CURS 3: Asezari: Orientul Mijlociu si Apropiat, Egiptul

I. Perioada anterioara anilor 3000 in.Hr

II. Perioada posterioara anilor 3000 in.Hr.
III. Perioada anterioara anilor 2500 - 1500 in.Hr,
continuarea procesului pana in mileniul I in.Hr.
I. Perioada anterioara anilor 3000 in.Hr

Zona studiata : Mesopotamia, India, Iran, Anatolia, Siria, Palestina (zona este
cunoscuta sub denumirea de «Semiluna fertila* »)

* datorita formei si reprezenta in perioada respectiva una dintre cele mai fertile regiuni.
Aceast teritoriu contine primele intemeieri si organizari bine conturate de asezari
(pentru unele poate chiar atingerea nivelului urban). Despre organizari statale nu
putem neapart discuta, primele state centralizate si puternice aparand spre sfarsitul
mileniului IV i.Hr.
Printre asezarile documentate ca aparute pana in aceasta perioada :

9500 – 8300 in.Hr. Wadi en – Natuf, Djade el Mugara, Cafer HÖjük

7200 – 5000 in.Hr. Mersin, Tarso, Catal Hoyuk, Can Hasan (Anatolia)
6000 – 5000 in.Hr. Susa, Arpasiya, Hassuna, Lagaș, Eridu, Tepe Gawra (Mesopotamia)
5800 – 5000 in.Hr Tepe Hișar, Tepe Giyan, Tell – i Bakun (Iran)
9800 in.Hr – Jerihon, Megiddo (4500) (Palestina)
7400 – 4500 Hama, Byblos, Amuq (Siria - Liban)
mileniul IV si VI - Merimde Beni-Salam, el Fayyun, Umm el-Qaab-Abydos (Egipt)
inceputuri in meileniul IV - Mundigak, Mohenjo – Daro, Harappa (India)
In mileniile de inceput se considera ca erau ansambluri locuite (cu statut modest,
rural) de comunitati nediferentiate ca status.

Pe parcursul mileniului IV, totusi incep sa apara anumite dominante arhitecturale

(temple, palate), care ne duc cu gandul la faptul ca aceste grupari umane se
stratifica si incep sa fie conduse de elite militare sau religioase.

Asezarile devin astfel sediile puterii politico/militare (regalitatea, in primul rand)

si a celei religioase (marea preotime) slujind zeului local, ce pot fi considerate
déjà orase.
Din punct de vedere al organizarii urbane se observa urmatoarele :
- trecerea de la organizari intamplatoare (de tip aglomerat, aglutinat), catre o
organizare in care apare spatiul « public » de tip piata sau strada.
- in ceea ce priveste cladirile, se abandoneaza treptat formele de plan circular, in
favoarea celor rectangulare, mai regulate, cu compozitii din ce in ce mai
elaborate.
- apar dominantele spatiale sau volumetrice
- diferentieri formale sustinute de diferentieri functionale
- se trece de la simpla utilitate catre semnificatii superioare si simbol
Prin urmare se observa conolidarea si maturizarea structurilor si morfologiilor
urbane in Orientul Mijlociu si Apropiat.
Centrele oraselor se fortifica independent, formandu-se citadele. Acestea
adapostesc principalele constructii ale statului si orasului : palatele regale,
marile temple – zigurat (principala dominanta verticala), templele si palatele
mai putin importante si depozitele.

Chiar in masa unor structuri si morfologii spontane, nucleului principal i se

aplica procedee de organizare geometrica, printr-un proces prestabilit.

Contururile constructiilor fortificate devin rectangulare. Efectele izolate (pe

anumite cladiri) sunt dublate de cele gandite la nivelul intregului ansamblu.
Printre primele orase fortificate a fost Jerihon, cu primul zid ridicat prin 6850 in.Hr.
Se atinge acelasi nivel aproape in intreaga zona, cu exceptia Egiptului.

Totodata, in aceasta perioada putem vorbi despre aparitia primelor legislatii

urbane.

Teritoriul urban este divizat in proprietati individuale materializate prin sistemul de

lotizare, iar zona extraurbana este administrata colectiv.
Exemple :
Catal Höyük (Anatolia)
- nu s-a atins primul nivel de locuire
- arheologii sunt de acord ca cel mai vechi nivel
cercetat (XIII) apartine anilor 7200 – 7100 in.Hr.
- pana spre anii 6000, se observa tendinta de trecere
de la aglomerari densificate progresiv, spre blocuri de
constructii compacte grupate in jurul unor spatii comunitare,
alimentate de strazi cu traseu neregulat.
- asezarea « traieste » pana spre mijlocul mileniului VI
i.Hr., sau cca.6300 in.Hr., si contine 14 nivele de locuire.
- in perioada de maxima extindere, asezarea avea
5000 – 7000 de locuitori (aprox. 1000 de locuinte, a cate 25 –
30 mp.).
A. plan arheologic de ansamblu.
B. nivelele IX – VI (6300 – 6000 in.Hr.)
C. nivelul VI – se pot observa modificarile fata
de etapele anterioare.
D. reprezentari ale ansamblului urban.
E. nivelul IV (5700 in.Hr.)
F. nivelele III, II, I (5600 - 5500) in.Hr.
G. reconstituirea unui grup de locuinte.
Ugarit (Ras – Shamra) Siria
- prima locuire este datata aprox.6500 in.Hr.,
existand 5 mari etape de evolutie
- sapaturile arheologice au validat etapele incepand
cu sec.XIV – XII in.Hr., dar spre in. mileniului IV
in.Hr. atinge déjà un nivel urban.
- este devastat si distrus in repetate randuri,
cutremure, incendii puternice, invazia «popoarelor
marii » (1186 in.Hr.)
- orasul are cateva componente importante
descoperite arheologic : fortificatia puternica,
acropola, palatul regal (2100 in.Hr.), mai multe
arii rezidentiale in jurul acropolei.
A – plan general (1 – palat regal, 2 – zid, 3 – palatul de
sud, 4 – cartier rezidential, 5 – palatul de nord, 6 –
templul lui Baal, 7 – templul lui Dagan, 8 – case ale
preotilor)
B – plan arheologic al zonei de nord - est
A – plan general
(1 – palat regal,
2 – zid,
3 – palatul de sud,
4 – cartier rezidential,
5 – palatul de nord,
6 – templul lui Baal,
7 – templul lui Dagan,
8 – case ale preotilor)
C – palatul regal (aprox.2000 – 1200 in.Hr.)
D – cartier din sec.XVIII in.Hr.
Zona palatelor
Vedere de ansamblu a sitului arheologic
Poarta de acces
Eridu (Mesopotamia)
- a fost un important centru cultural inca din mileniul VI in.Hr.
- caracterizat prin succesiune de arhitecturi de plan circular, de
plan rectangular
Reconstructie poarta de intrare in Ugarit
Jerihon (Tell es Sultan)
- « primul oras al lumii »
- incepe evolutia in mileniile XI – IX in.Hr.
- este probabil printre primele asezari fortificate
- in ciuda dimensiunilor reduse in anul 8000 in.Hr. erau
adapostiti circa 1500 de oameni.
- marcat de distrugeri si reconstructii successive
- sfarsitul sau istoric are loc cu aproximativ 1000 de ani inaintea
celui descris de Biblie.
- Jerihonul nou (Tell es - Sultan) este deplasat spre sud
A – detaliu al fortificatiilor
Succesive reconstituite
conform expeditiei germane
de la in.sec.XX

B – fragmente de locuire
Perioada posterioara anilor 3000 in.Hr.
Anii 3000 in. Hr. aduc cu ei un salt valoric important (prelucrarea metalelor si in. cu mileniul III
perfectionarea ambarcatiunilor, facilitand comertul pe apa).
Totodata inceputurile unei dinamici trans – continentale a schimburilor comerciale, asociata miscarilor
de populatie.

Orientul Mijlociu si Apropiat (Mesopotamia, India, Anatolia, Siria, Palestina)

Daca in perioada anterioara, nu se constata concentrari semnificative politice si militare, perioada de

dupa 3000 in.Hr., inseamna debutul primei perioade dinastice in Sumer si Akkad, inceputul dinastiei I
egiptene (faraonul Menes), debutul perioadei Minoice (Prepalatine) din Creta.
Printre orasele importante (cunoscute) ale perioadei sunt : Hașor, Assur, Hafaga, Esnunna,
Mari, Ebla (Tell Mardikh), Babilon, Tyr, Sidon, Troia, etc., la care se adauga cele existente si deja
bine dezvoltate (zona Indului – Mundigak, Mohenjo Daro si Harappa).

In aceasta perioada se contureaza mult mai bine, primele structuri generale ale oraselor
sumero – mesopotamiene, raspunzand noilor functii de centre politice, militare si religioase.
Printre primele astfel de centre: Uruk (devine capitala unor imperii succesive si se fortifica),
Esnunna (dupa caderea primei dinastii din Ur, are o pozitie forte), Mari (o evolutie de cateva
sute de ani, pana in mileniul II cand devine un important lider zonal si sediu de regat).

Sunt remarcabile amenajarile hidrotehnice ce il protejeaza si succesiunea de palate regale.

Orasele existente se dezvolta si apar unele noi, datorita comertului dintre spatiul egiptean si
sumero – mesopotamian (Tyr si Sidon).
Alte evenimente punctuale, ce necesita a fi precizate:
- este prima organizare de plan prestabilit din Mesopotamia (la Hafaga), langa templul – citadela,
din mileniul IV in.Hr. este a unei grupari de locuinte, bazate pe o planimetrie geometrica (retea
ortogonala de strazi si o anumita standardizare a locuintelor), in contrast cu o conformatie
ovoidala a citadelei – templu.
- Complexul Hafaga a fost elementul ce a amortizat mai multe operatiuni prestabilite de
structurare geometrica a unor orase din zona Indus-ului (Mundigak, Mohenjo Daro).
Pe Valea Indusu-lui, pe o distanta de 750 km, se desfasoara in mileniile III si IV o impresionanta civilizatie
urbana cu caracteristici unitare. In mileniul V, tot in aceeasi regiune apar primele comunitati de agricultori
si asezarile lor.
Conform anumitor surse bibliografice Harappa (de prin 3000 in.Hr.) si Mohenjo Daro (de prin 2750 – 2500
in.Hr.) sunt primele orase ale umanitatii care au o retea stradala in sistem rectangular si subdivizata.
Aceste orase deja au componente functionale diverse si numeroase: centru civic cu cladiri comunitare sau
private – aulice, temple (unele fortificate), piata comerciala, depozite de cereale, piscina, palestra . In plus
fata de locuinte, cladirile din zonele rezidentiale adaposteau scoli, magazine, bodegi, ateliere, etc.

Orasele indiene respective dispun de alimentare cu apa, canalizare centralizata, depozitari colective de
gunoi, pavaje.
Exemple :
Mari (Mesopotamia)
- inceputurile orasului sunt in perioada
presargonica (aprox.2900 in.Hr.), tesutul urban dens este
format din locuinte cu curte interioara, asociate unor retele de
strazi neregulate.
- dupa inceputul mileniului II in.Hr., in timpul vechiului regat al
Babilonului, in zona este edificat un amplu palat, organizat in
jurul unei curti interioare, model ce va fi preluat in etapele
ulterioare.
- palatul este distrus de Hammurabi.

A – plan general (1 – dig de argila, 2 – canal de alimentare, 3 –

foste meandre ale Eufratului, 4 - palatul)
B – plan al unui cartier presargonic
C – plan palat
D – palat in faza finala
A – Troia I Troia (Anatolia)
B – Troia II - prima etapa a ansamblului este plasata in jurul anului 3000
2800 – 2300 in.Hr. in.Hr., cand citadela este dominata de un megaron ce
inlocuieste arhitecturi mai vechi, intalnite si in sudul Anatoliei.
C – Troia VI
- etapele urmatoare evolutiei Troiei sunt mai modeste
1500 in.Hr.
- orasul continua sa existe pana in perioada elenistica, fiind
D – plan de ansamblu reconstruita de Lisimah , dupa acest moment evolutia este
Troia elenistica modesta.
E – evolutia citadelei
F – reconstituire ipotetica a etapei Troia II
Hafaga (Mesopotamia) cca.3500
– 2500 in.Hr.
- orasul isi are inceputurile pe la mijlocul mileniului
IV in.Hr.
- templul central, dedicat zeului Sin, delimitat de
aria locuita prin doua ziduri de incinta ovale, ce au
fost reconstruite in forma rectangulara, devine
dominanta absoluta a orasului fortificat.
- aria locuita (in special la est de ansamblul sacru,
dovedeste existenta unor planificari urbanistice,
prima din spatiul geografic respectiv).

A – plan general
B – detaliu zona est citadela
C – plan templu
D – restitutie templu
1 – citadela – templu
2 – zona locuita fortificata
independent
3 – zona locuita la est de
citadela 2

3
1
Harappa (zona Indului) etapa 3000 –
2500 in.Hr
- in cazul acestei asezari este important sa punctam modularea
si serierea perfecta a unui fragment de locuire, descoperit in
nordul citadelei.
- este un principiu intalnit pe urma si in Egipt si in Anatolia
hitita, si consacrat in spatiul european de urbanismul
hippodamic

A – plan general
B – locuire urbana modulata

Foto 1,2 – marela granar

Mohenjo – Daro (zona Indului) etapa
2700 – 2500 in.Hr.
- planul general si detaliile, pun in evidenta maniera planificata
in care s-a produs aparitia orasului
- acest aspect poate fi regasit atat la nivel de compozitie al
citadelei, cat si a orasului, in care partea cercetata contine
bulevarde de cca. 1 km lungime
- reteaua stradala rectangulara sa inscrie in trama generala
rectangulara
- locuintele sunt relativ modulate si organizate in jurul curtilor
interioare
A – plan general (1: citadela,
2: oras; 3: zone urbane
cercetate arheologic; 4: stupa;
5: zid de incinta

B – fragment de planimetrie
C – detaliu de textura urbana

D, E – locuinte medii
Egipt

Teritoriul de referinta urmareste cursul Nilului, care il si structureaza: Egiptul de Sus, Egiptul Mediu si
Egiptul de Jos.
Printre caracteristicile acestui teritoriu, ar trebui sa fie punctate:

- fertilitatea deosebita a solului

- concentrarea populatiei de-a lungul fluviului

- relativa omogenitate si stabilitate etnica

- forta centralizatoare a religiei, in legatura stransa cu forta politica

- geografia ce ofera o protectie naturala impotriva vecinilor agresivi din nord si est

- o buna organizare a armatei

Toate acestea au permis o buna si lunga organizare a teritoriului, intr-un stat centralizat.
La acestea se mai adauga un sistem de modulare avansat, si o organizare a activitatilor
timpurie si avansata. Toate acestea au culminat cu edificarea unor arhitecturi sacre
rezidential – aulice si a unor necropole , obiecte monumentale de arhitectura ce vor
influenta si practica urbanistica.
Exista pe acest teritoriu aglomerari mai vechi de mileniul IV in.Hr., constructii primitive de
plan circular
Orasul egiptean apare aproximativ din aceleasi motive ca cel din Orientul Mijlociu si
Apropiat, politice (rol de capitala), militare, de cult si special ca o concentrare de
populatie utilizata ca mana de lucru pe marile santiere.
Hierogliful ce definea un oras egiptean era un cerc, ce incadra o structura cruciforma; cu
toate acestea nu au fost gasite dovezi concludente cu privire la fortificarea globala a
oraselor egiptene.
Prima capitala a fost considerata a fi Thinis (contemporana cu primele dinastii ale Regatului Vechi, dupa
3000 in.Hr), dar exista discutii cu privire la faptul ca primul oras a fost Memphis, atribuit primului
faraon Menes , ce conform traditiei il inconjoara cu un „zid alb”.
Urme timpurii sunt mult mai putine, dar incepand cu anii 3000 in.Hr., s-au gasit dovezi
privitoare la conformarea unui numar mare de ansambluri rezidentiale, temple, arhitecturi
funerare, ce reprezinta trecerea de la organizari spontane la organizari prestabilite,
atingerea unor scari colosale si tipologii compozitionale sofisticate si rafinate.
Dupa anii 3000 in.Hr., se constata aparitia unor necropole regale pentru care se cauta si se
perfectioneaza modele: Abydos (3200 – 3000 in.Hr.), Naqada (Mormantul lui Menes – 3000
– 2778 in.Hr), Dahshur (Snefru – 2575 – 2550 in.Hr.), Gizeh (prima piramida a lui Kheops
2700 – 2500).
Ansamblurile funerare, grupul piramidelor si zonele ocupate de temple sunt organizate
conform unor principii compozitioanele aplicate pe urma si in mediul urban: axe de
compozitie ierarhizate, schimbari de directie, gradarea volumetrica si spatiala, trasee
ascendente catre punctele principale, denivelari, terasari, seriere, ritm, etc.
Exemple :
Gizeh (Giza) 2700 – 2500 in.Hr., sau dupa 2540 in.Hr.
complexul funerar
- prima piramida este ridicata pentru faraonul Kheops din
dinastia a IV
- in faza finala cele trei piramide mari Kheops, Kephren si
Mikerinos si accesele lor formeaza o compozitie majora cu
efecte psihologice deosebite: accese dirijate, forme geometrice
pure, grandoarea ansamblului, etc.
- retine atentia piramida lui Kephren, format din templul de Jos
si complexul funerar propriu – zis legat printr-un dromos
Sfinxul
Piramida Kephren
Secvente cu piramida lui Keops
Templu funerar
Perioada anterioara anilor 2500 - 1500 in.Hr, continuarea
procesului pana in mileniul I in.Hr.

Se intaresc retelele de asezari orasenesti ale zonelor deja urbanizate. Totodata procesul de
urbanizare se extinde inspre vest si in bazinul mediteranean. Catre est, in Extremul Orient, apar
primele orase din spatial chinez.

Prin colonizarile feniciene si egeene, procesul de urbanizare se extinde in nordul bazinului Pontic
(Marea Neagra) si in Mediterana, dar fara a atinge statutul celor din Orientul Mijlociu si Apropiat.
Perioada este importanta si datorita multiplelor miscari de populatie, prin extinderea retelelor
comerciale (s-au conturat chiar anumite piete regionale).

Pe baza cercetarii existente in acest domeniu si datorita faptului ca exista o serie intreaga de
ipoteze, procesul urbanizarii in aceasta perioada este foarte dificil de urmarit cronologic, astfel va fi
tratat pe zone si uneori tipologic.
Orientul Mijlociu si Apropiat.

In acest spatiu se constata consolidarea si maturizarea structurilor si morfologiilor urbane si

extinderea influentelor lor inspre Occident. Cadrul politic al acestui fenomen este asigurat de
imperiile sau regatele mesopotamiene, cele mai importante fiind Ur, Uruk, Lagas, Elamit.

In ciuda unor invazii (gutii, huritii, amoritii, «popoarele marii ») se observa continuitati remarcabile
de viata urbana.
In ceea ce priveste structura generala a oraselor, incepe sa fie pusa in evidenta relatia dintre centrul
de putere (citadela) si restul ariei urbane (cartierele de locuit), precum si fortificarea oraselor in
ansamblu sau a unor importante componente ale acestora.

In aceasta configuratie centrul aulic tinde sa devina excentric, retras fata de centrul geometric al
orasului, articulandu-si astfel centrul defensiv cu cel urban.

Centrele de putere – citadelele adapostesc principalele constructii ale statului si implicit ale
orasului : palate regale, temple – ziggurat, depozite, etc.

Chiar in cazul unor morfologii spontane acestor centre li se aplica procedee de organizare
geometrica, printr-un process prestabilit controlat de stat.

Contururile fortificate devin rectangulare.

Efectele izolate sunt dublate la nivelul intregului ansamblu.

Alcatuirea urbanistica este in stransa legatura cu structura statului si societatii, in care religia si forta
politica unica dobandesc prerogative fara limite in raport cu restul populatiei, care chiar libera fiind
are drepturi minimale.

Nivelul edilitar, tipologia locuintei medii si a amenajarilor urbane in anumite imprejurari atingeau o
inalta calitate.

Apar primele legislatii urbane – «Codul lui Hammurapi», in care principalele tematici erau dreptul de
proprietate individuala, dreptul de succesiune, organizarea societatilor comerciale.
Preocuparea pentru partea urbanistica incepe sa devina din ce in ce mai puternica. In intervalul
2200 – 2000 in.Hr. sunt pastrate primele reprezentari in basorelif (pe tablite de lut), urmand ca
dupa circa 500 de ani sa fie elaborat primul plan urbanistic sau releveu, referitor la un oras
(Nippur).

Ur de-a lungul timpului se pare ca a ramas printre cele mai importante centre. Dupa aprox. 2000
de ani de istorie modesta, a treia dinastie sumeriana Ur – Nammu, reconstruieste orasul si il
transforma in capitala. Avea in perioada respectiva 30000 de locuitori.
Cea mai completa formula de oras nou cu planificare si zonificare riguroasa este intalnita
prima ora la :
Dur – Sarrukin, in Mesopotamia (in timpul regatului Neosirian). Sub aspect urbanistic
reuneste toate castigurile de pana in acel moment : structura geometrizata global, axe de
compozitie majore, structuri geometrice de detaliu, compozitii elaborate ale zonelor de acces,
etc.
Dintre orasele importante din aceasta perioada mai amintesc : Ninive (compozitia urbana de
ansamblu), Nimrud.
In concluzie, cu privire la caracteristicile oraselor din Orientul Mijlociu si Apropiat, acestea
sunt fara exceptie fortificate ; au dominante alcatuite din ansambluri autonome de
constructii aulic – rezidentiale si religioase.
In Iranul ultimului mileniu apar mutatii etnice si politico – militare importante, care inlocuiesc
vechile structuri statale elamite.

Anul 1000 in.Hr., la inceputul perioadei fierului, inseamna a doua mare migratie indo –
europeana, care produce in final mixajul dintre doua formatiuni etnice mezii (sud – vest Marii
Caspice) si persii (nordul Golfului Persic).

Mezii constituie in sec.VII – VI in.Hr., primul stat cu capitala la Ecbatana.

Inceputul dominatiei persane se produce o data cu Cyrus cel Mare (558 – 512 in.Hr.). Statul
persan se extinde treptat in intreg Orientul Mijlociu si Apropiat, devenind cel mai mare imperiu
de pana in acel moment, sub Darius I (521 – 485 in.Hr.). Acesta intra in conflict cu grecii.

Orase importante medo – persane sunt : Persepolis, Ecbatana (astazi Hamadan), Susa.
 5
Ur (Mesopotamia)
- etapa neosumeriana (2150 – 2050)
4 - faza spontana – centura fortificata de
contur neregulat, retea stradala si lotizare
2 neregulate ; cu toate acestea se disting
tendintele unei modulari a locuintei cu curte
1 interioara.
- citadela, in timpul regatului Neobabilonian
3 capata un zid de incinta de plan rectangular,
pe parcursul mai multor etape dobandeste o
maniera compozitionala ordonata,
controlata.

1 – citadela; 2 – zid neobabilonian; 3 – zigurat; 4 – zona de

locuinte; 5 – fortificatie urbana
B – reconstituire
C – detaliu citadela
D – ziguratul, cele doua etape
E – detaliu structura urbana
F – detaliu zona locuinte cu patio
zigurat
Plan general
Babilon (Mesopotamia)
(Bagdagul de astazi)
- aparut in mileniul III in.C. - in. cu anii 2000 In.C., este
structurat dupa un plan prestabilit
- in timpul lui Nabucodonosor este definitivat ca locuire dupa
cel putin patru etape de distrugeri si reconstructii.
- in sec.VI in.Hr., orasul avea patru incinte, ultimul zid ingloband
un teritoriu vast de cel putin 300 kmp (Orasul Kis – 13 km de
Babilon si Barsippa – 12 km nord de Babilon).
- in perioada lui Nabucodonosar a fost edificata a 5 panza de
ziduri, lunga de 30 Km (intre Eufrat si Tigru).
1 – Palatul lui Nabucodonosor
2 – Poarta Istar
3 – Turnul Babel
4 – Poarta sacra
5 – Calea Procesiunilor
C – planul palatului lui
Nabucodonosor

D – detaliu zona locuinte

orasenesti

G – restitutie a complexului
Esagila

H – Restututie a portii Istar

Persepolis (Iran) – palatul imperial

- Accesul se realiza prin partea de nord –vest si apoi sicanat prin

« Poarta tuturor popoarelor »
Persepolis – imagine ansamblu
Persepolis – imagine ansamblu
Persepolis – detaliu acces
Persepolis – sala tron Persepolis – detaliu