Elev:Popescu Mihai Alexandru

Clasa a VIII_a D
Prof.coordonator:Ungureanu Lavinia

Chimie clasa a VII-a

Atomul
• Atomul este unitatea structurala
• si functionala a tot ceea ce exista.
• Atomul este format din doua parti
• componente:
• - Invelisul de electroni;
• -Nucleul.
Invelisul de electroni
• Invelisul de electroni este format din
• electroni care au sarcina electrica
• negativa si are o greutate de 9.11×10−31 kg.
• Invelisul de electron este impartit in straturi
• notate cu litere de la K,fiecare avand ocapacitate
• de electroni. Pe ultimul strat se afla electonii de valenta. Acestia sunt
cei care ne arata valenta unui atom si cei care pot fi cedati(de metale)
sau pot accepta ca pe strat sa se alature si alti atomi.
• Fiecare atom isi doreste ca pe ultimul strat sa aiba 8 electroni ca
gazelle nobile din grupa a 8a a Tabelului Periodic( dupa cum
observati, grupa este aceeasi cu numarul de electroni de pe ultimul
strat.
Nucleul
• Nucleul are in componenta sa protoni care
• au sarcina electrica pozitiva si neutroni care
• nu au sarcina electrica (sarcina neutra).
• Protonii au sarcina electrica pozitiva,dar si numarul lor este egal cu
numarul electronilor din invelis, iar cum pozitiv si negativ(nu la
teste;) ) se atrag,atomul are sarcina electrica neutra.
• Neutronul este important deoarece constituie mare parte din masa
atomului,protonii avand masa neglijabila. Fata de masa
electronului,masa neutronului este mai mare de 1839 de ori mai
mare, 1.6929×10−27 kg.
Numarul lui Avogadro
• Amedeo Avogadro a fost profesor la universitatea din Torino,
numele de numarul lui Avogadro fiind dat in cinstea sa, acesta
avand numeroase contributii in chimie precum legile gazelor,una
dintre ele spunand ca orice gaz( O2 , H2SO4 , etc.) au un volum de
22,4l.
• Numarul lui Avogadro spune ca masele atomice din Tabelul
Periodic sunt defapt un mol de 6.023 x 10^23 atomi, deci masa din
tabel este pentru 6,023 x 10^23 atomi.
• Pentru exemplu, 23 este masa Na, deci un mol de Na= 23g ,deci
• 23g Na= M 6,023x10^23 atomi unde M=masa.
Informatii interesante despre atom
• Componentele unui atom sunt ținute împreună de trei forțe. Protonii și
neutronii sunt ținuți împreună de forțele nucleare puternice și slabe. Atracția
electrică deține electroni și protoni. În timp ce respingerea electrică respinge
protonii unul față de celălalt, forța nucleară care atrage este mult mai
puternică decât respingerea electrică. Forța puternică care leagă protoni și
neutroni este de 1.038 de ori mai puternică decât gravitația, dar acționează
într-un interval foarte scurt, astfel încât particulele trebuie să fie foarte
apropiate una de cealaltă pentru a-și simți efectul.
• Cuvântul „atom” provine din cuvântul grecesc pentru „netăiat” sau „nedivizat”.
Numele provine din secolul al V-lea î.Hr. Filozoful grec Democrit, care credea
că materia constă din particule care nu puteau fi tăiate în particule mai mici.
Pentru o lungă perioadă de timp, oamenii au crezut că atomii sunt unitatea
fundamentală a materiei „de tăiat”. În timp ce atomii sunt elementele de bază
ale elementelor, acestea pot fi împărțite în particule încă mai mici. De
asemenea, fisiunea nucleară și degradarea nucleară pot sparge atomii în atomi
mai mici.
• Atomii sunt foarte mici. Atomul mediu are aproximativ o zecime de
miliardime de metru. Cel mai mare atom (cesiu) este de
aproximativ nouă ori mai mare decât cel mai mic atom (heliu).
• Deși atomii sunt cea mai mică unitate a unui element, ei constau
din particule chiar mai subțiri numite quark și leptoni. Un electron
este un lepton. Protonii și neutronii constau din trei quarkuri
fiecare.
• Cel mai abundent tip de atom din univers este atomul de hidrogen.
Aproape 74% din atomii din galaxia Căii Lactee sunt atomi de
hidrogen.
• Aveți în jur de 7 miliarde de miliarde de atomi în corpul vostru ,
totuși înlocuiți aproximativ 98% din aceștia în fiecare an!
Tabelul lui Mendeleev
• Pe 6 martie 1869, Mendeleev a prezentat Societății Ruse de Chimie
o lucrare denumită Dependența între proprietățile masei atomice
• a elementelor, care propunea folosirea masei și a valenței pentru a
descrie elementele.
• Este de apreciat complexitatea tabelului periodic al lui Mendeleev,
chiar daca nu arata ca cel din zilele noastre,multe elemente fiind
descoperite in secolul XX, dar chiar si cu putinele elemente a reusit
sa creeze o reprezentare tabelara si logica a elementelor.
•
Substantele si asezarea lor
• Elementele pot avea 5 stari de agregare,dar cele pe care le gasim in tabel sunt
solida,lichida si gazoasa.
• In Tabelul Periodic avem 8 grupe principale:
• -prima grupa a metalelor alcaline dintre care folosim Li,Na,K;
• -a II-a grupa a metalelor alcalino-pamantoase dintre care folosim Ba,Ca,Mg;
• -a III-a grupa a metalelor pamantoase dintre care folosim Al;
• -a IV-a grupa a tabelului contine carbonul care este gaz;
• -a V-a grupa a tabelului contine azot si fosfor care sunt gaze;
• -a VI-a grupa contine oxigenul si sulfulcare sunt gaze;
• -a VII-a grupa este grupa halogenilor care formeaza impreuna cu metalele
saruri si toate sunt gaze;
• -a VIII-a grupa este grupa gazelor nobile .
• In Tabelul Periodic, gasim masele atomice ale unui mol din fiecare
substanta care se noteaza cu M, dar si numarul de electroni care
este egal cu numarul de protoni si se noteaza cu Z.
• Dintre metalele tranzitionale(se afla in grupele dintre cele
principale) folosim Cu, Zn, Fe, Ag si Au.
• Singurul element al tabelului care se afla in stare lichida este
mercurul care are simbolul chimic Hg si este considerat metal.
• Hidrogenul si heliul sunt foarte prezen-
• te in univers, ele constituind chiar si
• soarele din sistemul nostru solar.
Informati interesante despre Tabelul Periodic
• 1. Tabelul a fost folosit în şcoli chiar din 1869 (anul apariţiei), fiind
introdus chiar de Mendeelev studenţilor săi de la Universitatea din
St. Petersburg.

• 2. În tabelul iniţial, Mendeleev nu a descris nici unul dintre cele 63

de elemente cunoscute la acea vreme. În schimb, fiecărui element
i-a adăugat un set de date referitoare la greutatea atomică.

• 3. Pentru a afla greutatea unui atom, cercetătorii au găsit soluţia

în electroliză. Printr-o soluţie au trecut curent electric, astfel
soluţia s-a separat în atomii ce o formau (în cazul apei, prin
electroliză se obţine oxigen şi hidrogen). Răspunzând la
polaritatea unei baterii, fiecare atom a migrat în containere
separate, unde a fost cântărit, astfel cercetătorii putând
determina greutatea relativă a acestora.
• 4. Deşi a lăsat goluri în tabel, Mendeleev a descris greutatea şi
posibilele proprietăţi chimice ale elementelor chimice ce aveau să fie
descoperite. Dar, în 1894, când a fost descoperit argonul, nu a avut
nici un spaţiu în tabel unde să se potrivească. Atunci Mendeleev a
negat existenţa sa. La fel a făcut şi cu celelalte gaze nobile la
descoperirea lor (heliu, neon, kripton, xenon şi radon).
• 5. În 1902 îşi dă seama de greşeală, neanticipând descoperirea unor
elemente atât de inerte ca gazele nobile, care au propria grupă de 8
în tabel.
• 6. Acum elementele sunt sortate în tabel în funcţie de numărul de
protoni sau „numărul atomic”. Acesta determină configuraţia
elementului, structura straturilor de electroni şi proprietăţile
chimice.
• 7. Gazele nobile (mai sunt numite şi gaze rare) au toate straturile
ocupate de electroni, din cauza aceasta ele sunt nereactive, inerte.
Radonul este radioactiv şi este singurul dintre gazelele nobile care
• 8. Tabel periodic interactiv! Iei un tabel periodic modern şi elimini complicatele
coloane din mijlocul său, apoi îl pliezi pe lungime de la mijlocul grupei 4
secundară. Grupele ce se suprapun au aşezarea electronilor complementară.
Aceste aceste elemente suprapuse reacţionează între ele în mod natural. De
exemplu: sodiul se va suprapune peste clor, iar în natură formează NaCl sau
sarea.

• 9. Carbonul, un atom din grupa a 4-a, este unul dintre cele mai întâlnite
elemente. Datorită legăturilor sale flexibile, este cel ce deţine cheia moleculară a
vieţii. Până la 50% din noi poate fi carbon, iar în natură se găseşte sub diferite
forme datorită legăturilor sale: gaz, forme cristalizate (grafit, diamant).
Fulerenele (C60) reprezintă şi ele o clasă de compuși de atomi de carbon.

• 10. Elementele cu un număr atomic mai mare de 92 nu se găsesc în mod normal

în natură. Ele pot fi obţinute bombardând un atom cu un alt atom sau părţi de
atom. Cei mai noi membri în sistem sunt elementele 114 şi 116 (nu au nume încă).
116 apare şi dispare în câteva milisecunde. Oricum descoperirile se vor opri la
137, cercetătorii afirmând că aceasta ar fi limita de protoni. Deci un element 138
ar fi foarte improbabil.
Ioni si substante ionice
• Un atom care ofera sau care primeste electroni se numeste ion.
• Daca atomul primeste un electron,numarul acestora creste fata de
cel al protonilor,deci atomul are sarcina electrica negative,iar daca
ofera un electron,sarcina devine pozitiva.
• In univers, ionii nu pot sa supravietuiasca,si de aceea ei trebuie sa
se atraga cu un ion de semn contrar al lor si sa formeze substante
ionice cu sarcina electrica neutra.
Exemplu de substanta ionica
• Sodiul este un metal cu valenta 1. Daca ii facem reprezentarea pe
straturi,vom vedea ca, el avand 11 electroni ei se impart in
urmatorul fel: pe stratul k-2 electroni(maximul de cati poate
accepta), pe stratul L-8 electroni(maximul de cati poate accepta) si
un electron pe stratul M. Ca fiecare element, doreste sa aiba o
grupare de octet pe ultimul strat al lui(8 electroni pe ultimul strat).
• Pentru acest lucru, trebuie sa scape de electronul de pe stratul
M,iar atunci ultimul strat devine L unde are 8 electroni,dar prin
cedare de electroni devine un ion pozitiv.

• Na -1e = Na1+
• Clorul are 17 electroni:pe stratul k-2 electroni,pe stratul L-8
electroni, iar pe stratul M- 7 electroni.
• Sodiul a aruncat un electron, iar clorul mai are nevoie doar de unul
pentru a face o grupare de octet pe stratul M, deci clorul
imprumuta electronul de la sodiu si, drept schimb, pentru ca sodiul
devine ion prin cedare de electroni, clorul se grupeaza cu sodiul
pentru a rezista. Deci:
• Na -1e = Na1+ Cl + 1e = Cl 1-
• Na1+ + Cl1- = NaCl
• Deci,sarea de bucatarie este o substanta ionica, care
se descompune ionic in apa,apa lasand liberi ionii de
sodiu si clor.
Reprezentare grafica a formarii NaCl
Radicalii acizi
• Radicalii acizi sunt resturi de substanta care, la fel ca si ionii nu pot
sa reziste libere in univers, iar pentru a trai, se prinde de alte
substante, in special metalele.
• Radicalii acizi:
• Val. 1
• -NO3 - azotat -NO2 – azotit -OH – hidroxid - Cl – clorura
• Val. 2
• -SO4 – sulfat -SO3 – sulfit -S – sulfura CO3 – carbonat
• Val.3
• -PO4 – fosfat -PO3 - fosfit
Formulele chimice
• Formula chimica este reprezentarea unei substante.
• Pot fi formule simpe ale elementelor din tabel: Na, K, Cu, Au, etc.
• Pot fi formule compuse in care un metal sau un alt element se
prinde de un radical acid.
• Deci, formula chimica compusa este formata din doua parti:
• - partea metalului care primeste ca indice valenta radicalului;
• -partea radicalului care primeste ca indice valenta radicalului;
• Prin urmare, daca radicalul acid are valenta doi, metalul primeste in
partea dreapta jos doi din valenta radicalului scris cu cifre arabe, iar
daca o grupare de radical acid reactioneaza cu un metal cu valenta
3, primeste caindice pe grupare valenta 3.
• De exemplu, la legarea aluminiului de sulfat avem:

• Al2(SO4)3
• Dupa cum vedem, aluminiul a primit un doi de la valenta
sulfatului, iar sulfatul a primit ca grupare val. 3.( ca grupare
inseamna ca fiecare atom din sulfat a primit un trei, dar
pentru a nu scrie S3O12, valenta se da factor comun si se
inmulteste cu paranteza sulfat. A nu se face gresit la
clorura unde Cl este un element din tabel si primeste
valenta nomar, ca orice metal sau gaz din tabel.)

CaCl2
Valenta 1 nu se scrie,iar daca metalul are aceeasi valenta cu
radicalul acid,aceasta nu se mai scrie.
 Legarea radicalilor acizi de metalele utilizate
Azotati Sulfati Carbonati Cloruri Fosfati Hidroxizi
Gr.1, val.1 Gr.1,val.1 Gr.1, val.1 Gr.1,val.1 Gr.1, val.1 Gr.1,val.1
LiNO3 Li2SO4 Li2CO3 LiCl Li 3PO4 LiOH
NaNO3 Na2SO4 Na2CO3 NaCl Na 3PO4 NaOH
KNO3 K2SO4 K2CO3 KCl K3PO4 KOH
Gr.2,val.2 Gr.2,val.2 Gr.2,val.2 Gr.2,val.2 Gr.2,val.2 Gr.2,val.2
Mg(NO3)2 MgSO4 MgCO3 MgCl2 Mg3(PO4)2 Mg(OH)2
Ca (NO3)2 CaSO4 CaCO3 CaCl2 Ca3(PO4)2 Ca(OH)2
Ba (NO3)2 BaSO4 BaCO3 BaCl2 Ba3(PO4)2 Ba(OH)2
Gr.3,val.3 Gr.3,val.3 Gr.3,val.3 Gr.3,val.3 Gr.3,val.3 Gr.3,val.3
Al (NO3)3 Al2(SO4)3 Al2(CO3)3 AlCl3 AlPO4 Al(OH)3
Electroliza
• Electroliza este procesul prin care curentul electric separa ionii de
semn contrar dintr-0 substanta ionica.
• Ionii cu semn pozitiv sunt sunt atrasi de
• electrodul negative(catodul).Ei se mai
• numesc si cationi.
• Ionii cu semn negative sunt atrasi de electrodul
• pozitiv(anod).Ei se mai numesc si anioni.
• În anul 1800, William Nicholson și Johann Ritter au descompus apa
în hidrogen și oxigen.

• În 1807 - 1808, au fost descoperite 5 metale folosindu-se

electroliza, de către savantul Humphry Davy. Aceste metale sunt:
potasiul, sodiul, calciul, bariul și magneziul.

• După aceea, în 1875, Paul Emile Lecoq de

• Boisbaudran a descoperit galiul folosind
• electroliza, iar în 1886, Henri Moissan
• descopera fluorul, tot prin intermediul
• aceluiași procedeu
Concentratia procentuala
• Solutia se formeaza cand adaugam apa peste o substanta.
• Fata de cat de multa sau putina apa adaugam,concentratia
substantei creste sau scade.
• Sa spunemca avem un kg de sare peste care puneam 2l de apa ,si
un kg de sare peste care punem 5l de apa. Evident ca o
concentratie mai mare o va avea solutia cu apa mai putina, dar
daca avem un kg de sare peste care punem 2l de apa si 4kg de sare
peste care punem 8l de apa? Ei bine, formula concentratiei ne va
spune daca au avut dreptate cei dintre voi care ati spus ca avem
doua solutii cu concentratii egale.
• concentratia=masa substanta\masa substanta+masa apa totul*100
• Masa substanta este masa a ceea ce dizolvam in apa,in cazul
nostru sarea,iar masa solutie este masa masa substantei + masa
apei, mai exact a tot ceea ce avem in solutie,iar pentru ca este
procentual,trebuie sa inmultim totul cu 100.Deci problema pe care
o avem se rezolva:
• Concentratia solutie1 = masa substanta(1kg) / masa solutie(1kg+2l
apa) totul *100
• Cs1 = 1/3*100=100/3=aprox.33.3%

• Concentratia solutie2= masa substanta( 4kg)/masa solutie(4kg+8l

apa) totul*100
• Cs2=4/12*100=400/12=33.3%, deci cs1=cs2
Telur. Metalul descoperit in Romania
• Telurul este singurul element chimic descoperit în România.
Povestea descoperirii începe în urmă cu mai bine de 200 de ani, într-o
mină de aur de lângă Zlatna, în Munţii Apuseni, şi a devenit, ulterior,
sursă de inspiraţie pentru una dintre operele marelui compozitor
Wolfgang Amadeus Mozart. Telurul a fost folosit pentru a se realiza
învelişul primei bombe atomice.
• Descoperirea iniţială a fost cu totul întâmplătoare. La începutul
secolului al XVIII-lea, un cioban a găsit lângă Zlatna un nou zăcământ
care conţinea aur. Descoperirea a ajuns rapid la urechile autorităţilor,
care au demarat activităţile de exploatare a materialului preţios din
mina Faţa Băii. Transilvania era sub domiaţie austriacă, astfel încât
exploatarea se făcea direct de către autorităţile de la Viena
• În România, telurul poate fi găsit în minereurile de aur ale
Transilvaniei, unde este găsit în compuşi ca telururi de aur, argint,
mercur, nichel, cupru, bismut, platină. România, alături de Suedia,
sunt singurele ţari din Europa cu potenţial natural în domeniu.
Învelişurile primelor bombe atomice, detonate de americani, în anul
1945, asupra oraşelor japoneze Hiroshima şi Nagasaki, au fost
fabricate din telur. Pe glob, doar marile puteri, China, SUA, Canada
şi Australia deţin resurse naturale de telur. În 2013, Comisia
Europeana l-a clasat ca ”metal critic”, adică foarte valoros şi greu de
obţinut, în contextul creşterii cererii în industria energetică, aero-
spaţială, militară şi IT. Necesarul, anual, de telur este de 500 de tone,
iar estimările arată că, în anul 2020, cererea s-ar putea dubla. În cei
peste 250 de ani de minerit, în mina din zona Săcărâmb - Apuseni s-
au scos peste 30 de tone de aur, 55 de tone de argint şi 60 de tone de
telur, potrivit unui studiu realizat de Gheorghe Udubaşa, fost director
al Institutului Geologic al României. Cercetările sale au scos la iveală
că în zăcămant se găseşte de doua ori mai mult telur decât aur.
Puritatea
• In pamant, metalele au diferite alte substante care au reactionat in
scoarta terestra. Deci,daca se scot din pamant 2kg de cupru, putem
gasi impuritati de oxid de cupru sau sulfat de cupru . Inginerii
chimisti lucreaza cu numere exacte,deci daca introducem acel
cupru intr-o reactie,vom avea surpriza sa nu avem la finalul reactiei
cantitatea pe care o calculasem deoarece impuritatile nu
reactioneaza,deci trebuie sa aplicam formula puritatii inainte sa
facem calculele chimice.
• Puritate=cant.pura/cant.impure totul*100
• Sa spunem ca avem 54de g de Mg care are puritatea de 93%,iar noi
trebuie sa introducem acel magneziu intr-o reactie cu sulfatul de
cupru. Un inginer chemist incepator calculeaza stiind ca formula
masei finale a sulfatului de magneziu care iese din reactie este
120*masa Mg/24 si ii da rezultatul 270g sulfat de magneziu care
trebuie sa fie la finalul reactiei. Calculeaza si spune daca inginerul a
avut dreptate.
Rezolvare
• Pentru inceput trebuie sa aplicam formula puritatii:
• 93=cant.pura/54*100-> cant.pura= 93*54/100=50.22g Mg pur.
• Acum inlocuim cantitatea in formula data:
• Masa sulfat=120*50.22/24=251.1g
• Deci,inginerul chimist va avea o surpriza cand va avea o pierdere de
270-251.1=18.9g
Reactia de combinare-importanta practica
• Reactia de combinare este procesul chimic prin care doua
substante simple(Mg,Cu,Na) sau compuse(CuO,NH3,H2O)
reactioneaza si formeaza o substanta chimica cu proprietati noi.

• A + B -> AB (unde A si B sunt reactanti,iar AB produs de reactie)

• X + Y -> XyYx (unde y este valenta lui Y,iar x a lui X)

 Elev:Popescu Mihai Alexandru
Clasa a VIII-a D
Prof. coordonator:Ungureanu Lavinia

Tipuri de reactii
Modele se reactii:
• Reactia Clorului cu Hidrogenul:
• -reactie industriala;
• -Cl2 si H2 sunt doua gaze si,ca toate
• gazele, se gasesc in molecule for-
• mate din 2 atomi;
• Atat clorul,cat si hidrogenul au valenta 1 si formeaza Acidul
Clorhidric.
H2 + Cl2 -> 2HCl
• Reactia Azotului cu Hidrogenul

• -reactie industriala;
• -are loc la 500 grade Celsius pentru a se
• rupe legatura trivalenta a azotului
• -se formeaza amoniacul
• -amoniacul se toarna in apa si formeaza hidroxidul de amoniu
• NH3 + H2O -> NH4OH

• 3H2 + N2 -> 2NH3

• Reactia sulfului cu oxigenul

-Sulful este un nemetal urat mirositor

precum sunt si comusii acestuia
-dioxidul de sulf este un gas toxic care
se emana si pe hornurile fabricilor
care, mai apoi, ajunge in atmosfera,
reactioneaza cu moleculele de apa si formeaza ploaia acida.
-reactia dintre cele doua substante este una petrecuta in natura

S + O2 -> SO2
• Reactia sodiului cu clorul
• -sodiul este un metal moale,foarte reactive care a fost
• descoperit cu ajutorul curentului electric si al procesului
• numit electroliza in care curentul electric rupe legatura
• Ionica si separa ionii de semn contrar.
• -prin electroliza sarii de bucatarie se
• obtin sodiul si clorul

•2Na + Cl2 ->2NaCl

• Reactia carbonului cu oxigenul

• -oxigenului este singurul element

• al tabelului periodic care reactio-
• neaza cu toate celelalte elemente.
dioxidul de carbon este un gaz toxic
care contribuie la poluarea aerului si formarea de ploi acide.
dioxidul de carbon se barboteaza in apa si formeaza sifonul(H 2CO3)

C + O2 -> CO2
• Reactia oxidului de calciu cu apa

• Oxidul de calciu este numit var, iar

• hidroxidul de calciu este numit var stins
• Oxidul de calciu este cel mai utilizat
• material de constructii
• Oxidul de var se formeaza din descompu-
• nerea carbonatului de calciu,din reactive degajandu-se si dioxid de
• carbon

• CaO + H2O -> Ca(OH)2

Arderea metalelor
• Arderea este intretinuta de oxigenul
• din aer.
• Ca exemplu, magneziul,in timpul
• arderii se acopera cu un strat alb si se
• formeaza oxidul de magneziu.
• Arderea metalelor este un process chimic
• deoarece produsul de reactie este o substanta
• noua, cu proprietati chimice noi.
2Ca + O2 -> 2CaO
• Metale precum sodiul care sunt foarte
• reactive(ofera foarte usor electronii de
• valenta,de pe ultimul strat) se aprind
• la contactul cu oxigenul din aer.
Utilizarea substantelor enumerate:
• Acidul clorhidric [HCl] este cunoscut si sub
numele de spirt de sare, acid muratic sau apa
tare. Se gaseste in stare libera (doar in cantitati
foarte mici) in emanatiile vulcanice si in sucul
gastric (care contine 0, 3% HCl). In cazul in care
concentratia acidului clorhidric depaseste
aceasta valoare, se produce hiperaciditatea
care se neutralizeaza cu bicarbonatul de sodiu
(NaHCO3): HCl + NaHCO3, NaCl + CO2 +H2O.
HCl este un gaz incolor, cu miros intepator.
• Densitatea sa este mai mare decat cea a aerului.
Este foarte solubil in apa, iar in aer fumega. Se
foloseste la obtinerea in laborator a hidrogenului,
clorului, a clorurilor si a altor acizi mai slabi. Se
foloseste ca agent de recunoastere a carbonatilor
dupa dioxidul de carbon care se degaja in urma
reactiilor: acid + carbonat sare + CO2 + H2O. De
asemenea este folosit si la fabricarea maselor
plastice, a firelor si fibrelor sintetice. Clorurile
organice (de vinil, de etil) si produsii organici (difenil
amina, cauciucul sintetic si camforul) se obtin tot
din acidul clorhidric.
• In industriile colorantilor, medicamentelor, pielariei si
textilelor, acidul clorhidric este un reactiv de neinlocuit.
Acidul clorhidric se gaseste in comert diluat 12, 2% si
concentrat numit acid clorhidric fumans (38%) . Alta data
servea la prepararea clorului si a derivatilor sai. Astazi
serveste la prepararea clorurii de amoniu, de zinc (II), la
extragerea fosfatilor din oase, la purificarea negrului de
fum, in diferite industrii organice. Prin aditie la acetilena se
prepara clorura de vinil. Acidul clorhidric este foarte solubil
in apa. Industrial se livreaza in butelii sub presiune sau ca
solutii concentrate Acidul clorhidric este utilizat in
metalurgie la baterii pentru masini, pentru fabricarea
hartiei, in medicina, la rafinarea petrolului, la ingrasaminte
chimice, la gravarea metalelor, la explozivi, etc. ...
• În ciuda toxicității sale, amoniacul este utilizat în diverse domenii. Partea
principală a amoniacului produs se referă la fabricarea diferitelor produse din
industria chimică. Aceste produse includ:

• Îngrășăminte cu amoniac și azotat (amoniac și azotat, sulfat de amoniu,

clorură de amoniu etc.). Astfel de îngrășăminte sunt potrivite pentru diferite
culturi. Este important să știți că aplicarea îngrășămintelor este normalizată
datorită faptului că substanțele conținute în ele pot migra spre legume și
fructe coapte.

• Soda. Există o metodă de amoniac pentru producerea cenușei de sodă.

Amoniacul este folosit pentru a satura saramura de sare. Această metodă
este utilizată activ pentru producția industrială de sodă.

• Acidul azotic. Pentru producerea sa, se utilizează amoniac sintetic. În

prezent, producția industrială a acestei substanțe se bazează pe fenomenul
de cataliză a amoniacului sintetic.
• Explozivi. Nitratul de amoniu este neutru la stresul mecanic, dar în
anumite condiții se caracterizează prin proprietăți explozive ridicate.
Acesta este motivul pentru care este utilizat pentru a produce astfel de
substanțe. Rezultatul este amoniții - explozii de amoniac.

• Solventul. Amoniacul, sub formă lichidă, poate fi utilizat ca solvent

pentru diferite substanțe organice și anorganice.

• Amoniac - unitate frigorifică Amoniacul este utilizat în refrigerare, ca

agent frigorific. Amoniacul nu provoacă efect de seră, este ecologic și
mai ieftin decât freonii. Acești factori determină utilizarea acestei
substanțe ca agent frigorific.

• Amoniacul. Este folosit în medicină și în viața de zi cu zi. Această

substanță îndepărtează perfect petele de hainele de origine diferită și,
de asemenea, neutralizează acizii.
• Amoniacul este utilizat pe scară largă în medicină ca soluție
de amoniac de 10% și poartă numele de amoniac. Când o
persoană leșină, amoniacul îl aduce în simțurile sale. Este
folosit și ca emetic. Pentru aceasta, este crescut și în
cantități mici, luat oral. O astfel de metodă este deosebit de
populară pentru intoxicații cu alcool. Loțiunile sunt făcute
din amoniac și sunt tratate mușcăturile de insecte. Chirurgii
folosesc amoniac diluat în apă pentru a-și trata mâinile.

• Este important să ne amintim că o supradoză de amoniac

este foarte periculoasă. Durere posibilă în diverse organe,
umflarea lor și chiar moartea. Acest lucru poate fi evitat dacă
utilizați această substanță în scopul prevăzut și cu precauție
 Elev:Popescu Mihai Alexandru
Clasa a VIII-a D
Prof. coordonator:Ungureanu Lavinia

Reactia de descompunere
Definitie reactie:
• Reactia de descompunere
• este reactia in care un reactant,
• prin procesul enuntat mai sus,
• formeaza doi produsi de reactive
• cu proprietati chimice diferite de reactant.
• Produsii de reactie pot fi substamte ionice,precum in imaginea de
mai sus,dar si substante compuse.

A -> a + b
Factori care fac posibila descompunerea
• Unele substante nu au nevoie de niciun factor care sa faca posibila
descompunerea.De exemplu, acidul carbonic (sifonul) se
descompune la contactul cu aerul.
• H2CO3 -> H2O + CO2^ (CO2 este gaz si se degaja)
• Alte substante se descompun cu ajutorul temperaturii ridicate,de
exemplu carbonatul de calciu(varul stins)
• CaCO3 -> CaO + CO2^ (CaO este varul)
• Alte substante se descompun cu ajutorul curentului electric, prin
procesul de electroliza.
• Acest proces a facut posibila cunoasterea unor metale foarte folosite
precum Na si K.
• electoliza
• 2NaCl ------- -> 2Na + Cl2
• Unele substante isi rup legatura ionica in apa ca,de exemplu,
sarea de bucatarie.
•
Exemple de reactii de descompunere
• Reactia de descompunere a cloratului de potasiu
• Cloratul de potasiu este o sare de culoare alba care
• se descompune la caldura.

•2KClO3 ->2KCl + 3O2^

• Descompunerea clorurii de sodiu

• Prin procesul de electroliza la

• nivel mondial se produce sodiul.

• Sodiul se pastreaza in tuburi

• brune si se acopera cu un strat de
• petrol pentru a nu reactiona sau a
• se autoaprinde in aer.

•2NaCl -> 2Na + Cl2

Reactia de descompunere a prafului de copt
• Reactia de descompunere a acestuia are loc la o temperatura de
180 de grade Celsius si se degaja trei gaze.

• (NH4)2CO3 -> 2NH3 + CO2 + H2O

• In aceasta reactie, apa se degaja sub
• forma de vapori.
Reactii de descompunere in corpul uman
• Enzimele, intalnite in toate organismele vii, sunt molecule de
proteine care digera hrana, descompunand-o in fragmente
suficient de mici incat sa treaca in sange prin porii minusculi ai
intestinelor. Ele reprezinta „clasa muncitoare“ a organismului. Pe
langa actiunea de digerare a hranei, enzimele distrug toxinele,
descompun grasimile si celuloza, si metabolizeaza amidonul si
proteinele. Oamenii de stiinta au identificat peste 2500 de enzime
diferite in corpul uman.
 Elev:Popescu Mihai Alexandru
Clasa a VIII-a D
Prof. coordonator:Ungureanu Lavinia

Reactia de dublu
Definitie
• Reactia de dublu schimb e procesul
• chimic in care doua substante
• compuse reactioneaza si formeaza
• alte doua substante compuse cu
• proprietati chimice noi.

•AB + CD -> AD + CB
Exemple de reactii:

• Reactia acidului sulfuric cu oxidul de cupru

• Reactia dintre cele doua substante este
• una de neutralizare deoarece starea acida
• a acidului este neutralizata de starea
• oxidanta a oxidului rezultand o baza si
• apa.

• CuO + H2SO4 -> CuSO4 + H2O

• Reactia bazelor tari cu saruri ale metalelor tranzitionale.

• Bazele tari sunt Hidroxizii metalelor din grupa I si grupa a II-a:

NaOH, Ca(OH)2

• 2NaOH + CuSO4 -> Na2SO4 + Cu(OH)2

• 2KOH + FeSO4 -> K2SO4 + Fe(OH)2
•
Reactii de identificare ale ionilor
Identificarea se face cu ajutorul precipitatelor sau culorilor solutiilor
dupa ce reactia are loc.
Exemple:
-identificarea ionului clorura se face cu ajutorul solutiei de azotat de
argint care,in reactia cu o clorura formeaza clorura de argint care
este un precipitat de culoare alb branzos.
Precipitatele sunt produsi de reactive care se depun pe fundul
vazului in care are loc reactia si nu se dizolva in apa. Prin acest
fapt,acestea nu sunt incluse in masele solutiilor.

NaCl +AgNO3 -> NaNO3 + AgCl

• -reactia de identificare a ionului sulfat se face cu ajutorul solutiei de
clorura de bariu care in reactie cu sulfatul unui metal formeaza
sulfatul de bariu care este un precipitat alb laptos.
• CuSO4 +BaCl2 -> CuCl2 + BaSO4
• Na2SO4 + BaCl2 -> 2NaCl + BaSO4
Reactia de neutralizare
• Reactia de neutralizare este reactia in care o baza si un acid
reactioneazasi neutralizeaza caracterul acid.
NaOH + HCl -> NaCl + H2O
Un acid este mai puternic daca are un ph mai mic,iar bazele
sunt mai puternice daca au un ph mai mare.
Ph-ul de referinta al substantelor este cel al apei care are
valoarea 7.
 Elev:Popescu Mihai Alexandru
Clasa a VIII-a D
Prof. coordonator:Ungureanu Lavinia

Reactia de
Definitie
• Reactia de substitutie este reactia
• in care o substanta simpla inlocuieste
• o alta substanta simpla intr-o
• substanta compusa.

•
• A + BX -> AX + B
Reactia metalelor cu acizii
• Cei trei acizi tari sunt acidul azotic(HNO3),

• acidul clorhidric(HCl) si acidul sulfuric

H2SO4).
• (
• Metalele utilizate de noi sunt:
• Gr. 1,val. 1 -> Li,Na,K
• Gr. 2, val. 2-> Mg,Ca,Ba
• Gr. 3,val. 3->Al
• Gr. 4,val. 4->Sn,Pb
• Metalele tranzitionale -> Cu,Zn(val.2) Fe(val.2 si 3) Ag(val.1)
Cei trei acizi tari:Acidul sulfuric H2SO4
• Ingrășăminte minerale, materiale plastice,
• coloranți,
• fibre artificiale, acizi minerali, detergenți;
• în industria petrolieră și petrochimică:
• pentru rafinarea uleiului, producerea parafinelor;
• în metalurgia neferoasă:
• pentru metale neferoase - zinc, cupru, nichel
• în metalurgia feroasă:pentru decaparea metalelor;
• în industria celulozei și a hârtiei, a produselor alimentare și
ușoare (pentru amidon, melasă, țesături de albire) etc.
 Acidul azotic HNO3
• Acidul azotic are o utilizare vasta
• El este folosit la producerea ingrasamintelor,
• datorita carora solul devine mai fertil, ce usureaza
• cresterea si dezvoltarea legumelor, fructelor si cerealelor
• Acidul azotic se mai foloseste la producerea substantelor
explozibile.
• Acidul azotic se mai foloseste in industria metalurgica la
• decaparea metalelor adica curatirea metalelor de impuritati de
suprafata, mai este folosit in laborator in analiza chimica.
• Chiar si filmul fotografic contine in sine acid azotic.
• Acidul azotic se utilizeaza si in medicina, la prepararea
medicamentoaselor.
Acidul clorhidric HCl
• Colorantii din vopsele contin acid azotic.
• Ochelarii, pixurile, riglele, intr-un cuvant
• celuloidul contine acest acid.
• Acidul azotic se foloseste la prepararea
• colodiului si a reactivilor.
• Apa regala contine in sine un oarecare procent de acid
azotic. Apa regala este una dintre puţinele soluţii care pot
reacţiona cu aurul, transformându-l în săruri solubile.
• Acidul azotic are diverse sfere de utilizare. El este folosit la
producerea obiectelor din diverse categorii, majoritatea
carora nu sunt daunatoare vietii omenesti, insa la
prepararea lui exista un mare pericol pentru om si natura.
 Exemple de reactii
•Mg + 2HCl -> MgCl2 + H2^
•Mg + H2SO4 -> MgSO4 + H2^
•Mg + 2HNO3 -> Mg(NO3)2 + H2^
• Fierul are valenta 2 fata de acizi si valenta 3 fata de clor cand
reactioneaza separate.
• 2Fe + 3Cl2 -> 2FeCl3 | Fe + 2HCl -> FeCl2 + H2^
• Fe + H2SO4 -> FeSO4 + H2^
• Fe + 2HNO3 -> Fe(NO3)2 + H2^
• Zn + 2HCl -> ZnCl2 + H2^
• Zn + H2SO4 -> ZnSO4 + H2^
• Zn + 2HNO3 -> Zn(NO3)2 + H2^
• 2Na + 2HCl -> 2NaCl + H2^
• 2Na + H2SO4 -> Na2SO4 + H2^
• 2Na + 2HNO3 -> 2NaNO3 + H2^
• Ca + 2HCl -> CaCl2 + H2^
• Ca + H2SO4 -> CaSO4 H2^
• Ca + 2HNO3 -> Ca(NO3)2 + H2^
• Metalele au fost pozitionate peo scara numita “Scara de reactivitate
a metalelor” care ne arata cat de reactive sunt metalele pe care le
cunoastem .
• Un metal este reactiv atunci cand renunta foarte usor la electronii de
pe ultimul strat.
Dupa cum puteti vedea, pe scara de reactivitate a metalelor se afla
si hidrogenul. Metalele care se afla inaintea lui pe scara de reactivitate
il pot scoate din substante compuse precum acizii sau apa,in timp ce
metalele din spatele sau sunt mai putin reactive si nu au aceasta
proprietate.
• Regula se pastreaza si la metale in general. Sa luam ca exemplu Mg,
care poate fi scos din substantele compuse de metalele din fata sa,in
timp ce el le poate scoate pe cele din spatele sau.
• Scara se citeste de la stanga la dreapta.
• Ei bine,chiar daca se afla dupa hidrogen, cuprul si argintul pot
reactiona cu cei trei acizi tari ,dar nu si cu apa. Reactiile au loc la
temperature foarte ridicate.

• 3Cu + 8HNO3 -> 3Cu(NO3)2 + 2NO^ + H2O

• 3Cu + 4HSO4 -> 3CuSO4 + SO2^ + 2H2O
• Cuprul nu reactioneaza cu acidul clorhidric,decat daca este
diluat,iar aluminiul nu reactioneaza cu acidul azotic.
• 3Ag + 4HNO3 -> 3AgNO3 + NO^ + 2H2O
• Ag + H2SO4 -> AgSO4 + SO2 + H2O
• Restul metalelor reactioneaza cu acizii si formeaza saruri cu degajare
de hidrogen.
• Fe + 2HCl -> FeCl2 + H2^
• Fierul reactioneza cu acizii pe valenta 2, iar cu clorul pe valenta 3.

• 2Fe + 3Cl2 -> 2FeCl3

Aurul este metalul care nu reactioneaza cu nicio

substanta,de aceea fiind si foarte folosit pentru
podoabe.
•
Reactia metalelor cu apa
• Metalele care reactioneaza cu apa sunt metalele din fata
hidrogenului.
• Sunt unele metale precum sodiul
• care reactioneaza cu apa doar
• prin contactul cu aceasta, dar
• sunt si unele metale care au
• nevoie sa fie incalzite pana la
• incandescenta pentru a reactiona cu apa.
• Na + H2O -> NaOH + 1/2H2^
NaOH
• Datorită proprietăţilor fizice şi chimice soda caustică este folosită
industrial, dar şi în gospodăriile casnice. În industrie este utilizată în
procesele complexe de extracţie şi obţinere a celulozei şi hârtiei din lemn.
Este folosită cu succes în industria prelucrării materialelor plastice, dar şi în
industria chimică la obținerea de săpun, detergenţi şi coloranţi.

• Leşia este ingredient activ în prelucrarea bumbacului. Datorită

proprietăţilor lunecoase pe care le are conferă fibrelor din bumbac textura
mătăsoasă, plăcută la atingere. Textile din bumbac capătă rezistență şi
sunt prelucrate cu uşurinţă din pricina tratamentelor speciale cu sodă
caustică (sunt colorate mai ușor şi au aspect uniform). Tot în industria
textilă hidroxidul de sodiu este utilizat la prelucrarea fibrelor artificiale.
• Soda caustică are aplicabilitate şi în industria prelucrării metalelor,
fiind substanţă activă în procesul de obţinere a aluminiului. De
asemenea este folosită pentru rafinarea chimică a uleiului
alimentar, dar şi în alte industrii pentru sinteza chimică ca unor
produse organice şi anorganice
 Elev:Popescu Mihai Alexandru
Clasa a VIII-a D
Prof. coordonator:Ungureanu Lavinia

Utilizarile elementelor
si substantelor chimice
Hidrogenul
• Prima utilizare din istorie a hidrogenului a
• fost de umplere a baoanelor,apoi a baloanelor
• cu aer cald,dar pentru ca a dus la foarte multe
• tragedii in istorie a fost inlocuit cu heliul.
• Apoi, s-a descoperit ca hidrogenul poate fi folosit ca gaz de sudura,
primu test fiind de sudare a doua bucati de plumb cand gazul avea
temperatura de 3100 de grade Celsius.
• Hidrogenul este folosit deasemenea combustibil la rachete, avioane cu
reactie, la motoarele cu ardere interna, in pile de combustie,
hidrogenul generand curent si energie cand este incalzit.
Litiul
• În 1859, Garrod descrie prima utilizare
• medicală a litiului în cadrul tratamentelor
• reumatice și a gușei, menționând litiul în cadrul depresiei. Uratul
de litiu este cea mai solubilă sare a acidului uric, fiind utilizată
pentru stimularea excreției de acid uric pentru atenuarea gușei.
• Principala utilizare a litiu este de fabricație baterii reîncărcabile
pentru echipamente electronice și gadget-uri.
• este, de asemenea, utilizat în fabricarea de baterii non-
reîncărcabile.
• În anul 1949, psihiatrul australian John F.J. Cade menționase
carbonatul de litiu în cadrul tratamentelor aplicate pacienților
maniaco-depresivi, fiind prima demonstrație a unui proces chimic
ce putea fi utilizat pentru a estompa simptomele unei boli
psihiatrice. Până în acel moment, singurele medicamente care ar fi
avut acest efect ar fi fost narcoticele și drogurile halucinogene; nici
un alt medicament nu a schimbat
• fundamentul proceselor patologice
• în rândul bolilor psihiatrice. Litiul
• devenise un instrument revoluționar
deoarece permitea înțelegerea
afecțiuni psihiatrice la nivel molecular
și posibilitatea tratării.
 Sodiul
• O mulțime de compuși ai sodiului au aplicații.
• Sodiul metalic se folosește pentru a obține
• compuși organici. De asemenea, sodiul este
• un element indispensabil existenței celulelor
• din organismele animale. Concentrația
• sărurilor, deci și a ionului de sodiu, determină
• presiunea osmotică normală a lichidelor. Sodiul mărește îmbibația cu apă
a coloizilor din celule. El se găsește în special în serul sanguin, sub formă
de NaCl, dar și de bicarbonat și fosfat de sodiu. Dintre utilizările sodiului,
amintim:
• obținerea compușilor organici;
• obținerea Na2O2;
• obținerea NaCN (cianură de sodiu);
• agent de răcire pentru reactori nucleari;
• obținerea de aliaje antifricțiune;
• lămpi incandescente.
Potasiu
• Principala utilizare în domeniul agriculturii,
• horticulturii și culturile hidroponice este cea
• de îngrășământ chimic sub formă de clorură de potasiu, sulfat de
potasiu sau azotat de potasiu. Aproximativ 93% din producția
mondială de potasiu este consumată de industria îngrășămintelor

• Clorură de potasiu; KCl, numită și muriat de potasiu sau silvină,

este cel mai comun compus de potasiu utilizat cu rol de fertilizator
sub formă granulară, având dezavantajul că absoarbe ușor apa
ceea ce conduce la formarea bulgărilor. Conține 60%K2O (50% K).
• Sulfat de potasiu; K2SO4. Conține 50% K2O (42 % K). În practica
agricolă, este mult mai apreciat decât KCl deoarece, spre deosebire
de clorură, sulfatul de potasiu nu prezintă probleme de aglomerare
în condiții de umiditate și poate fi folosit în combinație cu alte
îngrășăminte. Totuși, este mult mai scump decât clorura, și nu a
fost observată nicio diferență de eficacitate în fertilizare față de
efectele aplicării K2SO4 sau KCl.
• Ionul de potasiu este un nutriment necesar pentru viața și
sănătatea umană. Clorura de potasiu este utilizat ca un substitut
pentru sarea de masă de către cei care vor să reducă aportul de
sodiu pentru a putea controla hipertensiunea. Listele
Departamentului de Agricultură al Statelor Unite au considerat că
pasta de tomate, sucul de portocale, sfecla, bananele, cartofii și
multe alte alimente ca fiind alimente cu un conținut de potasiu
optim.

• Tartratul de potasiu și sodiu, sau sarea Rochell (KNaC4H4O6) este

principalul constituent al prafului de copt. Bromura de potasiu
(KBr) este un oxidant puternic, folosit ca îmbunătățitor al făinii
(E924) pentru a îmbunătăți aluatul și a-i îmbunătăți creșterea; a
fost interzis in 1989 ca si consecinta a posibilului sau caracter
carcinogen.
• Bisulfitul de potasiu ( K22(SO3) ) este folosit ca un conservant
alimentar, de exemplu în vinuri și în fabricarea berii (însă nu și în
cărnuri). Este folosit și în înălbirea textilelor[119] și în tăbăcirea
pieilor.
• Potasiul metalic reacționează viguros cu toți halogenii pentru a
forma haliții corespunzători potasiului, care sunt săruri albe și
solubile în apă cu o morfologie cristalină în sistem cubic. Bromura
de potasiu și iodura de potasiu sunt folosiți în emulsiile fotografice
pentru a fi corespondenții haliților fotosensibili ai argintului.
• Hidroxidul de potasiu este o bază puternică, fiind folosită în
industrie în neutralizarea acizilor puternici și slabi, astfel având o
utilizare în controlul pH-ului și în fabricarea sărurilor de potasiu.
Totodată este folosit în fabricarea săpunurilor, uleiurilor și în
reacțiile de hidroliză a uleiurilor, de exemplu a esterilor și în
detergenților industriali.

• Azotatul de potasiu (salpetrul de India) este obținut din surse

naturale precum guano și evaporiți sau fabricat prin procesul
Haber, fiind un oxidant utilizat în praful de pușcă sau în
îngrășăminte.
• Cianura de potasiu este folosită în industrie în dizolvarea cuprului și
a metalelor prețioase precum aurul și argintul prin formarea
complecșilor; aplicațiile acesteia includ mineritul aurului,
electroplatinarea și electroformarea acestor metale. Totodată este
folosită în sinteza organică pentru a forma nitrilii.

• Carbonatul de potasiu (potasă) este utilizat în fabricarea sticlei.

Daca este folosita o cantitate pura de carbonat, alaturi de carbonat
de calciu si dioxid de siliciu, se obtine o sticla de o calitate
superioara, caracterizate de duritate inalta, fuzibilitate grea si
rezistenta mare la actiunea substantelor de natura chimica; mai
este folosit la fabricarea săpunului și ca un desicant ușor.
• Cromatul de potasiu (K2CrO4) este utilizat în cerneluri, vopsele,
pete, explozibili, artificii și chibrituri.

• Fluorosilicatul de potasiu (K2SiF6) este utilizat în confecționarea

sticlelor specializate, ceramică și smalțuri.

• Sarea lui Rochell (KNaC4H4O6) este folosită în argintarea

oglinzilor.
 Magneziul
• Compuși ai magneziului, în principal oxidul
• de magneziu, sunt utilizați ca material refractar
• pentru cuptoarele din industria siderurgică - la
• producerea fontei și oțelului, industria metalelor
• neferoase, a sticlei și a cimentului. Oxidul de magneziu și alți
compuși sunt de asemenea utilizați în agricultură (ca fertilizatori),
chimie și industria construcțiilor. Aliajul magneziu-aluminiu este
utilizat în principal la conservarea băuturilor. Aliajele magneziului
sunt de asemenea utilizate ca și componente ale structurii
automobilelor. O altă utilizare o reprezintă îndepărtarea sulfurilor
de pe fier și oțeluri.
• Magneziul, ca și aluminiul, este rezistent și ușor, deci este folosit la
construcția autovehiculelor de mare volum.
• Combinat în aliaje, este esențial în construcția avioanelor și
rachetelor.
• Aliat cu aluminiul, îi îmbunătățește acestuia caracteristicile
mecanice, de prelucrare și de sudare.
• Agent reducător pentru producerea uraniului pur și a altor metale
din sărurile lor.
• Hidroxidul său este folosit în "laptele de magneziu", clorura și
sulfatul de magneziu în săruri Epsom, iar citrații săi în medicină.
• Pudra de carbonat de magneziu este folosită de sportivi –
gimnaste, halterofili.
• Stearatul de magneziu este o pudră albă, cu proprietăți de ungere.
În industria farmaceutică este folosit în procesul de fabricare a
tabletelor.
• Este folosit de asemenea în pirotehnie și la fabricarea bombelor
incendiare.
• Mai este folosit si la echipamentele pentru blituri fotografice
Calciul
• Calciul se utilizeaza:
• ca agent de reducere în extracția metalelor:
• uraniu, zirconiu și thoriu.
• pe post de deoxidant, desulfurant sau
• decarbonizant pentru diferite aliaje
• pe post de agent de aliere în producția aliajelor
• pe bază de aluminiu, beriliu, cupru, plumb și magneziu.
• în prepararea cimentului și mortarului folosite în construcții
• în prepararea brânzei
Bariul
• industria de muniție, industria de automobile, industria
electrotehnică, industria electronică
Aluminiul
• Este foarte folosit în industrie datorită rezistenței sale la oxidare,
proprietăților mecanice bune și densității sale mici. Aluminiul este
folosit în industria aerospațială, în construcții, acolo unde este
necesar un material ușor și rezistent. Datorită proprietăților
electrice bune, aluminiul este folosit și ca material conductor.
Plumbul
• Plumbul este folosit curent de mii de ani,
• deoarece a putut fi ușor de găsit în natură,
• ușor de obținut și de lucrat cu el. Este foarte
• maleabil și, de asemenea, ușor de topit, fapt
• ce au făcut să fie folosit încă din cele mai vechi
• timpuri, cu 3500 de ani înainte de Hristos. În acea
• perioadă el era folosit sub forma minereului de
• plumb care conținea și stibiu (antimoniul) și arseniu.
• Plumbul este unul din cele șase metale menționate în Vechiul
Testament în cartea Numerii, la capitolul 31, vers. 22, lucru ce
atesată folosirea diverselor obiecte din plumb: Aurul, argintul,
arama, fierul, plumbul, cositorul și tot ce trece prin foc, să le treceți
prin foc, ca să se curețe; afară de aceasta, și cu apă de curațire să le
curățiți... Plumbul mai este pomenit în cartea Ieremia în capitolul 6,
vers. 29: Foalele s-au ars, plumbul s-a topit de foc și turnătorul în
zadar a topit...
• Conductele de alimentare cu apă în Imperiul Roman

• Una din cele mai însemnate întrebuințări ale plumbului în imperiul

roman a fost la facerea conductelor de alimentare cu apă. Romanii
au dezvoltat vaste rețele de aducere a apei în orașe, construind
numeroase apeducte chiar și de sute de kilometri lungime care
traversau văi și munți, iar în orașe existau instalații din plumb.
Romanii au construit apeducte pe tot întinsul imperiului, din
Germania până în Africa și mai ales la Roma. Aici ele totalizau 415
km. Apeductele furnizau apă pentru băile publice și pentru băut, în
orașele de pe întinsul imperiului și au impus un standard de
inginerie care nu a fost întrecut 1000 de ani.
• În imperiul Roman, plumbul a fost folosit împreună cu alte materiale
în vasta rețea de funizare a apei, și anume la fabricarea conductelor
de apă, în zonele urbane. Metoda prin care se fabricau țevile de plumb
a fost descrisă de Vitruvius și Frontinus. Plumbul era turnat în foi
uniforme de 3 metri lungime, care erau apoi îndoite pentru a forma un
cilindru, plumbul fiind foarte maleabil, și sudate la cusătură. Țevile de
plumb puteau varia în mărime: de la aproximativ 1,3 cm diametru
până la mai mult de 57 cm diametru, în funcție de debitul de apă.

• Conductele de plumb romane adesea purtau insigna împăraților

romani. Cercetătorii au ajuns la concluzia că inscripționarea se făcea
prin folosirea unor stanțe. O stanță care avea textul scris în relief era
presat pe stratul de nisip ușor umed sau cel de argilă ce urmau a folosi
ca matriță, producându-se o imagine în oglindă a textului. Plumbul
topit era turnat în foaie peste această matriță, iar inscripția apărea
astfel în relief pe suprafața foii de plumb, în imagine corectă a
textului.
• Instalațiile din plumb au continuat în Europa și după Theodoric cel
Mare, secolul V-VI, după căderea imperiului Roman de Apus, până
în secolul XX.

• În engleză, termenii instalație,

• instalator (plumbing, plumber)
• vin de la cuvântul latin plumbum
• ("metal moale").

• Romanii foloseau plumbul topit și pentru a asigura boldurile care

țineau la un loc mari blocuri de calcar în diferitele construcții
monumentale.
• Condimente, conservanți, îndulcitori pe bază de plumb în
Imperiul Roman

• În imperiul roman, pe lângă instalații, plumbul a fost folosit

și ca conservant pentru mâncăruri și băuturi. De asemenea,
romanii foloseau acetatul de plumb (zahărul plumbului) ca
conservant și îndulcitor al vinurilor și mâncărurilor (Nu
exista zahărul pe vremea aceea).

• Când plumbul metalic este încăzit în contact cu aerul, se

formeaza la suprafața lui cristale gălbui-roșiatice. Acestea
sunt oxidul de plumb sau litarga.
• Litarga a fost întrebuințată de romani
• la prepararea “zahărului plumbului”.
• Praful acesta de litargă (oxid de plumb)
• reacționează cu acizii rezultând o substanță
• care se numește zahărul plumbului (acetat de plumb)
• , care este dulce.

• Plumbul transformă sucul în sirop. Romanii obișnuiau să fiarbă

must (suc de struguri) în vase de plumb până la obținerea unui
lichid vâscos și dulce care se cheamă sapa ce conținea aproximativ
1 gram de “zahar de plumb” la litru de suc. Acest sirop folosea ca
îndulcitor în multe rețete și ca conservant al vinului.
• Pe vremea aceea romanii nu cunoșteau zahărul iar mierea era
scumpă. De asemenea, acest sirop se obținea foarte simplu, era
dulce și se conserva bine. Romanii foloseau atât zahărul plumbului
cât și litarga ca conservant al vinului. Înainte de inventarea sticlelor
sigilate și a dopurile de plută și altor tehnici de sigilare, vinul era
descoperit, și astfel expus oxidării. Microbii transformau astfel
alcoolul din vin în oțet. Oxidul de plumb conserva vinul acționând
pe două căi: prin neutralizarea oțetului (acidului) care se formase
deja, formând zahărul plumbului, dar și prin omorârea microbilor.
• Necesitatea conservării vinului (băutură de bază de-a lungul
perioadelor istorice) a fost atât de puternică încât, chiar și după ce
s-a elucidat definitiv toxicitatea litagăi în secolul 18 folosirea ei a
continuat. Doar aplicarea pedepsei cu moartea a oprit folosirea
ligargăi.

• Mulți istorici leagă căderea aristocrației romane de daunele

neurologice majore pe care le-ar fi cauzat expunerea la plumb. Unii
cercetători chiar merg mai departe afirmând ca posibil ca nebunia
unor împărați precum Caligula, Nero și Commodus să fie rezultat al
folosirii în exces a vinului astfel conservat și a îndulcitorilor cu
plumb în general
• Plumbul se întrebuințează în construcții, în bateriile plumb-acid de
la mașini, la gloanțe, la sudurile de temperatură joasă, cum sunt
cele de pe circuitele electronice, la vasele cositorite, la fabricarea
aliajelor ce pot fi ușor topite, cu puncte de topire joase, de 150°C.

• Plumbul mai este întrebuințat ca scut de apărare în efectuarea

radiografiilor, cum ar fi scut în perete sau vestă de plumb.

• Plumbul este folosit în aplicații în care temperatura

• mică de topire, flexibilitatea și densitatea sa mare
• reprezintă un avantaj.
• Punctul său scăzut de topire face ca plumbul să fie turnat ușor în
forme, ceea ce face ca muniția să fie turnată cu un efort tehnic
minim. Plumbul este, de asemenea, ieftin și mai greu decât toate
celelalte metale comune.

• Datorită densității sale mari și rezistenței

• la coroziune, plumbul este folosit ca balast
• pentru menținerea echilibrului ambarcațiunilor
• cu vele. Densitatea sa mare contrabalansează efectul de înclinare
al vântului și în același timp ocupă un volum mic. Din același motiv
este folosit și de către scafandri la centura pe care aceștia o poartă
la brâu pentru a contracara tendința naturală de flotabilitate a
acestora și a echipamentului.
Oxigenul
• Asimilarea de O2 din aer este scopul
• fundamental al respirației, ceea ce
• înseamnă că suplimentarea de oxigen
• e folosită în medicină. Tratamentul nu doar crește nivelul de oxigen
în sângele pacienților, dar are și efectul secundar de a reduce
rezistența față de cursul de sânge în multe tipuri de boli ale
plămânilor, ușurând munca inimii. Terapia cu oxigen este folosită la
tratarea emfizemelor, pneumoniei, unor boli cardiace (insuficiență
cardiacă congestivă), unor tulburări care cauzează o presiune
arterială pulmonară ridicată, și orice boală care scade eficiența
corpului în asimilarea și folosirea oxigenului.
• Tratamentele sunt destul de practice încât să fie folosite în spitale,
la domiciliile pacienților, sau, dintr-un număr din ce în ce mai mare,
prin aparate mobile. Corturile de oxigen erau des folosite în terapia
cu oxigen, dar acum au fost înlocuite de măștile de oxigen și de
canulele nazale.
Sulful
• Sulful este indispensabil în fabricarea a numeroase substanțe și
materiale:

• cauciuc și ebonită, prin vulcanizare

• acid sulfuric
• praf de pușcă
• artificii
• medicamente (sulfamide etc.)
• conservanți
• ingrășăminte si chibrituri
Clorul
• Clorul este folosit în purificarea apei,
• dezinfectanți, înălbitori fiind un gaz
• asfixiant este folosit și la producerea
• gazului de luptă gazul de muștar.

• Clorul se regăsește și în utilizările de zi cu zi:

• Sub formă de acid hipocloros(HClO), obținut prin hidroliza

hipocloritului de sodiu(NaClO). Se utilizează pentru eliminarea
bacteriilor și a altor microbi din apa de băut și piscine.
• Folosit în cantități mari în: produse de hârtie, produse antiseptice,
coloranți, mâncare, insecticide, vopsele, produse petroliere,
produse plastice, medicină, textile, solvenți, precum și multe alte
produse de larg consum.
• În chimia organică se folosesc proprietățile oxidante ale clorului
pentru a substitui atomi de hidrogen din componența moleculelor,
conferindu-le diferite proprietăți superioare(de exemplu în
copolimerii din cauciucurile sintetice)

• Soluțiile perfuzabile, denumite ser fiziologic sunt soluții de 0,9%

NaCl.

• Alte utilizări includ: producerea de clorați, cloroform, tetraclorură

de carbon și extragerea bromului.
Hidroliza
• Hidroliza este procesul de desfacere a unei legături chimice prin
combinare cu apa (H2O). Aceasta se realizează prin scindarea
moleculei de apă în hidrogen și hidroxil (-OH). Reacția inversă a
hidrolizei este reacția de condensare când se acceptă ionul de
hidroxil cu formare de apă.
• 2H2O + 2e- -> H2 + OH-
• In acest fel sunt desfăcute în biologie prin procesele metabolice cu
ajutorul enzimelor moleculele mari de proteine, polizaharahide sau
lipide în molecule mai mici monomere. Sursa de energie necesară
reacției o asigură ATP-ul (acidul adenozintrifosforic).
 Neonul
• Neonul este des folosit în tuburi luminoase care produc lumina
roșie-oranj. Deși li se zice "tuburi cu neon" celelalte culori se obțin
cu ajutorul celorlalte gaze nobile. Neonul este de asemenea folosit
în tuburi vidate, indicatoare de înaltă tensiune, tuburi de
televizoare și lasere heliu-neon. Neonul lichid este folosit comercial
pe post de refrigerent criogenic în aplicații care nu necesită heliu
lichid.
 Cuprul
• Cuprul era cunoscut şi el din cea mai veche
• Antichitate şi aproape sigur imediat după
• aur şi argint.Dar în vreme ce primele două
• aveau la început utilizări în confecţionarea
• podoabelor şi ca miuprul se gaseste in natura foarte rar sub forma
nativa cristalizat in octaedre sau cuburi.In minereurile de baza din
care se extrage Apariţia cuprului, mult mai dur şi mai ieftin, şi-a putut
extinde utilizările şi la fabricarea armelor şi a diferitelor ustensile .
• • robineţi; cabluri electrice şi conductori; monezi;• tablă pentru
acoperişuri; plăci de circuite imprimate;• confecţionarea de instalaţii,
de site, radiatoarelor de maşini.
 Fierul
• Fierul este în prezent cel mai utilizat metal,
• cuprinzând 95% din producția mondială de
• metale, ca și masă. Datorită combinării unei
• rezistențe înalte cu un preț redus, el se folosește în prezent mai ales în
cadrul aliajelor, pentru realizarea de diverse piese și structuri.

• Alături de cobalt și nichel, fierul este unul dintre cele trei materiale
feromagnetice care fac posibilă aplicarea practică a electromagnetismului la
generatoare electrice, transformatoare și motoare electrice.

• Aliajele fier-carbon sunt materialele cu cea mai largă răspândire în industrie.

Ele se împart în oțeluri, cu un conținut de carbon de până la 2,11 % și fonte,
cu un conținut de carbon mai mare de 2,11 %.
• Topirea minereului de fier în oțel consumă 55% din oxigenul produs
industrial. În acest proces, O2-ul e injectat printr-o „lance” cu
presiune ridicată în fierul topit, care îndepărtează impuritățile de
sulf și carbonul în exces, precum și respectivii oxizi SO2 și CO2.
Reacțiile sunt exotermice, deci temperatura ajunge la 1.700 °C.

• Alt 25% din oxigenul produs comercial e folosit în industria

chimică.Etena reacționează cu O2 pentru a crea oxid de etenă, care
e convertită în glicol de etenă; un material indispensabil în
producerea multor produse, cu ar fi antigelul și polimerii de
poliester (precursorii multor plastice și țesături).
• Cea mai mare parte din restul de 20% din oxigenul produs
comercial e folosit în scopuri medicale, sudare și tăiere, ca oxidant
în combustibilul de rachete, și în tratamentul cu apă. Oxigenul e
folosit în sudarea oxiacetilenică, arderea acetilenei cu O2 pentru a
produce o flacără foarte fierbinte. În acest proces, metalul cu o
grosime de până la 60 de cm e încălzit, prima dată, cu o flacără
oxiacetilenică mică și apoi tăiat rapid cu un jet mare de O2.
• Feroaliajele sunt aliaje ale fierului cu alte elemente chimice, acestea
fiind prezente în procentaje ridicate. Exemple sunt ferosiliciul sau
feromanganul; care se utilizează la elaborarea oțelurilor aliate sau a
altor aliaje.

• Alte aliaje importante sunt cele cu nichel, dintre care se remarcă

invarul (36% Ni, rest fier), care caracterizează printr-un coeficient de
dilatare termică foarte redus și se utilizează în aplicații unde este
nevoie de modificări dimensionale minime în raport cu temperatura.

• Oxizii de fier sunt folosiți la fabricarea de medii magnetice pentru

stocarea informațiilor. Deseori ei sunt amestecați cu alți compuși, dar
își păstrează proprietățile magnetice în soluție.

• În medicină se folosesc preparate pe bază de fier ca antianemice.

Zincul
• Zn R1 de puritate 99, 99% foloseşte la: fabricarea tablelor benzilor
barelor, sârmelor etc. cu destinaţii speciale; elemente galvanice,
anozi pentru electroliză, aliaje cu bază de zinc pentru electroliză,
aliaje cu bază de zinc pentru turnare sub presiune, şi oxid de zinc cu
destinaţie specială.
• Zincul R2 de puritate 98, 6% este folosit pentru: zincări la cald,
fabricatrea ZnO calitatea I, fabricarea aliajelor.
• Zn D1 de puritate 98, 5% este folosit pentru diferite produse
laminate obişnuite, pentru aliaje Cu-Zn obişnuite, pentru fabricarea
Zn praf şi pentru zincări la cald.
• Zincul D2 de puritate 97, 5% este folosit pentru aliaje Cu-Zn cu Pb,
pentru fabricarea ZnO calitatea a II-a şi a III-a, precum şi în
metalurgie la dezargintarea plumbului.
• Oxidăndu-se cu uşurinţă în aer, în prezenţa Co2 şi a umidităţii, stratul subţire
de oxid format este aderent şi compact, împiedicând corodarea în continuare
a metalului. Pe baza acestei proprietăţi Zn este utilizat pe scară largă la
acoperirea tablei, ţevilor şi a sârmelor din oţel prin procedeul cunoscut sub
numele de zincare. Tot o acoperire de protecţie se realizează şi prin
metalizare, metodă cu ajutorul căreia Zn topit este pulverizat pe suprafaţa
materialelor metalice.
• O importantă cantitate de Zn este folosită în metalurgie, la extragerea Pb, Au
si Ag, precum şi la elaborarea unor aliaje, în special alama. Dintre aliajele cu
baza de Zn se menţionează aliajele: Zn-Al (cu 4% Al) sau Zn-Al-Cu (cu 4% Al şi
1-2, 76% Cu) utilizate la obţinerea pieselor turnate sub presiune (capace de
ceasornice, aparate de ras, piese pentru maşini de scris etc.) asigurând o mare
stabilitate dimensională.
• Cantităţi însemnate de Zn sunt folosite la fabricarea ZnO, cel mai
uzual pigment anorganic alb. În afară de industria coloranţilor ZnO
este utilizat în industria cauciucului, în industria ceramica, în
medicină etc.
• De menţionat că sărurile de Zn introduse în organism pe cale
internă sunt toxice, iar asupra pielii au o acţiune astringentă şi
iritantă; aerosoli de ZnO pot provoca aşa numita febră de Zn.
• Si se mai foloseste in produse de uz
• cosmetic: crema antirid, crema pentru
• cosuri, faimosul Zineryt, chiar in rujuri.
Argintul
• Fiind un foarte bun conducător de electricitate, este folosit în
electrotehnică și electronică, fie ca atare, fie sub formă de depuneri
galvanice. Deoarece este foarte ductil, se pot realiza prin tragere
fire extrem de subțiri, iar prin turnare și ambutisare, conectori și
pastile pentru contacte electrice. Deși se oxidează cu ușurință,
stratul de oxid nu este aderent, drept pentru care mulți ani a fost
principalul metal folosit în conectică. Cu toate acestea, odată cu
progresul tehnologic din ultimii ani, conectica de înaltă calitate se
realizează din aur sau argint aurit.
• Se mai întrebuințează si ca bani, în giuvaergerie, precum și în
medicină. Deoarece eliberează spontan ioni negativi (care au
acțiune germicidă), multe decenii a fost întrebuințat la
confecționarea de instrumente medicale și proteze. În
stomatologie, din argint se realizează cu succes pivoți endodontici.
Nu poate fi folosit ca atare la confecționarea de proteze dentare, ci
numai în aliaje, împreună cu celelalte metale nobile.