Stefan Ioana Corina

Refracția luminii este fenomenul în care

lumina își schimbă direcția de propagare
atunci când traversează suprafața de
separație dintre două medii transparente
diferite.
Cazul I:
n1 < n2
Cazul II:
n1 > n2
 Legi
Legea I a refracției:
Raza incidentă (SI), normala la suprafața de separare (NI) și raza refractată (IR') sunt coplanare.

Legea a II-a a refracției:

 Dispersia luminii

Cu această formulă putem explica dispersia luminii. Fasciculele

colorate ROGVAIV au viteze diferite prin prisma optică și de aceea
ies din prismă sub unghiuri diferite. Violetul se propagă prin prismă
cu viteză mai mică decât roșul, așa că este deviat mai tare decât
roșul.
 Prisma optica

Când raza incidentă (SI) cade pe fața AB a prismei se refractă (prima rază refractată II'), apropiindu-se de normala NI (naer <
nprismă) după legea:
sin i = n ∙ sin r
Raza II' se refractă la căderea pe fața AC a prismei în punctul I', depărtându-se de normala NN' (nprismă > naer), după legea:
n ∙ sin r' = sin i'
Unghiul dintre direcția razei incidente (SI) și direcția razei emergente (I'R) se numește unghi de deviație (δ) care are valoarea:
δ = i + i' – (r + r') = i + i' – A
Aplicatii
Un corp aflat în apă pare rupt la suprafața apei, ca și cum partea din apă a
corpului nu este în continuarea celei din aer.
 Licărirea stelelor
Lumina care pornește de la o stea
îndepărtată străbate atmosfera.
Datorită refracției diferite a
luminii, care trece prin straturi de
aer mai rece sau mai cald, nouă ni
se pare ca strălucirea stelelor se
schimbă mereu, adică stelele
clipesc. Dar privite din spațiu
cosmic ele nu clipesc, având o
lumină continuă.
https://youtu.be/xmS_w8x_M20?si=b9m4okCW4r1-lJWI