea secolelor, cunoscnd epoca romanic; am stiut astIel
c treIla gotic si ntinsese nervurile, la timpul potrivit, si pe aceste
stnci slbatice, ca acele plante Iragile, dar vii, care, cnd vine
primvara, nsteleaz ici-colo zpada de la poli. Si dac stilul gitic
aducea n aceste locuri si acestor oameni o determinare care Ie lipsea, si
ei, la rndul lor, i impuneau una. ncercam s-mi nchij ui
355
cum triser acesti pescari, timida si minunata lor ncercare de a stabili
raporturi sociale, n timpul evului mediu, aici, pe coastele InIernului, la
poalele Ialezelor mortii; si stilul gotic mi prea mai viu acum cnd,
separat de orasele unde mi-l nchipuisem ntotdeauna nauite, puteam s
vd cum, ntr-un caz particular, pe stnci slbatice, se nscuse si
nIlorise ntr-o clopotnit zvelt. Am Iost dus s vd reproducerile celor
mai vestite statui din Balbec - apostolii cu barb creat si cu nas crn,
Fecioara de pe portic, si de bucurie mi se oprea respitatia cnd m
gndeam c voi putea s-i vd mode-lndu-se n relieI pe ceata etern si
srat. Atunci, n serile Iurtunoase si blnde de Iebruarie, vuitul -
suIlnd n inima mea, pe care o zguduia precum zguduia soba din
camer, proiectul unei cltorii la Balbec - strnea n mine dorul de
arhitectur gotic amestecat cu cel de Iurtun pe mare.
As Ii vrut s iau nc de a doua zi trenul minunat si generos care pleca la
ora unu si douzeci si dou de minute, or pe care nu o puteam
niciodat citi n reclamele companiilor de ci Ierate, n anunturile de
cltorii n circuit, dect cu inima zvcnindu-mi puternic.: mi se prea c
ele Iac, ntr-un punct precis al dup-amiezii, o savuroas cresttur, un
semn misterios cu ncepere de la care ceasurile deviate duceau tot ctre
sear, ctre dimineata de a doua zi, dar pe care aveam s le vedem nu n
Paris, ci ntr-unuPdin acele orase pe unde trece trenul si din care ne
ngduiau s alegem; cci se oprea la Bayeux, Coutances, Vitre,
Questambert, Pontorson, Balbec, Lannion, Lamballe, Benodet, Pont-
Aven, QuimperltL si nainta magniIic, ncrcat de numele ce mi le
oIerea, printre care nu stiam s aleg, cci mi-era cu neputint s renunt la
vreunul. Dar chiar Ir s-l astept, as Ii putut, mbrcndu-m n grab,
s plec chiar n acea sear, dac printii mei mi-ar Ii dat voie, si s ajung
la Balbec n zori, cnd soarele se ridic peste marca Iurioas, de ale crei
valuri nspumate m-as Ii ascuns n biserica construit n stil persan. Dar
cnd se apropia vacanta de Pasti, si cnd printii mei mi Igduiser c o
voi petrece pentru prima dat n nordul Italiei, iat c aceste visuri cu
Iurtuni, de care Iusesem att de bn-tuit, nedorind s vd dect valuri
mpresurndu-m de pretutindeni, tot mai nalte, pe coasta cea mai
slbatec, n preajma unor biserici povrnite si zgrunturoase ca niste
Ialeze, si n turnurile crora tip ascutit psrile mrii, stergndu-le
dintr-o dat, anihilndu-le orice Iarmec, excluzndu-le pentru c le erau
opuse si le-ar Ii sczut din intensitate, li se substituia n mine visul
contrariu, cel al primverii celei mai irizate, nu al primverii de la
Combray, care ne ntepa nc, acrisoar, cu ghimpi de chiciur, ci al
celei care acoperea cu crini si
356
anemone cmpiile din Fiesole si orbea Florenta cu supraIete de aur
asemenea celor din Fra Angelico. Din aeea clip numai razele, par-
Iumurile, culorile mi se preau c au pret; cci alternanta imaginilor
pricinuise n mine o schimbare total a dorintei si - la Iel de brusc
precum cele care au loc uneori n muzic - o complet schimbare de ton
n sensibilitatea mea. Apoi se ntmpl ca o simp variatie atmosIeric s
Iie ndeajuns pentru a provoca n mine modulatia Ir de care ar Ii
trebuit s astept ntoarcerea unui anotimp. Cci adeseori ntr-unui gsesti
o zi rzletit dintr-un altul, care ne Iace g trim n acela, evoc pe dat,
strneste n noi o dorint pentru plcerile ce ni le d numai el si ntrerupe
visele pe eare ni le Iceam, aseznd mai devreme sau mai trziu dect i-ar
Ii venit rndul, aceast Ioaie desprins dintr-un alt capitol, n calendarul,
astIel schimbat, al Fericirii. Dar curnd, asa cum acele Ienomene naturale
din care sntatea noastr nu poate extrage dect un Iolos accidental si
destul de nensemnat, pn cnd, ntr-o zi, stiinta pune stpnire pe ele
si, producndu-le dup voia ei, ne d putinta s le Iacem s reapar cnd
vrem, sustrgndu-le tutelei si agrementului ntmplrii, tot astIel
producerea acestor vise legate de Atlantic si de Italia ncet a mai Ii
supus doar schimbrilor aduse de anotimpuri si de vreme. Pentru a le
Iace s renasc era de ajuns s rostesc aceste nume: Balbec, Venetia,
Florenta, nluntrul crora se acumulase n cele din urm dorinta pe care
mi-o inspiraser locurile desemnate de ele. Chiar primvara, numele de
Balbec ntbiit de mine ntr-o carte era di? ajuns pentru a-rni trezi dorinta
de Iurtuni si de goticul normand; ba chiar, ntr-o zi cu Iurtun, numele
de Florenta sau de Venetia m Iceau s doresc soarele, crinii, Palatul
Dogilor si biserica SInta-Maria a-Florilor.
Dar aceste nume absorbir pentru totdeauna imaginea pe care o aveam
despre acele orase, tran`Iormind-o, supunnd reaparitia ei n mine legilor
lor proprii; drept consecint, ea Iu mai Irumoas, dar si mai diIerit de
ceea ce orasele din Normandia sau din Toscana puteau Ii n realitate si,
sporind bucuriile arbitrare ale imaginatiei mele, agravar viitoarea
deceptie din cltoriile mele. Ele exaltar ideea pe care mi-o Iceam
despre anumite locuri de pe pmnt, partieularizndu-le, conIerindu-le
deci mai mult realitate. Nu-mi reprezentam atunci orasele, peisajele,
monumentele ca pe niste tablouri mai mult saa mai putin plcute,
decupate ici-colo n una si aceeasi materie, ci pe Iiecare ca pe un lucru
necunoscut, esential diIerit de eele'alte, de care suIletul meu era nsetat si
a crui cunoastere i va Ii de Iolos. Dar toate eptar nc si mai mult
individualitate prin Iaptul de a Ii desemnate prin nume, prin nume
357
care nu le apartineau dect lor, nume asa cum au oamenii! Cuvintele ne
nItiseaz o mic imagine limpede si uzual a lucrurilor, ca acelea pe
care le vedem atrnate pe peretii scolilor, pentru ca elevii s stie ce este
masa de lucru a unui tmplar, o pasre, un Iurnicar, lucruri concepute ca
Iiind asemntoare cu toate celelalte de acelasi Iel. Dar numele
nItiseaz persoane - si orase pe care ne nvat s le credem
individuale, unice ca niste persoane -, dndu-ne o imagine conIuz ce
extrage din ele, din sonoritatea lor strlucitoare sau ntunecat, culoarea
cu care este pictat uniIorm, ca unul din acele aIise pe de-a-ntregul
albastre sau pe de-a-ntregul rosii, n care, din cauza limitelor procedeului
Iolosit sau dintr-un capriciu al decoratorului, snt albastre sau rosii nu
numai cerul sau marea, ci si brcile, biserica, trectorii. Numele de
Parma, unul din orasele unde doream cel mai mult s m duc de cnd
citisem Mnstirea din Parma125, aprndu-mi compact, neted, violet,
si molatec, dac mi se vorbea despre o cas oarecare din Parma n care
voi Ii primit, simteam plcerea de a gndi c voi locui ntr-o cas neted,
compact, violet si molatec, Ir nici o legtur cu casele din orasele
Italiei, de vreme ce mi-o nchipuiam doar cu ajutorul "acelei silabe
ncrcate cu numele de Parma, unde nu circul nici o boare de aer, si
mbibat de mine cu toat moliciunea stendhalian si cu rsIrngeri de
violete. Iar cnd m gndeam la Florenta, m ndreptam parc spre un
oras miraculos nmiresmat si asemenea unei corole, pentru c era numit
cetatea crinilor, iar catedrala lui, SInta-Maria-a-Florilor. Ct despre
Balbec, eraMumJ din acele nume unde, ca pe un vechi vas de lut
normand ce pstreaz culoarea pmntului din care e Icut, mai vezi nc
zugrvindu-se vreun obicei de mult prsit, vreun drept Ieudal, vreo
stare strveche a locurilor, vreun mod desuet de a pronunta alctuind
silabe heteroclite si pe care eram sigur c-l voi regsi pn si n pronuntia
hangiului ce-mi va servi caIeaua cu lapte la sosire, duendu-m apoi s
vd marea dezlntuit n Iata bisericii, si cruia i atribuiam nItisarea
certreat, solemn si medieval a unui personaj dintr-un Iabliau126.
Dac m nzdrveneam si dac printii mei mi ngduiau, dac nu s
stau mai mult timp la Balbec, cel putin s iau mcar pentru o singur
dat, pentru a cunoaste arhitectura si peisajele din Nor-mandia sau din
Bretania, acel tren de la ora unu si douzeci si dou de minute n care
urcasem de attca ori n nchipuirea mea, as Ii vrut s m opresc mai ales
n orasele cele mai Irumoase; dar zadarnic le comparam ntre ele, cum
s aleg, asa cum nu poti alege ntre Iiinte individualizate si care nu pot Ii
schimbate ntre ele, ntre Bayeux, att de nalt n nobila-i dantel
rosiatec si al crui
358
crestet era iluminat de aurul vechi al ultimei sale silabe; Vitre, al crui
accent ascutit mrginea cu un romb de lemn negru geamul strvechi;
dulcele Lamballe care, alb vzut de departe, are nuante mergnd de la
galbenul cojii de ou pn la, cenusiul perlei; Coutai-ces, catedral
normand, pe care diItongul Iinal, gras si glbui, l ncununeaz cu un
turn de unt; Lannion, cu huruitul diligentei dup care zboar o musc,
tulburnd tcerea satului; Questambert, Pontorson, derizorii si naive,
pene albe si ciocuri galbene risipite pe drumul acestor locuri Iluide si
poetic: ; Benodet, nume parc abia legat cu odgonul de trm, pe care rul
vrea s-l trasc printre alge; Pont-Aven, zbor alb si roz al aripii unui vl
usor, care se reIlect, tremurnd, n apa nverzit a canalului;
Quimperle, mai bine priponit, si chiar din evul mediu, ntre praiele
printre care ciripeste, mpodobindu-se cu perlele mrunte si ncetosate
pe care le deseneaz, ca prin transparenta pnzelor de pianjen de pe un
vitraliu, razele de soare preschimbate n pumnale tocite de argint
ntunecat?
Aceste imagini erau Ialse si pentru un alt motiv; ele erau, prin Iorta
lucrurilor, Ioarte simpliIicate; Ir ndoial, acel lucru la care aspira
imaginatia mea si pe care simturile mele nu-l percepeau dect incomplet
si Ir nici o plcere n prezent, eu l zvorisem la adpostul numelor;
Ir ndoial, pentru c acumulasem n ele mult visare, mi magnetizau
acum dorintele; dar numele nu snt Ioarte vaste; cel mult dac puteam s
introduc n ele dou sau trei dintre principalele ,ciudtenii" ale orasului,
care se juxtapuneau nemijlocit; n numele de Balbec, ca n sticla
mritoare a acelor tocuri pe care le cumperi cnd esti n vilegiatur la
mare, vedeam valuri nltndu-se n jurul unei biserici n stil persan.
Poate chiar simpliIicarea acestor imagini a Iost una din cauzele stpnirii
pe care au cptat-o asupra mea. Cnd tata hotr, ntr-un an, c ne vom
petrece vacanta de Pasti la Florenta si la Venetia, neavnd loc pentru a
introduce n numele de Florenta elementele care alctuiesc de obicei
orasele, am Iost constrns s isc o cetate supranatural din Iecundarea,
de ctre anumite parIumuri primvratece, a ceea ce eu credeam c este,
n esenta lui, geniul lui Giotto. Cel mult - si pentru c nu poti cuprinde
ntr-un nume mult mai mult durat dect spatiu-,ca nsesi anumite
tablouri de Giotto, care arat, n dou momente diIerite ale actiunii, unul
si acelasi personaj, aici culcat pe pat, acolo pregtindu-se s ncalece,
numele de Florenta era mprtit n dou compartimente. ntr-unui, sub un
baldachin arhitectural, contemplam o Iresc peste care era suprapus n
parte o perdea de soare matinal, prIuit, oblic, si
359
care nainta treptat;n cellalt (cci, negndindu-m la nume ca la un
ideal inaccesibil, ci ca la o ambiant real n care m voi scuIunda,
viata nc netrit, viata intact si pur pe care o nchideam n ele druia
plcerilor celor mai materiale, scenelor celor mai simple, atractia pe
care o au n operele Primitivilor), strbteam repede - pentru a ajunge
ct mai grabnic la dejunul care m astepta cu Iructe si vin de Chianti - un
Ponte Vecchio plin de irisi, narcise si anemone. Iat (desi eram la
Paris) ce vedeam eu, si nu ce era n jurul meu. Chiar dintr-un simplu
punct de vedere realist, tinuturile pe care le dorim ocup n Iiecare
clip mult mai mult loc n viata noastr adevrat dect tinutul unde ne
gsim eIectiv. Fr ndoial, dac atunci as Ii Iost eu nsumi mai atent la
ceea ce se aIla n gndul meu cnd rosteam cuvintele ,s merg Ia
Florenta, la Parma, la Pisa, la Venetia", mi-as Ii dat BC; ma c ceea ce
vedeam nu era nicidreum un oras, ci ceva la Iel. de diIerit de tot ce
cunosteam, la Iel de minunat, pe ct ar putea Ii pentru o omenire a crei
viat s-ar Ii desIsurat totdeauna ctre sIrsitul unor dup amieze de
iarn, aceast minune necunoscut: o dimineat de primvar. Acele
imagini ireale, Iixe, totdeauna asemntoare, care mi umpleau noptile
si zilele, au diIerentiat aceast perioad din viata mea de cele ce o
precedaser (si care s-ar Ii putut conIunda cu ea n ochii unui observator
ce nu vede lucrurile dect din aIar, ce nu vede, adic, nimic), asa cum
ntr-o oper un motiv melodic introduce o noutate pe care nu ai putea s
o bnuiesti dac te-ai multumi e citesti libretul, si nc si mai putin dac
ai rmne n aIara cldirii teatrului, numrnd doar sIerturile de ceas care
trec. Si, chiar din acest simplu punct de vedere cantitativ, n viata noastr
zilele nu snt egale. Pentru a strbate zilele, Iirile oarecum nervoase, cum
era a mea, dispun, ca si automobilele, de ,viteze" diIerite. Exist zile
abrupte si diIicile, pe care le urci ntr-un timp inIinit, ai zile n pant pe
care le cobori n goan si cntnd. n timpul acelei luni - cnd am evocat
ntruna, ca pe o melodie obsedant, Ir s m pot stura de ele,
imaginile Florentei, ae-enetieijijile Pisoi, cu o dorint care pstra n
ea ceva att de proIund individual, de parc ar Ii Iost o iubire, o iubire
pentru o Iptur omeneasc - am crezut c ele corespund unei realitti
independente de mine, cci m-au Icut s cunosc o sperant la Iel de
minunat ca aceea pe care putea s o nutreasc un crestin din primele
secole ale erei noastre, n preajma intrrii lui n paradis. De aceea, Ir
ca s m preocupe contradictia existent n Iaptul de a voi s privesti si
s atingi cu organele simturilor ceea ce Iusese elaborat de reverie si
neperceput de
360"
ele - lucru cu att mai ispititor pentru ele, mai diIerit de ceea. ce
cunosteau - ,ceea ce mi amintea de realitatea acestor imagini mi ntetea
cel mai mult dorinta, pentru c era ca o Igduial c aceasta mi va Ii
satisIcut. Si, desi exaltarea mea avea drept motiv o dorint de plceri
artistice, ghidurile o ntretineau chiar mai mult dect crtile de estetic,
si, mai mult dect gliidurile, mersul cilor Ierate. Eram emotionat
gndind c aceast Florenta pe care o vedeam apropiat, dar
inaccesibil, n imaginatia mea, dac traseul care o desprtea de mine, n
mine, nu era viabil, putea Ii atins prin-tr-un ocol, dac as Ii luat-o pe un
,drum pmntesc". Desigur, cnd mi repetam, atribuind astIel atta
valoare lucrurilor pe care urma s Ie vd, c Venetia era ,scoala lui
Giorgione, locul unde a trit Ti-tian, cel mai complet muzeu al
arhitecturii domestice din evul mediu", m simteam Iericit. Eram totusi
si mai Iericit cnd ieseam cu treburi si, mergnd repede din cauza vremii
care, dup cteva zile de primvar timpurie, se Icuse iar Iriguroas
precum n timpul iernii (ca n acea iarn pe care o aveam de obicei la
Combray, n Sptmna Patimilor) - pe bulevarde castanii, scuIundati
ntr-un aer nghetat si lichid ca apa, ncepeau totusi, oaspeti exacti, n
tinut de sear, ce nu se lsaser descurajati att de usor, s-si
rotunjeasc si s-Ii cizeleze, sub blocurile congelate, irezistibila
verdeat contrariat de puterea neasteptat a Irigului, ce nu izbutea s
pun Iru exaltrii lor treptate -, m gndeam c acum Ponte Vecchio era
presrat Ja tot pasul cu zambile si anemone si c soarele primvratec
colora valurile din Marele Canal cu un azuriu att de ntunecat si n
tonuri de smarald att de nobile net, sprgndu-se la poalele zidurilor cu
picturi de Titian, puteau rivaliza cu ele n privinta bogtiei de culori. Nu-
mi mai putui stpni bucuria cnd tata, uitndu-se Ja barometru si
vitndu-se c-i Irig, ncepu s caute trenurile cele mai nimerite, si cnd
ntelesei c, ptrun-znd dup dejun n laboratorul crbunelui, n camera
magic ce opera n juru-i acea transmutare, te puteai trezi a doua zi n
cetatea de marmor si de aur ,mpodobit cu jasp si pavat cu smarag-
de". AstIel, ea s~' Cetatea crinilor nu erau doar tablouri Iictive pe care Je
puneai dup voint n Iata imaginatiei tale, ci existau la o anumit
distant de Paris, distant care trebuia neaprat parcurs dac voiai s Ie
vezi, ntr-un anume Joc de pe pmnt, si nu n altul, ntr-un euvnt, erau
ntru totul reale. Ele devenir nc si mai reale pentru mine cnd tata,
spunndu-mi: ,De Iapt, ati putea s rm-neti la Venetia, de la 20 apri'ie
Ja 29, si I ajungeti la Florenta n dimineata de Pasti", le Icu pe
amndou s ias nu numai din Spatiul abstract, dar si din acel Timp
imaginar unde noi situm
361
nu.o singur cltorie, ci si altele, simultane, Ir prea mare emotie, de
vreme ce nu snt dect posibile - timp care se Iabric din nou att de bine
nct poti s-l petreci nc odat ntr-un oras dup ce l-ai petrecut n altul
-, si le consacr acele zile anume care snt certiIicatul de autenticitate al
obiectelor crora le snt druite, cci aceste zile unice se consum prin
Iolosire, nu se mai ntorc, nu le mai poti tri aici, cnd le-ai trit dincolo;
simtii c se ndreptau ctre sptamna care ncepea luni, cnd
spltoreas trebuia s aduc vesta alb pe care o murdrisem cu
cerneal, absorbindu-se n ea, la sIrsitul timpului ideal cnd nu existau
nc, ele, cele dou cetti Regine, ale cror domuri si turnuri aveau s se
nscrie n planul propriei mele vieti, datorit celei mai emotionante
dintre geometrii. Dar abia dac ncepusem s gsesc drumul ctre cea
mai mare bucurie ; am ajuns n sIrsit la ea (avnd abia atunci revelatia
c, pe strzile clipocitoare, nrosite de rsIrngerile Irescelor lui Giorgio-
ne, nu se vor plimba prin Venetia, sptamna viitoare, n ajunul
Pastilor, asa cum, n ciuda attor avertismente, continuasem eu s-mi
nchipui, brbatii ,majestuosi si nIricostori precum marea, pur-tndu-si
armura cu reIlexe de bronz sub cutele mantiei nsngerate", ci c s-ar
putea s Iiu eu acela, adic personajul minuscul pe care, ntr-o mare
IotograIie a bisericii San Marco mprumutat mie de cineva, ilustratorul
l reprezentase cu melon, n Iata porticelor), cnd l-am auzit pe tata
spunndu-mi: ,Cred c pe Marele Canal e nc Irig, ai Iace bine s-ti pui
totusi n valiz paltonul si vesta ceea groas". La aceste cuvinte, m
nltai ctre un Iel de extaz; ceea ce crezusem pn atunci imposibil
devenea realitate, m simtii cu adevrat ptrunznd printre acele ,stnci
de ametist semnnd cu un reciI din marea Indiilor"; printr-o gimnastic
suprem si peste puterile mele, dezbrcndu-m ca de o carapace
devenit neIolositoare de aerul camerei, l-am nlocuit prin prti egale de
aer venetian, prin acea atmosIer marin, invincibil si particular ca n
vis, pe care imaginatia mea o nchisese n numele de Venetia; simtii
operndu-se n mine o miraculoas dezincarnare; ea Iu cu-rnd dublat de
vaga dorint de a vomita pe care o ai cnd te doare ru gtul, si trebuir
s m oblige s stau la pat, cu o Iebr att de persistent nct doctorul
spuse c ai mei trebuie s renunte nu numai s m lase s plec acum la
Florenta si la Venetia, dar, chiar cnd voi Ii pe deplin nsntosit, s-mi
interzic, timp de cel putin un an, orice cltorie si orice pricin de
zbucium.
Si, vai, el le interzise cu totul/si s m mai lase s m duc la teatru ca s
o aud pe Berma; artista sublim, pe care Bergotte o gsea genial, m-ar
Ii consolat poate c nu merg la Florenta si la
362
Venetia, c nu merg la Balbec, Icndu-mi cunoscut ceva care era poate
la Iel de important si de Irumos. Trebuiau s se multumeasc s m
trimit zilnic la Champs-ttSysees, sub supravegherea unei persoane care
m-ar mpiedica s m obosesc, si acea persoan a Iost Fransoise, intrat
n slujba noastr dup moartea mtusii mele Leonie. Gndul de a m
duce s m plimb pe Champs-Iilyse'es mi se pru de nesuportat. Dac
Bergotte ar Ii descris acel loc "ntruna din crtile sale, as Ii dorit, Ir
ndoial, s-l cunosc, ca pe toate lucrurile care mai nti Iuseser
introduse n imaginatia mea prin mijlocirea ,dublului" lor. Ea le
nclzea, le ddea viat, o personalitate, iar eu voiam s le regsesc n
realitate; dar nimic din aceast grdin public nu era legat de visele
mele.
ntr-o zi, Iiindc m plictiseam stnd n locul nostru obisnuit, alturi de
caii de lemn, Franeoise m luase cu ea ntr-o excursie - dincolo de
Irontiera pzit, la intervale egale, de Iortretele vn-ztoarelor de
acadele -, n acele regiuni nvecinate, dar strine, unde chipurile snt
necunoscute, si pe unde trece trsura tras de capre; apoi ea se ntorsese
s-si ia poseta pe care o lsase pe scaunul lipit de un tuIis de daIin; n
asteptare, tropiam pe marea peluz cu iarb rar si parc prjolit,
nglbenit de soare, la captul creia se aIl un havuz dominat de o
statuie cnd, din alee, adresn-du-se unei Ietite cu prul rosu care se juca
n Iata bazinului cu un Iel de minge de plut eu pene, o alta, ce tocmai si
mbrca pardesiul si si strngea racheta, i strig, grbindu-se:
,Larevedere, Gilberte, m duc acas, nu uita c disear venim la tine
dup cin". Numele de Gilberte trecu pe lng mine, evocnd cu att
mai mult existenta celei pe care o desemna, cu ct nu o numea doar, ca
pe o Iiint absent despre care se vorbeste, ci o interpela; trecu astIel pe
lng mine, n actiune, spre a spune astIel, cu o putere sporit de curba
traiectoriei sale si de apropierea tintei; transportnd cu el, simteam asta,
cunostintele, notiunile pe care le avea cu privire la cea creia i era
adresat, nu eul meu, ci prietena care o chema, tot ceea ce, n timp ce l
pronunta, ea revedea sau, cel putin, poseda n memorie, din intimitatea
lor zilnic, din vizitele pe care si le Iceau una celeilalte, si tot acel
necunoscut nc si mai inaccesibil si mai dureros pentru mine prin aceea
c era, dimpotriv, att de Iamiliar si att de maniabil pentru aceast Iat
Ier'cit care m atingea cu el Ir ca eu s-l pot ptrunde mai adnc, si l
arunca n vzduh printr-un strigt; - lsnd s pluteasc acolo emanatia
minunat pe care o rspndise, lovindu-le cu precizie, a ctorva puncte
invizibile din viata domnisoarei Swann, a serii care urma, asa cum va
Ii, dup cin, la ea acas- alctuind, trector ceresc n mijlocul co
363
piilor si al bonelor, un nouras de o culoare pretioas, asemenea celui
care, rotunjindu-se deasupra unei Irumoase grdini pictate de Poussin,
reIlect minutios, ca un nor dintr-un decor de oper, plin cu cai si care
de lupt, vreo scen din viata zeilor; - arunend n gIrsit, peste acea
iarb rar, n locul unde ea era att o bucat dintr-o peluz vested ct si
un moment din dup-amjaza blondei juctoare cu mingea (care continu
s o arunce si s o prind cu racheta, pn cnd o guvernant cu pan
albastr la plrie o clie-m), o mic Isie miraculoas de culoarea
heliotropului, impalpabil ca o rIiIrngcre si suprapus ca un covor, pe
care nu am ostenit s-mi plimb pasii ntrziati, nostalgici si proIanatori,
n timp ce Fransoise mi striga: ,Haide, neheie-ti paltonul, si s o lum
din loc", iar eu remarcam pentru prima dat cu iritare c are un limbaj
vulgar si, vai! nu are pan albastr la plrie.
Se va ntoarce ea oare pe peluza din Champs-Elysees? A doua zi nu era
acolo; dar am ntlnit-o din nou zilele urmtoare; ddeam tot timpul
trcoale locului unde se juca mpreun cu prii tenele ei, astIel net, o
dat cnd mi erau destule pentru jocul lor, m chem si m ntreb dac
vreau s m joc cu ele, si de atuncilrNam jucat de Iiecare dat cnd era
ea acolo. Dar asta nu se ntmpladIeit; uneori nu putea veni din cauza
lectiilor, a catehismului, a unei vizite la vreo prieten, a ntregii ei vieti
desprtit de a mea pe care, de dou ori, condensat n numele de
Gilberte, o simtisem cum trece att de dureros pe ling mine, pe poteca
povrnit din Combray si pe peluza din Champs-Elysees. Spunea
dinainte c nu va veni n acele zile; dac trebuia s lipseasc din cauza
scolii, zicea: ,Ce plictiseal, nu o s pot veni mine; o s v distrati asa
de bine cu totii, dar Ir mine", cu o expresie trist, care m consola
ntructva; n schimb, cnd era invitat dimineata la vreo prieten si,
nestiind, o ntrebam dac va veni s se joace, mi rspundea:
,Ndjduiesc din tot suIletul c mi! Ndjduiesc c mama o s m lase
s m duc la prietena mea". Cel putin n acele zile stiam dinainte c nu o
voi vedea, n timp ce alteori mania ei o lua pe neasteptate la treburi n
oras, iar a doua zi ea spunea: ,Da, am iesit n oras eu mama", ca pe un
lucru Iiresc, si care n-ar Ii Iost pentru altul cea mai mare nenorocire cu
putint. Erau si zile cnd vremea era urit si cnd guvernanta, care se
temea de ploaie, nu voia s o aduc la Champs-Elypees.
De aceea, dac cerul era ndoielnic, nc de dimineat l cercetam
ntruna, tirind seama de toate prevestirile. Dac vedeam o doamn de
vizavi care, n Iata Ierestrei, si punea plria, mi spuneam: ,Iese n
oras; deci e o vreme care ti ngduie s iesi; de
364
ce nu ar iesi si Gilberte?" Dar cerul se ntuneca, mama spunea c este cu
putint s se nsenineze, c pentru asta ar Ii de ajuns o raz de soare, dar
c e mai probabil c va ploua; si dac va ploua, la ce bun s te duci la
Champes-Iilysees? De aceea, nc din timpul mesei, privirile mele
nelinistite se ndreptau ntruna ctre cerul nesigur si nnourat, care
rmnea ntunecat. n Iata Ierestrei, balconul era cenusiu. Dintr-o dat, pe
pietrele lui mohorte nu vedeam culori mai putin terne, ci simteam ca un
eIort ctre culori mai putin terne, pulsatia unei raze sovielnice care voia
parc s-si desctuseze lumina. O clip mai trziu, balconul plea si
reIlecta un Iel de ap matinal, rsIrngnd nenumratele reIlexe ale
grilajului de Iier. SuIlarea vntului le mprstia, pietrele se ntunecau din
nou, dar, ca mblnzite, se ntorceau; balconul ncepea din nou s
albeasc imperceptibil si, prin mijlocirea unuia din acele crescendo-uri
continui precum cele care, n muzic, la sIrsitul unei Uverturi, poart o
singur not pn la un Iorlissimo suprem, Icnd-o s treac repede
prin toate treptele intermediare, l vedeam cum ajunge la acel auriu
inalterabil si Iix al zilelor Irumoase, pe care umbra decupat a
balustradei Ioarte lucrate se desprindea n negru ca o vegetatie
capricioas, cu o Iinete a desenului celor mai mici amnunte ce prea a
pune n evident o constiint Ioarte aplicat, o satisIactie de artist, si cu
un asemenea relieI, o asemenea catiIelare n odihna htisurilor sumbre si
Iericite, nct acele reIlexe rnari si nIrunzite ce se tolneau pe lacul de
soare preau a sti c snt chezsii de liniste si de Iericire.
Ieder instantanee, Ilor ce se ntinde pe zid si piere curnd! Cea mai
incolor, cea mai trist, pentru multi, din cele care se t-rsc pe ziduri
sau mpodobesc Iereastra; pentru pune, dintre toate cea mai iubit, din
ziua cnd ea apruse pe balconul nostru, ca nssi umbra prezentei
Gilbcrtei, care se aIla poate chiar atunci pe Champs-Ilysees si care, de
ndat ce voi ajunge si eu acolo, mi va spune: ,Hai s ne jucm chiar
acum de-a v-ati ascunselea, esti n tabra mea"; Iragil, dus de o adiere
de vnt, dar legat nu de anotimp, ci de or; Igduint pentru Iericirea
imediat pe care ziua e reIuz sau o va mplini si, prin chiar asta, pentru
Iericirea imediat prin excelent, pentru Iericirea druit de iubire; mai
gingas, mai cald pe piatr dect muschiul nsusi; vie, Iiindu-i de ajuns
o raz pentru a se naste si a mprstia bucuria, chiar n inima iernii.
Si pn n acele zile cnd orice alt vegetatie a disprut, cnd Irumoasa
piele verde care nvluie trunchiul btrnilor copaci este ascuns sub
zpad, cnd nu mai ningea, dar cnd vremea rmnea
365
prea ntunecat pentru ca s ndjduiesc c Gilberte va iesi s se joace,
dintr-o dat, silind-o parc pe mama s spun: ,Uite c se nsenineaz,
ati putea totusi s ncercati s v duceti la Champs-Iilysees", pe mantia
de zpad care acoperea balconul, soarele, ivit printre nori, ntretesea
Iire de aur si broda reIlexe negre. n acea zi nu gseam pe nimeni, sau
doar o singur Ietit, care tocmai pleca asigurndu-m c Gilberte nu va
veni. Scaunele pe care nu se mai nsiraia adunarea impozant, dar
nIrigurat, a guvernantelor, erau goale. Lng peluz sttea doar o
singur doamn n vrst care venea pe orice Iel de vreme, totdeauna
gtit cu aceleasi vesminte, magniIice si ntunecate; pentru a Iace
cunostint cu ea as Ii sacriIicat, atunci, dac schimbul mi-ar Ii Iost
ngduit, cele mai mari Ioloase viitoare din viata mea. Cci Gilberte se
ducea n Iiecare zi s o salute; ea o ntreba pe Gilberte ce mai Iace
,scumpa ei mam"; si mi se prea c, dac as Ii cunoscut-o, as Ii Iost
pentru Gilberte cu totul altul, cineva care i cunoaste pe prietenii
printilor ei. n timp ce nepotii si se jucau la o oarecare deprtare, ea
citea totdeauna ziarul Debatsl-7, pe care l numea ,btrinul meu ziar
Debats", si, Icnd pe aristocrata, spunea, vorbind despre politist sau
despre Iemeia care nchiria scaunele: ,Btrnii meu prieten politistul",
,Iemeia care nchiriaz scaunele, btrna mea prieten".
Fran;oisei Iiindu-i prea Irig ca s rmn nemiscat, ne-am dus pn la
podul Concorde spre a vedea Sena nghetat, de care toti, pn si copiii,
se apropiau Ir team, ca de o imens balen azvr-lit acolo de valuri,
Ir de aprare, ce urma a Ii jupuita`de piele. Ne ntorceam pe Champs-
Iilysees; lncezeam, ndurerat, ntre caii de lemn nemiscati si peluza alb,
prins n reteaua neagr a aleilor de pe care Iusese mturat zpada si
unde statuia avea mna prelungit cu un turture de gheat, ce prea a-i
explica gestul. nssi btrna doamn, dup ce si mpturise jurnalul, o
ntreb pe o bon ct e ceasul, multumiiidu-i apoi prin cuvintele: ,Ct
snteti de amabil!" apoi, rugndu-l pe cantonier s le spun nepotilor ei
s se ntoarc, pentru c i este Irig, adug: ,Buntatea dumneavoastr
m copleseste!" Dintr-o dat ceva sIsie aerul; ntre teatrul de ppusi si
circ, n zarea nIrumusetat, pe cerul ntredeschis, zrisem, ca pe un
semn Iabulos, pana albastr a Guvernantei. Iar Gilberte alerga n goan
n directia mea, senteietoare si rosie sub o cciul n patru colturi de
blan, nsuIletit de Irig, de ntrziere si de dorinta de a se juca; putin
nainte de a ajunge ling mine, se ls s alunece pe gheat, si, Iie
pentru a-si pstra mai bine echilibrul, Iie pentru c gsea c e mai
gratioas astIel, Iie pentru c voia s semene cu o patinatoare, nainta,
surznd, cu bratele larg deschise,
366
ca si cum ar Ii vrut s m primeasc la pieptul ei. ,Bravo! Bravo! e
Ioarte bine, as spune, ca si dumneata, c este minunat, c este
nemaipomenit de ndrznet, dac nu as Ii att de btrn si dac nu as Ii
apucat vechiul regim, exclam btrna doamn lund cuvntul n numele
acelei peluze tcute, pentru a-i multumi Gilbertei c venise Ir s se
lase intimidat de vreme. Esti ca mine, credincioas btrnului nostru
parc; sntem curajoase amndou. l iubesc, chiar asa cum este acum.
Zpada
asta, o s rzi de mine, m Iace s m gndesc la o blan de hermin!" Si
btrna doamn ncepu s rd.
Prima din acel sir de zile - pe care zpada, imagine a Iortelor ce puteau
s m lipseasc de vederea Gilbertei, le nvluia n tristetea unei zile de
desprtire, ba chiar a unei zile de plecare, pentru c modiIica nItisarea
si mpiedica aproape Iolosirea locului obisnuit al singurelor noastre
ntrevederi, acum schimbat, mbrcat parc ntr-o alb blan - aduse un
progres n iubirea mea, cci Iu ca o prim durere pe care ea ar Ii
mprtsit-o cu mine. Din tabra noastr nu eram dect noi doi, si Iaptul
de a Ii astIel singur cu ea era nu numai ca un nceput de intimitate, dar si
din partea ei - ca si cum nu venise dect pentru mine pe o asemenea
vreme - asta mi se prea tot att de nduiostor ca si cum, ntr-una din
acele zile cnd era dimineata invitat la o prieten, ar Ii renuntat s se
duc, pentru a veni s m ntlneasc pe Champs-Elysees; cptm mai
mult ncredere n vitalitatea si n viitorul prieteniei noastre, care
rmnea vie n mijlocul amortelii, singurttii si pie-irii lucrurilor
nconjurtoare;si n timp ce mi bga bulgri de zpad pe sub guler, eu
surdeam, nduiosat, spre ceea ce mi prea a Ii att o preIerint pe care
mi-o arta, tolerndu-m ca tovars de cltorie n acest tinut iernatic si
nou, ct si un Iel de Iidelitate pe care mi-o pstra n nenorocire. Curnd,
una dup alta, ca niste vrbii sovielnice, sosir si prietenele ei, negre
pe zpada alb. Am nceput s ne jucm, si cum acea zi nceput att de
trist trebuia si sIrseasc n bucurie, pe cnd m apropiam, nainte de a
ncepe jocul, de prietena a crei voce repezit o auzisem n prima zi
strignd numele de Gilberte, ea mi spuse: ,Nu, nu, stim bine c ti place
s Iii n tabra Gilbertei, de altIel, uite, te cheam". Ea m chema, ntr-
adevr, s vin pe peluza de zpad, n tabra ei, din care soarele,
mbrcnd-o n rsIrngerile roz, n testura uzat si metalic a vechilor
brocarturi, Icea o Tabr a Postavului de aur.
Ziua aceea de care m temusem att de mult a Iost, dimpotriv, una
dintre singurele cnd nu am Iost prea neIericit.
367
Cci, desi nu m mai gndearn dect cum s nu mai rmn nici mcar o
singur zi Ir s o vd pe Gilberte (n asemenea msur, nct o dat,
bunica neIiind nc acas pentru ora mesei, nu m-am putut mpiedica s-
mi spun c dac ar Ii Iost clcat de o trsur, nu m-as Ii putut duce ctva
timp pe Champs-Iilysees; nu mai iubesti pe nimeni de ndat ce
iubesti), totusi acele clipe cnd eram lng ea si pe care, nc din ajun, le
asteptasem cu atta nerbdare, pentru care tremurasem, crora le-as Ii
sacriIicat totul, nu erau nicidecum clipe Iericite; si stiam bine asta, cci
erau singurele din viar ta mea asupra crora mi concentrasem atentia
meticuloas, nversunat, ce nu descoperea n ele nici mcar un atom
de plcere.
n tot timpul ct eram departe de Gilberte, simteam nevoia s o vd, cci,
ncercnd ntruna s-mi reprezint imaginea ei, ajungeam s nu mai
izbutesc s mi-o nchipui, si s nu mai stiu bine ce nseamn iubirea
mea. Apoi, ea nu-mi spusese nc niciodat c m iubeste. Dimpotriv,
pretinsese adeseori c are prieteni mai buni dect mine, c snt un bun
camarad joac, dar totusi prea distrat, prea absent; n sIrsit, mi dduse
adeseori semne evidente de rceal, care mi-ar Ii putut zdruncina
credinta c snt pentru ea o Iiint diIerit de celelalte, dac aceast
credint ar Ii izvort dintr-o iubire pe care Gilberte ar Ii avut-o pentru
mine, si nu, cum se n-tmpla, din iubirea pe care o aveam eu pentru ea,
ceea ce o Icea mult mai rezistent, de vreme ce o silea s depind de
nsusi Ielul cum eram obligat, printr-o necesitate luntric, s m
gndesc la Gilberte. Dar nici eu nu-mi declarasem sentimentele pe care
le aveam pentru ea. Desigur, pe Iiecare pagin din caietele mele, i
scriam la nesIrsit numele si adresa, dar la vederea acelorrmduri vagi
pe care le nsiruiam pe hrtie Ir ca asta s nsemne c eaTslTgrn-deste
la mine, care o Iceau s capete, n jurul meu, un loc att de mare si de
vizibil, Ir ca s Iie mai prezent prin asta n viata mea, m simteam
descurajat pentru c ele nu-mi vorbeau despre Gilberte, care nici nu le
va vedea mcar, ci de propria mea dorint, pe care preau c mi-o arat
ca Iiind ceva pur personal, ireal, plictisitor si neputincios. Lucrul cel
mai grabnic era ca s ne vedem si s putem s ne mrturisim unul altuia
iubirea, care nu ncepea - spre a spune astIel - dect atunci. Fr ndoial,
diIeritele motive care mi strneau nerbdarea de a o vedea ar Ii Iost
mai putin imperioase pentru un brbat matur. Mai trziu, se ntmpl ca,
de-venin iscusiti n a ne cultiva plcerile, s ne multumim cu aceea pe
care o avem cnd ne gndim la o Iemeie asa cum m gndeam eu la
Gilberte, Ir s ne nelinistim spre a sti dac acea imagine corespunde
realittii si, de asemenea, cu aceea de a o iubi Ir ne-
368
voia de a Ii siguri c ne iubeste si ea; sau, nc, s renuntm la plcerea
de a-i mrturisi iubirea noastr, spre a ntretine astIel iubirea pentru noi,
imitndu-i pe acei grdinari japonezi care, pentru a obtine o Iloare mai
Irumoas, sacriIic mai multe altele. Dar n perioada cnd o iubeam pe
Gilberte, eu mai credeam c Iubirea exist cu adevrat n" aIara noastr;
c, ngduindu-ne cel mult s ndeprtm din calea-i tot Ielul de
obstacole, ea si oIerea Iericirea ntr-o ordine n care nimic nu putea Ii
schimbat; mi se prea c dac, din proprie initiativ, as Ii nlocuit
dulceata mrturisirii cu simularea indiIerentei, nu numai c m-as Ii lipsit
de una dintre bucuriile la care visasem cel mai mult, ci c mi-as Ii
Iabricat dup voie o iubire Ials si, Ir valoare, Ir comunicare cu cea
adevrat, pe ale rei drumuri misterioase si preexistente as Ii renuntat
s mai merg. Dar cnd soseam pe Champs-Iilysees- si cnd, mai nti,
aveam sa. pot s-mi conIrunt iubirea, pentru a-i aduce rectiIicrile
necesare cu cauza ei vie, independent de mine -, de ndat ce eram n
prezenta acestei Gilberte Swann, a crei vedere crezusem c mi va
mprospta imaginile pierdute de memoria mea obosit, a acestei
'Gilberte Swann cu care m jucasem eu, si pe care o salutasem si o
recunoscusem datorit unei instinct orb precum acela care, n timpul
mersului, ne Iace s punem un picior naintea celuilalt pe negndite, totul
se petrecea ca si cum ea si Ietita visat de mine ar Ii Iost dou Ipturi
diIerite; De exemplu, dac, nc din ajun, eu purtam n memorie doi
ochi de Ioc si doi obraji rotunzi si strlucitori, Iigura Gil-bertei mi
oIerea acum cu insistent ceva de care tocmai nu-mi amintisem, o
anume linie ascutit a nasului care, asociindu-se pe dat cu alte trsturi,
cpta importanta caracteristicilor care, n istoria natural, deIinesc o
specie, si o preschimba ntr-o Ietit de genul acelora cu botisor ascutit. n
timp ce m pregteam s proIit de acea clip mult dorit pentru a
purcede, opernd asupra imaginii Gil-bertei, pe care mi-o nchipuisem
nainte de a veni si pe care nu o mai gseam n minte, punerea la punct
care mi va ngdui, n nesIrsi-tele ceasuri cnd voi Ii singur, s Iiu sigur
c de ea si nu de alta mi aminteam, c mi spoream treptat iubirea
pentru ea ca pe o oper pe care o compui, ea mi arunca o minge; si
precum IilosoIul idealist, al crui corp tine seama de lumea exterioar, n
realitatea creia inteligenta lui nu crede, acelasi eu care m Icuse s o
salut nainte de a o identiIica, se grbea s m pun s prind mingea pe
care ea mi-o ntindea (ca si cum ar Ii Iost o coleg cu care venisem s
m joc, si nu un suIlet Irate pe care venisem s-l ntlnesc), m silea s-i
spun, clin bun cuviint, pn n momentul cnd pleca, nenumrate
cuvinte amabile si nensemnate si m mpiedica astIel sau s ps-
24 - In cutarea timpului pierdut
369
trez tcerea n timpul creia as Ii putut, n sIrsit, s intru iarsi n
stpnirea imaginei rzlete si att de mult dorite de mine, sau s-i spun
cuvintele care puteau s ne sileasc iubirea s nainteze n mod
hotrtor, cuvinte pe care eram obligat de Iiecare-dat s le amn pentru
dup-amiaza urmtoare.
Ea progresase totusi ntructva. ntr-o zi. cnd ne dusesem mpreun pn
la baraca negustoresei-noastre, care era cu deosebire binevoitoare cu
noi -cci domnul Swann si cumpra turta dulce de la ea si, din motive
de igien, consuma mult, suIerind de o excm etnic si de constipatia
ProIetilor -, Gilberte mi art, rznd, doi bietasi care preau a Ii micul
pietor si micul naturalist din crtile pentru copii. Cci unul nu voia o
acadea rosie pentru c i plcea mai mult cea violet, iar cellalt, cu
lacrimi n ochi, reIuza o prun pe care voia s i-o cumpere bona, cci,
spunea el cu voce ptimas: ,mi place mai mult pruna cealalt, pentru
c are un vierme n ea!" Am cumprat dou bile de cte un bnut Iiecare.
Priveam cu admiratie bilele de agat, luminoase si captive ntr-un vas de
lemn, care-mi preau pretioase pentru c erau surztoare si blonde ca
niste Iete tinere si pentru c nu costau dect cincizeci de centime bucata.
Gilberte, ce primea de acas mult mai multi bani dect mine, m ntreb
pe care o gsesc mai Irumoas. Avea transparenta si culorile - topite
parc unele ntr-altele -vietii. K-as Ii vrut s renunte la nici una. Mi-ar Ii
plcut s le poat cumpra, s le poat pune n libertate pe toate. Totusi,
i-am artat una care avea culoarea ochilor ei. Gilberte o lu, i cut raza
aurie, o mn-gie, i plti rscumprarea, dar pe dat mi puse n mn
acea prizonier a ei, spunndu-mi: ,Tine-o, este a ta, ti-o dau, pstreaz-o
ca amintire".
Alt dat, preocupat ca de obicei de dorinta de a o auzi pe actrita
Berma jucnd ntr-o pies clasic, o ntrebasem dac mimare o crticic
n care Bergotte vorbea despre Eacine si care mrse mai gsea n librrii.
M rugase s-i spun titlul exact, iar sjaarai trimi-sesem o scurt
telegram, scriind pe ea numele de Gilberte Swann, pe care l scrisesem
de attea eri n caietele mele. A doua zi ea mi aduse, ntr-un pachet cu
panglici mov si pecetluit cu cear alb, acea crticic. ,Este ceea ce mi-
ai cerut", mi spuse ea, scotnd din manson telegrama pe care i-o
trimiseser. Dar pe adresa ei - care ieri nc nu era nimic altceva dect un
biletel pe care eu i-l scrisesem, si care, de cnd un postas l nmnase
portarului Gilbertei, iar un servitor ! dusese pn n camera ei, devenise
acest lucru nepretuit, na din telegramele pe care le primise ea n acea zi
- cu greu am recunoscut rndurile zadarnice si solitare ale scrisului meu,
sub
370
stampila postei, sub inscriptiile adugate cu creionul de unul din
Iactori, semne de realizare eIectiv, peceti ale lumii exterioare, violete
cingtori simbolice ale vietii, care, pentru prima oar, mi mbrtisau,
mi mentineau, mi nltau, umplndu-l de bucurie, visul.
Si veni si o zi cnd mi spuse: ,Stii, poti s-mi spui Gilberte, oricum eu o
s te chem pe numele mic. E prea complicat altIel". Totusi continu nc
un timp s-mi spun ,dumneata" si, cnd i-am atras atentia, a surs:
compunnd, construind o Iraz ca acelea care, n gramaticile limbilor
strine, n-au alt scop dect s ne oblige s Iolosim un cuvnt nou, ea o
termin prin prenumele meu. Amintin-du-mi mai trziu de ceea ce am
simtit atunci, am deslusit impresia c am Iost tinut o clip n gura ei, eu
nsumi, gol, Ir nici una din modalittile sociale care apartineau Iie
celorlalti colegi ai ei, Iie, cnd rostea numele meu de Iamilie, printilor
mei, si de care buzele sale - n timpul eIortului pe care l Icea, oarecum
ca si tatl ei, pentru a sublinia cuvintele pe care voia s le scoat n relieI
-au prut c m despoaie, c m dezbrac, asa cum cureti de coaj un
Iruct ca s-i mnnci carnea mustoas, n timp ce privirea ei, situndu-se
la noul grad de intimitate stabilit do cuvintele ci, m atingea mai direct,
nu'Ir a-si arta plcerea constient si pn si gratitudinea, nsotindu-se
de un surs.
Dar chiar n acea clip eu nu puteam pretui valoarea acestor noi plceri.
Ele nu erau acordate de ctre Ietita pe care eu o iubeam aceluia care o
iubea, ci de ctre cealalt, de ctre cea cu care m jucam, celuilalt eu al
meu ce nu poseda nici amintirea adevratei Gilberte, nici inima iubitoare
care, singur, ar Ii putut cunoaste pretul unei asemenea Iericiri, pentru c
numai ea si-o dorise. Chiar dup ce m-am ntors acas, nu m bucuram
de ele, cci n Iiecare zi, necesitatea care m Icea s sper c a doua zi
m voi bucura de contemplarea exact, calm, Iericit a Gilbertei, c ea
mi va mrturisi, n sIrsit, iubirea pentru mine, explicmdu-mi de ce
trebuise s mi-o ascund pn atunci, aceast necesitate, deci, m oblig
s consider c trecutul nu nseamn nimic, s nu privesc dect naintea
mea, s privesc micile semne de bunvoint pe care ea mi le dduse, nu
n ele nsele si ca si cum si-ar Ii Iost de ajuns lor nsesi, ci ca pe niste
trepte noi unde s-mi pun piciorul, care aveau s-mi ngduie s Iac un
pas nainte si s ajung, n sIrsit, la Iericirea ne-ntlnit nc de mine.
Desi mi ddea uneori asemenea semne de prietenie, ea m si ntrista,
prnd c nu m vede cu plcere, si asta se ntmpla adeseori chiar n
zilele n care mi pusesem cea mai mare ndejde. Eram sigur c Gilberte
va veni pe Champs-Elysees si simteam o bucuria
37
care mi aprea doar ea vaga anticipare a unei mari Iericiri cnd -
intrnd nc de dimineat n salon pentru a o sruta pe mama, gata
pregtit de drum, cu turnul prului ei negru pe de-a-ntregul cons
truit si cu Irumoasele ei mini albe si plinute mirosind nc a spun
- aIlasem, vznd o coloana de praI nltat de-asupra pianului si
auzind o Ilasnet cntnd sub Iereastr niorendu-m de la revist,.
c iarna primea pn seara vizita inopinat si radioas a unei zile
de primvar. n timp ce noi luam masa, doamna care locuia n
Iat, deschizndu-si Iereastra, izgonise la iuteal de lng scaunul
meu - vrstnd ntreaga noastr suIragerie - o raz care ncepuse
s-si Iac siesta aici si se ntorsese s o continue o clip mai trziu.
La Colegiu, n timpul orelor, soarele trezea n mine o nerbdare lin-
ced si un mare plictis, trndu-si dra aurie pn si pe pupitrul meu,
ca o invitatie la srbtoarea unde nu voi putea ajunge nainte de
ora trei, cnd Francoise m astepta la iesire si cnd ne ndreptam
ctre Champs-FJysees pe strzile mpodobite cu lumin, ntesate-
de multime, si unde balcoanele, despecetluite de soare si vaporoase,
pluteau n Iata caselor ca niste nori de aur. Dar vai! Gilbcrtc nu
venise la Champs-lllysees. Nemiscat pe peluza hrnit de soarele
invizibil care, ici si colo, aprindea vri'ul unui Iir de iarb, si unde
porumbeii semnau cu niste sculpturi antice pe care trncopul gr
dinarului le-ar Ii dezgropat dintr-un pmnt august, rmncam cu
ochii atintiti n zare, m asteptam n Iiecare clip s vd ivindiirse
imaginea Gilbertei n urma guvernantei, ndrtul statuii ce prea
c ntinde copilul din brate scldat n raze, spre a primi binecuvn-
tarea soarelui. Btrna cititoare a ziarului Debats era asezat pe un
Iotoliu, tot n acelasi loc, do unde i se adresa unui paznic ctre care
Icea un semn prietenos cu mina, strigndu-i: ,Ce vreme Irumoas!"
Iar cnd Iemeia care ncasa taxa pentru scaune se apropie de ea
pentru a-i cere banii, si ddu acre de mare doamn, punndu-i n
mnus biletul de zece centime, ca si cum ar Ii Iost un buchet,
pentru care cuta, din amabilitate pentru cel care i-l dduse, locul
cel mai potrivit. Dup ce l gsise, si rsuci gtul, si asez mai bine
guletul de blan si ndrept ctre Iemeie, Icnd un semn ctre bu
ctica de hrtie galben care iesea din mnuse, acel surs Irumos cu
care o cochet, artndu-si corsajul unui brbat tnr, i spune:
,Vezi unde am pus trandaIirii pe care mi i-ai dat?" .,..
Mergeam cu Francoise n ntmpinarea Gilbertei pn la Arcul de
TriumI, nu o ntlneain, si m ntorceam spre peluz convins c nu va
mai veni, cnd, n Iata cailor de lemn, Ietita cu voce repezit se arunc
spre mine, spunndu-mi: ,Repede, repede, Gilberte a venit de un sIert
de or, nu va sta mult, te asteapt ca s v jucati
372
mpreun". n timp ce urcam pe bulevardul Champs-Elysees, Gil-berte
venise pe strada Boissy-d'Anglas, guvernanta proIitnd de vremea
Irumoas pentru a-si Iace cumprturile; iar domnul Swann avea s vin
s-si ia Iata, Era greseala mea; nu ar Ii trebuit s m ndeprtez de
peluz; cci nu stiai niciodat din ce parte va veni Gilberte, dac se va
ivi mai devreme sau mai trziu, iar aceast asteptare m Icea s privesc
cu si mai mare emotie nu numai ctre ntreg locul numit Champs-
Elysees, ci si ctre ntreaga durat a dup-amiezii, ca spre o imens
ntindere de spatiu si de timp, n Iiecare punct si n Iiecare moment al
crora era cu putint s apar imaginea Gilbertei, mereu aceast
imagine, pentru c ndrtul acestei imagini simteam cum se ascunde
motivul pentru care ea mi era nIipt drept n inim la orele patra si nu
la orele dou si jumtate, ncadrat de o plrie, ca pentru vizite, n loc
de o beret, ca pentru joac, n Iat la ,Ambassadeurs" si nu ntre cele
dou teatre de ppusi, ghiceam una din acele ocupatii unde nu puteam
s o urmez pe Gilberte si care o sileau s ias sau s rmn acas, eram
n contact cu misterul vietii ci necunoscute. De asemenea, acest mister
m tulbura cnd, alergnd la porunca Ietitei cu voce repezit pentru a
ncepe s ne jucm de ndat, o zream pe Gilberte, att de vioaie si att
de sigur pe sine n relatiile cu noi, Icnd o reverent n Iata doamnei
care citea ziarul Debats (si care i spunea: ,Ce soare minunat, parc ar Ii
Iocul dintr-un cuptor"), vorbindu-i cu un surs timid, cu o nItisare
modest ce mi-o evocau pe Iata diIerit, asa cum trebuia s Iie ea cu
printii ei, cu prietenii printilor ei, n vizit, n toat cealalt existent a
ei, care mi scpa. Dar nimeni nu-mi sugera aceast existent mai bine
dect domnul Swann, care venea la putin vreme dup aceea ca s-si ia
Iata. Pentru c el si doamna Swann - cci Iiica lor locuia mpreun cu ei,
pentru c studiile, jocurile, prieteniile ci depindeau de ei - contineau
pentru mine, ca si Gilberte, poate chiar mai mult dect Gilberte, asa cum
Ii se potrivea unor zei ce aveau putere deplin asupra ei, un necunoscut
inaccesibil, un Iarmec dureros, ce si-ar Ii aIlat n ei izvorul. Tot ce avea
vreo legtur cu ei era pentru mine obiectul unei preocupri att de
constante, net n zilele cnd, ca n cele evocate mai sus, domnul
Swann (pe care l vzusem odinioar att de des Ir s-mi strneasc
vreo curiozitate, pe vremea cnd era prieten cu printii mei) venea s o
ia pe Gilberte de pe Champs-Ilyses, chiar dup ce mi se potoleau
btile de inim ce se porneau cnd i vedeam plria gri si mantia cu
pelerin, nItisarea lui m impre` siona nc precum cea a unui personaj
istoric despre care tocmai am citit o serie de lucrri si care ne pasioneaz
pn n cele mai mici
373
amnunte. Relatiile sale cu contele de Paris, care, cnd auzeam vor-
bindu-se despre ele la Combray, mi erau indiIerente, cptau acum
pentru mine un aspect miraculos, ca si cum nimeni altul nu ar Ii
cunoscut vreodat Iamilia d'Orleans; ele l puneau puternic n evident
pe Iondul vulgar al celor care, apartinnd diIeritelor clase sociale, se
ngrmdeau pe aceast alee din Champs-EJysees; l admiram c stie s
consimt a Iigura printre ei Ir s le cear o atentie special, pe care,
de altIel, nimeni nu se gndea s i-o acorde, ntr-att de mare era
anonimatul n care se nvluia.
El rspundea politicos la salutul colegilor Gilbertei, ba chiar si la al meu,
desi era certat cu Iamilia mea, dar Ir s par c m cunoaste. (Asta mi
aminti c m vzuse totusi adeseori la tar; amintire pe care o pstrasem,
dar n umbr, pentru c de cnd o re-vzusem pe Gilberte, pentru mine
Swann era mai ales tatl ei si nu acel Swann de la Combray; cum ideile
de care i legam acum numele erau diIerite de ideile n reteua crora era
odinioar prins si pe care nu le mai Ioloseam niciodat cnd m gndeam
la el, devenise un personaj nou; l raportam totusi, pe o cale artiIicial,
secundar si transversal, la invitatul nostru de altdat; si cum nimic nu
mai avea pret pentru mine dect n msura n care iubirea mea putea
proIita de acel lucru, am regsit cu un Iel de rusine si cu prerea de ru
de a nu-i putea sterge, anii cnd, n ochii aceluiasi Swann care era n acea
clip n Iata mea pe Champs-Elysees si cruia, din Iericire, Gilberte nu-
i spusese numele meu, m Icusem att de adeseori ridicol seara,
trimitnd un servitor s o cheme pe mama n camera mea ca s-mi
spun noapte bun, n timp ce ea si bea caIeaua cu el, cu tata si cu
bunicii, la masa din grdin.) El i spunea Gilbertei c i ngduie s-si
termine joaca, putnd s o astepte un sIert de or si, asezndu-se, ca toat
lumea, pe un scaun de Iier, si pltea biletul cu acea min pe care Filip al
VH-lea o tinuse att de adeseori n a sa, n timp ce noi ncepeam s ne
jucm pe peluz, zburtcind porumbeii ale cror Irumoase corpuri
irizate, ce au Iorma unei inimi si snt precum niste Ilori de liliac din
regnul psrilor, se reIugiau ca n niste adposturi, Iie pe marele vas de
piatr de unde, ciocurile lor disprnd cu totul n scobitur, preau a
ciuguli Iructe sau seminte oIerite din abundent, Iie pe Iruntea statuii,
pe care preau c o ncununeaz cu o coroan smltuit ale crei culori
variate, n cazul unor opere antice, sparg monotonia pietrei, si cu un
atribut ce, atunci cnd l poart zeita, valoreaz ct un epitet speciIic,
Icnd din ea, precum un prenume diIerit dat unei muritoare, o nou
divinitate.
874
n una din acele zile nsorite care nu-mi realizase sperantele, nu am avut
curajul s-i ascund Gilbertei dezamgirea mea.
- Voiam s te ntreb o multime de lucruri, i-am spus. Credeam
c ziua asta va nsemna mult pentru prietenia noastr. Si abia ai
sosit si nteleg c si pleci! ncearc s vii mine devreme, ca s pot,
n sIrsit, s-ti vorbesc.
Figura ei se lumin, si mi rspunse, srind n sus de bucurie:
- N-ai dect s contezi pe ziua de mine, iubite prietene, dar eu
nu o s vin! Trebuie s m duc ntr-o vizit; si nici poimine, cci
m duc la o prieten ca s privesc de la Iereastr sosirea regelui Te-
odosie, va Ii superb, iar rspoimine m duc la Michel StrogoII: apoi
va Ii Crciunul si vacanta de Anul Nou. Poate ne vom duce n
Sud. Ce minunat ar Ii! Desi ar nsemna s nu am brad de Crciun;
n orice caz, dac rmn la Paris, nu o s vin aici, cci voi Iace di
Ierite vizite cu mama. La revedere, m cheam tata.
M-am ntors cu Fransoise pe strzile care erau nc nvesmntate n
soare, ca n seara unei srbtori ce a luat sIrsit. Abia dac mi puteam
tr picioarele.
- Nu-i de mirare, spuse Francoise, e prea cald pentru luna
asta. Doamne sIinte, pretitundeni Irebuie s Iie o multime de oa
meni bolnavi, de parc s-ar Ii stricat o masinrie colo sus n cer.
mi spuneam ntruna, nbusindu-mi hohotele de plns, cuvintele prin
care Gilberte si artase bucuria de a nu mai veni mult vreme de acum
nainte pe Champs-IlysIes. Dar Iarmecul care, prin simpla-i Iunctionare,
umplea mintea mea de ndat ce se gn-dea la ea, pozitia particular,
unic - chiar dac dureroas - n care m situa inevitabil, n raport cu
Gilberte, constrngerea luntric a unei obsesii, ncepuser s coloreze
pn si acest semn de indiIerent ntr-o nuant romantioas, si printre
lacrimi se ivea un eurs care nu era dect schita timid a unei srutri. Si
cnd sosi ora la care venea postasul, mi-am spus si n acea sear, ca n
toate celelalte: ,O s primesc o scrisoare de la Gilberte, mi va spune,
n sIrsit, c m-a iubit ntotdeauna, si mi va explica motivul misterios
pentru care a Iost silit s-mi ascund pn astzi iubirea ei, pre-Icndu-
se c poate Ii Iericit Ir s m vad, motivul pentru care si-a luat
nItisarea unei Gilberte simpl prieten de joac".
n Iiecare sear mi nchipuiam aceast scrisoare, credeam c o citesc,
mi repetam ntruna Iiecare Iraz a ei. Dintr-o dat, m o-pream,
nspimntat. ntelegeam c dac as Ii primit o scrisoare de la Gilberte,
aceasta nu ar Ii artat asa, de vreme ce textul pe care mi-l repetam era
alctuit de mine nsumi. Si din acea clip m strduiam s-mi ntorc
gndul de la cuvintele pe care as Ii dorit ca
375
ea s mi le scrie, de team c, enuntndu-le, le voi exclude tocma1" pe
acelea - pe cele mai dragi, pe cele mai dorite - din cmpul realizrilor
posibile. Chiar dac, printr-o coincident neverosimil, Gilberte mi-ar Ii
adresat chiar scrisoarea pe care o inventasem eu, recunoscnd n ea
propria mea oper, mi as Ii avut impresia c primesc ceva care nu vine
de la mine, ceva real, nou, o Iericire exterioar mintii mele,
independent de vointa mea, dat cu adevrat de iubire.
n asteptare, reciteam o pagin pe care nu mi-o scrisese Gilberte, dar
care cel putin mi venea din partea ei, acea pagin a lui Bergotte despre
Irumusetea vechilor mituri de unde s-a inspirat Racine si pe care, alturi
de bila de agat, o pstram mereu asupra mea. Eram nduiosat de
buntatea prietenei mele care cutase acea carte pentru mine, si cum
Iiecare simte nevoia s-si motiveze pasiunea, pn la a Ii Iericit s
recunoasc n Iptura iubit calitti pe care literatura sau conversatia i-au
spus c snt n stare s trezeasc iubirea,pn la a le asimila,prin
imitatie,si a Iace dinele noi motive de a iubi, chiar dac aceste calitti ar
Ii cu totul opuse celor pe care aceast iubire le-ar Ii cutat atta vreme ct
ar Ii Iost spontan - ca n cazul lui Swann, odinioar, caracterul estetic al
Irumusetii Odettei -, eu, care o iubisem mai nti pe Gilberte, nc de la
Com-bray, din cauza ntregului necunoscut al vietii sale, n care as Ii
vrut s m JcuIund, s m ntruchipez, renuntnd la a mea, ce nu-mi mai
spunea nimic, gndeam acum, ca la un nepretuit lucru, c Gilberte ar
putea deveni ntr-o zi servitoarea, comoda si conIortabila colaboratoare a
vietii mele prea cunoscute, dispretuite, si c, seara, ajutndu-m n lucrul
meu, ar colationa pentru mine crti. Iar pe Bergotte, pe acest btrn
nespus de ntelept si aproape divin, din pricina cruia o iubisem la
nceput pe Gilberte, nainte chiar de a o Ii vzut, l iubeam acum mai
ales din cauza Gilbertei. Cu tot atta plcere cu care el scrisese paginile
despre Racine, priveam hrtia pecetluit cu cear alb si legat cu un val
de panglici mov cu care ea Ic mpachetase. Srutam bila de agat, ce era
partea cea mai bun din inima prietenei mele, partea care nu era Irivol,
ci Iidel, si care, desi mpodobit cu Iarmecul misterios al vietii
Gilbertei, rmnea lng mine, slsluia n camera mea, se culca n patul
meu. Dar Irumusetea acestei pietre si, de asemenea, Irumusetea acestor
pagini de Bergotte pe care eram Iericit s le asociez cu ideea iubirii mele
pentru Gilberte, ca si cum, n momentele cnd aceasta nu-mi mai aprea
dect ca o nimicnicie, ele i ddeau un Iel de consistent, erau anterioare
- mi ddeam seama - acestei iubiri, nu-i semnau, elementele lor
Iuseser Iixate de talent sau de legile mineralelor,
376
nainte ca Gilberte s m Ii cunoscut, cci nimic, n carte, si nici n
piatr, nu ar Ii Iost astIel, dac Gilberte nu m-ar Ii iubit, si nimic deci mi
m autoriza s citesc n ele un mesaj de Iericire. Si n timp ce iubirea
mea, asteptnd nencetat de la ziua de mine mrturia iubirii Gilbertei,
anula, desIcea n Iiecare sear munca ru Icut n timpul zilei, n
umbra eului meu o lucrtoare necunoscut nu arunca Iirele smulse, ci le
dispunea, Ir grija de a-mi Ii pe plac si de a-mi tese Iericirea, ntr-o
ordine diIerit, cea pe care ea o inv punea tuturor celor svrs;te de ea.
Nednd n;c` un Iel de atentie special iubirii mele, nenccpnd prin
hotrrea c snt iubit, ea aduna actiunile Gilbertei care mi se pruser
inexplicabile si greselile pe care i le scuzasem. Atunci, si unele si
celelalte cptau un, sens. Aceast ordine nou prea s spun c, vznd
c Gilberte, n loc s vin pe Champs-EIysees, se duce ntr-o vizit, sau
la cump* rturi cu guvernanta ei, sau se pregteste s lipseasc din
Paris n timpul vacantei din preajma Anului Nou, greseam cnd gndeam:
,Este sau Irivol, sau docil". Cci n-ar Ii Iost nici una nici alta dac m-
ar Ii iubit, iar dac ar Ii Iost s-ilit s asculte, ar Ii Icut-o cu dezndejdea
pe care o simteam eu n zilele cnd nu o ntlneam. Mai spunea nc,
aceast ordine nou, c eu stiam totusi ce nseamn s iubesti, de
vreme ce o iubeam pe Gilberte; si m Icea s-mi vd preocuparea
nencetat de a m pune n valoare n ochii ei, din care pricin ncercam
s o conving pe mama s-i cumpere Fran-coisei un impermeabil si o
plrie cu pan albastr, sau mai eurncl e nu m mai trimit pe
Champs-EIysees cu aceast bon de care mi era rusine (mama mi
rspundea c eram nedrept cu Fransoise, c este o Iemeie de treab,
Ioarte devotat casei noastre), si, de asemenea, aceast nevoie unic de a
o ntlni pe Gilberto, din pricina creia, cu multe luni nainte, nu m
gndeam dect cum s aIlu n ce perioad va pleca din Paris si unde va
merge, gsind c tinutul cel mai plcut devine un loc de exil dac ea
lipseste, si dorind s rmn la Paris atta vreme ct puteam s o vd pe
Champs-EIysees; si mi arta Ir greutate c aceast grij, aceast
nevoie, nu le voi gsi n Iaptele Gilbertei. Ea, dimpotriv, era mndr de
guvernanta ei, Ir s se sinchiseasc de ce gndeam eu. Gsea Iiresc s
nu vin pe Champs-EIysees dac trebuia s Iac miei cumprturi cu
guvernanta, si plcut, dac trebuia s ias n vizit cu mama ei. Si
presupunnd chiar c mi-ar Ii ngduit s-mi petrec vacantele n acelasi
loc cu ea, pentru a alege acel loc ar Ii tinut sea-ma de dorinta printilor
ei, de nenumrate distractii despre care i s-ar Ii vorbit, si nicidecum de
intentia Iamiliei mele de a m trimite acolo. Cnd mi spunea uneori c
m iubeste mai putin dect
377
pe un alt prieten, mai putin dect m iubea n ajun, pentru c, din
neglijenta mea, pierduse la jocul cu mingea, i cercam iertare, o ntrebam
ce trebuie s Iac ca s m iubeasc din nou la Iel de mult, ca s m
iubeasc mai mult dect pe altii; voiam s-mi spun c era chiar asa, o
rugam ca si cum si-ar Ii putut modiIica aIectiunea pentru mine dup
vointa ci sau a mea, pentru a-mi Iace plcere, doar prin cuvintele pe care
le va spune, dup buna sau reaua mea purtare. Nu stiam oare c ceea ce
simteam eu pentru ca nu depindea nici de Iaptele ei, nici de vointa mea?
Ordinea nou desenat de invizibila lucrtoare mai spunea, n sIrsit, c
dac putem dori ca Iaptele cuiva care ne-a suprat pn atunci s nu Ii
Iost sincere, exist n succesiunea lor o claritate jmpotriva creia dorinta
noastr nu poate nimic si creia trebuie s ne adresm pentru a aIla care
vor Ii Iaptele de mine ale acelei persoane.
: Iubirea mea ntelegea aceste cuvinte noi; ele o convingeau c ziua de
mine nu va Ii diIerit de ceea ce Iuseser toate celelalte zile; c
sentimentul pe care l avea Gilberte pentru mine, prea vechi pentru a se
mai putea schimba, era indiIerenta; c n prietenia mea cu Gilberte, eu
singur eram cel care iubeam. ,Este adevrat, rspundea iubirea mea, nu
mai e nimic de Icut cu aceast prietenie, ea nu se va schimba." Atunci,
nc de a doua zi (sau asteptnd o srbtoare, dac era vreuna mai
apropiat, o aniversare, Anul Nou, poate, una din acele zile ce nu
seamn cu celelalte, cnd timpul rencepe pe temeiuri noi, azvrlind de
la sine mostenirea trecutului, neacceptnd povara tristetilor lui), i
ceream Gilbertei s renunte la vechea noastr prietenie si s nceap una
nou.
Aveam totdeauna la ndemn un plan al Parisului, care, pentru c
puteam deslusi pe el strada unde locuiau domnul si doamna Swann, mi
se prea a cuprinde o comoar. Si din plcere, dintr-un Iel de Iidelitate
cavalereasc, de asemenea, spuneam n legtur cu orice, numele acestei
strzi, astIel net tata m ntreba, neIiind, ca mama si ca bunica, la
curent cu iubirea mea: . - Dar de ce vorbesti tot timpul de aceast strad?
Nu are nimic neobisnuit n ea, este Ioarte plcut s locuiesti acolo,
pentru c e la doi pasi de Bois, dar mai snt altele zece ca ea.
Fceam astIel net s-i silesc pe printii mei s rosteasc numele lui
Swann n legtur cu cel mai mic prilej; desigur, mi-l repetam n minte
Ir ncetare; dar totodat aveam nevoie s-i aud sunetul minunat, s
ascult aceast muzic, pe care nu m multumeam s o citesc doar n
gnd. Numele lui Swann, de altIel, pe carc-l
378
cunosteam de att de mult, vreme, era acum pentru mine, asa cum li se
ntrapl anumitor aIazici n legtur cu cuvintele cele mai uzuale, un
nume nou. Era totdeauna prezent n mintea mea si totusi ea nu se putea
obisnui cu ci. l descompuneam, l silabiseam, ortograIia lui era pentru
muie o surpriz. Si, nemaiIiindu-mi Iamiliar, ncetase s-mi par
inocent. Credeam c bucuriile pe care le aveam cnd l auzeam erau att
de vinovate, net mi se prea c toat lumea mi ghiceste gndul,
rtcercnd s schimbe cursul conversatiei cnd eu cutam s o ndrept
ctre el. M repez~am asupra subiectelor care o puteau privi pe Gilberte,
repetam la nesIrsit aceleasi cuvinte, si desi stiam c nu snt dect cuvinte
- cuvinte rostite departe de ea, pe care nu le auzea, cuvinte Ir nici o
putere, care repetau ceea ce era, dar mi izbuteau s modiIice ceva-, mi so
prea totusi c mnuind, rscolind astIel tot ce avea vreo legtur cu
Giiberte, voi ajunge poate la un rezultat Iericit. Le spuneam ntruna
printilor mei c Gilberte si iubea mult guvernanta, ca si cum aceast
propozitie, enuntat pentru a suta oar, va avea n sIrsit drept eIect
aparitia brusc a Gilbertei, care ar Ii venit s triasc pentru totdeauna
mpreun cu noi. Reluam elogiul btrjiei doamne care citea ziarul
Dibals (Ie spusesem printilor mei c bnuiam c este o ambasadoare
sau poate o printes) si continuam s-i land Irumusetea, mretia,
nobletea, pn n ziua cnd am spus c, dac auzisem bine cuvntul
pronuntat de Gilberte, ea se numea doamna Blatin.
- Oh! stiu acum cine este, exclam mama, n timp ce eu simteam cum
mi se nrosesc obrajii de rusine. Pzea! Pzea! cum ar Ii spus bietul tu
bunic. Si tu o gsesti Irumoas! Dar e urt Ioc, si asa a Iost totdeauna.
Este vduva unui portrel. Nu-ti amintesti cum, cnd erai copil, Iceam
tot ce-mi sttea n putint ca s o evit la lectia de gimnastic unde, Ir
s m cunoasc, voia s vin s-mi vorbeasc, spunndu-mi ca pretext c
esti prea Irumos pentru un biat. Totdeauna s-a dat peste cap s
cunoasc lume ct mai mult, si trebuie s Iie un Iel de nebun, cum am
crezut totdeauna, dac o cunoaste cu adevrat pe doamna Swann. Cci
dac apartine unui mediu Ioarte comun, cel putin nu stiu s se Ii spus
vreodat ceva ru pe socoteala ei. Dar voia totdeauna s-si Iac relatii.
Este urt Ioc, groaznic de vulgar, si te poate bga n tot Ielul de
ncurcturi.
Ca s-i seamn lui Swann, mi petreceam tot timpul Ia masa, trgndu-
m de nas si Ireendu-mi ochii. Tata spunea: ,Copilul sta idiot, o s se
poceasc". Mai ales as Ii vrut s Iiu tot att de chel ca Swann. Mi se
prea c este o Iptur att de extraordinar, tacit
379
socoteam un adevrat miracol c oameni cunoscuti de mine l cunosteau
si pe el si c, n mprejurrile unei zile oarecare, puteai ajunge s-l
ntlnesti. Iar odat mama, n timp ce ne povestea la cin, ca n Iiecare
sear, drumurile pe care le Icuse n timpul dup amiezii, doar spunnd:
,Ghiciti pe cine l-am ntlnit la Trois Quar-tiers, la raionul de
umbrele: pe Swann", sdi n mijlocul povestirii ei, Ioarte plictisitoare
pentru mine, o Iloare misterioas. Cu ct melancolic voluptate am
aIlat asadar c n acea dup-amiaz, proIi-lndu-si n multime Iorma-i
supranatural, Swann si cumprase o umbrel! n mijlocul unor
ntmplri mari si mici, la Iel de indiIerente, aceasta trezea n mine
vibratiile particulare strnite ntruna de iubirea mea pentru Gilberte. Tata
spunea c nu m intereseaz nimic, pentru c nu ascultam end se vorbea
despre consecintele politice pe care le putea avea vizita regelui
Teodosie, n acel moment oaspete al Frantei, si, pare-se, aliatul ei. n
schimb, muream de dorinta de a sti dac Swann era mbrcat cu
pelerin!
- V-ati spus bun ziua? am ntrebat.
- Fireste, mi rspunse mama, care prea totdeauna a se teme
c, dac ar Ii mrturisit c sntem n relatii reci cu Swann, unii
prieteni ar Ii cutat s ne apropie mai mult dect ar Ii dorit ea,
din cauza doamnei Swann, pe care nu voia s o cunoasc. A venit
si mi-a dat bun ziua, eu nu-l vzusem,
- Nu cumva snteti certati?
- Certati? Dar de ce s Iim certati? mi rspunse ea repede,
ca si cum as Ii atentat la Iictiunea bunelor ei raporturi cu Swann
si as Ii ncercat s pun la cale o ,apropiere".
- Ar putea Ii suprat pe tine Iiindc nu-l mai inviti.
- Nu sntem obligati s invitm pe toat lumea; el m invit
pe mine? JNTu o cunosc pe sotia lui.
- Dar venea totusi pe la noi cnd )ie aIlam la Combray.
- Ai dreptate, atunci venea, dar la Paris are altele de Icut,
si eu, de asemenea. Dar te asigur c nu artam de loc ca doi oameni
certati ntre ei. Am rmas cteva clipe mpreun, pentru c nu i se
aducea pachetul. M-a ntrebat ce mai Iaci, mi-a spus c te joci cu
Iata lui, adug mama, uimindu-m cu minunea c exist n mintea
lui Swann, ba, mai mult chiar, c exist ntr-un mod destul de com
plet pentru ca, atunci cnd tremuram de iubire n Iata lui pe Champs-
JSlysees, s-mi stie numele, s stie cine e mama, si s poat amal
gama n jurul calittii mele de camarad de joac al Iiicei sale cteva
inIormatii despre bunicii mei, Iamilia lor, locul unde triam, anu-
ihite particularitti ale vietii noastre de odinioar, poate chiar
necunoscute mie nsumi. Dac mama nu prea s Ii gsit c raionul
330
din.,Trois Quartiers" are un Iarmec deosebit, acel raion unde ea
nsemnase pentru Swann, n momentul cnd o vzuse, o persoan bine
deIinit, cu care avea amintiri comune ce motivaser gestul lui de a se
apropia de ea si de a o saluta.
De altIel nici ea, si nici tata nu preau a simti o plcere Ioarte mare cnd
vorbeau despre bunicii lui Swann si despre titlul de agent de burs
onoriIic. Imaginatia mea izolase si consacrase n Parisul de piatr o
anumit cas, sculptndu-i poarta si vznd n Ierestrele ei comori
nepretuite. Dar numai eu ntrezream aceste podoabe. Asa cum tata si
mama gseau c Swann locuieste ntr-o cas ce seamn cu toate
celelalte case construite n acelasi timp n cartierul Bois, tot astIel
Iamilia lui Swann li se prea asemntoare u multe alte Iamilii de
agenti de burs. O judecau mai mult sau mai putin Iavorabil, n Iunctie
de gradul ei de participare la meritele comune ale celorlalti, si nu o
gseau ctusi de putin unic. Dimpotriv, ntlneau ntr-un grad egal,
sau mai ridicat, altundeva, ceea ceiapreeiau n ea. De aceea, dup ce
gsiser c acea cas este bine asezat, vorbeau despre o alta, asezat
ntr-un loc nc si mai bun, -dar care nu avea nimic de a Iace cu Gilbcrte,
sau despre oameni de Iinante mai sus-pusi dect bunicul ei; iar dac
pruser o clip c gndesc ca mine, ne lmuream curnd c de Iapt nu
era vorba dect de o nentelegere. Cci printii mei erau lipsiti de acel
simt suplimentar si momentan cu care m nzestrase iubirea, si nu puteau
deci percepe n tot ce o nconjura pe Gilberte o calitate necunoscut,
analog n lumea emotiilor cu ceea ce poate Ii n lumea culorilor
nIrarosul.l
n zilele cnd Gilberte mi anuntase c nu va veni pe Champs-Eiysees,
ncercam s Iac plimbri care s m apropie putin de ca. Uneori o luam
pe Francoise n pelerinaj prin Iata casei locuite de Iamilia Swann. O
puneam s-mi repete la nesIrsit ceea ce aIlase despre doamna Swann de
la guvernant. ,Dup ct s-ar prea, crede mult n iconite. Niciodat nu
pleac ntr-o cltorie dac a auzit cntnd vreo cucuvaie, sau ceva ca un
ticit de ceas n zid, sau dac a vzut o pisic la miez de noapte, sau dac
a troznit vreo mobil din camer. E Ioarte credincioas." Eram att de
ndrgostit de Gilberte, nct dac n drumul meu l vedeam pe btrnul
lor valet plimbnd un dine, emotia m silea s m opresc, si atinteam
asupra Iavoritilor lui albi priviri ptimase. Francoise mi spunea:
- Ce te-a apucat? u : u
Apoi ne urmam drumul pn n Iata portii celei mari, unde im portar ce
nu semna cu nici un alt portar si ptruns pn si n ga-
38
Ioanele livrelei sale de acelasi Iarmec dureros pe care l simtisem n
numele de Gilberte, prea c stie c snt dintre cei crora un pcat
originar le interzice pentru totdeauna s ptrund n viata misterioas
pzit de el si asupra crora Ierestrele de la parter se nchideau -
constiente parc de misiunea lor -, semnnd prea putin, ntre nobila
cdere a perdelelor lor de muselin, cu orioare alte Ierestre, dar
amintindu-mi de privirile Gilbertei. Alteori, mergeam pe bulevarde si
m postam la intrarea strzii Duphot; mi se spusese c Swann poate Ii
adeseori vzut trecnd pe aici ctre dentist; iar imaginatia mea l
diIerentia ntr-att pe tatl Gilbertei de restul omenirii, prezenta lui n
mijlocul lumii reale introducea n aceasta o asemenea cantitate de
miracol nct, nainte chiar de a ajunge la Madeleine, eram tulburat Ia
gndul c m apropii de O' strad unde putea s se iveasc pe neasteptate
o aparitie supranatural.
Dar cel mai adeseori - cnd nu trebuia s o vd pe Gilberte - y cum
aIlasem c doamna Swann se plimb aproape zilnic pe alera Salcmilor,
n jurul marelui Lac, si pe aleea Keginei Marguerite, o sileam pe
Francoise s mearg spre Bois de Boiilogne. Era pentru mine ea acele
grdini zoologice unde vezi adunate Ilore diverse si peisaje opuse, unde
dup o colin aIli o grot, o pajiste, stnci, un ru, o vale, o alt colin, o
mlastin, dar unde stii c snt doar pentru a oIeri un mediu potrivit sau
un cadru pitoresc zburdlniciikir hipopotamului, zebrelor, crocodililor,
iepurilor rusesti, ursilor si btanului; le Bois, complex, reunind mrunte
lumi diverse si nchise - plimbndu-ne printr-o Ierm plantat cu copaci
rosii, ta stejari din America, Asemenea unei exploatri agricole din Vir-
ginia, dup ce ne artase o pdure de brazi pe malul Iacului, sau un plc
de copaci uriasi, de unde izbucneste dintr-o dat, n blana-i supl, cu
ochi Irumosi ele animal, vreo hoinar cu mers repede - r era o Grdin a
Iemeilor; si - ca aleea Mirtiior din Eimda-y plantat Iiind pentru ele cu
arbori de o singur esent, aleea Salcmilor era strbtut de
Frumusetile celebre. Asa cum de departe, culmea stncoas de unde ea
se arunc n ap, i umple de bucurie pe copiii care stiu c vor vedea o
Ioc, tot astIel, cu mult nainte de a ajunge la aleea Salcmilor, parIumul
lor, iradiind jur-mprejur, vestea apropierea si singularitatea unei
puternice si-molatice individualitti vegetale; apoi, cnd m apropiam,
coroana Irunzisului lor usor si dulceag, dexO elegant Iacil, croit
cochet dintr-o testur subtire, pe care sute de Ilori 6e abtuser ca niIte
colonii naripate si vibratile de paraziti pretiosi, si pn si numele lor
Ieminin, trndav si gingas, mi strneau btile inimii, dar
382
dintr-o dorint monden, ca acele valsuri care nu ne mai evoc dect
numele Irumoaselor invitate anuntate de portar la intrarea ntr-un bal. Mi
se spusese c voi vedea pe alee cteva demimondene vestite al cror
nume, desi nu se cstoriser toate, era citat de obicei alturi de cel al
doamnei Swann, Iiind ns, cel mai adeseori, un nume de mprumut;
numele lor nou, cnd aveau unul, nu era dect un mod de a le asigura un
anonimat, iar cei care voiau s vorbeasc despre ele renuntau la el
pentru a se Iace ntelesi. Gndin-du-m c Frumosul - n ordinea
elegantelor Ieminine - era st-pnit de legi oculte n cunoasterea crora
ele Iuseser initiate, si c aveau puterea s-l realizeze, acceptam
dinainte, ca pe o revelatie, aparitia rochiei lor somptuoase, a trsurii
lor, a nenumrate amnunte n miezul crora mi puneam credinta ca pe
un suIlet luntric ce ddea coeziunea unei capodopere acestui tot eIemer
si misctor. Dar eu voiam s o vd pe doamna Swann, si asteptam
trecerea ei, emotionat de parc ar Ii Iost Gilberte, ai crei printi,
impregnati, ca tot ce o nconjura, de Iarmecul ei, trezeau n mine tot atta
iubire ct si ea, ba chiar o tulburare mai dureroas (pentru c, punctul lor
de contact cu ea era acea parte luntric a vietii ei uce-mi era interzis),
si, n sIrsit (cci am stiut curnd, dup cum se va vedea, c nu le place
c m joc cu ea), acel sentiment de veneratie pe care-l avem totdeauna
pentru cei ce-si exercit Ir nici o limit puterea de a ne Iace ru.
Acordam primul loc simplittii n ordinea meritelor estetice si a
mrimilor mondene, cnd o vedeam pe doamna Swann mer-gnd pe jos,
mbrcat cu o polonez de postav, pe cap cu o mic toc mpodobit cu
o arip de ginus de Himalaia, cu un buchet de violete la corsaj,
grbit, strbtnd aleea Salcmilor ca si cum ar Ii Iost doar drumul cel
mai scurt pe care s-ar Ii putut ntoarce acas si rspunznd printr-o
privire domnilor din trsur care, recunoscndu-i de departe silueta, o
salutau si si spuneau c nimeni nu era att de sic ca ea. Dar n locul
simplittii, puneam la el mai mare pret Iastul, dac, dup ce o silisem
pe Francoise, moart de oboseal si care spunea c-i ,intr picioarele n
burt", s se plimbe de colo-colo cu mine timp de o or, vedeam, n
sIrsit, ivindu-se din aleea ce vine din spre Porte Dauphine - imagine,
pentru mine, a unui prestigiu regal, a unei sosiri suverane, cum nici o
regin adevrat nu mi-a putut-o oIeri n anii ce-au urmat, pentru c
aveam despre puterea lor o notiune mai putin vag si mai experimental,
dus parc n zbor de doi cai nIocati, subtiri si arcuiti ca aceia din
desenele lui Constantin Guys, purtnd pe capr un vizitiu urias mblnit
ca un cazac, alturi de un mic
383
groom amintind de ,tigrul" ,rposatului Baudenord, vedeam - sau mai
curn d o simteam imprimndu-si limpedea Iorm n inima mea, si
rnind-o de moarte - o caleasca Ir- de seamn, putin mai nalt, dar
anume gndit asa, si lsnd s se strvad, prin luxul ei de ,ultim or"
aluzii la Iormele vechi, n adncul creia sttea, parc nepstoare,
doamna Swann, cu prul ei,, acuma blond, avnd o singur suvit
cenusie, ncununat cu o coronit de Ilori cel mai adeseori din violete,
de unde coborau lungi vluri, n mn cu o umbrel liliachie, pe buze cu
un surs ambiguu n care eu nu vedeam dect bunvointa unei Majestti
si unde se-citea mai ales modul de a Ii provocator al cocotei - pe care l
nclina cu blndete asupra persoanelor ce o salutau. n realitate,. acest
surs le spunea unora: ,mi amintesc Ioarte bine, era minunat!"; altora:
,Ce mult te-as Ii iubit! Dar asa a Iost s Iie!"; iar altora: ,Dac vrei! O s
merg nc un timp pe alee, n sirul de trsuri, si, de ndat ce voi putea,
o s-l prsesc". Cnd treceau necunoscuti, avea n jurul buzelor un
surs trndav, parc ntors ctre asteptarea sau amintirea unui prieten, si
care i Icea pe toti s spun: ,Ct e de Irumoas!" Si numai pentru
anumiti brbati avea. un surs acru, constrns, timid si rece, si care
nsemna: ,Da, neno-~ rocitule, stiu c ai o limb nveninat, c nu-ti poti
tine gura` Nici c-mi trece prin minte s am de-a Iace cu tine!" Trecea
Coquelin, vorbind n mijlocul unui grup de prieteni care-l ascultau si
Icnd cu mna unor doamne dintr-o trsur un semn larg si teatral de
bun rmas. Dar eu nu m gIcdeam dect la doamna Swann si m
preIceam c nu am vzut-o, cci stiam c, odat ajuns n dreptul
Tirului cu porumbei, i va spune vizitiului s ias din sirul de trsuri si s
opreasc, pentru ca ea s poat cobor; aleea pe jos. Iar n zilele cnd
simteam c am curajul s trec pe ling ea, o tram pe Francoise n acea
directie. ntr-adevr, la un moment dat, pe aleea pietonilor, o zream pe
doamna Swann, ve-. nind ctre noi; ndrtul ei se desIsura lunga tren
a unei rochii mov, cci era mbrcat asa cum poporul si le nchipuie pe
regine,; n stoIe cu dantele scumpe, pe care celelalte Iemei nu le purtau;
si cobora uneori privirea spre minerul umbrelei, nednd aproape nici o
atentie celor care treceau pe lng ea, ca si cum marea ei preocupare si
scopul ei ar Ii Iost de a umbla pe jos. Ir ;a sti c este vzut si c toat
lumea ntoarce capul dup ea. Uneori, totusi, cnd si chema ogarul,
arunca o privire Iuris n jur. Chiar cei care nu o cunosteau, erau
avertizati, de ceva ciudat si excesiv - sau poate de o radiatie telepatic,
precum cele cedez-lntuiau aplauze n multimea ignorant n clipele cnd
actrita.
384
Berma. era sublim -, c au de a Iace cu o persoan cunoscut. Se
ntrebau: ,Cine o Ii?", l ntrebau uneori pe vreun trector, sau si
Igduiau s-si aminteasc de rochia ei, ca de un punct de reper pentru
prieteni mai stiutori, care le vor putea rspunde. Alti trectori, oprindu-
se pe jumtate, spuneau:
- Stiti cine este? Este doamna Swann! Numele sta nu v
spune nimic? Atunci poate l stiti pe cellalt: este Odette de Crecy.
- Odette de Crecy? mi spuneam si eu c acesti ochi tristi...
Dar nu mai e chiar att de tnr! mi amintesc c m-am culcat cu
ea n ziua ciad Mac-Mahon si-a dat demisia.
- Cred c ai Iace bine s nu-i amintesti de asta. Este acum
doamna Swann, sotia unui membru al Jockey-Clubului, prieten cu
printul de Galles. De altIel este nc superb.
- Da, dar dac ai Ii cunoscut-o pe vremea aceea! Ct era de-
Irumoas! Locuia ntr-un mic palat Ioarte straniu, cu tot Ielul de
obiecte chinezesti. mi amintesc c eram plictisiti de strigtele bie
tilor care vindeau ziare, si, n cele din urm, m-a silit s m ridic
din pat.
Fr s aud asemenea reIlectii, pereepeam n jurul ei murmurai
nedeslusit al celebrittii. Inima mi btea nerbdtoare cnd m gndeam
c peste cteva clipe toti acesti oameni - n mijlocul crora observam cu
dezndejde c nu se aIl un bancher mulatru de care m simteam
dispretuit - l vor vedea pe tnrul necunoscut,, creia nu-i ddeau nici o
atentie, salutnd-o (Ir s o cunoasc, la drept vorbind, dar m credeam
autorizat s o Iac pentru c printii mei l cunosteau pe sotul ei si pentru
c eram camaradul de joac al Iiicei sale) pe aceast Iemeie unanim
cunoscut pentru Irumusetea, purtarea deocheat si eleganta ei. M
aIlam chiar lng doamna Swann, si mi scosesem plria ntr-un salut
att de larg, att de prelungit, net ea ncepu s surd. Unii trectori
rdcau. Ea nu m vzuse niciodat cu Gilberte, nu-mi stia numele, dar
pentru ea eram - ca unul dintre paznicii din Bois sau ca barcagiul, sau ca
ratele de pe lac, crora le arunca Irmituri de pine - unul dintre
personajele secundare, Iamiliare, anonime, la Iel de lipsite de
caracteristici individuale ca un ,Iigurant de teatru", din cursul
plimbrilor sale prin Bois. n anumite zile, cnd nu o vzusem n aleea
Salcmilor, mi se ntmpla s-o ntlnesc n aleea Reginei Mar-guerite,
unde se duc Iemeile care vor s Iie singure, sau vor s par c ncearc
s Iie singure; nu rmnea singur mult vreme, cci Ioarte curnd i se
altura vreun prieten-purtnd adeseori pe cap un ,cilindru" cenusiu-pe
care nu-l cunosteam si care sttea ndelung de vorb cu ea, n timp ce
cele dou trsuri ale lor veneau n urm..
385
Am regsit aceast complexitate a locului numit Bois de Boulogne, care
Iace din el un tinut artiIicial si, n sensul zoologic sau mitologic al
cuvntului, o Grdin, n acel an cnd l traversam ca s m duc la
Trianon, ntr-una din primele dimineti ale lunii noiembrie cnd, la Paris,
prin case, apropierea si lipsa spectacolului toamnei, care se termin att
de repede Ir s-l poti vedea, str-nesc o nostalgie, o adevrat dorint
Iebril de Irunze uscate, care ti poate da chiar insomnii. n camera mea
nchis, ele se asezau de o lun ncoace, evocate de dorinta de a le vedea,
ntre gndirea mea si orice obiect asupra cruia m aplecam, si se
nvlmseau ca acele pete galbene care, uneori, orice am privi,
danseaz prin Iata ochilor nostri. Si n acea dimineat, nemaiauzind
plaaia ca n zilele precedente, si vznd cum vremea Irumoas surde pe
la colturile perdelelor trase, precum o gur nchis ce las s-i scape
secretul Iericirii sale, simtisem c acele Irunze galbene eu le-as putea
privi strbtute de lumin, n suprema lor Irumusete; si nepu-tndu-mi
opri pornirea de a vedea copaci, tot asa cum odinioar, cnd vntul suIla
prea tare n cmin, m duceam spre malul mrii, iesisem ctre Trianon,
prin Bois de Boulogne. Era ceasul si era anotimpul cnd acest loc pare
poate cel mai multiplu nu numai pentru c este mai subdivizat, ci si
pentru c e subdivizat altminteri. Chiar n prtile descoperite, unde
cuprinzi cu privirea un spatiu larg, ici si colo, n Iata pilcurilor
ndeprtate si aproape negre ale copacilor lipsiti de Irunze sau care aveau
nc Irunzele din timpul verii, un dublu sir de castani portocalii prea, ca
ntr-un tablou abia nceput, a Ii Iost doar el pictat de ctre decoratorul ce
nu ar Ii pus culoare pe restul peisajului, ntinzndu-si aleea n plin
lumin, pentru plimbarea episodic a unor personaje ce nu aveau s Iie
adugate dect mai trziu.
Mai departe, acolo unde copacii erau acoperiti de toate Irunzele lor
verzi, unul singur, mic, gros, cu vriul retezat si plin de ncp-tnare, si
scutura n vnt pletele urte si rosii. n alt parte, era prima trezire a
acelei luni mai a Irunzelor, iar cele ale unui empelopsis, miraculos si
surztor ca un pducel roz si iernatic, erau, nc de dimineat,
mpovrate de Ilori. Iar le Bois avea nItisarea provizorie si artiIicial
a unei pepiniere sau a unui parc unde, Iie ntr-un scop botanic, Iie n
vederea unei serbri, snt plantate, n mijlocul unor copaci obisnuiti care
nu au Iost nc tiati, cteva specii pretioase, cu Irunzis Iantastic, si n
jurul crora parc se Iace un gol, circul mai bine aerul, e mai mult
lumin. Era anotimpul cnd Bois de Boulogne e plin de cele mai multe
Ieluri de copaci si juxtapune cele mai multe prti distincte ntr-un
ansamblu compozit.
386
Si era, de asemenea, si ceasul. n locurile unde copacii si pstra nc
Irunzele, ei preau c suIer o alterare a materiei, nc din punctul unde
erau atinsi de lumina soarelui, aproape orizontal dimineata, cum va Ii
iar cteva ore mai trziu, n clipa cnd, la nceputul de amurg, se aprinde
ca o lamp, si proiecteaz la distant pe Irunzis rstrngerea artiIicial
si cald, si incendiaz Irunzele cele mai nalte ale unui copac ce rmne
candelabrul intact si tern al coroanei sale n Ilcri. Ici era mai
compact, ca un rnd de crmizi, si, asemenea unui zid galben, cu
albastre desene persane, cimenta grosolan pe cer Irunzele castanilor,
dincolo, dimpotriv desprindea de pe el crispatele lor degete de aur.
Ctre jumtatea unui copac mbrcat n vit de vie slbatic, altoia,
silindu-l s nIloreasc nedeslusit si orbitor, un urias buchet de Ilori rosii
parc, poate o varietate de garoaI. Se gseau acum puse n evident
diIeritele prti din Bois, mai bine topite unele ntr-altele vara, prin
densitatea si monotonia verdctii. Spatii mai luminoase lsau s se vad
a-proape toate intrrile, au un Irunzis somptuos le nsemna ca o
Ilamur. Puteai deslusi ca pe o hart colorat Armenonville, Pre Catelan,
Madrid, Hipodromul, malurile Lacului. Din loc n loc se ivea o
constructie inutil, o grot artiIicial, o moar, creia copacii,, dndu-se
la o parte, i Iceau loc, sau pe care o peluz o pi'rta nainte pe molatcca-
i tav. Simteai c le Bois nu este doar o pdure, c are o menire strin
de viata copacilor; exaltarea. pe care o simteam nu era pricinuit doar de
admiratia pentru opera toamnei, ci de o mare dorint." Urias izvor ai
unei bucurii pe care suIletul o 6imte mai nti Ir s-i cunoasc n vreun
Iel cauza,, Ir s nteleag c nimic din aIar nu o motiveaz. AstIel,
priveam copacii cu o iubire nesatisIcut care i depsea si se ndrepta,,
Ir stirea mea, ctre acea capodoper a Irumoaselor Iemei Inchise ntre
ei zilnic timp de cteva ore. Mergeam ctre aleea Salcmior. Strbteam
pilcuri de copaci, n timp ce lumina, diminetii, care Je impunea noi
mprtiri, tia crengile si le unea altminteri, alctuind buchete. Atrgea
cu iscusint ctre ea doi copaci; ajutm-du-se cu IoarIec puternic a
razei si a umbrei, tain din Iiecare cte o jumtate de trunchi si de ramuri
si, mpletind laolalt cele dou jumtti care rmneau, Icea, din ele Iie
un singur stlp de umbr delimitat de soarele dimprejur, Iie o singur
nluc de lumin, al crei contur artiIicial si tremurtor era mprejmuit
cu o retea de umbr neagr. Cnd o raz de soare aurea crengile cele mai
nalte, umede si strlucitoare, ele preau a izbucni singure din atmosIera
lichid, si de culoarea smaraldului, n care ntreaga pdure era
scuIundat ca sub apa mrii. Cci copacii continuau s-si
387
triasc, viata proprie si, end nu niai aveau Irunze, ea strlucea si mai.
tare pe teaca de catiIea verde ce le nvluia trunchiurile sau n smaltul
alb al sIerelor de vsc din vrIul plopilor, rotunde ca soarele si luna din
Creatia lumii de Miehelangelo. Dar Iiindc Iuseser siliti, ca printr-un
Iel de altoi, s triasc attia ani n comun cu Iemeia, ei mi evocau
driada, Irumoasa monden cu pasul repede si rochie Ioarte colorat pe
care n treact o acoper cu crengile lor si o silesc s simt, ca si ei,
puterea anotimpului; ei mi aminteau vremea Iericit a tineretii mele
ncreztoare, end veneam cu atta lcomie n. locurile unde capodopere
de elegant Ieminin aveau s se realizeze pentru cteva clipe, ntre
Irunzisurile inconstiente si complice. Dar Irumusetea pe care o doreai
vznd brazii si salcmii din Bois de Boulogne, mai tulburtori n
privinta asta dect castanii si liliacul de la Trianon pe care urma Ii-i vd,
nu era Iixat n aIara mea n amintirea unei epoci istorice, n opere de
art, ntr-un mic templu nchinat Iubirii, la poalele cruia se adun
Irunzele cu nervuri de aur. Am ajuns pe malul Lacului, am mers pn la
Tirul cu porumbei.;' Atribuisem atunci ideea de perIectiune pe care o
purtam n mine, nltimii unei clesti, cailor slabi, Iuriosi si usori ca niste
viespi, cu ochii injectati de snge precum cruzii cai ai lui Diomede, si pe
care acum, cuprins de o dorint de a revedea ceea ce iubisem la Iel de
arztoare ca aceea care m aducea cu multi ani nainte pe aceleasi
drumuri, voiam s-i am din nou sub ochi, ca n clipa end uriasul vizitiu
al doamnei Swann, supravegheat de un greom mic de o schioap si la
Iel de copilros ca sIntul Gheorghe, ncerca s le stpneasc aripile de
otel, ce se zbteau, nspimntate si Iremttoare. Dar vai! Nu mai erau
dect automobile conduse de soIeri mustciosi, ntovrsiti de valeti
impozanti. Voiam s am sub ochii trupului meui~pen-tru a sti dac erau
tot att de Iermectoare pe ct le vedeau ochii memoriei mele, plriute
de Iemei att de turtite net preau cunu-nite. Acum toate plriile erau
imense, acoperite cu Iructe si Ilori, si cu Ielurite psri. n locul
Irumoaselor rochii n care doamna Swann prea o regin, tunici greco-
saxone puneau n evident, prin pliurile lor amintind de statuetele de
Tanagra-, si uneori n stilul Directoratului, testuri liberty, presrate cu
Ilori, ca de hrtie colorat./ Pe capul domnilor ce s-ar Ii putut plimba cu
doamna Swann pe, aleea Eeginei Marguerite, nu mai ntlneam plria
cenusie de odinioar, si nici mcar vreo alt plrie. Ei ieseau la
p'imbare cu capul gol. Si toate aceste prti noi ale spectacolului nu niai
puteau avea pentru mine consistent, unitate, existent, ucci mi mai
aveam puterea, pe care mi-o dduse credinta n ele;
3.88
treceau prin Iata mea rvsite, la ntmplare, Ir nici un adevr,
necuprinznd n ele nici o Irumusete pe care ochii mei ar Ii putut ncerca
s o alctuiasc, precum odinioar. Erau Iemei oarecare, n eleganta
crora nu credeam nicidecum si ale cror rochii mi 6e preau lipsite de
important. Dar cnd dispare o credint, i supravietuieste, si din ce n
ce mai vie, pentru a masca lipsa puterii pierdute de a atribui realitate
unor lucruri noi, o iubire Ietisist pentru vechile lucruri pe care ea le
nsuIletise, ca si cum divinul ar Ii slsluit n ele si nu n noi, si ca si
cum necredinta noastr actual ar uavea o cauz ntmpltoare: moartea
Zeilor.
Ce grozvie! mi spuneam: putem oare socoti c aceste automobile snt
la Iel de elegante ca vechile trsuri cu cai? Snt, Ir ndoial, prea
btrn, dar nu snt Icut pentru o lume unde Iemeile se mpiedic n
rochii ce nu-s nici mcar din stoI. De ce s mai vii pe sub acesti copaci,
dac nimic nu mai este din ceea ce putea Ii vzut odinioar sub aceste
Irunzisuri delicate si rosiatice, dac vulgaritatea si nebunia au luat locul
minunii pe care o ncadrau cndva? Ce grozvie! M consolez doar
gndind la Iemeile pe care le-am cunoscut, astzi cnd eleganta nu mai
exist. Dar oamenii care contempl aceste oribile creaturi, cu plriile
lor mpodobite ucu o colivie de psri sau cu o grdin de legume, ar
putea simti oare Iarmecul de a o vedea pe doamna Swann purtnd pe cap
doar o simpl toc mov sau o plriut peste care se nlta, dreapt, o
singur o Iloare de stnjenel? As Ii putut oare s-i Iac s nteleag motia
pe caro o simteam n diminetile de iarn cnd o ntlneam pe doamna
Swann, mergnd pe jos, mbrcat ntr-o blan de lutru, purtnd pe cap
doar o simpl beret cu dou pene de potrniche, dar nvluit n
atmosIera cldut si artiIicial a apartamentului ei, Iie si numai prin
buchetul de violete strivit parc de corsajul ei si a crui nIlorire vie si
albastr n Iata cerului cenusiu, a aerului nghetat, a copacilor cu ramuri
golase, avea, de asemenea, Iarmecul de a nu socoti anotimpul si vremea
dect ca pe un cadru si de a tri ntr-o atmosIer uman, n atmosIera
acestei Iemei, de care se bucurau n vasele si n jardinierele salonului
su, lng Iocul aprins, n Iata canapelei de mtase, Ilorile ce priveau
prin Iereastra nchis cum cade zpada? De altIel nu mi-ar Ii Iost de
ajuns ca rochiile si plriile s Ii Iost aceleasi ca n acei ani. Din cauza
solidarittii dintre diIeritele prti ale unei amintiri, pe care memoria
noastr le mentme echilibrate ntr-un tot din care nu putem scoate si nici
aduga ceva, as Ii vrut s-mi pot termina ziua la una din acele Iemei, n
Iata unei cesti cu ceai, ntr-un apartament cu peretii .zugrviti n culori
ntunecate, cum era nc cel al doamnei Swann
S89
(n anul urmtor celui cnd se termin prima parte a acestei povestiri) si
unde ar luci Iocurile portocalii, rosia ardere, Ilacra roz. si alb a
crizantemelor n amurgul de noiembrie, n clipe asemntoare cu cele
cnd (dup cum se va vedea mai trziu) nu stiusem s descopr plcerile
pe care mi le doream. Dar acum, chiar neducm-du-m ctre nimic,
aceste clipe mi se preau a Ii avut ele nsele destul Iarmec. Voiam s le
regsesc asa cum mi le aminteam. Dar vai! Nu mai erau dect
apartamente n stil Ludovic al XVI-lea, sclipitor de albe, smltuite cu
ortensii albastre. De altIel, lumea nu ge mai ntoorcea la Paris dect
Ioarte trziu. Doamna Swann tai-ar Ii rspuns dintr-un castel c nu se va
ntoarce dect n Iebruarie,, cu mult dup ce trecuse timpul
crizantemelor, dac i-as Ii cerut s, reconstituie pentru mine elementele
acelei amintiri pe care o simteam legat de un an ndeprtat, de o dat
la care nu-mi era ngduit s ajung iar, elementele acelei dorinte
devenit ea nssi inaccesibil precum plcerea pe care odinioar o
urmrise zadarnic. Si ar Ii trebuit, de asemenea, s Iie aceleasi Iemei,
cele ale cror vesminte m interesau, pentru c, pe vremea cnd mai
credeam nc, imaginatia mea le individualizase si le nzestrase cu o
legend. Dar vai! n aleea Salcmilor - n aleea Mirtilor - le-am revzut
pe cteva, btrne, doar umbre ngrozitoare a ceea ce Iuseser, rtcind,
cutnd cu dezndejde nu se stie ce n boschetele virgiliene. Plecaser
de mult cnd eu continuam nc s ntreb zadarnic drumurile pustii.
Soarele se ascunsese. Natura ncepea iar s domneasc asupra acelui loc
de unde zburase ideea c este Grdina elizean a Femeii; deasupra morii
artiIiciale, adevratul cer era cenusiu; vntul ncretea apa Marelui Lac;
psri uriase strbteau repede le Bois, ca pe o pdure, si scotnd strigte
ascutite poposeau una dup alta pe marii stejari care, sub coroana lor
druidic si cu o mretie dodonean, preau a proclama vidul inuman 'al
pdurii ce-si schimbase menirea, si m ajutau s nteleg mai bine
contradictia de a cuta n realitate tablourile memoriei, crora le va
lipsi totdeauna Iarmecul ce le vine din memoria nssi si din Iaptul de a
nu Ii percepute de simturi. Realitatea pe care o cunoscusem nu mai
exista. Era de ajuns ca doamna Swann s nu soseasc ntru totul
asemenea celei de alt dat si n aceeasi clip, pentru ea Aleea s Iie alta.
Locurile pe care le-am cunoscut nu apartin numai lumii spatiului, unde
le situm spre mai mare noastr usurint. Ele nu erau dect
o Ielie subtire n mijlocul unor impresii nvecinate care alctuiau viata
noastr de atunci; amintirea unei anumite imagini nu este dect prerea
de ru dup o anume clip; iar casele, drumurile, aleile snt repede
trectoare, vai! ca si anii.
390
NOTE SI COMENTARII
: las al editiei Pleiade (Gallimard, 1954), dup care s-a Icut a romn,
este cel din 1917 (Editions de la Nouvelle Revue
1. Textul de i
traducerea ;
Irantaise), ultimul publicat pe cnd Proust mai era nc n viat. Pentru
modiIicrile de detaliu aduse acestui text prin conIruntare cu alte editii si
surse, cI.Ieditia Pliade, Note sur le texte de cette edition, pp. XXIII-
XXXVII. Pe harta Frantei exist, pe rul Loir, localitatea IUiers-
Combray.
2. Eroin a unei legende populare din evul mediu, de origine germanic.
Acuzat de adulter de ctre senesalul Golo (invocat, n context, de
Proust), creia nu-i cedase, nu-si poate convinge sotul, pe SiegIried,
conte palatin de Trier, c este nevinovat. Crutat de slugile nsrci
nate s o ucid, l ntlneste pe SiegIried cu putin vreme nainte de
a muri, care si d seama c a condamnat-o pe nedrept.
Aceast legend, care a cunoscut, n epoca modern, o mare circulatie
ca literatur pentru copii, este reluat si de Mihail Sadoveanu n Mria-
sa Puiul Pdurii.
3. Pentru Golo, cI. supra, nota 2. Barb-Albastr este eroul unei povesti
de Charles Perrault. Dup ce si ucide sase neveste, este omort de
Iratii celei de-a saptea.
4. ,Episodul" ce urmeaz este unul dintre cele mai des invocate de
ctre exegeza proustian (alturi de cel al ,madeleinei"), sub numele de
,drama culcrii" (,le drame du coucher"). Relatiile dintre narator
(Marcel) si mama sa, omologate ca Iiind relatiile dintre Proust si
mama sa, au suscitat numeroase speculatii din partea criticii de orien
tare psihanalitic, a psihanalizei creatiei, sau a psihanalizei, pur si
simplu.
6. ,Tem" major, alturi de alte cteva, a ciclului n cutarea timpului
pierdut, ea revine adeseori, n cele mai imprevizibile contexte, n aceast
oper a lui Proust, ce poate Ii asemuit si cu o simIonie. ,Pducel" l
traduce pe ,aubepine", plant din Iamilia rozaceelor (nrudit cu
mcesul), cu Ilori albe sau roz si cu mici Iructe ca niste boabe, rosii si
acrisoare.
6. Cartier din Paris considerat si astzi locul de resedint al aristocratiei
si marii burghezii Iranceze. A cptat un Iel de consistent ,mito
logic" datorit marilor romancieri din secolul al XlX-lea, care ade
seori l situeaz n raport cu cartierul Saint-Antoine, loc ,mitologic"-
n contextul acestei literaturi-al muncitorimii Iranceze.
7. In mitologia greac, Iiu al lui Apollo si al nimIei Cyrene, care, dup,
cum spune legenda, i-a nvtat pe oameni cresterea albinelor.
I
391
8. n mitologia greac, divinitate marin, Iiic a lui Nereu si mam a
lui Achile, pe care l-a scuIundat n riul Styx, tinindu-l de clci (singu
rul loc rmas vulnerabil), pentru a-l Iace de nenIrnt.
9. ,Tema" ,prjiturii", probabil cea mai des invocat de exegeza prousti-
an n legtur cu ,metoda" memoriei involuntare prin care Proust
,revolutioneaz" romanul Irancez de pn la el, apare aici pentru
prima oar, n acest detaliu ce poate trece neobservat. Este unul dirv
procedeele tipic proustiene de ,orchestrare" a ,simIoniei" n cutarea
timpului pierdut, prin multipla reluare a laitmotivului, n contextele
si la nivelurile cele mai diIerite. n alt plan, putem recunoaste aici o
Ioarte speciIic proustian modalitate de ,punere n abis".
10. Este personajul principal din basmul AU Baba si cei patruzeci de
hoti,.
din O mie si una de nopti. Aceast culegere de povesti arabe, alturi
de legenda Genovevei deBrabant si de basmele lui Perrault, Iigureaz
printre lecturile predilecte din copilrie ale lui Proust.
11. ReIerire Ia doamna de Sevigne", vestit prin conversatia ei
spiritual.
Pentru Scrisorile ei, capodoper a literaturii clasice Iranceze, Proust
maniIest o preIerint special, vznd n ele texte de o mare moderni
tate, remarcabile prin notatia lor ,impresionist" ,avnt la lettre".
12. Ludovic-Filip I (1773-1850), duce de Valois, apoi duce de Chartres,
rege al Irancezilor ntre 1830-1848, Iiu al lui Philippo IigaliW, di
Iamilia Bourbon-OrK~ans. Supranumit ,regele-bancher", a consolidat
regimul burghez din Franta si a dus o politic de expansiune colonial.
A Iost nlturat do revolutia din 1848.
13. Mole (Louis Mathieu, conte de) (1781-1855). Om de stat Irancez,.
prim ministru al lui Ludovic-Filip (1836 - 1839).
Pasquier (Iitienne, duce de) (1767 - 1862), om de stat Irancez,
presedinte al Camerei pairilor sub Ludovic-Filip, cancelar n 1837,
autor de Memorii.
Broglie (Achille L6on Victor, duce de) (1785-1870), nepot al vestitului
maresal de Broglie, ministru al lui Ludovic-Filip si presedinte ai
Consiliului' (1835-l836).
14. Jurnal satiric hebdomadar, Iondat n 1854 de H. de Villemessant,.
si devenit n 1866 cotidian politic si literar de orientare conserva
toare.'
15. Saint-Simon (Louis de Rouvray, duce de) (1675 - 1755). Autor al
unor Memorii celebre, care descriu viata de la curtea regal Irancez
ntre anii 1694 si 1713, una dintre marile opere ale literaturii Iran
ceze.
Saint-Simon 'este unul din autorii pe care Proust i admir cel mai mult
si care Htwi marcat opera.
16. n original: ,Seigneur, que de vertus vous nous Iaites har!", vers de
Corneille (Moartea lui Pompei, 1072) citat gresit de Proust, cci
versiunea corect este: ,O ciel, que de vertus vous me Iaites harl"
(nota editiei Pleiade).
17. Clericul Theophile de Adana (mort 538?), spune legenda - din care
s-a inspirat poetul Irancez din secolul al XllI-lea, RutebeuI, autor,
printre altele, al unuia dintre cele mai vechi ,miracles de Notre-
Dame", Miracolul lui Theophile - pierzndu-si slujba de econom, a
Icut un pact cu diavolul, anulat n cele din urm datorit interventiei
Maicii Domnului.
392
18
ir*
20 2.1
22.
23.
l
24,
-25. 26.
27.
29. 30.
31.
32. 33.
34.
35.
Personajele principale din Cei palm Iii Aijmon, cum este numit uneori
Cntecul de gest Renaut de Montauhan (secolul al Xll-lea) si romanul
cavaleresc inspirat de el. Aceste opere povestesc lupta dus de Carol cel
Mare mpotriva celor patru Iii ai ducelui Aymes: Renaut, Alard,
Guichard si Richard, clrind cu totii calul nzdrvan Bayard. Gozzoli
(Benozzo Di Lese, zis) (1420-l497), pictor italian din Florenta. Opera lui
cea mai cunoscut este Cortegiul regilor magi, care decoreaz palatul
Riccardi din Florenta. Cele cinci titluri citate snt romane de George
Sand. Catedrala din Chartres, construit n secolele XII -XIII, este una
din capodoperele stilului gotic si o mare surs de inspiratie pentru arta
modern.
Saint-Cloud este o localitate din arondismentul Nanterre, vestit printr-
un hipodrom, un mare parc si, mai ales, constructiile vechii resedinte
imperiale, printre care Intnile la care se reIer Proust. Robert (Hubert)
(1733 - 1808), pictor Irancez. Precursor al romantismului, este autor al
unor tablouri n care Iigureaz ruine antice. Roman de George Sand
(1847 - 1848) citat de Proust si tu cteva kigini mai sus.
Jrmeaz unul din pasajele antologice proustiene despre lectur, subiect
asupra cruia scriitorul mediteaz n repetate rnduri. ncepe aici pasajul
antologic al ,madeleinei", unde Proust ncearc nu numai descrierea
Ienomenologic a mecanismului memoriei involuntare, dar si a nsusi
actului creator.
Charles VI le Bien-ime (13G8-1422), rege al Frantei ntre anii 1380-
l422. n 1392 devine nebun. Regatul lui, sIsiat de rivalitatea dintre
Bourguignom si Armagnacs, cade aproape n ntregime sub dominatie
englez n urma tratatului de la Troyes (1420). Textul lui Proust Iace
aluzie la nebunia regelui. Ludovic IX sau Ludovic cel SInt (1214-1270),
rege al Frantei ntre anii 1226 - 1270. Este una dintre Iigurile cele mai de
seam ale istoriei Frantei. A desIsurat n mod sustinut o politic de
centralizare a statului si a recucerit de la englezi o mare parte a
teritoriului Frantei. A ntreprins dou cruciade (n urma celei de a doua,
moare de cium). Dup Vechiul Testament, evreic de o mare
Irumusete. Ca sotie a regelui persan Asuerus, a mpiedicat masacrarea
compatriotilor si. CI. supra, nota 28.
SIntul Eloi (588?-660?), episcop de Noyon, bijutier si vistiernic al
regilor Iranci Clotar II si Dagobert I. Este considerat patronul
bijutierilor.
Dagobert I (nceputul secolului al VH-lea - 639?), rege al Irancilor, Iiu al
lui Clotar II si al reginei Bertrude. A Iost ajutat de ctre ministrul su,
sIntul Eloi, n reorganizarea regatului merovingian Ludovic II
Germanicul (804 - 876), rege al Irancilor din rsrit (817 - 843), rege al
Germaniei ntre 843 - 876, Iiu al lui Ludovic cel Pios. Sigebert I (535-
575), rege al Austrasiei ntre 561-575, Iiu al lui Clotar I si sot al reginei
Brunehaut. A Iost asasinat din porunca reginei Neustriei, Fredegonda.
Comedie de Belot si Villetard, pus n scen n 1859 (nota editiei
Pleiade).
Din aceast nsiruire de actori, cel mai cunoscut a rmas Constant
Coquelin (zis Coquelin l'ane) (184l-l909). Exist si actorul Ernest
I
393
Coquelin (zis Coquelin cadet) (1848-l909), Iratele precedentului. Din
context nu reiese la care din cei doi se reIer Proust.
36. Din aceast nsiruire de actrite, cele mai cunoscute au rmas Sarah
Bernhardt (Rosine Bernard, zis) (1844 - 1923) si Julia Bartet (Jeanne
Julia Regnault, zis) (1854-l941).
37. Arena este o grdin din Padova, unde se aIl o capel construit
n 1303 pentru Iamilia Scrovegni si decorat de Giotto cu 38 de Iresce
celebre (Viata lui Chrislos si Viata Fecioarei).
38. Unul din cele patru poeme din ciclul Noptile (1835-1837) de AlIred
de Musset, celebr proIesiune de credint romantic.
39. Este vorba de Leconte de Lisle (1818-1894), seIul scolii parnasiene.
Cele dou poeme citate n rndurile imediat urmtoare i apartin.
Opozitia Musset (romantism)/Leconte de Lisle (parnasianism), domi
nant n viata literar a epocii, s-a impus ca unul din cliseele istoriei
literaturii.
40. Joas, Athalie, personaje din piesa Athalie de Racine. Joas, copil nc
n pies, este mostenitorul tronului iudeilor (peste care va si domni)
(secolul IX .e.n.). Crescut de marele preot Joad, este tinut la adpost
de dusmnia reginei asasine Athalie, care va Ii ucis de poporul iudeu.
41. CI. sujira, nota 23.
42. Desjardin (Paul) |1859-l894), scriitor Irancez.
43. OIiter roman nscut la Narbona, martirizat la Roma n secolul al
III-lea. Este patronul arcasilor. Imaginea sIntului Sebastian agoni-
znd ciuruit de sgeti se regseste n cteva dintre capodoperele pictu
rii occidentale.
44. Veche populatie de pe malurile Pontului Euxin care, n secolul VII
.e.n., a invadat Lidia.
45. In editia Bernard Grasset din 1913, apare aici ,Chartres". Combray
era Illiers, ling Chartres, n 1913. Proust l va deplasa n editiile
ulterioare, situndu-l pe linia Irontului, ntre Laon si Reims, cnd s-a
hotrt s introduc n opera sa tema rzboiului (cI. nota editiei Pl-
iade).
46. Proust a Iolosit aici cuvntul ,sayons", pentru ,sillons"; vechea
Iorm
este ,seillon"; el pare a Ii vrut s redea prin mijlocirea ortograIiei,
pronuntia tranilor din regiunea Illiers (nota editiei Ple'iade).
47. In editia Bernard Grasset din 1913 apare, Ia sIrsitul acestei Iraze,
cuvntul ,Chartres", suprimat de Proust n editiile ulterioare (cI. nota
editiei Pleiade). Vezi si supra, nota 45.
48. Frantoise utilizeaz ,parantese" pentru ,parantele", incorectitudine
de exprimare pe care ncercm s o rezolvm traducnd prin ,Iamelie".
49. Pictor venetian (1429?-1507) apartinnd unei Iamilii de pictori
ilustri.
Proust se reIer la enorma pictur Procesiune a relicvelor n piata San
Marco din Venetia, realizat pentru marele ciclu colectiv de la ,Scuola
di San Giovanni Evangelista".
60. Proust a introdus n romanul su numele real de ,Guermantes", eu
mult nainte de a Ii cunoscut personal Iamilia de Guermantes si a Ii
vizitat castelul cu acelasi nume. Criteriul alegerii sale a Iost unul de
natur euIonic. Comportamentul su n raport cu sonorittile cItvin-
telor, adeseori descris n opera sa, sistemul de sinestezii n care ele l
angajeaz, conIirm si ele caracterul poetic al scriiturii sale.
394
'51. 52. 53.
54. 55.
56.
57. 58. 59. t0.
61.
62. 63.
64.
65.
66.
Oper de Ricliard Wagner (autor att al libretului, ct si al muzicii),
inspirat dintr-o cunoscut legend germanic apartinnd ciclului de
romane curtenesti despre cutarea Graal-ului.
Pentru aceast speciIic proustian descriere a comportamentului
auctorial, cI. comentariul meu din Poietk si poetic, Bucuresti,
Editura, Univers, 1982.
Cea mai mic dintre insulele Ciclade, unde se gsea marele sanctuar al
lui Apollo. Aici se aIla, la origine, tezaurul ConIederatiei alctuit din
Atena si diIerite alte cetti. A Iost distrus de Mitridate (88 .e.n.).
Rubinstein (Anton) (1829 - 1894), pianist si compozitor rus, Iondator al
Conservatorului din Petersburg si al celui din Moscova. Opere de
Richard Wagner. Walkiria apartine ciclului Inelul Nibe-lungilor (1853 -
1874). Tristan este titlul prescurtat al operei Tristan si holda (1857-
l859).
Wagner este unul dintre compozitorii preIerati ai lui Proust. Exist o
analogie, pe multe planuri, ntre compozitia proustian si cea
wagnerian.
Vermeer (Johannes), zis Ver Meer de DelIt (1632-1075), pictor olandez,
mult vreme necunoscut. Astzi este considerat unul dintre cei mai mari
pictori ai secolului al XVII-lea.
Parlament al Imperiului german, cu sediul la Berlin (1867 - 1945). A
Iost incendiat n 1933 de nazisti.
Pentru SimIonia a noua de Beethoven si pentru comedia muzical
Maestrii cnireti din Niirnberg de Richard Wagner. Beauvais, capital a
departamentului Oise, este vestit printr-o manuIactur national de
tapiserii, nIiintat n 1664. Proust scrisese mai nti ,cu prilejul
nmormntrii lui Victor Hugo". ModiIic textul n corectura a treia
(nota editiei Pleiade). Gambetta (LSon) (1838 - 1882), avocat si om
jjolitic Irancez. Republican, ministru de interne n guvernul ,Aprrii
nationale" (1870 -1871), a reprimat miscarea comunard din provincie.
A ncercat s organizeze rezistenta n provincie mpotriva armatelor
prusace, plecnd cu un balon din Parisul ncercuit (oct. 1870). Prim
ministru (188l-l882). Grevy (Jules) (1807-1891), avocat si om politic
Irancez, presedinte al republicii Iranceze (1879-l887).
Hooghe, Hoogh sau Hooch (Pieter de) (1629 - 1684), pictor olandez,
Care l ia de brbat pe Moise cnd acesta se reIugiaz n desertul Midian
si are de la el un Iiu, pe Ghershom.
Preot n desertul Midian. l adposteste pe Moise cnd acesta se ascunde
de urmritorii si. Din porunca Iaraonului, acestia ar Ii trebuit s-l ucid,
ntruct omorse un supraveghetor egiptean care persecutase un evreu.
Construit din ordinul papei Sixtus IV (Francesco della Rovere) (1414 -
1484), aceast capel din Vatican este decorat cu celebre Iresce de
Signorelli, Botticelli, Ghirlandaio, Perugino si, mai ales, cu cele ale lui
Michelangelo.
Proust se reIer aici la o Iresc de Botticelli, Scene din viata lui Moise
(1481).
Botticelli Iiind din Florenta. Opera la care se Iace reIerint este un
Iragment din Iresca Scene din viata lui Moise din Capela Sixtin (cI.
supra, notele 63, 64, 65).
i
395
67. Castel celebru de pe valea Loirei, construit sau remaniat n secolele-
XIII, XVI, XVII, restaurat ntre 1845 si 1870. Cuprinde cteva semi-
nee celebre, n stil renascentist.
68. Rigi sau Righi, munte din Elvetia. Statiune monden.
09. Alba de Castilia (1188 - 1252), sotie a'regelui Frantei Ludovic al
VUI-lea. A Iost de dou ori regent a regatului Frantei.
70. Cronicile de la Saint-Denit sau Marile cronici ale Frantei, redactate
la
Sainr-Denis, mai nti n limba latin, apoi n Irancez,'cu ncepere din
secolul al XIV-lea. Au Iost tiprite la sIrsitul secolului al XV-lea.
Exist un manuscris cu miniaturi de Jean Fouquet.
Catedrala Saint-Denis se aIl la nord de Paris, n localitatea cu acelasi
nume (construit Iiind pe locul unei mnstiri zidit de Dagobert n 630|
?|). Dateaz din secolul al Xl-lea. Mai nti este biseric abatial, apoi
bazilic, iar din 1966, catedral. Cuprinde mormintele regilor Frantei.
71. Alba de Castilia este mama regelui Frantei Ludovic cel SInt.
72. Clugr Irancez (1081?-1151), autor al unei Vieti a lui Ludovic al
Vl-lea. Iscusit diplomat, a Iost totodat abate de Saint-Denis si consi
lier al regelui. n timpul celei de a doua Cruciade, a Iost regent al rega
tului Frantei.
73. Bernard de Clairvaux (sIntul) (1090-1153) este unul dintre marii
adversari ai rationalismului lui Abelard. Clugr de Cteaux, a nte
meiat mnstirea din Clairvaux, leagn al benedictinilor reIormati,
sau cistercieni (1115). A Iost consilier al regilor si al papilor. A scris
numeroase tratate de teologie.
74. Henric II (1133-l189), rege al Angliei (1154-l189), duce de Norman-
dia, conte de Anjou si duce de Aquitania prin cstoria eu Alienor.
Prin politica sa religioas i s-a opus lui Thomas Becket.
75. Tablouri celebre de Rembrandt si, respectiv, de Frans Hals.
76. Pies de Alexandre Dumas-Iiul (1887).
77. Ohnet (Georges) (1848-1918), scriitor Irancez, autor de romane si
de piese de teatru. Piesa citat de Proust n continuare (Stpnul din
Forges) este poate cea mai izbutit creatie a acestui scriitor astzi
obscur, dar cu succes n epoc.
78. Fenelon (Francois de Salignac de la Mothe-), prelat si scriitor
Irancez
(1651 - 1716). Preceptor al ducelui de Burgundia, a scris pentru elevul
su Aventurile lui Telemah (1699), lucrare plin de critici indirecte la
adresa politicii lui Ludovic al XIV-lea, care i aduce dizgratia. n ace
lasi timp, pentru Maximele sIintilor (1697), Iavorabile doctrinei qnie-
tiste, este condamnat de biseric. Spirit liberal, Fenelon anunt marile
schimbri de mentalitate din secolul al XVIII-lea.
79. Moreau (Gustave) (1826 - 1898), pictor Irancez. Creator al unei
picturi
simbolice, este maestrul lui Matisse, Marquet, Rouault.
80. Botticelli. Celebrul tablou (1487?), aIlat la muzeul UIizzi din
Florenta,
Iace parte din seria de alegorii mitologice care mai cuprinde Mrie si
Venus si Nasterea Venerei.
81. n tabloul lui Botticelli Madona cu rodia (1487).
82. OI. supra, nota 66.
83. Labiche (Eugene) (1815-1888), scriitor Irancez, autor de vodevi
luri si comedii.
84. Masse (Victor) (1822 - 1884), compozitor Irancez. Opera O noapte
Cleopatrei, citat de Proust, este una din creatiile sale.
396
J
85. Aluzie la Iaptul c la Dreux se aIl o capel a sIntului Ludovic,
unde-
snt mormintele (despre care se si vorbeste mai sus) principilor din
casa Orleans, ncepnd cu cel al lui' Ludovic-Filip I, iar la PierreIonds,
n arondismentul Compiegne, un castel din secolul al XlII-lea, recon
stituit de Viollet-le-Duc.
Pentru Beauvais, care apare de asemenea n context, cI. supra,,
nota. 59. u .u
Viollet-le-Duc (Eugene) (1814-l879), arhitect si scriitor Irancez.
A restaurat numeroase monumente din evul mediu (Notre-Dame din
Paris, cetatea Carcassone etc). Este autorul unui DieIionar comentat al
arhitecturii Iraneeze din secolele XI`XVI si al unui Dictionar de
mobilier.
86. n Irancez: ,la Carte du Tendre". Hart simbolic din romanul
pastoral Astrcea (1G07, 1610, 1619) de Honore d'UrIe (1567-l625),
1 adevrat cod al dragostei ideale si ghid de comportament pentru
societatea pretioas a secolului al XVII-lea.
87. Philibert II cel Frumos (1480-l504), duce de Savoia n 1497. Moare
tnr, dup ce se cstorise cu Marguerite de Austria, care a nltat
n amintirea lui vestita biseric din Brou (ling Bourg-en-Brasse, Ain),
n stil gotic Ilamboiant, cu morminte somptuoase si vitralii de o mare
valoare.
88. Marguerite de Austria (1480 - 1530), Iiica a mpratului Maximilian
si a Mriei de Burgundia. Vduv a ducelui Philibert II cel Frumos de
Savoia, a Iost numit guvernatoare a Trilor de Jos. CI. si supra,
nota 87.
.89. Localitate din Bavaria unde se aIl un teatru construit de regele
Ludovic II de Bavaria pentru reprezentarea operelor lui Kiehrd ,;
Wagner (1876). .
90. Ludovic II de Wittelsbach (1845-l886), rege al Bavariei ntre anii
1804 si 1886, Iiu al regelui jtIaximilian II. CI. si supra, nota 87.
91. Maintenon (Frangoise d'Aubigne, marchiz de) (1635 - 1719),
nepoat
a scriitorului Agrippa d:Aubigne\ Se cstoreste cu poetul Scarron n
.:. 1652. Rmnnd vduv n 1660, i se ncredinteaz educatia copiilor
lui Ludovic al XlV-lea si ai doamnei de Montespan. Dup moartea
reginei Maria-Tereza, se cstoreste n secret cu Ludovic al XlV-lea,.
asupra cruia a exercitat o mare inIluent, mai ales n domeniul religios.
Prbust evoc aici, ca si mai jos, pentru -Lulli, unele pagini antologice din
Memoriile lui Saint-Simon (cI. supra, nota 15), care este unul din
reperele sale literare.
92. Lully sau Lulli (Jean-Baptiste) (1632 - 1687), violonist si compozitor
Irancez. Creator al operei Iranceze, el a compus tragedii lirice, dar
si balete si divertismente muzicale pentru comediile lui Moliere.
93. La 30 ianuarie 1875, Iusese adoptat'Constitutia celei de a treia
Repu
blici, care, printre altele, instaura alegerea presedintelui republicii
de ctre Camer, pe sapte ani, primul dintre presedintii astIel alesi
Iiind, n 1879, Jules Grivy, al crui numea aprut mai sus n textul
lui Proust (cI. supra, nota 61).
94. Este o colectie de Iiguri plsmuite din cear, reprezentnd personaje
celebre, crora li se adaug mereu - si n zilele noastre nc - Iiguri
noi.. Miizeul a Iost creat la Paris n 1882, de ctre desenatorul AlIred
u' Giiwm (1827-l892). ' : u
397
95. Termen utilizat de Balzac (,tigre", n Irancez) pentru ulterior
Iolositul ,groom", cuvnt englez desomnnd un tnr servitor n livrea.
9G. Picturi de Mantegna. Ciclul Viata sIntului lavob este lucrat la
Padova, ndat dup 1454.
97. Celebru| retablu al bisericii San Zeno din Verona, pictat de
Mantegna
(1457), era, n aceast capital a goticului de curte, maniIestul unei arte
noi, n care domin precizia, puritatea si rceala stilistic, emanatie a
unei constiinte artistice teoretice si savante.
98. Au Iost lucrate de Mantegna, n colaborare cu Niccolo Pizzolo (1421
-
1453), cu ncepere din 1449, pn la moartea lui Niccolo Pizzolo.
99. Mantegna se nscuse n Padova, unde si pictase n prima parte a
vietii
sale.
100. Raportarea la Diirer nu este ntmpltoare. Gravurile lui Mantegna
au avut o puternic inIluent asupra tnrului Diirer.
101. Cci n orasul Jlantova, Mantegna, aIlat n plin maturitate, a pictat
o scam din capodoperele sale, printre care Camera Sotilor, pentru
perecliea ducal Gonzaga. In aceast perioad, ca si n cele anterioare,
Mantegna studiaz cu pasiune si consecvent arta antic, sub inIlu
enta creia evolueaz ctre o pictur nou, si din care si Iace chiar
un cadru de viat, nconjurindu-se cu colectii de obiecte antice,
102. Capital a arondismentului Creuse, unde exist o manuIactur de
tapiserii ntemeiat de Colbert (1G19-lG83).
iQ?~. CI. supra, nota 37.
104. Dram liric n trei acte, poem italian de Calzabigi (traducere
Irancez
de Moline), pe muzic de Gluck (17G4 si 1774), una. dintre cele mai
importante compozitii ale acestuia.
105. Printesa Matliilde (1820-l904) este Iiica lui Je'rome Bonaparte
(1784
-1860), Irate al lui Napoleon I, rege al WestIaliei. In timpul celui
de-al Doilea Imperiu a Iost vestit pentru salonul ei strlucit, Irecven
tat si de Proust, care scrie si o cronic monden despre el.
106. Care apr drepturile Bourbonilor, detronati n 1830 n Iavoarea
ramu
rii Orle'ans.
107. CI. supra, nota 6.
108. Meilhac (Henri) (183l-l897) si HaleVy (Ludovic) (1834-l908),
autori, n colaborare, de livrete de opere-buIe si de opere comice,
precum si de comedii. Au mare succes n epoc. IS'u toate textele lor
snt scrise n colaborare, dar s-au impus mai ales prin cele semnate
mpreun.
109. Cunoscutul pod de pe Sena, din Paris.
110. La lena, localitate din Germania de rsrit, Napoleon a repurtat .o
mare; victorie asupra prusacilor (180G).
111. Cpetenie a sclavilor revoltati din Roma, ucis n 71 .e.n., dup ce,
timp de doi ani, tinuse piept - conducnd mai bine de o sut de mii
de oameni - legiunilor romane.
112. Vercingetorix (72 .e.n.?- 4G .e.n.), cpetenie a galilor. A Iost pro
clamat, n 52, cpetenie a coalitiei galilor mpotriva lui Cezar. Dup
unele victorii, este silit s se predea. Dus la Roma, este executat dup
sase aui de captivitate, dup ce Iusese in cortegiul triumIal al lui
Cezar.
113. Keplica aceasta si cele imediat anterioare Iac aluzie la asonanta
nume
lui Cambremer, pe de o parte cu nceputul verbului Irancez ,canibrioler"
398
3.
24.
25.
26.
27.
(a jeIui), pe de alta cu im cuvnt Irancez Ioarte uzitat, dar vulgar
(,merde"), cruia i se spune si ,euvntul ui Cambronne" (general
Irancez |1770 - 1842| ee a comandat la Waterloo Vechea Gard
napoleonian si care, somat s se predea, ar Ii ripostat: ,Garda moare,
dar nu se pred", sau, dup o alt versiune, prin euvntul celebru de care
i-a rmas legat numele). Exist, de altIel, si o evident asonant, care o
ntreste pe cealalt, ntre ,Cambremer" si ,Cambronne". Dumont
d'Urville (Jules) (1790-l842), navigator Irancez. A Icut o cltorie n
jurul lumii, cu care prilej a gsit la Vanikoro urmele expeditiei lui La
Pcrouse.
La Perouse (Jean Francois de Galaup, conte de) (174l-l788). nsrcinat
de Ludovic al XVI-lea s descopere noi teritorii (1785), porneste cu
dou Iregate, Busola si Aslrolahul, si este probabil ucis de indigenii din
Vanikoro, insul din Melanezia, situat la nord de Noile-Hebride. CI. si
supra, nota 114.
Cunoscutul roman al doamnei de La Fayctte (1678), adevrat tratat de
psihologie a iubirii.
Roman nu mai putin celebru de Chateaubriand (publicat n 1802 n
Geniul crestinismului, iar n 1805, ca text independent), despre o iubire
romantic si neIericit. CI. supra, nota 55.
Gentile Bellini (1429?-1507), Iiul lui Jacopo si Iratele lui Giovanni,
cunoseuti pictori ei nsisi (mai cu seam Giovanni), picteaz acest
portret ca trimis al Republicii venetiene. Lunga cltorie pe care o
ntreprinde cu acest prilej Iace din el un adevrat ,orientalist",
preocupare ce se va vdi si n arta sa.
Publicat postum, n 1867, de executorul testamentar al lui Vigny, Louis
Ratisbonne.
Pn acum Iusese n text ,Maison d'Or". In paginile urmtoare apare din
nou ,Maison Don'e".
La Proust apar .n mod Irecvent repetitii de cuvinte, dintr-im Iel de
nepsare stilistic, mai ales n cazul verbului ,dire". Traducerea romn
le-a evitat uneori, alternnd verbul a ,spune" cu a ,zice". ntemeiat n al
11l-lea mileniu, n vechea Asie, pe malul rului Tigru, capital a Asiriei,
cetatea Ninive a atins culmea dezvoltrii sub Senna-serib (705-681
.e.n.). A Iost distrus n 612 .e.n. de ctre Cyaxares, regele Mediei.
,Expozitia" este o inventie consacrat de secolul al XlX-lca, cnd
cunoaste, mai ales n Franta, o mare popularitate. Prinyi expozitie
universal a avut loc la Paris, n 1855. n secolul al XlX-lea mai au Joc
nc trei Expozitii universale (1867, 1878, 1889). Proust se reIer
probabil la a patra Expozitie, care a cunoscut si cel mai mare succes,
Iiind vizitat de 33 de milioane de persoane. Ea uimea printr-o serie de
constructii metalice nemaivzute pn atunci, ca Galeria Masinilor,
Domul central si, mai ales, Turnul EiIIel.
Stendhal este alt autor predilect al lui Proust, despre care acesta scrie
cteva texte novatoare n ceea ce priveste abordarea marelui romancier.
Povestire popular Irancez n versuri din secolele XII si XIII. Cotidian
Irancez, de tendint moderat si liberal, Iondat n 1789. n jur de 1800
exercit o mare inIluent, datorit Iratilor Berlin, cunoscuti ziaristi.
Apare pn n 1944.
1
399
SUMAR
PREFAT ,
TABEL CRONOLOGIC 2
NOT ASUPRA EDITIEI 3;
SWANN
Partea nti
Combray .`.,.
Partea a doua
O iubire a lui Sivann ,:
Partea a treia
Nume de tinuturi: Numele *. 35
KOTE SI COMENTARII 39:
Lector : ELENA INDRIES Tehnoredactor : ELENA DINULESCU
B;m de tipar : 2 noiembrie 1937
Aprut 19S7 Coli de tipar 25 planse oIset S
Com. nr. 70 301
Combinatul PoligraIic ,Casa Scnteii" Piata Scnteii nr. 1, Bucuresti
Republica Socialist Romnia