Ciubotelele ogarului

de Calin Gruia De unde avea Iepurele doi galbeni, nici eu nu stiu! Dar povestea spune ca, intr-o toamna, el pornise spre un iarmaroc vestit. De mult se gindea Iepurele ca i-ar sta bine cu o palarie alba ca pana de paun si cu o scurteica verde, dar nu pentru asta se grabea el spre iarmaroc, ci ca sa-si cumpere ceva pentru incaltat, ca era descult. Incepusera ploile de toamna, vintul imprastia frunzele pe poteci si frigul prinse sa-l stringa de picioare. De aceea, isi infunda palaria veche pana peste urechi, isi strinse zabunul pe trup si iuti pasul, ca sa ajunga mai repede la iarmaroc. Si cum mergea Iepurele uitindu-se cand in dreapta, cand in stinga, ciulind urechile la orice fosnet, iata ca mai spre seara se intilni pe o poteca cu Ogarul. . . Ogarul era gras, voinic, imbracat intr-o suba calduroasa si purta in picioare niste ciubotele nou-noute... Dupa ce-si dadura binete, ca doi calatori de treaba, o pornira impreuna prin desisul padurii. Iepurelui i se scurgeau ochii dupa ciubotelele Ogarului; pentru ca tare mai erau frumoase, iar lui ii era strasnic de frig la picioare! — Cit ai dat pe incaltari? intreba sfios Iepurele. — Doi galbeni, cit sa dau! ii raspunse fudul Ogarul. — Ma duc si eu la iarmaroc — adauga Iepurele — sa-mi cumpar ciubotele. — Pai, tot acolo merg si eu, am treaba cu un negustor... Ciubotele se gasesc cite vrei, numai bani sa ai! — Am doi galbeni, sopti Iepurele. Ogarul nu spuse nimic, ci isi rasuci virful mustatilor ca si cum lui nu i-ar fi pasat citi bani are Iepurele. Si au mers ei asa, au mers, pana s-a intunecat de-a binelea. Drumul nu-l mai vedeau bine. O ploaie rece si deasa se abatu in calea lor, de-i dirdiiau bietului Iepure dintii de frig.

1

— Uite ce zic eu, cumetre, vorbi Ogarul. Te vad descult... Si apoi e noapte si frig... Mai ai si bani la dumneata... Bani am si eu ... si cine stie cu cine ne putem intilni, ca padurea e plina de tilhari... Iepurele ciuli urechile, isi strinse mai tare zabunul, ca sa simta banii ce-i avea intr-un buzunaras la piept. — Si ce-i de facut atunci? intreba el. — Pai, de ce sunt pe lume hanuri?... Pentru vreme de noapte, pentru adapost... E pe aproape hanul Ursului... Eu zic sa tragem la el, dormim si pornim miine dimineata . . . Poate pana atunci mai sta si ploaia. Iepurele nu avu incotro si—l asculta pe Ogar. Scuturindu-si luleaua de usa hanului, Mos Martin ii primi tare bucuros: — Ce vreme rea! Nu te-ar lasa inima sa lasi pe cineva afara!... Hei, si dumneata. mai esti si descult... Treci colo langa foc, de-ti mai incalzeste picioarele! Iepurele se apropie zgribulit de vatra. In afara de ei si hangiu nu mai era nimeni in han. Mos Martin iesea din cand in cand afara si se uita de-a lungul drumului, sa va.da daca nu cumva se mai indreapta spre hanul lui niscaiva calatori. — Eu. zic sa cerem ceva de mancare — sopti ogarul — si udatura. — Cere dumneata, cumetre. Mie nu mi-e foame... Si apoi nu a,m nici un maruntis. Ca daca schimb un galben, ramin toata iarna descult. — Hei, ce ciudat mai esti, cumetre!... Dar cine ti-a cerut, ma rog sa-ti schimbi galbenii... Pentru plata am eu bani destui... Ca doar nu ma voi lacomi la un sarac ca tine... Si intorcindu-se Mos Martin in han, Ogarul spuse: — Ei, Mos Martine, da-ne ceva de imbucat si de baut... — Am niste placintele... — As manca si eu din ele! — Am friptura, faguri de miere, si vin de stafide . . . — Da-ne de toate si din toate, cumetre, spuse Ogarul lin-gindu-si buzele. Mos Martin isi puse sortul pe dinainte, ca un hangiu adeva¬rat ce era, si prinse a aduce bunatatile. Ogarul incepu sa in¬ghita cu lacomie bucata dupa bucala. Iepurele se rusina si abia-abia gusta si el o bucatica de placinta cu varza. Si poate n-ar fi gustat deloc daca nu l-ar fi poftit Ogarul. 2

— Maninca, cumetre, ca de la dumneata maninci. Ogarul parca nu mancase de o luna, asa-i trosneau falcile si-i umbla limba in gura. pana sa-si fumeze Mos Martin luleaua, Ogarul manca toata mancarea din han. La urma ceru o cana cu vin de stafide, pe care o bau pe nerasuflate. Iepurele se uita mirat. Se minuna si Mos Martin. — Mai, mai, inca n-am vazut un drumet mai flamind ca dumneata. Sa-ti fie de bine, Ogarule. .. Si acum, vorba aceea: "Frate, frate, dar brinza-i cu bani" . . . Ati mancat si baut nu¬mai bine de doi galbeni. Ogarul prinse a se cauta prin buzunari. Cauta prin buzunari la pantaloni, cauta la suba, dar degeaba cauta: nu avea nici un ban. In cele din urma, spuse Iepurelui: — Plateste, dumneata, cumetre! — Cum, sa platesc? Asa ne-a fost vorba? — Plateste, ca am uitat punga acasa. Iti dau eu banii la iarmaroc. Am sa ma imprumut la un prieten negustor... — Cum? ... Vai, ce sa ma fac?! Sa ramin descult? Ogarul incepu sa rida pe sub mustati. Mos Martin isi iesi din fire. — Mie sa nu-mi umblati cu de-astea. Platiti, ca altfel am eu ac de cojocul vostru ... — El m-a poftit .si la han, ei m-a poftit si la masa, spuse chicotind Ogarul. El sa plateasca. — Nu-i adevarat, Mos Martine. Eu n-am mancat mai nimic. Vine iarna si, daca platesc, ramin descult... — Ei, ca doar n-oi incalta eu toti descultii din lume! Ca a mancat si baut Ogarul e drept, dar lucru curat aicea nu-i. . . Acum imi dau eu seama ce fel de musterii mai sunteti! V-ati sfatuit sa-mi faceti paguba... Si Mos Martin apuca un ciomag pa care il tinea pitit dupa usa pentru asemenea calatori si il ridica spre Ogar. Ogarul il arata pe Iepure. Iepurele, vazind ciomagul, incepu sa tremure de frica. Si de voie, de nevoie, scoase din buzunar basmaluta in care avea legati cei doi galbeni si plati ursului. Mos Martin se uita la ciubotelele Ogarului, apoi la picioarele goale ale Iepurelui, mirii ceva si lua galbenii. Ogarul isi sterse musta¬tile, se culca si adormi fara grija. 3

Mos Martin vazind ca nu mai vine nimeni la han se duse si el in odaia lui sa se intinda pe o lavita. Numai Iepurele nu se culca. Cum putea sa doarma? Ramasese fara bani... Si de-afara vintul se auzea mai furios si ploaia batea in ferestre. De necaz, Iepurele incepu sa planga pe infundate... Cum de se lasase pa¬calit de Ogar. Ofta si se gindea ca in curind va veni iarna. Vor fi viscole si zapezi- mari... va fi mult mai frig, iar el va umbla zgribulit si descult ... Ogarul sforaia intr-o odaie, Mos Martin in alta, numai pe bietul Iepure nu-l prindea somnul. Si a stat Iepurele, a stat, pana la miezul noptii. Si s-a tot gindit si razgindit, ce sa faca, ce sa drea.ga? Parca vedea cum desfacuse basmaluta si daduse lui Mos Martin banii. . . Cum ursul statuse o clipa pe ginduri, uitinduse cand la ciubotelele ogarului, cand la picioarele lui, de parca ar fi voit sa-i spuna, ceva. Ce anume? Deodata, in mintea Iepurelui se facu lumina, isi sterse lacrimile si intra in odaia Ogarului. Ciubotelele erau puse langa soba sa se usuce. Nu mai statu pe ginduri. .. Incalta ciubotelele Ogarului, pasi incet, iesi din han si tine-o baiete tot intr-o fuga. "Mi-am facut singur dreptate", se gindea iepurele, afundindu-se tot mai mult in padure si-n noapte. Spre ziua, se trezi Ogarul si voi sa se incalte. Dar ia ciubotelele de unde nu-s! Mos Martin, ivindu-se in prag, dadu, razand din umeri. Ogarul nu mai zabovi la han, ci porni sa-si caute incaltarile. Se cunosteau bine urmele din noroi si incepu Ogarul a fugi si a fugi pe urmele Iepurelui. La inceput ii venea tare greu, el era gras, de-abia se misca, da-ncet ul cu incetul, prinse a se subtia la alergatura. Nu dupa multa vreme il zari pe Iepure pe un deal. Tine-te dupa el! Au fugit, au tot fugit prin padure, peste ogoare, peste dea¬luri, hat in zare. Ogarul gifiia si se subtia, Iepurele tot mai sprinten se facea. Trecu toamna, trecu iarna, veni primavara, apoi veni si vara si fuga lor nu mai contenea. Se zice ca pe Iepurele din poveste Ogarul nu l-a putut prinde. Dar, de atunci, cum vede Ogarul un Iepure, cum se ia dupa el, cu gind sa-l prinda si sa-l descalte.

4

Gasca de aur
de Fratii Grimm A fost odata un om si omul acela avea trei feciori. Pe cel mai mic dintre ei il poreclisera Prostila si-l luau in ras si-l umpleau de ocari ori de cate ori aveau prilejul. Intr-o buna zi, cel mai mare dintre frati vru sa se duca in padure sa taie lemne si, mai inainte de a pleca, maica-sa ii puse in traista un cozonac bine rumenit si tare gustos si-o sticla cu vin ca sa aiba cu ce-si potoli setea si foamea. Si cum ajunse in padure, flacaul se si intalni cu un omulet batran si tare carunt. Dupa ce-i dadu binete, omuletul prinse a se ruga de el: - Mai baiete, da-mi si mie o bucatica din cozonacul tau si lasa-ma sa sorb o inghititura de vin, ca nu mai pot de foame si sete si ma simt sleit! Vezi insa ca flacaul se tinea ca-i destept si se rasti la omulet: - Da stii ca n-ai pretentii mari!...Pai daca ti-oi da din cozonacul si din vinul meu, mie ce-mi mai ramane? Vezi-ti de drum si nu mai supara oamenii cersind!... Si lasandu-l in plata domnului pe omulet, isi vazu de drum mai departe. Ajunse la locul cu pricina si se apuca imediat de lucru. Dar in timp ce se caznea sa doboare un copac, loviturile cadeau anapoda; si ca un facut ii scapa securea din mana si nimeri cu taisul in brat, de trebui s-o porneasca din nou spre casa, sa-si lege rana. Vezi ca patania asta i se trasese de la omuletul cel carunt. Cind fu sa plece la padure cel de-al doilea fecior, maica-sa ii puse-n traista, ca si celuilalt, un cozonac gustos si o sticla cu vin. Omuletul cel carunt indata-i iesi in cale si-i ceru si lui o bucata de cozonac si o inghititura de vin. Dar mijlociul se rasti la el ca si fratele sau cel mare: - Ei, asta-i buna!... Pai daca ti-oi da si tie n-o sa-mi mai ramana nici pe-o masea, asa ca vezi-ti de drum si nu mai supara oamenii degeaba! Si lasandu-l in plata domnului pe omulet, nici ca se mai sinchisi de el si-si vazu de drum mai departe. Dar pedeapsa nu intarzie sa vina: dupa ce izbi de cateva ori cu securea in trunchiul unui copac, se vatama asa de rau la un picior, ca trebui sa se duca acasa. Vazand ce se intamplase cu fratii sai, Prostila isi puse in 5

gind sa incerce si el. Si incepu a se ruga de taica-sau: - Taica, lasa-ma si pe mine sa ma duc o data in padure la taiat lemne! Si taica-sau ii raspunse: - N-ai vazut ce au patimit fratii tai de pe urma asta? Lasa-te pagubas, baiete, ca nu ai tu cap pentru astfel de treburi!... Dar Prostila, nu si nu, ca el vrea sa se duca. Statui intr-atata, ca pana la urma taica-sau trebui sa incuviinteze.: - Ei, atunci du-te! Ca de cate-i patimi, poate-o sa-ti vina si tie minte la cap! Maica-sa ii dadu si lui un cozonac, dar vezi ca il plamadise numai cu apa si il copsese in spuza! Si-i mai puse in traista si o sticla cu bere inacrita!... Cand ajunse praslea in padure, se intalni si el cu omuletul cel batran si carunt. Dupa ce-i dadu binete, mosneagul prinse a se ruga de el: - Mai, flacaias, mai, da-mi si mie o bucata din cozonacul tau si lasa-ma sa sorb o inghititura de vin din sticla ta, ca nu mai pot de foame si de sete! Prostila lua aminte la vorbele omuletului si-i raspunse cu blandete: - Mosnegelule draga, n-am in traista decat un cozonac copt in spuza si o sticla de bere acra, dar daca-ti suunt pe plac bucatele astea, n-ai decat sa te asezi colea langa mine, sa ne ospatam impreuna. Se asezara ei pe iarba si cand scoase Prostila merindele din traista, odata-mi facu niste ochi, si cum sa nu faca!- daca vazu dinainte-i un cozonac galben-galben, de parca ar fi fost plamadit numai cu oua, si daca baga de seama ca berea se preschimbase in vinul cel mai de soi!... Mancara ei si baura pana ce se saturara si la sfarsit omuletul zise: - Fiindca mi-ai dovedit inima buna si din putinul tau esti bucuros sa imparti cu altii, sa stii ca am sa te fac fericit! Uite, vezi copacul cel batran de colo? Apuca-te de-l doboara si vei gasi ceva la radacina lui. Acestea zicand, omuletul isi lua ramas bun si-si vazu de drum. Prostila dobori copacul si gasi la radacina lui o gasca cu penele numai si numai de aur. O lua sub brat si se indrepta cu ea spre hanul unde gandea sa ramana peste noapte. Hangiul avea trei fete, care, de indata ce vazura gasca, nu-si mai aflara locul de curioase ce erau. Ardeau de nerabdare voind sa afle cat mai 6

degraba ce sart are pasarea asta minunata si de soi. Si ar fi dat tustrele orice, numai sa se aleaga fiecare cu cate o pana de aur. Fata cea mare privea la gasca cu jind si zicea in sinea ei: "Lasa ca gasesc eu prilej sa pot smulge o pana". Si cand Prostila iesi afara pentru o clipa, fata isi lua inima-n dinti si apuca gasca de-o aripa. Dar vezi dracie: degetele ii ramasera prinse de pene!... Putin dupa aceea veni si cea mijlocie, cu gand sa smulga si ea o pana de aur. Dar abia se atinse de sora-sa, ca si ramase agatata de ea. Cand o vazu venind si pe cea dea treia, care nutrea si ea acelasi gand, cele doua surori mai mari strigara la ea: - Nu te apropia, pentru numele Domnului, nu te apropia!... Dar fata nu pricepu de ce ii tot strigau surorile ei sa nu se apropie de gasca si gandea in sinea ei: "Daca ele s-au putut duce, de ce nu m-as putea duce si eu?" si se repezi spre gasca. Dar abia o atinse pe una dintre surorile ei, ca si ramase agatata de ea. Astfel, catestrele trebuira sa-si petreaca noaptea alaturi de zburatoarea cu pene de aur. A doua zi, Prostila isi lua gasca la subsoara si o porni la drum , fara sa se sinchiseasca de cele trei fete care erau agatate de ea. Si bietele fiice ale hangiului trebuia sa o tina tot intr-o fuga dupa Prostila, fie co lua la dreapta, fie c-o lua la stanga, oriincotro il duceau picioarele. ... Cand ajunsera in mijlocul unei campii, numai ce se intalnira cu-n popa care tocmai trecea si el pe acolo. Zarind popa o asemenea blestematie, incepu sa strige ca in gura de sarpe: - Necuviincioaselor, nu va e rusine sa va tineti scai dupa un flacau? Oare se cuvine sa faceti una ca asta?... Si dupa ce le mustrului in lege, o apuca pe cea mai mica de mana cu gand s-o opreasca. Dar de indata ce o atinse, ramase si el agatat si, de voie, de nevoie, trebui sa alerge si el in rand cu catestrele. Merse ei ce mersera, dar nu prea mult si in calea lor se ivi dascalul, care se minuna grozav cand il vazu pe preot alergand cat il tineau picioarele in urma a trei fete... - Ei, parinte, incotro grabesti asa tare?!... ii striga el. Nu cumva sa te iei cu altele si sa uiti ca mai avem azi un botez!... Acestea zicand se repezi la preot sa-l traga de maneca, dar ramase si el agatat... Cum alergau ei asa toti cinci, agatati unul de altul de parca ar fi fost insirati pe-o sfoara, numai ce le trecura 7

pe dinainte doi tarani ce veneau de pe camp, cu sapele pe umeri. Preotul ii stiga de departe, rugandu-i sa-l scape pe el si pe dascal de pacostea asta. Dar indata ce-l atinsera taranii pe dascal, ramasera si ei agatati. Ei, comedie mare, sapte insi se insirau acum dupa Prostila, care zorea cu gasca la subsuoara!...Mersera ei ce mersera si intr-un sfarsit ajunsera intr-o cetate mare, unde domnea un imparat care avea o fiica, numai buna de maritat. Si era fiica imparatului atat de sanchie si de ursuza din fire, ca nimeni pana atunci n-o putuse face sa rada. Din aceasta pricina imparatul daduse o pravila in care sta scris ca acela care o va face pe domnita sa rada, o va lua de sotie. Auzind acestea, Prostila se infatisa inaintea fetei, cu gasca la subsoara si cu tot alaiul nastrusnic dupa el. Si cand ii vazu domnita pe toti sapte alergand in urma lui Prostila, de parca ar fi fost insirati pe-o sfoara, odata izbucni intrun hohot de ras, si rase cu atata pofta, ca nu mai fu chip sa se opreasca. Si daca vazu Prostila ca implinise porunca imparatului, cuteza sa-i ceara fata de nevasta, asa cum sta scris in pravila. Numai ca imparatului nu-i prea era pe plac ginerele si nascocea fel si fel de chichite ca sa scape de el. Pina la urma ii zise ca i-o va da de nevasta pe fie-sa numai atunci cand ii va aduce pe cineva care sa fie in stare sa bea tot vinul care ar incapea intr-o pivnita. Prostila se gandi ca omuletul din padure i-ar putea veni in ajutor cu un sfat de folos. Pori deci intr-acolo si cand ajunse zari un om care sedea jos , taman pe locul unde doborase copacul, si parea sa fie tare amarat. Prostila il intreba ce tot are pe inima de sta catranit si omul raspunse: - Cum as putea sa fiu altfel daca ma chinuie o amarnica de sete si n-am cu ce o stinge? Iar de apa, cat ar fi ea de rece, nu ma pot atinge, pentru ca numi prieste defel! E drept ca adineauri am golit un butoi cu vin, dar ce inseasmna o picatura la setea care ma frige pe mine? E taman ca o picatura de apa pe o piatra infierbantata, zau, asa! - Pai daca-i numai asta, atunci afla cami sta in putinta sa-ti astampar setea, ii zise Prostila. Hai, fratioare cu mine, si o sa bei pana n-o sa mai poti!... Il duse apoi in pivnita imparatului si omul nostru se infipse langa butoaiele cele mari si, luandu-le la rand, bau de stinse, pana ce incepura a-l durea salele, nu alta... Nici nu trecuse bine ziua si secase 8

vinul din toate butoaiele. Prostila se duse la curte si-i ceru din nou imparatului sa-i dea fata de nevasta. Dar ti-ai gasit sa i-o dea! ...Sadea catranit toata vremea si nu-i venea deloc sa-si marite odrasla dupa un neispravit ca acesta, caruia toata lumea ii zicea Prostila. Si ca sa scape de el, il mai puse la o incercare. Cica trebuia sa gaseasca un om care sa fie-n stare sa manance un munte de paine. Prostila nu statu mult pe ganduri, ci porni imediat la drum. Cand ajunse in padure, in acelasi loc unde doborase copacul, zari un om cu o mutra necajita, care-si tot strangea cureaua peste burta, vaicarindu-se intruna: - vai de maiculita mea, am infulecat un cuptor intreg de paine, dar cemi poate ajunge doar un cuptoras cand sunt lihnit de foame?!... Prin burta imi fluiera vantul si trebuie sa-mi strang tot mereu cureaua ca sa nu cad de-a-n picioarelea!... Auzind acestea, prostila se bucura tare mult si-i zise: - Mai, frate-miu, hai de te scoala si vino cu mine , c-o sa-ti dau sa mananci pana te-i ghiftui!... Ajunsera ei in cetatea imparateasca si ce sa vezi acolo: din faina care se stransese din intreaga imparatie, imparatul daduse porunca sa se faca un munte urias de paine. Paduretul cel hamesit de foame se aseza la poalele muntelui de paine si incepu sa infulece din el , de parca se bateau turcii la gura lui. Intr-o singura zi n-avu ce alege din muntele de paine ; si cand se lasase seara nu mai ramasese din el nicio faramita... Daca vazu asta Prostila, ii ceru pentru a treia oara imparatului sa-i dea fata de nevasta, dar acesta cauta sa umble si de asta-data cu fofarlica, doar, doar o scapa de el. Si in cuvinte mieroase il indemna sa-i aduca la curte o corabie atat de nazdravana, incat sa pluteasca si pe apa si pe uscat. - Cand te-oi vedea venind cu corabia la curtea palatului, ii mai zise el voind sa dea vorbelor un anume inteles, sa stii ca nu voi mai avea nicio pricina de impotrivire si ti-oi da fata de nevasta pe loc. Prostila porni iar in padure spre locul cu pricina si aici il gasi pe omuletul cel batran si carunt pe care-l ospatase din putinele lui bucate. Si batranul, ascultandu-i pasul, ii grai astfel: - Am mancat si am baut, acum am sa-ti dau si corabia! Acestea toate ti s-au cuvenit pe drept, fiindca n-am putut sa-ti uit bunatatea si mila pe care mi 9

le-ai aratat la nevoie. Si omuletul cel batran si carunt ii darui corabia nazdravana, care, pasamite, plutea si pe apa, si pe uscat. In clipa cand Prostila i-o aduse pesches imparatului, acesta nu mai avu ce sa zica - vezi bine ca i se dusesera pe apa sambetei toate siretlicurile - si-i dadu fata de nevasta. Si se facu o nunta ca-n povesti; iar dupa moartea imparatului, Prostila urca in scaunul domnesc si trai in fericire, pana la adanci batraneti, alaturi de nevasta lui.

Neghinita
de Barbu Stefanescu Delavrancea A fost odata o baba, batrana, batrana. Abia zarea de batrana ce era. Si mainile ii umblau la ciorap, iar in gandul ei se ruga la Dumnezeu s-o daruiasca cu un copil, ca n-avea decat pe unchiasul ei. Si unchiasul, ba la padure, ba la arie, ba la targ, iar baba sta singura cuc, ca toata ziulica i-ar fi tiuit tacerea in fundul urechilor daca n-ar fi stranunat si n-ar fi tusit cateodata. Ba uneori, ca sa-si mai tie de urat, tot ea vorbea si tot ea raspundea. Si radea ea de ea, ca si cum ar fi ras ea de altcineva, insirand ochiurile pe carlige. — Ei, ei, ce n-ar plati un flacau la batrantile noastre! — Cat, de? cat? — Ihi, ihi, mult de tot! — Adica ce, nu te-ai multumi si c-o fata mare? — Ba, ce sa zic, bine ar fi s-o fata... — Da, dar la fata vrea zestre. — S-ar gasi, ca eu si unchiasul avem ce ne trebuie si nu ne trebuie mult, trei coti de panza alba si cate un cosciug; iar boii mosului, iar plugul mosului, iar casa mosului si a babei, toate ar fi ale fetei. — Bine, matusa, bine, da' de unde si fata? Tu nu stii ca copacii uscati nu mai dau de la radacina? Si batrana incepu sa rada si sa ofteze: "hi, hi, hi, ooof, of!" 10

apoi am trecut in a stanga.. cand e la tinerete face nebunii fiindca e tanar. M-as multumi eu si pe un prichindel de baiat.. De mic ce sunt. — Ce neroada! — Ba neroada. toate se intorc. de dupa usa. cine esti? — Cine sunt? Neghinita. tu sa pui de mamaliga... nu gluma! — Dar daca ar fi cat un bob de mazare? Si tocmai cand da batrana capul peste cap de ras. — Ba te-ai multumi si pe-o codana.. Cand e mic face nebunii fiindca e mic. si ea sa desire. se-auzi un glas ascutit si intepat: — Dar daca ar fi cat o neghinita? Batrana se uita. gandul lumii. patrund in urechile oamenilor si-i ascult cum gandesc. — Ei. numai tineretile ba. cine stie ce-ai mai fi spus. odata tresari ca.. iar la 11 . tu sa cerni. Asa e omul.. si ea sa rastoarne caldarea pe foc... bine. Baba se facu ca para focului.. Daca nu-ti sopteam eu ca copacul uscat nu mai da de la radacina. vad eu ca nu-ti trebuie copii. Tu sa-nsiri. Baba isi lua inima in dinti si zise: — Ba-mi trebuie. omul spune mai putin decat gandeste. numai s-aud in casa "mama". — Da' daca ar fi mai mic? — Fie si mai mic.. zise acelasi glas. se uita si incepu sa se inchine. si apele se intorc de la Dumnezeu. Si batrana incepu sa rada. nu zau. da' unde esti. raspunse Neghinita razand. Ce nu e la timp nu mai e niciodata. — Zau asa. — Daca e pe-asa.. as! Ce mi-a trecut? Nimic! — Nu e adevarat. — Bine. mama.. s-am ras de m-am prapadit cand am vazut ce-ti trec prin minte.. nu te rusina. ca mult e pustiu cand usa se inchide peste doi batrani. si ea sa risipeasca.— Ei. m-as multumi si pe-un copil cat ghemul. Adineauri eram in urechea ta a dreapta.

Ba uneori intrec randunelele ca o sageata de argint. zise batrana. si inghit. Batrana simti pe mana o picatura calda. ba si mai si: ei stiu ca-i minti... 12 . cand o afla ca are si el un copil. Pe ceilalti oameni cand ii minti te iau de guler si te judeca judecata dreapta. si ma mladii pe apa vantului ca pe valurile marii. mama. pe ei ii minti si dau din cap. si niste maini si picioruse ca niste firisoare de paiajen. Neghinita. — Bine o fi de ei. iar eu ma plimbam prin urechile lor si le aflam gandul. — Ce bucurie pe unchiasul meu. ca-mi umplusi casa cu dragoste cand imi zisesi mama. Neghinita era frumos ca o piatra scumpa. Neghinita al maicai? — Eu? Eu ma satur din fum. binele focului! Saracii mor de foame.batranete se gandeste la nebunii fiindca nu le poate face. sa nu ma sorbi. Si ce-am mai ras cand ceilalti tremurau inaintea imparatilor. Batrana pierdu sfiala si rabdarea si se rasti cat putu: — Neghinita. tie-ti trebuie un an ca sa umbli cat altul umbla intr-o zi. ca sa nu se strice trebile imparatiei. — Iacata-ma si pe mine!. Neghinita mama. si de ei e rau ca trebuie sa porunceasca la multi. — As. nu e asa deloc.. Pana acum am mancat la mese imparatesti fara sa stie nimeni. Neghinita. — Sa te sarut. ca cerul de i s-ar fi deschis nu s-ar fi minunat mai mult.. Eu ma las pe-o adiere si plutesc ca pe apa.. Il saruta. tasti pe nas. tasti iar pe mana! — Incet. De saraci e rau ca n-au cui sa porunceasca. Biata femeie facu niste ochi mari cat toate zilele si se mira toata de ce vazu pe mana. si tac. si n-au ce face. — Incet. Deseara o sa se imbete de bucurie. — Da' bine. — Da? Ei. Batrana dadu sa-l sarute. — Cum mananci tu. incet. iar ei mor de mancare. ca ma strivesti. ci taca-ti gura si vin sa te vad! Si pe loc se-auzi un tast ca de lacusta si un bazait ca de albina. zise Neghinita. si era mic cat o neghina.. si avea niste ochisori ca doua scantei albastre.

veniti de ma scoateti din inima pamantului. pusa pe-un deal mare si intins. si sari alaturea. si se dadu vantului. fara nimic. iar vacarul. parc-ar 13 . Ceilalti incepura cu maciuca si. se dete afund intr-o urma de vaca si incepu sa strige: — Mai vacari. lovind cu sete pamantul. Muntii nu-s mai mari ca oile? si-i pasc turmele. intr-o unda de adiere. Unul. Codrul nu e mai mare ca un topor? si-l culca toporul la pamant. dar nu ca baba. Unchiasul. plec. fara bici. zise unchiasului: — Nu cata ca-s mititel. urechi de vacar. Neghinita tasti. Neghinita sari pe-un cal si incepu sa strige: "Hi. il duse la arie. minunat. hai. cu mainile intinse si cu piciorusele deschise. Pe drum intalni o cireada de vaci. caii incepura sa fuga. vru sa-l striveasca si-si repezi calcaiul din baierile inimii. Cum ajunse. Ajunse la unchias. ca dai peste unchiasul babei.— Ba e vorba. ramaneau cu jumatatea in mana. pana detera peste Neghinita. Calul nu e mai mare ca copilul? si-l incaleca copilul. minte intunecata. cum izbeau. Unde-i vedea sase cai murgi treierand grau. cum va paziti mintile. Bivolul nu e mai mare ca omul? si-l injuga omul. isi scrinti piciorul si incepu sa se vaiete. hi. Dar ca sa se-arate grozav. Ia sa vezi cum ii dau eu la arie. — Iata. — Sa nu va paziti vacile. mai rau si mai prost dintre ei. eu vreau sa vad pe tata acusi-acusic! Si batrana. ciupeste pe altul. urechi de magar! le zise Neghinita. Unchiasul se bucura. acolo sa te opresti. raspunse Neghinita. iar ailalta se ducea zbarnaind. I se sui pe nas. Si se facu nevazut. Pamantul nu e mai mare ca fierul plugului? si-l despica fierul plugului. ca sa-l vada mai bine. dar ce fuga. iar Neghinita se intrista. Tu nu esti mai mare ca mine? si te-au ostenit murgii in arie. ca va fac pe voia gandului! Vacarii se luara dupa glas. cand auzi cuvantul tata. Cruce lata. se bucura de bucuria mosului si ii zise: — Aria mosului este cat vezi cu ochiul de departe. ca un strop de lumina. mai. Cum ii deschise usa. Neghinita se arunca. De minunici ce era. hai!" Ciupeste pe unul.

. Si mosul zise. iata si un negustor care trecea la scaunul imparatiei. crezand ca de la el zice: — Tu. Si iar mosul. sarind pe masa sfatului. zise negustorul. ca multe se pot si nu stau in carti. Neghinita opri caii si sari in palma unchiasului. se gandi sa duca imparatului asa minune. care vinzi si cumperi... Neghinita.. pentru un suflet? — Iti dau. calcand in gura lacomiei. iar dupa soapta lui Neghinita: — Sufletele se daruiesc Domnului si se vand Necuratului. dupa Neghinita: — Doua pungi. Neghinita vazu lacomia. doua. — Mosule. douazeci! Si mosul. Mosul ingalbeni si zise. cu toate soaptele bietului Neghinita. da! Imparatul era la mare si la greu sfat cu toti carturarii. da' cu mintea cat zece ca mine si ca d-ta. ii zise negustorul. invatatii imparatiei cascara ochii mari si se trasera de barbile lungi. 14 .. in urechea mosului si ii sopti ce sa vorbeasca. asa ceva nu scrie la carte.fi avut douazeci de bice pe salele lor. — Iti dau. ca eu aud "hihai. tacu. hi-hai" si nu vad pe nimeni!" — Ei. Tocmeala se facuse. Si daca negustorul ii spuse ca are un copil ca o neghinita. si mult mai multe sunt altfel de cum sunt ticluite din condei. ai cumparat vreun suflet pe-o punga de bani? — Iti dau. ai fost sa n-ai copii. — Ba se poate. — Mosule. cine mana caii asa de grozav. vandut de bunavoie. da' tot el sopti mosului:: "Fie!" Si mosul zise: — Fie! Batu palma in palma cu negustorul. mosule. sfar. zece. Negustorul plati si lua pe Neghinita. tata. raspunse batranul. iar biata baba. iti dau o punga de bani pe el.. Neghinita striga mosului: — Mosule. zise Neghinita.. maria-ta. — Nu se poate.. Negustorul pleca. m-a daruit Dumnezeu cu un copil ca o neghina. Si cum se crucea mosul. Cum il vazu negustorul. ca bantuia seceta si molima. imparatul ramase inmarmurit.

Imparatul. tu nu stii ca un invatat pe scaunul domniei ar face mai multe boroboate ca un neghiob. crezand ca singur. in loc sa se gandeasca la sfat. altul ca imparatul e om ca toti oamenii. tu. si intelese ca acest vestit carturar. altul ca ce n-ar da el pentru o sticla de vin. cum afla gandul tuturora. din fir pana in ata. Neghinita. ca unul se gandea la o cucoana frumoasa. Neghinita ramase la sfat si se pierdu din ochii tuturora. se rasti imparatul catre doctor. cam de nevoie. raspunse: — Asa e. Imparatul porunci sa-i toarne lui Neghinita o casa cu zece caturi.Si dupa ce se minunara cat se minunara. zise imparatul necajit alorlalti. tu te 15 . — Tu. incet-incet. a citit in mintea lor. ca altul se gandea cam ce linguseala sa carpeasca imparatului. cerand iertare. Si. si de-acolo zise razand: — Invata. se manie foc si le zise: — Ei. altul ca bine e sa fii imparat. tu crezi ca intr-o sticla cu vin este mai mult duh decat in capul meu. Acolo asculta ce asculta. care cati in stele. Asta se gandea nu la sfat. ai omori mai putini oameni? Doctorul se cutremura si dadu si el in genunchi. se gandea ca imparatul are nasul cam mare. Asa afla. pe rand. asa e. Neghinita se sui pe mana imparatului. cu fruntea cat toate zilele. Iar carturarii isi detera ghies pe sub masa si plecara ochii in jos. daca ai avea inelul meu. cat o nuca de mare. te gandesti la secaturi si nu vezi ca esti cu un picior in groapa. ti-ai facut ochii ochean si-mi vezi nasul cat un bustean. incepu sfatul. tu iti pregatesti limba ca sa ma minti. — Tu. asculta cuvintele si intrebarile imparatului. zbughi in urechea imparatului si ii sopti tot. apoi in crestetul capului. el de la el. numai unul. pe umar. Astfel ti-e gandul la sfatul domnesc? Carturarul se cutremura si dadu in genunchi. cam de voie. maria-ta. ca cei mai mici sunt cei mai mari. Imparatul. numai ca sa se tie de nazdravanii. Neghinita. Se duse binisor si intra in urechea carturarului care zicea ca stie martuntaiele omului si leacurile bolilor. ci ca-i placea inelul imparatului. pasi-pasi. pana intra in urechea invatatului care cauta in stele cu ocheanele. toata din aur-lamur si impodobita cu pietre scumpe.

Imparatul rase cu pofta si-i fagadui o leafa mai mare. Vazand insa ca cel din urma carturar. apoi sparse sfatul carturarilor si pleca cu Neghinita in crestetul capului. Cum ai sta maria-ta pe scaunul lumii cand lumea ar afla adevarul? Imparatul zambi. ii zise: — Ei. cu ciuda. ai vanat. mai bine sa spun si eu decat sa afli maria-ta. Imparatul — Pace! Imparateasa radea si zicea: 16 . ti-ai socotit cazanele cu bani. se minunara. dar tu. ai dormit. raspunse imparatul. de ce tremuri? — Maria-ta. ghiceste gandurile oamenilor. cand aflara ca imparatul. si sopa-sopa-sopa. — Acum ce sa le fac. da' nu te gandesti ca invatatii sunt ca neoamenii. nedomirit de cum ghicise gandurile tuturora. decat te-ai necajit cu trebile si cu nevoile imparatiei. vazand pe Neghinita. care se suise in crestetul imparatului: — Ferit-a Dumnezeu. Imparateasa si cuconii ei.pricepi ca imparatul e om ca toti oamenii. iar Neghinita. — Imparate. ai petrecut. Imparateasa se gandi si incepu sa rada.. Iata. cel mai cuminte. — Sa vedem. sa le tai capul? Carturarii murira si inviara. ba cu luminatia-sa imparateasa. dar zambi ca sa dreaga treaba si ii ierta pe toti. tremura mereu.. zise imparateasa. socotesc ca nu stiu nimic si tot ma gandesc ca mi-e leafa prea mica. care se gandise la sfat. iar tu abia te tii sa nu casti o gura cat sa inghiti imparatia toata. ba si fara ea. maria-ta. nu e vorba. dar. zau asa. zise imparatul manios. ghiceste-mi si mie un gand. se crucira si tot nu le venea sa creada. Cu totii cazura in genunchi. numai tie ti-e mintea la sfatul domnesc. fara invatati cine sa minta lumea? — Sa nu fie decat adevarul pe lume! — Ferit-a Dumnezeu! Ce-ai face chiar maria-ta fara minciuna? Apoi maria-ta ti-ai facut socoteala vietii? Mai multe ceasuri ai mancat. Neghinita o zbughise in urechea imparatesei si-i aflase gandul: "Ca ce bine-ar fi sa mai fie o data imparatul tanar!" Si intr-o clipa intra in urechea dreapta a imparatului. la vreme de batranete. zise bietul batran.

Sparse sfatul cel vechi si chema altul nou.. ce-i veni lui Neghinita. rase cu hohote si zise: — Ei. ca omul e prost. Neghinita. cum aruncara pe bietul imparat din scaunul neamului lui. te doboara. Buzduganul e greu la batranete. da' nu se poate. colea. unde mi-e scaunul imparatesc pe care au stat atatia mosi-stramosi ai mei? — Ci taci. sa-l las fara sfetnicii cei credinciosi si sa-l incurc cu nebunii. imparateasa. maria-ta! Intinde-te colea.. coroana cu grijile sau lipanul cu umbrele? 17 .. imparateasa. spune-i mereu acelasi lucru. o carja. maria-ta! Pune foaie lata de lipan pe deasupra pletelor albe si spune-mi drept. unde mi-e coroana cu stemele si cu luminile? — Ci taci. Neghinita ii intrase intr-o ureche. pana nu mai avu incotro. de umbla in fruntea ostilor. pe fanul inflorit si moale.— Vezi ca nu ghicesti? vezi? Pasamite. Neghinita.. maine asa. omul crede. si isi zise intr-o buna dimineata: "Vezi ce e omul! Spune-i orice. de se culca. de-si mangaia cuconii. Imparatul se lumina la fata. bine te gandisi tu... — Ei." In sfarsit. Am sa-i fac una si buna imparatului. Ce nu crede intai crede mai pe urma. Neghinita intelese. — Acu sa-l vedem! zise impielitatul de Neghinita. omule de Dumnezeu. dadu din cap. — Ei. sus pe umarul lui. — De ce plangi. de manca." Imparatul. ei. Imparateasa se rusina.. un gand nu-l mai slabea: "Nu vezi. Imparatul iesi plangand din cetate. si tasti in urechea stanga. ei. Azi asa. Tot unu si unu! Cum venira. intru in pamant! De cate ori n-am dat dracului sfaturile imparatiei cand nu se mai ispraveau pana dupa miezul noptii. Carja te sprijina. de se scula. imparatul era cam tare de urechea dreapta. cum sa nu plang?! Unde mi-e toiagul imparatesc? — Ci taci. sau fanul cu frumusetea? —Neghinita.. care e mai usoara. si iar sopasopa. si sa-mi spui drept care e mai dulce la oase? Scaunul cu scumpetea. maria-ta! Ia taie un corn si fa-ti.. nu fi muiere. vru sa rada si de imparat. da' tot muiere! De. maria-ta? tine-ti firea. pleca ochii in jos si se gandi: "Dar daca o ghici si la ce m-oi fi gandit inainte. Neghinita.. ca ti-au imbatranit sfetnicii si imparatia merge rau?" Pasamite. de sta la sfat mare.

c-o foaie de lipan pe cap si sprijinit pe-o carja de corn. acolo te duc picioarele. Si esti mai mare.. Vezi. se potriveste s-asa. ba razboaie. Neghinita. purtand grija tuturora. ba taie capul unuia. de ce batranul ala s-o fi muncind sa roada in gingii o cojita uscata? — Fiindca imparatul mananca prea mult. Se mai imbuna imparatul la cuvantul lui Neghinita si se duse. cine stie? Socotesti maria-ta ca boierii pot ceva fara prostime? Sa ceara prostimea pe vechiul lor imparat.. si orb. Bietul pribeag statu pe ganduri. de ce-l bat pe ala. de dau pe branci? — Ca sa doarma imparatul si ziua. cumpatat la mancare si la bautura. si lacom. acum esti om. Curata socoteala: erai imparat. mai zise imparatul. ba cate si mai cate. in toata imparatia.. imi vine sa scald tot pamantul cu lacrimile mele! — Ci taci. Si de ce vedea se minuna si intreba pe Neghinita: — Neghinita. — Neghinita. cel mai nevolnic din toata imparatia. de ce-or fi atatia oameni goi si desculti? — Fiindca imparatul e orb si nu vede.— Asa o fi. nu om. ba asculta pasurile. S-apoi. ba citeste jalbele. vedea. ba sfaturi. muncea. raspunse Neghinita. asa o fi. atunci de ce sa vie pe scaunul meu un imparat si surd.. maria-ta! Adica ce slavire? Toata viata. dar cand ma gandesc in ce slava eram ieri. erai sluga tuturora. in mijlocul unui oras mare. poi. Marire sa fi fost asta? Dar ia gandeste-te maria-ta ca un supus era supusul marieitale s-avea un stapan. si somnoros? — Ei. inainte de-a fi imparat. si mai multe fara sa vrei de cate pe vrute. si sa vezi maria-ta. fiindca stii tu sa le potrivesti. nu imparat. iar maria-ta. de-aia maria-ta ai fost cel mai sluga. — Neghinita. de ce-o munci unii si noaptea. oftand tocmai din baierile inimii. de i-o veni pofta. ca unde-ti spune gandul. mare si zise: 18 . auzea. in crucis si in curmezis.. de racneste ca din gura de sarpe? — Fiindca imparatul e surd si n-aude. ba intinde la bice pe altul.. — Neghinita. — Neghinita.

In loc sa soptesc. si as sti eu sa fac cum e bine.—Neghinita. de colo. cu sfetnici cu tot. Ii intra in urechea dreapta. zise voinicilor: — Stati. voi striga. crezand ca e in a stanga. si ii detera in genunchi.. Mi-e lene sa ma mut. — Tu mi-ai fost? Tu m-ai facut sa cad din scaunul imparatiei? Bine! Am eu ac de cojocul tau! Imparatul. Neghinita cazu lesinat. porunci sa-l lege de gat cu un fir lung de matase si-l cobori de-l ineca in putul din curtea domneasca. ca de-aia e roata. Asa sfarsi bietul Neghinita 19 . Cu stanga n-auzea de loc. si ca cheama iarasi pe adevaratul imparat. mai auzi.. s-auzi o galagie. sa se intoarca. — Un imparat daca n-a sti el de la el adevarul. Intr-o zi vru sa glumeasca cu imparatul. Si-i veni randul si lui Neghinita. ce sa fie? Stafeta mare. Iar Neghinita. abia sfarsise vorba de pe urma. ii zvacni inima si-si trase o palma cat putu peste ureche. se gandi Neghinita. dupa cum se intoarce roata.. Cum auzi batranul. infuriat. un vaiet. de pe umar: — Maria-ta. auzind acest glas tare in fundul urechii. Niste voinici. sa mai faca vreo dracie. ca eu sunt! Si-l cunoscura toti. nu-l mai afla de la nimeni! Imparatul.. sa stii ca ce credeam eu ca-mi trece prin minte era numai in ureche! Si cand isi scutura urechea in podul palmei. gandul lumii. o duduitura. mai vezi. iar nu sa stea locului. zicand: — Iiiii. Cand colo. cu suliti lungi. ca din senin." Si incepu sa strige din toate puterile in urechea cu care imparatul auzea de minune. Si. ca parca se cutremura pamantul. aduceau vestea ca norodul a bagat la duba pe imparatul al nou. "Nu face nimic. ori ti s-a facut foame si-ti vine sa dormi? La toate vine randul. mult cuvant ai! Acum s-ajung imparat.

Intr-o zi i-a venit o idee trasnita. Omul i-a dat sarpelui tot ce si-a dorit si l-a iubit ca pe propriul copil. fiindu-i copil. sa-i fie copil de suflet. . nici macar vreun var mai indepartat sau vreun unchi. Kamill Maximilian statea pe un bustean. Sarpele si-a tinut fagaduiala. Omul a plecat de la judecator si mai necajit decat a fost inainte. sa mai poata respira si el in voie. Omul s-a invoit bucuros si sarpele i s-a incolacit in jurul gatului. ca-i va da tot ce isi va dori. el era 20 . Toate le faceau impreuna. judecatorul a zis ca nu are ce sa faca. iar sarpele a crescut. caruia ii murise sotia. pierzand orice speranta. sarpele era de neclintit in hotararea sa de a respecta vechea invoiala. Omul l-a intrebat pe sarpe daca vrea sa-i fie copil de suflet. care de atata bine crescuse foarte mult. mancau impreuna. ca de insurat a doua oara nu mai vroia. numai sa se invoiasca.Nu iti cer nimic mai mult. macar cateva ore. Numai ca omul a imbatranit. . Din aceasta pricina era tare mahnit si nu stia cum sa-si faca rost de o ruda. atunci si omul trebuie sa-l poarte la gat pana va muri. sa umble de dimineata prin cetate si prima fiinta ce-i va iesi in cale. iar cand va muri ii va lasa intreaga avere. Omul nu il mai putea cara in carca de garbov ce era pe sarpe. dormeau impreuna si erau multumiti unul de celalalt. pentru ca si-a iubit foarte mult nevasta. Mergand asa fara tinta a intalnit un sarpe micut. In drum spre casa a vazut niste copii cara se jucau si s-a apropiat de ei. Degeaba l-a tot rugat omul pe copilul sau de suflet sa se dea jos. domnule judecator.Copilul cel istet de Petre Ispirescu A fost odata un om bogat. El nu mai avea nici un neam. decat sa ma porti intotdeauna in carca -zise sarpele. . Disperat omul s-a dus la judecator si l-a rugat sa-i faca dreptate.Ajutati-ma. Sarpele a raspuns ca vrea. De atunci au fost nedespartiti. pentru ca nu mai rabd aceasta povara! Dar dupa ce sarpele a povestit cum le-a fost invoiala.Cum adica sa ne invoim -a intrebat omul.

imparatul, iar langa el pe un bustean mai mic, Maria-Alexandra in chip de imparateasa. Ceilalti copii se inghesuiau in jurul lor, ascultand poruncile. Omul a intrebat copiii daca nu ii pot face si lui judecata. Ei au raspuns foarte seriosi, ca se poate. Atunci omul si-a povestit necazul. Cand a vrut sa zica sarpele ceva, Kamill Maximilian a strigat la el: - Cum indraznesti sa ii vorbesti de acolo de sus imparatului. Nu stii ca impricinatii trebuie sa stea la judecata jos la pamant. Cand sarpele a coborat Kamill a zis: - Acest copil, caruia nu ii este mila de parintii lui, nu merita sa vada lumina soarelui. Pe el copii, aruncati cu pietre! Iar copii au aruncat cu pietre pana au strivit sarpele. Omul a plecat acasa mantuit de judecata unui copil.

Aventura unei frunze de toamna
A fost odata, tare demult un imparat batran care avea numerosi slujitori voinici ca ursul si tari ca piatra. Acestia isi asumau raspunderea asupra unor sute de copile care mai de care mai blande si mai frumoase. Omenii inca de mult, pe acest batran imparat l-au numit Copac, pentru ca sta de veghe toata noaptea si toata ziua adaposteste pe toti trecatorii lasandu-i sa stea la umbra frunzelor care erau copilele. Slujitorii, dupa iscusinta lor aveau nume de ramuri. Toti acestia formau impreuna un singur copac cu multe ramuri si frunze, un copac batran de neintrecut la numarul anilor. Ziua era tot mai zglobie si copacul juca diferite jocuri cu ramurile si frunzele care traiau in liniste si pace. Intr-o zi se napusti asupra lor un vant tare si puternic de spargea ferestrele oamenilor si ridica in slava hartiile si praful de pe drum. Atunci, copacul tata-imparat chema toate frunzele si pe toti slujitorii si le spuse:

21

- Dragii mei copilasi, suntem aproape in pragul despartirii, vantul sufla aspru spre frunze fara pic de mila. Nu se stie care dintre voi va asterne un covor de rugina si nici nu se stie care va avea mai multe zile. Eu, ca tata, va sfatuiesc sa nu umblati hai-hui, ci tineti-va de frunza mama si aveti grija sa nu va dezlipiti de ea.Vorbele imparatului sunau tare si zgomotos: se auzea cum vantul trece prin el ca o sabie, se vedea cum tremura si cat pe ce era sa se aplece la pamant cu toata imparatia. Dar sa lasam asta pentru mai tarziu si sa vedem ce s-a intamplat mai departe. Mezina, frunza rea si neascultatoare, dar totodata grijulie pentru imparatiile din jur, se strecura pe sub ramuri si o lua din loc prin vecini sa vesteasca de sfaturile batranului. Merse ce merse din loc in loc si mai vestea pe cate un imparat care ii iesea in cale de primejdia si nenorocirea ce avea sa urmeze. Unul dintre imparati o opri din drum si o lua de mana zicandu-i: - Draga mea copila, dulce si blajina, am aflat ce vremuri vor veni dar de asta nu-ti face griji si sa nu-ti fie teama. Sa stii ca va veni toamna. Fata-frunza facu niste ochi mari si isi inchipui ca toamna este un monstru, o stafie, o sperietoare de ciori, ori un cantec, un leagan, un copil... - Ce-ar fi sa-l intreb "cum e toamna?", isi zise in gand mezina frunza. Si hotarata de acest lucru prinse curaj si spuse: - Batranule unchi, ce este toamna? - Toamna este a treia fiica a anului ce coboara din inaltul cerului sa-si astearna trena ei de culoare galben-brun-aramie, trena fiind voi frunzele care veti asterne un covor de rugina peste intreaga natura. De cum soseste de pe dealuri, inceoe a stropi cu manunchi de ciumafai, natura uda, dand pentru ea cularea ei simbolica de toamna. Atunci soarele va cobora spre asfintit. Racoarea va brazda intinsul si deodata samanta se va scutura, frunzele ingalbenite se vor desprinde de pe ramulrile copacilor si se vor cufunda intr-un somn adanc pentru totdeauna. Bruma rece si vantul sturlubatic sunt prieteni nedespartiti ai toamnei. Impreuna vor salta frunzele in sus pana in inaltul cerului iar apoi le vor lasa din nou pe pamant. Voi va veti apleca in fata toamnei parasind copacul 22

definitiv, tatal care v-a sustinut atata timp in adierea vantului slab. Dar pentru oamnenii vrednici, toamna este ca o pagina din cartea vietii care isi aduce roadele ei cu ea. De cum o zaresc se apuca cu grija sa-i culeaga vesmintele cum sunt: perele, merele, nucile, gutuile pentru care au muncit tot anul. Dar toamna nu este mai prejos caci ea e mandra si fericita de vrednicia lor si de aceea le acorda toata increderea si speranta ei. Dupa cateva secunde, din fantezia povestirii fata frunza facu niste ochi mari si galbeni ca semn de dezmortire, il saluta cuviincios pe batranul copac, ii spuse "la revedere" cu un glas stins subtire si se indrepta iute spre casa parinteasca. Ajunsa acasa fu intrebata de parinti pe unde a umblat iar ea, cu lacrimi in ochi, istorisi tot ce i s-a intamplat. Cum termina, se uita pe dealuri si frumoasa toamna se apropie de ea. Fructele ii tineau trena, coronita de flori stralucea din ce in ce mai tare, in calea ei se aseza frunze de miresme de flori. Dar, in sfarsit, ajunse la tatal imparat si cu incuviintarea lui lua toata calea frunzelor, copilele si le duse cu ea, ramanand in urma dorul parintilor, lacrimi amare, pustietate, iar inainte frunze ce se roteau in jurul toamnei.Doar o urma a mai ramas, o lacrima de frunza si roua ce se aseza pe copacul imparat. El urma sa stea de veghe si sa adaposteasca in continuare toti trecatorii care faceau popasuri sub el.

Fat-frumos si lupul cel nazdravan
de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata, a fost un imparat si o imparateasa. Ei aveau trei copii. Mai aveau pe langa palaturile lor o gradina foarte frumoasa. Si atat de dragi ii erau florile acestui imparat, incat insusi cu multa tragere de inima le plivea si ingrijea de gradina. In fundul acestei gradini crescuse un mar cu totul si cu totul de aur. Imparatul nu mai putea de bucurie ca in gradina sa se afla un asa pom cum nu se gasea in toata lumea. Se tot intorcea pe langa dansul si 23

se tot uita pe de toate partile la el, de i se scurgeau ochii. Cand, intr-o zi, vazu ca pomul inmugureste, infloreste, se scutura florile si roadele se arata; apoi spre seara da in parguiala. Ii zambea mustata imparatului si ii lasa gura apa, cand se gandea ca a doua zi o sa aiba la masa sa mere de aur, lucru ce nu se auzise pana atunci. A doua zi nu se luminase bine de ziua, si imparatul era in gradina ca sa vaza merele cele aurite si sa-si impace nesatiul ce avea de a se uita la dansele. Dara ramase ca iesit din minte, cand, in loc de mere coapte aurii, vazu ca pomul inmugurise din nou, iara merele nicaieri. Inca fiind acolo, vazu cum infloreste pomul, cum ii cade florile si cum roadele se arata iarasi. Atunci ii mai veni inima la loc si se multumi a astepta pana a doua zi. In ziua urmatoare, ia merele de unde nu e. S-a suparat imparatul, nevoie mare, si porunci la paznici sa se puie sa prinza pe hoti. Dara asi! unde e pomana aia! Pomul inflorea in fiecare zi, se scuturau florile, rodul crestea si seara da in parg. Noaptea se cocea. Oarecine venea atunci si le lua, fara sa prinza de veste oamenii imparatului. Pare ca era un lucru facut: acel cineva care lua merele isi batea joc si de imparatul si de toti paznicii lui. Acestui imparat acum nu-i mai era ca nu poate avea mere aurite la masa lui, ciuda cea mai mare era ca nici parga acestui pom nu o vazuse macar. Aceasta il intrista pana intratata incat p-aci era sa se scoboare din scaunul imparatiei si sa-l dea celui ce se va lega a prinde pe hot. Fiii acestui imparat, pasamite ca-i simtira gandul, caci venira inaintea lui si-l rugara sa-i lase a pandi si ei. Mare fu bucuria imparatului cand auzi din gura fiului sau celui mai mare legatura ce facea de a pune mana pe hot. Le dete, deci, voie, si ei se pusera pe lucru. Pandi in ziua dintai fiul cel mare; dara pati rusinea ce patise si ceilalti pandari din naintea lui. A doua zi pandi si cel mijlociu; dara nici el nu fu mai breaz, ci se intoarse la tatal sau cu nasul in jos. Ei spusera ca pana la miezul noptii o duc cum o duc, dara ca dupa aceea nu se pot tine pe picioare de piroteala ce-i apuca si cad intr-un somn adanc, si nu mai stiu nimic. 24

Fiul cel mai mic asculta si tacea. Apoi, dupa ce sfarsira de spus fratii cei mai mari ce li se intamplase, se ceru si el de la tata-sau ca sa-l lase sa pandeasca si el. Cat de trist era tata-sau pentru ca nu se gasea nici un voinic care sa-i prinza pe hotii merelor, rase cand il auzi. Iara dupa multe rugaciuni se indupleca. Atunci fiul cel mai mic se pregati de panda. Cum veni seara, isi lua tolba cu sagetile, arcul si palosul, si se duse in gradina. Isi alese un loc singuratic si departat de orice pom si de zidari, astfel ca sa n-aiba de ce se rezema. Se hotari a sta in picioare pe un trunchi de pom taiat, astfel incat cand i-ar veni somn si ar motai, sa caza jos si sa se destepte. Asa facu, si dupa ce cazu de vro doua ori, i se sperie somnul si ramase treaz si nebantuit de piroteala. Cand, colea despre ziua, cand somnul e mai dulce, auzi un falfait ca de un stol de paseri ca se apropie. Trase cu urechea si simti ca cineva jumuleste pomul de mere. Scoase o sageata din tolba, o aseza la arc si, trac! trase o sageata si nu se facu nici o miscare. Trac! mai trase una si iarasi nimic. Cand trase cu a treia, falfaitul se auzi din nou si el pricepu ca stolul de pasari trebuie sa fi zburat. Se apropie de marul de aur si vazu ca hotul n-avusese timp a lua toate merele. Luase ce luase, dara tot mai ramasese. Stand el acolo, i se paru ca vede lucind ceva pe jos. Se pleca si ridica acel ceva ce lucea. Cand, ce sa vezi d-ta? doua pene cu totul si cu totul de aur. Cum se facu ziua, culese cateva mere, le puse pe o tipsie de aur, si cu penele la caciula se duse de le infatisa tatalui sau. Imparatul vazand merele, mai-mai era sa-si iasa din minti, de bucurie; dara isi tinu firea. Puse de striga prin toata cetatea ca fiul sau cel mic a izbutit sa aduca mere si sa si afle ca hotul este o pasare. Fat-Frumos zise tatalui sau sa-i dea voie acum sa caute si pe hot. Tatal sau nu mai voia sa stie de hot, deoarece i-a ajutat Dumnezeu sa vaza merele cele atat de mult dorite. Dara fiul cel mic al imparatului nu se lasa numai pe aceea, ci starui pana ce imparatul ii dete voie sa mearga a cauta si pe hot. Se

25

gati de drum; iara cand fu a pleca, isi scoase penele cele de aur de la caciula si le dete imparatesei, muma lui, ca sa le poarte ea pana s-o intoarce el. Lua haine de primeneala si bani de cheltuiala, isi atarna tolba cu sagetile la spate, palosul la coapsa stanga, si, cu arcul intr-o mana si cu alta de gatul credinciosului sau, porni la drum. Si aide, si aide, merse cale lunga departata, pana ce ajunse in pustietate. Aci facu popas si sfatuindu-se cu robul sau cel credin- cios, gasi cu cale sa apuce spre rasarit. Mai calatorind ei o bucata buna, ajunse la o padure deasa si stufoasa. Prin bungetul asta de padure mergand ei pe dibuitele, caci altfel era peste poate, zarira in departare un lup groaznic de mare si cu fruntea de arama. Indata se si gatira de aparare. Cand fura aproape de lup de o bataie de sageata, puse Fat-Frumos arcul la ochi. Vazand lupul una ca aceasta, striga: - Stai, Fat-Frumos, nu ma sageta, ca mult bine ti-oi prinde vreodata. Fat-Frumos il asculta si lasa arcul in jos. Apropiindu-se lupul si intrebandu-l unde merge si ce cauta prin astfel de paduri nestrabatute de picior de om, Fat-Frumos ii spuse toata intamplarea cu merele din gradina tatalui sau, si ca acum merge sa caute pe hot. Lupul ii spuse ca hotul era imparatul pasarilor. Ca el cand venea a fura merele, aduna pasarile cele mai agere la zbor si cu ele in stol venea de le culegea. Ca acea pasare se afla la imparatia de la marginea acestei paduri. Ii mai spuse ca toata megiesia se vaita de furturile ce face ea poamelor de prin gradini, si le arata drumul cel mai apropiat si mai lesnicios. Apoi, dandu-i un merisor frumos la vedere, ii mai zise: - Tine, Fat-Frumos, acest merisor. Cand vei avea trebuinta de mine vreodata, sa te uiti la el, sa gandesti la mine si eu indata voi fi acolo. Fat-Frumos primi merisorul si-l baga in san, apoi, luandu-si ramas bun, porni cu credinciosul sau si, strabatand desisurile padurii, ajunse la cetatea in care se afla acea pasare. Cerceta prin cetate si i se spuse ca imparatul locului aceluia o tine intr-o colivie de aur in gradina sa. Aceasta ii fu de ajuns a sti. Dete cateva tarcoale curtii imparatesti si lua aminte la toate amanunturile ce inconjura curtea. Cum se facu seara, veni cu 26

credinciosul sau si se pitula la un colt, asteptand acolo pana se linistira toti cei din curte. Apoi credinciosul lui puindu-se piua, Fat-Frumos se urca pe dansul; d-aci pe coama zidului, si sari in gradina. Cand puse mana pe colivie, o data tipa pasarea si, cat ai zice mei, se vazu inconjurat de o multime de paseri, care mai mici, care mai mari, tipand pre limba lor. Si atata larma facura, incat se desteptara toti slujitorii imparatesti. Si viind in gradina, gasira pe Fat-Frumos cu colivia in mana si pasarile dandu-se la el sa-l sfasie, iara el aparandu-se. Pusera slujitorii mana pe el si-l dusera la imparatul, carele si dansul se sculase sa vaza ce se intamplase. Cum il vazu imparatul, il si cunoscu; apoi prinse a-i zice: - Imi pare rau, Fat-Frumos, de aceasta intamplare. De ai fi venit cu binele, sau cu rugaciuni, sa-mi ceri pasarea, poate m-as fi induplecat sa ti-o dau de bunavoia mea; dara acum, prins cu mana in sac, cum se zice, dupa datinile noastre, cu moarte trebuie sa mori. Si numele iti va ramanea pangarit cu ponosul de talhar. - Aceasta pasare, luminate imparate, raspunse Fat-Frumos, ne-a jefuit de mai multe ori merele de aur din pomul ce are tatane-meu in gradina sa, si de aceea am venit sa pui mana pe hot. - Poate sa fie adevarat ceea ce spui tu, Fat-Frumos, dara la noi, impotriva datinelor noastre eu n-am nici o putere. Numai o slujba insemnata facuta imparatiei noastre te poate scapa si de ponos si de moarte. - Spune ce slujba sa-ti fac, si ma voi incumeta. - De vei izbuti sa-mi aduci iapa cea sireapa ce este la curtea imparatului meu vecin, vei scapa cu fata curata, si-ti voi da pasarea cu colivia. Fat-Frumos primi. Si chiar in acea zi si pleca cu credinciosul sau rob. Ajungand la curtea imparatului vecin, lua cunostinta de iapa si de imprejmuirea curtii. Apoi, cum veni seara, se aseza cu credin- ciosul lui la un colt de curte, unde i se paru a fi un loc de parleaz. El vazuse iapa cum o plimbau doi slujitori, si se minuna de frumusetea ei. Ea era alba, avea capastrul aurit si impodobit cu pietre nestemate, de lumina ca soarele. 27

Pe la miez de noapte, cand somnul este mai dulce, Fat-Frumos zise credinciosului sau de se puse piua, iara el se urca pe dansul, apoi pe zid si sari in curtea imparatului. Merse pe dibuitele si in varful degetelor, pana ce ajunse la grajd; si, deschizand usa, puse mana pe capastru si tragea iapa dupa dansul. Cum ajunse iapa la usa grajdului, unde nincheza o data de haui vazduhul si urla toata curtea si palaturile. Indata sarira toti cu totul, pusera mana pe Fat-Frumos si-l dusera la imparatul, carele si el se sculase. Acesta, cum il vazu pe Fat-Frumos, il si cunoscu. Il infrunta pentru fapta cea miseleasca ce era sa savarseasca, si-i spuse ca datinele tarii sale da mortii pe furi, si ca impotriva acelor datine el n-are nici o putere. Fat-Frumos ii spuse drept toata siritenia cu merele, cu pasarea si cu cele ce ii zisese sa faca imparatul, vecinul sau. Atunci imparatul ii zise: - De vei putea, Fat-Frumos, sa-mi aduci pe Zana Craiasa, poate ca vei izbuti sa scapi de moarte si sa-ti ramaie numele nepatat. Fat-Frumos se incumese si, luand pe credinciosul sau cu sine, pleca. Pe drum isi aduse aminte de merisor. Il scoase din san, se uita la dansul si se gandi la lup. Si cat te-ai sterge la ochi, lupul fu aci. - Ce poftesti, Fat-Frumos? ii zise. - Ce sa poftesc, ii raspunse el. Iaca, iaca, iaca ce mi s-a intamplat. Cum sa fac eu acum sa ma intorc cu isprava buna? - De asta iti este? Las' pe mine, ca treaba este ca si sfarsita. Si pornira catesitrei spre Zana Craiasa. Cand fura aproape de Zana Craiasa, facura popas intr-o padure de unde se vedea palaturile cele stralucite ale zanei. Se invoira ca Fat-Frumos si cu credinciosul sau sa astepte la tulpina unui copac batran, pana s-o intoarce lupul. Si mandre palaturi mai avea zana, mare. Insusi lupul se mira de frumusetea si de randuiala cea buna ce era p-acolo. Cum ajunse, facu ce facu si se furisa in gradina. 28

Ce sa vezi d-ta? Nici un pom nu mai era verde. Le cazuse frunza, si cracile, si ramurelele, de erau ca despuiati. Pe jos, frunzele cazute erau facute scrum de uscaciune. Numai un stuf de trandafiri mai era infrunzit si plin de boboci, unii in floare si altii deschisi. Ca sa ajunga pana la dansul, lupul trebui sa mearga in varful degetelor ca sa nu fasie frunzetul cel uscat, si se ascunse in acel crangulet inflorit. Stand el acolo si pandind, iata ca iese Zana Craiasa din palaturi, insotita de douazeci si patru de roabe, ca sa se plimbe prin gradina. Cand o vazu lupul, p-aci, p-aci era sa uite pentru ce venise si sa se dea de gol; dara se stapani. Caci era asa de frumoasa, cat nu s-a mai vazut si nu se va mai vedea pe fata pamantului. Avea un par, nene, cu totul si cu totul de aur. Cositele ei lungi si stufoase, de-i batea pulpele. Cand se uita la cineva cu ochii ei ceia mari si negri ca murele, il baga in boale; avea niste sprancene bine arcuite, de pare ca erau scrise, si o pielita mai alba ca spuma laptelui. Dupa ce dete cateva tarcoale prin gradina cu roabele dupa dansa, veni si la stuful de trandafir sa rupa cateva flori. Cand lupul, care era ascuns in crang, odata se repezi, o lua in brate si pe ici ti-a fost drumul. Iara roabele, de spaima se imprastiara ca puii de potarniche. Intr-un suflet alerga lupul si o dete lesinata in bratele lui Fat-Frumos. Acesta, cum o vazu, se pierdu cu firea; dara lupul ii aduse aminte ca e voinic, si-si veni in sine. Multi imparati voise sa o fure, dara se rapusera. Fat-Frumos prinsese mila de ea, si nu-i mai venea a o da altuia. Zana Craiasa, dupa ce se destepta din lesin si se vazu in bratele lui FatFrumos, prinse a-i zice: - Daca tu esti lupul care m-a furat, a ta sa fiu. Fat-Frumos ii raspunse: - A mea sa fii, nedespartita pana la moarte. Apoi se intelesera la cuvinte, si spuse fiecare siritenia istoriei sale. Vazand lupul dragostea ce se incinsese intre ei, zise: - Lasati pe mine, ca toate le intocmesc eu dupa vrerea voastra. Si plecara a se intoarce de unde venisera.

29

Pe drum, lupul se dete de trei ori peste cap, si se facu intocmai ca Zana Craiasa. Pasamite lupul era nazdravan. Se vorbira ei, ca credinciosul lui Fat-Frumos sa stea cu Zana Craiasa la tulpina unui copaci mare in padure, pana se va intoarce Fat-Frumos cu iapa sireapa. Ajungand la imparatul cel cu iapa, Fat-Frumos ii dete pre prefacuta Zana Craiasa. Cum o vazu imparatul, i se muie inima si prinse un dor de dansa, de nu se poate povesti. Imparatul ii zise: - Vrednicia ta, Fat-Frumos, te-a scapat si de ocara si de moarte. Acum te si rasplatesc pentru aceasta, dandu-ti in dar iapa. Cum puse mana pe iapa si pe capastrul cel minunat, Fat-Frumos o lua la sanatoasa si, puind pe Zana Craiasa calare pe iapa, porni cu dansa si trecu hotarele acelei imparatii. Imparatul aduna numaidecat pe sfetnicii sai si purcese la biserica ca sa se cunune cu Zana Craiasa. Cand fu la usa bisericii, prefacuta Zana se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup, carele, clantanind din colti, isi arata dintii ranjind catre curtenii imparatului. Acestia, cum vazura, deodata inghetara de frica. Apoi, dupa ce se mai dezmeticira, se luara dupa dansul cu chiote si cu uideo. Dara lupul, sa te tii, parleo! lungi pasul lupeste, se duse, duluta, de nu mai dete cu mana de dansul. Si ajungand pe Fat-Frumos si pe ai sai, merse cu dansii. Cand fu aproape de curtea imparatului cel cu pasarea, facura ca si la cellalt imparat. Lupul, schimbat in iapa sireapa, fu dus la imparatul, carele, vazand iapa, nu se mai stia de bucurie. Dupa ce primi cu multa omenie pe Fat-Frumos, imparatul acesta ii zise: - Ai scapat, Fat-Frumos, si de ponos si de moarte. Iara eu imi voi tinea cuvantul imparatesc, si multumirea mea va fi pururea cu tine. Porunci, si numaidecat i se dete pasarea, cu colivia ei cu tot. Si primindo Fat-Frumos, isi lua ziua buna si pleca. Ajungand in padure unde lasase pe Zana Craiasa, iapa si pe credinciosul lui, pornira impreuna catre imparatia tatalui sau. 30

ca ai dobandit un astfel de odor! Sa-ti traiasca si iapa. toti cu totii strigara: .Imparatul cel ce primise iapa porunci sa iasa toata oastea lui si maimarii imparatiei sale la camp. caci pe toti ii lasa in urma. o data statu iapa. imparate. Se luara la intrecere. Apoi se despartira. porunci Fat-Frumos si facu un grajd maiestrit pentru iapa. iapa cu imparatul pe dansa. Dara nici pomeneala nu era ca sa se apropie cineva de aceasta iapa. intinse masa mare pentru bun si pentru rau. Cand fura a se desparti.Iata. de n-or fi murit. si tinura veseliile trei zile si trei nopti incheiate. Dupa care traira in fericire. de nu-i da picioarele de pamant. Si dupa cateva zile se cununa Fat-Frumos cu Zana Craiasa. de asta data ti s-au implinit toate poftele. pana ajunse pe Fat-Frumos. Mare fu bucuria obsteasca cand il vazura cu sotioara cum nu se mai gasea pe fata pamantului. Ajungand la imparatia tatalui sau si auzind ca vine fiul sau cel mic. iara colivia cu pasarea o puse in palimarul despre gradina. Pazeste-te in viata ta a nu mai pofti lucruri peste puterea ta.Sa traiesti. caci nu vei pati bine. ii iesi inainte cu mare. venea. unde voia sa li se arate calare pe iapa cea atat de vestita. Cand fu la o departare buna. cu mic. Cum ajunse. se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup. Apoi tata-sau puse de se facu pregatirile de nunta. tranti pe imparat. nene. si fugi. ci parc-ar fi zburat. Iar eu incalecai p-o sea si va spusei povestea asa. Cand il vazura ostasii. ca sa-l primeasca. Si or fi traind si astazi. si fugi. fiindca Fat-Frumos nu mai avea ce pofti. si o rupse d-a fuga. lupul zise lui Fat-Frumos: . dupa cum i se cuvenea. si cu odoare cum nu s-a mai pomenit. care te face sa te arati asa de maret! Si in adevar. 31 . ducandu-se fiecare intr-ale sale.

si am sa-l prind. Bineinteles ca ii placeau morcovii si spanacul. si a iesit afara sa adune cateva ridichii si cartofi pentru ciorba. Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa fuga. dar pe marginea lui. unde putea sa manance pe saturate miere din borcanul acesteia. A vazut borcanul de miere sus pe raft si s-a urcat sa-l ia. sub oala. La un moment dat insa Doamna Urs a observat ca borcanul ei cu miere se tot goleste. cand Doamna Urs a plecat la vanatoare. Iepurasul cei Haios era lipit de podea. daca as putea sa scap de aici. "Cineva imi mananca mierea. mierea din jurul Iepurasului cel Haios devenea tot mai subtire. Pe masura ce focul aprins sub oala devenea din ce in ce mai puternic. A aprins apoi focul in camin. Dar. dar se lipea tot mai rau. borcanul a cazut. si acum sa vedem ce am prins. "E. "Se pare ca voi avea ciorba de iepure in seara asta la masa. Doamna Urs a intins o capcana. Iepurasul cel Haios a cazut si mierea s-a intins toata peste Iepurasul cei Haios! Vai de mine! Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa se miste. care isi petrecea toata ziua in cautarea mierii. A inceput sa se 32 ." Doamna Urs a umplut cu apa o oala mare neagra si a pus-o pe camin. dar mierea era favorita lui! Cateodata avea noroc sa gaseasca usor miere in scorbura vreunui copac batran. niciodata nu as mai incerca sa fur miere!" si-a spus el plangand. de cele mai multe ori. Iepurasul cel Haios a patruns in vizuina ei. Cand Doamna Urs s-a intors acasa." si-a zis razand Doamna Urs.Iepurasul cel haios Traia odata in padure Iepurasul cel Haios. Ziua urmatoare. dar mierea era asa de groasa incat el se lipea de orice atingea. trebuia sa gaseasca diverse metode sa patrunda in vizuina Doamnei Urs. "Oh. astfel incat acesta sa cada cand va fi atins. Dar cand l-a atins. A pus borcanul de miere pe raftul cel mai de sus al dulapului." si-a spus ea.

spunandu-le sa manance. si lume dupa lume curgea mereu la palat.. Cei unsprezece frati. ca-i foarte bun. apoi pe celalalt.scurga pe langa urechi. si spuneau frumos lectiile pe de rost. 33 . Scriau cu condeie de diamant pe tablite de aur. se duceau la scoala cu decoratii pe piept. toate la ei aratau ca-s printi. statea pe-un scaunel de cristal si rasfoia o carte cu cadre. in jos spre labute. in tara unde se duc randunelele cand le goneste iarna de la noi. cu spada la sold. Surioara lor Elsa.Curand Iepurasul cel Haios a fost in stare sa-si miste un picior. S-a multumit cu morcovi. atunci in loc sa le dea copiilor. unsprezece printi. Cei unsprezece cocori de Hans Christian Andersen Departe. copii se jucau. cat o jumatate din imparatie. spanac si salata ca si restul iepurasilor. Tatal lor. imparateasa le trimise nisip intr-o ceasca de ceai. cu un cuvant. Erau cu adevarat fericiti copiii acestia.. Era sarbatoare mare. Cu o miscare din coada Iepurasul cel Haios a sarit afara din vizuina Doamne Urs si a pornit-o repede spre padure. Iepurasul cel Haios nu a mai mancat niciodata miere. Ei simtira asta chiar din ziua intai. dar fericirea asta nu putea sa tina in veci. ca de obicei. de-un pret asa de mare. de peste tot. Din acea zi. era un imparat care avea unsprezece feciori si o fata pe care-o chema Elsa. care imparatea peste tot cuprinsul. prajituri si mere zaharisite. se-nsura a doua oara c-o imparateasa rea de mama focului si care nu-i iubea deloc pe copii.

Dupa o saptamana. Cand implini cincisprezece ani. si prinse-o ura de moarte pe biata fata.Se rotira in zbor de cateva ori. fiti pasari mari fara glas. si nimeni nu-i auzi. A doua zi de dimineata. incat acesta de la o vreme nici nu se mai ingriji de dansii. Imparateasa vazand-o atat de frumoasa. Zburati in vazduh. iar pe bietii printi ii pari la imparatul de-atatea rele inchipuite. Ar fi dat mult ca s-o poata preface si pe ea in cocor ca pe fratii ei. dar nu se-ncumeta la una ca asta. Treceau asa zilele una dupa alta. le zise haina imparateasa. soptea cartii: "Cine poate fi mai sfant ca tine ?. caci in clipa aceea ei se schimbara in unsprezece cocori.Se ridicara in slavi si se facura nevazuti. care era toata de marmura. intinzandu-si ciocurile si batand din aripi. 34 . trecura prin fata cocioabei unde era surioara lor Elsa. Facuse in mijlocul frunzei o ferestruie: prin ea se uita la soare. nimeni nu-i zari. si cartea. Dar surioara lor dormea. si trandafirii spuneau adevarul. si i se parea can departare vede stralucind ochii fratilor ei. Dar ea nu putu sa le faca tot raul pe care li-l dorea.Tarziu isi potolira zborul deasupra unei paduri intunecoase. el le soptea: "Ce poate fi mai frumos decat voi pe lume ?" Si trandafirii leganandu-se. trimise pe mica Elsa intr-un sat. imparateasa intra in odaia de baie. . scotand un tipat ciudat se inaltara in stol deasupra padurii din preajma palatului. Elsa se-ntoarse la palat. la niste oameni saraci. vantul intorcand foile. si razele soarelui care-i atingeau obrazul le simtea ca si cum ar fi fost sarutari de la fratii ei. iar cartea-i raspundea: "Dragalasa Elsa". la marginea marii. se facu foc si para de necaz. A doua zi in zori. Si. impodobita cu covoare frumoase si cu perne moi. caci n-avea alte jucarii. raspundeau: "Dragalasa Elsa". deoarece imparatul nu mai putea de dor sa-si vada fata. Cand vantul clatina incetisor tufele de trandafir din fata casutei. Duminica pe cand batrana statea pe prag citind in cartea-i de rugaciuni. Biata Elsa se juca in camaruta ei c-o frunza.Duceti-va in toata lumea si traiti cum veti sti.

nu mai incapea acum nici o indoiala. Cand iesi din baie. si mahnita. se inchina si-si rezema capul de radacina unui copac. alta pe frunte si cea de-a treia pe inima. dar ce folos. Daca broastele n-ar fi fost inveninate de sarutarea zgripturoaicei. si gazele lucitoare picurara asupra-i ca firimituri de stele. alteia: "Tu. Arunca broastele in apa limpede. fugi din palat. Atinse cu mana o ramurica. Se schimbasera in flori. le saruta. 35 . care erau departe.Lua trei broaste. In aceeasi clipa o broasca i se aseza pe crestet. apoi chemand pe Elsa o dezbraca si o vari in baie. Peste tot domnea tacere adanca. Vipera de imparateasa vazand ca nu poate izbuti la nimic cu toate farmecele ei. atunci in trandafiri frumosi s-ar fi prefacut. strabatu campii si crivine si se infunda intro padure ce nu se mai sfarsea. pe frunte sa i te asezi. Biata fata nu mai vedea drumul. Nimeni n-o mai recunoscu. trei flori de mac rosii sangerau luciul apei. ca si ei trebuie sa fi fost izgoniti in toata lumea. si mii de licurici straluceau prin iarba cu luminitele lor verzui. asa ca era cu neputinta s-o mai cunosti. cand o intra in baie . Nu stia singura unde se duce.ca sa fie proasta ca tine". si s-o faci asa de rea. care. sa se faca urata ca tine. toata dorinta ei era sa-si gaseasca fratii. si spuse uneia: "Tu sa te asezi pe crestetul Elsei. iar celei de-a treia: "Tu pe inima sa-i stai. Imparatul cand o vazu se sperie si zise ca nu-i asta fata lui. afara doar de cainele din curte si de randunele. spoi pe biata fata cu zeama de nuca si-i facu toata pielea neagra. care numaidecat se facu verzuie. sa nu si-o mai cunoasca tatal sau". atat de curata si de sfanta era ea. Aerul era placut. dar Elsa parca nici nu baga de seama. apoi o naclai pe obraz cu un fel de unsoare uricioasa si-i incurca tot parul. meat toate vrajitoriile naveau nici o putere asupra-i. In curand innopta. se lasa pe iarba moale. ca nu puteau vorbi! Atunci Elsa planse amar si se gandi la fratii ei. meat toata viata ei un chin sa fie". numai atingand capul si inima fetei. istovita de osteneala.

numai razele lui strabateau si se parea ca-i o panza subtire de aur ridicata de vant. Elsa se opri aici si isi potoli foamea. dar luand apa-n maini si spalandu-si fata. ca auzea lung rasunand 36 . dar ea nu-1 vedea din pricina copacilor mari care-si intindeau ramurile dese asupra ei. toti isi luau numaidecat locul. daca vantul n-ar fi miscat crengile si tufisurile. merse pana ce-ajunse in desimea cea mai intunecoasa a codrului. El ii puse-n cale un mar ale carui crengi se-ndoiau de greutatea merelor ce le purta. ai fi crezut ca-s zugravite pe fund. Cand se destepta Elsa. meat. intra in apa. se ingrozi. Cand isi vazu in lac fata ei asa de neagra si urata. In cartea cu cadre toate erau vii: pasarile cantau. acum scriau ispravile lor mari. si porni inainte-n adancul padurii fara sa stie unde merge. ca sa nu se faca incurcatura printre cadre. dand de-un izvor in apropiere. al carui fund era numai din nisip curat si marunt. bau apa in pumni. Tot lacul era inconjurat de maracini inalti si stufosi.Toata noaptea Elsa visa pe fratii ei. si mai ales la Dumnezeu de sus. Apoi iar porni. si pasarile veneau si se asezau pe umerii fetei. ii vedea jucandu-se si scriind cu condeiele lor de diamant pe tablite de aur. Si cum intorcea o foaie. care era asa de limpede. El care da roade pomilor salbatici pentru hrana celor rataciti. Auzea murmurul unei ape care curgea lin intr-un lac. si rasfoind cartea cu cadre care pretuia cat jumatate de imparatie. si tot ce-au vazut si tot ce-au simtit. Dar in loc sa scrie ca alta data pe tablite numai bete si nule. soarele era sus. intr-un singur loc cerbii facusera o deschizatura. Pe-acolo ajunse Elsa la marginea apei. Niciodata limpezime de lac n-a oglindit mai frumoasa fata de imparat. si merse. Dupa ce se imbraca si-si impleti parul. oamenii se miscau si veneau sa vorbeasca si cu Elsa si cu fratii ei. Miresme dulci pluteau in aer. Acolo tacerea era asa de mare. Atunci dezbracandu-se de haine. care n-are s-o lase pierzarii. se vazu iarasi curata si alba cum a fost. Se gandea la fratii ei.

in urma zgomotul pasilor ei. era numai stralucirea marii. Elsa isi lua ziua buna de la batrana. Elsa se culca si adormi numaidecat. Trunchii copacilor erau asa de apropiati unul de altul. si piatra. si doar lunecarea apei e mai usoara decat atingerea delicata a mainii unei fete. .Pietricelele astea s-au facut asa lucii. inconjurat de ingeri. dar nici o panza. 37 . cat cuprindea cu ochii. si fier. de randul asta nu se mai vedea nici un licurici prin iarba si nici o stea pe cer. Niciodata nu-si inchipuise o astfel de pustietate. Se facu noapte. in vale serpuia un raulet. ale carui maluri erau umbrite de copaci inalti cu crengile aplecate in jos. sau a fost adevarat. i se paru ca ramurile se desfaceau deasupra ei si Dumnezeu din cer. . nu stia bine dac-a visat asta. iata cum tot ce-i aspru se netezeste. Si duse fata pe-un coboras. inaintea fetei. dar ieri am vazut unsprezece cocori. si nici o raza de soare nu strabatea printre crengile lungi si stufoase. cum le rotunjise si le poleise apa. meat i se parea ca-i inchisa intre gratii mari de grinzi. In somn. Elsa o intreba daca n-a vazut unsprezece feciori de imparat calari strabatand padurea. nici o corabie nu se zarea. aveau coroane de aur pe cap. de mult ce s-au frecat de valuri. si porni inainte pe lunca rauletului pana la capatul lui. Merse mai departe in puterea codrului si intalni o baba c-un cos plin cu fructe. o privea cu bunatate. Cum sa mearga mai departe ? Se uita lung la pietricelele de pe tarm. cu mult amar pe suflet. toate se netezisera la fel. Acolo se desfasura marea in toata frumusetea ei.Nu. raspunse baba. Nu se vedea o singura pasare. unde se varsa intr-o nemarginita intindere de apa. si-si roteau zborul pe deasupra unui lac nu departe de-aici. si fosnetul frunzelor uscate de-abia atinse de picioarele ei. si sticla. Cand se destepta. din care-i dadu si ei cateva.

Atunci vantul tulbura valurile si ele se acopereau de-o spuma alba. Zburau unul dupa altul. alba. pentru invatatura ce-mi dati. valuri limpezi si neadormite. si care se apropiau de tarm. dar cum apune. Cand soarele scapata de tot. Mare si frumoasa. ca voi aveti sa ma duceti intr-o zi langa fratii mei iubiti. ii infatisa in cateva ceasuri privelisti atragatoare. Catre asfintitul soarelui Elsa zari unsprezece cocori. Indata cocorii se asezara imprejur. marea cu schimbarile ei vesnice.Noi zburam sub chip de cocori. cate nu i-ar fi putut arata toate lacurile intr-un an de zile. chemandu-i pe nume. marea parca zicea: "Si eu pot lua fata asta". negru. Ea nici nu baga de seama singuratatea. Nespusa fu si bucuria lor cand o vazura. aici trandafirie. norii erau rosii si vantul potolit. stropite de cateva picaturi de apa. si intelesera ca si ea fusese lovita de aceeasi rautate a masterei lor. parca era o panglica lunga. ca pieptul-unui copil adormit. Iar cand era liniste. La vederea asta ea urca repede coasta si se ascunse in dosul unui tufis. erau unsprezece pene de cocori. falfaind din aripile lor albe si mari. aproape sa n-o mai cunoasca. penele cocorilor cazura si ei se schimbara in unsprezece feciori de imparat: erau fratii Elsei. avand coroane de aur pe cap. aici alba. am sa fiu si eu neadormita: inima-mi spune. albe. zise cel mare. si se arunca in bratele lor. Cand venea un nor mare. aici verzuie. Roua era. radeau si plangeau totodata. 38 . . atata vreme cat soarele luceste pe cer. marea se asemana cu o floare de rasura. sau lacrimi ? Cine putea sa stie ? Elsa le aduna si facu un buchet. apa salta usor. la cea mai usoara adiere. luam iar trup omenesc. Pe iarba aruncata de mare. Cand dimpotriva. Ea scoase un tipat cand ii vazu.Va multumesc.

Fratii ei. 39 . Si cand marea e infuriata suntem adesea acoperiti de valuri. O singura stanca ascutita. ce e drept. cel mic. se prefacura iar in feciori de imparat. si-atunci zburam deasupra marii de unde zarim palatul in care ne-am nascut si unde traieste tatal nostru. Mai avem doua zile de stat. si pe urma trebuie sa ne ducem intr-o tara frumoasa. pe care le-ascultam cu-atata placere. am cadea din inaltimi. in prapastie. ca-n vremea copilariei noastre. si petrecura astfel toata ziua impreuna. Noi nu stam in tara asta. turnul inalt al bisericii unde este ingropata mama noastra. ca niste oameni. Numai unul dintre ei. intr-o tara tot asa de frumoasa. Elsa se trezi in bataia de aripi a cocorilor. si cand soarele asfinti. cele doua zile mai lungi din an. noi locuini dincolo de mare. daca am zbura inainte in slavile cerului. se ridica in mijlocul marii. ramase langa dansa. unde abia incapem. spre care pururi se indreapta gandurile noastre. ea-i mangaia aripile albe. nici barca. dar care nu e tara noastra. caii salbatici alearga in livezi. cu toate astea multumim lui Dumnezeu si pentru adapostul asta. si unde te regasim in sfarsit. inghesuiti unii intr-altii. ca sa trecem marea.Ce-as putea face oare. Tufele si copacii parc-ar fi rudele noastre. Acolo petrecem noaptea sub chip de oameni. aproape de asfintitul soarelui. trebuie sa ne asezam pe pamant. se inaltau facand roate mari in vazduh. E singurul mijloc ce-avem de a vedea tara noastra scumpa. . Intr-un cuvant aici e tara noastra. ca sa va scap. carbunarii canta inca aceleasi cantece vechi. dar pan-acolo drumu-i lung de tot. abia catre ziua atipira. zise Elsa. scumpa surioara. El puse capul pe umarul fetei. schimbati iarasi. A doua seara venira si ceilalti. si ne trebuie.Din pricina asta. trebuie sa treci marea si nu-i nici o insula unde am putea poposi noaptea. unsprezece zile putem sta aici. Si toata noaptea pusera la cale mantuirea lor. Cum sa te luam cu noi ? N-avem nici corabie. Nu ne este ingaduit sa ne vedem tara decat o data pe an.

N-am vrea sa te lasam aici. zise cel mai mare. Elsa ingrijorata. si umbrele erau mari ca de uriasi. Ca o sageata in vazduh. mai incet totusi ca de obicei. si cand rasari soarele.. atat de neinchipuit era zborul asta printre nori. Pusera pe Elsa inauntru. Elsa isi vazu lunecand umbra ei si a celor unsprezece cocori. Cocorii se inaltara atat de sus. Si fiindca razele soarelui cadeau drept pe obraz. cei unsprezece cocori luara plasa in ciocurile lor si zburara in nori cu surioara lor. dar cum se inalta soarele pe cer. I se paru ca si cocorii isi miscau mai cu greu aripile. Si-n graba ei impletira toata noaptea un fel de plasa din trestii si rachita. Langa dansa era o ramura incarcata cu fructe de toata bunatatea. 40 . Se ruga lui Dumnezeu din tot sufletul ei. unul din cocori zbura deasupra capului ei. Si numai ea era toata pricina intarzierii lor. vor fi in stare sa te duca pe deasupra marii. li se paru un pescarel pe apa.Da. zise Elsa. ei facandu-se iar oameni. . umbrele se topeau. In urma lor era un nor mare. umbrind-o cu aripile lui. caci acum duceau si pe surioara lor. si nu mai venim decat peste un an. se uita cum scapata soarele spre asfintit. da. Si dansa ii zambi cu recunostinta. si un manunchi din radacinile cele mai gustoase. ca intaia corabie ce se zarise sub ei. luati-ma cu voi. care dormea inca. ai tu destula putere ca sa vii cu noi ? Eu singur teas putea purta cat tine codrul tot. iar laolalta aripile noastre. ar fi cazut in mare si s-ar fi inecat. ca un munte. si stanca pustie nici nu se zarea inca. pamantul nu se mai vedea. fratiorul ei cel mai mic i le pusese. ei i se parea ca viseaza inca. si noaptea se apropia. dar stanca tot nu se arata. niciodata nu vazuse ceva mai frumos. Cand se trezi Elsa. ca sa-i faca umbra cu aripa-i intinsa. caci daca apunea soarele. Cerul se posomori deodata.Maine plecam. asa zburau cei unsprezece cocori. ca tot el era acela care zbura deasupra ei. deasupra marii.

cerul parea in flacari. de cum aparu soarele. Soarele nu mai era decat o steluta cand ea puse piciorul pe stanca. care faceau flori frumoase si mari cat roata carului. Niciodata faptura omeneasca nu-i pasise pragul. fermecata de vederea asta. Pe cand privea Elsa. Fata intreba daca asta-i tara unde merg. se vedea un castel urias imprejmuit de gradini randuite in trepte una deasupra alteia. in semn ca nu-i asta. si tinandu-se toti de mana. se arata cat un caine de mare care si-a scos capul din apa. Deodata Elsa vazu in fata ei niste munti mari. castel se naruira deodata. si-n locul lor se vazura douazeci de biserici marete. spuma ei se arata ca mii de lebede leganate de 41 .Norii negri se apropiau din ce in ce. Elsa si cu fratiorii ei. munti. dar ei clatinara din cap. de sus vazuta. tunetul incepu a bubui si fulgerele scaparau tot mai dese. tunetele bubuiau fara incetare. ca cea din urma scanteie dintr-o hartie aprinsa. cu turnurile si ferestrele ascutite. ridicau ochii si glasul catre Dumnezeu. si cand se stinse de tot. Cocorii isi luara zborul cu Elsa. toate la fel. dar deodata isi luara iar zborul. In mijlocul stancilor si ghetarilor stralucitori. asa de repede meat ei i se paru ca si cade. tinandu-se de maini. Acum soarele atingea marea. vantul prevestea furtuna. palatul acela minunat. Valurile izbeau stanca si treceau peste capetele lor. care pareau ca plutesc in aer. inima fetei zvacnea. Cocorii. In zori furtuna se potoli. Marea valuri. Soarele se vedea numai pe jumatate. cand ea zari stanca pustie. care-si schimba mereu infatisarea era locuinta zanei Morgana. stransi gramada. La poalele muntilor erau paduri de palmieri. ca sa le dea putere si ocrotire. era inca zbuciumata. Nu mai era nici un locsor gol. paduri. isi vazu fratii imprejurul ei. repede coborara.

Deodata. sa strivesti cu picioarele tale urzicile acelea. Erau munti albastri cu paduri de cedri. orase. ar putea scapa de legaturile vrajii. zise zana. Ajunsese chiar aproape de bisericile acestea.I se paru ca aude si orga cantand. Nu uita nimic din ce-ti spun. . si-i arata odaita ei de culcare. Cu mult inainte de asfintitul soarelui. ea n-are simtire si nu stie nimic din chinurile care te asteapta. are sa se faca toata basici. sa le faci fuioare.Fratii tai. ca un covor inflorit. in fata unei pesteri mari inconjurata de o pajiste intinsa. In sfarsit iata si tara unde trebuiau sa ajunga. raspunse ea. si gandul asta atat ii stapani mintea. ii spuse cel mai mic dintre frati.Acum. sa le torci si din ele sa tesi unsprezece haine cu maneci lungi. Vezi urzica asta ? Sunt multe la fel imprejurul pesterii unde dormi tu. dar ea nu sufera durerea ce va trebui s-o indure degetele tale. E adevarat ca apa. dar iti trebuie pentru asta multa putere si statornicie. palate. sa vedem ce-o sa visezi la noapte. numai cat le-o atinge. le vazu prefacandu-se in corabii multe care se leganau sub ea. si. Elsa se afla pe-o stanca. Acum zana venea spre ea. semana aidoma cu baba care-i daduse fructe in padure. i se paru ca-i ridicata in slavile ceresti pana la palatul de ceata al Zanei Morgana. Dar numai acelea care cresc pe morminte in cimitir sunt singurele de folos. cu toate ca mana ta.De-as visa numai cum sa va fiu de vreun folos. si care-i spusese despre cei unsprezece cocori albi ce purtau pe cap coroane de aur. apoi se stersera si ele. cand. desi atingerea ei e mai usoara decat a mainilor tale. ca pana ce adormi ea se ruga lui Dumnezeu sa-i fie-ntr-ajutor. . pe neasteptate. . rotunjeste pietrele cele mai aspre. Din locurile acelea sa culegi urzicile. cu toata frumusetea si stralucirea ei. dar era numai vuietul valurilor. si nu ramase decat o ceata care plutea deasupra marii. 42 .

multumi lui Dumnezeu. ea atunci repede intra in pestera. Niciodata nu vazuse el o fata mai frumoasa. si cel mai mandru dintre ei. dar vazandu-i mainile. ramase singura. apoi un altul si inca unul. ca sa le-ascunda. nu mai vroia nici sa doarma. basicile piereau. Se speriara grozav cand o gasira muta. si durerea inceta. Pe cand lucra ea asa zorita. si se aseza pe ele. cel mai mic incepu a plange. si crezura ca asta-i o noua vraja a masterei lor. 43 . un cuvant sa nu spui. isi stranse toate urzicile intr-un morman. ca viata lor atarna de limba ta. Vezi deci. si Elsa se destepta ca arsa de foc. Culese cu mainile ei delicate urzicile care o usturau. Dar. Atunci fata ingenunche. Era ziua de mult. Nu uita nimic din sfaturile mele. si rabda cu draga inima durerea.Vei arunca aceste haine peste cei unsprezece cocori. si lacrimile lui picand pe mainile fetei. vorba aceea va strapunge inima fratilor tai ca o lovitura de cutit. si aproape de locul unde dormise era o urzica intocmai ca aceea pe care-o vazuse in vis. ca din ziua cand vei incepe lucrul si pana ce-1 vei sfarsi. A doua zi. Si zgomotele se apropiau. sosira si fratii ei. intelesera ce facea ea pentru dansii. si vraja va inceta. si facu din toate fuioare verzi. Toata noaptea si-o petrecu lucrand. Curand dupa asta un caine iesi din maracini. se apropie de Elsa. Cum asfinti soarele. niciodata nu trecuse mai repede ceasurile pentru ea. Zana atinse cu urzica mana Elsei. pana ce nu-i va mantui pe fratii ei. Ispravise intaia haina si incepuse pe-a doua. ani de-ar trebui sa treaca pana atunci. plecand cocorii. si iesi din pestera ca sa se apuce de lucru.O vorba de vei rosti. tine bine minte. care-o inspaimanta. Zdrobi cu picioarele ei goale fiecare urzica. ca sa-si scape fratii ei iubiti. O luara la fuga latrand. un sunet de corn s-auzi in padure. care era chiar imparatul acestei tari. si-apoi iar se-ntoarsera. se auzea acum si latratul cainilor. indata dupa ei venira si vanatorii toti.

porunci sa cante muzica. plangea si nu-si mai lua gandul de la fratii ei. si imparatul o alese de sotie. Daca esti si buna pe cat esti de frumoasa. Imparatul duse pe Elsa in palatul lui. Pe inserate se zari mareata cetate. Ea plangea si-si frangea mainile. . cu bisericile ei inalte. in loc sa se uite la toate frumusetile astea. Numaidecat doamnele Curtii o imbracara cu vesminte imparatesti. si apoi o plimbara prin gradini inflorite si prin sali minunate. Dar el astea nu le lua in seama. iti voi darui matasuri si odoare scumpe. Era asa de uimitor de frumoasa in podoabele astea. si cel mai mandru palat al meu va fi locuinta ta. Apoi o si lua pe calul lui. cu toate ca marele preot dadea din cap mormaind ca mandretea asta de fata nu poate fi decat o vrajitoare.. 44 . Dar pic de zambet nu se arata nici pe buzele nici in privirea Elsei. dragalasa copila ? Elsa clatina din cap.Vino cu mine. in salile mari unde pereti si tavanuri straluceau de maiestrite impodobiri. mahnirea singura se vedea. unde izvoare de apa aruncau pietre scumpe sub inalte bolti de marmura. dar imparatul ii zise: . numai ea stapanea intreg sufletul fetei.Cum ai venit tu aici. Porni astfel printre munti. Dar ea. bucatele cele mai alese fura aduse la masa. si ai sa-mi multumesti intr-o zi. ca toti curtenii se inchinara in fata ei pana la pamant. ii impletira parul cu pietre scumpe si-i acoperira mainile-i ranite cu manusi moi si subtiri. urmat de toti ceilalti vanatori. urma el: tu nu poti sa ramai aici. care fura ochii lumii si mintea imparatului. coroana de aur voi pune pe capul tau. si-si ascunse mainile sub sort ca nu cumva imparatul sa-i afle durerea. caci viata fratilor ei atarna de tacerea ei. Cele mai frumoase fete din toata imparatia prinsera a juca imprejurul Elsei.Nu vreau decat fericirea ta.

odaia asta era toata imbracata in scumpe covoare verzi si se asemana cu pestera de unde o luase imparatul. Unul dintre vanatori adusese lucrurile astea. Dumnezeu poate ma va ajuta". si saruta mana imparatului. Dete sa inceapa pe-a saptea si iata ca nu mai avea fuioare. era acum imparateasa tarii.In sfarsit imparatul deschise usa odaii unde urma sa doarma Elsa. dar muta. 45 . in mijlocul stralucirii care te va inconjura iti va fi dulce sa te gandesti la zilele trecute. Elsa vazandu-si lucrul ei. Dar ea nu simti nimic. si in tavan era agatata haina care-o tesuse. Noaptea. Si tocmai cel care scornise astfel de vorbe fu silit sa puna coroana pe capul miresei. Si. fata de cea a sufletului meu ? isi zicea ea. zise imparatul. se insenina si se rosi de bucurie. in gradina. Fata cea frumoasa. din padure. Din zi in zi il iubea mai mult. se strecura binisor. si cum sa se duca acolo ? "Ce-i oare durerea degetelor mele. ca sa vesteasca tuturor nunta lui. strabatu apoi ulitele pustii si ajunse la cimitir. toate gandurile ei erau indreptate spre soarta fratilor ei. trecu prin lungile alei. dar trebuia sa ramana muta pana ce-si sfarsea lucrul. voi incerca. iata si lucrul tau. parc-ar fi savarsit o fapta rea. Drept e ca si unele vorbe urate ajunsera la urechea imparatului. care era atat de bun si nu voia decat fericirea ei. Pe jos era mormanul de urzici. la lumina lunii. Stia ea ca urzicile de care avea nevoie cresteau in cimitir. si nunta se facu. si acolo lucra de zor. pe-ascuns se ducea in odaita ce semana cu pestera ei. el de necaz. dar trebuia ca singura sa le culeaga.Aici te vei putea gandi la fosta-ti locuinta. acesta o imbratisa si porunci sa traga clopotele.Se gandi la mantuirea fratilor ei. i-o apasa atat cat putu. si ar fi putut sa i se destainuiasca si sa-i spuna toate chinurile ei. dar el nu puse nici un temei. tremurand. . Muta-i era gura. dar ochii ei aratau dragoste imparatului. ispravi astfel sase haine. numai asa de-a minune.

pe cea mai larga piatra de mormant. ca boabe de margaritar. Imparatul se departa infricosat. totusi nu pierdu nadejdea si lucra inainte. ca si credinta-i in Dumnezeu. Hainele arzatoare ce tesuse. Lacrimile ii picurau pe scumpele-i matasuri. si banuiala crunta ii sfasia inima. Mai multe nopti de-a randul se facu el ca doarme. si curteanul ce-o dusmanea. fata insa isi face cruce si trece inainte. o urmareau. gandindu-se ca frumosul cap ce se rezemase pe pieptul lui era al uneia din aceste dihanii. Elsa e silita sa treaca prin fata lor. . acestea-i erau singura invelitoare. Imparatul afla deci curand cele ce se intamplasera. lui. si-o urmari binisor pana la odaita unde se ducea ea. Smulsa din stralucirea patului. Din zi in zi imparatul se facu mai posomorat. Porni deci. dar trebuia ca inca o data sa se mai duca la cimitir sa-si culeaga urzici. Nu mai lipsea acum decat o singura haina. O vazura cum intra in cimitir. care a fermecat pe imparatul si pe tot norodul. Dar unul dintre curteni o vazuse. si norodul o osandi arderii pe rug. biata imparateasa baga de seama lucrul asta. si se intoarce la palat.Norodul s-o judece! porunci el. imparatul insa. dar ea nu intelegea care sa fie pricina. In loc de covoare si matasuri nu avu alta perna decat mormanul de urzici ce culesese. fu aruncata intr-o inchisoare intunecoasa. unde vantul suiera printre gratiile ferestrei. care dezgroapa mortii si le sfasie carnea. zarira mai departe vrajitoarele cum isi savarseau fioroasele nelegiuiri. doua lacrimi mari curgeau pe obrajii 46 . ele o urmaresc cu privirile lor dracesti. si supararea asta spori si mai mult chinurile ce-ndura pentru fratii ei.Zari. dar hotararea ei era neclintita. vazu pe Elsa sculandu-se. un cerc de vrajitoare groaznice. si totusi nici n-ar fi putut sa-i dea ceva mai scump inimii ei. el capata credinta ca imparateasa nu-i decat o vrajitoare. isi culege urzicile care-o ardeau. Se gandea cu groaza la drumul asta si la inspaimantatoarele vrajitoare.

apoi facura amenintari. Un cal jegarit ducea caruta unde era ea. dar deodata soarele rasarind. caruia sa-i marturiseasca toate nelegiuirile ei. se apuca iar de lucru. dar Elsa. cu toate ca noaptea urmatoare avea sa fie ultima noapte pentru ea. isi urma lucrul ei. era cel mai mic dintre frati care-si regasise surioara. I se trimise un preot.In larma asta imparatul se trezi si intreba ce s-a intamplat.Elsa cand il vazu clatina din cap. unsprezece cocori zburau pe deasupra palatului. Parul ei lung si frumos ii cadea despletit pe umeri. cei unsprezece frati nu se mai vazura.Soriceii aduceau urzicile la picioarele ei. La portile cetatii se gramadea multimea ca sa o vada arzand pe vrajitoare. si lacrimile si lungile nopti de veghere. o pana alba de cocor cazu pe fereastra ei. Copiii pe strada cantau cantece de batjocura pentru ea. si nu era fiinta sa-i spuna o vorba buna. era inca noapte. chinurile ei toate. ca sa-i ajute. si nimeni nu indraznea sa-l scoale. Cu un ceas inainte de rasaritul soarelui cei unsprezece frati sosira la poarta palatului. impodobita intr-o haina de panza groasa. Li se raspunse ca asta nu-i cu putinta. toate erau in zadar. cerand sa vorbeasca numaidecat imparatului. pe cand degetele ei torceau inca fir subtire din fuiorul verde. Elsa incepu sa planga cu hohot de bucurie. ca sa-i mai aline durerea. dar hainele erau acum aproape gata. stiindu-se nevinovata. buzele i se miscau incet. 47 . Trebuia ca numaidecat in noaptea asta din urma sa-si sfarseasca lucrul. si fratiorii ei nu erau departe. fara de care. si cu ochii il ruga sa nu mai staruie cu intrebarile lui. De-odata intr-o seara. meat fu nevoie sa se cheme paznicii. Ei insa staruira. fata-i era galbena ca ceara.Si punandu-si nadejdea in Dumnezeu. Preotul pleca rostind cuvinte de amenintare. imparatul dormea. si o mierla se aseza pe fereastra si-i canta toata noaptea.

. caci fiecare lemn din rugul pregatit pentru ea prinsese deodata radacina si se acoperise de frunze si flori. striga surioara fericita. ca acel care-aduse la castel pe cei doi soti tineri si frumosi. Si vazand poporul toate acestea. aflati ca sunt nevinovata. si-n mii de bucati sa le rupem!" Maini grosolane erau gata sa insface pe biata fata. Cele zece haine erau la picioarele ei si ispravea acum pe-a unsprezecea. . speriata. in sfarsit. Imparatul rupse floarea asta si o puse pe inima Elsei.Pot. luminoasa ca o stea. dar nimeni nu indraznea sa rosteasca vorbele astea in gura mare. sa vorbesc. dar imparateasa biruita de-atata zbucium. un miros ca de pe-o dumbrava de trandafiri se raspandea in aer. si niciodata un imparat n-avu un mai mare alai. Toate clopotele bisericilor incepura sa sune singure. zisera incet vreo cativa. care se destepta. 48 . ca inaintea unei sfinte. si povesti tot adevarul. deasupra carora stralucea o floare alba. caci o maneca de la haina lui era inca neispravita. care intr-o clipa sa schimbara in unsprezece mandri feciori de imparat. ea atunci repede arunca cele unsprezece haine pe cocori. cazu lesinata in bratele fratilor ei. pasarile veneau in stoluri. Multimea se dadu inapoi. . e nevinovata! zise cel mai mare. Multimea adunata isi batea joc de ea ocarand-o: "Uite cum boscorodeste vrajitoarea! Nu-i carte de rugaciuni ceea ce are in mana! Nici la ceasul ei din urma nu vrea sa-si lase farmecele. Cel mai mic ramasese cu o aripa in locul bratului.Da. se inchina in fata ei. cand iata ca apar unsprezece cocori albi si se aseaza in jurul ei pe caruta. Pe cand vorbea el. Calaul se apropie si apuca pe osandita de mana.Asta-i un semn de la Dumnezeu. Sa-i smulgem hainele astea blestemate.Nici la moarte mergand nu voia sa-si curme lucrul. Locul de chin se prefacu intr-un tufis de trandafiri rosii. pe fata ei se zugravea acum linistea si fericirea. falfaind incet din aripile lor mari. poate ca-i nevinovata.

Din cauza ca era atata de fericita. una din papusile care ii placeau cel mai mult. Din cauza grabei. Ea avea multe papusi. Dupa ce a terminat. pana cand Raluca. Fiecare camera avea un pat. a spus Raluca S-a apucat grabita sa isi stranga papusile. iar Raluca a inceput sa se joace. 49 . Raluca! Iti place? . Si-a scos papusile din cutia cu care fusese afara si le-a pus frumos in casuta. fetita nu a observat ca a uitat-o in iarba pe Alexandra. Dar sa vedem ce s-a intamplat cu papusa Alexandra…. Era placut afara. a ajutat-o sa stranga jucariile imprastiate in jurul casutei. a luat cutia cu toate jucariile si a mers in casa. numai sa imi strang papusile. a venit acasa tatal ei.Raluca.Da.Vin imediat. Intr-o frumoasa zi de primavara. Apoi. a adormit. La un moment dat.ustensilele de bucatarie si toate jucariile care stateau imprastiate prin iarba. . Cand l-a vazut. frumoasa si cuminte pe care o chema Raluca. Raluca se juca afara cu papusile. fiecare papusa in cate o camera. Intre timp. imi place foarte mult! a exclamat Raluca fericita. un dulap pentru haine. ti-am adus ceva frumos! . obosita de atata joaca. si Raluca se juca deja de multa vreme.Eu am facut-o. carand in brate un pachet mare. o masuta. pe care le iubea si de care avea foarte mare grija. tata. Cand a venit ora de culcare. haide in casa.Papusa ratacita A fost odata ca niciodata o fetita mica. Apoi a pus-o pe Raluca in pat si ia spus o poveste. Tatal a dus casuta in camera fetitei. Raluca s-a bucurat foarte tare. mama ei a venit in camera. n-a observat ca lipseste Alexandra. a pus toate ustensilele de bucatarie in bucataria din casuta. tatal ei despachetase misteriosul colet: era o casuta pentru papusi. foarte frumoasa. iar tatal ei i-a spus: .

in tufa asta‖ iar alta voce i-a raspuns: ―Fii serios! Numai ce te-ai trezit din somn si deja esti obosit? Hai sa ne plimbam.Draguta de tine. La un moment dat. Si mor de frica. tremurand de frica. iar cei doi caini s-au oprit iar catelusa ia spus cainelui: . Se gandea ca probabil va trebui sa petreaca toata noaptea in iarba. cred ca s-a ratacit! a exclamat catelusa. iar Alexandra a scapat un strigat de groaza. Peste putina vreme. Dar timpul trecea si Raluca nu mai venea (pentru ca stiti deja ca era in casa si se juca cu casuta de papusi primita de la tatal ei). . a raspuns papusa. din tufa au iesit doi caini. de fapt un catel si o catelusa. sa vedem despre ce e 50 . iar el este prietenul meu Pedro.Da. Alexandra a mai tras un tipat. Cineva spunea: ―Sunt cam obosit. bine? Uite. m-a uitat aici in iarba cand a plecat in casa.Ce faci aici. a raspuns Alexandra. Las‘ ca avem noi grija de tine. ai auzit? Cred ca este cineva in tufa din fata noastra! . Stapana mea. Cand a inceput sa se insereze. papusico? Te-ai pierdut de stapana ta? a intrebat-o Pedro cu blandete. iar papusa s-a adapostit intr-o tufa. uite ce frumos e afara!― Deodata. pe mine ma cheama Doris. o tufa din apropiere a inceput sa se miste. Raluca. eu zic sa ramanem aici.Pedro. si au gasit-o pe Alexandra.Alexandra a asteptat cuminte in iarba. draga! Hai sa mergem pana acolo. a spus catelusa. tremurand de frica.E o papusa. crezand ca Raluca isi va da seama ca lipseste si va veni dupa ea. n-am mai stat niciodata singura afara peste noapte. pe Alexadra a apucat-o frica. Cand ia vazut. afara era deja intuneric. .Iar eu sunt Alexandra. auzit. . usurata ca a gasit niste tovarasi cu care sa isi petreaca noaptea. Pedro si catelusa s-au apropiat cu grija de tufa. . .Am vorba. Din tufa care se misca se auzeau niste voci.

sunt de acord.Bine. O sa iti placa. a spus Doris. Te luam cu noi la plimbare prin cartier. apoi a rugat-o sa se tina bine de zgarda lui si au pornit incet-incet la drum. . Are mare grija de noi. iar ea s-a grabit tare sa intre in casa sa il vada. a spus Alexandra zambind. papusile. Iar putin mai incolo este si un lac.. Si tot mergand. in care traiesc pesti iar pe margini este foarte mult stuf. ca e liniste si aer curat. Locuim amandoi intr-o curte iar seara. grupul nostru de prieteni a ajuns intr-un parc.Noi venim aici aproape in fiecare zi.. . iar dupa aceea ne intoarcem acasa… .Nu stam departe de aici. Ne place aici.Este o apa mare. dupa ce stapanii se culca. a spus Doris. iar parintii ei o iubesc foarte mult.Ne pare bine ca ne-am cunoscut.Ce frumos este! N-am mai fost niciodata intr-un parc! Si ce este acela un ‗lac‘ ? . .. Era foarte frumos acolo: erau alei curate si luminate. astfel ca Alexandra sa poata urca pe el. . caci era deja noapte. cred ca are vreo cinci ani… Si ea ne iubeste mult si se joaca cu noi in fiecare zi. Dar de obicei este tare grijulie cu noi. iesim din curte printr-o spartura pe care am descoperit-o de curand. . apoi mergem la noi acasa iar maine dimineata te aducem din nou aici. Hoinarim prin cartier.Cum e stapana ta? a intrebat-o Doris. Si stapanii nostri au o fetita mica..Asa ca hai sus pe spatele meu. Dar voi unde locuiti? . dar nu foarte multi. strajuite de pomi si felinare. iar din loc in loc era cate o banca.E frumos ca ai asa o stapana cumsecade. ne considera ca fiind copiii ei. . stai putin sa ajungem acolo! 51 . si sa pornim la drum! a zis Pedro. chiar daca ea nu are inca nici patru ani! Este foarte cuminte. N-o sa te lasam singura. ca sa te gaseasca stapana ta. m-a uitat afara pentru ca tatal ei i-a adus ceva cadou frumos.Stapana mea este foarte buna cu noi. Sa stiti ca mi-a trecut oboseala! Cine s-ar fi gandit ca vom gasi o papusa! Pedro s-a pus cu burta pe pamant. Erau cativa oameni care se plimbau. Dealfel.

. este o papusa foarte simpatica! . Ai cunoscut-o pe proaspata noastra prietena? . Cei doi caini s-au intalnit cu alta pereche de caini si au ramas pe alee povestind cum au gasit-o pe Alexandra. eu trebuie sa stau mereu langa apa. sigur ca da. inseamna ca esti prietena si cu mine. nu peste multa vreme cei trei au ajuns la lac. Uite! Si Oac si-a luat avand si din doua salturi a ajuns la grupul de caini de pe alee. daca esti prietena cu ei.Stii. apoi au plecat spre casa.Hei! Cine esti tu? a intrebat broasca. Era o broasca. Pe mine ma cheama Oac si lacul acesta este casa mea. Intre timp. caci se facuse tarziu.Sa aveti mare grija de ea. asa ca imi iau ramas bun de la tine.Buna seara. acestia au ajutat-o sa se urce in spinarea lui Pedro. eu stiu sa sar.Asa este.Aha. cu gura mare si ochii bulbucati.Ha.nu sa zbor. Saraca. Oac! a salutat-o Doris pe broscuta.La revedere. Sper sa ne mai vedem! . . Au ajuns acasa la cei doi caini si au intrat in curte printr-o spartura in gard. ha! Micuta papusica.Ma cheama Alexandra.Da. . . i-a spus ea Alexandrei pe cand trecea pe langa ea. Alexandra a coborat de pe spinarea lui Pedro si s-a indreptat vrajita spre apa. Altfel. broscuto! Si eu sper sa ne mai vedem! Alexandra s-a intors langa prietenii ei. si imediat in fata ei a aterizat de undeva din aer o creatura verde.Intr-adevar. . a uitat-o stapana ei afara si am luat-o cu noi la plimbare. . mi se usuca pielea. Alexandrei 52 . a spus broscuta intorcandu-se spre lac. sa ma ud din cand in cand. Alexandra a auzit in fata ei un fosnet din stufarisul de langa lac. . ha. Trebuie sa intru acum in apa. si am venit la plimbare cu prietenii mei Doris si Pedro.Si cum ai aparut acum din aer in fata mea? Poti sa zbori? .

prietena cea mai buna a Alexandrei. au adormit si papusile. a zis si Paduche din camera lui. Intre timp. Era prietena ei Mara. am pierdut-o pe Alexandra. cainii nostri.Nu cumva o fi ramas pe-afara? s-a intrebat si Ana-Maria. Raluca a inceput sa planga.i-au pregatit un culcus in cusca lui Doris. cred ca am uitat-o afara! . In mana Mara ducea ceva. . dar nu au gasit-o. si era chiar Alexandra! . dar abia cand s-a apropiat Raluca a vazut ca era o papusa. cand am iesit din casa. obositi de aventurile din acea seara. plangand. cand s-a trezit. s-a uitat cine o striga.La noi in curte! Nu stiu cum a ajuns acolo…. s-a gandit ca a uitat-o afara. sa caute papusa.Dar oare unde este Alexandra? a intrebat ursuletul Cocolino. ingrijorate pentru soarta prietenei lor. Dimineata. . iar mama ei incerca sa o linisteasca. mama ei a venit in camera si atunci. S-a uitat peste tot. fetita i-a spus: . Cred ca ei au gasit-o pe undeva…. Raluca si mama ei au mers repede in fata casei. Atunci. papusile din casuta au inceput sa sopteasca intre ele. apoi toti trei au adormit. Alarmata. Doris si Pedro se jucau cu ea. .Mama. stapanindu-si lacrimile. Azi dimineata.Hei.Hai sa mergem dupa ea. Alexandra! a strigat bucuroasa fetita.Probabil. . sa cautam. si deodata si-a dat seama ca lipseste Alexandra. chiar se si mirase seara ca era o camera libera. N-am mai vazut-o de cand ne-a adus Raluca aici sus. Sper sa nu pateasca ceva peste noapte! In cele din urma. la Raluca acasa. Raluca a fugit repede la casuta primita cu o zi inainte. Unde ai gasit-o? . Raluca! s-a auzit o voce dinspre strada.Alexandra. si a inceput sa planga. Si-a privit cu drag papusile. impreuna cu mama ei. Si-a adus aminte ca nu a pus-o in camera. Raluca. dar n-a gasit-o. cand Raluca a adormit. 53 .

ce sa vaz? un ou ca de gaina. si banuia ca sunt prietenii ei. dupa ce se innopta. el se sui pana la cuib. 54 . si doua in tei nu putea lega si el. Raluca nu si-a mai uitat niciodata nici o papusa pe afara. Lucra bietul om de da pe branci. Asa de frumos era oul si lucios. lua la spinare si pleca cu dansa acasa. Se mira si femeia lui. Iar Alexandra si-a adus mereu aminte de seara aceea petrecuta cu cei doi caini. altul zicea ca sa-l pastreze. In cele din urma. sareau de bucurie. Mai ales ca uneori seara . culese cateva uscaturi. Nu stiau cum sa umble mai binisor cu dansul. Incet. incet. zi si noapte. auzea latraturi vesele de caini. De atunci. plecand la padure ca sa aduca ceva uscaturele pentru casa. cand vazura oul. isi scuipa in palme si se agata de copaci ca sa se urce in el. Fratii imparati de Petre Ispirescu A fost odata un biet om sarac. incat parca-i era mila sa puie mana pe dansul. Bietii copilasi erau mai mult flamanzi decat satui. Dupa ce se dete jos. cum nu mai vazuse el pana atunci. Isi lepada calevrii. il lua si-l baga in san. apoi parca-i da cineva ghes. pasarea nu era. se uita intr-insul. orice si pe unde gasea. caci nici ea nu mai vazuse un astfel de ou. El avea femeie si trei copilasi. lucios. facu o sarcina mica. altul zicea ca sa-l fiarba. vru sa stie ca ce fel de pasare sa fie aceea ce se adapostea in astfel de cuib. A dus-o sus. cand. Unul zicea ca sa-l coaca in spuza si sa manance toti dintrinsul. Se mira nitel. vazu intr-un copaci un cuib de pasare. Intr-o dimineata.Raluca s-a bucurat foarte mult de regasirea Alexandrei. si a pus-o in camera ramasa libera din casuta papusilor. ca sa nu-l scape jos sa se sparga. Copiii.

Cand ajunse acasa. ca tot si-a pierdut el ziua de munca. . se uita in ele.Ce cei pe dansul? . dara la el nici unul nu venea. i le puse in mana. . nici nimic. In cele mai de pe urma. Si apoi unde se mai auzise ca un ou sa se vanza cu doua pungi de bani. iaca un negutator chiabur ca vine si la dansul.De vanzare.Ia lasa. jupane. crezand ca rade de el pentru ca venise la targ numai cu un ou. . Se aseza si bietul muncitor in rand cu femeile ce vindeau oua.Muncitorul insa zise ca mai bine ar fi sa se duca cu el in targ sa-l dea pe bani. Se tot temea si se tot uita in toate partile sa nu care cumva sa vie cineva sa-i ia pungile. deschise si el pungile. Se mira cum de nu-l intreaba si pe dansul nimenea de oul lui. zise el si se uita in alta parte. Toti gasira cu cale ca asa este mai bine sa faca. Apoi le stranse la loc. si cu ce va prinde pe dansul sa ia nitel malai. dara odata il luara de ochi banii ce era acolo. jupane. Daca vazu si vazu. jupane. tranti sacul jos si zise: 55 . Umplu un sac cu de cele de trebuinte si o lua catre casa. pipai pungile sa vaza nu e vrun vis. ce-i vrea sa-mi dai. Nici ca-i venea macar sa creaza ochilor. . Bietul om ramase inlemnit in loc.Pai. Si scoase pungile cu bani. Iata doua pungi: nu crez sa-ti dea altul mai mult. apoi vru sa alerge dupa negutator sa-l intrebe de n-a facut vro greseala. uitandu-se dupa negutator cum se ducea. nu-ti mai bate joc de mine.Ba nici ras. lua oul si pleca. Se duse deci cu oul in targ. .Sa-ti dau o punga de bani. Umblau oamenii de colo pana colo si cumparau mereu la oua.De vanzare ai oul asta. Dara ia pe negutator de unde nu e. El isi cautase de drum vesel ca cumparase asa ou. incepu a zice negutatorul cel chiabur. . le baga in san si pleca sa-si cumpere merinde. prietene? ii zise. Cand se destepta din zapaceala lui.

De gaina. .Pai bine.Ei! dara ce nu e. ardei.Si unde le duci? . de negaina. Toata ziua intr-o veselie o dusera. usturoi. aia intreaba-ma. Atata stiu numai ca trebuie sa multumim lui Dumnezeu ca nea invrednicit sa vedem si noi o data cu ochii ce este belsug in casa noastra. malai. ori ai capiat astazi? Vezi. dara asta nu e lucru curat. Copiii carii pana atunci rascolea prin sac si inhata cu dintii cand din una. ori ca negustorul la care l-am vandut n-a fost om curat. ca ti le-o fi dat cineva sa le duci aiurea si tu. sa mancam si sa ne veselim. ce minune facui eu cu oul ala poznas.Barbate. cand din alta.. ceapa. peste sarat. Cand ai mai facut tu asta comedie sa vii acasa cu merinde cat munca ta pe zece zile? . tie si copiilor. Acum vezi de rosteste de masa. alergau de la sac la bani si de la bani la sac. nu care cumva sunt niscai fermece.Ce spui. cat ai dat tu pe toate astea? . de-l gasii eu azi in padure? .Iata nevasta. cum ii vezi cu ochii verzi. barbate? atat a facut oul ala. sa vedem ce o sa mai zici! Atunci scoase pungile si rasturna banii in pat.Vaz.Ia auzi: unde le duc! acasa.Ce vorbesti. cum auzira zornaitul banilor.Hei! dara cand ai mai vedea si p-astea. vezi tu? . Dar ce e in sacul ala marele? . Atatia bani pentru un ou de gaina! Si pipaia banii sa vaza. Femeia ramase inmarmurita cu ochii tinta la bani. ma. barbate. Apoi ori ca el a facut atata. l-am vazut cu doua pungi de bani. Ei nu se puteau satura vazand atata belsug in casa lor. pastrama. nevasta. 56 . nu-ti spusei ca comedia asta o facu oul ala poznas. stiind lipsa de acasa. fasole. t-ei fi ratacit cu ele incoace. . uite. Asa si facura. mai zise femeia. eu nu stiu. ori altceva? . fa. fa. unde sa le duc? .

cumpara vaci la toate vaduvele. ducandu-se in targ. Daca vazu asa. Imbogatindu-se el. 57 . in colivie. nici mai auzise. Sta pe cuib. caci nu credea ca o sa fie in toate zilele Paste. dete peste pasarea ale cui oua le lua el. se sui in el si mai gasi un ou. Apoi daca vazu ca asa merge treaba. Pasamite oule astea erau de diamant. Cateva zile d-a randul se mai duse el in padure si tot gasea cate un ou. in care colivie isi aseza gaina si o ingrijea ca pe copiii lui. Nu stiu insa cum facu el. care faceau de zece ori atat cat ii da lui pe ele negustorul. Cumpara de asta data haine pentru copii. Gaina ii oua in toate zilele cate un ou. se scula de dimineata. Se duse cu el in targ si mai lua inca doua pungi cu bani tot de la acel negustor. O si lua binisor si cu mare bucurie aduse la bordeiul lui pe stapana oualor. Facea bine la tot satul. El insa era bun bucuros ca lua si atat. ducandu-se mai de dimineata sa-si ia merticul. isi facu o cascioara. cata copaciul. Nici el nu stia cum venise acolo. se gati si pleca la munca. Cu chipul acesta scapa si de drumul de toate zilele prin padure si de suitul in copaci. tinu mai la pret si cu mirare vazu ca scoate cate patru pungi de bani in loc de doua. nu stiu cum drese. caci erau goi. Ajuta pe orice nevoias. stia numai ca el la munca plecase.A doua zi. Asa frumusete de pasare nu mai vazuse. Intr-una din zile. Indata ii trasni prin cap ca ar fi bine sa o duca acasa la dansul. isi mai indulci si el traiul si-si dete copiii la dascal ca sa invete carte. ocrotea pe toti copiii sarmani. sa tot gaseasca la oua d-astea scumpele. goni saracia din satul lui. Apoi. caci scapa de saracie el si cu toti ai lui. ca se pomeni iarasi in padure. Mai lua niste unelte si dichisuri de ale lui pentru munca si pentru casa. Se facu insa mai nazuros in targ. porunci o colivie foarte frumoasa si foarte mare.

dupa ce vazu ca are destul.Sa te vaz. intrandui gargaunii in cap. pe care o pastreaza in colivie tat-al lor. sa mergem. . Muncitorul. Si fiindca negotul. dete ghies muncitorului sa calatoreasca prin tari straine dupa negot. sa ne spuie el ce zice acele slove. tot ar vrea sa mai aiba. de firea lui este sa se intinza ca pecingenea. dascalul ramase inmarmurit si. se dete pe langa muma copiilor si. dupa ce isi scoasera ochii. Biata femeie. Astea parca nu sunt slove de care ne arata dascalul. sa mergem. fratii mai mari. dascalul uitandu-se la ea cu ochi galesi si cu giugiuleli. Intr-o zi. zise cel mijlociu catre cel mai mare din frati. Copiilor insa le zise ca acelea ce li se pareau a fi slove era un fleac si ca nu insemna nimic. Dascalul deocamdata nu voi sa creaza ceea ce-i spuneau copiii. mai mult de hatarul lor. dara dupa ce-l incredintara. unul din ei ridica aripa gainei si vede ca este ceva scris acolo: . cu momele. Ci cat are. nene. Ce facu dascalul. ca sa stie si ei ce zice acele slove de sub aripa gainei. ce drese. Cand vazu acele slove si le citi. copiii intrara in colivie ca sa se joace cu gaina. se hotari sa vie intr-o doara. Intr-una din zile. decat pentru vro isprava. se planisi dascalului. ii si puse gand rau gainei. incepu a face negot. cand merge bine. raspunsera amandoi. zise cel mai mic din frati. cand lipsea si nevasta lui d-acasa.Omul era nesatios.Bine zici tu. Jucandu-se ei acolo. ii zise: 58 .Sa mergem sa chemam pe dascal. Porni dara intr-o calatorie departata peste mari si tari. slaba ca toate femeile. ii intra pe sub piele si se inadi cu dansa. poti tu sa citesti ce zice aici? . cu sosele.Ba nici boaba. Si intr-un suflet ajunsera la dascal. ii spusera si-l rugara sa vie sa citeasca. raspunse el. .

unde veni si femeia cu copiii. care si asa e destul de batrana si care peste curand negresit ca tot are sa moara. ii zise ca acum s-a incredintat ca si ea il iubeste.Ce mult as pofti sa mananc o pasare cu tine la masa. caci am si eu destule in curte. Apoi puse la cale ca gaina s-o gateasca bucatareasa lui. Eu pentru dragostea ta as fi dat prin foc si prin apa. . . Asta imi dovedeste ca nu ma iubesti.Orice va zice. apoi ce fel de pasare ai voi dumneata? il intreba femeia. 59 . nici din maruntaie. si tu pentru mine atata lucru sa nu faci. . raspunse femeia. Si apoi nu pricep la ce sa mai tineti o gaina. ci s-o friga asa intreaga-intregulita. deosebit. dara cum as face eu una ca asta? Ce va zice barbatu meu cand s-o intoarce? . nu tias fi mai spus dumitale. Sa stii dara ca de azi incolo n-ai sa ma mai vezi. Si ca sa nu mai ocolim.E.Vai de mine. raspunse dascalul. . se indupleca si fagadui dascalului ca-i va da gaina s-o manance fripta. pe sleau: am pofta sa-ti mananc fripta gaina aia a ta din colivie. slava Domnului! Dascalul batea seaua sa priceapa iapa. Femeii ii dete un fier ars prin inima. dupa ce porunci bucataresei sa nu lepede nimic din ale gainei.. dupa cum dorea. se duse la biserica. ca sa nu se amarasca barbatu-meu. .Ceva asa.Daca ar fi vorba despre pasari de care se gaseste la toata lumea. ma duc sa ma inec. tu sa-i spui ca a murit.Maine e sarbatoare. Cum auzi dascalul de una ca aceasta. dascale. A doua zi. . voi trimite sa cumpere o pasare buna si grasa si o voi gati dupa pofta inimioarei dumitale. de frica ca sa nu-si faca seama singur pentru dragostea ei. ca sa-ti fac voile. tot nu-mi vine sa fac una ca asta. singur. singurel.Atata trecere n-am si eu la dumneata? mai zise dascalul. apoi. dascale. Imi pare rau ca am indragit cu atata foc pe o nesimtitoare. iaca. Biata muiere incepuse a simti si ea de dansul.Orisicum. . ti-oi spune romaneste.

Atunci racni ca un leu la bucatareasa. ii raspunse femeia.Bucatareasa facu intocmai precum ii poruncise stapanu-sau. . socotind ca acestea sunt lucruri de nimic. celui mijlociu pipota.Trebuie sa alegi una din doua: ori sa fii cu copiii tai. si se rugara de bucatareasa sa le dea ceva sa manance. de unde se astepta sa vaza pe dascal multumit pentru ca se jertfise sa-i faca placerea. care nu-si lua de loc gandul de la gaina. pe langa aceasta. ii zise: . Se catrani de ciuda si de necaz dascalul. le dete cate un codru de paine si. Vazu ca nu mai are incotro si se stapani. sufletul meu. se scula foarte amarat si se hotari sa poarte sambetele copiilor. Dascalul. si nu mi s-a mai intamplat ca 60 . desi nu se ispravise slujba. spune mai curand. Dara se supara cat un lucru mare cand vazu ca i se aduse gaina fara cap. Cu atata gingasie se rugara copiii. intreband-o cum a facut de i-a calcat porunca. Ca sa ma incredintez cu desavarsire ca ma iubesti. Eu insa sunt gata si la moarte sa merg pentru d-ta. Se duse dara pe langa dansul si cu fel de fel de vorbe dulci voi sa-l inveseleasca. Biata bucatareasa spuse lucrul cum se intamplase. numai sa se poata. ramase uimita auzindu-l ca este atata de mahnit. caci li se facuse foame. gusta cate ceva din masa. veni numaidecat sa se puie la masa. copiii se intoarsera de la biserica. celui mare ii dete capul gainei. incat p-aci. Un lucru am sa-ti mai cer. Copiii mancara repede si se dusera iarasi la biserica. am sa te pui inca la o incercare. p-aci era sa'nebuneasca. ii lasa gura apa. Iara el. si celui mai mic inima. incat bucataresei i se facu mila de dansii.Ai voit sa-mi dovedesti ca-ti sunt drag cand te-ai induplecat si ai dat gaina so taie si sa o friga. care statuse ca pe ghimpi la biserica. insa pe cand era aproape sa fie fripta gaina desavarsit. fara pipota si fara inima.Spune. Femeia. . Numai gandindu-se la gaina. ori sa fii cu mine. zicandu-i ca nu credea sa se faca atata tevatura pentru nimicul asta de maruntaie. cum iesi. Si iata de ce: sunt dascal de atatia mari de ani.

pipota si inima gainei si sa le inghita el. mai bine ochii din cap. dascale.Eu nu zic sa-i omoram. mai bine sa mor. si ei. Dara norocul nu-i sluji nici de asta data. fiindca am voit sa-i scot ciraci ai mei.Ce stai. raspunse dascalul. sa vie sa manance si apoi sa se intoarca in biserica clefetind din gura! Cu ce obraz sa mai ies eu in lume? Cine o sa-si mai dea copiii la scoala mea? Si decat sa-mi iasa nume rau.Bine. si sa le scoata dintr-insii capul. ce o sa zica barbatul meu cand s-o intoarce? Lumea ma va omori cu pietre. Dascalul vazu ca a cam scrantit-o si o intoarse pe foaia ailalta. ma invoiesc. sa-i duca in padure si acolo sa-i spintece pe cate unul. ma intelegi? sa stea cu mine aici. unul.Ori ei. trei lei perechea. berchea. de vorbesti? Apoi la mine nu te mai gandesti? Nu e pacat de Dumnezeu sa pierdem noi niste copilasi asa de dragalasi si curati ca margaritarul? Cum se poate una ca asta. . ci sa-i trimitem deocamdata la un alt oras. . dara cum sa facem? intreba femeia. cand va auzi una ca asta. . daca este asa. in faptul zilei. de s-a luat lumea de ganduri cu ei.vreun scolar pana acum sa-mi fi facut rusinea ce mi-a facut copiii tai. raspunse el. Nu mai pot. sa zici ca i-ai trimis pentru invatatura. terchea. la noapte sa-i inchidem intr-o magazie si maine. Toata lumea stie ca pe copiii tai ii am mai de aproape decat pe ceilalti. Gandul dascalului era sa ia pe copii. Cu gura zicea el unele ca acestea. . dara azi. sa iasa ei din biserica. 61 .Ei bine. ori eu. caci nu voi sa-mi zica lumea ca sunt dascal d-aia.Foarte lesne. dara in capul lui clocea alte ganduri spurcate. ce sa vezi? Lasa ca fac miselii si umbla ca dezmeticii pe uliti. eu ma silesc cu ei sa-i invat cate in luna si in soare. dragutul sufletului meu. . ca eu sa-mi pierz copilasii? Gandestete. ii iau eu intr-o caruta si i-oi duce sa-i asez la un prieten al meu. ca sunt copiii mei. . caci ce glasuieste o zicatoare: decat sa iasa omului nume rau.

Mie sa mi se intample asta? intreba cel mic. Mersera. Aci stete sa se odihneasca. . Iaca sa v-o spui eu acum. Slovele acelea ziceau ca: cine va manca capul gainei. care mancase capul. se va pune la capul lui o punga cu banet.Asa. . . ca sa scapam de aici. toata noaptea. Se hotarara sa apuce fiecare pe cate un drum si sa se duca unde io lumina Dumnezeu. care mancase inima.Copiii fura coprinsi de frica cand se vazura inchisi in magazie. Stiti de ce ne-a inchis dascalul aici cu voia mamei? . ii raspunse fratele cel mijlociu. ca va fi bine de noi toti. ajunsera la un loc unde se deschidea trei drumuri. Cel mijlociu insa zise: . se sarutara.Tie. isi luara ziua buna unul de la altul cu lacramile in ochi si se despartira. sfaramara fereastra si fugira. Incepura sa planga. fratilor. de cate ori se va culca. ca insemna ceva acele slove? . . 62 . Cand se lumina de ziua. . Iara cel ce va manca pipota gainei se va face nazdravan. strigara fratii cel mare si cel mic deodata.Dascalul a spus minciuni ca nu insemna nimic slovele de subt aripa gainei. mersera. Acum. . le raspunse mijlociul. mai intrebara fratii. ca sa se implineasca la dansul prorocia din acele slove. unde o va gasi cand se va scula. sa ne duca in padure si sa ne omoare. Se pusera cu totii. Si d-aia a staruit el pe langa mama de a taiat gaina si s-o manance el. va ajunge imparat. raspunse fratele cel mijlociu. .Adevarat sa fie. Dara n-a vrut Dumnezeu cu dansul.Eu imparat?! zise cel mare. trebuie sa ne punem toate puterile sa stricam fereastra magaziei astia si sa fugim.De ce intrebara ceilalti. Cel ce va manca inima gainei.Mai e vorba! raspunse el.D-aia stii tu nazdravaniile astea. ascultati-ma pe mine. .D-aia.Fratilor. caci demonul de dascal are de gand sa ne ia in revarsatul ziorilor. Se imbratisara.

si pe cine s-o lasa porumbelul. Fiii de imparati si de boieri.Mersera ei toata ziua. daca el ne-a adus aci. Aci intalnira un batran pe care il rugara sa-i indrepteze la vrun han. mai frate. ajunsera la orasul care era inaintea lor. Se inalta dara porumbelul de a doua oara. e greseala. Pe locul hotarat se adunase. Mai bine zi: ai sa mergem sa cautam ceva de lucru. se scutura si pleaca cu batranul afara din oras pe o campie intinsa.Pesemne ca Dumnezeu vrea sa fim tot impreuna. fara nici un ocol. de nu se mai putea misca. si altele. si de asta data. cica n-am mancat de ieri si cere. si batranul cu copiii abia gasira si ei un coltisor la o parte de unde sa se poata uita si ei. Batranul le spuse ca alegerea se face asa: dregatorii cei mari ia un porumbel alb nevinovat. Inca o data strigara fiii boierilor 63 . inca pana a nu se face ziua. il arunca in sus. Aruncadu-se porumbelul in vazduh. unde le dete de mancare si un pat de odihna. se spala. unde sa maie noaptea. acesta ocoli pe dasupra lumii si veni de se puse drept pe capul baiatului celui mare. si cerura ca sa se faca o a doua incercare. Asadara sa nu ne despartim in toata viata noastra. il incarca cu cordele foarte frumoase cu tot felul de fete. sarmana. . ca nu va gasi nici un loc de mas si ii lua la dansul acasa. si nu ma mai face sa-mi intre gargauni in cap. Pasamite drumurile pe care apucasera ei se intruneau acolo. N-apucara sa se aseze bine si auzira un sunet de bucium. nu e bun de imparat. Atunci se facu o tacere de se auzea musca zbarnaind. Batranul le spuse ca hanurile gem de lume care a venit sa fie fata la alegerea imparatului. A doua zi de dimineata se scoala cu totii. auzi. ca burta.Ia lasa vorba aia incolo. veni si se puse drept pe capul baiatului. Acolo a murit imparatul si maine se alege altul: cel ales ai sa fii tu. Atunci nazdravanul zise: . p-acela il face imparatul lor. ca sa vaza si ei cum se aleg imparatii la cetatea aceea. cata frunza si iarba. cari venisera cu gand d-a fi alesi. atata lume. Mergand ei. Toata lumea tinea ochii tinta in sus. Mai-nainte de aci este un oras mare. incepura a striga ca nu se poate. cand inde seara fratii cei mari se intalnira iara. care se va face maine.

Cerceta in dreapta si in stanga. Cand afla de fuga copiilor. dupa ce falfai putin pe dasupra locului pe unde sta baiatul mai-nainte. simtind ca are sa vie tata-sau la judecata. Afland si despre numele cel falnic al celor doi frati imparati. fara sa-si dobandeasca dreptatea potrivit cu marimea vinei celor vinovati. Atunci toata lumea striga intr-o unire ca acesta este imparatul lor. Dupa o buna bucata de timp iata ca soseste si tatal copiilor din calatoria cea lunga ce facuse. fratele imparatului. nu se poate. si i se spuse toata istoria cum s-a intamplat. Nu trecu mult si vestea se duse in toate tinuturile si in imparatiile vecinilor despre numele lor. Merse deci pe la toate dregatoriile si fu straganit prin judecati mai multi ani. dara se stapani. in sunetul buciumelor. Mai-nainte insa de a ajunge ei acolo. Vru sa-si faca seama singur. Si cu ajutorul lui fratesau incepu a carmui imparatia cu intelepciune si dreptate. Imparatul cel nou. porumbelul. Vazand insa ca norocul ii sta impotriva. La a treia inaltare. isi ia zborul si se duse de se puse drept pe sac. nazdravanul. si cerura a treia cercare. Il scoasera dara din sac si-l dusera de-l asezara pe tron. imparatul. cat paci era sa-i vie rau. Atunci el hotari sa ceara dreptate pentru necinstea ce ia facut sotia lui si pentru raul ce i-a pricinuit procletul de dascal. al surlelor si al strigarilor de bucurie ale multimei adunate. se potoli oarecum si se apuca iara de dascalia lui. Cand auzi dascalul de fuga copiilor. spuse fratine-sau. Adusese cu dansul bogatii dupa bogatii. iara supusii lor incepura a-i numi: cei doi frati imparati cu minte si drepti. si amandoi se chibzuira ca sa faca o priimire ca unui parinte bun ce le era. negutatorul isi lua femeia si pe dascal si se duse sa-i judece ei. mai intai hotari ca frate-sau nazdravanul si batranul ce-i gazduise sa fie nelipsiti de langa dansul. turba de manie: caci era un zacas de n-avea margini. 64 . dar n-avu curaj. cum se vazu intronat. Iara pe baiat il bagara intr-un sac si-l dusera departe de lume.ca nu se poate.

Pe cand inca se rugau. se minuna in sine. ca cuvantul din poveste ce d-aci incolo se gateste. Vezi ca se stiau vinovati de moarte. . statura ca trasniti de Dumnezeu. Acolo daca sosi. Dascalul o malcise de tot. Atunci imparatul intreba pe negustor ca: daca isi va vedea copiii. Iara negustorul ramase la curtea imparateasca. aruncand toata vina in spinarea dascalului.Mai e vorba? raspunse negutatorul. se uita in toate partile si nu pricepea nimic din cele ce se faceau. se duse. femeia si dascalul o sfleclira de tot si tremurau ca varga. dupa ce se desparti de fratii sai. Negustorul se minuna de atata cinste ce i se facu si nu stia ce sa mai zica. dara nu cuteza sa zica nimic. acesta se scula de pe tron si l-a intampinat cu vorbe bune si supuse. dascalul si femeia se facura stane de piatra. El se uita la amandoi imparatii si nu mai cuteza sa zica nici bleau.Noi suntem. de atatea ori gasea cate o punga cu galbeni la capataiul sau cand se scula. Imparatul porunci sa puie asta stane de piatra de o parte si de alta la scara palatului. De cate ori se culca. Dupa ce se aseza imparatul pe tron. Intrand in camara si dascalul cu femeia. asa pricina grea nu mai judecase. Iara negutatorul. iara cand il duse inaintea imparatului. raspunse imparatul. se duse. Negutatorul isi spuse pasul si zice ca isi pune nadejdea in intelepciunea imparateasca si asteapta sa hotarasca imparatul cum il va lumina Dumnezeu. iara femeia indruga si ea cateva vorbe. In vremea aceasta. si ajunse la orasul unde il scosese drumul pe care apucase el. cand la fratele imparatului. 65 .Cand venira impricinatii la infatisare. La aceste cuvinte. crestea inima intr-insul de bucurie ca-si gasise copiii. trase la gazda la un om al lui Dumnezeu. i-ar cunoaste el? . iesi inainte fratele imparatului si primi pe negustor la scara. fratele cel mic. Hotari dara ca toti sa caza in genunchi si sa roage pe Dumnezeu sa le arate dreptatea lui. El cauta cand la imparatul. deodata. Imparatul zise ca de cand el este imparat. Asa si facura. judecata incepu.

zise el. Dupa ce ocoli crucis si curmezis tot orasul. ca si puterea cu care o fac.Pentru ce? intreba flacaiandrul. Se insela si ii spuse. Iara daca trimise de-l chema. Acolo umbla catva timp. . ca un haidamac. ii puse gand rau. bani am destui. N-am vazut pana acum pe nimeni care sa vie la mine in ostrov de atatea ori una dupa alta.Asta este tot? Maine ma duc sa o vaz. A doua zi se duse iara. 66 . . Seara intreba pe gazda si aceasta ii zise: . de o risipesti asa. viclenindu-l ca sa-i afle puterea. Maiastra baga de seama ca el venea intr-una de cateva zile. ca doar maiastra va iesi la fereastra palatului sa o vaza. vazand tot ce era vrednic de vazut. Ea iesi. raspunse flacaiandrul cu mandrie. Nici rugaciunile gazdei. nici frica de capiare nu l-a putut opri de a merge sa vaza pe acea maiastra. ajunse la margine si acolo era un ostrov. "Trebuie sa aiba multi bani". dadu doua pungi de bani si intra in ostrov. Se duse deci. . Se lua deci pe langa dansul cu soptele cu momele. ca e stingere de tine. calauza se feri d-a-i spune. Iara daca vru a sti ce era acolo.Da. precum vezi. pe dinafara. Cum auzi maiastra aste vorbe. pana ce nu o da doua pungi de bani. se gandi ea. a treia zi iara si tot astfel cateva zile d-a randul.Ceru de la gazda pe cineva care sa-i arate lucrurile cele mai insemnate. .Mare stare trebuie sa ai tu.Pentru ca acolo sade o maiastra si oricine merge la dansa se intoarce capiu. mare si nesfarsita. el o vazu si apoi se intoarse. De ce o vedea. Flacaiandrul se pierdea de dorul ei cand o vazu dezmierdandu-l cu niste cuvinte mai dulci decat mierea. Si apoi nimeni nu poate sa mearga sa o vaza. tinere. d-aia dorea sa o mai vaza.Sa nu care cumva sa te muste sarpele de inima sa te duci acolo. ii zise: .

raspunse flacaiandru. Cand in loc de lapti. se facu iara bani. Se mira de asta intamplare. Se puse deci de o curata de solzi. Cand sa aduca la gura.Ma voi duce in lume. . . o spinteca. trecand printr-o padure. o incalci intr-insa si o trase la margine. ce sa vezi? ceva ce nu semana a nimic.Iata eu ma duc la targ cu cosul asta de peste. il spala. Cand se dezmetici el si se vazu pirpiricosac. catusi decat.Las' pe mine. apoi sa stii ca nici dracul nu ti-o mai face". zise el. Lua el acel ceva. Pescarul primi sa ramana la dansul sa invete pescuitul. 67 . si ce va vrea Dumnezeu cu mine. ajunse la marginea unui rau. sa am cu ce bea apa. saracul de mine. aruncand plasa. . Mreana fugi. batu in jos si peste sa prinza. iar el dete dintr-insul afara inima gainei. pana ii veni bine si. cugeta: "Daca nu tioi face-o eu. Acolo dete o coliba de pescar. cand vazu o mreana.Buna este si asta. ea era plina cu galbeni. si ramase un fel de covatea mititica de piatra. Pescarul pleca. pescarul zise flacaiandrului: . Se bucura in inima sa ca facuse o treaba cumsecade.Atunci ea ii dete ceva de bau. Cand s-o duca la gura. Rasturna banii in poala si mai lua o data apa ca sa bea. ii scoase maruntaiele. Ii chioraia matele de foame si fu nevoit sa se abata. ia si tu halaul ala. Ea o lua. Vazu el ca mreana era cat sa le ajunga pe doua zile. apoi ii dete pe bete din ostrov. A doua zi pleca si. Iara baiatul intra cu plasa in garla. Se duse la gazda si povesti ce i se intamplase.Nu ti-am spus eu. Tocmai era sa se lase de pescuit. Si indata si lua oleaca de apa cu dansa sa bea. si vezi d-ei putea sa prinzi vro fata de peste ca sa avem de leguma pentru azi si maine. golanel si gonit. el dupa ea. Intr-una din zile. Batu in sus. Pana una alta. sa nu te duci acolo? Ce o sa te faci acum? .

si nu se putea impaca cu gandul ca n-o sa-si mai poata vedea odorul. Unde din om ce era. Eu nu voi. prin campii cu inima plina de foc pentru maiastra lui.Acum. trecu prin paduri. Cum se facu stapana si pe acest lucru. Ii spuse despre norocul ce dase peste el si incepu a se gati sa mearga la ostrov. cum de sa nu se tie el. merse. Pana una alta. cu prefacaturi. vazu de ceea parte a raului niste smochini. Si fiindca flacaiandrul isi pierduse capul cum ajunse langa dansa. si maiastra ii sterse si covatica. Isi aduse aminte ca nu mancase de doua zile si se duse sa faca o gustarica cu nitele smochine. porunci slugilor sale sa-l huiduiasca ca p-o gagauta si il goni cu rusine din ostrov. Manca ce manca. Cand se vazu iarasi dat afara si infruntat. si-l chema la dansa. se lasa sa fie maglisit. Intelese ea ca trebuie sa fi dat el cu mana in foc. dara incepu a simti ca din ce in ce se schimba.. si coliba si intr-un suflet alerga la gazda lui din oras. Gazda se sili in toate chipurile sa-l opreasca de la aceasta otarare a sa. aide la zana mea maiastra. ca sa nu fie si batjocorit. In cele din urma. umplu gazdei doua tocitori cu bani. Lasa si plasa. il cunoscu. Fu peste putinta. Apoi lua cu dansul covatica de piatra si doua pungi pline. baga de seama ca p-acolo p-aproape curgea o apa. zise el. 68 . Merse. . se pomeni deodata magar. si pleca in lume. Se duse sa se scalde ca sa se mai racoreasca. si peste. Gazda il povatui sa ia pe seama lui o tocitoare de bani din care ii lasase sa se apuce si el de ceva si sa nu mai umble ca un pierde-vara dupa icre verzi. si cu banii luati. cu marghiolii si cu viclenii il facu de spuse cum are atata stare. si se duse la ostrov. Il tragea ata la rele. Cum il vazu maiastra. Acolo. cazu de obida si de mahnire. Tot scaldandu-se. Pleca iara la gazda si-i spuse toata siretenia.Ce mi-o da Dumnezeu. zise el. nu se putu astampara de necaz. Stand el asa si zbatandu-se cu gandurile.

El lua banii si se facea a se mai plimba prin ostrov. acum are sa fie si prigonit. cum putu. dupa ce mancara impreuna cu ai lor smochine. pe la poarta palatului. Cautand cate ceva de mancare. Dupa ce se intoarse la gazda lui din cetate.Alta nevoie acum. auzindu-l. dupa ce lua covatica si o baga in san. Hat in sus. cu cosuletul de smochine pe mana. oare n-or fi fratii lui? Dara pana sa se porneasca catre dansii. din nuiele de richita. ii lega unul de altul si ii duse cu dansul. se temea iara sa iasa mai la lumina. ii dete un fier ars prin inima. ca ti-o fac eu tie pe piele. de care mancase si el. ba ca o fi alta. Statu in loc si se cruci si el de asta minune. Flamanzi iara. se facura magari. Apoi deodata zice: . Ba ca o fi una. trimise sa-l cheme. ca sa nu-l prinza vrun om. Auzind insa de faima celor doi imparati intelepti. Cum sa se intoarca in cetate? Pe langa celelalte toate. incet. caci era lihnit de foame. 69 . Atunci flacaiandrul. hat in jos. il cunoscu. si incepu a striga la smochine. Cat p-aci era sa moara de bucurie cand vazu ca incet. Ramasera magari ca toti magarii. ca sa nu-l apuce vro fiara salbateca. se schimba si se facu iara om. femeie fara de inima ce mi-ai fost! Se apuca si umplu sanul de roscove. caci inima gainei o mancase maiastra. porunci de-i cumpara cosul cu totul. Maiastra se puse la masa. Ce sa faca? Se caina si se vaicarea. se mai duse o data la ostrov. le puse cate un capastru in cap. Umbland in sus si in jos pe marginea padurei. sa-l puie la vro munca ce n-ar putea-o duce. Maiastra. si culese intr-insul smochine. si-si puse in gand a merge la dansii sa vaza. Toata ziua umbla ratacind cu inima cat un purice de frica. nimic. Se apuca sa manance. Cum il vazu. Cand la sfarsitul mesei. Crezand ca si in smochinele lui este ascuns vrun farmec numai bun pentru dansa. dete peste niste roscove. ii spuse ca acum s-a implinit. prinzandu-i. Apoi facu un cosulet.Acum esti a mea! Stai. ii era frica sa intre inauntru padurei. de-i plangeai de mila. mai tu.

le dete de mancara roscove si indata se facura iara oameni. la masa. . Mai cu seama caci stiu ca se topeste inima in tine de dorul ei. Toti cei de fata ramasera inmarmuriti cand vazura asta minune.Sa ne vedem sanatosi. imparatul ii zise: . iarta-i. se cunoscura si se imbratisara.Adevar ai grait.Se duse cu cardul de magari la gazda lui. destul i-ai pedepsit. si nici ca se mai poate afla in toata lumea. Tocmi un argat si porni sa mearga la fratii lui. si se pregatira sa-l priimeasca cu cinste.Acum sa stii ca ma duc intr-ale mele. Acesta ii povesti toata intamplarea cu muma lor si a dascalului.Ei. si cum ii pedepsise Dumnezeu. fratele nazdravan spune imparatului toate cele intamplate fratelui lor celui mai mic. zise el gazdei. ostrovul si palaturile sunt ale tale. raspunse gazda. Pe cand mergea. apoi merse de se infatisa imparatului. Dara este destul. Intr-o zi.Mai intai multumesc imparatului ca s-a induiosat de starea cea proasta si ticaloasa in care ajunsesem si a staruit de ne-a facut oameni la loc. care sa vaza de ei. Pentru hatarul tau fac tot. bani ai destui. se mira ca gasi pe fratele sau cel mijlociu care il astepta. si sa auzim de bine. . ii zise: 70 . Apoi ceru de la imparatul sa-i dea un grajd curat unde sa-si puie magarii. Cum se vazura. ii raspunse fratele cel mic. . Planse fratele cel mic de osanda dumnezeiasca ce cazuse peste muma lor. Sa nu socotesti ca nu stiu tot ce ai patit. Dara cu turma aia de magari ce ai sa faci? Ia-ti un argat. cand vazu ca frate-sau cel mic este cu voie buna. pe care singur ii ingrijea. Trecu ce trecu si nici pomeneala nu era ca sa faca pe magari sa se schimbe iarasi in oameni. ce ai de gand cu magarii tai. Cand ajunse la marginea cetatii unde domnea imparatul. Apoi. Trimise de aduse magarii acolo. cu alaiul dupa dansul. uitandu-se la fratele imparatului cel mic. Ramai sanatos. Asa si facu. Apoi ochii tutulor se atintira la maiastra si marturisira ca asa frumusete de muiere nici c-au mai vazut. Ea atunci incepu a zice: .

Ast caine. cainele veni dupa ei si incepu sa se gudure si sa se joace in jurul lor. tare de mult. Unchiasul facator de minuni De mult. Iarta-ma pentru neajunsurile ce ti-am facut. Deodata il vazura ca se opreste scurt si ca incepe sa latre tare. pacatele mele. Ei nu se mai dusera de acolo. Ramasera cate trei fratii la un loc. Sunt gata si eu a te lua de sotie. daca voiesti. traia odata un om batran. venise cine stie de unde ratacit. Locuitorii apucau si ei de la acesti trei frati cand dreptate. sa-l oprim la noi. Trebile imparatiei mergeau gaitan. poate sa traiasca si el. si tu tiai batut joc de mine.. cand tot veneam pe la tine. pe cand batranii gospodareau pe afara in gradina. Cand auzi cum schiauna de durere. Fie ca si eu mi-am scos din capete. ca nu mi-a mai ramas la inima nici o zacaseala. pe care il hraneau cu peste si cu tot ce aveau ei mai bun in bucatarie. pana ce cainele intra in sfiala. zise el babei.Numai tu mi-ai venit de hac pe lumea asta. Se pregatira si facura o nunta d-alea imparatestile. mai cu seama acum. el si cu nevasta sa. obosit si insetat. dand din coada cu putere: -Uau! Uau! Uau! 71 . carora li se zicea: La cei trei frati imparati. Intr-o zi.Apoi eu ce umblam. . Si oamenii acestia indragisera un biet caine. si in toata lumea se duse vestea despre ei. care il batura si il alungara. -Tot suntem noi singurei. mosul iesi afara si il chema cu duhul blandetii. Nimerise mai inainte la niste vecini rai la inima. Unde mananca doua guri. sunt gata a te lua de barbat. cand povete bune si cand ajutoruri de bani.

zicand ca tare le era drag si lor. In cele din urma. Acestia. pana ce il ucisera. vecinii pregatira mancare buna pentru caine si ii spusera: -Daca ai binevoi. Iar omul rau ii raspunse ca-l omorase si ca-l ingropase la radacina unui pin. ti-am fi foarte indatorati sa ne arati si noua un loc unde sa fie ingropate parale multe. cainele n-avea nici un "uau-uau". ingropate acolo. nici nu se atinse de bunatatile ce i le pusera dinainte. oamenii rai lovira cu sapa pe bietul caine. amandoi lacomi si zgarciti. care pana atunci nu primise de la vecini decat lovituri si bruftuiala. se repezira si sapara. Atunci oamenii rai. animalul se opri intr-un loc si incepu sa miroasa. Acuma. crezand ca e locul cu norocul. ce sa vezi? Locul era plin cu monede de aur si de argint si cu tot felul de lucruri pretioase. infuriati. nu iesea nici un latrat din gatlejul sau. il legara cu o funie de gat si-l trasera afara. pentru ei. tarandu-l de colo pana colo. si dupa ce facura pomana saracilor. vietuiau un om si o femeie. se duse la vecin sa-l intrebe. venira la batrani sa-i roage sa lase cainele sa stea la ei putin timp. care raspandeau o duhoare de trebuira sa-si astupe nasul. domnule caine. Mosul si baba carara impreuna comoara in casa. Dar toate fura in zadar. Cand vazu unchiasul cel bun ca a trecut atata vreme si cainele tot nu s-a intors acasa. Cand colo. ascuns in pamant si adusera o sapa ca sa scormoneasca. dar nu gasira decat murdarii si starvuri.Batranii socotira ca a mirosit el ceva bun de mancare. Mosnegii se invoira bucurosi. 72 . Cainele insa. Vecinii. in gradina. cand auzira de intamplarea fericita. Furioasi ca fusesera amagiti in asteptarile lor. isi cumparara campuri de oraz si de grau si ajunsera oameni avuti. intr-o casa vecina. Oriincotro il duceau. Cum sosira cu el acasa.

Noaptea. incat sa se razbune pana si pe un lucru neinsufletit. Batranul multumi si se intoarse repede acasa. iar in tot. Acestia. oamenii pizmasi sparsera piulita si ii detera in foc. mosneagul alerga plangand la casa vecinilor sai si ii ruga sa-i dea inapoi cel putin cenusa comorii lui. Cand vecinii cei plini de pisma auzira si de minunatia asta. cum se acoperira crengile cu muguri. i-o inapoiara. Ii spuse ca daca va strange cenusa piulitei arse si o va presara pe pomii uscati de seceta. socotind ca nu mai are ce sa faca cu dansa. cu o strachina plina cu mancare buna. arse tamaie si presara flori pe mormant. Cum atinse pomul.Bietul batran. Intr-o noapte. arborii vor invia si vor inflori dintr-o data. o bogata comoara. Aici primul gand ii fu sa incerce puterea cenusii asupra unui cires uscat din fundul gradinii sale. cainele se arata din nou si povesti ce isprava rautaciosa ii mai facusera vecinii sai. unchiasul facu intocmai cum ii spusese cainele: taie pinul si isi fauri din lemn o piulita pentru grane. ca totul se prefacu in gunoi. ce sa vezi? Fiecare bob se facu o piatra pretioasa. cu inima grea de durere. se duse la locul unde fusese ingropat cainele sau iubit. Cuprinsi de furie. cerura batranilor sa le imprumute si lor piulita fermecata. Batranul nici nu banuia ce soarta avusese pretioasa sa piulita. pe cand batranul dormea. pe care ii vedeai cu ochii cum se deschid si infloresc. Dar cand puse orezul in ea. numai ca nu se dumirea de ce vecinii nu o mai inapoiau. i se arata cainele sau drag care ii multumi pentru tot ce facuse pentru el si ii spuse: -Pune sa taie pinul sub care sunt eu ingropat si fa din el o piulita. 73 . Cum se trezi. Batranul se mira foarte de rautatea celor doi oameni si nu-si putu inchipui cum poate cineva atata de negru la inima. Cand te vei folosi de ea. Cum se facu ziua. varsand siroaie de lacrimi. Dar nici nu apucara sa piseze in ea orezul. sa te gandesti la mine.

ca un print il chema la castel si ii porunci sa invieze pomii din gradina sa. Cand oamenii de la curte vazura cum i-a pacalit omul cel rau. 74 . Vestea ajunse la urechile unui print. Ca vai de el. de era cat pe-aci sa-l ucida. se repezira la el. cum vantura putina cenusa din piulita arsa. ca-l mai vedea si nevasta in halul asta. Printul insusi veni cu el ca sa vada cu ochii minunea. il inhatara si-l batura.Uimit de acesat minune. Printul il darui cu bogate matasuri. cum prindeau viata arborii. Mosul raspandi o parte din cenusa asupra crengilor moarte si deodata intreaga livada se imbraca in haina de sarbatoare a mugurilor infloriti. Dar cand se urca omul cel rau in copac si presara cenusa peste crengile uscate. socoti faptul drept un lucru foarte ciudat. smerit. Ba inca. Dar vecinii cei rai. dand de stire pretutindeni ca el avea puterea sa aduca iarasi la viata copacii uscati. Aici dadu zvon ca e omul care poate sa redea viata copacilor uscati si sa-i faca sa infloreasca. iar acesta cum i se infatisa. toata cenusa zbura in ochii si in gura printului. printul ii spuse: -Am o livada intreaga de pomi cu fructe rare. Arata-ti puterea si te voi rasplati cum se cuvine. orbindu-l si inabusindu-l. cu haine scumpe si alte maulte daruri. cum auzira de aceasta noua veste care fericea pe mosneag. care auzind de mosneagul facator de minuni. unde mai sa moara de necaz si de rusien. nici un mugur. se tara pana acasa. Si il rugau sa le invieze gradinile cu pomi roditori din samanta rara. o pusera intr-un cos cu care omul cel rau porni in graba in orasul apropiat. Nici nu avu mult de asteptat. mosul puse cenusa intr-un cosulet si pleca sa cutreiere tara. se repezira la locul unde arsera ei piulita. daruiti de imparat. Si pretutindeni. incat mosul pleca acasa incarcat si plin de bucurie. nici o floare nu se ivira. dar uscati cu totii de seceta cumplita de asta-vara. adunara toata cenusa ce mai ramasese. El trimise dupa unchias.

pe altul il fugarea. ca sa lase ginerelui tronul. Ii parjolea viile. Iar vecinii. ca Florea. Si atunci imparatul a trimis veste ca cine are sa poata ucide zmeul. in sfarsit. ii da fata de nevasta si-1 face chiar din clipa aceea imparat. inainte de culesul lor. le dadura si lor o parte din bogatiile adunate cu atata staruitor noroc. intr-o imparatie era un fecior de imparat foarte frumos si viteaz. feciorul cutarui imparat. nu ca inainte.Eu m-am hotarat sa ma duc! Se poate sa las un zmeu sa ne ia toate imparatiile si sa ne faca atatea pagube si un rau atat de mare!? E rusine de capul nostru! S-a pornit deci sa mearga si a dat de veste imparatului. linistita. si asa nimeni nu putea sa ia de nevasta pe fata imparatului. Atunci toti feciorii de imparat s-au bucurat de vestea aceea. afland de belelele in care cazusera vecinii. cu baba sa.Bunul unchias. Si-i facea mari pagube imparatului. recunoscand acum. pe unde s-a auzit de frumusetea ei. Acesta si-a zis in sinea lui: . Zmeul se purta cu gandul sa fure pe fata imparatului si dupa moartea acestuia sa puna mana pe imparatie. sa vina sa o ia. dupa atatea intamplate. caci pe multi ii mancase. dar le era frica de zmeu. dusera si ei viata buna. intr-o vreme. dovada toate cele ce au patit. se indreptara si multumira binefacatorilor lor. dar zmeul le iesea inainte si pe unul il manca. trimisera dupa ei si dupa ce le spusera ca lacomia si cruzimea sunt pierzania omului. caci nu aveau nici un baiat. ii pustiia ogoarele inainte de seceris si. De atunci. ca intr-adevar. Dar departe. Si s-au pornit din toate imparatiile... Si voiau sa-si marite fata. are sa vina sa ucida 75 . Dar in imparatia aceea se gasea si un zmeu. si zmeul acela nu lasa pe nici un fecior de imparat sa vina sa ia pe fata imparatului. s-a apucat sa dea foc pana si palatului. Zmeul A fost odata. asa e. un imparat si o imparateasa si aveau o fata foarte frumoasa.

Zmeul dormea. vedea dintr-un capat de imparatie pana in celalalt. Cum a intrat inauntru si a zari pe imparatul. ii da bani multi si-si cumpara un rand de straie ciobanesti. Le imbraca. potarnichea mea! . ti-a luat ochelarii! . grai zmeul prin somn. n-a putut trece mai departe.Tatucule. de unde pana unde. Si asa. pentru ca ochii. Florea a deschis poarta si a intrat in ograda. daca doarme ori este treaz.Spune.Tatucule. potarnichea mea. iar daca nu.. ii tine deschisi. vreau insa mai intai sa te duci sa-mi aduci ochelarii zmeului. zmeul rapise o fata de imparat si a prefacut-o intr-o potarniche. arunca hainele ciobanesti. Si aceasta ii pazea casa: cum intra cineva in casa zmeului. a aflat ca zmeul este treaz sase luni intregi si ca apoi alte sase luni doarme.zmeul si sa ia pe fata imparatului de nevasta. a trecut prin fata zmeului si merge la imparatul. A plecat si. cine ii avea. dar.Bine. m-am hotarat! Intr-o vreme insa. spune. de-l gasesc dormind.Spune. vine asupra-ti! . am sa ma lupt cu el. ramane in straiele lui frumoase si-i spune: . spune.Spune. daca se intampla sa fie razboi. tot timpul. Potarnichea insa incepe a striga: . poarta s-a deschis! . potarnichea mea! 76 . bine. Caci ochelarii aceia.Inaltate imparate. Feciorul de imparat isi zice in sinea lui: . spune. ia si o bata ciobaneasca si un vas cu lapte acru intr-o caruta. . Dar iata ca si zmeul a prins de veste si s-a facut luntre si punte sa nu lase pe Florea sa intre in hotarul imparatiei. chiar de ar fi sa si mor! Ori asa. Norocul lui. ori asa.Am sa merg si. Dar nimeni nu poate sa-l cunoasca. fatul meu. Si Florea a fagaduit ca ii va aduce. Atunci s-a dus la un cioban. A venit Florea. eu sunt fecior de imparat si am venit sa-mi dai fata de nevasta! Dar imparatul i-a spus: .Tatucule. potarnichea incepea a vorbi. de cum a vazut ca zmeul sta de paza pe acolo.

Ta. ca sa avem pace intru imparatia noastra.. m-a luat si pleaca! .Spune. potarnichea mea! Si a luat calul si 1-a dus la imparatul. a intrat in curte un strain! . potarnichea mea! Si a luat-o deci Florea si a dus-o la imparatul si i-a spus: .Tatucule. Florea s-a gandit ce sa faca..Spune. imparate. ii spune. .Spune. .. s-a chibzuit intr-un fel sa-l vare intr-un poloboc... le. Dar imparatul ii spune: .Spune. potarnichea mea! .Tatucule. potarnichea mea! grai zmeul prin somn. spune. La urma urmei. vine asupra mea! . spune. potarnichea mea! Si Florea a adus imparatului ochelarii..Spune.. potarnichea mea. grai iarasi zmeul in somn. chis.. s-a. spune. . 77 ..Tatucule. potarnichea mea! . Si Florea s-a dus iarasi.Sa mergi si sa-mi aduci si calul zmeului! Caci avea zmeul un cal care fugea ca sageata.Inaltate imparate..Spune. cu.Tatucule.. sa mergi sa-mi aduci si potarnichea! A mers deci Florea iarasi. . tu.Sa traiesti multi ani. a luat calul si fuge! . potarnichea a inceput iarasi: .Tatucule. acuma.Spune. ii spune.. si deschide poarta. ta. poar. spune. fatul meu. A intrat in curtea zmeului. potarnichea mea! .Tatucule.. i-a luat si fuge! Spune.Ei. sa-mi prinzi si pe zmeu si sa mi-i aduci aci in palat! Atunci. ti-am adus si calul! .. spune. a intrat in grajd! .Ei. ti-am adus si potarnichea! .. a intrat un strain.! . spune... spune. Cum s-a deschis poarta. des. Potarnichea incepe iara: . spune.Tatucule.

vai! Pai sa iau niste lemn sa le astup! . Acolo a inceput sa faca un poloboc. sa intri inauntru sa mi-o astupi insuti tu? Si i-a mai spus si multe altele. Da-mi mana sa ti-o arat! Dar Florea se face ca nu ajunge. Floreo. pana sus in munti. mosule.Iata-le! Pune mana si vezi-le! . si si-a pus barba alba si par alb. colo jos. de mi-ai pica in mana! Si a iesit zmeul in ograda si s-a dus incolo si incoace. si-a mai luat inca doage si cercuri. Ah. . ca sa pun putin must de struguri. raspunde Florea zmeului.limba mea!. O data ce a intrat in poloboc. Dar ia-i de unde nu-s! Coboara in grajd sa-si vada calul. . sa-mi fac vin.Noroc.Dar unde ti-s gaurile? .Ah. unde era zmeul. boc! boc! si sa stranga doagele polobocului. Florica. un ferastrau si o bardita si s-a dus la munte. sa-l incalece sa plece.Nici nu o vad. Incepe deci sa bocaneasca. .Dar ce faci acolo? . Floreo.picioarele mele. pana ce l-a facut sa intre in poloboc. . Florica. fatul meu. calul . .Noroc bun. Dar nici calul nicaieri! Atunci abia a priceput ca sunt ispravile lui Florea.Uite. Nu mi-ai face un bine. sa vada ce se mai intampla in lume. Cand s-a trezit.Iata si o gaura mare acolo pe fundul polobocului! . o cocoasa si haine vechi. ca sa-i mai treaca de necaz si sa-i vina in cap cum sa se razbune pe Florea. . i-a dat o pana de lemn si tot ce a 78 .ochii mei. spune zmeul mosneagului. Zmeul vede de departe un om lucrand si a venit aproape sa vada ce este. si zice in sinea lui! . nici nu o ajung. Vede un mosneag facand un poloboc. potarnichea .Ce sa fac? un poloboc. vrei sa pui in butoiul asta? Incap eu prin gaurile ce le are si tu vrei ca mustul sa ti-l tii in el ? .Dar unde e? Eu nu o vad. mi-ai luat ochelarii . ce sa vada?! Casa goala! Cauta sa-si gaseasca ochelarii. Florea insa s-a hotarit sa se prefaca intr-un mosneag..Ah.Ce vin. raspunde Zmeul. graieste Florea.In timpul acesta ii veni zmeului vremea sa se trezeasca.

Si a inceput a da polobocul de-a dura si a spune: . spune zmeul. de n-ar fi avut o mama vitrega. mi-ai luat ochelarii .cerut. dupa cum se vede. dura. sa mergem la curtea imparatului. si vesela era.Ei. Si asa au scapat de zmeu. sa-i iau fata de nevasta! Abia atuncea zmeul a inteles ca acela este Florea. sa ies! . Florica. polobocule. dar nu deosebit de iscusita. dupa cum i-a fagaduit. calul picioarele mele. ai sa-mi pici o data in mana! Dar Florea de afara: . . cand traia o fata. Si a fost muzica si bucurie mare si i-a dat fata de nevasta. dura. ca sa astupe gaura. Si in loc sa ia zmeul bogatiile imparatului. si. dar nu putem spune ca stralucea prin frumusete. sa mergem la curtea imparatului sa-i iau fata de nevasta! Si l-a dus la imparatul si atunci imparatul a spus zmeului: . si a fost tare de mult. dar acu' am sa te ard si eu pe tine! A pus de au aprins un foc mare si 1-au ars. Asa ca in loc de a se 79 .Am ajuns sa te vad in poloboc si acuma sa te las sa iesi?! Si atunci si-a dat jos parul si barba si straiele cele vechi. Dar cum a intrat zmeul inauntru.Mi-ai dat foc la ale mele. rea. polobocule. pe nume Rosemary. ci poc! poc! inchide polobocul bine. zmeul striga: . ce faci? Deschide! Doara-s inauntru! Deschide. Era o fata buna.glasul meu. potarnichea . si a ramas Florea in straiele lui aurite. Iar Florea a trait cu nevasta in bine si fericire. Florea nu pierde vremea. Iar pe Florea l-a urcat pe tron si l-a facut imparat. Si cum bocanea. si acum si pe mine in poloboc! Ah.Ah.ochii mei. Fantana de la capatul lumii A fost odata ca niciodata. toate ar fi fost asa cum trebuie.Dura. imparatul a luat averea zmeului. Floreo.Dura.

curand. daca gatea pranzul. si acesta e un ciur pe care sunt datoare sa-l umplu cu apa. Merse ea cat merse si. Nu peste mult a intalnit un carutas. sa nu risipesti nici o picatura. sari inapoi in caruta. Dar nimeni nu stia. Dar. Toti trei baietii rasera cat putura de tare si o facura proasta. Asa ca Rosemary isi tiri picioarele mai departe. tot nu era destul de devreme. dadu bici calului si o lasa pe biata Rosemary in picioare. ii spuse. a luat ciurul si a plecat in cautarea Fantanii-de-lacapatul-lumii. cu atat mai mult o ura mama ei vitrega. de prajituri dulci si de prieteni cu care sa se joace. Ei. intreband pe oricine intalnea daca stie unde se afla fantana. sa-si suflece manecile pana la coate si sa spele. rosti ea. Si cu cat facea mai mult amar de treaba. Si. mama ei vitrega hotari sa se descotoroseasca de ea. Drum bun si cale batuta. in mijlocul drumului. Carutasul rase din inima si spuse ca era prostuta daca-i trece prin minte sa caute o astfel de fantana. si acesta e un ciur pe care sunt datoare sa-l umplu cu apa. Daca se trezea cu noaptea-n cap. umple ciurul cu apa si adu-mi-l inapoi. -Copilule. baga de seama. Nu exista o astfel de fantana pe lume. in mana ce ai? -Incerc sa gasesc Fantana-de-la-capatul-lumii. Asa ca Rosemary. si intr-o buna zi. care oprise ca sa stranga chingile calului. n-a intrebat-o de nici unele. cand o s-o gasesti. -Incotro ai pornit-o? o intreba el. Dar acolo in mana ce ai? -Incerc sa gasesc Fantana-de-la-capatul-lumii. nu era destul de bine gatit. i se spunea ca sunt facute anapoda. Unii erau 80 .bucura de rochii frumoase. ii raspunse ea. Spunand acestea. ea trebuia sa faca gospodaria: sa stea in genunchi si sa curete cu peria lespezile de piatra de pe jos. care niciodata nu i-a intors vorba mamei sale. acolo. -Incotro ai pornit-o? striga unul dintre ei. Sarmana Rosemary! Trebaluia cat e ziulica de lunga si toate cate le facea. vazu trei baieti jucandu-se cu bilele in curtea unui han. ia de colo ciurul cela si mergi la Fantana-de-lacapatul-lumii.

mamei mele vitrege. -Iti multumesc. peste deal. avand ochii ageri. Rosemary ii multumi si batrana pleca schiopatand. -Merg la Fantana-de-la-capatul-lumii. -Ce cauti. matusica? o intreba Rosemary. -Prin spartura din gardul acela viu. Era atat de acoperita de iedera si muschi. -Am avut si eu doi banuti. incat aproape ca nici n-o baga in seama.rautaciosi. si pustie. Ajungand acolo sunt datoare sa umplu ciurul cu apa si sa-l duc acasa. cu care tot rascolea noroiul. spuse batrana cu glasul ei ce scartaia. Purta o broboada sfasiata. Cat despre ce vei face cand vei ajunge acolo. si era chiar Fantana-de-la-capatul-lumii. de nu-i gasesc. -De. si. de-a lungul alunisului si apoi pe buza vaii. sa-mi cumpar paine. Prin spartura din gardul viu merse Rosemary cu ciurul. asta te priveste. 81 . spuse Rosemary. incovoiata de-a binelea. cautand ceva pe urma lasata de o caruta. Niciodata nu i-as fi gasit de una singura. spuse ea. Acum. fara indoiala. Dar exista. de-a lungul cararii de langa alunis. Asa ca Rosemary o ajuta sa-si caute banutii si indata ii si vazu. sus pe cararea pietroasa. dar nu stiau cum sa o faca. si tinand-o tot asa drept inainte vei ajunge. vezi. Si chiar la capatul vaii era o fantana. spune-mi incotro ai pornito si ce ai de gand sa faci cu acest ciur. In cele din urma zari o batrana zdrentaroasa. pana ce ajunse la o vale adanca. si umeda. exista o Fantana-de-la-capatul-lumii si iti voi spune cum sa o gasesti. Asa ca ii arata drumul din varful batului. peste dealul cela indepartat. dar ma tem ca nu exista un astfel de loc pe pamant. iar altii spuneau ca ar fi ajutat-o daca le-ar fi stat in putinta. Sa ai spor la drum si sa ti se para calea scurta. spuse batrana. n-o sa am ce manca deseara. n-avea dinti mai de loc si se sprijinea intr-un bat noduros. altii batjocoritori. trebuie s-o recunosc. si foarte verde.

-Ce s-a intamplat? intreba broasca. Nu banuia ca fagaduiala facuta unei broaste ar putea sa-i aduca vreun rau. Se aseza si planse. numai ajuta-ma te rog. Broasca statu pe ganduri. Rosemary ii povesti. apa sa duca pe drum cunoscut. Rosemary isi aminti ca fagaduise broscutei sa faca tot ce ar fi dorit aceasta timp de o noapte intreaga. -N-o sa izbutesc niciodata. te pot ajuta. dar de fiece data apa zbucnea prin gaurile ciurului. Tot ce doresti.Rosemary ingenunche pe banca de langa fantana si-si cufunda ciurul in apa. -Daca-mi fagaduiesti sa faci o noapte intreaga tot ce iti voi spune eu. Niciodata n-o sa-mi fie ciurul plin de apa. apasand pana ce se umplura gaurile ciurului. astfel incat nu ramanea in el nici un strop pe care sa-l duca mamei sale vitrege. oracai broasca. Apoi stranse lut umed si il intinse deasupra muschiului. ii spuse ea. Nadajduise sa 82 . Iti multumesc. Tocmai pe cand incepea sa cugete ca necazul ei nu va lua niciodata sfarsit. Niciodata nu m-as fi gandit singura la asta. ca sa-l pot duce acasa. auzi un oracait si o broasca verde si grasa sari de sub o frunza de feriga. -Trebuie sa ajung acasa cat se poate de grabnic. De multe ori il afunda. spuse Rosemary nerabdatoare. Dupa care cufunda ciurul in apa. doua." Degraba Rosemary aduna muschi verde si matasos de pe fantana si acoperi fundul ciurului cu el. de asta data nici o picatura nu se pierdu. suspina ea. -Mda. draga broscuta. Du apa cu grija si nu-ti uita fagaduiala. asa ca pleca plina de recunostinta. iti multumesc ca m-ai ajutat. -Sigur ca iti fagaduiesc. nu cred ca te-ai fi gandit. intorcanduse sa plece. inghiti o data ori de doua ori si sopti: "Lipeste cu muschi si unge cu lut. o clipa. Va puteti inchipui cat de uimita a fost mama ei vitrega cand o vazu acasa.

carand un ciur plin de apa. Asa ca Rosemary deschise usa si broasca sari inauntru. -Pai. dar mama ei vitrega ii spuse: -Fa ce-ti cere. ca timpul trece. o puse sa pregateasca cina pentru amandoua. Asa ca fata sui broasca pe genunchi si aceasta statu cocotata acolo sus. sa-ti amintesti de ce vorbiram jos langa apa-aceea rece. Trebuie sa-ti tii cuvantul.se descotoroseasca de fata o data pentru totdeauna. Mama vitrega nu grai prea multe. ii spuse mama vitrega si fa ce-ti cere. Iata ce spuse: "Ridica-ma sus pe genunchi. Apoi ii vorbi inca o data: "Da-mi carne si da-mi bautura. O privi pe fata si vorbi din nou. deschide iute. pentru ca era prea inciudata. In schimb. sa-ti amintesti de ce vorbiram jos langa apa-aceea rece." Era broasca. Rosemary se indrepta spre usa si striga: -Cine e acolo si ce cauti la aceasta ora? Se auzi un oracait. las-o inauntru. catusi de putin necajita de calatorie. ca si cand nimic nu s-ar fi petrecut. fura uimite auzind o bataie in usa. 83 . Si. Fetele trebuie sa-ti tina cuvantul. si un glas spuse: "Deschide-mi usa si da-mi drumul. Dar iata ca ea se intorcea." Rosemary nu se bucura prea mult la gandul de a tine broasca umeda pe genunchi. timpul trece. Mama vitrega o intreba cine era la usa si Rosemary ii povesti despre broasca si despre fagaduiala facuta. cum se lasa noaptea. apoi sa spele vasele. -Cine poate fi? intreba mama vitrega. Rosemary aproape ca uitase de ea. Gandul ca fata trebuia sa asculte de poruncile unei broaste o bucura. sus pe genunchi. tocmai dupa cum i se spusese.

Asa ca Rosemary intra trista in bucatarie si aduse o secure care era folosita la despicatul bustenilor pentru foc. dar facu totusi in asa fel incat sa ridice securea si sa-i taie capul. Un lucru iti mai cer si cu asta iti indeplinesti fagaduiala. -Draga broscuta. sa-ti amintesti de ce vorbiram jos langa apa-aceea rece. spuse broasca. -N-ai ce sa-i faci. broscoi urat! Auzind-o. sa dorm in pat ca timpul trece. mama ei vitrega rase cu lacrimi. ii spuse. care lasa capul in jos si manca pana la ultima firimitura. Cu greu ar fi putut rabda sa priveasca la biata broasca. dar o puse cat de departe putu. Fetele trebuie sa-si tina cuvantul. nu-mi cere sa fac asta. spuse broasca. chiar langa ureche. Fetele trebuie sasi tina cuvantul. niciodata n-o sa stea in patul meu o fiinta atat de rece si de lipiciosa. striga ea." -Fa ce-ti spune. -Fa cum iti cer. Aminteste-ti de fagaduiala. 84 . Apoi ii vorbi inca o data: "In patul tau as vrea sa dorm. sa-ti amintesti de ce vorbiram jos langa apa-aceea rece. Aminteste-ti de fagaduiala ta. Rosemary aduse din camara bucatele ramase de la cina si le puse intr-o farfurie. mastera merse in camera sa si Rosemary ramase singura cu broasca. Ia un topor si desparte-mi capul de trup. Ai fost atat de buna cu mine. Rosemary privi broasca si simti cum ii ingheata inima. -Ai facut tot ce ti-am cerut. Dupa catava vreme adormi adanc. Dupa ce glasul astfel. De! Rosemary se sui in pat.vezi ca timpul trece. Nu-mi cere sa te omor. lua broasca alaturi de sine. porunci mama vitrega. Pleaca. inainte de a se crapa de zi. in fata broastei. fu trezita de un oracait." -Nu. Noaptea nu s-a sfarsit. Dimineata.da-mi iute. spuse Rosemary.

dar nici un sunet nu scoase. strigand cit o lua gura: — Magiun bun de vinzare! Hai la magiun! Cuvintele femeii ii sunara placut in auz si. intra in camera. Croitorasul cel vestit de Fratii Grimm A FOST ODATA.Cand isi veni in fire fata. cum era pliu de voiosie. Intr-o frumoasa dimineata de vara. avu necazul sa vada cum datorita ei insasi fata a dezlegat pe print de vraja si si-a gasit sot bland si iubitor. casca gura. Pentru prima oara in viata ei. Privi la print. un croitoras sedea la masa lui de lucru.. Nu sunt aci pentru a-ti face rau sau a te speria. care incercase sa se descotoroseasca de fiica ei. dar o vrajitoare ticaloasa m-a preschimbat in broasca. Nu mult dupa aceea printul se casatori cu Rosemary si fura foarte fericiti. si vraja ei nu a putut fi dezlegata pana ce o fata nu a primit sa-mi indeplineasca voia in decursul unei nopti intregi! La aceste cuvinte. croitorasul ii zise: 85 . Tocmai in-tr-acest timp se intimpla sa treaca pe strada o taranca. scotindu-si pe fereastra capsorul cel dragalas. Mare ii fura mirarea sa-l vada acolo pe tanarul print. cosea de zor si ma nile parca-i alergau singure pe insailatura. Cat despre mama vitrega.. in locul broastei urduroase. Era singurul lucru pe care-l mai putea face. Pe urma privi la Rosemary si casca gura. Se dadu inapoi uluita si scapa securea pe podea. Am fost print candva. broasca nu mai exista: in locul ei statea un tanar chipes. apoi se intoarse si pregati ceva de mancare pentru toti trei. mama vitrega nu putu spune nimic. pe care sunetele vocilor o trezisera. ii spuse cu un glas bland. mama ei vitrega. Tanarul ii zambea: -Nu te teme. de langa fereastra si.

isi taie o bucata zdravana si nu se zgirci defel s-o unga cu magiun din belsug. „Magiunul asta cred c-o sa-mi priasca al naibii! isi spuse croitovasul in sinea lui." Puse felia de piine cit mai aproape de el. — Hei." isi croi la 86 . draga matusica. nu-i tocmai rau!. facea impunsaturi din ce in ce mai repezi. nu gluma!" -Scoase piinea din dulap. dar nu m-ating de ea pana nu dau gata vesta!. Ridica basmaua.. „Pai daca-i asa. incercind sa alunge oaspetii nepoftiti. ma baiete! se grozaviei. ce credeti: nu mai putin de sapte muste zaceau moarte in fata lui. s-o aiba tot timpul in fata ochilor. Atunci croitorasul isi iesi din sarite si. se bucura el. Atrase de mirosul placut. care nu intelegeau deloc graiul oameni lor. apucind o basma.. draga matusica.. da cine v-a chemat aici?! striga inciudat croitorasul. si-si admira singur vitejia. Le cerceta cu atentie. In vremea asta. Si. ii cintari cit ceruse. isi viri nasul in fiecare. numara si.. si cand ajunse in camera croitoru lui. asa. din pricina ca avea tin cos tare greu. ca va-nvat eu mint!" isi zise el.. nu se lasara izgonite. mirosul cel dulce al magiunului se raspindi in toata odaia si ajunse la droaia de muste care motaiau pe pereti. poate sa fie chiar si-un sfert de funt. las pe mine. O isprava ca asta se cuvine s-o afle pe data tot tirgul!. si-n cele din urma ii spuse: — Da. nu cumva sa se insele. da. ia stai. Ia cintareste-rni. Si de bucuros ce era.. acesta o puse sa dezlege si sa-i arate toate oalele cu magiun. dar pleca imbufnata si bombanind. ca doar no sa saracesc din pricina asta! Femeia.. ci tabarira puzderie asupra ospatului. pe rind.. acestea dadura buzna sa se aseze gramada pe bucata de piine. si se apuca sa coasa mai departe. care trasese nadejde ca-i ivn musteriu bun si c-o sa-i faca cine stie ce vinzare. ca la vreo patru uncii. la mine o sa-ti desfaci repede toata marfa! Femeia urca anevoie cele trei trepte. le cantari in mina. Si-o sa-im dea si putere. Adica. mustelor.— Ia vino sus. stiu eu c-o sa-mi placa mult. incepu sa loveasca fara crutare in gramada de muste. cu piciorusele tepene! „Da stii ca imi esti voinic. Dar mustele.

doar-doar de-o afla ceva de-ale gurii. — Ce-ai spus?! Na. ca sa-ti dai seama cu cine ai de-a face si porma sa vorbim. cu litere de-o schioapa: Sapte dintr-o lovitura!" „. e de ajuns? continua sa vorbeasca cu sine insusi. Uriasul citi: „Sapte dintr-o lovitura!" si cum credea ca-i vorba de sapte oameni doboriti ele croitoras dintr-o data. Drumul pe care-l apucase ducea peste un.. munte. frate-miu. hotarit sa-si incerce norocul in lumea larga. si se si baga in vorba cu el: — Buna ziua.Da ce. Intr-un maracinis si se zbatea sa iasa de acolo. pas sa se prinda oboseala de el. incepu sa se uite parca mai altfel la farima de ora ce-i statea in fata. si cum atelierul i se paru prea neincapator pentru o asemenea vitejie ca a lui.. si te multumesti sa masori doar cu ochii lumea! Pai asta-i treaba pentru un voinic ca tine?! Si oare se cade sa te lasi in dorul Jelii?!. Se socoti el ce se socoti. dar nu gasi decat o bucata de brinza veche. Apoi o porni voiniceste la drum. fara teama. pe care se grabi s-o vire in buzunar. c-un coategoale!. parca tirgul asta al nostru. langa bucata de brinza. ca doar nu e un fleac!" Si de voios ce era.. de fapt. ca sa-mi incerc puterile si norocul. isi in cinse briul.. aratindu-i uriasului briul. dupa cum vad. Eu nu ma multu mesc doar cu atit si am pornit sa colind lumea larga. se grozavi croitorasul nostru si-si descheie haina.. Croitorasul se apropie de dinsul.. si usurel si sprinten cum era.iuteala un briu. inima incepu sa-i tresalte ca o coclita de miel. scotoci prin toata casa. lumea intreaga ar trebui sa-mi afle isprava. la viata tihnita. stai aici. Nici nu apucase bine sa treaca de poarta si numai ce zari o pasare care se incurcase. Inainte de-a porni la drum. dadu peste o namila de urias care privea linistit in zare. si cand se vazu in crestetul lui. citeste ici. Dar in sinea lui tot nu-l crezu in stare 87 .. il cusu bine sa fie trainic si broda pe el.... ca sa ia cu el... N-ai vrea cumva sa vii cu mine? Uriasul se intoarse cu dispret spre croitoras si n-avu decat un singur raspuns: — Ti-ai si gasit cu cine sa ma-nsotesc! C-un tisti-bisti. O scoase dintre maracini si-o viri si pe ea in buzunar.

— Acu . scoase bucata de brinza si-o strinse-n pumn pana tisni tot zerul din ea. — Ei. pana la urma. Da e vorba: de altele esti bun? Sa cari in spinare o povara mai ca lumea ai putea? Sau te dor salele?!. Acestea zicand. Lua de jos un pietroi si mi ti-l strinse in pumn. frate-miu?!. — Numai atit?!. paru sa se mire croitorasul.. fa si tu ca mine.. care zacea doborit la pamint. al naibii. Hai. — Ce sa zic. Eu o sa zvirl unul si n-o sa se mai intoarca niciodata. Pai asta-i o joaca de copil pentru unul ca mine! Nici nu-si termina bine vorbele si. ca si 88 . pricajitule.de asemenea fapta si socoti de cuviinta sa-l puna la incer care. Il cam lua peste picior croitorasul. pasarica se avinta in inaltul cerului si nu se mai intoarse... trebui sa care in spate tot copacul.. Uriasul tacu incurcat. ridica un alt pietroi din pulberea drumului si-l zvirli atit de sus. ce mai ai de zis? il infrunta croitorasul. Il duse pe croitoras la un coscogeamite stejar. — Strasnica azvirlitura. pietroiul pe care-l aruncasi tot s-a intors pe pamint!. cam in sila. dar parca tot nu-i venea a crede ca farima asta de om are atita putere. dar vezi ca. ca doar cracile si frunzisul is partea cea mai grea. treci de ia in spinare tulpina cu partea dinspre rada cina. bucuios! raspunse croitorasul.. si-i zise: — Ia sa te vad! De esti chiar atit de voinic pe cit spui. iar croitorasul.. Si cum matahala nu mai putea sa-si intoarca defel capul inapoi. n-am ce zice. ba-l mai cara si pe croitoras pe deasupra! Ghiujul sedea linistit pe creanga lui si fluiera plin de voiosie cintecul: „Trei croitorasi au iesit calare din oras". iar eu o sa duc coroana. Uriasul isi salta tulpina pe umar. — Hai. ca abia il mai puteai zari cu ochii. scoase pasarea din buzunar si-i dadu drumul in vazduh. ajuta-ma sa scot copacul asta din padure! — Da cum sa nu. raspunse croitorasul. pana ce incepu sa picure apa dintr-insul. — Ei. ia sa te vad si pe tine ce poti!. Si ca sa o mai incerce o data. odata-mi sari pe-o creanga.... vad ca la aruncat te pricepi! recunoscu uriasul. cum iti placu zvirlitura asta. Bucuroasa la culme ca-si recapatase libertatea. bagind mina in bu zunar... de esti chiar atit de voinic pe cit spui! il imbie uriasul.

cand ar fi fost o joaca pentru el sa duca-n spinare asemenea greutate. sa vii acolo peste noapte. Ce. il indemna sa-l prinda in mina. dar la un moment dat simti ca-l lasa puterile si striga gifiind: — Opreste. Si fiecare matahala tinea in mina cite-o oaie 89 . Uriasul isi facu vint. atunci hai cu mine in pestera uriasilor... Mersera ci ce mai mersera impreuna si se nimerira sa ajunga in fata unui cires... incepu sa-si rida de bietul urias: — Poftim.. saltindu-l in aer si pe croitoras. Uriasul apuca numaidecat crengile de sus.. viu si nevatamat. Si se intimpla ca si de data asta sa se arate mai dibaci croiforasul. Mult nu trecu si se pomeni iar pe pamint. Dar vezi ca voinicul nostru era prea slabut ca sa poata tine pomul. aplecind trunchiul pomului pana-n dreptul voinicului nostru. Uriasul cara copacul o bucata buna de drum.. Sari si tu ca mine. Atunci uriasul incerca altceva: — De esti atit de voinic pe cit spui. Va inchipuiti dumneavoastra ca acum fu rindul uriasului sa-l ia in zeflemea! — Cum vine asta. coscogeamite matahala si nu e in stare sa duca-n spate un fleac de copac ca asta!.. Croitorasul sari sprinten de pe creanga si.. ci ramase agatat cu picioroan-gele printre craci.. se grabi croitorasul sa raspunda. nu fu in stare sa sara peste pom... — Ia auzi-l ce vorbeste!. ca m-a deselat. Croitorasul se invoi bucuros si-l urma. voinicosule. dar. asta ar putea sa fie un lucru anevoie pentru unul care a doborit sapte dintr-o lovitura? Da e vorba c-am sarit peste pom din cu totul alta pricina. ca nu mai pot... incarcate cu cirese pirguite si. n-ai nici macar atita putere sa tii lociilui niste crengi atit de subtirele?!. si cand uriasul il lasa din mina. Pai putere am cita poftesti! . ma. de parca l-ar fi carat tot timpul pana atunci. ca sa poata culege cirese cit i-o fi voia. prea e greu! Trebuie sa-l dau jos din spinare. de poti!. Intrara ei in pestera si numai ce dadura cu ochii de o multime de uriasi care stateau roata in jurul unui foc. Auzii prin tufisurile alea niste vinatori care tot siobozeau focuri de pusca si am fost curios sa vad si eu ce e. ciresul isi ridica deodata crengile. oricit incerca el. apucind trunchiul cu amindoua miinile.

incepura ei a se vaicari. A doua zi. intr-o zi se intimpla sa ajunga in curtea unui palat mare. voios si plin de semet ie! Tare se mai inspaimintara atunci uriasii vazindu-i si. o luara la goana de le sfiriiau calciiele. da ce-o fi cautind pe la noi viteazul asta. „De-acu . In timp ce dormea. nu alta.. asa ca nu se culca in el. in zori.fripta si se infrupta din ea. Croitorasul isi vazu de drum spre alte meleaguri si.s-azis cu lacusta asta afurisita!" se bucura el. ca doar e vreme de pace! Trebuie ca e vreo capetenie de osti. Si cum se simtea tare trudit. Pe la miezul noptii. uriasul se scula fara sa faca pic de zgomot si. ca-l sfarima in doua. drept sa va spun.. in nici un caz. izbi in pat cu atita putere. ci se ghemui intr-un coltisor. si ramasera cu gura cascata cand bagara de seama ca pe briul cu care era incins flacaul statea scris: „Sapte dintr-o lovitura!" — Vai de zilele noastre. ca toti oamenii. sa stea pe-ndelete de vorba cu el si sa afle de nu se invoieste sa se bage lefegiu in oastea imparatiei. Si ca. aici tot te misti mai in voie decat in chichineata aia de atelier!" Uriasul il duse in dreptul unui pat si-l imbie sa se culce in el si sa doarma cit i-o fi voia. Dar vezi ca patul asta era prea mare pentru croitorasul nostru. uriasii o pornira in padure si nici nu-l luara in seama pe croitoras. Si-n timp ce 90 . socotind ca croitorasul e toropit de somn. nasul lui cel ascutit se dovedi calauza strasnica! Dupa ce colinda el prin fel si fel de locuri. cand colo. apucind un drug mare de fier. Alergara de indata sa-l vesteasca pe imparat si-si dadura cu parerea ca un asemenea voinic le-ar fi de mare trebuinta de s-ar porni vreun razboi. ce sa vezi: al naibii ghiuj pasea pe urmele lor. Si cum voinicii! nostru inca mai dormea. oamenii de pe acolo se gramadira in jurul lui. sa-l vada mai de aproape. teniindu-se sa nu se incuiere cumva cu ei si sa-i faca pe toti chisalita. Imparatul socoti ca sfatul poporenilor e cum nu se poate mai bun si trimise pe unul din sfetnicii sai de in credere la croitoras. Uitasera cu totul de el. Croitorasul cata cu atentie imprejur si-si spuse in sinea lui: „Oricum. n-ar trebui sa fie lasat sa plece. curteanul astepta pana ce-l vazu ca se trezeste. se intinse pe iarba si indata il prinse somnul.

. facind sa se piarda zeci de vieti nevinovate si pricinuind mari pagube. Vezi insa ca celelalte capetenii din oaste incepura sa-l pizmuiasca pe voinic si-ar ii vrut sa-l stie plecat peste mari si tari. daca ne-om lua cumva la harta cu el?! Ca de s-o napusti asupra noastra. — Nu ne simtim in stare. Sa-i dea papucii de-a dreptul. nici unul n-are asemenea putere! Mai vorbira ei ce mai vorbira.croitorasul isi dezmortea madularele si se freca la ochi. sapte dintr-o lovitura doboara. dintre cei mai alesi. o minune. dar vezi ca nu era chiar atit de usor!. de teama ca viteazul sa nu-i faca de petrecanie lui si intregii sale ostiri si. Multa vreme se zbatu imparatul cum sa se descotoroseasca de nepoftitul asta si-n cele din urma ii veni in minte un gind. curteanul ii si spuse despre ce era vorba. Si curteanul ii povesti ca intr-o padure din apropierea cetatii de scaun se pripasisera doi uriasi. care doboara sapte dintr-o lovitura! se plinscra ei stapinului lor. Si dintre noi. oricine se-ncumetase sa se apropie de ei isi pusese viata in primejdie.. — Cum o scoatem la capat cu asta. pana atunci. Printr-un curtean trimise vorba croitorasului ca l-ar ruga sa-l ajute intr-o treaba care ar fi floare la ureche pentru un om atit de viteaz ca el. — Pai pentru asta am si venit aici! raspunse croitora sul. dupa aceea. cum ii e obiceiul.. sa se inscauneze el in jiltul domnesc. Imparatul fu foarte mihnit la gindul ca din pricina unui singur om ar putea sa se instraineze de toti slujitorii cei credinciosi si ca ar putea chiar sa-i piarda. Si se caina amar ca facuse neghiobia de a-l fi luat in slujba sa. sa luptam cot la cot cu unul ca el. si ca blestematii acestia nu faceau altceva decat sa prade. sunt gata sa-mi pun palosul in slujba imparatului! Voinicul nostru se bucura de mare cinstire si impara-tui avu grija sa-i dea in dar o minunatie de casa cum nu raveau multi dregatori. Iar de s-ar arata el gata sa le vina de petre canie acestor uriasi. maria-ta. Chibzui el ce chibzui cum sa scape cit mai repede de voinic. sa ucida si sa dea foc.. si pana la urma chitira sa mearga cu totii la imparat si sa-i ceara sa le dea dru mul din ostire. se intrebau oame nii unii pe altii. Si-i mai zise ca. nu cuteza. imparatul l-ar rasplati pe masura faptei lui vitejesti si i-ar da de sotie pe 91 .

ba in stinga... Dormeau bustean la umbra unui copac si sforaiau atit de tare. voinicul grai catre insotitorii — Asteptati-ma aici. Iar de cei o suta de calareti nu duc lipsa. ca ma rafuiesc eu si singur cu uriasii si. grai catre trimisul im paratului : — Nici nu mai incape vorba ca ma-nvoiesc! Si sa-i duci veste imparatului ca am eu grija de uriasii aceia si-o sa-i fac sa-si lase oasele in codru. dar pana la urma se trezi si. Ca. vezi." Si continuindu-si parca gindul.. zvirr! incepu sa arunce cu pietre in pieptul unuia dintre ei. il intreba: — Ce te-a apucat. ca ars. la amindoi o sa le fac de petrecanie!. Si o suta de calareti iar sta oiicind in pieajma. uriasul nu simti nimic multa vreme. Croitorasul porni cit mai degraba spre acea padure si cei o suta de calareti il urmara de aproape. sa dai in mine? — Pesemne ca visezi! raspunse celalalt. sa-i asculte poruncile si sa-l ajute la nevoie. ca cine doboara sapte dintr-o lovitura n-o sa se teama de doi. asa chilipir mai zic si eu ca-i de mine! Strasnic m-a mai nimerit!. „Ei.. Apoi. Cum era toropit de somn. De ce ma lovesti? — Nu te-am lovit defel! bombani primul urias.. n-aveti nici o grija. se lasara pagubasi si 92 . Se ciorovaira ei asa citva timp. Apoi se infunda in padure si incepu sa cerceteze cu de-amanuntul.singura lui fiica si drept zestre o jumatate din imparatie. gindi croitorasul in sinea lui.. Dar cum se urcase prea sus. il pocni cu o piatra pe celalalt urias. cu o domnita frumoasa ca o cadra si c-o jumatate dintr-o imparatie nu prea te intilnesti chiar in fiece zi!. Mult timp n-a trecut si odata mi i-a zarit pe cei doi uriasi. da asta ce-i?! tipa acesta. fiecare desis. dar cum erau tare obositi si picau de somn. care nu era lenes din fire. isi umplu repede buzunarele cu pietre si se catara in copac.. De unde ai mai scos-o ca dau in tine? Adormira ei din nou si croitorasul doar atit astepta. de-ai ii zis ca-i o veverita. pana ce ajunse taman deasupra locului unde isi faceau somnul uriasii. ma. se lasa sa alunece pe o creanga. Tintind bine. De indata ce Sjunse la marginea padurii. inghiontindu-si prietenul.. Croitorasul. ba in dreapta. ca se zbateau crengile in jurul lor ca batute de furtuna. fie ei uriasii uriasilor. — Aoleu.

cu radacini cu fot. insfacindu-l de piept pe tovarasul sau. si sa si-i repeada. Eu... se apere. In desperarea lor. sa rind in sus ca un apucat. croitorasul isi spuse in sinea lui: „Mare noroc am avut ca nu l-au smuls si pe asta in care eram cocotat. Calaretii nu prea vrura sa se increada in spusele Iui si intrara in adincul padurii sa vada cu ochii lor care-i adevarul. cu gindui sa se descotoroseasca de nepricopsitul asta. Croitorasul isi incepu din nou jocul: alese din buzunar piatra cea mai grea si-o zvirli cu toata puterea in pieptul primului urias. Intr-un sfirsit. il izbi cu atit a putere de un copac. In timp ce cobora din copac cu iuteala.. dar nu mi-a fost deloc usor.incepura iar sa traga la aghioase.. Iar in jurul lor se putea vedea o multime de copaci cu radacinile smulse din pamint. ca orbetii. Si nu mica le fu mirarea cand dadura cu ade varat peste cei doi uriasi.. de vreo citeva ori.. in pieptul celor doi uriasi... se intoarse la calaretii care-l asteptau in marginea padurii si le zise: — Gata-i treaba! Le-am venit de hac la amindoi.. ranit?! N-au fost in stare sami clinteasca macar un fir de par. — Te cam intreci cu gluma. racni acesta. — Auzi vorba!. Nu-i vorba ca nu mi-ar fi fost prea greu. pana ce se prabusira amindoi la pamint.. dar poti sa te pui cu unul ca mine. se supara croitorasul. Dar parca celalalt se lasa mai prejos?!." Trase apoi palosul din teaca si-l implinta adinc. unul in capul celuilalt.. altminteri ar fi trebuit sa sar ca o veverita intr-altul. zau asa!. ca doar sunt usor ca fulgul!.. ca se cutremura copacul din crestet si pana la radacina. dar acesta se cai amarnic pentru fagaduiala facuta si pe loc scorni altceva. scaldati intr-o baltoaca de singe. — Nu cumva te-au ranit? sarira sa-l intrebe calaretii. ca sa.. ca incepura sa smulga copacii din jur. care-i statea ca un os in git. Si. sa-i fi vazut cum smulgeau copacii din radacina. care doboara sapte dintr-o lovitura?!. de parca i-ar fi lovit trasnetul in aceeasi clipa. Croitorasul se infatisa imparatului si-i ceru rasplata care i se cuvenea. Si in curind le sari artagul in asa hal. auzi!. 93 ..

— Copacel-copacel. Pe inorog nu trebui sa-i caute prea mult. „Ei. le spuse si de asta data insotitorilor sai sa adaste acolo. Dar vezi ca nici de asta data nu vru imparatul sa-si tina fagaduiala si-i ceru sa savirseasca o a treia isprava vitejeasca. da mai inainte de a ti-o da pe fiica-mea de nevasta si jumatate din imparatie.. reteza cu securea cornul infipt in copac. dupa ce trecu fringhia pe dupa gitul fiarei. acu mi-a picat in lat !" se bucura croi torasul. nenisorule. si dihania asta mari pagube face. se cuvine sa mai savirsesti inca o isprava vitejeasca! Si mare lucru nu-i pentru tine. lua inorogul de funie si-l duse pesches imparatului. Cuvintul meu e cuvint. voinicule. lasa-l in seama mea! Da asta ma tem si mai putin decat m-am temut de cei doi uriasi. inainte de-a se porni nunta. ca doar nu ti-o merge chiar asa de usor cu mine! Ramase pe loc. croitorasul trebuia sa-i mai prinda un porc mistret. Ajuns in padure. si 94 . cu atit va fi mai bine. Dupa ce sfirsi toata treaba asta. Iar acesta. striga voinicul nostru. Intr-una din padurile mele si-a facut salasul un inorog.. — Bucuros o fac. — Daca-i vorba de-un inorog. care facea mari stricaciuni intr-una din padurile sale. raspunse croitorasul. de cum il zari pe croitoras. isi infipse cu atita furie cornul in trunchi. Ca doar maria-ta stie ce-mi poate pielea: sapte dintr-o lovitura dau gata! Si luind cu sine o secure si-o funie. tintind sa-l strapunga cu cornul din tr-o singura lovitura. asteptind pana ce fiara fu foarte aproape de el. Si ca si-n celelalte doua dati. Dar inorogul nu-l slabea defel si. maria-ta. Incearca de-i prinde si cu cit il prinzi mai degraba. ca pentru mine asta-i o joaca de copil! De asta data insa nu-i mai lua cu el in padure pe vinatori. Iesi dindaratul copacului si. Si odata sari cu sprinteneala in spatele unui copac. repezindu-se cu toata puterea in copac. cei o suta de vinatori urmau sa-i stea in preajma si sa-i dea ajutor la nevoie.— Prea te grabesti. grai pisicherul de imparat... croitorasul o porni la drum. Pasamite. linistit. caci era aproape. ca nu mai putu sa-l smulga de acolo si ramase astfel prins ca intr-un piron. se si repezi asupra-i.

ca si asa avea necaz destul!.acestia fura tare multumiti. de nevoie. Trecu ce trecu si intr-o noapte imparateasa cea tanara se pomeni ca-l aude pe barbatu-sau vorbind prin somn. si de indata ce-l va cuprinde somnul pe barbatu-tau.. Cum stia ca fiara e pornita pe urmele lui. vrind sa-l culce la pamint dintr-o lovitura. Slugile mele vor sta de veghe afara.. la rindu-i. De indata ce-l zari pe croitoras. Voinicul ii chema pe vinatori ca sa-i aiba drept martori ca prinsese fiara. ia apuca-te de-mi coase pieptarul si-mi cirpeste nadragii.. sa nu aiba cum se impotrivi. ii zise ca va face intocmai cum a 95 . nu zabovi inauntru. Dihania cea fioroasa spumega de furie. iar dupa aceea se infatisa imparatului. cu botul plin de spume si. aratindu-i cit era de nenorocita de ce aflase. fiindca mistretul ii fugarise in citeva dati cu atita inversunare. dar cum era prea greoaie si neindemanatica pentru ca sa poata sari pe fereastra. Si "asa o sa i se piarda urma. si-i dezveli intr-un rinjet. daca croitorasul cel sprinten n-ar fi fugit sa se adaposteasca intr-un paraclis aflat in apropiere. ci sari afara pe fereastra. care o pleca cu el in lume.. trebui sasi tina cuvintul si sa-i dea fata si jumatate din imparatie. scrisnind cu furie din coltii ascutiti. Intr-o clipa l-or lega fedeles. ca le pierise cheful sa-i mai caute pricina.. Si asa se facu ca croito-rasul ajunse imparat. Nunta se sarbatori cu multa stra lucire. pica in capcana intinsa cu istetime. ca de nu. Si zicea el asa: „Baiete. dar cu putina bucurie. de voie. fiara se napusti ca turbata asupra lui. tu sa le dai de veste. se piti dupa usa si tranc! o inchise tocmai in clipa cand mistretul daduse orbeste buzna inauntru. si-ar fi luat-o si mai mult la inima. imparateasa ramase multumita de spusele tatalui ei si. si dupa aia l-or duce pe-o corabie.. Ocolind apoi paraclisul... La noapte cauta de lasa deschisa usa de la iatac. A doua zi ii impartasi imparatului totul. Si cu siguranta ca l-ar fi rapus. fata mea!. odata te ating cu cotul peste urechi!" Si atunci isi dadu ea seama ca sotul ei nu-i de neam. Imparatul gasi multe cuvinte de mingiiere si la urma ii zise: — Nu te mai prapadi atit cu firea. de-ar fi banuit el ca viteazul care-i sta in fata nu e decat un biet croitoras. Ei. care. si-l ruga din suflet s-o scape de pacostea asta de barbat care nu era decat un nemernic de croitoras.

se culca la ora obisnuita. Si-ntr-o buna zi.. de parca le-ar fi gonit din urma o oaste de salbatici. am prins un inorog si-un mistret. nu prea aveau cu ce-si astampara foamea. ii destainui tot ce se uneltise impo triva lui. Si uite asa s-a intimplat c-a ramas croitorasul nostru pe tronul imparatesc pana la sfirsitul zilelor lui Hansel si Gretel de Fratii Grimm A fost odata ca niciodata un taietor de lemne. se dadu jos din pat. — Daca-i vorba pe-asa. alaturi de nevasta-sa.sfa tuit-o el.. care se facea numai ca doarme. Si de atunci incolo nu mai cuteza nimeni sa aiba de-a face cu el si sa-i caute pricina. Pe baietel il chema Hansel. deschise usa iatacului si se culca la loc. le-am facut de petrecanie la doi uriasi. Si cum ii era credincios tinarului domnitor si-l iubea. nu altceva. ia apuca-te de-mi coase pieptarul si-mi cirpeste nadragii. care te puteau baga in racori. incepu sa racneasca: — Baiete. unde-si ducea viata impreuna cu nevasta-sa de-a doua si cei doi copii ai sai. tare nevoias si omul asta isi avea cascioara la marginea unui codru nesfarsit. raspunse croitor asul. las ca pun eu capat la toate urzelile lor!.. slugile senfricosara de moarte si-o luara la sanatoasa. iar pe fetita Gretel. Atunci croitorasul. Dar armasul se intimpla sa auda tot ce pu neau ei la cale. cand veni seara. ca de nu. De sarmani ce erau. si cand socoti ca doarme de poti taia lemne pe el. Am doborit eu sapte dintr-o lovitura. odata te ating cu cotul peste urechi!. Astepta ea cu inima fripta sa-l vada adormit. intamplandu-se sa se 96 . Si ca si cand nimic n-ar fi stiut.. si crezi c-o sa ma tem de nevolnicii astia care stau si pindesc dupa usa iatacului?! Auzindu-i vorbele.

abata asupra tarii o mare scumpete, nu mai fura-n stare sa-si agoniseasca nici macar painea cea zilnica. Seara, in pat, pe bietul om incepeau sa-l munceasca gandurile si, zvarcolindu-se nelinistit in asternut, se pomenea ca ofteaza cu grea obida. Si-ntr-una din aceste seri ii zise el neveste-si: — Ce-o sa ne facem, femeie? Cu ce-o sa-i hranim pe bietii nostri copii, cand nici pentru noi nu mai avem nici de unele? — Stii ceva, barbate, raspunse femeia, maine-n zori luam copiii cu noi si-i ducem unde-i padurea mai deasa. Le facem un foc bun, le dam si cate-o imbucatura de paine si pe urma ne vedem de treburile noastre. Iar pe ei ii lasam acolo. De nimerit, n-or sa mai nimereasca drumul spre casa, de asta sunt sigura si-n felul asta ne descotorosim de ei! — Nu, femeie, asta n-o s-o fac nici in ruptul capului, spuse barbatul. Nu ma rabda inima sa-mi las copiii singuri in padure. Ca doar multa vreme n-ar trece si-ar veni fiarele sa-i sfasie… — Vai de tine, neghiobule, il lua femeia la rost, de-i asa, o sa murim de foame tuspatru. Poti sa cioplesti de pe-acum scanduri pentru sicrie. Si femeia nu-i dadu pace pana cand omul nostru nu se-nvoi. — Totusi, mi-e tare mila de bietii copii! adauga el cu obida. In ast timp, cei doi copii stateau treji in asternut, ca din pricina foamei nu putusera sa inchida un ochi. Si asa se facu de auzira tot ce spuse zgripturoaica de femeie catre tatal lor. La un moment dat, Gretel incepu sa planga cu lacrimi amare si-i spuse lui Hansel, printre sughituri: — De-acu s-a sfarsit cu noi! — Linisteste-te, Gretel, si nu mai fi mahnita, o sa gasesc eu o scapare! ii zise cu blandete fratiorul. Dupa ce parintii adormira, Hansel se scula, isi puse hainuta pe el si, deschizand usa, se strecura afara. Luna lumina ca ziua si pietricelele albe, din fata cascioarei, straluceau ca banutii cei noi. Hansel se apleca de mai multe ori

97

pana ce-si umplu bine buzunarul cu pietricele. Apoi se-ntoarse in casa si-i sopti lui Gretel: — Fii linistita, draga mea surioara si dormi in pace! Apoi se culca din nou in patul lui si adormi. Zgripturoaica de femeie nici nu astepta sa rasara soarele, ca se si infiinta la patul copiilor, sa-i trezeasca. — Ia sculati-va, lenesilor, ca mergem la padure sa aducem lemne! Apoi dadu fiecaruia cate un codru de paine si marai printre dinti: — Asta aveti de mancare pentru la pranz! De va imboldeste foamea, nu cumva sa mancati inainte, ca altceva nu mai capatati! Gretel lua toata painea si-o ascunse sub sort, din pricina ca buzunarele lui Hansel erau pline cu pietricele. Apoi pornira cu totii spre padure. Dupa putin timp, Hansel se opri si isi arunca privirea inapoi, spre cascioara ce ramasese in urma. Asta o facu o data, apoi iarasi si iarasi. Si daca-l vazu taica-sau, numai ce-i zice: — Da ce-ai, Hansel, ca te opresti mereu si te tot uiti inapoi? Vezi mai bine cum mergi, sa nu-ti schilodesti cumva picioarele! — Stii, taicutule, ma uitam dupa pisicuta mea alba. Sta, a naibii, cocotata pe acoperis si-mi face semne de ramas bun. Dar vezi ca femeia i-o taie pe data: — Prostanacule, nu-i nicio pisicuta! E soarele de dimineata, care straluceste pe horn. Acu e timpul sa va spun ca Hansel nu se uitase dupa nici o pisicuta si ca de fiecare data cand se oprea, scotea din buzunar cate o pietricica si-o lasa sa cada pe carare. Dupa o bucata de vreme, ajunsera la locurile unde padurea se indesea si, cam pe la mijlocul ei, omul nostru se opri si zise: — Acu, copii, mergeti dupa vreascuri, c-o sa va faca tata un focsor pe cinste, sa nu va fie frig deloc!

98

Hansel si Gretel adusera vreascuri cat adusera, pana ce se facu o movilita buna. Lemnele luara foc pe data si cand valvataia incepu sa creasca, femeia grai: — Stati langa foc, copii si hodiniti-va, ca noi ne ducem mai incolo, in padure, sa taiem lemne. Si cand om termina cu taiatul, ne intoarcem aici si va luam acasa. Hansel si Gretel se asezara langa foc si cand se facu ora pranzului, fiecare isi manca bucatura de paine. Si cum auzeau tot mereu rasunand lovituri de topor, erau incredintati ca tatal lor trebuie sa fie ceva mai incolo, nu prea departe. Dar vezi ca loviturile nu erau de topor! Omul nostru legase o creanga de-un copac cioturos si, de cate ori batea vantul, o izbea incolo si-ncoace de uscatura aceea. Dupa ce asteptara sa vina sa-i ia, vreme lunga nu gluma, cazura toropiti de oboseala si adormira bustean. Cand s-au trezit, era noapte intunecoasa, de nu vedeai la doi pasi. Gretel incepu sa planga si printre suspine isi intreba fratiorul: — Cum o sa iesim din padure? Hansel se grabi s-o linisteasca, spunandu-i: — Mai ai rabdare oleaca, pana ce rasare luna si atunci o sa gasim noi drumul, n-avea grija! Rasari luna plina, de ziceai ca poleieste cu aur padurea si, de-ndata ce se arata pe cer, Hansel isi lua surioara de mana si incepu a pasi pe urma pietricelelor, care scanteiau ca banutii cei de curand batuti si le aratau drumul. Mersera ei asa toata noaptea si cand incepura a miji zorile, ajunsera la casa parinteasca. Au batut ei la usa, cioc-cioc! Cand femeia o deschise si dadu cu ochii de Hansel si Gretel, pe data se arata a fi fost foarte ingrijorata de soarta lor, zicandu-le cu prefacatorie: — Copii rai ce sunteti, de ce ati dormit in padure atata vreme? Ne-ati facut sa credem ca nu mai vreti sa va mai intoarceti la casa voastra. Dar vezi ca tatal copiilor se bucura cu adevarat, ca-n inima lui era mahnit ca-i lasase singuri. 99

Nu trecu multa vreme si nevoile incepura iarasi sa-i incolteasca. Si numai ce-o auzira copiii intr-o noapte pe femeie zicandu-i lui barbatu-su, care se perpelea in asternut: — De-acu am terminat iarasi merindele, ca nu mai avem in casa decat o jumatate de paine! Si dupa ce-om manca-o si pe asta, ne-om satura cu rabdari prajite. Trebuie sa ne descotorosim de copii, auzi tu! O sa-i ducem in afundul padurii, ca sa nu mai poata nimeri drumul de-or voi sa se reintoarca acasa. Alta scapare nu vad, de ni-e drag sa ne mai putem tine zilele. Vezi insa ca omului i se incrancena inima la auzul astor cuvinte si gandea in sinea sa: „Ba, mai bine s-ar cuveni sa imparti cu copiii tai ultima bucatura!‖ Mai zicea el ce mai zicea, dar femeia nu lua deloc in seama spusele lui, ci-l tot ocara si-l mus¬tra. Acu, e stiut, cine a apucat de-a spus A trebuie sa-l rosteasca si pe B si, daca si-a calcat pe inima prima oara, musai trebuie si a doua oara sa faca la fel. Copiii erau insa treji si auzira toata voroava lor. Dupa ce parintii adormira, Hansel se scula din pat si vru sa iasa afara, sa adune pietricele, cum facuse si de prima data, dar vezi ca femeia avusese grija sa incuie usa, asa ca baiatului nu-i fu chip sa poata iesi din casa. Si, desi ii era inima grea, isi mangaie surioara, spunandu-i: — Nu plange, Gretel, ci dormi linistita. Om gasi noi cum sa scapam cu bine. Nici n-apucasera bine sa rasara zorile, ca si veni femeia si-i trase pe copii din asternut. Apoi le intinse cate o bucatica de paine, care era mult mai micsoara decat de cealalta data. In timp ce mergeau ei pe poteca ce ducea spre padure, Hansel incepu a face firimituri in buzunar si din loc in loc se oprea sa le presare pe jos. — trebuie! Ia asculta, Hansel, ii striga la un moment dat taica-sau, ce te tot opresti mereu si privesti in jur? Vezi-ti mai bine de drumul tau si mergi cum

100

— Pai, ma uit dupa porumbita mea, care sta pe-acoperis si vrea sa-mi spuna la revedere! grai Hansel repede, ca nu cumva sa se dea in vileag. — Prostanacule, il lua in raspar femeia, ceea ce vezi tu nu-i nici o porumbita! E soarele de dimineata care straluceste sus, deasupra hornului. Dar vezi ca Hansel nu dadu indarat de la ce-si pusese in gand si, incetisorincetisor, imprastie pe drum toate firimiturile. Femeia ii duse pe copii departe, departe, tot mai in afundul padurii, unde nu mai fusesera in viata lor. Si-ntr-un luminis, facura iarasi un foc mare si mama le zise cat putu ea de bland: — Ramaneti aici, copilasi si de v-a birui oboseala, n-aveti decat sa puneti capul jos si sa dormiti oleaca. Noi ne ducem in padure, mai incolo, sa taiem lemne si seara, cand om sfarsi lucrul, ne intoarcem sa va luam. Trecu ce trecu timpul si cand veni ora pranzului, Gretel lua bucatica de paine si-o imparti cu Hansel, ca pe-a lui, baiatul o presarase pe drum. Zburara ceasurile, se lasa si amurgul, dar vezi ca nimeni nu se arata sa-i ia pe bietii copii. Si cum adormira greu, se tre¬zira de-abia in toiul noptii. Daca vazu ce se intamplase, Hansel o mangaie pe surioara lui si-i zise: — Sa ramanem aici pana ce-o rasari luna, ca atunci ne-o fi usor sa gasim firimiturile pe care le-am imprastiat pe jos, cat am mers. Ele or sa ne arate fara gres drumul spre casa, asta-i sigur! De indata ce se inalta luna deasupra padurii, copiii se sculara din culcusul de vreascuri, dar vezi ca nu mai gasira nici o firimitura. Multimea de pasarele care tot zboara peste campuri si prin paduri de mult le ciugulisera pe toate. Dar Hansel avea o inima viteaza si-i spuse lui Gretel: — N-ai teama, surioara, pana la urma tot o sa gasim drumul! Dar vezi ca nu fu chip sa-l gaseasca. Mersera toata noaptea si mai mersera inca o zi, din zori si pana-n seara, dar de iz¬butit tot nu izbutira sa iasa din padure. Si erau prapaditi de foame ca vai de ei, ca afara de cateva boabe de fructe salbatice, culese de pe jos, nimic nu mai luasera-n gura.

101

De truditi ce erau, sarmanii copii abia isi mai trageau picioarele. Si asa se facu ca nu mai putura merge si, ghemuindu-se sub un copac, adormira bustean. Si se ivi a treia dimineata de cand copiii parasisera casa parinteasca. O luara ei la picior, de cum rasari soarele, dar cu cat mergeau, cu atat se afundau mai adanc in padure. De nu le venea cat mai degraba un ajutor, se aflau in primejdie de moarte. Cand se facu ora pranzului, numai ce vazura pe-o craca o pasarica alba si frumoasa, care canta atat de duios, ca se oprira vrajiti s-o asculte. Dupa cesi sfarsi cantul, pasarica isi intinse aripile si zbura, zvar! pe dinaintea copiilor. Daca vazura ei asta, incepura a se lua dupa ea pana cand se facu de ajunsera la o casuta. Cat ai clipi, pasarica se lasa pe acoperis si cand venira mai aproape de casuta, copiii ramasera cu gurile cascate. Pasamite, toata cascioara era facuta din paine si acoperita cu cozonac, iar geamurile erau din zahar curat. — Hai sa-ncepem sa imbucam! zise Hansel. Si sa ne fie de bine! Eu o sa maainc o bucata din acoperis, iar tu, Gretel, ia de gusta din fereastra asta, ca e tare dulce! Hansel n-astepta sa fie rugat si, inaltindu-se pe varfurile picioarelor, rupse o bucatica din acoperis, sa-si dea seama ce gust are. In ast timp, Gretel rontaia de zor o spartura de geam. Si numai ce se auzi deodata o voce subtirica, ce venea dinauntrul casutei: — Cront, cront, cront, da ce hot rontaie a mea cascioara?! Cine, cine e afara? Si copiii raspunsera pe data: — Vintul, vintul! Azi inconjura pamantul! Si, fara sa se sinchiseasca defel, continuara sa manance si mai cu pofta. Cum ii placuse grozav acoperisul, Hansel mai rupse din el o bucata buna, iar Gretel nu se lasa nici ea mai prejos si, desprinzand un ochete de geam, se aseza jos si incepu a-l rontai cu pofta. 102

Si cand nici nu se asteptau, odata se deschise usa si-o femeie batrana de tot, ce se sprijinea intr-o carja, iesi din casa, tarsaindu-si picioarele. La vederea ei, Hansel si Gretel se speriara atat de tare, ca scapara tot ce aveau in mana. Dar vezi ca batrana nu-i lua la rost, ci incepu a-i intreba, clatinand usurel din cap: — Ei, copiii mei dragi, da cine v-a adus aci? Poftiti de intrati inauntru si ramaneti la mine, ca nu va fac nici un rau. Si luandu-i pe amandoi de mana, ii duse in casuta. Iar acolo ii astepta o mancare, sa-ti lingi degetele, nu alta: lapte si clatite cu zahar, mere si-o multime de nuci! Dupa ce se ospatara ei bine, batrana le pregati doua paturi cu asternutul cum ii zapada si Hansel, si Gretel se culcara fara nici o grija si se simtira in al noualea cer. Batrana se aratase prietenoasa ca sa le castige increderea, dar vezi ca era o vrajitoare haina, care pandea copiii ca sa-i atraga cu sosele si momele. Si numai de aceea facuse si casuta de paine, sa-i ademeneasca mai usor. De-i cadea vreunul in gheare, indata ii facea de petrecanie si, dupa ce-l fierbea, il inghitea cu lacomie. Ziua cand se bucura, de un astfel de ospat, o socotea ca pe-o zi de sarbatoare si cum de n-ar fi fost asa pentru ea! Vrajitoarele au ochii rosii si vederea scurta, dar vezi ca adulmeca de departe, ca jivinele, cand se apropie picior de om. Si la fel de bine adulmeca si cotoroanta asta. De cum i-a simtit pe Hansel si Gretel ca se apropie de acele locuri, a si inceput a hohoti cu rautate. Si-n vorbele ei era numai batjocura: — Pe astia ii si am in mana, nu-i las eu sa-mi scape. De cum se ivira zorile, vrajitoarea fu in picioare, ca nu cumva sa se trezeasca mai inainte copiii. Si cand ii vazu ea pe amandoi cat de dragalas dorm impreuna si cat de rumen si rotofei le e obrazul, nu mai putu de bucurie si incepu a mormai mai mult pentru sine: „Strasnica bucatura o sa am, n-am ce zice! Apoi apucandu-l pe Hansel cu mana ei sfrijita, il impinse pana la un grajdulet cu gratii de fier si-l inchise acolo. Si era zavorit asa de strasnic, ca oricit ar fi strigat si s-ar fi zbatut, nu i-ar fi folosit la nimic. 103

Dupa ce-l puse la popreala pe Hansel, babusca intra in camera unde dormea Gretel si, zgaltaind-o ca s-o trezeasca, incepu a o ocari si a-i striga: — Scoala, leneso si du-te de adu apa, sa-i faci o fiertura buna lui fratetau, ca l-am inchis in grajd si trebuie sa-l ingrasam! Acu e numai piele si os, da1 cand s-o mai implini o sa-l mananc! Gretel incepu a plange cu lacrimi amare, dar vezi ca lacrimile ei nu-i muiara inima cotoroantei si, pana la, urma, trebui sa se supuna si sa faca tot ce-i poruncea vrajitoarea cea haina. Si-n timp ce lui Hansel i se aducea cea mai buna mancare, ca sa se ingrase, Gretel abia de capata, de la babusca niste coji de raci. In fiecare dimineata, babusca se strecura, sontacaind, pana la grajd si inca din prag se apuca sa strige: — Hansel, ia scoate un deget afara, sa vad de te-ai ingrasat de ajuns! Dar vezi ca istetul de Hansel ii trecea printre gratii un oscior, si cum babusca avea ochii tulburi si vedea ca prin sita, era incredintata ca-i intinde un deget. Si de fiecare data se tot minuna cotoroanta cum de nu se mai ingrasa. Trecura asa zilele si vazand ca dupa a patra saptamana Hansel ramasese la fel de ogarjit ca si inainte, isi pierdu rabdarea si nu mai vru sa astepte. — Hei, Gretel, o striga ea pe fetita, grabeste-te de adu apa, ca de-i curge untura, de gras ce e ori de-i slab ca un ogar, eu pe Hansel ii tai si-l pun ia fiert! Vai, cum se mai boci biata surioara, cand trebui sa care apa pentru a doua zi si cum ii siroiau lacrimile amare pe obraz! — Doamne, ajuta-ne! striga ea dupa un rastimp. De s-ar fi intamplat sa ne inghita fiarele salbatice ale codrului, am fi murit macar impreuna! — Ia mai sfarseste odata cu bocitul, se rasti cotoroanta la fata, ca doar nu-ti ajuta la nimic toata vaicareala! Nici nu se luminase inca bine de ziua, cand incepu Gretel roboteala. Ca doar trebuia sa care apa, sa atarne cazanul pen¬tru fiertura in carligul de fiert si sa aprinda focul. — Mai intai, as vrea sa punem la copt, auzi tu? se rasti baba la Gretel. Ca am aprins cuptorul si aluatul l-am framantat de mult. 104

Nu-si sfarsi bine vorba, ca vrajitoarea o si imbranci pe biata Gretel afara, unde era cuptorul din care ieseau limbi de flacari. — Hai, baga-te inauntru, ii porunci vrajitoarea si vezi daca-i destul de incins, ca sa punem inauntru painea! ezi ca afurisita de cotoroanta nu degeaba o indemna pe fata sa se vare in cuptor! Ca de-ndata ce-ar fi fost inauntru, vrajitoarea hat! ar fi inchis cuptorul. Si-ar fi tinut-o acolo pana ce se rumenea bine. Si-apoi ar fi mancat-o. Numai ca Gretel baga de seama ce ganduri clocea in cap vrajitoarea si se prefacu ca-i natanga si neindemanatica: — As intra, da nu stiu cum sa fac. Pe unde sa intru? Si cum anume? — Esti proasta ca o gasca! o ocari baba. Pai. nu-ti da prin cap pe unde, ca-i deschizatura destul de mare? Ia te uita, pana si eu as putea sa incap in ea! Si, sontacaind, se apropie de cuptor si-si vari capul in el. Gretel doar asta astepta, si-i dadu un branci zgripturoaicei de se duse pana-n fundul cuptorului. Apoi inchise usa de fier si puse zavorul. Valeu! ce mai urlete, ca te treceau fiorii, razbateau dinauntru! Dar vezi ca Gretel fugi de-acolo, sa n-o mai auda si vrajitoarea cea haina pieri ca o netrebnica, arsa de dogoare. Si arse pana ce se prefacu in scrum. Gretel dadu fuga intr-un rasuflet pana la grajdul unde era inchis Hansel si, deschizindu-l, striga bucuroasa: — Am scapat, Hansel, am scapat, fratioare! Vrajitoarea a pierit! Daca auzi ce-i spune, Hansel sari afara din grajd intocmai cum sare pasarea din colivie, cand i se deschide usita. Si vazndu-se iarasi impreuna, isi sarira de gat si se sarutara si bucuria le radea in ochi si-n inima. Si de voiosi ce erau, topaiau al naibii, ca niste iezi! Cum nu mai aveau de ce se teme, intrara in casuta vrajitoarei si acolo, ce sa vezi, in toate ungherele erau numai sipete pline cu margaritare si nestemate! — Ei, astea zic si eu ca-s mai bune decat pietricelele noas¬tre! facu Hansel si-si umplu buzunarele pana nu mai putu. Iar Gretel spuse si ea: 105

— Vreau sa aduc si eu acasa o mana, doua din ele! Si alese si alese pana ce-si umplu sortuletul. — Acu, hai s-o tulim de-aici cat mai degraba, hotari Hansel, ca mult mai usoara mi-ar fi inima de-as sti c-am iesit din padurea asta fermecata. Mersera ei ce mersera, cale de cateva ceasuri si, numai ce ajunsera la o apa mare. — Ce ne facem, surioara, ca nu putem trece? facu Hansel amarat. Nu vad peste apa nici un pod, nici macar vreo punte cat de ingusta. — De-ar trece vreun vaporas, bine-ar fi! Dar prin locurile astea, slaba nadejde, zise Gretel cu mahnire. Dar uite, mai incolo, vad o rata alba inotand. Poate ca, de-as ruga-o, ne-ar ajuta sa ajungem pe malul celalalt. Si incepu a striga: Rata, ratisoara, ia-i in spate, pe-aripioara, pe Hansel si Gretel, ca nici pod, nici punte n-are apa asta mare! Se apropie ratisoara si Hansel i se urca in spate. Apoi o ruga si pe surioara lui sa vina langa el, dar Gretel ramase pe mal si-i zise: — Cum sa vin? Nu vezi ca i-ar fi prea greu ratisoarei? Mai bine sa ne treaca pe rand. Si faptura cea buna chiar asa si facu. Dupa ce trecura cu bine pe celalalt mal, mai mersera ei ce mersera si, de la o vreme, padurea incepu sa li se para din ce in ce mai cunoscuta. Si-ntr-un sfarsit, numai ce zarira din departare casa parinteasca. Tii, ce-o mai luara atunci la goana de le sfaraiau, calcaiele, nu alta! Trecura pragul casei si, dand navala in odaie, sarira de gatul tatalui lor. Era si timpul, ca de cand isi parasise copiii in padure, bietul om nu mai avusese o clipa fericita. Pe femeie insa n-o mai gasira copiii, murise. Gretel isi deserta sortuletul si incepura a rostogoli prin odaie margaritarele si nestematele, de te mirai de unde mai ies atatea. In ast timp, Hansel scotea si el 106

dupa ce le arunca pe podea. se ocupa mult de educatia fetelor si le indelpinea orice dorinta. Si cine l-a prinde l-a vazut norocul. -Ce fel de raspuns este acesta. -Eu te iubesc ca zaharul. Sa pleci din casa mea! Fata nu a fost lasata sa dea nici o explicatie si a fost alungata. Sarea in bucate de Petre Ispirescu A fost o data un imparat. La randul lor fetele il indrageau nespus pe tatal lor. cele mai scumpe bijuterii si cele mai minunate carti. cat de mult il iubeste. tata -raspunse mezina. Intr-o zi imparatul a intrebat-o pe fata cea mare. -raspunse fata. Si asa se facu de-si luara indata talpasita de la casa padurarului toate grijile si nevoile care statusera pana atunci pe grumazul omului si al copiilor lui. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa! Da uite ca mai fuge pe-aici un soricel. ca o sa-si faca din blana lui o caciula mare cat roata carului. Si traira ei impreuna. cat de mult ma iubesti? -Eu te iubesc ca sarea in bucate. numai in bucurie si fericire. Le-a cumparat fetelor cele mai frumoase rochii. apuca sa arunce alt pumn. Surorile ei au inceput sa rada de ea si imparatul s-a infuriat. fiindca tot nu prea o 107 . pana ce-si goli amandoua buzunarele. -Te iubesc ca mierea. Surorile si-au batut joc de prostia ei si s-au bucurat ca pleaca. -raspunse aceasta. Atunci a intrebat-o pe fata cea mica: -Si tu fetito. Mai ales de cand i-a murit sotia. Imparatul era de-a dreptul induiosat de atata iubire.din buzunar cate un pumn plin de pietre pretioase si. Tatal a fost multumit de raspuns si a intrebat-o si pe fata cea mijlocie. care avea trei fete pe care le iubea foarte mult.

L-a ingrijit foarte bine pe baiat. iar imparatul si imparateasa erau foarte necajiti. Fata a pregatit separat bucatile pentru tatal sau si a dat porunca unui slujitor sa i le duca personal si nu cumva sa ajunga din greseala la vreun alt oaspete. dar pana la urma printul a convins-o. A intrebat in dreapta si in stanga. printul a mers la imparateasa si i-a spus ca vrea sa se insoare. A 108 . Cand au aparut pe masa bucatele imbietoare toti mancau cu pofta. Printul a fost ranit. Stia sa pregateasca bucate alese si facea curatenie luna. vrand pentru fiul sau o mireasa de sange nobil. incat toata lumea a ajuns sa o indrageasca. Imparateasa nu s-a miscat zi si noapte de langa patul bolnavului. cu lacrimi in ochi. Tanara mireasa i-a rugat pe viitorii socri sa-l invite si pe un anume imparat. Era atat de harnica si de priceputa. pe care nu a mai vazut-o de foarte mult timp. Imparateasa s-a bucurat si l-a intrebat daca vrea sa se insoare cu cine anume. Cand s-a inzdravenit. Dupa ce au vorbit ele putin. brodand sau pictand si tot ceea ce facea era neasemuit de frumos. Mezina s-a imbracat in niste haine simple si a plecat mahnita. dar nu a marturisit ca acesta este tatal ei. Imparatul de cum a sosit s-a tot uitat la frumoasa mireasa si i se strangea inima gandinduse ce mult seamana cu fata lui. Impreuna nu le-a fost greu sa-l convinga si pe imparat si au si fixat data nuntii. Dupa o cale lunga a ajuns la palatul unui alt imparat si s-a angajat servitoare. iar fata de imparat statea si ea cu dansii. simpla atingere a mainii sale delicate alina orice durere. au devenit nedespartite. Fata nu mai trebuia sa munceasca la bucatarie. Printul i-a spus ca vrea sa se insoare cu servitoarea care l-a ingrijit cand era bolnav. Imparateasa a auzit de servitoarea cea isteata si a chemat-o la dansa. statea numai cu imparateasa. daca e buna mancarea si toti au raspuns ca sunt cele mai delicioase bucate pe care le-au gustat vreodata.aveau la inima. ca alta fata mai frumoasa si mai cuminte nu cunoaste. A venit si ziua mult asteptata a cununiei. luandu-l cu el si pe fiul sau. Imparatul a trebuit sa plece la razboi. tatal fetei inghitea cu greu cate ceva ce i se paru rau si fara nici un gust. numai imparatul. Imparateasa la inceput nu a fost de acord.

109 . o fugari din toate puterile. acuzandu-l pe imparatul gazda ca isi bate joc de dansul. fiecare apucand in alta parte. Tatal si-a recunoscut greseala si a imbratisat-o cu drag pe fata pe care a crezut-o pierduta. era odata un imparat tanar. Acesta a chemat bucatarii. mari cat oul de porumbita. sustinand ca imparatul prefera mierea si zaharul in locul sarii. Pana la urma nu a mai putut rabda si s-a ridicat in picioare. ci se hotari s-o prinda de vie. ca sa-i pedepseasca pe cel care a facut pozna atunci mireasa a recunoscut ca ea a gatit pentru tatal sau doar cu miere si zahar si chiar si in solnita a turnat zaharul praf. care avea o nespusa patima sa mearga la vanatoare. imparatul nu putu sa traga in ea cu arcul. tot uitandu-se jur-imprejur. se roti ca un vartej. ce nu era. Si o alerga calare. purta bratari de aur lucrate numai si numai in fire de aur. si pe jos. Zana zanelor Ce era. zari langa el o ciuta sprintena si frumoasa. la galop. se despartira. iar la picioare. pornira calari peste campii. Ajungand intr-o padure. mai sus de genunchi. Imparatul tinu drumul pe mijlocul padurii si. Vazand ca vietatea e asa de frumoasa.luat si el de la vecini un pic cu furculita si s-a convins ca intr-adevar erau foarte bune. fiu de mare imparat. dar toata straduinta lui fu zadarnica. impreuna cu patru tovarasi credinciosi. Ciuta avea la gat o salba de margaritare. se scula dis-de-dimineata si. Iar celalalt imparat s-a bucurat ce nora vrednica si desteapta are. goni dupa ea ca un nebun. frumoasa cum nu se poate spune cu gura. Intr-o zi. si mai e si fiica de imparat pe deasupra.

nici nimic. Imparatul. Imparatul. Ciuta. Nu-si miscau ochii de la apa.Cui i-e frica de naluci si de fiare salbatice sa nu plece la vanatoare. Amurgise. insa el tot mai alerga. ca nu cumva ciuta sa iasa si ei sa n-o zareasca. Ministrul. uitandu-se mereu acolo si asteptand cu nerabdare sa iasa ciuta din apa. facu o saritura inalta si pieri intr-un lac rotund care s-afla chiar in inima campiei. apucand drumul peste campie. marite-imparate. coti in salturi catre o vale si iesi din padure. Dar asteptara pana la miezul noptii si nu vazura nici ciuta.Marite imparate. unul dintre tovarasii lui. nu pot sa plec pana ce nu cunosc sfarsitul povestii asteia. Ciuta. ca mie nu mi se pare a bine. ii raspunse nepasator: . cascara si adormira. Osteniti de alergatura. hai sa plecam cat mai curand din locul asta parasit. luminatia ta. speriat c-o scapa. incepu sa-i zica imparatului astfel: .Se dumirea ca nu e cu putinta sa prinda ciuta de vie. pornit pe urmele ei. ci mai degraba vre-o naluca gata sa ne faca vre-un pocinog. dar acum c-am intalnit-o si am zarit-o cum a sarit in lac. neputand sa-si ascunda spaima ce-l apucase innoptand intr-un loc atat de indepartat si parasit. o inconjurara din toate partile. Imparatul si tovarasii lui se apropiara tiptil. isi chema tovarasii in graba si pornira impreuna pe urmele ei. aflandu-se la stramtoare. E drept ca era mai bine sa nu fi vazut ciuta asta. fiind in mijlocul campului. dar asteptara aproape toata ziua si ciuta nu se mai vazu pe acolo si nici glasul nu i se auzi. 110 . Te rog. simtind ca imparatul o sa goneasca intruna asa dupa dansa. auzind vorbele ministrului. Ministrul si supusii aplecara capetele si tacura. caci cainta de apoi nu mai este de nici un folos. Si asa. Mintea mea imi spune ca ciuta pe care o vazuram nu e ciuta adevarata. cata sa plecam cat mai curand de langa balta asta. si imparatul uitase sa mai plece. se intuneca. apropiindu-se cu mare dibacie. Isi pusera in minte sa sada toata noaptea pe marginea lacului si sa adaste ciuta.

Pe scaunul acela imparatesc statea o fata de vre-o saisprezece ani. Dar imparatului. vazand cu infiorare semnele de iubire duioasa ale imparatului. vazu ca toate portile sunt deschise.Cand se desteptara. era de speriat si de infricosat la ivirea vedeniei neasteptate. Imparatul. intr-adevar? Eu sunt ciuta de ieri. si in loc sa fie infricosat de o astfel de naluca. pasi mai inauntru si ce sa vaza? Un scaun imparatesc. Trecu dintr-o tinda boltita intr-o sala mare. M-am prefacut in ciuta. te intalnii pe tine. si din clipa in care team zarit. Imparatul. cu ochii cascati la o astfel de minunatie. nici sperietura nu-i patrunse in inima. se uita in sus. Trecand si prin locurile acestea. sa alergi dupa mine. dar de nici unul nu mi s-a incalzit inima. Si apropiindu-se. fu cat p-aci sa-si piarda mintile de uimire. pe care ai fugarit-o toata ziua! Eu m-am aruncat in lac pierand dinaintea ochilor tai! Eu sunt zana. pe cat era de speriat la inceput. ce sa vaza? Un palat luminos care lucea ca soarele de dimineata. Si asa. iar imprejurul ei si al tronului ei sedeau douasprezece fete. nemiscata pe tron. tineri si frumosi. nici frica nu-i trecu prin minte. se scula cu mare barbatie si pleca sa cunoasca ce fel de palat este acolo si ce oameni vietuiesc inauntru. mi s-a tulburat mintea si n-am stiut ce sa mai fac cu focul care-mi aprinse inima. Si cu adevarat. cu acea mare dorinta. Ministrul. impodobita cu lucruri scumpe si stralucitoare. facandu-ma nevazuta.Voinicule tanar! De ce te uiti la mine asa de duios? Oare nu ma cunosti. de mirare. se uita in parti. cand il privi. Insa pricepand ca ti-ai pus in minte sa m-astepti 111 . ii zise: . ma aruncai in lac. vazandu-te cum goneai in urma mea. sa pot sa te-nsel. ramase mut. Fata. incat se parea ca din ochii lui curgea sange in loc de lacrimi. toate in picioare si cu mainile la piept. se uita la dansa cu atata drag si cu atata dor. pornita de sase luni din tara mea! Am alergat prin toata lumea si am vazut multe feluri de flacai. el isi indrepta niste priviri atat de duioase catre fata care odihnea pe scaunul imparatesc. si nu vazu nici un om. imparateasa zanelor. pe inca se mai infricosa. Inainta fara sfiala.

Iubitul meu. Trecura trei ani si imparatul nu putu sa-si schimbe gandurile. dar el nu asculta pe nimeni si numai ce-i soptea inima lui aia facea. Imparatul. imparateasa zanelor isi sterse lacrimile si-i zise imparatului asa: . el se afla langa genunchii imparatesei zanelor. pe marginea lacului. se mira si se framanta. Insa. Dupa trei ani de asteptare. Asa ca de mirare li se parea ca viseaza si ca ei nu sunt aievea. intr-o livada mica si intunecoasa. imparatul pieri din mijlocul palatului. si astepta. iubitul meu. Facandu-se apoi ziua alba. Si spunand imparateasa vorbele astea. sa stii ca daca te-oi afla credincios fata de mine. in timp ce voi dormeati. am ridicat palatul asta ca sa te fac sa vii la mine si sa-ti vorbesc. dandu-i-o si facandu-i plecaciuni. intr-o zi eu tot am sa te iau de barbat. Dar imi pare rau ca trebuie sa ma despart de tine. cu lacrimi ca ploaia. iata ca o alta zana ii aduse inainte o carte. se pomenira langa o balta. nestiind pricina plansului. nimic nu-l mai multumi in viata. si ma cheama toate zanele acolo. imparatul si tovarasii lui vazura ca nu mai era nici un fel de palat prin apropiere. Si pe cand oamenii imparatesti il cautau preturindeni. De nimic nu mai avea chef pe lumea asta.Voinicule tanar. imparatul fu curpins de grele ganduri si tainice dorinti. eu nu credeam ca pe pamant poate sa existe o iubire ata de mare la un voinic pentru draga lui. fara urma de om sau pasare.pana-n zori. Cand ispravi zana cuvintele. nu mai vru sa stie nici de ale imparatiei. oamenii lui il povatuira sa-si lase la o parte visurile acelea. sa ma sui pe scaunul imparatesc. cu tovarasii lui. intr-o zi. decat plecarea la vanatoare. se facu nevazuta. Imparateasa il privea cu mare dor si-i soptea. cartea asta imi aduse vestea trista ca mi-a murit mama. Nimeni nu stia incotro se dusese. La urma. neputincios. Imparatul. caci zi si noapte mintea lui nu pleca de la imparateasa zanelor. de unde se gaseau in palatul luminos. o scrisoare. eu cu roabele mele. minunandu-se: Iubitul si frumosul meu. Toate lucrurile lumesti erau dinaintea ochilor lui desarte. Imparateasa zanelor citi cartea si incepu numaidecat sa planga. Se sculara de-acolo si pornira catre casa. am vazut ca trei 112 . De-atunci.

gata sa inhate copilul. pe care doi ochi rai sa nu-l vaza. si batu din palme cat putu. era cat p-aici sa-si piarda mintile. zana nevasta nascu un baietel frumos. zicandu-i: . imparatul si zana zanelor se pusera sa faca nunta. Zanele ingrijira de copil. intreaga imparatie fu in mare si stralucita sarbatoare. tot uitandu-se la zana nevasta. n-o sa ma-ntrebi cum e si cum nu e.ani de zile nu m-ai uitat nici ziua. 113 . astepta cu gura cascata. ci totdeauna tu sa te prefaci ca n-auzi si ca nu vezi. Se cruci framantandu-se si se zbatu neputincios. voinic si inzestrat nevoie mare. Zana prinse copilul din poala cu amandoua mainile. insa trebuie mai intai sa dai vorba de omenie ca orice-ai vedea cu ochii tai. nici noaptea. si fara sa-i fie mila. taica-sau il lua cu mare grija si-l mangaie. pentru ca datinile noastre asa imi cereau. Acum a venit vremea sa fim impreuna. Indata veni o zgriptoroica batrana si infricosatoare si. il azvarli in gura zgriptoroaicei. dupa ce se invoira. trei ani de zile ai fost intristat si galbejit ca frunza cazuta la inceputl verii si. zana nevasta lua copilul in poala. bune ori rele. un fecior. de cate ori te vedeam cu fata supta de neimplinirea dorului. Daca nu vei face asa cum iti zic. dar nici altminterea nu puteam sa fac. crede-ma ca mintea mi se zdruncina. cu mainile maicasii. atuncea o sa traim despartiti si nevazuti unul de altul. apoi il dadu maica-sii.Ia catelul asta de-acilea. fiindca numai asa o sa izbutim sa traim impreuna. si nici n-o sa te-apuci sa judeci lucrurile. ca nu pot sa-l sufar inaintea ochilor! Cand vazu imparatul copilul dat in gura zgriptoroaicei. il dadura lui taica-sau in brate. frumoasa cum nu se poate spune cu vorba. Si asa. O saptamana intreaga tinura petrecerile nuntii. Dupa un an. il saruta cu nespusa dragoste. Imparatul traia cu nevasta-sa o viata frumoasa. Vremea trecu repede. Insa tu sa stii ca o zana nu face niciodata un lucru urat.

vrand-nevarand. incat ramase numai osul si pielea pe trupul lui. sa-i zica muieri-si cele nezise. nascu o fata. viata nu si-o mai dorea. slabi si se topi. Barbatul sedea la fereastra. Se scula cu inima rea si cu ochii plini de lacrimi si se duse de se-nchise singur intr-o odaie si planse. din suspinari de dorul fetitei si-al baiatului. de mult rau ce-i venea. nu deschise gura sa-i zica nimic urat nevesti-si. fara nici o mila si fara nici o jale. dar isi aducea mereu aminte de legamantul pe care-l facuse cu dansa inainte de cununie. o cutremurare il cuprinse intreaga fiinta si. se facu sarmanul ca n-aude si ca nu vede nimic. ca sa-mi indulceasca inima". dar ce fata. si nevasta sa ramase grea a doua oara. Cu astazi. imparatul. Asa ca imparatul. vazandu-l cat de mult se bucura. ca parca era luna plina pe cerul senin dupa ploaie! Imparatul se bucura nespus de mult. zi cu zi. caci zana zanelor. nu-i zise muiere-si nici ca-i alba. Implinindu-se noua luni. zana nevasta ii zise: 114 .De multe ori vru sa-si deschida gura. cu maine. ca sa nu-si calce vorba de omenie pe care i-o daduse inainte de insuratoare. intr-o dimineata. Dar cu toate ca suferea cumplit pentru baiatul mancat de zgriptoroaica si pentru fetica arsa in flacari. zicandu-si in mintea lui: "In locul baiatului. uitandu-se la nevasta si la fetica si simtind o duioasa bucurie. si nu putu sa-si calce vorba de omenie data atunci cu mare bucurie. sarmanul. norocul imi dudu fata asta atat de frumoasa. Dar multumirea cea mare a imparatului nu tinu mult. zana nevasta azvarli in mijlocul flacarilor copila. pe care mama-sa nemiloasa il dadu zgriptoroaicei sa-l manance. planse pana ce i se facura ochii negri si stinsi ca taciunii. Intr-o seara. ce facu? Chema zece roabe de-ale ei si le zise sa aprinda un foc urias si dupa ce focul se inteti bine. trecu asa inca un an. el. Si asa. Dupa vre-o cincisprezece zile. nici ca-i neagra. zana nevasta isi lua fata in brate si iesi cu ea in batatura sa se plimbe. Vazand imparatul cum copila aceea frumoasa era arsa de vie de maicasa.

Oamenii care duceau samarele fura doborati de oastea zanelor. Dar. dar fiecare vorba ce-i iesea din gura parca era framantata cu pelin amar. Il intrebara unde fusese atata amar de vreme. ca sa te scap de toate rautatile dusmanesti.. trebuie sa te scoli si sa te duci in imparatia ta. pleca la batalie. sa-ti pui lucruile la cale. a patra zi.Luati-l pe barbatu-meu si intr-o clipa sa-l duceti in palatul imparatiei lui. ca eu. Ostenii se-ntoarssera necajiti spre casa. toate in afara de pataniile lui cu baietelul si fetita. cu oaste multa si nenumarata. Cea mai mare grija a lor este ca n-au imparat. Zicand vorbele astea. se tinu marele sfat imparatesc. dupa cum il aduserati aici acum doi ani. Ministrii. a venit sanatos in scaunul imparatiei sale. de s-o putea. A doua zi. se bucurara si se mirara. a treia zi. strangandu-si oastea. amarati. cu oamenii cei mai alesi de acolo. Zvonul se raspandi. Cele doua zane il luara pe tanar pe umeri si pana sa te freci la ochi imparatul se afla in mijlocul palatului. Si cum umblau ei asa intristati de marele rau ce-l patisera. Nu stiu ce sa faca si cum sa dreaga. pierdut acu doi ani de zile. le stricara in asa fel ca ramasitele lor nu le-ar fi mancat nici cainii si nici porcii. Armata mergea inainte. cand isi vazura stapanul. zana nevasta batu din palme si indata venira doua zane tinere. necajiti. cu toata oastea mea de zane. Zanele luara toate mancarea si toata baututura. Ministrul cu cei doisprezece fruntasi ai sfatului imparatesc. iar merindele si berea veneau carate in urma. Auzind toti prietenii si supusii ca tanarul imparat. ajunse stirea in palat ca vrajmasul trecuse hotarele. sunt pe ganduri. le rasturnara pe jos si le calcara cu picioarele. de hainii care vor sa te bata sa nu te sperii. sa-ti ia si imparatia. pana la murgitul serii.Barbate. Si fiindca lucrurile stau asa cum ti le spusei. Imparateasa le porunci: . speriati. afla ca vecinii tai s-au sculat asupra stapanirii tale si vor sa-ti bata oastea si. iar imparatul le povesti toate. o sa viu sa-ti ajut. imparateasa zanelor le iesi in cale si le zise: 115 . se dusera care mai de care sa-i ureze bun venit. Imparatul isi facu toate planurile si. vorbindu-se de-ale bataliei.

Duceti multa plecaciune din partea mea maritului vostru imparat si spuneti-i cuvintele astea.Zana. .Flacai credinciosi ai imparatului. vestindu-i cu mare durere si stanjeneala toate cate patisera de la zane si de la imparateasa lor. flacai credinciosi ai imparatului.Dar va intreb. feciori ai imparatului. nevasta-ta. Ea. incepu sa rada cu hohote.Cale buna va urez si noroc. de ce sunteti atat de intristati? Nu cumva din cauza merindelor pe care vi le stricara zanele? Auzind vorbele astea. iar ostenii se dusera la-mparat.Ce sunt rautatile astea de nerabdat pe care mi le faci tu mie de cand team luat de sotie si pana astazi!? Cerul sa te judece pentru inima nemiloasa ce porti pe lumea asta! Deschide-s-ar pamantul sa te-nghita! Cum de nu-ti fu tie mila. . sa ma ajuti cum imi spusesi. si in loc de ajutor pusesi zanele tale sa-mi strice toate merindele ostirii! 116 . te-ai repezit si pana acolo.. si razi.de-ai aruncat-o in mijlocul focului si ai facut-o scrum? Si nu te saturasi de rautatile astea. intorcandu-se grabnic la palat.De noroc sa ai parte. Cand auzi imparatul ca oastea e ramasa fara merinde si flamanda. acu un an. le-a pus pe zane sa arunce toate merindele ostirii. o vazu sezand pe scaunul imparatesc pe nevasta-sa. si razi si razi pana aproape de lesin. cum il zari ca vine. Atunci imparatul nu mai putu sa rabde. nu va jeliti si va-ntristati. Se scula cu un mare suspin in piept si-si incaleca armasarul. Imparateasa zanelor le mai zise: . parca un fulger cazu aspura lui. isi uita cuvantul pe care-l daduse la insuratoare si deschise gura cu amar: . tanara doamna. Imparateasa zanelor pleca. de l-ai dat cu mainile tale in gura zgriptoroaicei. si ramasera tracuti. in fata mea? N-ai mai fi apucat sa fii mama! De ce te dovedesti tu fara dor de copii tai pe lumea asta? Cum de nu-ti fu tie mila. de fetica noastra .pe care parca o facusesi icoana frumusetii . ochi in ochi. oamenii se uitara unul la altul. acu doi ani. . Cand navali vartej in sala stralucitoare. de baiatul meu.

si ca am aruncat fetica in mijlocul focului. n-ai facut bine ca ti-ai pierdut rabdarea! Zgriptoroaica aia pe care ai vazut-o este sora mea mai mare. dupa mintea ta. Si asa. tu. de azi incolo n-o sa mai poti sa ma mai vezi si n-o sa pot sa te mai vad! Si. am ars-o. Zana nevasta urma apoi asa catre imparat: . si vazand stiu ca de judecata si nerabdarea ta o sa te caiesti mult. auzind vorbele astea. si indata venira doua zane. dar fiindca pierdusi rabdarea si-ti calcasi vorba de omenie data la cununie.Acuma. care cu dragoste nespusa a luat baiatul sa-l creasca. judecasi cum iti veni la gura. ti s-a-mplinit pofta. dupa ce-i trecu nodul de plans. Dar toate cainetele care urmeaza dupa fapte sunt fara de folos. Iar para de foc este sora mea mijlocie care si ea. Eu imi dau seama foarte bine ca lucrurile astea pe care ti le-am spus nu le crezi. acum a venit vremea sa vezi cu ochii tai. flamanda? Zana nevasta. barbate.Barbate. ale zanelor. ca sa-ti dai bine seama de cuvintele pe care ti le-am spus cand te-am luat. atuncea n-o sa mai ai ce zice. simti un nod in gat si incepu sa planga cu lacrimi ca ploaia. ii raspunsera cu glas supus: 117 . acuma. intreband-o: . biata fata. ca-mi lasasi oastea raspandita pe dealuri si prin poieni. ca zanele niciodata nu fac un lucru urat. aplecandu-se inaintea imparatesei lor. inchinandu-se inaintea imparatesei lor. dar cand ti-oi aduce baiatul si fetica impreuna. sa-i vezi cu ochii tai. dupa datinile noastre. ba ca am pus si zanele sa strice merindele ostirii! Stii tu cine este zgriptoroaica aia careia i-am dat baiatul sa-l manance? Stii dumneata ce lucru tainic era para aia de foc in care am aruncat fetita? ah. intr-o clipa.Ce poruncesti. sa va duceti sa-mi aduceti baiatul si fetita. se intoarse si zise catre barbatul sau: . si zisesi ca am dat baiatul in gura zgriptoroaicei sa-l manance. doamna? Imparateasa zanelor le zise: . cu mare bucurie si placere a primit copila sa ocreasca. Cele doua zane. Spunand asa. ea batu din palme cat putu.Barbate dorit si iubit! Bine era sa fi rabdat si de data asta.Spune-mi.

Zanele facura asa cum le-am poruncit si sa stii ca acum nici miros de dusman nu se mai afla in imparatia ta. si crede vorba ce ti-am spus. cu ochii tai. te scosei din suferinta si dorul pentru baiat si pentru fata. dupa cum nici tu n-o sa ne mai vezi veodata. este ca un miel sugaci de primavara. Vezi. pe mine si pe copii nosti. sunt silita sa ma despart de tine si de tineretea ta! Si nu cred c-o sa te mai vad vreodata pe lumea asta. suspinand si lacrimand. iubitul meu? Imparatul. si poruncii zanelor sa strice rezervele de mancare si de bere. despre care-ti credea mintea ca l-a mancat zgriptoroaica. fetica. dar acea caire nu-i folosi la nimic. acum. Acuma. Ramai sanatos si cerul sa ne dea rabdare! 118 .Faca-se porunca data. isi lua copii de mana si. apoi ii dadu in poala barbatului. ca zanele niciodata nu fac un lucru urat! Vezi. Capitanul. apoi sa caza asupra vrajasilor. . este ca un grunj de zahar si ca un miez de nuca. Imparateasa ii lua si-i stanse la piept. inclinandu-se dupa cum le era datina. Si asa. numai sa le faca cele venea lor la mana. nestiind. si auzind cate ii marturiseste nevasta-sa. ostenii. acum. iubitul meu si doritul meu.. acum.Ah. De toate astea. baiatul. se intoarsera una cu baiatul si cealalta cu fata in brate si. ce zici. Crezi acum ca zanele nu fac un lucru urat nicioadata? Iaca. barbate. s-ar fi otravit pana la unul. se cai amarnic ca-si calcase juramantul de omenie. pusera copii langa mama lor. la care te gandeai ziua si noaptea. ii saruta. nesatios de avere. dintr-o singura masa. Zana nevasta se scula in picioare. ce nascoci? A amestecat toata mancare si toata bautura armatei cu otrava. inca un lucru ascuns iti ramane nespus: Capitanul mai mare peste ostirea ta vorbise cu vrajmasii ravnitori sa-ti ia imparatia. ii mangaie. sa-i vaneze si sa-i goneasca pana in tara lor. marita noastra imparateasa! Plecara si. vazand baiatul si fetica. dupa putin. Vrajmasii ii fagaduisera multa avere. pe care ti le spusei. cu mare durere. barbate. Atunci eu venii in ajutor cu toata oastea mea de zane.Vezi. despre care-ti credea gandul ca a ars-o focul. ii zise imparatului: .

la vederea barbatului. fata lui de lacrimi nu se mai usca. zana nevasta se facu nevazuta din fata imparatului. Imparatul nu-si crezu ochilor. gura lui nu mai inceta de oftari si de suspinuri. cu plansul. de jale si de rau ce-i venea. Asa. cu oftarea si cu suspinarea. De-atunci. aflandu-se despartit si singur. lunga si ruginita. Se scula cu bucurie si cu mare dor. lasa la o parte lucrurile lumesti si nu mai avu chef de nimic. Se facea lumina. zi si noapte. cu mic cu mare. isi plangea soarta in care se gasea. lua baiatul si fata in brate. Imparatul duse o astfel de viata doisprezece ani intregi. Imparateasa zanelor. de schimbat la suflet ce era de dorul nevestei si al copiilor. ramas pe ganduri. Dar el. nici de bautura. ajunse sa zica toti oamenii. iar baiatul si fata straluceau ca luceferii din dimineata. si-l saruta si ii mangaie cu iubire. Si asa. nu-si mai aducea aminte nici de mancare. Se-nchise intr-o odaie a palatului. de mult ce-i era dor de nevasta si de copii. apoi se intoarse catre nevasta-sa si zise: 119 . ca imparatul cazuse in prostie. auzi un glas: . ce sa vaza? nevasta-sa cu baiatul si cu fata. Daca oamenii lui ii aducea vre-o bucatica de paine manca. daca nu. oftand si suspinand. stralucea ca luna plina la miezul noptii. ti se parea ca mancase otrava. si nici ziua.Asa fu si. si atunci pricepu ca nu este vis. Cum sedea el acolo in odaia lui. Pana la urma se dezmetici. Imparatul isi inalta ochii sa priveasca intr-acolo. Dupa aceasta vietuire. Cand clipi. sarmanul. Asa ca.Buna dimineata. iubitul meu nevazut de doisprezece ani. nu lua in seama vorbele unuia si-ale altuia ci. de uimire si de bucurie. nu putea sa-si vie in fire. iata ce pati intr-o zi. i se paru ca viseaza si ca nu era aievea. el. fara nevasta si fara copii. dupa ce se luara de mana. In fiecare ceas si in fiecare minut. cu toate ca auzea cu urechile lui cum isi radeau si-si bateau joc toti oamenii din palat. pentru ca nu-si mai lua gandul de la o naluca. Bietul imparat. sau se innopta. nici noaptea nu mai iesi de acolo. zi alba si vesela nu mai avu. din zi in zi. si cu alte douasprezece zane roabe. suspinand.

si de aceea ti-am spus ca n-o sa ne mai vedem pe lumea asta. iubita mea. suindu-se pe tronul imparatesc. mi s-a oprit rasuflarea si n-am mai putut sa-ti mai vorbesc. Dupa ce ispravi de vorbit imparatul. toate lucrurile trecute sa le lasam la o parte. cum ai rabdat sa nu-mi spui ca urma sa ne mai intalnim.Iubitul si doritul meu barbat. si nici n-o sa mai mai vezi. cum de te-a lasat inima sa ma tii fara nici o nadejde doisprezece ani? Daca. barbatul meu. si ma lasasi viu si intristat. dupa datinile zanelor. cu copii impreuna. si se dusera in sala unde era scaunul imparatesc. Si. Nu stiu cum facui. Si asa. dar nu inselai. si poate ca mai domneste inca si astazi. cum vi-l spusei. asa basm aflai. se sculara si-si luara baiatul si fata de maini. avea sa fim despartiti doisprezece ani.Iubita mea. 120 . domni in liniste si fericire. ori mort neingropat. pentru greseala ce facusesi. impreuna cu fumoasa lui nevasta. Acum. zana nevasta ii zise: . am fugit si m-am facut nevazuta dinaintea ta.. Din ziua aceea. Stiam ca. ca sa nu-mi pierd nadejdea atat de mult si sa nu trag cate am tras? Ba-mi zisesi ca nici n-o sa te mai vad vre-o data. trebuie sa ne bucuram ca ne-am mai intalnit pe lumea asta. Si de mare rau ce-mi venea atunci. imparatul. eu nu credeam c-o sa ai rabdare atat de lunga. pierisi dinaintea ochilor mei. dupa ce mi-ai aruncat vorbele astea. era cu putinta sa ne mai vedem. sau chiar mai multi ani. macar si dupa doisprezece ani. Si. dupa care oftez de-atata amar de vreme. ca trebuie sa ne despartim unul de altul.

O sanie cu cai trece in goana pe strada. al emotiilor coplesitoare la gandul darurilor care abia a doua zi vor fi dezvaluite. de lemn ars. infruntand curajosi troienele. Este timpul bucuriei. e timpul colindelor. incarcati de pachete. merelor si portocalelor impartite cu darnicie. la fiecare colt de strada. curand. care sclipesc in mii si mii de culori. se bat cu bulgari. in curti. al florilor de gheata de pe geamuri. Nici macar gandul la 121 . al beculetelor colorate din brazii impodobiti feeric. in case.. se scutura de zapada si se aduna la un loc. Fumul se inalta. par niste mosneguti atipiti. se rostogolesc si incearca sa prinda fulgii jucausi. usoara. Dar Mihaita ramase tot suparat. sa-i povesteasca din nou despre Pruncul Iisus si Mos Craciun. iar in aerul rece pluteste un miros placut.. li se alatura. al zambetelor luminoase. care. numai Mihaita e trist. usor. istorioara care ii placuse atat de mult. al horei fulgilor de nea. in jurul bradului. raspandind un zvon voios de zurgalai si. grupurigrupuri de copii voiosi si galagiosi. Celor cativa oameni. ca intr-un basm povestit la gura sobei. parca amintindu-si brusc de ceva. Degeaba ii promisese si taticul o plimbare cu sania. Casele raspandite pe dealuri. Dar. asa cum isi dorea el de atata timp. cu toti cei dragi. Apoi. al clipelor de veselie impartite. amestecat cu parfumul de vanilie al cozonacilor care se pregatesc in fiecare casa. ca la un semnal. al covrigilor. intai a incercat mama sa-l impace. intarziati dupa cumparaturi si care acum se grabesc sa ajunga acasa. se opresc. alearga. din hornuri. orasul se animeaza din nou. In aceasta veselie generala. la porti. inviorand sufletele celor ajunsi deja acasa cu un strigat plin de veselie. Colinde se aud pretutindeni. nucilor. Totul este incremenit intr-o liniste de inceput de lume. imbracand cu umbre minunea argintie a micutului oras acoperit de zapada. seriosi.Cel mai frumos cadou Seara s-a lasat. cu prajituri si cozonac. apoi a venit bunica. care parca face noaptea si mai frumoasa: "Primiti cu Mos Ajunul?". mai ales. purtand cusme de nea. Dar linistea nu dureaza mult. peste care cad fulgi mari si pufosi.

nu turnara decat gaz peste foc. Ca. unde tot pleaca bunicul in fiecare an? Bunica il privi sever. poftim! Si acum mai trebuia sa mai si mearga la culcare. poate ca mai suparat decat ca nu-l lasasera sa mearga cu colindul.. de fapt. care.. de oameni mari.. de care Mihaita avea voie sa traga oricat vroia.. Bunicul disparuse cu cateva zile in urma. de Craciun. Dar lui Mihaita numai de povesti nu ii ardea. tocmai se pregatea sa-i citeasca o poveste. de-l facea sa se simta calare pe armasarul fermecat din basme si tot el avea cea mai frumoasa barba si cele mai dese mustati din lume." A. ca in ceilalti ani. "Poate la anul. peste ochelari. Iar colindele copiilor veniti cu "Steaua". o sa mergi la scoala. ca sa nu il supere pe Mos Craciun! Mamica si taticul venira pe rand sa ii spuna noapte buna. Ai si tu rabdare. . "O sa mai cresti.. pe bunicul il iubea cel mai mult. bunicuto.cadourile pe care avea sa le gaseasca a doua zi sub brad nu i-a mai adus nici o bucurie." . dar ea parca se facuse ca nu il aude. impreuna cu ceilalti copii. asa cum facea in fiecare an. dar nici ei nu ii dadusera voie. din cauza colindelor era suparat. Bunicul era cel care nascocea cele mai frumoase jocuri si stia cele mai frumoase povesti. cu ochelarii pe varful nasului. De cateva luni incercase sa o convinga pe mamica sa il lase si pe el la colindat. Asa ca fara bunicul parca nu era Craciun. si la bunica.Ei. Si cum sa nu fie trist Mihaita? Dintre toti ai casei.Spune-mi. are si el treburile lui. bunicul era cel care il juca pe genunchi. 122 . da! Si mai era un motiv pentru care era suparat. Bunicul era cel care il certa atat de bland cand facea vreo sotie si tot bunicul era cel care avea intotdeauna buzunarele pline cu bomboane si cate o jucarie noua pentru nazdravanul nepotel. ba chiar si la bunicul. Nu iti baga tu nasucul unde nu iti fierbe oala. incercase si la tata. apoi ramase cu buna.raspunsesera ei. . Ei. ei bine. spunand ca e prea mic.

incepu sa citeasca un basm minunat. care lasau urme argintii pe zapada. Si. Tocmai voia sa intre in sufragerie. Prea multe vrei sa stii si tu! Curiosii imbatranesc repede. din cauza unor zgomote ciudate care veneau din curte. cand usa se deschise in fata lui si Mos Craciun in persoana iesi din incapere cu un sac gol in mana. despre Craiasa Zapezilor si despre Mos Craciun. Mihaita ascunzandu-se in ultima clipa dupa hainele din cuier. incurcata. curios.E la serviciu? Bunica tusi de cateva ori. . dar aceasta era saniuta lui Mos Craciun! Incet-incet. impingandu-si ochelarii pe nas. adormi. e la serviciu. Buna puse cartea pe noptiera. . in curand. cum numai in cartile de povesti mai vazuse pana atunci. Doar in sufragerie. leganat de glasul cald al bunicii.Mda. 123 . fu prins in mrejele povestii si. stralucitoare. in mijlocul curtii. Mihaita se trezi brusc in mijlocul noptii. Tropotind usurel din copitele lor delicate. luminat de razele argintii care veneau de afara. Pai. desi in curte putea sa fie un hos. in intunericul de afara. rase bunica. oricat era el de suparat. un balaur sau altceva infricosator. statea o sanie aurie.Ei. Dar. se auzea un fosnet slab. Mihaita deschise usa si se strecura pe hol. incercand sa vada.Pai tata de ce are liber de Craciun si bunicul nu? . incarcata de saci si saculeti rosii si la care erau inhamati sase reni. renii asteptau linistiti. ce-i fu dat sa vada? intrun con de lumina. Toti se culcasera si in casa era intuneric si liniste. unde era bradul. ii trase plapuma pana sub barbie. stinse lumina si inchise incetisor usa in urma ei. bine. baietelul zari chipul Mosului. Desi acesta nu putea sa-l vada.. sa nu il auda Mosul. in timp ce in jur nu se vedea nici tipenie de om. Oare ce o fi? Se strecura incet de sub plapuma si isi lipi nasucul de geamul inghetat. de ce scartaia zapada. Nu ii era deloc frica. in loc de balaur. Mihaita.

la piept. inhatandu-si paltonasul din cuier si incaltandu-si in mare viteza ghetele. Mosul se intoarse si dadu cu ochii de baietelul care incepuse sa tremure de frig si de emotie. deci de aceea lipsea bunicul de acasa in fiecare an! El era. de fapt. isi repeta. cu nasul infundat in blanita care marginea pieptii tunicii rosii a batranului. sari din mijlocul aleii drept in bratele bunicului. dintr-o data. . in frig. .Mihaita. . ce faci aici? La ora asta trebuia sa dormi de mult! Stii ca nu ai voie sa il vezi pe Mos Craciun cand iti aduce darurile! Nemaipomenit! Pana si vocea semana perfect cu cea a bunicului.Cum adica. 124 . Mosul il stranse. Daca ma vede vreun copil.Ba da. gandindu-se ca de Craciunul viitor o sa-l aiba pe bunicul alaturi de el. razand. incurcat. Mihaita isi dadu seama ca nu era doar o simpla asemanare. Mosul iesise deja pe usa de la intrare. dar apoi. Cum se poate ca Mos Craciun sa semene atat de tare cu bunicul? Cand se dezmetici. . baietelul nu mai putea face nimic de mirare. nelinistiti. . Aha. de ce nu mi-ai spus? il intreba Mihaita. Eu am multa treaba si am intarziat deja. mereu si mereu: "Bunicul meu e Mos Craciun! Bunicul meu e Mos Craciun!". de la anul nu mai sunt Mos Craciun. . mustatile rasucite si barba stufoasa.Bunicule. rosti batranul. nu o sa mai fie Mos Craciun? se sperie baietelul. Mihaita iesi si el afara.Uimire! Mos Craciun semana foarte bine cu bunicul! Mihaita ii recunoscu ochii blanzi si surazatori.Pentru ca nici un copil nu are voie sa ma vada! raspunse bunicul. Desi ar fi vrut sa il strige. Mos Craciun tocmai aranja putin sacii din sanie. MOS CRACIUN! Baietelul simti cum ii creste sufletul de bucurie. Auzindu-i. Renii il vazura pe Mihaita si incepura sa sforaie. se inveseli din nou. vrand cu orice chip sa il intrebe pe Mosul unde era bunicul. dar o sa fie alt bunic. Mihaita se intrista. fericit.Fugi acum inapoi in pat. isi lua avant si. Dintr-o data.

baiatul. Nu peste mult timp. fulgii albi de zapada pareau o adevarata ninsoare de stele. te rog. in jurul lor. strada si casele. iesira din curte si incepura sa alerge de-a lungul strazii. in clinchetul lor cristalin. acolo jos. striga vesel si ii atragea in permanenta atentia bunicului ba asupra unui grup de case clipind argintiu. iar hohotele sale molipsitoare fura aduse inapoi de ecoul sosit dintre stele.. Dedesubt. . entuziasmat.Hai. n-o sa spun la nimeni. ca la un semn. galbene si verzi probabil dintr-un brad incarcat de becuri. iar. de pe pamant. Batranul rase. dar zborul lor era atat de lin.Copiii cuminti dorm la ora asta! Vrei sa nu mai primesti nici un cadou la anul? . Baietelul nu se mai satura privind sclipirile multicolore de acolo.Bunicule.Uite bunicule. albastre. o melodie vesela. ba asupra unei gramajoare de luminite rosii. apoi spuse: . deasupra saniei care zbura ca fulgerul. Zau. ninsoarea inceta si. pana cand devenira doar niste luminite palpaitoare in noaptea intunecoasa de decembrie. marea de luminite alerga cu o viteza ametitoare. te rog! se smiorcai Mihaita. cand in cealalta. Mata esti batran si ti-e greu sa duci toate cadourile. lasandu-l jos. ia-ma cu tine! Doar in noaptea asta! Vreau sa vad cum imparti cadourile! Hai. Cand intr-o parte a saniei. Batranul statu putin pe ganduri. Bunicul si nepotul se suira pe capra iar renii. compunand. Si apoi. lasand undeva. Saniuta zbura ca vantul si ca gandul. mai fecior! Sa nu spui ca Mos Craciun nu ti-a indeplinit si aceasta dorinta. zburam! striga. Mihaita simti cum saniuta se desprinde usor de la pamant. pot sa te ajut. intr-o curte scufundata in bezna. de jos. Suie repede in sanie. Clopoteii de la gatul renilor umpleau aerul de triluri nemaiauzite. Curand. ca avem drum lung de facut. te rog! Mosul se incrunta.Bine. . rasari o luna plina de toata frumusetea. incat lui Mihaita i se parea ca stau pe loc. bunicule. care se faceau din ce in ce mai mici. care-i invalui in lumina ei 125 .

unde trebuira sa isi dezbrace hainele groase cu care plecasera. Cand se trezi pentru a doua oara. Mihaita auzi. Mos Ene? in loc de raspuns. de undeva. peste paduri negre si dese. numai intr-o clipita. la un moment dat. de foarte aproape. pana la tinuturile gheturilor vesnice. Desi incantat de tot ceea ce vedea. obositi si ei. in fiecare oras si sat. la drum. unde casele erau rotunde si in intregime construite din zapada. in timp ce la orizont incepuse sa se iveasca geana aurie a rasaritului. Nu isi putea lua ochii de la crestele inzapezite.Ce e. care pareau facute dintr-un argint nou si stralucitor. Ai sa vezi. Batranul zambi din nou si isi indemna renii. Nu mai avem mult de colindat. Mihaita casca prelung. fusesera daruri. la inceputul fantasticei lor calatorii. spuse batranul. Apoi trecura peste rauri care scanteiau in intuneric. coborau ca fulgerul in curti sau pe acoperisuri si. de la muntii si campiile acoperite de patura groasa de nea. 126 . Leganat usor pe aripa adierii care ii purta lin si adormitor prin vazduhul de cristal. ba chiar peste o mare ale carei valuri ametitoare se vedeau jucandu-se de-a prinselea cu luna reflectata in unde. unde de jur imprejur nu se putea vedea nimic altceva decat apa. de la insulele pierdute intr-o imensitate de ocean. Bunicul zambi. baietelul adormise deja. Strabatura multa cale. ale caror crestete incarcate de zapada straluceau feeric. pana la padurile fierbinti din Africa si din America. dragul mosului? Te viziteaza cumva varul meu bun. pentru ca era mai cald decat in timpul verilor pe care amandoi le cunosteau atat de bine. Aproape ca am terminat toate cadourile. Mihaita incepu sa isi simta pleoapele din ce in ce mai grele si incepu sa faca eforturi din ce in ce mai mari sa nu atipeasca. vom ajunge acasa cat ai zice "peste"! Dar Mihaita nu il mai auzea. Mihaita nu mai vazuse niciodata ceva atat de frumos. glasul bunicului. .Nu-i nimic. Mosul punea sub fiecare bradut cadourile notate pe lista in dreptul fiecarui copil cuminte. . in care.ireala. Acum treceau pe deasupra unor munti. poleite de luna. ghemuit sub o gramada de saculete goale.

Mihaita se lasa pagubas. Mihaita ii inlantui gatul cu mainile si-l saruta pe obraz. Batranul zambi si sopti.Cred ca ai visat. baiete? Ce cadouri? Si ce spui tu ca a fost nemaipomenit? . cand am aflat ca esti Mos Craciun. hai sa deschidem cadourile. baietelul mai avea ceva de soptit bunicului: . . te-am convins sa ma iei si pe mine cu saniuta ta trasa de reni si am zburat impreuna prin toata lumea! . . ajunsesera deja acasa? I se parea ca atipise doar o clipa. bunicul avusese deja timp sa se schimbe de costumul lui de Mos si parea mai odihnit decat niciodata.Asta va fi micul nostru secret. Totusi. A fost nemaipomenit! Bunicul il privi mirat. nu-i asa? 127 .Stii ceva? ii sopti el la ureche batranului. imi pare rau ca nu o sa mai fii Mos Craciun si la anul.Cum. era mai bine sa il lase in pace. la urechea lui Mihaita: . ai si uitat? Azi noapte. baietelul se ridica in capul oaselor si isi dadu seama ca se afla acasa. Cum.Ce Mos Craciun. la randul sau. alt cadou mai frumos decat sa impart cadouri alaturi de Mos Craciun nici nu mi-as putea dori vreodata. Sunt convins ca Mosul ti-a adus exact ceea ce iti doreai. Sarind din pat direct in brate la bunicul. cu asternuturi fosnitoare.Stii. somnorosule! Este ora pranzului si e ziua de Craciun! Nu esti curios sa vezi ce ti-a adus Mos Craciun? Frecandu-se la ochi. Daca bunicul nu-si mai amintea sau daca nu voia sa vorbeasca despre mica lor plimbare. ca am mai fi putut sa mai mergem din nou impreuna sa impartim darurile.Scoala. Mihaita! Acum.. in patucul lui cald. dar uite.

cei trei frati dadura peste un palat. toti de piatra. Dar prostila ii opri. cate n-ai fi gasit nici in zece palate imparatesti. iata ca dadura peste un musuroi de furnici. Dar prostila se impotrivi cu si mai multa tarie: .. fratele lor mai mic. si avea palatul asta grajduri. Cei doi frati mai mari isi pusera in gand sa dea foc copacului si sa inabuse albinele. pleca in cautarea lor. Dar cand dadu in sfarsit de fratii sai. dupa un cot de deal. sa creada c-o sa poata razbi prin lume. ca tare ar fi avut pofta sa le friga. cand noi.Craiasa Albinelor de Fratii Grimm Au fost odata doi feciori de imparat. ca sa poata lua mierea. dadura peste un lac. ca se prelingea pe trunchi.Lasati zburatoarele in pace ! N-o sa ingadui sa le ucideti ! Mersera ei mai departe si. ca n-au mai avut indrazneala sa calce pragul casei parintesti. intr-o buna zi. mai isteti decat el.Lasati albinele in pace ! N-o sa ingadui sa le dati foc ! In cele din urma. care au pornit sa-si incerce norocul prin lume. si nu venise nici o veste de la ei. pe luciul caruia inotau o multime de rate. prostanacul. Si-n ele se aflau o multime de cai. Si cum trecuse vreme. n-am prea facut isprava mare ! Totusi pornira la drum catestrei si. pe care-l poreclisera Prostila. si feciorii astia au ajuns sa duca o viata atat de ticaloasa si desarta. Dar Prostila se impotrivi si de data asta: . strigandu-le: .Lasati ganganiile in pace ! N-o sa ingadui sa le tulburati linistea ! Pornira ei mai departe si. Cei doi frati mai varstnici voira pe data sa-l surpe si sa-l rascoleasca.. acestia incepura sa-si bata joc de dansul: . aflat intr-o scorbura de copac. 128 . Si avea roiul acesta atata miere. tot mergand ei asa. Cat despre oameni. de-ai fi zis ca este un izvoras. nu se zarea unul pe nicaieri. nu gluma. Cei doi frati mai mari se repezira sa prinda cateva. numai ca nimerira langa un roi de albine.Auzi. pentru a vedea cum micile fapturi o vor lua la goana inspaimantate de moarte.

Daca la asfintitul soarelui va lipsi macar una dintre ele.. Si cum nu stia in ce chip s-o scoata la capat. dar nici lui nu-i merse mai bine. strigara a doua oara. care toate trebuie gasite intr-o singura zi. Cei trei catara prin ea si ce crezi ca le fu dat sa vada: in fundul unei camere se afla un mosneag care statea aplecat deasupra unei mese !. Erau tocmai furnicile 129 . Si avea usa asta o ferestruica. Si se preface si el in stana de piatra. Dupa ce mancara si baura dupa pofta inimii. Prima incercare glasuia astfel: "Sub covorul de muschi al padurii stau ascunse cele o mie de boabe de margaritar ale fiicei imparatului. nu fu in stare sa gaseasca mai mult ca doua sute de boabe de margaritar.. dar gasea cu atata anevoie cite un bob de margaritar. ar fi avut darul sa smulga palatul de sub puterea blestemului. Si oricat se stradui el.. se apuca el sa caute in desimea covorului de muschi. Mai strigara a treia oara. ca sa se odihneasca. A doua zi.. numai ce I se infatisa craiasa furnicilor. si abia atunci se trezi mosul. se aseza pe o piatra si incepu sa planga. de-ar fi fost dezlegate. batranul intra in odaia celui mai mare dintre frati si. il duse pana in dreptul unei mese de paitra. Iata ca veni si randul lui Prostila. totul mergea atat de incet. dar cand fu sa apuna soarele. taiata taman la mijloc. ii pofti sa se aseze la masa incarcata cu fel si fel de bunatati. insotita de cele cinci mii de slujitoare ale sale.Strabatura ei toate salile palatului si intr-un sfarsit se pomenira in dreptul unei usi zavorate cu trei lacate. baga de seama ca toata truda i-a fost in zadar si ca n-a putut sa adune mai mult de o suta de boabe de margaritar. ca-l cuprinse deznadejdea. Si atunci se intampla asa cum sta scris pe tablia mesei: flacaul se prefacu in stana de piatra ! In ziua urmatoare isi incerca norocul si fratele cel mijlociu. Si cum plangea el asa... descuie lacatele si se ivi in prag. Pe masa asta se aflau scrise trei incercari care. cal care s-a incumetat sa le caute se va preface in stana de piatra !" Cel mai mare dintre frati porni in padure si cauta toata ziua. facandu-i semn sa-l urmeze. dar mosneagul nu-i auzi. Si fara sa spuna o vorba. mosneagul ii duse in cate un iatac.. Strigara la el o data..

dar cum naiba s-o recunoasca. Castelul se smulse din somnul cel adanc si toti acei care fusesera prefacuti in stane de piatra isi recapatara infatisarea omeneasca. "Ei. Si astfel putu prostila sa o recunoasca dintr-o data pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite. fiecare gustase ceva dulce .pe care flacaul le scapase de la pieire. Era chiar regina roiului pe care flacaul o scapase de la pieire. Si lasandu-se in adanc.cea mai mare rontaise o bucata de zahar. Iar fratii lui mai mari socotira ca nici celalalte domnite nu erau chiar asa de lepadat. A doua incercare era mult mai grea: trebuia sa fie scoasa din fundul lacului cheia de la iatacul domnitei. De indata ce Prostila ajunse la marginea lacului. Si iata ca veni in zbor o albina. Prostila o lua de nevasta pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite si. Erau tocmai ratele pe care el le scapase de la pieire. dupa moartea craiului. si traira cu totii ani multi in belsug si fericire. ele ii adusera cheia care zacea pe fundul malos al lacului. urca pe scaunul domnesc. acu' sa te vedem pe unde scoti camasa !" se gandi Prostila in sinea lui. Ei. 130 . se ivi inotand un card de rate. cerceta pe rand buzele celor trei domnite adormite si se aseza in cele din urma pe gura aceleia care gustase din miere. Nu trecu mult si micile ganganii izbutira sa adune toate cele o mie de boabe de margaritar si facura din ele o gramada bunicica. cea mijlocie bause o cescuta cu sirop. iar cea mica luase o lingurita de miere. Se roti ea de cateva ori prin iatac. cand semanau catestrele ca picaturile de apa ! Ca doar numai un singur lucru le deosebea: mai inainte de a fi adormit. Cea de a treia incercare era insa cea mai grea: dintre cele trei domnite adormite. de parca nici n-ar fi fost. flacaul trebuia sa o recunoasca pe cea mai tanara si mai frumoasa. Si numaidecat se risipi vraja.

un val matasos. Avea doi ochi ca doua scantei. dar si durerea in sufletul parintilor crestea. licuricii isi aprindeau felinarele si se insirau pe malul apei ca sa faca lumina in calea fetei.Povestea fulgului de zapada Era odata. Cum uneori. O urmarea pas cu pas si niciodata nu o lasa sa iasa afara in plin soare. de caPovestea fulgului de zapadate ori isi aducea aminte. ci frumos si bine. Ziua si noaptea se gandeau numai la fericirea copilei lor. Parintii nu-si mai gaseau loc de asa mare bucurie ce daduse peste ei. insa. ca cejucru luau il si terminau. Parintii o iubeau ca pe lumina ochilor. Astfel. Intr-un cuvant. limpezi si plini de bunatate. atingea pamintul in mers. Roua crestea. Parul ei. tare demult. si plangea pana se linistea. moale si stralucitor. se ascundea in cea mai intunecata camera si plangea. o fetita care se numea Roua. Roua zburda. Mainile ei erau asa de indemanatice. Mama avea mare grija de fetita. Roua se nascuse in casa unui om bun si harnic. Acolo vedea ea ca ochii ei straluceau ca doua pietre scumpe. zilele treceau. se facea tot mai frumoasa. zilele senine sunt umbrite de nori tot asa si in sufletul parintilor fetei era o umbra care le intuneca fericirea. Mama. Cand nu era luna. 131 . dar nu oricum. si isi aducea destul de des. iar tata ii facea coronite de pus in par din cele mai frumoase pietricele gasite in raul ce curgea in fundul gradinitei. In gradina care era plina de cele mai frumoase flori. demult. Privirile ei blande alinau cea mai mare durere. ca pereche in lume nu aveau. Ea o scotea pe fata la plimbare numai seara. toti erau asa de fericiti. ca parul ei era un val inspumat de matase. Roua era tot atata de buna pe cat era de frumoasa. se ducea in serile cu luna plina si isi privea chipul frumos in oglinda apei. Mama ii tesea rochite din culorile tuturor florilor.

De fericire baga mana in apa s-o tulbure. "Mama. de ce nu vine si ea in vizita la ele. cu adevarat era ea. una mai vorbareata o intreba de ce nu iese si ea afara. Roua o ingriji. Si. ganganiile. Aceasta fericire si multumire nu dura mult.somn. asigurind-o ca e destul de mare ca sa inteleaga primejdia ce o astepta. ea aduse un voal de matase subtire ca panza de paianjen.‖ Mangaindu-le cu degetele ei subtiri si moi cand pleca sa se culce. noi te vom pierde. nelinistea mamei a crescut si in curind se imbolnavi. Tuturora le soptea usor „Noapte buna. cu dragoste. Roua nu se mai recunoscu. venind de la lucru. mama ii spuse: "in clipa in care te va atinge soarele. privindu-se in undele lacului. florile. obosita de atata alergat. iar alta. cand pleca. sa vada daca nu e vreo nalucire. ca licuricii alergau de colo colo prin gradina. Era atit de frumoasa in seara aceea. spunandu-i. soaptele vantului cald de vara care ii mingiie obrajii. Dupa plecarea lor. Intr-o zi." De atunci. mama. acasa. Roua s-a asezat in fata oglinzii si s-a imbracat. asa a vrut zana cea rea. 132 . intr-adevar. Fiecare floare era socotita o fiinta careia Roua avea sa-i spuna ceva. se oprea cu mama ei sub un pom si asculta susurul raului. Cind rochia a fost gata. alb si sclipitor. nu uita totdeauna sa-i spuna: „Ai grija de casa si mai ales de tine. Roua zambea. fosnetul frunzelor. o saruta si mama pleca linistita. Roua ridica cei doi ochi limpezi spre fete si nu raspunse. alerga la mama ei. Dupa putin timp. Venind intr-o zi la ea prietenele ei.Uneori. piuitul pasarelelor care se pregateau de . In curind mama s-a facut bine si si-a inceput iar munca de toate zilele. pentru a-i face o rochie. o imbratisa. sa vesteasca toate cantatoarele. Mama fetei pleca zilnic la lucru si Roua raminea cu gospodaria. infierbintati de atata zburdat si se desfata in parfumul florilor care-i erau atit de dragi. vantul ca Roua este mai frumoasa ca oricand si sa pofteasca toti s-o vada. copila mea! striga mama inspaimantata si o imbratisa pe fata ca si cum ar fi aparat-o de o primejdie. frunzele. de ce nu merg si eu niciodata ziua afara la joc?" — Copila mea. Nu.

Isi lua rochia cea minunata. Vai. nu". se privi in oglinda. nu. A doua zi. Privi. nu simtea nimic rau. Se privi in oglinda. Ce bine trebuie sa fie afara. O deschise. inspre el. Invartindu-se. sa mangiie florile. gandi Roua. 133 . insa bucuria nu-i mai fu atat de mare. dupa ce Roua termina toata treaba. Privi pe fereastra. atinse perdeaua care ii dezvalui minunile de afara. "Si ce-o sa fie daca ies?" gandi ea… apoi cu glas tare: „Ma duc doar in prag. privi pe fereastra. in capul fetei se infiripa asa de tare gandul sa iasa afara ca nu o mai slabea. incerca sa prinda un fluture. se privi in oglinda vru sa danseze.Intr-una din zile. Era incantata. Se mai suci. parca ziceau: "Vino. cantand cantece de bucurie catre soare. ce incantare! Caldura ii invalui trupul. Nimic nu-i mai scotea din cap gandul de a iesi la soare. zburdand de ici-colo. vino!" Isi lua inima in dinti si se duse la usa. De cateva ori se indrepta spre usa si se intoarse. Veni a treia zi. Ce bine se simtea acum. Trecu ziua. mai departe. Incepu sa alerge. Fluturasii in haina lor de sarbatoare treceau pe la fiecare floare ii spuneau ceva si plecau la alta si tot asa mereu. Nu o durea nimic. Se duse la fereastra plictisita. se mai invarti. Roua isi puse rochia. Fluturii zburau de colo pana colo. sa le arat ce rochie frumoasa am? Si se indrepta spre usa. Florile cu rochitele lor care de care mai frumoase. veni mama. isi mangaie fruntea incalzita de tot ce vazuse si dadu sa mearga la usa. Pasarelele ciripeau. Soarele arzator arunca raze de aur care invaluia tot pamintul. sa ma bucur cu toate vietuitoarele! Duse mana la cap. Acelasi tablou. Cum as vrea sa fiu si eu in soare. Atunci. „Nu. isi ridicau capsorul. sa cante. Ce-ar fi sa ma duc la prietenele mele. pline de fericire. sa cante. nu trebuie!‖ si se intoarse. dar… Isi aduse aminte de sfatul mamei. mersera in gradina si se culcara. se intoarse si incepu sa danseze prin camera. Trecu si ziua aceasta cu bine. Iesi in curte. Zadarnic. lua rochia cea frumoasa si se imbraca.

pamantul! Se gandi: "Cum de n-a iesit pana acum afara? Toate au fost numai niste nascociri. De-indata. simti ca nu mai poate. Bucuria ii fu mai mare. Ce frumos e!" Privi in jos. N-au intrat bine cu totii ca usa se tranti si aparu Nor Cenusiu. Cum o sa-i povesteasca mamei tot ce a vazut!" In acest timp. Roua era tot mai usoara si urca tot mai sus. tot mai sus si tot mai sus. Radea. incit s-au amestecat unii cu altii de nu-i mai cunosteai. se invartea. Fericirea era nemasurata. Nor Pufusor.atinge pamintul. Nor Cenusiu. Se lasa in voia vantului si simti cum se urca tot mai sus. aratand-o pe Roua. parca plutea. Acolo s-au intanlit cu Bate Vant. gradinile. tot mai sus. Nici n-avu timp sa se dumireasca ca se si deschise o usa si prin ea navalira o sumedenie de copii. Era palatul lui Nor Cenusiu. vrand sa se opreasca in loc. ca se duce la soare. tunind si fulgerand. Striga degeaba. Se uita imprejur si vazu ca ajunsese intr-un palat plin cu apa si in ce parte voia sa puna piciorul sau sa intinda mina. parul era numai din fire de aur in care sclipeau pietre scumpe. nu mai avea astampar. Se ghemui dar frigul era tot mai mare. ochii ii straluceau mai tare. ajung la soare! cat am dorit si doresc sa fiu langa el. Roua se simtea usoara. Ce frumos se vedeau casele. dadea numai de apa. Urcand asa. sa se odihneaasca. Nimeni n-o asculta. Cu glas ca din butoi sau ca si cum ar fi batut in toba le spuse sa mearga fiecare si sa stranga cat mai multe picaturi de apa ca pe pamint trebuie ploaie. Nor Pufusor spuse ca el a si gasit o picatura care e chiar langa el.Povestea fulgului de zapada Roua abia isi gasise un loc sa stea. Fetita incepu sa strige ca nu ramane la ei. Norulet Albastrui. Parul ei despletit ii invaluia corpul si rochita umflata de vant o ajuta sa urce mai repede. 134 . Roua simti ca-i este frig. care mai mici si fiecare avea cite un nume: Nor Alb. Se inghesuiau asa de tare. care mai de care sa iasa mai repede afara. Simtea ca se ingreuneaza de parca ti-ar fi atarnat cineva pietre de picioare. Dar parul. Si cu totii se ingramadeau la usa.Obrajii i se rumenira. — "Ajung la soare. care mai mari.

Palatul era foarte mare. un pieptene facut din turturi. o deschise si scoase. ca sa-i mai intre in voie mosului care era tare suparat. care faceau de straja. Vijaie Vant batu la poarta cu un ciocan de gheata. dand peste cei doi calatori.care i-a luat pe aripile lui si a inceput sa-i ridice pe toti sus. Cum o vazu pe Roua. Tot va ajunge la soare. Roua — tremurand de frig — se apropie de lada. norii se imprastiara care incotro si Roua ramase in barba lui Bate Vant. BateVint nici n-avu timp sa-si dea seama ce se intamplase. Roua incepu sa planga. la usa palatului vazura doi oameni de zapada nemiscati. care ii zise: „Prinde-te cu mainile de bara mea si tine-te bine. undeva. Deodata.‖ Si au zburat ei asa pana ce l-au intilnit in cale pe Vajiie-Vant care o cauta pe fata. Si asa Vajaie Vant veni in cautarea ei. sufland din greu. ca-ti ingheta suflarea. Ajunsesera la portile palatului de gheata. Au mers ei asa o bucata de vreme si au ajuns in odaia in care se afla Ger Napraznic. Poarta se deschise. Vijaie Vant sufla si in fata lor se deschise printre bolovanii de gheata o potecuta. si chiar asa era. El sedea pe un scaun inalt de gheata. iar cand intrara. fetita aceasta era tocmai ce-i trebuia. o insfaca pe fata si pleca cu ea. caci raza de soare se strecurase strengareste prin fereastra si ii topise un fir de gheata. in vazduh. o fetita si cu Ger Napraznic avea nevoie de cineva care sa-i aprinda pipa si sa-i scuture pletele de bruma. iar in gura avea o pipa de gheata si cand pufaia iesea din ea o pulbere ce se lipea unde nimerea. Incepu sa-l pieptene si sa planga de frig ce-i era. unde locuia Ger Napraznic. El auzise de la Nor Cenusiu ca sus. mai ales in ziua aceea. din mustata. spre mirarea ei.. pe unde trecura cei doi calatori. facut numai din gheata si era asa de rece. Asta era bruma. inalt. Asa ca Vajaie Vant. 135 . Rouai i se lumina fata de un zimbet. ca de mult nu-si mai scuturase bruma din par. Isi dadea seama ca acum merge la rau. o trimise sa ia pieptenele din lada ce se afla intr-un colt al camerei si sa-l pieptene. ca te duc eu la soare. Era invelit cu o patura de zapada.

nu mai e pieptanat. Si. de casa. dar dorul de mama. gradina. . apoi mainile. In gradini si vii pomii erau goi. din cauza rasuflarii lui. Ger Napraznic. incet simti ca o cuprinde un somn odihnitor. Alerga se alerga. intinzand-o. picioarele. Roua simti ca-i ingheata spatele. n-am sa te las. se involbura prin camera si se lipea la ochi. i se infatisa tot ce iubise ea mai mult — casa. dar baga de seama ca Roua se departa tot mai tare. sufla de poti si prefa-o in fulg de zapada!" Vajaie Vant iesi val-vartej pe usa. si asa facu. Se incrunta si zise: "Nu-i de ajuns ca mi-a topit raza de soare un fir din mustata. lovi cu pumnul intr-un clopot de gheata care zguduiPovestea fulgului de zapada tot palatul si indata se infatisa inainte-i Vijaie Vant. cu barba in vant. sa vada ce-i era mai drag. strugurii nu mai erau. pe fata. ca sa scape de lacrimile ei. alerga in jos cat mai aproape de pamant. Se gandi ce-ar fi daca o data cu bruma de gheata ar sari si ea pe fereastra. Pamantul era pustiu. ea se mai uita odata spre pamant.Ger Napraznic simti o lacrima calda pe frunte. Ea slabea din zi in zi tot mai tare si se simtea tare. insa florile nu mai erau. de gradina. Atunci. totusi a recunoscut locurile dragi.Roua. curtea. tu vrei sa ma topesti cu totul? Ai grija. pe gat si te ingheta. Atunci. Roua deschise geamul. merele. cu toiagul de gheata in mana si cu mantaua fluturand. incepu sa sufle. pasarelele plecasera de mult." gandi ea. se lasa usor in jos. care. cu graba mare. de rauletul in care isi oglindea altadata mandrul chip o indemna la plans. Trecuse multa vreme de cand plecase. dusa de vanturi. aparind pamantul de furia gerului napraznic. perele. le prefacea pe loc in pufusor de bruma. 136 . Bruma iesi afara si. spre marea ei bucurie. tare usoara. capul si incet. Isi prinse rochita inspumata cu mainile tremurande si. "Alearga iute dupa fata aceea! De n-o poti prinde. fluturii se ascunsesera. Ger Napraznic simti ca. Roua privea dupa ea si dorul de casa ii topea inima. cand sa inchida ochii. Si plangea fara oprire. : "N-am sa te las mosule sa ingheti pamantul. un fir de par de-mi va lipsi e vai de tine!" Roua suspina si incerca sa-si opreasca lacrimile.

sunt multi ani de atunci. timp de cativa ani. care zambesc cu drag tuturor copiilor si-i imbie la joc. ca sa-i aduca frunze proaspete si laptuca. L-a infasurat intr-o frunza mare. pana cand. asteptand primavara sa incolteasca. Ce facea Yogo. Odata pus la adapost de vremea rea. asa. pe vremea cand melcii nu aveau cochilie. in treacat fie 137 . doi melci frati. care se iubeau foarte mult unul pe altul. trebuia sa faca si Kiyi si ce-i placea lui Kiyi ii placea si lui Yogo. ducand-o departe. Curand sosi si ziua cand ei putura sa iasa la plimbare sub razele soarelui care. dadu de un zid de piatra. in cele din urma Yogo se simti mai bine. in cele din urma. Cei doi melci Kiyi si Yogo Traiau odata. prin grija necontenita si bunatatea lui Kiyi. in el veti vedea ochii stralucitori ai Rouai. fiecare fir din tesatura minunatei rochite se prefacu in cate un firisor sclipitor de zapada care tocmai acoperi pamantul sa-l incalzeasca. dar pe data vantul salbatic sufla frunza.Si. care nu stia ce sa mai faca sa-si vindece fratele. Au trait ei asa. intr-o buna zi. Kiyi se intoarse vesel la fratele lui cu vestea ce buna si dupa multa truda si greutati istovitoare. el reusi sa-l aseze binisor inauntru. De priviti cu atentie fiecare fulgusor de zapada. care avea niste gauri si fiecare din ele putea fi pentru ei o ascunzatoare cum nu se poate mai potrivita. o intamplare neasteptata tulbura viata lor tihnita. Bietul Yogo cazu intr-o baltoaca cu apa rece ca gheata si din clipa aceea stranuta intruna. zi si noapte. Kiyi umbla mult in cautarea unui adapost pentru fratele lui si. care nu-l parasea decat pentru cateva clipe. sa ocroteasca semintele care dormeau somnul lung de iarna. uscata. Acest lucru il mahni rau pe Kiyi. in deplina intelegere. sa inveseleasca si sa imbogateasca pamantul cu rod imbelsugat.

fara sa-si dea seama. dar ce anume? De-ar fi putut melcii sa imbrace macar o pelerina." Si intorcandu-le spatele. lasandu-l pe bietul Kiyi foarte nedumerit. care sa-i apere de vant. toata ziua nu m-am gandit decat la fratele meu Yogo. caci poate sa-l apuce brusc la cel mai mic curent sau la cea mai mica nebagare de seama. care il aduse pe Yogo in starea nenorocita de mai inainte. desi boala fratelui tau nu e prea grava.spus. Se uita bine la ea. in schimb e foarte sacaitoare. Degeaba incerca Kiyi sal impace. Si planse astfel multa vreme. Ceva trebuia insa sa faca. de teama sa nu raceasca. sa nu stea prea mult la soare. rugand-o sa zaboveasca o clipa. deoarece voia sa-i spuna ceva foarte important: "Doamna Broasca testoasa. si deodata scoase un strigat de bucurie. Era atat de naucit. unde este multa umezeala. hohotind de ti se rupea inima. pana cand il auzi pe Yogo. Ai grija sa nu iasa prea mult in aer liber. Pe neasteptate il apucau lungi si repetate stranuturi si speriat bietul Kiyi alerga deznadajduit la vraciul Bufnita. nici la prea multa caldura. Nu gaseam o iesire pana 138 . Kiyi sedea in fata gaurii din zid cand o zari pe doamna Broasca testoasa trecand tacticoasa si impunatoare. cu atat mai putin in acele vremuri cand ele n u existau nici pentru oameni. vraciul Bufnita pleca pe drumul pe care venise. de frig. fiindca. La plecare vraciul Bufnita clatina din cap si spuse raspicat:"Prietene Kiyi. se departa prea mult de ascunzis. il necajeste febra fanului. Intre timp norii se stransera in fata soarelui si deodata se porni o ploaie cu galeata. Plimbarile se repetara zi de zi. ca pana la urma se dadu batut. dupa cum probabil ati auzit. la soare ori la caldura. Se numeste febra fanului. incat dadu drumul unui potop de lacrimi amare. Ingrijorat. Nu mai poate ramane toata ziua in scobitura din zid. care veni si-l consulta amanuntit pe Yogo. Asta era! El o opri pe doamna Broasca testoasa. de ploaie si de soare! Dar pelerinele n-au fost niciodata o imbracaminte pentru melci. vai si amar pe capul lor! Se petrecu din nou ceea ce se mai intamplase. care se simtea vinovat de necazurile fratelui sau. dar nici nu indraznesc sa-l scot afara. Dar intr-o zi. erau ca un balsam pentru Yogo. Yogo. preocupat de gandurile sale. o boala ce-l apuca ori de cate ori ii este frig sau sta in curent. de fiecare data putin mai lungi si cu timpul Yogo isi recapata puterile pierdute.

Cu toate acestea. intr-o poiana. ca sa nu se strice vechiul obicei. In acest timp am sa-i pun pe spate o cochilie si cum el este mai firav si mai delicat decat mine o voi face dintr-un material mai usor ca sa se poata misca in voie intr-o parte si intralta. In sfarsit. care era puternic si obisnuit cu orice fel de greutati. intr-o cascioara saracacioasa. o familie de oameni saraci. N-ati putea sa-i faceti si lui o invelitoare la fel cu cea pe care o purtati dumneavoastra. n-avea nevoie de nici o cochilie. tot Kiyi era intotdeauna cel care iesea primul afara dupa ploaie. Cand. in cele din urma anul trecu. mama si o fetita de vreo 5 anisori. Era in miez de iarna. fara sa se miste. desi au trecut multi ani de atunci. melcii taratori. Si. izolati. Kiyi nu mai putea de bucurie. Poveste de Mos Nicolae A fost odata ca niciodata (si cate astfel de cazuri nu mai sunt si azi?). fiecare in gand. Peste vale se vedea satul alaturat. purtand mandru o minunata cochilie usoara.nu v-am vazut trecand pe aici. ca sa se adaposteasca in ea la nevoie?" "De ce nu?" raspunse Broasca testoasa. sa pregateasca calea nepotilor lui Yogo. si parintii isi faceau reprosuri multe. dupa cum fagaduise broasca. Traiau undeva. sa priveasca in jur si sa se asigure ca e senin iar soarele va incalzi cararea pentru fratele sau Yogo." Si cum s-au invoit asa s-a facut. dar pe cosurile carora iesea un fum care lasa de inteles ca 139 . Yogo iesi de sub carapacea doamnei Broaste testoase. Afara ninsese si o patura alba de nea acoperea valea si dealurile din jur. Si astfel. cu casele acoperite de aceeasi zapada. dar pentru asta va trebui sa stea douasprezece luni sub carapacea mea. fratele lui avea un adapost sigur de vreme rea. nepotii lui Kiyi. melcii cu cochilie. Cat despre el insusi. Erau saraci. ies inca si acum primii afara. Erau: tatal. cu spirale albe. pentru faptul ca nu-i pot oferi fetitei o bunastare si stabilitate materiala. cochilia cantarea aproape nimic.

pentru ca fetita sa nu zareasca lacrimile de neputinta care izvorasera in ochii mamei la gandul ca nici macar o bomboana nu poate pune in ghetutele fetitei ei… Fetita nu a asteptat alte explicatii. in timp ce mama ii incalzea lapticul . Primul gand al fetitei. Ce putea sa ii spuna fetitei? Stia ca. tati. care vine la copiii cuminti. ―Dar. si le lasa acestora in cizmulite cate un cadou. copila va fi atat de dezamagita.acolo e cald… Parintii acestei fetite nu puteau sa-i ofere decat un minim de caldura. in seara de 5 decembrie. apoi amandoi s-au uitat la cizmulitele din care a iesit ceea ce initial parea doar zapada: un capsor mic de 140 . pentru ca noi stam departe de sat. S-a facut dimineata. si in discutiile cu copiii de varsta ei va fi cu atat mai deceptionata cand va afla ca la altii ―mosul‖ a venit… In seara aceea fetita s-a culcat fericita. asta seara. I-a spus ca acest ‖mos Nicolae‖ e un batran. la ghetute. Mamei i s-a pus un nod in gat. dar o inconjurau cu toata dragostea de care erau in stare. continua mama. Si ca sa fiu sigura ca nu o sa treaca pe langa casa. A izbucnit in aplauze si a zis: ―A! Cu siguranta va veni si la noi. Parintii s-au pregatit sufleteste cu cuvinte de dragoste. I-a spus aceste lucruri si a intors fata in alta parte. fetita vine imbujorata acasa si o intreaba pe mama ei: ―Mama. Intr-o zi. e posibil ca mosul sa nu vina la noi‖. uite. dansand de fericire in piciorusele desculte si strangand la piept cizmele pline de zapada. cine e mos Nicolae?‖. cat sa nu inghete de frig. dar… Stupoare! Fetita a venit imbujorata.sursa de hrana datorata unei caprite care era una din putinele averi materiale ale familiei. iar parintii au adormit tristi si plansi… Noaptea a trecut ca oricare alta. a fost sa sara din pat si sa alerge afara. vezi. O iubeau mult. Stia ca de raspunsul ei atarna deceptia fetitei. o sa las ghetutele afara in seara asta!‖ Mama nu a mai continuat. a doua zi. cand s-a trezit. in asteptarea cadoului de a doua zi. S-a apropiat de parinti si le-a zis: ―Mami. fericita. sa-si linisteasca copila care va veni dezamagita cu cizmulitele goale. mosul nu m-a uitat! Uite ce mi-a adus!‖ Si parintii s-au privit consternati unul pe celalalt. sa vada ce i-a adus ―mosul‖.

din oameni. fratele tatei cel mai mic. de pene. ca sa nu-ti mearga bine toata ziua?.pisoi.. duglisule. Si numai ce-o auzeai vara: „Pu-pu-pup! Pu-pu-pup!‖ dis-dimineata. caci aveam grozava ciuda pe dansa: nu numaidecat pentru pupat. simtind mirosul de lapte cald din odaie. cu gand sa prind pupaza. si norocul meu!. la mos Andrei. aproape de Topolita.... gabuiesc pupaza pe oua si zic plin de multumire: -Taci. si se adapostise acolo pana catre dimineata. numai ce si aud pupaza cantand: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Eu. de vuia satul.. cu vai-nevoie. Si pornind eu cu demancarea. iar vrei sa te pupe cucul armenesc si sa te spurce. Si cum ajung in dreptul teiului. Pupaza din tei de Ion Creanga Ma trezeste mama intr-o dimineata din somn. Si cum ma scol. in toate zilele. tocmai in Valea-Seaca. caci nu mai vazusem pupaza pana atunci. un ghem alb de blana. pun demancarea jos in carare pe muchea dealului. florii. dupa cum auzisem. inainte de rasaritul soarelui. bag mana in scorbura. ca se afla 141 . ci pentru ca ma scula in toate zilele cu noaptea-n cap din pricina ei. unde stiam. si-i dau iar drumul in scorbura. nu stiu cum se face. intr-un tei foarte batran si scorburos.. pe coasta dealului. ca te-am captusit eu! ii mai pupa tu si pe dracul de-acum! Si cand aproape sa scot pupaza afara. ma sui incetisor in tei care te adormea de mirosul. ca ma spariu de creasta ei cea rotata. zicandu-mi: -Scoala. la niste lingurari ce-i aveam tocmiti prasitori. de multi ani. cum zicea mama. indata ma si trimite mama cu demancare in tarina. Caci asa ne amagea mama cu o pupaza care-si facea cuib. Si acum a iesit de acolo cu un mieunat slab. Si cum stam eu acum si ma chiteam in capul meu ca sarpe cu pene nu poate sa fie. sa nu-mi caut de drum tot inainte? ma abat pe la tei. care peste noapte gasise putina caldura in cizmulitele fetitei. atunci. lelita.

cand am vrut sa le iau. pe la pranzul cel mare. bag mana si scot pupaza. auzindu-i lalaind asa de cu chef. sa prind pupaza. imi iau caciula si in locul ei pun lespedea. vreme trecuse la mijloc doar. nici mai ramane cuvant. se vede ca se mistuise de frica mea prin cotloanele scorburii. pe ce-a fi. unde nu ma imbarbatez in sine-mi si iar bag mana sa scot pupaza. sarmana. ma sui cu dansa iar in tei. sau asternut pe mancare. Mai! anapoda lucru s-aista! zic eu inciudat. scotand caciula din cap si tuflind-o in gura scorburii. ma abat iar pe la tei. imi iau traista cu blidele. ma sui intrinsul. Si oricat oi fi mers eu de tare. cand i-e foame. sa vada nu le vine mancarea dincotrova? Cand. S-apoi. iar taranul nostru isi arde luleaua si mocneste intr-insul.. Atunci iau lespedea cu ingrijire... nemaipunandu-si mintea cu mine.. nu veneam. numai iaca-ta-ma-s si eu de dupa un damb. iaca si 142 . pornesc spre sat. tacand molcum. boierul se primbla cu mainile dinapoi. erau toate numai o chisalita. si cat pe ce sa ma inghita. Apoi ma dau jos. veneam. dar ea. vorba ceea: „Tiganului. undeva. mo! Ogoiti-va! Ce tolocaniti baiatul? Cu tatul sau aveti ceaveti. Atunci au si tabarat balaurii pe mine. si una-doua. cu ochii painjeniti de-atata uitat.prin scorburi cateodata si serpi. Dupa asta vin acasa.. iar nu cu dansul! Atunci lingurarii. caut o lespede potrivita. Si scapand eu cu obraz curat. Dupa aceea ma dau iar jos si pornesc repede cu demancarea la lingurari. la pupaza.. de nu stiau cei din casa ce tot caut prin pod asa des. pun urechea la gura scorburii si aud ceva zbatandu-se inauntru. sezand in coada sapei.‖ Asa si lingurarii nostri: cantau acum indracit pe ogor. cat am umblat horhaind cine stie pe unde si cat am bojbait si mocosit prin tei. sa-mi tie de parte.. leg pupaza de picior c-o ata s-o indosesc de mama vro doua zile in pod prin cele putini harbuite. Insa a doua zi dupa asta. vlaguita de atata zbucium. de nu era o chiranda mai tanara intre dansii. parca intrase in pamant. cu mancarea sleita. li se lungise urechile de foame asteptand. canta. cu gand c-a iesi ea pupaza de undeva pana m-oi intoarce eu din tarina.. — Hauileo. caci n-am mai dat de dansa nicaieri.. si lingurarilor. iar ouale.

si se ia la ciondanit cu mama din pricina mea: — Mai auzit-ai dumneata.. c-am scapat-o!‖ Pupaza. zise matusa. incep a ma purta tantos printre oameni. zicand: „Iaca pozna. ca doar si eu eram oleaca de fecior de negustor. mai baiate? — De vanzare. cu pupaza-n mana. Insa mama. cumnata. Eu atunci. Un mosneag nebun. cumnata?! Da' ca l-as ucide in bataie. apoi mi-o arunca-n sus. cumnata Smaranda. zbrr! pe-o dugheana si. sa fure Ion pupaza. n-are ce lucra? — De vanzare-ti e gainusa ceea.. gatul imi pun la mijloc! Eu. javra dracului se face a o cauta de ou si-i dezleaga atunci frumusel ata de la picior. si numai nu-i venea sa lacrimeze cand spunea aceste. las' pe mine. ne trezeste dis-dimineata la lucru de atatia ani? Grozav era de tulburata. ca ti-l iau eu la depanat! — Nici nu te mai indoi despre asta. isi ia apoi drumul in zbor spre Humulesti si ma lasa mare si devreme cu lacrimile pe obraz. caci pupaza era ceasornicul satului. intr-o zi de targ. c-o falca-n cer si cu una in pamant. c-o vitica de funie. 143 . fiind ascuns in camara. iute ma sui in pod.matusa Mariuca lui mos Andrei vine la noi. care.. sarmana. zicea matusa cu jale. sar cu dansa pe sub streasina casei si ma duc de-a dreptul in targul vitelor. hat! de sumanul mosneagului. dupa ce se mai odihneste putin. s-o chinuiasca. sa-mi plateasca pasarea. — Ce spui. cand as afla ca el a prins pupaza. uitandu-ma dupa dansa!. De-amu bine ca mi-ai spus... nu stia de asta nici cu spatele. de colo pana colo. Si cum ajung in iarmaroc. caci de zbantuitul ista al dumnitale nimica nu scapa! Ce mai atata? Mi-au spus mie cine l-au vazut ca Ion a luat-o. s-o vand. cum aud unele ca aceste. umflu pupaza de unde era. caci era tocmai lunea. una ca asta. Si acum vad eu ca avea mare dreptate matusa.. s-o dramaluiasca! Si cum i-o dau in mana. mosule! — Si cat cei pe dansa? — Cat crezi dumneata ca face! — Ia ad-o-ncoace la mosul.

dar vezi ca nu ma lasa el acum!‖ Tocmai asa patisem si eu. mai tica! ian stai oleaca. ori in vro dugheana. Apoi bine ca stiu a cui esti. ba eram inca bucuros ca am scapat numai cuatata. mai! L-as lasa eu. puiule! cand ii scapa de mana mea! — Da pace baiatului. pe loc mi s-a muiat gura. zise un humulestean de-ai nostri. de se stransese lumea ca la comedie imprejurul nostru. iarmaroc nu era?! -Dar stii ca esti amarnic la viata. si ia acus te scarpin. sa te duc eu la tata-tau si sa vad. si ti-i gasi beleaua cu dansul pentru asta. Vorba ceea: „Lasa-l. Apoi incet-incet m-am furisat printre oameni. dar cand am auzit eu de tata. cu cotul subsuoara. mosule. he! sa fie sanatos dumnealui. dupa cumparat sumani. chiar mai dinioarea l-am vazut umbland prin targ. si trebuie sa fie pe-aici undeva. de-i zice aman. daca ma crezi. uitandu-ma inapoi sa vad. Si cand ajung acasa. om bun. — He. si faceam un taraboi. si fratii imi spun. cum ii e negustoria. drept sa va spun. ca-i feciorul lui Stefan a Petrei. ba s-un topor iti fac. si unde-am croit-o la fuga spre Humulesti. sa spurci iarmarocul? Toate ca toatele. ca-i pozna mare cu matusa lui mos Andrei: a sculat mai tot 144 . cu mama si cu matusa Mariuca. la baut adalmasul.— Ce gandesti dumneata. Bine-ar fi s-o pot scoate la capat. nepoate? Dec! nu cumva ai pofti sa-mi iei vitica pentr-un cuc armenesc? Pesemne te mananca spinarea. el te-a trimis cu pupazi de vanzare. mai baiate?! zise mosneagul de la o vreme. batandu-mi-se inima. d-apoi chitesti dumneata ca nu ne cunoastem noi cu Stefan a Petrei? zise mosneagul. da. la ce i-ai dat drumul? Ca nu scapi nici cu junca asta de mine! Inteles-ai? Nu-ti para lucru de saga! Si ma bagam in ochii mosneagului. nu ma ajunge mosneagul? Caci imi era acum a scapare de dansul. aflu ca tata si mama erau dusi in targ. mai tica. mosule? Te joci cu marfa omului? Daca nu ti-a fost de cumparat. gandeam eu. cu spaima. gospodar de la noi din sat. de frica si de osteneala. In ce te bizui de te indarjesti asa. razand. macar asa. ca-ntr-un iepure. cum vad eu. daca vrei.

sa-i spuna bucurie despre pupaza. sireaca. badita! Doamne. luandu-se dupa gurile cele rele! Ia poftim. cumnatica-hai. s-a mantuit vorba. nu-i o femeie de inteles. dupa mama. si apoi tavalindu-i prin unt. ca matusa Anghilita lui mos Chiriac. cheama pe matusa Mariuca lui mos Andrei la noi si-i zice cu draga inima: — Doamne. Vazut-ai dumneata? Sa mai pui alta data temei pe vorbele oamenilor! Apoi incepem cu totii a manca. i-ati plange de mila! Zahei insa ne lasase vorbind si se ca' mai dusese in targ. soro. ar trebui de la o vreme s-apuci campii! — Asa.. din pricina mea. zice ca i-am fi luat-o noi. zise matusa Mariuca. 145 . cele bune sa s-adune. zau. cumnata draga. Stii ca si matusa Mariuca e una din cele care scoate mahmurul din om. Si cum imi spuneau ei ingrijiti. si eu din pricina ei. surioara!. dac-ai sta sa faci voie rea de toate. strangand cu nedumerire din umere. pe la pranzul cel mic. si neghina din ogoare! Caci.. si pe mama a pus-o in mare suparare cu asta. vrajba dintre noi sa piara.satul in picioare din pricina pupezei din tei. numai ce si auzim cantand in tei: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Sora-mea Catrina zise atunci cu mirare: — I-auzi. cum sunt unii de napastuiesc omul chiar pe sfanta dreptate! — Mai asa. si parpalind niste pui tineri la frigare. facand mama un cuptor zdravan de alivenci si placinte cu poalele-n brau. Dar in gandul meu: Cand ati sti voi cate a patimit. sa cinstim cate-un pahar de vin in sanatatea gospodarilor nostri si: Cele rele sa se spele. dar eu stiu ca mi-am pus bine gura la cale. Si altii ca altii. sa-mi fie pe toata ziua. mai bine sa mancam ceva din ce-a da Dumnezeu.. cand se punea la masa.. Si a doua zi. marti. taman in ziua de lasatul secului de postul San Petrului. cum se pot invrajbi oamenii din nimica toata.

isi astepta osanda. tot fapte rale ce nu puteau fi iertate. care avea darul de a se razboi mostenit de la tatal-sau. cu ochii plecati in jos. 146 . alergau cand la aripa dreapta. Iar comandantii. in racoarea aerului. copilul cel cu ochi albastri ganditori. Ei insa se jucau la un loc pe iarba verde. sub stapanirea dreapta a soarelui de primavara. invinse pe tatari. ramas-a vorba din tata-n fiu cum ca un joc de copii se incinsese odinioara pe sesul Trotusului. In doua taberi era despartita ceata copiilor: una infatisa tabara tatarilor sub comanda lui Gheorghie. indemanatica. pe cand bourul moldovenesc era singur stapan pe-o tara larga. Apoi toti hatmanii si capitanii lui Stefan se adunara imprejurul stejarului si prinsera sa judece pe hanul tataresc. pe neastamparatul Gheorghie. nu departe de satul Borzesti. prinse pe hanul lor. se bateau amarnic intre ele. cu suliti de trestii. si pana-n zilele noastre. de clocoteau vaile Trotusului si se spariau toti graurii din tufarisuri. cand la aripa stanga a ostirilor insirate. Cel dintai era fiu de taran. calari pe fugari aprigi de nuiele. abia stapanindu-se de ras. pe cand Molna si Prutul nu faceau hotar intre trei tari surori. deci. si-si imbarbatau soldatii la lupta. si cu inima cutezatoare. cu sabii de sindila. cu ochii albastri. Si ambele taberi. sub un soare frumos de primavara. in sfarsit. dar. un copilandru cu plete blonde. ganditori. altii pentru vreo cetate de hartie daramata.Stejarul din Borzesti de Nicolae Gane A fost odata un timp. locuita de-un popor ager si drept pamantean. cealalta era tabara moldovenilor sub comanda lui Stefan. iar bietul han. un copilandru cu plete negre si cu ochii de mure. A tinut cat a tinut batalia nehotarata. martur de cea intai izbanda a viitorului domn. iute si neastamparat ca Trotusul ce se pravale de la munti. unii pentru vreo minge furata. De pe atunci. si-l lega de-un stejar batran. cel de al doilea fiu de domn. inarmate pana-n dinti cu pusti de soc.

se uita zambind. se clatinara infiorate.. o Doamne. Un vifor se starneste de puterea caruia se leagana in aer micul han tataresc. si micul Stefan. nestiutor de urgia ce-l ameninta. caci tara. in maretia lui... cuprinsi de groaza. Ce clocot aduc apele Trotusului de sus in jos?. la care soarele... patate de sange copilaresc. inscaunat si miruit de mitropolitul Teoctist. zambea inca in nevinovatia lui. Astfel. Ceriul se posomori. destepta setea tuturor vecinilor. si a voit Dumnezeu ca el sa 147 . in timp ce micul Gheorghie in bratele vazduhului se gandea la cei ce-s spanzurati aievea. Stefan. Treizeci de ani au trecut dupa aceasta intamplare. Da! el zambea inca. ca sa fie de pilda si altor neamuri! Apoi nenorocitul han fu legat cu franghie de subsuoara si ridicat pe creanga in sus in salvele pustilor de soc si in strigatele de bucurie a ostenilor invingatori. fiind bogata. frunzele si crengile copacului. Iar in timp ce Stefan si intreaga lui ostire stateau nedumeriti de vuietul ce se apropia.. vai!. el care vazuse multe altele pe coaja noastra pamanteasca! Dar.. toti copiii. incepu viata grea si anevoioasa. apucara la fuga care-ncotro.. facandu-se insusi tiitor peste toata tara. si pamantul prinde sa se clatine si sa sune parca s-ar fi rasturnat stancile cele mari de la obarsiile Trotusului. larga si indemanatica.In sfarsit. copilaresc. cu atat inimosia lui crestea. pana ce ajunse sa fie numit la Direptate domn tarii Moldovei. se urca de pe treapta pe treapta pe scara lumii.. Dar cu cat nevoile veneau mai grele peste dansul. caci in acel moment o suta de sageti. Joc nebunatic. tot in razboaie si osteneli. dupa ce asculta parerea mai-marilor ostirii sale. schimband sabia de lemn pe palosul de otel. care atarnat de creanga stejarului.. zise cu sprancenele incretite: — Porunca domniei-sale este sa-l spanzurati de creanga cea de sus. deodata se vazu o ceata nenumarata de adevarati tatari venind in goana mare a cailor spre dansii si-atunci. ce se aude?. o suta de suliti se infipsera in trupul lui. uitand pe micul Gheorghie. dar atotvazatorul soare inceta de a zambi.

domn drept credincios si pamantean. varandu-se unde primejdia era mai mare. Iata ca intr-una din zile i se aduce veste ca o multime de oaste tatarasca a navalit in tara peste apa Nistrului. Ros era soarele sus ca in timp de grea cumpana. gandul micului Gheorghie.mearga din biruinta in biruinta. departe in lumea apuseana si sa razbata prin patura veacurilor pana la noi. acel ce vedea si stapanea toate era chipul blond al lui Stefan. pecetluind si sfintind aceasta stapanire cu sangele varsat. Multi ani domni Stefan-voda cel Mare in care timp aseza cu nestramutare temelia stapanirii noastre asupra campiilor Dunarei. care se arata pretutindene ca o icoana de imbarbatare. ros era pamantul jos de sangele ce galgaia. rapind cardurile de vite. 148 . Iar el. Un gand indaratnic il urmarea din copilarie. Dar tot nu era linistit. cerandu-i parca razbunare. dand inima ostenilor lui si facandu-i sa mearga la biruinta sigura. ci un cal aprig de soi moldovenesc si alerga ca un fulger la toate punctele de bataie. pustiind pamantul. iar tatarimea. la stejarul din Borzesti. dand foc satelor si girezilor de pane. O! de asta data. Iute Stefan isi intocmi oastea si le iesi inainte la satul Lipinti. de uneori nu se mai vedea om cu om. de fiecare biruinta inalta cate o biserica spre marturie nepieritoare de trainicia neamului nostru si de bunatatea lui Dumnezeu. incat se-nnegrea vazduhul de fum. Dar sufletul bataliei. si oriunde s-ar fi dus. Si-n loc de sabii de lemn. detunau tunuri de schija. era o adevarata batalie cu tatarii. nu mai era ca acum treizeci de ani. Stefan cel blond cu ochii albastri ganditori. cuprinsa din doua parti. nu ca atunci pe o nuia de alun. orice-ar fi facut. si-n loc de pusti de soc. chipul cel oaches si dragalas i se infatisa necontenit. ucis de tatari. pe sesul Trotusului. si numele lui sa se mareasca tot mai mult. robind femeile si copiii. calarea. Pana-n ceri se inalta rasunetul restristei de pe pamant. se-ncrucisau acum sabii de fier. se macina si se mistuia ca pleava intr-un vartej de doua furtuni ce se ciocnesc. incat sa razbata peste hotarele Moldovei.

incretind din sprincene. iar in mijlocul lor. insa din mladita de copil crescuse acum un alt stejar mai falnic. sigura si desavarsita a fost biruinta moldovenilor. care au a fi adunati si intrebati pe malul Trotusului la satul Borzestii. Trist parea acum copacul si garbovit atat de povara celor treizeci de ani trecuti peste crestetul lui. in adevar. Apoi nu trecu mult timp dupa aceasta si auzind batranul han de peste Volga despre nimicirea ostirii sale la Lipinti trimise lui Stefan soli incarcati cu odoare pentru rascumpararea fiului sau din robie. si sa 149 . fiul hanului tataresc de peste Volga. Iar Stefan a dat lauda lui Dumnezeu si a trimis sol de bucurie sotiei Evdochia. cu ramuri intinse de la munti si pana la mare. hatmanul Sendrea. caci napucase a asfinti soarele si intreaga urdie tatareasca a fost sfaramata si robita. ziua in care Stefan isi aduna hatmanii si capitanii pe malul Trotusului sub batranul stejar unde micul Gheorghie fusese ucis de tatari. si roata imprejurul lui erau mai marii ostirilor lui Stefan: hatmanul Arbore. fiul hanului Mengli Gherei de peste Volga. logofatul Tautu. prinzandu-se pe insusi seful lor. v-am adunat aice ca sa dau in judecata voastra pe fiul hanului tataresc. copilandrul de odinioara peste capul caruia de asemenea trecusera cei treizeci de ani ce au garbovit stejarul. acelas soare dulce si zambitor care a dezmierdat odinioara jocul cel nebunatic de copii. acelas camp verde inflorit. care curg fara repaos pe asternutul lor de prund. aceleasi ape iuti si neastamparate ale Trotusului. hatmani si capitani! zise Stefan. De acelas stejar sta acum legat un adevarat tatar. aprodul Purice. cum si de amintirea dureroasa a faptului ce l-a insangerat. la umbra carora se adapostea un popor intreg de plugari si de osteni. iar Stefan raspunse solilor ca-i va da drumul daca se vor invoi la aceasta mai-marii ostirilor lui. drept in fata tatarului. sta insusi Stefan. De altfel. o adevarata zi de primavara. Era o zi frumoasa. nimic nu era schimbat. Iar mai la o parte stateau solii lui Mengli Gherei cu darurile de peste Volga.Si. sora tarului Simeon. vornicul Boldur si alti multi osteni si oameni de frunte. — Voi.

Dar acest unul este fiul hanului tataresc. toti ochii se pironira asupra tatarului.hotarati voi insiva de i se cuvine iertare sau pedeapsa. si sangele unuia mai mult nar spori intru nimic roada pamantului nostru. cand fu strapuns de sagetile tataresti. intorcandu-se catra solii lui Mengli Gherei. cu o urdie nenumarata. stapanul Crimeei si al Ucrainei. iar batranul hatman Arbore zise urmatoarele: — Maria-ta!. moarte culege! Atunci toti intr-un glas strigara: La moarte. care in acel moment avu neauzita obraznicie sa scuipe asupra moldovenilor facandu-i cani. ca sa mearga vestea peste cele patru hotare ale tarii. si o 150 . Las la voia si intelepciunea voastra sa hotarati ce i se cuvine! Atunci toate fruntile se posomorara. si maria-ta. fu ridicat in sus cu manile legate la spate si spanzurat de aceeasi creanga de care se legana odinioara micul Gheorghie. fiul vestitului han tataresc Mengli Gherei de peste Volga. la moarte!. cu ajutorul vostru si a lui Dumnezeu. dupa ce si el ne-a calcat tara fara dreptate. cum ca oricine samana moarte pe pamantul nostru. care te lupti de atatia ani pentru intemerea neamului nostru. satunci surlele. esti dator sa faci dintr-insul pilda. Iar daca vrea sa-l intalneasca in locul unde s-a dus.. dupa ordinul lui. cand deodata navali fara veste asupra noastra Mengli Gherei. N-am avea ce face cu viata acestui tatar ce ne batjocoreste. atunci sa se incumateze sa ne calce hotarele! Apoi. spaima polonilor si a moscovitilor.. Parintele sau ne trimite soli si daruri pentru rascumpararea lui.. le zise: — Duceti-va cu daruri. hanul tatarilor de peste Volga. a ucis multime de femei si de copii. caci tara s-a adapat cu indestul sange paganesc. trambitele si darabanele ii facura cinstea cea de pe urma. cu tot la stapanul vostru si spuneti-i: ca atat de mult s-a scumpit capul fiului sau prin sangele crestinesc ce-a varsat. Iata ca acum. fiul aceluias han a cazut prins in manile noastre. Sunt acum treizeci de ani. incat el nu are indestula avere sa-l poata rascumpara. eram mic si ma jucam sub acest stejar batran c-un copil Gheorghie din Borzesti. Iar Stefan. a ars multime de holde si sate. si ucise fara mila pe nevinovatul Gheorghie..

cheagul neamului romanesc. care a fost sufletul de viata. judecand ca batranul stejar si-a indeplinit menirea. . Iepurele ingamfat. deoarece frunzele si ramurile lui cu sange au fost spalate. in amintirea tovarasului sau din copilarie. imprastiind vestea mortii lui. dar inca si astazi. Daca nu ma insel ti-ai putea folosi picioarele pentru lucruri mai importante decat plimbarea. a poruncit sa i se dea foc. De cum vazu iepurele.Tu ce alergi de zor asa de dimineata? . si-n locu-i a zidit. Iar Stefan. De atunci si pana azi multe s-au intamplat. . si astazi inca ochii lor parca vad rasarind din intunecimea boltilor marea lui umbra care de acum va pluti peste noi in adanca viitorime ca un spirit proteguitor. intovarasiti de voi si nevoi. facura sa salte apele Trotusului.Ma plimb – raspunse politicos ariciul. caci patru sute de ani trecutau peste tara. se uita de sus la arici si-l intreba: . aducandu-si aminte ca pe acele lespezi de piatra a calcat odinioara piciorul lui Stefan. o biserica cu hramul Sfantului Gheorghie.Stii ceva – spuse ariciul – hai sa ne luam la intrecere! Pun pariu ca te intrec.Te plimbi? – zise razand iepurele. Iepurele si ariciul de Fratii Grimm Intr-o zi frumoasa de toamna. ariciul se grabi spre el sa-i dea buna dimineata. simt o tainica strangere de inima. Ingamfarea iepurelui il jigni pe arici. cand merg calatorii sa viziteze biserica cea neagra din Borzesti. Nu ajunge ca s-a nascut cu picioare strambe.salva puternica de sinete. daca alergam! 151 . se intalni iepurele si ariciul. dar iepurele mai si glumeste pe seama lui.

vino cu mine.Incepem! zise ariciul.Lasa asta pe seama mea. trei si! Iepurele porni in goana.Incepem? . Ajunse si iepurele: . De cum ajunse acasa. Cum mergeau ei pe camp. asa ca. Dupa care intinse laba catre arici si spuse: . ariciul abia iti ridica picioarele.Ei. Iepurele nu spuse nimic. si ne intalnim peste jumatate de ora. mergem impreuna pe camp! . .Unu. Hai.Esti tare glumet – spuse iepurele. decat sa stai aici. tu sa zici: Eu am ajuns deja! Femeia dadu din cap ca a inteles. Mai intai merg acasa sa mananc ceva.Vezi aratura asta? . Pe ce punem pariu? . daca asta vrei. la capatul brazdei. ariciul asa grai: .Vai de capul tau. iepurele alearga in cealalta brazda. Iepurele se uita batos la arici. Tu n-ai alta treaba. unde esti? Vino degraba. fuguta. nenorocitule. sa ma iau la intrecere cu stomacul gol. Iepurele numara: .Acolo vom alerga cu iepurele. 152 . striga: .Am pus pariu cu iepurele ca-l intrec la fuga! . cum sa-l intreci tu pe iepure? Ti-ai pierdut mintile. iar cand iepurele ajunge aici.Femeie. iti rasuci mustata. se piti in brazda si nici nu mai misca. doi. Dupa cativa pasi. ariciul o lua spre casa. fie. Cum vrei sa ma intreci cand ai picioarele asa strambe? Dar fie. sa ne intrecem! . Eu alerg intr-o brazda. pai nu-i asa de urgent! Cine a mai vazut asa ceva.Pe un ban de aur si o sticla de tuica – zise ariciul.O vad – zise nevasta ariciului..Bine.La ce treaba? – intreba femeia arici. si porni spre capatul araturii. . .

Acolo insa il astepta ariciul. dar intr-o buna zi a murit. . se dadu batut. Sa alergam inca o data! Si fara sa astepte raspunsul o lua la fuga spre celalalt capat al araturii. dar de fiecare data ariciul era acolo inaintea lui. dupa care se prabusi la marginea araturii. dar dupa aceasta intamplare. Cufarul zburator de Hans Christian Andersen Era odata un negustor asa de bogat incat ar fi putut sa pardoseasca cu bani de argint toata strada lui si pe langa asta si o ulicioara aproape toata. dar femeia arici ridica. ariciul il intampina din nou. 153 .Inca o data! . de vreo saptezeci de ori. Cand a simtit ca nu-l mai tin picioarele.Din partea mea. dupa care mersera linistiti acasa. nu-i venea sa creada ca ariciul a ajuns inaintea lui. Iepurele ramase mut de uimire. Nu intelegea cum e posibil. nici un iepure nu mai face glume pe seama picioarelor scurte ale aricilor. Nici nu banuia ca ariciul il pacali. lua inapoi un galben. . Ariciul lua ce castigase. . Baura cate un pahar de tuica. merse la capatul araturii isi lua femeia.striga iepurele.Nu-mi vine sa cred – zise iepurele.Iepurele ajunse la capatul brazdei. stiut fiind ca ariciul nu se deosebeste de femeia arici cu nimic. si o lua iar la goana. si traira linistiti. Cand ajunse. Iepurele alerga cat il tineau picioarele. dar nu le pardosea pentru ca-si intrebuinta altfel banii si cand dadea o para. fiindca eraCufarul zburator priceput. dar asta e. Ii dadu ariciului banul de aur si sticla cu tuica. capul din brazda si spuse: Eu am ajuns deja. putem alerga de cate ori vrei – spuse ariciul.

facea zmee din banii de hartie si arunca in apa galbeni in loc de pietre. doica turceasca – a intrebat-o el – ce palat e acela de colo. Acuma. s-a dus in padure. Fiindca turcii umblau ca si el. S-a prorocit ca are sa fie foarte necajita din pricina unui iubit si de aceea n-are voie nimeni sa stea de vorba cu ea. cufarul acesta era tare ciudat. cu ferestre asa de inalte? . Nu s-a uitat nimeni la dansul. cu halat si cu papuci. Prietenii acuma nici nu mai voiau sa stie de el. a zburat pana pe acoperisul palatului si s-a strecurat la printesa pe fereastra. Cand fundul cufarului scartaia.Acolo sta fata sultanului – a raspuns femeia. pentru ca nu puteau sa iasa pe strada cu dansul asa imbracat. decat numai daca sunt de fata sultanul si sultana. putea sa zboare. dar el i-a spus ca e dumnezeul turcilor si a venit prin vazduh la dansa si ea a fost foarte magulita. Cu asemenea indeletniciri. Si a mers asa cat a mers si a ajuns in tara turcilor. s-a bagat in cufar. -Bine. iar haine nu mai avea decat un halat vechi si o pereche de papuci. Numai unul din ei. Cum il incuiai. paralele s-au ispravit repede si nu i-au mai ramas decat patru banuti de arama. a intalnit in drum o doica cu un copil la piept.Fecioru-su a mostenit toata averea si cand s-a vazut cu atata banet a inceput sa duca o viata de petreceri. Cum mergea el asa. Dar el n-avea ce bagaj sa-si faca si de aceea s-a bagat chiar el in cufar. Printesa dormea pe o sofa si era atat de frumoasa incat feciorul de negustor nu s-a putut opri si a sarutat-o. feciorul negustorului se temea sa nu se sparga in bucati si sa trebuiasca sa faca o tumba cumplita si asta nui prea placea.l-a incuiat si indata a zburat cu cufarul pe horn.Asculta. Ea s-a trezit si s-a speriat. 154 . deasupra norilor. sa vedeti. i-a trimis un cufar vechi cu o scrisorica: "Fa-ti bagajul!―. multumesc! – a spus feciorul de negustor. Asa a facut si feciorul de negustor. tot mai departe si mai departe. A ascuns cufarul intr-o padure si a intrat in oras. . care era mai bun la suflet.

sultanul si sultana vin la mine la ceai.Toti l-au intampinat cu prietenie. Frumoase lucruri spunea! Si pe urma i-a cerut printesei mana si ea indata a spus da! . din care fiecare din ele era o aschie. sultana si toata curtea erau la ceai la printesa.Pe urma au stat impreuna de vorba si el i-a spus tot lucruri minunate. n-am sa aduc alte daruri decat o poveste – a spus el si a plecat. . pentru ca tatei si mamei le plac foarte mult povestile. ia spus ca ochii ei sunt doua lacuri adanci in care gandurile inoata ca niste zane ale apei si i-a spus ca fruntea ei e un palat de gheata cu incaperi frumoase si tablouri si i-a mai spus de barza care aduce copii mititei si dragalasi. Cufarul zburator. Au sa fie foarte mandri ca mi-a cerut mana dumnezeul turcilor. Ascultati: era odata un manunchi de chibrituri si chibriturile acestea erau foarte mandre de originea lor.Sa vii sambata seara – a zis ea. . tigaie tot veche de fier. iar tata vrea sa fie vesele. sambata seara. Sultanul. si-a cumparat un halat si dupa aceea s-a dus in padure si acolo s-a apucat sa nascoceasca o poveste. dar una care sa fie cu talc. Chibriturile sedeau pe masa intre o scaparatoare veche si o. cand era soare. Si-a luat zborul. Se faleau fiindca se trageau dintr-un brad batran si inalt. toata ziua ne imbaiam in soare. adica roua.Bine.Da.Nu vrei sa ne spui o poveste? – a spus sultana. pana sambata trebuia sa fie gata si nu era chiar asa de usor. stateam intr-o creanga verde. Vedeam ca suntem bogate prin faptul 155 . dar inainte de plecare printesa i-a dat o sabie impodobita cu bani de aur si de asta avea el nevoie. da! – a raspuns el.Dar sa fie si cu haz – a zis sultanul. Sambata seara povestea era gata. cauta numai si invata bine o poveste frumoasa. si pasarile ne spuneau povesti. Dimineata si seara beam ceai de diamant. mama vrea sa auda povesti cu talc si cuviincioase. . Isi aduceau aminte de tinerete si povesteau tigaii: "Cand eram noi in copac.

ca ai vorbit destul― – i-a taiat vorba scaparatoarea si a izbit o data in cremene ca au sarit scanteiin toate partile. ramurile celelalte s-au dus care incotro. Cu siguranta ca povestea are sa ne placa. asta pot sa v-o spun. ca a cazut de la locul ei si s-a spart. Singura mea bucurie este sa sed dupa masa la locul meu. am ajuns sa stam la bucatarie. curata si frecata. Afara de caldarea de apa. asa fiecare are sa inteleaga mai repede despre ce-i vorba si are sa se bucure. Dar iata ca intr-o buna zi a venit un taietor de lemne siCufarul zburator familia noastra sa imprastiat in toate partile. toti cati suntem aici stam mereu in casa. Deunazi. care se duce cateodata in curte si se intoarce.. de cand am venit pe lume." "Da.de aceea noi. era o femeie asezata si cu pareri sanatoase. am fost de o multime de ori curatita si incalzita. "Mai bine sa ne veselim oleaca. si sa schimb vorbe intelepte cu tovarasele mele. Am sa spun ceva care s-a intamplat oricui. pe cand familia noastra avea mijloace sa se imbrace in verde si vara. mie nu-mi place sa vorbesc de mine – a zis oala de lut. o oala batrana s-a speriat asa de tare de ceea ce vorbea cosnita. Uite. De la inceput.― "Mai taci acuma.ca fagii si mestecenii si ceilalti copaci numai vara erau imbracati si iarna erau goi. Numai cosnita ne aduce noutati si trebuie sa spun ca vorbeste cu prea multa indrazneala despre cele ce se petrec afara.― "Soarta mea s-a desfasurat altfel – a spus tigaia de fier langa care sedeau chibriturile. Mi-am petrecut tineretea pe marginea marii. Hai mai bine sa povestim cate o intamplare."Cufarul zburator 156 . obraze subtiri. haide sa vedem care dintre noi e de neam mai bun―– au spus chibriturile. intr-o familie linistita. eu fac treaba cu temei si sunt la loc de cinste aici in casa.incep eu. si iarna." "Incepe foarte frumos – au spus farfuriile. Trunchiul familiei a ajuns catarg pe o corabie mare. iar noi avem acuma menirea sa aprindem oamenilor lumina. "Ba nu. care daca voia putea sa faca si inconjurul lumii..

Farfuriile au zanganit de bucurie si matura a scos cateva fire de patrunjel verde din ligheanul cu nisip si a incununat oala. cu care scria scrisori bucatareasa. N-avea nimic deosebit. se vede asta!" – a spus caldarea de apa si de placere a sarit in sus si apa a curs pe jos pleoscaind. E drept ca n-a invatat nicaieri." "Eu cred ca nu se cuvine sa facem una ca asta – a zis ceainicul de tabla (canta si el si era var bun cu samovarul) -cred ca nu-i bine sa ascultam cum canta o pasare straina. cum mai ridica piciorul in sus! O perna veche care zacea aruncata intr-un colt a plesnit cand a vazut. Afara la fereastra e o privighetoare in colivie si stie ea sa cante. Si l-au incununat si pe el.""Da. e ceva delicat si fin."In casa aceea. dusumelele maturate si spalate si la fiecare doua saptamani se puneau perdele curate. Nu voia sa cante decat pe masa din sufragerie. "Daca o incununez. Asa intelegeti voi sa va petreceti seara? N-ar fi 157 . Se vede imediat ca povesteste o femeie. maine ma incununeaza si ea pe mine" – s-a gandit matura.. Dar asta era numai sclifoseala. fiindca stia ca asta are sa-i necajeasca pe ceilalti. ma incununati si pe mine?" – a intrebat vatraiul. "Mie mi-a venit pofta sa dansez. veche. Ce fel de patriotism e asta? Sa spuna cosnita daca am sau n-am dreptate!" "Sunt foarte suparata – zise cosnita – sunt cum nu se poate de suparata pe voi toti. Acuma samovarul trebuia sa cante. da. Doamne. iarta-ma." "Ce frumos povestesti – spuse matura. dar a spus ca-i racit si nu poate daca nu fierbe. doar atata ca fusese bagata prea tare in cerneala. Pe marginea ferestrei era o pana de scris. dar putem sa trecem asta cu vederea. mobilele erau sterse de praf. "Ei.. "Neam prost!" . Oala a povestit mai departe si la sfarsitul povestii a fost tot asa de frumos ca si la inceput." – a spus vatraiul si a inceput sa danseze. "Daca samovarul nu vrea sa cante – spuse ea – n-are decat sa nu cante.si-au spus in gand chibriturile. dar era mandra de asta.

Uite cum stralucim si ce lumina dam!― Dar repede-repede au ars si n-a mai ramas nimic din ele. Era o zarva cumplita! Toti turcii topaiau si jucau de le sareau papucii pana peste cap. Nu-iCufarul zburator de mirare deloc ca era curios sa afle. asemenea minunatie cum era cufarul zburator nu mai vazusera niciodata. Il tutuiau acum. fiindca curand avea sa faca parte din familie. da! – a spus sultanul – luni te-nsori cu fiica noastra. Parca as fi fost si eu in bucatarie cu chibriturile. Cum s-au mai aprins toate si cum au mai ars! Si se gandeau: "Acuma poate oricine sa vada ca noi suntem mai de pret decat toate celelalte.mai intelept lucru sa facem putina ordine? Sa stea fiecare la locul lui si eu am sa va arat ce sa faceti. le-a pus cu el in cufar si si-a luat zborul. . 158 . pocnitori si artificii. dar tuturor li se paruse frumos ce vazusera. . sa vad ce spune lumea―.Am vazut pe dumnezeul turcilor – zicea unul – ochii ii straluceau ca niste stele si barba lui e ca o spuma. Acuma vedeau si ei ca intr-adevar dumnezeul cel turcesc avea s-o ia pe fata sultanului. Feciorul de negustor s-a intors cu cufarul in padure si pe urma ce si-a spus el: "Hai sa ma duc prin oras. Dar nu era oala care sa nu stie ce e in stare sa faca si cat e de nobila. Cate si mai cate nu spuneau oamenii! Fiecare vazuse in felul lui. a fost iluminatie in tot orasul. S-au impartit pesmeti si covrigi si copiii pe strada suierau din degete si era minunat de frumos. acuma poti s-o iei pe fiica noastra de sotie. In clipa aceea a intrat bucatareasa si toti au amutit si nu s-au mai miscat. . Aveti sa vedeti ce frumos are sa fie!― "Sa facem cat mai multa zarva!― – au spus cu totii.Frumoasa poveste – a spus sultana. Fiecare se gandea: "Hei. Da. dac-as fi vrut. sa vezi ce petrecere ar fi fost!" Bucatareasa a luat chibriturile si a facut focul. Cu o zi inainte de nunta.Da. seara. "Trebuie sa fac si eu ceva" – s-a gandit feciorul de negustor si a cumparat rachete.

L-o mai fi asteptand si acuma. Acum feciorul de negustor nu mai putea sa zboare si nu se mai putea duce la fata sultanului. Si pe pulpanele mantiei sedeau ingeri. mama facu placinte si ii spuse fiicei sale: . Si biata copila. Scufita Rosie pleca de indata la bunicuta ei care locuia in alt sat. Minunate lucruri mai spuneau oamenii si a doua zi avea sa fie nunta. povestile lui insa nu mai sunt asa de frumoase ca aceea cu chibriturile pe care a spus-o cand era dumnezeul turcilor. Scufita rosie de Fratii Grimm Intr-un sat locuia cea mai frumusica tarancuta din lume. stii ca e bolnava. pentru ca in apropiere erau cativa taietori de lemne.Locuieste departe? o intreba Lupul. Intr-o buna zi. care ii venea de minune. ca sa se bage in cufar.Ma duc s-o vad pe bunica. Ia o placinta si ulcica asta cu unt pentru ea. Feciorul de negustor s-a dus iar in padure.. care nu stia ca e primejdios sa asculti vorba unui lup. dar cand a ajuns in padure. . In padure il intalni pe Lup care vru sa o inghita. ii spuse: .Du-te de vezi cum se simte bunicuta. dar el cutreiera lumea si spune povesti. Se aprinsese de la niste artificii si nu mai ramasese din el decat scrum. Mama si bunica o iubeau foarte mult. 159 . ia cufarul de unde nu-i! Cufarul arsese tot. Ii duc o placinta si o ulcica cu unt trimise de mama. dar nu indrazni.Zbura imbracat cu o mantie de foc – zicea altul. Bunica ii facuse o scufita rosie. Ea l-a asteptat pe acoperis toata ziua. Lupul o intreba unde se duce. si de atunci pretutindeni i se spunea Scufita Rosie.

care dupa catva timp batu la usa: cioc. nepotica ta. facea buchete din florile intalnite in cale. hat departe. da! spuse Scufita Rosie. pe care ti le-a trimis mama! Bunica cea buna.Pune placinta si untul pe masa si vino sa dormi langa mine.Ca sa te imbratisez mai. . El se arunca asupra bietei femei si o inghiti cat ai clipi din ochi.Trage zavorul. as vrea sa merg si eu sa o vad. Sufita Rosie se veselea.Cine-i acolo? Scufita Rosie auzind vocea groasa a Lupului. Locuieste acolo. Lupul ii striga: .Trage zavorul. da‘ de ce ai picioarele asa de lungi? 160 . pentru ca nu mai mancase de trei zile. Lupul sosi la casa bunicii primul. Eu o s-o iau pe aici. ii striga:. bine fata mea! . si fetita pleca pe calea cea mai lunga. spunand: . se sperie mai intai. in prima casa din sat.Eu sunt. pe drumul cel mai scurt. cioc! . Scufita Rosie se dezbraca si se culca in pat. da‘ de ce ai bratele asa de mari? . .. care era in pat. spuse Lupul indulcindu-si glasul. manerul va ceda! Scufita Rosie trase ivarul si usa se deschise. Sufita Rosie. Scufita Rosie. bunico. manerul va ceda! Lupul trase ivarul si usa se deschise. cioc! .ii spuse: . Lupul o lua la fuga cat il tineau picioarele. Ti-am adus o placinta si o ulcica cu unt pe care ti le-a trimis mama.Vai. ascunzandu-se in pat sub patura. bunico.Eu sunt. Iti aduc o placinta si o ulcica plina cu unt. tu pe-acolo si vom vedea care ajunge primul. Lupul o vazu intrand si. apoi se gandi ca bunica e bolnava si ii raspunse .Vai.Vai.Cine-i acolo? intreaba batranica.Ei bine! spuse Lupul. alerga dupa fluturi. copila ta. si batu la usa: cioc. dincolo de moara. Apoi inchise usa si se culca in patul bunicii. O astepta pe micuta Sufita Rosie.

copila mea! . se culca din nou in pat si adormi. manca placinta si untul din ulcica. da‘ de ce ai urechile asa de lungi? . dar se prabusi la pamant si dadu ortu' popii.Vai.Ca sa te vad mai bine. iar Scufita Rosie se gandi in sinea ei: "De-acum inainte n-o sa ma mai abat din drum in padure. Cand acesta se trezi si vazu oameni. El lua o foarfeca. Se intampla ca tocmai atunci un vanator sa traca prin fata casei. da‘ de ce ai ochii asa de mari? . Intra in casa si deodata il vazu pe Lup.Ca sa te aud mai bine.Ca sa te inghit! Si zicand acestea. fetita sari afara strigand: . vru sa sara din pat. da‘ de ce ai dintii asa de mari? . bunico. careia ii era foame. bunico. am sa fiu cuminte si am sa ascult povetele mamei". 161 . Taie cu foarfeca si dadu de Scufita Rosie.Ca sa alerg mai bine. Trebuia sa o salveze. Cei trei prieteni nu-si incapeau in piele de bucurie: vanatorul lua blana Lupului si se indrepta spre casa. copila mea! . Lupul cel rau se repezi la Scufita Rosie si o inghiti. copila mea! .Vai..Vai. si. Scufita Rosie se duse sa caute niste pietroaie si le puse in burta Lupului. dar abia mai rasufla. Dupa ce-si potoli foamea. cand mai facu vreo doua taieturi. Auzind sforaitul Lupului isi spuse in sinea lui: "vreau sa vad daca bunica nu-i cumva bolnava". talhar batran! De cand te caut! Vanatorul vru sa traga cu pusca. dar ii trecu prin minte ca Lupul a mancat-o pe bunica.Vai. bunicuta. a! Iata-te. ce spaima am tras! Ce intuneric era in burta Lupului! Bunica iesi la randul ei. sa spintece burdihanul domnului Lup. A. bunico.

ovazul era inca verde. O! Nu. oul cel mai mare nici nu s-a clintit. pana in livada preotului. insa eu n-am fost niciodata pe-acolo. si prin livezi fanul era asezat in capite mirositoare. nu-i am inca pe toti. decat sa vina sa bleotocareasca sub frunzele de lipan cu dansa. graul isi legana spicele-i galbene. cu adevarat. dincolo de cealalta parte a gradinii. limba pe care o invatase de la mama ei.Ratusca cea urata Hans Christian Andersen Ce frumos era la tara! Era in mijlocul verii. si mama ii lasa in voia lor. Spun drept. Da. . Si se aseza iar sa cloceasca. Ati iesit toti? Nu. si erau asa de late. meat copiii se puteau ascunde sub ele. Se uitau in toate partie pe sub frunzele verzi. pentru ca celorlalte rate le placea mai mult sa inoate de-a lungul santurilor. Intr-o astfel de ascunzatoare isi facuse cuibul o rata. era foarte nerabdatoare sa-si vada puii. m-am saturat. barza se plimba de colo-colo cu lungile-i picioare rosii. foi mari de lipan se inclinau de pe ziduri deasupra apei. dar cu un aer foarte plictisit. . vorbind in limba egipteana. hotarele ei se intind mult mai departe. In sfarsit incepura a ciocni ouale unul dupa altul. inlauntrul carora erau lacuri adanci. "Mac! Mac!" zisera ei mai pe urma. era nespus de frumes la tara! Razele soarelui se revarsau asupra unui castel vechi imprejmuit cu santuri adanci. facand o galagie de-ti lua auzul. Nimeni nu venea pe la ea sa-i faca vizita. 162 . caci culoarea verde e foarte buna pentru ochi.Ce mare e lumea! zisera puisorii.Voi credeti ca lumea e numai cat vedeti aici? zise mama. sta neciocnit. in jurul campiilor si livezilor se ridicau paduri mari. acolo te gaseai intr-o singuratate ca in adancul unei paduri. Sunteti toti aici? adauga ea ridicandu-se. se auzea: "piu! piu!" sopteau puisorii care erau toti vii si scoteau ciocul din gaoace. si isi clocea ouale. cum iesira din ou. Doamne! Ca mult mai tine.

ca uite nu iese puiul. In sfarsit ciocni si oul cel mare. tot am pierdut eu atata vreme. asa mare! Nu seamana cu nimeni de-ai nostri. si pleca. zise mama. soarele stralucea pe frunzele verzi de lipan.Arata-mi putin oul care nu vrea sa ciocneasca..Nu. si el nici macar nu vine sa ma vada. A. . chiar dear trebui sa-l tarasc cu de-a-sila. . asta nu-i pui de curca. 163 . sa stii de la mine. Degeaba voiam eu sa-l invat. ca toate jiganiile astea se tem grozav de apa.Ba nu. si. A doua zi era o vreme de toata frumusetea. Ce mare si ce urat era! Rata il privi lung si zise: . raspunse rata. chiar si bobocul cel mare cenusiu si urat. Dar indata iesira la suprafata apei si incepura a inota repede. toate erau in zadar! Lasa-ma sa ma mai uit o data la ou. zise batrana.. si mult necaz am mai tras cu puiul. si mai bine invata pe ceilalti pui sa inoate.Cum vei vrea. Nu puteam deloc sa-l fac sa intre in apa. mama ratustilor. Si eu am fost o data pacalita ca si d-ta. . si am avut mare grija. nu gasesti ca sunt cei mai draguti bobocei care sau vazut vreodata? Seamana toti leit cu tatal lor.Ce fel de boboc.. si iesi din ou. .. asta-i un ou de curca. de curca! Asta-i usor de vazut: am sa-l duc la apa. repede. Da-l incolo.Mai am numai un ou. zise rata cea batrana. nu-i asa de urat. . si nu stiu ce sa ma mai fac. zise ea pe urma. Oare sa fie intradevar pui . hustiuliuc.. cum merge? intreba o rata batrana. si toti se bucurau de apa. e un ou de curca. am sa mai stau o zi-doua. si puisorii se scufundara si ei unul dupa altul si apa se inchise la loc deasupra capetelor lor. Ce bine stie sa se slujeasca de picioarele lui."Mac-mac". cand te uiti mai de aproape la el. Ia priveste putin pe cei scosi. da. care venise sa-i faca o vizita. . se duse cu toata fainilia la sant. Piu! Piu! facu puiul.Ei bine. Piciorusele lor umblau ca niste lopetele. si sari in apa. si bleotocaream si ma rasteam la el. asa e. si ce drept se tine! E in adevar tot copilul meu.

parca n-am fi noi destule aici. zise rata cu panglica rosie. dar e asa de mare si de pocit. ascutindu-si ciocul pe iarba. 164 . Toti sunt draguti afara de acela. si sa va paziti bine de pisica. A stat prea mult in ou. miscati picioarele. si cea mai mare cinste ce se poate face unei rate. raspunse mama lui. si ea trebuie sa fie bagata in seama nu numai de dobitoace. uitati-va la mine cum tin eu labele in afara.. si inoata de minune. tineti-va toti la un loc si salutati pe rata cea batrana de acolo.Lasa-l in pace. urma ea. Acum. nu asa. nu face rau nimanui. Plecati capul si ziceji: Mac! Mac! Ei ascultara.Frumosi copii mai are mama. mai vin altii acum. si cu vremea s-o mai potrivi el. si bagati de seama panglicuta rosie legata la piciorul ei. sa nu va calce cineva. Intrara cu totii in curtea ratelor.Ia uita-te aici. E de rasa spaniola. si celelalte rate din jurul lor ii priveau. Cred c-o sa creasca frumos. Adevarat ca nu-i frumos. Asta inseamna ca stapanul ei nu vrea s-o piarda. hai sa va prezint la curtea ratelor. striga mama. s-arunca asupra lui si-l musca de gat. Ce galagie era acolo! Doua familii se certau pe un cap de tipar.Se poate. . . ca are nevoie sa fie putin mustruluit. sa va faceti intrarea in lume. zise rata. din pricina asta nu-i asa de bine facut. si ziceau tare: . dar chiar si de oameni. tineti-va bine. as vrea sa ti-l mai cioplesti putin. nu trebuie sa va tineti labele prea apropiate: o raja bine crescuta isi departeaza picioarele cu grija.Mac-mac! Veniti cu mine. asta-i ceva foarte frumos. nu. nu-l primim intre noi.Asta nu-i cu putinta. Pfi! Dar ce boboc e acela? Nu.Vedeti cum se petrec lucrurile in lume. . Este cea mai de seama dintre toate cate sunt aici. caci si ea ar fi vrut sa aiba capul de tipar. de aceea e asa de mare. zise rata care incepuse galceava. Numai luati seama sa nu va departati de mine. dar are o fire asa de buna. si la urma il lua pisica. Doamne fereste! Si deodata o rata mai mare zbura langa el. as indrazni chiar sa spun ca inoata mai bine decat toti ceilalti. n-a iesit bine. . . Haide.

puii de gaina il bateau si femeia care dadea de mancare la pasari il impingea cu piciorul. .Bine ar fi sa te ia pisica. ca si cum intr-adevar ar fi fost la ei acasa. . . Pasarelele de prin tufisuri vazandu-l zburara speriate-. ca esti groaznic de urat! zisera ratele salbatice. fiti ca la voi acasa. bobocul se intoarse in toate partile si saluta cat putu mai frumos. si merse tinta spre el. surorile lui chiar erau foarte rautacioase cu el. adauga batrana.Si apoi.Te poti fali. inchise ochii si merse mai departe. sau sa mearga inainte. lovit. 165 . ca o corabie cand isi intinde panzele. se vazu muscat. uricioasa dihanie ce esti!" Pana si mama lui li spunea uneori: ". "Si toate astea pentru ca sunt urat". -numai sa nu cumva sa te insori cu cineva din neamul nostru. . Cred c-o sa fie voinic. se simtea destul de mahnit ca era asa de urat. Ajunse la un iaz mare. si lucrurile mersera din ce in ce mai rau. Si pornira sa se joace. la urma urmei e un ratoi. batjocorit.Prea e mare. cand se trezira ratele salbatice. Ratele il muscau. Bietul boboc fu izgonit de pretutindeni.Pe cand vorbea asa. ca era tare amarat si cadea de osteneala. care venise pe lume cu pinteni la picioare si se credea imparat. si nu-i pasa asa mult de frumusete. unde traiau ratele salbatice. Se culca acolo in noaptea aceea. Bietul boboc nu mai stia ce sa faca: sa se opreasca. infuriat grozav. si ca era rasul si batjocura tuturor ratelor din curte. din pricina urateniei lui. se gandi bobocul. nu numai de rate. Atunci o porni el si iesi afara din curte. Dar bietul boboc. dar de asta putin ne pasa noua. dar si de puii de gaina. ziceau toti.Dar ceilalti sunt foarte draguti.Ce-i asta? se intrebau ele. A doua zi. se umfla. si mereu ii spuneau: ". si curcanul. si de gasiti vreun cap de tipar puteti sa mi-l aduceti. ca i se inrosise tot capul. si o sa-si faca el drumul in lume. cel iesit mai in urma din ou. dadura cu ochii de tovarasul lor cel nou. Asa s-a petrecut in ziua dintai. . acum copii.As vrea sa fii departe de aici". il tragea binisor de gat si-i netezea pufisorul.

ca mici norisori. poc! si cei doi gansaci salbatici cazura morti in desisul de trestii. se uita de jur-imprejur. livezi. zisera noii veniti. Dec-data se'auzi: poc. infiorator: limba-i atarna afara si ochii lui salbatici scanteiau de cruzime. si apa se rosi de sangele lor. in vreme ce gloantele suierau prin trestii si pocniturile pustilor nu mai conteneau. ii arata coltii ascutiti si pleca fara sa-l atinga. chiau. Mai astepta cstva timp. el care nu cerea altceva decat voia de a se culca in stuf si de a bea apa din iaz! Petrecu astfel doua zile. dar in aceeasi clipa vazu in fata lui un caine mare. esti asa de urat ca te-am lua bucuros cu noi. ce se indoiau deasupra trestiilor. in tacere. Ce groaza pe bietul boboc! Isi indoi capul ca sa si-l ascunda sub aripa.. cu toata uratenia ta. si stiu sa cante frumos. dar bietul boboc tot nu indraznea sa se miste. parca se mai gandea el sa se insoare. . Cine stie daca nu ti-oi gasi norocul. Furtuna era in 166 . Nimeri la o cocioaba asa de veche si darapanata. sunt asa de urat incat nici cainele nu vrea sa ma manance. Si iar se mai auzira pocnituri de pusti. Iata ca venira in locurile acelea doi gansaci salbatici. O abureala albastrie. o rupse la fuga. Abia pe sub seara zgomotul inceta. cand iata ca o vijelie naprasnica il impiedica de-a merge mai departe. Si ramase asa. si luandu-si inima in dinti.. mai toate domnisoare. Cainele se intoarse spre boboc. Vrei tu sa ne intovarasesti? Aici. in cealalta balta sunt gaste salbatice foarte dragute. Strabatu el campii. se rupea de pe copacii intunecosi si se impanzea deasupra apei.Slava Domnului! suspina bobocul.Sarmanul. Poc! Poc! si stoluri de gaste salbatice zburara din stuf. de parca nu stia nici ea in ce parte sa se prabuseasca: si atunci ramanea tot in picioare. si trestiile si loziile se aplecau in toate partile. Ei nu traisera inca prin lume.Asculta camarade. in apropiere. . apoi sosira in bataie si cainii de vanatoare: Chiau. Era vanatoare mare. asa ca erau foarte obraznici. toti vanatorii stateau culcati de jur-imprejurul iazului: cativa stateau la panda catarati pe crengile copacilor.

dar deodata racoare si lumina patrunsera in odaie si asta-i dadu o asa mare pofta de a inota. . Fa oua sau toarce. o sa vedem. o sa avem de-acu oua de rata. ei amandoi credeau ca fac jumatate si chiar cea mai buna jumatate din lume.Dar ce este? Intreba femeia uitandu-se in jurul ei. Bobocul indrazni sa gandeasca si el ca ar putea sa mai incapa si alte pareri.Iaca un noroc pe noi. ai auzit? si motanul il intreba si el: . si toate astea au sa-ti treaca. si motanul. cand oamenii intelepti vorbesc intre ei. toate-i mergeau din ce in ce mai rau. . asa ca aveau obiceiul sa spuna: "Noi si lumea".toiul ei. putea deci sa intre inauntru. . 167 . . stia chiar sa scapere scantei.Atunci n-ai dreptul sa-ti dai parerea. cu motanul si cu gaina ei. daca-i frecai bine spinarea in raspar. stia sa-si rotunjeasca spinarea si sa toarca frumos.Ce-i asta? zise ea. . Gaina avea niste picioare foarte scurte. N-ai nici o treaba. . "nepotul ei" fiindca asa-i zicea ea. si de aceea iti vin tot felul de gargauni.Ei bine. atunci sa faci bine sa-ti tii gura inchisa. Si bobocul se culca si el amarat intr-un colt.Nu. crezu ca-i vreo rata mare care se ratacise. Atunci baga el de seama ca o usa era iesita din tatani. ceea ce si facu.Nu. Astepta ea vreo trei saptamani.Tu stii sa-ti faci spatele rotund? stii tu sa torci si sa scaperi scantei? . Motanul era stapanul in casa aceea. ineat nu-si putu tine gura si spuse gainii dorinta aceasta a lui. si-i zicea "Patica". si bietul boboc fu nevoit sa se opreasca si sa se adaposteasca langa cocioaba. Si cum ea nu prea vedea tocmai bine. zise batrana. Numai de n-ar fi ratoi! In sfarsit. Ea facea oua minunate. Acolo locuia o femeie batrana. dar aceasta supara foc pe gaina. si batrana o iubea ca pe copilul ei. dar nu vazu nici un ou. Motanul incepu a morai si gaina a carai. A doua zi vazura pe bobocul cel strain. iar gaina era stapana.

un stol de pasari mari si falnice iesira de prin tufisuri. Ai poposit colea. zise bobocul. cerul se posomori. trebuie sa fie o mare fericire. mai bine muljumeste lui Dumnezeu pentru tot binele ce ti-a dat. e un farmec nespus sa plutesti pe apa. la caldurica. imi pare insa ca nu prea esti in toate mintile. Urmeaza sfaturile mele si incearca sa faci oua. Intr-o seara. raspunse gaina. Sosi toamna. despre mine nu-ti mai vorbesc. Nu-i deloc o placere sa traiasca cineva cu tine. e asa de placut sa simti apa cum se-nchide deasupra capului tau si sa te dai la fund! . nori grei se bolovaneau incarcati de gheaja si de zapada. sau invata sa torci.Totusi. dar toate lighioanele-l dispretuiau din pricina urateniei lui. raspunse bobocul. eu t|i vreau binele. Intreaba putin pe motan. dar tocmai dupa asta se cunosc adevaratii prieteni. iti spun poate lucruri neplacute. zise bobocul. Nu te crede prea mult. ai gasit o societate de la care ai putea folosi mult. erau de-o albeata stralucitoare si aveau gatul lung si 168 . .Cum vei vrea. frunzele din padure se ingalbenira. zise gaina. numai cat te gandeai si te apuca tremurul. pe cand soarele apunea frumos dupa deal. copile. daca-i place sa inoate sau sa se dea la fund. Pe gard ciorile zgriburite de frig croncaneau..Noi? Nu te intelegem noi? Dar cine te-ar intelege atunci? Te crezi tu mai invatat decat motanul si decat stapana noastra? De mine nu mai spun nimic. Crede-ma. . luneca pe apa. .Nu ma intelegi. vantul le facea sa zboare. se dete la fund. Intreaba si pe stapana noastra: nimeni pe lume nu-i mai priceput. intr-ade-var.Da. bobocul nu mai vazuse niciodata asemenea pasari. Si bobocul porni.Mie-mi pare ca mi-ar fi mai de folos sa dau o raita prin lume. si in loc de asta tu te pui sa judeci si sa te faci nesuferit. care-i faptura cea mai inteleapta din cate cunosc eu. crezi tu ca ea ar avea pofta sa inoate sau sa simta cum se-nchide apa deasupra capului ei? . Bietului boboc numai bine nu-i era.

nebun de spaima. prapadit de osteneala. departe. el. Era un ger asa de cumplit. ca sa prinda ratoiul. bobocul inota mereu in fata apei ca s-o tmpiedice de-a ingheta de tot. bietul. ca se auzea gheata trosnind. sa stea cu ele. sparse gheata. de indurat in iarna aceea strasnica. de-acolo in covata cu faina si pe urma isi lua zborul afara. Ei radeau si tipau. de frica s-arunca hustiuliuc in oala cu lapte. dar bobocul crezand ca vor sa-l omoare. se simti istovit. Nu mai putea uita frumoasele pasari. iar clmd iesi la fata apei. ca poarta era deschisa. 169 . in sfarsit. pentru a se duce departe de locurile acestea.Ar fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a avut. Dar. alerga dupa el si voia sa-l bata cu clestele. Ar fi fost prea fericit daca ratele l-ar fi ingaduit si pe el. bietul boboc era silit sa-si miste picioarele. nu se mai putu misca si fu prins de gheata. isi desfacura aripile lor lungi si sclipitoare. incat tot laptele se imprastie in odaie. si-l intinse in sus. sa caute lacuri care nu ingheata niciodata. se strecura binisor printre crengi si se ghemui in zapada. biata fiinta urata. ridica gatul. Acum era frumos de vazut! Femeia racnea. Si iarna era asa de frig. Erau lebede. parca nu mai era el. Se inaltau in sus. se invarti in apa ca o roata. copiii se repezira pe gramada de gunoi. A doua zi de dimineata. s-apropie. in tarile calde. si cu toate astea le iubea. osteneala-l dobori. si dadu un tipat asa de ascutit si de ciudat. Habar n-avea ce pasari erau acelea. asa de sus incat bietul boboc se simti grozav de umilit.mladios. N-avea nici un necaz pe ele. lua bobocul si-l duse femeii lui. Femeia striga si batu din palme de manie. ineat se sperie el singur de glasul lui. dar in fiecare noapte copca in care inota se facea tot mai mica. Glasul lor era cu totul deosebit. spre lebedele calatoare. noroc pentru bietul boboc. si cand nu le mai zari deloc se dete la fund. fericitele pasari din slavi. ii erau dragi cum nimeni nu-i fusese asa drag pe lume. sari in putinei. Acolo bobocul isi veni in simtire. si unde se duceau ele. veni pe-acolo un taran si-l vazu. Copiii dadura sa se joace cu dansul. pentru ca sa nu se inchida copca in jurul lui.

era lebada. si lebedele cele mari inotau in jurul lui si-l mangaiau cu ciocurile lor. In gradina venira copii. nu mai era insa o pasare sluta. oriunde. Bobocul cunostea pasarile acestea minunate. o pasare urata. Ciocarliile cantau. Atunci. au sa ma ucida ca am indraznit eu. si cum se cunostea ca era primavara! Din adancimea tufisurilor iesira trei lebede albe si mandre. vazand frumusetea care-l inconjura. printre trestii. sa ma apropii de ele. dar ce-mi pasa? La urma urmei. cand iesi dintr-un ou de lebada. si cel mai mic dintre ei striga: 170 . Nu-i nici un rau sa te nasti intr-o curte de pasari. Era o primavara fermecatoare. insusi chipul lui. Se arunca in apa si vasli maintea lebedelor. Ce frumoase erau toate in locurile acelea. e mai bine sa ma omoare decat sa fiu fmpins cu piciorul de servitoare si sa indur toate necazurile iernii. cand intr-o zi incepu soarele a straluci si-l dezmorti cu razele lui. acolo sub el. Ele bateau din aripi si lunecau lin pe luciul apei. Si acum parca-i parea bine de toate suferintele si necazurile ce indurase. care aruncau paine si graunte in apa. isi astepta moartea. in curzind se pomeni intr-o gradina mare. de toata frumusetea. Acestea-l vazura si venira spre el cu penele zburlite: . el fu cuprins deodata de-o neliniste ciudata: . care .. unde merii erau inflorifi si socul raspandea miresme dulci aplecandu-si crengile lui lungi si verzi pana deasupra santurilor. inchise. cu pene cenusii.Omorati-ma. de care fugeau toti. acum pentru intaia oara gusta el toata fericirea. asa de urat.minune bateau aerul cu mult mai multa putere ca alta data si erau in stare acum sa-l duca departe. deodata bobocul indrazni sa se lase aripilor lui.Vreau sa ma due la ele.Statea rebegit. Dar ce vazu in oglinda apei! Isi vazu. zise bietul boboc si aplecandu-si capul pe fata apei.. culcat in marginea iazului. la pasarile acestea imparatesti. era si el acum lebada! Da.

si soarele raspandea asupra-i o lumina calda si binefacatoare! Atunci isi umfla si ea penele. alergara apoi la parintii lor si venira iar sa arunce paine si prajituri zicand cu totii: . Nu mai iesea pe mare.Cea noua a cea mai frumoasa! E tanara si ce lin pluteste. ca era prea mare fericire pentru ea. Se gandea cum fusese oropsita si batjocorita pretutindeni si iata ca acum auzea pe toti zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare dintre toate pasarile frumoase.lata una noua! si ceilalti copii tipau si ei de bucurie: .. de teama ca n-ar putea face fata valurilor mai puternice. adevarat. Indraznea doar sa se urce in barca lui veche. Nevasta lui era o femeie tare rea. da.. care locuia impreuna cu sotia sa in apropierea tarmului unei mari indepartate. a venit una noua! si bateau din malni si jucau pe mal. abia isi mai ducea zilele. Intr-o buna zi. Dar nu era ingamfata deloc. Atunci ea se simti rusinata.Atata fericire niciodata n-am visat. Zi de zi se plangea de viata pe care o duceau si nu contenea sa-si invinovateasca barbatul pentru neajunsurile lor. legata de o radacina uscativa de pe tarm.Da. de unde isi arunca in apa undita. cu care nu reuseau sa-si potoleasca foamea. Cum as fi putut eu visa atata fericire! Eu care eram "bobocul de rata cel urat"! Pestisorul de aur A fot o data ca niciodata un pescar batran. infumurata si certareata. Bordeiul lor era neingrijit si darapanat. iar batranul. nu stia singura cum sa mai stea. isi inalta gatul frumos si striga din toata inima: . Si socul isi indoia crengile lui spre dansa. la pescuit. Prindea doar pestisori mai mici. si isi ascunse capul sub aripa. pescarul isi 171 . mereu nemultumita. O inima buna nu e niciodata ingamfata. Si lebedele mai batrane plecau gatul in fata ei. slabit de povara anilor..

Cand pescarul se intoarse acasa cu traista goala. 172 . nevasta lui se arata neincrezatoare. cum nu-i fusese dat sa vada vreodata. in locul celei vechi. Dar. nu mai credea in minuni. cruta viata bietei fiinte. nevasta il dojeni aspru. insa se petrecu o minune: prinse un pestisor mic. Insa batranelul. il striga pe pestisor. cu glas de om. gandindu-se ca se va intoarce acasa fara hrana. se hotari sa puna la incercare promisiunea facuta de pestisor. Deodata. hotarandu-se sa o lase sa se intoarca in imparatia apelor. Cand ajunse aici. Pret de cateva clipe. nadajduind sa prinda cat mai mult peste. ii promise pescarului ca-i va indeplini trei dorinte. Nevasta sa statea nerabdatoare langa vas. ii povesti intamplarea ciudata de care avu parte. cam sovaielnic. Trecu o buna bucata de vreme de cand statea chircit cu undita in mana. isi spuse ca are un papa-lapte de barbat. ba pomeni si de promisiunile pestisorului de aur. Ii ceru o covata mai mare. Nu mai vazuse ceva asemanator: era poleit cu aur. sireata cum era. Porunci batranului sa se intoarca indata pe tarm si sa-i ceara pestisorului sa-i indeplineasca o dorinta. vazu in odaia mica a casutei o covata mare si frumoasa. Pestisorul. Isi spuse doar ca l-ar fi maniat pe Dumnezeu daca nu ar fi crutat viata micului pestisor auriu. din cale afara de frumos si de stralucitor. Pentru a o imbuna. ponosite. Pescarul era un om milostiv. Pescarul porni inspre mare si. clatinandu-si capul in semn de uimire. Acesta nu intarzie sa se arate. pescarul porni agale spre casa. Pestisorul. drept rasplata. iar pescarul ii destainui ce-i ceruse nevasta sa-i porunceasca.arunca undita in apa. In cele din urma. ii ceru pescarului sa-l lase in viata si sa-l arunce in apa. spre mirarea lui. Pestisorului nu i se paru greu sa-i indeplineasca dorinta si-i promise pescarului ca sotia lui va fi multumita. Auzind acestea. Asta trebuie sa fi fost pricina pentru care crutase viata pestisorului. Acum dadea crezare puterii nemaipomenite a pestisorului de aur si nu trecu mult timp ca nascoci din nou o dorinta demna de lacomia ei. mult prea milostiv. trecut prin atatea necazuri. insa era teama de gura spurcata a nevestei.

Gandindu-se ca aceasta covatica nu-i este de ajuns. In locul casei era un palat care se inalta falnic in tinutul acela parasit ce pana nu mult fusese parca uitat de Dumnezeu. Pescarul merse inspre casa. ii adresa niste vorbe dispretuitoare. De asta-data. Batranul pescar parasi palatul si porni incotro vazu cu ochii. Zbiera cat o tinea gura. Poate isi va spune ca este si el la fel de necinstit si de lacom ca si nevasta sa. iar pentru drum nu i se dadu nici macar o bucata de paine. Nevasta-sa era acum imparateasa si se asezase deja pe locul de cinste din sala mare a palatului. de piatra. isi trimise din nou barbatul la malul marii. Il goni de la palat. cumpatat si modest. asa ca ii povesti barbatului sa faca din nou cale-intoarsa si sa se-infatiseze inaintea pestisorului. scrasnind din dinti de nemultumire. I se interzise sa se mai apropie vreodata de palat. tot mohorata. isi lua inima-n dinti si-l chema pe pestisor. 173 . nou-nouta. Paznicii palatului il inghiontira si-l batjocorira. Isi ascunse rusinea. ii era rusine de lacomia sotiei sale. Urma sa i seindeplineasca cea de-a treia dorinta: vroia un palat. Cand isi vazu barbatul la poarta. Il izgoni ca pe un dusman si-i spuse sa ia seama ca nu care cumva sa indrazneasca sa mai puna piciorul in palatul ei. fugarindu-l pe bietul pescar. din care nu va lipsi nimic. Pestisorul il asigura ca dorinta ii era ca si indeplinita. impovarat de ani. femeia vroia o casa frumoasa si impodobita. pe locul celei darapanate. si ca ar face bine sa-si caute norocul in alta parte. iar la intoarcere va gasi o casa noua. cu capul plecat. nu-i veni sa-si creada ochilor. Spre mirarea lui. pentru a cere pestisorului de aur sa-i indeplineasca cea de-a doua dorinta. dar nevasta lui statea in prag. Ii aduse la cunostinta cea de-a doua dorinta a femeii. Vorbele-i taioase se auzira pana departe si pescarul nu avu incotro decat sa-l cheme din nou pe facatorul de minuni. incapatoare. strigandu-i ca este un biet muritor. ―Te pomenesti ca nu-i sunt de ajuns toate bogatiile din lume‖. se afla o casa mare. Om cinstit. cu glasul cu care o sluga il cheama pe stapan. Se temea ca pestisorul se va supara daca il cauta dupa atat de putin timp. in locul bordeiului darapanat. Pestisorul ii indeplini dorinta desi parea deja satul si plictisit de lacomia lor. Cand barbatul se intoarse acasa. izvorate din inima ei haina.

facand din ea o fiinta nemiloasa si rauvoitoare. Nu mai era nici urma de palat. Era in cautarea unei printese pe care voia s-o ceara in casatorie. Parintii lui 174 . nestatornica si nemultumita. Hotara sa faca dreptate si sa-i indeplineasca aceasta ultima dorinta. dandu-si toata silinta sa prinda cat mai multi pestisori in carligul unditei. plina de griji. de curte imparateasca si de multimea de servitori care forfoteau prin palat sa-i faca pe plac stapanei.Bietul pescar nici nu intelegea bine ce se petrecea. pornita din suflet. se simti cu sufletul impacat. Avea o ultima rugaminte. Ii ceru pestisorului sa naruie palatul si sa faca sa dispara bogatiile primite. Duceau o viata grea. dar pescarul stia ca era tocmai viata pe care si-o dorise. in care sa domneasca pacea si impacarea. Cazu pe ganduri. Totul era ca la inceput: viata lor era lipsita de bucurii si de bogatii. Disparuse si mantia imparateasca. desi nevasta continua sa-l dojeneasca pe nedrept in fiecare zi. iar acasa vroia s-o gaseasca pe nevasta lui asteptand in usa subreda a vechiului lor bordei. astfel ca se indura de sufletul necajit care venise sa-si jeleasca amaraciunea. inauntru isi gasi nevasta. dar nici una dintre printese nu s-a dovedit a fi perechea potrivita pentru printul nostru. care s-a intors acasa dupa o lunga calatorie prin intreaga imparatie. Cand vazu vechea lor casuta. cum era si mai inainte. intr-o lume a suferintei si a deznadejdii. purpurie. Pe el il izgonise din palat. cu peretii scorojiti. Cobora din nou la tarm si-l chema inca o data desi cele trei dorinte fura deja indeplinite. Il imbuna pe bietul pescar si-l trimise acasa. Pescarul mai iesea din cand in cand la pescuit. stia ca doar pestisorul de aur putea sa-i dea vreun sfat. pestisorul se arata si acum. Batranul ii povesti de necazul care dadu-se peste el. Calatoria a fost foarte lunga. Lacomia nevestei pescarului il supara din cale-afara pe pestisor. asa cum fusesera obisnuiti. de trufia nevestei sale. Printesa bob de mazare A fost odata ca niciodata un tanar print. Totusi.

pe seama lui. gandindu-se cu tristete ca la fiecare pretendenta gasise cate un cusur. dupa primele momente de bucurie ale revenirii. cineva batu la poarta palatului. despre palatele si curtile domnesti pe la care trecuse in drumul sau. Printul se intorcea spre casa. Ei erau tare bucurosi ca fiul lor se intorsese nevatamat din calatorie si ca puteau s-l imbratiseze din nou dupa pofta inimii. nu mai calatorea. Statea toata ziua in odaia lui. Si abia atunci. cu hainele zdrentuite si parul valvoi din cauza furtunii. dar fiecare a facut ceva care nu I-a fost pe plac printului. parintii sai. visand. Din cauza aceasta l-au inconjurat cu multa dragoste si intelegere. regele si regina si-au dat seama ca in fata lor 175 . dar au primit-o pe tanara hoinara. Era tare obosit si trist dupa drumul pe care il facuse. Multe printese a intalnit. cerandu-I chelarului s-o lase sa vorbeasca cu stapanii palatului. Isi iubeau feciorul nespus de mult si ar fi dorit ca acesta sa devina un tanar conducator intelept si cu mult noroc in viata. dar cu toate acestea. nu mergea la petreceri. iar ploaia cadea ca si cum ar fi turnat cu galeata! Si la un moment dat. asa ca acestea au inceput sa-i puna fiului lor tot felul de intrebari despre pricina supararii sale. Povestea printului era asa de trista incat. Chelarului i se facu mila de ea. mai cu seama ca nu reusise sa satisfaca dorinta parintilor sai. Dar iata ca intr-o noapte izbucni o furtuna puternica. se duse la regina si o anunta ca o tanara necunoscuta asteapta la poarta palatului si cere gazduire pentru o noapte. printul tanar devenii din ce in ce mai treist si ingandurat. Nu mai mergea la vanatoare. perechea regala cazu intr-o mare tristete. Regele si regina s-au mirat de aceasta aparitie ciudata. dar ca nicaieri nu daduse peste o printesa atat de frumoasa si desteapta care sa-I fie pe masura. La palat. Era trist. printre tunete si fulgere. Chelarul deschise poarta si tare se mai minuna la vederea noului venit: o fata statea pe prispa. cu tunete si fulgere.ar fi dorit foarte mult sa se intoarca acasa cu o mireasa potrivita. Purtarea tanarului print ii ingrijora nespus de mult pe rege si pe regina. in ciuda muzici care rasuna in palat si a muncii devotate a servitorilor. regele si regina-mama l-au intampinat cu multa dragoste. in ciuda faptului ca fiul lor s-a intors fara sa-si fi gasit o sotie. Printul le povesti parintilor sai despre frumusetea calatoriei sale.

176 . aratandu-i bobul de mazare care-i pricinuise atata neplaceri.Dar. Purtarea ei cuviincioasa a fost pe palcul regelui si reginei. toata lumea. Acum regina era sigura ca tanara trecuse cu bine proba si ca era o veritabila printesa. Desi dupa infatisare si haine arata foarte neingrijita. Tanara printesa statea in odaia ei. gandi regina in sinea ei. care a fost cauza fericirii tinerei perechi sta si astazi in trezoreria palatului ca semn al fericirii si norocului. Cu acest gand printul se intoarse in camera si adormi visand-o pe tanara fata.Bucuroasa. Le-a spus ca este o tanara printesa hoinara. ii povesti reginei motivul pentru care n-a putut sa inchida ochii toata noaptea:‖N-am putut sa dorm nici un strop!‖ se planse ia reginei. i-au pregatit odaia pentru oaspeti. Tanarului print ii placu nespus de mult tanara printesa si se gandi in sinea lui ca poate – poate norocul i-a scos-o in cale si ca ea va corespunde cerintelor pe care trebuie sa le aiba o adevarata sotie de print. dimineata. fiul meu si-a gasit perechea si nu o sa-l mai vad trist si abatut! Exclama regina. cu ochii umflati de nesomn. intreaga curte merse la culcare. dintr-un regat indepartat si ca cere adapost.statea o tanara fata tare frumoasa. Au poftit-o inauntru. Regina. incat sa simta bobul de mazare chiar si prin douazeci de saltele. de la mic la mare se bucura si se veselea.. regina il cheama la ea pe tanarul print si ii povesti despre patania musafirei lor. ingrijorata. tanara printesa nu mai sosea. .‖Si acestea fiind spuse. Oaspeti din intreaga imparatie au fost invitati la o nunta ca-n povesti. iar servitorii I-au pregatit un pat cu cele mai pufoase perini si cel mai moale asternut din lume. acu‘ vom vedea daca esti printesa adevarata sau nu.Ei. foarte obosita. Micutul bob de mazare lasase urme vinete pe trupul delicat al printesei. in acordurile muzicii. punandu-i 20 de saltele dintre cele mai mari si confortabile. isi lasa musafirii in salon si pleca in cautare ei. Printesa. Regina dadu porunca uneia dintre domnisoarele ei de companie sa puna un bob de mazare pe salteau de jos. spre uimirea lor. Tanara pereche dansa in primul rand. palida si usor ofensata. la masa.In sfarsit. Iar bobul de mazare. Doar o adevarata printesa putea avea pielea atat de fina. purtarea ei era cuviincioasa.

. dar acum s-au trecut toate!" Tustrei feciorii babei umblau in carausie si castigau multi bani. umbla valvartej sa-i gaseasca mireasa. Chiar in acea zi. le-oi struni si nu le-oi lasa nici pas a iesi din casa. Pentru a nu razleti feciorii de pe langa sine. si ma probozea. desi cateodata erau banuiele. Ba de multe ori zicea in sine: "Voi privighea nurorile. abia-abia putu nimeri una dupa placul ei: nu prea tanara. nalta si uscativa.Dumnezeu sa mi-l ierte! nu s-a putut plange ca l-am inselat sau i-am risipit casa. simtind asta.. sita noua nu mai avea loc in cui. Pe langa acestea mai avea stranse si paralute albe pentru zile negre.. dar slabi de minte. ajutata de feciori si mangaiata de viitoarele nurori.Celui mai mare ii venea vremea de insurat. feciorii s-au dus in treaba lor. ba inca netaiata la gura.. vite si multe pasari alcatuiau gospodaria babei. iar nora ramase cu soacra.si a nu orandui nimic pentru imparteala pana aproape de moartea sa. care avea trei feciori nalti ca niste brazi si tari de virtute. Si barbatu-meu . Soacramea . O razesie destul de mare.asa a facut cu mine. Asa facu.in casa batraneasca . si baba..Soacra cu trei nurori de Ion Creanga Era odata o baba. caci lega paraua cu zece noduri si tremura dupa ban. si-i radea inima babei de bucurie cand gandea numai cat de fericita are sa fie. una la dreapta si alta de-a stanga celei batranesti. mai dura inca doua case alature. "De ce mi-am facut 177 . insa robace si supusa. in lipsa feciorilor mei. si in cinci-sase sate. nunta se facu si baba isi lua camasa de soacra.. le-oi pune la lucru. Dupa ce s-a sfarsit nunta. casa batraneasca cu toata pojijia ei. o vie cu livada frumoasa. catre seara. baba incepu sa puna la cale viata nurori-sa. Pentru baba. Dar tot atunci lua hotarare nestramutata a tinea feciorii si viitoarele nurori pe langa sine . .fie-i tarna usoara!. Feciorul nu iesi din hotararea maica-sa. care insemneaza ca soacra nu trebuie sa fie cu gura mare si sa tot carteasca de toate cele.

ca poti lucra noptile. care de-abia atipise. cand insera. vei pisa malai. mamuca. zicea ea. acus la strujit pene. Asa se munci biata nora pana dupa miezul noptii. sa sarute mana soacrei si sa-i arate ce-a lucrat. mai am unul la ceafa. dar somnul o cuprinse indata. tot ce se face prin casa... Dar tu sa stii ca eu dorm iepureste. un usturoi s-o bucata de mamaliga rece din polita sunt destul pentru o nevasta tanara ca tine. iar furca dupa horn. din pod.cleste? ca sa nu ma ard". Ai inteles ce ti-am spus? . si adormi si ea intre pene. . si pe langa isti doi ochi. bine vom manca! Acum deodata.Iata ce am gandit eu. pana te-i mai odihni. ca sa n-o supere lumina de la opait. dormind dusa. de nevoie. care sede purure deschis si cu care vad. Numai ceva de mancare. incat biata nora. se scula cu noaptea-n cap si incepu a tranti s-a plesni prin casa. Pe cand soacra horaia. si cand a veni barbatu-tau de la drum. . ia furca in brau. care se culcase odata cu gainile. despre ziua. Si daca Enachi se punea pe gene-i. unt si oua de-am putea sclipui sa ducem in targ ca sa facem ceva parale. ca mi-a trecut ciolan peste ciolan cu nunta voastra.Da. acus pisa malaiul si-l vantura de buc. si habar n-avea de ce face nora-sa. dar. si 178 . nora s-a dat la brazda. Incet-incet. Apoi se suie iute in pod si coboara de acolo un stiubei cu pene ramase tocmai de la raposata soacra-sa. si noaptea si ziua. Eu ma las putin. noro. niste chite de canepa si vreo doua dimerlii de pasat. caci casa s-a mai ingreuiat cu un mancau si eu nu vreau sa-mi pierd comandul. fusele cu tort si bucul de malai. mai dand a intelege nurori-sa ca are s-o privigheze.De mancare? O ceapa. ea indata lua apa rece si-si spala fata. Baba. blajina nora migaia prin casa. de cele afumate. Piua-i in casoaia de alature. somnul o dobori. Cand te-i satura de strujit pene. cu fata la perete. acus imbala tortul. fusele in oboroc sub pat. si.. Apoi. de voie. vom face plachie cu costite de porc. ca nu cumva s-o vada neadormita soacra si sa-i banuiasca. branza. Lapte. trebui sa se scoale. caiere. Doamne. si pana maine dimineata sa gatesti fuioarele aceste de tors.. baba se culca in pat. penele de strujit si malaiul de pisat.

da la deal. Bine ca mi-am adus aminte. Ce fel de treaba e aceasta? noi sa lucram. ca mamuca ne vede. si baba pune la cale si pe feciorul cel mijlociu.. Dar ce mancam noi. Baba se scarmana pe cap. ca le vede ochiul cel neadormit. cu care vede tot ce facem. si lucrul iesea garla din mainile lor.. barbatii din nou se duc la treaba lor si nurorile raman iar cu soacra acasa. Dupa nunta... se culca dupa obicei. ea le da de lucru cu masura si. Peste cateva zile. de voie. cum vine seara. si vine vremea de insurat si feciorului cel mic. de nevoie. cum insereaza. asteapta si rau. Iara soacra huzurea de bine. si-si ia un suflet de nora intocmai dupa chipul si asemanarea celei dintai. Nora cea mai mare talmaci apoi celeilalte despre ochiul soacra-sa cel atoatevazator. da la vale. si ea sa doarma?! .. si. si pace buna! Dupa nunta. si asa. cateodata. carausii sosesc. vazand pe cea mai tanara codindu-se la treaba. si tanara nevasta.baba era multumita cu alegerea ce-a facut. Dar binele. cu deosebire numai ca aceasta era mai in varsta si ceva incrucisata. zise cea mijlocie. Baba iarasi le da de lucru cu masura si. . nunta s-a facut. vazandu-si barbatelul. . de aceea si chitise una de mai inainte.Nu cauta ca horaieste. ce-i si cum se nimereste. Cele doua nurori. se culca. feciorii se duc iarasi in carausie si nurorile raman iar cu soacra acasa.Cum? Eu o vad ca doarme. feciorul mamei ii si aduce o nora pe cuptor. s-apoi tu nu stii cine-i mamuca. ii zic: . Intr-o buna dimineata. dar n-are ce face.. mai uita din cele necazuri! Nu trece mult. Dupa obicei.Da' nu te tot codi. spunand nurorilor sa fie harnice si dandu-le de grija ca nu cumva sa adoarma. Nu trece tocmai mult. vede toate? n-am mancat moarea ei?. Dar nu-i totdeauna cum se chiteste. n-ai mancat niciodata moarea ei. mamuca are la ceafa un ochi neadormit. Baba insa voia cu orice chip sa aiba o troita nedespartita de nurori.La ceafa?. dar foc de harnica.. fetelor hai? 179 . una pe alta se indemnau la treaba..

. si se pun la masa cu toatele. De te-ai coace toata toamna Esti mai acra decat coarna. Voi lucrati.Hai. fetelor.Ia. ce vorba ti-a iesit din gura! zisera cele doua. le-au venit a canta.. Iar daca esti flamanda. ca nu-i buna pacea. ca rusului din gura garliciului: Soacra. gura va mearga.. ceva mai omeneste.Doamne. mancati bine si pe Domnul laudati.Hai. Vrei sa neaprindem paie in cap? sa ne zvarla baba pe drum? . Dulce tot nu te-i mai face. saracul omul prost. o strachinoaie de branza cu smantana si mamaliguta erau gata. Apoi iute cheama si pe celelalte doua in bordei. 180 . daa!.. poama acra. . s-un cuptor de placinte. sa dati vina pe mine si sa lasati sa vorbesc eu pentru toate. Fetelor hai! S-a trecut de saga. stii cole.Ceapa cu mamaliga? d-apoi neam de neamul meu n-a mancat asa bucate! Da' slanina nu-i in pod? unt nu-i? oua nu sunt? .. fetelor. rabdari prajite. ca sa mearga placintele aceste mai bine pe gat. taceti. . si mi-e draga galceava. draga cumnatica.Las' daca v-a durea capul! Cand v-a intreba pe voi. Dupa ce-au mancat s-au baut bine.. Bun odor la cas-a fost! Nu trece nici un ceas la mijloc. ca eu ma reped in crama s-aduc si un cofaiel de vin. . numai sa nu ne bagi si pe noi in belea. cativa pui parpaliti in frigare si prajiti in unt. . fa cum stii. zisera cele doua.Apoi dar. ca eu ma duc sa pregatesc ceva de-a mancarii.Ba sunt de toate. ia si tu o bucata de mamaliga din coltar si cu niste ceapa si mananca...Eu cred ca tot ce-i a mamucai e s-al nostru si ce-i al nostru e s-al ei. De te-ai coace cat te-ai coace. s-acus va chem si pe voi. . dar sunt ale mamucai. Si iese cantand: Vai. soacra.

cum e varga.Si m-au vazut cuscrii cum dormeam? . nu stii c-au venit tatuca si cu mamuca. farmaturi. si le. lasa.. fetele aceste au spus ca d-ta vezi tot. Tot esti acra si amara.De te-ai coace-un an s-o vara. ce sa vada? bietele nurori jeleau pe soacra-sa. Iese afara speriata. cofaielul de vin rasturnat. Sezi in unghi ca un junghi.Da' ce-i acolo? striga baba inspaimantata.D-apoi da. si le-am scos un cofaiel de vin. si cea mai tanara gasi acum prilej sa-i faca pe obraz si sa oranduiasca totodata si mostenirea babei prin o diata nemaipomenita pana atunci. S-au mancat. crapa de ciuda si rodea in nurori. Cand isi aducea ea aminte de puicile cele nadolence si boghete.. de vinisorul din crama. si iata cum: 181 . ticalosie mare!. si de aceea ne. cum era. mamuca?! . Iaca. Iar cea cu pricina raspunde: . de nu te scoli. Se lehametisera pana si cele doua de gura cea rea a babei. si de aceea am gandit ca esti manioasa pe tatuca si pe mamuca. chiar mai dineoarea s-au dus. Intri-n casa ca o coasa. Cand se scoala baba in zori de ziua. si c-au vazut-o cuscrii dormind asa lafaiata. da incolo..Ei.am facut de mancare. s-au cantat pana au adormit cu toatele pe loc. ticaloaselor. cum roade cariul in lemn. . ia nurori daca ai de unde. si cele mari incep a tremura de frica. de risipa ce s-a facut cu munca ei. Nurorile atunci sar arse in picioare.am chefaluit si noi oleaca.Da' bine. si cand intra in bordei. s-au baut. . Pene imprastiate pe jos.S-apoi de ce nu m-ati sculat? Manca-v-ar ciuma sa va manance! . . ca va voi dobzala eu de acum inainte! Si de atunci nurorile n-au mai avut zi buna in casa cu baba. blide aruncate in toate partile.. Si ei erau asa de mahniti. mamuca. de mai nu le-a ticnit mancarea. da pe dincolo. si lasa capul in jos de rusine.D-apoi cum sa nu te vaza. Iesi afara ca o para. mamuca.

Iaca fericirea visata de mai inainte cum s-a implinit! Pe cand se petreceau aceste. s-apoi ce i-oi mai face si eu. s-o ghigoseste ca pe dansa.Ia. incat numai aceste erau de ajuns. Oi vorbi eu si cu dansii.Ce sa facem? intreba cea mai mare. de peretele cel despre apus. . Apoi nurorile. nici balaie. flind mai sugubata decat cele doua. apoi ii scoate limba afara.Atunci. toiag. voi sa va faceti moarte-n papusoi. si habar sa n-aveti. dupa sfatuirea celei cu pricina. . sa nu spuneti nici laie. slaba si stalcita cum era. si tu s-o iei de canepa dracului si s-o trasnesti cu capul de peretele cel despre rasarit.Cumnatelor. luara pe baba de par s-o izbira cu capul de pereti pana i-l dogira. Apoi cea mai tanara. 182 .. de la poarta s-arunca in gatul barbatilor si incep a-i lua cu vorba si a-i dezmierda care de care mai magulitor. dupa sfatuirea celei mai tinere. cazu la pat bolnava de moarte. so vare in groapa pe biata baba. cand se aflau singure in vie. .Ei. despre gainile ori oaia de dat peste groapa. nasalie. poduri.Sa faceti cum v-oi invata eu. . sa dam busta in casa la baba. a-si da ghiont una alteia si a vorbi despre starlici.D-apoi cand or veni ai nostri? . asa ca limba indata se umfla. si las' daca va fl ceva!. despre strigoi si cate alte nazdravanii infioratoare. si dupa aceasta incepura a scoate din lada babei valuri de panza. tot asa sa faci si tu cu capul babei. paraua din mana mortului. intrara cu toatele in casa.. cat ii putea. tranteste baba in mijlocul casei s-o framanta cu picioarele. Nu putem trai in casa aceasta de n-om face toate chipurile sa scapam de harca de baba. Nevestele lor le ies intru intampinare si. ca sa-si mai aduca aminte de cand era mireasa. veti vedea voi. iaca s-aud scartaind niste care: barbatii veneau. zise ea intr-o zi. asezara baba intr-un asternut curat. ba si de intrecut. si biata soacra nu mai putu zice nici carc! si. Se induplecara si cele doua. i-o strapunge cu acul si i-o presura cu sare si cu piper. cum? ..

zisera ei.Cum? Ia. Atunci ceilalti.. raspunse barbatu-sau. pe urma pe cea mai tanara si jos in mijlocul casei. vazandu-i. are de gand sa ne lase sanatate. sarmana. ielele i-au luat gura si picioarele. apoi arata pe cea mijlocie si peretele despre apus. si toate femeile din sat si de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori si ziceau: "Ferice de dansa c-a murit. iara noi. nevasta. Apoi. . scapand resteiele din mana. prefacandu-se ca plange si ea: .Da' ce face mamuca? intrebara cu totii deodata cand dejugau boii. simtirea insa nu si-o pierduse de tot. sa ramanem aici.. le lua cea mai tanara vorba din gura. cea despre apus. Baba muri chiar in acea zi.Cum? zisera barbatii inspaimantati.Nu. si un vant rau pesemne a dat peste dansa. o boceau de vuia satul. despletite. mamuca nu face bine ce face.. sarmana!. .Biata mamuca lasa cu limba de moarte: ca fratele cel mare sa ia locul si casa cea despre rasarit. o ingropara cu cinste mare. ca stiu ca are cine-o boci!" 183 . cel mijlociu. in casa batraneasca. si nurorile.Mamuca. dupa aceea de-abia putu aduce putin mana spre gura si indata cazu intr-un lesin grozav. diata ramase buna facuta. peste doua zile. sunt vreo cinci-sase zile de cand a fost sa duca viteii la suhat. nemaiavand incotro sovai. Si. . ca mezini ce suntem. Toti plangeau si nu se puteau dumeri despre semnele ce face mama lor.Da' nu intelegeti ce vrea mamuca? . .Ca bine mai zici tu. isi misca putin mana si arata la nora cea mare si la peretele despre rasarit. . Atunci nora cea tanara zise. dar biata baba era umflata cat o butie si nici nu putea blesti macar din gura. Fiii se reped atunci cu totii in casa la patul mane-sa.

raspunse cu o voce de ghiata ca darul printului nu-i face deloc placere. caci. Printesa nu iubea. la auzul acestor vorbe. era prea cenusie. iar trandafirul avea un parfum mult prea puternic. fapt pentru care se si inconjurase cu o multime de carti si de obiecte alese. tatal printesei il pofti pe slujitor sa intre in palat. era o privighetoare care canta mai frumos decat toate pasarile lumii la un loc.Printul porcar de Hans Christian Andersen Intr-o tara mica. impreuna cu mult indragita lui privighetoare. Intr-o buna zi. intelepciune lui si despre marea dragoste pe care o are acesta pentru prea frumoasa printesa. Se gandi mult timp cum sa-i spuna alesei inimii sale cat de mare este dragostea pe care i-o poarta. Dar lucru cel mai de pret la care tinea ca la ochii din cap. acesta se gandi la un siretlic prin care s-o invete minte pe printesa cea infumurata. plantele si vietuitoarele padurii. ca semn al iubiri pe care i-o purta printul. Apoi. Pasarica nu avea penele frumos colorate. despre bunatatea. Printului ii cazuse draga printesa tarii vecine si acum vroia s-o ceara in casatorie. dar vestita pentru frumusetea gradinilor ei. se hotara sa-i daruiasca iubitei sale un cadou cum nimeni nu mai primise vreodata. taie cel mai frumos dintre trandafirii pe care ii avea si il puse intr-un sipet de argint. spunea ea. numai acestea pot fi cu adevarat frumoase. Cand primi vestea sosirii solului. Cand slujitorul ii povesti printului cele intamplate. Slujitorul ii inmana fetei darul printului si ii vorbi despre stapanul sau. traia odata un print. care raspandeau in jur o miresma imbatatoare. Dar. Ii porunci apoi slujitorului sau sa duca imediat cutia printesei din tara vecina. dar mai cu seama pasarile ii erau dragi. Era un mare iubitor al frumusetii si intelepciunii. Gradina lui era plina cu trandafiri de o frumusete fara seaman. ce incanta orice om. nobletea. decat florile si pasarelele facute de mana omului. Se imbraca in straie de drumet sarac 184 . de asemenea. Se duse asadar in gradina. printesa nu facea altceva decat sa rada cu dispret. foarte mult. Indragea.

se gandi ca acest baiat sarman i-ar putea fi de folos.Sa traiesti intru multi ani. incat. ajunse la palat si batu nerabdator la poarta. le spuse tovaraselor ei: . ii dadu pana la urma pastorului cele zece sarutari cuvenite drept plata. Printul se muta asadar intr-o camaruta saracacioasa. . iar pastorasul ii dadu in schimb ulcica. Fata isi dorea atat de mult sa aiba acea ulcica. Insa insusirea ei cea mai de pret era aceea ca atunci cand fierbea apa in ea. Lucra de dimineata pana seara. impodobita de jur imprejur cu clopotei care scoteau un clinchet cristalin. o porni la drum. in schimbul ulcelei fermecate. Aceasta ulcica nu era insa una ca toate celelalte. Dupa cateva zile.Ce baiat incapatanat – suspina atunci fiica imparatului. Se intelege ca printesa nu vru sa plateasca acest pret. cu infatisarea schimbata. Si vazand ca nare incotro. ci era de o frumusete nemaivazuta pana atunci. In putinele lui clipe de ragaz. nu s-ar gasi cumva ceva de lucru la curtea Inaltimii Tale si pentru unul ca mine? cum parea a fi sarac lipit pamantului si imparatul tocmai avea nevoie de cineva care sa-i ingrijeasca porcii. . Sunt un biet om sarman. pastorasul isi ciopli un fluieras. zece saruturi. in curtea slujitorilor. incat si porcii pe care ii ingrijea incepeau sa danseze cand il auzeau. dar asta nu primesc. Hranea porcii si le curata cocina in fiecare zi. Inaltimea Ta! dadu el cuvincios binete.si. Pastorasul ii ceru insa. auzind ca imparatul are o ulcica fermecata. -Sa-mi fie cu iertaciune. Acest fluieras canta atat de frumos. Apoi ii spuse pastorului ca una dintre slujitoarele ei ii va da sarutarile in locul sau. oricine putea sa afle dupa mirosul ce se raspandea in jur ce fel de mancaruri se gatesc in bucataria imparatului.Intr-o zi. inconjurata de insotitoarele sale. dar niciodata nu se plangea de soarta lui. Dupa ce facu o buna bucata de drum pana in imparatia invecinata. ba chiar se facu foc si para de suparare. printul cel harnic mestesugea de zor sa faca o ulcica.Acoperiti-ma. vru numaidecat s-o cumpere. sa nu ma vada nimeni. raspunse pastorul. Fiica imparatului. fiica imparatului il auzi pe print cantand si pe data se hotara 185 .

plangea intruna. Cum ar fi putut sa traiasca alaturi de acest pastoras. De-abia atunci pricepu in sfarsit cine fusese de fapt porcarul si-si dadu seama cat de nedreapta a fost atunci cand i-a raspuns cu atata ingamfare. asa ca nu-l bagara de seama pe imparatul care se furisase in spatele lor.Ceeee. Le porunci insotitoarelor sale sa afle cati bani cere pastorul pe fluierasul fermecat. mandru nevoie mare. Plangea. intr-o cocina. in vestminte de print. Printul ii trase apoi luarea aminte ca aruncase 186 . statea asadar in fata cocinei si plangea. pe care ea il credea singurul vinovat de toate necazurile ei. ii alunga pe cei doi din imparatia sa. dorinta de a avea aceea minune de fluier o facu sa se razgandeasca si se hotara sa plateasca pretul cerut. .? striga acesta cand vazu ca fiica lui se saruta cu cel care-i pazea turma de porci. fata il zari pe print stand la fereastra palatului sau. .sa-i ceara acestuia fluierul. dar nu reusi nicicum sa-l gaseasca. Nu stia sa gateasca. ci in o suta de sarutari. pe un pret bun. Dar ce sa vezi! Cand deschise ochii sa-i ceara socoteala celui care o amagise.Of. doamne. insa. Dupa zile grele de drumetie prin tinuturile invecinate. si singurul lucru la care se putea gandi acum era acela ca odinioara il refuzase cu atata asprime pe printul cel frumos care o iubea atat si ca de-acum va trebui sa traiasca pentru tot restul zilelor cu porcarul. si de aceea pretul nu se masoara in galbeni. Printesa se supara din nou cand auzi acest raspuns si vru numai decat sa plece.. Printesa. il vazu pe porcar stand falnic in fata ei. caci de indata se facu nevazut. Printesa il cauta peste tot. in camaruta lui. Fiicei sale ii porunci sa-l urmeze pe cel care i-l alesese soarta si nu se lasa induplecat de lacrimile ei. in cele din urma. Insotitoarele ei erau ocupate cu numararea sarutarilor. Dar nu apuca sa-l vada pe print decat pret de o clipa. Si negru de suparare. nu stia sa spele si nu stia macar sa ingrijeasca porcii.. ce nenorocita sunt! plangea printesa. plangea si nu se mai putea opri din plans. atat de mult se mira. imbracata in haine frumoase. Fata era cat pe ce sa lesine. Printul ii trimise insa vorba ca fluerasul lui nu este unul oarecare. Printul insa radea bucuros si o conduse pe fata.

In aceasta padure de pini traia o micuta privighetoare. o padure mare de pini strajuia drumul pana la mare. iar intr-o zi. "Ce minunat!" zise el. se opreau din munca lor cand auzeau privighetoarea cantand. uitand de problemele lor si ascultand muzica dulce. Privighetoarea canta atat de frumos incat. Calatori multi veneau din tari indepartate sa vada regatul imparatului. dintre toate lucrurile minunate din regatul meu. Pescarii sarmani care-si aruncau plasele in mare toata ziua. ei admirau delicatul palat de portelan si gradinile minunate. pline cu plante si flori rare. zicandu-i ca nu are nevoie de o soata care nu pretuieste nici frumusetea nici intelepciunea. fiind construit in intregime din portelan delicat. "Ce frumos canta!" ziceau ei. In jurul palatului erau splendide gradini imense. Povestea privighetorii de Hans Christian Andersen Acum mult timp. In spatele acestor gradini. Apoi. in China traia un imparat al carui palat era cel mai frumos din lume. Si iata cum fiica de imparat si-a primit rasplata pentru lipsa ei de buna-crestere si de intelepciune. imparatul insusi deschise una dintre acestea. "Aceasta carte spune ca. oricine o auzea cantand nu mai putea sa uite vrodata cantecul ei. printul o duse pana la marginea imparatiei sale si o indruma indarat. luand-o de mana. Aceste carti ajungeau peste tot in lume. la tatal ei. cantecul privighetorii e cel mai frumos! Dar unde este aceasta privighetoare. toti spuneau: "Acesta e cel mai frumos din toate frumusetile de aici!"Scriitori si poeti au scris carti in care laudau frumusetea palatului imparatului si a gradinilor lui. Dar ei laudau privighetoarea mai mult chiar decat aceste frumuseti.darul pe care i-l trimisese ca semn al iubirii lui –trandafirul si privighetoarea – dar ca se invoise apoi sa plateasca sute de sarutari pe niste jucarii fara nici un pret. dar cand auzeau cantecul privighetorii. de ce eu n-am auzit-o niciodata cantand?" 187 .

"Ce incolora este. dar atunci aud cantecul privighetorii." Curand ei au trecut pe langa un iaz. o stiu foarte bine! In fiecare seara merg in vizita la batrana mea mama. zice un curtean. insa o vom gasi curand." 188 . bucatarii sau ceilalti servitori nu auzisera cantecul privighetorii. ce minunat!" au soptit doamnele de onoare. Au mers ei ce-au mers si au ajuns la o pajiste unde o vacuta a inceput sa mugeasca." Au mai mers putin si." Asa incat omul. nu". am venit sa te rugam sa canti pentru imparatul nostru. in sfarsit. unde cateva broaste oracaiau de zor. zice un alt curtean "vocile lor seamana cu clinchetul clopotelor de la biserica!". ajutorul de bucatar a zis: "Iata privighetoarea!" si a aratat catre o pasare micuta. "Ce dragut". In sfarsit.". iar trilurile ei dulci au umplut padurea. "Ah. dar am mai auzit sunetul asta inainte. "Ah. nici macar doamnele de onoare. care e atat de dulce incat imi dau lacrimile. privighetoarea. Cand ajung in padure sunt intotdeauna obosit. a spus ajutorul de bucatar "aceasta e doar o vacuta. Atunci privighetoarea a inceput sa cante. care locuieste pe malul marii. Ajutorul de bucatar a inceput sa rada si a zis: "Dar nu-i privighetoarea. mai avem putin de mers pana sa ajungem la privighetoare. privighetoare. gri. "Aceasta trebuie sa fie privighetoarea! O. impreuna cu alti curteni si doamne de onoare au plecat spre padure sa caute privighetoarea. cocotata pe o creanga deasupra capetelor lor. intr-adevar" au zis toti curtenii "Cantecul ei seamana cu clinchetul unor clopotei de cristal!". nu ne-am fi imaginat niciodata ca privighetoarea e o pasare atat de stearsa!" au zis doamnele de la curte. Dupa aceasta ei s-au adresat privighetorii: "Buna ziua. Dar nici-unul din acestia nu auzise pasarea.Imparatul a adunat toti ministrii si curtenii sai si i-a intrebat despre privighetoare. unul din ajutorii de bucatari a exclamat:"Oh. "Da.

" a zis unul din curteni. dar aceasta a refuzat si a zis ca lacrimile pe care le zarise in ochii lui ii erau o recompensa suficienta. Cateva dintre doamnele de la curte au incercat sa imite trilurile privighetorii. micuta pasare gri a intrat in zbor pe fereastra deschisa. "Va canta in duet 189 . S-a asezat pe stinghie si a inceput sa cante. chiar mai frumos decat primul. Cantecul ei era ca o zi insorita de primavara si cumva. "Nu chiar acum. Imparatul chiar s-a aplecat catre ea sa asculte mai bine. dupa care a zburat inapoi in padure. intreaga curte statea in jurul imparatului. El a oferit privighetorii lantul sau de aur. imparatul a zis ca niciodata n-a auzit ceva mai frumos. Toti cei de la curte au cazut de acord ca a fost cea mai frumoasa seara si nimeni nu mai vorbea despre altceva decat despre cantecul privighetorii. insa daca imparatul doreste. Apoi privighetoarea a mai cantat un cantec. Asa ca. ii va oferi o colivie din aur si 12 servitori care sa aiba grija de micuta pasare. Langa tronul imparatului era asezata o stinghie de aur pe care sa stea privighetoarea. "Ce frumoasa este!" au exclamat toti curtenii. Intr-o zi."Trebuie sa merg acum?" a intrebat privighetoarea. a gandit imparatul in timp ce deschidea cutia. in cutie a gasit o privighetoare facuta din aur si pietre pretioase. Cand aceasta pasare a fost atinsa. Imparatul a anuntat ca privighetoarea va avea un loc la curte. In sfarsit. Cand privighetoarea a terminat cantecul. poti veni in seara asta la palat sa canti pentru imparat. palatul imparatului era impodobit cu lanterne colorate si decorat cu ghirlande aurii si argintii in onoarea acelei seri. privighetoarea a inceput sa cante la curte in fiecare seara si toti erau vrajiti de cantecele ei. dar fara succes. i-a atins pe toti cei care ascultau. voi veni asta seara la palat. Pe aceasta cutie scria cu litere de aur: Privighetoarea. In sala tronului. a inceput sa cante la fel ca si privighetoarea adevarata. imparatul a primit in dar o cutie mare de la imparatul Japoniei. "Dar cantecele mele suna cel mai bine in padure. ba chiar a inceput sa-si infoaie coada si aripile in ritmul muzicii. imbracati toti in cele mai frumoase vesminte pe care le aveau." In acea seara. In schimb. lacrimile au inceput sa-i curga si se rostogoleau pe obraji. "Trebuie sa fie o alta carte despre minunata noastra pasare".

era atat de palid si fara vlaga incat toti se asteptau sa moara in orice moment. toti curtenii ii cunosteau cantecul pe dinafara. pasarea scotea un sunet strident. Iar in jurul sau auzea diverse voci. Privighetoarea de aur se stricase! Imparatul i-a chemat pe toti mesterii din regat sa examineze pasarea si s-o faca sa cante din nou. privighetoarea adevarata canta altfel de fiecare data. in timp ce. In tot acest timp. adevarata privighetoare a fost izgonita din regat. Asa incat cele doua pasari au inceput sa cante impreuna. avem cea mai buna privighetoare chiar aici. cantand in fiecare seara. dar pasarea artificiala putea sa cante un singur cantec iar si iar. "Ce pasare nerecunoscatoare!" au zis curtenii. privighetoarea de aur canta in fiecare seara. Chiar incepusera cu totii sa-l considere deja mort si aduceau osanale succesorului la tron. cu atat mai mult cu cat era si mult mai frumoasa decat cea reala. zacea in patul lui de aur cu colivia privighetorii aurite alaturi. ca si cum o grautate ii apasa pieptul. Curtenii care-l iubeau mult erau foarte tristi. Au trecut astfel alti 5 ani si o gripa cumplita s-a abatut asupra regatului. ci numai o data pe an. "Dar nu-i nimic. Imparatul insa a cerut sa mai asculte si privighetoarea adevarata macar o data. Imparatul insusi s-a imbolnavit foarte grav si chiar a cazut pe patul de moarte. insa aceasta disparuse pe fereasta deschisa si se intorsese la casa ei din padure. dar din pacate nu mai era nimic de facut pentru a-l salva pe imparat. "Ce draguta si ritmata muzica canta aceasta privighetoare!" a spus maestrul de ceremonii al curtii. Imparatul zacea in patul sau. Aceasta stire i-a intristat pe toti curtenii. imparatul zacea singur in dormitorul lui superb. dar s-au impacat cu gandul acesta. Dupa aceasta intamplare.cu privighetoarea adevarata". A trecut un an. dar ea nu va mai putea sa cante in fiecare seara. imparatul a deschis colivia de aur ca de obicei." au completat ei. iar privighetoarea din aur si pietre pretioase i-a luat locul in colivia de aur. iar curtenii au fost de acord ca noua privighetoare sa cante singura de atunci inainte. Intr-o seara. Abia mai putea respira. Insa toti mesterii i-au spus ca pot s-o repare. A deschis ochii si a vazut Moartea stand langa patul sau cu coroana lui de aur pe cap. dar in loc sa cante. unele 190 .

" "Foarte bine"." a mormait imparatul. dar sa nu lasi pe nimeni sa afle ca o micuta pasare iti sopteste toate acestea.Deodata... iar imparatul s-a simtit din nou puternic si a intrebat-o: "Cum as putea vreodata sa-ti multumesc? Te-am izgonit din regatul meu si totusi tu ai venit sa-mi salvezi viata. sa nu mai aud vocile astea chinuitoare. si bune si rele. A doua zi. Cere-mi orice si vei avea!" "Vreau doar sa ma lasi sa cant in fiecare seara la fereastra ta. a zis imparatul. culorile i-au aparut in obrajii palizi. la rasaritul soarelui.amenintatoare si crude.. in timp ce asculta trilurile privighetorii. cand toti servitorii se asteptau sa-l gaseasca pe imparat zacand mort in patul sau.un castel frumos ca-n povesti. care auzise de boala imparatului si venise sa-i cante.. in adancul marii. cand mugurii se transforma in frunze verzi si bobocii florilor se deschid. spunandu-le tuturor: "Buna dimineata!" Mica Sirena de Hans Christian Andersen A fost odata ca niciodata. Privighetoarea canta tot mai frumos. Dar pasarea de aur ramanea tacuta. Privighetoarea a cantat despre primavara. Camera parea atat de tacuta si rece. "Macar de-as putea asculta putina muzica. Chiar si vocile auzite inainte si chipul mortii. Era privighetoarea adevarata. S-a intors catre privighetoarea de aur de langa el si a zis: "Canta pentru mine. alge ce cresc pe 191 . la asa de mare adancime era. Curtea era toata numai cu flori ciudate si pline de gratie. Nu-l atinsese nicicand ancora vreunei corabii. o muzica dulce a intrat prin fereastra deschisa. toate au disparut. acesta a aparut in sala tronului. Imparatul a simtit cum sangele incepe sa-i curga prin vene. prin cantecul meu vei afla tot ce se intampla in regatul tau. te rog".

Cand soarele apune. razand.Acolo deasupra. Cand se intoarse din mult asteptata excursie. spuse el cu hotarare. dar n-am crezut vreodata ca poate fi atat de frumoasa. Sirenele aveau un joc preferat: sa prinda meduze. care aveau cinci fete sprintare. cinci sirene mititele. care era si cea mai draguta si cea mai curioasa dintre toate. lasa-ne sa vedem lumea de desupra! Craiul se incrunta. Mai trecu un an. dar. . asculta cu mare atentie. Stiu ca abia asteptati sa vedeti cerul cu ochii vostri. in cele din urma. Aici salajuiau craiul si craiasa marii. Lunile treceau incet. 192 .Vai. mica sirena inota pana aproape de suprafata ca sa vada razele de soare strecurandu-se prin apa. Venise randul ei sa inoate pana la suprafata. dar e mult prea primejdios! . Dupa ce se jucara un timp. si cea de-a doua sirena implini cinsprezece ani.Nu. iar pestii veneau si plecau de acolo aidoma unor stoluri de pasari pe cer. . Desi cuprinse de nerebdare. Frumusetea plina de gratie a sirenelor o intrecea pe aceea a oricarei fiinte din mare sau de deasupra ei. . sirenele il rugara din nou pe tatal lor: . care parea ca nu se mai sfarseste. vazduhul e ca fermecat. .Luna straluceste ca un corn de aur pe cerul noptii! Asa cum ne-a spus mama. spuse ea la intoarcere. ce frumoasa e! da-mi-o mie! striga una dintre ele. nici nu poate fi vorba pana n-o sa impliniti cinsprezece ani. Sirena mezina.fundul marii. cea mai mare implini cinsprezece ani. Cat de mult as vrea sa am cinsprezece ani! Si zi de zi. cu ochii stralucindu-i de fericire. sirenele dadusera ascultare parintilor si asteptau ziua cand puteau sa se aventureze spre suprafata marii. se porni sa povesteasca: .Ce frumoasa pare marea cand soarele straluceste cu putere de deasupra! ofta sirena mezina. mai spuse si craiasa. nu e nici pic de apa si oamenii merg cu picioare. Tare mult ii mai placeau povestile maica-sii despre lumea de deasupra.Haide.

Un val mare o ridica.Multumesc. Apa navali pe punte. asa ca putu sa vada puntea.Mii de stele stralucesc acolo sus. Sirena se uita cu atata atentie la printul cel chipes si nu observa furtuna care se apropia. Atunci cum se face ca nu cad? Cand veni si randul celei de-a treia surori sa se duca la suprafata pentru prima oara. spuse ea plina de fericire. ce de-a patra sirena nusi putu retine un strigat de admiratie.mica sirena In sfirsit veni si randul micii sirene sa iasa din mare. care biciuia marea iscand valuri uriase.Stau pe doua picioare? isi soptea intrebatoare sie insasi. Deodata catargul cel mare se rupse cu un pocnet si corabia se lasa pe o parte. . radeau si dansau. Briza cea blanda se transforma intr-o vijelie suieratoare. ea vazu fiinte omenesti care inotau la varsarea unui rau. Atunci cand urca si ea intaia oara la suprafata.Voi avea eu oare vreodata ocazia sa descopar ceva la fel de frumos? se intreba mica sirena nerabdatoare. Se uita cu mirare si incantare la o corabie care plutea maestuos pe valurile oceanului. le spuse ea razand surorilor ei.La multi ani ! Sa ne traiasca printul ! strigara oamenii veseli. prieteni ! facu printul. Sirena era atit de uimita ca se duse mai aproape de corabie.Pe pamant se descurca foarte bine. Muzica se opri si marinarii se repezira pe punte in vreme ce corabia se ridica si se lasa in jos pe oceanul infuriat. . Puntea era luminata frumos si se auzea muzica. . . Zarii oameni care stateau de vorba. . care reprezenta un om din lumea de desupra. Dar in apa sunt tare neindemanatici. Zarise cerul noaptea. Obisnuia sa se aseze langa o statuie dintr-un colt al curtii. . Cand isi facu aparitia un tanar.Dar mica sirena tot mai avea cativa ani de asteptat. N-am sa uit niciodata ziua in care am implinit cincisprezece ani ! Petrecerea continua cu cantece si veselie. muzica se oprii brusc si lumea izbucnii in urale. Marea si vantul loveau nemilos corabia care se scufunda. Mica sirena vazu ingrozita cum 193 .

Avea ochii inchisi printul. Avea acum la ea o bucata de stofa rupta din haina printului la naufragiu. Printul se trezi. Cand ajunse la mal. Ajunsa din nou in adancul marii.Mica sirena inota mult pana ajunse la apele intunecate. Ea nu le spusese nimic despre calatoria pe care o facuse la suprafata. Micii sirene ii era atat de frica. incat abia putu sa ingaime cateva vorbe. 194 . care erau tinutul vrajitoarei. . clipind din ochi si incercand sa-si dea seama ce-i cu el. incepu sa-i cante un vechi cantec de sirena ca sa-l readuca la viata. Mica sirena aluneca inapoi in apa. tinandu-l pe print in brate. In cele din urma se hotari ca trebuie sa ajunga cumva sa fie cu el. mica sirena nu se mai aseza nicicand langa statuie.printul este luat de apa.Nici nu apuca sa spuna "da" ca ii si disparu glasul.Da! striga ea. Tragandu-si sufletul.fixand-o cu privirea. Chiar atunci trei fete tinere iesira alergand din castelul din apropiere. Il trase la suprafata de gulerul hainei. Sirena isi atinse cu tristete gatul. usurata ca printul era in afara primejdiei. dar inima ii era plina de tristete. Parintii se mirau de ce era fata lor este atat de trista. Atunci ii veni in minte vrajitoarea marii: Numai ea poate sa ma ajute ! isi spuse sirena plina de bucurie. Nu crezuse niciodata ca o sa aiba atata putere.Nu! striga sirena inotand iute spre el. Era la capatul puterilor. Dar trebuie sa-mi dai ceva in schimb… si dupa o tacere adauga: Mi-ai da glasul tau minunat? Mica sirena nu statu deloc pe ganduri.Stiu ce vrei. . mica sirena il puse pe nisip. . dar valurile puternice il imping la fund. micuto ! spuse vrajitoarea.Tare as vrea sa-l mai vad pe tanarul acesta chipes. cum lupta din rasputeri sa ramana la suprafata. cu glasu-i minunat. nefiind in stare sa mai scoata un vreun sunet. Ar fi facut orice ca sa fie din nou impreuna cu printul ei. ii aranja parul dandu-i-l peste cap si il saruta usor pe obraz. Mica sirena inota multa vreme. . Apoi. isi zise ea. O gasi pe vrajitoare ascunsa sub tentaculele unei caracatite. Doua picioare minunate cu care sa alergi! Pot sa te ajut. .Dar cum o sa merg eu fara picioare ? se intreba ea.

In sfarsit deschizi ochii! spuse el cu blandete. Si tare si-ar fi dorit mica sirena sa-i poata spune povestea ei si spera ca el sa-i poata citi macar iubirea in ochi. Printul ii dadu vesminte si o ajuta sa se scoale in picioare. coada de sirena o sa ti se deprinda de trup. Cand se trezi. "Vrajitoarea a spus ca o sa ma doara". tanarul chipes pe care-l salvase de la naufragiu. nu numai ca avea doua picioare frumoase. departe de cel pe care-l iubea. . Cand o s-o bei. Mica sirena. Acesta era cu ea. Ajunse la mal. Neputand sa vorbeasca. Dar intr-o zi afla ca avea sa se insoare cu o tanara fata care-l gasise pe plaja. lesina pe nisip. cel pe care il tinuse ea in brate. frumoasa si tacuta. isi lua inima in dinti si bau licoarea. Nimeni nu stia cine e sau la ce renuntase ca sa aiba acele picioruse delicate. N-a fost usor deloc! Printul credea ca o cuprinsese ameteala. O sa te doara. Timpul trecea si mica sirena incerca sa castige iubirea printului. ii spuse vrajitoarea. surorile ei o vizitasera in fiecare zi.. Dar amintindu-si cat de nenorocita fusese pe fundul marii. poate o sa fie de acord s-o ajute din nou pe sora noastra.Cele patru sirene surori se dusera la vrajitoare sa-i ceara din nou ajutorul. Si pana sa-si dea seama daca vrajitoarea reusise. Haideti sa vorbim cu vrajitoarea. dar dupa aceea o sa ai cele mai frumoase picioare de pe pamant! Mica sirena lua licoarea si o porni grabita spre suprafata.Ia licoarea asta si du-te pe taramul oamenilor. . de slabiciune. Mica sirena simti o durere cand coada incepu sa i se desprinda de trup. Fat-Frumos. Mi-am facut atatea griji cand te-am gasit fara cunostinta. "Crede ca ea l-a salvat! se gandi sirena cu disperare. dar el era acolo. In seara aceea se dadea un bal la castel. Daca o sa-i dam parul nostru lung si frumos. 195 . dar ea de-abia invata sa mearga. le explica prin gesturi cat de disperata era. dansa fericita cu printul. Nu ma iubeste!" De cand mica sirena parasise taramul marii. langa castelul printului. gandi ea. Trebuie s-o ajutam pe draga noastra surioara. raspunse cea mai mare. printul n-o iubeste.Stiu. stand in cumpana o clipa.

- Nu, fetelor, raspunse vrajitoarea. Pastrati-va parul. Nu sunt atat de haina cum ma credeti voi si stiu ce se petrece acolo sus. Surioara voastra cea curajoasa si-a castigat dreptul sa fie fericita. Duce-ti licoarea asta. O sa-si recapete graiul, si iubitul ei print o s-o poata urma in adancurile marii!Nunta printului de pe vasul regal incepuse cand mica sirena bau putin din licoare si incepu sa cante: "Plina de durere Imi simt inima, Uitat e cantecul de sirena Pe care ti l-am soptit la ureche." Printul se intoarse brusc si inima i se umplu de iubire, uitandu-se la mica sirena si ascultandu-i glasul dulce. Sirena canta, povestind tot ce se intamplase din cauza iubirii ce i-o purta printului. - Tu m-ai salvat! spuse printul. Si de atunci cantecul tau a fost mereu cu mine. Noaptea, o sirena mi-l canta in vis. Tu erai! Mica sirena nu-si mai incapea in piele de bucurie si-i intinse printului licoarea. - Bea-o, ii sopti ea. Daca ma iubesti, ai sa renunti la lumea ta asa cum eu am renuntat la glas.Uitandu-se drept in ochii micii sirene, printul lua licoarea si o bau pana la fund. Vino dupa mine in regatul meu, spuse sirena zambind radioasa.Impreuna se scufundara in marea albastra si adanca. Mica sirena nu mai putea de fericire. Ce placere sa inoate din nou si sa fie cu printul ei iubit! Mii de balonase se spargeau la suprafata, spunand adio lumii de deasupra. Tinandu-se de mana, printul si mica sirena inotau impreuna imbatati de fericire, insotiti de baletul pestilor multicolori. - Vezi ce linistita si blanda este viata aici pe fundul marii? exclama sirena razand.Avand inca pe ei minunatele haine de nunta, fericitii miri se dusera la castelul craiului si craiesei de pe fundul marii, urmati de sirene. Mama si tatal sirenei nu mai puteau de bucurie ca li se intorsese fata. Ascultara povestea micii sirene, apoi craiul se intoarse catre tanar. 196

- Fii bine venit! facu el. Iti dorim fericire! Fie ca ai coada de peste sau doua picioare, iubirea este sigurul lucru care conteaza!Craiul marii fu gazda unei nunti mari. Apoi tanara pareche pleca intr-o trasura frumoasa de patru caluti-de-mare. Familia sirenei lua la revedere de la ei si le ura fericire vesnica. Cand trasura porni la drum, izbucnira urarele. Fiecare dintre supusii craiului le facea cu mana si le trimitea sarutari in timp ce trecea pe langa ei. Vedeau si ei frumoasa iubire dintre mica sirena si printul ei. Si cand luna de miere a noii perechi lua sfarsit, printul si mica sirena se intoarsera la castelul de pe fundul marii, unde traira de-a pururea fericiti.

Degetel
A fost odata un padurar care avea o nevasta si sapte copii. Cel mai mare era de zece, si cel mic de sapte ani. Erau foarte saraci si cei sapte copii le ingreunau mult viata. Baietii nu puteau inca sa-si castige singuri bucatica de paine, fiindca timpurile erau tare potrivnice. Baiatul cel mic era tare slabut si din cale-afara de pipernicit. Nu era mai inalt decat degetul cel mic de la mana si de aceea il dadura porecla de Degetel. Bietul baiat era cel mai sfios si cel mai destept dintre toti fratii. Nu-i placea sa trancaneasca, in schimb asculta cu luare-aminte. In acel an, i-a incotit o foame atat de cumplita, incat bietii oameni hotarasera sa scape de copii. padurarul ii spuse nevestei: -Vezi si tu ca nu mai avem cu cei hrani pe copii si nu vreau sa-i vad murind de foame. O sa-i parasesc maine in padure. -Oh! Ai putea face una ca asta? striga nevasta padurarului. In zadar incerca barbatul sa-i arate ca saracia era crunta, ea nu se putea invoi; desi saraca, era mai presus de toate mama. In cele din urma, cazu la invoiala cu barbatul ei si se duse sa se culce varsand lacrimi amare. Degetel auzise tot ce vorbisera parintii, pentru ca nu dormea. Pana la ziua nu se gandi decat la ce 197 Intr-o seara, pe cand copiii dormeau,

avea de facut. Se scula in zori si se duse la marginea unui parau, unde isi umplu buzunarele cu pietricele albe si apoi se intoarse acasa. Degetel nu sufla nici un cuvant fratilor lui. A doua zi, intrand in padurea deasa, padurarul incepu sa taie lemne, in timp ce copiii trebaluiau si ei. Tatal si mama se indepartara incetisor, apoi o rupsera la fuga pe carare. Cand se trezira singuri, copiii, incepura sa-si strige parintii si sa planga cat ii tinea gura. Degetel le spuse: -Nu mai plangeti, fratiorii mei! Tata si mama ne-au lasat aici, dar eu va duc inapoi, acasa. Veniti cu mine! Degetel cunostea bine drumul, pentru ca presarase in cale pietricele albe. Fratii il urmara pe Degetel spre casa. La inceput, copiii nu indraznira sa intre si se pusera sa asculte ce vorbeau parintii. In ziua aceea, acestia castigasera ceva bani. Nevasta padurarului luase carne si pregatise cina. Femeia zise cu durere: -Vai, unde or fi bietii nostri copii? Ce-or fi facand in padure? Poate i-au sfasiat lupii! Nevasta paduralului plangea amarnic: -Vai mie! Unde-or fi copiii mei? Sarmanii mei copii! Ea vorbise atat de tare, incat copiii, care erau in fata usii, strigara intrun glas: -Aici suntem! Femeia alerga se le deschida usa si sarutandu-i le spuse: -Cat sunt de bucuroasa sa va vad din nou, dragii mai copii! Desigur ca sunteti obositi si flamanzi! Copiii se asezara la masa si mancara cu pofta, iar parintii erau cat se poate de bucurosi sa-i revada. Insa bucuria nu a tinut prea mult, parintii fiind din nou coplesiti de tristete: din cauza lipsei banilor, nu-i mai puteau hrani pe copii. Ei s-au gandit sa-i duca din nou in padure. Degetel trase din nou cu ureghea la ce puneau ei la cale. Se scula de zori sa adune pietricele, dar gasi usa incuiata de doua ori. Acum nu mai stia ce-i de facut. Nevasta padurarului dadu fiecarui copil cate o bucatica de paine pentru pranz. Degetel se gandi:"As 198

putea presara firimituri pe unde vom trece" si ascuse bucata de paine in buzunar. Tatal si mama ii calauzira in locul cel mai adanc din padurea cea deasa si intunecoasa si ii parasira pe copii, cat mai departe de casa. Degetel era sigur ca nu-i va fi usor sa gaseasca drumul cu ajutorul firimiturilor de paine pe care le presarase de-a lungul cararii. Dar mare ii fu dezamagirea cand nu mai gasi nici urma de firimituri, fiindca pe toate le ciugulisera pasarelele. Iata-i singuri in padure! Noaptea se apropia. Cu cat inaintau, cu atat se rataceau si se afundau mai adanc in padure. Se pornise un vant aprig si copiii dardaiau de frica. Li se parea ca aud din toate colturile urlete de lupi. Nu indrazneau nici sa vorbeasca, iar ploaia marunta ii udase pana la piele. Degtel se urca in varful unui copac, sa vada de jur-imprejur. Zari hat, departe, o luminita si se indreptara spre ea. Curand ajunsera la casa luminata si batura la poarta. O femeie le deschise si intreba: -Ce doriti dragii mei copii? Degetel raspunse: -Suntem niste copilasi care ne-am ratacit in padure.Femeia le raspunse plangand: -Vai, sarmanii mei, ati nimerit la un capcaun care inghite copii! -Buna doamna, daca nu vreti sa ne lasati sa intram in casa, ne vor sfasia lupii, la noapte, in padure. Mai bine sa ne manance domnul Capcaun. Poate se va indura de noi, daca ne ajutati, ii raspunse Degetel,tremurand tot de spaima. Nevasta capcaunului ii lasa sa intre si se duse sa se incalzeasca langa foc. Deodata se auzira batai in usa. Capcaunul se intorcea acasa. Femeia se grabi sa-i ascunda pe copii sub pat si deschise usa. Capcaunului ii era foame si se aseza la masa. Adulmecand in dreapta si-n stanga, simti miros de carne proaspata. -Aici se petrece ceva necurat, zise el si se ridica de la masa, ducandu-se drept spre pat. A, vei sa ma pacalesti, iata vanat destul ca sa-mi pot ospata prietenii cand vor veni sa ma vada.Si scoase pe copii unul cate unul. Bietii

199

copii ii cerura sa-i crute, dar capcaunul era de-o cruzime fara pereche. Niciodata nu se lasa induiosat. Ii spuse femeii: -Vor fi bucate delicioase, mai cu seama daca-i pregatesti cu un sos bun. Se duse sa ia un cutit mare dar femeia ii striga: -De ce vrei sa faci asta astazi? N-ai timp maine? -Ia taci din gura! raspunse capcaunul. -Mai ai atata carne, urma femeia. Ia te uita, un vitel, doi berbeci si o jumatate de porc! -Ai dreptate! spuse capcaunul. Du-i la culcare. Femeia cea buna la suflet era bucuroasa ca-i scapase pe copii. Capcaunul avea la randu-i sapte fete care-i semanau leit. Nu erau inca foarte inraite, dar ii muscau pe copilasi ca sa le suga sangele. Ele se culcara devreme s-i dormeau toate sapte intr-un pat mare. Fiecare dintre ele purta o coronita de aur pe cap. In odaia aceia se mai afla un pat in care nevasta capcaunului ii culca pe copii. In toiul noptii, Degetel se scula, scoase caciulitele fratilor sai si le puse usurel pe capete copilelor capcaunului, iar coronitele de aur pe capetele fratiorilor sai. Cand capcaunul se destepta, isi lua cutitul cel mare si se urca in camera fiicelor sale. "Ia sa vedem ce fac micii nostri strengari"? isi spuse in sinea lui. Se apropie de patul fetelor, care purtau caciulitele baietilor. -Iata-i ! spuse spuse el, si taie pe loc gatul celor sapte fiice ale sale. Tare multumit de fapta sa, se duse din nou se culce.De indata ce-l auzi sforaind pe capcaun, Degetel isi destepta fratii, le spuse sa se imbrace si sa-l urmeze. Coborara incetisor in gradina si o luara la fuga cat ii tineau piciorele. Dimineata, femeia capcaunului se urca in camera fetelor, pe care le gasi cu capetele taiate. Capcaunul ramase si el uimit de ce i se arata inaintea ochilor si striga plin de manie: -O sa mi-o plateasca nenorocitii! Da-mi repede cizmele cele de sapte poste. O sa pun mana ei! Capcaunul porni pe urmele copiilor care erau departe de casa acestuia. Cand Degetel il zari pe urias pasind de pe un munte pe altul, trecand raurile ca 200

pe niste paraiase, ii ascunse pe fratii sai in scobitura unei stanci. Capcaunul era obosit si vru sa se odihneasca putin. Din intamplare, se culca tocmai pe stanca unde se ascunsera copiii. Inchise ochii si adormi cat ai clipi. Degetel le arata drumul fratilor sai, care se indepartara in fuga spre casa. Apoi Degetel se apropie de capcaun, ii scoase cizmele si se incalta cu ele. Cizmele erau fermecate, marindu-se sau micsorandu-se dupa nevoie. Dupa ce-si puse cizmele de sapte poste, se duse drept la casa capcaunului, unde o gasi pe nevasta lui jelindu-si fetele ucise. -Barbatul dumitale este in mare primejdie, ii zise Degetel. A cazut in mainile unei cete de talhari care au jurat sa-l omoare daca nu le dai tot aurul si argintul pe care-l are. M-a rugat sa vin sa va dau de stire primejdia care-l ameninta. Trebuie sa le duc tot ce aveti, daca nu, va fi ucis de banditi. Chiar capcaunul mi-a dat cizmele de sapte poste. Femeia ii incredinta toate bogatiile capcaunului, pe care Degetel le duse acasa, unde parintii si fratii il intampinara cu mare bucurie.

Frumoasa si bestia
de Jeanne-Marie A fost odata ca niciodata un negustor bogat care avea trei fete. Toti patru ducea o viata indestulata in casa lor de la malul marii. Dar in timp fetele cele mari risipeau banii tatalui sau pe rochii luxoase, mezina, Frumoasa, isi ajuta familia dupa puterile ei, multumindu-se cu haine simple si trebaluind prin casa cat era ziua de lunga. Intr-o zi, fetele auzira cum niste barbati povesteau ca toate vapoarele negustorului pierisera intr-o furtuna cumplita. - Nu i-a mai ramas nimic, spunea unul dintre barbati dand din cap, a ajuns sarac lipit pamantului!

201

Ca sa salveze ce se mai putea salva, negustorul disperat pleca a doua zi la oras. Acolo, ii ruga pe bancheri sa-i imprumute niste bani, dar acestia il refuzara. Necajit, negustorul porni inapoi spre casa. Cu gandul la fetele lui, abia daca-si dadu seama ca incepuse sa ninga. Cand plecase de acasa la bancheri, cele doua fete mai mari ii cerusera sa le aduca de la oras podoabe si rochii scumpe. Frumoasa, in schimb, nu-i ceruse decat un trandafir. Dar cand ninsoarea se inteti si se transforma in viscol, negustorul uita cat era de amarat ca nu le putea indeplini dorinta fetelor si ca isi pierduse toata ziua. Vantul vuia si arunca tombe de zapada in calea calaretului si calului sau. Si tot mergand asa, negustorul se rataci. Dar, pe neasteptate, in cale ii aparu un spiridus, care ii facu semn sa-l urmeze. Apoi, cand negustorul ajunsese deja la capatul puterilor, spiridusul ii striga cu un glas subtirel: - Uite aici! Hai inauntru ca o sa avem grija de tine. Iar negustorul vazu cu uimire cum in fata lui se ridicase un castel imens. Dupa ce-si duse calul in grajd si ii dadu sa manance fan, negustorul intra in castel pe urmele spiridusului. - Hai aici, langa foc, il indemna spiridusul. Cred ca ti-e foarte frig si, de asemenea, foame. Un foc strajnic ardea in camin, iar cand negustorul se apropie de masa, aceasta se si umplu cu tot felul de bucate. - Mananca, ii striga spiridusul, razand pe infundate de uimirea ce i se citea negustorului pe chip. - Iti multumesc din suflet, ii raspunse el, apoi se aseza la masa si manca pe saturate. Satul si topit de caldura, negustorul ostenit adormi la masa. Chiar si spiridusul, incalzit de dogoarea focului, cazu intr-un somn adanc. Iar pe cand dormeau amandoi, o aratare imensa ii urmarea in tacere din balcon. Dimineata, cand se trezi cu forte proaspete, negustorul ii multumi din nou spiridusului pentru ospitalitate.

202

- Trebuie sa ma duc inapoi la fetele mele, ii zise el, amintindu-si amarat cate necazuri avea. Si, trecand pe langa poarta, negustorul privi cu mirare la o tufa de trandafiri inflorita ca prin minune in mijlocul nametilor de zapada. Vazand trandafirii, isi aduse aminte de mica rugaminte a Frumoasei si se intinse sa rupa una din florile acelea fermecatoare. - Nu, striga spiridusul. Dar era prea tarziu. Dintr-o data, in fata ochilor sai se ivi o aratare dintre cele mai fioroase, care striga la el cu un glas tunator: - Asa ma rasplatesti pentru bunatatea mea, furandu-mi din nepretuitii trandafiri? Pentru asta o sa platesti cu viata. - Imi…imi pare rau, baigui negustorul. L-am luat pentru fata mea. - Fata ta? urla bestia. Daca te iubeste cu adevarat, sa vina aici, in locul tau. Dar daca nu te iubeste, ai sa te intorci chiar tu, in decurs de trei luni. Si acum, du-te! Cum nu avea alta scapare, bietul negustor ii promise ca se va intoarce. Apoi, incaleca pe cal si porni spre casa, cu inima coplesita de durere. Dar cand ajunse acasa si ii dadu trandafirul Frumoasei, fericirea ei ii lumina sufletul. - Vai, Frumoaso, ii spuse el mahnit, daca ai sti care e pretul acestui trandafir! Apoi fetele il ascultara uimite cand le povesti de castelul Bestiei si de cumplita porunca. - O sa ma duc eu in locul tau, tata! striga Frumoasa. Decat sa mori pentru mine, mai bine sa fiu prizoniera Bestiei. - Sa nu aud de asa ceva! ii raspunse negustorul. O sa ma intorc acolo cand se vor scurge cele trei luni. Surorile cele mari o privira pe mezina cu mahnrie. Cele trei luni se scursera repede si, in ultima dimineata, Frumoasa, cu pantofi in mana, sa nu faca zgomot, se strecura afara din casa. Puse saua pe calul cel bland al tatalui sau, incaleca si, in tacere, isi lua ramas bun de la cei ai casei care inca dormeau. Stia ca o sa-i fie tare dor de ei, dar ii dadea putere gandul ca o sa-si salveze tatal de la moarte. 203

- Si, cine stie, se incuraja ea, poate ca o sa fac Bestia sa se razgandeasca. Frumoasa merse si merse si ajunse la castelul Bestiei in miez de noapte.Napucase sa intre bine in curte, cand aparu spiridusul: - Bine ai venit, Frumoaso! Hai dupa mine pe aici, o indemna el. Parca ar fi asteptat-o. Frumoasa intra in castel in urma lui. Spiridusul o conduse pe Frumoasa printr-un labirint de coridoare pana la o camera minunata, plina de trandafiri si mobilata frumos. - Asta e dormitorul tau, ii spuse spiridusul. Apoi ii arata o lada plina cu podoabe sclipitoare. Si acesta toate sunt ale tale, ii explica el vesel, apoi disparu pe usa. Frumoasa se plimba prin camera, admira trandafirii, podoabele, mobila dulapul plin cu rochii scumpe. Isi dadu jos hainele simple pe care le purtase pe drum si imbraca o rochie frumoasa. Atunci, aparu din nou spiridusul. - Vai, ce frumoasa esti, murmura el. Cat de mult o sa-i placi stapanului meu! Ia uita-te in oglinda! Dar frumoasa inlemni de groaza. In oglinda, in spatele propriului ei chip, zari cumplita Bestie. Se intoarse sa il priveasca in fata. - Bine ai venit la castelul meu, ii spuse Bestia. Te afli aici de nevoie? - Da, ii raspunse Frumoasa. - Dupa un drum asa de lung, trebuie sa-ti fie foame, zise Bestia cu un glas ragusit. Hai cu mine. Bestia o duse pe Frumoasa pana in salonul unde se afla o masa aranjata pentru o singura persoana. Chiar daca in sinea ei rasuflase usurata ca nu va sta cu Bestia la masa, Frumoasa era impresionata de bunatatea acestei fiinte infricosatoare. Bestia ii ura noapte buna, iar fata ii ramase sa manance. Apoi, privind flacarile din soba, gandurile ii zburara la Bestie si la castelul acesta vrajit. A doua zi, spre seara in timp ce Frumoasa se plimba prin gradina Bestia veni sa stea de vorba cu ea. - Tu ce crezi, sunt urat? o intreba Bestia. - Da, raspunse Frumoasa cu sinceritate. Dar cred ca ai suflet bun. 204

- Si te-ai marita cu mine? o mai intreba Bestia. Infiorata de intrebarea lui neasteptata, Frumoasa ii raspunse: - Nu. Bestia venea zi de zi sa o vada pe Frumoasa si sa stea de vorba cu ea. Se temea tot mai putin de creatura aceea, dar de fiecare data cand o intreba daca ar vrea sa-l ia de barbat, raspunsul ei era acelasi. Intr-o buna zi, Frumoasa privi in oglinda fermecata din dormitor si isi vazu tatal. Tinea in mana un portret al ei si parea tare bolnav. Frumoasa se duse in fuga la Bestie. - Trebuie sa-mi dai drumul! ii striga ea. Te rog, stiu ca ai suflet bun. Tata e bolnav si are nevoie de mine. - Atunci, du-te, rosti cu glas scazut Bestia. Dar promite-mi ca te intorci inainte sa se fi implinit opt zile. - Iti promit, murmura Frumoasa. Frumoasa incaleca pe cal si porni spre casa ca vantul si ca gandul. - Tata! stiga ea, intrand val-vartej in casa. - Frumoaso! Esti vie si nevatamata! spuse tatal, luand-o in brate. Bestia cea groaznica nu ti-a facut nici un rau? - Nu, tata, ii raspunse Frumoasa. E un monstru doar pe afara. Dar are suflet darnic si bland. Si tu ce mai faci? - De acuma, cand stiu ca n-ai patit nimic, o sa-mi fie bine, ii zise tatal zambind fericit. A doua zi, Frumoasa le spuse tatalui si surorilor ei ca o sa se intoarca la castelul Bestiei, asa cum promisese. Dar surorile, individioase pe rochia si podoabele ei scumpe incercara s-o convinga sa nu mai plece. Numai ca Frumoasa astepta clipa cand erau ocupate…Frumoasa isi mangaie calul: - Du-ma ca vantul si ca gandul, il indemna ea. Mi-e teama ca Bestia e pe moarte. A fost bun cu mine si a avut incredere in mine. Acum inteleg ca sub chipul acela urat se ascunde un suflet tare frumos. Si calul porni in galop, ducand-o degraba spre castelul Bestiei. Cand Frumoasa ajunse la castel, Bestia nu-i mai iesi inainte, asa ca ea a inceput sa alerge, strigand infricosata: 205

fiecare dintre ele facandu-i cate un dar.Unde e Bestia mea cea draga? intreba ea.Iubirea ta ma face nespus de fericita.Chiar eu sunt. Cel mai mult ma bucur sa te mai vad o data inainte sa mor. Dinaintea fiecaruia era pus un tacam minunat. in timp ce ei se sorbeau din ochi si se gandeau cate zile fericite ii asteaptau de acum inainte.Frumoaso. raspunse Frumoasa zambind.Cum sa mori? striga Frumoasa.Unde esti? Unde esti? . ingenunchind langa el si sarutandu-l pe obraz. Te iubesc si vreau sa ma marit cu tine. Te iubesc. . Se facu un botez de pomina. In cele din urma. dintr-o data. Era spiridusul. cat nu se poate spune. Si erau tare mahniti. unde se dadea un ospat in cinstea ursitoarelor. Frumoasa il privi uimita pe printul cel frumos care aparuse in fata ei. dupa mine! ii raspunse un glas subtirel. Dupa ceremonie. zise printul aratand spre castel. Bestia inchise ochii.Toate bogatiile acestea sunt ale noastre de acum incolo. curtea toata se lumina ca prin farmec. oaspetii se intoarsera la palatul regelui. Si. Iubirea ta a risipit vraja ce ma transformase in bestie.Vino. impodibite cu diamante si 206 . Frumoasa din padurea adormita de While Perrault A fost odata un rege si o regina care nu aveau copii. si anume o furculita si un cutit de aur. . ii raspunse printul. murmura Bestia. In aer plutea parca o muzica fermecata. . Frumoaso. la care micuta printesa avu drept nase sapte ursitoare din tara. regina aduse pe lume o fata. . . Si Frumoasa intelese ca familia ei nu va mai fi niciodata saraca.. Frumoaso. .

Ce faci acolo. Batrana se socoti nedreptatita si mormai cateva amenintari pintre dinti.Veniti-va in fire. cum faci? Da-mi si mie fusul o clipa. care va tine o suta de ani. dar acesta nu era din aur. a sasea. ii raspunse batrana. a patra ii ura sa danseze ca nimeni alta. Regele porunci sa i se dea un tacam. saisprezece ani.Iaca torc. pe cand regele si regina s-au dus la unul din castelel lor. amenintarea pedepsei cu moartea. fetita voastra nu va muri. Pentru a ocoli aceasta nenorocire. te rog! 207 . maicuta? o intreba printesa. a treia. frumoasa mea copila. Intre timp. auzi amenintarea. pentru a putea drege raul. intelepciunea. a doua. E drept ca nu mai pot sa desfac ceea ce i-a fost menit. si printesa se va intepa intr-un fus. Prevestirea aceasta cumplita ii facu sa se cutremure pe toti cei de fata. Dar deodata rasari din spate perdelei ursitoarea cea tanara si rosti cu glas tare: . care aveau lacrimi in ochi. Una dintre ursitoarela tinere. sa cante ca o privighetoare. regele dadu porunca sa nu se mai foloseasca nimeni de fuse sub. a continuat printesa. ce minunat este. dar. o rege si tu. care era in apropierea ei. care nu fusese poftita fiindca nu mai iesise dintr-un turn vreme de peste cincizeci de ani si o credeau moarta. blandetea. ca sa ramana cea din urma.rubine. . Sa fi trecut vreo cincisprezece. iata ca se pomenira in incapere cu o ursitoare batrana. va cadea intr-un somn adanc. . regina. pentru ca porunca regelui nu ajunsese la urechile ei. Dupa ce se asezara cu totii la masa. s-a intamplat ca tanara printesa sa intalneasca o batrana care torcea. Ea folosea fusul. Cand se ridica de la masa. Ea se gandi ca batrana ursitoare putea sa faca un dar suparator micutei printese. celelalte ursitoare incepura sa-i imparta daruri printesei. a cincea. nestiind cine e fata. . in loc sa moara. sa cante la toate instrumentele muzicale. Cand veni randul celei batrane. ea prevesti ca printesa se va intepa in deget cu un fus si ca din asta i se va trage moartea.Vai. aceasta ursitoare se strecura nevazuta dupa o perdea. la capatul carora un tanar fecior de domn va veni si o va destepta. Cea mai tanara ii darui frumusetea.

fete in casa. unii spuneau ca e un vechi castel. Ursitoarea cea buna care ii daruise viata. Un pitic care purta cizme "de sapte poste" i-a dat de veste. asa ca iti puteai da seama ca nu murise. Din tot castelul nu se mai vedea decat varful turnurilor. Ursitoarea pleca de indata si dupa un ceas ajunse la castel. Nimeni nu s-ar fi incumetat sa patrunda acolo prin padure. Printesa era frumoasa ca lumina zilei. pe un pat cu broderii din aur si argint. nici bujorii din obraji. maracini si spini au inconjurat castelul. Regele ii iesi in intampinare la scara trasurii si ursitoarea incuviinta toate poruncile date de acesta. dar un taran batran il lamuri: 208 . domnisoarele de onoare. Mai atinse caii si chiar catelusa printesei. nici culoarea buzelor trandafirii. din toate partile. Porunci ca printesa sa fie culcata in cea mai frumoasa odaie din palat. bantuit de duhuri. respira usor. Oamenii dadeau raspunsuri in doi peri. Porunca nu-si avea rostul. Rege si regina iesira din castel si dadura porunca celor de afara ca nimeni sa nu se apropie de acel loc. altii ca acolo isi dadeau intalnire vrajitoarele. atunci cand s-a intamplat nenorocirea. Ea atinse cu bagheta fermecata pe toti care se aflau in castel: guvernantele. un fecior de domn.Adormira cu toti cat ai clipi. se afla departe de palat. bucatari. De altfel. mergand la vanatoare. dar nimic n-o putea readuce in simtire. auzi zarva si isi aminti povestea ursitoarei. Regele.Lua fusul. si acesta la mare departare. caci multi copaci. Doar ochii ii avea inchisi. Oamenii venira repede. caci somnul nu-i rapise nici culorile vii ale fetei. vazu turnurile castelului ivindu-se deasupra unei paduri intinse si foarte dese. se intepa in deget si cazu lesinata. Batranica stiga dupa ajutor. La capatul a o suta de ani. ii frecara tamplele. Printul nu mai stia ce sa creada. Cei mai multi povesteau de un capcaun care locuia acolo si inghitea copii. O stropira pe printesa cu apa pe fata. de alt neam decat printesa cea adomita. ofiteri. care se inapoiase.

nu banuia nimic. printul isi parasi in zori sotia pentru a se intoarce in oras. s-au casatorit si intreaga curte veni sa-i salute. nefiind cu toti indragostiti. deoarece nu simteau nevoia. Printul ii istorisi: . altii sezand si. Printul a ascuns casatoria sa mai mult de doi ani. m-am ratacit in padure si m-am adapostit in coliba unui carbunar care mi-a dat sa mananc paine negra si branza. ajunse intr-o camera cu totul si cu totul de aur. vraja se destrama si printesa se trezi. In clipa aceea. printul se apropie si se aseza in genunchi langa ea.Umbland la vanatoare. in sfarsit. i-a marturisit bucuria si recunostinta sa si a incredintat-o pe printesa ca se indragostise de ea.. Imediat dupa cina. Nimeni nu dormea.Printe. pentru ca printul se ducea zinic la vanatoare. Tatal sau. Viorile executara cantece vechi. Strabatu multe incaperi ale castelului. dar maica-sa nu-l crezu. Tanarul print fu dintr-o data cuprins ca de o vraja si vru s-o vada pe printesa cea frumoasa. Oamenii sai nu putura sa-l urmeze. cea mai frumoasa din cate au fost vazute. unde tatal sau il astepta. El se avanta singur catre castelul care se zarea acum bine de tot la capatul unei alei. dar care a fost sortita sa doarma o suta de ani. in sfarsit! O. cat de mult m-ai lasat sa te astept! Vrajit de vorbele ei. A doua zi.Ai sosit. Pe un pat vazu o printesa de vreo cinsprezece-saisprezece ani. Mama a inteles ca era indragostit. Ea spuse: . pana cand va veni un fiu de domn si o va trezi. Tremurand de emotie. Avea acum doi 209 . in care se aflau cavaleri de onoare dormind. sa tot fie vreo cincizeci de ani de cand l-am auzit pe tata povestind ca in castelul acesta se afla o printesa. dar muzica lor era minunata. simteau ca mor de foame. om bland si bun. fiecare gandindu-se la ce avea de facut . deoarece copacii si maraciniise adunasera din nou. Odata cu printesa se desteptase intregul palat. deschizandu-i poteca. printul meu. Trecura deci in sala oglinzilor unde cinara. unii in picioare. maracinii si spinii se dadeau in laturi. dar. Inainta spre padure si vazu cum copacii cei inalti. Patrunse intr-o curte mare si urca o scara.

am pofta sa mananc carne proaspata. Fu hotarat sa o pacaleasca pe regina ca si prima data. spuse regina. Bucatarul nu se impotrivi. Ii era teama. fiindca ea se tragea dintr-un neam de capcauni. el incepu sa planga si cutitul ii cazu jos din mana.Maine vreau s-o mananc la masa pe micuta Aurora. care avea trei ani. . printul a ramas stapan in tara.Cu neputinta. . Apoi pregati o friptura de ied frageda. imparatul Cantalabute. Pana aici totul mersese bine. ca sa-l ascunda alaturi de Aurora.copii: o fiica pe care o numira Aurora si un fiu caruia ii ziceau Soare. Printesa . El o lasa pe mama sa in fruntea regatului si-i incredinta sotia si copiii.Vreau sa-l mananc la cina pe micul Soare. Il incredinta pe baiat sotiei. regele porni la lupta impotriva vecinului sau. Vazand-o. Regele urma sa fie in razboi toata vara. Putin dupa aceea. insotita de cei doi copii. luand cutitul mare. urca in camera micutei Aurora. Regina incerca sa afle adevarul. Fetita avea atunci numai patru ani. Il iubea pe bucatar. Se duse sa-l caute pe micul Soare. sotia sa. Cateva zile mai tarziu se duse acolo si ii spuse bucatarului intr-o seara: . Opt zile mai tarziu. regina-mama isi trimise nora si nepotii la o casa la tara. La curte se soptea chiar ca abia se abtinea sa nu sara asupra copilasilor daca ii vedea. Bietul om intelese ca nu e de glumit cu o capcauna si. Se duse in curte sa taie un mielusel si pregati un sos bun. ca s-o ascunda intr-o odaita din fundul curtii. pentru a-si satisface oribila pofta. dar intr-o seara regina cea rea ii spuse din nou bucatarului: 210 . De-abia plecat. regina cea rea ii spuse bucatarului: . pa care regina il manca cu mare pofta. primita in triumf. pe care capcauna o gasi delicioasa. Regele o luase in casatorie numai pentru averile ei nenumarate.fiindca ii aducea adeseori bomboane. Pe micuta Aurora o lua si o incredinta sotiei lui. Cand regele muri. sosi in capitala. pentru ca o intrecea in frumusete pe sora lui. dar printul nu indraznea sa-i incredinteze taina sa. doamna! striga bucatarul.Iti poruncesc. El isi dadu public in vileag casatoria.

unde ea isi regasi copiii. 211 . bucatarul se hotari sa-i taie gatul. Capcauna se arunca in cazan si fi inghitita. i-am ascuns la mine. nu veti muri. raspunse tanara regina. Ii voi da sa manance o caprioara tanara. Regina tanara avea douazeci de ani. Trebuie pregatita cu acelasi sos ca si copiii. ii raspunse bietul bucatar. recunoscu vocea reginei si a copiilor. cand isi facea de lucru prin curtea castelului. Se pregatea sa-i spuna tanarului rege. Regina manca la cina caprioara cu aceeasi pofta. la intoarcerea sa. totul era gata si calaii tocmai se pregateau sa-i arunce in cazan. Acum era foarte multumita de cruzimea ei. Ea ii credea morti. A doua zi. De data asta nu mai stia cum s-o insele pe regina-mama. dis-de-dimineata. porunci sa i se aduca un cazan mare. cand regele. pe bucatar si pe nevasta acestuia. . dar mai putin frageda. doamna. Furioasa ca a fost pacalita.Nu.As dori s-o mananc pe printesa. Ca sa-si scape viata .Indeplineste porunca. Intra cu pumnalul in mana in camera tinerei reginei. dupa cum nici copiii nu va sunt morti. Regele se arata nespus de fericit sa-si revada frumoasa sotie si copiii.. in locul dumneavoastra. Si se duse in odaia lui. Nimeni nu indraznea sa-i spuna. de jivinele respingatoare. la care nimeni nu se gandea ca s-ar putea intoarce. intra in curte calare si intreaba ce inseamna acel spectacol infiorator. Pielea ei era alba. fara a mai pune la socoteala cei o suta de ani pe care ii petrecuse dormind. ca lupii mancasera pe tanara regina si pe copii. . Dar intr-o seara. Fa ce ti s-a spus! Ma voi duce langa copiii mei pe care i-am iubit atata. Voia totusi sa o pregateasca si ii povesti respectos despre porunca primita de la regina-mama. plin cu naparci si broaste raioase. ca sa-i arunce in el pe regina si pe copii. intr-o clipita. O voi pacali din nou pe regina.

In timp ce ursuletul se juca admiran fluturii care zburau prin aerul proaspat al diminetii. nu-si dadu seama ca inaintase prea mult in mijlocul padurii si ca vremea trecuse. intinsa. la marginea padurii. Intr-o zi. Manca o lingura de orez din prima farfurie. aplecandu-se asupra florilor minunate cu miros imbatator. Spre norocul ei. pe fata lor aparand un zambet de incantare. pot sa ma duc in padure sa-ti culeg un buchet frumos de flori? . unul mijlociu si unul mic. zari printre copacii din padure o casuta. ii spuse mamei sale: . In curand I se facu foame si sete si se simti foarte obosita.Vai ce bine e sa fii copil! . In jurul mesei erau asezate trei scaune care pareau foarte comode. albastrele si maci rosii ca focul. una mijlocie si o farfurie mica. ce miros imbietor aveau! Farfuriile de pe masa erau de marime diferita: una mare. Inauntru zari o masa mare.rosti Ursoaica.Mamico. incepu sa culeaga flori pentru mama ei: margarete minunate. .Fetita cu parul de aur si ursii din padure A fost odata o fetita care avea un par auriu si asa de frumos incat toata lumea ii spunea Fetita cu Parul de Aur. si se uita prin gaura cheii si cum nu vazu pe nimeni. Ursul si Ursoaica se uitau cu multa dragoste la jocul fiului lor. Fetita. cum ajunse in padure.Si mie mi-ar place sa fiu copil! Rosti Ursul tata. Apoi isi continua drumul prin padure. . dar acesta era fierbinte si isi arse limba. cu trei farfurii pline cu orez si miere. care se juca prinzand fluturi cu plasa. Cum era atat de preocupate de ceea ce facea. O familie de ursi care traia in padure a plecat la plimbare cu fiul lor. Pentru ca ii era tare foame se hotara sa guste din mancarea de pe masa. Fetita traia cu mama ei intr-o casuta. Ursuletul. ii atrase atentia mama. Mai era acolo un fotoliu mare. padurea este adanca si sa-r putea sa te ratacesti. apoi gusta 212 . Vai. Era casuta ursilor! Se apropie tiptil de casa. fetita mea! Dar ai grija.Ce dragut din partea ta. deschise usa si intra.

cineva mi-a mancat mancarea! N-a mai ramas nici o faramitura! a strigat Ursuletul si lacrimi mari incepura sa se rostogoleasca pe obrajorii sai. Apoi.Cineva s-a culcat pe perna mea! . Si ce sa vezi? Mancarea din farfuria cea mai mica era asa de buna incat manca tot orezul.Cineva.din farfuria mijlocie. A urcat la etaj. Apoi ursii au urcat la etaj. familia de ursi care locuia in casuta se intorcea de la plimbare. dar era prea tare si incomod. apoi se aseza pe scaunul mijlociu. . spuse Ursoaica cu voce ei blanda. Fetita se aseza intai in fotoliul cel mare. Pe vremea aceasta. intreaga familie s-a apropiat de masa: . . dar nici acesta nu I-a fost pe plac pentru ca patura era aspra si o intepa. dar nici acesta nuI placu:avea perina prea moale. dar in momentul in care se puse pe el. Asa ca se hotara sa se aseze pe cel mai mic dintre scaune.Cineva mi-a folosit lingura! mormai Ursul-Tata cuvocea lui groasa. nuI placu si se ridica din el. pana la ultimul bob. acesta era asa de subred incat se prabusi sub greutatea ei si fata cazu pe podea! Cum era foarte obosita se hotara sa traga un pui de somn. unul mijlociu si unul mic. . Ursul-Tata a inceput sa adulmece prin camera si a spus apoi cu vocea sa morocanoasa: . dar pentru ca era prea mare. il incerca pe al treilea si acesta era atat de comod si cald incat adormi pe loc. gusta si din ultima farfurie. Cand ursii au deschis usa de la intrare au simtit pe data ca cineva a umbalt in casa si au inceput sa miroasa toate lucrurile pe rand: . Se culca apoi in patul mijlociu. La urma.Cineva mi-a dat la o parte patura. s-a asezat pe scaunul meu! a strigat Ursul-Tata pe o voce groasa.Uitati-va. dar orezul era prea des si in cele din urma. Intai se culca in cel mare. a intrat in dormitor.Cineva s-a atins de perina mea! striga Ursoaica cu o voce mai blanda. sopti Ursoica. .Cineva a mancat din farfuria mea.Cineva mi-a rupt scaunelul! striga Ursuletul cu o voce plangareata. 213 . unde a zarit trei paturi: unul mare.

Si deatunci incolo. Mama vitrega nu putea suferi harurile acestei tinere copile. freca podelele din camerele doamnei si domnisoarelor. intr-un colt al vetrei. repede-repede.. Fata era pusa sa roboteasca cat era ziulica de mare. Cu toate hainele sale ponisite. o zbughi spre fereastra si se avanta spre padure. fiul regelui puse la cale o mare petrecere la care fura poftite toate fetele frumoase din imparatie ca si surorile Cenusaresei. vestite prin frumusetea lor.Priviti! O fetita doarme in patul meu! striga ursuletul cu o voce surprinsa. care si-a luat ca nevasta de-a doua o femeie rea si ingamfata. fara sa arunce macar o privire inapoi. Sarmana fata era tare chinuita si nu indraznea sa se planga tatalui ei. Incepu sa alerge spre casa cat o tineau picioarele. ursii din casuta din padure n-au mai vazut-o niciodata pe Fetita cu Parul de Aur. pe un brat de paie. 214 . in ciuda vesmintelor lor bogate. Fetita cu Parul de Aur se trezi brusc la auzul vocilor. Barbatul avea la randul lui o fiica ca painea calda. Cenusareasa de Hans Christian Andersen A fost odata un om bogat. dormea in pod. se cuibarea in cenusa. in timp ce surorile ei se lafaiau in camere dichisite. Cand termina treaba. Cenusareasa era insutit mai frumoasa decat surorile ei. spuse sora cea mare. Intr-o buna zi. Tare s-a mai speriat cand I-a zarit pe cei trei ursi aplecati asupra ei! Se scula repede din pat. care stia de frica nevestei. ce le faceau pe fetele ei si mai nesuferite. Spala vase. si din aceasta pricina o poreclisera "Cenusareasa". cu doua fete ce-i semanau leit.Voi purta rochia de catifea rosie. . cu paturi moi si oglinzi in care se vedeau din cap pana in picioare.

Surorile plecara si Cenusareasa le urmari cu privirea. rabdand de foame in fata oglinzi.. care le sfatui cum stia mai bine. Era un echipaj de toata frumusetea.Sa vad daca nu e vreun sobolan in capcana.. mantia tesuta cu flori de aur si colanul de diamante. te voi ajuta sa te duci.Iar eu. ba chiar se oferi sa le aranjeze pieptanaturile. o intreba: . Dupa un timp. 215 . unul dupa altul. fusta cea alba. In sfarsit. alege un dovleac si adu-mi-l. du-te si vezi.Ei bine.As dori atat de mult . . Cenusareasa pleca sa-l caute. vazand-o inlacrimata.Cenusareaso. Apoi il atinse cu nuiaua fermecata si il prefacu intr-o caleasca aurita. Apoi spuse: Mergi in gradina. lumea s-ar prapadi de ras.De ce plangi? Ce-i cu tine? . ti-ar place si tie sa mergi la bal? . care era buna la suflet. care cauta acum un vizitiu. domnisoarelor. spuse Cenusareasa. . da. . raspunse nasa fetei. nasa ei. se porni sa verse lacrimi amare. Ele o intrebara: . sosi si seara petrecerii. lasandu-i numai coaja. adauga mezina. Se duse apoi la cursa de soareci. in sase armasari suri.Ai dreptate.Ai dreptate. ii prefacu.. spuse Cenusareasa si suspina din nou. aduse un dovleac de toata frumusetea. le ajuta la pieptanat pe cele doua surori.as dori atat de mult… Cuvintele nu se mai auzeau printre suspine. unde gasi sase soareci si.Vai.Nu-i asa ca ai vrea sa te duci la bal? . Fata. o intreba: . zana. care nu mancasera timp de doua zile. Nasa fetei. Atunci. Zana il scobi.Vai. Surorile cerura parerea Cenusaresei. va bateti joc de mine? Acolo nu-i loc pentru una ca mine! . vazand-o pe Cenusareasa la bal. daca vei fi o ascultatoare. Astfel surorile incuviintara ca Cenusareasa sa le pieptane. cu o atingere de nuia. Cand le pierdu din ochi.

careia ii multumi zicand: . unde se aflau oaspetii. oferidu-i bratul. Printul stiind de sosirea unei printese. Cenusareasa promise nasei ca va parasi balul inainte de miezul noptii si pleca fericita. In timpul ospatului. mai spuse zana fetei. iar nasa o preveni sa nu zaboveasca dupa miezul noptii.Da. cum nu se mai vazusera. si o conduse in marea sala de bal.Ei bine! Esti gata sa mergi la bal! Esti multumita? . Ii darui o pereche de conduri din sticla. spunandu-le cuvinte de lauda. .Fata aduse cursa cu trei sobolani si unul fu pe data prefacut intr-un vizitiu cu mustata faloasa. Acasa o intalni pe nasa ei. Cenusareasa se urca in caleasca. Astfel gatita. iar fiul regelui ii oferi cinstea de a o invita la dans. se auzea de pretutindeni. la scara calestii. nu manca mai nimic. In timp ce o admirau. alerga in intampinarea ei.Tare as vrea sa merg si maine la petrecere. ea facu o plecaciune adanca si disparu. 216 . Zana o intreba pe Cenusareasa: . Fata se apropie de surorile ei.Ce mult ati zabovit! le spuse ea. pe care nasa le transforma in sase lachei chipesi. dar cum o sa ma duc cu straiele astea vechi si urate? Zana le atinse cu nuiaua fermecata. si pe indata hainele ei se preschimbara in vesminte din aur si argint. printul. Dansatorii incremenira si viorile amutira. In aceeasi clipa batura la usa cele doua surori si Cenusareasa se duse sa le deschida. care se urcara in spatele calestii. Doamnele ii cercetau vesmintele si pieptanatura. stand cu ochi la ea. in admiratia tuturor pentru gratia cu care misca. "E neasemuit de frumoasa".Du-te in gradina si adu-mi sase soparle din cele pitite dupa stropitoare. Cenusareasa auzi orologiul batand un sfert de ora inaite de miezul noptii. Cenusareasa aduse cele sase soparle cerute.Niciodata n-am vazut o faptura atat de frumoasa si de blanda. Regele insusi sopti reginei: . dar ele nu o recunoscura. .

prefacandu-le intro mandrete de straie.Am porunca sa incerce toate fetele condurul. pe care fiul regelui l-a cules si l-a privit tot restul petrecerii. pe care printul il culese. Cenusareasa le ajuta sa se ridice.Am vazut la bal pe cea mai frumoasa printesa dim lume. de la miezul noptii. pe care se potrivi fara nici o greutate. . Ajunse acasa fara caleasca. uita de povetele nasei ei. se intampla sa-i cada un condur din sticla.Ati vazut-o pe printesa cea frumoasa?Acestea ii raspunsera: . cele doua se dusera din nou la petrecere si Cenusareasa de asemenea. Printul o urma. Cenusareasa le iscodi: . dar nu o prinse. Cand surorile se intoarsera de la bal. Cavalerul care aduse condurul o privi pe Cenusareasa cu luare-aminte si o gasi tare frumoasa. A doua zi. batandu-si joc de ea. spunandu-le: . cu hainele ponosite si numai cu un condur in picior. spuse el si se apropie cu pantoful de piciorul Cenusareasei. Ea atinse cu nuiaua fermecata zdrentele Cenusaresei. si cum fata se distra de minune. ii spuse una din surori. Nimeni nu o cunoaste. A fost adus apoi celor doua surori. Printul nu se misca de langa ea. cerandu-i iertare pentru toate relele pricinuite. Il incercara mai intai printesele. cand Cenusareasa scoase dintr-un buzunar un al doilea condur pe care il puse in picior. dar in zadar.Va iert din toata inima si va rog sa ma iubiti vesnic. fara lachei. 217 .Pot si eu sa incerc? Surorile se pusera pe ras.Printesa a disparut cum a batul miezul noptii si a lasat sa-i cada un condur de sticla. mai spusera surorile.. In aceeasi clipa sosi si nasa fetei. care s-au straduit in fel si chip da le intre piciorul in condur. mai frumoasa decat intaia data. recunoscu condurul si intreba: . fiul regelui daduse de stire ca va lua de sotie pe aceea careia i se va potrivi pantoful pe care il gasise. dar nu au reusit. E tare indragostit de printesa cea frumoasa. De indata. care le privea. Cenusareasa.Si mare fu uimirea celor doua surori. In graba. cele doua surori. Cateva zile mai tarziu. se ridica si fugi sprintena ca o caprioara. apoi ducesele si intreaga curte. Cand auzi prima bataie a orologiului. o recunoscura si se aruncara la picioarele ei .

218 . Iedul cel mare si cu cel mijlociu dau prin bat de obraznici ce erau iara cel mic era harnic si cuminte. care a fost si mai impresionat de frumusetea ei. mamuca. si am sa va spun asa: Trei iezi cucuieti. Cand voiu veni eu. si sa nu cumva sa deschideti pana ce nu-ti auzi glasul meu. Capra cu trei iezi de Ion Creanga Era odata o capra care avea trei iezi. el o lua de sotie. Malaies In calcaies. Lapte-n tite.Da.Auzit-ati ce-am sus eu? . ca sa ma cunoasteti. Peste putin timp dupa aceea. . Usa mamei descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze. Smoc de flori Pe subsuori. Iar ea le primi pe cele doua surori ale sale la palat si le gasi drept soti doi curteni de neam.Cenusareasa fu condusa la print.Dragii mamei copilasi! Eu ma duc in padure ca sa mai aduc ceva de-a mancarii. incuieti usa dupa mine. Intr-o zi. Dar voi. capra cheama iezii de pe-afara si le zice: . zisera iezii. ascultati unul de altul. Drob de sare In spinare. Vorba ceea: "Sunt cinci degete la o mana si nu seamana toate unul cu altul". am sa va dau de stire.

Lapte-n tite. ca-i vai de noi! Asta nu-i mamuca. . care de mult pandea vreme cu prilej ca sa pape iezii. apoi veniti sa va sarute mama! Dumnezeu sa va apere de cele rele. Un dusman de lup . glasul ei nu-i asa de gros si ragusit. tragea cu urechea la paretele din dosul casei. Usa mamei descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze. Iar iezii inchid usa dupa dansa si trag zavorul. Ia.Saracutul de mine! zise cel mic. De iar impinge pacatul sa-mi deschida usa. Smoc de flori Pe subsuori.chiar cumatrul caprei.Mergi sanatoasa. cu lacrimi in ochi. Sa nu cumva sa faceti pozna sa deschideti. si vine la usa. . ci-i mai subtire si mai frumos! Lupul. Apoi capra iese si se duce in treaba ei. dragii mamei. "Bun! zise el in gandul sau.Pot sa am nadejde in voi? . si ce-am vorbit o data. sariti si deschideti usa. mamuca. zise cel mai mare. si mai ramaneti cu bine! .. si incepe: Trei iezi cucuieti. Noi suntem o data baieti. auzind 219 . cand vorbea capra cu dansii. Drob de sare In spinare.Ia! baieti.Daca-i asa. si Dumnezeu sa-ti ajute ca sa te intoarne cu bine si sa ne-aduci demancare. halal sa-mi fie! Stiu ca i-as carnosi si ias jumuli!" Cum zice. apucara cu gura inainte cei mai mari. Malaies In calcaies. si cum vine.Hai! deschideti cu fuga. mamuca.s-apoi stiti care? . vorbit ramane. Eu o cunosc de pe glas. acu mi-e timpul.Sa n-ai nici o grija. zise cel mic. . ca vine mama cu demancare... Dar vorba veche: "Paretii au urechi si ferestile ochi". cu fuga! .

vedeti.. Daca te-i potrivi tu acestora.. ori am auzit mai multe glasuri? Dar ce Dumnezeu?! Parc-au intrat in pamant. Eu. Fuga-i rusinoasa. Mamei usa descuieti!.. de-atuncie rau in lume.ia sa mai odihnesc oleaca aste batranete! 220 . se iteste pe dincolo. Atunci mezinul se vara iute in horn si. trage zavorul.. Unde sa fie..Ei. .. sa nu traga? . ii tine mult si bine pe mamuca afara. nici doua.. incepu iar: Trei iezi cucuieti.. unul. s-apoi. dar pace buna! iezii nu-s nicairi! . . pentru a-si subtia glasul. ce sa vada? S-apoi mai are cand vede?.. Dar frica-i din raiu.. da! nu spun eu bine? zise cel mare. Cand. ii rateaza capul pe loc si-l mananca asa de iute si cu asa pofta.Nu stiu. Ca vine matusa! S-atunci voi trebuie numaidecat sa deschideti? D-apoi nu stiti ca matusa-i moarta de cand lupii albi si s-a facut oale si ulcioare. caci lupului ii scaparau ochii si-i sfaraia gatlejul de flamand ce era. nici una. Si.. intorcandu-se. da-i sanatoasa!. ca mare minune-i si asta!. de cand a ajuns coada sa fie cap. se-nghemuieste acolo cum poate. unde sa fie? Se iteste el pe colo.Ma!. daca ma potrivesc eu voua? Nu-i mamuca.Apoi. Apoi se linge frumusel pe bot si incepe a se invarti prin casa cu neastampar.in sfarsit. dar nici acasa. sarmana! Asemene cel mijlociu. nu-i mamuca! D-apoi cine-i daca nu-i ea?! Ca doar si eu am urechi! Ma duc sa-i deschid.aceste. zicand: .. Ascultati-ma si pe mine! Poate mai de-apoi a veni cineva s-a zice: Deschideti usa. se duse la un ferar si puse sa-i ascute limba si dintii. ma duc sa deschid.Badica! badica! zise iarasi cel mic. de-ti parea ca nici pe-o masea n-are ce pune. tustiu! iute sub un chersin. zise iarasi cel mare..sa traga. parerea m-a amagit.... tace ca pamantul si-i tremura carnea pe dansul de fica. sarmana? . iaca!. sprijinit cu picioarele de prichiciu si cu nasul de funigine... hat! pe ied de gat. Insa cel mare se da dupa usa si .. Ia. tace ca pestele si tremura ca varga de frica. n-am de coasa..

ca sa faca si mai mult in ciuda caprei. dar nu gaseste nimic.il pastea pacatul si-l manca spinarea. lupul nu i-ar fi mancat! Si biata mama nu stie de asta mare urgie ce-a venit pe capul ei! Si boceste el si boceste pana il apuca lesin! Dar ce era sa le faca? Vina nu era a lui. Cand jalea el asa.. ideul cel mic se da iute jos din horn si incuie usa bine. in feresti. isi pune in gand una: asaza cele doua capete cu dintiii ranjiti in feresti. ghidi! ghidi! ghidus ce esti! Aici mi-ai fost? Ia vina-ncoace la nanaselul. Fumusei si cucuieti! 221 . cum tace pestele in bors la foc. si se pune pe chersin.A!. Atunci iedul de sub chersin. incarcata cu de-a mancarii si gafuind.. nanasule! . saracutul! . Si cand s-a pus pe chersin. cu dintii ranjiti. dragi! Cum asteapta ei cu bucurie si-mi rad inainte cand ma vad! Baietii mamei. Daca vede lupul si vede ca nu mai gaseste nimic. . nu stiu cum s-au facut.. doar a mai gasi ceva. iaca si capra venea cat putea. Apoi incepe a se scarmana de cap si-a plange cu amar dupa fratiorii sai. si ce-au cautat pe nas le-a dat..Dragutii mei fratiori! De nu s-ar fi induplecat.Sa-ti fie de bine.Apoi se indoaie de sele cam cu greu. ca ori chersinul a crapat. sa nu taca? . cat de colo vede cele doua capete. Vorba ceea: "Ca toata pasarea pe limba ei piere". Pe urma se mai invarte cat se mai invarte prin casa. Si cum venea.Dragii mamucutei. ori cumaptrul a stranutat. insfaca iedul de urechi si-l flocaieste si-l jumuleste si pe acela de-i merg petecele!.. sa te pupe el! Apoi ridica chersinul binisor. caci iedul cel cuminte tacea molcum in horn. baieti. de ti se parea ca radeau pe urma unge toti paretii cu sange.. Cum a iesit dusmanul din casa. s-apoi iese si-si cauta de drum. .

. Dar cand s-apropie bine. Ea insa tot merge pan' la usa.sare iute si-i deschide usa.. si incepe: Trei iezi cucuieti. Drob de sare In spinare. Usa mamei descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze.. si-a mai venit putin in fire s-a intrebat: . un tremur o cuprinde in tot trupul. 222 . Atunci iedul mezin ... Si ce era nu era a bine!. imbarbatandu-se.Bucuria caprei nu era proasta. mamuca.. si ochii i se painjinesc. holband ochii lung prin casa.. Malaies In calcaies.Da' ce-a fost aici. uite ce am patit noi! Mare foc si potop au cazut pe capul nostru! Capra atunci.Ce sa fie. Smoc de flori Pe subsuori.care acum era si cel dintai si cel de pe urma . crezand ca parerea o insala. . mamuca? Ia.. cum poate. si cum ajunge.. o cuprinde spaima si ramane incremenita!. n-a trecut tocmai mult si iaca cineva s-aude batand la usa si spunand: Trei iezi cucuieti.Mamuca. picioarele i se taie. Lapte-n tite. copile? . ce sa vada? Un fior rece ca gheata ii trece prin vine. Mamei usa descuieti..Si?. cum te-ai dus d-ta de-acasa. Dar mai pe urma. Apoi s-arunca in bratele mane-sa si cu lacrimi de sange incepe a-i spune: .

Si de-atunci cauta si ea vreme cu prilej ca sa faca pe obraz cumatru-sau. Tricalosul si mangositul! Inca se ranjea la mine cateodata si-mi facea cu maseaua. cumatre.. Numai tu. Ei. si frate-meu cel mijociu sub chersin... .Atunci. Se pune ea pe ganduri si sta in cumpene. tine minte ca ai sa-i scoti fara coarne! . Taci! Ca i-oiu face eu cumatrului una de si-a musca labele!". grozavie mare! Nanasul nostru si prietenul d-tale. apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sarit peste garduri niciodata de cand sunt.Apoi da.S-atunci?.. i-a umplut de sparieti! . eu m-am varat iute in horn. apoi las'!. Aproape de casa ei era o groapa adanca. sa nu cumva sa te rasufli cuiva.. taci. da' nici cruce sa-ti faci!" . zise ea in gandul sau.. Sapoi tine tu minte. dupa cum iti spun. of! Mai bine taci si lasa-l in plata lui Dumnezeu! Ca stii ca este o vorba: "Nici pe dracul sa-l vezi..Ba nu. mama! Cum vezi. ce-ti spun eu: ca de i-a mai da lui nasul sa mai miroase pe-aici. cum sa dreaga si ce sa-i faca? "Aha! ia. se da cu nepasare dupa usa si trage zavorul!. copile.. fuga la usa sa deschida. dragul mamei! "Ca pana la Dumnezeu. acu i-am gasit leacul.Of. natang si neastamparat cum il stii. .. . mamuca. sfintii iti ieu sufletul"..Ei las'. acolo-i nadejdea caprei. cumatrul lup.Si frate-meu cel mare.S-atunci?.Cine? Cumatrul meu? El? Care s-a jurat pe parul sau ca nu mi-a sparie copilasii nicioadata? ... apoi trebuie sa-si bata joc de casa mea? si pe voi sa va puie la pastrama? Nici o fapta fara plata. ca l-oiu invata eu! Daca ma vede ca-s o vaduva sarmana si c-o casa de copii.. ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii in plug? Apoi. se si arata in prag! . .Atunci. iara cel mare. ca sa prinda el de veste. 223 .

cumatre.Ia. mititeii. atata focul si s-apuca de facut bucate. ca totuna mi-e. Ei. de li-am plans de mila! Numai vaduva sa nu mai fie cineva! .Da' nu mai spune. si pe-o tiharaie da cu crucea peste lup.. si datoria ne face sa le cautam de suflet.La cada cu dubala. . da. ori sa spun. peste frunzari toarna tarana si peste tarana asterne o rogojina. ca lupul ti-a dat de lucru! Si asa zicand. cumatra! . cum ti-i voia? Ia. face pasca cu smantana si cu oua si fel de fel de bucate.. ori sa nu mai spun. sa sa arda focul mocnit. d-apoi. pune poalelen brau. prefacanduse ca plange. ca nu-i de chip!.. ca sa ma mai mangai. ci-i cum vre Cel-desus. Doamne! zise capra suspinand. si am gasit de cuviinta sa te poftesc si pe d-ta. Merge ea cat merge prin codru.Ca ce fel. cumatre. isi sufleca manicele. i-a ucis si i-a crampotit. ..Buna sa-ti fie inima. . Face ea sarmale.Apoi de-acum. de-acu sa-ncepe fapta: Hai la treaba. Pe urma lasa bucatele la foc sa fearba si se duce prin padure sa caute pe cumatru-sau si sa-l pofteasca la praznic. s-au dus catra Domnul. face alivenci. Dupa asta asaza o leasa de nuiele numai intinata si niste frunzari peste dansa. Ia. draga cumatra. cumatre lup. Apoi umple groapa cu jaratic si cu lemne putregaoioase. nu stiu cine-a fost pe la mine pe-acasa in lipsa mea. pana ce da de-o prapastie grozava si intunecoasa.. face plachie. cumatrita draga? .Buna vremea.. dar mai bucuros eram cand m-ai fi chemat la nunta. dupa puterea mea. cumatre.. Apoi face un scauies de ceara anume pentru lup.Doamne. si lupul dupa dansa. 224 . cumatre. . Apoi capra porneste inainte plangand. nu-i cum vrem noi. ca stiu ca mi-a facut-o buna! .Te cred.Bucuros. a gasit iezii singurei. cumatrita. cumatro! Da' ce vant te-a abatut pe-aici? . De ce ti-e mai drag in lume tocmai de-aceea n-ai parte. De aceea am facut si eu un praznic.

si leasa de pe groapa nu era bine sprijinita. ard de tot.Apoi da. din una-n alta. . Oare nu cumva nenea Martin a dat raita pe la d-ta pe-acasa? Ca mi-aduc aminte ca acu ca lam intalnit odata prin zmeuris. ca-ai mancat! Cu capra ti-ai pus in card? Capra ti-a venit de hac! . sa-l invete cojocaria. ca-mi arde inima-n mine! . scoate-ma. ce ti-ar fi? D-apoi asa?. stii. ei! Acum scoate. mie insa-mi plac si de isti mai batani. .Ia poftim.Asa este. buf! cade fara sine in groapa cu jaratic. ii mergeu sarmalele inregi pe gat. cumatra. gogalt. sezi cole si sa ospatezi oleaca din aceea ce ne-a dat Dumnezeu! Rastoarna apoi sarmalele in strachina si i le pune dinainte. sa treaca focul printr-insii... Si din vorba-n vorba. Doamne! Oiu face si eu ca prostul. . Atunci lupul nostru incepe a manca halpov. Dar sarmanii gagalici. nu ma lasa! 225 . cole. cumatre. nu-i vorba. si mi-a spus ca dac-ai vrea d-ta sa-i dai un baiet.Ei.. . c-asa mi-a ars si mie inima dupa iezisorii mei! Lui Dumnezeu ii plac pui de cei mai tineri. dinainte s-ar pazi.Doamne. cand ar sti omul ce-ar pati. caci scauiesul de ceara s-a topit. cumatra. zise ea lund scauiesul si punandu-l deasupra groapei cu pricina.Dumnezeu sa ierte pe cei raposati. cumatre.Apoi. ca bune sarmale ai mai facut! Si cum ospata el. cumatre. talpele mele! Ma rog. lupe. . cumatra.Ba nu. daca i-ar fi luat Dumnezeu. Nu-ti face si d-ta atata inima rea.Valeu. nici mai rau. se vede ca si lui Dumnezeu ii plac tot puisori de cei mai tineri. de cruzi s-au mai dus! ..Cumatra. cumatra. . gogalt. ca pentru cumaatru.Apoi da. si gogalt. mor. ma parlesc. numai sa fie bine fripti. nici mai bine. ca odata avem sa mergem cu totii acolo.. ajung panacasa la cumatra! . cumatra.

Arzi. da' si de cumatru-sau lupul pagubasa a ramas. Apoi. ca sa se mai potoleasca focul. In doi drumul este de doua ori mai scurt. o mare si gogonata minciuna! Betisorul nazdravan de Vladimir Suteev Ariciul mergea spre casa.Ma ustura inima-n mine. tare le-au mai parut bine! Si s-au adunat cu toatele la priveghiu si unde nu s-au asternut pe mancate si pe baute. napadira asupra lui si-i mai trantira in cap cu bolovani si cu ce-au apucat. Si asa s-a pagubit sarmana capra si de cei doi iezi. Deodata. scoate-ma. Si auzind caprele din vecinatate de una ca aceasta. ca mult par imi trebuia de la tine ca sa-l afum! Tiaduci aminte. cand mi te-ai jurat pe parul tau? Si bine mi-ai mancat iezisorii! . in groapa. de-a curmezisul drumului.. cumatre. Iepurele nu-l vazuse si se impiedica de el. 226 . arsura pentru arsura. la urma urmelor. dihanie rautacioasa si spurcata. Pana acasa drumul fiind lung merg si discuta. Luat cu vorba. si unde n-am mai incalecat si pe-o capsuna si v-am spus.. si pagubasa sa fie. pana-l omorara de tot. si nu-ti mai face atata osanda cu mine! . si-ndata dupa aceea am incalecat iute pe-o sea s-am venit de v-am spus povestea asa. Si eram si eu acolo de fata. cumatra! ma rog. capra si cu iedul au luat o capita de fan s-au aruncat-o peste dansul.. un betisor. cumatre. ca bine-o mai plesnisi dinioare cu cuvinte din scriptura! Dupa aceasta. s-am mai incalecat pe-o roata si v-am spus jitia toata.Moarte pentru moarte. si au pornit impreuna. oameni buni. ca nici viu nu esti bun! De-abie i-a mai trece baietului istuia de spariet. l-a ajuns din urma Iepurele. Pe drum. mai sa cada. mori. veselindu-se impreuna.

Iepurele sare din musuroi in musuroi.Bravo tie. Ariciul s-a catarat pe musuroi. ca m-ai salvat! 227 . Vazand la Arici betisorul.Hei. doar a forait inciudat.peste toate .s-a suparat Iepurele si a lovit betisorul cu piciorul. Dintr-un salt Iepurele a sarit pe malul celalalt si a inceput sa strige: .saritor. cat mai aproape de Iepure. pana la urechi. . Cand au ajuns pe loc uscat. -. arunca betisorul. Dar Ariciul a ridicat betisorul. Este un betisor nazdravan.. Cap . ca a alunecat de pe un musuroi si s-a dus in smarc. deci stii sa sari! . Cap . si-a luat avant. Au mers mai departe pana ce au ajuns la un raulet. iepurele s-a mirat: . Acum.Ah.Iti multumesc.Tepos.. .a explicat Ariciul. a infipt betisorul in mijlocul rauletului si dintr-un slt -. n-ai cum sa ajungi cu el aici! Ariciul n-a zis nimic. alaturi de Iepure.Tine-te de betisor! Cat poti de tare! Iepurele s-a prins de betisor. N-au mers mult si s-au trezit la o mlastina. tu!.acum va incepe sa-nghita apa si se va ineca. betisorul tau.. Iepurele a ramas cu gura cascata: .Asta nu-i un betisor oarecare . ce te tot tarasti acolo? Probabil.. aruncand-ul cat colo. Dar n-a apucat Iepurele sa termine ce-avea de spus.m-a ajutat betisorul cel nazdravan -. Ariciul merge in spatesi cu betisorul incearca tot drumul. Ariciule. Ariciul s-a incordat din toate puterile si l-a tras din mlastina pe prietenul sau. Au pornit mai departe. De mirare. s-a dat putin inapoi.a spus Ariciul. si-i striga: .Eu nu stiu nicidecum sa sar -. Iepurele n-a zis nimic.Tepos. l-a pus pe umar si a alergat sa-l ajunga din urma pe Iepure.. Iepurele ii zice ariciului: .iata-l pe celalalt mal. ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.Hei.

n-am nici o treaba.greu sa ajungi la el. le inchide calea si maraie: . iar parintii sai se roteau in zbor. Cuibul era foarte sus . mai intunecoasa. le sare in fata un lup. pe pamant. multumim. ci betisorul cel nazdravan .ciripeau ei. Ariciul a asezat Puisorul pe capatul betisorului.Ce s-au mai bucurat tatal si mama lui! Zburau in jurul Iepurelui si Ariciului ciripind: .in sus . am sa te infulec cu blana cu tot! Iepurasul a inceput sa tremure de frica. nestiind ce sa faca. Iepurasului i se face frica. nici Iepurele nu stiau sa se catare in copac. A inchis 228 . un Puisor. dar pe tine. Au intrat in padure . a ridicat cat a putut betisorul. cu fata spre el . ci betisorul cel nazdravan -.Bravo. de dupa un copac.ridicator.din necaz bun salvator. Iepurele a facut precum i s-a spus.Stai! Iepurele si Ariciul s-au oprit. .Cu tine. au vazut jos. de parca picioarele i-ar fi infipte in pamant. intunecate. Urecheatule. ajutor! . Au mers mai departe si.Asta-i buna! Nu eu. esti tepos. cu atat padurea este mai deasa. clantane din dinti si zice: . Cu cat inainteaza. ajungand chear aproape de cuib. multumim! Iepurele ii spuse Ariciului: .a poruncit el Iepurelui. chear la marginea unei paduri mari. Cazuse din cuib si tipa jalnic. nici Ariciul.Ajutor. Ariciule.Multumim.Stai in picioare langa copac.Dar deodata. s-a urcat pe umerii Iepurelui. s-a facut alb ca varul si nu se mai putea clinti din loc. S-a gandit Ariciul din nou cu folos.. Puisorul a mai ciripit odta si a sarit drept in cuib. pe deasupra lui. Dar o mana de ajutor trbuie sa dea. Dar Ariciul nu se lasa: merge inainte si cu betisoeul da crengile la o parte. Ariciule! Bine gandit! -Asta-i buna! Nu eu.Lupul isi linge botul. .

tau. Asa l-a dus Ariciul pe Iepure pana acasa.ce loveste .Rade Ariciul si ii raspunde: .si a facut semn spre frunte . .Numai Ariciul nu s-a pierdut cu firea: a apucat zdravan betisorul si din toate puterile l-a lovit pe lup pe spinare. si.Iti daruiesc tie acest betisor.dar nazdravania lui uite unde este! Acum Iepurele a inteles totul: . .Uite .Si Iepurelui i s-a parut ca-i ieste parca mai usor sa mearga. poate ti-o mai fi de folos..Nu eu.. ci mintea luminata si sufletul bun! 229 .Nu-i nimic . iar Ariciul il trage dupa el.ochii .Iti multumesc. a raspuns Ariciul.fermecat? . tot in urcus. ci betisorul nazdravan . sprijinindu-se in betisor.Dar ce-o sa faci tu fara betisorul .asta . pe-aci ti-e drumul.a raspuns Ariciul.tine-te de betisorul meu.nazdravan m-a ajutat si de aceasta data. Dar drumul era greu.acum o sa-l infulece lupul. dar nazdravania lui .Adevarat ai grait: important nu este betisorul. m-ai salvat si din gura Luoului! . Iepureleinsa s-a impotrivit: . S-a prins Iepurele de betisor. . mai sa se prabuseasca de oboseala. .Se bucura cu totii de revedere.Ariciul inainteaza. fara sa se uite in urma sa. Au trecut prin padure si au iesit la drum deschis. unde de multa vreme il asteptau Iepuroaica si Iepurasii.Pana acasa nu mai este mult. Lupul a urlat de durere.in . dar bietul Iepure a ramas in urma.Ehei. . daca n-ar fi fost betisorul tau fermecat.Nici o grija .Fugea de-i sfaraiau calcaiele..betisorul . n-as fi ajuns s-ami mai vad casa.dusman. iar Iepurele ii spune Ariciului: .. dar Iepurele nu mai poate sa mearga. a facut un salt inapoi.oricand se poate gasi un betisor.zice el Aeiciului .a zis Ariciul. Ariciule. Si au pornit mai departe.

Alice in Tara Minunilor de Charles Lutwidge Dodgson Intr-o dupa-amiaza fierbinte de vara. Chipul i se insenina la gandul ca va incapea pe usita. Marginile acestuia erau intesate cu rafturi si dulapuri. Alice alerga dupa el si il vazu facand un salt si disparand intr-o scorbura uriasa. la poalele unui copac. . spre bucuria ei. intr-adevar. Dar cheia se gasea inca pe masa si fetita intelese ca nu mai avea nici o cale de a ajunge la ea. Si. asa si era. cu litere din zahar: "MANANCA-MA". In cutiuta era o prajitura pe care era scris. Descoperi ca se pravalea in aceea ce parea a fi un put nespus de adanc. Dar nu trecu mult timp si Alice descoperi sub masa o cutiuta. Deodata. in spatele unei perdele. Iar cand incerca s-o descuie.Alice izbuti sa potriveasca cheia in usita. Alice puse cheia la loc pe masa de sticla. vazu trecand un iepuras alb. pe a carei eticheta erau scrise cuvintele: "BEAMA". spre mirarea ei. pe masa aparu o sticluta. scose un ceas din buzunar. incat Alice o sorbi pe toata. Privind prin deschizatura mare cat pentru o pisica. Alice se plictisea sezand impreuna cu sora sa la umbra unui copac. usita se deschise. Arzand de curiozitate. zari o cheie aurie asezata pe o masa de sticla. lampi si borcane. dar bautura avea un gust atat de delicios. Scapase teafara si. Lua o inghititura. Alice manca 230 . Iepurele nu se mai vedea nicaieri. Intr-o clipa. vazu o gradina minunata cu flori viu colorate. Alice il urma. Parca intru la apa. Incerca cheia la toate usile si tocmai se pregatea sa se dea batuta. cand observa o usa mititica. Dar. iar ea se afla acum intr-o sala lunga si joasa. Alice era acum inalta doar de-o schioapa. se opri pe o gramada de frunze. se uita la el si porni grabit mai departe. uitandu-se in jur. fara sa se intrebe nici un moment cum Dumnezeu avea sa mai iasa deacolo. In cele din urma. Iepurasul se opri. iar Alice cadea destul de incet ca sa se uite la ele in trecere. Necajita. pline de carti.Ce ciudat ma simt! spuse ea.

uitand ca cele mai multe dintre ele se temeau de pisici. Alice ramase singura in acest loc atat de ciudat.Pesemne ca iar am intrat la apa. Apa incepu sa scada. Marcara traseul si toti o luara la goana. Incercand sa faca putina conversatie. Timp de o clipa. In timp ce Alice si Soarecele continuau sa inoate prin balta. care cum se pricepu. ba incepu sa tremure de frica. Alice auzi lipaitul unor picioruse. dar apoi Iepurile se intoarse. Alice ridica o manusa si o puse in mana. Iepurele Alb reaparu. dadu peste un soarece care cazuse si el in apa. Alice le vorbi despre draga ei Dinah. i se potrivea perfect. spuse Alice si incepu sa planga. Din nebagare de seama. Dintr-o data. Ducesa! Daca mai intarzii s-a zis cu mine! Zarind-o pe Alice. si un evantai.prajitura si simti cum creste. o Rata si o Broasca Testoasa. pana se uscara de-a binelea.Cred ca cea mai buna metoda sa ne incalzim este sa ne luam la intrecere. Atunci Pasarea Dodo spuse: . spuse Alice. In cele din urma iesira cu totii la mal. tinand in maini o pereche de manusi albe. Dar soarecelui nu-i placea defel ce auzea. iar Pasarea Dodo ii inmana solemn un degetar drept premiu.Of. Iepurele scapa manusile si evantaiul si o rupse la fuga. Iar lacrimile se adunara. Intorcandu-si ochi in jur. Alice fu declarata invingatoare. aceasta se aglomarase cu tot felul de creaturi care cazusera in ea. Soricelule.Acum n-o sa mai incap pe usa cea mica. Crescu atat de inalta. Murmura: . Si toate o luara la fuga. . Alice aluneca-pleosc! si se trezi pana la barbie in balta de lacrimi pe care le varsase pe cand era mare. Spre uimirea ei. uzi leoarca si nefericiti. si curand Alice si Soarecele putura sa stea in picioare. tu stii cum se iese din baltoaca asta? il intreba. din piele fina.Vai. plus altele cateva. murmurand: 231 . incat ajunse cu capul in tavan. Alice ii povesti Soarecelui despre pisica ei. un Elefant si o Girafa. Dinah. Rugata sa tina o cuvantare. formand o baltoaca mare in jurul ei. . .

Alice o lua la fuga cat o tinea picioarele. Alice isi vantura mana prin aer si atunci o puzderie de pietricele se repezira asupra ferestrei. M-am plictisit sa fiu atat de mica. . incepu sa descreasca. se trezi cu capul in tavan. si-i striga: . Si curand ajunse destul de mica pentru a putea iesi pe usa. Creatura o privi somnoroasa. blanita si mustatile mele! Unde le-oi fi pierdut oare? Apoi o observa pe Alice. Intra si se repezi la etaj. ma va face sa cresc din nou. azvarlite de Iepure. Ducesa! Of. . Spre mirarea lui Alice. da fuga acasa si adu-mi manusile si evantaiul! Speriata si nedumerita.Ma poti ajuta sa cresc pana la inaltimea mea obisnuita? o intreba ea pe Omida.. isi scoase o mana pe geam si picioarele prin casa scarii. inca ametita de lovitura pe care i-o arsese cand isi vanturase mana prin aer. Si acestea ajunsese la o casuta dragalasa si ingrijita. care sedea pe o ciuperca si tragea dintr-o narghilea. Apoi. inainte sa fi ajuns la jumatatea sticlei.Poate daca beau din ea. Si.Mary Ann. Se intalni cu o omida colorata in albastru si galben. ea gasi si sticluta. Manca iute una si. Alice auzi pe Iepure strigang la Mary Ann sa-i deschida usa. Iepurele scoase un strigat. pietricelele se preschimbara in prajiturele.Of. proptita zdravan in piciorul ei. Alice o rupse la goana in directia pe care i-o aratase. murmura Alice. Dar ar trebui sa-i duc totusi lucrurile. "As vrea sa cresc pana la inaltimea mea obisnuita si sa mai gasesc odata gradina aceea minunata". Era prea mare ca sa mai poata iesi pe usa si. unde gasi manusile si evantaiul pe o masuta de langa fereastra. ce sa vazi. spuse ea. daca le gasesc. isi spuse ea. Tot pe masuta. . unde gasi o Soparla. pentru ca continua sa creasca.Pesemne ca-si inchipuie ca sunt menajera lui. 232 . Dar cand vazu mana ei uriasa iesind pe geam.

Abia ce muscase putin. O bucatareasa amesteca intr-o oala care umplea aerul cu nori de piper. . Iute.Ce fel de oameni locuiesc aici? intreba Alice. in urma unui decret al Reginei de Inima Rosie. raspunse Pisica. spuse aceasta somnoroasa. Iar la stanga. Palarierul ii spuse ca. Alice porni mai departe. un Iepure de Martie. la un joc de crochet.Eu sunt Pisica din Cheshire. care nu stiu cum sa iasa mai repede. O invitatie de la Regina. Rupse o bucatica dintr-o margine si o alta bucatica din marginea cealalta si se hotari sa incerce mai intai bucatica din mana dreapta.Pentru Ducesa. . spuse Omida. cealalta parte te face mai mica. . Sub ochii ei. care isi luau ceaiul la o masa intinsa sub un copac.La dreapta sta un Palarier. iar o pisica mare dormea deasupra caminului. unde o zari pe Ducesa care sedea pe un scaunel si zgaltaia din toate puterile un prunc. Apoi Alice dadu peste Iepurile de Martie si peste Palarier. ca simti cum creste. Alice batu la usa. intra. "Trebuie sa fie Ducesa despre care vorbea Iepurele". Curioasa. cu un zambet pe fata. Lua cheia de pe masuta de sticla 233 . pentru ei era totdeauna vremea ceaiului si niciodata vremea de culcare sau vremea cinei. Nu peste multa vreme.. Speriata. isi spuse Alice. Trecu printr-o usa taiata intrun copac si se trezi din nou in sala cea lunga. pe care se afla o scrisoare si spuse. Pestele Valet scoase la iveala o tava. Holul dadea intr-o bucatarie. in timp ce gatul ii era lung ca un sarpe. un Peste Valet se apropie in goana de usa deschisa de o Broasca Valet. . lasand-o pe Alice sa mediteze in fata ciupercii. Aerul incarcat de piper era de nesuportat pentru Alice. Apoi se indeparta tarandu-se alene. Amandoi sunt nebuni.O parte a ciupercii te va face mai inalta. Mare ii fu mirarea lui Alice cand constata ca pisica sedea acum pe creanga unui copac. descoperi ca ajunsese cu capul deasupra varfurilor copacilor. dar pentru ca nu-i deschise nimeni. lua o imbucatura din cealalta jumatate de ciuperca si ciuguli din ea pana ajunse la inaltimea ei obisnuita. cu un Harciog adormit intre ei. Apoi Alice rataci printr-o padure pana ce ajunse la o casuta.

Nici nu-ti inchipui cat de mult ma bucur sa te revad. . trona in mijlocul salii. Alice simti cum incepe sa creasca iar.Deloc. Alice vazu cum gradinarii dadeau peste trandafirii albi cu vopsea rosie. . Ducesa o cuprinse cu bratul. sarind cu atata graba. jocul era destul de greu.La locurile voastre striga Regina. Apoi. Vazand-o ca nu joaca. deschise usita si patrunse in gradina minunata. Va rog sa dati verdictul! Pe neasteptate. Ducesa si Iepurele Alb intrara si ei in jocul de crochet. flamingoul meu a zburat. va tai tuturor capetele! Alice nu-si mai gasea ciocanul si bila. unde Juvete in lanturi statea in fata Regelui si a Reginei. .Juvetele de Inima Rosie a furat tarta Reginei. dar mai apoi se indrepta de spate si zise: .Taiati-i capul! . protesta Alice.Chem martorul urmator! striga ascutit Iepurele. raspunse Alice. Regina tipa: . 234 .Si cum iti place Regina? intreba Iepurele.… sigur ca o sa castige.Aici! tipa Alice. spuse Regele catre jurati. . iar portile erau soldatii care faceau podul. O tarta mare. Ciocanele erau de fapt flamingi.Prostii! . Alice incepu sa planga. Alice! .Regina nu poate suferi trandafirii albi. in sfarsit. hai sa jucam crochet! stiga Regina. . . Ca de nu. spuse Ducesa. E atat de… Dar o zari pe Regina care tragea cu urechea si continua: . In spatele ei sedeau juratii.Atunci. incat nici nu mai are rost sa mai jucam. ca rasturna boxa cu jurati. spuse un gradinar. Vazand-o pe Alice. Chiar atunci se auzi in departare un strigat: "incepe procesul!". . Privind scena. Majestatea voastra. scriind preocupati pe tablitele lor. Alice simti ca i se face foame. . bilele erau arici. Uimita. iar ariciul a luat-o la sanatoasa.Dar. Pentru Alice. Toata lumea se repezi in sala de judecata. asezata pe o masa.Ce faceti aici? ii intreba.si ciuguli din ciuperca pana ajunse inalta de-o schioapa.

Dintr-o data.. Dupa multi ani. deas avea o fetita cu pielea alba ca zapada.Trebuie sa mi-l povestesti pe tot la ceai. Numai ca..Ce vis curios am avut. incercand sa le indeparteze. . spuse ea. .. Si. fratii mei si cu mine muncim in adancul muntilor pentru a aduce de acolo la lumina aur si nestemate. din vremuri de demult. isi zise ea. tot pachetul acela de carti de joc se arunca asupra ei. intr-o buna zi. " Ah. ". regele isi lua o noua sotie. o regina frumoasa si inteleapta. pe care o boteza Alba ca Zapada. vai. in timp ce-si beau ceaiul. se intepa cu acul. Si iata dorinta i se implini: regina nascu o fetita intocmai cum o visase. Numai ca.. care statea la fereastra si broda. iar Alice se porni sa tipe. Noi nu putem admira schimbarea anotimpurilor si nimic nu ne modifica obiceiurile. Noua regina era tare trufasa si nu era multumita ca este doar frumoasa: voia sa fie cea mai frumoasa. 235 ... Dar mai bine s-o iau de la inceput. Alba ca zapada si cei sapte pitici de Fratii Grimm De cand ne stim. .Cui ii pasa de voi? Spuse Alice. Intr-o zi de iarna. Alice se trezi la poalele copacului. ii raspunse sora ei. biata regina se stinse din viata dupa ce isi vazu fetita.. Alice ii povesti minunatele ei aventuri in Tara Minunilor. alaturi de sora ei.Taiati-i capul! zbiera Regina... cu buzele rosii ca sangele si cu parul negru ca abanosul. care crescuse de-acum la inaltimea ei obisnuita. iar cateva picaturi de sange inrosira zapada de pe pervazul ferestrei. Avea in iatacul ei o oglinda fermecata careia ii cerea mereu sfatul. Nu sunteti decat un pachet de carti de joc! Auzind acestea. E o munca anevoioasa care ne tine in intunericul din strafundul pamantului ceasuri indelungate in fiecare zi a anului.

spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Si in fiecare zi. spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Aceasta ii raspunse: . . Porunca ti-a fost indeplinita. oglinjoara mea. nu te insel niciodata: esti foarte frumoasa. alergand cat o tineau picioarele. vazand chipul dragalas si nevinovat al printesei. Dadu porunca sa i se infatiseze unul dintre vanatori: . Alba ca Zapada crestea si se facea pe zi ce trece mai frumoasa si mai inteleapta. dar porunca reginei? .Regina. dar Alba ca Zapada este cea mai frumoasa. fara sa se mai uite in urma. Cu aceasta in mana se infatisa reginei. Regina cea rea fu cuprinsa de furie.Oglinda. .Oglinda. Si iata intr-o buna zi. du-o in padure si omoar-o! Si ca sa te cred ca ai omorat-o. Pe drumul de intoarcere. iata inima Albei ca Zapada.Ia-o cu tine pe Alba ca Zapada. Alba ca Zapada se pierdu in padure. sa-mi aduci dovada inima ei! porunci ea.Alba ca zapada si cei sapte pitici In fiecare zi se admira indelung in oglinda si o intreba: .Porunca era sa-ti iau viata! Numai ca eu nu pot face una ca asta! Fugi si nu te mai intoarce niciodata la castel! Alba ca zapada si cei sapte pitici Atunci.Bine. 236 . Trebuie sa-i dai ascultare reginei.Printesa. trufasa regina isi vedea mai apoi de treburile ei. vanatorul fu cuprins de mila. eu iti sunt credincioasa. pe care o aseza intr-un sipetel. . mai bine fugi! .Regina. oglinda ii raspundea: .Maria Ta. oglinjoara mea. In vremea asta. am primit porunca sa te iau cu mine la padure. o dobora si-i lua inima. Urmeaza-ma! Cand sa-si scoata pumnalul. Vanatorul cobora in livada unde Alba ca Zapada culegea mere.Alba ca Zapada. pe cand regina isi intreba oglinda: . vanatorul prinse o caprioara. tu esti cea mai frumoasa din lume! Multumita.

Oglinda.Regina. Cand termina. Vietuitoarele padurii o urmareau curioase.Si eu! ..Si eu! . Caci vreau sa fiu cea mai frumoasa din lume. musca dintr-o painita si bau dintr-un ulcior cu lapte. o sa ma ocup eu insami de treaba asta. apasa clanta si intra. spala si orandui totul.Ah! Ce bine e din nou acasa! Tot ce imi doresc e sa mananc si sa dorm. . la castel. oglinjoara mea. . Infometata.Alba ca Zapada rataci multa vreme prin padure. Cum nimeni nu-i raspunse. dar ce mica este! Cine poate locui acolo? In vremea asta.Cu totul de acord! . regina cea rea isi intreba oglinda: . Si i-o arata pe Alba ca Zapada in fata casutei din padure.Sunt de aceeasi parere! . adormi pe un patuc. " Ce mic e totul aici! se mira ea. Alba ca Zapada batu la usa casutei din padure.Ce casa draguta! exclama ea cu incantare.E adevarat! 237 . Si ce vraiste in casuta asta! O sa fac eu curatenie! " se hotara ea. . spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Iar oglinda ii raspundea: . cuprinsa de oboseala. La sfarsitul zilei. dar tot Alba ca Zapada este cea mai frumoasa.. cei sase frati ai mei si cu mine ne-am intors acasa.Ce frumoasa este! Oare unde se duce asa de una singura? Si iata ca Alba ca Zapada zari printre copaci acoperisul unei casute. dupa ce am trudit din greu in maruntaiele pamantului. Alba ca Zapada se apuca de treaba: matura praful din toate ungherele. Punand mana pe o matura. nu te insel niciodata: esti foarte frumoasa. eu iti sunt credincioasa.Alba ca Zapada! Asadar vanatorul n-a ucis-o! Daca asa stau lucrurile. . .

Din cele ce le plac fetelor.. la castel.. Nimeni. iar parul ii era negru ca abanosul. Tu ai facut curatenie in casa? . . iar noi i-am zis: .. O s-o ispitesc pe prostuta aceea cu fleacurile astea.Deloc! Acum o sa putem petrece! Muzica! Dupa ce am dantuit si ne-am distrat bine. Cu infatisarea ei schimbata.Da. am impins usa. Caci regina luase cu ea tot soiul de podoabe.Nu vrei sa ramai aici la noi? O sa te ocupi de gospodarie in timp ce noi vom cobora in mina.Totul e curat luna! Cineva a facut curatenie aici! In camera de culcare am dat de o fetiscana adormita intr-un patuc. Avea pielea foarte alba. 238 . regina cea rea punea la cale o rezbunare cumplita. precum zapada. la casa piticilor.. . Cine sunteti? . sper ca nu v-ati suparat.Oh! Ce mititei sunteti! glasui Alba ca Zapada deschizandu-si ochii. Alba ca Zapada ne-a spus povestea ei. .Sst! O s-o trezesti.. .. In vremea asta.Si inca cum! .. eu. nimeni nu ma va recunoaste. . regina cea rea ajunse in padure. va multumesc! Sunteti buni la inima si milosi! A doua zi dimineata. Doar casa arata parca altfel decat o stiam.Cine sa fie? N-am mai vazut-o pana acum! . iar tu te afli la noi acasa.Noi suntem cei sapte pitici.Oh! Usa e intredeschisa! A intrat cineva in casa! Alba ca zapada si cei sapte pitici Cam speriati..Ce frumoasa e! Dar si ce inalta! . cu palaria asta urata si cu salul mancat de molii.Sunt de nerecunoscut! Intr-adevar.O. . am plecat catre mina mult mai veseli decat de obicei..

eu iti sunt credincioasa. Alba ca Zapada ii deschise deja usa casutei.Poftim. . Care-ti place? Caci.Bine te-am gasit. ii raspundse: .De vanzare! Piepteni. nesuferita de regina disparu.Adu un pahar cu apa! Poftim. si stranse. . bea.. fata mea. iar babuta asta pare tare sarmana! " . spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Insa oglinda. fata frumoasa! N-ai vrea sa cumperi niste mere? " Oh. Si proptindu-se bine. A doua zi se deghiza din nou intr-o femeie batrana si zdrentaroasa si isi puse o masca pe ochi. increzatoare.Oglinda. Reintoarsa la castel. Alba ca Zapada.Regina. cingatori! Cine vrea piepteni frumosi? Ziua buna. strangea mereu. nu-si mai aminti de sfaturile noastre si intinse mana catre frumosul fruct otravit. nu te insel niciodata: esti foarte frumoasa... te ajut eu sa-i strangi sireturile. oglinjoara mea.Dar ce se intampla? Ce faci? Da-i drumul! Convinsa ca a terminat cu Alba ca Zapada si profitand de inghesuiala. trebuie s-o spunem.Ajutor! Nu mai pot respira! Ma sufoc. se gandi Alba ca Zapada. Insa regina strangea. si stranse! Biata Alba ca Zapada incerca sa strige: . Regina fu cuprinsa de o furie neagra. Tocmai atunci ne-am intors si noi de la mina. gusta din marul asta frumos ca sa te convingi cat este de bun.Incearc-o pe asta.. Nici nu musca bine din mar ca si 239 .. . .... regina isi intreba iarasi oglinda: . o sa te simti mai bine. Ia priveste cingatorile astea frumoase....Dezleaga-i repede cingatoarea! Iute! . Apoi lua un mar frumos si rosu la culoare pe care il inmuie in otrava si il aseza peste alte mere intr-un cosulet. ce frumoase sunt. asa-zisa negustoreasa incepu sa traga de sireturile cingatorii. dar tot Alba ca Zapada este cea mai frumoasa. fara sa stea pe ganduri. Si iarasi lua calea padurii. ca si in alte dati.

ducandu-se la vanatoare. Alba ca Zapada nu mai poate fi cea mai frumoasa.Regina. nu te insel niciodata: esti foarte frumoasa. Era atat de frumoasa.Cu siguranta i-a facut rau Albei ca Zapada! Cand ne auzi vocile. incat nu ne-am putut hotara s-o ingropam. eu iti sunt credincioasa. oglinjoara mea. astfel ca oricine s-o poata admira.In sfarsit! Acum eu sunt cea mai frumoasa! Apoi se grabi s-o ia din loc. In zori am asezat-o intr-un sicriu de cristal. Toata viata am jelit-o. un tanar print trecu pe acolo. de acum inainte. daramite s-o mai si prindem. regina se napusti la oglinda ei fermecata fara sa-si scoata mai intai straiele de cersatoare.cazu si ramase nemiscata. spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Insa oglinda ii raspundse: . . pe varf de munte. Sigura de victorie. regina isi smulse masca si scoase un tipat: oglinda ii arata un chip hidos si zbarcit si asa avea sa ramana pe veci. Ce pustie avea sa fie casa fara ea! Dar iata ca.Baba asta urata si rea e desigur regina! . Statea intinsa pe jos. intr-o buna zi. Otrava fuse tare puternica. acolo unde cazuse. piticii. Noi. alaturi de vietuitoarele padurii.Oglinda. Nici nu le venea sa creada ca Alba ca Zapada cea buna si frumoasa nu mai traia! . regina isi zvarli cosuletul cu mere si o lua la sanatoasa cat putu de repede. chipul iti va fi la fel de had cum ti-e inima. in vreme ce micile animale ale padurii se apropiau intristate. Dar. Pentru noi piticii era tare greu sa ne tinem dupa ea. atat de 240 . . si era cu adevarat lipsita de viata. am incercat zadarnic s-o readucem la viata pe Alba ca Zapada. Vazand-o pe Alba ca Zapada odihnind in sicriul de cristal.Alba ca Zapada voastra nu mai e! ne-a mai strigat ea cu rautate inainte de a se face nevazuta prin padure. Regina cea rea incepu sa rada: . Ingrozita.

nu esti cumva baiatul croitorului Mustafa? Ai vrea sa castigi cateva rupii? . nu se mai putu dezlipi de locul acela. Numai ca de data asta eram tare fericiti pentru ea! Totul e bine cand se termina cu bine. se intalni cu dervisul.frumoasa incat parea ca doarme. este atat de frumoasa!.Vrei sa fi printesa mea? Imparatia mea te asteapta. am ramas iarasi fara Alba ca Zapada...Mai baiete. .Atunci asculta-ma cu atentie! Tot ceea ce ai de facut e sa ma ajuti sa cautam o lampa veche.Cum sa nu domnule! Fac orice munca ca sa castig cativa banuti. pe cand se juca cu prietenii in piata din centrul orasului. El era tare sarac si-si petrecea timpul hoinarind din loc in loc si jucandu-se. Cand il vazu pe print. obrajii i se imbujorara. as vrea s-o vad mai de aproape. Pe data Alba ca Zapada deschise ochii. raspunse Aladin. Intr-o zi. chipul printului se lumina de un zambet. . Alba ca Zapada era vie. Si atunci. Cu mare delicatete. o cuprinse in brate. Kerr Traia odata in tara sultanului un baiat pe nume Aladin.Ridicati capacul. .. Dervisul purta o pelerina de matase si un turban mandru pe cap. 241 . De atunci nu ne saturam niciodata sa ne amintim de povestea ei si s-o istorisim tuturor.Cat despre noi piticii... printul o readuse la viata. B. I-am istorisit toata povestea. ." Aladin si lampa fermecata P. miscarea facu sa cada din gatul printesei bucatica de mar otravit. zise el atunci. El se adresa lui Aladin: ..

tare veche si ruginita. de ce tocmai lampa aceasta veche si ruginita iti trebuie? Sunt aici atatea alte minunatii!… "Poate o fi fermecata?…" se gandi in sinea sa Aladin. Incepu sa i se faca frig si chiar in momentul in care isi freca 242 . Dervisul il asepta afara si il tot grabea: . dervisul ii dadu lui Aladin un inel care sa-l fereasca de toate relele. . Aladin urma pe dervis in afara orasului. incat nici nu baga de seama ca dervisul rostise formula magica si ca usa grotei se deschise.Ajuta-ma. .Lampa aceasta este ascunsa intr-o grota cu alte giuvaieruri. Inainte de a patrunde in grota. si incepu sa strige catva timp. Aladin incepu sa dea inapoi inspaimantat. Era atat de preocupat de joaca sa. . Aladin se opri pe marginea lacului si incepu sa se joace aruncand pietre in apa.Daca nu-mi dai lampa. sa ies de aici. Vei gasi acolo o multime de bijuterii. In timp ce dervisul rostea formula magica.Asa sa fie. Apuca lampa si se indrepta spre iesire. il ruga Aladin pe dervis. . domnule. Aladin facu in tocmai si incepu sa coboare treptele. indreptandu-se spre un loc parasit. Aladin ramase in intuneric. Aladin si lampa fermecata La auzul acestei voci poruncitoare.Da-mi lampa! Ii porunci dervisul. te rog. . Dervisul il striga pe Aladin si ii ceru sa coboare in grota. sa pieri odata cu ea! Il ameninta dervisul si incepu sa bolboroseasca formule magice. placa de piatra se ridica si bloca iesirea din grota. poti sa le iei pe toate.Aladin grabeste-te sa-mi aduci lampa! Baiatul se uita in jurul lui si gasi o lampa cu ulei.Mai intai dami lampa obraznicule! Striga dervisul. La rostirea acestor cuvinte. dar apoi isi dadu seama ca totul era in zadar si ca nimeni nu-l putea auzi. Mie nu-mi trebuie decat lampa.Domnule. Intrarea din fata grotei era acoperita cu o placa de piatra si putea fi data la o parte doar daca se rostea formula magica. Tu esti singurul om care poti sa mi-o aduci. si ii striga dervisului: .

un negustor batran batu la usa palatului: . Spiridusul nu zise nimic. Si sultanului ii fu pe plac tanarul asa ca ii dadu binecuvantarea tinerei perechi. Cine vrea sa faca schimb cu mine? Iasmina care nu stia de secretul lui Aladin. Astept ordinele tale! De atunci. din inelul pe care il primise de la dervis iesi un spiridus. Ochii ii ardeau in orbite si tinea mainile incrucisate pe piept.mainile cu disperare. Cine credeti ca era negustorul? Era chiar dervisul cel rau! Aladin si lampa fermecata Acesta.Eu sunt spiridusul lampii si de azi incepand tu esti stapanul meu. schimba iutevechea lampa cu una noua si aratoasa. Intr-o zi. si vreau sa ma duc pe un taram indepartat impreuna cu printesa si cu acest palat! 243 . Ori de cate ori se adresau lampii. Iti astept ordinele! . In timp ce lustruia lampa aceasta incepu sa fumege si din fum incepu sa se ridice un gnom. aceasta le satisfacea toate dorintele. Anii au trecut si Aladin se facu un tanar chipes. prea frumoasa fata a sultanului. .Spiridusule. pe cand printesa se gasea singura acasa. Aladin o zari in piata publica pe Iasmina. Apoi i se adresa lui Aladin astfel: . ce puse mana pe lampa se ivi spiridusul: .As vrea sa ma duc acasa rosti Aladin. Din acel moment si Aladin si Iasmina se mutara in palatul daruit de spiridus.Cumpar felinare vechi si dau in schimb felinare noi! Striga el. Intr-o frumoasa dimineta.Eu sunt spiridusul aceste lampi si de azi incepand te voi servi pe tine. Aladin si mama sa nu au mai dus lipsa de nimic. eu sunt noul tau stapan! Striga dervisul. dar in calipa urmatoare Aladin se gasi acasa cu felinarul in mana si cu inelul pe deget.Eu sunt spiritul acestui si voi satisface dorinta celui care il poarta. Printesa era asa de frumoasa ca lui Aladin ii cazu draga de indata ce o vazu. . Ii povesti mamei sale intamplarea ciudata prin care trecuse iar aceasta in timp ce il asculta pe baiat incepu sa curete lampa prafuita.

Du-ma la iubita mea. hat in sus. acela va lua pe fiie-sa de nevasta si inca jumatate din imparatia lui. bau ceaiul si in cateva secunde dormea dus. Auzind si el de fagaduinta imparateasca. da din colt in colt si nu stia de unde s-o inceapa si unde s-o sfarseasca. El era foarte mahnit ca. hat in jos. Cand se intoarse dervisul. Pe vremea aceea. nu pot trai fara ea. ca sa dea de stire tuturor ca oricine se va gasi sa scoata soarele si luna de la zmei. Greuceanu de Petre Ispirescu A fost un imparat si se numea imparatul Rosu.Scumpa mea pune praful acesta in ceaiul dervisului o ruga Aladin pe sotia sa.Cand Aladin ajunse acasa vazu ca palatul si printesa disparusera. cat se poate de repede. imparatul insa se tinu de cuvant. Tramise deci oameni prin toate tarile si ravase prin orase. Aladin lua lampa si il ruga pe spiridus sa-i duca acasa. ca numai isi lua inima in 244 . care tocmai pregatea ceaiul.Greuceanu Multi voinici se potricalisera semetindu-se cu usurinta ca va scoate la capat o asemenea insarcinare. Cat ai zice peste. langa scumpa sa sotie. iar Aladin si Iasmina au trait in pace si fericire pana la adanci batranete. ce se gandi. niste zmei furasera soarele si luna de pe cer. in zilele lui. S-a uitat in jur neajutorat si apoi si-a amintit de inel. vezi ca nu toate mustele fac miere. se afla un viteaz pre nume Greuceanu. iar poporul ii sarbatori asa cum se cuvine. La vederea lor. . ii ceru el inelului. Despre dervisul cel rau nu amai auzit nimeni niciodata. sultanul incepu sa-i curga lacrimile de bucurie. si cand la treaba. acela sa stie ca i se va taia capul. iara cine va umbla si nu va izbandi nimic. Aladin se trezi in bucataria dervisului. ce se razgandi. .

aide. De voi izbuti sa induplec pe imparatul a ierta pe acesti oameni de la moarte.Marite doamne. ca era si mester la cuvant Greuceanu nostru. Pe drum se intalni cu doi oameni pe cari slujitorii imparatesti ii ducea la imparatul ca sa-i taie. Aceasta izbanda o lua drept semn bun. ma voi incumeta sa ma insarcinez si cu cealalta treaba. si mi-ar fi voia sa-mi incerc si eu norocul. nfatisandu-se la imparatul. Asta sa fie in norocul meu. asa cuvinte bune si dulci scoase si atata mestesug puse in vorbirea sa. poftorindu-si unele ca acestea. si ca mai mare va fi vaza lui in lume de s-ar arata milostiv catre popor. mergand a doua oara la imparatul. incumetandu-se pe ajutorul lui Dumnezeu si pe voinicia sa. si eu. si stiu ca cu moarte au murit. doar-doar va da Dumnezeu sa ajungem a putea pedepsi pe acei blestemati de zmei. Multumira lui Greuceanu din toata inima si ii fagaduira ca toata viata lor se vor ruga lui Dumnezeu pentru dansul ca sa mearga din izbanda in izbanda. fiindca n-au putut sa-si indeplineasca legamintele ce au facut catre maria ta. ceea ce si facura. ajunge la curtea imparateasca. pentru nesocotita lor indrazneala. incat l-a facut sa-i ierte. Si astfel. si pleca si el la imparatul sa se inchine cu slujba. iara de nu. aide. 245 . Ei erau tristi. dara Greuceanu ii mangaie cu niste vorbe asa de dulci. atatea ii povesti. Multi voinici s-au legat catre maria ta sa scoata de la zmei soarele si luna pe care le-a hrapit de pe cer. cuget a ma duce intru cautarea acestor talhari de zmei. si Greuceanu. Nu mai putura oamenii de bucurie cand auzira ca Greuceanu a maglisit pe imparatul pana intr-atata. pentru ca fugisera de la o batalie ce o avusese imparatul acesta cu niste gadine. marite doamne. niciodata nu strica cineva sa faca o incercare". incat le mai veni nitica inima. Dar fiimi milostiv si mana de ajutor.dinti. sa traiesti intru multi ani pe luminatul scaunul acestei imparatii. bietii oameni. El isi puse nadejdea in intamplarea aceasta si isi zise: "imi voi incerca norocul. grai cu cuvintele lui mieroase cele urmatoare: . ca mai de folos i-ar fi lui sa aiba doi supusi mai mult. incat si imparatul crezu ca pe nedrept ar fi sa omoare pe acei oameni. sanatate buna! Ma voi duce de unde am venit.

ci numai si numai pentru ca voiesc sa fiu drept. pana ce li se facu calea cruci. merse. aici se oprira. Mai infipse si un cutit in pamant si zisera: "Acela din noi.Dragul meu Greucene. se puse a-l astepta acolo cu 246 . si preste cateva zile si pleca. dupa ce se odihnira cateva zile si mai planuira ceea ce era de facut. Vazand statornica hotarare a imparatului si dreptatea celor vorovite de dansul. care s-ar intoarce mai intai si va gasi cutitul ruginit sa nu mai astepte pe cellalt. marite imparate. Acest faur. dupa ce se imbratisara. se intoarse la locul de despartire si. la mine partinire nu este scris. Mai nainte d-a se desparti. fiindca aceasta insemneaza ca a murit". se asezara pe iarba si facura o gustarica din merindele ce mai aveau. sa se stie ca unul din ei este pierit". dupa ce puse la cale tot ce gasi ca e bine sa faca. Greuceanu lua cu dansul si pe fratele sau si merse. isi impartira cate o basma si se intelesera zicand: "Atunci cand basmalele vor fi rupte pe margini. sa mai traga nadejde unul de altul ca se vor mai intalni. Indata dupa plecarea Greuceanului. Fratele Greuceanului. era si nazdravan. Apoi Greuceanu apuca la dreapta si frate-sau la stanga. Iara Greuceanu si frate-sau mersera cale lunga.Fie. Faurul-pamantului se apuca si facu chipul lui Greuceanu numai si numai din fier. si mai lunga. Poruncile mele voi sa fie una pentru toata imparatia mea. fiind cel mai mare mester de pe pamant. nici o cirta din hotararea mea. merse cale lunga. tot nu ma voi lasa pana nu voi duce la capat bun sarcina ce imi iau de buna-voia mea. pana ce ajunse la Faurul-pamantului. gasind cutitul curat. raspunse imparatul. Si. nu pot sa schimb nici o iota. Trei zile si trei nopti au stat inchisi intr-o camara Greuceanu cu Faurul-pamantului si se sfatuira. si plansera ca niste copii. departata. Aici se oprira si poposira. iara cand basmalele vor fi rupte in mijloc. apoi porunci sa arza cusnita ziua si noaptea si sa tina chipul acesta fara curmare in foc. Se invoira. ca sa scape cu fata curata din aceasta intreprindere. Greuceanu si frate-sau o luara la drum. cu care era frate de cruce. si aceasta nu pentru altceva.. chiar de as sti ca voi pieri. Greuceanu cuvanta cu glas voinicesc: . si apoi se despartira. umbland mai multa vreme in sec.

Ah. iata mare.bucurie. auzind. . pasarea asta gingasa nu mi se pare ogurlie pentru casa noastra. se duse pe o poteca care-l scoase tocmai la casele zmeilor. Pasamite aveau zmeii cunostinta de vitejia lui Greuceanu. zise: . uitandu-se. ajungand calul la marginea podului. Dupa ce lua in cap tot ce auzi. se intoarse repede si chema pe muma-sa si pe sora-sa cea mica.Maiculita si surioara. Fata cea mica zise: . Asteptand Greuceanu acolo. Greuceanu. Greuceanu numaidecat se dete iarasi de trei ori preste cap si se facu o musca si intra in camara zmeilor. Daca ajunse aici. iesi afara si se duse pe drumul ce ducea la Codru Verde si acolo se ascunse subt un pod. in sabii sa ne taiem. Greuceanu se dete de trei ori peste cap si se facu un porumbel.Ba in lupta. Aduse si Greuceanu pe zmeu 247 . ci mai mult seamana a fi ochii lui Greuceanu cel de aur. maniindu-se. Dara zmeul. Aduse zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana in genuchi. Se apropiara unul de altul si se luara la tranta. Atunci. iesi pe pod si striga: . ca sa vina sa vaza minunea. dar si pe acela c-o lovitura il voi culca la pamant. Ochii ei nu seamana a de pasare. Greuceanu zbura si se puse pe un pom care era tocmai in fata caselor. Pana acuma ne-a fost si noua! D-aici inainte numai Dumnezeu sasi faca mila de noi si d-ai nostri. Cum se vede treaba. stia acum ca zmeii se dusesera la vanat in Codru Verde si aveau sa se intoarca unul de cu seara. ca e mai dreapta. ca vazuse soarele si luna la locul lor pe cer. unde sforai o data si sari inapoi de sapte pasi. altul la miezul noptii si tartorul cel mare despre ziua. numai de Greuceanu de Aur. ca zmeul cel mai mic se intorcea si. Apoi intrara catestrele zmeoaicele in casa si se pusera la sfat. din cele ce auzise. manca-o-ar lupii carnea calului! Pe lumea asta nu mi-e frica de nimeni. Facandu-se porumbel. iesind fata de zmeu cea mare si.Vino. asezate unde-si intarcase dracul copiii. Iara Greuceanu se duse. Vezi ca el ascultase nazdravaniile ce-l invatase Faurul-pamantului. sau in lupta sa ne luptam. zmeule viteaz. Acolo se ascunse intr-o crapatura de grinda de la tavanul casei si asculta la sfatul lor.

vino sa ne batem.Corbule. zmeul ii zise: . Cand. pana ce ajunse vremea la namiezi. si inca si pe acesta numai sa-l iau la ochi cu sageata si il voi culca la pamant. si cand ajunse la capul podului. unde venea. iesind si Greuceanu de sub pod. corbule. Cand despre zori. veni si fratele cel mare al zmeului. de-i parai oasele. El zise ca si frate-sau. apoi se luara la lupta: se zguduiau unul pre altul de se cutremura pamantul. [de] catranit ce era. si unde racni: . mancare-ar lupii carnea calului. ca pe lumea asta nu mi-e frica de nimenea. sari calul lui saptezeci si sapte de pasi inapoi. Atunci. in puterea noptii. Aruncandu-i si mortaciunea acestuia si a calului sau sub pod. Asa lupta nici ca s-a mai vazut.Ah. se puse sa se odihneasca. tocmai cand el nu se astepta. ori in lupta sa ne luptam. in suliti sa ne lovim. Zise si Greuceanu: 248 . iara Greuceanu ii raspunse si lui ca si celui dintai. se puse iarasi de se odihni. mare. Dara Greuceanu. si stranse zmeul pe Greuceanu o data. si vazandu-l. dupa ce arunca lesul zmeului si al calului sub pod.si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul. in sabii sa ne taiem. sarind repede. Si unde mi-aduse. Se necaji zmeul de aceasta intamplare cat un lucru mare. in suliti se lovira ce se lovira si se rupsera sulitile. nene. apoi Greuceanu stranse o data pe zmeu.Deh! zmeule viteaz. si ostenira. Atunci trecu pe dasupra lor un corb carele se legana prin vazduh si cauta la lupta lor. si se luptara. ii zise: . venea tat-al zmeilor. pasare cernita. bagand de seama ce are de gand zmeul. adu-mi tu mie un cioc de apa si-ti voi da de mancare un voinic cu calul lui cu tot. unde mi-aduse si el pe zmeu o data. dara acesta. se umfla si se incorda in vine si nu pati nimic. doara de Greuceanu de Aur. ca un tartor. Iesind de sub pod. zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana la brau. Apoi. si se luptara. se lua la tranta si cu acest zmeu. si calul lui sari de saptesprezece pasi inapoi. mi-l tranti si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul cu palosul. Sosi zmeul si se luara la bataie: in sabii se batura ce se batura si se rupsera sabiile.

imputernicindu-se. Acolo inauntru sunt inchise. o lua la drum. apoi ii taie degetul si-l lua la sine. tot mai nadajduindu-se a scapa cu viata daca ii va spune. o data pe zmeu. cumparand doi cai ce mergeau ca sageata de iute. caci insetosasera. Atunci zmeul. dete peste un par plin de pere de aur. si inca si capul reteza-ti-l-voi. Atunci trase palosul si lovi parul la radacina. eu tot le voi gasi.. Gasind pe frate-sau la semnul de introlocare.Corbule. multumit ca a scos la bun capat slujba. ii reteza capul. Se codea zmeul. Dete corbului. Lua in mana dreapta soarele si in cea stanga luna. toate starvurile. le arunca pe cer si se bucura cu bucurie mare. Fratele Greuceanului zise ca ar fi bine sa mai poposeasca putin la umbra acestui par. se imbratisara si. Greuceanu. ce 249 . Cheia este degetul meu cel mic de la mana dreapta. zmeule spurcat. si trantindu-mi-l il baga in pamant pana in gat si-i puse piciorul pe cap. ducandu-se Greuceanu la cula din Codru Verde. caci azi nu mai ai scapare din mana mea. nevoie mare. aduse lui Greuceanu un cioc de apa dulce si ii astampara setea. si. iara pana una. dara nu lasa pe frate-sau sa culeaga pere. Atunci Greuceanu mai prinse la suflet. Cum auzi Greuceanu unele ca acestea. se veselira si laudara pe Dumnezeu ca a dat atata tarie lui Greuceanu de a izbandit impotriva impielitatilor vrajmasi ai omenirii. In cale. care auzise pe zmeoaice ce planuisera. Cand. Iara el. nene. tinandul asa. deschise usa cu degetul zmeului si gasi acolo soarele si luna. Oamenii. caci eu ti-oi da de mancare trei lesuri de zmeu si trei de cal. corbule. ingana verzi si uscate. ca sa mai rasufle si caii. cand vazura iarasi soarele si luna pe cer. intorcandu-se inapoi. dara Greuceanu ii mai zise: . si. Auzind corbul aceste cuvinte. se invoi a se odihni.In Codru Verde este o cula.Spune-mi-vei ori nu. spre a-si mai momi foamea. Apoi ii zise: . dupa fagaduiala. unde ai ascuns tu soarele si luna. alta sa culeaga si cateva pere. zise: . ci zise ca le va culege el. mie sa-mi aduci un cioc de apa dulce.Spune-mi. intinsera pasul la drum ca sa se intoarca la imparatul. unde ridica.

i scapand si d-aceasta pacoste. raspunse Greuceanu. mai facand un vant cailor. Pe urma lor iaca si zmeoaica. se inchise in fauriste. ajunsera la Faurul-pamantului. . nici fete. frate. dupa aceea impunse si in fundul fantanei si a marginilor ei. Greuceanu simtind ca s-a luat dupa dansii zmeoaica cea batrana. iara frate-sau incremeni de mirare. incalecara si plecara la drum. inapoi si spune-mi ce vezi. frate. De-i ajungea. Fratele Greuceanului zise: . cum descalecara. ca si din tulpina florii. apoi. 250 . Apoi. decat praf si cenuse. nestiind ce sunt toate acestea. daca aceasta gradina va fi sadita de maini omenesti si daca acel izvor va fi lasat de Dumnezeu. dara in loc de apa incepu a clocoti un sange mohorat. dara Greuceanu mai zise o data fratelui sau sa se uite in urma. ca sa ne mai odihnim caisorii. Praf si tarana ramase si din fata cea mai mare de zmeu. .Ia te uita. precum ai mancat si pre barbatul meu.sa vezi d-ta? unde incepu a curge niste sange si venin scarbos si un glas se auzi din pom. cand ce sa vezi d-ta? Unde se luase dupa dansii scorpia de muma a zmeoaicelor cu o falca in cer si cu alta in pamant ca sa inghita pe Greuceanu si mai multe nu. si umplu vazduhul de un miros gretos. Dupa ce plecara si mersera ce mersera. Iar noi sa bem nitica apa rece si sa culegem flori.Ce sa vaz. frate. tragand palosul.Sa ne oprim aici nitel. caci ea se facuse gradina si izvor ca sa invenineze pe Greuceanu si sa-l omoare. Acesta ii spuse ca se apropie norul ca o flacaraie. ii raspunse el. zicand: . zise fratina-sau: . Greucene. Si nimic nu mai ramase din acel par. detera preste o gradina foarte frumoasa cu flori si cu fluturei si cu apa limpede si rece.Asa sa facem. si avea de ce sa fie catranita si amarata: cac nu mai avea nici sot. nici gineri. Acum insa n-avea ce le mai face. lovi in tulpina unei flori care se parea mai frumoasa si o culca la pamant. Atunci dete bice cailor cari mergeau repede ca vantul si lin ca gandul. repede ca vantul.Ma mancasi fripta. iata un nor vine dupa noi ca un vartej. ii prapadea! Nici oscior nu mai ramanea din ei. Aci.

Dupa ce fura gata. Greuceanu se prefacu ca se indupleca si facu o gaura in parete. iara el ramase mai in urma. rasturnat in caruta. Acestuia ii fu frica sa dea piept cu Greuceanu. pana ce li se infurci calea. si pe ici ti-e drumul! Nu baga insa de seama ca palosul ii lipseste. Aci se oprira si poposira. Merse. Faurulpamantului. ii scoase cuiul din capul osiei de dindarat si-l arunca departe in urma. Cand zmeoaica puse gura la spartura ca sa soarba pe Greuceanu. vericule. merse. trecu pre langa un diavol schiop carele tinea calea drumetilor ca sa le faca neajunsuri. Nu trecu mult si starvul zmeoaicei se prefacu intrun munte de fier si astfel scapara si de dansa. diavolul ii fura palosul. Faurul-pamantului deschise usa fauristei. iesi afara si se veselira trei zile si trei nopti de asa mare izbanda. Greuceanu desprinse de la caruta un cal si-l dete fratelui sau. Atunci porunci calfilor sa faca lui Greuceanu o caruta cu trei cai cu totul si cu totul de fier. inghiort! inghiti si pe loc si crapa. ca sa nu scape nici el neatins de rautatea lui cea draceasca. Apoi tot el zise Greuceanului: . du-te de ti-l cauta. ca sa duca imparatului Rosu vestea cea buna a sosirii lui Greuceanu cu izbanda savarsita. ti-ai pierdut cuiul. Greuceanu se urca in trasura cu frate-sau cel bun si porni la Rosu-imparat ca sa-si priimeasca rasplata.Mai. Dara Faurul-pamantului se atinea cu chipul lui Greuceanu cel de fier. isi uita acolo palosul. dara. Apoi. ce arsese in foc de sarea scantei din el. Faurul-pamantului ii baga in gura chipul de fier rosu ca focul si i-l vari pe gat. sufla asupra lor si le dete duh de viata. se dete de trei ori peste cap si se schimba intr-o stana de piatra. Iara cand el isi cauta cuiul. din greseala. Luandu-si ziua buna de la frate-sau de cruce. asezandu-se in marginea drumului. Puse Greuceanu cuiul la capul osiei. Greuceanu sarind din caruta. apoi. Ea. Ascultati acum si va 251 .O intoarse insa la siretlic: ruga pe Greuceanu sa faca o gaura in parete ca macar sa-l vaza in fata. il intepeni bine. inaintand el alene. El mai cu seama era nebun de bucurie pentru muntele de fier. se urca in caruta.

si incepusera a pune la cale cele spre cununie. ca n-are ce-i mai face. Credea ca acesta sa fie Greuceanu. Acesta se infatisa la imparatul si ii ceru fata. Imparatului insa nu-i prea placu zorul ce da sfetnicul pentru nunta. impielitatul stia ca Greuceanu. si mai taragai lucrurile. ii fura palosul si-l dete becisnicului de sfetnic. fara palos era necunoscut. pentru nuntirea fiicei imparatului cu voinicul cel mincinos ce zicea ca a scos soarele si luna de la zmei. acolo unde Necuratul ii scosese cuiul de la caruta. fara palos. Pricepu el ca nu e lucru curat. dara nu-si putea da seama de cum palosul lui Greuceanu se afla in mana sfetnicului. acesta nu stia intre care sa aleaga. Sfetnicul cel palavatic. zise el. Ba inca si rodul casatoriei sale il inchinase acestui necurat. . vazandu-i si palosul. imparatul il asculta. Imparatul il crezu.Imparate prealuminate. daca se va cununa odata cu fata imparatului. toata lumea stie ca esti om drept. zicand ca el este cel cu izbanda cea mare. 252 . boieri d-voastra. merse la imparatul si zise ca acela este un amagitor si trebuie pus la inchisoare. Te rog sa-mi faci si mie dreptate. Priimi imparatul a mai astepta pana ce sa se intoarca Greuceanu. infatisandu-se la imparatul. pana ce ajunse la stana de piatra. mai asteapta. daca il va face sa ia el pe fata imparatului. Un mangosit de sfetnic d-ai imparatului Rosu se fagaduise diavolului. cum auzi de una ca aceasta. zorind sa se faca mai curand nunta. Acesta se puse iarasi in caruta lui cu cai cu tot de fier si intr-un suflet merse. Puterea lui in palos era. Atunci baga de seama si Greuceanu ca-i lipseste palosul si tocmai acum ii veni in minte pentru ce nu vazuse el stana de piatra decat dupa ce-si gasise cuiul de la osie si se intorcea la caruta cu dansul. cu gand ca. vine si fratele Greuceanului cu vestea ca Greuceanu are sa soseasca in curand. apoi poate sa vina o suta de Greuceni. Iara sfetnicul umbla d-a-ncatelea. Pe cand se pregatea la curte. era si el om ca toti oamenii. Nu trecu mult si iata ca soseste si Greuceanu si. rogu-te inca putin si vei vedea cu ochii adevarului. de patania bietului Greuceanu.minunati. lucru fiind sfarsit. Mult ai asteptat.

praful nu se alege de tine. si cu picioarele goale. veni si se infatisa iarasi la imparatul. Piatra nici ca se clinti din loc macar. si unde incepu. si dete. si va povestii d-voastra asa.. De cate ori da. si se incinse niste veselii care tinura trei saptamani. dar acesta ii porunci sa piara din imparatia lui. si erau asa de largi pentru ea. Avusese ea doar niste papuci când plecase de-acasa.. Apoi deodata incepu stana de piatra a tremura si a cere iertaciune.. a lovi in stana de se cutremura pamantul. de atatea ori cadea cate o zburatura din piatra. daca veni si vazu pe Greuceanu cu sprinceana incruntata. incat mititica-i pierdu grabindu-se sa 253 . pe care mama ei ii rupsese aproape. . spre a ne intelege la cuvinte. . cata prin pulberea ce mai ramasese. Dupa rugaciunea lui Greuceanu. da-mi palosul ce mi-ai furat. fara nici o clipa de odihna. nene. mergea pe strada o biata fetita cu capul gol. ningea si incepuse a innopta: era ajunul Anului Nou. dar nu-i folosisera mult: erau niste papuci mari. incepu sa tremure si-si ceru iertaciune. Sa vina acel sfetnic nerusinat care a voit sa te amageasca. Pe frigul acela si pe intunericul acela. de ce da. Atunci Greuceanu se dete de trei ori peste cap. spunand cum cazuse in mainile lui palosul lui Greuceanu. si dete. Acesta. s-arat oricui ce poate osul lui Greuceanu. caci de unde nu. se facu buzdugan cu totul si cu totul de otel. zise el.Fiinta netrebnica si pagubitoare omenirii. Iara buzduganul. Imparatul il chema. d-aia isi intetea loviturile. marite imparate. Il lua si. dobandi iertare si de la imparatul. zise el. Si eu incalecai p-o sea.Sunt gata. Fetita cu chibriturile de Hans Christian Andersen Era un ger grozav. pana o facu pulbere. Apoi scoase pe fratele Greuceanului de la inchisoare si se facu o nunta dalea imparatestile. Cand nu mai fu in picioare nimic din stana de piatra. si lovi ce lovi pana ce ii sfarama varful. si-si gasi Greuceanu palosul ce-i furase Satana.

aducea inapoi toate chibriturile. Isi stranse piciorusele sub dansa. Fusese o zi rea pentru dansa si nimeni nu-i cumparase in ziua aceea nimic. care avea deasupra un capac lucios de arama. si nici un banut macar. Dac-ar indrazni sa scoata unul. cu toate ca fusesera astupate crapaturile cele mari cu paie si cu trente vechi. si totusi nu-i venea sa se duca acasa. si-i era foame si frig tare. si afara de asta. tinu manuta deasupra flacarii. unde cat p-aci era sa fie strivita intre doua trasuri. fetita ramase stand cu ramasita de chibrit in mana. Le-ar putea face bine. Manutele ei erau aproape inghetate de frig. straluci. miros de fripturi se raspandea in strada. rosii-vinete de frig. din care una iesea in strada mai mult ca cealalta. care se incretea frumos pe langa ceafa. dar ce-i oare asta? Fetita isi intindea acum piciorusele ca sa si le incalzeasca si pe ele. sa-l zgarie de zid si sa-si incalzeasca degetele! Scoase unul: harsti! Cum mai trosni. Fetita putu vedea pana-ntr-o odaie unde era o masa acoperita c-o fata alba. A! Un chibrit aprins. când o avea si el unul. in mijloc era o gasca fripta umpluta cu prune si cu mere ce raspandeau un miros 254 . si cum se aprinse! Chibritul ardea ca o lumanarica. Se opri si se ghemui intr-un colt dintre doua case. care se aprinse. iata la ce se gandea ea. Frigul o patrundea din ce in ce mai mult. pe care sclipeau portelanuri subtiri. si zidul in care batea lumina se facu straveziu ca o panza subtire. Luminile straluceau pe la ferestre. Harscai un altul. Fetita mergea cu picioarele ei goale. si acasa nu era tot asa de frig? Ei locuiau tocmai sub acoperis si vantul sufla in voie. si-n sortul ei vechi tinea strans un vraf de cutii cu chibrituri si mai avea si-n mana o cutie. Ce lumina ciudata. era ajunul Anului Nou. si n-avea prin urmare nici un ban. Inauntru ardea focul si era asa de cald. Biata fetita! Fulgii de zapada cadeau pe parul ei lung si balai. dar nu se gandea ea acum la parul ei cret. Unul din papuci nici nu-l mai gasise. iar celalalt il luase un baiat care zicea ca vrea sa faca din el leagan pentru copilul lui. flacara se stinse si soba pieri.treaca o strada. Tatal sau are s-o bata. I se paru fetitei ca sta langa o soba mare de fier. numai unul din cutie.

deodata gasca sari de pe masa. tot mai sus. Deodata se vazu sezand sub un pom frumos de Craciun. Nimeni nu stiu ce frumuseti vazuse fata.placut. si era asa de stralucitoare. ii spusese adesea: "Cand cade o stea. asa sus. striga fetita. si-n ce stralucire intrase impreuna cu bunica. Una din ele cazu si trase o dunga mare de foc pe cer. Mii de lumanarele ardeau pe crengile verzi. si amandoua zburara vesele in stralucirea aceea.. Mai trase inca un chibrit pe zid: si se facu o lumina mare. Mai aprinse inca unul. cand se lumina de ziua. Fetita ridica amandoua mainile: chibritul se stinse: toate lumanarelele din pom se inaltau tot mai sus. in mijlocul careia era bunica ei in picioare. nici griji. in cea din urma noapte a anului. nici foame. din care o cutie fusese arsa. si nu mai era acolo nici frig. asa de mare. "A murit cineva". ca si frumosul pom de Craciun. erau la Dumnezeu. ca cele ce impodobesc ferestrele pravaliilor. asa sus. cu obrajii rosii. Ea lua pe fetita in bratele ei. ca si soba de fier. Chibritul se stinse: si nu mai avu in fata ei decat zidul rece si gros. in ziua Anului nou. moarta de frig. ia-ma cu tine. pareau ca-i zambesc. caci voia sa vada mereu pe bunicuta ei. caci bunica ei. stiu ca no sa te mai vad. si. cu zambetul pe buze. un suflet se inalta la Dumnezeu". ca si gasca fripta. zacea jos fetita. Se facu o lumina ca ziua. isi zise micuta.Bunica. Ziua Anului nou o gasi acolo zgribulita cu gramajoara ei de cutii cu chibrituri. "A vrut sa se incalzeasca"! zise cineva. Ai sa pieri si tu din fata ochilor mei. Niciodata bunica nu fusese asa de frumoasa. e mult mai mare si mai impodobit decat a vazut prin geamuri la negustorul cel bogat. si aprinse repede toate chibriturile ce-i mai ramasese in cutie. Cand s-o stinge chibritul. lucru de necrezut. si poze de tot felul. 255 . Dar in coltul dintre cele doua case. o privea bland si duios! . si veni cu furculita si cutitul in spinare pana la biata fetita. si ea vazu deodata ca luminitele acelea erau stele.. care fusese foarte buna pentru dansa si care acum nu mai traia. moarta.

Cind se duceau amindoua fetele in sat la sezatoare sara. iar fata babei indruga si ea cu mare ce cite-un fus. caci altfel ar fi fost vai s-amar de pielea ei. fata babei era inpopotonata si netezita pe cap. Fata mosneagului insa era frumoasa. iar fata mosneagului era oprita cu asprime de la toate aceste. harnica. gura babei umbla 256 . lua ciurul si fuga in casa la baba si la mosneag. spuind ca ea a tors acele fuse. busuioc de pus la icoane. s-apoi. lasind tot greul pe fata mosneagului. caci indata o apucau de obraz baba si cu fiica-sa si trebuia numaidecit sa ramiie pe-a lor. cind veneau amindoua fetele acasa noaptea tirziu. nu-si mai stringea picioarele. si mosneagul avea o fata. tifnoasa si rea la inima. fata mosneagului nu se incurca. pentru ca era fata mamei.Fata babei si fata mosneagului de Ion Creanga Era odata un mosneag s-o baba. ea dupa gateje prin padure. s-apoi. Pentru baba. ea. in sfirsit. s-apoi baba si cu odorul de fiica-sa tot cirtitoare si nemultamitoare erau. dintr-o parte venea si-n alta se ducea. Fata babei era sluta. nu era claca in sat la care sa nu se duca fata babei. in toate partile dupa treaba. vicleana cum era. cind venea mosneagul de pe unde era dus. lenesa. ca sa-l tie pana va sari si ea. noroc de la Dumnezeu ca era o fata robace si rabdatoare. se alinta cu s-alinta cioara-n lat. ci torcea cite-un ciur plin de fuse. Dar aceasta fata buna era horopsita si de sora cea de scoarta. Nu era joc. Cit era ziulica de mare. in zadar fata mosneagului spunea in urma ca acela este lucrul minelor sale. si de mama cea vitriga. de parc-o linsese viteii. fata mosneagului la vale. Atunci fata babei. si baba iar o fata. fata mosneagului era peatra de moara in casa. ascultatoare si buna la inima. ea cu tabuietul in spate la moara. fata babei sarea iute peste pirleaz si zicea fetei mosneagului sa-i deie ciurul cu fusele. Cind venea duminica si sarbatorile. Dumnezeu o impodobise cu toate darurile cele bune si frumoase. dar. Fata mosneagului la deal. iar fata ei.

cum umbla melita: ca fata lui nu asculta. Atunci biata fata. s-o trimita la slujba. si cum o vazu pe fata. bietul mosneag poate c-ar mai fi zis cite ceva. din intimplare. si nu ti-or putea rabda cite ti-am rabdat noi. ca sa nu se mai faca atita gilceava la casa asa din pricina ta. pana ce. grijeste-ma si curata-ma de omizi.Intr-una din zile. Dar te sfatuiesc. deaceea du-te si tu incotro te-a indrepta Dumnezeu. Apoi o lasa acolo si-si cauta de drum. departindu-se de clasa parinteasca fara nici o nadejde de intoarcere! Si merse ea cit merse pe-un drum. s-apoi. zice: . vazind ca baba si cu fiica-sa voiesc cu orice chip s-o alunge. cheama fata si-i zise: . dar acum apucase a cinta gaina la casa lui. orisiunde te-i duce. ca-i usernica. ca nu-i de chip s-o mai tie. cum vede pe fata. ca-i lenesa. Nu merse ea tocmai mult. ia sa-l fi pus pacatul sa se intreaca cu didiochiul. multamita fiind in suflet ca a putut savirsi o fapta buna. Dumnezeu stie peste ce soiu de saminta de oameni ii da. blajina si harnica. bolnava ca vai de capul ei si slaba de-i numarai coastele. ca ti-oiu prinde si eu bine vrodata! 257 . De inima. Mosneagul. o spala si-o griji foarte bine. cu lacrimi in ochi. si ca s-o alunge de la casa. sau cum iti vre sa-i ziceti.Fata frumoasa si harnica. iaca ce-mi tot spune ma-ta de tine: ca n-o asculti. porneste in toata lumea. Parul. dar plin de omizi in toate partile. ca-i soiu rau. fiind un gura-casca. si numai iaca ce vede un par frumos si inflorit. ca ti-oiu prinde si eu bine vrodata! Atunci fetei i se facu mila si. caci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o. saruta mina tata-sau si. ca-i balaie. fiind foarte amarit de cite-i spunea baba.Draga tatei. mosneagul. ii iesi inainte o catelusa.Fata frumoasa si harnica. ii zise: . pentru ca poate sa innaraveasca si pe fata ei. se uita in coarnele ei. unde stie. luind catelusa. ca un tata ce-ti sunt ca. caci baba si cu fiica-sa il umpleau de bogdaprosti.dar prin straini.ca-i laie. c-a mai fost si mila parinteasca la mijloc!. sa fii supusa. si ce-i spunea ea sfint era. fie-ti mila de mine si ma grijeste. ca esti rea de gura si innaravita si ca nu este de chip sa mai stai la casa mea. si cucosul nu mai avea nici o trecere.

Fata frumoasa si harnica. Eu sint sfinta Duminica. batrina porneste la 258 . Si mergind ea acum si zi si noapte. cu toate aceste. apoi o lasa si-si cauta de drum. maicuta.Da' ce cauti prin aceste locuri. si sa-i hranesti. ca se rataci.Fata. trecind printr-un codru intunecos. cum zice. si. m-am ratacit. nu stiu ce facu. ci merse tot inainte pana ce. .Ia. dar nu stiu ce trebi am sa fac. si cind sapropie de acea casa. si numai Cel-de-sus stie cite-am tras de cind mama care m-a facut a pus minile pe piept! Stapin caut si. calca lut si lipi cuptiorul. intr-una din zile. Cuptiorul. ci cum is mai bune de mincat. care dorm acum. da de-o poiana foarte frumoasa. ca poate ti-oiu prinde si eu bine vrodata! Fata. cum vede pe fata. sa le gasesc nici reci. necunoscind pe nime si umblind din loc in loc. ingrijeste-ma. lipeste-ma si grijeste-ma.Bine. ca ti-oiu prinde si eu bine vrodata! Fata rineste fintina si-o grijeste foarte bine. si cine esti? . si in poiana vede o casuta umbrita de niste lozii pletoase. matusa? Ia. fara mama si fara tata. zice: .Fata frumoasa si harnica. si. nu-si pierdu nadejdea in Dumnezeu. Cu adevarat numai Dumnezeu te-a indreptat la mine si te-a scapat de primejdii. harnica cum era. Dumnezeu insa m-a povatuit de-am nimerit la casa d-tale si te rog sa-mi dai salasluire. il humuli si-l griji. mergind ea mai departe. nici fierbinti. de-ti era mai mare dragul sa-l privesti! Apoi isi spala frumusel minile de lut si porni iarasi la drum. isi sufleca minicile. apoi sa-mi faci bucate. . . Si. des-dimineata. curati parul de uscaturi si de omizi cu mare ingrijire si apoi se tot duce inainte sa-si caute stapin. o fata saraca. si. numai iaca ce vede o fintina milita si parasita.Cine sa fiu. copila. pot zice. numai iaca ce da de-un cuptior nelipit si mai-mai sa se risipeasca. numai iaca o baba intimpina fata cu blindete si-i zice: . Slujeste la mine astazi si fii incredintata ca mine n-ai sa iesi in miinile goale de la casa mea. cind m-oiu intoarce eu de la biserica.Sarmana fata! zise batrina. care stia ca de facut treaba nu cade coada nimanui. tot mergind mai departe. sa-mi lai copilasii. Fintina atunci zise: .

ca multamita pentru ca a cautat-o la boala. nenumarate herghelii de 259 . Parul. a ajuns la tata-sau. Cind. iara la git purta o salba de galbeni pe care a dato fetei. copii. care acum era voinica si frumoasa. hat bine. si pe colacul fintinei erau doua pahare de argint. fata nu se sparie. dar n-are incotro. Cind. cind se uita fata.biserica. apoi deschizind lada impreuna. care isi ič lada si se intoarna spre casa parinteasca cu bucurie. pe drum. i s-a umplut ochii de lacrimi si inima de bucurie. altele mai noua si mai frumoase.Copii. si ea a mincat la pere si s-a luat la drum cite i-a trebuit. Ea insa. apoi isi mai ič citeva la drum si porneste. s-alege pe cea mai veche si mai urita dintre toate. De-acolo mergind mai departe. fata. iaca parul grijit de dinsa era incarcat de pere. iaca. si-a plecat crengile-n jos. vazind pe fata. iaca cuptiorul grijit de dinsa era plin de placinte crescute si rumenite. mai incolo. si de aci. de coapte ce erau. copii! Veniti la mama sa va leie! Si. dulce si rece cum ii gheata. intai si-ntai face lautoare. a zis fetei sa se suie in pod si sa-si aleaga de-acolo o lada. si cind a venit sfinta Duminica de la biserica si a vazut copiii lauti frumos si toate trebile bine facute. dar sa n-o deschida pan-acasa. si cind se da cu dinsa jos. la tata-sau.si maninca fata la placinte. sfinta Duminica cam increteste din sprincene. ci le ia pe cite una si le la si le ingrijeste cit nu se poate mai bine. si maninca. si dupa ce-a sezut la masa. Fata atunci scoate salba si paharele cele de argint si le da tatine-sau. se intilneste si cu catelusa. Apoi s-apuca de facut bucate. apoi iese afara si incepe a striga: . galbene ca ceara. tot mergind inainte. Si mergind mai departe. si dulci ca mierea. care a vrea ea. s-a umplut de bucurie. Apoi a luat paharele cu sine si a pornit inainte. Ci binecuvinteaza pe fata. iara fata suflica minicile si s-apuca de treaba. Fata se suie in pod si vede acolo o multime de lazi: unele mai vechi si mai urite. si sa si-o ieie ca simbrie. tare in credinta si cu nadejdea la Dumnezeu. numai iaca fintina grijita de dinsa era plina pana-n gura cu apa limpede cum ii lacrima. Mosneagul. ce sa vada? Ograda se umpluse si padurea fojgaia de-o multime de balauri si de tot soiul de jivine mici si mari! insa. nefiind lacoma. cu care a baut la apa pana s-a racorit. cind a vazut-o. tot pe drumul de unde venise.

Dar sfinta Duminica. au ajuns apoi si ea la sfinta Duminica. arse si sleite. incit mosneagul pe loc a intinerit. in loc sa faca bucatele bune si potrivite si sa leie copiii sfintei Duminici cum i-a lauat fata mosneagului de bine. sasi aleaga de-acolo o lada. cu obraznicie si prosteste. cirezi de vite si turme de oi iese din ea. si mergind ea tot inainte. ma duc sa-ti aduc eu si mai multe. ci porneste ca de la o casa pustie si se tot duce inainte. si mergea de-i piriiau calciiele. Fata atunci s-a suit si s-a ales lada cea mai noua si mai frumoasa. ca nu-i pradata lumea de bogatii. nu se mai duce sa-si ieie ziua buna si binecuvintare de la sfinta Duminica. trasnind si plesnind. vazind atitea bogatii! Iara baba a ramas oparita si nu stia ce sa faca de ciuda. se intilneste si ea cu catelusa cea slaba si bolnava. Apoi bucatele le-au facut afumate.Da' cum nu!? ca nu mi-oiu festeli cu minutele tatucutei si a mamucutei! Multe slugi ati avut ca mine? Atunci. de frica sa nu se 260 . stiind ca mai usor ar putč capata cineva lapte de la o vaca stearpa decit sa te indatoreasca o fata alintata si lenesa. si parul. dar sa faca slujba buna nu-i placea. de fintina cea milita si seaca si parasita. dar cind o roaga si catelusa.Las'. caci ii placea sa ieie cit de mult si ce-i mai bun si mai frumos. da si ea de parul cel ticsit de omide. pe unde fusese fata mosneagului. cum se da jos din pod cu lada. tot pe acest drum. Fata babei si-a luat inima-n dinti si a zis: .si cind a venit sfinta Duminica de la biserica. cu toatele. de nu mai era de chip sa le poata lua cineva in gura. ea i-a oparit pe toti. de cuptiorul cel nelipit si aproape sa se risipeasca. Merge si ea cit merge. mama. dar si aici s-a purtat tot hursuz.cai. porneste cu ciuda. ea le raspundea cu ciuda si cu bataie de joc: . si cuptiorul sa se ingrijeasca de dinsele. si sa se duca in plata lui Dumnezeu. si fintina. blinda si ingaduitoare. Si cum zice. si-a pus minile-n cap de ceea ce-a gasit acasa. n-a vrut sa-si puie mintea co sturlubateca si c-o lenesa de fata ca aceasta. Apoi. de tipau si fugeau nebuni de usturime si durere. ci i-a spus sa se suie in pod. care i-o placea. au lasat-o sa-si urmeze drumul in pace si n-au mai cerut de la dinsa nici un ajutor.

ca mosneagul a ramas plesuv si spetit de mult ce-l netezise baba pe cap si de cercat in spatele lui cociorva. daca-i copt malaiul. dar credeti c-a avut parte fata sa guste vro una? Nu. dar si aici nu le-au ticnit bogatia. paharele pe loc s-au cufundat. cu fata cu tot. asisderea: paharutele de argint. frumoase placinte erau intr-insul! Dar cind sapropie sa ieie dintr-insele si sa-si prinda pofta.azgindeasca sfinta Duminica sa porneasca dupa. Numai atit. dinsa. isi musca fata acum degetele mamucutei si ale tatucutei de ciuda si de rusine.scobeste-te. erau. Cucosii cintau acum pe stilpii portilor. de parca n-au mai fost pe lumea asta. Caci. Iar mosneagul a ramas linistit din partea babei si avea nenumarate bogatii. apa din fintina intr-o clipa a secat. iar gainile nu mai cintau cucoseste la casa mosneagului. dar cind a vrut fata sa i-o ieie. focul o arde si nu poate lua. in sfirsit. s-o ajunga si sa ieie lada. catelusa a muscat-o de i-a rupt degetele si n-a lasat-o sa puie mina pe dinsa. c-apoi atunci nici zile multe nu mai aveau. 261 . si fintina plina cu apa pana-n gura. cu catelusa inca s-a intilnit. de-i ajunsese crengile la nouri! s-atunci. dar cind a vrut fata sa puie mina pe pahar si sa ieie apa. in dinti! Mergind mai inainte. la ma-sa. si apoi s-au facut balaurii nevazuti cu lada cu tot. si fata de sete s-a uscat!. deschizind lada. ca parca era batut cu lopata de pere multe ce avea. salba de galbeni avea si acum la git. nu-i vorba. cu mare ce a ajuns ea si acasa. fata babei. el a maritat-o pe fiica-sa dupa un om bun si harnic. in prag si in toate partile. dar n-avea ce face. Si cind ajunge la cuptior. sa mai faca a rau. o multime de balauri au iesit dintr-insa si pe loc au mincat pe baba.Cind prin dreptul parului. nu-i vorba. caci parul s-a facut de-o mie de ori mai nalt de cum era. La fintina.

Pune-l intr-un ghiveci de flori si asteapta. zicandu-i: . care in trecerea lui atingea o 262 . Intr-o noapte. s-apoi stia sa si cante. pe cand ea dormea. "Ce floare minunata!" zise femeia sarutand foile rosii si galbene. de cel care creste pe camp si-l mananca gainile. ce semana c-o lalea imbobocita. si ziua se juca pe masa. mica de tot si draguta.Degetica de Hans Christian Andersen Era odata o biata femeie saraca. foi de viorele ii puse in loc de saltea. Dintr-o coaja de nuca lustruita frumos ii gati leagan.Iti multumesc. frumoasa. Si insfacand coaja de nuca. si o inveli cu o foaie de trandafir. Si uraciunea asta sari pe masa unde dormea Degetica. Dormea in timpul noptii. acolo intalni o zana careia-i spuse pasul ei.Ce frumusica sotie ar fi asta pentru baiatul meu. numai cat degetul cel mic de inalta. In farfurie plutea o foaie mare de lalea. ce-i tineau loc de vasle. pe fundul verde sedea o fetita mica. cum nu se mai auzise pe fata pamantului. zise broasca. pe care Degetica putea sa stea. inconjurata de-o cununa de flori. Acum se vede bine ca-i o lalea adevarata. invelita cu foaia ei de trandafir. Pe acolo curgea un parau. Aceasta-i dete un bob de orz. Se duse intr-o zi in padure. o broasca urata intra in odaie printr-o spartura a ferestrei. . si-n clipa aceea floarea se deschise cu zgomot mare. ea traia singura si grozav dorea sa aiba un copil pe langa dansa. ducand si pe Degetica afara in gradina. ii dadu numele de Degetica. care sa-i fie sprijin la batranete. si avea un glas asa de dulce.Asta nu-i orz. In curand rasari din pamant o floare mare. iesi pe aceeasi fereastra. unde femeia punea o farfurie cu apa. si sa se plimbe de la o margine la alta cu ajutorul a doua fire albe de par de cal. zise femeia. si-nauntrul ei. si cum se intoarse acasa. Nu se putea inchipui ceva mai dragalas ca fetita asta. . isi sadi bobul de orz.

ca un fulg de lebada. duse pe Degetica departe. In mlastina asta locuia broasca si cu fiul ei. de jur imprejur era numai apa. noi sa gatim in fundul baltii odaia cea mare. sa ia de sot pe fiul broastei. S-o punem pe-o foaie lata de lipan. ramasa singura pe frunza ei verde. . Si cum o vazura. biata Degetica. si pasarelele prin tufisuri cantau cand o vedeau: "Ce mai fetita dragalasa! Ce mai fetita dragalasa!" Frunza plutind mereu tot inainte. un fluturas alb incepu a zbura in jurul ei. tot mai departe. Slut si murdar. Auzisera insa si pestisorii cele ce spusese broasca. Degetica. Ar putea sa ne scape inca. si aseza pe ea coaja de nuca in care dormea Degetica. incat socotira c-ar fi o mare nenorocire pentru dansa. in fundul baltii. In vremea asta. Se inclina inaintea fetitei zicandu-i: "Iti prezint pe fiul meu. Pe cand mergea ea asa. Apoi broasca sari in apa si porni s-aleaga o frunza mare de lipan prinsa de mal. care o sa fie locuinta voastra. viitorul tau sot. cum zari pe dragalasa fetita in coaja de nuca. incepu a plange cu amar. Apoi luara coaja de nuca si se departara. e asa de usoara. incepu sa planga cu hohot. Degetica facu o adevarata calatorie. cum sa se mai intoarca ea pe uscat? Broasca. veni cu odorul ei sa ia patutul micutei. "Coac! Coac! Vrekke-ke-kex"! incepu el a striga. nemaiputandu-si lua ochii de la asa minune. frunza desprinsa. dupa ce imppdobi odaia din fundul iazului cu papura si floricele galbene." . in mijlocul apei. asa ca broastele n-o mai puteau ajunge. V-am pregatit o locuinta de toata frumusetea. si la urma se aseza chiar pe frunza. sa-1 duca in odaia pregatita. li se paru atat de draguta. vesela ca scapase de uricioasa broasca. se bucura de frumusetea locului si de privelistea apei ce stralucea ca aurul in bataia 263 . si cu dintisorii lor taiara codita ce-o tinea de mal. Cand se trezi biata fetita si vazu unde se afla. gandindu-se la broasca uricioasa si la soarta ce-o astepta. zise broasca. semana leit cu mama lui. si vrura sa vada si ei pe Degetica.mlastina. Ea trecu astfel prin multe locuri frumoase.Nu vorbi asa tare! O s-o trezesti. O sa fie acolo ca pe-un ostrov si n-are sa poata fugi.Coac! Coac! Vrekke-ke-kek! adauga fiul. Nunta asta nu trebuia sa se faca! Se adunara cu totii in jurul frunzei. pe rau.

isi miscara antenele zicand: . Se-nvelise. Frigul chinui cu atat mai mult pe Degetica. Din firicele de paie isi impleti un patut pe care-l anina sub o frunza de brusture. si. Toate pasarelele. vazand-o. si setea si-o alina band roua ce cade dimineata pe frunze. iarna cu zapada si frigul ei. daca nu s-o putea desface. neramanand din ea decat un cotor uscat si galben. Dar iata ca trecu un carabus. care-o desfatasera cu cantecele lor. lega un capat de aripa fluturasului. isi petrecu acolo toata vara. ii lauda foarte mult frumusetea. si seamana cu omul. florile erau vestejite. copacii nu mai aveau frunze. zarind-o. O! Ce urata e! Degetica insa era fermecatoare. Asa trecura vara si toamna. o prinse din zbor si se opri cu ea intr-un copac. cu toate ca o gasea frumoasa. Cu sucul florilor se hranea. si doar ea era minune de frumoasa. cu toate ca ea nu semana deloc a carabus. dar iata ca sosi iarna. el o aseza pe frunza cea mai mare din copac. Ramasa singura in padure. pe celalalt de frunza. cand fu luata de carabus si dusa pe copac! Ea insa plangea acum pe fluturasul alb pe care-1 legase de frunza. dusa de fluturasul care nu se mai putea desprinde de ea. si se gandea ca el o sa moara de foame. plecasera-n alte tari. In vremea asta frunza de lipan luneca inainte pe rausor.In curand toti carabusii din copac venira s-o vada. si astfel putu inainta mai repede. si nu mai vru s-o tina. . subtire. Isi lua cingatoarea. cu cat acum si hainele ei erau aproape numai zdrente. si acum era aproape sa moara de 264 . Degetica incepu a plange de suparare.soarelui. o ospata cu sucul florilor. biata. E slaba. ca sa fie ferita de ploaie. dar auzind pe ceilalti ca-i scornesc fel de fel de cusururi. Carabusului nu-i pasa nimic de toate astea. si carabusul care-o adusese. si frunza de brusture care-o adapostea se suci. Fetele carabusilor insa.Ce mai lucru! N-are decat doua picioare. O dete jos din copac. Dumnezeu stie numai spaima ce-o cuprinse pe biata Degetica. Intr-o noapte incepu a ninge.Si nici antene n-are. si fiecare fulg ce cadea asupra-i era pentru ea ca o lopata de zapada. adauga una. care. c-o frunza uscata. si o aseza pe-o floare de cicoare. dar ce caldura sa-i tina asta. i se paru si lui pe urma ca-i urata. ca fusese izgonita de carabusi pentru uratenia ei.

veni sa-si faca vizita. ca el niciodata nu le vazuse. dar de hotarat nu hotari inca nimic. El e mult mai bogat decat mine. zboara!" si "Cand vine in camp calugarelul". aceasta era pentru ea o uriasa padure de strabatut. o bucatarie si o sufragerie frumoasa. nu se vedea decat paisul ramas deasupra pamantului inghetat. sobolul le iesi inainte tinand in dinti un putregai din care iesea o lumina alba care inchipuia un felinar. Ajunse zgribulita de tot. Se luara intai de vorba despre bogatiile si despre invatatura lui. .Saracuta de tine. Si-ntaia oara cand soarecele si Degetica venira sa faca plimbarea asta. vino de mananca si tu cu mine in odaia mea. Imbracat in blana-i de catifea neagra. Langa padure era o intinsa miriste de grau. Intra pe-o gaurica mica. soarecele era batran si avea o locuinta foarte buna. Daca ar vrea el sa te ia de sotie ai fi foarte fericita. Degetica primi cu bucurie invoiala si n-avu a se plange de nimic. care avea o inima buna. Si prinzand soarecele dragoste de Degetica ii zise: . Cand ajunsera la locul unde era pasarica moarta. intre cele doua locuinte. da cu tocmeala sa-mi tii totdeauna odaia curata. ca de doua zile n-a mancat nimic. zise soarecele. Degetica insa nu prea avea pofta sa se marite cu bogatul vecin care nu era decat un sobol. de flori. intre altele: "Zboara carabus. .O s-avem musafiri. la vizuina unui soarece de camp. Degetica ii canta o multime de cantece. Degetica veni la usa ca cersetoare si ceru sa-i dea si ei un bob de grau. sa-i spui povestile tale cele mai frumoase. Sobolul incantat de glasul ei. sub paie. Sobolul ca sa faca placere fetitei si soarecelui. si o 265 . pe care au vazut-o in drumul lor. si sa-mi spui povesti frumoase. Degetica porni intr-acolo. fiindca era foarte chibzuit.frig. si le spuse sa nu se sperie de-o pasarica moarta. dar sobolul vorbea rau de soare. ii pofti sa se plimbe printr-o hruba lunga ce sapase de curand. zise intr-o zi soarecele: vecinul meu are obicei sa vina la mine o data pe saptamana. pe sub pamant. zboara.Iti dau voie sa stai toata iarna aici. sobolul sparse putin tavanul hrubei. ma prapadesc dupa ele. are odai mari si poarta o blana frumoasa de catifea. o odaie plina numai cu graunte de tot felul. este cald aici. isi arata numaidecat dorinta de a se casatori c-o persoana asa de bine inzestrata.

ii saruta ochii inchisi. cirip! si cand vine iarna moare de foame. .Cuminte graiesti! raspunse batranul soarece. cand puteam sa ma bucur de verdeata si sa ma incalzesc la soare. simtise o miscare usoara. . Neputand dormi deloc noaptea aceea. cu capul si picioarele ascunse sub pene.Adio. Caldura o reinviase. biata pasarica. incepuse a bate inima pasarelei. Degetica tremura inca de spaima. care nu era mai inalta decat degetul cel mic. ea pare moarta si zapada o inveleste. acest ciripit nu aduce nimic. daca intarzie vreuna pe drum. ea care iubea atat de mult pasarelele ce-o inveseleau toata vara cu cantecele lor! Dar sobolul impinse cu laba pe randunica. si repede se duse de-l intinse peste pasarica moarta. se duse repede s-aduca o frunza de menta cu care se-nvelea ea. Vederea asta mahni sufletul fetitei. Si isi rezema capul pe inimioara randunelei. cu aripile stranse.raza de lumina strabatu de-afara. dar deodata se scula speriata. niciunul dintre neamurile mele n-o sa aiba o soarta asa de ticaloasa. tare mi-e mila de tine!" Sobolul dupa ce astupa spartura pe care-o facuse in tavan. zicand: . si i-o 266 . isi petrecu musafirii pana acasa. pe langa ea. randunica parea un urias. pasarica frumoasa. Apoi ii puse de-o parte si de alta un smoc de lana ce gasise la soarece. "Poate ca-i tocmai aceea care canta asa de dragut pentru mine asta vara. frigul o culca la pamant. Degetica nu zise nimic. dar cand soarecele si sobolul se intoarsera cu spatele. adio! Iti multumesc pentru cantecul tau care ma fericea atat de mult asta vara. Degetica se scula si impleti un covoras din firicele de paie.N-o sa mai fluiere de-acum! Ce mare nenorocire sa te nasti pasare! Slava Domnului. care nu era moarta ci numai amortita de frig. stranse bine lana imprejurul pasaricii. in fata lor statea intinsa o randunica. desigur moarta de frig. Toamna. ea se apleca incetisor asupra pasaricii si dand la o parte penele capului. se gandi ea. parca i-ar fi fost teama ca nu cumva raceala pamantului sa faca rau trupului neinsufletit. e tot ce trebuie ca sa pieri de foame: si cu toate astea sunt unii care-si fac o fala numai ca stiu sa cante. O astfel de faptura n-are alta avere decat acelasi si acelasi cirip. cand se duc rindunelele in tarile calde. Totusi ea nu-si pierdu cumpatul.

zise ea. dar era atat de slaba. meat abia o clipa deschise ochii sa vada fetita. . In toate serile venea sobolul si le vorbea de neajunsurile verii. ii zise soarecele. -In vara asta. In noaptea urmatoare ducandu-se iar la bolnava ei. o gasi cu viata. pasarica isi lua ziua buna de la fetita. fara stirea soarecelui si a sobolului. care usuca pamantul si-l face de nesuferit.Adio dar. la rasaritul si la apusul soarelui. si avea lacrimile in ochi. care-i redeschise in tavan spartura facuta de sobol. si pentru fetita. care tinea in mana. Degetica insa stia ca plecarea ei o sa faca mare suparare batranului soarece.Graul crestea acum deasupra locuintei soarecelui. Atunci a cazut la pamant si din clipa aceea nu-si mai amintea nimic din ce i se-ntamplase. caci plicticosul sobol ceruse mana fetitei. ingriji cu multa dragoste pe randunica. trebuie sa-ti lucrez zestrea. . ca sa-i dea lumina. Si ca sa te mariti cu sobolul trebuie sa fii si tu mai bine chivernisita din rufarie si din haine.E frig tare afara. adio dragalasa copilita! raspunse randunica. . se parea ca-i o padure mare.Nu. Cand sosi primavara si soarele incepu a incalzi pamantul. si-am sa zbor la soare. dragalasa copilita. luandu-si zborul spre soare.puse pe cap. mai stai in patutul tau. Si Degetica era cu atat mai mahnita. Toata iarna Degetica. Randunica ruga pe fetita sa mearga impreuna cu ea in padurea inverzita. Degetica o privi zburand. tu m-ai incalzit. si soarecele mai lua cu ziua inca patru paianjeni. Asa ca si nunta n-au s-o faca decat mai pe toamna. care torceau si teseau fara incetare. Mititica fu silita sa-si ia furca-n brau. o farama de putregai lucitor. . si-i povesti cum rupandu-si o aripa intr-un tufis de maracini. cu cat ea nu putea iesi sa se bucure de razele soarelui. nu pot merge.Iti multumesc. ingheata. Apoi ii aduse apa intr-o frunzisoara. Pasarica o bau. si se uita si ea printre spicele batute de vant la 267 . ii era asa de draga pasarica! "Cirip! cirip!" mai zise o data randunica si nu se mai vazu. Peste putin timp am sa capat puteri. o sa am eu grija de tine. numai cat degetul cel mic de inalta. zise pasarica. In vremea asta Degetica in toate zilele venea pana-n usa vizuinii. nu s-a mai putut tine de celelalte pasari cand au plecat in tarile calde. ninge. raspunse Degetica.

Randunica nu mai putu de bucurie cand zari pe Degetica. Apoi facu cativa pasi afara din casuta. . care locuia sub pamant. si vom zbura departe de uriciosul tau sobol. sa-i spui ca ma gandesc la ea. care poarta o blana de catifea neagra. Dar iata ca sosi si ziua nuntii. Aceasta-i povesti cum trebuie sa se marite cu uriciosul de sobol. Sosi si toamna. unde niciodata nu era sa mai vada lumina soarelui. ramai cu bine! Ca eu sunt osandita sa traiesc de-acum inainte in intuneric. .Vine iarna.cerul albastru. bucurandu-se de frumusetea de afara si gandindu-se la randunica iubita. cum nici imparateasa nu are la fel. lipsita de razele tale. ia sa nu fii asa de incapatanata.Peste patru saptamani facem nunta! zise soarecele. nu mai ramasese decat paisul. unde soarele straluceste mai frumos ca aici. Ar trebui sa te simti foarte fericita ca te ia de sotie un domn asa de falnic. . daca vreodata vei vedea pe randunica mea. ca pe urma te musc cu dintii mei cei ascutiti.Adio. zise randunica. fiindca sotul ei nu-l putea suferi. In locuinta soarecelui tot mai putea veni pana-n usa sa se bucure de lumina. . Si biata fetita incepu a plange. Sobolul se infatisa ca sa ia pe Degetica si s-o duca sub pamant. unde niciodata nu strabate soarele.Cirip! Cirip! auzi ea cantand langa dansa. Si spunand toate astea. graul era secerat. eu trebuie sa plec in tarile calde. si de locuinta-i intunecoasa. cobori repede ciripind mereu Cirip! Cirip! si se aseza langa binefacatoarea ei. siroaie de lacrimi curgeau din ochii ei. si Degetica isi gatise zestrea. . ridicand manutele in sus. vrei sa vii cu mine? Te vei sui pe spinarea mea.Ce prostie! striga soarecele. Ridica ochii si-o vazu. ca ea nu voia deloc sa se marite cu ursuzul de sobol. adio! zise ea sarutand o floricica rosie.Ramani cu bine. Mai bine multumeste lui Dumnezeu ca gasesti o bucatarie si o pivnita asa de plina cu de toate. . soare frumos! zise ea cu-n aer mahnit. unde vara si florile nu 268 . dar randunica era departe. poate ca n-o sa mai vina niciodata. te prinzi cu cingatoarea ta de mine. dincolo de munti.

si daca vrea sa fie sotia lui.Da. peste intreg poporul acesta. unde felurite flori. si la umeri aripi stralucitoare. Era Duhul florilor. tu insa n-ai sa poti sta aici. a marii si a muntilor inalti acoperiti cu zapada. . Ce sot era acesta. ce frumos e! zise incet Degetica randunelei. pe langa fiul broastei. I se paru cea mai frumoasa fiinta din lume. Domn era. alege-ti o floare care-ti va placea si eu te voi aseza acolo. o sa-mi dau toata silinta ca sa nu-ti lipseasca nimic. intr-o floare. iar el. Unul din aceste cuiburi era al randunicii. si astfel trecura pe deasupra padurii. unde sunt paduri intregi de lamai si de portocali. lega cingatoarea ei de o pana mai mare.Cu bucurie! raspunse Degetica. merg cu tine! zise Degetica. unde vita cu struguri dulci creste pe margina santurilor. ori pe langa sobolul cu blana de catifea 269 . tu care mi-ai scapat viata cand zaceam in intuneric. . dar cum zari pe Degetica i se mai puse inima la loc. Ii puse coroana de aur pe cap. lasandu-si numai capsorul afara. Si ajunsera astfel intr-o tara calda. Si se sui pe spatele pasarelei. . Degetica in culmea fericirii. atunci se vari in penele calde ale pasarelei. Randunica se opri pe marginea unui lac albastru. Pe sub streasina erau nenumarate cuiburi. raspandesc cele mai dulci miresme. si fiecare floare era locuinta unei perechi de asemenea mici fapturi cu chip omenesc. uriasa pentru el. era uluita de toate frumusetile ce-o inconjurau.Iata si locuinta mea. pe una din cele mai largi frunze. Degeticii ii era frig. da. o intreba cum o cheama. Dar iata ceva care-o mira mai presus de toate: un omulet mic de tot.Doamne. alb si straveziu ca sticla. batand din manutele ei. zise pasarica. scumpa fetita. ca sa poata vedea frumusetile ce-i lunecau pe dinaintea ochilor. Pe drumuri. randunica puse fetita acolo. copiii se jucau cu fluturi mari pestriti. . cand vazu pasarea. langa un palat de marmura. pe jumatate moarta de frig. se sperie intai. Printisorul asta. statea pe o floare inalta cat degetul. care de care mai minunate. inconjurat de coloane mari ce sprijineau largi bolti de vita. el avea pe cap o coroana de aur. Flori mari albe cresteau printre franturile unei coloane rasturnate. vino cu mine. Haide.se trec niciodata.

ca sa nu mai strici mancarea degeaba. si-n curand incepura a iesi din fiecare floare cate un domn si o doamna. n-o sa te mai cheme Degetica. Nimic n-o bucura mai mult. ii zise Duhul florilor: noi iti vom zice Maia. si-i manca. se ia dupa gura babei si. ori du-te de la casa mea. bate si tu cucosul tau. Daca ai pofta de oua. si mosneagul un cucos. ea se facea Zana florilor! Se invoi deci. ca sa-mi prind pofta macar. Punguta cu doi bani de Ion Creanga Era odata o baba si un mosneag. zicand: . adio! zise randunica luandu-si zborul spre Danemarca. pofticios si hapsin. sa faca oua. . ca eu asa am batut gaina. . Mosneagul intr-o zi perdu rabdarea si zise: . Acolo cum sosi. care era foarte zgarcita. Ia da-mi si mie niste oua. mananci ca in targul lui Cremene. iar mosneagului nu-i da nici unul. de ciuda. Baba avea o gaina. si care veneau sa-i faca daruri.neagra! Primind sa fie sotia lui. Prinse numaidecat aripile de umerii ei si incepu sa zboare de la o floare la alta. prinde iute si degraba cucosul si-i da o bataie buna. isi regasi vechiul cuib deasupra ferestrei celui care a scris povestea asta si care-i astepta reintoarcerea. In vremea asta randunica in cuibul ei.De-acum inainte. Mosneagul. gaina babei se oua de cate doua ori pe fiecare zi si baba manca o multime de oua. canta cele mai vesele si melodioase cantece de nunta. insa trista in sufletul ei ca trebuia sa se desparta de fetita. mititei ca si ea.Mai baba.Adio.Da' cum nu! zise baba. 270 . ca o pereche de aripi stravezii care fusesera mai inainte ale unei gaze albe.Na! ori te oua. . si iacata-o cum se oua.

Boieriul o ia. si c-un feliu de mestesug. s-a mirat cumplit si a zis: . inciudat. ci se ia dupa trasura. pana ce-nghite toata apa din fantana. mai crestatule si pintenatule! Si cum ajunge acasa. o si ia in clont si se intoarna cu dansa inapoi catre casa mosneagului. Vezeteul se da iute jos din capra trasurei.Ma! da' al dracului cucos i-aista! Ei. zice vezeteului: . Pe drum se intalneste c-o trasura c-un boier si cu niste cucoane. vede in clontu-i o punguta si zice vezeteului: . si-nghite. prinde cucosul si luandu-i punguta din clont o da boieriului. si toarna el toata apa cea din fantana pe jaratic.Ma! ia cucosul ist obraznic si-l da in fantana ceea. face cum i-a zis stapanu-sau. ca mi-am gasit beleaua cu dihania asta de cucos. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. prinde cucosul si-l azvarle in fantana! Cucosul.Mai. sa-l azvarle intr-un cuptor plin cu jaratic si sa puna o lespede la gura cuptorului. fara pasare o pune in buzunar si porneste cu trasura inainte. Dati punguta cu doi bani ! Punguta cu doi bani. zicand: Cucurigu ! boieri mari. suparat de asta. zice unei babe de la bucatarie sa ia cucosul. Apoi zboara de-acolo afara si iarasi se ia in urma trasurei. Apoi da o bleanda lespezei de la gura cuptiorului. pana ce stinge focul de tot. Cucosul. zise boieriul cuprins de mierare. canoasa la inima. bezmetec. Vezeteu! Ia-l de pe capul meu si-l zvarle 271 . de sau indracit de ciuda harca de la bucatarie. Baba. Dati punguta cu doi bani ! Boierul.Cucosul. vazand aceasta. ce sa faca? Incepe-a inghiti la apa.Mai! ia da-te jos si vezi ce are cucosul cela in plisc. cum scapa din manile mosneagului. de cuvant. las' ca ti-oiu da eu tie de cheltuiala. cand ajunge in dreptul unei fantani. numai iata gaseste o punguta cu doi bani. spuind neincetat:Cucurigu ! boieri mari. fuga la fereastra boierului si incepe a tranti cu ciocul in geamuri si a zice: Cucurigu ! boieri mari. vazand aceasta mare primejdie. iesa teafar si de-acolo. Si cum mergea el pe-un drum. si se racoreste cuptoriul. incepe a varsa la apa. Cucosul. si-nghite. ba inca face s-o aparaie prin casa. cum vede si asta mare nedreptate. fugi de-acasa si umbla pe drumuri. nu se lasa. Si cum o gaseste. Vezeteul se da iarasi jos din capra. Boierul se uita cu bagare de seama la cucos.

iar paserile dupa dansul. iara boierul se uita galis cum se duceau paserile si zise oftand: . pan-a inghitit el toata cireada. la boi. Mai sta boierul cat sta pe ganduri. iesa afara cu bucurie. s-a ineca si-oiu scapa de dansul. de mult banarit ce avea. Dati punguta cu doi bani ! Boierul.in cireada boilor s-a vacilor. i-azvarle punguta. pana ce ajunge acasa la mosneag. . cand mai vede si asta dandanaie. intinde aripele in dreptul soarelui. care de care mai frumoase. s-a facut un pantece mare. si nu altaceva. crapa de ciuda si nu stia ce sa mai faca. i-a deschis poarta. si merge el cat merge. l-a lua in coarne. Cucosul o ia de jos cu bucurie. numai bine ca am scapat de belea. de ti se parea ca-i o nunta. dupa toate cele intamplate. Si.Am sa-l dau in haznaua cu banii. caci boieriul acela. mare cat un munte! Apoi iar vine la fereastra. de intuneca de tot casa boierului. si. Apoi iesa si de-acolo. si-om scapa de suparare. se duce la fereastra boierului si iar incepe: Cucurigu!boieri mari. se duce la treaba lui si lasa pe boier in pace. Atunci cucosul i-a zis: 272 . boierul. si incunjurat de-atata amar de galite. Vezeteul iarasi ia cucosul si-l zvarle in cireada! Atunci. mai cucuiete si mai boghete. s-apoi in urma lui veneau carduri nenumarate de paseri. poate va inghiti la galbeni. cum zice. cand isi arunca ochii spre poarta. cum aude glasul cucosului. vazand ca n-are ce-i mai face. Atunci cucosul inghite cu lacomie toti banii si lasa toate lazile pustii. i-a sta vreunul in gat. vazand pe cucosul sau asa de mare si de greoiu. bucuria cucosului! Sa-l fi vazut cum inghitea la buhai. el stie cum si pe unde. Atunci toate paserile din ograda boiereasca. vazand voinicia cucosului. la vaci si la vitei. doar va scapa de cucos. Dati punguta cu doi bani ! Acum. si iarasi incepe! Cucurigu ! boieri mari. pana-i vine iarasi in cap una. ca nici lucru curat n-a fost aici! Cucosul insa mergea tantos. umfla cucosul de-o aripa si-l zvarle in zahnaua cu banii. nu-i mai stia numarul. Mosneagul. poate vreun buhaiu infuriat i-a veni de hac. s-au luat dupa dansul. ce sa vada? Cucosul sau era ceva de spariet! elefantul ti se parea purice pe langa acest cucos.Duca-se si cobe si tot. si de pe la poarta incepe a canta: "Cucurigu !!! cucurigu !!!" Mosneagul.

so bate. numa-i sclipeau rautacioasei ochii in cap si plesnea de ciuda. Cucosul atunci se asaza pe tol. o apuca de coada si o ia la bataie. gabuieste gaina. gaseste si ea o margica s-o inghite. iute ca un prasnel. nu stia ce sa faca de bucurie. pan-o omoara in bataie! Si asa. o prinde s-o bate.Ba pune-ti pofta-n cuiu. 273 . Si cum mergea pe drum.Mosnege. da-mi si mie niste galbeni! . cu salba de aur la gat si incaltat cu ciubotele galbene si cu pinteni la calcaie. de ti se parea ca-i un irod de cei frumosi. a pus-o gainarita. ce sa vada? Gaina se ouase o margica. cand vede ca s-a batut gaina joc de dansa. mai baba! Cand ti-am cerut oua. stii ce mi-ai raspuns? Bate acum si tu gaina. De-acu a mai manca si rabdari prajite in loc de oua. lipita pamantului. Gaina sare peste poarta. asterne tolul. Si. si. baba cea zgarcita si nebuna a ramas de tot saraca.. el si-a facut case mari si gradini frumoase si traia foarte bine... Apoi rapede se intoarce acasa la baba si incepe de pe la poarta: "Cot. Baba atunci se duce cu fuga. asterne un tol aici in mijlocul ograzii. Baba.Mosneagul..Stapane. zise ea rusinata. trece iute pe langa baba si se pune pe cuibariu. iara pe tol toarna o movila de galbeni. cot. iaca si baba vine nu stiu de unde. si. iara nu cucos de facut cu bors. cand se uita in cuibariu. ca bine si-a facut ras de gaina si-a ucis-o fara sa-i fie vinovata cu nemica. cum scapa din manile babei. c-asa am batut eu cucosul. dupa vrun ceas de sedere. sarutand mereu cucosul si dezmerdandu-l. sare de pe cuibariu. sarmana! Mosneagul insa era foarte bogat.. si iaca ce mi-a adus! Atunci baba se duce in poiata. pe langa paseri. . scutura puternic din aripi si indata se umple ograda si livada mosneagului. vazand aceste mari bogatii. fuge pe drumuri. cotcodac !" Baba iesa cu bucurie inaintea gainei. sa-ti aduca galbeni. pe baba. care stralucea la soare deti lua ochii! Mosneagul. cotcodocind. de-ti venea sa-i plangi de mila! Biata gaina. si de cirezi de vite. sa vada ce i-a facut gaina!. de mila. stii tu din a cui pricina. iara pe cucos il purta in toate partile dupa dansul. cand a vazut unele ca aceste. Atunci.

in sacul lor si lucrau pana la miezul noptii pe razboaiele goale. In cetate era mare veselie: treceau pe-acolo tot felul de straini. caruia ii placeau asa de mult hainele noi. intr-o zi iata ca venira doi pungasi care se dadura drept mari mesteri tesatori si spusera ca ei stiau a tese cea mai minunata stofa din lume. isi zise imparatul. dar hainele facute din aceasta stofa aveau o insusire ciudata: se faceau nevazute pentru orice om care nu-si indeplinea bine slujba. se gandi imparatul. "Trebuie sa stiu acum unde au ajuns ei cu tesutul stofei". sau care era marginit la minte. Ei intinsera doua razboaie si se faceau ca lucreaza de zor. In fiecare ceas al zilei isi schimba hainele. Si i se umplea inima de grija. dar totusi chibzui ca ar fi bine sa trimita intai pe altcineva. ca ei sa-si inceapa lucrarea cat mai repede. astfel se spunea despre el: "imparatul e la dulapul cu haine". cu toate ca nu era nimic pe tevile lor. Si dadu indata o mare suma de bani celor doi pungasi.Hainele noi ale imparatului de Hans Christian Andersen A fost odata un imparat. si cum se zice de-un rege: "E la sfat". el poate mai bine ca oricine sa judece lucrul. incat el isi cheltuia averea numai pe imbracaminte. dar ei le puneau de-o parte. cu ele am sa pot cunoaste destoinicia oamenilor mei. Da. "Astea-s haine strasnice. Nu numai culorile si desenele erau nemaipomenit de frumoase. 274 . care sa vada lucrul inaintea lui. am sa pot deosebi pe cei destepti dintre prosti. Nu doar ca se indoia de dansul. Toti locuitorii din cetate stiau de insusirea minunata a stofei si fiecare ardea acum de nerabdare sa afle cat de prost si netrebnic e vecinul lui. gandindu-se ca cei prosti si nedestoinici pentru slujba lor nu vor putea sa vada stofa. nu avea alt gand decat sa-si arate hainele noi. "O sa trimit pe cel mai vechi si mai bun ministru al meu. el se deosebeste dintre toti si prin desteptaciunea si prin vrednicia lui". sa vada ce-au lucrat tesatorii. se gandi imparatul. Mereu cereau sa li se dea matase subtire si fir de aur. Cand mergea la o parada sau cand se ducea la teatru ori la plimbare. imi trebuie numaidecat aceasta stofa".

si isi arata admiratia pentru alegerea culorilor si mai ales a desenului. sunt eu intradevar asa de marginit? Nu trebuie ca cineva sa banuiasca una ca asta. In sfarsit vru si imparatul s-o vada. Bineinteles ca ei puneau toate astea de-o parte: razboaiele lor ramaneau tot goale si ei lucrau de zor. aratandu-i frumosul desen si culorile stralucite care nu se vedeau deloc. prin faptul ca nici nu era nimic. si tot orasul nu mai vorbea decat de stofa cea minunata. le trebuia foarte mult pentru stofa asta. .. zisera amandoi tesatorii. Acestuia i se intampla acelasi lucru ca si ministrului: se uita si iar se uita.Nu-i asa ca-i minunata stofa asta? il intrebara cei doi sarlatani. ca stofa e nevazuta pentru mine. Catva timp dupa asta imparatul trimise un alt slujitor credincios sa vada stofa si daca tesatorii mai au mult pana s-o ispraveasca.E de-o frumusete neinchipuita. Pesemne ca nu sunt vrednic de locul meu? Asta-i cam ciudat. "Dumnezeule! se gandi el deschizand ochii mari. dar nu vazu nimic. Cei doi sarlatani cereau mereu bani. "Doamne! se gandi el. . Apoi lauda si el stofa. Dar nu zise nici un cuvant.Ei bine. dar nu vedea nimic. Da.. Ce desen si ce culori!. eu nu vad nimic". cum vi se pare? intreba unul din cei doi tesatori. incepura a-i arata desene si culori inchipuite.O. . Cei doi tesatori il poftira sa vina sa se uite mai de aproape. sa iau bine seama sa nu mi-l pierd".Asta ne bucura grozav. printre care erau si 275 . ca sa poata spune imparatului toate deslusirile lor. pot spune imparatului ca sunt foarte multumit.Cinstitul si batranul ministru merse in sala unde lucrau cei doi pungasi la razboaiele lor goale. e frumoasa. "Cu toate astea prost nu sunt! se gandi omul. si ei." . matase si fir de aur. insotit de-o multime de oameni alesi. punandu-si ochelarii. Dar eu sunt oare asa de nevrednic? Nici nu indraznesc sa spun. cat era inca pe razboi. spuse el imparatului. dandu-le fel de fel de nume. Batranul ministru ii asculta cu cea mai mare luare-aminte. batranul ministru isi atinti ochii. si-n acelasi timp ii aratara razboaiele lor. si-l intreba cum i se par culorile si desenul. nici nu se poate o stofa mai frumoasa! raspunse batranul ministru. .

zisera: . in fata oglinzii celei mari. Totul e usor ca panza de paianjen. se duse in sala unde cei doi pungasi teseau mereu. in sfarsit se facura ca scot stofa din razboi. ridicand un brat in aer ca si cum ar fi tinut ceva. se duse s-o vada si pungasii. fara insa a vedea nimic si zisera si ei ca imparatul. e fermecator. Apoi deodata striga: .E de toata frumusetea! Va marturisesc deplina mea multumire. se gandi imparatul. ca tocmai mie sa mi se intample o asemenea nenorocire". noi ii vom incerca hainele.Intr-adevar e de toata frumusetea! Ei il sfatuira chiar sa imbrace hainele din stofa asta la cea dintai mare parada. . e admirabil! strigau toate gurile si multumirea era pe fetele tuturor. Asta-i ingrozitor. imparatul. iata si mantia. Toti curtenii se uitara unii dupa altii si iar se mai uitara. iata haina.Daca Maria Ta binevoieste sa se dezbrace. urmat de aghiotantii lui. . Toata noaptea in ajunul marii parazi ei vegheara si lucrara la lumina a saisprezece lumanari. cusura cu un ac fara fir. Nici o grija sa n-aveti c-o sa va fie vreodata grea o asemenea haina. dar ei nu vedeau nimic.cei doi credinciosi ai lui care vazusera stofa.Negresit. Clatina din cap cu un aer satisfacut si privi spre razboaie fara a indrazni sa spuna adevarul. Desenul si culorile sunt demne de Marita ta.E neinchipuit de frumos.Si ei aratara cu degetul razboaiele goale.Nu-i asa ca-i de toata frumusetea! zisera cei doi credinciosi. raspunsera aghiotantii. ca si cum ceilalti ar fi vazut ceva. imparatul se dezbraca si pungasii se facura ca-i dau 276 . eu nu vad nimic.Iata pantalonii. Lumea toata vazu ce osteneala isi dadeau sa gateasca hainele noi ale imparatului. Sunt eu oare un prost? Ori sunt nevrednic de-a imparatii? Niciodata nu mi-as fi putut inchipui. asta-i si cea mai minunata insusire a acestei stofe. dar fara fir de aur nici de matase. . apoi spusera ca haina-i gata. taiara in aer cu niste foarfeci mari. "Ce-i asta. . . pentru ca nici nu era nimic. Cei doi sarlatani fura decorati si primira rangul de Mari tesatori ai curtii.

. il invartira ca si cum l-ar fi imbracat. toti oamenii. s-ar fi dat de gol numaidecat ca-i prost si ca-i nevrednic de slujba lui. Pe cand imparatul mergea mandru sub baldachinu-i maret.hainele una dupa alta. raspunse imparatul. . in ulite si pe la ferestre strigau: "Ce mai haina stralucita! Ce frumoasa trena are! si ce croiala minunata! Fiecare se ferea. si curtenii tineau inainte.Doamne. Cred ca nu sunt rau imbracat. parca-i turnata! Ce croiala frumoasa! strigara curtenii. sub care Maria Voastra va merge la parada. 277 . apoi tinura mainile in sus. zise el. . trebuie s-o duc de-acum pana la sfarsit!"Si isi ridica apoi cu mai multa mandrie. Si indata rosti si multimea cuvintele copilului.Dar eu vad ca n-are haine deloc.Doamne! Ce bine vine. care trebuiau sa-i duca din urma trena.Este un copilas care spune ca imparatul n-are haine deloc. sunt gata. ca sa-si priveasca bine infatisarea lui mareata. nevoind a lasa sa se bage de seama ca ei nu vad nimic.Va asteapta la usa baldachinul. Si se mai intoarse inca o data in fata oglinzii. . Totusi se socoti in gand si isi lua hotararea: "Orice-o fi. Niciodata hainele imparatului nu starnisera o mai mare admiratie.Imparatul fu grozav de jignit. .Bine. asculta glasul nevinovatei! sopti tatal lui. se facura ca ridica ceva de jos. se rasuci in fata oglinzii. iar el. zise un copil mic. capul. Ce desen! Ce culori! Ce haina nepretuita! Marele maestru de ceremonii intra. caci i se paru ca avea dreptate. . se suci. . cu respect. ca nu cumva sa se bage de seama ca el nu vede nimic. Asa era. Curtenii. trena care nu era.N-are haine deloc! striga in sfarsit norodul.

si apoi sa aduca veste si sa spuie. cea mijlocie si mai frumoasa. Fata cea de imparat nici nu se apropie de fereastra. isi intari inima si batu la fereastra celei mai mari dintre fetele de imparat. zise "sanatate buna" si porni cu voinicii sai in calea cea mare. dintre care cea mai mare era frumoasa. . cate o pasarica vesela si cate un mar fraged. cum ca iaca. le grai vorbe blande si parintesti si dete apoi la fiecare cate o floare frumoasa. In crepetul zorilor de-a patra zi el pierdu rabdarea.Eu sunt surioara! grai feciorul de imparat voinic imparatesc. ei se intelesera intre sine si incalecara. Trei zile si trei nopti a stat voinicul pe sub ziduri fara ca vre una din fete sa se fi aratat la fereastra. Intr-o zi imparatul primi carte si veste de la vecinul sau imparat mare si puternic. Mai inainte de a incaleca si el insusi. imparatul chema pe fiicele sale la sine. si are sa se bata cu dansul pentru o mare pricina imparateasca. grai imparatul cel intelept. ce stau de trei zile cu dragoste la tine la fereastra.Ce e? cine e? si ce vrea? intreba fata trezita din somnul eel mai dulce. Incaleca apoi pe cal. si viteaz si frumos merse inainte. . sa-si apuce armele si sa se pregateasca de bataia cea grozava ce-avea sa se faca si sa fie. Cand cei trei feciori ai imparatului vecini primira vestea ca imparatul a pornit in cale si ca s-a departat de acasa. nu e bine. A fost odinioara un imparat care avea trei fete. voinic.A carei floare se va vesteji. ci grai cu glas intelept: 278 . despre aceea voi sti ca nu si-a pazit credinta. . daca n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. cand vazura cum ca nu e incotro. Cel mai batran dintre feciori. iar cea mai tanara Ileana atata de frumoasa incat si Sfantul Soare se oprea in cale. ca sa vada ce e si cum. a carei pasarica se va intrista si al carei mar va putrezi. ca sa mearga la cetatea cea cu trei fete de imparat sa rapeasca credinta fetelor si sa-i faca imparatului suparare. ca s-o vada si sa se desfateze de frumusetea ei.Ileana cea sireata de Ioan Slavici A fost ce-a fost. porunci voinicilor sa incalece pe armasari. imparatul se puse la sfat cu batranii tarii si.

apoi grai cu glas neauzit: .Ti-am zis sa mergi pe calea pe care ai venit: spini sa-ti creasca-n cale si flori sa-ti ramana pe urma.Sa n-ai parte de altul! zise fata de imparat stergandu-se pe buze cu maneca cea tesuta cu altite.Eu ti-as privi in fata si ti-as grai o vorba: mergi mai-nainte la sora mea cea mijlocie.. . .Am sa trimit pe frate-meu cel mijlociu.Mergi pe calea pe care ai venit: flori sa-ti creasca in cale si spini sa-ti ramana pe urma. privi cu suparare la voinicul cel frumos. vreau sa-ti vad fata.Ce e? cine e? si ce voieste? intreba fata de imparat. . grai o vorba: sa mergi insa la sora mea cea mai tanara si numai dupa aceea vino la mine. Acuma fata de imparat se apropie de fereastra si grai cu glas bland: . sa-ti privesc ochii si sa aud cum curg vorbele de pe buzele tale. Peste trei zile si trei nopti. Dupa ce feciorul cel mijlociu stete de noua ori cate noua zile si de noua ori cate noua nopti la fereastra fetei celei mijlocii si batu de a treia oara la fereastra ei ea deschise fereastra si ii grai cu glas dragastos: . . Mergi pe calea pe care ai venit: flori sa-ti creasca in cale si flori sa-ti ramana pe urma. Sa-mi dai o sarutare ca sa pot merge mai iute.Am sa trimit pe frate-meu eel mai tanar grai feciorul de imparat.Eu sunt. 279 . Feciorul de imparat merse la fratii sai.Eu ti-as privi in fata si ti-as. si cel mijlociu porni in cale.. grai feciorul de imparat. adica dupa ce au tre-cut de trei ori cate trei zile si de trei ori cate trei nopti el isi netezi parul si batu. Si nici nu zise. . le spuse cum si ce. Fata de imparat deschise fereastra. feciorul de imparat iarasi batu la fereastra. Sa-mi dai insa o sarutare pentru ca sa-mi fie calea mai usoara. De trei ori cate trei zile stau cu dor la tine la fereastra. Inca trei zile si trei nopti stete feciorul de imparat la fereastra fetei. acuma mai rastit decat in celelalte randuri. acum d-a treia oara la fereastra. In crepetul zorilor de-a zecea z. pana ce si fura un sarut. surioara! grai feciorul de imparat. Si nici n-a zis bine pana ce si fura un sarutat de la fata cea frumoasa. si numai dupa aceea vino la mine.

Am pomit catre soare. te-as pune la masa si te-as ospata si te-as saruta. ca sa-i fur o raza. .sta la fereastra si. Mergi in calea pe care-ai venit: flori sa-ti creasca in cale si flori sa-ti ramana pe urma. surioara. Cand el sosi la cetatea cea cu trei fete.Pot! grai feciorul de imparat. blande si dragastoase.Ca-mi este naravul cum imi auzi vorba. Sa vad mai inainte: esti ce-ar fi sa fii? si numai dupaceea sa graim vorba si sa gustam pomana si sa incepem dragostea. si peste fereastra in casa si in casa la masa. pune-ma la masa si din zori in seara rau sa nu-ti para.Atunci floarea ta este scaiul! zise Ileana cea inteleapta.Sa nu ai parte de altul! grai si aceasta fata. Poti tu face sa-nfloreasca din brusture trandafir? . in raza fetei tale. Ileana. acum de-a treia oara porni feciorul de imparat eel mai tanar fecior de imparat.Cel voinic frumos cu fata de imparat ce cale ti-ai ales de mani asa de infocat? Cand feciorul de imparat vazu fata Ilenei si auzi vorba ei. ca-mi este sufletul precum imi vezi fata: lasa-ma in casa.De ti-ar fi naravul cum iti esle vorba.. sa-i incredintez sora si s-o duc acasa sa mi-o fac mireasa.Ba! grai feciorul eel de imparat. el stete locului. pana ce si sari pe fereastra. apoi grai cu glas voinicesc: .Atunci ziua ta e noaptea! zise Ileana cea inteleapta. ma opresc in cale sa privesc la tine. . 280 . Poti tu face sa rodeasca mar pe iarba lupului? . Acum. si sa-ti zic o vcirba si sa-ti fur o vorba. Feciorul de imparat sari de pe cal cand auzi aceste vorbe.Ba! grai feciorul de imparat. Poti tu face ca sa cante liliacul in glas frumos? . privi la ea si grai cu glas voinicesc: . unde sedea imparatul cand era mire. de ti-ar fi sufletul cum iti este fata. si la masa tocmai in frunte. Ileana ii raspunse cu intelepciune: . te-as chema in casa. Feciorul cel de imparat merse la fratii sai le spuse cum si ce si. cum sta ea il vazu si-i grai cu glas vesel: . si nici nu-si grai vorba. mandre si frumoase. -Ei! stai! grai lleana.

dar Ileana e Ileana cea sireata! El nu se aseza inca bine. Ei au trimis dara vorba la cele doua mai mari fete de imparat. mare suparare a intrat in sufletele lor.Pentru numele lui Dumnezeu! n-auzi tu cum te striga imparatul? Mergi iute. le-a spus toata intamplarea si. Cand feciorul cel de imparat a sosit acasa la fratii sai. ca sa mearga sa ceara sau sa ieie si sa aduca. asa s-a intamplat. ei se suparara inca mai tare decat 281 .ca si la porunca imparateasca adica. varsa apoi pe jos toate bucatele cele scumpe ce stau la foc si dupa aceea se feri din cale. ea le spuse ca a auzit troncote prin pivnita si se teme cum ca a intrat cineva in pivnita ca sa fure comoara imparatului.. isi umplu vasele de bucate. Ileana spuse judecata: . Feciorul de imparat sc aseza la masa. si iata ca si cazu. ca ele sa faca ce vor face ca sa trimita cumva pe Ileana la curtea imparatului celui cu trei feciori. Dupa ce feciorii de imparat intelesera si despre asta batjocura. Ei. Ileana ramase singura in cuhne. Acuma Ileana incepu sa strige: "primejdie".Douasprezece fete pedepsite sa-l scoata afara din tara si cand vor ajunge cu el la marginea tarii fiecare sa-i dea cate un sarutat. Asaza-te la masa. Sosind la curte. chema pe Ileana la sine la pat si ii spuse ca ea numai asa se va putea insanatosi. Ileana. Ileana intra in ruptul sufletului in curtea imparateasca si grai catre bucatarul cel mare: . ea lua asadar cofita si porni catre curtea celor trei feciori de imparat. Cand cea mai mare fata de imparat primi cuvantul feciorilor de imparat. le facea toate. pentru ca ei sa se poata razbuna asupra ei pentru batjocura ce a pus pe capul lor.El sa fie pomana ta! zise lleana cea frumoasa si sireata. Asa s-a poruncit. de dragul suroni sale. daca Ileana li va aduce mancare de pe vatra feciorilor de imparat. cu scaun cu tot in pivnita cea adanca in care era ascunsa comoara imparatului. dupa ce le-a spus-o. ci pe loc deschisera usa cea de fier si intrara in pivnita si aflara pe feciorul cel de imparat si cu rusine Il scoasera la judecata. Multe vorbe n-au facut argatii. ea se facu bolnava. ca sa vezi ce si pentru ce si care pricina! Bucatarul isi lua picioarele pe umeri si se departa . si cand se adunara toti argatii ca sa vada ce e si pentru ce.

si sa vina. si apoi porni catre casa. leii incepura a se bate. sa aduca si sa scape pe dragele surorile sale de la moarte.Dragi surorile mele . Ileana sosi la poarta gradinii si cand ea vazu leii cei mari ce stau paza la intrare. le ascunse asa. chema pe Ileana la sine la pat si ii spuse ca numai asa se va insanatosi. trimisera din nou vorba la cele doua surori si se pregatira din nou de razbunare. asteptand sosirea Ilenei. daca Ileana le va aduce doua mere de la feciorii cei de imparat. Ileana pentru sora sa le facea pe toate. pe sub marul cel cu poame de aur. Sosind la curte. Feciorii de imparat trimisera acuma d-a freia oara veste la cele doua fete de imparat ca ele sa trimita pe Ileana cum n-au trimis-o inca. si sabii. ca numai varful ascutit le iesa din pamant. ea intra in ruptul sufletului in pivnita si grai catre pivnicerul cel mare: . ea se lacu bolnava. Ileana isi umplu vasele cu vin. Lua dupa aceea cutite mari. daca va auzi cineva vaiete in gradina. Dupa ce a gatit tot. el se ascunse intr-un tufis. sabii.ce-au fost pana acuma. Dupa ce-a inteles feciorul de imparat cel mai tanar cum ca Ileana are sa vina la el in gradina ca sa fure merele cele de aur. sulite si alte lucruri si se sui in pom. chemara pe sora lor la sine si ii spusera ca ele numai atunci se vor insanatosi. . ca sa mearga. sa afle. cu atata mai bucuroasa la voinicii cei imparatesti! Si lua dupa aceea cofita si porni. el porunci ca. lua dar cofita si porni ca sa mearga . daca va gusta dm vinul ce se afla in pivnitele feciorilor de imparat. si sulite si fel de fel de lucruri si le ascunse in pamant. Fetele de imparat se facura acuma amandoua bolnave. varsa ce-a mai ramas prin pivnita. sa ia. le arunca cate o bucatica de carne. nimeni sa nu cuteze sa intre. iar Ileana merse la mar pasi incet printre cutite. si in apa.pentru voi ma duc si in foc.grai Ileana catre ele . 282 . ci sa lase pe cel ce s-ar vaita ca sa se vaiete in pace. ce si pentru ce pricina! Pivnicerul isi lua picioarele pe umeri si se departa ca la porunca imparatesei adica.Pentru numele lui Dumnezeu! n-auzi cum te striga imparateasa? Fugi si vezi cum. Abia primi sora cea mijlocie cuvantul voinicilor.

Imi pare bine ca te vad la casa mea. sa mearga in locul vrajitoarei. il ridica pe trupina pana la cracuri. si dupa aceea s-o scoata si sa inveleasca in ea pe feciorul cel ranit. Dar Ileana nici acuma nu dormea.isi gandi Ileana . trimise dupa un popa. tu. Usturaturile feciorului de imparat se facura inca mai strasnice. sa stii si tu ce ai avut de gand. 283 . Asa ajunse Ileana ca popa la curtea imparatului. ea porunci apoi ca sa se ia pielea unui bivol si sa se puna trei zile si trei nopti in muratura sarata. se intoarse dupa aceea la curtea imparatului si le spuse argatilor ca sa mearga sa scape pe domnul lor din primejdia cea mare. Feciorul eel de imparat. batjocorit ca vai de el. grai el. Ileano.Na-ti.. . si frumos si viteaz. sa-si usureze sufletul si sa se impartaseasca.dar parte sa ai de el!" ii dete apoi mana. fii dar inca mai buna si-mi da mana de ma ajuta sa urc in pom! "Rau e gandul tau . ci-l lasau ca. dupa porunca lui. Aide. ca am voinic imparatesc. el avea de gand ca sa traga pe Ileana din pom intre cutite. . ea merse la popa.Esti buna. Ileana s-a fost dus insa mai nainte la vrajitoare si i-a dat bani multi ca s-o lase pe ea. il lasa apoi ca sa cada intre cutite. Asa ajunse Ileana ca vrajitoare la curtea imparatului.Sa-ti fie de bine. ii dete multi bani si facu ca el sa o trimita pe ea in locul lui. Voinicul cel rau la suflet incepu sa strige si sa se vaiete: hei! dar nimeni nu venea sa-i ajute. sui-te in pom si-mi ajuta sa culeg mere pentra dragele surorile mele. durerile lui inca mai nesufente. de tovaras.A mea sa fie bucuria! raspunse Ileana. Feciorul de imparat nici nu dorea mai mult. Cand el vazu dar cum c-acuma nu e bine. trimise dupa cea mai vestita vrajitoare din tara. . Ileana isi lua merele. pe Ileana. sa se vaiete in pace si sa sufere si sa rabde usturaturile cele grozave. grai dupa aceea. surioara! grai feciorul de imparat acuma. le dete la surorile ei. ca. mai nainte de de-ar muri. si sulite si fel de fel de alte lucruri ce erau gatite spre pierzarea ei. le duse acasa. si sabii. ca sa vina sa-i faca de leac si sa-i vindece ranile. ca le-au cerut cu limba de moarte.

Cand Ileana auzi astfel de vorbe. si asta era insa pe jumatate vestejita. surioara". iar sie-si tinu numai marul cel fraged. la alta dete pasarica. ma duc s-o petesc la imparatul. ca pasarea e flamanda si ca marul numai nu zice "mananca-ma. Gandeste dar la ceasul mortii si spune-mi ce-ti zace la inima. . ci merse fara vorba la fiica-sa ce amai mica. cand auziti ca tatal nostru cel bun are sa vina acasa intreg si sanatos. ea merse la sine in casa si afla ca floarea e inca aburita de roua. grai Ileana popita. de pasarica si de mar. daca nu ne-ar fi vestejit floarea. Imparatul. fata cea tanara a imparatului vecin si o urasc cu dor si dragoste vorbi mai departe feciorul de imparat. 284 . si daca n-o pieri in noaptea cea dintai. m-ai chemat la tine ca sa-ti marturisesti pacatele. ci merse la fiica-sa cea mijlocie. .Fatul meu. el era pe pragul mortii. imparatul iarasi nu zise nimic. nu ne-ar fi putrezit marul si nu ni s-ar fi suparat pasarica. raspunsera.Ba! pe nimeni! grai feciorul de imparat. nu mai erau in el decat trei rasuflari. Asa astepta sosirea imparatului celui aspru la porunca. Ca sa le ajute dar dragilor surorilor ci. Ea ii arata numai floarea. . intra la fata cea mai mare si o intreba de floare. zise inca si ea putine si apoi merse acasa. atunci ea sa-mi fie sotie credincioasa si dupa lege! Ileana asculta aceste vorbe.Hei! ca noi ne-am bucura.Cand Ileana ajunse la patul feciorului de imparat. ea dete la una dintre ele floarea. afara de Ileana. Imparatul nu zise nimic. Asta-i arata numai pasarica. el era sa-l manance cu ochii de frumos ce era. Esti suparat pe cineva ori ba? . pe nimeni. le zise Ileana. Daca ar fi sa nu mor si sa ma insanatosesc. si asta era insa pe jumatate intristata. dar acum e vai si amar de capul nostru. Cand imparatul vazu marul pe dulapul Ilenei.Bucurie s-aveti. la Ileana cea inteleapta. indata ce sosi acasa. Aici intelese ca surorile ei plang si se vaieta pentru ca au fost samtit ca imparatul are sa soseasca acasa de la lupta cea mare.

Sara. pasarea era trista si numai marul era proaspat. Iar Ileana nu zise nici o vorba. floarea si marul de la Ileana. fata mea.. De la Ileana imparatul iarasi merse la fiica-sa cea mijlocie si apoi la cea mare. ele isi adusera cu graba pasarea. el intelese toata treaba. ca voi sa va fiti sot si sotie. Porunci dara ca sa se faca o papusa de zahar tocmai atat de mare cum era ea insasi. ci lasa ca voinicul cel patit sa o sarute. Hei! dar bunul Dumnezeu nu rabda minciuna: la ele floarea era vesteda. ii zise cu vorba parinteasca. bag scama asa a fost dat. feciorul de imparat grai catre mireasa lui: 285 . Hei! dar Ileana n-a uitat vorba si gandul cel rau al feciorului de imparat: ea stia ca in cea dintai noapte dupa cununie are sa o primejduiasca. voinice. zicandu-i: . Atunci imparatul pricepu toata treaba si grai: . cand cuscrii si corinteii s-au fost asezat la odihna si Ileana s-a fost culcat in pat.Mult noroc sa ai.. si cand papusa fu gatita.. Imparatul cel batran. incat i-a mers vestea in septe tari.. cu buze. sa va fie dara de bine!Multa vreme n-a trecut pana ce Ileana se cununa cu feciorul cel voinic. Dupa ce el le intreba de cele trei lucruri ce le-a incredintat. tata Ilenei. cu fata. rumen si imbietor la fata.Dragi copiii mei. Dupa ce feciorul cel mai tanar al imparatului vecin s-a insanatosit. cum ca doreste. ea o ascunse in patul in care ea avea sa se culce in acea noapte. fata mea! grai imparatul. cu ochi. iar pe Ileana o lauda si o saruta si multa vorba buna si imparateasca facu cu ea. cu toata faptura Ilenei. ci fugi la surorile sale si aduse o floare proaspata si o pasare vesela. . mergi si intreaba pe Ileana.Unde ai pus floarea si ce ai facut cu pasarica? intreba el pe Ileana. caci tu ti-ai pazit credinta. acum vad ca ti-ai pazit credinta. Ileana nici nu raspunse.Fatul meu. asa are sa fie. Cand imparatul o vazu aceasta. porunci dar ca pe cele doua fete mai mari sa le ingroape pan' la sanisori in pamant si asa sa le lase ca sa vesteasca asprimea pedepsei imparatesti. cu ajutorul lui Dumnezeu. el incaleca si porni ca sa vina si sa peteasca pe Ileana.Mare sa cresti.. fraged. cand el isi spuse gandul care l-a facut sa ponieasca in cale: .

O data ii sari o bucatica de zahat in gura. tu m-ai aruncat pe mine in pivnita? . incat ii curgeau lacramile parau.Tu mi-ai varsat vinul? intreba feciorul de imparat de-a patra oara. . El o cuprinse in 286 . . si in lung. Ileana draga mea. Feciorul de imparat dete peste fata. Ileana nici nu se ascunsese bine. . el incepu sa planga din toata inima.Sa-mi spui acuma. Feciorul de imparat dete o data cu sabia peste sanisorii papusii.Tu mi-ai varsat mancarile? intreba feciorul de imparat de-a treia oara. si in lat. si curmezis. Feciorul de imparat stete impietrit de bucurie cand vazu pe Ileana intreaga si sanatoasa. ca eu vin indata. . ci sari din pat.Eu! grai Ileana.Iesi dupa aceea din casa. dar dulce esti si moarta! zise el plangand inca mai tare. . .Tu m-ai aruncat in cutite? intreba feciorul de imparat de-a cincea oara.Dulce.Eu! grai Ileana. si mai in urma.Eu! grai Ileana.Draga Ileana. Ileana nu se gandi mult. pana ce feciorul cel de imparat si intra in casa cu o sabie ascutita in mana. . incepu apoi sa dea in toate partile. Feciorul de imparat dete cu spada o data crucis si o data curmezis. .Hei! Ileana! dulce ai fost vie. lasa papusa cea de zahar in locul sau si se ascunse sub o perdea ce sta la capul patului. si crucis. sa mai astepti putintel. Cand se apropiara zorile de ziua. dar pe de-o suta si de o mie de ori mai dulce am sa fiu de aci inainte.Tu m-ai scos cu batjocura din tara? intreba el de-a doua oara.. grai el. iesind de sub perdea. sa dea din toate puterile ce avea. zau! grai Ileana. Feciorul de imparat impunse acuma cu sabia in inima Ilenei. . . Feciorul de imparat dete cu spada de sus in jos. .Eu! grai Ileana de sub perdea.Eu! grai Ileana. Iar Ileana incepu a rasufla aburi de moarte.

pe langa toare aceste. cat era ziulica si noaptea de mare. se scoala a doua zi dis-dimineata. maine dimineata. Mosneagul. asternute pe laite. mai baba. caci tipenie de om nu le deschidea usa. da'. da' sarpe. si baba de nouazeci. satul si el de-atata singuratate si dorit sa aiba copii. pune-o in traista si o ada acasa. niste toale rupte. si.. 287 . si amandoi batranii acestia erau albi ca iarna si posomorati ca vremea cea rea din pricina ca nu aveau copii. pana la una. sedeau singurei ca cucul si le tiuiau urechile.Stiu. si de aci inainte traira multi ani fericiti si imparatira peste tara cu pace si cu noroc. inca nu ne-a zis nime tata si mama! Oare nu-i pacat de Dumnezeu ca mai traim noi pe lumea asta? Caci la casa fara de copii nu cred ca mai este vrun Doamne-ajuta! . isi ia traista in bat si face cum i-a zis baba. si acela sa fie copilul nostru. dar a fi om. orice alta jivina a fi. si ce ti-a iesi inainte intai si-ntai. Povestea Porcului de Ion Creanga Cica erau odata o baba si un mosneag: mosneagul de-o suta de ani. la alta. mosnege. baba ofta din greu si zise mosneagului: . stii ce-am gandit eu asta-noapte? . mosnege. . Doamne! De cand suntem noi. uratul ii manca si mai tare. mai baba. parca erau bolnavi de ciuma. Ba de la o vreme incoace. in sfarsit.Ia.Apoi da. nici vreo scofala mare nu era de dansii: un bordei ca vai de el. si apoi. Doamne! tare mai erau doriti sa aiba macar unul. de urat ce le era. dar. ce putem noi face inaintea lui Dumnezeu? .Asa este.Doamne.. vom creste-o si noi cum vom putea. sarmanii! In una din zile. sa te scoli si sa apuci incotro-i vedea cu ochii.brate. caci. cum s-a miji de ziua. vad bine. si atata era tot. daca mi-i spune.

de hazliu. si purceii dupa dansa.. si porneste cu dansul spre casa. . ca tare-a fi dorit.Mosnege. mai rapanos si mai rapciugos.Iaca. mai baba. Acum pune de lautoare si grijeste-l cum stii tu ca se grijesc baietii: ca. neputand iesi din glod. Si cum ajunge-acasa. mosneagul voieste a merge la targ sa mai cumpere cate ceva. sarmanul! Apoi. rupta bucatica!. ii trage frumusel cu untura din opait pe la toate incheieturile. il baga in traista. dupa cum vezi. . si numai iaca ca vede in bulhac o scroafa cu doisprezece purcei. fiindca stia bine treaba mositului. iti seamana tie. ca pot sa duc babei mele o mangaiere! Mai stiu eu? Poate ori Dumnezeu. ca peste cateva zile il scoate din boala.. ii cam colbait. ce odor ti-am adus eu! Numai sa-ti traiasca! Un baiat ochios. purcelul incepe a se infiripa si a creste vazand cu ochii. Dar in gandul sau: "Da' manca-l-ar branca sa-l manance. indata incepe a grohai. care era mai ogarjit. si mai nevinovat. mosnege! zise baba.. de gras si invelit ca un pepene. De-am avea paine si sare 288 . pregateste de scaldatoare si. ca baiat ca baiatul ei nu mai este altul! Numai de-un lucru era baba cu inima jignita: ca nu putea sa le zica tata si mama. Apoi il piaptana si-l grijeste asa de bine. Mosneagul degraba il prinde.. Ba poate. Scroafa.Bine. pana ce da peste un bulhac.Mosnege. mititelul! . ori dracul i-a dat in gand ieri noapte de una ca asta. ca si noi. ea tinea una si buna.Slava tie. nu rade. si cu tarate. Sa-i fi zis toata lumea ca-i urat si obraznic. Intr-una din zile. il scalda. ca mult ma mai inadusi cu dansul. il strange de nas si-l sumuta. de-ti era mai mare dragul sa te uiti la el. nu uita sa aduci si niste roscove pentru ist baiat. o rupe de fuga. Iara baba nu stia ce sa mai faca de bucurie ca are un baiat asa de chipos. mititelul! . sprintena ca o copila. surla. cum vede pe mosneag ca vine asupra ei. mai babusca. Doamne! zise mosneagul. zice: .Porneste el si se duce tot inainte pe niste ponoare. zise baba. ramase pe loc. asa plin de glod si de alte podoabe cum era. la purcelul. sprancenat si frumusel de nu se mai poate. ca si aceasta-i faptura lui Dumnezeu.. care sedeau tologiti in glod si se paleau la soare. Numai unul. cu cojite. ca sa nu se deoache odorul.. face degraba lesie.

ca nu-i numai atata. ca pe altii. la atatea iznoave. aceluia pe loc ii si taie capul.Of! mosnege. pe de-o parte si de alta.Ei.. si in copaci sa cante tot felul de pasari. aceluia ii da fata. .Si asta-i veste rea. iaca de ce. mai baba.D-apoi ingaduieste putin. Cand m-as potrivi eu babei la toate cele. . mai baba. un pod de aur pardosit cu pietre scumpe si fel de fel de copaci. mai baba. ca totdeauna: . baba il intreaba. mai baba. mosnege? Vai de mine! . apoi as lua campii!" In sfarsit. ..Ce sa stiu. cand vine acasa. ca stiu c-ar incaleca pe nevoie si. ca mare jale si alean or fi mai ducand mamele lor pentru dansii! Mai bine ca al nostru nu poate vorbi si nu-l duce capul. mai baba? Ia. asa cum ti-am spus.. of! boala imparatilor e ca sanatatea noastra! Numai despre fetii de imparat. pe toti i-a taiat. Doamne! mare slava ar mai dobandi in lume! 289 . cred ca ti s-a incrancena si tie carnea pe tine. dupa cum s-a hotarat. da' nu sa-l mai indop si pe dansul cu bunatati. si cica pana acum o multime de feciori de crai si de imparati. de la casa aceluia si pana la curtile imparatesti. ba cica-i mai da si jumatate din imparatia lui. mosnege. mi se rupe inima din mine. ca oricine s-a afla sa-i faca. da' buna ar fi si aceea cand ar avea cineva un fecior care sa faca podul si sa ia pe fata imparatului.D-apoi. targuieste el ce are de targuit si. mosnege? . asculta: imparatul a dat de stire.. si nici unul din ei n-a facut nici o isprava. in toata lumea. si imparatul. ce mai stii de pe la targ? . ce mi-ai spus. si cand ti-oi spune pana la sfarsit. de le plange lumea de mila. mi s-a suit parul in varful capului.Bune-s si acestea. prin crainicii sai. mosneagul se duce la targ. cine mai stie de pe unde au venit. de ce-am auzit eu.Da' de ce. fara crutare. Iara cine s-a bizui sa vina ca s-o ceara de nevasta si n-a izbuti sa faca podul. care nu se mai afla pe lumea asta. ca.pentru noi. ce zici? bune vesti sunt aceste? Ba si imparatul cica s-a bolnavit de suparare! . nu prea bune vesti: imparatul vrea sa-si marite fata. Apoi.

Numai du-te si vesteste imparatului ce-am spus eu! Baba. poate-i fi auzit ce-au patit 290 . Atunci mosneagul. si atunci fata si jumatate din imparatia mea ale lui sa fie. si pe noi sa ne lasi. am treaba la imparatul. se duce cu pieptul deschis drept la palatul imparatului.Dragul mamei.Cand vorbeau batranii. atunci. nemaiavand ce zice.Daca poate sa-l faca. defel. uitandu-se tinta in ochii lor. mosule? .D'apoi ai sa-l poti face. Un strajer. venindu-si in sine. sa vada de unde a iesit acel glas. tata. mosnege. saruta baiatul si-i zise: . ca eu sunt! Ci trezeste pe mama si du-te la imparatul de-i spune ca eu ii fac podul. m-a trimis. si cum sfatuiau batranii. . faca-l. numai iaca se aude sub vatra: "Tata si mama! eu il fac". il intreaba: . intr-un cotlon sub vatra. dar.Nu te ingriji. feciorul meu se prinde ca i-a face podul. straini. ci ia mosneagul si-l duce inaintea imparatului. purcelul sedea in culcus. dragul tatei? . s-a speriat si. poate sa va faca podul.. cu ratul in sus si. auzind ca aveti fata de maritat. mosneagul insa. cica.. Strajerul. nu mai lungeste vorba. gandind ca-i Uciga-l crucea. ca esti cu mine.Ia. cum ajunge in targ.Ce voiesti de la mine. mosule! . drag! Nu-ti pune viata in primejdie. isi piaptana barba frumos. atunci. cum vede pe mosneag ca sta pe-acolo. si-a mai venit in sine.Despre asta n-aibi grija. ei inde ei. il intreaba: . insa godacul iar a strigat: . asculta ce spun ei si numai pufnea din cand in cand. Baba atunci a ametit de bucurie. uimit. stiind porunca.Da' ce vrei. nu te infricosa. nevazand pe nime.Sa traiti multi ani cu bine. din partea lui. se uita prin bordei in toate partile. Iara de nu. apoi iese din casa si porneste spre imparatie si. tocmai acum. cu inima arsa si fara nici un sprijin! . vazand pe mosneag. luminate si preaputernice imparate! Feciorumeu. ca traind si nemurind ai sa vezi cine sunt eu. mamuca. ia toiagul batranetilor in mana. ca sa aduc la cunostinta mariei-voastre ca el. despre acestea. imparatul.Tata. Mosneagul atunci zise ingaimat: .

Iara de nu. cat colè. pune cusma pe cap. incep a se uita unul la altul si a bufni de ras. mosneagul cu 291 . sa ma vada imparatul! Baba. si acum. Doamne! multa minte iti mai trebuie! zise un strajer batran.. s-aducem nora mane-ta. si strajerii. parca vad c-am sa raman fara dansul! Si. si tot de-o moarte are sa moara cineva.. da un ropot pe sub laite. atunci. ce-i scris omului in frunte-i este pus.Se vede ca eu nu mai am parte in lumea asta de nimica! Pana acum mam chinuit de l-am crescut si l-am scos din toata nevoia. mai rastoarna cateva oale cu ratul si zice: . mai de vita decat dansul?! Daca te prinzi asa. Purcelul.Da' ce-i acesta. . apoi unul din ei vesteste imparatului despre venirea noilor petitori. . grohaind si musluind pe jos. mosule. Iar mosneagul. cauti pricina ziua-miazamare. isi ia toiagul in mana. se uita lung unul la altul si strang si ei din umeri. iese din casa si zice: . Strajerii. se pleaca pana la pamant. plin de bucurie. cauta-ti de drum si nu umbla cu gargaunii in cap. mosule? zise unul din ei.Haidem. o indeasa pe urechi. baiete. mergea in urma lui.altii. incepe a zburda prin bordei. zisera strajerii. atunci. apoi mergi de-ti ada feciorul incoace. o apuca lesin de suparare. cu lumanare. . de bucurie. apoi se ia dupa mosneag si. cum ii vad.D-apoi asta nu va priveste pe d-voastre. raspunse mosneagul. Purcelul atunci. Mosneagul. Abia ajung ei la portile palatului imparatesc. tot bocind ea.D-ta. ca sa-si aduca feciorul. mai bine paziti-va gura si dati de stire imparatului c-am venit noi. auzind aceste chiar din gura imparatului. ia.D'apoi acesta mi-e feciorul.Hai cu tata. spune fecioru-sau ce a zis imparatul. mosule. cum e treaba porcului. de cuvant. incepe a se boci si a zice: . . si. cum ajunge acasa. atunci.Apoi da. mai da un ropot pe sub laite.Doamne. cum vedem noi. apoi iese si porneste spre casa. . tatuca. se vede ca ti-ai urat zilele! . care se prinde c-a face podul imparatului.

inaltate imparate. . iese si porneste spre casa. pe de-o parte i-a venit a rade. se pleaca pana la pamant si sta la usa.Vai de mine.dupa dorinta luminarii-voastre. . cand ai venit in cela rand. daca va mai aduceti aminte. intelesu-m-ai? . mosnege. sa avem iertare. cum intra. maria-voastra! Iara daca s-a intampla. la una ca asta! D-apoi. are sa-ti stea capul unde-ti stau talpile.Inca mai ai gura sa intrebi?! acestea-s faptele tale. sa cuget eu. luminareavoastra. in paza carora l-a dat imparatul pana a doua zi. m-am luat dupa capul tau cel sec si m-am dus pe coclauri sa-ti aduc copii de suflet.D-apoi asa nadajduim in Dumnezeu. Iara purcelul calca inainte pe covoare. catre seara. vazand asa mare obraznicie. de umbli cu porci dupa tine? si cine te-a pus la cale sa ma iei tocmai pe mine in bataie de joc? .sa nu banuiti. apoi atunci sa ne trimiteti copila acasa. Si. iara pe de alta se tulbura grozav si zise: . ca acesta mi-i flacaul.Da' bine.Si el are sa-mi faca podul? .Hai! ia-ti porcul de-aici si iesi afara! si daca pana maine dimineata n-a fi podul gata. smerit. si incepe a se vaicara si a zice: . de spaima.Fereasca Dumnezeu. urmat de cativa ostasi. Atunci imparatul. grohaind. se pleaca dupa obicei. si incepe a muslui prin casa. iaca in ce chichion am intrat! Ca n-am adus eu ostasii. ci ei m-au adus pe 292 . ajungand mosneagul si cu purcelul acasa. despre care v-am spus mai deunazi ca m-a trimis la maria-voastra. ca sa vada ce poate fi una ca asta. si acum. ca chiar el. Mosneagul. parca erai in toata mintea. dar acum unde te visezi. isi ia purcelul. mosnege! da' ce foc mi-ai adus la casa? Mie ostasi imi trebuiesc? . Si zicand aceste. maria-ta! . om batran. mosnege.Milostiv este Cel-de-sus. pe baba o apuca un tremur. mult ras si mare nedumerire se mai facuse la palat si in toate partile despre o astfel de batjocura nemaipomenita. puternice imparate! . Caci multa vorba.purcelul sau! Atunci imparatul il cheama inaintea sa.

vazand aceasta mare minune. cuprinsa de dor. strangand ea din umeri. Iara purcelul zburda si se tologea numai pe covoare. Parintii. dar mai pe urma. grozav s-au speriat. a zis in inima sa: "Daca asa au vrut cu mine parintii si Dumnezeu. si toate bunatatile de pe lume erau acum in palaturile lor. lepada pielea cea de porc si ramanea un fecior de imparat foarte frumos! si n-a trecut mult. pe loc a incremenit. iara pe barbat l-a lasat acasa. si temandu-se imparatul sa nu i se intample ceva de rau. despre ziua au adormit. a spart o fereastra de bardahan si. si nevasta lui s-a deprins cu dansul. dupa obiceiul sau. deodata. s-a dus sa-si mai vada parintii. sufland o data din nari. Iara bordeiul mosneagului se prefacuse intr-un palat mult mai stralucitor decat al imparatului! si. si podul.mine. la culcare. cat era de imparat. si la imparatie strasnica zvoana s-a facut. Mosnegii s-au ciondanit cat s-au mai ciondanit si. s-au facut ca doua suluri de foc. in toate partile. si s-a apucat de gospodarie. La vro saptamana. apoi asa sa ramaie". cum au vazut-o. caci cu cine era s-o faca? Fata imparatului. cum a ajuns la casa mirelui. i-au placut palaturile si socrii. s-au bucurat cu bucurie mare. Purcelul toata ziua musluia prin casa. tanara imparateasa. Iara purcelul atunci s-a suit binisor pe laita. Caci si imparatul. caci nu-i da mana sa iasa cu dansul. de nu-i mai era acum asa de urat ca dintai. si insusi imparatul cu sfetnicii sai. care acum nu mai era bordei. baba si mosneagul se trezesc imbracati in porfira imparateasca. intreband-o despre 293 . si. cu toate cele poruncite. de la bordeiul mosneagului. si capului meu se vede ca pana maine dimineata i-a fost scris sa mai steie unde sta! Purcelul insa umbla musluind prin casa dupa mancare si nici grija navea despre incurcala ce facuse. Tot in acea vreme. doua. le daduse acum toate pe una. iara noaptea. si nici macar aceea nu era buna: frica! Nunta n-a mai facut. Iar cand a dat cu ochii de mire. si pana la palatul imparatului. era acum gata. a facut sfat si a gasit cu cale sa dea fata dupa feciorul mosneagului si de indata a si trimis-o. cat erau ei de ingrijiti.

Draga tatei! Sa nu cumva sa te impinga pacatul sa-i faci vrun neajuns. ea a luat pielea cea de porc. si numai atunci sa se nasca pruncul din tine. ea a spus tot ce stia. sau ce-a fi el. iara de-ai facut-o din capul tau. a ridicat pe ginerele imparatului in sus si s-a facut 294 . omul acesta. atunci sa plesneasca cercul acesta. deodata s-a starnit un vant naprasnic. Atunci imparatul a inceput s-o sfatuiasca. si a dat-o pe foc! Atunci perii de pe dansa au inceput a parai si pielea a sfarai. venind un vartej infricosat. de ai nenorocit si cazaturile ieste de batrani. de vreme ce a facut lucruri peste puterea omeneasca! Dupa aceasta au iesit amandoua imparatesele in gradina ca sa se plimbe. dupa cum vad eu. prefacandu-se in cioric ars si apoi in scrum. Iara barbatu-sau i-a zis: . atunci sa stii ca ma cheama Fat-Frumos si sa ma cauti la Manastireade-Tamaie. si atunci ai sa te mantui de dansa! . rau cap ai avut! Atunci ea deodata s-a vazut incinsa peste mijloc cu un cerc zdravan de fier. m-ai nenorocit si pe mine si pe tine deodata! si daca vei avea candva nevoie de mine.Ca bine zici. a si poruncit sa-i faca un foc bun in soba. si cand a vazut aceasta mare nenorocire. Cum a sfarsit de zis aceste. si aici. rau ti-a priit. pentru ca ai ascultat de sfaturile altora. zicand: .Draga mamei. are mare putere. si a facut in casa o duhoare asa de grozava. si cand dormea barbatusau mai bine. mie nu mi-a venit in cap de una ca asta.Alei! femeie nepriceputa! Ce-ai facut? De te-a invatat cineva. sa iei pielea cea de porc si s-o dai in foc. cand a adormi barbatu-tau.gospodarie si barbat. ce fel de viata ai sa mai duci tu daca nu poti iesi in lume cu barbatul tau? Eu te sfatuiesc asa: sa potrivesti totdeauna sa fie foc zdravan in soba si. a sarit drept in picioare si s-a uitat cu jale in soba. ca sa arda. de unde o punea el. incat barbatul pe loc s-a trezit inspaimantat. mama! iaca. ca sa nu patesti vreo nenorocire! Caci.Cand voi pune eu mana mea cea dreapta pe mijlocul tau. zicand: . Si cum s-a intors imparateasa cea tanara seara acasa. si trebuie sa fie ceva neinteles de mintea noastra. si. mama sfatui pe fata cu totul de alt fel: . a lacrimat.

Atunci drumeata a oftat din greu si a zis: . Atunci se aude dinlauntru un glas de femeie batrana. Iara palatul in care sedeau mosnegii si cu nora. iara de esti om rau. . cu toate bogatiile si podoabele din el.De esti om bun. vazand asta mare nenorocire si pe nora lor in asa hal. necum om pamantean. ca ei n-au cu ce s-o tina. sa-si caute barbatul. de mai inainte. in sfarsit. un an de zile. Ea.nevazut. du-te departe de pe locurile aceste. maicuta! Atunci i se deschide poarta si drumeata intra inlauntru. ca am o catea cu dintii de otel si. prin pustiuri. pana a ajuns intr-un loc salbatic si cu totul necunoscut. . si a-i zice cu asprime sa se duca unde stie. Atunci podul cel minunat indata s-a stricat si s-a mistuit.Da' ce vant te-a adus si cum ai putut razbate prin aceste locuri. a batut la poarta. zicand: . maicuta. Caut Manastirea-de-Tamaie si nu stiu in care parte a lumii se afla! . . da-te aproape de chilioara mea. maicuta. de i-oi da drumul. si a mers ea. vazand o casuta tupilata si acoperita cu muschi. pacatele mele m-au adus.Cine-i acolo? . s-a schimbat iarasi in saracaciosul bordei al mosneagului. cu lacrimi in ochi.Eu sunt.De nume am auzit. care marturisea despre vechimea ei.Se vede ca tot mai ai oleaca de noroc de ai nimerit tocmai la mine.Om bun. s-a hotarat a se duce in toata lumea. si aici.Ia. Eu sunt sfanta Miercuri. au inceput a o mustra. un drumet ratacit. vazandu-se acum asa de nenorocita si oropsita. dar ca te afli in lumea asta. te face mii de farame! . femeie. Atunci batranii. 295 . nici prin cap nu mi-a trecut vreodata. si hotarandu-se astfel. a mers tot inainte. ce sa faca si incotro s-apuce? Sa se duca la parinti? Se temea de asprimea tata-sau si de sugubata defaimare a oamenilor! Sa ramana pe loc? Nu avea cele trebuitoare si-i era lehamete de mustrarile socrilor. hai? Ca pasare maiastra nu vine pe aici. de-i fi auzit de numele meu. de nu se stie ce s-a facut. a zis Doamne-ajuta! si a pornit incotro a vazut cu ochii.

ca ti-a prinde bine la nevoie". ca dintr-o singura gura. si a indreptat-o si ea cu multa bunatate si blandete la sora-sa cea mai mare. sau altaceva. auzind aceste. si facandu-i-se mila de aceasta nenorocita si zdruncinata fiinta. si aici i s-a intamplat ca si la sfanta Miercuri: numai ca sfanta Vineri i-a mai dat si ea un corn de prescura. numai iaca un ciocarlan schiop se 296 . neavand nici o putere. si sfanta Duminica a primit-o cu aceeasi randuiala si tot asa de bine ca si surorile sale. cele de pe uscat si cele zburatoare. este cu neputinta. ca nu li s-a intamplat sa auda macar vorbindu-se vreodata depre aceasta.Se vede ca vrun blestem al lui Dumnezeu. a strigat si sfanta Duminica o data. ca sa-i fie pentru hrana la drum. s-a aratat cu mare parere de rau. Sfanta Miercuri. Apoi a indreptat-o la sora-sa cea mai mare. cu mare greutate a putut sa ajunga si pana la sfanta Duminica. care torcea singura. si fiind insarcinata pe al treilea an. cat a putut. la sfanta Vineri. si oricat ai voi tu si oricare altul sa mai mearga inainte de aici. si i-a zis cu binisorul: "Pastreaz-o. fiica mea! Ca aici este capatul unei lumi necunoscute inca si de mine.. si toate au raspuns. un paharut de vin si o vartelnita de aur care depana singura. de nu ai parte de ceea ce cauti. la sfanta Duminica. asa trebuie sa fie. a mers iar un an de zile tot prin locuri salbatice si necunoscute. si pe loc s-au adunat toate jivinele din imparatia ei. si. si atunci ea le-a intrebat cu tot dinadinsul daca stie vreuna din ele in care parte a lumii se afla Manastirea-de-Tamaie. Si atunci. au raspuns toate deodata ca nici n-au auzit macar pomenindu-se de numele ei. pornind chiar in acea zi. pana ce cu mare greu ajunse la sfanta Vineri. s-a uitat gales la nenorocita drumeata si i-a zis: . Atunci sfanta Duminica a oftat din adancul inimii. dar. pornind. si i-a mai dat inca o furca de aur. intrebandu-le despre Manastirea-deTamaie. a dat drumetei un corn de prescura si un paharut de vin. si de aici drumeata.Vezi? Tot de noroc sa se planga omul! Apoi sfanta Miercuri a strigat o data cu glas puternic. Si drumeata. si indata sau adunat toate vietatile: cele din ape. a mers iarasi un an de zile prin niste pustietati si mai grozave decat cele de pana aici.

a raspuns cu smerenie: . atunci indata ciocarlanul o lua pe aripioarele sale si o ducea. si i-a mai dat o tipsie mare de aur si o closca tot de aur. viclenie si rautate nu-i cu putinta sa povesteasca limba omeneasca. aspide veninoase. care indata a si pornit. nici pe jos. cand el pe sus. desi este foarte cu anevoie de mers pana acolo. si prin codri si pustietati asa de ingrozitoare. ca sa-i prinda bine la nevoie. unde era un rai. Aici calatoarea s-a suit iarasi pe aripile ciocarlanului. vasiliscul cel cu ochi fermecatori. despre a carora lacomie. . au trecut peste nenumarate tari si mari. sovalc. care stateau cu gurile cascate. sovalc. cat ce putea. dupa atata amar de truda si primejdii. cu mare greutate si zdruncen. si povatuieste-o cum a fi mai bine. vidre cate cu douazeci si patru de capete si alta multime nenumarata de ganganii si jiganii inspaimantatoare. cand drumeata pe sus. nu cumva stii unde se afla Manastirea-de-Tamaie? . pe care il cauti tu de-atat amar de vreme. stapana. sovalc! se infatisaza inaintea sfintei Duminici. cand ea pe jos.Tu. sovalcaind. Si cand ciocarlanul pe jos. oftand. si el si-a dat drumul cu dansa pe o alta lume. in sfarsit. Apoi sfanta Duminica a dat si ea drumetei un corn de prescura si un paharut de vin. stapana? Ca doar pe-acolo m-a purtat dorul. Atunci ciocarlanul. ciocarlane. Aici se afla Fat-Frumos. si cu puii tot de aur.Iaca Manastirea-de-Tamaie! zise ciocarlanul. numai si numai sa-i inghita. Nu cumva ti-i cunoscut ceva pe aici? Atunci ea. ca sa-i fie pentru hrana pana la Manastirea-de-Tamaie. du-o numaidecat acolo. Atunci ea il intreaba si pe acesta: . si nu altaceva! . si. de miam frant piciorul.vede venind. desi ii fugeau ochii de atatea straluciri.Daca-i asa. batuta cu pietre scumpe. si cand biata drumeata nu mai putea nici pe sus. cu mare ce au izbutit sa ajunga la gura unei pesteri.Ma supun cu toata inima la slujba mariei-voastre. Si. si apoi a dat-o pe seama ciocarlanului. din care abia mai putea falfai. se uita mai cu bagare de 297 .Da' cum sa nu stiu. in care fojgaiau balauri. si tot asa mergand ei inca un an de zile. cum ii sti tu. apoi acum indata ia pe aceasta femeie.

Ii arata apoi o fantana. ingrijitoarea de la palatul lui Fat-Frumos. venind o slujnica sa ia apa. o povatuieste ce sa faca. mergand spre fantana ce-i aratase el. luandu-si ziua buna de la calatoarea incredintata lui. cum vede o femeie necunoscuta si furca cea minunata torcand singura fire de aur. iute se intoarna inapoi. zburand neincetat de frica sa nu-i mai rupa cineva si celalalt picior.Mai stai! si nu te bucura asa degraba. lacrimand. rand pe rand. stirba-baba-cloanta. sa-i cheme femeia cea straina la palat si. cum vine. . unde trebuia sa se duca trei zile de-a randul. Iara nemernica drumeata. cu tipsia si cu closca cu puii de aur daruite ei de cele trei surori: sfanta Miercuri. o intreaba: . i-a pregatit acum una ca sa doarma dus pana a doua zi dimineata. Nu ti-e de vanzare. fuga la stapana-sa si-i da de veste! Stapana acestei slujnice era viespea care inalbise pe dracul. sa ma lasi sa stau intr-o noapte in odaia unde doarme imparatul. ii spune cu cine are sa se intalneasca si ce sa vorbeasca. hai? . si apoi se pune jos sa se odihneasca. cum aude despre aceasta minunatie. zise ciocarlanul.Am auzit ca ai o furca de aur care toarce singura. scoate mai intai furca.seama si indata cunoaste podul cel minunat din ceea lume si palatul in care traise ea cu Fat-Frumos asa de putin. stiind ca imparatul are obicei a bea in toata seara o cupa de lapte dulce. il petrecea cu ochii in zbor. trimite slujnica degraba. sfanta Vineri si sfanta Duminica. si cum a venit imparatul de la vanatoare si s-a pus in asternut. de unde o avea stransa. si indata i se umplura ochii de lacrimi de bucurie. de mii de ori mai subtiri decat parul din cap.De ce nu? Da furca incoace si ramai aici pana la noapte. care inchega apa si care stia toate dracariile de pe lume. Atunci drumeata da furca si ramane. femeie. harca i-a si trimis laptele. Si cum ajunge la fantana. ca inca esti nemernica pe aceste locuri si tot n-ai scapat de primejdii. Nu trece mult si. o vrajitoare strasnica. cu furca. Dar numai un lucru nu stia harca: gandul omului. . si 298 . Talpaiadului.Ia. Apoi. si cat mi-i cere pe dansa. cand s-a inturna imparatul de la vanatoare. cu vartelnita.

pe loc a tresarit. de parca i-a dat inima dintr-insul. zicandu-i incetisor: .cum l-a baut imparatul.Fat-Frumos! Fat-Frumos! intinde mana ta cea dreapta peste mijlocul meu. ca sa plesneasca cercul ist afurisit si sa nasc pruncul tau! Si. Harca. Apoi a plecat ochii in jos si a inceput a lacrima. s-a chinuit asa pana despre ziua. care deapana singura si care-i mult mai minunata decat furca ce i-a dat. care in toate zilele umbla cu dansul la vanat. dupa cum avusese tocmeala. dar inzadar. si pe cand din ochii lui Fat-Frumos se scurgeau siroaie de lacrimi. pune mana si pe vartelnita. ci avea grija sa no auda. si nenorocita. si imparatul. pe loc a adormit ca mort. caci imparatul parca era dus pe ceea lume! Despre ziua. ca am sa vin atunci tot eu sa te iau. sarmana. un credincios al imparatului. fuga la stapana-sa si-i spune ca femeia ceea de ieri are acum o vartelnita de aur. iesind cu nepus in masa si necajita ca vai de ea. si a doua zi disdimineata o scoate iarasi din odaia imparatului si din ograda. a scos pe necunoscuta de acolo si i-a zis cu ciuda sa iasa din ograda si sa mearga unde stie. credinciosul i-a spus cu de-amanuntul ce se petrecuse in odaia lui in cele doua nopti din urma. cum a auzit aceste. s-a pus in gand sa descopere viclesugul babei. Atunci pohoata de baba o cheama iarasi la dansa prin slujnica. nu doar ca soptea si umbla catinel ca sa n-o auda imparatul. nenorocita drumeata a ingenuncheat langa patul sotului ei si a inceput a plange cu amar si a zice: . Atunci Talpa-iadului a chemat pe necunoscuta drumeata in odaia imparatului. la fantana stiuta. numai ce 299 . Si cum s-a departat baboiul de acolo.Cezi aici pana despre ziua. tot cu acelasi viclesug. urgisita si zbuciumata lui sotie scosese acum pe tipsie si closca cu puii de aur. si a lasat-o acolo. cea mai de pe urma a ei nadejde! si cum sta ea in preajma fantanii. Talpoiul a venit posomorata. s-a dus iarasi la fantana si a scos acum vartelnita. si venind iarasi slujnica la apa si vazand si aceasta mare minune. Insa in aceasta noapte credinciosul imparatului. simtind ce s-a petrecut si facandu-i-se mila de nenorocita de straina. din odaia de alaturea. si cum s-a sculat imparatul si s-a pornit la vanatoare.

cum aude aceasta.Acest lapte nu se mai bea si. si sa-i dea drumul.Doamne. si ea indata a nascut pruncul. si pe loc s-a facut ca doarme dus. si cand mai vede si aceasta mare minunatie. fara a simti catusi de putin durerile facerii. asa de frumosi. a zis in gandul sau: . si sa lege si sacul cu nucile si pe harca de coada iepei. si cand a inceput 300 . Atunci imparatul. dang! a plesnit cercul. a adus iarasi pe straina in odaia lui. cu osanda cea mai cumplita! si intinde mana ta cea dreapta peste mijlocul meu. Fat-Frumos a intins mana. l-a si aruncat pe furis. si asa s-a facut. dimpreuna cu toate odoarele luate cu viclesug de la imparateasa lui. cum a zis. care se chinuiesc de patru ani. ridica toata curtea in picioare si porunceste sa-i aduca pe harca de baba inaintea sa. si cand s-a atins de mijlocul ei. cazand iarasi in genunchi langa patul sotului ei. cand a venit in asta-sara de la vanat si cand i s-a adus laptele. si lasand-o acolo.iaca pe slujnica stiuta iarasi o aduce Dumnezeu la fantana. s-a departat! Atunci zbuciumata drumeata. Doamne! Ce-am vazut eu! Femeia ceea are acum o tipsie de aur si o closca de aur. de-ti fug ochii pe dansii! Babornita. Dupa ce harca s-a incredintat ca imparatul doarme. . se ineca in lacrimi. Dupa aceasta imparateasa povesteste sotului sau cate a patimit ea de cand s-a facut el nevazut. cu puii tot de aur. Dar imparatul. undeva. hoanghina pune mana si pe tablaua cea de aur si pe closca de aur cu puii de aur. stapana. nici mai asteapta sa ia apa. ca nu mai pot duce aceasta nefericita sarcina! Si cand a sfarsit de zis aceste. pe loc trimite s-o cheme. bizuindu-se ea si acum in puterea bauturii sale. ci fuga la stapana-sa si-i spune. chiar in puterea noptii. Apoi mai porunceste sa-i aduca o iapa stearpa si un sac plin cu nuci. zicand in gandul sau: "Dupa ce umbla ea nu se mananca". sa plesneasca cercul si sa se nasca pruncul tau. tot cu aceeasi randuiala ca si in noptile trecute. ca prin somn. tot cu acelasi viclesug. Si cum vine straina. se scoala. spunand iarasi cuvintele aceste: .Fat-Frumos! Fat-Frumos! Fie-ti mila de doua suflete nevinovate.

ca sa intrati si voi in randul oamenilor. . sa plece mai curand. cu chip sa-l poata face mai pe urma ca sa ia vreo fata de-a ei. Dar acum a facut si nunta si cumatria totodata. si cand a picat sacul. se gatira. si el avea trei feciori. Iaca dar pentru ce Fat-Frumos a pedepsit-o asa de grozav. care mai de care. unde pica nuca.Vorbele tale. cum nu s-a mai pomenit si nici nu cred ca s-a mai pomeni una ca aceasta undeva. Cand le-a venit si lor vremea de insuratoare. din cele unsprezece ce avea si care fugisera dupa dansa din bulhac. Broasca testoasa cea fermecata de Petre Ispirescu A fost odata un imparat. i-a picat si harcei capul. si numai cat a gandit Fat-Frumos. Ea.iapa a fugi.Dragii mei copii. baba si mosneagul. mergeti de va cautati ursitele. prefacuse atunci pe stapanusau. si indata au si fost de fata parintii imparatesei lui si crescatorii sai. 301 . daca nu cumva s-a sfarsit. pe care i-au pus in capul mesei. raspunsera copiii si. si mai tine si astazi. tata. in purcelul cel rapciugos si rapanos. Fat-Frumos. imbracati iarasi in porfira imparateasca. Acum. crescatorul lui FatFrumos. aduceti-va aminte. Harca aceasta de baba era scroafa cu purceii din bulhacul peste care vam spus ca daduse mosneagul. v-ati facut mari. si pe langa dansii l-au tinut pana la sfarsitul vietii lui. le-a zis imparatul: . prin dracariile ei. si s-a adunat lumea de pe lume la aceasta mare si bogata nunta. ca Fat-Frumos nu facuse nunta cand s-a insurat. Iara pe credincios cu mari daruri l-au daruit imparatul si imparateasa. oameni buni. dupa ce ii sarutara mana. si a tinut veselia trei zile si trei nopti. pica si din Talpa-iadului bucatica. sunt pentru noi ca o icoana la care ne inchinam.

se aseza si el acolo jos. si pleca si el. nu stia. nici intinderea armeanului din giurul lui. tot da cu nuiaua in apa. Nu mai simtea daca este. pleca si el inspre apus. El vedea ca fiecare strop de apa. ori nu mai este. si facea haz cum sare stropii de apa. asa de florile marului. unul dupa altul inaintea lui. nu auzea. ci totul ramanea ca mai-nainte. pana ce intra iarasi in sanul matcei de unde a iesit. Misca si el picioarele a lene. In cele din urma. fara sa-si dea seama unde se duce. si ochii de la dansul nu si-i mai lua. apuca pe o carare ce intalni in cale. adica fata apei lucie ca o oglinda. tast! si dansa. iaca. cum. Dara el nu vedea. balacea cu nuiaua prin apa. numai sa zica ca umbla. si de ce merge se mareste. si iute. Cand. Facura vorba. Atata era de dus cu mintile. stii. Ajungand pe marginea elesteului. ia asa numai ca sa zica si el ca face ceva. Unde lovea el cu nuiaua. numai sa nu zica nescine ca nu s-a gatit. fara mai pe urma sa se cunoasca nici locul unde a picat stropul. Ajunse si el la curtea unui alt imparat. Apoi incepu a cugeta. ajunse la curtea unui imparat care avea o fata. acolo. cam in dorul lelii. Mergand spre rasarit. Pe fiul cel mai mic. se logodi si el cu dansa. In cale vazu o nuia lunga de alun pe care o lua. Se uita la dansul parca sa-l soarba cu privirea.Fiul cel mare se imbraca cu hainele ce le avea el mai bune. si merse pe ea. iute. insa. cum. si se uita gales la dansul. cand o lovea. fara sa stie ce are sa faca cu dansa. El era dus cu gandurile. imparatul. si unde se deschidea talazurile care inconjura varful nuielei. il scoase drept la un elesteu mare. Asemenea si cel mijlociu. O peti de la tatal ei. baga de seama ca o broasca testoasa se tine dupa 302 . caci tata-sau il trimitea intruna sa caute a se capatui si el. Cand. se face cate un armean (cerc) impregiurul lui. si nu stia ce facea. Dara unde sa se duca? Nici el. privind cu nedomirire. singura la parinti. carele asemenea avea o fata. ce sa vezi d-ta? Poteca pe care apucase. lua oaste cu dansul si banet de ajuns. Dara n-avu ce-si face capului. Se uita si nu mai vedea. iata ca o broasca testoasa iesise pe luciul apei. dupa ce se dichisi si el cum stiu mai bine. si de cheltuiala ce pe apa nu curge. si. cand pica inapoi la matca. nu-l tragea inima a pleca in petit. Lua si dansul niste haine. si invoiala se si facu.

Si cum sta el acolo si se juca cu nuiaua in apa. si simti un nu stiu ce. pana ce se pomenira ca amurgise.Asta sa fie logodnica mea. Se sperie oarecum. si parca ii zicea inima ceva. Aci incepeau una. fara sa-i pese de ceva.Iti foarte multumesc. ii raspunse atunci broasca. pare ca il sagetase ceva. la urma urmelor. Se mira de asta lancezeala. colea la inimioara. de drag. A treia zi. 303 . sa o soarba intro lingura de apa. Se pusera la vorba. si plapanda. Pasamite il tragea ata la ursita lui. dragul meu iubit. Mai voi el sa faca ceva cumva. dara in desert. Ar fi rupt-o d-a fuga. Tu esti ursitul inimii mele. Se uita si el la dansa. vazu ca soarele da in asfintit. iara broasca testoasa ii tot sarea pe dinainte si se uita la dansul cu dor. Se uita drept in ochii broastei. Sezu iarasi jos. Broasca se dete de trei ori peste cap si se facu o zana gingase. isi aduse aminte. ca sa nu supere ori sa indaratniceasca pe zana a veni dupa el. si nici ei nu stiau ce vorbesc. Se scula binisor. A doua zi iarasi asa facu. Ar fi voit sa plece. . de aci inainte. dara graiul ei era dulce si viersul cu lipici ce avea il facu sa-i ramaie talpile lipite de locul unde sta. Picioarele nu se mai miscara. pleca iarasi la marginea elesteului. pare ca stralucea de un foc ce simtea ca il atinge. iata ca broasca mai tasni o data. caci simti ca. si fara sa-si mai aduca aminte ca plecase in petit. cum nu se mai afla sub soare. si ca fratii lui erau a se intoarce a doua zi cu logodnicele lor. ca el era plecat in petit. Si fiindca a doua zi era sa vie fratii cu logodnicele lor. Si. si se duse acasa. fara sa-i plesneasca prin cap ceva. asa ca sa se departeze. Cuvantul tau a sfaramat toate farmecele ce ma tineau inlantuita. dara nu pricepu nimic. Ii venea flacaului. aci lasau alta. cum se scula. Tocmai cand voi sa se scoale si sa plece spre a merge sa-si incerce si el norocul.varful nuielei lui. Dara se opri. Atunci isi lua inima in dinti si striga: . vazu ochii ei. cand auzi pe broasca vorbind. mai aruncandu-si cautatura la broasca. si nu facu nici o miscare. dara parca il pironise cineva locului. si frumoasa. fiul de imparat. ca si cand ar fi fost butucite. Pe tine te voi urma pana voi avea viata in mine. Cand se trezi bine din cugetarile lui. fara dansa nu va putea trai. iar el isi arunca ochii la dansa mai cu bagare de seama.

isi bateau mendrele. Daca ajunse si gasi pe toti ai lor adunati la tatal sau. Nu vedea nimic. Mergea el. daca se adunara la un loc. si-l cam dedeau in tarbaceala cu graiuri care mai de care pacalitoare. cai. caci de. Daca vazu. caci ii luau vorba din gura. te mira de nu ramanea cu gatul stramb. pana si copiii se veseleau de veselia imparatului. Cand ajunse sa le spuie ca a zis broastei: "Tu sa fii logodnica mea". insa el isi tot intorcea capul si se uita. desi nu mai vorbea de rau aievea in fata imparatului. iara dansul pleca la curtea imparateasca. Venira unul dupa altul feciorii cei mai mari ai imparatului cu logodnicele lor. caci. cete prin cetate. de tinea drumul mai lung. Broasca intra iarasi in elesteu. ostasii se gatira ca de alai. Iara imparatul puse de impodobi palatul si cetatea cat se putu mai frumos. ca in zi de sarbatoare. Oamenii umblau cete. adusera vorba iarasi despre broasca fratelui lor celui mai mic. amandoi fratii cu logodnicele lor. Ce e drept. isi zise el. Noroc ca i se scurtase calea si ajunse acasa. Ii tinura de rau tatal lor. orice s-ar zice. hainele pare ca le erau turnate pe dansele. sa vedem ca cine rade mai la urma. si incepura impreuna cu logodnicele lor a grai despre dansul cam in dodii. toti se umflara de ras deodata si incepu a-l cam lua peste picior cu vorbe in doi peri si cu glume nesarate. El se tot intorcea de se uita inapoi. de atata uitat inapoi. Fiecare isi adusese zestre insemnata: robi. si il durea la inima cand il luau in ras. cum voiau. si chiar se vorbira. fiu ii era si al mic. Ei. dara toate fura in desert. si le priimise imparatul cum se cuvine imparatilor si fiilor de imparati. Vru el sa le spuie cine a fost broasca. dara nui detera ragaz. dara parca-l tot oprea cineva in cale. ca sa-si priimeasca nurorile. Lasa. insa. caci.spuse zanei ca se duce sa instiinteze si el pe tatane-sau ca a sa-si aduca si el logodnica. I se parea ca-l trage cineva de la spate de haine. carute ferecate. A doua zi fiecare flacau zbura la logodnica sa. sa faca pe fratele lor mai mic de ras si ocara. 304 . tacu din gura si inghiti rusinea ce-i facura fratii inaintea tatalui sau. isi dedeau coate de radeau. rade mai cu folos". Se gandi el: "Acum o mie de vorbe un ban nu face. incepu sa le povesteasca siretenia celor ce i se intamplase. si ele erau frumoase. pe din dos.

Vorbira ce vorbira. . imparatia ne-a fost rapit-o dusmanii.cand va veni cu broasca testoasa inaintea imparatului. Vezi ca el ramasese cu ochii bleojditi. tiindu-si firea si nepierzandu-si cumpatul. viersul ei placut. 305 . ca unul ce nici dansul. incat inchipuia fel de fel de flori.La noi este obiceiul. si pe mine ma facut precum m-ai vazut. Si facand un semn cu mana. adaoga zana. stralucitoare de podoabe. Odata daca te-am ales. dara la dansele ba. Atunci ea ii raspunse: . iti zic. sa ne imbaiem. ca inainte de a merge la cununie.Lasa astea acum. Aurul cu care erau poleiti stalpii si ciubucele de pe langa streasina licarea de-ti lua ochii. broasca cea testoasa iesi din elesteu la dansul. si puternic. Si fiind gata baile si apa incropita numai ca laptele cand il mulge de la oaie. trebuie sa stii ca si eu sunt fata de imparat. apa elesteului se trase intr-o parte si intralta. nu altceva. . cu fratii si cu cumnatele mele. nu mai vazuse asemenea scumpeturi. Dara blestematele de farmece ne-a acoperit palaturile cu apa aceasta murdara. apoi fiul imparatului ii zise sa se gateasca sa mearga. si in locul lui se vazura niste palaturi. Fiul imparatului nu cuteza sa calce pardoseala baii si pe velintele cele de mare pret ce erau asternute prin palat. de pare ca te ungea la inima. Gateste-te. ca ne asteapta tatal. si aidem.Ne vom imbaia la palaturile tatalui meu. si avut. incat la soare te puteai uita. Baia era pardosita cu tot felul de marmura lustruita si adusa din mestesug asa. floncaneasca lumea ce va vrea.De ce sa mai facem p-acolo tevatura? Sa ne imbaiem aci. tu esti a mea. raspunse el. de pasari si cate nagode toate. dara. Fiul cel mic al imparatului daca se duse si el sa-si aduca logodnica. intrara fiecare in cate o baie si se imbaiara. si inca fata de imparat mare.Dragul meu logodnic. Zana lua de mana pe fiul imparatului si intra in palat. de mila sa nu le strice frumusetea. se dete de trei ori peste cap si se facu om ca toti oamenii. Vorbele ei mieroase. . el ii mai zise: . desi era fecior de imparat. zapacise oarecum pe bietul fecior de imparat.

Caruta era impodobita cu pietre nestemate de sclipeau in fata soarelui ca cine stie ce lucru mare. tatal baiatului. cand vazu ca fiul sau cel mai mic ii aduce in casa minunea minunilor. Stergarele erau de matase si in tesatura cu fir de cel mai bun si cu margaritare. Era vesel imparatul pentru aceasta. parea ca n-atinge pamantul. si asa stralucea de orbea pe cei ce se uitau asupra dansilor. Zana se purta cu mare bunacuviinta. Imparatul nu mai putu de bucurie. si lauda pe fiul de imparat pentru o asa nimerita si neasteptata alegere. Ei se urcara. iara nu ca mergeau. Imparatul isi implini pofta inimei lui. Cum se puse el langa dansa. a-si veni in cunostinta si a se cai de rasul ce facusera de fratele lor. nu jucau. si vorbi astfel incat robi toate inimile. Dupa ce iesira din baie si se imbracara. cat un lucru mare. carele il astepta si se ciudea de atata intarziere. se prinsera in hora si jucara. cu patru telegari de mancau foc. Lumea privea si i se umplea inima de mandrie. Cand ii vazura. sa-si cunune toti copiii intro zi. Fiii cei mari ai imparatului povatuira pe logodnicele lor ca sa faca si ele tot ce va vedea pe zana ca face. 306 . un luceafar se aseza pe fruntea ei. decat vorbele ei. toti intelesera ca aceasta era femeie de pe alte taramuri. vezi.Apa ciuruia din teve aurite si o lua cu nastrape si cu cause de aur. Mai mare stralucire si gingasie ca aceasta nu se mai vazuse sub soare si pe la dansii pana atunci. intr-o clipa ajunsera la imparatul. Dupa ce se cununara fiii imparatului cu logodnicele ce-si alesesera fiecare. Dara zburau de parca n-atingeau pamantul. Incepura a-si da coate. Oamenii se luau la prinsoare ca nici in cer nu se gasea o mai mare frumusete ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor. unde mirosul florilor ii imbata. Caii pornira. si la cununie si la masa. Amandoi erau imbracati cu niste haine scumpe si foarte frumoase. Oaspetii nu-si mai luau ochii de la dansa si urechile lor nu mai ascultau alte vorbe. vazand atata frumusete si atata bogatie. El dorise. ca mult erau cu lipici. ca la nunta unui imparat. dara zana cand juca. Zana porunci si trase la scara o caruta ferecata in aur. trecura prin gradina. Fratii cei mai mari o malcira. caci fiul cel mic al imparatului lor adusese o asa zana sa o domneasca. Ceilalti jucau. si asa si facu.

si se puse o masa d-alea imparatestile. se trase din naintea imparatului cu totul smerita si se aseza langa sotiorul ei. din fiecare fel de bucate ce se aducea la masa. Asemenea facura si cumnatele ei. Mancara si se veselira cat le ceru inima. Zana. sotia lui.. dupa povata sotilor lor. Atunci multimea. cu purtarea cea cumpatata. bagara de seama ca hainele lor sunt murdare si terfelite de bucate. Odata se umplu locul de un miros asa de frumos si strein. ii sarutara si ele mana. Imprejurul mesei imparatesti. Se pusera la masa. cu mic. ci a alte dihanii. Iara fiul imparatului. cu agerimea mintii lui. incepu a curge de printre incretiturile hainei sale margaritare. Cand voira insa a scoate si ele din san ce pusesera in timpul mesei. ii saruta mana. fara a se mandri. i-l dete ca semn de iubire fiasca. si se urca fiul cel mic cu sotia sa. strigara intr-un grai. in liniste si in veselie toata viata lui. un manunchi de flori bine-mirositoare. de umplu locul. si imparatul impreuna cu dansa. iara ea. lua cate nitele si baga in san.Intre acestea veni seara. Imparatul se cobori din scaun. si se facu un ras de mila lor in toata nunta. Aceasta imparateasa cu rostul ei cel blajin. domni in pace. scotand din san. Si fiindca am dobandit si eu un os 307 . si. cu mare. cu intelepciunea cea fireasca si cu povetele imparatesei. incat plecara umilite in camarile lor ca sa se schimbe. o multime de alte mese erau puse pentru boierime. incat nu mai semana a haine puse pe om. fiindca nu mai era chip a mai sta asa ingalate la nunta. ca acesti soti sa-i domneasca de aci inainte. zana se duse la imparatul socru. cum nu mai mirosise oamenii locului aceluia. se plecara si le adunara. ii multumi. de unde bagase bucatele. cu buni. Nurorile cele mari ale imparatului tineau ochii tinta la zana sa vaza ce face ea ca sa faca si ele. cu prosti. iara mesenii. se facu de o iubira pana si cumnatele ei. Ducandu-se si nurorile cele mai mari ale imparatului sa-i multumeasca. Eram si eu p-acolo. Cand se sculara de la masa. Atunci toti intr-o glasuire strigara: "Sa ne traiasca doamna si imparateasa noastra". In calea ei. pentru negustorime si pentru prostime.

Stapanii unde slujea el erau foarte multumiti de dansul si se bateau care de care sa-l apuce. il porocleau cu numele de Fat-Frumos al satului. se arata prostanac. fetele care de care se intrecea sa-i dea pricina de vorba. Pentru aceasta ele ca sa arate ca nu le pasa de nebagarea lui de seama. se facea ca nu pricepe ce vor ele. ca pana corbului flutura ca o coama pe grumajii lui albi ca zapada. fetele isi dau coate si se uitau la dansul pe subt sprincene. ca vacile pe cari le pastea el erau mai frumoase decat ale 308 . El argatea pe la unii si pe la altii ca sa-si castige hrana vietii. Cand se adunau seara si barfeau verzi si uscate. de sar crede. boieri d-voastra. Si ce e drept ca aveau la ce se uita. Si fiindca avea darul de a fi curatel. m-ar da de minciuna. mustacioara abia mijea. toti flacaii din sat il pizmuiau.Nu stiu ce facea el. Cand era la adapatul vacilor. el se facea ca nu intelege vorbele aruncate in pofida lui. de bagase pe toate fetele in boale. chica lui neagra.de ros. lucruri care. neiculita. Si de unde sa nu fie asa!El nu se uita nici in dreapta. nici in stanga. de parca era o umbra pe buza lui cea de sus. iara el nu lua aminte la flecariile lor si-si cauta de treaba lui. ce dregea. El era curat la fata si chipes. mergea cu vitele la pasune si treaba iesea din mana lui mai cu asupra decat din ale celorlalti argati. mi-am pus in gand sa va povestesc. pentru aceasta ei il porocleau zicandu-i cascaundul satului. dara apoi ochii? Avea niste ochi. Cand trecea prin sat. Cele douasprezece fete de imparat si palatul cel fermecat de Petre Ispirescu A fost odata un flacaiandru sarman de parinti. intre ele. dara el nu baga pe nimeni in seama. Ceilalti argati casunasera pe dansul si-l tot luau peste picior.

a carui obarsie venea dintr-un sipot de apa ce iesea din coasta unui delulet. fiinda nu stia ce-i este ascuns in cursul vremilor. Pasamite se nascuse in ceas bun si era ursit sa ajunga ceva. Cum puse capul jos si adormi. vezi.Cand se destepta. de parca ramneai la ea. fara sa se atinga cu cuvantul sau in oricareva fel. fiindca si ierburile se inveseleau.Napucase sa doarma. Ceva mai cat colo un paraias. Ele dadeau mai mult lapte decat cele ale altor argati. Bag seama.Intr-o zi de primavara. Si tocmai pentru aceasta flacaii si ceilalti argati il ponosluia. mergand iarasi cu vitele la pascut. si susurul apei parca te indemna la somn. o zana mai frumoasa decat toate zanele din cer si de pre pamant. Ci smerit. abatu din drum si dete iarasi pe la copaciul cu pricina. Visase un vis foarte frumos si se desteptase. isi si alesese. isi zise: "Ma. de altii sau de al altora. se dete la umbra unui copaci mare si stufos si adormi. Era o valcea impodobita cu fel de fel de floricele. mare. nu era asa cascaund flacaul acesta. toate inflorite. loc pentru asa ceva. serpuia printre brusturi si alte buruieni pe unde isi facuse loc. isi vedea de ale sale. toata ziulica il muncira gandurile si nu se domirea de loc. Pe unde calca piciorul lui se cunostea. ca ce sa fie asta?" si incepu a se pune pe ganduri. fiindca pe unde le ducea el pasunea era mai cu gust si mai indestulatoare. Copaciul subt care se adumbrise era maret si parca se lupta ca sa ajunga la nuori. si o data sari drept in sus.A doua zi. si pe nedrept ii atarnau de coada acest ponos ceilalti argati din sat. si 309 . Dara el nici habar navea de asta si nici gand n-avea sa se mandreasca. si-i zisese sa se duca la curtea imparatului locului aceluia. de loc ca ce sa insemneze un asemenea vis. ostenit fiind tot umbland dupa vaci.Visase ca unde venise la dansul. El nu intelegea ca steaua sub care se nascuse venea sa-l slujeasca. ca acolo are sa se procopseasca.celorlalti argati. ca de cand incepui sa va povestesc. de parea ca da ghes omului sa treaca printre ele. Desisul frunzelor sale facea o umbra. precum il lasase pe el Dumnezeu. Printre cracile lui intinse se giugiuleau pasarelele si-si faceau cuiburi: numai ascultand cineva ciripirile lor se aprindea intr-insul focul dragostei.

Atunci si el. slujba lui de capetenie fu ca sa faca in fiecare zi cate douasprezece manunchiulete de flori. cand vor iesi din casa spre a se primbla prin gradina. pe mine ma bate gandurile sa ma duc in lume sa-mi caut norocul. ba inca de asta data zana il ameninta cu boala si cu toate ticalosiile omenesti.Stapane.Sculandu-se. asta nu e lucru curat". Gradinarul fu bun-bucuros sa-l priimeasca.Ba. si visa acelasi vis. si pana acum nu vaz nici un semn ca sa pot si eu salta ceva. daca nu s-o duce. mai bine sezi la mine. de multumit. Daca vazu stapana-sau ca este peste poate a-l face sa ramaie. cand il vazu asa curatel. sa ma duc in lume. Fa bine si-mi da socoteala.Da pentru ce. dara asa mi-a venit mie. cu nitica zestricica. si eu voi cata sati dau o fata buna din sat. sa iesi de la mine? Au doara nu te multumesti de simbria ce-ti dau? Au mancare n-ai destula? Ia.iarasi se culca la tulpina lui. sa te mai ajut si eu cu ce m-o lasa inima.Aceste domnite erau ursite sa nu se poata 310 . nu pot sa manii pe Dumnezeu. curatel. ii sedesa bine cu hainele ce imbraca. Si cum era de potrivit facut la boiul lui. si iarasi toata ziulica fu dus pe ganduri. il primeni si-i dete de imbraca niste haine care sa mai semene a argat la gradina imparateasca. ii dete ce bruma mai avea sa ia. fete ale imparatului. ca de macar. Destul am argatit. sunt multumit de d-ta. A treia zi cu dinadinsul facu sa-i fie drumul pe la acelasi copaci sub care se culca. si nu voi ramanea pentru nu stiu ce. nu mai hoinari prin a lume. daca se scula si veni acasa cu vacile si le baga in cosar. luandu-si ziua buna de la stapan. se infatise la stapanu-sau si-i zise: . ca sa nu ajungi fara nici un capatai. dara hainele de pe dansul erau imoase. isi zise: "Ma. .Curatel. baiete. si el pleca. deh! ce sa zici. si in fiecare dimineata sa le dea la cele douasprezece domnite. Gradinarul puse de-l imbaie. si iarasi visa acelasi vis. flacaul ajunse drept la curtea imparateasca si se baga argat la gradina imparatului.Ducanduse de la satul sau. stapane. . Pe langa celelalte trebi gradinaresti. mancare am destula. sa-ti faci si tu rost aici ca toti megiasii. ca vai de lume. caci dobandise pana atunci cateva bobarnace de la fetele imparatului ca baga argati tot ce este mai uracios si mai scarbos in omenire.

caci nimeni nu mai voia sa-si piarza sufletul pentru un cap de muiere. Dara nimeni nu stia ce fac ele noaptea de li se rup incaltamintele.Unsprezece flacai o patise pana acum. nu mai voira sa stea de panda. dantuind. intr-o camara din palatul sau. lor le era facut ca asa sa-si petreaca vremea in toata viata lor. Erau nebune dupa joc si pe fiecare noapte rupeau cate o pereche de conduri de matase alba.Nimeni nu stia unde merg ele noaptea de joaca. Nici de urma macar nu li se mai dedea. ba feciori de boieri mari. si nu mai cuteza sa indemne pe nimeni. ba feciori de domni si de imparati.Imparatul era nevoit sa cumpere mereu pe fiecare zi cate douasprezece perechi de 311 . si el i-o va da lui de sotie. Imparatul se luase de ganduri cu atata cheltuiala pe condurii fetelor sale si pentru inima lor de gheata. Insusi imparatul fu coprins de spaima. caci nu puteau. unul cate unul. Ceilalti cari mai erau. Nu se stia ce se fac. Imparatul astepta cu mare nerabdare in fiecare dimineata ca sa-i aduca cate vreo veste buna. de care nu se putea lipi nici un june din cei ce venisera in petit. Si care cum venea se punea de panda la usa domnitelor cate o noapte. Cum se auzi de aceasta hotarare a imparatului. incepu a curge la petitori. poate sa-si aleaga pe care ii va place din ele.Si astfel.Se lipseau de a lua de neveste niste fete pentru care se rapune atati tineri. se carara pe la casele lor de la curtea acestui imparat. i se spunea ca junii ce se puneau de panda seara nu se mai gasesc dimineata. incuiate si zavorate cu noua usi de fier si cu noua lacate mari. caci nimeni nu le vazusera pana atunci iesind din casa.marita pana nu va gasi cineva care sa le ghiceasca legatura ursitei lor si sa faca pe vreuna din ele ca sa iubeasca pe cineva. Pentru aceasta el dase sfara in tara lui si in tarile streine. pana si feciori de boieri mai mici. cum de sa piara asa junii ce voiau sa-i pandeasca fetele. Asa le era oranda. precum ca sa se stie ca cine se va gasi sa-i spuie ce fac fetele lui noaptea de rup fiecare cate o pereche de conduri. dara in loc de aceasta.El stia ca le tine pe toate inchise la un loc. sii lasara fetele in plata Domnului. incepusera a se codi.Pasamite. Ursitele lor le daruise cu patima jocului.

si apoi se gandea si la pataniile celor ce pazise inaintea lui. si gradinarul de lucrul lui. bat-o pustia! si ar fi voit sa se puie si el la panda. Dara ce-i faci inimei? Ea ii da branci si lui. nu stiu de ce. cu pielea moale ca puful. Ziua. simtea el. sa lasam ca nu1 uitase pateniile atator flacai ce pierisera. cand da florile domnitelor. ca nu va putea sa mai traiasca. Si domnitele erau multumite de manuchele de flori ce li le da argatul. se socotea el. dara cand da florile fetei celei mici. de sta sai sara din piept afara. noaptea. caci dandu-le flori in fiecare dimineata. totusi gigasiile si frumusetile fetelor de imparat. si-i tacaia inima.conduri. caci asta ar semana ca inima ei este pornita a se planisi cuiva.Baiatului ii zicea inima sa se arate la imparatul cu cererea de a pandi si el.Fata baga de seama aceasta. maine asa. si mai cu seama cautatura cea blajina a fetei celei mici.Argatul de la gradinarie isi implinea slujba cum stia el in legea lui. el vedea ca nu e de nasul lui o asa bucatica. ale fetelor de imparat. unde incepu sa o dojeneasca cu niste vorbe cam luatoare in ras. ca se rosea ca un bujor. adormind el cu gandul tinta la dorinta ce-l chinuia 312 . Cum auzi fata cea mai mare astfel de cuvinte ca iese din gura surorei sale celei mai mici. Apoi unde pui d-ta gandul ce-l muncea groaznic. nu va mai putea trai. incat.Azi asa. n-are sa mai vaza pe fetele imparatului. si intrase la grije ca o sa-i imbatraneasca fetele in vatra si o sa impleteasca cosita alba. ca daca nu va mai atinge in fiecare dimineata cu degetele sale mainile cele albe ca o coala de hartie. ca de va fi gonit de la curtea imparateasca.El. il munceau aceste ganduri si nu stia cum sa faca sa-si implineasca pofta inimei. oricat se feri de vreo patima. il ademenise pana intratat. Fata cea mica se gresi intr-o zi si spuse surorilor cum argatul care le da flori se roseste ca o sfecla cand vine inaintea lor si cum este de curatel. dara sa lasam ca-si cunostea lungul nasului. lui ii era sa nu-si piarza slujba si sa ramaie cu buzele umflate. fara sa puie pirostriile in cap. insa crezu ca flacaul este rusinos si d-aia se face asa de rosu cand vine inaintea lor. nici nu-si ridica ochii asupra lor. cum de numai sa se gandeasca ea a scoate asa vorbe blande pentru un argat.Intr-una din nopti. fara de care.

Acum se sterse si el la ochi.Nici nu se dezmeticise bine din uluiala somnului. Frumusete ca la acesti dafini nici ca s-a mai vazut. ce sa mai lungim vorba? ii ingriji ca pe lumina ochilor lui. cum creste de se mareste si cum se deschide o 313 .Ea ii zise: . ii uda cu nastrapa. ii sapa adesea cu sapaliga ce gasise el acolo. Sa iei acesti pui de dafin.Cand ajunsera ca d-un stat de om. Sa nu fiu vazut de nimeni. unul ciresiu si altul trandafiriu. cand vazu in fiinta toate cele ce ii spusese zana in somn. El ramase buimacit de mirare. Cu sapaluga de aur sapatu-te-am. si dete fuga in unghiul gradinei cel despre rasarit si ramase nauc de bucurie. ii sterse cu stergarul si. el veni la dansii intr-una din zile si zise unuia precum il invatase zana: Dafine.de-i rodea baierile inimei. orice vei cere de la dansii ti se va izbandi tocmai pe tocmai. se pipai sa vaza nu care cumva doarme inca si aievea sa fie oare ceea ce vedea? Dupa ce se incredinta ca nu este naluca. Dafinii cresteau si se imputerniceau ca prin minune. Zise si pieri ca o naluca. sa-i sapi cu sapaliga cea de aur. alaturi de dansii vei vedea o sapaliga de aur.Ii ingriji cum stiu el mai bine. acolo vei gasi doi pui de dafin. Dafine. o nastrapa tot de aur si un stergar de matase. sa-i uzi cu nastrapa cea de aur. Cand vor creste si se vor face ca de un stat de om. de noapte. Nu trecu mult si se facura mari. cand in clipa aceeasi chiar vazu cum se infiinteaza un boboc de floare. fara sa apuce argatul gradinarului sa-i multumeasca barim. vazu in vis iara pe zana din valceaua cea cu flori unde i se aratase odinioara. Cu stergar de matase stersu-te-am. Cu nastrapa de aur udatu-te-am. Da-mi darul d-a ma face. sa-i pui in doua ghivece frumoase. nici nu se sterse la ochi macar. puse mana si lua dafinii. tocmai precum ii poruncise zana. sa-i stergi binisor cu stergarul cel de matase si sa-i ingrijesti ca pe lumina ochilor tai. oricand voi voi eu.Sa te duci in unghiul gradinei cel despre rasarit.

Surorilor. Ia vezi mai bine. pana se ajunsera la o gradina garduita cu zid de arama. a se imbraca cu haine scumpe si a se gati de duca.Gata suntem. Intrand. baiatul calca pe rochia fetei celei mici.Atunci cea mare din surori batu cu piciorul in pamant.El se mira de cele ce vedea si hotari ca sa se tie dupa dansele cu dinadinsul sa vaza pe unde au sa iasa ele. vezi ca asa il invatase zana.Aceasta. fata cea mai mare zise surorilor sale: . incat 314 . Ele se coborara prin acea deschizatura si mersera.Cand fura sa intre.In mijlocul acelui elesteu se ridica un dambulet si pe dansul niste palaturi cum nu mai vazuse el pana atunci. trecura prin alta cu foile de aur. Baiatul se tinea dupa dansele.Seara cand domnitele intrara in camara lor cea incuiata si zavorata cu noua lacate mari. si ajunsera la un elesteu mare. trecura prin alta padure cu frunzele numai diamanturi si pietre nestimate. ii raspunse: . chemandu-si surorile. El le vedea pe ele ce fac. care straluceau de la soare te puteai uita.Gata sunteti. o lua si o baga in san.Nu fii asa banuitoare. unde au sa se duca si ce au sa faca. Si asa de cu mestesug erau facute. cari sclipeau de-ti luau ochii. Nu fi asa de usurica! Ea tacu.Surorile se uitara in toate partile si nevazand nici ele pe nimeni. ti s-o fi parut ca te-a calcat nestine pe rochie. si deodata se deschise in doua dusumeaua casei.Trecura printr-o padure cu frunzele de argint.floare asa de frumoasa. Nici pasare maiastra nu poate razbi pana unde suntem noi acum. ca sa se culce. raspunsera ele. banuiesc ca s-a luat cineva dupa mine. intorcandu-se repede. Palaturile imparatului ramasesera jos de tot pe langa acestea. sa nu se fi apucat rochia ta de vreun maracine si. soro. ca uite. fetelor? . nu vazu pe nimeni. cine sa fie aci. simtii ca m-a calcat oarecine pe rochie. dara ele nu-l vedeau pe dansul. le zise: . ele incepura a se pieptana. ori sa se ia dupa noi. el se furise binisor pe langa ele si intrara impreuna. fata cea mare batu din picior iarasi si portile cele de otel ale gradinei se deschisera. El le vazu ca in loc sa se dezbrace spre a merge la culcare. de nu puteai sa te opresti ca sa nu o mirosi. dara la dansele ba. El puse mana de o rupse. si. cum esti tu fricoasa.Cand deodata.

Ea era impodobita numai cu aur. Cum ajunsera.Luntrile pornira si mergeau in rand ca cocorii. cimpoaie si alte multe d-alde astea cantau intr-o unire de ramaneau mart cei mai buni muzicanti din lume. fara sa vrea. Paretii albi ca laptele straluceau de-ti luau ochii. Intrand si el in palat. care.Cum iesira la celalalt mal al elesteului. alaute. Dar unde fu pomana aia ca sa stea la un loc? Sarea si el tontoroiul de colo pana colo. incetand muzica de a mai canta. piparus si cate jocuri toate. Fetele se repezira ca fulgerul. Douasprezece luntrisoare cu vaslasi muiati numai in fir de cel bun le asteptau la margine. si ce nu este. te facea sa dantuiesti. si ce este pe lume. caci vedea acolo lucruri de cari nu-i mai vazusera ochii. Pana si sfesnicele si mesele si lavitele din casa saltau. fluiere. se auzi o muzica. mai mari decat omul. nevrand. organe. ce-i vazura ochii? Camara de joc mare si larga de abia puteai sa-i zaresti capataiul. Se pusera cu totii la 315 . buciume. Si nici pomeneala macar nu este ca sa-si inchipuiasca cineva frumusetea cantarilor si a muzicii aceleia. iesi ca din pamant o masa incarcata cu de toate bunatatile.D-apoi fetele1? Trageau cu foc la niste hori. impodobite cu zamfiruri si rubinuri de licareau ca focul. de unul singur. Baiatul se tinu mereu dupa ele. Numai luntrea fetei celei mai mici ramanea mai in urma. Argatul se puse in luntrea fetei celei mici. si jucara si jucara pana ce li se sparsera condurii. deodata. Si avea si la ce privi. ca la usa cortului. cand canta muzica aia. se pusera fiecare in cate una si plecara. pana despre ziua. si cu dungi de aur. chitari. si cand te dedeai jos din ele ti se parea ca te urci. intra in palat si se pusera pe joc cu flacaii cari le pandisera.cand te urcai in ele ti se parea ca te cobori.Argatul se puse intr-un colt si privea la toate minunile astea. de puteai sa-ti rupi bojocii jucand. Cand. caci nu era chip sa stea la un loc fara a salta. batuta. vrand. Vaslasul se mira cum de este mai grea decat altadata si tragea din rasputeri la vasle ca sa ajunga pe celelalte. cu pietre nestemate si cu faclii de jur imprejur ce ardeau in niste sfesnice de aur curat. braul.Si jucara si jucara.

cu deosebire numai ca rupse o ramurica din copacii cei cu frunzele de aur. . ii dete un fier ars prin inima. se tinuse dupa dansele. tot pe unde iesisera. intalnind pe argat la o cotitura a gradinei.Dupa ce se sculara de la masa. Baiatul. prefacandu-se ca vrea sa se primble.Un freamat puternic se facu atunci in toata padurea.Se intoarsera iarasi pe unde au fost venit. Cand a doua zi domnita cea mica priimi florile cu ramurica ascunsa intre ele. il opri si-i zise: . 316 . ce-i dete argatului prin gand.A doua zi.A doua seara. si totusi nici o frunza macar nu se misca din loc. Iaca. cand dete manunchiurile de flori fetelor imparatului. lasandu-i gura apa. iesi preste zi prin gradina si.masa si mancara si se chefuira cat le poftira inima. Baiatul se tinea dupa dansele. leiculita? zisera. iarasi cu cuvinte linistitoare. iarasi asa o petrecura. pe care o puse iarasi intre florile ce dete a doua zi domnitei celei mici.Domnita se mira cand isi priimi manunchiul de flori. La masa le slujea niste arapi.Cand fura a trece prin gradina cu frunzele de argint. ca de o furtuna ce vine intaratata asupra copacilor. imbracati in niste haine foarte scump impodobite.De unde ai avut tu ramurica ce mi-ai pus-o in manunchiul de flori? . Argatul de la gradinarie sedea in coltul lui unde se asezase si privea. ca dracul dupa calugar. ba nici macar nu se clatina ca de o adiere de vant barim. caci numai ea poate sa razbata pe aici.Ea cauta vreme cu prilej si. . argatul de la gradinarie. Fata cea mai mare. prinsera a se intoarce acasa. iarasi pe furis.Ce sa fie? raspunse cea mai mare din surori. ascunse cu mestesug ramurica rupta in manunchiul fetei celei mici.Fetele rasarira. se uita cam cu mila la argat si nu-si putea da seama cum de sa ajunga acea ramurica intre florile ce priimise. ca numai rupse o ramurica dintr-un copaci.De unde o stie prea bine maria-ta. Fetele trecura si ajunsera in palatul unde erau incuiate. alina frica surorilor ei cand se auzi freamatul ce se facu in padurea de unde argatul rupse ramurica. pasarica ce-si are cuibul in turnul bisericii din palaturile tatalui nostru trebuie sa fi trecut prin frunze.Ce sa fie asta.

. .Eu nu-mi vanz tacerea. maria-ta. dara din inima altceva cugeta. si infatisarea.Cam asa maria-ta. Nu se putea ea mira din destul cum a facut argatul de le-a descoperit.Pe furis. Surorile domnitei detera peste dansii vorbind si rasera de dansa si luara cu cuvintele cam peste picior. tu te-ai tinut dupa noi. dara in inima ei se strecura o bucurie ascunsa. rupse o ramura din padurea cu copacii cei care aveau foile de diamant. si sa nu scoti nici o vorba despre primblarea noastra de noaptea. boiul lui cel falnic. Fata cea mica tacu si inghiti rusinea.Argatul si dansul cata asupra domnitei cu ochi galesi.Cum ai facut de a venit dupa noi de nici una dintre surori nu te-a vazut? . chipul lui cel bine potrivit si blajin il arata cat de colo a nu fi de argat prost. . Si apoi.. si iarasi surora cea mai mare alina frica surorilor celor mici cu cuvinte linistitoare. . Zise ea vorbele astea aspre din gura. se facu insa ca nu pricepe nimic si-si cata de treaba. domnita cea mica le spuse ca argatul de la gradinarie stia tot ce fac ele noaptea. si o vazu ca se tulburase oarecum. tot pe furis. dara tot pe furis. vezi.Na o punga de bani. cata cam pe subt ascuns la argat si-l gasi ca nu se prea deosebeste de fiii de domni si de imparati. deoarece dovedise lucruri ce nici maiestrele nu le stiau.In ziua urmatoare. Pe langa acestea. cand gasi ramurica de diamant in manunchiul de flori. Domnita insa cea mica. Ei.Daca voi auzi insa ca ai cracnit ceva.A treia noapte cand se duse dupa dansele. . voi pune sa-ti taie capul. si iarasi se facu freamat printre frunze. Dupa ce intrara in casa fetele. Atunci se adunara la sfat si planuira ca sa-l faca si pe dansul sa-si piarza inima si 317 . adevarul vorbind. Atat i se paru de dragalas. si totul intr-insul avea pe vino-ncoace. nu stiu de ce. ii intrase in cap ca acest flacau nu poate sa fie om prost. E i se parea ca acest argat din ce in ce se face mai curatel.Care va sa zica. si stii unde mergem noi noaptea.

El lua floarea si o baga in san. nici ele. si zise cu grai duios domnitei celei mici: 318 . asa de mult se schimbase. un boboc de floare incolti. Atunci unde isi intoarse niste ochi lacramosi si plini de focul dragostei ce-l mistuia. Cu stergar de matase stersu-te-am. decat sa se rapuie. fiind cu cuiul la inima. Da-mi minte si procopseala de fiu de domn si imparat! Ca si de la rand. jucara pana despre ziua. bautura care sa-l piarza si pe dansul ca pe ceilalti. vezi. il cunoscu si incepu a tanji de dragoste. dupa ce stia totul. Odata cazura de pe fata lui arsaturile de soare si ii ramase chipul curat si luminat.Pare ca-i spusese ariciul la ureche ca are sa se petreaca intre ele ceva pentru dansul. Acesta nici ca banuia macar a fi argatul de la gradinarie. dara se feri ca de oala malaiului sa nu dea in clapca.Imparatului i se facu mila de tineretele lui si-l sfatui sa-si caute mai bine de treaba. dara totul ce trebuia sa stie. Ajunsera la palatul vrajit. El starui. Dara vazu ca incepe a judeca altfel de cum judeca el pana acum.Flacaiandrul insa se furisa si de asta data de intra in camara fetelor. cum facusera si cu ceilalti tineri. apoi se pusera la masa. Pasamite se ascutise la minte.Acum. Dafine. nu-l cunoscura. El stia ce i se pregateste.Atunci se duse la imparatul si ceru si dansul sa-i pazeasca fetele. Cand il arata fetelor si le spuse imparatul ce voieste. Noaptea urmatoare. intr-o noapte. Si totdeodata se pomeni imbracat cu niste haine ca ale fiilor de imparati si de domni. cand plecara ele la joc. Cu sapaluga de aur sapatu-te-am. bautura care trebuia sa-l faca a-si pierde mintile si simtirea.simtirile. Numai cea mica. Cu nastrapa de aur udatu-te-am. Imparatul priimi. ca sa asculte la sfatul lor. I se aduse si lui bautura din care bause toti cari venisera inaintea lui. Simti ca in creierii lui se petrece un ce de care nu-si putea da seama. ca si cand atunci il facuse ma-sa. se duse la dafinii lui si zise catre cel trandafiriu: Dafine. crescu si se deschise o floare minunata. il luara si pe dansul.

Imparatul dete pe fata cea mica dupa flacaiandrul cel frumos si dragastos. fostul argat la gradinarie.Vezi tu? iaca eu ma pierz pentru dragostea ta. cum se traieste pe lumea noastra asta baltata. ca si cum n-ar fi mai fost pe lumea asta.Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. Si se facu o bucurie mare in toate partile. Imparatul se indupleca si le dete pe fiecare la casa lor. se duse de taie dafinii si-i baga in foc. ca gradinareasa nu ai sa fii o data cu capul. Palatul cel fermecat pieri ca o naluca.Nu. el arunca bautura la spate. ii povesti toata siretenia noptilor. daca ai asa inima de gheata. ii mai zise: . Iara ea. Cum auzi asa. pana ce se istovira toti cu totul. Nu bea. Cand ii vazura imparatul. .Apoi se cununara si traira o viata fericita. El spuse. incremeni de uimire cu amandoua mainile pe barba. Inainte de a se cununa. n-ar putea-o spune. decat fata de imparat. Puterea farmecului se zdrobi si toti cu totul se pomenira in palaturile imparatului. Toti cei de fata auzira vorbele lor. Apoi se infatisara si celelalte fete cu cate unul din fiii de imparati si de domni pe care si-l alesese. fata cea mica intreba pe logodnicul ei cu ce putere facu el de le descoperi ascunsurile faptelor lor si legatura farmecului ce le tineau inlantuite. in adanci batranete. raspunse ea.Sa nu-ti fie teama. n-am inima de gheata. focul dragostei tale mi-a incalzit-o. ci sa fie deopotriva om ca toti oamenii. nu una ca a mea. Mai bine voi sa fiu gradinareasa cu tine.. maria-ta. ca sa nu fie barbatu-sau mai presus decat ea. care bucurie de ar fi o suta de guri. si mai apropiindu-se de dansa. Flacaul. 319 .

a iesit sa-i intampine si totodata le-a zis: . a imblat pe la vraci si filosofi. El o sa fie FatFrumos si dragastos. de n-a putut nici un vraci sa-l impace. zice imparatul. . dar nici asa n-a fost cu putinta sa-l faca sa taca. S-au sculat deci imparatul si imparateasa si. voind sa aiba copii. aproape. raspunse unchiasul. sau intors veseli la palat si peste cateva zile imparateasa s-a simtit insarcinata. a facut de mai multe ori tot ce trebuia sa faca pentru aceasta. luand cu dansii vro cativa boieri mari.Tinerete fara batranete si viata fara de moarte de Petre Ispirescu A fost odata un imparat mare si o imparateasa.Mai-nainte de a veni ceasul nasterii. a trimis sa-l cheme. imparate. Atunci imparatul a inceput sa-i fagaduiasca toate bunurile din lume. ostasi si slujitori. copilul se puse pe un plans. taci. In sfarsit. Luand imparatul si imparateasa leacurile. Unchiasul. dragul tatei. sa vie la dansul. daca ai ceva leacuri care sa ne faca sa avem copii.Atunci.Am.Bine ati venit sanatosi. 320 . .Eu nu am venit sa te intreb asta. si alte multe d-alde astea. si. un unchias dibaci. . ii mai zise: taci. auzind imparatul ca este la un sat. sa afli? Dorinta ce ai o sa-ti aduca intristare. dar numai un copil o sa faceti. cum i-a vazut de departe. dar in zadar. zise imparatul. dar ce imbli. s-au dus la unchias acasa. ca ti-oi da sotie pe cutare sau cutare fata de imparat. fiule. ci. si parte n-o sa aveti de el. ca sa caute la stele i sa le ghiceasca daca or sa faca copii. fatul meu. daca vazu si vazu ca nu tace. amandoi tineri si frumosi. in sfarsit.Taci. ca ti-oi da Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Toata imparatia si toata curtea si toti slujitorii s-au veselit de aceasta intamplare. dar el raspunse trimisilor ca: cine are trebuinta. ca ti-oi da imparatia cutare sau cutare. sa-mi dai.

Dar n-a fost putinta sa-l intoarca din hotararea sa. si avem sa-ti aducem cea mai frumoasa imparateasa de sub soare de sotie. fiule. Fat-Frumos se duse in grajdurile imparatesti unde erau cei mai frumosi armasari din toata imparatia. si o sa te ridicam pe tine in scaun.Tatal tau de aci inainte e batran. De ce crestea copilul. a venit vremea sa-mi dai ceea ce mi-ai fagaduit la nastere. Toata imparatia se falea ca o sa aiba un imparat intelept si procopsit ca Solomon imparat. ca sa-si aleaga unul.Daca tu. tocmai cand copilul implinea cincisprezece ani si imparatul se afla la masa cu toti boierii si slujbasii imparatiei si se chefuiau. stapane? Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ajutat sa ajung ca sa mai puie mana pe mine un voinic. Atunci toti boierii si imparatul detera in genuchi. iar tata-sau. Iar cand fuse intr-o zi. imparatul s-a intristat foarte si i-a zis: .Ce poruncesti. Auzind aceasta. a fost numai ca sa te impac. Si intepenindu-si picioarele. . dar. el isi intoarse capul si zise: . ramanand statornic ca o piatra in vorbele lui. 321 .Tata. el le invata intr-o luna. zarind intr-un colt un cal rapciugos si bubos si slab. Apoi. astfel incat imparatul murea si invia de bucurie. Il detera pe la scoli si filosofi. de unde pot eu sa-ti dau un astfel de lucru nemaiauzit? Si daca ti-am fagaduit atunci. isi mai arunca ochii o data prin grajd si. nu stiu ce avea. De la o vreme incoace insa. fiindca. daceea se facea mai istet si mai indraznet. daca vazu si vazu. cu rugaciune sa nu paraseasca imparatia. si toate invataturile pe care alti copii le invata intr-un an. tata. iar cand puse mana pe coada lui. In sfarsit. apoi sunt nevoit sa cutreier toata lumea pana ce voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut. ziceau boierii: . il trantea. nu poti sa-mi dai.Dar bine.copilul tacu si se nascu. tocmai cand era sa iasa. cum punea mana si apuca pe cate unul de coada. se scula Fat-Frumos si zise: . se duse si la dansul. ca era tot gales. iar slujitorii detera in timpine si in surle si in toata imparatia se tinu veselie mare o saptamana intreaga. trist si dus pe ganduri. si astfel toti caii cazura. ii dete voie si puse la cale sa-i gateasca de drum merinde si tot ce-i trebuia.

si dupa dansul carale cu merinde. dupa ce rascoli trei zile si trei nopti. dar foarte ruginite. dupa sase saptamani. armele si hainele tatane-sau de cand era flacau. luandu-si ziua buna.ramase drept ca lumanarea. trei zile si trei nopti. de poruncesti. A treia zi de dimineata. de la toti boierii cei mari si cei mici. sulita. Si apucand calea catre rasarit. ii trimise inapoi. Cerand imparatului lucrurile ce-l povatuise calul. ca izbuti. s-a dus. Destula munca avu.Ca sa ajungi la dorinta ta. el a chemat pre vataful curtii si i-a dat porunca ca sa-i deschiza toate tronurile cu haine spre a-si alege fiul sau pe acelea care ii va placea. Cand auzi calul de la Fat-Frumos ca hainele si armele sunt bine curatate si pregatite. precum ii zisese el. Se apuca insusi cu mana lui sa le curete de rugina si. de la ostasi si de la toti slujitorii curtii. FatFrumos isi imparti toata avutia pe la ostasi si. gasi in sfarsit. Fat-Frumos. Fat-Frumos. iesi pe poarta ca vantul. ii raspunse calul. 322 . carii. isi lua ziua buna de la imparatul. de la imparateasa. calare pe calul ce-si alesese. odata se scutura si el. s-a dus. si toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul si ramase intocmai cum il fatase ma-sa. tolba cu sagetile si hainele ce le purta el cand era flacau. cu lacramile in ochi.Sa traiesti. Totodata ingriji si de cal. Dupa ce trecu afara de imparatia tatalui sau si ajunse in pustietate. izbuti a face sa luceasca armele ca oglinda. in fundul unui tron vechi. il rugau sa se lase de a face calatoria aceasta. pe care-i oranduise imparatul ca sa-l insoteasca. Atunci Fat-Frumos ii spuse ce avea de gand sa faca si calul ii zise: . arcul. trebuie sa ceri de la tata-tau palosul. dar fie. sunt gata chiar azi. imbracat ca un viteaz. stapane. ii zise: . cu bani si vreo doua sute de ostasi. s-a dus. un cal gras. toata curtea si toata imparatia era plina de jale. oprindusi pentru dansul merinde numai cat a putut duce calul.De azi in trei zile plecam. . ca nu care cumva sa mearga la pieirea capului sau. iar pe mine sa ma ingrijesti cu insuti mana ta sase saptamani si orzul sa mi-l dai fiert in lapte. trupes si cu patru aripi. dar el. dand pinteni calului. vazandu-l Fat-Frumos astfel. cu palosul in mana.

ii mai zise ea. Si cand venea ea. atunci ea ii zise: 323 . o s-o intalnim venind sa te prapadeasca. i-l puse la loc si indata se vindeca. dar blestemul parintilor pe care nu-i asculta. Se detera spre odihna. si chinga o stranse mai mult decat alta data. e grozava de mare. . cativa nebuni carii sau incumes a o face d-abia au ajuns pana in campia unde ai vazut oasele cele multe. cand. fara sa fie omorat. ca aici suntem pe mosia unei Gheonoaie. dar pandea cand unul. deodata el ii scoase piciorul pe care il pastra in traista. caci de nu era el. ca un nazdravan ce este. in padurea ce o vezi.Stai. auzi o ciocanitura groaznica. a facut-o sa fie Gheonoaie. iar calul se urca ca vantul pana cam deasupra ei si Fat-Frumos ii lua un picior cu sageata si. cand era gata a o lovi cu a doua sageata. de bucurie. in clipa aceasta este cu copiii ei. unde Gheonoaia ospata pe Fat-Frumos si-l omeni ca pe un calator. sa stii ca pana azi nici un muritor n-a cutezat sa calce hotarele mele pana aicea. stapane. ei se pregateau sa treaca padurea. Atunci calul ii zise: . Fat-Frumos. cand altul. Fat-Frumos insela si infrana calul. si porni. ii dete inscris cu sangele sau. striga ea: . gata. dar maine. iar palosul si sulita sa le tii la indemana. care e atat de rea. Dar pe cand se aflau la masa si se chefuiau. cand se revarsa ziorile.Sa-ti traiasca calul. ii zise calul: . stapane.Sa stii. ca nu-ti fac nimic! Si vazand ca nu o crede. iara Gheonoaia gemea de durere. ca sa te slujesti cu dansele cand va fi de trebuinta. acum insa m-ai mancat tu pe mine. ci ii spuse curat ce cauta. te mancam fript. el insa nu voi.pana ce ajunse la o campie intinsa. A doua zi. ci ii tot necajea. ca iata se apropie Gheonoaia. tinu masa trei zile d-a randul si ruga pe Fat-Frumos sa-si aleaga de sotie pe una din cele trei fete ce avea. Stand sa se odihneasca.Tine-te. A fost si ea femeie ca toate femeile. incat nimeni nu calca pe mosia ei. dobora copacii: asa de iute mergea. Fat-Frumos. Gheonoaia. unde era o multime de oase de oameni. nene. frumoase ca niste zane. Se dusera acasa la dansa. ci sa fii gata cu arcul ca sa o sagetezi. dara sa nu te sperii.

se pregatira de drum si porni. A doua zi se pregatira. Dupa trei zile. si dupa trei zile plecara mai departe. cand era sa-i mai ia un cap. asa precum le vezi. carele se lipi indata cum il puse la loc. auzira un urlet si o vajietura. iar pe de alta parte parlita. si daca ne-o ajuta Dumnezeu sa scapam si de 324 . cu o falca in cer si cu alta in pamant si varsand flacari. se dusera si iara se mai dusera. tragea un vantisor care abia adia. si maine dis-de-dimineata sa fim gata.De ce este iarba parlita? Si calul ii raspunse: . si d-aia s-au facut lighioi. viind s-o goneasca de pe taramul ei. Scorpia ospata pe Fat-Frumos si mai si decat Gheonoaia. iara calul se urca repede ca sageata pana cam deasupra si se lasa asupra ei cam pe deoparte. pana ce ajunsera la un camp numai de flori si unde era numai primavara.Cu calul care il ai si cu vitejia ta. crez ca ai sa izbutesti. dete de o campie frumoasa. ea este mai rea decat sora-sa si are trei capete. blestemul parintilor le-a ajuns. de rele ce sunt. se dusera.Fii gata. cand Scorpia este necajita rau. Cand. Merse Fat-Frumos. Aicea statura ei sa se odihneasca. iara el ii dete si dansei inapoi capul ce i-l luase cu sageata. Scorpia. stapane.. mai avem un hop: avem sa dam peste o primejdie mare. iara calul ii zise: . cum nu mai auzisera ei pana atunci! .Trecuram cum trecuram pana aci. vor sa-si rapeasca una de la alta pamant. de te imbata. Scorpia se ruga cu lacrami ca sa o ierte. ca iata se apropie zgripsoroaica de Scorpie.Aici suntem pe mosia unei Scorpii. Atunci el intreba pe cal: . vrajmasia lor e groaznica. se vede ca a avut vreo cearta cu sora-sa si. cale lunga si mai lunga. merse si iar merse. ca nu-i face nimic si. ca sa-l incredinteze. a parlit iarba pe unde a trecut. stapane. pe de o parte cu iarba inflorita. varsa foc si smoala. Trecand si peste hotarele Scorpiei. fiecare floare era cu deosebire de mandra si cu un miros dulce. ca si cand ajunsese la Gheonoaia. Fat-Frumos o sageta si ii zbura un cap. Sa ne odihnim putin. dara cand fu de trecu peste hotarele Gheonoaiei. sora cu Gheonoaia. nu pot sa traiasca la un loc. se apropia ca vantul de iute. ii dete inscris cu sangele ei. si pornira. stapane. nevoie de cap.

Mai mult de bucurie ca au venit. Mai-nainte de aci este palatul unde locuieste Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. . ramase incremenit. Acolo gasi inca doua femei. El incepu sa multumeasca zanei pentru ca l-a scapat de primejdie. sa sarim pe dasupra. Se grabira de se lasara in jos.Daca cautati ceea ce zisesi. erau surorile cele mai mari. si ca sa trecem prin padure e peste poate. iara ele. ii scapa ea. ziua si noaptea pazesc cu neadormire si sunt multe foarte. sa trecem. acum e timpul cand se da de mancare fiaralor padurei si sunt adunte toate in curte. ca sa nu ma zaticnesti in zborul meu. uitandu-se cu mila la dansul. Fat-Frumos! Ce cauti pe aici? . d-abia. una ca alta de tinere. zise el. Opri pe dobitoace.dansa.Stapane. Atunci descalica si intra in palat. Aceasta casa este incongiurata cu o padure deasa si inalta. caci nu mai vazuse pana atunci suflet de om pe la dansa. raspunse Fat-Frumos. de bucurie. se pregatira iarasi. atunci calul. facu proba.Cautam. ii zise: . Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. apoi suntem voinici. le imblanzi si le trimise la locul lor.Stapane. si intr-un minut fu aproape de padure. dar la dansul ba. de ti se facea parul maciuca pe cap. de la soare te puteai uita. tinandu-si rasuflarea. aci este. urlau dobitoacele. nevoie mare! Cum o vazu FatFrumos. Se urca. Stapana era o zana nalta. Dara ea. dac-om putea. Se urcara in sus si vazura palatul stralucind astfel. si de coama mea. zise: . picioarele sa le tii lipite pe langa suptioara mea. cu dansele nu este chip de a te bate. si de nu era doamna palatului afara. noi insa sa ne silim. sa te tii bine si in scari. mai zise calul. tocmai cand erau sa se lase in jos la scara palatului. ii prapadea negresit. d-abia atinse cu piciorul varful unui copaci si dodata toata padurea se puse in miscare. . . suptirica si dragalasa si frumoasa.Sa trecem. Dupa ce se odihnira vreo doua zile. Trecura pe dasupra padurii si. strange chinga cat poti de mult. si Dumnezeu sa se indure de noi. unde stau toate fiarele cele mai salbatice din lume. dand de mancare puilor ei (caci asa numea ea lighionile din padure).Bine ai venit. gatira o cina placuta si numai 325 . si incalecand.

intr-o zi. ci priimi cu toata multumirea.Nu ne parasi. caci ziceau ca li se urase. ca si cand venise. ca unul ce aceea si cauta. fara ca sa fi voit sa fac asta neghiobie. dragele mele. ce sa vezi d-ta? deodata il apuca un dor de tata-sau si de muma-sa. traia in pace si in liniste cu sotia si cumnatele sale. La insotirea lor. Luand iepurile. in Valea Plangerii! ii zisera ele. Femeile il rugara sa locuiasca de aci inainte cu dansele. . ii zisera sa nu mearga. cu care il nemeri. in invalmaseala. sezand tot singurele. incet. pe care i-o si aratara. isi spuse istoria si ce pati pana sa ajunga la dansele.Ai trecut. fiindca ramasese tot asa de tanar. trecuse in Valea Plangerii. fara sa-l doara macar capul.Am trecut. 326 . caci ne zice gandul ca vei pieri. nu bagase de seama ca. se lua dupa un iepure. numai pe o vale. ca sa nu ma mai duc niciodata. pe unde va voi. Incet. ne temem ca nu te vei mai intoarce. alerga dupa el si dete si cu a treia sageata. cand. de puteau imbla in tihna prin padure. si-i si spusera ca acea vale se numea Valea Plangerii. caci nu va vi bine de el. Ma voi duce dara sa-mi mai vaz o data parintii si apoi m-oi intoarce. ramai cu noi. ca un fericit. . iara el nu astepta sa-i mai zica o data. pe urma ii facura cunoscuti tuturor lighioanelor. dete o sageata. Toate rugaciunile celor trei femei. Iesea adesea la vanatoare. insa si de voi nu ma indur ca sa va parasesc. Trecea prin padure.in vase de aur. iubitule. dara ele il cunoscura dupa intristarea si neodihna ce vedea intr-insul. se intorcea acasa. dara nefericitul. se deprinsera unii cu altii. parintii tai nu mai traiesc de sute de ani. si acum ma topesc d-a-n picioarele de dorul parintilor mei. nefericitule. se bucura de frumusetea florilor si de dulceata si curatenia aerului. fara a prinde de veste. dar. cu totul speriate. . si chiar tu. Calului ii dete drumul sa pasca pe unde va voi dansul. Nu cuteza sa spuie femeilor maiestre. Petrecu acolo vreme uitata. precum si ale calului. Se desfata in palaturile cele aurite. Sunt de mai multe zile cu voi si n-am sa ma plang de nici o mahnire. alergand dupa iepure. ducandu-te. suparat. si nu dupa multa vreme se si insoti cu fata cea mai mica. stapanele casei ii detera voie sa mearga prin toate locurile de primprejur. dete doua si nul nimeri.

si cele vechi erau schimbate de nu le mai cunostea. In cele mai de pe urma. Nu se putea domiri el: cum de in cateva zile s-au schimbat astfel locurile? Si iarasi suparat. sa te las jos si eu sa ma intorc. Aici alti oameni. pleca cu barba alba pana la brau. cu lacrami in ochi. simtind ca ii cam tremurau picioarele. ca eu ma intorc de unde am plecat.Ramai sanatos. facu intrebari ca si la mosia Scorpiei. . porni. te duc inapoi. orice ti se va intampla. zise el cu toata multumirea. calul ii saruta mana si ii zise: . Daca poftesti sa mergi si d-ta. ofta si. incaleca indata si aidem! . stapane. In cele mai de pe urma. ajunse la palaturile in cari se nascuse. sa stii ca numai tu esti de vina. acolo gasira orase. de vei voi sa ramai macar un ceas.Cum vom ajunge la palatul tatalui tau. Cum se dete jos. intreba pre unii si pre altii despre Scorpie si locuinta ei. care-l usca pe d-a-ntregul. mai alaltaieri am trecut pe aici.Primesc.n-a fost in stare sa-i potoleasca dorul parintilor. zise el. .Cum se poate una ca asta? le zicea Fat-Frumos. padurile se schimbasera in campii. se imbratisara cu femeiele si. si spunea tot ce stia. Locuitorii radea de dansul. Ajunsera in locurile unde era mosia Scorpiei. ca si eu nadajduiesc sa ma intorc peste curand. Vazand palaturile daramate si cu buruieni crescute pe dansele. si primi asemenea raspunsuri. iara el. Calul pleca ca sageata de iute. Ajungand la mosia Gheonoaiei. Am sa-ti spui o vorba. ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept. cata sa-si aduca aminte cat era odata de luminate aste 327 . fara a baga de seama ca barba si parul ii albise. dupa ce-si luara ziua buna unul de la altul. spune-o! . si ajunse la imparatia tatane-sau. alte orase. si daca vei priimi tocmeala mea.Du-te sanatos. .Daca nu vrei sa ma asculti.Asa sa fie. dar ii raspunsera ca bunii lor auzisera de la strabunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri. calul ii zise: . Se pregatira de plecare. pleca inainte. suparat. lasandu-le suspinand si cu lacramile in ochi.

Bine ai venit. si eu ma prapadeam. Iara tata-sau scrise carte imparateasca la niste filosofi vestiti ca sa vie sa ispiteasca cu invataturile lor pe fiul sau. Ceea ce invata ceilalti copii intr-un an. Ajunsese sa nu mai aiba dascalii ce sa-i dea sa invete. grajdul in care gasise calul. a dobandit fecior. ZANA MUNTILOR A fost odata un imparat foarte viteaz. garliciul careia se astupase de daramaturile cazute.palaturi si cum sia petrecut copilaria in ele. ridica capacul chichitei. si un glas slabanogit ii zise: . il puse de invata carte. toate imparatiile de prinprejurul imparatiei sale ii cerea sfaturi: atata era de drept si intelept. cu barba alba pana la genunchi. se pogori apoi in pivnita. care ii ajuta cu sfaturi si povetele lui cele de mult folos. cum zicea el. El era asa de silitor. cercetand fiecare camara. Toti imparatii vecini iau trimis daruri. si cazu mort. 328 . fiindca era judecator drept si iubitor de pace. Cand fu aproape de batranete ii darui Dumnezeu un fecior. O palma ii trase Moartea lui. el invata numai intr-o saptamana. la acest imparat mergeau mai intai la judecata si. si indata se si facu tarana. Iar eu incalecai p-o sea si va spusei dumneavoastra asa. fiecare coltulet ce-i aducea aminte cele trecute. Cand se isca sfada intre dansii. dara in el nimic nu gasi. Nu se poate spune cata bucurie simti imparatul cand a vazut ca dobandi un mostenitor. incat se mirau dascalii de dansul cum de invata asa repede. Dupa ce se mari. Cautand intr-o parte si in alta. care se uscase de se facuse carlig in chichita. ocoli de vreo doua-tei ori. ca de mai intarziai. asa se si facea. Ei nu mai putin se bucurau ca vecinul lor. ridicandu-si pleoapele ochilor cu mainile si abia umbland. il deschise. nu gasi decat un tron odorogit.

intinse arcul si dete cu o sageata. ca sa-i dea pricina. nu stiu cum.La curtea acelui imparat se afla pe atunci un vanator vestit. fiindca tocmai era trebuinta de o gainareasa. iara el raspunse ca n-are nimic. Ei nui venea la socoteala sa se arate lui aievea. Iara el de ce se marea d-aia se facea mai cu minte si mai frumos. imparatul dete pe fiu-sau acestui vanator ca sa-l invete mestesugul sau. Dupa ce venira filosofii. in cele din urma. era tot cm gales. si d-aia se facuse turturica si ii tot sarea in cale. care tot sarea inaintea lui. incat se uita la dansul ca la soare. care. care era asa de bun vanator. alta vorba nu era decat de intelepciunea si frumusetea acestui fiu de imparat. nu stiu de ce. incat in toate zilele spunea imparatului cate o vorba buna pentru barbatia 329 . care voiau sa-si dea fetele dupa dansul. fiindca nu se temea de primejdii. Curatenia si buna ingrijire ce da gainilor si tuturor paserilor de la cotetele imparatesti ajunsese de poveste. ca sa se cunoasca cu fiul imparatului. imparateasa era asa de multumita. pana sa vie filosofii cei vestiti. o primi. Bucuria tatalui sau era asa de mare unde vedea ca fiu-sau are sa fie procopsit ca nici unul din fiii de imparati. Turturica aceea era Zana Muntilor care se indragostise de frumusetea lui. invata si de la dansii cate in luna si in soare. in toata imparatia lui si a vecinilor lui imparati. Peste cateva zile de la intoarcerea feciorului de imparat de la vanatoare. vazu o turturica. imparatul vazand ca tanjeste fiu-sau cu sanatatea. asa ranita. il intreba ce are. era vanator mester si viteaz. ci o rani putin in aripa. Intr-una din zile mergand la vanatoare. cum sa dreaga. se duse de nu o mai vazu. daca vazu si vazu ca tot ii sarea in cale. si. el cauta vanaturi mari. El se mira prea mult cum de nu o putu omori el. N-ajunsese sa-si rasuceasca mustacioara si foile de zestre curgeau de la fel de fel de imparati. o femeie saraca veni la curtea imparateasca sa se bage slujnica si. simti. lui ii fu mila sa o vaneze. Nu stia insa cum sa faca. Dupa ce se intoarse acasa. Cum se duse turturica. dara el nu voia sa se insoare asa de tanar. ca ii tacaia inima.

nu zise nimic si pleca. boiul si intelepciunea lui. Toate fetele de imparat ar fi voit sa joace langa el in hora. inghitind infruntarea. Cositele ei impletite cu mestesug si date pe spate ii atingeau pulpele si ea era asa de bine facuta.acestei femei tinere. Apoi o lasa. ii zise: ―Ce-i trebuie chelului? Tichie de margaritar‖. Simti ca obrajii ii arde. vine la nunta o fata imbracata in niste haine cum nici una din fetele de imparat nu avea. dara saraca. o sudoare rece il trecu. si inima incepu sa-i tacaiasca. Vataful. dara cu smerenie. la nunta caruia merse acest imparat cu feciorul sau. incat feciorul de imparat se fastaci oarecum. imparatul plin de bucurie merse la acea nunta si lua cu dansul si pe imparateasa si pe fiul sau. a fost poftit la nunta si pe acest imparat cu toata curtea lui. cam razand. dara isi tinu firea. Fiul imparatului auzind atatea vorbe frumoase despre gainareasa. nu zise nici carc. Cand. deodata. insurandu-se. Imparatul era vesel peste masura vazand ca din atati feciori de imparati si domni al sau se deosebea prin istetimea. voi sa o vaza si el. cand imparateasa se duse sa cerceteze gainile si sa vaza de cotete. Pleca ochii in jos. cum vazu pe fiul de imparat. Ea cum veni. Iara ea. Ea se purta cu toate slugile cu bunacuviinta. incat ochii tuturor ramase la dansa. gainareasa se ceru si ea de la vataf sa o lase si pe dansa sa se duca la preumblare. de parea ca o sai sparga pieptul. si se intoarse acasa. pentru vrednicia si curatenia ei. isi arunca ochii asupra-i cu o cautatura asa de mangaioasa si asa de plina de dragoste. El insusi nusi putea da seama ca ce poate sa fie istoria asta. Gainareasa. In ziua aceea. se prinse langa feciorul de imparat si numai langa dansul juca pana catre seara. Toata curtea imparateasca lua in nume de bine pe aceasta gainareasa. Intr-acestea un fiu al unui imparat vecin. intr-o zi. 330 . si nimeni nu cuteza sa-i zica nici da-te mai incolo. merse si fiul sau cu dansa. nici una. Ea si incepuse a se gandi la norocirea bietei femei. cand era cununia fiului de imparat. nici alta. pentru ca ea nu le da prilej de gluma.

Se intoarsera deci acasa imparatul si cu ai lui. la hora din urma ce va juca. Dara daca vazu ca fiul sau atata staruieste. caci bagasera de seama ca necunoscuta tot langa el juca.Vorbira. Se mira insusi de schimbarea ce simtea intr-insul. Toti vracii si cititorii de stele se adusera si nimeni nu stiu sa-i ghiceasca raul de care sufera. Desi se facuse valva ca feciorul de imparat este indragostit cu o zana. isi povestira fel de fel de lucruri. daca era singura. Se intoarse acasa. afla de la dansa ca sedea tocmai inspre partea aceea. care venise si la aceasta nunta si se prinse in hora langa dansul. de este fata ori maritata. dara nu cuteza sa spuie nimanui. Ca si la cealalta nunta feciorul de imparat juca cu fata cea necunoscuta si frumoasa. sa 331 . ci se ingrija mai mult de fiul sau. rasera. ii facu voia. Feciorul de imparat nu mai era al sau. Cand. pieri ca o naluca. insa tocmai cand era sa se sparga nunta. Unul dintr-insii zise ca e teama sa nu dobandeasca lipici. unde nu voi sa se duca. fiindca inima lui nu era de veselii. ea pieri de langa dansul din hora. dara cu gandul era tot la dansa. Acesta porunci la niste credinciosi ai sai ca sa aiba pregatit la indemana cateva cazane cu smoala. El isi pusese in gand ca. si se gandea ca de n-ar avea barbat sa o ceara de nevasta. unde se si duse cu imparateasa si cu fiul sau. Feciorul de imparat ramase ca un zapacit. Tata-sau. el insa se apara inaintea tatalui sau ca nu stie la sufletul sau nimic. sa intrebe pe aceasta necunoscuta cine era. Cand iata ca-l poftesc la alta nunta de imparat. si ea priimi. Atunci fiul de imparat ii fagadui sa o duca acasa. nu stia ce sa-i mai faca sa-l inveseleasca oarecum. doara caci nu-i zisese ca sade chiar la dansul. Dupa multe intrebari. fiindca-i era rusine feciorului de imparat sa raza si sa vorbeasca asa inaintea tatane-sau si apoi toti fiii de imparati isi dau coate. insa fiul lor se topea d-an-picioarele si nimeni nu stia din ce pricina. de unde venea. dara cam pe sub mana. vazandu-l tot pe ganduri si trist. Intr-aceasta imparatul fu poftit la o alta nunta de imparat. incotro era imparatia tatalui sau.

aceea sa fie sotia lui. Cand il trase la calcai. Cand iata credinciosii lui venira cu un condur. Auzind feciorul de imparat una ca aceasta se imbolnavi si mai rau. Dupa ce puse la cale toate astea. si de asta data o intreba si ea ii tot raspunse cam in doi peri. Atunci [feciorul] imparatul[ui] trimise pe credinciosii lui sa umble din casa in casa. pe care o uitasera. Maiastra. si iara se prinse langa dansul. dara imparateasa. Se dusera deci. ale imparatesei si ale fiului lor. Nu mai ramase decat gainareasa. desi tagaduia. si sa puie pe toate femeile sa se incalte cu acel condur. Ea. Ea incepu a se vaicara si a tagadui ca nu era condurul ei. fata cea frumoasa si necunoscuta veni ca din senin. si la nici una nu se potrivi. cercara toate femeile condurul. De cum incepu hora. aducandu-si aminte de dansa. 332 . avea niste haine de la soare te puteai uita. pieri ca o maiastra de langa dansul. pare ca fu de acolo. Feciorul de imparat cum auzi. Era turnat pe piciorul ei.le fiarba in ziua nuntii si cand va fi inde seara sa astearna pe drum smoala. in cele din urma marturisi ca ea este stapana condurului. credinciosii lui. Nu se poate spune cat de mult se mahni el. ba. Juca feciorul de imparat si se uita la dansa ca la un cires copt. dar intetita de rugaciunile imparatului. ii porunci sa se incalte si ea cu condurul. La nici una nu se potrivi.Asta este. si la care s-o potrivi. porunci sa i-o aduca. Apoi porunci ca sa incerce si femeile din curtea imparateasca. se duse la nunta. ocolira toata imparatia. ii fagadui si acum ca se va lasa sa o duca acasa. fara sa-i poata ajuta cineva. Cand fu inde seara la hora cea mai din urma. si cum o vazu striga: . daca se nomoli in smoala. mai bine lasa condurul acolo decat sa intarzie. mama. dar la dansa. De asta data era gatita si mai frumos. Tata-sau se invoi si el la aceasta otarare. Tata-sau ar fi dat nu stiu cat aceluia ce ar fi putut sa-i tamaduiasca copilul. cazu la pat si zacea.

cu leaota de copii dupa dansii?! Adica uitasem sa va spui. nici tu masa. Muncea bietul om de dimineata pana seara tarziu. cum se zice. ca el ranise o turturica. ramasera ei in scaunul imparatiei. pentru dragostea ta. nimic. nu gaseau. dara nimic n-aveau dupa sufletul lor. de-i treceau naduselele. si ca sa dea si ei in spor. curgandui siroaie de lacrami din ochi se intoarse si zise feciorului de imparat: . Nici tu casa. numai si tu sa ma iubesti. Mai spuse ca. nimic. ea isi lua zestrea numai de scumpeturi dintr-insa. alaturi cu muierea. de va lua de barbat un om de pe pamant. Apoi facu o nunta d-ale imparatestile si dupa moartea tatalui sau. intrase gainareasa la dansii si ca tot ce ea facuse era numai pentru dragostea lui. doi calici.Iata. spre a-l putea vedea mai adesea. cei mai mari erau numai fete. Aveau acesti oameni o spuza de copii. si iata o carucioara. ca il indragostise de cand il vazuse la vanat. veni. ma lepad de puterea mea cea maiastra. iara baietii erau maruntei si stau 333 . si ca sa se statorniceasca si ei la un loc. toata puterea ei piere. incat n-aveau dupa ce bea apa. Dete drumul carucioarei si ramase langa fiul imparatului. batu de trei ori in palme.Dupa ce ii povesti ca este zana maiastra. fara sa fie trasa de cai. FATA SARACULUI CEA ISTEATA A fost odata un om si o femeie. Din acesti copii. Caci cine era sa-i priimeasca pe ei. norocul dupa dansii ca pulberea dupa caini. vezi. si ca acea turturica era ea. si daca nu s-a aratat lui asa cum este a fost ca. Se tinea. Ei erau atat de saraci. carele in scurt timp se facu sanatos. ba. apoi. si domnesc si astazi daca nu vor fi murit. precum te iubesc si eu. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. Umblau cu tarabutele de colo pana colo. Dupa aceea iesi la scara.

intr-o zi. Iata. Adeca. Bietul tat‘sau si biata ma-sa de multe ori se culcau nemancati. Sa nu va fi dus Dumnezeu vrodata sa fiti fata cand venea omul de la munca. i se facu mila de ei si. mor de foame. cucoane. bate toba la urechea surdului. bogatul. cu nadejde ca a doua zi are sa fie mai bine. nu stiu cum se drese. ii mustruluia si ii povatuia sa fie mai cu rabdare. Dara. ca sa nu se amarasca pana intr-atat parintii. ca niste netoti. muncesti de te spetesti. ca si urgisiti de Dumnezeu. Si ca sa-si linisteasca copiii. eu ma indur si-ti dau un petec de loc. Intr-acestea. Ea ramanea cu surorile si fratii cei mai mici cand se duceau parintii la munca.Omule. te vaz harnic. dara burta le da ghies si ii facea de multe ori sa fie neintelegatori. vedea de dansii. mai ingaduitori. ca o vita d-ale bogatului cazu in groapa si muri. mai ingaduitori. de! Ce sa zici? Ar fi fost si ei. si doua in tei te vaz ca nu poti lega. vazandu-si vita moarta. poate. Nepartea lui. Astfel.Bogdaproste. mai cu sosele. . ca v-ati fi luat campii. el le fagaduia ca a doua zi are sa le aduca mai mult. tata. si tabarau pe bietul om cu gura: tata. si Dumnezeu sa priimeasca. De unde dai sa izvorasca. Dintre toti copiii. Tatal lor se zapacea si nu stia catre care sa se intoarca mai intai si le da toata agoniseala lui dintr-o zi. sa fie de veci al tau. Se duse de-si alese un petec de loc si pana in seara groapa pentru bordei o si dete gata. cand veni sa se roage pentru salas.langa dansii ca ulcelusele. Peste noapte. si mai cu rabdare. Du-te de-ti alege petecul ce-ti va placea si apuca-te numaidecat sa-ti faci un bordei. el ii zise: . sari cu gura mare asupra saracului. ma rog. fata cea mai mare era mai tacuta si mai cu judecata. Ieseau toti afara inaintea lui. il lua de 334 . A doua zi de dimineata. raspunse bietul om. Cum se brodi ca locul ce-si alesese sa fie alaturi cu al unui taran bogat si mandru de nu-i ajungea cineva cu prajina la nas. Li se rupea inima de mila dara n-aveau incotro. subtiratici si pitigaiati. lesinati de foame. jigariti si hartaniti. mai cu momele. mi-e foame. boierului pe mosia caruia se afla acesti oameni. adormeau si bietii copii. nu stiu cum se facu. Dara de unde sa le ajunga ce bruma le aducea el? Abia puneau p-o masea.

Si ce-mi pasa mie de asta? . cine le va dezlega mai bine. Baga de seama ca. venetic in satul nostru. drept sa-ti spui ce e drept: am sapat groapa. groapa ce si-a facut pentru bordei. si o groapa mare. Asa este cum zice bogatasul meu vecin.piept si cu el taras se duse la curtea boierului. Bogatasul. spanzura-ma. n-am ce face daca a dat pacatul peste mine. Nu stia cui sa dea dreptate. zise: . Dupa trei zile sa veniti si sa-mi ghiciti intrebarile. dara fara voie. caci naveam pe ce ma mandri. cand mi-am ales loc langa d-lui. boierule. Si fiindca lui Dumnezeu ii place dreptul. n-am ce zice. si judecati dupa dreptate. nu e dator sa mi-o plateasca? El zice ca n-are cu ce. si mi-a cazut o vita intr-insa de si-a rupt junghietura. apoi e si cu nasul pe sus. Dupa ce se gandi el nitel. numai ca sa-mi faca mie paguba. Va dau ragaz de trei zile. omoara-ma. Vedea el ca saracul a cazut in pacate. el tocmai langa mine si-a ales sa-si faca bordei! Una la mana. dupa ce e sarac. sa stiti ca unde va stau picioarele o sa va stea si capetele.Boierule. sa le faca judecata. raspunse si saracul umilit si cu lacramile in ochi cat pumnul. Al doilea. Judeca d-ta acum. Acum lumineze-va Dumnezeu. ganditi-va.Boierule. apoi n-a avut grije sa o acopere peste noapte cu ceva. Intaia intrebare suna asa: Ce este mai gras in lume? A doua: Ce este mai bun? Si a treia: Ce alearga mai iute? Aide. Amandoi impricinatii se intoarsera la casele lor. Boierule. Boierul se mira cand il vazu si-i intreba ce cauta? Taranul cel bogat zise: . Tineti minte bine. Si nici n-a fost la sufletul meu cugetul de mandrie. duceti-va acum. oameni buni! Eu am sa va fac trei intrebari. 335 . Boierul sta in cumpana. ca sa incapa bordeiul pe toti ai mei. acest prapadit de om. Dara sa mai stiti una: daca nici unul din voi nu va ghici vreuna din intrebarile mele. dara nici ca m-am gandit ca sa-i aduc paguba. n-ar mai avea parte de el! dupa ce ti-ai facut pomana de i-ai dat un petec de loc. a aceluia sa fie dreptatea.Bre. dupa ce ca e mare foarte.

Boierul intreba pe bogatas: . iaca ce ne-a zis boierul sa ghicim. In dimineata cand fu a se infatisa la boierul ca sa-i ghiceasca intrebarile. Boierul ne-a indatorat sa-i ghicim niste intrebari pe cari nici oamenii cei procopsiti nu i le-ar putea spune. dupa ce mai cugeta ea ce mai cugeta. fata mea? Iaca pacate de la Dumnezeu. Saracul paru a se mangaia oarecum. la ce am putea fi buni si noi. deoarece sta slanina pe dansul de o palma. iara saracul se puse pe ganduri si tot ofta. dara nu cutezau sa-l intrebe ceva. Saracul se arata a fi multumit. Si apoi ce strica daca ne vei spune si noua? Atunci saracul zise: . fiinca ce lucru poate fi mai usor decat a spune ca porcul sau din ograda este mai gras. dara numai inima lui stia. iaca. Daca ajunsera fiecare la ai sai. voi care nu stiti inca nici cum se mananca mamaliga.Te mira. ca doara d-om putea sa-ti dam vrun ajutor. dara se indoia.Ce sa am. . iara saracul plangea de potopea pamantul.Ci spune-ne si noua. se apropie de tata-sau si ii zise: . Nu ne lasa Dumnezeu pe noi sa pierim. ti-oi spune si eu ceva. Nu voia. saracul umilit si strans la piept de sta sa-i crape sumanul cel zdrentuit de pe dansul.Ia lasa. gandindu-se ca ce o sa spuie el. vezi.Ca ce ajutor ati putea voi sa-mi dati. se uita. ne va sta capul unde ne stau talpile. tata. fie-sa ii spuse ca ce sa raspunza. . sasi mai mahneasca si copiii. Se infatisa inaintea boierului. Numai fata cea mai mare isi lua inima in dinti si-l intreba ce are de este asa de trist? .Iaca. Incepura si ei a plange. ce este mai gras pe lumea asta? Bogatasul raspunse cu coraj: 336 .laudandu-se ca el are sa ghiceasca. nu mai fi asa de mahnit. necum un sarman prost ca mine. tata.Ei. Fata cea mare se puse pe ganduri si. mandru si cu pieptul deschis. bade. caci de unde nu. bogatasul era vesel ca are sa-si castige pricina. Si poate ca va da Dumnezeu sa scapi cu fata curata dinaintea lui. . Cand te vei duce la boierul sa-i dai raspuns. Bogatasul. Copiii se adunara pe langa dansul. si se facu acolo la dansii o plangere si o jelanie de te luau fiori de mila.

care are grasimea pe el de o palma de groasa.Adevarat. Si. raspunse boierul.Apoi de. cand ii dau drumul. mai intreba o data pe bogatas: . spuse tot adevarul precum era. . ca el ne da toate bunatatile pe cari le avem. cu prostia mea ma duce gandul sa crez ca nimic nu e mai bun pe lumea asta ca Dumnezeu. adaoga: . ca alearga peste vai si dealuri. Ea sa fie nici imbracata. cucoane. ce sa fie mai gras decat porcul meu din ograda. de nu-i vezi copitele. cucoane. de teama sa nu pateasca ceva. boierule. Bogatasul iesi cu coada intre picioare. Cela aiureaza. raspunse si saracul.Nimic nu este mai bun pe lumea asta. raspunse boierul. mirandu-se in sine de iscusinta fetei saracului. omule. capul meu nu ma duce asa departe. . Atunci boierul. cucoane.Iesi afara. Si chemand mai aproape pe sarac. Acum zise bogatasului iara: . . cine te-a invatat pe tine sa raspunzi asa de potrivit.Apoi de. intorcandu-se catre bogatas. sau pui acum de-ti trage la talpi atata cat nu poti duce. care ne sufere pe lume cu toate rautatile noastre.Tu ai dreptate.Spune-mi. .Ce este mai bun pe lumea asta? . milostive stapane.Asa este.Armasarul meu. eu zic cu mintea mea a proasta ca pamantul sa fie mai gras pe lumea asta. taran viclean si mojic ce esti. bre.Eu. Si intreband si pe saracul. . raspunse el.Minciuni spui. nici 337 . ii porunci ca a doua zi sa vie cu fata la curtea boiereasca. Nu-i venea sa spuie drept. Dara daca se vazu incoltit. caci din capul tau ala secu nu crez sa fi iesit asa cuvinte intelepte. fara decat dau cu socoteala ca nimic nu alearga asa de iute ca gandul. Bietul sarac se cam codea. cucoane.Apoi de.Ce alearga mai iute pe lumea asta? . zise boierul. ca judecata cea dreapta a mariei tale. asa este. raspunse bogatasul. el raspunse cu sfiala: . .. In cele din urma. il intreba cu un grai blajin: .

Fata cea mare. Dupa ce trecu cat trecu de la cununia lor. Ea asculta si tacea. ca pofti sa o aiba el de nevasta. venind asa. ajunse la curtea boiereasca. incremenira. insa o roata de la caruta mi se stricase. cum vazura alaiul cu care venea fata saracului. tapul fiind pitic. nici dezbracata cu vologul aruncat pe dansa. ea nu era nici calare. Cand o vazura boierul si oamenii curtii. Vazand si aceasta iscusinta a fetei. nici pe drum. fata arunca pe dansa un volog (plasa). caci ii da de pamant cand un picior. mai cu seama ca 338 . si se cununa cu dansa. umbla ni pe drum. si cum avea si ea pe vino-incoace. Ea priimi. vezi. se repezira la dansa. si porunci sa dea drumul la doi zavozi ce-i tinea la curte in lant. tatuca. nici pe jos. incaleca pe un tap si pleca la curtea boiereasca. ca-i viu eu lui de hac! Numai sa-mi cauti doua mate. ce-i abatu lui. Acestia. o imbraca cu niste haine ca de mireasa si hotari sa o dea dupa un fecior ce-l avea boierul pe langa dansul. ei incepura sa se jeluiasca la dansa.Eu te iau de sotie. ni pe langa drum. Atunci porunci sa o fereduiasca (sa o imbaieze). nici pe jos. dara ea dete drumul indata matelor si zavozii se luara dupa dansele. i se paru mai frumoasa de cum era atunci.Aveam sa ma duc pana in cutare loc. aci trecea de cealalta parte. incepu a se boci si a se vaicara. lua matele la subtiori. cu chiu cu vai. cand altul. nu voia sa se dea ramas. Cum se facu dimineata. Si asa. boierul se duse o data in treaba lui pe mosie. Nu-mi puteam inhama iapa la caruta cu trei roate. cand auzi cele ce ii spuse: . In lipsa lui venira doi tarani cu o prigonire la curte. Afland ca boierul nu este acasa. si vazand pe cuconita intr-un cerdac. si se intoarse la ai sai. dara sa stii ca tu n-ai voie sa judeci niciodata fara de mine.Nu te teme. Cum auzi saracul unele ca acestea. iara fata saracului ajunse la scara boiereasca asa precum ii poruncise boierul. Mergand astfel pe drum. care il slujea cu credinta. Unul zise: . nici pe langa drum. Dupa ce o vazu boierul curatita si ferchezuita ca o mireasa. mai cu seama ca era burlac. caci tapul nu tinea drumul drept. Aci trecea pe langa cate un gard sa apuce cate vrun lastar de la vrun pomisor. de nu-ti venea sa-l mai auzi. Nu era nici imbracata. nici calare. ii zise ea. Boierul.dezbracata. boierul zise dansei: . boierul n-avu incotro si fu nevoit s-o priimeasca. Mai-nainte de a se cununa.

Cucoana asculta din cerdac si tacea. ce sa vedeti. se mirara de atata intelepciune si se impacara cum stiura ei mai bine. ca in toate noptile ies broastele dintr-insul si mananca malaiul. intreba: .Da‘ bine. ce e drept. Viind si boierul acasa.Ce sa fie? raspunse ea. ei incepura a se intreba unul pe altul: . au ba. Cand. iaca cine a venit si iaca ce s-a intamplat cu ei. si ce le-am zis eu.Cine a mai fost p-aici in lipsa mea? Ce s-a mai petrecut? .Nu-l credeti. cucoana? .Da‘ unde-i dus boierul. cucoana. cinstiti boieri? Asta-noapte mi-a fatat iapa un manz. ma. El. Ia-ti ce poftesti de la mine si ce-ti este mai drag in casa mea. raspunse cucoana. Taranii asteptara ce mai asteptara si. nu mai putem trai amandoi. ca ce sa fie vorba ce ne-ai spus-o? Poate-se ca broastele sa manance malaiul? . ce vorbira. intrebara: . Cucoana zise: 339 . nea asta? Cum se poate broastele sa manance malaiul? Ce se sfatuira ei.Nu stiu daca broastele poate sa manance malai. sa va tie Dumnezeu! Roata mea a fatat manzul. daca vazura ca cucoana nu le face nici o judecata. Acum intelesera siritenia vorbei cucoanei. prinsera a intreba: . Ajungand la poarta ograzii boieresti. s-a dus. asta care e de fata.Ca ce fel de vorba fu aia a cucoanei. sa vaza un lac de malai ce-l avem pe marginea unui iaz. Tocmai atuncea isi venira si taranii de acasa.era a fata. Daca venira dinaintea cerdacului iara. cu gand ca azi pana in ziua sa ma duc la treaba mea. Iaca. sa-mi imprumute el o roata. dara stiu ca roata nu poate sa fete manji. Atunci m-am rugat de vecinul meu.Fiindca ai calcat fagaduiala si ai judecat fara mine. Boierul. ii zise: . raspunse ea. ca numai se intoarsera sa intrebe pe cucoana ce vorba fu aia. Taranul cel cu roata ii taie cuvantul si zise si el: . cucoana. si sa te duci la tatatau acasa.Ia. aseara mi-a imprumutat roata ce i-am cerut. Taranii se uitara lung si plecara. cum auzi.

Boierul se indupleca si porunci de facu o masa d-alea infricosatele. se gandi ce se gandi. Un lucru te mai rog: fiindca ma gonesti. cand se destepta. si inca unul. mi-ai dat voie sa iau din casa dumitale ce mi-o fi mai drag. Nimic nu mi-a fost mai drag decat barbatul.Vorbele tale. si sa traim ca in san de rai. intreba unde se afla. Da o masa si cheama pe prietenii nostri si cunoscuti sa petrecem impreuna si sa ne chefuim pentru cea din urma oara. barbate. eu ma supun fara sa cartesc si-ti multumesc inca din adancul sufletului pentru bunatatea ce ai de a ma lasa sa-mi ales ce mi-e mai drag din casa dumitale.Aidem. Cucoana ii raspunse: . apoi raspunse: . pentru ca de aceea barbatul este barbat. lasa-ma sa ma mai veselesc o data si eu in casa domnului meu si barbat. Se imbata boierul de se coclise turta. Sezura. caci n-am judecat pe acei jeluitori. Nu crez sa ma tii de rau pentru ca mi l-am luat. pana il facu cuc. sunt sfinte pentru mine. ci le-am spus numai unde este stapanul lor. Aceea am si facut. Si(-i) mai dete unul. boierul.La tata acasa. Cucoana insa tot indesa paharele boierului si el tot bea. unde chema prietenii si pe cei mai de aproape ai lor. se inveselira si se chefuira cat le cerura inima. Dar daca d-ta gasesti cu cale sa ma gonesti. fara sa mai simta boierul ceva si-l duse la tat-sau acasa. Cand m-ai gonit de la d-ta. 340 . acasa. Nu sunt vinovata intru nimic. Si m-am suit pe o sea Si am spus-o asa. A doua zi. unde il puse pe cuptor de dormi pana se trezi. Cand auzi boierul asemenea vorbe cu noima.. M-am suit pe o roata Si am spus-o toata. nevasta. vazandu-se in astfel de hal. acum pricep eu ce odor de femei am dobandit. Atunci si cucoana il ia frumusel la spinare.

facea paine. si. se cobori de pe acoperis si o lua intr-acolo.FATA MOSULUI CEA CUMINTE A fost odata un om batran care avea o fata mare. ti-oi da poame coapte sa mananci. se scoala fata sa faca focul. punea pe fata unchiasului la toate greutatile casei. zari spre rasarit abia licarind o mititica valvotaie. ca sa-si goneasca copila. dis-dedimineata. si-i zicea: .Nu era ziulita lasata de Dumnezeu sa nu se certe cu el. sa te racoresti cand t-ei intoarce.Biata fata unchiasului torcea.Fata mare. ca ti-oi da apa rece. Mosneagul (unchiasul) se casatori de a doua oara cu o baba. fata mare! vino de ma sleieste. tesea. A doua zi. care avea si ea o fata mare. se uita in toate partile.Se duse. insa. Mai incolo dete peste un put. se urca pe bordei. paine si sare pe un taler cu tine nu mai mananc.Daca nu-ti vei duce fata de aici.Se apuca fata de lucru numaidecat si cum ispravi. care-i striga si acesta: 341 . tocmai cand era sa se dea jos. doara va vedea incotrova vreo zara de foc. se duse si la foc nu mai ajunse. care o striga zicandu-i: . Cand. indata pleca. iar fata ei se clocise de sedere. de se dusese vestea in lume de vrednicia ei. cand t-ei intoarce. de frica sa nu o ocarasca muma-sa cea vitrega.Baba. Merse ce merse si dete peste un cuptor. ca sa se duca sa ceara macar un carbune. Data slei putul si pleca inainte. care ii striga: . fiindca tot pe ca cadea pacatele.Bietul om se cam codea. fata mare! vino de-mi curata pomii ce mi-au mai ramas de omizi. si para la unchias pe fiica lui si o tot ocara.Fata mare. dara nu se vazu nicairi ceea ce cauta ea. dara in drumul ei intalni o gradina paraginita. dara baba intr-o noapte turna apa pe vatra si stinse focul ce-l invalise fata unchiasului de cu seara. dara foc nu mai gasi in vatra.Atunci. matura si scutura fara sa zica nici pis! dara baba punea parte fetei sale.

Du-te. daca nu. Mai merse nitel si dete peste o cascioara. apoi sa scuture si sa deretice pan casa. fiindu-i frica de muma-sa vitrega sa nu o bata daca se va intoarce acasa. ea ramase acolo. precum ii poruncise. si mai astepta pana mai vazu ca vena o cutie mica si necioplita. naparci si gusteri. mi s-a facut dor de parinti. cand t-ei intoarce. nevastuici. raspunse fata. Santa Vinerea. .Fata mare. pentru ca intarziase. Fata facu tot.Om bun. si sa vezi ca o sa curga o apa pe dinaintea casei si o sa aduca fel de fel de cutii. atunci ea zise: . Fata lipi si sterse cuptorul si-si cauta de drum. carii erau balauri. si toti raspunsera ca n-a fost bagat de seama daca a lipsit ea de acasa. Dupa catva timp. . dara mai-nainte cauta-mi in cap. cum le-a dat mancarea. Fata se gandi ca. soparle. ciuhurezi. iata ca mi-am ales lucru pe cat face slujba mea. pe care din ele iti vei alege. care locuia inauntru si care priimi pe fata.Intra in casa maica Santa Vineri si vazu toate lucrurile asezate la locul lor si ramase foarte multumita. serpi.Maica Santa Vinere. zise fata: .Maica Santa Vinere. sa nu vie.. de tronuri si de lazi. nici rece. fata mare! vino de ma lipeste si ma sterge de cenuse. daca e om bun sa intre. intreba daca nu cumva are trebuinta de o slujnica. aceea sa fie simbria ta. Iara maica Santa Vinerea pleca la biserica. insa mancarea sa fie nici calda. si pe dansa veni niste lazi si tronuri prea frumoase. si-l face mici farami. Se asezara si indata vazu curgand apa de care-i spusese. fa bine si-mi da voie sa ma duc. asa de bine au fost cautati.Cine e acolo? ii zise dinauntru. iti voi da azima calda. slujba ei nu facea atata.Mai intai ii spuse ca treaba ce are sa faca dimineata este sa dea de mancare puilor ce-i avea in curte. si. daca va lua o lada d-ale frumoasele. Dupa ce intra. fata mea. . ii raspunse ca are trebuinta de o asemenea fata. caci am o cateluse cu dintii de fier si cu maselele de otel. Cand veni acasa. si batu la poarta. 342 . Santa Vinerea intreba de puii ei.

ia-o. si daca o chema putul. si pleca la biserica. sa fii numai cu muma-ta singura in casa. toate lighioanele. pana ce ajunse si ea tot la Santa Vinerea.Da‘ ce! nebuna sunt eu sa-mi zgarii mainile prin tine? O lasa si porni mai departe. Fata unchiasului isi lua ziua buna. dara sa nu o deschizi pana acasa. sa ma duc acasa. dar ea raspunse: .Da‘ ce! am mancat laur ca sa ma ostenesc eu cu tine pana sa te sleiesc? Si pleca mai departe si se duse pana ce dete si peste cuptor. da-mi dreptul meu. iara cand ajuse la gradina. apoi maica Santa Vinerea ii zise si ei sa faca ceea ce zisese si fetei mosneagului. ea ii zise si lui: . N-apuca sa puie mainile in capul ei si se repezi de lua de pe garla lada cea mai mare si mai frumoasa ce vazu. zise fata cea lenese: . iara pana atunci sa-mi cauti in cap. intorcandu-se pe la cuptor.Cand veni Santa Vinerea acasa. manca poame coapte.In cele din urma. ea ii raspunse si lui: .. raspunse Santa Vinerea. sosi pana la put. alege. Baba trimise si ea pe fie-sa. iara lui ii crestea inima de bucurie. si du-te cu Dumnezeu.Ia-l. . Baba si fiica-sa pizmuia pe fata mosului. care o striga ca si pe fata unchiasului.Da! ce-am vazut sa-mi murdaresc manusitele si sa ma var pan tine? Si pleca inainte. bau apa rece de se racori. si ajunse la gradina care o chema si pe dansa ca sa o curete. Fata ajunse acasa si gasi pe tata-sau zdrobit la inima de mahnire. margele. Santa Vinere ii zise: . Se duse. pe care ti-o placea ca so iei. pietre nestemate. Acolo fu intrebata ca si fata unchiasului si priimita in slujba. si cand o vei deschide. mi s-a facut dor de parinti. se plansera ca li s-au oparit gatlejurile. Dar ce sa vaza inauntru? Margaritare. fata mea.Maica Santa Vinere. dara mai asteapta nitelus. sa faca ce facuse fata unchiasului. caci mi s-a urat aci.Deoarece ti-ai ales asta lada. ie numai cu fluturi de aur si catrente de matase. intra in casa si vazu o arababura de nu-i mai da nimeni de capatai. daca n-ai voit sa-ti alegi altceva mai frumos.Du-te. pleca cu cutia la suptioara si. capata o azima calda. se duse si fata babei. ca o sa treaca o apa dinaintea portitei. ca sa nu vaza 343 . cu gaturile intinse. si trecand pe la put. aducand fel de fel de lucruri. fata mea. ii spuse tot ce a facut si deschise cutia.

carora le arsese gatlejurile cand le dase de mancare. si asa merse de petrecu pe frate-sau la groapa. navu rabdare. Cum ramase singurele. si traiesc in fericire pana in ziua de azi. iara cand trecu pe la gradina. fata imparatului ceru a merge si dansa sal petreaca. si indata le sfasiara si le mancara. FATA DE IMPARAT SI FIUL VADUVEI A fost odata un imparat foarte bogat si puternic. Si asa gatita ii sedea si mai bine decat altminteri. ca nu-i dete macar o picatura de apa. il ingropa cu mare cinste si alai ca pe un imparat. 344 . care o ceru de la tata-sau si o lua de sotie. Cand fu a duce mortul la biserica. Ea se imbraca in negru si-si lasa parul despletit (pe) spate. deschise lada. Asa de pazita era fata aceasta de tata-sau. nici vantul nu-i batuse parisorul. ci chema pe muma-sa la o parte si-i zise sa faca pe unchias si pe fie-sa sa iasa afara. Intamplandu-se sa-i moara feciorul. ii lasa gura apa si nu putu nici sa se umbreasca putin de arsita soarelui. incat pana atunci nici soarele nui vazuse fetisoara. vazu azime calde. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. si cate lighioni toate. dar ce iesi d-acolo? balauri.Cand se intoarse pe la cuptor. ca sa se racoreasca. Acest imparat avea un fecior si o fata. Ajungand acasa obidata de osteneala si flamanda. ea nu mai putea rabda de foame. nu e vorba ea era foarte frumoasa. Fata mosneagului insa se casatori cu un flacau din cei mai frumosi ai satului. si fiecare om baga de seama ca asta vine de la rasplatirea dumnezeiasca.Mare veselie se facu in sat la nunta lor. Cine nu crede sa faca bine sa se uite imprejur. Caci. Crinii si viorelele ramasesera pe jos si nici la degetul cel mic al ei nu le punea. si va vedea multe de aceste case. Tot satul se spaimanta de intamplarea asta. se cerca sa ia si nu putu.nimeni ce e intr-insa. serpi. Pe la put trecu cu jind. Fata lua lada si pleca.

Altii iara ziceau ca sa i se lege o piatra de gat si sa se dea pe Dunare. Unii ziceau ca sa se arza de vie. ingropara mortul si toata lumea se intoarse acasa. cam ce. In zadar se jura fata ca nu stie la sufletul ei nimic cu prihana. Toti feciorii de boieri aveau pizma pe dansul si-i pusesera gand rau. Porunci deci ca numaidecat sa se adune Sfatul imparatiei in taina.Cum. ca sa puie mana pe dansul. din pacate. smerit si sfiicios ca o fata mare. iara ea simti ca un fior rece i se strecoara prin inima. Fiul vaduvei intrecuse pe toti boierii si imparatii la boi si la stat. fara sa fi pus pirostriile pe cap? se facu foc si parjol. si ca una ce trebuie sa fi savarsit 345 . ca sa otarasca pedeapsa ce s-ar cuveni fie-sei pentru o asa nelegiuire si ca sa se spele rusinea ce adusese ea parului caruntit al tatalui sau. incat s-o sorbi intr-un pahar cu apa. de-i resfira pletele. Cine sa o creaza? Burta o da de gol. Ai fi pus ochii pe dansul d-ar fi fost intr-o mie. De la moartea fratelui sau. numaidecat se invoira. Ea avea un fiu. ba c-o fi deochi. sa faca cu fata imparatului. se pomenise si ea asa. ba c-o fi sagetatura.Tocmai pe atunci. Atunci veni un vantisor lin si usor. Curgea graiul din gura lui ca mierea. Ea insa nu spunea minciuni. nici nimic. Lumea uitase si mort si tot uitandu-se la dansa. Si asa de putintica si dragalase mai era. adica. El era de treaba. Nu mai asculta nici rugaciuni. ba c-o fi alta.Tot pe atunci in cetatea aceea se afla o vaduva saraca. fata nu se prea simtea bine. si toate descantatoresele si vracii nu-i putura da de leac. iata ca si feciorul vaduvei trecea pe acolo in treaba lui. S-apoi era dulce la cuvantare. Insa ca una ce este fata de imparat. Cum il vazura boierii. fata cu moarte sa se omoare. ramase cu ochii zgaiti la dansa.Ma-sa baga de seama ca fie-sa era insarcinata. D-apoi cand afla tata-sau ca fie-sa are sa fie muma. cum. Ba c-o fi una. El era aratos nevoie mare. Nu-i gasea insa nici o pricina. A se dezvinovati inaintea lui nu era cu putinta. Altii ca sa-i scoata ochii si sa se goneasca in pustietati spre a fi mancata de fiare salbatice. Sfatul imparatiei gasi cu cale ca spre a se spala o asa grozava necinste. Nu se mai satura cineva de dansul ascultandul. si hotararea fu gata.Cand o vazu asa de gingasa si de plapanda.Toti fura intr-o glasuire ca fata sa se dea pierzarii.

Fata de imparat si fiul vaduvei se invoisera si se insotisera. Aci o luara apoi pe o partie. si merse. cum il facuse ma-sa. si dara multumira lui Dumnezeu ca lea scapat zilele. Noroc ca nu o vazu nimeni. In asta poienita dete de niste case foarte frumoase. Cand voiai ceva. pana ce vazu ca se deschide o poienita. porunci de infunda bolobocul bine. fara a se opri undeva.Apucara pe o poteca si intrara intr-un bunget de padure. Imparatul isi uitase de fiica sa. Toate catrafusele isi aveau vataful lor si nimic nu era nerostit. iara bietul baiat. Copilul cu care era insarcinata fata cand o goni tata-sau se nascu. Aci era in adevar: pune-te masa. Iara ei petrecand bine. era destul numai sa poruncesti si indata se facea. adus fiind de talazurile Dunarii. si pentru ca Sfatul imparatiei nu poate sa-l ghiceasca. o mangaia si nu o lasa sa-si piarza nadejdea de la Dumnezeu. si numaidecat se aduse un boloboc mare. si el nevinovat ca si dansa. si-i facura sa mai vaza o data lumina. si-l ciocni de busteanul pe care tot apa il dase la margine. isi uitasera de necazurile cele trecute. Vezi ca el in viata lui nu alunecase pana atunci. acel om sa fie fiul vaduvei. una din roabele fetei de imparat. era curat. Pasamite bolobocul ajunsese la margine. bolobocul se loveste de un bustean si se sparge. Nimic nu lipsea. si merse. ce sa vezi dumneata? A patra zi. si pe fata imparatului o gasise acasa. si se facuse un baiat de sa nu te induri de el. si il dete pe Dunare. Toate lucrurile in aceasta casa erau cu sart. Pe cand insa dogarii infundau bolobocul. asa si facura. ridica-te masa. Cum hotarara. Biata fata isi plangea nevinovatia cu niste graiuri de-ti rupea baierile inimei. mai miloasa la inima. deoarece fata nu vrea sa spuie pe adevaratul nelegiuit. doua azime si un fedeles cu apa.Imparatul porunci. Iesira deci la uscat dosaditii de ei. puse de-l smoli si. Merindea din butoi se ispravise. se strecura prin calabalac si le dete pe sub ascuns o copaie de mere.Se duse butoiul pe Dunare trei zile si trei nopti. bagand intr-insul pe fata de imparat cu fiul vaduvei.nelegiuirea cu un om. batatura carora era campul cu florile. 346 . Nici unul din amandoi nu s-a cait mai in urma pentru aceasta. Trecura multi ani de la aceasta intamplare. carele si acela trebuie sa piara. disdedimineata. Cand.

Fata imparatului il linisti spuindu-i ca o sa roage pe imparatul sa-l ierte pentru aceasta greseala. El se minuna cand vazu asa casa frumoasa intr-o astfel de salbaticime de padure. cauta in jos si peste poteca pe care sa iasa la lumina nu putea sa dea. un copilandru dezghetat si sfatos. din vanat in vanat. Dupa ce aseza potarnichile in frigare si le puse la foc. Venira bucatele si mancara. caci ochii nu-i dase in geana de nu stiu cat timp.Fa buzato. Orbacai in sus. da-te tu mai la o parte. imparatul. Vazu si casele. Parc-ar fi fost la sfarsitul pamantului. pleca la vanatoare. Aceste oale se certau. Atata numai ca p-acolo nu se vedea nici pui de om. zise: 347 . ca au fiert si matele din tine. de te tragea inima sa stai cu dansul de vorba.Intr-una din zile. Si. scurto ce esti. Imparatul nu baga de seama. vazura ca lingurile incep a salta pe masa. Mai intai isi trimise sluga care nu se despartise de dansul nici cat ai scapara. Intrand imparatul. Sluga imparatului auzi cu urechile sale cum se ciorovaiau aceste oale. ca sa faca pace. sluga uita si potarniche si tot. caci vorbea cu fiul gazdei. De voie. trebui sa se duca acolo. de nevoie. da-te la o parte ca tu ai fiert destul. Aci. el se rataci. El se incumese a razbi mai inauntru padurei decat alta data. Si cascand gura la dansele. tatal fetei. Dupa ce sfarsira de mancat sedeau la vorba. dara ele nu ascultau de cuvantul lui. Ramase imparatul stalpit cand vazu masa viind singura. Cand. friptura se facuse scrum.Toate lucrusoarele vorbeau in casa aceea. pana si oalele si vatraiul.Ba. Se bocea biet si se tanguia de-i plangeai de mila. iaca da in poienita cu casele. El se intoarse si spuse imparatului ca este priimit a gazdui acolo cu draga inima. Se luase de ganduri. lingurile si celelalte tacamuri cu vatasii lor si le asezau caresi pre unde.Atunci gazda. isi trimise sluga la bucatarie sa-i friga doua potarnichi din cele ce vanase el. stapanul casei porunci sa se puie masa. acolo le uita: caci ce vazu si auzi il buimacise.Puterea lui Dumnezeu ii ocrotea si-i ferea de rele. cand in loc de a se strange masa. Vataful le suduia. . . talerele.La vatra aceea erau doua oale puse la foc.Apoi trimise si pofti pe imparatul in casa cea mare. Cand se destepta sluga imparatului. stand de vorba.

dand marire lui Dumnezeu ca nevinovatia a iesit dasupra ca untul de lemn. a iubit-o si a ingrijit-o ca pe o sotie credincioasa.Materialele aruncate peste tot. Lauda si pe sotul ei pentru buna sa purtare de grije. ceru sa fie cautat. ciment lemnarie. bare de fier.Arata-ti. asemenea nu stiu nici eu pana in ziua de azi cu cine am facut copilasul asta.Ca n-are la cine altul sa fie. cunoscandu-se. .Imparatul se facu ca sfecla de rosu de rusinea ce pati si zise incalcindu-se de ciuda: .Cum nu stii dumneata.Imparatul nu stia cum s-o mai mangaie. Trebuie sa-l cautam. cu alte cuvinte. caci el sa indragostit de dansa.. minunea ta! Nu stiu la sufletul meu de nici un furt. munti de nisip. Alte doua blocuri gemene. ca sa-si iasa din banuiala. despre lingura.Fata de imparat multumi apoi imparatului ca i-a dat Dumnezeu in gand de a pus in boloboc impreuna cu dansa pe junele cu care ea s-a insotit mai pe urma. ii mai zise gazda. tragandu-i incaltamintea. Doamne. se aflau inca in constructie. Aide. Auzind imparatul cele ce se vorbira. Atunci. si cu totii impreuna se intoarsera la scaunul imparatiei. se imbratisara si se iertara unul pe altul. caci el nu se stia vinovat.Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. gropi de gunoi imi faceau viata 348 . raspunse vataful lingurilor. Blocul nostru singurul dat in folosinta.Atunci.Pasamite gazda se vorbise cu vataful lingurilor ca sa-i joace renghiul asta. CEAINICUL Eram noua in cartier.Nu mai trancani.Nu se poate ca imparatul sa fi facut o asemenea fapta. ii cazu lingura pe care o cautau din cizma imparatului. zise si gazda. cunoscandu-i nevinovatia. . era numai pe jumatate locuit. ridica masa si te cara de aci. un adevarat santier. . N-am bagat eu lingura in cizma.

ba cu putin noroc. totusi eu ma chinuiam sa raman calma si surazatoare: o mama exemplara. La fel era si acum. baietelul meu de cinci ani. Inca nu iesise sotul meu din casa.Ceainicul Puteai gasi acolo. Lucrasem tarziu si ma simteam din cale afara de obosita 349 . iar cand pleca. era un deal impadurit. mi se parea mult mai des ca la altii. printre copacii de pin sau brad (recunosc rusinata ca pentru mine era tot una) inmiresmand aerul cu parfum de cetina si pardosind cararile cu nenumarate conuri verzi sau maronii. in aceasta harababura. au adus acasa un ceainic mic de lut. asa ca l-am lasat in chiuveta cu apa. Ceainicul era plin de noroi. Statea de doua zile in pat. adunata in jurul fruntii. a facut febra. unul din copii trebuia sa se inbolnaveasca. aroma esentei de ceai se pastreaza mai bine. cunoscatori ai inprejurimilor. monede. cei doi baieti ai mei.imposibila. -Asa coincidenta mai zic si eu. Intr-una din expeditiile lor de cercetare. erau grele. m-au informat copii. ca prin peretii lui argilosi. Un desen sters. sotul meu a fost concentrat. dar si fiindca mi-am facut socoteala. un fost santier de sapaturi arheologice. gura alungita si destul de mestesugit executata. semanand cu un cap de batran. La putin timp dupa ce ne-am mutat. Si se pare ca baietii mei au avut. se intrezarea pe burta lui. Copilul necajea. Hotarasem sa-l pastrez si pentruca mi-a placut. In schimb. Medic la o unitate. asa cum se intampla cu majoritatea tinerilor in Israel. bombanem intotdeauna cand gaseam plicul de la armata cu antetul cunoscut. Unde mai pui ca era o ―relicva istorica‖ dupa cum ma asigurasera copii. parca era un facut. La nici cinci minute distanta de bocul nostru. chiar un vas intreg. de fapt. Tufisurile cresteau salbatec. Mai ales noptile. mereu aveau nevoie de el. cioburi. In sfarsit astazi a avut o zi mai buna. doar ca mie. pe care o socoteau plina de pitoresc. poate s-o mai dizolva ceva din acel strat gros de pamant uscat. Era placut sa te plimbi in acel loc. se simteau minunat. cand Tom. Avea exact forma obisnuita. purtand panza traditionala a musulmanilor.

prelungindu-se pe umeri Deodata. mi-am spus. probabil visez. pe care in mod inconstient le aveam in minte. Locul mi se parea acum strain si dusmanos cu gramezile de fiare si gropi raspandite peste tot. mi-a trecut prin minte. am inceput sa-l caut cu disperare. Portretul se destingea acum mult mai clar. deci exclus sa fie in vizita la vre-o unul din ei. mi-am zis. cu bucata de panza care-i acoperea fruntea.. Protejeaza-l! daca spui ca ai aceasta putere Chiar at unci peretii inceputa sa se clatine. absurd. s-a inaltat de acolo. Stalpii electrici inca nu aveau becurile montate. vasul mi-a alunecat din mana uda. am rostit cuvintele. Un fum gros inecacios. Am intrat in bucatarie. -Nu te speria. Imediat. silinduma sa inchid ochii pentru o clipa. iar cand o sa gasesc un altul nelocuit. Stateam culcata de mai multa vreme si eram pe punctul sa adorm. baietelul meu cel mare. mamico. te rog trezeste-te! Tom nu e in casa. -Am sa incerc sa-l curat. -Sa-mi fie copilul sanatos. si s-a imprastiat pe balate intr-o multime de cioburi.-Am sa ma intind putin pe canapea. Cu cat trecea timpul. dar tot atunci fara sa vreau. am realizat ca adormisem. absurd. puteam sa-i vorbesc. -Seamana cu un seic din basmele Seherezadei. Dani. ma scutura cu toata puterea. De mii de ani lacasul meu e in acest ceainic. mi-am spus. batranul statea in fata mea. nu-l gasesc nicaieri. Pe santier 350 . Acum. ca totul fusese un vis stupid si doar disparitia copilului era unica realitate. Pe vecini nici macar nu-i cunosteam. casa intrega se cutremura. Numai in halat si papuci. -Mama. am luat un burete moale si detergent si am inceput sa-l spal constiincis pe la toate incheieturile.. Am sarit de pe canapea inspaimantata. Afara se lasase intunericul. Afara era bezna. cand mi-am amintit de ceainic. sa ma odihnesc. dispar din nou. mai e timp. Gandeste-te bine! -E absurd. Cand i-am redeschis. Si atunci l-am auzit pe el ca mi se adreseaza. Dar pana atunci iti pot indeplinii o unica dorinta. panica punea tot mai mult stapanire pe mine. fiindca l-ai spart am aparut la lumina. Pana la masa de seara. doar ca buzele imi erau pecetluite. Puteam sa-l ating cu mana.

ii vedeam intotdeauna dimineata venind la lucru. care-i inconjura fata de seic oriental.lucrau multi arabi. sedea langa foc si bea ceai. Cine stie ce i se mai poate intampla. Ganduri negre mi se involburau in minte. batranul din vis. Deodata mi s-a parut ca disting o limba de foc. se umple cu povesti din nou. arabul. Iarta-ma daca te-am necajit. Iar catre mine (ca si cum am fi continuat o discutie inceputa mai inainte). Nu e bine ca un copil mic. taraganata. sa se invarteasca pe intuneric. la o oarecare distanta. Inainte sa pot spune ceva. baietelul meu a inceput sa vorbeasca cu repeziciune. dar cand am vazut baietelul singur. Am vrut doar sa ma plimb putin. Asa-i ca nu esti suparata pe mine? Ascultam uimita vorbele copilului. Era ca-n vis. Imi pare tare rau daca v-ati speriat. Tu poti sa crezi?. l-am vazut pe el. sunt de-acum sanatos. El spune ca le gaseste pe toate in ceainicul acesta si ca in fiecare noapte. mi-a raspuns simplu. mi-a trecut prin minte. Am alergat spre pata de lumina si cand am ajuns cu inima sa-mi sparga pieptul. ochii vii si patrunzatori. Apoi s-a intors spre Tom zambind -Poti veni la mine de cate ori doresti. pe care eu il cunosteam asa de bine. bine de tot. Pe foc fierbea ceainicul micut. l-am poftit la ceai. chiar si haloul de basm. imprastiind in aerul pur si rece mireasma plantelor. poate ei ma vor ajuta sa gasesc baiatul. Ma simt bine. daca mama iti da voie. In cele din urma am reusit sa intreb. a adaugat cu voce domoala. -Daca ai sti mamico ce basme minunate mi-a povestit pana acum. basme cum n-am mai auzit niciodata. iar Tom ii tinea tovarasie. -Cine esti dumneata? -Paznicul santierului. asa aiurita cum priveam scena. Aceiasi barba. mai ales ca se lasase noaptea si frigul. Acolo sunt oameni. Promit sa-l protejez! CEI TREI URSULETI 351 .

ha. . in timp ce Coada-Scurta apuca pe furis de cealalta parte al fierastraului. Si-l ridica cu mare usurinta. Coada-Scurta si Blana-Moale s-au hotarit sa-si construiasca o casa. ha! neputinciosilor! rase Mandrila. Dupa ce au doborat un copac. Fratii mai mici venira sa-i dea o mana de ajutor.Trecindu-le prin minte sa apuce amandoi de odata. Mandrila. raspunse Mandrila. cei doi ursuleti chibzuira cum sa lucreze. . se plimba fluierind prin padure. Dar increzutul Mandrila pleca sa-si faca singur o locuinta. Unde-i unul nu-i putere. Sub mainile harnice ale ursuletilor.Bine. ha. . Nici unul dintre ei nu aveau casa si toata iarna tremurau de frig. Mandrila. cei doi ursuleti taiara ferestre luminoase. 352 . . Coada-Scurta si Blana-Moale incercau fiecare pe rand sa ridice trunchiul greu de copac. Ingropara stalpi si batatorira pamantul in jur.A fost o data. Mai la deal gasi un copac gros din care voia sa-si taie scanduri.Vino. Au fost trei ursuleti.Ha. Bucurosi. Vazandu-si fratii. In acest timp. gandi Mandrila. Unde-s doi puterea creste! Si astfel dusera grinda acolo unde vroiau sa-si ridice casa. Mandrila se chinuia singur sa taie copacul. . izbutira sa ridice busteanul. incredintat ca trage singur de fierastrau. sa lucram impreuna! il chemara cei doi ursuleti. Din cateva lovituri il voi dobori. ha! radeau prichindeii de pacaleala trasa ingamfatului. au inceput sa-l taie in bucati. Intr-o vara. In acea vreme.Hei. casuta se inalta vazind cu ochii. fratele lor mai mare. Sa va arat eu cum se ridica un bustean. pe cel mare il chema Mandrila. asta este pe masura mea. pornira sa cante. Mandrila. Ramasi singuri. Cand fu aproape gata.Da. . iar pe cei mici Coada-Scurta si Blana-Moale. deodata se opri. cum merge lucrul? il intreaba Blana-Moale. nu vezi.Ha.

se inalta greu. Cuibariti in casuta lor din padure. amenintand sa zdrobeasca noua locuinta a ursuletilor.Vino.Nu va fie frica! o prind eu. Grinda nu vroia sa i se supuna si porni sa se rostogoleasca in vale. . Ursuletii isi dadura seama. Intepenira bine o proptea in pamant. la adapost de viscol si ger. le striga Mandrila. Incercarile lui fura zadarnice. . si azi ar mai trai. mai bine si mai repede decat voi. Mandrila incepu sa lucreze impreuna cu fratii cei mici. Si astfel au trait multi ani de-a randul si daca ar mai fi. Batranul isi ura nepotica caci la nasterea ei. Busteanul se izbi cu putere in proptea si se opri. inainte de venirea iernii. Cei doi ursuleti rasuflara usurati. Mandrila se apropie de cei doi ursuleti. mai bine sa lucram impreuna! . ca grinda le va darama casuta.Nu! eu voi lucra singur. ZDRENTUITA Intr-un maret palat. asezata pe coasta dealului. In vale. care nu avea nici sotie nici copii in viata. Recunoscand-si greseala. Mandrila. la malul marii. Orice s-ar intampla trebuie sa opresc grinda. A doua zi. Casa lui. Cand batrana doica ii adusese copila. ii murise cea mai draga dintre fiice. ursuletii terminara casa cat ai bate din palme. Cu puteri sporite. cu groaza. munca era pe sfarsite. Cei doi ursuleti pornira intr-un suflet sa-si salveze casuta. cerand iertare. traia odata un lord batran si foarte bogat. insa. el se 353 . se gandea Mandrila. avea doar o nepotica al carei chip nu-l vazuse niciodata.. cei trei ursuleti traira in intelegere si prietenie. incercand sa-i linisteasca. hotari Mandrila.Bine ar fi fost daca ascultam sfatul ursuletilor. Frunzele care cadeau vesteau apropierea iernii. singur muncea fara spor.

Asta pana intr-o zi cand oamenii prinsera a susoti cum ca regele facea o calatorie in tinutul lor si ca intentiona sa dea un mare bal in orasul invecinat pentru toti domnii si domnitele din tinut la care printul. Zdrentuita auzise si ea vestea si se aseza in usa bucatariei plangand ca nu poate sa-l vada si ea pe rege. sapasera un sant in piatra si curgeau ca un raulet in mare. atunci cand ei ii era foame sau frig sau era obosita. isi zvanta lacrimile si ordona sa i se aduca foarfeci cu care-si taie pletele lungi si barba. In tot acest timp. cand auzi despre ce era vorba. urma sa-si aleaga nevasta. Dar. nu se va uita la ea. care picurau pe pervazul geamului. Ordona sa se puna seaua de aur pe calul cel alb. ca sa poata iesi in intampinarea regelui. se incolacira peste speteaza scaunului sau si patrunsera prin crapaturile din dusumea. varsand lacrimi amare. Asa ca-i intoarse spatele. Cand batrana doica o vazu asa. incat ea-si uita de necazuri si se pornea sa danseze cu galagioasele gaste. pana cand parul sau coliliu si barba carunta ii crescura mult peste umeri. se duse la stapan 354 . nepoata lui crescu fara ca cineva sa-i poarte de grija. apoi trimise sa-i aduca haine scumpe si bijuterii si se imbraca. atat cat va trai. nu avea decat sa traiasca sau sa moara.jura ca. care inca mai sedea la fereastra. Si asa crescu ea. ii dadea ceva resturi de la bucatarie sau cate o rochita rupta luata din sacul cu zdrente. O astfel de invitatie sosi si la palatul de pe malul marii si servitorii o dusera batranului lord. Ceilalti servitori de la palat o alungau cu lovituri si cuvinte de ocara poreclind-o Zdrentuita si aratau cu degetul spre picioarele ei desculte si umerii golasi. varsand lacrimi amare dupa fiica lui care se prapadise. lui nu-i pasa. Singurul ei tovaras era gascarul care. unicul sau fiu. mai mult nemancand si imbracandu-se cu te miri ce. Lacrimile sale. Doar doica cea batrana se mai indura de ea si. ii canta atat de vesel din fluier. cand nu era nimeni prin preajma. petrecandu-si zilele prin campuri si pe carari. se aseza la fereastra si privi peste intinderea nesfarsita a marii.

Dar Zdrentuita rase. descaleca si merse alaturi de ei tot drumul. au pornit spre oras. Auzind asta. in timp ce doamnele susoteau. Cu cat ea il refuza. urmati de cardul de gaste. Strabatura sala. Zdrentuita fugi sa-i povesteasca prietenului ei gascarul cat e de nefericita ca nu poate merge la bal. ca s-o convinga de sinceritatea sa. Isi lua inima in dinti si o ceru de nevasta. Gascarul o asculta apoi ii propuse sa mearga impreuna in oras sa-l vada pe rege. Ea a privit insa cu tristete la picioarele-i desculte si hainele zdrentuite. tanarul se ridica de langa tronul regelui si veni in intampinarea lor. iar regele privea nedumerit. Vazand-o gascarul a scos fluierasul si a inceput sa cante. Gascarul isi scoase fluierul si canta o melodie duioasa. apoi adauga ca el ar trebui sa-si ia nevasta una dintre domnitele pe care le va intalni la bal. asa cum era imbracata. N-au mers prea mult. caci tanarul era chiar printul in cinstea caruia se dadea balul. 355 . Cand afla ca si cei doi merg tot acolo. Luand-o de mana pe Zdrentuita se intoarse spre rege si-i spuse ca ea era mireasa aleasa de el. tanarul tragea cu coada ochiului la fata pana ce se indragosti de ea. o implora sa vina la bal la ora douasprezece noaptea. tocmai cand orologiul batea ora douasprezece. cand un tanar chipes.si-l ruga s-o ia si pe nepoata lui cu el la balul regelui. imbracat frumos. iar domnii si doamnele dansau in fata regelui. pe usile enorme intrara Zdrentuita si gascarul. Baiatul a luat-o de mana si. iar fata imediat s-a veselit. domnii radeau. Dar cand ajunsera in fata tronului. desculta si impreuna cu prietenul ei gascarul si cu gastele acestuia. Dar acesta s-a incruntat si i-a zis ca nu vrea sa auda de fata. Cand se lasa noaptea si sala de bal era inundata de lumina si muzica. cu gastele deschizandu-le drumul. In cele din urma. veni calare spre ei ca sa-i intrebe incotro s-o ia ca sa ajunga la castelul unde se oprise regele. cu atat tanarul o ruga mai aprins. zicandu-i ca i-ar sta tare bine cu o nevasta gascarita. In acest timp.

să preţuiască ce e bun şi să se îndepărteze de rele – într-un cuvânt să facă Voia Domnului. Bunuţa mereu spunea că învăţătoarele şi profesoarele.. Îşi dorea să fi trăit şi ea pe vremea aceea. iar când sfârşise povestea. În acea seara. la curte nu putea ramane caci jurase ca nu-si va privi niciodata nepoata. Nu că doamna ei de la şcoală nu era bună. vocea bunuţei devenea tot mai sfioasă şi parcă lacrimi îi răsăriseră în colţul ochilor. gascarul duse fluierul la gura si incepu sa cante. plangand amarnic si privind departe spre intinderea nesfarsita a marii. dar ar fi fost cu siguranţă altceva. Pe măsură ce povestea. mai mult decât orice femeie.. caci el tot mai sta langa fereastra. o coronita de aur era in parul ei.. Toti cei din sala au remarcat ca printul isi alesese de nevasta pe cea mai frumoasa fata din tinut. in vizita la maicuta domnului Isidora îşi puse căpuşorul pe pernă şi închise ochii. înainte de culcare. Batranul lord s-a intors la palatul sau de pe malul marii. Gascarul s-a facut nevazut si nimeni nu a mai auzit de el de atunci. hainele Zdrentuitei se transformau in vesminte stralucitoare. Un zâmbet luminos îi rămăsese agăţat de colţul buzelor.. să fi mers la şcoala Preasfintei. Cred ca l-ati putea vedea. Isidora îi mulţumi în mod special Bunului Dumnezeu pentru că o trimisese pe Măicuţa Domnului pe Pământ chiar dacă demult tare de tot. după rugăciunile obişnuite. amândouă rămaseră tăcute cu gândul dus spre Sfânta Sfintelor. despre Măicuţa Domnului – ‖Fecioara Sfântă‖ cum îi spunea ea – cât era de bună şi iubitoare şi cum învăţase atâtea şi atâtea fetiţe să fie vrednice şi pricepute.Inainte sa termine ce avea de spus. iar in timp ce canta. Bunuţa îi povestise iarăşi. ar trebui să O aibă 356 . iar cardul de gaste se prefacuse intr-un alai de paji care-i duceau trena lunga.

reuşi să treacă de partea cealaltă fără să se ude. dar cu unde repezi. îndemnând-o să îl urmeze. auriu i se aşeză pe umărul drept cu antenele aţintite în sus parcă meditând încotro să se îndrepte. ar fi observat bunuţa destul de dojenitoare). Se făcea că mergea printr-o pădurice de arbuşti plini de flori albe si roz – semănau cu leandrii bunuţei -. de fiecare dată când îi venea să încetinească paşii. pe o cărăruie de pietriş albă. Avea în picioare sandale simple dintr-o piele destul de aspră (fără ciorăpei. acesta se întorcea şi îi dădea ocol .Stai! strigă aceasta şi o luă la fugă cât o ţineau picioruşele. Abia atunci îşi luă seama la hainele cu care era îmbrăcată. Alerga deja de ceva vreme şi începuse să obosească.vrând parcă să o împingă de la spate. unde zăbovi puţin. astfel. şi abia atunci Isidora îşi dădu seama că foşnetul pe care îl auzea de ceva vreme era de la apă şi nu de la crengile bătute de vânt. dar fluturele parcă-i citea gândurile căci. iar în sus o rochie de stofă bleumarin lungă şi lărguţă legată în talie cu un şnur împletit de lână. iar sute de fluturi care de care mai frumos coloraţi pluteau parcă pe razele trimise să mângâie floricelele. Fluturele pluti lin pe celălalt umăr. Zgomotul cristalin al glasului şi tropotul paşilor pe pietriş ridicară într-o clipă în aer toţi fluturii care până atunci se odihniseră printre crengi. deodată. fetiţa îşi opri răsuflarea şi se strădui nici să nu clipească. Două pietre plate erau aşezate temeinic în albia apei astfel încât chiar şi ea. cu rugăciunea în gând şi avu un vis minunat. Ca să nu îl sperie. Soarele lumina blând. Arăta destul de 357 . temându-se pentru o clipă că nu-l va mai găsi pe fluturaşul său. dar fusese prea preocupată să urmărească zborul fluturaşului şi nu se uitase în jurul ei de loc. dar îşi linişti imediat bătăile inimii amintindu-şi că nu mai era altul de aceeaşi culoare şi aşa de mare. Isidora alergă şi mai repede.drept exemplu pentru că atunci şi copiii ar fi mai buni şi ar face mai mult Voia Domnului. La un moment dat cărarea fu tăiată de o apă destul de mică. cu picioruşele sale destul de mici. Isidora se opri uimită de frumuseţea locului şi. îi dădu apoi ocol fetiţei şi se avântă înainte printre copăcei. Adormi. . un fluture mare.

cu nişte mâneci şi ele destul de largi şi lungi până aproape la vârful degetelor. Vocea care se auzi era atât de caldă şi de dulce şi se potrivea atât de bine cu iubirea care izvora din fiinţa aceea parcă de pe alte tărâmuri.ciudat. la vreo zece paşi.Vino. ai venit tocmai la timp să asculţi povestea.. cu palmele în sus. aşezate în cerc. Un fior îi trecu prin inimă – mirosul acela . Cum să stea jos în faţa 358 . Pe treisprezece pietre mari şi destul de plate. cu privirile pierdute în albastrul cerului. Cu siguranţă chiar Ea era! Iar fetiţele erau de la scoala Ei! Ar fi vrut sa strige în gura mare dar nu se cuvenea . Doamna. în faţa ei. pe care trăgându-l puţin îl văzu că era alb. Fetiţele ridicară ochii şi îi zâmbiră. Când ajunse în marginea poieniţei se opri din nou. de asta dată uşor încurcată. parcă rugându-se. stătea dreaptă cu mâinile aşezate în poală.. apoi îşi continuară lucrul cu capetele uşor aplecate spre Doamna. stai jos. acoperit de un fel de batic care îi atârna până la umeri. Un miros suav de trandafiri şi lăcrimioare – şi încă ceva pe care Isidora nu reuşi să îl recunoască – o învălui uşor. folosindu-şi degetele ascunse la spate) care cu căpuşoarele plecate coseau ceva cu mare atenţie.. Apoi o năpădiră toate cele învăţate de la bunuţa despre respect şi Sfânta familie Divină. Isidora neputând spune daca razele soarelui le mângâia căpuşoarele fetiţelor sau lumina aceea trecea pe rând peste fiecare. Fluturele dispăruse dar privirea îi era deja atrasă de poieniţa care se întrezărea printre copaci. Îşi duse mânuţele la cap şi îşi simţi părul strâns într-o împletitură ca un coc. cu spatele la soare. O piatră o aştepta chiar în dreapta Doamnei. Ceea ce văzu era atât de frumos şi se potrivea atât de mult cu ceea ce îşi imaginase de atâtea ori încât se temea ca intrarea sa să nu tulbure tabloul.. O lumină deosebită se desprindea din chipul ei şi se împrăştia în aer. . câteodată simţea ceva foarte asemănător când trecea să se închine în faţa unora dintre icoanele Maicii Domnului. stăteau o doamnă şi douăsprezece fetiţe (le numărase destul de repede în gând. Isidora. Isidora merse uşor şi se aşeză cu grijă să nu deranjeze.

. cam după un an de când rămăsese orfană. îşi pierduse părinţii într-o molimă ce se abătuse asupra satului. iar smochine găsea din belşug în copăceii de la marginea satului. aurii. o porumbiţă albă veni fără veste şi lăsă pe pervazul ferestrei cinci seminţe mici. Îşi luase de acasă numai un pled mic de lână. îşi zise în gând fetiţa dându-i lacrimile de fericire că primise un semn de la Atoatestăpânitorul. o rochie brodată a mamei sale şi un scăunel cu trei picioare făcut de tăticul ei special pentru ea. Nu mai era nimic altceva decât povestea ce stătea să înceapă. Fură primiţi cu bunăvoinţă dar cu destul de multă răceală.Copilele mele dragi. apoi. În fiecare dimineaţă se ruga pentru sufletelor părinţilor săi şi pentru cele ale tuturor celor care muriseră împreună cu ei. Îşi părăsise casa – pustie acum fără cântecul mamei şi zgomotul uneltelor mânuite cu atâta îndemânare de tatăl său – şi satul şi se refugiase în satul vecin împreună cu puţinii supravieţuitori. astăzi vă voi spune o altă poveste despre puterea minunată a iubirii. după ce gânguri de trei ori blând spre fetiţa abia trezită din somn. În zorii unei zile. Apă îşi lua de la un izvoraş dulce ascuns sub o piatră mare pe care îl descoperise pe cand culegea plantele. A fost o dată o fetiţă care. Apoi pleca să culeagă tot felul de ierburi tămăduitoare pe care le dădea vraciului satului pentru o pâine. Le plantă cu multă evlavie lângă peretele de răsărit al odăiţei – să aibă lumina 359 . Cu siguranţă era un dar de la Bunul Dumnezeu. îşi luă zborul pierzându-se în razele soarelui ce tocmai răsărea. zâmbetul Său blând o făcu să uite de toate. pe când avea vreo şapte anişori.Maicii Domnului? Noroc că avea capul acoperit! Şi era destul de cuviincios îmbrăcată! Îşi ridică ochii şi întâlni privirea clară şi luminoasă a Sfintei Sfintelor. apoi Îl ruga pe Bunul Dumnezeu să aibă grijă de ea şi să o îndrume să facă ceea ce trebuie în viaţă. Se strecurase aproape nevăzută şi îşi făcuse un culcuş într-o cămăruţă construită lângă peretele bisericuţei din sat în care fuseseră depozitate câteva bănci rupte şi vreo două coşuri de nuiele sparte.

după cum spuseseră cei care se ocupaseră de ea. ca nişte steluţe albastre. Tot drumul până acasă. când fetiţa se duse la vraci să îi ducă plantele. şi apoi la culcare. lacrimile ei de durere şi speranţă se împleteau cu lacrimile dulci ale florii. Aşa că pentru a doua zi. dacă ar fi fost cu putinţă. Apoi. Era minunat. fetiţa se rugă pentru copilul bolnav şi pentru părintele îndurerat. cu lumină în suflet. în fiecare dimineaţă. În noaptea aceea o visă pe porumbiţa care îi adusese seminţele. după ce îşi spunea rugăciunile. Florile. se deschideau în fiecare dimineaţă. După ce îşi pierduse soţia. pleca să culeaga ierburile de leac. fetiţa trebuia să vina mai repede şi cu anumite plante pe care i le spuse. iar culorile erau atât de frumoase încât încetul cu încetul fetiţa îşi mută locul de rugăciune lângă tufă. Fetiţa fu şi mai bucuroasă – florile miroseau atât de proaspăt. acesta îi povesti despre necazul ce se abătuse asupra conducătorului ţinutului.blândă a dimineţii şi umbra răcoroasă şi binevenită a după-amiezei. să nu mai treacă nimeni prin această suferinţă. Iar apoi. Într-o zi. Astfel că în fiecare dimineaţă. lăsând să se vadă în mijlocul fiecăreia o picătură de apă care se scurgea încet. să le ierte Bunul Dumnezeu păcatele şi să îi îndrume pe calea cea bună. strălucitor. Acum. acesta a trimis veste tuturor vracilor din ţinut să vină cu orice ierburi ar ştii şi să încerce să îi vindece fata. necesare unei fierturi secrete care. mergea să ude pământul în care pusese semincioarele şi mulţumea Bunului Dumnezeu pentru darul său. După o săptămână ieşiră din pământ nişte tulpiniţe care în scurt timp se transformară într-o tufă plină de frunzuliţe de un verde închis. După încă o săptămână tufa începu să înflorească. Ştia ce înseamnă pierderea familiei şi îşi dorea. Avea o coroniţă de lumină deasupra capului şi îi vorbi cu o voce tainică şi blândă: 360 . în fiecare seară. Nedându-se bătut. Trecură câteva anotimpuri şi planta rămăsese la fel de înflorită şi de puternică. pe frunze şi cădea ca nişte lacrimi pe pământ. florile se închideau ca nişte ochi care se pregăteau de culcare şi tufa redevenea verde. spera vraciul. acum şi fiica sa era bolnavă fără şansă de însănătoşire. va fi de ajutor bolnavei.

Dar să nu spui nimănui de unde le ai şi nici să nu dai vreun fir din floarea ta! Să pleci la amiază şi să te înfăţişezi conducătorului mâine la răsăritul soarelui. după ce îi dădu să bea puţin din ulcioraş. deşi ar fi zburat până la casa conducătorului să îi aducă mai repede izbăvirea. după vreo cinci ceasuri de mers.Fetiţă dragă. vestea însănătoşirii fiind purtată din gură în gură şi apoi din sat în sat. Acesta căzu la rândul său în genunchi şi îşi mărturisi printre lacrimi credinţa în Domnul Dumnezeu – căci până atunci nu crezuse şi chiar se lăuda că pe lumea aceasta singurul său stăpân este el însuşi. dar continuă să doarmă tot restul zilei. culege picăturile ce curg din florile cele albastre şi du-i fetei conducatorului să bea trei zile la rând. în tot ţinutul. La răsăritul soarelui. Dimineaţa. Toată casa începu să freamete de bucurie.Acum ar fi bine să ne rugăm Bunul Dumnezeu pentru facerea celor de cuviinţă. când ultima picătură de licoare fu înghiţită fata se ridică şi strigă după tatăl său. iar fata conducătorului se stingea văzând cu ochii – o febră mare pusese stăpânire pe ea şi începuse să aiureze şi să aibă vedenii urâte. aducător de viaţă. Întradevăr. Iar a treia zi. fetiţa mulţumi cu şi mai multă evlavie Bunului Dumnezeu pentru că îi ascultase rugăciunile şi se îndurase de sufletele celor doi. Dar vru să dea ascultare întocmai îngerilor Domnului (căci asta îşi zicea în sinea sa că era de fapt porumbiţa) şi nu plecă decât la vremea sorocită. află că nici unul dintre vracii sosiţi nu avuseră sorţi de izbândă.. după ce se trezi. . fetiţa se înfăţişă conducătorului şi îi spuse că avea leacul. A doua zi dimineaţa bolnava bău din nou din leac şi pe la amiază deschise puţin ochii. bolnava se cufundă într-un somn adânc şi liniştit. Când ajunse. 361 . apoi strânse cât putu de multe picături într-un ulcioraş pe care îl adăposti în cămăruţa în care dormea şi apoi plecă să culeagă plantele cerute de vraci. spuse fetiţa conducătorului încremenit în faţa patului bolnavei şi îngenunche la fereastră împreunându-şi mâinile şi ridicându-şi ochii spre cer. Privirea profundă şi autoritară – chiar dacă venea de la o fetiţă atât de mică – credinţa din glas îl făcură pe părinte să capete puţină speranţă.

Se lăsă liniştea în poieniţă. căci îşi făcuse pe deplin datoria. mulţumind Bunul Dumnezeu pentru minunea făcută.Fetiţa profită de neatenţia tuturor şi. Uneori pleca cu leacuri special alese după spusele acesteia. Zâmbetul Acesteia le învălui cu atât de multă iubire încât Isidora închise ochii ca sa şi-l întipărească mai bine în minte. fetiţa era deja departe şi nimeni nu putu să spună nici de unde era şi nici măcar cum o chema. atunci când Bunul Dumnezeu credea de cuviinţă. o trimitea în lume să facă bine. Mânuţele se opriseră din cusut. cei trei purcelusi Au fost odata ca niciodata trei purcelusi care traiau impreuna cu parintii lor. Se va strădui să aibă măcar atâta iubire cât fetiţa aceea. alteori numai cu lacrimile miraculoase ale florii. iar ochii rămăseseră aţintiţi pe chipul Maicii Preasfinte dar povestea fusese numai până aici. ei crescusera indeajuns ca sa porneasca in lume sa-si gaseasca norocul. Desi erau inca purcelusi. dându-i de veste prin porumbiţă. Când îi deschise era dimineaţa şi Maica Domnului îi surâdea din icoana de pe peretele camerei sale. Atunci conducătorul şi fiica sa căzură în genunchi şi rugară pe Bunul Dumnezeu să răsplătească cu prisosinţă mesagerul trimis. Anii trecură. să o răsplătească pentru fapta sa. răsuflarea abia se mai auzea. plecă pe nevăzute acasă. Au plecat ei de acasa si au mers ce au mers pina ce primul purcelus s-a simtit tare obosit. Dormise şi visase.. Tocmai atunci a trecut pe linga ei un om cu o caruta plina de 362 . fetiţa crescu şi. Dar întotdeauna mergea în suflet cu dragostea şi credinţa în Dumnezeu şi în puterile Sale nemărginite pe care le semăna în sufletele celor aflaţi la nevoi. dar totul îi rămăsese întipărit în minte şi în suflet.. Când conducătorul vru să îi vorbească şi să îi mulţumească.

Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa. iar cei doi purcelusi au profitat de neatentia lupului si au luat-o la fuga spre casa celui de al treilea purcelus. Lupul a incercat si a doua.fin. dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. care facea piatra de construit. cei trei frati isi incalzeau picioarele la focul din soba. dar tot degeaba. Au auzit un zgomot afara si s-au ingrozit de frica cind l-au vazut pe lupul cel mare si mai flamind ca niciodata. Noaptea. si a treia oara. lemnele au zburat in toate partile. iar purcelusul. Casuta de lemn a ramas aproape neclintita. La un moment dat al dolea purcelus s-a simtit obosit si vazind trecind pe linga el un om cu caruta plina de lemne. casuta a continuat sa ramina neclintita. iar primul purcelus le-a zis fratilor sai: "Eu ma opresc aici. S-a uitat prin peretii de paie ai casutei si a inceput sa tremure de frica." Cel de al treilea purcelus si-a continuat drumul pina a ajuns la un pietrar. A doua seara." Si ceilalti doi frati l-au imbratisat si au plecat iar la drum. in timp ce cei doi frati se aflau la masa. Finul a zburat in toate partile. dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Purcelusul s-a gindit ca piatra este cea mai potrivita ca sa-si faca o casuta rezistenta asa cum era si el. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa. caci afara era un lup mare si flamind. lupul s-a catarat pe acoperisul casei si si-a dat drumul 363 . in timp ce primul purcelus s-a asezat comfortabil in patul lui de fin. a auzit un zgomot afara. Lupul a inceput sa-l roage pe purcelus sa-i deschida usa. Seara urmatoare. Finul este usor si moale ca sa-mi fac o casuta cum imi place. Dar cind lupul a incercat si a doua oara sa sufle peste casuta. profitind de neatentia lupului a luat-o la fuga spre casa celui de al doilea purcelus. dar la refuzul purcelusului a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. S-au uitat prin fereastra casutei de lemn si s-au ingrozit cind au vazut pe lupul cel mare si flamind. Enervat peste masura si epuizat de atita suflat. i-a spus fratelui lui: "Lemnul acesta este numai bun pentru casuta mea asa ca ma opresc aici. au auzit zgomot afara. Dar casuta nu s-a darimat.

cu peretii din piatra. cu masa si dulapul din lemn si cu paturi din fin moale. iar cind a ajuns jos. stiindu-se in siguranta de acum incolo.. Voia şi el să zboare şi să-i ajute pe copii. sau ca figurinele colecţionate pe pian. Era cea mai buna casa din lume si ei au trait in ea fericiti pentru totdeauna. plin cu apa. a aterizat direct in ceaunul cu apa fiarta. ci de când auzise pentru prima dată rugăciunea pentru îngeraşul păzitor. pe care mai întâi i-o spusese mămica. şi aşa îi ajuta pe colegii de grădiniţă şi pe cei doi prieteni din faţa blocului ori de câte ori era nevoie. Având în vedere că nu avea decât 4 ani. Trimisese lumină peste o mulţime de copii. au pus pe foc un ceaun mare. întotdeauna nu dura de prea mult timp. Cind lupul s-a catarat pe cos. veniseră trei îngeraşi. a luat-o la fuga prin casuta si apoi a tisnit prin perete direct spre padure. Calatorie cu ingerasul pazitor Ştefănuţ întotdeauna îşi dorise să fie şi el îngeraş. De atâtea ori se visase îngeraş. Într-o noapte visase aşa de frumos. Purcelusii. pui drag!‖. Lupul. purcelusii vazind ca nu au nici o scapare. cind a inceput sa coboare de-a lungul cosului apa clocotea. iar cu timpul o învăţase şi o spunea singur seara şi dimineaţa. apa era fierbinte. urlind de durere.in casuta pe cos... ca un fel de ploaie sclipitoare care îi curăţa şi îi lăsa mai 364 . Mămica şi tati i le cumpăraseră de fiecare dată dându-i un sărut pe frunte şi spunându-i: ‖să fii şi tu ca ei.. Intre timp insa. dar era mic şi nu putea să facă încă prea multe. au construit o alta casa mai mare. de unde nu s-a mai intors niciodata. îl luaseră cu ei – parcă avea şi el aripi – şi colindaseră toată lumea. aşa ca cei din iconiţele pe care le strângea în sertar.

luminoşi. susură acesta cu un glas cristalin. Când îi deschise se trezi faţă în faţă cu fluturele albastru desenat pe lustră.. ‖Iupiii!‖ strigă în gând Ştefănuţ.. Hm. ‖va să zică Bunul Dumnezeu îl ascultase în rugăciunile lui‖. Îl scutură mai tare şi. Ziua de Crăciun! Bucurie şi prăjituri şi cadouri. se uniră formând conturul unui îngeraş – aşa cum era cel pe care îl lipise pe dulap. cum zicea tata câteodată) aşa că Moşul nu îl va ocoli. cu gândul la povestea despre naşterea Micului Prunc Sfânt spusă de mama la culcare. Vom fi înapoi până să se trezească ai tăi. Ieri noapte fusese Ajunul Crăciunului. încet. Şi-apoi cadourile trebuie să stea sub brad. ce să fie asta? Curios! Ce ţi-e şi cu Moşul ăsta! Să-i aducă un clopoţel. ce căutau pe perna lui?! Ştefănuţ luă clopoţelul şi-l scutură uşurel. îl mai rugă pe Bunul Dumnezeu să îi facă pe oameni mai buni. deodată. Se trezise mai dimineaţă căci nu se auzea nici un zgomot în casă. nu se auzea nici un sunet.. ca dacă Mântuitorul va vrea să se mai nască vreodată printre oameni să îl primească cu bucurie.. şi luă clopoţelul scuturându-l cu putere fără să mai stea pe gânduri. Ştefănuţ se simţi tot mai uşor. mai scutură o dată clopoţelul. Apoi. Ştia că fusese destul de cuminte (adică făcuse numai poznele obişnuite. aşa cum L-ar fi primit el. din cupa clopoţelului începură să iasă multe scânteioare care. apoi slujba la biserică cu toate colindele acelea atât de frumoase – are să fie o zi fantastică! Se întoarse pe o parte pregătindu-se să se dea jos din pat. tot mai uşor şi închizând ochii se gândi că imediat va putea să zboare cu adevărat. Ştefănuţ şi-a dorit din tot sufletul ca acei copii (dacă existau) chiar să se simtă mai bine şi se rugase în mod special pentru asta la Bunul Dumnezeu. Scânteioarele începură să curga şi mai tare din clopoţel până deveniră un nor care îl înconjură pe băieţel.Dacă vrei să vii cu mine. Fusese atât de bine! Când s-a trezit dimineaţa.. . când . specifice unui copil vioi şi curios ca el.. 365 . dar se gândea la alţi copii şi se rugă la Dumnezeu să-i ierte şi să-l trimită pe Moşul şi pe la ei...

. Dacă ar fi fost şi tata acolo să-i facă o poză ... Va să zică aşa arătau îngeraşii de fapt . aproape de nori. Îngeraşul păzitor se opri şi îi spuse lui Stefănuţ: . Ei trebuie doar să ne asculte.. noi îi ajutăm pe oameni să facă numai lucrurile plăcute lui Dumnezeu. Imaginea îl lăsă peste măsură de uimit. Ştii.Bună dimineaţa. Se îndreptă din ce în ce mai curios către geam – o să se vadă cu siguranţă mai bine în el.. iar camera ei era murdară şi plină de jucării stricate.. Îşi mulţumesc că m-ai ascultat de atâtea ori şi că eşti aşa de bun. Repede la oglindă! Avea o oglindă cam mititică cât să-şi vada căpuşorul când se pieptăna dimineaţa înainte de a pleca la gradiniţă. Dacă ar fi mai mulţi copii ca tine. care pe scaun. eu sunt îngeraşul tău păzitor. Nici pe departe un îngeraş cu care era el obişnuit. zgomotul o făcu să tresară şi 366 . Când fetiţa trântise mingea. Hm! Dar ce era asta?! În oglindă se vedea numai lumină .Dar la ce te aşteptai.. Ce frumos! Trebuia neapărat să se vadă. Era doar o minge mare de lumină aurie. dar de fapt ... dar în loc să îşi audă glasul văzu cum împrăştie în jur o mulţime de steluţe aurii. Şi într-o clipă cele două mingi de lumină se ridicară mult deasupra oraşului.. Ştefănuţ văzu imediat copila cu pricina. se entuziasmă el. aruncate care încotro. dragă Ştefănuţ? O altă minge apăruse de niciunde lângă el. . Mai bine hai cu mine să îţi arăt.Uite la fetiţa aceea! În doar câteva clipe a rupt două jucării şi le-a aruncat sub pat. Apoi îşi aminti că acesta era secretul lui şi al îngeraşului din clopoţel şi chicoti incetişor împrăştiind încă puţine steluţe.. De parcă ar fi avut un binoclu.Oooo! Zbor . ar fi şi mai mulţi îngeraşi bucuroşi. Avea o feţişoară cam răutăcioasă.. Nici hainele nu prea nimeriseră dulapul sau sertarele şi zăceau care pe pat. Acum a aruncat cu mingea şi era cât pe ce să spargă veioza. . cu un păr răvăşit. continuă ea. Nu pare deloc greu la prima vedere. cam cum sunt păpădiile vara numai bune de suflat. În camera de alături o bătrânică – cu siguranţă bunica – stătea tristă pe un scaun şi tot ofta încetişor. era parcă mai mare şi cu siguranţă mai aurie.

. întâmplările acestea ca cea cu fetiţa . veni răspunsul. Dar mai era ceva ca un fel de ceaţă negricioasă care o urma peste tot şi aproape îi cuprinsese umerii ca o trenă. drept răsplată şi mulţumire pentru felul în care te-ai purtat până acum. . Ştefănuţ ar fi făcut ceva. iar în momentele de cumpănă . iar aceştia te îndeamnă la tot felul de lucruri care de care mai urâte şi nepotrivite.se ridică pe jumătate de pe scaun. aşa ne dorim şi noi.cel mai bun ajutor de la ei îl primeşti. Voiam doar să ştii că trebuie să fim buni cu orice sacrificiu şi efort.Ia te uită. .pe care tocmai ai văzut-o .Aaaaa. sau măcar bunuţi..Păi nu a mai rămas prea mult din el.Dar îngeraşul ei păzitor unde este? întrebă el.oricare ar fi ele . care parcă spunea că nu are rost să intervină. dar aceea ce este? Umbra aceea negricioasă! . Foarte mulţi copii sunt buni şi foarte buni. lângă umărul ei drept! Într-adevăr. ci şi părinţii lor! Dar nu te întrista. dar trebuie să îşi dorească şi fiecare copil – şi nu numai ei. Pentru că fetiţa nu îl asculta şi pentru că nu a reuşit aproape de loc să o facă să se îndrepte şia pierdut din ce în ce mai mult puterea şi lumina . o pată aproape cenuşie – un cerc strâmb care semăna foarte bine cu cercurile pe care le făcea Stefănuţ când era mai mic şi abia învăţase să ţină creionul în mână – se ţinea aproape de umărul drept al fetiţei.nu sunt chiar aşa de dese. Iar îngeraşii lor arată destul de luminoşi. vino cu mine să îţi arăt ceva.. păi când nu asculţi de îngeraşii cei buni. orice ca să o vadă mai fericită pe bătrână şi s-o cuminţească pe fetiţă. Iar acum. Ştefănuţ era deja foarte încântat pentru ceea ce primise şi nu credea că i se cuvenea ceva anume pentru că se purtase frumos acasă şi la grădiniţă – ar 367 .Drag copil.Păi eu îmi doresc din toată inima ca toţi copiii să îşi asculte îngeraşii de lumină! Nu putem face nimic? . Îl vezi? E acolo. . pentru că ajutându-ţi îngeraşii le vei da putere să te ajute şi ei pe tine. atunci cu siguranţă asculţi de cei răi. dar se lăsă să cadă la loc cu o faţă deznădăjduită.

când albastru sau violet după cum atingea benzile de culoare ale curcubeului. . Ha ha ha! Fusese adevărat! Ştia el.. Ştefănuţ nu aşteptă de două ori îndemnul . Un clinchet subţirel de clopoţel se auzi şi Ştefănuţ încremeni nemişcat încercând să-şi dea seama de unde venea sunetul. Era chiar sunetul clopoţelului primit de la îngeraş.. Era din nou acasă! Şi bucurie şi regret. care mai mari. Ştefănuţ băgă de seamă că era chiar pernuţa lui în care îşi înfipsese cu multă nădejde năsuşorul. Ce amestec de culori! Parcă era perna lui de acasă! Când se dezmetici mai bine.. dar şi acasă era atât de bine! Chiar daca nu va putea povesti nimănui despre expediţia sa. 368 .. Iar calea spre lumea îngeraşilor îi era deschisă . Şi venise din mâna sa stângă care îl strângea cu putere. care mai mici. O mulţime de alte mingi strălucitoare. care mai pufoase se scăldau în culorile curcubeului. o să zburăm cu cea mai mare viteză! Mingile de lumină se uniră şi zburară până la un curcubeu mare şi frumos. dar acum când acesta era facut din culori atât de frumoase .. fusese mai mult decât un vis.fi făcut şi mai multe ca să vadă lumina aceea blândă din ochii părinţilor săi de fiecare dată când se uitau la el.şi acasă îi plăcea teribil de mult să se dea pe tobogan..Lipeşte-te de mine! îi făcu semn îngeraşul.Acum poţi să-ţi dai drumul! Adică să te dai pe curcubeu! Dacă ai să te uiţi cu atenţie în jurul tău ai să vezi că nu eşti singurul! Şi îngeraşul păzitor începu să străbată culorile în lung şi în lat. când galben. Iar acum ştia cât de mult bine îi făcea îngeraşului prin faptele sale bune! . devenind când roşu. ar fi vrut să mai zăbovească în lumea îngeraşului. Doar promisese! Şi-apoi cine-avea să creadă un vis?! Împinse cu picioarele păturica şi sări pe podea cu un mic tropăit.

dintr-o tara numita Laponia. Ce se va intampla peste doua zile? o sa ma intrebati voi. a uitat ca in meseria aceasta totul e sa ai un mister de dezlegat. masini teleghidate si cate si mai cate. usor trasa peste fata. Mosul le incarca pe toate in sania lui trasa de reni si cand ajunge la casa fiecarui copil coboara pe horn si-i lasa darurile in cizmulite sau sub brad! Pe toate mi le-a povestit Danut. copiii. cu sufletul la gura. ce mister vrei tu sa dezlegi? . pardesiu lung si la fel de negru. ce daca am doar cinci ani? Cine a zis ca nu pot fi detectiv la 5 ani. jocuri mecanice. . mai mult. Cand jucariile sunt gata pregatite.Ei. vezi. cat e anul de lung. Nu vad atunci unde e misterul. Abia ce implinise cinci ani in urma cu o saptamana. Ba. va fi Craciunul. . mie mama imi spune mereu ca Mos Craciun este un mos venit de departe.Ei si. Asa ca Danut va incerca sa descopere misterul lui Mos Craciun. la distanta de nici doua zile. Asa cum stia el si cum a vazut prin filme: cu palarie cu boruri largi. binoclu si aparat de fotografiat! Pe toate si le dorea Danut. Si sa nu mai vorbim despre geanta diplomat. lucrurile nu sunt chiar asa de simple pe cum par. De exemplu. Si misterul lui Danut se afla cat se poate de aproape de el. obligatoriu cu gulerul ridicat. se intrista brusc Danut.Secretul lui Mos Craciun Dintotdeauna. Ca are acolo o casa plina de spiridusi care. . ne pricepem acum si la calculatoare si la jocurile video. nu fac altceva decat sa confectioneze daruri pentru copiii din toata lumea: papusi si ursuleti din plus. am sa va raspund eu. Danut.Dragul meu Danut. ochelari de soare negri. Mosul stie ca noi.Stiti. Ceva frumos. vecinul meu. cum se face ca in ziua de Craciun toate gradinitele din cartierul meu sunt pline de Mosi? In fiecare se 369 . vad ca stii totul despre Mos Craciun. e deja Craciunul. am incercat eu sa-mi incurc vecinul. Sunt chiar foarte complicate. asa ca bietul de el incearca sa tina pasul cu noi. dar stia ca inca este prea mic sa-si implineasca acest vis. a visat sa ajunga detectiv.

locul actiunii: dormitorul lui Danut. intr-o seara.Eu nu cred ca va veni! sopti incet si cu teama parca.Glumesti? Cum sa nu vina? Ne-am pregatit atat de mult pentru intalnirea cu el. desi stau la bloc si nu are horn pe unde sa coboare. . chiar si mama lui Danut ne-a asigurat ca Mosul va veni. Si cum de pana acum n-am intalnit pe strada nici un Mos care sa-si fi murdarit barba alba si mustatile cu funingine? Eu unul nu mai inteleg nimic. Mai mult. ochelari negri si pardesie lungi? Unde mai pui si ca actiunea urma sa se desfasoare la ore tarzii. vorbesti prostii. La un singur capitol au cam avut probleme: de unde sa faca ei rost de palarii. au pus la punct planul de bataie. obiectivul: dezlegarea misterului Mosului cu barba alba. Momentul actiunii: noaptea de Craciun. pentru ca nu avea prea mult timp la dispozitie. Zis si facut. poate vine la cei care au fost peste an cuminti. baietii s-au multumit sa-si imbrace pijamalutele cu liniute si floricele. . pentru ca nu exista cu adevarat. daca stau sa fac socoteala tuturor traznailor pe care leam facut in 365 de zile! Tragandu-si bine plapuma pana sub nas. Mihaita.Taci! se ingrozi Alexandru. Pina la urma. pe cand eu.Poate!. Alexandru si Ionut. la insistentele mamei lui Danut au acceptat si sa se vare sub plapuma si sa astepte acolo. mai spuse ganditor Mihaita. cand ei ar trebui sa fie in mod normal in pat in tinuta obligatorie: pijama. . Si toti patru. sosirea lui Mos Craciun. Tare mi-e mie teama ca Mos Craciun nu exista decat in povesti si in mintea celor mari. 370 . Si cum se face ca toti mosii seamana atat de bine intre ei? Ca sa nu mai vorbim de faptul ca adesea Mosul uita ca mi-a adus darul la gradinita si vine si acasa la mine. cu lumina stinsa. Danut si-a ales si colaboratorii: Mihaita.Daca Mosul nu e unul bun. Ionut indrazni sa puna intrebarea care-l framanta de multa vreme: . o sa vezi ca Mosul nici macar nu va veni. In cea mai mare graba. Sau exista cu adevarat? Acesta e misterul pe care am de gand sa-l dezleg. ci unul rau si imbracat in negru? .afla cate unul.

langa patul lui a rasarit ca din senin un Mos cu barba si mustatile ninse de ani multi. Danut i-a gasit pe prietenii lui stransi in jurul bradutului impodobit. cu cizme negre si cu un sac doldora de jucarii. incerca Danut sa calmeze spiritele. . Danut a fost singurul care a ramas de veghe. nu? Asta inseamna sa stea ore in sir la panda. mai bine zis.E Mos Craciun! a mai apucat Danut sa sopteasca. copiii incepura sa-si dea coate si sa rada pe infundate. Si cum arata? Era asa cum il stim noi. insa.Aha. Auzindu-l. Danut n-a suflat nici cel mai mic cuvintel. El insa. gata sa-si deschida darurile.. Baietii. Problema lui era alta: cum sa faca sa ramana treaz atatea ore? Daca Mosul vine abia catre dimineata si rateaza intalnirea cu el? .Ce-i cu tine Danut? il intreba Alexandru..Gata.Nu. Sau. . Daca stati si voi treji ca mine in noaptea aceasta. Si orele treceau. atunci cand a intrat in camera. nu va mai certati. foarte incet. deci l-ai vazut. In liniste. a simtit un sarut cald. Incet. Dimpotriva. 371 . . Ce mai. rezistau eroic.In tot acest timp. Ene. Tin minte ca. nu avea nici timp nici chef sa vada ce i-a adus Mosul. azi noapte am stat treaz pina tarziu si l-am vazut pe Mos Craciun in carne si oase. o sa aveti sansa sa-l vedeti pe Mos Craciun in carne si oase. munca de detectiv e tare grea! Asa gandea Danut in clipa in care. copiii s-au pus la panda: daca vor reusi sa-si tina ochii deschisi si atentia incordata la maxim. Nu te bucuri de darurile Mosului sau esti trist ca ai adormit azi-noapte si n-ai mai dat ochii cu el? . m-a sarutat pe frunte. Si exact in clipa in care somnul l-a luat in brate.. sa fie atent la cea mai mica miscare si sa stie sa ignore furnicile care incercau sa-i inchida ochii. Dimineata. va fi imposibil sa rateze marea intalnire. imbracat in rosu. pe frunte. Doar vroia sa se faca detectiv. nici vorba de asa ceva. Era exact asa. Se tarau parca una cate una. cand s-a trezit. au rezistat pana la sosirea mosului.. batrin si cu barba alba? .Da. da se infierbinta Danut.

. Nu vrea cu nici un pret sa piarda intalnirea cu Mosul. Cum sa dovedeasca el existenta Mosului? Cat de rau ii parea ca a adormit si n-a apucat sa-si trezeasca prietenii. sa stea impreuna de vorba cu Mos Craciun. O urma de cizma pe covor. trei fire albe din barba lui Mos Craciun. orice care sa demonstreze ca Mosul a fost acolo. atunci nu uita sasi verifice dimineata nasturii de la pijama..Dovedeste-ne! nu se lasara batuti baietii.. nu-i asa? Daca Mosul a fost aici. copiii! Danut simti cum in ochi incep sa i se adune lacrimi. trebuie sa fi lasat o urma. Danut se afla in mare incurcatura...Ei. Danut scoase un chiot de bucurie. Numai Danut dansa. Pesemne le uitase acolo cand il sarutase pe frunte.. Si tocmai cand ajunse la nasturele de la guler. in noaptea cea sfanta. sa dea mana cu Mos Ene inainte de vreme. E imposibil sa nu gaseasca infasurate acolo macar trei fire din barba alba a mosului. Incepu sa-si descheie nasturii de la pijama incet. . acum te-ai convins? Stiam doar cu totii ca nu e decat o poveste pe care cei mari au inventat-o pentru noi. se gandi ca ar fi timpul sa se pregateasca pentru iesirea la sanie. ceva. vezi. in camera. o jucarie miscata de la locul ei. Doar te crezi detectiv. Si daca se intampla. un glob spart. poate totul n-a fost decat un vis.Am dezlegat misterul! Mos Craciun exista cu adevarat! De-atunci. incepu sa caute prin camera ceva. totusi. abia desprinse de la nasturele gulerului de la pijama.Uraaaaaa! Uimiti... Un vis frumos. copiii s-au apropiat sa vada ce se intampla.. Descurajat.. pentru ca de-acum e clar: Mos Craciun exista cu adevarat! Misterul a fost dezlegat 372 . Copiii au facut ochii mari si au ramas muti de uimire.. Nimic! Toate erau la locul lor si nici o urma. Cine stie.. unul cate unul. Danut incearca sa nu adoarma. . Danut chiuia de bucurie: in mana stanga tinea... Trist si abatut. in fiecare an.. sarea si striga cat il tineau puterile: .

ca va fi vai de dansii acasa de n-or merge. dara pentru ca era inca tanar. neputand ei nimeri mai mult acasa. se vor curati asa de dansii. Cand insa la dus. ea l-a lasa si n-a mai sedea cu dansul. Ce sa faca amu 373 . ca de nu i-a pierde. Dara muierea tot nu inceta sa-i roada urechile ca sa-i prapadeasca.Cei doi baieti parasiti Era un om. nu cuteza sa-i omoare? Deci au inceput a se sfatui amandoi in ce fel sa-i prapadeasca si sa se coroata de dansii. ca de omorat. Aceasta mastie tinea foarte rau pe baietii cei ramasi de maica si imbia totuna pe barbatu-sau. caruia i-a fost murit femeia cea dintai. pentru ca copila. a apucat copila. si pentru ca sa nu-l lase. tot icicolea. s-a insurat de-a doua oara si si-a luat o muiere. n-au avut ce sa faca si s-au pornit si ei. a si inceput copila a presura cenusa pe urma sa. pentru ca are sa mearga cu baietii la padure dupa lemne. avea un presimt rau si imbiase si pe frate-sau sa nu se duca. Mergand ei asa pana hat afund in padure. Cand sa se porneasca. Cum au ajuns in padure. o mana de cenusa de pe vatra si s-a luat dupa aceea catinel dupa dansii. a spus copiilor ca sa vie cu dansul ca sa-i ajute a strange lemne. cat sa aiba de ajuns pe ziua aceea. Dupa multe sfaturi s-au invoit la aceasta ca sa-i duca afund in padure si sa-i lase acolo si. Femeia le-a facut merinde si le-a pus intr-o traista. i-a fagaduit ca i-a intra in voie. El o avea foarte draga. pentru ca nu-i putea suferi in ochi. Barbatu-sau insa nu vrea. Dara ce sa faca cu dansii. dara infricosandu-i mastia. ca sa-i alunge de-acasa sau sa-i piarda cumva. pe nevazute. si i-au ramas de la dansa un baiat si o copila. au statut putin de-au facut foc si au mancat. ca ochii din cap. pe care o iubea foarte. asa au si facut! Intr-o zi s-a sculat omul acela des-dimineata si a poruncit femeii sa faca merinde. ca sa poata cunoaste drumul pe unde au mers. pentru ca-i era fii drepti din sangele sau. ca mai marisoara. Dara ei nu voiau sa mearga nicidecat. Cum s-au sfatuit.

si ca ei se tem singuri aici. Ei dara au asteptat si-au asteptat ca sa inceteze a face lemne si sa vie la dansii ca sa mearga acasa. ca nevasta-sa ii spusese acasa. Aici a fost facut mastia lor fel de fel de bucate alese. ca de i-a aduce indarat. mai incolo in padure si-oi face lemne si dupa aceea om merge iarasi acasa. Copiii. tot da. De aici s-au luat amandoi pe urma cea de cenusa indarapt. Ce sa faca ei acuma.Ia de-ar fi acuma copiii acasa. credeau intr-adevar ca acolo se afla tata lor facand lemne.Dragii mei! ramaneti voi aici si ma asteptati. da. iarasi la acel loc unde i-a fost lasat tata lor. si de aceea a sfatuit tot cu binele pe copii ca sa ramaie acolo. ca-i mai prindea noaptea in padure? S-au luat si sau dus catinel dupa vuietul acela de ciocanitura. apoi sa stie ca ea l-a parasi de buna seama. nici tata lor nu se arata. da. tot placinte si scoverze. dara bontanitura nu inceta. ar manca si ei acesti carmoji si n-ar mai ramane! 374 . Aici a legat doua lemne de un copac si cand batea vantul. Cand la urma le-au ramas vro cativa carmoji. si s-au fost pus amandoi la masa si au ospatat. ia. da.tata-sau ca sa se stearga de dinaintea lor si sa-i lase singuri aici? A chitit amu cat a chitit si pe urma le-a zis: . zicand ca el s-a indeparta poate prea tare. Cum au ajuns aici si au zarit lemnele acelea legate de copac si bontanind. auzind bontanitura si ciocanitura aceasta. tot da. pana ce-au ajuns intr-o vreme de noapte acasa. tremurand de frica. ca el a veni indata si apoi or merge acasa. se loveau lemnele unul de altul si tot faceau cioc! cioc! asa incat iti parea ca taie acolo cineva lemne. Atuncea zise femeia catre barbatu-sau: . dara n-avea incotro. iar tata lor a luat securea cu sine si s-a dus intr-o parte in padure pana ce s-a pierdut din ochii lor. Bietii copii n-au avut ce face si au ramas acolo singuri. Copiii nu prea vroiau sa ramaie. s-au speriat si au cunoscut ca tata lor i-a inselat numai si i-a si lasat aici singuri in padure in prada fiarelor! Ce sa stie ei a face? Au inceput a plange si a se vaieta si s-au intors. da. dara sa mearga si ei cu dansul! Bietului om i se rumpea inima dupa copii. ca eu m-oi duce.

ca i-a cautat. Auzind ei zicandu-se: "De ar fi acuma copiii nostri acasa. Dara iesind afara a aflat biata copila in tinda un polobocel cu tarate si si-a umplut 375 . a ratacit si nu i-a putut nimeri. ca el ii inseala si-i lasa inapoi. daca nu i-a duce maine afund tare in padure ca sa nu mai nimereasca acasa si sa se coroata de dansii! Degeaba se dezvinuia bietul barbat inaintea femeii sale. ca ea nu voia sai creada nimica si-l ameninta tot din ce in ce mai tare. Atuncea a incremenit numai femeia. ca el a scos-o numai din minte si ca nu i-a dus in padure sa-i prapadeasca. maica! iata-ne. noi tot om nimeri acasa cu acel viclesug ca si mai inainte!" Cand dimineata la pornit. crezura c-au zis-o din inima buna si se raspunsera de sub fereastra: . si ca el socotea ca ei au mers inainte si ca i-a afla acuma acasa! Amagindu-se copiii cu aceste cuvinte magulitoare. taica! Si au intrat repede in casa. si unde n-a inceput sa-l suduie si sa-l mustre. si n-a stiut ce sa faca de manie asupra barbatului sau. ca ea s-a duce de la dansul incotro or duce-o ochii. ca. dar mastia a zarit-o si i-a dat cu vatrarul peste manute. Cu asta data n-a avut ce sa faca si a chemat baietii in casa zicandu-le: .Iata-ne. ar manca si ei acesti carmoji!". ca el n-a voit sa-i lase acolo.Na! mancati si voi carmojii acestia si va culcati si dupa aceea sa va hodiniti. si ca ei dupa aceea se tem si nu pot nimeri singuri acasa! Dara tata lor le spunea ca el nu-i de vina la patarania de astazi. si mangaindu-se cu viclesugul intrebuintat intaiasi data. care venisera pana atuncea acasa. si ca ea l-a parasi de buna seama. daca a mai vedea baietii acestia in ochi. se temeau sa intre deodata in casa si de aceea s-au fost pus sub fereastra sa asculte ce fac parintii lor in casa si ce vorbesc ei. au socotit in sine: "Ca de ne-a mai lasa tata si acuma indarat. ci ca i-a lasat undeva peacolea pe aproape ca sa poata nimeri acasa. cat n-a putut sa ia. dara n-a putut da peste dansii. da copila sa ia iarasi cenusa din vatra. ca maine dimineata om merge iara la padure dupa lemne! Auzind bietii copii aceste cuvinte s-au intristat foarte si au inceput sa zica ca ei n-or merge mai mult cu dansul la lemne.Dara copiii. cautandu-i. si de aceea a venit singur fara de dansii acasa.

si apoi au inceput a-l striga ca sa vie sa manance impreuna. cand au vazut ei iarasi niste lemne legate de copac. bontaneau asa. unde nu-l mai zareau copiii. ce-om face noi? Dara tot nu prea credeau sa-i fi lasat si acuma tata-sau si s-au luat dupa vuietul cel de bontanitura si au mers pana acolo. auzind totuna bontanitura aceea. Bietii copii s-au increzut si acuma in cuvintele tatanilor si au ramas. pe oara de ieri. caci acuma a fost innoptat cumsecade? Au inceput iarasi a plange si a se vaieta si s-au luat indarat spre foc. socoteau ca-i tata lor acolo si au asteptat pana ce s-a fost incalzit bine friptura aceea. dara magulindu-i cu cuvinte dulci si spunandu-le ca sa-l strige indata. au scaparat. intr-o parte. Copiii. si dupa aceea s-a dus pe-aiurea acasa. au ajuns de la o vreme foarte afund in padure. pentru ca batea vantul si se tot loveau unele de altele. la foc si incalziti fripturica aceasta. de si-au facut un foc bun. de s-a intampla cumva sa-i lase iarasi tata. sa tot presure din taratele acelea in urma sa ca sa poata si acuma nimeri acasa. au strans vreascuri de primprejur. nu vroiau nicidecat sa ramaie indarat. nu pe unde mersesera ieri. mi se pare ca nene ne-a lasat iarasi! Si acuma-i seara. ca eu ma duc si-oi taia pan-atunci lemne! Copiii. de trei. dragii mei. ca si mai nainte. Striga o data.. Ducandu-se asa. Tata lor s-a dus. Dupa aceea a zis iarasi tata catre baieti: . si dupa aceea s-au asezat 376 . Aice au stat ei. de doua. care tot bontaneau lovindu-se la batatura vantului! Ce sa faca ei? Ce sa inceapa. care. fratioare.. au atatat un foc si s-au hodinit putin. ca si cum ar fi fost taind cineva lemne. cum numai le-a parea ca ramane ceva mai mult. fiindca era foarte intuneric si el s-a fost potolit. de zece ori sa vie.Ramaneti voi aici. pe unde nu mai umblase picior de om. Acuma au fost mers ei la padure prinr-alt loc. Cu mare greu abia l-au aflat de la o vreme. ca si mai nainte. Copila a ramas si acuma ceva mai indarat si a inceput.Vezi. Vai si amar. intr-o desime nespus de mare. Dar nici pe acesta nu-l puteau nimeri acuma. si nu mai vine! Acuma a zis copila catre fratioru-sau: . si a legat iarasi doua lemne de un copac. ca-i friptura incalzita.poalele cu dansele si a mers si ea dupa ceilalti..

Cand s-au sculat dimineata. au fript acele pasari si le-au mancat. frecandu-le amu cat le-au frecat. Pana ce-a putut vana ceva cu arcul s-au fost prins in laturi mai multe pasari. ba intralta. si erau foarte flamanzi. Dupa aceea le-au dat in cuget sa ia niste lemne uscate bine si sa le frece unul de altul si.Surioara draga! noi om pieri de foame. Ce sa faca ei acuma? Dau incolo.Fratioare! taie-mi cosita si-ti fa arc dintr-insa! El a luat si i-a taiat cosita indata si si-a facut un arc si mai multe laturi. de n-om vana ceva! Si eu as vana cate ceva. dara n-am arc si nici n-am din ce face! Atuncea-i zise surioara: . decat cand si cand niste foscaituri si paraituri de vreascuri sau niste strigate de pasari si niste urlete de fiare salbatice! Baiatul a inceput iara a scanci si a plange. si unde nu auzeau nimica. pe care le grijise surioara-sa bine si le curatise. Umbland tot asa. decat tot copaci. ca eu am luat ieri. cearca urma aceea ba-ntr-o parte. unde nu vedeau nimica. Ce sa faca ei acum intr-aceasta singuratate. pentru ca aseara au fost mancat tare putin. dara fara paine si fara sare. nici unde i-a fost lasat tata-sau.pe langa dansul amandoi ca sa doarma pana maine dimineata. cand de-aice-nainte li se pierde urma aceea de tarate. Dupa ce-au 377 . tarate cu mine si am tot presurat in urma noastra! Hai sa cautam ca poate om da de urma aceasta si apoi om nimeri iarasi acasa! Se iau ei si cauta incolo si-ncoace si dau de urma taratelor. caci acuma la intunericul acesta nu stiau incotro s-o apuce. cercand. dau incoace. Au fost umblat tot asa ratacind pana acum dupa amiazazi si nu puteau nimeri nici acasa. cand ne-am pornit de acasa. au gasit focul stins. pentru ca o vulpe a fost lins toate taratele. s-au ratacit si mai tare in padure. Ce sa faca? Mancare n-aveau mai mult si nici n-aveau din ce sa-si faca! Ei nu stiau nici cum sa-si atate un foc! Iata ca-i da Dumnezeu baiatului un cuget sa-si faca un arc si sa vaneze pasari si dobitoace salbatice ca sa se hraneasca cu ele si zise catre sora sa: . Dara copila i-a zis: . Pornesc pe urma aceasta si merg o bucatica bunisoara. si asa au facut foc. Ei au fost flamanzit foarte. dar nu dau de dansa.Fratioare! vina incoace cu mine. iata ca deodata au inceput a se aprinde.

Dupa ce-a venit cu vanatul la foc. Ducandu-se ei asa prin padure.Vezi. i se facuse baiatului o sete ca aceea cat numai sa se stinga. Cand se uita surioara sa inapoi sa vada de ce ramane indarat. Dara cerbul i-a raspuns: . ca copila sa stranga vreascuri si sa faca foc. s-a face urs si-a manca-o! S-au mai dus amu cat s-au mai dus.mancat ei si s-au saturat. nu m-ai ascultat! Nu ti-am spus eu tie sa nu bei? Vezi. Cu merindea aceasta au inceput sa mearga prin padure intr-o parte.Nu te teme. s-a si facut indata cerb. iara el sa mearga la vanat. fratioare. zicandu-i ca. Dara cu cat le fu bucuria mai mare. raspunse sora-sa. a zis baiatul catre copila: . dara mergand asa mai departe vede alta urma.Surioara! tare mi-i sete si n-am de unde sa beau de-aiurea apa decat doara numai din urma aceasta de lup! . 378 . Fiecare a mers dupa treaba sa. Insa surioara nu l-a lasat. pentru ca plouase nu de mult. si tot oi ramane pe langa tine! Mai mergand ei asa prin padure iata ca au dat de o poiana foarte frumoasa si mare. l-au pregatit amandoi cum se cuvine si l-au fript frumos. surioara. ca ce sa faca ei.Da cum sa bei tu de-aici?!. ca te-i face lup si ma-i manca! El n-a baut de aici. si apa nicaieri! Numai ici-colea se afla cate putini stropi prin niste urme de fiare salbatice. s-au sfatuit amandoi. si baiatul slabise de tot si nu se mai putea tine de dansa de sete si a ramas ceva indarat. fara sa mai intrebe de sora-sa. Copila a facut un foc bun si baiatul a vanat un iepure si un iedut. a baut. il zareste numai ca cerb si zice catre dansul: . Bucuria lor c-au iesit o data din acea pustietate si ca au dat la lumina. si dand peste o urma de cerb cu apa intr-insa. de urs. da sa beie apa din ea. si pentru ca nu mai putea rabda de sete. si cum a baut. ca doara ar iesi la lumina undeva din pustietatea aceasta. Rozandu-l asa de tare setea. ce-oi face eu acuma singura? Tu ma-i impunge. pe care era acuma fanul lucrat si pus in capite. de-a bea. cu atat si grija mai tare. ca eu nu ti-oi face nimica.

de nu-i ceva sub capita aceea unde a mancat cainele! Mergand ei acolo si rasturnand capita. ce sa fie aceasta ca capaul acesta gateste asa degraba de mancat.Surioara! vina sa te ascund sub capita asta de fan. care iesise la vanat cu capai si cu toata randuiala. Dara iata ca dupa putin timp soseste aici si mosneanul mosiei. Fetisoara o zareste si intinde iute mana si-o apuca si-o mananca. si a poruncit argatilor sa mearga si sa caute. Boierul acela .ca boier era stapanul mosiei aceleia . de unde sa fi venit ea acolo sub capita si. ca doara i-ar mai da si alta. sub care era ascunsa fetisoara.a venit cu trasura pana nu departe de capita aceea. Sezand pe caruta a dat fiecarui capau cate o jemna sa manance. Capaul fuga la caruta sa-i deie alta. Atuncea copila intinde manuta si i-o ia si pe aceasta. Vazand cerbul ca vine stapanul mosiei la vanat. A mai capatat una! Dara si cu aceasta a patit tot asa. s-a mirat foarte tare. pe cand ceilalti n-au ros nici jemna cea dintai. sub care era ascunsa fetita. si-a pus painea jos s-o manance. 379 . Vazand-o boierul asa de curatica. s-a mirat foarte. Un capau a luat jemna-n gura si-a mers de s-a pus tocmai langa capita aceea. Aici a vrut sa poposeasca putintel si-apoi sa s-apuce de vanat. deoarece era si frumusica. Boierul s-a mirat cum de-a gatit-o asa degraba si i-a dat alta. si a oprit caii ca sa poposeasca putin si sasi hraneasca si capaii. Cand l-a vazut boierul iarasi langa sine mai cerand alta. si cerbul s-a fost dat la pascut. Capaul s-a dus iarasi la capita aceea si s-a pus jos s-o manance. pentru ca se temeau sa nu vada cineva pe cerb si sa-l impuste! In poiana aceasta au poposit ei oleaca. au aflat copilita aceea si-au dus-o la boier. a si facut. Cainele da iarasi fuga la caruta si incepe a se gudura. si musca o data dintr-insa si ceealalta bucata o lasa jos.ca nu puteau merge mai departe. a zis catre surioara sa: . si eu m-oi duce in padure pan ce-a merge stapanul mosiei acasa. iar singur a mers in padure. ca ma tem ca sa nu ma-mpuste! Cum a zis. El a luat o capita cu rezele si a ridicat-o in sus si a ascuns pe sora-sa sub dansa. fiindca i-a placut foarte.

pentru ca el traia foarte bine cu o muiere de casa. ca eu ti-oi face toate pe voie! Copila atuncea a inceput a-i spune toate celea ce s-au intamplat cu dansii de la-nceput si pan la sfarsit. Dara odata s-a dus boierul oareunde la plimbat si a lasat pe cucoana-sa acasa sa aplece copilul. Dupa amiazazi a zis cucoana catre argata aceea sa mearga cu dansa la helesteu in gradina sa o 380 . de care s-au bucurat tare. Aceasta era vara intr-o zi foarte placuta si frumoasa. si pe urma i-a luat peamandoi cu sine. fiindca era boierul inca holtei. draguta. ca sa petreaca acolo. iara cerbul venea dupa dansii.Da unde ti-i acuma frate-tau? Mergi de-l ada la mine! Ea s-a dus si a implinit porunca boierului.a intrebat-o frumusel si cu binisorul de unde-i ea si cum de a venit pe aste locuri? Atuncea i-a raspuns copilita: . pe copilita langa dansul in caruta. iata ca i-a daruit Dumnezeu un prunc foarte frumos.Spune-mi. a trimis pe cerb in gradina. i-a zis: . care semana foarte tare copilei aceleia si care nadajduia ca o va lua boierul pe dansa de sotie. i se facu mila de dansii si zise catre copila: . fara frica. Acuma insa trebuia sa slujeasca pe copila aceea si de aceea prinse o ura asa de cumplita asupra ei cat n-o putea vedea-n ochi! Ea ar fi sorbit-o intr-o lingura de apa. s-au mirat foarte. si pe urma l-a rugat sa nu-i faca nimica cerbului fratior! Ascultand-o boierul cu luare-aminte. Cum a ajuns acasa. daca mi-i fagadui ca mi-i implini o cerere! Vazandu-o boierul ca vorbeste asa de intelept. si-a luat-o de sotie. Deci vazand casenii sai aceasta.Cucoane! eu ti-oi spune tot adevarul. in care se afla si un helesteu. a auzit boierul si pe cerb vorbind si s-a bucurat foarte tare. iar pe copila a bagat-o in casa si a imbracat-o foarte frumos. si. numai de-ar fi putut! Pentru ura aceasta cauta in tot felul cum s-ar putea curati de dansa si sa incapa iarasi in dragostea boierului! Traind boierul cu sotia sa amu peste un an de zile. Dupa ce l-a adus.

n-a cunoscut-o ca nu-i sotia sa. fara ca sa spuna cuiva ceva. dragu-meu. ca oare ce sa-i fie de nu paste el? . . si intreaba pe cucoana sa. nici nu stii ce le mai lipseste! Mai dupa aceea a mers boierul la primblat in gradina. . ci a schimbat vorba pe alta. ce nenorocire am patit eu astazi! M-am dus dupa amiazazi la scaldat in gradina si am luat si argata mea cu mine.Da de ce tot plange copilul? . cazand in helesteu. draga. au socotit in sine: "Acu a sosit timpul ca sa raman eu cucoana!" si ia si impinge pe cucoana-sa in helesteu de se-neaca. si vede ca cerbul e suparat foarte tare si nici nu paste. Dar copilul tot plange si plange.raspunse ea.scalde si sa o spele. s-a lunecat de pe punte si. dara. spalandu-ma. caci acuma nici nu vrea sa suga tata! Poate ca-i bolnav ceva. s-a inecat indatamare! El i-a raspuns: . Boierul o intreba: . Dupa aceea vin ei iarasi acasa. Scaldand-o ea acolo pe-o punte. ca tare mi-i dor! Boierul nu i-a raspuns nimica la aceasta. ca asa as manca eu o fripturica de cerb.Dumnezeu mai stie ce-i lipseste si lui! Da oare sa-l taiem. fara numai cerbul care era in gradina.Nu te supara de aceasta. numai de-om fi sanatosi! Si asa au trecut vro cateva zile. De aceasta nu stia altul nime. facandu-se inca cam suparata: .Nu stiu. Dupa aceea a luat ea si s-a imbracat in hainele ei si a mers acasa.Asculta. draga mea! ca argate om mai afla noi. cu care se primbla de subsuoara. Cand a venit boierul seara acasa. . Boierul o mai intreaba: 381 .raspunse ea. ia asa cum is baietii cei mititei. ca asa de bine semanau ele una cu alta! Dara ea i-a zis lui. Copilul cucoanei inecate insa era de tata si acuma n-avea cine sa-l aplece si pentru aceea plangea totuna incat nu-i mai sta gura. ci numai sade asa si gogeste. ca helesteul era foarte adanc. ca mai murea de foame.Ca nu stiu .Dumnezeu stie ce-i lipseste.

si de alta si a mers la gradinar sa vada. si unde i-a picat capul.. dara inca tot vie. s-a bucurat foarte si au poruncit argatilor sa aduca o herghelie de cai si sa aleaga pe cel mai sireap dintre dansii si sa-l prinda. Atuncea a poruncit el argatilor sa dea apei din helesteu pe loc drumul si sa caute. de nu paste? Poate nu-l adapa la vreme si poate ca-i sangerat? Gradinarul. Acestia au ispravit toate dupa cum le-a poruncit boierul. Fugind calul asa cu dansa. a zdrobit-o toata.Oare ce-i lipseste? Ea-i raspunse ca nu stie si ca si ei i-i lehamite acuma de dansul. malul. cucoane. Apa. 382 . a venit cerbul iarasi la helesteu si a zis tot acele cuvinte. Nepotelul meu. L-apleaca tata stearpa Si-l mangaie cea cioroaica! Auzind boierul cuvintele acestea de la gradinar.Surioara. ori de nu va sti el ce-i lipseste cerbului. s-a pus si el singur la panda si a vazut cum a doua zi. au imbracat-o si au dus-o boierului in casa. Dand ei acuma apei drumul au aflat pe cucoana boierului in fundul helesteului plina de mal si supta de apa. au spalat-o. s-a facut un musuroi. ca vine amu de vro cateva zile totuna dupa amiazazi la helesteu si se uita scarbit intr-insul si zice: . sa o lege de coada lui si dupa aceea sa-i dea drumul cu dansa. decat ar necaji-o atata! Boierul s-a mirat numai si de una. dara atata i-am luat seama. suptu-te-au. surioara! Prinde-te de razisoara. si ca mai bine ar muri. dupa amiazazi. nu stiu de ce-i asa de posomorat si de ce nu paste. ori de-i drept aceea ce zice cerbul. Ca tata umplutu-te-au. Indatamare au luato. apoi sa ia pe femeia aceea ce-a vrut sa-nece pe cucoana-sa. sau ba. Vazand-o boierul. intrebat fiind despre cerb. Si pe pruncul tau.Eu. i-a raspuns: .

o prepelita aproape moarta de oboseala — ca venea de departe. pic! pic! pic! cu cioculetele lor. cand au venit taranii sa secere graul. imbracati cu puf galben ca puii de gaina. numai el 383 . prin iunie. ori cate o lacusta. sta afara in grau.unde i-a picat nasul. si ploua. si cum nu stia sa zboare. s-au facut furci. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva zile. o mancau numaidecat. mai sus. tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau. hat! l-a prins un flacau sub caciula. le-o firimitea in bucatele mici. sa asculti pe mamica! Intr-o primavara. s-a facut o mlastina. Dintr-insii se trag si invatatii de astazi! Iara eu Am incalecat pe-un pai de secara Si v-am spus o minciuna-n asta seara! Puiul Sandi. ca nu cumva sa patrunza o picatura de ploaie la oua. paie si fire de fan si si-a facut un cuib pe un mosoroi de pamant. si au inceput sa umble prin grau dupa mancare. Prepelita prindea cate o furnica. se plimbau primprejurul mamei lor si cand ii striga: ―Pitpalac!‖ repede veneau langa ea. pe care i-au crescut si i-au invatat pe la scoli si asa i-au facut norociti. Ai vazut cum sta gaina pe oua? Asa sta si ea. dar mici. ploua de varsa si ea nu se misca. Si erau frumosi. parca erau sapte gogosi de matase. cuminti si ascultatori. unde i-au picat mainile. Odata. s-au facut greble si unde i-au picat picioarele. a inceput sa adune betigase. si ei. Ce frica a patit cand s-a simtit strans in palma flacaului. la marginea unui lastar. in tot sapte oua mici ca niste cofeturi si a inceput sa le cloceasca. foi uscate. doar ca ea in loc sa stea in cotet. al mai mare dintre pui n-a alergat repede la chemarea ma-sii. nu goi ca puii de vrabie. pe urma. sapte zile de-a randul a ouat cate un ou. Dupa trei saptamani i-au iesit niste pui draguti. Boierul a vietuit de aici inainte mult timp in tihna cu cucoana-sa si au facut multi copii. ca sa nu i-l inece ploile.

zile si nopti. Au ridicat toti in sus capetele cu ochisorii ca niste margele negre si ascultau. ii batea inima ca ceasornicul meu din buzunar. l-a mangaiat si i-a spus: — Vezi ce va sa zica sa nu ma asculti? Cand te-i face mare. si o sa vedem dedesubtul nostru orase mari si rauri. sub aripile ocrotitoare ale prepelitei. macar ca nu era vreo apa prin apropiere. o sa faci cum ai vrea tu. Ea l-a luat. caci ziua era primejdios din pricina heretilor.a stiut. fuga speriat la prepelita sa-i spuie ce-a patit. ca e pacat de el. raspundeau ei. sa nu iesi niciodata din vorba mea. dar 384 . frrr! zburau cu totii de la marginea lastarului tocmai colo langa cantonul de pe sosea si tot asa indarat. cand se ingana ziua cu noaptea. cand era caldura mare. dar acum. Puii n-au priceput. ca poti sa patesti si mai rau. pe care trebuiau s-o faca in curand. moare. ca beau dimineata picaturi de roua de pe firele de iarba. ma Marine. Mama lor ii aseza la rand si ii intreba: ―Gata?‖ ―Da‖. ―Una. Nu-l vezi ca de-abia e cat luleaua?! Cand s-a vazut scapat. ―Nero! inapoi!‖ s-a auzit un glas strigand. ca esti mic.‖ Intr-o dupa-amiaza pe la sfarsitul lui august. si cu ajutorul mamei lor au inceput sa zboare. si seara in amurg. Si mama lor le spunea ca-i invata sa zboare pentru o calatorie lunga. care s-a rugat pentru el: — Lasa-l jos. doua. iar in noptile racoroase se adunau gramada. cand se potolea vipia. nu sufereau de sete. ―Si o sa zburam pe sus de tot. cand o trece vara. Lectiile de zbor se faceau dimineata spre rasaritul soarelui. trei!‖ Si cand zicea ―trei‖. Incet-incet puful de pe ei s-a schimbat in fulgi si in pene. si marea. Din seceratul graului si din ridicarea snopilor se scuturasera pe miriste o groaza de boabe cu care se hraneau si. ca sub un cort. care dadeau tarcoale pe deasupra miristii. ieseau cu totii pe miriste. aud o caruta venind si oprindu-se in drumeagul de pe marginea lastarului. pe cand puii se jucau frumos in miriste imprejurul prepelitei. dupa-amiaza. Ziua. stau la umbra in lastar. dar a avut noroc de un taran batran. Si asa traiau acolo linistiti si fericiti.

Ailalti pui nu s-au miscat din locul unde-i lasase prepelita. Era cam departe. — Eu o sa zbor. le sopteste prepelita si se strecoara binisor mai departe. se intoarce si trage. nu s-a luat dupa dansul. voi sa ramaneti nemiscati. lipiti cu pamantul. Din cand in cand se auzeau pocnete de pusca si glasul vanatorului strigand ―Apporte!‖ Mai tarziu caruta s-a indepartat inspre vanator pe 385 . care zboara. socotind ca nu face truda de a-l cauta prin lastar. cunoscand desimea lastarului si vazand ca trasese intr-un pui. dar prepelita se preface asa de bine ca e ranita. incat cainele vrea cu orice pret s-o prinda. la doi pasi de la botul cainelui. a putut zbura pana in lastar. In vremea asta puiul al mai mare. dar tocmai dintr-acolo venea vanatorul. iar cand socoteste ea ca e in afara de bataia pustii. Vanatorul. — Nu va miscati. dar acolo. le-a poruncit sa se pituleasca jos. si puiul a cazut cu o aripa moarta. Ascultau in tacere. dupa cum le poruncise ma-sa. vanatorul se departeaza strigand: ―Inapoi! inapoi!‖ Nu poate trage. si cu nici un pret sa nu se miste. in loc sa stea nemiscat ca fratii lui. N-a picat. care intelesese ca e un vanator. zboara. Nero! Fasaitul se apropie — uite cainele: a ramas impietrit cu o laba in sus. Se apropie grabit si vanatorul. Dupa o clipa de socoteala. Uite-l: piciorul lui e acum asa de aproape de ei. O singura alica l-a ajuns la aripa. Se auzea fasaitul unui caine care alerga prin miriste si din cand in cand glasul omului: — Unde fugi? inapoi. a ramas incremenita. Dupa cateva clipe prepelita zboara ras cu pamantul. Ati inteles? Puii au clipit din ochi c-au inteles si au ramas asteptand in tacere. cu ochii tinta inspre ei. osul — la inceput numai plesnit — s-a crapat de tot. care o urmareste. Cainele paseste incet dupa ea. Vai! cum le bate inima. Scaparea lor era lastarul. e pierdut. vanatorul ii aude paraitul zborului. de miscarea aripii. de frica sa nu-si impuste cainele. incat vad cum i se urca o furnica pe carambul cizmei. zboara repede spre lastar.mama lor.

si marea? — Da. cand i-a vazut aripa rupta. pornita fara veste intr-o zi. Atunci prepelita disperata a inceput sa-l strige tare. Pe inserate se vedeau randunici intarziate zburand in rasul pamantului. Din lastar i-a raspuns un glas stins: ―Piu! piu!‖.. mama.. iar noaptea. dar sia ascuns durerea. catre miazazi. care se agata de ea cu disperare. incet-incet pocnetele si strigatele s-au pierdut. iar in tacerea noptilor friguroase se auzeau strigatele cocorilor. — Unde e nenea? — Nu stim. iar cand s-a innoptat si rasarea luna dinspre Cornatel. dar peste catava vreme au venit oamenii de au cules porumbul. nu e asa ca o sa ma fac bine? Nu e asa c-o sa merg si eu sa-mi arati cetati mari si rauri. ori palcuri de alte pasari calatoare. mergand toate in aceeasi parte. au taiat cocenii si au intors locul. au auzit deslusit glasul mamei lor chemandu-i din capul miristii: ―Pitpalac! pitpalac!‖ Repede au zburat inspre ea si au gasit-o. In inima bietei prepelite era o lupta sfasietoare. D-atunci au inceput zile triste pentru bietul pui. atunci s-a mutat in niste parloage din marginea lastarului. cand ailalti adormeau sub aripa mamei. care sufereau de frigul toamnei inaintate. Si a trecut vara.drumeagul lastarului. raspundea prepelita. Au venit taranii cu plugurile de au arat miristea.. mai tare. s-au stins.. silindu-se sa nu planga. Cand l-a gasit. Ar fi vrut sa se rupa in doua: jumatate sa plece cu copiii sanatosi. a inceput sa cada bruma si sa se rareasca frunza lastarului. el o intreba cu spaima: — Mama. a hotarat-o. iar jumatate sa ramaie cu puiul schilod. a zburat. si in tacerea serii care se lasa nu se mai auzea decat cantecul greierilor. se uita cu ochii plansi cum fratii lui se invatau la zbor dimineata si seara. a inteles ca era pierdut. mai bine numai unul — si fara sa se uite 386 . ascultand din toate partile. ca sa nu-l deznadajduiasca pe el. Suflarea dusmanoasa a crivatului. prepelita s-a mutat cu puii intr-un lan de porumb de alaturi. Ea i-a numarat: lipsea unul. Decat sa-i moara toti puii. In locul zilelor mari si frumoase au venit zile mici si posomorate.

un caramb de cizma pe care se urca o furnica. fluturi. sta zgribulit de frig. Atunci au răsărit în curte şcolii nişte omuleţi de zăpadă. Se clatina intr-o parte si intr-alta. Dupa durerile grozave de pana adineaori.. altul. toata preajma era imbracata in haina alba si rece a iernii. cu degetele ghearei impreunate ca pentru inchinaciune. Prin mintea lui fulgera crampeie de vedenii. atunci se topea încetişor. al treilea. îmbrăcase clopul vechi al tatei. Doar când luai puful în mână simţeai cât e de rece. urmarindu-i cu ochii pana au pierit in zarea dinspre miaza-zi. pe cand al ranit striga cu deznadejde: — Nu ma lasati! Nu ma lasati! A incercat sa se tarasca dupa ei. al patrulea avea şorţ. şi-ndurerat că piere. a zburat cu puii zdraveni.. aripa calda a mamei. Câţi să fi fost? Staţi că-mi aduc bine aminte: da. mulţi prieteni de-ai copiilor. Puful era moale şi când sclipea în bătaia soarelui. urmeaza acum o piroteala placuta. îţi părea că zăreşti arzând focuri mărunte. pe pământ şi pe case. si a ramas in loc. purta o pălărie de paie şi – dacă nu mă înşel – cineva îi înfipsese în gura de cărbune o pipă groasă. frunzele se duseseră. mătură şi semăna leit cu 387 . ca sa nu-i slabeasca hotararea. miriste. mândru din pricină că avea pe cap o oală veche de supă. Plecară din sat şi multe vietăţi mici: păsărele.. Iarba pierise. da . cu aripa rupta.. un pui de prepelita. ceva mai mărunt.. urma un senin ca sticla.inapoi. Unul. înalt şi voinic. Iar dacă suflai asupra lui cu căldură. Copacii abia îndrăzneau să mai trăiască. La marginea lastarului. cu puf mult aşternut pe crengi. si pica mort. ca un coif. dar n-a putut. aducand cu dansul un ger aprig. îţi lăsa în palmă o lacrimă… Era un ger năpraznic în zilele acelea. Dupa o ninsoare cu viscol. Soarele si omuletii de zapada A fost odată ca niciodată…a fost odată o iarnă albă şi strălucitoare.erau cinci… Cinci oameni nemaipomenit de hazlii.. Peste trei zile.

Cât de veseli erau omuleţii noştri! Săreau încoace şi încolo. O să vină soarele cald şi o să-i topească!‖ 388 . Când băgară de seamă. deh. eu şi prietenii mei. Şi aşa. cel mai mititel. Pasămite. momâile cele albe din curtea şcolii au prins să se mişte. încât parcă îngheţase şi vântul. fusese un asemenea ger năpraznic încât.Ce-ai. Atunci. în timp ce dormeam. Duţu şi Gheorghiniţa. Maricica. sub scoarţele îngheţate. când le zăreai nasurile de morcovi şi caraghioasele de pălării. mi-am adus şi eu aminte de ceva… . Cine-i făcuse? De unde răsăriseră? Sst! Nu pot să vă spun. am auzit nişte voci de copii spunând: „Omuleţii ăştia nu vor trăi mult. deodată. pentru că întradevăr. de-abia mai ticăiau.ţaţa Floarea.De ce? . şi oamenilor de zăpadă le venise chef să ţopăie din picioare. Ia. Şi s-a făcut seară. Toţi din sat s-au culcat. sprijinit de-o ulucă a gardului. Aşa încât meşterii făuritori au vorbit între ei şi şi-au zis: ‖Ce ar fi dacă i-am lăsa? Hai. Pe urmă a venit noaptea. cel voinic şi cu pălăria de paie. pesemne. priveau de jur împrejur şi li se părea lumea minunată. ba şi fumul coşurilor. oftă voinicosul. ceilalţi se adunară în jurul lui: . Ba. băieţelul cu plasa. . E o taină pe care noi cinci. dar când îi priveai în ochii de chipăruşi îţi deveneau grozav de dragi. s-a lăsat un asemenea frig. iar al cincilea. Iar inimile copacilor. a început să alerge după fluturaşii de zăpadă. Ne-am culcat şi noi… Iar peste noapte. îţi venea să râzi. am jurat să n-o trădăm nimănui. Că atunci tot o să vină soarele cald şi o să-i topească…‖ Au rămas deci omuleţii în curtea şcolii. au înviat.Mi-am adus aminte că. Dar pe când toţi îşi găsiseră câte o îndeletnicire. moşule? întrebă soldatul de nea. Cel cu oala pe-o ureche s-a apucat să mărşăluiască precum ostaşii. unul singur. Pot doar să vă destăinui atât: cei care plămădiseră oamenii de zăpadă nu s-au mai îndurat să-i strice.Ce să am. să trăiască şi ei!… Măcar până la primăvară. strângea în mâini plasa mea de fluturi. rămăsese pe gânduri. Costel. Iar femeia de nea a prins să deretice prin curte cu mătura.

Ce-i de făcut? A şoptit.Eu mi-am zis Ciocănitoarea-harnică.Nu ştim unde şade. iată că le-au ajuns la ureche nişte tainice şi ciudate ciocănituri. clătină din cap moşul. punându-şi mâinile în şold.Nu cumva o fi soarele? a întrebat băieţelul de omăt şi toţi s-au oprit speriaţi. . oameni buni? . cu o scufiţă roşie şi cu o scurteică împestriţată. Era o pasăre. frumoasă zburătoare? o întrebară prietenii noştri. în sfârşit. Dar câmpul era pustiu. Avea un cioc lung şi ascuţit şi lovea de zor în scoarţa copacilor.Păi ştiu eu? .Frumos îi şade. A oftat moşul.Mergem şi noi…vrem să căutăm soarele cald. Să ne lase şi pe noi să trăim.Cum te numeşti.Nu l-am putea ruga să nu mai vină . răspunse ea.L-am putea căuta.O vreme au rămas toţi nemişcaţi.Nu te pot lămuri.Dar cum arată soarele acesta cald? a întrebat curios băieţelul. Ceilalţi încuviinţară: . de vreme ce nici nu ne cunoaşte? De ce să ne topească? . pe când străbăteau cărările argintate de raza verzuie şi rece a lunii. Şi. îşi dădu cu părerea cel cu clopul tatei. strigă femeia. aşa. Dar oricât au căutat pe uliţele satului nu au găsit soarele. Dar încotro. să-l căutăm. . Erau în pădure. nici eu nu l-am văzut. Să se lege. să-l căutăm! De ce să ne pierdem nădejdea? O să înţeleagă şi o să se ducă în altă parte. De spaimă nici nu mai îndrăzneau să vorbească. . . Dar nu. . Şi aşa au purces la drum. tam-nisam! Ce are cu noi. . de oameni. .întrebă iarăşi mărunţelul. Atunci au pornit şi mai zoriţi şi mergând fără răgaz. Moşul a ridicat din umeri. De aceea au mers mai departe şi au ajuns pe câmp.Da. . da. . 389 . s-au văzut deodată înconjuraţi de o mulţime de copaci. femeia de nea.

- O, că bine faceţi, dragii mei. Mergeţi cât mai degrabă şi spuneţi-i să vină neîntârziat. De uimire, moşului de omăt îi scăpă luleaua din gură: - Cum aşa, păi nu te temi de el? - Ba, mă tem de ger, zise ciocănitoarea. Că din pricina lui, micile vietăţi de sub coaja copacului stau amorţite şi nu mai ies la lumină. Nici nu mai ţin minte de când n-am mai pus pe limbă. Duceţi-vă, duceţi-vă, oameni buni şi spuneţi-i soarelui cald aşa: că de nu se grăbeşte, că de nu vine, mâine în zori moare ciocănitoarea! Au plecat prietenii noştri şi s-au afundat mai adânc în pădure. Se simţeau mâhniţi de soarta tristă a ciocănitoarei. I-a înveselit niţel un pui de animal, sprinten. Părea un ghemuleţ roşcat, cu coadă lungă şi sărea uşor, fie de pe-o creangă pe alta, fie din vârful unui copac, la poalele lui. Şi era atât de zglobiu, năzdrăvanul, încât cel mai mărunţel dintre oamenii noştri de zăpadă sa luat după el. A alergat ce-a alergat şi apoi buf, s-a trezit cu nasul în nămeţi. Ceilalţi l-au întrebat pe roşcovan: - Cum te cheamă şi de ce sari atât de voios? - Sunt Veveriţa-pui şi sar de nerăbdare în aşteptarea soarelui celui cald. - Cum aşa, nu te temi de el? întreabă mirat cel ce purta clopul tatei - Să mă tem? zise Veveriţa-pui. Dimpotrivă. Cămara maică-mi e goală şi în zadar căutam cu toţii ghinde şi cucuruzi de brad, totul e acoperit de zăpadă. Numai soarele cald ne poate scăpa. Dacă daţi cumva de el, spuneţi-i să nu zăbovească, altminteri pierim până mâine la amiază! Cei cinci oameni de zăpadă s-au aşternut la drum. Mergeau greoi şi supăraţi. Şi iată că de după o moviliţă, zăriră răsărind două urechi. Două urechi lungi şi ciudat de tremurătoare. - Văleu, să ştii că acesta e soarele! zise băieţelul de nea şi ceilalţi se opriră înspăimântaţi. - Nu vă apropiaţi de el - rosti soldatul de nea. Să nu vi se întâmple vreun rău! Lăsaţi-mă pe mine…

390

- Măria ta, rosti el cu băgare de seamă. Suntem o familie de oameni de zăpadă. Ieşi, rogu-te, de după moviliţă că avem să-ţi spunem ceva… - Dacă aveţi să-mi spuneţi ceva, veniţi voi încoace, se auzi o voce slabă. Cel cu casca pe-o ureche începu să tremure… - Nu putem, că ne e frică de matale. - Păi şi mie mi-e frică de voi. - Aşa, zise moşul către ceilalţi, apăi atunci să ştiţi că acesta nu e soarele, acesta trebuie să fie Iepuraşul-spăimântici, căci numai el e atât de fricos. Dar de ce te-ai pitit pe după deal? - Nu m-am pitit, răspunse Iepuraşul-spăimântici. Scormonesc zăpada cu lăbuţele. Caut rădăcini vechi de iarbă, căci nu mai pot de foame. Puieţii cei tineri i-am ros de mult. Of, dacă nu vine soarele cald mă prăpădesc până mâine în amurg… Oamenii noştri de zăpadă au mai mers oleacă. Atunci au auzit glasul arborilor. Erau nişte voci, unele subţiri, altele groase şi se văitau care mai de care: - Uf, rău mă mai dor braţele! Crengile mele sunt prea împovărate de zăpadă. Or să se rupă! O să pierim cu toţii! Primăvară, soare cald, nu vii, nu vii? Prietenii noştri s-au oprit câteva clipe din drum. Erau tare îngânduraţi. Tocmai ieşiseră din pădure şi s-au pomenit tot la marginea câmpului celui întins. Apoi s-au pus din nou în mişcare şi… Fără să mai spună nimic, au luat-o înapoi, de-a curmezişul ogoarelor înzăpezite, spre satul nostru. Gata să intre pe uliţă când i-a zărit o pasăre neagră. - Ia te uită cine umblă haihui prin sat! a cârâit ea. Dar de unde veniţi oameni buni, de la crâşmă? - De unde venim, de unde nu venim, ce-ţi pasă dumitale? A mormăit morocănos moşul. Nu ne mai supăra şi mata; în primul rând ca nici nu te cunoaştem! - Şi în al doilea rând, nici nu vrem să-ţi spunem că am fost să căutăm soarele cald, ţipă obraznic băieţelul. 391

- Cârr, cârr, cârrnule, aţi fost să căutaţi soarele cald? Şi l-aţi găsit? - Vezi bine că nu! Nu l-am găsit nicăieri. - Aşa? Ei, aflaţi că eu sunt Cioara cea bătrână şi învăţată, care-şi are cuibul într-un horn de pe acoperişul şcolii. Eu ştiu tare multe, ştiu şi unde-i locuinţa soarelui. Stă tocmai acolo, după vârful acela de munte înalt. - Zău? Şi cum se ajunge până la el? - Nu poţi ajunge decât în zbor. - Cioară dragă, se rugă atunci femeia. Fii bună şi du-te matale până la dânsul, că ţi-e mai uşor. Zboară de grabă şi du-i veste din partea oamenilor de zăpadă! Spune-i că moare pădurea dacă nu vine, pier veveriţele cele roşcovane, se prăpădesc iepuraşii urecheaţi, se sting ciocănitoarele cele frumoase şi harnice, îngheaţă de tot mândrii copaci… Aşa să-i spui, auzi? - Bine, mă duc, încuviinţă cioara. Iar prietenii noştri îi făcură semn cu capul. Ca şi cum soarele cald ar fi fost undeva pe-aproape, din ochii femeii căzură lacrimi de zăpadă… Dimineaţa, când m-am trezit, era soare afară şi bătea parcă un vânt călduţ. Zăpada începu să se topească. Plângeau streşinile şi nu peste mult timp a bătut la geamul meu o cioară. Ea mi-a povestit toate câte s-au întâmplat. Apoi au venit prietenii mei: Costel, Maricica, Duţu şi Gheorghiniţa. - Vino să vezi, mi-au spus, în curtea şcolii au răsărit ghiocei. Am alergat cu ei într-acolo. Şi-ntr-adevăr, ici-acolo se zăreau tulpiniţe verzi cu capete albe. Iar într-un loc am găsit cinci ghiocei laolaltă. Unul era mare, doi erau mai scunzi, al treilea avea frunzele verzi răsucite ca nişte braţe proptite în şolduri, iar cel din urmă era mărunţel de tot. Nu păreau trişti. Sunau din clopoţel: „A venit primăvara!‖

392

PAPUSA CU OCHI ALBASTRI
Anisoara are o papusa frumoasa, pe care o cheama Rita. Dar degeaba are Rita ochii albastri, parul matasos si auriu, nasucul mic si dragalas, gurita rosie ca o fraguta, daca o necajeste atit de mult pe Anisoara. Ca uite, Rita nu vrea sa se spele, fuge si tipa, ca apa e rece si clabucul ii intra in ochi, iar prosopul o zgiriie! Si ce mofturi face Rita la mancare! Pjinea cu unt nu-i place, de magiun sa nu auda. Cit despre lapte, nici atit nu poate sa-l sufere! c5i468cf43pvq — Hai, hai, fetito! o ia Anisoara cu binisorul. Cum vrei sa cresti mare, daca nu vrei sa bei lapte? „Nu si nu!", se smiorcaie Rita si ia te uita cum isi baga degetete in cana, stropindu-se pe sortulet si pe rochita. — Stai sa te sterg, zice Anisoara un pic suparata, dar Rita sare de colocolo si cand il vede pe ursuletul de pisla cum se joaca linistit cu cuburile, in loc sa-i spuna — bravo, ce casuta frumoasa ai cladit in padure! — se apropie tiptil prin spate si pac, dintr-o lovitura i-a darimat casuta! — Pleaca de aici! striga ursuletul de plus suparat si el, pe drept cuvant. Atunci Rita incepe sa tipe si trintindu-se pe podea da din miini si din picioare ca o morisca, zbie-rind cit 6 tine gura cit o fraguta: — Vreau sa ma joc cu cuburileeee! Anisoara, nici una nici doua, o ia pe Rita si o baga in sertarul de la bufet. Poate asa o sa se cuminteasca. Intradevar, in sertar e intuneric si smiorcaitut Ritei inceteaza brusc. — Ah, ah! Ce obosita sunt, suspina Anisoara si se viri in pat sa se odihneasca putin. Oh, Rita ofteaza fetita. Ai sa-mi scoti peri albi! Dar in sertarul in care sta Rita se strecoara prin_ gaura cheii o raza de lumina si se poate vedea bine cutia in care sunt o multime de nasturi si papiote cu ata de toate culo¬rile. Si Rita incepe aa se joace cu papiotele si desira ata. Fire lungi si colorate ies din sertar, iar motanasul cel var¬gat le zareste si se intreaba: „Nu cumva or fi cozile unor soricei?" Si se duce de le apuca in gherute si tot trage si tot trage ata care se desira si se imprastie prin

393

toata casa, pe coridor si prin bucataria unde bunicuta, care nu prea are somn, tocmai isi risneste cafeaua. — la te uita, ia te uita! De unde o fi ata asta? se intreaba bunica si zarindu-l pe motanas insfaca matura si poc, poc ii trage doua pe spinare. Motanasul, suparat, sare pe, fereastra si incepe sa miorlaie: — Anisoara! Anisoara! — Ce-i, ce s-a intimplat? sare din somn Anisoara... Si cand deschide ochii o vede pe Rita langa ursuletul de pisla. — Cred ca-i timpul sa te scoli si sa te pregatesti sa mergi la gradinita! ii spune bunicuta. — Bunicuto, stii ce-am visat? Ca Rita nu voia sa se spele si facea mofturi la masa si... — Imposibil! ride bunicuta. Rita nu face decat ce vede la tine, dar tu ai trecut de ieri in grupa mare la gradinita si de-acum va fi altfel!

Iedul cu trei capre
Cică, nu departe de casa caprei cu trei iezi îşi avea casa un ied cu trei capre. Grozav de bine o mai ducea iedul, că în loc de o capră avea trei capre: o capră-mamă, o mătuşă-capră şi o capră-bunică. Dimineaţa, nici nu apuca bine iedul să deschidă ochii că şi începea să strige: - Capră-mamă, îmbracă-mă! Capra-mamă nu aştepta să i se spună de două ori. Îi căuta hainele, pe unde le arunca iedul, şi-l îmbrăca. Când se vedea îmbrăcat, iedul iarăşi striga: - Mătuşă-capră, vreau să mănânc!

394

Mătuşa-capră se repezea la bucătărie şi-i aducea iedului de mâncare şi îi dădea direct în gură să mănânce. Apoi, toată ziulica zburda iedul pe afară, iar seara când se întorcea acasă, striga: - Capră-bunică, adoarme-mă! Cât ai clipi capra-bunică venea la ied şi-i cânta şi-i legăna să adoarmă. Dar într-o dimineaţă, înainte să se trezească iedul, cele trei capre capramamă, capra-mătuşă şi capra-bunică au plecat la vecina lor, capra cu trei iezi, s-o ajute să pregătească pentru nunta iedului cel mare. Când se trezi, iedul începu să strige după cum îi era obiceiul: - Capră-mamă, îmbracă-mă! Dar, precum se ştie cele trei capre erau plecate. Iedul începu să se tăvălească prin pat şi să urle ca vai de lume: - Capră-mamă, îmbracă-mă, îmbracă-mă! Vulpea, care tocmai trecea pe acolo auzi urletele iedului şi veni să afle ce se întâmplă. Vulpea îi spuse iedului să-i arunce hainele că-l îmbracă ea, dar luă hainele, le vârî într-un sac şi fugi cu ele să le vândă la târg. Iar, iedul rămase dezbrăcat şi plânse şi plânse până îl apucă foamea. Începu iar să strige: - Mătuşă-capră, dă-mi să mănânc! Mi-e foame! Dă-mi să mănânc! Dar şi mătuşa-capră, după cum ştim, era plecată. Cum ţipa el aşa, trece pe acolo ursul. Ursul îi spuse să nu mai plângă, ci să-i spună unde-i mâncarea că o să-i dea el de mâncare. Dar, de cum intră în bucătărie, ursul începu să înfulece tot ce găsi acolo. Nimic nu-i dădu iedului. Rămas şi dezbrăcat şi flămând, iedul începu să plângă şi mai tare. Şi de la o vreme i se făcu somn şi începu să strige după capra-bunică: - Capră-bunică, adoarme-mă! Adoarme-mă! Nu pot singur! Lupul tocmai ieşise la plimbare şi-l auzi pe ied plângând. - Nu mai striga, ieduţule! Am să vin eu să te adorm. 395

Lupul începu să cânte: - „Nani, nani, nani, Nu-i nevoie de dormit Nani, nani, nani, Pe ied acum îl mănânc Nani, nani, nani!‖ Iedul auzind una ca asta, se înspăimântă şi o rupse la fugă încotro vedea cu ochii. Se-napoie acasă gol, flămând şi ostenit, abia pe seară. Şi cum întră pe uşă zise: - Capră-mamă, mătuşă-capră, capră-bunică am să vă povestesc tot ce sa întâmplat, dar mai întâi să-mi caut nişte haine ca să mă îmbrac şi apoi să mănânc ceva că tare mi-e foame. Se îmbrăcă iedul, mâncă ce mai găsi prin oale, dar înainte să-şi înceapă povestea, adormi buştean.

FLUIERUL FERMECAT
de Victor Eftimiu Tudorel era un ciobanas de vreo zece anisori, care prin is¬tetimea lui scapase in mai multe rinduri vacile si oile satului, din ghearele unor lupi si balauri, ce le tot dadeau tircoale. Nu stia nici de frica, nici de inselaciune. — Sunt cioban, trebuie sa-mi pazesc turma. Asta stiu!... Si nu-l biruia nimeni. Mosul din padure, vrajitorul cel bun, care vede si rasplateste pe cei ce se poarta voiniceste, l-a chemat la el, in pestera din munte, poftindu-l sa-si aleaga tot ce va dori din bogatiile adunate acolo.

396

Tudorel nu voi sa primeasca nimic. Se multumea cu viata lui de pazitor al turmelor, ii ajungea linistea poienilor, mirosul florilor, murmurul izvoarelor in care se rasfringea seninul cerului. Fiindca mosul din padurea fermecata il tot imbia sa ia ceva, Tudorel se hotari. — Vad acolo o ramura de soc uscata. Nu cumva e un flu¬ier? Daca e un fluier, da-mi-l, baciule, sa cint cu el, sa-mi treaca de urit cand ies la pasune cu oile! — Sa-mi traiesti, baiatul mosului! ii raspunse vrajitorul cel bun. N-ai vrut nici straie scumpe, nici bani de aur, nici^ pietre nestemate! Dar ai ales o comoara nepretuita. Fluierul acesta, pe care l-a faurit un mester din vechime, nu numai ca-ti va tine de urit, dar prin el vei putea imblinzi fiarele si darima cetatile! Pastreaza-l sanatos, dragul meu si s-auzim de bine! Tudorel isi puse fluierul la briu, isi lua ramas bun de la unchias si sentoarse in sat. A doua zi, plecind cu oile, Tudorel se aseza pe un dimb cu flori si incepu sa-i zica din fluier. Mare-i fu mirarea si bu- curia cand vazu ca mioarele lui se opresc din pasunat, se uita la el, il inconjoara si incep sa joace! Culaie, berbecul cel mare, cu coarnele intoarse, se pusese si el pe topait, parc-ar fi fost cel mai strasnic dantuitor. Clopotul de la git ii suna, ii suna, tinind isonul fluierului, iar Gheorghita, magarusul turmei, ju¬ca si el, cand pe trei picioare, facind rotogoale dragalase in vazduh cu piciorul drept, cand ridicat pe doua picioare ca oamenii. Cit despre Ursu, dulaul, nu numai ca sarea, dar se dadea si peste cap. Cinta el Tudorel ce cinta; mioarele, berbecele, magarusul si dulaul jucara, pana cand zise ciobanasul: — Acum destul! Dac-om sta sa topaim toata ziua, apoi flaminziti si va uscati, si se supara satul pe mine ca va tiu nemancate. Intr-o zi, o haita de lupi se repezira la stina lui Tudorel. Spaima intrase in bietele oi, iar ciinele o tuli si el, caci nu pu¬tea sa lupte de unul singur cu douazeci de fiare. 397

Vazind acea navala de salbaticiuni, Tudorel nu pregeta: duse fluierul la gura si incepu sa cinte. Si ce sa vezi? Unul cite unul, lupii se astimparau, incepeau sa ridice cite un picior usor, usurel — si se porneau pe dantuit. Apoi cite un lup se apropia de o mioara, isi lasa capul in jos de trei ori, inclinindu-se si o poftea la joc. Se ridicau in doua picioare, lupul isi petrecea laba dreapta in jurul mijlocului oii privind-o gales, saltind-o cu istetime, parcar fi fost curtezan imparatesc nu alta. Douazeci de perechi se invirteau in jurul ciobanasului, care ii zicea de zor din fluierasul lui de soc. A intrat in hora si Ursu, dulaul, prinzindu-se in brate cu starostele lupilor si au facut fratie amindoi, s-au pupat in bot, cu ochii plini de lacramile prieteniei, legindu-se sa nu se mai prigoneasca unul pe celalalt, cit vor trai! Dar tot sarind si invirtindu-se, lupii ostenira. Mai-marele lor se apropie, jucind si el mereu (ca nu putea sa nu joace daca ii cinta ciobanasul din fluier) si-i vorbi lui Tudorel asa: — Ciobanasule draga — mai lasa-l incolo de fluier, ca nu mai putem! Dupa ce suntem flaminzi, ne mai flaminzesti si dumneata, punindu-ne sa topaim intruna! — Eu, raspunse baiatul, nu ma opresc din cintat pana nu va carabaniti! Daca ma opresc, sunteti in stare sa va repeziti in oi si sa le sfisiati! — Pe cuvintul meu de staroste ca nu facem una ca asta, plecam pe ici incolo! raspunse celalalt si facu semn lupilor sa-l urmeze. Cu mare parere de rau isi lasara cumetrii dragalasele cumetre! Dupa ce le-au jucat, mare pofta ar fi avut sa le mingiie putin cu coltii, sa le desfaca scurteica cu ghearele alintind mioarele, numarindu-le oscioarele! Dar n-avura incotro si se departara, pierind in desimea codrului. Si numai dupa ce n-a mai ramas nici urma de fiara prin partea locului, Tudorel isi dezlipi buzele de fluier, odihnind ast¬fel si oile care incepura sa pasca marunt si repede, de foame ce le era. Povestea cu fluierul vrajit ajunse si la urechea impa¬ratului. Lumea spunea minuni, minunile cresteau pe masura ce erau povestite. 398

— Daca a putut acel fluier sa stapineasca haita de lupi, cum n-ar veni de ha.c si vrajmasilor mei? isi zicea stapinitorul tarii, amenintat de navala unor vecini hrapareti. Trimise deci imparatul citiva soli la ciobanas sa-i ceara fluierul! Dar Tudorel nici gind sa-l dea. A doua zi, satulf se pomeni cu un mare alai. Calareti im¬bracati numai in zale si fireturi, cu platose de argint si cu su-liti lungi, veneau pe cai impodobiti cu pene si mantai de cati¬fea. In fruntea calaretilor mergea unul mai aratos, cu platosa de aur, cu buzdugan in mina si coroana pe cap. Baietasul tocmai se intorcea cu oile de la pasune. — Tu esti Tudorel-Ciobanasul? il intreba calaretul cel falnic. — Eu. — Da pe mine ma stii cine sunt? — Nu ... — Eu sunt imparatul acestei tari! — Sa fii sanatos! — Ma, neobrazatule, asa se vorbeste cu un imparat?! — Eu sunt neobrazat? raspunse flacaiasul, fara sa se sperie de minia Mariei-Sale. Eram neobrazat daca-ti spuneam „sa fii bolnav", dar eu ti-am spus: „sa fii sanatos!" — Bine-bine! i-o reteza scurt Pre-inaltul. Apoi, aspru: — Cum ai indraznit sa te impotrivesti poruncilor mele? — Da ce-am facut? — Ti-am trimis oameni cu daruri, cu haine scumpe si cu tot felul de bunatati, galbeni multi ti-am trimis si tu nici gind sa-mi dai saracia ta de bat gaurit, fluierul care vad ca-l tii in briu. — Straie scumpe, bani de aur si toate minunatiile parnintului le gasesc cand vreau la mosul din padure, ii raspunse Tudorel, dar n-am ce face cu ele. Eu atita am, fluierul! — Fluierul acesta are puteri de care tu nu esti vrednic! ii striga craiul minios. De aceea zic, baiete, da-mi-l de buna voie si eu te voi rasplati cum nici 399

Ochii ii lu¬ceau de bucurie la gindul ca acuma nu-l va mai birui nimeni: ajunge sa-si treaca buricele degetelor pe gaurile fluierului. nu vreau sa ma schimb! raspunse Tu-dorel. ajun¬ge sa sufle in el si toti dusmanii vor incepe sa joace si sa i se supuna! I se va duce vestea-n lume! Nimeni nu va mai indrazni sa-i calce hotarele..l meu! — Ma_ blestematule. Dar lui Tudorel nu-i ardea sa se desparta de fluier. iar imi iesi in cale? Fugi mai repede ca pun sa-ti reteze urechile! — Reteaza-mi urechile. imparatul insfaca jucaria ciobanasului. Lasa turma pe seama unui alt baiat si se lua dupa imparat. Puneti mina pe el si luati-i flu¬ierul. dar da-mi fluierul! Ostenii il intepara cu sulitele si-l gonira iar. alergind pe langa calul lui si strigand: — Maria-Ta. ca-i al meu. Uf! Bine c-au scapat de el! 400 . altii il amenintara cu suli¬tele si-l pusera pe goana. dupa ce trecusera printr-o padure: — N-auzi. Credeau c-au scapat de el. sa cinte si sa vada cum topaie acea multime de calareti in frunte cu imparatul ingimfat. iar altul ii smulse fluierul din mina si-l intinse MarieiSale. unul il apuca de coate si i le strinse sa i le fringa. Ciobanasul se gindi sa duca fluierul la gura. nerusinatule! Dar Tudorel nu se lasa. N-auzi? . ba va porni el insusi sa cucereasca si sa pra¬de imparatiile altora! Porni voios. Asi! Se po. imparate.nu gindesti. da-mi fluierul. te voi duce la curtea mea sa te cresc.. da-mi fluierul ca e a. Lacom. din ce sunt. sa-ti dau invatatura si sa fac din tine un curtean de vaza.menira iar cu Tudorel iesindule in drum. Dar alti osteni ii sarira baiatului in spate. — Piei din ochii mei. cu tot alaiul dupa el. Citiva osteni trasera palosele. — Asa!? striga imparatul. — Eu. sa-nvete minte cum se vorbeste cu stapinul imparatiei! Doi osteni se repezira la baiat.

— Fluierul.Iata. din-du-i fluierul si rugindu-l sa goneasca pe navalitori. straja lui imprastiata si el robit vrajmasului. ca ajungind la palat si dind sa treaca pragul portilor. ostile dusmane se oprira din iuresul lor naprasnic. In fruntea armiilor. Maria-Ta! Fluierul. calare pe armasarul impopotonat. risipindu-se prin paduri? \ Mare prapad ar fi fost pe tara. asteptind sa se intimple minunea! Degeaba! isi cocosase degetele. o luau la fuga. in vremea asta ostile imparatesti. sa-l scoata pe Tudorel din adincimea beciului si sa-l duca pe cimpul de batalie. cand incepu Tudorel sa cinte din fluier. impa¬ratul porni sa le infrunte si sa nimiceasca pe cotropitori. aruncat pe pamintul muced al inchisorii. ostile vrajmase napadira pamin¬tul tarii si pradau toate in calea lor. insa. isi zdrelise buzele tot fre-cindu-le de fluieras. care nu vazuse cu ochi buni intemnitarea lui Tudorel. de prinde¬rea stapinului lor. imparatul porunci ostenilor sa-l prinda pa ciobanasul incapatinat. care parca iesisera din pamint! Cit ai clipi din ochi. dimpotriva. care-i apucase friul armasarului domnesc si-l zgiltiia. dar ostilor din tara putin le pasa de jucaria aceea neputincioasa! Ba. Zis si facut! Iata-l pe bietul Tudorel al nostru legat fede¬les. se pomeni prea puternicul imparat cu Tudorel. nu l-ar fi ridicat cu grija. spaimintate. 401 . daca sfetnicul cel intelept nu s-ar fi gindit sa se repeada la palat. singurel. in bezna si racoare! Ei. cra¬iul tot sufla in lemnul de soc. isi aruncara palosele si buzduganele si incepura sa joace. Fluierul cazu la pamint si de buna seama l-ar fi sfarimat copitele cailor daca un sfetnic intelept. imparatul fu inconjurat de niste capitani potrivnici. Mindru nevoie mare. se pomeni legat de coate. singur. dar in vremea aceasta. ca nu scapi de mine nici mort! Scos din fire. sa-l lege si sa-l arunce in beciul cel mai adinc.

decat un cocosel si niste pietre de moara. si inca o data si macinau un ciubar intreg de faina. boierul a furat pietrele de moara. . Zboara el zboara. . Am mult de mers pana acasa si se lasa noaptea… . innoptezi aici. Pietrele astea de moara erau fermecate: punea mosul intre ele o graunta. A vanit intr-o seara la mos acasa si i-a cerut sa-l gazduiasca peste noapte. . De indata ce mosul si baba au adormit.Nu-i nimic. Si a hotarat sa le fure. Odata a auzit boierul de pietrele de moara fermecate. apoi le-a spus: . 402 . Cocoselul i-a ascultat ce i-a ascultat. s-a sumetit-cocoselul.. va aduc eu pietrele de moara inapoi! .Cit erau de falnici acei osteni si capitani.Destul cu plansul. ajunsera ca niste biete oi. cu imparatul cel hapsin cu tot! Pietrele de moara Traiau odata un mos si o baba care n-aveau nimic in gospodarie. pietrele de moara tot le aduc! Si isi ia el ramas bun de la mos si baba si zboara spre curtea boiereasca. Chiar de-o fi sa pier. Mosul si baba traiau bine. Stateau asa infometati si plangeau. Vi le aduc. a spus. E loc destul.Nu-i nimic. tot dantuind si paraseau de-a-ndaratelea paminturile cucerite atit de usor.Incotro cocosule? intreba uliul. la porunca ciobanasului! Jucau si topaiau de zor. cale lunga sa-I ajunga. iar pe cocosel nu-l prigoneau. Tare s-au intristat mosul si baba din cauza lor. si se intalneste cu un uliu. Boierul n-o sa-ti dea voie nici macar sa-I calci pragul.Cum sa le aduci tu? l-au intrebat mosul si baba.Am fost la vanatoare. le invartea o data. Se tineau dupa el. a raspuns mosul . Si ciobanasul nostru nu s-a lasat pana nu i-a dus dincolo de hotarele tarii.

Vulpea s-a varat in gusa cocoselului. iar acesta a pornit mai departe. . cocoselule? . si-i iese in cale un bursuc.La curtea boierului. si le-a furat pietrele de moara. si-I iese in cale o vulpe. . si le-a furat pietrele de moara.Incotro. .Bine. cale lunga sa-i ajunga.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. cale lunga sa-i ajunga. . .Incotro.De ce? .Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. Zboara el zboara.Incotro.La curtea boierului. Zboara el zboara. vara-te in gusa mea. . A intrat bursucul in gusa cocoselului. Zboara el. iar acesta a pornit mai departe. zboara cale lunga sa-i ajunga. .La curtea boierului.Ia-ma si pe mine cu tine.Ia-ma si pe mine cu tine. Uliul s-a varat in gusa cocoselului.Bine.La curtea boierului.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. . . cocoselule? . . vara-te in gusa mea.Bine. iar acesta a pornit mai departe. 403 . . si le-a furat pietrele de moara. vara-te in gusa mea. Ma duc sa le iau. .. si le-a furat pietrele de moara. cocosule? . Ma duc sa le iau.Pai de ce ? . Ma duc sa le iau.De ce? .Ia-ma si pe mine cu tine.De ce? . . si-i iese in cale un lup. Ma duc sa le iau.

pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat. l-au aruncat in poiata si au plecat.Uliule. Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz si a cantat: . arza-l focu pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat… . slujitori. a tot zburat si a ajuns la curtea boierului. si a fugit in padure. uliule. Cocoselul cand sa dezmeticit.Cucurigu. Cocoselul a sarit din nou pe pervaz: . spune boierul. iesi din gusa si omoara gastele! . a spus boierul. vulpisoara. vara-te in gusa mea.Cucurigu pan-la cer.Bine. pan-la cer. Si a zburat cocoselul. arza-l focu. iar el cand a ajuns acolo a spus: . Da inapoi.Uliul a iesit in graba din gusa cocoselului. sa-l omoare! Slujitorii au pus mana pe cocosel. insfacati-l pe flecarul asta si aruncati-l la gaste.Bursucule. bursucule. a sucit gatul tuturor gainilor si a zburat in padure.Asa vasa zica. pan-la cer. . pietrele de moara! S-a rusinat boierul ca-l face hot cocoselul fata de oaspeti. puneti mana pe flecarul asta si aruncati-l in poiata. Hei.Aha.Cucurigu. Cocoselul s-a ridicat in zbor pe pervazul ferestrei.Hei. si a spus: . cu ferestrele si usile larg deschise. va sa zica nu l-au omorat gainile cu ciocul? Bine! Hei. boierule. sa-l sfasie porcii! Slujitorii au dus cocoselul la cocina. a spus: . Iar boierul avea atunci oaspeti care beau si chefuiau. sa-l manance ele! Slujitorii au insfacat cocoselul si l-au azvarlit la gaste. Atunci cocoselul a spus: .Vulpe.Vulpea asa a si facut. iesi din gusa si sfasie porcii! 404 . Am venit sa le iau.. duceti-l la cocina. arza-l focu pe boier! . slujitori.Ia-ma si pe mine cu tine. slujitori. iesi din gusa si suceste-le gatul gainilor! . a batut din aripi si a inceput sa cante cat putea de tare: . sa-l ciocaneasca acolo gainile. nici gastele nu l-au mancat.

va sa zica nici porcii nu l-au sfasiat! Hei. a spus boierul auzind glasul cocoselului. taiati-l.Aha. Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz: .Cucurigu! Boierul s-a apucat cu mainile de cap. Slujitorii asa au si facut. slujitori. ci limba boierului. iar pe el il schilodise. slujitori. dar n-au nimerit cocoselul. de i-au taiat-o. ci i-au taiat boierului urechea stanga. .Hei. a tipat boierul deschizand gura. iesi din gusa si sfasie caii. Ce sa faca? A spus: . pan-la cer.Cucurigu.Hei.Cucurigu! . Boierul l-a apucat si plin de rautate l-a inghitit intreg. taiati-l! Slujitorii loveau. si atunci cocoselul i-a iesit prin gura. dar n-au nimerit cocoselul.Hei. . A scos pietrele de moara si i le-a dat. duceti-l la grajd. a scos ciocul prin urechea dreapta si a inceput sa cante: . taiati-l! Slujitorii au dat cu topoarele.Asa a facut bursucul si a fugit in padure. Dar cocoselul a inviat in pantecul boierului. Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei: . slujitori.Lupule. i-au taiat boierului urechea dreapta… Iar cocoselul s-a strecurat prin urechea stanga si a inceput din nou sa cante.Hei. s-a asezat acolo si a inceput sa cante. Lupul a iesit in graba si a sfasiat caii si a fugit in padure. arza-l focu de boier! Boierul a inceput sa tipe: . Bucatarul a prajit cocoselul si l-a adus pe farfurie boierului. Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei. slujitori. In grajd cocoselul a spus: . sa-l calce acolo caii in copite. 405 . A ramas boierul fara urechi. dar cum au lovit. lupule. A vazut boierul ca n-are incotro: toate animalele I le omorase cocoselul. puneti mana pe topoare si hacuiti-l pe nemercul asta! Slujitorii au insfacat topoarele. slujitori. duceti-l pe flecarul asta bucatarului. sa-l prajeasca in cuptor.

impestritat cu toate culorile si-avea o barba cenusie. giuvaergiul se si apropie dar vezi ca croitorul se sfii la inceput si ramase pe loc. numai ce le venira in auz sunetele unui cantec indepartat. isi uitara de orisice oboseala si-o luara repede inspre partea de unde venea cantecul. care se deslusea din ce in ce mai mult. 406 . imbiindu-i la randu-le. isi lua inima in dinti si se prinse si el in joc. Si-n curand. Si mergand ei asa. Si pe colina aceasta. Si-n timp ce jucau de mama focului. In mijlocul piticilor se afla un batran. cantau cu totii o melodie tare duioasa. asta era cantecul pe care-l deslusisera cei doi calatori. Si cum cantecul suna ciudat dar si deosebit de placut. dupa ce soarele apuses in dosul muntilor. asa ca cei doi calatori putura sa mearga fara de nici o opreliste. Luna rasarise de-acum pe cer si lumina drumul ca ziua. sa se prinda in hora. Darul piticilor de fratii Grimm A fost odata un croitor si un giuvaergiu si au pornit ei impreuna la drum. Cum era indraznet din fire. Pasamite. intr-o seara.Iar cocoselul a luat una sub o aripa si alta sub cealalta aripa si a pornit in zbor spre casa. La un moment dat. ca aveau amandoi cam aceiasi tinta. Dar cand vazu cum se veselesc cu totii. Croitorul si giuvaergiul se oprira sa priveasca la dantuiala piticilor si se minunara de frumusestea jocului si de dulceata cantecului. Din faina paine fac si se infrupta. batranul le facu semn sa intre si ei in joc si omuletii desfacura cercul cu draga inima. ajunsera la o colina. invartindu-se in cerc. purta un vesmant. Tare s-a bucurat mosul si baba cand au vazut pietrele de moara si au inceput sa macine faina. care-i atarna pana la glezne. dar pe cocosel nu-l uita. care era mai mare de stat decat ceilalti si omuletul asta. zarira o multime de omuleti care se tineau de mana si dantuiau plini de voiosie.

Si la fel pati si croitorul. uitasera sa-si scoata carbunii din buzunar. celor doi. batranul scoase un palos care-i atarna la cingatoare si incepu sa-l ascua. Dupa ce-i sluti astfel. care se indura deai sa-i lase in grajd. sa vada ce-i supara.. le mai veni inima la loc. amandoi il ascultara. ca in loc de carbuni era plina de aur !. si avea de doua ori mai mult aur decat acesta. In acest timp. ca picau de somn. dar vezi ca giuvaergiul.. Apoi plecara mai departe. Dar parca era multumit !. si cand o scoasera. Mosneagul le arata cu degetul o gramada de carbuni si le dadu de inteles sa-si umple cu ei buzunarele.Un hraparet. nu le veni sa-si creada ochilor.. Si facandu-si culcusul pe-un maldar de paie. ca se lasase frigul. cat un purice. sa-si gaseasca un culcus peste noapte. Bagara ei mana in buzunar. din belsug. arunca o privire inspre cei doi straini. Si ce crezi.. giuvaergiul ii 407 . amandoi se culcara. dar nu prea mult. batranul il apuca pe giuvaergiu de chica si. Acu' erau oameni avuti. si o greutate care-i inghioldea si-i apasa ii facu sa se trezeasca mai devreme ca de obicei. batranelul ii batu pe umar. care din fire era mai hraparet. parul de pe cap si barba le crescusera la loc. cercul se inchise din nou si prichindeii se prinsera sa cante si sa topaie ca niste apucati. gasira adapost la un gospodar.Cat ai clipi. Mersera ei ce mersera. Tot alaiul piticilor se facu nevazut si colina ramase pustie in lumina lunii. isi umpluse mai vartos buzunarele decat croitorul. Cei doi calatori. ii taie parul de pe cap si mandretea de barba stufoasa.. Vezi insa ca din pricina oboselii. cand are mult jinduieste si dupa mai mult. Cum era lacom de avere. Dar pana sa se gandeasca bine la ce aveau de facut. de parca ar fi vrut sa le spuna ca e bucuros ca nu s-au impotrivit si. daca vazura asta. Si pe data cantecul amuti. invelindu-se cu toale. ca li se facu la amandoi inima. cu cea mai mare iuteala. Si cu toate ca nu pricepeau la ce le-ar putea folosi niste carbuni. Si cand fu de ajuns de ascutit. facand sarituri de doi coti. clopotele de la biserica bateau de miezul noptii.. si cand ajunsera in vale.

Abia atunci pricepu ca fusese pedepsit pentru lacomia lui si. La tipetele lui. Giuvaergiul doar atata astepta.. jucand de mama focului si cantand. odata ramase incremenit de spaima.. Peste putin o sa ajung mester. Vezi insa ca nenorocirea lui nu luase inca sfarsit.. ca-n locul aurului erau doar carbuni !. ii mai crescuse o cocoasa la fel de mare si-n fata. o sa strang din dinti si-o sa rabd !" Si dormi el leganat de dulcea presimtire ca a doua zi va fi un om putred de bogat. dar nu mica-i fu mirarea cand scoase de acolo doar carbuni. se acoperi cu haina. Si ce crezi.propuse croitorului sa mai zaboveasca pe acele locuri si. nu gasi decat tot carbuni.ca tot mia mai ramas aurul de l-am dobandit in noaptea trecuta !... ii afla pe toti acolo.. sa mearga iarasi la colinaunde-i gasise pe pitici si sa ia cu ei o comoara si mai mare. Dar ca sa-i faca pe plac.. de mahnit ce era. isi spuse: "Chiar daca m-o inghioldi aurul de mi-o scoate sufletul.. Si oricat de mult cauta. mai ramase inca o zi in satul unde manasera peste noapte.se mangaie el . Abia acum baga de seama ca pe langa cocoasa din spate. croitorul cel cumsecade se trezi din somn si gasi o multime de vorbe bune ca sa-i ogoiasca durerea: 408 . Si ca si in noaptea trecuta. Si pot spune ca o sa fiu un om fericit. cand s-o intuneca. ca sa-si mai bucure ochii cu stralucirea lui. Si mai inainte de a adormi. incepu sa se jeleasca amarnic. "Nu-i mare paguba . se batu peste frunte cu palma plina de negreala si pe loc simti ca tot capul ii este neted ca in palma. Mosneagul il mai tunse o data chilug si dupa asta il indemna sa ia din gramada de carbuni. Vezi insa ca croitorul nici nu vru sa auda de asa ceva. . si-o sa ma insor cu aleasa inimii. Catre seara.Eu sunt multumit cu ce am.. si-o porni la drum catre colina piticilor. se scula sa-si cerceteze buzunarele. Apoi se intoarse fericit in satul unde astepta croitorul si. giuvaergiul isi atarna pe umer cateva traiste ca sa poata indesa in elecat mai multi carbuni." Si se duse sa-l ia de unde il ascunsese. de cum deschise ochii. De amar. si incepu sa-si umple traistele cat incapea in ele. In zori. culcandu-se. La ce m-as lacomi ? .. si la fel si barbia.

A mea e luminoasa. iar a ta e intunecoasa! Dar a venit vara si coliba vulpii s-a topit.. Coliba iepurasului de Octavian Capita Au fost odata o vulpe si un iepuras.Coliba mea e luminoasa. iar iepurasul o coliba din coaja de tei.Ai fost tovarasul meu de drum si-o sa ramai la mine cat oi trai.lepurasule. vulpeo. Si cum ramasese chelbos. Vulpea avea o coliba scobita in gheata.Da-mi drumul in coliba ta. Vulpea il tot sacaia pe iepuras: . lasa-ma sa stau macar in curtea ta! . A treia zi. trebui sa-si acopere capul cu o caciula. lasa-ma sa stau la tine in pridvor! . iar a ta e intunecoasa. dar bietul giuvaergiu trebui sa poarte toata viata cele doua cocoase. ca sa nu i se vada betesugul asta. iar a spus vulpea: . A doua zi. fiindca m-ai sacait toata iarna! Dar vulpea nu s-a lasat si pana la urma iepurasul s-a induplecat si i-a dat drumul in curte.Nu vreau. vulpea s-a rugat din nou: . Croitorasul se tinu de cuvant.Ba nu te las! De ce m-ai sacait atata toata iarna? Dar vulpea s-a rugat atata pana cand iepurasul a lasat-o sa stea in pridvor. iepurasule! .lepurasule. Ea s-a rugat atunci de iepuras: . Si-o sa impartim averea frateste.Nu vreau si pace! prea mult m-ai sacait! 409 .

iepurasule. . .Iesi afara.Nu mai plange. . . urechiatule. Primavara. hau. dragii mei? Am avut o coliba din coaja de tei. De ce plangi. iar vulpea una de gheata. vulpe vicleana! Dar vulpea le-a raspuns de pe cuptor: .Cum sa nu plang.Nu. iepurasule . pana la urma.Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac! Cainii s-au speriat si au fugit. iepurasule? .ca ma duc indata s-o gonesc.Dar vulpea nu s-a lasat si. Plange iepurasul si se jeleste si isi stergea siroaiele de lacrimi cu labuta. Niste caini care treceau pe acolo il zaresc si-l intreaba: .Mi-e ca n-o puteti! . . 410 . hau. ca o scoatem noi. coliba vulpii s-a topit. Pe langa el trece un lup: . hau! Iesi afara. lupule? Am avut o coliba din coaja de tei. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit. Iepurasul plange iarasi cu lacrimi amare.Hau.lepurasule draga. iepurasul a lasat-o sa intre in coliba.De ce plangi. coliba vulpii s-a topit.Nu mai plange. n-am pofta sa mai locuiesc cu tine! Si pana la urma l-a dat afara. iepurasule? . Vulpea s-a asezat pe lavita.Ba o sa vezi si tu! Cainii s-au apropiat de coliba: .zice lupul .Cum sa nu plang. A mai trecut o zi-doua si vulpea s-a apucat sa goneasca iepurasul din coliba. Primavara. fiindca m-ai sacait atata. iar vulpea una de gheata. lasa-ma sa stau langa tine pe cuptor. . Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a dat afara. hau.Hau. Dar vulpea nu i-a dat pace iepurasului pana n-a lasat-o sa vina pe cuptor langa el. iar iepurasul pe cuptor. nu te las. vulpea iar incepe. A patra zi.

. . Si a pornit ursul spre coliba mormaind: . Iesi afara. vulpe vicleana! Dar vulpea i-a raspuns de pe cuptor: .Nu mai plange.Ba n-o sa izbutesti. cumetre urs? Am avut o coliba din coaja de tei. si lupul. morrr. dar n-au izbutit. de ce plangi tu? .Morrr. 411 . ai sa vezi. iepurasule.. vulpe vicleana! Dar vulpea i-a raspuns de pe cuptor: . iar vulpea una de gheata.Cu-cu-rigu! Iepurasule. iar vulpea una de gheata. Au incercat si cainii..Nu mai plange. Primavara. Au incercat si cainii s-o goneasca..N-o s-o poti goni. iepurasule? . vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit. coliba vulpii s-a topit. .. . .Cum sa nu plang. si ursul si n-au putut s-o goneasca.Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac! Lupul s-a speriat si a fugit. lata ca vine un urs batran. .Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac! S-a speriat cumatrul Urs si a sters-o prin padure. A sosit lupul in fata colibei si a inceput sa urle furios: . Au incercat si cainii.Ba n-o s-o gonesti.spune ursul . . Nici tu n-o poti goni. Primavara.. iepurasule . am s-o gonesc.Ba o sa pot.ca o gonesc eu acusi. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit. ca-ti scot vulpea din casa. Iepurasul iar plange si se caieste.. . Nici tu n-o sa poti. Iesi afara. . si lupul si n-au putut s-o goneasca. uuuu. nici tu n-o sa poti face nimic.Lasa pe mine.Ba da. cocosule? Am avut o coliba din coaja de tei. Iar iepurasul plange si tot plange.Cum sa nu plang.De ce plangi. coliba vulpii s-a topit. Trece un cocos pe drum cu o coasa pe spate.Uuuu..

Pazitoarea de gaste de Fratii Grimm Trăia odată. o mătuşică bătrână-bătrână care-şi ducea traiul tocmai în creierii munţilor.. in padure. vulpea ticaloasa. iar locul acela pustiu în care trăia era înconjurat de o pădure nemărginită.Iaca ma imbrac. Pe umar tin coasa. .Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. culegea poame sălbatice şi.Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. Dar cocosul nu se lasa: . Cocosul canta a treia oara: . încărcată cu toată această povară.A pornit cocosul spre coliba: . si daca n-au murit. a coborat de pe cuptor si a luat-o la sanatoasa. o pornea incetisor spre casă. vulpea ticaloasa. Iar iepurasul si cocosul s-au mutat impreuna si au dus-o imparateste. mai traiesc si astazi. şontâc-şontâc. Pe umar tin coasa.Imi pun suba. cum nu te-ai fi aşteptat de la o femeie pe care o gârboviseră anii: aduna iarba pentru gâşte. într-un loc necălcat de picior omenesc. Pe umar tin coasa. s-o gonesc din casa! Vulpea aude si o cam sfecleste. în pădure. s-o gonesc din casa! S-a speriat vulpea din cale-afara. vulpea ticaloasa. Şavea ea un bordei şi un cârd de gâşte. zice ea.Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. 412 . s-o gonesc din casa! Vulpea se balbaie: . Bătrânica însă nu şedea numai acasă. Acolo. ci în fiecare dimineaţă îşi lua cârja şi-o pornea.. demult de tot. se apuca sa faca o mulţime de treburi.

Şi dacă se întâmpla ca vreun gospodar să treacă cu feciorul lui pe lângă dânsa. Pesemne că venise cam de multişor acolo. feciorul nu întâlnise picior de om când. o să-ţi duc eu povara! Nu-i vorba că-s fiu de nobil. ş-un vânticel răcoros adia prin frunziş. că coliba mi-e tare aproape. îi spunea cu blândeţe în glas: . În drumul lui.Bună ziua. că şorţul îi era plin cu iarbă. Şi dacă se întâmpla să se întâlnească cu vreun drumeţ. mătuşică. frumoasă vreme mai e astăzi! Da' ce te uiţi aşa? Te miri cum de pot căra-n spate atâta iarbă? Oare nu-i dat fiecăruia să-şi poarte povara-n spinare?. păsările cântau pe întrecute. colo. deodată. soarele strălucea în înalt.Bine. ai grija. Nu-ţi trebuie mult ca să ajungi la ea. dar bătrânica era zdravănă şi ajungea in fiecare zi cu bine acasă. Şi-n timp ce mergea el aşa. te uiţi!" Şi văzându-l că se opreşte.. .Cine ar fi văzut-o încărcată aşa şi-ar fi putut zice în sinea lui c-o să cadă. plină de bucurie şi de voioşie. odată îl vedeai că-i şopteşte băiatului la ureche: . . Flăcăului i se făcu milă de bătrânică şi-i spuse: .Bine. mătuşică.. Vezi însă că oamenilor nu le făcea plăcere s-o întâlnească şi se fereau din calea ei.... S-ar spune că întreaga fire era la fel ca şi drumeţul.. cumetre dragă. aşa că n-are să-ţi fie greu. 413 . da' uite co să-ţi arăt că ştiu să car la fel de bine ca şi ţăranii. doborâtă de greutate. în dosul muntelui. făcând un ocol.Fereşte-te de baba asta.. răspunse ea. Într-o dimineaţă se întâmplă să treacă prin acea pădure un flăcău tare frumuşel. bătrânica adăugă: N-ai vrea să mă ajuţi? Ai încă spinarea dreaptă cum e bradul şi picioarele zdravene.. Odraslele de bogătaşi nau de ce să se ostenească aşa.Trebuie să le car. că degeaba. iar alături mai avea două coşuri cu mere şi pere pădureţe. că-i o vrăjitoare tare vicleană!. da' cum poţi să cari toate astea singură? se miră flăcăul. da' eu n-am încotro! Că ţăranul are o vorbă înţeleaptă: „Nu te uita înapoi că ţi s-a strâmbat spinarea. numai ce-o văzu pe bătrână stând în genunchi şi cosind iarba. Şi nu te teme. voinice dragă.

Când om ajunge acasă.. Ce mai stai pe gânduri? Întinde-o la drum.Dacă te încumeţi să-ncerci. . vru să zvârle din spinare povara. nu putu să scape de ea. am cărat de atâtea ori! Să te lauzi văd că ştii. că legătura era grea de parcă ar fi avut în ea numai bolovani. domnişorule. vrei să dai bir cu fugiţii. iar merele şi perele atârnau ca plumbul. cu mine nu-ţi merge!.Of. dar bătrânica nu-i mai dădu drumul. puterile nu-l mai ajutară. Da' să ştii că vreo oră de drum tot o să ai de făcut. că nu-ţi ia nimeni legătura din spinare!. Şi... zise ea batjocoritoare. Da' ce importanţă are asta pentru un voinic ca tine! Şi să nu uiţi că trebuie să cari şi coşurile alea două. dar când au început să urce muntele şi pietrişul li se rostogolea sub picioare la tot pasul. ci-i şi puse în spinare legătura cu iarbă şi-n fiecare mână câte un coş.. Flăcăul vru să-şi dea jos povara. flăcăul a purtat povara in spate destul de bine. mâniat la culme. mă simt sleit. cu mere şi cu pere.Mătuşă. o femeie bătrână. Lasă-mă să mă odihnesc un pic.. Sudoarea îi curgea gârlă pe frunte şi i se scurgea pe spinare în broboane când calde.Ba nu e uşor deloc! răspunse flăcăul. . da' acum porneşte-o la drum!. Ei. când reci. am să cad din picioare!. Când auzi că-i vorba de-o oră de mers.Nici prin gând nu-mi trece! spuse bătrânica.. . .. îmi pare că te cam întreci cu gluma! zise feciorul de viţă aleasă.Ia te uită..spuse bătrânica. . o să te odihneşti cât ai să pofteşti.. nu mai pot! zise el. Cât timp a fost drumul drept.Mătuşică.. atunci încearcă! .. da' când vine vorba de treabă serioasă. .. 414 . .Vezi ce uşor e? zise ea.. că de nu. domnişorul nu vrea să care ceea ce eu. Dar oricât se suci şi se răsuci. nu mai pot să suflu! se tângui el. Şi se strâmbă de durere. flăcăul şovăi oleacă. de parcă ar fi fost însufleţit. hai?.. dar bătrânica nici nu vru să audă de aşa ceva.

Şi. alergară s-o întâmpine. şi-am fost veseli. bătrânica îl şi lovea peste picioare c-o joardă sau cu un mănunchi de urzici. întinzându-şi gâturile. fata mea. dragă domnişorule. şi tocmai când simţea că-i sleit de oboseală şi c-o să pice jos. cu o faţă urâtă ca moartea. De îndată ce-l vedea că se opreşte.. răspunse bătrâna. În urma lor.În acest timp. Apoi grăi către păzitoarea gâştelor: Du-te în casă. nu cumva ai păţit ceva de-ai întârziat atât de mult? . m-a luat şi pe mine-n cârcă!.. iar povara flăcăului se făcea tot mai grea.N-am păţit nimic. Între timp.Nu te mânia. Ei. .Acum. văicărindu-se la tot pasul. un cârd de gâşte îşi desfăcură aripile şi.. privindu-l foarte prietenos. o să-ţi dau şi un bacşiş pe cinste!. o luă pe urma bătrânei. domnul asta a fost atât de binevoitor şi mi-a dus povara. bătrâna chicotea şi ţopăia. flăcăul n-avea de ales şi fu nevoit să se supună. că te-ai roşit la faţă ca o creastă de cocoş!. închipuie-ţi.. Ţi-ai meritat pe deplin răsplata şi n-o să întârzii să ţi-o dau. sări pe legătura de fân şi se cocoţă în vârful ei... Urcă el muntele ca vai de el.Mamă. aşază-te pe banca asta din faţa uşii şi odihneşte-te. ajunse. Acum. Şi deodată.. fetiţa mea. la coliba bătrânei... Când o zăriră pe bătrână. Apoi îi luă şi legătura din spate. şi coşurile din mâini şi. Dimpotrivă. şi-am glumit tot timpul. că nu se cade să rămâi singură cu un tânăr! 415 . dragilor. înaltă şi lată-n spate. când flăcăul nici nu se aştepta. bătrâna se dădu jos din spinarea flăcăului. baba făcu un salt şi. când m-am simţit obosită. Şi.Şi nu mai fi nici nerăbdător! Poartă-n spinare legăturica şi când om ajunge acasă. plină de voioşie: . bătrânica părea că devine tot mai sprintenă. dar nu era chip să se oprească nici măcar cât să-şi tragă sufletul. cât era de sfrijită. c-o nuieluşă în mână. îi spuse: . gâgâind de zor. târâş-grăpiş. Flăcăului începură să-i tremure genunchii de-atâta greutate. venea o cumătră mai în vârstă. atârna mai greu decât cea mai voinică femeie!.. în sfârşit. Când îşi termină vorbele. ţuşti!. Şi aşa s-a făcut că drumul nu mi s-a părut lung deloc. îi spuse ea bătrânei.

se gândi el.Păstrează-l bine. Şi cum nu cunoştea pe nimeni. Merse el ce mai merse. şi ajunse într-o cetate mare. Flăcăul fu nevoit să rătăcească vreme de trei zile prin afundul acelui codru şi-n cele din urmă găsi un drumeag care-l scoase afară din pădure.. îi întinse un sipeţel făurit dintr-un singur smarald. nu glumă. că le simt moi şi uşoare ca iasca!" Apoi. N-ar fi rău de-aş aţipi un pic. cale lungă. dar nu prea mult. De bani sau de bunuri ştiu că n-ai ne­voie.. zgâlţâindu-l. la umbra unui măr sălbatic. aşa că o să-ţi dăruiesc cu totul altceva. cimbrişor sălbatic şi zeci şi zeci de alte soiuri de flori. dar viaţa nu ţi-ai pierdut-o.Scoală-te. Şi după ce-i mulţumi bătrânei pentru dar..La urma urmelor.. şi-n urechi tot îi mai venea din depărtare gâgâitul vesel al gâştelor. Dormi el un pic şi numai ce veni bătrâna să-l trezească. da' sunt atât de trudit. bătrâna îşi alintă şi-şi mângâia gâştele de parcă ar fi fost copiii ei. că o să-ţi aducă mult noroc! Flăcăul sari în sus de bucurie şi se simţi iarăşi în puteri şi plin de voie bună. Flăcăul luă seama la vorbele bătrânei. Numai de n-ar veni un vânt să-mi spulbere picioarele. în care se răsfrângeau razele soarelui. dar nu ştiu dacă să plângă sau să râdă. Apoi. să se înfăţişeze 416 . Aerul era blând şi molcom şi cât vedeai cu ochii se întindea o pajişte verde. . că aici nu mai poţi rămâne! Recunosc că te-am făcut să-ţi scoţi oleacă sufletul pe urcuşul acela. Iar acum am să-ţi dau răsplata. Flăcăul se întinse pe bancă.. îi spuse: . o porni la drum. şi se uită în jur. că de-abia îmi ţin ochii deschişi!. o chemă pe fiică-sa şi intrară-n casă. Şi. „E foarte plăcut pe aici.. şi pe undele lui se preumblau în sus şi-n jos gâştele albe. plină cu ghiocei. Merse el ce merse. Şi zicând aceasta. închise ochii şi adormi. adăuga ea. Prin mijlocul grădinii curgea un pârâu limpede precum cleştarul. îl duseră în palatul împărătesc. fără ca măcar să arunce o privire către fata babei. chiar de-ar fi mai tânără cu vreo treizeci de anişori şi tot nu mi-ar mişca inima!" În acest timp. îşi spuse el în sinea lui. „Aşa comoară. de ce să pui untdelemn peste foc? Mai ştii că nu se îndrăgosteşte de tine?.

dar aceleia care mă iubeşte cel mai mult i se cuveni. De îndată ce împărăteasa fu numai cu el. fără simţire. pe rând. pe drept. că toată lumea o privea ca pe o minune nemaivăzută. împărăteasa se prăbuşi la pământ. lăsându-se pe un genunchi. unde împăratul şi împărăteasa şedeau pe jilţurile domneşti.La ce bun toate onorurile şi strălucirea care mă înconjoară. partea cea mai însemnată a împărăţiei. când împlini fata cincisprezece ani. Apoi. ci numai mărgăritare şi nestemate. roşie ca mărul pârguit. Dar chiar în aceeaşi clipă împărăteasa deschise iarăşi ochii şi strigă să i se dea drumul.. să-mi spună cum mă iubeşte? După asta o să-mi dau seama singur care dintre voi nutreşte faţă de mine cele mai alese sentimente. Maria-sa îl rugă să se ridice. scoase din buzunar sipeţelul de smarald şi-l depuse la picioarele împărătesei. că n-are nici o vină. Şi ce crezi. Şi împăratul grăi: . fiindcă are o vorbă de taină cu flăcăul. Era albă ca zăpada. porunci ca toată lumea să iasă afară. nu ştiu când îmi va suna ceasul din urmă şi de aia vreau să hotărăsc astăzi ce o să primească fiecare dintre voi după moartea mea! Ştiu că toate mă iubiţi. iar parul îi strălucea ca razele de soare. Dacă văzu măria-sa una ca asta. împăratul trimise să le cheme pe tustrele fetele să se înfăţişeze măriei-sale. Când se întâmpla să plângă. Şi aşa se făcu de intră el în sala tronului. începu să plângă amarnic şi-i spuse: . Atunci fiecare dintre fete îi spuse că ea îl iubeşte cel mai mult. pe data porunci ca flăcăul să fie dus în temniţă. din ochi nu-i curgeau lacrimi.. Cum îl deschise şi privi în el. înconjuraţi de curteni.măriilor-lor. . de faţă cu toată curtea. Şi atunci spuse fata cea mare: 417 .Prea vă pripiţi cu răspunsul! grai împăratul. dacă-n fiecare dimineaţă mă trezesc cu inima grea şi plină de durere!... ca să fi văzut ce ochi au căscat cu toţii când a intrat cea mai tânără: părea c-a răsărit soarele!. Ar fi trebuit să fii acolo. Nu s-ar putea ca fiecare. Flăcăul înaintă până-n faţa tronului şi. Am avut trei fiice. iar cea mai tânăra era atât de frumoasă.Fiicele mele. iar el îi întinse sipeţelul.

ci stărui ca fata să-i arate negreşit cât de mult îl iubea. Câteodată mă mângâi cu nădejdea că mai e încă-n viaţă. nu-mi face nicio plăcere s-o gust. nici nu-ţi poti da seama cât de mult mi s-a tulburat inima şi mi-a sângerat!. Atunci măria-sa o întrebă: . Ne-am rugat cu toţii de măria-sa să se îndure şi s-o ierte. Şi-ntr-un sfârşit.Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe zaharul cel mai dulce! Iar a doua zise aşa: . şi o alungă de la palat. Dragostea ce ţi-o port n-o pot asemui cu vreun lucru! Dar împăratul nu se mulţumi cu răspunsul domniţei. copila mea dragă. se mânie foarte tare şi spuse cu năduf: . apoi tot cu sare îţi va fi răsplătită şi dragostea!" Apoi îşi împărţi împărăţia între cele două fete mai mari.Da' tu. nu mai ştiu ce să fac de mâhnire. împăratului i-a părut tare rău că şi-a pe-depsit fiica atât de crâncen. Puţin după asta. Şi tot drumul l-a presărat cu mărgăritare câte i-au curs şiroaie din ochi. dar n-a fost chip să-l îmblânzim. iar mezinei îi legă de spate un sac plin cu sare. ea spuse: ... şi-a trimis slujitorii s-o caute pe biata copilă în toată pădurea. Doi slujitori fură nevoiţi s-o însoţească până-n adâncul unei păduri sălbatice. Când am deschis sipetelul dumitale de smarald şi-am găsit înăuntru un mărgăritar aidoma acelora care curgeau din ochii fetei mele. dar nimeni n-a mai putut s-o găsească.. cât sarea.. Parcă aş fi văzut-o iarăşi în 418 . de nu-i sărată..Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe rochia mea cea mai frumoasă! Vezi însă că mezina tăcea chitic. aşa cum iubesc sarea-n bucate!" Când auzi împăratul vorbele fetei. că s-a aciuat în vreo peşteră sau că a găsit adapost la niscaiva oameni milostivi.. Nici nu se poate descrie în cuvinte cât a mai plâns fata când a fost obligată să ne părăsească. Când mă gândesc c-au sfişiat-o fiarele sălbatice..Dacă doar atât mă iubeşti.Oricât de bună ar fi o mâncare.Nu ştiu! răspunse fata. Eu îl iubesc pe taica. ia spune-mi: cât de mult mă iubeşti? .

împăratul şi împărăteasa luară hotărârea să plece spre acel codru şi să încerce să vorbească cu bătrâna. ceva se auzi foşnind pe la fereastra şi doi ochi ca para se holbară înăuntru. Deodată. fata îşi lăsă lucrul şi ieşi afară. care abia mocnea în vatră.. tot mai departe. fetiţo. începu să răsucească firul atât de sprinten. În sinea lor gândeau că acolo unde a fost găsit mărgăritarul. să te duci să-ţi vezi de treburi! Auzind-o. Puţin după aceea. luându-şi roata de tors. Stătură ele aşa cam vreo două ceasuri bune. 419 . intră-n casă şi fata şi-i dădu bineţe maică-si.. fără să scoată vreun cuvânt. şi-n timpul ăsta numai cele două roţi de tors îşi vorbeau.. de parcă ar fi fost în anii fragezi ai tinereţii. Şi mai adăugă că baba nu i s-a părut a fi o femeie cumsecade.. Era o bufniţă bătrână care strigă de trei ori: „uhu-huu!" Bătrâna ridică privirea de la roata de tors şi apoi spuse: . îngânându-se. În cele din urmă. vărsând lacrimi amare că trebuie să plece!. După ce-şi termină flăcăul povestirea. Fata se aşeză lângă ea şi. se opri la un izvor lângă care se înălţau trei stejari bătrâni.. până când ajunse într-o vale largă.. Spune-mi. Cât despre domniţă. Bătrâna însă de-abia îi răspunse şi se mulţumi să dea doar din cap de câteva ori. Încotro se îndrepta oare? O luă peste câmp şi merse departe. Se întunecase de-acum şi un vreasc. împrăştia o lumină slabă. Acum. Şi într-un sfârşit.. nici nu-i fusese dat s-o vadă şi nici nu auzise despre ea nimic!. vor putea afla veşti şi despre fiica lor. cum ai ajuns în stapânirea acestui sipeţel? Flăcăul de viţă aleasă prinse a povesti în ce chip îl primise de la batrâna ce trăia-n codrul de necuprins.E timpul..faţă. trebuie să vă spun că-n acest timp bătrâna stătea în coliba ei şi torcea la roata de tors. fiindcă se vedea din toate purtările ei că e o vrăjitoare. de afară se auzi o larmă mare: se întorceau gâştele de la păscut şi scoteau gâgâiturile lor răguşite.

dar batrâna râse uşurel şi-i spuse prietenos: .. Şi. Ei. că puteai zări şi un ac. o luă la goană spre casă. . odată îşi scoase fata de pe faţă pielea cea veştedă şi. Din el. tremurând ca frunza. luna ieşise din dosul muntelui. Se nimeri că tocmai atunci batrâna stătea-n prag şi fata vru să-i povestească ceea ce i se întâmplase. să se usuce şi să se albească la lumina lunii. cât de schimbată era acum fata! Aşa ceva nu v-a fost vouă dat să vedeţi niciciodată!. începu să plângă amar. asezându-se pe marginea fântânii. Când fu gata... 420 . dar a trecut de ora unsprezece. Şi. muie şi pielea în apă şi apoi o întinse pe iarbă.Da' ce oră este? întrebă bătrâna.Ştiu tot. ca o mantie. până picau la pământ. Aşa o spaimă o cuprinse pe fată că. odată se revarsă pe umeri un par bălai ca razele de soare. adâncită-n mâhnirea ei. ci scoase o mătură şi începu să măture preşurile şi să frece duşumeaua c-o cârpă. începu să se spele. Astfel şedea ea acolo. doar ochii i se mai vedeau. şi era atâta lumină. Şi era atât de bogat părul acesta nou. fata mea! Apoi o duse în odaie şi aprinse alt vreasc. aplecându-se la izvor. ce să vezi. mamă.Între timp. că o învălui toată. strălucitori ca stelele de pe cer şi obrajii trandafirii. .. şi multă vreme ar fi rămas aşa. da' de ce începi treaba la o ora aşa de târzie? Ce-ai de gând? . Lacrimilei i se scurgea din ochi şi se rostogolea printre valurile bogate de păr bălai. răspunse fata. dacă în ramurile unui copac din apropiere nu s-ar fi auzit trosnind ceva.Nu-i încă miezul nopţii. Vezi însă că fata cea frumoasă era tare mâhnită. vru să ştie fata.Totul trebuie să fie curat ca lacrima şi-n cea mai mare ordine! grăi ea către fată.Bine. dragilor. ca un disc mare de foc... . Când lăsă să-i cadă coada de păr cenuşiu. ca floarea de măr. Dar nu se mai aşeză la roata de tors.

. continuă bătrâna.. Şi-acum. Când o auzi ce spune.. Apoi se urcă într-un copac şi se gândi să-şi petreacă noaptea acolo. i se păru că se află pe drumul cel bun şi merse fără întrerupere. şi-n timpul nopţii s-a întâmplat ca flacăul să se rătăcească de ceilalţi şi să pornească singur mai departe. îi spuse ea fetei. Între timp.Oare nu te-ai gândit. fata se înspăimântă grozav şi începu să se văicărească: . Iar în privinţa ta.. din toată înfăţişarea ei. flăcăul îşi dădu repede seama că era păzitoarea de gâşte pe care o văzuse în coliba bătrânei.. Unde să mă duc? Că doar nam nici patrie. apăru şi luna şi începu să-şi arunce razele pe pământ. N-avea în mână nici o nuieluşă. trebuie să las casa curată. 421 .Atunci spune-mi numai ce s-a întâmplat! stărui mai departe fata. nu mă mai bodogăni... Şi-n lumina aceea numai ce zări o făptură. când o fi să plec. da' . şi-o să fii mulţumită cu simbria pe care ţi-o vor da. Au mers ei ce-au mers. dragilor. s-o caute pe bătrâna ce-şi ducea viaţa-n pustietatea aceea necălcată de picior omenesc. că se îplinesc trei ani de când ai venit la mine? A trecut timpul cât ţi-a fost îngăduit să stai aici şi de-acum nu mai putem rămâne împreună. că mă încurci la lucru!. cale lungă. coborând dinspre munte. încetează odată cu întrebările şi du-te în odaia ta! Ia-ţi pielea cea veştedă de pe obraz şi îmbracă-ţi rochia de mătase pe care-o purtai când ai venit aici. fii fără nici o grijă. nici prieteni spre care să mă îndrept!.. În ziua următoare. o să găseşti un acoperiş sub care să te poţi adăposti. . dar... Am făcut mereu tot ce mi-ai cerut şi niciodată n-ai fost nemulţumită de mine. . vrei să mă izgoneşti?. dacă o merge pe beznă. Şi-apoi rămâi în camera ta şi aşteaptă până ce te-oi chema! Şi-acum.. fiindcă îi era teamă să nu se rătăcească şi mai rău.Un singur lucru îţi spun: să nu mă mai stinghereşti de la treabă!. Nu mă izgoni de-aici!.Vai.. Vezi însă că bătrâna nu vru să-i dezvăluie fetei ce o aştepta. până ce se întunecă. dragă mamă. . să ne întoarcem iarăşi la împăratul şi împărăteasa care au plecat.Eu mai ramân aici o vreme. Hai.. nu şagă... împreuna cu flăcăul de viţă aleasă.

Şi cum i se mai revarsa pe umeri părul de aur! Şi era atât de frumoasă. flăcăul se dădu jos din copac şi alerga după ea cât îl ţineau picioarele. Bătrâna părea că-i aşteaptă şi.. Alergă el ce alergă şi deodata i se păru că desluşeşte prin întuneric două făpturi care înaintau prin valea aceea. Flăcăul le povesti ceea ce văzuse la izvor. şi-o văzură pe bătrână torcând liniştită. Şi. dacă pun mâna pe una din vrăjitoare. Erau împăratul şi împărăteasa. îşi luară inima-n dinţi şi bătură uşurel în geam. îşi lungi gâtul printre frunzare şi-şi bucură ochii cu priveliştea aceea nemaivăzută. n-o să-mi scape nici cealaltă. iar măriile-lor nu se mai îndoiră câtuşi de puţin că era vorba despre fiica lor cea pierdută. Dar fie că se aplecase prea mult. Şi cum se acoperise şi luna cu un nor.... Pe legea mea. fără să arunce o privire nici în dreapta. cu inima plină de bucurie şi de încredere. de parcă o înghiţise noaptea.Intraţi înăuntru. craca pe care sta el trosni deodată şin aceeaşi clipă fata îşi puse din nou pe faţă pielea cea veştedă şi fugi de acolo ca o caprioară. în cele din urmă.. nici în stânga. fata se făcu nevăzută. Pe fiica lor însă n-o văzură! Cătară ei o vreme la toate astea. De îndată ce n-o mai zări. fie că alta fu pricina. Uite-o că vine încoace!.. le strigă foarte prietenoasă: . de parcă ar fi locuit în ea nişte spiriduşi care n-aveau pic de colb pe încălţări.Heeii! Heeiii! strigă el. cum fac bătrânii. Ceea ce văzură mai întâi fu cârdul de gâşte care dormeau nemişcate de jur-împrejurul colibei. cu capul ascuns între pene. ca nimeni alta pe lume! Flăcaul abia îndrăznea să răsufle. pe fereastră. sculându-se în picioare. şi-şi vedea de lucrul ei. ca nu cumva fata să ia seama că e cineva prin apropiere. În odaie era atât de curat. că eu vă cunosc! 422 . care zărisera de departe lumina de la coliba bătrânei şi se îndreptau într-acolo. Dar nu mică îi fu mirarea când o văzu cum se apropie de izvor şi-şi smulge pielea cea veştedă de pe faţă şi începe să se spele. dar. se lăsă deodată bezna. Şi ca s-o poată privi mai bine.... purceseră mai departe şi în curând ajunseră la căscioară. Se uitară ei înăuntru. Dădea din cap toată vremea.

Copila mea dragă. Deodata împăratul spuse: . fetiţa mea! Deodată se deschise usa şi domniţa apăru în veşmintele ei de mătase.Fata n-are nevoie de nimic. Nu-i vorba că ea n-a pătimit cu nimic. că-n aceşti trei ani de zile a păzit doar gâştele şi inima ei neprihanită n-a fost întinată de nici un rău..După ce păşiră în odaie. îi dăruiesc căşcioara mea. Iar ca răsplată pentru munca ei din aceşti trei ani. că şi flăcăul era lângă ei. Şi nu se putură stăpâni să nu verse lacrimi tuspatru. care e atât de bună şi de drăgălaşă!. luându-i de după gât. până la adânci bătrâneţi. bătrâna le spuse: . şi-n sala cea mare era întinsă o masă împărătească.. După ce rosti aceste cuvinte.. împărăţia am împărţit-o celor două surori ale tale..Vino încoace. Acum. aşa c-aş voi să ştiu ce-ţi doreşte inima. ca să-ţi dau din celelalte avuţii pe care le am! . Dar voi aţi fost pedepsiţi îndeajuns şi aţi trăit tot timpul numai cu spaima că v-a pierit copila. de parcă ar fi fost o zână... Acolo au trăit în fericire şi bună înţelegere. Apoi domniţa cea frumoasă s-a măritat cu flacăul acela de viţă aleasă şi s-au statornicit la palat. pe fiica voastră.N-ar fi trebuit să bateţi un drum atât de lung. căşcioara se prefăcuse întrun palat măreţ. fata se roşi toată ca un mac şi nici ea nu ştiu de ce anume. bătrâna se făcu nevăzută. cu părul de aur revărsându-i-se pe umeri şi cu ochii strălucitori. zise bătrâna. Când dădu cu ochii de el. de n-aţi fi izgonit-o acum trei ani. Ea se îndreptă către părinţii ei şi. Apoi se duse la uşa celeilalte odăi şi strigă: . nu sunt sigur de tot. şi-o droaie de slujitori alergau de colo-colo. cu tăvile încărcate de bunătăţuri. da' cred că gâştele cele albe ca 423 . Şi numai ce prinseră zidurile să trosnească şi când se uitară. îi copleşi de sărutări... pe nedrept. că-i dăruiesc toate lacrimile pe care le-a vărsat din pricina voastră şi toate sunt mai curate şi mai frumoase decât mărgăritarele care se găsesc în apele mărilor şi au mai mult preţ decât toată împărăţia mariei-tale!.

ceea ce pe limba vrabiilor insemna: „Vecinica. care trăiau pe lângă căscioară. Vrabiuta simtea ca e mai frig decat ieri. Şi nimeni nu trebuie să-i ia în nume de rău bătrânei că le adusese la ea să le ocrotească şi să le scape de urgia unui blestem. sus... Unde a zburat randunica Cand s-a trezit Cip-Cirip.. Randunica Iesi afara Surioara. Da' ceea ce ştiu fără tăgadă e că bătrânica nu era o vrăjitoare. Acum. mai aproape de pamint.zăpada.. nu erau de fapt gâşte adevărate. asa... Soarele nici nu rasarise inca si vrabiuta CipCirip isi lua zborul spre prietena ei. Şi se vede că tot ea fusese cea care. Nu-i nici cald si nu-i nici soare. cum credea lumea.. încă din leagăn. numai ce-o 424 . sus de tot! Cip-cirip-cirip! facu vrabiuta. a mai strigat odata. randunica: „O sa zburam amindoua. Si cum zbura ea." A stat vrabiuta. Dar e bine de plimbare. pana la iaz si o sa facem baie impreuna". „Ea in apa. a zburat spre padure. îşi luaseră şi ele înfăţişarea omenească şi rămaseră pe lângă domniţa cea tânără ca s-o slujească cu credinţă. îi dăruise domniţei darul de a vărsa mărgăritare în loc de lacrimi. bucuroasa. care legana frunzele copacilor si tufele maciesilor. dar nu prea intelegea de ce. eu in nisip".. care făcea numai bine. Frunzele copacilor incepusera sa se ingalbeneasca si firele de iarba nu mai erau verzi. de doua ori. ci fete. Casuta randunicii era sub streasina unei case... apoi.. un vint rece batea. ci o femeie înţeleaptă şi pricepută. sfar.. se gindea pe drum vrabiuta. când se risipise vraja.

. Randunica Pe aici a trecut?" Dar bursucul n-o vazuse pe randunica... Vrabiuta zbura mai repede. broscuta! ciripi vrabiuta.... In poiana. am gasit una! Sopirla a plecat spre noul ei culcus. n-am vazut-o.. Se pregatea sa-si faca culcusul. sub care sa dorm toata iarna. broscuta Oac-oac-oac.vazu pe furnica. Vrabiuta se opri pe un fir de macies. ca arama. Iesi acum putin din lac! Cip ci-rip-cip-cirip. iar vrabiuta a zburat pana ia iaz la prietena ei broscuta. mai departe. Eu n-am timp sa ma uit dupa randunica. . abia ducea in gura o ramura cu frunze rosioare.. Acum imi fac provizii de iarna.. n-ai vazut Vecinica.. N-am avut timp...N-ai vazut-o pe rindunica?. Vrabiuta se opri langa malul lacului si striga: „Hai. Du-te si intreaba-l pe bursuc. Toata dimineata am cautat o piatra mai mare. N-ai vazut pe randunica?" Dar furnica ii raspunse fara sa se opreasca «din drum: . . intilni o sopirla. Intreba ea. iar nuferii nu se mai vedeau deloc. Salciile de pe mal isi scuturasera toate frunzele.. N-ai vazut pe randunica? o caut de azi dimineata. pana ce il intilni pe mos Bursuc. sora furnica. n-am vazut-o.Buna ziua. In sfirsit. si-i paru rau ca n-o putea ajuta pe vrabiuta. Si iar zbura vrabiuta...N-am vazut-o." Si iata ca broscuta iesi la mal. 425 .. Aceasta ducea spre un musuroi un miez de piine mai mare decat doua furnici la un loc! Vrabiuta se apropie de ea si ciripi: „Cip-cirip.N-am vazut-o. Dar nici soparla n-o vazuse si ii raspunse repede: . „Mos Bursuc.

Si randunica a plecat.Dar unde ai fost pana acum? intreba vrabiuta.intrebara broscuta si vrabiuta.la te uita.. E asa de cald acolo! O sa dorm toata iarna. Vara se joacă din zori până-n seară cu 426 . . pe niste fire de telegraf si ne-am facut planul de drum. Te-am cautat peste tot si nu te-am gasit. au zburat mai departe spre tarile calde. randunica? . Vrabiuta ciripi in urma randunicii: „Drum bun. Păcat doar că e atât de singurel. . Dar ce se aude? intreba broscuta.Sigur ca-o sa viu! la primavara. . .. niste pasari! N-o fi si prietena noastra. Oac-Oac! Mi-am facut o casuta in namolul din fundul lacului. e bine.Am stat de vorba cu alte randunici.. şi-a făcut culcuş de iarnă sub o rădăcină bătrână de stejar şi aşteaptă să vină iarăşi primăvară.. ca sa-l deretice.Cum? de ce plecati? . Un greieraş. Ce frig e afară! Dar.Ba da. Aici nu mai gasim nici musculite. . : . în ascunzişul lui. n-am vazut-o! raspunse broscuta.N-avem ce manca la iarna. si eu sunt.. pana la primavara.. sus de tot si impreuna cu celelalte randunici. Vrabiuta era tare bucuroasa. . stranse in stol. Si cobori langa ele..Dar o sa mai vii? intreba vrabiuta. slăbuţ şi cenuşiu. rindunico!" Apoi zbura repede spre cuib. raspunse randunica.. aici.Nu. se gindea cum sa pazeasca mai bine cuibul randunicii. S-a ridicat sus.. sa aiba si ea adapost peste iarna Ce mi-a povestit un greier mic de Magdalena Popa Sub pământul moale şi negru e întuneric beznă. nici viermisori.

Nu sunt gâză şi nici nu pot să spun cine sunt.Cine eşti? Vreo gâză ascunsă ca mine? . roşie cu picăţele albe. ca un clopoţel de culoarea cerului. Dacă ridici puţin puţin picioruşul drept şi-ţi chuleşti bine urechile. . gâzele pădurii: îl mângâie soarele. greieraşul deschise deschise ochii mari şi căută să vadă cine-i vorbeşte. tare somn. voi fi şi eu odată o floare ca ea.dar ţi-ai găsit! N-a vrut să mă primească. n-am ce zice. s-ar putea să ne înţelegem. Greieraşul se săltă uşurel într-o parte şi cuărins de mirare şi de un fel de teamă parcă. fiindcă nu ştiu nici eu. şi fluturi. Să-ţi spun eu ce-i cu tine: acum nu eşti încă decât o biată sămânţă. Într-un suflet am alergat la stejarul cel stufos.Mă doare.Să-ţi spun eu. Zadarnic. am trecut adesea pe lânga stejarul acesta şi am cunoscut-o pe mama ta. Ce. i-a răspuns firicelul de glas.Nu. iar mama ta mi-a împrumutat cu drag umbreluţa ei albastră. întrebă cu glasul lui subţire: . Dă-te la o parte. Astă vară când eu şi cu prietenii mei cântam de zor prin pădure.prietenii lui. Nu vede nimic. după ce s-a gândit adânc şi a tuşit de câteva ori ca să-şi dreagă glasul. Şi ce bună era! Mi-aduc aminte că mă prinsese odată o ploaie mare prin părţile astea. Acum e toamnă. Cică i-aş fi stricat pălăria cea mare. Frumoasă floare. îl zbârleşte vântul. . Deodată o voce slabă şi subţire îl strigă de undeva. nu mă vezi? Mirat . M-a gonit afară în ploaie. încât nici nu-mi 427 Sub ferigile semeţe din marginea luminişului. I-e somn. şi în curând vine iarna. îl spală roua. a zis greieraşul. Mă invitaseră nişte prieteni la o nuntă şi trebuia să cânt în orchestră. sub care ne aflăm acum.Sunt aici sub tine. frumoasă şi albastră. S-a făcut mititel de tot în cotlonul lui şi a închis ochii. toate locurile mai ferite erau ocupate de fel de fel de gâze . Dar mama mi-a şoptit că dacă voi fi cuminte şi voi sta liniştită în pătucul meu. Cu vioara ascunsă sub aripă m-am adăpostit repede sub o ciupercă . Eram îmbrăcat de sărbătoare. din întuneric: .

„Somnoroase mai sunt şi seminţele astea" îşi zise greieraşul. ca din depărtare. un firicel subţire de apă se strecură printre rădăcinile stejarului stufos şi căzu drept pe spatele greieraşului adormit. s-o salut şi să-i cânt. Când văzu picăturile zglobii. dar nu ştia bine unde. Dar se opri deodată mirat. apoi sute ţi mii căzură fulgii moi de zăpadă pe pământul negru. Nu zic. Înainte de a fi aflat de la greieruş cine era ea.Hapciu! Strănută el şi se trezi de-a binelea. mama matale nu ţi-a dat o desagă cu bunătăţi de tot felul? Uite eu n-am nici o grija. Şi cum asculta aşa. Întâi unul. Când s-a arătat din nou soarele. se întoarse de pe o parte pe alta şi deschise ochii un pic. se scutură de praful carei acoperise aripile şi începu să privească în ele ca într-o oglindă. Mama mi-a umplut sacul cu tot ce-a avut mai bun în camară şi acum. nu duc lipsă de nimic. cam cu necaz şi închise iarăţi ochii. Dar adesea mă întorceam aici. ce bine era dacă-mi adunam de cu vară câte ceva de mâncare! N-aş mai fi atât de sărăcuţ! Noroc că m-am învăţat să rabd.păsa de ploaie. .Mă rog. undeva sub el. i-am mulţumit frumos şi am plecat la nuntă. aşa mică cum sunt.Vorbăreţe mai sunt şi seminţele astea! Zise greieraşul. . Dacă tu eşti copilul ei îmi vei face cea mai mare plăcere să-ţi fiu de folos. simţi că îl gâdilă ceva sub picorul drept. După multe zile şi nopţi veni şi iarna. .Ce bine e! Ce căldură! mormăi el. mica sămânţă adormise. glăsciorul firav al seminţei: . pe care şil trase repede şi cu spaimă la o parte. dar nu ştia bine ce. După multe zile şi nopţi. adormi şi el îndată.. Greieraşul cenuşiu se mişca încetinel în ascunzişul lui. apoi mai mulţi. 428 . Dar cum era întuneric şi linişte deplină. Deodată îsi aduse aminte că nu era singur prin părţile alea.Ce o mai fi şi asta? se miră el cu glas grozav de răguşit. Am de toate. care străluceau ca mărgăritarele în întuneric. Şi numaidecât se auzi. Urechiuşele lui fine auzeau un zgomot ciudat: i se părea că se petrece ceva. . Ca o plapumă albă se aşternea neaua peste peste tot.. Mă auzi? Nici un răspuns. Stau liniştită la întuneric şi aştept.

foarte curând. e tulpina. puternic şi cald. Uf! Şi nu-i de loc uşor. în căutare de apă. de o parte şi de alta căzură. Ce ruşine ar fi una ca asta pentru mine şi pentru tot neamul meu! De aceea mă grăbesc. . Mă întrebi de ce? Fiindcă simt în mine un dor nou care mă îndeamnă. Atunci aveam de toate şi nu mai doream nimic. şopti o voce atât de slabă. Mi-e aşa de drag încât sunt sigură că-l voi vedea în curând. încât numai un greieraş putea să o audă. care mai văzuse îmtâmplânduse minuni de acestea. îi răspunse el politicos. cum să-ţi spun? .Soarele! Scîrţîi isteţ greieraşul. . că ai de toate. Dă-te te rog la o parte că mă grăbesc. fără zgomot. puternic si cald. Apoi deodată. care ascultă cu urechea la pământ să nu scape nici o vorbă din povestea firicelului palid. cum spui mata. ca o şoaptă venită de departe.Poate.Bună dimineaţa. Bunătăţile pe care mi le-a dat mama sunt pe sfârşite. El ştia că graba firicelului 429 . soarele. străbate adâncurile. .. .Ce-ar fi să te culci şi să mai dormi un pic? Parcă ziceai adineauri că nimic nu iţi lipseşte. îl cauţi. dar de fiecare dată i se părea că le vedea pentru întâia oară. zâmbind cu bunătate. Căci în timp ce rădăcina îmi creşte în jos. un firicel proaspăt şi moale ca iarba. E aşa cum spui tu: mare. fărâme de pământ negru şi printre ele se ivi un colţişor palid şi fraget. Şi zi. şi într-o zi o să mă trezesc fără ele. sfredelind anevoie pământul. răspunse glasu.Aşa era atunci. dar nu tocmai ca ea. mai este mult până la primăvară. nici eu nu ştiu cum am simţit că trebuie numaidecât să am o rădăcină.Bună dimineaţa. şopti glasul din pământ. încet. cu care să-mi caut singură hrana. nu mă mulţumesc cu atât şi mă înalţ tot mai sus. Greieraşul nostru era un greieraş bătrân. Greieraşul se retrase uşurel. Şi deodată se petrecu minunea: pământul se despică încet. Ascultă-mă pe mine. te-ai apucat de treabă? Nu ţi se pare că te-ai grăbit? Abia a început să se topească zăpada. .să caut ceva mare.

Soarele îmi prieşte grozav. şi se strânse iarăşi ghem. o să am frunze şi. greieraşul îşi făcu loc printre pietricele şi frunze veştede şi ieşi la lumină. Greieraşul privi cu plăcere toate acestea şi se pregăti să plece în căutarea tovarăşilor lui de joacă. toate grozav de vesele şi grozav de harnice mărturisind bucuria şi munca primăverii! Uşurel. să nu râzi de mine. era de-a binelea primăvară. Când am dat de soare m-am şi facut verde. în mijlocul luminişului. gata să înfrunte orice piedică în drumul lui către soare.Mai ieri spunea că nu-i trebuie nimic. 430 . Când se trezi într-un târziu.Iartă-mă. firav încă. Ce frumos era. Dar pe tulpina lui bătrână se plimbau neîncetat furnici şi alte gâze mici.nu se putea măsura cu graba lui. dar viteaz. ca să mai doarmă puţin. Ţii minte ce palid eram sub pământ? Acum mă simt mult mai sănătos. ba apă. Îmi place clopotul acesta albastru pe care se plimbă soarele. De unde ştia greieraşul treaba asta? Păi cum să nu ştie. . iar azi vrea tot felul de lucruri: ba rădăcină.îmi trebuie mâncare multă. că nu-s decât un firicel. Curioase mai sunt şi seminţele astea! Mormăi el. Printre atâtea cunoştinţe vechi descoperise şi una nouă: un firicel verde se înălţa spre lumină. Ce m-aş face fără el? La căldura lui îmi gătesc mâncarea . Ce încet creşte firul de iarbă. iar culoarea ei să fie ca a cerului. iar acum primăvara era în toi. te rog. dar ce repede se mută din loc. . însă ceva îl opri. Stejarul tăcea. Văd că ai ştiut să te descurci. iar în vârful fiecărui lăstar de pe crengile lui groase stăteau mugurii gata să plesneacă. . dar nu am vreme: sunt grozav de ocupat. greieraşul cenuşiu.Dumneata erai? Şopti firicelul cu glas atât de slab. Dar curând o să fiu o tulpină.. ba tulpină. când o rază aurie îl mângâiase pe aripioare şi-i luminase dintr-o dată ascunzişul?! Şi când îi venea zvon de mii de glasuri mici. zise greieraşul. mare şi puternic. tare aş vrea să înfloresc.. apropriindu-se de el.Bună ziua. ba soare. şi ce cald! De fapt. Vreau să am o floare ca un clopot. . cu un salt sprinten. încât dacă noi neam fi nimerit pe acolo n-am fi auzit nimic.Mi se pare că te cunosc. în iarna aceasta dormise mai mult decât de obicei. Ţi-am ami auzit vocea. Ai crescut frumos! .

Dar era şi foarte isteţ şi îi plăcea să scotocească peste tot: intra în cele mai mici cotloane şi descoperea toate locurile unde putea găsi de mîncare. Când se întoarse din nou. greieraşul se aproprie să salute floarea albastră. toată întâmplarea asta. într-o seară caldă. 431 . Tot despre furnici se mai ştie că au familii foarte mari. ascunsă în adânc în pământul negru.. De fapt era un furnicuţ. cît sînt ele de mici şi de fragile. cu mii de membri şi că sînt foarte harnice şi ordonate. Şi cred că e tot atât de bună ca şi mama ei. făcu greieraşul politicos şi salută adânc pânăla pământ firicelul subţirel şi harnic. . Şi să ştiţi că greieraşul nu minte niciodată şi că tot ce v-am spus este adevărul adevărat. se ştie. când mă căzneam să-i povestesc lui Merişor cum cresc florile din pământ. Toate aceste calităţi le avea şi Nini. Îl chema Nini şi era tare neastîmpărat. dragi copii. Stejarul cel bătrân dădea adăpost şi umbră unei lumi întregi de fel şi fel de vietăţi. sub pământ. în plus. Iar eu i-am spus-o lui Merişor şi v-am scris-o vouă. doar că. Furnica si lacrima din cer A fost odată ca niciodată o furnicuţă. greieraşul mi-a cântat pe struna lui subţire. furnicuţa noastră. Apoi plecă grăbit şi se pierdu în pădurea tânără. sînt nişte fiinţe foarte puternice. ca un clopoţel. Târziu. Dacă n-aş fi fost tot timpul cu ea. el mai era şi foarte curios. Fiindcă furnicile.Îţi urez să ţi se îndeplinească toate dorinţele.Ce frumoasă e! îşi zise el. fiindcă era băieţel. prin locurile acelea era vară împlinită. Iar firicelul plăpând se ţinuse de cuvânt: greieraşul văzu cu bucurie floarea albastră. aproape că nu mi-ar veni a crede că din sămânţa aceea mică. în jurul căreia roiau albinele şi fluturii. a crescut asemenea frumuseţe! Şi politicos cum e felul lui.

ooooo! dar e chiar mare casa ta! Şi ce de bogăţii! Grămezi de grîu.sub pămînt. S-a învîrtit el ce s-a învîrtit. încît nici un strop de apă nu se mai găsea prin preajmă. asculta şoaptele de dragoste a doi tineri care stăteau într-o căpiţă la marginea satului... aşa că prietenul nostru s-a înfruptat în voie pînă spre seară..ce se-aude... Dar mai erau destul boabe pentru o furnică.? Ah.. fiindcă Nini a băut odată cu lacrima şi vraja care se naşte din durere..! Uau! N-am mai văzut aşa ceva în viaţa mea....aici erai. Nini a nimerit într-o mirişte deasă. ...! ajutoooor! Dar cine să-i sară în ajutor bietului furnicuţ? Îşi pierduse orice speranţă cînd..aici.. Era o lacrimă din ochiul unui om .Aici..cam amară. aşa că furnicuţul a descoperit deodată că înţelege şi vorbeşte perfect limba oamenilor.... Ei – o să ziceţi..Unde.. e cald.dar...Am să mor de sete.şi avea toată magia şi toată puterea suferinţei.aici.. Numai că soarele verii uscase pămîntul atît de mult..cam sărată.dar.. cînd i s-a făcut sete. de secară.aici... Nini: Plouă! Mmm.. dar tot n-a găsit nimic de băut în jur. cine plînge acolo? hei! unde eşti? .ajutor.Nu-i nimic! am să dorm afară – e vară..! Da...în vizuina asta uriaşă.. a căzut o picătură de apă. precis am să mor în deşertul ăsta. .sub pămînt.. că vara va fi lungă şi secetoasă. de orz.. ba chiar a dansat puţin pe cîntecelul unui băiat care se întorcea cu vacile de la păscut...dar. ..plînge cineva? Ei.. de deasupra... Una singură. ce bună e apa de ploaie. Înţelegea ce spuneau secerătorii. Dar încetul cu încetul s-a făcut noapte şi muşuroiul lui Nini s-a închis.Într-o zi...asta nu e apă de ploaie! Nici nu era. ce mare scofală? Ce contează asta? Păi contează.. din cer...! Sînt ale tale toate astea? Şi de ce eşti aşa de tristă? O fetiţă aşa de frumoasă şi aşa de supărată! Se poate una ca asta? 432 . după ce grîul strîns în stoguri a fost dus în hambar.

nu mai era nici urmă de cereale în vizuina uriaşului. cele trei milioane de furnici care erau fraţii şi surorile. Dar fetiţa a sărit peste căpcăunul mort şi a fugit afară. dînd fuga la muşuroiul unde dormea familia lui cea mare. De uimire şi de ciudă inima lui cea neagră a pleznit pe loc şi el s-a prăbuşit mort în pragul uşii. din prag.. că scoli tot muşuroiul. mătuşile. mătuşile şi verişoarele lui Nini sforăiau de zor.. Acum e plecat la maică-sa..ce vrei? Nini.? ce zbieri aşa? Hai intră şi bagă-te-n pat. .. Au intrat pe sub poartă în linişte şi au început să separe grîul de ovăz şi de secară. unchii şi bunicii. i-a încolonat pe toţi şi i-a pus să mărşăluiască spre vizuina căpcăunului.Bine dar asta o să-ţi ia şase luni! Şi tu eşti doar o fetiţă! Imposibil! . Ceea ce a şi făcut. unul cîte unul. rupt de foame şi convins că o va mînca pe fetiţă. tu eşti. atîta doar că în zori.de-aceea plîng..Deschideţi! Deschideţi repede! . Încetul cu încetul. exact ca un bătrîn sfătos şi înţelept: 433 Repede! Scularea! Toată lumea! Tu-tu-tu-tu! (Cîntă din trîmbiţă) . Sub razele reci ale lunii. Cînd căpcăunul a ajuns acasă. Pe măsură ce le separau.. verii. gîndea cu voce tare.nu mă poţi elibera? Nu poţi deschide poarta asta grea? Deşi era puternică. Dar e drept că aveau un stil foarte original. Repede! Aşa a sculat Nini tot muşuroiul. Toată tevatura asta n-a durat nici pe departe aşa mult pe cît v-aţi putea imagina.. pînă cînd din grămezile uriaşe de boabe preţioase.Nu e casa mea! Aici locuieşte căpcăunul Aldebaran. Dar putea să se strecoare pe dedesubt. treceau fiecare bob pe sub poartă. dar cînd se-ntoarce o să mă mănînce dacă nu aleg grîul de secară şi de ovăz pînă la ivirea zorilor! . Nu mai plîngea. n-a mai rămas nimic.Ce. rîdea în hohote de fericire! Numai Nini. Nini nu putea deschide poarta cea grea de stejar a vizuinii. în soarele care se ridica vesel pe cer..Da. ce să vezi? n-a mai găsit nimic din ce lăsase acasă.. a deschis uşa cu putere şi.

livezi coapte şi furtuni de praf. Nu se mai vedea nimic în jur. Pe atunci. un împărat.a fost odată. Aceste multe stări ale vremii erau toate copiii împăratului. ploi torenţiale. copaci în floare şi cîmpii acoperite de zăpadă. care dormea în fiecare după-masă.. darnic şi înţelegător. în timpul anului. Se făcea că cerul veşnic luminat al împărăţiei sale s-a întunecat brusc. Plantele şi animalele au început atunci să îngheţe. Împăratul. într-o după-masă Împăratul avu un vis ciudat. care îi făcea pe toţi să fie mereu bine dispuşi. Într-o după-masă. în care le întîlneai pe toate patru. nici măcar vreun licurici nu se zărea prin întunecimea grea ca de smoală. Găseai alături. într-o vreme îndepărtată.. încetul cu încetul. fără supărare sau ceartă.. El stăpînea tot pămîntul şi era bun şi blînd.Împăratul Timp. ştiind că trebuie să crească mare – deci. Împăratul Timp şi-a chemat copiii în ajutor. din ce în ce mai pătrunzător. ci şi multe altele. răspîndind peste întreaga natură o lumină călduţă. o simplă lacrimă. Trăiau în bună înţelegere. cînd pămîntul era plin de animale care nu se mîncau între ele.Nini: Ce ciudat! Uite cum o lacrimă. azi necunoscute nouă. nu erau patru anotimpuri. Şi nu numai pe cele patru pe care le cunoaştem acum. Era o noapte neagră.. care dormea – vedeţi bine că era un împărat cuminte. nici măcar din auzite. ci unul singur.. Primii au venit băieţii cei mari care. Speriat. poate salva viaţa unui om! Povestea anotimpului uitat A fost odată ca niciodată. de oameni care nu se duşmăneau.. care se numea. a fost odată dragi copii. Soarele strălucea neobosit. cu răsuflarea lor 434 . dar în aer se simţea frigul pătrunzător. fără să ţi se pară nimic neobişnuit în asta. după cum îţi era dorinţa. fiecare cu domeniul lui.

De atunci Primăvara ne întîmpină cu bucurie. Peştii stăteau pe fundul apelor şi nu se mai distrau deloc străbătînd mările şi oceanele. Crivăţul. Boarea alungă zăpezile. Leii năpîrliseră şi nu mai aveau colţi. Pe urmă au venit fetele cele frumoase ale Împăratului.Furtuna. Zăpada. Trăiau de prea multă vreme în acelaşi anotimp. Îmbelşugarea. Împăratul luă o hotărîre: avea să facă aşa după cum visase. 435 Iarna grea. Pînă şi albastrul cerului părea lipsit de sens. trezindu-ne din dezgheaţă apele şi cheamă animalele afară. Şi tot aşa. Chemîndu-şi copiii. vînturile de la miazăzi şi miazănoapte dormeau şi doar sforăitul lor mai stîrnea uneori nisipul deşertului. Şi atunci. le mîngîie tulpinile verzi şi le cîntă despre sosirea fratelui ei. La sfîrşit. Imaginile pe care le visase nu-i mai ieşeau din minte. tu. iar Ploaia Caldă . care au cufundat împărăţia într-un somn binefăcător şi au acoperit-o cu o haină albă de zăpadă. Tu vei fi Boarea. după ce îi învesti pe fiecare cu cîte o haină aleasă. Mai doarme încă şi azi. Împăratul Timp se cufundă în vis. La sfîrşit. Apoi vine Vara: Arşiţa fuge despletită pe cîmpii şi zoreşte plantele să crească. au dezgheţat pămîntul. Împăratul îşi privi împărăţia şi căzu pe gînduri. Apoi au venit din nou băieţii – mai mici – care au făcut pămîntul să rodească. veţi fi Primăvara. Ei sînt Cele Patru Anotimpuri. Că păreau foarte plictisiţi. au apărut fetele leneşe şi adormite. tu – Ploaia Caldă. iar tu – Mirosul Adormitor al Nopţilor de Vară. Trezit din somn. Rodnicia. îi împărţi în patru grupuri. iar copiii lui au luat în stăpînire lumea.proaspătă. Se uită cu atenţie la copaci şi animale şi observă că erau cu toţii foarte obosiţi. Voi – Vara. fiindcă de multă vreme nu mai aveau ce sfîşia. care au adus Soarele de-a binelea pe cer şi au încălzit lumea. le spuse el celor mai mari. Înmugurirea trezeşte pomii.Voi. luîndu-şi rămas bun de la ei. decolorat şi palid. cu mare greu. Tu vei fi Arşiţa. Iar Soarele s-a iţit printre nori şi lumina a început să pătrundă printre crengile copacilor. tu vei fi Înmugurirea. în lumină şi căldură. îşi numi copiii pe rînd: Rodnicia. .

iar ceilalţi erau supăraţi şi furioşi. N-avea nici un defect. dar n-aveau încotro: pe-acolo mergea drumul şi n-aveau cum să-l ocolească. îi ajunge din urmă. În sfîrşit. toţi se pregătesc să primească alaiul sfîrşitului de An. vajnicii vestitori ai Iernii gonesc berzele spre alte ţări şi le aduc în săniile lor grele pe fetele adormite ale Împăratului Timp. Într-o zi a găsit un scăunel la marginea drumului. scuturîndu-şi pletele de fulgii uşori de nea. Ei. Omul cel rau Era odată un om foarte rău care avea o barbă lungă de care se tot împiedica atunci cînd mergea. iar Cerul Înstelat alungă norii în nopţile senine şi aduce cu el mirosul proaspăt al florilor. Toamna e adusă de Prinţesa Îmbelşugare şi Prinţul Rodnicie.Furtuna face oamenii să rîdă şi să plîngă. fiindcă era un copil perfect. nimic de care să poţi rîde. Cum vedea o femeie mai urîtă sau un bărbat cu burtă sau chelie. Febrili. Plutesc deasupra oraşelor. Odată a trecut pe-acolo un copil şi omul cel rău nu i-a spus nimic. nu-i vorbă să spună ceva. s-a aşezat pe el şi nu s-a mai ridicat. de exemplu drăguţule! sau minune mică! sau ce frumoasă e viaţa! dar i se părea 436 . Dar nu lua niciodată bătaie. Dar stăpînul şi tatăl lor a rămas şi astăzi tot Împăratul Timp. să le spună mici porcărele ca să-i supere. a încercat el. Burniţa. Deja oamenilor le era frică de el. le striga urîto! sau burtosule! sau chelule! şi îi plăcea foarte mult să-i vadă nefericiţi. Deşi era aşa de rău. fiindcă era bătrîn şi oamenilor le era milă de el. munţilor şi cîmpiilor şi dezleagă băierile Cerului cu braţele lor albe. Îi plăcea să se uite la oameni şi să comenteze tot timpul. Roua măruntă cuprinde Pămîntul şi împrospătează răsuflarea celor arşi de sete. iar sora lor mai bătrînă. Şi atunci omul ăla rău rîdea şi se bucura. care îngheaţă aerul cu privirea lor rece de pe altă lume.

Aşa că s-a hotărît să fie bun. N-a mai fost în stare 437 . Era aproape un copil. la marginea drumului. N-avea nici un defect. Era odată un om foarte rău care avea o barbă lungă de care se tot împiedica atunci cînd mergea.aiurea să zică aşa ceva. după care a trecut mai departe. fiindcă era bătrîn şi oamenilor le era milă de el. le striga urîto! sau burtosule! sau chelule! şi îi plăcea foarte mult să-i vadă nefericiţi. Într-o zi a găsit un scăunel la marginea drumului. după care a trecut mai departe. Ei. a încercat el. Şi-a tăiat barba cea lungă şi a descoperit că nu era aşa de bătrîn pe cît crezuse. Dar nu lua niciodată bătaie. nimic de care să poţi rîde. s-a aşezat pe el şi nu s-a mai ridicat. N-a mai fost în stare să scoată un sunet multă vreme. Iar omul cel rău a amuţit. Copilul avea nişte ochi foarte limpezi şi s-a uitat lung la omul cel rău. de exemplu drăguţule! sau minune mică! sau ce frumoasă e viaţa! dar i se părea aiurea să zică aşa ceva. o plictiseală mare şi nici o plăcere cînd se uita la oamenii ăia care treceau pe drum. Simţea aşa. Aşa că a plecat şi el pe drum. Iar omul cel rău a amuţit. nu-i vorbă să spună ceva. iar ceilalţi erau supăraţi şi furioşi. fiindcă nu era nimic de rîs în asta şi nimeni nu s-ar fi supărat. Şi atunci omul ăla rău rîdea şi se bucura. N-a trecut mult timp şi omul cel rău n-a mai vrut să fie rău. Copilul avea nişte ochi foarte limpezi şi s-a uitat lung la omul cel rău. dar n-aveau încotro: pe-acolo mergea drumul şi n-aveau cum să-l ocolească. Deja oamenilor le era frică de el. fiindcă era un copil perfect. fiindcă nu era nimic de rîs în asta şi nimeni nu s-ar fi supărat. să le spună mici porcărele ca să-i supere. Deşi era aşa de rău. Îi plăcea să se uite la oameni şi să comenteze tot timpul. ca toţi ceilalţi. Odată a trecut pe-acolo un copil şi omul cel rău nu i-a spus nimic. Cum vedea o femeie mai urîtă sau un bărbat cu burtă sau chelie. Iar scăunelul a rămas gol acolo. S-a uitat puţin într-o oglinjoară de buzunar pe care-o avea la el tot timpul şi s-a întrebat ce-o fi văzut copilul ăla la el de l-a privit aşa de lung.

la marginea drumului. Neprimind nici un răspuns. Iar scăunelul a rămas gol acolo. aşa cum aţi ghicit. Dacă stăm şi ne gândim bine. S-a uitat puţin într-o oglinjoară de buzunar pe care-o avea la el tot timpul şi s-a întrebat ce-o fi văzut copilul ăla la el de l-a privit aşa de lung. Însă numele lui nu contează. un om neînchipuit de leneş care avea un arici trist. îi puteai spune oricum – Pintilie. animalul ţepos nimerise în casa lui din greşeală. care. Simţea aşa. încât au 438 . într-o noapte când s-a speriat de fulger şi s-a ascuns sub prima plapumă ieşită în cale. leneş fiind. alături de acea creatură minunată. Bietul animăluţ nu s-a dat bătut. pe care o căuta de o mie de ani. omul nostru se numea Mandache. Ei bine. ariciul şi-a cerut sute de scuze. Aşa că s-a hotărît să fie bun. Povestea omului lenes care avea un arici trist A fost odată ca niciodată. nici nu s-a sinchisit de ţepii animalului dârdâind de frică. ci şi-a cerut iertare în fiecare dimineaţă. însă omul nostru a rămas mut ca o balenă de pluş. era unul din acei oameni căruia numele nu-i folosea la nimic. În dimineaţa de după noaptea furtunii. timp de câteva luni. Ariciul a crezut că în sfârşit întâlnise o fiinţă care îl iubeşte şi hotărî să-şi petreacă restul zilelor acolo. N-a trecut mult timp şi omul cel rău n-a mai vrut să fie rău. căci era atât de leneş încât nu răspundea niciodată când îl strigai. Ionuţ sau Robert -. Era aproape un copil. pentru fiecare ţep câte una. Din câte se vorbeşte. o plictiseală mare şi nici o plăcere cînd se uita la oamenii ăia care treceau pe drum. într-o ţară îndepărtată şi veselă. ca toţi ceilalţi. sub acea plapumă se afla chiar omul nostru. Şi-a tăiat barba cea lungă şi a descoperit că nu era aşa de bătrîn pe cît crezuse.să scoată un sunet multă vreme. De fapt. Aşa că a plecat şi el pe drum. s-a întristat atât de tare.

ferindu-se mereu pe sub brusturi. Ionuţ. ori Robert. unul câte unul. crezându-l şoarece. Dar asta e deja alta poveste. lui Mandache – sau Pintilie. cumpără toţi ţepii pentru a face perii de păr şi piepteni. iar ariciul şi-a luat partea şi a pornit. s-a întristat la maxim şi i-au căzut şi ultimii ţepi. pisica prinde şoareci. Când într-o zi s-a aventurat până la fântână. s-a adunat o grămadă frumuşică de ţepi. În timp. ori Robert. Aşa ariciul nostru a rămas chel şi îi era o ruşine cumplită să iasă din casă. încât nu închidea pleoapele când dormea şi nu ridica mâna să alunge muştele care i se aşezau pe nas. Dar nu a durat mult şi o femeie veselă. Mandache – sau Pintilie. care le-a călcat din întâmplare pragul. Numai că. La vreo lună după plecarea micului animal. era cât pe ce să-l vâneze un motănoi. să-şi cumpere o perucă. Ionuţ. De obicei lui Mandache îi era atât de lene. găinile fac ouă. spuneţi-i cum vreţi – nu a vorbit decât o singură dată. S-a ridicat în fund şi a spus: . omul nostru a căzut într-o fântână. dar tu ariciule la ce eşti bun în casa omului? Ariciul a căzut de pe pervazul ferestrei de uimire. spuneţi-i cum vreţi – îi păru foarte rău pentru vorbele sale nesăbuite. chiar în mijlocul casei. iar cam la două luni ieşi în curte să strige după arici. Au împărţit banii pe din două. spre Paris. deodată.început să-i cad[ ţepii. 439 . pe care să le vândă la piaţă. vorbise. încercând să meargă pentru prima dată după ani buni. iar acum.Vaca dă lapte. În cei şapte ani cât a stat ariciul în casa sa. Însă dându-şi seama ce spusese omul pe care îl slujea de aproape şapte ani.

la aeroport. vă rog.. ursul s-a cocoţat repede la spatele saniei şi s-a tot dus împreună cu tata până la cel mai apropiat aeroport. Aşa de mult s-a împrietenit ursul cu tata.. Dar când a venit taxiul şi a văzut ce era de cărat. A ajuns la Polul Nord şi s-a apucat de fotografiat iar în acest timp un urs polar îi tot dădea târcoale. gheţarii. Tata se uita cum sosea bagajul şi se gândea cum îl va ridica dar acesta a făcut un salt jos... a întors fără să mai stea de vorbă. aşa e! Cu ce să fie povestea? -Cu tata.. Mircea. focile. -Un taxi. da. aurorele boreale şi eschimoşii şi s-a urcat în sanie să plece. În cele din urmă o căruţă cu cai a oprit şi l-a luat pe tata şi pe ursul polar şi i-a dus cu chiu cu vai până acasă. mama. tata care s-a dus la Polul Nord să facă fotografii pentru că îi trebuiau pentru munca lui. apoi tata şi bagajul lui săltăreţ au ieşit din aeroport şi. a fost. pinguinii.. Mircea si ursul polar -Mamă. Tata l-a înghesuit într-un sac mare de călătorie fiind astfel cel mai uriaş sac care a trecut vreodată necontrolat. Drumul înapoi cu ursul polar a fost mai greu.O poveste cu tata. pe banda de bagaje a unui aeroport dar a scăpat 440 . Tata a mers cu autobuzul. cu trenul. -Ohh! A fost odată ca niciodată. cu ursul polar şi cu tata care merge la ursul polar şi vine la Mircea.. cu avionul supersonic şi în cele din urmă cu o sanie trasă de douăzeci de câini Husky. pentru gară. e timpul să-mi spui o poveste! -Hm.. mama. că nu era lăsat să urce în avion. încât atunci când tata a terminat de fotografiat banchizele. ursul polar a trebuit ascuns bine.

441 . vreun vârtej care trece prin baltă şi-i toarnă la noi în curte. -Alo. Ursul polar . uite ce bagaj mare.. l-a sunat mama pe tata... să faci bine să mergi să cumperi peşte. Şi nici mama nu se pierdea aşa de uşor: -Da. A găsit compartimentul de dedesubt..s-a plimbat adulmecând prin casă. pe măsuţa acoperită cu zăpadă. se zgâlţâiau uşile şi ferestrele. frişcă şi lapte din cel mai gras. ar fi cea mai bună soluţie dar acum bălţile sunt îngheţate. să sugă şi să clefăie peştele. Vecinii au bătut în uşă să întrebe de sănătate dar mama le-a dus cafelele în grădină. nici o mişcare. de abia aşteptau să fie poftiţi să vadă.l-a deschis. un sertar plin cu peşti congelaţi. Din casă.. mai ales că tata era foarte prietenos şi casa le era deschisă tot timpul.. Vecinii se uitau prin gard şi se întrebau oare ce a adus vecinul din străinătate.. mai bine zis turnat pe gât şi a continuat să adulmece cutia rece care piuia pentru că-i creştea temperatura. Dar de data asta nimic. -Cât? -Păi peşte cam o sută de kile şi frişcă şi lapte cât de mult şi un congelator mare în care să încapă. mama era foarte ocupată iar băieţelul scotea chiote şi de multe ori se auzea o gălăgie de nedescris. nici nu mai era aşa de dreaptă. ce crezi că o să mănânce amicul tău de la Polul Nord? Sau vrei să ne mănânce pe noi? Tata nu se pierdea niciodată cu firea: -Cel mai bine ar fi să plouă cu peşte. linişte şi tăcere. -Pentru uuurs? -Întocmai. A scos sertarul. a scos din el frişca şi laptele şi le-a băut. apoi a lins bine şi sertarul şi l-a aruncat cât colo. apoi s-a oprit lângă frigider – îi era oarecum cunoscut .. s-a aşezat cu el într-un colţ şi a început să lingă.Odată ajunşi acasă. tata zâmbea enigmatic. parcă toată casa sălta. au intrat în casă.

vecine. doi peşti. Într-o zi.Tata a sosit cu o ladă frigorifică uriaşă. prilej cu care a făcut alte fotografii. nu mai duce laptele la centru că ţi-l cumpăr eu! -Păi. plină cu peşti şi câţiva litri de frişcă şi. tata cu mama şi cu Mircea mâncau pâine cu sare şi cu roşii. tata a privit congelatorul cel uriaş . Apoi mâncarea s-a terminat. pentru că urşii polari au un strat gros de grăsime sub blană şi se încălzesc mult dacă aleargă. adică la Polul Nord. Se vede ca merge zilnic la sală. Ursul stătea şi lingea frigiderul gol şi se uita cu jale la tata când intra în casă. Mircea trecea când la vecina din dreapta.. o sticlă.Bună ziua. iarna era pe sfârşite şi primăvara avea să fie greu de îndurat. să nu se încălzească. Cioc! Cioc! în stânga: -Bună ziua. vecine! -S-a făcut! Apoi cei doi vecini îşi uneau căciulile pe la porţi. Tata şi amicul lui cel alb s-au pregătit de călătorie dar de data asta au mers cu ajutorul unei asociaţii pentru ocrotirea animalelor care le-a trimis un camion. nu mai duce laptele la centru‘.. cioc! cioc! în dreapta: . sper s-ajungă.gol şi i-a zis ursului polar: -Hai băiatule. şi puţin mai încolo. având înşirate în faţă vreo cinci sticle cu lapte amestecat cu frişcă: doi peşti. o jumătate de sticlă. vecine. ce să facă. uşurel. Ele îl pofteau la masă şi se mirau cât era de flămând iar mama avea o siluetă de invidiat. zece litri. vorbeau prietenele ei. înapoi! Ursul. -Ce afaceri face vecinul cu laptele nostru? De când a fost la Polul Nord sunt cu toţii aşa de ciudaţi! Iar ursul stătea cu sertarul cu peşti în braţe şi lingea. -Douăzeci. sugea şi clefăia de zor. 442 . Tata l-a însoţit ca să se asigure că ajunge cu bine şi l-a lăsat aolo unde l-a întâlnit. când la cea din stânga şi adulmeca oalele de pe plită. ţi-l cumpăr eu! -Douăzeci de litri pe zi. vecine. iar câinele trebuia să-l păzească. Noaptea ieşeau să plimbe ursul. la masă. pe o banchiză.

Dragostea Papadinei A fost odată ca niciodată o prinţesă care se numea Păpădina. la o serbare. Şi nu apucă bine tatăl ei. şi stătea ceasuri întregi nemişcată.Ursul a sărit în ocean. prinţul îşi aducea aminte de nişte treburi grabnice şi-şi scurta vizita. nu-şi dădea seama că acolo se afla şi o fată în carne şi oase. dintr-o grămadă de fructe. Iar când obosea. Dar când Păpădina cădea pe un scaun ţeapănă. pieptănându-le şi croindu-le rochii şi jachete. apoi i-a adus unul şi tatei. dintre care multe erau făcute chiar de ea şi îşi petrecea vremea modelând figurine de lut sau de ceară. cu umeri goi. se duse la masă şi scoase de pe o tipsie. împăratul. privind pe lângă el şi surâzând enigmatic. dragostea ei pentru păpuşi mergea până acolo încât îşi dorea să fie şi ea păpuşă! Avea o mulţime de păpuşi.. Într-o zi. holba ochii iar gura începea să i se sprijine de urechi. un bostan mic. fără vreo legătură cu ce se discuta. Tata i-a mulţumit. l-a pus în traistă şi i-a zis: -Am să-l mănânc acasă. Când un prinţ o vedea înaintând în rochia ei din dantele. spre disperarea împăratului. Păpădinei îi plăcea foarte mult să se joace cu păpuşile. Păpădina stătea într-un cerc de oaspeţi. Numai că nu doar îi plăcea să se joace cu păpuşile. astfel încât dacă cineva intra atunci în odaia ei. să dea sfoară în ţară că vrea să-şi mărite fata. a înhăţat un peşte şi l-a înfulecat. cu Mircea şi cu mama! Şi aşa a şi făcut. între păpuşi. când se ridică brusc.. Păpădina ajunse fată de măritat. ţinându-şi braţele cu palmele în sus. şi mai însufleţită ca de obicei. cu faţa ca de ceară şi părul pieptănat într-o mulţime de cozi până în pământ. Ei. auriu care îi atrăsese 443 . şi tot jucându-se cu păpuşile. rostea o mulţime de vorbe de duh. la care împăratul dădea mulţumit din cap. că şi începură să pice peţitorii. aproape argintii de blonde ce erau. se aşeza pe divanul ei. punându-le cosiţe.

spuneau alţii. Păpădina cosea până târziu în patul ei plin cu păpuşi cu Aurin lângă ea. astfel că a doua zi întregul castel era plin de lujeri şi flori de bostan. Când fu gata era un prinţişor tare nostim şi care arăta ca viu numai că nu se putea mişca. Era cea mai izbutită păpuşă pe care o făcuseră vreodată mâinile ei atât de iscusite. Împăratul îşi iubea foarte mult fiica. împăratul şi mai mulţi curteni se treziră că purtau pe cap bostani în loc de turbane iar în altă zi. înveselindu-l. Ieşi cu bostanul în mână fără să scoată un cuvânt. -Păpădina e îndrăgostită de o păpuşă! spuneau unii. în tăcerea îngheţată care se lăsase. şi neştiind ce să facă să o vadă fericită. Iar când veneau peţitorii ieşea la dânşii cu Aurin în braţe. Păpădina îl privi cu atenţie şi simţi dragostea pentru prinţul din ceară ieşindu-i prin vârfurile degetelor ei vrăjite ca nişte lujeri lungi de bostan. Noaptea. când o ceată de prinţi urcară scările încărcaţi cu daruri pentru Păpădina. deşi e fată de măritat încă se joacă cu păpuşile.atenţia. -Păpădina. doar fructele rostogolindu-se în urma ei. şi vorbea cu ei – sau mai bine zis tăcea cu ei – admirându-şi păpuşa. pe mobile şi pe balustrade. Împăratul şi dregătorii se mirară cum de crescuseră aşa de iute şi se gândiră să-i dea jos dar văzând că florile luminau noaptea ca nişte lămpi şi decorau frumos castelul.. În castel începură a se întâmpla lucruri ciudate. 444 . castelul era bântuit de umbre lungi cu capete rotunde care se iţeau prin locurile mai întunecate. încolăcindu-se pe baldachin. îi lăsară în pace. Merse în odaia ei pipăind îngândurată bostanul şi se apucă să facă o păpuşă pornind de la acel bostan care îi era capul. o mulţime de bostani se rostogoliră spre ei dându-i de-a berbeleacul până afară din castel. şi întregind-o cu ceară de acelaşi auriu palid. Într-o dimineaţă. iar dimineaţa câte un dregător se trezea şi se întreba de ce îşi simte gâtul aşa de ţeapăn şi îşi dădea seama că dormise cu capul pe un bostan în loc de pernă.. pe stâlpi şi pe turnuri. Îi dete numele Aurin şi îl aşeză între celelalte păpuşi. merse la o vrăjitoare vestită şi o rugă să-l transforme pe Aurin într-un prinţ în carne şi oase pentru ca Păpădina să se poată mărita cu el.

zici? Hi! hi! Vrei să-ţi măriţi fata cu o păpuşă? Hi! hi! Aşa am să fac! Vrăjitoarea puse ceaunul pe pirostrii. 445 . vrăjitoarea cea vestită. Dar în curând un şoarece trecu pe acolo adulmecând fiertura din ceaun şi o pisică sau două se luară după el. îl umplu cu apă. apoi ieşi şi culese în toiul nopţii o mulţime de buruieni şi aduse zece pisici negre pe care le aşeză în cerc în jurul ei. noaptea ele se mişcau şi vorbeau. Vrăjitoarea îi promise împăratului că va face vrăji până când prinţesa Păpădina va reveni la vechea ei înfăţişare şi împăratul se linişti întrucâtva. la locul lui şi în care nu a mai intrat nimeni. să miorlăie câtă vreme îşi va face vrăjile.Când auzi una ca asta.în odaia lor cu păpuşi.. uscate şi încârligate căzură pe spate şi se transformară în păpuşi împreună cu împăratul şi toată curtea. din castelul cu păpuşi care a rămas acolo. sări cât colo şi ţipă: -Iaaaaah! O păpuşă. Iar Păpădina şi dragostea ei. Aurin au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi – deşi nu ştiu dacă ar fi potrivit să zic aşa.. care mai de care mai uscată şi mai încârligată şi totul merse bine dar spre sfârşit un bostan se desprinse de sus de pe un vrej şi căzu în ceaun împroşcându-le cu fiertură clocotită. un iepure trecu prin preajmă şi un dulău fugi după dânsul. Le puse pe pisici să privească toate o dată la lemne iar focul se aprinse de la ochii lor. Totul merse cum trebuia dar pe la mijloc nu se ştie cum şi de unde. De data aceasta ea strânse în jurul ceaunului treizeci de vrăjitoare înfiorătoare. pentru că păpuşile nu îmbătrânesc . Cele treizeci de vrăjitoare înfiorătoare. Ea prinse de data aceasta douăzeci de dulăi negri şi răi şi îi puse în cerc. niciodată. Cele două păpuşi prinseră o viaţă a lor. Prinţesa se transformă într-o păpuşă care stătea faţă în faţă cu Aurin ţinându-se de mâini. uscată şi răsucită. El o pofti pe vrăjitoare chiar în castel pentru a-şi face treaba în siguranţă. Împăratul merse iar la vrăjitoarea cea vestită. deoarece localnicii se temeau să nu se lipească vreo vrajă de ei şi să împărtăşească aceeaşi soartă.

copiii petreceau această seară într-un conac aflat la mai mulţi kilometri în afara oraşului. în pădure. deoarece nu putea să stea locului nici două secunde. Venea o sanie cu o lumină galbenă. Imediat câţiva băieţei o imitară. dragii Moşului! Copiii începură să numere renii. Primul copil sosit a fost o fetiţă căruia i se spunea Bucle-în-Vârtej. de măturat zăpada şi se aşeză la intrare dansând cu mătura (cu nuielele în sus) pentru a-i pe supraveghea pe copii să-şi cureţe ghetele de zăpadă de ştergătorul de fier. Acum.Un copil s-a asezat pe scaunul lui Mos Craciun Povestea aceasta a avut loc într-o seară de Crăciun. într-un orăşel cocoţat pe un deal. învăluindu-i cu o obrăznicie a ei. trasă de un şir lung de reni. Deodată o fetiţă strigă: Vine! şi toţi se repeziră la ferestre iar Bucle în Vârtej ieşi la post cu mătura. unde erau aduşi de părinţii lor şi lăsaţi singuri să îl aştepte pe Moş Crăciun. şi puse un disc cu muzică veselă la un patefon (cu baterii). oaspeţii cei mici sosiseră aproape toţi iar Bucle-în-Vârtej intrase în casă şi ţopăia de la un copil la altul. înconjurat de păduri. fascinantă şi molipsitoare. Ea aprinse împreună cu omul candelele şi lumânările. 446 . Copiii dădură buzna afară în întâmpinarea Moşului şi strigară: -Bine ai venit. Moş Crăciun! Iar Moş Crăciun le spuse dându-se jos din sanie: -Bine v-am găsit. sub supravegherea unui om de-al casei. „Vi-ne Mo-şul!‖ cânta o fetiţă iar Bucle-în-Vârtej cântă sărind ca o minge: „Vine moşul cu nasul roşu!‖. Aveau un obicei vechi. Începu să ţopăie împreună cu omul. apoi luă mătura de nuiele.

-Unii oameni da. păi Bucle-în-Vârtej care de obicei se aşeza pe scaunul Moşului pentru a-l pune în încurcătură. Avea o pelerină roşie. draga moşului.. care se afla chiar în mijloc. între jeţurile mai mici ale copiilor şi care din spate părea a fi gol... Ura! Ce de reni! strigă un băieţel şi se cocoţă în spinarea unui ren.. pe deasupra candelelor luceau o mulţime de ochi curioşi. îmi dai puţin mătura? Bucle-înVârtej îi întinse mătura. Iar când renii cu copii în spate începură să urce scările. Moş Crăciun intră cu omul şi cu sacul.. cine credeţi. Moş Crăciun. Iar fetiţa bătea din palme şi striga: -Iată un Moş Crăciun care mătură! Şi care a venit cu reni! E ceva nou! . Nu e voie! strigă un altul şi-l trase jos dar Moş Crăciun zise deshămând renii. în timp ce omul se agita: Lasă. apoi îl privi pe moş şi pe om care veneau cărând de sac. .-Uraaa! Moş Crăciun a venit cu douăzeci şi şase de reni! strigă o fetiţă iar omul îşi spuse uimit: Ce recuzită! Oare cine să fi aranjat asta? Poate noul primar. -He he. ce cale lungă! Apoi se duse să se aşeze într-un jeţ mare. îi mătură de zăpadă pe copite şi ghete. dar Moş Crăciun nu. să ştii că mă şterg pe picioare! -Ştii. rezemată în măturoi şi uluită.. Moş Crăciun lăsă mătura apoi se şterse pe ştergătorul de fier. Copiii se aşezară pe scaunele lor iar renii se aşezară între copii. de ce să nu fie voie? Urcaţi dragii moşului! Şi îi ajută să se urce pe spinările renilor iar renii porniră cu copiii şi până să intre în casă făcură nişte ocoluri largi prin pădure. cu pinteni cu steluţe care scăpărau. Moş Crăciun se opri şi spuse: -Poţi să intri şi tu. fie întrebându-l unde-i 447 .Oh. unii oameni mai uită! rosti ea. Moş Crăciun o luă şi mătură scările de zăpadă.. în jeţ era. iar la ferestre. Se duse la foc şi-şi frecă puţin mâinile. când. lungă până în pământ şi cizme tot roşii.Ha ha! Şi pentru mine e ceva nou o fetiţă care mă aşteaptă gătită cu rochie de catifea şi cu un măturoi. În acest timp Bucle-în-Vârtej rămăsese în capul scărilor. De după uşă se iţeau mai multe capete de copii şi reni. nu se poate..

să ştiu şi eu cu cine am onoarea. Văd că Moş Crăciun a sosit deja.. fie dacă nu ar vrea o căciuliţă pentru nas că i-ar face una cadou. Observase că moşii aveau nasurile cam roşii când veneau la ei. nu le-ai împărţit deja daruri copiilor? -Nuu.. -Aha. dar dacă te-ai gândit să-mi ţii locul. izbucni aproape plângând: -Moş Crăciun.. oftă Moş Crăciun. dacă nu i s-au pierdut cumva prin pădure şi n-ar avea nevoie de o mână de ajutor să-i strângă..Bucle-în-Vârtej! strigară copiii.. din pădure. mâinile i se încleştaseră în rochie iar ochii i se măreau într-o mirare mare. Acum.. m-am gândit să-ţi ţin locul până vii! -Ahaa. apoi făcură linişte.sunt renii. îţi spun ceva dar să nu te superi!.. nu am avut de unde să le dau daruri.. -Ia te uită. mie să ştii că poţi să-mi mărturiseşti orice! 448 . îl privea iar trupul ei mic se strângea şi parcă se făcea şi mai mic.. s-a mai pomenit? .. un mecanism dinăuntrul ei. Bucle-în-Vârtej stătea faţă în faţă cu Moşul acesta. la fel ca la păpuşi. spuse Moşul. Moş Crăciun.... şi altele asemenea. -Nu mă supăr.. cine îmi ţine locul. curioşi să audă cum se va descurca de data asta Bucle-în-Vârtej. oare eu ce mai caut aici? Copiii izbucniră în râs..spune-mi te rog cum te cheamă întâi.Nuuuu! au răspuns copiii. Valentina Bucle-în-Vârtej. şi vocea lui suna în toată casa şi parcă venea şi de afară. -Valentina! . până şi buclele i se răsuceau tot mai mult. păi Moş Crăciun fără daruri... Fetiţa simţi că ceva.. -Auzi? Auzi ce zic ei? Valentina se gândi să spună ce daruri ar fi putut să le dea copiilor dar simţi acel resort blocat înăuntrul ei ca pe o durere. era înţepenit sau stricat dar nu voi să se dea bătută... Fetiţa îşi dădu seama şi făcu pe grozava: -Ei. -Cum aşa. Moş Crăciun.. Bucle-în-Vârtej!.. ia te uită iarăşi paznicul cu măturoi.

Ce.. -Ahaa! Înţeleg! Tu spui că totul e o prefăcătorie! -Da! -Adică tu nu crezi că există Moş Crăciun! -Nu! -Voi copii.. adăugă şi celălalt. copiii nu ştiu că el nu-i adevărat dar eu ştiu.? Copiii mângâiau renii.. de unde. -Aha... nu ştiţi unde trăiesc renii? se miră Moş Crăciun. foarte siguri pe ei se ridicară în picioare: -Noi! -Aha. La Polul Nord! -Da. ştii. -Ba da... credeţi? -Daaa.... spuse Bucle-în-Vârtej... mă bucur că te gândeşti şi la asta. -Buuun. trebuie să rămână cu visul lor. şi eu susţin asta: eşti un actor! -De data asta au trimis un actor foarte bun. şi cine nu crede? Doi băieţei mai mărişori. draga moşului..-Eu în fiecare an mă aşez pe scaunul lui Moş Crăciun. -Da. Dar de reni ce zici? Oare şi renii mei or fi tot actori? -Sunt foarte frumoşi. zise Moş Crăciun. aşa îmi place mie să mă distrez în seara asta. ia să vedem noi. Nuuuu.. şi aşa de mulţi.. spuse unul din ei... aşa de mulţi reni nu am văzut niciodată! Dar de unde. ce-i adevărat aici şi ce nu. eşti un actor foarte bun iar renii o achiziţie nouă a grădinii zoologice! 449 . neînduplecată. şopti Bucle-în-Vârtej. ştim! spuseră copiii.. Ce credeţi voi? -Credem că eşti un actor.. -Auzi.. Daaaa! -Cine crede să ridice mâna! Ridicară mâinile aproape toţi copiii. îmi pare rău că spun asta şi-i dezamăgesc pe copiii mai mici care nu trebuie să afle... ca să-l iau puţin peste picior.

şi ai vrut să-mi ţii locul până vin.. Văzută de afară. în cele două buzunare. fie şi aşa. argintii. toate lucrurile din jur erau altfel. spunea o poezie. roşie. admise Moş Crăciun. Apoi Moş Crăciun i-a pus jos pe copii şi au jucat ţinându-se de mâini (muzica se revărsa din toată casa) iar păpuşile.. în braţe. de la foc şi de la mulţimea candelelor şi lumânărilor aprinse. cum Moş Crăciun se făcuse aşa de mare. 450 . apoi copilul îl îmbrăţişa pe Moş Crăciun şi rămânea la el în braţe.. Bineînţeles că şi omul primi un dar. şiraguri de biscuiţi coloraţi şi de zahăr candel. căluţi. Şi ce daruri erau în sacul Moşului!: patine. maşini şi roboţi! Fiecare copil venea. mai mari sau mai mici decât le vedea el sau decât i se păruseră lui. Copiii erau atât de fericiţi încât din ei ţâşneau raze mari. cărţi cu poze colorate. Iar cei câţiva trecători prin împrejurimi şi-au spus: ia te uită ce iluminaţie la conacul cel vechi. să fiu Moş Crăciun? -Vreiiii? înălţă Moşul pe „i‖ ca şi cum ar fi tras-o de bucle în sus. mingi. casa era învăluită în jocuri de raze jucăuşe dar cei dinăuntru nu-şi dădeau seama. copiii credeau că lumina venea de la brad.-Bine. spuse Bucle-în-Vârtej iar Moş Crăciun îşi scoase pelerina cea mare. creioane. ce efecte!. Uite. şi căciula şi o îmbrăcă. urşii de pluş şi alte dihănii cu blăni de catifea au intrat şi ele în horă cu copiii. păpuşi mari cât fetiţele. nu ai vrea să fii Moş Crăciun şi acum? -Eu. Omul era uimit.. trei copii îi stăteau atârnaţi unul de altul în spinare şi un şir stăteau prinşi sub cingătoare şi aşa încărcat îi luă de mâini pe Bucle-în-Vârtej şi pe om şi începură să joace în jurul bradului. Apoi Moş Crăciun şi fetiţa în roşu scoaseră darurile şi le împărţiră copiilor. sau cum copiii se făcuseră aşa de mici. Moş Crăciun se încărcă de copii pe umeri. Bucle-în-Vârtej fugi repede la oglindă şi văzu că hainele îi stăteau bine dar nu-şi dădu seama că se făcuseră pe măsura ei. -Da. care treceau prin ferestre ajungând până departe în pădure. mă gândeam că dacă tot te-ai aşezat pe scaunul meu. În curând. în cizme.

-Da şi l-ai pus să măture zăpada! -Numai o obraznică ca tine putea s-o facă! -Şi el s-a simţit jignit. apoi cădeau încet jos. În agitaţia căutării lui Moş Crăciun. uşori. veveriţe. eu nu am vrut să-l fac să plece. doar Bucle-în-Vârtej stătea nemişcată la geam.. bursuci.. au ieşit afară... din cauza ta a plecat! -Eu. nici sania cu reni nu mai era. în urma şirului de reni. cu moş Crăciun... Copiii făceau nişte salturi mari.. când deodată un copil a constatat că Moş Crăciun nu mai era printre ei.. că nu există şi câte altele. să vadă ce se întâmpla acolo? Iepuri. Nu se ştie cât au dansat astfel (în timp ce muzica se revărsa tot mai repede)...Animalele din pădure s-au trezit şi atrase de lumină au venit la ferestre. în jurul bradului.. L-au căutat. i-ai spus că e un actor. mari şi rămâneau câte puţin în aer. Animalele au ieşit săltând cu darurile către vizuinile lor. lucru care le făcea foarte mare plăcere.. dacă ridicau braţele atingeau policandrul cel mare cu lumânări iar fetiţele atingeau tavanul cu vârfurile codiţelor.. s-a simţit tratat fără respect.. am vrut doar să ştiu cum e în locul lui! -Da. Ursul sărea şi până să ajungă jos făcea o tumbă. O dată cu animalele s-au strecurat afară şi renii. Copiii se strânseră în jurul ei. cu omul şi cu jucăriile. Copiii dansau mai departe...... şi a plecat! 451 . Vulpile îşi ţineau coada pe un braţ iar la braţul celălalt era un băieţel sau o fetiţă. cu braţele desfăcute sau cu rochiile învolburate. hm! sania ducându-se aşa de iute că parcă nici nu atingea zăpada.. ba şi un urs. Lacrimi mari curgeau pe faţa fetiţei. -Numai tu eşti de vină că a plecat Moş Crăciun! -Da. vulpi. Moş Crăciun şi Bucle-în-Vârtej au scos din sac daruri şi pentru ele.. faţă în faţă cu câte o veveriţă sau un bursuc.... Copiii s-au speriat când au văzut ursul la geam dar Moş Crăciun le-a zis: -Ia veniţi şi voi înăuntru! Omul le-a deschis uşa şi animalele au intrat şi s-au prins şi ele în horă cu copiii. Ea fusese singura care văzuse.

452 . dă-mi-le şi mie! Dar băieţelul îmbrăcat astfel nu a vrut să se dezbrace defel şi a fugit iar celălalt băiat a fugit după el. să facă bine să se dezbrace şi să se îmbrace pe rând cu hainele moşului dar deodată copiii se opriră uitându-se unii la alţii. şi s-au jucat o vreme fiecare cu jucăriile celorlalţi. cu siguranţă sunt copii care în seara asta nu au primit daruri... sunt Moş Crăciun! .. cui să-i dăm daruri? -Am o idee. Omul a venit repede şi a încercat să-i împace în timp ce ceilalţi copii ţipau că şi ei vor să fie Moş Crăciun. -Dar crezi că sunt copii care nu au primit daruri? -Nu ştiu. dar eu cred că sunt..-Eu nu cred.... spuse un copil.. de hainele lui Moş Crăciun şi le aşeză pe un scaun.Sunt Moş Crăciun... Se duse la oglinda cea mare din mijlocul sălii şi începu să strige privindu-se: . eu zic că ar trebui să mergem să căutăm alţi copii care nu au primit daruri şi să le ducem din darurile noastre.Şi eu vreau să fiu Moş Crăciun! strigă un alt băieţel. -Ar fi bine să te dezbraci de hainele lui! Bucle-în-Vârtej se dezbrăcă. vom afla. mereu sunt. l-a tras de hăinuţe şi a început cearta. mâine vom merge şi vom căuta în jurul nostru copii care nu au primit daruri. Toţi erau îmbrăcaţi în hainele lui Moş Crăciun! Împreună cu omul! S-au dus toţi în grup şi s-au privit în oglindă. ruşinată. -Da. Moş Crăciun e prea bun să se supere pe noi. Am putea să schimbăm darurile între noi! -Ura! Ura! Aşa să facem! Copiii au schimbat darurile între ei. zise un băieţel... Iar Bucle-în-Vârtej abia putu să vorbească: -Toţi suntem Moş Crăciun! -Şi acum ce facem? -Păi ce-a făcut şi Moş Crăciun! -Dar noi am primit daruri. apoi nu mai rezistă şi le trase pe el. Atunci un băieţel se duse şi se uită de aproape la hainele Moşului. -Ştiţi ce? zise Bucle-în-Vârtej.

în ei! Şi toată viaţa lor.. pădurarul i-a spus că asta se mai întâmplă uneori. Văzând-o înflorită. Dar cel mai mult s-a mirat chiar primarul care îl pusese pe un om de-al său să fie Moş Crăciun şi aflase că acesta se oprise în cârciuma de la marginea orăşelului să se încălzească puţin înainte de drum şi adormise sub masă.. omul a strâns podoabele din brad şi a tras vasul în care stătea pomul. bradul prinsese rădăcini... alţii au lăsat mai multe iar Bucle-în-Vârtej le-a lăsat pe toate. După ce a trecut Crăciunul. fiecare din ei a fost Moş Crăciun! 453 ... în care fetiţa recunoscu mătura de nuiele.. să-l scoată afară dar n-a putut. şi a rămas aşa. există cu adevărat. care trecuseră prin podea. în faţa casei ei. şi acum i-o dete fetiţei neştiind ce să spună.. până în tavan.şi la fel şi ramurile de corcoduş roşu din casa fetiţei.. verde.. Mare a fost surpriza lor când s-au întors acasă şi au văzut că în locul lor erau alte daruri.. A doua zi au mers prin casele din vecinătate. Dar omul privea bradul şi se întreba oare cine a fost? Apoi bradul a mai crescut o vreme. Indiferent cine fusese. brazii mai prind rădăcini.Într-adevăr. copiii nu au uitat niciodată seara aceea şi au înţeles un lucru: că Moş Crăciun există. unde se aflau copii şi au întrebat lăsând fiecare câte un dar din darurile primite.. Plecă iar fetiţa fugi după el şi îl strânse în braţe. omul se gândise să i-o aducă.. în ziua de Crăciun. şi se înfipseseră în pământul de sub casă. Mare fusese mirarea părinţilor când s-au întors seara târziu să-i ducă acasă pe copii şi au auzit ce povesteau copiii... Iar pe Bucle-în-Vârtej. era un om tăcut de felul lui şi mai ciudat. o aştepta omul.. înflorite.. copiii aşa au făcut. sau aşa părea. cu ramuri mari de corcoduş roşu.. Oare cine să fi fost de şi-a jucat atât de bine rolul?.

moşul nu le aduce niciodată nimic.. Pufuleţ. care mai de care mai colorate. Dar slăbit şi îngheţat de frig cum era.. iar Pufuleţ trebuise să îşi ia în piept viaţa sa de căţel... Nu mai mâncase nimic de vreo două zile iar frigul îl făcea să tremure fără oprire.‖ Văzându-l atât de speriat şi de slăbit.. călcată de o maşină. lui Negrilă i se făcu milă de bietul Pufuleţ şi îi spuse cu un mieunat prelung: „Te văd slăbit şi flămând. reci şi întunecate. Dar amărăciunea îl năpădi când se gândi că el era doar un căţeluş orfan. cel mai negru dintre motanii cartierului. nu mai putea să se mişte. Mama sa murise. Vino cu mine să te încălzeşti şi să mănânci ceva!‖ 454 . negru şi fioros. în spatele unor blocuri gri. Nu mai am unde să mă duc.. „Nu te speria. şi Pufuleţ rămăsese singur pe străzile oraşului. Sunt Pufuleţ şi am rămas orfan. De abia mai putea sta pe lăbuţele sale de căţeluş orfan. Mare îi fu spaima când dădu bot în bot cu un motan mare.Poveste de craciun Primii fulgi de zăpadă nu începuseră încă să cadă. aşa îi spusese mama sa. Era Ajunul Crăciunului iar oamenii se grăbeau către case să îl aştepte pe moş. căţeluşule?‖ îl întrebă motanul cel negru. Eu sunt Negrilă. cutii împachetate în staniol cu fundă roşie... Era un spectacol pe care el nu îl trăise până acum. Ce vânt te aduce pe aici?‖ Pufuleţ îşi trase sufletul şi cu jumătate de lătrat spuse: „M-am pierdut. Pufuleţ se sperie şi primul gând fu să fugă. Şi cum mergea Pufuleţ aşa. vitrine pline de sclipici. „Ce faci. iar căţeluşilor. datorită blănii sale pufoase.. Îşi aminti de cele spuse de mama sa în urmă cu ceva vreme.. despre un moş bătrân care vine în fiecare an şi le aduce copiilor cadouri. ajunse într-o zonă mai întunecoasă. Se plimba şi privea oarecum speriat la miile de luminiţe ce umpluseră oraşul: brazi împodobiţi cu tot felul de beculeţe. abătut şi flămând.

După câteva minute. Negrilă îi spuse: „Vino. Pufuleţ îl urmă încet pe Negrilă.. Ne aşteaptă o iarnă lungă şi grea. Sunt orfan iar singurul meu prieten este Negrilă. stătea un moş mare şi gras.. „Este prima ta ninsoare. o lumină puternică începu să îi năpădească. Pufuleţ răspunse: „Pufuleţ. Moşul îl luă în braţe pe Pufuleţ şi îl mângâie cu dragoste: „Cum te cheamă. Au rămas în ninsoare câteva minute bune când deodată.Căpătând încredere. Abia atunci Moşul îl zări şi.. am o surpriză pentru tine!‖ Când ieşiră amândoi din beci. căţeluşule?‖ Cu jumătate de lătrat.. Pufuleţ încremeni iar instinctul său de căţeluş îl făcu să latre către sanie.. nu mai era singur. oprind renii... cu cinci perechi de reni venea spre ei iar în sania plină de cadouri. cu pletele albe şi barba lungă. Negrilă...‖ spuse Negrilă.‖ îi spuse Negrilă lui Pufuleţ. de după centrala termică a cartierului.. se dădu jos din sanie la Pufuleţ şi noul său prieten. Negrilă se întoarse cu o pungă de oase de la containerul cartierului.‖ Văzându-l speriat.. mănâncă! Trebuie să-ţi revii. Ţevile calde scoteau aburi iar Pufuleţ începu să se încălzească. în sfârşit.. Pufuleţ avu o surpriză: din cer cădeau nişte pete albe şi pufoase ca blana lui. Acesta era foarte impresionat de fulgii care nu se mai opreau şi cădeau tot mai mulţi spre pământ. încât Negrilă îi şopti la ureche: „Nu te speria! E Moş Crăciun! Vine în fiecare an cu daruri pentru micuţi. O sanie roşie şi mare. care îl duse printr-o gaură la un beci de bloc. Pufuleţ era atât de speriat. Negrilă plecă pe gaura beciului iar Pufuleţ rămase singur. După ce Pufuleţ termină de mâncat.‖ 455 . „Uite. Pufuleţ se apucă să mănânce din oasele aduse iar primul gând care îi veni în minte fu acela că. Petele ajungeau pe asfalt şi se adunau în straturi.

..Moşul. urcară în sania Moşului. Am ieşit în curte cu tata. eu sunt Omul de Zăpadă! 456 . Cine este omul de zapada? Azi a căzut o ninsoare proaspătă şi bogată. Astăzi. Iar Negrilă îi mai face câte o vizită.. dar. gândindu-se o clipă. pentru că stă în frig. Moşul s-a gândit la noi. Pufuleţ are o cuşcă a lui. povestea tristă a lui Pufuleţ a devenit un basm fericit.. Cei doi copilaşi au avut o mare bucurie când. Apoi tata a adus o mătură de nuiele să i-o pună în braţe. ia modelat chipul şi un clop ascuţit peste plete. iar hainele de pe el le-am încheiat tot cu cărbuni rotunzi... în care am scormonit cu degetele nişte plete cârlionţate. apoi i-am ridicat unul peste altul. O dată cu primii fulgi de zăpadă. îl luă pe Negrilă de o parte şi îi şopti la ureche ceva. aflată acum în ceruri. Tata i-a sculptat umeri şi braţe. i-au găsit pe Negrilă şi Pufuleţ lângă cizmuliţele lor. pe care îi scrie numele.. Să fim noi cadourile lui pentru acei copilaşi. am bătucit-o bine cu mâinile cu mănuşi şi am rostogolit doi bulgări mari.‖ Pufuleţ dădu afirmativ din cap şi împreună cu Negrilă. Eu i-am fixat ochii de cărbune. Mai ales când Pufuleţ primeşte oase pe care le împart frăţeşte. Şi uite aşa. Moşul are de dus cadouri la doi frăţiori care i-au trimis o scrisoare în care îi cer unul un căţel. După care Negrilă veni la Pufuleţ şi îi spuse: „Pufuleţ. capul. Şi la Moş Crăciun ce va veni anul viitor. nasul de morcov.. dar mie îmi plăcea foarte mult să mătur. dimineaţa. să facem un om de zăpadă: am adunat zăpadă multă. Şi se mai gândeşte Pufuleţ la mama sa. iar celălalt o pisică.. aşa că am strigat: -Dă-mi mie mătura! Eu sunt Omul de Zăpadă! Tata a ripostat: -Oi fi având tu nas roşu. de februarie. Deasupra lor am aşezat un bulgăre mai mic. aşa cum au toţi oamenii de zăpadă..

. că văd mai bine cine trece pe stradă! 457 .Bunicul. Am ieşit toţi. a intervenit: -Uite. în care ştiam că stătea fratele meu. -Hm. care curăţase trotuarul din faţa casei şi trecea chiar atunci prin curte.. când deodată am auzit-o pe mama strigând: . ca să se îmbrace mai călduros. Deodată. A ieşit. şi într-adevăr ea semăna cel mai mult cu Omul de Zăpadă. -Ce are? a întrebat mama. la tălpi. pentru că burta ei. a zis tata. la Omul de Zăpadă..Ba eu sunt Omul de Zăpadă! Întârziase. Aşa că eu sunt Omul de Zăpadă! povestea Cine este omul de zăpadă? Am rămas tăcuţi. eu am plete albe şi haina plină de chiciură. apoi s-a întors scuturându-se de zăpadă: -Îl împung colţii zambilelor şi îl gâdilă. Trebuie să mergem să-l mutăm pe verandă. privind la bunicul. auzim strigăte din grădină. uimită. sub becul portocaliu iar când l-am pus jos i s-au lăsat umerii şi s-a aplecat puţin în afară. a zis mama. Omul de Zăpadă s-a înroşit de mânie: -Gata cu cearta că m-aţi asurzit! Eu sunt Omul de Zăpadă şi nimeni altul! Tata a ridicat braţele către noi într-un gest prin care arăta că se dă bătut şi i-a predat mătura iar noi am intrat în casă şi ne-am aşezat să mâncăm.. dar Omul de Zăpadă a protestat: -Lăsaţi-mă aşa.. -Mă duc să văd. l-am luat pe sus binişor şi l-am dus chiar la intrare. arăta ca un bulgăre mare. trebuie să-l îndreptăm. Ne uităm pe fereastră şi îl vedem pe Omul de Zăpadă clătinându-se şi ţopăind puţin..

a zis tata. Şi cel mai blond păr castaniu. -Vezi! a zis tata. Iar celălalt era cel mai curajos băiat fricos. că a şi venit pe lume fratele meu. Unul avea cei mai albaştri ochi verzi. care era cea mai însorită zi ploioasă. nici neagră. Într-o zi. nici galbenă. trebuia să se răsfeţe puţin! a zâmbit bunicul. Totuşi l-a trimis la o casă unde stăteau doi bătrâni. uite că poate să meargă şi ne-a făcut să-l cărăm până pe verandă! -Da. cea mai albă casă neagră şi cea mai roşie casă roz. Omul de Zăpadă a curăţat curtea şi trotuarul din faţa casei şi de câte ori mătura din mătură se rupea o nuia iar Omul de Zăpadă se topea puţin. Vecinul din dreapta şi vecinul din stânga s-au mirat şi ei privind peste gard: -Dar vrednic om de zăpadă aveţi! Nu-l trimiteţi şi la noi să cureţe trotuarul? -Nu pot. Şi oricâte jucării i se aduc nu îl distrează nimic mai mult decât becul portocaliu de la intrare şi mătura din nuiele. de fapt. Omul de Zăpadă s-a topit de tot. Nu am apucat să-i simţim lipsa. iar când ultima nuia s-a desprins. Era. îmbrăcat în hăinuţe albe. Ea era cea mai rea vrăjitoare bună şi trăia în cea mai mare căsuţă. nici violetă.Peste noapte a nins din nou. Era o casă nici albă. rotund şi alb. Până a venit primăvara. 458 . au trecut peacolo doi băieţi. iar băieţelul meu nu se desparte de el. Tata şi bunicul s-au trezit în zori ca să dea zăpada dar au văzut cu uimire că treaba era deja făcută. din cea mai bătrână pădure tânără. dacă ar curăţa toată strada ar lipsi prea mult. Omul de Zăpadă mătura de zor rostogolindu-se de colo colo pe bulgărele de la bază. Cea mai adevarata minciuna Era odată o vrăjitoare.

Ne e tare sete.. În schimb.. ca să nu-şi dea seama nimeni ce e adevărat şi ce e minciună. Dar aşa să mi-o spuneţi.Ştiu cum să vă scap de urechi.izvorul e acolo. Dacă nu găseau cea mai adevărată minciună.Pe care-o vrei? . iar băieţii au văzut-o ascunzându-se după perdea.. . Le-a spus: .Beţi şi singuri! Ce . Dar pentru că izvorul era cel mai rece izvor cald. Dar vrăjitoarea atât aştepta. le-au crescut urechi de măgar. Puteţi? Dacă nu... dar tot urechi de măgar erau. Povestea Cea mai adevarata minciuna . sub nasul vostru.Vrăjitoarea era acasă. voi va trebui să-mi spuneţi o poveste. deveneau pentru totdeauna sclavii vrăjitoarei.. Ştim foarte multe poveşti. Pe urmă au plâns. când s-au văzut procopsiţi cu urechile alea. Şi asta nu era nimic – dar 459 .Hei. la fereastră. fiindcă am ajuns aici mergând pe cea mai întortocheată cărare dreaptă.Vreaauuu. cei doi băieţi au râs. . să-mi spuneţi cea mai adevărată minciună. doamnă vrăjitoare. Pe urmă s-au gândit ce să facă..Sigur.Nu putem merge mai departe în halul ăsta.. ai mei rămâneţi! Cei doi băieţi au stat pe gânduri. . care trecea pe sub casa celei mai bune vrăjitoare rele. Pe asta să mi-o spuneţi. Şi au băut. . vreaauuu. dă-ne puţină apă. Erau cele mai scurte urechi lungi din câte s-au văzut. . La început.

.Biinee. leul şi vaca s-au înfrăţit. Atunci capra. .. Treptat. După care s-a dus înapoi la stăpân şi i-a zis: ce prieteni ciudaţi aveţi! Au venit. ca să deschidă împreună un han la marginea pădurii. încă o încercare şi gata! Doar n-o să stau toată ziua după voi! Dacă nu reuşiţi nici acum. În sfârşit. Ar trebui ascuţite. a zis ea. cei doi băieţi s-au sfătuit. Uite! Capra.Era odată o bucătăreasă foarte bună. apoi al doilea băiat a zis: ... Voiau să-şi pună banii la un loc. Pe urmă. Pe urmă s-a dus la stăpânul ei şi i-a spus: puiul e gata. Leul le-ar lua imediat banii caprei şi vacii. a mâncat tot puiul. a rupt-o şi pe cealaltă. Habar naveţi să spuneţi poveşti. au început: 460 . Stăpânul ei avea musafiri la masă. Asta e o minciună sfruntată! Mai bine nu puteţi? Atunci cei doi s-au retras din nou. Ea a aşteptat ca musafirii să vină şi le-a spus: stăpânul meu a înnebunit.Asta e o poveste adevărată. ai mei sunteţi! Pentru ultima oară. dar cuţitele s-au tocit. să fie fericite dacă scapă cu viaţă dintr-o asemenea tovărăşie. să văd dacă are destulă sare. au mai stat puţin de vorbă. îmboldiţi cu nerăbdare de vrăjitoare. ca să nu se observe.rămâneau şi cu urechile de măgar .Minciună! Nu se poate aşa ceva. au furat puiul şi au plecat! . Aşa că toţi au fugit speriaţi. Aşa că s-au sfătuit puţin şi pe urmă au început. Îl auziţi cum îşi ascute cuţitele? Vrea să vă omoare. Hai.. ba mai mult. Am cunoscut-o chiar eu pe bucătăreasă. Într-o zi a tăiat un pui şi l-a prăjit. Trebuie Povestea Cea mai adevarata minciuna neapărat să gust.pentru toată viaţa.. Şi a rupt o aripă. încât îţi lăsa gura apă. Dar puiul mirosea aşa de bine. Stăpânul ei s-a apucat să ascută cuţitele pentru masă. sub privirile atente ale celei mai rele vrăjitoare bune: .

Cine putea spune cât era de înalt un pitic? . Care îţi umpleau inima de o dulce amărăciune. .Şi? Şi? Ce s-a întâmplat mai departe? 461 . Povestea Cea mai adevarata minciuna Vrăjitoarea se foi puţin. Trebuie oare să ne batem? s-au întrebat ei. deşi nu văzuse niciodată un pitic. Kiki şi Meme – o prietenie legendară.. Şi au plecat să cucerească inima celei mai urâte fete frumoase.Era cel mai uriaş pitic. fiindcă tot nu putea să-l contrazică. fiindcă. Cânta în fiecare seară cele mai vesele cântece triste.. . Vrăjitoarea a tăcut din nou.Când au ajuns acolo . a cărui singură avere era un măr.A fost odată un pitic. Fiindcă amândoi o plăceau la fel de mult pe fată..Cel mai bun prieten al lui era uriaşul Meme. Kiki. Vrăjitoarea tăcea. Fiica celui mai cinstit hoţ. Pentru că nu ne convine asta. .n-au ştiut ce să facă. dar tot nu spuse nimic. Aici amândoi băieţii au tăcut. . .Erau prieteni buni. nu putea spune că era o minciună. El era cel mai pitic uriaş.Care era cel mai roşu măr verde şi ştia să cânte. doar noi suntem prieteni.. Aşa că el continuă..

Dar cea mai bună vrăjitoare rea nu s-a dus la nuntă. ţi-am pregătit periuţa şi pasta de dinţi. dar noi suntem Kiki şi Meme. Cea mai urâtă fată frumoasă avea o soră. să-i spună totuşi urmarea poveştii. 462 .Ea era cea mai frumoasă fată urâtă. . A trebuit să se dea bătută.. Degeaba a rugat-o mama ei: . hai la spălat! Puturica s-a întins şi a căscat lung. adică să-i scape de urechile de măgar.Puturica. .Îţi spunem. e simplu. nimic. Mergem la nuntă.Mai departe. Vrăjitoarea s-a gândit destul de mult. Dar i-a rugat pe cei doi băieţi. Vii? Fiindcă nu suntem supăraţi pe tine. Aşa că amândoi – adică toţi patru au fost fericiţi. . Prietena mea Puturica A fost odată ca niciodată o dimineaţă în care prietena mea. Şi a trebuit să facă ce le-a promis.Păi. e ora şapte.Şi? Mai departe? . Puturica n-a mai vrut în ruptul capului să meargă la şcoală. dar n-a reuşit să ghicească adevărul. Îţi spunem. dacă ghiceşti care-i Kiki şi care-i Meme. înainte de a se despărţi. Pentru că nici azi nu e lămurită pe deplin dacă povestea lui Meme şi a lui Kiki a fost adevărată sau doar o minciună foarte foarte foarte gogonată.

Dar nu a fost chiar aşa de simplu. mâinile merg mai încet decât picioarele. Puturica. stomacul Puturicăi a început să strige şi el: 463 .Puturica. ba chiar a început să sforăie uşor.Puturica. e şapte şi douăzeci.Puturica.Ba nici nu mă gândesc. dacă vreţi. hai odată! E şapte şi douăzeci şi cinci.. ţi-ai făcut ghiozdanul? .Puturica.Ba nu mă duc nicăieri! Vreau să dorm! Mergeţi voi. . Mergeţi voi. Aşa că au început să tragă de ea: . hai să mergem la şcoală.. deşi Puturica nu voia să meargă la şcoală. hai. trebuie să te grăbeşti.. Iar Puturica dormea în continuare şi nu-i păsa chiar deloc că picioarele şi mâinile ei au plecat la şcoală. fiindcă. Dar n-a trecut mult timp. . să nu întârzie. Puturica. după cum se ştie.. hai. noi suntem gata! Hai Puturica.Nu mă mai duc niciodată la şcoală.. eu rămân aici! Aşa că picioarele Puturicăi au plecat spre şcoală. Puturica. pentru că. du-ne la şcoală. dă-ne jos din pat! povestea Prietena mea Puturica . e şapte şi zece.. Puturica! Hai. Puturica. eu am de gând să dorm! Şi mâinile s-au grăbit spre şcoală. Să fie clar! Vreau să doooooorm! Şi s-a întors pe partea cealaltă. Puturica. Nu după mult timp. e gata ceaiul şi pâinea cu unt! Dar de sub pătura Puturicăi s-a auzit doar un mârâit. picioarele ei voiau. hai la şcoală! Noi ne plictisim acasă.. că mâinile Puturicăi au început să tragă de ea: . în timp ce ea a continuat să doarmă. scoală-te. dacă vreţi. e şapte şi un sfert.

Păi ce mai conta acuma.. fără picioare. Dormea dusă. Iar Puturica dormea fără griji dar şi fără picioare. Puturica. e opt fără douăzeci.. nici picioare. fără mâini.. După un timp.. limba ei a început să se agite... a plecat şi el. Doamne. auzi. când urechile ei au început să strige..! Dar Puturica nu mai avea urechi.Ştiţi ceva? M-am săturat de voi! Plecaţi odată toţi şi lăsaţi-mă să dorm în liiiniiiiiiiişte! Speriate.. bombănind şi furişându-se ca să nu-l vadă cineva şi să se sperie. nu prea lung. S-a gândit cum s-o 464 .Of. A mai trecut puţin şi părul Puturicăi a început să dea târcoale în jurul capului... mai întâi. lăsând-o să doarmă fericită. aşa că. Mi-e foame şi vreau să fac mişcare! Du-mă la şcoală.. dacă tot nu mai avea nici mâini. câtă gălăgie! Da‘ pleacă odată şi lasă-mă să dorm! Iar stomacul.. Nici nu-i păsa de asta. de capul ei. mişcă-te odată! E şapte şi jumătate.. sau ce? Vrei să-ntârzii la şcoală iar? Puturica. fără stomac şi fără urechi. altfel plec şi eu singur! . e opt fără douăş‘cinci! Te scoli. că aşa strigă de obicei urechile: . Nu prea ştia cum să meargă şi ea la şcoală şi îi era frică să ia hotărâri aşa.. fiindcă un stomac care hoinăreşte de capul lui pe stradă nu e tocmai un lucru obişnuit pentru copiii cuminţi care nu întârzie niciodată la prima oră.? . Puturica.. nici stomac şi nici urechi? Şi-aşa nu mai avea nevoie de limbă. dar strigau foarte tare. după ce a înfulecat pâinea cu unt şi ceaiul.. aşa că nu avea cum s-o audă. Puturica. mâini şi stomac.Puturica.? Măi! Eşti surdă.Puturica. A văzut că urechile plecaseră şi i-a venit şi lui dor de ducă. urechile au tulit-o spre şcoală.Puturica! Heeei. a încercat s-o trezească pe Puturica: .. iar limba n-a mai avut ce face: şi-a luat inima-n dinţi şi a plecat şi ea. cu cercei cu tot iar Puturica a continuat să doarmă aşa.

stomacul. Copiii s-au ridicat în picioare şi a intrat: . s-a tot opintit şi s-a opintit dar Puturica nici gând să se trezească. toţi au scăpat cu faţa curată. limba. gâfâind transpiraţi şi s-au trântit în banca a treia de la perete. părul şi creierul n-au apucat să spună nimic şi nici să le fie prea ruşine. mâinile. urechile. stomac. limba. mâini. limbă. mâinile. Care era şi el destul de îngrijorat că o să întârzie la şcoală. Atunci nici părul n-a mai avut ce face şi a luat-o şi el repejor spre şcoală. Ia să văd. urechi. stomacul. încercând să ţină pasul. mâinile. plutind uşor. A tras într-o parte. vă e ruşine sau nu? Dar picioarele. creierul Puturicăi. Trebuia să intre domnul învăţător şi aveau emoţii foarte mari să nu observe că Puturica nu era acolo.V-am prins! Aţi venit la şcoală fără mine! Păi să vă fie ruşine.trezească pe Puturica şi a început să tragă. Iar Puturica de-abia a avut timp să se aşeze foarte-foarte-foarte repede în banca ei. e foarte urât ceaţi făcut! Din cauza voastră era să întârzii. a tras în alta. fiindcă uşa s-a deschis din nou şi a intrat de data asta chiar domnul învăţător. pe locul din dreapta. 465 . şi odată cu el zbura – mai greu. dar voiniceşte. părul şi creierul n-au mai plecat niciodată singure la şcoală fără Puturica. La opt fix uşa s-a deschis uşor şi toată clasa a tăcut. stomacul. ce-i drept. păr şi creier.Puturica! Puturica a mers glonţ către locul ei: . Habar n-aveţi ce greu e să ajungi la prima oră fără picioare. de atunci picioarele. Au ajuns exact la ora opt. Vă jur. prietena mea. până la urmă. pe urmă în sus şi în jos. copii. urechile. pe aripile vântului. unde se aflau deja picioarele. urechile şi limba. Iar asta a fost ultima dată când s-a întâmplat aşa ceva. Păi în felul acesta.

Precis aţi mâncat şi voi.. acolo unde începe pădurea verde.. aşa cum v-aţi dat seama deja. bineînţeles atunci când nu erau deschise geamurile apartamentului de la etajul şapte. Într-o zi frumoasă de primăvară. în râsetele celor din jur. erau: castraveţi. ia să vedem dacă vă mai aduceţi aminte. de guşa galbenă şi de pieptul verde fosforescent.. de aceea se considera un mare artist.Papagalul care a fugit de acasa A fost odată ca niciodată un papagal pe care-l chema Bobo. copii. Bobo locuia. El îl ducea pe la petreceri şi datorită lui învăţase papagalul cele trei cuvinte magice. copii. la cerul 466 . Aşa că în scurtă vreame a ajuns o mare vedetă şi era foarte cunoscut. Credea că e cel mai frumos papagal din lume şi poate că era. A fost chiar invitat la televiziune de vreo câteva ori şi nişte fabricanţi de ciocolată au creat un sortiment special pe care au pus imaginea lui: ciocolata Bobo. Se văd până şi dealurile de la marginea cartierului nostru. Aşa că Bobo s-a căţărat pe pervaz şi de-acolo a privit oraşul care se întindea în zare . prietenii lui. Dani a lăsat din greşeală uşa coliviei deschisă şi. El era foarte mândru de penele lui roşii de pe spate şi de pe aripi. într-o colivie de lux cu uşi duble şi era liber să hoinărească după placul lui prin toată casa. prostii şi cucu-bau. pe care le spunea adesea cu mare succes şi care erau. evident. Bobo a privit în sus.de la etajul şapte oraşul se vede foarte bine. Mergea pe la petreceri şi distra lumea.. da. unde locuia împreună cu Dani. fiind un uituc şi jumătate. prostii şi cucubau. Nimeni nu putea vorbi când era el de faţă. stăpânul lui Bobo. Oamenii râdeau şi îi dădeau de mâncare atunci când pronunţa cele trei cuvinte care formau vastul lui vocabular: castraveţi. a lăsat şi fereastra de la bucătărie întredeschisă. Imediat Bobo se grăbea să-i taie vorba. acolo unde locuiesc iepurele AudeDestuldeBine cu Veve Salvador şi CiocănitoareMică. Care era dansator şi actor şi.

într-un balcon. Din curiozitate. Fiindcă Bobo nu ştia să zboare. Întinzându-se alene.Ia te uită. se lăfăia la soare motanul Pedro.limpede. făceau cumpărături sau pur şi simplu căscau gura pe-acolo. făcându-şi loc printre oamenii care se plimbau. Dar o fetiţă cu o şapcă nostimă. aia de la intrarea în cafenea. Nu e bine să priveşti în jos la maşini şi la oamenii care se înghesuie pe trotuar în intersecţia cu multe semafoare de la mol. pe urmă în palmierul artificial de lângă fântâna arteziană. la pădurea verde şi pe urmă în jos – şi l-a luat ameţeala. Bobo s-a plimbat şi el puţin printre picioarele oamenilor. în zare. a strigat: . Pedro s-a luat după Bobo. pe urmă a sărit pe o marchiză de pânză. un papagal! Iar Bobo i-a răspuns aşa cum ştia el: . Nu departe de el. spre deosebire de restul pisicilor care văd mult mai bine noaptea decât ziua – şi asta se numeşte nictalopie. Şi de-acolo s-a privit în vitrinele colorate. că doar nu de altceva! Sărind de pe balcon pe balcon. Pedro l-a urmat pe Bobo în stradă şi apoi au intrat amândoi în mol. dacă nu ştiaţi. a sărit de pe pervaz pe pervaz către lumea care se întindea dedesubt. bineînţeles. a înghiţit vreo două bomboane de la raionul de dulciuri. Aşa că Bobo s-a ţinut bine de marginea ferestrei şi pe urmă. se agăţa cu ghearele şi se ţinea de marginile ferestrelor cu ciocul lui tare. albastră.Prostii! 467 . cu ochii verzi – şi care vedea foarte bine ziua. tot la etajul şapte. după care a vrut să se întoarcă acasă. ferindu-se ca să nu fie călcat. o pisică aproape galbenă. în care spărgea nuci şi alune – atunci când primea de la admiratori. a ciugulit câteva seminţe de susan de pe un covrig scăpat pe jos. ameţit.

fericit: cucu-bau! De 468 . papagalul s-a căţărat tot mai sus în palmier. Pe măsură ce Bobo urca tot mai sus. Şi când Dani a vrut să-l ia acasă. Nici vorbă. nu au dinţi). Cu ciudă. care îl ajutase să zboare. Şi nici nu ştim dacă putem să-l facem. de o vorbă bună sau pur şi simplu de cineva care să creadă în noi. lingându-se pe bot. deşi au o inimă foarte mare. în timp ce urca. căci papagalii. spre bucuria celor din jur. Dar printre frunzele false s-a iţit capul lui Pedro. Tocmai la timp. Iar de jos. actorul şi dansatorul cu care locuia Bobo. Dar voi vă daţi seama. Şi. cam obraznic. aşa cum li se întâmplă marilor vedete aflate în pericol. cu Pedro pe urmele lui. a dat din aripi de câteva ori şi a planat. fiindcă la plecare.? Pedro a rămas în palmier. Aşa că Dani n-a mai avut ce face şi l-a lăsat pe Bobo cu prietena lui.. micuţule. însă... motanul de care ne mai amintim că plecase pe urmele lui Bobo. Iar Pedro. şi-a luat inima-n dinţi (vorba vine. lingându-se pe bot degeaba. a sărit spre ea.Cum te cheamă? . Dar Bobo îşi făcuse o nouă prietenă. Care habar n-avea că putea să zboare. Numai fetiţa noastră şi-a întins mâna şi i-a strigat: . Pedro se apropia ameninţător. că Bobo era în pericol de moarte – deşi el spera că o să-l salveze televiziunea sau pompierii.Zboară.Cucu-bau! Auzindu-l. lumea râdea şi comenta. micuţule? . Dar auzind glasul încrezător al fetiţei.Castraveţi! . fiindcă toţi credeau că era un joc. zboară! Uneori cu toţii avem nevoie de un îndemn. lumea a început să râdă şi s-a adunat în jurul palmierului de plastic. Speriat. Bobo nu s-a putut abţine să nu-i strige. copii. căci Dani. striga: castraveţi! prostii! cucu-bau! iar lumea râdea. Aşa ca Bobo. ce-i drept: castraveţi. îl căuta deja neliniştit.Ce cauţi aici. papagalul i-a răspuns. oprindu-i-se pe umăr. Chiar dacă n-am făcut niciodată lucrul acela pe care toată lumea îl aşteaptă de la noi.

chiar drăguţe. ha! ha! ha! .re! . mere.M ..re . Aşa că. totuşi: Ema are ochi albaştri-verzui şi douăzeci de pistrui.re . gustos.. împreună cu domnul învăţător.mai multe ori.eee . se urcă în copaci.re . Cred că le cunoaşteţi foarte bine pe Ema şi pe Ela. Povestea asta.pe care-o bagă pe nevăzute în buzunar. despre care va fi vorba aici. cu creta . Ema! Nu eşti deloc atentă! Ela. fetelor! .ree. se deosebesc. după orice papagal care a fugit de-acasă.me ... sunt chiar foarte foarte deosebite! În ziua aceea. Ema şi Ela aveau de citit un cuvânt – un cuvânt simplu şi. dragi copii. .. cele două surori gemene din banca a treia. noi nu ştim şi nici nu vrem să învăţăm să citim! . rrree . la drept vorbind. rândul din mijloc. Dar cine nu le cunoaşte? Toată ziua se joacă: sar coarda... la şcoală de asta nu e niciodată cretă la tablă!. Nu se poate să nu ştiţi unde e clasa întâi: chiar la etajul doi. s-a întâmplat chiar în şcoala noastră.. deasupra direcţiunii. desenează şotron pe trotuar.Mm ..meee. te rog repetă tu după mine: m-e-r-e. trag căţeii de urechi.Ema. cu două fetiţe din clasa întâi.Ei.Dar cum aşa? . Povestea alfabetului A fost odată ca niciodată.meee . dacă vreţi să ştiţi. ca să-i intre bine în cap şi să n-o mai ia razna.Mie-mi place să mă joc cu păpuşile! 469 .e . Deşi sunt gemene. şi la urma urmelor.Oh. iar Ela are ochii verzi-albăstrii şi numai nouăsprezece pistrui.meee . imposibil să treacă neobservate asemenea fetiţe neastâmpărate. au început: .... Vedeţi deci că.

fiindcă n-ar mai exista adrese. N-ar exista bani. . lumea ar fi în mare pericol. nimic. ba aproape putem spune că banii sunt făcuţi din litere. A fost nevoit să le lase să se joace. fiindcă şi numele noastre tot cu litere se scriu. nimic! Lumea. . am obosit. Uite că s-a făcut seară! ..Ahh. la ce ne folosesc nouă literele astea? Sunt aşa de plicticoase.. dar alfabetul trebuie învăţat. Ne jucăm şi ne jucăm. fetiţele cântau un cântecel pe care l-au inventat chiar ele şi care suna cam aşa: Un-doi-şapte-cinci.Şi mie mi-e somn! Ema şi Ela dorm acum. e toată-toată făcută din litere! Iar unul din locurile unde ele se adună este chiar cartea de citire. Au hotărât atunci să le dea celor două fetiţe o lecţie şi s-au strecurat încetişor 470 . fiindcă n-ar mai exista etichete.. Am încurca şi borcanele de dulceaţă. Toată ziua. Aşa că. Nici filme. Dar ele nu ştiu că. obosite de joacă. nici computere.. N-ar mai exista scrisori... Literele sunt peste tot.. fiindcă şi pe bani sunt multe litere. literele au auzit tot ce s-a întâmplat şi s-au cam supărat. Iar domnul învăţător n-a mai avut ce face. vă daţi seama copii. nici semne de circulaţie. . dar şi alfabetul este important.. Ba nici n-am şti cine suntem.Dar.. Toată ziua. De dimineaţa până seara. Iar în timp ce săreau coarda. Nouă nu ne place şcoala.Şi mie îmi place să mă joc cu mingea! . fără litere.Bine. Nimic nu vrem să-nvăţăm. şi ţâfnoase. dragi copii. Pe la şcoală nu ne prinzi! Ala-bala-portocala. Până a venit seara. iarna-vara. Dar cel mai trist ar fi că n-ar mai exista cărţi.Şi mi-e somn! . fără ele n-am putea să ne descurcăm deloc...Sigur că da.

fiind gemene.Hopaa! . umblau în voia lor tot felul de litere: mai mari şi mai mici. încă o dată! a răcnit moşul. mai trage! Încă o dată! .. cocoş. câine. nu? Atunci. aşa că n-au reuşit să treacă lacul.... mai cursive sau mai aldine. raţă.Dar asta e R. acestea aveau să le ducă pe malul celălalt. . dacă voiau să ajungă din nou acasă. avion.. da. şi asta e A de la apă. deasupra lor s-a ivit o pasăre uriaşă care purta ceva în cioc.Da.Vai. iar trage! . da! . pe care-l chema Bombănici. el prindea numai litere.. hai. rândunică.. ghiciţi ce şi puteţi pleca.Vreau un peşte mare. aşa mi-a zis mama mea.. . dacă ştiau ce litere pescuia el. de la roată. de tipar sau de mână. . Aşa s-au trezit Ema şi Ela pe malul unui lac unde pescuia un moş foarte ursuz.E litera C! . Iar pe drum. trebuiau să treacă lacul. Nu puteai trece de ele decât dacă le spuneai pe nume. Fiindcă nu se poate spune că literele C.. Aşa că Ema şi Ela au început: . am uitat să vă spun că Ela şi Ema. cea care lipsea din cuvânt. nu-mi place! Mai pescuiesc. R şi A formează un cuvânt. râu.Nu.Eu sunt gâsca Lili.în visul lor.Mai vrem. corn. Trage. pe cer. în loc de oameni sau animale. Dar Ema şi Ela nu ştiau ultima literă a lui Bombănici.O gâscă. Pe deasupra. Iar Bombănici le-a spus că. Fiindcă. Dar mai sunt şi altceva. de la casă. zburau tot litere. 471 . visau întotdeauna acelaşi vis. . Dar în loc de peşte.. Ema şi Ela. aripă.

. Pe care-l purta în cioc. care s-a dovedit a fi litera B în travesti şi de la pasărea Lili. H e al optulea din cor.. literele. dar ce literă? Foarte repede. Ă şi  sunt trei soldaţi.. Noi în cuvinte ne ordonăm. Care au început să le cânte „Cântecul Alfabetului‖. B e un moş cu burta plină. nimeni alta decât litera P. pe a cărei uşă scria cu litere mari. fetele au văzut în depărtare o casă frumoasă. când de la ferestrele casei.. pe de rost? N-o să reuşim. E e un elev poznaş. deghizată. A. spuneţi toate literele! Cum adică. Dar nici n-au apucat să lăcrimeze de supărare. s-au gândit fetiţele. Alfabetul e casa noastră. Împreună au citit literele pe care le pescuise Bombănici şi deodată un CRAP uriaş a sărit din valuri şi le-a invitat pe Ema şi pe Ela în spatele lui. şi au plecat la drum. să le spunem aşa. Ajunse pe malul celălalt. F e un E fără un picior. Ajutăm copiii să scrie şi să citească. fetele şi-au dat seama că gâsca Lili era de fapt litera P. s-au întristat ele. C e o întrebare prost crescută. pe care deja le cunoşteau: Ieşirea din vis pentru Ema şi Ela Ca să ieşiţi. de după colţurile ei sau din acoperiş au ieşit nimeni altele decât prietenele lor.. G e un motan cam gras.Asta înseamnă că şi tu eşti o literă. să le treacă lacul.. de la pasăre şi de la peşte.. adică. 472 . Şi-au luat frumos rămas bun de la Bombănici. D e o jumătate de bulină.

ora şapte. când Ema şi Ela au ştiut toate literele alfabetului şi au citit pe nerăsuflate cuvântul.Da! . Mare surpriză a avut domnul învăţător în ziua aceea..Litere! Ema şi Ela ştiau deja că lumea este formată din litere.Ei. . . Erau prietenele lor.M-e-r-e. nu! . ca în fiecare dimineaţă.Da! . chiar în lumea noastră. CIRIPEL CEL LACOM 473 . dragi copii.. aţi reuşit. fetelor! Minunat! Văd că aţi reuşit să vă împrieteniţi cu toate literele. exact când ceasul suna.. Ora de mers la şcoală. nici plicticoase.. în pătuţul lor. a fost greu? . este toată formată din.Bravo. Mere! .. Ema şi Ela au împins uşor uşa casei şi au ieşit din vis. .Nu. cântând împreună cu literele.Sigur că nu! Cu puţin efort şi un pic de ajutor. .Şi aşa.Sigur că da! Lumea.. Care nu mai erau nici arţăgoase.

iar când s-a împrăştiat in văzduh după hrana. sa vezi ca vrăbiuţa aceasta le da de ştire. A venit o vrabie.ciripi vrabia cea bătrâna. pe o masa de lemn era aşternut un strat de mălai frământat. sa se mai dezmorţească dar degeaba. c-am găsit de mâncare‖.. Ciripel s-a înălţat si el cu tot stolul. se înfoiază in pene. Iarna e tare grea. Cirii-ip!cirii-ip. si-a rotit ochişorii ca bobitele de ienupăr si-a rotit căpşorul cat o corcoduşa si ce credeţi ca a văzut? Intr-un balcon. Acum vor veni mai multe. se rotiră sus. si ciugulesc cu plăcere. De ieri n-am mai găsit nici un bob de mâncare. deasupra caselor. după hrana. ii spuse o vrabie mai bătrâna. care si de pe unde sunt. privind Ciripel nemulţumit ca-si simţea guşa goala. se împrăştie pe drum. zburlit si lacom.. Iarna e mai greu de găsit mâncare. 474 .Ciripel e un vrăbioi rotofei. Ciripel cel lacom zbura acolo. mai sunt copii care pun pe pervazul ferestrei resturi de mâncare. ţopăie pe zăpada întărita. Cum una dintre vrăbii. dar tot mai afli grăunţe. Veniţi fraţi si surori. De câteva zile s-a stârnit o viforniţa cumplita. Bietele vrăbiuţe nici grai nu mai au sa ciripească. Nici tu musculiţe. vai de capul nostru! Ciripel. alfa ceva de mâncare. Vrăbii suntem sau nişte răţoi? Hai sa ne înălţam in zbor si sa căutam de mâncare! Hai sa veselim drumeţii si copii. Copii aceştia ne iubesc si ne ajuta sa trecem iarna mai uşor. odată striga: „Cip. Vrăbiile vin. Destul am stat la taifas si ne-am văicărit. nici tu ţânţari. prin ogrăzi. Vrăbiile se înălţară in stol. se strâng una intr-alta. ogrăzilor acoperite toate in strat de zăpada. spre bolta ca o cupola de cleştar. stolul de vrăbii in care trăieşte Ciripel. şopti unul celuilat cu fereala ca sa nu-i sperie pe Ciripel. Cat e ziulica de mare. Of! greu e iarna pentru vrăbii. Din casa copii se uitau la fereastra. firmituri. parca ia fi o curca plouata si nici decum un vrăbioi viteaz. nici tu omizi. Cip.

Iar a ajuns lângă Ciripel. clonţ. isi umplea guşa si apoi se întorcea. 475 . „Of ce cioroi cumplit si nesuferit‖. ii croncani cioara. ai găsit? N-am găsit. Câr. nu mai apuca el sa se sature. ciocănea cu pliscul ei tare ca un ciocan in tăblia mesei. Pe când cioara clonţ. Cine ştie poate ca atunci când vor veni cu toate. Dar cioara. du-te mai încolo . Ciripel ce sa facă? S-a dat intr-un colt si si-a întins căpşorul sa prindă o firmitura. Intr-o zi . amarat ca vai de el la stolul lui.. Ciripel abia îndrăzni sa spună „cip‖. Şterge-o. clonţ. când hop! Top!o cioara mare si neagra cat o pisica. ca îndată te jumulesc. o fi degerat?‖ Dar Ciripel se întorcea rotofei.dar n-am găsit! Si aşa in fiecare zi pe la prânz Ciripel se desprindea din stol si zbura la căsuţa cu balcon.uite ce ospăţ! Vrăbiile la început se neliniştiră: „unde-i Ciripel? L-o fi mâncat vreo pisica. De frica si de necaz nu mai putea ciuguli nimic. n-auzi? Si Ciripel zbura. Parca-i sta firmitura in gat.clonţ in plisc cat lua Ciripel de zece ori. clonţ.. Ciripel unde-ai fost? El isi pleca încet capul si răspundea pocăit: Am fost după mâncare. Lui Ciripel ii stătu inima in loc de frica.Dar ti-ai găsit. clonţ i-o trase de sub cioc. Pe când aşa. cip. Dar una e sa spui in gând si alta e sa spui tare. Vrăbiile il întrebau: Ciripel. Ciripel cel lacom se gândi ca-i mult mai bine sa-si umple doar el guşa si sa nu mai cheme stolul. câr. obraznicule. Piei din calea mea. Cioara ca cioara. Ciugulea. ciugulea. Nu vezi ca mă împiedic de tine? Ciripel ţopăi speriat in laturi... gândi Ciripel. Cip. Si isi făcuse Ciripel o burta cat un ghem de lâna. ca cioara ii si plesni in cap cu pliscul.. ce sa vezi? Nici n-apuca Ciripel sa înghită un bulgăraş moale de mălai de pe măsuţa din balcon..

. ii spuse vrabia cea bătrâna. Dar ce folos. si smulge-i penele. pip. Intr-o clipa toate vrăbiile. Si mi ti-l jumulea cioara. de-i scăpărau fulgii lui Ciripel. si aştepta judecata vrăbiilor. Parca era amar. jumulit si speriat stătea pe coltul mesei. Ramai si ospătează-te singur frăţioare.. in depărtare. Pofta buna! Stolul se înălţa in văzduhul plumburiu. si-l scărmăna cu ghearele de-ti venea sa-i plângi de mila. ce se lăsa pe acoperiş. Si ce văzură? Un vrăbioi lacom si prostuţ jumuli de o cioara mare si neagra ca o pisica. Ciripel ca vai de el . prietenii il părăsiseră. si ciufuleşte-o. dar n-a mai fost chip. sa ne dai de ştire s-o izgonim. pana când cioara a zburat. un stol de vrăbii. isi roti ochişorii si cerceta zarea întunecata. Din depărtare se auzea un ciripit jalnic „pip. Nu ştiu daca l-au luat dar vrăbiuţele sunt bune si iertătoare Povestea nucii laudaroase de Vladimir Colin 476 . cip. ameţit.incuvinţară toate. Aşa flamanzeai tu? Mergeai singur sa ciuguleşti? Eşti o ruşine in stolul nostru..parca-i pierise foamea. ‖Luaţi-mă cu voi!‖. cu mălaiul lipit de cioc si pe piept. Cirip. Deodată. Ciripel bătu din aripi si se îndrepta in zbor grăbit intr-acolo. si ciupeşte-o. Isi lăsa pe spate capul. Dar ce se aude? Toate vrăbiuţele din vişin isi înălţară capul. stăpân pe toata masa cu mălai. si de-o mai veni cioara.A doua zi vrăbiuţele erau tare flamande. Vrăbioiul cel lacom rămăsese singur. zvrrrrr! Deasupra ciorii si da-i. cip‖. A dat sa îmbuce o fărâmă. Ce-i oare? Ciripel.. Ce-i cu el? ce sa fie? Intr-o clipa vrăbiile-s acolo la măsuţa din balcon.

aşa cum se aruncă nucile şi . drept pe nasul ursului se opri -Văleu ! răcni ursul . făpturi neroade ! se supără de astă dată nuca . N-o mânca nici pe ea ! Ia ascultaţi . se apropie tremurând de nucă şi o rugă cu glas stins : -Puternică nucă .. milostiveşte-te de un biet iepure ! . nuca nu aşteptă să i se spună de două ori . puternică nucă ! Îndură-te şi de o biată veveriţă . dar vezi să nu mă superi prea tare şi să nu-mi mai ieşi înainte că de ! nu ştiu ... vreţi să mă lăsaţi să mor de foame ? . Se aruncă de pe creanga ei . ce bine o să dorm ! spuse ursul şi se puse cu burta în sus . îi răspunse nuca . dar ce ştiu . cu labele pe după ceafă şi începu să sforăie : Sfârrrr-mârrr ! Sfârrr-mârrr ! Tocmai atunci . Ce .A fost odată o nucă .... Sunt pesemne nespus de puternică dacă până şi ursul se teme de mine Iepurele .. deşteptat fără veste . poţi să-ţi dai drumul . aţi văzut cine sunt eu ? strigă atunci nuca . printre stejari şi fagi . o nucă . Şi eu ? V-aţi gândit că 477 . De astă dată te iert .. e că acolo trăia de ani şi ani de zile . dar nepricepând ce-l izbise tocmai de nas ( care e partea lui cea mai simţitoare ) se ridică degrabă şi-o luă la sănătoasa .. care văzuse tot ce se petrecuse ... şi într-o bună zi vine un urs mare . apoi mistreţul . Dar nucul nu mai era ca toţi nucii . fără umbrelă sau paraşută . plângând : -Of şi of . nucă-nucuşoară ! Gata . că eşti coaptă bine . Nu ştiu cum ajunsese acolo . Păi . şi se întinde sub nuc să tragă un pui de somn . apoi cine mai ştie care alt neisprăvit . se aruncă vitejeşte ... -Ah . mai mare chiar decât nenea Niţă . Ei . ca toate nucile ! Şi nuca asta creştea într-un nuc ... Şi ştiţi de ce ? Pentru că nucul ăsta se pomenise crescând în pădure . Fireşte .. zău Veveriţa se rugă şi ea . -Ehei . Şi uite că printre nucile pe care le făcuse era şi nuca noastră . Să nu mă mănânci ! -Bine . ei . creanga pe care tocmai stătea spânzurată nuca noastră strigă veselă -Ei . mâine o să vină lupul să mă roage să-l cruţ .

găsi nuca şi . zmeii şi balaurii nu cutezau să crâcnească .. ba nici chiar leii . Niciodată nu mai văzuse ceasornicarul un asemenea ceas! Îl privi pe toate părțile însă ceasul nu mergea. o nucă . împăratul îi spunea: 478 . Îl luă acasă și îl desfăcu să îl repare. Din ziua aceea se petrecu un lucru tare ciudat. văzu un ceas aruncat la rădăcina unui stejar. Într-o zi trecu pe acolo împăratul care văzând ceasul dori să-l cumpere. tic – tac… Ceasul pe care îl găsise meșterul nu avea pitic. şi nici lupii . nici urşii . Dacă venea însă o văduvă.. Îl duse la palat și îl așeză în sala tronului păzit de doi ostași. zmeii şi balaurii ? . doar o veni păgubitul după el. De câte ori venea la palat câte un boier să se plângă că-l necăjesc țăranii. Avea însă un pitic într-un sertar. urşii şi mistreţii ? Unde-s leii . ce ştiţi voi ! Iar în tăcerea aceea se auzeau când şi când nişte ţipete grozave : -Unde-s lupii . fără să apuce să deschidă gura. o nucă puternică . după ce-i sparse coaja o mâncă . care îl învinuia pe boier că-i fură şi ultima bucățică de pâine. Povestea ceasului cu inimă Trăia odată un ceasornicar bărân. în fiecare ceas locuia un pitic. nici mistreţii . se plimbă prin pădure . de la un ceas care fusese strivit din greșeală de stăpânul său. Repară ceasornicarul ceasul și îl așeză în vitrină. doar. Era mare cât un băiat sau o fetiță de patru ani.şi eu trebuie să mă hrănesc ? Doar sunt o nucă adevărată . plimbându-se printr-o pădure de la marginea orașului. Într-o zi.. Vreau să le trag o mamă de bătaie şi să-i înghit pe nemestecate ! Aşa striga nuca de răsuna pădurea . Ehei . făcând tic – tac. abia îi spunea împăratul: ‖Vorbeşte! Îți dau voie să vorbeşti o oră…‖ că ceasul cu limbi de aur şi arăta că ora trecuse! Pleca boierul supărat. Pe vremea aceea. avea limbile de aur și cifrele de pietre scumpe.. Dar într-o zi veni un băieţel . El era cel care mișca roțile dințate și bătea cu un ciocănel.

sau arcuri. ceasornicarul scoase piticul din ceas şi îl întrebă ce se întâmplă. Măria – ta! L-a chemat împăratul pe ceasornicar şi i-a dat ceasul să-l repare. care dorind să fie pe placul împăratului. de atunci. . (…) tup – tup Trăia odată. fără inimă. Până în zilele noastre se cunosc ceasuri cu arc. nu se mai poate… Ceasul Măriei tale ne face viața amară. rând pe rând. în țara poveştilor şi în locul lor fură aşezați pitici de fier. îmbătrânind. din nou vorbiră boierii câte o oră. o familie de iepuraşi. meştere – oftă piticul – ce să fac dacă am o inimă? Inima ține cu oamenii nevoiaşi şi nu-i iubeşte pe boierii hrăpăreți… Atunci pun ceasul să meargă mai repede sau mai încet după cum cred eu că e bine.Ei. Doar avea şi el o inimă şi-l înțelegea tare bine pe piticul cel inimos! ( …) Pentru a ieşi din impas. cu lanț. Meşterul dădu din cap. Tare s-au bucurat boierii şi împăratul de noul ceas! L-au aşezat în sala tronului şi. umbla toată ziua prin pădure după treburile 479 . ținea şi nu se mai sfârşea… Pleca văduva numai când spusese tot ce avea pe inimă! Dacă au văzut aşa. vorbeşte şi tu! Îți dau voie o clipă… Și iată că după ceasul cu limbă de aur. ceasornicarul apelă la ajutorul altui meşter. s-au strâns boierii într-o zi şi s-au dus la împărat. Iepurilă. Nu merge bine.. într-un luminiş al unei păduri de la marginea satului. .Meştere. pendule şi cuci. cu pendule sau cu cuc. construi un pitic de fier. dar ceasuri cu pitic sau cu inimă nu se mai cunosc decât în poveştile pentru copii. clipa ținea. iar nevoiaşii câte o clipă… Apoi. care să pună ceasul în mişcare ca şi piticul adevărat. piticii din ceasornice se mutară. (…) Ajuns acasă. Tatăl. lanțuri.Măria ta.

le punea piedică şi apoi se distra de năzdrăvănia lui. se despărţiră şi Ţup –Ţup se întoarse acasă. Toată noaptea i-a visat pe Saltăreaţa şi pe Mălăieţul. sărea la ei. cu nişte ochişori tot timpul iscoditori. nimeni nu voia să se joace cu el. Tocmai atunci trecea pe acolo Mălăieţul. Alerga. După ce plecă broscuţa. Aşa că. Surprins. de la un timp încoace se tot gândea ce să facă. După ce Mălăieţul îi mulţumi. o broscuţă verde şi mereu umedă. Când îl vedea pe Spiriduş. era tare neastâmpărat. Mama. stătea acasă şi avea grijă de cei trei ieuraşi pe care îi aveau. 480 . Din această cauză Ţup – Ţup. „Sigur. jucându-se împreună. zburda tot timpul. cum să nu te ajut!‖ răspunse iepuraşul şi traseră împreună crenguţa până la stăvilarul castorului. le striga din fugă „Salut!‖. Erau tare drăgălaşi cei trei copii numai că. apoi avură o scurtă conversaţie despre căldura de afară şi despre noul eleşteu în care locuia Săltăreaţa.lui. îi apăru pe neaşteptate în faţă Săltăreaţa. Nu stătea locului o clipă. unul dintre ei. Aceasta îi zâmbi cu un zâmbet uriaş şi îi spuse veselă: „ Salut! Mă bucur să te văd azi!‖. era tare singuratic. sărea. Ţup – Ţup îi zâmbi şi el şi îi răspunse: „Salut! Şi mie îmi pare bine că te văd!‖. Iepurica. în timp ce stătea la umbra unei frunze de brustur să se adăpostească de razele soarelui şi se gândea la ce să facă. Acest lucru enerva tare celelalte animăluţe aşa că toate fugeu numai când îl vedeau apărând pe Ţup – Ţup Ţup – Ţup era foarte trist că nimeni nu voia să se joace cu el şi nu voiau să-i fie prieteni şi se întreba mereu de ce oare toată lume îl ocoleşte. cu urechiuşele mereu ciulite pentru a auzi cel mai mic zgomot. un pui de cerb cu blana pătată şi cu un căpşor pe care se citea mereu zâmbetul şi pe Scofăilă. îi ciupea. se lega de toate animăluţele din poiană. că aşa îl chema. blând şi mereu vesel. cum să facă să nu-l mai ocolească ceilalţi. un pui de castor şi văzându-l pe Ţup –Ţup îl salută şi îl întrebă dacă nu vrea să-l ajute să tragă din apă o crenguţă pe care tocmai o scăpase din lăbuţe. puiul de raton. mezinul. Îi necăjea pe fraţii lui. cum să facă. Ţup –Ţup rămase iar pe gânduri. Într-o zi. un iepuraş cu blana pufoasă. să-i fie prieten.

dar mereu se oprea şi se gândea că nu vrea să mai fie singur şi trist. Nu mai este singur şi nici trist. Au venit şi Scofăilă. apoi avură o convorbire plăcută despre vara asta călduroasă. Se stăduieşte să se poarte frumos ca să fie acceptat de ceilalţi. Nimeni nu s-a supărat şi nu s-au şicanat unii pe alţii. apele cristaline şi reci precum gheaţa. ţopăind prin luminiş. dar îi zâmbi şi el şi-l întrebă ce mai face. cică era odată un tărâm pe care cerul îl dăruise cu toate bunătăţile şi frumuseţile sale. La câteva zile după aceasta era ziua de naştere a lui Spiriduş. puiul de cerb şi îl întrebă dacă nu vrea să-l ajute să caute nişte frunze fragede pentru cină. Mălăieţul şi Săltăreaţa. S-au jucat şi au petrecut împreună până seara târziu. ratonul. Ţup – Ţup se gândea mereu la cât de bine i-a fost astăzi. Spiriduşul ştia exact unde să găsească acel locşor aşa că au plecat împreună într-acolo. A fot invitat şi Ţup – Ţup. Pe dum. Lui Ţup – Ţup îi venea din când în când să împingă. să ciupească. se apropie de Scofăilă. 481 . Tara Adevarului si Imparatul Minciuna de Petre Craciun Ehei. îi zâmbi cu un zâmbet cât putu el de mare şi îi zise: „Slaut! Mă bucur să te văd astăzi!‖ Scofăilă se uită la el. pădurile dese şi răcoroase. broscuţa şi mulţi alţii. ratonul şi castorul. în aceeaşi zi. se apropie de casa Spriduşului. Mai târziu. parcă surprins. De atunci Ţup – Ţup şi-a făcut mulţi prieteni. iar munţii semeţi ascundeau în măruntaiele lor comori nepreţuite.Ziua următoare. să şicaneze pe unul sau pe altul. s-au despărţit prieteneşte şi s-au îndrepatat spre casele lor. Ţup – Ţup. Au luat cina împreună şi pentru că ziua era pe sfârşite. Câmpurile îi erau întinse. roadele bogate.

dar a crescut uşor-uşor. Moş-Vreme îşi depăna firul cel fără de sfârşit. nici măcar de dimineaţă nu s-au dumirit. până ce a cuprins cerul întregii ţări. dacă erau cu adevărat cunoscuţi cale de nouă mări şi ţări. apoi deasupra caselor şi ogoarelor. La început a fost cât o nucă. oamenii s-au îndreptat spre gospodăriile lor. harnici şi milostivi. Şi-au umplut traista cu merinde şi s-au dus acolo unde îi chemau treburile. Iarăşi cei mai înţelepţi au zis: . osteniţi după truda unei zile de robotă. Nepricepând însă care era pricina şi acela înălţa din umeri. ca mai înainte. ei sau întors pe cealaltă parte. Neguţătorii care împânzeau ţările în lung şi în lat îşi făceau dinadins drum prin preajma locului ca să vadă cu ochii lor minunata Ţară a Adevărului. Nicăieri nu era mai dispreţuită minciuna şi mai aspru pedepsit cel care s-ar fi încumetat să spună câte una mai gogonată. Într-o seară. era pentru că iubeau din adâncul sufletului adevărul. pătrunzând în odăile şi în sufletele oamenilor. Dar. În cele din urmă. cu neţărmurită surprindere. Poate că ar fi fost. văzându-şi de treabă. Câte unul mai isteţ a băgat de seamă că vorba le era schimbată. Şi-au umplut ulcelele cu apă rece şi. S-au înfruptat din bucatele cele gustoase şi s-au grăbit săşi caute odihna în paturile cele primitoare. Către miezul nopţii. atât de temeinic statornicită. în înaltul cerului la apărut o lumină roşiatică. şi că nu mai simţeau aceeaşi dorinţă de a dezvălui tot ceea ce gândeau.. dar a venit ora prânzului şi locuitorii Ţării Adevărului s-au aşezat la masă.Oamenii acelei ţări erau drepţi. lumina s-a lăsat deasupra munţilor. Rânduiala. încă. dacă. aşa cum nu găseai în alte capete ale lumii. că nu mai spuneau lucrurilor pe nume. au descoperit că apa îngheţa cât ai zice peşte. iar la întoarcerea acasă îşi petreceau ceasuri îndelungate povestind copiilor despre cele văzute. Neştiind ce li se întâmplă.. ea şi-a croit drum prin hornurile sobelor. fără săi pese de nimeni şi de nimic. o mare primejdie ne ameninţă! Nu vedeţi că minţim de îngheaţă apele? 482 . Ba. Ehei.Fraţilor. La un timp. continuându-şi somnul. părea să fie veşnică. zi după zi şi an după an.

minciuna a pătruns tot mai adânc în viaţa oamenilor. dar când spuneau cei mari câte una mai meşteşugită. ea n-a mai fost un joc. a făcut ce a făcut şi a ajuns cel mai mare meşter într-ale minciunii. Hăituit şi hulit de toată lumea. Crescând mai departe de atotputernicia Împăratului-Minciună. Despre călătorii de prin alte locuri.Nu poate fi adevărat! s-au împotrivit cei mai numeroşi. De la a preţui minciuna şi până la urî adevărul. măria-sa. ca de un bulgăre de aur. De altfel. s-a nimerit ca într-o casă umilă de la marginea ţării să vadă lumina zilei un copil numit Victoraş. Ambiţios din fire. ce să mai spunem? Acum ocoleau cât puteau împărăţia mincinoşilor.. nu mai încape şi hărnicia. minţeai şi. sărmanul de el a devenit o ciumă aducătoare de nenorociri. Peste încă un timp. împăratul. Nu cutează minciuna să se abată pe meleagurile noastre! Trebuie să fie vreun joc. Haideţi mai bine să îl deprindem! De pomană au stăruit cei dintâi. copii şi oameni mari se strângeau laolaltă. Ce vreţi. Când trăgeau copiii câte o minciunică. mâine aşa. băiatul s-a simţit atras de adevăr.. într-o zi. căci.Întunecata ţară a minciunii". pe care o numeau de la o vreme . n-a mai răbdat şi. dacă numai vorba strâmbă avea căutare? Anii au trecut şi ţara a sărăcit că doar acolo unde este stăpână minciuna. meşteşug de faţă împărătească! Azi aşa... deopotrivă. n-a fost decât un pas. gata! Aveai necaz pe câte cineva? Nimic mai simplu: îi puneai vreo câteva în cârcă. s-a înfăţişat înaintea părinţilor săi: 483 . ci un fel de a trăi. Erai într-o încurcătură. ce nevoie mai aveai să rosteşti drept. Pe nesimţite. de nu-l mai cunoştea nici mumă-sa. Ajungea să deschidă gura numai pe jumătate şi îngheţau mările de la un capăt până la celălalt. Făcându-se flăcău în toată legea şi văzând sărăcia şi neputinţa care domneau pretutindeni. abia de îngheţa apa dintr-o ceşcuţă. înveselindu-se atunci când făceau să îngheţe apele. îngheţau lacurile cât ai bate din palme. când ajunseseră oamenii să mănânce mai puţin ca dobitoacele şi se împăunau că nu mai pot de bine.

însă am credinţa că vei izbândi. Din partea mea. prinse sabia la şold. Victoraş îşi umplu sacul cu merinde. Daţi-mi binecuvântarea părintească. iar oştile sale sunt gata oricând să îl răpună pe acela care s-ar ridica în apărarea adevărului. iar tu trebuie să fii Victoraş. sabia mea voinicească şi voia lui Dumnezeu îmi vor fi de ajuns ca să ies la liman.Tătucă şi mămucă. întrucât m-am hotărât să plec în lumea largă. iar barba ca argintul îi atârna până la brâu. doar-doar voi putea să vin de hac nelegiuirii.Aşa să fie.Adevărat. . Suspină cu nemărginită tristeţe şi îşi văzu de drum până ce ajunse în Pădurea cea Mare. gândul tău este frumos precum cerul fără nori. dar cum de m-ai dibuit? .Eu şi cu bătrâneţile mele. A doua zi. eu unul nu mai pot răbda să văd cum această ciumă nenorocită ne mistuie ţara. luând cu sine un câine mare şi puternic. altădată atât de îndestulată. căruia îi spunea Lupu.Tătucă. .. Ca să 484 .Bine te-am găsit sănătos.. însă fii cu băgare de seamă! Nu ştiu din care pricină. . .. măria-sa apără din răsputeri minciuna. primeşte-ţi binecuvântarea. nu mai sunt multe lucruri pe care să nu le cunosc. Merse cale lungă şi pretutindeni întâlni numai jale. binecuvântarea ta. . Nu cumva tu eşti Moşul Barbă-Albă? .La anii mei.Copilul meu. Du-te şi cere-i sfatul. zise flăcăul cu voioşie. O apucă pe o potecă luminată de razele soarelui şi se opri numai când ajunse în faţa unei mogâldeţe de om. Mai ţine minte un lucru: în Pădurea cea Mare trăieşte un om tare bătrân. cel care a pornit în lume pentru a stârpi minciuna. sărută dreapta părinţilor şi plecă. Multe a văzut şi a auzit de-a lungul îndelungatei sale vieţi. ştiu că nu ai pornit pe un drum uşor. Bunăoară. Mă doare inima când îi văd pe bieţii oameni cum îndură nenorocirea fără să ştie de unde li se trage. căci are inima bună şi te va ajuta. copilul meu. dar tare mi-e teamă că vei porni pe un drum fără întoarcere. Spatele îi era încovoiat precum gâtul unei lebede. căruia i se spune Moşul Barbă-Albă.

Unul dintre ei avea în mână o sticlă pe care a destupat-o. Victoraş mulţumi câmpurilor şi îşi urmă drumul.Voi. le vorbi el. Nu mă întreba cine sunt cei doi. . Mergi şi întreabă munţii. Vrând-nevrând. se văzu în faţa . nu aţi aflat cine a slobozit norul aducător de minciună? . Merse pe cărări cunoscute şi necunoscute. uncheaşule. fiind aşa de înalţi. Victoraş plecă să întrebe munţii. pentru că era noapte şi nu le-am văzut feţele. Merse iarăşi cale lungă până ce ajunse în locul unde râurile se vărsau într-o mare uriaşă. Îşi dădu toată silinţa şi. vei colinda mult în cele patru vânturi. Acum. Mergi şi întreabă munţii! Poate că ei. Oare. pentru că ele colindă lumea întreagă şi văd câte nu ai gândi.Viteazule. până ce văzu înaintea lui un câmp frumos.Voinicule. am ştii cine este vinovatul. fac precum m-ai învăţat. Aflândul. văile şi câmpurile cine este omul care a minţit pentru prima dată în acea noapte blestemată. Peste noapte Victoraş rămase în coliba sărăcăcioasă a moşneagului iar a doua zi încălecă şi plecă acolo unde îl chema ursita. drumul era cu mult mai greu de străbătut.alungi minciuna şi să redai ţării strălucirea pe care a avut-o. Mergi şi întreabă apele râurilor. voi străbateţi ţara în lung şi în lat. răspunse râul cel mai mare. apele. Îşi lăsă calul să pască în voie. am să 485 . curând. câmpurilor. plin de flori încântătoare. eu nu ştiu mai multe. Dacă am cunoaşte cine a abătut norul deasupra împărăţiei.Îţi mulţumesc.Râurilor. vom şti cine a revărsat minciuna asupra ţării şi dacă îl vom îndupleca pe el să se lepede de minciună vom fi salvaţi. care înconjuraţi minunata mea ţară. cunosc mai bine tainele palatului cel misterios. urcă pe un deluşor şi de acolo întrebă: . răspunse câmpul. nu ştiţi cine a minţit pentru prima dată în noaptea aceea blestemată? . de pe fundul ei ieşind norul cel roşiatic. Din nefericire. eu ştiu numai că în noaptea cu pricina cerul a fost acoperit de un nor roşiatic. eu însumi trecând în noaptea aceea pe la poalele unui palat strălucitor am văzut cum doi bărbaţi au apărut la o fereastră.

îşi scoase sabia din teacă şi se avântă în luptă.Dacă-i aşa. se văzu înconjurat de oştenii măriei-sale.Spune-mi. în cea mai cumplită neorânduială.Copile. întortocheate sunt căile Domnului! Află că vodă a fost dintotdeauna un om rău şi ticălos. numai. de-ai fi zis că mai are de partea sa încă vreo cinci-şase ajutoare. Atunci şi l-au apropiat pe vrăjitorul Talpă-Neagră. apoi mulţumi lui Dumnezeu pentru izbândă şi se grăbi să ajungă înaintea muntelui. atunci află că omul care a destupat sticla din care a ieşit norul nu este nimeni altul decât împăratul! .Lupule. . tu muşcă-i de picioare. feciorule. Deodată. dar şi pe unde trecea câinele nu mai găseai duşman care să stea pe picioarele lui. Flăcăul stătu o clipă să îşi tragă sufletul. vorbi muntele bucuros. cât ai clipi din ochi. copile. tu care ai toată lumea la picioare.Măria-sa.Munte cu piscuri semeţe. cu ajutorul căruia 486 . că de restul am eu grijă! Începu atunci o luptă voinicească.N-ai avut linişte acasă. El şi cu alţii de-o teapă şi-au dat seama că nu au multe zile de stat într-o ţară unde numai adevărul şi cinstea aveau căutare. nu ştii cine erau cei doi bărbaţi care au slobozit norul roşiatic aducător de minciună şi de ticăloşie? .Să nu vă găsiţi voi moartea! le răspunse curajos Victoraş. lovind şi în stânga şi în dreapta. Lăsă calul lângă un petic de iarbă şi vru să înceapă urcuşul. tare mi-e teamă că vei face drumul întors dacă vei auzi cine sunt! .Ehei.stâncilor prăpăstioase. băiete. Apoi. . . împăratul? Cum este cu putinţă ca tocmai el să fi vrut cu bună ştiinţă răul propriei sale ţări? Ce fel de om este? . Când veni vremea asfinţitului. întocmai ca o umbră: . Victoraş se învârtoşea din răsputeri. aşa cum nici nu gândiseră oştenii lui vodă. şi vei vedea dacă dau înainte sau înapoi. Unde cădea sabia sa voinicească rămânea locul gol. spunându-i câinelui care îl însoţea pretutindeni. de-ai venit să-ţi cauţi moartea prin locurile acestea prăpăstioase? întrebă unul. tot locul era plin de trupuri căzute care încotro. Cu toate că era singur. .

. să-ţi răspundă dacă preferă adevărul sau minciuna. . Într-adevăr.De mult am auzit despre faptele cele ticăloase ale acestui vrăjitor. nu peste multă vreme ajunse la capătul drumului. Talpă-Neagră i-a dat împăratului sticla cea blestemată. Dacă te încumeţi să-l înfrunţi chiar pe Împăratul Minciună. iată că îi apare înainte o fată frumoasă ca o zână. Mergi cu grijă. caută-ţi nişte haine de pescar. Apoi. Tocmai când ajunsese la o răscruce şi nu ştia încotro să o apuce. punei trei întrebări şi. fată frumoasă. unde Moşul Barbă-Albă are să te sfătuiască mai departe. .Chipeşule flăcău.O clipă nu mai stau. Flăcăul înnoptă la poalele sale şi a doua zi se grăbi către coliba moşneagului. fă rost de o cotigă plină cu păstrăvi şi cere să fi dus în faţa măriei-sale. iar el a făcut ce ştiţi.Mare bucurie îmi face întoarcerea ta.au nădăjduit să înstăpânească minciuna. atunci fă calea întoarsă în Pădurea cea Mare. Moşule. Ce-ai mai aflat de când baţi potecile? . iar Talpă-Neagră şi Împăratul Minciună îşi vor pierde puterea. de fiecare dată. Moşule. Când veţi rămâne între patru ochi. dacă vrei să ajungi la coliba moşneagului. . Vrăjitorul Talpă-Neagră i-a pregătit acel nor roşiatic în pivniţele palatului. zise ea. care este un mare mâncător de peşte. pentru că oamenii craiului vor încerca să te răpună atât prin sabie cât şi prin vicleşug. Câte ticăloşii nu se pot face la adăpostul minciunii! În seara aceea. Iată ce ai de făcut: mâine să pleci neîntârziat către palatul împăratului. zise Victoraş. . muntele tăcu. Mai înainte. gândind că se află înaintea unei curse. Cel care a statornicit minciuna nu este altul decât împăratul.Iată-mă viu şi nevătămat.Cumplit lucru mi-a fost dat să aflu. însă trăgeam nădejde că şi-o fi lăsat oasele pe undeva. Rămâi sănătos şi să ne vedem cu bine! 487 . Dacă va prefera de fiecare dată adevărul. spuse şi băiatul. . atunci este musai să o apuci pe cărarea din stânga. apucând-o pe drumul din dreapta.Îţi mulţumesc ţie. copilul meu. atunci vraja se va destrăma.

Auzind cuvintele cele sfâşietoare. 488 . De când cu unul. luptă ai să primeşti! Se încinse numaidecât o bătaie cum nu mai văzuse nici stră-stră-moşul balaurului.Feciorul meu. că ne-a scos peri albi. care începe a i se jeli: . . iată că îi iese înainte o femeie. îşi rostui nişte haine pe măsură. se adresă el străjerilor. mergeţi degrabă şi duce-ţi-i vorbă măriei-sale că i-am adus cei mai buni păstrăvi din câţi au trăit vreodată în apele acestei ţări.Înapoiază-te fără mine. transformându-se într-un balaur cu şapte capete.Păcat de tine. Victoraş.Măi. făcându-le să dea înapoi. Mergând el aşa. . Chibzuind mai temeinic.Atunci. Lighioana arunca flăcări pe toate nările sale. tare-i veni să lase totul în plata Domnului şi să zboare ca vântul acasă. umplu o cotigă de peşte şi se înfăţişă înaintea porţilor împărăteşti. pui de om! Sau ţi-a alungat vântul curajul când a suflat mai tare? .Drumul spre curţile împărăteşti era lungi şi plin de capcane. iar pe la apusul soarelui şi-l pierdu şi pe ultimul. dar dacă şi bătrâna este o plăsmuire a lui Talpă-Neagră? Ia s-o las cu ale ei. . Victoraş merse într-un sat de pescari. poate i-o mai trece şi lui vodă năduful. balaurul îşi pierdu primul cap. iar băiatul se ferea cum putea şi.. pe la amiază mai avea patru capete. la chindii rămase cu două. îi trăsneşte şi îi fulgeră cât e ziua de mare. din timp în timp. mătuşo! N-ai tu atâta putere ca să mă abaţi de la drumul meu! Mogâldeaţa cu înfăţişare de femeie se învălui dintr-o dată într-un nor de fum. că sărmanul tău tată a căzut la pat şi nu ştiu câte zile mai stă pe lumea asta. Cu vreo două ceasuri înainte de prânz. pescarule! Zise unul dintre străjeri. hai la luptă. oameni buni.Bun gând ai avut. iar eu să merg cu ale mele!" . se repezea cu sabia asupra puzderiei de capete. lasă gândurile tale aducătoare de nenorociri şi vino cu mine.Ferească Sfântul. ce-şi zise: . leită mumă-sa. că ai atâtea capete şi minte aşa de puţină! Luptă ai vrut. Bucuros din cale-afară. balaurule.

.Mai întrebi? L-aş bate cu biciul până ar spune adevărul! Victoraş se bucura pe tăcute. că ţi-am răspuns.Bună treabă! Şi cât zici că m-ar costa? Trei . dacă toţi supuşii mint.Luminăţia-ta. eşti stăpân peste o frântură de ţărişoară? . Dar dacă măria-ta ai fi destoinic în luptă şi cineva ar spune în gura mare că ai fugit precum iepurii cei fricoşi. atunci pune-ţi întrebările. . se frecau la ochi. Oare. . Minciuna a murit. pe hornurile caselor. Vreau numai să-mi răspunzi la trei întrebări.Întocmai. Flăcăul îl lăsă pe împărat încă nedumerit şi merse printre oameni. 489 . Toţi. iată. vraja s-a destrămat.Să spună adevărul! Cum ar cuteza să mintă? . iar în locul său oamenii îl puseră pe Victoraş. înălţimea-ta. Priveşte cum. ţara putea redeveni bogată şi înfloritoare. se ridică norul roşiatic.Nu ştiu cine eşti cu adevărat şi dacă ai venit într-adevăr pentru peşte. Acum. Apoi. ai prefera ca oamenii să spună cum că. zise flăcăul care ştia cât de zgârcit este craiul. tinere. de la mic la mare. Cu un împărat aşa de bun şi cu puterea pe care i-o dădea adevărul. O cotigă cu vârf.patru parale? .Iată prima întrebare: ştiind că măria-ta stăpâneşti peste o ţară întinsă.Dacă ăsta este tot preţul.Aşa gândeam şi eu. te-ar supăra? . lasă-mă singur cu ale mele. măria-ta. continuă flăcăul. nevenindu-le să creadă că ceea ce vedeau în jurul lor era aievea. La scurtă vreme. puţin câte puţin. că mi-ai adus o cotigă întreagă de păstrăvi? . . că ard de nerăbdare să mă aşez la masă. se obişnuiră din nou cu adevărul.Nici să nu te gândeşti să-mi dai vreun ban. dar dacă stau bine să mă gândesc. nu ai prefera să ţi se spună adevărul? . înseamnă că omul cel mai minţit din toată ţara este însuşi împăratul.Victoraş tăcu mâlc şi merse în urma unui oştean până în iatacul împărătesc. măria-ta. dimpotrivă. dacă vei continua să minţi pentru că.Vei rămâne singur de tot. . . aş vrea să mi se spună numai adevărul. împăratul muri de frica răzbunării supuşilor.Aşa e cum am auzit.

Cât despre vrăjitorul Talpă-Neagră. cerbul. În dosul lor s-au strâns în rânduri animalele. S-a întocmit oştirea animalelor. Tomita iepurasul de Alexandru Mitru Să nu te iei după fricos. vulpea e prea vicleană. dulgher prea iscusit. bursucul.. Nu se înţelegeau. Se pregătea o bătălie mare. tot adevărul biruie până la urmă. ursul. demult. Cine se ia după fricos ajunge. Cine să fie? Cine? Ariciul nu e bun. dar nu avem hataman ( conducător de oşti ). şi a ridicat ici-colo ziduri de lemn.. pe vultur. Erau aproape gata. 490 .. . bursucul e prea greu. săi vestească când vine vânătorul. ariciul înainte pe urmă lupul. continuând să umble cu ea prin lume spre a-i ademeni pe cei mai slabi de înger. O să vedeţi îndată unde-ajunge! Această întâmplare s-a petrecut demult. Când cearta era mai aprinsă. . vulpea. Nu vrea în ruptul capului să creadă că. când nu ştiu cine a spus: .. cerbul e-ncornorat şi se agaţă-n ramuri. lupul este de trebuinţă-n bătălie.Mergem la bătălie.Aşa e. aflaţi că şi-a strâns norul cel roşiatic în sticla lui veche. fluierând mulţumit? Tomiţă iepuraşul. căci e ţepos.. să zboare. A venit castorul. să lupte. cu pălăria pe-o sprânceană.. Şi-au ascuţit toţi dinţii şi ghearele. cine venea fără de grjă pe cărare. să alegem un hataman! au rostit toate dihăniile dintr-o dată... ursul e cam bătrân. măi Tomiţă? Şi de ce fluieri atât de mulţumit? l-au întrebat dihăniile. pe vremea când animalele se hotărâseră să-l nimicească pe vânător.Ce e cu tine. în lupta dintre adevăr şi minciună. Ba au chemat într-ajutor şi-o pasăre.

Noi te ascultăm orbeşte.Să fie dacă-i aşa viteaz! a spus şi cerbul. Şi-ntr-adevăr. începuse să tremure. mă duc să văd pe unde-i vânătorul! S-a strecurat prin pădure. apoi plictisit a dat dintr-o lăbuţă: . De-am fi şi noi aşa viteji ca tine. văzând că-i ascultat de toti. ca şi cum n-ar fi fost! . .. haţ. la asta nu. Tomiţă! a spus lupul.Ar putea să ne fie el hataman! s-a învoit cumătra vulpe. Nu-i nimeni mai viteaz ca mine în pădure. 491 . . .viţă sălbatică. La toate se-aşteptase Tomiţă.. Îi plăcea mult. daţi toţi năvală cu putere. I-au dat deci lui Tomiţă căciula de hataman.Vreţi un hataman?. Tomiţă doborâse un trunchi din cel subţire. Când am să fluier. dar ca să fie hataman în bătălie şi să-l răpună pe vânător.Pe un duşman! a început să-şi dea aere Tomiţă. când vântul bate cu putere şi frunzele încep să cadă. Era hataman în lege.Vrem să alegem un hataman şi nu ne înţelegem! a glăsuit ariciul. O să-l doboare săgeata!. ... Vreţi un hataman destoinic peste animale? Să vă fiu eu! s-a îngâmfat Tomiţă. bursucul. să-l doborâm pe vânător! a strigat şi vulturul. şi haţ..Du-ne la bătălie. cât vârful acului. i-au dat şi-o spadă.. hm! a mormăit în sine ursul.L-am doborât. Cine l-a pus să fie hataman? Dacă a auzit şi vânătorul?.. . căci are coaja acrişoară..S-a oprit iepuraşul. Tot nu ne înţelegem între noi. Era o zi rece de toamnă. . şi ursul.. Inima lui Tomiţă era numai atâta...A doborât singur duşmanul! s-a minunat bursucul.. şi-a împins pălăria mai pe ceafă. pentru c-o dibuia cam greu. Îi era duşman.... S-au învoit şi lupul. ariciul şi vulturul.Voi staţi aci! le-a poruncit. M-am repezit cu dinţii.Pe cine? a întrebat cu spaimă cerbul. . . . de răruşcă.Hm..Şi acum porunceşte.. .

. Târziu. Atunci. Dar m-aţi lăsat singur. Abia se mai ţinea oştirea după el. i-au tot crescut urechile. (De-atunci sunt aşa mari!.) Deodată a început să bată vântul mai tare şi frunzele să foşnească. Şi fugi!.. Nemaivăzând. De frică şi de durere a mai făcut un salt. Animalele au început să râdă.. şi s-a dat peste cap. Şi-a rămas lat. şi-a tăiat coada. să prindă vânătorul.. nu are ce căuta-n pădure. De frică.. „E vînâtorul! s-a gândit iepuraşul.. când umbrele-s mai lungi. Sta cu urechile ciulite. (De-aceea-s aşa scurte lăbuţele din faţă şi coada lui Tomiţă pânâ-n ziua de azi!. i-au crescut.) Fugea acum de-i sfârâiau călcâiele. îl răpuneam pe vânător!. auzind şuierul... Vine spre mine. (De atunci are privirea împrăştiată şi buza de sus crăpată de lovitură!. A tras cu arcul. a dat peste un copac şi s-a izbit.. fugea din ce in ce mai repede.. când şi-a venit în fire. Iar se lăuda: . A auzit ce-am spus. L-au luat la goană. c-a văzut stele verzi. S-a mai ţinut o vreme. Atât de tare s-a izbit. Era către amurg.... Nişte rămurele s-au frânt şi l-au lovit pe Tomiţă drept în obraz. Dihăniile.). şi şi-a tăiat lăbuţele din faţă.Se tupila la pământ şi inima-i bătea să-i spargă pieptul..." S-a întors într-o clipită. când soarele se pregăteşte de culcare. pe câmp. . şi şuiera văzduhu-n urma lui.. Au ieşit din pădure. De frică îi căzuse hatamanului căciula pe ochi.. Şi fugi!. s-a împiedicat de spadă. crezând că-i vânătorul în urma lui. Văzuse tot. Îl urmărise-n zbor vulturul.. au crezut că-i semnalul hatamanului..De veneaţi după mine. Tomiţă a mai fugit înc-o bucată bună. au dat năvală după el. s-a întors în pădure fără căciula de hataman şi fără spadă.. Pe urmă s-a pierdut de hataman. Tomiţă îşi vedea umbra şi.Cine se teme de foşnetul frunzelor. Au râs dihăniile de Tomiţă. 492 . Şi povestise..

şi iată că printre urşii cei albi de la pol s-a rătăcit într-o bună zi un urs cafeniu. măi Martine? .Păi de cine. Cred că din pricina asta le spune urşi albi (dar. un urs mare şi frumos. 493 . se spală pe dinţi în fiecare dimineaţă şi seară. Aşa.. Povestea ursului cafeniu . că nu ştiu.. Un urs murdar! strigă o focă. Cum a ajuns el la pol să nu mă întrebaţi.Eu sunt curat. nu văzu niciun urs. M-am spălat chiar azi dimineaţă. ursul şi vulturul îl fugăresc pe iepuraş. Ursul nostru se uită în jur gata să râdă şi el de ursul cel murdar (pentru că urşii. Ce ştiu e că s-a pomenit acolo şi că a început să caşte ochii la munţii de gheaţă şi la focile care se zbenguiau pe ei. spuse şi mai supărat Martin.. . Ei.Vai.. dacă vreunul dintre voi a aflat că li se spune albi din alte pricini.. care venea tocmai din munţii noştri. îl rog să-mi dea de ştire şi să nu mă mai lase să scriu minciuni ). vai. sălbăticiunile ca lupul. ce caraghios! . de Vladimir Colin Urşii care trăiesc la Polul Nord sunt albi. vulpea.Parc-a fost muiat în sos! Uite-aşa râdeau focile. .Nu cumva râdeţi de mine? întrebă el supărat.. să hohotească şi să se prăpădească de râs. spre marea lui mirare. se ştie. râdeau de nu mai puteau.Din acea zi. şi toate surorile ei începură să chicotească. fireşte.De la gheare pân' la bot! . îi fac de petrecanie.Ia te uită!. Şi unde-1 prind. .E mânjit tot! . Le e necaz că l-au avut hataman. . ba mai fac şi baie) când.

aşa că bietul urs îşi luă tălpăşiţa..Ia te uită ce neobrăzare! vorbi un altul.Şi tu? se supără ursul.Şi numai pentru atâta lucru plângi? Hai. că se întâlni cu nişte urşi albi.Cum să nu plâng.Fraţilor! strigă bucuros Martin. aduse o bucată de săpun.iată . .Stai! Rămâi aşa! 494 . dar pinguinul îl opri. De ciudă. . . fraţilor. . Martin se aşeză pe un sloi şi începu să plângă.. . . şi fără a-1 mai învrednicii cu o privire. pinguinule.Dar bine.Nu-i nimic. la noi toţi urşii sunt cafenii. bietul Martin simţi că-i dau lacrimile. Le-am spus şi focilor că sunt curat. mormăind. de sus şi până jos! îl îndemnă el pe Martin. răspunse pinguinul. şi .De ce plângi. . dacă urşii albi mă dispreţuiesc şi râd de mine? Eu sunt cafeniu.Dar focile nu-l crezură şi râseră mai departe. ca să găsesc aici numai batjocură? se întreba el. . destul. M-am spălat chiar azi-dimineaţă! . ca şi voi? -Urşii cumsecade sunt albi. răspunse primul urs alb. legânându-şi îngâmfaţi blănurile.Cine-i urâtul ăsta care se crede frate cu noi? spuse cu dispreţ un urs alb.Aşa. nu vedeţi că sunt urs. Martin lăsă jos săpunul şi voi să se vâre în ochiul de apă. Ah! Ce bine-mi pare că vă văd. un pinguin se apropia încetişor. cât ai bate din palme.curând toată blana îi era plină de clăbuci albi şistrălucitori. Pinguinul era o pasăre tare isteaţă. . Bombănind. Vai. .. Şi nu merse el cine ştie cât.Ia săpuneşte-te bine. .Făcea să bat atâta cale până la pol. Martin se muie într-un ochi de apă şi prinse a se săpuni. . spuse pinguinul. toţi urşii albi plecară. Fă-mi mie plăcerea asta. bine. ursule? întrebă pinguinul.. ce urşi răi trăiesc printre munţii de gheaţă! Şi cum plângea aşa. vino cu mine! Îl duse pinguinul într-un loc ferit şi.. De mânios ce era se frecă bine. bine.

Dar era atât de bucuros de primirea care i-o făceau urşii albi.. înotând voiniceşte. un munte de gheaţă se apropie de sloiul pe care se jucau. Urşii se opriră din joacă.Vai. Îl află pe o movilită de zăpadă şi-l luă în braţe. Îţi mulţumesc. că nici nu-şi bătu capul să înţeleagă. şi ursul nostru era din nou cafeniu . când ajunse lângă Martin. Martin se repezi şi începu să caute ursuleţul. văzură muntele şi pricepură că se va ciocni de sloiul lor. Chiar în clipa aceea răsună glasul înspăimântat al unei ursoaice: . mari cât o casă. eşti un urs bun şi viteaz. Cu chiu. uitând de toate. încremeni.Şi ce mândru străluceşte în soare! şopti al treilea. nici unul nu cuteza să se întoarcă pe sloi. dar în clipa aceea se auzi un troznet cumplit şi muntele de gheaţă izbi sloiul. Cu puiul în braţe şi ferindu-l de bucăţile de gheaţă.Apoi îl luă de mână şi-l duse în mijlocul urşilor albi. văzâd cum puiul se prinsese cu lăbuţele de gâtul lui Martin. . Clăbucii de săpun din blana lui Martin se topiseră în apă. spuse mama ursuleţului. se ridică pe un sloi ce plutea..Puiul! Puiul meu!. valurile ţâşniră înalte cât muntele. . Când înţelese ce primejdie îl paşte voi să sară şi el în apă. dar. ce urs frumos! strigă un urs alb.. în vreme ce Martin . 495 . strivindu-i sub greutatea lespezilor de gheaţă. O lespede grea îl împiedica acum pe Martin să iasă la lumină. Bietul Martin nu mai înţelegea nimic. Şi la fel încremeniră şi ceilalţi urşi albi. Speriaţi. Fusese rănit de suliţele de gheaţă.Ce blană albă! se minună al doilea. se prăbuşea... Mama ursuleţului se repezi să-i mulţumească. A rămas pe sloi! Nici unul dintre urşii care se depărtaseră nu scoase nicio vorbă.neobişnuit cu viaţa de la pol. .Alb sau cafeniu.. la adăpost de alte primejdii.Fugiţi! Fugiţi! strigă un pui de urs şi se aruncă în apă. Ii mulţumi pin guinului şi rămase printre urşii albi cu care jucă „bâz" şi „baba-oarba".rămase pe sloi. Martin se pomeni în apă.Totul pârâia. . săriră în apă şi se depărtară degrabă. . înotând. cu vai sparse lespedea şi. Deodată însă. Dar puiul era nevătămat.

Nu blana îl face pe urs. Existau însa unele dimineţi când nu avea poftă deloc. El ştia că nu era singurul căruia îi este frică. De atunci mai cântă Martin şi-n ziua de azi: Crezi că-mi pasă că te ştiu Negru. De fapt lui Fred îi era frică de întuneric.. el începea să fie înfricoşat. adunându-se în jurul lui Martin şi strângându-i care mai de care laba. . Pentru Fred era întunericul. încuviinţară şi ceilalţi urşi albi. Ea ar fi lăsat lumina aprinsă pe hol dacă el ar fi vrut. dar asta părea să înrăutaţească 496 . Eu te judec după faptă! Fred. Cât a rămas printre urşii albi s-a bucurat de cinste şi prietenie. Şi asta pentru că în noaptea precedentă fusese mai speriat decât în alte nopti. care scrie toate poveştile pentru copii. Martin n-a mai fost nevoit să-şi împodobească blana cu clăbuci de săpun (treabă care l-a bucurat straşnic căci săpunul uscat îi pricinuia mâncărimi cumplite şi-l silea să se scarpine cu toate cele zece gheare. Altor şoricei le era frică de câini şi pisici.. şi a povestit întâmplarea. iar când s-a întors acasă a alergat la prietenul meu. ceea ce nu era deloc frumos şi nici plăcut nu era). după ce se trezea căuta cu mare poftă sandwich-ul cu brânza şi pâine prăjită. Din ziua aceea. Auzise că unora le era frică de păienjeni şi şerpi iar alţii se speriau de lucruri care pentru el erau amuzante ca de exemplu să stea ascuns într-o crăpătură din podea. soricelul fricos de Aurelia Moraru Fred era un şoricel care trăia într-o gaură din perete aflată în colţul casei. În fiecare dimineaţă. alb sau cafeniu? Inima să-ţi fie dreaptă.Niciunul dintre noi n-a cutezat să rămână pe sloi. Când mergea seara în pat iar Mama Şoricica închidea lumina.

―tu vii să stai de vorba cu mine. Dacă este. ―mă duc să verific daca este miere în borcan. a raspuns Filip. Când era mai mic. Acum.‖ Nefiind sigur că acesta este raspunsul pe care îl caută.lucrurile. Fred s-a dus şi la Tabby pisicuta. pariţii i-au spus ca este şoricel mare şi trebuie să doarmă în camera lui aşa cum fac toti şoriceii cuminti atunci când cresc. Însă ar fi bine să-ţi fie frică de alte pisici care vad într-un şoricel masa de prânz şi nu un prieten. Cred că asta înseamnă să înveţi care este diferenţa dintre lucrurile de care ai nevoie să îţi fie frica şi cele de care nu ai. alteori se gândea la poveste şi uita de întuneric. Frica mă ajută să o iau imediat la fugă şi să mă protejez. Unii câini pot fi prietenoşi şi nu vor să supere pisicuţele. ―ca toate pisicuţele. Fred a plecat să-l întalnească pe prietenul său Ursul Filip. Păreau săşi schimbe formele ca şi cum ceva sau cineva se ascundea în întuneric. daca era speriat. Filip s-a gândit un pic apoi a raspuns. ―Ce faci atunci când îti este frică?‖ a întrebat-o pe Tabby. De-a lungul uşilor şi pereţilor începeau să defileze umbre. ştiu că nu am motive pentru care să mai îmi fie frica. dar unii câini nu sunt atât de prietenoşi şi atunci chiar este bine să îti fie frică. ce faci?‖ ―Păi‖. a răspuns Tabby. Fred nu s-a gandit că nu este chiar acelaşi lucru.‖. uneori îmi este frica de câini. ―Exista momente când simţi frică?‖ l-a intrebat Fred. Dar uneori gândurile despre întuneric se strecurau înapoi în mintea lui şi din nou începea să se simtă speriat. continuă Tabby. ci l-a intrebat pe Filip. Uneori reuşea să adoarma în timp ce ea citea. imi este frică atunci când mă gândesc că borcanul meu cu miere s-a golit. Într-o dimineata dupa ce şi-a mâncat sandwich-ul cu brânza şi pâine prăjită. Se simţea bine atunci cand Mama Soricica stătea pe marginea patului şi îi citea o poveste. ―Când eşti speriat. ―Păi‖.‖ ―Vezi‖. Ai învăţat că eu sunt o pisicuţă prietenoasă şi nu ai nevoie să-ţi fie frică dacă situaţia este sigură.‖ 497 . deci deja ştii cum să treci peste frica pe care de obicei o au şoriceii faţă de toate pisicuţele. obişnuia să se bage în patul Mamei Şoricica şi al Tatalui Şoricică pentru a simti siguranta apropierii de cineva. ―Da.

a spus Tom.‖ În seara aceea când Fred a mers la culcare avea o mulţime de întrebari în mintea sa despre discuţiile cu prietenii lui din acea zi. Ma gândesc că nu va fi suparată pentru totdeauna şi pentru că nici nu este. 498 . ―Ce faci atunci cand îţi este frica?‖ ―Uneori îmi este frică pentru că mama ţipa la mine‖. dar s-a simţit mult mai bine când Tabby i-a spus că pe unele dintre fricile lui a fost deja capabil să le depăşească. Apoi fac ceva ca să mă simt bine. cum putea să se relaxeze şi să intre într-un somn confortabil? Putea să faca precum Tom şi să-şi amintească de faptul că sentimente ca frica nu vor râmane ci vor trece? Tu ce crezi că a făcut? Care dintre sfaturi crezi că le-a urmat? A facut unul dintre aceste lucruri sau le-a făcut pe toate? Ori poate că s-a gândit la alte lucruri pe care poate să le facă el? Orice ar fi făcut. Apoi s-a dus şi la prietenul său. sunt convinsă că. mă simt mai bine. ca şi Tabby. ce ar fi putut să facă în legătură cu asta? Daca nu era. L-a întrebat şi pe Tom. cum ar fi să-i dăruiesc mamei mele o îmbrăţişare ori ies afară şi mă joc. De obicei când mă întorc. nici mie nu îmi va fi frică pentru totdeauna.Fred nu mai gândise pâna acum în acest fel. Tom. ―Nu ţipă prea des la mine şi probabil că din cauza asta îmi este frică atunci când o face. Ce ar fi putut să învete din ceea ce faceau prietenii lui? Ar putea să o roage pe mama lui să-i citească o poveste pentru a-şi lăsa gândurile absorbite de o poveste interesantă? Aceasta a functionat de mai multe ori în trecut. Ar putea să verifice camera – aşa cum făcea Filip cu borcanul său cu miere – pentru a se asigura că nu are nevoie sa îi fie frica? Ori ar fi putut. Deci îmi spun că acel sentiment va trece. care stătea la masa şi îşi lua micul dejun aşa cum fac toţi şoriceii dimineaţa. să se întrebe dacă este potrivit pentru el ca în acest moment să-i fie frica? Există vreun pericol real? Daca ar fi fost. în acea noapte Fred s-a cuibărit în gaura din peretele dinspre colţul casei şi a avut un somn confortabil şi odihnitor.

iar el. Iar florile de pe morminte îmbătau văzduhul cu parfumul lor. Aicea sunt mormintele părinţilor mei.Cristina din padure CRISTINA din padure era singură pe lume. te rog. descălecă şi apropiindu-se de dânsa o întrebă cu un glas plin de blândeţe : „Ce faci în locul acesta ? Eşti o fiinţă pământeană sau un înger coborât din ceruri ?" „Sunt Cristina din pădure. îi zise : „Mamă. Şi veni feciorul de împărat. care se făcuse de-acum o fată răsărită şi de toată frumuseţea. săracă şi singură pe pământ. se opri din mers. Părinţii îi muriseră de mult timp. Iar el o puse pe calul său şi se întoarse la palat iuite ca vântul. Aşa trecu vremea pentru Cristina." 499 se ruga în toate zilele la aceste morminte şi. feciorul de împărat o puse pe Cristina să şadă într-un scaun de aur. şi văzând-o pe Cristina îngenuncheată la cele două morminte. cum stătea îngenuncheată. privindu-1 cu toată încrederea. îi răspunse ea. ducându-se la maică-sa. Rupse un trandafir. deasupra cărora se înălţau două cruci de lemn. Cristina săi.. iar mormintele lor. am găsit în pădure o fată. Dă-mi. voie să mă cunun cu dânsa. erau aproape de locuinţa ei şi lângă un izvor cu apă rece. şi aşa de frumoasă." Iar feciorul de împărat o luă de mână şi-i ziise : „Vino cu mine la palatul meu şi jur că ai să fii pentru mine fiinţa cea mai iubită pe pământ. câteva flori de „nu-mă-uita" şi puţină iederă de pe mormintele părinţilor săi. le prinse la piept şi întinse apoi feciorului de împărat mâna." „Viu !" îi întări Cristina vorba. călare pe roibul său. Acolo. împărăteasa. cum nu i se află pereche în frumuseţe şi în bunătate. i se părea că aude glasul aşa de dulce şi plăcut al părinţilor .

Aceasta e cea dintâi treabă ce îţi cer să-mi faci. Din roua ce cădea pe florile acestea.." Sosi şi noaptea aceea şi Cristina se duse la poiana din mijlocul pădurii. zânele îşi pregăteau vinul lor. încât se mai înmuie şi maică -sa. îi răspunse împărăteasa. moşule. pe piticul Puc. şi numai regina zânelor ştie şi poate să o îndepărteze. însă dacă poţi să duci la bun sfârşit trei treburi ce îţi voi spune să faci. „Iată ce : să mergi la poiana din mijlocul pădurii. ca să o pot întreba. şi-i zise să o lase să vadă şi să cerceteze dacă fata găsită în pădure e vrednică să stea într-un scaun împărătesc. iar eu gust vinul nostru. Uite aşa !" Şi Puc îşi duse la gură potirul unei flori şi dete pe 500 . înaltă stăpână ?" întrebă Cristina cu glasul ei blând. ori ba. Împărăteasa chemă pe Cristina la dânsa şi nu fu puţin mirată văzând cât e de frumoasă şi ce bună arată a fi la suflet. cu care domniţă tatăl tău te-a logodit încă de când erai un copil !" Dar feciorul de împărat i se rugă aşa de mult. Cristina nu găsi acolo decât pe Puc. Cu toate acestea.Maică-sa îi răspunse îngrozită : „Cum se poate să-ţi părăseşti logodnica. pe Domniţa din «Insula verde». o poiană ce îi era bine cunoscută şi care era toată acoperită de tot felul de flori frumoase. şi unde e regina zânelor ?" îl întrebă ea. o întrebă cu glas aspru. ca să văd dacă e nimerit. ." Cristina zâmbi şi zise : „Să aşteptăm când o fi noapte cu lună plină şi atunci am să-ţi aduc pe regina zânelor. bătrân de când lumea. „Cristino dragă. Când sosi în poiană. am să-ţi dau voie. împărăteasa. Să-mi aduci aicea pe regină. acolo unde zânele se strâng în toate nopţile. fiind tot întunecată. O nenorocire groaznică îmi ameninţă casa şi familia. zânele o cunoşteau pe Cristina şi ţineau mult la dânsa.Ce faci aicea." „Ce am de făcut. nu ştiu unde e regina. şi răstit : „Cum te cheamă şi ce cauţi aicea ?" „Sunt Cristina din pădure şi nu doresc altceva decât să văd din când în când chipul fiului Măriei Tale. De altfel." „Bine.

împărăteasa chemă din nou pe Cristina şi-i zise : „Ai adus aicea pe regina zânelor. Cristina auzi cum regina zânelor îi spune împărătesei bătrâne : „Dragă soră. ci se întoarse din nou la poiana din pădure." Merseră amândouă într-o trăsură de muşchi de pe arbori. împăratul. dar n-a fost chip să fie găsit. fiecare frunză o măsuţă în jurul căreia zânele mâncau şi benchetuiau. fiindcă. Altceva nu-i. pentru a câştiga mingea de aur ce le-o făuriseră piticii. Iar la palat. cum nu. In dimineaţa următoare. pe când altele ţeseau o pânză fină. Ţineam să ştiu unde este un giuvaer. iar fiecare foaie de trestie. pe care ea îl dăruise odată soţului meu. Acum să-1 501 . fiindcă mă rogi tu . să joace şi să se tăvălească printre flori." Regina zânelor se gândi un răstimp şi apoi zise: „Da. nu mai întrebă ceva. Apoi făcu la fel cu altă floare. mai spuse. mele. veniră şi zânele. trasă de şase păuni. ci stătu să aştepte sosirea zânelor. E un giuvaer galben şi strălucitor ca soarele şi are intr-însul multe puteri ascunse.gât toată roua dintr-însul. Regina zânelor mi-a spus în cuvinte puţin lămuritoare că ar fi aici. în casă. aşa că ai isprăvit cu bine cea dintâi treabă. Cristina. frumoase şi zvelte. însă. şi umplură poiana cu veselia şi zburdălnicia lor. Fiecare potir de floare deveni acum un pahar. o sabie cu care se luptau între ele. să ştii însă că nu e tocmai pricepută cine te-a trimis să mă chemi. din fire aurite de păianjen. Am dat poruncă să fie căutat peste tot. se duse la locui unde şedea regina zânelor şi-i zise cu glas rugător : „Fii aşa de bună şi vino cu mine la palatul împărătesc. o nenorocire mare ameninţă casa şi familia feciorului de împărat. şi de care giuvaer atârnă fericirea casei şi familiei. cauţi în depărtare ceea ce ai acasă la tine". până ce se ameţi de-a binelea. Cristina. Puc se porni atunci să cânte. şi cu alta. văzând că nu e nimic de făcut cu dânsul. şi cu alta. Alte zâne? Cântau şi jucau. se poate spune în cuvinte. viu. aşa că nimeni nu ştie unde este. Când bătu miezul nopţii. Soţul meu a murit câteva zile după ce il pierduse.

voi face cum îmi porunciţi !" Ziua următoare sosi şi domniţa din Insula verde. acesta e ! strigă împărăteasa. adică domniţa care este logodnica fiului meu. aşa ca şi cum s-ar deschide o roză tânără. când izbucnise furtuna şi mă dusesem să-i scap de la moarte pe bieţii puişori". se făcuse la faţă albă ca varul. Multă vreme Cristina servi ca slujnică supusă şi ascultătoare. până ţi-l cer . înaltă stăpână. Era frumoasă ca soarele ce răsare şi feciorul de împărat ţinea mult ia dânsa. dar unde l-ai găsit ?" „L-am găsit într-un cuib de coţofană. în grădină.găseşti tu. Tu nu poţi sta aicea şi n-ai voie să vezi pe fiul meu decât dacă primeşti să fii servitoarea logodnicei lui. Mâine soseşte aicea domniţa din «Insula verde»." După câteva zile. Scoase din buzunar o piatră frumoasă şi aurită şi întrebă : „Nu cumva e acesta giuvaerul ce căutaţi ?" „Da. Îşi strânse însă tot curajul şi zise cu glas stins : „Da. de credeai că se înfăşură într-un linţoliu de moarte. bietei Cristina cât p-aci să-i plesnească inima şi să-i sară din piept. ca să văd dacă poţi aduce fericire în palatul meu. împărăteasa chemă din nou pe Cristina şi-i zise : „Îţi mai rămâne de făcut a treia şi cea din urmă treabă. şi ochii îi erau 502 . Peste cinci ani se va face căsătoria lor. în mâinile tale e bine păstrat şi vei avea nevoie de el. Aceasta e a doua treabă ce trebuie să duci la bun sfârşit.De aceea îi zise Cristinei cu blândeţe: „Păstrează-l tu." La cuvintele acestea. Însă când trecu anul şi se apropie ziua de nuntă. Înţelese că giuvaerul a fost în mâini bune. fără să se plângă şi fără să murmure. toată ziua plimbându-se împreună. Cristina zâmbi. Împărăteasa cercetă giuvaerul cu băgare de seamă şi văzu că se făcuse mai frumos decât era mai înainte.

Se despărţi de morminte cu liniştea în suflet şi intră în coliba părintească. iar nicidecum logodnică. care o cuprinse în braţe. Despre înţelepciunea lui se dusese vestea prin toate împrejurimile. Iar în ajunul zilei de nuntă se furişă de la palat şi se duse să plângă la mormântul părinţilor ei. cu atât se simţea mai uşurată la inimă. o îmbrăţişa pe Cristina şi-i zise : . unde se culcă şi dormi. că v-aş fi adus la fiecare câte un dar frumos. cine are colţii cei mai tari din lume? 503 .Ştii." Feciorul de împărat o luă apoi de mână şi o duse la palat. prin harurile cu care eşti înzestrată. fiindcă domniţa din „Insula verde" nu era decât sora lui. Cel mai puternic tigru din lume A fost odată un tigru foarte bătrân. Trăia într-un codru des..tulburi ca o zi mohorâtă şi ploioasă. Veni şi sora fiului de împărat. Veni şi împărăteasa mamă şi-i zise : „Ai dus la bun sfârşit cele trei încercări la care te-am supus. dar cu cât plângea. Am văzut că eşti vrednică. iar pe cap o cunună tot de aur. Cristina deschise ochii şi văzu stând în picioare lângă ea pe feciorul de împărat. cum eşti tu. Păcat că n-am fost şi eu acolo. tu." Împărăteasa îi puse apoi în deget un inel de aur.Să mă înveţi şi pe mine să fiu tot aşa de bună. Dar într-o zi îi veni ceasul să moară. A poruncit îndată să vină unicul său fiu. fiule . pe care îl întrebă: . În somn i se păru că aude o muzică şi muzica se apropia din ce în ce de dânsa şi pe urmă i se păru că doi ochi mari şi strălucitori s-au aplecat asupra ei privind-o. Florile de pe mormânt erau scăldate în lacrimile ei. unde se făcu o nuntă aşa cum se faic nunţile împăraţilor din poveşti. aşa că tu eşti logodnica fiului meu şi voim face chiar astăzi nunta.

tigrul! exclamă fiul.Desigur. spuse supărat tigrul şi plecă mai departe." Şi puiul de tigru plecă în căutarea omului. Să ţii minte de la mine: Cel mai puternic pe pământ este omul! Să te fereşti a ieşi în calea lui. "Poate că acesta este omul?" se gândi tigrul şi ţipă cât îl ţinură puterile: . povesteste-mi cum este omul la înfăţişare. ocoleşte-l! Spunând aceste vorbe. 504 . Tatăl meu mi-a vorbit cu totul altfel despre om. El e puternic datorită minţii sale. . tigrul! răspunse din nou fiul.Te înşeli. fără să stea mult pe gânduri. Puiul de tigru rămase apoi multă vreme pe gânduri la cele ce-i spusese părintele său în ultimele clipe ale vieţii sale.Ei.Şi acum am să-ţi pun ultima întrebare: Cine este cel mai puternic din lume? . . Şi acum.Desigur. . cine aleargă cel mai repede? .Desigur. rogu-te. bătrânul tigru îşi dădu sufletul. Începu să o întrebe şi pe ea ce ştie despre om. dragul meu. . Să nu te iei la luptă cu el. tigrule.Tigrul! Tigrul! Tigrul! strigă de trei ori puiul. "Dar unde aş putea eu găsi pe acest om? Aş vrea să-i văd barem cu un ochi. tigrul! răspunse fiul. E adevărat că are colţi mai tari şi gheare mai ascţite ca ale mele? . nu cumva tu eşti omul? .Nu. asinule. .Ce tot spui. tigrul întâlni o cămilă. se miră asinul. tigrul nu vru s-o creadă. Dar stii tu cine are ghearele cele mai ascuţite? . Dar când aceasta îi spuse că omul este mic de statură şi că ea trebuie să se plece în genunchi ca omul s-o încalece.Eşti un prost. Omul nu are niciun fel de colţi sau gheare. .E adevărat şi asta. spune-mi.E adevărat.Atunci. sunt un prieten patruped al omului. colţii şi ghearele sale. nu ştii nimic.. Merse el ce merse şi întâlni un asin păscând pe o pajişte. La celălalt capăt al poienii. răspunse asinul.

Ascultă.Ei. dar mai repede.Ascultă-mă. se ghemui şi începu să privească. Omul îl conduse pe tigru în coliba sa. Tăietorul de lemne se învoi. nu te arde nici soarele şi nici zăpada nu poate intra. mă învoiesc cu ceea ce spui tu. răspunse tăietorul de lemne. să vezi cum aratpă pe dinăuntru? . şi-i spuse: . aş vrea să-ţi arăt şi eu ce putere am.Dar eu nu sunt animal. Se ascunse într-un tufiş. Lângă un copac se afla o fiinţă fără colţi. Când. Te învoieşti? . Am umblat mult prin munţi şi văi până să te găsesc şi acum mi s-a făcut o foame grozavă. făcută din lemn de esenţă tare. Omul îl privi. apoi îi răspunse: . lovind cu ceva într-un brad. Îşi înălţă capul şi întrebă: . Eu sunt om. auzi nişte pocnete în pîdure. Din două sărituri. 505 . atunci arată-mi. Nici măcar blană nu ai! ." Apoi spuse cu glas tare: . Multe zile şi nopţi rătăci el prin văi în căutarea omului. Nu eşti curios. Însă înainte de a muri de colţii şi de ghearele tale. locuitor al pădurii.. deodată.Coliba asta am făcut-o pentru mine. Începuse chiar să-şi piardă nădejdea de a-l mai întâlnu vreodată. Se miră mult tigru şi se gândi: "Pesemne că bătrânul meu tată îşi pierduse minţile când mă speriase cu puterea omului. mai întâi să-mi arăţi cum se închide şi se deschide locuinţa ta. tigrule. Nu pătrunde nici ploaia. tigrule. Este o locuinţă foarte buna.Nu. dar văd pentru prima dată o arătare ca tine. multe animale cunosc în codru. intră în colibă şi închise uşa după el. Aş putea să te mănânc.Răposatul meu tată mi-a spus că omul este cel mai puternic de pe pământ şi asta înseamnă că este şi cel mai mare! spuise tigrul amărât şi porni iar prin lume. fără gheare şi chiar fără blană. tigrul ajunse în faţa omului.Acum am să te mămânc.

. îi spuse tăietorul de lemne. în sfârşit seama că a căzut în capcană şi prinse a urla şi a se arunca în uşă.Dă-mi drumul. Tu n-ai vrut să crezi. dar în zadar. . 506 .Ai priceput.Acum încearcă. dă-mi drumul! . invitându-l pe tigru să intre în locuinţa sa. în coliba tăietorului de lemne stă întinsă pe duşumea o blană moale şi frumoasă. Numai ce tigrul păşi pragul. Iar cu glas tare adăugă: .Poftim. Tigrul se gândi: "N-am întâlnit un animal mai prost decât acesta. înăuntru. Uşa se dovedi a fi mai puternică decât colţii şi ghearele tigrului. Calma Într-un oraş din America. strigând: . Pantofii rosii . deschizând uşa. Nu mi-e frică de nimeni în ea. omul închise repede uşa şi o propti cu un lemn gros. trăia împreună cu mama ei o fetiţă neagră pe care o chema Neuşi. cu multă plăcere. o zgâlţâi cu colţii. de N. să mă scoţi de aici! Tigrul se aruncă furios spre uşă.Ei. Părintele tău ţi-a spus că omul este cel mai puternic din lume. El putea doar să scape de mine. Tigru îşi dădu . rămânând în locuinţa sa". eu trebuie neapărat să te mănânc. tigrule. Din acea vreme. tigrule. . răspunse tăietorul de lemne cu bunăvoinţă. ce fel de locuinţă am? spuse tăietorul de lemne. înfipse ghearele în ea.Acum e prea târziu. Acum te-ai convins singur. acuma dă-mi voie să văd ce ai acolo.

— Mamă. — Mămică. — Nu ştiu fetiţa mea. mamă. Ai destui bani pentru astfel de pantofi ? — Da. Fetiţa îl căută împreună cu mama ei multă vreme. În casă era frig. Erau atât de noi. Neuşi începu să bată din palme. Doi vânzători încercau o pereche de ghete unui băiat îmbrăcat într-un costum de sport. spuse el. iar ceilalţi stăteau de vorbă. Numai atunci vânzătorul puse pe tejghea o pereche de pantofiori roşii. nu mi-aţi putea arăta nişte pantofiori roşii pentru fetiţa mea ? Vânzătorul se apropie supărat : — Asta-i marfă scumpă. Neuşi îşi încălţă pantofiorul drept şi începu să plângă. dar nu-1 găsiră nicăieri.Mama ei spăla vasele la un restaurant şi venea noaptea târziu. fetiţa mamei.Încearcă-i. Vânzătorul se încruntă şi murmură printre dinţi : . 507 . Hai să intrăm mai repede. Pantofiorii aceia sunt atât de scumpi ! Dar Neuşi o ruga atât de frumos să-i cumpere pantofiorii roşii. îţi voi cumpăra alţi pantofiori. şobolanii furară pantofiorul stâng al Neuşei. atunci cumpără-mi pantofiori roşii. domnule. În dosul vitrinelor sclipitoare erau înşirate ghete şi pantofi. pe care am văzut-o când am fost cu tine în parc. încât mama îi promise. Într-o noapte. nimeni n-o luă în seamă pe negresă şi pe fetiţa ei. În prăvălie. dacă îmi vor ajunge banii. stăpânul mi-a dat leafa pe o săptămână înainte. luceau atât de frumos şi miroseau a piele. uite pantofiorii roşii. — Cum am să umblu acum desculţă ? Mama oftă din greu. îl voi ruga pe stăpânul meu să-mi dea leafa pe o săptămână înainte şi dacă-l voi îndupleca. mama se hotărî să-i roage: — Iertaţi-mă. Sub duşumea forfoteau şobolanii şi lui Neuşi îi era frică de ei. Neuşi sări în sus de bucurie. Neuşi o aştepta pe mama ei până se întorcea de la lucru. S-au oprit în faţa unei prăvălii. Duminică porniră împreună în oraş. Într-un târziu. aşa cum avea fetiţa aceea frumoasă. Dimineaţa. — Nu plânge. strigă deodată Neuşi.

. un om în salopetă de muncitor. făcu plictisit cu mâna. întorcându-se către mama Neuşei. şi pentru cei cu piele neagră. vânzătorii nu se osteneau. Neuşi începu să plângă cu sughiţuri. Mama se uită disperată la ei. ăştia sunt bani munciţi. îl rugă ea sfioasă — fetiţa n-a încercat decât unul. pantofiorii. — Nu aveţi cumva o pereche mai mare ? întrebă mama.Dar el nu-i încălţă pantofiorul pe picior. Dar ce nenorocire! Pantofiorii erau prea mici. Eşti obligată să-i iei perechea asta. Vânzătorul o privi prin ochelari.. El se aplecă spre Neuşi şi-i mângâie căpuşorul. — Fetiţa i-a încercat şi cine o să încalţe nişte pantofi pe care i-a pus în picioare un copil de negru. Mama se aşeză în genunchi în faţa fetiţei şi începu să-i încalţe pantofiorii roşii. aşa cum ar fi făcut cu alţi cumpărători. — Vai de mine! Dar n-am bani decât pentru o singură pereche. Nu am nici un cent mai mult. — Să iau şi perechea asta ? Dar pentru ce ? Dar pantofii ăştia sunt mici pentru fetiţă. Neuşi şi mama ei aveau pielea neagră. domnule. — Mai mari ? Avem. Patronul văzând în faţa sa o negresă. Va să zică fetiţa mea va rămâne fără pantofi! Auzind acestea. — Domnule. daţi-mi voie să nu cumpăr aceşti pantofi. îi spune : 508 . Vânzătorul împacheta netulburat. — Nu mai plânge fetiţă mică ! Apoi. numai că trebuie să cumperi şi perechea pe care ai încălţat-o. spuse el morocănos. — Nu vreau să păgubesc din cauza ta. Această discuţie a fost auzită de un alt cumpărător. Mama se apropie de stăpânul prăvăliei.

La fiecare pas pantofiorii cei noi scârţâiau şi Neuşei i se părea că pantofiorii vorbesc. . in primavara urmatoare abia rasarise ceva in gradina lor de zarzavat si intr-o dimineata Ionica o anunta pe mama sa: . raspunse batranul. Va trebui s-o ducem la piata so vindem. il sfatui pe fiul ei. Iar mama ei nu-l putea uita pe omul îmbrăcat în salopetă de muncitor. mama ii spuse s-o duca la targ si s-o vanda.Unde duci vaca asta? Il intreba batranul pe Ionica. Vor fi tocmai buni pentru fetiţa mea. 509 . nu mai avem cu s-o haranim pe Riska. Dumneata vei putea cumpăra alţi pantofiori pentru copilul dumitale. Dupa o iarna foarte grea. . pe care o mulgea in fiecare zi. Eu unul.Mama. Vei vedea ca tu si mama ta nu veti mai avea nici un gand daca aceste boabe vor fi ale voastre.Daţi-mi mie pantofiorii aceştia. . plăti pantofii şi luând pachetul la subţioară. Vrejul de fasole care a crescut pana la cer Ionica traia intr-o casuta cu mama lui.Iti cumpar eu vaca in schimbul acestor boabe fermecate. ştiu ce înseamnă banii munciţi. .Incearca sa obtii un pret bun pe ea. Lui Ionica tare I-ar mai fi placut sa-i faca mamei sale o bucurie. Ea isi castiga painea cosand haine. Trista. in timp ce Ionica lucra in gradina de zarazavat si avea grija de singura lor vaca pe nume Riska.La targ s-o vand. ieşi din magazin. Ionica ii lega vacii o funie de gat si se indrepta cu ea spre targ. asa ca se invoi cu batranul si-i vandu vaca in schimbul boabelor fermecate si se grabi spre casa. Avem mare nevoie de bani. Neuşi se întoarse fericită acasă. O salută pe mama Neuşei.. In drum spre oras se intalni cu un batran.

Cand mama sa a aflat despre afacerea lui Ionica s-a infuriat asa de tare. Mi-e teama ca vei avea aceeasi soarta si tu. fortarete inconjurate de ape lucitoare ca oglinda.Probabil comoara se afla in varf.Te-as ospata cu placere.Dar fii atent! il atentiona batranul inainte sa se desparta unul de altul. Cu ajutorul acestor boabe vei gasi comorile pe care mi le-a furat candva un urias lacom. De furie ea a aruncat boabele de fasole afara pe fereastra. A urcat pana in varf si acolo sus s-a trezit intr-un tinut minunat. Ionica s-a gandit ca ar fi bine sa-si continue calatoria. S-a dat jos de pe vrejul de fasole si a pornit peste campie. o fasole. de foame si de sete! Pot sa intru sa ma odihnesc un pic? . A vazut in jurul sau palate minunate. incat l-a trimis la culcare fara sa-i dea de mancare.Sunt mort de oboseala. dar stapinul meu e un urias care a mancat multi copii pana acum. cu turle care ajungeau pana la cer. si anume. . fericit ca daduse un astfel de noroc peste el. pasari minunate care zburau lin in inaltul cerului senin. Dupa vreo 2 ore de mers a ajuns la o casa si a batut la usa. sperand sa gaseasca ceva care sa-I potoleasca setea si foamea.Nemai pomenit! exclama Ionica.Cand va fi gata mancarea aceea? . . Dupa ce s-a saturat de privit atatea frumuseti. Daca vei reusi sa le gasesti poti sa le pastrezi pentru tine. A deschis fereastra si cand s-a uitat in sus n-a putut sa ajunga cu privire pana in varful fasolei. In pragul usii a aparut o servitoare: . raspunse servitoarea. 510 .Imediat stapane! Raspunse servitoarea. daca te va gasi aici la intoarcere.. Apoi l-a apucat pe Ionica de mana si l-a inchis in camara. Spre mirarea lui vazu ca fereastra era acoperita din afara cu o planta ciudata. se gandi baiatul. uriasa. S-a aruncat pe prima frunza si a inceput sa urce spre varf. Ionica nici n-a mai avut timp sa raspunda pentru ca de-afara s-a si auzit o voce tunatoare: . Ionica s-a trezit dis-de-dimineta.

Bine. Uriasul cobora treptele cu pasi apasati. Uriasul era asa de greu incat sub greutatea lui se rupse vrejul de fasole. Ionica incepu sa alerge luandu-si picioarele in spinare si se urca pe vrejul de fasole. Uriasul. isi umplu sacul cu bani. sacul se lovi de usa si aceasta incepu sa scartaie. care se misca foarte greu. . Era acolo carne de carnat. Femeia I-a adus un sac mare. Dupa ce termina de mancat tot ce era pe masa. 4 curcani si 12 felii de snitele. se apropie de masa. Broscuta avea ochii atat de blanzi. In acest timp. Si dupa ce i-a numarat. . Iar odata cu trecerea anilor.Da' de unde. Broscuta cea inteleapta de Constanta Nitescu La marginea unei paduri traia odata o broscuta cu pielea cafenie. domnule. a cazut pe prima treapta si atata I-a trebuit pana s-a ridicat incat Ionica a avut timp sa inainteze pe vrej. da-mi mancarea ca mor de foame! Femeia ii umplu farfuria si o puse pe masa. il puse pe umeri si se indrepta cu el spre usa. Nu trecu mult timp ca se si auzira niste sforaituri de se cutremura casa. ii spuse servitoarei sa-i aduca banetul de aur ca vrea sa se "joace" putin cu el. Dar chiar in momentul in care trecu pragul usii. Se simte doar mirosul de carne care fierbe pe plita. iar el cazu in ocean si se ineca. plin cu monede de aur.Ei dracie! Simt miros de om! Cineva a umblat aici! . s-a dus in camera sa se odihneasca. mama lui l-a imbratisat cu lacrimi de bucurie pe fiul ei si de-atunci in colo au trait in belsug si fericire datorita averii Uriasului. Dupa ce Ionica a ajuns acasa. bine. isi gasi si o mireasa pe placul sau si traira fericiti pana la adanci batranete. Ionica iesi din ascunzatoare. incat 511 .Intr timp. ca mai toate broscutele de prin partea locului. iar uriasul se trezi.

simtea ca sufletul i se umple de bunatate. inteleptule. Multi erau cei ce se intorceau sa ii multumeasca pentru binele facut. plecandu-se pana la pamant. apoi adauga vulpii niste coarne de cerb si ii sterse coada. -Acum. nedreptati iar supusii sai sunt nemultumiti. apoi grai: -Marite imparate. pentru ca de la un timp tare il mai framanta un gand. zise acesta. Imparatul se incrunta putin. Toate animalele padurii. mici sau mari. Intra primul sfetnic si imparatul il intreba: -Ei. De ce nu faceau nimic sfetnicii? Ca doar asta era datoria lor. desena o vulpe de-ai fi zis ca-i vie. de ce nu ii spuneau nimic? Astea toate le povesti imparatul broscutei.Broscuta lua foaia. furturi. Imparatul nu mai intreba nimic si porunci sa intre al doilea sfetnic. aflase ca in imparatie au loc jafuri. Maria-Ta. ce parere ai de tabloul desenat de mine? -E foarte frumos. -Dar tie. dar insista: -Chiar si coarnele? -Mai ales coarnele. broscuto. Broscuta avea timp pentru fiecare si-i sfatuia cum se pricepea ea mai bine. se hotari sa o cheme la palat. ia o foaie de hartie si deseneaza o vulpe. Pe cai numai de el stiute. sa se gandeasca. cum ti se pare tabloul desenat de mine? 512 . nu alta. sa-si numere bogatiile.oricine o vedea. Auzind imparatul de broscuta.Si mai ales. veneau la ea sa-i ceara sfatul atunci cand aveau vreun necaz. ma poti ajuta? -Eu pot. zise. o privi cu atentie. doar clatina capul a paguba. imparate. sa-si scoata la plimbare vesmintele aurite. dar va fi rau si de mine si de Maria –Ta. Da! Sa gandeasca in locul imparatului. cheama-i pe sfetnicii tai si intreaba-i de le place tabloul. dupa care o intreba: -Ei. Se gandi putin. ce zici. -Cum asa? Ce poate fi rau in a face ordine in tara? Broscuta nu mai zise nimic. Si mai avea ceva deosebit: era foarte inteleapta. preaiubite sfetnice. Maria-Ta. pentru ca acesta sa faca ce fac toate capetele incoronate: sa se odihneasca. Imparatul o privi mirat dar nu zise nimic si facu ce i se ceruse.

Marite Imparate. Asa ca. Au rascolit padurea. dar tot n-au terminat. cand imparatul se saturase pana peste cap de atatea laude. De unde sa stie Maria –Sa ca o parte din banii jefuiti si furati intrau in lada sa? Rabda imparatul ce rabda si intr-o zi zise: -Dau porunca sa se intoarca toti sfetnicii alungati si sa conduca tara cum vor gasi ei de cuviinta! Si sa-mi aduceti si broscuta aceea neispravita! Lucrurile se facura intocmai. visteria tarii in loc sa creasc.. Maria Ta . dar imparatul nu mai avea timp sa se plimbe pe aleile palatului. scadea. de mult timp se mutase in alta imparatie indepartata. sfetnicii care intrau nu stiau cu ce cuvinte mestesugite sa laude vulpea cu coarne de cerb si fara coada. dar cine a mai vaz