Ciubotelele ogarului

de Calin Gruia De unde avea Iepurele doi galbeni, nici eu nu stiu! Dar povestea spune ca, intr-o toamna, el pornise spre un iarmaroc vestit. De mult se gindea Iepurele ca i-ar sta bine cu o palarie alba ca pana de paun si cu o scurteica verde, dar nu pentru asta se grabea el spre iarmaroc, ci ca sa-si cumpere ceva pentru incaltat, ca era descult. Incepusera ploile de toamna, vintul imprastia frunzele pe poteci si frigul prinse sa-l stringa de picioare. De aceea, isi infunda palaria veche pana peste urechi, isi strinse zabunul pe trup si iuti pasul, ca sa ajunga mai repede la iarmaroc. Si cum mergea Iepurele uitindu-se cand in dreapta, cand in stinga, ciulind urechile la orice fosnet, iata ca mai spre seara se intilni pe o poteca cu Ogarul. . . Ogarul era gras, voinic, imbracat intr-o suba calduroasa si purta in picioare niste ciubotele nou-noute... Dupa ce-si dadura binete, ca doi calatori de treaba, o pornira impreuna prin desisul padurii. Iepurelui i se scurgeau ochii dupa ciubotelele Ogarului; pentru ca tare mai erau frumoase, iar lui ii era strasnic de frig la picioare! — Cit ai dat pe incaltari? intreba sfios Iepurele. — Doi galbeni, cit sa dau! ii raspunse fudul Ogarul. — Ma duc si eu la iarmaroc — adauga Iepurele — sa-mi cumpar ciubotele. — Pai, tot acolo merg si eu, am treaba cu un negustor... Ciubotele se gasesc cite vrei, numai bani sa ai! — Am doi galbeni, sopti Iepurele. Ogarul nu spuse nimic, ci isi rasuci virful mustatilor ca si cum lui nu i-ar fi pasat citi bani are Iepurele. Si au mers ei asa, au mers, pana s-a intunecat de-a binelea. Drumul nu-l mai vedeau bine. O ploaie rece si deasa se abatu in calea lor, de-i dirdiiau bietului Iepure dintii de frig.

1

— Uite ce zic eu, cumetre, vorbi Ogarul. Te vad descult... Si apoi e noapte si frig... Mai ai si bani la dumneata... Bani am si eu ... si cine stie cu cine ne putem intilni, ca padurea e plina de tilhari... Iepurele ciuli urechile, isi strinse mai tare zabunul, ca sa simta banii ce-i avea intr-un buzunaras la piept. — Si ce-i de facut atunci? intreba el. — Pai, de ce sunt pe lume hanuri?... Pentru vreme de noapte, pentru adapost... E pe aproape hanul Ursului... Eu zic sa tragem la el, dormim si pornim miine dimineata . . . Poate pana atunci mai sta si ploaia. Iepurele nu avu incotro si—l asculta pe Ogar. Scuturindu-si luleaua de usa hanului, Mos Martin ii primi tare bucuros: — Ce vreme rea! Nu te-ar lasa inima sa lasi pe cineva afara!... Hei, si dumneata. mai esti si descult... Treci colo langa foc, de-ti mai incalzeste picioarele! Iepurele se apropie zgribulit de vatra. In afara de ei si hangiu nu mai era nimeni in han. Mos Martin iesea din cand in cand afara si se uita de-a lungul drumului, sa va.da daca nu cumva se mai indreapta spre hanul lui niscaiva calatori. — Eu. zic sa cerem ceva de mancare — sopti ogarul — si udatura. — Cere dumneata, cumetre. Mie nu mi-e foame... Si apoi nu a,m nici un maruntis. Ca daca schimb un galben, ramin toata iarna descult. — Hei, ce ciudat mai esti, cumetre!... Dar cine ti-a cerut, ma rog sa-ti schimbi galbenii... Pentru plata am eu bani destui... Ca doar nu ma voi lacomi la un sarac ca tine... Si intorcindu-se Mos Martin in han, Ogarul spuse: — Ei, Mos Martine, da-ne ceva de imbucat si de baut... — Am niste placintele... — As manca si eu din ele! — Am friptura, faguri de miere, si vin de stafide . . . — Da-ne de toate si din toate, cumetre, spuse Ogarul lin-gindu-si buzele. Mos Martin isi puse sortul pe dinainte, ca un hangiu adeva¬rat ce era, si prinse a aduce bunatatile. Ogarul incepu sa in¬ghita cu lacomie bucata dupa bucala. Iepurele se rusina si abia-abia gusta si el o bucatica de placinta cu varza. Si poate n-ar fi gustat deloc daca nu l-ar fi poftit Ogarul. 2

— Maninca, cumetre, ca de la dumneata maninci. Ogarul parca nu mancase de o luna, asa-i trosneau falcile si-i umbla limba in gura. pana sa-si fumeze Mos Martin luleaua, Ogarul manca toata mancarea din han. La urma ceru o cana cu vin de stafide, pe care o bau pe nerasuflate. Iepurele se uita mirat. Se minuna si Mos Martin. — Mai, mai, inca n-am vazut un drumet mai flamind ca dumneata. Sa-ti fie de bine, Ogarule. .. Si acum, vorba aceea: "Frate, frate, dar brinza-i cu bani" . . . Ati mancat si baut nu¬mai bine de doi galbeni. Ogarul prinse a se cauta prin buzunari. Cauta prin buzunari la pantaloni, cauta la suba, dar degeaba cauta: nu avea nici un ban. In cele din urma, spuse Iepurelui: — Plateste, dumneata, cumetre! — Cum, sa platesc? Asa ne-a fost vorba? — Plateste, ca am uitat punga acasa. Iti dau eu banii la iarmaroc. Am sa ma imprumut la un prieten negustor... — Cum? ... Vai, ce sa ma fac?! Sa ramin descult? Ogarul incepu sa rida pe sub mustati. Mos Martin isi iesi din fire. — Mie sa nu-mi umblati cu de-astea. Platiti, ca altfel am eu ac de cojocul vostru ... — El m-a poftit .si la han, ei m-a poftit si la masa, spuse chicotind Ogarul. El sa plateasca. — Nu-i adevarat, Mos Martine. Eu n-am mancat mai nimic. Vine iarna si, daca platesc, ramin descult... — Ei, ca doar n-oi incalta eu toti descultii din lume! Ca a mancat si baut Ogarul e drept, dar lucru curat aicea nu-i. . . Acum imi dau eu seama ce fel de musterii mai sunteti! V-ati sfatuit sa-mi faceti paguba... Si Mos Martin apuca un ciomag pa care il tinea pitit dupa usa pentru asemenea calatori si il ridica spre Ogar. Ogarul il arata pe Iepure. Iepurele, vazind ciomagul, incepu sa tremure de frica. Si de voie, de nevoie, scoase din buzunar basmaluta in care avea legati cei doi galbeni si plati ursului. Mos Martin se uita la ciubotelele Ogarului, apoi la picioarele goale ale Iepurelui, mirii ceva si lua galbenii. Ogarul isi sterse musta¬tile, se culca si adormi fara grija. 3

Mos Martin vazind ca nu mai vine nimeni la han se duse si el in odaia lui sa se intinda pe o lavita. Numai Iepurele nu se culca. Cum putea sa doarma? Ramasese fara bani... Si de-afara vintul se auzea mai furios si ploaia batea in ferestre. De necaz, Iepurele incepu sa planga pe infundate... Cum de se lasase pa¬calit de Ogar. Ofta si se gindea ca in curind va veni iarna. Vor fi viscole si zapezi- mari... va fi mult mai frig, iar el va umbla zgribulit si descult ... Ogarul sforaia intr-o odaie, Mos Martin in alta, numai pe bietul Iepure nu-l prindea somnul. Si a stat Iepurele, a stat, pana la miezul noptii. Si s-a tot gindit si razgindit, ce sa faca, ce sa drea.ga? Parca vedea cum desfacuse basmaluta si daduse lui Mos Martin banii. . . Cum ursul statuse o clipa pe ginduri, uitinduse cand la ciubotelele ogarului, cand la picioarele lui, de parca ar fi voit sa-i spuna, ceva. Ce anume? Deodata, in mintea Iepurelui se facu lumina, isi sterse lacrimile si intra in odaia Ogarului. Ciubotelele erau puse langa soba sa se usuce. Nu mai statu pe ginduri. .. Incalta ciubotelele Ogarului, pasi incet, iesi din han si tine-o baiete tot intr-o fuga. "Mi-am facut singur dreptate", se gindea iepurele, afundindu-se tot mai mult in padure si-n noapte. Spre ziua, se trezi Ogarul si voi sa se incalte. Dar ia ciubotelele de unde nu-s! Mos Martin, ivindu-se in prag, dadu, razand din umeri. Ogarul nu mai zabovi la han, ci porni sa-si caute incaltarile. Se cunosteau bine urmele din noroi si incepu Ogarul a fugi si a fugi pe urmele Iepurelui. La inceput ii venea tare greu, el era gras, de-abia se misca, da-ncet ul cu incetul, prinse a se subtia la alergatura. Nu dupa multa vreme il zari pe Iepure pe un deal. Tine-te dupa el! Au fugit, au tot fugit prin padure, peste ogoare, peste dea¬luri, hat in zare. Ogarul gifiia si se subtia, Iepurele tot mai sprinten se facea. Trecu toamna, trecu iarna, veni primavara, apoi veni si vara si fuga lor nu mai contenea. Se zice ca pe Iepurele din poveste Ogarul nu l-a putut prinde. Dar, de atunci, cum vede Ogarul un Iepure, cum se ia dupa el, cu gind sa-l prinda si sa-l descalte.

4

Gasca de aur
de Fratii Grimm A fost odata un om si omul acela avea trei feciori. Pe cel mai mic dintre ei il poreclisera Prostila si-l luau in ras si-l umpleau de ocari ori de cate ori aveau prilejul. Intr-o buna zi, cel mai mare dintre frati vru sa se duca in padure sa taie lemne si, mai inainte de a pleca, maica-sa ii puse in traista un cozonac bine rumenit si tare gustos si-o sticla cu vin ca sa aiba cu ce-si potoli setea si foamea. Si cum ajunse in padure, flacaul se si intalni cu un omulet batran si tare carunt. Dupa ce-i dadu binete, omuletul prinse a se ruga de el: - Mai baiete, da-mi si mie o bucatica din cozonacul tau si lasa-ma sa sorb o inghititura de vin, ca nu mai pot de foame si sete si ma simt sleit! Vezi insa ca flacaul se tinea ca-i destept si se rasti la omulet: - Da stii ca n-ai pretentii mari!...Pai daca ti-oi da din cozonacul si din vinul meu, mie ce-mi mai ramane? Vezi-ti de drum si nu mai supara oamenii cersind!... Si lasandu-l in plata domnului pe omulet, isi vazu de drum mai departe. Ajunse la locul cu pricina si se apuca imediat de lucru. Dar in timp ce se caznea sa doboare un copac, loviturile cadeau anapoda; si ca un facut ii scapa securea din mana si nimeri cu taisul in brat, de trebui s-o porneasca din nou spre casa, sa-si lege rana. Vezi ca patania asta i se trasese de la omuletul cel carunt. Cind fu sa plece la padure cel de-al doilea fecior, maica-sa ii puse-n traista, ca si celuilalt, un cozonac gustos si o sticla cu vin. Omuletul cel carunt indata-i iesi in cale si-i ceru si lui o bucata de cozonac si o inghititura de vin. Dar mijlociul se rasti la el ca si fratele sau cel mare: - Ei, asta-i buna!... Pai daca ti-oi da si tie n-o sa-mi mai ramana nici pe-o masea, asa ca vezi-ti de drum si nu mai supara oamenii degeaba! Si lasandu-l in plata domnului pe omulet, nici ca se mai sinchisi de el si-si vazu de drum mai departe. Dar pedeapsa nu intarzie sa vina: dupa ce izbi de cateva ori cu securea in trunchiul unui copac, se vatama asa de rau la un picior, ca trebui sa se duca acasa. Vazand ce se intamplase cu fratii sai, Prostila isi puse in 5

gind sa incerce si el. Si incepu a se ruga de taica-sau: - Taica, lasa-ma si pe mine sa ma duc o data in padure la taiat lemne! Si taica-sau ii raspunse: - N-ai vazut ce au patimit fratii tai de pe urma asta? Lasa-te pagubas, baiete, ca nu ai tu cap pentru astfel de treburi!... Dar Prostila, nu si nu, ca el vrea sa se duca. Statui intr-atata, ca pana la urma taica-sau trebui sa incuviinteze.: - Ei, atunci du-te! Ca de cate-i patimi, poate-o sa-ti vina si tie minte la cap! Maica-sa ii dadu si lui un cozonac, dar vezi ca il plamadise numai cu apa si il copsese in spuza! Si-i mai puse in traista si o sticla cu bere inacrita!... Cand ajunse praslea in padure, se intalni si el cu omuletul cel batran si carunt. Dupa ce-i dadu binete, mosneagul prinse a se ruga de el: - Mai, flacaias, mai, da-mi si mie o bucata din cozonacul tau si lasa-ma sa sorb o inghititura de vin din sticla ta, ca nu mai pot de foame si de sete! Prostila lua aminte la vorbele omuletului si-i raspunse cu blandete: - Mosnegelule draga, n-am in traista decat un cozonac copt in spuza si o sticla de bere acra, dar daca-ti suunt pe plac bucatele astea, n-ai decat sa te asezi colea langa mine, sa ne ospatam impreuna. Se asezara ei pe iarba si cand scoase Prostila merindele din traista, odata-mi facu niste ochi, si cum sa nu faca!- daca vazu dinainte-i un cozonac galben-galben, de parca ar fi fost plamadit numai cu oua, si daca baga de seama ca berea se preschimbase in vinul cel mai de soi!... Mancara ei si baura pana ce se saturara si la sfarsit omuletul zise: - Fiindca mi-ai dovedit inima buna si din putinul tau esti bucuros sa imparti cu altii, sa stii ca am sa te fac fericit! Uite, vezi copacul cel batran de colo? Apuca-te de-l doboara si vei gasi ceva la radacina lui. Acestea zicand, omuletul isi lua ramas bun si-si vazu de drum. Prostila dobori copacul si gasi la radacina lui o gasca cu penele numai si numai de aur. O lua sub brat si se indrepta cu ea spre hanul unde gandea sa ramana peste noapte. Hangiul avea trei fete, care, de indata ce vazura gasca, nu-si mai aflara locul de curioase ce erau. Ardeau de nerabdare voind sa afle cat mai 6

degraba ce sart are pasarea asta minunata si de soi. Si ar fi dat tustrele orice, numai sa se aleaga fiecare cu cate o pana de aur. Fata cea mare privea la gasca cu jind si zicea in sinea ei: "Lasa ca gasesc eu prilej sa pot smulge o pana". Si cand Prostila iesi afara pentru o clipa, fata isi lua inima-n dinti si apuca gasca de-o aripa. Dar vezi dracie: degetele ii ramasera prinse de pene!... Putin dupa aceea veni si cea mijlocie, cu gand sa smulga si ea o pana de aur. Dar abia se atinse de sora-sa, ca si ramase agatata de ea. Cand o vazu venind si pe cea dea treia, care nutrea si ea acelasi gand, cele doua surori mai mari strigara la ea: - Nu te apropia, pentru numele Domnului, nu te apropia!... Dar fata nu pricepu de ce ii tot strigau surorile ei sa nu se apropie de gasca si gandea in sinea ei: "Daca ele s-au putut duce, de ce nu m-as putea duce si eu?" si se repezi spre gasca. Dar abia o atinse pe una dintre surorile ei, ca si ramase agatata de ea. Astfel, catestrele trebuira sa-si petreaca noaptea alaturi de zburatoarea cu pene de aur. A doua zi, Prostila isi lua gasca la subsoara si o porni la drum , fara sa se sinchiseasca de cele trei fete care erau agatate de ea. Si bietele fiice ale hangiului trebuia sa o tina tot intr-o fuga dupa Prostila, fie co lua la dreapta, fie c-o lua la stanga, oriincotro il duceau picioarele. ... Cand ajunsera in mijlocul unei campii, numai ce se intalnira cu-n popa care tocmai trecea si el pe acolo. Zarind popa o asemenea blestematie, incepu sa strige ca in gura de sarpe: - Necuviincioaselor, nu va e rusine sa va tineti scai dupa un flacau? Oare se cuvine sa faceti una ca asta?... Si dupa ce le mustrului in lege, o apuca pe cea mai mica de mana cu gand s-o opreasca. Dar de indata ce o atinse, ramase si el agatat si, de voie, de nevoie, trebui sa alerge si el in rand cu catestrele. Merse ei ce mersera, dar nu prea mult si in calea lor se ivi dascalul, care se minuna grozav cand il vazu pe preot alergand cat il tineau picioarele in urma a trei fete... - Ei, parinte, incotro grabesti asa tare?!... ii striga el. Nu cumva sa te iei cu altele si sa uiti ca mai avem azi un botez!... Acestea zicand se repezi la preot sa-l traga de maneca, dar ramase si el agatat... Cum alergau ei asa toti cinci, agatati unul de altul de parca ar fi fost insirati pe-o sfoara, numai ce le trecura 7

pe dinainte doi tarani ce veneau de pe camp, cu sapele pe umeri. Preotul ii stiga de departe, rugandu-i sa-l scape pe el si pe dascal de pacostea asta. Dar indata ce-l atinsera taranii pe dascal, ramasera si ei agatati. Ei, comedie mare, sapte insi se insirau acum dupa Prostila, care zorea cu gasca la subsuoara!...Mersera ei ce mersera si intr-un sfarsit ajunsera intr-o cetate mare, unde domnea un imparat care avea o fiica, numai buna de maritat. Si era fiica imparatului atat de sanchie si de ursuza din fire, ca nimeni pana atunci n-o putuse face sa rada. Din aceasta pricina imparatul daduse o pravila in care sta scris ca acela care o va face pe domnita sa rada, o va lua de sotie. Auzind acestea, Prostila se infatisa inaintea fetei, cu gasca la subsoara si cu tot alaiul nastrusnic dupa el. Si cand ii vazu domnita pe toti sapte alergand in urma lui Prostila, de parca ar fi fost insirati pe-o sfoara, odata izbucni intrun hohot de ras, si rase cu atata pofta, ca nu mai fu chip sa se opreasca. Si daca vazu Prostila ca implinise porunca imparatului, cuteza sa-i ceara fata de nevasta, asa cum sta scris in pravila. Numai ca imparatului nu-i prea era pe plac ginerele si nascocea fel si fel de chichite ca sa scape de el. Pina la urma ii zise ca i-o va da de nevasta pe fie-sa numai atunci cand ii va aduce pe cineva care sa fie in stare sa bea tot vinul care ar incapea intr-o pivnita. Prostila se gandi ca omuletul din padure i-ar putea veni in ajutor cu un sfat de folos. Pori deci intr-acolo si cand ajunse zari un om care sedea jos , taman pe locul unde doborase copacul, si parea sa fie tare amarat. Prostila il intreba ce tot are pe inima de sta catranit si omul raspunse: - Cum as putea sa fiu altfel daca ma chinuie o amarnica de sete si n-am cu ce o stinge? Iar de apa, cat ar fi ea de rece, nu ma pot atinge, pentru ca numi prieste defel! E drept ca adineauri am golit un butoi cu vin, dar ce inseasmna o picatura la setea care ma frige pe mine? E taman ca o picatura de apa pe o piatra infierbantata, zau, asa! - Pai daca-i numai asta, atunci afla cami sta in putinta sa-ti astampar setea, ii zise Prostila. Hai, fratioare cu mine, si o sa bei pana n-o sa mai poti!... Il duse apoi in pivnita imparatului si omul nostru se infipse langa butoaiele cele mari si, luandu-le la rand, bau de stinse, pana ce incepura a-l durea salele, nu alta... Nici nu trecuse bine ziua si secase 8

vinul din toate butoaiele. Prostila se duse la curte si-i ceru din nou imparatului sa-i dea fata de nevasta. Dar ti-ai gasit sa i-o dea! ...Sadea catranit toata vremea si nu-i venea deloc sa-si marite odrasla dupa un neispravit ca acesta, caruia toata lumea ii zicea Prostila. Si ca sa scape de el, il mai puse la o incercare. Cica trebuia sa gaseasca un om care sa fie-n stare sa manance un munte de paine. Prostila nu statu mult pe ganduri, ci porni imediat la drum. Cand ajunse in padure, in acelasi loc unde doborase copacul, zari un om cu o mutra necajita, care-si tot strangea cureaua peste burta, vaicarindu-se intruna: - vai de maiculita mea, am infulecat un cuptor intreg de paine, dar cemi poate ajunge doar un cuptoras cand sunt lihnit de foame?!... Prin burta imi fluiera vantul si trebuie sa-mi strang tot mereu cureaua ca sa nu cad de-a-n picioarelea!... Auzind acestea, prostila se bucura tare mult si-i zise: - Mai, frate-miu, hai de te scoala si vino cu mine , c-o sa-ti dau sa mananci pana te-i ghiftui!... Ajunsera ei in cetatea imparateasca si ce sa vezi acolo: din faina care se stransese din intreaga imparatie, imparatul daduse porunca sa se faca un munte urias de paine. Paduretul cel hamesit de foame se aseza la poalele muntelui de paine si incepu sa infulece din el , de parca se bateau turcii la gura lui. Intr-o singura zi n-avu ce alege din muntele de paine ; si cand se lasase seara nu mai ramasese din el nicio faramita... Daca vazu asta Prostila, ii ceru pentru a treia oara imparatului sa-i dea fata de nevasta, dar acesta cauta sa umble si de asta-data cu fofarlica, doar, doar o scapa de el. Si in cuvinte mieroase il indemna sa-i aduca la curte o corabie atat de nazdravana, incat sa pluteasca si pe apa si pe uscat. - Cand te-oi vedea venind cu corabia la curtea palatului, ii mai zise el voind sa dea vorbelor un anume inteles, sa stii ca nu voi mai avea nicio pricina de impotrivire si ti-oi da fata de nevasta pe loc. Prostila porni iar in padure spre locul cu pricina si aici il gasi pe omuletul cel batran si carunt pe care-l ospatase din putinele lui bucate. Si batranul, ascultandu-i pasul, ii grai astfel: - Am mancat si am baut, acum am sa-ti dau si corabia! Acestea toate ti s-au cuvenit pe drept, fiindca n-am putut sa-ti uit bunatatea si mila pe care mi 9

le-ai aratat la nevoie. Si omuletul cel batran si carunt ii darui corabia nazdravana, care, pasamite, plutea si pe apa, si pe uscat. In clipa cand Prostila i-o aduse pesches imparatului, acesta nu mai avu ce sa zica - vezi bine ca i se dusesera pe apa sambetei toate siretlicurile - si-i dadu fata de nevasta. Si se facu o nunta ca-n povesti; iar dupa moartea imparatului, Prostila urca in scaunul domnesc si trai in fericire, pana la adanci batraneti, alaturi de nevasta lui.

Neghinita
de Barbu Stefanescu Delavrancea A fost odata o baba, batrana, batrana. Abia zarea de batrana ce era. Si mainile ii umblau la ciorap, iar in gandul ei se ruga la Dumnezeu s-o daruiasca cu un copil, ca n-avea decat pe unchiasul ei. Si unchiasul, ba la padure, ba la arie, ba la targ, iar baba sta singura cuc, ca toata ziulica i-ar fi tiuit tacerea in fundul urechilor daca n-ar fi stranunat si n-ar fi tusit cateodata. Ba uneori, ca sa-si mai tie de urat, tot ea vorbea si tot ea raspundea. Si radea ea de ea, ca si cum ar fi ras ea de altcineva, insirand ochiurile pe carlige. — Ei, ei, ce n-ar plati un flacau la batrantile noastre! — Cat, de? cat? — Ihi, ihi, mult de tot! — Adica ce, nu te-ai multumi si c-o fata mare? — Ba, ce sa zic, bine ar fi s-o fata... — Da, dar la fata vrea zestre. — S-ar gasi, ca eu si unchiasul avem ce ne trebuie si nu ne trebuie mult, trei coti de panza alba si cate un cosciug; iar boii mosului, iar plugul mosului, iar casa mosului si a babei, toate ar fi ale fetei. — Bine, matusa, bine, da' de unde si fata? Tu nu stii ca copacii uscati nu mai dau de la radacina? Si batrana incepu sa rada si sa ofteze: "hi, hi, hi, ooof, of!" 10

— Ba te-ai multumi si pe-o codana. numai s-aud in casa "mama".. M-as multumi eu si pe un prichindel de baiat. Ce nu e la timp nu mai e niciodata.. Si batrana incepu sa rada. iar la 11 . Baba se facu ca para focului. omul spune mai putin decat gandeste. se uita si incepu sa se inchine.. — Ei. tu sa cerni. Adineauri eram in urechea ta a dreapta. odata tresari ca. cine esti? — Cine sunt? Neghinita. as! Ce mi-a trecut? Nimic! — Nu e adevarat. da' unde esti. — Ce neroada! — Ba neroada.. Daca nu-ti sopteam eu ca copacul uscat nu mai da de la radacina. — Bine. apoi am trecut in a stanga. toate se intorc... Cand e mic face nebunii fiindca e mic. si ea sa risipeasca.. patrund in urechile oamenilor si-i ascult cum gandesc. raspunse Neghinita razand. De mic ce sunt. nu te rusina. Baba isi lua inima in dinti si zise: — Ba-mi trebuie.. s-am ras de m-am prapadit cand am vazut ce-ti trec prin minte. numai tineretile ba. cine stie ce-ai mai fi spus. nu gluma! — Dar daca ar fi cat un bob de mazare? Si tocmai cand da batrana capul peste cap de ras.. vad eu ca nu-ti trebuie copii. cand e la tinerete face nebunii fiindca e tanar. ca mult e pustiu cand usa se inchide peste doi batrani. — Daca e pe-asa. — Da' daca ar fi mai mic? — Fie si mai mic. m-as multumi si pe-un copil cat ghemul. de dupa usa. Tu sa-nsiri.. Asa e omul. gandul lumii. bine. zise acelasi glas.. mama. — Zau asa. si apele se intorc de la Dumnezeu.. tu sa pui de mamaliga. si ea sa desire. se-auzi un glas ascutit si intepat: — Dar daca ar fi cat o neghinita? Batrana se uita. si ea sa rastoarne caldarea pe foc. nu zau.— Ei...

si de ei e rau ca trebuie sa porunceasca la multi. ca sa nu se strice trebile imparatiei. ca ma strivesti. Neghinita. Pe ceilalti oameni cand ii minti te iau de guler si te judeca judecata dreapta.. — Incet. ca-mi umplusi casa cu dragoste cand imi zisesi mama. — Ce bucurie pe unchiasul meu. Biata femeie facu niste ochi mari cat toate zilele si se mira toata de ce vazu pe mana. — Da' bine. Ba uneori intrec randunelele ca o sageata de argint. mama. Si ce-am mai ras cand ceilalti tremurau inaintea imparatilor.. si ma mladii pe apa vantului ca pe valurile marii. — Iacata-ma si pe mine!. ba si mai si: ei stiu ca-i minti. ca cerul de i s-ar fi deschis nu s-ar fi minunat mai mult. — Sa te sarut.. zise batrana. 12 . incet. Neghinita al maicai? — Eu? Eu ma satur din fum. Il saruta. Neghinita mama. si n-au ce face. Eu ma las pe-o adiere si plutesc ca pe apa. si inghit. Neghinita. si tac. ci taca-ti gura si vin sa te vad! Si pe loc se-auzi un tast ca de lacusta si un bazait ca de albina. Batrana dadu sa-l sarute. Neghinita era frumos ca o piatra scumpa.. iar eu ma plimbam prin urechile lor si le aflam gandul. — Da? Ei. De saraci e rau ca n-au cui sa porunceasca. si era mic cat o neghina. Batrana simti pe mana o picatura calda. Pana acum am mancat la mese imparatesti fara sa stie nimeni. tasti iar pe mana! — Incet. Deseara o sa se imbete de bucurie. zise Neghinita. iar ei mor de mancare. tie-ti trebuie un an ca sa umbli cat altul umbla intr-o zi.batranete se gandeste la nebunii fiindca nu le poate face. binele focului! Saracii mor de foame. pe ei ii minti si dau din cap. — As. Batrana pierdu sfiala si rabdarea si se rasti cat putu: — Neghinita.. — Cum mananci tu. tasti pe nas.. si avea niste ochisori ca doua scantei albastre. cand o afla ca are si el un copil. — Bine o fi de ei. nu e asa deloc. si niste maini si picioruse ca niste firisoare de paiajen. sa nu ma sorbi.

Pamantul nu e mai mare ca fierul plugului? si-l despica fierul plugului. iar ailalta se ducea zbarnaind. si sari alaturea. — Sa nu va paziti vacile. Cum ii deschise usa. hai. ca dai peste unchiasul babei. se dete afund intr-o urma de vaca si incepu sa strige: — Mai vacari. ca va fac pe voia gandului! Vacarii se luara dupa glas. iar vacarul. urechi de vacar. cand auzi cuvantul tata. Unchiasul. iar Neghinita se intrista. Si se facu nevazut. Unul. se bucura de bucuria mosului si ii zise: — Aria mosului este cat vezi cu ochiul de departe. Ceilalti incepura cu maciuca si. si se dadu vantului. — Iata. isi scrinti piciorul si incepu sa se vaiete. ca un strop de lumina. I se sui pe nas. ciupeste pe altul. parc-ar 13 . Codrul nu e mai mare ca un topor? si-l culca toporul la pamant. pana detera peste Neghinita. pusa pe-un deal mare si intins. cu mainile intinse si cu piciorusele deschise. Unde-i vedea sase cai murgi treierand grau. intr-o unda de adiere. hi. dar ce fuga. Tu nu esti mai mare ca mine? si te-au ostenit murgii in arie. Muntii nu-s mai mari ca oile? si-i pasc turmele. fara bici. minunat. lovind cu sete pamantul. ramaneau cu jumatatea in mana. mai. fara nimic. minte intunecata. ca sa-l vada mai bine. raspunse Neghinita. Bivolul nu e mai mare ca omul? si-l injuga omul. Dar ca sa se-arate grozav. Ajunse la unchias. zise unchiasului: — Nu cata ca-s mititel. mai rau si mai prost dintre ei. Neghinita tasti. plec. hai!" Ciupeste pe unul. Neghinita se arunca. caii incepura sa fuga. Unchiasul se bucura. Ia sa vezi cum ii dau eu la arie. De minunici ce era. eu vreau sa vad pe tata acusi-acusic! Si batrana. cum va paziti mintile. Cum ajunse. acolo sa te opresti. dar nu ca baba. cum izbeau. Cruce lata. Calul nu e mai mare ca copilul? si-l incaleca copilul. il duse la arie. veniti de ma scoateti din inima pamantului. Pe drum intalni o cireada de vaci. Neghinita sari pe-un cal si incepu sa strige: "Hi. urechi de magar! le zise Neghinita. vru sa-l striveasca si-si repezi calcaiul din baierile inimii.— Ba e vorba.

Si mosul zise. zise negustorul. mosule.fi avut douazeci de bice pe salele lor. maria-ta. da' tot el sopti mosului:: "Fie!" Si mosul zise: — Fie! Batu palma in palma cu negustorul.. da! Imparatul era la mare si la greu sfat cu toti carturarii. pentru un suflet? — Iti dau. Neghinita opri caii si sari in palma unchiasului. Negustorul pleca.. invatatii imparatiei cascara ochii mari si se trasera de barbile lungi. ai cumparat vreun suflet pe-o punga de bani? — Iti dau. ii zise negustorul. care vinzi si cumperi. in urechea mosului si ii sopti ce sa vorbeasca. sfar. iar dupa soapta lui Neghinita: — Sufletele se daruiesc Domnului si se vand Necuratului. — Mosule. cu toate soaptele bietului Neghinita. asa ceva nu scrie la carte. calcand in gura lacomiei. Neghinita. crezand ca de la el zice: — Tu... 14 . — Ba se poate. zise Neghinita. Neghinita vazu lacomia. zece. ca eu aud "hihai. hi-hai" si nu vad pe nimeni!" — Ei. tacu. — Nu se poate. Si cum se crucea mosul. Tocmeala se facuse. Cum il vazu negustorul. Mosul ingalbeni si zise. Negustorul plati si lua pe Neghinita. Si daca negustorul ii spuse ca are un copil ca o neghinita. raspunse batranul. sarind pe masa sfatului. vandut de bunavoie. Si iar mosul.. iata si un negustor care trecea la scaunul imparatiei. douazeci! Si mosul. m-a daruit Dumnezeu cu un copil ca o neghina. se gandi sa duca imparatului asa minune. Neghinita striga mosului: — Mosule. doua. si mult mai multe sunt altfel de cum sunt ticluite din condei. da' cu mintea cat zece ca mine si ca d-ta. — Mosule.. iti dau o punga de bani pe el... cine mana caii asa de grozav. ai fost sa n-ai copii. ca multe se pot si nu stau in carti. ca bantuia seceta si molima. — Iti dau. tata. dupa Neghinita: — Doua pungi. imparatul ramase inmarmurit. iar biata baba.

Si dupa ce se minunara cat se minunara. cum afla gandul tuturora. in loc sa se gandeasca la sfat. — Tu. asculta cuvintele si intrebarile imparatului. zise imparatul necajit alorlalti. altul ca imparatul e om ca toti oamenii. tu crezi ca intr-o sticla cu vin este mai mult duh decat in capul meu. cu fruntea cat toate zilele. Neghinita. se gandea ca imparatul are nasul cam mare. pe umar. ai omori mai putini oameni? Doctorul se cutremura si dadu si el in genunchi. se manie foc si le zise: — Ei. Astfel ti-e gandul la sfatul domnesc? Carturarul se cutremura si dadu in genunchi. el de la el. raspunse: — Asa e. Iar carturarii isi detera ghies pe sub masa si plecara ochii in jos. numai unul. asa e. tu. tu nu stii ca un invatat pe scaunul domniei ar face mai multe boroboate ca un neghiob. tu iti pregatesti limba ca sa ma minti. pasi-pasi. Si. din fir pana in ata. Neghinita ramase la sfat si se pierdu din ochii tuturora. — Tu. Se duse binisor si intra in urechea carturarului care zicea ca stie martuntaiele omului si leacurile bolilor. Imparatul. si intelese ca acest vestit carturar. maria-ta. ca unul se gandea la o cucoana frumoasa. tu te 15 . se rasti imparatul catre doctor. Acolo asculta ce asculta. ca altul se gandea cam ce linguseala sa carpeasca imparatului. daca ai avea inelul meu. ci ca-i placea inelul imparatului. zbughi in urechea imparatului si ii sopti tot. toata din aur-lamur si impodobita cu pietre scumpe. altul ca bine e sa fii imparat. Imparatul. te gandesti la secaturi si nu vezi ca esti cu un picior in groapa. cam de voie. Neghinita se sui pe mana imparatului. pe rand. care cati in stele. incet-incet. ti-ai facut ochii ochean si-mi vezi nasul cat un bustean. si de-acolo zise razand: — Invata. a citit in mintea lor. Imparatul porunci sa-i toarne lui Neghinita o casa cu zece caturi. pana intra in urechea invatatului care cauta in stele cu ocheanele. Asa afla. Asta se gandea nu la sfat. cam de nevoie. crezand ca singur. numai ca sa se tie de nazdravanii. Neghinita. cat o nuca de mare. incepu sfatul. altul ca ce n-ar da el pentru o sticla de vin. apoi in crestetul capului. ca cei mai mici sunt cei mai mari. cerand iertare.

care se suise in crestetul imparatului: — Ferit-a Dumnezeu. ba si fara ea. Imparatul rase cu pofta si-i fagadui o leafa mai mare. dar. tremura mereu. — Sa vedem. apoi sparse sfatul carturarilor si pleca cu Neghinita in crestetul capului. maria-ta. fara invatati cine sa minta lumea? — Sa nu fie decat adevarul pe lume! — Ferit-a Dumnezeu! Ce-ai face chiar maria-ta fara minciuna? Apoi maria-ta ti-ai facut socoteala vietii? Mai multe ceasuri ai mancat. ai petrecut.. — Acum ce sa le fac. cu ciuda. mai bine sa spun si eu decat sa afli maria-ta. ai dormit. se minunara. ba cu luminatia-sa imparateasa.pricepi ca imparatul e om ca toti oamenii. se crucira si tot nu le venea sa creada. la vreme de batranete. zise imparatul manios. nedomirit de cum ghicise gandurile tuturora. ghiceste-mi si mie un gand. care se gandise la sfat. ii zise: — Ei. socotesc ca nu stiu nimic si tot ma gandesc ca mi-e leafa prea mica. iar tu abia te tii sa nu casti o gura cat sa inghiti imparatia toata. dar tu. sa le tai capul? Carturarii murira si inviara. cel mai cuminte. decat te-ai necajit cu trebile si cu nevoile imparatiei. Vazand insa ca cel din urma carturar. ai vanat. Imparatul — Pace! Imparateasa radea si zicea: 16 . si sopa-sopa-sopa. Neghinita o zbughise in urechea imparatesei si-i aflase gandul: "Ca ce bine-ar fi sa mai fie o data imparatul tanar!" Si intr-o clipa intra in urechea dreapta a imparatului. zise bietul batran. de ce tremuri? — Maria-ta. dar zambi ca sa dreaga treaba si ii ierta pe toti. raspunse imparatul. Imparateasa se gandi si incepu sa rada. numai tie ti-e mintea la sfatul domnesc. iar Neghinita. Cu totii cazura in genunchi. da' nu te gandesti ca invatatii sunt ca neoamenii. — Imparate. zise imparateasa. nu e vorba. ti-ai socotit cazanele cu bani. Iata. vazand pe Neghinita. ghiceste gandurile oamenilor. zau asa. cand aflara ca imparatul.. Cum ai sta maria-ta pe scaunul lumii cand lumea ar afla adevarul? Imparatul zambi. Imparateasa si cuconii ei.

da' tot muiere! De. si sa-mi spui drept care e mai dulce la oase? Scaunul cu scumpetea. omule de Dumnezeu. de se culca. ca omul e prost. unde mi-e coroana cu stemele si cu luminile? — Ci taci. dadu din cap. Ce nu crede intai crede mai pe urma. Neghinita. Neghinita ii intrase intr-o ureche. maria-ta! Pune foaie lata de lipan pe deasupra pletelor albe si spune-mi drept.. ei.. Imparatul se lumina la fata. spune-i mereu acelasi lucru. sau fanul cu frumusetea? —Neghinita.. ce-i veni lui Neghinita. Azi asa. — Ei. imparatul era cam tare de urechea dreapta." Imparatul. bine te gandisi tu. Neghinita intelese.. intru in pamant! De cate ori n-am dat dracului sfaturile imparatiei cand nu se mai ispraveau pana dupa miezul noptii. un gand nu-l mai slabea: "Nu vezi. sa-l las fara sfetnicii cei credinciosi si sa-l incurc cu nebunii. pe fanul inflorit si moale. de umbla in fruntea ostilor. colea. ei. Am sa-i fac una si buna imparatului. Buzduganul e greu la batranete. — Acu sa-l vedem! zise impielitatul de Neghinita. care e mai usoara. si tasti in urechea stanga. o carja. Imparateasa se rusina. de sta la sfat mare. de se scula. te doboara. de-si mangaia cuconii. vru sa rada si de imparat. maria-ta! Ia taie un corn si fa-ti. maine asa.. coroana cu grijile sau lipanul cu umbrele? 17 ." In sfarsit. omul crede.. sus pe umarul lui. imparateasa. nu fi muiere. imparateasa. pana nu mai avu incotro. Neghinita. cum aruncara pe bietul imparat din scaunul neamului lui. Imparatul iesi plangand din cetate. cum sa nu plang?! Unde mi-e toiagul imparatesc? — Ci taci. Carja te sprijina. unde mi-e scaunul imparatesc pe care au stat atatia mosi-stramosi ai mei? — Ci taci.. si isi zise intr-o buna dimineata: "Vezi ce e omul! Spune-i orice. maria-ta! Intinde-te colea.. si iar sopasopa.— Vezi ca nu ghicesti? vezi? Pasamite. pleca ochii in jos si se gandi: "Dar daca o ghici si la ce m-oi fi gandit inainte. Sparse sfatul cel vechi si chema altul nou. — Ei.. ca ti-au imbatranit sfetnicii si imparatia merge rau?" Pasamite. Neghinita. de manca. rase cu hohote si zise: — Ei. da' nu se poate. Tot unu si unu! Cum venira.. maria-ta? tine-ti firea. — De ce plangi.

si lacom. nu om. Curata socoteala: erai imparat. ba razboaie. ba asculta pasurile. de ce batranul ala s-o fi muncind sa roada in gingii o cojita uscata? — Fiindca imparatul mananca prea mult. de ce-l bat pe ala. de ce-o munci unii si noaptea. ba intinde la bice pe altul. vedea. dar cand ma gandesc in ce slava eram ieri. asa o fi. si somnoros? — Ei. maria-ta! Adica ce slavire? Toata viata. nu imparat. S-apoi. Marire sa fi fost asta? Dar ia gandeste-te maria-ta ca un supus era supusul marieitale s-avea un stapan. si mai multe fara sa vrei de cate pe vrute.. erai sluga tuturora. cumpatat la mancare si la bautura. muncea. ba citeste jalbele. in mijlocul unui oras mare... — Neghinita. cel mai nevolnic din toata imparatia. ba sfaturi. de dau pe branci? — Ca sa doarma imparatul si ziua. mai zise imparatul. in toata imparatia.. de ce-or fi atatia oameni goi si desculti? — Fiindca imparatul e orb si nu vede. Neghinita. cine stie? Socotesti maria-ta ca boierii pot ceva fara prostime? Sa ceara prostimea pe vechiul lor imparat. auzea. fiindca stii tu sa le potrivesti.. Bietul pribeag statu pe ganduri. purtand grija tuturora. de i-o veni pofta.— Asa o fi. Vezi. Se mai imbuna imparatul la cuvantul lui Neghinita si se duse. se potriveste s-asa. in crucis si in curmezis. si orb. iar maria-ta. mare si zise: 18 . — Neghinita. de racneste ca din gura de sarpe? — Fiindca imparatul e surd si n-aude. — Neghinita. ca unde-ti spune gandul.. acolo te duc picioarele. atunci de ce sa vie pe scaunul meu un imparat si surd. si sa vezi maria-ta. oftand tocmai din baierile inimii. imi vine sa scald tot pamantul cu lacrimile mele! — Ci taci. acum esti om. de-aia maria-ta ai fost cel mai sluga. Si de ce vedea se minuna si intreba pe Neghinita: — Neghinita. inainte de-a fi imparat. Si esti mai mare. ba taie capul unuia. — Neghinita. raspunse Neghinita. ba cate si mai cate. c-o foaie de lipan pe cap si sprijinit pe-o carja de corn. poi.

sa mai faca vreo dracie. "Nu face nimic. de pe umar: — Maria-ta. Ii intra in urechea dreapta. ca de-aia e roata. sa se intoarca. In loc sa soptesc. ii zvacni inima si-si trase o palma cat putu peste ureche. auzind acest glas tare in fundul urechii. iar nu sa stea locului. Mi-e lene sa ma mut. Iar Neghinita. si as sti eu sa fac cum e bine. Cand colo. zicand: — Iiiii.. Si-i veni randul si lui Neghinita. si ca cheama iarasi pe adevaratul imparat. zise voinicilor: — Stati. ori ti s-a facut foame si-ti vine sa dormi? La toate vine randul. ca din senin. abia sfarsise vorba de pe urma.. porunci sa-l lege de gat cu un fir lung de matase si-l cobori de-l ineca in putul din curtea domneasca. Cu stanga n-auzea de loc. crezand ca e in a stanga. aduceau vestea ca norodul a bagat la duba pe imparatul al nou. un vaiet. mult cuvant ai! Acum s-ajung imparat. infuriat. — Tu mi-ai fost? Tu m-ai facut sa cad din scaunul imparatiei? Bine! Am eu ac de cojocul tau! Imparatul. ca parca se cutremura pamantul. Intr-o zi vru sa glumeasca cu imparatul. mai auzi. voi striga. cu sfetnici cu tot. o duduitura. ce sa fie? Stafeta mare. nu-l mai afla de la nimeni! Imparatul.—Neghinita." Si incepu sa strige din toate puterile in urechea cu care imparatul auzea de minune.. Cum auzi batranul. gandul lumii. Asa sfarsi bietul Neghinita 19 . mai vezi. cu suliti lungi. se gandi Neghinita. s-auzi o galagie. Neghinita cazu lesinat. dupa cum se intoarce roata. — Un imparat daca n-a sti el de la el adevarul.. si ii detera in genunchi. Niste voinici. ca eu sunt! Si-l cunoscura toti. Si. de colo. sa stii ca ce credeam eu ca-mi trece prin minte era numai in ureche! Si cand isi scutura urechea in podul palmei.

Omul a plecat de la judecator si mai necajit decat a fost inainte.Cum adica sa ne invoim -a intrebat omul. Intr-o zi i-a venit o idee trasnita. caruia ii murise sotia. ca de insurat a doua oara nu mai vroia. numai sa se invoiasca. Numai ca omul a imbatranit. decat sa ma porti intotdeauna in carca -zise sarpele. mancau impreuna. Sarpele a raspuns ca vrea. sarpele era de neclintit in hotararea sa de a respecta vechea invoiala. De atunci au fost nedespartiti. sa mai poata respira si el in voie. iar cand va muri ii va lasa intreaga avere. sa umble de dimineata prin cetate si prima fiinta ce-i va iesi in cale. care de atata bine crescuse foarte mult. Kamill Maximilian statea pe un bustean. El nu mai avea nici un neam. . Toate le faceau impreuna.Nu iti cer nimic mai mult. pierzand orice speranta. Sarpele si-a tinut fagaduiala. ca-i va da tot ce isi va dori. el era 20 . fiindu-i copil. atunci si omul trebuie sa-l poarte la gat pana va muri. domnule judecator. Mergand asa fara tinta a intalnit un sarpe micut.Copilul cel istet de Petre Ispirescu A fost odata un om bogat. . sa-i fie copil de suflet. pentru ca si-a iubit foarte mult nevasta. Omul i-a dat sarpelui tot ce si-a dorit si l-a iubit ca pe propriul copil. In drum spre casa a vazut niste copii cara se jucau si s-a apropiat de ei. Omul nu il mai putea cara in carca de garbov ce era pe sarpe. pentru ca nu mai rabd aceasta povara! Dar dupa ce sarpele a povestit cum le-a fost invoiala. Omul l-a intrebat pe sarpe daca vrea sa-i fie copil de suflet. iar sarpele a crescut. dormeau impreuna si erau multumiti unul de celalalt. Degeaba l-a tot rugat omul pe copilul sau de suflet sa se dea jos. nici macar vreun var mai indepartat sau vreun unchi. Omul s-a invoit bucuros si sarpele i s-a incolacit in jurul gatului. judecatorul a zis ca nu are ce sa faca. macar cateva ore. Disperat omul s-a dus la judecator si l-a rugat sa-i faca dreptate. Din aceasta pricina era tare mahnit si nu stia cum sa-si faca rost de o ruda.Ajutati-ma. .

imparatul, iar langa el pe un bustean mai mic, Maria-Alexandra in chip de imparateasa. Ceilalti copii se inghesuiau in jurul lor, ascultand poruncile. Omul a intrebat copiii daca nu ii pot face si lui judecata. Ei au raspuns foarte seriosi, ca se poate. Atunci omul si-a povestit necazul. Cand a vrut sa zica sarpele ceva, Kamill Maximilian a strigat la el: - Cum indraznesti sa ii vorbesti de acolo de sus imparatului. Nu stii ca impricinatii trebuie sa stea la judecata jos la pamant. Cand sarpele a coborat Kamill a zis: - Acest copil, caruia nu ii este mila de parintii lui, nu merita sa vada lumina soarelui. Pe el copii, aruncati cu pietre! Iar copii au aruncat cu pietre pana au strivit sarpele. Omul a plecat acasa mantuit de judecata unui copil.

Aventura unei frunze de toamna
A fost odata, tare demult un imparat batran care avea numerosi slujitori voinici ca ursul si tari ca piatra. Acestia isi asumau raspunderea asupra unor sute de copile care mai de care mai blande si mai frumoase. Omenii inca de mult, pe acest batran imparat l-au numit Copac, pentru ca sta de veghe toata noaptea si toata ziua adaposteste pe toti trecatorii lasandu-i sa stea la umbra frunzelor care erau copilele. Slujitorii, dupa iscusinta lor aveau nume de ramuri. Toti acestia formau impreuna un singur copac cu multe ramuri si frunze, un copac batran de neintrecut la numarul anilor. Ziua era tot mai zglobie si copacul juca diferite jocuri cu ramurile si frunzele care traiau in liniste si pace. Intr-o zi se napusti asupra lor un vant tare si puternic de spargea ferestrele oamenilor si ridica in slava hartiile si praful de pe drum. Atunci, copacul tata-imparat chema toate frunzele si pe toti slujitorii si le spuse:

21

- Dragii mei copilasi, suntem aproape in pragul despartirii, vantul sufla aspru spre frunze fara pic de mila. Nu se stie care dintre voi va asterne un covor de rugina si nici nu se stie care va avea mai multe zile. Eu, ca tata, va sfatuiesc sa nu umblati hai-hui, ci tineti-va de frunza mama si aveti grija sa nu va dezlipiti de ea.Vorbele imparatului sunau tare si zgomotos: se auzea cum vantul trece prin el ca o sabie, se vedea cum tremura si cat pe ce era sa se aplece la pamant cu toata imparatia. Dar sa lasam asta pentru mai tarziu si sa vedem ce s-a intamplat mai departe. Mezina, frunza rea si neascultatoare, dar totodata grijulie pentru imparatiile din jur, se strecura pe sub ramuri si o lua din loc prin vecini sa vesteasca de sfaturile batranului. Merse ce merse din loc in loc si mai vestea pe cate un imparat care ii iesea in cale de primejdia si nenorocirea ce avea sa urmeze. Unul dintre imparati o opri din drum si o lua de mana zicandu-i: - Draga mea copila, dulce si blajina, am aflat ce vremuri vor veni dar de asta nu-ti face griji si sa nu-ti fie teama. Sa stii ca va veni toamna. Fata-frunza facu niste ochi mari si isi inchipui ca toamna este un monstru, o stafie, o sperietoare de ciori, ori un cantec, un leagan, un copil... - Ce-ar fi sa-l intreb "cum e toamna?", isi zise in gand mezina frunza. Si hotarata de acest lucru prinse curaj si spuse: - Batranule unchi, ce este toamna? - Toamna este a treia fiica a anului ce coboara din inaltul cerului sa-si astearna trena ei de culoare galben-brun-aramie, trena fiind voi frunzele care veti asterne un covor de rugina peste intreaga natura. De cum soseste de pe dealuri, inceoe a stropi cu manunchi de ciumafai, natura uda, dand pentru ea cularea ei simbolica de toamna. Atunci soarele va cobora spre asfintit. Racoarea va brazda intinsul si deodata samanta se va scutura, frunzele ingalbenite se vor desprinde de pe ramulrile copacilor si se vor cufunda intr-un somn adanc pentru totdeauna. Bruma rece si vantul sturlubatic sunt prieteni nedespartiti ai toamnei. Impreuna vor salta frunzele in sus pana in inaltul cerului iar apoi le vor lasa din nou pe pamant. Voi va veti apleca in fata toamnei parasind copacul 22

definitiv, tatal care v-a sustinut atata timp in adierea vantului slab. Dar pentru oamnenii vrednici, toamna este ca o pagina din cartea vietii care isi aduce roadele ei cu ea. De cum o zaresc se apuca cu grija sa-i culeaga vesmintele cum sunt: perele, merele, nucile, gutuile pentru care au muncit tot anul. Dar toamna nu este mai prejos caci ea e mandra si fericita de vrednicia lor si de aceea le acorda toata increderea si speranta ei. Dupa cateva secunde, din fantezia povestirii fata frunza facu niste ochi mari si galbeni ca semn de dezmortire, il saluta cuviincios pe batranul copac, ii spuse "la revedere" cu un glas stins subtire si se indrepta iute spre casa parinteasca. Ajunsa acasa fu intrebata de parinti pe unde a umblat iar ea, cu lacrimi in ochi, istorisi tot ce i s-a intamplat. Cum termina, se uita pe dealuri si frumoasa toamna se apropie de ea. Fructele ii tineau trena, coronita de flori stralucea din ce in ce mai tare, in calea ei se aseza frunze de miresme de flori. Dar, in sfarsit, ajunse la tatal imparat si cu incuviintarea lui lua toata calea frunzelor, copilele si le duse cu ea, ramanand in urma dorul parintilor, lacrimi amare, pustietate, iar inainte frunze ce se roteau in jurul toamnei.Doar o urma a mai ramas, o lacrima de frunza si roua ce se aseza pe copacul imparat. El urma sa stea de veghe si sa adaposteasca in continuare toti trecatorii care faceau popasuri sub el.

Fat-frumos si lupul cel nazdravan
de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata, a fost un imparat si o imparateasa. Ei aveau trei copii. Mai aveau pe langa palaturile lor o gradina foarte frumoasa. Si atat de dragi ii erau florile acestui imparat, incat insusi cu multa tragere de inima le plivea si ingrijea de gradina. In fundul acestei gradini crescuse un mar cu totul si cu totul de aur. Imparatul nu mai putea de bucurie ca in gradina sa se afla un asa pom cum nu se gasea in toata lumea. Se tot intorcea pe langa dansul si 23

se tot uita pe de toate partile la el, de i se scurgeau ochii. Cand, intr-o zi, vazu ca pomul inmugureste, infloreste, se scutura florile si roadele se arata; apoi spre seara da in parguiala. Ii zambea mustata imparatului si ii lasa gura apa, cand se gandea ca a doua zi o sa aiba la masa sa mere de aur, lucru ce nu se auzise pana atunci. A doua zi nu se luminase bine de ziua, si imparatul era in gradina ca sa vaza merele cele aurite si sa-si impace nesatiul ce avea de a se uita la dansele. Dara ramase ca iesit din minte, cand, in loc de mere coapte aurii, vazu ca pomul inmugurise din nou, iara merele nicaieri. Inca fiind acolo, vazu cum infloreste pomul, cum ii cade florile si cum roadele se arata iarasi. Atunci ii mai veni inima la loc si se multumi a astepta pana a doua zi. In ziua urmatoare, ia merele de unde nu e. S-a suparat imparatul, nevoie mare, si porunci la paznici sa se puie sa prinza pe hoti. Dara asi! unde e pomana aia! Pomul inflorea in fiecare zi, se scuturau florile, rodul crestea si seara da in parg. Noaptea se cocea. Oarecine venea atunci si le lua, fara sa prinza de veste oamenii imparatului. Pare ca era un lucru facut: acel cineva care lua merele isi batea joc si de imparatul si de toti paznicii lui. Acestui imparat acum nu-i mai era ca nu poate avea mere aurite la masa lui, ciuda cea mai mare era ca nici parga acestui pom nu o vazuse macar. Aceasta il intrista pana intratata incat p-aci era sa se scoboare din scaunul imparatiei si sa-l dea celui ce se va lega a prinde pe hot. Fiii acestui imparat, pasamite ca-i simtira gandul, caci venira inaintea lui si-l rugara sa-i lase a pandi si ei. Mare fu bucuria imparatului cand auzi din gura fiului sau celui mai mare legatura ce facea de a pune mana pe hot. Le dete, deci, voie, si ei se pusera pe lucru. Pandi in ziua dintai fiul cel mare; dara pati rusinea ce patise si ceilalti pandari din naintea lui. A doua zi pandi si cel mijlociu; dara nici el nu fu mai breaz, ci se intoarse la tatal sau cu nasul in jos. Ei spusera ca pana la miezul noptii o duc cum o duc, dara ca dupa aceea nu se pot tine pe picioare de piroteala ce-i apuca si cad intr-un somn adanc, si nu mai stiu nimic. 24

Fiul cel mai mic asculta si tacea. Apoi, dupa ce sfarsira de spus fratii cei mai mari ce li se intamplase, se ceru si el de la tata-sau ca sa-l lase sa pandeasca si el. Cat de trist era tata-sau pentru ca nu se gasea nici un voinic care sa-i prinza pe hotii merelor, rase cand il auzi. Iara dupa multe rugaciuni se indupleca. Atunci fiul cel mai mic se pregati de panda. Cum veni seara, isi lua tolba cu sagetile, arcul si palosul, si se duse in gradina. Isi alese un loc singuratic si departat de orice pom si de zidari, astfel ca sa n-aiba de ce se rezema. Se hotari a sta in picioare pe un trunchi de pom taiat, astfel incat cand i-ar veni somn si ar motai, sa caza jos si sa se destepte. Asa facu, si dupa ce cazu de vro doua ori, i se sperie somnul si ramase treaz si nebantuit de piroteala. Cand, colea despre ziua, cand somnul e mai dulce, auzi un falfait ca de un stol de paseri ca se apropie. Trase cu urechea si simti ca cineva jumuleste pomul de mere. Scoase o sageata din tolba, o aseza la arc si, trac! trase o sageata si nu se facu nici o miscare. Trac! mai trase una si iarasi nimic. Cand trase cu a treia, falfaitul se auzi din nou si el pricepu ca stolul de pasari trebuie sa fi zburat. Se apropie de marul de aur si vazu ca hotul n-avusese timp a lua toate merele. Luase ce luase, dara tot mai ramasese. Stand el acolo, i se paru ca vede lucind ceva pe jos. Se pleca si ridica acel ceva ce lucea. Cand, ce sa vezi d-ta? doua pene cu totul si cu totul de aur. Cum se facu ziua, culese cateva mere, le puse pe o tipsie de aur, si cu penele la caciula se duse de le infatisa tatalui sau. Imparatul vazand merele, mai-mai era sa-si iasa din minti, de bucurie; dara isi tinu firea. Puse de striga prin toata cetatea ca fiul sau cel mic a izbutit sa aduca mere si sa si afle ca hotul este o pasare. Fat-Frumos zise tatalui sau sa-i dea voie acum sa caute si pe hot. Tatal sau nu mai voia sa stie de hot, deoarece i-a ajutat Dumnezeu sa vaza merele cele atat de mult dorite. Dara fiul cel mic al imparatului nu se lasa numai pe aceea, ci starui pana ce imparatul ii dete voie sa mearga a cauta si pe hot. Se

25

gati de drum; iara cand fu a pleca, isi scoase penele cele de aur de la caciula si le dete imparatesei, muma lui, ca sa le poarte ea pana s-o intoarce el. Lua haine de primeneala si bani de cheltuiala, isi atarna tolba cu sagetile la spate, palosul la coapsa stanga, si, cu arcul intr-o mana si cu alta de gatul credinciosului sau, porni la drum. Si aide, si aide, merse cale lunga departata, pana ce ajunse in pustietate. Aci facu popas si sfatuindu-se cu robul sau cel credin- cios, gasi cu cale sa apuce spre rasarit. Mai calatorind ei o bucata buna, ajunse la o padure deasa si stufoasa. Prin bungetul asta de padure mergand ei pe dibuitele, caci altfel era peste poate, zarira in departare un lup groaznic de mare si cu fruntea de arama. Indata se si gatira de aparare. Cand fura aproape de lup de o bataie de sageata, puse Fat-Frumos arcul la ochi. Vazand lupul una ca aceasta, striga: - Stai, Fat-Frumos, nu ma sageta, ca mult bine ti-oi prinde vreodata. Fat-Frumos il asculta si lasa arcul in jos. Apropiindu-se lupul si intrebandu-l unde merge si ce cauta prin astfel de paduri nestrabatute de picior de om, Fat-Frumos ii spuse toata intamplarea cu merele din gradina tatalui sau, si ca acum merge sa caute pe hot. Lupul ii spuse ca hotul era imparatul pasarilor. Ca el cand venea a fura merele, aduna pasarile cele mai agere la zbor si cu ele in stol venea de le culegea. Ca acea pasare se afla la imparatia de la marginea acestei paduri. Ii mai spuse ca toata megiesia se vaita de furturile ce face ea poamelor de prin gradini, si le arata drumul cel mai apropiat si mai lesnicios. Apoi, dandu-i un merisor frumos la vedere, ii mai zise: - Tine, Fat-Frumos, acest merisor. Cand vei avea trebuinta de mine vreodata, sa te uiti la el, sa gandesti la mine si eu indata voi fi acolo. Fat-Frumos primi merisorul si-l baga in san, apoi, luandu-si ramas bun, porni cu credinciosul sau si, strabatand desisurile padurii, ajunse la cetatea in care se afla acea pasare. Cerceta prin cetate si i se spuse ca imparatul locului aceluia o tine intr-o colivie de aur in gradina sa. Aceasta ii fu de ajuns a sti. Dete cateva tarcoale curtii imparatesti si lua aminte la toate amanunturile ce inconjura curtea. Cum se facu seara, veni cu 26

credinciosul sau si se pitula la un colt, asteptand acolo pana se linistira toti cei din curte. Apoi credinciosul lui puindu-se piua, Fat-Frumos se urca pe dansul; d-aci pe coama zidului, si sari in gradina. Cand puse mana pe colivie, o data tipa pasarea si, cat ai zice mei, se vazu inconjurat de o multime de paseri, care mai mici, care mai mari, tipand pre limba lor. Si atata larma facura, incat se desteptara toti slujitorii imparatesti. Si viind in gradina, gasira pe Fat-Frumos cu colivia in mana si pasarile dandu-se la el sa-l sfasie, iara el aparandu-se. Pusera slujitorii mana pe el si-l dusera la imparatul, carele si dansul se sculase sa vaza ce se intamplase. Cum il vazu imparatul, il si cunoscu; apoi prinse a-i zice: - Imi pare rau, Fat-Frumos, de aceasta intamplare. De ai fi venit cu binele, sau cu rugaciuni, sa-mi ceri pasarea, poate m-as fi induplecat sa ti-o dau de bunavoia mea; dara acum, prins cu mana in sac, cum se zice, dupa datinile noastre, cu moarte trebuie sa mori. Si numele iti va ramanea pangarit cu ponosul de talhar. - Aceasta pasare, luminate imparate, raspunse Fat-Frumos, ne-a jefuit de mai multe ori merele de aur din pomul ce are tatane-meu in gradina sa, si de aceea am venit sa pui mana pe hot. - Poate sa fie adevarat ceea ce spui tu, Fat-Frumos, dara la noi, impotriva datinelor noastre eu n-am nici o putere. Numai o slujba insemnata facuta imparatiei noastre te poate scapa si de ponos si de moarte. - Spune ce slujba sa-ti fac, si ma voi incumeta. - De vei izbuti sa-mi aduci iapa cea sireapa ce este la curtea imparatului meu vecin, vei scapa cu fata curata, si-ti voi da pasarea cu colivia. Fat-Frumos primi. Si chiar in acea zi si pleca cu credinciosul sau rob. Ajungand la curtea imparatului vecin, lua cunostinta de iapa si de imprejmuirea curtii. Apoi, cum veni seara, se aseza cu credin- ciosul lui la un colt de curte, unde i se paru a fi un loc de parleaz. El vazuse iapa cum o plimbau doi slujitori, si se minuna de frumusetea ei. Ea era alba, avea capastrul aurit si impodobit cu pietre nestemate, de lumina ca soarele. 27

Pe la miez de noapte, cand somnul este mai dulce, Fat-Frumos zise credinciosului sau de se puse piua, iara el se urca pe dansul, apoi pe zid si sari in curtea imparatului. Merse pe dibuitele si in varful degetelor, pana ce ajunse la grajd; si, deschizand usa, puse mana pe capastru si tragea iapa dupa dansul. Cum ajunse iapa la usa grajdului, unde nincheza o data de haui vazduhul si urla toata curtea si palaturile. Indata sarira toti cu totul, pusera mana pe Fat-Frumos si-l dusera la imparatul, carele si el se sculase. Acesta, cum il vazu pe Fat-Frumos, il si cunoscu. Il infrunta pentru fapta cea miseleasca ce era sa savarseasca, si-i spuse ca datinele tarii sale da mortii pe furi, si ca impotriva acelor datine el n-are nici o putere. Fat-Frumos ii spuse drept toata siritenia cu merele, cu pasarea si cu cele ce ii zisese sa faca imparatul, vecinul sau. Atunci imparatul ii zise: - De vei putea, Fat-Frumos, sa-mi aduci pe Zana Craiasa, poate ca vei izbuti sa scapi de moarte si sa-ti ramaie numele nepatat. Fat-Frumos se incumese si, luand pe credinciosul sau cu sine, pleca. Pe drum isi aduse aminte de merisor. Il scoase din san, se uita la dansul si se gandi la lup. Si cat te-ai sterge la ochi, lupul fu aci. - Ce poftesti, Fat-Frumos? ii zise. - Ce sa poftesc, ii raspunse el. Iaca, iaca, iaca ce mi s-a intamplat. Cum sa fac eu acum sa ma intorc cu isprava buna? - De asta iti este? Las' pe mine, ca treaba este ca si sfarsita. Si pornira catesitrei spre Zana Craiasa. Cand fura aproape de Zana Craiasa, facura popas intr-o padure de unde se vedea palaturile cele stralucite ale zanei. Se invoira ca Fat-Frumos si cu credinciosul sau sa astepte la tulpina unui copac batran, pana s-o intoarce lupul. Si mandre palaturi mai avea zana, mare. Insusi lupul se mira de frumusetea si de randuiala cea buna ce era p-acolo. Cum ajunse, facu ce facu si se furisa in gradina. 28

Ce sa vezi d-ta? Nici un pom nu mai era verde. Le cazuse frunza, si cracile, si ramurelele, de erau ca despuiati. Pe jos, frunzele cazute erau facute scrum de uscaciune. Numai un stuf de trandafiri mai era infrunzit si plin de boboci, unii in floare si altii deschisi. Ca sa ajunga pana la dansul, lupul trebui sa mearga in varful degetelor ca sa nu fasie frunzetul cel uscat, si se ascunse in acel crangulet inflorit. Stand el acolo si pandind, iata ca iese Zana Craiasa din palaturi, insotita de douazeci si patru de roabe, ca sa se plimbe prin gradina. Cand o vazu lupul, p-aci, p-aci era sa uite pentru ce venise si sa se dea de gol; dara se stapani. Caci era asa de frumoasa, cat nu s-a mai vazut si nu se va mai vedea pe fata pamantului. Avea un par, nene, cu totul si cu totul de aur. Cositele ei lungi si stufoase, de-i batea pulpele. Cand se uita la cineva cu ochii ei ceia mari si negri ca murele, il baga in boale; avea niste sprancene bine arcuite, de pare ca erau scrise, si o pielita mai alba ca spuma laptelui. Dupa ce dete cateva tarcoale prin gradina cu roabele dupa dansa, veni si la stuful de trandafir sa rupa cateva flori. Cand lupul, care era ascuns in crang, odata se repezi, o lua in brate si pe ici ti-a fost drumul. Iara roabele, de spaima se imprastiara ca puii de potarniche. Intr-un suflet alerga lupul si o dete lesinata in bratele lui Fat-Frumos. Acesta, cum o vazu, se pierdu cu firea; dara lupul ii aduse aminte ca e voinic, si-si veni in sine. Multi imparati voise sa o fure, dara se rapusera. Fat-Frumos prinsese mila de ea, si nu-i mai venea a o da altuia. Zana Craiasa, dupa ce se destepta din lesin si se vazu in bratele lui FatFrumos, prinse a-i zice: - Daca tu esti lupul care m-a furat, a ta sa fiu. Fat-Frumos ii raspunse: - A mea sa fii, nedespartita pana la moarte. Apoi se intelesera la cuvinte, si spuse fiecare siritenia istoriei sale. Vazand lupul dragostea ce se incinsese intre ei, zise: - Lasati pe mine, ca toate le intocmesc eu dupa vrerea voastra. Si plecara a se intoarce de unde venisera.

29

Pe drum, lupul se dete de trei ori peste cap, si se facu intocmai ca Zana Craiasa. Pasamite lupul era nazdravan. Se vorbira ei, ca credinciosul lui Fat-Frumos sa stea cu Zana Craiasa la tulpina unui copaci mare in padure, pana se va intoarce Fat-Frumos cu iapa sireapa. Ajungand la imparatul cel cu iapa, Fat-Frumos ii dete pre prefacuta Zana Craiasa. Cum o vazu imparatul, i se muie inima si prinse un dor de dansa, de nu se poate povesti. Imparatul ii zise: - Vrednicia ta, Fat-Frumos, te-a scapat si de ocara si de moarte. Acum te si rasplatesc pentru aceasta, dandu-ti in dar iapa. Cum puse mana pe iapa si pe capastrul cel minunat, Fat-Frumos o lua la sanatoasa si, puind pe Zana Craiasa calare pe iapa, porni cu dansa si trecu hotarele acelei imparatii. Imparatul aduna numaidecat pe sfetnicii sai si purcese la biserica ca sa se cunune cu Zana Craiasa. Cand fu la usa bisericii, prefacuta Zana se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup, carele, clantanind din colti, isi arata dintii ranjind catre curtenii imparatului. Acestia, cum vazura, deodata inghetara de frica. Apoi, dupa ce se mai dezmeticira, se luara dupa dansul cu chiote si cu uideo. Dara lupul, sa te tii, parleo! lungi pasul lupeste, se duse, duluta, de nu mai dete cu mana de dansul. Si ajungand pe Fat-Frumos si pe ai sai, merse cu dansii. Cand fu aproape de curtea imparatului cel cu pasarea, facura ca si la cellalt imparat. Lupul, schimbat in iapa sireapa, fu dus la imparatul, carele, vazand iapa, nu se mai stia de bucurie. Dupa ce primi cu multa omenie pe Fat-Frumos, imparatul acesta ii zise: - Ai scapat, Fat-Frumos, si de ponos si de moarte. Iara eu imi voi tinea cuvantul imparatesc, si multumirea mea va fi pururea cu tine. Porunci, si numaidecat i se dete pasarea, cu colivia ei cu tot. Si primindo Fat-Frumos, isi lua ziua buna si pleca. Ajungand in padure unde lasase pe Zana Craiasa, iapa si pe credinciosul lui, pornira impreuna catre imparatia tatalui sau. 30

nene. iapa cu imparatul pe dansa. caci nu vei pati bine. Se luara la intrecere. o data statu iapa. intinse masa mare pentru bun si pentru rau. si fugi. unde voia sa li se arate calare pe iapa cea atat de vestita. si tinura veseliile trei zile si trei nopti incheiate. Apoi tata-sau puse de se facu pregatirile de nunta. care te face sa te arati asa de maret! Si in adevar. Si dupa cateva zile se cununa Fat-Frumos cu Zana Craiasa. dupa cum i se cuvenea. si fugi. cu mic. pana ajunse pe Fat-Frumos. Cand fu la o departare buna. porunci Fat-Frumos si facu un grajd maiestrit pentru iapa. caci pe toti ii lasa in urma. ducandu-se fiecare intr-ale sale. venea. tranti pe imparat.Imparatul cel ce primise iapa porunci sa iasa toata oastea lui si maimarii imparatiei sale la camp. iara colivia cu pasarea o puse in palimarul despre gradina. Cand il vazura ostasii. Dara nici pomeneala nu era ca sa se apropie cineva de aceasta iapa. Pazeste-te in viata ta a nu mai pofti lucruri peste puterea ta. si cu odoare cum nu s-a mai pomenit. Si or fi traind si astazi. se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup. toti cu totii strigara: . Dupa care traira in fericire. 31 .Iata. si o rupse d-a fuga. Mare fu bucuria obsteasca cand il vazura cu sotioara cum nu se mai gasea pe fata pamantului. Cand fura a se desparti. Iar eu incalecai p-o sea si va spusei povestea asa. de n-or fi murit. fiindca Fat-Frumos nu mai avea ce pofti. Cum ajunse. lupul zise lui Fat-Frumos: . ca sa-l primeasca. Apoi se despartira.Sa traiesti. de asta data ti s-au implinit toate poftele. imparate. ca ai dobandit un astfel de odor! Sa-ti traiasca si iapa. Ajungand la imparatia tatalui sau si auzind ca vine fiul sau cel mic. ii iesi inainte cu mare. de nu-i da picioarele de pamant. ci parc-ar fi zburat.

" Doamna Urs a umplut cu apa o oala mare neagra si a pus-o pe camin. Doamna Urs a intins o capcana. Iepurasul cei Haios era lipit de podea. dar pe marginea lui. Pe masura ce focul aprins sub oala devenea din ce in ce mai puternic. A aprins apoi focul in camin." si-a spus ea." si-a zis razand Doamna Urs. Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa fuga. trebuia sa gaseasca diverse metode sa patrunda in vizuina Doamnei Urs. "Se pare ca voi avea ciorba de iepure in seara asta la masa. Bineinteles ca ii placeau morcovii si spanacul. A vazut borcanul de miere sus pe raft si s-a urcat sa-l ia. si am sa-l prind. astfel incat acesta sa cada cand va fi atins. Iepurasul cel Haios a cazut si mierea s-a intins toata peste Iepurasul cei Haios! Vai de mine! Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa se miste. Cand Doamna Urs s-a intors acasa. cand Doamna Urs a plecat la vanatoare. La un moment dat insa Doamna Urs a observat ca borcanul ei cu miere se tot goleste. Iepurasul cel Haios a patruns in vizuina ei. Dar. mierea din jurul Iepurasului cel Haios devenea tot mai subtire. "Cineva imi mananca mierea.Iepurasul cel haios Traia odata in padure Iepurasul cel Haios. "Oh. care isi petrecea toata ziua in cautarea mierii. si acum sa vedem ce am prins. niciodata nu as mai incerca sa fur miere!" si-a spus el plangand. de cele mai multe ori. dar mierea era asa de groasa incat el se lipea de orice atingea. si a iesit afara sa adune cateva ridichii si cartofi pentru ciorba. unde putea sa manance pe saturate miere din borcanul acesteia. A inceput sa se 32 . borcanul a cazut. A pus borcanul de miere pe raftul cel mai de sus al dulapului. Dar cand l-a atins. dar mierea era favorita lui! Cateodata avea noroc sa gaseasca usor miere in scorbura vreunui copac batran. dar se lipea tot mai rau. daca as putea sa scap de aici. Ziua urmatoare. sub oala. "E.

S-a multumit cu morcovi. si spuneau frumos lectiile pe de rost. spanac si salata ca si restul iepurasilor.scurga pe langa urechi. Era sarbatoare mare. Cu o miscare din coada Iepurasul cel Haios a sarit afara din vizuina Doamne Urs si a pornit-o repede spre padure. unsprezece printi. spunandu-le sa manance. ca de obicei. copii se jucau. Tatal lor. care imparatea peste tot cuprinsul. Iepurasul cel Haios nu a mai mancat niciodata miere. Surioara lor Elsa. Cei unsprezece cocori de Hans Christian Andersen Departe.. Ei simtira asta chiar din ziua intai.. ca-i foarte bun. prajituri si mere zaharisite. se-nsura a doua oara c-o imparateasa rea de mama focului si care nu-i iubea deloc pe copii. 33 . se duceau la scoala cu decoratii pe piept. era un imparat care avea unsprezece feciori si o fata pe care-o chema Elsa. in jos spre labute. cat o jumatate din imparatie. statea pe-un scaunel de cristal si rasfoia o carte cu cadre. Erau cu adevarat fericiti copiii acestia. de-un pret asa de mare. si lume dupa lume curgea mereu la palat. Cei unsprezece frati. toate la ei aratau ca-s printi. dar fericirea asta nu putea sa tina in veci. atunci in loc sa le dea copiilor. cu spada la sold. in tara unde se duc randunelele cand le goneste iarna de la noi. cu un cuvant. Scriau cu condeie de diamant pe tablite de aur. Din acea zi.Curand Iepurasul cel Haios a fost in stare sa-si miste un picior. de peste tot. imparateasa le trimise nisip intr-o ceasca de ceai. apoi pe celalalt.

caci n-avea alte jucarii. Elsa se-ntoarse la palat. Dar surioara lor dormea. Biata Elsa se juca in camaruta ei c-o frunza. Ar fi dat mult ca s-o poata preface si pe ea in cocor ca pe fratii ei.Se rotira in zbor de cateva ori. trecura prin fata cocioabei unde era surioara lor Elsa.Duceti-va in toata lumea si traiti cum veti sti. Facuse in mijlocul frunzei o ferestruie: prin ea se uita la soare. impodobita cu covoare frumoase si cu perne moi. el le soptea: "Ce poate fi mai frumos decat voi pe lume ?" Si trandafirii leganandu-se. Dar ea nu putu sa le faca tot raul pe care li-l dorea. si cartea. intinzandu-si ciocurile si batand din aripi. iar cartea-i raspundea: "Dragalasa Elsa". iar pe bietii printi ii pari la imparatul de-atatea rele inchipuite. Cand vantul clatina incetisor tufele de trandafir din fata casutei. incat acesta de la o vreme nici nu se mai ingriji de dansii. soptea cartii: "Cine poate fi mai sfant ca tine ?. si razele soarelui care-i atingeau obrazul le simtea ca si cum ar fi fost sarutari de la fratii ei. 34 . le zise haina imparateasa. si prinse-o ura de moarte pe biata fata. A doua zi in zori. Si. A doua zi de dimineata. Zburati in vazduh. Treceau asa zilele una dupa alta. dar nu se-ncumeta la una ca asta. imparateasa intra in odaia de baie. scotand un tipat ciudat se inaltara in stol deasupra padurii din preajma palatului. deoarece imparatul nu mai putea de dor sa-si vada fata. raspundeau: "Dragalasa Elsa". care era toata de marmura. la marginea marii. Duminica pe cand batrana statea pe prag citind in cartea-i de rugaciuni. si nimeni nu-i auzi. la niste oameni saraci. Cand implini cincisprezece ani. Imparateasa vazand-o atat de frumoasa. vantul intorcand foile.Se ridicara in slavi si se facura nevazuti. si i se parea can departare vede stralucind ochii fratilor ei. trimise pe mica Elsa intr-un sat.Tarziu isi potolira zborul deasupra unei paduri intunecoase. nimeni nu-i zari. . fiti pasari mari fara glas. caci in clipa aceea ei se schimbara in unsprezece cocori.Dupa o saptamana. si trandafirii spuneau adevarul. se facu foc si para de necaz.

Vipera de imparateasa vazand ca nu poate izbuti la nimic cu toate farmecele ei. Nu stia singura unde se duce. fugi din palat. ca nu puteau vorbi! Atunci Elsa planse amar si se gandi la fratii ei. atunci in trandafiri frumosi s-ar fi prefacut. strabatu campii si crivine si se infunda intro padure ce nu se mai sfarsea. meat toata viata ei un chin sa fie". Arunca broastele in apa limpede. spoi pe biata fata cu zeama de nuca si-i facu toata pielea neagra. se lasa pe iarba moale. Atinse cu mana o ramurica. Se schimbasera in flori. Nimeni n-o mai recunoscu. si spuse uneia: "Tu sa te asezi pe crestetul Elsei.Lua trei broaste. apoi chemand pe Elsa o dezbraca si o vari in baie. si mahnita. si mii de licurici straluceau prin iarba cu luminitele lor verzui. Peste tot domnea tacere adanca. atat de curata si de sfanta era ea. se inchina si-si rezema capul de radacina unui copac. si gazele lucitoare picurara asupra-i ca firimituri de stele. Biata fata nu mai vedea drumul. le saruta. meat toate vrajitoriile naveau nici o putere asupra-i. care numaidecat se facu verzuie. In aceeasi clipa o broasca i se aseza pe crestet. alta pe frunte si cea de-a treia pe inima. pe frunte sa i te asezi. istovita de osteneala. Daca broastele n-ar fi fost inveninate de sarutarea zgripturoaicei. In curand innopta. ca si ei trebuie sa fi fost izgoniti in toata lumea. alteia: "Tu. afara doar de cainele din curte si de randunele. nu mai incapea acum nici o indoiala. 35 . sa nu si-o mai cunoasca tatal sau". iar celei de-a treia: "Tu pe inima sa-i stai. numai atingand capul si inima fetei. care erau departe. si s-o faci asa de rea. cand o intra in baie . dar ce folos. apoi o naclai pe obraz cu un fel de unsoare uricioasa si-i incurca tot parul. Cand iesi din baie. trei flori de mac rosii sangerau luciul apei. Aerul era placut. dar Elsa parca nici nu baga de seama. care. Imparatul cand o vazu se sperie si zise ca nu-i asta fata lui. asa ca era cu neputinta s-o mai cunosti.ca sa fie proasta ca tine". toata dorinta ei era sa-si gaseasca fratii. sa se faca urata ca tine.

Dar in loc sa scrie ca alta data pe tablite numai bete si nule. Auzea murmurul unei ape care curgea lin intr-un lac. dar ea nu-1 vedea din pricina copacilor mari care-si intindeau ramurile dese asupra ei. Se gandea la fratii ei. se ingrozi. toti isi luau numaidecat locul. se vazu iarasi curata si alba cum a fost. care era asa de limpede. si merse. si porni inainte-n adancul padurii fara sa stie unde merge. Pe-acolo ajunse Elsa la marginea apei. Cand isi vazu in lac fata ei asa de neagra si urata. Tot lacul era inconjurat de maracini inalti si stufosi. dar luand apa-n maini si spalandu-si fata. El care da roade pomilor salbatici pentru hrana celor rataciti. si pasarile veneau si se asezau pe umerii fetei. care n-are s-o lase pierzarii. soarele era sus. Niciodata limpezime de lac n-a oglindit mai frumoasa fata de imparat. si tot ce-au vazut si tot ce-au simtit. numai razele lui strabateau si se parea ca-i o panza subtire de aur ridicata de vant. ca sa nu se faca incurcatura printre cadre. si mai ales la Dumnezeu de sus. bau apa in pumni. meat. El ii puse-n cale un mar ale carui crengi se-ndoiau de greutatea merelor ce le purta. Atunci dezbracandu-se de haine. intr-un singur loc cerbii facusera o deschizatura. Cand se destepta Elsa. daca vantul n-ar fi miscat crengile si tufisurile. Miresme dulci pluteau in aer. Dupa ce se imbraca si-si impleti parul. al carui fund era numai din nisip curat si marunt.Toata noaptea Elsa visa pe fratii ei. oamenii se miscau si veneau sa vorbeasca si cu Elsa si cu fratii ei. Si cum intorcea o foaie. Acolo tacerea era asa de mare. merse pana ce-ajunse in desimea cea mai intunecoasa a codrului. Apoi iar porni. dand de-un izvor in apropiere. In cartea cu cadre toate erau vii: pasarile cantau. Elsa se opri aici si isi potoli foamea. ii vedea jucandu-se si scriind cu condeiele lor de diamant pe tablite de aur. intra in apa. ca auzea lung rasunand 36 . ai fi crezut ca-s zugravite pe fund. si rasfoind cartea cu cadre care pretuia cat jumatate de imparatie. acum scriau ispravile lor mari.

Merse mai departe in puterea codrului si intalni o baba c-un cos plin cu fructe. nu stia bine dac-a visat asta. meat i se parea ca-i inchisa intre gratii mari de grinzi. o privea cu bunatate. Elsa se culca si adormi numaidecat. si doar lunecarea apei e mai usoara decat atingerea delicata a mainii unei fete. inconjurat de ingeri. si-si roteau zborul pe deasupra unui lac nu departe de-aici. Si duse fata pe-un coboras. Acolo se desfasura marea in toata frumusetea ei. toate se netezisera la fel. Se facu noapte. de mult ce s-au frecat de valuri. si sticla. In somn. Trunchii copacilor erau asa de apropiati unul de altul. sau a fost adevarat.Pietricelele astea s-au facut asa lucii. in vale serpuia un raulet. Niciodata nu-si inchipuise o astfel de pustietate. de randul asta nu se mai vedea nici un licurici prin iarba si nici o stea pe cer. iata cum tot ce-i aspru se netezeste. Cand se destepta. din care-i dadu si ei cateva. Elsa isi lua ziua buna de la batrana. cu mult amar pe suflet. cat cuprindea cu ochii.Nu. dar ieri am vazut unsprezece cocori. Cum sa mearga mai departe ? Se uita lung la pietricelele de pe tarm. dar nici o panza. era numai stralucirea marii. unde se varsa intr-o nemarginita intindere de apa. si piatra. nici o corabie nu se zarea. i se paru ca ramurile se desfaceau deasupra ei si Dumnezeu din cer. ale carui maluri erau umbrite de copaci inalti cu crengile aplecate in jos. si porni inainte pe lunca rauletului pana la capatul lui. inaintea fetei. . Elsa o intreba daca n-a vazut unsprezece feciori de imparat calari strabatand padurea. si nici o raza de soare nu strabatea printre crengile lungi si stufoase. Nu se vedea o singura pasare. si fier. aveau coroane de aur pe cap.in urma zgomotul pasilor ei. si fosnetul frunzelor uscate de-abia atinse de picioarele ei. 37 . raspunse baba. cum le rotunjise si le poleise apa. .

aproape sa n-o mai cunoasca. Cand dimpotriva. alba. penele cocorilor cazura si ei se schimbara in unsprezece feciori de imparat: erau fratii Elsei.Noi zburam sub chip de cocori. am sa fiu si eu neadormita: inima-mi spune. erau unsprezece pene de cocori. pentru invatatura ce-mi dati. avand coroane de aur pe cap. aici verzuie. ca pieptul-unui copil adormit. stropite de cateva picaturi de apa. negru. Ea scoase un tipat cand ii vazu. Ea nici nu baga de seama singuratatea. Cand soarele scapata de tot. Indata cocorii se asezara imprejur. Pe iarba aruncata de mare. Cand venea un nor mare. 38 . ii infatisa in cateva ceasuri privelisti atragatoare. parca era o panglica lunga. albe. si se arunca in bratele lor. marea cu schimbarile ei vesnice. Mare si frumoasa. falfaind din aripile lor albe si mari. aici alba. si care se apropiau de tarm. apa salta usor. valuri limpezi si neadormite. si intelesera ca si ea fusese lovita de aceeasi rautate a masterei lor.Va multumesc. Atunci vantul tulbura valurile si ele se acopereau de-o spuma alba. norii erau rosii si vantul potolit. Zburau unul dupa altul. La vederea asta ea urca repede coasta si se ascunse in dosul unui tufis. chemandu-i pe nume. marea se asemana cu o floare de rasura. luam iar trup omenesc. la cea mai usoara adiere. atata vreme cat soarele luceste pe cer. ca voi aveti sa ma duceti intr-o zi langa fratii mei iubiti. Roua era. dar cum apune. radeau si plangeau totodata. Nespusa fu si bucuria lor cand o vazura. . marea parca zicea: "Si eu pot lua fata asta". aici trandafirie. Iar cand era liniste. cate nu i-ar fi putut arata toate lacurile intr-un an de zile. zise cel mare. sau lacrimi ? Cine putea sa stie ? Elsa le aduna si facu un buchet. Catre asfintitul soarelui Elsa zari unsprezece cocori.

dar care nu e tara noastra.Din pricina asta. si petrecura astfel toata ziua impreuna. Si toata noaptea pusera la cale mantuirea lor. am cadea din inaltimi. carbunarii canta inca aceleasi cantece vechi. inghesuiti unii intr-altii. ce e drept. Intr-un cuvant aici e tara noastra. Nu ne este ingaduit sa ne vedem tara decat o data pe an. scumpa surioara. ca niste oameni. cele doua zile mai lungi din an. si unde te regasim in sfarsit. turnul inalt al bisericii unde este ingropata mama noastra. schimbati iarasi. Si cand marea e infuriata suntem adesea acoperiti de valuri. E singurul mijloc ce-avem de a vedea tara noastra scumpa. Mai avem doua zile de stat. si pe urma trebuie sa ne ducem intr-o tara frumoasa. 39 . nici barca. ea-i mangaia aripile albe. dar pan-acolo drumu-i lung de tot.Ce-as putea face oare. noi locuini dincolo de mare. . pe care le-ascultam cu-atata placere. unsprezece zile putem sta aici. El puse capul pe umarul fetei. Numai unul dintre ei. in prapastie. se inaltau facand roate mari in vazduh. cel mic. si cand soarele asfinti. A doua seara venira si ceilalti. aproape de asfintitul soarelui. trebuie sa ne asezam pe pamant. Cum sa te luam cu noi ? N-avem nici corabie. se prefacura iar in feciori de imparat. ca-n vremea copilariei noastre. intr-o tara tot asa de frumoasa. daca am zbura inainte in slavile cerului. Noi nu stam in tara asta. ramase langa dansa. Tufele si copacii parc-ar fi rudele noastre. abia catre ziua atipira. Fratii ei. caii salbatici alearga in livezi. si ne trebuie. zise Elsa. cu toate astea multumim lui Dumnezeu si pentru adapostul asta. se ridica in mijlocul marii. spre care pururi se indreapta gandurile noastre. O singura stanca ascutita. Elsa se trezi in bataia de aripi a cocorilor. unde abia incapem. ca sa trecem marea. si-atunci zburam deasupra marii de unde zarim palatul in care ne-am nascut si unde traieste tatal nostru. Acolo petrecem noaptea sub chip de oameni. ca sa va scap. trebuie sa treci marea si nu-i nici o insula unde am putea poposi noaptea.

si umbrele erau mari ca de uriasi. zise cel mai mare. 40 . si un manunchi din radacinile cele mai gustoase. ca un munte. cei unsprezece cocori luara plasa in ciocurile lor si zburara in nori cu surioara lor. se uita cum scapata soarele spre asfintit. umbrele se topeau. ca intaia corabie ce se zarise sub ei.Da. umbrind-o cu aripile lui. asa zburau cei unsprezece cocori. niciodata nu vazuse ceva mai frumos. Si-n graba ei impletira toata noaptea un fel de plasa din trestii si rachita. iar laolalta aripile noastre. I se paru ca si cocorii isi miscau mai cu greu aripile. Se ruga lui Dumnezeu din tot sufletul ei. Pusera pe Elsa inauntru. Si fiindca razele soarelui cadeau drept pe obraz. caci daca apunea soarele. atat de neinchipuit era zborul asta printre nori.Maine plecam. Cand se trezi Elsa. Ca o sageata in vazduh. ai tu destula putere ca sa vii cu noi ? Eu singur teas putea purta cat tine codrul tot. In urma lor era un nor mare. deasupra marii. Elsa isi vazu lunecand umbra ei si a celor unsprezece cocori. ca tot el era acela care zbura deasupra ei. Cocorii se inaltara atat de sus. luati-ma cu voi. li se paru un pescarel pe apa. Si numai ea era toata pricina intarzierii lor. ei i se parea ca viseaza inca. ar fi cazut in mare si s-ar fi inecat. ei facandu-se iar oameni. si stanca pustie nici nu se zarea inca. unul din cocori zbura deasupra capului ei. dar stanca tot nu se arata. Elsa ingrijorata. zise Elsa. si nu mai venim decat peste un an. si cand rasari soarele. ca sa-i faca umbra cu aripa-i intinsa. Si dansa ii zambi cu recunostinta. vor fi in stare sa te duca pe deasupra marii.. mai incet totusi ca de obicei. fratiorul ei cel mai mic i le pusese. si noaptea se apropia. N-am vrea sa te lasam aici. . care dormea inca. pamantul nu se mai vedea. da. Cerul se posomori deodata. Langa dansa era o ramura incarcata cu fructe de toata bunatatea. dar cum se inalta soarele pe cer. caci acum duceau si pe surioara lor.

vantul prevestea furtuna. Niciodata faptura omeneasca nu-i pasise pragul. de sus vazuta. Deodata Elsa vazu in fata ei niste munti mari. Elsa si cu fratiorii ei. cerul parea in flacari. Cocorii isi luara zborul cu Elsa. ridicau ochii si glasul catre Dumnezeu. cu turnurile si ferestrele ascutite. toate la fel. ca sa le dea putere si ocrotire. paduri. si cand se stinse de tot. Pe cand privea Elsa. La poalele muntilor erau paduri de palmieri. Marea valuri. dar ei clatinara din cap. castel se naruira deodata. era inca zbuciumata. Soarele nu mai era decat o steluta cand ea puse piciorul pe stanca. isi vazu fratii imprejurul ei. asa de repede meat ei i se paru ca si cade. in semn ca nu-i asta. In mijlocul stancilor si ghetarilor stralucitori. tinandu-se de maini. ca cea din urma scanteie dintr-o hartie aprinsa. spuma ei se arata ca mii de lebede leganate de 41 . de cum aparu soarele. Cocorii. repede coborara. munti.Norii negri se apropiau din ce in ce. tunetul incepu a bubui si fulgerele scaparau tot mai dese. In zori furtuna se potoli. stransi gramada. inima fetei zvacnea. Valurile izbeau stanca si treceau peste capetele lor. tunetele bubuiau fara incetare. Fata intreba daca asta-i tara unde merg. Soarele se vedea numai pe jumatate. si-n locul lor se vazura douazeci de biserici marete. se arata cat un caine de mare care si-a scos capul din apa. palatul acela minunat. Acum soarele atingea marea. care faceau flori frumoase si mari cat roata carului. care pareau ca plutesc in aer. cand ea zari stanca pustie. se vedea un castel urias imprejmuit de gradini randuite in trepte una deasupra alteia. care-si schimba mereu infatisarea era locuinta zanei Morgana. fermecata de vederea asta. si tinandu-se toti de mana. Nu mai era nici un locsor gol. dar deodata isi luara iar zborul.

Nu uita nimic din ce-ti spun. Deodata. Vezi urzica asta ? Sunt multe la fel imprejurul pesterii unde dormi tu. ii spuse cel mai mic dintre frati. ar putea scapa de legaturile vrajii. dar iti trebuie pentru asta multa putere si statornicie. cu toata frumusetea si stralucirea ei.I se paru ca aude si orga cantand. raspunse ea. ea n-are simtire si nu stie nimic din chinurile care te asteapta. 42 . sa le torci si din ele sa tesi unsprezece haine cu maneci lungi. ca un covor inflorit. desi atingerea ei e mai usoara decat a mainilor tale. Din locurile acelea sa culegi urzicile. dar ea nu sufera durerea ce va trebui s-o indure degetele tale. apoi se stersera si ele. ca pana ce adormi ea se ruga lui Dumnezeu sa-i fie-ntr-ajutor. si care-i spusese despre cei unsprezece cocori albi ce purtau pe cap coroane de aur. Ajunsese chiar aproape de bisericile acestea. dar era numai vuietul valurilor. Cu mult inainte de asfintitul soarelui. si gandul asta atat ii stapani mintea. .Acum. Acum zana venea spre ea. in fata unei pesteri mari inconjurata de o pajiste intinsa. si nu ramase decat o ceata care plutea deasupra marii. cu toate ca mana ta. si-i arata odaita ei de culcare. si. i se paru ca-i ridicata in slavile ceresti pana la palatul de ceata al Zanei Morgana. rotunjeste pietrele cele mai aspre. . In sfarsit iata si tara unde trebuiau sa ajunga. numai cat le-o atinge.Fratii tai. pe neasteptate. orase. zise zana. Elsa se afla pe-o stanca. cand. sa strivesti cu picioarele tale urzicile acelea. Dar numai acelea care cresc pe morminte in cimitir sunt singurele de folos. E adevarat ca apa. sa le faci fuioare. sa vedem ce-o sa visezi la noapte. are sa se faca toata basici. le vazu prefacandu-se in corabii multe care se leganau sub ea. . semana aidoma cu baba care-i daduse fructe in padure. palate. Erau munti albastri cu paduri de cedri.De-as visa numai cum sa va fiu de vreun folos.

dar vazandu-i mainile. sosira si fratii ei. Vezi deci. se auzea acum si latratul cainilor. 43 . Ispravise intaia haina si incepuse pe-a doua. si vraja va inceta.Vei arunca aceste haine peste cei unsprezece cocori. si durerea inceta. cel mai mic incepu a plange. apoi un altul si inca unul. Curand dupa asta un caine iesi din maracini. ea atunci repede intra in pestera. tine bine minte. care-o inspaimanta. indata dupa ei venira si vanatorii toti. niciodata nu trecuse mai repede ceasurile pentru ea. ca viata lor atarna de limba ta. Toata noaptea si-o petrecu lucrand. un cuvant sa nu spui.O vorba de vei rosti. Cum asfinti soarele. Pe cand lucra ea asa zorita. Nu uita nimic din sfaturile mele. Si zgomotele se apropiau. si rabda cu draga inima durerea. nu mai vroia nici sa doarma. Culese cu mainile ei delicate urzicile care o usturau. Se speriara grozav cand o gasira muta. ca din ziua cand vei incepe lucrul si pana ce-1 vei sfarsi. si cel mai mandru dintre ei. ramase singura. isi stranse toate urzicile intr-un morman. Dar. intelesera ce facea ea pentru dansii. si-apoi iar se-ntoarsera. basicile piereau. Niciodata nu vazuse el o fata mai frumoasa. O luara la fuga latrand. si crezura ca asta-i o noua vraja a masterei lor. se apropie de Elsa. ca sa le-ascunda. A doua zi. si Elsa se destepta ca arsa de foc. Zana atinse cu urzica mana Elsei. si aproape de locul unde dormise era o urzica intocmai ca aceea pe care-o vazuse in vis. Zdrobi cu picioarele ei goale fiecare urzica. multumi lui Dumnezeu. ca sa-si scape fratii ei iubiti. ani de-ar trebui sa treaca pana atunci. si facu din toate fuioare verzi. plecand cocorii. vorba aceea va strapunge inima fratilor tai ca o lovitura de cutit. Era ziua de mult. si iesi din pestera ca sa se apuce de lucru. un sunet de corn s-auzi in padure. care era chiar imparatul acestei tari. si lacrimile lui picand pe mainile fetei. Atunci fata ingenunche. pana ce nu-i va mantui pe fratii ei. si se aseza pe ele.

Porni astfel printre munti. Daca esti si buna pe cat esti de frumoasa. cu bisericile ei inalte. Cele mai frumoase fete din toata imparatia prinsera a juca imprejurul Elsei. in loc sa se uite la toate frumusetile astea. caci viata fratilor ei atarna de tacerea ei. bucatele cele mai alese fura aduse la masa. in salile mari unde pereti si tavanuri straluceau de maiestrite impodobiri.Vino cu mine. iti voi darui matasuri si odoare scumpe.Nu vreau decat fericirea ta. Imparatul duse pe Elsa in palatul lui. Apoi o si lua pe calul lui. si-si ascunse mainile sub sort ca nu cumva imparatul sa-i afle durerea. coroana de aur voi pune pe capul tau. Ea plangea si-si frangea mainile. Dar ea. 44 . si apoi o plimbara prin gradini inflorite si prin sali minunate. numai ea stapanea intreg sufletul fetei. Era asa de uimitor de frumoasa in podoabele astea. porunci sa cante muzica.. dar imparatul ii zise: . urmat de toti ceilalti vanatori. . Numaidecat doamnele Curtii o imbracara cu vesminte imparatesti. Dar pic de zambet nu se arata nici pe buzele nici in privirea Elsei. ca toti curtenii se inchinara in fata ei pana la pamant. dragalasa copila ? Elsa clatina din cap. plangea si nu-si mai lua gandul de la fratii ei. si ai sa-mi multumesti intr-o zi. mahnirea singura se vedea. Pe inserate se zari mareata cetate. si cel mai mandru palat al meu va fi locuinta ta. Dar el astea nu le lua in seama. ii impletira parul cu pietre scumpe si-i acoperira mainile-i ranite cu manusi moi si subtiri. care fura ochii lumii si mintea imparatului. unde izvoare de apa aruncau pietre scumpe sub inalte bolti de marmura.Cum ai venit tu aici. urma el: tu nu poti sa ramai aici. cu toate ca marele preot dadea din cap mormaind ca mandretea asta de fata nu poate fi decat o vrajitoare. si imparatul o alese de sotie.

ispravi astfel sase haine. Drept e ca si unele vorbe urate ajunsera la urechea imparatului. voi incerca. in gradina. era acum imparateasa tarii. se strecura binisor. in mijlocul stralucirii care te va inconjura iti va fi dulce sa te gandesti la zilele trecute. zise imparatul. parc-ar fi savarsit o fapta rea. fata de cea a sufletului meu ? isi zicea ea. si cum sa se duca acolo ? "Ce-i oare durerea degetelor mele. Elsa vazandu-si lucrul ei. toate gandurile ei erau indreptate spre soarta fratilor ei.In sfarsit imparatul deschise usa odaii unde urma sa doarma Elsa. Pe jos era mormanul de urzici. Dar ea nu simti nimic.Aici te vei putea gandi la fosta-ti locuinta. ca sa vesteasca tuturor nunta lui. 45 . dar ochii ei aratau dragoste imparatului. i-o apasa atat cat putu. pe-ascuns se ducea in odaita ce semana cu pestera ei. Muta-i era gura. si saruta mana imparatului. iata si lucrul tau. Dumnezeu poate ma va ajuta". numai asa de-a minune. el de necaz. si acolo lucra de zor. Unul dintre vanatori adusese lucrurile astea.Se gandi la mantuirea fratilor ei. Si. dar trebuia sa ramana muta pana ce-si sfarsea lucrul. si in tavan era agatata haina care-o tesuse. Din zi in zi il iubea mai mult. strabatu apoi ulitele pustii si ajunse la cimitir. la lumina lunii. odaia asta era toata imbracata in scumpe covoare verzi si se asemana cu pestera de unde o luase imparatul. si ar fi putut sa i se destainuiasca si sa-i spuna toate chinurile ei. se insenina si se rosi de bucurie. din padure. Dete sa inceapa pe-a saptea si iata ca nu mai avea fuioare. dar el nu puse nici un temei. care era atat de bun si nu voia decat fericirea ei. acesta o imbratisa si porunci sa traga clopotele. dar muta. Stia ea ca urzicile de care avea nevoie cresteau in cimitir. tremurand. trecu prin lungile alei. dar trebuia ca singura sa le culeaga. si nunta se facu. Si tocmai cel care scornise astfel de vorbe fu silit sa puna coroana pe capul miresei. . Fata cea frumoasa. Noaptea.

care dezgroapa mortii si le sfasie carnea. Elsa e silita sa treaca prin fata lor.Zari. Nu mai lipsea acum decat o singura haina. Lacrimile ii picurau pe scumpele-i matasuri. acestea-i erau singura invelitoare. imparatul insa. si banuiala crunta ii sfasia inima.Norodul s-o judece! porunci el. gandindu-se ca frumosul cap ce se rezemase pe pieptul lui era al uneia din aceste dihanii. isi culege urzicile care-o ardeau. o urmareau. dar trebuia ca inca o data sa se mai duca la cimitir sa-si culeaga urzici. si se intoarce la palat. Smulsa din stralucirea patului. Se gandea cu groaza la drumul asta si la inspaimantatoarele vrajitoare. In loc de covoare si matasuri nu avu alta perna decat mormanul de urzici ce culesese. el capata credinta ca imparateasa nu-i decat o vrajitoare. O vazura cum intra in cimitir. fata insa isi face cruce si trece inainte. dar ea nu intelegea care sa fie pricina. biata imparateasa baga de seama lucrul asta. Porni deci. ca si credinta-i in Dumnezeu. vazu pe Elsa sculandu-se. si-o urmari binisor pana la odaita unde se ducea ea. ele o urmaresc cu privirile lor dracesti. Hainele arzatoare ce tesuse. care a fermecat pe imparatul si pe tot norodul. zarira mai departe vrajitoarele cum isi savarseau fioroasele nelegiuiri. si norodul o osandi arderii pe rug. Imparatul afla deci curand cele ce se intamplasera. fu aruncata intr-o inchisoare intunecoasa. Imparatul se departa infricosat. si curteanul ce-o dusmanea. Din zi in zi imparatul se facu mai posomorat. Dar unul dintre curteni o vazuse. ca boabe de margaritar. lui. un cerc de vrajitoare groaznice. Mai multe nopti de-a randul se facu el ca doarme. . totusi nu pierdu nadejdea si lucra inainte. pe cea mai larga piatra de mormant. unde vantul suiera printre gratiile ferestrei. si supararea asta spori si mai mult chinurile ce-ndura pentru fratii ei. doua lacrimi mari curgeau pe obrajii 46 . dar hotararea ei era neclintita. si totusi nici n-ar fi putut sa-i dea ceva mai scump inimii ei.

Trebuia ca numaidecat in noaptea asta din urma sa-si sfarseasca lucrul. se apuca iar de lucru. meat fu nevoie sa se cheme paznicii. De-odata intr-o seara.Soriceii aduceau urzicile la picioarele ei. dar deodata soarele rasarind. stiindu-se nevinovata. era inca noapte. ca sa-i mai aline durerea. Cu un ceas inainte de rasaritul soarelui cei unsprezece frati sosira la poarta palatului. o pana alba de cocor cazu pe fereastra ei. imparatul dormea. chinurile ei toate. si cu ochii il ruga sa nu mai staruie cu intrebarile lui.Si punandu-si nadejdea in Dumnezeu. si fratiorii ei nu erau departe. apoi facura amenintari. buzele i se miscau incet. I se trimise un preot.In larma asta imparatul se trezi si intreba ce s-a intamplat. toate erau in zadar. isi urma lucrul ei. si nimeni nu indraznea sa-l scoale. era cel mai mic dintre frati care-si regasise surioara. fata-i era galbena ca ceara. fara de care. dar hainele erau acum aproape gata.Elsa cand il vazu clatina din cap. cei unsprezece frati nu se mai vazura. Elsa incepu sa planga cu hohot de bucurie. si nu era fiinta sa-i spuna o vorba buna. pe cand degetele ei torceau inca fir subtire din fuiorul verde. si lacrimile si lungile nopti de veghere. Parul ei lung si frumos ii cadea despletit pe umeri. cu toate ca noaptea urmatoare avea sa fie ultima noapte pentru ea. La portile cetatii se gramadea multimea ca sa o vada arzand pe vrajitoare. caruia sa-i marturiseasca toate nelegiuirile ei. unsprezece cocori zburau pe deasupra palatului. Li se raspunse ca asta nu-i cu putinta. Preotul pleca rostind cuvinte de amenintare. Ei insa staruira. dar Elsa. 47 . si o mierla se aseza pe fereastra si-i canta toata noaptea. Un cal jegarit ducea caruta unde era ea. cerand sa vorbeasca numaidecat imparatului. impodobita intr-o haina de panza groasa. ca sa-i ajute. Copiii pe strada cantau cantece de batjocura pentru ea.

Multimea se dadu inapoi. Si vazand poporul toate acestea. Toate clopotele bisericilor incepura sa sune singure. pasarile veneau in stoluri. si-n mii de bucati sa le rupem!" Maini grosolane erau gata sa insface pe biata fata. in sfarsit. un miros ca de pe-o dumbrava de trandafiri se raspandea in aer. . caci o maneca de la haina lui era inca neispravita. 48 . care intr-o clipa sa schimbara in unsprezece mandri feciori de imparat.Da. caci fiecare lemn din rugul pregatit pentru ea prinsese deodata radacina si se acoperise de frunze si flori. e nevinovata! zise cel mai mare. se inchina in fata ei. striga surioara fericita. ca acel care-aduse la castel pe cei doi soti tineri si frumosi. cand iata ca apar unsprezece cocori albi si se aseaza in jurul ei pe caruta. Calaul se apropie si apuca pe osandita de mana. care se destepta. dar nimeni nu indraznea sa rosteasca vorbele astea in gura mare. pe fata ei se zugravea acum linistea si fericirea. ea atunci repede arunca cele unsprezece haine pe cocori.Asta-i un semn de la Dumnezeu. Cele zece haine erau la picioarele ei si ispravea acum pe-a unsprezecea. Pe cand vorbea el. si povesti tot adevarul. Cel mai mic ramasese cu o aripa in locul bratului. si niciodata un imparat n-avu un mai mare alai. deasupra carora stralucea o floare alba. falfaind incet din aripile lor mari. speriata.Nici la moarte mergand nu voia sa-si curme lucrul. cazu lesinata in bratele fratilor ei. poate ca-i nevinovata. dar imparateasa biruita de-atata zbucium. Sa-i smulgem hainele astea blestemate. ca inaintea unei sfinte. zisera incet vreo cativa. aflati ca sunt nevinovata. luminoasa ca o stea. Locul de chin se prefacu intr-un tufis de trandafiri rosii.Pot. Multimea adunata isi batea joc de ea ocarand-o: "Uite cum boscorodeste vrajitoarea! Nu-i carte de rugaciuni ceea ce are in mana! Nici la ceasul ei din urma nu vrea sa-si lase farmecele. sa vorbesc. . Imparatul rupse floarea asta si o puse pe inima Elsei. .

haide in casa.Vin imediat.Da.ustensilele de bucatarie si toate jucariile care stateau imprastiate prin iarba. Dupa ce a terminat. Ea avea multe papusi. La un moment dat. carand in brate un pachet mare. frumoasa si cuminte pe care o chema Raluca. Din cauza grabei. 49 . a adormit. Dar sa vedem ce s-a intamplat cu papusa Alexandra…. Raluca se juca afara cu papusile. Intr-o frumoasa zi de primavara. a ajutat-o sa stranga jucariile imprastiate in jurul casutei. . un dulap pentru haine. Era placut afara. o masuta. numai sa imi strang papusile. Si-a scos papusile din cutia cu care fusese afara si le-a pus frumos in casuta. a luat cutia cu toate jucariile si a mers in casa. Cand l-a vazut. a venit acasa tatal ei. iar tatal ei i-a spus: . ti-am adus ceva frumos! . pana cand Raluca.Eu am facut-o. Din cauza ca era atata de fericita. iar Raluca a inceput sa se joace. una din papusile care ii placeau cel mai mult. fiecare papusa in cate o camera. Raluca s-a bucurat foarte tare. Cand a venit ora de culcare. si Raluca se juca deja de multa vreme. Apoi. Fiecare camera avea un pat. Apoi a pus-o pe Raluca in pat si ia spus o poveste. n-a observat ca lipseste Alexandra.Raluca.Papusa ratacita A fost odata ca niciodata o fetita mica. tatal ei despachetase misteriosul colet: era o casuta pentru papusi. a pus toate ustensilele de bucatarie in bucataria din casuta. imi place foarte mult! a exclamat Raluca fericita. mama ei a venit in camera. obosita de atata joaca. Raluca! Iti place? . a spus Raluca S-a apucat grabita sa isi stranga papusile. tata. fetita nu a observat ca a uitat-o in iarba pe Alexandra. Intre timp. foarte frumoasa. Tatal a dus casuta in camera fetitei. pe care le iubea si de care avea foarte mare grija.

E o papusa. a raspuns Alexandra. . n-am mai stat niciodata singura afara peste noapte.Iar eu sunt Alexandra. Las‘ ca avem noi grija de tine. din tufa au iesit doi caini. Se gandea ca probabil va trebui sa petreaca toata noaptea in iarba.Am vorba. Cineva spunea: ―Sunt cam obosit. bine? Uite. Dar timpul trecea si Raluca nu mai venea (pentru ca stiti deja ca era in casa si se juca cu casuta de papusi primita de la tatal ei). iar Alexandra a scapat un strigat de groaza. iar el este prietenul meu Pedro.Pedro. a raspuns papusa. Peste putina vreme. . . usurata ca a gasit niste tovarasi cu care sa isi petreaca noaptea. pe Alexadra a apucat-o frica.Draguta de tine. m-a uitat aici in iarba cand a plecat in casa. si au gasit-o pe Alexandra. afara era deja intuneric. sa vedem despre ce e 50 . pe mine ma cheama Doris. de fapt un catel si o catelusa. eu zic sa ramanem aici. cred ca s-a ratacit! a exclamat catelusa. uite ce frumos e afara!― Deodata. papusico? Te-ai pierdut de stapana ta? a intrebat-o Pedro cu blandete. Alexandra a mai tras un tipat. Si mor de frica.Alexandra a asteptat cuminte in iarba. Cand ia vazut. . crezand ca Raluca isi va da seama ca lipseste si va veni dupa ea. Stapana mea. in tufa asta‖ iar alta voce i-a raspuns: ―Fii serios! Numai ce te-ai trezit din somn si deja esti obosit? Hai sa ne plimbam. La un moment dat. Din tufa care se misca se auzeau niste voci. a spus catelusa. auzit. . iar papusa s-a adapostit intr-o tufa.Ce faci aici. Cand a inceput sa se insereze. tremurand de frica. tremurand de frica.Da. o tufa din apropiere a inceput sa se miste. draga! Hai sa mergem pana acolo. iar cei doi caini s-au oprit iar catelusa ia spus cainelui: . Pedro si catelusa s-au apropiat cu grija de tufa. Raluca. ai auzit? Cred ca este cineva in tufa din fata noastra! .

. dar nu foarte multi. Sa stiti ca mi-a trecut oboseala! Cine s-ar fi gandit ca vom gasi o papusa! Pedro s-a pus cu burta pe pamant. a spus Doris. O sa iti placa.Noi venim aici aproape in fiecare zi.Nu stam departe de aici. . . m-a uitat afara pentru ca tatal ei i-a adus ceva cadou frumos. a spus Alexandra zambind. Dealfel. ...Cum e stapana ta? a intrebat-o Doris.Ne pare bine ca ne-am cunoscut.Stapana mea este foarte buna cu noi. Erau cativa oameni care se plimbau. . . ca sa te gaseasca stapana ta. Dar de obicei este tare grijulie cu noi. N-o sa te lasam singura. Hoinarim prin cartier.Este o apa mare. in care traiesc pesti iar pe margini este foarte mult stuf.Bine. Si stapanii nostri au o fetita mica. Locuim amandoi intr-o curte iar seara. Era foarte frumos acolo: erau alei curate si luminate. sunt de acord. caci era deja noapte. astfel ca Alexandra sa poata urca pe el. Ne place aici. iar din loc in loc era cate o banca. si sa pornim la drum! a zis Pedro.. papusile. apoi mergem la noi acasa iar maine dimineata te aducem din nou aici. apoi a rugat-o sa se tina bine de zgarda lui si au pornit incet-incet la drum. Iar putin mai incolo este si un lac. Te luam cu noi la plimbare prin cartier. ne considera ca fiind copiii ei.E frumos ca ai asa o stapana cumsecade. iar ea s-a grabit tare sa intre in casa sa il vada. Are mare grija de noi. iar parintii ei o iubesc foarte mult. Dar voi unde locuiti? . iar dupa aceea ne intoarcem acasa… .Ce frumos este! N-am mai fost niciodata intr-un parc! Si ce este acela un ‗lac‘ ? .. ca e liniste si aer curat. chiar daca ea nu are inca nici patru ani! Este foarte cuminte. cred ca are vreo cinci ani… Si ea ne iubeste mult si se joaca cu noi in fiecare zi. dupa ce stapanii se culca. stai putin sa ajungem acolo! 51 . grupul nostru de prieteni a ajuns intr-un parc. a spus Doris. iesim din curte printr-o spartura pe care am descoperit-o de curand. Si tot mergand. strajuite de pomi si felinare.Asa ca hai sus pe spatele meu.

Aha.Ma cheama Alexandra. Era o broasca. . Intre timp.Ha. acestia au ajutat-o sa se urce in spinarea lui Pedro. . Altfel. Au ajuns acasa la cei doi caini si au intrat in curte printr-o spartura in gard. Pe mine ma cheama Oac si lacul acesta este casa mea.La revedere. Alexandrei 52 .nu sa zbor. . eu trebuie sa stau mereu langa apa.Stii. este o papusa foarte simpatica! .Sa aveti mare grija de ea. . a uitat-o stapana ei afara si am luat-o cu noi la plimbare. daca esti prietena cu ei. i-a spus ea Alexandrei pe cand trecea pe langa ea. inseamna ca esti prietena si cu mine. si imediat in fata ei a aterizat de undeva din aer o creatura verde. Alexandra a coborat de pe spinarea lui Pedro si s-a indreptat vrajita spre apa. apoi au plecat spre casa. broscuto! Si eu sper sa ne mai vedem! Alexandra s-a intors langa prietenii ei.Intr-adevar. Trebuie sa intru acum in apa. mi se usuca pielea. sigur ca da. . si am venit la plimbare cu prietenii mei Doris si Pedro. Oac! a salutat-o Doris pe broscuta. Alexandra a auzit in fata ei un fosnet din stufarisul de langa lac. eu stiu sa sar. caci se facuse tarziu. .Hei! Cine esti tu? a intrebat broasca.Da. ha! Micuta papusica. nu peste multa vreme cei trei au ajuns la lac. asa ca imi iau ramas bun de la tine.Si cum ai aparut acum din aer in fata mea? Poti sa zbori? .Asa este. Saraca. . cu gura mare si ochii bulbucati. Uite! Si Oac si-a luat avand si din doua salturi a ajuns la grupul de caini de pe alee. Sper sa ne mai vedem! . Cei doi caini s-au intalnit cu alta pereche de caini si au ramas pe alee povestind cum au gasit-o pe Alexandra. sa ma ud din cand in cand. a spus broscuta intorcandu-se spre lac.Buna seara. Ai cunoscut-o pe proaspata noastra prietena? . ha.

sa caute papusa.i-au pregatit un culcus in cusca lui Doris. ingrijorate pentru soarta prietenei lor. iar mama ei incerca sa o linisteasca. . Doris si Pedro se jucau cu ea. .Probabil. Intre timp. obositi de aventurile din acea seara. prietena cea mai buna a Alexandrei. Dimineata. 53 . si era chiar Alexandra! . plangand. si a inceput sa planga. Si-a adus aminte ca nu a pus-o in camera. dar n-a gasit-o. a zis si Paduche din camera lui. Raluca. Raluca! s-a auzit o voce dinspre strada. In mana Mara ducea ceva. impreuna cu mama ei. Alexandra! a strigat bucuroasa fetita. N-am mai vazut-o de cand ne-a adus Raluca aici sus. papusile din casuta au inceput sa sopteasca intre ele.La noi in curte! Nu stiu cum a ajuns acolo…. cainii nostri. dar nu au gasit-o. mama ei a venit in camera si atunci. dar abia cand s-a apropiat Raluca a vazut ca era o papusa. S-a uitat peste tot. . Atunci. cand s-a trezit. Unde ai gasit-o? . Raluca a inceput sa planga. Azi dimineata. Alarmata. am pierdut-o pe Alexandra. si deodata si-a dat seama ca lipseste Alexandra. cand Raluca a adormit. Si-a privit cu drag papusile. apoi toti trei au adormit.Mama.Dar oare unde este Alexandra? a intrebat ursuletul Cocolino. Era prietena ei Mara. cred ca am uitat-o afara! . fetita i-a spus: .Hei. sa cautam. Raluca a fugit repede la casuta primita cu o zi inainte. s-a gandit ca a uitat-o afara. au adormit si papusile. chiar se si mirase seara ca era o camera libera.Hai sa mergem dupa ea. s-a uitat cine o striga.Alexandra. Raluca si mama ei au mers repede in fata casei.Nu cumva o fi ramas pe-afara? s-a intrebat si Ana-Maria. Cred ca ei au gasit-o pe undeva…. la Raluca acasa. . Sper sa nu pateasca ceva peste noapte! In cele din urma. stapanindu-si lacrimile. cand am iesit din casa.

altul zicea ca sa-l fiarba.Raluca s-a bucurat foarte mult de regasirea Alexandrei. Se mira nitel. ca sa nu-l scape jos sa se sparga. auzea latraturi vesele de caini. Nu stiau cum sa umble mai binisor cu dansul. incet. cand. altul zicea ca sa-l pastreze. cum nu mai vazuse el pana atunci. si doua in tei nu putea lega si el. Unul zicea ca sa-l coaca in spuza si sa manance toti dintrinsul. el se sui pana la cuib. se uita intr-insul. Mai ales ca uneori seara . Se mira si femeia lui. Fratii imparati de Petre Ispirescu A fost odata un biet om sarac. zi si noapte. 54 . Bietii copilasi erau mai mult flamanzi decat satui. plecand la padure ca sa aduca ceva uscaturele pentru casa. apoi parca-i da cineva ghes. vru sa stie ca ce fel de pasare sa fie aceea ce se adapostea in astfel de cuib. facu o sarcina mica. Lucra bietul om de da pe branci. vazu intr-un copaci un cuib de pasare. Incet. Isi lepada calevrii. Copiii. caci nici ea nu mai vazuse un astfel de ou. In cele din urma. incat parca-i era mila sa puie mana pe dansul. Raluca nu si-a mai uitat niciodata nici o papusa pe afara. El avea femeie si trei copilasi. orice si pe unde gasea. dupa ce se innopta. De atunci. si a pus-o in camera ramasa libera din casuta papusilor. Dupa ce se dete jos. Intr-o dimineata. il lua si-l baga in san. Iar Alexandra si-a adus mereu aminte de seara aceea petrecuta cu cei doi caini. A dus-o sus. Asa de frumos era oul si lucios. si banuia ca sunt prietenii ei. pasarea nu era. isi scuipa in palme si se agata de copaci ca sa se urce in el. cand vazura oul. lua la spinare si pleca cu dansa acasa. culese cateva uscaturi. ce sa vaz? un ou ca de gaina. lucios. sareau de bucurie.

tranti sacul jos si zise: 55 . Se tot temea si se tot uita in toate partile sa nu care cumva sa vie cineva sa-i ia pungile. Si scoase pungile cu bani. crezand ca rade de el pentru ca venise la targ numai cu un ou.De vanzare.Muncitorul insa zise ca mai bine ar fi sa se duca cu el in targ sa-l dea pe bani. Umplu un sac cu de cele de trebuinte si o lua catre casa. . iaca un negutator chiabur ca vine si la dansul.Pai. le baga in san si pleca sa-si cumpere merinde. El isi cautase de drum vesel ca cumparase asa ou. . jupane. . ce-i vrea sa-mi dai. Se aseza si bietul muncitor in rand cu femeile ce vindeau oua. . deschise si el pungile. lua oul si pleca. . Daca vazu si vazu. Dara ia pe negutator de unde nu e. se uita in ele. In cele mai de pe urma. incepu a zice negutatorul cel chiabur. ca tot si-a pierdut el ziua de munca. nici nimic. Toti gasira cu cale ca asa este mai bine sa faca.Ia lasa. pipai pungile sa vaza nu e vrun vis. Umblau oamenii de colo pana colo si cumparau mereu la oua. Iata doua pungi: nu crez sa-ti dea altul mai mult. jupane.Ce cei pe dansul? . si cu ce va prinde pe dansul sa ia nitel malai. dara odata il luara de ochi banii ce era acolo. Nici ca-i venea macar sa creaza ochilor.Sa-ti dau o punga de bani. zise el si se uita in alta parte. . prietene? ii zise.Ba nici ras. Si apoi unde se mai auzise ca un ou sa se vanza cu doua pungi de bani. uitandu-se dupa negutator cum se ducea. i le puse in mana. nu-ti mai bate joc de mine. Se mira cum de nu-l intreaba si pe dansul nimenea de oul lui. apoi vru sa alerge dupa negutator sa-l intrebe de n-a facut vro greseala. Cand se destepta din zapaceala lui. Se duse deci cu oul in targ. Bietul om ramase inlemnit in loc. Cand ajunse acasa. jupane. Apoi le stranse la loc. dara la el nici unul nu venea.De vanzare ai oul asta.

Atata stiu numai ca trebuie sa multumim lui Dumnezeu ca nea invrednicit sa vedem si noi o data cu ochii ce este belsug in casa noastra. peste sarat. tie si copiilor. Dar ce e in sacul ala marele? . de negaina. vezi tu? . ori ai capiat astazi? Vezi. Ei nu se puteau satura vazand atata belsug in casa lor. barbate.Hei! dara cand ai mai vedea si p-astea. 56 . malai. l-am vazut cu doua pungi de bani.. mai zise femeia.Vaz. ardei. Toata ziua intr-o veselie o dusera. aia intreaba-ma. Atatia bani pentru un ou de gaina! Si pipaia banii sa vaza.Ce vorbesti. . Cand ai mai facut tu asta comedie sa vii acasa cu merinde cat munca ta pe zece zile? . alergau de la sac la bani si de la bani la sac. ori altceva? . ca ti le-o fi dat cineva sa le duci aiurea si tu. dara asta nu e lucru curat. Femeia ramase inmarmurita cu ochii tinta la bani. nu-ti spusei ca comedia asta o facu oul ala poznas. Acum vezi de rosteste de masa. ce minune facui eu cu oul ala poznas.Ia auzi: unde le duc! acasa. ceapa. t-ei fi ratacit cu ele incoace. . nevasta. nu care cumva sunt niscai fermece. sa mancam si sa ne veselim. pastrama. Asa si facura. unde sa le duc? . ori ca negustorul la care l-am vandut n-a fost om curat.Barbate. de-l gasii eu azi in padure? . stiind lipsa de acasa.De gaina. barbate? atat a facut oul ala. Copiii carii pana atunci rascolea prin sac si inhata cu dintii cand din una. cand din alta. ma. usturoi. sa vedem ce o sa mai zici! Atunci scoase pungile si rasturna banii in pat.Iata nevasta. eu nu stiu. uite. cum auzira zornaitul banilor. cum ii vezi cu ochii verzi. Apoi ori ca el a facut atata. fa.Ce spui.Ei! dara ce nu e.Pai bine. fasole.Si unde le duci? . fa. cat ai dat tu pe toate astea? .

ducandu-se in targ. Gaina ii oua in toate zilele cate un ou. se sui in el si mai gasi un ou. cumpara vaci la toate vaduvele. O si lua binisor si cu mare bucurie aduse la bordeiul lui pe stapana oualor. cata copaciul. caci erau goi. Se duse cu el in targ si mai lua inca doua pungi cu bani tot de la acel negustor. ca se pomeni iarasi in padure. ocrotea pe toti copiii sarmani. Cu chipul acesta scapa si de drumul de toate zilele prin padure si de suitul in copaci. goni saracia din satul lui. Sta pe cuib. isi mai indulci si el traiul si-si dete copiii la dascal ca sa invete carte. Cumpara de asta data haine pentru copii. isi facu o cascioara. Se facu insa mai nazuros in targ. El insa era bun bucuros ca lua si atat. se gati si pleca la munca. sa tot gaseasca la oua d-astea scumpele. 57 .A doua zi. Nu stiu insa cum facu el. stia numai ca el la munca plecase. Mai lua niste unelte si dichisuri de ale lui pentru munca si pentru casa. Facea bine la tot satul. Ajuta pe orice nevoias. Indata ii trasni prin cap ca ar fi bine sa o duca acasa la dansul. Daca vazu asa. dete peste pasarea ale cui oua le lua el. care faceau de zece ori atat cat ii da lui pe ele negustorul. Imbogatindu-se el. Asa frumusete de pasare nu mai vazuse. Intr-una din zile. tinu mai la pret si cu mirare vazu ca scoate cate patru pungi de bani in loc de doua. Apoi daca vazu ca asa merge treaba. se scula de dimineata. in care colivie isi aseza gaina si o ingrijea ca pe copiii lui. Cateva zile d-a randul se mai duse el in padure si tot gasea cate un ou. in colivie. caci scapa de saracie el si cu toti ai lui. nici mai auzise. ducandu-se mai de dimineata sa-si ia merticul. Nici el nu stia cum venise acolo. Apoi. porunci o colivie foarte frumoasa si foarte mare. nu stiu cum drese. caci nu credea ca o sa fie in toate zilele Paste. Pasamite oule astea erau de diamant.

Jucandu-se ei acolo. .Sa mergem sa chemam pe dascal. se hotari sa vie intr-o doara. Astea parca nu sunt slove de care ne arata dascalul. poti tu sa citesti ce zice aici? . nene. pe care o pastreaza in colivie tat-al lor. Copiilor insa le zise ca acelea ce li se pareau a fi slove era un fleac si ca nu insemna nimic. slaba ca toate femeile. ii intra pe sub piele si se inadi cu dansa. ce drese. cu sosele. Si fiindca negotul. Ci cat are. Biata femeie.Sa te vaz. Intr-o zi. cand merge bine. raspunse el. tot ar vrea sa mai aiba. dara dupa ce-l incredintara. de firea lui este sa se intinza ca pecingenea. Porni dara intr-o calatorie departata peste mari si tari. cu momele. unul din ei ridica aripa gainei si vede ca este ceva scris acolo: . mai mult de hatarul lor. Intr-una din zile.Omul era nesatios. sa mergem. ii spusera si-l rugara sa vie sa citeasca. sa mergem. decat pentru vro isprava. fratii mai mari. dete ghies muncitorului sa calatoreasca prin tari straine dupa negot. dascalul ramase inmarmurit si. ii zise: 58 . Dascalul deocamdata nu voi sa creaza ceea ce-i spuneau copiii. dupa ce isi scoasera ochii. Ce facu dascalul. incepu a face negot. se planisi dascalului.Bine zici tu.Ba nici boaba. Si intr-un suflet ajunsera la dascal. cand lipsea si nevasta lui d-acasa. raspunsera amandoi. copiii intrara in colivie ca sa se joace cu gaina. sa ne spuie el ce zice acele slove. ca sa stie si ei ce zice acele slove de sub aripa gainei. dascalul uitandu-se la ea cu ochi galesi si cu giugiuleli. intrandui gargaunii in cap. Cand vazu acele slove si le citi. se dete pe langa muma copiilor si. ii si puse gand rau gainei. dupa ce vazu ca are destul. . zise cel mijlociu catre cel mai mare din frati. zise cel mai mic din frati. Muncitorul.

Imi pare rau ca am indragit cu atata foc pe o nesimtitoare.Ceva asa. Sa stii dara ca de azi incolo n-ai sa ma mai vezi. . singurel. dascale. ma duc sa ma inec.Ce mult as pofti sa mananc o pasare cu tine la masa. ii zise ca acum s-a incredintat ca si ea il iubeste. slava Domnului! Dascalul batea seaua sa priceapa iapa. . Asta imi dovedeste ca nu ma iubesti.E. apoi ce fel de pasare ai voi dumneata? il intreba femeia. raspunse dascalul. Apoi puse la cale ca gaina s-o gateasca bucatareasa lui. . voi trimite sa cumpere o pasare buna si grasa si o voi gati dupa pofta inimioarei dumitale. Cum auzi dascalul de una ca aceasta. Si ca sa nu mai ocolim. ti-oi spune romaneste. dascale. si tu pentru mine atata lucru sa nu faci. tot nu-mi vine sa fac una ca asta. unde veni si femeia cu copiii. ci s-o friga asa intreaga-intregulita. raspunse femeia. apoi.Orice va zice. tu sa-i spui ca a murit. care si asa e destul de batrana si care peste curand negresit ca tot are sa moara. ca sa-ti fac voile.Orisicum. Biata muiere incepuse a simti si ea de dansul. se indupleca si fagadui dascalului ca-i va da gaina s-o manance fripta. A doua zi. .. caci am si eu destule in curte. de frica ca sa nu-si faca seama singur pentru dragostea ei.Maine e sarbatoare.Daca ar fi vorba despre pasari de care se gaseste la toata lumea. dara cum as face eu una ca asta? Ce va zice barbatu meu cand s-o intoarce? . . singur. . ca sa nu se amarasca barbatu-meu. iaca. pe sleau: am pofta sa-ti mananc fripta gaina aia a ta din colivie. dupa ce porunci bucataresei sa nu lepede nimic din ale gainei. dupa cum dorea. Si apoi nu pricep la ce sa mai tineti o gaina. Femeii ii dete un fier ars prin inima. Eu pentru dragostea ta as fi dat prin foc si prin apa. .Vai de mine. se duse la biserica.Atata trecere n-am si eu la dumneata? mai zise dascalul. deosebit. nu tias fi mai spus dumitale. nici din maruntaie. 59 .

spune mai curand. le dete cate un codru de paine si. celui mijlociu pipota. Un lucru am sa-ti mai cer. Si iata de ce: sunt dascal de atatia mari de ani. intreband-o cum a facut de i-a calcat porunca. insa pe cand era aproape sa fie fripta gaina desavarsit. Iara el. Vazu ca nu mai are incotro si se stapani. ii lasa gura apa. Cu atata gingasie se rugara copiii. fara pipota si fara inima. Ca sa ma incredintez cu desavarsire ca ma iubesti. ii raspunse femeia.Ai voit sa-mi dovedesti ca-ti sunt drag cand te-ai induplecat si ai dat gaina so taie si sa o friga. . sufletul meu.Bucatareasa facu intocmai precum ii poruncise stapanu-sau. pe langa aceasta. veni numaidecat sa se puie la masa. Copiii mancara repede si se dusera iarasi la biserica. Dascalul. Se duse dara pe langa dansul si cu fel de fel de vorbe dulci voi sa-l inveseleasca. care statuse ca pe ghimpi la biserica. celui mare ii dete capul gainei. incat p-aci. p-aci era sa'nebuneasca. desi nu se ispravise slujba. Se catrani de ciuda si de necaz dascalul. Numai gandindu-se la gaina. incat bucataresei i se facu mila de dansii.Trebuie sa alegi una din doua: ori sa fii cu copiii tai. care nu-si lua de loc gandul de la gaina. caci li se facuse foame. ori sa fii cu mine. Dara se supara cat un lucru mare cand vazu ca i se aduse gaina fara cap. cum iesi. copiii se intoarsera de la biserica. Femeia.Spune. de unde se astepta sa vaza pe dascal multumit pentru ca se jertfise sa-i faca placerea. gusta cate ceva din masa. am sa te pui inca la o incercare. Atunci racni ca un leu la bucatareasa. si se rugara de bucatareasa sa le dea ceva sa manance. zicandu-i ca nu credea sa se faca atata tevatura pentru nimicul asta de maruntaie. numai sa se poata. . socotind ca acestea sunt lucruri de nimic. Biata bucatareasa spuse lucrul cum se intamplase. ramase uimita auzindu-l ca este atata de mahnit. se scula foarte amarat si se hotari sa poarte sambetele copiilor. ii zise: . Eu insa sunt gata si la moarte sa merg pentru d-ta. si celui mai mic inima. si nu mi s-a mai intamplat ca 60 .

. pipota si inima gainei si sa le inghita el. ori eu. Nu mai pot. . ca eu sa-mi pierz copilasii? Gandestete. daca este asa. si ei.vreun scolar pana acum sa-mi fi facut rusinea ce mi-a facut copiii tai. de s-a luat lumea de ganduri cu ei. dara cum sa facem? intreba femeia. dara in capul lui clocea alte ganduri spurcate. ca sunt copiii mei. trei lei perechea. dragutul sufletului meu. Dascalul vazu ca a cam scrantit-o si o intoarse pe foaia ailalta. caci nu voi sa-mi zica lumea ca sunt dascal d-aia. ce sa vezi? Lasa ca fac miselii si umbla ca dezmeticii pe uliti. sa vie sa manance si apoi sa se intoarca in biserica clefetind din gura! Cu ce obraz sa mai ies eu in lume? Cine o sa-si mai dea copiii la scoala mea? Si decat sa-mi iasa nume rau. raspunse dascalul. mai bine ochii din cap. raspunse el. la noapte sa-i inchidem intr-o magazie si maine. si sa le scoata dintr-insii capul. . sa zici ca i-ai trimis pentru invatatura. berchea. ii iau eu intr-o caruta si i-oi duce sa-i asez la un prieten al meu. .Bine. fiindca am voit sa-i scot ciraci ai mei. sa iasa ei din biserica. cand va auzi una ca asta. 61 . in faptul zilei.Foarte lesne. . sa-i duca in padure si acolo sa-i spintece pe cate unul. mai bine sa mor. Dara norocul nu-i sluji nici de asta data.Ei bine. unul. Toata lumea stie ca pe copiii tai ii am mai de aproape decat pe ceilalti.Ce stai. Cu gura zicea el unele ca acestea. Gandul dascalului era sa ia pe copii. terchea. ma invoiesc.Eu nu zic sa-i omoram. ma intelegi? sa stea cu mine aici. dara azi. eu ma silesc cu ei sa-i invat cate in luna si in soare. ce o sa zica barbatul meu cand s-o intoarce? Lumea ma va omori cu pietre. . de vorbesti? Apoi la mine nu te mai gandesti? Nu e pacat de Dumnezeu sa pierdem noi niste copilasi asa de dragalasi si curati ca margaritarul? Cum se poate una ca asta. caci ce glasuieste o zicatoare: decat sa iasa omului nume rau. ci sa-i trimitem deocamdata la un alt oras.Ori ei. dascale.

va ajunge imparat. se sarutara. Se hotarara sa apuce fiecare pe cate un drum si sa se duca unde io lumina Dumnezeu. Stiti de ce ne-a inchis dascalul aici cu voia mamei? .D-aia stii tu nazdravaniile astea. . 62 .D-aia. ca sa scapam de aici. . fratilor.Copiii fura coprinsi de frica cand se vazura inchisi in magazie. Slovele acelea ziceau ca: cine va manca capul gainei.Mie sa mi se intample asta? intreba cel mic. care mancase inima. . de cate ori se va culca. le raspunse mijlociul. isi luara ziua buna unul de la altul cu lacramile in ochi si se despartira. mersera. toata noaptea.Asa. strigara fratii cel mare si cel mic deodata.Dascalul a spus minciuni ca nu insemna nimic slovele de subt aripa gainei. Iaca sa v-o spui eu acum. Se pusera cu totii.De ce intrebara ceilalti. ascultati-ma pe mine. . ca insemna ceva acele slove? . Acum. Cel mijlociu insa zise: . .Mai e vorba! raspunse el. Dara n-a vrut Dumnezeu cu dansul.Tie. trebuie sa ne punem toate puterile sa stricam fereastra magaziei astia si sa fugim. ajunsera la un loc unde se deschidea trei drumuri. unde o va gasi cand se va scula. ca sa se implineasca la dansul prorocia din acele slove. Cand se lumina de ziua. . Mersera. caci demonul de dascal are de gand sa ne ia in revarsatul ziorilor. se va pune la capul lui o punga cu banet.Adevarat sa fie. sfaramara fereastra si fugira. Aci stete sa se odihneasca. ca va fi bine de noi toti. Se imbratisara.Eu imparat?! zise cel mare. . Incepura sa planga. ii raspunse fratele cel mijlociu.Fratilor. Si d-aia a staruit el pe langa mama de a taiat gaina si s-o manance el. sa ne duca in padure si sa ne omoare. . Iara cel ce va manca pipota gainei se va face nazdravan. Cel ce va manca inima gainei. care mancase capul. mai intrebara fratii. raspunse fratele cel mijlociu.

ca sa vaza si ei cum se aleg imparatii la cetatea aceea. Mergand ei. Aci intalnira un batran pe care il rugara sa-i indrepteze la vrun han. cica n-am mancat de ieri si cere. ca nu va gasi nici un loc de mas si ii lua la dansul acasa. Pe locul hotarat se adunase. Atunci se facu o tacere de se auzea musca zbarnaind. cata frunza si iarba. fara nici un ocol. il arunca in sus. Aruncadu-se porumbelul in vazduh. Atunci nazdravanul zise: . Inca o data strigara fiii boierilor 63 . Batranul le spuse ca hanurile gem de lume care a venit sa fie fata la alegerea imparatului. si batranul cu copiii abia gasira si ei un coltisor la o parte de unde sa se poata uita si ei. daca el ne-a adus aci. inca pana a nu se face ziua. acesta ocoli pe dasupra lumii si veni de se puse drept pe capul baiatului celui mare.Pesemne ca Dumnezeu vrea sa fim tot impreuna. A doua zi de dimineata se scoala cu totii. care se va face maine. de nu se mai putea misca. auzi. cari venisera cu gand d-a fi alesi. Acolo a murit imparatul si maine se alege altul: cel ales ai sa fii tu. sarmana. Mai bine zi: ai sa mergem sa cautam ceva de lucru. ajunsera la orasul care era inaintea lor. unde le dete de mancare si un pat de odihna. Fiii de imparati si de boieri. cand inde seara fratii cei mari se intalnira iara.Ia lasa vorba aia incolo. il incarca cu cordele foarte frumoase cu tot felul de fete. se scutura si pleaca cu batranul afara din oras pe o campie intinsa. . si de asta data. Pasamite drumurile pe care apucasera ei se intruneau acolo. atata lume. e greseala. mai frate. veni si se puse drept pe capul baiatului. unde sa maie noaptea. Mai-nainte de aci este un oras mare. incepura a striga ca nu se poate. nu e bun de imparat. si nu ma mai face sa-mi intre gargauni in cap. Toata lumea tinea ochii tinta in sus. N-apucara sa se aseze bine si auzira un sunet de bucium. ca burta. p-acela il face imparatul lor. Asadara sa nu ne despartim in toata viata noastra. Se inalta dara porumbelul de a doua oara. Batranul le spuse ca alegerea se face asa: dregatorii cei mari ia un porumbel alb nevinovat. si altele. si pe cine s-o lasa porumbelul. se spala. si cerura ca sa se faca o a doua incercare.Mersera ei toata ziua.

Si cu ajutorul lui fratesau incepu a carmui imparatia cu intelepciune si dreptate. Cerceta in dreapta si in stanga. cum se vazu intronat. fratele imparatului. nu se poate. Atunci el hotari sa ceara dreptate pentru necinstea ce ia facut sotia lui si pentru raul ce i-a pricinuit procletul de dascal. Dupa o buna bucata de timp iata ca soseste si tatal copiilor din calatoria cea lunga ce facuse. Adusese cu dansul bogatii dupa bogatii. porumbelul. fara sa-si dobandeasca dreptatea potrivit cu marimea vinei celor vinovati. si amandoi se chibzuira ca sa faca o priimire ca unui parinte bun ce le era. spuse fratine-sau. Cand afla de fuga copiilor. isi ia zborul si se duse de se puse drept pe sac. La a treia inaltare. dara se stapani. se potoli oarecum si se apuca iara de dascalia lui. Mai-nainte insa de a ajunge ei acolo. dar n-avu curaj. Imparatul cel nou. Vazand insa ca norocul ii sta impotriva. imparatul. si i se spuse toata istoria cum s-a intamplat. si cerura a treia cercare. mai intai hotari ca frate-sau nazdravanul si batranul ce-i gazduise sa fie nelipsiti de langa dansul. nazdravanul. iara supusii lor incepura a-i numi: cei doi frati imparati cu minte si drepti. Afland si despre numele cel falnic al celor doi frati imparati. Nu trecu mult si vestea se duse in toate tinuturile si in imparatiile vecinilor despre numele lor. 64 . simtind ca are sa vie tata-sau la judecata. negutatorul isi lua femeia si pe dascal si se duse sa-i judece ei. Il scoasera dara din sac si-l dusera de-l asezara pe tron. dupa ce falfai putin pe dasupra locului pe unde sta baiatul mai-nainte. turba de manie: caci era un zacas de n-avea margini. Atunci toata lumea striga intr-o unire ca acesta este imparatul lor. Merse deci pe la toate dregatoriile si fu straganit prin judecati mai multi ani. Iara pe baiat il bagara intr-un sac si-l dusera departe de lume.ca nu se poate. Vru sa-si faca seama singur. in sunetul buciumelor. cat paci era sa-i vie rau. al surlelor si al strigarilor de bucurie ale multimei adunate. Cand auzi dascalul de fuga copiilor.

trase la gazda la un om al lui Dumnezeu. Negutatorul isi spuse pasul si zice ca isi pune nadejdea in intelepciunea imparateasca si asteapta sa hotarasca imparatul cum il va lumina Dumnezeu. Dupa ce se aseza imparatul pe tron. Negustorul se minuna de atata cinste ce i se facu si nu stia ce sa mai zica. crestea inima intr-insul de bucurie ca-si gasise copiii. De cate ori se culca. ca cuvantul din poveste ce d-aci incolo se gateste. se minuna in sine. se duse. Vezi ca se stiau vinovati de moarte. iesi inainte fratele imparatului si primi pe negustor la scara. . El cauta cand la imparatul. se uita in toate partile si nu pricepea nimic din cele ce se faceau. Asa si facura. femeia si dascalul o sfleclira de tot si tremurau ca varga. Atunci imparatul intreba pe negustor ca: daca isi va vedea copiii.Cand venira impricinatii la infatisare. aruncand toata vina in spinarea dascalului. Iara negutatorul. Dascalul o malcise de tot. iara cand il duse inaintea imparatului. Hotari dara ca toti sa caza in genunchi si sa roage pe Dumnezeu sa le arate dreptatea lui. Intrand in camara si dascalul cu femeia. se duse. fratele cel mic. Acolo daca sosi. si ajunse la orasul unde il scosese drumul pe care apucase el. statura ca trasniti de Dumnezeu.Noi suntem. iara femeia indruga si ea cateva vorbe. dara nu cuteza sa zica nimic. raspunse imparatul. La aceste cuvinte.Mai e vorba? raspunse negutatorul. asa pricina grea nu mai judecase. 65 . dascalul si femeia se facura stane de piatra. Pe cand inca se rugau. dupa ce se desparti de fratii sai. cand la fratele imparatului. Imparatul zise ca de cand el este imparat. judecata incepu. In vremea aceasta. Iara negustorul ramase la curtea imparateasca. El se uita la amandoi imparatii si nu mai cuteza sa zica nici bleau. de atatea ori gasea cate o punga cu galbeni la capataiul sau cand se scula. i-ar cunoaste el? . Imparatul porunci sa puie asta stane de piatra de o parte si de alta la scara palatului. deodata. acesta se scula de pe tron si l-a intampinat cu vorbe bune si supuse.

Se duse deci. . .Pentru ce? intreba flacaiandrul. Dupa ce ocoli crucis si curmezis tot orasul. A doua zi se duse iara. Flacaiandrul se pierdea de dorul ei cand o vazu dezmierdandu-l cu niste cuvinte mai dulci decat mierea. ca un haidamac. . Nici rugaciunile gazdei. Maiastra baga de seama ca el venea intr-una de cateva zile. precum vezi.Da. Cum auzi maiastra aste vorbe.Pentru ca acolo sade o maiastra si oricine merge la dansa se intoarce capiu. Seara intreba pe gazda si aceasta ii zise: . raspunse flacaiandrul cu mandrie. . viclenindu-l ca sa-i afle puterea. pe dinafara. pana ce nu o da doua pungi de bani. vazand tot ce era vrednic de vazut. mare si nesfarsita. Se insela si ii spuse. tinere. ii puse gand rau. Iara daca vru a sti ce era acolo.Mare stare trebuie sa ai tu. "Trebuie sa aiba multi bani". ajunse la margine si acolo era un ostrov. Iara daca trimise de-l chema. se gandi ea. 66 . a treia zi iara si tot astfel cateva zile d-a randul. bani am destui.Asta este tot? Maine ma duc sa o vaz. Ea iesi. ii zise: . calauza se feri d-a-i spune.Sa nu care cumva sa te muste sarpele de inima sa te duci acolo. De ce o vedea. N-am vazut pana acum pe nimeni care sa vie la mine in ostrov de atatea ori una dupa alta. ca si puterea cu care o fac. nici frica de capiare nu l-a putut opri de a merge sa vaza pe acea maiastra.Ceru de la gazda pe cineva care sa-i arate lucrurile cele mai insemnate. d-aia dorea sa o mai vaza. zise el. de o risipesti asa. Acolo umbla catva timp. dadu doua pungi de bani si intra in ostrov. Si apoi nimeni nu poate sa mearga sa o vaza. ca doar maiastra va iesi la fereastra palatului sa o vaza. Se lua deci pe langa dansul cu soptele cu momele. el o vazu si apoi se intoarse. ca e stingere de tine.

Si indata si lua oleaca de apa cu dansa sa bea. Lua el acel ceva.Las' pe mine. Pescarul pleca. Mreana fugi. sa am cu ce bea apa. ce sa vezi? ceva ce nu semana a nimic. Se bucura in inima sa ca facuse o treaba cumsecade. cugeta: "Daca nu tioi face-o eu. pescarul zise flacaiandrului: . el dupa ea. Rasturna banii in poala si mai lua o data apa ca sa bea.Nu ti-am spus eu. trecand printr-o padure. A doua zi pleca si. Pescarul primi sa ramana la dansul sa invete pescuitul. apoi sa stii ca nici dracul nu ti-o mai face". Se mira de asta intamplare. Intr-una din zile. il spala. sa nu te duci acolo? Ce o sa te faci acum? . . Se duse la gazda si povesti ce i se intamplase. Acolo dete o coliba de pescar. . batu in jos si peste sa prinza. Batu in sus. si vezi d-ei putea sa prinzi vro fata de peste ca sa avem de leguma pentru azi si maine. iar el dete dintr-insul afara inima gainei. ii scoase maruntaiele.Buna este si asta.Ma voi duce in lume.Iata eu ma duc la targ cu cosul asta de peste. o spinteca. apoi ii dete pe bete din ostrov. saracul de mine. pana ii veni bine si. raspunse flacaiandru.Atunci ea ii dete ceva de bau. aruncand plasa. Vazu el ca mreana era cat sa le ajunga pe doua zile. si ce va vrea Dumnezeu cu mine. Iara baiatul intra cu plasa in garla. Cand in loc de lapti. Ea o lua. 67 . Tocmai era sa se lase de pescuit. Cand sa aduca la gura. si ramase un fel de covatea mititica de piatra. o incalci intr-insa si o trase la margine. Cand s-o duca la gura. cand vazu o mreana. Se puse deci de o curata de solzi. Pana una alta. golanel si gonit. . ajunse la marginea unui rau. Ii chioraia matele de foame si fu nevoit sa se abata. ea era plina cu galbeni. zise el. se facu iara bani. Cand se dezmetici el si se vazu pirpiricosac. catusi decat. ia si tu halaul ala.

Se duse sa se scalde ca sa se mai racoreasca. nu se putu astampara de necaz. Manca ce manca. si pleca in lume.Ce mi-o da Dumnezeu. merse. Stand el asa si zbatandu-se cu gandurile. se pomeni deodata magar. vazu de ceea parte a raului niste smochini. cu marghiolii si cu viclenii il facu de spuse cum are atata stare. Il tragea ata la rele. Pana una alta. ca sa nu fie si batjocorit. Eu nu voi. dara incepu a simti ca din ce in ce se schimba.. Apoi lua cu dansul covatica de piatra si doua pungi pline. Ii spuse despre norocul ce dase peste el si incepu a se gati sa mearga la ostrov. Cand se vazu iarasi dat afara si infruntat. si maiastra ii sterse si covatica. si-l chema la dansa. si peste. baga de seama ca p-acolo p-aproape curgea o apa. il cunoscu. porunci slugilor sale sa-l huiduiasca ca p-o gagauta si il goni cu rusine din ostrov. 68 . Acolo. si se duse la ostrov. Tot scaldandu-se. trecu prin paduri. Lasa si plasa. cu prefacaturi. Pleca iara la gazda si-i spuse toata siretenia. zise el. si coliba si intr-un suflet alerga la gazda lui din oras. Si fiindca flacaiandrul isi pierduse capul cum ajunse langa dansa. Unde din om ce era. Gazda il povatui sa ia pe seama lui o tocitoare de bani din care ii lasase sa se apuce si el de ceva si sa nu mai umble ca un pierde-vara dupa icre verzi. zise el. . cazu de obida si de mahnire. Fu peste putinta. cum de sa nu se tie el. Intelese ea ca trebuie sa fi dat el cu mana in foc. Isi aduse aminte ca nu mancase de doua zile si se duse sa faca o gustarica cu nitele smochine. se lasa sa fie maglisit. si cu banii luati.Acum. Gazda se sili in toate chipurile sa-l opreasca de la aceasta otarare a sa. Merse. prin campii cu inima plina de foc pentru maiastra lui. Cum se facu stapana si pe acest lucru. aide la zana mea maiastra. si nu se putea impaca cu gandul ca n-o sa-si mai poata vedea odorul. umplu gazdei doua tocitori cu bani. In cele din urma. Cum il vazu maiastra.

si-si puse in gand a merge la dansii sa vaza.Acum esti a mea! Stai. ii dete un fier ars prin inima. Maiastra. cu cosuletul de smochine pe mana. si culese intr-insul smochine. dete peste niste roscove. femeie fara de inima ce mi-ai fost! Se apuca si umplu sanul de roscove. ii spuse ca acum s-a implinit. ii era frica sa intre inauntru padurei. Dupa ce se intoarse la gazda lui din cetate. nimic. ii lega unul de altul si ii duse cu dansul. cum putu. Umbland in sus si in jos pe marginea padurei. Ba ca o fi una.Alta nevoie acum. din nuiele de richita. Se apuca sa manance. ca sa nu-l prinza vrun om. Cum sa se intoarca in cetate? Pe langa celelalte toate. porunci de-i cumpara cosul cu totul. incet. se temea iara sa iasa mai la lumina. Cautand cate ceva de mancare. Apoi deodata zice: . Flamanzi iara. Hat in sus. mai tu. dupa ce mancara impreuna cu ai lor smochine. Auzind insa de faima celor doi imparati intelepti. Apoi facu un cosulet. se schimba si se facu iara om. ba ca o fi alta. dupa ce lua covatica si o baga in san. Cand la sfarsitul mesei. ca ti-o fac eu tie pe piele. Cum il vazu. ca sa nu-l apuce vro fiara salbateca. Ramasera magari ca toti magarii. pe la poarta palatului. caci era lihnit de foame. 69 . auzindu-l. caci inima gainei o mancase maiastra. de-i plangeai de mila. se facura magari. se mai duse o data la ostrov. Toata ziua umbla ratacind cu inima cat un purice de frica. le puse cate un capastru in cap. Crezand ca si in smochinele lui este ascuns vrun farmec numai bun pentru dansa. de care mancase si el. El lua banii si se facea a se mai plimba prin ostrov. prinzandu-i. sa-l puie la vro munca ce n-ar putea-o duce. il cunoscu. Cat p-aci era sa moara de bucurie cand vazu ca incet. oare n-or fi fratii lui? Dara pana sa se porneasca catre dansii. Statu in loc si se cruci si el de asta minune. acum are sa fie si prigonit. Ce sa faca? Se caina si se vaicarea. Maiastra se puse la masa. trimise sa-l cheme. si incepu a striga la smochine. hat in jos. Atunci flacaiandrul.

ostrovul si palaturile sunt ale tale. la masa. iarta-i. Apoi. Apoi ceru de la imparatul sa-i dea un grajd curat unde sa-si puie magarii. fratele nazdravan spune imparatului toate cele intamplate fratelui lor celui mai mic. Mai cu seama caci stiu ca se topeste inima in tine de dorul ei. Dara este destul. Tocmi un argat si porni sa mearga la fratii lui. Sa nu socotesti ca nu stiu tot ce ai patit. Apoi ochii tutulor se atintira la maiastra si marturisira ca asa frumusete de muiere nici c-au mai vazut. . zise el gazdei. Cum se vazura. Pentru hatarul tau fac tot. cu alaiul dupa dansul. raspunse gazda. Ramai sanatos. . se cunoscura si se imbratisara. Intr-o zi. Cand ajunse la marginea cetatii unde domnea imparatul. Dara cu turma aia de magari ce ai sa faci? Ia-ti un argat.Adevar ai grait. si cum ii pedepsise Dumnezeu. si sa auzim de bine. Trecu ce trecu si nici pomeneala nu era ca sa faca pe magari sa se schimbe iarasi in oameni. Asa si facu. uitandu-se la fratele imparatului cel mic. Trimise de aduse magarii acolo. Pe cand mergea.Se duse cu cardul de magari la gazda lui. bani ai destui. destul i-ai pedepsit. Toti cei de fata ramasera inmarmuriti cand vazura asta minune.Mai intai multumesc imparatului ca s-a induiosat de starea cea proasta si ticaloasa in care ajunsesem si a staruit de ne-a facut oameni la loc. si se pregatira sa-l priimeasca cu cinste. cand vazu ca frate-sau cel mic este cu voie buna. Planse fratele cel mic de osanda dumnezeiasca ce cazuse peste muma lor. Acesta ii povesti toata intamplarea cu muma lor si a dascalului. si nici ca se mai poate afla in toata lumea. pe care singur ii ingrijea.Ei. apoi merse de se infatisa imparatului. imparatul ii zise: . ii raspunse fratele cel mic. ce ai de gand cu magarii tai. . care sa vaza de ei. ii zise: 70 . Ea atunci incepu a zice: . le dete de mancara roscove si indata se facura iara oameni. se mira ca gasi pe fratele sau cel mijlociu care il astepta.Acum sa stii ca ma duc intr-ale mele.Sa ne vedem sanatosi.

mai cu seama acum.Apoi eu ce umblam. Ramasera cate trei fratii la un loc. ca nu mi-a mai ramas la inima nici o zacaseala. carora li se zicea: La cei trei frati imparati. si in toata lumea se duse vestea despre ei. pacatele mele. Locuitorii apucau si ei de la acesti trei frati cand dreptate. Deodata il vazura ca se opreste scurt si ca incepe sa latre tare. traia odata un om batran. Nimerise mai inainte la niste vecini rai la inima. pana ce cainele intra in sfiala. venise cine stie de unde ratacit. Unde mananca doua guri. Ei nu se mai dusera de acolo. -Tot suntem noi singurei. poate sa traiasca si el. el si cu nevasta sa. Fie ca si eu mi-am scos din capete. Ast caine. Cand auzi cum schiauna de durere. cand tot veneam pe la tine. Unchiasul facator de minuni De mult.Numai tu mi-ai venit de hac pe lumea asta.. daca voiesti. pe cand batranii gospodareau pe afara in gradina. cainele veni dupa ei si incepu sa se gudure si sa se joace in jurul lor. Si oamenii acestia indragisera un biet caine. sunt gata a te lua de barbat. cand povete bune si cand ajutoruri de bani. zise el babei. Intr-o zi. care il batura si il alungara. Iarta-ma pentru neajunsurile ce ti-am facut. Trebile imparatiei mergeau gaitan. . obosit si insetat. mosul iesi afara si il chema cu duhul blandetii. tare de mult. si tu tiai batut joc de mine. pe care il hraneau cu peste si cu tot ce aveau ei mai bun in bucatarie. dand din coada cu putere: -Uau! Uau! Uau! 71 . sa-l oprim la noi. Se pregatira si facura o nunta d-alea imparatestile. Sunt gata si eu a te lua de sotie.

Cum sosira cu el acasa. zicand ca tare le era drag si lor. cand auzira de intamplarea fericita. ce sa vezi? Locul era plin cu monede de aur si de argint si cu tot felul de lucruri pretioase. infuriati. pentru ei. pana ce il ucisera. se repezira si sapara. Dar toate fura in zadar. il legara cu o funie de gat si-l trasera afara. Cand vazu unchiasul cel bun ca a trecut atata vreme si cainele tot nu s-a intors acasa. tarandu-l de colo pana colo. Acuma. Mosul si baba carara impreuna comoara in casa. cainele n-avea nici un "uau-uau". Mosnegii se invoira bucurosi. nici nu se atinse de bunatatile ce i le pusera dinainte. nu iesea nici un latrat din gatlejul sau. isi cumparara campuri de oraz si de grau si ajunsera oameni avuti. ingropate acolo. si dupa ce facura pomana saracilor. intr-o casa vecina. In cele din urma. Atunci oamenii rai. oamenii rai lovira cu sapa pe bietul caine. Oriincotro il duceau. amandoi lacomi si zgarciti. vecinii pregatira mancare buna pentru caine si ii spusera: -Daca ai binevoi. animalul se opri intr-un loc si incepu sa miroasa. vietuiau un om si o femeie. in gradina. Cand colo. crezand ca e locul cu norocul. Furioasi ca fusesera amagiti in asteptarile lor. dar nu gasira decat murdarii si starvuri. Iar omul rau ii raspunse ca-l omorase si ca-l ingropase la radacina unui pin. Cainele insa. se duse la vecin sa-l intrebe. Acestia.Batranii socotira ca a mirosit el ceva bun de mancare. Vecinii. domnule caine. ti-am fi foarte indatorati sa ne arati si noua un loc unde sa fie ingropate parale multe. 72 . venira la batrani sa-i roage sa lase cainele sa stea la ei putin timp. care pana atunci nu primise de la vecini decat lovituri si bruftuiala. care raspandeau o duhoare de trebuira sa-si astupe nasul. ascuns in pamant si adusera o sapa ca sa scormoneasca.

73 . Cand vecinii cei plini de pisma auzira si de minunatia asta. Dar cand puse orezul in ea. oamenii pizmasi sparsera piulita si ii detera in foc. socotind ca nu mai are ce sa faca cu dansa. Noaptea. cerura batranilor sa le imprumute si lor piulita fermecata. i-o inapoiara. cu o strachina plina cu mancare buna. arse tamaie si presara flori pe mormant. Batranul se mira foarte de rautatea celor doi oameni si nu-si putu inchipui cum poate cineva atata de negru la inima. ce sa vezi? Fiecare bob se facu o piatra pretioasa. Acestia. mosneagul alerga plangand la casa vecinilor sai si ii ruga sa-i dea inapoi cel putin cenusa comorii lui. Cuprinsi de furie. Cum se facu ziua. Aici primul gand ii fu sa incerce puterea cenusii asupra unui cires uscat din fundul gradinii sale. o bogata comoara. sa te gandesti la mine. iar in tot. incat sa se razbune pana si pe un lucru neinsufletit. Dar nici nu apucara sa piseze in ea orezul. Cum se trezi. Cand te vei folosi de ea. varsand siroaie de lacrimi. cu inima grea de durere. Batranul nici nu banuia ce soarta avusese pretioasa sa piulita. Batranul multumi si se intoarse repede acasa. pe care ii vedeai cu ochii cum se deschid si infloresc. se duse la locul unde fusese ingropat cainele sau iubit.Bietul batran. Ii spuse ca daca va strange cenusa piulitei arse si o va presara pe pomii uscati de seceta. unchiasul facu intocmai cum ii spusese cainele: taie pinul si isi fauri din lemn o piulita pentru grane. Intr-o noapte. cum se acoperira crengile cu muguri. ca totul se prefacu in gunoi. numai ca nu se dumirea de ce vecinii nu o mai inapoiau. i se arata cainele sau drag care ii multumi pentru tot ce facuse pentru el si ii spuse: -Pune sa taie pinul sub care sunt eu ingropat si fa din el o piulita. pe cand batranul dormea. arborii vor invia si vor inflori dintr-o data. cainele se arata din nou si povesti ce isprava rautaciosa ii mai facusera vecinii sai. Cum atinse pomul.

de era cat pe-aci sa-l ucida. ca un print il chema la castel si ii porunci sa invieze pomii din gradina sa. orbindu-l si inabusindu-l. Si pretutindeni. nici o floare nu se ivira. nici un mugur. care auzind de mosneagul facator de minuni. cum prindeau viata arborii. toata cenusa zbura in ochii si in gura printului. cum vantura putina cenusa din piulita arsa. El trimise dupa unchias. Nici nu avu mult de asteptat. se repezira la el. smerit. Ca vai de el. adunara toata cenusa ce mai ramasese. se repezira la locul unde arsera ei piulita. il inhatara si-l batura. printul ii spuse: -Am o livada intreaga de pomi cu fructe rare. Mosul raspandi o parte din cenusa asupra crengilor moarte si deodata intreaga livada se imbraca in haina de sarbatoare a mugurilor infloriti. incat mosul pleca acasa incarcat si plin de bucurie. cu haine scumpe si alte maulte daruri. o pusera intr-un cos cu care omul cel rau porni in graba in orasul apropiat. mosul puse cenusa intr-un cosulet si pleca sa cutreiere tara. dar uscati cu totii de seceta cumplita de asta-vara. 74 . iar acesta cum i se infatisa. Arata-ti puterea si te voi rasplati cum se cuvine. Ba inca. daruiti de imparat. Vestea ajunse la urechile unui print. ca-l mai vedea si nevasta in halul asta. socoti faptul drept un lucru foarte ciudat. unde mai sa moara de necaz si de rusien. Cand oamenii de la curte vazura cum i-a pacalit omul cel rau. Aici dadu zvon ca e omul care poate sa redea viata copacilor uscati si sa-i faca sa infloreasca. se tara pana acasa. Printul il darui cu bogate matasuri. Printul insusi veni cu el ca sa vada cu ochii minunea. Dar vecinii cei rai. cum auzira de aceasta noua veste care fericea pe mosneag. dand de stire pretutindeni ca el avea puterea sa aduca iarasi la viata copacii uscati.Uimit de acesat minune. Si il rugau sa le invieze gradinile cu pomi roditori din samanta rara. Dar cand se urca omul cel rau in copac si presara cenusa peste crengile uscate.

se indreptara si multumira binefacatorilor lor. intr-o vreme. Dar departe. Si-i facea mari pagube imparatului. asa e. feciorul cutarui imparat. ii pustiia ogoarele inainte de seceris si. dusera si ei viata buna. ca intr-adevar. dupa atatea intamplate. pe altul il fugarea. De atunci. Dar in imparatia aceea se gasea si un zmeu... recunoscand acum. Si voiau sa-si marite fata. dovada toate cele ce au patit. si zmeul acela nu lasa pe nici un fecior de imparat sa vina sa ia pe fata imparatului. in sfarsit. ii da fata de nevasta si-1 face chiar din clipa aceea imparat. linistita. pe unde s-a auzit de frumusetea ei. nu ca inainte.Bunul unchias. le dadura si lor o parte din bogatiile adunate cu atata staruitor noroc. caci nu aveau nici un baiat. afland de belelele in care cazusera vecinii. dar zmeul le iesea inainte si pe unul il manca. ca sa lase ginerelui tronul.Eu m-am hotarat sa ma duc! Se poate sa las un zmeu sa ne ia toate imparatiile si sa ne faca atatea pagube si un rau atat de mare!? E rusine de capul nostru! S-a pornit deci sa mearga si a dat de veste imparatului. s-a apucat sa dea foc pana si palatului. trimisera dupa ei si dupa ce le spusera ca lacomia si cruzimea sunt pierzania omului. un imparat si o imparateasa si aveau o fata foarte frumoasa. sa vina sa o ia. are sa vina sa ucida 75 . Acesta si-a zis in sinea lui: . intr-o imparatie era un fecior de imparat foarte frumos si viteaz. dar le era frica de zmeu. Ii parjolea viile. ca Florea. Zmeul A fost odata. Iar vecinii. Si s-au pornit din toate imparatiile. inainte de culesul lor. si asa nimeni nu putea sa ia de nevasta pe fata imparatului. caci pe multi ii mancase. cu baba sa. Zmeul se purta cu gandul sa fure pe fata imparatului si dupa moartea acestuia sa puna mana pe imparatie. Atunci toti feciorii de imparat s-au bucurat de vestea aceea. Si atunci imparatul a trimis veste ca cine are sa poata ucide zmeul.

bine. fatul meu.Spune. Potarnichea insa incepe a striga: . Norocul lui. am sa ma lupt cu el. ii da bani multi si-si cumpara un rand de straie ciobanesti.Tatucule. m-am hotarat! Intr-o vreme insa. ia si o bata ciobaneasca si un vas cu lapte acru intr-o caruta. ii tine deschisi. spune. tot timpul. potarnichea incepea a vorbi. dar. potarnichea mea! 76 .zmeul si sa ia pe fata imparatului de nevasta. vine asupra-ti! . .Tatucule. eu sunt fecior de imparat si am venit sa-mi dai fata de nevasta! Dar imparatul i-a spus: . A plecat si. vreau insa mai intai sa te duci sa-mi aduci ochelarii zmeului. spune. Zmeul dormea. grai zmeul prin somn. spune. iar daca nu. Feciorul de imparat isi zice in sinea lui: .. ti-a luat ochelarii! . Si asa. daca se intampla sa fie razboi. chiar de ar fi sa si mor! Ori asa. a trecut prin fata zmeului si merge la imparatul. arunca hainele ciobanesti. Dar iata ca si zmeul a prins de veste si s-a facut luntre si punte sa nu lase pe Florea sa intre in hotarul imparatiei. ori asa. Caci ochelarii aceia. Florea a deschis poarta si a intrat in ograda.Spune. Le imbraca. Si aceasta ii pazea casa: cum intra cineva in casa zmeului.Spune. Atunci s-a dus la un cioban. daca doarme ori este treaz. de cum a vazut ca zmeul sta de paza pe acolo. potarnichea mea. de unde pana unde. potarnichea mea! .Am sa merg si.Tatucule. Si Florea a fagaduit ca ii va aduce. cine ii avea. poarta s-a deschis! . n-a putut trece mai departe. vedea dintr-un capat de imparatie pana in celalalt. zmeul rapise o fata de imparat si a prefacut-o intr-o potarniche. de-l gasesc dormind. pentru ca ochii. Dar nimeni nu poate sa-l cunoasca. a aflat ca zmeul este treaz sase luni intregi si ca apoi alte sase luni doarme. ramane in straiele lui frumoase si-i spune: .Bine. Cum a intrat inauntru si a zari pe imparatul. A venit Florea.Inaltate imparate.

spune. . ta. Florea s-a gandit ce sa faca. m-a luat si pleaca! .Ta.Spune. poar. ti-am adus si potarnichea! .Tatucule. ti-am adus si calul! . ii spune.. chis.Spune.! . acuma. i-a luat si fuge! Spune. 77 . spune.Tatucule. spune..Spune. Cum s-a deschis poarta..Inaltate imparate.Ei.Spune. imparate. potarnichea mea! Si a luat-o deci Florea si a dus-o la imparatul si i-a spus: .Tatucule.Tatucule.. spune. potarnichea a inceput iarasi: .. a intrat in curte un strain! .. potarnichea mea! .Spune. tu.Tatucule. potarnichea mea! .Sa traiesti multi ani. spune. le. potarnichea mea! ... grai iarasi zmeul in somn. potarnichea mea! grai zmeul prin somn. spune. .. La urma urmei. spune.. s-a. potarnichea mea. s-a chibzuit intr-un fel sa-l vare intr-un poloboc.Tatucule. Potarnichea incepe iara: . spune. sa-mi prinzi si pe zmeu si sa mi-i aduci aci in palat! Atunci. cu.Spune. Dar imparatul ii spune: .Ei. des.... ca sa avem pace intru imparatia noastra. ii spune.Spune.. a intrat in grajd! . . vine asupra mea! .. Si Florea s-a dus iarasi. . A intrat in curtea zmeului.. si deschide poarta. potarnichea mea! Si Florea a adus imparatului ochelarii. a luat calul si fuge! ..Tatucule.Sa mergi si sa-mi aduci si calul zmeului! Caci avea zmeul un cal care fugea ca sageata. sa mergi sa-mi aduci si potarnichea! A mers deci Florea iarasi. fatul meu. a intrat un strain. potarnichea mea! Si a luat calul si 1-a dus la imparatul.

pana sus in munti. colo jos. ca sa pun putin must de struguri. sa-mi fac vin. o cocoasa si haine vechi. mi-ai luat ochelarii . vrei sa pui in butoiul asta? Incap eu prin gaurile ce le are si tu vrei ca mustul sa ti-l tii in el ? . Da-mi mana sa ti-o arat! Dar Florea se face ca nu ajunge. calul . i-a dat o pana de lemn si tot ce a 78 . vai! Pai sa iau niste lemn sa le astup! . si zice in sinea lui! . Zmeul vede de departe un om lucrand si a venit aproape sa vada ce este.ochii mei. sa vada ce se mai intampla in lume. si si-a pus barba alba si par alb. Florea insa s-a hotarit sa se prefaca intr-un mosneag. raspunde Zmeul. si-a mai luat inca doage si cercuri. .Dar unde ti-s gaurile? .Dar ce faci acolo? . pana ce l-a facut sa intre in poloboc..limba mea!. Cand s-a trezit. sa intri inauntru sa mi-o astupi insuti tu? Si i-a mai spus si multe altele. Nu mi-ai face un bine. nici nu o ajung.Ce vin. Floreo. .Noroc. . raspunde Florea zmeului. mosule. ca sa-i mai treaca de necaz si sa-i vina in cap cum sa se razbune pe Florea. O data ce a intrat in poloboc. de mi-ai pica in mana! Si a iesit zmeul in ograda si s-a dus incolo si incoace.In timpul acesta ii veni zmeului vremea sa se trezeasca.Nici nu o vad.picioarele mele. ce sa vada?! Casa goala! Cauta sa-si gaseasca ochelarii. potarnichea . fatul meu. Floreo. sa-l incalece sa plece. Dar ia-i de unde nu-s! Coboara in grajd sa-si vada calul.Noroc bun. Vede un mosneag facand un poloboc. unde era zmeul. spune zmeul mosneagului. Acolo a inceput sa faca un poloboc.Dar unde e? Eu nu o vad.Iata-le! Pune mana si vezi-le! . .Ah. Dar nici calul nicaieri! Atunci abia a priceput ca sunt ispravile lui Florea. boc! boc! si sa stranga doagele polobocului. Florica. un ferastrau si o bardita si s-a dus la munte. Incepe deci sa bocaneasca. .Ah. . graieste Florea.Iata si o gaura mare acolo pe fundul polobocului! .Uite.Ce sa fac? un poloboc. Florica. Ah.

si a ramas Florea in straiele lui aurite. dar nu deosebit de iscusita. Florica. Si asa au scapat de zmeu. zmeul striga: . dupa cum i-a fagaduit. imparatul a luat averea zmeului. calul picioarele mele. Florea nu pierde vremea. Era o fata buna. Si a fost muzica si bucurie mare si i-a dat fata de nevasta. Si a inceput a da polobocul de-a dura si a spune: .Am ajuns sa te vad in poloboc si acuma sa te las sa iesi?! Si atunci si-a dat jos parul si barba si straiele cele vechi.Dura. polobocule. sa ies! . mi-ai luat ochelarii . Dar cum a intrat zmeul inauntru. Iar Florea a trait cu nevasta in bine si fericire. si a fost tare de mult. sa-i iau fata de nevasta! Abia atuncea zmeul a inteles ca acela este Florea. dupa cum se vede.cerut. cand traia o fata. pe nume Rosemary. ca sa astupe gaura. . Fantana de la capatul lumii A fost odata ca niciodata. si vesela era. dar acu' am sa te ard si eu pe tine! A pus de au aprins un foc mare si 1-au ars. Floreo. dura. Iar pe Florea l-a urcat pe tron si l-a facut imparat. dar nu putem spune ca stralucea prin frumusete. polobocule. ci poc! poc! inchide polobocul bine. Asa ca in loc de a se 79 . sa mergem la curtea imparatului. spune zmeul. si acum si pe mine in poloboc! Ah. toate ar fi fost asa cum trebuie. dura.Ei.Dura.Ah. ce faci? Deschide! Doara-s inauntru! Deschide.ochii mei.Mi-ai dat foc la ale mele. de n-ar fi avut o mama vitrega. ai sa-mi pici o data in mana! Dar Florea de afara: . rea. Si cum bocanea. si. potarnichea . Si in loc sa ia zmeul bogatiile imparatului.glasul meu. sa mergem la curtea imparatului sa-i iau fata de nevasta! Si l-a dus la imparatul si atunci imparatul a spus zmeului: .

acolo. Carutasul rase din inima si spuse ca era prostuta daca-i trece prin minte sa caute o astfel de fantana. Si cu cat facea mai mult amar de treaba. Daca se trezea cu noaptea-n cap. mama ei vitrega hotari sa se descotoroseasca de ea. si acesta e un ciur pe care sunt datoare sa-l umplu cu apa. Drum bun si cale batuta. vazu trei baieti jucandu-se cu bilele in curtea unui han. Sarmana Rosemary! Trebaluia cat e ziulica de lunga si toate cate le facea. care oprise ca sa stranga chingile calului. de prajituri dulci si de prieteni cu care sa se joace. curand. Asa ca Rosemary isi tiri picioarele mai departe. n-a intrebat-o de nici unele. Nu exista o astfel de fantana pe lume. si intr-o buna zi. Dar. sa nu risipesti nici o picatura. Unii erau 80 . Merse ea cat merse si. umple ciurul cu apa si adu-mi-l inapoi. i se spunea ca sunt facute anapoda. sa-si suflece manecile pana la coate si sa spele. Spunand acestea. Asa ca Rosemary. intreband pe oricine intalnea daca stie unde se afla fantana. Dar nimeni nu stia. ii spuse. in mana ce ai? -Incerc sa gasesc Fantana-de-la-capatul-lumii. nu era destul de bine gatit. Dar acolo in mana ce ai? -Incerc sa gasesc Fantana-de-la-capatul-lumii. a luat ciurul si a plecat in cautarea Fantanii-de-lacapatul-lumii. Toti trei baietii rasera cat putura de tare si o facura proasta. si acesta e un ciur pe care sunt datoare sa-l umplu cu apa. ia de colo ciurul cela si mergi la Fantana-de-lacapatul-lumii. Si. in mijlocul drumului. cu atat mai mult o ura mama ei vitrega. cand o s-o gasesti. -Copilule. ii raspunse ea. tot nu era destul de devreme. Ei.bucura de rochii frumoase. daca gatea pranzul. -Incotro ai pornit-o? o intreba el. -Incotro ai pornit-o? striga unul dintre ei. care niciodata nu i-a intors vorba mamei sale. ea trebuia sa faca gospodaria: sa stea in genunchi si sa curete cu peria lespezile de piatra de pe jos. dadu bici calului si o lasa pe biata Rosemary in picioare. sari inapoi in caruta. baga de seama. Nu peste mult a intalnit un carutas. rosti ea.

incovoiata de-a binelea. spuse batrana cu glasul ei ce scartaia. -Ce cauti. trebuie s-o recunosc. mamei mele vitrege. In cele din urma zari o batrana zdrentaroasa. -Merg la Fantana-de-la-capatul-lumii. Cat despre ce vei face cand vei ajunge acolo. si pustie. spuse Rosemary. Dar exista. spuse ea. dar ma tem ca nu exista un astfel de loc pe pamant. incat aproape ca nici n-o baga in seama. matusica? o intreba Rosemary. Sa ai spor la drum si sa ti se para calea scurta. si foarte verde. sa-mi cumpar paine. cu care tot rascolea noroiul. de nu-i gasesc. -De. peste deal. -Am avut si eu doi banuti. de-a lungul alunisului si apoi pe buza vaii. -Prin spartura din gardul acela viu. iar altii spuneau ca ar fi ajutat-o daca le-ar fi stat in putinta. de-a lungul cararii de langa alunis. avand ochii ageri. Rosemary ii multumi si batrana pleca schiopatand. Ajungand acolo sunt datoare sa umplu ciurul cu apa si sa-l duc acasa. si tinand-o tot asa drept inainte vei ajunge. spune-mi incotro ai pornito si ce ai de gand sa faci cu acest ciur. n-avea dinti mai de loc si se sprijinea intr-un bat noduros. si era chiar Fantana-de-la-capatul-lumii. n-o sa am ce manca deseara. Si chiar la capatul vaii era o fantana.rautaciosi. -Iti multumesc. Acum. sus pe cararea pietroasa. Asa ca ii arata drumul din varful batului. Prin spartura din gardul viu merse Rosemary cu ciurul. Era atat de acoperita de iedera si muschi. si umeda. spuse batrana. fara indoiala. cautand ceva pe urma lasata de o caruta. asta te priveste. dar nu stiau cum sa o faca. pana ce ajunse la o vale adanca. peste dealul cela indepartat. exista o Fantana-de-la-capatul-lumii si iti voi spune cum sa o gasesti. altii batjocoritori. Purta o broboada sfasiata. vezi. Asa ca Rosemary o ajuta sa-si caute banutii si indata ii si vazu. 81 . Niciodata nu i-as fi gasit de una singura. si.

oracai broasca. Niciodata nu m-as fi gandit singura la asta. apasand pana ce se umplura gaurile ciurului. iti multumesc ca m-ai ajutat. dar de fiece data apa zbucnea prin gaurile ciurului. Broasca statu pe ganduri. auzi un oracait si o broasca verde si grasa sari de sub o frunza de feriga. te pot ajuta." Degraba Rosemary aduna muschi verde si matasos de pe fantana si acoperi fundul ciurului cu el. Nu banuia ca fagaduiala facuta unei broaste ar putea sa-i aduca vreun rau. -Daca-mi fagaduiesti sa faci o noapte intreaga tot ce iti voi spune eu. nu cred ca te-ai fi gandit. apa sa duca pe drum cunoscut. de asta data nici o picatura nu se pierdu. De multe ori il afunda. Nadajduise sa 82 . -Ce s-a intamplat? intreba broasca. Iti multumesc. o clipa. -Mda. Va puteti inchipui cat de uimita a fost mama ei vitrega cand o vazu acasa. Dupa care cufunda ciurul in apa.Rosemary ingenunche pe banca de langa fantana si-si cufunda ciurul in apa. spuse Rosemary nerabdatoare. Du apa cu grija si nu-ti uita fagaduiala. Rosemary isi aminti ca fagaduise broscutei sa faca tot ce ar fi dorit aceasta timp de o noapte intreaga. draga broscuta. astfel incat nu ramanea in el nici un strop pe care sa-l duca mamei sale vitrege. Apoi stranse lut umed si il intinse deasupra muschiului. Niciodata n-o sa-mi fie ciurul plin de apa. Tocmai pe cand incepea sa cugete ca necazul ei nu va lua niciodata sfarsit. -N-o sa izbutesc niciodata. numai ajuta-ma te rog. -Trebuie sa ajung acasa cat se poate de grabnic. asa ca pleca plina de recunostinta. inghiti o data ori de doua ori si sopti: "Lipeste cu muschi si unge cu lut. -Sigur ca iti fagaduiesc. Se aseza si planse. Tot ce doresti. Rosemary ii povesti. ca sa-l pot duce acasa. suspina ea. intorcanduse sa plece. ii spuse ea. doua.

Trebuie sa-ti tii cuvantul. apoi sa spele vasele. timpul trece. Mama vitrega o intreba cine era la usa si Rosemary ii povesti despre broasca si despre fagaduiala facuta. catusi de putin necajita de calatorie. Iata ce spuse: "Ridica-ma sus pe genunchi. carand un ciur plin de apa.se descotoroseasca de fata o data pentru totdeauna. si un glas spuse: "Deschide-mi usa si da-mi drumul. o puse sa pregateasca cina pentru amandoua. Mama vitrega nu grai prea multe. Rosemary se indrepta spre usa si striga: -Cine e acolo si ce cauti la aceasta ora? Se auzi un oracait. Si. sa-ti amintesti de ce vorbiram jos langa apa-aceea rece. tocmai dupa cum i se spusese. -Pai. dar mama ei vitrega ii spuse: -Fa ce-ti cere. las-o inauntru. ca si cand nimic nu s-ar fi petrecut." Rosemary nu se bucura prea mult la gandul de a tine broasca umeda pe genunchi. cum se lasa noaptea. O privi pe fata si vorbi din nou. In schimb. fura uimite auzind o bataie in usa. Gandul ca fata trebuia sa asculte de poruncile unei broaste o bucura. Asa ca fata sui broasca pe genunchi si aceasta statu cocotata acolo sus. sus pe genunchi. -Cine poate fi? intreba mama vitrega. ii spuse mama vitrega si fa ce-ti cere. ca timpul trece. 83 . pentru ca era prea inciudata. Dar iata ca ea se intorcea. Fetele trebuie sa-ti tina cuvantul. Asa ca Rosemary deschise usa si broasca sari inauntru. deschide iute. Apoi ii vorbi inca o data: "Da-mi carne si da-mi bautura. sa-ti amintesti de ce vorbiram jos langa apa-aceea rece." Era broasca. Rosemary aproape ca uitase de ea.

striga ea. mastera merse in camera sa si Rosemary ramase singura cu broasca. Fetele trebuie sa-si tina cuvantul. in fata broastei. Ia un topor si desparte-mi capul de trup. Aminteste-ti de fagaduiala. Dimineata. broscoi urat! Auzind-o. -Fa cum iti cer. Dupa ce glasul astfel. -Draga broscuta. Cu greu ar fi putut rabda sa priveasca la biata broasca. chiar langa ureche. inainte de a se crapa de zi. Apoi ii vorbi inca o data: "In patul tau as vrea sa dorm. porunci mama vitrega. sa dorm in pat ca timpul trece. lua broasca alaturi de sine. -Ai facut tot ce ti-am cerut. mama ei vitrega rase cu lacrimi. dar facu totusi in asa fel incat sa ridice securea si sa-i taie capul." -Fa ce-ti spune. ii spuse. spuse broasca. De! Rosemary se sui in pat. sa-ti amintesti de ce vorbiram jos langa apa-aceea rece. fu trezita de un oracait. Rosemary aduse din camara bucatele ramase de la cina si le puse intr-o farfurie. spuse broasca. Noaptea nu s-a sfarsit. -N-ai ce sa-i faci. Pleaca. Dupa catava vreme adormi adanc.vezi ca timpul trece. Asa ca Rosemary intra trista in bucatarie si aduse o secure care era folosita la despicatul bustenilor pentru foc." -Nu. Ai fost atat de buna cu mine. niciodata n-o sa stea in patul meu o fiinta atat de rece si de lipiciosa. Nu-mi cere sa te omor. care lasa capul in jos si manca pana la ultima firimitura. nu-mi cere sa fac asta. Un lucru iti mai cer si cu asta iti indeplinesti fagaduiala. dar o puse cat de departe putu. 84 . Aminteste-ti de fagaduiala ta. sa-ti amintesti de ce vorbiram jos langa apa-aceea rece.da-mi iute. Rosemary privi broasca si simti cum ii ingheata inima. Fetele trebuie sasi tina cuvantul. spuse Rosemary.

Tanarul ii zambea: -Nu te teme. dar nici un sunet nu scoase. cosea de zor si ma nile parca-i alergau singure pe insailatura. Pentru prima oara in viata ei. broasca nu mai exista: in locul ei statea un tanar chipes. intra in camera. in locul broastei urduroase.Cand isi veni in fire fata. Privi la print. care incercase sa se descotoroseasca de fiica ei. croitorasul ii zise: 85 . avu necazul sa vada cum datorita ei insasi fata a dezlegat pe print de vraja si si-a gasit sot bland si iubitor. Mare ii fura mirarea sa-l vada acolo pe tanarul print. cum era pliu de voiosie. Nu mult dupa aceea printul se casatori cu Rosemary si fura foarte fericiti. de langa fereastra si. mama ei vitrega.. apoi se intoarse si pregati ceva de mancare pentru toti trei. Cat despre mama vitrega. un croitoras sedea la masa lui de lucru. strigand cit o lua gura: — Magiun bun de vinzare! Hai la magiun! Cuvintele femeii ii sunara placut in auz si. Pe urma privi la Rosemary si casca gura. Am fost print candva. ii spuse cu un glas bland. casca gura. si vraja ei nu a putut fi dezlegata pana ce o fata nu a primit sa-mi indeplineasca voia in decursul unei nopti intregi! La aceste cuvinte. dar o vrajitoare ticaloasa m-a preschimbat in broasca. Nu sunt aci pentru a-ti face rau sau a te speria. Croitorasul cel vestit de Fratii Grimm A FOST ODATA. pe care sunetele vocilor o trezisera. Era singurul lucru pe care-l mai putea face. Intr-o frumoasa dimineata de vara. mama vitrega nu putu spune nimic. Se dadu inapoi uluita si scapa securea pe podea.. scotindu-si pe fereastra capsorul cel dragalas. Tocmai in-tr-acest timp se intimpla sa treaca pe strada o taranca.

„Magiunul asta cred c-o sa-mi priasca al naibii! isi spuse croitovasul in sinea lui. care trasese nadejde ca-i ivn musteriu bun si c-o sa-i faca cine stie ce vinzare. si-si admira singur vitejia. nu gluma!" -Scoase piinea din dulap. Si de bucuros ce era. asa. isi taie o bucata zdravana si nu se zgirci defel s-o unga cu magiun din belsug. stiu eu c-o sa-mi placa mult. mustelor. s-o aiba tot timpul in fata ochilor. si-n cele din urma ii spuse: — Da. mirosul cel dulce al magiunului se raspindi in toata odaia si ajunse la droaia de muste care motaiau pe pereti.— Ia vino sus. dar nu m-ating de ea pana nu dau gata vesta!.. ca va-nvat eu mint!" isi zise el. ci tabarira puzderie asupra ospatului. ca doar no sa saracesc din pricina asta! Femeia. draga matusica. acestea dadura buzna sa se aseze gramada pe bucata de piine. Dar mustele. incercind sa alunge oaspetii nepoftiti. si se apuca sa coasa mai departe.. apucind o basma. Si-o sa-im dea si putere. Ia cintareste-rni. la mine o sa-ti desfaci repede toata marfa! Femeia urca anevoie cele trei trepte. O isprava ca asta se cuvine s-o afle pe data tot tirgul!. nu se lasara izgonite. In vremea asta.. „Pai daca-i asa.. Adica." isi croi la 86 .. Le cerceta cu atentie. ma baiete! se grozaviei.. si cand ajunse in camera croitoru lui. ii cintari cit ceruse. le cantari in mina. din pricina ca avea tin cos tare greu. Atrase de mirosul placut." Puse felia de piine cit mai aproape de el. da. nu cumva sa se insele. draga matusica. ce credeti: nu mai putin de sapte muste zaceau moarte in fata lui. da cine v-a chemat aici?! striga inciudat croitorasul. care nu intelegeau deloc graiul oameni lor. dar pleca imbufnata si bombanind. pe rind. incepu sa loveasca fara crutare in gramada de muste.. Atunci croitorasul isi iesi din sarite si. las pe mine. facea impunsaturi din ce in ce mai repezi. cu piciorusele tepene! „Da stii ca imi esti voinic. Si. Ridica basmaua. poate sa fie chiar si-un sfert de funt. — Hei. acesta o puse sa dezlege si sa-i arate toate oalele cu magiun. ia stai. isi viri nasul in fiecare. numara si. nu-i tocmai rau!.. se bucura el. ca la vreo patru uncii.

Drumul pe care-l apucase ducea peste un. c-un coategoale!. incepu sa se uite parca mai altfel la farima de ora ce-i statea in fata. lumea intreaga ar trebui sa-mi afle isprava. pas sa se prinda oboseala de el.. ca sa-mi incerc puterile si norocul. scotoci prin toata casa. si se si baga in vorba cu el: — Buna ziua. si te multumesti sa masori doar cu ochii lumea! Pai asta-i treaba pentru un voinic ca tine?! Si oare se cade sa te lasi in dorul Jelii?!.. de fapt. pe care se grabi s-o vire in buzunar. si cum atelierul i se paru prea neincapator pentru o asemenea vitejie ca a lui. ca sa ia cu el. il cusu bine sa fie trainic si broda pe el.. Nici nu apucase bine sa treaca de poarta si numai ce zari o pasare care se incurcase.. isi in cinse briul. doar-doar de-o afla ceva de-ale gurii.Da ce.. Uriasul citi: „Sapte dintr-o lovitura!" si cum credea ca-i vorba de sapte oameni doboriti ele croitoras dintr-o data. dadu peste o namila de urias care privea linistit in zare. ca doar nu e un fleac!" Si de voios ce era.iuteala un briu. si usurel si sprinten cum era. hotarit sa-si incerce norocul in lumea larga.. Croitorasul se apropie de dinsul. — Ce-ai spus?! Na. Dar in sinea lui tot nu-l crezu in stare 87 . e de ajuns? continua sa vorbeasca cu sine insusi. la viata tihnita. fara teama. dar nu gasi decat o bucata de brinza veche. O scoase dintre maracini si-o viri si pe ea in buzunar. citeste ici. langa bucata de brinza. dupa cum vad. frate-miu. Intr-un maracinis si se zbatea sa iasa de acolo. N-ai vrea cumva sa vii cu mine? Uriasul se intoarse cu dispret spre croitoras si n-avu decat un singur raspuns: — Ti-ai si gasit cu cine sa ma-nsotesc! C-un tisti-bisti. Se socoti el ce se socoti. Apoi o porni voiniceste la drum. aratindu-i uriasului briul. munte... parca tirgul asta al nostru. inima incepu sa-i tresalte ca o coclita de miel. Inainte de-a porni la drum.. se grozavi croitorasul nostru si-si descheie haina... si cand se vazu in crestetul lui.. cu litere de-o schioapa: Sapte dintr-o lovitura!" „. stai aici. Eu nu ma multu mesc doar cu atit si am pornit sa colind lumea larga. ca sa-ti dai seama cu cine ai de-a face si porma sa vorbim.

n-am ce zice. Acestea zicand.. — Acu . iar croitorasul. care zacea doborit la pamint.. scoase bucata de brinza si-o strinse-n pumn pana tisni tot zerul din ea.. ajuta-ma sa scot copacul asta din padure! — Da cum sa nu. pietroiul pe care-l aruncasi tot s-a intors pe pamint!. odata-mi sari pe-o creanga. pasarica se avinta in inaltul cerului si nu se mai intoarse. pana ce incepu sa picure apa dintr-insul. de esti chiar atit de voinic pe cit spui! il imbie uriasul. Si cum matahala nu mai putea sa-si intoarca defel capul inapoi. cum iti placu zvirlitura asta. Uriasul isi salta tulpina pe umar. ca doar cracile si frunzisul is partea cea mai grea. trebui sa care in spate tot copacul. al naibii. fa si tu ca mine. dar parca tot nu-i venea a crede ca farima asta de om are atita putere. Da e vorba: de altele esti bun? Sa cari in spinare o povara mai ca lumea ai putea? Sau te dor salele?!. treci de ia in spinare tulpina cu partea dinspre rada cina..de asemenea fapta si socoti de cuviinta sa-l puna la incer care. — Ei. ca si 88 . — Ei. ce mai ai de zis? il infrunta croitorasul. dar vezi ca. Il cam lua peste picior croitorasul. frate-miu?!. paru sa se mire croitorasul.. iar eu o sa duc coroana. Si ca sa o mai incerce o data. si-i zise: — Ia sa te vad! De esti chiar atit de voinic pe cit spui. ridica un alt pietroi din pulberea drumului si-l zvirli atit de sus. — Ce sa zic. Pai asta-i o joaca de copil pentru unul ca mine! Nici nu-si termina bine vorbele si. Eu o sa zvirl unul si n-o sa se mai intoarca niciodata.. ba-l mai cara si pe croitoras pe deasupra! Ghiujul sedea linistit pe creanga lui si fluiera plin de voiosie cintecul: „Trei croitorasi au iesit calare din oras".. — Strasnica azvirlitura.. Bucuroasa la culme ca-si recapatase libertatea. cam in sila. Lua de jos un pietroi si mi ti-l strinse in pumn. pricajitule. raspunse croitorasul. scoase pasarea din buzunar si-i dadu drumul in vazduh.. ia sa te vad si pe tine ce poti!. Il duse pe croitoras la un coscogeamite stejar. ca abia il mai puteai zari cu ochii... bagind mina in bu zunar. pana la urma. — Numai atit?!. — Hai. Uriasul tacu incurcat. Hai. bucuios! raspunse croitorasul. vad ca la aruncat te pricepi! recunoscu uriasul..

incarcate cu cirese pirguite si. Dar vezi ca voinicul nostru era prea slabut ca sa poata tine pomul. Auzii prin tufisurile alea niste vinatori care tot siobozeau focuri de pusca si am fost curios sa vad si eu ce e. Si fiecare matahala tinea in mina cite-o oaie 89 ... ca nu mai pot. — Ia auzi-l ce vorbeste!... ci ramase agatat cu picioroan-gele printre craci. Intrara ei in pestera si numai ce dadura cu ochii de o multime de uriasi care stateau roata in jurul unui foc. viu si nevatamat. Mersera ci ce mai mersera impreuna si se nimerira sa ajunga in fata unui cires. de parca l-ar fi carat tot timpul pana atunci. ca sa poata culege cirese cit i-o fi voia. apucind trunchiul cu amindoua miinile. asta ar putea sa fie un lucru anevoie pentru unul care a doborit sapte dintr-o lovitura? Da e vorba c-am sarit peste pom din cu totul alta pricina.. dar. ca m-a deselat. n-ai nici macar atita putere sa tii lociilui niste crengi atit de subtirele?!. Va inchipuiti dumneavoastra ca acum fu rindul uriasului sa-l ia in zeflemea! — Cum vine asta. ma. Uriasul apuca numaidecat crengile de sus.. incepu sa-si rida de bietul urias: — Poftim. Ce. coscogeamite matahala si nu e in stare sa duca-n spate un fleac de copac ca asta!.. saltindu-l in aer si pe croitoras.. prea e greu! Trebuie sa-l dau jos din spinare. oricit incerca el. sa vii acolo peste noapte. atunci hai cu mine in pestera uriasilor.. Mult nu trecu si se pomeni iar pe pamint.cand ar fi fost o joaca pentru el sa duca-n spinare asemenea greutate. se grabi croitorasul sa raspunda. Uriasul cara copacul o bucata buna de drum. Uriasul isi facu vint. aplecind trunchiul pomului pana-n dreptul voinicului nostru. Croitorasul se invoi bucuros si-l urma.. Pai putere am cita poftesti! . de poti!.. dar la un moment dat simti ca-l lasa puterile si striga gifiind: — Opreste. Sari si tu ca mine... ciresul isi ridica deodata crengile. si cand uriasul il lasa din mina. Croitorasul sari sprinten de pe creanga si. Atunci uriasul incerca altceva: — De esti atit de voinic pe cit spui. nu fu in stare sa sara peste pom. Si se intimpla ca si de data asta sa se arate mai dibaci croiforasul.. il indemna sa-l prinda in mina. voinicosule.

incepura ei a se vaicari.fripta si se infrupta din ea. intr-o zi se intimpla sa ajunga in curtea unui palat mare. ca toti oamenii. sa-l vada mai de aproape. drept sa va spun. nu alta.. ci se ghemui intr-un coltisor. sa stea pe-ndelete de vorba cu el si sa afle de nu se invoieste sa se bage lefegiu in oastea imparatiei. In timp ce dormea. apucind un drug mare de fier.s-azis cu lacusta asta afurisita!" se bucura el. asa ca nu se culca in el. socotind ca croitorasul e toropit de somn. teniindu-se sa nu se incuiere cumva cu ei si sa-i faca pe toti chisalita. voios si plin de semet ie! Tare se mai inspaimintara atunci uriasii vazindu-i si. Croitorasul isi vazu de drum spre alte meleaguri si. n-ar trebui sa fie lasat sa plece. cand colo. in nici un caz. uriasii o pornira in padure si nici nu-l luara in seama pe croitoras. Imparatul socoti ca sfatul poporenilor e cum nu se poate mai bun si trimise pe unul din sfetnicii sai de in credere la croitoras.. izbi in pat cu atita putere. „De-acu . uriasul se scula fara sa faca pic de zgomot si. Si cum voinicii! nostru inca mai dormea. Uitasera cu totul de el. Dar vezi ca patul asta era prea mare pentru croitorasul nostru. ca doar e vreme de pace! Trebuie ca e vreo capetenie de osti. Si ca. o luara la goana de le sfiriiau calciiele. ca-l sfarima in doua. si ramasera cu gura cascata cand bagara de seama ca pe briul cu care era incins flacaul statea scris: „Sapte dintr-o lovitura!" — Vai de zilele noastre. in zori. Si-n timp ce 90 . Croitorasul cata cu atentie imprejur si-si spuse in sinea lui: „Oricum. se intinse pe iarba si indata il prinse somnul. A doua zi. da ce-o fi cautind pe la noi viteazul asta. nasul lui cel ascutit se dovedi calauza strasnica! Dupa ce colinda el prin fel si fel de locuri. aici tot te misti mai in voie decat in chichineata aia de atelier!" Uriasul il duse in dreptul unui pat si-l imbie sa se culce in el si sa doarma cit i-o fi voia. Si cum se simtea tare trudit. Alergara de indata sa-l vesteasca pe imparat si-si dadura cu parerea ca un asemenea voinic le-ar fi de mare trebuinta de s-ar porni vreun razboi. Pe la miezul noptii. oamenii de pe acolo se gramadira in jurul lui. curteanul astepta pana ce-l vazu ca se trezeste. ce sa vezi: al naibii ghiuj pasea pe urmele lor.

dupa aceea. — Pai pentru asta am si venit aici! raspunse croitora sul. Si se caina amar ca facuse neghiobia de a-l fi luat in slujba sa. de teama ca viteazul sa nu-i faca de petrecanie lui si intregii sale ostiri si. daca ne-om lua cumva la harta cu el?! Ca de s-o napusti asupra noastra. curteanul ii si spuse despre ce era vorba. pana atunci. Multa vreme se zbatu imparatul cum sa se descotoroseasca de nepoftitul asta si-n cele din urma ii veni in minte un gind. dintre cei mai alesi. sunt gata sa-mi pun palosul in slujba imparatului! Voinicul nostru se bucura de mare cinstire si impara-tui avu grija sa-i dea in dar o minunatie de casa cum nu raveau multi dregatori. — Nu ne simtim in stare.. se intrebau oame nii unii pe altii.. Si dintre noi. care doboara sapte dintr-o lovitura! se plinscra ei stapinului lor.croitorasul isi dezmortea madularele si se freca la ochi. — Cum o scoatem la capat cu asta. nici unul n-are asemenea putere! Mai vorbira ei ce mai vorbira.. sa se inscauneze el in jiltul domnesc. Sa-i dea papucii de-a dreptul. facind sa se piarda zeci de vieti nevinovate si pricinuind mari pagube. Printr-un curtean trimise vorba croitorasului ca l-ar ruga sa-l ajute intr-o treaba care ar fi floare la ureche pentru un om atit de viteaz ca el. sa ucida si sa dea foc. Iar de s-ar arata el gata sa le vina de petre canie acestor uriasi. sa luptam cot la cot cu unul ca el. Si-i mai zise ca. cum ii e obiceiul.. sapte dintr-o lovitura doboara. o minune. Chibzui el ce chibzui cum sa scape cit mai repede de voinic. Vezi insa ca celelalte capetenii din oaste incepura sa-l pizmuiasca pe voinic si-ar ii vrut sa-l stie plecat peste mari si tari. nu cuteza. dar vezi ca nu era chiar atit de usor!. si ca blestematii acestia nu faceau altceva decat sa prade. si pana la urma chitira sa mearga cu totii la imparat si sa-i ceara sa le dea dru mul din ostire. imparatul l-ar rasplati pe masura faptei lui vitejesti si i-ar da de sotie pe 91 . maria-ta. Si curteanul ii povesti ca intr-o padure din apropierea cetatii de scaun se pripasisera doi uriasi. oricine se-ncumetase sa se apropie de ei isi pusese viata in primejdie. Imparatul fu foarte mihnit la gindul ca din pricina unui singur om ar putea sa se instraineze de toti slujitorii cei credinciosi si ca ar putea chiar sa-i piarda.

dar pana la urma se trezi si. n-aveti nici o grija. Dar cum se urcase prea sus. Croitorasul porni cit mai degraba spre acea padure si cei o suta de calareti il urmara de aproape. fie ei uriasii uriasilor. „Ei. Tintind bine. Dormeau bustean la umbra unui copac si sforaiau atit de tare." Si continuindu-si parca gindul. Apoi. Iar de cei o suta de calareti nu duc lipsa. De ce ma lovesti? — Nu te-am lovit defel! bombani primul urias. vezi.. — Aoleu. il pocni cu o piatra pe celalalt urias. uriasul nu simti nimic multa vreme. il intreba: — Ce te-a apucat. ca se zbateau crengile in jurul lor ca batute de furtuna.. Ca... De unde ai mai scos-o ca dau in tine? Adormira ei din nou si croitorasul doar atit astepta. dar cum erau tare obositi si picau de somn. gindi croitorasul in sinea lui.. da asta ce-i?! tipa acesta. inghiontindu-si prietenul. De indata ce Sjunse la marginea padurii. cu o domnita frumoasa ca o cadra si c-o jumatate dintr-o imparatie nu prea te intilnesti chiar in fiece zi!. ma. fiecare desis. grai catre trimisul im paratului : — Nici nu mai incape vorba ca ma-nvoiesc! Si sa-i duci veste imparatului ca am eu grija de uriasii aceia si-o sa-i fac sa-si lase oasele in codru. Cum era toropit de somn. ca ars.. zvirr! incepu sa arunce cu pietre in pieptul unuia dintre ei. se lasara pagubasi si 92 .. isi umplu repede buzunarele cu pietre si se catara in copac. care nu era lenes din fire.singura lui fiica si drept zestre o jumatate din imparatie.. se lasa sa alunece pe o creanga. Si o suta de calareti iar sta oiicind in pieajma. la amindoi o sa le fac de petrecanie!. asa chilipir mai zic si eu ca-i de mine! Strasnic m-a mai nimerit!. sa dai in mine? — Pesemne ca visezi! raspunse celalalt. voinicul grai catre insotitorii — Asteptati-ma aici. Mult timp n-a trecut si odata mi i-a zarit pe cei doi uriasi. pana ce ajunse taman deasupra locului unde isi faceau somnul uriasii. sa-i asculte poruncile si sa-l ajute la nevoie. ba in dreapta. ba in stinga. ca cine doboara sapte dintr-o lovitura n-o sa se teama de doi. ca ma rafuiesc eu si singur cu uriasii si. Croitorasul. de-ai ii zis ca-i o veverita. Se ciorovaira ei asa citva timp. Apoi se infunda in padure si incepu sa cerceteze cu de-amanuntul.

. in pieptul celor doi uriasi.. — Nu cumva te-au ranit? sarira sa-l intrebe calaretii... si sa si-i repeada. dar nu mi-a fost deloc usor.. dar poti sa te pui cu unul ca mine. zau asa!. ca doar sunt usor ca fulgul!.. Iar in jurul lor se putea vedea o multime de copaci cu radacinile smulse din pamint. Nu-i vorba ca nu mi-ar fi fost prea greu. Croitorasul isi incepu din nou jocul: alese din buzunar piatra cea mai grea si-o zvirli cu toata puterea in pieptul primului urias. Calaretii nu prea vrura sa se increada in spusele Iui si intrara in adincul padurii sa vada cu ochii lor care-i adevarul.incepura iar sa traga la aghioase. croitorasul isi spuse in sinea lui: „Mare noroc am avut ca nu l-au smuls si pe asta in care eram cocotat. — Auzi vorba!. Dar parca celalalt se lasa mai prejos?!. ca incepura sa smulga copacii din jur.. care-i statea ca un os in git. ca orbetii.. ca sa. de vreo citeva ori." Trase apoi palosul din teaca si-l implinta adinc. Si in curind le sari artagul in asa hal. auzi!. 93 . cu radacini cu fot. Eu. altminteri ar fi trebuit sa sar ca o veverita intr-altul. Intr-un sfirsit. pana ce se prabusira amindoi la pamint. Croitorasul se infatisa imparatului si-i ceru rasplata care i se cuvenea. se intoarse la calaretii care-l asteptau in marginea padurii si le zise: — Gata-i treaba! Le-am venit de hac la amindoi. il izbi cu atit a putere de un copac. de parca i-ar fi lovit trasnetul in aceeasi clipa. In desperarea lor. In timp ce cobora din copac cu iuteala... se apere. ca se cutremura copacul din crestet si pana la radacina... sa rind in sus ca un apucat. dar acesta se cai amarnic pentru fagaduiala facuta si pe loc scorni altceva. care doboara sapte dintr-o lovitura?!. se supara croitorasul. scaldati intr-o baltoaca de singe.. ranit?! N-au fost in stare sami clinteasca macar un fir de par. Si.. sa-i fi vazut cum smulgeau copacii din radacina. cu gindui sa se descotoroseasca de nepricopsitul asta. — Te cam intreci cu gluma. unul in capul celuilalt. racni acesta. Si nu mica le fu mirarea cand dadura cu ade varat peste cei doi uriasi. insfacindu-l de piept pe tovarasul sau.

Cuvintul meu e cuvint. Si odata sari cu sprinteneala in spatele unui copac. „Ei. se cuvine sa mai savirsesti inca o isprava vitejeasca! Si mare lucru nu-i pentru tine. croitorasul o porni la drum.. Dupa ce sfirsi toata treaba asta. linistit. cei o suta de vinatori urmau sa-i stea in preajma si sa-i dea ajutor la nevoie. Iesi dindaratul copacului si.. — Bucuros o fac. caci era aproape. Dar vezi ca nici de asta data nu vru imparatul sa-si tina fagaduiala si-i ceru sa savirseasca o a treia isprava vitejeasca. Incearca de-i prinde si cu cit il prinzi mai degraba. voinicule. reteza cu securea cornul infipt in copac. Pasamite. maria-ta. asteptind pana ce fiara fu foarte aproape de el. acu mi-a picat in lat !" se bucura croi torasul. de cum il zari pe croitoras. repezindu-se cu toata puterea in copac. Ajuns in padure. Si ca si-n celelalte doua dati. grai pisicherul de imparat. ca doar nu ti-o merge chiar asa de usor cu mine! Ramase pe loc. cu atit va fi mai bine. isi infipse cu atita furie cornul in trunchi. se si repezi asupra-i. lua inorogul de funie si-l duse pesches imparatului. Intr-una din padurile mele si-a facut salasul un inorog.— Prea te grabesti. croitorasul trebuia sa-i mai prinda un porc mistret. Ca doar maria-ta stie ce-mi poate pielea: sapte dintr-o lovitura dau gata! Si luind cu sine o secure si-o funie. Iar acesta. Dar inorogul nu-l slabea defel si. da mai inainte de a ti-o da pe fiica-mea de nevasta si jumatate din imparatie.. tintind sa-l strapunga cu cornul din tr-o singura lovitura. inainte de-a se porni nunta. — Daca-i vorba de-un inorog. lasa-l in seama mea! Da asta ma tem si mai putin decat m-am temut de cei doi uriasi. dupa ce trecu fringhia pe dupa gitul fiarei. nenisorule. — Copacel-copacel. striga voinicul nostru. ca nu mai putu sa-l smulga de acolo si ramase astfel prins ca intr-un piron. si 94 . le spuse si de asta data insotitorilor sai sa adaste acolo. Pe inorog nu trebui sa-i caute prea mult.. care facea mari stricaciuni intr-una din padurile sale. si dihania asta mari pagube face. raspunse croitorasul. ca pentru mine asta-i o joaca de copil! De asta data insa nu-i mai lua cu el in padure pe vinatori.

. Ocolind apoi paraclisul. Trecu ce trecu si intr-o noapte imparateasa cea tanara se pomeni ca-l aude pe barbatu-sau vorbind prin somn. Si zicea el asa: „Baiete.. imparateasa ramase multumita de spusele tatalui ei si. daca croitorasul cel sprinten n-ar fi fugit sa se adaposteasca intr-un paraclis aflat in apropiere. ca de nu. Intr-o clipa l-or lega fedeles.. de nevoie. se piti dupa usa si tranc! o inchise tocmai in clipa cand mistretul daduse orbeste buzna inauntru. cu botul plin de spume si. ca si asa avea necaz destul!. fiara se napusti ca turbata asupra lui. De indata ce-l zari pe croitoras.acestia fura tare multumiti. Si "asa o sa i se piarda urma. de-ar fi banuit el ca viteazul care-i sta in fata nu e decat un biet croitoras. ca le pierise cheful sa-i mai caute pricina. care. scrisnind cu furie din coltii ascutiti.. ii zise ca va face intocmai cum a 95 . tu sa le dai de veste. pica in capcana intinsa cu istetime. fiindca mistretul ii fugarise in citeva dati cu atita inversunare. dar cum era prea greoaie si neindemanatica pentru ca sa poata sari pe fereastra. Dihania cea fioroasa spumega de furie. Imparatul gasi multe cuvinte de mingiiere si la urma ii zise: — Nu te mai prapadi atit cu firea. aratindu-i cit era de nenorocita de ce aflase. si de indata ce-l va cuprinde somnul pe barbatu-tau. A doua zi ii impartasi imparatului totul. de voie. Voinicul ii chema pe vinatori ca sa-i aiba drept martori ca prinsese fiara. la rindu-i.. sa nu aiba cum se impotrivi. iar dupa aceea se infatisa imparatului. si-ar fi luat-o si mai mult la inima. dar cu putina bucurie. Ei. care o pleca cu el in lume. ia apuca-te de-mi coase pieptarul si-mi cirpeste nadragii. Slugile mele vor sta de veghe afara. trebui sasi tina cuvintul si sa-i dea fata si jumatate din imparatie. vrind sa-l culce la pamint dintr-o lovitura. si dupa aia l-or duce pe-o corabie. Si cu siguranta ca l-ar fi rapus. La noapte cauta de lasa deschisa usa de la iatac. Nunta se sarbatori cu multa stra lucire. Cum stia ca fiara e pornita pe urmele lui.. ci sari afara pe fereastra.. si-i dezveli intr-un rinjet. odata te ating cu cotul peste urechi!" Si atunci isi dadu ea seama ca sotul ei nu-i de neam. si-l ruga din suflet s-o scape de pacostea asta de barbat care nu era decat un nemernic de croitoras. fata mea!.. nu zabovi inauntru. Si asa se facu ca croito-rasul ajunse imparat.

le-am facut de petrecanie la doi uriasi. deschise usa iatacului si se culca la loc. se dadu jos din pat. ii destainui tot ce se uneltise impo triva lui. incepu sa racneasca: — Baiete. ca de nu. am prins un inorog si-un mistret... Atunci croitorasul. Si ca si cand nimic n-ar fi stiut. Si-ntr-o buna zi. Am doborit eu sapte dintr-o lovitura. De sarmani ce erau. Si de atunci incolo nu mai cuteza nimeni sa aiba de-a face cu el si sa-i caute pricina. Pe baietel il chema Hansel..sfa tuit-o el. Si uite asa s-a intimplat c-a ramas croitorasul nostru pe tronul imparatesc pana la sfirsitul zilelor lui Hansel si Gretel de Fratii Grimm A fost odata ca niciodata un taietor de lemne. de parca le-ar fi gonit din urma o oaste de salbatici. las ca pun eu capat la toate urzelile lor!.. intamplandu-se sa se 96 . se culca la ora obisnuita. slugile senfricosara de moarte si-o luara la sanatoasa. si cand socoti ca doarme de poti taia lemne pe el. raspunse croitor asul. cand veni seara. ia apuca-te de-mi coase pieptarul si-mi cirpeste nadragii. nu prea aveau cu ce-si astampara foamea. tare nevoias si omul asta isi avea cascioara la marginea unui codru nesfarsit. Si cum ii era credincios tinarului domnitor si-l iubea. odata te ating cu cotul peste urechi!. si crezi c-o sa ma tem de nevolnicii astia care stau si pindesc dupa usa iatacului?! Auzindu-i vorbele. Astepta ea cu inima fripta sa-l vada adormit. — Daca-i vorba pe-asa. care te puteau baga in racori. alaturi de nevasta-sa. nu altceva. iar pe fetita Gretel. care se facea numai ca doarme. unde-si ducea viata impreuna cu nevasta-sa de-a doua si cei doi copii ai sai. Dar armasul se intimpla sa auda tot ce pu neau ei la cale.

abata asupra tarii o mare scumpete, nu mai fura-n stare sa-si agoniseasca nici macar painea cea zilnica. Seara, in pat, pe bietul om incepeau sa-l munceasca gandurile si, zvarcolindu-se nelinistit in asternut, se pomenea ca ofteaza cu grea obida. Si-ntr-una din aceste seri ii zise el neveste-si: — Ce-o sa ne facem, femeie? Cu ce-o sa-i hranim pe bietii nostri copii, cand nici pentru noi nu mai avem nici de unele? — Stii ceva, barbate, raspunse femeia, maine-n zori luam copiii cu noi si-i ducem unde-i padurea mai deasa. Le facem un foc bun, le dam si cate-o imbucatura de paine si pe urma ne vedem de treburile noastre. Iar pe ei ii lasam acolo. De nimerit, n-or sa mai nimereasca drumul spre casa, de asta sunt sigura si-n felul asta ne descotorosim de ei! — Nu, femeie, asta n-o s-o fac nici in ruptul capului, spuse barbatul. Nu ma rabda inima sa-mi las copiii singuri in padure. Ca doar multa vreme n-ar trece si-ar veni fiarele sa-i sfasie… — Vai de tine, neghiobule, il lua femeia la rost, de-i asa, o sa murim de foame tuspatru. Poti sa cioplesti de pe-acum scanduri pentru sicrie. Si femeia nu-i dadu pace pana cand omul nostru nu se-nvoi. — Totusi, mi-e tare mila de bietii copii! adauga el cu obida. In ast timp, cei doi copii stateau treji in asternut, ca din pricina foamei nu putusera sa inchida un ochi. Si asa se facu de auzira tot ce spuse zgripturoaica de femeie catre tatal lor. La un moment dat, Gretel incepu sa planga cu lacrimi amare si-i spuse lui Hansel, printre sughituri: — De-acu s-a sfarsit cu noi! — Linisteste-te, Gretel, si nu mai fi mahnita, o sa gasesc eu o scapare! ii zise cu blandete fratiorul. Dupa ce parintii adormira, Hansel se scula, isi puse hainuta pe el si, deschizand usa, se strecura afara. Luna lumina ca ziua si pietricelele albe, din fata cascioarei, straluceau ca banutii cei noi. Hansel se apleca de mai multe ori

97

pana ce-si umplu bine buzunarul cu pietricele. Apoi se-ntoarse in casa si-i sopti lui Gretel: — Fii linistita, draga mea surioara si dormi in pace! Apoi se culca din nou in patul lui si adormi. Zgripturoaica de femeie nici nu astepta sa rasara soarele, ca se si infiinta la patul copiilor, sa-i trezeasca. — Ia sculati-va, lenesilor, ca mergem la padure sa aducem lemne! Apoi dadu fiecaruia cate un codru de paine si marai printre dinti: — Asta aveti de mancare pentru la pranz! De va imboldeste foamea, nu cumva sa mancati inainte, ca altceva nu mai capatati! Gretel lua toata painea si-o ascunse sub sort, din pricina ca buzunarele lui Hansel erau pline cu pietricele. Apoi pornira cu totii spre padure. Dupa putin timp, Hansel se opri si isi arunca privirea inapoi, spre cascioara ce ramasese in urma. Asta o facu o data, apoi iarasi si iarasi. Si daca-l vazu taica-sau, numai ce-i zice: — Da ce-ai, Hansel, ca te opresti mereu si te tot uiti inapoi? Vezi mai bine cum mergi, sa nu-ti schilodesti cumva picioarele! — Stii, taicutule, ma uitam dupa pisicuta mea alba. Sta, a naibii, cocotata pe acoperis si-mi face semne de ramas bun. Dar vezi ca femeia i-o taie pe data: — Prostanacule, nu-i nicio pisicuta! E soarele de dimineata, care straluceste pe horn. Acu e timpul sa va spun ca Hansel nu se uitase dupa nici o pisicuta si ca de fiecare data cand se oprea, scotea din buzunar cate o pietricica si-o lasa sa cada pe carare. Dupa o bucata de vreme, ajunsera la locurile unde padurea se indesea si, cam pe la mijlocul ei, omul nostru se opri si zise: — Acu, copii, mergeti dupa vreascuri, c-o sa va faca tata un focsor pe cinste, sa nu va fie frig deloc!

98

Hansel si Gretel adusera vreascuri cat adusera, pana ce se facu o movilita buna. Lemnele luara foc pe data si cand valvataia incepu sa creasca, femeia grai: — Stati langa foc, copii si hodiniti-va, ca noi ne ducem mai incolo, in padure, sa taiem lemne. Si cand om termina cu taiatul, ne intoarcem aici si va luam acasa. Hansel si Gretel se asezara langa foc si cand se facu ora pranzului, fiecare isi manca bucatura de paine. Si cum auzeau tot mereu rasunand lovituri de topor, erau incredintati ca tatal lor trebuie sa fie ceva mai incolo, nu prea departe. Dar vezi ca loviturile nu erau de topor! Omul nostru legase o creanga de-un copac cioturos si, de cate ori batea vantul, o izbea incolo si-ncoace de uscatura aceea. Dupa ce asteptara sa vina sa-i ia, vreme lunga nu gluma, cazura toropiti de oboseala si adormira bustean. Cand s-au trezit, era noapte intunecoasa, de nu vedeai la doi pasi. Gretel incepu sa planga si printre suspine isi intreba fratiorul: — Cum o sa iesim din padure? Hansel se grabi s-o linisteasca, spunandu-i: — Mai ai rabdare oleaca, pana ce rasare luna si atunci o sa gasim noi drumul, n-avea grija! Rasari luna plina, de ziceai ca poleieste cu aur padurea si, de-ndata ce se arata pe cer, Hansel isi lua surioara de mana si incepu a pasi pe urma pietricelelor, care scanteiau ca banutii cei de curand batuti si le aratau drumul. Mersera ei asa toata noaptea si cand incepura a miji zorile, ajunsera la casa parinteasca. Au batut ei la usa, cioc-cioc! Cand femeia o deschise si dadu cu ochii de Hansel si Gretel, pe data se arata a fi fost foarte ingrijorata de soarta lor, zicandu-le cu prefacatorie: — Copii rai ce sunteti, de ce ati dormit in padure atata vreme? Ne-ati facut sa credem ca nu mai vreti sa va mai intoarceti la casa voastra. Dar vezi ca tatal copiilor se bucura cu adevarat, ca-n inima lui era mahnit ca-i lasase singuri. 99

Nu trecu multa vreme si nevoile incepura iarasi sa-i incolteasca. Si numai ce-o auzira copiii intr-o noapte pe femeie zicandu-i lui barbatu-su, care se perpelea in asternut: — De-acu am terminat iarasi merindele, ca nu mai avem in casa decat o jumatate de paine! Si dupa ce-om manca-o si pe asta, ne-om satura cu rabdari prajite. Trebuie sa ne descotorosim de copii, auzi tu! O sa-i ducem in afundul padurii, ca sa nu mai poata nimeri drumul de-or voi sa se reintoarca acasa. Alta scapare nu vad, de ni-e drag sa ne mai putem tine zilele. Vezi insa ca omului i se incrancena inima la auzul astor cuvinte si gandea in sinea sa: „Ba, mai bine s-ar cuveni sa imparti cu copiii tai ultima bucatura!‖ Mai zicea el ce mai zicea, dar femeia nu lua deloc in seama spusele lui, ci-l tot ocara si-l mus¬tra. Acu, e stiut, cine a apucat de-a spus A trebuie sa-l rosteasca si pe B si, daca si-a calcat pe inima prima oara, musai trebuie si a doua oara sa faca la fel. Copiii erau insa treji si auzira toata voroava lor. Dupa ce parintii adormira, Hansel se scula din pat si vru sa iasa afara, sa adune pietricele, cum facuse si de prima data, dar vezi ca femeia avusese grija sa incuie usa, asa ca baiatului nu-i fu chip sa poata iesi din casa. Si, desi ii era inima grea, isi mangaie surioara, spunandu-i: — Nu plange, Gretel, ci dormi linistita. Om gasi noi cum sa scapam cu bine. Nici n-apucasera bine sa rasara zorile, ca si veni femeia si-i trase pe copii din asternut. Apoi le intinse cate o bucatica de paine, care era mult mai micsoara decat de cealalta data. In timp ce mergeau ei pe poteca ce ducea spre padure, Hansel incepu a face firimituri in buzunar si din loc in loc se oprea sa le presare pe jos. — trebuie! Ia asculta, Hansel, ii striga la un moment dat taica-sau, ce te tot opresti mereu si privesti in jur? Vezi-ti mai bine de drumul tau si mergi cum

100

— Pai, ma uit dupa porumbita mea, care sta pe-acoperis si vrea sa-mi spuna la revedere! grai Hansel repede, ca nu cumva sa se dea in vileag. — Prostanacule, il lua in raspar femeia, ceea ce vezi tu nu-i nici o porumbita! E soarele de dimineata care straluceste sus, deasupra hornului. Dar vezi ca Hansel nu dadu indarat de la ce-si pusese in gand si, incetisorincetisor, imprastie pe drum toate firimiturile. Femeia ii duse pe copii departe, departe, tot mai in afundul padurii, unde nu mai fusesera in viata lor. Si-ntr-un luminis, facura iarasi un foc mare si mama le zise cat putu ea de bland: — Ramaneti aici, copilasi si de v-a birui oboseala, n-aveti decat sa puneti capul jos si sa dormiti oleaca. Noi ne ducem in padure, mai incolo, sa taiem lemne si seara, cand om sfarsi lucrul, ne intoarcem sa va luam. Trecu ce trecu timpul si cand veni ora pranzului, Gretel lua bucatica de paine si-o imparti cu Hansel, ca pe-a lui, baiatul o presarase pe drum. Zburara ceasurile, se lasa si amurgul, dar vezi ca nimeni nu se arata sa-i ia pe bietii copii. Si cum adormira greu, se tre¬zira de-abia in toiul noptii. Daca vazu ce se intamplase, Hansel o mangaie pe surioara lui si-i zise: — Sa ramanem aici pana ce-o rasari luna, ca atunci ne-o fi usor sa gasim firimiturile pe care le-am imprastiat pe jos, cat am mers. Ele or sa ne arate fara gres drumul spre casa, asta-i sigur! De indata ce se inalta luna deasupra padurii, copiii se sculara din culcusul de vreascuri, dar vezi ca nu mai gasira nici o firimitura. Multimea de pasarele care tot zboara peste campuri si prin paduri de mult le ciugulisera pe toate. Dar Hansel avea o inima viteaza si-i spuse lui Gretel: — N-ai teama, surioara, pana la urma tot o sa gasim drumul! Dar vezi ca nu fu chip sa-l gaseasca. Mersera toata noaptea si mai mersera inca o zi, din zori si pana-n seara, dar de iz¬butit tot nu izbutira sa iasa din padure. Si erau prapaditi de foame ca vai de ei, ca afara de cateva boabe de fructe salbatice, culese de pe jos, nimic nu mai luasera-n gura.

101

De truditi ce erau, sarmanii copii abia isi mai trageau picioarele. Si asa se facu ca nu mai putura merge si, ghemuindu-se sub un copac, adormira bustean. Si se ivi a treia dimineata de cand copiii parasisera casa parinteasca. O luara ei la picior, de cum rasari soarele, dar cu cat mergeau, cu atat se afundau mai adanc in padure. De nu le venea cat mai degraba un ajutor, se aflau in primejdie de moarte. Cand se facu ora pranzului, numai ce vazura pe-o craca o pasarica alba si frumoasa, care canta atat de duios, ca se oprira vrajiti s-o asculte. Dupa cesi sfarsi cantul, pasarica isi intinse aripile si zbura, zvar! pe dinaintea copiilor. Daca vazura ei asta, incepura a se lua dupa ea pana cand se facu de ajunsera la o casuta. Cat ai clipi, pasarica se lasa pe acoperis si cand venira mai aproape de casuta, copiii ramasera cu gurile cascate. Pasamite, toata cascioara era facuta din paine si acoperita cu cozonac, iar geamurile erau din zahar curat. — Hai sa-ncepem sa imbucam! zise Hansel. Si sa ne fie de bine! Eu o sa maainc o bucata din acoperis, iar tu, Gretel, ia de gusta din fereastra asta, ca e tare dulce! Hansel n-astepta sa fie rugat si, inaltindu-se pe varfurile picioarelor, rupse o bucatica din acoperis, sa-si dea seama ce gust are. In ast timp, Gretel rontaia de zor o spartura de geam. Si numai ce se auzi deodata o voce subtirica, ce venea dinauntrul casutei: — Cront, cront, cront, da ce hot rontaie a mea cascioara?! Cine, cine e afara? Si copiii raspunsera pe data: — Vintul, vintul! Azi inconjura pamantul! Si, fara sa se sinchiseasca defel, continuara sa manance si mai cu pofta. Cum ii placuse grozav acoperisul, Hansel mai rupse din el o bucata buna, iar Gretel nu se lasa nici ea mai prejos si, desprinzand un ochete de geam, se aseza jos si incepu a-l rontai cu pofta. 102

Si cand nici nu se asteptau, odata se deschise usa si-o femeie batrana de tot, ce se sprijinea intr-o carja, iesi din casa, tarsaindu-si picioarele. La vederea ei, Hansel si Gretel se speriara atat de tare, ca scapara tot ce aveau in mana. Dar vezi ca batrana nu-i lua la rost, ci incepu a-i intreba, clatinand usurel din cap: — Ei, copiii mei dragi, da cine v-a adus aci? Poftiti de intrati inauntru si ramaneti la mine, ca nu va fac nici un rau. Si luandu-i pe amandoi de mana, ii duse in casuta. Iar acolo ii astepta o mancare, sa-ti lingi degetele, nu alta: lapte si clatite cu zahar, mere si-o multime de nuci! Dupa ce se ospatara ei bine, batrana le pregati doua paturi cu asternutul cum ii zapada si Hansel, si Gretel se culcara fara nici o grija si se simtira in al noualea cer. Batrana se aratase prietenoasa ca sa le castige increderea, dar vezi ca era o vrajitoare haina, care pandea copiii ca sa-i atraga cu sosele si momele. Si numai de aceea facuse si casuta de paine, sa-i ademeneasca mai usor. De-i cadea vreunul in gheare, indata ii facea de petrecanie si, dupa ce-l fierbea, il inghitea cu lacomie. Ziua cand se bucura, de un astfel de ospat, o socotea ca pe-o zi de sarbatoare si cum de n-ar fi fost asa pentru ea! Vrajitoarele au ochii rosii si vederea scurta, dar vezi ca adulmeca de departe, ca jivinele, cand se apropie picior de om. Si la fel de bine adulmeca si cotoroanta asta. De cum i-a simtit pe Hansel si Gretel ca se apropie de acele locuri, a si inceput a hohoti cu rautate. Si-n vorbele ei era numai batjocura: — Pe astia ii si am in mana, nu-i las eu sa-mi scape. De cum se ivira zorile, vrajitoarea fu in picioare, ca nu cumva sa se trezeasca mai inainte copiii. Si cand ii vazu ea pe amandoi cat de dragalas dorm impreuna si cat de rumen si rotofei le e obrazul, nu mai putu de bucurie si incepu a mormai mai mult pentru sine: „Strasnica bucatura o sa am, n-am ce zice! Apoi apucandu-l pe Hansel cu mana ei sfrijita, il impinse pana la un grajdulet cu gratii de fier si-l inchise acolo. Si era zavorit asa de strasnic, ca oricit ar fi strigat si s-ar fi zbatut, nu i-ar fi folosit la nimic. 103

Dupa ce-l puse la popreala pe Hansel, babusca intra in camera unde dormea Gretel si, zgaltaind-o ca s-o trezeasca, incepu a o ocari si a-i striga: — Scoala, leneso si du-te de adu apa, sa-i faci o fiertura buna lui fratetau, ca l-am inchis in grajd si trebuie sa-l ingrasam! Acu e numai piele si os, da1 cand s-o mai implini o sa-l mananc! Gretel incepu a plange cu lacrimi amare, dar vezi ca lacrimile ei nu-i muiara inima cotoroantei si, pana la, urma, trebui sa se supuna si sa faca tot ce-i poruncea vrajitoarea cea haina. Si-n timp ce lui Hansel i se aducea cea mai buna mancare, ca sa se ingrase, Gretel abia de capata, de la babusca niste coji de raci. In fiecare dimineata, babusca se strecura, sontacaind, pana la grajd si inca din prag se apuca sa strige: — Hansel, ia scoate un deget afara, sa vad de te-ai ingrasat de ajuns! Dar vezi ca istetul de Hansel ii trecea printre gratii un oscior, si cum babusca avea ochii tulburi si vedea ca prin sita, era incredintata ca-i intinde un deget. Si de fiecare data se tot minuna cotoroanta cum de nu se mai ingrasa. Trecura asa zilele si vazand ca dupa a patra saptamana Hansel ramasese la fel de ogarjit ca si inainte, isi pierdu rabdarea si nu mai vru sa astepte. — Hei, Gretel, o striga ea pe fetita, grabeste-te de adu apa, ca de-i curge untura, de gras ce e ori de-i slab ca un ogar, eu pe Hansel ii tai si-l pun ia fiert! Vai, cum se mai boci biata surioara, cand trebui sa care apa pentru a doua zi si cum ii siroiau lacrimile amare pe obraz! — Doamne, ajuta-ne! striga ea dupa un rastimp. De s-ar fi intamplat sa ne inghita fiarele salbatice ale codrului, am fi murit macar impreuna! — Ia mai sfarseste odata cu bocitul, se rasti cotoroanta la fata, ca doar nu-ti ajuta la nimic toata vaicareala! Nici nu se luminase inca bine de ziua, cand incepu Gretel roboteala. Ca doar trebuia sa care apa, sa atarne cazanul pen¬tru fiertura in carligul de fiert si sa aprinda focul. — Mai intai, as vrea sa punem la copt, auzi tu? se rasti baba la Gretel. Ca am aprins cuptorul si aluatul l-am framantat de mult. 104

Nu-si sfarsi bine vorba, ca vrajitoarea o si imbranci pe biata Gretel afara, unde era cuptorul din care ieseau limbi de flacari. — Hai, baga-te inauntru, ii porunci vrajitoarea si vezi daca-i destul de incins, ca sa punem inauntru painea! ezi ca afurisita de cotoroanta nu degeaba o indemna pe fata sa se vare in cuptor! Ca de-ndata ce-ar fi fost inauntru, vrajitoarea hat! ar fi inchis cuptorul. Si-ar fi tinut-o acolo pana ce se rumenea bine. Si-apoi ar fi mancat-o. Numai ca Gretel baga de seama ce ganduri clocea in cap vrajitoarea si se prefacu ca-i natanga si neindemanatica: — As intra, da nu stiu cum sa fac. Pe unde sa intru? Si cum anume? — Esti proasta ca o gasca! o ocari baba. Pai. nu-ti da prin cap pe unde, ca-i deschizatura destul de mare? Ia te uita, pana si eu as putea sa incap in ea! Si, sontacaind, se apropie de cuptor si-si vari capul in el. Gretel doar asta astepta, si-i dadu un branci zgripturoaicei de se duse pana-n fundul cuptorului. Apoi inchise usa de fier si puse zavorul. Valeu! ce mai urlete, ca te treceau fiorii, razbateau dinauntru! Dar vezi ca Gretel fugi de-acolo, sa n-o mai auda si vrajitoarea cea haina pieri ca o netrebnica, arsa de dogoare. Si arse pana ce se prefacu in scrum. Gretel dadu fuga intr-un rasuflet pana la grajdul unde era inchis Hansel si, deschizindu-l, striga bucuroasa: — Am scapat, Hansel, am scapat, fratioare! Vrajitoarea a pierit! Daca auzi ce-i spune, Hansel sari afara din grajd intocmai cum sare pasarea din colivie, cand i se deschide usita. Si vazndu-se iarasi impreuna, isi sarira de gat si se sarutara si bucuria le radea in ochi si-n inima. Si de voiosi ce erau, topaiau al naibii, ca niste iezi! Cum nu mai aveau de ce se teme, intrara in casuta vrajitoarei si acolo, ce sa vezi, in toate ungherele erau numai sipete pline cu margaritare si nestemate! — Ei, astea zic si eu ca-s mai bune decat pietricelele noas¬tre! facu Hansel si-si umplu buzunarele pana nu mai putu. Iar Gretel spuse si ea: 105

— Vreau sa aduc si eu acasa o mana, doua din ele! Si alese si alese pana ce-si umplu sortuletul. — Acu, hai s-o tulim de-aici cat mai degraba, hotari Hansel, ca mult mai usoara mi-ar fi inima de-as sti c-am iesit din padurea asta fermecata. Mersera ei ce mersera, cale de cateva ceasuri si, numai ce ajunsera la o apa mare. — Ce ne facem, surioara, ca nu putem trece? facu Hansel amarat. Nu vad peste apa nici un pod, nici macar vreo punte cat de ingusta. — De-ar trece vreun vaporas, bine-ar fi! Dar prin locurile astea, slaba nadejde, zise Gretel cu mahnire. Dar uite, mai incolo, vad o rata alba inotand. Poate ca, de-as ruga-o, ne-ar ajuta sa ajungem pe malul celalalt. Si incepu a striga: Rata, ratisoara, ia-i in spate, pe-aripioara, pe Hansel si Gretel, ca nici pod, nici punte n-are apa asta mare! Se apropie ratisoara si Hansel i se urca in spate. Apoi o ruga si pe surioara lui sa vina langa el, dar Gretel ramase pe mal si-i zise: — Cum sa vin? Nu vezi ca i-ar fi prea greu ratisoarei? Mai bine sa ne treaca pe rand. Si faptura cea buna chiar asa si facu. Dupa ce trecura cu bine pe celalalt mal, mai mersera ei ce mersera si, de la o vreme, padurea incepu sa li se para din ce in ce mai cunoscuta. Si-ntr-un sfarsit, numai ce zarira din departare casa parinteasca. Tii, ce-o mai luara atunci la goana de le sfaraiau, calcaiele, nu alta! Trecura pragul casei si, dand navala in odaie, sarira de gatul tatalui lor. Era si timpul, ca de cand isi parasise copiii in padure, bietul om nu mai avusese o clipa fericita. Pe femeie insa n-o mai gasira copiii, murise. Gretel isi deserta sortuletul si incepura a rostogoli prin odaie margaritarele si nestematele, de te mirai de unde mai ies atatea. In ast timp, Hansel scotea si el 106

Si cine l-a prinde l-a vazut norocul. Intr-o zi imparatul a intrebat-o pe fata cea mare. dupa ce le arunca pe podea. Imparatul era de-a dreptul induiosat de atata iubire. Si asa se facu de-si luara indata talpasita de la casa padurarului toate grijile si nevoile care statusera pana atunci pe grumazul omului si al copiilor lui. apuca sa arunce alt pumn. La randul lor fetele il indrageau nespus pe tatal lor. pana ce-si goli amandoua buzunarele. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa! Da uite ca mai fuge pe-aici un soricel. -Te iubesc ca mierea.din buzunar cate un pumn plin de pietre pretioase si. se ocupa mult de educatia fetelor si le indelpinea orice dorinta. care avea trei fete pe care le iubea foarte mult. Le-a cumparat fetelor cele mai frumoase rochii. cat de mult il iubeste. Si traira ei impreuna. Surorile ei au inceput sa rada de ea si imparatul s-a infuriat. cele mai scumpe bijuterii si cele mai minunate carti. fiindca tot nu prea o 107 . Atunci a intrebat-o pe fata cea mica: -Si tu fetito. tata -raspunse mezina. numai in bucurie si fericire. -raspunse aceasta. Mai ales de cand i-a murit sotia. Surorile si-au batut joc de prostia ei si s-au bucurat ca pleaca. Sa pleci din casa mea! Fata nu a fost lasata sa dea nici o explicatie si a fost alungata. Tatal a fost multumit de raspuns si a intrebat-o si pe fata cea mijlocie. Sarea in bucate de Petre Ispirescu A fost o data un imparat. ca o sa-si faca din blana lui o caciula mare cat roata carului. cat de mult ma iubesti? -Eu te iubesc ca sarea in bucate. -Ce fel de raspuns este acesta. -Eu te iubesc ca zaharul. -raspunse fata.

au devenit nedespartite. brodand sau pictand si tot ceea ce facea era neasemuit de frumos. Mezina s-a imbracat in niste haine simple si a plecat mahnita. printul a mers la imparateasa si i-a spus ca vrea sa se insoare. luandu-l cu el si pe fiul sau. A 108 . dar nu a marturisit ca acesta este tatal ei. L-a ingrijit foarte bine pe baiat. simpla atingere a mainii sale delicate alina orice durere. Imparatul a trebuit sa plece la razboi. Impreuna nu le-a fost greu sa-l convinga si pe imparat si au si fixat data nuntii. Dupa ce au vorbit ele putin. Imparateasa s-a bucurat si l-a intrebat daca vrea sa se insoare cu cine anume. Printul a fost ranit. tatal fetei inghitea cu greu cate ceva ce i se paru rau si fara nici un gust. Tanara mireasa i-a rugat pe viitorii socri sa-l invite si pe un anume imparat. statea numai cu imparateasa. iar fata de imparat statea si ea cu dansii. numai imparatul. Cand au aparut pe masa bucatele imbietoare toti mancau cu pofta. A intrebat in dreapta si in stanga. daca e buna mancarea si toti au raspuns ca sunt cele mai delicioase bucate pe care le-au gustat vreodata. incat toata lumea a ajuns sa o indrageasca. Printul i-a spus ca vrea sa se insoare cu servitoarea care l-a ingrijit cand era bolnav. Imparateasa la inceput nu a fost de acord.aveau la inima. Imparatul de cum a sosit s-a tot uitat la frumoasa mireasa si i se strangea inima gandinduse ce mult seamana cu fata lui. A venit si ziua mult asteptata a cununiei. Fata nu mai trebuia sa munceasca la bucatarie. Cand s-a inzdravenit. Era atat de harnica si de priceputa. Imparateasa a auzit de servitoarea cea isteata si a chemat-o la dansa. dar pana la urma printul a convins-o. Imparateasa nu s-a miscat zi si noapte de langa patul bolnavului. pe care nu a mai vazut-o de foarte mult timp. cu lacrimi in ochi. vrand pentru fiul sau o mireasa de sange nobil. ca alta fata mai frumoasa si mai cuminte nu cunoaste. iar imparatul si imparateasa erau foarte necajiti. Fata a pregatit separat bucatile pentru tatal sau si a dat porunca unui slujitor sa i le duca personal si nu cumva sa ajunga din greseala la vreun alt oaspete. Stia sa pregateasca bucate alese si facea curatenie luna. Dupa o cale lunga a ajuns la palatul unui alt imparat si s-a angajat servitoare.

se scula dis-de-dimineata si. 109 . mari cat oul de porumbita. ca sa-i pedepseasca pe cel care a facut pozna atunci mireasa a recunoscut ca ea a gatit pentru tatal sau doar cu miere si zahar si chiar si in solnita a turnat zaharul praf. sustinand ca imparatul prefera mierea si zaharul in locul sarii. dar toata straduinta lui fu zadarnica. Imparatul tinu drumul pe mijlocul padurii si. Zana zanelor Ce era. Pana la urma nu a mai putut rabda si s-a ridicat in picioare. ce nu era. purta bratari de aur lucrate numai si numai in fire de aur. Tatal si-a recunoscut greseala si a imbratisat-o cu drag pe fata pe care a crezut-o pierduta. impreuna cu patru tovarasi credinciosi. Vazand ca vietatea e asa de frumoasa. Intr-o zi. si mai e si fiica de imparat pe deasupra. era odata un imparat tanar. o fugari din toate puterile. care avea o nespusa patima sa mearga la vanatoare. si pe jos. Ciuta avea la gat o salba de margaritare. se roti ca un vartej. goni dupa ea ca un nebun. fiecare apucand in alta parte. la galop. tot uitandu-se jur-imprejur. Ajungand intr-o padure. iar la picioare. mai sus de genunchi. Iar celalalt imparat s-a bucurat ce nora vrednica si desteapta are. acuzandu-l pe imparatul gazda ca isi bate joc de dansul. frumoasa cum nu se poate spune cu gura. Acesta a chemat bucatarii. fiu de mare imparat.luat si el de la vecini un pic cu furculita si s-a convins ca intr-adevar erau foarte bune. se despartira. Si o alerga calare. zari langa el o ciuta sprintena si frumoasa. ci se hotari s-o prinda de vie. imparatul nu putu sa traga in ea cu arcul. pornira calari peste campii.

E drept ca era mai bine sa nu fi vazut ciuta asta. insa el tot mai alerga. Imparatul. Ministrul si supusii aplecara capetele si tacura. isi chema tovarasii in graba si pornira impreuna pe urmele ei. coti in salturi catre o vale si iesi din padure.Se dumirea ca nu e cu putinta sa prinda ciuta de vie. ca mie nu mi se pare a bine. Ciuta. simtind ca imparatul o sa goneasca intruna asa dupa dansa. Mintea mea imi spune ca ciuta pe care o vazuram nu e ciuta adevarata. marite-imparate. si imparatul uitase sa mai plece. Si asa. cata sa plecam cat mai curand de langa balta asta. facu o saritura inalta si pieri intr-un lac rotund care s-afla chiar in inima campiei. caci cainta de apoi nu mai este de nici un folos. dar asteptara aproape toata ziua si ciuta nu se mai vazu pe acolo si nici glasul nu i se auzi.Cui i-e frica de naluci si de fiare salbatice sa nu plece la vanatoare. Ciuta. ca nu cumva ciuta sa iasa si ei sa n-o zareasca. Isi pusera in minte sa sada toata noaptea pe marginea lacului si sa adaste ciuta. apropiindu-se cu mare dibacie. pornit pe urmele ei. auzind vorbele ministrului. incepu sa-i zica imparatului astfel: . cascara si adormira. uitandu-se mereu acolo si asteptand cu nerabdare sa iasa ciuta din apa. apucand drumul peste campie. hai sa plecam cat mai curand din locul asta parasit. nu pot sa plec pana ce nu cunosc sfarsitul povestii asteia. unul dintre tovarasii lui.Marite imparate. ii raspunse nepasator: . dar acum c-am intalnit-o si am zarit-o cum a sarit in lac. luminatia ta. Ministrul. speriat c-o scapa. neputand sa-si ascunda spaima ce-l apucase innoptand intr-un loc atat de indepartat si parasit. aflandu-se la stramtoare. se intuneca. Imparatul. ci mai degraba vre-o naluca gata sa ne faca vre-un pocinog. Te rog. 110 . o inconjurara din toate partile. Nu-si miscau ochii de la apa. Osteniti de alergatura. Dar asteptara pana la miezul noptii si nu vazura nici ciuta. Amurgise. nici nimic. fiind in mijlocul campului. Imparatul si tovarasii lui se apropiara tiptil.

de mirare. iar imprejurul ei si al tronului ei sedeau douasprezece fete. Insa pricepand ca ti-ai pus in minte sa m-astepti 111 . Dar imparatului. si din clipa in care team zarit. impodobita cu lucruri scumpe si stralucitoare. Trecu dintr-o tinda boltita intr-o sala mare. Trecand si prin locurile acestea. ma aruncai in lac. Si cu adevarat. Inainta fara sfiala. tineri si frumosi. vazu ca toate portile sunt deschise. intr-adevar? Eu sunt ciuta de ieri. era de speriat si de infricosat la ivirea vedeniei neasteptate. ce sa vaza? Un palat luminos care lucea ca soarele de dimineata.Cand se desteptara. si in loc sa fie infricosat de o astfel de naluca.Voinicule tanar! De ce te uiti la mine asa de duios? Oare nu ma cunosti. pe care ai fugarit-o toata ziua! Eu m-am aruncat in lac pierand dinaintea ochilor tai! Eu sunt zana. sa alergi dupa mine. Imparatul. toate in picioare si cu mainile la piept. dar de nici unul nu mi s-a incalzit inima. ii zise: . fu cat p-aci sa-si piarda mintile de uimire. te intalnii pe tine. sa pot sa te-nsel. se uita in sus. Ministrul. se scula cu mare barbatie si pleca sa cunoasca ce fel de palat este acolo si ce oameni vietuiesc inauntru. Si asa. mi s-a tulburat mintea si n-am stiut ce sa mai fac cu focul care-mi aprinse inima. Imparatul. ramase mut. cand il privi. incat se parea ca din ochii lui curgea sange in loc de lacrimi. M-am prefacut in ciuta. nici sperietura nu-i patrunse in inima. facandu-ma nevazuta. pe cat era de speriat la inceput. cu ochii cascati la o astfel de minunatie. imparateasa zanelor. si nu vazu nici un om. Fata. Si apropiindu-se. nici frica nu-i trecu prin minte. vazandu-te cum goneai in urma mea. el isi indrepta niste priviri atat de duioase catre fata care odihnea pe scaunul imparatesc. cu acea mare dorinta. se uita in parti. pornita de sase luni din tara mea! Am alergat prin toata lumea si am vazut multe feluri de flacai. nemiscata pe tron. se uita la dansa cu atata drag si cu atata dor. Pe scaunul acela imparatesc statea o fata de vre-o saisprezece ani. pe inca se mai infricosa. pasi mai inauntru si ce sa vaza? Un scaun imparatesc. vazand cu infiorare semnele de iubire duioasa ale imparatului.

Imparateasa zanelor citi cartea si incepu numaidecat sa planga. Toate lucrurile lumesti erau dinaintea ochilor lui desarte. cartea asta imi aduse vestea trista ca mi-a murit mama. De-atunci. sa ma sui pe scaunul imparatesc. Asa ca de mirare li se parea ca viseaza si ca ei nu sunt aievea. neputincios. intr-o zi.pana-n zori. iubitul meu. nimic nu-l mai multumi in viata. Dar imi pare rau ca trebuie sa ma despart de tine. si ma cheama toate zanele acolo. dar el nu asculta pe nimeni si numai ce-i soptea inima lui aia facea. intr-o livada mica si intunecoasa. oamenii lui il povatuira sa-si lase la o parte visurile acelea. dandu-i-o si facandu-i plecaciuni. Imparatul. intr-o zi eu tot am sa te iau de barbat. imparateasa zanelor isi sterse lacrimile si-i zise imparatului asa: . de unde se gaseau in palatul luminos. si astepta. sa stii ca daca te-oi afla credincios fata de mine. Si pe cand oamenii imparatesti il cautau preturindeni. nu mai vru sa stie nici de ale imparatiei. eu cu roabele mele. Nimeni nu stia incotro se dusese. La urma. pe marginea lacului. imparatul si tovarasii lui vazura ca nu mai era nici un fel de palat prin apropiere. am vazut ca trei 112 . Imparatul. se mira si se framanta. Trecura trei ani si imparatul nu putu sa-si schimbe gandurile. caci zi si noapte mintea lui nu pleca de la imparateasa zanelor. cu lacrimi ca ploaia. Insa. Dupa trei ani de asteptare. Iubitul meu. Imparateasa il privea cu mare dor si-i soptea. fara urma de om sau pasare. el se afla langa genunchii imparatesei zanelor. in timp ce voi dormeati. imparatul pieri din mijlocul palatului. De nimic nu mai avea chef pe lumea asta. o scrisoare. minunandu-se: Iubitul si frumosul meu. imparatul fu curpins de grele ganduri si tainice dorinti. se facu nevazuta. iata ca o alta zana ii aduse inainte o carte. Se sculara de-acolo si pornira catre casa. cu tovarasii lui. Cand ispravi zana cuvintele. am ridicat palatul asta ca sa te fac sa vii la mine si sa-ti vorbesc. decat plecarea la vanatoare. nestiind pricina plansului. eu nu credeam ca pe pamant poate sa existe o iubire ata de mare la un voinic pentru draga lui. se pomenira langa o balta. Facandu-se apoi ziua alba.Voinicule tanar. Si spunand imparateasa vorbele astea.

Insa tu sa stii ca o zana nu face niciodata un lucru urat. 113 . imparatul si zana zanelor se pusera sa faca nunta. Daca nu vei face asa cum iti zic. atuncea o sa traim despartiti si nevazuti unul de altul. cu mainile maicasii. era cat p-aici sa-si piarda mintile. n-o sa ma-ntrebi cum e si cum nu e. pe care doi ochi rai sa nu-l vaza. gata sa inhate copilul. astepta cu gura cascata. zana nevasta lua copilul in poala. Indata veni o zgriptoroica batrana si infricosatoare si. zana nevasta nascu un baietel frumos. Dupa un an. tot uitandu-se la zana nevasta. crede-ma ca mintea mi se zdruncina. Se cruci framantandu-se si se zbatu neputincios. pentru ca datinile noastre asa imi cereau. Vremea trecu repede. nici noaptea. il dadura lui taica-sau in brate. fiindca numai asa o sa izbutim sa traim impreuna. O saptamana intreaga tinura petrecerile nuntii. il azvarli in gura zgriptoroaicei. Zanele ingrijira de copil. Zana prinse copilul din poala cu amandoua mainile. Si asa. dupa ce se invoira. si nici n-o sa te-apuci sa judeci lucrurile. apoi il dadu maica-sii. il saruta cu nespusa dragoste.Ia catelul asta de-acilea. Acum a venit vremea sa fim impreuna. ca nu pot sa-l sufar inaintea ochilor! Cand vazu imparatul copilul dat in gura zgriptoroaicei. ci totdeauna tu sa te prefaci ca n-auzi si ca nu vezi. insa trebuie mai intai sa dai vorba de omenie ca orice-ai vedea cu ochii tai. zicandu-i: . de cate ori te vedeam cu fata supta de neimplinirea dorului. Imparatul traia cu nevasta-sa o viata frumoasa. frumoasa cum nu se poate spune cu vorba. un fecior. intreaga imparatie fu in mare si stralucita sarbatoare. si fara sa-i fie mila. voinic si inzestrat nevoie mare. dar nici altminterea nu puteam sa fac.ani de zile nu m-ai uitat nici ziua. taica-sau il lua cu mare grija si-l mangaie. trei ani de zile ai fost intristat si galbejit ca frunza cazuta la inceputl verii si. bune ori rele. si batu din palme cat putu.

zana nevasta ii zise: 114 . si nevasta sa ramase grea a doua oara. caci zana zanelor. imparatul. planse pana ce i se facura ochii negri si stinsi ca taciunii. dar isi aducea mereu aminte de legamantul pe care-l facuse cu dansa inainte de cununie. slabi si se topi. Intr-o seara. sa-i zica muieri-si cele nezise. nici ca-i neagra. ca sa-mi indulceasca inima". dar ce fata. nu deschise gura sa-i zica nimic urat nevesti-si. Implinindu-se noua luni. zana nevasta azvarli in mijlocul flacarilor copila. ce facu? Chema zece roabe de-ale ei si le zise sa aprinda un foc urias si dupa ce focul se inteti bine. ca sa nu-si calce vorba de omenie pe care i-o daduse inainte de insuratoare. vazandu-l cat de mult se bucura. fara nici o mila si fara nici o jale. incat ramase numai osul si pielea pe trupul lui. Dar multumirea cea mare a imparatului nu tinu mult. de mult rau ce-i venea. sarmanul. Dupa vre-o cincisprezece zile. zicandu-si in mintea lui: "In locul baiatului. Si asa. din suspinari de dorul fetitei si-al baiatului. cu maine.De multe ori vru sa-si deschida gura. Vazand imparatul cum copila aceea frumoasa era arsa de vie de maicasa. Barbatul sedea la fereastra. intr-o dimineata. trecu asa inca un an. el. Se scula cu inima rea si cu ochii plini de lacrimi si se duse de se-nchise singur intr-o odaie si planse. Asa ca imparatul. viata nu si-o mai dorea. nu-i zise muiere-si nici ca-i alba. ca parca era luna plina pe cerul senin dupa ploaie! Imparatul se bucura nespus de mult. norocul imi dudu fata asta atat de frumoasa. zana nevasta isi lua fata in brate si iesi cu ea in batatura sa se plimbe. pe care mama-sa nemiloasa il dadu zgriptoroaicei sa-l manance. o cutremurare il cuprinse intreaga fiinta si. Cu astazi. si nu putu sa-si calce vorba de omenie data atunci cu mare bucurie. zi cu zi. nascu o fata. se facu sarmanul ca n-aude si ca nu vede nimic. uitandu-se la nevasta si la fetica si simtind o duioasa bucurie. Dar cu toate ca suferea cumplit pentru baiatul mancat de zgriptoroaica si pentru fetica arsa in flacari. vrand-nevarand.

Imparatul isi facu toate planurile si. Imparateasa le porunci: . le rasturnara pe jos si le calcara cu picioarele. cu toata oastea mea de zane. necajiti. sunt pe ganduri. strangandu-si oastea. afla ca vecinii tai s-au sculat asupra stapanirii tale si vor sa-ti bata oastea si. Ostenii se-ntoarssera necajiti spre casa. pana la murgitul serii. dar fiecare vorba ce-i iesea din gura parca era framantata cu pelin amar. Cea mai mare grija a lor este ca n-au imparat. vorbindu-se de-ale bataliei. cand isi vazura stapanul.Luati-l pe barbatu-meu si intr-o clipa sa-l duceti in palatul imparatiei lui. Nu stiu ce sa faca si cum sa dreaga. Il intrebara unde fusese atata amar de vreme. a patra zi. ca sa te scap de toate rautatile dusmanesti. Ministrul cu cei doisprezece fruntasi ai sfatului imparatesc. de hainii care vor sa te bata sa nu te sperii. imparateasa zanelor le iesi in cale si le zise: 115 . a venit sanatos in scaunul imparatiei sale. Zicand vorbele astea. cu oamenii cei mai alesi de acolo. sa-ti ia si imparatia. cu oaste multa si nenumarata. zana nevasta batu din palme si indata venira doua zane tinere. Ministrii. A doua zi. Si fiindca lucrurile stau asa cum ti le spusei. iar imparatul le povesti toate.. Dar. toate in afara de pataniile lui cu baietelul si fetita. o sa viu sa-ti ajut. Zanele luara toate mancarea si toata baututura. le stricara in asa fel ca ramasitele lor nu le-ar fi mancat nici cainii si nici porcii. Armata mergea inainte. speriati. de s-o putea. Oamenii care duceau samarele fura doborati de oastea zanelor. Si cum umblau ei asa intristati de marele rau ce-l patisera. trebuie sa te scoli si sa te duci in imparatia ta. se dusera care mai de care sa-i ureze bun venit. pleca la batalie. Zvonul se raspandi. dupa cum il aduserati aici acum doi ani. amarati. pierdut acu doi ani de zile.Barbate. ajunse stirea in palat ca vrajmasul trecuse hotarele. a treia zi. se bucurara si se mirara. sa-ti pui lucruile la cale. iar merindele si berea veneau carate in urma. ca eu. Cele doua zane il luara pe tanar pe umeri si pana sa te freci la ochi imparatul se afla in mijlocul palatului. se tinu marele sfat imparatesc. Auzind toti prietenii si supusii ca tanarul imparat.

vestindu-i cu mare durere si stanjeneala toate cate patisera de la zane si de la imparateasa lor. si in loc de ajutor pusesi zanele tale sa-mi strice toate merindele ostirii! 116 .pe care parca o facusesi icoana frumusetii .Zana. ochi in ochi. sa ma ajuti cum imi spusesi. de l-ai dat cu mainile tale in gura zgriptoroaicei. nevasta-ta.Flacai credinciosi ai imparatului. intorcandu-se grabnic la palat. de fetica noastra . feciori ai imparatului. tanara doamna. acu doi ani.Dar va intreb. Se scula cu un mare suspin in piept si-si incaleca armasarul. Cand navali vartej in sala stralucitoare. isi uita cuvantul pe care-l daduse la insuratoare si deschise gura cu amar: . in fata mea? N-ai mai fi apucat sa fii mama! De ce te dovedesti tu fara dor de copii tai pe lumea asta? Cum de nu-ti fu tie mila. parca un fulger cazu aspura lui. de ce sunteti atat de intristati? Nu cumva din cauza merindelor pe care vi le stricara zanele? Auzind vorbele astea. nu va jeliti si va-ntristati. acu un an.De noroc sa ai parte. iar ostenii se dusera la-mparat. de baiatul meu. oamenii se uitara unul la altul.de-ai aruncat-o in mijlocul focului si ai facut-o scrum? Si nu te saturasi de rautatile astea. cum il zari ca vine. Ea. . o vazu sezand pe scaunul imparatesc pe nevasta-sa.Cale buna va urez si noroc. flacai credinciosi ai imparatului. si razi. Imparateasa zanelor pleca. Cand auzi imparatul ca oastea e ramasa fara merinde si flamanda. . Duceti multa plecaciune din partea mea maritului vostru imparat si spuneti-i cuvintele astea. .Ce sunt rautatile astea de nerabdat pe care mi le faci tu mie de cand team luat de sotie si pana astazi!? Cerul sa te judece pentru inima nemiloasa ce porti pe lumea asta! Deschide-s-ar pamantul sa te-nghita! Cum de nu-ti fu tie mila. si ramasera tracuti. Atunci imparatul nu mai putu sa rabde. incepu sa rada cu hohote. te-ai repezit si pana acolo. si razi si razi pana aproape de lesin. Imparateasa zanelor le mai zise: . le-a pus pe zane sa arunce toate merindele ostirii..

Eu imi dau seama foarte bine ca lucrurile astea pe care ti le-am spus nu le crezi. ale zanelor. intr-o clipa.Barbate. judecasi cum iti veni la gura. cu mare bucurie si placere a primit copila sa ocreasca. sa-i vezi cu ochii tai.Acuma. dupa datinile noastre. ti s-a-mplinit pofta. dar cand ti-oi aduce baiatul si fetica impreuna. inchinandu-se inaintea imparatesei lor. dupa ce-i trecu nodul de plans. simti un nod in gat si incepu sa planga cu lacrimi ca ploaia. am ars-o.Ce poruncesti. ca sa-ti dai bine seama de cuvintele pe care ti le-am spus cand te-am luat. Iar para de foc este sora mea mijlocie care si ea. si vazand stiu ca de judecata si nerabdarea ta o sa te caiesti mult. si zisesi ca am dat baiatul in gura zgriptoroaicei sa-l manance. ea batu din palme cat putu. si ca am aruncat fetica in mijlocul focului. doamna? Imparateasa zanelor le zise: . flamanda? Zana nevasta. Cele doua zane. Dar toate cainetele care urmeaza dupa fapte sunt fara de folos. n-ai facut bine ca ti-ai pierdut rabdarea! Zgriptoroaica aia pe care ai vazut-o este sora mea mai mare. auzind vorbele astea. ca zanele niciodata nu fac un lucru urat. ii raspunsera cu glas supus: 117 .Barbate dorit si iubit! Bine era sa fi rabdat si de data asta. se intoarse si zise catre barbatul sau: . ba ca am pus si zanele sa strice merindele ostirii! Stii tu cine este zgriptoroaica aia careia i-am dat baiatul sa-l manance? Stii dumneata ce lucru tainic era para aia de foc in care am aruncat fetita? ah. si indata venira doua zane. care cu dragoste nespusa a luat baiatul sa-l creasca. biata fata. sa va duceti sa-mi aduceti baiatul si fetita. Si asa. acuma. Spunand asa. ca-mi lasasi oastea raspandita pe dealuri si prin poieni. barbate. dupa mintea ta. dar fiindca pierdusi rabdarea si-ti calcasi vorba de omenie data la cununie. atuncea n-o sa mai ai ce zice. acum a venit vremea sa vezi cu ochii tai. Zana nevasta urma apoi asa catre imparat: . aplecandu-se inaintea imparatesei lor. intreband-o: . tu. de azi incolo n-o sa mai poti sa ma mai vezi si n-o sa pot sa te mai vad! Si.Spune-mi.

apoi ii dadu in poala barbatului. acum. nesatios de avere. despre care-ti credea gandul ca a ars-o focul. dintr-o singura masa. Si asa. ca zanele niciodata nu fac un lucru urat! Vezi.Vezi. dupa putin. Atunci eu venii in ajutor cu toata oastea mea de zane. cu mare durere.Faca-se porunca data. barbate. Crezi acum ca zanele nu fac un lucru urat nicioadata? Iaca. . acum. te scosei din suferinta si dorul pentru baiat si pentru fata. sunt silita sa ma despart de tine si de tineretea ta! Si nu cred c-o sa te mai vad vreodata pe lumea asta. ce zici. nestiind. marita noastra imparateasa! Plecara si. inclinandu-se dupa cum le era datina. si auzind cate ii marturiseste nevasta-sa. se intoarsera una cu baiatul si cealalta cu fata in brate si. Capitanul. Vezi. ostenii. barbate. dar acea caire nu-i folosi la nimic. baiatul. Ramai sanatos si cerul sa ne dea rabdare! 118 . Imparateasa ii lua si-i stanse la piept. si crede vorba ce ti-am spus. se cai amarnic ca-si calcase juramantul de omenie. si poruncii zanelor sa strice rezervele de mancare si de bere. este ca un miel sugaci de primavara. sa-i vaneze si sa-i goneasca pana in tara lor.Ah. la care te gandeai ziua si noaptea. pusera copii langa mama lor. este ca un grunj de zahar si ca un miez de nuca. De toate astea.. ce nascoci? A amestecat toata mancare si toata bautura armatei cu otrava. Zana nevasta se scula in picioare. ii saruta. s-ar fi otravit pana la unul. pe care ti le spusei. iubitul meu? Imparatul. Vrajmasii ii fagaduisera multa avere. apoi sa caza asupra vrajasilor. Acuma. ii zise imparatului: . dupa cum nici tu n-o sa ne mai vezi veodata. fetica. vazand baiatul si fetica. isi lua copii de mana si. despre care-ti credea mintea ca l-a mancat zgriptoroaica. suspinand si lacrimand. acum. ii mangaie. numai sa le faca cele venea lor la mana. inca un lucru ascuns iti ramane nespus: Capitanul mai mare peste ostirea ta vorbise cu vrajmasii ravnitori sa-ti ia imparatia. pe mine si pe copii nosti. cu ochii tai. iubitul meu si doritul meu. Zanele facura asa cum le-am poruncit si sa stii ca acum nici miros de dusman nu se mai afla in imparatia ta.

Asa ca. suspinand. Dupa aceasta vietuire. dupa ce se luara de mana. Asa. ca imparatul cazuse in prostie. De-atunci. el. lasa la o parte lucrurile lumesti si nu mai avu chef de nimic.Buna dimineata. Si asa. si atunci pricepu ca nu este vis. zi si noapte. iubitul meu nevazut de doisprezece ani. si cu alte douasprezece zane roabe. Pana la urma se dezmetici. gura lui nu mai inceta de oftari si de suspinuri. de uimire si de bucurie. iata ce pati intr-o zi. la vederea barbatului.Asa fu si. Dar el. lunga si ruginita. Imparatul isi inalta ochii sa priveasca intr-acolo. pentru ca nu-si mai lua gandul de la o naluca. ajunse sa zica toti oamenii. Imparateasa zanelor. cu toate ca auzea cu urechile lui cum isi radeau si-si bateau joc toti oamenii din palat. de jale si de rau ce-i venea. de mult ce-i era dor de nevasta si de copii. zi alba si vesela nu mai avu. si nici ziua. iar baiatul si fata straluceau ca luceferii din dimineata. nu-si mai aducea aminte nici de mancare. cu oftarea si cu suspinarea. stralucea ca luna plina la miezul noptii. apoi se intoarse catre nevasta-sa si zise: 119 . sau se innopta. daca nu. ramas pe ganduri. auzi un glas: . zana nevasta se facu nevazuta din fata imparatului. din zi in zi. In fiecare ceas si in fiecare minut. i se paru ca viseaza si ca nu era aievea. lua baiatul si fata in brate. ti se parea ca mancase otrava. Se-nchise intr-o odaie a palatului. nici de bautura. Daca oamenii lui ii aducea vre-o bucatica de paine manca. nu lua in seama vorbele unuia si-ale altuia ci. ce sa vaza? nevasta-sa cu baiatul si cu fata. Se scula cu bucurie si cu mare dor. Cand clipi. nici noaptea nu mai iesi de acolo. Imparatul nu-si crezu ochilor. Se facea lumina. Imparatul duse o astfel de viata doisprezece ani intregi. fata lui de lacrimi nu se mai usca. aflandu-se despartit si singur. sarmanul. Cum sedea el acolo in odaia lui. Bietul imparat. cu plansul. nu putea sa-si vie in fire. oftand si suspinand. de schimbat la suflet ce era de dorul nevestei si al copiilor. cu mic cu mare. fara nevasta si fara copii. si-l saruta si ii mangaie cu iubire. isi plangea soarta in care se gasea.

domni in liniste si fericire. era cu putinta sa ne mai vedem. Si de mare rau ce-mi venea atunci. cum ai rabdat sa nu-mi spui ca urma sa ne mai intalnim. ca trebuie sa ne despartim unul de altul. cum de te-a lasat inima sa ma tii fara nici o nadejde doisprezece ani? Daca. si de aceea ti-am spus ca n-o sa ne mai vedem pe lumea asta. Si. dar nu inselai. Dupa ce ispravi de vorbit imparatul. suindu-se pe tronul imparatesc. dupa care oftez de-atata amar de vreme. si ma lasasi viu si intristat. dupa datinile zanelor. eu nu credeam c-o sa ai rabdare atat de lunga. mi s-a oprit rasuflarea si n-am mai putut sa-ti mai vorbesc. 120 . impreuna cu fumoasa lui nevasta. pierisi dinaintea ochilor mei. Nu stiu cum facui. Stiam ca. zana nevasta ii zise: . toate lucrurile trecute sa le lasam la o parte. Si asa. trebuie sa ne bucuram ca ne-am mai intalnit pe lumea asta. imparatul. dupa ce mi-ai aruncat vorbele astea. se sculara si-si luara baiatul si fata de maini.. avea sa fim despartiti doisprezece ani. asa basm aflai. iubita mea. cu copii impreuna. si poate ca mai domneste inca si astazi. ori mort neingropat.Iubita mea. si nici n-o sa mai mai vezi. macar si dupa doisprezece ani. Acum. Din ziua aceea. ca sa nu-mi pierd nadejdea atat de mult si sa nu trag cate am tras? Ba-mi zisesi ca nici n-o sa te mai vad vre-o data. pentru greseala ce facusesi. barbatul meu. Si. sau chiar mai multi ani. cum vi-l spusei.Iubitul si doritul meu barbat. am fugit si m-am facut nevazuta dinaintea ta. si se dusera in sala unde era scaunul imparatesc.

Fumul se inalta. nucilor. al florilor de gheata de pe geamuri. in case. Casele raspandite pe dealuri. cu toti cei dragi. Colinde se aud pretutindeni. imbracand cu umbre minunea argintie a micutului oras acoperit de zapada. istorioara care ii placuse atat de mult. Totul este incremenit intr-o liniste de inceput de lume. care parca face noaptea si mai frumoasa: "Primiti cu Mos Ajunul?". al horei fulgilor de nea. O sanie cu cai trece in goana pe strada. sa-i povesteasca din nou despre Pruncul Iisus si Mos Craciun. amestecat cu parfumul de vanilie al cozonacilor care se pregatesc in fiecare casa. ca intr-un basm povestit la gura sobei. care sclipesc in mii si mii de culori. e timpul colindelor. Dar Mihaita ramase tot suparat. se scutura de zapada si se aduna la un loc. Degeaba ii promisese si taticul o plimbare cu sania. inviorand sufletele celor ajunsi deja acasa cu un strigat plin de veselie.. al covrigilor. seriosi. usoara. par niste mosneguti atipiti. al zambetelor luminoase. de lemn ars. infruntand curajosi troienele. se bat cu bulgari. In aceasta veselie generala.Cel mai frumos cadou Seara s-a lasat. din hornuri. la fiecare colt de strada. peste care cad fulgi mari si pufosi. grupurigrupuri de copii voiosi si galagiosi. merelor si portocalelor impartite cu darnicie. numai Mihaita e trist. se rostogolesc si incearca sa prinda fulgii jucausi. apoi a venit bunica. cu prajituri si cozonac. Apoi. al beculetelor colorate din brazii impodobiti feeric. Este timpul bucuriei. al clipelor de veselie impartite. Dar linistea nu dureaza mult. usor. mai ales. ca la un semnal. curand. raspandind un zvon voios de zurgalai si. purtand cusme de nea. orasul se animeaza din nou. li se alatura. se opresc. intai a incercat mama sa-l impace. al emotiilor coplesitoare la gandul darurilor care abia a doua zi vor fi dezvaluite. asa cum isi dorea el de atata timp.. parca amintindu-si brusc de ceva. in jurul bradului. iar in aerul rece pluteste un miros placut. Nici macar gandul la 121 . alearga. care. la porti. Dar. intarziati dupa cumparaturi si care acum se grabesc sa ajunga acasa. Celor cativa oameni. incarcati de pachete. in curti.

cu ochelarii pe varful nasului. de-l facea sa se simta calare pe armasarul fermecat din basme si tot el avea cea mai frumoasa barba si cele mai dese mustati din lume.. unde tot pleaca bunicul in fiecare an? Bunica il privi sever. Nu iti baga tu nasucul unde nu iti fierbe oala.Ei. . are si el treburile lui. asa cum facea in fiecare an. dar nici ei nu ii dadusera voie. de care Mihaita avea voie sa traga oricat vroia. Ai si tu rabdare." . poate ca mai suparat decat ca nu-l lasasera sa mearga cu colindul." A. Ei. impreuna cu ceilalti copii. Dar lui Mihaita numai de povesti nu ii ardea. Ca.. ca sa nu il supere pe Mos Craciun! Mamica si taticul venira pe rand sa ii spuna noapte buna. bunicul era cel care il juca pe genunchi. De cateva luni incercase sa o convinga pe mamica sa il lase si pe el la colindat. nu turnara decat gaz peste foc.cadourile pe care avea sa le gaseasca a doua zi sub brad nu i-a mai adus nici o bucurie. de Craciun. incercase si la tata..raspunsesera ei. apoi ramase cu buna. Bunicul era cel care nascocea cele mai frumoase jocuri si stia cele mai frumoase povesti. Asa ca fara bunicul parca nu era Craciun. si la bunica.Spune-mi. spunand ca e prea mic. ei bine. 122 . care. . da! Si mai era un motiv pentru care era suparat. tocmai se pregatea sa-i citeasca o poveste. de oameni mari. o sa mergi la scoala. Iar colindele copiilor veniti cu "Steaua". Bunicul era cel care il certa atat de bland cand facea vreo sotie si tot bunicul era cel care avea intotdeauna buzunarele pline cu bomboane si cate o jucarie noua pentru nazdravanul nepotel. Si cum sa nu fie trist Mihaita? Dintre toti ai casei. pe bunicul il iubea cel mai mult.. dar ea parca se facuse ca nu il aude. peste ochelari.. "Poate la anul. din cauza colindelor era suparat. "O sa mai cresti. Bunicul disparuse cu cateva zile in urma. ba chiar si la bunicul. ca in ceilalti ani. bunicuto. de fapt. poftim! Si acum mai trebuia sa mai si mearga la culcare.

dar aceasta era saniuta lui Mos Craciun! Incet-incet. Tocmai voia sa intre in sufragerie. leganat de glasul cald al bunicii. fu prins in mrejele povestii si. 123 . rase bunica. cand usa se deschise in fata lui si Mos Craciun in persoana iesi din incapere cu un sac gol in mana.E la serviciu? Bunica tusi de cateva ori. Tropotind usurel din copitele lor delicate.Pai tata de ce are liber de Craciun si bunicul nu? . in loc de balaur. bine. un balaur sau altceva infricosator. luminat de razele argintii care veneau de afara.Ei. in timp ce in jur nu se vedea nici tipenie de om. se auzea un fosnet slab. in intunericul de afara. incurcata. baietelul zari chipul Mosului. de ce scartaia zapada. incepu sa citeasca un basm minunat. impingandu-si ochelarii pe nas. stralucitoare. despre Craiasa Zapezilor si despre Mos Craciun. in mijlocul curtii. Pai. oricat era el de suparat. statea o sanie aurie. Doar in sufragerie. Si.. sa nu il auda Mosul. Mihaita deschise usa si se strecura pe hol. Mihaita. Desi acesta nu putea sa-l vada. curios. . Mihaita se trezi brusc in mijlocul noptii. Dar. incercand sa vada. incarcata de saci si saculeti rosii si la care erau inhamati sase reni. Nu ii era deloc frica. Mihaita ascunzandu-se in ultima clipa dupa hainele din cuier. stinse lumina si inchise incetisor usa in urma ei. . din cauza unor zgomote ciudate care veneau din curte. ii trase plapuma pana sub barbie. renii asteptau linistiti. ce-i fu dat sa vada? intrun con de lumina.Mda. care lasau urme argintii pe zapada. in curand. e la serviciu. Buna puse cartea pe noptiera. adormi. Prea multe vrei sa stii si tu! Curiosii imbatranesc repede. unde era bradul. desi in curte putea sa fie un hos. Oare ce o fi? Se strecura incet de sub plapuma si isi lipi nasucul de geamul inghetat. cum numai in cartile de povesti mai vazuse pana atunci. Toti se culcasera si in casa era intuneric si liniste.

Desi ar fi vrut sa il strige. Cum se poate ca Mos Craciun sa semene atat de tare cu bunicul? Cand se dezmetici. dar o sa fie alt bunic.Ba da. de ce nu mi-ai spus? il intreba Mihaita. cu nasul infundat in blanita care marginea pieptii tunicii rosii a batranului. Mos Craciun tocmai aranja putin sacii din sanie. Renii il vazura pe Mihaita si incepura sa sforaie. . Aha. nu o sa mai fie Mos Craciun? se sperie baietelul. ce faci aici? La ora asta trebuia sa dormi de mult! Stii ca nu ai voie sa il vezi pe Mos Craciun cand iti aduce darurile! Nemaipomenit! Pana si vocea semana perfect cu cea a bunicului. rosti batranul. Auzindu-i. Mihaita se intrista. Dintr-o data.Bunicule. Mosul se intoarse si dadu cu ochii de baietelul care incepuse sa tremure de frig si de emotie. Mosul il stranse. Daca ma vede vreun copil. in frig.Cum adica. Mosul iesise deja pe usa de la intrare. dar apoi. dintr-o data. isi repeta.Fugi acum inapoi in pat. isi lua avant si. gandindu-se ca de Craciunul viitor o sa-l aiba pe bunicul alaturi de el. mustatile rasucite si barba stufoasa. de fapt. inhatandu-si paltonasul din cuier si incaltandu-si in mare viteza ghetele. razand. . fericit.Mihaita. mereu si mereu: "Bunicul meu e Mos Craciun! Bunicul meu e Mos Craciun!". baietelul nu mai putea face nimic de mirare. . . . Mihaita isi dadu seama ca nu era doar o simpla asemanare. incurcat.Pentru ca nici un copil nu are voie sa ma vada! raspunse bunicul. sari din mijlocul aleii drept in bratele bunicului. vrand cu orice chip sa il intrebe pe Mosul unde era bunicul. Mihaita iesi si el afara. MOS CRACIUN! Baietelul simti cum ii creste sufletul de bucurie. se inveseli din nou. deci de aceea lipsea bunicul de acasa in fiecare an! El era. de la anul nu mai sunt Mos Craciun. 124 . . nelinistiti. Eu am multa treaba si am intarziat deja.Uimire! Mos Craciun semana foarte bine cu bunicul! Mihaita ii recunoscu ochii blanzi si surazatori. la piept.

. albastre. pana cand devenira doar niste luminite palpaitoare in noaptea intunecoasa de decembrie. intr-o curte scufundata in bezna. incat lui Mihaita i se parea ca stau pe loc. entuziasmat. Si apoi. compunand. pot sa te ajut. Mata esti batran si ti-e greu sa duci toate cadourile. Cand intr-o parte a saniei. lasand undeva. Batranul rase. ca la un semn. de pe pamant. Curand. Suie repede in sanie. Zau. Clopoteii de la gatul renilor umpleau aerul de triluri nemaiauzite. Saniuta zbura ca vantul si ca gandul. strada si casele. galbene si verzi probabil dintr-un brad incarcat de becuri. iar hohotele sale molipsitoare fura aduse inapoi de ecoul sosit dintre stele. de jos. zburam! striga. baiatul. marea de luminite alerga cu o viteza ametitoare. fulgii albi de zapada pareau o adevarata ninsoare de stele. Bunicul si nepotul se suira pe capra iar renii. ba asupra unei gramajoare de luminite rosii. . te rog! se smiorcai Mihaita. deasupra saniei care zbura ca fulgerul. te rog! Mosul se incrunta. care-i invalui in lumina ei 125 . rasari o luna plina de toata frumusetea.Copiii cuminti dorm la ora asta! Vrei sa nu mai primesti nici un cadou la anul? . acolo jos.Hai. te rog.Bine. ia-ma cu tine! Doar in noaptea asta! Vreau sa vad cum imparti cadourile! Hai. Dedesubt. in clinchetul lor cristalin. apoi spuse: . iesira din curte si incepura sa alerge de-a lungul strazii. striga vesel si ii atragea in permanenta atentia bunicului ba asupra unui grup de case clipind argintiu. in jurul lor.. n-o sa spun la nimeni. dar zborul lor era atat de lin. lasandu-l jos.Uite bunicule. mai fecior! Sa nu spui ca Mos Craciun nu ti-a indeplinit si aceasta dorinta. cand in cealalta. care se faceau din ce in ce mai mici. bunicule. Mihaita simti cum saniuta se desprinde usor de la pamant. ca avem drum lung de facut. Baietelul nu se mai satura privind sclipirile multicolore de acolo. o melodie vesela. iar. Batranul statu putin pe ganduri.Bunicule. ninsoarea inceta si. Nu peste mult timp.

in fiecare oras si sat. . poleite de luna. Ai sa vezi. de foarte aproape.ireala. baietelul adormise deja. Mihaita casca prelung. unde de jur imprejur nu se putea vedea nimic altceva decat apa. ale caror crestete incarcate de zapada straluceau feeric. Aproape ca am terminat toate cadourile. Nu isi putea lua ochii de la crestele inzapezite. Batranul zambi din nou si isi indemna renii. la inceputul fantasticei lor calatorii. Mosul punea sub fiecare bradut cadourile notate pe lista in dreptul fiecarui copil cuminte. Bunicul zambi. in timp ce la orizont incepuse sa se iveasca geana aurie a rasaritului. numai intr-o clipita. . coborau ca fulgerul in curti sau pe acoperisuri si. Mihaita nu mai vazuse niciodata ceva atat de frumos. peste paduri negre si dese. Desi incantat de tot ceea ce vedea. pentru ca era mai cald decat in timpul verilor pe care amandoi le cunosteau atat de bine. vom ajunge acasa cat ai zice "peste"! Dar Mihaita nu il mai auzea. dragul mosului? Te viziteaza cumva varul meu bun. la drum. Acum treceau pe deasupra unor munti. unde trebuira sa isi dezbrace hainele groase cu care plecasera. Leganat usor pe aripa adierii care ii purta lin si adormitor prin vazduhul de cristal.Ce e. 126 . de undeva. Mihaita auzi. care pareau facute dintr-un argint nou si stralucitor. unde casele erau rotunde si in intregime construite din zapada. Nu mai avem mult de colindat. ghemuit sub o gramada de saculete goale. ba chiar peste o mare ale carei valuri ametitoare se vedeau jucandu-se de-a prinselea cu luna reflectata in unde. Apoi trecura peste rauri care scanteiau in intuneric. in care. de la muntii si campiile acoperite de patura groasa de nea. Strabatura multa cale. la un moment dat. Cand se trezi pentru a doua oara. pana la tinuturile gheturilor vesnice. spuse batranul. pana la padurile fierbinti din Africa si din America.Nu-i nimic. fusesera daruri. de la insulele pierdute intr-o imensitate de ocean. obositi si ei. Mihaita incepu sa isi simta pleoapele din ce in ce mai grele si incepu sa faca eforturi din ce in ce mai mari sa nu atipeasca. glasul bunicului. Mos Ene? in loc de raspuns.

Cum. Daca bunicul nu-si mai amintea sau daca nu voia sa vorbeasca despre mica lor plimbare. Mihaita! Acum. baiete? Ce cadouri? Si ce spui tu ca a fost nemaipomenit? . nu-i asa? 127 . somnorosule! Este ora pranzului si e ziua de Craciun! Nu esti curios sa vezi ce ti-a adus Mos Craciun? Frecandu-se la ochi.Scoala. ai si uitat? Azi noapte. . Sunt convins ca Mosul ti-a adus exact ceea ce iti doreai. baietelul mai avea ceva de soptit bunicului: . ajunsesera deja acasa? I se parea ca atipise doar o clipa. bunicul avusese deja timp sa se schimbe de costumul lui de Mos si parea mai odihnit decat niciodata. imi pare rau ca nu o sa mai fii Mos Craciun si la anul. Mihaita se lasa pagubas.Stii ceva? ii sopti el la ureche batranului. A fost nemaipomenit! Bunicul il privi mirat. la urechea lui Mihaita: .Ce Mos Craciun. te-am convins sa ma iei si pe mine cu saniuta ta trasa de reni si am zburat impreuna prin toata lumea! . Mihaita ii inlantui gatul cu mainile si-l saruta pe obraz. la randul sau. dar uite. Totusi. alt cadou mai frumos decat sa impart cadouri alaturi de Mos Craciun nici nu mi-as putea dori vreodata. hai sa deschidem cadourile. .Stii. ca am mai fi putut sa mai mergem din nou impreuna sa impartim darurile. cand am aflat ca esti Mos Craciun. Batranul zambi si sopti.Cred ca ai visat. Cum. cu asternuturi fosnitoare. baietelul se ridica in capul oaselor si isi dadu seama ca se afla acasa..Asta va fi micul nostru secret. Sarind din pat direct in brate la bunicul. era mai bine sa il lase in pace. in patucul lui cald.

nu gluma. ca sa poata lua mierea. pleca in cautarea lor. Cat despre oameni.Lasati zburatoarele in pace ! N-o sa ingadui sa le ucideti ! Mersera ei mai departe si. 128 . iata ca dadura peste un musuroi de furnici. strigandu-le: . cei trei frati dadura peste un palat.. Dar prostila se impotrivi cu si mai multa tarie: . Si cum trecuse vreme. pe care-l poreclisera Prostila. ca se prelingea pe trunchi. n-am prea facut isprava mare ! Totusi pornira la drum catestrei si. ca tare ar fi avut pofta sa le friga. Cei doi frati mai mari isi pusera in gand sa dea foc copacului si sa inabuse albinele. de-ai fi zis ca este un izvoras. pe luciul caruia inotau o multime de rate.Lasati ganganiile in pace ! N-o sa ingadui sa le tulburati linistea ! Pornira ei mai departe si. care au pornit sa-si incerce norocul prin lume. fratele lor mai mic. cand noi. Si avea roiul acesta atata miere. numai ca nimerira langa un roi de albine. Cei doi frati mai varstnici voira pe data sa-l surpe si sa-l rascoleasca. intr-o buna zi. Si-n ele se aflau o multime de cai. cate n-ai fi gasit nici in zece palate imparatesti. Dar cand dadu in sfarsit de fratii sai. acestia incepura sa-si bata joc de dansul: . sa creada c-o sa poata razbi prin lume. pentru a vedea cum micile fapturi o vor lua la goana inspaimantate de moarte. aflat intr-o scorbura de copac. Dar prostila ii opri. prostanacul. Cei doi frati mai mari se repezira sa prinda cateva. mai isteti decat el.Lasati albinele in pace ! N-o sa ingadui sa le dati foc ! In cele din urma. Dar Prostila se impotrivi si de data asta: . si nu venise nici o veste de la ei. dupa un cot de deal. nu se zarea unul pe nicaieri..Craiasa Albinelor de Fratii Grimm Au fost odata doi feciori de imparat. si feciorii astia au ajuns sa duca o viata atat de ticaloasa si desarta. tot mergand ei asa. dadura peste un lac. si avea palatul asta grajduri. toti de piatra. ca n-au mai avut indrazneala sa calce pragul casei parintesti.Auzi.

baga de seama ca toata truda i-a fost in zadar si ca n-a putut sa adune mai mult de o suta de boabe de margaritar. Si se preface si el in stana de piatra. de-ar fi fost dezlegate. Si avea usa asta o ferestruica. totul mergea atat de incet. cal care s-a incumetat sa le caute se va preface in stana de piatra !" Cel mai mare dintre frati porni in padure si cauta toata ziua. Si fara sa spuna o vorba.. nu fu in stare sa gaseasca mai mult ca doua sute de boabe de margaritar. ca-l cuprinse deznadejdea. si abia atunci se trezi mosul. Daca la asfintitul soarelui va lipsi macar una dintre ele. Prima incercare glasuia astfel: "Sub covorul de muschi al padurii stau ascunse cele o mie de boabe de margaritar ale fiicei imparatului. se apuca el sa caute in desimea covorului de muschi. descuie lacatele si se ivi in prag. ii pofti sa se aseze la masa incarcata cu fel si fel de bunatati. il duse pana in dreptul unei mese de paitra. Cei trei catara prin ea si ce crezi ca le fu dat sa vada: in fundul unei camere se afla un mosneag care statea aplecat deasupra unei mese !. Si atunci se intampla asa cum sta scris pe tablia mesei: flacaul se prefacu in stana de piatra ! In ziua urmatoare isi incerca norocul si fratele cel mijlociu.. Mai strigara a treia oara. A doua zi. Si cum nu stia in ce chip s-o scoata la capat. ar fi avut darul sa smulga palatul de sub puterea blestemului. numai ce I se infatisa craiasa furnicilor. care toate trebuie gasite intr-o singura zi... Dupa ce mancara si baura dupa pofta inimii. dar mosneagul nu-i auzi. dar cand fu sa apuna soarele. dar nici lui nu-i merse mai bine. Si oricat se stradui el... Si cum plangea el asa.. Pe masa asta se aflau scrise trei incercari care. mosneagul ii duse in cate un iatac. Iata ca veni si randul lui Prostila. taiata taman la mijloc. dar gasea cu atata anevoie cite un bob de margaritar. Strigara la el o data.Strabatura ei toate salile palatului si intr-un sfarsit se pomenira in dreptul unei usi zavorate cu trei lacate. batranul intra in odaia celui mai mare dintre frati si. facandu-i semn sa-l urmeze. insotita de cele cinci mii de slujitoare ale sale. Erau tocmai furnicile 129 .. ca sa se odihneasca. strigara a doua oara. se aseza pe o piatra si incepu sa planga.

Si lasandu-se in adanc. cea mijlocie bause o cescuta cu sirop. cerceta pe rand buzele celor trei domnite adormite si se aseza in cele din urma pe gura aceleia care gustase din miere. dupa moartea craiului. Nu trecu mult si micile ganganii izbutira sa adune toate cele o mie de boabe de margaritar si facura din ele o gramada bunicica. flacaul trebuia sa o recunoasca pe cea mai tanara si mai frumoasa.pe care flacaul le scapase de la pieire. Ei. Prostila o lua de nevasta pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite si. cand semanau catestrele ca picaturile de apa ! Ca doar numai un singur lucru le deosebea: mai inainte de a fi adormit. Cea de a treia incercare era insa cea mai grea: dintre cele trei domnite adormite. Se roti ea de cateva ori prin iatac. acu' sa te vedem pe unde scoti camasa !" se gandi Prostila in sinea lui. 130 . A doua incercare era mult mai grea: trebuia sa fie scoasa din fundul lacului cheia de la iatacul domnitei. De indata ce Prostila ajunse la marginea lacului.cea mai mare rontaise o bucata de zahar. Si numaidecat se risipi vraja. ele ii adusera cheia care zacea pe fundul malos al lacului. Si iata ca veni in zbor o albina. Iar fratii lui mai mari socotira ca nici celalalte domnite nu erau chiar asa de lepadat. de parca nici n-ar fi fost. urca pe scaunul domnesc. Castelul se smulse din somnul cel adanc si toti acei care fusesera prefacuti in stane de piatra isi recapatara infatisarea omeneasca. iar cea mica luase o lingurita de miere. Si astfel putu prostila sa o recunoasca dintr-o data pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite. dar cum naiba s-o recunoasca. Erau tocmai ratele pe care el le scapase de la pieire. fiecare gustase ceva dulce . "Ei. se ivi inotand un card de rate. Era chiar regina roiului pe care flacaul o scapase de la pieire. si traira cu totii ani multi in belsug si fericire.

131 . Mama ii tesea rochite din culorile tuturor florilor. Acolo vedea ea ca ochii ei straluceau ca doua pietre scumpe. se ducea in serile cu luna plina si isi privea chipul frumos in oglinda apei. Mama. ca cejucru luau il si terminau. Roua era tot atata de buna pe cat era de frumoasa. Privirile ei blande alinau cea mai mare durere. se facea tot mai frumoasa. Parintii o iubeau ca pe lumina ochilor. O urmarea pas cu pas si niciodata nu o lasa sa iasa afara in plin soare. atingea pamintul in mers. iar tata ii facea coronite de pus in par din cele mai frumoase pietricele gasite in raul ce curgea in fundul gradinitei. se ascundea in cea mai intunecata camera si plangea. limpezi si plini de bunatate. dar nu oricum. o fetita care se numea Roua. ca pereche in lume nu aveau. Parintii nu-si mai gaseau loc de asa mare bucurie ce daduse peste ei. licuricii isi aprindeau felinarele si se insirau pe malul apei ca sa faca lumina in calea fetei. Cum uneori. Ziua si noaptea se gandeau numai la fericirea copilei lor. tare demult. Mainile ei erau asa de indemanatice. un val matasos. demult. Roua se nascuse in casa unui om bun si harnic. insa. Avea doi ochi ca doua scantei. dar si durerea in sufletul parintilor crestea. In gradina care era plina de cele mai frumoase flori.Povestea fulgului de zapada Era odata. Intr-un cuvant. Parul ei. Ea o scotea pe fata la plimbare numai seara. Cand nu era luna. de caPovestea fulgului de zapadate ori isi aducea aminte. si plangea pana se linistea. moale si stralucitor. zilele senine sunt umbrite de nori tot asa si in sufletul parintilor fetei era o umbra care le intuneca fericirea. ci frumos si bine. si isi aducea destul de des. zilele treceau. Mama avea mare grija de fetita. ca parul ei era un val inspumat de matase. Astfel. toti erau asa de fericiti. Roua zburda. Roua crestea.

acasa. mama ii spuse: "in clipa in care te va atinge soarele.somn. de ce nu vine si ea in vizita la ele. vantul ca Roua este mai frumoasa ca oricand si sa pofteasca toti s-o vada. o saruta si mama pleca linistita. florile. de ce nu merg si eu niciodata ziua afara la joc?" — Copila mea. Dupa putin timp. Fiecare floare era socotita o fiinta careia Roua avea sa-i spuna ceva. spunandu-i. noi te vom pierde. obosita de atata alergat. venind de la lucru. una mai vorbareata o intreba de ce nu iese si ea afara. cu dragoste." De atunci. In curind mama s-a facut bine si si-a inceput iar munca de toate zilele. alb si sclipitor. ca licuricii alergau de colo colo prin gradina. cu adevarat era ea. frunzele. asa a vrut zana cea rea. "Mama.Uneori. Roua o ingriji. Roua nu se mai recunoscu. copila mea! striga mama inspaimantata si o imbratisa pe fata ca si cum ar fi aparat-o de o primejdie. De fericire baga mana in apa s-o tulbure. 132 .‖ Mangaindu-le cu degetele ei subtiri si moi cand pleca sa se culce. Tuturora le soptea usor „Noapte buna. Era atit de frumoasa in seara aceea. pentru a-i face o rochie. cand pleca. Cind rochia a fost gata. infierbintati de atata zburdat si se desfata in parfumul florilor care-i erau atit de dragi. Intr-o zi. se oprea cu mama ei sub un pom si asculta susurul raului. mama. Nu. Roua ridica cei doi ochi limpezi spre fete si nu raspunse. alerga la mama ei. Mama fetei pleca zilnic la lucru si Roua raminea cu gospodaria. privindu-se in undele lacului. nu uita totdeauna sa-i spuna: „Ai grija de casa si mai ales de tine. sa vesteasca toate cantatoarele. Si. ea aduse un voal de matase subtire ca panza de paianjen. Aceasta fericire si multumire nu dura mult. Venind intr-o zi la ea prietenele ei. o imbratisa. sa vada daca nu e vreo nalucire. intr-adevar. iar alta. piuitul pasarelelor care se pregateau de . Roua zambea. Dupa plecarea lor. fosnetul frunzelor. soaptele vantului cald de vara care ii mingiie obrajii. nelinistea mamei a crescut si in curind se imbolnavi. asigurind-o ca e destul de mare ca sa inteleaga primejdia ce o astepta. Roua s-a asezat in fata oglinzii si s-a imbracat. ganganiile.

Incepu sa alerge. se mai invarti. ce incantare! Caldura ii invalui trupul. De cateva ori se indrepta spre usa si se intoarse. dupa ce Roua termina toata treaba. pline de fericire. Fluturii zburau de colo pana colo. Fluturasii in haina lor de sarbatoare treceau pe la fiecare floare ii spuneau ceva si plecau la alta si tot asa mereu. Se privi in oglinda. Privi. insa bucuria nu-i mai fu atat de mare. nu simtea nimic rau. in capul fetei se infiripa asa de tare gandul sa iasa afara ca nu o mai slabea.Intr-una din zile. parca ziceau: "Vino. incerca sa prinda un fluture. vino!" Isi lua inima in dinti si se duse la usa. Se duse la fereastra plictisita. Vai. Trecu si ziua aceasta cu bine. mersera in gradina si se culcara. Trecu ziua. se privi in oglinda. Roua isi puse rochia. Iesi in curte. nu trebuie!‖ si se intoarse. cantand cantece de bucurie catre soare. "Si ce-o sa fie daca ies?" gandi ea… apoi cu glas tare: „Ma duc doar in prag. isi mangaie fruntea incalzita de tot ce vazuse si dadu sa mearga la usa. nu". gandi Roua. Se mai suci. A doua zi. sa cante. Atunci. Florile cu rochitele lor care de care mai frumoase. lua rochia cea frumoasa si se imbraca. Ce-ar fi sa ma duc la prietenele mele. dar… Isi aduse aminte de sfatul mamei. Soarele arzator arunca raze de aur care invaluia tot pamintul. privi pe fereastra. Isi lua rochia cea minunata. 133 . Pasarelele ciripeau. sa ma bucur cu toate vietuitoarele! Duse mana la cap. Veni a treia zi. Ce bine trebuie sa fie afara. Cum as vrea sa fiu si eu in soare. sa cante. „Nu. Nimic nu-i mai scotea din cap gandul de a iesi la soare. se intoarse si incepu sa danseze prin camera. Invartindu-se. O deschise. inspre el. atinse perdeaua care ii dezvalui minunile de afara. Acelasi tablou. sa le arat ce rochie frumoasa am? Si se indrepta spre usa. Zadarnic. Era incantata. veni mama. Ce bine se simtea acum. nu. isi ridicau capsorul. Privi pe fereastra. sa mangiie florile. Nu o durea nimic. mai departe. zburdand de ici-colo. se privi in oglinda vru sa danseze.

De-indata. N-au intrat bine cu totii ca usa se tranti si aparu Nor Cenusiu. — "Ajung la soare. incit s-au amestecat unii cu altii de nu-i mai cunosteai. Cu glas ca din butoi sau ca si cum ar fi batut in toba le spuse sa mearga fiecare si sa stranga cat mai multe picaturi de apa ca pe pamint trebuie ploaie. Urcand asa. care mai de care sa iasa mai repede afara. Fericirea era nemasurata.atinge pamintul. Norulet Albastrui. Radea. vrand sa se opreasca in loc. sa se odihneaasca. Roua se simtea usoara. se invartea. Roua era tot mai usoara si urca tot mai sus. Ce frumos e!" Privi in jos. dadea numai de apa. tot mai sus. Cum o sa-i povesteasca mamei tot ce a vazut!" In acest timp.Obrajii i se rumenira.Povestea fulgului de zapada Roua abia isi gasise un loc sa stea. nu mai avea astampar. Acolo s-au intanlit cu Bate Vant. Roua simti ca-i este frig. 134 . Fetita incepu sa strige ca nu ramane la ei. aratand-o pe Roua. Nor Pufusor spuse ca el a si gasit o picatura care e chiar langa el. pamantul! Se gandi: "Cum de n-a iesit pana acum afara? Toate au fost numai niste nascociri. Si cu totii se ingramadeau la usa. parca plutea. tunind si fulgerand. ca se duce la soare. ochii ii straluceau mai tare. tot mai sus si tot mai sus. gradinile. Nor Pufusor. simti ca nu mai poate. Nimeni n-o asculta. Simtea ca se ingreuneaza de parca ti-ar fi atarnat cineva pietre de picioare. care mai mari. Se inghesuiau asa de tare. Striga degeaba. ajung la soare! cat am dorit si doresc sa fiu langa el. care mai mici si fiecare avea cite un nume: Nor Alb. Se ghemui dar frigul era tot mai mare. parul era numai din fire de aur in care sclipeau pietre scumpe. Era palatul lui Nor Cenusiu. Ce frumos se vedeau casele. Bucuria ii fu mai mare. Se lasa in voia vantului si simti cum se urca tot mai sus. Nici n-avu timp sa se dumireasca ca se si deschise o usa si prin ea navalira o sumedenie de copii. Nor Cenusiu. Dar parul. Se uita imprejur si vazu ca ajunsese intr-un palat plin cu apa si in ce parte voia sa puna piciorul sau sa intinda mina. Parul ei despletit ii invaluia corpul si rochita umflata de vant o ajuta sa urce mai repede.

inalt. Asta era bruma. care ii zise: „Prinde-te cu mainile de bara mea si tine-te bine. spre mirarea ei. ca sa-i mai intre in voie mosului care era tare suparat. care faceau de straja. sufland din greu. Era invelit cu o patura de zapada. facut numai din gheata si era asa de rece. iar cand intrara. o fetita si cu Ger Napraznic avea nevoie de cineva care sa-i aprinda pipa si sa-i scuture pletele de bruma. o deschise si scoase. Palatul era foarte mare. Roua — tremurand de frig — se apropie de lada. Deodata. pe unde trecura cei doi calatori. Incepu sa-l pieptene si sa planga de frig ce-i era. o insfaca pe fata si pleca cu ea. Asa ca Vajaie Vant. undeva. Cum o vazu pe Roua. Roua incepu sa planga. dand peste cei doi calatori.care i-a luat pe aripile lui si a inceput sa-i ridice pe toti sus. ca-ti ingheta suflarea. norii se imprastiara care incotro si Roua ramase in barba lui Bate Vant. iar in gura avea o pipa de gheata si cand pufaia iesea din ea o pulbere ce se lipea unde nimerea. Tot va ajunge la soare. Rouai i se lumina fata de un zimbet. unde locuia Ger Napraznic. mai ales in ziua aceea.‖ Si au zburat ei asa pana ce l-au intilnit in cale pe Vajiie-Vant care o cauta pe fata. BateVint nici n-avu timp sa-si dea seama ce se intamplase. Poarta se deschise. Ajunsesera la portile palatului de gheata. El auzise de la Nor Cenusiu ca sus. si chiar asa era. 135 . o trimise sa ia pieptenele din lada ce se afla intr-un colt al camerei si sa-l pieptene. Au mers ei asa o bucata de vreme si au ajuns in odaia in care se afla Ger Napraznic. in vazduh. caci raza de soare se strecurase strengareste prin fereastra si ii topise un fir de gheata. ca te duc eu la soare. din mustata. ca de mult nu-si mai scuturase bruma din par. Isi dadea seama ca acum merge la rau. Vijaie Vant sufla si in fata lor se deschise printre bolovanii de gheata o potecuta. un pieptene facut din turturi. Vijaie Vant batu la poarta cu un ciocan de gheata. fetita aceasta era tocmai ce-i trebuia. El sedea pe un scaun inalt de gheata. la usa palatului vazura doi oameni de zapada nemiscati. Si asa Vajaie Vant veni in cautarea ei..

spre marea ei bucurie. ca sa scape de lacrimile ei. insa florile nu mai erau. Se gandi ce-ar fi daca o data cu bruma de gheata ar sari si ea pe fereastra. i se infatisa tot ce iubise ea mai mult — casa. Atunci. Ea slabea din zi in zi tot mai tare si se simtea tare. ea se mai uita odata spre pamant. pe gat si te ingheta. de gradina. din cauza rasuflarii lui. incepu sa sufle. dar baga de seama ca Roua se departa tot mai tare. apoi mainile. lovi cu pumnul intr-un clopot de gheata care zguduiPovestea fulgului de zapada tot palatul si indata se infatisa inainte-i Vijaie Vant. cand sa inchida ochii. totusi a recunoscut locurile dragi. capul si incet. un fir de par de-mi va lipsi e vai de tine!" Roua suspina si incerca sa-si opreasca lacrimile. intinzand-o. Roua simti ca-i ingheata spatele. tu vrei sa ma topesti cu totul? Ai grija. dar dorul de mama. merele. Si. Pamantul era pustiu. sufla de poti si prefa-o in fulg de zapada!" Vajaie Vant iesi val-vartej pe usa. de casa. Roua privea dupa ea si dorul de casa ii topea inima. perele. incet simti ca o cuprinde un somn odihnitor. Se incrunta si zise: "Nu-i de ajuns ca mi-a topit raza de soare un fir din mustata. Ger Napraznic. "Alearga iute dupa fata aceea! De n-o poti prinde. aparind pamantul de furia gerului napraznic. dusa de vanturi. se involbura prin camera si se lipea la ochi. n-am sa te las. Si plangea fara oprire. Atunci. Roua deschise geamul. le prefacea pe loc in pufusor de bruma. Trecuse multa vreme de cand plecase. cu toiagul de gheata in mana si cu mantaua fluturand.Ger Napraznic simti o lacrima calda pe frunte. gradina." gandi ea. Ger Napraznic simti ca. : "N-am sa te las mosule sa ingheti pamantul. In gradini si vii pomii erau goi.Roua. tare usoara. Alerga se alerga. alerga in jos cat mai aproape de pamant. de rauletul in care isi oglindea altadata mandrul chip o indemna la plans. sa vada ce-i era mai drag. strugurii nu mai erau. cu barba in vant. pe fata. si asa facu. Bruma iesi afara si. 136 . se lasa usor in jos. nu mai e pieptanat. Isi prinse rochita inspumata cu mainile tremurande si. . pasarelele plecasera de mult. curtea. fluturii se ascunsesera. picioarele. care. cu graba mare.

Odata pus la adapost de vremea rea. pe vremea cand melcii nu aveau cochilie. asteptand primavara sa incolteasca. care se iubeau foarte mult unul pe altul. trebuia sa faca si Kiyi si ce-i placea lui Kiyi ii placea si lui Yogo. in treacat fie 137 . intr-o buna zi. Kiyi se intoarse vesel la fratele lui cu vestea ce buna si dupa multa truda si greutati istovitoare. care zambesc cu drag tuturor copiilor si-i imbie la joc. De priviti cu atentie fiecare fulgusor de zapada. doi melci frati. el reusi sa-l aseze binisor inauntru. care nu stia ce sa mai faca sa-si vindece fratele. prin grija necontenita si bunatatea lui Kiyi. care avea niste gauri si fiecare din ele putea fi pentru ei o ascunzatoare cum nu se poate mai potrivita. Ce facea Yogo. sa inveseleasca si sa imbogateasca pamantul cu rod imbelsugat. dadu de un zid de piatra. uscata. Bietul Yogo cazu intr-o baltoaca cu apa rece ca gheata si din clipa aceea stranuta intruna. in deplina intelegere. zi si noapte. ducand-o departe. pana cand. timp de cativa ani. dar pe data vantul salbatic sufla frunza. ca sa-i aduca frunze proaspete si laptuca. L-a infasurat intr-o frunza mare. asa. Acest lucru il mahni rau pe Kiyi. Curand sosi si ziua cand ei putura sa iasa la plimbare sub razele soarelui care. in cele din urma. sa ocroteasca semintele care dormeau somnul lung de iarna. care nu-l parasea decat pentru cateva clipe. Cei doi melci Kiyi si Yogo Traiau odata. o intamplare neasteptata tulbura viata lor tihnita. in cele din urma Yogo se simti mai bine.Si. in el veti vedea ochii stralucitori ai Rouai. sunt multi ani de atunci. fiecare fir din tesatura minunatei rochite se prefacu in cate un firisor sclipitor de zapada care tocmai acoperi pamantul sa-l incalzeasca. Au trait ei asa. Kiyi umbla mult in cautarea unui adapost pentru fratele lui si.

erau ca un balsam pentru Yogo.spus. de teama sa nu raceasca. dupa cum probabil ati auzit. Asta era! El o opri pe doamna Broasca testoasa. La plecare vraciul Bufnita clatina din cap si spuse raspicat:"Prietene Kiyi. caci poate sa-l apuce brusc la cel mai mic curent sau la cea mai mica nebagare de seama. Si planse astfel multa vreme. care sa-i apere de vant. deoarece voia sa-i spuna ceva foarte important: "Doamna Broasca testoasa. in schimb e foarte sacaitoare. lasandu-l pe bietul Kiyi foarte nedumerit. la soare ori la caldura. preocupat de gandurile sale. desi boala fratelui tau nu e prea grava. Nu mai poate ramane toata ziua in scobitura din zid. vraciul Bufnita pleca pe drumul pe care venise. fiindca. toata ziua nu m-am gandit decat la fratele meu Yogo. care veni si-l consulta amanuntit pe Yogo. Degeaba incerca Kiyi sal impace. Se uita bine la ea. si deodata scoase un strigat de bucurie. de ploaie si de soare! Dar pelerinele n-au fost niciodata o imbracaminte pentru melci. se departa prea mult de ascunzis. Ai grija sa nu iasa prea mult in aer liber. sa nu stea prea mult la soare. dar nici nu indraznesc sa-l scot afara. rugand-o sa zaboveasca o clipa. de frig. Era atat de naucit. care se simtea vinovat de necazurile fratelui sau. Yogo. ca pana la urma se dadu batut. de fiecare data putin mai lungi si cu timpul Yogo isi recapata puterile pierdute. care il aduse pe Yogo in starea nenorocita de mai inainte. cu atat mai putin in acele vremuri cand ele n u existau nici pentru oameni. incat dadu drumul unui potop de lacrimi amare. Se numeste febra fanului. fara sa-si dea seama. pana cand il auzi pe Yogo. o boala ce-l apuca ori de cate ori ii este frig sau sta in curent. nici la prea multa caldura. hohotind de ti se rupea inima. Ceva trebuia insa sa faca. Kiyi sedea in fata gaurii din zid cand o zari pe doamna Broasca testoasa trecand tacticoasa si impunatoare. Ingrijorat. Pe neasteptate il apucau lungi si repetate stranuturi si speriat bietul Kiyi alerga deznadajduit la vraciul Bufnita. Dar intr-o zi. Plimbarile se repetara zi de zi. unde este multa umezeala." Si intorcandu-le spatele. Intre timp norii se stransera in fata soarelui si deodata se porni o ploaie cu galeata. il necajeste febra fanului. dar ce anume? De-ar fi putut melcii sa imbrace macar o pelerina. vai si amar pe capul lor! Se petrecu din nou ceea ce se mai intamplase. Nu gaseam o iesire pana 138 .

ca sa se adaposteasca in ea la nevoie?" "De ce nu?" raspunse Broasca testoasa.nu v-am vazut trecand pe aici. purtand mandru o minunata cochilie usoara. tot Kiyi era intotdeauna cel care iesea primul afara dupa ploaie. Erau saraci. n-avea nevoie de nici o cochilie. dar pe cosurile carora iesea un fum care lasa de inteles ca 139 . Si. Peste vale se vedea satul alaturat. dar pentru asta va trebui sa stea douasprezece luni sub carapacea mea. Erau: tatal. ies inca si acum primii afara. Si astfel. cochilia cantarea aproape nimic. intr-o cascioara saracacioasa. fara sa se miste. sa pregateasca calea nepotilor lui Yogo. fratele lui avea un adapost sigur de vreme rea. melcii cu cochilie. intr-o poiana. mama si o fetita de vreo 5 anisori. cu casele acoperite de aceeasi zapada. Cu toate acestea. o familie de oameni saraci. Kiyi nu mai putea de bucurie. dupa cum fagaduise broasca. N-ati putea sa-i faceti si lui o invelitoare la fel cu cea pe care o purtati dumneavoastra. Afara ninsese si o patura alba de nea acoperea valea si dealurile din jur. In acest timp am sa-i pun pe spate o cochilie si cum el este mai firav si mai delicat decat mine o voi face dintr-un material mai usor ca sa se poata misca in voie intr-o parte si intralta. Era in miez de iarna." Si cum s-au invoit asa s-a facut. sa priveasca in jur si sa se asigure ca e senin iar soarele va incalzi cararea pentru fratele sau Yogo. desi au trecut multi ani de atunci. in cele din urma anul trecu. izolati. Yogo iesi de sub carapacea doamnei Broaste testoase. nepotii lui Kiyi. In sfarsit. Poveste de Mos Nicolae A fost odata ca niciodata (si cate astfel de cazuri nu mai sunt si azi?). Cand. melcii taratori. Cat despre el insusi. cu spirale albe. ca sa nu se strice vechiul obicei. care era puternic si obisnuit cu orice fel de greutati. Traiau undeva. fiecare in gand. si parintii isi faceau reprosuri multe. pentru faptul ca nu-i pot oferi fetitei o bunastare si stabilitate materiala.

continua mama. fericita. Intr-o zi. in asteptarea cadoului de a doua zi. iar parintii au adormit tristi si plansi… Noaptea a trecut ca oricare alta. Parintii s-au pregatit sufleteste cu cuvinte de dragoste.acolo e cald… Parintii acestei fetite nu puteau sa-i ofere decat un minim de caldura. vezi. Mamei i s-a pus un nod in gat. sa-si linisteasca copila care va veni dezamagita cu cizmulitele goale. mosul nu m-a uitat! Uite ce mi-a adus!‖ Si parintii s-au privit consternati unul pe celalalt. tati. pentru ca fetita sa nu zareasca lacrimile de neputinta care izvorasera in ochii mamei la gandul ca nici macar o bomboana nu poate pune in ghetutele fetitei ei… Fetita nu a asteptat alte explicatii. copila va fi atat de dezamagita. si in discutiile cu copiii de varsta ei va fi cu atat mai deceptionata cand va afla ca la altii ―mosul‖ a venit… In seara aceea fetita s-a culcat fericita. si le lasa acestora in cizmulite cate un cadou. pentru ca noi stam departe de sat. cat sa nu inghete de frig. I-a spus ca acest ‖mos Nicolae‖ e un batran.sursa de hrana datorata unei caprite care era una din putinele averi materiale ale familiei. a doua zi. apoi amandoi s-au uitat la cizmulitele din care a iesit ceea ce initial parea doar zapada: un capsor mic de 140 . Ce putea sa ii spuna fetitei? Stia ca. in seara de 5 decembrie. ―Dar. sa vada ce i-a adus ―mosul‖. in timp ce mama ii incalzea lapticul . dansand de fericire in piciorusele desculte si strangand la piept cizmele pline de zapada. cand s-a trezit. A izbucnit in aplauze si a zis: ―A! Cu siguranta va veni si la noi. Stia ca de raspunsul ei atarna deceptia fetitei. dar… Stupoare! Fetita a venit imbujorata. dar o inconjurau cu toata dragostea de care erau in stare. o sa las ghetutele afara in seara asta!‖ Mama nu a mai continuat. e posibil ca mosul sa nu vina la noi‖. Primul gand al fetitei. cine e mos Nicolae?‖. care vine la copiii cuminti. Si ca sa fiu sigura ca nu o sa treaca pe langa casa. la ghetute. a fost sa sara din pat si sa alerge afara. I-a spus aceste lucruri si a intors fata in alta parte. S-a apropiat de parinti si le-a zis: ―Mami. O iubeau mult. asta seara. fetita vine imbujorata acasa si o intreaba pe mama ei: ―Mama. uite. S-a facut dimineata.

aproape de Topolita. caci aveam grozava ciuda pe dansa: nu numaidecat pentru pupat. in toate zilele.. ca ma spariu de creasta ei cea rotata. Si numai ce-o auzeai vara: „Pu-pu-pup! Pu-pu-pup!‖ dis-dimineata. Pupaza din tei de Ion Creanga Ma trezeste mama intr-o dimineata din somn. pe coasta dealului. si-i dau iar drumul in scorbura. sa nu-mi caut de drum tot inainte? ma abat pe la tei. intr-un tei foarte batran si scorburos. tocmai in Valea-Seaca. duglisule. ma sui incetisor in tei care te adormea de mirosul. si se adapostise acolo pana catre dimineata. Caci asa ne amagea mama cu o pupaza care-si facea cuib.pisoi. bag mana in scorbura. cu gand sa prind pupaza. de vuia satul. gabuiesc pupaza pe oua si zic plin de multumire: -Taci. ca se afla 141 . de multi ani. indata ma si trimite mama cu demancare in tarina. zicandu-mi: -Scoala. Si cum stam eu acum si ma chiteam in capul meu ca sarpe cu pene nu poate sa fie. la mos Andrei. atunci. ca sa nu-ti mearga bine toata ziua?. si norocul meu!. de pene. care peste noapte gasise putina caldura in cizmulitele fetitei. simtind mirosul de lapte cald din odaie. lelita. din oameni. iar vrei sa te pupe cucul armenesc si sa te spurce. cu vai-nevoie. unde stiam. un ghem alb de blana. Si cum ajung in dreptul teiului... cum zicea mama. ca te-am captusit eu! ii mai pupa tu si pe dracul de-acum! Si cand aproape sa scot pupaza afara.. Si acum a iesit de acolo cu un mieunat slab. pun demancarea jos in carare pe muchea dealului. Si cum ma scol. nu stiu cum se face. numai ce si aud pupaza cantand: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Eu. Si pornind eu cu demancarea. inainte de rasaritul soarelui. fratele tatei cel mai mic. dupa cum auzisem. la niste lingurari ce-i aveam tocmiti prasitori. ci pentru ca ma scula in toate zilele cu noaptea-n cap din pricina ei. caci nu mai vazusem pupaza pana atunci... florii.

ma abat iar pe la tei. undeva. Dupa aceea ma dau iar jos si pornesc repede cu demancarea la lingurari. vreme trecuse la mijloc doar. sa vada nu le vine mancarea dincotrova? Cand. cu gand c-a iesi ea pupaza de undeva pana m-oi intoarce eu din tarina. caci n-am mai dat de dansa nicaieri. cat am umblat horhaind cine stie pe unde si cat am bojbait si mocosit prin tei. unde nu ma imbarbatez in sine-mi si iar bag mana sa scot pupaza. vorba ceea: „Tiganului. pe la pranzul cel mare. pun urechea la gura scorburii si aud ceva zbatandu-se inauntru. sezand in coada sapei. iaca si 142 . li se lungise urechile de foame asteptand.. sarmana. imi iau caciula si in locul ei pun lespedea. Si oricat oi fi mers eu de tare. Mai! anapoda lucru s-aista! zic eu inciudat. leg pupaza de picior c-o ata s-o indosesc de mama vro doua zile in pod prin cele putini harbuite. iar taranul nostru isi arde luleaua si mocneste intr-insul. cu ochii painjeniti de-atata uitat. sa prind pupaza. nici mai ramane cuvant. imi iau traista cu blidele.prin scorburi cateodata si serpi.. auzindu-i lalaind asa de cu chef.. Si scapand eu cu obraz curat. Insa a doua zi dupa asta. pe ce-a fi. erau toate numai o chisalita.. — Hauileo. boierul se primbla cu mainile dinapoi. Dupa asta vin acasa. veneam. cand am vrut sa le iau. ma sui intrinsul. mo! Ogoiti-va! Ce tolocaniti baiatul? Cu tatul sau aveti ceaveti. Apoi ma dau jos. caut o lespede potrivita. dar ea. de nu era o chiranda mai tanara intre dansii. nu veneam. si cat pe ce sa ma inghita. la pupaza. de nu stiau cei din casa ce tot caut prin pod asa des. si una-doua. cu mancarea sleita. si lingurarilor... Atunci au si tabarat balaurii pe mine.. nemaipunandu-si mintea cu mine. pornesc spre sat.. sau asternut pe mancare. se vede ca se mistuise de frica mea prin cotloanele scorburii. iar nu cu dansul! Atunci lingurarii.‖ Asa si lingurarii nostri: cantau acum indracit pe ogor. cand i-e foame. canta. numai iaca-ta-ma-s si eu de dupa un damb. ma sui cu dansa iar in tei. bag mana si scot pupaza. tacand molcum. vlaguita de atata zbucium. iar ouale. Atunci iau lespedea cu ingrijire. S-apoi.. parca intrase in pamant. sa-mi tie de parte. scotand caciula din cap si tuflind-o in gura scorburii.

143 . s-o dramaluiasca! Si cum i-o dau in mana. cumnata Smaranda. uitandu-ma dupa dansa!. n-are ce lucra? — De vanzare-ti e gainusa ceea. iute ma sui in pod.. care. cumnata?! Da' ca l-as ucide in bataie. gatul imi pun la mijloc! Eu. sar cu dansa pe sub streasina casei si ma duc de-a dreptul in targul vitelor. incep a ma purta tantos printre oameni. isi ia apoi drumul in zbor spre Humulesti si ma lasa mare si devreme cu lacrimile pe obraz. si se ia la ciondanit cu mama din pricina mea: — Mai auzit-ai dumneata. ne trezeste dis-dimineata la lucru de atatia ani? Grozav era de tulburata. hat! de sumanul mosneagului. Insa mama.. zicea matusa cu jale. Eu atunci.. dupa ce se mai odihneste putin. fiind ascuns in camara. sa fure Ion pupaza. Si acum vad eu ca avea mare dreptate matusa. sa-mi plateasca pasarea. cum aud unele ca aceste. zbrr! pe-o dugheana si. las' pe mine. Si cum ajung in iarmaroc. zise matusa. mai baiate? — De vanzare.. — Ce spui. umflu pupaza de unde era. cumnata. nu stia de asta nici cu spatele. caci era tocmai lunea. s-o chinuiasca.matusa Mariuca lui mos Andrei vine la noi. caci pupaza era ceasornicul satului. zicand: „Iaca pozna. Un mosneag nebun. una ca asta. apoi mi-o arunca-n sus. s-o vand. de colo pana colo.. si numai nu-i venea sa lacrimeze cand spunea aceste. sarmana. De-amu bine ca mi-ai spus. ca doar si eu eram oleaca de fecior de negustor. cu pupaza-n mana. c-o falca-n cer si cu una in pamant. cand as afla ca el a prins pupaza. caci de zbantuitul ista al dumnitale nimica nu scapa! Ce mai atata? Mi-au spus mie cine l-au vazut ca Ion a luat-o.. intr-o zi de targ. javra dracului se face a o cauta de ou si-i dezleaga atunci frumusel ata de la picior. mosule! — Si cat cei pe dansa? — Cat crezi dumneata ca face! — Ia ad-o-ncoace la mosul. c-am scapat-o!‖ Pupaza. ca ti-l iau eu la depanat! — Nici nu te mai indoi despre asta. c-o vitica de funie.

la ce i-ai dat drumul? Ca nu scapi nici cu junca asta de mine! Inteles-ai? Nu-ti para lucru de saga! Si ma bagam in ochii mosneagului.— Ce gandesti dumneata. el te-a trimis cu pupazi de vanzare. Apoi incet-incet m-am furisat printre oameni. mosule. razand. gospodar de la noi din sat. macar asa. mosule? Te joci cu marfa omului? Daca nu ti-a fost de cumparat. de frica si de osteneala. si fratii imi spun. Bine-ar fi s-o pot scoate la capat. si unde-am croit-o la fuga spre Humulesti. cu spaima. drept sa va spun. nepoate? Dec! nu cumva ai pofti sa-mi iei vitica pentr-un cuc armenesc? Pesemne te mananca spinarea. si faceam un taraboi. daca vrei. batandu-mi-se inima. Apoi bine ca stiu a cui esti. pe loc mi s-a muiat gura. ca-i pozna mare cu matusa lui mos Andrei: a sculat mai tot 144 . cu cotul subsuoara. ba eram inca bucuros ca am scapat numai cuatata. nu ma ajunge mosneagul? Caci imi era acum a scapare de dansul. si trebuie sa fie pe-aici undeva. uitandu-ma inapoi sa vad. gandeam eu. aflu ca tata si mama erau dusi in targ. cu mama si cu matusa Mariuca. daca ma crezi. — He. In ce te bizui de te indarjesti asa. mai baiate?! zise mosneagul de la o vreme. la baut adalmasul. de se stransese lumea ca la comedie imprejurul nostru. om bun. da. Si cand ajung acasa. d-apoi chitesti dumneata ca nu ne cunoastem noi cu Stefan a Petrei? zise mosneagul. mai tica. mai tica! ian stai oleaca. Vorba ceea: „Lasa-l. iarmaroc nu era?! -Dar stii ca esti amarnic la viata. dar vezi ca nu ma lasa el acum!‖ Tocmai asa patisem si eu. ca-ntr-un iepure. si ti-i gasi beleaua cu dansul pentru asta. dar cand am auzit eu de tata. si ia acus te scarpin. mai! L-as lasa eu. cum vad eu. dupa cumparat sumani. chiar mai dinioarea l-am vazut umbland prin targ. he! sa fie sanatos dumnealui. ba s-un topor iti fac. ca-i feciorul lui Stefan a Petrei. sa spurci iarmarocul? Toate ca toatele. zise un humulestean de-ai nostri. puiule! cand ii scapa de mana mea! — Da pace baiatului. sa te duc eu la tata-tau si sa vad. cum ii e negustoria. ori in vro dugheana. de-i zice aman.

145 .. cheama pe matusa Mariuca lui mos Andrei la noi si-i zice cu draga inima: — Doamne. Vazut-ai dumneata? Sa mai pui alta data temei pe vorbele oamenilor! Apoi incepem cu totii a manca. Si cum imi spuneau ei ingrijiti.. dar eu stiu ca mi-am pus bine gura la cale. si parpalind niste pui tineri la frigare. din pricina mea. zise matusa Mariuca. sireaca. Stii ca si matusa Mariuca e una din cele care scoate mahmurul din om. ca matusa Anghilita lui mos Chiriac. badita! Doamne. Si a doua zi.satul in picioare din pricina pupezei din tei. numai ce si auzim cantand in tei: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Sora-mea Catrina zise atunci cu mirare: — I-auzi. strangand cu nedumerire din umere. vrajba dintre noi sa piara. cele bune sa s-adune. si eu din pricina ei. dupa mama. cumnata draga. Dar in gandul meu: Cand ati sti voi cate a patimit. luandu-se dupa gurile cele rele! Ia poftim. mai bine sa mancam ceva din ce-a da Dumnezeu. i-ati plange de mila! Zahei insa ne lasase vorbind si se ca' mai dusese in targ. marti. sa cinstim cate-un pahar de vin in sanatatea gospodarilor nostri si: Cele rele sa se spele. sa-mi fie pe toata ziua. sa-i spuna bucurie despre pupaza. s-a mantuit vorba. si apoi tavalindu-i prin unt. cum se pot invrajbi oamenii din nimica toata. si pe mama a pus-o in mare suparare cu asta. cumnatica-hai. taman in ziua de lasatul secului de postul San Petrului. soro. cand se punea la masa. si neghina din ogoare! Caci. cum sunt unii de napastuiesc omul chiar pe sfanta dreptate! — Mai asa. surioara!. Si altii ca altii. facand mama un cuptor zdravan de alivenci si placinte cu poalele-n brau. ar trebui de la o vreme s-apuci campii! — Asa.. dac-ai sta sa faci voie rea de toate. zice ca i-am fi luat-o noi. pe la pranzul cel mic.. nu-i o femeie de inteles. zau.

in racoarea aerului. de clocoteau vaile Trotusului si se spariau toti graurii din tufarisuri. Cel dintai era fiu de taran. inarmate pana-n dinti cu pusti de soc. unii pentru vreo minge furata. iar bietul han. un copilandru cu plete blonde.Stejarul din Borzesti de Nicolae Gane A fost odata un timp. alergau cand la aripa dreapta. Apoi toti hatmanii si capitanii lui Stefan se adunara imprejurul stejarului si prinsera sa judece pe hanul tataresc. care avea darul de a se razboi mostenit de la tatal-sau. deci. calari pe fugari aprigi de nuiele. si cu inima cutezatoare. sub stapanirea dreapta a soarelui de primavara. 146 . cand la aripa stanga a ostirilor insirate. nu departe de satul Borzesti. in sfarsit. copilul cel cu ochi albastri ganditori. Ei insa se jucau la un loc pe iarba verde. indemanatica. altii pentru vreo cetate de hartie daramata. In doua taberi era despartita ceata copiilor: una infatisa tabara tatarilor sub comanda lui Gheorghie. se bateau amarnic intre ele. martur de cea intai izbanda a viitorului domn. si-si imbarbatau soldatii la lupta. cu suliti de trestii. pe cand Molna si Prutul nu faceau hotar intre trei tari surori. cealalta era tabara moldovenilor sub comanda lui Stefan. cel de al doilea fiu de domn. A tinut cat a tinut batalia nehotarata. isi astepta osanda. prinse pe hanul lor. De pe atunci. Si ambele taberi. locuita de-un popor ager si drept pamantean. sub un soare frumos de primavara. invinse pe tatari. dar. cu sabii de sindila. un copilandru cu plete negre si cu ochii de mure. pe cand bourul moldovenesc era singur stapan pe-o tara larga. ramas-a vorba din tata-n fiu cum ca un joc de copii se incinsese odinioara pe sesul Trotusului. ganditori. iute si neastamparat ca Trotusul ce se pravale de la munti. si-l lega de-un stejar batran. si pana-n zilele noastre. pe neastamparatul Gheorghie. cu ochii plecati in jos. tot fapte rale ce nu puteau fi iertate. abia stapanindu-se de ras. cu ochii albastri. Iar comandantii.

incepu viata grea si anevoioasa. deodata se vazu o ceata nenumarata de adevarati tatari venind in goana mare a cailor spre dansii si-atunci. Joc nebunatic.. dar atotvazatorul soare inceta de a zambi.In sfarsit. inscaunat si miruit de mitropolitul Teoctist. se clatinara infiorate.. Ce clocot aduc apele Trotusului de sus in jos?. copilaresc. si pamantul prinde sa se clatine si sa sune parca s-ar fi rasturnat stancile cele mari de la obarsiile Trotusului. zise cu sprancenele incretite: — Porunca domniei-sale este sa-l spanzurati de creanga cea de sus.. in timp ce micul Gheorghie in bratele vazduhului se gandea la cei ce-s spanzurati aievea. toti copiii. la care soarele. el care vazuse multe altele pe coaja noastra pamanteasca! Dar. Ceriul se posomori.. in maretia lui... apucara la fuga care-ncotro. patate de sange copilaresc. si micul Stefan. vai!. caci in acel moment o suta de sageti. schimband sabia de lemn pe palosul de otel. larga si indemanatica... cu atat inimosia lui crestea. tot in razboaie si osteneli. si a voit Dumnezeu ca el sa 147 . destepta setea tuturor vecinilor. uitand pe micul Gheorghie. nestiutor de urgia ce-l ameninta. zambea inca in nevinovatia lui. o suta de suliti se infipsera in trupul lui. se uita zambind. Stefan. facandu-se insusi tiitor peste toata tara. dupa ce asculta parerea mai-marilor ostirii sale. ce se aude?.. o Doamne. cuprinsi de groaza. Da! el zambea inca. pana ce ajunse sa fie numit la Direptate domn tarii Moldovei. care atarnat de creanga stejarului. Treizeci de ani au trecut dupa aceasta intamplare.. Un vifor se starneste de puterea caruia se leagana in aer micul han tataresc. ca sa fie de pilda si altor neamuri! Apoi nenorocitul han fu legat cu franghie de subsuoara si ridicat pe creanga in sus in salvele pustilor de soc si in strigatele de bucurie a ostenilor invingatori. caci tara. Iar in timp ce Stefan si intreaga lui ostire stateau nedumeriti de vuietul ce se apropia. se urca de pe treapta pe treapta pe scara lumii. Dar cu cat nevoile veneau mai grele peste dansul. fiind bogata. frunzele si crengile copacului. Astfel.

mearga din biruinta in biruinta. incat sa razbata peste hotarele Moldovei. 148 . acel ce vedea si stapanea toate era chipul blond al lui Stefan. ci un cal aprig de soi moldovenesc si alerga ca un fulger la toate punctele de bataie. dand foc satelor si girezilor de pane. si-n loc de pusti de soc. cerandu-i parca razbunare. calarea. chipul cel oaches si dragalas i se infatisa necontenit. robind femeile si copiii. Multi ani domni Stefan-voda cel Mare in care timp aseza cu nestramutare temelia stapanirii noastre asupra campiilor Dunarei. Iute Stefan isi intocmi oastea si le iesi inainte la satul Lipinti. Pana-n ceri se inalta rasunetul restristei de pe pamant. ros era pamantul jos de sangele ce galgaia. Dar tot nu era linistit. rapind cardurile de vite. dand inima ostenilor lui si facandu-i sa mearga la biruinta sigura. orice-ar fi facut. Iar el. si numele lui sa se mareasca tot mai mult. gandul micului Gheorghie. iar tatarimea. varandu-se unde primejdia era mai mare. O! de asta data. Stefan cel blond cu ochii albastri ganditori. Un gand indaratnic il urmarea din copilarie. era o adevarata batalie cu tatarii. nu mai era ca acum treizeci de ani. si oriunde s-ar fi dus. de fiecare biruinta inalta cate o biserica spre marturie nepieritoare de trainicia neamului nostru si de bunatatea lui Dumnezeu. incat se-nnegrea vazduhul de fum. detunau tunuri de schija. domn drept credincios si pamantean. pecetluind si sfintind aceasta stapanire cu sangele varsat. Iata ca intr-una din zile i se aduce veste ca o multime de oaste tatarasca a navalit in tara peste apa Nistrului. la stejarul din Borzesti. pustiind pamantul. care se arata pretutindene ca o icoana de imbarbatare. se-ncrucisau acum sabii de fier. Ros era soarele sus ca in timp de grea cumpana. cuprinsa din doua parti. se macina si se mistuia ca pleava intr-un vartej de doua furtuni ce se ciocnesc. Si-n loc de sabii de lemn. nu ca atunci pe o nuia de alun. Dar sufletul bataliei. departe in lumea apuseana si sa razbata prin patura veacurilor pana la noi. de uneori nu se mai vedea om cu om. pe sesul Trotusului. ucis de tatari.

si sa 149 . copilandrul de odinioara peste capul caruia de asemenea trecusera cei treizeci de ani ce au garbovit stejarul. caci napucase a asfinti soarele si intreaga urdie tatareasca a fost sfaramata si robita. care au a fi adunati si intrebati pe malul Trotusului la satul Borzestii. cu ramuri intinse de la munti si pana la mare. care curg fara repaos pe asternutul lor de prund. aceleasi ape iuti si neastamparate ale Trotusului. v-am adunat aice ca sa dau in judecata voastra pe fiul hanului tataresc. ziua in care Stefan isi aduna hatmanii si capitanii pe malul Trotusului sub batranul stejar unde micul Gheorghie fusese ucis de tatari. drept in fata tatarului. fiul hanului tataresc de peste Volga. Era o zi frumoasa. acelas soare dulce si zambitor care a dezmierdat odinioara jocul cel nebunatic de copii. insa din mladita de copil crescuse acum un alt stejar mai falnic. Iar Stefan a dat lauda lui Dumnezeu si a trimis sol de bucurie sotiei Evdochia. — Voi. De altfel. De acelas stejar sta acum legat un adevarat tatar. nimic nu era schimbat. incretind din sprincene. vornicul Boldur si alti multi osteni si oameni de frunte. o adevarata zi de primavara. aprodul Purice. acelas camp verde inflorit. hatmani si capitani! zise Stefan. sta insusi Stefan. iar Stefan raspunse solilor ca-i va da drumul daca se vor invoi la aceasta mai-marii ostirilor lui. la umbra carora se adapostea un popor intreg de plugari si de osteni. sora tarului Simeon. prinzandu-se pe insusi seful lor. iar in mijlocul lor. fiul hanului Mengli Gherei de peste Volga. Trist parea acum copacul si garbovit atat de povara celor treizeci de ani trecuti peste crestetul lui. in adevar. Apoi nu trecu mult timp dupa aceasta si auzind batranul han de peste Volga despre nimicirea ostirii sale la Lipinti trimise lui Stefan soli incarcati cu odoare pentru rascumpararea fiului sau din robie.Si. sigura si desavarsita a fost biruinta moldovenilor. logofatul Tautu. hatmanul Sendrea. Iar mai la o parte stateau solii lui Mengli Gherei cu darurile de peste Volga. cum si de amintirea dureroasa a faptului ce l-a insangerat. si roata imprejurul lui erau mai marii ostirilor lui Stefan: hatmanul Arbore.

care te lupti de atatia ani pentru intemerea neamului nostru.. cum ca oricine samana moarte pe pamantul nostru. fiul vestitului han tataresc Mengli Gherei de peste Volga. si o 150 .. Parintele sau ne trimite soli si daruri pentru rascumpararea lui. intorcandu-se catra solii lui Mengli Gherei.. Iar Stefan. dupa ce si el ne-a calcat tara fara dreptate. Iata ca acum. la moarte!. si maria-ta. caci tara s-a adapat cu indestul sange paganesc. esti dator sa faci dintr-insul pilda. cu ajutorul vostru si a lui Dumnezeu. Dar acest unul este fiul hanului tataresc. si sangele unuia mai mult nar spori intru nimic roada pamantului nostru. incat el nu are indestula avere sa-l poata rascumpara. spaima polonilor si a moscovitilor. fiul aceluias han a cazut prins in manile noastre.hotarati voi insiva de i se cuvine iertare sau pedeapsa. satunci surlele. Iar daca vrea sa-l intalneasca in locul unde s-a dus. fu ridicat in sus cu manile legate la spate si spanzurat de aceeasi creanga de care se legana odinioara micul Gheorghie. moarte culege! Atunci toti intr-un glas strigara: La moarte. Las la voia si intelepciunea voastra sa hotarati ce i se cuvine! Atunci toate fruntile se posomorara. trambitele si darabanele ii facura cinstea cea de pe urma. iar batranul hatman Arbore zise urmatoarele: — Maria-ta!. eram mic si ma jucam sub acest stejar batran c-un copil Gheorghie din Borzesti. cu o urdie nenumarata. si ucise fara mila pe nevinovatul Gheorghie. cu tot la stapanul vostru si spuneti-i: ca atat de mult s-a scumpit capul fiului sau prin sangele crestinesc ce-a varsat. a ucis multime de femei si de copii. atunci sa se incumateze sa ne calce hotarele! Apoi. Sunt acum treizeci de ani. cand fu strapuns de sagetile tataresti. le zise: — Duceti-va cu daruri. hanul tatarilor de peste Volga. cand deodata navali fara veste asupra noastra Mengli Gherei.. stapanul Crimeei si al Ucrainei. ca sa mearga vestea peste cele patru hotare ale tarii. dupa ordinul lui. toti ochii se pironira asupra tatarului. care in acel moment avu neauzita obraznicie sa scuipe asupra moldovenilor facandu-i cani. N-am avea ce face cu viata acestui tatar ce ne batjocoreste. a ars multime de holde si sate.

Ingamfarea iepurelui il jigni pe arici. cand merg calatorii sa viziteze biserica cea neagra din Borzesti.Stii ceva – spuse ariciul – hai sa ne luam la intrecere! Pun pariu ca te intrec.Tu ce alergi de zor asa de dimineata? . ariciul se grabi spre el sa-i dea buna dimineata. se intalni iepurele si ariciul. . dar iepurele mai si glumeste pe seama lui. facura sa salte apele Trotusului. . Daca nu ma insel ti-ai putea folosi picioarele pentru lucruri mai importante decat plimbarea. caci patru sute de ani trecutau peste tara. Iepurele si ariciul de Fratii Grimm Intr-o zi frumoasa de toamna. daca alergam! 151 . Iar Stefan. dar inca si astazi. se uita de sus la arici si-l intreba: . judecand ca batranul stejar si-a indeplinit menirea.Te plimbi? – zise razand iepurele. a poruncit sa i se dea foc. aducandu-si aminte ca pe acele lespezi de piatra a calcat odinioara piciorul lui Stefan. si astazi inca ochii lor parca vad rasarind din intunecimea boltilor marea lui umbra care de acum va pluti peste noi in adanca viitorime ca un spirit proteguitor. intovarasiti de voi si nevoi. De cum vazu iepurele. simt o tainica strangere de inima. De atunci si pana azi multe s-au intamplat. imprastiind vestea mortii lui. deoarece frunzele si ramurile lui cu sange au fost spalate. in amintirea tovarasului sau din copilarie. o biserica cu hramul Sfantului Gheorghie. Iepurele ingamfat. si-n locu-i a zidit.Ma plimb – raspunse politicos ariciul. Nu ajunge ca s-a nascut cu picioare strambe. cheagul neamului romanesc.salva puternica de sinete. care a fost sufletul de viata.

. si porni spre capatul araturii. cum sa-l intreci tu pe iepure? Ti-ai pierdut mintile. Cum mergeau ei pe camp.Lasa asta pe seama mea. mergem impreuna pe camp! . De cum ajunse acasa. Mai intai merg acasa sa mananc ceva. Iepurele se uita batos la arici. Dupa cativa pasi. vino cu mine. Iepurele numara: . iepurele alearga in cealalta brazda.Vai de capul tau.O vad – zise nevasta ariciului. iar cand iepurele ajunge aici. fuguta. iti rasuci mustata.. asa ca.Pe un ban de aur si o sticla de tuica – zise ariciul.Femeie. ariciul o lua spre casa. tu sa zici: Eu am ajuns deja! Femeia dadu din cap ca a inteles. . pai nu-i asa de urgent! Cine a mai vazut asa ceva. ariciul abia iti ridica picioarele. sa ne intrecem! . la capatul brazdei. si ne intalnim peste jumatate de ora.Incepem! zise ariciul. ariciul asa grai: . 152 .Vezi aratura asta? .Unu. daca asta vrei.Ei.Acolo vom alerga cu iepurele.Esti tare glumet – spuse iepurele. striga: . sa ma iau la intrecere cu stomacul gol. nenorocitule. Tu n-ai alta treaba.La ce treaba? – intreba femeia arici. .Incepem? . Pe ce punem pariu? . Eu alerg intr-o brazda.Am pus pariu cu iepurele ca-l intrec la fuga! . Hai. fie. Ajunse si iepurele: . doi. se piti in brazda si nici nu mai misca. Dupa care intinse laba catre arici si spuse: . Iepurele nu spuse nimic. unde esti? Vino degraba. trei si! Iepurele porni in goana. Cum vrei sa ma intreci cand ai picioarele asa strambe? Dar fie. decat sa stai aici.Bine.

Sa alergam inca o data! Si fara sa astepte raspunsul o lua la fuga spre celalalt capat al araturii. lua inapoi un galben. stiut fiind ca ariciul nu se deosebeste de femeia arici cu nimic. merse la capatul araturii isi lua femeia. Nu intelegea cum e posibil. Iepurele alerga cat il tineau picioarele. Cand ajunse. Nici nu banuia ca ariciul il pacali.striga iepurele. Iepurele ramase mut de uimire.Nu-mi vine sa cred – zise iepurele. dar nu le pardosea pentru ca-si intrebuinta altfel banii si cand dadea o para. Baura cate un pahar de tuica.Iepurele ajunse la capatul brazdei. . si traira linistiti. dupa care se prabusi la marginea araturii. si o lua iar la goana. de vreo saptezeci de ori. dar asta e.Din partea mea. Acolo insa il astepta ariciul. fiindca eraCufarul zburator priceput.Inca o data! . . . Ariciul lua ce castigase. nici un iepure nu mai face glume pe seama picioarelor scurte ale aricilor. Ii dadu ariciului banul de aur si sticla cu tuica. putem alerga de cate ori vrei – spuse ariciul. dar dupa aceasta intamplare. 153 . capul din brazda si spuse: Eu am ajuns deja. Cufarul zburator de Hans Christian Andersen Era odata un negustor asa de bogat incat ar fi putut sa pardoseasca cu bani de argint toata strada lui si pe langa asta si o ulicioara aproape toata. se dadu batut. dupa care mersera linistiti acasa. nu-i venea sa creada ca ariciul a ajuns inaintea lui. ariciul il intampina din nou. Cand a simtit ca nu-l mai tin picioarele. dar intr-o buna zi a murit. dar femeia arici ridica. dar de fiecare data ariciul era acolo inaintea lui.

dar el i-a spus ca e dumnezeul turcilor si a venit prin vazduh la dansa si ea a fost foarte magulita. i-a trimis un cufar vechi cu o scrisorica: "Fa-ti bagajul!―. Dar el n-avea ce bagaj sa-si faca si de aceea s-a bagat chiar el in cufar. paralele s-au ispravit repede si nu i-au mai ramas decat patru banuti de arama. Numai unul din ei. Si a mers asa cat a mers si a ajuns in tara turcilor. Nu s-a uitat nimeni la dansul. tot mai departe si mai departe. 154 . -Bine. Printesa dormea pe o sofa si era atat de frumoasa incat feciorul de negustor nu s-a putut opri si a sarutat-o. multumesc! – a spus feciorul de negustor. sa vedeti. s-a bagat in cufar.Fecioru-su a mostenit toata averea si cand s-a vazut cu atata banet a inceput sa duca o viata de petreceri. doica turceasca – a intrebat-o el – ce palat e acela de colo. a zburat pana pe acoperisul palatului si s-a strecurat la printesa pe fereastra. s-a dus in padure.l-a incuiat si indata a zburat cu cufarul pe horn.Acolo sta fata sultanului – a raspuns femeia. Cum mergea el asa. S-a prorocit ca are sa fie foarte necajita din pricina unui iubit si de aceea n-are voie nimeni sa stea de vorba cu ea. Cand fundul cufarului scartaia. Ea s-a trezit si s-a speriat. deasupra norilor. facea zmee din banii de hartie si arunca in apa galbeni in loc de pietre. cufarul acesta era tare ciudat. Asa a facut si feciorul de negustor. Fiindca turcii umblau ca si el. A ascuns cufarul intr-o padure si a intrat in oras. . a intalnit in drum o doica cu un copil la piept. cu ferestre asa de inalte? . putea sa zboare. Prietenii acuma nici nu mai voiau sa stie de el.Asculta. Acuma. care era mai bun la suflet. iar haine nu mai avea decat un halat vechi si o pereche de papuci. feciorul negustorului se temea sa nu se sparga in bucati si sa trebuiasca sa faca o tumba cumplita si asta nui prea placea. cu halat si cu papuci. Cum il incuiai. decat numai daca sunt de fata sultanul si sultana. pentru ca nu puteau sa iasa pe strada cu dansul asa imbracat. Cu asemenea indeletniciri.

Cufarul zburator. Vedeam ca suntem bogate prin faptul 155 . adica roua. Ascultati: era odata un manunchi de chibrituri si chibriturile acestea erau foarte mandre de originea lor.Toti l-au intampinat cu prietenie. mama vrea sa auda povesti cu talc si cuviincioase. toata ziua ne imbaiam in soare. sambata seara. Sultanul. pentru ca tatei si mamei le plac foarte mult povestile. iar tata vrea sa fie vesele.Sa vii sambata seara – a zis ea. Dimineata si seara beam ceai de diamant. sultanul si sultana vin la mine la ceai. sultana si toata curtea erau la ceai la printesa. cand era soare.Dar sa fie si cu haz – a zis sultanul. Isi aduceau aminte de tinerete si povesteau tigaii: "Cand eram noi in copac. . . si-a cumparat un halat si dupa aceea s-a dus in padure si acolo s-a apucat sa nascoceasca o poveste. . din care fiecare din ele era o aschie. Se faleau fiindca se trageau dintr-un brad batran si inalt. Sambata seara povestea era gata. da! – a raspuns el. pana sambata trebuia sa fie gata si nu era chiar asa de usor. stateam intr-o creanga verde. tigaie tot veche de fier. Chibriturile sedeau pe masa intre o scaparatoare veche si o. n-am sa aduc alte daruri decat o poveste – a spus el si a plecat. dar una care sa fie cu talc. Si-a luat zborul. Frumoase lucruri spunea! Si pe urma i-a cerut printesei mana si ea indata a spus da! . dar inainte de plecare printesa i-a dat o sabie impodobita cu bani de aur si de asta avea el nevoie. Au sa fie foarte mandri ca mi-a cerut mana dumnezeul turcilor.Bine. si pasarile ne spuneau povesti.Pe urma au stat impreuna de vorba si el i-a spus tot lucruri minunate.Da.Nu vrei sa ne spui o poveste? – a spus sultana. ia spus ca ochii ei sunt doua lacuri adanci in care gandurile inoata ca niste zane ale apei si i-a spus ca fruntea ei e un palat de gheata cu incaperi frumoase si tablouri si i-a mai spus de barza care aduce copii mititei si dragalasi. cauta numai si invata bine o poveste frumoasa.

obraze subtiri. intr-o familie linistita. iar noi avem acuma menirea sa aprindem oamenilor lumina.― "Mai taci acuma. De la inceput.incep eu. mie nu-mi place sa vorbesc de mine – a zis oala de lut. asta pot sa v-o spun. o oala batrana s-a speriat asa de tare de ceea ce vorbea cosnita.― "Soarta mea s-a desfasurat altfel – a spus tigaia de fier langa care sedeau chibriturile. "Ba nu. Uite. "Mai bine sa ne veselim oleaca. ca ai vorbit destul― – i-a taiat vorba scaparatoarea si a izbit o data in cremene ca au sarit scanteiin toate partile. si sa schimb vorbe intelepte cu tovarasele mele.. curata si frecata. care daca voia putea sa faca si inconjurul lumii. am ajuns sa stam la bucatarie. haide sa vedem care dintre noi e de neam mai bun―– au spus chibriturile. de cand am venit pe lume. asa fiecare are sa inteleaga mai repede despre ce-i vorba si are sa se bucure." "Da. Deunazi. ca a cazut de la locul ei si s-a spart. Cu siguranta ca povestea are sa ne placa. Trunchiul familiei a ajuns catarg pe o corabie mare. toti cati suntem aici stam mereu in casa.. Numai cosnita ne aduce noutati si trebuie sa spun ca vorbeste cu prea multa indrazneala despre cele ce se petrec afara."Cufarul zburator 156 . eu fac treaba cu temei si sunt la loc de cinste aici in casa. am fost de o multime de ori curatita si incalzita. Mi-am petrecut tineretea pe marginea marii. era o femeie asezata si cu pareri sanatoase. Afara de caldarea de apa.de aceea noi. Am sa spun ceva care s-a intamplat oricui. Hai mai bine sa povestim cate o intamplare. ramurile celelalte s-au dus care incotro.ca fagii si mestecenii si ceilalti copaci numai vara erau imbracati si iarna erau goi. si iarna. care se duce cateodata in curte si se intoarce." "Incepe foarte frumos – au spus farfuriile. Singura mea bucurie este sa sed dupa masa la locul meu. pe cand familia noastra avea mijloace sa se imbrace in verde si vara. Dar iata ca intr-o buna zi a venit un taietor de lemne siCufarul zburator familia noastra sa imprastiat in toate partile.

da. E drept ca n-a invatat nicaieri. e ceva delicat si fin. "Mie mi-a venit pofta sa dansez. dar era mandra de asta. cu care scria scrisori bucatareasa. Ce fel de patriotism e asta? Sa spuna cosnita daca am sau n-am dreptate!" "Sunt foarte suparata – zise cosnita – sunt cum nu se poate de suparata pe voi toti. dusumelele maturate si spalate si la fiecare doua saptamani se puneau perdele curate." "Eu cred ca nu se cuvine sa facem una ca asta – a zis ceainicul de tabla (canta si el si era var bun cu samovarul) -cred ca nu-i bine sa ascultam cum canta o pasare straina. se vede asta!" – a spus caldarea de apa si de placere a sarit in sus si apa a curs pe jos pleoscaind.. "Daca samovarul nu vrea sa cante – spuse ea – n-are decat sa nu cante. "Daca o incununez..""Da. mobilele erau sterse de praf." – a spus vatraiul si a inceput sa danseze." "Ce frumos povestesti – spuse matura. veche. "Neam prost!" . doar atata ca fusese bagata prea tare in cerneala. Pe marginea ferestrei era o pana de scris. Afara la fereastra e o privighetoare in colivie si stie ea sa cante. Dar asta era numai sclifoseala. Farfuriile au zanganit de bucurie si matura a scos cateva fire de patrunjel verde din ligheanul cu nisip si a incununat oala."In casa aceea. Se vede imediat ca povesteste o femeie. Si l-au incununat si pe el. cum mai ridica piciorul in sus! O perna veche care zacea aruncata intr-un colt a plesnit cand a vazut.si-au spus in gand chibriturile. dar a spus ca-i racit si nu poate daca nu fierbe. dar putem sa trecem asta cu vederea. maine ma incununeaza si ea pe mine" – s-a gandit matura. Oala a povestit mai departe si la sfarsitul povestii a fost tot asa de frumos ca si la inceput. Acuma samovarul trebuia sa cante. "Ei. ma incununati si pe mine?" – a intrebat vatraiul. iarta-ma. fiindca stia ca asta are sa-i necajeasca pe ceilalti. Asa intelegeti voi sa va petreceti seara? N-ar fi 157 . Doamne. Nu voia sa cante decat pe masa din sufragerie. N-avea nimic deosebit.

Cum s-au mai aprins toate si cum au mai ars! Si se gandeau: "Acuma poate oricine sa vada ca noi suntem mai de pret decat toate celelalte. Da. Cu o zi inainte de nunta. pocnitori si artificii. . asemenea minunatie cum era cufarul zburator nu mai vazusera niciodata. Era o zarva cumplita! Toti turcii topaiau si jucau de le sareau papucii pana peste cap. Dar nu era oala care sa nu stie ce e in stare sa faca si cat e de nobila. Feciorul de negustor s-a intors cu cufarul in padure si pe urma ce si-a spus el: "Hai sa ma duc prin oras.Am vazut pe dumnezeul turcilor – zicea unul – ochii ii straluceau ca niste stele si barba lui e ca o spuma. da! – a spus sultanul – luni te-nsori cu fiica noastra. . 158 . sa vezi ce petrecere ar fi fost!" Bucatareasa a luat chibriturile si a facut focul. Cate si mai cate nu spuneau oamenii! Fiecare vazuse in felul lui. Nu-iCufarul zburator de mirare deloc ca era curios sa afle. Il tutuiau acum.Da.Frumoasa poveste – a spus sultana. . Uite cum stralucim si ce lumina dam!― Dar repede-repede au ars si n-a mai ramas nimic din ele.mai intelept lucru sa facem putina ordine? Sa stea fiecare la locul lui si eu am sa va arat ce sa faceti. "Trebuie sa fac si eu ceva" – s-a gandit feciorul de negustor si a cumparat rachete. Acuma vedeau si ei ca intr-adevar dumnezeul cel turcesc avea s-o ia pe fata sultanului. dar tuturor li se paruse frumos ce vazusera. a fost iluminatie in tot orasul. Parca as fi fost si eu in bucatarie cu chibriturile. le-a pus cu el in cufar si si-a luat zborul. In clipa aceea a intrat bucatareasa si toti au amutit si nu s-au mai miscat. dac-as fi vrut. acuma poti s-o iei pe fiica noastra de sotie. seara. sa vad ce spune lumea―. S-au impartit pesmeti si covrigi si copiii pe strada suierau din degete si era minunat de frumos. Fiecare se gandea: "Hei. Aveti sa vedeti ce frumos are sa fie!― "Sa facem cat mai multa zarva!― – au spus cu totii. fiindca curand avea sa faca parte din familie.

Scufita rosie de Fratii Grimm Intr-un sat locuia cea mai frumusica tarancuta din lume. si de atunci pretutindeni i se spunea Scufita Rosie. Lupul o intreba unde se duce. ca sa se bage in cufar. In padure il intalni pe Lup care vru sa o inghita. care nu stia ca e primejdios sa asculti vorba unui lup. Bunica ii facuse o scufita rosie. Si pe pulpanele mantiei sedeau ingeri. Si biata copila. Ea l-a asteptat pe acoperis toata ziua. dar nu indrazni. ii spuse: .Ma duc s-o vad pe bunica. mama facu placinte si ii spuse fiicei sale: . dar cand a ajuns in padure. L-o mai fi asteptand si acuma. .Du-te de vezi cum se simte bunicuta. Mama si bunica o iubeau foarte mult.. Acum feciorul de negustor nu mai putea sa zboare si nu se mai putea duce la fata sultanului. Intr-o buna zi. Se aprinsese de la niste artificii si nu mai ramasese din el decat scrum. dar el cutreiera lumea si spune povesti. Scufita Rosie pleca de indata la bunicuta ei care locuia in alt sat. Minunate lucruri mai spuneau oamenii si a doua zi avea sa fie nunta. Ii duc o placinta si o ulcica cu unt trimise de mama. povestile lui insa nu mai sunt asa de frumoase ca aceea cu chibriturile pe care a spus-o cand era dumnezeul turcilor. stii ca e bolnava. care ii venea de minune. Feciorul de negustor s-a dus iar in padure. 159 . Ia o placinta si ulcica asta cu unt pentru ea.Locuieste departe? o intreba Lupul.Zbura imbracat cu o mantie de foc – zicea altul. ia cufarul de unde nu-i! Cufarul arsese tot. pentru ca in apropiere erau cativa taietori de lemne.

.Eu sunt.Vai. si batu la usa: cioc.Trage zavorul. Sufita Rosie. ii striga:. Lupul sosi la casa bunicii primul.Cine-i acolo? Scufita Rosie auzind vocea groasa a Lupului. cioc! . . se sperie mai intai. bunico.Vai. Apoi inchise usa si se culca in patul bunicii. si fetita pleca pe calea cea mai lunga. El se arunca asupra bietei femei si o inghiti cat ai clipi din ochi. pe care ti le-a trimis mama! Bunica cea buna.Pune placinta si untul pe masa si vino sa dormi langa mine. spunand: . Locuieste acolo. care era in pat.ii spuse: . Lupul o lua la fuga cat il tineau picioarele. da‘ de ce ai picioarele asa de lungi? 160 . Scufita Rosie se dezbraca si se culca in pat. bine fata mea! . in prima casa din sat. care dupa catva timp batu la usa: cioc. hat departe. Lupul ii striga: . O astepta pe micuta Sufita Rosie. dincolo de moara. Iti aduc o placinta si o ulcica plina cu unt.Vai. copila ta.Ei bine! spuse Lupul. nepotica ta. Scufita Rosie.Eu sunt. Lupul o vazu intrand si. alerga dupa fluturi. Ti-am adus o placinta si o ulcica cu unt pe care ti le-a trimis mama. pe drumul cel mai scurt.Cine-i acolo? intreaba batranica. da‘ de ce ai bratele asa de mari? . manerul va ceda! Scufita Rosie trase ivarul si usa se deschise. bunico. da! spuse Scufita Rosie. pentru ca nu mai mancase de trei zile..Ca sa te imbratisez mai. manerul va ceda! Lupul trase ivarul si usa se deschise. spuse Lupul indulcindu-si glasul. Sufita Rosie se veselea. cioc! . as vrea sa merg si eu sa o vad.Trage zavorul. Eu o s-o iau pe aici. apoi se gandi ca bunica e bolnava si ii raspunse . tu pe-acolo si vom vedea care ajunge primul. facea buchete din florile intalnite in cale. ascunzandu-se in pat sub patura.

dar abia mai rasufla. Cei trei prieteni nu-si incapeau in piele de bucurie: vanatorul lua blana Lupului si se indrepta spre casa. talhar batran! De cand te caut! Vanatorul vru sa traga cu pusca. copila mea! . dar ii trecu prin minte ca Lupul a mancat-o pe bunica. da‘ de ce ai ochii asa de mari? . Lupul cel rau se repezi la Scufita Rosie si o inghiti. Taie cu foarfeca si dadu de Scufita Rosie. Trebuia sa o salveze. iar Scufita Rosie se gandi in sinea ei: "De-acum inainte n-o sa ma mai abat din drum in padure.. bunico. bunico. cand mai facu vreo doua taieturi. careia ii era foame. Auzind sforaitul Lupului isi spuse in sinea lui: "vreau sa vad daca bunica nu-i cumva bolnava".Ca sa alerg mai bine. a! Iata-te. dar se prabusi la pamant si dadu ortu' popii. manca placinta si untul din ulcica. sa spintece burdihanul domnului Lup. 161 . Scufita Rosie se duse sa caute niste pietroaie si le puse in burta Lupului. Se intampla ca tocmai atunci un vanator sa traca prin fata casei.Vai. am sa fiu cuminte si am sa ascult povetele mamei".Ca sa te vad mai bine.Vai. Dupa ce-si potoli foamea. vru sa sara din pat. bunico. Intra in casa si deodata il vazu pe Lup. ce spaima am tras! Ce intuneric era in burta Lupului! Bunica iesi la randul ei. copila mea! . fetita sari afara strigand: . copila mea! . bunicuta. El lua o foarfeca.Ca sa te inghit! Si zicand acestea. A. se culca din nou in pat si adormi.Vai. da‘ de ce ai urechile asa de lungi? . si. Cand acesta se trezi si vazu oameni.Vai. da‘ de ce ai dintii asa de mari? .Ca sa te aud mai bine.

Sunteti toti aici? adauga ea ridicandu-se. sta neciocnit. Nimeni nu venea pe la ea sa-i faca vizita. . si mama ii lasa in voia lor. dar cu un aer foarte plictisit. Da. barza se plimba de colo-colo cu lungile-i picioare rosii. limba pe care o invatase de la mama ei. nu-i am inca pe toti. acolo te gaseai intr-o singuratate ca in adancul unei paduri. vorbind in limba egipteana. era nespus de frumes la tara! Razele soarelui se revarsau asupra unui castel vechi imprejmuit cu santuri adanci. oul cel mai mare nici nu s-a clintit. si prin livezi fanul era asezat in capite mirositoare. . dincolo de cealalta parte a gradinii. insa eu n-am fost niciodata pe-acolo.Voi credeti ca lumea e numai cat vedeti aici? zise mama. 162 . cum iesira din ou. foi mari de lipan se inclinau de pe ziduri deasupra apei. Doamne! Ca mult mai tine.Ce mare e lumea! zisera puisorii. era foarte nerabdatoare sa-si vada puii. "Mac! Mac!" zisera ei mai pe urma. pana in livada preotului. si erau asa de late. meat copiii se puteau ascunde sub ele. Intr-o astfel de ascunzatoare isi facuse cuibul o rata. decat sa vina sa bleotocareasca sub frunzele de lipan cu dansa. Ati iesit toti? Nu. caci culoarea verde e foarte buna pentru ochi. In sfarsit incepura a ciocni ouale unul dupa altul. Si se aseza iar sa cloceasca. graul isi legana spicele-i galbene. facand o galagie de-ti lua auzul. se auzea: "piu! piu!" sopteau puisorii care erau toti vii si scoteau ciocul din gaoace. O! Nu.Ratusca cea urata Hans Christian Andersen Ce frumos era la tara! Era in mijlocul verii. hotarele ei se intind mult mai departe. m-am saturat. si isi clocea ouale. inlauntrul carora erau lacuri adanci. cu adevarat. in jurul campiilor si livezilor se ridicau paduri mari. ovazul era inca verde. pentru ca celorlalte rate le placea mai mult sa inoate de-a lungul santurilor. Spun drept. Se uitau in toate partie pe sub frunzele verzi.

care venise sa-i faca o vizita. si toti se bucurau de apa.. si pleca. hustiuliuc.Cum vei vrea. Piciorusele lor umblau ca niste lopetele. si."Mac-mac".. cum merge? intreba o rata batrana. asta nu-i pui de curca. si puisorii se scufundara si ei unul dupa altul si apa se inchise la loc deasupra capetelor lor. tot am pierdut eu atata vreme. .Nu. . A doua zi era o vreme de toata frumusetea. Da-l incolo. Ce mare si ce urat era! Rata il privi lung si zise: . Degeaba voiam eu sa-l invat. repede.Ce fel de boboc. . Ia priveste putin pe cei scosi. . cand te uiti mai de aproape la el. Si eu am fost o data pacalita ca si d-ta. nu-i asa de urat. raspunse rata. ca toate jiganiile astea se tem grozav de apa. asa e. Piu! Piu! facu puiul. Oare sa fie intradevar pui .Ba nu.Mai am numai un ou. chiar dear trebui sa-l tarasc cu de-a-sila. Nu puteam deloc sa-l fac sa intre in apa. si ce drept se tine! E in adevar tot copilul meu. zise batrana. si bleotocaream si ma rasteam la el.Ei bine. si mult necaz am mai tras cu puiul. da. si sari in apa. de curca! Asta-i usor de vazut: am sa-l duc la apa. si el nici macar nu vine sa ma vada. e un ou de curca. soarele stralucea pe frunzele verzi de lipan.. si mai bine invata pe ceilalti pui sa inoate. In sfarsit ciocni si oul cel mare.Arata-mi putin oul care nu vrea sa ciocneasca. 163 . ca uite nu iese puiul. zise ea pe urma. asta-i un ou de curca. si nu stiu ce sa ma mai fac. zise rata cea batrana. mama ratustilor. sa stii de la mine. si iesi din ou. asa mare! Nu seamana cu nimeni de-ai nostri. Ce bine stie sa se slujeasca de picioarele lui. chiar si bobocul cel mare cenusiu si urat. . si am avut mare grija. am sa mai stau o zi-doua. Dar indata iesira la suprafata apei si incepura a inota repede. toate erau in zadar! Lasa-ma sa ma mai uit o data la ou.. . A.. zise mama. se duse cu toata fainilia la sant. nu gasesti ca sunt cei mai draguti bobocei care sau vazut vreodata? Seamana toti leit cu tatal lor.

si cea mai mare cinste ce se poate face unei rate.Vedeti cum se petrec lucrurile in lume. 164 . Acum. din pricina asta nu-i asa de bine facut. miscati picioarele. . zise rata.Se poate. A stat prea mult in ou. si cu vremea s-o mai potrivi el. raspunse mama lui. mai vin altii acum. si ziceau tare: .Ia uita-te aici.Mac-mac! Veniti cu mine. Cred c-o sa creasca frumos. Haide. parca n-am fi noi destule aici. dar are o fire asa de buna. si ea trebuie sa fie bagata in seama nu numai de dobitoace. Adevarat ca nu-i frumos. Intrara cu totii in curtea ratelor. nu. ca are nevoie sa fie putin mustruluit. si bagati de seama panglicuta rosie legata la piciorul ei. hai sa va prezint la curtea ratelor. asta-i ceva foarte frumos. striga mama. as vrea sa ti-l mai cioplesti putin. nu asa. dar e asa de mare si de pocit. s-arunca asupra lui si-l musca de gat. sa nu va calce cineva. Numai luati seama sa nu va departati de mine. Pfi! Dar ce boboc e acela? Nu. nu trebuie sa va tineti labele prea apropiate: o raja bine crescuta isi departeaza picioarele cu grija. n-a iesit bine. nu face rau nimanui. . Ce galagie era acolo! Doua familii se certau pe un cap de tipar. de aceea e asa de mare.Frumosi copii mai are mama. . Este cea mai de seama dintre toate cate sunt aici. tineti-va toti la un loc si salutati pe rata cea batrana de acolo. Plecati capul si ziceji: Mac! Mac! Ei ascultara. Asta inseamna ca stapanul ei nu vrea s-o piarda. si celelalte rate din jurul lor ii priveau. uitati-va la mine cum tin eu labele in afara. ascutindu-si ciocul pe iarba. caci si ea ar fi vrut sa aiba capul de tipar. . urma ea. nu-l primim intre noi. zise rata care incepuse galceava. sa va faceti intrarea in lume. zise rata cu panglica rosie. Doamne fereste! Si deodata o rata mai mare zbura langa el. dar chiar si de oameni. . E de rasa spaniola. si inoata de minune. Toti sunt draguti afara de acela.Lasa-l in pace..Asta nu-i cu putinta. si la urma il lua pisica. as indrazni chiar sa spun ca inoata mai bine decat toti ceilalti. tineti-va bine. si sa va paziti bine de pisica.

Bine ar fi sa te ia pisica. ca o corabie cand isi intinde panzele. si ca era rasul si batjocura tuturor ratelor din curte. fiti ca la voi acasa. lovit. -numai sa nu cumva sa te insori cu cineva din neamul nostru. ca si cum intr-adevar ar fi fost la ei acasa. . Ratele il muscau.As vrea sa fii departe de aici". nu numai de rate. Si pornira sa se joace. puii de gaina il bateau si femeia care dadea de mancare la pasari il impingea cu piciorul. Ajunse la un iaz mare. surorile lui chiar erau foarte rautacioase cu el. si mereu ii spuneau: ". bobocul se intoarse in toate partile si saluta cat putu mai frumos. Cred c-o sa fie voinic. si lucrurile mersera din ce in ce mai rau.Prea e mare. ca era tare amarat si cadea de osteneala. ca esti groaznic de urat! zisera ratele salbatice. se vazu muscat. din pricina urateniei lui. acum copii. adauga batrana. si merse tinta spre el. dar si de puii de gaina. Pasarelele de prin tufisuri vazandu-l zburara speriate-. A doua zi. Bietul boboc nu mai stia ce sa faca: sa se opreasca. . cel iesit mai in urma din ou. . se simtea destul de mahnit ca era asa de urat. il tragea binisor de gat si-i netezea pufisorul. si de gasiti vreun cap de tipar puteti sa mi-l aduceti. Dar bietul boboc.Pe cand vorbea asa. 165 . dar de asta putin ne pasa noua. inchise ochii si merse mai departe. unde traiau ratele salbatice.Ce-i asta? se intrebau ele. dadura cu ochii de tovarasul lor cel nou. ca i se inrosise tot capul. Asa s-a petrecut in ziua dintai. si nu-i pasa asa mult de frumusete. . uricioasa dihanie ce esti!" Pana si mama lui li spunea uneori: ".Te poti fali. Se culca acolo in noaptea aceea. . la urma urmei e un ratoi. se umfla. si curcanul.Si apoi.Dar ceilalti sunt foarte draguti. infuriat grozav. cand se trezira ratele salbatice. Bietul boboc fu izgonit de pretutindeni. Atunci o porni el si iesi afara din curte. "Si toate astea pentru ca sunt urat". si o sa-si faca el drumul in lume. sau sa mearga inainte. care venise pe lume cu pinteni la picioare si se credea imparat. batjocorit. ziceau toti. se gandi bobocul.

o rupse la fuga. infiorator: limba-i atarna afara si ochii lui salbatici scanteiau de cruzime. chiau. Ce groaza pe bietul boboc! Isi indoi capul ca sa si-l ascunda sub aripa. Poc! Poc! si stoluri de gaste salbatice zburara din stuf. se uita de jur-imprejur. zisera noii veniti. Mai astepta cstva timp. sunt asa de urat incat nici cainele nu vrea sa ma manance. ii arata coltii ascutiti si pleca fara sa-l atinga. ca mici norisori.. Dec-data se'auzi: poc. Cainele se intoarse spre boboc. dar bietul boboc tot nu indraznea sa se miste. el care nu cerea altceva decat voia de a se culca in stuf si de a bea apa din iaz! Petrecu astfel doua zile. dar in aceeasi clipa vazu in fata lui un caine mare. Ei nu traisera inca prin lume. in tacere. in cealalta balta sunt gaste salbatice foarte dragute. mai toate domnisoare. ce se indoiau deasupra trestiilor. asa ca erau foarte obraznici. Nimeri la o cocioaba asa de veche si darapanata. esti asa de urat ca te-am lua bucuros cu noi. Era vanatoare mare. Strabatu el campii. se rupea de pe copacii intunecosi si se impanzea deasupra apei. toti vanatorii stateau culcati de jur-imprejurul iazului: cativa stateau la panda catarati pe crengile copacilor. si trestiile si loziile se aplecau in toate partile. cu toata uratenia ta. de parca nu stia nici ea in ce parte sa se prabuseasca: si atunci ramanea tot in picioare. livezi. si apa se rosi de sangele lor. si luandu-si inima in dinti. in vreme ce gloantele suierau prin trestii si pocniturile pustilor nu mai conteneau. . apoi sosira in bataie si cainii de vanatoare: Chiau.. parca se mai gandea el sa se insoare. Iata ca venira in locurile acelea doi gansaci salbatici. cand iata ca o vijelie naprasnica il impiedica de-a merge mai departe. in apropiere. Cine stie daca nu ti-oi gasi norocul.Sarmanul. poc! si cei doi gansaci salbatici cazura morti in desisul de trestii.Asculta camarade. Abia pe sub seara zgomotul inceta.Slava Domnului! suspina bobocul. Vrei tu sa ne intovarasesti? Aici. . Furtuna era in 166 . Si iar se mai auzira pocnituri de pusti. si stiu sa cante frumos. O abureala albastrie. Si ramase asa.

iar gaina era stapana. Fa oua sau toarce. Gaina avea niste picioare foarte scurte. . si bietul boboc fu nevoit sa se opreasca si sa se adaposteasca langa cocioaba. N-ai nici o treaba.Nu. Si cum ea nu prea vedea tocmai bine. ceea ce si facu. dar deodata racoare si lumina patrunsera in odaie si asta-i dadu o asa mare pofta de a inota. ai auzit? si motanul il intreba si el: . Numai de n-ar fi ratoi! In sfarsit. atunci sa faci bine sa-ti tii gura inchisa. ineat nu-si putu tine gura si spuse gainii dorinta aceasta a lui. Atunci baga el de seama ca o usa era iesita din tatani. .Tu stii sa-ti faci spatele rotund? stii tu sa torci si sa scaperi scantei? . stia sa-si rotunjeasca spinarea si sa toarca frumos. Motanul incepu a morai si gaina a carai. asa ca aveau obiceiul sa spuna: "Noi si lumea". putea deci sa intre inauntru. o sa avem de-acu oua de rata. Acolo locuia o femeie batrana.Iaca un noroc pe noi.Nu. . daca-i frecai bine spinarea in raspar.toiul ei. . crezu ca-i vreo rata mare care se ratacise. Bobocul indrazni sa gandeasca si el ca ar putea sa mai incapa si alte pareri. zise batrana. stia chiar sa scapere scantei. dar aceasta supara foc pe gaina. Motanul era stapanul in casa aceea.Ce-i asta? zise ea. dar nu vazu nici un ou. si toate astea au sa-ti treaca. . Ea facea oua minunate. Si bobocul se culca si el amarat intr-un colt. si batrana o iubea ca pe copilul ei. "nepotul ei" fiindca asa-i zicea ea. Astepta ea vreo trei saptamani. toate-i mergeau din ce in ce mai rau. cand oamenii intelepti vorbesc intre ei.Atunci n-ai dreptul sa-ti dai parerea. si de aceea iti vin tot felul de gargauni. ei amandoi credeau ca fac jumatate si chiar cea mai buna jumatate din lume. o sa vedem. si-i zicea "Patica". 167 . A doua zi vazura pe bobocul cel strain. si motanul.Dar ce este? Intreba femeia uitandu-se in jurul ei. cu motanul si cu gaina ei.Ei bine. .

Crede-ma. e un farmec nespus sa plutesti pe apa. Ai poposit colea. zise bobocul. Bietului boboc numai bine nu-i era. se dete la fund. luneca pe apa. nori grei se bolovaneau incarcati de gheaja si de zapada. Intreaba si pe stapana noastra: nimeni pe lume nu-i mai priceput. zise gaina. . crezi tu ca ea ar avea pofta sa inoate sau sa simta cum se-nchide apa deasupra capului ei? . Intreaba putin pe motan. Pe gard ciorile zgriburite de frig croncaneau. dar toate lighioanele-l dispretuiau din pricina urateniei lui. iti spun poate lucruri neplacute. intr-ade-var. despre mine nu-ti mai vorbesc. erau de-o albeata stralucitoare si aveau gatul lung si 168 . zise bobocul. ai gasit o societate de la care ai putea folosi mult. care-i faptura cea mai inteleapta din cate cunosc eu. un stol de pasari mari si falnice iesira de prin tufisuri. Intr-o seara. eu t|i vreau binele. mai bine muljumeste lui Dumnezeu pentru tot binele ce ti-a dat. bobocul nu mai vazuse niciodata asemenea pasari. Si bobocul porni. sau invata sa torci. . raspunse gaina.Nu ma intelegi. daca-i place sa inoate sau sa se dea la fund.Da. la caldurica. pe cand soarele apunea frumos dupa deal. dar tocmai dupa asta se cunosc adevaratii prieteni.Noi? Nu te intelegem noi? Dar cine te-ar intelege atunci? Te crezi tu mai invatat decat motanul si decat stapana noastra? De mine nu mai spun nimic.. imi pare insa ca nu prea esti in toate mintile.Mie-mi pare ca mi-ar fi mai de folos sa dau o raita prin lume. trebuie sa fie o mare fericire. raspunse bobocul. Nu-i deloc o placere sa traiasca cineva cu tine. cerul se posomori. . numai cat te gandeai si te apuca tremurul. copile. Sosi toamna. si in loc de asta tu te pui sa judeci si sa te faci nesuferit. e asa de placut sa simti apa cum se-nchide deasupra capului tau si sa te dai la fund! .Cum vei vrea. vantul le facea sa zboare. frunzele din padure se ingalbenira. Urmeaza sfaturile mele si incearca sa faci oua.Totusi. Nu te crede prea mult.

isi desfacura aripile lor lungi si sclipitoare. Femeia striga si batu din palme de manie. Erau lebede. dar bobocul crezand ca vor sa-l omoare. noroc pentru bietul boboc. de frica s-arunca hustiuliuc in oala cu lapte. osteneala-l dobori. dar in fiecare noapte copca in care inota se facea tot mai mica. alerga dupa el si voia sa-l bata cu clestele. ridica gatul. sparse gheata. Se inaltau in sus. Era un ger asa de cumplit. N-avea nici un necaz pe ele. A doua zi de dimineata. Habar n-avea ce pasari erau acelea. lua bobocul si-l duse femeii lui. veni pe-acolo un taran si-l vazu. Copiii dadura sa se joace cu dansul. ca se auzea gheata trosnind. Glasul lor era cu totul deosebit.mladios. parca nu mai era el. asa de sus incat bietul boboc se simti grozav de umilit. Ar fi fost prea fericit daca ratele l-ar fi ingaduit si pe el. incat tot laptele se imprastie in odaie. copiii se repezira pe gramada de gunoi. Acum era frumos de vazut! Femeia racnea. bobocul inota mereu in fata apei ca s-o tmpiedice de-a ingheta de tot. ca poarta era deschisa. sa caute lacuri care nu ingheata niciodata. si cu toate astea le iubea. sari in putinei.Ar fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a avut. ca sa prinda ratoiul. ii erau dragi cum nimeni nu-i fusese asa drag pe lume. 169 . in sfarsit. bietul. Acolo bobocul isi veni in simtire. bietul boboc era silit sa-si miste picioarele. se invarti in apa ca o roata. iar clmd iesi la fata apei. si cand nu le mai zari deloc se dete la fund. spre lebedele calatoare. ineat se sperie el singur de glasul lui. nu se mai putu misca si fu prins de gheata. si dadu un tipat asa de ascutit si de ciudat. s-apropie. de indurat in iarna aceea strasnica. Dar. in tarile calde. Ei radeau si tipau. fericitele pasari din slavi. si-l intinse in sus. sa stea cu ele. Nu mai putea uita frumoasele pasari. el. nebun de spaima. prapadit de osteneala. biata fiinta urata. si unde se duceau ele. pentru ca sa nu se inchida copca in jurul lui. Si iarna era asa de frig. se strecura binisor printre crengi si se ghemui in zapada. de-acolo in covata cu faina si pe urma isi lua zborul afara. pentru a se duce departe de locurile acestea. departe. se simti istovit.

era lebada. culcat in marginea iazului. si lebedele cele mari inotau in jurul lui si-l mangaiau cu ciocurile lor. isi astepta moartea. Ciocarliile cantau. el fu cuprins deodata de-o neliniste ciudata: . Si acum parca-i parea bine de toate suferintele si necazurile ce indurase. au sa ma ucida ca am indraznit eu. deodata bobocul indrazni sa se lase aripilor lui. si cum se cunostea ca era primavara! Din adancimea tufisurilor iesira trei lebede albe si mandre. In gradina venira copii. Dar ce vazu in oglinda apei! Isi vazu. in curzind se pomeni intr-o gradina mare. acolo sub el. e mai bine sa ma omoare decat sa fiu fmpins cu piciorul de servitoare si sa indur toate necazurile iernii. sa ma apropii de ele. oriunde. inchise. unde merii erau inflorifi si socul raspandea miresme dulci aplecandu-si crengile lui lungi si verzi pana deasupra santurilor. la pasarile acestea imparatesti. dar ce-mi pasa? La urma urmei. zise bietul boboc si aplecandu-si capul pe fata apei. cu pene cenusii.Omorati-ma. Nu-i nici un rau sa te nasti intr-o curte de pasari. de care fugeau toti. cand iesi dintr-un ou de lebada. de toata frumusetea. Era o primavara fermecatoare. printre trestii. Bobocul cunostea pasarile acestea minunate. asa de urat.. Se arunca in apa si vasli maintea lebedelor. acum pentru intaia oara gusta el toata fericirea. Ele bateau din aripi si lunecau lin pe luciul apei. Ce frumoase erau toate in locurile acelea. insusi chipul lui. care . Atunci.Statea rebegit. si cel mai mic dintre ei striga: 170 . nu mai era insa o pasare sluta. era si el acum lebada! Da. care aruncau paine si graunte in apa.Vreau sa ma due la ele. cand intr-o zi incepu soarele a straluci si-l dezmorti cu razele lui. vazand frumusetea care-l inconjura. o pasare urata.minune bateau aerul cu mult mai multa putere ca alta data si erau in stare acum sa-l duca departe. Acestea-l vazura si venira spre el cu penele zburlite: ..

lata una noua! si ceilalti copii tipau si ei de bucurie: . si soarele raspandea asupra-i o lumina calda si binefacatoare! Atunci isi umfla si ea penele. isi inalta gatul frumos si striga din toata inima: . Intr-o buna zi. care locuia impreuna cu sotia sa in apropierea tarmului unei mari indepartate. Dar nu era ingamfata deloc. cu care nu reuseau sa-si potoleasca foamea. O inima buna nu e niciodata ingamfata. Indraznea doar sa se urce in barca lui veche. nu stia singura cum sa mai stea. abia isi mai ducea zilele. legata de o radacina uscativa de pe tarm. de unde isi arunca in apa undita. Atunci ea se simti rusinata. la pescuit.. Si socul isi indoia crengile lui spre dansa. iar batranul. Bordeiul lor era neingrijit si darapanat.. Si lebedele mai batrane plecau gatul in fata ei. Cum as fi putut eu visa atata fericire! Eu care eram "bobocul de rata cel urat"! Pestisorul de aur A fot o data ca niciodata un pescar batran. Zi de zi se plangea de viata pe care o duceau si nu contenea sa-si invinovateasca barbatul pentru neajunsurile lor. Prindea doar pestisori mai mici. Nu mai iesea pe mare. Se gandea cum fusese oropsita si batjocorita pretutindeni si iata ca acum auzea pe toti zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare dintre toate pasarile frumoase. ca era prea mare fericire pentru ea. mereu nemultumita.Atata fericire niciodata n-am visat.Cea noua a cea mai frumoasa! E tanara si ce lin pluteste. pescarul isi 171 .Da. slabit de povara anilor. de teama ca n-ar putea face fata valurilor mai puternice. Nevasta lui era o femeie tare rea. infumurata si certareata. adevarat. da. alergara apoi la parintii lor si venira iar sa arunce paine si prajituri zicand cu totii: .. a venit una noua! si bateau din malni si jucau pe mal. si isi ascunse capul sub aripa.

gandindu-se ca se va intoarce acasa fara hrana. Insa batranelul. spre mirarea lui. Pret de cateva clipe. Nu mai vazuse ceva asemanator: era poleit cu aur. nadajduind sa prinda cat mai mult peste. ba pomeni si de promisiunile pestisorului de aur. Pestisorul. mult prea milostiv. Pentru a o imbuna. il striga pe pestisor. 172 . cum nu-i fusese dat sa vada vreodata. cruta viata bietei fiinte. clatinandu-si capul in semn de uimire. Pescarul porni inspre mare si. Auzind acestea. Dar. insa se petrecu o minune: prinse un pestisor mic. insa era teama de gura spurcata a nevestei. Pestisorului nu i se paru greu sa-i indeplineasca dorinta si-i promise pescarului ca sotia lui va fi multumita. in locul celei vechi. Trecu o buna bucata de vreme de cand statea chircit cu undita in mana. din cale afara de frumos si de stralucitor. hotarandu-se sa o lase sa se intoarca in imparatia apelor. nu mai credea in minuni. nevasta il dojeni aspru. vazu in odaia mica a casutei o covata mare si frumoasa. Nevasta sa statea nerabdatoare langa vas. Porunci batranului sa se intoarca indata pe tarm si sa-i ceara pestisorului sa-i indeplineasca o dorinta. pescarul porni agale spre casa. ponosite. ii ceru pescarului sa-l lase in viata si sa-l arunce in apa. nevasta lui se arata neincrezatoare.arunca undita in apa. ii promise pescarului ca-i va indeplini trei dorinte. Asta trebuie sa fi fost pricina pentru care crutase viata pestisorului. trecut prin atatea necazuri. Isi spuse doar ca l-ar fi maniat pe Dumnezeu daca nu ar fi crutat viata micului pestisor auriu. ii povesti intamplarea ciudata de care avu parte. In cele din urma. cam sovaielnic. Acesta nu intarzie sa se arate. Pestisorul. Acum dadea crezare puterii nemaipomenite a pestisorului de aur si nu trecu mult timp ca nascoci din nou o dorinta demna de lacomia ei. Pescarul era un om milostiv. Ii ceru o covata mai mare. Deodata. cu glas de om. Cand ajunse aici. sireata cum era. iar pescarul ii destainui ce-i ceruse nevasta sa-i porunceasca. Cand pescarul se intoarse acasa cu traista goala. se hotari sa puna la incercare promisiunea facuta de pestisor. drept rasplata. isi spuse ca are un papa-lapte de barbat.

Batranul pescar parasi palatul si porni incotro vazu cu ochii. izvorate din inima ei haina. Spre mirarea lui. Om cinstit. Vorbele-i taioase se auzira pana departe si pescarul nu avu incotro decat sa-l cheme din nou pe facatorul de minuni. scrasnind din dinti de nemultumire. Cand barbatul se intoarse acasa. isi trimise din nou barbatul la malul marii. Ii aduse la cunostinta cea de-a doua dorinta a femeii. Cand isi vazu barbatul la poarta. cumpatat si modest. iar la intoarcere va gasi o casa noua. Pestisorul il asigura ca dorinta ii era ca si indeplinita. ―Te pomenesti ca nu-i sunt de ajuns toate bogatiile din lume‖. se afla o casa mare. Pestisorul ii indeplini dorinta desi parea deja satul si plictisit de lacomia lor. si ca ar face bine sa-si caute norocul in alta parte. de piatra. Zbiera cat o tinea gura. ii adresa niste vorbe dispretuitoare. nu-i veni sa-si creada ochilor. cu capul plecat. pentru a cere pestisorului de aur sa-i indeplineasca cea de-a doua dorinta. Pescarul merse inspre casa. I se interzise sa se mai apropie vreodata de palat. Isi ascunse rusinea. fugarindu-l pe bietul pescar. femeia vroia o casa frumoasa si impodobita. Urma sa i seindeplineasca cea de-a treia dorinta: vroia un palat. impovarat de ani.Gandindu-se ca aceasta covatica nu-i este de ajuns. Il izgoni ca pe un dusman si-i spuse sa ia seama ca nu care cumva sa indrazneasca sa mai puna piciorul in palatul ei. tot mohorata. Nevasta-sa era acum imparateasa si se asezase deja pe locul de cinste din sala mare a palatului. incapatoare. din care nu va lipsi nimic. Il goni de la palat. Poate isi va spune ca este si el la fel de necinstit si de lacom ca si nevasta sa. cu glasul cu care o sluga il cheama pe stapan. 173 . strigandu-i ca este un biet muritor. in locul bordeiului darapanat. pe locul celei darapanate. dar nevasta lui statea in prag. Paznicii palatului il inghiontira si-l batjocorira. nou-nouta. isi lua inima-n dinti si-l chema pe pestisor. De asta-data. ii era rusine de lacomia sotiei sale. asa ca ii povesti barbatului sa faca din nou cale-intoarsa si sa se-infatiseze inaintea pestisorului. iar pentru drum nu i se dadu nici macar o bucata de paine. In locul casei era un palat care se inalta falnic in tinutul acela parasit ce pana nu mult fusese parca uitat de Dumnezeu. Se temea ca pestisorul se va supara daca il cauta dupa atat de putin timp.

facand din ea o fiinta nemiloasa si rauvoitoare. purpurie. dandu-si toata silinta sa prinda cat mai multi pestisori in carligul unditei. desi nevasta continua sa-l dojeneasca pe nedrept in fiecare zi. in care sa domneasca pacea si impacarea. Hotara sa faca dreptate si sa-i indeplineasca aceasta ultima dorinta. dar nici una dintre printese nu s-a dovedit a fi perechea potrivita pentru printul nostru. Pe el il izgonise din palat. cu peretii scorojiti. nestatornica si nemultumita. de trufia nevestei sale. plina de griji. Cobora din nou la tarm si-l chema inca o data desi cele trei dorinte fura deja indeplinite. se simti cu sufletul impacat. pornita din suflet. iar acasa vroia s-o gaseasca pe nevasta lui asteptand in usa subreda a vechiului lor bordei. Era in cautarea unei printese pe care voia s-o ceara in casatorie. cum era si mai inainte. Il imbuna pe bietul pescar si-l trimise acasa. care s-a intors acasa dupa o lunga calatorie prin intreaga imparatie. pestisorul se arata si acum. Pescarul mai iesea din cand in cand la pescuit. Cazu pe ganduri. Duceau o viata grea. Avea o ultima rugaminte. astfel ca se indura de sufletul necajit care venise sa-si jeleasca amaraciunea. Nu mai era nici urma de palat. Printesa bob de mazare A fost odata ca niciodata un tanar print. Cand vazu vechea lor casuta. de curte imparateasca si de multimea de servitori care forfoteau prin palat sa-i faca pe plac stapanei.Bietul pescar nici nu intelegea bine ce se petrecea. intr-o lume a suferintei si a deznadejdii. Disparuse si mantia imparateasca. Ii ceru pestisorului sa naruie palatul si sa faca sa dispara bogatiile primite. stia ca doar pestisorul de aur putea sa-i dea vreun sfat. dar pescarul stia ca era tocmai viata pe care si-o dorise. asa cum fusesera obisnuiti. Calatoria a fost foarte lunga. Totusi. Totul era ca la inceput: viata lor era lipsita de bucurii si de bogatii. Batranul ii povesti de necazul care dadu-se peste el. Lacomia nevestei pescarului il supara din cale-afara pe pestisor. inauntru isi gasi nevasta. Parintii lui 174 .

Si abia atunci. dar ca nicaieri nu daduse peste o printesa atat de frumoasa si desteapta care sa-I fie pe masura. Era trist. Dar iata ca intr-o noapte izbucni o furtuna puternica. Era tare obosit si trist dupa drumul pe care il facuse. dar cu toate acestea. nu mergea la petreceri. dar au primit-o pe tanara hoinara.ar fi dorit foarte mult sa se intoarca acasa cu o mireasa potrivita. dar fiecare a facut ceva care nu I-a fost pe plac printului. Statea toata ziua in odaia lui. visand. printul tanar devenii din ce in ce mai treist si ingandurat. iar ploaia cadea ca si cum ar fi turnat cu galeata! Si la un moment dat. Povestea printului era asa de trista incat. Printul se intorcea spre casa. pe seama lui. mai cu seama ca nu reusise sa satisfaca dorinta parintilor sai. cineva batu la poarta palatului. regele si regina-mama l-au intampinat cu multa dragoste. regele si regina si-au dat seama ca in fata lor 175 . nu mai calatorea. La palat. gandindu-se cu tristete ca la fiecare pretendenta gasise cate un cusur. printre tunete si fulgere. Isi iubeau feciorul nespus de mult si ar fi dorit ca acesta sa devina un tanar conducator intelept si cu mult noroc in viata. asa ca acestea au inceput sa-i puna fiului lor tot felul de intrebari despre pricina supararii sale. Chelarul deschise poarta si tare se mai minuna la vederea noului venit: o fata statea pe prispa. Ei erau tare bucurosi ca fiul lor se intorsese nevatamat din calatorie si ca puteau s-l imbratiseze din nou dupa pofta inimii. Nu mai mergea la vanatoare. Regele si regina s-au mirat de aceasta aparitie ciudata. Din cauza aceasta l-au inconjurat cu multa dragoste si intelegere. despre palatele si curtile domnesti pe la care trecuse in drumul sau. Purtarea tanarului print ii ingrijora nespus de mult pe rege si pe regina. in ciuda faptului ca fiul lor s-a intors fara sa-si fi gasit o sotie. cu tunete si fulgere. cerandu-I chelarului s-o lase sa vorbeasca cu stapanii palatului. Chelarului i se facu mila de ea. in ciuda muzici care rasuna in palat si a muncii devotate a servitorilor. Multe printese a intalnit. perechea regala cazu intr-o mare tristete. Printul le povesti parintilor sai despre frumusetea calatoriei sale. dupa primele momente de bucurie ale revenirii. parintii sai. se duse la regina si o anunta ca o tanara necunoscuta asteapta la poarta palatului si cere gazduire pentru o noapte. cu hainele zdrentuite si parul valvoi din cauza furtunii.

Tanara pereche dansa in primul rand. toata lumea. cu ochii umflati de nesomn. Au poftit-o inauntru. ii povesti reginei motivul pentru care n-a putut sa inchida ochii toata noaptea:‖N-am putut sa dorm nici un strop!‖ se planse ia reginei. Tanara printesa statea in odaia ei. Regina. . fiul meu si-a gasit perechea si nu o sa-l mai vad trist si abatut! Exclama regina. Iar bobul de mazare. de la mic la mare se bucura si se veselea. Doar o adevarata printesa putea avea pielea atat de fina. Desi dupa infatisare si haine arata foarte neingrijita. in acordurile muzicii. acu‘ vom vedea daca esti printesa adevarata sau nu. ingrijorata. Cu acest gand printul se intoarse in camera si adormi visand-o pe tanara fata. incat sa simta bobul de mazare chiar si prin douazeci de saltele. tanara printesa nu mai sosea. Regina dadu porunca uneia dintre domnisoarele ei de companie sa puna un bob de mazare pe salteau de jos. i-au pregatit odaia pentru oaspeti. 176 . dintr-un regat indepartat si ca cere adapost. la masa.‖Si acestea fiind spuse. intreaga curte merse la culcare. Purtarea ei cuviincioasa a fost pe palcul regelui si reginei. Micutul bob de mazare lasase urme vinete pe trupul delicat al printesei. Le-a spus ca este o tanara printesa hoinara.. aratandu-i bobul de mazare care-i pricinuise atata neplaceri.Bucuroasa. palida si usor ofensata. punandu-i 20 de saltele dintre cele mai mari si confortabile. dimineata. gandi regina in sinea ei. iar servitorii I-au pregatit un pat cu cele mai pufoase perini si cel mai moale asternut din lume. purtarea ei era cuviincioasa. Oaspeti din intreaga imparatie au fost invitati la o nunta ca-n povesti. isi lasa musafirii in salon si pleca in cautare ei.statea o tanara fata tare frumoasa.In sfarsit. Tanarului print ii placu nespus de mult tanara printesa si se gandi in sinea lui ca poate – poate norocul i-a scos-o in cale si ca ea va corespunde cerintelor pe care trebuie sa le aiba o adevarata sotie de print. Acum regina era sigura ca tanara trecuse cu bine proba si ca era o veritabila printesa. spre uimirea lor. regina il cheama la ea pe tanarul print si ii povesti despre patania musafirei lor.Dar.Ei. care a fost cauza fericirii tinerei perechi sta si astazi in trezoreria palatului ca semn al fericirii si norocului. Printesa. foarte obosita.

si-i radea inima babei de bucurie cand gandea numai cat de fericita are sa fie. casa batraneasca cu toata pojijia ei. Dupa ce s-a sfarsit nunta. . care avea trei feciori nalti ca niste brazi si tari de virtute.. in lipsa feciorilor mei.asa a facut cu mine.. Feciorul nu iesi din hotararea maica-sa. le-oi struni si nu le-oi lasa nici pas a iesi din casa. desi cateodata erau banuiele. nalta si uscativa.Soacra cu trei nurori de Ion Creanga Era odata o baba. le-oi pune la lucru. Dar tot atunci lua hotarare nestramutata a tinea feciorii si viitoarele nurori pe langa sine . Chiar in acea zi. "De ce mi-am facut 177 . o vie cu livada frumoasa. dar slabi de minte. ba inca netaiata la gura. simtind asta. Asa facu. Soacramea . abia-abia putu nimeri una dupa placul ei: nu prea tanara. una la dreapta si alta de-a stanga celei batranesti. care insemneaza ca soacra nu trebuie sa fie cu gura mare si sa tot carteasca de toate cele. feciorii s-au dus in treaba lor. ajutata de feciori si mangaiata de viitoarele nurori.. dar acum s-au trecut toate!" Tustrei feciorii babei umblau in carausie si castigau multi bani.. Ba de multe ori zicea in sine: "Voi privighea nurorile. si in cinci-sase sate. Pentru a nu razleti feciorii de pe langa sine. Pe langa acestea mai avea stranse si paralute albe pentru zile negre.Dumnezeu sa mi-l ierte! nu s-a putut plange ca l-am inselat sau i-am risipit casa. insa robace si supusa. iar nora ramase cu soacra. caci lega paraua cu zece noduri si tremura dupa ban. vite si multe pasari alcatuiau gospodaria babei. si baba. O razesie destul de mare. Pentru baba.in casa batraneasca . nunta se facu si baba isi lua camasa de soacra.. si ma probozea. umbla valvartej sa-i gaseasca mireasa. baba incepu sa puna la cale viata nurori-sa..fie-i tarna usoara!. mai dura inca doua case alature. sita noua nu mai avea loc in cui.si a nu orandui nimic pentru imparteala pana aproape de moartea sa.Celui mai mare ii venea vremea de insurat. catre seara. Si barbatu-meu .

se scula cu noaptea-n cap si incepu a tranti s-a plesni prin casa. nora s-a dat la brazda. mai am unul la ceafa. acus imbala tortul.De mancare? O ceapa. care sede purure deschis si cu care vad. un usturoi s-o bucata de mamaliga rece din polita sunt destul pentru o nevasta tanara ca tine. care de-abia atipise. Pe cand soacra horaia. caci casa s-a mai ingreuiat cu un mancau si eu nu vreau sa-mi pierd comandul. ca poti lucra noptile. caiere. Piua-i in casoaia de alature. despre ziua. mamuca. zicea ea. si pe langa isti doi ochi. acus pisa malaiul si-l vantura de buc. somnul o dobori. Si daca Enachi se punea pe gene-i. fusele cu tort si bucul de malai. Numai ceva de mancare. si noaptea si ziua. dar somnul o cuprinse indata. Baba. trebui sa se scoale. pana te-i mai odihni. fusele in oboroc sub pat. si adormi si ea intre pene. vei pisa malai. ca nu cumva s-o vada neadormita soacra si sa-i banuiasca. niste chite de canepa si vreo doua dimerlii de pasat. ca sa n-o supere lumina de la opait. ia furca in brau.cleste? ca sa nu ma ard". ca mi-a trecut ciolan peste ciolan cu nunta voastra. vom face plachie cu costite de porc. si 178 .Iata ce am gandit eu. noro. Eu ma las putin. mai dand a intelege nurori-sa ca are s-o privigheze. Doamne. Ai inteles ce ti-am spus? . dar. bine vom manca! Acum deodata. cu fata la perete. Incet-incet. penele de strujit si malaiul de pisat. si cand a veni barbatu-tau de la drum. sa sarute mana soacrei si sa-i arate ce-a lucrat. branza. Asa se munci biata nora pana dupa miezul noptii. Cand te-i satura de strujit pene.. cand insera. baba se culca in pat. Lapte. si. incat biata nora. si habar n-avea de ce face nora-sa. iar furca dupa horn... de voie. Dar tu sa stii ca eu dorm iepureste. blajina nora migaia prin casa. de cele afumate. . de nevoie.. . ea indata lua apa rece si-si spala fata. care se culcase odata cu gainile. si pana maine dimineata sa gatesti fuioarele aceste de tors.Da. din pod. unt si oua de-am putea sclipui sa ducem in targ ca sa facem ceva parale. Apoi se suie iute in pod si coboara de acolo un stiubei cu pene ramase tocmai de la raposata soacra-sa. Apoi. acus la strujit pene. tot ce se face prin casa. dormind dusa.

ea le da de lucru cu masura si. Dupa nunta. si lucrul iesea garla din mainile lor. Dupa obicei. Nu trece tocmai mult. Dar binele. feciorul mamei ii si aduce o nora pe cuptor. nunta s-a facut. de nevoie. cum vine seara. dar foc de harnica..La ceafa?. Baba insa voia cu orice chip sa aiba o troita nedespartita de nurori. da la deal. feciorii se duc iarasi in carausie si nurorile raman iar cu soacra acasa. una pe alta se indemnau la treaba. Intr-o buna dimineata. . se culca dupa obicei. cu deosebire numai ca aceasta era mai in varsta si ceva incrucisata. cum insereaza. si ea sa doarma?! .. Iara soacra huzurea de bine. Cele doua nurori. si asa. carausii sosesc.. mamuca are la ceafa un ochi neadormit.Cum? Eu o vad ca doarme. si baba pune la cale si pe feciorul cel mijlociu. de aceea si chitise una de mai inainte. Dar nu-i totdeauna cum se chiteste.. s-apoi tu nu stii cine-i mamuca. si. se culca. Dar ce mancam noi. cu care vede tot ce facem. si pace buna! Dupa nunta. dar n-are ce face. Nora cea mai mare talmaci apoi celeilalte despre ochiul soacra-sa cel atoatevazator. vede toate? n-am mancat moarea ei?. asteapta si rau. Baba iarasi le da de lucru cu masura si. si-si ia un suflet de nora intocmai dupa chipul si asemanarea celei dintai.Da' nu te tot codi. mai uita din cele necazuri! Nu trece mult. vazandu-si barbatelul. de voie. si tanara nevasta. Baba se scarmana pe cap. Ce fel de treaba e aceasta? noi sa lucram. ca mamuca ne vede. .. cateodata.. spunand nurorilor sa fie harnice si dandu-le de grija ca nu cumva sa adoarma. ii zic: . ca le vede ochiul cel neadormit. da la vale. fetelor hai? 179 .baba era multumita cu alegerea ce-a facut. Bine ca mi-am adus aminte. n-ai mancat niciodata moarea ei. Peste cateva zile. barbatii din nou se duc la treaba lor si nurorile raman iar cu soacra acasa. zise cea mijlocie. ce-i si cum se nimereste. si vine vremea de insurat si feciorului cel mic. vazand pe cea mai tanara codindu-se la treaba...Nu cauta ca horaieste.

ca sa mearga placintele aceste mai bine pe gat. ce vorba ti-a iesit din gura! zisera cele doua. . De te-ai coace cat te-ai coace. . 180 . . si mi-e draga galceava. numai sa nu ne bagi si pe noi in belea. Si iese cantand: Vai. soacra. o strachinoaie de branza cu smantana si mamaliguta erau gata. fetelor.. poama acra. daa!. rabdari prajite. fa cum stii. dar sunt ale mamucai. ca rusului din gura garliciului: Soacra. Iar daca esti flamanda. saracul omul prost. taceti. s-un cuptor de placinte.Ceapa cu mamaliga? d-apoi neam de neamul meu n-a mancat asa bucate! Da' slanina nu-i in pod? unt nu-i? oua nu sunt? . fetelor. stii cole. ca eu ma duc sa pregatesc ceva de-a mancarii.Ba sunt de toate. Fetelor hai! S-a trecut de saga. ia si tu o bucata de mamaliga din coltar si cu niste ceapa si mananca. Dulce tot nu te-i mai face. Vrei sa neaprindem paie in cap? sa ne zvarla baba pe drum? .Hai. s-acus va chem si pe voi. ca eu ma reped in crama s-aduc si un cofaiel de vin. Voi lucrati. ca nu-i buna pacea.. De te-ai coace toata toamna Esti mai acra decat coarna. draga cumnatica. zisera cele doua. Apoi iute cheama si pe celelalte doua in bordei. Bun odor la cas-a fost! Nu trece nici un ceas la mijloc.Eu cred ca tot ce-i a mamucai e s-al nostru si ce-i al nostru e s-al ei.. mancati bine si pe Domnul laudati. .Hai.Doamne... Dupa ce-au mancat s-au baut bine. gura va mearga. le-au venit a canta.Apoi dar. sa dati vina pe mine si sa lasati sa vorbesc eu pentru toate..Las' daca v-a durea capul! Cand v-a intreba pe voi. cativa pui parpaliti in frigare si prajiti in unt. . . ceva mai omeneste.Ia. si se pun la masa cu toatele..

Cand isi aducea ea aminte de puicile cele nadolence si boghete. farmaturi. chiar mai dineoarea s-au dus. da incolo. si cele mari incep a tremura de frica. de risipa ce s-a facut cu munca ei. . . si de aceea am gandit ca esti manioasa pe tatuca si pe mamuca. blide aruncate in toate partile. lasa.De te-ai coace-un an s-o vara. Pene imprastiate pe jos. da pe dincolo. de nu te scoli. Nurorile atunci sar arse in picioare. ce sa vada? bietele nurori jeleau pe soacra-sa. Tot esti acra si amara. si de aceea ne. si lasa capul in jos de rusine. Sezi in unghi ca un junghi.D-apoi da.Si m-au vazut cuscrii cum dormeam? . Intri-n casa ca o coasa. s-au baut. de vinisorul din crama.Da' bine. si c-au vazut-o cuscrii dormind asa lafaiata. ticaloaselor. si le. mamuca?! . si cea mai tanara gasi acum prilej sa-i faca pe obraz si sa oranduiasca totodata si mostenirea babei prin o diata nemaipomenita pana atunci. S-au mancat.. Iar cea cu pricina raspunde: .. s-au cantat pana au adormit cu toatele pe loc. mamuca. cum roade cariul in lemn. Si ei erau asa de mahniti.Da' ce-i acolo? striga baba inspaimantata.Ei. crapa de ciuda si rodea in nurori. si cand intra in bordei. . de mai nu le-a ticnit mancarea. mamuca. nu stii c-au venit tatuca si cu mamuca. si le-am scos un cofaiel de vin.am facut de mancare. fetele aceste au spus ca d-ta vezi tot.am chefaluit si noi oleaca. Cand se scoala baba in zori de ziua..S-apoi de ce nu m-ati sculat? Manca-v-ar ciuma sa va manance! . Iesi afara ca o para. ia nurori daca ai de unde. si iata cum: 181 . cum era. ticalosie mare!..D-apoi cum sa nu te vaza. cum e varga. Iaca. ca va voi dobzala eu de acum inainte! Si de atunci nurorile n-au mai avut zi buna in casa cu baba. Se lehametisera pana si cele doua de gura cea rea a babei. cofaielul de vin rasturnat. Iese afara speriata.

s-apoi ce i-oi mai face si eu. asa ca limba indata se umfla. cat ii putea. cand se aflau singure in vie.Cumnatelor. nasalie. iaca s-aud scartaind niste care: barbatii veneau. asezara baba intr-un asternut curat. si habar sa n-aveti.Atunci. intrara cu toatele in casa.. . despre gainile ori oaia de dat peste groapa. flind mai sugubata decat cele doua. toiag. incat numai aceste erau de ajuns.Ce sa facem? intreba cea mai mare. si biata soacra nu mai putu zice nici carc! si. . luara pe baba de par s-o izbira cu capul de pereti pana i-l dogira. a-si da ghiont una alteia si a vorbi despre starlici. de peretele cel despre apus.. dupa sfatuirea celei cu pricina. de la poarta s-arunca in gatul barbatilor si incep a-i lua cu vorba si a-i dezmierda care de care mai magulitor.D-apoi cand or veni ai nostri? . si dupa aceasta incepura a scoate din lada babei valuri de panza. Nevestele lor le ies intru intampinare si.Sa faceti cum v-oi invata eu. so vare in groapa pe biata baba. si tu s-o iei de canepa dracului si s-o trasnesti cu capul de peretele cel despre rasarit. zise ea intr-o zi. sa dam busta in casa la baba. Se induplecara si cele doua. nici balaie. cazu la pat bolnava de moarte. Nu putem trai in casa aceasta de n-om face toate chipurile sa scapam de harca de baba. tranteste baba in mijlocul casei s-o framanta cu picioarele. poduri.. dupa sfatuirea celei mai tinere. sa nu spuneti nici laie. . ba si de intrecut. Apoi cea mai tanara. Apoi nurorile. paraua din mana mortului. slaba si stalcita cum era. Oi vorbi eu si cu dansii.Ei. despre strigoi si cate alte nazdravanii infioratoare. veti vedea voi. cum? . Iaca fericirea visata de mai inainte cum s-a implinit! Pe cand se petreceau aceste. s-o ghigoseste ca pe dansa. apoi ii scoate limba afara. voi sa va faceti moarte-n papusoi. tot asa sa faci si tu cu capul babei. si las' daca va fl ceva!. . 182 . i-o strapunge cu acul si i-o presura cu sare si cu piper. ca sa-si mai aduca aminte de cand era mireasa.Ia.

sa ramanem aici.. . vazandu-i.Da' ce face mamuca? intrebara cu totii deodata cand dejugau boii. o ingropara cu cinste mare. peste doua zile. raspunse barbatu-sau. dupa aceea de-abia putu aduce putin mana spre gura si indata cazu intr-un lesin grozav.Cum? Ia. .Da' nu intelegeti ce vrea mamuca? . Baba muri chiar in acea zi. Atunci nora cea tanara zise. Toti plangeau si nu se puteau dumeri despre semnele ce face mama lor. mamuca nu face bine ce face. scapand resteiele din mana. si nurorile.. simtirea insa nu si-o pierduse de tot. dar biata baba era umflata cat o butie si nici nu putea blesti macar din gura. o boceau de vuia satul. zisera ei. sarmana!. iara noi. nevasta.. ca mezini ce suntem. Fiii se reped atunci cu totii in casa la patul mane-sa. prefacandu-se ca plange si ea: . Atunci ceilalti. despletite. si toate femeile din sat si de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori si ziceau: "Ferice de dansa c-a murit. sunt vreo cinci-sase zile de cand a fost sa duca viteii la suhat.Mamuca. . . isi misca putin mana si arata la nora cea mare si la peretele despre rasarit.Ca bine mai zici tu. sarmana. Apoi. . diata ramase buna facuta. cea despre apus. in casa batraneasca. si un vant rau pesemne a dat peste dansa.Biata mamuca lasa cu limba de moarte: ca fratele cel mare sa ia locul si casa cea despre rasarit. Si. pe urma pe cea mai tanara si jos in mijlocul casei. nemaiavand incotro sovai. cel mijlociu.Nu.Cum? zisera barbatii inspaimantati. ielele i-au luat gura si picioarele. ca stiu ca are cine-o boci!" 183 . le lua cea mai tanara vorba din gura. apoi arata pe cea mijlocie si peretele despre apus. are de gand sa ne lase sanatate.

la auzul acestor vorbe. intelepciune lui si despre marea dragoste pe care o are acesta pentru prea frumoasa printesa. despre bunatatea. era o privighetoare care canta mai frumos decat toate pasarile lumii la un loc. Indragea. spunea ea. Apoi. de asemenea. impreuna cu mult indragita lui privighetoare. numai acestea pot fi cu adevarat frumoase. Cand primi vestea sosirii solului. Slujitorul ii inmana fetei darul printului si ii vorbi despre stapanul sau. raspunse cu o voce de ghiata ca darul printului nu-i face deloc placere. tatal printesei il pofti pe slujitor sa intre in palat. Gradina lui era plina cu trandafiri de o frumusete fara seaman. iar trandafirul avea un parfum mult prea puternic. Se gandi mult timp cum sa-i spuna alesei inimii sale cat de mare este dragostea pe care i-o poarta. decat florile si pasarelele facute de mana omului. era prea cenusie. dar vestita pentru frumusetea gradinilor ei. Se duse asadar in gradina. traia odata un print. plantele si vietuitoarele padurii. Cand slujitorul ii povesti printului cele intamplate. nobletea. dar mai cu seama pasarile ii erau dragi.Printul porcar de Hans Christian Andersen Intr-o tara mica. Era un mare iubitor al frumusetii si intelepciunii. Pasarica nu avea penele frumos colorate. foarte mult. ce incanta orice om. se hotara sa-i daruiasca iubitei sale un cadou cum nimeni nu mai primise vreodata. Ii porunci apoi slujitorului sau sa duca imediat cutia printesei din tara vecina. printesa nu facea altceva decat sa rada cu dispret. Se imbraca in straie de drumet sarac 184 . Printului ii cazuse draga printesa tarii vecine si acum vroia s-o ceara in casatorie. acesta se gandi la un siretlic prin care s-o invete minte pe printesa cea infumurata. fapt pentru care se si inconjurase cu o multime de carti si de obiecte alese. caci. Printesa nu iubea. Intr-o buna zi. taie cel mai frumos dintre trandafirii pe care ii avea si il puse intr-un sipet de argint. ca semn al iubiri pe care i-o purta printul. care raspandeau in jur o miresma imbatatoare. Dar. Dar lucru cel mai de pret la care tinea ca la ochii din cap.

le spuse tovaraselor ei: . . Hranea porcii si le curata cocina in fiecare zi. cu infatisarea schimbata. fiica imparatului il auzi pe print cantand si pe data se hotara 185 . Dupa ce facu o buna bucata de drum pana in imparatia invecinata.Acoperiti-ma. Fiica imparatului. oricine putea sa afle dupa mirosul ce se raspandea in jur ce fel de mancaruri se gatesc in bucataria imparatului. Se intelege ca printesa nu vru sa plateasca acest pret. -Sa-mi fie cu iertaciune. iar pastorasul ii dadu in schimb ulcica. Dupa cateva zile.Intr-o zi. dar asta nu primesc. auzind ca imparatul are o ulcica fermecata. dar niciodata nu se plangea de soarta lui. In putinele lui clipe de ragaz. Inaltimea Ta! dadu el cuvincios binete. raspunse pastorul. printul cel harnic mestesugea de zor sa faca o ulcica. ajunse la palat si batu nerabdator la poarta. ba chiar se facu foc si para de suparare. Acest fluieras canta atat de frumos.si. pastorasul isi ciopli un fluieras. Sunt un biet om sarman. Apoi ii spuse pastorului ca una dintre slujitoarele ei ii va da sarutarile in locul sau. Pastorasul ii ceru insa. ii dadu pana la urma pastorului cele zece sarutari cuvenite drept plata. Aceasta ulcica nu era insa una ca toate celelalte. Lucra de dimineata pana seara. Insa insusirea ei cea mai de pret era aceea ca atunci cand fierbea apa in ea. ci era de o frumusete nemaivazuta pana atunci. Printul se muta asadar intr-o camaruta saracacioasa. vru numaidecat s-o cumpere. Si vazand ca nare incotro. impodobita de jur imprejur cu clopotei care scoteau un clinchet cristalin.Sa traiesti intru multi ani. in schimbul ulcelei fermecate. se gandi ca acest baiat sarman i-ar putea fi de folos. nu s-ar gasi cumva ceva de lucru la curtea Inaltimii Tale si pentru unul ca mine? cum parea a fi sarac lipit pamantului si imparatul tocmai avea nevoie de cineva care sa-i ingrijeasca porcii. .Ce baiat incapatanat – suspina atunci fiica imparatului. zece saruturi. incat. inconjurata de insotitoarele sale. in curtea slujitorilor. Fata isi dorea atat de mult sa aiba acea ulcica. o porni la drum. sa nu ma vada nimeni. incat si porcii pe care ii ingrijea incepeau sa danseze cand il auzeau.

imbracata in haine frumoase. ii alunga pe cei doi din imparatia sa. Plangea. pe care ea il credea singurul vinovat de toate necazurile ei. si singurul lucru la care se putea gandi acum era acela ca odinioara il refuzase cu atata asprime pe printul cel frumos care o iubea atat si ca de-acum va trebui sa traiasca pentru tot restul zilelor cu porcarul. mandru nevoie mare. doamne. Insotitoarele ei erau ocupate cu numararea sarutarilor. in cele din urma. nu stia sa spele si nu stia macar sa ingrijeasca porcii. in camaruta lui.. Fata era cat pe ce sa lesine. asa ca nu-l bagara de seama pe imparatul care se furisase in spatele lor. Printesa il cauta peste tot. Nu stia sa gateasca. Dar ce sa vezi! Cand deschise ochii sa-i ceara socoteala celui care o amagise. dar nu reusi nicicum sa-l gaseasca. ci in o suta de sarutari. Fiicei sale ii porunci sa-l urmeze pe cel care i-l alesese soarta si nu se lasa induplecat de lacrimile ei. ce nenorocita sunt! plangea printesa. il vazu pe porcar stand falnic in fata ei. Printul ii trimise insa vorba ca fluerasul lui nu este unul oarecare. insa. atat de mult se mira. statea asadar in fata cocinei si plangea. Le porunci insotitoarelor sale sa afle cati bani cere pastorul pe fluierasul fermecat. Printesa se supara din nou cand auzi acest raspuns si vru numai decat sa plece. fata il zari pe print stand la fereastra palatului sau. dorinta de a avea aceea minune de fluier o facu sa se razgandeasca si se hotara sa plateasca pretul cerut. Si negru de suparare.Of. si de aceea pretul nu se masoara in galbeni.Ceeee. pe un pret bun. Dupa zile grele de drumetie prin tinuturile invecinate. plangea intruna. caci de indata se facu nevazut. Printul ii trase apoi luarea aminte ca aruncase 186 . Printul insa radea bucuros si o conduse pe fata. . Dar nu apuca sa-l vada pe print decat pret de o clipa.? striga acesta cand vazu ca fiica lui se saruta cu cel care-i pazea turma de porci. De-abia atunci pricepu in sfarsit cine fusese de fapt porcarul si-si dadu seama cat de nedreapta a fost atunci cand i-a raspuns cu atata ingamfare. in vestminte de print. Cum ar fi putut sa traiasca alaturi de acest pastoras. .sa-i ceara acestuia fluierul. intr-o cocina. Printesa. plangea si nu se mai putea opri din plans..

Calatori multi veneau din tari indepartate sa vada regatul imparatului. la tatal ei.darul pe care i-l trimisese ca semn al iubirii lui –trandafirul si privighetoarea – dar ca se invoise apoi sa plateasca sute de sarutari pe niste jucarii fara nici un pret. se opreau din munca lor cand auzeau privighetoarea cantand. "Aceasta carte spune ca. "Ce minunat!" zise el. Pescarii sarmani care-si aruncau plasele in mare toata ziua. luand-o de mana. cantecul privighetorii e cel mai frumos! Dar unde este aceasta privighetoare. Aceste carti ajungeau peste tot in lume. Privighetoarea canta atat de frumos incat. imparatul insusi deschise una dintre acestea. Apoi. ei admirau delicatul palat de portelan si gradinile minunate. printul o duse pana la marginea imparatiei sale si o indruma indarat. o padure mare de pini strajuia drumul pana la mare. Dar ei laudau privighetoarea mai mult chiar decat aceste frumuseti. iar intr-o zi. In spatele acestor gradini. fiind construit in intregime din portelan delicat. In jurul palatului erau splendide gradini imense. Si iata cum fiica de imparat si-a primit rasplata pentru lipsa ei de buna-crestere si de intelepciune. Povestea privighetorii de Hans Christian Andersen Acum mult timp. dintre toate lucrurile minunate din regatul meu. In aceasta padure de pini traia o micuta privighetoare. in China traia un imparat al carui palat era cel mai frumos din lume. oricine o auzea cantand nu mai putea sa uite vrodata cantecul ei. zicandu-i ca nu are nevoie de o soata care nu pretuieste nici frumusetea nici intelepciunea. toti spuneau: "Acesta e cel mai frumos din toate frumusetile de aici!"Scriitori si poeti au scris carti in care laudau frumusetea palatului imparatului si a gradinilor lui. dar cand auzeau cantecul privighetorii. pline cu plante si flori rare. de ce eu n-am auzit-o niciodata cantand?" 187 . uitand de problemele lor si ascultand muzica dulce. "Ce frumos canta!" ziceau ei.

ajutorul de bucatar a zis: "Iata privighetoarea!" si a aratat catre o pasare micuta.Imparatul a adunat toti ministrii si curtenii sai si i-a intrebat despre privighetoare. Cand ajung in padure sunt intotdeauna obosit. zice un curtean. "Ah. care e atat de dulce incat imi dau lacrimile. ce minunat!" au soptit doamnele de onoare. In sfarsit. "Ce incolora este. Dar nici-unul din acestia nu auzise pasarea. am venit sa te rugam sa canti pentru imparatul nostru. intr-adevar" au zis toti curtenii "Cantecul ei seamana cu clinchetul unor clopotei de cristal!". "Ah. privighetoare. nu". nu ne-am fi imaginat niciodata ca privighetoarea e o pasare atat de stearsa!" au zis doamnele de la curte. unul din ajutorii de bucatari a exclamat:"Oh. insa o vom gasi curand. mai avem putin de mers pana sa ajungem la privighetoare. iar trilurile ei dulci au umplut padurea. gri. care locuieste pe malul marii. dar am mai auzit sunetul asta inainte." Au mai mers putin si. cocotata pe o creanga deasupra capetelor lor." 188 . in sfarsit." Asa incat omul. nici macar doamnele de onoare. "Ce dragut".". unde cateva broaste oracaiau de zor. zice un alt curtean "vocile lor seamana cu clinchetul clopotelor de la biserica!". bucatarii sau ceilalti servitori nu auzisera cantecul privighetorii. dar atunci aud cantecul privighetorii. "Aceasta trebuie sa fie privighetoarea! O." Curand ei au trecut pe langa un iaz. Dupa aceasta ei s-au adresat privighetorii: "Buna ziua. Atunci privighetoarea a inceput sa cante. impreuna cu alti curteni si doamne de onoare au plecat spre padure sa caute privighetoarea. Au mers ei ce-au mers si au ajuns la o pajiste unde o vacuta a inceput sa mugeasca. "Da. a spus ajutorul de bucatar "aceasta e doar o vacuta. o stiu foarte bine! In fiecare seara merg in vizita la batrana mea mama. privighetoarea. Ajutorul de bucatar a inceput sa rada si a zis: "Dar nu-i privighetoarea.

"Dar cantecele mele suna cel mai bine in padure. dupa care a zburat inapoi in padure. micuta pasare gri a intrat in zbor pe fereastra deschisa. lacrimile au inceput sa-i curga si se rostogoleau pe obraji. poti veni in seara asta la palat sa canti pentru imparat. Cateva dintre doamnele de la curte au incercat sa imite trilurile privighetorii. Imparatul a anuntat ca privighetoarea va avea un loc la curte. In schimb. a gandit imparatul in timp ce deschidea cutia." a zis unul din curteni. Cantecul ei era ca o zi insorita de primavara si cumva. chiar mai frumos decat primul. Imparatul chiar s-a aplecat catre ea sa asculte mai bine. Asa ca. In sfarsit. Toti cei de la curte au cazut de acord ca a fost cea mai frumoasa seara si nimeni nu mai vorbea despre altceva decat despre cantecul privighetorii. In sala tronului. in cutie a gasit o privighetoare facuta din aur si pietre pretioase. privighetoarea a inceput sa cante la curte in fiecare seara si toti erau vrajiti de cantecele ei. Intr-o zi. "Trebuie sa fie o alta carte despre minunata noastra pasare". i-a atins pe toti cei care ascultau. "Ce frumoasa este!" au exclamat toti curtenii. "Va canta in duet 189 . imparatul a zis ca niciodata n-a auzit ceva mai frumos. insa daca imparatul doreste. voi veni asta seara la palat. El a oferit privighetorii lantul sau de aur. intreaga curte statea in jurul imparatului. a inceput sa cante la fel ca si privighetoarea adevarata. dar fara succes."Trebuie sa merg acum?" a intrebat privighetoarea. ii va oferi o colivie din aur si 12 servitori care sa aiba grija de micuta pasare. palatul imparatului era impodobit cu lanterne colorate si decorat cu ghirlande aurii si argintii in onoarea acelei seri. ba chiar a inceput sa-si infoaie coada si aripile in ritmul muzicii. Apoi privighetoarea a mai cantat un cantec. "Nu chiar acum. S-a asezat pe stinghie si a inceput sa cante. Pe aceasta cutie scria cu litere de aur: Privighetoarea. Langa tronul imparatului era asezata o stinghie de aur pe care sa stea privighetoarea. dar aceasta a refuzat si a zis ca lacrimile pe care le zarise in ochii lui ii erau o recompensa suficienta. imparatul a primit in dar o cutie mare de la imparatul Japoniei." In acea seara. Cand aceasta pasare a fost atinsa. imbracati toti in cele mai frumoase vesminte pe care le aveau. Cand privighetoarea a terminat cantecul.

ci numai o data pe an. Insa toti mesterii i-au spus ca pot s-o repare. Au trecut astfel alti 5 ani si o gripa cumplita s-a abatut asupra regatului. era atat de palid si fara vlaga incat toti se asteptau sa moara in orice moment. in timp ce. dar in loc sa cante.cu privighetoarea adevarata". Imparatul insa a cerut sa mai asculte si privighetoarea adevarata macar o data. Intr-o seara. Curtenii care-l iubeau mult erau foarte tristi. A trecut un an. Dupa aceasta intamplare. adevarata privighetoare a fost izgonita din regat. imparatul a deschis colivia de aur ca de obicei. privighetoarea adevarata canta altfel de fiecare data. unele 190 . zacea in patul lui de aur cu colivia privighetorii aurite alaturi. insa aceasta disparuse pe fereasta deschisa si se intorsese la casa ei din padure. iar privighetoarea din aur si pietre pretioase i-a luat locul in colivia de aur. cantand in fiecare seara. dar s-au impacat cu gandul acesta. avem cea mai buna privighetoare chiar aici. Imparatul insusi s-a imbolnavit foarte grav si chiar a cazut pe patul de moarte. cu atat mai mult cu cat era si mult mai frumoasa decat cea reala. "Ce draguta si ritmata muzica canta aceasta privighetoare!" a spus maestrul de ceremonii al curtii. Asa incat cele doua pasari au inceput sa cante impreuna. imparatul zacea singur in dormitorul lui superb. dar pasarea artificiala putea sa cante un singur cantec iar si iar. toti curtenii ii cunosteau cantecul pe dinafara. Privighetoarea de aur se stricase! Imparatul i-a chemat pe toti mesterii din regat sa examineze pasarea si s-o faca sa cante din nou. Aceasta stire i-a intristat pe toti curtenii. ca si cum o grautate ii apasa pieptul. A deschis ochii si a vazut Moartea stand langa patul sau cu coroana lui de aur pe cap. privighetoarea de aur canta in fiecare seara. Chiar incepusera cu totii sa-l considere deja mort si aduceau osanale succesorului la tron. Iar in jurul sau auzea diverse voci. Abia mai putea respira. "Ce pasare nerecunoscatoare!" au zis curtenii. dar ea nu va mai putea sa cante in fiecare seara." au completat ei. In tot acest timp. iar curtenii au fost de acord ca noua privighetoare sa cante singura de atunci inainte. dar din pacate nu mai era nimic de facut pentru a-l salva pe imparat. "Dar nu-i nimic. Imparatul zacea in patul sau. pasarea scotea un sunet strident.

Imparatul a simtit cum sangele incepe sa-i curga prin vene. iar imparatul s-a simtit din nou puternic si a intrebat-o: "Cum as putea vreodata sa-ti multumesc? Te-am izgonit din regatul meu si totusi tu ai venit sa-mi salvezi viata. toate au disparut.Deodata. la rasaritul soarelui. sa nu mai aud vocile astea chinuitoare.un castel frumos ca-n povesti. si bune si rele. la asa de mare adancime era... Privighetoarea a cantat despre primavara. A doua zi. care auzise de boala imparatului si venise sa-i cante." a mormait imparatul. alge ce cresc pe 191 . "Macar de-as putea asculta putina muzica.amenintatoare si crude. cand toti servitorii se asteptau sa-l gaseasca pe imparat zacand mort in patul sau. Cere-mi orice si vei avea!" "Vreau doar sa ma lasi sa cant in fiecare seara la fereastra ta. culorile i-au aparut in obrajii palizi. Era privighetoarea adevarata. acesta a aparut in sala tronului. Curtea era toata numai cu flori ciudate si pline de gratie. spunandu-le tuturor: "Buna dimineata!" Mica Sirena de Hans Christian Andersen A fost odata ca niciodata. te rog". Dar pasarea de aur ramanea tacuta. prin cantecul meu vei afla tot ce se intampla in regatul tau. Privighetoarea canta tot mai frumos. o muzica dulce a intrat prin fereastra deschisa. Chiar si vocile auzite inainte si chipul mortii.. in timp ce asculta trilurile privighetorii. S-a intors catre privighetoarea de aur de langa el si a zis: "Canta pentru mine. Camera parea atat de tacuta si rece. Nu-l atinsese nicicand ancora vreunei corabii." "Foarte bine". in adancul marii. a zis imparatul. cand mugurii se transforma in frunze verzi si bobocii florilor se deschid.. dar sa nu lasi pe nimeni sa afle ca o micuta pasare iti sopteste toate acestea.

. in cele din urma.Luna straluceste ca un corn de aur pe cerul noptii! Asa cum ne-a spus mama. sirenele dadusera ascultare parintilor si asteptau ziua cand puteau sa se aventureze spre suprafata marii.Acolo deasupra. spuse ea la intoarcere.Vai. spuse el cu hotarare. Dupa ce se jucara un timp. . . Desi cuprinse de nerebdare. dar. care aveau cinci fete sprintare. 192 . Sirenele aveau un joc preferat: sa prinda meduze. Venise randul ei sa inoate pana la suprafata.fundul marii. asculta cu mare atentie. si cea de-a doua sirena implini cinsprezece ani. cu ochii stralucindu-i de fericire. Cat de mult as vrea sa am cinsprezece ani! Si zi de zi. Aici salajuiau craiul si craiasa marii. se porni sa povesteasca: . Sirena mezina. nici nu poate fi vorba pana n-o sa impliniti cinsprezece ani. mai spuse si craiasa. cea mai mare implini cinsprezece ani. Frumusetea plina de gratie a sirenelor o intrecea pe aceea a oricarei fiinte din mare sau de deasupra ei. ce frumoasa e! da-mi-o mie! striga una dintre ele. cinci sirene mititele.Nu. sirenele il rugara din nou pe tatal lor: .Ce frumoasa pare marea cand soarele straluceste cu putere de deasupra! ofta sirena mezina. iar pestii veneau si plecau de acolo aidoma unor stoluri de pasari pe cer. dar n-am crezut vreodata ca poate fi atat de frumoasa. Cand se intoarse din mult asteptata excursie. care era si cea mai draguta si cea mai curioasa dintre toate. lasa-ne sa vedem lumea de desupra! Craiul se incrunta. razand. Stiu ca abia asteptati sa vedeti cerul cu ochii vostri. Lunile treceau incet.Cand soarele apune.Haide. Mai trecu un an. . care parea ca nu se mai sfarseste. mica sirena inota pana aproape de suprafata ca sa vada razele de soare strecurandu-se prin apa. dar e mult prea primejdios! . vazduhul e ca fermecat. Tare mult ii mai placeau povestile maica-sii despre lumea de deasupra. nu e nici pic de apa si oamenii merg cu picioare.

Atunci cum se face ca nu cad? Cand veni si randul celei de-a treia surori sa se duca la suprafata pentru prima oara. radeau si dansau. muzica se oprii brusc si lumea izbucnii in urale. ce de-a patra sirena nusi putu retine un strigat de admiratie. .Voi avea eu oare vreodata ocazia sa descopar ceva la fel de frumos? se intreba mica sirena nerabdatoare. . prieteni ! facu printul. Deodata catargul cel mare se rupse cu un pocnet si corabia se lasa pe o parte. Mica sirena vazu ingrozita cum 193 . Zarii oameni care stateau de vorba.Stau pe doua picioare? isi soptea intrebatoare sie insasi. . Un val mare o ridica. asa ca putu sa vada puntea. Dar in apa sunt tare neindemanatici. .Mii de stele stralucesc acolo sus.Pe pamant se descurca foarte bine.mica sirena In sfirsit veni si randul micii sirene sa iasa din mare. Zarise cerul noaptea. care biciuia marea iscand valuri uriase. Puntea era luminata frumos si se auzea muzica. . Sirena era atit de uimita ca se duse mai aproape de corabie.La multi ani ! Sa ne traiasca printul ! strigara oamenii veseli. spuse ea plina de fericire. Marea si vantul loveau nemilos corabia care se scufunda. ea vazu fiinte omenesti care inotau la varsarea unui rau. N-am sa uit niciodata ziua in care am implinit cincisprezece ani ! Petrecerea continua cu cantece si veselie. Apa navali pe punte. Obisnuia sa se aseze langa o statuie dintr-un colt al curtii. Cand isi facu aparitia un tanar.Dar mica sirena tot mai avea cativa ani de asteptat. care reprezenta un om din lumea de desupra. Muzica se opri si marinarii se repezira pe punte in vreme ce corabia se ridica si se lasa in jos pe oceanul infuriat. Briza cea blanda se transforma intr-o vijelie suieratoare. Atunci cand urca si ea intaia oara la suprafata. .Multumesc. Sirena se uita cu atata atentie la printul cel chipes si nu observa furtuna care se apropia. le spuse ea razand surorilor ei. Se uita cu mirare si incantare la o corabie care plutea maestuos pe valurile oceanului.

. Ar fi facut orice ca sa fie din nou impreuna cu printul ei. Apoi. dar valurile puternice il imping la fund. 194 . Chiar atunci trei fete tinere iesira alergand din castelul din apropiere.Nu! striga sirena inotand iute spre el. Cand ajunse la mal. incat abia putu sa ingaime cateva vorbe. dar inima ii era plina de tristete. Parintii se mirau de ce era fata lor este atat de trista. cum lupta din rasputeri sa ramana la suprafata.fixand-o cu privirea. Ea nu le spusese nimic despre calatoria pe care o facuse la suprafata. . O gasi pe vrajitoare ascunsa sub tentaculele unei caracatite. . micuto ! spuse vrajitoarea.Tare as vrea sa-l mai vad pe tanarul acesta chipes. In cele din urma se hotari ca trebuie sa ajunga cumva sa fie cu el. Atunci ii veni in minte vrajitoarea marii: Numai ea poate sa ma ajute ! isi spuse sirena plina de bucurie. care erau tinutul vrajitoarei. Sirena isi atinse cu tristete gatul. Avea acum la ea o bucata de stofa rupta din haina printului la naufragiu. tinandu-l pe print in brate. . ii aranja parul dandu-i-l peste cap si il saruta usor pe obraz.Nici nu apuca sa spuna "da" ca ii si disparu glasul. Dar trebuie sa-mi dai ceva in schimb… si dupa o tacere adauga: Mi-ai da glasul tau minunat? Mica sirena nu statu deloc pe ganduri. nefiind in stare sa mai scoata un vreun sunet. Mica sirena aluneca inapoi in apa.Stiu ce vrei. mica sirena nu se mai aseza nicicand langa statuie. Doua picioare minunate cu care sa alergi! Pot sa te ajut. mica sirena il puse pe nisip. Avea ochii inchisi printul. Mica sirena inota multa vreme. Ajunsa din nou in adancul marii. Tragandu-si sufletul.Da! striga ea.printul este luat de apa. Era la capatul puterilor. Nu crezuse niciodata ca o sa aiba atata putere. . incepu sa-i cante un vechi cantec de sirena ca sa-l readuca la viata. isi zise ea. usurata ca printul era in afara primejdiei. Micii sirene ii era atat de frica. clipind din ochi si incercand sa-si dea seama ce-i cu el.Dar cum o sa merg eu fara picioare ? se intreba ea. Il trase la suprafata de gulerul hainei. cu glasu-i minunat. Printul se trezi.Mica sirena inota mult pana ajunse la apele intunecate.

. Neputand sa vorbeasca. gandi ea. raspunse cea mai mare. tanarul chipes pe care-l salvase de la naufragiu. Nu ma iubeste!" De cand mica sirena parasise taramul marii. "Crede ca ea l-a salvat! se gandi sirena cu disperare. dansa fericita cu printul. Si tare si-ar fi dorit mica sirena sa-i poata spune povestea ei si spera ca el sa-i poata citi macar iubirea in ochi. le explica prin gesturi cat de disperata era. nu numai ca avea doua picioare frumoase. cel pe care il tinuse ea in brate. isi lua inima in dinti si bau licoarea. Ajunse la mal.In sfarsit deschizi ochii! spuse el cu blandete. N-a fost usor deloc! Printul credea ca o cuprinsese ameteala. surorile ei o vizitasera in fiecare zi. langa castelul printului. Haideti sa vorbim cu vrajitoarea. Printul ii dadu vesminte si o ajuta sa se scoale in picioare. poate o sa fie de acord s-o ajute din nou pe sora noastra. 195 . Dar intr-o zi afla ca avea sa se insoare cu o tanara fata care-l gasise pe plaja. dar el era acolo. Mica sirena simti o durere cand coada incepu sa i se desprinda de trup. Timpul trecea si mica sirena incerca sa castige iubirea printului. printul n-o iubeste. In seara aceea se dadea un bal la castel.Cele patru sirene surori se dusera la vrajitoare sa-i ceara din nou ajutorul.Stiu. Mica sirena. Fat-Frumos. ii spuse vrajitoarea. stand in cumpana o clipa. O sa te doara. dar dupa aceea o sa ai cele mai frumoase picioare de pe pamant! Mica sirena lua licoarea si o porni grabita spre suprafata. "Vrajitoarea a spus ca o sa ma doara". de slabiciune. Cand se trezi. . lesina pe nisip. Nimeni nu stia cine e sau la ce renuntase ca sa aiba acele picioruse delicate. Trebuie s-o ajutam pe draga noastra surioara. Cand o s-o bei. Daca o sa-i dam parul nostru lung si frumos. departe de cel pe care-l iubea. Si pana sa-si dea seama daca vrajitoarea reusise. Dar amintindu-si cat de nenorocita fusese pe fundul marii. coada de sirena o sa ti se deprinda de trup. frumoasa si tacuta.. Acesta era cu ea.Ia licoarea asta si du-te pe taramul oamenilor. dar ea de-abia invata sa mearga. Mi-am facut atatea griji cand te-am gasit fara cunostinta.

- Nu, fetelor, raspunse vrajitoarea. Pastrati-va parul. Nu sunt atat de haina cum ma credeti voi si stiu ce se petrece acolo sus. Surioara voastra cea curajoasa si-a castigat dreptul sa fie fericita. Duce-ti licoarea asta. O sa-si recapete graiul, si iubitul ei print o s-o poata urma in adancurile marii!Nunta printului de pe vasul regal incepuse cand mica sirena bau putin din licoare si incepu sa cante: "Plina de durere Imi simt inima, Uitat e cantecul de sirena Pe care ti l-am soptit la ureche." Printul se intoarse brusc si inima i se umplu de iubire, uitandu-se la mica sirena si ascultandu-i glasul dulce. Sirena canta, povestind tot ce se intamplase din cauza iubirii ce i-o purta printului. - Tu m-ai salvat! spuse printul. Si de atunci cantecul tau a fost mereu cu mine. Noaptea, o sirena mi-l canta in vis. Tu erai! Mica sirena nu-si mai incapea in piele de bucurie si-i intinse printului licoarea. - Bea-o, ii sopti ea. Daca ma iubesti, ai sa renunti la lumea ta asa cum eu am renuntat la glas.Uitandu-se drept in ochii micii sirene, printul lua licoarea si o bau pana la fund. Vino dupa mine in regatul meu, spuse sirena zambind radioasa.Impreuna se scufundara in marea albastra si adanca. Mica sirena nu mai putea de fericire. Ce placere sa inoate din nou si sa fie cu printul ei iubit! Mii de balonase se spargeau la suprafata, spunand adio lumii de deasupra. Tinandu-se de mana, printul si mica sirena inotau impreuna imbatati de fericire, insotiti de baletul pestilor multicolori. - Vezi ce linistita si blanda este viata aici pe fundul marii? exclama sirena razand.Avand inca pe ei minunatele haine de nunta, fericitii miri se dusera la castelul craiului si craiesei de pe fundul marii, urmati de sirene. Mama si tatal sirenei nu mai puteau de bucurie ca li se intorsese fata. Ascultara povestea micii sirene, apoi craiul se intoarse catre tanar. 196

- Fii bine venit! facu el. Iti dorim fericire! Fie ca ai coada de peste sau doua picioare, iubirea este sigurul lucru care conteaza!Craiul marii fu gazda unei nunti mari. Apoi tanara pareche pleca intr-o trasura frumoasa de patru caluti-de-mare. Familia sirenei lua la revedere de la ei si le ura fericire vesnica. Cand trasura porni la drum, izbucnira urarele. Fiecare dintre supusii craiului le facea cu mana si le trimitea sarutari in timp ce trecea pe langa ei. Vedeau si ei frumoasa iubire dintre mica sirena si printul ei. Si cand luna de miere a noii perechi lua sfarsit, printul si mica sirena se intoarsera la castelul de pe fundul marii, unde traira de-a pururea fericiti.

Degetel
A fost odata un padurar care avea o nevasta si sapte copii. Cel mai mare era de zece, si cel mic de sapte ani. Erau foarte saraci si cei sapte copii le ingreunau mult viata. Baietii nu puteau inca sa-si castige singuri bucatica de paine, fiindca timpurile erau tare potrivnice. Baiatul cel mic era tare slabut si din cale-afara de pipernicit. Nu era mai inalt decat degetul cel mic de la mana si de aceea il dadura porecla de Degetel. Bietul baiat era cel mai sfios si cel mai destept dintre toti fratii. Nu-i placea sa trancaneasca, in schimb asculta cu luare-aminte. In acel an, i-a incotit o foame atat de cumplita, incat bietii oameni hotarasera sa scape de copii. padurarul ii spuse nevestei: -Vezi si tu ca nu mai avem cu cei hrani pe copii si nu vreau sa-i vad murind de foame. O sa-i parasesc maine in padure. -Oh! Ai putea face una ca asta? striga nevasta padurarului. In zadar incerca barbatul sa-i arate ca saracia era crunta, ea nu se putea invoi; desi saraca, era mai presus de toate mama. In cele din urma, cazu la invoiala cu barbatul ei si se duse sa se culce varsand lacrimi amare. Degetel auzise tot ce vorbisera parintii, pentru ca nu dormea. Pana la ziua nu se gandi decat la ce 197 Intr-o seara, pe cand copiii dormeau,

avea de facut. Se scula in zori si se duse la marginea unui parau, unde isi umplu buzunarele cu pietricele albe si apoi se intoarse acasa. Degetel nu sufla nici un cuvant fratilor lui. A doua zi, intrand in padurea deasa, padurarul incepu sa taie lemne, in timp ce copiii trebaluiau si ei. Tatal si mama se indepartara incetisor, apoi o rupsera la fuga pe carare. Cand se trezira singuri, copiii, incepura sa-si strige parintii si sa planga cat ii tinea gura. Degetel le spuse: -Nu mai plangeti, fratiorii mei! Tata si mama ne-au lasat aici, dar eu va duc inapoi, acasa. Veniti cu mine! Degetel cunostea bine drumul, pentru ca presarase in cale pietricele albe. Fratii il urmara pe Degetel spre casa. La inceput, copiii nu indraznira sa intre si se pusera sa asculte ce vorbeau parintii. In ziua aceea, acestia castigasera ceva bani. Nevasta padurarului luase carne si pregatise cina. Femeia zise cu durere: -Vai, unde or fi bietii nostri copii? Ce-or fi facand in padure? Poate i-au sfasiat lupii! Nevasta paduralului plangea amarnic: -Vai mie! Unde-or fi copiii mei? Sarmanii mei copii! Ea vorbise atat de tare, incat copiii, care erau in fata usii, strigara intrun glas: -Aici suntem! Femeia alerga se le deschida usa si sarutandu-i le spuse: -Cat sunt de bucuroasa sa va vad din nou, dragii mai copii! Desigur ca sunteti obositi si flamanzi! Copiii se asezara la masa si mancara cu pofta, iar parintii erau cat se poate de bucurosi sa-i revada. Insa bucuria nu a tinut prea mult, parintii fiind din nou coplesiti de tristete: din cauza lipsei banilor, nu-i mai puteau hrani pe copii. Ei s-au gandit sa-i duca din nou in padure. Degetel trase din nou cu ureghea la ce puneau ei la cale. Se scula de zori sa adune pietricele, dar gasi usa incuiata de doua ori. Acum nu mai stia ce-i de facut. Nevasta padurarului dadu fiecarui copil cate o bucatica de paine pentru pranz. Degetel se gandi:"As 198

putea presara firimituri pe unde vom trece" si ascuse bucata de paine in buzunar. Tatal si mama ii calauzira in locul cel mai adanc din padurea cea deasa si intunecoasa si ii parasira pe copii, cat mai departe de casa. Degetel era sigur ca nu-i va fi usor sa gaseasca drumul cu ajutorul firimiturilor de paine pe care le presarase de-a lungul cararii. Dar mare ii fu dezamagirea cand nu mai gasi nici urma de firimituri, fiindca pe toate le ciugulisera pasarelele. Iata-i singuri in padure! Noaptea se apropia. Cu cat inaintau, cu atat se rataceau si se afundau mai adanc in padure. Se pornise un vant aprig si copiii dardaiau de frica. Li se parea ca aud din toate colturile urlete de lupi. Nu indrazneau nici sa vorbeasca, iar ploaia marunta ii udase pana la piele. Degtel se urca in varful unui copac, sa vada de jur-imprejur. Zari hat, departe, o luminita si se indreptara spre ea. Curand ajunsera la casa luminata si batura la poarta. O femeie le deschise si intreba: -Ce doriti dragii mei copii? Degetel raspunse: -Suntem niste copilasi care ne-am ratacit in padure.Femeia le raspunse plangand: -Vai, sarmanii mei, ati nimerit la un capcaun care inghite copii! -Buna doamna, daca nu vreti sa ne lasati sa intram in casa, ne vor sfasia lupii, la noapte, in padure. Mai bine sa ne manance domnul Capcaun. Poate se va indura de noi, daca ne ajutati, ii raspunse Degetel,tremurand tot de spaima. Nevasta capcaunului ii lasa sa intre si se duse sa se incalzeasca langa foc. Deodata se auzira batai in usa. Capcaunul se intorcea acasa. Femeia se grabi sa-i ascunda pe copii sub pat si deschise usa. Capcaunului ii era foame si se aseza la masa. Adulmecand in dreapta si-n stanga, simti miros de carne proaspata. -Aici se petrece ceva necurat, zise el si se ridica de la masa, ducandu-se drept spre pat. A, vei sa ma pacalesti, iata vanat destul ca sa-mi pot ospata prietenii cand vor veni sa ma vada.Si scoase pe copii unul cate unul. Bietii

199

copii ii cerura sa-i crute, dar capcaunul era de-o cruzime fara pereche. Niciodata nu se lasa induiosat. Ii spuse femeii: -Vor fi bucate delicioase, mai cu seama daca-i pregatesti cu un sos bun. Se duse sa ia un cutit mare dar femeia ii striga: -De ce vrei sa faci asta astazi? N-ai timp maine? -Ia taci din gura! raspunse capcaunul. -Mai ai atata carne, urma femeia. Ia te uita, un vitel, doi berbeci si o jumatate de porc! -Ai dreptate! spuse capcaunul. Du-i la culcare. Femeia cea buna la suflet era bucuroasa ca-i scapase pe copii. Capcaunul avea la randu-i sapte fete care-i semanau leit. Nu erau inca foarte inraite, dar ii muscau pe copilasi ca sa le suga sangele. Ele se culcara devreme s-i dormeau toate sapte intr-un pat mare. Fiecare dintre ele purta o coronita de aur pe cap. In odaia aceia se mai afla un pat in care nevasta capcaunului ii culca pe copii. In toiul noptii, Degetel se scula, scoase caciulitele fratilor sai si le puse usurel pe capete copilelor capcaunului, iar coronitele de aur pe capetele fratiorilor sai. Cand capcaunul se destepta, isi lua cutitul cel mare si se urca in camera fiicelor sale. "Ia sa vedem ce fac micii nostri strengari"? isi spuse in sinea lui. Se apropie de patul fetelor, care purtau caciulitele baietilor. -Iata-i ! spuse spuse el, si taie pe loc gatul celor sapte fiice ale sale. Tare multumit de fapta sa, se duse din nou se culce.De indata ce-l auzi sforaind pe capcaun, Degetel isi destepta fratii, le spuse sa se imbrace si sa-l urmeze. Coborara incetisor in gradina si o luara la fuga cat ii tineau piciorele. Dimineata, femeia capcaunului se urca in camera fetelor, pe care le gasi cu capetele taiate. Capcaunul ramase si el uimit de ce i se arata inaintea ochilor si striga plin de manie: -O sa mi-o plateasca nenorocitii! Da-mi repede cizmele cele de sapte poste. O sa pun mana ei! Capcaunul porni pe urmele copiilor care erau departe de casa acestuia. Cand Degetel il zari pe urias pasind de pe un munte pe altul, trecand raurile ca 200

pe niste paraiase, ii ascunse pe fratii sai in scobitura unei stanci. Capcaunul era obosit si vru sa se odihneasca putin. Din intamplare, se culca tocmai pe stanca unde se ascunsera copiii. Inchise ochii si adormi cat ai clipi. Degetel le arata drumul fratilor sai, care se indepartara in fuga spre casa. Apoi Degetel se apropie de capcaun, ii scoase cizmele si se incalta cu ele. Cizmele erau fermecate, marindu-se sau micsorandu-se dupa nevoie. Dupa ce-si puse cizmele de sapte poste, se duse drept la casa capcaunului, unde o gasi pe nevasta lui jelindu-si fetele ucise. -Barbatul dumitale este in mare primejdie, ii zise Degetel. A cazut in mainile unei cete de talhari care au jurat sa-l omoare daca nu le dai tot aurul si argintul pe care-l are. M-a rugat sa vin sa va dau de stire primejdia care-l ameninta. Trebuie sa le duc tot ce aveti, daca nu, va fi ucis de banditi. Chiar capcaunul mi-a dat cizmele de sapte poste. Femeia ii incredinta toate bogatiile capcaunului, pe care Degetel le duse acasa, unde parintii si fratii il intampinara cu mare bucurie.

Frumoasa si bestia
de Jeanne-Marie A fost odata ca niciodata un negustor bogat care avea trei fete. Toti patru ducea o viata indestulata in casa lor de la malul marii. Dar in timp fetele cele mari risipeau banii tatalui sau pe rochii luxoase, mezina, Frumoasa, isi ajuta familia dupa puterile ei, multumindu-se cu haine simple si trebaluind prin casa cat era ziua de lunga. Intr-o zi, fetele auzira cum niste barbati povesteau ca toate vapoarele negustorului pierisera intr-o furtuna cumplita. - Nu i-a mai ramas nimic, spunea unul dintre barbati dand din cap, a ajuns sarac lipit pamantului!

201

Ca sa salveze ce se mai putea salva, negustorul disperat pleca a doua zi la oras. Acolo, ii ruga pe bancheri sa-i imprumute niste bani, dar acestia il refuzara. Necajit, negustorul porni inapoi spre casa. Cu gandul la fetele lui, abia daca-si dadu seama ca incepuse sa ninga. Cand plecase de acasa la bancheri, cele doua fete mai mari ii cerusera sa le aduca de la oras podoabe si rochii scumpe. Frumoasa, in schimb, nu-i ceruse decat un trandafir. Dar cand ninsoarea se inteti si se transforma in viscol, negustorul uita cat era de amarat ca nu le putea indeplini dorinta fetelor si ca isi pierduse toata ziua. Vantul vuia si arunca tombe de zapada in calea calaretului si calului sau. Si tot mergand asa, negustorul se rataci. Dar, pe neasteptate, in cale ii aparu un spiridus, care ii facu semn sa-l urmeze. Apoi, cand negustorul ajunsese deja la capatul puterilor, spiridusul ii striga cu un glas subtirel: - Uite aici! Hai inauntru ca o sa avem grija de tine. Iar negustorul vazu cu uimire cum in fata lui se ridicase un castel imens. Dupa ce-si duse calul in grajd si ii dadu sa manance fan, negustorul intra in castel pe urmele spiridusului. - Hai aici, langa foc, il indemna spiridusul. Cred ca ti-e foarte frig si, de asemenea, foame. Un foc strajnic ardea in camin, iar cand negustorul se apropie de masa, aceasta se si umplu cu tot felul de bucate. - Mananca, ii striga spiridusul, razand pe infundate de uimirea ce i se citea negustorului pe chip. - Iti multumesc din suflet, ii raspunse el, apoi se aseza la masa si manca pe saturate. Satul si topit de caldura, negustorul ostenit adormi la masa. Chiar si spiridusul, incalzit de dogoarea focului, cazu intr-un somn adanc. Iar pe cand dormeau amandoi, o aratare imensa ii urmarea in tacere din balcon. Dimineata, cand se trezi cu forte proaspete, negustorul ii multumi din nou spiridusului pentru ospitalitate.

202

- Trebuie sa ma duc inapoi la fetele mele, ii zise el, amintindu-si amarat cate necazuri avea. Si, trecand pe langa poarta, negustorul privi cu mirare la o tufa de trandafiri inflorita ca prin minune in mijlocul nametilor de zapada. Vazand trandafirii, isi aduse aminte de mica rugaminte a Frumoasei si se intinse sa rupa una din florile acelea fermecatoare. - Nu, striga spiridusul. Dar era prea tarziu. Dintr-o data, in fata ochilor sai se ivi o aratare dintre cele mai fioroase, care striga la el cu un glas tunator: - Asa ma rasplatesti pentru bunatatea mea, furandu-mi din nepretuitii trandafiri? Pentru asta o sa platesti cu viata. - Imi…imi pare rau, baigui negustorul. L-am luat pentru fata mea. - Fata ta? urla bestia. Daca te iubeste cu adevarat, sa vina aici, in locul tau. Dar daca nu te iubeste, ai sa te intorci chiar tu, in decurs de trei luni. Si acum, du-te! Cum nu avea alta scapare, bietul negustor ii promise ca se va intoarce. Apoi, incaleca pe cal si porni spre casa, cu inima coplesita de durere. Dar cand ajunse acasa si ii dadu trandafirul Frumoasei, fericirea ei ii lumina sufletul. - Vai, Frumoaso, ii spuse el mahnit, daca ai sti care e pretul acestui trandafir! Apoi fetele il ascultara uimite cand le povesti de castelul Bestiei si de cumplita porunca. - O sa ma duc eu in locul tau, tata! striga Frumoasa. Decat sa mori pentru mine, mai bine sa fiu prizoniera Bestiei. - Sa nu aud de asa ceva! ii raspunse negustorul. O sa ma intorc acolo cand se vor scurge cele trei luni. Surorile cele mari o privira pe mezina cu mahnrie. Cele trei luni se scursera repede si, in ultima dimineata, Frumoasa, cu pantofi in mana, sa nu faca zgomot, se strecura afara din casa. Puse saua pe calul cel bland al tatalui sau, incaleca si, in tacere, isi lua ramas bun de la cei ai casei care inca dormeau. Stia ca o sa-i fie tare dor de ei, dar ii dadea putere gandul ca o sa-si salveze tatal de la moarte. 203

- Si, cine stie, se incuraja ea, poate ca o sa fac Bestia sa se razgandeasca. Frumoasa merse si merse si ajunse la castelul Bestiei in miez de noapte.Napucase sa intre bine in curte, cand aparu spiridusul: - Bine ai venit, Frumoaso! Hai dupa mine pe aici, o indemna el. Parca ar fi asteptat-o. Frumoasa intra in castel in urma lui. Spiridusul o conduse pe Frumoasa printr-un labirint de coridoare pana la o camera minunata, plina de trandafiri si mobilata frumos. - Asta e dormitorul tau, ii spuse spiridusul. Apoi ii arata o lada plina cu podoabe sclipitoare. Si acesta toate sunt ale tale, ii explica el vesel, apoi disparu pe usa. Frumoasa se plimba prin camera, admira trandafirii, podoabele, mobila dulapul plin cu rochii scumpe. Isi dadu jos hainele simple pe care le purtase pe drum si imbraca o rochie frumoasa. Atunci, aparu din nou spiridusul. - Vai, ce frumoasa esti, murmura el. Cat de mult o sa-i placi stapanului meu! Ia uita-te in oglinda! Dar frumoasa inlemni de groaza. In oglinda, in spatele propriului ei chip, zari cumplita Bestie. Se intoarse sa il priveasca in fata. - Bine ai venit la castelul meu, ii spuse Bestia. Te afli aici de nevoie? - Da, ii raspunse Frumoasa. - Dupa un drum asa de lung, trebuie sa-ti fie foame, zise Bestia cu un glas ragusit. Hai cu mine. Bestia o duse pe Frumoasa pana in salonul unde se afla o masa aranjata pentru o singura persoana. Chiar daca in sinea ei rasuflase usurata ca nu va sta cu Bestia la masa, Frumoasa era impresionata de bunatatea acestei fiinte infricosatoare. Bestia ii ura noapte buna, iar fata ii ramase sa manance. Apoi, privind flacarile din soba, gandurile ii zburara la Bestie si la castelul acesta vrajit. A doua zi, spre seara in timp ce Frumoasa se plimba prin gradina Bestia veni sa stea de vorba cu ea. - Tu ce crezi, sunt urat? o intreba Bestia. - Da, raspunse Frumoasa cu sinceritate. Dar cred ca ai suflet bun. 204

- Si te-ai marita cu mine? o mai intreba Bestia. Infiorata de intrebarea lui neasteptata, Frumoasa ii raspunse: - Nu. Bestia venea zi de zi sa o vada pe Frumoasa si sa stea de vorba cu ea. Se temea tot mai putin de creatura aceea, dar de fiecare data cand o intreba daca ar vrea sa-l ia de barbat, raspunsul ei era acelasi. Intr-o buna zi, Frumoasa privi in oglinda fermecata din dormitor si isi vazu tatal. Tinea in mana un portret al ei si parea tare bolnav. Frumoasa se duse in fuga la Bestie. - Trebuie sa-mi dai drumul! ii striga ea. Te rog, stiu ca ai suflet bun. Tata e bolnav si are nevoie de mine. - Atunci, du-te, rosti cu glas scazut Bestia. Dar promite-mi ca te intorci inainte sa se fi implinit opt zile. - Iti promit, murmura Frumoasa. Frumoasa incaleca pe cal si porni spre casa ca vantul si ca gandul. - Tata! stiga ea, intrand val-vartej in casa. - Frumoaso! Esti vie si nevatamata! spuse tatal, luand-o in brate. Bestia cea groaznica nu ti-a facut nici un rau? - Nu, tata, ii raspunse Frumoasa. E un monstru doar pe afara. Dar are suflet darnic si bland. Si tu ce mai faci? - De acuma, cand stiu ca n-ai patit nimic, o sa-mi fie bine, ii zise tatal zambind fericit. A doua zi, Frumoasa le spuse tatalui si surorilor ei ca o sa se intoarca la castelul Bestiei, asa cum promisese. Dar surorile, individioase pe rochia si podoabele ei scumpe incercara s-o convinga sa nu mai plece. Numai ca Frumoasa astepta clipa cand erau ocupate…Frumoasa isi mangaie calul: - Du-ma ca vantul si ca gandul, il indemna ea. Mi-e teama ca Bestia e pe moarte. A fost bun cu mine si a avut incredere in mine. Acum inteleg ca sub chipul acela urat se ascunde un suflet tare frumos. Si calul porni in galop, ducand-o degraba spre castelul Bestiei. Cand Frumoasa ajunse la castel, Bestia nu-i mai iesi inainte, asa ca ea a inceput sa alerge, strigand infricosata: 205

. Frumoasa din padurea adormita de While Perrault A fost odata un rege si o regina care nu aveau copii. Dupa ceremonie. In cele din urma. curtea toata se lumina ca prin farmec. cat nu se poate spune. ii raspunse printul. Frumoasa il privi uimita pe printul cel frumos care aparuse in fata ei. Se facu un botez de pomina. si anume o furculita si un cutit de aur. Te iubesc.Cum sa mori? striga Frumoasa. Dinaintea fiecaruia era pus un tacam minunat. Bestia inchise ochii. . ingenunchind langa el si sarutandu-l pe obraz.Frumoaso. Era spiridusul. Cel mai mult ma bucur sa te mai vad o data inainte sa mor. . Frumoaso. Si. in timp ce ei se sorbeau din ochi si se gandeau cate zile fericite ii asteaptau de acum inainte. oaspetii se intoarsera la palatul regelui. Si Frumoasa intelese ca familia ei nu va mai fi niciodata saraca. Te iubesc si vreau sa ma marit cu tine. murmura Bestia. Frumoaso. dupa mine! ii raspunse un glas subtirel. In aer plutea parca o muzica fermecata. impodibite cu diamante si 206 . raspunse Frumoasa zambind..Unde esti? Unde esti? . la care micuta printesa avu drept nase sapte ursitoare din tara.Unde e Bestia mea cea draga? intreba ea.Iubirea ta ma face nespus de fericita.Toate bogatiile acestea sunt ale noastre de acum incolo. fiecare dintre ele facandu-i cate un dar. dintr-o data. Iubirea ta a risipit vraja ce ma transformase in bestie. . zise printul aratand spre castel. . unde se dadea un ospat in cinstea ursitoarelor.Vino. . regina aduse pe lume o fata.Chiar eu sunt. Si erau tare mahniti.

te rog! 207 . a cincea. intelepciunea. cum faci? Da-mi si mie fusul o clipa. a treia. a doua. dar acesta nu era din aur. pe cand regele si regina s-au dus la unul din castelel lor. Ea folosea fusul. care va tine o suta de ani. fetita voastra nu va muri. celelalte ursitoare incepura sa-i imparta daruri printesei. ce minunat este. Intre timp. E drept ca nu mai pot sa desfac ceea ce i-a fost menit. iata ca se pomenira in incapere cu o ursitoare batrana.Ce faci acolo. pentru a putea drege raul. . Dupa ce se asezara cu totii la masa. Una dintre ursitoarela tinere.rubine. Ea se gandi ca batrana ursitoare putea sa faca un dar suparator micutei printese. ea prevesti ca printesa se va intepa in deget cu un fus si ca din asta i se va trage moartea. a continuat printesa. care nu fusese poftita fiindca nu mai iesise dintr-un turn vreme de peste cincizeci de ani si o credeau moarta. la capatul carora un tanar fecior de domn va veni si o va destepta. o rege si tu.Vai. Batrana se socoti nedreptatita si mormai cateva amenintari pintre dinti.Veniti-va in fire. aceasta ursitoare se strecura nevazuta dupa o perdea. . Regele porunci sa i se dea un tacam. si printesa se va intepa intr-un fus. maicuta? o intreba printesa. in loc sa moara. regele dadu porunca sa nu se mai foloseasca nimeni de fuse sub. Prevestirea aceasta cumplita ii facu sa se cutremure pe toti cei de fata. sa cante ca o privighetoare. regina. amenintarea pedepsei cu moartea. . ii raspunse batrana. nestiind cine e fata. auzi amenintarea. dar.Iaca torc. frumoasa mea copila. Cand veni randul celei batrane. Sa fi trecut vreo cincisprezece. ca sa ramana cea din urma. Cea mai tanara ii darui frumusetea. blandetea. va cadea intr-un somn adanc. Cand se ridica de la masa. sa cante la toate instrumentele muzicale. Dar deodata rasari din spate perdelei ursitoarea cea tanara si rosti cu glas tare: . pentru ca porunca regelui nu ajunsese la urechile ei. care aveau lacrimi in ochi. a patra ii ura sa danseze ca nimeni alta. a sasea. care era in apropierea ei. s-a intamplat ca tanara printesa sa intalneasca o batrana care torcea. saisprezece ani. Pentru a ocoli aceasta nenorocire.

caci somnul nu-i rapise nici culorile vii ale fetei. Regele ii iesi in intampinare la scara trasurii si ursitoarea incuviinta toate poruncile date de acesta.Lua fusul. caci multi copaci. un fecior de domn. Porunca nu-si avea rostul. Printesa era frumoasa ca lumina zilei. Ea atinse cu bagheta fermecata pe toti care se aflau in castel: guvernantele. care se inapoiase. atunci cand s-a intamplat nenorocirea. Nimeni nu s-ar fi incumetat sa patrunda acolo prin padure. La capatul a o suta de ani. De altfel. mergand la vanatoare. nici culoarea buzelor trandafirii. dar un taran batran il lamuri: 208 . si acesta la mare departare. nici bujorii din obraji. domnisoarele de onoare. bantuit de duhuri. vazu turnurile castelului ivindu-se deasupra unei paduri intinse si foarte dese. Ursitoarea cea buna care ii daruise viata. Ursitoarea pleca de indata si dupa un ceas ajunse la castel. O stropira pe printesa cu apa pe fata. Oamenii dadeau raspunsuri in doi peri. Oamenii venira repede. se intepa in deget si cazu lesinata. fete in casa. Cei mai multi povesteau de un capcaun care locuia acolo si inghitea copii. bucatari. Doar ochii ii avea inchisi. Un pitic care purta cizme "de sapte poste" i-a dat de veste. Printul nu mai stia ce sa creada. se afla departe de palat. Rege si regina iesira din castel si dadura porunca celor de afara ca nimeni sa nu se apropie de acel loc. unii spuneau ca e un vechi castel. dar nimic n-o putea readuce in simtire. Porunci ca printesa sa fie culcata in cea mai frumoasa odaie din palat. Batranica stiga dupa ajutor. ofiteri. respira usor. Mai atinse caii si chiar catelusa printesei. asa ca iti puteai da seama ca nu murise. ii frecara tamplele. Din tot castelul nu se mai vedea decat varful turnurilor. maracini si spini au inconjurat castelul. pe un pat cu broderii din aur si argint. de alt neam decat printesa cea adomita. altii ca acolo isi dadeau intalnire vrajitoarele.Adormira cu toti cat ai clipi. auzi zarva si isi aminti povestea ursitoarei. din toate partile. Regele.

simteau ca mor de foame. vraja se destrama si printesa se trezi. ajunse intr-o camera cu totul si cu totul de aur. deoarece nu simteau nevoia.. Patrunse intr-o curte mare si urca o scara. om bland si bun. maracinii si spinii se dadeau in laturi. Inainta spre padure si vazu cum copacii cei inalti. Viorile executara cantece vechi. printul isi parasi in zori sotia pentru a se intoarce in oras. dar care a fost sortita sa doarma o suta de ani. Printul ii istorisi: . nefiind cu toti indragostiti. pana cand va veni un fiu de domn si o va trezi. A doua zi. in care se aflau cavaleri de onoare dormind. Tremurand de emotie. Ea spuse: . printul se apropie si se aseza in genunchi langa ea. Pe un pat vazu o printesa de vreo cinsprezece-saisprezece ani. printul meu. altii sezand si. nu banuia nimic. El se avanta singur catre castelul care se zarea acum bine de tot la capatul unei alei. s-au casatorit si intreaga curte veni sa-i salute. unde tatal sau il astepta. cat de mult m-ai lasat sa te astept! Vrajit de vorbele ei. In clipa aceea. m-am ratacit in padure si m-am adapostit in coliba unui carbunar care mi-a dat sa mananc paine negra si branza. Tanarul print fu dintr-o data cuprins ca de o vraja si vru s-o vada pe printesa cea frumoasa. dar muzica lor era minunata. Oamenii sai nu putura sa-l urmeze. in sfarsit. Imediat dupa cina. fiecare gandindu-se la ce avea de facut . Avea acum doi 209 . deoarece copacii si maraciniise adunasera din nou. unii in picioare. Tatal sau. Printul a ascuns casatoria sa mai mult de doi ani. dar.Printe. Trecura deci in sala oglinzilor unde cinara. Nimeni nu dormea. dar maica-sa nu-l crezu. Strabatu multe incaperi ale castelului. pentru ca printul se ducea zinic la vanatoare. Mama a inteles ca era indragostit. Odata cu printesa se desteptase intregul palat. sa tot fie vreo cincizeci de ani de cand l-am auzit pe tata povestind ca in castelul acesta se afla o printesa.Umbland la vanatoare.Ai sosit. in sfarsit! O. cea mai frumoasa din cate au fost vazute. deschizandu-i poteca. i-a marturisit bucuria si recunostinta sa si a incredintat-o pe printesa ca se indragostise de ea.

sotia sa. . regina cea rea ii spuse bucatarului: . Pana aici totul mersese bine. Bucatarul nu se impotrivi.Cu neputinta. Pe micuta Aurora o lua si o incredinta sotiei lui. insotita de cei doi copii. Regele o luase in casatorie numai pentru averile ei nenumarate. urca in camera micutei Aurora. regele porni la lupta impotriva vecinului sau. am pofta sa mananc carne proaspata. Opt zile mai tarziu. . doamna! striga bucatarul. pentru ca o intrecea in frumusete pe sora lui. El isi dadu public in vileag casatoria. Se duse sa-l caute pe micul Soare. primita in triumf.fiindca ii aducea adeseori bomboane. La curte se soptea chiar ca abia se abtinea sa nu sara asupra copilasilor daca ii vedea. Cand regele muri. Cateva zile mai tarziu se duse acolo si ii spuse bucatarului intr-o seara: . sosi in capitala. dar intr-o seara regina cea rea ii spuse din nou bucatarului: 210 . Fetita avea atunci numai patru ani. pa care regina il manca cu mare pofta. Regina incerca sa afle adevarul. ca s-o ascunda intr-o odaita din fundul curtii. Ii era teama. dar printul nu indraznea sa-i incredinteze taina sa. luand cutitul mare. printul a ramas stapan in tara. Se duse in curte sa taie un mielusel si pregati un sos bun. Il incredinta pe baiat sotiei. El o lasa pe mama sa in fruntea regatului si-i incredinta sotia si copiii. Printesa . regina-mama isi trimise nora si nepotii la o casa la tara. pe care capcauna o gasi delicioasa. ca sa-l ascunda alaturi de Aurora. pentru a-si satisface oribila pofta.Vreau sa-l mananc la cina pe micul Soare.Maine vreau s-o mananc la masa pe micuta Aurora. el incepu sa planga si cutitul ii cazu jos din mana. Apoi pregati o friptura de ied frageda.copii: o fiica pe care o numira Aurora si un fiu caruia ii ziceau Soare. Bietul om intelese ca nu e de glumit cu o capcauna si. spuse regina. care avea trei ani. De-abia plecat. Regele urma sa fie in razboi toata vara. Vazand-o.Iti poruncesc. Il iubea pe bucatar. Fu hotarat sa o pacaleasca pe regina ca si prima data. Putin dupa aceea. fiindca ea se tragea dintr-un neam de capcauni. imparatul Cantalabute.

de jivinele respingatoare. Capcauna se arunca in cazan si fi inghitita. pe bucatar si pe nevasta acestuia.Nu. cand isi facea de lucru prin curtea castelului. Fa ce ti s-a spus! Ma voi duce langa copiii mei pe care i-am iubit atata. Nimeni nu indraznea sa-i spuna. dupa cum nici copiii nu va sunt morti. doamna. Furioasa ca a fost pacalita. Voia totusi sa o pregateasca si ii povesti respectos despre porunca primita de la regina-mama. Se pregatea sa-i spuna tanarului rege. recunoscu vocea reginei si a copiilor. unde ea isi regasi copiii. bucatarul se hotari sa-i taie gatul. A doua zi. 211 . dis-de-dimineata. intra in curte calare si intreaba ce inseamna acel spectacol infiorator. i-am ascuns la mine. plin cu naparci si broaste raioase. raspunse tanara regina. fara a mai pune la socoteala cei o suta de ani pe care ii petrecuse dormind. Ii voi da sa manance o caprioara tanara. la care nimeni nu se gandea ca s-ar putea intoarce. ca sa-i arunce in el pe regina si pe copii. Si se duse in odaia lui. Regina tanara avea douazeci de ani. cand regele. Intra cu pumnalul in mana in camera tinerei reginei. intr-o clipita. la intoarcerea sa. Regele se arata nespus de fericit sa-si revada frumoasa sotie si copiii. Dar intr-o seara. totul era gata si calaii tocmai se pregateau sa-i arunce in cazan.. Acum era foarte multumita de cruzimea ei. ca lupii mancasera pe tanara regina si pe copii. Pielea ei era alba. porunci sa i se aduca un cazan mare.Indeplineste porunca.As dori s-o mananc pe printesa. dar mai putin frageda. nu veti muri. O voi pacali din nou pe regina. ii raspunse bietul bucatar. Trebuie pregatita cu acelasi sos ca si copiii. . Ea ii credea morti. De data asta nu mai stia cum s-o insele pe regina-mama. . Regina manca la cina caprioara cu aceeasi pofta. in locul dumneavoastra. Ca sa-si scape viata .

Pentru ca ii era tare foame se hotara sa guste din mancarea de pe masa.Si mie mi-ar place sa fiu copil! Rosti Ursul tata. Cum era atat de preocupate de ceea ce facea. Ursuletul. care se juca prinzand fluturi cu plasa.Vai ce bine e sa fii copil! . una mijlocie si o farfurie mica. albastrele si maci rosii ca focul. Inauntru zari o masa mare. intinsa. Fetita. deschise usa si intra. O familie de ursi care traia in padure a plecat la plimbare cu fiul lor. Fetita traia cu mama ei intr-o casuta. apoi gusta 212 . cu trei farfurii pline cu orez si miere. aplecandu-se asupra florilor minunate cu miros imbatator.Ce dragut din partea ta. incepu sa culeaga flori pentru mama ei: margarete minunate. pe fata lor aparand un zambet de incantare. Era casuta ursilor! Se apropie tiptil de casa. . pot sa ma duc in padure sa-ti culeg un buchet frumos de flori? . Ursul si Ursoaica se uitau cu multa dragoste la jocul fiului lor. nu-si dadu seama ca inaintase prea mult in mijlocul padurii si ca vremea trecuse. fetita mea! Dar ai grija. Vai. cum ajunse in padure. padurea este adanca si sa-r putea sa te ratacesti. Spre norocul ei. la marginea padurii. dar acesta era fierbinte si isi arse limba. Intr-o zi. In jurul mesei erau asezate trei scaune care pareau foarte comode. Manca o lingura de orez din prima farfurie. unul mijlociu si unul mic.Fetita cu parul de aur si ursii din padure A fost odata o fetita care avea un par auriu si asa de frumos incat toata lumea ii spunea Fetita cu Parul de Aur. Apoi isi continua drumul prin padure. In curand I se facu foame si sete si se simti foarte obosita. In timp ce ursuletul se juca admiran fluturii care zburau prin aerul proaspat al diminetii. ii atrase atentia mama. zari printre copacii din padure o casuta. si se uita prin gaura cheii si cum nu vazu pe nimeni. ce miros imbietor aveau! Farfuriile de pe masa erau de marime diferita: una mare. Mai era acolo un fotoliu mare. ii spuse mamei sale: .rosti Ursoaica. .Mamico.

Cineva a mancat din farfuria mea. nuI placu si se ridica din el. Si ce sa vezi? Mancarea din farfuria cea mai mica era asa de buna incat manca tot orezul. A urcat la etaj. intreaga familie s-a apropiat de masa: . s-a asezat pe scaunul meu! a strigat Ursul-Tata pe o voce groasa. dar nici acesta nu I-a fost pe plac pentru ca patura era aspra si o intepa. Ursul-Tata a inceput sa adulmece prin camera si a spus apoi cu vocea sa morocanoasa: . dar orezul era prea des si in cele din urma. a intrat in dormitor. Fetita se aseza intai in fotoliul cel mare. unde a zarit trei paturi: unul mare. Apoi. . .Cineva s-a atins de perina mea! striga Ursoaica cu o voce mai blanda. dar in momentul in care se puse pe el. Cand ursii au deschis usa de la intrare au simtit pe data ca cineva a umbalt in casa si au inceput sa miroasa toate lucrurile pe rand: .Cineva mi-a dat la o parte patura. pana la ultimul bob.Cineva mi-a rupt scaunelul! striga Ursuletul cu o voce plangareata. . acesta era asa de subred incat se prabusi sub greutatea ei si fata cazu pe podea! Cum era foarte obosita se hotara sa traga un pui de somn. Asa ca se hotara sa se aseze pe cel mai mic dintre scaune. cineva mi-a mancat mancarea! N-a mai ramas nici o faramitura! a strigat Ursuletul si lacrimi mari incepura sa se rostogoleasca pe obrajorii sai. dar era prea tare si incomod.Uitati-va. 213 . La urma. spuse Ursoaica cu voce ei blanda. gusta si din ultima farfurie. . Pe vremea aceasta. sopti Ursoica.Cineva. unul mijlociu si unul mic. apoi se aseza pe scaunul mijlociu. familia de ursi care locuia in casuta se intorcea de la plimbare. dar pentru ca era prea mare.Cineva mi-a folosit lingura! mormai Ursul-Tata cuvocea lui groasa. dar nici acesta nuI placu:avea perina prea moale. il incerca pe al treilea si acesta era atat de comod si cald incat adormi pe loc. Intai se culca in cel mare. Se culca apoi in patul mijlociu.din farfuria mijlocie.Cineva s-a culcat pe perna mea! . Apoi ursii au urcat la etaj.

Incepu sa alerge spre casa cat o tineau picioarele. pe un brat de paie. Sarmana fata era tare chinuita si nu indraznea sa se planga tatalui ei. Cu toate hainele sale ponisite. fiul regelui puse la cale o mare petrecere la care fura poftite toate fetele frumoase din imparatie ca si surorile Cenusaresei. in timp ce surorile ei se lafaiau in camere dichisite. intr-un colt al vetrei. in ciuda vesmintelor lor bogate. ce le faceau pe fetele ei si mai nesuferite. cu doua fete ce-i semanau leit. Intr-o buna zi. 214 . Si deatunci incolo. Mama vitrega nu putea suferi harurile acestei tinere copile. cu paturi moi si oglinzi in care se vedeau din cap pana in picioare. Cand termina treaba. Spala vase. care stia de frica nevestei. Fata era pusa sa roboteasca cat era ziulica de mare. Cenusareasa de Hans Christian Andersen A fost odata un om bogat.. se cuibarea in cenusa. o zbughi spre fereastra si se avanta spre padure. spuse sora cea mare. . ursii din casuta din padure n-au mai vazut-o niciodata pe Fetita cu Parul de Aur. freca podelele din camerele doamnei si domnisoarelor. fara sa arunce macar o privire inapoi. Fetita cu Parul de Aur se trezi brusc la auzul vocilor. vestite prin frumusetea lor. Cenusareasa era insutit mai frumoasa decat surorile ei. si din aceasta pricina o poreclisera "Cenusareasa". repede-repede. dormea in pod. care si-a luat ca nevasta de-a doua o femeie rea si ingamfata. Tare s-a mai speriat cand I-a zarit pe cei trei ursi aplecati asupra ei! Se scula repede din pat.Voi purta rochia de catifea rosie.Priviti! O fetita doarme in patul meu! striga ursuletul cu o voce surprinsa. Barbatul avea la randul lui o fiica ca painea calda.

Se duse apoi la cursa de soareci. unde gasi sase soareci si. care era buna la suflet.Iar eu.Vai. raspunse nasa fetei. Dupa un timp. rabdand de foame in fata oglinzi. mantia tesuta cu flori de aur si colanul de diamante. Atunci. Zana il scobi. o intreba: . du-te si vezi. unul dupa altul. .Ai dreptate. Era un echipaj de toata frumusetea. 215 . lasandu-i numai coaja.Cenusareaso. spuse Cenusareasa si suspina din nou. care cauta acum un vizitiu. nasa ei. se porni sa verse lacrimi amare. aduse un dovleac de toata frumusetea. Astfel surorile incuviintara ca Cenusareasa sa le pieptane. vazand-o inlacrimata. ba chiar se oferi sa le aranjeze pieptanaturile.as dori atat de mult… Cuvintele nu se mai auzeau printre suspine.Vai. vazand-o pe Cenusareasa la bal. spuse Cenusareasa. ii prefacu. sosi si seara petrecerii. fusta cea alba. Apoi il atinse cu nuiaua fermecata si il prefacu intr-o caleasca aurita. in sase armasari suri. . care nu mancasera timp de doua zile.. Nasa fetei. cu o atingere de nuia. Surorile plecara si Cenusareasa le urmari cu privirea. Apoi spuse: Mergi in gradina. Surorile cerura parerea Cenusaresei. domnisoarelor. care le sfatui cum stia mai bine. da. Cand le pierdu din ochi. Fata. le ajuta la pieptanat pe cele doua surori.Nu-i asa ca ai vrea sa te duci la bal? . alege un dovleac si adu-mi-l. adauga mezina. Ele o intrebara: . te voi ajuta sa te duci. lumea s-ar prapadi de ras.As dori atat de mult . va bateti joc de mine? Acolo nu-i loc pentru una ca mine! . daca vei fi o ascultatoare.Sa vad daca nu e vreun sobolan in capcana.. . o intreba: .Ei bine.. In sfarsit. ti-ar place si tie sa mergi la bal? .Ai dreptate.De ce plangi? Ce-i cu tine? . Cenusareasa pleca sa-l caute. zana.

Cenusareasa promise nasei ca va parasi balul inainte de miezul noptii si pleca fericita. In timp ce o admirau. Cenusareasa se urca in caleasca.Du-te in gradina si adu-mi sase soparle din cele pitite dupa stropitoare. Printul stiind de sosirea unei printese. nu manca mai nimic. In aceeasi clipa batura la usa cele doua surori si Cenusareasa se duse sa le deschida. Zana o intreba pe Cenusareasa: . care se urcara in spatele calestii. spunandu-le cuvinte de lauda.Ei bine! Esti gata sa mergi la bal! Esti multumita? . si pe indata hainele ei se preschimbara in vesminte din aur si argint. Doamnele ii cercetau vesmintele si pieptanatura. .Ce mult ati zabovit! le spuse ea. 216 . Cenusareasa auzi orologiul batand un sfert de ora inaite de miezul noptii. dar cum o sa ma duc cu straiele astea vechi si urate? Zana le atinse cu nuiaua fermecata. Regele insusi sopti reginei: . printul. se auzea de pretutindeni. si o conduse in marea sala de bal. careia ii multumi zicand: . oferidu-i bratul. iar fiul regelui ii oferi cinstea de a o invita la dans. dar ele nu o recunoscura. In timpul ospatului.Da. ea facu o plecaciune adanca si disparu. Dansatorii incremenira si viorile amutira.Niciodata n-am vazut o faptura atat de frumoasa si de blanda. Ii darui o pereche de conduri din sticla. unde se aflau oaspetii. la scara calestii. in admiratia tuturor pentru gratia cu care misca. Acasa o intalni pe nasa ei.Tare as vrea sa merg si maine la petrecere. pe care nasa le transforma in sase lachei chipesi. .Fata aduse cursa cu trei sobolani si unul fu pe data prefacut intr-un vizitiu cu mustata faloasa. stand cu ochi la ea. "E neasemuit de frumoasa". Astfel gatita. mai spuse zana fetei. iar nasa o preveni sa nu zaboveasca dupa miezul noptii. Cenusareasa aduse cele sase soparle cerute. Fata se apropie de surorile ei. alerga in intampinarea ei. cum nu se mai vazusera.

Cenusareasa le iscodi: . cele doua se dusera din nou la petrecere si Cenusareasa de asemenea. De indata. mai frumoasa decat intaia data. mai spusera surorile. . fiul regelui daduse de stire ca va lua de sotie pe aceea careia i se va potrivi pantoful pe care il gasise. care s-au straduit in fel si chip da le intre piciorul in condur. Nimeni nu o cunoaste. dar in zadar. ii spuse una din surori.. Il incercara mai intai printesele. apoi ducesele si intreaga curte. de la miezul noptii. prefacandu-le intro mandrete de straie.Printesa a disparut cum a batul miezul noptii si a lasat sa-i cada un condur de sticla. A doua zi. spunandu-le: . Cenusareasa.Ati vazut-o pe printesa cea frumoasa?Acestea ii raspunsera: . recunoscu condurul si intreba: . spuse el si se apropie cu pantoful de piciorul Cenusareasei. Ajunse acasa fara caleasca. pe care se potrivi fara nici o greutate. uita de povetele nasei ei. A fost adus apoi celor doua surori. dar nu au reusit.Am vazut la bal pe cea mai frumoasa printesa dim lume. se intampla sa-i cada un condur din sticla. cele doua surori. o recunoscura si se aruncara la picioarele ei .Va iert din toata inima si va rog sa ma iubiti vesnic. Cateva zile mai tarziu.Am porunca sa incerce toate fetele condurul. cerandu-i iertare pentru toate relele pricinuite.Si mare fu uimirea celor doua surori. batandu-si joc de ea. Ea atinse cu nuiaua fermecata zdrentele Cenusaresei. care le privea.Pot si eu sa incerc? Surorile se pusera pe ras. pe care printul il culese. Cand auzi prima bataie a orologiului. se ridica si fugi sprintena ca o caprioara. fara lachei. pe care fiul regelui l-a cules si l-a privit tot restul petrecerii. cu hainele ponosite si numai cu un condur in picior. Cenusareasa le ajuta sa se ridice. si cum fata se distra de minune. 217 . Printul o urma. cand Cenusareasa scoase dintr-un buzunar un al doilea condur pe care il puse in picior. Cavalerul care aduse condurul o privi pe Cenusareasa cu luare-aminte si o gasi tare frumoasa. Cand surorile se intoarsera de la bal. In aceeasi clipa sosi si nasa fetei. E tare indragostit de printesa cea frumoasa. In graba. dar nu o prinse. Printul nu se misca de langa ea.

218 . Iedul cel mare si cu cel mijlociu dau prin bat de obraznici ce erau iara cel mic era harnic si cuminte. Drob de sare In spinare. Lapte-n tite.Dragii mamei copilasi! Eu ma duc in padure ca sa mai aduc ceva de-a mancarii.Auzit-ati ce-am sus eu? .Da. si sa nu cumva sa deschideti pana ce nu-ti auzi glasul meu. incuieti usa dupa mine. zisera iezii. Peste putin timp dupa aceea.Cenusareasa fu condusa la print. Cand voiu veni eu. ca sa ma cunoasteti. ascultati unul de altul. Vorba ceea: "Sunt cinci degete la o mana si nu seamana toate unul cu altul". mamuca. si am sa va spun asa: Trei iezi cucuieti. Usa mamei descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze. Smoc de flori Pe subsuori. capra cheama iezii de pe-afara si le zice: . . Capra cu trei iezi de Ion Creanga Era odata o capra care avea trei iezi. el o lua de sotie. care a fost si mai impresionat de frumusetea ei. Malaies In calcaies. Dar voi. Intr-o zi. Iar ea le primi pe cele doua surori ale sale la palat si le gasi drept soti doi curteni de neam. am sa va dau de stire.

vorbit ramane. Un dusman de lup . . glasul ei nu-i asa de gros si ragusit. auzind 219 . Noi suntem o data baieti.chiar cumatrul caprei. acu mi-e timpul. Drob de sare In spinare. . ca vine mama cu demancare. dragii mamei.Mergi sanatoasa. Eu o cunosc de pe glas. zise cel mai mare. Lapte-n tite. ci-i mai subtire si mai frumos! Lupul..Ia! baieti. Dar vorba veche: "Paretii au urechi si ferestile ochi".. ca-i vai de noi! Asta nu-i mamuca. Malaies In calcaies.Sa n-ai nici o grija. halal sa-mi fie! Stiu ca i-as carnosi si ias jumuli!" Cum zice. cu lacrimi in ochi. si mai ramaneti cu bine! .s-apoi stiti care? . apucara cu gura inainte cei mai mari. Sa nu cumva sa faceti pozna sa deschideti.Hai! deschideti cu fuga. si cum vine.Saracutul de mine! zise cel mic. cand vorbea capra cu dansii.Pot sa am nadejde in voi? . Ia. si incepe: Trei iezi cucuieti. si Dumnezeu sa-ti ajute ca sa te intoarne cu bine si sa ne-aduci demancare. tragea cu urechea la paretele din dosul casei. sariti si deschideti usa. Usa mamei descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze.. Apoi capra iese si se duce in treaba ei. . apoi veniti sa va sarute mama! Dumnezeu sa va apere de cele rele. si ce-am vorbit o data.Daca-i asa. mamuca. De iar impinge pacatul sa-mi deschida usa. Iar iezii inchid usa dupa dansa si trag zavorul. cu fuga! . "Bun! zise el in gandul sau. mamuca. zise cel mic. Smoc de flori Pe subsuori. care de mult pandea vreme cu prilej ca sa pape iezii. si vine la usa.

nici una.. Si.. Ca vine matusa! S-atunci voi trebuie numaidecat sa deschideti? D-apoi nu stiti ca matusa-i moarta de cand lupii albi si s-a facut oale si ulcioare. de cand a ajuns coada sa fie cap..Apoi. vedeti. hat! pe ied de gat. . ca mare minune-i si asta!. Eu. incepu iar: Trei iezi cucuieti. sarmana! Asemene cel mijlociu... da-i sanatoasa!.. Unde sa fie.. Fuga-i rusinoasa.sa traga.. trage zavorul.Ei.. Atunci mezinul se vara iute in horn si.Nu stiu. zise iarasi cel mare. daca ma potrivesc eu voua? Nu-i mamuca. intorcandu-se.. caci lupului ii scaparau ochii si-i sfaraia gatlejul de flamand ce era. unde sa fie? Se iteste el pe colo.. se-nghemuieste acolo cum poate. Insa cel mare se da dupa usa si . unul.. nici doua. de-ti parea ca nici pe-o masea n-are ce pune.in sfarsit. ii rateaza capul pe loc si-l mananca asa de iute si cu asa pofta. Dar frica-i din raiu. ori am auzit mai multe glasuri? Dar ce Dumnezeu?! Parc-au intrat in pamant. da! nu spun eu bine? zise cel mare. Apoi se linge frumusel pe bot si incepe a se invarti prin casa cu neastampar.Ma!. pentru a-si subtia glasul. Cand. n-am de coasa..ia sa mai odihnesc oleaca aste batranete! 220 . tace ca pestele si tremura ca varga de frica. dar nici acasa. tustiu! iute sub un chersin. iaca!. sarmana? . .. zicand: . sa nu traga? . ce sa vada? S-apoi mai are cand vede?. ii tine mult si bine pe mamuca afara. dar pace buna! iezii nu-s nicairi! . Ia. Mamei usa descuieti!. se iteste pe dincolo. Daca te-i potrivi tu acestora...aceste.. nu-i mamuca! D-apoi cine-i daca nu-i ea?! Ca doar si eu am urechi! Ma duc sa-i deschid. se duse la un ferar si puse sa-i ascute limba si dintii..Badica! badica! zise iarasi cel mic. Ascultati-ma si pe mine! Poate mai de-apoi a veni cineva s-a zice: Deschideti usa. s-apoi... sprijinit cu picioarele de prichiciu si cu nasul de funigine. ma duc sa deschid. de-atuncie rau in lume. tace ca pamantul si-i tremura carnea pe dansul de fica. parerea m-a amagit.

Dragii mamucutei. isi pune in gand una: asaza cele doua capete cu dintiii ranjiti in feresti. cat de colo vede cele doua capete. si se pune pe chersin. Cand jalea el asa. cum tace pestele in bors la foc. incarcata cu de-a mancarii si gafuind. Apoi incepe a se scarmana de cap si-a plange cu amar dupa fratiorii sai. nu stiu cum s-au facut. dragi! Cum asteapta ei cu bucurie si-mi rad inainte cand ma vad! Baietii mamei. s-apoi iese si-si cauta de drum.il pastea pacatul si-l manca spinarea. cu dintii ranjiti. Si cand s-a pus pe chersin. Cum a iesit dusmanul din casa. Fumusei si cucuieti! 221 .. ca ori chersinul a crapat. in feresti. sa te pupe el! Apoi ridica chersinul binisor. saracutul! . iaca si capra venea cat putea. dar nu gaseste nimic. doar a mai gasi ceva. .. . Pe urma se mai invarte cat se mai invarte prin casa. ghidi! ghidi! ghidus ce esti! Aici mi-ai fost? Ia vina-ncoace la nanaselul.. ori cumaptrul a stranutat. lupul nu i-ar fi mancat! Si biata mama nu stie de asta mare urgie ce-a venit pe capul ei! Si boceste el si boceste pana il apuca lesin! Dar ce era sa le faca? Vina nu era a lui. ca sa faca si mai mult in ciuda caprei. nanasule! . Si cum venea.Apoi se indoaie de sele cam cu greu.Sa-ti fie de bine. Atunci iedul de sub chersin.A!. baieti..Dragutii mei fratiori! De nu s-ar fi induplecat. insfaca iedul de urechi si-l flocaieste si-l jumuleste si pe acela de-i merg petecele!. Daca vede lupul si vede ca nu mai gaseste nimic. sa nu taca? . si ce-au cautat pe nas le-a dat. caci iedul cel cuminte tacea molcum in horn. Vorba ceea: "Ca toata pasarea pe limba ei piere". de ti se parea ca radeau pe urma unge toti paretii cu sange... ideul cel mic se da iute jos din horn si incuie usa bine.

Si ce era nu era a bine!. Drob de sare In spinare.Si?..Bucuria caprei nu era proasta.Mamuca.sare iute si-i deschide usa. Apoi s-arunca in bratele mane-sa si cu lacrimi de sange incepe a-i spune: . mamuca? Ia. crezand ca parerea o insala.Da' ce-a fost aici.. n-a trecut tocmai mult si iaca cineva s-aude batand la usa si spunand: Trei iezi cucuieti. cum poate. Dar mai pe urma. Atunci iedul mezin . Dar cand s-apropie bine.Ce sa fie. ce sa vada? Un fior rece ca gheata ii trece prin vine.. si incepe: Trei iezi cucuieti. Ea insa tot merge pan' la usa. Smoc de flori Pe subsuori. cum te-ai dus d-ta de-acasa.care acum era si cel dintai si cel de pe urma . 222 . si cum ajunge. uite ce am patit noi! Mare foc si potop au cazut pe capul nostru! Capra atunci. imbarbatandu-se.. si-a mai venit putin in fire s-a intrebat: . Mamei usa descuieti.. picioarele i se taie. mamuca. Lapte-n tite.. copile? .. un tremur o cuprinde in tot trupul. Malaies In calcaies.. si ochii i se painjinesc. holband ochii lung prin casa. o cuprinde spaima si ramane incremenita!. Usa mamei descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze. ...

Taci! Ca i-oiu face eu cumatrului una de si-a musca labele!".. Se pune ea pe ganduri si sta in cumpene. cumatre.. si frate-meu cel mijociu sub chersin. Ei. copile. apoi trebuie sa-si bata joc de casa mea? si pe voi sa va puie la pastrama? Nici o fapta fara plata. apoi las'!. acu i-am gasit leacul. sa nu cumva sa te rasufli cuiva.. se si arata in prag! .Apoi da. iara cel mare. mama! Cum vezi. Aproape de casa ei era o groapa adanca. apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sarit peste garduri niciodata de cand sunt.. cum sa dreaga si ce sa-i faca? "Aha! ia.S-atunci?. zise ea in gandul sau. se da cu nepasare dupa usa si trage zavorul!. dupa cum iti spun. taci. sfintii iti ieu sufletul". Tricalosul si mangositul! Inca se ranjea la mine cateodata si-mi facea cu maseaua.. mamuca.Of. . ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii in plug? Apoi.. ..Ba nu. tine minte ca ai sa-i scoti fara coarne! . grozavie mare! Nanasul nostru si prietenul d-tale. natang si neastamparat cum il stii. cumatrul lup. ca l-oiu invata eu! Daca ma vede ca-s o vaduva sarmana si c-o casa de copii. Sapoi tine tu minte. eu m-am varat iute in horn.. Numai tu... acolo-i nadejdea caprei.Ei las'. ce-ti spun eu: ca de i-a mai da lui nasul sa mai miroase pe-aici.. . Si de-atunci cauta si ea vreme cu prilej ca sa faca pe obraz cumatru-sau.Atunci. of! Mai bine taci si lasa-l in plata lui Dumnezeu! Ca stii ca este o vorba: "Nici pe dracul sa-l vezi. da' nici cruce sa-ti faci!" .. . fuga la usa sa deschida.S-atunci?. ca sa prinda el de veste..Cine? Cumatrul meu? El? Care s-a jurat pe parul sau ca nu mi-a sparie copilasii nicioadata? .Atunci. i-a umplut de sparieti! .Si frate-meu cel mare. dragul mamei! "Ca pana la Dumnezeu. 223 .

cumatrita. ca totuna mi-e. cumatre. s-au dus catra Domnul. Ei. cumatre. cumatre. ca nu-i de chip!. Face ea sarmale. Merge ea cat merge prin codru. si am gasit de cuviinta sa te poftesc si pe d-ta. . pana ce da de-o prapastie grozava si intunecoasa.La cada cu dubala.. pune poalelen brau.Doamne. . face plachie. cumatra! . dupa puterea mea. Pe urma lasa bucatele la foc sa fearba si se duce prin padure sa caute pe cumatru-sau si sa-l pofteasca la praznic. . ca sa ma mai mangai. d-apoi. cum ti-i voia? Ia. Ia.Bucuros. ca lupul ti-a dat de lucru! Si asa zicand..Buna sa-ti fie inima.Buna vremea. si pe-o tiharaie da cu crucea peste lup.. cumatre.. si datoria ne face sa le cautam de suflet. si lupul dupa dansa.. De ce ti-e mai drag in lume tocmai de-aceea n-ai parte.. Apoi face un scauies de ceara anume pentru lup. cumatro! Da' ce vant te-a abatut pe-aici? . Dupa asta asaza o leasa de nuiele numai intinata si niste frunzari peste dansa. nu-i cum vrem noi. Apoi capra porneste inainte plangand. face pasca cu smantana si cu oua si fel de fel de bucate. atata focul si s-apuca de facut bucate. face alivenci. de li-am plans de mila! Numai vaduva sa nu mai fie cineva! .Da' nu mai spune.Apoi de-acum. a gasit iezii singurei. ori sa spun. draga cumatra.. ci-i cum vre Cel-desus. da.Ca ce fel. . prefacanduse ca plange. De aceea am facut si eu un praznic. Apoi umple groapa cu jaratic si cu lemne putregaoioase.Te cred.Ia. 224 . Doamne! zise capra suspinand. dar mai bucuros eram cand m-ai fi chemat la nunta. sa sa arda focul mocnit. nu stiu cine-a fost pe la mine pe-acasa in lipsa mea. i-a ucis si i-a crampotit. ori sa nu mai spun. ca stiu ca mi-a facut-o buna! . cumatre lup. mititeii. cumatrita draga? . isi sufleca manicele. peste frunzari toarna tarana si peste tarana asterne o rogojina. de-acu sa-ncepe fapta: Hai la treaba.

ca bune sarmale ai mai facut! Si cum ospata el. daca i-ar fi luat Dumnezeu. Nu-ti face si d-ta atata inima rea.. nici mai rau. mor. se vede ca si lui Dumnezeu ii plac tot puisori de cei mai tineri. stii. .Asa este. ca-ai mancat! Cu capra ti-ai pus in card? Capra ti-a venit de hac! . cumatra. din una-n alta. . ma parlesc. c-asa mi-a ars si mie inima dupa iezisorii mei! Lui Dumnezeu ii plac pui de cei mai tineri. . . gogalt. lupe. Atunci lupul nostru incepe a manca halpov. sa-l invete cojocaria.. cumatra. cumatre. de cruzi s-au mai dus! . ca odata avem sa mergem cu totii acolo. ca pentru cumaatru. ce ti-ar fi? D-apoi asa?. dinainte s-ar pazi.Cumatra. sa treaca focul printr-insii. si gogalt. nici mai bine. Dar sarmanii gagalici.. . cumatre. Oare nu cumva nenea Martin a dat raita pe la d-ta pe-acasa? Ca mi-aduc aminte ca acu ca lam intalnit odata prin zmeuris. ii mergeu sarmalele inregi pe gat. Si din vorba-n vorba.Valeu.Apoi da.Ba nu. cumatre.Apoi.Apoi da. sezi cole si sa ospatezi oleaca din aceea ce ne-a dat Dumnezeu! Rastoarna apoi sarmalele in strachina si i le pune dinainte. cumatra. nu-i vorba. scoate-ma. cumatra. si mi-a spus ca dac-ai vrea d-ta sa-i dai un baiet.Ia poftim.Doamne. ard de tot. nu ma lasa! 225 .Ei. caci scauiesul de ceara s-a topit. ajung panacasa la cumatra! . mie insa-mi plac si de isti mai batani. cumatra. talpele mele! Ma rog.. si leasa de pe groapa nu era bine sprijinita. zise ea lund scauiesul si punandu-l deasupra groapei cu pricina. numai sa fie bine fripti.Dumnezeu sa ierte pe cei raposati. gogalt. buf! cade fara sine in groapa cu jaratic.. cand ar sti omul ce-ar pati. ca-mi arde inima-n mine! . ei! Acum scoate. Doamne! Oiu face si eu ca prostul. cole. .

s-am mai incalecat pe-o roata si v-am spus jitia toata. mai sa cada. dihanie rautacioasa si spurcata. napadira asupra lui si-i mai trantira in cap cu bolovani si cu ce-au apucat. Pe drum. Si auzind caprele din vecinatate de una ca aceasta. cumatre. 226 . in groapa.. si pagubasa sa fie. la urma urmelor. si unde n-am mai incalecat si pe-o capsuna si v-am spus. ca sa se mai potoleasca focul. cand mi te-ai jurat pe parul tau? Si bine mi-ai mancat iezisorii! . Deodata. cumatra! ma rog. tare le-au mai parut bine! Si s-au adunat cu toatele la priveghiu si unde nu s-au asternut pe mancate si pe baute. o mare si gogonata minciuna! Betisorul nazdravan de Vladimir Suteev Ariciul mergea spre casa. Si eram si eu acolo de fata. da' si de cumatru-sau lupul pagubasa a ramas..Arzi. ca nici viu nu esti bun! De-abie i-a mai trece baietului istuia de spariet.Ma ustura inima-n mine. mori. pana-l omorara de tot. si au pornit impreuna. veselindu-se impreuna. Apoi. de-a curmezisul drumului. si nu-ti mai face atata osanda cu mine! . In doi drumul este de doua ori mai scurt. Pana acasa drumul fiind lung merg si discuta. arsura pentru arsura.Moarte pentru moarte. Luat cu vorba. scoate-ma. l-a ajuns din urma Iepurele. capra si cu iedul au luat o capita de fan s-au aruncat-o peste dansul.. Iepurele nu-l vazuse si se impiedica de el. cumatre. ca bine-o mai plesnisi dinioare cu cuvinte din scriptura! Dupa aceasta. Si asa s-a pagubit sarmana capra si de cei doi iezi. un betisor. ca mult par imi trebuia de la tine ca sa-l afum! Tiaduci aminte. si-ndata dupa aceea am incalecat iute pe-o sea s-am venit de v-am spus povestea asa. oameni buni.

ca a alunecat de pe un musuroi si s-a dus in smarc.m-a ajutat betisorul cel nazdravan -. si-a luat avant. -. n-ai cum sa ajungi cu el aici! Ariciul n-a zis nimic.Hei. Cand au ajuns pe loc uscat...a explicat Ariciul. iepurele s-a mirat: . betisorul tau. Au mers mai departe pana ce au ajuns la un raulet.a spus Ariciul.Eu nu stiu nicidecum sa sar -. arunca betisorul. alaturi de Iepure. De mirare. Iepurele a ramas cu gura cascata: .s-a suparat Iepurele si a lovit betisorul cu piciorul. Dintr-un salt Iepurele a sarit pe malul celalalt si a inceput sa strige: . N-au mers mult si s-au trezit la o mlastina. tu!.Tepos.Ah. Dar Ariciul a ridicat betisorul. Ariciul s-a incordat din toate puterile si l-a tras din mlastina pe prietenul sau. doar a forait inciudat. si-i striga: .. Iepurele sare din musuroi in musuroi. Vazand la Arici betisorul.Tine-te de betisor! Cat poti de tare! Iepurele s-a prins de betisor. s-a dat putin inapoi. ca m-ai salvat! 227 . Ariciule. pana la urechi. Cap . . . Cap .iata-l pe celalalt mal.peste toate . Este un betisor nazdravan.Asta nu-i un betisor oarecare . deci stii sa sari! . l-a pus pe umar si a alergat sa-l ajunga din urma pe Iepure.. cat mai aproape de Iepure. aruncand-ul cat colo. Ariciul s-a catarat pe musuroi. ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. ce te tot tarasti acolo? Probabil. Ariciul merge in spatesi cu betisorul incearca tot drumul.Iti multumesc.saritor. Iepurele n-a zis nimic. Dar n-a apucat Iepurele sa termine ce-avea de spus.Bravo tie.Tepos. a infipt betisorul in mijlocul rauletului si dintr-un slt -. Au pornit mai departe.acum va incepe sa-nghita apa si se va ineca. Iepurele ii zice ariciului: .Hei.. Acum.

. ajutor! . nici Iepurele nu stiau sa se catare in copac. ajungand chear aproape de cuib. Dar Ariciul nu se lasa: merge inainte si cu betisoeul da crengile la o parte.Multumim. ci betisorul cel nazdravan . de parca picioarele i-ar fi infipte in pamant. au vazut jos. cu atat padurea este mai deasa. Iepurele a facut precum i s-a spus.Lupul isi linge botul. dar pe tine.Stai in picioare langa copac. nici Ariciul. mai intunecoasa.in sus . nestiind ce sa faca. Iepurasului i se face frica. ci betisorul cel nazdravan -. am sa te infulec cu blana cu tot! Iepurasul a inceput sa tremure de frica. a ridicat cat a putut betisorul. n-am nici o treaba.Bravo. cu fata spre el .ciripeau ei.ridicator. Ariciule.Asta-i buna! Nu eu.a poruncit el Iepurelui. Ariciule! Bine gandit! -Asta-i buna! Nu eu.Dar deodata. Ariciul a asezat Puisorul pe capatul betisorului. iar parintii sai se roteau in zbor. . s-a urcat pe umerii Iepurelui. le inchide calea si maraie: . le sare in fata un lup. multumim. A inchis 228 . chear la marginea unei paduri mari.din necaz bun salvator.Ajutor. un Puisor. Urecheatule.Ce s-au mai bucurat tatal si mama lui! Zburau in jurul Iepurelui si Ariciului ciripind: . Cu cat inainteaza. Au mers mai departe si. Puisorul a mai ciripit odta si a sarit drept in cuib. de dupa un copac.Cu tine. s-a facut alb ca varul si nu se mai putea clinti din loc.Stai! Iepurele si Ariciul s-au oprit. pe pamant. Au intrat in padure . pe deasupra lui. intunecate. Cuibul era foarte sus . Dar o mana de ajutor trbuie sa dea. S-a gandit Ariciul din nou cu folos. . clantane din dinti si zice: . multumim! Iepurele ii spuse Ariciului: . esti tepos. Cazuse din cuib si tipa jalnic.greu sa ajungi la el.

Asa l-a dus Ariciul pe Iepure pana acasa. dar Iepurele nu mai poate sa mearga. Au trecut prin padure si au iesit la drum deschis.Uite . pe-aci ti-e drumul. Dar drumul era greu. sprijinindu-se in betisor. Iepureleinsa s-a impotrivit: . iar Iepurele ii spune Ariciului: .Fugea de-i sfaraiau calcaiele. ..Numai Ariciul nu s-a pierdut cu firea: a apucat zdravan betisorul si din toate puterile l-a lovit pe lup pe spinare.nazdravan m-a ajutat si de aceasta data.tine-te de betisorul meu. . mai sa se prabuseasca de oboseala.fermecat? .dusman. .acum o sa-l infulece lupul. si. unde de multa vreme il asteptau Iepuroaica si Iepurasii.Iti daruiesc tie acest betisor.ochii .in . . m-ai salvat si din gura Luoului! .Nici o grija . Ariciule.oricand se poate gasi un betisor. fara sa se uite in urma sa.Dar ce-o sa faci tu fara betisorul .Ehei.tau.Pana acasa nu mai este mult. iar Ariciul il trage dupa el. S-a prins Iepurele de betisor. daca n-ar fi fost betisorul tau fermecat. Lupul a urlat de durere.Rade Ariciul si ii raspunde: .zice el Aeiciului . ci mintea luminata si sufletul bun! 229 .a zis Ariciul. dar bietul Iepure a ramas in urma.si a facut semn spre frunte . ci betisorul nazdravan .. ..Si Iepurelui i s-a parut ca-i ieste parca mai usor sa mearga.ce loveste . poate ti-o mai fi de folos. dar nazdravania lui .Ariciul inainteaza. Si au pornit mai departe.Iti multumesc.betisorul . a facut un salt inapoi.asta .Adevarat ai grait: important nu este betisorul. a raspuns Ariciul. tot in urcus.a raspuns Ariciul. n-as fi ajuns s-ami mai vad casa.Se bucura cu totii de revedere.Nu-i nimic .dar nazdravania lui uite unde este! Acum Iepurele a inteles totul: .Nu eu..

zari o cheie aurie asezata pe o masa de sticla. Iepurasul se opri. Marginile acestuia erau intesate cu rafturi si dulapuri. se opri pe o gramada de frunze. Alice era acum inalta doar de-o schioapa. vazu trecand un iepuras alb. Intr-o clipa. Necajita. Dar. dar bautura avea un gust atat de delicios. Alice puse cheia la loc pe masa de sticla. usita se deschise. iar Alice cadea destul de incet ca sa se uite la ele in trecere. intr-adevar. cand observa o usa mititica. pline de carti. spre bucuria ei. pe a carei eticheta erau scrise cuvintele: "BEAMA". Dar cheia se gasea inca pe masa si fetita intelese ca nu mai avea nici o cale de a ajunge la ea. pe masa aparu o sticluta. Deodata. Scapase teafara si. Incerca cheia la toate usile si tocmai se pregatea sa se dea batuta. Iepurele nu se mai vedea nicaieri. Dar nu trecu mult timp si Alice descoperi sub masa o cutiuta. Privind prin deschizatura mare cat pentru o pisica. Descoperi ca se pravalea in aceea ce parea a fi un put nespus de adanc. se uita la el si porni grabit mai departe. asa si era. Alice se plictisea sezand impreuna cu sora sa la umbra unui copac. iar ea se afla acum intr-o sala lunga si joasa. In cutiuta era o prajitura pe care era scris. incat Alice o sorbi pe toata. Arzand de curiozitate. uitandu-se in jur. . Chipul i se insenina la gandul ca va incapea pe usita. Iar cand incerca s-o descuie.Alice izbuti sa potriveasca cheia in usita. Lua o inghititura. Alice il urma. la poalele unui copac. cu litere din zahar: "MANANCA-MA".Alice in Tara Minunilor de Charles Lutwidge Dodgson Intr-o dupa-amiaza fierbinte de vara. In cele din urma. Alice manca 230 . vazu o gradina minunata cu flori viu colorate. spre mirarea ei. Si. fara sa se intrebe nici un moment cum Dumnezeu avea sa mai iasa deacolo.Ce ciudat ma simt! spuse ea. lampi si borcane. Alice alerga dupa el si il vazu facand un salt si disparand intr-o scorbura uriasa. scose un ceas din buzunar. in spatele unei perdele. Parca intru la apa.

Iepurele scapa manusile si evantaiul si o rupse la fuga. Si toate o luara la fuga.Pesemne ca iar am intrat la apa. uzi leoarca si nefericiti. Dar soarecelui nu-i placea defel ce auzea. o Rata si o Broasca Testoasa. Alice ramase singura in acest loc atat de ciudat. dar apoi Iepurile se intoarse.Acum n-o sa mai incap pe usa cea mica. care cum se pricepu. Spre uimirea ei. si un evantai. Soricelule. Rugata sa tina o cuvantare.Of. . un Elefant si o Girafa. uitand ca cele mai multe dintre ele se temeau de pisici. Marcara traseul si toti o luara la goana. Alice fu declarata invingatoare. In cele din urma iesira cu totii la mal. Alice aluneca-pleosc! si se trezi pana la barbie in balta de lacrimi pe care le varsase pe cand era mare. din piele fina. Atunci Pasarea Dodo spuse: . Alice auzi lipaitul unor picioruse. Incercand sa faca putina conversatie. si curand Alice si Soarecele putura sa stea in picioare.prajitura si simti cum creste. Murmura: . Ducesa! Daca mai intarzii s-a zis cu mine! Zarind-o pe Alice. Dintr-o data. Apa incepu sa scada. Din nebagare de seama. Timp de o clipa. Crescu atat de inalta. spuse Alice si incepu sa planga.Cred ca cea mai buna metoda sa ne incalzim este sa ne luam la intrecere. In timp ce Alice si Soarecele continuau sa inoate prin balta. formand o baltoaca mare in jurul ei. tu stii cum se iese din baltoaca asta? il intreba. . Iar lacrimile se adunara. murmurand: 231 . pana se uscara de-a binelea. Alice ridica o manusa si o puse in mana.Vai. i se potrivea perfect. incat ajunse cu capul in tavan. tinand in maini o pereche de manusi albe. iar Pasarea Dodo ii inmana solemn un degetar drept premiu. dadu peste un soarece care cazuse si el in apa. Iepurele Alb reaparu. Alice ii povesti Soarecelui despre pisica ei. Intorcandu-si ochi in jur. Dinah. Alice le vorbi despre draga ei Dinah. plus altele cateva. spuse Alice. . aceasta se aglomarase cu tot felul de creaturi care cazusera in ea. ba incepu sa tremure de frica.

si-i striga: . Intra si se repezi la etaj. pietricelele se preschimbara in prajiturele. . .Ma poti ajuta sa cresc pana la inaltimea mea obisnuita? o intreba ea pe Omida. se trezi cu capul in tavan. murmura Alice. isi spuse ea. blanita si mustatile mele! Unde le-oi fi pierdut oare? Apoi o observa pe Alice. care sedea pe o ciuperca si tragea dintr-o narghilea. ce sa vazi. pentru ca continua sa creasca. Dar ar trebui sa-i duc totusi lucrurile. daca le gasesc. Iepurele scoase un strigat. Alice auzi pe Iepure strigang la Mary Ann sa-i deschida usa. M-am plictisit sa fiu atat de mica. azvarlite de Iepure.Of. .Poate daca beau din ea. inainte sa fi ajuns la jumatatea sticlei. unde gasi o Soparla. Dar cand vazu mana ei uriasa iesind pe geam. ma va face sa cresc din nou. unde gasi manusile si evantaiul pe o masuta de langa fereastra. Si acestea ajunsese la o casuta dragalasa si ingrijita.Mary Ann. inca ametita de lovitura pe care i-o arsese cand isi vanturase mana prin aer. Spre mirarea lui Alice. Si curand ajunse destul de mica pentru a putea iesi pe usa. Alice o rupse la goana in directia pe care i-o aratase. Manca iute una si. isi scoase o mana pe geam si picioarele prin casa scarii. spuse ea. "As vrea sa cresc pana la inaltimea mea obisnuita si sa mai gasesc odata gradina aceea minunata". ea gasi si sticluta. da fuga acasa si adu-mi manusile si evantaiul! Speriata si nedumerita. incepu sa descreasca..Pesemne ca-si inchipuie ca sunt menajera lui. Si. Se intalni cu o omida colorata in albastru si galben. Alice isi vantura mana prin aer si atunci o puzderie de pietricele se repezira asupra ferestrei. 232 . Apoi. Tot pe masuta. Creatura o privi somnoroasa. Era prea mare ca sa mai poata iesi pe usa si. Alice o lua la fuga cat o tinea picioarele. proptita zdravan in piciorul ei. Ducesa! Of.

spuse Omida. in urma unui decret al Reginei de Inima Rosie. Rupse o bucatica dintr-o margine si o alta bucatica din marginea cealalta si se hotari sa incerce mai intai bucatica din mana dreapta. Lua cheia de pe masuta de sticla 233 . cealalta parte te face mai mica. cu un Harciog adormit intre ei. Curioasa.Ce fel de oameni locuiesc aici? intreba Alice.Pentru Ducesa. unde o zari pe Ducesa care sedea pe un scaunel si zgaltaia din toate puterile un prunc. O bucatareasa amesteca intr-o oala care umplea aerul cu nori de piper. . un Peste Valet se apropie in goana de usa deschisa de o Broasca Valet. Sub ochii ei. Iar la stanga. Trecu printr-o usa taiata intrun copac si se trezi din nou in sala cea lunga. O invitatie de la Regina. care nu stiu cum sa iasa mai repede. un Iepure de Martie. raspunse Pisica. Nu peste multa vreme. Abia ce muscase putin. Apoi Alice dadu peste Iepurile de Martie si peste Palarier. . Alice batu la usa. Amandoi sunt nebuni. ca simti cum creste. Alice porni mai departe.. Aerul incarcat de piper era de nesuportat pentru Alice. "Trebuie sa fie Ducesa despre care vorbea Iepurele".La dreapta sta un Palarier. . Palarierul ii spuse ca. . in timp ce gatul ii era lung ca un sarpe. Apoi Alice rataci printr-o padure pana ce ajunse la o casuta.Eu sunt Pisica din Cheshire. lasand-o pe Alice sa mediteze in fata ciupercii. Iute. pentru ei era totdeauna vremea ceaiului si niciodata vremea de culcare sau vremea cinei. Pestele Valet scoase la iveala o tava. care isi luau ceaiul la o masa intinsa sub un copac. dar pentru ca nu-i deschise nimeni. intra. iar o pisica mare dormea deasupra caminului. la un joc de crochet.O parte a ciupercii te va face mai inalta. lua o imbucatura din cealalta jumatate de ciuperca si ciuguli din ea pana ajunse la inaltimea ei obisnuita. cu un zambet pe fata. Apoi se indeparta tarandu-se alene. descoperi ca ajunsese cu capul deasupra varfurilor copacilor. Speriata. spuse aceasta somnoroasa. Holul dadea intr-o bucatarie. Mare ii fu mirarea lui Alice cand constata ca pisica sedea acum pe creanga unui copac. isi spuse Alice. pe care se afla o scrisoare si spuse.

Chem martorul urmator! striga ascutit Iepurele. Alice! . . . spuse Ducesa. asezata pe o masa.Aici! tipa Alice. spuse Regele catre jurati.Juvetele de Inima Rosie a furat tarta Reginei. dar mai apoi se indrepta de spate si zise: . Vazand-o ca nu joaca.Regina nu poate suferi trandafirii albi. flamingoul meu a zburat. Toata lumea se repezi in sala de judecata. Uimita.… sigur ca o sa castige. . unde Juvete in lanturi statea in fata Regelui si a Reginei. Ducesa si Iepurele Alb intrara si ei in jocul de crochet. 234 . Alice incepu sa planga. . Chiar atunci se auzi in departare un strigat: "incepe procesul!". raspunse Alice. E atat de… Dar o zari pe Regina care tragea cu urechea si continua: .si ciuguli din ciuperca pana ajunse inalta de-o schioapa. iar ariciul a luat-o la sanatoasa. Alice simti ca i se face foame. Ca de nu.Dar. trona in mijlocul salii. In spatele ei sedeau juratii. in sfarsit. scriind preocupati pe tablitele lor. .Ce faceti aici? ii intreba.Atunci. Va rog sa dati verdictul! Pe neasteptate. Regina tipa: . sarind cu atata graba. jocul era destul de greu.Nici nu-ti inchipui cat de mult ma bucur sa te revad. iar portile erau soldatii care faceau podul. Privind scena. incat nici nu mai are rost sa mai jucam.Si cum iti place Regina? intreba Iepurele. protesta Alice.La locurile voastre striga Regina. deschise usita si patrunse in gradina minunata. . Apoi. hai sa jucam crochet! stiga Regina. Vazand-o pe Alice. Alice vazu cum gradinarii dadeau peste trandafirii albi cu vopsea rosie. Ducesa o cuprinse cu bratul. Alice simti cum incepe sa creasca iar. O tarta mare.Prostii! . . Pentru Alice. . bilele erau arici. ca rasturna boxa cu jurati. Ciocanele erau de fapt flamingi. spuse un gradinar.Taiati-i capul! . va tai tuturor capetele! Alice nu-si mai gasea ciocanul si bila.Deloc. Majestatea voastra.

Dar mai bine s-o iau de la inceput. care statea la fereastra si broda. din vremuri de demult. Alba ca zapada si cei sapte pitici de Fratii Grimm De cand ne stim. fratii mei si cu mine muncim in adancul muntilor pentru a aduce de acolo la lumina aur si nestemate. ". tot pachetul acela de carti de joc se arunca asupra ei. 235 .. Si. Nu sunteti decat un pachet de carti de joc! Auzind acestea.. " Ah. intr-o buna zi.. se intepa cu acul.. pe care o boteza Alba ca Zapada. Noi nu putem admira schimbarea anotimpurilor si nimic nu ne modifica obiceiurile.. Noua regina era tare trufasa si nu era multumita ca este doar frumoasa: voia sa fie cea mai frumoasa. Dupa multi ani. alaturi de sora ei.Cui ii pasa de voi? Spuse Alice.Trebuie sa mi-l povestesti pe tot la ceai. o regina frumoasa si inteleapta.Taiati-i capul! zbiera Regina. . regele isi lua o noua sotie.Ce vis curios am avut. iar cateva picaturi de sange inrosira zapada de pe pervazul ferestrei. Avea in iatacul ei o oglinda fermecata careia ii cerea mereu sfatul. . Numai ca.. E o munca anevoioasa care ne tine in intunericul din strafundul pamantului ceasuri indelungate in fiecare zi a anului. in timp ce-si beau ceaiul. Dintr-o data. Alice ii povesti minunatele ei aventuri in Tara Minunilor. deas avea o fetita cu pielea alba ca zapada. Si iata dorinta i se implini: regina nascu o fetita intocmai cum o visase. biata regina se stinse din viata dupa ce isi vazu fetita. cu buzele rosii ca sangele si cu parul negru ca abanosul. care crescuse de-acum la inaltimea ei obisnuita... Alice se trezi la poalele copacului. isi zise ea. vai. iar Alice se porni sa tipe. Numai ca. incercand sa le indeparteze. ii raspunse sora ei. . Intr-o zi de iarna.. spuse ea.

mai bine fugi! . vazand chipul dragalas si nevinovat al printesei. am primit porunca sa te iau cu mine la padure. Urmeaza-ma! Cand sa-si scoata pumnalul. spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Aceasta ii raspunse: . du-o in padure si omoar-o! Si ca sa te cred ca ai omorat-o. spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Si in fiecare zi. vanatorul fu cuprins de mila. Trebuie sa-i dai ascultare reginei. alergand cat o tineau picioarele. o dobora si-i lua inima. Regina cea rea fu cuprinsa de furie.Porunca era sa-ti iau viata! Numai ca eu nu pot face una ca asta! Fugi si nu te mai intoarce niciodata la castel! Alba ca zapada si cei sapte pitici Atunci.Alba ca zapada si cei sapte pitici In fiecare zi se admira indelung in oglinda si o intreba: . Pe drumul de intoarcere.Oglinda. Si iata intr-o buna zi. pe cand regina isi intreba oglinda: .Maria Ta. fara sa se mai uite in urma. oglinjoara mea. nu te insel niciodata: esti foarte frumoasa. Dadu porunca sa i se infatiseze unul dintre vanatori: . vanatorul prinse o caprioara. pe care o aseza intr-un sipetel. 236 . . In vremea asta. eu iti sunt credincioasa. Porunca ti-a fost indeplinita.Ia-o cu tine pe Alba ca Zapada. Cu aceasta in mana se infatisa reginei. dar porunca reginei? . oglinjoara mea.Oglinda. .Regina.Alba ca Zapada. Alba ca Zapada se pierdu in padure. trufasa regina isi vedea mai apoi de treburile ei. tu esti cea mai frumoasa din lume! Multumita. sa-mi aduci dovada inima ei! porunci ea. . dar Alba ca Zapada este cea mai frumoasa. oglinda ii raspundea: .Bine.Printesa. iata inima Albei ca Zapada. Alba ca Zapada crestea si se facea pe zi ce trece mai frumoasa si mai inteleapta. Vanatorul cobora in livada unde Alba ca Zapada culegea mere.Regina.

dupa ce am trudit din greu in maruntaiele pamantului.. .Cu totul de acord! . Alba ca Zapada batu la usa casutei din padure. cei sase frati ai mei si cu mine ne-am intors acasa.Oglinda.Sunt de aceeasi parere! .Alba ca Zapada rataci multa vreme prin padure. Caci vreau sa fiu cea mai frumoasa din lume. . Si i-o arata pe Alba ca Zapada in fata casutei din padure. apasa clanta si intra. o sa ma ocup eu insami de treaba asta. Vietuitoarele padurii o urmareau curioase.Ah! Ce bine e din nou acasa! Tot ce imi doresc e sa mananc si sa dorm. Cand termina. Infometata. spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Iar oglinda ii raspundea: .Alba ca Zapada! Asadar vanatorul n-a ucis-o! Daca asa stau lucrurile. adormi pe un patuc.Ce frumoasa este! Oare unde se duce asa de una singura? Si iata ca Alba ca Zapada zari printre copaci acoperisul unei casute. regina cea rea isi intreba oglinda: . Punand mana pe o matura. la castel. musca dintr-o painita si bau dintr-un ulcior cu lapte. Cum nimeni nu-i raspunse. La sfarsitul zilei.Si eu! .. oglinjoara mea.E adevarat! 237 . Si ce vraiste in casuta asta! O sa fac eu curatenie! " se hotara ea.Ce casa draguta! exclama ea cu incantare. nu te insel niciodata: esti foarte frumoasa. . Alba ca Zapada se apuca de treaba: matura praful din toate ungherele. eu iti sunt credincioasa. " Ce mic e totul aici! se mira ea. . dar ce mica este! Cine poate locui acolo? In vremea asta. .Si eu! . dar tot Alba ca Zapada este cea mai frumoasa.Regina. cuprinsa de oboseala. spala si orandui totul.

Noi suntem cei sapte pitici.Sunt de nerecunoscut! Intr-adevar. la castel. In vremea asta. iar tu te afli la noi acasa.Cine sa fie? N-am mai vazut-o pana acum! .Si inca cum! . .Oh! Usa e intredeschisa! A intrat cineva in casa! Alba ca zapada si cei sapte pitici Cam speriati. . Doar casa arata parca altfel decat o stiam..Totul e curat luna! Cineva a facut curatenie aici! In camera de culcare am dat de o fetiscana adormita intr-un patuc. 238 . va multumesc! Sunteti buni la inima si milosi! A doua zi dimineata. . sper ca nu v-ati suparat. O s-o ispitesc pe prostuta aceea cu fleacurile astea.Da.Sst! O s-o trezesti.. precum zapada. Caci regina luase cu ea tot soiul de podoabe.Deloc! Acum o sa putem petrece! Muzica! Dupa ce am dantuit si ne-am distrat bine.. am plecat catre mina mult mai veseli decat de obicei. regina cea rea ajunse in padure. . cu palaria asta urata si cu salul mancat de molii. la casa piticilor..Oh! Ce mititei sunteti! glasui Alba ca Zapada deschizandu-si ochii. nimeni nu ma va recunoaste. Din cele ce le plac fetelor. Tu ai facut curatenie in casa? . Avea pielea foarte alba.. .Ce frumoasa e! Dar si ce inalta! . iar noi i-am zis: . Nimeni. .O. Cine sunteti? ... iar parul ii era negru ca abanosul.. regina cea rea punea la cale o rezbunare cumplita.. am impins usa. Cu infatisarea ei schimbata.Nu vrei sa ramai aici la noi? O sa te ocupi de gospodarie in timp ce noi vom cobora in mina. Alba ca Zapada ne-a spus povestea ei. eu.

Insa regina strangea.. dar tot Alba ca Zapada este cea mai frumoasa. regina isi intreba iarasi oglinda: . se gandi Alba ca Zapada..Regina.. Si iarasi lua calea padurii. A doua zi se deghiza din nou intr-o femeie batrana si zdrentaroasa si isi puse o masca pe ochi.. nu te insel niciodata: esti foarte frumoasa. si stranse.. Care-ti place? Caci. o sa te simti mai bine.De vanzare! Piepteni. increzatoare. fara sa stea pe ganduri. ca si in alte dati. Alba ca Zapada ii deschise deja usa casutei. ce frumoase sunt. . Regina fu cuprinsa de o furie neagra. ii raspundse: . Si proptindu-se bine. fata mea.. si stranse! Biata Alba ca Zapada incerca sa strige: . te ajut eu sa-i strangi sireturile. nesuferita de regina disparu.. eu iti sunt credincioasa. .. .Adu un pahar cu apa! Poftim.. trebuie s-o spunem. oglinjoara mea.Dar ce se intampla? Ce faci? Da-i drumul! Convinsa ca a terminat cu Alba ca Zapada si profitand de inghesuiala.. strangea mereu. Alba ca Zapada.Incearc-o pe asta. gusta din marul asta frumos ca sa te convingi cat este de bun. Ia priveste cingatorile astea frumoase.. iar babuta asta pare tare sarmana! " . bea.Oglinda. Nici nu musca bine din mar ca si 239 .Poftim. Reintoarsa la castel.Ajutor! Nu mai pot respira! Ma sufoc. asa-zisa negustoreasa incepu sa traga de sireturile cingatorii. nu-si mai aminti de sfaturile noastre si intinse mana catre frumosul fruct otravit. spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Insa oglinda.Dezleaga-i repede cingatoarea! Iute! . . fata frumoasa! N-ai vrea sa cumperi niste mere? " Oh.Bine te-am gasit. cingatori! Cine vrea piepteni frumosi? Ziua buna. Tocmai atunci ne-am intors si noi de la mina. Apoi lua un mar frumos si rosu la culoare pe care il inmuie in otrava si il aseza peste alte mere intr-un cosulet.

Baba asta urata si rea e desigur regina! . Ingrozita.Regina. am incercat zadarnic s-o readucem la viata pe Alba ca Zapada. pe varf de munte. de acum inainte. daramite s-o mai si prindem. piticii. Regina cea rea incepu sa rada: . atat de 240 . Noi. un tanar print trecu pe acolo.cazu si ramase nemiscata. intr-o buna zi. Toata viata am jelit-o. Statea intinsa pe jos. ducandu-se la vanatoare. Nici nu le venea sa creada ca Alba ca Zapada cea buna si frumoasa nu mai traia! . in vreme ce micile animale ale padurii se apropiau intristate. astfel ca oricine s-o poata admira. Vazand-o pe Alba ca Zapada odihnind in sicriul de cristal. spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Insa oglinda ii raspundse: .Cu siguranta i-a facut rau Albei ca Zapada! Cand ne auzi vocile. oglinjoara mea. chipul iti va fi la fel de had cum ti-e inima. regina isi zvarli cosuletul cu mere si o lua la sanatoasa cat putu de repede. Dar. si era cu adevarat lipsita de viata. alaturi de vietuitoarele padurii. regina isi smulse masca si scoase un tipat: oglinda ii arata un chip hidos si zbarcit si asa avea sa ramana pe veci.Alba ca Zapada voastra nu mai e! ne-a mai strigat ea cu rautate inainte de a se face nevazuta prin padure.Oglinda. Pentru noi piticii era tare greu sa ne tinem dupa ea. incat nu ne-am putut hotara s-o ingropam. . In zori am asezat-o intr-un sicriu de cristal. Otrava fuse tare puternica. regina se napusti la oglinda ei fermecata fara sa-si scoata mai intai straiele de cersatoare. nu te insel niciodata: esti foarte frumoasa. .In sfarsit! Acum eu sunt cea mai frumoasa! Apoi se grabi s-o ia din loc. Alba ca Zapada nu mai poate fi cea mai frumoasa. Era atat de frumoasa. acolo unde cazuse. Sigura de victorie. eu iti sunt credincioasa. Ce pustie avea sa fie casa fara ea! Dar iata ca.

Cu mare delicatete. . . 241 .Vrei sa fi printesa mea? Imparatia mea te asteapta.Mai baiete. I-am istorisit toata povestea. De atunci nu ne saturam niciodata sa ne amintim de povestea ei si s-o istorisim tuturor. printul o readuse la viata. Si atunci..Cum sa nu domnule! Fac orice munca ca sa castig cativa banuti. am ramas iarasi fara Alba ca Zapada. nu se mai putu dezlipi de locul acela." Aladin si lampa fermecata P. Alba ca Zapada era vie. Intr-o zi. se intalni cu dervisul. Kerr Traia odata in tara sultanului un baiat pe nume Aladin. miscarea facu sa cada din gatul printesei bucatica de mar otravit. obrajii i se imbujorara. este atat de frumoasa!. . o cuprinse in brate. zise el atunci.. chipul printului se lumina de un zambet. Dervisul purta o pelerina de matase si un turban mandru pe cap.Ridicati capacul.. pe cand se juca cu prietenii in piata din centrul orasului. Cand il vazu pe print.. as vrea s-o vad mai de aproape. nu esti cumva baiatul croitorului Mustafa? Ai vrea sa castigi cateva rupii? .Cat despre noi piticii. raspunse Aladin. El se adresa lui Aladin: . Pe data Alba ca Zapada deschise ochii. B.. Numai ca de data asta eram tare fericiti pentru ea! Totul e bine cand se termina cu bine.Atunci asculta-ma cu atentie! Tot ceea ce ai de facut e sa ma ajuti sa cautam o lampa veche.. El era tare sarac si-si petrecea timpul hoinarind din loc in loc si jucandu-se.frumoasa incat parea ca doarme. .

tare veche si ruginita.Ajuta-ma.Daca nu-mi dai lampa. sa ies de aici. dervisul ii dadu lui Aladin un inel care sa-l fereasca de toate relele.Mai intai dami lampa obraznicule! Striga dervisul. In timp ce dervisul rostea formula magica. . . poti sa le iei pe toate. . domnule. Apuca lampa si se indrepta spre iesire. te rog. Era atat de preocupat de joaca sa. . Dervisul il striga pe Aladin si ii ceru sa coboare in grota. Aladin incepu sa dea inapoi inspaimantat.Da-mi lampa! Ii porunci dervisul.Lampa aceasta este ascunsa intr-o grota cu alte giuvaieruri. La rostirea acestor cuvinte. Dervisul il asepta afara si il tot grabea: . il ruga Aladin pe dervis.Aladin grabeste-te sa-mi aduci lampa! Baiatul se uita in jurul lui si gasi o lampa cu ulei.Asa sa fie. Intrarea din fata grotei era acoperita cu o placa de piatra si putea fi data la o parte doar daca se rostea formula magica. Aladin facu in tocmai si incepu sa coboare treptele. placa de piatra se ridica si bloca iesirea din grota. indreptandu-se spre un loc parasit. de ce tocmai lampa aceasta veche si ruginita iti trebuie? Sunt aici atatea alte minunatii!… "Poate o fi fermecata?…" se gandi in sinea sa Aladin. si incepu sa strige catva timp. Inainte de a patrunde in grota. Aladin se opri pe marginea lacului si incepu sa se joace aruncand pietre in apa. dar apoi isi dadu seama ca totul era in zadar si ca nimeni nu-l putea auzi. Mie nu-mi trebuie decat lampa. Aladin ramase in intuneric.Domnule. sa pieri odata cu ea! Il ameninta dervisul si incepu sa bolboroseasca formule magice. . Vei gasi acolo o multime de bijuterii. incat nici nu baga de seama ca dervisul rostise formula magica si ca usa grotei se deschise. Incepu sa i se faca frig si chiar in momentul in care isi freca 242 . Tu esti singurul om care poti sa mi-o aduci. si ii striga dervisului: . Aladin urma pe dervis in afara orasului. Aladin si lampa fermecata La auzul acestei voci poruncitoare.

Apoi i se adresa lui Aladin astfel: . dar in calipa urmatoare Aladin se gasi acasa cu felinarul in mana si cu inelul pe deget.Eu sunt spiridusul lampii si de azi incepand tu esti stapanul meu. ce puse mana pe lampa se ivi spiridusul: .Cumpar felinare vechi si dau in schimb felinare noi! Striga el. Spiridusul nu zise nimic.mainile cu disperare.Eu sunt spiridusul aceste lampi si de azi incepand te voi servi pe tine. Intr-o zi. din inelul pe care il primise de la dervis iesi un spiridus. Intr-o frumoasa dimineta. Ii povesti mamei sale intamplarea ciudata prin care trecuse iar aceasta in timp ce il asculta pe baiat incepu sa curete lampa prafuita.Eu sunt spiritul acestui si voi satisface dorinta celui care il poarta. Ori de cate ori se adresau lampii. pe cand printesa se gasea singura acasa. Cine vrea sa faca schimb cu mine? Iasmina care nu stia de secretul lui Aladin. In timp ce lustruia lampa aceasta incepu sa fumege si din fum incepu sa se ridice un gnom. Anii au trecut si Aladin se facu un tanar chipes. Aladin si mama sa nu au mai dus lipsa de nimic. Ochii ii ardeau in orbite si tinea mainile incrucisate pe piept. Din acel moment si Aladin si Iasmina se mutara in palatul daruit de spiridus. . Printesa era asa de frumoasa ca lui Aladin ii cazu draga de indata ce o vazu. schimba iutevechea lampa cu una noua si aratoasa. .As vrea sa ma duc acasa rosti Aladin. Cine credeti ca era negustorul? Era chiar dervisul cel rau! Aladin si lampa fermecata Acesta. un negustor batran batu la usa palatului: . Astept ordinele tale! De atunci. Si sultanului ii fu pe plac tanarul asa ca ii dadu binecuvantarea tinerei perechi. Aladin o zari in piata publica pe Iasmina. eu sunt noul tau stapan! Striga dervisul. Iti astept ordinele! . aceasta le satisfacea toate dorintele.Spiridusule. si vreau sa ma duc pe un taram indepartat impreuna cu printesa si cu acest palat! 243 . prea frumoasa fata a sultanului.

Pe vremea aceea. ce se razgandi. care tocmai pregatea ceaiul. in zilele lui. Aladin se trezi in bucataria dervisului. Auzind si el de fagaduinta imparateasca.Greuceanu Multi voinici se potricalisera semetindu-se cu usurinta ca va scoate la capat o asemenea insarcinare.Scumpa mea pune praful acesta in ceaiul dervisului o ruga Aladin pe sotia sa. Tramise deci oameni prin toate tarile si ravase prin orase. sultanul incepu sa-i curga lacrimile de bucurie.Du-ma la iubita mea. Cat ai zice peste. iara cine va umbla si nu va izbandi nimic. ca sa dea de stire tuturor ca oricine se va gasi sa scoata soarele si luna de la zmei. iar Aladin si Iasmina au trait in pace si fericire pana la adanci batranete. La vederea lor. langa scumpa sa sotie. El era foarte mahnit ca. iar poporul ii sarbatori asa cum se cuvine. hat in sus. se afla un viteaz pre nume Greuceanu. bau ceaiul si in cateva secunde dormea dus. . Cand se intoarse dervisul. niste zmei furasera soarele si luna de pe cer. hat in jos. . da din colt in colt si nu stia de unde s-o inceapa si unde s-o sfarseasca. ce se gandi. Aladin lua lampa si il ruga pe spiridus sa-i duca acasa. nu pot trai fara ea. Despre dervisul cel rau nu amai auzit nimeni niciodata. imparatul insa se tinu de cuvant. acela va lua pe fiie-sa de nevasta si inca jumatate din imparatia lui. ii ceru el inelului.Cand Aladin ajunse acasa vazu ca palatul si printesa disparusera. acela sa stie ca i se va taia capul. cat se poate de repede. S-a uitat in jur neajutorat si apoi si-a amintit de inel. si cand la treaba. ca numai isi lua inima in 244 . vezi ca nu toate mustele fac miere. Greuceanu de Petre Ispirescu A fost un imparat si se numea imparatul Rosu.

De voi izbuti sa induplec pe imparatul a ierta pe acesti oameni de la moarte. aide. grai cu cuvintele lui mieroase cele urmatoare: . marite doamne. niciodata nu strica cineva sa faca o incercare". ca era si mester la cuvant Greuceanu nostru. Ei erau tristi. Nu mai putura oamenii de bucurie cand auzira ca Greuceanu a maglisit pe imparatul pana intr-atata. si eu. si mi-ar fi voia sa-mi incerc si eu norocul. 245 . sanatate buna! Ma voi duce de unde am venit. poftorindu-si unele ca acestea. incat l-a facut sa-i ierte. Aceasta izbanda o lua drept semn bun. si ca mai mare va fi vaza lui in lume de s-ar arata milostiv catre popor. doar-doar va da Dumnezeu sa ajungem a putea pedepsi pe acei blestemati de zmei. si Greuceanu. aide. cuget a ma duce intru cautarea acestor talhari de zmei. Pe drum se intalni cu doi oameni pe cari slujitorii imparatesti ii ducea la imparatul ca sa-i taie. asa cuvinte bune si dulci scoase si atata mestesug puse in vorbirea sa. Si astfel. dara Greuceanu ii mangaie cu niste vorbe asa de dulci. si stiu ca cu moarte au murit. Asta sa fie in norocul meu. nfatisandu-se la imparatul. ca mai de folos i-ar fi lui sa aiba doi supusi mai mult. fiindca n-au putut sa-si indeplineasca legamintele ce au facut catre maria ta. ajunge la curtea imparateasca. bietii oameni. incat le mai veni nitica inima. ma voi incumeta sa ma insarcinez si cu cealalta treaba. si pleca si el la imparatul sa se inchine cu slujba. sa traiesti intru multi ani pe luminatul scaunul acestei imparatii. El isi puse nadejdea in intamplarea aceasta si isi zise: "imi voi incerca norocul. Multi voinici s-au legat catre maria ta sa scoata de la zmei soarele si luna pe care le-a hrapit de pe cer. mergand a doua oara la imparatul. Multumira lui Greuceanu din toata inima si ii fagaduira ca toata viata lor se vor ruga lui Dumnezeu pentru dansul ca sa mearga din izbanda in izbanda. incumetandu-se pe ajutorul lui Dumnezeu si pe voinicia sa. pentru ca fugisera de la o batalie ce o avusese imparatul acesta cu niste gadine. pentru nesocotita lor indrazneala. atatea ii povesti. Dar fiimi milostiv si mana de ajutor. iara de nu. ceea ce si facura.Marite doamne.dinti. incat si imparatul crezu ca pe nedrept ar fi sa omoare pe acei oameni.

raspunse imparatul. si plansera ca niste copii. sa se stie ca unul din ei este pierit". si apoi se despartira. isi impartira cate o basma si se intelesera zicand: "Atunci cand basmalele vor fi rupte pe margini. pana ce li se facu calea cruci. care s-ar intoarce mai intai si va gasi cutitul ruginit sa nu mai astepte pe cellalt. marite imparate. Acest faur. Greuceanu lua cu dansul si pe fratele sau si merse. Si. sa mai traga nadejde unul de altul ca se vor mai intalni. fiindca aceasta insemneaza ca a murit". Mai infipse si un cutit in pamant si zisera: "Acela din noi. Vazand statornica hotarare a imparatului si dreptatea celor vorovite de dansul. ci numai si numai pentru ca voiesc sa fiu drept. dupa ce se imbratisara. pana ce ajunse la Faurul-pamantului. Trei zile si trei nopti au stat inchisi intr-o camara Greuceanu cu Faurul-pamantului si se sfatuira. Indata dupa plecarea Greuceanului. Faurul-pamantului se apuca si facu chipul lui Greuceanu numai si numai din fier. si aceasta nu pentru altceva. Aici se oprira si poposira. umbland mai multa vreme in sec. Greuceanu cuvanta cu glas voinicesc: . Iara Greuceanu si frate-sau mersera cale lunga. Apoi Greuceanu apuca la dreapta si frate-sau la stanga. fiind cel mai mare mester de pe pamant. se asezara pe iarba si facura o gustarica din merindele ce mai aveau..Fie. Greuceanu si frate-sau o luara la drum. nu pot sa schimb nici o iota. departata. nici o cirta din hotararea mea. aici se oprira. merse cale lunga. Se invoira. cu care era frate de cruce. Fratele Greuceanului. ca sa scape cu fata curata din aceasta intreprindere. chiar de as sti ca voi pieri. merse. Mai nainte d-a se desparti.Dragul meu Greucene. la mine partinire nu este scris. iara cand basmalele vor fi rupte in mijloc. dupa ce se odihnira cateva zile si mai planuira ceea ce era de facut. apoi porunci sa arza cusnita ziua si noaptea si sa tina chipul acesta fara curmare in foc. Poruncile mele voi sa fie una pentru toata imparatia mea. era si nazdravan. dupa ce puse la cale tot ce gasi ca e bine sa faca. si preste cateva zile si pleca. se intoarse la locul de despartire si. si mai lunga. se puse a-l astepta acolo cu 246 . tot nu ma voi lasa pana nu voi duce la capat bun sarcina ce imi iau de buna-voia mea. gasind cutitul curat.

uitandu-se. Pasamite aveau zmeii cunostinta de vitejia lui Greuceanu. din cele ce auzise. Apoi intrara catestrele zmeoaicele in casa si se pusera la sfat.bucurie. Vezi ca el ascultase nazdravaniile ce-l invatase Faurul-pamantului. Dara zmeul.Ah. Daca ajunse aici. sau in lupta sa ne luptam.Maiculita si surioara. dar si pe acela c-o lovitura il voi culca la pamant. iata mare. maniindu-se. Asteptand Greuceanu acolo. numai de Greuceanu de Aur. Facandu-se porumbel. Atunci. iesind fata de zmeu cea mare si. iesi pe pod si striga: .Ba in lupta. altul la miezul noptii si tartorul cel mare despre ziua. Fata cea mica zise: . zise: . Acolo se ascunse intr-o crapatura de grinda de la tavanul casei si asculta la sfatul lor. ca zmeul cel mai mic se intorcea si. asezate unde-si intarcase dracul copiii. ajungand calul la marginea podului. Cum se vede treaba. pasarea asta gingasa nu mi se pare ogurlie pentru casa noastra. Pana acuma ne-a fost si noua! D-aici inainte numai Dumnezeu sasi faca mila de noi si d-ai nostri. manca-o-ar lupii carnea calului! Pe lumea asta nu mi-e frica de nimeni. in sabii sa ne taiem. se duse pe o poteca care-l scoase tocmai la casele zmeilor. stia acum ca zmeii se dusesera la vanat in Codru Verde si aveau sa se intoarca unul de cu seara.Vino. Dupa ce lua in cap tot ce auzi. unde sforai o data si sari inapoi de sapte pasi. ca sa vina sa vaza minunea. Aduse zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana in genuchi. ci mai mult seamana a fi ochii lui Greuceanu cel de aur. Se apropiara unul de altul si se luara la tranta. iesi afara si se duse pe drumul ce ducea la Codru Verde si acolo se ascunse subt un pod. Greuceanu se dete de trei ori peste cap si se facu un porumbel. ca e mai dreapta. Greuceanu zbura si se puse pe un pom care era tocmai in fata caselor. auzind. zmeule viteaz. Iara Greuceanu se duse. . Greuceanu numaidecat se dete iarasi de trei ori preste cap si se facu o musca si intra in camara zmeilor. Aduse si Greuceanu pe zmeu 247 . ca vazuse soarele si luna la locul lor pe cer. Ochii ei nu seamana a de pasare. Greuceanu. se intoarse repede si chema pe muma-sa si pe sora-sa cea mica.

pasare cernita.Ah. se puse iarasi de se odihni. Iesind de sub pod.si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul. se puse sa se odihneasca. si cand ajunse la capul podului. venea tat-al zmeilor. Cand despre zori. apoi se luara la lupta: se zguduiau unul pre altul de se cutremura pamantul. si unde racni: . se umfla si se incorda in vine si nu pati nimic. Aruncandu-i si mortaciunea acestuia si a calului sau sub pod. adu-mi tu mie un cioc de apa si-ti voi da de mancare un voinic cu calul lui cu tot. se lua la tranta si cu acest zmeu. unde mi-aduse si el pe zmeu o data. ori in lupta sa ne luptam. zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana la brau. de-i parai oasele. Si unde mi-aduse. doara de Greuceanu de Aur. in suliti sa ne lovim. mi-l tranti si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul cu palosul. apoi Greuceanu stranse o data pe zmeu. ca un tartor. mancare-ar lupii carnea calului. ca pe lumea asta nu mi-e frica de nimenea. si calul lui sari de saptesprezece pasi inapoi. veni si fratele cel mare al zmeului. sarind repede. dupa ce arunca lesul zmeului si al calului sub pod. Zise si Greuceanu: 248 . iara Greuceanu ii raspunse si lui ca si celui dintai. Asa lupta nici ca s-a mai vazut. El zise ca si frate-sau. si inca si pe acesta numai sa-l iau la ochi cu sageata si il voi culca la pamant. bagand de seama ce are de gand zmeul. mare. ii zise: . corbule. dara acesta. si vazandu-l. Se necaji zmeul de aceasta intamplare cat un lucru mare. sari calul lui saptezeci si sapte de pasi inapoi. in sabii sa ne taiem. iesind si Greuceanu de sub pod. Sosi zmeul si se luara la bataie: in sabii se batura ce se batura si se rupsera sabiile. Cand. Atunci. in puterea noptii. Atunci trecu pe dasupra lor un corb carele se legana prin vazduh si cauta la lupta lor. si se luptara.Deh! zmeule viteaz. Dara Greuceanu. vino sa ne batem. unde venea. [de] catranit ce era. tocmai cand el nu se astepta.Corbule. zmeul ii zise: . Apoi. pana ce ajunse vremea la namiezi. si stranse zmeul pe Greuceanu o data. in suliti se lovira ce se lovira si se rupsera sulitile. si ostenira. nene. si se luptara.

tinandul asa. si. Acolo inauntru sunt inchise. Iara el. zmeule spurcat.Spune-mi-vei ori nu. nene. ducandu-se Greuceanu la cula din Codru Verde. caci insetosasera. deschise usa cu degetul zmeului si gasi acolo soarele si luna.In Codru Verde este o cula. Dete corbului. aduse lui Greuceanu un cioc de apa dulce si ii astampara setea. se veselira si laudara pe Dumnezeu ca a dat atata tarie lui Greuceanu de a izbandit impotriva impielitatilor vrajmasi ai omenirii. nevoie mare. o data pe zmeu. corbule. care auzise pe zmeoaice ce planuisera. Cheia este degetul meu cel mic de la mana dreapta. o lua la drum. Atunci trase palosul si lovi parul la radacina. imputernicindu-se. In cale.Spune-mi. Atunci Greuceanu mai prinse la suflet. intinsera pasul la drum ca sa se intoarca la imparatul. si. eu tot le voi gasi. spre a-si mai momi foamea. Apoi ii zise: . unde ai ascuns tu soarele si luna.Corbule. ci zise ca le va culege el. Auzind corbul aceste cuvinte.. Atunci zmeul. caci azi nu mai ai scapare din mana mea. unde ridica. iara pana una. multumit ca a scos la bun capat slujba. ca sa mai rasufle si caii. ce 249 . Cum auzi Greuceanu unele ca acestea. dara Greuceanu ii mai zise: . mie sa-mi aduci un cioc de apa dulce. ii reteza capul. Lua in mana dreapta soarele si in cea stanga luna. se imbratisara si. Fratele Greuceanului zise ca ar fi bine sa mai poposeasca putin la umbra acestui par. dara nu lasa pe frate-sau sa culeaga pere. Se codea zmeul. Cand. ingana verzi si uscate. alta sa culeaga si cateva pere. Greuceanu. apoi ii taie degetul si-l lua la sine. si inca si capul reteza-ti-l-voi. zise: . cand vazura iarasi soarele si luna pe cer. Oamenii. se invoi a se odihni. si trantindu-mi-l il baga in pamant pana in gat si-i puse piciorul pe cap. le arunca pe cer si se bucura cu bucurie mare. Gasind pe frate-sau la semnul de introlocare. toate starvurile. dete peste un par plin de pere de aur. tot mai nadajduindu-se a scapa cu viata daca ii va spune. caci eu ti-oi da de mancare trei lesuri de zmeu si trei de cal. dupa fagaduiala. cumparand doi cai ce mergeau ca sageata de iute. intorcandu-se inapoi.

daca aceasta gradina va fi sadita de maini omenesti si daca acel izvor va fi lasat de Dumnezeu.sa vezi d-ta? unde incepu a curge niste sange si venin scarbos si un glas se auzi din pom. Pe urma lor iaca si zmeoaica. Iar noi sa bem nitica apa rece si sa culegem flori. i scapand si d-aceasta pacoste. cum descalecara. Apoi. cand ce sa vezi d-ta? Unde se luase dupa dansii scorpia de muma a zmeoaicelor cu o falca in cer si cu alta in pamant ca sa inghita pe Greuceanu si mai multe nu. iara frate-sau incremeni de mirare. Fratele Greuceanului zise: . si avea de ce sa fie catranita si amarata: cac nu mai avea nici sot. Aci. precum ai mancat si pre barbatul meu. repede ca vantul. nici gineri. incalecara si plecara la drum. Si nimic nu mai ramase din acel par. si umplu vazduhul de un miros gretos. caci ea se facuse gradina si izvor ca sa invenineze pe Greuceanu si sa-l omoare.Ce sa vaz. Atunci dete bice cailor cari mergeau repede ca vantul si lin ca gandul. ca sa ne mai odihnim caisorii. nestiind ce sunt toate acestea. zicand: . frate. Acesta ii spuse ca se apropie norul ca o flacaraie. decat praf si cenuse.Ia te uita. Dupa ce plecara si mersera ce mersera. apoi. mai facand un vant cailor. Praf si tarana ramase si din fata cea mai mare de zmeu. zise fratina-sau: .Asa sa facem. lovi in tulpina unei flori care se parea mai frumoasa si o culca la pamant. dupa aceea impunse si in fundul fantanei si a marginilor ei. tragand palosul. frate. iata un nor vine dupa noi ca un vartej. Greucene. . Greuceanu simtind ca s-a luat dupa dansii zmeoaica cea batrana. dara in loc de apa incepu a clocoti un sange mohorat. De-i ajungea. ii prapadea! Nici oscior nu mai ramanea din ei. ii raspunse el. nici fete. inapoi si spune-mi ce vezi. ajunsera la Faurul-pamantului. Acum insa n-avea ce le mai face. 250 . raspunse Greuceanu. ca si din tulpina florii.Ma mancasi fripta. se inchise in fauriste. detera preste o gradina foarte frumoasa cu flori si cu fluturei si cu apa limpede si rece. frate. dara Greuceanu mai zise o data fratelui sau sa se uite in urma.Sa ne oprim aici nitel. .

Acestuia ii fu frica sa dea piept cu Greuceanu. vericule. din greseala. Ascultati acum si va 251 . ii scoase cuiul din capul osiei de dindarat si-l arunca departe in urma. Apoi tot el zise Greuceanului: . Puse Greuceanu cuiul la capul osiei. iara el ramase mai in urma. merse. Atunci porunci calfilor sa faca lui Greuceanu o caruta cu trei cai cu totul si cu totul de fier. apoi. ce arsese in foc de sarea scantei din el. Greuceanu sarind din caruta. se urca in caruta. isi uita acolo palosul. ti-ai pierdut cuiul. Greuceanu se urca in trasura cu frate-sau cel bun si porni la Rosu-imparat ca sa-si priimeasca rasplata. pana ce li se infurci calea. Dara Faurul-pamantului se atinea cu chipul lui Greuceanu cel de fier. Iara cand el isi cauta cuiul. Merse. Greuceanu desprinse de la caruta un cal si-l dete fratelui sau. Luandu-si ziua buna de la frate-sau de cruce. Faurul-pamantului deschise usa fauristei. inghiort! inghiti si pe loc si crapa. sufla asupra lor si le dete duh de viata. Nu trecu mult si starvul zmeoaicei se prefacu intrun munte de fier si astfel scapara si de dansa. iesi afara si se veselira trei zile si trei nopti de asa mare izbanda. du-te de ti-l cauta. il intepeni bine. asezandu-se in marginea drumului. El mai cu seama era nebun de bucurie pentru muntele de fier. Faurulpamantului. Cand zmeoaica puse gura la spartura ca sa soarba pe Greuceanu. ca sa nu scape nici el neatins de rautatea lui cea draceasca. Dupa ce fura gata. se dete de trei ori peste cap si se schimba intr-o stana de piatra. trecu pre langa un diavol schiop carele tinea calea drumetilor ca sa le faca neajunsuri. rasturnat in caruta. Ea. Greuceanu se prefacu ca se indupleca si facu o gaura in parete.Mai. ca sa duca imparatului Rosu vestea cea buna a sosirii lui Greuceanu cu izbanda savarsita. Faurul-pamantului ii baga in gura chipul de fier rosu ca focul si i-l vari pe gat. diavolul ii fura palosul. Aci se oprira si poposira. inaintand el alene. si pe ici ti-e drumul! Nu baga insa de seama ca palosul ii lipseste. Apoi.O intoarse insa la siretlic: ruga pe Greuceanu sa faca o gaura in parete ca macar sa-l vaza in fata. dara.

pana ce ajunse la stana de piatra. Acesta se puse iarasi in caruta lui cu cai cu tot de fier si intr-un suflet merse. daca il va face sa ia el pe fata imparatului. cu gand ca. Pricepu el ca nu e lucru curat. Mult ai asteptat. cum auzi de una ca aceasta. si mai taragai lucrurile. vine si fratele Greuceanului cu vestea ca Greuceanu are sa soseasca in curand. apoi poate sa vina o suta de Greuceni. acolo unde Necuratul ii scosese cuiul de la caruta. infatisandu-se la imparatul. Credea ca acesta sa fie Greuceanu. boieri d-voastra. rogu-te inca putin si vei vedea cu ochii adevarului. 252 . Pe cand se pregatea la curte. dara nu-si putea da seama de cum palosul lui Greuceanu se afla in mana sfetnicului. vazandu-i si palosul. merse la imparatul si zise ca acela este un amagitor si trebuie pus la inchisoare. daca se va cununa odata cu fata imparatului. Sfetnicul cel palavatic. zise el. Un mangosit de sfetnic d-ai imparatului Rosu se fagaduise diavolului. de patania bietului Greuceanu. .Imparate prealuminate. era si el om ca toti oamenii. Puterea lui in palos era. Te rog sa-mi faci si mie dreptate. Imparatul il crezu. acesta nu stia intre care sa aleaga. fara palos. impielitatul stia ca Greuceanu. Imparatului insa nu-i prea placu zorul ce da sfetnicul pentru nunta. zicand ca el este cel cu izbanda cea mare. ii fura palosul si-l dete becisnicului de sfetnic. mai asteapta. Ba inca si rodul casatoriei sale il inchinase acestui necurat. si incepusera a pune la cale cele spre cununie.minunati. Nu trecu mult si iata ca soseste si Greuceanu si. Acesta se infatisa la imparatul si ii ceru fata. pentru nuntirea fiicei imparatului cu voinicul cel mincinos ce zicea ca a scos soarele si luna de la zmei. lucru fiind sfarsit. imparatul il asculta. toata lumea stie ca esti om drept. ca n-are ce-i mai face. Priimi imparatul a mai astepta pana ce sa se intoarca Greuceanu. Atunci baga de seama si Greuceanu ca-i lipseste palosul si tocmai acum ii veni in minte pentru ce nu vazuse el stana de piatra decat dupa ce-si gasise cuiul de la osie si se intorcea la caruta cu dansul. zorind sa se faca mai curand nunta. fara palos era necunoscut. Iara sfetnicul umbla d-a-ncatelea.

mergea pe strada o biata fetita cu capul gol. pana o facu pulbere. de ce da.. dar acesta ii porunci sa piara din imparatia lui. si unde incepu. s-arat oricui ce poate osul lui Greuceanu. marite imparate. caci de unde nu. se facu buzdugan cu totul si cu totul de otel. si dete. si-si gasi Greuceanu palosul ce-i furase Satana. nene. incat mititica-i pierdu grabindu-se sa 253 . Apoi scoase pe fratele Greuceanului de la inchisoare si se facu o nunta dalea imparatestile. Apoi deodata incepu stana de piatra a tremura si a cere iertaciune. Dupa rugaciunea lui Greuceanu. si cu picioarele goale. Pe frigul acela si pe intunericul acela. Si eu incalecai p-o sea. si dete. fara nici o clipa de odihna. Cand nu mai fu in picioare nimic din stana de piatra. daca veni si vazu pe Greuceanu cu sprinceana incruntata. Sa vina acel sfetnic nerusinat care a voit sa te amageasca. veni si se infatisa iarasi la imparatul. si lovi ce lovi pana ce ii sfarama varful. d-aia isi intetea loviturile. da-mi palosul ce mi-ai furat. ningea si incepuse a innopta: era ajunul Anului Nou. . Il lua si. zise el. zise el. De cate ori da. dobandi iertare si de la imparatul.. praful nu se alege de tine. a lovi in stana de se cutremura pamantul. cata prin pulberea ce mai ramasese. Iara buzduganul.Fiinta netrebnica si pagubitoare omenirii.Sunt gata. si se incinse niste veselii care tinura trei saptamani. spre a ne intelege la cuvinte. dar nu-i folosisera mult: erau niste papuci mari.. Atunci Greuceanu se dete de trei ori peste cap. Imparatul il chema. . si va povestii d-voastra asa. Avusese ea doar niste papuci când plecase de-acasa. Fetita cu chibriturile de Hans Christian Andersen Era un ger grozav. spunand cum cazuse in mainile lui palosul lui Greuceanu. si erau asa de largi pentru ea. de atatea ori cadea cate o zburatura din piatra. Acesta. pe care mama ei ii rupsese aproape. Piatra nici ca se clinti din loc macar. incepu sa tremure si-si ceru iertaciune.

Luminile straluceau pe la ferestre. A! Un chibrit aprins. si nici un banut macar. si afara de asta. care avea deasupra un capac lucios de arama. Manutele ei erau aproape inghetate de frig. flacara se stinse si soba pieri. cu toate ca fusesera astupate crapaturile cele mari cu paie si cu trente vechi. Harscai un altul. Dac-ar indrazni sa scoata unul. Biata fetita! Fulgii de zapada cadeau pe parul ei lung si balai. si totusi nu-i venea sa se duca acasa. in mijloc era o gasca fripta umpluta cu prune si cu mere ce raspandeau un miros 254 . miros de fripturi se raspandea in strada. Ce lumina ciudata. Isi stranse piciorusele sub dansa. si n-avea prin urmare nici un ban. I se paru fetitei ca sta langa o soba mare de fier. sa-l zgarie de zid si sa-si incalzeasca degetele! Scoase unul: harsti! Cum mai trosni. Fetita mergea cu picioarele ei goale. Unul din papuci nici nu-l mai gasise. Fetita putu vedea pana-ntr-o odaie unde era o masa acoperita c-o fata alba. iar celalalt il luase un baiat care zicea ca vrea sa faca din el leagan pentru copilul lui. pe care sclipeau portelanuri subtiri. Inauntru ardea focul si era asa de cald. unde cat p-aci era sa fie strivita intre doua trasuri. Se opri si se ghemui intr-un colt dintre doua case. si-i era foame si frig tare. care se aprinse. rosii-vinete de frig. si-n sortul ei vechi tinea strans un vraf de cutii cu chibrituri si mai avea si-n mana o cutie. care se incretea frumos pe langa ceafa. si acasa nu era tot asa de frig? Ei locuiau tocmai sub acoperis si vantul sufla in voie. Tatal sau are s-o bata. aducea inapoi toate chibriturile. dar nu se gandea ea acum la parul ei cret. Frigul o patrundea din ce in ce mai mult. numai unul din cutie. si zidul in care batea lumina se facu straveziu ca o panza subtire. Fusese o zi rea pentru dansa si nimeni nu-i cumparase in ziua aceea nimic. straluci. dar ce-i oare asta? Fetita isi intindea acum piciorusele ca sa si le incalzeasca si pe ele. din care una iesea in strada mai mult ca cealalta. când o avea si el unul. si cum se aprinse! Chibritul ardea ca o lumanarica. iata la ce se gandea ea. Le-ar putea face bine.treaca o strada. tinu manuta deasupra flacarii. fetita ramase stand cu ramasita de chibrit in mana. era ajunul Anului Nou.

Mii de lumanarele ardeau pe crengile verzi. moarta de frig. tot mai sus. ca cele ce impodobesc ferestrele pravaliilor. in ziua Anului nou. ia-ma cu tine.. Dar in coltul dintre cele doua case. erau la Dumnezeu. striga fetita. "A vrut sa se incalzeasca"! zise cineva. Ziua Anului nou o gasi acolo zgribulita cu gramajoara ei de cutii cu chibrituri. in mijlocul careia era bunica ei in picioare. si amandoua zburara vesele in stralucirea aceea. si aprinse repede toate chibriturile ce-i mai ramasese in cutie. cand se lumina de ziua. Ai sa pieri si tu din fata ochilor mei. Mai trase inca un chibrit pe zid: si se facu o lumina mare. caci bunica ei. e mult mai mare si mai impodobit decat a vazut prin geamuri la negustorul cel bogat. caci voia sa vada mereu pe bunicuta ei.placut. nici foame. nici griji. cu obrajii rosii.. Cand s-o stinge chibritul. Niciodata bunica nu fusese asa de frumoasa. Una din ele cazu si trase o dunga mare de foc pe cer. si poze de tot felul. pareau ca-i zambesc. un suflet se inalta la Dumnezeu". din care o cutie fusese arsa. si-n ce stralucire intrase impreuna cu bunica. asa sus. deodata gasca sari de pe masa. zacea jos fetita. ca si frumosul pom de Craciun. Mai aprinse inca unul. "A murit cineva". ca si gasca fripta. ii spusese adesea: "Cand cade o stea. si nu mai era acolo nici frig. isi zise micuta. lucru de necrezut. o privea bland si duios! . in cea din urma noapte a anului. moarta. si era asa de stralucitoare. Deodata se vazu sezand sub un pom frumos de Craciun. Ea lua pe fetita in bratele ei.Bunica. si ea vazu deodata ca luminitele acelea erau stele. Nimeni nu stiu ce frumuseti vazuse fata. si. ca si soba de fier. care fusese foarte buna pentru dansa si care acum nu mai traia. si veni cu furculita si cutitul in spinare pana la biata fetita. asa de mare. Fetita ridica amandoua mainile: chibritul se stinse: toate lumanarelele din pom se inaltau tot mai sus. asa sus. stiu ca no sa te mai vad. Se facu o lumina ca ziua. 255 . cu zambetul pe buze. Chibritul se stinse: si nu mai avu in fata ei decat zidul rece si gros.

Dar aceasta fata buna era horopsita si de sora cea de scoarta. Fata mosneagului insa era frumoasa. Cind venea duminica si sarbatorile. Cind se duceau amindoua fetele in sat la sezatoare sara. dar. lenesa. Fata mosneagului la deal. Fata babei era sluta. in toate partile dupa treaba. fata mosneagului era peatra de moara in casa. lasind tot greul pe fata mosneagului. ascultatoare si buna la inima. dintr-o parte venea si-n alta se ducea. Nu era joc. iar fata mosneagului era oprita cu asprime de la toate aceste. se alinta cu s-alinta cioara-n lat. in sfirsit. fata mosneagului nu se incurca. Dumnezeu o impodobise cu toate darurile cele bune si frumoase. Atunci fata babei. ci torcea cite-un ciur plin de fuse. iar fata ei. ca sa-l tie pana va sari si ea. de parc-o linsese viteii. in zadar fata mosneagului spunea in urma ca acela este lucrul minelor sale.Fata babei si fata mosneagului de Ion Creanga Era odata un mosneag s-o baba. ea. si de mama cea vitriga. cind venea mosneagul de pe unde era dus. ea cu tabuietul in spate la moara. si baba iar o fata. pentru ca era fata mamei. nu era claca in sat la care sa nu se duca fata babei. ea dupa gateje prin padure. noroc de la Dumnezeu ca era o fata robace si rabdatoare. spuind ca ea a tors acele fuse. nu-si mai stringea picioarele. busuioc de pus la icoane. tifnoasa si rea la inima. fata mosneagului la vale. s-apoi. s-apoi baba si cu odorul de fiica-sa tot cirtitoare si nemultamitoare erau. gura babei umbla 256 . harnica. Cit era ziulica de mare. cind veneau amindoua fetele acasa noaptea tirziu. Pentru baba. si mosneagul avea o fata. s-apoi. fata babei era inpopotonata si netezita pe cap. lua ciurul si fuga in casa la baba si la mosneag. vicleana cum era. caci indata o apucau de obraz baba si cu fiica-sa si trebuia numaidecit sa ramiie pe-a lor. caci altfel ar fi fost vai s-amar de pielea ei. fata babei sarea iute peste pirleaz si zicea fetei mosneagului sa-i deie ciurul cu fusele. iar fata babei indruga si ea cu mare ce cite-un fus.

ca-i usernica.Fata frumoasa si harnica. fiind foarte amarit de cite-i spunea baba. dar plin de omizi in toate partile. zice: . ca ti-oiu prinde si eu bine vrodata! 257 . ca ti-oiu prinde si eu bine vrodata! Atunci fetei i se facu mila si. ii iesi inainte o catelusa. cheama fata si-i zise: . ca esti rea de gura si innaravita si ca nu este de chip sa mai stai la casa mea. Nu merse ea tocmai mult. s-o trimita la slujba.Intr-una din zile.Draga tatei. luind catelusa. Atunci biata fata. Apoi o lasa acolo si-si cauta de drum. iaca ce-mi tot spune ma-ta de tine: ca n-o asculti. bietul mosneag poate c-ar mai fi zis cite ceva. bolnava ca vai de capul ei si slaba de-i numarai coastele. ia sa-l fi pus pacatul sa se intreaca cu didiochiul. ca-i balaie. mosneagul. saruta mina tata-sau si. din intimplare. Dar te sfatuiesc. cum vede pe fata. si numai iaca ce vede un par frumos si inflorit. si cucosul nu mai avea nici o trecere. fiind un gura-casca. Parul. fie-ti mila de mine si ma grijeste. unde stie. caci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o. porneste in toata lumea. blajina si harnica. sau cum iti vre sa-i ziceti. deaceea du-te si tu incotro te-a indrepta Dumnezeu. c-a mai fost si mila parinteasca la mijloc!. sa fii supusa. pentru ca poate sa innaraveasca si pe fata ei. Mosneagul. Dumnezeu stie peste ce soiu de saminta de oameni ii da.ca-i laie. si ce-i spunea ea sfint era. ca-i soiu rau. s-apoi. cu lacrimi in ochi. o spala si-o griji foarte bine. ca sa nu se mai faca atita gilceava la casa asa din pricina ta. si nu ti-or putea rabda cite ti-am rabdat noi. caci baba si cu fiica-sa il umpleau de bogdaprosti.cum umbla melita: ca fata lui nu asculta. multamita fiind in suflet ca a putut savirsi o fapta buna. ca nu-i de chip s-o mai tie. se uita in coarnele ei. ii zise: . pana ce. si cum o vazu pe fata. dar acum apucase a cinta gaina la casa lui. ca un tata ce-ti sunt ca. ca-i lenesa. grijeste-ma si curata-ma de omizi. vazind ca baba si cu fiica-sa voiesc cu orice chip s-o alunge. De inima.dar prin straini.Fata frumoasa si harnica. orisiunde te-i duce. departindu-se de clasa parinteasca fara nici o nadejde de intoarcere! Si merse ea cit merse pe-un drum. si ca s-o alunge de la casa.

fara mama si fara tata. il humuli si-l griji.Fata frumoasa si harnica. calca lut si lipi cuptiorul. Cuptiorul. des-dimineata. Cu adevarat numai Dumnezeu te-a indreptat la mine si te-a scapat de primejdii. copila.Fata. lipeste-ma si grijeste-ma.Cine sa fiu. nu-si pierdu nadejdea in Dumnezeu. ca poate ti-oiu prinde si eu bine vrodata! Fata. si numai Cel-de-sus stie cite-am tras de cind mama care m-a facut a pus minile pe piept! Stapin caut si. o fata saraca. cu toate aceste. si.Bine. . de-ti era mai mare dragul sa-l privesti! Apoi isi spala frumusel minile de lut si porni iarasi la drum. dar nu stiu ce trebi am sa fac. batrina porneste la 258 . trecind printr-un codru intunecos. Dumnezeu insa m-a povatuit de-am nimerit la casa d-tale si te rog sa-mi dai salasluire. pot zice. numai iaca ce vede o fintina milita si parasita.Sarmana fata! zise batrina.Da' ce cauti prin aceste locuri. curati parul de uscaturi si de omizi cu mare ingrijire si apoi se tot duce inainte sa-si caute stapin. ca ti-oiu prinde si eu bine vrodata! Fata rineste fintina si-o grijeste foarte bine. ci merse tot inainte pana ce. mergind ea mai departe. da de-o poiana foarte frumoasa. Slujeste la mine astazi si fii incredintata ca mine n-ai sa iesi in miinile goale de la casa mea. ci cum is mai bune de mincat. sa le gasesc nici reci. Fintina atunci zise: . zice: . care dorm acum. cind m-oiu intoarce eu de la biserica. ingrijeste-ma. si sa-i hranesti. tot mergind mai departe.Fata frumoasa si harnica. m-am ratacit. isi sufleca minicile. Si mergind ea acum si zi si noapte. Si. harnica cum era. sa-mi lai copilasii. care stia ca de facut treaba nu cade coada nimanui. nu stiu ce facu. si. cum vede pe fata. . si cine esti? . cum zice. numai iaca o baba intimpina fata cu blindete si-i zice: . ca se rataci. maicuta. si. numai iaca ce da de-un cuptior nelipit si mai-mai sa se risipeasca. si cind sapropie de acea casa.Ia. . intr-una din zile. si in poiana vede o casuta umbrita de niste lozii pletoase. apoi sa-mi faci bucate. matusa? Ia. apoi o lasa si-si cauta de drum. nici fierbinti. necunoscind pe nime si umblind din loc in loc. Eu sint sfinta Duminica.

nefiind lacoma. cu care a baut la apa pana s-a racorit. care isi ič lada si se intoarna spre casa parinteasca cu bucurie. mai incolo. Ea insa. si maninca. Fata atunci scoate salba si paharele cele de argint si le da tatine-sau. de coapte ce erau. fata nu se sparie. numai iaca fintina grijita de dinsa era plina pana-n gura cu apa limpede cum ii lacrima.si maninca fata la placinte. si cind a venit sfinta Duminica de la biserica si a vazut copiii lauti frumos si toate trebile bine facute. tot mergind inainte. ca multamita pentru ca a cautat-o la boala. vazind pe fata. cind a vazut-o. Parul. se intilneste si cu catelusa. la tata-sau. iaca parul grijit de dinsa era incarcat de pere. care acum era voinica si frumoasa. iara fata suflica minicile si s-apuca de treaba. Ci binecuvinteaza pe fata. care a vrea ea. iaca. De-acolo mergind mai departe.biserica. nenumarate herghelii de 259 . i s-a umplut ochii de lacrimi si inima de bucurie. Si mergind mai departe. dulce si rece cum ii gheata.Copii. apoi deschizind lada impreuna. sfinta Duminica cam increteste din sprincene. Cind. fata. ci le ia pe cite una si le la si le ingrijeste cit nu se poate mai bine. iara la git purta o salba de galbeni pe care a dato fetei. apoi isi mai ič citeva la drum si porneste. si pe colacul fintinei erau doua pahare de argint. si ea a mincat la pere si s-a luat la drum cite i-a trebuit. si dulci ca mierea. apoi iese afara si incepe a striga: . intai si-ntai face lautoare. si sa si-o ieie ca simbrie. s-a umplut de bucurie. dar n-are incotro. si cind se da cu dinsa jos. Cind. Fata se suie in pod si vede acolo o multime de lazi: unele mai vechi si mai urite. si de aci. s-alege pe cea mai veche si mai urita dintre toate. tare in credinta si cu nadejdea la Dumnezeu. pe drum. cind se uita fata. copii! Veniti la mama sa va leie! Si. si-a plecat crengile-n jos. dar sa n-o deschida pan-acasa. si dupa ce-a sezut la masa. iaca cuptiorul grijit de dinsa era plin de placinte crescute si rumenite. a zis fetei sa se suie in pod si sa-si aleaga de-acolo o lada. a ajuns la tata-sau. Apoi s-apuca de facut bucate. Mosneagul. copii. Apoi a luat paharele cu sine si a pornit inainte. hat bine. galbene ca ceara. ce sa vada? Ograda se umpluse si padurea fojgaia de-o multime de balauri si de tot soiul de jivine mici si mari! insa. altele mai noua si mai frumoase. tot pe drumul de unde venise.

ea le raspundea cu ciuda si cu bataie de joc: . trasnind si plesnind. blinda si ingaduitoare. tot pe acest drum. si sa se duca in plata lui Dumnezeu. cum se da jos din pod cu lada. si mergea de-i piriiau calciiele. sasi aleaga de-acolo o lada.Da' cum nu!? ca nu mi-oiu festeli cu minutele tatucutei si a mamucutei! Multe slugi ati avut ca mine? Atunci. pe unde fusese fata mosneagului. Fata atunci s-a suit si s-a ales lada cea mai noua si mai frumoasa. Apoi bucatele le-au facut afumate. si-a pus minile-n cap de ceea ce-a gasit acasa. da si ea de parul cel ticsit de omide. mama. si fintina. au lasat-o sa-si urmeze drumul in pace si n-au mai cerut de la dinsa nici un ajutor. se intilneste si ea cu catelusa cea slaba si bolnava. de frica sa nu se 260 . ci i-a spus sa se suie in pod.cai. cu toatele. si mergind ea tot inainte. Merge si ea cit merge. Si cum zice. nu se mai duce sa-si ieie ziua buna si binecuvintare de la sfinta Duminica. cirezi de vite si turme de oi iese din ea. dar si aici s-a purtat tot hursuz. de fintina cea milita si seaca si parasita. ma duc sa-ti aduc eu si mai multe. vazind atitea bogatii! Iara baba a ramas oparita si nu stia ce sa faca de ciuda. ea i-a oparit pe toti. de cuptiorul cel nelipit si aproape sa se risipeasca. Apoi. dar sa faca slujba buna nu-i placea.si cind a venit sfinta Duminica de la biserica. care i-o placea. si parul. in loc sa faca bucatele bune si potrivite si sa leie copiii sfintei Duminici cum i-a lauat fata mosneagului de bine. si cuptiorul sa se ingrijeasca de dinsele. porneste cu ciuda. stiind ca mai usor ar putč capata cineva lapte de la o vaca stearpa decit sa te indatoreasca o fata alintata si lenesa. ci porneste ca de la o casa pustie si se tot duce inainte. arse si sleite. de tipau si fugeau nebuni de usturime si durere. caci ii placea sa ieie cit de mult si ce-i mai bun si mai frumos. cu obraznicie si prosteste. ca nu-i pradata lumea de bogatii. dar cind o roaga si catelusa. Fata babei si-a luat inima-n dinti si a zis: . de nu mai era de chip sa le poata lua cineva in gura. incit mosneagul pe loc a intinerit.Las'. au ajuns apoi si ea la sfinta Duminica. n-a vrut sa-si puie mintea co sturlubateca si c-o lenesa de fata ca aceasta. Dar sfinta Duminica.

cu fata cu tot. si fintina plina cu apa pana-n gura. deschizind lada. in prag si in toate partile. La fintina. de-i ajunsese crengile la nouri! s-atunci. dar credeti c-a avut parte fata sa guste vro una? Nu. frumoase placinte erau intr-insul! Dar cind sapropie sa ieie dintr-insele si sa-si prinda pofta. ca parca era batut cu lopata de pere multe ce avea. asisderea: paharutele de argint. cu catelusa inca s-a intilnit. daca-i copt malaiul. 261 . erau. s-o ajunga si sa ieie lada. dar cind a vrut fata sa i-o ieie. catelusa a muscat-o de i-a rupt degetele si n-a lasat-o sa puie mina pe dinsa.Cind prin dreptul parului. dar cind a vrut fata sa puie mina pe pahar si sa ieie apa. in sfirsit. c-apoi atunci nici zile multe nu mai aveau. caci parul s-a facut de-o mie de ori mai nalt de cum era. Si cind ajunge la cuptior. Numai atit. nu-i vorba. fata babei. dar n-avea ce face. la ma-sa. dar si aici nu le-au ticnit bogatia. in dinti! Mergind mai inainte. Iar mosneagul a ramas linistit din partea babei si avea nenumarate bogatii. dinsa.azgindeasca sfinta Duminica sa porneasca dupa. Caci. cu mare ce a ajuns ea si acasa. apa din fintina intr-o clipa a secat. si apoi s-au facut balaurii nevazuti cu lada cu tot. o multime de balauri au iesit dintr-insa si pe loc au mincat pe baba. si fata de sete s-a uscat!. sa mai faca a rau. paharele pe loc s-au cufundat. Cucosii cintau acum pe stilpii portilor. de parca n-au mai fost pe lumea asta.scobeste-te. nu-i vorba. el a maritat-o pe fiica-sa dupa un om bun si harnic. salba de galbeni avea si acum la git. isi musca fata acum degetele mamucutei si ale tatucutei de ciuda si de rusine. focul o arde si nu poate lua. ca mosneagul a ramas plesuv si spetit de mult ce-l netezise baba pe cap si de cercat in spatele lui cociorva. iar gainile nu mai cintau cucoseste la casa mosneagului.

acolo intalni o zana careia-i spuse pasul ei. Intr-o noapte. Se duse intr-o zi in padure. foi de viorele ii puse in loc de saltea. Acum se vede bine ca-i o lalea adevarata. si sa se plimbe de la o margine la alta cu ajutorul a doua fire albe de par de cal. zise femeia. numai cat degetul cel mic de inalta. si avea un glas asa de dulce. frumoasa. iesi pe aceeasi fereastra. Aceasta-i dete un bob de orz. care sa-i fie sprijin la batranete. zicandu-i: . pe fundul verde sedea o fetita mica. pe cand ea dormea. unde femeia punea o farfurie cu apa. . si-nauntrul ei. s-apoi stia sa si cante. pe care Degetica putea sa stea. inconjurata de-o cununa de flori. ducand si pe Degetica afara in gradina. o broasca urata intra in odaie printr-o spartura a ferestrei. ii dadu numele de Degetica. si-n clipa aceea floarea se deschise cu zgomot mare. de cel care creste pe camp si-l mananca gainile. Pune-l intr-un ghiveci de flori si asteapta. Si insfacand coaja de nuca. Pe acolo curgea un parau. Nu se putea inchipui ceva mai dragalas ca fetita asta. In farfurie plutea o foaie mare de lalea. si o inveli cu o foaie de trandafir. cum nu se mai auzise pe fata pamantului. "Ce floare minunata!" zise femeia sarutand foile rosii si galbene. ce semana c-o lalea imbobocita. si ziua se juca pe masa. Si uraciunea asta sari pe masa unde dormea Degetica. Dormea in timpul noptii. invelita cu foaia ei de trandafir. ce-i tineau loc de vasle. mica de tot si draguta.Asta nu-i orz. isi sadi bobul de orz. ea traia singura si grozav dorea sa aiba un copil pe langa dansa. si cum se intoarse acasa. care in trecerea lui atingea o 262 .Ce frumusica sotie ar fi asta pentru baiatul meu. Dintr-o coaja de nuca lustruita frumos ii gati leagan. zise broasca.Iti multumesc.Degetica de Hans Christian Andersen Era odata o biata femeie saraca. . In curand rasari din pamant o floare mare.

si cu dintisorii lor taiara codita ce-o tinea de mal. V-am pregatit o locuinta de toata frumusetea. duse pe Degetica departe. noi sa gatim in fundul baltii odaia cea mare. In mlastina asta locuia broasca si cu fiul ei. ca un fulg de lebada. incepu a plange cu amar. Apoi broasca sari in apa si porni s-aleaga o frunza mare de lipan prinsa de mal. se bucura de frumusetea locului si de privelistea apei ce stralucea ca aurul in bataia 263 . in fundul baltii. in mijlocul apei. si la urma se aseza chiar pe frunza. Ea trecu astfel prin multe locuri frumoase. e asa de usoara. frunza desprinsa. tot mai departe. O sa fie acolo ca pe-un ostrov si n-are sa poata fugi. Se inclina inaintea fetitei zicandu-i: "Iti prezint pe fiul meu. si vrura sa vada si ei pe Degetica. Cand se trezi biata fetita si vazu unde se afla. viitorul tau sot. Si cum o vazura. ramasa singura pe frunza ei verde. li se paru atat de draguta. asa ca broastele n-o mai puteau ajunge." . Auzisera insa si pestisorii cele ce spusese broasca. Apoi luara coaja de nuca si se departara. care o sa fie locuinta voastra.Coac! Coac! Vrekke-ke-kek! adauga fiul. cum sa se mai intoarca ea pe uscat? Broasca. "Coac! Coac! Vrekke-ke-kex"! incepu el a striga. . S-o punem pe-o foaie lata de lipan. zise broasca. un fluturas alb incepu a zbura in jurul ei. gandindu-se la broasca uricioasa si la soarta ce-o astepta. Pe cand mergea ea asa. Nunta asta nu trebuia sa se faca! Se adunara cu totii in jurul frunzei. Degetica. si aseza pe ea coaja de nuca in care dormea Degetica. incepu sa planga cu hohot. In vremea asta. biata Degetica. Degetica facu o adevarata calatorie.Nu vorbi asa tare! O s-o trezesti. veni cu odorul ei sa ia patutul micutei.mlastina. nemaiputandu-si lua ochii de la asa minune. pe rau. sa ia de sot pe fiul broastei. vesela ca scapase de uricioasa broasca. sa-1 duca in odaia pregatita. dupa ce imppdobi odaia din fundul iazului cu papura si floricele galbene. Slut si murdar. incat socotira c-ar fi o mare nenorocire pentru dansa. de jur imprejur era numai apa. si pasarelele prin tufisuri cantau cand o vedeau: "Ce mai fetita dragalasa! Ce mai fetita dragalasa!" Frunza plutind mereu tot inainte. cum zari pe dragalasa fetita in coaja de nuca. semana leit cu mama lui. Ar putea sa ne scape inca.

O dete jos din copac. si acum era aproape sa moara de 264 . Intr-o noapte incepu a ninge. pe celalalt de frunza. Isi lua cingatoarea. isi miscara antenele zicand: . dar iata ca sosi iarna. copacii nu mai aveau frunze. E slaba. adauga una. Cu sucul florilor se hranea. biata. Fetele carabusilor insa. iarna cu zapada si frigul ei. plecasera-n alte tari. dar auzind pe ceilalti ca-i scornesc fel de fel de cusururi. si fiecare fulg ce cadea asupra-i era pentru ea ca o lopata de zapada. In vremea asta frunza de lipan luneca inainte pe rausor. ca fusese izgonita de carabusi pentru uratenia ei. neramanand din ea decat un cotor uscat si galben. lega un capat de aripa fluturasului. Dumnezeu stie numai spaima ce-o cuprinse pe biata Degetica. vazand-o. cu toate ca ea nu semana deloc a carabus. daca nu s-o putea desface. Carabusului nu-i pasa nimic de toate astea.Si nici antene n-are. florile erau vestejite. care. dusa de fluturasul care nu se mai putea desprinde de ea. si astfel putu inainta mai repede. si carabusul care-o adusese. cu toate ca o gasea frumoasa. ii lauda foarte mult frumusetea. O! Ce urata e! Degetica insa era fermecatoare. isi petrecu acolo toata vara. o prinse din zbor si se opri cu ea intr-un copac. Se-nvelise. Asa trecura vara si toamna.soarelui. o ospata cu sucul florilor. c-o frunza uscata. ca sa fie ferita de ploaie. Degetica incepu a plange de suparare. . Dar iata ca trecu un carabus. cu cat acum si hainele ei erau aproape numai zdrente. Toate pasarelele. si. zarind-o. si doar ea era minune de frumoasa. Din firicele de paie isi impleti un patut pe care-l anina sub o frunza de brusture. si o aseza pe-o floare de cicoare. subtire. Frigul chinui cu atat mai mult pe Degetica. dar ce caldura sa-i tina asta. i se paru si lui pe urma ca-i urata. Ramasa singura in padure. si nu mai vru s-o tina. el o aseza pe frunza cea mai mare din copac. si frunza de brusture care-o adapostea se suci. cand fu luata de carabus si dusa pe copac! Ea insa plangea acum pe fluturasul alb pe care-1 legase de frunza. si se gandea ca el o sa moara de foame.Ce mai lucru! N-are decat doua picioare. si seamana cu omul. si setea si-o alina band roua ce cade dimineata pe frunze.In curand toti carabusii din copac venira s-o vada. care-o desfatasera cu cantecele lor.

Sobolul incantat de glasul ei. are odai mari si poarta o blana frumoasa de catifea. El e mult mai bogat decat mine. ca de doua zile n-a mancat nimic. ca el niciodata nu le vazuse. Daca ar vrea el sa te ia de sotie ai fi foarte fericita. Langa padure era o intinsa miriste de grau. Intra pe-o gaurica mica. Degetica veni la usa ca cersetoare si ceru sa-i dea si ei un bob de grau. Degetica ii canta o multime de cantece. soarecele era batran si avea o locuinta foarte buna.frig. Degetica primi cu bucurie invoiala si n-avu a se plange de nimic. zise soarecele. isi arata numaidecat dorinta de a se casatori c-o persoana asa de bine inzestrata. Ajunse zgribulita de tot. veni sa-si faca vizita. Si prinzand soarecele dragoste de Degetica ii zise: . sa-i spui povestile tale cele mai frumoase. de flori. ma prapadesc dupa ele. vino de mananca si tu cu mine in odaia mea. zise intr-o zi soarecele: vecinul meu are obicei sa vina la mine o data pe saptamana. zboara. zboara!" si "Cand vine in camp calugarelul". sobolul sparse putin tavanul hrubei. aceasta era pentru ea o uriasa padure de strabatut. este cald aici.O s-avem musafiri. pe care au vazut-o in drumul lor. intre altele: "Zboara carabus. Degetica porni intr-acolo. Cand ajunsera la locul unde era pasarica moarta. nu se vedea decat paisul ramas deasupra pamantului inghetat. Si-ntaia oara cand soarecele si Degetica venira sa faca plimbarea asta. dar de hotarat nu hotari inca nimic. o odaie plina numai cu graunte de tot felul. Degetica insa nu prea avea pofta sa se marite cu bogatul vecin care nu era decat un sobol. si sa-mi spui povesti frumoase. .Saracuta de tine. Imbracat in blana-i de catifea neagra. . la vizuina unui soarece de camp. pe sub pamant. si o 265 . dar sobolul vorbea rau de soare. ii pofti sa se plimbe printr-o hruba lunga ce sapase de curand. sobolul le iesi inainte tinand in dinti un putregai din care iesea o lumina alba care inchipuia un felinar.Iti dau voie sa stai toata iarna aici. o bucatarie si o sufragerie frumoasa. care avea o inima buna. intre cele doua locuinte. da cu tocmeala sa-mi tii totdeauna odaia curata. sub paie. fiindca era foarte chibzuit. si le spuse sa nu se sperie de-o pasarica moarta. Sobolul ca sa faca placere fetitei si soarecelui. Se luara intai de vorba despre bogatiile si despre invatatura lui.

niciunul dintre neamurile mele n-o sa aiba o soarta asa de ticaloasa. simtise o miscare usoara. cu capul si picioarele ascunse sub pene. Totusi ea nu-si pierdu cumpatul. ea care iubea atat de mult pasarelele ce-o inveseleau toata vara cu cantecele lor! Dar sobolul impinse cu laba pe randunica. cirip! si cand vine iarna moare de foame. Degetica nu zise nimic. cand se duc rindunelele in tarile calde.N-o sa mai fluiere de-acum! Ce mare nenorocire sa te nasti pasare! Slava Domnului. "Poate ca-i tocmai aceea care canta asa de dragut pentru mine asta vara. care nu era moarta ci numai amortita de frig. cu aripile stranse. ii saruta ochii inchisi. O astfel de faptura n-are alta avere decat acelasi si acelasi cirip. se gandi ea. Vederea asta mahni sufletul fetitei. Caldura o reinviase. ea pare moarta si zapada o inveleste. si i-o 266 . pe langa ea.raza de lumina strabatu de-afara. randunica parea un urias. acest ciripit nu aduce nimic. Toamna. e tot ce trebuie ca sa pieri de foame: si cu toate astea sunt unii care-si fac o fala numai ca stiu sa cante. Degetica tremura inca de spaima. Neputand dormi deloc noaptea aceea. Si isi rezema capul pe inimioara randunelei. biata pasarica. dar deodata se scula speriata. .Adio. se duse repede s-aduca o frunza de menta cu care se-nvelea ea. tare mi-e mila de tine!" Sobolul dupa ce astupa spartura pe care-o facuse in tavan. incepuse a bate inima pasarelei. si repede se duse de-l intinse peste pasarica moarta. Degetica se scula si impleti un covoras din firicele de paie. stranse bine lana imprejurul pasaricii. cand puteam sa ma bucur de verdeata si sa ma incalzesc la soare. in fata lor statea intinsa o randunica. ea se apleca incetisor asupra pasaricii si dand la o parte penele capului. dar cand soarecele si sobolul se intoarsera cu spatele. Apoi ii puse de-o parte si de alta un smoc de lana ce gasise la soarece. frigul o culca la pamant. desigur moarta de frig. pasarica frumoasa. zicand: . adio! Iti multumesc pentru cantecul tau care ma fericea atat de mult asta vara.Cuminte graiesti! raspunse batranul soarece. care nu era mai inalta decat degetul cel mic. daca intarzie vreuna pe drum. parca i-ar fi fost teama ca nu cumva raceala pamantului sa faca rau trupului neinsufletit. . isi petrecu musafirii pana acasa.

care-i redeschise in tavan spartura facuta de sobol. nu pot merge. . nu s-a mai putut tine de celelalte pasari cand au plecat in tarile calde. meat abia o clipa deschise ochii sa vada fetita. numai cat degetul cel mic de inalta. care usuca pamantul si-l face de nesuferit. . Apoi ii aduse apa intr-o frunzisoara.E frig tare afara. Mititica fu silita sa-si ia furca-n brau.Graul crestea acum deasupra locuintei soarecelui. se parea ca-i o padure mare. si soarecele mai lua cu ziua inca patru paianjeni. Degetica o privi zburand. ingriji cu multa dragoste pe randunica. si pentru fetita. care torceau si teseau fara incetare. si-i povesti cum rupandu-si o aripa intr-un tufis de maracini. o sa am eu grija de tine. Si Degetica era cu atat mai mahnita. o gasi cu viata. dar era atat de slaba. o farama de putregai lucitor.Nu. ii zise soarecele. tu m-ai incalzit. In toate serile venea sobolul si le vorbea de neajunsurile verii. Randunica ruga pe fetita sa mearga impreuna cu ea in padurea inverzita. zise pasarica.Iti multumesc. caci plicticosul sobol ceruse mana fetitei. Cand sosi primavara si soarele incepu a incalzi pamantul. zise ea. Asa ca si nunta n-au s-o faca decat mai pe toamna. si-am sa zbor la soare.Adio dar. . ii era asa de draga pasarica! "Cirip! cirip!" mai zise o data randunica si nu se mai vazu. adio dragalasa copilita! raspunse randunica. Degetica insa stia ca plecarea ei o sa faca mare suparare batranului soarece. raspunse Degetica. Toata iarna Degetica. ingheata. trebuie sa-ti lucrez zestrea. luandu-si zborul spre soare. si avea lacrimile in ochi. cu cat ea nu putea iesi sa se bucure de razele soarelui. Peste putin timp am sa capat puteri. dragalasa copilita. . Atunci a cazut la pamant si din clipa aceea nu-si mai amintea nimic din ce i se-ntamplase. Pasarica o bau. -In vara asta. fara stirea soarecelui si a sobolului. ninge. ca sa-i dea lumina. Si ca sa te mariti cu sobolul trebuie sa fii si tu mai bine chivernisita din rufarie si din haine. la rasaritul si la apusul soarelui. si se uita si ea printre spicele batute de vant la 267 . mai stai in patutul tau. In noaptea urmatoare ducandu-se iar la bolnava ei.puse pe cap. care tinea in mana. In vremea asta Degetica in toate zilele venea pana-n usa vizuinii. pasarica isi lua ziua buna de la fetita.

Ce prostie! striga soarecele. ia sa nu fii asa de incapatanata. unde niciodata nu strabate soarele. . Aceasta-i povesti cum trebuie sa se marite cu uriciosul de sobol. . Sobolul se infatisa ca sa ia pe Degetica si s-o duca sub pamant. si Degetica isi gatise zestrea. Mai bine multumeste lui Dumnezeu ca gasesti o bucatarie si o pivnita asa de plina cu de toate. siroaie de lacrimi curgeau din ochii ei. eu trebuie sa plec in tarile calde. graul era secerat.Cirip! Cirip! auzi ea cantand langa dansa. daca vreodata vei vedea pe randunica mea. si vom zbura departe de uriciosul tau sobol. Si spunand toate astea. . unde niciodata nu era sa mai vada lumina soarelui. lipsita de razele tale. soare frumos! zise ea cu-n aer mahnit.Peste patru saptamani facem nunta! zise soarecele. Ridica ochii si-o vazu. Ar trebui sa te simti foarte fericita ca te ia de sotie un domn asa de falnic. cum nici imparateasa nu are la fel. ca ea nu voia deloc sa se marite cu ursuzul de sobol. In locuinta soarecelui tot mai putea veni pana-n usa sa se bucure de lumina.Adio. adio! zise ea sarutand o floricica rosie. care poarta o blana de catifea neagra.Vine iarna. . unde soarele straluceste mai frumos ca aici. Sosi si toamna. vrei sa vii cu mine? Te vei sui pe spinarea mea. dar randunica era departe.Ramani cu bine. care locuia sub pamant. bucurandu-se de frumusetea de afara si gandindu-se la randunica iubita. nu mai ramasese decat paisul. Si biata fetita incepu a plange. ca pe urma te musc cu dintii mei cei ascutiti. fiindca sotul ei nu-l putea suferi. dincolo de munti. ridicand manutele in sus. Apoi facu cativa pasi afara din casuta. cobori repede ciripind mereu Cirip! Cirip! si se aseza langa binefacatoarea ei. sa-i spui ca ma gandesc la ea. poate ca n-o sa mai vina niciodata. unde vara si florile nu 268 . Dar iata ca sosi si ziua nuntii. Randunica nu mai putu de bucurie cand zari pe Degetica. .cerul albastru. ramai cu bine! Ca eu sunt osandita sa traiesc de-acum inainte in intuneric. . te prinzi cu cingatoarea ta de mine. si de locuinta-i intunecoasa. zise randunica.

tu insa n-ai sa poti sta aici. randunica puse fetita acolo. o intreba cum o cheama. . peste intreg poporul acesta. zise pasarica. si daca vrea sa fie sotia lui. inconjurat de coloane mari ce sprijineau largi bolti de vita. unde vita cu struguri dulci creste pe margina santurilor. Si ajunsera astfel intr-o tara calda. el avea pe cap o coroana de aur. unde felurite flori.Doamne. scumpa fetita. statea pe o floare inalta cat degetul. lega cingatoarea ei de o pana mai mare. copiii se jucau cu fluturi mari pestriti. Pe sub streasina erau nenumarate cuiburi. Randunica se opri pe marginea unui lac albastru. Era Duhul florilor. Degetica in culmea fericirii. si fiecare floare era locuinta unei perechi de asemenea mici fapturi cu chip omenesc. pe jumatate moarta de frig. intr-o floare. Domn era. dar cum zari pe Degetica i se mai puse inima la loc. merg cu tine! zise Degetica. uriasa pentru el. alb si straveziu ca sticla. raspandesc cele mai dulci miresme. alege-ti o floare care-ti va placea si eu te voi aseza acolo.se trec niciodata. atunci se vari in penele calde ale pasarelei. batand din manutele ei. si la umeri aripi stralucitoare. a marii si a muntilor inalti acoperiti cu zapada.Cu bucurie! raspunse Degetica. Pe drumuri.Iata si locuinta mea. se sperie intai. Printisorul asta. . langa un palat de marmura. Si se sui pe spatele pasarelei. tu care mi-ai scapat viata cand zaceam in intuneric. vino cu mine. iar el. care de care mai minunate. Flori mari albe cresteau printre franturile unei coloane rasturnate. lasandu-si numai capsorul afara. pe langa fiul broastei. Dar iata ceva care-o mira mai presus de toate: un omulet mic de tot.Da. Ce sot era acesta. ca sa poata vedea frumusetile ce-i lunecau pe dinaintea ochilor. Haide. era uluita de toate frumusetile ce-o inconjurau. Unul din aceste cuiburi era al randunicii. pe una din cele mai largi frunze. . o sa-mi dau toata silinta ca sa nu-ti lipseasca nimic. unde sunt paduri intregi de lamai si de portocali. da. ori pe langa sobolul cu blana de catifea 269 . Ii puse coroana de aur pe cap. Degeticii ii era frig. I se paru cea mai frumoasa fiinta din lume. . si astfel trecura pe deasupra padurii. cand vazu pasarea. ce frumos e! zise incet Degetica randunelei.

De-acum inainte. mananci ca in targul lui Cremene.Da' cum nu! zise baba. adio! zise randunica luandu-si zborul spre Danemarca. ca o pereche de aripi stravezii care fusesera mai inainte ale unei gaze albe. Ia da-mi si mie niste oua. insa trista in sufletul ei ca trebuia sa se desparta de fetita. pofticios si hapsin. mititei ca si ea. Mosneagul intr-o zi perdu rabdarea si zise: . Acolo cum sosi. In vremea asta randunica in cuibul ei. bate si tu cucosul tau. sa faca oua. Daca ai pofta de oua. gaina babei se oua de cate doua ori pe fiecare zi si baba manca o multime de oua. ii zise Duhul florilor: noi iti vom zice Maia. Punguta cu doi bani de Ion Creanga Era odata o baba si un mosneag. . ea se facea Zana florilor! Se invoi deci. Nimic n-o bucura mai mult.Adio. si iacata-o cum se oua. canta cele mai vesele si melodioase cantece de nunta. ca eu asa am batut gaina. si care veneau sa-i faca daruri. zicand: . se ia dupa gura babei si. isi regasi vechiul cuib deasupra ferestrei celui care a scris povestea asta si care-i astepta reintoarcerea. Baba avea o gaina. ca sa-mi prind pofta macar. Mosneagul. prinde iute si degraba cucosul si-i da o bataie buna.neagra! Primind sa fie sotia lui. iar mosneagului nu-i da nici unul.Na! ori te oua.Mai baba. care era foarte zgarcita. si mosneagul un cucos. si-n curand incepura a iesi din fiecare floare cate un domn si o doamna. . n-o sa te mai cheme Degetica. Prinse numaidecat aripile de umerii ei si incepu sa zboare de la o floare la alta. 270 . ca sa nu mai strici mancarea degeaba. de ciuda. ori du-te de la casa mea. si-i manca. .

si-nghite. ce sa faca? Incepe-a inghiti la apa. pana ce stinge focul de tot. vede in clontu-i o punguta si zice vezeteului: . si se racoreste cuptoriul. suparat de asta. s-a mirat cumplit si a zis: . fuga la fereastra boierului si incepe a tranti cu ciocul in geamuri si a zice: Cucurigu ! boieri mari. Dati punguta cu doi bani ! Punguta cu doi bani.Mai. spuind neincetat:Cucurigu ! boieri mari. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. Vezeteul se da iute jos din capra trasurei. de cuvant. fugi de-acasa si umbla pe drumuri. incepe a varsa la apa. Baba.Mai! ia da-te jos si vezi ce are cucosul cela in plisc. Vezeteul se da iarasi jos din capra. mai crestatule si pintenatule! Si cum ajunge acasa. zise boieriul cuprins de mierare. ci se ia dupa trasura. si toarna el toata apa cea din fantana pe jaratic. Boieriul o ia. Si cum o gaseste. si c-un feliu de mestesug. las' ca ti-oiu da eu tie de cheltuiala. si-nghite. cum scapa din manile mosneagului. bezmetec. Si cum mergea el pe-un drum. zice vezeteului: . zice unei babe de la bucatarie sa ia cucosul. zicand: Cucurigu ! boieri mari. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. sa-l azvarle intr-un cuptor plin cu jaratic si sa puna o lespede la gura cuptorului. de sau indracit de ciuda harca de la bucatarie. iesa teafar si de-acolo. cum vede si asta mare nedreptate. Boierul se uita cu bagare de seama la cucos.Ma! ia cucosul ist obraznic si-l da in fantana ceea.Ma! da' al dracului cucos i-aista! Ei. canoasa la inima. ba inca face s-o aparaie prin casa. o si ia in clont si se intoarna cu dansa inapoi catre casa mosneagului. vazand aceasta mare primejdie. fara pasare o pune in buzunar si porneste cu trasura inainte. prinde cucosul si luandu-i punguta din clont o da boieriului. inciudat. nu se lasa. Apoi da o bleanda lespezei de la gura cuptiorului. face cum i-a zis stapanu-sau. vazand aceasta. Vezeteu! Ia-l de pe capul meu si-l zvarle 271 . ca mi-am gasit beleaua cu dihania asta de cucos. cand ajunge in dreptul unei fantani. numai iata gaseste o punguta cu doi bani. Cucosul. pana ce-nghite toata apa din fantana. Apoi zboara de-acolo afara si iarasi se ia in urma trasurei. Pe drum se intalneste c-o trasura c-un boier si cu niste cucoane. prinde cucosul si-l azvarle in fantana! Cucosul.Cucosul. Cucosul.

numai bine ca am scapat de belea. bucuria cucosului! Sa-l fi vazut cum inghitea la buhai. cum aude glasul cucosului. pan-a inghitit el toata cireada. crapa de ciuda si nu stia ce sa mai faca. se duce la fereastra boierului si iar incepe: Cucurigu!boieri mari. vazand voinicia cucosului. ce sa vada? Cucosul sau era ceva de spariet! elefantul ti se parea purice pe langa acest cucos. la boi. Mosneagul. Si. boierul. si nu altaceva. . Mai sta boierul cat sta pe ganduri. iesa afara cu bucurie. i-azvarle punguta. care de care mai frumoase. si de pe la poarta incepe a canta: "Cucurigu !!! cucurigu !!!" Mosneagul. cand isi arunca ochii spre poarta. s-apoi in urma lui veneau carduri nenumarate de paseri. intinde aripele in dreptul soarelui. pana ce ajunge acasa la mosneag.Am sa-l dau in haznaua cu banii. Atunci cucosul inghite cu lacomie toti banii si lasa toate lazile pustii. Cucosul o ia de jos cu bucurie. Atunci cucosul i-a zis: 272 . vazand pe cucosul sau asa de mare si de greoiu. s-a facut un pantece mare. la vaci si la vitei. s-au luat dupa dansul. Atunci toate paserile din ograda boiereasca. Vezeteul iarasi ia cucosul si-l zvarle in cireada! Atunci. el stie cum si pe unde. Apoi iesa si de-acolo. se duce la treaba lui si lasa pe boier in pace. ca nici lucru curat n-a fost aici! Cucosul insa mergea tantos. l-a lua in coarne. caci boieriul acela. si merge el cat merge. vazand ca n-are ce-i mai face. doar va scapa de cucos. i-a deschis poarta. iar paserile dupa dansul. poate vreun buhaiu infuriat i-a veni de hac. dupa toate cele intamplate. umfla cucosul de-o aripa si-l zvarle in zahnaua cu banii. pana-i vine iarasi in cap una. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. poate va inghiti la galbeni.Duca-se si cobe si tot. si iarasi incepe! Cucurigu ! boieri mari. Dati punguta cu doi bani ! Acum. mare cat un munte! Apoi iar vine la fereastra. si. de intuneca de tot casa boierului. si-om scapa de suparare. mai cucuiete si mai boghete. iara boierul se uita galis cum se duceau paserile si zise oftand: . nu-i mai stia numarul. cand mai vede si asta dandanaie.in cireada boilor s-a vacilor. de mult banarit ce avea. si incunjurat de-atata amar de galite. i-a sta vreunul in gat. de ti se parea ca-i o nunta. cum zice. s-a ineca si-oiu scapa de dansul.

dupa vrun ceas de sedere. sa-ti aduca galbeni. si de cirezi de vite. si. zise ea rusinata. si. Si. cot. nu stia ce sa faca de bucurie.Stapane. el si-a facut case mari si gradini frumoase si traia foarte bine. Apoi rapede se intoarce acasa la baba si incepe de pe la poarta: "Cot. de ti se parea ca-i un irod de cei frumosi. cand a vazut unele ca aceste. cum scapa din manile babei. stii ce mi-ai raspuns? Bate acum si tu gaina. de mila. Cucosul atunci se asaza pe tol. gaseste si ea o margica s-o inghite. asterne tolul. lipita pamantului. stii tu din a cui pricina. cotcodac !" Baba iesa cu bucurie inaintea gainei. iara pe cucos il purta in toate partile dupa dansul..Mosneagul. scutura puternic din aripi si indata se umple ograda si livada mosneagului. de-ti venea sa-i plangi de mila! Biata gaina. sarutand mereu cucosul si dezmerdandu-l.. cand se uita in cuibariu. sa vada ce i-a facut gaina!. ce sa vada? Gaina se ouase o margica. pe langa paseri. fuge pe drumuri. care stralucea la soare deti lua ochii! Mosneagul. ca bine si-a facut ras de gaina si-a ucis-o fara sa-i fie vinovata cu nemica. o apuca de coada si o ia la bataie.Ba pune-ti pofta-n cuiu. numa-i sclipeau rautacioasei ochii in cap si plesnea de ciuda. si iaca ce mi-a adus! Atunci baba se duce in poiata. pan-o omoara in bataie! Si asa. Baba.. baba cea zgarcita si nebuna a ramas de tot saraca. cu salba de aur la gat si incaltat cu ciubotele galbene si cu pinteni la calcaie. Si cum mergea pe drum. De-acu a mai manca si rabdari prajite in loc de oua. asterne un tol aici in mijlocul ograzii. iaca si baba vine nu stiu de unde. cand vede ca s-a batut gaina joc de dansa.. cotcodocind. da-mi si mie niste galbeni! .Mosnege. sarmana! Mosneagul insa era foarte bogat. 273 . trece iute pe langa baba si se pune pe cuibariu. gabuieste gaina. Atunci. mai baba! Cand ti-am cerut oua. iute ca un prasnel. iara nu cucos de facut cu bors. sare de pe cuibariu. so bate. Baba atunci se duce cu fuga. iara pe tol toarna o movila de galbeni. c-asa am batut eu cucosul. pe baba. Gaina sare peste poarta. . vazand aceste mari bogatii.. a pus-o gainarita. o prinde s-o bate.

dar ei le puneau de-o parte. In fiecare ceas al zilei isi schimba hainele.Hainele noi ale imparatului de Hans Christian Andersen A fost odata un imparat. el poate mai bine ca oricine sa judece lucrul. "Trebuie sa stiu acum unde au ajuns ei cu tesutul stofei". ca ei sa-si inceapa lucrarea cat mai repede. sau care era marginit la minte. si cum se zice de-un rege: "E la sfat". imi trebuie numaidecat aceasta stofa". cu ele am sa pot cunoaste destoinicia oamenilor mei. dar hainele facute din aceasta stofa aveau o insusire ciudata: se faceau nevazute pentru orice om care nu-si indeplinea bine slujba. "O sa trimit pe cel mai vechi si mai bun ministru al meu. Ei intinsera doua razboaie si se faceau ca lucreaza de zor. intr-o zi iata ca venira doi pungasi care se dadura drept mari mesteri tesatori si spusera ca ei stiau a tese cea mai minunata stofa din lume. se gandi imparatul. cu toate ca nu era nimic pe tevile lor. nu avea alt gand decat sa-si arate hainele noi. In cetate era mare veselie: treceau pe-acolo tot felul de straini. caruia ii placeau asa de mult hainele noi. "Astea-s haine strasnice. am sa pot deosebi pe cei destepti dintre prosti. dar totusi chibzui ca ar fi bine sa trimita intai pe altcineva. astfel se spunea despre el: "imparatul e la dulapul cu haine". Mereu cereau sa li se dea matase subtire si fir de aur. sa vada ce-au lucrat tesatorii. el se deosebeste dintre toti si prin desteptaciunea si prin vrednicia lui". Nu doar ca se indoia de dansul. in sacul lor si lucrau pana la miezul noptii pe razboaiele goale. Toti locuitorii din cetate stiau de insusirea minunata a stofei si fiecare ardea acum de nerabdare sa afle cat de prost si netrebnic e vecinul lui. se gandi imparatul. isi zise imparatul. Cand mergea la o parada sau cand se ducea la teatru ori la plimbare. care sa vada lucrul inaintea lui. incat el isi cheltuia averea numai pe imbracaminte. Si i se umplea inima de grija. 274 . Si dadu indata o mare suma de bani celor doi pungasi. Da. gandindu-se ca cei prosti si nedestoinici pentru slujba lor nu vor putea sa vada stofa. Nu numai culorile si desenele erau nemaipomenit de frumoase.

Pesemne ca nu sunt vrednic de locul meu? Asta-i cam ciudat. Da..Ei bine. sunt eu intradevar asa de marginit? Nu trebuie ca cineva sa banuiasca una ca asta. ca stofa e nevazuta pentru mine. spuse el imparatului. Cei doi tesatori il poftira sa vina sa se uite mai de aproape. matase si fir de aur. dar nu vazu nimic. Dar nu zise nici un cuvant." . Ce desen si ce culori!.E de-o frumusete neinchipuita.Asta ne bucura grozav. dar nu vedea nimic. . ca sa poata spune imparatului toate deslusirile lor. eu nu vad nimic". si-l intreba cum i se par culorile si desenul. punandu-si ochelarii. Cei doi sarlatani cereau mereu bani. si-n acelasi timp ii aratara razboaiele lor. e frumoasa. . batranul ministru isi atinti ochii. Acestuia i se intampla acelasi lucru ca si ministrului: se uita si iar se uita.Cinstitul si batranul ministru merse in sala unde lucrau cei doi pungasi la razboaiele lor goale. dandu-le fel de fel de nume. si tot orasul nu mai vorbea decat de stofa cea minunata. . zisera amandoi tesatorii. insotit de-o multime de oameni alesi. sa iau bine seama sa nu mi-l pierd".O. "Doamne! se gandi el. si isi arata admiratia pentru alegerea culorilor si mai ales a desenului. incepura a-i arata desene si culori inchipuite. prin faptul ca nici nu era nimic. nici nu se poate o stofa mai frumoasa! raspunse batranul ministru. In sfarsit vru si imparatul s-o vada. Bineinteles ca ei puneau toate astea de-o parte: razboaiele lor ramaneau tot goale si ei lucrau de zor. "Dumnezeule! se gandi el deschizand ochii mari. si ei. Dar eu sunt oare asa de nevrednic? Nici nu indraznesc sa spun. . Batranul ministru ii asculta cu cea mai mare luare-aminte. le trebuia foarte mult pentru stofa asta. printre care erau si 275 . cat era inca pe razboi.Nu-i asa ca-i minunata stofa asta? il intrebara cei doi sarlatani. Apoi lauda si el stofa. pot spune imparatului ca sunt foarte multumit.. aratandu-i frumosul desen si culorile stralucite care nu se vedeau deloc. "Cu toate astea prost nu sunt! se gandi omul. Catva timp dupa asta imparatul trimise un alt slujitor credincios sa vada stofa si daca tesatorii mai au mult pana s-o ispraveasca. cum vi se pare? intreba unul din cei doi tesatori.

Sunt eu oare un prost? Ori sunt nevrednic de-a imparatii? Niciodata nu mi-as fi putut inchipui. se duse in sala unde cei doi pungasi teseau mereu. imparatul. Totul e usor ca panza de paianjen. . Desenul si culorile sunt demne de Marita ta. "Ce-i asta. .cei doi credinciosi ai lui care vazusera stofa.E neinchipuit de frumos. . eu nu vad nimic. e admirabil! strigau toate gurile si multumirea era pe fetele tuturor. cusura cu un ac fara fir. Nici o grija sa n-aveti c-o sa va fie vreodata grea o asemenea haina.Iata pantalonii. Toata noaptea in ajunul marii parazi ei vegheara si lucrara la lumina a saisprezece lumanari. Apoi deodata striga: . raspunsera aghiotantii. urmat de aghiotantii lui. se gandi imparatul. apoi spusera ca haina-i gata. e fermecator. . ca si cum ceilalti ar fi vazut ceva. taiara in aer cu niste foarfeci mari. dar ei nu vedeau nimic. dar fara fir de aur nici de matase.Si ei aratara cu degetul razboaiele goale. Asta-i ingrozitor. ca tocmai mie sa mi se intample o asemenea nenorocire". iata si mantia. ridicand un brat in aer ca si cum ar fi tinut ceva. Lumea toata vazu ce osteneala isi dadeau sa gateasca hainele noi ale imparatului. .Negresit.Intr-adevar e de toata frumusetea! Ei il sfatuira chiar sa imbrace hainele din stofa asta la cea dintai mare parada. noi ii vom incerca hainele. imparatul se dezbraca si pungasii se facura ca-i dau 276 . iata haina. in sfarsit se facura ca scot stofa din razboi. se duse s-o vada si pungasii. pentru ca nici nu era nimic.Daca Maria Ta binevoieste sa se dezbrace. in fata oglinzii celei mari.Nu-i asa ca-i de toata frumusetea! zisera cei doi credinciosi. zisera: .E de toata frumusetea! Va marturisesc deplina mea multumire. Toti curtenii se uitara unii dupa altii si iar se mai uitara. Cei doi sarlatani fura decorati si primira rangul de Mari tesatori ai curtii. Clatina din cap cu un aer satisfacut si privi spre razboaie fara a indrazni sa spuna adevarul. fara insa a vedea nimic si zisera si ei ca imparatul. asta-i si cea mai minunata insusire a acestei stofe.

apoi tinura mainile in sus. trena care nu era. 277 . Si se mai intoarse inca o data in fata oglinzii.Este un copilas care spune ca imparatul n-are haine deloc. Ce desen! Ce culori! Ce haina nepretuita! Marele maestru de ceremonii intra. zise el. toti oamenii. care trebuiau sa-i duca din urma trena. il invartira ca si cum l-ar fi imbracat. cu respect.Dar eu vad ca n-are haine deloc. zise un copil mic. ca nu cumva sa se bage de seama ca el nu vede nimic. se facura ca ridica ceva de jos. parca-i turnata! Ce croiala frumoasa! strigara curtenii. Si indata rosti si multimea cuvintele copilului. Pe cand imparatul mergea mandru sub baldachinu-i maret. Cred ca nu sunt rau imbracat. Niciodata hainele imparatului nu starnisera o mai mare admiratie. . . asculta glasul nevinovatei! sopti tatal lui.Bine. trebuie s-o duc de-acum pana la sfarsit!"Si isi ridica apoi cu mai multa mandrie.N-are haine deloc! striga in sfarsit norodul.Doamne! Ce bine vine. Asa era. . . s-ar fi dat de gol numaidecat ca-i prost si ca-i nevrednic de slujba lui. Totusi se socoti in gand si isi lua hotararea: "Orice-o fi. capul. ca sa-si priveasca bine infatisarea lui mareata. se rasuci in fata oglinzii.Va asteapta la usa baldachinul. sunt gata. . caci i se paru ca avea dreptate. . nevoind a lasa sa se bage de seama ca ei nu vad nimic. iar el. in ulite si pe la ferestre strigau: "Ce mai haina stralucita! Ce frumoasa trena are! si ce croiala minunata! Fiecare se ferea. sub care Maria Voastra va merge la parada. Curtenii. si curtenii tineau inainte. raspunse imparatul.Imparatul fu grozav de jignit. se suci. .hainele una dupa alta.Doamne.

a carei pasarica se va intrista si al carei mar va putrezi. Incaleca apoi pe cal. . si are sa se bata cu dansul pentru o mare pricina imparateasca. ca s-o vada si sa se desfateze de frumusetea ei. zise "sanatate buna" si porni cu voinicii sai in calea cea mare. Cel mai batran dintre feciori. daca n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. ce stau de trei zile cu dragoste la tine la fereastra. imparatul se puse la sfat cu batranii tarii si.A carei floare se va vesteji. iar cea mai tanara Ileana atata de frumoasa incat si Sfantul Soare se oprea in cale. Intr-o zi imparatul primi carte si veste de la vecinul sau imparat mare si puternic. sa-si apuce armele si sa se pregateasca de bataia cea grozava ce-avea sa se faca si sa fie. ei se intelesera intre sine si incalecara. isi intari inima si batu la fereastra celei mai mari dintre fetele de imparat. A fost odinioara un imparat care avea trei fete. nu e bine. dintre care cea mai mare era frumoasa. .Ce e? cine e? si ce vrea? intreba fata trezita din somnul eel mai dulce. In crepetul zorilor de-a patra zi el pierdu rabdarea. ca sa vada ce e si cum. despre aceea voi sti ca nu si-a pazit credinta. porunci voinicilor sa incalece pe armasari. si viteaz si frumos merse inainte. ca sa mearga la cetatea cea cu trei fete de imparat sa rapeasca credinta fetelor si sa-i faca imparatului suparare. imparatul chema pe fiicele sale la sine. ci grai cu glas intelept: 278 . Mai inainte de a incaleca si el insusi. cea mijlocie si mai frumoasa. cand vazura cum ca nu e incotro.Eu sunt surioara! grai feciorul de imparat voinic imparatesc. si apoi sa aduca veste si sa spuie. cate o pasarica vesela si cate un mar fraged. grai imparatul cel intelept. Fata cea de imparat nici nu se apropie de fereastra. . voinic.Ileana cea sireata de Ioan Slavici A fost ce-a fost. Cand cei trei feciori ai imparatului vecini primira vestea ca imparatul a pornit in cale si ca s-a departat de acasa. le grai vorbe blande si parintesti si dete apoi la fiecare cate o floare frumoasa. Trei zile si trei nopti a stat voinicul pe sub ziduri fara ca vre una din fete sa se fi aratat la fereastra. cum ca iaca.

sa-ti privesc ochii si sa aud cum curg vorbele de pe buzele tale.Ti-am zis sa mergi pe calea pe care ai venit: spini sa-ti creasca-n cale si flori sa-ti ramana pe urma. si numai dupa aceea vino la mine. Sa-mi dai o sarutare ca sa pot merge mai iute. Peste trei zile si trei nopti. Feciorul de imparat merse la fratii sai. Fata de imparat deschise fereastra.Eu ti-as privi in fata si ti-as. In crepetul zorilor de-a zecea z. pana ce si fura un sarut. De trei ori cate trei zile stau cu dor la tine la fereastra. grai o vorba: sa mergi insa la sora mea cea mai tanara si numai dupa aceea vino la mine. . vreau sa-ti vad fata. feciorul de imparat iarasi batu la fereastra. acum d-a treia oara la fereastra. 279 . le spuse cum si ce. Mergi pe calea pe care ai venit: flori sa-ti creasca in cale si flori sa-ti ramana pe urma.Sa n-ai parte de altul! zise fata de imparat stergandu-se pe buze cu maneca cea tesuta cu altite. acuma mai rastit decat in celelalte randuri. adica dupa ce au tre-cut de trei ori cate trei zile si de trei ori cate trei nopti el isi netezi parul si batu. apoi grai cu glas neauzit: ... . Si nici nu zise. Dupa ce feciorul cel mijlociu stete de noua ori cate noua zile si de noua ori cate noua nopti la fereastra fetei celei mijlocii si batu de a treia oara la fereastra ei ea deschise fereastra si ii grai cu glas dragastos: .Ce e? cine e? si ce voieste? intreba fata de imparat. Si nici n-a zis bine pana ce si fura un sarutat de la fata cea frumoasa. si cel mijlociu porni in cale.Eu ti-as privi in fata si ti-as grai o vorba: mergi mai-nainte la sora mea cea mijlocie. privi cu suparare la voinicul cel frumos.Am sa trimit pe frate-meu cel mijlociu.Am sa trimit pe frate-meu eel mai tanar grai feciorul de imparat. grai feciorul de imparat. . surioara! grai feciorul de imparat.Eu sunt. Acuma fata de imparat se apropie de fereastra si grai cu glas bland: .Mergi pe calea pe care ai venit: flori sa-ti creasca in cale si spini sa-ti ramana pe urma. Sa-mi dai insa o sarutare pentru ca sa-mi fie calea mai usoara. . . Inca trei zile si trei nopti stete feciorul de imparat la fereastra fetei.

si sa-ti zic o vcirba si sa-ti fur o vorba.Ba! grai feciorul de imparat. el stete locului.Atunci floarea ta este scaiul! zise Ileana cea inteleapta. sa-i incredintez sora si s-o duc acasa sa mi-o fac mireasa. Poti tu face sa rodeasca mar pe iarba lupului? . si nici nu-si grai vorba.Pot! grai feciorul de imparat. acum de-a treia oara porni feciorul de imparat eel mai tanar fecior de imparat.. mandre si frumoase. Feciorul cel de imparat merse la fratii sai le spuse cum si ce si.Ba! grai feciorul eel de imparat. cum sta ea il vazu si-i grai cu glas vesel: . Ileana ii raspunse cu intelepciune: . te-as pune la masa si te-as ospata si te-as saruta. unde sedea imparatul cand era mire. Poti tu face sa-nfloreasca din brusture trandafir? . de ti-ar fi sufletul cum iti este fata. Feciorul de imparat sari de pe cal cand auzi aceste vorbe. ca-mi este sufletul precum imi vezi fata: lasa-ma in casa. . ma opresc in cale sa privesc la tine. blande si dragastoase. Cand el sosi la cetatea cea cu trei fete. apoi grai cu glas voinicesc: . Poti tu face ca sa cante liliacul in glas frumos? . . te-as chema in casa. privi la ea si grai cu glas voinicesc: .Atunci ziua ta e noaptea! zise Ileana cea inteleapta. 280 .Ca-mi este naravul cum imi auzi vorba. si peste fereastra in casa si in casa la masa. pune-ma la masa si din zori in seara rau sa nu-ti para. pana ce si sari pe fereastra.Cel voinic frumos cu fata de imparat ce cale ti-ai ales de mani asa de infocat? Cand feciorul de imparat vazu fata Ilenei si auzi vorba ei. Mergi in calea pe care-ai venit: flori sa-ti creasca in cale si flori sa-ti ramana pe urma. -Ei! stai! grai lleana. Sa vad mai inainte: esti ce-ar fi sa fii? si numai dupaceea sa graim vorba si sa gustam pomana si sa incepem dragostea. ca sa-i fur o raza. si la masa tocmai in frunte. Acum.De ti-ar fi naravul cum iti esle vorba.sta la fereastra si.Sa nu ai parte de altul! grai si aceasta fata. surioara. in raza fetei tale. Ileana.Am pomit catre soare.

Ei au trimis dara vorba la cele doua mai mari fete de imparat. daca Ileana li va aduce mancare de pe vatra feciorilor de imparat. ea se facu bolnava. cu scaun cu tot in pivnita cea adanca in care era ascunsa comoara imparatului. Multe vorbe n-au facut argatii. Acuma Ileana incepu sa strige: "primejdie". Sosind la curte. le facea toate.Pentru numele lui Dumnezeu! n-auzi tu cum te striga imparatul? Mergi iute. si cand se adunara toti argatii ca sa vada ce e si pentru ce. pentru ca ei sa se poata razbuna asupra ei pentru batjocura ce a pus pe capul lor. ci pe loc deschisera usa cea de fier si intrara in pivnita si aflara pe feciorul cel de imparat si cu rusine Il scoasera la judecata. varsa apoi pe jos toate bucatele cele scumpe ce stau la foc si dupa aceea se feri din cale. ca ele sa faca ce vor face ca sa trimita cumva pe Ileana la curtea imparatului celui cu trei feciori. mare suparare a intrat in sufletele lor. le-a spus toata intamplarea si. ea lua asadar cofita si porni catre curtea celor trei feciori de imparat. ca sa mearga sa ceara sau sa ieie si sa aduca.ca si la porunca imparateasca adica. Dupa ce feciorii de imparat intelesera si despre asta batjocura. dupa ce le-a spus-o. Cand cea mai mare fata de imparat primi cuvantul feciorilor de imparat. Feciorul de imparat sc aseza la masa. isi umplu vasele de bucate. Asa s-a poruncit.Douasprezece fete pedepsite sa-l scoata afara din tara si cand vor ajunge cu el la marginea tarii fiecare sa-i dea cate un sarutat. ei se suparara inca mai tare decat 281 ..El sa fie pomana ta! zise lleana cea frumoasa si sireata. ea le spuse ca a auzit troncote prin pivnita si se teme cum ca a intrat cineva in pivnita ca sa fure comoara imparatului. Ileana spuse judecata: . dar Ileana e Ileana cea sireata! El nu se aseza inca bine. Ei. chema pe Ileana la sine la pat si ii spuse ca ea numai asa se va putea insanatosi. Ileana. Ileana intra in ruptul sufletului in curtea imparateasca si grai catre bucatarul cel mare: . Ileana ramase singura in cuhne. asa s-a intamplat. ca sa vezi ce si pentru ce si care pricina! Bucatarul isi lua picioarele pe umeri si se departa . de dragul suroni sale. Cand feciorul cel de imparat a sosit acasa la fratii sai. Asaza-te la masa. si iata ca si cazu.

Dupa ce-a inteles feciorul de imparat cel mai tanar cum ca Ileana are sa vina la el in gradina ca sa fure merele cele de aur. ca sa mearga. Sosind la curte. Ileana isi umplu vasele cu vin. chemara pe sora lor la sine si ii spusera ca ele numai atunci se vor insanatosi. si sabii. lua dar cofita si porni ca sa mearga . sabii. ea intra in ruptul sufletului in pivnita si grai catre pivnicerul cel mare: . leii incepura a se bate. si apoi porni catre casa. sa aduca si sa scape pe dragele surorile sale de la moarte. Dupa ce a gatit tot. Ileana sosi la poarta gradinii si cand ea vazu leii cei mari ce stau paza la intrare. Lua dupa aceea cutite mari. daca va auzi cineva vaiete in gradina. le ascunse asa. trimisera din nou vorba la cele doua surori si se pregatira din nou de razbunare. 282 . el se ascunse intr-un tufis. nimeni sa nu cuteze sa intre. varsa ce-a mai ramas prin pivnita. pe sub marul cel cu poame de aur. daca Ileana le va aduce doua mere de la feciorii cei de imparat. cu atata mai bucuroasa la voinicii cei imparatesti! Si lua dupa aceea cofita si porni.Dragi surorile mele . Fetele de imparat se facura acuma amandoua bolnave. asteptand sosirea Ilenei. chema pe Ileana la sine la pat si ii spuse ca numai asa se va insanatosi. sulite si alte lucruri si se sui in pom. sa afle.pentru voi ma duc si in foc. daca va gusta dm vinul ce se afla in pivnitele feciorilor de imparat. le arunca cate o bucatica de carne. si sulite si fel de fel de lucruri si le ascunse in pamant.si sa vina. ci sa lase pe cel ce s-ar vaita ca sa se vaiete in pace. ea se lacu bolnava. Feciorii de imparat trimisera acuma d-a freia oara veste la cele doua fete de imparat ca ele sa trimita pe Ileana cum n-au trimis-o inca. Ileana pentru sora sa le facea pe toate. Abia primi sora cea mijlocie cuvantul voinicilor. ca numai varful ascutit le iesa din pamant.Pentru numele lui Dumnezeu! n-auzi cum te striga imparateasa? Fugi si vezi cum. el porunci ca. sa ia.ce-au fost pana acuma. . si in apa.grai Ileana catre ele . ce si pentru ce pricina! Pivnicerul isi lua picioarele pe umeri si se departa ca la porunca imparatesei adica. iar Ileana merse la mar pasi incet printre cutite.

grai el. Voinicul cel rau la suflet incepu sa strige si sa se vaiete: hei! dar nimeni nu venea sa-i ajute. durerile lui inca mai nesufente. mai nainte de de-ar muri. Usturaturile feciorului de imparat se facura inca mai strasnice. Dar Ileana nici acuma nu dormea. Asa ajunse Ileana ca vrajitoare la curtea imparatului. sui-te in pom si-mi ajuta sa culeg mere pentra dragele surorile mele. ea merse la popa. trimise dupa cea mai vestita vrajitoare din tara. el avea de gand ca sa traga pe Ileana din pom intre cutite. Asa ajunse Ileana ca popa la curtea imparatului. ii dete multi bani si facu ca el sa o trimita pe ea in locul lui. Ileana isi lua merele. sa se vaiete in pace si sa sufere si sa rabde usturaturile cele grozave. . ca. sa mearga in locul vrajitoarei. si frumos si viteaz. pe Ileana. surioara! grai feciorul de imparat acuma.A mea sa fie bucuria! raspunse Ileana.dar parte sa ai de el!" ii dete apoi mana. il ridica pe trupina pana la cracuri. 283 . ca am voinic imparatesc. sa stii si tu ce ai avut de gand. fii dar inca mai buna si-mi da mana de ma ajuta sa urc in pom! "Rau e gandul tau . . Ileana s-a fost dus insa mai nainte la vrajitoare si i-a dat bani multi ca s-o lase pe ea. ca sa vina sa-i faca de leac si sa-i vindece ranile.. si sabii. si dupa aceea s-o scoata si sa inveleasca in ea pe feciorul cel ranit. sa-si usureze sufletul si sa se impartaseasca. le dete la surorile ei. ea porunci apoi ca sa se ia pielea unui bivol si sa se puna trei zile si trei nopti in muratura sarata.Na-ti. Cand el vazu dar cum c-acuma nu e bine. tu. trimise dupa un popa. si sulite si fel de fel de alte lucruri ce erau gatite spre pierzarea ei. ci-l lasau ca. il lasa apoi ca sa cada intre cutite. dupa porunca lui. le duse acasa.isi gandi Ileana . .Sa-ti fie de bine. grai dupa aceea. se intoarse dupa aceea la curtea imparatului si le spuse argatilor ca sa mearga sa scape pe domnul lor din primejdia cea mare.Esti buna. batjocorit ca vai de el. ca le-au cerut cu limba de moarte. Ileano. Feciorul eel de imparat. Aide. Imi pare bine ca te vad la casa mea. Feciorul de imparat nici nu dorea mai mult. de tovaras.

Hei! ca noi ne-am bucura. le zise Ileana. fata cea tanara a imparatului vecin si o urasc cu dor si dragoste vorbi mai departe feciorul de imparat. iar sie-si tinu numai marul cel fraged. . Esti suparat pe cineva ori ba? . ca pasarea e flamanda si ca marul numai nu zice "mananca-ma. afara de Ileana. la alta dete pasarica. Asa astepta sosirea imparatului celui aspru la porunca. nu ne-ar fi putrezit marul si nu ni s-ar fi suparat pasarica. m-ai chemat la tine ca sa-ti marturisesti pacatele.Bucurie s-aveti. el era pe pragul mortii. si asta era insa pe jumatate intristata. grai Ileana popita.Cand Ileana ajunse la patul feciorului de imparat. Cand imparatul vazu marul pe dulapul Ilenei. Daca ar fi sa nu mor si sa ma insanatosesc. Ca sa le ajute dar dragilor surorilor ci. Gandeste dar la ceasul mortii si spune-mi ce-ti zace la inima. intra la fata cea mai mare si o intreba de floare. surioara". si daca n-o pieri in noaptea cea dintai. raspunsera. Aici intelese ca surorile ei plang si se vaieta pentru ca au fost samtit ca imparatul are sa soseasca acasa de la lupta cea mare. ea merse la sine in casa si afla ca floarea e inca aburita de roua. pe nimeni. Imparatul. imparatul iarasi nu zise nimic. la Ileana cea inteleapta. nu mai erau in el decat trei rasuflari. el era sa-l manance cu ochii de frumos ce era. . ma duc s-o petesc la imparatul. Asta-i arata numai pasarica. indata ce sosi acasa. dar acum e vai si amar de capul nostru. daca nu ne-ar fi vestejit floarea. Cand Ileana auzi astfel de vorbe. Ea ii arata numai floarea. atunci ea sa-mi fie sotie credincioasa si dupa lege! Ileana asculta aceste vorbe.Ba! pe nimeni! grai feciorul de imparat. si asta era insa pe jumatate vestejita. ci merse fara vorba la fiica-sa ce amai mica.Fatul meu. ea dete la una dintre ele floarea. . de pasarica si de mar. cand auziti ca tatal nostru cel bun are sa vina acasa intreg si sanatos. Imparatul nu zise nimic. 284 . zise inca si ea putine si apoi merse acasa. ci merse la fiica-sa cea mijlocie.

Ileana nici nu raspunse. incat i-a mers vestea in septe tari. feciorul de imparat grai catre mireasa lui: 285 . el intelese toata treaba. el incaleca si porni ca sa vina si sa peteasca pe Ileana. bag scama asa a fost dat.. Hei! dar Ileana n-a uitat vorba si gandul cel rau al feciorului de imparat: ea stia ca in cea dintai noapte dupa cununie are sa o primejduiasca. Porunci dara ca sa se faca o papusa de zahar tocmai atat de mare cum era ea insasi. si cand papusa fu gatita. cu buze. cand cuscrii si corinteii s-au fost asezat la odihna si Ileana s-a fost culcat in pat. cu ochi.. fata mea! grai imparatul. Dupa ce feciorul cel mai tanar al imparatului vecin s-a insanatosit. cu ajutorul lui Dumnezeu. porunci dar ca pe cele doua fete mai mari sa le ingroape pan' la sanisori in pamant si asa sa le lase ca sa vesteasca asprimea pedepsei imparatesti. tata Ilenei. De la Ileana imparatul iarasi merse la fiica-sa cea mijlocie si apoi la cea mare. fraged.. voinice. Iar Ileana nu zise nici o vorba. cand el isi spuse gandul care l-a facut sa ponieasca in cale: . asa are sa fie. caci tu ti-ai pazit credinta. ci fugi la surorile sale si aduse o floare proaspata si o pasare vesela. ii zise cu vorba parinteasca. ci lasa ca voinicul cel patit sa o sarute.Fatul meu... iar pe Ileana o lauda si o saruta si multa vorba buna si imparateasca facu cu ea. . Sara.Unde ai pus floarea si ce ai facut cu pasarica? intreba el pe Ileana. acum vad ca ti-ai pazit credinta. cu toata faptura Ilenei. Imparatul cel batran. ea o ascunse in patul in care ea avea sa se culce in acea noapte. Hei! dar bunul Dumnezeu nu rabda minciuna: la ele floarea era vesteda. cu fata. Dupa ce el le intreba de cele trei lucruri ce le-a incredintat.Mult noroc sa ai. rumen si imbietor la fata. Atunci imparatul pricepu toata treaba si grai: . zicandu-i: .Mare sa cresti. sa va fie dara de bine!Multa vreme n-a trecut pana ce Ileana se cununa cu feciorul cel voinic. pasarea era trista si numai marul era proaspat.Dragi copiii mei. fata mea. ca voi sa va fiti sot si sotie. mergi si intreaba pe Ileana. ele isi adusera cu graba pasarea. Cand imparatul o vazu aceasta. floarea si marul de la Ileana. cum ca doreste.

Dulce. .Tu mi-ai varsat mancarile? intreba feciorul de imparat de-a treia oara. Feciorul de imparat impunse acuma cu sabia in inima Ilenei.Sa-mi spui acuma. ca eu vin indata. grai el. Feciorul de imparat dete peste fata.Eu! grai Ileana de sub perdea. ci sari din pat. si in lung. dar pe de-o suta si de o mie de ori mai dulce am sa fiu de aci inainte. El o cuprinse in 286 . si mai in urma. . O data ii sari o bucatica de zahat in gura. pana ce feciorul cel de imparat si intra in casa cu o sabie ascutita in mana. . sa dea din toate puterile ce avea.Eu! grai Ileana. .Tu mi-ai varsat vinul? intreba feciorul de imparat de-a patra oara.Eu! grai Ileana. Ileana nu se gandi mult. Feciorul de imparat dete cu spada o data crucis si o data curmezis. Feciorul de imparat dete cu spada de sus in jos. incat ii curgeau lacramile parau. . .Eu! grai Ileana.Hei! Ileana! dulce ai fost vie. Feciorul de imparat dete o data cu sabia peste sanisorii papusii.Draga Ileana. si in lat.Eu! grai Ileana. .Iesi dupa aceea din casa. incepu apoi sa dea in toate partile. tu m-ai aruncat pe mine in pivnita? . zau! grai Ileana. Feciorul de imparat stete impietrit de bucurie cand vazu pe Ileana intreaga si sanatoasa.. .Tu m-ai aruncat in cutite? intreba feciorul de imparat de-a cincea oara. si curmezis. lasa papusa cea de zahar in locul sau si se ascunse sub o perdea ce sta la capul patului. Cand se apropiara zorile de ziua. .Tu m-ai scos cu batjocura din tara? intreba el de-a doua oara. si crucis. Ileana nici nu se ascunsese bine. el incepu sa planga din toata inima. . dar dulce esti si moarta! zise el plangand inca mai tare. iesind de sub perdea. Iar Ileana incepu a rasufla aburi de moarte. Ileana draga mea. sa mai astepti putintel. .

. baba ofta din greu si zise mosneagului: . cat era ziulica si noaptea de mare. sedeau singurei ca cucul si le tiuiau urechile. isi ia traista in bat si face cum i-a zis baba.Apoi da. mai baba. uratul ii manca si mai tare. si baba de nouazeci. sa te scoli si sa apuci incotro-i vedea cu ochii. maine dimineata. asternute pe laite. pune-o in traista si o ada acasa. stii ce-am gandit eu asta-noapte? . Mosneagul. de urat ce le era. mosnege. dar a fi om. si. si amandoi batranii acestia erau albi ca iarna si posomorati ca vremea cea rea din pricina ca nu aveau copii. si acela sa fie copilul nostru. da' sarpe. inca nu ne-a zis nime tata si mama! Oare nu-i pacat de Dumnezeu ca mai traim noi pe lumea asta? Caci la casa fara de copii nu cred ca mai este vrun Doamne-ajuta! .Doamne. si ce ti-a iesi inainte intai si-ntai. Ba de la o vreme incoace. sarmanii! In una din zile. mosnege. orice alta jivina a fi. nici vreo scofala mare nu era de dansii: un bordei ca vai de el. caci. . caci tipenie de om nu le deschidea usa. si apoi.Asa este. 287 .brate. niste toale rupte. pe langa toare aceste. da'. vad bine. parca erau bolnavi de ciuma. Povestea Porcului de Ion Creanga Cica erau odata o baba si un mosneag: mosneagul de-o suta de ani. se scoala a doua zi dis-dimineata. in sfarsit. si atata era tot. mai baba. satul si el de-atata singuratate si dorit sa aiba copii. si de aci inainte traira multi ani fericiti si imparatira peste tara cu pace si cu noroc. vom creste-o si noi cum vom putea. Doamne! De cand suntem noi.Ia. ce putem noi face inaintea lui Dumnezeu? . daca mi-i spune. pana la una.Stiu. Doamne! tare mai erau doriti sa aiba macar unul.. dar. cum s-a miji de ziua. la alta.

Iaca. de gras si invelit ca un pepene. fiindca stia bine treaba mositului. neputand iesi din glod. ca tare-a fi dorit. il baga in traista. si numai iaca ca vede in bulhac o scroafa cu doisprezece purcei. Intr-una din zile. ca mult ma mai inadusi cu dansul. mai rapanos si mai rapciugos.Mosnege. surla. purcelul incepe a se infiripa si a creste vazand cu ochii. ori dracul i-a dat in gand ieri noapte de una ca asta. De-am avea paine si sare 288 . ramase pe loc. Si cum ajunge-acasa.. zise baba. ca si aceasta-i faptura lui Dumnezeu. Apoi il piaptana si-l grijeste asa de bine. ea tinea una si buna. ii trage frumusel cu untura din opait pe la toate incheieturile. il strange de nas si-l sumuta. face degraba lesie.. Mosneagul degraba il prinde. mosnege! zise baba. sprancenat si frumusel de nu se mai poate. Dar in gandul sau: "Da' manca-l-ar branca sa-l manance.Mosnege. ca peste cateva zile il scoate din boala.Bine. cum vede pe mosneag ca vine asupra ei. ca si noi. pregateste de scaldatoare si. ca pot sa duc babei mele o mangaiere! Mai stiu eu? Poate ori Dumnezeu. cu cojite. Iara baba nu stia ce sa mai faca de bucurie ca are un baiat asa de chipos. Ba poate. si mai nevinovat. . mititelul! . la purcelul. rupta bucatica!. Doamne! zise mosneagul. nu rade. Sa-i fi zis toata lumea ca-i urat si obraznic. ca sa nu se deoache odorul. de hazliu. si cu tarate. ii cam colbait. Acum pune de lautoare si grijeste-l cum stii tu ca se grijesc baietii: ca. indata incepe a grohai.Slava tie. ca baiat ca baiatul ei nu mai este altul! Numai de-un lucru era baba cu inima jignita: ca nu putea sa le zica tata si mama. pana ce da peste un bulhac. sarmanul! Apoi. il scalda. si porneste cu dansul spre casa. mai baba. care era mai ogarjit. care sedeau tologiti in glod si se paleau la soare. si purceii dupa dansa. nu uita sa aduci si niste roscove pentru ist baiat. Numai unul. asa plin de glod si de alte podoabe cum era. mosneagul voieste a merge la targ sa mai cumpere cate ceva. mititelul! . iti seamana tie. dupa cum vezi. o rupe de fuga.. zice: . .. ce odor ti-am adus eu! Numai sa-ti traiasca! Un baiat ochios. de-ti era mai mare dragul sa te uiti la el. mai babusca.Porneste el si se duce tot inainte pe niste ponoare. Scroafa... sprintena ca o copila.

de ce-am auzit eu. mosnege? Vai de mine! . asculta: imparatul a dat de stire. ca stiu c-ar incaleca pe nevoie si. asa cum ti-am spus.Ei. baba il intreaba. si cica pana acum o multime de feciori de crai si de imparati.Of! mosnege. aceluia pe loc ii si taie capul. cand vine acasa. pe toti i-a taiat. un pod de aur pardosit cu pietre scumpe si fel de fel de copaci. ca. la atatea iznoave.pentru noi. mai baba. da' buna ar fi si aceea cand ar avea cineva un fecior care sa faca podul si sa ia pe fata imparatului. ca totdeauna: . ce mi-ai spus. ce zici? bune vesti sunt aceste? Ba si imparatul cica s-a bolnavit de suparare! . ba cica-i mai da si jumatate din imparatia lui. mi se rupe inima din mine. ca mare jale si alean or fi mai ducand mamele lor pentru dansii! Mai bine ca al nostru nu poate vorbi si nu-l duce capul. mosnege? . Iara cine s-a bizui sa vina ca s-o ceara de nevasta si n-a izbuti sa faca podul. ca oricine s-a afla sa-i faca.Si asta-i veste rea. Apoi. aceluia ii da fata. pe de-o parte si de alta. mai baba? Ia. si nici unul din ei n-a facut nici o isprava. mi s-a suit parul in varful capului. Doamne! mare slava ar mai dobandi in lume! 289 . mai baba. mai baba. si in copaci sa cante tot felul de pasari.. dupa cum s-a hotarat. de la casa aceluia si pana la curtile imparatesti. iaca de ce. . mai baba. si cand ti-oi spune pana la sfarsit.Da' de ce. .Bune-s si acestea. of! boala imparatilor e ca sanatatea noastra! Numai despre fetii de imparat. . de le plange lumea de mila. ce mai stii de pe la targ? .Ce sa stiu. Cand m-as potrivi eu babei la toate cele. targuieste el ce are de targuit si.. ca pe altii. mosnege. cred ca ti s-a incrancena si tie carnea pe tine. si imparatul. prin crainicii sai. apoi as lua campii!" In sfarsit.D-apoi ingaduieste putin.. fara crutare. ca nu-i numai atata. mosneagul se duce la targ. cine mai stie de pe unde au venit. nu prea bune vesti: imparatul vrea sa-si marite fata. in toata lumea. da' nu sa-l mai indop si pe dansul cu bunatati. care nu se mai afla pe lumea asta.D-apoi..

Atunci mosneagul. din partea lui. cica. sa vada de unde a iesit acel glas. nevazand pe nime. ca traind si nemurind ai sa vezi cine sunt eu. Mosneagul atunci zise ingaimat: . uimit. asculta ce spun ei si numai pufnea din cand in cand. uitandu-se tinta in ochii lor. Iara de nu.Sa traiti multi ani cu bine. cum ajunge in targ.Ce voiesti de la mine. straini. cu inima arsa si fara nici un sprijin! . tata. stiind porunca. gandind ca-i Uciga-l crucea. nu te infricosa. mosnege.D'apoi ai sa-l poti face. mosule? . Un strajer. mosneagul insa.Dragul mamei.Daca poate sa-l faca.Nu te ingriji. feciorul meu se prinde ca i-a face podul. apoi iese din casa si porneste spre imparatie si. nu mai lungeste vorba.. ia toiagul batranetilor in mana. despre acestea. se uita prin bordei in toate partile. intr-un cotlon sub vatra. poate sa va faca podul. . am treaba la imparatul. insa godacul iar a strigat: . tocmai acum. isi piaptana barba frumos. dar. ci ia mosneagul si-l duce inaintea imparatului. venindu-si in sine. si cum sfatuiau batranii. cu ratul in sus si. auzind ca aveti fata de maritat. faca-l. si atunci fata si jumatate din imparatia mea ale lui sa fie. purcelul sedea in culcus. m-a trimis. ca eu sunt! Ci trezeste pe mama si du-te la imparatul de-i spune ca eu ii fac podul.Cand vorbeau batranii. Numai du-te si vesteste imparatului ce-am spus eu! Baba. Strajerul. numai iaca se aude sub vatra: "Tata si mama! eu il fac". vazand pe mosneag. s-a speriat si. il intreaba: . atunci.Tata. il intreaba: . dragul tatei? .. Baba atunci a ametit de bucurie.Ia. mosule! . ei inde ei. defel. imparatul. atunci.Da' ce vrei. poate-i fi auzit ce-au patit 290 . se duce cu pieptul deschis drept la palatul imparatului. si pe noi sa ne lasi. nemaiavand ce zice. luminate si preaputernice imparate! Feciorumeu. mamuca. ca sa aduc la cunostinta mariei-voastre ca el. ca esti cu mine. si-a mai venit in sine. saruta baiatul si-i zise: . cum vede pe mosneag ca sta pe-acolo. drag! Nu-ti pune viata in primejdie.Despre asta n-aibi grija.

tot bocind ea. cum ii vad. auzind aceste chiar din gura imparatului. pune cusma pe cap. se pleaca pana la pamant. o indeasa pe urechi. zisera strajerii. da un ropot pe sub laite. incep a se uita unul la altul si a bufni de ras. mai rastoarna cateva oale cu ratul si zice: . atunci. cat colè.altii. incepe a zburda prin bordei. . apoi mergi de-ti ada feciorul incoace. sa ma vada imparatul! Baba.D-apoi asta nu va priveste pe d-voastre. si acum. de bucurie. se vede ca ti-ai urat zilele! . parca vad c-am sa raman fara dansul! Si. isi ia toiagul in mana. . iese din casa si zice: . . mosneagul cu 291 . cum vedem noi. plin de bucurie. cauti pricina ziua-miazamare. apoi unul din ei vesteste imparatului despre venirea noilor petitori. grohaind si musluind pe jos. ca sa-si aduca feciorul..D'apoi acesta mi-e feciorul.D-ta. mosule. Strajerii. de cuvant. Abia ajung ei la portile palatului imparatesc. cauta-ti de drum si nu umbla cu gargaunii in cap. s-aducem nora mane-ta. raspunse mosneagul. o apuca lesin de suparare. ce-i scris omului in frunte-i este pus. cum ajunge acasa.Hai cu tata. baiete.Da' ce-i acesta. tatuca.Se vede ca eu nu mai am parte in lumea asta de nimica! Pana acum mam chinuit de l-am crescut si l-am scos din toata nevoia.. Purcelul. Mosneagul. Iara de nu. cu lumanare. Purcelul atunci. mai da un ropot pe sub laite. mosule? zise unul din ei. . spune fecioru-sau ce a zis imparatul. se uita lung unul la altul si strang si ei din umeri. mergea in urma lui. mai bine paziti-va gura si dati de stire imparatului c-am venit noi.Haidem. Iar mosneagul. si strajerii. Doamne! multa minte iti mai trebuie! zise un strajer batran. incepe a se boci si a zice: . care se prinde c-a face podul imparatului. ia. atunci. mosule. mai de vita decat dansul?! Daca te prinzi asa. si tot de-o moarte are sa moara cineva.Doamne. apoi iese si porneste spre casa. atunci. si. apoi se ia dupa mosneag si.Apoi da. cum e treaba porcului. .

luminareavoastra. catre seara.Inca mai ai gura sa intrebi?! acestea-s faptele tale. si incepe a se vaicara si a zice: . de umbli cu porci dupa tine? si cine te-a pus la cale sa ma iei tocmai pe mine in bataie de joc? . despre care v-am spus mai deunazi ca m-a trimis la maria-voastra. cum intra. la una ca asta! D-apoi.D-apoi asa nadajduim in Dumnezeu.Da' bine. Caci multa vorba. de spaima. intelesu-m-ai? . vazand asa mare obraznicie. ci ei m-au adus pe 292 . iara pe de alta se tulbura grozav si zise: . maria-voastra! Iara daca s-a intampla. sa cuget eu.Vai de mine. isi ia purcelul. Iara purcelul calca inainte pe covoare.dupa dorinta luminarii-voastre. daca va mai aduceti aminte. si acum.Si el are sa-mi faca podul? . dar acum unde te visezi. ajungand mosneagul si cu purcelul acasa. ca chiar el. Si zicand aceste.Milostiv este Cel-de-sus. si incepe a muslui prin casa. mosnege. se pleaca pana la pamant si sta la usa. puternice imparate! . ca acesta mi-i flacaul. mult ras si mare nedumerire se mai facuse la palat si in toate partile despre o astfel de batjocura nemaipomenita. pe de-o parte i-a venit a rade. smerit. cand ai venit in cela rand. . Si. apoi atunci sa ne trimiteti copila acasa. maria-ta! . are sa-ti stea capul unde-ti stau talpile. om batran.Fereasca Dumnezeu. grohaind.purcelul sau! Atunci imparatul il cheama inaintea sa. m-am luat dupa capul tau cel sec si m-am dus pe coclauri sa-ti aduc copii de suflet. mosnege! da' ce foc mi-ai adus la casa? Mie ostasi imi trebuiesc? . urmat de cativa ostasi. in paza carora l-a dat imparatul pana a doua zi. Mosneagul. . se pleaca dupa obicei. parca erai in toata mintea. sa avem iertare. inaltate imparate. ca sa vada ce poate fi una ca asta. Atunci imparatul. iese si porneste spre casa. iaca in ce chichion am intrat! Ca n-am adus eu ostasii. mosnege. pe baba o apuca un tremur.Hai! ia-ti porcul de-aici si iesi afara! si daca pana maine dimineata n-a fi podul gata.sa nu banuiti.

s-au bucurat cu bucurie mare. vazand aceasta mare minune. baba si mosneagul se trezesc imbracati in porfira imparateasca. i-au placut palaturile si socrii. sufland o data din nari. caci nu-i da mana sa iasa cu dansul. si nevasta lui s-a deprins cu dansul. Iar cand a dat cu ochii de mire. Iara purcelul zburda si se tologea numai pe covoare. cuprinsa de dor. s-a dus sa-si mai vada parintii. despre ziua au adormit. si insusi imparatul cu sfetnicii sai. grozav s-au speriat. deodata. cu toate cele poruncite. era acum gata. dar mai pe urma. pe loc a incremenit. Iara purcelul atunci s-a suit binisor pe laita. lepada pielea cea de porc si ramanea un fecior de imparat foarte frumos! si n-a trecut mult. si s-a apucat de gospodarie. in toate partile. s-au facut ca doua suluri de foc. intreband-o despre 293 . si capului meu se vede ca pana maine dimineata i-a fost scris sa mai steie unde sta! Purcelul insa umbla musluind prin casa dupa mancare si nici grija navea despre incurcala ce facuse. iara noaptea. de nu-i mai era acum asa de urat ca dintai. cat era de imparat. iara pe barbat l-a lasat acasa. si temandu-se imparatul sa nu i se intample ceva de rau. dupa obiceiul sau. de la bordeiul mosneagului. Caci si imparatul. a spart o fereastra de bardahan si. a facut sfat si a gasit cu cale sa dea fata dupa feciorul mosneagului si de indata a si trimis-o. si. Iara bordeiul mosneagului se prefacuse intr-un palat mult mai stralucitor decat al imparatului! si. Purcelul toata ziua musluia prin casa. tanara imparateasa. apoi asa sa ramaie". Mosnegii s-au ciondanit cat s-au mai ciondanit si. le daduse acum toate pe una. Parintii. cat erau ei de ingrijiti. Tot in acea vreme. cum au vazut-o. si la imparatie strasnica zvoana s-a facut. cum a ajuns la casa mirelui. si nici macar aceea nu era buna: frica! Nunta n-a mai facut. si podul. si pana la palatul imparatului. caci cu cine era s-o faca? Fata imparatului. a zis in inima sa: "Daca asa au vrut cu mine parintii si Dumnezeu. strangand ea din umeri.mine. doua. La vro saptamana. la culcare. si toate bunatatile de pe lume erau acum in palaturile lor. care acum nu mai era bordei.

Iara barbatu-sau i-a zis: . sau ce-a fi el. si atunci ai sa te mantui de dansa! .Draga tatei! Sa nu cumva sa te impinga pacatul sa-i faci vrun neajuns. zicand: . sa iei pielea cea de porc si s-o dai in foc. si a dat-o pe foc! Atunci perii de pe dansa au inceput a parai si pielea a sfarai. si. ce fel de viata ai sa mai duci tu daca nu poti iesi in lume cu barbatul tau? Eu te sfatuiesc asa: sa potrivesti totdeauna sa fie foc zdravan in soba si. ea a spus tot ce stia. mama! iaca. rau ti-a priit. ea a luat pielea cea de porc. atunci sa plesneasca cercul acesta. de vreme ce a facut lucruri peste puterea omeneasca! Dupa aceasta au iesit amandoua imparatesele in gradina ca sa se plimbe. deodata s-a starnit un vant naprasnic. incat barbatul pe loc s-a trezit inspaimantat. si numai atunci sa se nasca pruncul din tine. omul acesta. rau cap ai avut! Atunci ea deodata s-a vazut incinsa peste mijloc cu un cerc zdravan de fier. venind un vartej infricosat. a lacrimat. si a facut in casa o duhoare asa de grozava. a si poruncit sa-i faca un foc bun in soba. a ridicat pe ginerele imparatului in sus si s-a facut 294 . iara de-ai facut-o din capul tau. si cand a vazut aceasta mare nenorocire.Draga mamei. si cand dormea barbatusau mai bine. si trebuie sa fie ceva neinteles de mintea noastra.Alei! femeie nepriceputa! Ce-ai facut? De te-a invatat cineva. cand a adormi barbatu-tau. prefacandu-se in cioric ars si apoi in scrum. dupa cum vad eu. Cum a sfarsit de zis aceste. are mare putere. m-ai nenorocit si pe mine si pe tine deodata! si daca vei avea candva nevoie de mine. mie nu mi-a venit in cap de una ca asta. Atunci imparatul a inceput s-o sfatuiasca. Si cum s-a intors imparateasa cea tanara seara acasa. zicand: . ca sa arda.Ca bine zici. a sarit drept in picioare si s-a uitat cu jale in soba. ca sa nu patesti vreo nenorocire! Caci. pentru ca ai ascultat de sfaturile altora. de unde o punea el. si aici.gospodarie si barbat. mama sfatui pe fata cu totul de alt fel: .Cand voi pune eu mana mea cea dreapta pe mijlocul tau. de ai nenorocit si cazaturile ieste de batrani. atunci sa stii ca ma cheama Fat-Frumos si sa ma cauti la Manastireade-Tamaie.

a zis Doamne-ajuta! si a pornit incotro a vazut cu ochii. femeie. in sfarsit. pana a ajuns intr-un loc salbatic si cu totul necunoscut. 295 .Da' ce vant te-a adus si cum ai putut razbate prin aceste locuri. prin pustiuri. de-i fi auzit de numele meu. hai? Ca pasare maiastra nu vine pe aici. un drumet ratacit. care marturisea despre vechimea ei. si aici. dar ca te afli in lumea asta. Atunci batranii. maicuta. pacatele mele m-au adus. zicand: . Eu sunt sfanta Miercuri. nici prin cap nu mi-a trecut vreodata. cu toate bogatiile si podoabele din el.De nume am auzit.Eu sunt. iara de esti om rau. au inceput a o mustra.De esti om bun. da-te aproape de chilioara mea. Atunci se aude dinlauntru un glas de femeie batrana. vazand o casuta tupilata si acoperita cu muschi. du-te departe de pe locurile aceste. de nu se stie ce s-a facut. maicuta. Atunci drumeata a oftat din greu si a zis: . si hotarandu-se astfel. s-a schimbat iarasi in saracaciosul bordei al mosneagului. si a-i zice cu asprime sa se duca unde stie.Ia. ce sa faca si incotro s-apuce? Sa se duca la parinti? Se temea de asprimea tata-sau si de sugubata defaimare a oamenilor! Sa ramana pe loc? Nu avea cele trebuitoare si-i era lehamete de mustrarile socrilor. ca ei n-au cu ce s-o tina. cu lacrimi in ochi. vazandu-se acum asa de nenorocita si oropsita. si a mers ea. a batut la poarta.Se vede ca tot mai ai oleaca de noroc de ai nimerit tocmai la mine. Ea. maicuta! Atunci i se deschide poarta si drumeata intra inlauntru. vazand asta mare nenorocire si pe nora lor in asa hal. necum om pamantean. de i-oi da drumul.Om bun. de mai inainte. s-a hotarat a se duce in toata lumea. te face mii de farame! . .nevazut. ca am o catea cu dintii de otel si. . un an de zile. sa-si caute barbatul. Iara palatul in care sedeau mosnegii si cu nora. Atunci podul cel minunat indata s-a stricat si s-a mistuit. a mers tot inainte. Caut Manastirea-de-Tamaie si nu stiu in care parte a lumii se afla! .Cine-i acolo? . .

si atunci ea le-a intrebat cu tot dinadinsul daca stie vreuna din ele in care parte a lumii se afla Manastirea-de-Tamaie. a strigat si sfanta Duminica o data. si de aici drumeata. si aici i s-a intamplat ca si la sfanta Miercuri: numai ca sfanta Vineri i-a mai dat si ea un corn de prescura. si i-a zis cu binisorul: "Pastreaz-o. si sfanta Duminica a primit-o cu aceeasi randuiala si tot asa de bine ca si surorile sale. ca sa-i fie pentru hrana la drum. fiica mea! Ca aici este capatul unei lumi necunoscute inca si de mine. pornind. ca dintr-o singura gura. a mers iarasi un an de zile prin niste pustietati si mai grozave decat cele de pana aici. si indata sau adunat toate vietatile: cele din ape. au raspuns toate deodata ca nici n-au auzit macar pomenindu-se de numele ei. sau altaceva. auzind aceste. si facandu-i-se mila de aceasta nenorocita si zdruncinata fiinta. si a indreptat-o si ea cu multa bunatate si blandete la sora-sa cea mai mare. ca ti-a prinde bine la nevoie". cele de pe uscat si cele zburatoare. intrebandu-le despre Manastirea-deTamaie. si i-a mai dat inca o furca de aur. Apoi a indreptat-o la sora-sa cea mai mare. este cu neputinta. dar. asa trebuie sa fie. cat a putut. ca nu li s-a intamplat sa auda macar vorbindu-se vreodata depre aceasta. si pe loc s-au adunat toate jivinele din imparatia ei. Si atunci. pornind chiar in acea zi. la sfanta Vineri. s-a aratat cu mare parere de rau.Se vede ca vrun blestem al lui Dumnezeu. neavand nici o putere. si fiind insarcinata pe al treilea an.Vezi? Tot de noroc sa se planga omul! Apoi sfanta Miercuri a strigat o data cu glas puternic. si toate au raspuns. un paharut de vin si o vartelnita de aur care depana singura. de nu ai parte de ceea ce cauti. a mers iar un an de zile tot prin locuri salbatice si necunoscute. a dat drumetei un corn de prescura si un paharut de vin. Si drumeata. s-a uitat gales la nenorocita drumeata si i-a zis: . si. care torcea singura. pana ce cu mare greu ajunse la sfanta Vineri. Atunci sfanta Duminica a oftat din adancul inimii. cu mare greutate a putut sa ajunga si pana la sfanta Duminica. la sfanta Duminica. numai iaca un ciocarlan schiop se 296 . si oricat ai voi tu si oricare altul sa mai mearga inainte de aici.. Sfanta Miercuri.

numai si numai sa-i inghita. in sfarsit. sovalcaind. se uita mai cu bagare de 297 . Atunci ciocarlanul.Ma supun cu toata inima la slujba mariei-voastre. stapana.Iaca Manastirea-de-Tamaie! zise ciocarlanul. unde era un rai. cat ce putea. au trecut peste nenumarate tari si mari. nu cumva stii unde se afla Manastirea-de-Tamaie? . si prin codri si pustietati asa de ingrozitoare. si cand biata drumeata nu mai putea nici pe sus. cand ea pe jos. de miam frant piciorul. dupa atata amar de truda si primejdii. cand el pe sus. ca sa-i prinda bine la nevoie. Atunci ea il intreaba si pe acesta: . sovalc. si. si nu altaceva! . vasiliscul cel cu ochi fermecatori. cand drumeata pe sus. viclenie si rautate nu-i cu putinta sa povesteasca limba omeneasca. ca sa-i fie pentru hrana pana la Manastirea-de-Tamaie. du-o numaidecat acolo. si i-a mai dat o tipsie mare de aur si o closca tot de aur. desi ii fugeau ochii de atatea straluciri. Si. desi este foarte cu anevoie de mers pana acolo.Daca-i asa. atunci indata ciocarlanul o lua pe aripioarele sale si o ducea. a raspuns cu smerenie: . sovalc. Si cand ciocarlanul pe jos. si apoi a dat-o pe seama ciocarlanului. stapana? Ca doar pe-acolo m-a purtat dorul. aspide veninoase. . nici pe jos. cum ii sti tu. care stateau cu gurile cascate. din care abia mai putea falfai.Da' cum sa nu stiu. oftand. batuta cu pietre scumpe. in care fojgaiau balauri. care indata a si pornit. si cu puii tot de aur. cu mare greutate si zdruncen. apoi acum indata ia pe aceasta femeie. cu mare ce au izbutit sa ajunga la gura unei pesteri. despre a carora lacomie.Tu. sovalc! se infatisaza inaintea sfintei Duminici. pe care il cauti tu de-atat amar de vreme. si tot asa mergand ei inca un an de zile. ciocarlane. vidre cate cu douazeci si patru de capete si alta multime nenumarata de ganganii si jiganii inspaimantatoare. si povatuieste-o cum a fi mai bine. Aici calatoarea s-a suit iarasi pe aripile ciocarlanului. si el si-a dat drumul cu dansa pe o alta lume.vede venind. Apoi sfanta Duminica a dat si ea drumetei un corn de prescura si un paharut de vin. Nu cumva ti-i cunoscut ceva pe aici? Atunci ea. Aici se afla Fat-Frumos.

si cat mi-i cere pe dansa. care inchega apa si care stia toate dracariile de pe lume. stirba-baba-cloanta. femeie. Iara nemernica drumeata. o intreaba: . trimite slujnica degraba.Ia. harca i-a si trimis laptele.De ce nu? Da furca incoace si ramai aici pana la noapte. rand pe rand. cu tipsia si cu closca cu puii de aur daruite ei de cele trei surori: sfanta Miercuri. si cum a venit imparatul de la vanatoare si s-a pus in asternut. si 298 . . Atunci drumeata da furca si ramane. i-a pregatit acum una ca sa doarma dus pana a doua zi dimineata.Am auzit ca ai o furca de aur care toarce singura. ingrijitoarea de la palatul lui Fat-Frumos. luandu-si ziua buna de la calatoarea incredintata lui. Apoi. sfanta Vineri si sfanta Duminica. cu vartelnita. si indata i se umplura ochii de lacrimi de bucurie. ii spune cu cine are sa se intalneasca si ce sa vorbeasca. cand s-a inturna imparatul de la vanatoare. sa ma lasi sa stau intr-o noapte in odaia unde doarme imparatul. Nu trece mult si. stiind ca imparatul are obicei a bea in toata seara o cupa de lapte dulce. hai? . mergand spre fantana ce-i aratase el. de unde o avea stransa. Si cum ajunge la fantana. cum vede o femeie necunoscuta si furca cea minunata torcand singura fire de aur. scoate mai intai furca. unde trebuia sa se duca trei zile de-a randul. sa-i cheme femeia cea straina la palat si. Nu ti-e de vanzare. zburand neincetat de frica sa nu-i mai rupa cineva si celalalt picior. de mii de ori mai subtiri decat parul din cap. Talpaiadului. Ii arata apoi o fantana. cum aude despre aceasta minunatie. cum vine. . zise ciocarlanul. o vrajitoare strasnica. lacrimand.seama si indata cunoaste podul cel minunat din ceea lume si palatul in care traise ea cu Fat-Frumos asa de putin. fuga la stapana-sa si-i da de veste! Stapana acestei slujnice era viespea care inalbise pe dracul. o povatuieste ce sa faca. il petrecea cu ochii in zbor. iute se intoarna inapoi.Mai stai! si nu te bucura asa degraba. cu furca. Dar numai un lucru nu stia harca: gandul omului. venind o slujnica sa ia apa. si apoi se pune jos sa se odihneasca. ca inca esti nemernica pe aceste locuri si tot n-ai scapat de primejdii.

si a lasat-o acolo. pune mana si pe vartelnita. si venind iarasi slujnica la apa si vazand si aceasta mare minune. caci imparatul parca era dus pe ceea lume! Despre ziua. Talpoiul a venit posomorata. si a doua zi disdimineata o scoate iarasi din odaia imparatului si din ograda. care deapana singura si care-i mult mai minunata decat furca ce i-a dat. tot cu acelasi viclesug. a scos pe necunoscuta de acolo si i-a zis cu ciuda sa iasa din ograda si sa mearga unde stie. sarmana.Cezi aici pana despre ziua. numai ce 299 . fuga la stapana-sa si-i spune ca femeia ceea de ieri are acum o vartelnita de aur. zicandu-i incetisor: . la fantana stiuta. Harca. si cum s-a sculat imparatul si s-a pornit la vanatoare. ci avea grija sa no auda.cum l-a baut imparatul. ca am sa vin atunci tot eu sa te iau. care in toate zilele umbla cu dansul la vanat. un credincios al imparatului. cea mai de pe urma a ei nadejde! si cum sta ea in preajma fantanii. Insa in aceasta noapte credinciosul imparatului. de parca i-a dat inima dintr-insul. ca sa plesneasca cercul ist afurisit si sa nasc pruncul tau! Si. Si cum s-a departat baboiul de acolo. Atunci pohoata de baba o cheama iarasi la dansa prin slujnica. dupa cum avusese tocmeala. nu doar ca soptea si umbla catinel ca sa n-o auda imparatul. si nenorocita. pe loc a tresarit. pe loc a adormit ca mort. Apoi a plecat ochii in jos si a inceput a lacrima. credinciosul i-a spus cu de-amanuntul ce se petrecuse in odaia lui in cele doua nopti din urma. si imparatul. din odaia de alaturea. simtind ce s-a petrecut si facandu-i-se mila de nenorocita de straina. iesind cu nepus in masa si necajita ca vai de ea. Atunci Talpa-iadului a chemat pe necunoscuta drumeata in odaia imparatului. nenorocita drumeata a ingenuncheat langa patul sotului ei si a inceput a plange cu amar si a zice: . s-a dus iarasi la fantana si a scos acum vartelnita. urgisita si zbuciumata lui sotie scosese acum pe tipsie si closca cu puii de aur. s-a pus in gand sa descopere viclesugul babei. s-a chinuit asa pana despre ziua. si pe cand din ochii lui Fat-Frumos se scurgeau siroaie de lacrimi. dar inzadar.Fat-Frumos! Fat-Frumos! intinde mana ta cea dreapta peste mijlocul meu. cum a auzit aceste.

cum aude aceasta. cu puii tot de aur. sa plesneasca cercul si sa se nasca pruncul tau. dang! a plesnit cercul.Doamne. hoanghina pune mana si pe tablaua cea de aur si pe closca de aur cu puii de aur. Si cum vine straina. l-a si aruncat pe furis. ca nu mai pot duce aceasta nefericita sarcina! Si cand a sfarsit de zis aceste. care se chinuiesc de patru ani. tot cu aceeasi randuiala ca si in noptile trecute.Acest lapte nu se mai bea si. bizuindu-se ea si acum in puterea bauturii sale. si cand mai vede si aceasta mare minunatie. Apoi mai porunceste sa-i aduca o iapa stearpa si un sac plin cu nuci. si sa lege si sacul cu nucile si pe harca de coada iepei. nici mai asteapta sa ia apa. ridica toata curtea in picioare si porunceste sa-i aduca pe harca de baba inaintea sa. si ea indata a nascut pruncul. si sa-i dea drumul.Fat-Frumos! Fat-Frumos! Fie-ti mila de doua suflete nevinovate. . se ineca in lacrimi. chiar in puterea noptii. si pe loc s-a facut ca doarme dus. undeva. Doamne! Ce-am vazut eu! Femeia ceea are acum o tipsie de aur si o closca de aur. de-ti fug ochii pe dansii! Babornita. cum a zis. tot cu acelasi viclesug. si cand s-a atins de mijlocul ei. ca prin somn. cazand iarasi in genunchi langa patul sotului ei.iaca pe slujnica stiuta iarasi o aduce Dumnezeu la fantana. si lasand-o acolo. zicand in gandul sau: "Dupa ce umbla ea nu se mananca". ci fuga la stapana-sa si-i spune. s-a departat! Atunci zbuciumata drumeata. cand a venit in asta-sara de la vanat si cand i s-a adus laptele. Dupa ce harca s-a incredintat ca imparatul doarme. Dupa aceasta imparateasa povesteste sotului sau cate a patimit ea de cand s-a facut el nevazut. fara a simti catusi de putin durerile facerii. a adus iarasi pe straina in odaia lui. asa de frumosi. Atunci imparatul. pe loc trimite s-o cheme. Fat-Frumos a intins mana. a zis in gandul sau: . si asa s-a facut. stapana. spunand iarasi cuvintele aceste: . dimpreuna cu toate odoarele luate cu viclesug de la imparateasa lui. cu osanda cea mai cumplita! si intinde mana ta cea dreapta peste mijlocul meu. Dar imparatul. si cand a inceput 300 . se scoala.

daca nu cumva s-a sfarsit.Vorbele tale. unde pica nuca. cum nu s-a mai pomenit si nici nu cred ca s-a mai pomeni una ca aceasta undeva. Dar acum a facut si nunta si cumatria totodata. sunt pentru noi ca o icoana la care ne inchinam. tata. si s-a adunat lumea de pe lume la aceasta mare si bogata nunta. Harca aceasta de baba era scroafa cu purceii din bulhacul peste care vam spus ca daduse mosneagul. raspunsera copiii si. Fat-Frumos. mergeti de va cautati ursitele. Ea. baba si mosneagul. cu chip sa-l poata face mai pe urma ca sa ia vreo fata de-a ei. ca Fat-Frumos nu facuse nunta cand s-a insurat. si numai cat a gandit Fat-Frumos. Iara pe credincios cu mari daruri l-au daruit imparatul si imparateasa. Cand le-a venit si lor vremea de insuratoare. si a tinut veselia trei zile si trei nopti. imbracati iarasi in porfira imparateasca. .iapa a fugi. Acum. si indata au si fost de fata parintii imparatesei lui si crescatorii sai. sa plece mai curand. crescatorul lui FatFrumos. v-ati facut mari. oameni buni. pe care i-au pus in capul mesei. se gatira. 301 . aduceti-va aminte. si el avea trei feciori. dupa ce ii sarutara mana. si pe langa dansii l-au tinut pana la sfarsitul vietii lui. prin dracariile ei. Broasca testoasa cea fermecata de Petre Ispirescu A fost odata un imparat. ca sa intrati si voi in randul oamenilor.Dragii mei copii. in purcelul cel rapciugos si rapanos. prefacuse atunci pe stapanusau. si mai tine si astazi. care mai de care. Iaca dar pentru ce Fat-Frumos a pedepsit-o asa de grozav. i-a picat si harcei capul. le-a zis imparatul: . din cele unsprezece ce avea si care fugisera dupa dansa din bulhac. pica si din Talpa-iadului bucatica. si cand a picat sacul.

cum. nu auzea. iute. si nu stia ce facea. acolo. si unde se deschidea talazurile care inconjura varful nuielei. caci tata-sau il trimitea intruna sa caute a se capatui si el. si de ce merge se mareste. O peti de la tatal ei. se logodi si el cu dansa. fara sa-si dea seama unde se duce. si se uita gales la dansul. ci totul ramanea ca mai-nainte. pana ce intra iarasi in sanul matcei de unde a iesit. si invoiala se si facu. Misca si el picioarele a lene. El vedea ca fiecare strop de apa. dupa ce se dichisi si el cum stiu mai bine. nu stia. Dara unde sa se duca? Nici el. adica fata apei lucie ca o oglinda. Facura vorba. asa de florile marului. Dara el nu vedea. Se uita si nu mai vedea. Se uita la dansul parca sa-l soarba cu privirea. ajunse la curtea unui imparat care avea o fata. Unde lovea el cu nuiaua. Apoi incepu a cugeta. baga de seama ca o broasca testoasa se tine dupa 302 . si. In cale vazu o nuia lunga de alun pe care o lua. Cand. Cand. Ajungand pe marginea elesteului. cand o lovea. Asemenea si cel mijlociu. imparatul. stii.Fiul cel mare se imbraca cu hainele ce le avea el mai bune. El era dus cu gandurile. nici intinderea armeanului din giurul lui. numai sa zica ca umbla. fara sa stie ce are sa faca cu dansa. pleca si el inspre apus. fara mai pe urma sa se cunoasca nici locul unde a picat stropul. Ajunse si el la curtea unui alt imparat. In cele din urma. cam in dorul lelii. singura la parinti. balacea cu nuiaua prin apa. insa. se face cate un armean (cerc) impregiurul lui. nu-l tragea inima a pleca in petit. iaca. tot da cu nuiaua in apa. apuca pe o carare ce intalni in cale. Lua si dansul niste haine. numai sa nu zica nescine ca nu s-a gatit. si iute. privind cu nedomirire. carele asemenea avea o fata. cand pica inapoi la matca. si merse pe ea. Pe fiul cel mai mic. unul dupa altul inaintea lui. ia asa numai ca sa zica si el ca face ceva. si de cheltuiala ce pe apa nu curge. ori nu mai este. lua oaste cu dansul si banet de ajuns. Nu mai simtea daca este. si pleca si el. si ochii de la dansul nu si-i mai lua. cum. Dara n-avu ce-si face capului. se aseza si el acolo jos. si facea haz cum sare stropii de apa. tast! si dansa. il scoase drept la un elesteu mare. iata ca o broasca testoasa iesise pe luciul apei. Atata era de dus cu mintile. Mergand spre rasarit. ce sa vezi d-ta? Poteca pe care apucase.

Ar fi rupt-o d-a fuga. Tu esti ursitul inimii mele. Aci incepeau una. iar el isi arunca ochii la dansa mai cu bagare de seama. dragul meu iubit. colea la inimioara. si fara sa-si mai aduca aminte ca plecase in petit. cum nu se mai afla sub soare. iara broasca testoasa ii tot sarea pe dinainte si se uita la dansul cu dor. cand auzi pe broasca vorbind. Pasamite il tragea ata la ursita lui. dara nu pricepu nimic. fara dansa nu va putea trai. Cand se trezi bine din cugetarile lui. dara in desert. caci simti ca. Mai voi el sa faca ceva cumva. 303 . la urma urmelor. Dara se opri. Se scula binisor. Tocmai cand voi sa se scoale si sa plece spre a merge sa-si incerce si el norocul. de aci inainte. A doua zi iarasi asa facu. dara graiul ei era dulce si viersul cu lipici ce avea il facu sa-i ramaie talpile lipite de locul unde sta. Se mira de asta lancezeala.Iti foarte multumesc. si frumoasa. vazu ochii ei. aci lasau alta. ii raspunse atunci broasca. si simti un nu stiu ce. Cuvantul tau a sfaramat toate farmecele ce ma tineau inlantuita. Si fiindca a doua zi era sa vie fratii cu logodnicele lor. sa o soarba intro lingura de apa. de drag. Ii venea flacaului. ca sa nu supere ori sa indaratniceasca pe zana a veni dupa el. Picioarele nu se mai miscara. mai aruncandu-si cautatura la broasca. vazu ca soarele da in asfintit. asa ca sa se departeze. pare ca il sagetase ceva. isi aduse aminte. Sezu iarasi jos. si parca ii zicea inima ceva. Se pusera la vorba. cum se scula. si se duse acasa. Si.varful nuielei lui. dara parca il pironise cineva locului. si plapanda. fara sa-i plesneasca prin cap ceva. Broasca se dete de trei ori peste cap si se facu o zana gingase. Atunci isi lua inima in dinti si striga: . pare ca stralucea de un foc ce simtea ca il atinge. .Asta sa fie logodnica mea. A treia zi. pana ce se pomenira ca amurgise. Se uita drept in ochii broastei. pleca iarasi la marginea elesteului. Se uita si el la dansa. si nici ei nu stiau ce vorbesc. Se sperie oarecum. fiul de imparat. Pe tine te voi urma pana voi avea viata in mine. iata ca broasca mai tasni o data. Si cum sta el acolo si se juca cu nuiaua in apa. fara sa-i pese de ceva. ca el era plecat in petit. si nu facu nici o miscare. ca si cand ar fi fost butucite. Ar fi voit sa plece. si ca fratii lui erau a se intoarce a doua zi cu logodnicele lor.

de tinea drumul mai lung. A doua zi fiecare flacau zbura la logodnica sa. orice s-ar zice. caci ii luau vorba din gura. caci de. Lasa. Ei. adusera vorba iarasi despre broasca fratelui lor celui mai mic. Venira unul dupa altul feciorii cei mai mari ai imparatului cu logodnicele lor. incepu sa le povesteasca siretenia celor ce i se intamplase. sa vedem ca cine rade mai la urma. Cand ajunse sa le spuie ca a zis broastei: "Tu sa fii logodnica mea". pana si copiii se veseleau de veselia imparatului. Daca vazu. rade mai cu folos". dara parca-l tot oprea cineva in cale. Mergea el. 304 . daca se adunara la un loc. tacu din gura si inghiti rusinea ce-i facura fratii inaintea tatalui sau. si incepura impreuna cu logodnicele lor a grai despre dansul cam in dodii. Fiecare isi adusese zestre insemnata: robi. Nu vedea nimic.spuse zanei ca se duce sa instiinteze si el pe tatane-sau ca a sa-si aduca si el logodnica. cum voiau. hainele pare ca le erau turnate pe dansele. Ce e drept. de atata uitat inapoi. El se tot intorcea de se uita inapoi. iara dansul pleca la curtea imparateasca. isi zise el. dara toate fura in desert. Broasca intra iarasi in elesteu. ca sa-si priimeasca nurorile. amandoi fratii cu logodnicele lor. toti se umflara de ras deodata si incepu a-l cam lua peste picior cu vorbe in doi peri si cu glume nesarate. si chiar se vorbira. ostasii se gatira ca de alai. Oamenii umblau cete. Se gandi el: "Acum o mie de vorbe un ban nu face. I se parea ca-l trage cineva de la spate de haine. cai. desi nu mai vorbea de rau aievea in fata imparatului. caci. Vru el sa le spuie cine a fost broasca. fiu ii era si al mic. isi dedeau coate de radeau. si ele erau frumoase. carute ferecate. insa el isi tot intorcea capul si se uita. si le priimise imparatul cum se cuvine imparatilor si fiilor de imparati. Noroc ca i se scurtase calea si ajunse acasa. pe din dos. Ii tinura de rau tatal lor. dara nui detera ragaz. sa faca pe fratele lor mai mic de ras si ocara. cete prin cetate. si-l cam dedeau in tarbaceala cu graiuri care mai de care pacalitoare. ca in zi de sarbatoare. isi bateau mendrele. caci. Iara imparatul puse de impodobi palatul si cetatea cat se putu mai frumos. te mira de nu ramanea cu gatul stramb. insa. si il durea la inima cand il luau in ras. Daca ajunse si gasi pe toti ai lor adunati la tatal sau.

de pasari si cate nagode toate. adaoga zana. si avut. cu fratii si cu cumnatele mele. intrara fiecare in cate o baie si se imbaiara. zapacise oarecum pe bietul fecior de imparat. incat inchipuia fel de fel de flori. tu esti a mea. tiindu-si firea si nepierzandu-si cumpatul. stralucitoare de podoabe. si pe mine ma facut precum m-ai vazut. Si fiind gata baile si apa incropita numai ca laptele cand il mulge de la oaie. Zana lua de mana pe fiul imparatului si intra in palat. dara. Odata daca te-am ales. Vorbira ce vorbira. incat la soare te puteai uita. broasca cea testoasa iesi din elesteu la dansul.cand va veni cu broasca testoasa inaintea imparatului. apoi fiul imparatului ii zise sa se gateasca sa mearga. Fiul cel mic al imparatului daca se duse si el sa-si aduca logodnica. el ii mai zise: . ca unul ce nici dansul. Aurul cu care erau poleiti stalpii si ciubucele de pe langa streasina licarea de-ti lua ochii. imparatia ne-a fost rapit-o dusmanii. . trebuie sa stii ca si eu sunt fata de imparat. Fiul imparatului nu cuteza sa calce pardoseala baii si pe velintele cele de mare pret ce erau asternute prin palat. raspunse el. Baia era pardosita cu tot felul de marmura lustruita si adusa din mestesug asa. Gateste-te. se dete de trei ori peste cap si se facu om ca toti oamenii. Vorbele ei mieroase. nu altceva. sa ne imbaiem. Vezi ca el ramasese cu ochii bleojditi.De ce sa mai facem p-acolo tevatura? Sa ne imbaiem aci. apa elesteului se trase intr-o parte si intralta.Lasa astea acum. si aidem. dara la dansele ba. ca ne asteapta tatal.Dragul meu logodnic. 305 .Ne vom imbaia la palaturile tatalui meu.La noi este obiceiul. si puternic. de mila sa nu le strice frumusetea. ca inainte de a merge la cununie. floncaneasca lumea ce va vrea. . viersul ei placut. nu mai vazuse asemenea scumpeturi. . de pare ca te ungea la inima. Atunci ea ii raspunse: . Dara blestematele de farmece ne-a acoperit palaturile cu apa aceasta murdara. iti zic. Si facand un semn cu mana. desi era fecior de imparat. si in locul lui se vazura niste palaturi. si inca fata de imparat mare.

Dara zburau de parca n-atingeau pamantul. si asa si facu. El dorise. 306 . vezi. vazand atata frumusete si atata bogatie. Caii pornira. cat un lucru mare. Incepura a-si da coate. Oamenii se luau la prinsoare ca nici in cer nu se gasea o mai mare frumusete ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor. si asa stralucea de orbea pe cei ce se uitau asupra dansilor. a-si veni in cunostinta si a se cai de rasul ce facusera de fratele lor. Dupa ce se cununara fiii imparatului cu logodnicele ce-si alesesera fiecare. Lumea privea si i se umplea inima de mandrie. si vorbi astfel incat robi toate inimile. Dupa ce iesira din baie si se imbracara. dara zana cand juca. parea ca n-atinge pamantul.Apa ciuruia din teve aurite si o lua cu nastrape si cu cause de aur. cu patru telegari de mancau foc. Caruta era impodobita cu pietre nestemate de sclipeau in fata soarelui ca cine stie ce lucru mare. caci fiul cel mic al imparatului lor adusese o asa zana sa o domneasca. decat vorbele ei. Stergarele erau de matase si in tesatura cu fir de cel mai bun si cu margaritare. tatal baiatului. Fratii cei mai mari o malcira. Mai mare stralucire si gingasie ca aceasta nu se mai vazuse sub soare si pe la dansii pana atunci. sa-si cunune toti copiii intro zi. Imparatul isi implini pofta inimei lui. Era vesel imparatul pentru aceasta. Oaspetii nu-si mai luau ochii de la dansa si urechile lor nu mai ascultau alte vorbe. unde mirosul florilor ii imbata. Ceilalti jucau. carele il astepta si se ciudea de atata intarziere. si lauda pe fiul de imparat pentru o asa nimerita si neasteptata alegere. ca mult erau cu lipici. si la cununie si la masa. Fiii cei mari ai imparatului povatuira pe logodnicele lor ca sa faca si ele tot ce va vedea pe zana ca face. Zana porunci si trase la scara o caruta ferecata in aur. Ei se urcara. iara nu ca mergeau. nu jucau. Cum se puse el langa dansa. intr-o clipa ajunsera la imparatul. Amandoi erau imbracati cu niste haine scumpe si foarte frumoase. se prinsera in hora si jucara. toti intelesera ca aceasta era femeie de pe alte taramuri. Cand ii vazura. Imparatul nu mai putu de bucurie. cand vazu ca fiul sau cel mai mic ii aduce in casa minunea minunilor. ca la nunta unui imparat. Zana se purta cu mare bunacuviinta. un luceafar se aseza pe fruntea ei. trecura prin gradina.

si. In calea ei. ii multumi. scotand din san. Si fiindca am dobandit si eu un os 307 . pentru negustorime si pentru prostime. strigara intr-un grai. Atunci toti intr-o glasuire strigara: "Sa ne traiasca doamna si imparateasa noastra". i-l dete ca semn de iubire fiasca. cu mic. cu mare. bagara de seama ca hainele lor sunt murdare si terfelite de bucate. cu buni. Zana.. un manunchi de flori bine-mirositoare. ii saruta mana. iara ea. fiindca nu mai era chip a mai sta asa ingalate la nunta. Iara fiul imparatului. se trase din naintea imparatului cu totul smerita si se aseza langa sotiorul ei. incepu a curge de printre incretiturile hainei sale margaritare. cu agerimea mintii lui. Ducandu-se si nurorile cele mai mari ale imparatului sa-i multumeasca. Imprejurul mesei imparatesti. cu prosti. Odata se umplu locul de un miros asa de frumos si strein. dupa povata sotilor lor. Asemenea facura si cumnatele ei. lua cate nitele si baga in san. sotia lui. Nurorile cele mari ale imparatului tineau ochii tinta la zana sa vaza ce face ea ca sa faca si ele. de umplu locul. ca acesti soti sa-i domneasca de aci inainte. Cand se sculara de la masa. ci a alte dihanii. cu intelepciunea cea fireasca si cu povetele imparatesei. si se facu un ras de mila lor in toata nunta. Atunci multimea. cu purtarea cea cumpatata. din fiecare fel de bucate ce se aducea la masa. incat plecara umilite in camarile lor ca sa se schimbe. incat nu mai semana a haine puse pe om. si imparatul impreuna cu dansa. Cand voira insa a scoate si ele din san ce pusesera in timpul mesei. cum nu mai mirosise oamenii locului aceluia. in liniste si in veselie toata viata lui.Intre acestea veni seara. Se pusera la masa. Mancara si se veselira cat le ceru inima. zana se duse la imparatul socru. iara mesenii. Imparatul se cobori din scaun. domni in pace. Aceasta imparateasa cu rostul ei cel blajin. fara a se mandri. ii sarutara si ele mana. se plecara si le adunara. si se puse o masa d-alea imparatestile. se facu de o iubira pana si cumnatele ei. o multime de alte mese erau puse pentru boierime. Eram si eu p-acolo. de unde bagase bucatele. si se urca fiul cel mic cu sotia sa.

se facea ca nu pricepe ce vor ele. Stapanii unde slujea el erau foarte multumiti de dansul si se bateau care de care sa-l apuce. de parca era o umbra pe buza lui cea de sus.Nu stiu ce facea el. Cand trecea prin sat. chica lui neagra. dara el nu baga pe nimeni in seama. El argatea pe la unii si pe la altii ca sa-si castige hrana vietii. Pentru aceasta ele ca sa arate ca nu le pasa de nebagarea lui de seama. m-ar da de minciuna. El era curat la fata si chipes. ca pana corbului flutura ca o coama pe grumajii lui albi ca zapada. intre ele. Cand se adunau seara si barfeau verzi si uscate. Ceilalti argati casunasera pe dansul si-l tot luau peste picior. ce dregea. toti flacaii din sat il pizmuiau. el se facea ca nu intelege vorbele aruncate in pofida lui. lucruri care. boieri d-voastra. fetele care de care se intrecea sa-i dea pricina de vorba. nici in stanga. Cele douasprezece fete de imparat si palatul cel fermecat de Petre Ispirescu A fost odata un flacaiandru sarman de parinti. Cand era la adapatul vacilor. il porocleau cu numele de Fat-Frumos al satului.de ros. Si ce e drept ca aveau la ce se uita. neiculita. dara apoi ochii? Avea niste ochi. Si fiindca avea darul de a fi curatel. de sar crede. ca vacile pe cari le pastea el erau mai frumoase decat ale 308 . Si de unde sa nu fie asa!El nu se uita nici in dreapta. fetele isi dau coate si se uitau la dansul pe subt sprincene. mergea cu vitele la pasune si treaba iesea din mana lui mai cu asupra decat din ale celorlalti argati. pentru aceasta ei il porocleau zicandu-i cascaundul satului. iara el nu lua aminte la flecariile lor si-si cauta de treaba lui. mustacioara abia mijea. mi-am pus in gand sa va povestesc. se arata prostanac. de bagase pe toate fetele in boale.

precum il lasase pe el Dumnezeu. mare. toate inflorite. toata ziulica il muncira gandurile si nu se domirea de loc. fiinda nu stia ce-i este ascuns in cursul vremilor.celorlalti argati. Pasamite se nascuse in ceas bun si era ursit sa ajunga ceva. fiindca pe unde le ducea el pasunea era mai cu gust si mai indestulatoare. ca ce sa fie asta?" si incepu a se pune pe ganduri. si susurul apei parca te indemna la somn. isi vedea de ale sale. abatu din drum si dete iarasi pe la copaciul cu pricina. Si tocmai pentru aceasta flacaii si ceilalti argati il ponosluia. Ci smerit. ca acolo are sa se procopseasca.Cand se destepta. isi zise: "Ma.Napucase sa doarma. nu era asa cascaund flacaul acesta. fara sa se atinga cu cuvantul sau in oricareva fel. si pe nedrept ii atarnau de coada acest ponos ceilalti argati din sat. de loc ca ce sa insemneze un asemenea vis. de parca ramneai la ea. fiindca si ierburile se inveseleau. Visase un vis foarte frumos si se desteptase. mergand iarasi cu vitele la pascut. de altii sau de al altora.Intr-o zi de primavara. si-i zisese sa se duca la curtea imparatului locului aceluia. isi si alesese. Printre cracile lui intinse se giugiuleau pasarelele si-si faceau cuiburi: numai ascultand cineva ciripirile lor se aprindea intr-insul focul dragostei. Ceva mai cat colo un paraias. si o data sari drept in sus. Bag seama. de parea ca da ghes omului sa treaca printre ele. o zana mai frumoasa decat toate zanele din cer si de pre pamant. si 309 . El nu intelegea ca steaua sub care se nascuse venea sa-l slujeasca. a carui obarsie venea dintr-un sipot de apa ce iesea din coasta unui delulet. ca de cand incepui sa va povestesc. serpuia printre brusturi si alte buruieni pe unde isi facuse loc. Ele dadeau mai mult lapte decat cele ale altor argati.Visase ca unde venise la dansul. ostenit fiind tot umbland dupa vaci. Pe unde calca piciorul lui se cunostea. se dete la umbra unui copaci mare si stufos si adormi. Dara el nici habar navea de asta si nici gand n-avea sa se mandreasca. Cum puse capul jos si adormi. loc pentru asa ceva. vezi.A doua zi. Copaciul subt care se adumbrise era maret si parca se lupta ca sa ajunga la nuori. Era o valcea impodobita cu fel de fel de floricele. Desisul frunzelor sale facea o umbra.

. ca sa nu ajungi fara nici un capatai. sa iesi de la mine? Au doara nu te multumesti de simbria ce-ti dau? Au mancare n-ai destula? Ia. sa ma duc in lume. A treia zi cu dinadinsul facu sa-i fie drumul pe la acelasi copaci sub care se culca.Aceste domnite erau ursite sa nu se poata 310 . stapane. baiete. asta nu e lucru curat". si iarasi toata ziulica fu dus pe ganduri.iarasi se culca la tulpina lui. Si cum era de potrivit facut la boiul lui. si eu voi cata sati dau o fata buna din sat. si nu voi ramanea pentru nu stiu ce. ii dete ce bruma mai avea sa ia. sa te mai ajut si eu cu ce m-o lasa inima. dara asa mi-a venit mie. isi zise: "Ma. Gradinarul puse de-l imbaie. deh! ce sa zici. flacaul ajunse drept la curtea imparateasca si se baga argat la gradina imparatului. il primeni si-i dete de imbraca niste haine care sa mai semene a argat la gradina imparateasca.Stapane. ba inca de asta data zana il ameninta cu boala si cu toate ticalosiile omenesti. .Ba. ca vai de lume.Curatel. mancare am destula. dara hainele de pe dansul erau imoase.Da pentru ce. slujba lui de capetenie fu ca sa faca in fiecare zi cate douasprezece manunchiulete de flori. nu mai hoinari prin a lume. Daca vazu stapana-sau ca este peste poate a-l face sa ramaie. daca se scula si veni acasa cu vacile si le baga in cosar. si pana acum nu vaz nici un semn ca sa pot si eu salta ceva. cand il vazu asa curatel. si visa acelasi vis. cand vor iesi din casa spre a se primbla prin gradina. pe mine ma bate gandurile sa ma duc in lume sa-mi caut norocul. de multumit. ca de macar. fete ale imparatului. curatel.Sculandu-se. sa-ti faci si tu rost aici ca toti megiasii. Gradinarul fu bun-bucuros sa-l priimeasca. si in fiecare dimineata sa le dea la cele douasprezece domnite.Ducanduse de la satul sau. Fa bine si-mi da socoteala. mai bine sezi la mine. si el pleca.Atunci si el. sunt multumit de d-ta. Destul am argatit. caci dobandise pana atunci cateva bobarnace de la fetele imparatului ca baga argati tot ce este mai uracios si mai scarbos in omenire. luandu-si ziua buna de la stapan. daca nu s-o duce. Pe langa celelalte trebi gradinaresti. nu pot sa manii pe Dumnezeu. ii sedesa bine cu hainele ce imbraca. se infatise la stapanu-sau si-i zise: . si iarasi visa acelasi vis. cu nitica zestricica.

cum de sa piara asa junii ce voiau sa-i pandeasca fetele.Nimeni nu stia unde merg ele noaptea de joaca. i se spunea ca junii ce se puneau de panda seara nu se mai gasesc dimineata. si el i-o va da lui de sotie. Nu se stia ce se fac. Dara nimeni nu stia ce fac ele noaptea de li se rup incaltamintele. caci nu puteau. precum ca sa se stie ca cine se va gasi sa-i spuie ce fac fetele lui noaptea de rup fiecare cate o pereche de conduri. caci nimeni nu mai voia sa-si piarza sufletul pentru un cap de muiere.El stia ca le tine pe toate inchise la un loc. incuiate si zavorate cu noua usi de fier si cu noua lacate mari. dara in loc de aceasta. unul cate unul. de care nu se putea lipi nici un june din cei ce venisera in petit.Si astfel.Imparatul era nevoit sa cumpere mereu pe fiecare zi cate douasprezece perechi de 311 . dantuind. sii lasara fetele in plata Domnului. incepu a curge la petitori. Pentru aceasta el dase sfara in tara lui si in tarile streine. ba feciori de domni si de imparati. pana si feciori de boieri mai mici. Insusi imparatul fu coprins de spaima. Si care cum venea se punea de panda la usa domnitelor cate o noapte.Unsprezece flacai o patise pana acum. si nu mai cuteza sa indemne pe nimeni.Pasamite. nu mai voira sa stea de panda. Asa le era oranda.marita pana nu va gasi cineva care sa le ghiceasca legatura ursitei lor si sa faca pe vreuna din ele ca sa iubeasca pe cineva. Cum se auzi de aceasta hotarare a imparatului. poate sa-si aleaga pe care ii va place din ele. Imparatul se luase de ganduri cu atata cheltuiala pe condurii fetelor sale si pentru inima lor de gheata. se carara pe la casele lor de la curtea acestui imparat. incepusera a se codi. ba feciori de boieri mari. intr-o camara din palatul sau. Nici de urma macar nu li se mai dedea. Ursitele lor le daruise cu patima jocului.Se lipseau de a lua de neveste niste fete pentru care se rapune atati tineri. Ceilalti cari mai erau. Imparatul astepta cu mare nerabdare in fiecare dimineata ca sa-i aduca cate vreo veste buna. Erau nebune dupa joc si pe fiecare noapte rupeau cate o pereche de conduri de matase alba. lor le era facut ca asa sa-si petreaca vremea in toata viata lor. caci nimeni nu le vazusera pana atunci iesind din casa.

nici nu-si ridica ochii asupra lor. il munceau aceste ganduri si nu stia cum sa faca sa-si implineasca pofta inimei. lui ii era sa nu-si piarza slujba si sa ramaie cu buzele umflate. de sta sai sara din piept afara. fara sa puie pirostriile in cap. nu va mai putea trai. caci dandu-le flori in fiecare dimineata. ca de va fi gonit de la curtea imparateasca. Fata cea mica se gresi intr-o zi si spuse surorilor cum argatul care le da flori se roseste ca o sfecla cand vine inaintea lor si cum este de curatel. oricat se feri de vreo patima. noaptea.Intr-una din nopti. si gradinarul de lucrul lui. simtea el. cand da florile domnitelor. n-are sa mai vaza pe fetele imparatului. si apoi se gandea si la pataniile celor ce pazise inaintea lui. dara sa lasam ca-si cunostea lungul nasului. maine asa. ca nu va putea sa mai traiasca. fara de care. insa crezu ca flacaul este rusinos si d-aia se face asa de rosu cand vine inaintea lor.Baiatului ii zicea inima sa se arate la imparatul cu cererea de a pandi si el. Ziua. el vedea ca nu e de nasul lui o asa bucatica. caci asta ar semana ca inima ei este pornita a se planisi cuiva.Fata baga de seama aceasta. ca se rosea ca un bujor. cum de numai sa se gandeasca ea a scoate asa vorbe blande pentru un argat. ale fetelor de imparat. il ademenise pana intratat.Azi asa. Dara ce-i faci inimei? Ea ii da branci si lui. Si domnitele erau multumite de manuchele de flori ce li le da argatul.El. si mai cu seama cautatura cea blajina a fetei celei mici. sa lasam ca nu1 uitase pateniile atator flacai ce pierisera. unde incepu sa o dojeneasca cu niste vorbe cam luatoare in ras. si-i tacaia inima. cu pielea moale ca puful. si intrase la grije ca o sa-i imbatraneasca fetele in vatra si o sa impleteasca cosita alba.Argatul de la gradinarie isi implinea slujba cum stia el in legea lui. incat. nu stiu de ce. adormind el cu gandul tinta la dorinta ce-l chinuia 312 . se socotea el. Apoi unde pui d-ta gandul ce-l muncea groaznic. Cum auzi fata cea mai mare astfel de cuvinte ca iese din gura surorei sale celei mai mici. bat-o pustia! si ar fi voit sa se puie si el la panda. ca daca nu va mai atinge in fiecare dimineata cu degetele sale mainile cele albe ca o coala de hartie.conduri. totusi gigasiile si frumusetile fetelor de imparat. dara cand da florile fetei celei mici.

fara sa apuce argatul gradinarului sa-i multumeasca barim. sa-i uzi cu nastrapa cea de aur. ii sapa adesea cu sapaliga ce gasise el acolo. Sa nu fiu vazut de nimeni. cand vazu in fiinta toate cele ce ii spusese zana in somn. orice vei cere de la dansii ti se va izbandi tocmai pe tocmai. acolo vei gasi doi pui de dafin. unul ciresiu si altul trandafiriu.Ii ingriji cum stiu el mai bine. ii uda cu nastrapa. Dafinii cresteau si se imputerniceau ca prin minune. cum creste de se mareste si cum se deschide o 313 . puse mana si lua dafinii. o nastrapa tot de aur si un stergar de matase. Da-mi darul d-a ma face.de-i rodea baierile inimei. se pipai sa vaza nu care cumva doarme inca si aievea sa fie oare ceea ce vedea? Dupa ce se incredinta ca nu este naluca. Sa iei acesti pui de dafin. cand in clipa aceeasi chiar vazu cum se infiinteaza un boboc de floare. El ramase buimacit de mirare. Cand vor creste si se vor face ca de un stat de om.Sa te duci in unghiul gradinei cel despre rasarit. tocmai precum ii poruncise zana. ii sterse cu stergarul si. sa-i stergi binisor cu stergarul cel de matase si sa-i ingrijesti ca pe lumina ochilor tai.Ea ii zise: . sa-i pui in doua ghivece frumoase. Frumusete ca la acesti dafini nici ca s-a mai vazut. si dete fuga in unghiul gradinei cel despre rasarit si ramase nauc de bucurie. vazu in vis iara pe zana din valceaua cea cu flori unde i se aratase odinioara.Cand ajunsera ca d-un stat de om. Zise si pieri ca o naluca. el veni la dansii intr-una din zile si zise unuia precum il invatase zana: Dafine. Nu trecu mult si se facura mari. Cu stergar de matase stersu-te-am. ce sa mai lungim vorba? ii ingriji ca pe lumina ochilor lui. Cu sapaluga de aur sapatu-te-am. Acum se sterse si el la ochi. de noapte. sa-i sapi cu sapaliga cea de aur. Dafine. nici nu se sterse la ochi macar. Cu nastrapa de aur udatu-te-am. alaturi de dansii vei vedea o sapaliga de aur. oricand voi voi eu.Nici nu se dezmeticise bine din uluiala somnului.

simtii ca m-a calcat oarecine pe rochie. pana se ajunsera la o gradina garduita cu zid de arama.Trecura printr-o padure cu frunzele de argint. incat 314 . fata cea mai mare zise surorilor sale: .Gata sunteti. El le vedea pe ele ce fac. trecura prin alta padure cu frunzele numai diamanturi si pietre nestimate.Surorilor. trecura prin alta cu foile de aur. si. si ajunsera la un elesteu mare. Ia vezi mai bine.Atunci cea mare din surori batu cu piciorul in pamant. ii raspunse: . dara ele nu-l vedeau pe dansul. de nu puteai sa te opresti ca sa nu o mirosi. care straluceau de la soare te puteai uita.floare asa de frumoasa. sa nu se fi apucat rochia ta de vreun maracine si. cine sa fie aci. dara la dansele ba.El se mira de cele ce vedea si hotari ca sa se tie dupa dansele cu dinadinsul sa vaza pe unde au sa iasa ele.Nu fii asa banuitoare. o lua si o baga in san. Nici pasare maiastra nu poate razbi pana unde suntem noi acum. a se imbraca cu haine scumpe si a se gati de duca. banuiesc ca s-a luat cineva dupa mine.Gata suntem. el se furise binisor pe langa ele si intrara impreuna. unde au sa se duca si ce au sa faca. El puse mana de o rupse. cum esti tu fricoasa. ele incepura a se pieptana. Ele se coborara prin acea deschizatura si mersera. cari sclipeau de-ti luau ochii. Nu fi asa de usurica! Ea tacu.Surorile se uitara in toate partile si nevazand nici ele pe nimeni. Palaturile imparatului ramasesera jos de tot pe langa acestea.Aceasta.Seara cand domnitele intrara in camara lor cea incuiata si zavorata cu noua lacate mari. vezi ca asa il invatase zana. le zise: . ca sa se culce. El le vazu ca in loc sa se dezbrace spre a merge la culcare. nu vazu pe nimeni. raspunsera ele. intorcandu-se repede. baiatul calca pe rochia fetei celei mici. fetelor? . soro. chemandu-si surorile. si deodata se deschise in doua dusumeaua casei. ca uite.Cand fura sa intre. Si asa de cu mestesug erau facute. fata cea mare batu din picior iarasi si portile cele de otel ale gradinei se deschisera. Intrand.Cand deodata. ori sa se ia dupa noi.In mijlocul acelui elesteu se ridica un dambulet si pe dansul niste palaturi cum nu mai vazuse el pana atunci. ti s-o fi parut ca te-a calcat nestine pe rochie. Baiatul se tinea dupa dansele.

Cum iesira la celalalt mal al elesteului. Cum ajunsera.D-apoi fetele1? Trageau cu foc la niste hori.Argatul se puse intr-un colt si privea la toate minunile astea. incetand muzica de a mai canta. braul. Douasprezece luntrisoare cu vaslasi muiati numai in fir de cel bun le asteptau la margine. care. Ea era impodobita numai cu aur. Numai luntrea fetei celei mai mici ramanea mai in urma. si cand te dedeai jos din ele ti se parea ca te urci. de puteai sa-ti rupi bojocii jucand. Paretii albi ca laptele straluceau de-ti luau ochii. intra in palat si se pusera pe joc cu flacaii cari le pandisera. ca la usa cortului. caci nu era chip sa stea la un loc fara a salta.Luntrile pornira si mergeau in rand ca cocorii. Se pusera cu totii la 315 .Si jucara si jucara. vrand. se auzi o muzica. impodobite cu zamfiruri si rubinuri de licareau ca focul. si ce nu este. te facea sa dantuiesti. Fetele se repezira ca fulgerul. se pusera fiecare in cate una si plecara. si jucara si jucara pana ce li se sparsera condurii. cimpoaie si alte multe d-alde astea cantau intr-o unire de ramaneau mart cei mai buni muzicanti din lume. Dar unde fu pomana aia ca sa stea la un loc? Sarea si el tontoroiul de colo pana colo. piparus si cate jocuri toate. chitari. Si avea si la ce privi. Vaslasul se mira cum de este mai grea decat altadata si tragea din rasputeri la vasle ca sa ajunga pe celelalte. Si nici pomeneala macar nu este ca sa-si inchipuiasca cineva frumusetea cantarilor si a muzicii aceleia. fluiere. ce-i vazura ochii? Camara de joc mare si larga de abia puteai sa-i zaresti capataiul. alaute. Baiatul se tinu mereu dupa ele. Cand. mai mari decat omul.cand te urcai in ele ti se parea ca te cobori. si cu dungi de aur. cand canta muzica aia. si ce este pe lume. Pana si sfesnicele si mesele si lavitele din casa saltau. buciume. iesi ca din pamant o masa incarcata cu de toate bunatatile. cu pietre nestemate si cu faclii de jur imprejur ce ardeau in niste sfesnice de aur curat. nevrand. fara sa vrea. Intrand si el in palat. deodata. Argatul se puse in luntrea fetei celei mici. organe. caci vedea acolo lucruri de cari nu-i mai vazusera ochii. batuta. de unul singur. pana despre ziua.

Ce sa fie asta. argatul de la gradinarie. 316 . se tinuse dupa dansele. il opri si-i zise: . cu deosebire numai ca rupse o ramurica din copacii cei cu frunzele de aur. ba nici macar nu se clatina ca de o adiere de vant barim. caci numai ea poate sa razbata pe aici. Cand a doua zi domnita cea mica priimi florile cu ramurica ascunsa intre ele. Fata cea mai mare. ascunse cu mestesug ramurica rupta in manunchiul fetei celei mici. iesi preste zi prin gradina si. Baiatul. ca dracul dupa calugar.Domnita se mira cand isi priimi manunchiul de flori.De unde ai avut tu ramurica ce mi-ai pus-o in manunchiul de flori? . Argatul de la gradinarie sedea in coltul lui unde se asezase si privea. si totusi nici o frunza macar nu se misca din loc.Se intoarsera iarasi pe unde au fost venit. . intalnind pe argat la o cotitura a gradinei. ca de o furtuna ce vine intaratata asupra copacilor.masa si mancara si se chefuira cat le poftira inima. La masa le slujea niste arapi. ce-i dete argatului prin gand. alina frica surorilor ei cand se auzi freamatul ce se facu in padurea de unde argatul rupse ramurica. Iaca. iarasi cu cuvinte linistitoare. Fetele trecura si ajunsera in palatul unde erau incuiate. prefacandu-se ca vrea sa se primble. pasarica ce-si are cuibul in turnul bisericii din palaturile tatalui nostru trebuie sa fi trecut prin frunze.Dupa ce se sculara de la masa. prinsera a se intoarce acasa. ca numai rupse o ramurica dintr-un copaci.Ea cauta vreme cu prilej si. .A doua seara. cand dete manunchiurile de flori fetelor imparatului. pe care o puse iarasi intre florile ce dete a doua zi domnitei celei mici. imbracati in niste haine foarte scump impodobite. lasandu-i gura apa. leiculita? zisera.A doua zi. ii dete un fier ars prin inima.Cand fura a trece prin gradina cu frunzele de argint.Ce sa fie? raspunse cea mai mare din surori.De unde o stie prea bine maria-ta. tot pe unde iesisera. Baiatul se tinea dupa dansele.Fetele rasarira. iarasi asa o petrecura.Un freamat puternic se facu atunci in toata padurea. se uita cam cu mila la argat si nu-si putea da seama cum de sa ajunga acea ramurica intre florile ce priimise. iarasi pe furis.

voi pune sa-ti taie capul. Surorile domnitei detera peste dansii vorbind si rasera de dansa si luara cu cuvintele cam peste picior. tu te-ai tinut dupa noi. E i se parea ca acest argat din ce in ce se face mai curatel.Eu nu-mi vanz tacerea. nu stiu de ce. dara din inima altceva cugeta.Daca voi auzi insa ca ai cracnit ceva.Na o punga de bani. tot pe furis. . . si infatisarea. Atat i se paru de dragalas. Fata cea mica tacu si inghiti rusinea.A treia noapte cand se duse dupa dansele. ii intrase in cap ca acest flacau nu poate sa fie om prost. Atunci se adunara la sfat si planuira ca sa-l faca si pe dansul sa-si piarza inima si 317 . . Pe langa acestea. dara tot pe furis.. cata cam pe subt ascuns la argat si-l gasi ca nu se prea deosebeste de fiii de domni si de imparati. deoarece dovedise lucruri ce nici maiestrele nu le stiau. boiul lui cel falnic.Cum ai facut de a venit dupa noi de nici una dintre surori nu te-a vazut? . Dupa ce intrara in casa fetele. maria-ta.Care va sa zica.Cam asa maria-ta.Argatul si dansul cata asupra domnitei cu ochi galesi. vezi. Nu se putea ea mira din destul cum a facut argatul de le-a descoperit. Domnita insa cea mica. si o vazu ca se tulburase oarecum. rupse o ramura din padurea cu copacii cei care aveau foile de diamant. se facu insa ca nu pricepe nimic si-si cata de treaba. dara in inima ei se strecura o bucurie ascunsa.Pe furis. si totul intr-insul avea pe vino-ncoace. si stii unde mergem noi noaptea. adevarul vorbind. si sa nu scoti nici o vorba despre primblarea noastra de noaptea. si iarasi se facu freamat printre frunze. . domnita cea mica le spuse ca argatul de la gradinarie stia tot ce fac ele noaptea.In ziua urmatoare. si iarasi surora cea mai mare alina frica surorilor celor mici cu cuvinte linistitoare. Ei. Si apoi. . cand gasi ramurica de diamant in manunchiul de flori. Zise ea vorbele astea aspre din gura. chipul lui cel bine potrivit si blajin il arata cat de colo a nu fi de argat prost.

asa de mult se schimbase. ca sa asculte la sfatul lor. Odata cazura de pe fata lui arsaturile de soare si ii ramase chipul curat si luminat. cum facusera si cu ceilalti tineri.Imparatului i se facu mila de tineretele lui si-l sfatui sa-si caute mai bine de treaba. Imparatul priimi. il luara si pe dansul. se duse la dafinii lui si zise catre cel trandafiriu: Dafine. Cand il arata fetelor si le spuse imparatul ce voieste. bautura care sa-l piarza si pe dansul ca pe ceilalti. I se aduse si lui bautura din care bause toti cari venisera inaintea lui.simtirile. Numai cea mica. Cu stergar de matase stersu-te-am. intr-o noapte. vezi. Acesta nici ca banuia macar a fi argatul de la gradinarie. Si totdeodata se pomeni imbracat cu niste haine ca ale fiilor de imparati si de domni. ca si cand atunci il facuse ma-sa. dara se feri ca de oala malaiului sa nu dea in clapca. cand plecara ele la joc. El stia ce i se pregateste. bautura care trebuia sa-l faca a-si pierde mintile si simtirea.Flacaiandrul insa se furisa si de asta data de intra in camara fetelor. dupa ce stia totul. Noaptea urmatoare. Cu sapaluga de aur sapatu-te-am. Dara vazu ca incepe a judeca altfel de cum judeca el pana acum. decat sa se rapuie. Ajunsera la palatul vrajit. Pasamite se ascutise la minte. Simti ca in creierii lui se petrece un ce de care nu-si putea da seama. El starui. Da-mi minte si procopseala de fiu de domn si imparat! Ca si de la rand.Pare ca-i spusese ariciul la ureche ca are sa se petreaca intre ele ceva pentru dansul. Dafine.Acum. dara totul ce trebuia sa stie. crescu si se deschise o floare minunata.Atunci se duse la imparatul si ceru si dansul sa-i pazeasca fetele. nu-l cunoscura. Atunci unde isi intoarse niste ochi lacramosi si plini de focul dragostei ce-l mistuia. un boboc de floare incolti. jucara pana despre ziua. apoi se pusera la masa. Cu nastrapa de aur udatu-te-am. il cunoscu si incepu a tanji de dragoste. El lua floarea si o baga in san. si zise cu grai duios domnitei celei mici: 318 . nici ele. fiind cu cuiul la inima.

Vezi tu? iaca eu ma pierz pentru dragostea ta. Iara ea. El spuse. Apoi se infatisara si celelalte fete cu cate unul din fiii de imparati si de domni pe care si-l alesese. ca sa nu fie barbatu-sau mai presus decat ea. se duse de taie dafinii si-i baga in foc.Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa.Nu. Flacaul. Inainte de a se cununa. si mai apropiindu-se de dansa. decat fata de imparat. Palatul cel fermecat pieri ca o naluca. pana ce se istovira toti cu totul. .Sa nu-ti fie teama. nu una ca a mea.. daca ai asa inima de gheata. el arunca bautura la spate. cum se traieste pe lumea noastra asta baltata.Apoi se cununara si traira o viata fericita. ii povesti toata siretenia noptilor. fata cea mica intreba pe logodnicul ei cu ce putere facu el de le descoperi ascunsurile faptelor lor si legatura farmecului ce le tineau inlantuite. 319 . Nu bea. Cum auzi asa. focul dragostei tale mi-a incalzit-o. Si se facu o bucurie mare in toate partile. ca gradinareasa nu ai sa fii o data cu capul. Toti cei de fata auzira vorbele lor. Imparatul dete pe fata cea mica dupa flacaiandrul cel frumos si dragastos. Puterea farmecului se zdrobi si toti cu totul se pomenira in palaturile imparatului. Imparatul se indupleca si le dete pe fiecare la casa lor. n-am inima de gheata. Cand ii vazura imparatul. ii mai zise: . incremeni de uimire cu amandoua mainile pe barba. Mai bine voi sa fiu gradinareasa cu tine. n-ar putea-o spune. care bucurie de ar fi o suta de guri. ca si cum n-ar fi mai fost pe lumea asta. fostul argat la gradinarie. in adanci batranete. raspunse ea. maria-ta. ci sa fie deopotriva om ca toti oamenii.

si parte n-o sa aveti de el.Taci. zice imparatul. amandoi tineri si frumosi. . raspunse unchiasul. Atunci imparatul a inceput sa-i fagaduiasca toate bunurile din lume. . si alte multe d-alde astea. In sfarsit. voind sa aiba copii. in sfarsit. ca sa caute la stele i sa le ghiceasca daca or sa faca copii.Bine ati venit sanatosi. sa afli? Dorinta ce ai o sa-ti aduca intristare. cum i-a vazut de departe. a imblat pe la vraci si filosofi. ii mai zise: taci. sa-mi dai. dragul tatei.Eu nu am venit sa te intreb asta. luand cu dansii vro cativa boieri mari. dar in zadar. a facut de mai multe ori tot ce trebuia sa faca pentru aceasta. a iesit sa-i intampine si totodata le-a zis: . daca ai ceva leacuri care sa ne faca sa avem copii. dar ce imbli. El o sa fie FatFrumos si dragastos. ca ti-oi da imparatia cutare sau cutare. . si. dar el raspunse trimisilor ca: cine are trebuinta. de n-a putut nici un vraci sa-l impace. aproape. taci. dar numai un copil o sa faceti. a trimis sa-l cheme. Unchiasul. ostasi si slujitori. auzind imparatul ca este la un sat. fiule. ci. dar nici asa n-a fost cu putinta sa-l faca sa taca.Tinerete fara batranete si viata fara de moarte de Petre Ispirescu A fost odata un imparat mare si o imparateasa. Toata imparatia si toata curtea si toti slujitorii s-au veselit de aceasta intamplare. S-au sculat deci imparatul si imparateasa si.Am. sa vie la dansul. 320 . zise imparatul. imparate. ca ti-oi da sotie pe cutare sau cutare fata de imparat. Luand imparatul si imparateasa leacurile. fatul meu.Atunci. un unchias dibaci. sau intors veseli la palat si peste cateva zile imparateasa s-a simtit insarcinata. daca vazu si vazu ca nu tace. s-au dus la unchias acasa.Mai-nainte de a veni ceasul nasterii. copilul se puse pe un plans. ca ti-oi da Tinerete fara batranete si viata fara de moarte.

fiule. daca vazu si vazu. nu poti sa-mi dai. dar. imparatul s-a intristat foarte si i-a zis: . isi mai arunca ochii o data prin grajd si. De la o vreme incoace insa. trist si dus pe ganduri. si astfel toti caii cazura. tata. Iar cand fuse intr-o zi. . iar cand puse mana pe coada lui. Dar n-a fost putinta sa-l intoarca din hotararea sa. nu stiu ce avea. ramanand statornic ca o piatra in vorbele lui. el isi intoarse capul si zise: . zarind intr-un colt un cal rapciugos si bubos si slab. tocmai cand era sa iasa. daceea se facea mai istet si mai indraznet. ca sa-si aleaga unul. ziceau boierii: . Atunci toti boierii si imparatul detera in genuchi. ii dete voie si puse la cale sa-i gateasca de drum merinde si tot ce-i trebuia. apoi sunt nevoit sa cutreier toata lumea pana ce voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut. Toata imparatia se falea ca o sa aiba un imparat intelept si procopsit ca Solomon imparat. cu rugaciune sa nu paraseasca imparatia. ca era tot gales. Auzind aceasta.Ce poruncesti. De ce crestea copilul. Apoi. de unde pot eu sa-ti dau un astfel de lucru nemaiauzit? Si daca ti-am fagaduit atunci. a fost numai ca sa te impac. astfel incat imparatul murea si invia de bucurie. iar tata-sau.Tata.Dar bine. 321 . Fat-Frumos se duse in grajdurile imparatesti unde erau cei mai frumosi armasari din toata imparatia. Si intepenindu-si picioarele. stapane? Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ajutat sa ajung ca sa mai puie mana pe mine un voinic. cum punea mana si apuca pe cate unul de coada. In sfarsit. si toate invataturile pe care alti copii le invata intr-un an. fiindca. tocmai cand copilul implinea cincisprezece ani si imparatul se afla la masa cu toti boierii si slujbasii imparatiei si se chefuiau.Tatal tau de aci inainte e batran. el le invata intr-o luna. si avem sa-ti aducem cea mai frumoasa imparateasa de sub soare de sotie. Il detera pe la scoli si filosofi.Daca tu. se duse si la dansul. iar slujitorii detera in timpine si in surle si in toata imparatia se tinu veselie mare o saptamana intreaga. a venit vremea sa-mi dai ceea ce mi-ai fagaduit la nastere. il trantea. si o sa te ridicam pe tine in scaun.copilul tacu si se nascu. se scula Fat-Frumos si zise: .

odata se scutura si el. trebuie sa ceri de la tata-tau palosul. dar foarte ruginite. dand pinteni calului. si dupa dansul carale cu merinde. dar fie. de la toti boierii cei mari si cei mici. ca izbuti. arcul. el a chemat pre vataful curtii si i-a dat porunca ca sa-i deschiza toate tronurile cu haine spre a-si alege fiul sau pe acelea care ii va placea. ca nu care cumva sa mearga la pieirea capului sau. sunt gata chiar azi. . armele si hainele tatane-sau de cand era flacau. trei zile si trei nopti. vazandu-l Fat-Frumos astfel. izbuti a face sa luceasca armele ca oglinda. Cand auzi calul de la Fat-Frumos ca hainele si armele sunt bine curatate si pregatite. de poruncesti. iesi pe poarta ca vantul. luandu-si ziua buna. ii trimise inapoi. ii zise: . precum ii zisese el.ramase drept ca lumanarea. Fat-Frumos.Sa traiesti. un cal gras. stapane. toata curtea si toata imparatia era plina de jale. dar el. trupes si cu patru aripi. si toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul si ramase intocmai cum il fatase ma-sa. in fundul unui tron vechi. cu palosul in mana. 322 . Si apucand calea catre rasarit. gasi in sfarsit. calare pe calul ce-si alesese. de la imparateasa. Dupa ce trecu afara de imparatia tatalui sau si ajunse in pustietate. sulita. ii raspunse calul. A treia zi de dimineata. il rugau sa se lase de a face calatoria aceasta. de la ostasi si de la toti slujitorii curtii. isi lua ziua buna de la imparatul. carii. FatFrumos isi imparti toata avutia pe la ostasi si.De azi in trei zile plecam.Ca sa ajungi la dorinta ta. cu bani si vreo doua sute de ostasi. s-a dus. cu lacramile in ochi. imbracat ca un viteaz. s-a dus. pe care-i oranduise imparatul ca sa-l insoteasca. Atunci Fat-Frumos ii spuse ce avea de gand sa faca si calul ii zise: . dupa sase saptamani. Se apuca insusi cu mana lui sa le curete de rugina si. Totodata ingriji si de cal. s-a dus. iar pe mine sa ma ingrijesti cu insuti mana ta sase saptamani si orzul sa mi-l dai fiert in lapte. tolba cu sagetile si hainele ce le purta el cand era flacau. oprindusi pentru dansul merinde numai cat a putut duce calul. Fat-Frumos. Cerand imparatului lucrurile ce-l povatuise calul. Destula munca avu. dupa ce rascoli trei zile si trei nopti.

frumoase ca niste zane. te mancam fript. ci ii spuse curat ce cauta. ii mai zise ea. el insa nu voi.Tine-te. auzi o ciocanitura groaznica. ca un nazdravan ce este. Fat-Frumos. Atunci calul ii zise: .Sa-ti traiasca calul. ei se pregateau sa treaca padurea. ci sa fii gata cu arcul ca sa o sagetezi. stapane. ca iata se apropie Gheonoaia.Sa stii. fara sa fie omorat. nene.pana ce ajunse la o campie intinsa. tinu masa trei zile d-a randul si ruga pe Fat-Frumos sa-si aleaga de sotie pe una din cele trei fete ce avea. Dar pe cand se aflau la masa si se chefuiau.Stai. cand se revarsa ziorile. Se detera spre odihna. iara Gheonoaia gemea de durere. deodata el ii scoase piciorul pe care il pastra in traista. caci de nu era el. e grozava de mare. Fat-Frumos insela si infrana calul. Stand sa se odihneasca. . cativa nebuni carii sau incumes a o face d-abia au ajuns pana in campia unde ai vazut oasele cele multe. si chinga o stranse mai mult decat alta data. gata. ca sa te slujesti cu dansele cand va fi de trebuinta. striga ea: . ii zise calul: . dara sa nu te sperii. Gheonoaia. dobora copacii: asa de iute mergea. cand era gata a o lovi cu a doua sageata. A fost si ea femeie ca toate femeile. de bucurie. o s-o intalnim venind sa te prapadeasca. cand. iar calul se urca ca vantul pana cam deasupra ei si Fat-Frumos ii lua un picior cu sageata si. dar blestemul parintilor pe care nu-i asculta. iar palosul si sulita sa le tii la indemana. A doua zi. in clipa aceasta este cu copiii ei. in padurea ce o vezi. ca nu-ti fac nimic! Si vazand ca nu o crede. Fat-Frumos. unde Gheonoaia ospata pe Fat-Frumos si-l omeni ca pe un calator. sa stii ca pana azi nici un muritor n-a cutezat sa calce hotarele mele pana aicea. ci ii tot necajea. stapane. i-l puse la loc si indata se vindeca. si porni. acum insa m-ai mancat tu pe mine. dar maine. atunci ea ii zise: 323 . ii dete inscris cu sangele sau. care e atat de rea. Se dusera acasa la dansa. incat nimeni nu calca pe mosia ei. cand altul. dar pandea cand unul. a facut-o sa fie Gheonoaie. unde era o multime de oase de oameni. ca aici suntem pe mosia unei Gheonoaie. Si cand venea ea.

vor sa-si rapeasca una de la alta pamant. stapane. nevoie de cap. varsa foc si smoala. Aicea statura ei sa se odihneasca. blestemul parintilor le-a ajuns. Scorpia ospata pe Fat-Frumos si mai si decat Gheonoaia. asa precum le vezi. ca nu-i face nimic si. dara cand fu de trecu peste hotarele Gheonoaiei. Scorpia.Trecuram cum trecuram pana aci. pe de o parte cu iarba inflorita. Scorpia se ruga cu lacrami ca sa o ierte. carele se lipi indata cum il puse la loc. si pornira. pana ce ajunsera la un camp numai de flori si unde era numai primavara. Merse Fat-Frumos. ca iata se apropie zgripsoroaica de Scorpie.Cu calul care il ai si cu vitejia ta. auzira un urlet si o vajietura. Fat-Frumos o sageta si ii zbura un cap. se dusera si iara se mai dusera. ea este mai rea decat sora-sa si are trei capete. stapane. cand Scorpia este necajita rau. viind s-o goneasca de pe taramul ei. a parlit iarba pe unde a trecut. iara calul se urca repede ca sageata pana cam deasupra si se lasa asupra ei cam pe deoparte. Trecand si peste hotarele Scorpiei. ii dete inscris cu sangele ei. de te imbata. crez ca ai sa izbutesti. dete de o campie frumoasa. iara calul ii zise: . nu pot sa traiasca la un loc. cand era sa-i mai ia un cap. sora cu Gheonoaia. iara el ii dete si dansei inapoi capul ce i-l luase cu sageata.Fii gata. iar pe de alta parte parlita. se dusera. fiecare floare era cu deosebire de mandra si cu un miros dulce. tragea un vantisor care abia adia.. se pregatira de drum si porni. Atunci el intreba pe cal: .Aici suntem pe mosia unei Scorpii. cu o falca in cer si cu alta in pamant si varsand flacari. A doua zi se pregatira. cum nu mai auzisera ei pana atunci! . Dupa trei zile. Cand. stapane. si d-aia s-au facut lighioi. se vede ca a avut vreo cearta cu sora-sa si. si maine dis-de-dimineata sa fim gata. cale lunga si mai lunga. ca sa-l incredinteze. vrajmasia lor e groaznica. mai avem un hop: avem sa dam peste o primejdie mare. si dupa trei zile plecara mai departe. merse si iar merse. de rele ce sunt. Sa ne odihnim putin. se apropia ca vantul de iute. si daca ne-o ajuta Dumnezeu sa scapam si de 324 . ca si cand ajunsese la Gheonoaia.De ce este iarba parlita? Si calul ii raspunse: .

ii scapa ea. de ti se facea parul maciuca pe cap. strange chinga cat poti de mult.dansa. tinandu-si rasuflarea. le imblanzi si le trimise la locul lor. Opri pe dobitoace. si ca sa trecem prin padure e peste poate. si de nu era doamna palatului afara. dand de mancare puilor ei (caci asa numea ea lighionile din padure). Se urca. nevoie mare! Cum o vazu FatFrumos. zise: . Trecura pe dasupra padurii si. sa trecem. gatira o cina placuta si numai 325 . ziua si noaptea pazesc cu neadormire si sunt multe foarte. iara ele.Stapane. d-abia. ii prapadea negresit. dar la dansul ba. El incepu sa multumeasca zanei pentru ca l-a scapat de primejdie. Atunci descalica si intra in palat. acum e timpul cand se da de mancare fiaralor padurei si sunt adunte toate in curte.Stapane. caci nu mai vazuse pana atunci suflet de om pe la dansa. sa sarim pe dasupra. facu proba. . zise el. se pregatira iarasi. apoi suntem voinici. mai zise calul.Daca cautati ceea ce zisesi. si de coama mea. Se urcara in sus si vazura palatul stralucind astfel. . . Acolo gasi inca doua femei. picioarele sa le tii lipite pe langa suptioara mea. d-abia atinse cu piciorul varful unui copaci si dodata toata padurea se puse in miscare. ii zise: . tocmai cand erau sa se lase in jos la scara palatului. Aceasta casa este incongiurata cu o padure deasa si inalta. aci este. Dara ea. urlau dobitoacele. Stapana era o zana nalta. ca sa nu ma zaticnesti in zborul meu. ramase incremenit. Mai-nainte de aci este palatul unde locuieste Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. de la soare te puteai uita. si intr-un minut fu aproape de padure. unde stau toate fiarele cele mai salbatice din lume. si Dumnezeu sa se indure de noi. raspunse Fat-Frumos. Tinerete fara batranete si viata fara de moarte.Cautam. suptirica si dragalasa si frumoasa. Se grabira de se lasara in jos. Dupa ce se odihnira vreo doua zile. Fat-Frumos! Ce cauti pe aici? . erau surorile cele mai mari. sa te tii bine si in scari. atunci calul. de bucurie. una ca alta de tinere.Bine ai venit. cu dansele nu este chip de a te bate. si incalecand.Sa trecem. Mai mult de bucurie ca au venit. uitandu-se cu mila la dansul. dac-om putea. noi insa sa ne silim.

fara sa-l doara macar capul. ca sa nu ma mai duc niciodata. si acum ma topesc d-a-n picioarele de dorul parintilor mei.Ai trecut. in invalmaseala. sezand tot singurele. ca un fericit. si chiar tu. si-i si spusera ca acea vale se numea Valea Plangerii. . nu bagase de seama ca. dragele mele. suparat. dete o sageata. ne temem ca nu te vei mai intoarce.Am trecut. ducandu-te. Iesea adesea la vanatoare. isi spuse istoria si ce pati pana sa ajunga la dansele. cand. in Valea Plangerii! ii zisera ele. 326 . iubitule. se bucura de frumusetea florilor si de dulceata si curatenia aerului. pe urma ii facura cunoscuti tuturor lighioanelor. Toate rugaciunile celor trei femei. fiindca ramasese tot asa de tanar. trecuse in Valea Plangerii. dara ele il cunoscura dupa intristarea si neodihna ce vedea intr-insul. alerga dupa el si dete si cu a treia sageata. insa si de voi nu ma indur ca sa va parasesc. Incet. Trecea prin padure. Petrecu acolo vreme uitata. Femeile il rugara sa locuiasca de aci inainte cu dansele. cu care il nemeri. caci nu va vi bine de el. fara a prinde de veste. Luand iepurile. si nu dupa multa vreme se si insoti cu fata cea mai mica. intr-o zi. La insotirea lor. dar. nefericitule. traia in pace si in liniste cu sotia si cumnatele sale. alergand dupa iepure. dara nefericitul.in vase de aur. ca unul ce aceea si cauta. fara ca sa fi voit sa fac asta neghiobie.Nu ne parasi. dete doua si nul nimeri. pe unde va voi. . cu totul speriate. stapanele casei ii detera voie sa mearga prin toate locurile de primprejur. ca si cand venise. ii zisera sa nu mearga. caci ziceau ca li se urase. ramai cu noi. ce sa vezi d-ta? deodata il apuca un dor de tata-sau si de muma-sa. ci priimi cu toata multumirea. pe care i-o si aratara. se intorcea acasa. iara el nu astepta sa-i mai zica o data. Sunt de mai multe zile cu voi si n-am sa ma plang de nici o mahnire. Nu cuteza sa spuie femeilor maiestre. incet. Se desfata in palaturile cele aurite. caci ne zice gandul ca vei pieri. de puteau imbla in tihna prin padure. se deprinsera unii cu altii. Calului ii dete drumul sa pasca pe unde va voi dansul. se lua dupa un iepure. Ma voi duce dara sa-mi mai vaz o data parintii si apoi m-oi intoarce. . numai pe o vale. precum si ale calului. parintii tai nu mai traiesc de sute de ani.

Du-te sanatos. In cele mai de pe urma. Am sa-ti spui o vorba. si primi asemenea raspunsuri. Se pregatira de plecare. calul ii saruta mana si ii zise: . suparat. Aici alti oameni. se imbratisara cu femeiele si. intreba pre unii si pre altii despre Scorpie si locuinta ei. si spunea tot ce stia. .n-a fost in stare sa-i potoleasca dorul parintilor. .Cum vom ajunge la palatul tatalui tau. ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept. orice ti se va intampla. iara el. sa te las jos si eu sa ma intorc. mai alaltaieri am trecut pe aici. si cele vechi erau schimbate de nu le mai cunostea. facu intrebari ca si la mosia Scorpiei. dupa ce-si luara ziua buna unul de la altul. ajunse la palaturile in cari se nascuse. sa stii ca numai tu esti de vina. lasandu-le suspinand si cu lacramile in ochi. si daca vei priimi tocmeala mea.Asa sa fie. cu lacrami in ochi.Primesc. alte orase.Ramai sanatos. ca si eu nadajduiesc sa ma intorc peste curand. Locuitorii radea de dansul. porni. simtind ca ii cam tremurau picioarele.Daca nu vrei sa ma asculti. In cele mai de pe urma. ofta si. pleca cu barba alba pana la brau. te duc inapoi. pleca inainte. fara a baga de seama ca barba si parul ii albise. zise el. Daca poftesti sa mergi si d-ta. ca eu ma intorc de unde am plecat. padurile se schimbasera in campii. Vazand palaturile daramate si cu buruieni crescute pe dansele. acolo gasira orase. stapane. cata sa-si aduca aminte cat era odata de luminate aste 327 . calul ii zise: . care-l usca pe d-a-ntregul.Cum se poate una ca asta? le zicea Fat-Frumos. dar ii raspunsera ca bunii lor auzisera de la strabunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri. si ajunse la imparatia tatane-sau. Ajungand la mosia Gheonoaiei. . Calul pleca ca sageata de iute. de vei voi sa ramai macar un ceas. Ajunsera in locurile unde era mosia Scorpiei. incaleca indata si aidem! . spune-o! . Nu se putea domiri el: cum de in cateva zile s-au schimbat astfel locurile? Si iarasi suparat. Cum se dete jos. zise el cu toata multumirea.

ZANA MUNTILOR A fost odata un imparat foarte viteaz. dara in el nimic nu gasi. Toti imparatii vecini iau trimis daruri. Iara tata-sau scrise carte imparateasca la niste filosofi vestiti ca sa vie sa ispiteasca cu invataturile lor pe fiul sau. fiindca era judecator drept si iubitor de pace. si cazu mort. El era asa de silitor. Ajunsese sa nu mai aiba dascalii ce sa-i dea sa invete. si un glas slabanogit ii zise: . si indata se si facu tarana. Cand fu aproape de batranete ii darui Dumnezeu un fecior. el invata numai intr-o saptamana. 328 . O palma ii trase Moartea lui.Bine ai venit. il puse de invata carte. incat se mirau dascalii de dansul cum de invata asa repede. si eu ma prapadeam. cercetand fiecare camara. care ii ajuta cu sfaturi si povetele lui cele de mult folos.palaturi si cum sia petrecut copilaria in ele. il deschise. asa se si facea. Dupa ce se mari. ca de mai intarziai. a dobandit fecior. Iar eu incalecai p-o sea si va spusei dumneavoastra asa. Nu se poate spune cata bucurie simti imparatul cand a vazut ca dobandi un mostenitor. nu gasi decat un tron odorogit. ridica capacul chichitei. Ei nu mai putin se bucurau ca vecinul lor. la acest imparat mergeau mai intai la judecata si. ocoli de vreo doua-tei ori. grajdul in care gasise calul. toate imparatiile de prinprejurul imparatiei sale ii cerea sfaturi: atata era de drept si intelept. ridicandu-si pleoapele ochilor cu mainile si abia umbland. care se uscase de se facuse carlig in chichita. se pogori apoi in pivnita. fiecare coltulet ce-i aducea aminte cele trecute. Cand se isca sfada intre dansii. Ceea ce invata ceilalti copii intr-un an. cum zicea el. garliciul careia se astupase de daramaturile cazute. cu barba alba pana la genunchi. Cautand intr-o parte si in alta.

El se mira prea mult cum de nu o putu omori el. simti. iara el raspunse ca n-are nimic. nu stiu de ce. intinse arcul si dete cu o sageata. N-ajunsese sa-si rasuceasca mustacioara si foile de zestre curgeau de la fel de fel de imparati. alta vorba nu era decat de intelepciunea si frumusetea acestui fiu de imparat. vazu o turturica. incat in toate zilele spunea imparatului cate o vorba buna pentru barbatia 329 . cum sa dreaga. Intr-una din zile mergand la vanatoare. si d-aia se facuse turturica si ii tot sarea in cale. invata si de la dansii cate in luna si in soare. pana sa vie filosofii cei vestiti.La curtea acelui imparat se afla pe atunci un vanator vestit. Curatenia si buna ingrijire ce da gainilor si tuturor paserilor de la cotetele imparatesti ajunsese de poveste. Dupa ce venira filosofii. care. ca ii tacaia inima. il intreba ce are. era tot cm gales. imparatul vazand ca tanjeste fiu-sau cu sanatatea. ci o rani putin in aripa. incat se uita la dansul ca la soare. imparatul dete pe fiu-sau acestui vanator ca sa-l invete mestesugul sau. care voiau sa-si dea fetele dupa dansul. Ei nui venea la socoteala sa se arate lui aievea. Nu stia insa cum sa faca. in toata imparatia lui si a vecinilor lui imparati. era vanator mester si viteaz. ca sa-i dea pricina. Iara el de ce se marea d-aia se facea mai cu minte si mai frumos. si. Turturica aceea era Zana Muntilor care se indragostise de frumusetea lui. el cauta vanaturi mari. daca vazu si vazu ca tot ii sarea in cale. nu stiu cum. ca sa se cunoasca cu fiul imparatului. Dupa ce se intoarse acasa. Cum se duse turturica. fiindca nu se temea de primejdii. imparateasa era asa de multumita. se duse de nu o mai vazu. care tot sarea inaintea lui. asa ranita. Bucuria tatalui sau era asa de mare unde vedea ca fiu-sau are sa fie procopsit ca nici unul din fiii de imparati. o femeie saraca veni la curtea imparateasca sa se bage slujnica si. lui ii fu mila sa o vaneze. care era asa de bun vanator. Peste cateva zile de la intoarcerea feciorului de imparat de la vanatoare. fiindca tocmai era trebuinta de o gainareasa. o primi. dara el nu voia sa se insoare asa de tanar. in cele din urma.

merse si fiul sau cu dansa. dara isi tinu firea. incat feciorul de imparat se fastaci oarecum. Imparatul era vesel peste masura vazand ca din atati feciori de imparati si domni al sau se deosebea prin istetimea. boiul si intelepciunea lui. pentru vrednicia si curatenia ei. Cand. Gainareasa. intr-o zi. Fiul imparatului auzind atatea vorbe frumoase despre gainareasa. incat ochii tuturor ramase la dansa. cand imparateasa se duse sa cerceteze gainile si sa vaza de cotete. cum vazu pe fiul de imparat. Ea cum veni. ii zise: ―Ce-i trebuie chelului? Tichie de margaritar‖. nici alta. si inima incepu sa-i tacaiasca. dara cu smerenie. El insusi nusi putea da seama ca ce poate sa fie istoria asta. Toate fetele de imparat ar fi voit sa joace langa el in hora. isi arunca ochii asupra-i cu o cautatura asa de mangaioasa si asa de plina de dragoste. cand era cununia fiului de imparat. voi sa o vaza si el. In ziua aceea. insurandu-se. Toata curtea imparateasca lua in nume de bine pe aceasta gainareasa. Iara ea. Simti ca obrajii ii arde. nu zise nici carc. dara saraca. Apoi o lasa. vine la nunta o fata imbracata in niste haine cum nici una din fetele de imparat nu avea. Ea se purta cu toate slugile cu bunacuviinta. nu zise nimic si pleca. pentru ca ea nu le da prilej de gluma. Intr-acestea un fiu al unui imparat vecin. la nunta caruia merse acest imparat cu feciorul sau. gainareasa se ceru si ea de la vataf sa o lase si pe dansa sa se duca la preumblare. Pleca ochii in jos. nici una. de parea ca o sai sparga pieptul. 330 . Cositele ei impletite cu mestesug si date pe spate ii atingeau pulpele si ea era asa de bine facuta. deodata. cam razand. inghitind infruntarea. si nimeni nu cuteza sa-i zica nici da-te mai incolo.acestei femei tinere. o sudoare rece il trecu. Ea si incepuse a se gandi la norocirea bietei femei. a fost poftit la nunta si pe acest imparat cu toata curtea lui. si se intoarse acasa. se prinse langa feciorul de imparat si numai langa dansul juca pana catre seara. Vataful. imparatul plin de bucurie merse la acea nunta si lua cu dansul si pe imparateasa si pe fiul sau.

Feciorul de imparat ramase ca un zapacit. doara caci nu-i zisese ca sade chiar la dansul. la hora din urma ce va juca. Se intoarse acasa. dara nu cuteza sa spuie nimanui. Ca si la cealalta nunta feciorul de imparat juca cu fata cea necunoscuta si frumoasa. Dupa multe intrebari. isi povestira fel de fel de lucruri. pieri ca o naluca. Se mira insusi de schimbarea ce simtea intr-insul. nu stia ce sa-i mai faca sa-l inveseleasca oarecum. unde nu voi sa se duca. vazandu-l tot pe ganduri si trist. Cand. si se gandea ca de n-ar avea barbat sa o ceara de nevasta. care venise si la aceasta nunta si se prinse in hora langa dansul. Acesta porunci la niste credinciosi ai sai ca sa aiba pregatit la indemana cateva cazane cu smoala. afla de la dansa ca sedea tocmai inspre partea aceea. Desi se facuse valva ca feciorul de imparat este indragostit cu o zana. Se intoarsera deci acasa imparatul si cu ai lui.Vorbira. sa 331 . Atunci fiul de imparat ii fagadui sa o duca acasa. Dara daca vazu ca fiul sau atata staruieste. Feciorul de imparat nu mai era al sau. fiindca inima lui nu era de veselii. ci se ingrija mai mult de fiul sau. Toti vracii si cititorii de stele se adusera si nimeni nu stiu sa-i ghiceasca raul de care sufera. dara cu gandul era tot la dansa. ea pieri de langa dansul din hora. El isi pusese in gand ca. dara cam pe sub mana. incotro era imparatia tatalui sau. de este fata ori maritata. Cand iata ca-l poftesc la alta nunta de imparat. fiindca-i era rusine feciorului de imparat sa raza si sa vorbeasca asa inaintea tatane-sau si apoi toti fiii de imparati isi dau coate. insa fiul lor se topea d-an-picioarele si nimeni nu stia din ce pricina. rasera. sa intrebe pe aceasta necunoscuta cine era. Tata-sau. de unde venea. unde se si duse cu imparateasa si cu fiul sau. Intr-aceasta imparatul fu poftit la o alta nunta de imparat. caci bagasera de seama ca necunoscuta tot langa el juca. ii facu voia. el insa se apara inaintea tatalui sau ca nu stie la sufletul sau nimic. si ea priimi. Unul dintr-insii zise ca e teama sa nu dobandeasca lipici. insa tocmai cand era sa se sparga nunta. daca era singura.

Tata-sau se invoi si el la aceasta otarare. Ea. porunci sa i-o aduca. Auzind feciorul de imparat una ca aceasta se imbolnavi si mai rau. ii porunci sa se incalte si ea cu condurul. si iara se prinse langa dansul. Feciorul de imparat cum auzi. si sa puie pe toate femeile sa se incalte cu acel condur. Nu se poate spune cat de mult se mahni el. pieri ca o maiastra de langa dansul. dar la dansa. cercara toate femeile condurul. mama.Asta este. Se dusera deci. Cand fu inde seara la hora cea mai din urma. ba. dara imparateasa. desi tagaduia. fata cea frumoasa si necunoscuta veni ca din senin. Nu mai ramase decat gainareasa. Juca feciorul de imparat si se uita la dansa ca la un cires copt. Maiastra. si la nici una nu se potrivi. Tata-sau ar fi dat nu stiu cat aceluia ce ar fi putut sa-i tamaduiasca copilul. Era turnat pe piciorul ei. De asta data era gatita si mai frumos. cazu la pat si zacea. in cele din urma marturisi ca ea este stapana condurului. Atunci [feciorul] imparatul[ui] trimise pe credinciosii lui sa umble din casa in casa. Ea incepu a se vaicara si a tagadui ca nu era condurul ei. ii fagadui si acum ca se va lasa sa o duca acasa. La nici una nu se potrivi. 332 . Cand iata credinciosii lui venira cu un condur. pare ca fu de acolo.le fiarba in ziua nuntii si cand va fi inde seara sa astearna pe drum smoala. si de asta data o intreba si ea ii tot raspunse cam in doi peri. Cand il trase la calcai. aducandu-si aminte de dansa. aceea sa fie sotia lui. fara sa-i poata ajuta cineva. ocolira toata imparatia. Apoi porunci ca sa incerce si femeile din curtea imparateasca. credinciosii lui. mai bine lasa condurul acolo decat sa intarzie. avea niste haine de la soare te puteai uita. daca se nomoli in smoala. si la care s-o potrivi. ale imparatesei si ale fiului lor. si cum o vazu striga: . pe care o uitasera. se duse la nunta. De cum incepu hora. dar intetita de rugaciunile imparatului. Dupa ce puse la cale toate astea.

pentru dragostea ta. precum te iubesc si eu. fara sa fie trasa de cai.Iata. Din acesti copii. Dete drumul carucioarei si ramase langa fiul imparatului. ramasera ei in scaunul imparatiei. Ei erau atat de saraci. nimic. Muncea bietul om de dimineata pana seara tarziu. vezi. cum se zice. intrase gainareasa la dansii si ca tot ce ea facuse era numai pentru dragostea lui. norocul dupa dansii ca pulberea dupa caini. incat n-aveau dupa ce bea apa. si ca sa dea si ei in spor. ma lepad de puterea mea cea maiastra. ea isi lua zestrea numai de scumpeturi dintr-insa. Apoi facu o nunta d-ale imparatestile si dupa moartea tatalui sau. doi calici. curgandui siroaie de lacrami din ochi se intoarse si zise feciorului de imparat: . Aveau acesti oameni o spuza de copii. Mai spuse ca. batu de trei ori in palme. de-i treceau naduselele. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. si iata o carucioara. cu leaota de copii dupa dansii?! Adica uitasem sa va spui. ca il indragostise de cand il vazuse la vanat. Dupa aceea iesi la scara. Umblau cu tarabutele de colo pana colo. dara nimic n-aveau dupa sufletul lor. iara baietii erau maruntei si stau 333 . si ca sa se statorniceasca si ei la un loc. si daca nu s-a aratat lui asa cum este a fost ca. Nici tu casa. alaturi cu muierea. numai si tu sa ma iubesti. apoi. de va lua de barbat un om de pe pamant. spre a-l putea vedea mai adesea. nici tu masa.Dupa ce ii povesti ca este zana maiastra. FATA SARACULUI CEA ISTEATA A fost odata un om si o femeie. ca el ranise o turturica. ba. Caci cine era sa-i priimeasca pe ei. veni. nimic. nu gaseau. toata puterea ei piere. si domnesc si astazi daca nu vor fi murit. Se tinea. si ca acea turturica era ea. cei mai mari erau numai fete. carele in scurt timp se facu sanatos.

si mai cu rabdare. si Dumnezeu sa priimeasca. ca o vita d-ale bogatului cazu in groapa si muri. nu stiu cum se drese. Tatal lor se zapacea si nu stia catre care sa se intoarca mai intai si le da toata agoniseala lui dintr-o zi. jigariti si hartaniti.Bogdaproste. tata. Ea ramanea cu surorile si fratii cei mai mici cand se duceau parintii la munca. vazandu-si vita moarta. cand veni sa se roage pentru salas. Nepartea lui. ca si urgisiti de Dumnezeu. mai ingaduitori. ca sa nu se amarasca pana intr-atat parintii. muncesti de te spetesti. mai cu momele. i se facu mila de ei si. mai cu sosele. el ii zise: . bogatul. sari cu gura mare asupra saracului. intr-o zi. cucoane. cu nadejde ca a doua zi are sa fie mai bine. Sa nu va fi dus Dumnezeu vrodata sa fiti fata cand venea omul de la munca. sa fie de veci al tau. adormeau si bietii copii. mai ingaduitori. mor de foame. boierului pe mosia caruia se afla acesti oameni. lesinati de foame.langa dansii ca ulcelusele. te vaz harnic. ca v-ati fi luat campii. poate. Ieseau toti afara inaintea lui. Dintre toti copiii. Adeca. A doua zi de dimineata. Du-te de-ti alege petecul ce-ti va placea si apuca-te numaidecat sa-ti faci un bordei. bate toba la urechea surdului. Peste noapte. el le fagaduia ca a doua zi are sa le aduca mai mult. Astfel. Bietul tat‘sau si biata ma-sa de multe ori se culcau nemancati. ii mustruluia si ii povatuia sa fie mai cu rabdare. . nu stiu cum se facu. si doua in tei te vaz ca nu poti lega. vedea de dansii. dara burta le da ghies si ii facea de multe ori sa fie neintelegatori. Intr-acestea. de! Ce sa zici? Ar fi fost si ei. Li se rupea inima de mila dara n-aveau incotro. Iata. mi-e foame. Se duse de-si alese un petec de loc si pana in seara groapa pentru bordei o si dete gata. fata cea mai mare era mai tacuta si mai cu judecata.Omule. si tabarau pe bietul om cu gura: tata. ma rog. raspunse bietul om. Dara de unde sa le ajunga ce bruma le aducea el? Abia puneau p-o masea. De unde dai sa izvorasca. Cum se brodi ca locul ce-si alesese sa fie alaturi cu al unui taran bogat si mandru de nu-i ajungea cineva cu prajina la nas. eu ma indur si-ti dau un petec de loc. subtiratici si pitigaiati. il lua de 334 . ca niste netoti. Dara. Si ca sa-si linisteasca copiii.

a aceluia sa fie dreptatea. 335 . Bogatasul. n-am ce zice. Vedea el ca saracul a cazut in pacate. apoi e si cu nasul pe sus. Boierul sta in cumpana. duceti-va acum. drept sa-ti spui ce e drept: am sapat groapa. ganditi-va. nu e dator sa mi-o plateasca? El zice ca n-are cu ce. Boierule.piept si cu el taras se duse la curtea boierului. n-am ce face daca a dat pacatul peste mine. Intaia intrebare suna asa: Ce este mai gras in lume? A doua: Ce este mai bun? Si a treia: Ce alearga mai iute? Aide. acest prapadit de om. dupa ce ca e mare foarte. numai ca sa-mi faca mie paguba. zise: . si mi-a cazut o vita intr-insa de si-a rupt junghietura. Asa este cum zice bogatasul meu vecin. dara nici ca m-am gandit ca sa-i aduc paguba. sa le faca judecata. si judecati dupa dreptate. omoara-ma. Dupa ce se gandi el nitel. boierule. oameni buni! Eu am sa va fac trei intrebari.Boierule. caci naveam pe ce ma mandri. cine le va dezlega mai bine. ca sa incapa bordeiul pe toti ai mei. dupa ce e sarac. sa stiti ca unde va stau picioarele o sa va stea si capetele. Al doilea. Judeca d-ta acum. si o groapa mare. cand mi-am ales loc langa d-lui. Acum lumineze-va Dumnezeu. Dupa trei zile sa veniti si sa-mi ghiciti intrebarile. Amandoi impricinatii se intoarsera la casele lor. Si nici n-a fost la sufletul meu cugetul de mandrie. Si ce-mi pasa mie de asta? . Va dau ragaz de trei zile. Nu stia cui sa dea dreptate. Si fiindca lui Dumnezeu ii place dreptul. el tocmai langa mine si-a ales sa-si faca bordei! Una la mana. Dara sa mai stiti una: daca nici unul din voi nu va ghici vreuna din intrebarile mele.Bre. spanzura-ma. venetic in satul nostru. dara fara voie.Boierule. apoi n-a avut grije sa o acopere peste noapte cu ceva. Baga de seama ca. raspunse si saracul umilit si cu lacramile in ochi cat pumnul. groapa ce si-a facut pentru bordei. Tineti minte bine. Boierul se mira cand il vazu si-i intreba ce cauta? Taranul cel bogat zise: . n-ar mai avea parte de el! dupa ce ti-ai facut pomana de i-ai dat un petec de loc.

Daca ajunsera fiecare la ai sai. iara saracul plangea de potopea pamantul.Ca ce ajutor ati putea voi sa-mi dati. caci de unde nu. ne va sta capul unde ne stau talpile.laudandu-se ca el are sa ghiceasca.Ci spune-ne si noua. bogatasul era vesel ca are sa-si castige pricina. fata mea? Iaca pacate de la Dumnezeu. dara numai inima lui stia. fie-sa ii spuse ca ce sa raspunza. nu mai fi asa de mahnit. iaca. Numai fata cea mai mare isi lua inima in dinti si-l intreba ce are de este asa de trist? . In dimineata cand fu a se infatisa la boierul ca sa-i ghiceasca intrebarile.Ei. voi care nu stiti inca nici cum se mananca mamaliga. deoarece sta slanina pe dansul de o palma. Nu voia. iara saracul se puse pe ganduri si tot ofta. fiinca ce lucru poate fi mai usor decat a spune ca porcul sau din ograda este mai gras. Saracul paru a se mangaia oarecum. Incepura si ei a plange. saracul umilit si strans la piept de sta sa-i crape sumanul cel zdrentuit de pe dansul.Iaca.Ce sa am. si se facu acolo la dansii o plangere si o jelanie de te luau fiori de mila. ti-oi spune si eu ceva. . . Se infatisa inaintea boierului. Copiii se adunara pe langa dansul. Si apoi ce strica daca ne vei spune si noua? Atunci saracul zise: .Ia lasa. dara se indoia. Boierul intreba pe bogatas: . Bogatasul. tata. ce este mai gras pe lumea asta? Bogatasul raspunse cu coraj: 336 . mandru si cu pieptul deschis. sasi mai mahneasca si copiii. Boierul ne-a indatorat sa-i ghicim niste intrebari pe cari nici oamenii cei procopsiti nu i le-ar putea spune. dupa ce mai cugeta ea ce mai cugeta. se uita. Nu ne lasa Dumnezeu pe noi sa pierim. Cand te vei duce la boierul sa-i dai raspuns. necum un sarman prost ca mine. Fata cea mare se puse pe ganduri si. gandindu-se ca ce o sa spuie el. bade. Si poate ca va da Dumnezeu sa scapi cu fata curata dinaintea lui. . vezi. Saracul se arata a fi multumit. iaca ce ne-a zis boierul sa ghicim. tata. ca doara d-om putea sa-ti dam vrun ajutor. se apropie de tata-sau si ii zise: . dara nu cutezau sa-l intrebe ceva.Te mira. la ce am putea fi buni si noi.

Minciuni spui. cu prostia mea ma duce gandul sa crez ca nimic nu e mai bun pe lumea asta ca Dumnezeu. .Apoi de. ca el ne da toate bunatatile pe cari le avem.Apoi de. raspunse si saracul. raspunse el. Bogatasul iesi cu coada intre picioare. de teama sa nu pateasca ceva. In cele din urma. sau pui acum de-ti trage la talpi atata cat nu poti duce. . Nu-i venea sa spuie drept. asa este.Ce alearga mai iute pe lumea asta? .Eu. el raspunse cu sfiala: . cine te-a invatat pe tine sa raspunzi asa de potrivit. ca judecata cea dreapta a mariei tale.Iesi afara. raspunse boierul.Ce este mai bun pe lumea asta? . . cucoane. Acum zise bogatasului iara: . cucoane. Si chemand mai aproape pe sarac. mirandu-se in sine de iscusinta fetei saracului. Si. ce sa fie mai gras decat porcul meu din ograda. capul meu nu ma duce asa departe.Tu ai dreptate. spuse tot adevarul precum era. mai intreba o data pe bogatas: . raspunse bogatasul.Spune-mi. Atunci boierul. milostive stapane. fara decat dau cu socoteala ca nimic nu alearga asa de iute ca gandul. . cucoane. eu zic cu mintea mea a proasta ca pamantul sa fie mai gras pe lumea asta.Adevarat. ii porunci ca a doua zi sa vie cu fata la curtea boiereasca. bre.Apoi de. adaoga: . caci din capul tau ala secu nu crez sa fi iesit asa cuvinte intelepte.Nimic nu este mai bun pe lumea asta. care ne sufere pe lume cu toate rautatile noastre. il intreba cu un grai blajin: . . cand ii dau drumul. care are grasimea pe el de o palma de groasa. raspunse boierul. omule. de nu-i vezi copitele. cucoane. ca alearga peste vai si dealuri. taran viclean si mojic ce esti. zise boierul. Dara daca se vazu incoltit.Asa este. intorcandu-se catre bogatas.. Si intreband si pe saracul. Cela aiureaza. Ea sa fie nici imbracata.Armasarul meu. Bietul sarac se cam codea. . nici 337 . boierule.

vezi. Unul zise: . fata arunca pe dansa un volog (plasa). dara ea dete drumul indata matelor si zavozii se luara dupa dansele. ca-i viu eu lui de hac! Numai sa-mi cauti doua mate.dezbracata. ajunse la curtea boiereasca. Vazand si aceasta iscusinta a fetei. insa o roata de la caruta mi se stricase. si cum avea si ea pe vino-incoace. In lipsa lui venira doi tarani cu o prigonire la curte. Dupa ce trecu cat trecu de la cununia lor. lua matele la subtiori. dara sa stii ca tu n-ai voie sa judeci niciodata fara de mine. cu chiu cu vai. Cum se facu dimineata. Dupa ce o vazu boierul curatita si ferchezuita ca o mireasa. se repezira la dansa. Aci trecea pe langa cate un gard sa apuce cate vrun lastar de la vrun pomisor. si se intoarse la ai sai. Ea priimi. Afland ca boierul nu este acasa. caci tapul nu tinea drumul drept. nu voia sa se dea ramas. cand auzi cele ce ii spuse: . ei incepura sa se jeluiasca la dansa. Si asa.Aveam sa ma duc pana in cutare loc. iara fata saracului ajunse la scara boiereasca asa precum ii poruncise boierul. Cand o vazura boierul si oamenii curtii. venind asa. si se cununa cu dansa. umbla ni pe drum. si vazand pe cuconita intr-un cerdac. nici dezbracata cu vologul aruncat pe dansa. Nu-mi puteam inhama iapa la caruta cu trei roate. nici pe drum. nici pe jos. care il slujea cu credinta. nici calare. ce-i abatu lui. nici pe jos. tatuca. Mergand astfel pe drum. ea nu era nici calare. Cum auzi saracul unele ca acestea. Ea asculta si tacea. Boierul. boierul zise dansei: . mai cu seama ca 338 . cand altul. Nu era nici imbracata. Atunci porunci sa o fereduiasca (sa o imbaieze). incaleca pe un tap si pleca la curtea boiereasca. tapul fiind pitic. caci ii da de pamant cand un picior. Mai-nainte de a se cununa. mai cu seama ca era burlac. boierul se duse o data in treaba lui pe mosie. incepu a se boci si a se vaicara. de nu-ti venea sa-l mai auzi. Fata cea mare. ni pe langa drum.Nu te teme. Acestia. ii zise ea. o imbraca cu niste haine ca de mireasa si hotari sa o dea dupa un fecior ce-l avea boierul pe langa dansul. boierul n-avu incotro si fu nevoit s-o priimeasca. si porunci sa dea drumul la doi zavozi ce-i tinea la curte in lant. i se paru mai frumoasa de cum era atunci.Eu te iau de sotie. aci trecea de cealalta parte. ca pofti sa o aiba el de nevasta. cum vazura alaiul cu care venea fata saracului. nici pe langa drum. incremenira.

sa-mi imprumute el o roata. ce vorbira.era a fata. Taranul cel cu roata ii taie cuvantul si zise si el: . si sa te duci la tatatau acasa. Cucoana asculta din cerdac si tacea. daca vazura ca cucoana nu le face nici o judecata. ce e drept. dara stiu ca roata nu poate sa fete manji. prinsera a intreba: . raspunse cucoana. raspunse ea. intrebara: . nea asta? Cum se poate broastele sa manance malaiul? Ce se sfatuira ei.Ia. Iaca. Atunci m-am rugat de vecinul meu. intreba: . ei incepura a se intreba unul pe altul: .Nu-l credeti. ce sa vedeti. Daca venira dinaintea cerdacului iara. Taranii asteptara ce mai asteptara si. ii zise: . ca in toate noptile ies broastele dintr-insul si mananca malaiul. cum auzi. si ce le-am zis eu. El. cucoana. sa vaza un lac de malai ce-l avem pe marginea unui iaz. iaca cine a venit si iaca ce s-a intamplat cu ei. Acum intelesera siritenia vorbei cucoanei. cu gand ca azi pana in ziua sa ma duc la treaba mea. asta care e de fata. Viind si boierul acasa. au ba. cucoana. Tocmai atuncea isi venira si taranii de acasa.Nu stiu daca broastele poate sa manance malai. cucoana? . Cand.Da‘ unde-i dus boierul. Taranii se uitara lung si plecara.Ca ce fel de vorba fu aia a cucoanei.Cine a mai fost p-aici in lipsa mea? Ce s-a mai petrecut? . Cucoana zise: 339 . nu mai putem trai amandoi. Ajungand la poarta ograzii boieresti. sa va tie Dumnezeu! Roata mea a fatat manzul.Da‘ bine. Ia-ti ce poftesti de la mine si ce-ti este mai drag in casa mea. s-a dus. ca ce sa fie vorba ce ne-ai spus-o? Poate-se ca broastele sa manance malaiul? . Boierul. aseara mi-a imprumutat roata ce i-am cerut.Fiindca ai calcat fagaduiala si ai judecat fara mine. cinstiti boieri? Asta-noapte mi-a fatat iapa un manz.Ce sa fie? raspunse ea. ma. se mirara de atata intelepciune si se impacara cum stiura ei mai bine. ca numai se intoarsera sa intrebe pe cucoana ce vorba fu aia.

Cucoana ii raspunse: . Se imbata boierul de se coclise turta. Dar daca d-ta gasesti cu cale sa ma gonesti. apoi raspunse: . cand se destepta. pana il facu cuc. fara sa mai simta boierul ceva si-l duse la tat-sau acasa. Da o masa si cheama pe prietenii nostri si cunoscuti sa petrecem impreuna si sa ne chefuim pentru cea din urma oara. Aceea am si facut. M-am suit pe o roata Si am spus-o toata. Boierul se indupleca si porunci de facu o masa d-alea infricosatele. intreba unde se afla. barbate. Si(-i) mai dete unul. Cucoana insa tot indesa paharele boierului si el tot bea. pentru ca de aceea barbatul este barbat. Si m-am suit pe o sea Si am spus-o asa. Un lucru te mai rog: fiindca ma gonesti. si sa traim ca in san de rai. si inca unul.Vorbele tale.La tata acasa.Aidem. eu ma supun fara sa cartesc si-ti multumesc inca din adancul sufletului pentru bunatatea ce ai de a ma lasa sa-mi ales ce mi-e mai drag din casa dumitale. 340 . Cand auzi boierul asemenea vorbe cu noima.. caci n-am judecat pe acei jeluitori. A doua zi. mi-ai dat voie sa iau din casa dumitale ce mi-o fi mai drag. ci le-am spus numai unde este stapanul lor. unde il puse pe cuptor de dormi pana se trezi. Nu sunt vinovata intru nimic. Nimic nu mi-a fost mai drag decat barbatul. acum pricep eu ce odor de femei am dobandit. sunt sfinte pentru mine. Atunci si cucoana il ia frumusel la spinare. vazandu-se in astfel de hal. se inveselira si se chefuira cat le cerura inima. Nu crez sa ma tii de rau pentru ca mi l-am luat. Sezura. Cand m-ai gonit de la d-ta. boierul. acasa. se gandi ce se gandi. nevasta. lasa-ma sa ma mai veselesc o data si eu in casa domnului meu si barbat. unde chema prietenii si pe cei mai de aproape ai lor.

sa te racoresti cand t-ei intoarce. zari spre rasarit abia licarind o mititica valvotaie. Merse ce merse si dete peste un cuptor. se scoala fata sa faca focul.Se duse. care o striga zicandu-i: . ca sa se duca sa ceara macar un carbune. indata pleca.Fata mare. Mai incolo dete peste un put. paine si sare pe un taler cu tine nu mai mananc.Atunci. fata mare! vino de ma sleieste.Baba. punea pe fata unchiasului la toate greutatile casei. dara foc nu mai gasi in vatra. dara nu se vazu nicairi ceea ce cauta ea. si. dara in drumul ei intalni o gradina paraginita. dara baba intr-o noapte turna apa pe vatra si stinse focul ce-l invalise fata unchiasului de cu seara.Biata fata unchiasului torcea. tocmai cand era sa se dea jos. A doua zi. Mosneagul (unchiasul) se casatori de a doua oara cu o baba.Daca nu-ti vei duce fata de aici. ca ti-oi da apa rece. Cand. insa.Se apuca fata de lucru numaidecat si cum ispravi. se urca pe bordei. iar fata ei se clocise de sedere.Bietul om se cam codea. de se dusese vestea in lume de vrednicia ei. facea paine. tesea. fiindca tot pe ca cadea pacatele.FATA MOSULUI CEA CUMINTE A fost odata un om batran care avea o fata mare. doara va vedea incotrova vreo zara de foc. ca sa-si goneasca copila. fata mare! vino de-mi curata pomii ce mi-au mai ramas de omizi. care avea si ea o fata mare. care-i striga si acesta: 341 . se cobori de pe acoperis si o lua intr-acolo. de frica sa nu o ocarasca muma-sa cea vitrega. se duse si la foc nu mai ajunse. ti-oi da poame coapte sa mananci. se uita in toate partile. si-i zicea: .Nu era ziulita lasata de Dumnezeu sa nu se certe cu el. dis-dedimineata.Fata mare. si para la unchias pe fiica lui si o tot ocara. care ii striga: . cand t-ei intoarce. matura si scutura fara sa zica nici pis! dara baba punea parte fetei sale. Data slei putul si pleca inainte.

ciuhurezi. 342 . . Fata lipi si sterse cuptorul si-si cauta de drum. Fata facu tot. fata mea. serpi. sa nu vie. Iara maica Santa Vinerea pleca la biserica. Santa Vinerea. Fata se gandi ca. iti voi da azima calda. slujba ei nu facea atata. Se asezara si indata vazu curgand apa de care-i spusese. . precum ii poruncise..Maica Santa Vinere. soparle.Fata mare. de tronuri si de lazi. care locuia inauntru si care priimi pe fata. fata mare! vino de ma lipeste si ma sterge de cenuse. cand t-ei intoarce. Dupa catva timp. si-l face mici farami. mi s-a facut dor de parinti. fiindu-i frica de muma-sa vitrega sa nu o bata daca se va intoarce acasa.Maica Santa Vinere. intreba daca nu cumva are trebuinta de o slujnica. si toti raspunsera ca n-a fost bagat de seama daca a lipsit ea de acasa. cum le-a dat mancarea.Cine e acolo? ii zise dinauntru. aceea sa fie simbria ta.Om bun. si sa vezi ca o sa curga o apa pe dinaintea casei si o sa aduca fel de fel de cutii. si pe dansa veni niste lazi si tronuri prea frumoase. apoi sa scuture si sa deretice pan casa.Mai intai ii spuse ca treaba ce are sa faca dimineata este sa dea de mancare puilor ce-i avea in curte. pentru ca intarziase. atunci ea zise: . dara mai-nainte cauta-mi in cap. raspunse fata.Du-te. . nici rece. asa de bine au fost cautati. fa bine si-mi da voie sa ma duc. insa mancarea sa fie nici calda. Mai merse nitel si dete peste o cascioara. iata ca mi-am ales lucru pe cat face slujba mea. daca nu. si.Intra in casa maica Santa Vineri si vazu toate lucrurile asezate la locul lor si ramase foarte multumita. ea ramase acolo. naparci si gusteri. ii raspunse ca are trebuinta de o asemenea fata. caci am o cateluse cu dintii de fier si cu maselele de otel. zise fata: . nevastuici. daca e om bun sa intre. si batu la poarta. si mai astepta pana mai vazu ca vena o cutie mica si necioplita. daca va lua o lada d-ale frumoasele. carii erau balauri. Cand veni acasa. Santa Vinerea intreba de puii ei. Dupa ce intra. pe care din ele iti vei alege.

Ia-l. bau apa rece de se racori. ea ii zise si lui: . ca o sa treaca o apa dinaintea portitei. pana ce ajunse si ea tot la Santa Vinerea.In cele din urma. intorcandu-se pe la cuptor. iara pana atunci sa-mi cauti in cap. margele. sa faca ce facuse fata unchiasului. intra in casa si vazu o arababura de nu-i mai da nimeni de capatai.Du-te. dar ea raspunse: . zise fata cea lenese: . manca poame coapte. ca sa nu vaza 343 . caci mi s-a urat aci. ii spuse tot ce a facut si deschise cutia. dara mai asteapta nitelus. Se duse. sa fii numai cu muma-ta singura in casa. alege. Baba trimise si ea pe fie-sa. pietre nestemate. Baba si fiica-sa pizmuia pe fata mosului. pe care ti-o placea ca so iei. si daca o chema putul. si cand o vei deschide. si du-te cu Dumnezeu.Cand veni Santa Vinerea acasa. Acolo fu intrebata ca si fata unchiasului si priimita in slujba.Maica Santa Vinere. sa ma duc acasa. si ajunse la gradina care o chema si pe dansa ca sa o curete. raspunse Santa Vinerea. mi s-a facut dor de parinti. iara cand ajuse la gradina. pleca cu cutia la suptioara si. Fata ajunse acasa si gasi pe tata-sau zdrobit la inima de mahnire. se duse si fata babei. ia-o.Da‘ ce! am mancat laur ca sa ma ostenesc eu cu tine pana sa te sleiesc? Si pleca mai departe si se duse pana ce dete si peste cuptor. capata o azima calda. iara lui ii crestea inima de bucurie. fata mea. Fata unchiasului isi lua ziua buna. aducand fel de fel de lucruri. cu gaturile intinse.Da! ce-am vazut sa-mi murdaresc manusitele si sa ma var pan tine? Si pleca inainte. dara sa nu o deschizi pana acasa. sosi pana la put. Santa Vinere ii zise: . . si pleca la biserica. care o striga ca si pe fata unchiasului. fata mea.. ea ii raspunse si lui: . Dar ce sa vaza inauntru? Margaritare. N-apuca sa puie mainile in capul ei si se repezi de lua de pe garla lada cea mai mare si mai frumoasa ce vazu. si trecand pe la put. toate lighioanele.Da‘ ce! nebuna sunt eu sa-mi zgarii mainile prin tine? O lasa si porni mai departe. daca n-ai voit sa-ti alegi altceva mai frumos.Deoarece ti-ai ales asta lada. se plansera ca li s-au oparit gatlejurile. da-mi dreptul meu. ie numai cu fluturi de aur si catrente de matase. apoi maica Santa Vinerea ii zise si ei sa faca ceea ce zisese si fetei mosneagului.

Acest imparat avea un fecior si o fata. vazu azime calde. Fata lua lada si pleca. Tot satul se spaimanta de intamplarea asta. Si asa gatita ii sedea si mai bine decat altminteri.nimeni ce e intr-insa. si indata le sfasiara si le mancara. ea nu mai putea rabda de foame. 344 . il ingropa cu mare cinste si alai ca pe un imparat. care o ceru de la tata-sau si o lua de sotie. Fata mosneagului insa se casatori cu un flacau din cei mai frumosi ai satului. Cand fu a duce mortul la biserica. Cum ramase singurele. ci chema pe muma-sa la o parte si-i zise sa faca pe unchias si pe fie-sa sa iasa afara. carora le arsese gatlejurile cand le dase de mancare. Ajungand acasa obidata de osteneala si flamanda. incat pana atunci nici soarele nui vazuse fetisoara. Caci. Intamplandu-se sa-i moara feciorul.Mare veselie se facu in sat la nunta lor. si asa merse de petrecu pe frate-sau la groapa. ca nu-i dete macar o picatura de apa. serpi. nu e vorba ea era foarte frumoasa. nici vantul nu-i batuse parisorul. FATA DE IMPARAT SI FIUL VADUVEI A fost odata un imparat foarte bogat si puternic. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. se cerca sa ia si nu putu. navu rabdare. fata imparatului ceru a merge si dansa sal petreaca. Pe la put trecu cu jind. ca sa se racoreasca. ii lasa gura apa si nu putu nici sa se umbreasca putin de arsita soarelui.Cand se intoarse pe la cuptor. Crinii si viorelele ramasesera pe jos si nici la degetul cel mic al ei nu le punea. si va vedea multe de aceste case. deschise lada. iara cand trecu pe la gradina. si fiecare om baga de seama ca asta vine de la rasplatirea dumnezeiasca. si cate lighioni toate. Asa de pazita era fata aceasta de tata-sau. si traiesc in fericire pana in ziua de azi. Cine nu crede sa faca bine sa se uite imprejur. Ea se imbraca in negru si-si lasa parul despletit (pe) spate. dar ce iesi d-acolo? balauri.

Ma-sa baga de seama ca fie-sa era insarcinata. In zadar se jura fata ca nu stie la sufletul ei nimic cu prihana. ba c-o fi deochi. din pacate. Ai fi pus ochii pe dansul d-ar fi fost intr-o mie. D-apoi cand afla tata-sau ca fie-sa are sa fie muma. Altii iara ziceau ca sa i se lege o piatra de gat si sa se dea pe Dunare. Ea insa nu spunea minciuni.Tocmai pe atunci. si ca una ce trebuie sa fi savarsit 345 . iata ca si feciorul vaduvei trecea pe acolo in treaba lui. Ba c-o fi una. Cine sa o creaza? Burta o da de gol. Ea avea un fiu.Cand o vazu asa de gingasa si de plapanda. incat s-o sorbi intr-un pahar cu apa.Tot pe atunci in cetatea aceea se afla o vaduva saraca. Sfatul imparatiei gasi cu cale ca spre a se spala o asa grozava necinste.Toti fura intr-o glasuire ca fata sa se dea pierzarii. Nu mai asculta nici rugaciuni. Curgea graiul din gura lui ca mierea. Porunci deci ca numaidecat sa se adune Sfatul imparatiei in taina. cum. ingropara mortul si toata lumea se intoarse acasa. Fiul vaduvei intrecuse pe toti boierii si imparatii la boi si la stat. nici nimic. ramase cu ochii zgaiti la dansa. Insa ca una ce este fata de imparat. adica. si hotararea fu gata. A se dezvinovati inaintea lui nu era cu putinta.Cum. si toate descantatoresele si vracii nu-i putura da de leac. cam ce. numaidecat se invoira. Cum il vazura boierii. Atunci veni un vantisor lin si usor. ba c-o fi alta. Toti feciorii de boieri aveau pizma pe dansul si-i pusesera gand rau. ba c-o fi sagetatura. De la moartea fratelui sau. El era aratos nevoie mare. smerit si sfiicios ca o fata mare. fata nu se prea simtea bine. ca sa otarasca pedeapsa ce s-ar cuveni fie-sei pentru o asa nelegiuire si ca sa se spele rusinea ce adusese ea parului caruntit al tatalui sau. Lumea uitase si mort si tot uitandu-se la dansa. sa faca cu fata imparatului. Nu-i gasea insa nici o pricina. iara ea simti ca un fior rece i se strecoara prin inima. fata cu moarte sa se omoare. se pomenise si ea asa. Si asa de putintica si dragalase mai era. de-i resfira pletele. Unii ziceau ca sa se arza de vie. El era de treaba. fara sa fi pus pirostriile pe cap? se facu foc si parjol. Nu se mai satura cineva de dansul ascultandul. S-apoi era dulce la cuvantare. Altii ca sa-i scoata ochii si sa se goneasca in pustietati spre a fi mancata de fiare salbatice. ca sa puie mana pe dansul.

bolobocul se loveste de un bustean si se sparge. Trecura multi ani de la aceasta intamplare. carele si acela trebuie sa piara.Imparatul porunci. bagand intr-insul pe fata de imparat cu fiul vaduvei. asa si facura. Copilul cu care era insarcinata fata cand o goni tata-sau se nascu. pana ce vazu ca se deschide o poienita. 346 . Cand voiai ceva. o mangaia si nu o lasa sa-si piarza nadejdea de la Dumnezeu. In asta poienita dete de niste case foarte frumoase. si merse. si pe fata imparatului o gasise acasa. si numaidecat se aduse un boloboc mare. Imparatul isi uitase de fiica sa. Cum hotarara. si dara multumira lui Dumnezeu ca lea scapat zilele. era destul numai sa poruncesti si indata se facea. Fata de imparat si fiul vaduvei se invoisera si se insotisera. Vezi ca el in viata lui nu alunecase pana atunci. si pentru ca Sfatul imparatiei nu poate sa-l ghiceasca. puse de-l smoli si. Nici unul din amandoi nu s-a cait mai in urma pentru aceasta. Iesira deci la uscat dosaditii de ei. Iara ei petrecand bine. si il dete pe Dunare. se strecura prin calabalac si le dete pe sub ascuns o copaie de mere. Noroc ca nu o vazu nimeni. ridica-te masa. deoarece fata nu vrea sa spuie pe adevaratul nelegiuit. adus fiind de talazurile Dunarii. fara a se opri undeva. si merse. si se facuse un baiat de sa nu te induri de el. cum il facuse ma-sa. Aci o luara apoi pe o partie.Se duse butoiul pe Dunare trei zile si trei nopti. Cand. porunci de infunda bolobocul bine.Apucara pe o poteca si intrara intr-un bunget de padure. acel om sa fie fiul vaduvei. batatura carora era campul cu florile. era curat. Pasamite bolobocul ajunsese la margine. iara bietul baiat. si el nevinovat ca si dansa. isi uitasera de necazurile cele trecute. disdedimineata.nelegiuirea cu un om. ce sa vezi dumneata? A patra zi. una din roabele fetei de imparat. Merindea din butoi se ispravise. Nimic nu lipsea. mai miloasa la inima. Pe cand insa dogarii infundau bolobocul. si-i facura sa mai vaza o data lumina. Toate catrafusele isi aveau vataful lor si nimic nu era nerostit. si-l ciocni de busteanul pe care tot apa il dase la margine. Toate lucrurile in aceasta casa erau cu sart. doua azime si un fedeles cu apa. Biata fata isi plangea nevinovatia cu niste graiuri de-ti rupea baierile inimei. Aci era in adevar: pune-te masa.

sluga uita si potarniche si tot. friptura se facuse scrum. stapanul casei porunci sa se puie masa. cand in loc de a se strange masa. pana si oalele si vatraiul. Aci. Vataful le suduia. Intrand imparatul. . da-te tu mai la o parte. din vanat in vanat. de te tragea inima sa stai cu dansul de vorba.La vatra aceea erau doua oale puse la foc.Fa buzato.Atunci gazda. de nevoie. Aceste oale se certau. un copilandru dezghetat si sfatos. talerele. Cand se destepta sluga imparatului. lingurile si celelalte tacamuri cu vatasii lor si le asezau caresi pre unde.Ba. zise: 347 . Vazu si casele. iaca da in poienita cu casele. Sluga imparatului auzi cu urechile sale cum se ciorovaiau aceste oale. caci ochii nu-i dase in geana de nu stiu cat timp. Si. Parc-ar fi fost la sfarsitul pamantului. Si cascand gura la dansele. Se bocea biet si se tanguia de-i plangeai de mila. tatal fetei. Orbacai in sus.Toate lucrusoarele vorbeau in casa aceea. Imparatul nu baga de seama. pleca la vanatoare. trebui sa se duca acolo. Venira bucatele si mancara. Ramase imparatul stalpit cand vazu masa viind singura. De voie. El se intoarse si spuse imparatului ca este priimit a gazdui acolo cu draga inima. . caci vorbea cu fiul gazdei. stand de vorba. el se rataci.Apoi trimise si pofti pe imparatul in casa cea mare. cauta in jos si peste poteca pe care sa iasa la lumina nu putea sa dea. Cand. Dupa ce aseza potarnichile in frigare si le puse la foc. Mai intai isi trimise sluga care nu se despartise de dansul nici cat ai scapara. dara ele nu ascultau de cuvantul lui. Fata imparatului il linisti spuindu-i ca o sa roage pe imparatul sa-l ierte pentru aceasta greseala. acolo le uita: caci ce vazu si auzi il buimacise. El se minuna cand vazu asa casa frumoasa intr-o astfel de salbaticime de padure. da-te la o parte ca tu ai fiert destul. vazura ca lingurile incep a salta pe masa.Puterea lui Dumnezeu ii ocrotea si-i ferea de rele. ca sa faca pace. imparatul. ca au fiert si matele din tine. El se incumese a razbi mai inauntru padurei decat alta data. scurto ce esti. Atata numai ca p-acolo nu se vedea nici pui de om. Se luase de ganduri. isi trimise sluga la bucatarie sa-i friga doua potarnichi din cele ce vanase el.Intr-una din zile. Dupa ce sfarsira de mancat sedeau la vorba.

un adevarat santier. cu alte cuvinte.Materialele aruncate peste tot.Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. raspunse vataful lingurilor. Doamne.Cum nu stii dumneata. si cu totii impreuna se intoarsera la scaunul imparatiei. Auzind imparatul cele ce se vorbira. .Ca n-are la cine altul sa fie. Lauda si pe sotul ei pentru buna sa purtare de grije. se aflau inca in constructie. Alte doua blocuri gemene. ridica masa si te cara de aci. munti de nisip.Nu se poate ca imparatul sa fi facut o asemenea fapta. N-am bagat eu lingura in cizma.. . ii mai zise gazda.Arata-ti.Nu mai trancani. minunea ta! Nu stiu la sufletul meu de nici un furt. zise si gazda. Aide. cunoscandu-i nevinovatia. . asemenea nu stiu nici eu pana in ziua de azi cu cine am facut copilasul asta. a iubit-o si a ingrijit-o ca pe o sotie credincioasa. caci el nu se stia vinovat. era numai pe jumatate locuit. despre lingura. tragandu-i incaltamintea. gropi de gunoi imi faceau viata 348 . ca sa-si iasa din banuiala. CEAINICUL Eram noua in cartier. se imbratisara si se iertara unul pe altul. ciment lemnarie. dand marire lui Dumnezeu ca nevinovatia a iesit dasupra ca untul de lemn. ceru sa fie cautat. bare de fier.Fata de imparat multumi apoi imparatului ca i-a dat Dumnezeu in gand de a pus in boloboc impreuna cu dansa pe junele cu care ea s-a insotit mai pe urma. caci el sa indragostit de dansa. cunoscandu-se. ii cazu lingura pe care o cautau din cizma imparatului. Atunci. Blocul nostru singurul dat in folosinta.Pasamite gazda se vorbise cu vataful lingurilor ca sa-i joace renghiul asta.Imparatul se facu ca sfecla de rosu de rusinea ce pati si zise incalcindu-se de ciuda: .Atunci. Trebuie sa-l cautam.Imparatul nu stia cum s-o mai mangaie.

bombanem intotdeauna cand gaseam plicul de la armata cu antetul cunoscut. mi se parea mult mai des ca la altii.imposibila. cioburi. era un deal impadurit. Copilul necajea. Un desen sters. Lucrasem tarziu si ma simteam din cale afara de obosita 349 . gura alungita si destul de mestesugit executata. chiar un vas intreg. cunoscatori ai inprejurimilor. Statea de doua zile in pat. mereu aveau nevoie de el. in aceasta harababura. La putin timp dupa ce ne-am mutat. Inca nu iesise sotul meu din casa. se simteau minunat. a facut febra. La nici cinci minute distanta de bocul nostru. ca prin peretii lui argilosi. au adus acasa un ceainic mic de lut. In schimb. Hotarasem sa-l pastrez si pentruca mi-a placut. asa ca l-am lasat in chiuveta cu apa. semanand cu un cap de batran. parca era un facut. monede. baietelul meu de cinci ani. La fel era si acum.Ceainicul Puteai gasi acolo. Avea exact forma obisnuita. pe care o socoteau plina de pitoresc. unul din copii trebuia sa se inbolnaveasca. adunata in jurul fruntii. de fapt. purtand panza traditionala a musulmanilor. Unde mai pui ca era o ―relicva istorica‖ dupa cum ma asigurasera copii. cei doi baieti ai mei. Intr-una din expeditiile lor de cercetare. -Asa coincidenta mai zic si eu. Era placut sa te plimbi in acel loc. dar si fiindca mi-am facut socoteala. cand Tom. doar ca mie. asa cum se intampla cu majoritatea tinerilor in Israel. m-au informat copii. aroma esentei de ceai se pastreaza mai bine. In sfarsit astazi a avut o zi mai buna. Mai ales noptile. iar cand pleca. ba cu putin noroc. erau grele. se intrezarea pe burta lui. un fost santier de sapaturi arheologice. poate s-o mai dizolva ceva din acel strat gros de pamant uscat. Si se pare ca baietii mei au avut. totusi eu ma chinuiam sa raman calma si surazatoare: o mama exemplara. Tufisurile cresteau salbatec. sotul meu a fost concentrat. Medic la o unitate. Ceainicul era plin de noroi. printre copacii de pin sau brad (recunosc rusinata ca pentru mine era tot una) inmiresmand aerul cu parfum de cetina si pardosind cararile cu nenumarate conuri verzi sau maronii.

puteam sa-i vorbesc. Am intrat in bucatarie. Numai in halat si papuci. am inceput sa-l caut cu disperare. silinduma sa inchid ochii pentru o clipa. mi-am spus. te rog trezeste-te! Tom nu e in casa. si s-a imprastiat pe balate intr-o multime de cioburi. mi-a trecut prin minte. Afara era bezna. -Nu te speria. Acum. Portretul se destingea acum mult mai clar. prelungindu-se pe umeri Deodata. pe care in mod inconstient le aveam in minte. iar cand o sa gasesc un altul nelocuit. Cand i-am redeschis. absurd.-Am sa ma intind putin pe canapea. Am sarit de pe canapea inspaimantata. sa ma odihnesc. am realizat ca adormisem. probabil visez. Pana la masa de seara. Cu cat trecea timpul. absurd. Stateam culcata de mai multa vreme si eram pe punctul sa adorm. mamico.. -Mama. deci exclus sa fie in vizita la vre-o unul din ei. mi-am spus. -Am sa incerc sa-l curat. Pe santier 350 . am luat un burete moale si detergent si am inceput sa-l spal constiincis pe la toate incheieturile. Pe vecini nici macar nu-i cunosteam. mai e timp. Locul mi se parea acum strain si dusmanos cu gramezile de fiare si gropi raspandite peste tot. -Seamana cu un seic din basmele Seherezadei. s-a inaltat de acolo. baietelul meu cel mare. Dani. Puteam sa-l ating cu mana. doar ca buzele imi erau pecetluite. casa intrega se cutremura. nu-l gasesc nicaieri. Afara se lasase intunericul. Imediat. am rostit cuvintele. Un fum gros inecacios. cand mi-am amintit de ceainic. -Sa-mi fie copilul sanatos. ca totul fusese un vis stupid si doar disparitia copilului era unica realitate. Protejeaza-l! daca spui ca ai aceasta putere Chiar at unci peretii inceputa sa se clatine. Gandeste-te bine! -E absurd. dispar din nou.. ma scutura cu toata puterea. dar tot atunci fara sa vreau. fiindca l-ai spart am aparut la lumina. mi-am zis. batranul statea in fata mea. Si atunci l-am auzit pe el ca mi se adreseaza. De mii de ani lacasul meu e in acest ceainic. panica punea tot mai mult stapanire pe mine. Dar pana atunci iti pot indeplinii o unica dorinta. cu bucata de panza care-i acoperea fruntea. vasul mi-a alunecat din mana uda. Stalpii electrici inca nu aveau becurile montate.

Inainte sa pot spune ceva. iar Tom ii tinea tovarasie. Nu e bine ca un copil mic. -Daca ai sti mamico ce basme minunate mi-a povestit pana acum. bine de tot. Am vrut doar sa ma plimb putin. ii vedeam intotdeauna dimineata venind la lucru. Acolo sunt oameni. Aceiasi barba. se umple cu povesti din nou. asa aiurita cum priveam scena. dar cand am vazut baietelul singur. pe care eu il cunosteam asa de bine. poate ei ma vor ajuta sa gasesc baiatul. a adaugat cu voce domoala. Ganduri negre mi se involburau in minte. Am alergat spre pata de lumina si cand am ajuns cu inima sa-mi sparga pieptul. mi-a raspuns simplu. El spune ca le gaseste pe toate in ceainicul acesta si ca in fiecare noapte. l-am poftit la ceai. Apoi s-a intors spre Tom zambind -Poti veni la mine de cate ori doresti. Pe foc fierbea ceainicul micut. mai ales ca se lasase noaptea si frigul. chiar si haloul de basm. Tu poti sa crezi?. daca mama iti da voie. sedea langa foc si bea ceai. Ma simt bine. imprastiind in aerul pur si rece mireasma plantelor. -Cine esti dumneata? -Paznicul santierului. Deodata mi s-a parut ca disting o limba de foc. l-am vazut pe el. arabul. la o oarecare distanta. sa se invarteasca pe intuneric. ochii vii si patrunzatori. taraganata. In cele din urma am reusit sa intreb. Era ca-n vis. Promit sa-l protejez! CEI TREI URSULETI 351 . Asa-i ca nu esti suparata pe mine? Ascultam uimita vorbele copilului. basme cum n-am mai auzit niciodata. Iarta-ma daca te-am necajit. baietelul meu a inceput sa vorbeasca cu repeziciune.lucrau multi arabi. batranul din vis. Imi pare tare rau daca v-ati speriat. Cine stie ce i se mai poate intampla. sunt de-acum sanatos. care-i inconjura fata de seic oriental. mi-a trecut prin minte. Iar catre mine (ca si cum am fi continuat o discutie inceputa mai inainte).

In acest timp. Bucurosi.Trecindu-le prin minte sa apuce amandoi de odata. raspunse Mandrila. In acea vreme. 352 . cei doi ursuleti taiara ferestre luminoase. Sub mainile harnice ale ursuletilor. ha! radeau prichindeii de pacaleala trasa ingamfatului.Hei. gandi Mandrila.Ha. Coada-Scurta si Blana-Moale incercau fiecare pe rand sa ridice trunchiul greu de copac. Mandrila. . ha! neputinciosilor! rase Mandrila. . izbutira sa ridice busteanul. iar pe cei mici Coada-Scurta si Blana-Moale. Unde-s doi puterea creste! Si astfel dusera grinda acolo unde vroiau sa-si ridice casa. pe cel mare il chema Mandrila. Mandrila. ha. in timp ce Coada-Scurta apuca pe furis de cealalta parte al fierastraului. Ramasi singuri. Cand fu aproape gata. casuta se inalta vazind cu ochii. Mai la deal gasi un copac gros din care voia sa-si taie scanduri. Din cateva lovituri il voi dobori. . Dar increzutul Mandrila pleca sa-si faca singur o locuinta. Si-l ridica cu mare usurinta. ha. au inceput sa-l taie in bucati. cei doi ursuleti chibzuira cum sa lucreze. Ingropara stalpi si batatorira pamantul in jur. Unde-i unul nu-i putere. incredintat ca trage singur de fierastrau. se plimba fluierind prin padure. pornira sa cante. asta este pe masura mea. . Mandrila.Vino. Fratii mai mici venira sa-i dea o mana de ajutor. Mandrila se chinuia singur sa taie copacul. Coada-Scurta si Blana-Moale s-au hotarit sa-si construiasca o casa. cum merge lucrul? il intreaba Blana-Moale. .A fost o data. fratele lor mai mare. nu vezi. Intr-o vara. Sa va arat eu cum se ridica un bustean. Dupa ce au doborat un copac.Da. . sa lucram impreuna! il chemara cei doi ursuleti.Ha. Nici unul dintre ei nu aveau casa si toata iarna tremurau de frig. Vazandu-si fratii.Bine. deodata se opri. Au fost trei ursuleti.

A doua zi. In vale.. care nu avea nici sotie nici copii in viata.Bine ar fi fost daca ascultam sfatul ursuletilor. Intepenira bine o proptea in pamant. Grinda nu vroia sa i se supuna si porni sa se rostogoleasca in vale. insa. singur muncea fara spor. Ursuletii isi dadura seama. cerand iertare. Cei doi ursuleti pornira intr-un suflet sa-si salveze casuta.Nu va fie frica! o prind eu. Si astfel au trait multi ani de-a randul si daca ar mai fi. Recunoscand-si greseala. se gandea Mandrila. . hotari Mandrila.Nu! eu voi lucra singur. ursuletii terminara casa cat ai bate din palme. Cand batrana doica ii adusese copila. avea doar o nepotica al carei chip nu-l vazuse niciodata. asezata pe coasta dealului.Vino. Mandrila se apropie de cei doi ursuleti. munca era pe sfarsite. Frunzele care cadeau vesteau apropierea iernii. traia odata un lord batran si foarte bogat. si azi ar mai trai. amenintand sa zdrobeasca noua locuinta a ursuletilor. cei trei ursuleti traira in intelegere si prietenie. Casa lui. Cei doi ursuleti rasuflara usurati. incercand sa-i linisteasca. mai bine sa lucram impreuna! . Cuibariti in casuta lor din padure. Busteanul se izbi cu putere in proptea si se opri. se inalta greu. el se 353 . Cu puteri sporite. Orice s-ar intampla trebuie sa opresc grinda. la malul marii. mai bine si mai repede decat voi. la adapost de viscol si ger. . ii murise cea mai draga dintre fiice. ca grinda le va darama casuta. Mandrila incepu sa lucreze impreuna cu fratii cei mici. Batranul isi ura nepotica caci la nasterea ei. inainte de venirea iernii. Incercarile lui fura zadarnice. cu groaza. ZDRENTUITA Intr-un maret palat. le striga Mandrila. Mandrila.

isi zvanta lacrimile si ordona sa i se aduca foarfeci cu care-si taie pletele lungi si barba. Zdrentuita auzise si ea vestea si se aseza in usa bucatariei plangand ca nu poate sa-l vada si ea pe rege. care picurau pe pervazul geamului. cand auzi despre ce era vorba. atat cat va trai. nu se va uita la ea. Asa ca-i intoarse spatele. In tot acest timp. ii dadea ceva resturi de la bucatarie sau cate o rochita rupta luata din sacul cu zdrente. Cand batrana doica o vazu asa. Ordona sa se puna seaua de aur pe calul cel alb. lui nu-i pasa. mai mult nemancand si imbracandu-se cu te miri ce. Asta pana intr-o zi cand oamenii prinsera a susoti cum ca regele facea o calatorie in tinutul lor si ca intentiona sa dea un mare bal in orasul invecinat pentru toti domnii si domnitele din tinut la care printul. Lacrimile sale. Si asa crescu ea. Doar doica cea batrana se mai indura de ea si. unicul sau fiu. O astfel de invitatie sosi si la palatul de pe malul marii si servitorii o dusera batranului lord.jura ca. Singurul ei tovaras era gascarul care. nu avea decat sa traiasca sau sa moara. cand nu era nimeni prin preajma. ca sa poata iesi in intampinarea regelui. care inca mai sedea la fereastra. nepoata lui crescu fara ca cineva sa-i poarte de grija. se incolacira peste speteaza scaunului sau si patrunsera prin crapaturile din dusumea. Ceilalti servitori de la palat o alungau cu lovituri si cuvinte de ocara poreclind-o Zdrentuita si aratau cu degetul spre picioarele ei desculte si umerii golasi. Dar. incat ea-si uita de necazuri si se pornea sa danseze cu galagioasele gaste. se duse la stapan 354 . urma sa-si aleaga nevasta. se aseza la fereastra si privi peste intinderea nesfarsita a marii. apoi trimise sa-i aduca haine scumpe si bijuterii si se imbraca. atunci cand ei ii era foame sau frig sau era obosita. ii canta atat de vesel din fluier. petrecandu-si zilele prin campuri si pe carari. varsand lacrimi amare dupa fiica lui care se prapadise. pana cand parul sau coliliu si barba carunta ii crescura mult peste umeri. sapasera un sant in piatra si curgeau ca un raulet in mare. varsand lacrimi amare.

urmati de cardul de gaste. Baiatul a luat-o de mana si. apoi adauga ca el ar trebui sa-si ia nevasta una dintre domnitele pe care le va intalni la bal. In cele din urma. Zdrentuita fugi sa-i povesteasca prietenului ei gascarul cat e de nefericita ca nu poate merge la bal. asa cum era imbracata. zicandu-i ca i-ar sta tare bine cu o nevasta gascarita. veni calare spre ei ca sa-i intrebe incotro s-o ia ca sa ajunga la castelul unde se oprise regele. tanarul se ridica de langa tronul regelui si veni in intampinarea lor. caci tanarul era chiar printul in cinstea caruia se dadea balul. Cu cat ea il refuza. tanarul tragea cu coada ochiului la fata pana ce se indragosti de ea. Strabatura sala. Luand-o de mana pe Zdrentuita se intoarse spre rege si-i spuse ca ea era mireasa aleasa de el. pe usile enorme intrara Zdrentuita si gascarul. Gascarul o asculta apoi ii propuse sa mearga impreuna in oras sa-l vada pe rege.si-l ruga s-o ia si pe nepoata lui cu el la balul regelui. Cand se lasa noaptea si sala de bal era inundata de lumina si muzica. imbracat frumos. desculta si impreuna cu prietenul ei gascarul si cu gastele acestuia. N-au mers prea mult. Dar Zdrentuita rase. 355 . cu gastele deschizandu-le drumul. au pornit spre oras. Cand afla ca si cei doi merg tot acolo. iar regele privea nedumerit. o implora sa vina la bal la ora douasprezece noaptea. Dar cand ajunsera in fata tronului. tocmai cand orologiul batea ora douasprezece. domnii radeau. In acest timp. Isi lua inima in dinti si o ceru de nevasta. Gascarul isi scoase fluierul si canta o melodie duioasa. cu atat tanarul o ruga mai aprins. Auzind asta. Dar acesta s-a incruntat si i-a zis ca nu vrea sa auda de fata. descaleca si merse alaturi de ei tot drumul. ca s-o convinga de sinceritatea sa. iar fata imediat s-a veselit. Ea a privit insa cu tristete la picioarele-i desculte si hainele zdrentuite. in timp ce doamnele susoteau. cand un tanar chipes. iar domnii si doamnele dansau in fata regelui. Vazand-o gascarul a scos fluierasul si a inceput sa cante.

să preţuiască ce e bun şi să se îndepărteze de rele – într-un cuvânt să facă Voia Domnului. vocea bunuţei devenea tot mai sfioasă şi parcă lacrimi îi răsăriseră în colţul ochilor. plangand amarnic si privind departe spre intinderea nesfarsita a marii. Pe măsură ce povestea. iar cardul de gaste se prefacuse intr-un alai de paji care-i duceau trena lunga. ar trebui să O aibă 356 . după rugăciunile obişnuite. hainele Zdrentuitei se transformau in vesminte stralucitoare. amândouă rămaseră tăcute cu gândul dus spre Sfânta Sfintelor. Toti cei din sala au remarcat ca printul isi alesese de nevasta pe cea mai frumoasa fata din tinut. la curte nu putea ramane caci jurase ca nu-si va privi niciodata nepoata.. În acea seara. Gascarul s-a facut nevazut si nimeni nu a mai auzit de el de atunci. iar când sfârşise povestea. despre Măicuţa Domnului – ‖Fecioara Sfântă‖ cum îi spunea ea – cât era de bună şi iubitoare şi cum învăţase atâtea şi atâtea fetiţe să fie vrednice şi pricepute. Isidora îi mulţumi în mod special Bunului Dumnezeu pentru că o trimisese pe Măicuţa Domnului pe Pământ chiar dacă demult tare de tot. iar in timp ce canta.Inainte sa termine ce avea de spus. mai mult decât orice femeie. Bunuţa mereu spunea că învăţătoarele şi profesoarele.. Îşi dorea să fi trăit şi ea pe vremea aceea.. o coronita de aur era in parul ei. caci el tot mai sta langa fereastra. înainte de culcare. Batranul lord s-a intors la palatul sau de pe malul marii. gascarul duse fluierul la gura si incepu sa cante. să fi mers la şcoala Preasfintei. in vizita la maicuta domnului Isidora îşi puse căpuşorul pe pernă şi închise ochii. Nu că doamna ei de la şcoală nu era bună. Bunuţa îi povestise iarăşi. Cred ca l-ati putea vedea.. Un zâmbet luminos îi rămăsese agăţat de colţul buzelor. dar ar fi fost cu siguranţă altceva.

dar fusese prea preocupată să urmărească zborul fluturaşului şi nu se uitase în jurul ei de loc. dar îşi linişti imediat bătăile inimii amintindu-şi că nu mai era altul de aceeaşi culoare şi aşa de mare. cu rugăciunea în gând şi avu un vis minunat.drept exemplu pentru că atunci şi copiii ar fi mai buni şi ar face mai mult Voia Domnului. Alerga deja de ceva vreme şi începuse să obosească. Isidora se opri uimită de frumuseţea locului şi. temându-se pentru o clipă că nu-l va mai găsi pe fluturaşul său. Arăta destul de 357 .Stai! strigă aceasta şi o luă la fugă cât o ţineau picioruşele. Avea în picioare sandale simple dintr-o piele destul de aspră (fără ciorăpei. iar în sus o rochie de stofă bleumarin lungă şi lărguţă legată în talie cu un şnur împletit de lână. Abia atunci îşi luă seama la hainele cu care era îmbrăcată. Ca să nu îl sperie. Soarele lumina blând. astfel. Două pietre plate erau aşezate temeinic în albia apei astfel încât chiar şi ea. . Se făcea că mergea printr-o pădurice de arbuşti plini de flori albe si roz – semănau cu leandrii bunuţei -. auriu i se aşeză pe umărul drept cu antenele aţintite în sus parcă meditând încotro să se îndrepte. iar sute de fluturi care de care mai frumos coloraţi pluteau parcă pe razele trimise să mângâie floricelele.vrând parcă să o împingă de la spate. fetiţa îşi opri răsuflarea şi se strădui nici să nu clipească. Isidora alergă şi mai repede. cu picioruşele sale destul de mici. şi abia atunci Isidora îşi dădu seama că foşnetul pe care îl auzea de ceva vreme era de la apă şi nu de la crengile bătute de vânt. un fluture mare. reuşi să treacă de partea cealaltă fără să se ude. acesta se întorcea şi îi dădea ocol . deodată. de fiecare dată când îi venea să încetinească paşii. dar cu unde repezi. Fluturele pluti lin pe celălalt umăr. unde zăbovi puţin. îndemnând-o să îl urmeze. La un moment dat cărarea fu tăiată de o apă destul de mică. dar fluturele parcă-i citea gândurile căci. ar fi observat bunuţa destul de dojenitoare). Zgomotul cristalin al glasului şi tropotul paşilor pe pietriş ridicară într-o clipă în aer toţi fluturii care până atunci se odihniseră printre crengi. îi dădu apoi ocol fetiţei şi se avântă înainte printre copăcei. pe o cărăruie de pietriş albă. Adormi.

Vocea care se auzi era atât de caldă şi de dulce şi se potrivea atât de bine cu iubirea care izvora din fiinţa aceea parcă de pe alte tărâmuri. acoperit de un fel de batic care îi atârna până la umeri. Cu siguranţă chiar Ea era! Iar fetiţele erau de la scoala Ei! Ar fi vrut sa strige în gura mare dar nu se cuvenea . stăteau o doamnă şi douăsprezece fetiţe (le numărase destul de repede în gând. O lumină deosebită se desprindea din chipul ei şi se împrăştia în aer. ai venit tocmai la timp să asculţi povestea.ciudat. Isidora neputând spune daca razele soarelui le mângâia căpuşoarele fetiţelor sau lumina aceea trecea pe rând peste fiecare. aşezate în cerc. Ceea ce văzu era atât de frumos şi se potrivea atât de mult cu ceea ce îşi imaginase de atâtea ori încât se temea ca intrarea sa să nu tulbure tabloul. câteodată simţea ceva foarte asemănător când trecea să se închine în faţa unora dintre icoanele Maicii Domnului. în faţa ei. Isidora.Vino. Îşi duse mânuţele la cap şi îşi simţi părul strâns într-o împletitură ca un coc. O piatră o aştepta chiar în dreapta Doamnei. stătea dreaptă cu mâinile aşezate în poală. Când ajunse în marginea poieniţei se opri din nou. cu privirile pierdute în albastrul cerului. pe care trăgându-l puţin îl văzu că era alb. .. cu spatele la soare. Fluturele dispăruse dar privirea îi era deja atrasă de poieniţa care se întrezărea printre copaci. cu palmele în sus. de asta dată uşor încurcată. Pe treisprezece pietre mari şi destul de plate. la vreo zece paşi. Doamna. Apoi o năpădiră toate cele învăţate de la bunuţa despre respect şi Sfânta familie Divină. Un fior îi trecu prin inimă – mirosul acela ... parcă rugându-se. apoi îşi continuară lucrul cu capetele uşor aplecate spre Doamna. Cum să stea jos în faţa 358 . Un miros suav de trandafiri şi lăcrimioare – şi încă ceva pe care Isidora nu reuşi să îl recunoască – o învălui uşor.. stai jos. Fetiţele ridicară ochii şi îi zâmbiră. Isidora merse uşor şi se aşeză cu grijă să nu deranjeze. cu nişte mâneci şi ele destul de largi şi lungi până aproape la vârful degetelor. folosindu-şi degetele ascunse la spate) care cu căpuşoarele plecate coseau ceva cu mare atenţie.

o porumbiţă albă veni fără veste şi lăsă pe pervazul ferestrei cinci seminţe mici. cam după un an de când rămăsese orfană. Apoi pleca să culeagă tot felul de ierburi tămăduitoare pe care le dădea vraciului satului pentru o pâine. apoi Îl ruga pe Bunul Dumnezeu să aibă grijă de ea şi să o îndrume să facă ceea ce trebuie în viaţă. Le plantă cu multă evlavie lângă peretele de răsărit al odăiţei – să aibă lumina 359 . A fost o dată o fetiţă care.Copilele mele dragi. după ce gânguri de trei ori blând spre fetiţa abia trezită din somn. Îşi părăsise casa – pustie acum fără cântecul mamei şi zgomotul uneltelor mânuite cu atâta îndemânare de tatăl său – şi satul şi se refugiase în satul vecin împreună cu puţinii supravieţuitori. Îşi luase de acasă numai un pled mic de lână. astăzi vă voi spune o altă poveste despre puterea minunată a iubirii. o rochie brodată a mamei sale şi un scăunel cu trei picioare făcut de tăticul ei special pentru ea. îşi zise în gând fetiţa dându-i lacrimile de fericire că primise un semn de la Atoatestăpânitorul. Fură primiţi cu bunăvoinţă dar cu destul de multă răceală. Apă îşi lua de la un izvoraş dulce ascuns sub o piatră mare pe care îl descoperise pe cand culegea plantele. În zorii unei zile. îşi luă zborul pierzându-se în razele soarelui ce tocmai răsărea. Se strecurase aproape nevăzută şi îşi făcuse un culcuş într-o cămăruţă construită lângă peretele bisericuţei din sat în care fuseseră depozitate câteva bănci rupte şi vreo două coşuri de nuiele sparte. pe când avea vreo şapte anişori. În fiecare dimineaţă se ruga pentru sufletelor părinţilor săi şi pentru cele ale tuturor celor care muriseră împreună cu ei. apoi. îşi pierduse părinţii într-o molimă ce se abătuse asupra satului. Nu mai era nimic altceva decât povestea ce stătea să înceapă. aurii. iar smochine găsea din belşug în copăceii de la marginea satului. .Maicii Domnului? Noroc că avea capul acoperit! Şi era destul de cuviincios îmbrăcată! Îşi ridică ochii şi întâlni privirea clară şi luminoasă a Sfintei Sfintelor. Cu siguranţă era un dar de la Bunul Dumnezeu. zâmbetul Său blând o făcu să uite de toate.

După o săptămână ieşiră din pământ nişte tulpiniţe care în scurt timp se transformară într-o tufă plină de frunzuliţe de un verde închis. Astfel că în fiecare dimineaţă. în fiecare seară. fetiţa se rugă pentru copilul bolnav şi pentru părintele îndurerat. După încă o săptămână tufa începu să înflorească. După ce îşi pierduse soţia. după ce îşi spunea rugăciunile. Aşa că pentru a doua zi. acesta a trimis veste tuturor vracilor din ţinut să vină cu orice ierburi ar ştii şi să încerce să îi vindece fata.blândă a dimineţii şi umbra răcoroasă şi binevenită a după-amiezei. dacă ar fi fost cu putinţă. florile se închideau ca nişte ochi care se pregăteau de culcare şi tufa redevenea verde. când fetiţa se duse la vraci să îi ducă plantele. Acum. spera vraciul. strălucitor. Tot drumul până acasă. Trecură câteva anotimpuri şi planta rămăsese la fel de înflorită şi de puternică. În noaptea aceea o visă pe porumbiţa care îi adusese seminţele. cu lumină în suflet. Într-o zi. pe frunze şi cădea ca nişte lacrimi pe pământ. în fiecare dimineaţă. Nedându-se bătut. Florile. iar culorile erau atât de frumoase încât încetul cu încetul fetiţa îşi mută locul de rugăciune lângă tufă. şi apoi la culcare. pleca să culeaga ierburile de leac. să le ierte Bunul Dumnezeu păcatele şi să îi îndrume pe calea cea bună. lăsând să se vadă în mijlocul fiecăreia o picătură de apă care se scurgea încet. după cum spuseseră cei care se ocupaseră de ea. acesta îi povesti despre necazul ce se abătuse asupra conducătorului ţinutului. lacrimile ei de durere şi speranţă se împleteau cu lacrimile dulci ale florii. necesare unei fierturi secrete care. Iar apoi. ca nişte steluţe albastre. va fi de ajutor bolnavei. să nu mai treacă nimeni prin această suferinţă. Ştia ce înseamnă pierderea familiei şi îşi dorea. Fetiţa fu şi mai bucuroasă – florile miroseau atât de proaspăt. Apoi. acum şi fiica sa era bolnavă fără şansă de însănătoşire. se deschideau în fiecare dimineaţă. Avea o coroniţă de lumină deasupra capului şi îi vorbi cu o voce tainică şi blândă: 360 . fetiţa trebuia să vina mai repede şi cu anumite plante pe care i le spuse. mergea să ude pământul în care pusese semincioarele şi mulţumea Bunului Dumnezeu pentru darul său. Era minunat.

Dimineaţa. vestea însănătoşirii fiind purtată din gură în gură şi apoi din sat în sat. culege picăturile ce curg din florile cele albastre şi du-i fetei conducatorului să bea trei zile la rând. Toată casa începu să freamete de bucurie. iar fata conducătorului se stingea văzând cu ochii – o febră mare pusese stăpânire pe ea şi începuse să aiureze şi să aibă vedenii urâte.Fetiţă dragă. Acesta căzu la rândul său în genunchi şi îşi mărturisi printre lacrimi credinţa în Domnul Dumnezeu – căci până atunci nu crezuse şi chiar se lăuda că pe lumea aceasta singurul său stăpân este el însuşi. Dar să nu spui nimănui de unde le ai şi nici să nu dai vreun fir din floarea ta! Să pleci la amiază şi să te înfăţişezi conducătorului mâine la răsăritul soarelui. fetiţa mulţumi cu şi mai multă evlavie Bunului Dumnezeu pentru că îi ascultase rugăciunile şi se îndurase de sufletele celor doi. află că nici unul dintre vracii sosiţi nu avuseră sorţi de izbândă. . Iar a treia zi. Privirea profundă şi autoritară – chiar dacă venea de la o fetiţă atât de mică – credinţa din glas îl făcură pe părinte să capete puţină speranţă. apoi strânse cât putu de multe picături într-un ulcioraş pe care îl adăposti în cămăruţa în care dormea şi apoi plecă să culeagă plantele cerute de vraci. Dar vru să dea ascultare întocmai îngerilor Domnului (căci asta îşi zicea în sinea sa că era de fapt porumbiţa) şi nu plecă decât la vremea sorocită.Acum ar fi bine să ne rugăm Bunul Dumnezeu pentru facerea celor de cuviinţă. deşi ar fi zburat până la casa conducătorului să îi aducă mai repede izbăvirea. în tot ţinutul. aducător de viaţă. bolnava se cufundă într-un somn adânc şi liniştit. după ce se trezi. Întradevăr. spuse fetiţa conducătorului încremenit în faţa patului bolnavei şi îngenunche la fereastră împreunându-şi mâinile şi ridicându-şi ochii spre cer.. A doua zi dimineaţa bolnava bău din nou din leac şi pe la amiază deschise puţin ochii. după vreo cinci ceasuri de mers. fetiţa se înfăţişă conducătorului şi îi spuse că avea leacul. Când ajunse. dar continuă să doarmă tot restul zilei. 361 . La răsăritul soarelui. după ce îi dădu să bea puţin din ulcioraş. când ultima picătură de licoare fu înghiţită fata se ridică şi strigă după tatăl său.

Când îi deschise era dimineaţa şi Maica Domnului îi surâdea din icoana de pe peretele camerei sale. Zâmbetul Acesteia le învălui cu atât de multă iubire încât Isidora închise ochii ca sa şi-l întipărească mai bine în minte. dar totul îi rămăsese întipărit în minte şi în suflet. Uneori pleca cu leacuri special alese după spusele acesteia. căci îşi făcuse pe deplin datoria. plecă pe nevăzute acasă. Au plecat ei de acasa si au mers ce au mers pina ce primul purcelus s-a simtit tare obosit. Atunci conducătorul şi fiica sa căzură în genunchi şi rugară pe Bunul Dumnezeu să răsplătească cu prisosinţă mesagerul trimis. Tocmai atunci a trecut pe linga ei un om cu o caruta plina de 362 . mulţumind Bunul Dumnezeu pentru minunea făcută.. Desi erau inca purcelusi. o trimitea în lume să facă bine. Dar întotdeauna mergea în suflet cu dragostea şi credinţa în Dumnezeu şi în puterile Sale nemărginite pe care le semăna în sufletele celor aflaţi la nevoi. alteori numai cu lacrimile miraculoase ale florii.. Când conducătorul vru să îi vorbească şi să îi mulţumească. atunci când Bunul Dumnezeu credea de cuviinţă. dându-i de veste prin porumbiţă. Se va strădui să aibă măcar atâta iubire cât fetiţa aceea. Mânuţele se opriseră din cusut. fetiţa era deja departe şi nimeni nu putu să spună nici de unde era şi nici măcar cum o chema. fetiţa crescu şi. Anii trecură. Dormise şi visase. ei crescusera indeajuns ca sa porneasca in lume sa-si gaseasca norocul. cei trei purcelusi Au fost odata ca niciodata trei purcelusi care traiau impreuna cu parintii lor. răsuflarea abia se mai auzea. Se lăsă liniştea în poieniţă.Fetiţa profită de neatenţia tuturor şi. să o răsplătească pentru fapta sa. iar ochii rămăseseră aţintiţi pe chipul Maicii Preasfinte dar povestea fusese numai până aici.

S-au uitat prin fereastra casutei de lemn si s-au ingrozit cind au vazut pe lupul cel mare si flamind. Lupul a inceput sa-l roage pe purcelus sa-i deschida usa. lupul s-a catarat pe acoperisul casei si si-a dat drumul 363 . Noaptea. La un moment dat al dolea purcelus s-a simtit obosit si vazind trecind pe linga el un om cu caruta plina de lemne.fin. Enervat peste masura si epuizat de atita suflat. in timp ce primul purcelus s-a asezat comfortabil in patul lui de fin. casuta a continuat sa ramina neclintita. i-a spus fratelui lui: "Lemnul acesta este numai bun pentru casuta mea asa ca ma opresc aici. A doua seara. Au auzit un zgomot afara si s-au ingrozit de frica cind l-au vazut pe lupul cel mare si mai flamind ca niciodata. S-a uitat prin peretii de paie ai casutei si a inceput sa tremure de frica. dar tot degeaba. Dar casuta nu s-a darimat. iar primul purcelus le-a zis fratilor sai: "Eu ma opresc aici. Finul a zburat in toate partile. si a treia oara. dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta." Si ceilalti doi frati l-au imbratisat si au plecat iar la drum. Purcelusul s-a gindit ca piatra este cea mai potrivita ca sa-si faca o casuta rezistenta asa cum era si el. dar la refuzul purcelusului a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. care facea piatra de construit. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa. dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Dar cind lupul a incercat si a doua oara sa sufle peste casuta. cei trei frati isi incalzeau picioarele la focul din soba. in timp ce cei doi frati se aflau la masa. Seara urmatoare. Finul este usor si moale ca sa-mi fac o casuta cum imi place." Cel de al treilea purcelus si-a continuat drumul pina a ajuns la un pietrar. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa. Lupul a incercat si a doua. profitind de neatentia lupului a luat-o la fuga spre casa celui de al doilea purcelus. iar cei doi purcelusi au profitat de neatentia lupului si au luat-o la fuga spre casa celui de al treilea purcelus. au auzit zgomot afara. a auzit un zgomot afara. Casuta de lemn a ramas aproape neclintita. caci afara era un lup mare si flamind. lemnele au zburat in toate partile. iar purcelusul.

veniseră trei îngeraşi. au pus pe foc un ceaun mare. Mămica şi tati i le cumpăraseră de fiecare dată dându-i un sărut pe frunte şi spunându-i: ‖să fii şi tu ca ei. Având în vedere că nu avea decât 4 ani.. ci de când auzise pentru prima dată rugăciunea pentru îngeraşul păzitor. sau ca figurinele colecţionate pe pian. Voia şi el să zboare şi să-i ajute pe copii. de unde nu s-a mai intors niciodata.. Calatorie cu ingerasul pazitor Ştefănuţ întotdeauna îşi dorise să fie şi el îngeraş. purcelusii vazind ca nu au nici o scapare. Lupul. pui drag!‖. pe care mai întâi i-o spusese mămica.. cu masa si dulapul din lemn si cu paturi din fin moale. iar cu timpul o învăţase şi o spunea singur seara şi dimineaţa. stiindu-se in siguranta de acum incolo. Trimisese lumină peste o mulţime de copii. cu peretii din piatra. De atâtea ori se visase îngeraş. plin cu apa. Era cea mai buna casa din lume si ei au trait in ea fericiti pentru totdeauna. a luat-o la fuga prin casuta si apoi a tisnit prin perete direct spre padure. Intre timp insa. dar era mic şi nu putea să facă încă prea multe.. a aterizat direct in ceaunul cu apa fiarta. urlind de durere. şi aşa îi ajuta pe colegii de grădiniţă şi pe cei doi prieteni din faţa blocului ori de câte ori era nevoie. ca un fel de ploaie sclipitoare care îi curăţa şi îi lăsa mai 364 . apa era fierbinte. cind a inceput sa coboare de-a lungul cosului apa clocotea.in casuta pe cos. întotdeauna nu dura de prea mult timp. au construit o alta casa mai mare. Purcelusii. Într-o noapte visase aşa de frumos. îl luaseră cu ei – parcă avea şi el aripi – şi colindaseră toată lumea. Cind lupul s-a catarat pe cos. iar cind a ajuns jos. aşa ca cei din iconiţele pe care le strângea în sertar.

. dar se gândea la alţi copii şi se rugă la Dumnezeu să-i ierte şi să-l trimită pe Moşul şi pe la ei. Scânteioarele începură să curga şi mai tare din clopoţel până deveniră un nor care îl înconjură pe băieţel. Fusese atât de bine! Când s-a trezit dimineaţa....Dacă vrei să vii cu mine. şi luă clopoţelul scuturându-l cu putere fără să mai stea pe gânduri.. cu gândul la povestea despre naşterea Micului Prunc Sfânt spusă de mama la culcare. Apoi. ce să fie asta? Curios! Ce ţi-e şi cu Moşul ăsta! Să-i aducă un clopoţel. ‖Iupiii!‖ strigă în gând Ştefănuţ.luminoşi.. Ieri noapte fusese Ajunul Crăciunului. specifice unui copil vioi şi curios ca el. încet.. Când îi deschise se trezi faţă în faţă cu fluturele albastru desenat pe lustră. ce căutau pe perna lui?! Ştefănuţ luă clopoţelul şi-l scutură uşurel. cum zicea tata câteodată) aşa că Moşul nu îl va ocoli. Ştefănuţ şi-a dorit din tot sufletul ca acei copii (dacă existau) chiar să se simtă mai bine şi se rugase în mod special pentru asta la Bunul Dumnezeu. când . . Hm. ‖va să zică Bunul Dumnezeu îl ascultase în rugăciunile lui‖. Ştefănuţ se simţi tot mai uşor. ca dacă Mântuitorul va vrea să se mai nască vreodată printre oameni să îl primească cu bucurie. nu se auzea nici un sunet. aşa cum L-ar fi primit el. Şi-apoi cadourile trebuie să stea sub brad. Vom fi înapoi până să se trezească ai tăi. apoi slujba la biserică cu toate colindele acelea atât de frumoase – are să fie o zi fantastică! Se întoarse pe o parte pregătindu-se să se dea jos din pat. tot mai uşor şi închizând ochii se gândi că imediat va putea să zboare cu adevărat. Ziua de Crăciun! Bucurie şi prăjituri şi cadouri. susură acesta cu un glas cristalin. din cupa clopoţelului începură să iasă multe scânteioare care. îl mai rugă pe Bunul Dumnezeu să îi facă pe oameni mai buni. 365 . Se trezise mai dimineaţă căci nu se auzea nici un zgomot în casă. Îl scutură mai tare şi. Ştia că fusese destul de cuminte (adică făcuse numai poznele obişnuite.. deodată. se uniră formând conturul unui îngeraş – aşa cum era cel pe care îl lipise pe dulap. mai scutură o dată clopoţelul.

. Ştii. cu un păr răvăşit.Uite la fetiţa aceea! În doar câteva clipe a rupt două jucării şi le-a aruncat sub pat. aruncate care încotro. noi îi ajutăm pe oameni să facă numai lucrurile plăcute lui Dumnezeu... Acum a aruncat cu mingea şi era cât pe ce să spargă veioza. aproape de nori. Îşi mulţumesc că m-ai ascultat de atâtea ori şi că eşti aşa de bun. eu sunt îngeraşul tău păzitor. dar de fapt .Dar la ce te aşteptai.. Ei trebuie doar să ne asculte. Nici pe departe un îngeraş cu care era el obişnuit.. Nu pare deloc greu la prima vedere. zgomotul o făcu să tresară şi 366 . Repede la oglindă! Avea o oglindă cam mititică cât să-şi vada căpuşorul când se pieptăna dimineaţa înainte de a pleca la gradiniţă. continuă ea. Îngeraşul păzitor se opri şi îi spuse lui Stefănuţ: . care pe scaun. Nici hainele nu prea nimeriseră dulapul sau sertarele şi zăceau care pe pat. În camera de alături o bătrânică – cu siguranţă bunica – stătea tristă pe un scaun şi tot ofta încetişor. .. Se îndreptă din ce în ce mai curios către geam – o să se vadă cu siguranţă mai bine în el.. .Bună dimineaţa. era parcă mai mare şi cu siguranţă mai aurie.. Ştefănuţ văzu imediat copila cu pricina. iar camera ei era murdară şi plină de jucării stricate. Va să zică aşa arătau îngeraşii de fapt . Ce frumos! Trebuia neapărat să se vadă.. Era doar o minge mare de lumină aurie. Şi într-o clipă cele două mingi de lumină se ridicară mult deasupra oraşului. Avea o feţişoară cam răutăcioasă. Mai bine hai cu mine să îţi arăt. dragă Ştefănuţ? O altă minge apăruse de niciunde lângă el. se entuziasmă el. dar în loc să îşi audă glasul văzu cum împrăştie în jur o mulţime de steluţe aurii.. De parcă ar fi avut un binoclu. Când fetiţa trântise mingea.. cam cum sunt păpădiile vara numai bune de suflat. Dacă ar fi fost şi tata acolo să-i facă o poză . Dacă ar fi mai mulţi copii ca tine. ar fi şi mai mulţi îngeraşi bucuroşi.Oooo! Zbor .. Imaginea îl lăsă peste măsură de uimit. Apoi îşi aminti că acesta era secretul lui şi al îngeraşului din clopoţel şi chicoti incetişor împrăştiind încă puţine steluţe. Hm! Dar ce era asta?! În oglindă se vedea numai lumină .

Foarte mulţi copii sunt buni şi foarte buni.se ridică pe jumătate de pe scaun. Voiam doar să ştii că trebuie să fim buni cu orice sacrificiu şi efort.cel mai bun ajutor de la ei îl primeşti. iar aceştia te îndeamnă la tot felul de lucruri care de care mai urâte şi nepotrivite. dar aceea ce este? Umbra aceea negricioasă! . lângă umărul ei drept! Într-adevăr. care parcă spunea că nu are rost să intervină. aşa ne dorim şi noi.Păi eu îmi doresc din toată inima ca toţi copiii să îşi asculte îngeraşii de lumină! Nu putem face nimic? .nu sunt chiar aşa de dese. dar trebuie să îşi dorească şi fiecare copil – şi nu numai ei. . . Dar mai era ceva ca un fel de ceaţă negricioasă care o urma peste tot şi aproape îi cuprinsese umerii ca o trenă... orice ca să o vadă mai fericită pe bătrână şi s-o cuminţească pe fetiţă. ci şi părinţii lor! Dar nu te întrista. o pată aproape cenuşie – un cerc strâmb care semăna foarte bine cu cercurile pe care le făcea Stefănuţ când era mai mic şi abia învăţase să ţină creionul în mână – se ţinea aproape de umărul drept al fetiţei.Păi nu a mai rămas prea mult din el.Aaaaa. dar se lăsă să cadă la loc cu o faţă deznădăjduită. Ştefănuţ era deja foarte încântat pentru ceea ce primise şi nu credea că i se cuvenea ceva anume pentru că se purtase frumos acasă şi la grădiniţă – ar 367 . atunci cu siguranţă asculţi de cei răi. Iar îngeraşii lor arată destul de luminoşi. păi când nu asculţi de îngeraşii cei buni. Pentru că fetiţa nu îl asculta şi pentru că nu a reuşit aproape de loc să o facă să se îndrepte şia pierdut din ce în ce mai mult puterea şi lumina .oricare ar fi ele . pentru că ajutându-ţi îngeraşii le vei da putere să te ajute şi ei pe tine. .Drag copil. Ştefănuţ ar fi făcut ceva. drept răsplată şi mulţumire pentru felul în care te-ai purtat până acum. Îl vezi? E acolo. . veni răspunsul. întâmplările acestea ca cea cu fetiţa . sau măcar bunuţi.Ia te uită. iar în momentele de cumpănă . Iar acum.Dar îngeraşul ei păzitor unde este? întrebă el. vino cu mine să îţi arăt ceva.pe care tocmai ai văzut-o .

ar fi vrut să mai zăbovească în lumea îngeraşului. Ce amestec de culori! Parcă era perna lui de acasă! Când se dezmetici mai bine.. Iar acum ştia cât de mult bine îi făcea îngeraşului prin faptele sale bune! ... Şi venise din mâna sa stângă care îl strângea cu putere. devenind când roşu.Acum poţi să-ţi dai drumul! Adică să te dai pe curcubeu! Dacă ai să te uiţi cu atenţie în jurul tău ai să vezi că nu eşti singurul! Şi îngeraşul păzitor începu să străbată culorile în lung şi în lat.Lipeşte-te de mine! îi făcu semn îngeraşul. care mai mici. Doar promisese! Şi-apoi cine-avea să creadă un vis?! Împinse cu picioarele păturica şi sări pe podea cu un mic tropăit. O mulţime de alte mingi strălucitoare. Un clinchet subţirel de clopoţel se auzi şi Ştefănuţ încremeni nemişcat încercând să-şi dea seama de unde venea sunetul. .. Ştefănuţ băgă de seamă că era chiar pernuţa lui în care îşi înfipsese cu multă nădejde năsuşorul. Iar calea spre lumea îngeraşilor îi era deschisă . Ştefănuţ nu aşteptă de două ori îndemnul . Era din nou acasă! Şi bucurie şi regret.. o să zburăm cu cea mai mare viteză! Mingile de lumină se uniră şi zburară până la un curcubeu mare şi frumos. dar acum când acesta era facut din culori atât de frumoase . când galben. Ha ha ha! Fusese adevărat! Ştia el. care mai mari. când albastru sau violet după cum atingea benzile de culoare ale curcubeului.şi acasă îi plăcea teribil de mult să se dea pe tobogan. 368 . Era chiar sunetul clopoţelului primit de la îngeraş. dar şi acasă era atât de bine! Chiar daca nu va putea povesti nimănui despre expediţia sa.fi făcut şi mai multe ca să vadă lumina aceea blândă din ochii părinţilor săi de fiecare dată când se uitau la el. care mai pufoase se scăldau în culorile curcubeului.. fusese mai mult decât un vis.

cum se face ca in ziua de Craciun toate gradinitele din cartierul meu sunt pline de Mosi? In fiecare se 369 . jocuri mecanice. mie mama imi spune mereu ca Mos Craciun este un mos venit de departe. va fi Craciunul. Mosul stie ca noi. . ochelari de soare negri. Mosul le incarca pe toate in sania lui trasa de reni si cand ajunge la casa fiecarui copil coboara pe horn si-i lasa darurile in cizmulite sau sub brad! Pe toate mi le-a povestit Danut.Stiti. vad ca stii totul despre Mos Craciun. Ca are acolo o casa plina de spiridusi care. vecinul meu. am incercat eu sa-mi incurc vecinul. cat e anul de lung.Ei. Abia ce implinise cinci ani in urma cu o saptamana. mai mult. Asa cum stia el si cum a vazut prin filme: cu palarie cu boruri largi. ne pricepem acum si la calculatoare si la jocurile video. Ba. se intrista brusc Danut. asa ca bietul de el incearca sa tina pasul cu noi. copiii. Asa ca Danut va incerca sa descopere misterul lui Mos Craciun. obligatoriu cu gulerul ridicat. Ce se va intampla peste doua zile? o sa ma intrebati voi. Nu vad atunci unde e misterul. e deja Craciunul.Ei si. De exemplu. ce mister vrei tu sa dezlegi? .Dragul meu Danut. . Ceva frumos. nu fac altceva decat sa confectioneze daruri pentru copiii din toata lumea: papusi si ursuleti din plus. a visat sa ajunga detectiv. ce daca am doar cinci ani? Cine a zis ca nu pot fi detectiv la 5 ani. Cand jucariile sunt gata pregatite. dar stia ca inca este prea mic sa-si implineasca acest vis. . Danut. binoclu si aparat de fotografiat! Pe toate si le dorea Danut. am sa va raspund eu. a uitat ca in meseria aceasta totul e sa ai un mister de dezlegat.Secretul lui Mos Craciun Dintotdeauna. vezi. Si misterul lui Danut se afla cat se poate de aproape de el. usor trasa peste fata. cu sufletul la gura. Sunt chiar foarte complicate. dintr-o tara numita Laponia. lucrurile nu sunt chiar asa de simple pe cum par. masini teleghidate si cate si mai cate. Si sa nu mai vorbim despre geanta diplomat. pardesiu lung si la fel de negru. la distanta de nici doua zile.

Zis si facut.Eu nu cred ca va veni! sopti incet si cu teama parca. vorbesti prostii. 370 . pentru ca nu avea prea mult timp la dispozitie. cand ei ar trebui sa fie in mod normal in pat in tinuta obligatorie: pijama. La un singur capitol au cam avut probleme: de unde sa faca ei rost de palarii. locul actiunii: dormitorul lui Danut. In cea mai mare graba. . Si toti patru.Glumesti? Cum sa nu vina? Ne-am pregatit atat de mult pentru intalnirea cu el.afla cate unul. daca stau sa fac socoteala tuturor traznailor pe care leam facut in 365 de zile! Tragandu-si bine plapuma pana sub nas. o sa vezi ca Mosul nici macar nu va veni. ci unul rau si imbracat in negru? . ochelari negri si pardesie lungi? Unde mai pui si ca actiunea urma sa se desfasoare la ore tarzii.Daca Mosul nu e unul bun. . Mihaita. au pus la punct planul de bataie. Ionut indrazni sa puna intrebarea care-l framanta de multa vreme: . mai spuse ganditor Mihaita. . sosirea lui Mos Craciun. obiectivul: dezlegarea misterului Mosului cu barba alba. Momentul actiunii: noaptea de Craciun. baietii s-au multumit sa-si imbrace pijamalutele cu liniute si floricele. la insistentele mamei lui Danut au acceptat si sa se vare sub plapuma si sa astepte acolo. pentru ca nu exista cu adevarat. Tare mi-e mie teama ca Mos Craciun nu exista decat in povesti si in mintea celor mari. Danut si-a ales si colaboratorii: Mihaita. desi stau la bloc si nu are horn pe unde sa coboare.Poate!. intr-o seara.Taci! se ingrozi Alexandru. Mai mult. poate vine la cei care au fost peste an cuminti. Pina la urma. Si cum de pana acum n-am intalnit pe strada nici un Mos care sa-si fi murdarit barba alba si mustatile cu funingine? Eu unul nu mai inteleg nimic. Si cum se face ca toti mosii seamana atat de bine intre ei? Ca sa nu mai vorbim de faptul ca adesea Mosul uita ca mi-a adus darul la gradinita si vine si acasa la mine. Sau exista cu adevarat? Acesta e misterul pe care am de gand sa-l dezleg. pe cand eu. cu lumina stinsa. Alexandru si Ionut. chiar si mama lui Danut ne-a asigurat ca Mosul va veni.

batrin si cu barba alba? . Si orele treceau. Danut n-a suflat nici cel mai mic cuvintel. Daca stati si voi treji ca mine in noaptea aceasta.. rezistau eroic..Da. 371 . nici vorba de asa ceva. Ene. Se tarau parca una cate una. . pe frunte. Baietii. .. nu va mai certati. In liniste. Sau. m-a sarutat pe frunte. o sa aveti sansa sa-l vedeti pe Mos Craciun in carne si oase. copiii incepura sa-si dea coate si sa rada pe infundate. Ce mai. a simtit un sarut cald. Incet. gata sa-si deschida darurile. Nu te bucuri de darurile Mosului sau esti trist ca ai adormit azi-noapte si n-ai mai dat ochii cu el? . deci l-ai vazut. Danut a fost singurul care a ramas de veghe. mai bine zis.Gata. Auzindu-l. cand s-a trezit.Ce-i cu tine Danut? il intreba Alexandru. au rezistat pana la sosirea mosului. imbracat in rosu. El insa. incerca Danut sa calmeze spiritele. munca de detectiv e tare grea! Asa gandea Danut in clipa in care. foarte incet. nu avea nici timp nici chef sa vada ce i-a adus Mosul.Nu. azi noapte am stat treaz pina tarziu si l-am vazut pe Mos Craciun in carne si oase. Doar vroia sa se faca detectiv. nu? Asta inseamna sa stea ore in sir la panda. langa patul lui a rasarit ca din senin un Mos cu barba si mustatile ninse de ani multi. Dimineata. va fi imposibil sa rateze marea intalnire. insa. . cu cizme negre si cu un sac doldora de jucarii. Tin minte ca. Problema lui era alta: cum sa faca sa ramana treaz atatea ore? Daca Mosul vine abia catre dimineata si rateaza intalnirea cu el? . Dimpotriva. Era exact asa. Si exact in clipa in care somnul l-a luat in brate.E Mos Craciun! a mai apucat Danut sa sopteasca. copiii s-au pus la panda: daca vor reusi sa-si tina ochii deschisi si atentia incordata la maxim. da se infierbinta Danut. Danut i-a gasit pe prietenii lui stransi in jurul bradutului impodobit.. Si cum arata? Era asa cum il stim noi. atunci cand a intrat in camera.Aha. sa fie atent la cea mai mica miscare si sa stie sa ignore furnicile care incercau sa-i inchida ochii.In tot acest timp.

. Si tocmai cand ajunse la nasturele de la guler. in camera. Danut incearca sa nu adoarma. poate totul n-a fost decat un vis. Danut chiuia de bucurie: in mana stanga tinea.. trebuie sa fi lasat o urma.. pentru ca de-acum e clar: Mos Craciun exista cu adevarat! Misterul a fost dezlegat 372 . . copiii! Danut simti cum in ochi incep sa i se adune lacrimi. Nimic! Toate erau la locul lor si nici o urma. ceva. unul cate unul.. trei fire albe din barba lui Mos Craciun. Copiii au facut ochii mari si au ramas muti de uimire. O urma de cizma pe covor. nu-i asa? Daca Mosul a fost aici. o jucarie miscata de la locul ei. incepu sa caute prin camera ceva. .. copiii s-au apropiat sa vada ce se intampla. sa stea impreuna de vorba cu Mos Craciun. E imposibil sa nu gaseasca infasurate acolo macar trei fire din barba alba a mosului. sa dea mana cu Mos Ene inainte de vreme. atunci nu uita sasi verifice dimineata nasturii de la pijama. Incepu sa-si descheie nasturii de la pijama incet. in fiecare an. totusi. acum te-ai convins? Stiam doar cu totii ca nu e decat o poveste pe care cei mari au inventat-o pentru noi. se gandi ca ar fi timpul sa se pregateasca pentru iesirea la sanie.. Cum sa dovedeasca el existenta Mosului? Cat de rau ii parea ca a adormit si n-a apucat sa-si trezeasca prietenii. Un vis frumos..Ei. Doar te crezi detectiv..Am dezlegat misterul! Mos Craciun exista cu adevarat! De-atunci.. vezi. Descurajat.. in noaptea cea sfanta.Uraaaaaa! Uimiti.. Trist si abatut.Dovedeste-ne! nu se lasara batuti baietii. abia desprinse de la nasturele gulerului de la pijama. Si daca se intampla. Numai Danut dansa.. orice care sa demonstreze ca Mosul a fost acolo. Cine stie.. Nu vrea cu nici un pret sa piarda intalnirea cu Mosul.. un glob spart. Pesemne le uitase acolo cand il sarutase pe frunte. Danut scoase un chiot de bucurie.. Danut se afla in mare incurcatura. sarea si striga cat il tineau puterile: .

dara infricosandu-i mastia. Ce sa faca amu 373 . i-a fagaduit ca i-a intra in voie. El o avea foarte draga. neputand ei nimeri mai mult acasa. Dara ce sa faca cu dansii. pe care o iubea foarte. ca de nu i-a pierde. a apucat copila.Cei doi baieti parasiti Era un om. ca mai marisoara. a si inceput copila a presura cenusa pe urma sa. nu cuteza sa-i omoare? Deci au inceput a se sfatui amandoi in ce fel sa-i prapadeasca si sa se coroata de dansii. Femeia le-a facut merinde si le-a pus intr-o traista. ca de omorat. pentru ca-i era fii drepti din sangele sau. ca ochii din cap. tot icicolea. caruia i-a fost murit femeia cea dintai. si pentru ca sa nu-l lase. Barbatu-sau insa nu vrea. pentru ca nu-i putea suferi in ochi. Cum au ajuns in padure. Dupa multe sfaturi s-au invoit la aceasta ca sa-i duca afund in padure si sa-i lase acolo si. Cand insa la dus. Cum s-au sfatuit. n-au avut ce sa faca si s-au pornit si ei. Mergand ei asa pana hat afund in padure. pe nevazute. si i-au ramas de la dansa un baiat si o copila. pentru ca copila. ca sa-i alunge de-acasa sau sa-i piarda cumva. s-a insurat de-a doua oara si si-a luat o muiere. ca sa poata cunoaste drumul pe unde au mers. pentru ca are sa mearga cu baietii la padure dupa lemne. Dara muierea tot nu inceta sa-i roada urechile ca sa-i prapadeasca. dara pentru ca era inca tanar. a spus copiilor ca sa vie cu dansul ca sa-i ajute a strange lemne. ea l-a lasa si n-a mai sedea cu dansul. ca va fi vai de dansii acasa de n-or merge. cat sa aiba de ajuns pe ziua aceea. au statut putin de-au facut foc si au mancat. Dara ei nu voiau sa mearga nicidecat. se vor curati asa de dansii. avea un presimt rau si imbiase si pe frate-sau sa nu se duca. asa au si facut! Intr-o zi s-a sculat omul acela des-dimineata si a poruncit femeii sa faca merinde. Aceasta mastie tinea foarte rau pe baietii cei ramasi de maica si imbia totuna pe barbatu-sau. o mana de cenusa de pe vatra si s-a luat dupa aceea catinel dupa dansii. Cand sa se porneasca.

Aici a fost facut mastia lor fel de fel de bucate alese. ca nevasta-sa ii spusese acasa. apoi sa stie ca ea l-a parasi de buna seama. Copiii nu prea vroiau sa ramaie. Atuncea zise femeia catre barbatu-sau: . ca-i mai prindea noaptea in padure? S-au luat si sau dus catinel dupa vuietul acela de ciocanitura. Cand la urma le-au ramas vro cativa carmoji. dara n-avea incotro. s-au speriat si au cunoscut ca tata lor i-a inselat numai si i-a si lasat aici singuri in padure in prada fiarelor! Ce sa stie ei a face? Au inceput a plange si a se vaieta si s-au intors. tot da. tremurand de frica. da. Ei dara au asteptat si-au asteptat ca sa inceteze a face lemne si sa vie la dansii ca sa mearga acasa. mai incolo in padure si-oi face lemne si dupa aceea om merge iarasi acasa. se loveau lemnele unul de altul si tot faceau cioc! cioc! asa incat iti parea ca taie acolo cineva lemne. si de aceea a sfatuit tot cu binele pe copii ca sa ramaie acolo. ca el a veni indata si apoi or merge acasa. dara bontanitura nu inceta. ia.tata-sau ca sa se stearga de dinaintea lor si sa-i lase singuri aici? A chitit amu cat a chitit si pe urma le-a zis: .Dragii mei! ramaneti voi aici si ma asteptati. Aici a legat doua lemne de un copac si cand batea vantul. si s-au fost pus amandoi la masa si au ospatat. ar manca si ei acesti carmoji si n-ar mai ramane! 374 . auzind bontanitura si ciocanitura aceasta. nici tata lor nu se arata. iar tata lor a luat securea cu sine si s-a dus intr-o parte in padure pana ce s-a pierdut din ochii lor. De aici s-au luat amandoi pe urma cea de cenusa indarapt. si ca ei se tem singuri aici. Copiii. ca eu m-oi duce. dara sa mearga si ei cu dansul! Bietului om i se rumpea inima dupa copii. Ce sa faca ei acuma. ca de i-a aduce indarat. tot placinte si scoverze. credeau intr-adevar ca acolo se afla tata lor facand lemne.Ia de-ar fi acuma copiii acasa. da. Bietii copii n-au avut ce face si au ramas acolo singuri. da. tot da. iarasi la acel loc unde i-a fost lasat tata lor. zicand ca el s-a indeparta poate prea tare. da. Cum au ajuns aici si au zarit lemnele acelea legate de copac si bontanind. pana ce-au ajuns intr-o vreme de noapte acasa.

taica! Si au intrat repede in casa. daca a mai vedea baietii acestia in ochi. se temeau sa intre deodata in casa si de aceea s-au fost pus sub fereastra sa asculte ce fac parintii lor in casa si ce vorbesc ei.Dara copiii. Auzind ei zicandu-se: "De ar fi acuma copiii nostri acasa. ci ca i-a lasat undeva peacolea pe aproape ca sa poata nimeri acasa. Dara iesind afara a aflat biata copila in tinda un polobocel cu tarate si si-a umplut 375 . daca nu i-a duce maine afund tare in padure ca sa nu mai nimereasca acasa si sa se coroata de dansii! Degeaba se dezvinuia bietul barbat inaintea femeii sale. Atuncea a incremenit numai femeia. maica! iata-ne. si ca ei dupa aceea se tem si nu pot nimeri singuri acasa! Dara tata lor le spunea ca el nu-i de vina la patarania de astazi. cat n-a putut sa ia. si ca el socotea ca ei au mers inainte si ca i-a afla acuma acasa! Amagindu-se copiii cu aceste cuvinte magulitoare.Iata-ne. si de aceea a venit singur fara de dansii acasa. da copila sa ia iarasi cenusa din vatra. si ca ea l-a parasi de buna seama. ca ea s-a duce de la dansul incotro or duce-o ochii. dara n-a putut da peste dansii. Cu asta data n-a avut ce sa faca si a chemat baietii in casa zicandu-le: . si n-a stiut ce sa faca de manie asupra barbatului sau. noi tot om nimeri acasa cu acel viclesug ca si mai inainte!" Cand dimineata la pornit. ca el a scos-o numai din minte si ca nu i-a dus in padure sa-i prapadeasca. si mangaindu-se cu viclesugul intrebuintat intaiasi data. au socotit in sine: "Ca de ne-a mai lasa tata si acuma indarat. ca. care venisera pana atuncea acasa. ca el n-a voit sa-i lase acolo. ca maine dimineata om merge iara la padure dupa lemne! Auzind bietii copii aceste cuvinte s-au intristat foarte si au inceput sa zica ca ei n-or merge mai mult cu dansul la lemne. dar mastia a zarit-o si i-a dat cu vatrarul peste manute. crezura c-au zis-o din inima buna si se raspunsera de sub fereastra: . ca ea nu voia sai creada nimica si-l ameninta tot din ce in ce mai tare. ar manca si ei acesti carmoji!". ca el ii inseala si-i lasa inapoi. si unde n-a inceput sa-l suduie si sa-l mustre. ca i-a cautat. a ratacit si nu i-a putut nimeri. cautandu-i.Na! mancati si voi carmojii acestia si va culcati si dupa aceea sa va hodiniti.

de s-a intampla cumva sa-i lase iarasi tata. Tata lor s-a dus. cand au vazut ei iarasi niste lemne legate de copac. ca si mai nainte. dara magulindu-i cu cuvinte dulci si spunandu-le ca sa-l strige indata. caci acuma a fost innoptat cumsecade? Au inceput iarasi a plange si a se vaieta si s-au luat indarat spre foc. de zece ori sa vie. Copiii.poalele cu dansele si a mers si ea dupa ceilalti. pe unde nu mai umblase picior de om. care tot bontaneau lovindu-se la batatura vantului! Ce sa faca ei? Ce sa inceapa. ca-i friptura incalzita.Vezi. Vai si amar. intr-o parte. au scaparat. si a legat iarasi doua lemne de un copac. mi se pare ca nene ne-a lasat iarasi! Si acuma-i seara. bontaneau asa. si apoi au inceput a-l striga ca sa vie sa manance impreuna. cum numai le-a parea ca ramane ceva mai mult. nu pe unde mersesera ieri. ca si cum ar fi fost taind cineva lemne.. ca si mai nainte. si dupa aceea s-a dus pe-aiurea acasa. de si-au facut un foc bun. fratioare. nu vroiau nicidecat sa ramaie indarat. si dupa aceea s-au asezat 376 . Dupa aceea a zis iarasi tata catre baieti: . au atatat un foc si s-au hodinit putin. Cu mare greu abia l-au aflat de la o vreme. Bietii copii s-au increzut si acuma in cuvintele tatanilor si au ramas. au strans vreascuri de primprejur. socoteau ca-i tata lor acolo si au asteptat pana ce s-a fost incalzit bine friptura aceea. ce-om face noi? Dara tot nu prea credeau sa-i fi lasat si acuma tata-sau si s-au luat dupa vuietul cel de bontanitura si au mers pana acolo. auzind totuna bontanitura aceea. dragii mei. Acuma au fost mers ei la padure prinr-alt loc. si nu mai vine! Acuma a zis copila catre fratioru-sau: . intr-o desime nespus de mare. pe oara de ieri. pentru ca batea vantul si se tot loveau unele de altele. la foc si incalziti fripturica aceasta. Striga o data. care. sa tot presure din taratele acelea in urma sa ca sa poata si acuma nimeri acasa. de trei.. Ducandu-se asa. de doua. Aice au stat ei. au ajuns de la o vreme foarte afund in padure. Dar nici pe acesta nu-l puteau nimeri acuma. unde nu-l mai zareau copiii. fiindca era foarte intuneric si el s-a fost potolit. ca eu ma duc si-oi taia pan-atunci lemne! Copiii..Ramaneti voi aici. Copila a ramas si acuma ceva mai indarat si a inceput.

nici unde i-a fost lasat tata-sau. Pornesc pe urma aceasta si merg o bucatica bunisoara. dau incoace. Dara copila i-a zis: . decat cand si cand niste foscaituri si paraituri de vreascuri sau niste strigate de pasari si niste urlete de fiare salbatice! Baiatul a inceput iara a scanci si a plange. au gasit focul stins. cand de-aice-nainte li se pierde urma aceea de tarate. Ei au fost flamanzit foarte. Cand s-au sculat dimineata. s-au ratacit si mai tare in padure. cand ne-am pornit de acasa.Surioara draga! noi om pieri de foame. Au fost umblat tot asa ratacind pana acum dupa amiazazi si nu puteau nimeri nici acasa. ca eu am luat ieri. cercand. iata ca deodata au inceput a se aprinde. Ce sa faca ei acum intr-aceasta singuratate. Dupa ce-au 377 . caci acuma la intunericul acesta nu stiau incotro s-o apuce. cearca urma aceea ba-ntr-o parte. pentru ca o vulpe a fost lins toate taratele. Dupa aceea le-au dat in cuget sa ia niste lemne uscate bine si sa le frece unul de altul si. Ce sa faca ei acuma? Dau incolo. unde nu vedeau nimica. pentru ca aseara au fost mancat tare putin. decat tot copaci. Pana ce-a putut vana ceva cu arcul s-au fost prins in laturi mai multe pasari. si asa au facut foc. dar nu dau de dansa.pe langa dansul amandoi ca sa doarma pana maine dimineata.Fratioare! taie-mi cosita si-ti fa arc dintr-insa! El a luat si i-a taiat cosita indata si si-a facut un arc si mai multe laturi.Fratioare! vina incoace cu mine. tarate cu mine si am tot presurat in urma noastra! Hai sa cautam ca poate om da de urma aceasta si apoi om nimeri iarasi acasa! Se iau ei si cauta incolo si-ncoace si dau de urma taratelor. ba intralta. pe care le grijise surioara-sa bine si le curatise. Ce sa faca? Mancare n-aveau mai mult si nici n-aveau din ce sa-si faca! Ei nu stiau nici cum sa-si atate un foc! Iata ca-i da Dumnezeu baiatului un cuget sa-si faca un arc si sa vaneze pasari si dobitoace salbatice ca sa se hraneasca cu ele si zise catre sora sa: . frecandu-le amu cat le-au frecat. de n-om vana ceva! Si eu as vana cate ceva. dara fara paine si fara sare. si erau foarte flamanzi. dara n-am arc si nici n-am din ce face! Atuncea-i zise surioara: . au fript acele pasari si le-au mancat. Umbland tot asa. si unde nu auzeau nimica.

ce-oi face eu acuma singura? Tu ma-i impunge.Vezi. cu atat si grija mai tare. s-au sfatuit amandoi. i se facuse baiatului o sete ca aceea cat numai sa se stinga. ca copila sa stranga vreascuri si sa faca foc. Insa surioara nu l-a lasat. Dara cu cat le fu bucuria mai mare. iara el sa mearga la vanat. Cu merindea aceasta au inceput sa mearga prin padure intr-o parte. si pentru ca nu mai putea rabda de sete.Surioara! tare mi-i sete si n-am de unde sa beau de-aiurea apa decat doara numai din urma aceasta de lup! . fratioare. il zareste numai ca cerb si zice catre dansul: .Nu te teme. ca eu nu ti-oi face nimica. da sa beie apa din ea. ca doara ar iesi la lumina undeva din pustietatea aceasta. s-a face urs si-a manca-o! S-au mai dus amu cat s-au mai dus. 378 . si cum a baut. de-a bea. ca te-i face lup si ma-i manca! El n-a baut de aici. surioara. fara sa mai intrebe de sora-sa. Cand se uita surioara sa inapoi sa vada de ce ramane indarat. si apa nicaieri! Numai ici-colea se afla cate putini stropi prin niste urme de fiare salbatice. Dara cerbul i-a raspuns: . Rozandu-l asa de tare setea.Da cum sa bei tu de-aici?!. Fiecare a mers dupa treaba sa. s-a si facut indata cerb. pe care era acuma fanul lucrat si pus in capite. zicandu-i ca. de urs. si tot oi ramane pe langa tine! Mai mergand ei asa prin padure iata ca au dat de o poiana foarte frumoasa si mare. Ducandu-se ei asa prin padure. a zis baiatul catre copila: . Bucuria lor c-au iesit o data din acea pustietate si ca au dat la lumina. ca ce sa faca ei.mancat ei si s-au saturat. nu m-ai ascultat! Nu ti-am spus eu tie sa nu bei? Vezi. a baut. pentru ca plouase nu de mult. raspunse sora-sa. Dupa ce-a venit cu vanatul la foc. si dand peste o urma de cerb cu apa intr-insa. si baiatul slabise de tot si nu se mai putea tine de dansa de sete si a ramas ceva indarat. l-au pregatit amandoi cum se cuvine si l-au fript frumos. dara mergand asa mai departe vede alta urma. Copila a facut un foc bun si baiatul a vanat un iepure si un iedut.

pe cand ceilalti n-au ros nici jemna cea dintai. sub care era ascunsa fetisoara. fiindca i-a placut foarte. Sezand pe caruta a dat fiecarui capau cate o jemna sa manance.Surioara! vina sa te ascund sub capita asta de fan. si eu m-oi duce in padure pan ce-a merge stapanul mosiei acasa. deoarece era si frumusica. ce sa fie aceasta ca capaul acesta gateste asa degraba de mancat. Boierul s-a mirat cum de-a gatit-o asa degraba si i-a dat alta. iar singur a mers in padure. care iesise la vanat cu capai si cu toata randuiala. ca doara i-ar mai da si alta. Capaul s-a dus iarasi la capita aceea si s-a pus jos s-o manance. s-a mirat foarte tare. pentru ca se temeau sa nu vada cineva pe cerb si sa-l impuste! In poiana aceasta au poposit ei oleaca. si cerbul s-a fost dat la pascut. a zis catre surioara sa: . Dara iata ca dupa putin timp soseste aici si mosneanul mosiei.ca nu puteau merge mai departe. si a poruncit argatilor sa mearga si sa caute. s-a mirat foarte. Atuncea copila intinde manuta si i-o ia si pe aceasta.ca boier era stapanul mosiei aceleia . si musca o data dintr-insa si ceealalta bucata o lasa jos. 379 . si-a pus painea jos s-o manance. a si facut. Vazand cerbul ca vine stapanul mosiei la vanat. sub care era ascunsa fetita. A mai capatat una! Dara si cu aceasta a patit tot asa. Cand l-a vazut boierul iarasi langa sine mai cerand alta. Cainele da iarasi fuga la caruta si incepe a se gudura. Boierul acela . ca ma tem ca sa nu ma-mpuste! Cum a zis.a venit cu trasura pana nu departe de capita aceea. au aflat copilita aceea si-au dus-o la boier. de nu-i ceva sub capita aceea unde a mancat cainele! Mergand ei acolo si rasturnand capita. Vazand-o boierul asa de curatica. de unde sa fi venit ea acolo sub capita si. Un capau a luat jemna-n gura si-a mers de s-a pus tocmai langa capita aceea. Capaul fuga la caruta sa-i deie alta. Aici a vrut sa poposeasca putintel si-apoi sa s-apuce de vanat. Fetisoara o zareste si intinde iute mana si-o apuca si-o mananca. si a oprit caii ca sa poposeasca putin si sasi hraneasca si capaii. El a luat o capita cu rezele si a ridicat-o in sus si a ascuns pe sora-sa sub dansa.

Deci vazand casenii sai aceasta.a intrebat-o frumusel si cu binisorul de unde-i ea si cum de a venit pe aste locuri? Atuncea i-a raspuns copilita: . pe copilita langa dansul in caruta.Cucoane! eu ti-oi spune tot adevarul. de care s-au bucurat tare.Spune-mi.Da unde ti-i acuma frate-tau? Mergi de-l ada la mine! Ea s-a dus si a implinit porunca boierului. in care se afla si un helesteu. a trimis pe cerb in gradina. daca mi-i fagadui ca mi-i implini o cerere! Vazandu-o boierul ca vorbeste asa de intelept. iara cerbul venea dupa dansii. fara frica. Dupa ce l-a adus. si-a luat-o de sotie. si. iata ca i-a daruit Dumnezeu un prunc foarte frumos. Cum a ajuns acasa. numai de-ar fi putut! Pentru ura aceasta cauta in tot felul cum s-ar putea curati de dansa si sa incapa iarasi in dragostea boierului! Traind boierul cu sotia sa amu peste un an de zile. s-au mirat foarte. fiindca era boierul inca holtei. si pe urma i-a luat peamandoi cu sine. draguta. a auzit boierul si pe cerb vorbind si s-a bucurat foarte tare. pentru ca el traia foarte bine cu o muiere de casa. Acuma insa trebuia sa slujeasca pe copila aceea si de aceea prinse o ura asa de cumplita asupra ei cat n-o putea vedea-n ochi! Ea ar fi sorbit-o intr-o lingura de apa. ca eu ti-oi face toate pe voie! Copila atuncea a inceput a-i spune toate celea ce s-au intamplat cu dansii de la-nceput si pan la sfarsit. Dara odata s-a dus boierul oareunde la plimbat si a lasat pe cucoana-sa acasa sa aplece copilul. i se facu mila de dansii si zise catre copila: . si pe urma l-a rugat sa nu-i faca nimica cerbului fratior! Ascultand-o boierul cu luare-aminte. Dupa amiazazi a zis cucoana catre argata aceea sa mearga cu dansa la helesteu in gradina sa o 380 . i-a zis: . ca sa petreaca acolo. iar pe copila a bagat-o in casa si a imbracat-o foarte frumos. Aceasta era vara intr-o zi foarte placuta si frumoasa. care semana foarte tare copilei aceleia si care nadajduia ca o va lua boierul pe dansa de sotie.

ca asa as manca eu o fripturica de cerb. ca oare ce sa-i fie de nu paste el? . ca tare mi-i dor! Boierul nu i-a raspuns nimica la aceasta. au socotit in sine: "Acu a sosit timpul ca sa raman eu cucoana!" si ia si impinge pe cucoana-sa in helesteu de se-neaca. numai de-om fi sanatosi! Si asa au trecut vro cateva zile. fara numai cerbul care era in gradina. draga. ca asa de bine semanau ele una cu alta! Dara ea i-a zis lui. si intreaba pe cucoana sa. si vede ca cerbul e suparat foarte tare si nici nu paste.Nu stiu. Copilul cucoanei inecate insa era de tata si acuma n-avea cine sa-l aplece si pentru aceea plangea totuna incat nu-i mai sta gura. s-a inecat indatamare! El i-a raspuns: . Cand a venit boierul seara acasa. Dar copilul tot plange si plange. De aceasta nu stia altul nime. . nici nu stii ce le mai lipseste! Mai dupa aceea a mers boierul la primblat in gradina. caci acuma nici nu vrea sa suga tata! Poate ca-i bolnav ceva. fara ca sa spuna cuiva ceva. ci numai sade asa si gogeste. dara. Boierul o mai intreaba: 381 .raspunse ea. ca mai murea de foame. Dupa aceea a luat ea si s-a imbracat in hainele ei si a mers acasa. n-a cunoscut-o ca nu-i sotia sa.scalde si sa o spele.Dumnezeu mai stie ce-i lipseste si lui! Da oare sa-l taiem.raspunse ea. Scaldand-o ea acolo pe-o punte. Dupa aceea vin ei iarasi acasa. facandu-se inca cam suparata: .Asculta. dragu-meu. s-a lunecat de pe punte si. cu care se primbla de subsuoara. ca helesteul era foarte adanc. ce nenorocire am patit eu astazi! M-am dus dupa amiazazi la scaldat in gradina si am luat si argata mea cu mine. Boierul o intreba: . draga mea! ca argate om mai afla noi.Dumnezeu stie ce-i lipseste. cazand in helesteu.Ca nu stiu . . ci a schimbat vorba pe alta. ia asa cum is baietii cei mititei. . spalandu-ma.Da de ce tot plange copilul? .Nu te supara de aceasta.

au spalat-o. Nepotelul meu. malul. de nu paste? Poate nu-l adapa la vreme si poate ca-i sangerat? Gradinarul. dara inca tot vie. au imbracat-o si au dus-o boierului in casa. Dand ei acuma apei drumul au aflat pe cucoana boierului in fundul helesteului plina de mal si supta de apa. s-a facut un musuroi. Indatamare au luato. s-a pus si el singur la panda si a vazut cum a doua zi. 382 .Eu. sa o lege de coada lui si dupa aceea sa-i dea drumul cu dansa. s-a bucurat foarte si au poruncit argatilor sa aduca o herghelie de cai si sa aleaga pe cel mai sireap dintre dansii si sa-l prinda. dupa amiazazi. Ca tata umplutu-te-au. a zdrobit-o toata. apoi sa ia pe femeia aceea ce-a vrut sa-nece pe cucoana-sa. ca vine amu de vro cateva zile totuna dupa amiazazi la helesteu si se uita scarbit intr-insul si zice: . Si pe pruncul tau. intrebat fiind despre cerb. surioara! Prinde-te de razisoara. Acestia au ispravit toate dupa cum le-a poruncit boierul. si ca mai bine ar muri. Fugind calul asa cu dansa.Surioara. Apa. suptu-te-au.Oare ce-i lipseste? Ea-i raspunse ca nu stie si ca si ei i-i lehamite acuma de dansul. a venit cerbul iarasi la helesteu si a zis tot acele cuvinte. i-a raspuns: . ori de-i drept aceea ce zice cerbul. nu stiu de ce-i asa de posomorat si de ce nu paste. dara atata i-am luat seama. Vazand-o boierul. si de alta si a mers la gradinar sa vada. cucoane. ori de nu va sti el ce-i lipseste cerbului. L-apleaca tata stearpa Si-l mangaie cea cioroaica! Auzind boierul cuvintele acestea de la gradinar. Atuncea a poruncit el argatilor sa dea apei din helesteu pe loc drumul si sa caute. decat ar necaji-o atata! Boierul s-a mirat numai si de una. si unde i-a picat capul. sau ba..

doar ca ea in loc sa stea in cotet. sta afara in grau. parca erau sapte gogosi de matase. Dupa trei saptamani i-au iesit niste pui draguti. cand au venit taranii sa secere graul. sa asculti pe mamica! Intr-o primavara. Prepelita prindea cate o furnica. Boierul a vietuit de aici inainte mult timp in tihna cu cucoana-sa si au facut multi copii. si ploua. s-a facut o mlastina. pe urma. si au inceput sa umble prin grau dupa mancare.unde i-a picat nasul. Ce frica a patit cand s-a simtit strans in palma flacaului. Odata. paie si fire de fan si si-a facut un cuib pe un mosoroi de pamant. cuminti si ascultatori. nu goi ca puii de vrabie. ploua de varsa si ea nu se misca. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva zile. s-au facut furci. Ai vazut cum sta gaina pe oua? Asa sta si ea. ca sa nu i-l inece ploile. sapte zile de-a randul a ouat cate un ou. a inceput sa adune betigase. o mancau numaidecat. imbracati cu puf galben ca puii de gaina. la marginea unui lastar. tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau. Si erau frumosi. foi uscate. s-au facut greble si unde i-au picat picioarele. pic! pic! pic! cu cioculetele lor. dar mici. Dintr-insii se trag si invatatii de astazi! Iara eu Am incalecat pe-un pai de secara Si v-am spus o minciuna-n asta seara! Puiul Sandi. unde i-au picat mainile. in tot sapte oua mici ca niste cofeturi si a inceput sa le cloceasca. ori cate o lacusta. ca nu cumva sa patrunza o picatura de ploaie la oua. se plimbau primprejurul mamei lor si cand ii striga: ―Pitpalac!‖ repede veneau langa ea. hat! l-a prins un flacau sub caciula. numai el 383 . o prepelita aproape moarta de oboseala — ca venea de departe. si cum nu stia sa zboare. al mai mare dintre pui n-a alergat repede la chemarea ma-sii. prin iunie. pe care i-au crescut si i-au invatat pe la scoli si asa i-au facut norociti. mai sus. si ei. le-o firimitea in bucatele mici.

―Nero! inapoi!‖ s-a auzit un glas strigand. ca e pacat de el. ca esti mic. pe cand puii se jucau frumos in miriste imprejurul prepelitei. Puii n-au priceput. Din seceratul graului si din ridicarea snopilor se scuturasera pe miriste o groaza de boabe cu care se hraneau si. aud o caruta venind si oprindu-se in drumeagul de pe marginea lastarului. ca poti sa patesti si mai rau. ca beau dimineata picaturi de roua de pe firele de iarba. o sa faci cum ai vrea tu. frrr! zburau cu totii de la marginea lastarului tocmai colo langa cantonul de pe sosea si tot asa indarat. si cu ajutorul mamei lor au inceput sa zboare.‖ Intr-o dupa-amiaza pe la sfarsitul lui august. iar in noptile racoroase se adunau gramada. cand se potolea vipia. si o sa vedem dedesubtul nostru orase mari si rauri. cand o trece vara. dupa-amiaza. Nu-l vezi ca de-abia e cat luleaua?! Cand s-a vazut scapat. stau la umbra in lastar. cand era caldura mare. dar a avut noroc de un taran batran. zile si nopti. ―Una. dar acum. moare. ma Marine. caci ziua era primejdios din pricina heretilor. ca sub un cort. nu sufereau de sete. fuga speriat la prepelita sa-i spuie ce-a patit. macar ca nu era vreo apa prin apropiere. l-a mangaiat si i-a spus: — Vezi ce va sa zica sa nu ma asculti? Cand te-i face mare. dar 384 . Si asa traiau acolo linistiti si fericiti. doua. Au ridicat toti in sus capetele cu ochisorii ca niste margele negre si ascultau. si seara in amurg. Ziua. Ea l-a luat. Si mama lor le spunea ca-i invata sa zboare pentru o calatorie lunga. care dadeau tarcoale pe deasupra miristii. sub aripile ocrotitoare ale prepelitei. ii batea inima ca ceasornicul meu din buzunar. trei!‖ Si cand zicea ―trei‖. Mama lor ii aseza la rand si ii intreba: ―Gata?‖ ―Da‖. Lectiile de zbor se faceau dimineata spre rasaritul soarelui. ―Si o sa zburam pe sus de tot.a stiut. Incet-incet puful de pe ei s-a schimbat in fulgi si in pene. pe care trebuiau s-o faca in curand. cand se ingana ziua cu noaptea. raspundeau ei. care s-a rugat pentru el: — Lasa-l jos. ieseau cu totii pe miriste. si marea. sa nu iesi niciodata din vorba mea.

In vremea asta puiul al mai mare. de frica sa nu-si impuste cainele. le-a poruncit sa se pituleasca jos. Ati inteles? Puii au clipit din ochi c-au inteles si au ramas asteptand in tacere. Vanatorul. Ascultau in tacere. a putut zbura pana in lastar. in loc sa stea nemiscat ca fratii lui. de miscarea aripii. O singura alica l-a ajuns la aripa. si cu nici un pret sa nu se miste. Cainele paseste incet dupa ea. Era cam departe. — Eu o sa zbor. osul — la inceput numai plesnit — s-a crapat de tot. Dupa cateva clipe prepelita zboara ras cu pamantul. Uite-l: piciorul lui e acum asa de aproape de ei. incat cainele vrea cu orice pret s-o prinda. vanatorul se departeaza strigand: ―Inapoi! inapoi!‖ Nu poate trage. zboara. socotind ca nu face truda de a-l cauta prin lastar. dupa cum le poruncise ma-sa. cu ochii tinta inspre ei. dar tocmai dintr-acolo venea vanatorul. se intoarce si trage. zboara repede spre lastar. dar acolo. si puiul a cazut cu o aripa moarta. Dupa o clipa de socoteala. a ramas incremenita. dar prepelita se preface asa de bine ca e ranita. le sopteste prepelita si se strecoara binisor mai departe. la doi pasi de la botul cainelui. voi sa ramaneti nemiscati. — Nu va miscati. nu s-a luat dupa dansul. N-a picat. care intelesese ca e un vanator. iar cand socoteste ea ca e in afara de bataia pustii. Se apropie grabit si vanatorul. cunoscand desimea lastarului si vazand ca trasese intr-un pui. Din cand in cand se auzeau pocnete de pusca si glasul vanatorului strigand ―Apporte!‖ Mai tarziu caruta s-a indepartat inspre vanator pe 385 . Ailalti pui nu s-au miscat din locul unde-i lasase prepelita. Scaparea lor era lastarul. Vai! cum le bate inima. care o urmareste. vanatorul ii aude paraitul zborului. lipiti cu pamantul. care zboara. Se auzea fasaitul unui caine care alerga prin miriste si din cand in cand glasul omului: — Unde fugi? inapoi. incat vad cum i se urca o furnica pe carambul cizmei.mama lor. e pierdut. Nero! Fasaitul se apropie — uite cainele: a ramas impietrit cu o laba in sus.

a inteles ca era pierdut. — Unde e nenea? — Nu stim.. a zburat. care sufereau de frigul toamnei inaintate. In inima bietei prepelite era o lupta sfasietoare. prepelita s-a mutat cu puii intr-un lan de porumb de alaturi. ascultand din toate partile. Ea i-a numarat: lipsea unul. pornita fara veste intr-o zi. cand i-a vazut aripa rupta.. mai bine numai unul — si fara sa se uite 386 . iar jumatate sa ramaie cu puiul schilod. Ar fi vrut sa se rupa in doua: jumatate sa plece cu copiii sanatosi. Cand l-a gasit. dar peste catava vreme au venit oamenii de au cules porumbul. Au venit taranii cu plugurile de au arat miristea. nu e asa ca o sa ma fac bine? Nu e asa c-o sa merg si eu sa-mi arati cetati mari si rauri. care se agata de ea cu disperare. ori palcuri de alte pasari calatoare. dar sia ascuns durerea. catre miazazi. mama. Atunci prepelita disperata a inceput sa-l strige tare. cand ailalti adormeau sub aripa mamei. a inceput sa cada bruma si sa se rareasca frunza lastarului. si marea? — Da. mai tare. mergand toate in aceeasi parte. incet-incet pocnetele si strigatele s-au pierdut. iar cand s-a innoptat si rasarea luna dinspre Cornatel. ca sa nu-l deznadajduiasca pe el. Si a trecut vara. au taiat cocenii si au intors locul. D-atunci au inceput zile triste pentru bietul pui. In locul zilelor mari si frumoase au venit zile mici si posomorate. iar in tacerea noptilor friguroase se auzeau strigatele cocorilor.. au auzit deslusit glasul mamei lor chemandu-i din capul miristii: ―Pitpalac! pitpalac!‖ Repede au zburat inspre ea si au gasit-o. raspundea prepelita. se uita cu ochii plansi cum fratii lui se invatau la zbor dimineata si seara. silindu-se sa nu planga. Pe inserate se vedeau randunici intarziate zburand in rasul pamantului. Din lastar i-a raspuns un glas stins: ―Piu! piu!‖. atunci s-a mutat in niste parloage din marginea lastarului. si in tacerea serii care se lasa nu se mai auzea decat cantecul greierilor. Decat sa-i moara toti puii.drumeagul lastarului. Suflarea dusmanoasa a crivatului. a hotarat-o. iar noaptea.. el o intreba cu spaima: — Mama. s-au stins.

atunci se topea încetişor.. Se clatina intr-o parte si intr-alta. altul. a zburat cu puii zdraveni. un pui de prepelita. Iarba pierise. urmarindu-i cu ochii pana au pierit in zarea dinspre miaza-zi. cu puf mult aşternut pe crengi. înalt şi voinic. Dupa durerile grozave de pana adineaori. aripa calda a mamei. dar n-a putut. ceva mai mărunt. mătură şi semăna leit cu 387 . Atunci au răsărit în curte şcolii nişte omuleţi de zăpadă.. aducand cu dansul un ger aprig. Doar când luai puful în mână simţeai cât e de rece. Unul. Câţi să fi fost? Staţi că-mi aduc bine aminte: da. da . Puful era moale şi când sclipea în bătaia soarelui. Dupa o ninsoare cu viscol. pe pământ şi pe case. mândru din pricină că avea pe cap o oală veche de supă.. al treilea. miriste.. pe cand al ranit striga cu deznadejde: — Nu ma lasati! Nu ma lasati! A incercat sa se tarasca dupa ei. urmeaza acum o piroteala placuta.erau cinci… Cinci oameni nemaipomenit de hazlii. un caramb de cizma pe care se urca o furnica. mulţi prieteni de-ai copiilor. La marginea lastarului. sta zgribulit de frig. cu aripa rupta.inapoi. si pica mort. Peste trei zile. frunzele se duseseră. Plecară din sat şi multe vietăţi mici: păsărele. Copacii abia îndrăzneau să mai trăiască. Iar dacă suflai asupra lui cu căldură. îmbrăcase clopul vechi al tatei. îţi lăsa în palmă o lacrimă… Era un ger năpraznic în zilele acelea. fluturi. ca sa nu-i slabeasca hotararea. ca un coif. toata preajma era imbracata in haina alba si rece a iernii. urma un senin ca sticla. purta o pălărie de paie şi – dacă nu mă înşel – cineva îi înfipsese în gura de cărbune o pipă groasă. si a ramas in loc. al patrulea avea şorţ.. Soarele si omuletii de zapada A fost odată ca niciodată…a fost odată o iarnă albă şi strălucitoare. şi-ndurerat că piere. cu degetele ghearei impreunate ca pentru inchinaciune. îţi părea că zăreşti arzând focuri mărunte. Prin mintea lui fulgera crampeie de vedenii..

ceilalţi se adunară în jurul lui: .ţaţa Floarea. Cât de veseli erau omuleţii noştri! Săreau încoace şi încolo. Când băgară de seamă. de-abia mai ticăiau. Cine-i făcuse? De unde răsăriseră? Sst! Nu pot să vă spun. şi oamenilor de zăpadă le venise chef să ţopăie din picioare. Pe urmă a venit noaptea. Iar femeia de nea a prins să deretice prin curte cu mătura. Ba.Mi-am adus aminte că. E o taină pe care noi cinci. să trăiască şi ei!… Măcar până la primăvară. Ia. pesemne. Toţi din sat s-au culcat. eu şi prietenii mei. ba şi fumul coşurilor. priveau de jur împrejur şi li se părea lumea minunată. s-a lăsat un asemenea frig. a început să alerge după fluturaşii de zăpadă. iar al cincilea. .De ce? . Dar pe când toţi îşi găsiseră câte o îndeletnicire. Pasămite. Duţu şi Gheorghiniţa. Că atunci tot o să vină soarele cald şi o să-i topească…‖ Au rămas deci omuleţii în curtea şcolii. Costel. băieţelul cu plasa. pentru că întradevăr. Atunci. oftă voinicosul. mi-am adus şi eu aminte de ceva… . dar când îi priveai în ochii de chipăruşi îţi deveneau grozav de dragi. Şi s-a făcut seară. au înviat. fusese un asemenea ger năpraznic încât. cel mai mititel. îţi venea să râzi. în timp ce dormeam.Ce să am. Iar inimile copacilor. încât parcă îngheţase şi vântul. moşule? întrebă soldatul de nea. strângea în mâini plasa mea de fluturi. am auzit nişte voci de copii spunând: „Omuleţii ăştia nu vor trăi mult. Pot doar să vă destăinui atât: cei care plămădiseră oamenii de zăpadă nu s-au mai îndurat să-i strice. sprijinit de-o ulucă a gardului. am jurat să n-o trădăm nimănui. Ne-am culcat şi noi… Iar peste noapte. Şi aşa. O să vină soarele cald şi o să-i topească!‖ 388 . rămăsese pe gânduri. Aşa încât meşterii făuritori au vorbit între ei şi şi-au zis: ‖Ce ar fi dacă i-am lăsa? Hai. unul singur. momâile cele albe din curtea şcolii au prins să se mişte. sub scoarţele îngheţate. cel voinic şi cu pălăria de paie. Maricica. Cel cu oala pe-o ureche s-a apucat să mărşăluiască precum ostaşii. când le zăreai nasurile de morcovi şi caraghioasele de pălării. deh.Ce-ai. deodată.

. în sfârşit.Păi ştiu eu? . Dar câmpul era pustiu. frumoasă zburătoare? o întrebară prietenii noştri. nici eu nu l-am văzut.Mergem şi noi…vrem să căutăm soarele cald. .L-am putea căuta. să-l căutăm! De ce să ne pierdem nădejdea? O să înţeleagă şi o să se ducă în altă parte. da. Ceilalţi încuviinţară: . . De aceea au mers mai departe şi au ajuns pe câmp. răspunse ea. oameni buni? . Dar nu. femeia de nea. punându-şi mâinile în şold. îşi dădu cu părerea cel cu clopul tatei. cu o scufiţă roşie şi cu o scurteică împestriţată. Şi. Erau în pădure. s-au văzut deodată înconjuraţi de o mulţime de copaci. . Era o pasăre. Moşul a ridicat din umeri. aşa. Să se lege. Dar oricât au căutat pe uliţele satului nu au găsit soarele.Cum te numeşti. Avea un cioc lung şi ascuţit şi lovea de zor în scoarţa copacilor. Dar încotro. de vreme ce nici nu ne cunoaşte? De ce să ne topească? . iată că le-au ajuns la ureche nişte tainice şi ciudate ciocănituri. de oameni.O vreme au rămas toţi nemişcaţi.întrebă iarăşi mărunţelul. De spaimă nici nu mai îndrăzneau să vorbească.Da. tam-nisam! Ce are cu noi. Atunci au pornit şi mai zoriţi şi mergând fără răgaz. .Dar cum arată soarele acesta cald? a întrebat curios băieţelul. pe când străbăteau cărările argintate de raza verzuie şi rece a lunii.Nu cumva o fi soarele? a întrebat băieţelul de omăt şi toţi s-au oprit speriaţi.Frumos îi şade.Nu ştim unde şade.Eu mi-am zis Ciocănitoarea-harnică. . . .Nu l-am putea ruga să nu mai vină . . să-l căutăm. strigă femeia. 389 .Ce-i de făcut? A şoptit. A oftat moşul. clătină din cap moşul.Nu te pot lămuri. Să ne lase şi pe noi să trăim. Şi aşa au purces la drum.

- O, că bine faceţi, dragii mei. Mergeţi cât mai degrabă şi spuneţi-i să vină neîntârziat. De uimire, moşului de omăt îi scăpă luleaua din gură: - Cum aşa, păi nu te temi de el? - Ba, mă tem de ger, zise ciocănitoarea. Că din pricina lui, micile vietăţi de sub coaja copacului stau amorţite şi nu mai ies la lumină. Nici nu mai ţin minte de când n-am mai pus pe limbă. Duceţi-vă, duceţi-vă, oameni buni şi spuneţi-i soarelui cald aşa: că de nu se grăbeşte, că de nu vine, mâine în zori moare ciocănitoarea! Au plecat prietenii noştri şi s-au afundat mai adânc în pădure. Se simţeau mâhniţi de soarta tristă a ciocănitoarei. I-a înveselit niţel un pui de animal, sprinten. Părea un ghemuleţ roşcat, cu coadă lungă şi sărea uşor, fie de pe-o creangă pe alta, fie din vârful unui copac, la poalele lui. Şi era atât de zglobiu, năzdrăvanul, încât cel mai mărunţel dintre oamenii noştri de zăpadă sa luat după el. A alergat ce-a alergat şi apoi buf, s-a trezit cu nasul în nămeţi. Ceilalţi l-au întrebat pe roşcovan: - Cum te cheamă şi de ce sari atât de voios? - Sunt Veveriţa-pui şi sar de nerăbdare în aşteptarea soarelui celui cald. - Cum aşa, nu te temi de el? întreabă mirat cel ce purta clopul tatei - Să mă tem? zise Veveriţa-pui. Dimpotrivă. Cămara maică-mi e goală şi în zadar căutam cu toţii ghinde şi cucuruzi de brad, totul e acoperit de zăpadă. Numai soarele cald ne poate scăpa. Dacă daţi cumva de el, spuneţi-i să nu zăbovească, altminteri pierim până mâine la amiază! Cei cinci oameni de zăpadă s-au aşternut la drum. Mergeau greoi şi supăraţi. Şi iată că de după o moviliţă, zăriră răsărind două urechi. Două urechi lungi şi ciudat de tremurătoare. - Văleu, să ştii că acesta e soarele! zise băieţelul de nea şi ceilalţi se opriră înspăimântaţi. - Nu vă apropiaţi de el - rosti soldatul de nea. Să nu vi se întâmple vreun rău! Lăsaţi-mă pe mine…

390

- Măria ta, rosti el cu băgare de seamă. Suntem o familie de oameni de zăpadă. Ieşi, rogu-te, de după moviliţă că avem să-ţi spunem ceva… - Dacă aveţi să-mi spuneţi ceva, veniţi voi încoace, se auzi o voce slabă. Cel cu casca pe-o ureche începu să tremure… - Nu putem, că ne e frică de matale. - Păi şi mie mi-e frică de voi. - Aşa, zise moşul către ceilalţi, apăi atunci să ştiţi că acesta nu e soarele, acesta trebuie să fie Iepuraşul-spăimântici, căci numai el e atât de fricos. Dar de ce te-ai pitit pe după deal? - Nu m-am pitit, răspunse Iepuraşul-spăimântici. Scormonesc zăpada cu lăbuţele. Caut rădăcini vechi de iarbă, căci nu mai pot de foame. Puieţii cei tineri i-am ros de mult. Of, dacă nu vine soarele cald mă prăpădesc până mâine în amurg… Oamenii noştri de zăpadă au mai mers oleacă. Atunci au auzit glasul arborilor. Erau nişte voci, unele subţiri, altele groase şi se văitau care mai de care: - Uf, rău mă mai dor braţele! Crengile mele sunt prea împovărate de zăpadă. Or să se rupă! O să pierim cu toţii! Primăvară, soare cald, nu vii, nu vii? Prietenii noştri s-au oprit câteva clipe din drum. Erau tare îngânduraţi. Tocmai ieşiseră din pădure şi s-au pomenit tot la marginea câmpului celui întins. Apoi s-au pus din nou în mişcare şi… Fără să mai spună nimic, au luat-o înapoi, de-a curmezişul ogoarelor înzăpezite, spre satul nostru. Gata să intre pe uliţă când i-a zărit o pasăre neagră. - Ia te uită cine umblă haihui prin sat! a cârâit ea. Dar de unde veniţi oameni buni, de la crâşmă? - De unde venim, de unde nu venim, ce-ţi pasă dumitale? A mormăit morocănos moşul. Nu ne mai supăra şi mata; în primul rând ca nici nu te cunoaştem! - Şi în al doilea rând, nici nu vrem să-ţi spunem că am fost să căutăm soarele cald, ţipă obraznic băieţelul. 391

- Cârr, cârr, cârrnule, aţi fost să căutaţi soarele cald? Şi l-aţi găsit? - Vezi bine că nu! Nu l-am găsit nicăieri. - Aşa? Ei, aflaţi că eu sunt Cioara cea bătrână şi învăţată, care-şi are cuibul într-un horn de pe acoperişul şcolii. Eu ştiu tare multe, ştiu şi unde-i locuinţa soarelui. Stă tocmai acolo, după vârful acela de munte înalt. - Zău? Şi cum se ajunge până la el? - Nu poţi ajunge decât în zbor. - Cioară dragă, se rugă atunci femeia. Fii bună şi du-te matale până la dânsul, că ţi-e mai uşor. Zboară de grabă şi du-i veste din partea oamenilor de zăpadă! Spune-i că moare pădurea dacă nu vine, pier veveriţele cele roşcovane, se prăpădesc iepuraşii urecheaţi, se sting ciocănitoarele cele frumoase şi harnice, îngheaţă de tot mândrii copaci… Aşa să-i spui, auzi? - Bine, mă duc, încuviinţă cioara. Iar prietenii noştri îi făcură semn cu capul. Ca şi cum soarele cald ar fi fost undeva pe-aproape, din ochii femeii căzură lacrimi de zăpadă… Dimineaţa, când m-am trezit, era soare afară şi bătea parcă un vânt călduţ. Zăpada începu să se topească. Plângeau streşinile şi nu peste mult timp a bătut la geamul meu o cioară. Ea mi-a povestit toate câte s-au întâmplat. Apoi au venit prietenii mei: Costel, Maricica, Duţu şi Gheorghiniţa. - Vino să vezi, mi-au spus, în curtea şcolii au răsărit ghiocei. Am alergat cu ei într-acolo. Şi-ntr-adevăr, ici-acolo se zăreau tulpiniţe verzi cu capete albe. Iar într-un loc am găsit cinci ghiocei laolaltă. Unul era mare, doi erau mai scunzi, al treilea avea frunzele verzi răsucite ca nişte braţe proptite în şolduri, iar cel din urmă era mărunţel de tot. Nu păreau trişti. Sunau din clopoţel: „A venit primăvara!‖

392

PAPUSA CU OCHI ALBASTRI
Anisoara are o papusa frumoasa, pe care o cheama Rita. Dar degeaba are Rita ochii albastri, parul matasos si auriu, nasucul mic si dragalas, gurita rosie ca o fraguta, daca o necajeste atit de mult pe Anisoara. Ca uite, Rita nu vrea sa se spele, fuge si tipa, ca apa e rece si clabucul ii intra in ochi, iar prosopul o zgiriie! Si ce mofturi face Rita la mancare! Pjinea cu unt nu-i place, de magiun sa nu auda. Cit despre lapte, nici atit nu poate sa-l sufere! c5i468cf43pvq — Hai, hai, fetito! o ia Anisoara cu binisorul. Cum vrei sa cresti mare, daca nu vrei sa bei lapte? „Nu si nu!", se smiorcaie Rita si ia te uita cum isi baga degetete in cana, stropindu-se pe sortulet si pe rochita. — Stai sa te sterg, zice Anisoara un pic suparata, dar Rita sare de colocolo si cand il vede pe ursuletul de pisla cum se joaca linistit cu cuburile, in loc sa-i spuna — bravo, ce casuta frumoasa ai cladit in padure! — se apropie tiptil prin spate si pac, dintr-o lovitura i-a darimat casuta! — Pleaca de aici! striga ursuletul de plus suparat si el, pe drept cuvant. Atunci Rita incepe sa tipe si trintindu-se pe podea da din miini si din picioare ca o morisca, zbie-rind cit 6 tine gura cit o fraguta: — Vreau sa ma joc cu cuburileeee! Anisoara, nici una nici doua, o ia pe Rita si o baga in sertarul de la bufet. Poate asa o sa se cuminteasca. Intradevar, in sertar e intuneric si smiorcaitut Ritei inceteaza brusc. — Ah, ah! Ce obosita sunt, suspina Anisoara si se viri in pat sa se odihneasca putin. Oh, Rita ofteaza fetita. Ai sa-mi scoti peri albi! Dar in sertarul in care sta Rita se strecoara prin_ gaura cheii o raza de lumina si se poate vedea bine cutia in care sunt o multime de nasturi si papiote cu ata de toate culo¬rile. Si Rita incepe aa se joace cu papiotele si desira ata. Fire lungi si colorate ies din sertar, iar motanasul cel var¬gat le zareste si se intreaba: „Nu cumva or fi cozile unor soricei?" Si se duce de le apuca in gherute si tot trage si tot trage ata care se desira si se imprastie prin

393

toata casa, pe coridor si prin bucataria unde bunicuta, care nu prea are somn, tocmai isi risneste cafeaua. — la te uita, ia te uita! De unde o fi ata asta? se intreaba bunica si zarindu-l pe motanas insfaca matura si poc, poc ii trage doua pe spinare. Motanasul, suparat, sare pe, fereastra si incepe sa miorlaie: — Anisoara! Anisoara! — Ce-i, ce s-a intimplat? sare din somn Anisoara... Si cand deschide ochii o vede pe Rita langa ursuletul de pisla. — Cred ca-i timpul sa te scoli si sa te pregatesti sa mergi la gradinita! ii spune bunicuta. — Bunicuto, stii ce-am visat? Ca Rita nu voia sa se spele si facea mofturi la masa si... — Imposibil! ride bunicuta. Rita nu face decat ce vede la tine, dar tu ai trecut de ieri in grupa mare la gradinita si de-acum va fi altfel!

Iedul cu trei capre
Cică, nu departe de casa caprei cu trei iezi îşi avea casa un ied cu trei capre. Grozav de bine o mai ducea iedul, că în loc de o capră avea trei capre: o capră-mamă, o mătuşă-capră şi o capră-bunică. Dimineaţa, nici nu apuca bine iedul să deschidă ochii că şi începea să strige: - Capră-mamă, îmbracă-mă! Capra-mamă nu aştepta să i se spună de două ori. Îi căuta hainele, pe unde le arunca iedul, şi-l îmbrăca. Când se vedea îmbrăcat, iedul iarăşi striga: - Mătuşă-capră, vreau să mănânc!

394

Mătuşa-capră se repezea la bucătărie şi-i aducea iedului de mâncare şi îi dădea direct în gură să mănânce. Apoi, toată ziulica zburda iedul pe afară, iar seara când se întorcea acasă, striga: - Capră-bunică, adoarme-mă! Cât ai clipi capra-bunică venea la ied şi-i cânta şi-i legăna să adoarmă. Dar într-o dimineaţă, înainte să se trezească iedul, cele trei capre capramamă, capra-mătuşă şi capra-bunică au plecat la vecina lor, capra cu trei iezi, s-o ajute să pregătească pentru nunta iedului cel mare. Când se trezi, iedul începu să strige după cum îi era obiceiul: - Capră-mamă, îmbracă-mă! Dar, precum se ştie cele trei capre erau plecate. Iedul începu să se tăvălească prin pat şi să urle ca vai de lume: - Capră-mamă, îmbracă-mă, îmbracă-mă! Vulpea, care tocmai trecea pe acolo auzi urletele iedului şi veni să afle ce se întâmplă. Vulpea îi spuse iedului să-i arunce hainele că-l îmbracă ea, dar luă hainele, le vârî într-un sac şi fugi cu ele să le vândă la târg. Iar, iedul rămase dezbrăcat şi plânse şi plânse până îl apucă foamea. Începu iar să strige: - Mătuşă-capră, dă-mi să mănânc! Mi-e foame! Dă-mi să mănânc! Dar şi mătuşa-capră, după cum ştim, era plecată. Cum ţipa el aşa, trece pe acolo ursul. Ursul îi spuse să nu mai plângă, ci să-i spună unde-i mâncarea că o să-i dea el de mâncare. Dar, de cum intră în bucătărie, ursul începu să înfulece tot ce găsi acolo. Nimic nu-i dădu iedului. Rămas şi dezbrăcat şi flămând, iedul începu să plângă şi mai tare. Şi de la o vreme i se făcu somn şi începu să strige după capra-bunică: - Capră-bunică, adoarme-mă! Adoarme-mă! Nu pot singur! Lupul tocmai ieşise la plimbare şi-l auzi pe ied plângând. - Nu mai striga, ieduţule! Am să vin eu să te adorm. 395

Lupul începu să cânte: - „Nani, nani, nani, Nu-i nevoie de dormit Nani, nani, nani, Pe ied acum îl mănânc Nani, nani, nani!‖ Iedul auzind una ca asta, se înspăimântă şi o rupse la fugă încotro vedea cu ochii. Se-napoie acasă gol, flămând şi ostenit, abia pe seară. Şi cum întră pe uşă zise: - Capră-mamă, mătuşă-capră, capră-bunică am să vă povestesc tot ce sa întâmplat, dar mai întâi să-mi caut nişte haine ca să mă îmbrac şi apoi să mănânc ceva că tare mi-e foame. Se îmbrăcă iedul, mâncă ce mai găsi prin oale, dar înainte să-şi înceapă povestea, adormi buştean.

FLUIERUL FERMECAT
de Victor Eftimiu Tudorel era un ciobanas de vreo zece anisori, care prin is¬tetimea lui scapase in mai multe rinduri vacile si oile satului, din ghearele unor lupi si balauri, ce le tot dadeau tircoale. Nu stia nici de frica, nici de inselaciune. — Sunt cioban, trebuie sa-mi pazesc turma. Asta stiu!... Si nu-l biruia nimeni. Mosul din padure, vrajitorul cel bun, care vede si rasplateste pe cei ce se poarta voiniceste, l-a chemat la el, in pestera din munte, poftindu-l sa-si aleaga tot ce va dori din bogatiile adunate acolo.

396

Tudorel nu voi sa primeasca nimic. Se multumea cu viata lui de pazitor al turmelor, ii ajungea linistea poienilor, mirosul florilor, murmurul izvoarelor in care se rasfringea seninul cerului. Fiindca mosul din padurea fermecata il tot imbia sa ia ceva, Tudorel se hotari. — Vad acolo o ramura de soc uscata. Nu cumva e un flu¬ier? Daca e un fluier, da-mi-l, baciule, sa cint cu el, sa-mi treaca de urit cand ies la pasune cu oile! — Sa-mi traiesti, baiatul mosului! ii raspunse vrajitorul cel bun. N-ai vrut nici straie scumpe, nici bani de aur, nici^ pietre nestemate! Dar ai ales o comoara nepretuita. Fluierul acesta, pe care l-a faurit un mester din vechime, nu numai ca-ti va tine de urit, dar prin el vei putea imblinzi fiarele si darima cetatile! Pastreaza-l sanatos, dragul meu si s-auzim de bine! Tudorel isi puse fluierul la briu, isi lua ramas bun de la unchias si sentoarse in sat. A doua zi, plecind cu oile, Tudorel se aseza pe un dimb cu flori si incepu sa-i zica din fluier. Mare-i fu mirarea si bu- curia cand vazu ca mioarele lui se opresc din pasunat, se uita la el, il inconjoara si incep sa joace! Culaie, berbecul cel mare, cu coarnele intoarse, se pusese si el pe topait, parc-ar fi fost cel mai strasnic dantuitor. Clopotul de la git ii suna, ii suna, tinind isonul fluierului, iar Gheorghita, magarusul turmei, ju¬ca si el, cand pe trei picioare, facind rotogoale dragalase in vazduh cu piciorul drept, cand ridicat pe doua picioare ca oamenii. Cit despre Ursu, dulaul, nu numai ca sarea, dar se dadea si peste cap. Cinta el Tudorel ce cinta; mioarele, berbecele, magarusul si dulaul jucara, pana cand zise ciobanasul: — Acum destul! Dac-om sta sa topaim toata ziua, apoi flaminziti si va uscati, si se supara satul pe mine ca va tiu nemancate. Intr-o zi, o haita de lupi se repezira la stina lui Tudorel. Spaima intrase in bietele oi, iar ciinele o tuli si el, caci nu pu¬tea sa lupte de unul singur cu douazeci de fiare. 397

Vazind acea navala de salbaticiuni, Tudorel nu pregeta: duse fluierul la gura si incepu sa cinte. Si ce sa vezi? Unul cite unul, lupii se astimparau, incepeau sa ridice cite un picior usor, usurel — si se porneau pe dantuit. Apoi cite un lup se apropia de o mioara, isi lasa capul in jos de trei ori, inclinindu-se si o poftea la joc. Se ridicau in doua picioare, lupul isi petrecea laba dreapta in jurul mijlocului oii privind-o gales, saltind-o cu istetime, parcar fi fost curtezan imparatesc nu alta. Douazeci de perechi se invirteau in jurul ciobanasului, care ii zicea de zor din fluierasul lui de soc. A intrat in hora si Ursu, dulaul, prinzindu-se in brate cu starostele lupilor si au facut fratie amindoi, s-au pupat in bot, cu ochii plini de lacramile prieteniei, legindu-se sa nu se mai prigoneasca unul pe celalalt, cit vor trai! Dar tot sarind si invirtindu-se, lupii ostenira. Mai-marele lor se apropie, jucind si el mereu (ca nu putea sa nu joace daca ii cinta ciobanasul din fluier) si-i vorbi lui Tudorel asa: — Ciobanasule draga — mai lasa-l incolo de fluier, ca nu mai putem! Dupa ce suntem flaminzi, ne mai flaminzesti si dumneata, punindu-ne sa topaim intruna! — Eu, raspunse baiatul, nu ma opresc din cintat pana nu va carabaniti! Daca ma opresc, sunteti in stare sa va repeziti in oi si sa le sfisiati! — Pe cuvintul meu de staroste ca nu facem una ca asta, plecam pe ici incolo! raspunse celalalt si facu semn lupilor sa-l urmeze. Cu mare parere de rau isi lasara cumetrii dragalasele cumetre! Dupa ce le-au jucat, mare pofta ar fi avut sa le mingiie putin cu coltii, sa le desfaca scurteica cu ghearele alintind mioarele, numarindu-le oscioarele! Dar n-avura incotro si se departara, pierind in desimea codrului. Si numai dupa ce n-a mai ramas nici urma de fiara prin partea locului, Tudorel isi dezlipi buzele de fluier, odihnind ast¬fel si oile care incepura sa pasca marunt si repede, de foame ce le era. Povestea cu fluierul vrajit ajunse si la urechea impa¬ratului. Lumea spunea minuni, minunile cresteau pe masura ce erau povestite. 398

— Daca a putut acel fluier sa stapineasca haita de lupi, cum n-ar veni de ha.c si vrajmasilor mei? isi zicea stapinitorul tarii, amenintat de navala unor vecini hrapareti. Trimise deci imparatul citiva soli la ciobanas sa-i ceara fluierul! Dar Tudorel nici gind sa-l dea. A doua zi, satulf se pomeni cu un mare alai. Calareti im¬bracati numai in zale si fireturi, cu platose de argint si cu su-liti lungi, veneau pe cai impodobiti cu pene si mantai de cati¬fea. In fruntea calaretilor mergea unul mai aratos, cu platosa de aur, cu buzdugan in mina si coroana pe cap. Baietasul tocmai se intorcea cu oile de la pasune. — Tu esti Tudorel-Ciobanasul? il intreba calaretul cel falnic. — Eu. — Da pe mine ma stii cine sunt? — Nu ... — Eu sunt imparatul acestei tari! — Sa fii sanatos! — Ma, neobrazatule, asa se vorbeste cu un imparat?! — Eu sunt neobrazat? raspunse flacaiasul, fara sa se sperie de minia Mariei-Sale. Eram neobrazat daca-ti spuneam „sa fii bolnav", dar eu ti-am spus: „sa fii sanatos!" — Bine-bine! i-o reteza scurt Pre-inaltul. Apoi, aspru: — Cum ai indraznit sa te impotrivesti poruncilor mele? — Da ce-am facut? — Ti-am trimis oameni cu daruri, cu haine scumpe si cu tot felul de bunatati, galbeni multi ti-am trimis si tu nici gind sa-mi dai saracia ta de bat gaurit, fluierul care vad ca-l tii in briu. — Straie scumpe, bani de aur si toate minunatiile parnintului le gasesc cand vreau la mosul din padure, ii raspunse Tudorel, dar n-am ce face cu ele. Eu atita am, fluierul! — Fluierul acesta are puteri de care tu nu esti vrednic! ii striga craiul minios. De aceea zic, baiete, da-mi-l de buna voie si eu te voi rasplati cum nici 399

Credeau c-au scapat de el. ca-i al meu. dar da-mi fluierul! Ostenii il intepara cu sulitele si-l gonira iar.nu gindesti. ajun¬ge sa sufle in el si toti dusmanii vor incepe sa joace si sa i se supuna! I se va duce vestea-n lume! Nimeni nu va mai indrazni sa-i calce hotarele. nerusinatule! Dar Tudorel nu se lasa. din ce sunt. sa-ti dau invatatura si sa fac din tine un curtean de vaza. sa-nvete minte cum se vorbeste cu stapinul imparatiei! Doi osteni se repezira la baiat.l meu! — Ma_ blestematule. Puneti mina pe el si luati-i flu¬ierul. Lasa turma pe seama unui alt baiat si se lua dupa imparat. Uf! Bine c-au scapat de el! 400 . imparatul insfaca jucaria ciobanasului. Dar alti osteni ii sarira baiatului in spate. ba va porni el insusi sa cucereasca si sa pra¬de imparatiile altora! Porni voios. dupa ce trecusera printr-o padure: — N-auzi. — Piei din ochii mei. — Eu. imparate. N-auzi? . iar imi iesi in cale? Fugi mai repede ca pun sa-ti reteze urechile! — Reteaza-mi urechile. Dar lui Tudorel nu-i ardea sa se desparta de fluier. nu vreau sa ma schimb! raspunse Tu-dorel.menira iar cu Tudorel iesindule in drum... Asi! Se po. alergind pe langa calul lui si strigand: — Maria-Ta. te voi duce la curtea mea sa te cresc. Lacom. unul il apuca de coate si i le strinse sa i le fringa. da-mi fluierul. iar altul ii smulse fluierul din mina si-l intinse MarieiSale. sa cinte si sa vada cum topaie acea multime de calareti in frunte cu imparatul ingimfat. — Asa!? striga imparatul. Citiva osteni trasera palosele. Ochii ii lu¬ceau de bucurie la gindul ca acuma nu-l va mai birui nimeni: ajunge sa-si treaca buricele degetelor pe gaurile fluierului. altii il amenintara cu suli¬tele si-l pusera pe goana. da-mi fluierul ca e a. Ciobanasul se gindi sa duca fluierul la gura. cu tot alaiul dupa el.

care nu vazuse cu ochi buni intemnitarea lui Tudorel. ostile vrajmase napadira pamin¬tul tarii si pradau toate in calea lor. isi aruncara palosele si buzduganele si incepura sa joace. ca nu scapi de mine nici mort! Scos din fire. straja lui imprastiata si el robit vrajmasului. isi zdrelise buzele tot fre-cindu-le de fluieras. singurel. care parca iesisera din pamint! Cit ai clipi din ochi. Maria-Ta! Fluierul. o luau la fuga.Iata. in bezna si racoare! Ei. daca sfetnicul cel intelept nu s-ar fi gindit sa se repeada la palat. — Fluierul. sa-l scoata pe Tudorel din adincimea beciului si sa-l duca pe cimpul de batalie. singur. imparatul fu inconjurat de niste capitani potrivnici. in vremea asta ostile imparatesti. sa-l lege si sa-l arunce in beciul cel mai adinc. dar in vremea aceasta. se pomeni legat de coate. Mindru nevoie mare. In fruntea armiilor. cra¬iul tot sufla in lemnul de soc. calare pe armasarul impopotonat. Zis si facut! Iata-l pe bietul Tudorel al nostru legat fede¬les. 401 . din-du-i fluierul si rugindu-l sa goneasca pe navalitori. asteptind sa se intimple minunea! Degeaba! isi cocosase degetele. dar ostilor din tara putin le pasa de jucaria aceea neputincioasa! Ba. cand incepu Tudorel sa cinte din fluier. care-i apucase friul armasarului domnesc si-l zgiltiia. risipindu-se prin paduri? \ Mare prapad ar fi fost pe tara. spaimintate. nu l-ar fi ridicat cu grija. insa. se pomeni prea puternicul imparat cu Tudorel. aruncat pe pamintul muced al inchisorii. ca ajungind la palat si dind sa treaca pragul portilor. imparatul porunci ostenilor sa-l prinda pa ciobanasul incapatinat. de prinde¬rea stapinului lor. Fluierul cazu la pamint si de buna seama l-ar fi sfarimat copitele cailor daca un sfetnic intelept. dimpotriva. ostile dusmane se oprira din iuresul lor naprasnic. impa¬ratul porni sa le infrunte si sa nimiceasca pe cotropitori.

ajunsera ca niste biete oi. boierul a furat pietrele de moara. E loc destul. Si ciobanasul nostru nu s-a lasat pana nu i-a dus dincolo de hotarele tarii. . 402 .Incotro cocosule? intreba uliul. decat un cocosel si niste pietre de moara. pietrele de moara tot le aduc! Si isi ia el ramas bun de la mos si baba si zboara spre curtea boiereasca. Tare s-au intristat mosul si baba din cauza lor. si se intalneste cu un uliu. Vi le aduc. innoptezi aici. Chiar de-o fi sa pier. . Mosul si baba traiau bine. le invartea o data.Destul cu plansul. Stateau asa infometati si plangeau. si inca o data si macinau un ciubar intreg de faina. a spus.Nu-i nimic.Cit erau de falnici acei osteni si capitani. Pietrele astea de moara erau fermecate: punea mosul intre ele o graunta. Odata a auzit boierul de pietrele de moara fermecate. cu imparatul cel hapsin cu tot! Pietrele de moara Traiau odata un mos si o baba care n-aveau nimic in gospodarie. a raspuns mosul . Si a hotarat sa le fure.Am fost la vanatoare. A vanit intr-o seara la mos acasa si i-a cerut sa-l gazduiasca peste noapte. Cocoselul i-a ascultat ce i-a ascultat.Nu-i nimic. va aduc eu pietrele de moara inapoi! .. iar pe cocosel nu-l prigoneau. Am mult de mers pana acasa si se lasa noaptea… . tot dantuind si paraseau de-a-ndaratelea paminturile cucerite atit de usor. Se tineau dupa el. s-a sumetit-cocoselul. apoi le-a spus: .Cum sa le aduci tu? l-au intrebat mosul si baba. . la porunca ciobanasului! Jucau si topaiau de zor. Zboara el zboara. Boierul n-o sa-ti dea voie nici macar sa-I calci pragul. cale lunga sa-I ajunga. De indata ce mosul si baba au adormit.

De ce? .Ia-ma si pe mine cu tine. cocoselule? . . Ma duc sa le iau. .La curtea boierului. . si le-a furat pietrele de moara. si le-a furat pietrele de moara. Ma duc sa le iau. si le-a furat pietrele de moara. Zboara el zboara.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. .Ia-ma si pe mine cu tine. . si-i iese in cale un lup. 403 . . . Vulpea s-a varat in gusa cocoselului. cale lunga sa-i ajunga. Uliul s-a varat in gusa cocoselului. vara-te in gusa mea. Ma duc sa le iau.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. iar acesta a pornit mai departe. iar acesta a pornit mai departe. cocoselule? . iar acesta a pornit mai departe.Bine.De ce? .De ce? . . Zboara el.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. A intrat bursucul in gusa cocoselului. si-I iese in cale o vulpe.Pai de ce ? . si le-a furat pietrele de moara. .Bine. vara-te in gusa mea. . Zboara el zboara.La curtea boierului.Incotro. . si-i iese in cale un bursuc. cale lunga sa-i ajunga. Ma duc sa le iau.Incotro. cocosule? .Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. .Incotro. . zboara cale lunga sa-i ajunga.La curtea boierului. vara-te in gusa mea.La curtea boierului.Bine..Ia-ma si pe mine cu tine.

si a fugit in padure. slujitori. slujitori. slujitori. spune boierul. Cocoselul a sarit din nou pe pervaz: . pan-la cer. arza-l focu pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat… .Vulpea asa a si facut. sa-l omoare! Slujitorii au pus mana pe cocosel. vara-te in gusa mea. Si a zburat cocoselul. Iar boierul avea atunci oaspeti care beau si chefuiau. Am venit sa le iau. arza-l focu. iar el cand a ajuns acolo a spus: . Hei.Cucurigu pan-la cer. Da inapoi. Atunci cocoselul a spus: . . iesi din gusa si suceste-le gatul gainilor! . vulpisoara. cu ferestrele si usile larg deschise. puneti mana pe flecarul asta si aruncati-l in poiata. Cocoselul s-a ridicat in zbor pe pervazul ferestrei. arza-l focu pe boier! . sa-l ciocaneasca acolo gainile. sa-l sfasie porcii! Slujitorii au dus cocoselul la cocina.Cucurigu. a sucit gatul tuturor gainilor si a zburat in padure.Bursucule. pan-la cer.Hei.Cucurigu. boierule. a spus: . uliule. a tot zburat si a ajuns la curtea boierului.Uliul a iesit in graba din gusa cocoselului. pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat. a batut din aripi si a inceput sa cante cat putea de tare: . l-au aruncat in poiata si au plecat. Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz si a cantat: .Aha. sa-l manance ele! Slujitorii au insfacat cocoselul si l-au azvarlit la gaste. nici gastele nu l-au mancat. a spus boierul. va sa zica nu l-au omorat gainile cu ciocul? Bine! Hei.Ia-ma si pe mine cu tine.. bursucule.Bine. insfacati-l pe flecarul asta si aruncati-l la gaste. iesi din gusa si sfasie porcii! 404 . iesi din gusa si omoara gastele! .Asa vasa zica.Vulpe. Cocoselul cand sa dezmeticit.Uliule. pietrele de moara! S-a rusinat boierul ca-l face hot cocoselul fata de oaspeti. duceti-l la cocina. si a spus: .

405 . ci i-au taiat boierului urechea stanga. . Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei: . A vazut boierul ca n-are incotro: toate animalele I le omorase cocoselul.Hei. s-a asezat acolo si a inceput sa cante. In grajd cocoselul a spus: . . Slujitorii asa au si facut. Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei. i-au taiat boierului urechea dreapta… Iar cocoselul s-a strecurat prin urechea stanga si a inceput din nou sa cante. puneti mana pe topoare si hacuiti-l pe nemercul asta! Slujitorii au insfacat topoarele.Hei. Lupul a iesit in graba si a sfasiat caii si a fugit in padure. duceti-l pe flecarul asta bucatarului. slujitori. slujitori. slujitori.Lupule. pan-la cer.Cucurigu! . va sa zica nici porcii nu l-au sfasiat! Hei. Ce sa faca? A spus: . arza-l focu de boier! Boierul a inceput sa tipe: . slujitori. a tipat boierul deschizand gura. iesi din gusa si sfasie caii. ci limba boierului.Cucurigu! Boierul s-a apucat cu mainile de cap. Dar cocoselul a inviat in pantecul boierului. taiati-l! Slujitorii au dat cu topoarele. Boierul l-a apucat si plin de rautate l-a inghitit intreg. sa-l calce acolo caii in copite.Asa a facut bursucul si a fugit in padure.Aha. iar pe el il schilodise. taiati-l. dar n-au nimerit cocoselul. a scos ciocul prin urechea dreapta si a inceput sa cante: . lupule. a spus boierul auzind glasul cocoselului.Cucurigu. Bucatarul a prajit cocoselul si l-a adus pe farfurie boierului.Hei. duceti-l la grajd. Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz: . de i-au taiat-o. dar n-au nimerit cocoselul.Hei. sa-l prajeasca in cuptor. taiati-l! Slujitorii loveau. si atunci cocoselul i-a iesit prin gura. slujitori. dar cum au lovit. A scos pietrele de moara si i le-a dat. A ramas boierul fara urechi.

numai ce le venira in auz sunetele unui cantec indepartat. isi lua inima in dinti si se prinse si el in joc. dar pe cocosel nu-l uita. invartindu-se in cerc. batranul le facu semn sa intre si ei in joc si omuletii desfacura cercul cu draga inima. Tare s-a bucurat mosul si baba cand au vazut pietrele de moara si au inceput sa macine faina. intr-o seara. 406 . Pasamite. zarira o multime de omuleti care se tineau de mana si dantuiau plini de voiosie. purta un vesmant. Din faina paine fac si se infrupta.Iar cocoselul a luat una sub o aripa si alta sub cealalta aripa si a pornit in zbor spre casa. sa se prinda in hora. Si cum cantecul suna ciudat dar si deosebit de placut. Cum era indraznet din fire. care-i atarna pana la glezne. Luna rasarise de-acum pe cer si lumina drumul ca ziua. Si-n timp ce jucau de mama focului. care se deslusea din ce in ce mai mult. asta era cantecul pe care-l deslusisera cei doi calatori. Darul piticilor de fratii Grimm A fost odata un croitor si un giuvaergiu si au pornit ei impreuna la drum. ca aveau amandoi cam aceiasi tinta. Dar cand vazu cum se veselesc cu totii. Si mergand ei asa. ajunsera la o colina. Si-n curand. In mijlocul piticilor se afla un batran. asa ca cei doi calatori putura sa mearga fara de nici o opreliste. isi uitara de orisice oboseala si-o luara repede inspre partea de unde venea cantecul. Croitorul si giuvaergiul se oprira sa priveasca la dantuiala piticilor si se minunara de frumusestea jocului si de dulceata cantecului. giuvaergiul se si apropie dar vezi ca croitorul se sfii la inceput si ramase pe loc. impestritat cu toate culorile si-avea o barba cenusie. cantau cu totii o melodie tare duioasa. dupa ce soarele apuses in dosul muntilor. care era mai mare de stat decat ceilalti si omuletul asta. Si pe colina aceasta. La un moment dat. imbiindu-i la randu-le.

isi umpluse mai vartos buzunarele decat croitorul. Si pe data cantecul amuti.Un hraparet. cu cea mai mare iuteala. Tot alaiul piticilor se facu nevazut si colina ramase pustie in lumina lunii. Si la fel pati si croitorul. nu le veni sa-si creada ochilor. Acu' erau oameni avuti. sa-si gaseasca un culcus peste noapte. Bagara ei mana in buzunar. parul de pe cap si barba le crescusera la loc.. le mai veni inima la loc. din belsug. dar nu prea mult. gasira adapost la un gospodar. cand are mult jinduieste si dupa mai mult. Dar pana sa se gandeasca bine la ce aveau de facut. Si ce crezi. care se indura deai sa-i lase in grajd. Si cand fu de ajuns de ascutit. Cei doi calatori. Si facandu-si culcusul pe-un maldar de paie. In acest timp. amandoi il ascultara. giuvaergiul ii 407 . batranelul ii batu pe umar. clopotele de la biserica bateau de miezul noptii. ii taie parul de pe cap si mandretea de barba stufoasa. Mosneagul le arata cu degetul o gramada de carbuni si le dadu de inteles sa-si umple cu ei buzunarele. Dar parca era multumit !. Vezi insa ca din pricina oboselii.. sa vada ce-i supara. arunca o privire inspre cei doi straini. ca in loc de carbuni era plina de aur !. si cand ajunsera in vale.. amandoi se culcara.Cat ai clipi. uitasera sa-si scoata carbunii din buzunar. daca vazura asta. Dupa ce-i sluti astfel. si o greutate care-i inghioldea si-i apasa ii facu sa se trezeasca mai devreme ca de obicei. batranul il apuca pe giuvaergiu de chica si... cat un purice. de parca ar fi vrut sa le spuna ca e bucuros ca nu s-au impotrivit si. care din fire era mai hraparet. cercul se inchise din nou si prichindeii se prinsera sa cante si sa topaie ca niste apucati.. facand sarituri de doi coti. celor doi. si cand o scoasera. ca li se facu la amandoi inima. si avea de doua ori mai mult aur decat acesta. ca picau de somn. batranul scoase un palos care-i atarna la cingatoare si incepu sa-l ascua. Cum era lacom de avere. Apoi plecara mai departe. invelindu-se cu toale. Mersera ei ce mersera. ca se lasase frigul. dar vezi ca giuvaergiul. Si cu toate ca nu pricepeau la ce le-ar putea folosi niste carbuni.

La tipetele lui.. Si mai inainte de a adormi. Si pot spune ca o sa fiu un om fericit... sa mearga iarasi la colinaunde-i gasise pe pitici si sa ia cu ei o comoara si mai mare.. se scula sa-si cerceteze buzunarele.. se acoperi cu haina. o sa strang din dinti si-o sa rabd !" Si dormi el leganat de dulcea presimtire ca a doua zi va fi un om putred de bogat.. Giuvaergiul doar atata astepta. ca-n locul aurului erau doar carbuni !. de cum deschise ochii. Vezi insa ca croitorul nici nu vru sa auda de asa ceva. De amar. mai ramase inca o zi in satul unde manasera peste noapte.Eu sunt multumit cu ce am. si-o porni la drum catre colina piticilor. Apoi se intoarse fericit in satul unde astepta croitorul si. nu gasi decat tot carbuni. si-o sa ma insor cu aleasa inimii. dar nu mica-i fu mirarea cand scoase de acolo doar carbuni. si la fel si barbia. ii afla pe toti acolo. si incepu sa-si umple traistele cat incapea in ele. Catre seara. In zori. odata ramase incremenit de spaima. "Nu-i mare paguba . Dar ca sa-i faca pe plac. Abia acum baga de seama ca pe langa cocoasa din spate. incepu sa se jeleasca amarnic. . Peste putin o sa ajung mester. Si ca si in noaptea trecuta. culcandu-se.ca tot mia mai ramas aurul de l-am dobandit in noaptea trecuta !..se mangaie el . La ce m-as lacomi ? . Si oricat de mult cauta.propuse croitorului sa mai zaboveasca pe acele locuri si. isi spuse: "Chiar daca m-o inghioldi aurul de mi-o scoate sufletul.. ii mai crescuse o cocoasa la fel de mare si-n fata. giuvaergiul isi atarna pe umer cateva traiste ca sa poata indesa in elecat mai multi carbuni. croitorul cel cumsecade se trezi din somn si gasi o multime de vorbe bune ca sa-i ogoiasca durerea: 408 . Abia atunci pricepu ca fusese pedepsit pentru lacomia lui si. de mahnit ce era. se batu peste frunte cu palma plina de negreala si pe loc simti ca tot capul ii este neted ca in palma. Si ce crezi.. ca sa-si mai bucure ochii cu stralucirea lui." Si se duse sa-l ia de unde il ascunsese. Vezi insa ca nenorocirea lui nu luase inca sfarsit. cand s-o intuneca. jucand de mama focului si cantand. Mosneagul il mai tunse o data chilug si dupa asta il indemna sa ia din gramada de carbuni..

lasa-ma sa stau macar in curtea ta! . Croitorasul se tinu de cuvant. iepurasule! . Vulpea il tot sacaia pe iepuras: . vulpeo. vulpea s-a rugat din nou: . iar a ta e intunecoasa.lepurasule. lasa-ma sa stau la tine in pridvor! . iar a ta e intunecoasa! Dar a venit vara si coliba vulpii s-a topit.Coliba mea e luminoasa. Si-o sa impartim averea frateste. A mea e luminoasa. A treia zi. iar iepurasul o coliba din coaja de tei. fiindca m-ai sacait toata iarna! Dar vulpea nu s-a lasat si pana la urma iepurasul s-a induplecat si i-a dat drumul in curte.Nu vreau.Ba nu te las! De ce m-ai sacait atata toata iarna? Dar vulpea s-a rugat atata pana cand iepurasul a lasat-o sa stea in pridvor.Ai fost tovarasul meu de drum si-o sa ramai la mine cat oi trai. ca sa nu i se vada betesugul asta. Ea s-a rugat atunci de iepuras: . Si cum ramasese chelbos. Vulpea avea o coliba scobita in gheata. A doua zi. trebui sa-si acopere capul cu o caciula.Nu vreau si pace! prea mult m-ai sacait! 409 .lepurasule.. Coliba iepurasului de Octavian Capita Au fost odata o vulpe si un iepuras. iar a spus vulpea: . dar bietul giuvaergiu trebui sa poarte toata viata cele doua cocoase.Da-mi drumul in coliba ta.

410 . Iepurasul plange iarasi cu lacrimi amare. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a dat afara. pana la urma. iepurasule. nu te las. Primavara. dragii mei? Am avut o coliba din coaja de tei. .Cum sa nu plang. hau.Hau. lasa-ma sa stau langa tine pe cuptor.De ce plangi. vulpea iar incepe. hau. iepurasule? . . . A mai trecut o zi-doua si vulpea s-a apucat sa goneasca iepurasul din coliba. Primavara. iepurasule? . iar vulpea una de gheata. coliba vulpii s-a topit.Mi-e ca n-o puteti! . De ce plangi.zice lupul .Nu mai plange.lepurasule draga.Dar vulpea nu s-a lasat si. n-am pofta sa mai locuiesc cu tine! Si pana la urma l-a dat afara.Nu. iar vulpea una de gheata. lupule? Am avut o coliba din coaja de tei. Dar vulpea nu i-a dat pace iepurasului pana n-a lasat-o sa vina pe cuptor langa el. iepurasule . .Nu mai plange. iepurasul a lasat-o sa intre in coliba.Iesi afara. Pe langa el trece un lup: . Vulpea s-a asezat pe lavita. vulpe vicleana! Dar vulpea le-a raspuns de pe cuptor: . . fiindca m-ai sacait atata.ca ma duc indata s-o gonesc.Ba o sa vezi si tu! Cainii s-au apropiat de coliba: . coliba vulpii s-a topit. hau. urechiatule. A patra zi. .Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac! Cainii s-au speriat si au fugit. iar iepurasul pe cuptor.Cum sa nu plang. hau! Iesi afara. Niste caini care treceau pe acolo il zaresc si-l intreaba: . ca o scoatem noi. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit.Hau. Plange iepurasul si se jeleste si isi stergea siroaiele de lacrimi cu labuta.

uuuu.. . Primavara. Iesi afara. iepurasule? . Iar iepurasul plange si tot plange. Iepurasul iar plange si se caieste. Si a pornit ursul spre coliba mormaind: .Nu mai plange. Iesi afara. si lupul..Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac! Lupul s-a speriat si a fugit. iar vulpea una de gheata. iepurasule .Ba o sa pot. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit. Au incercat si cainii.Ba da. iar vulpea una de gheata. ai sa vezi.Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac! S-a speriat cumatrul Urs si a sters-o prin padure. cumetre urs? Am avut o coliba din coaja de tei. Nici tu n-o poti goni.Cum sa nu plang.Ba n-o s-o gonesti.Lasa pe mine.Uuuu. . coliba vulpii s-a topit. lata ca vine un urs batran. coliba vulpii s-a topit. . morrr. de ce plangi tu? . . 411 . nici tu n-o sa poti face nimic.. Au incercat si cainii s-o goneasca. si lupul si n-au putut s-o goneasca.Cu-cu-rigu! Iepurasule.Ba n-o sa izbutesti. . A sosit lupul in fata colibei si a inceput sa urle furios: . vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit..Morrr.Cum sa nu plang. .spune ursul . cocosule? Am avut o coliba din coaja de tei. ca-ti scot vulpea din casa.. Primavara.N-o s-o poti goni. si ursul si n-au putut s-o goneasca..De ce plangi. vulpe vicleana! Dar vulpea i-a raspuns de pe cuptor: . Trece un cocos pe drum cu o coasa pe spate. Au incercat si cainii. .Nu mai plange. iepurasule.. dar n-au izbutit. . Nici tu n-o sa poti. vulpe vicleana! Dar vulpea i-a raspuns de pe cuptor: . am s-o gonesc.ca o gonesc eu acusi. .

Pe umar tin coasa. s-o gonesc din casa! S-a speriat vulpea din cale-afara. Iar iepurasul si cocosul s-au mutat impreuna si au dus-o imparateste..Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros.Imi pun suba. in padure. Şavea ea un bordei şi un cârd de gâşte. iar locul acela pustiu în care trăia era înconjurat de o pădure nemărginită. demult de tot. culegea poame sălbatice şi. 412 . vulpea ticaloasa. în pădure. încărcată cu toată această povară. s-o gonesc din casa! Vulpea aude si o cam sfecleste. a coborat de pe cuptor si a luat-o la sanatoasa. Pazitoarea de gaste de Fratii Grimm Trăia odată. o pornea incetisor spre casă.Iaca ma imbrac. mai traiesc si astazi. Cocosul canta a treia oara: . ci în fiecare dimineaţă îşi lua cârja şi-o pornea. vulpea ticaloasa. vulpea ticaloasa. . Acolo. o mătuşică bătrână-bătrână care-şi ducea traiul tocmai în creierii munţilor. se apuca sa faca o mulţime de treburi. cum nu te-ai fi aşteptat de la o femeie pe care o gârboviseră anii: aduna iarba pentru gâşte. Pe umar tin coasa. zice ea. si daca n-au murit. s-o gonesc din casa! Vulpea se balbaie: .A pornit cocosul spre coliba: . Bătrânica însă nu şedea numai acasă. Dar cocosul nu se lasa: . şontâc-şontâc.Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros.. într-un loc necălcat de picior omenesc.Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. Pe umar tin coasa.

făcând un ocol. păsările cântau pe întrecute. că degeaba.. bătrânica adăugă: N-ai vrea să mă ajuţi? Ai încă spinarea dreaptă cum e bradul şi picioarele zdravene. da' eu n-am încotro! Că ţăranul are o vorbă înţeleaptă: „Nu te uita înapoi că ţi s-a strâmbat spinarea.Bună ziua. 413 . Într-o dimineaţă se întâmplă să treacă prin acea pădure un flăcău tare frumuşel. mătuşică. feciorul nu întâlnise picior de om când. voinice dragă. mătuşică. .. Nu-ţi trebuie mult ca să ajungi la ea. soarele strălucea în înalt. odată îl vedeai că-i şopteşte băiatului la ureche: . că-i o vrăjitoare tare vicleană!. Şi nu te teme. în dosul muntelui. deodată. În drumul lui. Şi dacă se întâmpla să se întâlnească cu vreun drumeţ. cumetre dragă. Şi-n timp ce mergea el aşa.. frumoasă vreme mai e astăzi! Da' ce te uiţi aşa? Te miri cum de pot căra-n spate atâta iarbă? Oare nu-i dat fiecăruia să-şi poarte povara-n spinare?.. numai ce-o văzu pe bătrână stând în genunchi şi cosind iarba. Şi dacă se întâmpla ca vreun gospodar să treacă cu feciorul lui pe lângă dânsa. că coliba mi-e tare aproape.. aşa că n-are să-ţi fie greu. o să-ţi duc eu povara! Nu-i vorba că-s fiu de nobil. îi spunea cu blândeţe în glas: . . da' uite co să-ţi arăt că ştiu să car la fel de bine ca şi ţăranii.. S-ar spune că întreaga fire era la fel ca şi drumeţul. răspunse ea.. Odraslele de bogătaşi nau de ce să se ostenească aşa.Bine. colo. ş-un vânticel răcoros adia prin frunziş.Fereşte-te de baba asta.Trebuie să le car. Flăcăului i se făcu milă de bătrânică şi-i spuse: . Vezi însă că oamenilor nu le făcea plăcere s-o întâlnească şi se fereau din calea ei. ai grija. iar alături mai avea două coşuri cu mere şi pere pădureţe.Bine.Cine ar fi văzut-o încărcată aşa şi-ar fi putut zice în sinea lui c-o să cadă. te uiţi!" Şi văzându-l că se opreşte. că şorţul îi era plin cu iarbă. dar bătrânica era zdravănă şi ajungea in fiecare zi cu bine acasă. da' cum poţi să cari toate astea singură? se miră flăcăul. Pesemne că venise cam de multişor acolo. plină de bucurie şi de voioşie. doborâtă de greutate..

. Flăcăul vru să-şi dea jos povara. îmi pare că te cam întreci cu gluma! zise feciorul de viţă aleasă. Şi se strâmbă de durere. dar bătrânica nu-i mai dădu drumul. .. de parcă ar fi fost însufleţit. Da' ce importanţă are asta pentru un voinic ca tine! Şi să nu uiţi că trebuie să cari şi coşurile alea două. Lasă-mă să mă odihnesc un pic. zise ea batjocoritoare.. . o femeie bătrână. o să te odihneşti cât ai să pofteşti. Ce mai stai pe gânduri? Întinde-o la drum. domnişorul nu vrea să care ceea ce eu.. nu mai pot să suflu! se tângui el. .. Când om ajunge acasă. că legătura era grea de parcă ar fi avut în ea numai bolovani.. iar merele şi perele atârnau ca plumbul. . nu putu să scape de ea. flăcăul şovăi oleacă. puterile nu-l mai ajutară. .. vru să zvârle din spinare povara. mâniat la culme..Vezi ce uşor e? zise ea. că de nu.Mătuşică. Da' să ştii că vreo oră de drum tot o să ai de făcut. când reci. Sudoarea îi curgea gârlă pe frunte şi i se scurgea pe spinare în broboane când calde... da' acum porneşte-o la drum!.Ba nu e uşor deloc! răspunse flăcăul.. flăcăul a purtat povara in spate destul de bine. vrei să dai bir cu fugiţii.Mătuşă. atunci încearcă! . dar bătrânica nici nu vru să audă de aşa ceva. am să cad din picioare!. Şi. cu mine nu-ţi merge!.Dacă te încumeţi să-ncerci.. Când auzi că-i vorba de-o oră de mers. că nu-ţi ia nimeni legătura din spinare!. dar când au început să urce muntele şi pietrişul li se rostogolea sub picioare la tot pasul. Ei..Nici prin gând nu-mi trece! spuse bătrânica.. ci-i şi puse în spinare legătura cu iarbă şi-n fiecare mână câte un coş. da' când vine vorba de treabă serioasă.spuse bătrânica. 414 .Of. hai?. Cât timp a fost drumul drept. nu mai pot! zise el.. cu mere şi cu pere.Ia te uită. domnişorule. Dar oricât se suci şi se răsuci. . mă simt sleit. am cărat de atâtea ori! Să te lauzi văd că ştii.

.. Între timp. aşază-te pe banca asta din faţa uşii şi odihneşte-te. târâş-grăpiş. bătrânica îl şi lovea peste picioare c-o joardă sau cu un mănunchi de urzici. întinzându-şi gâturile. o luă pe urma bătrânei. baba făcu un salt şi. Apoi îi luă şi legătura din spate. şi tocmai când simţea că-i sleit de oboseală şi c-o să pice jos. că nu se cade să rămâi singură cu un tânăr! 415 . când flăcăul nici nu se aştepta. Când o zăriră pe bătrână.Nu te mânia.În acest timp. sări pe legătura de fân şi se cocoţă în vârful ei. un cârd de gâşte îşi desfăcură aripile şi... privindu-l foarte prietenos. m-a luat şi pe mine-n cârcă!. gâgâind de zor.Şi nu mai fi nici nerăbdător! Poartă-n spinare legăturica şi când om ajunge acasă. cu o faţă urâtă ca moartea. dar nu era chip să se oprească nici măcar cât să-şi tragă sufletul.. fata mea.. bătrâna se dădu jos din spinarea flăcăului. domnul asta a fost atât de binevoitor şi mi-a dus povara. bătrânica părea că devine tot mai sprintenă. Şi. ţuşti!. dragă domnişorule.. fetiţa mea. alergară s-o întâmpine. De îndată ce-l vedea că se opreşte. Şi. Dimpotrivă. Şi aşa s-a făcut că drumul nu mi s-a părut lung deloc. că te-ai roşit la faţă ca o creastă de cocoş!.Acum. plină de voioşie: . şi-am fost veseli. îi spuse: . la coliba bătrânei.. şi coşurile din mâini şi. dragilor. cât era de sfrijită.. închipuie-ţi. Flăcăului începură să-i tremure genunchii de-atâta greutate. flăcăul n-avea de ales şi fu nevoit să se supună. Apoi grăi către păzitoarea gâştelor: Du-te în casă. Ei. îi spuse ea bătrânei. în sfârşit. ajunse. Când îşi termină vorbele. văicărindu-se la tot pasul. În urma lor. nu cumva ai păţit ceva de-ai întârziat atât de mult? .Mamă. înaltă şi lată-n spate. Ţi-ai meritat pe deplin răsplata şi n-o să întârzii să ţi-o dau. răspunse bătrâna. Urcă el muntele ca vai de el. când m-am simţit obosită.N-am păţit nimic. Acum. bătrâna chicotea şi ţopăia. . o să-ţi dau şi un bacşiş pe cinste!. iar povara flăcăului se făcea tot mai grea. atârna mai greu decât cea mai voinică femeie!. şi-am glumit tot timpul. venea o cumătră mai în vârstă. c-o nuieluşă în mână. Şi deodată..

Numai de n-ar veni un vânt să-mi spulbere picioarele. o chemă pe fiică-sa şi intrară-n casă. Iar acum am să-ţi dau răsplata. da' sunt atât de trudit. Flăcăul fu nevoit să rătăcească vreme de trei zile prin afundul acelui codru şi-n cele din urmă găsi un drumeag care-l scoase afară din pădure.. Apoi. adăuga ea. se gândi el. îi spuse: .La urma urmelor. nu glumă. Şi cum nu cunoştea pe nimeni.Scoală-te. şi pe undele lui se preumblau în sus şi-n jos gâştele albe. să se înfăţişeze 416 . bătrâna îşi alintă şi-şi mângâia gâştele de parcă ar fi fost copiii ei.. şi-n urechi tot îi mai venea din depărtare gâgâitul vesel al gâştelor. Dormi el un pic şi numai ce veni bătrâna să-l trezească. că o să-ţi aducă mult noroc! Flăcăul sari în sus de bucurie şi se simţi iarăşi în puteri şi plin de voie bună. Şi. Flăcăul se întinse pe bancă. o porni la drum. dar viaţa nu ţi-ai pierdut-o. îşi spuse el în sinea lui. Şi zicând aceasta. că aici nu mai poţi rămâne! Recunosc că te-am făcut să-ţi scoţi oleacă sufletul pe urcuşul acela. plină cu ghiocei. Şi după ce-i mulţumi bătrânei pentru dar.. Flăcăul luă seama la vorbele bătrânei. cale lungă. chiar de-ar fi mai tânără cu vreo treizeci de anişori şi tot nu mi-ar mişca inima!" În acest timp. .. De bani sau de bunuri ştiu că n-ai ne­voie. îl duseră în palatul împărătesc. aşa că o să-ţi dăruiesc cu totul altceva.Păstrează-l bine. Prin mijlocul grădinii curgea un pârâu limpede precum cleştarul. „Aşa comoară. N-ar fi rău de-aş aţipi un pic. Aerul era blând şi molcom şi cât vedeai cu ochii se întindea o pajişte verde. şi ajunse într-o cetate mare. „E foarte plăcut pe aici.. fără ca măcar să arunce o privire către fata babei. şi se uită în jur. Merse el ce mai merse. zgâlţâindu-l.. de ce să pui untdelemn peste foc? Mai ştii că nu se îndrăgosteşte de tine?. Merse el ce merse. dar nu prea mult. că le simt moi şi uşoare ca iasca!" Apoi. că de-abia îmi ţin ochii deschişi!. în care se răsfrângeau razele soarelui. cimbrişor sălbatic şi zeci şi zeci de alte soiuri de flori. la umbra unui măr sălbatic. închise ochii şi adormi. îi întinse un sipeţel făurit dintr-un singur smarald. dar nu ştiu dacă să plângă sau să râdă.

Când se întâmpla să plângă.Prea vă pripiţi cu răspunsul! grai împăratul. împărăteasa se prăbuşi la pământ. când împlini fata cincisprezece ani. partea cea mai însemnată a împărăţiei. Atunci fiecare dintre fete îi spuse că ea îl iubeşte cel mai mult. scoase din buzunar sipeţelul de smarald şi-l depuse la picioarele împărătesei. porunci ca toată lumea să iasă afară. iar parul îi strălucea ca razele de soare. Ar fi trebuit să fii acolo. înconjuraţi de curteni. Maria-sa îl rugă să se ridice. Am avut trei fiice. să-mi spună cum mă iubeşte? După asta o să-mi dau seama singur care dintre voi nutreşte faţă de mine cele mai alese sentimente. Dar chiar în aceeaşi clipă împărăteasa deschise iarăşi ochii şi strigă să i se dea drumul.Fiicele mele. Era albă ca zăpada.. Flăcăul înaintă până-n faţa tronului şi. De îndată ce împărăteasa fu numai cu el. Şi atunci spuse fata cea mare: 417 . iar cea mai tânăra era atât de frumoasă. fără simţire. începu să plângă amarnic şi-i spuse: .. . lăsându-se pe un genunchi. Şi ce crezi. de faţă cu toată curtea. Nu s-ar putea ca fiecare.. dacă-n fiecare dimineaţă mă trezesc cu inima grea şi plină de durere!. Apoi. dar aceleia care mă iubeşte cel mai mult i se cuveni.măriilor-lor. Dacă văzu măria-sa una ca asta. că toată lumea o privea ca pe o minune nemaivăzută.. ci numai mărgăritare şi nestemate. împăratul trimise să le cheme pe tustrele fetele să se înfăţişeze măriei-sale. din ochi nu-i curgeau lacrimi. roşie ca mărul pârguit. Cum îl deschise şi privi în el. fiindcă are o vorbă de taină cu flăcăul. că n-are nici o vină. nu ştiu când îmi va suna ceasul din urmă şi de aia vreau să hotărăsc astăzi ce o să primească fiecare dintre voi după moartea mea! Ştiu că toate mă iubiţi. iar el îi întinse sipeţelul. pe drept. Şi aşa se făcu de intră el în sala tronului. pe rând. unde împăratul şi împărăteasa şedeau pe jilţurile domneşti. pe data porunci ca flăcăul să fie dus în temniţă. Şi împăratul grăi: .La ce bun toate onorurile şi strălucirea care mă înconjoară. ca să fi văzut ce ochi au căscat cu toţii când a intrat cea mai tânără: părea c-a răsărit soarele!.

Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe zaharul cel mai dulce! Iar a doua zise aşa: . dar nimeni n-a mai putut s-o găsească. ea spuse: . nici nu-ţi poti da seama cât de mult mi s-a tulburat inima şi mi-a sângerat!.Da' tu. Când am deschis sipetelul dumitale de smarald şi-am găsit înăuntru un mărgăritar aidoma acelora care curgeau din ochii fetei mele. ia spune-mi: cât de mult mă iubeşti? . cât sarea. şi-a trimis slujitorii s-o caute pe biata copilă în toată pădurea.. şi o alungă de la palat. Atunci măria-sa o întrebă: .Dacă doar atât mă iubeşti. Câteodată mă mângâi cu nădejdea că mai e încă-n viaţă. împăratului i-a părut tare rău că şi-a pe-depsit fiica atât de crâncen. nu mai ştiu ce să fac de mâhnire. de nu-i sărată. Şi tot drumul l-a presărat cu mărgăritare câte i-au curs şiroaie din ochi. Doi slujitori fură nevoiţi s-o însoţească până-n adâncul unei păduri sălbatice.Oricât de bună ar fi o mâncare.. Eu îl iubesc pe taica.Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe rochia mea cea mai frumoasă! Vezi însă că mezina tăcea chitic. Puţin după asta.. Ne-am rugat cu toţii de măria-sa să se îndure şi s-o ierte. Când mă gândesc c-au sfişiat-o fiarele sălbatice. că s-a aciuat în vreo peşteră sau că a găsit adapost la niscaiva oameni milostivi. se mânie foarte tare şi spuse cu năduf: . nu-mi face nicio plăcere s-o gust.. apoi tot cu sare îţi va fi răsplătită şi dragostea!" Apoi îşi împărţi împărăţia între cele două fete mai mari..Nu ştiu! răspunse fata. Nici nu se poate descrie în cuvinte cât a mai plâns fata când a fost obligată să ne părăsească. iar mezinei îi legă de spate un sac plin cu sare. Dragostea ce ţi-o port n-o pot asemui cu vreun lucru! Dar împăratul nu se mulţumi cu răspunsul domniţei.. dar n-a fost chip să-l îmblânzim. aşa cum iubesc sarea-n bucate!" Când auzi împăratul vorbele fetei. Şi-ntr-un sfârşit. copila mea dragă. ci stărui ca fata să-i arate negreşit cât de mult îl iubea.. Parcă aş fi văzut-o iarăşi în 418 .

împrăştia o lumină slabă. începu să răsucească firul atât de sprinten. ceva se auzi foşnind pe la fereastra şi doi ochi ca para se holbară înăuntru. fetiţo.. vărsând lacrimi amare că trebuie să plece!.. Şi într-un sfârşit. Cât despre domniţă. Puţin după aceea. intră-n casă şi fata şi-i dădu bineţe maică-si.. Se întunecase de-acum şi un vreasc. tot mai departe. îngânându-se. nici nu-i fusese dat s-o vadă şi nici nu auzise despre ea nimic!. de parcă ar fi fost în anii fragezi ai tinereţii. vor putea afla veşti şi despre fiica lor. Deodată. cum ai ajuns în stapânirea acestui sipeţel? Flăcăul de viţă aleasă prinse a povesti în ce chip îl primise de la batrâna ce trăia-n codrul de necuprins. se opri la un izvor lângă care se înălţau trei stejari bătrâni. fără să scoată vreun cuvânt. După ce-şi termină flăcăul povestirea...faţă. luându-şi roata de tors. Acum. Bătrâna însă de-abia îi răspunse şi se mulţumi să dea doar din cap de câteva ori. până când ajunse într-o vale largă. şi-n timpul ăsta numai cele două roţi de tors îşi vorbeau.E timpul. Stătură ele aşa cam vreo două ceasuri bune. Spune-mi. Şi mai adăugă că baba nu i s-a părut a fi o femeie cumsecade. care abia mocnea în vatră. fiindcă se vedea din toate purtările ei că e o vrăjitoare. împăratul şi împărăteasa luară hotărârea să plece spre acel codru şi să încerce să vorbească cu bătrâna. Încotro se îndrepta oare? O luă peste câmp şi merse departe. 419 ... de afară se auzi o larmă mare: se întorceau gâştele de la păscut şi scoteau gâgâiturile lor răguşite. Fata se aşeză lângă ea şi. În sinea lor gândeau că acolo unde a fost găsit mărgăritarul. fata îşi lăsă lucrul şi ieşi afară. În cele din urmă. Era o bufniţă bătrână care strigă de trei ori: „uhu-huu!" Bătrâna ridică privirea de la roata de tors şi apoi spuse: . să te duci să-ţi vezi de treburi! Auzind-o.. trebuie să vă spun că-n acest timp bătrâna stătea în coliba ei şi torcea la roata de tors.

începu să plângă amar. aplecându-se la izvor. ca floarea de măr. dar batrâna râse uşurel şi-i spuse prietenos: . strălucitori ca stelele de pe cer şi obrajii trandafirii. să se usuce şi să se albească la lumina lunii. dar a trecut de ora unsprezece. cât de schimbată era acum fata! Aşa ceva nu v-a fost vouă dat să vedeţi niciciodată!. şi multă vreme ar fi rămas aşa. ci scoase o mătură şi începu să măture preşurile şi să frece duşumeaua c-o cârpă.Nu-i încă miezul nopţii. Vezi însă că fata cea frumoasă era tare mâhnită. Şi era atât de bogat părul acesta nou. că puteai zări şi un ac.Ştiu tot. . luna ieşise din dosul muntelui. Şi. adâncită-n mâhnirea ei. că o învălui toată.Totul trebuie să fie curat ca lacrima şi-n cea mai mare ordine! grăi ea către fată. ca o mantie. dacă în ramurile unui copac din apropiere nu s-ar fi auzit trosnind ceva. Lacrimilei i se scurgea din ochi şi se rostogolea printre valurile bogate de păr bălai. Se nimeri că tocmai atunci batrâna stătea-n prag şi fata vru să-i povestească ceea ce i se întâmplase. odată îşi scoase fata de pe faţă pielea cea veştedă şi. Aşa o spaimă o cuprinse pe fată că.Da' ce oră este? întrebă bătrâna. . Când lăsă să-i cadă coada de păr cenuşiu. . Din el. începu să se spele. vru să ştie fata...Bine. Dar nu se mai aşeză la roata de tors. da' de ce începi treaba la o ora aşa de târzie? Ce-ai de gând? . Ei. fata mea! Apoi o duse în odaie şi aprinse alt vreasc. Astfel şedea ea acolo. răspunse fata. muie şi pielea în apă şi apoi o întinse pe iarbă. o luă la goană spre casă. ce să vezi.Între timp. până picau la pământ. 420 . Când fu gata.. ca un disc mare de foc... doar ochii i se mai vedeau. şi era atâta lumină. mamă. dragilor. Şi. asezându-se pe marginea fântânii.. odată se revarsă pe umeri un par bălai ca razele de soare. tremurând ca frunza.

nu şagă. Când o auzi ce spune. Între timp. flăcăul îşi dădu repede seama că era păzitoarea de gâşte pe care o văzuse în coliba bătrânei. Nu mă izgoni de-aici!... din toată înfăţişarea ei.Atunci spune-mi numai ce s-a întâmplat! stărui mai departe fata. apăru şi luna şi începu să-şi arunce razele pe pământ.Oare nu te-ai gândit. îi spuse ea fetei. împreuna cu flăcăul de viţă aleasă. dar. i se păru că se află pe drumul cel bun şi merse fără întrerupere. nu mă mai bodogăni.Vai. s-o caute pe bătrâna ce-şi ducea viaţa-n pustietatea aceea necălcată de picior omenesc.. Hai..Eu mai ramân aici o vreme. 421 . Şi-acum.. că se îplinesc trei ani de când ai venit la mine? A trecut timpul cât ţi-a fost îngăduit să stai aici şi de-acum nu mai putem rămâne împreună.. şi-n timpul nopţii s-a întâmplat ca flacăul să se rătăcească de ceilalţi şi să pornească singur mai departe. fiindcă îi era teamă să nu se rătăcească şi mai rău. În ziua următoare. .... să ne întoarcem iarăşi la împăratul şi împărăteasa care au plecat. da' . şi-o să fii mulţumită cu simbria pe care ţi-o vor da.. când o fi să plec. o să găseşti un acoperiş sub care să te poţi adăposti. . până ce se întunecă. fii fără nici o grijă. .. Şi-n lumina aceea numai ce zări o făptură. Vezi însă că bătrâna nu vru să-i dezvăluie fetei ce o aştepta.. N-avea în mână nici o nuieluşă. încetează odată cu întrebările şi du-te în odaia ta! Ia-ţi pielea cea veştedă de pe obraz şi îmbracă-ţi rochia de mătase pe care-o purtai când ai venit aici.. fata se înspăimântă grozav şi începu să se văicărească: .. că mă încurci la lucru!. nici prieteni spre care să mă îndrept!. dragilor. Am făcut mereu tot ce mi-ai cerut şi niciodată n-ai fost nemulţumită de mine. dacă o merge pe beznă. dragă mamă. Apoi se urcă într-un copac şi se gândi să-şi petreacă noaptea acolo. Unde să mă duc? Că doar nam nici patrie. Iar în privinţa ta.Un singur lucru îţi spun: să nu mă mai stinghereşti de la treabă!. trebuie să las casa curată. Au mers ei ce-au mers.. continuă bătrâna. Şi-apoi rămâi în camera ta şi aşteaptă până ce te-oi chema! Şi-acum. vrei să mă izgoneşti?. cale lungă. coborând dinspre munte.

Pe fiica lor însă n-o văzură! Cătară ei o vreme la toate astea. Dar nu mică îi fu mirarea când o văzu cum se apropie de izvor şi-şi smulge pielea cea veştedă de pe faţă şi începe să se spele. n-o să-mi scape nici cealaltă. flăcăul se dădu jos din copac şi alerga după ea cât îl ţineau picioarele.. sculându-se în picioare. şi-o văzură pe bătrână torcând liniştită. care zărisera de departe lumina de la coliba bătrânei şi se îndreptau într-acolo. dar. fără să arunce o privire nici în dreapta. Alergă el ce alergă şi deodata i se păru că desluşeşte prin întuneric două făpturi care înaintau prin valea aceea.. purceseră mai departe şi în curând ajunseră la căscioară. pe fereastră. dacă pun mâna pe una din vrăjitoare. Flăcăul le povesti ceea ce văzuse la izvor. şi-şi vedea de lucrul ei. cu capul ascuns între pene. Pe legea mea. Şi cum se acoperise şi luna cu un nor. Şi ca s-o poată privi mai bine. Şi cum i se mai revarsa pe umeri părul de aur! Şi era atât de frumoasă.. Uite-o că vine încoace!.... De îndată ce n-o mai zări. Erau împăratul şi împărăteasa. ca nimeni alta pe lume! Flăcaul abia îndrăznea să răsufle. nici în stânga. Se uitară ei înăuntru. de parcă o înghiţise noaptea. Bătrâna părea că-i aşteaptă şi. Dar fie că se aplecase prea mult..Intraţi înăuntru. îşi lungi gâtul printre frunzare şi-şi bucură ochii cu priveliştea aceea nemaivăzută.. fie că alta fu pricina. le strigă foarte prietenoasă: . craca pe care sta el trosni deodată şin aceeaşi clipă fata îşi puse din nou pe faţă pielea cea veştedă şi fugi de acolo ca o caprioară. cum fac bătrânii. Ceea ce văzură mai întâi fu cârdul de gâşte care dormeau nemişcate de jur-împrejurul colibei. ca nu cumva fata să ia seama că e cineva prin apropiere. de parcă ar fi locuit în ea nişte spiriduşi care n-aveau pic de colb pe încălţări. se lăsă deodată bezna. în cele din urmă. iar măriile-lor nu se mai îndoiră câtuşi de puţin că era vorba despre fiica lor cea pierdută.Heeii! Heeiii! strigă el. fata se făcu nevăzută. Şi. că eu vă cunosc! 422 .. Dădea din cap toată vremea. îşi luară inima-n dinţi şi bătură uşurel în geam. cu inima plină de bucurie şi de încredere. În odaie era atât de curat.

cu tăvile încărcate de bunătăţuri. Şi nu se putură stăpâni să nu verse lacrimi tuspatru.N-ar fi trebuit să bateţi un drum atât de lung. Iar ca răsplată pentru munca ei din aceşti trei ani. luându-i de după gât. nu sunt sigur de tot. Deodata împăratul spuse: .. fata se roşi toată ca un mac şi nici ea nu ştiu de ce anume. Apoi se duse la uşa celeilalte odăi şi strigă: .. Apoi domniţa cea frumoasă s-a măritat cu flacăul acela de viţă aleasă şi s-au statornicit la palat. care e atât de bună şi de drăgălaşă!. că-i dăruiesc toate lacrimile pe care le-a vărsat din pricina voastră şi toate sunt mai curate şi mai frumoase decât mărgăritarele care se găsesc în apele mărilor şi au mai mult preţ decât toată împărăţia mariei-tale!.. de parcă ar fi fost o zână. de n-aţi fi izgonit-o acum trei ani. căşcioara se prefăcuse întrun palat măreţ. zise bătrâna. până la adânci bătrâneţi. da' cred că gâştele cele albe ca 423 .Copila mea dragă.Vino încoace. fetiţa mea! Deodată se deschise usa şi domniţa apăru în veşmintele ei de mătase. îi copleşi de sărutări. şi-n sala cea mare era întinsă o masă împărătească. Când dădu cu ochii de el. bătrâna se făcu nevăzută. şi-o droaie de slujitori alergau de colo-colo. ca să-ţi dau din celelalte avuţii pe care le am! . cu părul de aur revărsându-i-se pe umeri şi cu ochii strălucitori.După ce păşiră în odaie. Nu-i vorba că ea n-a pătimit cu nimic.. pe nedrept. După ce rosti aceste cuvinte.. că-n aceşti trei ani de zile a păzit doar gâştele şi inima ei neprihanită n-a fost întinată de nici un rău. pe fiica voastră. bătrâna le spuse: .. Ea se îndreptă către părinţii ei şi. împărăţia am împărţit-o celor două surori ale tale. îi dăruiesc căşcioara mea.. că şi flăcăul era lângă ei. Şi numai ce prinseră zidurile să trosnească şi când se uitară. Dar voi aţi fost pedepsiţi îndeajuns şi aţi trăit tot timpul numai cu spaima că v-a pierit copila. Acum. aşa c-aş voi să ştiu ce-ţi doreşte inima..Fata n-are nevoie de nimic. Acolo au trăit în fericire şi bună înţelegere.

ci o femeie înţeleaptă şi pricepută. a zburat spre padure. Dar e bine de plimbare. eu in nisip"... mai aproape de pamint. Soarele nici nu rasarise inca si vrabiuta CipCirip isi lua zborul spre prietena ei. se gindea pe drum vrabiuta. dar nu prea intelegea de ce.. care făcea numai bine." A stat vrabiuta.. Si cum zbura ea.. sfar. un vint rece batea. nu erau de fapt gâşte adevărate. Acum.. „Ea in apa.. randunica: „O sa zburam amindoua. sus de tot! Cip-cirip-cirip! facu vrabiuta.. numai ce-o 424 . apoi.. a mai strigat odata. Vrabiuta simtea ca e mai frig decat ieri.zăpada. când se risipise vraja.. Şi se vede că tot ea fusese cea care. Unde a zburat randunica Cand s-a trezit Cip-Cirip. care legana frunzele copacilor si tufele maciesilor. Frunzele copacilor incepusera sa se ingalbeneasca si firele de iarba nu mai erau verzi. Şi nimeni nu trebuie să-i ia în nume de rău bătrânei că le adusese la ea să le ocrotească şi să le scape de urgia unui blestem. încă din leagăn. sus. Randunica Iesi afara Surioara. îşi luaseră şi ele înfăţişarea omenească şi rămaseră pe lângă domniţa cea tânără ca s-o slujească cu credinţă. pana la iaz si o sa facem baie impreuna". de doua ori. Nu-i nici cald si nu-i nici soare. cum credea lumea. asa... Casuta randunicii era sub streasina unei case. care trăiau pe lângă căscioară. ci fete. Da' ceea ce ştiu fără tăgadă e că bătrânica nu era o vrăjitoare. îi dăruise domniţei darul de a vărsa mărgăritare în loc de lacrimi. bucuroasa. ceea ce pe limba vrabiilor insemna: „Vecinica.

.. Eu n-am timp sa ma uit dupa randunica.. n-am vazut-o. Si iar zbura vrabiuta. Iesi acum putin din lac! Cip ci-rip-cip-cirip. sub care sa dorm toata iarna. pana ce il intilni pe mos Bursuc.." Si iata ca broscuta iesi la mal. broscuta Oac-oac-oac... . N-am avut timp. mai departe. Dar nici soparla n-o vazuse si ii raspunse repede: . In sfirsit. abia ducea in gura o ramura cu frunze rosioare.Buna ziua. N-ai vazut pe randunica? o caut de azi dimineata.. broscuta! ciripi vrabiuta. Randunica Pe aici a trecut?" Dar bursucul n-o vazuse pe randunica.. Du-te si intreaba-l pe bursuc. si-i paru rau ca n-o putea ajuta pe vrabiuta.N-ai vazut-o pe rindunica?. iar nuferii nu se mai vedeau deloc. In poiana. Intreba ea. Vrabiuta se opri pe un fir de macies. sora furnica. am gasit una! Sopirla a plecat spre noul ei culcus.. Toata dimineata am cautat o piatra mai mare.N-am vazut-o. Se pregatea sa-si faca culcusul. n-am vazut-o. Aceasta ducea spre un musuroi un miez de piine mai mare decat doua furnici la un loc! Vrabiuta se apropie de ea si ciripi: „Cip-cirip..N-am vazut-o. . ca arama. intilni o sopirla. Acum imi fac provizii de iarna. „Mos Bursuc...vazu pe furnica. Vrabiuta se opri langa malul lacului si striga: „Hai.. n-ai vazut Vecinica. Salciile de pe mal isi scuturasera toate frunzele. N-ai vazut pe randunica?" Dar furnica ii raspunse fara sa se opreasca «din drum: . iar vrabiuta a zburat pana ia iaz la prietena ei broscuta.. Vrabiuta zbura mai repede.. 425 ..

Si randunica a plecat. randunica? . .. Oac-Oac! Mi-am facut o casuta in namolul din fundul lacului.. rindunico!" Apoi zbura repede spre cuib.Nu.. Te-am cautat peste tot si nu te-am gasit.Ba da. . în ascunzişul lui. nici viermisori.intrebara broscuta si vrabiuta.. : . n-am vazut-o! raspunse broscuta.Dar o sa mai vii? intreba vrabiuta.Am stat de vorba cu alte randunici.. Vrabiuta ciripi in urma randunicii: „Drum bun. si eu sunt. Vrabiuta era tare bucuroasa. pana la primavara. .Dar unde ai fost pana acum? intreba vrabiuta. Dar ce se aude? intreba broscuta.Cum? de ce plecati? . E asa de cald acolo! O sa dorm toata iarna.Sigur ca-o sa viu! la primavara.. se gindea cum sa pazeasca mai bine cuibul randunicii. stranse in stol. Un greieraş. Ce frig e afară! Dar. niste pasari! N-o fi si prietena noastra. şi-a făcut culcuş de iarnă sub o rădăcină bătrână de stejar şi aşteaptă să vină iarăşi primăvară. pe niste fire de telegraf si ne-am facut planul de drum. sa aiba si ea adapost peste iarna Ce mi-a povestit un greier mic de Magdalena Popa Sub pământul moale şi negru e întuneric beznă. . au zburat mai departe spre tarile calde. Păcat doar că e atât de singurel.. e bine.. Si cobori langa ele. ca sa-l deretice. . slăbuţ şi cenuşiu. Vara se joacă din zori până-n seară cu 426 . Aici nu mai gasim nici musculite.la te uita. aici. raspunse randunica. sus de tot si impreuna cu celelalte randunici. . S-a ridicat sus..N-avem ce manca la iarna.

Într-un suflet am alergat la stejarul cel stufos. sub care ne aflăm acum. îl zbârleşte vântul.Cine eşti? Vreo gâză ascunsă ca mine? . tare somn. n-am ce zice. Cu vioara ascunsă sub aripă m-am adăpostit repede sub o ciupercă . am trecut adesea pe lânga stejarul acesta şi am cunoscut-o pe mama ta. Deodată o voce slabă şi subţire îl strigă de undeva. frumoasă şi albastră. a zis greieraşul. Dar mama mi-a şoptit că dacă voi fi cuminte şi voi sta liniştită în pătucul meu. M-a gonit afară în ploaie. Astă vară când eu şi cu prietenii mei cântam de zor prin pădure. iar mama ta mi-a împrumutat cu drag umbreluţa ei albastră. Dacă ridici puţin puţin picioruşul drept şi-ţi chuleşti bine urechile. încât nici nu-mi 427 Sub ferigile semeţe din marginea luminişului. Să-ţi spun eu ce-i cu tine: acum nu eşti încă decât o biată sămânţă. roşie cu picăţele albe. Ce. greieraşul deschise deschise ochii mari şi căută să vadă cine-i vorbeşte. ca un clopoţel de culoarea cerului.dar ţi-ai găsit! N-a vrut să mă primească. Şi ce bună era! Mi-aduc aminte că mă prinsese odată o ploaie mare prin părţile astea. Dă-te la o parte. fiindcă nu ştiu nici eu. Mă invitaseră nişte prieteni la o nuntă şi trebuia să cânt în orchestră. după ce s-a gândit adânc şi a tuşit de câteva ori ca să-şi dreagă glasul. Nu vede nimic. din întuneric: . voi fi şi eu odată o floare ca ea. i-a răspuns firicelul de glas.Nu. S-a făcut mititel de tot în cotlonul lui şi a închis ochii. şi fluturi. gâzele pădurii: îl mângâie soarele. întrebă cu glasul lui subţire: . . şi în curând vine iarna.Să-ţi spun eu. Cică i-aş fi stricat pălăria cea mare. I-e somn. Greieraşul se săltă uşurel într-o parte şi cuărins de mirare şi de un fel de teamă parcă. Eram îmbrăcat de sărbătoare. s-ar putea să ne înţelegem.Sunt aici sub tine. toate locurile mai ferite erau ocupate de fel de fel de gâze . nu mă vezi? Mirat . . Frumoasă floare. Nu sunt gâză şi nici nu pot să spun cine sunt. îl spală roua. Zadarnic.Mă doare.prietenii lui. Acum e toamnă.

Dacă tu eşti copilul ei îmi vei face cea mai mare plăcere să-ţi fiu de folos. Urechiuşele lui fine auzeau un zgomot ciudat: i se părea că se petrece ceva. Ca o plapumă albă se aşternea neaua peste peste tot. mica sămânţă adormise. 428 . se scutură de praful carei acoperise aripile şi începu să privească în ele ca într-o oglindă. . ce bine era dacă-mi adunam de cu vară câte ceva de mâncare! N-aş mai fi atât de sărăcuţ! Noroc că m-am învăţat să rabd. nu duc lipsă de nimic. Stau liniştită la întuneric şi aştept. Întâi unul. dar nu ştia bine ce. După multe zile şi nopţi. simţi că îl gâdilă ceva sub picorul drept. Mama mi-a umplut sacul cu tot ce-a avut mai bun în camară şi acum. După multe zile şi nopţi veni şi iarna.Mă rog. cam cu necaz şi închise iarăţi ochii. un firicel subţire de apă se strecură printre rădăcinile stejarului stufos şi căzu drept pe spatele greieraşului adormit.. aşa mică cum sunt. apoi sute ţi mii căzură fulgii moi de zăpadă pe pământul negru.păsa de ploaie. Dar adesea mă întorceam aici. Deodată îsi aduse aminte că nu era singur prin părţile alea. s-o salut şi să-i cânt. Când văzu picăturile zglobii. mama matale nu ţi-a dat o desagă cu bunătăţi de tot felul? Uite eu n-am nici o grija.Ce o mai fi şi asta? se miră el cu glas grozav de răguşit. Nu zic.Hapciu! Strănută el şi se trezi de-a binelea. pe care şil trase repede şi cu spaimă la o parte. se întoarse de pe o parte pe alta şi deschise ochii un pic. Când s-a arătat din nou soarele. undeva sub el. Mă auzi? Nici un răspuns. Am de toate. Şi cum asculta aşa. i-am mulţumit frumos şi am plecat la nuntă. „Somnoroase mai sunt şi seminţele astea" îşi zise greieraşul. Dar se opri deodată mirat. Dar cum era întuneric şi linişte deplină. Înainte de a fi aflat de la greieruş cine era ea.Ce bine e! Ce căldură! mormăi el. Şi numaidecât se auzi. apoi mai mulţi. . Greieraşul cenuşiu se mişca încetinel în ascunzişul lui. care străluceau ca mărgăritarele în întuneric.Vorbăreţe mai sunt şi seminţele astea! Zise greieraşul. . dar nu ştia bine unde. glăsciorul firav al seminţei: . ca din depărtare.. . adormi şi el îndată.

puternic şi cald. Dă-te te rog la o parte că mă grăbesc.. puternic si cald. Mi-e aşa de drag încât sunt sigură că-l voi vedea în curând. străbate adâncurile. fără zgomot. şi într-o zi o să mă trezesc fără ele. fărâme de pământ negru şi printre ele se ivi un colţişor palid şi fraget. şopti glasul din pământ.Bună dimineaţa. încât numai un greieraş putea să o audă. îl cauţi. . nici eu nu ştiu cum am simţit că trebuie numaidecât să am o rădăcină. răspunse glasu.să caut ceva mare. .Bună dimineaţa. în căutare de apă. care mai văzuse îmtâmplânduse minuni de acestea. cum să-ţi spun? . e tulpina. dar nu tocmai ca ea. soarele.Poate. Căci în timp ce rădăcina îmi creşte în jos. că ai de toate. foarte curând. sfredelind anevoie pământul. cum spui mata. te-ai apucat de treabă? Nu ţi se pare că te-ai grăbit? Abia a început să se topească zăpada. Ce ruşine ar fi una ca asta pentru mine şi pentru tot neamul meu! De aceea mă grăbesc. Uf! Şi nu-i de loc uşor. Bunătăţile pe care mi le-a dat mama sunt pe sfârşite. Mă întrebi de ce? Fiindcă simt în mine un dor nou care mă îndeamnă. Ascultă-mă pe mine. mai este mult până la primăvară.Soarele! Scîrţîi isteţ greieraşul. cu care să-mi caut singură hrana. Şi zi. ca o şoaptă venită de departe. dar de fiecare dată i se părea că le vedea pentru întâia oară. un firicel proaspăt şi moale ca iarba. . Şi deodată se petrecu minunea: pământul se despică încet. . Greieraşul se retrase uşurel. E aşa cum spui tu: mare. care ascultă cu urechea la pământ să nu scape nici o vorbă din povestea firicelului palid. zâmbind cu bunătate. . Atunci aveam de toate şi nu mai doream nimic. îi răspunse el politicos. Apoi deodată.Ce-ar fi să te culci şi să mai dormi un pic? Parcă ziceai adineauri că nimic nu iţi lipseşte. El ştia că graba firicelului 429 . Greieraşul nostru era un greieraş bătrân. de o parte şi de alta căzură. nu mă mulţumesc cu atât şi mă înalţ tot mai sus.Aşa era atunci. şopti o voce atât de slabă. încet.

să nu râzi de mine. Ce m-aş face fără el? La căldura lui îmi gătesc mâncarea .. Dar curând o să fiu o tulpină. Stejarul tăcea. ca să mai doarmă puţin. şi se strânse iarăşi ghem. Când se trezi într-un târziu. ba apă. Îmi place clopotul acesta albastru pe care se plimbă soarele. Ţii minte ce palid eram sub pământ? Acum mă simt mult mai sănătos. era de-a binelea primăvară. .Dumneata erai? Şopti firicelul cu glas atât de slab. toate grozav de vesele şi grozav de harnice mărturisind bucuria şi munca primăverii! Uşurel. Printre atâtea cunoştinţe vechi descoperise şi una nouă: un firicel verde se înălţa spre lumină. iar acum primăvara era în toi.Bună ziua. Greieraşul privi cu plăcere toate acestea şi se pregăti să plece în căutarea tovarăşilor lui de joacă. o să am frunze şi.Iartă-mă. Soarele îmi prieşte grozav.. tare aş vrea să înfloresc. De unde ştia greieraşul treaba asta? Păi cum să nu ştie. ba tulpină. Ce încet creşte firul de iarbă. 430 . firav încă. când o rază aurie îl mângâiase pe aripioare şi-i luminase dintr-o dată ascunzişul?! Şi când îi venea zvon de mii de glasuri mici. Când am dat de soare m-am şi facut verde. cu un salt sprinten. Curioase mai sunt şi seminţele astea! Mormăi el. . în iarna aceasta dormise mai mult decât de obicei. mare şi puternic. şi ce cald! De fapt.Mi se pare că te cunosc. gata să înfrunte orice piedică în drumul lui către soare.nu se putea măsura cu graba lui. iar azi vrea tot felul de lucruri: ba rădăcină. Dar pe tulpina lui bătrână se plimbau neîncetat furnici şi alte gâze mici. Ţi-am ami auzit vocea. greieraşul cenuşiu.îmi trebuie mâncare multă. Vreau să am o floare ca un clopot. că nu-s decât un firicel. Văd că ai ştiut să te descurci. ba soare. încât dacă noi neam fi nimerit pe acolo n-am fi auzit nimic. te rog. însă ceva îl opri. iar culoarea ei să fie ca a cerului. . iar în vârful fiecărui lăstar de pe crengile lui groase stăteau mugurii gata să plesneacă. Ai crescut frumos! . dar nu am vreme: sunt grozav de ocupat. Ce frumos era. dar ce repede se mută din loc. apropriindu-se de el. . în mijlocul luminişului.Mai ieri spunea că nu-i trebuie nimic. dar viteaz. zise greieraşul. greieraşul îşi făcu loc printre pietricele şi frunze veştede şi ieşi la lumină.

prin locurile acelea era vară împlinită. sub pământ. Apoi plecă grăbit şi se pierdu în pădurea tânără. Dar era şi foarte isteţ şi îi plăcea să scotocească peste tot: intra în cele mai mici cotloane şi descoperea toate locurile unde putea găsi de mîncare. în jurul căreia roiau albinele şi fluturii. Când se întoarse din nou.. De fapt era un furnicuţ. în plus. Târziu. cît sînt ele de mici şi de fragile. . ascunsă în adânc în pământul negru. aproape că nu mi-ar veni a crede că din sămânţa aceea mică. ca un clopoţel. Şi cred că e tot atât de bună ca şi mama ei. Îl chema Nini şi era tare neastîmpărat. Dacă n-aş fi fost tot timpul cu ea. Stejarul cel bătrân dădea adăpost şi umbră unei lumi întregi de fel şi fel de vietăţi. greieraşul mi-a cântat pe struna lui subţire. Iar eu i-am spus-o lui Merişor şi v-am scris-o vouă. cu mii de membri şi că sînt foarte harnice şi ordonate. când mă căzneam să-i povestesc lui Merişor cum cresc florile din pământ. făcu greieraşul politicos şi salută adânc pânăla pământ firicelul subţirel şi harnic. el mai era şi foarte curios. Fiindcă furnicile. doar că. dragi copii. sînt nişte fiinţe foarte puternice. Toate aceste calităţi le avea şi Nini. într-o seară caldă. Furnica si lacrima din cer A fost odată ca niciodată o furnicuţă.Ce frumoasă e! îşi zise el. a crescut asemenea frumuseţe! Şi politicos cum e felul lui. greieraşul se aproprie să salute floarea albastră. Iar firicelul plăpând se ţinuse de cuvânt: greieraşul văzu cu bucurie floarea albastră. toată întâmplarea asta.Îţi urez să ţi se îndeplinească toate dorinţele. 431 . Tot despre furnici se mai ştie că au familii foarte mari. Şi să ştiţi că greieraşul nu minte niciodată şi că tot ce v-am spus este adevărul adevărat. se ştie. fiindcă era băieţel. furnicuţa noastră.

.. a căzut o picătură de apă. Era o lacrimă din ochiul unui om . S-a învîrtit el ce s-a învîrtit. ce mare scofală? Ce contează asta? Păi contează.dar.ce se-aude. dar tot n-a găsit nimic de băut în jur..ooooo! dar e chiar mare casa ta! Şi ce de bogăţii! Grămezi de grîu...cam sărată.. aşa că prietenul nostru s-a înfruptat în voie pînă spre seară. Nini a nimerit într-o mirişte deasă.Nu-i nimic! am să dorm afară – e vară. aşa că furnicuţul a descoperit deodată că înţelege şi vorbeşte perfect limba oamenilor.. de secară. Numai că soarele verii uscase pămîntul atît de mult..... după ce grîul strîns în stoguri a fost dus în hambar. cînd i s-a făcut sete.. că vara va fi lungă şi secetoasă... ba chiar a dansat puţin pe cîntecelul unui băiat care se întorcea cu vacile de la păscut. Dar mai erau destul boabe pentru o furnică.... asculta şoaptele de dragoste a doi tineri care stăteau într-o căpiţă la marginea satului...! Da.... Ei – o să ziceţi.aici...în vizuina asta uriaşă.. ...Unde..! ajutoooor! Dar cine să-i sară în ajutor bietului furnicuţ? Îşi pierduse orice speranţă cînd.aici.ajutor..sub pămînt. Una singură. de orz.sub pămînt. Înţelegea ce spuneau secerătorii.plînge cineva? Ei. fiindcă Nini a băut odată cu lacrima şi vraja care se naşte din durere.cam amară. e cald. ce bună e apa de ploaie.şi avea toată magia şi toată puterea suferinţei. cine plînge acolo? hei! unde eşti? ..? Ah.dar. ...asta nu e apă de ploaie! Nici nu era. Nini: Plouă! Mmm.Într-o zi. de deasupra.....! Sînt ale tale toate astea? Şi de ce eşti aşa de tristă? O fetiţă aşa de frumoasă şi aşa de supărată! Se poate una ca asta? 432 ... Dar încetul cu încetul s-a făcut noapte şi muşuroiul lui Nini s-a închis..! Uau! N-am mai văzut aşa ceva în viaţa mea...aici. încît nici un strop de apă nu se mai găsea prin preajmă..aici erai.. din cer. .Am să mor de sete. precis am să mor în deşertul ăsta.Aici.dar...

Ceea ce a şi făcut.. din prag. nu mai era nici urmă de cereale în vizuina uriaşului. Nini nu putea deschide poarta cea grea de stejar a vizuinii... a deschis uşa cu putere şi.de-aceea plîng. mătuşile.Ce. Nu mai plîngea. rupt de foame şi convins că o va mînca pe fetiţă..nu mă poţi elibera? Nu poţi deschide poarta asta grea? Deşi era puternică. Au intrat pe sub poartă în linişte şi au început să separe grîul de ovăz şi de secară. exact ca un bătrîn sfătos şi înţelept: 433 Repede! Scularea! Toată lumea! Tu-tu-tu-tu! (Cîntă din trîmbiţă) .Deschideţi! Deschideţi repede! . Acum e plecat la maică-sa. rîdea în hohote de fericire! Numai Nini.Bine dar asta o să-ţi ia şase luni! Şi tu eşti doar o fetiţă! Imposibil! .Da.ce vrei? Nini. . Dar putea să se strecoare pe dedesubt. cele trei milioane de furnici care erau fraţii şi surorile.. De uimire şi de ciudă inima lui cea neagră a pleznit pe loc şi el s-a prăbuşit mort în pragul uşii. Sub razele reci ale lunii. dînd fuga la muşuroiul unde dormea familia lui cea mare. tu eşti. Încetul cu încetul. Toată tevatura asta n-a durat nici pe departe aşa mult pe cît v-aţi putea imagina.. unul cîte unul. mătuşile şi verişoarele lui Nini sforăiau de zor. atîta doar că în zori. Cînd căpcăunul a ajuns acasă. în soarele care se ridica vesel pe cer. treceau fiecare bob pe sub poartă.? ce zbieri aşa? Hai intră şi bagă-te-n pat.Nu e casa mea! Aici locuieşte căpcăunul Aldebaran. ce să vezi? n-a mai găsit nimic din ce lăsase acasă. Dar e drept că aveau un stil foarte original. n-a mai rămas nimic. dar cînd se-ntoarce o să mă mănînce dacă nu aleg grîul de secară şi de ovăz pînă la ivirea zorilor! .. că scoli tot muşuroiul.. Dar fetiţa a sărit peste căpcăunul mort şi a fugit afară. unchii şi bunicii. pînă cînd din grămezile uriaşe de boabe preţioase. verii. i-a încolonat pe toţi şi i-a pus să mărşăluiască spre vizuina căpcăunului. Pe măsură ce le separau. gîndea cu voce tare.. Repede! Aşa a sculat Nini tot muşuroiul.

. livezi coapte şi furtuni de praf. nu erau patru anotimpuri. Împăratul. de oameni care nu se duşmăneau. care dormea în fiecare după-masă. ploi torenţiale. Soarele strălucea neobosit. în timpul anului. fără să ţi se pară nimic neobişnuit în asta. răspîndind peste întreaga natură o lumină călduţă. Aceste multe stări ale vremii erau toate copiii împăratului.. Găseai alături. Într-o după-masă. ci şi multe altele.. încetul cu încetul.a fost odată. Era o noapte neagră.. darnic şi înţelegător. care se numea. ştiind că trebuie să crească mare – deci. Pe atunci. Se făcea că cerul veşnic luminat al împărăţiei sale s-a întunecat brusc. după cum îţi era dorinţa.Împăratul Timp. ci unul singur.Nini: Ce ciudat! Uite cum o lacrimă. Nu se mai vedea nimic în jur. Primii au venit băieţii cei mari care. într-o vreme îndepărtată. Plantele şi animalele au început atunci să îngheţe. fără supărare sau ceartă. El stăpînea tot pămîntul şi era bun şi blînd. în care le întîlneai pe toate patru. nici măcar vreun licurici nu se zărea prin întunecimea grea ca de smoală. copaci în floare şi cîmpii acoperite de zăpadă. o simplă lacrimă. Şi nu numai pe cele patru pe care le cunoaştem acum. care dormea – vedeţi bine că era un împărat cuminte. dar în aer se simţea frigul pătrunzător. a fost odată dragi copii. din ce în ce mai pătrunzător. Împăratul Timp şi-a chemat copiii în ajutor. azi necunoscute nouă. nici măcar din auzite. Speriat. fiecare cu domeniul lui. cînd pămîntul era plin de animale care nu se mîncau între ele. cu răsuflarea lor 434 . un împărat.. Trăiau în bună înţelegere. poate salva viaţa unui om! Povestea anotimpului uitat A fost odată ca niciodată. care îi făcea pe toţi să fie mereu bine dispuşi.. într-o după-masă Împăratul avu un vis ciudat.

luîndu-şi rămas bun de la ei. cu mare greu. au dezgheţat pămîntul. iar Ploaia Caldă . Imaginile pe care le visase nu-i mai ieşeau din minte. Iar Soarele s-a iţit printre nori şi lumina a început să pătrundă printre crengile copacilor. care au adus Soarele de-a binelea pe cer şi au încălzit lumea. iar copiii lui au luat în stăpînire lumea. . Trăiau de prea multă vreme în acelaşi anotimp. Împăratul îşi privi împărăţia şi căzu pe gînduri. Îmbelşugarea. care au cufundat împărăţia într-un somn binefăcător şi au acoperit-o cu o haină albă de zăpadă.Furtuna. Leii năpîrliseră şi nu mai aveau colţi. Peştii stăteau pe fundul apelor şi nu se mai distrau deloc străbătînd mările şi oceanele. Mai doarme încă şi azi. Pe urmă au venit fetele cele frumoase ale Împăratului. Înmugurirea trezeşte pomii. îşi numi copiii pe rînd: Rodnicia. Pînă şi albastrul cerului părea lipsit de sens. în lumină şi căldură. veţi fi Primăvara. 435 Iarna grea.proaspătă. Că păreau foarte plictisiţi. Împăratul luă o hotărîre: avea să facă aşa după cum visase. Se uită cu atenţie la copaci şi animale şi observă că erau cu toţii foarte obosiţi. vînturile de la miazăzi şi miazănoapte dormeau şi doar sforăitul lor mai stîrnea uneori nisipul deşertului. le spuse el celor mai mari. La sfîrşit. tu – Ploaia Caldă. Trezit din somn. Şi atunci. Tu vei fi Boarea. De atunci Primăvara ne întîmpină cu bucurie. Rodnicia. Împăratul Timp se cufundă în vis. Ei sînt Cele Patru Anotimpuri. tu. Voi – Vara. au apărut fetele leneşe şi adormite. trezindu-ne din dezgheaţă apele şi cheamă animalele afară. după ce îi învesti pe fiecare cu cîte o haină aleasă.Voi. La sfîrşit. fiindcă de multă vreme nu mai aveau ce sfîşia. Şi tot aşa. decolorat şi palid. Chemîndu-şi copiii. Apoi vine Vara: Arşiţa fuge despletită pe cîmpii şi zoreşte plantele să crească. Apoi au venit din nou băieţii – mai mici – care au făcut pămîntul să rodească. Tu vei fi Arşiţa. tu vei fi Înmugurirea. Zăpada. Boarea alungă zăpezile. le mîngîie tulpinile verzi şi le cîntă despre sosirea fratelui ei. Crivăţul. îi împărţi în patru grupuri. iar tu – Mirosul Adormitor al Nopţilor de Vară.

Febrili. Şi atunci omul ăla rău rîdea şi se bucura. Îi plăcea să se uite la oameni şi să comenteze tot timpul. toţi se pregătesc să primească alaiul sfîrşitului de An. În sfîrşit. munţilor şi cîmpiilor şi dezleagă băierile Cerului cu braţele lor albe. Plutesc deasupra oraşelor. dar n-aveau încotro: pe-acolo mergea drumul şi n-aveau cum să-l ocolească. Cum vedea o femeie mai urîtă sau un bărbat cu burtă sau chelie. Omul cel rau Era odată un om foarte rău care avea o barbă lungă de care se tot împiedica atunci cînd mergea. Într-o zi a găsit un scăunel la marginea drumului. iar sora lor mai bătrînă. Roua măruntă cuprinde Pămîntul şi împrospătează răsuflarea celor arşi de sete. s-a aşezat pe el şi nu s-a mai ridicat. Deşi era aşa de rău. fiindcă era bătrîn şi oamenilor le era milă de el. Ei.Furtuna face oamenii să rîdă şi să plîngă. îi ajunge din urmă. Deja oamenilor le era frică de el. iar Cerul Înstelat alungă norii în nopţile senine şi aduce cu el mirosul proaspăt al florilor. vajnicii vestitori ai Iernii gonesc berzele spre alte ţări şi le aduc în săniile lor grele pe fetele adormite ale Împăratului Timp. să le spună mici porcărele ca să-i supere. le striga urîto! sau burtosule! sau chelule! şi îi plăcea foarte mult să-i vadă nefericiţi. a încercat el. fiindcă era un copil perfect. N-avea nici un defect. Burniţa. Odată a trecut pe-acolo un copil şi omul cel rău nu i-a spus nimic. iar ceilalţi erau supăraţi şi furioşi. de exemplu drăguţule! sau minune mică! sau ce frumoasă e viaţa! dar i se părea 436 . scuturîndu-şi pletele de fulgii uşori de nea. Dar nu lua niciodată bătaie. Dar stăpînul şi tatăl lor a rămas şi astăzi tot Împăratul Timp. nimic de care să poţi rîde. Toamna e adusă de Prinţesa Îmbelşugare şi Prinţul Rodnicie. nu-i vorbă să spună ceva. care îngheaţă aerul cu privirea lor rece de pe altă lume.

s-a aşezat pe el şi nu s-a mai ridicat. dar n-aveau încotro: pe-acolo mergea drumul şi n-aveau cum să-l ocolească.aiurea să zică aşa ceva. N-a mai fost în stare 437 . Iar omul cel rău a amuţit. N-avea nici un defect. Aşa că s-a hotărît să fie bun. iar ceilalţi erau supăraţi şi furioşi. N-a trecut mult timp şi omul cel rău n-a mai vrut să fie rău. Îi plăcea să se uite la oameni şi să comenteze tot timpul. fiindcă era un copil perfect. după care a trecut mai departe. ca toţi ceilalţi. Simţea aşa. Ei. să le spună mici porcărele ca să-i supere. Deşi era aşa de rău. le striga urîto! sau burtosule! sau chelule! şi îi plăcea foarte mult să-i vadă nefericiţi. S-a uitat puţin într-o oglinjoară de buzunar pe care-o avea la el tot timpul şi s-a întrebat ce-o fi văzut copilul ăla la el de l-a privit aşa de lung. Într-o zi a găsit un scăunel la marginea drumului. nimic de care să poţi rîde. Iar omul cel rău a amuţit. Iar scăunelul a rămas gol acolo. Copilul avea nişte ochi foarte limpezi şi s-a uitat lung la omul cel rău. după care a trecut mai departe. Deja oamenilor le era frică de el. Odată a trecut pe-acolo un copil şi omul cel rău nu i-a spus nimic. Şi atunci omul ăla rău rîdea şi se bucura. Copilul avea nişte ochi foarte limpezi şi s-a uitat lung la omul cel rău. a încercat el. fiindcă era bătrîn şi oamenilor le era milă de el. Era aproape un copil. Aşa că a plecat şi el pe drum. fiindcă nu era nimic de rîs în asta şi nimeni nu s-ar fi supărat. Şi-a tăiat barba cea lungă şi a descoperit că nu era aşa de bătrîn pe cît crezuse. Dar nu lua niciodată bătaie. Cum vedea o femeie mai urîtă sau un bărbat cu burtă sau chelie. fiindcă nu era nimic de rîs în asta şi nimeni nu s-ar fi supărat. nu-i vorbă să spună ceva. N-a mai fost în stare să scoată un sunet multă vreme. de exemplu drăguţule! sau minune mică! sau ce frumoasă e viaţa! dar i se părea aiurea să zică aşa ceva. Era odată un om foarte rău care avea o barbă lungă de care se tot împiedica atunci cînd mergea. la marginea drumului. o plictiseală mare şi nici o plăcere cînd se uita la oamenii ăia care treceau pe drum.

Neprimind nici un răspuns. într-o noapte când s-a speriat de fulger şi s-a ascuns sub prima plapumă ieşită în cale. aşa cum aţi ghicit.să scoată un sunet multă vreme. S-a uitat puţin într-o oglinjoară de buzunar pe care-o avea la el tot timpul şi s-a întrebat ce-o fi văzut copilul ăla la el de l-a privit aşa de lung. Povestea omului lenes care avea un arici trist A fost odată ca niciodată. la marginea drumului. Ei bine. Dacă stăm şi ne gândim bine. ci şi-a cerut iertare în fiecare dimineaţă. însă omul nostru a rămas mut ca o balenă de pluş. Şi-a tăiat barba cea lungă şi a descoperit că nu era aşa de bătrîn pe cît crezuse. Iar scăunelul a rămas gol acolo. căci era atât de leneş încât nu răspundea niciodată când îl strigai. leneş fiind. Din câte se vorbeşte. Ionuţ sau Robert -. într-o ţară îndepărtată şi veselă. o plictiseală mare şi nici o plăcere cînd se uita la oamenii ăia care treceau pe drum. Însă numele lui nu contează. timp de câteva luni. nici nu s-a sinchisit de ţepii animalului dârdâind de frică. ariciul şi-a cerut sute de scuze. era unul din acei oameni căruia numele nu-i folosea la nimic. ca toţi ceilalţi. s-a întristat atât de tare. Era aproape un copil. Aşa că a plecat şi el pe drum. omul nostru se numea Mandache. alături de acea creatură minunată. care. În dimineaţa de după noaptea furtunii. îi puteai spune oricum – Pintilie. De fapt. Simţea aşa. Ariciul a crezut că în sfârşit întâlnise o fiinţă care îl iubeşte şi hotărî să-şi petreacă restul zilelor acolo. pentru fiecare ţep câte una. animalul ţepos nimerise în casa lui din greşeală. sub acea plapumă se afla chiar omul nostru. Bietul animăluţ nu s-a dat bătut. un om neînchipuit de leneş care avea un arici trist. Aşa că s-a hotărît să fie bun. pe care o căuta de o mie de ani. încât au 438 . N-a trecut mult timp şi omul cel rău n-a mai vrut să fie rău.

În cei şapte ani cât a stat ariciul în casa sa. s-a întristat la maxim şi i-au căzut şi ultimii ţepi. Au împărţit banii pe din două. Însă dându-şi seama ce spusese omul pe care îl slujea de aproape şapte ani. unul câte unul. s-a adunat o grămadă frumuşică de ţepi. spuneţi-i cum vreţi – îi păru foarte rău pentru vorbele sale nesăbuite. Mandache – sau Pintilie.început să-i cad[ ţepii. era cât pe ce să-l vâneze un motănoi. găinile fac ouă. Ionuţ. iar cam la două luni ieşi în curte să strige după arici. spre Paris. iar ariciul şi-a luat partea şi a pornit. Numai că. Ionuţ. iar acum. să-şi cumpere o perucă. încercând să meargă pentru prima dată după ani buni. care le-a călcat din întâmplare pragul. De obicei lui Mandache îi era atât de lene. În timp. pe care să le vândă la piaţă. Când într-o zi s-a aventurat până la fântână. S-a ridicat în fund şi a spus: . spuneţi-i cum vreţi – nu a vorbit decât o singură dată. ferindu-se mereu pe sub brusturi. Aşa ariciul nostru a rămas chel şi îi era o ruşine cumplită să iasă din casă. dar tu ariciule la ce eşti bun în casa omului? Ariciul a căzut de pe pervazul ferestrei de uimire. Dar asta e deja alta poveste. La vreo lună după plecarea micului animal. deodată. 439 . ori Robert. Dar nu a durat mult şi o femeie veselă. cumpără toţi ţepii pentru a face perii de păr şi piepteni.Vaca dă lapte. crezându-l şoarece. lui Mandache – sau Pintilie. pisica prinde şoareci. ori Robert. chiar în mijlocul casei. omul nostru a căzut într-o fântână. vorbise. încât nu închidea pleoapele când dormea şi nu ridica mâna să alunge muştele care i se aşezau pe nas.

pe banda de bagaje a unui aeroport dar a scăpat 440 . pinguinii. Dar când a venit taxiul şi a văzut ce era de cărat.. aurorele boreale şi eschimoşii şi s-a urcat în sanie să plece. Tata l-a înghesuit într-un sac mare de călătorie fiind astfel cel mai uriaş sac care a trecut vreodată necontrolat. A ajuns la Polul Nord şi s-a apucat de fotografiat iar în acest timp un urs polar îi tot dădea târcoale. vă rog. tata care s-a dus la Polul Nord să facă fotografii pentru că îi trebuiau pentru munca lui. da. Mircea si ursul polar -Mamă. ursul polar a trebuit ascuns bine. mama. apoi tata şi bagajul lui săltăreţ au ieşit din aeroport şi...O poveste cu tata. pentru gară. focile. e timpul să-mi spui o poveste! -Hm. ursul s-a cocoţat repede la spatele saniei şi s-a tot dus împreună cu tata până la cel mai apropiat aeroport. a întors fără să mai stea de vorbă. la aeroport. cu ursul polar şi cu tata care merge la ursul polar şi vine la Mircea. Mircea. -Un taxi... încât atunci când tata a terminat de fotografiat banchizele. -Ohh! A fost odată ca niciodată. gheţarii. cu trenul. În cele din urmă o căruţă cu cai a oprit şi l-a luat pe tata şi pe ursul polar şi i-a dus cu chiu cu vai până acasă. cu avionul supersonic şi în cele din urmă cu o sanie trasă de douăzeci de câini Husky. Tata se uita cum sosea bagajul şi se gândea cum îl va ridica dar acesta a făcut un salt jos.. aşa e! Cu ce să fie povestea? -Cu tata. mama.. Tata a mers cu autobuzul.. Drumul înapoi cu ursul polar a fost mai greu. a fost. Aşa de mult s-a împrietenit ursul cu tata. că nu era lăsat să urce în avion.

au intrat în casă. -Alo. nici nu mai era aşa de dreaptă. l-a sunat mama pe tata. Din casă. vreun vârtej care trece prin baltă şi-i toarnă la noi în curte.s-a plimbat adulmecând prin casă.. apoi s-a oprit lângă frigider – îi era oarecum cunoscut . Vecinii se uitau prin gard şi se întrebau oare ce a adus vecinul din străinătate. uite ce bagaj mare.. -Pentru uuurs? -Întocmai. -Cât? -Păi peşte cam o sută de kile şi frişcă şi lapte cât de mult şi un congelator mare în care să încapă. pe măsuţa acoperită cu zăpadă. A scos sertarul. tata zâmbea enigmatic.. Şi nici mama nu se pierdea aşa de uşor: -Da. s-a aşezat cu el într-un colţ şi a început să lingă. Dar de data asta nimic. un sertar plin cu peşti congelaţi. linişte şi tăcere. să faci bine să mergi să cumperi peşte. 441 .. să sugă şi să clefăie peştele. a scos din el frişca şi laptele şi le-a băut.. A găsit compartimentul de dedesubt. frişcă şi lapte din cel mai gras...Odată ajunşi acasă. nici o mişcare. de abia aşteptau să fie poftiţi să vadă. mai bine zis turnat pe gât şi a continuat să adulmece cutia rece care piuia pentru că-i creştea temperatura.l-a deschis. se zgâlţâiau uşile şi ferestrele. Ursul polar . ar fi cea mai bună soluţie dar acum bălţile sunt îngheţate. Vecinii au bătut în uşă să întrebe de sănătate dar mama le-a dus cafelele în grădină. apoi a lins bine şi sertarul şi l-a aruncat cât colo. mama era foarte ocupată iar băieţelul scotea chiote şi de multe ori se auzea o gălăgie de nedescris. parcă toată casa sălta. ce crezi că o să mănânce amicul tău de la Polul Nord? Sau vrei să ne mănânce pe noi? Tata nu se pierdea niciodată cu firea: -Cel mai bine ar fi să plouă cu peşte.. mai ales că tata era foarte prietenos şi casa le era deschisă tot timpul.

tata a privit congelatorul cel uriaş . vecine. -Douăzeci.. o sticlă. Mircea trecea când la vecina din dreapta. nu mai duce laptele la centru că ţi-l cumpăr eu! -Păi. având înşirate în faţă vreo cinci sticle cu lapte amestecat cu frişcă: doi peşti. să nu se încălzească. doi peşti. plină cu peşti şi câţiva litri de frişcă şi. adică la Polul Nord. pe o banchiză. şi puţin mai încolo. Într-o zi. -Ce afaceri face vecinul cu laptele nostru? De când a fost la Polul Nord sunt cu toţii aşa de ciudaţi! Iar ursul stătea cu sertarul cu peşti în braţe şi lingea.. Se vede ca merge zilnic la sală. o jumătate de sticlă. la masă. cioc! cioc! în dreapta: . Tata şi amicul lui cel alb s-au pregătit de călătorie dar de data asta au mers cu ajutorul unei asociaţii pentru ocrotirea animalelor care le-a trimis un camion.gol şi i-a zis ursului polar: -Hai băiatule. tata cu mama şi cu Mircea mâncau pâine cu sare şi cu roşii. nu mai duce laptele la centru‘. Apoi mâncarea s-a terminat. când la cea din stânga şi adulmeca oalele de pe plită. înapoi! Ursul. pentru că urşii polari au un strat gros de grăsime sub blană şi se încălzesc mult dacă aleargă. vecine.Bună ziua. prilej cu care a făcut alte fotografii. uşurel.Tata a sosit cu o ladă frigorifică uriaşă. vecine. vorbeau prietenele ei. Ursul stătea şi lingea frigiderul gol şi se uita cu jale la tata când intra în casă. iarna era pe sfârşite şi primăvara avea să fie greu de îndurat. vecine! -S-a făcut! Apoi cei doi vecini îşi uneau căciulile pe la porţi. zece litri. sper s-ajungă. iar câinele trebuia să-l păzească. Tata l-a însoţit ca să se asigure că ajunge cu bine şi l-a lăsat aolo unde l-a întâlnit. Ele îl pofteau la masă şi se mirau cât era de flămând iar mama avea o siluetă de invidiat. Noaptea ieşeau să plimbe ursul. 442 . ţi-l cumpăr eu! -Douăzeci de litri pe zi. ce să facă. sugea şi clefăia de zor. Cioc! Cioc! în stânga: -Bună ziua.

Păpădina ajunse fată de măritat.. Păpădina stătea într-un cerc de oaspeţi. cu umeri goi. Într-o zi. Şi nu apucă bine tatăl ei. la o serbare. dragostea ei pentru păpuşi mergea până acolo încât îşi dorea să fie şi ea păpuşă! Avea o mulţime de păpuşi. pieptănându-le şi croindu-le rochii şi jachete. Când un prinţ o vedea înaintând în rochia ei din dantele. să dea sfoară în ţară că vrea să-şi mărite fata. cu faţa ca de ceară şi părul pieptănat într-o mulţime de cozi până în pământ. Dar când Păpădina cădea pe un scaun ţeapănă. cu Mircea şi cu mama! Şi aşa a şi făcut. nu-şi dădea seama că acolo se afla şi o fată în carne şi oase. auriu care îi atrăsese 443 . rostea o mulţime de vorbe de duh. dintre care multe erau făcute chiar de ea şi îşi petrecea vremea modelând figurine de lut sau de ceară. împăratul. prinţul îşi aducea aminte de nişte treburi grabnice şi-şi scurta vizita. astfel încât dacă cineva intra atunci în odaia ei. între păpuşi. şi mai însufleţită ca de obicei. ţinându-şi braţele cu palmele în sus. la care împăratul dădea mulţumit din cap. se duse la masă şi scoase de pe o tipsie. Dragostea Papadinei A fost odată ca niciodată o prinţesă care se numea Păpădina. dintr-o grămadă de fructe. l-a pus în traistă şi i-a zis: -Am să-l mănânc acasă. Ei. când se ridică brusc.. fără vreo legătură cu ce se discuta. Păpădinei îi plăcea foarte mult să se joace cu păpuşile. apoi i-a adus unul şi tatei. Iar când obosea. a înhăţat un peşte şi l-a înfulecat. privind pe lângă el şi surâzând enigmatic. şi tot jucându-se cu păpuşile. Tata i-a mulţumit. punându-le cosiţe. spre disperarea împăratului. aproape argintii de blonde ce erau. holba ochii iar gura începea să i se sprijine de urechi.Ursul a sărit în ocean. că şi începură să pice peţitorii. se aşeza pe divanul ei. şi stătea ceasuri întregi nemişcată. un bostan mic. Numai că nu doar îi plăcea să se joace cu păpuşile.

. Îi dete numele Aurin şi îl aşeză între celelalte păpuşi. Într-o dimineaţă. când o ceată de prinţi urcară scările încărcaţi cu daruri pentru Păpădina. spuneau alţii. merse la o vrăjitoare vestită şi o rugă să-l transforme pe Aurin într-un prinţ în carne şi oase pentru ca Păpădina să se poată mărita cu el.. Păpădina îl privi cu atenţie şi simţi dragostea pentru prinţul din ceară ieşindu-i prin vârfurile degetelor ei vrăjite ca nişte lujeri lungi de bostan. şi întregind-o cu ceară de acelaşi auriu palid. Era cea mai izbutită păpuşă pe care o făcuseră vreodată mâinile ei atât de iscusite. Noaptea. Iar când veneau peţitorii ieşea la dânşii cu Aurin în braţe. pe stâlpi şi pe turnuri. deşi e fată de măritat încă se joacă cu păpuşile. castelul era bântuit de umbre lungi cu capete rotunde care se iţeau prin locurile mai întunecate. astfel că a doua zi întregul castel era plin de lujeri şi flori de bostan. şi vorbea cu ei – sau mai bine zis tăcea cu ei – admirându-şi păpuşa. -Păpădina. îi lăsară în pace. iar dimineaţa câte un dregător se trezea şi se întreba de ce îşi simte gâtul aşa de ţeapăn şi îşi dădea seama că dormise cu capul pe un bostan în loc de pernă. Când fu gata era un prinţişor tare nostim şi care arăta ca viu numai că nu se putea mişca.atenţia. doar fructele rostogolindu-se în urma ei. Păpădina cosea până târziu în patul ei plin cu păpuşi cu Aurin lângă ea. şi neştiind ce să facă să o vadă fericită. împăratul şi mai mulţi curteni se treziră că purtau pe cap bostani în loc de turbane iar în altă zi. o mulţime de bostani se rostogoliră spre ei dându-i de-a berbeleacul până afară din castel. încolăcindu-se pe baldachin. Ieşi cu bostanul în mână fără să scoată un cuvânt. Împăratul îşi iubea foarte mult fiica. înveselindu-l. 444 . Împăratul şi dregătorii se mirară cum de crescuseră aşa de iute şi se gândiră să-i dea jos dar văzând că florile luminau noaptea ca nişte lămpi şi decorau frumos castelul. pe mobile şi pe balustrade. -Păpădina e îndrăgostită de o păpuşă! spuneau unii. În castel începură a se întâmpla lucruri ciudate. Merse în odaia ei pipăind îngândurată bostanul şi se apucă să facă o păpuşă pornind de la acel bostan care îi era capul. în tăcerea îngheţată care se lăsase.

Cele două păpuşi prinseră o viaţă a lor. uscate şi încârligate căzură pe spate şi se transformară în păpuşi împreună cu împăratul şi toată curtea. sări cât colo şi ţipă: -Iaaaaah! O păpuşă. Împăratul merse iar la vrăjitoarea cea vestită. noaptea ele se mişcau şi vorbeau.. pentru că păpuşile nu îmbătrânesc .. El o pofti pe vrăjitoare chiar în castel pentru a-şi face treaba în siguranţă. la locul lui şi în care nu a mai intrat nimeni. uscată şi răsucită. apoi ieşi şi culese în toiul nopţii o mulţime de buruieni şi aduse zece pisici negre pe care le aşeză în cerc în jurul ei. Cele treizeci de vrăjitoare înfiorătoare. Iar Păpădina şi dragostea ei. vrăjitoarea cea vestită. îl umplu cu apă.Când auzi una ca asta. 445 .în odaia lor cu păpuşi. Dar în curând un şoarece trecu pe acolo adulmecând fiertura din ceaun şi o pisică sau două se luară după el. să miorlăie câtă vreme îşi va face vrăjile. deoarece localnicii se temeau să nu se lipească vreo vrajă de ei şi să împărtăşească aceeaşi soartă. din castelul cu păpuşi care a rămas acolo. Le puse pe pisici să privească toate o dată la lemne iar focul se aprinse de la ochii lor. un iepure trecu prin preajmă şi un dulău fugi după dânsul. zici? Hi! hi! Vrei să-ţi măriţi fata cu o păpuşă? Hi! hi! Aşa am să fac! Vrăjitoarea puse ceaunul pe pirostrii. Totul merse cum trebuia dar pe la mijloc nu se ştie cum şi de unde. Prinţesa se transformă într-o păpuşă care stătea faţă în faţă cu Aurin ţinându-se de mâini. Aurin au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi – deşi nu ştiu dacă ar fi potrivit să zic aşa. De data aceasta ea strânse în jurul ceaunului treizeci de vrăjitoare înfiorătoare. Vrăjitoarea îi promise împăratului că va face vrăji până când prinţesa Păpădina va reveni la vechea ei înfăţişare şi împăratul se linişti întrucâtva. care mai de care mai uscată şi mai încârligată şi totul merse bine dar spre sfârşit un bostan se desprinse de sus de pe un vrej şi căzu în ceaun împroşcându-le cu fiertură clocotită. Ea prinse de data aceasta douăzeci de dulăi negri şi răi şi îi puse în cerc. niciodată.

apoi luă mătura de nuiele. sub supravegherea unui om de-al casei. în pădure. Deodată o fetiţă strigă: Vine! şi toţi se repeziră la ferestre iar Bucle în Vârtej ieşi la post cu mătura. Venea o sanie cu o lumină galbenă. Aveau un obicei vechi. Primul copil sosit a fost o fetiţă căruia i se spunea Bucle-în-Vârtej. unde erau aduşi de părinţii lor şi lăsaţi singuri să îl aştepte pe Moş Crăciun. 446 . şi puse un disc cu muzică veselă la un patefon (cu baterii). Moş Crăciun! Iar Moş Crăciun le spuse dându-se jos din sanie: -Bine v-am găsit. deoarece nu putea să stea locului nici două secunde. Ea aprinse împreună cu omul candelele şi lumânările. fascinantă şi molipsitoare. Copiii dădură buzna afară în întâmpinarea Moşului şi strigară: -Bine ai venit. trasă de un şir lung de reni. într-un orăşel cocoţat pe un deal. „Vi-ne Mo-şul!‖ cânta o fetiţă iar Bucle-în-Vârtej cântă sărind ca o minge: „Vine moşul cu nasul roşu!‖. de măturat zăpada şi se aşeză la intrare dansând cu mătura (cu nuielele în sus) pentru a-i pe supraveghea pe copii să-şi cureţe ghetele de zăpadă de ştergătorul de fier. Acum. Începu să ţopăie împreună cu omul. copiii petreceau această seară într-un conac aflat la mai mulţi kilometri în afara oraşului. oaspeţii cei mici sosiseră aproape toţi iar Bucle-în-Vârtej intrase în casă şi ţopăia de la un copil la altul. dragii Moşului! Copiii începură să numere renii. învăluindu-i cu o obrăznicie a ei.Un copil s-a asezat pe scaunul lui Mos Craciun Povestea aceasta a avut loc într-o seară de Crăciun. Imediat câţiva băieţei o imitară. înconjurat de păduri.

Iar când renii cu copii în spate începură să urce scările. nu se poate. de ce să nu fie voie? Urcaţi dragii moşului! Şi îi ajută să se urce pe spinările renilor iar renii porniră cu copiii şi până să intre în casă făcură nişte ocoluri largi prin pădure.. pe deasupra candelelor luceau o mulţime de ochi curioşi. În acest timp Bucle-în-Vârtej rămăsese în capul scărilor. păi Bucle-în-Vârtej care de obicei se aşeza pe scaunul Moşului pentru a-l pune în încurcătură. între jeţurile mai mici ale copiilor şi care din spate părea a fi gol. cu pinteni cu steluţe care scăpărau. draga moşului. Iar fetiţa bătea din palme şi striga: -Iată un Moş Crăciun care mătură! Şi care a venit cu reni! E ceva nou! . Ura! Ce de reni! strigă un băieţel şi se cocoţă în spinarea unui ren.. rezemată în măturoi şi uluită... Nu e voie! strigă un altul şi-l trase jos dar Moş Crăciun zise deshămând renii. îi mătură de zăpadă pe copite şi ghete. iar la ferestre.. fie întrebându-l unde-i 447 . Moş Crăciun. Avea o pelerină roşie. când. Moş Crăciun o luă şi mătură scările de zăpadă. care se afla chiar în mijloc. cine credeţi.Ha ha! Şi pentru mine e ceva nou o fetiţă care mă aşteaptă gătită cu rochie de catifea şi cu un măturoi. să ştii că mă şterg pe picioare! -Ştii... -Unii oameni da.-Uraaa! Moş Crăciun a venit cu douăzeci şi şase de reni! strigă o fetiţă iar omul îşi spuse uimit: Ce recuzită! Oare cine să fi aranjat asta? Poate noul primar. Copiii se aşezară pe scaunele lor iar renii se aşezară între copii. în jeţ era. în timp ce omul se agita: Lasă. dar Moş Crăciun nu.Oh. Moş Crăciun se opri şi spuse: -Poţi să intri şi tu. De după uşă se iţeau mai multe capete de copii şi reni. unii oameni mai uită! rosti ea. apoi îl privi pe moş şi pe om care veneau cărând de sac. lungă până în pământ şi cizme tot roşii. . -He he. ce cale lungă! Apoi se duse să se aşeze într-un jeţ mare. îmi dai puţin mătura? Bucle-înVârtej îi întinse mătura. Moş Crăciun lăsă mătura apoi se şterse pe ştergătorul de fier.. Se duse la foc şi-şi frecă puţin mâinile. Moş Crăciun intră cu omul şi cu sacul.

s-a mai pomenit? .. Observase că moşii aveau nasurile cam roşii când veneau la ei. şi vocea lui suna în toată casa şi parcă venea şi de afară.. dacă nu i s-au pierdut cumva prin pădure şi n-ar avea nevoie de o mână de ajutor să-i strângă.. nu le-ai împărţit deja daruri copiilor? -Nuu... un mecanism dinăuntrul ei. curioşi să audă cum se va descurca de data asta Bucle-în-Vârtej. spuse Moşul. Fetiţa simţi că ceva. oftă Moş Crăciun.Nuuuu! au răspuns copiii. Fetiţa îşi dădu seama şi făcu pe grozava: -Ei. fie dacă nu ar vrea o căciuliţă pentru nas că i-ar face una cadou. oare eu ce mai caut aici? Copiii izbucniră în râs. mâinile i se încleştaseră în rochie iar ochii i se măreau într-o mirare mare. era înţepenit sau stricat dar nu voi să se dea bătută.sunt renii.. la fel ca la păpuşi. Moş Crăciun. Valentina Bucle-în-Vârtej.. mie să ştii că poţi să-mi mărturiseşti orice! 448 . ia te uită iarăşi paznicul cu măturoi.Bucle-în-Vârtej! strigară copiii. -Valentina! . Văd că Moş Crăciun a sosit deja....spune-mi te rog cum te cheamă întâi. izbucni aproape plângând: -Moş Crăciun. din pădure. până şi buclele i se răsuceau tot mai mult. îţi spun ceva dar să nu te superi!. nu am avut de unde să le dau daruri.. păi Moş Crăciun fără daruri. m-am gândit să-ţi ţin locul până vii! -Ahaa.. Bucle-în-Vârtej stătea faţă în faţă cu Moşul acesta. şi altele asemenea. -Cum aşa. să ştiu şi eu cu cine am onoarea... -Aha... dar dacă te-ai gândit să-mi ţii locul... cine îmi ţine locul. -Nu mă supăr.. îl privea iar trupul ei mic se strângea şi parcă se făcea şi mai mic. -Auzi? Auzi ce zic ei? Valentina se gândi să spună ce daruri ar fi putut să le dea copiilor dar simţi acel resort blocat înăuntrul ei ca pe o durere.. -Ia te uită. Acum.. Bucle-în-Vârtej!. Moş Crăciun.. apoi făcură linişte.

-Buuun.. -Auzi. aşa îmi place mie să mă distrez în seara asta. de unde..-Eu în fiecare an mă aşez pe scaunul lui Moş Crăciun. spuse unul din ei. adăugă şi celălalt. eşti un actor foarte bun iar renii o achiziţie nouă a grădinii zoologice! 449 . copiii nu ştiu că el nu-i adevărat dar eu ştiu. -Ahaa! Înţeleg! Tu spui că totul e o prefăcătorie! -Da! -Adică tu nu crezi că există Moş Crăciun! -Nu! -Voi copii.? Copiii mângâiau renii. zise Moş Crăciun. credeţi? -Daaa. -Aha. şi cine nu crede? Doi băieţei mai mărişori..... -Da.. draga moşului.. Dar de reni ce zici? Oare şi renii mei or fi tot actori? -Sunt foarte frumoşi.. şi eu susţin asta: eşti un actor! -De data asta au trimis un actor foarte bun. ştim! spuseră copiii. şi aşa de mulţi.. ce-i adevărat aici şi ce nu. -Ba da.... Ce credeţi voi? -Credem că eşti un actor.. ştii.. Ce. foarte siguri pe ei se ridicară în picioare: -Noi! -Aha. mă bucur că te gândeşti şi la asta. spuse Bucle-în-Vârtej. ca să-l iau puţin peste picior. ia să vedem noi.. La Polul Nord! -Da. trebuie să rămână cu visul lor. şopti Bucle-în-Vârtej. aşa de mulţi reni nu am văzut niciodată! Dar de unde.. Daaaa! -Cine crede să ridice mâna! Ridicară mâinile aproape toţi copiii. îmi pare rău că spun asta şi-i dezamăgesc pe copiii mai mici care nu trebuie să afle. neînduplecată... nu ştiţi unde trăiesc renii? se miră Moş Crăciun.. Nuuuu...

căluţi. Bineînţeles că şi omul primi un dar. Omul era uimit. 450 . Şi ce daruri erau în sacul Moşului!: patine. spunea o poezie. nu ai vrea să fii Moş Crăciun şi acum? -Eu. Văzută de afară. de la foc şi de la mulţimea candelelor şi lumânărilor aprinse. Iar cei câţiva trecători prin împrejurimi şi-au spus: ia te uită ce iluminaţie la conacul cel vechi. să fiu Moş Crăciun? -Vreiiii? înălţă Moşul pe „i‖ ca şi cum ar fi tras-o de bucle în sus. şi căciula şi o îmbrăcă. apoi copilul îl îmbrăţişa pe Moş Crăciun şi rămânea la el în braţe.. În curând. toate lucrurile din jur erau altfel. care treceau prin ferestre ajungând până departe în pădure. admise Moş Crăciun. cărţi cu poze colorate. cum Moş Crăciun se făcuse aşa de mare. şi ai vrut să-mi ţii locul până vin. spuse Bucle-în-Vârtej iar Moş Crăciun îşi scoase pelerina cea mare. în braţe. mingi. mai mari sau mai mici decât le vedea el sau decât i se păruseră lui. păpuşi mari cât fetiţele. argintii. roşie. fie şi aşa. -Da. Bucle-în-Vârtej fugi repede la oglindă şi văzu că hainele îi stăteau bine dar nu-şi dădu seama că se făcuseră pe măsura ei. creioane.-Bine. în cele două buzunare. urşii de pluş şi alte dihănii cu blăni de catifea au intrat şi ele în horă cu copiii.. copiii credeau că lumina venea de la brad. trei copii îi stăteau atârnaţi unul de altul în spinare şi un şir stăteau prinşi sub cingătoare şi aşa încărcat îi luă de mâini pe Bucle-în-Vârtej şi pe om şi începură să joace în jurul bradului. şiraguri de biscuiţi coloraţi şi de zahăr candel. casa era învăluită în jocuri de raze jucăuşe dar cei dinăuntru nu-şi dădeau seama. în cizme. maşini şi roboţi! Fiecare copil venea.. mă gândeam că dacă tot te-ai aşezat pe scaunul meu. Moş Crăciun se încărcă de copii pe umeri. Apoi Moş Crăciun şi fetiţa în roşu scoaseră darurile şi le împărţiră copiilor. sau cum copiii se făcuseră aşa de mici. Copiii erau atât de fericiţi încât din ei ţâşneau raze mari. Apoi Moş Crăciun i-a pus jos pe copii şi au jucat ţinându-se de mâini (muzica se revărsa din toată casa) iar păpuşile. ce efecte!. Uite..

în urma şirului de reni. hm! sania ducându-se aşa de iute că parcă nici nu atingea zăpada.. doar Bucle-în-Vârtej stătea nemişcată la geam. uşori. cu moş Crăciun.. Copiii dansau mai departe. -Numai tu eşti de vină că a plecat Moş Crăciun! -Da.... Ea fusese singura care văzuse.. O dată cu animalele s-au strecurat afară şi renii.. dacă ridicau braţele atingeau policandrul cel mare cu lumânări iar fetiţele atingeau tavanul cu vârfurile codiţelor. L-au căutat. lucru care le făcea foarte mare plăcere. când deodată un copil a constatat că Moş Crăciun nu mai era printre ei. eu nu am vrut să-l fac să plece... apoi cădeau încet jos. au ieşit afară. şi a plecat! 451 ..Animalele din pădure s-au trezit şi atrase de lumină au venit la ferestre... Copiii se strânseră în jurul ei. Nu se ştie cât au dansat astfel (în timp ce muzica se revărsa tot mai repede).. În agitaţia căutării lui Moş Crăciun... cu omul şi cu jucăriile. veveriţe.. Lacrimi mari curgeau pe faţa fetiţei... i-ai spus că e un actor. faţă în faţă cu câte o veveriţă sau un bursuc. în jurul bradului.. Ursul sărea şi până să ajungă jos făcea o tumbă. vulpi. din cauza ta a plecat! -Eu.. ba şi un urs.. Moş Crăciun şi Bucle-în-Vârtej au scos din sac daruri şi pentru ele. Vulpile îşi ţineau coada pe un braţ iar la braţul celălalt era un băieţel sau o fetiţă.. Copiii s-au speriat când au văzut ursul la geam dar Moş Crăciun le-a zis: -Ia veniţi şi voi înăuntru! Omul le-a deschis uşa şi animalele au intrat şi s-au prins şi ele în horă cu copiii. Copiii făceau nişte salturi mari. să vadă ce se întâmpla acolo? Iepuri. că nu există şi câte altele.. -Da şi l-ai pus să măture zăpada! -Numai o obraznică ca tine putea s-o facă! -Şi el s-a simţit jignit. cu braţele desfăcute sau cu rochiile învolburate. bursuci. nici sania cu reni nu mai era. mari şi rămâneau câte puţin în aer.. Animalele au ieşit săltând cu darurile către vizuinile lor. am vrut doar să ştiu cum e în locul lui! -Da. s-a simţit tratat fără respect.

l-a tras de hăinuţe şi a început cearta. sunt Moş Crăciun! . de hainele lui Moş Crăciun şi le aşeză pe un scaun..Şi eu vreau să fiu Moş Crăciun! strigă un alt băieţel..Sunt Moş Crăciun. să facă bine să se dezbrace şi să se îmbrace pe rând cu hainele moşului dar deodată copiii se opriră uitându-se unii la alţii.. apoi nu mai rezistă şi le trase pe el. -Ştiţi ce? zise Bucle-în-Vârtej. mereu sunt. Moş Crăciun e prea bun să se supere pe noi. -Ar fi bine să te dezbraci de hainele lui! Bucle-în-Vârtej se dezbrăcă. -Da. Toţi erau îmbrăcaţi în hainele lui Moş Crăciun! Împreună cu omul! S-au dus toţi în grup şi s-au privit în oglindă. dar eu cred că sunt.. eu zic că ar trebui să mergem să căutăm alţi copii care nu au primit daruri şi să le ducem din darurile noastre. Omul a venit repede şi a încercat să-i împace în timp ce ceilalţi copii ţipau că şi ei vor să fie Moş Crăciun.-Eu nu cred.. Am putea să schimbăm darurile între noi! -Ura! Ura! Aşa să facem! Copiii au schimbat darurile între ei. şi s-au jucat o vreme fiecare cu jucăriile celorlalţi. cui să-i dăm daruri? -Am o idee. mâine vom merge şi vom căuta în jurul nostru copii care nu au primit daruri. spuse un copil... Iar Bucle-în-Vârtej abia putu să vorbească: -Toţi suntem Moş Crăciun! -Şi acum ce facem? -Păi ce-a făcut şi Moş Crăciun! -Dar noi am primit daruri. Atunci un băieţel se duse şi se uită de aproape la hainele Moşului... Se duse la oglinda cea mare din mijlocul sălii şi începu să strige privindu-se: . dă-mi-le şi mie! Dar băieţelul îmbrăcat astfel nu a vrut să se dezbrace defel şi a fugit iar celălalt băiat a fugit după el. vom afla. zise un băieţel. cu siguranţă sunt copii care în seara asta nu au primit daruri. -Dar crezi că sunt copii care nu au primit daruri? -Nu ştiu.. ruşinată... 452 .

verde. Mare fusese mirarea părinţilor când s-au întors seara târziu să-i ducă acasă pe copii şi au auzit ce povesteau copiii.. şi a rămas aşa. era un om tăcut de felul lui şi mai ciudat.. cu ramuri mari de corcoduş roşu. Mare a fost surpriza lor când s-au întors acasă şi au văzut că în locul lor erau alte daruri. omul a strâns podoabele din brad şi a tras vasul în care stătea pomul. Oare cine să fi fost de şi-a jucat atât de bine rolul?. copiii aşa au făcut.. o aştepta omul.... Văzând-o înflorită. bradul prinsese rădăcini.. pădurarul i-a spus că asta se mai întâmplă uneori. există cu adevărat. omul se gândise să i-o aducă. înflorite. unde se aflau copii şi au întrebat lăsând fiecare câte un dar din darurile primite. în care fetiţa recunoscu mătura de nuiele. copiii nu au uitat niciodată seara aceea şi au înţeles un lucru: că Moş Crăciun există. fiecare din ei a fost Moş Crăciun! 453 .. Iar pe Bucle-în-Vârtej. să-l scoată afară dar n-a putut.. Dar cel mai mult s-a mirat chiar primarul care îl pusese pe un om de-al său să fie Moş Crăciun şi aflase că acesta se oprise în cârciuma de la marginea orăşelului să se încălzească puţin înainte de drum şi adormise sub masă. şi se înfipseseră în pământul de sub casă.Într-adevăr.. care trecuseră prin podea.. alţii au lăsat mai multe iar Bucle-în-Vârtej le-a lăsat pe toate. până în tavan. sau aşa părea.şi la fel şi ramurile de corcoduş roşu din casa fetiţei. După ce a trecut Crăciunul.. Indiferent cine fusese.. în ziua de Crăciun.. Dar omul privea bradul şi se întreba oare cine a fost? Apoi bradul a mai crescut o vreme.. A doua zi au mers prin casele din vecinătate. Plecă iar fetiţa fugi după el şi îl strânse în braţe.. brazii mai prind rădăcini. în ei! Şi toată viaţa lor.. în faţa casei ei.. şi acum i-o dete fetiţei neştiind ce să spună.

„Nu te speria... lui Negrilă i se făcu milă de bietul Pufuleţ şi îi spuse cu un mieunat prelung: „Te văd slăbit şi flămând. cel mai negru dintre motanii cartierului. Era un spectacol pe care el nu îl trăise până acum. iar Pufuleţ trebuise să îşi ia în piept viaţa sa de căţel. Eu sunt Negrilă. datorită blănii sale pufoase. vitrine pline de sclipici. negru şi fioros.. Dar amărăciunea îl năpădi când se gândi că el era doar un căţeluş orfan. Dar slăbit şi îngheţat de frig cum era... Ce vânt te aduce pe aici?‖ Pufuleţ îşi trase sufletul şi cu jumătate de lătrat spuse: „M-am pierdut.. Vino cu mine să te încălzeşti şi să mănânci ceva!‖ 454 . cutii împachetate în staniol cu fundă roşie. abătut şi flămând. căţeluşule?‖ îl întrebă motanul cel negru. Sunt Pufuleţ şi am rămas orfan. moşul nu le aduce niciodată nimic. Pufuleţ se sperie şi primul gând fu să fugă. „Ce faci.Poveste de craciun Primii fulgi de zăpadă nu începuseră încă să cadă. reci şi întunecate. iar căţeluşilor. Nu mai am unde să mă duc. nu mai putea să se mişte. Era Ajunul Crăciunului iar oamenii se grăbeau către case să îl aştepte pe moş. Îşi aminti de cele spuse de mama sa în urmă cu ceva vreme. şi Pufuleţ rămăsese singur pe străzile oraşului. ajunse într-o zonă mai întunecoasă. Şi cum mergea Pufuleţ aşa. Se plimba şi privea oarecum speriat la miile de luminiţe ce umpluseră oraşul: brazi împodobiţi cu tot felul de beculeţe. despre un moş bătrân care vine în fiecare an şi le aduce copiilor cadouri. Pufuleţ.. călcată de o maşină. aşa îi spusese mama sa. Mare îi fu spaima când dădu bot în bot cu un motan mare. în spatele unor blocuri gri... De abia mai putea sta pe lăbuţele sale de căţeluş orfan.. Nu mai mâncase nimic de vreo două zile iar frigul îl făcea să tremure fără oprire. Mama sa murise.‖ Văzându-l atât de speriat şi de slăbit. care mai de care mai colorate.

cu cinci perechi de reni venea spre ei iar în sania plină de cadouri.‖ Văzându-l speriat.. Moşul îl luă în braţe pe Pufuleţ şi îl mângâie cu dragoste: „Cum te cheamă.. de după centrala termică a cartierului.. care îl duse printr-o gaură la un beci de bloc.. Abia atunci Moşul îl zări şi. Ne aşteaptă o iarnă lungă şi grea. Pufuleţ se apucă să mănânce din oasele aduse iar primul gând care îi veni în minte fu acela că.. Negrilă plecă pe gaura beciului iar Pufuleţ rămase singur. mănâncă! Trebuie să-ţi revii.. Petele ajungeau pe asfalt şi se adunau în straturi. După ce Pufuleţ termină de mâncat. O sanie roşie şi mare. Sunt orfan iar singurul meu prieten este Negrilă. se dădu jos din sanie la Pufuleţ şi noul său prieten. Pufuleţ încremeni iar instinctul său de căţeluş îl făcu să latre către sanie. încât Negrilă îi şopti la ureche: „Nu te speria! E Moş Crăciun! Vine în fiecare an cu daruri pentru micuţi. După câteva minute.. Pufuleţ îl urmă încet pe Negrilă. „Uite. nu mai era singur. Ţevile calde scoteau aburi iar Pufuleţ începu să se încălzească. oprind renii.. Negrilă se întoarse cu o pungă de oase de la containerul cartierului. Acesta era foarte impresionat de fulgii care nu se mai opreau şi cădeau tot mai mulţi spre pământ.Căpătând încredere. Au rămas în ninsoare câteva minute bune când deodată. Negrilă îi spuse: „Vino. „Este prima ta ninsoare. stătea un moş mare şi gras... cu pletele albe şi barba lungă. Pufuleţ răspunse: „Pufuleţ. o lumină puternică începu să îi năpădească. Pufuleţ avu o surpriză: din cer cădeau nişte pete albe şi pufoase ca blana lui. am o surpriză pentru tine!‖ Când ieşiră amândoi din beci. Pufuleţ era atât de speriat. în sfârşit.‖ îi spuse Negrilă lui Pufuleţ.. căţeluşule?‖ Cu jumătate de lătrat.‖ spuse Negrilă. Negrilă.‖ 455 ..

Iar Negrilă îi mai face câte o vizită. După care Negrilă veni la Pufuleţ şi îi spuse: „Pufuleţ. Cei doi copilaşi au avut o mare bucurie când. pe care îi scrie numele.. ia modelat chipul şi un clop ascuţit peste plete. aflată acum în ceruri. Astăzi. Cine este omul de zapada? Azi a căzut o ninsoare proaspătă şi bogată. dar.. aşa că am strigat: -Dă-mi mie mătura! Eu sunt Omul de Zăpadă! Tata a ripostat: -Oi fi având tu nas roşu.. iar hainele de pe el le-am încheiat tot cu cărbuni rotunzi... Să fim noi cadourile lui pentru acei copilaşi. pentru că stă în frig. Şi uite aşa. Şi se mai gândeşte Pufuleţ la mama sa. Moşul are de dus cadouri la doi frăţiori care i-au trimis o scrisoare în care îi cer unul un căţel. gândindu-se o clipă. îl luă pe Negrilă de o parte şi îi şopti la ureche ceva. am bătucit-o bine cu mâinile cu mănuşi şi am rostogolit doi bulgări mari.Moşul. în care am scormonit cu degetele nişte plete cârlionţate. aşa cum au toţi oamenii de zăpadă. dimineaţa. de februarie..‖ Pufuleţ dădu afirmativ din cap şi împreună cu Negrilă. Deasupra lor am aşezat un bulgăre mai mic. iar celălalt o pisică.. Tata i-a sculptat umeri şi braţe. urcară în sania Moşului. capul. Pufuleţ are o cuşcă a lui. Mai ales când Pufuleţ primeşte oase pe care le împart frăţeşte. Moşul s-a gândit la noi. dar mie îmi plăcea foarte mult să mătur. Şi la Moş Crăciun ce va veni anul viitor. Am ieşit în curte cu tata. O dată cu primii fulgi de zăpadă. nasul de morcov.. să facem un om de zăpadă: am adunat zăpadă multă.. apoi i-am ridicat unul peste altul.. Apoi tata a adus o mătură de nuiele să i-o pună în braţe. Eu i-am fixat ochii de cărbune. eu sunt Omul de Zăpadă! 456 . povestea tristă a lui Pufuleţ a devenit un basm fericit. i-au găsit pe Negrilă şi Pufuleţ lângă cizmuliţele lor.

arăta ca un bulgăre mare. Am ieşit toţi. a zis tata.. la Omul de Zăpadă. trebuie să-l îndreptăm. a zis mama. Ne uităm pe fereastră şi îl vedem pe Omul de Zăpadă clătinându-se şi ţopăind puţin.. când deodată am auzit-o pe mama strigând: . l-am luat pe sus binişor şi l-am dus chiar la intrare.. sub becul portocaliu iar când l-am pus jos i s-au lăsat umerii şi s-a aplecat puţin în afară. Trebuie să mergem să-l mutăm pe verandă. -Hm. pentru că burta ei. în care ştiam că stătea fratele meu. -Mă duc să văd. ca să se îmbrace mai călduros. la tălpi. uimită.Bunicul.. auzim strigăte din grădină. eu am plete albe şi haina plină de chiciură.. A ieşit. Deodată.Ba eu sunt Omul de Zăpadă! Întârziase. că văd mai bine cine trece pe stradă! 457 . Aşa că eu sunt Omul de Zăpadă! povestea Cine este omul de zăpadă? Am rămas tăcuţi. Omul de Zăpadă s-a înroşit de mânie: -Gata cu cearta că m-aţi asurzit! Eu sunt Omul de Zăpadă şi nimeni altul! Tata a ridicat braţele către noi într-un gest prin care arăta că se dă bătut şi i-a predat mătura iar noi am intrat în casă şi ne-am aşezat să mâncăm. -Ce are? a întrebat mama. a intervenit: -Uite. şi într-adevăr ea semăna cel mai mult cu Omul de Zăpadă.. privind la bunicul. dar Omul de Zăpadă a protestat: -Lăsaţi-mă aşa. apoi s-a întors scuturându-se de zăpadă: -Îl împung colţii zambilelor şi îl gâdilă. care curăţase trotuarul din faţa casei şi trecea chiar atunci prin curte.

Omul de Zăpadă s-a topit de tot. Iar celălalt era cel mai curajos băiat fricos. -Vezi! a zis tata. Tata şi bunicul s-au trezit în zori ca să dea zăpada dar au văzut cu uimire că treaba era deja făcută. care era cea mai însorită zi ploioasă. Omul de Zăpadă mătura de zor rostogolindu-se de colo colo pe bulgărele de la bază. Era o casă nici albă. nici neagră. că a şi venit pe lume fratele meu. uite că poate să meargă şi ne-a făcut să-l cărăm până pe verandă! -Da. rotund şi alb. a zis tata. Până a venit primăvara. trebuia să se răsfeţe puţin! a zâmbit bunicul. Într-o zi. Nu am apucat să-i simţim lipsa. Şi cel mai blond păr castaniu. Ea era cea mai rea vrăjitoare bună şi trăia în cea mai mare căsuţă.Peste noapte a nins din nou. nici galbenă. nici violetă. de fapt. 458 . Şi oricâte jucării i se aduc nu îl distrează nimic mai mult decât becul portocaliu de la intrare şi mătura din nuiele. din cea mai bătrână pădure tânără. au trecut peacolo doi băieţi. dacă ar curăţa toată strada ar lipsi prea mult. Unul avea cei mai albaştri ochi verzi. cea mai albă casă neagră şi cea mai roşie casă roz. îmbrăcat în hăinuţe albe. Vecinul din dreapta şi vecinul din stânga s-au mirat şi ei privind peste gard: -Dar vrednic om de zăpadă aveţi! Nu-l trimiteţi şi la noi să cureţe trotuarul? -Nu pot. Totuşi l-a trimis la o casă unde stăteau doi bătrâni. iar când ultima nuia s-a desprins. Cea mai adevarata minciuna Era odată o vrăjitoare. iar băieţelul meu nu se desparte de el. Era. Omul de Zăpadă a curăţat curtea şi trotuarul din faţa casei şi de câte ori mătura din mătură se rupea o nuia iar Omul de Zăpadă se topea puţin.

.Ne e tare sete.. Erau cele mai scurte urechi lungi din câte s-au văzut.. să-mi spuneţi cea mai adevărată minciună. Povestea Cea mai adevarata minciuna .. când s-au văzut procopsiţi cu urechile alea. Puteţi? Dacă nu. fiindcă am ajuns aici mergând pe cea mai întortocheată cărare dreaptă. care trecea pe sub casa celei mai bune vrăjitoare rele..Ştiu cum să vă scap de urechi.izvorul e acolo.Sigur. Pe asta să mi-o spuneţi.. sub nasul vostru.Beţi şi singuri! Ce .Nu putem merge mai departe în halul ăsta. Dacă nu găseau cea mai adevărată minciună. Şi asta nu era nimic – dar 459 . voi va trebui să-mi spuneţi o poveste. Le-a spus: . dar tot urechi de măgar erau. La început. .Hei. Dar aşa să mi-o spuneţi.. Pe urmă au plâns. ai mei rămâneţi! Cei doi băieţi au stat pe gânduri.. . le-au crescut urechi de măgar. doamnă vrăjitoare.Vreaauuu. ca să nu-şi dea seama nimeni ce e adevărat şi ce e minciună. dă-ne puţină apă. la fereastră. cei doi băieţi au râs.Vrăjitoarea era acasă. Ştim foarte multe poveşti. vreaauuu. .Pe care-o vrei? . În schimb. . Dar vrăjitoarea atât aştepta. Pe urmă s-au gândit ce să facă. Şi au băut. iar băieţii au văzut-o ascunzându-se după perdea. Dar pentru că izvorul era cel mai rece izvor cald. . deveneau pentru totdeauna sclavii vrăjitoarei.

au furat puiul şi au plecat! .. Leul le-ar lua imediat banii caprei şi vacii. a zis ea. Treptat. După care s-a dus înapoi la stăpân şi i-a zis: ce prieteni ciudaţi aveţi! Au venit. Aşa că s-au sfătuit puţin şi pe urmă au început.. Dar puiul mirosea aşa de bine. a rupt-o şi pe cealaltă. ca să deschidă împreună un han la marginea pădurii. a mâncat tot puiul. leul şi vaca s-au înfrăţit. apoi al doilea băiat a zis: . Îl auziţi cum îşi ascute cuţitele? Vrea să vă omoare. încă o încercare şi gata! Doar n-o să stau toată ziua după voi! Dacă nu reuşiţi nici acum. Într-o zi a tăiat un pui şi l-a prăjit. au început: 460 .Era odată o bucătăreasă foarte bună.. Ea a aşteptat ca musafirii să vină şi le-a spus: stăpânul meu a înnebunit. ca să nu se observe. încât îţi lăsa gura apă. ba mai mult. Habar naveţi să spuneţi poveşti.rămâneau şi cu urechile de măgar . Stăpânul ei s-a apucat să ascută cuţitele pentru masă. Şi a rupt o aripă.. au mai stat puţin de vorbă. . să văd dacă are destulă sare.Asta e o poveste adevărată. cei doi băieţi s-au sfătuit. Am cunoscut-o chiar eu pe bucătăreasă.Biinee.. Pe urmă. Uite! Capra. Voiau să-şi pună banii la un loc.Minciună! Nu se poate aşa ceva. Hai. Trebuie Povestea Cea mai adevarata minciuna neapărat să gust. îmboldiţi cu nerăbdare de vrăjitoare. Stăpânul ei avea musafiri la masă. În sfârşit. dar cuţitele s-au tocit. Asta e o minciună sfruntată! Mai bine nu puteţi? Atunci cei doi s-au retras din nou. să fie fericite dacă scapă cu viaţă dintr-o asemenea tovărăşie. Pe urmă s-a dus la stăpânul ei şi i-a spus: puiul e gata. sub privirile atente ale celei mai rele vrăjitoare bune: .pentru toată viaţa. ai mei sunteţi! Pentru ultima oară.. Atunci capra. Aşa că toţi au fugit speriaţi. Ar trebui ascuţite.

. Cine putea spune cât era de înalt un pitic? .Când au ajuns acolo .A fost odată un pitic.Erau prieteni buni. Aşa că el continuă. fiindcă. a cărui singură avere era un măr. Kiki. . Fiindcă amândoi o plăceau la fel de mult pe fată. Trebuie oare să ne batem? s-au întrebat ei. Şi au plecat să cucerească inima celei mai urâte fete frumoase.Şi? Şi? Ce s-a întâmplat mai departe? 461 . doar noi suntem prieteni. Pentru că nu ne convine asta. . . dar tot nu spuse nimic. Povestea Cea mai adevarata minciuna Vrăjitoarea se foi puţin. Kiki şi Meme – o prietenie legendară. deşi nu văzuse niciodată un pitic. El era cel mai pitic uriaş.Era cel mai uriaş pitic.Care era cel mai roşu măr verde şi ştia să cânte.. . Fiica celui mai cinstit hoţ.. Care îţi umpleau inima de o dulce amărăciune. Vrăjitoarea tăcea. nu putea spune că era o minciună.n-au ştiut ce să facă. Vrăjitoarea a tăcut din nou.. Aici amândoi băieţii au tăcut..Cel mai bun prieten al lui era uriaşul Meme.. fiindcă tot nu putea să-l contrazică. Cânta în fiecare seară cele mai vesele cântece triste.

Şi? Mai departe? . Vii? Fiindcă nu suntem supăraţi pe tine. ţi-am pregătit periuţa şi pasta de dinţi. Aşa că amândoi – adică toţi patru au fost fericiţi. Vrăjitoarea s-a gândit destul de mult. adică să-i scape de urechile de măgar. Dar i-a rugat pe cei doi băieţi. e ora şapte.Mai departe. Pentru că nici azi nu e lămurită pe deplin dacă povestea lui Meme şi a lui Kiki a fost adevărată sau doar o minciună foarte foarte foarte gogonată. Cea mai urâtă fată frumoasă avea o soră.Puturica. Îţi spunem. să-i spună totuşi urmarea poveştii.Păi. 462 . .Ea era cea mai frumoasă fată urâtă. dar n-a reuşit să ghicească adevărul. Prietena mea Puturica A fost odată ca niciodată o dimineaţă în care prietena mea. nimic. Puturica n-a mai vrut în ruptul capului să meargă la şcoală. A trebuit să se dea bătută. Şi a trebuit să facă ce le-a promis.Îţi spunem. . dacă ghiceşti care-i Kiki şi care-i Meme. Degeaba a rugat-o mama ei: . Dar cea mai bună vrăjitoare rea nu s-a dus la nuntă. Mergem la nuntă. înainte de a se despărţi. . dar noi suntem Kiki şi Meme. e simplu.. hai la spălat! Puturica s-a întins şi a căscat lung.

Aşa că au început să tragă de ea: . noi suntem gata! Hai Puturica. picioarele ei voiau. ţi-ai făcut ghiozdanul? . Puturica. Dar n-a trecut mult timp.. . e gata ceaiul şi pâinea cu unt! Dar de sub pătura Puturicăi s-a auzit doar un mârâit. dacă vreţi. hai să mergem la şcoală.Puturica. Puturica. stomacul Puturicăi a început să strige şi el: 463 . hai odată! E şapte şi douăzeci şi cinci. dacă vreţi.. mâinile merg mai încet decât picioarele. trebuie să te grăbeşti.. eu rămân aici! Aşa că picioarele Puturicăi au plecat spre şcoală. Puturica. Iar Puturica dormea în continuare şi nu-i păsa chiar deloc că picioarele şi mâinile ei au plecat la şcoală.. Mergeţi voi. dă-ne jos din pat! povestea Prietena mea Puturica .. Puturica! Hai. în timp ce ea a continuat să doarmă. Dar nu a fost chiar aşa de simplu. după cum se ştie.Puturica. du-ne la şcoală.Puturica. e şapte şi un sfert.. e şapte şi douăzeci. că mâinile Puturicăi au început să tragă de ea: .Ba nici nu mă gândesc. . hai la şcoală! Noi ne plictisim acasă. hai.Ba nu mă duc nicăieri! Vreau să dorm! Mergeţi voi. Puturica. Să fie clar! Vreau să doooooorm! Şi s-a întors pe partea cealaltă. deşi Puturica nu voia să meargă la şcoală.. eu am de gând să dorm! Şi mâinile s-au grăbit spre şcoală. Puturica. ba chiar a început să sforăie uşor. Nu după mult timp. să nu întârzie. scoală-te. e şapte şi zece.Puturica. pentru că. hai. fiindcă.Nu mă mai duc niciodată la şcoală.

dar strigau foarte tare. Nu prea ştia cum să meargă şi ea la şcoală şi îi era frică să ia hotărâri aşa.Puturica.. când urechile ei au început să strige. altfel plec şi eu singur! .Puturica! Heeei. Doamne.Of. S-a gândit cum s-o 464 . Puturica. nu prea lung.! Dar Puturica nu mai avea urechi... mâini şi stomac. aşa că nu avea cum s-o audă.. e opt fără douăzeci.. auzi.Puturica. urechile au tulit-o spre şcoală. Mi-e foame şi vreau să fac mişcare! Du-mă la şcoală.. A văzut că urechile plecaseră şi i-a venit şi lui dor de ducă. fără mâini. mai întâi. A mai trecut puţin şi părul Puturicăi a început să dea târcoale în jurul capului. sau ce? Vrei să-ntârzii la şcoală iar? Puturica.... nici stomac şi nici urechi? Şi-aşa nu mai avea nevoie de limbă. mişcă-te odată! E şapte şi jumătate.. Dormea dusă.. aşa că.. bombănind şi furişându-se ca să nu-l vadă cineva şi să se sperie.? . limba ei a început să se agite. lăsând-o să doarmă fericită. fiindcă un stomac care hoinăreşte de capul lui pe stradă nu e tocmai un lucru obişnuit pentru copiii cuminţi care nu întârzie niciodată la prima oră.. că aşa strigă de obicei urechile: . cu cercei cu tot iar Puturica a continuat să doarmă aşa. Păi ce mai conta acuma. e opt fără douăş‘cinci! Te scoli. după ce a înfulecat pâinea cu unt şi ceaiul.. Puturica. dacă tot nu mai avea nici mâini. iar limba n-a mai avut ce face: şi-a luat inima-n dinţi şi a plecat şi ea. Nici nu-i păsa de asta. Puturica. fără picioare.. Iar Puturica dormea fără griji dar şi fără picioare. a încercat s-o trezească pe Puturica: . nici picioare. a plecat şi el..Ştiţi ceva? M-am săturat de voi! Plecaţi odată toţi şi lăsaţi-mă să dorm în liiiniiiiiiiişte! Speriate. câtă gălăgie! Da‘ pleacă odată şi lasă-mă să dorm! Iar stomacul. fără stomac şi fără urechi.? Măi! Eşti surdă.. După un timp. de capul ei.

Puturica! Puturica a mers glonţ către locul ei: . vă e ruşine sau nu? Dar picioarele. urechi. prietena mea. dar voiniceşte. stomacul. A tras într-o parte. de atunci picioarele. a tras în alta. până la urmă. părul şi creierul n-au mai plecat niciodată singure la şcoală fără Puturica. Trebuia să intre domnul învăţător şi aveau emoţii foarte mari să nu observe că Puturica nu era acolo. pe urmă în sus şi în jos. părul şi creierul n-au apucat să spună nimic şi nici să le fie prea ruşine. urechile. creierul Puturicăi. Vă jur. Iar asta a fost ultima dată când s-a întâmplat aşa ceva. Habar n-aveţi ce greu e să ajungi la prima oră fără picioare. Păi în felul acesta. mâinile. gâfâind transpiraţi şi s-au trântit în banca a treia de la perete. ce-i drept.V-am prins! Aţi venit la şcoală fără mine! Păi să vă fie ruşine.trezească pe Puturica şi a început să tragă. stomacul. limbă. fiindcă uşa s-a deschis din nou şi a intrat de data asta chiar domnul învăţător. Au ajuns exact la ora opt. urechile. Atunci nici părul n-a mai avut ce face şi a luat-o şi el repejor spre şcoală. unde se aflau deja picioarele. Ia să văd. încercând să ţină pasul. şi odată cu el zbura – mai greu. e foarte urât ceaţi făcut! Din cauza voastră era să întârzii. Iar Puturica de-abia a avut timp să se aşeze foarte-foarte-foarte repede în banca ei. 465 . pe aripile vântului. plutind uşor. s-a tot opintit şi s-a opintit dar Puturica nici gând să se trezească. urechile şi limba. pe locul din dreapta. păr şi creier. Care era şi el destul de îngrijorat că o să întârzie la şcoală. limba. La opt fix uşa s-a deschis uşor şi toată clasa a tăcut. mâinile. copii. mâinile. mâini. limba. toţi au scăpat cu faţa curată. stomac. Copiii s-au ridicat în picioare şi a intrat: . stomacul.

El era foarte mândru de penele lui roşii de pe spate şi de pe aripi. pe care le spunea adesea cu mare succes şi care erau.de la etajul şapte oraşul se vede foarte bine. Bobo locuia. bineînţeles atunci când nu erau deschise geamurile apartamentului de la etajul şapte. Nimeni nu putea vorbi când era el de faţă. da. Aşa că Bobo s-a căţărat pe pervaz şi de-acolo a privit oraşul care se întindea în zare . Oamenii râdeau şi îi dădeau de mâncare atunci când pronunţa cele trei cuvinte care formau vastul lui vocabular: castraveţi. la cerul 466 . Precis aţi mâncat şi voi. Într-o zi frumoasă de primăvară. prostii şi cucubau. copii. Mergea pe la petreceri şi distra lumea.. acolo unde începe pădurea verde. Imediat Bobo se grăbea să-i taie vorba.Papagalul care a fugit de acasa A fost odată ca niciodată un papagal pe care-l chema Bobo. ia să vedem dacă vă mai aduceţi aminte. Credea că e cel mai frumos papagal din lume şi poate că era. El îl ducea pe la petreceri şi datorită lui învăţase papagalul cele trei cuvinte magice. Care era dansator şi actor şi.. acolo unde locuiesc iepurele AudeDestuldeBine cu Veve Salvador şi CiocănitoareMică. unde locuia împreună cu Dani. Aşa că în scurtă vreame a ajuns o mare vedetă şi era foarte cunoscut. de guşa galbenă şi de pieptul verde fosforescent. aşa cum v-aţi dat seama deja. fiind un uituc şi jumătate. prietenii lui. A fost chiar invitat la televiziune de vreo câteva ori şi nişte fabricanţi de ciocolată au creat un sortiment special pe care au pus imaginea lui: ciocolata Bobo. Dani a lăsat din greşeală uşa coliviei deschisă şi.. în râsetele celor din jur.. stăpânul lui Bobo. de aceea se considera un mare artist. Se văd până şi dealurile de la marginea cartierului nostru. copii. într-o colivie de lux cu uşi duble şi era liber să hoinărească după placul lui prin toată casa. erau: castraveţi. Bobo a privit în sus. a lăsat şi fereastra de la bucătărie întredeschisă. prostii şi cucu-bau. evident.

pe urmă a sărit pe o marchiză de pânză. spre deosebire de restul pisicilor care văd mult mai bine noaptea decât ziua – şi asta se numeşte nictalopie.Prostii! 467 . după care a vrut să se întoarcă acasă. ameţit. Aşa că Bobo s-a ţinut bine de marginea ferestrei şi pe urmă. Întinzându-se alene. Nu departe de el. la pădurea verde şi pe urmă în jos – şi l-a luat ameţeala. Din curiozitate. Dar o fetiţă cu o şapcă nostimă. Pedro s-a luat după Bobo. se agăţa cu ghearele şi se ţinea de marginile ferestrelor cu ciocul lui tare. că doar nu de altceva! Sărind de pe balcon pe balcon.limpede. făceau cumpărături sau pur şi simplu căscau gura pe-acolo. pe urmă în palmierul artificial de lângă fântâna arteziană. se lăfăia la soare motanul Pedro. făcându-şi loc printre oamenii care se plimbau. Bobo s-a plimbat şi el puţin printre picioarele oamenilor. Fiindcă Bobo nu ştia să zboare. în care spărgea nuci şi alune – atunci când primea de la admiratori. Pedro l-a urmat pe Bobo în stradă şi apoi au intrat amândoi în mol. Nu e bine să priveşti în jos la maşini şi la oamenii care se înghesuie pe trotuar în intersecţia cu multe semafoare de la mol. tot la etajul şapte. Şi de-acolo s-a privit în vitrinele colorate. a strigat: .Ia te uită. o pisică aproape galbenă. a ciugulit câteva seminţe de susan de pe un covrig scăpat pe jos. cu ochii verzi – şi care vedea foarte bine ziua. în zare. aia de la intrarea în cafenea. dacă nu ştiaţi. albastră. într-un balcon. bineînţeles. un papagal! Iar Bobo i-a răspuns aşa cum ştia el: . a înghiţit vreo două bomboane de la raionul de dulciuri. a sărit de pe pervaz pe pervaz către lumea care se întindea dedesubt. ferindu-se ca să nu fie călcat.

spre bucuria celor din jur. cam obraznic.Cucu-bau! Auzindu-l. Bobo nu s-a putut abţine să nu-i strige. lumea a început să râdă şi s-a adunat în jurul palmierului de plastic. oprindu-i-se pe umăr. fericit: cucu-bau! De 468 . Pe măsură ce Bobo urca tot mai sus. a dat din aripi de câteva ori şi a planat. îl căuta deja neliniştit. Chiar dacă n-am făcut niciodată lucrul acela pe care toată lumea îl aşteaptă de la noi. nu au dinţi).. cu Pedro pe urmele lui. Şi când Dani a vrut să-l ia acasă. papagalul s-a căţărat tot mai sus în palmier. Aşa că Dani n-a mai avut ce face şi l-a lăsat pe Bobo cu prietena lui. zboară! Uneori cu toţii avem nevoie de un îndemn. Numai fetiţa noastră şi-a întins mâna şi i-a strigat: . în timp ce urca. papagalul i-a răspuns. fiindcă la plecare. Şi. micuţule. Dar Bobo îşi făcuse o nouă prietenă. Dar voi vă daţi seama. Nici vorbă. că Bobo era în pericol de moarte – deşi el spera că o să-l salveze televiziunea sau pompierii. şi-a luat inima-n dinţi (vorba vine. lingându-se pe bot. Speriat.Ce cauţi aici. însă. actorul şi dansatorul cu care locuia Bobo.Zboară. Şi nici nu ştim dacă putem să-l facem. Iar Pedro. căci Dani. Tocmai la timp. micuţule? . fiindcă toţi credeau că era un joc. Care habar n-avea că putea să zboare..? Pedro a rămas în palmier. Iar de jos. a sărit spre ea. lingându-se pe bot degeaba. motanul de care ne mai amintim că plecase pe urmele lui Bobo. ce-i drept: castraveţi. de o vorbă bună sau pur şi simplu de cineva care să creadă în noi. Aşa ca Bobo. căci papagalii. care îl ajutase să zboare. Dar printre frunzele false s-a iţit capul lui Pedro. deşi au o inimă foarte mare.Castraveţi! .. Cu ciudă. Dar auzind glasul încrezător al fetiţei. lumea râdea şi comenta. aşa cum li se întâmplă marilor vedete aflate în pericol. striga: castraveţi! prostii! cucu-bau! iar lumea râdea. Pedro se apropia ameninţător.Cum te cheamă? . copii.

trag căţeii de urechi. Ema şi Ela aveau de citit un cuvânt – un cuvânt simplu şi. s-a întâmplat chiar în şcoala noastră. Vedeţi deci că.Mm .re .. Deşi sunt gemene. Ema! Nu eşti deloc atentă! Ela.mai multe ori. Povestea asta. deasupra direcţiunii.. Povestea alfabetului A fost odată ca niciodată..pe care-o bagă pe nevăzute în buzunar. totuşi: Ema are ochi albaştri-verzui şi douăzeci de pistrui. chiar drăguţe. împreună cu domnul învăţător. la drept vorbind. cele două surori gemene din banca a treia.meee. cu creta . gustos. imposibil să treacă neobservate asemenea fetiţe neastâmpărate.re! . mere.ree. au început: . sunt chiar foarte foarte deosebite! În ziua aceea.. cu două fetiţe din clasa întâi. . rândul din mijloc. şi la urma urmelor.meee .eee . te rog repetă tu după mine: m-e-r-e.Mie-mi place să mă joc cu păpuşile! 469 . Cred că le cunoaşteţi foarte bine pe Ema şi pe Ela. ca să-i intre bine în cap şi să n-o mai ia razna. la şcoală de asta nu e niciodată cretă la tablă!.. se deosebesc. dacă vreţi să ştiţi. Dar cine nu le cunoaşte? Toată ziua se joacă: sar coarda.Ema. desenează şotron pe trotuar.meee ..re .Oh...M . Nu se poate să nu ştiţi unde e clasa întâi: chiar la etajul doi. despre care va fi vorba aici.e .me . Aşa că..Ei.. noi nu ştim şi nici nu vrem să învăţăm să citim! .Dar cum aşa? .re .. iar Ela are ochii verzi-albăstrii şi numai nouăsprezece pistrui. se urcă în copaci. rrree . fetelor! . dragi copii. ha! ha! ha! . după orice papagal care a fugit de-acasă..

. Iar domnul învăţător n-a mai avut ce face. fetiţele cântau un cântecel pe care l-au inventat chiar ele şi care suna cam aşa: Un-doi-şapte-cinci. Dar cel mai trist ar fi că n-ar mai exista cărţi. la ce ne folosesc nouă literele astea? Sunt aşa de plicticoase. dar şi alfabetul este important.. . ba aproape putem spune că banii sunt făcuţi din litere. N-ar exista bani. obosite de joacă. lumea ar fi în mare pericol.. Nici filme. Ba nici n-am şti cine suntem. fără ele n-am putea să ne descurcăm deloc. N-ar mai exista scrisori. literele au auzit tot ce s-a întâmplat şi s-au cam supărat. Pe la şcoală nu ne prinzi! Ala-bala-portocala. dragi copii.Ahh. Toată ziua.Sigur că da. fiindcă şi pe bani sunt multe litere. Nouă nu ne place şcoala.Şi mi-e somn! . Am încurca şi borcanele de dulceaţă.Bine. fiindcă şi numele noastre tot cu litere se scriu.. vă daţi seama copii.. iarna-vara. nimic! Lumea.. Au hotărât atunci să le dea celor două fetiţe o lecţie şi s-au strecurat încetişor 470 .. nimic. .. De dimineaţa până seara. .Dar. fiindcă n-ar mai exista adrese. A fost nevoit să le lase să se joace. Aşa că. Până a venit seara. Dar ele nu ştiu că. Iar în timp ce săreau coarda.. şi ţâfnoase. fără litere. am obosit. Nimic nu vrem să-nvăţăm. e toată-toată făcută din litere! Iar unul din locurile unde ele se adună este chiar cartea de citire. Toată ziua... fiindcă n-ar mai exista etichete. Ne jucăm şi ne jucăm.Şi mie mi-e somn! Ema şi Ela dorm acum. nici semne de circulaţie. Uite că s-a făcut seară! . Literele sunt peste tot. nici computere. dar alfabetul trebuie învăţat.Şi mie îmi place să mă joc cu mingea! .

câine. 471 . în loc de oameni sau animale. iar trage! . nu? Atunci. Iar Bombănici le-a spus că.O gâscă. mai trage! Încă o dată! . Nu puteai trece de ele decât dacă le spuneai pe nume. Aşa că Ema şi Ela au început: . raţă. mai cursive sau mai aldine. aşa că n-au reuşit să treacă lacul. Ema şi Ela. . Dar mai sunt şi altceva.Mai vrem.. .. deasupra lor s-a ivit o pasăre uriaşă care purta ceva în cioc.Dar asta e R.. Fiindcă nu se poate spune că literele C. el prindea numai litere. pe care-l chema Bombănici. cea care lipsea din cuvânt. Aşa s-au trezit Ema şi Ela pe malul unui lac unde pescuia un moş foarte ursuz. R şi A formează un cuvânt.. Iar pe drum. Fiindcă. râu. ghiciţi ce şi puteţi pleca. Dar Ema şi Ela nu ştiau ultima literă a lui Bombănici. da. aripă. de la roată... de tipar sau de mână. cocoş.în visul lor. visau întotdeauna acelaşi vis.E litera C! . dacă ştiau ce litere pescuia el. corn. încă o dată! a răcnit moşul. acestea aveau să le ducă pe malul celălalt. am uitat să vă spun că Ela şi Ema.Vreau un peşte mare. Pe deasupra. nu-mi place! Mai pescuiesc..Eu sunt gâsca Lili.Da.. trebuiau să treacă lacul.Hopaa! . de la casă. avion. Dar în loc de peşte. ..Nu. umblau în voia lor tot felul de litere: mai mari şi mai mici. zburau tot litere.. fiind gemene. hai. Trage. dacă voiau să ajungă din nou acasă. rândunică.Vai. pe cer. da! . . şi asta e A de la apă. aşa mi-a zis mama mea.

de la pasăre şi de la peşte.. 472 . C e o întrebare prost crescută. Ajutăm copiii să scrie şi să citească. care s-a dovedit a fi litera B în travesti şi de la pasărea Lili. Ajunse pe malul celălalt. şi au plecat la drum. A. pe de rost? N-o să reuşim. G e un motan cam gras. B e un moş cu burta plină.. pe care deja le cunoşteau: Ieşirea din vis pentru Ema şi Ela Ca să ieşiţi. spuneţi toate literele! Cum adică.Asta înseamnă că şi tu eşti o literă.. dar ce literă? Foarte repede. deghizată. Ă şi  sunt trei soldaţi... să le spunem aşa. Noi în cuvinte ne ordonăm. să le treacă lacul. D e o jumătate de bulină. când de la ferestrele casei.. adică. Alfabetul e casa noastră. literele. s-au gândit fetiţele. nimeni alta decât litera P. fetele şi-au dat seama că gâsca Lili era de fapt litera P.. Pe care-l purta în cioc. pe a cărei uşă scria cu litere mari. H e al optulea din cor. de după colţurile ei sau din acoperiş au ieşit nimeni altele decât prietenele lor. fetele au văzut în depărtare o casă frumoasă. Împreună au citit literele pe care le pescuise Bombănici şi deodată un CRAP uriaş a sărit din valuri şi le-a invitat pe Ema şi pe Ela în spatele lui. E e un elev poznaş. s-au întristat ele. Dar nici n-au apucat să lăcrimeze de supărare. F e un E fără un picior. Şi-au luat frumos rămas bun de la Bombănici. Care au început să le cânte „Cântecul Alfabetului‖.

chiar în lumea noastră. exact când ceasul suna. în pătuţul lor. Ora de mers la şcoală.Da! .Ei.. Ema şi Ela au împins uşor uşa casei şi au ieşit din vis. când Ema şi Ela au ştiut toate literele alfabetului şi au citit pe nerăsuflate cuvântul.. Care nu mai erau nici arţăgoase. nici plicticoase. este toată formată din. cântând împreună cu literele.Litere! Ema şi Ela ştiau deja că lumea este formată din litere.Şi aşa. Mare surpriză a avut domnul învăţător în ziua aceea. . ora şapte. a fost greu? .. aţi reuşit. CIRIPEL CEL LACOM 473 .Bravo. dragi copii. nu! .Sigur că da! Lumea.Sigur că nu! Cu puţin efort şi un pic de ajutor. Mere! . fetelor! Minunat! Văd că aţi reuşit să vă împrieteniţi cu toate literele.Da! . .... Erau prietenele lor.M-e-r-e. . .Nu. ca în fiecare dimineaţă.

nici tu ţânţari. Ciripel s-a înălţat si el cu tot stolul. odată striga: „Cip. Veniţi fraţi si surori. spre bolta ca o cupola de cleştar. Destul am stat la taifas si ne-am văicărit. firmituri. ogrăzilor acoperite toate in strat de zăpada. stolul de vrăbii in care trăieşte Ciripel. se împrăştie pe drum. mai sunt copii care pun pe pervazul ferestrei resturi de mâncare. De câteva zile s-a stârnit o viforniţa cumplita. Iarna e mai greu de găsit mâncare. Vrăbii suntem sau nişte răţoi? Hai sa ne înălţam in zbor si sa căutam de mâncare! Hai sa veselim drumeţii si copii. Cirii-ip!cirii-ip. zburlit si lacom. şopti unul celuilat cu fereala ca sa nu-i sperie pe Ciripel. Bietele vrăbiuţe nici grai nu mai au sa ciripească. si-a rotit ochişorii ca bobitele de ienupăr si-a rotit căpşorul cat o corcoduşa si ce credeţi ca a văzut? Intr-un balcon. nici tu omizi. sa se mai dezmorţească dar degeaba. Of! greu e iarna pentru vrăbii. pe o masa de lemn era aşternut un strat de mălai frământat. se strâng una intr-alta. ii spuse o vrabie mai bătrâna. după hrana. Copii aceştia ne iubesc si ne ajuta sa trecem iarna mai uşor. vai de capul nostru! Ciripel. se rotiră sus. Iarna e tare grea.ciripi vrabia cea bătrâna. sa vezi ca vrăbiuţa aceasta le da de ştire.Ciripel e un vrăbioi rotofei. Vrăbiile se înălţară in stol. Din casa copii se uitau la fereastra. parca ia fi o curca plouata si nici decum un vrăbioi viteaz.. prin ogrăzi. De ieri n-am mai găsit nici un bob de mâncare. privind Ciripel nemulţumit ca-si simţea guşa goala. 474 . ţopăie pe zăpada întărita. Nici tu musculiţe. si ciugulesc cu plăcere. c-am găsit de mâncare‖. Cum una dintre vrăbii. Cat e ziulica de mare. Ciripel cel lacom zbura acolo.. Cip. care si de pe unde sunt. iar când s-a împrăştiat in văzduh după hrana. se înfoiază in pene. deasupra caselor. Acum vor veni mai multe. alfa ceva de mâncare. dar tot mai afli grăunţe. A venit o vrabie. Vrăbiile vin.

Cioara ca cioara. ca îndată te jumulesc. clonţ.. când hop! Top!o cioara mare si neagra cat o pisica. Nu vezi ca mă împiedic de tine? Ciripel ţopăi speriat in laturi. Cine ştie poate ca atunci când vor veni cu toate. gândi Ciripel. n-auzi? Si Ciripel zbura. Piei din calea mea. Ciripel unde-ai fost? El isi pleca încet capul si răspundea pocăit: Am fost după mâncare. isi umplea guşa si apoi se întorcea. Ciripel ce sa facă? S-a dat intr-un colt si si-a întins căpşorul sa prindă o firmitura. 475 . Cip.Dar ti-ai găsit. Iar a ajuns lângă Ciripel. Intr-o zi . De frica si de necaz nu mai putea ciuguli nimic. Ciripel cel lacom se gândi ca-i mult mai bine sa-si umple doar el guşa si sa nu mai cheme stolul. du-te mai încolo .dar n-am găsit! Si aşa in fiecare zi pe la prânz Ciripel se desprindea din stol si zbura la căsuţa cu balcon.clonţ in plisc cat lua Ciripel de zece ori.. ca cioara ii si plesni in cap cu pliscul. Câr. Pe când cioara clonţ. cip. Parca-i sta firmitura in gat. Lui Ciripel ii stătu inima in loc de frica. clonţ. Si isi făcuse Ciripel o burta cat un ghem de lâna. ai găsit? N-am găsit. câr. Pe când aşa. Şterge-o.. Vrăbiile il întrebau: Ciripel.. Dar una e sa spui in gând si alta e sa spui tare. ciocănea cu pliscul ei tare ca un ciocan in tăblia mesei.uite ce ospăţ! Vrăbiile la început se neliniştiră: „unde-i Ciripel? L-o fi mâncat vreo pisica. Dar cioara. nu mai apuca el sa se sature. obraznicule. ciugulea. Ciripel abia îndrăzni sa spună „cip‖. „Of ce cioroi cumplit si nesuferit‖.. clonţ i-o trase de sub cioc. Ciugulea. clonţ. ii croncani cioara.. ce sa vezi? Nici n-apuca Ciripel sa înghită un bulgăraş moale de mălai de pe măsuţa din balcon. o fi degerat?‖ Dar Ciripel se întorcea rotofei. amarat ca vai de el la stolul lui.

cip. Dar ce se aude? Toate vrăbiuţele din vişin isi înălţară capul.parca-i pierise foamea. Din depărtare se auzea un ciripit jalnic „pip. dar n-a mai fost chip.. Ce-i oare? Ciripel. si de-o mai veni cioara. A dat sa îmbuce o fărâmă. zvrrrrr! Deasupra ciorii si da-i. Deodată. Ramai si ospătează-te singur frăţioare. Parca era amar. jumulit si speriat stătea pe coltul mesei. Isi lăsa pe spate capul.. ameţit. Cirip. Ce-i cu el? ce sa fie? Intr-o clipa vrăbiile-s acolo la măsuţa din balcon. Intr-o clipa toate vrăbiile. pana când cioara a zburat.. ii spuse vrabia cea bătrâna. in depărtare. stăpân pe toata masa cu mălai. Ciripel bătu din aripi si se îndrepta in zbor grăbit intr-acolo. Si mi ti-l jumulea cioara. un stol de vrăbii. prietenii il părăsiseră. sa ne dai de ştire s-o izgonim. cu mălaiul lipit de cioc si pe piept. Dar ce folos.incuvinţară toate. Nu ştiu daca l-au luat dar vrăbiuţele sunt bune si iertătoare Povestea nucii laudaroase de Vladimir Colin 476 . si aştepta judecata vrăbiilor. pip. de-i scăpărau fulgii lui Ciripel.A doua zi vrăbiuţele erau tare flamande. ce se lăsa pe acoperiş. si smulge-i penele. si-l scărmăna cu ghearele de-ti venea sa-i plângi de mila. Ciripel ca vai de el . Vrăbioiul cel lacom rămăsese singur. Pofta buna! Stolul se înălţa in văzduhul plumburiu. Aşa flamanzeai tu? Mergeai singur sa ciuguleşti? Eşti o ruşine in stolul nostru. Si ce văzură? Un vrăbioi lacom si prostuţ jumuli de o cioara mare si neagra ca o pisica.. si ciufuleşte-o. si ciupeşte-o. isi roti ochişorii si cerceta zarea întunecata. ‖Luaţi-mă cu voi!‖. cip‖.

se apropie tremurând de nucă şi o rugă cu glas stins : -Puternică nucă . puternică nucă ! Îndură-te şi de o biată veveriţă . Fireşte ... şi se întinde sub nuc să tragă un pui de somn . făpturi neroade ! se supără de astă dată nuca .. Sunt pesemne nespus de puternică dacă până şi ursul se teme de mine Iepurele . fără umbrelă sau paraşută . Se aruncă de pe creanga ei . vreţi să mă lăsaţi să mor de foame ? . ca toate nucile ! Şi nuca asta creştea într-un nuc . drept pe nasul ursului se opri -Văleu ! răcni ursul . o nucă . printre stejari şi fagi .. dar ce ştiu . N-o mânca nici pe ea ! Ia ascultaţi . poţi să-ţi dai drumul . apoi cine mai ştie care alt neisprăvit . mai mare chiar decât nenea Niţă . apoi mistreţul . zău Veveriţa se rugă şi ea .. aşa cum se aruncă nucile şi . Dar nucul nu mai era ca toţi nucii . Nu ştiu cum ajunsese acolo . milostiveşte-te de un biet iepure ! . că eşti coaptă bine . Ce . aţi văzut cine sunt eu ? strigă atunci nuca . ce bine o să dorm ! spuse ursul şi se puse cu burta în sus . dar vezi să nu mă superi prea tare şi să nu-mi mai ieşi înainte că de ! nu ştiu .. îi răspunse nuca .. şi într-o bună zi vine un urs mare . se aruncă vitejeşte .... Şi eu ? V-aţi gândit că 477 . Să nu mă mănânci ! -Bine . Ei . mâine o să vină lupul să mă roage să-l cruţ ...A fost odată o nucă . nuca nu aşteptă să i se spună de două ori .. Păi . Şi uite că printre nucile pe care le făcuse era şi nuca noastră . e că acolo trăia de ani şi ani de zile .. ei . plângând : -Of şi of . Şi ştiţi de ce ? Pentru că nucul ăsta se pomenise crescând în pădure . De astă dată te iert . deşteptat fără veste . -Ehei . nucă-nucuşoară ! Gata . -Ah .. dar nepricepând ce-l izbise tocmai de nas ( care e partea lui cea mai simţitoare ) se ridică degrabă şi-o luă la sănătoasa . creanga pe care tocmai stătea spânzurată nuca noastră strigă veselă -Ei .. care văzuse tot ce se petrecuse . cu labele pe după ceafă şi începu să sforăie : Sfârrrr-mârrr ! Sfârrr-mârrr ! Tocmai atunci .

De câte ori venea la palat câte un boier să se plângă că-l necăjesc țăranii. Într-o zi trecu pe acolo împăratul care văzând ceasul dori să-l cumpere. găsi nuca şi . Pe vremea aceea. o nucă . Dacă venea însă o văduvă. El era cel care mișca roțile dințate și bătea cu un ciocănel. de la un ceas care fusese strivit din greșeală de stăpânul său. ba nici chiar leii . doar o veni păgubitul după el. Ehei . zmeii şi balaurii nu cutezau să crâcnească .. nici mistreţii . văzu un ceas aruncat la rădăcina unui stejar. după ce-i sparse coaja o mâncă . făcând tic – tac. doar. Îl luă acasă și îl desfăcu să îl repare. urşii şi mistreţii ? Unde-s leii . Repară ceasornicarul ceasul și îl așeză în vitrină. Era mare cât un băiat sau o fetiță de patru ani. Îl duse la palat și îl așeză în sala tronului păzit de doi ostași. tic – tac… Ceasul pe care îl găsise meșterul nu avea pitic. împăratul îi spunea: 478 . Într-o zi. Avea însă un pitic într-un sertar. Niciodată nu mai văzuse ceasornicarul un asemenea ceas! Îl privi pe toate părțile însă ceasul nu mergea. Dar într-o zi veni un băieţel .. şi nici lupii . fără să apuce să deschidă gura. Din ziua aceea se petrecu un lucru tare ciudat. zmeii şi balaurii ? .şi eu trebuie să mă hrănesc ? Doar sunt o nucă adevărată . care îl învinuia pe boier că-i fură şi ultima bucățică de pâine. Vreau să le trag o mamă de bătaie şi să-i înghit pe nemestecate ! Aşa striga nuca de răsuna pădurea . nici urşii . Povestea ceasului cu inimă Trăia odată un ceasornicar bărân. ce ştiţi voi ! Iar în tăcerea aceea se auzeau când şi când nişte ţipete grozave : -Unde-s lupii . în fiecare ceas locuia un pitic.. plimbându-se printr-o pădure de la marginea orașului. se plimbă prin pădure .. avea limbile de aur și cifrele de pietre scumpe. o nucă puternică . abia îi spunea împăratul: ‖Vorbeşte! Îți dau voie să vorbeşti o oră…‖ că ceasul cu limbi de aur şi arăta că ora trecuse! Pleca boierul supărat.

. care să pună ceasul în mişcare ca şi piticul adevărat. Măria – ta! L-a chemat împăratul pe ceasornicar şi i-a dat ceasul să-l repare. îmbătrânind. Tare s-au bucurat boierii şi împăratul de noul ceas! L-au aşezat în sala tronului şi. (…) tup – tup Trăia odată. meştere – oftă piticul – ce să fac dacă am o inimă? Inima ține cu oamenii nevoiaşi şi nu-i iubeşte pe boierii hrăpăreți… Atunci pun ceasul să meargă mai repede sau mai încet după cum cred eu că e bine. ceasornicarul apelă la ajutorul altui meşter. iar nevoiaşii câte o clipă… Apoi. cu lanț. . care dorind să fie pe placul împăratului.Măria ta. cu pendule sau cu cuc. Iepurilă. (…) Ajuns acasă. lanțuri. . vorbeşte şi tu! Îți dau voie o clipă… Și iată că după ceasul cu limbă de aur. într-un luminiş al unei păduri de la marginea satului. pendule şi cuci.Ei. Tatăl. umbla toată ziua prin pădure după treburile 479 . Nu merge bine. Meşterul dădu din cap. clipa ținea. Doar avea şi el o inimă şi-l înțelegea tare bine pe piticul cel inimos! ( …) Pentru a ieşi din impas. ceasornicarul scoase piticul din ceas şi îl întrebă ce se întâmplă. de atunci. s-au strâns boierii într-o zi şi s-au dus la împărat. fără inimă. o familie de iepuraşi. dar ceasuri cu pitic sau cu inimă nu se mai cunosc decât în poveştile pentru copii. în țara poveştilor şi în locul lor fură aşezați pitici de fier.Meştere. nu se mai poate… Ceasul Măriei tale ne face viața amară. din nou vorbiră boierii câte o oră. sau arcuri. piticii din ceasornice se mutară. ținea şi nu se mai sfârşea… Pleca văduva numai când spusese tot ce avea pe inimă! Dacă au văzut aşa. rând pe rând. Până în zilele noastre se cunosc ceasuri cu arc. construi un pitic de fier.

Erau tare drăgălaşi cei trei copii numai că. puiul de raton. un pui de castor şi văzându-l pe Ţup –Ţup îl salută şi îl întrebă dacă nu vrea să-l ajute să tragă din apă o crenguţă pe care tocmai o scăpase din lăbuţe. un pui de cerb cu blana pătată şi cu un căpşor pe care se citea mereu zâmbetul şi pe Scofăilă. Din această cauză Ţup – Ţup.lui. le striga din fugă „Salut!‖. Toată noaptea i-a visat pe Saltăreaţa şi pe Mălăieţul. Acest lucru enerva tare celelalte animăluţe aşa că toate fugeu numai când îl vedeau apărând pe Ţup – Ţup Ţup – Ţup era foarte trist că nimeni nu voia să se joace cu el şi nu voiau să-i fie prieteni şi se întreba mereu de ce oare toată lume îl ocoleşte. Iepurica. Ţup – Ţup îi zâmbi şi el şi îi răspunse: „Salut! Şi mie îmi pare bine că te văd!‖. îi apăru pe neaşteptate în faţă Săltăreaţa. zburda tot timpul. să-i fie prieten. Nu stătea locului o clipă. mezinul. stătea acasă şi avea grijă de cei trei ieuraşi pe care îi aveau. se lega de toate animăluţele din poiană. cu urechiuşele mereu ciulite pentru a auzi cel mai mic zgomot. un iepuraş cu blana pufoasă. că aşa îl chema. Tocmai atunci trecea pe acolo Mălăieţul. sărea la ei. Aşa că. o broscuţă verde şi mereu umedă. Mama. nimeni nu voia să se joace cu el. în timp ce stătea la umbra unei frunze de brustur să se adăpostească de razele soarelui şi se gândea la ce să facă. era tare neastâmpărat. apoi avură o scurtă conversaţie despre căldura de afară şi despre noul eleşteu în care locuia Săltăreaţa. cum să facă să nu-l mai ocolească ceilalţi. le punea piedică şi apoi se distra de năzdrăvănia lui. „Sigur. După ce plecă broscuţa. După ce Mălăieţul îi mulţumi. Aceasta îi zâmbi cu un zâmbet uriaş şi îi spuse veselă: „ Salut! Mă bucur să te văd azi!‖. unul dintre ei. Surprins. Într-o zi. se despărţiră şi Ţup –Ţup se întoarse acasă. Când îl vedea pe Spiriduş. blând şi mereu vesel. sărea. cum să nu te ajut!‖ răspunse iepuraşul şi traseră împreună crenguţa până la stăvilarul castorului. Ţup –Ţup rămase iar pe gânduri. cu nişte ochişori tot timpul iscoditori. 480 . Îi necăjea pe fraţii lui. cum să facă. Alerga. jucându-se împreună. de la un timp încoace se tot gândea ce să facă. îi ciupea. era tare singuratic.

roadele bogate. Ţup – Ţup. Au venit şi Scofăilă. Tara Adevarului si Imparatul Minciuna de Petre Craciun Ehei. A fot invitat şi Ţup – Ţup. S-au jucat şi au petrecut împreună până seara târziu. să şicaneze pe unul sau pe altul. broscuţa şi mulţi alţii. se apropie de casa Spriduşului. cică era odată un tărâm pe care cerul îl dăruise cu toate bunătăţile şi frumuseţile sale. ratonul şi castorul. De atunci Ţup – Ţup şi-a făcut mulţi prieteni. dar îi zâmbi şi el şi-l întrebă ce mai face. Au luat cina împreună şi pentru că ziua era pe sfârşite. ţopăind prin luminiş. parcă surprins. apoi avură o convorbire plăcută despre vara asta călduroasă. Mălăieţul şi Săltăreaţa. Spiriduşul ştia exact unde să găsească acel locşor aşa că au plecat împreună într-acolo. Pe dum. în aceeaşi zi. Câmpurile îi erau întinse. Nu mai este singur şi nici trist. puiul de cerb şi îl întrebă dacă nu vrea să-l ajute să caute nişte frunze fragede pentru cină. s-au despărţit prieteneşte şi s-au îndrepatat spre casele lor. Mai târziu. Ţup – Ţup se gândea mereu la cât de bine i-a fost astăzi. apele cristaline şi reci precum gheaţa. Se stăduieşte să se poarte frumos ca să fie acceptat de ceilalţi. 481 . să ciupească. iar munţii semeţi ascundeau în măruntaiele lor comori nepreţuite. ratonul. se apropie de Scofăilă.Ziua următoare. pădurile dese şi răcoroase. dar mereu se oprea şi se gândea că nu vrea să mai fie singur şi trist. Nimeni nu s-a supărat şi nu s-au şicanat unii pe alţii. La câteva zile după aceasta era ziua de naştere a lui Spiriduş. Lui Ţup – Ţup îi venea din când în când să împingă. îi zâmbi cu un zâmbet cât putu el de mare şi îi zise: „Slaut! Mă bucur să te văd astăzi!‖ Scofăilă se uită la el.

. ea şi-a croit drum prin hornurile sobelor. pătrunzând în odăile şi în sufletele oamenilor. iar la întoarcerea acasă îşi petreceau ceasuri îndelungate povestind copiilor despre cele văzute. şi că nu mai simţeau aceeaşi dorinţă de a dezvălui tot ceea ce gândeau. oamenii s-au îndreptat spre gospodăriile lor. La un timp. aşa cum nu găseai în alte capete ale lumii. ca mai înainte. atât de temeinic statornicită. nici măcar de dimineaţă nu s-au dumirit. era pentru că iubeau din adâncul sufletului adevărul. Câte unul mai isteţ a băgat de seamă că vorba le era schimbată. harnici şi milostivi. dar a crescut uşor-uşor. fără săi pese de nimeni şi de nimic. zi după zi şi an după an. apoi deasupra caselor şi ogoarelor. cu neţărmurită surprindere. Rânduiala. Nepricepând însă care era pricina şi acela înălţa din umeri. Dar. Nicăieri nu era mai dispreţuită minciuna şi mai aspru pedepsit cel care s-ar fi încumetat să spună câte una mai gogonată. dacă erau cu adevărat cunoscuţi cale de nouă mări şi ţări. osteniţi după truda unei zile de robotă. au descoperit că apa îngheţa cât ai zice peşte. în înaltul cerului la apărut o lumină roşiatică.Oamenii acelei ţări erau drepţi. Moş-Vreme îşi depăna firul cel fără de sfârşit. părea să fie veşnică. continuându-şi somnul. până ce a cuprins cerul întregii ţări. ei sau întors pe cealaltă parte. Ba. Neguţătorii care împânzeau ţările în lung şi în lat îşi făceau dinadins drum prin preajma locului ca să vadă cu ochii lor minunata Ţară a Adevărului. S-au înfruptat din bucatele cele gustoase şi s-au grăbit săşi caute odihna în paturile cele primitoare. dacă. Poate că ar fi fost. În cele din urmă. Şi-au umplut traista cu merinde şi s-au dus acolo unde îi chemau treburile. La început a fost cât o nucă. lumina s-a lăsat deasupra munţilor.. încă. Într-o seară. Şi-au umplut ulcelele cu apă rece şi. dar a venit ora prânzului şi locuitorii Ţării Adevărului s-au aşezat la masă. Către miezul nopţii. Neştiind ce li se întâmplă.Fraţilor. Ehei. o mare primejdie ne ameninţă! Nu vedeţi că minţim de îngheaţă apele? 482 . Iarăşi cei mai înţelepţi au zis: . că nu mai spuneau lucrurilor pe nume. văzându-şi de treabă.

Întunecata ţară a minciunii". copii şi oameni mari se strângeau laolaltă. mâine aşa. minţeai şi. De la a preţui minciuna şi până la urî adevărul. într-o zi. n-a fost decât un pas. minciuna a pătruns tot mai adânc în viaţa oamenilor. Ambiţios din fire. măria-sa. ea n-a mai fost un joc. nu mai încape şi hărnicia. Haideţi mai bine să îl deprindem! De pomană au stăruit cei dintâi. Peste încă un timp. Pe nesimţite. când ajunseseră oamenii să mănânce mai puţin ca dobitoacele şi se împăunau că nu mai pot de bine. Erai într-o încurcătură. Hăituit şi hulit de toată lumea. meşteşug de faţă împărătească! Azi aşa.. înveselindu-se atunci când făceau să îngheţe apele. îngheţau lacurile cât ai bate din palme. de nu-l mai cunoştea nici mumă-sa. Crescând mai departe de atotputernicia Împăratului-Minciună. Când trăgeau copiii câte o minciunică. ce nevoie mai aveai să rosteşti drept. s-a înfăţişat înaintea părinţilor săi: 483 . căci. deopotrivă. De altfel. sărmanul de el a devenit o ciumă aducătoare de nenorociri. pe care o numeau de la o vreme . n-a mai răbdat şi. gata! Aveai necaz pe câte cineva? Nimic mai simplu: îi puneai vreo câteva în cârcă. ce să mai spunem? Acum ocoleau cât puteau împărăţia mincinoşilor. Nu cutează minciuna să se abată pe meleagurile noastre! Trebuie să fie vreun joc... ca de un bulgăre de aur. Despre călătorii de prin alte locuri. împăratul. a făcut ce a făcut şi a ajuns cel mai mare meşter într-ale minciunii. ci un fel de a trăi. Ce vreţi.Nu poate fi adevărat! s-au împotrivit cei mai numeroşi.. dacă numai vorba strâmbă avea căutare? Anii au trecut şi ţara a sărăcit că doar acolo unde este stăpână minciuna. Făcându-se flăcău în toată legea şi văzând sărăcia şi neputinţa care domneau pretutindeni. Ajungea să deschidă gura numai pe jumătate şi îngheţau mările de la un capăt până la celălalt. abia de îngheţa apa dintr-o ceşcuţă. s-a nimerit ca într-o casă umilă de la marginea ţării să vadă lumina zilei un copil numit Victoraş. dar când spuneau cei mari câte una mai meşteşugită. băiatul s-a simţit atras de adevăr.

întrucât m-am hotărât să plec în lumea largă.. iar oştile sale sunt gata oricând să îl răpună pe acela care s-ar ridica în apărarea adevărului. luând cu sine un câine mare şi puternic. prinse sabia la şold. doar-doar voi putea să vin de hac nelegiuirii. iar tu trebuie să fii Victoraş. Daţi-mi binecuvântarea părintească. A doua zi. Nu cumva tu eşti Moşul Barbă-Albă? . Din partea mea. O apucă pe o potecă luminată de razele soarelui şi se opri numai când ajunse în faţa unei mogâldeţe de om. Spatele îi era încovoiat precum gâtul unei lebede. .Aşa să fie. iar barba ca argintul îi atârna până la brâu.. Ca să 484 . gândul tău este frumos precum cerul fără nori.Adevărat.La anii mei. sabia mea voinicească şi voia lui Dumnezeu îmi vor fi de ajuns ca să ies la liman. Mai ţine minte un lucru: în Pădurea cea Mare trăieşte un om tare bătrân. nu mai sunt multe lucruri pe care să nu le cunosc. . dar cum de m-ai dibuit? . copilul meu. însă am credinţa că vei izbândi. Bunăoară. . sărută dreapta părinţilor şi plecă. măria-sa apără din răsputeri minciuna. căruia i se spune Moşul Barbă-Albă. binecuvântarea ta. însă fii cu băgare de seamă! Nu ştiu din care pricină. Victoraş îşi umplu sacul cu merinde. căruia îi spunea Lupu. altădată atât de îndestulată. . Multe a văzut şi a auzit de-a lungul îndelungatei sale vieţi.Eu şi cu bătrâneţile mele. Du-te şi cere-i sfatul. eu unul nu mai pot răbda să văd cum această ciumă nenorocită ne mistuie ţara. .Copilul meu. ştiu că nu ai pornit pe un drum uşor. cel care a pornit în lume pentru a stârpi minciuna.Tătucă şi mămucă..Tătucă. Suspină cu nemărginită tristeţe şi îşi văzu de drum până ce ajunse în Pădurea cea Mare. Merse cale lungă şi pretutindeni întâlni numai jale. Mă doare inima când îi văd pe bieţii oameni cum îndură nenorocirea fără să ştie de unde li se trage. zise flăcăul cu voioşie. primeşte-ţi binecuvântarea. dar tare mi-e teamă că vei porni pe un drum fără întoarcere. căci are inima bună şi te va ajuta.Bine te-am găsit sănătos.

Mergi şi întreabă apele râurilor.alungi minciuna şi să redai ţării strălucirea pe care a avut-o. urcă pe un deluşor şi de acolo întrebă: . Aflândul. Din nefericire. răspunse câmpul. uncheaşule. eu ştiu numai că în noaptea cu pricina cerul a fost acoperit de un nor roşiatic. pentru că ele colindă lumea întreagă şi văd câte nu ai gândi. am să 485 . Vrând-nevrând. Merse iarăşi cale lungă până ce ajunse în locul unde râurile se vărsau într-o mare uriaşă. vei colinda mult în cele patru vânturi. Oare. nu aţi aflat cine a slobozit norul aducător de minciună? . nu ştiţi cine a minţit pentru prima dată în noaptea aceea blestemată? . care înconjuraţi minunata mea ţară. eu însumi trecând în noaptea aceea pe la poalele unui palat strălucitor am văzut cum doi bărbaţi au apărut la o fereastră. se văzu în faţa . Nu mă întreba cine sunt cei doi. răspunse râul cel mai mare. Dacă am cunoaşte cine a abătut norul deasupra împărăţiei.Îţi mulţumesc. Îşi lăsă calul să pască în voie.Voinicule. până ce văzu înaintea lui un câmp frumos. Îşi dădu toată silinţa şi. văile şi câmpurile cine este omul care a minţit pentru prima dată în acea noapte blestemată. fac precum m-ai învăţat. am ştii cine este vinovatul.Râurilor. plin de flori încântătoare. Unul dintre ei avea în mână o sticlă pe care a destupat-o. le vorbi el. Merse pe cărări cunoscute şi necunoscute. vom şti cine a revărsat minciuna asupra ţării şi dacă îl vom îndupleca pe el să se lepede de minciună vom fi salvaţi.Viteazule. Victoraş plecă să întrebe munţii. fiind aşa de înalţi. . Mergi şi întreabă munţii! Poate că ei. eu nu ştiu mai multe. Mergi şi întreabă munţii. apele. pentru că era noapte şi nu le-am văzut feţele. cunosc mai bine tainele palatului cel misterios. câmpurilor. curând. drumul era cu mult mai greu de străbătut. Victoraş mulţumi câmpurilor şi îşi urmă drumul. voi străbateţi ţara în lung şi în lat. de pe fundul ei ieşind norul cel roşiatic.Voi. Peste noapte Victoraş rămase în coliba sărăcăcioasă a moşneagului iar a doua zi încălecă şi plecă acolo unde îl chema ursita. Acum.

că de restul am eu grijă! Începu atunci o luptă voinicească. Victoraş se învârtoşea din răsputeri. . tu care ai toată lumea la picioare.Măria-sa. apoi mulţumi lui Dumnezeu pentru izbândă şi se grăbi să ajungă înaintea muntelui. El şi cu alţii de-o teapă şi-au dat seama că nu au multe zile de stat într-o ţară unde numai adevărul şi cinstea aveau căutare.Lupule. copile.Dacă-i aşa. spunându-i câinelui care îl însoţea pretutindeni. în cea mai cumplită neorânduială. vorbi muntele bucuros. nu ştii cine erau cei doi bărbaţi care au slobozit norul roşiatic aducător de minciună şi de ticăloşie? . băiete. Când veni vremea asfinţitului. de-ai fi zis că mai are de partea sa încă vreo cinci-şase ajutoare.stâncilor prăpăstioase. Apoi.Copile.Ehei. de-ai venit să-ţi cauţi moartea prin locurile acestea prăpăstioase? întrebă unul. împăratul? Cum este cu putinţă ca tocmai el să fi vrut cu bună ştiinţă răul propriei sale ţări? Ce fel de om este? . îşi scoase sabia din teacă şi se avântă în luptă. tare mi-e teamă că vei face drumul întors dacă vei auzi cine sunt! . aşa cum nici nu gândiseră oştenii lui vodă. Lăsă calul lângă un petic de iarbă şi vru să înceapă urcuşul. întocmai ca o umbră: . .Spune-mi. atunci află că omul care a destupat sticla din care a ieşit norul nu este nimeni altul decât împăratul! .Munte cu piscuri semeţe. tot locul era plin de trupuri căzute care încotro. Unde cădea sabia sa voinicească rămânea locul gol. întortocheate sunt căile Domnului! Află că vodă a fost dintotdeauna un om rău şi ticălos. Deodată. dar şi pe unde trecea câinele nu mai găseai duşman care să stea pe picioarele lui.N-ai avut linişte acasă. Atunci şi l-au apropiat pe vrăjitorul Talpă-Neagră. cu ajutorul căruia 486 .Să nu vă găsiţi voi moartea! le răspunse curajos Victoraş. Flăcăul stătu o clipă să îşi tragă sufletul. . numai. Cu toate că era singur. . şi vei vedea dacă dau înainte sau înapoi. lovind şi în stânga şi în dreapta. cât ai clipi din ochi. tu muşcă-i de picioare. feciorule. se văzu înconjurat de oştenii măriei-sale.

iată că îi apare înainte o fată frumoasă ca o zână. de fiecare dată.au nădăjduit să înstăpânească minciuna. pentru că oamenii craiului vor încerca să te răpună atât prin sabie cât şi prin vicleşug. Iată ce ai de făcut: mâine să pleci neîntârziat către palatul împăratului. punei trei întrebări şi. caută-ţi nişte haine de pescar. Moşule.Îţi mulţumesc ţie. Dacă te încumeţi să-l înfrunţi chiar pe Împăratul Minciună. copilul meu. atunci fă calea întoarsă în Pădurea cea Mare. . muntele tăcu. Tocmai când ajunsese la o răscruce şi nu ştia încotro să o apuce. . fată frumoasă. iar Talpă-Neagră şi Împăratul Minciună îşi vor pierde puterea. Talpă-Neagră i-a dat împăratului sticla cea blestemată. Cel care a statornicit minciuna nu este altul decât împăratul.Cumplit lucru mi-a fost dat să aflu. Ce-ai mai aflat de când baţi potecile? . Rămâi sănătos şi să ne vedem cu bine! 487 . Dacă va prefera de fiecare dată adevărul. Când veţi rămâne între patru ochi. zise ea. nu peste multă vreme ajunse la capătul drumului. iar el a făcut ce ştiţi. apucând-o pe drumul din dreapta. unde Moşul Barbă-Albă are să te sfătuiască mai departe.O clipă nu mai stau.De mult am auzit despre faptele cele ticăloase ale acestui vrăjitor. Apoi.Iată-mă viu şi nevătămat. atunci este musai să o apuci pe cărarea din stânga. însă trăgeam nădejde că şi-o fi lăsat oasele pe undeva. care este un mare mâncător de peşte. . Vrăjitorul Talpă-Neagră i-a pregătit acel nor roşiatic în pivniţele palatului. Câte ticăloşii nu se pot face la adăpostul minciunii! În seara aceea. fă rost de o cotigă plină cu păstrăvi şi cere să fi dus în faţa măriei-sale. Mergi cu grijă. spuse şi băiatul.Chipeşule flăcău. Mai înainte. dacă vrei să ajungi la coliba moşneagului.Mare bucurie îmi face întoarcerea ta. . gândind că se află înaintea unei curse. Moşule. să-ţi răspundă dacă preferă adevărul sau minciuna. atunci vraja se va destrăma. zise Victoraş. . Într-adevăr. . Flăcăul înnoptă la poalele sale şi a doua zi se grăbi către coliba moşneagului.

Bun gând ai avut. iar pe la apusul soarelui şi-l pierdu şi pe ultimul.Măi.Înapoiază-te fără mine. balaurule. De când cu unul. dar dacă şi bătrâna este o plăsmuire a lui Talpă-Neagră? Ia s-o las cu ale ei. lasă gândurile tale aducătoare de nenorociri şi vino cu mine. se adresă el străjerilor. Lighioana arunca flăcări pe toate nările sale. ce-şi zise: . pui de om! Sau ţi-a alungat vântul curajul când a suflat mai tare? . hai la luptă.Drumul spre curţile împărăteşti era lungi şi plin de capcane.Atunci.Ferească Sfântul. Chibzuind mai temeinic. Mergând el aşa. îşi rostui nişte haine pe măsură. la chindii rămase cu două. iar băiatul se ferea cum putea şi. făcându-le să dea înapoi. pe la amiază mai avea patru capete. . leită mumă-sa. Bucuros din cale-afară. Cu vreo două ceasuri înainte de prânz. mătuşo! N-ai tu atâta putere ca să mă abaţi de la drumul meu! Mogâldeaţa cu înfăţişare de femeie se învălui dintr-o dată într-un nor de fum.Feciorul meu. . iată că îi iese înainte o femeie. pescarule! Zise unul dintre străjeri.Păcat de tine. . poate i-o mai trece şi lui vodă năduful. oameni buni. Victoraş. umplu o cotigă de peşte şi se înfăţişă înaintea porţilor împărăteşti. tare-i veni să lase totul în plata Domnului şi să zboare ca vântul acasă.. îi trăsneşte şi îi fulgeră cât e ziua de mare. că ne-a scos peri albi. care începe a i se jeli: . se repezea cu sabia asupra puzderiei de capete. că sărmanul tău tată a căzut la pat şi nu ştiu câte zile mai stă pe lumea asta. că ai atâtea capete şi minte aşa de puţină! Luptă ai vrut. Auzind cuvintele cele sfâşietoare. balaurul îşi pierdu primul cap. luptă ai să primeşti! Se încinse numaidecât o bătaie cum nu mai văzuse nici stră-stră-moşul balaurului. din timp în timp. iar eu să merg cu ale mele!" . transformându-se într-un balaur cu şapte capete. Victoraş merse într-un sat de pescari. mergeţi degrabă şi duce-ţi-i vorbă măriei-sale că i-am adus cei mai buni păstrăvi din câţi au trăit vreodată în apele acestei ţări. 488 .

. Oare. nevenindu-le să creadă că ceea ce vedeau în jurul lor era aievea.Luminăţia-ta. dacă toţi supuşii mint. Flăcăul îl lăsă pe împărat încă nedumerit şi merse printre oameni. lasă-mă singur cu ale mele. măria-ta. se frecau la ochi. . atunci pune-ţi întrebările.Nici să nu te gândeşti să-mi dai vreun ban. că mi-ai adus o cotigă întreagă de păstrăvi? . împăratul muri de frica răzbunării supuşilor. că ţi-am răspuns.Bună treabă! Şi cât zici că m-ar costa? Trei . că ard de nerăbdare să mă aşez la masă. dar dacă stau bine să mă gândesc. te-ar supăra? .Aşa gândeam şi eu. . continuă flăcăul.Să spună adevărul! Cum ar cuteza să mintă? . iată. Acum. dacă vei continua să minţi pentru că. Minciuna a murit. eşti stăpân peste o frântură de ţărişoară? .Întocmai. pe hornurile caselor. aş vrea să mi se spună numai adevărul. vraja s-a destrămat. Apoi. . se ridică norul roşiatic. tinere. La scurtă vreme.Nu ştiu cine eşti cu adevărat şi dacă ai venit într-adevăr pentru peşte. se obişnuiră din nou cu adevărul. Dar dacă măria-ta ai fi destoinic în luptă şi cineva ar spune în gura mare că ai fugit precum iepurii cei fricoşi. puţin câte puţin. măria-ta. înseamnă că omul cel mai minţit din toată ţara este însuşi împăratul.Aşa e cum am auzit.Dacă ăsta este tot preţul.Victoraş tăcu mâlc şi merse în urma unui oştean până în iatacul împărătesc. Cu un împărat aşa de bun şi cu puterea pe care i-o dădea adevărul. . nu ai prefera să ţi se spună adevărul? . ţara putea redeveni bogată şi înfloritoare.patru parale? . iar în locul său oamenii îl puseră pe Victoraş. Priveşte cum. înălţimea-ta. zise flăcăul care ştia cât de zgârcit este craiul. ai prefera ca oamenii să spună cum că.Vei rămâne singur de tot. Toţi. . Vreau numai să-mi răspunzi la trei întrebări. O cotigă cu vârf. 489 .Mai întrebi? L-aş bate cu biciul până ar spune adevărul! Victoraş se bucura pe tăcute. dimpotrivă.Iată prima întrebare: ştiind că măria-ta stăpâneşti peste o ţară întinsă. de la mic la mare.

. să zboare. când nu ştiu cine a spus: . bursucul. căci e ţepos. Cine să fie? Cine? Ariciul nu e bun.. cine venea fără de grjă pe cărare. Cine se ia după fricos ajunge.Ce e cu tine. pe vultur. Nu vrea în ruptul capului să creadă că. pe vremea când animalele se hotărâseră să-l nimicească pe vânător. măi Tomiţă? Şi de ce fluieri atât de mulţumit? l-au întrebat dihăniile. şi a ridicat ici-colo ziduri de lemn. săi vestească când vine vânătorul.. lupul este de trebuinţă-n bătălie. să alegem un hataman! au rostit toate dihăniile dintr-o dată.. cerbul e-ncornorat şi se agaţă-n ramuri. bursucul e prea greu. tot adevărul biruie până la urmă. Când cearta era mai aprinsă. în lupta dintre adevăr şi minciună. să lupte. vulpea e prea vicleană. cu pălăria pe-o sprânceană. O să vedeţi îndată unde-ajunge! Această întâmplare s-a petrecut demult. aflaţi că şi-a strâns norul cel roşiatic în sticla lui veche. Şi-au ascuţit toţi dinţii şi ghearele.Aşa e. continuând să umble cu ea prin lume spre a-i ademeni pe cei mai slabi de înger. Nu se înţelegeau. ursul e cam bătrân. În dosul lor s-au strâns în rânduri animalele.. ariciul înainte pe urmă lupul. .. fluierând mulţumit? Tomiţă iepuraşul. cerbul.Mergem la bătălie.. . dar nu avem hataman ( conducător de oşti ). dulgher prea iscusit. Ba au chemat într-ajutor şi-o pasăre..Cât despre vrăjitorul Talpă-Neagră. Se pregătea o bătălie mare. ursul. vulpea. 490 . demult. Tomita iepurasul de Alexandru Mitru Să nu te iei după fricos. A venit castorul. S-a întocmit oştirea animalelor. Erau aproape gata.

ariciul şi vulturul. Nu-i nimeni mai viteaz ca mine în pădure. . căci are coaja acrişoară.L-am doborât.. .A doborât singur duşmanul! s-a minunat bursucul... i-au dat şi-o spadă. hm! a mormăit în sine ursul. O să-l doboare săgeata!. cât vârful acului. La toate se-aşteptase Tomiţă. . . şi haţ. Când am să fluier. de răruşcă. pentru c-o dibuia cam greu. când vântul bate cu putere şi frunzele încep să cadă. şi-a împins pălăria mai pe ceafă.Vreţi un hataman?.... I-au dat deci lui Tomiţă căciula de hataman. Îi era duşman. apoi plictisit a dat dintr-o lăbuţă: . să-l doborâm pe vânător! a strigat şi vulturul.. .Du-ne la bătălie. S-au învoit şi lupul.. . . Şi-ntr-adevăr. Era o zi rece de toamnă. mă duc să văd pe unde-i vânătorul! S-a strecurat prin pădure. Îi plăcea mult.Să fie dacă-i aşa viteaz! a spus şi cerbul.. M-am repezit cu dinţii.Pe un duşman! a început să-şi dea aere Tomiţă. . daţi toţi năvală cu putere. Inima lui Tomiţă era numai atâta. la asta nu. dar ca să fie hataman în bătălie şi să-l răpună pe vânător. ..Şi acum porunceşte. Vreţi un hataman destoinic peste animale? Să vă fiu eu! s-a îngâmfat Tomiţă.Voi staţi aci! le-a poruncit. ca şi cum n-ar fi fost! . şi ursul. Tomiţă doborâse un trunchi din cel subţire. văzând că-i ascultat de toti..viţă sălbatică.Vrem să alegem un hataman şi nu ne înţelegem! a glăsuit ariciul. Tot nu ne înţelegem între noi... haţ. 491 . Tomiţă! a spus lupul.S-a oprit iepuraşul. Noi te ascultăm orbeşte. . începuse să tremure. Cine l-a pus să fie hataman? Dacă a auzit şi vânătorul?..Hm. De-am fi şi noi aşa viteji ca tine. Era hataman în lege. bursucul..Pe cine? a întrebat cu spaimă cerbul...Ar putea să ne fie el hataman! s-a învoit cumătra vulpe.

Sta cu urechile ciulite.. De frică şi de durere a mai făcut un salt. Pe urmă s-a pierdut de hataman.)..De veneaţi după mine. Şi povestise. Şi fugi!. şi şuiera văzduhu-n urma lui. crezând că-i vânătorul în urma lui. a dat peste un copac şi s-a izbit.." S-a întors într-o clipită. i-au tot crescut urechile. De frică.. auzind şuierul.Se tupila la pământ şi inima-i bătea să-i spargă pieptul. Vine spre mine. S-a mai ţinut o vreme... Nişte rămurele s-au frânt şi l-au lovit pe Tomiţă drept în obraz. îl răpuneam pe vânător!.. i-au crescut. nu are ce căuta-n pădure. şi şi-a tăiat lăbuţele din faţă. fugea din ce in ce mai repede. c-a văzut stele verzi. „E vînâtorul! s-a gândit iepuraşul. Iar se lăuda: . când soarele se pregăteşte de culcare... L-au luat la goană.) Fugea acum de-i sfârâiau călcâiele. Animalele au început să râdă. Dar m-aţi lăsat singur. şi-a tăiat coada..) Deodată a început să bată vântul mai tare şi frunzele să foşnească. Târziu. (De-aceea-s aşa scurte lăbuţele din faţă şi coada lui Tomiţă pânâ-n ziua de azi!. A tras cu arcul. Era către amurg. Tomiţă a mai fugit înc-o bucată bună.... Au ieşit din pădure.. Abia se mai ţinea oştirea după el.. Nemaivăzând. Şi-a rămas lat. De frică îi căzuse hatamanului căciula pe ochi.. (De-atunci sunt aşa mari!.. au dat năvală după el. când şi-a venit în fire.Cine se teme de foşnetul frunzelor. să prindă vânătorul. s-a împiedicat de spadă.. au crezut că-i semnalul hatamanului. Au râs dihăniile de Tomiţă. Atât de tare s-a izbit. şi s-a dat peste cap. 492 .. Atunci.. Îl urmărise-n zbor vulturul. când umbrele-s mai lungi. Văzuse tot.. (De atunci are privirea împrăştiată şi buza de sus crăpată de lovitură!. A auzit ce-am spus. Tomiţă îşi vedea umbra şi. . Dihăniile. Şi fugi!. s-a întors în pădure fără căciula de hataman şi fără spadă. pe câmp.

se spală pe dinţi în fiecare dimineaţă şi seară. şi toate surorile ei începură să chicotească.Din acea zi.Eu sunt curat.. . .. .. să hohotească şi să se prăpădească de râs. un urs mare şi frumos. râdeau de nu mai puteau. nu văzu niciun urs.Nu cumva râdeţi de mine? întrebă el supărat. care venea tocmai din munţii noştri.. spre marea lui mirare. M-am spălat chiar azi dimineaţă. Cum a ajuns el la pol să nu mă întrebaţi.Păi de cine.Parc-a fost muiat în sos! Uite-aşa râdeau focile. vulpea. fireşte. şi iată că printre urşii cei albi de la pol s-a rătăcit într-o bună zi un urs cafeniu. măi Martine? . se ştie. ursul şi vulturul îl fugăresc pe iepuraş. Un urs murdar! strigă o focă. dacă vreunul dintre voi a aflat că li se spune albi din alte pricini. ba mai fac şi baie) când. îi fac de petrecanie.De la gheare pân' la bot! . . sălbăticiunile ca lupul. Aşa. ce caraghios! .E mânjit tot! ... că nu ştiu. Ce ştiu e că s-a pomenit acolo şi că a început să caşte ochii la munţii de gheaţă şi la focile care se zbenguiau pe ei. Ursul nostru se uită în jur gata să râdă şi el de ursul cel murdar (pentru că urşii.Ia te uită!. Le e necaz că l-au avut hataman. vai. Povestea ursului cafeniu . Cred că din pricina asta le spune urşi albi (dar. Şi unde-1 prind. 493 . Ei. spuse şi mai supărat Martin. îl rog să-mi dea de ştire şi să nu mă mai lase să scriu minciuni ).Vai. de Vladimir Colin Urşii care trăiesc la Polul Nord sunt albi.

Martin se muie într-un ochi de apă şi prinse a se săpuni.Cine-i urâtul ăsta care se crede frate cu noi? spuse cu dispreţ un urs alb. spuse pinguinul. ce urşi răi trăiesc printre munţii de gheaţă! Şi cum plângea aşa. şi .Dar bine.Stai! Rămâi aşa! 494 . . . Fă-mi mie plăcerea asta. legânându-şi îngâmfaţi blănurile. . Şi nu merse el cine ştie cât. De mânios ce era se frecă bine. vino cu mine! Îl duse pinguinul într-un loc ferit şi. .Şi tu? se supără ursul. cât ai bate din palme.Aşa. Le-am spus şi focilor că sunt curat. bine.. . De ciudă. ca să găsesc aici numai batjocură? se întreba el. Pinguinul era o pasăre tare isteaţă..Nu-i nimic.. că se întâlni cu nişte urşi albi. aşa că bietul urs îşi luă tălpăşiţa.. ca şi voi? -Urşii cumsecade sunt albi. fraţilor. . un pinguin se apropia încetişor.Şi numai pentru atâta lucru plângi? Hai. Martin se aşeză pe un sloi şi începu să plângă.Făcea să bat atâta cale până la pol.Cum să nu plâng. toţi urşii albi plecară. . . nu vedeţi că sunt urs. . ursule? întrebă pinguinul. pinguinule.. Vai. . dar pinguinul îl opri.Fraţilor! strigă bucuros Martin. dacă urşii albi mă dispreţuiesc şi râd de mine? Eu sunt cafeniu. .curând toată blana îi era plină de clăbuci albi şistrălucitori. . Ah! Ce bine-mi pare că vă văd. Bombănind. M-am spălat chiar azi-dimineaţă! . la noi toţi urşii sunt cafenii.De ce plângi. mormăind. răspunse primul urs alb. destul. răspunse pinguinul. aduse o bucată de săpun. de sus şi până jos! îl îndemnă el pe Martin.iată . bietul Martin simţi că-i dau lacrimile.Dar focile nu-l crezură şi râseră mai departe. Martin lăsă jos săpunul şi voi să se vâre în ochiul de apă. şi fără a-1 mai învrednicii cu o privire. bine.Ia săpuneşte-te bine.Ia te uită ce neobrăzare! vorbi un altul.

Puiul! Puiul meu!. săriră în apă şi se depărtară degrabă. Dar era atât de bucuros de primirea care i-o făceau urşii albi. Fusese rănit de suliţele de gheaţă. când ajunse lângă Martin. mari cât o casă. valurile ţâşniră înalte cât muntele. Cu chiu. uitând de toate. Îţi mulţumesc. văzâd cum puiul se prinsese cu lăbuţele de gâtul lui Martin. .Ce blană albă! se minună al doilea. înotând voiniceşte.Totul pârâia. se ridică pe un sloi ce plutea. Clăbucii de săpun din blana lui Martin se topiseră în apă.. Urşii se opriră din joacă. dar. un munte de gheaţă se apropie de sloiul pe care se jucau.neobişnuit cu viaţa de la pol. .Vai.Fugiţi! Fugiţi! strigă un pui de urs şi se aruncă în apă. spuse mama ursuleţului.. Ii mulţumi pin guinului şi rămase printre urşii albi cu care jucă „bâz" şi „baba-oarba".Apoi îl luă de mână şi-l duse în mijlocul urşilor albi. 495 . Cu puiul în braţe şi ferindu-l de bucăţile de gheaţă. încremeni.. cu vai sparse lespedea şi. se prăbuşea. eşti un urs bun şi viteaz. O lespede grea îl împiedica acum pe Martin să iasă la lumină.Şi ce mândru străluceşte în soare! şopti al treilea. că nici nu-şi bătu capul să înţeleagă. .rămase pe sloi. Când înţelese ce primejdie îl paşte voi să sară şi el în apă. înotând. Martin se repezi şi începu să caute ursuleţul. Mama ursuleţului se repezi să-i mulţumească. Dar puiul era nevătămat. strivindu-i sub greutatea lespezilor de gheaţă. A rămas pe sloi! Nici unul dintre urşii care se depărtaseră nu scoase nicio vorbă..Alb sau cafeniu. în vreme ce Martin . Martin se pomeni în apă. ce urs frumos! strigă un urs alb. . Şi la fel încremeniră şi ceilalţi urşi albi. . şi ursul nostru era din nou cafeniu . la adăpost de alte primejdii. dar în clipa aceea se auzi un troznet cumplit şi muntele de gheaţă izbi sloiul. Speriaţi. Îl află pe o movilită de zăpadă şi-l luă în braţe. Deodată însă. Chiar în clipa aceea răsună glasul înspăimântat al unei ursoaice: ... Bietul Martin nu mai înţelegea nimic. văzură muntele şi pricepură că se va ciocni de sloiul lor. nici unul nu cuteza să se întoarcă pe sloi.

. el începea să fie înfricoşat. Când mergea seara în pat iar Mama Şoricica închidea lumina. iar când s-a întors acasă a alergat la prietenul meu.. În fiecare dimineaţă. Ea ar fi lăsat lumina aprinsă pe hol dacă el ar fi vrut. alb sau cafeniu? Inima să-ţi fie dreaptă. ceea ce nu era deloc frumos şi nici plăcut nu era). şi a povestit întâmplarea. dar asta părea să înrăutaţească 496 . De atunci mai cântă Martin şi-n ziua de azi: Crezi că-mi pasă că te ştiu Negru. care scrie toate poveştile pentru copii.. Şi asta pentru că în noaptea precedentă fusese mai speriat decât în alte nopti. Eu te judec după faptă! Fred. Martin n-a mai fost nevoit să-şi împodobească blana cu clăbuci de săpun (treabă care l-a bucurat straşnic căci săpunul uscat îi pricinuia mâncărimi cumplite şi-l silea să se scarpine cu toate cele zece gheare. Auzise că unora le era frică de păienjeni şi şerpi iar alţii se speriau de lucruri care pentru el erau amuzante ca de exemplu să stea ascuns într-o crăpătură din podea. Cât a rămas printre urşii albi s-a bucurat de cinste şi prietenie. încuviinţară şi ceilalţi urşi albi. soricelul fricos de Aurelia Moraru Fred era un şoricel care trăia într-o gaură din perete aflată în colţul casei. Pentru Fred era întunericul. Existau însa unele dimineţi când nu avea poftă deloc. El ştia că nu era singurul căruia îi este frică. Altor şoricei le era frică de câini şi pisici. după ce se trezea căuta cu mare poftă sandwich-ul cu brânza şi pâine prăjită. Din ziua aceea. adunându-se în jurul lui Martin şi strângându-i care mai de care laba.Nu blana îl face pe urs. De fapt lui Fred îi era frică de întuneric.Niciunul dintre noi n-a cutezat să rămână pe sloi.

‖ Nefiind sigur că acesta este raspunsul pe care îl caută. daca era speriat. Ai învăţat că eu sunt o pisicuţă prietenoasă şi nu ai nevoie să-ţi fie frică dacă situaţia este sigură. Dar uneori gândurile despre întuneric se strecurau înapoi în mintea lui şi din nou începea să se simtă speriat. Filip s-a gândit un pic apoi a raspuns. ―tu vii să stai de vorba cu mine. ştiu că nu am motive pentru care să mai îmi fie frica. Unii câini pot fi prietenoşi şi nu vor să supere pisicuţele. ci l-a intrebat pe Filip.‖ 497 . Păreau săşi schimbe formele ca şi cum ceva sau cineva se ascundea în întuneric. obişnuia să se bage în patul Mamei Şoricica şi al Tatalui Şoricică pentru a simti siguranta apropierii de cineva. deci deja ştii cum să treci peste frica pe care de obicei o au şoriceii faţă de toate pisicuţele. Acum. ―Păi‖. a răspuns Tabby. Frica mă ajută să o iau imediat la fugă şi să mă protejez. ―Când eşti speriat. ―Ce faci atunci când îti este frică?‖ a întrebat-o pe Tabby. dar unii câini nu sunt atât de prietenoşi şi atunci chiar este bine să îti fie frică. ―Exista momente când simţi frică?‖ l-a intrebat Fred. a raspuns Filip. Însă ar fi bine să-ţi fie frică de alte pisici care vad într-un şoricel masa de prânz şi nu un prieten. Fred nu s-a gandit că nu este chiar acelaşi lucru.lucrurile. Uneori reuşea să adoarma în timp ce ea citea. ―mă duc să verific daca este miere în borcan. Când era mai mic.‖ ―Vezi‖. uneori îmi este frica de câini. alteori se gândea la poveste şi uita de întuneric. ―ca toate pisicuţele. Dacă este. pariţii i-au spus ca este şoricel mare şi trebuie să doarmă în camera lui aşa cum fac toti şoriceii cuminti atunci când cresc. De-a lungul uşilor şi pereţilor începeau să defileze umbre. ce faci?‖ ―Păi‖. continuă Tabby. ―Da. Într-o dimineata dupa ce şi-a mâncat sandwich-ul cu brânza şi pâine prăjită. imi este frică atunci când mă gândesc că borcanul meu cu miere s-a golit. Fred a plecat să-l întalnească pe prietenul său Ursul Filip.‖. Cred că asta înseamnă să înveţi care este diferenţa dintre lucrurile de care ai nevoie să îţi fie frica şi cele de care nu ai. Fred s-a dus şi la Tabby pisicuta. Se simţea bine atunci cand Mama Soricica stătea pe marginea patului şi îi citea o poveste.

498 . ca şi Tabby. De obicei când mă întorc. care stătea la masa şi îşi lua micul dejun aşa cum fac toţi şoriceii dimineaţa. ―Ce faci atunci cand îţi este frica?‖ ―Uneori îmi este frică pentru că mama ţipa la mine‖.Fred nu mai gândise pâna acum în acest fel. a spus Tom. Tom. Apoi s-a dus şi la prietenul său. dar s-a simţit mult mai bine când Tabby i-a spus că pe unele dintre fricile lui a fost deja capabil să le depăşească. Ar putea să verifice camera – aşa cum făcea Filip cu borcanul său cu miere – pentru a se asigura că nu are nevoie sa îi fie frica? Ori ar fi putut. ce ar fi putut să facă în legătură cu asta? Daca nu era. mă simt mai bine. Ce ar fi putut să învete din ceea ce faceau prietenii lui? Ar putea să o roage pe mama lui să-i citească o poveste pentru a-şi lăsa gândurile absorbite de o poveste interesantă? Aceasta a functionat de mai multe ori în trecut. ―Nu ţipă prea des la mine şi probabil că din cauza asta îmi este frică atunci când o face. în acea noapte Fred s-a cuibărit în gaura din peretele dinspre colţul casei şi a avut un somn confortabil şi odihnitor. Apoi fac ceva ca să mă simt bine. Deci îmi spun că acel sentiment va trece.‖ În seara aceea când Fred a mers la culcare avea o mulţime de întrebari în mintea sa despre discuţiile cu prietenii lui din acea zi. Ma gândesc că nu va fi suparată pentru totdeauna şi pentru că nici nu este. sunt convinsă că. să se întrebe dacă este potrivit pentru el ca în acest moment să-i fie frica? Există vreun pericol real? Daca ar fi fost. cum ar fi să-i dăruiesc mamei mele o îmbrăţişare ori ies afară şi mă joc. L-a întrebat şi pe Tom. nici mie nu îmi va fi frică pentru totdeauna. cum putea să se relaxeze şi să intre într-un somn confortabil? Putea să faca precum Tom şi să-şi amintească de faptul că sentimente ca frica nu vor râmane ci vor trece? Tu ce crezi că a făcut? Care dintre sfaturi crezi că le-a urmat? A facut unul dintre aceste lucruri sau le-a făcut pe toate? Ori poate că s-a gândit la alte lucruri pe care poate să le facă el? Orice ar fi făcut.

care se făcuse de-acum o fată răsărită şi de toată frumuseţea." „Viu !" îi întări Cristina vorba." Iar feciorul de împărat o luă de mână şi-i ziise : „Vino cu mine la palatul meu şi jur că ai să fii pentru mine fiinţa cea mai iubită pe pământ. îi răspunse ea. privindu-1 cu toată încrederea. şi văzând-o pe Cristina îngenuncheată la cele două morminte. îi zise : „Mamă. Iar el o puse pe calul său şi se întoarse la palat iuite ca vântul. Iar florile de pe morminte îmbătau văzduhul cu parfumul lor. ducându-se la maică-sa. voie să mă cunun cu dânsa. iar mormintele lor.. feciorul de împărat o puse pe Cristina să şadă într-un scaun de aur." 499 se ruga în toate zilele la aceste morminte şi. se opri din mers. Acolo. iar el. câteva flori de „nu-mă-uita" şi puţină iederă de pe mormintele părinţilor săi. i se părea că aude glasul aşa de dulce şi plăcut al părinţilor . Cristina săi. împărăteasa. Aicea sunt mormintele părinţilor mei. şi aşa de frumoasă. am găsit în pădure o fată. te rog. erau aproape de locuinţa ei şi lângă un izvor cu apă rece. cum nu i se află pereche în frumuseţe şi în bunătate. cum stătea îngenuncheată. le prinse la piept şi întinse apoi feciorului de împărat mâna.Cristina din padure CRISTINA din padure era singură pe lume. Şi veni feciorul de împărat. Părinţii îi muriseră de mult timp. deasupra cărora se înălţau două cruci de lemn. Rupse un trandafir. săracă şi singură pe pământ. călare pe roibul său. Dă-mi. Aşa trecu vremea pentru Cristina. descălecă şi apropiindu-se de dânsa o întrebă cu un glas plin de blândeţe : „Ce faci în locul acesta ? Eşti o fiinţă pământeană sau un înger coborât din ceruri ?" „Sunt Cristina din pădure.

împărăteasa. . zânele o cunoşteau pe Cristina şi ţineau mult la dânsa. ori ba. ca să o pot întreba. şi-i zise să o lase să vadă şi să cerceteze dacă fata găsită în pădure e vrednică să stea într-un scaun împărătesc. iar eu gust vinul nostru." Sosi şi noaptea aceea şi Cristina se duse la poiana din mijlocul pădurii. Uite aşa !" Şi Puc îşi duse la gură potirul unei flori şi dete pe 500 . cu care domniţă tatăl tău te-a logodit încă de când erai un copil !" Dar feciorul de împărat i se rugă aşa de mult. o poiană ce îi era bine cunoscută şi care era toată acoperită de tot felul de flori frumoase. Din roua ce cădea pe florile acestea. ca să văd dacă e nimerit. De altfel. Să-mi aduci aicea pe regină.Maică-sa îi răspunse îngrozită : „Cum se poate să-ţi părăseşti logodnica. „Cristino dragă. zânele îşi pregăteau vinul lor. şi răstit : „Cum te cheamă şi ce cauţi aicea ?" „Sunt Cristina din pădure şi nu doresc altceva decât să văd din când în când chipul fiului Măriei Tale. pe piticul Puc." „Bine. Cu toate acestea. fiind tot întunecată. „Iată ce : să mergi la poiana din mijlocul pădurii. Împărăteasa chemă pe Cristina la dânsa şi nu fu puţin mirată văzând cât e de frumoasă şi ce bună arată a fi la suflet. şi numai regina zânelor ştie şi poate să o îndepărteze. Când sosi în poiană." Cristina zâmbi şi zise : „Să aşteptăm când o fi noapte cu lună plină şi atunci am să-ţi aduc pe regina zânelor.. Aceasta e cea dintâi treabă ce îţi cer să-mi faci. bătrân de când lumea. îi răspunse împărăteasa. Cristina nu găsi acolo decât pe Puc." „Ce am de făcut.Ce faci aicea. încât se mai înmuie şi maică -sa. moşule. nu ştiu unde e regina. am să-ţi dau voie. şi unde e regina zânelor ?" îl întrebă ea. pe Domniţa din «Insula verde». o întrebă cu glas aspru. O nenorocire groaznică îmi ameninţă casa şi familia. însă dacă poţi să duci la bun sfârşit trei treburi ce îţi voi spune să faci. acolo unde zânele se strâng în toate nopţile. înaltă stăpână ?" întrebă Cristina cu glasul ei blând.

E un giuvaer galben şi strălucitor ca soarele şi are intr-însul multe puteri ascunse. ci stătu să aştepte sosirea zânelor. fiindcă. ci se întoarse din nou la poiana din pădure. Puc se porni atunci să cânte. până ce se ameţi de-a binelea. Altceva nu-i. aşa că nimeni nu ştie unde este. şi cu alta. însă. pe când altele ţeseau o pânză fină. Regina zânelor mi-a spus în cuvinte puţin lămuritoare că ar fi aici. In dimineaţa următoare. fiecare frunză o măsuţă în jurul căreia zânele mâncau şi benchetuiau. şi cu alta. frumoase şi zvelte. se duse la locui unde şedea regina zânelor şi-i zise cu glas rugător : „Fii aşa de bună şi vino cu mine la palatul împărătesc. Cristina. viu. pe care ea îl dăruise odată soţului meu. pentru a câştiga mingea de aur ce le-o făuriseră piticii. fiindcă mă rogi tu . din fire aurite de păianjen. mele. aşa că ai isprăvit cu bine cea dintâi treabă. Cristina auzi cum regina zânelor îi spune împărătesei bătrâne : „Dragă soră." Regina zânelor se gândi un răstimp şi apoi zise: „Da. o nenorocire mare ameninţă casa şi familia feciorului de împărat. mai spuse. veniră şi zânele. şi de care giuvaer atârnă fericirea casei şi familiei. şi umplură poiana cu veselia şi zburdălnicia lor. Soţul meu a murit câteva zile după ce il pierduse. se poate spune în cuvinte. iar fiecare foaie de trestie. văzând că nu e nimic de făcut cu dânsul. Fiecare potir de floare deveni acum un pahar. Cristina." Merseră amândouă într-o trăsură de muşchi de pe arbori. să ştii însă că nu e tocmai pricepută cine te-a trimis să mă chemi. Acum să-1 501 . împăratul. cauţi în depărtare ceea ce ai acasă la tine".gât toată roua dintr-însul. o sabie cu care se luptau între ele. Ţineam să ştiu unde este un giuvaer. Apoi făcu la fel cu altă floare. cum nu. împărăteasa chemă din nou pe Cristina şi-i zise : „Ai adus aicea pe regina zânelor. să joace şi să se tăvălească printre flori. Iar la palat. în casă. Alte zâne? Cântau şi jucau. dar n-a fost chip să fie găsit. nu mai întrebă ceva. Am dat poruncă să fie căutat peste tot. Când bătu miezul nopţii. trasă de şase păuni.

până ţi-l cer . dar unde l-ai găsit ?" „L-am găsit într-un cuib de coţofană. când izbucnise furtuna şi mă dusesem să-i scap de la moarte pe bieţii puişori". bietei Cristina cât p-aci să-i plesnească inima şi să-i sară din piept. în grădină. Peste cinci ani se va face căsătoria lor. se făcuse la faţă albă ca varul. Scoase din buzunar o piatră frumoasă şi aurită şi întrebă : „Nu cumva e acesta giuvaerul ce căutaţi ?" „Da. toată ziua plimbându-se împreună. şi ochii îi erau 502 . adică domniţa care este logodnica fiului meu. acesta e ! strigă împărăteasa. de credeai că se înfăşură într-un linţoliu de moarte. Mâine soseşte aicea domniţa din «Insula verde». Multă vreme Cristina servi ca slujnică supusă şi ascultătoare. Înţelese că giuvaerul a fost în mâini bune. împărăteasa chemă din nou pe Cristina şi-i zise : „Îţi mai rămâne de făcut a treia şi cea din urmă treabă. înaltă stăpână. Era frumoasă ca soarele ce răsare şi feciorul de împărat ţinea mult ia dânsa." După câteva zile. Cristina zâmbi. Îşi strânse însă tot curajul şi zise cu glas stins : „Da. în mâinile tale e bine păstrat şi vei avea nevoie de el." La cuvintele acestea. Împărăteasa cercetă giuvaerul cu băgare de seamă şi văzu că se făcuse mai frumos decât era mai înainte. Aceasta e a doua treabă ce trebuie să duci la bun sfârşit. aşa ca şi cum s-ar deschide o roză tânără. voi face cum îmi porunciţi !" Ziua următoare sosi şi domniţa din Insula verde.De aceea îi zise Cristinei cu blândeţe: „Păstrează-l tu. fără să se plângă şi fără să murmure. Însă când trecu anul şi se apropie ziua de nuntă. Tu nu poţi sta aicea şi n-ai voie să vezi pe fiul meu decât dacă primeşti să fii servitoarea logodnicei lui. ca să văd dacă poţi aduce fericire în palatul meu.găseşti tu.

Veni şi sora fiului de împărat. unde se culcă şi dormi. aşa că tu eşti logodnica fiului meu şi voim face chiar astăzi nunta. Veni şi împărăteasa mamă şi-i zise : „Ai dus la bun sfârşit cele trei încercări la care te-am supus. o îmbrăţişa pe Cristina şi-i zise : . unde se făcu o nuntă aşa cum se faic nunţile împăraţilor din poveşti. Cel mai puternic tigru din lume A fost odată un tigru foarte bătrân. tu.Să mă înveţi şi pe mine să fiu tot aşa de bună. pe care îl întrebă: ." Împărăteasa îi puse apoi în deget un inel de aur. dar cu cât plângea. Despre înţelepciunea lui se dusese vestea prin toate împrejurimile. care o cuprinse în braţe. fiule . că v-aş fi adus la fiecare câte un dar frumos. cine are colţii cei mai tari din lume? 503 . Am văzut că eşti vrednică. Dar într-o zi îi veni ceasul să moară." Feciorul de împărat o luă apoi de mână şi o duse la palat. iar nicidecum logodnică. Păcat că n-am fost şi eu acolo.. În somn i se păru că aude o muzică şi muzica se apropia din ce în ce de dânsa şi pe urmă i se păru că doi ochi mari şi strălucitori s-au aplecat asupra ei privind-o. cu atât se simţea mai uşurată la inimă. fiindcă domniţa din „Insula verde" nu era decât sora lui. iar pe cap o cunună tot de aur. Se despărţi de morminte cu liniştea în suflet şi intră în coliba părintească. Florile de pe mormânt erau scăldate în lacrimile ei. Trăia într-un codru des.Ştii. Cristina deschise ochii şi văzu stând în picioare lângă ea pe feciorul de împărat. Iar în ajunul zilei de nuntă se furişă de la palat şi se duse să plângă la mormântul părinţilor ei. prin harurile cu care eşti înzestrată. A poruncit îndată să vină unicul său fiu. cum eşti tu.tulburi ca o zi mohorâtă şi ploioasă.

Să nu te iei la luptă cu el. El e puternic datorită minţii sale. tigrul întâlni o cămilă." Şi puiul de tigru plecă în căutarea omului. . tigrul nu vru s-o creadă. nu ştii nimic.Şi acum am să-ţi pun ultima întrebare: Cine este cel mai puternic din lume? . Puiul de tigru rămase apoi multă vreme pe gânduri la cele ce-i spusese părintele său în ultimele clipe ale vieţii sale..Te înşeli. Merse el ce merse şi întâlni un asin păscând pe o pajişte.Desigur. asinule. 504 . tigrul! exclamă fiul.Ce tot spui. "Dar unde aş putea eu găsi pe acest om? Aş vrea să-i văd barem cu un ochi. La celălalt capăt al poienii. . tigrule. Omul nu are niciun fel de colţi sau gheare. ocoleşte-l! Spunând aceste vorbe. Începu să o întrebe şi pe ea ce ştie despre om. nu cumva tu eşti omul? . .Atunci. dragul meu. sunt un prieten patruped al omului.Nu. Dar când aceasta îi spuse că omul este mic de statură şi că ea trebuie să se plece în genunchi ca omul s-o încalece.Desigur. Să ţii minte de la mine: Cel mai puternic pe pământ este omul! Să te fereşti a ieşi în calea lui.Tigrul! Tigrul! Tigrul! strigă de trei ori puiul. rogu-te. Dar stii tu cine are ghearele cele mai ascuţite? . se miră asinul. .Ei. . tigrul! răspunse din nou fiul. cine aleargă cel mai repede? . spune-mi. povesteste-mi cum este omul la înfăţişare. răspunse asinul. "Poate că acesta este omul?" se gândi tigrul şi ţipă cât îl ţinură puterile: . colţii şi ghearele sale.E adevărat.Eşti un prost. . fără să stea mult pe gânduri. Şi acum. bătrânul tigru îşi dădu sufletul.Desigur. Tatăl meu mi-a vorbit cu totul altfel despre om.E adevărat şi asta. tigrul! răspunse fiul. spuse supărat tigrul şi plecă mai departe. E adevărat că are colţi mai tari şi gheare mai ascţite ca ale mele? .

505 . locuitor al pădurii.Coliba asta am făcut-o pentru mine. Eu sunt om.Răposatul meu tată mi-a spus că omul este cel mai puternic de pe pământ şi asta înseamnă că este şi cel mai mare! spuise tigrul amărât şi porni iar prin lume. lovind cu ceva într-un brad. Când. tigrul ajunse în faţa omului. Din două sărituri.. mă învoiesc cu ceea ce spui tu. aş vrea să-ţi arăt şi eu ce putere am.Nu. Aş putea să te mănânc. multe animale cunosc în codru. dar mai repede. făcută din lemn de esenţă tare. dar văd pentru prima dată o arătare ca tine. Nici măcar blană nu ai! . şi-i spuse: . Se ascunse într-un tufiş. să vezi cum aratpă pe dinăuntru? . Omul îl privi. intră în colibă şi închise uşa după el.Acum am să te mămânc. Omul îl conduse pe tigru în coliba sa. Se miră mult tigru şi se gândi: "Pesemne că bătrânul meu tată îşi pierduse minţile când mă speriase cu puterea omului. deodată. nu te arde nici soarele şi nici zăpada nu poate intra. tigrule. apoi îi răspunse: . Nu pătrunde nici ploaia.Ei. Tăietorul de lemne se învoi. Te învoieşti? . Este o locuinţă foarte buna. Îşi înălţă capul şi întrebă: ." Apoi spuse cu glas tare: . Începuse chiar să-şi piardă nădejdea de a-l mai întâlnu vreodată.Ascultă. mai întâi să-mi arăţi cum se închide şi se deschide locuinţa ta.Ascultă-mă. atunci arată-mi.Dar eu nu sunt animal. se ghemui şi începu să privească. tigrule. Multe zile şi nopţi rătăci el prin văi în căutarea omului. auzi nişte pocnete în pîdure. Lângă un copac se afla o fiinţă fără colţi. fără gheare şi chiar fără blană. Însă înainte de a muri de colţii şi de ghearele tale. răspunse tăietorul de lemne. Am umblat mult prin munţi şi văi până să te găsesc şi acum mi s-a făcut o foame grozavă. Nu eşti curios.

cu multă plăcere.Acum e prea târziu. Acum te-ai convins singur.Dă-mi drumul. Numai ce tigrul păşi pragul. în sfârşit seama că a căzut în capcană şi prinse a urla şi a se arunca în uşă. trăia împreună cu mama ei o fetiţă neagră pe care o chema Neuşi. omul închise repede uşa şi o propti cu un lemn gros. îi spuse tăietorul de lemne. Iar cu glas tare adăugă: . Pantofii rosii . tigrule. să mă scoţi de aici! Tigrul se aruncă furios spre uşă. Uşa se dovedi a fi mai puternică decât colţii şi ghearele tigrului. înfipse ghearele în ea. dă-mi drumul! .. eu trebuie neapărat să te mănânc. invitându-l pe tigru să intre în locuinţa sa.Poftim. . înăuntru. 506 .Acum încearcă. ce fel de locuinţă am? spuse tăietorul de lemne. o zgâlţâi cu colţii. Părintele tău ţi-a spus că omul este cel mai puternic din lume. Nu mi-e frică de nimeni în ea. tigrule. . Din acea vreme. de N. Tigru îşi dădu .Ai priceput. răspunse tăietorul de lemne cu bunăvoinţă. Tigrul se gândi: "N-am întâlnit un animal mai prost decât acesta. acuma dă-mi voie să văd ce ai acolo. El putea doar să scape de mine.Ei. rămânând în locuinţa sa". în coliba tăietorului de lemne stă întinsă pe duşumea o blană moale şi frumoasă. Tu n-ai vrut să crezi. Calma Într-un oraş din America. dar în zadar. strigând: . deschizând uşa.

luceau atât de frumos şi miroseau a piele. mamă. În prăvălie. mama se hotărî să-i roage: — Iertaţi-mă. pe care am văzut-o când am fost cu tine în parc. spuse el. încât mama îi promise.Încearcă-i. Vânzătorul se încruntă şi murmură printre dinţi : . iar ceilalţi stăteau de vorbă. stăpânul mi-a dat leafa pe o săptămână înainte. Hai să intrăm mai repede. dar nu-1 găsiră nicăieri. — Nu ştiu fetiţa mea. aşa cum avea fetiţa aceea frumoasă. atunci cumpără-mi pantofiori roşii. Neuşi o aştepta pe mama ei până se întorcea de la lucru. nu mi-aţi putea arăta nişte pantofiori roşii pentru fetiţa mea ? Vânzătorul se apropie supărat : — Asta-i marfă scumpă. 507 . Sub duşumea forfoteau şobolanii şi lui Neuşi îi era frică de ei. — Cum am să umblu acum desculţă ? Mama oftă din greu. îl voi ruga pe stăpânul meu să-mi dea leafa pe o săptămână înainte şi dacă-l voi îndupleca. strigă deodată Neuşi. În casă era frig. Fetiţa îl căută împreună cu mama ei multă vreme. Neuşi începu să bată din palme. În dosul vitrinelor sclipitoare erau înşirate ghete şi pantofi. îţi voi cumpăra alţi pantofiori. Neuşi sări în sus de bucurie. Neuşi îşi încălţă pantofiorul drept şi începu să plângă. Dimineaţa. — Mamă.Mama ei spăla vasele la un restaurant şi venea noaptea târziu. — Nu plânge. Într-un târziu. Erau atât de noi. Ai destui bani pentru astfel de pantofi ? — Da. şobolanii furară pantofiorul stâng al Neuşei. Duminică porniră împreună în oraş. Pantofiorii aceia sunt atât de scumpi ! Dar Neuşi o ruga atât de frumos să-i cumpere pantofiorii roşii. fetiţa mamei. — Mămică. dacă îmi vor ajunge banii. uite pantofiorii roşii. Numai atunci vânzătorul puse pe tejghea o pereche de pantofiori roşii. domnule. Doi vânzători încercau o pereche de ghete unui băiat îmbrăcat într-un costum de sport. nimeni n-o luă în seamă pe negresă şi pe fetiţa ei. S-au oprit în faţa unei prăvălii. Într-o noapte.

domnule. — Mai mari ? Avem. Vânzătorul împacheta netulburat. Mama se apropie de stăpânul prăvăliei. Nu am nici un cent mai mult. Patronul văzând în faţa sa o negresă. Neuşi începu să plângă cu sughiţuri. Dar ce nenorocire! Pantofiorii erau prea mici. făcu plictisit cu mâna.. şi pentru cei cu piele neagră. Vânzătorul o privi prin ochelari. pantofiorii. — Domnule. ăştia sunt bani munciţi. îl rugă ea sfioasă — fetiţa n-a încercat decât unul.. Mama se uită disperată la ei. vânzătorii nu se osteneau. spuse el morocănos. întorcându-se către mama Neuşei. — Nu vreau să păgubesc din cauza ta. numai că trebuie să cumperi şi perechea pe care ai încălţat-o. Mama se aşeză în genunchi în faţa fetiţei şi începu să-i încalţe pantofiorii roşii. — Nu aveţi cumva o pereche mai mare ? întrebă mama.Dar el nu-i încălţă pantofiorul pe picior. — Vai de mine! Dar n-am bani decât pentru o singură pereche. Va să zică fetiţa mea va rămâne fără pantofi! Auzind acestea. aşa cum ar fi făcut cu alţi cumpărători. îi spune : 508 . — Fetiţa i-a încercat şi cine o să încalţe nişte pantofi pe care i-a pus în picioare un copil de negru. — Să iau şi perechea asta ? Dar pentru ce ? Dar pantofii ăştia sunt mici pentru fetiţă. Neuşi şi mama ei aveau pielea neagră. — Nu mai plânge fetiţă mică ! Apoi. Eşti obligată să-i iei perechea asta. El se aplecă spre Neuşi şi-i mângâie căpuşorul. un om în salopetă de muncitor. Această discuţie a fost auzită de un alt cumpărător. daţi-mi voie să nu cumpăr aceşti pantofi.

asa ca se invoi cu batranul si-i vandu vaca in schimbul boabelor fermecate si se grabi spre casa. . Vrejul de fasole care a crescut pana la cer Ionica traia intr-o casuta cu mama lui. . mama ii spuse s-o duca la targ si s-o vanda.Iti cumpar eu vaca in schimbul acestor boabe fermecate. Lui Ionica tare I-ar mai fi placut sa-i faca mamei sale o bucurie.Unde duci vaca asta? Il intreba batranul pe Ionica.Mama.. pe care o mulgea in fiecare zi. raspunse batranul. O salută pe mama Neuşei. Trista. . La fiecare pas pantofiorii cei noi scârţâiau şi Neuşei i se părea că pantofiorii vorbesc. nu mai avem cu s-o haranim pe Riska. In drum spre oras se intalni cu un batran.Incearca sa obtii un pret bun pe ea. in primavara urmatoare abia rasarise ceva in gradina lor de zarzavat si intr-o dimineata Ionica o anunta pe mama sa: . ieşi din magazin. Eu unul. Iar mama ei nu-l putea uita pe omul îmbrăcat în salopetă de muncitor. Va trebui s-o ducem la piata so vindem. Dumneata vei putea cumpăra alţi pantofiori pentru copilul dumitale. 509 . .La targ s-o vand. ştiu ce înseamnă banii munciţi. Ionica ii lega vacii o funie de gat si se indrepta cu ea spre targ. il sfatui pe fiul ei. in timp ce Ionica lucra in gradina de zarazavat si avea grija de singura lor vaca pe nume Riska. Vei vedea ca tu si mama ta nu veti mai avea nici un gand daca aceste boabe vor fi ale voastre. plăti pantofii şi luând pachetul la subţioară. Avem mare nevoie de bani. Ea isi castiga painea cosand haine. Neuşi se întoarse fericită acasă. Dupa o iarna foarte grea.Daţi-mi mie pantofiorii aceştia. Vor fi tocmai buni pentru fetiţa mea.

de foame si de sete! Pot sa intru sa ma odihnesc un pic? . Spre mirarea lui vazu ca fereastra era acoperita din afara cu o planta ciudata.Cand va fi gata mancarea aceea? . dar stapinul meu e un urias care a mancat multi copii pana acum. In pragul usii a aparut o servitoare: . S-a aruncat pe prima frunza si a inceput sa urce spre varf. Apoi l-a apucat pe Ionica de mana si l-a inchis in camara. A vazut in jurul sau palate minunate. sperand sa gaseasca ceva care sa-I potoleasca setea si foamea. . Ionica nici n-a mai avut timp sa raspunda pentru ca de-afara s-a si auzit o voce tunatoare: . daca te va gasi aici la intoarcere. S-a dat jos de pe vrejul de fasole si a pornit peste campie. uriasa. fericit ca daduse un astfel de noroc peste el. Ionica s-a gandit ca ar fi bine sa-si continue calatoria. 510 . . raspunse servitoarea. Ionica s-a trezit dis-de-dimineta.Te-as ospata cu placere. incat l-a trimis la culcare fara sa-i dea de mancare. De furie ea a aruncat boabele de fasole afara pe fereastra. Cand mama sa a aflat despre afacerea lui Ionica s-a infuriat asa de tare.Dar fii atent! il atentiona batranul inainte sa se desparta unul de altul. se gandi baiatul. A urcat pana in varf si acolo sus s-a trezit intr-un tinut minunat. A deschis fereastra si cand s-a uitat in sus n-a putut sa ajunga cu privire pana in varful fasolei. fortarete inconjurate de ape lucitoare ca oglinda. Mi-e teama ca vei avea aceeasi soarta si tu. Daca vei reusi sa le gasesti poti sa le pastrezi pentru tine.. Cu ajutorul acestor boabe vei gasi comorile pe care mi le-a furat candva un urias lacom. Dupa vreo 2 ore de mers a ajuns la o casa si a batut la usa.Sunt mort de oboseala. pasari minunate care zburau lin in inaltul cerului senin.Nemai pomenit! exclama Ionica.Imediat stapane! Raspunse servitoarea. Dupa ce s-a saturat de privit atatea frumuseti. si anume. o fasole. cu turle care ajungeau pana la cer.Probabil comoara se afla in varf.

Broscuta avea ochii atat de blanzi. Dupa ce Ionica a ajuns acasa. Ionica incepu sa alerge luandu-si picioarele in spinare si se urca pe vrejul de fasole.Da' de unde. sacul se lovi de usa si aceasta incepu sa scartaie.Ei dracie! Simt miros de om! Cineva a umblat aici! . ca mai toate broscutele de prin partea locului.Bine. care se misca foarte greu. iar el cazu in ocean si se ineca. isi umplu sacul cu bani. Uriasul cobora treptele cu pasi apasati. Se simte doar mirosul de carne care fierbe pe plita. Nu trecu mult timp ca se si auzira niste sforaituri de se cutremura casa. Era acolo carne de carnat. Iar odata cu trecerea anilor. a cazut pe prima treapta si atata I-a trebuit pana s-a ridicat incat Ionica a avut timp sa inainteze pe vrej. ii spuse servitoarei sa-i aduca banetul de aur ca vrea sa se "joace" putin cu el. Femeia I-a adus un sac mare. Broscuta cea inteleapta de Constanta Nitescu La marginea unei paduri traia odata o broscuta cu pielea cafenie. domnule. bine. Dupa ce termina de mancat tot ce era pe masa. se apropie de masa. Uriasul. iar uriasul se trezi. s-a dus in camera sa se odihneasca.Intr timp. Uriasul era asa de greu incat sub greutatea lui se rupse vrejul de fasole. isi gasi si o mireasa pe placul sau si traira fericiti pana la adanci batranete. plin cu monede de aur. mama lui l-a imbratisat cu lacrimi de bucurie pe fiul ei si de-atunci in colo au trait in belsug si fericire datorita averii Uriasului. il puse pe umeri si se indrepta cu el spre usa. Dar chiar in momentul in care trecu pragul usii. incat 511 . Si dupa ce i-a numarat. da-mi mancarea ca mor de foame! Femeia ii umplu farfuria si o puse pe masa. Ionica iesi din ascunzatoare. . 4 curcani si 12 felii de snitele. . In acest timp.

plecandu-se pana la pamant. aflase ca in imparatie au loc jafuri. De ce nu faceau nimic sfetnicii? Ca doar asta era datoria lor. broscuto. ma poti ajuta? -Eu pot. de ce nu ii spuneau nimic? Astea toate le povesti imparatul broscutei. se hotari sa o cheme la palat. dar insista: -Chiar si coarnele? -Mai ales coarnele. Imparatul nu mai intreba nimic si porunci sa intre al doilea sfetnic. doar clatina capul a paguba. nu alta. dar va fi rau si de mine si de Maria –Ta. desena o vulpe de-ai fi zis ca-i vie. ce zici.Broscuta lua foaia. veneau la ea sa-i ceara sfatul atunci cand aveau vreun necaz. Multi erau cei ce se intorceau sa ii multumeasca pentru binele facut. simtea ca sufletul i se umple de bunatate. Se gandi putin. zise acesta. Auzind imparatul de broscuta. Imparatul se incrunta putin. sa se gandeasca. inteleptule. Pe cai numai de el stiute. mici sau mari. Si mai avea ceva deosebit: era foarte inteleapta. Maria-Ta. o privi cu atentie. apoi grai: -Marite imparate. ce parere ai de tabloul desenat de mine? -E foarte frumos. furturi. -Acum.oricine o vedea. Imparatul o privi mirat dar nu zise nimic si facu ce i se ceruse. apoi adauga vulpii niste coarne de cerb si ii sterse coada. -Dar tie. Toate animalele padurii.Si mai ales. pentru ca de la un timp tare il mai framanta un gand. sa-si scoata la plimbare vesmintele aurite. imparate. Broscuta avea timp pentru fiecare si-i sfatuia cum se pricepea ea mai bine. Intra primul sfetnic si imparatul il intreba: -Ei. cum ti se pare tabloul desenat de mine? 512 . -Cum asa? Ce poate fi rau in a face ordine in tara? Broscuta nu mai zise nimic. cheama-i pe sfetnicii tai si intreaba-i de le place tabloul. Da! Sa gandeasca in locul imparatului. dupa care o intreba: -Ei. sa-si numere bogatiile. Maria-Ta. pentru ca acesta sa faca ce fac toate capetele incoronate: sa se odihneasca. preaiubite sfetnice. zise. ia o foaie de hartie si deseneaza o vulpe. nedreptati iar supusii sai sunt nemultumiti.

banuind ce se va intampla. Cred ca nu ati uitat ca broscuta era o broscuta inteleapta. luminandu-se la fata imparatul se ridica de pe tron. Si tot asa. Si tot asa si a doua zi. Doar la sfarsit. ultimul sfetnic zise: -Sa ne fie cu iertare . Supusii erau din ce in ce mai multumiti. iar ostasii plecara sa caute broscuta. dar tot n-au terminat. dar nimic. zise si acesta. scadea. Fata imparatului se intuneca si mai mult. de mult timp se mutase in alta imparatie indepartata.. visteria tarii in loc sa creasc. dar cine a mai vazut vulpe cu