Palatul Potala din Lhasa

Tibetul este cunoscut prin al s u Dalai Lama. La 3700 metri ă altitudine se află capitala
tibetană Lhasa cu ceea ce a fost reşedinţa oficială a lui Dalai Lama până în 1959 când
autorităţile chineze le-au pus gând rău. Lamaismul este o religie derivată din budism ce a
înmagazinat şi o suită însemnată a tradiţiilor oferite de religiile montane din zonă. În mijlocul
Palatului Alb este ridicat Palatul Roşu construit cu jumătate de secol mai târziu - secolul al
XVII-lea. Construcţia cu 13 etaje ce se ridică pe munte este un simbol al dorinţei de libertate
a tibetanilor care după 40 de ani sub stăpânirea chineză nu se lasă mai prejos.
Palatul Potala din Lhasa face parte din patrimoniul UNESCO încă din 1994.

Sagrada Família
Catedrala Sagrada Familia, aflată încă în construcţie
Sagrada Família (Sfânta Familie) este o uriașă biserică din capitala
Cataloniei, Barcelona (în nord-estul Spaniei). Imensa clădire este încă
neterminată, deși se lucrează la ea din 1882. Aceasta nu este finanțată
din bani publici, asa cum se obișnuia în Evul Mediu. Sursele de finantare
sunt donatiile private si incasarile din biletele de intrare. Bugetul pentru
anul 2009 se apropie de 20 milioane de euro. Numele oficial este Temple
Expiatori de la Sagrada Família (în catalană). Proiectul original al bisericii
Sagrada Familia a fost făcut de arhitectul Antonio Gaudi, care a lucrat la
el peste 40 de ani, ultimii săi 15 ani din viață fiind dedicați în exclusivitate
acestuia. Estimările inițiale, bazate pe tehnicile de construcție ale
începutului secolului 20, preconizau un termen de câteva sute de ani
pentru terminarea construcției. Gaudi ar fi comentat, în legătură cu aceast
termen: „Clientul meu nu se grăbește”. În prezent termenul estimat este
anul 2026. După moartea lui Gaudi, în 1926, lucrările au continuat sub
conducerea lui Domenech Sugranyes, până în 1936, când au fost
întrerupte de Războiul Civil Spaniol.
La 7 noiembrie 2010, Papa Benedict XVI a sfințit biserica și a ridicat-o la
rangul de „minor basilica”.
Arhitectură
Biserica are 18 turnuri, în ordinea înălțimii reprezentând pe cei 12
apostoli, cei 4 evangheliști, Sfânta Fecioară și, cel mai înalt turn,
pe Iisus Hristos. Turnul central al lui Isus va avea montată pe el o
cruce uriașă. Înălțimea totală, de 170m, este cu un metru mai mică
decât a unui deal de lângă Barcelona, deoarece Gaudi nu considera
că lucrarea sa ar trebui să fie mai mare decât cea a lui Dumnezeu.
Biserica are 3 fațade: a Nașterii (spre est), a Gloriei (spre sud) si a
Patimilor (spre vest)
A fost vizitată de 2,26 milioane de turiști în anul 2004. Cupola
naosului a fost terminată în 2000 iar în prezent se lucrează la turnul
lui Isus.
.
Africa: Parcul Kilimanjaro
Africa este un continent recunoscut pentru s lb ticia unor ă ă zone ale sale. Şi
mă refer la sensul pozitiv şi nu cel negativ. Acolo sunt datate primele urme ale
speciei noastre homo sapiens sapiens – Africa Centrală şi de Est.
Masivul montan din nordul Tanzaniei ce poartă denumirea de Kilimanjaro
este format din trei vulcani stinşi. Aceştia sunt:
- Kibo – 5895 metri;
- Mawenzi – 5149 metri;
- Shira – 3962 metri.
Poartă şi supranumele de acoperişul Africii deoarece cei 5895 de metri sunt
suficienţi pentru a îl situa pe primul loc ca altitudine în continentul african. Parcul
natural a fost proclamat în 1973 şi cuprinde 1700 de kilometri pătraţi. În
patrimoniul UNESCO au intrat din anul 1987.
Interesant în această zonă este că la bază pleci din jungla ecuatorială şi în
partea superioară ajungi în etajul zăpezilor veşnice. Fauna, vegetaţia sunt de o
bogăţie fără de seamăn cuprinzând: elefanţi, antilope, leoparzi şi multe mamifere.
Kilimanjaro înseamnă în traducere “Muntele Alb”.
Taj-Mahal
Este cea mai cunoscut construc ie din India. Se afl în ă ţ ă afara Cetăţii Roşii
din apropierea oraşului indian Agra. Iese în evidenţă fiind construit din marmură
de o culoare albă intensă. A fost ridicat în jurul anului 1631 de către şahul mogul
Jahan pentru soţia sa preferată ce murise la naşterea celui de-al 14 copil.
Clădirea este impunătoare având 73 de metri, cu o cupolă uriaşă ce atrage
atenţia privitorului. Este flancată de 4 minarete specifice religiei musulmane ce au
41 de metri înălţime. În faţă se află grădini cu o deschidere de 300 metri şi o
fântână. Arhitectura fiind specifică pentru cultura islamică. Taj-Mahal-ul face parte
din patrimoniul UNESCO din 1983.
Geomorfologie - definiţie, obiect de
studiu, studierea reliefului
Definiţie simplă
Geomorfologia este ştiinţa geografică al cărui obiect de studiu este relieful,
componentă de bază a învelişului geografic.
Definiţie complexă
Geomorfologia prezintă fizionomia, caracteristicile fizice, alcătuirea, geneza,
evoluţia, vârsta, formele de relief, mai mult le stabileşte locul în sistemul
geomorfologic i permite prin sintez definirea de modele ş ă de rang inferior şi
superior.
Numele de geomorfologie provine din secolul al XIX-lea (K. F. Neumann - 1854)
fiind asocierea a trei termeni:
- geo - pământ;
- morphi - morfologie;
- logos - ştiinţă.
Învelişul geografic reprezintă interacţiunea celor cinci învelişuri ale planetei
noastre: litosfera, atmosfera, hidrosfera, biosfera, pedosfera.
Relieful reprezintă ansamblul formelor pozitive şi negative care se însumează în
alcătuirea uscatului şi a fundului bazinelor oceanice şi marine. Formele de relief
au rezultat prin acţiunea:
- agenţilor interni (existenţi în scoarţa terestră sau la contactul cu mantaua);
- agenţilor externi (apă, aer, viaţă, influenţa antropică).
În secolul XX s-a deschis drumul acestei ştiinţe. Mihai Ielenicz afirmă: " Sensul
complex al termenului s-a întregit ... prin identificarea şi înţelegerea ansamblului
de relaţii dintre elementele reliefului dar şi a celor care între aceste componente
naturale şi antropice ale mediului geografic, inclusiv a sistemului de ierarhizare
genetico-evolutiv şi spaţial -temporar" (Geomorfologie, Editura Universitară,
Bucureşti, 2004, p. 5 - 6).
Scara geocronologică
ere perioade epoci, etaje
70 mil. ani NEOZOIC
Cuaternar
Sub 1,5 mil. Ani
Holocen
Pleistocen
Neogen
Sub 27 milioane ani
PLIOCEN
Romanian
Dacian
Ponţian
Meoţian
MIOCEN
Sarmaţian
Badenian
Helveţian
Burdigalian
Acvitanian
Paleogen
47 milioane ani
Oligocen
Eocen
Paleocen
150 mil. Ani MEZOZOIC
CRETACIC
65 mil. ani
Danian
Senonian
 Albian
 Apţian
JURASIC
45 mil. ani
Malm
Dogger
Liasic
TRIASIC
40 mil. ani
835 mil. Ani PALEOZOIC
Permian – 25 mil. ani
Carbonifer – 55 mil. ani
Devonian – 55 mil. ani
Silurian – 40 mil ani
Ordovician – 80 mil. ani
Cambrian – 80 mil. ani
Cetatea i ş grădinile Shalimar din
Lahore, Pakistan
Pakistan este o ţară din Asia. Poporul este înrudit cu cel al indienilor aflat la
sud şi religia principală este islamismul. Lahore a ajuns capitala provinciei
pakistaneze Punjab din apropierea graniţei cu India. Akbar cel Mare (1556 -
1605) a ridicat o cetate ce în fazele primare avea rol de apărare.
Ulterior a devenit un centru de reşedinţă şi lux. Fiul său Djahangir a
adăugat construcţiei între anii 1641 - 1642 grădinile Shalimar. Acestea se întind
pe 16 hectare şi cuprind trei terase, băi, lacuri, pavilioane fiind cuprinsă în
pavilonul UNESCO din 1981.
Au fost realizate 5 cascade, 410 fântâni distribuite astfel:
- Terasa superioară - 105 fântâni;
- Terasa de mijloc - 152 fântâni;
- Terasa inferioară - 153 fântâni.
Forma este de paralelogram alungit, înconjurate de un zid de cărămidă de
mare.
Ştiaţi că,
Primele roţi inventate erau probabil bucăţi tăiate din trunchiuri de copaci
care se toceau repede. Treptat acestea au fost modificate si imbunatatite. Celţii
sunt cei care au adus o roată fabricată din spiţe şi un cadru de metal. Astfel se
obţinea o greutate redusă şi rezistenţă la intemperii.
La început, automobilele erau fără acoperiş şi cu două locuri. Volanul nu
fusese inventat şi direcţia era controlată cu o pârghie sau manivelă. Atelierele de
reparaţii şi benzinăriile erau inexistente şi un şofer de la începutul secolului XX
trebuia să fie pregătit pentru orice.
Trenurile viitorului se vor deplasa cu forţa generată de energia
magnetică. Această energie va proveni de la electromagneţi ataşati pe partea de
jos a trenurilor. Nedeplasându-se pe şine, trenurile electromagnetice întâmpină
doar rezistenţa aerului.
Velocipedul este strâmoşul bicicletei. Datează din secolul al XIX-lea, apărut în
epoca victoriană în Marea Britanie. Privite de un om modern ca nişte ciudăţenii
deoarece în faţă aveau o roată uriaşă şi în spate una micuţă. Nu dispunea nici de
frâne iar pentru a se opri trebuia să pedaleze înapoi.
În timpul celor două războaie mondiale submarinele erau utilizate pentru
scufundarea navelor adverse. Tehnologic se bazau pe motoarele electrice şi
diesel şi ieşeau la suprafaţa pentru a reîmprospăta aerul. În prezent, submarinele
dispun de o autonomie ce se poate cifra şi la câteva luni iar forţa de deplasare
este generată de energia nucleară sau oxigen lichid.
Ambarcaţiunea pe pernă de aer este un vehicul eficient care se poate deplasa
atât pe apă cât şi pe uscat. Este generată o pernă de aer care o face să
"plutească" la doar câţiva centimetri deasupra apei sau solului. Direcţia este dată
de o pereche de tălpice similare cu schiurile situate în partea faţă. Scopul acestor
maşinării este transportul persoanelor dar şi-au dovedit utilitatea şi în sectorul
militar.
Dirijabilele au fost printre primele aparate de zbor construite. Portanţa era
generată de corpurile sau flexibile umplute cu hidrogen sau heliu. În momentul în
care au primit motor li s-a dat denumirea de zepeline. Astăzi nu mai sunt la fel de
utilizate ca până în Primul Război Mondial fiind înlocuite de aeronavele moderne.
Dic ţionar geografic - litera B,
Baikal - lac tectonic situat în Rusia cu o suprafaţă de 31.500 km pătraţi. Este cel
mai adânc lac de pe Glob cu 1742 metri adâncimea maximă. Este navigabil şi
adună apele a peste 300 de râuri. Are o importanţă economică datorită
pescuitului.
Balaton - lac de origine tectonică din Ungaria. Are o suprafaţă de 595 km pătraţi,
adâncime medie 3 metri şi maximă de 11 m. Este legat de Dunăre.
Baltă - lac natural întâlnit în luncile unor râuri. Folosită, uneori, pentru irigaţii sau
în piscicultură.
Baraj - construcţie cu scop hidrotehnic plasată perpendicular pe cursul unei ape
cu scopul de a crea un lac de acumulare antropic. Scopul este multiplu de la
producţia de energie electrică prin intermediul hidrocentralelor până la
regularizarea cursurilor unor râuri.
Domul din Milano - Santa Maria
Nascente
Este situat în Lombardia şi a fost construit în secolele XIV - XV (1387 -
1485). Terminată în totalitate abia în secolul al XIX-lea. Nu şi-a pierdut caracterul
medieval, fiind o construcţie în stil gotic. Dimensiunile sale sunt:
- lungime - 158 metri;
- lăţime - 93 metri;
- înălţime - 108 metri;
- peste 2300 de sculpturi;
- 13 de turnuleţe.
Abia la 1500 era terminat cupola, turla la 1765 - 1769, ă în timpul lui
Napoleon s-a terminat faţada 1805 - 1807 şi uşile de bronz datează de la 1908.
Fenomene geografice: Aurora
polară
Pentru că tot suntem la capitolul legat de zonele polare hai să vedem ce se
ascunde sub denumirea de auroră polară. Apare pe cer în timpul nopţii polare.
Sunt întâlnite două tipuri de aurore polare după zonă:
- aurora boreală în emisfera nordică;
- aurora australă în emisfera sudică.
Aurora polară este un fenomen atmosferic: o lumină difuză colorată vizibilă
în noaptea polară. Fenomenul se produce atunci când particulele încărcate cu
energie din vântul solar reacţionează cu gazele din atmosfera Pământului sub
efectul câmpului magnetic aflat la Polul Nord şi Polul Sud.
Denumirea de auroră provine de la zeiţa romană a zorilor - Aurora.
Polul Nord şi Polul Sud: Arctica şi
Antarctica
Axa imaginară a planetei noastre are două extremităţi: Polul Nord şi Polul Sud.
a. Polul Nord este cel mai nordic punct al Pământului şi se află situat în
Oceanul Arctic. Zona înconjurătoare mai este denumită Arctica şi termenul se
referă la porţiunile de teritoriu incluse în Cercul Polar de Nord. Astfel putem
spune că Arctica este formată din părţi din:
- Rusia;
- Alaska;
- Canada;
- Groenlanda;
- Norvegia;
- Suedia;
- Finlanda;
- Islanda;
- Oceanul Arctic.
O caracteristică comună a acestor regiuni este temperatura scăzută ce se
menţine pe parcursul întregului an calendaristic. Oceanul Arctic este acoperit cu
gheaţă. Arctica este locuită de populaţii băştinaşe:
- inuit, aleut în America de Nord;
- laponii în Suedia, Finlanda, Norvegia;
Clima este extrem de nefavorabilă datorită vânturilor puternice,
temperaturilor scăzute, impresionantelor cantităţi de zăpadă. S-au aclimatizat
puţine plante şi animale. În extremitatea cercului polar se află TUNDRA - unde
solul este îngheţat şi se dezvoltă plante precum lichenii şi arbuştii. Oceanul Arctic
"ascunde" formă de viaţă precum: balenele, morsele, focile, plancton bogat.
Legea pe uscat o fac urşii polari, vulpile, lemingii, renii şi boii moscaţi.
b. Polul Sud este, bineînţeles, cel mai sudic punct al Terrei. Situat pe
continentul Antarctica - al cincilea ca mărime de planeta noastră. Nu este locuit
decât de un număr redus de specialişti ce sunt localizaţi în staţiile de cercetare.
Întregul continent este acoperit cu gheaţă a cărei grosime ajunge şi până la 4000
de metri în partea centrală. Este şi cel mai rece loc de pe Glob. Antarctica a fost
descoperit în secolul XX, mai precis în 1911, de exploratorul norvegian Roald
Amundsen.
Imagine de la Polul Sud - observa ţi şi steagul României
Speciile caracteristice pentru zona continentului antarctic sunt: pinguinul,
albatrosul, pescăruşul, rândunica-de-mare. Plantele, rar întâlnite, sunt licheni,
fungi sau iarbă. Aici nu există alternanţa zi-noapte în 24 de ore. O zi durează
şase luni şi corespunde anotimpului vară iar noaptea polară în celalalte şase luni
- iarna polară.
Ştiaţi că
Atunci când conducătorii japonezi din vechime s-au mutat într-o nouă capitală, ei
au poruncit ca cele mai sfinte temple să fie dezasamblate, mutate şi
reasambalte pe noul loc.
Sute de ani cupola pantheonului lui Agrippa din Roma a fost cea mai mare din
lume. Ea măsoară 42 de metri în diametru şi este susţinută de ziduri groase de 5
metri.
În Evul Mediu oamenilor le plăceau să trăiască lângă o mânăstire. Aceasta
era de multe ori singurul spital din zonă sau singura şcoală. Mânăstirea era şi un
fel de "hotel" permiţându-şi să găzduiască anumite persoane.
Principiul pârghiei - Oamenii şi animalele pot ridica greutăţi foarte mari fără
mecanisme complicate. O greutate ce exercită o forţă mai mică este suficientă cu
ajutorul unei pârghii (un lemn spre exemplu) să ridice un element cu o masă
ridicată.
Primul zgârie-nori a fost ridicat în 1884 în SUA, oraşuk Chicago. Nu avea decât
10 etaje.
Calea Lactee are o vechime de 12
miliarde ani
A a spun cele mai noi cercet ri. Din câte tiam planeta ş ă ş noastră are o
vechime de 4,5 miliarde ani şi universul de 7 miliarde ani. Se pare că realitatea
este alta. Universul are cel puţin 15 miliarde de ani. Observaţiile au fost făcute cu
un telescop ultramodern instalat pe pe un munte din Chile (cerul pe acolo este
extrem de clar).
Reamintesc celor care nu ştiau că denumirea de Calea Lactee
corespunde galaxiei noastre (locul în care găsim şi al nostru vaşnic Sistem
Solar).
America de Sud - date importante
Suprafa ţa totală de uscat - 17.866.130 km;
Populaţia - 341 milioane locuitori;
Cel mai mare oraş: Sao Paolo, Brazilia;
Cea mai mare ţară - Brazilia - 8.547.00 km pătraţi;
Cea mai mică ţară - Surinam - 163.270 km pătraţi;
Cel mai înalt munte - Aconcagua, Argentina, 6959 metri;
Cel mai lung fluviu - Amazon, 6440 km;
Cel mai mare lac - lacul Maracaibo - 13.312 Km pătraţi, Venezuela;
Cea mai înaltă cascadă - cascada Angel de pe râul Churun, Venezuela,
979 metri;
Cel mai mare deşert - deşertul Patagoniei, Argentina, 673.000 km pătraţi;
Cea mai mare insulă - Ţara de Foc, 40.360 Km pătraţi.
Continentele lumii: Oceania
Continentele lumii:- Europa;
- America;
- Africa;
- Asia;
- Antarctida;
- Australia.
De multe ori întâlnim termenul de Oceania. El reune şte Australia, Noua
Zeelandă şi numeroase insule din Pacific. Aşa că putem "înlocui" Australia cu
Oceania. Nu este tocmai corect în opinia mea. Insulele din Pacific pot fi integrate
uşor în spaţiul de civilizaţie asiatic. Noua Zeelandă şi Australia sunt foarte
apropiate atât geografic cât şi în ce priveşte modurile de evoluţie istorică şi
socială integrându-le astfel sub termenul generic Australia.
Dacă luăm în considerare Oceania avem un continent cu doar 29 milioane
locuitori. Popularea sa s-a produs târziu în urmă cu aproximativ 10.000 î.Hr. În
Tasmania respectivele civilizaţii nu au depăşit stadiul epocii pietrei, în Australia
pe acela al mezoliticului iar în insulele din Pacific au atins neoliticul.
Prima menţiune apare la Ptolemeu - Terra Australis. A fost atins pentru
prima dată în celebra expediţie a lui Fernando Magellan (1520 - 1522).
Continentul oceanic a fost descoperit cu adevărat de către olandezul A. Tasman
în 1642 - 1644 prin debarcări succesive în:
- Australia;
- Noua Zeelandă;
- Noua Guinee.
J. Cook a fost cel ce a explorat temeinic noul continent. A efectuat trei
c l torii ntre 1768 i 1779. În 1788 guvernul englez a întemeiat ă ă ă ş o primă colonie
penală în Australia. A ocupat succesiv întregul teritoriu anexându-l în 1826. În
secolul XIX, colonialismul s-a manifestat şi în acest spaţiu. Marea Britanie ce
deţinea cel ma întins imperiu colonial în secolul respectiv a anexat pe lângă
Australia şi Noua Zeelandă, o serie de insule precum: Cook, Tonga, Noile
Hebride şi Solomon. Populaţiile indigene au fost supuse şi exploatate sălbatic.
După al Doilea Război Mondial procesul de decolonizare s-a realizat, în
general, paşnic şi s.au menţinut raporturi foarte bune din punct de vedere
economic cu SUA şi Asia de Sud.
Cum se formează cascadele?
Fiecare dintre noi a observat la televizor sau într-o excursie o cascadă cât
de mică. Sunt minuni ale naturii ce nu se lasă neobservate. Dar cum se formează
ele?
Cascadele se formează când râul trece dintr-o zonă cu rocă moale într-o
zonă cu rocă dură. Roca mai moale este erodată mai repede şi apare o treaptă.
Apa care trece peste această treaptă sapă o adâncitură numită bazin de cădere.
Acţiunea concentrată a apei şi a bucăţilor de rocă duc la erodarea continuă în
partea de sus. Cascada se va deplasa de-a lungul a sute de ani lăsând o vale
adâncă şi se sfârşeşte când atinge un nivel de echilibru.
Cele mai faimoase cascade din lume:
Cascada Angel din Venezuela – 979 metri;
Cascada Mardalfossen din Norvegia – 517 metri;
Cascada Jog, India – 253 metri;
Cascada Victoria, Zimbabwe – 108 metri;
Cascada Iguacu la grani a dintre Brazilia i Argentina ţ ş – 82 metri;
Cascada Nigara la graniţa dintre Canada şi SUA – 57 metri
Cascada Sutherland din Noua Zeelandă – 580 metri;
Savanele - ecosisteme aparte al
Terrei
Planeta noastr are o multitudine de ecosisteme. ă Astăzi voi încerca a
prezenta câteva elemente ale unuia dintre ele - savanele. Sunt câmpii întinse ce
se desfăşoară cu precădere între 5 - 15 grade latitudine nordică şi sudică.
Vegetaţia este dominată de ierburi înalte şi pâlcuri reduse de arbuşti.
În primul rând trebuie amintit că savanele au doar două anotimpuri:
- unul secetos sau uscat - vegeaţia se usucă şi culoarea predomină este galbenmaroniu.
Alizeele sunt vânturile ce aduc seceta în zona de savană.
- unul ploios - are loc o "renaştere" a vegetaţiei. Ierburile cresc şi întreg lanţul
trofic prosperă.
Una dintrep puţinele specii de arbor întâlnită este Accacia. Are trunchiul
gros şi rezistă chiar şi unor incendii. Vegetaţia ierboasă domină cu peste 8000 de
specii.
Ierburile atrag după ele prezenţa animalelor ierbivore ce sunt vânate la
rândul lor de carnivore. Animalele savanei sunt întâlnite, deseori, în grupuri mari.
Rolul acestora este de apărare în faţa atacatorilor. Aici se afă adevăraţi prădători
precum: ghepardul, tigrul, leul etc. Viteza este un element important - ghepardul
fiind cel mai rapid animal atingând viteze de peste 110 km pe oră în momentul
culminant al atacului.
În anotimpul secetos, animalele savanei sunt nevoite să migreze în
cautarea de apă şi hrană. Mii de animale pornesc pe acest drum.
Trei personalităţi ale lumii.
Elena - regină a României. A trăit între 1896 şi 1982. S-a născut la Atena.
A fost fiica regelui Constantin al Greciei şi a Sofiei de Prusia. Căsătorită între
1921 şi 1928 cu principele moştenitor Carol. A fost mama regelui Mihai I. După
abdicarea acestuia din 1947 a trăit în exil în Elevţia şi Italia.
Eschil - Aischylos (cca 525 - 456 î.Hr.), poet tragic grec. A luptat la Maraton şi
Salamina. Este supranumit "părintele tragediei greceşti" pentru că i-a adus
modificări importante introducând al doilea personaj şi dialogul. Tragediile sale,
din care doar şapte s-au păstrat integral ("Perşii", "Cei şapte contra Tebei",
"Prometeu înlănţuit" ş.a.) impresionează prin violenţa conflictelor, măreşia eroică
a personajelor, stilul viguros şi intensitatea lirică.
Robert Heinrich Hermann Koch (1843 - 1910) - medic german. Este unul
dintre întemeitori bacteriologiei şi epidemiologiei moderne, A descoperit în 1882
bacilul tuberculozei (bacilul Koch) i în 1883, vibrionul holerei. ş A preparat
tuberculina în 1890. A primit premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină - 1905.
Trei personalităţi al lumii.
Kubilai Han- han mongol. A fost nepotul marelui Genghis-han. A comandat
armata mongolă în campania din China (1258), succedându-i fratelui său Mongke
şi mutând centrul de greutate al stăpânirii sale în China. Împărat al Chinei (1260 -
1294) şi-a luat denimirea de Shizu şi a întemeiat dinastia Yuan. A extins imperiul
bunicului său, cucerind întreaga China (1279) şi stabilind o nouă capitală în
perimetrul Beijingului de astăzi. A întreprins expediţii de cucerire în Japonia (1274
şi 1281), Vietnam (1260 - 1288), Birmania (1277 - 1287). La curtea lui s-a oprit şi
Marco Polo şi a îndeplinit şi unele funcţii administrative.
George Orwell este pseudonimul lui Eric Arthur Blair (1903
- 1950). Scriitor englez ce se remarcă prin romanele sale ce denunţă regimurile
totalitare, înfăţisate printr-un univers grotesc, monstruos sau terifiant. A pledat
pentru libertatea umană. Cele mai cunoscute opere sunt: Ferma animalelor,
1984, Omagiu Cataloniei, O gură de aer, Fără un ban la Paris şi Londra.
Max Planck (Max Karl Ernst Ludwig Planck) - 1858 - 1947. A
fost fizician german. A condus Institutul de cercetări "Kaiser Wilhelm" şi a
efectuat numeroase studii asupra radiaţiei termice, de termodinamică şi fizică
statică. A pus bazele mecanicii cuantice. A dedus legea corectă a distribuţiei de
energie în spectrul corpului absolut negru. A primit premiul Nobel pentru fizică în
1918.
India - Templul de Aur din Amrit Sar
La circa 30 de kilometri de grani a cu Pakistanul, în statul ţ federal indian
Punjab se află situat oraşul Amrit Sar. Printre construcţiile din oraşul vechi, o
adevărată bijuterie este Templul de Aur cu Lacul Sfânt. A fost ridicat în secolul al
XVI-lea. Este sanctuarul principal al şiiţilor (aceştia sunt mahomedani ce spun că
Mahomed a murit pe umărul lui Ali).
După formarea statelor Pakistan şi India, şiiţi au revendicat un oraş
propriu, Khali Stan, dar au fost refuzaţi de conducerea din New Delhi. Conflictul a
escaldat ajungându-se la confruntarea armată. Templul de aur a fost cucerit de
trupele indiene în anul 1984. În timpul luptei, Granth-ul, originalul Cărţii Sfinte a
Şiiţilor a ars. Pentru a se răzbuna, şiiţi au plănuit şi dus la capăt asasinarea
primului-ministru indian Indira Gandhi.
A existat oare Cruciada copiilor?
Secolul XII atrage aten ţia asupra unui proces şi
fenomen istorice nemaîntâlnit – aşa-numita cruciadă a copiilor. Cruciadele sunt
încercări europene de eliberare a Locurilor Sfinte şi îndeosebi a Ierusalimului de
sub stăpânirea musulmanilor. Numele de cruciat provine de la crucea de pe
veşmintele celor ce porneau în campanie. Toate aceste încercări beneficiau de
sprijinul papei de la Roma.
O primă mişcare populară dezorganizată îşi are obârşia pe teritoriul din
ţinutul Koln (Germania de astăzi). Mii de oameni îşi părăsesc turmele şi plugurile
şi pornesc în marş spre Ierusalim. Intenţia lor era de a elibera Sfântul Mormânt.
Un oarecare Nikolaus avea un loc de frunte. El afirma că avusese o
viziune în care un înger îi vestise că el şi cei care îl vor urma erau chemaţi spre
Ierusalim. Nikolaus pretindea că Dumnezeu le va oferi sprijinul despicând apa
Mării Mediterane în mod asemănător cu eliberarea evreilor din Egipt. Aceste grup
eterogen traversează Alsacia şi ajunge în Italia.
Ajung în Genova şi minunea promovată de Nikolaus întârzie să apară.
Mare parte din mulţime se îndreaptă spre casele lor. Se vorbeşte că o corabie a
reuşit să plece şi au fost capturaţi de sarazini. “Astfel, dezamăgiţi şi rusinaţi, ei au
luat drumul înapoi. Cei care, odinioară, obişnuiau să străbată în ceată provinciile,
lăudând mereu Cerul, reveneau acum, unul câte unul, desculţi, flămânzi, priviţi
de toţi ca nişte proşti”.
Cruciada copiilor, propriu-zisă, este situată cronologic între 1250 – 1252.
Se spune că în Germania şi Franţa un mare număr de copii s-au grupat în jurul
unui profet tânăr. Au acceptat să plece conduşi de el către Ţara Sfântă. Au trecut
Alpii cântând şi rugându-se. Au ajuns în faţa Mediteranei şi au aşteptat în
inocenţa lor ca marea să le facă loc. Au fost capturaţi şi vânduţi ca sclavi la
târgurile din Asia şi Africa. Aşa sună povestea romanţată a cruciadei copiilor. A
fost o sursă de inspiraţie pentru câteva romane şi povestiri istorice.
Principala sursă a fost cronica lui Alberic. În ultima perioadă această
sursă a fpst pusă sub îndoială. Nu există relatări conexe referitoare la o plecare
în masă a unui grup de cruciaţi în perioadă amintită. Pare improbabil ca un
eveniment atât de important să scape atenţiei cronicarilor din numeroasele
mânăstiri franceze sau germane aflate pe traseul cruciadei copiilor.
Există dovezi referitoare la originea cruciaţilor. Aceştia erau în special
de la ţară, se ocupau cu agricultura şi au fost nevoiţi să plece în căutarea unui
destin mai bun. Speranţele lor se legau de Isus Hristos. Eliberarea Ierusalimului
în opinia lor era calea către Judecata de Apoi către noi vremuri mai bune.
Prima jumătate a secolului XIII “ascunde” aceste mişcări populare.
Reuşita lor este pusă sub semnul întrebări. Fără o susţinere financiară drumul
spre Ţara Sfântă era utopie. Se trage un semnal de alarmă. Societatea
medievală era în criză şi alternativa ţăranilor lipsea. Cruciada copiilor rămâne o
fantasmă medievală.
Recorduri în lume. Cele mai mari
lacuri naturale
1. Marea Caspică - 370.999 km pătraţi;
2. Lacul Superior - 82.414 km pătraţi;
3. L. Victoria - 69.215 km pătraţi;
4. L. Huron - 59.596 km pătraţi;
5. L. Michigan - 58.016 km p.;
6. Marea Aral - 41.000 km p.;
7. L. Tanganika - 32.764 km p.;
8. L. Urşilor - 31.328 km p.;
9. L. Baikal - 31.500 km p.;
9. L. Nyasa - 29.928 km p.
O armă uitată - cavaleria
Trupele care luptau pe cal sau pe un
atelaj erau considerate a forma cavaleria. S-au bucurat de o deosebită
importanţă de pe vremea regatului asirian ( secolul IX î. Hr.) şi persan (secolul V
î.Hr.). Cavaleria a fost folosită ca un factor decisiv de către armatele cartagineze
şi de suveranii din perioada elenistică.
Au trecut, treptat, în rolul secundar în Grecia elenistică şi în Roma
republicană şi imperială până în secolul I d.Hr. Declinul Imperiul Roman a fost
generat de invaziile popoarelor migratoare. Spre a stopa avansul acestora a fost
inventat regimul foederatilor şi au fost aduşi mercenarii din rândul migratorilor.
Aceştia erau obişnuiţi să lupte călare şi de aceea cavaleria joacă un rol aparte în
imperiul roman târziu.
O inovaţie a hunilor avea să adauge prin caracterul său practic o mai
mare mobilitate şi însemnătate cavaleriei. Este vorba de apariţie scării la şa, care
a mărit eficienţa şarjei directe şi individuale.
Evul Mediu poate fi considerat epoca de aur a cavaleriei. Europa şi Asia
erau dominate de imperii care se bazau pe armata călare. Imperiul Mongol este
cel mai palpabil exemplu. Aceştia şi-au orientat tactica în jurul cavaleriei şi a
mobilităţii pe care o genera. Părea că o cavalerie puternică este imbatabilă. Cel
puţin aşa s-a spus până în secolul XIV.
Cavaleria a fost învinsă de apariţia armelor de foc, folosirea arcurilor şi
suliţelor înalte, adoptarea unui echipament greoi.
Napoleon Bonaparte este ultimul strateg militar care a dat cavaleriei în
cadrul armatelor sale un statut privilegiat. Sarjele de cavalerie beneficiau atât de
folosirea armelor de foc cât şi de clasic, săbiile.
La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX a devenit
anacronică în faţa uriaşei puterii de foc ce ajunsese a face parte din toate
armatele lumii. Au fost păstrate unităţi de cavalerie dar, mai mult, cu rol decorativ
şi pentru paradele militare.
Arhimede – cel mai celebru om de
ştiinţă al antichităţii
Arhimede – 287 – 212 î.e.n.
Aţi auzit de el, în primul rând, la şcoală la orele de istorie, fizică sau
matematică. S-a născut la Siracusa, în insula Sicilia. A călătorit în Egipt şi a este
unul dintre cele mai cunoscute persoane ale antichităţii. Despre viaţa sa se
cunosc puţine elemente. Scrierile sale nu s-au păstrat în întregime. Numeroasele
reeditări (mai degrabă copieri) au alterat originalul.
Arhimede este mai cunoscut decât Euclid sau Pitagora datorită
pitorescului povestirilor care circulă la adresa sa. Era un geniu care a pus bazele
mecanicii, a descoperit aria cercului care a permis în epoca modernă primul
calcul al integralelor în matematică.
Era prieten cu tiranul Siracusei, Hieron. Se spune că, mânios, Arhimede
a spus “Daţi-mi un punct de sprijin şi pun Pământul în mişcare”.
Una dintre cele mai cunoscute povestiri relatează cum Arhimede l-a
făcut de râs pe bijutierul ce vându-se o coroană de aur lui Hieron. Monarhul se
temea că podoaba sa – coroana – nu este realizată 100 % din aur şi ar fi şi ceva
argint în compoziţie. L-a rugat pe Arhimede să analizeze coroana şi să spună
dacă bijutierul s-a ţinut de promisiune.
Arhimede s-a scufundat într-un butoi cu apă şi se vorbeşte că a sărit
din acesta strigând – Evrika (Am găsit). El formulase în gând legea hidrostaticii –
Orice corp scufundat într-un lichid este împins în sus cu o forţă verticală şi egală
cu greutatea lichidului dislocat. Escrocul a fost demascat – era şi ceva argint în
coroana lui Hieron.
Către anul 214, Siracusa era asediată de legiunile romane. Asediul a
durat 30 de luni şi Arhimede a ajutat colonia sa să reziste. A perfecţionat
numeroase maşinării (este şi destul de mult fantastic în aceste descrieri):
- catapulte care aruncau cu blocuri uriaşe de piatră;
- scorpioni ce lansau lancea la distanţă mică;
- macarale capabile să înhaţe vasele ce apropiau de metereze;
- oglinzi uriaşe care incendiau pânza vaselor din port.
Arhimede a fost ucis după ce Siracusa a fost cucerită în 212 î.e.n. Un
soldat roman apostrofat de Arhimede căci îi călcase pe desenele din faţa sa a
înfipt lancea în teribilul om de ştiinţă.
Motorul cu aburi şi James Watt
Invenţia motorului cu aburi este legată de un proces extrem de
important din epoca modernă şi anume revoluţia industrială. Posibilitatea de a
obţine o forţă motrice din abur fusese întrevăzută încă din Antichitate (eolipilul lui
Heron din Alexandria, secolul I î. Hr.), dar abia către sfârşitul secolului al XVII au
început primele experimente tehnice, din nevoia de a mecaniza activitatea de
producţie.
J. Watt - 1763 a perfecţionat mult maşinile realizate până atunci
reducând pierderile de căldură şi de energie din cazanele cu abur alimentate cu
cărbuni. Maşina cu abur inventată de Watt a beneficat de alte 3 invenţii franceze:
cazanul cu tubulatură al lui M. Seguin - 1817, manometrul lui E. Bourdon - 1849,
injectorul lui T. Gifford - 1858.
Motorul cu aburi a permis amplasarea fabricilor nu numai în
vecinătatea cursurilor de apă ci acolo unde era nevoie de produsele lor - centre
comerciale, oraşe. Prima aplicaţie practică a fost în mine, a urmat industria
bumbacului, a berii etc. A circulat din Marea Britanie, în vestul continentului şi
apoi în secolele XIX - XX în întreaga lume.
Aplicarea sa în transporturi a dus la o adevărată revoluţie. Primul vapor
cu propulsie mecanică a circulat în SUA, pe fluviul Hudson iar temerarul se
numea R. Fulton în anul 1807. Prima locomotivă cu aburi a apărut 7 ani mai
tîrziu, un inginer britanic G. Stepehnson este "vinovat".
Ulterior motorul cu aburi a fost "părăsit" în favorea unor noi metode
mai prolifice.
Absolutismul - formă de
guvernământ
Absolutismul poate fi definit extrem de uşor. Este o formă de regim
politic în care puterea de decizie se concentrează în mâinile unei singure
persoane sau instituţii. Există şi pentru deţinătorul puterii o serie de limite date de
propriile decizii.
Despre absolutism se vorbeşte cu precădere în Europa secolelor XV -
XVII. Termenul propriu-zis a apărut la sfârşitul secolului al XVIII-lea, chiar în
momentul în care fenomenul respectiv dispărea odată cu începutul revoluţiei
franceze (1789). Erau subliniate prin intermediul său aspectele negative ale
puterii monarhice nelimitate.
Există mai multe caracteristici comune în absolutismul european. În
primul rând tendinţa suveranilor de a concentra în propria persoană toate puterile
statului. Baza era dată de dreptul divin sau mai târziu principiile iluministe. Pe
termen lung statele absolutiste s-au emancipat faţă de papalitate - separarea
politicii de teologie. Centralizarea administrativă bazată pe o birocraţie unitară
este, iarăşi, un element aparte. Pe plan local nu se putea vorbi de o autonomie.
În secolul al XVIII-lea suveranii luminaţi au luat o serie de măsuri
reformatoare cu implicaţii pozitive pe termen lung. Maria Tereza a realizat o
reformă a dreptului civil general, Iosif al II-lea a desfiinţat iobăgia în imperiul său.
Absolutismul este caracterizat de elemente negative. De multe ori
concentrarea puterii în mâinile unei singure persoane nu poate avea nimic
pozitiv. De aceea Montesquieu formulează în 1745 un principiu ce ulterior va fi
aplicat în orice ţară ce se doreşte democratică. Este vorba de principiul separării
puterilor în stat.
Foto: Ludovic la XIV-lea, regele Franţei între 1643 - 1715 - un model de
suveran absolut.
Australia: Uluru sau Ayers Rock,
cel mai mare monolit din lume
Este cel mai mare monolit din
lume. Are o în l ime de 348 metri i un perimetru de 9,4 kilometri. ă ţ ş Aborigenii din
Australia cred că această regiune a fost acoperită odinioară de apele oceanului.
Oceanul a aruncat la ţărm stânca de culoarea sângelui pentru a-şi arăta durerea
pentru triburile care au murit în bătălia purtată pe malurile lui.
Deşerturile: Sahara
Cel mai mare deşert din lume şi
cel mai cunoscut este Sahara. Acesta desparte Africa de Nord de restul
continentului omonim. Ţările mediteraneene (Maroc, Algeria, Tunisia, Libia şi
Egipt) sunt musulmane şi au mai multe în comun cu Orientul Mijlociu decât cu
restul Africii.
Sahara ocupă aproape tot nordul Africii chiar dacă un număr redus de
populaţie a reuşit să se adapteze la condiţiile dintre nesfârşitele dune de nisip.
Printre aceste triburi se numără tuaregii, un popor nomad care în vechime avea
grijă de drumurile comerciale din deşert. Seceta din ultima decadă a determinat o
migraţie a triburilor din deşert către zonele urbane.
Religia predominantă este cea islamică. Răspândită din secolul VII-lea de
către triburile islamice ce au pornit din peninsula Arabia. Primele campanii în
Egipt s-au realizat din vremea celui de-al doilea calif numit Omar. Egiptul a fost
prima zona cucerită de musulmani, a urmat întreg nordul Africii în mai puţin de o
generaţie.
Unele ora e din nordul continentului negru se aseam ş ănă foarte mult cu
corespondentele lor din evul mediu. Ruinele unor vechi civilizaţii se întâlnesc la
tot pasul pe cărările africane. Pentru a se apăra de ghinion folosesc talismane
precum cele numite “mâna Fatimei” ce înlătură deochiul. Fatima a fost fata
profetului Mahomed, soţia lui Ali şi a murit în acelaşi an cu tatăl său.
Cele mai cunoscute ruine ale Saharei sunt piramidele din Egipt urmate
de nenumărate resturi din ţări precum Tunisia (colosseumul roman de la El Jem).
Sahara este un tărâm arid, poate cel mai arid din lume dar a fost traversat de
nenumărate caravane şi locuit, mai ales în zona de nord.
Câţiva dintre oamenii de ştiinţă şi
geografii renumiţi
al-Idrisi (cca 1100 – cca 1165) – scriitor i ş geograf arab care a
explorat regiunea Mării Mediterane, a alcătuit o hartă timpurie a regiunii şi a scris
o carte The book of Roger (Cartea lui Roger).
Aristotel (384 î.C. – 322 î.C.) – filozof şi om de ştiinţă, a scris despre
multe subiecte. Şi-a dat seama că Pământul este rotund, chiar dacă oamenii nu
au acceptat acest lucru până mult mai târziu. (Până prin anul 1500 d.C., mulţi
oameni au crezut că Pământul este plat).
Charles Darwin (1809 – 1882) –
om de ştiinţă englez care a emis teoria selecţiei naturale, care afirmă că speciile
de plante şi animale se schimbă, evoluează, de-a lungul unei perioade mai mari
de timp. Teoria a fost controversată şi pentru că sugera faptul că Pământul este
mult mai vechi decât credeau oamenii.
Davis, William Morris (1850 – 1934) – geolog şi meteorolog american
care a pus bazele geomorfologiei. A emis o teorie despre felul în care procesul
de eroziune formează un circuit şi a devenit faimos pentru schemele care
explicau aspectul exterior al scoarţei terestre.
Democrit (cca 460 î.C. – cca 370. î.C.) – filozof grec, a fost primul
care a afirmat că toate substanţele sunt alcătuite din particule mici sau atomi. A
mai studiat cutremurele, vulcanii, circuitul apei şi eroziunea.
Eratostene (cca 276 î.C. – cca. 196 î.C.) – om de ştiinţă şi geograf
grec care a făcut primele măsurători ale circumferinţei Pământului ghidându-se
după stele. A fost pentru prima dată termenul geografie.
Gould Stephen Jay (născut în 1941) este un geolog şi paleontolog
american care a îmbunătăţit teoriile lui Charles Darwin. A scris multe cărţi
cunoscute cum este Wonderful Life – 1988.
Hartshorne Richard (1899 – 1992) – principal teoretician al
geografiei, de origine american . Cea mai important ă ă lucrare a sa a fost
Perspective on the nature of geography, publicată în 1939, în care a argumentat
necesitatea studierii anumitor locuri şi regiuni.
Henric Navigatorul (1394 – 1460) – un prinţ portughez care a
planificat şi finanţat multe călătorii de explorare a Africii. A deschis o şcoală în
care îi învăţa pe exploratori cum să navigheze şi să-si noteze descoperirile.
Herodot (cca 484 î.C. – cca. 425 î.C.) –
istoric grec, denumit şi “părintele istoriei” dar este privit şi ca fondatorul geografiei
pentru că a clasificat evenimentele istorice în funcţie de aşezarea geografică.
Humboldt, Alexander von (1769 – 1859) – explorator german cu
contribuţii în geografie, geologie, meteorologie şi oceanografie. A explorat
America de Sud şi în 1944 a scris Kosmos, o carte în care a descris geografia şi
geologia planetei.
Hutton James (1726 – 1797) – om de ştiinţă scoţian care a studiat
rocile şi mineralele, numit uneori şi “părintele geologiei”. A afirmat că scoarţa
terestră a suferit treptat schimbări datorate eroziunii, erupţiilor vulcanice şi altor
procese.
Kant Immanuel (1724 – 1804) – celebru filozof german care a predat
geografia fizică.
Lyell Charles sir (1797 – 1875) – geolog scoţian care a dezvoltat
teoriile lui James Hutton. A fost prieten cu Darwin şi ideile lui i-au fost fost de
folos lui Darwin la elaborarea teoriei selecţiei naturale.
Mackinder Halford J. sr. (1861 – 1947) – geograf de frunte al Angliei
secolului XX. A condus primul departament de geografie al Universităţii din
Marea Britanie.
Ptolomeu (cca 100 d.C. – cca 170 d.C.) a fost un geograf şi astronom
egiptean. A inventat un sistem primitiv de longitudini şi latitudini pe care l-a folosit
pentru a alcătui hărţi.
Ritter Carl (1779 – 1859) – geograf
german, a fost primul profesor de geografie la Universitatea din Berlin şi este
considerat fondatorul geografiei regionale de azi. În 1817 a scris cea mai
importantă lucrare a sa – ErdKunde (Ştiinţa Pământului).
Strabon (cca 64 î.C. – cca 20 d.C.) – istoric şi geograf grec. Lucrarea
sa principală este Geography (Geografia), o carte în 17 volume în care se
găsesc informaţii geografice despre Imperiul Roman.
Varenius, Bernhardus (1622 – 1650) – geograf olandez. În 1650 a
scris o lucrare foarte importantă – Geographia generalis (Geografie generală), în
care a fost unul dintre primii oameni care au făcut diferenţa între geografia fizică
şi geografia umană.
Wegener Alfred (1880 – 1930) –
meteorolog german care a susţinut că toate continentele Pământului au fost unite
formând un singur continent pe care l-a numit Pangaea. Teoriile lui nu au fost
acceptate pe la scar larg pân în 1960 când au fost folosite ă ă ă la elaborarea
teoriei plăcilor tectonice.
Recorduri în lume.Cele mai lungi
fluvii
1. Nil, Africa – 6.671 km;
2. Amazon, America de Sud – 6.440 km;
3. Chang Jiang (Yangtze), China – 6.380 km;
4. Mississippi i Missouri, ş USA – 6.019 km;
5. Enisei şi Angara, Rusia – 5.540 km;
6. Huang He, China – 5.464 km;
7. Obi, Irtâşul Negru, Irtâş – 5.411 km;
8. Amur, Şilka, Onon, Asia – 4.416 km;
9. Lena, Rusia – 4.400 km;
10. Congo, Africa – 4.374 km.
Recorduri în lume . Cele mai mari
insule
Insula este un teritoriu sau o por iune de uscat înconjurat ţ ă de apă. Insulele cu
cea mai mare suprafaţă de pe Terra sunt:
1. Groenlanda – 2.175.600 km pătraţi;
2. Noua Guinee – 800.000 km pătraţi;
3. Borneo – 751.000 km pătraţi;
4. Madagascar – 587.000 km pătraţi;
5. Baffin – 507.451 km pătraţi;
6. Sumatra – 437. 607 km pătraţi;
7. Marea Britanie – 234.410 km pătraţi;
8. Honshu – 227.920 km pătraţi;
9. Insula Victoria – 217.290 km pătraţi;
10. Insula Ellesmere – 191.236 km pătraţi.
Criza socială în republica romană
Roma a avut trei forme majore de
guvernare: regat (753 î.e.n – 509 î.e.n), republică (509 î.e.n. – 27 î.e.n.) şi
imperiu (27 î.e.n – 476 e.n.). În timpul republicii Roma şi-a întins autoritatea
asupra peninsulei Italice şi a pornit primele războaie pentru controlul Mării
Mediterane (Exemplu: Războaiele punice).
Numeroasele conflicte au dus la o separare mai mare între plebei şi
patricieni. De fapt cele 2 clase sociale se contopiseră şi singura diferenţă era
făcută de posesia unor latifundii cât mai întinse. Să nu uităm că vorbim de epoca
antică şi agricultura era principala activitate a economiei, de acolo veneau
veniturile şi influenţa politică a multor senatori. Activităţile războinice afectaseră
clasa plebeilor care departe de casă nu şi-au mai putut plăti dările şi obligaţiile
ceea ce a dus la pierderea lotului de pământ şi chiar a libertăţi.
Evoluţia politică a Romei a sărăcit categoriile largi ale populaţiei şi a
îmbogăţit pe latifundari. Aceştia din urmă şi-au extins posesia asupra ager
publicus de unde au acaparat cele mai bune pământuri.
Profitând de perturbarea provocată în spiritele cetăţenilor de revolta
sclavilor din Sicilia, Tiberius Gracchus, tribun al plebei în 133 î.e.n. determină
votarea unei legi care reduce pământurile ocupate de nedrept de către nobili pe
ager publicus şi le utilizează pentru a-i înzestra pe cetăţenii săraci cu loturi
inalienabile. O comisie formată din trei membri era însărcinată cu aplicarea legii.
Dar reformele lui Gracchus determină oprobriul celorlaţi vizaţi şi moare în urma
unui complot, a unor lupte de stradă
Fratele său Caius continuă în calitate de triumvir opera predecesorului
său dar este împiedicat de instituţia senatorială până ce obţine funcţia de tribun
în 123 şi 122 î.en. El dorea o reformă fără precedent. Vroia şi o reformă socială,
crearea burgheziei rurale autentice. Promovează o lege prin care oferă grâu la
preţ redus categoriilor defavorizate.
Se loveşte de extremiştii din senat ce încredinţează puteri depline
consulului L. Optimus pierde în chip violent (este ucis într-o răzmeriţă) şi 3000 de
cetăţeni sunt executaţi fără judecată (121 î.e.n.).
Grachii au încercat să stabilească suveranitatea poporului, să recreeze o
clasă rurală mijlocie simultând, operând o puncţie în plebea urbană degradată, să
reducă importanţa economică şi politică a senatului.
Senatul a ieşit învingător dar a făcut uz de violenţă. Roma era împărţită în
două tabere politice. Aşa-numitul partid popular va avea un program reformator
ce va atrage întotdeauna mulţimile. Optimaţi erau cei ce dispuneau de resurse
financiare importante şi politica lor încerca să conserve statu-quo-ul politic din
cetatea eternă.
.
Big Ben-ul împlineşte 150 de ani
decând a sunat prima dată
Cu siguranţă ai auzit de acest magnific orologiu din Londra. Este localizat
în turnul palatului din Westminster, Londra. A sunat prima dată pe 11 iulie 1859.
A devenit un simbol în întreaga lume şi un obiectiv turistic important pentru
Londra. .
Preistoria Americii – începuturile
America este ultimul continent colonizat de homo sapiens sapiens.
Primul om a în America de Nord prin strâmtoarea Bering venind din Asia.
Este exclus ipoteza c reia omul ar fi c l torit din ă ă ă ă Europa traversând
banchiza polară. În primul rând dovezile arheologice sunt inexistente iar distanţa
de câteva mii de km prin cercul polar este greu de trecut i în ş prezent cu ajutorul
mijloacelor moderne.
Dovezile atestă o vechime maximă a primelor populaţii de 40.000 BC.
Strâmtoarea Bering a permis accesul spre America. În prezent are adâncimi de
maxim 50 de m iar în timpul glaciaţiilor holocene şi cuaternare devenea o
adevărată punte între cele două continente.
Probabil, primul grup de oameni a ajuns şi s-a stabilit în zona Alaska în
urma unei acţiuni de vânătoare. Studiile arheologice sunt îngreunate pe
continentul american datorită siturilor cu un material litic alterat şi amestecat ce
face imprecisă o datare exactă şi astfel baza de calcul are numeroase
presupuneri.
O importantă descoperire a fost făcută la Old Crow, în Canada pe un
afluent al fluviului Yukon. Au fost observate numeroase prelevări din corpul unor
mamifere precum:
- măgarul sălbatic;
- mamutul lânos;
- bizonul cu coarne mari;
- simbosul.
Vechimea sitului de la Old Crow a devenit motiv de ceartă între
specialişti. Se consideră valabilă o vârstă de aproximativ 29.000 BC.
Preistoria americană iese din conul de umbră în mileniul XVI-lea.
Principala activitate pe acest continent era vânătoarea. Sunt individualizate
următoarele industrii:
- tradiţia vânătorilor de vânat mare;
- tradiţia vechilor cordilieri.
Aceste două sunt separate, de fapt, individualizate de vârfurile armelor
utilizate..
Ştiaţi că
Pământul se învârte în jurul Soarelui pe o orbită cu viteza de 106.000
km/oră.
Diametrul Pământului este de 12.103 km şi distanţa faţă de Soare este
de 149.503.000 km.
Muzica gospel a fost popularizată la începutul anilor 1900 de către
preoţii metodişti sau baptişti, care i-au încurajat pe credincioşi să cânte şi chiar să
danseze în timpul slujbei.
Johann Sebastian Bach face parte dintr-o familie în care s-au născut
muzicieni timp de 200 de ani.
Criza socială în republica romană
Roma a avut trei forme majore de
guvernare: regat (753 î.e.n – 509 î.e.n), republică (509 î.e.n. – 27 î.e.n.) şi
imperiu (27 î.e.n – 476 e.n.). În timpul republicii Roma şi-a întins autoritatea
asupra peninsulei Italice şi a pornit primele războaie pentru controlul Mării
Mediterane (Exemplu: Războaiele punice).
Numeroasele conflicte au dus la o separare mai mare între plebei şi
patricieni. De fapt cele 2 clase sociale se contopiseră şi singura diferenţă era
făcută de posesia unor latifundii cât mai întinse. Să nu uităm că vorbim de epoca
antică şi agricultura era principala activitate a economiei, de acolo veneau
veniturile şi influenţa politică a multor senatori. Activităţile războinice afectaseră
clasa plebeilor care departe de casă nu şi-au mai putut plăti dările şi obligaţiile
ceea ce a dus la pierderea lotului de pământ şi chiar a libertăţi.
Evoluţia politică a Romei a sărăcit categoriile largi ale populaţiei şi a
îmbogăţit pe latifundari. Aceştia din urmă şi-au extins posesia asupra ager
publicus de unde au acaparat cele mai bune pământuri.
Profitând de perturbarea provocată în spiritele cetăţenilor de revolta
sclavilor din Sicilia, Tiberius Gracchus, tribun al plebei în 133 î.e.n. determină
votarea unei legi care reduce pământurile ocupate de nedrept de către nobili pe
ager publicus şi le utilizează pentru a-i înzestra pe cetăţenii săraci cu loturi
inalienabile. O comisie formată din trei membri era însărcinată cu aplicarea legii.
Dar reformele lui Gracchus determină oprobriul celorlaţi vizaţi şi moare în urma
unui complot, a unor lupte de stradă
Fratele său Caius continuă în calitate de triumvir opera predecesorului
său dar este împiedicat de instituţia senatorială până ce obţine funcţia de tribun
în 123 şi 122 î.en. El dorea o reformă fără precedent. Vroia şi o reformă socială,
crearea burgheziei rurale autentice. Promovează o lege prin care oferă grâu la
preţ redus categoriilor defavorizate.
Se loveşte de extremiştii din senat ce încredinţează puteri depline
consulului L. Optimus pierde în chip violent (este ucis într-o răzmeriţă) şi 3000 de
cetăţeni sunt executaţi fără judecată (121 î.e.n.).
Grachii au încercat să stabilească suveranitatea poporului, să recreeze o
clasă rurală mijlocie simultând, operând o puncţie în plebea urbană degradată, să
reducă importanţa economică şi politică a senatului.
Senatul a ie it înving tor dar a f cut uz de violen ş ă ă ţă. Roma era împărţită în
două tabere politice. Aşa-numitul partid popular va avea un program reformator
ce va atrage întotdeauna mulţimile. Optimaţi erau cei ce dispuneau de resurse
financiare importante şi politica lor încerca să conserve statu-quo-ul politic din
cetatea eternă.
Recorduri în lume – Cei mai înalţi
munţi
Lhotse I – 8511 m (8516)
1. Everest, Nepal/China – 8850 m.
2. K2, Pakistan/China – 8611 m.
3. Kanchenjunga, Nepal/China – 8597 m.
4. Lhotse I, Nepal/China – 8511 m.
5. Makalu, Nepal/China – 8481 m.
6. Lhotse II, Nepal/China – 8400 m.
7. Dhaulagirl, Nepal – 8156 m.
8. Manaslu I, Nepal – 8156 m.
9. Cho Oyu, Nepal/China – 8153 m.
10. Nanga Parbat, Pakistan – 8126 m.
Se observ c Nepalul i China au cele mai înalte vârfuri ă ă ş de munte din
lume. De fapt pe lângă cele două state amintite anterior apare Pakistanul.
Himalaya este lanţul muntos care le dă pe toate 10.
Camorra – o asociaţie secretă
Sub aceast denumire ă este cunoscută o
asociaţie secretă din lumea interlopă din Italia, mai precis din zona Campania.
Numele derivă dintr-un termen napolitan, probabil legat de “morra”, adică
“gaşcă”, “turmă”, “bandă".
Existând la Neapole încă din epoca spaniolă a dobândit mare
putere în epoca bourbonică şi în special în timpul domniei lui
Ferdinand II (1830 – 1859) când şi guvernul s-a folosit de ea în
operaţiuni speciale de poliţie. Nici liberalii nu s-au sfiit să aibă contacte
cu camorrişti în lupta împotriva absolutismului bourbonic, în special,
după 1848.
Camorra dotată cu cu un cod propriu de comportament şi
organizată pe criterii ierarhice şi teritoriale (“familii”), controla
contrabanda, loteria clandestină, jocurile de noroc şi obţinea un anumit
procentaj din câştigurile obţinute prin prostituţie şi prin mici negustorii
la limita legalităţii.
Primul adversar înverşunat al Camorrei a fost R. Sparenta,
ministrul poliţiei din 1861 care nu a reuşit să îşi îndeplinească planul
de a o desfiinţa. În 1901 o comisie de anchetă a scos la iveală
încrengăturile dintre Camorra şi politic. În urma unui mare proces din
1901 au fost condamnaţi o mare parte dintre lideri Camorrei la
pedepse destul de aspre.
Moştenirea vechii organizaţii criminale a fost preluată de
“noua camorra” organizată. Puterea acesteia a atins un apogeu după
1970 graţie şi investirii câştigurilor obţinute din traficul cu stupefiante şi
din contrabanda cu ţigări în domeniul antrepozitelor publice şi al
construcţiilor edilitare. S-au format adevărate întreprinderi economice
care aveau misiunea de recicla sumele obţinute în urma activităţilor
ilicite. S-a realizat o legătură fără precedent între factorul economic şi
politic şi domeniul delincvenţei de drept comun.
În 1982 a fost votată o lege antimafia dar camorra se extindea
ajungând în 1992 să aibă o cifră de afaceri estimată la peste 1000 de
miliarde de lire italiene pe an. Statul italian încearcă să reprime măcar
în parte activităţile camorrei care ajunsese să domine piaţa financiară
din Milano.
Avia ţia: de la Montgolfier la
avioanele supersonice
Zborul fraţilor Montgolfier din 1783
1509 – 1519 – Leonardo da Vinci proiectează un elicopter şi efectuează studii
pentru construirea unei paraşute;
1783 – Zborul primului aerostat, numit şi montgolfier după numele inventatorului
– fraţii J. şi E. Montgolfier;
1852 – Primul zbor al unui dirijabil aerostat de formă cilindrică, prevăzut cu
sistem de propulsie şi mijloace de ghidare, inventat tot de un francez H. Giffard;
1853 – un planor al englezului G. Cayley realizează primul zbor planat cu un om
la bord;
1877 – italianul E. Fontanini proiectează un elicopter acţionat cu un motor cu
aburi;
1891 – 1896 – experimente de zbor cu planoare mono şi biplane ale germanului
O. Lilienthal;
1900 – începe fabricarea de dirijabile de către contele german F. von Zeppelin;
1903 – aeroplanul cu motor Flyer I al fraţilor americani O şi W. Wright, realizează
primul zbor din istorie;
1909 – francezul L. Bleriot traversează în zbor Canalul Mânecii;
1910 – francezul J. Chavez survolează Alpii. Este contruit avionul de vânătoare
britanic Sopwith Camel; biplan cu 2 locuri, un prototip al avioanelor folosite în
primul război mondial (1914 – 1918);
1913 – un alt francez R. Garros traversează Marea Mediterană;
1919 – un dirijabil militar britanic traversează Oceanul Atlantic fără escală;
1926 – americanul R. E. Byrd realizează prima traversare a Polului Nord;
1927 – C. Lindbergh realizează prima traversare a Oceanului Atlantic fără escală;
1929 – tot, R. E. Byrd face prima incursiune la Polul Sud;
1930 – este activată prima linie aeriană fără escală între Paris şi New York;
1937 – cel mai mare dirijabil din lume Hindenburg ia foc în faza de aterizare la
New York. Acest accident a dus la 36 de mor i i marcheaz ţ ş ă sfârşitul zborurilor
pentru dirijabilele de transport pasageri;
1955 – avionul american North American E 100 Super Sabre este primul ce
depăşeşte viteza sunetului;
1967 – intră în funcţiune, celebrul, avion de vânătoare rusesc MIG-25. În 1973
acest avion bate recordul de altitudine – 36.200 m. şi ăn 1975 recordul de viteză
– 4230 km pe h.
1969 – primul zbor al lui Concorde – un avion de producţie anglo-franceză;
1970 – intră în funcţiune americanul Jumbo Jet Boeing 747 care avea
capacitatea de 300 pasageri – un record pentru acel timp;
1986 – aparatul de zbor american Voyager realizează primul înconjor al lumii fără
escală şi realimentare.
1986 – Voyager
Cea mai important ă femeie de ştiinţă…
Marie Curie, prima femeie care a
câştigat Premiul Nobel si primul om de ştiinţă care a câştigat premiul de doua ori,
în doua domenii diferite, fizica si chimie, a fost votată cea mai importanta femeie
de ştiinţă din toate timpurile
Cercetatoarea de origine poloneza care a descoperit tratamentul cancerului cu
ajutorul radiatiilor, a fost votata in proportie de 25,4 procente, aproape dublu fata
de ocupanta locului doi, Rosalind Franklin, biofiziciana de nationalitate engleza
care a ajutat la descoperirea structurii ADN-ului.
Urmatoarele locuri au fost ocupate de astrofiziciana Dame Jocelyn Bell Burnell si
de Dr. Jane Goodall, primatologul care a adus in atentia lumii stiintifice, primatele.
“Sondajul indica nevoia vitala de a celebra si de a atrage atentia asupra
numeroaselor femei cercetatori, care au ajutat la formarea a ceea ce numim azi
stiinta moderna”, declara Dr. Roger Highfield, editor al publicatiei The New
Scientist.
Date din istoria Europei
6500 î.Hr. – r spândirea agriculturii în Grecia ă şi bazinul M. Egee;
4000 î.Hr. – apare cultura megalitică;
1600 î.Hr. – înflorirea civilizaţiei miceniene;
1000 î.Hr – etruscii pătrund în Italia;
753 î.Hr. – data la care potrivit legendei a fost întemeiată Roma;
505 î.Hr. – reforma lui Clistene marchează începutul democraţiei din Atena;
480 î.Hr. – Grecia respinge invazia persană;
331 î.Hr. – Alexandru cel Mare îşi extinde imperiul în Asia;
146 î.Hr. – Grecia cade sub stăpânire romană;
27 d. Hr. – August proclamă puterea imperială la ROMA;
238 – primele invazii ale goţilor;
476 – Sfârşitul Imperiului Roman de Apus;
486 – Clovis întemeiază regatul francilor;
533 – Justinian întemeiază puterea imperială în peninsula Italică;
711 – invazia musulmană din Spania;
732 – prin victoria de la Poitiers francii stopează expansiunea arabă în
Europa;
800 – Carol cel Mare este încoronat împărat la Roma;
969 – Anglo-saxonii unifică Anglia;
1054 – Marea Schismă Religioasă;
1066 – cucerirea de către normanzii a Angliei;
1096 – începe prima cruciadă;
1215 – regele Ioan fără de Ţară este constrâns să promulge Magna
Charta;
1241 – invazia mongolă care ajunge până în Boemia;
1337 – începutul războiului de 100 de ani dintre Franţa şi Anglia;
1348 – marea epidemie de ciumă depopulează Europa;
1389 – Imperiul Otoman deţine controlul peninsulei Balcanice;
1453 – sfârşitul războiului de 100 ani câştigat de Franţa;
1492 – începutul Reconquistei spaniole;
1521 – M. Luther începe reforma protestantă;
1598 – Edictul de la Nantes pune capăt războaielor religioase;
1609 – se constituie Republica Provinciilor Unite (viitoarea Olanda);
1618 – începutul războiului de 30 de ani;
1648 – pacea din Westfalia pune capăt războiului de 30 de ani;
1789 – izbucneşte revoluţia franceză;
1804 – Napoleon se proclamă împărat al Franţei;
1815 – Congresul de la Viena;
1861 – constituirea regatului Italiei;
1870 – începutul războiului franco-prusac;
1914 – începutul primului război mondial;
1917 – revoluţia rusă;
1919 – pacea de la Versailles;
1933 – Hitler ajunge la putere în Germania;
1939 – începe al Doilea Război Mondial;
1957 – este înfiinţată piaţa comună europeană;
1968 – reprimarea primăverii de la Praga;
1985 – Gorbaciov enunţă perestroika în URSS;
1989 – căderea zidului Berlinului şi a regimurilor comuniste în Europa;
1990 – unificarea Germaniei;
1997 – Polonia, Ungaria şi Cehia sunt admise în NATO;
2007 – România şi Bulgaria sunt admise în Uniunea Europeană.
Vârful Everest – cel mai înalt munte
al Terrei
Cu aproximativ 200 de milioane de ani în urm , ă India s-a desprins de
Gondwana şi a s-a deplasat spre nord-est, pe ocean către continentul asiatic.
Zona de contact dintre subcontinentul India şi Asia a dus la formarea celor mai
înalţi munţi de pe planetă – Himalaya.
Cununa Himalayei este Everestul cu altitudinea sa de 8848 m. Numele
tibetan al Everestului are mai multe interpretări: Zeiţa Zăpezilor din Munţi, Zeiţamamă
a Lumii sau versiunea mai lungă – Muntele atât de înalt că nicio pasăre nu
zboară deasupra lui. A fost măsurat pentru prima dată în secolul XIX – 1852 şi a
primit numele Peak XV şi, ulterior, Everest. Numele a fost dat în onoarea
guvernatorului Indiei – Sir George Everest. Acesta era un geograf înnăscut şi a
făcut prima cartografiere exactă a Indiei şi a regiunii Himalaya. Accesul lui Sir
George Everest spre regiunea Himalaya nu a fost realizată uşor deoarece Tibetul
şi Nepalul acceptau foarte greu străini pe teritoriul lor.
După 1920 o serie de expediţii britanice au urcat pe Everest. Se crede că
Mallory şi Andrew Irvine sunt printre primii care au atins vârful în anul 1922, în
jurul datei de 8 iunie. Niciunul nu a supravieţuit. Mallory a fost “recuperat” în anul
1999 dar camera sa de fotografiat precum şi colegul său nu au fost găsiţi, încă.
Prima expediţie care a reuşit să “cucerească” Everestul a fost formată
din Edmund Hillary şi şerpaşul Tenzing Norgay care pe 29 mai 1953 au escladat
cel mai înalt vârf de munte din lume.
Creştinismul în Evul Mediu
Integrarea creştinismului cu puterea
imperială a fost întreruptă în Occident o dată cu invaziile barbare, dar a
supravieţuit în imperiul Bizanţului în forme şi în conţinuturi care denotau tendinţa
spre o crescândă sacralizare a persoanei împăratului, unic deţinător al puterii
politice şi religioase. Barbarii care invadaseră fostul Imperiu de Apus fuseseră
creştinaţi dar aparţineau arianismului – o erezie care nu recunoştea egalitatea
dintre Tată şi Fiu. Biserica de la Roma a beneficiat de un vid de putere în
peninsula Italică pentru a-şi impune o autoritate tot mai puternică asupra acelui
spaţiu, o autoritate care depăşea limitele religioase. În general creştinismul din
evul mediu timpuriu pierduse importanţa pe care o avea în cadrul Imperiului
Roman. Se axa mai mult pe monahism şi detaşarea faţă de lume. Mânăstirile
devin centre culturale şi de spiritualitate într-o perioadă istorică plină de
evenimente negative.
Epoca carolingiană va trasa un model medieval de colaborare fără
precedent între Biserică şi stat. Carol cel Mare era franc şi poporul său a fost
primul care a acceptat religia catolică şi nu erezia ariană. Poate de aceea este şi
singurul regat care a supravieţuit (într-o formă schimbată). Cucerirea arabă din
secolul VII determină ocuparea peninsulei Iberice şi schimbarea raportului de
forţe în zonă.
Estul Europei cunoaşte misiunile lui Chiril şi Metodiu care creştinează
poporul slav aducându-l spre calea religiei ortodoxe – în secolul IX.
De-a lungul secolelor s-au individualizat diferenţe între biserica
creştină din Apus şi biserica creştină din Răsărit. Erau diferenţe doctrinare,
liturgice, criterii de disciplină internă. Ruptura definitivă a avut loc în anul 1054
când cele 2 biserici s-au excomunicat reciproc. Creştinismul ortodox se va
dezvolta organiza autocefal, fiecare biserică “naţională” beneficia de anumite
libertăţi, mai bine spus de o autonomie lărgită. Biserica de Roma sau cum a fost
ea denumită romano-catolică se va dezvolta pe o politică diferită, de centralizare
în jurul papei şi Sfântului Scaun. Occidentul cunoaşte o evoluţie distinctă.
Puterea papei ajunsese, la un moment dat, mai presus decât puterea politică.
Expresia influenţei crescânde a Bisericii de la Roma stă în organizarea
cruciadelor. Eşecul cruciadelor va consemna şi decăderea treptata a influenţei în
politic a papei de la Roma.
O ruptură puternică în biserica creştină apuseană apare după
începuturile reformei religioase. Societatea era nemulţumită de un cler lipsit de
prejudecăţi şi plin de un fast care nu mai amintea de valorile propăvăduite de Isus
Hristos. Martin Luther va reforma conceptele religioase. Biserica Catolica va
organiza Contrareforma prin care se vor face schimbări drastice şi în interiorul
său. Biserica protestantă va avea noi precepte privind credinţa, libertatea
individului, liturghia ş.a.m.d.
Reforma religioasă deschide o nouă epocă plină de schimbări pentru
întreaga credinţă creştină – epoca modernă.
Defileul de la Saint Gotthard
Este situat în Alpii Superiori, Elve ia la grani a dintre ţ ţ 3 cantoane: Wallis,
Tessin, Graubunden. Defileul poartă numele masivului Gotthard şi este construit
la înălţimea de 2108 metri. Leagă Andermart de Airolo. Din 1980 drumul poate fi
parcurs şi pe o autostradă lungă de peste 16 km (de fapt un tunel în zona Saint
Gotthard). Datorită peisajului extraordinar multe persoane preferă traseul vechi.
Pot admira priveliştea şi coboară, ulterior, serpentinele.
Podul defileului din masivul Saint Gotthard
Pr
iveliştea care se profilează de pe pod.
Ma
sivul Saint Gotthard
Podu
l ce face leg tura între ă Andermart şi Ariolo
Ceasul astronomic din Praga
Cehia are numeroase obiective turistice. Praga este un oraş medieval
bine conservat şi plin de relicve istorice de valoare. Ceasul astronomic este o
minunată lucrare ce datează din Evul Mediu (secolul XV – 1490). Ceasul indică
cu arătătoare şi imagini: anul, luna, ziua, ora, minutul, fazele lunii, poziţia
planetelor şi semnele zodiacale. La fiecare oră exactă, vizitatori sunt uimiţi de
ferestrele de deasupra ceasului care se deschid şi lasă să treacă câte şase din
cei 12 apostoli. Acestea se închid şi cocoşul cântă şi Moartea întoarce clepsidra
şi, simultan, clopotele încep să bată.
Dacă ajungeţi în Praga vizitaţi şi această minunată realizare medievală.
Afacerea Dreyfus
Reprezintă un scandal politic din
Franţa de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Numele provine de la un
ofiţer evreu (1859 – 1935). Acesta era un evreu alsacian care deţinea
funcţia de ofiţer pe la Statul Major. A fost arestat pentru spionaj în
urma descoperirii unei scrisori anonime adresată ataşatului militar
german de la Paris, în care se anunţă trimiterea unor date tehnice cu
privire la artileria franceză. A fost condamnat pentru înaltă trădare şi
trimis pe insula Diavolului (1894). În 1896 forţele politice radicale şi
socialiste au ridicat problema lui Dreyfus considerând că nu erau
probe suficiente pentru condamnarea alsacianului.
A fost pornită o campanie împotriva partidelor naţionaliste
şi conservatoare şi împotriva armatei acuzată de rasism. Emile Zola
publică un articol celebru în “Aurore” intitulat J’accuse. Ministerul de
Război se opunea procesului de revizuire. Franţa se împarte în 2
tabere: pro-Dreyfus şi anti-Dreyfus. Au ieşit la iveală falsificări ale
actelor de acuzaţie şi în 1898 ministrul de război îşi dă demisia. În
1889 Dreyfus este judecat din nou şi pedeapsa este comutată la la 10
ani de închisoare şi mai târziu va fi graţiat şi chiar reintrodus în cadrele
active ale armatei (1906).
Afacerea Dreyfus trebuie înţeleasă în contextul sfârşitului
de secol XIX. Germania şi Franţa se aflau într-o rivalitate crescută
după războiul franco-prusac din 1870 – 1871 în urma căruia fuseseră
pierdute Alsacia şi Lorena. Pe plan internaţional Franţa era izolată,
fără un aliat şi asta numai din cauza lui Otto von Bismarck care prin
Realpolitik trasese câteva linii directoare de angajament pentru
proaspătul imperiu german.
Frustrarea armatei şi a francezilor şi-a găsit un râu în
această afacere. Societatea franceză era deja împărţită. Armata
fusese un simbol şi înfrângerea din 1871 arătase că era şubredă şi
erau necesare schimbări de anvergură, în special în mentalitate.
Dreyfus a devenit un personaj colateral, a avut de suferit cel
mai mult, care după o îndelungă perioadă de timp şi-a găsit liniştea.
Lacul Baikal – o scurtă prezentare
geografică
Este situat în Federaţia Rusă, în sudul Siberiei. Este cel mai adânc lac
din lume şi conţine o cincime din cantitatea de apă dulce de pe Terra. Este un
simbol al Rusiei şi, cu siguranţă, o minune a naturii. Apele sale albastre au adus
numeroase poveşti şi simboluri.
În limbajul autohtonilor Baikal însemnă “apă multă”. Are o adâncime ce
ajunge la 1640 m. Cantitatea de apă este de 23.000 km cubi (cât toate lacurile
dintre Canada şi SUA).
Este pe locul 9 în lume ca întindere cu “doar” 635 km şi o lăţime medie
de aproximativ 50 km. Lungimea ţărmului este de peste 2000 km (România la
Marea Neagră are un ţărm de 246 km). S-a format acum 15 – 25 milioane ani în
urma unei fisurii din scoarţa tectonică.
336 de râuri şi fluvii se varsă în lacul Baikal şi doar unul singur izvorăşte
de aici – Angara. În jurul lacului sunt peste 40 de aşezări care înainte foloseau,
direct, apa lacului. Şi acum apa este curată, în unele zile claritatea apei permite
să vezi până la 40 de metri adâncime. Iarna siberiană îşi pune amprenta asupra
lacului începând din luna octombrie când se formează primele cruste de gheaţă.
În luna ianuarie, aproape, întregul lac este acoperit cu o pătură de gheaţă care
poate depăşi 2 metri grosime.
În apele lacului trăiesc peste 1800 de specii. Multe dintre ele sunt
întâlnite doar în acest lac: golomianka este un peşte care naşte pui vii şi foca
argintie de Baikal denumită şi Nerpa.
Castelele Europei: Castel del Monte
Locaţia: Italia, provincia Apulia.
Este situat pe o înălţime de 540 metri, un deal din provincia mai sus
enunţată. A fost ridicat la iniţiativa lui Frederic al II-lea – împăratul Imperiului
Roman de Neam Germanic(1212 – 1225) în ultima perioada a domniei lui. Scopul
său era în a avea o reşedinţă de vânătoare dar şi pentru a-şi demonstra puterea.
Castelul are opt turnuri, octogonale. Totul pare construit în jurul acestei
figuri geometrice. Sălile, suprafaţa pe care este construit şi turnurile sunt sub
formă de octogon. În istoria sa acest castel a fost folosit (datorită poziţiei) şi drept
închisoare. Din 1876 a intrat în posesia statului italian (care abia în 1871 îşi
definitivase unificarea politică prin transformarea Romei în capitală). Din 1928 a
fost cuprins într-un program de renovare.
Este inclus în patrimoniul UNESCO din 1996. Fiind declarat: “ o piesă
unică de arhitectură militară medievală”.
Evul mediu românesc – o opinie
subiectivă.
Istoria românilor este diferit ă, pe alocuri,
de istoria europeană. Aflaţi la contactul între Orient şi Occident, de multe ori
obiceiurile şi stilul de viaţă au venit din primul enunţat.
Ar trebui să cuprindem, măcar temporal, evul mediu din spaţiul carpatodanubiano-
pontic (vorbim de un spaţiu circumscris de 3 elemente naturale căci
un stat sau o formă de guvernământ bine închegată nu exista atunci).
Începutul evului mediu universal coincide cu căderea Imperiului Roman
de Apus (476 – când ultimul împărat roman Romulus Augustulus a fost destituit
de o căpetenie barbară pe nume Odoacru. Interesant a fost că Odoacru nu şi-a
luat supranumele de împărat roman şi a preferat să trimită însemnele imperiale la
Constantinopol – centru Imperiului Roman de Răsărit ce va rezista până în 1453).
La noi se consideră, îndeobşte, că perioada medievală începe atunci
când s-a finalizat procesul de formare al poporului român şi al limbii române
(undeva în secolele V – VIII după valul migrator al slavilor).
Primele formaţiuni politice cu un caracter cert medieval apar mult mai
târziu – secolele X – XIII. De aceea în istoriografia românească se vorbeşte de
“mileniul întunecat” (N. Iorga – secolele III – XIII). Astfel în Transilvania avem
enunţaţi în Cronica Notarului Anonim formaţiunile voievodale ale lui Gelu, Glad şi
Menumorut care sunt înfrânţi de regalitatea maghiară care pornise în procesul de
cucerire al Transilvaniei.
Abia în secolul XIV apar primele voievodate puternice, capabile să înfrunte
primejdia şi să iasă victorioase. Ţara Românească reuşeşte sub conducerea lui
Basarab I să scape de suzeranitatea maghiară după bătălia de la Posada
(zugrăvită exemplar în Cronica pictată de la Viena
- foto).
Grigore I cel Mare – un
papă cu personalitate
Primul papă a fost apostolul Petru. El s-a
stabilit la Roma şi de aici până la sfârşitul vieţii sale
a guvernat via a cre tinilor din Europa. Func ia de pap ţ ş ţ ă va căpăta un caracter
aparte în decursul secolelor ce vor urma. Până în 1054 autoritatea papei de la
Roma se extindea asupra tuturor creştinilor.
De-a lungul timpului au fost o serie de personalităţi care au deţinut titlul
de papă şi care şi-au pus amprenta asupra evoluţiei religiei creştine. Unul dintre
aceştia este şi Grigore I zis cel Mare (aproximativ 540 – 604). Era descendent din
nobila gens Anicia, era prefect al Romei când a decis să îţi transforme casa într-o
mânăstire.
A fost trimis la Constantinopol ca reprezentant al papei Pelagius II. S-a
întors la Roma în anul 586 şi a fost ales papă împotriva voinţei sale de cler şi
poporul din Roma. Principalele sale probleme erau date de prezenţa
longobarzilor şi o epidemie de ciumă . A plătit tribut longobarzilor iar epidemia de
ciumă a încetat ceea ce a permis papei Grigore I să treacă la organizarea
fondului funciar pe care îl deţinea biserica romană şi astfel va asigura, ulterior,
aprovizionarea alimentară a oraşului Roma.
Asigurând traiul celor nevoiaşi, Grigore I a întărit funcţia politică a
pontificatului roman, amintind oarecum de împăratul roman ce se îngrijea de
alimentele necesare plebeilor. Pe de altă parte Imperiul Bizantin nu putea
contracara aceste măsuri deoarece era slab reprezentat în peninsula Italică.
Grigore I a reuşit să îl convertească la catolicism pe regele longobard
Agiluf şi a trimis până în Britania o misiune de călugări condusă de viitorul
episcop de Canterburry, Augustin.
Acest papă a redactat şi o serie de opere precum Liber regulae
pastoralis ce conturează profilul unui episcop ideal. Reforma liturgică şi a
cântecului liturgic au făcut ca influenţa hotărârilor lui Grigore I să fie evidentă pe
parcursul evului mediu.
Robert Peel – un model de
politician britanic
A fost un om de stat britanic (1788 –
1850). Ales deputat tory în 1809, a fost ministru
pentru Irlanda (1812 – 1818) şi de interne (1822 –
1827, 1828 – 1830) în guvernele conduse de lord
Liverpool şi de ducele de Wellington. A fost
supranumit “Orange P.” din cauza sprijinului
acordat protestanţilor din Irlanda, s-a convins că
pentru instaurarea păcii în Irlanda este nevoie de
emanciparea catolicilor şi a fost, împreună cu
Wellington un susţinător al acestei linii politice.
A fost fondatorul poli iei metropolitane la Londra( ţ Scotland Yard-ul
actual). Reforma electorală din 1832, al cărui adversar a fost i-a oferit ocazia de a
reforma partidul tory (ce ulterior se va numi partidul conservator) al cărui lider va
şi deveni. A ocupat funcţia de prim-ministru între 1835 – 1841 şi 1841 - 1846. A
reechilibrat bugetul prin introducerea impozitului pe veniturile mai mari de 150 de
lire sterline abolit în 1815. A reorganizat Banca Angliei stabilind un raport între
emisiunea de bancnote şi rezervele de aur. A abandonat, ulterior, protecţionismul
şi a abordat liberul schimb (specific britanicilor în secolul XIX şi începutul
secolului XX).
Îşi pierde creditul în politică după o problemă legată de legile
protecţioniste ce se stipulau asupra cerealelor (Corn Laws). S-a îndepărtat de
conservatori şi a format cu discipoli săi un nucleu dur numit “peelits”. A murit în
urma unui accident (a căzut de pe cal în data de 29 iunie 1850) şi a decedat trei
zile mai târziu – 2 iulie 1850.
Grupul său (peelits) s-a unit cu whigs – viitorul partid Liberal.
Paralele şi meridianele
Planeta noastr este împ r it în linii imaginare ă ă ţ ă care ne ajută să
măsurăm distanţele şi să ne ghidăm pe suprafaţa sa. Aceste linii imaginare se
numesc:
- paralele;
- merdiane.
Paralele sunt linii ce înconjoară globul şi lungimea lor scade odată cu
apropierea de Polul Nord şi Polul Sud. Cea mai importantă paralelă şi cea mai
cunoscută este Ecuatorul fiind paralela care se află la mijlocul distanţei dintre cei
2 poli. Este şi paralela de 0 grade. Ea împarte globul în două emisfere: emisfera
nordică, emisfera sudică.
Meridianele sunt semicercuri care unesc cei 2 poli. Cel mai cunoscut
este meridianul Greenwich care trece pe lângă observatorul omonim din
apropierea oraşului Londra. Celelalte merdiane în funcţie de poziţia lor faţă de
merdianul de 0 grade sunt considerate a fi de longitudine estică sau vestică.
Alte paralele importante sunt Tropicul Racului şi Tropicul
Capricornului.
Atât paralele cât şi meridianele se măsoară în grade.
Importanţa acestor liniii imaginare este dată de faptul că împreună
formează o reţea cartografică. Pe această reţea cartografică orice localitate este
situată la contactul dintre o paralelă şi un meridian. Cea mai importantă aplicaţie
este navigaţia. Pe mare lipsiţi de reper, navigatori au la îndemână o hartă care îi
ajută în găsirea drumului către destinaţie.
România este traversată de paralela de 45 de grade latitudine nordică
şi de meridianul de 25 de grade longitudine estică.
Malbork - Marienburg - cel mai mare
castel de cărămidă din Europa
În secolul al XIII-lea a fost ridicată o mânăstire a ordinului călugărilor
teutoni lângă oraşul Marienburg. Este o puternică fortificaţie din cărămidă care sa
păstrat parţial fiind recosntruită după cel de-al Doilea Război Mondial când
oraşul a fost distrus în proporţie de peste 50 %. Cele mai importante obiective
sunt clădirea mânăstirii, turnul de apărare, capelele şi curtea exterioară. Face
parte din patrimoniul UNESCO din anul 1997.
Ordinul Călugărilor Teutoni a pus mari probleme Poloniei care a dus în
secolul XV mai multe războaie pentru stârpirea lor de pe teritoriul polonez. La
aceste lupte a participat şi domnul moldav Alexandru cel Bun (1400 - 1432).
Marienburg în 1410 este locul unei astfel de bătălii.
La Malbork se îmbină trei castele. Este cel mai mare castel de
cărămidă din Europa şi unul dintre cele mai interesante monumente medievale
ale bătrânului continent.
Clo ca ş cu puii de aur - o poveste
reală
În anul 1873 este descoperit, din întâmplare, cel mai important tezaur
de pe teritoriul ţării noastre. Valoarea sa îl face a fi şi unul din cele mai importante
tezaure din Europa. Este cunoscut sub de numirea de tezaurul de la Pietroasa
sau Cloşca cu puii de aur (o denumire mai uzitată).
Descoperirea a fost făcută de doi tăietori de piatră, Ion Lemnaru şi
Stan Avram, care lucrau într-o zi în cariera de piatră de lângă satul Pietroasa,
judeţul Buzău. A fost o zi pe care ei au considerat-o, pe moment, norocoasă dar
care pe viitor va reprezenta un moment tragic pentru cei doi. Cantitatea obiectelor
descoperite cântărea peste 40 de Kg aur. Istoria face ca această greutate de aur
să obţină o valoare incomensurabilă.
Cei doi au ales să ascundă obiectele. Prima dată au fost duse în
podul casei lui Lemnaru apoi la o rudă a acestuia George Baciu. O parte din
tezaur ajunge la fierarul din sat care trebuia să spună dacă este aur sau aramă.
Vestea circulă prin comunitatea respectivă.
Anastase Tarba Verusi se interesează şi el, face o ofertă de 4000
piaştri prin care cumpără întregul tezaur. Pentru a transporta comoara Verusi
taie cu toporul tava cea mare în 4 bucăţi, tasează şi îndoaie alte obiecte de
dimensiune mai mare. În urma procesului amintit sunt pierdute câteva pietre
preţioase care sunt adunate de copii din sat şi folosite la jocurile lor.
Datorită acestora, pe fir intră şi un arendaş local Gheorghe Frunză Verde care
cere lui Verusi să împartă comoara. El primeşte câteva piese dar erau prea
puţine în viziunea sa şi preferă să anunţe autorităţile.
Se porneşte o anchetă amănunţită. Pietrarii sunt arestaţi şi vor deceda
în ocna din care au scos comoara. Din cele 22 de obiecte găsite iniţial, zece
fuseseră topite de Verusi dar greutatea pieselor era, încă, de aproximativ 20 kg.
Cloşca cu puii de aur este un tezaur ce probabil a aparţinut regelui
vizigot Athanaric. Tezaurul a fost prezentat la Expoziţia internaţională de la Paris,
a fost furat din muzeul bucureştean în care se afla şi recuperat ulterior. În 1917 a
luat drumul Rusiei împreună cu celelalte obiecte din tezaurul românesc dar spre
deosebire de o mare parte a acestor obiecte s-a întors înapoi după 40 de ani.
tiin Ş ţele auxiliare ale istoriei
Istoria ca disciplină are o serie de ştiinţe care o ajută în elucidarea
adevărului şi faptelor istorice. Acestea sunt: diplomatica, genealogia, heraldica,
metrologie, miniaturistică, paleografie şi sigilografie. Ele sunt aşa-numitele ştiinţe
auxiliare ale istoriei.
Haideţi să vedem pe scurt care este obiectul de studiu a patru din
aceste discipline enumerate anetrior:
1. Diplomatica este o ştiinţă specială ce studiază apariţia, forma şi
tradiţia grafică a actelor scrise. Termenul provine din limba latina diploma şi din
verbul din limba greacă diplon (a îndoi); îşi are originea în antichitatea romană,
diploma imperială romană fiind acordată veteranilor pentru a le fi respectate
privilegiile obţinute după efectuarea stagiului militar.
2. Genealogia este o ramură veche. Ea se ocupă de naşterea şi
evoluţia neamurilor şi a familiilor, înrudirile care se stabilesc între persoanele unei
epoci date, precum şi rolul pe care aceste înrudiri îl joacă în desfăşurarea unor
evenimente istorice. Termenul provine din limba greacă: genos - rasă şi logos -
cuvânt.
3. Heraldica este o artă şi o ştiinţă cu o dezvoltare aparte în Evul
Mediu. Denumirea provine din limba franceză (heraut - crainic). Heraldul ducea
mesajul de război şi trebuiau să cunoască bine blazoanele nobililor pe care îi
reprezentau la numeroasele turniruri medievale. Heraldica se oucpă, în special,
cu studiul blazoanelor, însemnelor medievale. Prin intermediul său sunt
descoperite realităţi politice, mentalităţi vechi. Blazonul era o operă de artă şi un
simbol, exprima o filiaţie a celui ce îl folosea.
4. Metrologia doar colateral este o ştiinţă auxiliară a istoriei. Studiul său
este dat de măsurile fizice precise cu unităţi şi proceduri de măsură. Metrologia
istorică se ocupă cu studierea sistemelor de măsură din trecut, oglindite în
izvoare documentare, cu evoluţia acestora de-a lungul istoriei, cu adaptarea lor la
sistemul de măsură modern, precum şi cu cercetarea vechilor măsurători, în
raport cu sistemul utilizat pe regiuni. Cunoaşterea sistemelor de măsurat este
indispensabilă istoricului.
Formarea vânturilor
Aerul se g seste permanent într-o continu ă ă mişcare. Cauza care o
provoacă este diferenţa de temperatură pe care o are aerul la suprafaţa planetei
noastre. Astfel, când într-o localitate oarecare este căldură, aerul se încălzeşte,
devine mai uşor, se răreşte şi se înalţă, formându-se în acea regiune un centru
de presiune minimă. Aerul rece şi dens dimprejur (cu presiune maximă) se
deplasează şi caută să ia locul celui mai cald, mai rar şi mai uşor.
Mişcarea aerului de la un ţinut cu aer rece şi dens (cu presiune maximă)
către un altul cu aer mai rar (cu presiune minimă) se numeşte VÂNT.
Vântul ia naştere din cauza deosebirii de încălzire a aerului şi din cauza
presiunilor atmosferice diferite dintre două ţinuturi.
Muzica clasică - Compozitori celebri
Muzica clasică cuprinde piese muzicale compuse în tradiţia muzicii de
concert. Denumirea de muzică clasică (în opoziţie cu muzica populară) a apărut
abia la începutul secolului al XIX-lea.
Antonio Vivaldi (1678
- 1741) a fost un mare violonist şi compozitor italian din perioada barocă. În 1703,
a devenit preot, dar din cauza sănătăţii precare a ajuns profesor de muzică la un
orfelinat de fete din Veneţia. A compus muzică lirică (opere) şi instrumentală
(concerte). Cele mai cunoscute compoziţii ale sale sunt 4 concerte reunite sub
titlul Anotimpurile.
Johann Sebastian Bach
(1685 - 1750) este unul dintre cei mai cunoscu i compozitori germani ţ din perioada
barocă. Bach a început să studieze muzica şi să cânte la orgă la o vârsta
fragedă. Primele sale compoziţii aufost în principal piese religioase pentru orgă,
dar mai tărziu abordează şi piese nereligioase şi alte instrumente.
Georg Friedrich
Haendel (1685 - 1759) este tot din Germania. i-a început Ş cariera cântând la
orgă şi clavecin. A scris primele compoziţii la vârsta de 9 ani. Este cunoscut
pentru compoziţiile ce combină corul şi orchestra. Nu se folosea în exprimarea
ideilor muzicale de costume sau decoruri.
Wolfgang
Amadeus Mozart (1756 - 1791) este cel mai cunsocut compozitor din toate
timpurile. A fost un geniu muzical. A început s scrie piese la vârsta ă de ... 6 ani şi
până la 35 de ani a scris 41 de simfonii, opere, compoziţii pentru pian, muzică de
cameră şi corală. Cea mai mare parte a vieţii sale a petrecut-o în Austria la
Salzburg. A concertat în Franţa, Spania, Germania, Italia.
Ludwig van Beethoven
(1770 - 1827). De origine germană a dat dovadă de un talent înnăscut. A scris 9
simfonii, compoziţii pentru orchestră, sonate pentru pian, piese muzicale
interpretate de un isntrument, două sau mai multe.
Richard Wagner (1813
- 1883). A scris mai multe opere simfonice. Cea mai impresionant ă este Inelul
Nibelungilor, alcătuită din 4 opere (interpretarea lro durează nu mai puţin de 15
ore). A scris şi numeroase cărţi, eseuri, poeme.
Piotr Ilici Ceaikovski (1840 - 1893). Cele mai cunoscute opere ale
sale sunt baletele Sp rg torul de nuci i Lacul Lebedelor ă ă ş şi Evgeni Oneghin,
Dama de pică. S-a inspirat din muzica populară rusă.
Zăpada - apa în stare solidă
Zăpada se formeză în păturile superioare ale atmosferei, prin
condensarea vaporilor de apă atunci când temperatura scade sub 0 grade
Celsius. Zăpada cade în ţinuturile polare tot anul, în cele temperate numai iarna
(pe munţii înalţi şi vara), iar în regiunile calde apare numai pe munţii foarte înalţi.
Zăpezile permanente sunt cele rămase de la un an la altul. Limita lor
este în funcţie de latitudine şi altitudine. La latitudini mari, cum sunt cele polare,
z pezile permanente se g sesc pe în l imi mici, sub 500 ă ă ă ţ m şi chiar la nivelul
mării. În ţinuturile temperate se află numai pe munţii înalţi, care depăşesc de
obicei 2500 - 3000 de m (M. Pirinei, Caucaz, Himalaya), iar în cele calde pe
munţii mai înalţi de 5000 m (Anzi, Kilimanjaro).
Zăpezile abundente de pe înălţimile mari ale munţilor se prăvălesc cu
uşurinţă la rostogolirea unei pietre, la o bătaie mai puternică a vântului e.t.c. În
drumul lor ele pustiesc totul, dezrădăcinează arbori, dărâmă case, barează apele
curgătoare pricinuind inundaţii. Aceste pornituri ale zăpezii se numesc avalanşe.
Zăpezile din zona temperată sunt o adevărată binefacere pentru
semănături, în special pentru cele de toamnă. Iarna ele ocrotesc de ger
semănăturile, iar primăvara prin topirea lor lentă dau apa necesară dezvoltării
plantelor. Primăvara topirea bruscă a zăpezilor bogate constituie uneori un
neajuns datorită inundaţiilor pe care le provoacă în luncile râurilor.
Mlaştinile
Sunt locuri joase de la suprafaţa Pământului, îmbibate cu apă. Ele devin
nişte smîrcuri în care cresc plante iubitoare de umezeală ca papura, rogozul şi
altele. Mlaştinile se formează în regiunile cu pământ argilos, în care apele din ploi
nu se pot infiltra, sau acolo unde apele subterane sunt prea la suprafaţă.
Mla tinile se formeaz pe terenuri netede, indiferent ş ă de înălţimea lor. Se
nasc în luncile râurilor ori pe platourile întinse ale dealurilor şi munţilor, în zone cu
ploi bogate şi cu sol greu permeabil.
Unele mlaştini sunt foste lacuri, care împotmolindu-se mereu au devenit
bălţi şi apoi mlaştini. Dintre toate apele stătătoare, mlaştinile ocupă cea mai mare
suprafaţă de pe Glob. Asanarea mlăştinilor sau desecarea lor se face cu ajutorul
unor canale artificiale, care permit scurgerea apei şi uscarea terenului. La noi în
ţără, mlaştinile purtau numele popular de "rovine".
Vulcanii şi fenomenele vulcanice
Vulcanii sunt fenomene ale naturii care se manifestă prin aruncarea
din adâncul scoarţei Pământului a unor materii fierbinţi, îndeosebi a lavei. Ei îşi
fac apariţia acolo unde scoarţa este mai slabă sau prezintă crăpături. Materiile
fierbinţi din interior, aflate sub mare presiune, înving slaba rezistenţă întâlnită în
cale şi ajung astfel la suprafaţa Pământului.
Aparatul vulcanic cuprinde: vatra, coşul, craterul şi conul.
Vatra vulcanului este punga de lavă din care vulcanul se
alimenteaz . ăCoşul este canalul prin care ies la suprafaţă lavele şi celelalte materii
fierbinţi din interior.
Craterul este partea de sus a co ului sau gura lui. ş Craterul are formă
de pâlnie şi poate avea diametrul de la câteva zeci de metri la mai mulţi kilometri.
Conul este muntele vulcanic. Materiile aruncate de vulcan, îndeosebi,
cenuşa şi lava, se adună în jurul craterului şi dau naştere unui munte.
Activitatea vucanului. Vulcanii sunt activi sau stinşi. Cei activi sunt
uneori sau permanent în erupţie, aruncând materii din interiorul scoarţei, iar cei
stinşi şi-au încetat activitatea.
Vulcanii activi îşi încep manifestările prin zgomote ale scoarţei şi
cutremure de pământ. Apoi începe erupţia: întâi ţâşnesc gaze şi vapori fierbinţi,
apoi bombe şi lapili rupte din coşul vulcanului, cenuşă vulcanică (lavă pulverizată)
şi apoi lave care curg ca nişte torenţi de foc, având o temperatură de peste o mie
de grade Celsius.
Cenuşa vulcanică poate fi aruncată la mai mulţi kilometri înălţime,
întunecând astfel cerul pe suprafeţe enorme. Dacă plouă, picăturile de ploaie se
încarcă cu cenuşe şi ajung la pământ noroioase. Cenuşa vulcanică căzută în apă
se întăreşte şi formează o rocă tare, bună pentru construcţii, numită tuf vulcanic.
Lava poate fi subţire sau vâscoasă.
Răspândirea vulcanilor. Numărul vulcanilor activi pe Glob este de
aproximativ 600, iar a celor stinşi de corca 10.000. Cei mai mulţi vulcani activi se
află în zona Pacificului. Ei se întind pe marginile marelui ocean şi insulele
apropiate ţărmului de est al Asiei şi Australiei din peninsula Kamceatka până în
Noua Zeelandă, formând aşa-numitul Lanţ de foc al Pacificului.
Importanţa vulcanilor. Vulcanii înalţă pe uscat munţi şi podişuri
vulcanice, iar în largul mărilor şi oceanelor insule vulcanice. Lava vulcanică, în
scurgerea ei, poate bara cursul râurilor şi crea lacuri în spatele acestor gâtuituri.
Rocile vulcanice (granit, bazalt) ca şi tufurile vulcanice sunt pietre tari, bune
pentru construcţie şi pavaj. Solurile vulcanice rezultate din pulverizarea rocilor
vulcanice sunt foarte roditoare, atât pentru cultura cerealelor, cât şi pentru cultura
viţei-de-vie, a pomilor fructiferi. Iată de ce în apropierea vulcanilor sunt multe
aşezări omeneşti, cu tot pericolul apariţiei unor noi erupţii vulcanice (exemplu:
Vezuviu, Etna). Mofetele (emanaţiuni de gaze călduţe, cu efecte terapeutice),
apele acidulate (borvizuri) şi izvoarele termale se găsesc în zona vulcanilor
stinşi.
Vulcanii aduc o dată cu lava din interiorul Pământului, spre
suprafaţa lui, metale ca aur, argint, cupru, zinc şi altele precum şi mari cantităţi de
sulf (pucioasă).
Vulcanii au şi efecte dezastruoase. Ei pot distruge terenuri şi
aşezări omeneşti. Vulcanul Vezuviu a îngropat în anul 79 al erei noastre sub
cenuşă şi lavă trei oraşe apropiate, dintre care Pompeiul a fost cel mai important.
Rocile şi clasificarea lor
Sursă imagine: Wikimedia
Rocile fac parte din scoar a terestr . Ele sunt formate ţ ă dintr-un singur
mineral sau din mai multe. Au o mai mare răspândire rocile formate dintr-o
asociaţie de minerale.
După modul în care s-au format se deosebesc:
A. Rocile eruptive sau magmatice;
B. Rocile sedimentare;
C. Rocile metamorfice.
A. Rocile eruptive provin din răcirea şi consolidarea magmei (materie
fierbinte), din interiorul Pământului. Ele au o largă răspândire, alcătuind 90 % din
materialele scoarţei terestre. Dintre rocile eruptive o importanţă sporită o au
granitul şi bazaltul.
Granitul este roca cu cea mai mare răspândire în scoarţa terestră.
Este de culoare cenuşie sau roşiatică. Fiind o rocă foarte rezistentă, granitul se
întrebuinţează în construcţii, la pavaje e.t.c. Din granit sunt formaţi o parte dn
Munţii Apuseni, din Carpaţii Meridionali şi din Munţii Dobrogei, de unde se
exploatează cel mai mult, fiind aproape de suprafaţă şi de Dunăre.
Bazaltul este o rocă vulcanică compactă, de culoare cenuşiu închis
sau neagră. Peste 90 % din rocile vuclanice au o componentă bazaltică. Se
întrebuinţează la pavaje, construcţii, monumente etc.
B. Rocile sedimentare au luat naştere prin depunerea sau
sedimentarea pe uscat, în ape curgătoare, în lacuri, mări sau oceane a
materialelor rupte din scoarţa terestră de vânturi, ape curgătoare, de gehţari. Alte
roci sedimentare s-au format prin depunerea unor soluţii precum cele de gips şi
sare în apele calde ale lacurilor. Mai sunt şi roci sedimentare născute din
îngrămădirea unor resturi de organisme vegetale sau animale.
Pietrişurile sunt fragmente de roci sau de minerale cu dimenisuni
mici. Se află mai mult în albia râurilor repezi şi au formă lenticulară datorită
rostogolirii lor neîncetate. Pietrişurile sunt întrebuinţate ca material de construcţie
sau ca balast pentru şosele sau căile ferate.
Nisipurile sunt fragmente de minerale, roci şi organisme cu
dimensiuni mici, sub 2 mm. Unele nisipuri sunt folosite la fabricarea sticlei.
Nisipurile obişnuite sunt folosite ca material de construcţie.
Argilele au luat naştere prin cimentarea naturală a nămolurilor.
Procesul a avut loc mai mult pe fundul lacurilor. Se deosebesc mai multe tipuri de
argile. Cea mai curată argilă este caolinul, utilizat la fabricarea porţelanurilor. O
argilă cu mult calcar este marna, care este folosită în industria cimentului. O altă
argilă cu nisip fin adusă de vânturi sub formă de praf este şi loessul (aşa-numitul
pământ galben).
Sarea de bucătărie este incoloră sau divers colorată, când conţine
impurităţi. Are un gust sărat şi este uşor solubilă. Zăcămintele de sare s-au
format în urma unor evaporări puternice a apelor din lacuri şi lagune puţin adânci,
separate de mare prin praguri de nisip.
Calcarul este o rocă sedimentară cu aspecte variate. Culoarea lui
este deschisă, de obicei, albă, galbenă sau cenuşie. În masa calcarului se
găsesc urme de vieţuitoare cu schelet calcaros. Calcarul se întrebuinţează în
prepararea varului, în construcţii.
C. Roci metamorfice - sunt roci care şi-au schimbat înfăţisarea
avută mai înainte. Ele s-au format atât din rpci eruptive cât şi din roci
sedimentare, ca urmare a presiunii şi temperaturilor mari din scparţa terestră.
Rocile metamorfice care s-au format datorită presiunii sunt dispuse asemeni foilor
unei cărţi. Astfel de roci se numesc şisturi cristaline.
Rocile metamorfice care s-au format datorită caldurii au un aspect
sticlos. Astfel de exemplu, calcarul este o rocă sedimentară care venind în
contact cu magma vulcanică se topeşte, iar apoi prin răcire îşi schimbă
compoziţia, transformându-se în marmură. Această rocă este folosită în
construcţii şi este întâlnită, cu precădere, în Munţii Poiana Ruscă şi Muntii
Apuseni.
Tratatul de la Trianon şi efectele
sale peste decenii..
Îmi urmăream readerul când am "descoperit" acest articol legat de o
aşa-zisă comemorare a tratatului de la Trianon. O mică grupare extremistă din
Ungaria şi-a permis să îşi manifeste nemulţumirea faţă de acest act semnat în
urmă cu aproape 90 de ani.
Ungaria a participat în primul război mondial de partea Puterilor
Centrale (făcea parte din Austro-Ungaria). Puterile Centrale au pierdut primul
război mondial şi au fost nevoite să semneze tratate separate de pace. Tratatul
de pace al Ungariei a fost semnat la Trianon în data de 4 iunie 1920. El
consemnează graniţele actuale ale Ungariei. Transilvania era recunoscută ca
parte componentă a României. Regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor deţinea
Voivodina şi nordul Croaţiei (care anterior făcuseră parte din dualista Austro-
Ungarie).
Niciodat , poporul maghiar nu a putut fi de acord cu ă acest act. Principala
nemulţumire a fost legată de Transilvania care era un fel de "perlă" a miticului
regat maghiar întemeiat de Ştefan I (care a adoptat religia catolică în anul 1001).
Ei nu ţin cont de faptul că sunt minoritari în acest spaţiu şi decât trei judeţe au o
populaţie maghiară într-un procent de peste 50 % (Harghita, Covasna, Satu Mare
- unele dintre cele mai mici judeţe ca populaţie şi suprafaţă din ţara noastră).
Este hilar ca să fie permise astfel de manifestări ostile faţă de un tratat
semnat acum foarte mult timp. Ungaria nu vrea să uite şi încă mai speră. Ştiu că
este, practic, imposibil să se schimbe ceva. Ungaria şi România sunt membre ale
NATO şi UE, există un pact de respectare a graniţelor ş.a.m.d.
Acceptarea istoriei şi trecerea mai departe peste anumite evenimente
negative este de multe ori, de dorit. Reconcilierea franco-germană a permis
formarea U.E. Nu ar fi fost posibilă fără o "împăcare" între cele 2 popoare. Şi
acum sunt manifestări ostile (în special ale extremiştilor de dreapta germani).
Facţiunea de dreapta maghiară are un reprezentat în parlamentul
european. Nu este de mirare căci şi noi am trimis acolo, câţiva reprezentanţi de
frunte. Dar care vor fi oare dezideratele sale în forul european?
Fondarea CONSTANTINOPOLULUI
Moscheea Sfânta Sofia (din biserică a devenit moschee în 1453)
Oraşul Constantinopol a jucat un rol important în antichitate şi evul
mediu. În prezent se numeşte Istanbul dar este amintit pentru prima dată în
timpul marii colonizării greceşti din secolele VIII – VI î.e.n.
A fost revigorat de către împăratul roman Constantin cel Mare care i-a
împrumutat şi numele său (Constantinopolis – oraşul lui Constantin). Mutarea
capitalei de la Roma în Asia Mică pe malurile strâmtorii Bosfor a fost datorată
unor cauze de natură economică şi strategică. Viaţa economică din această
parte a Imperiului Roman era, încă, înfloritoare. Roma era ca un magnet pentru
atacurile popoarelor migratoare.
La 8 noiembrie 324 sunt puse temeliile noului oraş. Inaugurarea
oficială şi instaurarea autorităţilor a avut loc pe data de 11 mai 330. Astfel se
năştea un embrion politic şi cultural care va duce la apariţia a ceea ce va fi
numit Imperiul Bizantin şi supravieţuirea până în 1453 a unei civilizaţii grecolatine.
Se considera că oraşul de pe malurile Bosforului este Noua Romă – o
idee des întâlnită în ideologia bizantină.
Unul dintre avantajele noului oraş era poziţia strategică. Locul era o
punte de legătură între cele 2 continente: Asia şi Europa. Existenţa unui port
maritim a dus şi la dezvoltarea unor intense schimburi comerciale
(caracteristice lumii greceşti).
Constantin cel Mare îşi va fortifica creaţia printr-un zid de apărare de
peste 3 km. Theodosius II va adăuga unul de 7 km şi Anthemios va adăuga unul
şi mai puternic. Cele 3 ziduri de apărare au pus mari probleme şi lui Mahomed
al II-lea care numai datorită sanşei şi apariţiei tunurilor de piatră va putea să îl
cucerească la data de 29 mai 1453.
Exista o asemănare între Roma şi Constantinopol – ambele erau aşezate
pe 7 coline. În incinta oraşului se aflau Capitoliu, Senatul, Praetorium, Via
Sacra, Forum principal şi secundar, palatul imperial, hipodromul.
Constantin cel Mare care este şi autorul edictului de la Milano din 313
prin care religia creştină era pentru prima dată recunoscută, a încercat să dea
capitalei sale un caracter creştin prin încurajarea construcţiei de biserici.
Bazilica Sfânta Sofia a fost construită începând cu 326, în faţa palatului
imperial.
Noul oraş va deveni cel mai important centru economic şi
meşteşugăresc al Imperiului Roman şi al Europei. Constantin din 330 se va
stabili aici. Oraşul Constantinopol va fi un centru al elenismului deoarece mare
parte dintre locuitori săi erau greci şi cum se cunoaşte civilizaţia greacă nu a
fost asimilată de cea romană ci dimpotrivă.
După 1453, Imperiul Bizantin dispare şi Constantinopolul joacă un rol
important sub egida Porţii Otomane care îşi atinge maximul de dezvoltare în
secolele XV – XVI.
Numele său din prezent Istanbul denotă un caracter turc şi oraşul este
unul dintre cele mai mari de pe bătrânul continent.
Oceanul Atlantic
Este al doilea ocean al panetei ca m rime, se extinde ă de la un pol la
celălalt între America, Europa şi Africa. Linia de separare de Oceanul Indian este
dincolo de Capul Bunei Speranţe, iar de Oceanul Pacific dincolo de capul Horn.
Exceptând incursiunile fenicienilor până în insulele Britanice, Madeira şi
Canare – antichitatea ne oferă un Ocean Atlantic aproape necunoscut. Altanticul
era delimitat de spaţiul mediteranean de coloanele lui Hercule (Gibraltarul din
prezent). Abia în secolele VIII – IX, vikingii au început a naviga în spaţiul
Atlanticului de Nord. Se pare că au ajuns până în Groenlanda şi în America.
Abia la sfârşitul evului mediu şi începutul epocii moderne, Oceanul
Atlantic începe a deveni interesant pentru navigatori europeni. Civilizaţia
europeană se mută ca şi centru din Marea Mediterană în Oceanul Atlantic. Noile
drumuri spre Africa, Asia, descoperirea Americii devin zone de polarizare şi
Atlanticul începe a fascina minţile marinarilor europeni.
Cristofor Columb descoperă America în 1492. Este prima traversare a
Oceanului de la est la vest. Este deschis drumul primelor imperii coloniale
(primele au fost imperiile spaniol şi portughez). Tratatul de la Tordesillas din 1494
sub egida papei reprezintă primul act de împărţire a unor teritorii extraeuropene.
Corăbiile spaniole şi portugheze pline cu aur şi argint au dus la atragerea
a numeroase acţiuni ale piraţilor. Avânt va lua şi comerţul cu sclavi negri dinspre
Africa spre America. Monopolul deţinut de Spania şi Portugalia în secolul XVI a
fost “spart” de Anglia, Olanda, Franţa.
Marea Britanie a obţinut, ulterior, un monopol care s-a menţinut până la
începutul secolului al XX-lea. Rutele atlantice erau o cheie a menţinerii
supremaţiei britanice.
Deschiderea canalului Panama, a Suezului, a făcut să scadă traficul pe
rutele din emisera sudică.
Oceanul Atalntic a devenit o zonă de tranzit între Europa şi America.
NATO reprezintă o comunitate formată în jurul acestui ocean. Scopul său era de
a crea o grupare rezistentă la evntualele atacuri comuniste.
Oceanul Pacific
Este cel mai întins şi adânc ocean al Pământului, limitat de peninsula
Alaska şi Ciuhotsk la nord, Asia şi Australia la vest, Americile de Nord şi de Sud
la est şi Antarctida la sud.
Ocupă peste 50 % din suprafaţa Oceanului Planetar cu peste 165,3
milioane km pătraţi. Adâncimea maximă este atinsă în groapa Marianelor
( 11.033 m). Regiunea de margine a Oceanului Pacific are numeroase zone de
seismicitate foarte ridicată (aşa-numitul Cerc de foc al Pacificului). În partea
centrală şi sud-vestică se află insulele ce intră în alcătuirea Oceaniei.
Oceanul Pacific a fost descoperit la începutul secolului al XVI-lea
(1513), de Vasco Nunez de Balboa, în urma expediţiei de traversare a istmului
Panama. Fernando Magellan este primul navigator care a traversat acest ocean
– de la el a primit şi denumirea de Pacific (Mar Pacifico – Marea Liniştită).
Domniile fanariote
Epoca domniilor fanariote reprezintă un capitol aparte din istoria
românilor. O perioadă controversată cu aspecte pozitive şi negative. Concluzia
este că a fost o epocă de aplicare a unor reforme, unele cu caracter benefic.
Este cuprinsă între:
1711 – 1821 în Moldova
1716 – 1821 în Ţara Românească
În Moldova, Dimtrie Cantemir (1710 – 1711) a determinat prin
rebeliunea sa, Poarta Otomană să aducă primul domn fanariot Nicolae
Mavrocordat. La sud de Carpaţi după ce Constantin Brâncoveanu a sfârşit
sângeros în 1714 a urmat un scurt interegn autohton până în 1716 când Nicolae
Mavrocordat este cel care deschide balul fanariot şi în Valahia.
Europa Vestică trecea prin epoca luminilor şi a împăraţilor consideraţi
reformatori precum Maria Tereza, Ecaterina cea Mare sau Iosif al II-lea.
Principatele dunărene se aflau în era fanariotă.
Controlul otoman în epoca fanariotă a fost fără precedent în istoria
principatelor nord-dunărene iar venalitatea şi plăţile ce cădeau asupra
oropsiţilor au dus la situaţii dramatice.
Carol al II-lea
Citeam cartea unui german – Andreas Hillgruber intitulată( sugestiv):
Hitler, regele Carol şi mareşalul Antonescu.
În perioada 1938 – 1940, Carol al II-lea a umblat cu jalba în proţap după
o alianţă cu Marea Britanie, Franţa sau Germania.
Situaţia internaţională a ţării noastre în perioada interbelică era destul
de şubredă. Bulgaria, URSS şi Ungaria duceau o politică revizionistă( doreau ca
prevederile tratatelor semnate după primul război mondial să fie anulate).
România se afla în pericol:
- Ungaria ţintea Transilvania;
- Bulgaria dorea Cadrilaterul( cele 2 judeţe Durostorum şi Calliacra din sudul
Dobrogei cedate în urma celui de-al doilea război balcanic, 1913);
- URSS viza Basarabia.
Spre a obţine o oarecare stabilitate externă s-au semnat tratatele de
colaborare ce au stat la baza:
- Micii Antante;
- Intelegerea Balcanică.
Dar să revenim la Carol II şi perioada 1938 – 1940, Cehoslovacia la
vremea respectivă, era răpusă de Hitler după anexarea zonei sudete şi
formarea unei marionete de stat.
Carol al II-lea a început o campanie diplomatică între 15 – 18 noiembrie
printr-o vizită oficială la Londra.
Chamberlain( un filogerman şi conciliatorist învedeterat) l-a primit
reticent pe regele român. Marea Britanie nu era interesată să dezvolte relaţiile
comerciale şi politice cu România iar Carol a plecat cu buza umflată.
În Franţa a avut parte de de aceeaşi primire glacială( 19 noiembrie 1938).
Delegaţia comercială franceză trimisă în ţara noastră s-a reîntors în decembrie
1938 în lipsa unor discuţii concludente.
Pentru regele român rămânea alternativa de care tot fugea şi anume
Germania lui Hitler. Cancelarul german avea un as în mânecă cu care juca
diplomaţia romana – Ungaria şi cerinţele sale revizioniste.
Regele se comporta frivol. De ce?
Se temea de Ungaria, Bulgaria şi URSS.
În opinia mea, încă de la venirea la putere în 1930, Carol al II-lea ar fi
putut dezvolta potenţialul combativ al armatei române. Să echipeze
corespunzător şi să îi acorde o atenţie deosebită. El a preferat să-şi bată joc şi
a dat contracte onerose referitoare la echiparea armatei către camarila sa. Nu
era mai simplu şi echitabil să formeze trupe puternice care să asigure graniţele
tării.
URSS nu putea fi depăşită dar Bulgaria şi Ungaria( fără un aliat) nu ar fi
avut tupeul să atace România.
Domni fanarioţi: Nicolae Mavrocordat,
Epoca fanariotă, cum aminteam anterior, este cuprinsă între 1711
(Moldova) şi 1716 (Ţara Românească) până în 1821 (după revolta lui Tudor
Vladimirescu, Poarta Otomană hotărăşte să revină la sistemul domnilor
pământeni).
Domnii fanarioţi sunt mai puţin cunoscuţi şi, în general, au o faimă
negativă. Erau greci şi veneau aici cu scopul de aş scoate investiţia făcută cu
prilejul numiri ca domnitori în vreunul dintre cele două principate. Ştiau că vor
rezista, maxim, 2 – 3 ani pe tron şi toată agitaţia lor se răsfrângea asupra
ţăranilor care pe parcursul secolului al XVIII-lea vor fi nevoiţi să plătească sume
mult mai mari sub formă de dări şi jafurile trupelor de achînci vor desăvârşi
starea lor negativă.
Au fost şi domnitori din Fanar care s-au gândit la binele românilor,
aveau o cultură ridicată şi au încercat să aducă măsuri moderne în 2 principate
care deşi situate în Europa era atipice ca dezvoltare faţă de vestul aceluiaşi
continent.
Nicolae Mavrocordat este domnitorul fanariot care a deschis “balul”
epocii fanariote fiind primul care a condus destinele Moldovei (noiembrie 1709 –
noiembrie 1710, noiembrie 1711 – 1715 şi decembrie 1716 – 5 ianuarie 1717 ) şi
Ţara Românească (1715 – 1716 şi 1719 – 1730)
S-a născut la Constantinopol în 1680 şi a murit la Bucureşti în 1730
(răpus de ciumă). Poarta Otomană după trădarea lui Dimitrie Cantemir a
hotărât ca în Moldova să numească un domnitor direct cu abilităţi diplomatice
deosebite şi filootoman aşa că l-a ales pe Nicoale Mavrocordat care provenea
dintr-o familie de greci cu tradiţie în diplomaţie şi slujba sultanilor de la
Constantinopol.
Nicolae Mavrocordat s-a temut de boierimea locală şi a preferat să
aducă sfetnici greci. Este considerat a fi fost un despot luminat pentru că a
încercat să aducă numeroase măsuri cu caracter ameliorativ societăţii moldave
şi muntene.
În ceea ce priveşte dările către domnie, Nicolae Mavrocordat
afirma: “Cei care împilează pe supuşi cu dări aprind o năpraznică flacără de
ură, întrucât pentru cei mai mulţi oameni averea este sânge şi suflet. Dăjdiile
se care să fie moderate, să nu smulgă, cum zice proverbul şi pielea împreună
cu lâna”. Vedem în textul de mai sus o moderaţie care va lipsi multor fanarioţi.
Sistemul fiscal a fost reorganizat. Mari boieri autohtoni au fost
obligaţi să contribuie cu împrumuturi rapide. A fost mazilit în 1710 şi înlocuit cu
Dimitrie Cantemir (1710 – 1711) care a fost mai mult un meteor din punct de
vedere politic pe scena Moldovei. A încercat cu ajutorul lui Petru I, ţarul Rusiei
să înlăture suzeranitatea otomană şi se va recunoaşte învins la Stănileşti pe
Prut în 1711. Dimtrie Cantemir prin lucrările sale a realizat o contribuţie
inestimabilă şi nu prin măsurile cu caracter politic. S-a retras în Rusia unde va
şi muri.
Cea mai importantă domnie a sa a fost cea de-a doua din Ţara
Românească (26 aprilie 1719 – 14 septembrie 1730). La Bucureşti, Nicolae
Mavrocordat deţinea una dintre cele mai mari biblioteci din sud-estul Europei.
A sprijinit financiar numeroase mânăstiri din ţară şi din zona Greciei (muntele
Athos). A ctitorit mânăstirea Văcăreşti unde va fi şi înmormântat.
A învăţat, relativ, repede limba română fiind poliglot (ca de altfel
orice diplomat grec). Nicolae Mavrocordat a fost zugrăvit în istoriografia
românească în sens pozitiv fiind considerat un despot luminat, asemănat cu
monarhi luminaţi din vestul şi centrul Europei.
Stiati ca
Randunica-de-mare calatoreste cel mai mult in timpul migratiei. Ea
zboara in fiecare an 30.000 de kilometri intre regiunile arctice si antarctice.
Pelicanul este cea mai mare pasare scufundatoare. El are gatul ung si
picioarele scurte, dar cele mai deosebite trasaturi ale acestei pasari sunt ciocul
lung si gusa mare, pe careo foloseset oentru prins pestele.
Strutul compenseaza incapacitatea de a zbura prin faptulca poate alerga
cu pana la la 65 kilometri pe ora fiind una dintre cele mai rapide vietuitoare de
pe uscat.
Serpii produc doua tipuri de venin: hemotoxic si neurotoxic. Veninul
hemotoxic afecteaza sangele si organele, provocand dificultati de respiratie,
iar veninul neurotoxic ataca sistemul nervos si provoaca moarte subita. Cei mai
multi serpi produc o combinatie a celor doua tipuri de venin.
Dictionar geografic
Orogeneza - etapa indelungata( cateva sute de milioane ani) in care
miscarile tectonice dau nastere la lanturi de munti( ex: in istoria geologica a
Pamantului s-au manifestat orogenezele: caledonica, hercinica, alpina etc.).
Ortodoxie - confesiune crestina care a pastrat neschimbate dogmele,
traditiile, cultul si organizarea bisericeasca fixate prin cele sapte sinoade
ecumenice. Ortodoximul considera ca este continuarea vechii credinte crestine
specifice perioadei imediat urmatoare rastignirii lui Isus Hristos.
Otel - aliaj obtinut, in general, din fier si carbon. Se mai adauga si alte
elemente precum mangan, crom, nichel aducand noi proprietati fizicomecanice.
Oxidare - proces de alterare chimica prin care rezulta oxizi usor de
indepartat prin combaterea oxigenului cu anumite elemente chimice
prezentate la minerale: Fier, Managan
Oxigen - element chimic cu o mare desfasurare in mediu( 21 % in
atmosfera, 46,4 % in scoarta terestra in diverse combinatii - oxizi, silicati,
carbonati, in apa e.t.c.).
Ozon - element chimic prezent in atmosfera, rezultat in urma actiunii
radiatiei ultraviolete asupra oxigenului . Stratul de ozon aflat la 20 - 30 de km
in stratosfera are rol esential pentru retinerea unei parti insemnate din
radiatiile ultraviolete care sunt nocive vietii.
Dictionar de termeni geografici - Agricultura
Agricultura - ramura a productiei materiale care are ca obiect cultura
plantelor si cresterea animalelor, in vederea obtinerii unor produse alimentare
si a unor materii prime.
Agricultura de piata - tip de agricultura comercial-speculativa, care a
aparut la mijlocul secolului al XIX-lea, in legatura cu revolutia industriala si
dezvoltarea urbana, generata de cerintele agroalimentare ale maselor mari de
consumatori.
Agricultura extensiva - sistem de agricultura in care cresterea
productiei se bazeaza pe extinderea suprafetelor cultibate, ceea ce duce la
dispersarea eforturilor materiale si umane si la scaderea eficientei. Acest tip de
agricultura este uneori dependent de conditiile naturale specifice anumitor
regiuni geografice, de traditie si de nivelul de dezvoltare generala a zonei
respective.
Agricultura fara aratura - tip de agricultura care apeleaza la lucrarea
pamantului fara arat, solul fiind protejat de ploaie si vant de resturile culturii
anterioare; este folosita, in special, in SUA.
Agricultura intensiva - sistem de agricultura care da productii mari pe
unitatea de suprafata si de productie, datorita investiitilor suplimentare si
succesive ce permit folosirea miloacelor agrotehnice.
Agricultura itineranta - sistem elementar de cultura agricola realizat
prin defrisarea unei suprafete mici din padurea tropicala sau prin taierea
ierburilor savanei si cultivarea unor plante fara ingrijire agricola; dupa 2 - 3
ani, solul este parasit, iar agricultorii se muta in alta parte.
Agricultura speculativa - tip de agricultura aparut in stransa legatura cu
dezvoltarea industriala si cresterea gradului de urbanizare, unde piata
orienteaza sistemul de cultura si, prin el, piesajul rural; are caracter
comercial, producand separarea geografica a productiei si consumului.
Agricultura traditionala - tip de agricultura prin care se exploateaza
doar terenurile necesare intretinerii colectivitatilor rurale; se divide in functie
de sistemul de cultura adoptat; este practicata si astazi de majoritatea
taranilor din Asia, Africa si partial cei din Europa.
Martin Luther – omul responsabil de reforma religioasă
A fost profesor de exegeză a Bibliei la Wittenberg, Germania. Era
călugăr din ordinul augustin şi preot. Este cel mai cunsocut reformator religios
din lume. Este întemeitorul protestantismului german. Totul a început în anul
1517 când Martin Luther a publicat cele 95 de teze care au marcat începutul a
ce va să fie reforma religioasă (pe data de 31 octombrie).
În 1520 merge mai departe şi publică trei opuscule prin care prezintă
principiile sale teologice şi de reformare a Bisericii. În 1521 este excomunicat şi
condamnat la moarte prin arderea pe rug. A fost salvat de electorul Saxoniei
care l-a răpit din mâinile curiei papale. A tradus “Biblia” în 1521.
Martin Luther dorea o biserică nouă care să se întoarcă la tradiţiile
protobisericii de după moartea mântuitorului Isus Hristos. Era împotriva fastului
ceremonial catolic şi al indulgenţelor (bileţele care permiteau iertarea
păcatelor în schimbul unei sume de bani). A beneficiat de sprijinul unor
principii germani care l-au susţinut ăn redactarea unor lucrări precum: Mesa
germană şi ordinea cultului, Micul şi marele catehism.
Ideile sale au lansat curentul protestant. Biserica luterană
(evanghelică), reformată (calviniştii, zwinglienii), anglicană, unitariană şi
numeroasele secte apărute în epoca modernă sau contemporană s-au inspirat
din valorile religioase promovate de umilul călugăr german – Martin Luther.
El promova ideea potrivit căreia mântuirea indivizilor depinde de
puterea credinţei şi nu de îndeplinirea formală a unor ritualuri. Toate
învăţăturile protestante îşi află obârşia în Cartea Cărţilor – Biblia. Termenul de
protestantism vine de la protestul formulat la Speyer de către cinci principi
luterani şi câteva oraşe germane. Reacţia lor venea în contra Edictului de la
Worms care împiedica practicarea luteranismului pe teritoriul Germaniei.
Protestantismul a prins rădăcini în vestul Europei, America de Nord
– în special. A ajuns şi în zona Transilvaniei la sfârşitul secolului al XVI-lea
(Transilvania care era principat independent în secolul XVII a participat la
războiul de 30 de ani 1618 – 1648 de taberei protestante ceea ce spune despre
impactul ideilor lui Luther pe teritoriul transilvan).
Războiul de 30 de ani (1618 - 1648)
- s-a desfăşurat între anii 1618 – 1648;
- a început ca un război religios şi a luat proporţii internaţionale implicând
state din vestul şi estul Europei;
- a început ca un război religios şi a luat proporţii internaţionale implicând
state din vestul şi estul Europei;
1. Cauzele războiului de 30 de ani:
- o parte din marile puteri ale Europei doreau să stăvilească puterea dinastiei
Habsburgice în Europa;
- conflictul latent dintre puterile protestante şi cele catolice;
- dorinţa Imperiului Habsburgic de a domina Europa;
- pretextul a fost dat de răscoala protestantă din Praga, Cehia;
2. Desfăşurarea războiului de 30 de ani:
a. Etapa cehă (1618 – 1620)
- nobilimea cehă nu dorea să revină la religia catolică şi se revoltă împotriva
împăratului habsburgic;
- bătălia decisivă se dă în 1620 la Muntele Alb iar victoria aparţine împăratului
de la Viena;
b. Etapa daneză (1625 – 1629)
- înfrângerea Cehiei determină formarea unei alianţe între statele protestante
cu scopul de a înfrânge armatele imperiale de la Viena. Se aliază Franţa,
Anglia, Olanda, Danemarca şi Suedia.
c. Etapa suedeză (1631 – 1635)
- în 1632 Suedia obţine o victorie importantă
la Lutzen dar regele lor, Gustav Adolf, moare
în luptă;
d. Etapa franceză (1635 – 1648)
- Franţa intervine în luptă şi reuşeşte să iasă
învingătoare punând capăt războiului de 30 de
ani.
3. Consecinţele războiului de 30 de ani
- tratatul de pace s-a semnat în Westfalia –
1648;
- consemna o înfrângere a Habsburgilor şi se
menţinea divizarea politică a Germaniei;
- vestul şi sudul Germaniei erau cu precădere
catolice iar restul protestant;
- Franţa obţine o parte din Alsacia;
- Spania decade ca mare putere în Europa;
- Italia rămâne divizată;
- Suedia obţine regiuni în nordul Germaniei;
- Olanda este recunoscută ca stat independent.
Castelele Europei - Castelul Chambord
Pe valea Loarei este situat castelul Chambord, considerat a fi unul dintre
cele mai frumoase din lume. Se ridica in regiune, intr-un mod inegalabil. A fost
edificat de regele francez Francois I pentru a fi castelul sau de vanatoare , in
parte pentru a fi aproape de amanta sa , contesa de Thoury. A inceput a fi
construit in anul 1519 si au lucrat aproape 2000 de oameni.
Schitele originale sunt atribuite unui arhitect italian - Domenico de
Cortono. Ce impresioneaza la acest castel sunt multitudinea de coloane, turnuri
si hornuri aflate in acoperis. Are o scara interioara, dublu spiralata. Regele -
Soare, Louis al XIV-lea a petrecut mai mult timp la acest castel splendid.
Mont Saint Michel - Normandia, Franţa
În Normandia, în secolul al XIII a fost ridicat o aba ă ţie benedictină. Ce era
aparte?
Construcţia se ridica falnică, aproape, în mijlocul mării. Este reconstruită în stilul
gotic, cu turnuri înalte. Este un loc de pelerinaj al francezilor şi al străinilor
atrăgând prin imaginea sa falnică. Este în patrimoniul UNESCO din 1979. Potrivit
Wikipedia aici vin, anual, peste 3.000.000 de turişti.
Există o întreagă legendă în jurul acestei construcţii. Se spune că
episcopul de Avranches a visat în repetate rânduri pe arhangelul Mihail care îl
îndemna să ridice o biserică.
Aba ia benedictin a cunoscut vremuri încrâncenate. ţ ă În timpul revoluţiei
franceze a fost transformată în închisoare pentru preoţi. În anul 1966 s-au
aniversat 1000 de ani de la existenţa mânăstirii de pe munte.
Ţin minte că de când am văzut imaginile cu acest loc am rămas uimit de
frumseţea locului. Este ceva aparte care atrage (astfel se explică numărul uriaş
de turişti care anual îi trec pragul).
Castele ale Europei - Palatul
Buckingham
La începutul secolului al XVIII-lea, ducele de Buckingham a creat un palat
care a uimit şi l-a făcut pe regele George al III-lea dornic de achiziţie. A ajuns la
rangul de reşedinţă locală abia pe timpul reginei Victoria, în 1837. Precedent
fusese restaurat în stil clasic (1821). Din 1840, regina Victoria a locuit aici cu
prinţul moştenitor Albert, soţul ei. Castelul a devenit o atracţie turistică.
În prezent, palatul este centrul administrativ al monarhiei britanice şi este
deschis turiştilor anual. Palatul are 775 de încăperi. Aici au loc numeroase
ceremonii regale. Anual, peste 50.000 de invitaţi îi trec pragul.
Mânăstirea Maulbronn
Este situată în sudul Germaniei şi este un simbol al catolicismului
german. Aparţinea călugărilor cistercieni şi datează din Evul Mediu, mai precis
din anul 1147. Este apropiată de Karlsruhe. Construită în stilul gotic timpuriu. Sau
păstrat bine aripa de sud cu sala de mese.
Sunt evidente eforturile călugărilor de amenajare a unui lăcas monahal
special. A fost inclusă în anul 1993 în Patrimoniul UNESCO.
Mânăstirea Maulbronn este una dintre cele mai bine prezervate mânăstiri
catolice din zona Alpilor.
Cliffs of Moher – straja din vestul
Irlandei
Faleza de la Moher este o minun ie a naturii creat ăţ ă pe ţărmul vestic al
Irlandei la contactul cu Oceanul Atalntic. Se întind pe 8 km şi peisajul este alcătuit
din stânci masive tăiate parcă cu un fierăstrău al zeilor. Uimeşte contactul zimţat
al stâncilor cu oceanul. Seamănă cu un zid natural de apărare – inexpugnabil
până acum. Este evidentă erodarea treptată a falezei. Este o atmosferă, aproape,
sumbră care place ochiului celui care o vizitează.
Clasificări climatice
Clima reprezintă o componentă a mediului geografic definită ca starea
medie multianuală a valorilor elementelor meteorologice (temperatura,
precipitaţiile, umiditate, nebulozitate, vânt e.t.c.). La nivel global se
individualizează mai multe tipuri de climă în funcţie de condiţiile enunţate.
a) După scara spaţială
- climă globală
- climate zonale
- climate regionale
- climate locale
- microclimate
b) După latitudine
- climă ecuatorială
- climă subecutaorială
- climă tropicală
- climă subtropicală
- climă temperată
- climă subpolară
- climă polară
c) După natura suprafeţei active:
- climă continentală
- climă oceanică
d) După altitudine (etajele climatice)
- climă de munte
- climă de dealuri
- climă de câmpie
9 – 10 mai 1877, proclamarea
independenţei de stat a României
În primăvara anului 1877, Rusia a cerut României să semneze Convenţia
privind trecerea trupelor sale pe teritoriul ţării noastre în drum spre teatrul
balcanic de operaţii militare. După multe tratative la 4-16 aprilie 1877 a fost
semnat la Bucureşti de către Mihail Kogălniceanu şi agentul rus Dimitrie Stuart,
Convenţia ce reglementa tranzitul trupelor ruse prin ţara noastră. O condiţie
foarte importantă era obligaţia asumată de Imperiul Rus de a respecta şi menţine
integritatea teritorială a României.
Cheltuielile legate de trecerea trupelor uramau să fie suportate de Rusia.
Capitala urma a fi ocolită de trupele ruse. S-au luat, în paralel, măsuri de
organizare a apărării în România. S-a decretat mobilizarea armatei şi a gărzii
civice. Armata română se ridica la 120.000 de oameni din care combatanţi
58.000.
Unit ile militare au fost trimise în sudul rii pentru a ăţ ţă contracara o eventuală
intervenţie otomană. În data de 12-24 aprilie 1877 Rusia a declarat război
Imperiului Otoman şi a început trecerea Prutului. Linia fluviului Dunărea a fost
apărată de armata română până la venirea armatelor ruse. Luând act de poziţia
filorusă a românilor armata otomană a bombardat oraşele dunărene Calafat,
Bechet, Corabia, Giurgiu. Armata noastră a bombardat Vidinul şi Turtucaia.
La 29-30 aprilie şi 11-12 mai 1877 Parlamentul a votat delimitarea de
suzeranitatea otomană. La 9-21 mai 1877 în parlamentul României, Mihail
Kogălniceanu a rostit un discurs memorabil prin care a fost proclamată
independenţa independenţa. Tributul care era plătit Imperiului Otoman a început
a fi destinat necesităţilor militare. Imediat decizia guvernului a stârnit adeziunea
poporului care aştepta nerăbdător să scape de jugul formal al Imperiului Otoman.
Rusia a acceptat independenţa, Italia a fost de acord. Germania, Anglia,
Austro-Ungaria au spus că se vor pronunţa în privinţa independenţei României la
sfârştul războiului.
Independenţa a fost consfinţită pe câmpul de luptă. În luptă au căzut
peste 10.000 de soldaţi – morţi şi răniţi.
Tipuri de ţărmuri
Vorbim de ţărmurile de la malurile mărilor. Există mai multe tipuri în
funcţie de factorii luaţi în considerare.
În funcţie de altitudine, geneza şi evoluţia sa avem:
1. Ţărmuri înalte
– sunt întâlnite la contactul mărilor sau oceanelor cu munţi, podişurile sau
dealurile ce se termină abrupt cu o diferenţă de nivel de cel puţin câţiva metri.
Formele de relief specifice sunt falezele sau stâncăriile, aglomerări de pietriş dar
şi plajele cu pietriş. Apar mai multe subtipuri precum:
a. Ţărmurile cu riass
b. Ţărmurile cu fiorduri
c. Ţărmurile cu canale (de tip dalmatic)
d. Ţărmurile tectonice
e. Ţărmuri vulcanice
2. Ţărmurile joase
- sunt observate la contactul dintre o câmpie şi mare sau oceanul. Pot fi regiuni
litorale extinse cu adâncimi reduse unde s-au format delte, lagune, limane cu
desfăşurare largă. Se remarcă o dinamică aparte dată de ridicarea şi coborârea
nivelului mărilor sau oceanului.
a. Ţărmuri cu lagune
b. Ţărmuri cu limane
c. Ţărmuri cu delte
d. Ţărmuri cu lido
e. Ţărmul cu watt
f. Ţărmul cu skjar
g. Ţărmul aralian
h. Ţărmul cu mangrove
i. Ţărmul cu estuare
Continentele lumii: Australia şi
Oceania
Continent format din Australia, Noua Zeelandă şi o multitudine de
arhipelaguri din Oceanul Pacific. Populaţia este estimată la peste 30 milioane
locuitori (Australia are o mare parte din această populaţie). Domină rasa albă
(caucaziană) formată din emigranţi.
Popularea continentului australian şi implicit a Oceaniei s-a realizat
începând din 10.000 – 8.000 î.Hr. Grupul de populaţie a venit din sudul Asiei
beneficiind de un nivel al apelor mai scăzut în nordul continentului australian.
Aceste civilizaţii au avut până la descoperirea lor (în secolele XVII – XVIII) un
stadiu de dezvoltare incipient – mezolitic în Australia, culturi ale neoliticului în
Polinezia, Melanezia, Micronezia.
Magellan în expediţia dintre 1519 – 1522 a atins anumite insule ale
Oceaniei. Primul navigator ce a descoperit Oceania este considerat a fi A.
Tasman (1642 – 1644) prin debarcări în Tasmania, Noua Zeelandă, Noua
Guinee. J. Cook a fost cel care a explorat sistematic Oceania între anii 1768 –
1779.
În 1788 a fost întemeiată prima colonie penală engleză în Australia. Ulterior,
Marea Britanie a ocupat întregul continent austral – anexat în anul 1826.
Secolul XIX care a fost i secolul expansiunii coloniale ş europene a dus şi la
împărţirea Oceaniei pe lângă zonele mai stringent de împărţit din Asia şi Africa.
Marea Britanie şi-a păstrat o poziţie dominantă. Posesiunile Britanice la începutul
secolului XX cuprindeau Australia, Noua Zeelandă, insulele Cook, Tonga, Noile
Hibride, Solomon.
Populaţiile autohtone au suferit enorm de pe urma coloniştilor fiind aproape
decimate complet prin restrângerea arealelor de vânătoare şi exploatarea
sălbatică.
SUA a pătruns în Oceania prin ocuparea insulelor Hawaii şi Guam în anul
1898. După al doilea război mondial s-a produs un proces de decolonizare, în
general, paşnic.
Stiaţi că
Indian Cherokee
În prezent există peste 500 de triburi de americani nativi recunoscute de
guvernul Statelor Unite ale Americii. Cel mai cunoscute sunt: Cherokee, Navajo,
Choctaw, Sioux, Apache, Piciorele Negre, Pueblo, Chippewa, Irochezi, Inuit.
Pirogă
Pe vremuri, indienii foloseau pentru călătoria pe apă o ambarcaţiune
numită pirogă. Aceasta era făcută dintr-un trunchi de copac. Cele două capete
ale ambarcaţiunii era ascuţite la spate pentru ca să fie mai rapidă.
Exemplu de totem nord-american
Totemul era un simbol pe care fiecare trib îl venera. Putea fi o pasăre, un
animal, o plantă, un obiect sau o fiinţă supranaturală. Nu îţi puteai alege totemul
ci acesta te alegea pe tine. Indienii ciopleau un astfel de obiect ce simboliăa
totemul şi îl puneau lângă casă sau mormânt.
Nero
Este un împ rat roman foarte cunoscut. Nu se remarc prin ă ă fapte uimitoare
în ceea ce priveşte politica sau cuceririle. A condus Imperiul Roman între 37 şi 68
e.n. Se considera un poet şi îi plăcea enorm să le recite în faţa Senatului.
Problema era că poeziile sale erau kilometrice şi putea să dureze citirea lor peste
12 ore. Dacă vreun senator roman aţipea risca să fie decapitat.
Se spune că el a fost cel care a pus foc Romei pentru a beneficia de
inspiraţia necesară pentru o poezie legată de căderea Troiei Antice. Observând,
se pare, dezastrul pe care l-a făcut a dat vina pe un cult nou şi ciudat pentru el -
creştinismul. A îmceput prigoana crerştinilor şi aşa au apărut o serie întreagă de
martiri ai lui Hristos.
A pierdut sprijinul pretorienilor şi s-a sinucis în anul 68.
Interesant este că Nero a rămas în conştiinţa populară mult timp şi în
rândul istoricilor a fost zugrăvit ca un tiran şi amintit de nenumărate ori. Sunt mai
multe scrieri despre Nero şi grozăviile sale decât despre Traian cel care a condus
Imperiul Roman în momentul apogeului politic şi economic al imperiului.
Ţările Europei – Vatican
Nume oficial: statul-oraş Vatican
Situare: în sudul Europei
Vecini: Italia (Roma)
Suprafaţă: 0,44 km pătraţi
Locuitori: 920
Limba oficială: italiana
Este cel mai mic stat din lume. Cunoscut deoarece aici îşi are sediul papa –
episcopul de Roma al cărui primat este instalat asupra bisericii catolice. Primul
papă se consideră a fi fost apostolul Petru. În anul 313 a fost obţinută posesia
domeniului Lateran care a devenit şi reşedinţă princiară din 1309.
Cea mai mare influenţă statul papal a avut-o în Evul Mediu când şi-a exercitat
autoritatea asupra unei porţiuni întinse din peninsula Italică. Roma devenind
centrul politic şi spiritual al Bisercii Catolice.
Declinul statului papal coincide cu lansarea reformei religioase în secolul al XVIlea.
A fost desfiinţat de către Napoleon Bonaparte şi reinstaurat sub influenţa
deciziilor Congresului de la Viena (1814 – 1815).
Papa s-a opus procesului de unificare a Italiei şi a refuzat ca Roma să devină
capitală. În 1870 beneficiind de conjunctura internaţională (războiul francoprusac),
Roma este proclamată capitală a Italiei. Papa se retrage la Vatican.
În 1929 ia fiinţă statul Vatican prin Tratatul de la Lateran din data de 11 februarie
1929. Relaţiile dintre Vatican şi statul italian intră pe un făgaş normal în timpul
pontificatului lui Ioan Paul al II-lea (al 264 papă). În prezent cele două state îşi
recunosc suveranitatea şi independenţa.
Al 265 papă este cardinalul german Joseph Ratzinger ales pe data de 19 aprilie
2005. Numele pe care l-a luat este cel de Benedict al XVI-lea.
Castele europene – Frederiksborg
(Hillerod)

Este un castel extraordinar prin frumse ea sa din ţ Danemarca. A fost

construit între anii 1602 – 1620 pe insula Seeland. A fost reşedinţa regilor danezi
până în anul 1840. În capela sa aveau loc încoronările monarhilor. În prezent
este muzeu. Cea mai vizitată încăpere este Sala Cavalerilor datorită coloaneleor
sale de marmură. Sala de audienţe este un alt punct de atracţie fiind împobită cu
decoraţiuni aurite.
Castelul poartă numele regelui danez Frederic al II-lea. Din 1878 aici a fost
mutat Muzeul Naţional de Istorie. Muzeul conţine o colecţie importantă de
portrete şi lucrări cu caracter istoric.
Egiptul Antic
Egiptologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul istorie vechi a Egiptului.
Nordul-estul continentului african a fost locuit cu multe milenii înainte de Hristos.
Nilul a creat condiţiile propice de locuire oferind apă şi hrană într-o zonă
delimitată de întinse deşerturi.
Antichitatea începe cu apariţia scrisului. Din acest punct de vedere
antichitatea egipteană începe undeva în mileniul III î.Hr. Regatul egiptean s-a
format prin unirea a două regate mai mici şi anume Egiptul de Jos şi Egiptul de
Sus.
Egiptul de Sus cuprinde o parte din cursul inferior al Nilului (cursul
superior cuprinde Delta formată la vărsarea în Marea Mediterană). Agricultura
era mai slab dezvoltată dar necesarul de hrană se obţinea prin dese incursiuni în
regiunile vecine. Se baza pe o armată eficientă.
Egiptul de Jos era mai dezvoltat ca economie deorece Delta Nilului
asigura o modalitate abundentă de obţinere a hranei de zi cu zi iar surplusul
ridicat asigura un comerţ intens.
Egiptul de Sus a trecut la ofensivă şi a supus celălalt regat în timpul
faraonului Menes.
Astfel a început perioada cea ma str lucit i anume ă ă ş Regatul Vechi.
Cuprinsă între mileniul III şi II î.Hr.
Alsacia - o descriere a istoriei din
regiune
Este, în prezent, o regiune din Fran a de Est, între Rin ţ şi Vosgi. Locuită în
antichitate de populaţii celtice (secvani şi franci), din 58 î.Hr. până în secolul V d.
Hr. a fost înglobată în Imperiul Roman. Invadată de alamani şi cucerită apoi de
franci (536), intră în regatul Austrasia. A făcut parte din Imperiul Carolingian, ca
să treacă apoi în posesia casei de Suabia. Poziţia sa geografică a transformat-o
într-un centru comercial între Germania centrală şi Elveţia. Slăbită în Evul Mediu
de fracţionare politică accentuată a făcut obiectul a numeroase dispute.
În urma războiului franco-prusac dintre 1870 şi 1871 a fost anexată de
Imperiul German. A devenit mărul disputei dintre Franţa şi Germania. Fiind un
simbol al disputei al turi de provincia vecin - Lorena. A revenit ă ă la Franţa după
primul război mondial prin tratatul de pace semnat la Versailles.
Atmosfera Pământului
Atmosfera este unul dintre învelişurile Pământului, mai precis, învelişul de
aer. Poate fi împărţită în mai multe straturi după proprietăţile pe care acestea le
au.
- Troposfera este stratul atmosferei cel mai apropiat de suprafaţa planetei
noastre. Are o grosime cuprină între 8 şi 15 Kilometri. Temperatura scade odată
cu creşterea în altitudine ajungând până la - 52 grade Celsius. Aici este
concentrată cea mai mare cantitate de aer.
- Stratosfera este cuprinsă între 8-15 şi 50 km înălţime. Aici se află
ozonul resonsabil de filtrarea radiaţiilor ultraviolete ce sunt emise de Soare.
Aceste unde sunt nocive pentru om. Ozonul datorită poluării s-a subţiat mult şi
prezintă o imensă gaură în zona continentului Antarctida. Temperatura creşte
ajungând la - 3 grade Celsius.
- Mezosfera, termosfera şi exosfera alcătuiesc zonele exterioare ale
atmsferei terestre.
Mezosfera - 50-85 km
Termosfera - 85-600 km
Exosfera - 600-1000 Km
In aceste 3 strate, aerul este rarefiat. Exosfera se învecinează cu spaţiul
extratrestru.
Religiile lumii
Religia a jucat un rol extrem de important in istorial lumii. Omul a simtit
nevoia sa explice natura din jurul sau, lucrurile si evenimentele care il
impresionau negativ sau pozitiv. A gasi un rost la toate, in preistorie, era greu de
gandit si de aceea au recurs la fortele paranormale. Au fost individualizate forte
precum apele, copaci, animale, munti.
La ora actuala in lume exista mai multe religii:
- crestinismul cu peste 1,8 miliarde adepti;
- islamismul cu peste 1 miliard adepti;
- hinduismul cu aproximativ 800 milioane adepti;
- budismul cu peste 300 de milioane adepti.
Crestinismul este o religie monoteista( un singur zeu - Dumnezeu). Acest
zeu are 3 fete:
- Tatal;
- Fiul;
- Sfantul Duh.
Totul a inceput de la Isus din Nazaret care a trait in Palestina acum 20 de
secole. Cei 12 apostoli ai sai au dus mai departe invataturile crestine si au
intemeiat primele comunitati crestine in jurul bisericilor. Roma a obtinut un statut
deosebit aici stabilindu-si resedinta Papa - primul papa, potrivit traditei, a fost
Petru (unul dintre apostoli lui Isus).
In 1054 s-a produs Marea Schisma prin care s-au individualizat Biserica
crestina catolica si Biserica crestina Ortdoxa. Prima avea centrul la Roma si era
condusa de un papa iar a doua avea centrul la Constantinopol si era condusa de
un patriarh.
Odata cu 1517 si publicarea tezelor calugarului german Martin Luther
apare a treia componenta a crestinismului (cea mai dinamica) si anume
protestantismul. Se remarca bisericile luterana, calvina, reformata, anglicana.
Bisericile protestante au aparut din nemultumirea populara fata de biserica
catolica care se considera ca s-a indepartat de traditia crestina promovata de
Isus Hristos.
Imperiile coloniale
Cristofor Columb(1451 - 1506)
Secolul al XVI-lea reprezinta punctul de inceput pentru primele imperii coloniale
extraeuropene. Dupa descoperirea continentului America de catre Cristofor
Columb - 1492si a unui nou drum spre de India, Vasco da Gama - 1498 incepe o
perioada de expansiune furibunda europeana.
In primul rand aceste rute aduceau aur, mirodenii, matase, zahar, sclavi.
Comertul cunostea o dinamica accentuata. Marea Mediterana isi pierdea
importanta economica in fata Oceanului Atlantic.
Prima tara europeana care si-a creat colonii extraeuropene a fost Portugalia cu
ale sale: Azore si Madeira. I-au urmat in secolul XVI: Spania, Anglia, Franta,
Olanda. Colonistii europeni, prin numarul lor, au reusit sa preia putere in colonii si
in zona inconjuratoare ajungand sa administreze si sa guverneze intinse teritorii
si le-au declarat colonii ale tarilor pe care le reprezentau.
Cel mai mare imperiu colonial a ajuns a fi cel britanic. Acesta cuprindea la
apogeul sau, la inceputul secolului XX, teritorii din Africa, Canada, Australia,
India, Noua Zeelanda, insule din Oceanul Pacific, tari din Asia de Sud-Est. Si in
prezent regina Marii Britanii se intituleaza regina a 16 foste colonii. Aceste 16
colonii alcatuiesc Commonwealthul.
Imperiul colonial francez a fost al doilea ca marime, dupa cel britanic. La
jumatatea secolului al XIX-lea ( de fapt dupa 1871), Franta s-a lansat intr-o
adevarata cursa coloniala. Prim-ministrul Jules Ferry este responsabil de aceasta
- dupa infrangerea in razboiul franco-prusac din 1870 - 1871 se dorea
recastigarea prestigiului national francez iar formarea de colonii era considera o
solutie - implicare a Frantei intr-un domeniu unde multa vreme a fost manamoarta(
Napoleon Bonaparte a manifestat o indiferenta totala fata de spatiul
extraeuropean, asta cu exceptia episodului egiptean.