Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
joi, 22 februarie 2007 Deficitul de pigmentatie este reprezentat in mai multe forme si are mai multe cauze. Daca ar fi sa dam o definitie a depigmentarii, altfel numite si tulburari de culoare a pielii, atunci spunem ca sunt generate de modificarile calitative si cantitative ale celor doi factori care dau culoarea naturala a pielii. Acestia sunt: cantitatea de pigment, adica melanina, si calitatea si cantitatea capilarelor sanguine ale pielii. Culoarea este de fapt o mixtura intre nuantele auriu-negricios, data de melanina, si rosu, data de sange. Acest lucru explica si faptul ca fiecarui individ in parte ii este specifica o anumita nuanta a pielii, in functie de cat procent din cele doua amestecuri participa la culoare. Zonele depigmentate, care au adesea contururi geografice, sunt determinate de numarul redus de capilare pe unitatea de suprafata a pielii. Afectiunea se numeste naevanemie si poate fi confundata cu vitiligo. Exista situatii in care, din nastere, cantitatea de pigment este redusa, si atunci persoana sufera de o boala numita albinism, care se poate manifesta prin intoleranta la lumina, chiar cu arsuri solare stand numai in camera. Specifica acestor persoane nu este numai depigmentarea pielii, ci si cea a parului, care se prezinta in toate partile corpului, ca si pe fata si cap, decolorat, alb. Asemenea cazuri, din fericire, sunt rare. Cateodata apar pete depigmentate in urma evolutiei unor leziunii de psoriazis, vindecari de tip eczema, afectiuni alergoeczematice, care lasa pete decolorate la copii. Cea mai cunoscuta dintre afectiunile cauzate de deficitul de pigmentatie este vitiligo. In aceasta locala, cantitatea de pigment produsa de melanocit scade si in unele cazuri, numarul de celule producatoare pigment dispare. Zonele cele mai afectate sunt incheieturile bratelor, picioarelor, zona din jurul ochilor, gurii, nasului, degetelor. Cauzele care produc vitiligo sunt multiple, cum ar fi: stresul intens (brutal) sau de lunga durata (lent), traumatisme fizice, repetitive urme de lovituri, tulburari metabolice care impiedica sinteza de melanina in celule. Foarte multi ani, rezultatele tratamentelor au fost nesatisfacatoare, fapt care a acreditat ideea ca este vorba despre o boala netratabila. Produsele obtinute in ultimul timp, in cunoasterea cauzelor aparitiei bolii, au permis noi metode de tratament, astfel incat astazi se apreciaza ca 80% din pacientii cu vitiligo pot obtine pigmentarea leziunilor. Se spune ca exista doua categorii: unde nu mai exista celule de pigmentat in leziune, iar sansele de vindecare sunt reduse, si celule prezente, dar inhibate. Cele mai bune rezultate sunt in cazurile in care exista celule inhibate functionale, care stimulate repigmenteaza leziunea. S-a constatat insa ca si in cazurile in care celulele lipsesc se poate determina o migrare a celulelor din profunzimea firului de par sau a tegumentelor.
Depigmentare este iluminarea de piele, sau pierderea de pigment. Depigmentare a pielii poate fi cauzata de o serie de condiii locale i sistemice. Pierderea de pigment poate fi parial (leziuni ale pielii) sau complet (cauzate de vitiligo). Acesta poate fi temporar (de la tinea versicolor ) sau permanente (de albinism ). Cel mai frecvent, depigmentare a pielii este legat de persoanele nscute cu vitiligo , care produce diferite zone de piele lumina si intuneric. Aceste persoane, n cazul n care astfel a decis s utilizeze un proces de iluminare chiar i n tonul pielii lor, ar putea aplica o crema care conine compus organic monobenzone pentru a diminua pigment rmas. De droguri de brand care ncorporeaz 20% monobenzone este benochin , realizat de ICN . n ce mai mult, oameni care nu sunt afectate de vitiligo experimentul cu concentraii mai mici de creme monobenzone, n sperana de a uurarea tonul pielii lor n mod uniform. O metod alternativ de iluminat este de a utiliza chimice mequinol pe o perioad ndelungat de timp. Att monobenzone i mequinol produc dramatice albire a pielii , dar reacioneaz foarte diferit. Mequinol lasa pielea extrem de cautati palid. Cu toate acestea, bronzare este nc posibil. Monobenzone aplicat topic elimin complet de pigment pe termen lung si viguros de soare de siguran trebuie s fie respectate pentru via, pentru a evita grave arsuri de soare i a melanoamelor . Oamenii care folosesc monobenzone fr a fi nevoie n prealabil de vitiligo face acest lucru, deoarece produse standard care conin hidrochinon sau ali ageni de iluminat nu sunt eficiente pentru pielea lor i din cauza preurilor i puterea ingredient activ. Cu toate acestea, monobenzone nu este recomandat pentru afectiuni ale pielii, altele dect vitiligo. AP raporteaz c att de hidrochinon i benochin au fost gsite n casa de Popstar lui Michael Jackson. [1] Pentru leziuni pigmentare persistente Q-switched Ruby cu laser , crioterapie sau TCA [ dezambiguizare nevoie de coji de] pot fi utilizate pentru a asigura pielea rmne fr pigment.
Desi este inestetica, hiperpigmentarea este de obicei inofensiva. Aceasta problema destul de des intalnita este cauzata de hiperactivitatea celulelor numite melanocite, care stimuleaza productia de melanina, substanta ce ofera culoare pielii. Ce face ca aceste melanocite sa produca prea multa melanina? Soarele, in primul rand si activitatea hormonala, in al doilea rand. De aceea, unele dintre petele pigmentare, si cele mai proeminente de altfel, apar in timpul sarcinii, fiind cauzate de fluctuatiile hormonale, dar si in urma expunerii la soare.
Hiperpigmentarea postinflamatorie
Acest tip de pigmentare apare de obicei in cazul persoanelor brunete, care au pielea mai inchisa la culoare, in urma vindecarii unei rani, precum taietura, arsura, zgarietura sau acnee. Zona din jurul cicatricei se poate colora intens, ramanand astfel timp de cateva saptamani, dar se poate transforma si intr-o cicatrice permanenta. Pentru a preveni transformarea unei mici plagi intr-o cicatrice permanenta din cauza hiperpigmentarii, foloseste local o crema cu factor de protectie ridicat. Daca pigmentarea apare si persista, poate fi tratata de un medic dermatolog folosind tehnici de decolorare a pielii, peeling chimic sau microdermabraziune.
Melasma si cloasma
Melasma este un tip de hiperpigmentare comuna in randul femeilor. Potrivit Academiei Americane de Dermatologie, 90% dintre persoanele afectate de melasma sunt femeile. Nu este cunoscuta cu exactitate cauza aparitiei acestei probleme de pigmentare, dar se crede ca este ereditara. Melasma care apare in timpul sarcinii se numeste cloasma si se manifesta prin aparitia petelor cafenii sau brune pe obraji, nas sau frunte. Responsabile pentru aceasta sunt variatiile hormonale, normale in timpul sarcinii. Alti factori care determina aparitia melasmei sunt anticonceptionalele, tratamentele hormonale, unele medicamente si cosmetice, dar si expunerea la soare. De obicei, melasma dispare dupa nastere sau la stoparea tratamentelor hormonale. Dar daca pielea nu revine la culoarea sa initiala, consulta sfatul unui medic dermatolog, care iti va recomanda una dintre solutiile posibile: tratament local cu crema pe baza de steroizi, peeling-uri chimice, microdermabraziune sau tratament cu laser.
superioara, nasul, barbia. Foarte rar poate aparea pe antebrate. Culoarea poate varia in functie de localizarea pigmentului: la suprafata pielii (in epiderm) maronie, mai profund (in derm) nuanta gri-albastruie, sau mixta culoare gri-maronie. Stabilirea profunzimii pigmentarii are foarte mare importanta pentru raspunsul la tratament. Cauzele melasmei Predispozitia genetica este un factor important, aproximativ 30% dintre paciente avand istoric familial de melasma. Expunerea la soare este un alt factor foarte important. Pigmentarea faciala este mult mai evidenta in lunile insorite si se poate estompa mult iarna. Implicate sunt radiatiile ultraviolete A, B precum si radiatiile vizibile. Factorii hormonali mecanismul exact de actiune este necunoscut; in sarcina poate aparea pigmentarea fetei masca de sarcina sau cloasma. Melasma apare si concomitent cu folosirea contraceptivelor orale, precum si la barbatii cu cancer de prostata care fac tratament cu dietilstilbestrol. La femeile la menopauza care fac tratament de substitutie hormonala poate aparea pigmentarea fetei. Alte cauze: medicamentele sau unele cosmetice, precum si orice iritatie a fetei pot duce, in rare cazuri, la aparitia melasmei. Diagnostic si tratament Examinarea pacientei este de cele mai multe ori suficienta pentru diagnosticare. Pentru a stabili profunzimea pigmentarii este necesara examinarea cu lampa Wood intr-o camera intunecata. In cazul pigmentarii superficiale, epidermice, petele sunt accentuate, iar in cazul pigmentarii mai profunde, dermice, petele se estompeaza. Melasma este dificil de tratat, disparitia pigmentarii se face gradual, in timp, si poate oricand reaparea daca nu este evitata expunerea la soare. Tratamentul de electie il constituie aplicarea de creme depigmentante, dar neaparat in combinatie cu cremele fotoprotectoare. Agentii depigmentanti sunt reprezentati de hidrochinona, tretinoin, acid azelaic, si se aplica doar pe zonele afectate, timp indelungat. Daca pigmentul este situat mai profund in derm este foarte putin influentat de tratament si in acest caz singura solutie este reprezentata de estomparea leziunilor prin machiaj. Lentigo-urile Lentigo-urile reprezinta alte forme de pete pigmentare; au diametrul pana la 5 mm, sunt asemanatoare pistruilor, de care se deosebesc prin cateva lucruri: sunt mai inchise la culoare; - apar si pe zonele neexpuse la soare (pe buze, palme sau talpi); - culoarea lor nu se accentueaza dupa expunerea la soare. Lentiginile sunt de mai multe feluri: - simple (lentigo simplu), care apar din copilarie; - lentigo solar sau senile (asa-numitele pete de ficat) apar in special dupa 50 de ani si se localizeaza pe dosul mainilor si pe fata; - lentigo asociat cu diferite sindroame (cu anomalii cardiace, neurologice, gastrice etc.). Tratamenul se poate face cu creme depigmentante, prin crioterapie sau cu laser.
Pistruii Efelidele (pistruii) pot debuta de la varsta de aproximativ trei ani, iar numarul lor poate creste, atingand maximul in adolescenta. Se prezinta ca pete mici, de culoare maronie, cu diametrul de pana la 5 mm, multiple, localizate pe zonele fotoexpuse. Apar cel mai frecvent la persoanele cu pielea alba si parul blond sau roscat. Efelidele se mostenesc de la parinti, dar factorii de mediu au si ei un rol important. Expunerea la soare (la UVA si UVB) creste numarul lor si le accentueaza culoarea. Pistruii nu sunt periculosi, dar ei sunt marca unui anumit tip de piele, care este predispusa la dezvoltarea cancerelor cutanate, astfel incat protectia antisolara trebuie sa existe obligatoriu. Ati constatat ca odata cu venirea soarelui pistruii s-au accentuat sau pe fata v-au aparut pete maronii? Desi in categoria petelor pigmentare pot intra mai multe afectiuni, va prezentam cateva date care va pot ajuta sa intelegeti mai bine aceste modificari de culoare. Sub epiderma se gasesc celulele pigmentare, melanocitele. Acestea produc pigmentul numit melanina, care are rolul de a ne proteja de efectele daunatoare ale radiatiilor ultraviolete. Melanina absoarbe energia luminii, devenind mai inchisa la culoare; acesta este motivul pentru care pielea se bronzeaza, daca este expusa la soare. Mai tarziu, melanina migreaza spre suprafata pielii si se desprinde impreuna cu celulele moarte, iar bronzul dispare. Uneori distributia melaninei nu este uniforma aparand pete pigmentare sau pistrui. Petele pigmentare apar odata cu inaintarea in varsta, expunerea indelungata la soare, in sarcina sau din cauza unui regim de viata neadecvat. Simplist vorbind, pistruii sunt niste banale pete pigmentare, fara nici o semnificatie clinica aparte si cu evolutie benigna. Sunt de dimensiuni relativ mici (mm pana la cm), culoare cafenie deschisa, care este accentuata de soare. In lunile de iarna aceste leziuni aproape ca dispar si odata cu ele si disconfortul estetic al unora. De indata ce apare soarele, pistruii reapar, iar odata cu trecerea timpului, ei cresc in numar. Pistruii se mostenesc de la parinti, dar factorii de mediu au si ei un rol important. Expunerea la soare (la UVA si UVB) creste numarul lor si le accentueaza culoarea. Chiar daca pistruii nu sunt periculosi, ei sunt marca unui anumit tip de piele, care este predispusa la dezvoltarea cancerelor cutanate, astfel incat protectia antisolara trebuie sa existe obligatoriu. Lentigo-urile reprezinta alte forme de pete pigmentare, au diametrul pana la 5 mm, sunt asemanatoare pistruilor, de care se deosebesc prin faptul ca sunt mai inchise la culoare, apar si pe zonele neexpuse la soare (buze, palme sau talpi), iar culoarea lor nu se accentueaza dupa expunerea la soare. Trebuie sa mai stiti ca pielea isi mai poate schimba coloritul si datorita unor cauze interne. Astfel, apar modificari de colorit datorita pigmentilor biliari, de exemplu in hepatita sau datorita unor substante chimice colorate cu care unele persoane lucreaza in laboratoare. Coloritul normal al pielii mai poate fi modificat si datorita unor boli ale pielii, boli ale organelor hematopoetice, boli infecto-contagioase, boli ale inimii etc.
Cuprins articol
1. 2. 3. 4. 5. 6. Generalitati Cauzele semnelor hiperpigmentare Semnele necesita tratament? Cele mai frecvente semne hiperpigmentare Clasificare Caracteristicile semnelor hiperpigmentare
stagneze si ulterior hemangiomul intra in procesul de involutie. Hemangioamele sunt localizate pe trunchi, extremitate cefalica (cap si gat) si mai rar pe trunchi. Adesea ele sunt izolate, unice si nu determina complicatii prin localizarea lor. Pot pune probleme doar daca afecteaza pleoapele si daca exista si hemangioame viscerale.
Clasificare
Sus Hemangioamele se impart in: 1. Hemangioame capilare Au culoare asemanatoare capsunilor, pot sa apara oriunde pe corp, mai ale la nivelul scalpului, fetei, spatelui si toracelui. Sunt alcatuite din capilare sangvine fine si foarte compactate, dispuse sub forma unor ghemuri vasculare. Pot fi absente la nastere, dar pot evolua dupa, aparand chiar si la cateva saptamani. Evolutia lor poate fi foarte spectaculoasa deoarece pot atinge dimensiuni importante, chiar si 20 de cm, insa, ca toate hemangioamele, si acestea involueaza. Peste 90% dintre hemangioamele capilare dispar pana la varsta de 9 ani, iar in locul lor pot ramane zone hipocrome (mai decolorate decat tegumentul din jur) sau cu o textura modificata (adesea sunt mai aspre, cu tendinta la descuamare); 2. Hemangioame cavernoase Se mai numesc si angioame cavernoase. Sunt foarte asemanatoare hemangioamelor capilare, dar sunt localizate in straturile profunde ale pielii precum si la nivelul viscerelor. Cand sunt in piele, aspectul lor nu este atat de caracteristic, adesea zona este doar mai reliefata si are o coloratie rosie violacee; 3. Hemangioame in pata de vin de Porto Sunt pete relativ circumscrise, nereliefate, de culoare violet, care sunt localizate mai ales la nivelul fetei. Dimensiunile lor variaza foarte mult, apar tot printr-un mecanism de proliferare vasculara, insa ele nu dispar in timp. Daca sunt inestetice si sunt pe zone vizibile pot fi indepartate chirugical; 4. Pete rozate Sunt foarte frecvente si pot fi observate la 30 - 50% dintre nou nascuti. Ele sunt de fapt vase de sange vizibile prin transparenta tegumentului. Apar mai ales pe frunte, pleoape, buza superioara si pe ceafa. Pe masura ce bebelusul se dezvolta, aceste semne dispar. Petele rosiatice sunt adesea asimptomatice. Prezenta lor la nivelul tegumentului nu determina acuze sistemice. Daca se dezvolta foarte mult in dimensiuni si cresc si in volum, exista riscul de traumatizare, cu aparitia unr posibile complicatii. Astfel, ele pot sangera, se pot necroza sau pot fi sursa de infectii. Diagnosticul de hemangiom tegumentar este pus relativ usor, prin examinarea fizica a nou nascutului atat in primele ore de la nastere, cat si in zilele urmatoare. Pentru descoperirea unor hemangioame profunde, organice, se recomanda efectuarea investigatiilor radioimagistice de tipul rezonantei magnetice nucleare sau computer tomografiei. Atitudinea terapeutica in hemangioame variaza foarte mult de la situatie la situatie. De cele mai multe ori medicii prefera sa astepte ca hemangiomul sa se resoarba de la sine.
Hemangiomale capilare sau petele rozate au caracter temporar si nu trebuie tratate specific. In cazul in care hemangioamele cresc foarte repede in dimensiuni si au localizari critice (pleoape, unghiul intern al ochilor, viscere) se pot administra corticoizi care sa tina sub control expansiunea tumoretelor. Hemangioamele in pata de vin de Porto pot avea indicatie de tratament chirurgical, mai ales daca sunt localizate la nivelul fetei. Se prefera tratamentul laser, acesta avand cele mai bune rezultate dovedite. Deoarece cauza exacta de aparitie a hemangioamelor nu este complet cunoscuta, aparitia lor nu poate fi prevenita deocamdata. Petele hipercrome sunt reprezentate de diversi nevi, pata mongoliana, pete cafe au lait, lentigo.
Petele hiperpigmentare se diagnosticheaza clinic: medicul le analizeaza aspectul si daca este cazul poate decide sa le biopsieze. Pentru biopsie se recolteaza un fragment tisular care este apoi trimis spre analiza laboratorului de histopatologie. Rezultatul poate stabli daca tumora respectiva este benigna sau are caractere de malignitate. Petele hipercrome benigne nu necesita un tratament de specialitate. Ele pot fi acoperite cu un machiaj corespunzator, daca este cazul si sunt foarte inestetice. Daca exista riscul de malignizare, atunci conduita terpeutica se modifica si poate aparea indicatia de excizie. Specialistii recomanda pacientilor sa verifice atent si periodic acest tip de pete si sa se prezinte la medic daca apar modificari de forma, aspect, consistenta a pielii, daca tumora se extinde sau suprafata ei se ulcereaza, sangereaza. Daca apare inflamatie, durere,prurit pacientul trebuie sa se prezinte la medic in vederea investigarii si tratarii corecte a leziunii. Aparitia petelor hipercrome nu poate fi prevenita insa pot fi prevenite o serie de complicatii ale acestora prin evitarea expunerii la soare, folosirea unei creme cu factor de protectie solar, evitare agresarii zonelor hiperpigmentate. Mar
Ca localizare, petele pigmentare apar pe fata, pe decolteu, pe spate, pe brate si maini, dar si pe picioare, e drept ca mai rar. Iar ca aspect, au margini neregulate si diverse nuante.
Culoarea petelor variaza, in functie de localizarea pigmentului. Cand este la suprafata pielii, in epiderma, petele sunt maronii; daca hiperpigmentarea apare in straturile mai profunde, nuanta petelor poate fi gri-albastruie sau gri-maronie. In functie de aceasta, difera si raspunsul la tratamentele de albire. Petele de la suprafata cedeaza mai repede, iar pentru cele mai adanci, e nevoie de mai multa rabdare.
Tipuri de pete pigmentare 1. Pistruii Pot fi mosteniti sau dobanditi, dar, oricare ar fi cauza, nu trebuie sa uiti ca se accentueaza la soare. Cei mosteniti incep sa se manifeste in jurul varstei de trei ani, cei dobanditi apar dupa expuneri repetate la soare si au marginile neregulate.
2. Cloasma Se mai numeste si masca de sarcina si apare cu precadere in ultimele luni de sarcina. Cele mai afectate sunt femeile cu pielea inchisa la culoare. Hiperpigmentarea nu apare doar la nivelul fetei, ci si in zona ombilicului, mameloanelor si organelor genitale externe. Totul se intampla pe fondul cresterii nivelurilor hormonilor estrogen si progesteron.
3. Lentigo Petele seamana cu pistruii, in ceea ce priveste forma si diametrul, dar sunt mai inchise la culoare si apar chiar si pe zonele neexpuse la soare, cum sunt palmele sau talpile. Nici culoarea lor nu se modifica in urma expunerii la soare.
4. Hiperpigmentarea postinflamatorie Apare mai ales in cazul persoanelor cu pielea inchisa la culoare si este pusa pe seama proceselor care preced afectiunea pielii (infectii, reactii alergice, raniri, traume, procese inflamatorii de tipul acneei, eczemei, psoriasisului etc.). Acestea stimuleaza melanocitele din epiderma, prin urmare sinteza melaninei creste, si pigmentul este transferat catre celulele din jurul ranii.
5. Acanthosis nigricans Este o alta forma de hiperpigmentare care apare in marile pliuri ale pielii: axilare, lateralele gatului, submamare, inghinale etc. Pielea se inchide la culoare si se ingroasa in aceste zone. Afectiunea poate fi mostenita si este des intalnita la persoanele obeze sau in randul celor care sufera de boli endocrine.
Primele masuri includ consultarea unui dermatolog, pentru a stabili exact cauza aparitiei petelor, si evitarea expunerii la soare. Foloseste creme fotoprotectoare in orice anotimp, daca pielea ta are tendinta sa se pateze. Alege-le pe cele cu factor de protectie solara de cel putin 15. Consuma alimente bogate in vitamina C, si pielea ta va deveni mai rezistenta la soare. Zeama de lamaie este un depigmentant natural foarte eficient. Aplic-o in combinatie cu otet, drojdie de bere, tarate de grau sau fructe de sezon.
1. Infuzia de cicoare Bea-o in fiecare dimineata, cu jumatate de ora inainte de micul dejun. Prepar-o dintr-o lingurita de planta uscata la 100 ml de apa fiarta.
3. Infuzia de patlagina Tamponeaza-ti petele cu infuzie de patlagina, pe care o prepari dintr-o lingurita de planta la 250 ml de apa clocotita.
Rezultatele se vad dupa aproximativ o luna. Si infuzia de papadie are rezultate spectaculoase. Pune doua lingurite de planta la 250 ml de apa fiarta.
4. Decoctul din frunze de pelin Se prepara din doua lingurite de planta pe care le fierbi timp de trei minute in 250 ml de apa. Tamponeaza cu el zonele afectate, de trei ori pe zi.
5. Castravete ras cu suc de ceapa Rade castravetele cu tot cu coaja si amesteca-l cu suc de ceapa, in parti egale. Aplica-l, prin tamponare, pe pete.
6. Drojdie de bere cu suc de lamaie Prepara o pasta din drojdie de bere diluata in suc de lamaie si intinde-o pe zonele cu pete. Cum evitam aparitia petelor pigmentare
Publicat inDermatologie
Petele hiperpigmentate sunt pete de culoare mai inchisa comparativ cu pielea normala, ce pot aparea oriunde pe suprafata corpului, in special pe fata, decolteu, maini. Substratul aparitiei lor este cresterea cantitatii de melanina de la nivelul pielii, ca urmare a intensificarii activitatii melanocitelor. Melanina in exces se poate depune superficial (in epiderm) sau mai profund (in derm), ceea ce influenteaza raspunsul la tratament (pigmentul profund este mai dificil de tratat). Exista mai multi factori care pot induce acest comportament al melanocitelor, printre care expunerea la soare, hormonii, anumite afectiuni si unele medicamente. Acestia pot actiona separat sau impreuna, fiind descrise mai multe tipuri de pete pigmentare. Melasma apare mai ales la nivelul fetei Apare sub forma de pete maronii localizate la nivelul fetei (in special frunte, obraji), mai ales la femei. Cauzele sunt reprezentate de modificari hormonale: apare adesea in sarcina; uneori debutul se coreleaza cu administrarea contraceptivelor orale; poate fi consecinta administrarii tratamentelor hormonale, de exemplu la femeile aflate la menopauza care iau tratament de substitutie. Totodata, este provocata de unele medicamente, reactii la anumite produse cosmetice, fiind descrisa si o predispozitie genetica, iar soarele este un factor agravant. Melanoza periorbitala si petele solare sau senile Melanoza periorbitala este reprezentata de acele cercuri intunecate din jurul ochilor, frecvent insotite de edem (pungi) sau de pierderea de volum. Pot fi cauzate de stres, oboseala, suprasolicitarea ochilor, inaintarea in varsta, fiind, de asemenea, descrisa o predispozitie genetica. Petele solare sau senile, denumite popular pete hepatice, nu au de fapt legatura cu functia ficatului, ci cu procesul de fotoimbatranire a pielii. Apar mai ales dupa 50 de ani, dar si mai devreme la cei care se expun excesiv la soare de la varste fragede si sunt localizate indeosebi pe fata si pe dosul mainilor. Petele pigmentare ca semne ale unor boli interne Hiperpigmentarea postinflamatorie este culoarea inchisa care ramane in urma vindecarii unor afectiuni dermatologice (de exemplu, acnee, dermatita de contact, eruptii postmedicamentoase), riscul fiind mai mare la cei cu pielea mai inchisa la
culoare. Uneori, cauza tulburarilor de coloratie poate fi urmarea unor afectiuni interne, de exemplu boala Addison, cauzata de functia insuficienta a glandelor suprarenale. In acest caz, este necesar un tratament adresat bolii de baza. Cum tratam hiperpigmentarea? Primul pas in tratarea hiperpigmentarii este consultarea medicului dermatolog, deoarece o pata poate fi orice, de la o simpla pata solara pana la stadiul precoce al unui cancer cutanat. Dupa stabilirea diagnosticului, se poate institui tratamentul. Petele pigmentare sunt destul de rezistente la terapie. Este utila intreruperea administrarii contraceptivelor orale sau a altor medicamente implicate in aparitia hiperpigmentarii, acolo unde este cazul. La circa o treime dintre pacienti se pot obtine rezultate satisfacatoare in tratarea hiperpigmentarii, folosind produse topice pe baza de hidrochinona, acid azelaic, tretinoin, acid glicolic, acid lactic si alti alfahidroxiacizi in combinatie cu fotoprotectoare eficiente. Insa trebuie sa evitati expunerea in exces la soare si sa folositi fotoprotectoare care contin dioxid de zinc sau dioxid de titaniu. Dermato-cosmetica in tratarea petelor pigmentare Daca produsele destinate ameliorarii petelor pigmentare nu ofera rezultatul dorit, se poate recurge la dermato-cosmetica, insa medicul dermatolog stabileste tipul de tratament, numarul de sedinte si intervalul dintre acestea. Iata cateva metode:
Peelingul chimic; Dermabraziune si microdermabraziune; Crioterapie (pentru petele mici); Tratamentul cu lumina intens pulsata (IPL); Electrostimularea; Tratamentul laser.
Persoanele care se confrunta cu aceasta problema trebuie sa evite expunerea la soare in exces si sa stie ca, din pacate, exista si pete care fie nu raspund suficient la tratament, fie reapar. Solutia poate fi estomparea lor cu ajutorul produselor de machiaj speciale pentru tenul cu tulburari de pigmentare.
cele mai multe ori ele sunt rezultatul expunerii neprotejate la soare. Alte cauze ale petelor pot fi anticoncepionalele, sarcina sau tratamentele cu estrogen, iar n aceste cazuri petele sunt denumite cloasm (chloasma) sau pete hormonale. Atenie, lentigo nu este o pat hiper pigmentat ci o aluni care seamn cu o pat cutanat. Indiferent de sursa petelor problema este aceiai: producerea excesiv de melanin. Melanina este pigmentul (agentul de cololare) pielii i se produce prin sinteza melaninei, un proces complex controlat ntr-o anumit msur de enzima numit tyrosinase. Exist foarte multe produse i ingrediente din care putei alege pentru a reduce aceste hiper pigmentri ale pielii, prin ncercare putei gsi ingredientul care v poate fi de ajutor. n primul rnd trebuie s eliminai cauza petelor; innd cont de faptul c majoritatea sunt produse de soare trebuie s nelegei c atta timp ct nu v protejai n fiecare zi din an nu o s reuii s eliminai aceste pete. Dac nu folosii factor de protecie v pierdei timpul i banii cu orice alt tratament. Exist mai multe ingrediente prezente n produsele de skin lightening. Dintre ele, cel mai cunoscut i cu cele mai multe studii este hidroquinona (hydroquinone). ns acest ingredient nu este singurul disponibil, tratamentele depind de preferinele fiecruia i de experiena pe care o avei deja. Cnd alegei un tratament este important s luai n considerare ct de adnc i ct de mare este aceast hiper pigmentare. Dac pata este superficial atunci o combinaie ntre un factor de protecie i un ingredient activ (hydroquinone 2%4%; azelaic acid 15%-20%; kojic acid; Retin-A; arbutin, vitamina C) pot face schimbri mari. Dac petele sunt profunde i pe suprafate mari atunci procedurile medicale sunt mai indicate pentru a avea rezultate satisfctoare i anume IPL, tratament cu laser i peelinguri chimice. E important s nu uitai c dup ce ai ndeprtat aceste pete prin diverse metode trebuie s prevenii recidivarea lor i apariia altora noi, iar pentru asta trebuie s folosii produse cu factor de protecie n fiecare zi din an. Soarele si fotoimbatranirea Scris de Adriana AIONICESEI Expunerea cronica, prelungita si de la varste fragede la soare duce la aparitia timpurie a semnelor de imbatranire ale pielii in zonele neacoperite. Acest proces este cunoscut sub numele de fotoimbatranire. Raspunsul sistemului pigmentar la actiunea ultravioletelor este de doua tipuri:
pigmentare imediata, care se produce in minute de la expunerea la soare si se sterge dupa 6-8 ore, fiind produsa de UV cu lungime mare de unda (UV A) si de lumina vizibila. Acesta este rezultatul unei oxidari a melaninei preexistente sau a precursorilor ei, mai mult decat a sintezei de pigment nou. Dupa unele date s-ar produce si migrare periferica a melanozomilor din melanocite. pigmentarea intarziata, datorata atat UV A, cat si UV B. Apare la 48-72 de ore, este persistenta, este rezultatul unei productii noi de melanina.
Sub actiunea ultravioletelor, 7-dehidrocolesterol este transfromat in vitamina D3 la nivelul pielii si de aici, prin sange, ajunge la nivelul ficatului. Pentru a asigura necesarul de vitamina D este suficienta o expunere la soare de 15 minute de 2-3 ori pe saptamana. Soarele emite permanent radiatii electromagnetice. Cele care ajung pe suprafata pamantului dupa trecerea prin atmosfera sunt reprezentate de radiatii ultraviolete (UV A si UV B), lumina vizibila si o parte din radiatiile infrarosii. Cantitatea radiatiilor nu este constanta. Ea depinde de momentul zilei, de sezon si localizarea geografica. Pielea este cel mai mare organ al corpului uman. Printre multiplele functii ale acesteia se numara si protectia impotriva radiatiilor solare. Tegumentul uman este compus din trei straturi. Stratul cel mai extern este epidermul. Acesta este alcatuit in special de keratinocite care sunt formate in straturile bazale si migreaza ascendent pentru a se diferentia complet la suprafata pielii. Este nevoie de aproximativ 4 saptamani pentru a realiza acest proces. Alte celule importante de la nivelul epidermului sunt melanocitele si celulele Langerhans. Primele dau culoarea pielii si sunt intalnite in special la nivelul jonctiunii dermoepidermice. Exista, de asemenea, si un numar mic de limfocite imprastiate. Dermul este structura de rezistenta a pielii. Este alcatuit din doua straturi. Primul se numeste papilar si este format din tesut conjunctiv bogat in substanta fundamentala, fibroblasti, celule pigmentare, fibre de reticulina, fibre elastice si elemente vasculonervoase. Al doilea strat este dermul reticular, caracterizat de prezenta unui mare numar de fibre de colagen dispuse in fascicule tangentiale si perpendiculare pe suprafata pielii, fibre si lame elastice si putini fibroblasti. Hipodermul este alcatuit din tesut conjunctiv lax si contine numerosi paniculi adiposi. La acest nivel se gasesc glomerulii glandelor sudoripare, partea profunda a foliculilor pilosi, elemente vasculare si nervoase, si in unele regiuni muschi pilosi. Protectia organismului impotriva radiatiilor solare este data de prezenta melaninei din melanocite. Cantitatea acestui pigment este variabila in functie de mediul extern, de rasa si materialul genetic al individului. Persoanele cu pielea mai inchisa la culoare si rasa neagra sunt mai protejate fata de ultraviolete. Melanocitele contin organite specializate in sinteza melaninei, melanozomii, care progreseaza dinspre zona perinucleara spre cea dendritica trecand prin diferite stadii. Diferentele de culoare dintre pielea alba si cea neagra se datoreaza melanocitelor si melanozomilor. Desi nu exista diferente de densitate a melanocitelor intre cele doua tipuri de piele, melanocitele din pielea neagra sunt mult mai mari, mai dendritice, o proportie mai mare din ele continand melanina. Melanozomii din pielea neagra sunt mai numerosi, mai mari, dispersati, cu un continut mai bogat in melanina; ei sunt degradati mai lent de enzimele lizozomale, odata transferati keratinocitelor. Melanozomii din pielea alba sunt mai mici, mai agregati in grupuri de 2-3. Aceste agregate fiind legate de membrana unui fagolizozom sunt distruse mai rapid. Printre factorii care stimuleaza melanogeneza figureaza hormonii stimulanti ai melanocitelor (melanotropine, alfa MSH, gamma MSH), estrogeni, progesteronul, ACTH, unele prostaglandine, cupru,
arseniu si radiatiile ultraviolete. Printre factorii care inhiba melanogeneza sunt tiamina, acidul ascorbic, hidrochinona, mercurul, argintul. Ultravioletele B (280-315 nm) pot ajunge pana la nivelul hipodermului, pe cand cele de tip A (315-400 nm) se opresc la nivelul dermului. Ajunse in straturile pielii, aceste radiatii pot determina aparitia unor modificari structurale. O calitate periculoasa a ultravioletelor este de a figenotoxice. Ele pot determina mutatii in genomul celular care pot avea ca rezultat transformarea maligna a acestora. Se pare ca un alt efect al radiatiilor solare este supresia raspunsului imun mediat celular fata de anumite antigene. Acest lucru este realizat pentru a preveni inflamatia excesiva in pielea expusa la soare, dar daca apare in acelasi timp cu o infectie sau o oncogena atunci pot fi dezavantaje pentru gazda. Expunerea la soare este incriminata in aparitia carcinomului cu celule scuamoase si a celui cu celule bazale. Ultravioletele mai pot induce si producerea radicalilor liberi, proces incriminat in mecanismul aparitiei fenomenelor imbatranirii. Prin expunerea la radiatii ultraviolete apare la nivelul pielii un proces inflamator. Acesta este caracterizat de invadarea dermului de catre monocite si neutrofile. Aceste celule contin radicali liberi care se elibereaza in tesut, ducand la distrugerea lui. Ultravioletele pot determina si direct oxidarea si ionizarea diferitelor substante. Radicalii liberi sunt molecule instabile, datorita prezentei unui electron liber la nivelul paturii externe, cu tendinta de a redeveni foarte rapid la o stare stabila si ,din aceasta cauza, sunt foarte reactivi. Au tendinta de a dona un electron catre un acceptor apropiat (reactie de reducere), sau sa accepte unul de la un donator apropiat (reactie de oxidare). Ca urmare, au o influenta majora asupra reactiilor redox atat de importante in organism. Tintele principale sunt reprezentate de complexele moleculare care cedeaza sau accepta usor un electron: cele ce contin grupari sulfhidril/ bisulfit sau metale, ca fierul sau cuprul. Practic orice tip de molecula: ADN, proteina, lipid, carbohidrat, poate fideteriorata. Radicalii liberi sunt implicati in procesul de imbatranire prin acumularea in timp a unor cantitati din ce in ce mai mari de ADN deteriorate si, ca urmare, de proteine si molecule modificate si prin efect direct de distrugere a structurilor inconjuratoare. Se produc modificari structurale la nivelul dermului. Numarul fibrelor de elastina scade iar catabolismul colagenului este crescut. Distrugerea colagenului este urmata de reparare, dar acest proces nu este perfect si, cu timpul, apare o pierdere neta de colagen, pielea fiind din ce in ce mai fragila. Riduri fine sau adanci, pigmentare neregulata, tegumente aspre, inflamate, pete maro si telangiectazii caracterizeaza pielea fotoimbatranita. Zone rosii displazice si prost definite de keratoza actinica sunt asociate cu o distrugere mai severa si cu un risc mai crescut de a dezvolta cancer de piele. Pielea per ansamblu poate fi hipertrofica sau atrofica in functie de starea generala a pacientului si de severitatea leziunilor produse de expunerea la soare. Purpura actinica (numita si purpura Bateman, purpura solara sau purpura senila) este
caracterizata de aparitia unor zone echimotice pe fata de extensie a antebratului la persoanele varstnice. Aceasta se considera a fi cauzata de extravazarea hematiilor din vasele de sange friabile datorita tesutului conjunctiv distrus de radiatiile solare. De multe ori la acesti pacienti se pune un diagnostic gresit de trombocitopenie, insa datele de laborator arata ca numarul si functia plachetara sunt normale. Pseudocicatrici stelate depigmentate la nivelul extremitatilor insotesc de asemenea fotoimbatranirea. Fumatul exacerbeaza aparitia ridurilor mai grosiere. Schimbarile histologice aparute la nivelul pielii afectate de radiatiile solare includ displazia si atipia, scaderea numarului de celule Langerhans, si aparitia elastozei dermale (depozite de fibre elastice anormale). Pierderea raspunsului inflamator si imunologic este mai accentuata decat in imbatranirea intrinseca izolata. Fotoimbatranirea se poate insoti si de alte afectiuni cauzate de radiatiile solare. Carcinomul cu celule bazale este cel mai des intalnit tip de cancer de piele. Un nodul pigmentat cu crestere lenta se poate transforma intr-o leziune ce nu se mai vindeca. Este cel mai des localizat pe frunte sau nas. Pe trunchi poate lua aspectul unei zone rosii uscate ce se extinde. Boala Bowen (carcinom cu celule scuamoase in situ) ia aspectul unor cruste multiple si rosii ce cresc incet, in special la nivelul membrelor inferioare. Carcinomul cu celule scuamoase poate creste rapid dand nastere unui nodul sensibil acoperit de cruste. Se intalneste mai ales in zonele expuse, in special urechi, buze, maini si membre inferioare si de obicei se dezvolta dintr-o keratoza solara. Melanomul este cel mai rar dar si cel mai agresiv tip de cancer de piele. Poate sa afecteze atat persoane tinere cat si batrane. Ia de obicei aspectul unei alunite care creste repede. In stadii precoce poate fi vindecat. Tinand cont ca efectele radiatiilor sunt cumulative, prevenirea fotoimbatranirii are un succes mai mare daca se incepe din copilarie. Se recomanda evitarea expunerii directe la soare puternic si folosirea unei creme de soare cu un factor de protectie ridicat. Persoanele de orice varsta trebuie incurajate sa poarte palarii si sa isi acopere umerii. De asemenea trebuie descurajat fumatul, acesta agravand evolutia fotoimbatranii. Pentru evitarea accentuarii aspectelor clinice prezentate mai sus se poate incerca un tratament medicamentos. Retinoizii topici (acid all-trans retinoic) s-au dovedit eficienti in ameliorarea simptomelor. Imbunatatiri in aspectul general al ridurilor fine si profunde, al tegumentelor aspre, al hiperpigmentarilor apar in 4-6 luni de la inceperea tratamentului. Neoformarea de capilare, sinteza de colagen si normalizarea distributiei melaninei epidermale si disparitia keratozei actinice premaligne sunt, de asemenea, beneficii ale folosirii retinoizilor. Tratamentul initial consta in aplicarea de crema de tretionin 0,05% o data pe zi inainte de culcare. Pacientul trebuie avertizat ca poate sa ii apara un eritem moderat si descuamari (de obicei persoanele mai tinere sunt mai afectate). Daca este necesar tratamentul poate fi schimbat pana apare toleranta. Dupa 8-12 luni se poate reduce la trei aplicari pe saptamana.
Un dermatolog sau chirurg plastic poate trata fotoimbatranirea prin injectii cu colagen, peeling chimic, face-lift si diferite forme de tratament cu laser. La pacientii mai varstnici trebuie excluse afectiuni cardio-vasculare, renale sau pulmonare inainte de aplicarea acestor proceduri. Indepartarea cu ajutorul laserului a ectaziei vasculare sau a leziunilor pigmentare benigne este de obicei bine tolerata. Pe principiul ultravioletelor functioneaza si dispozitivele de bronzat artificial (solarul). Folosirea acestora in mod regulat si pe perioade indelungate se insoteste de aceleasi riscuri ca expunerea la soare. Aceste procedee cosmetice sunt total contraindicate persoanelor cu antecedente de tratamente cu radiatii ionizate, cancere de piele, lupus eritematos sau leziuni actinice. Razele soarelui au si actiuni pozitive asupra organismul uman. In afara de avantajele estetice date de expunerea la soare, ultravioletele au si un recunoscut efect antidepresiv si un rol important in producerea vitaminei D cu efect antirahitic.