Ciubotelele ogarului

de Calin Gruia De unde avea Iepurele doi galbeni, nici eu nu stiu! Dar povestea spune ca, intr-o toamna, el pornise spre un iarmaroc vestit. De mult se gindea Iepurele ca i-ar sta bine cu o palarie alba ca pana de paun si cu o scurteica verde, dar nu pentru asta se grabea el spre iarmaroc, ci ca sa-si cumpere ceva pentru incaltat, ca era descult. Incepusera ploile de toamna, vintul imprastia frunzele pe poteci si frigul prinse sa-l stringa de picioare. De aceea, isi infunda palaria veche pana peste urechi, isi strinse zabunul pe trup si iuti pasul, ca sa ajunga mai repede la iarmaroc. Si cum mergea Iepurele uitindu-se cand in dreapta, cand in stinga, ciulind urechile la orice fosnet, iata ca mai spre seara se intilni pe o poteca cu Ogarul. . . Ogarul era gras, voinic, imbracat intr-o suba calduroasa si purta in picioare niste ciubotele nou-noute... Dupa ce-si dadura binete, ca doi calatori de treaba, o pornira impreuna prin desisul padurii. Iepurelui i se scurgeau ochii dupa ciubotelele Ogarului; pentru ca tare mai erau frumoase, iar lui ii era strasnic de frig la picioare! — Cit ai dat pe incaltari? intreba sfios Iepurele. — Doi galbeni, cit sa dau! ii raspunse fudul Ogarul. — Ma duc si eu la iarmaroc — adauga Iepurele — sa-mi cumpar ciubotele. — Pai, tot acolo merg si eu, am treaba cu un negustor... Ciubotele se gasesc cite vrei, numai bani sa ai! — Am doi galbeni, sopti Iepurele. Ogarul nu spuse nimic, ci isi rasuci virful mustatilor ca si cum lui nu i-ar fi pasat citi bani are Iepurele. Si au mers ei asa, au mers, pana s-a intunecat de-a binelea. Drumul nu-l mai vedeau bine. O ploaie rece si deasa se abatu in calea lor, de-i dirdiiau bietului Iepure dintii de frig.

1

— Uite ce zic eu, cumetre, vorbi Ogarul. Te vad descult... Si apoi e noapte si frig... Mai ai si bani la dumneata... Bani am si eu ... si cine stie cu cine ne putem intilni, ca padurea e plina de tilhari... Iepurele ciuli urechile, isi strinse mai tare zabunul, ca sa simta banii ce-i avea intr-un buzunaras la piept. — Si ce-i de facut atunci? intreba el. — Pai, de ce sunt pe lume hanuri?... Pentru vreme de noapte, pentru adapost... E pe aproape hanul Ursului... Eu zic sa tragem la el, dormim si pornim miine dimineata . . . Poate pana atunci mai sta si ploaia. Iepurele nu avu incotro si—l asculta pe Ogar. Scuturindu-si luleaua de usa hanului, Mos Martin ii primi tare bucuros: — Ce vreme rea! Nu te-ar lasa inima sa lasi pe cineva afara!... Hei, si dumneata. mai esti si descult... Treci colo langa foc, de-ti mai incalzeste picioarele! Iepurele se apropie zgribulit de vatra. In afara de ei si hangiu nu mai era nimeni in han. Mos Martin iesea din cand in cand afara si se uita de-a lungul drumului, sa va.da daca nu cumva se mai indreapta spre hanul lui niscaiva calatori. — Eu. zic sa cerem ceva de mancare — sopti ogarul — si udatura. — Cere dumneata, cumetre. Mie nu mi-e foame... Si apoi nu a,m nici un maruntis. Ca daca schimb un galben, ramin toata iarna descult. — Hei, ce ciudat mai esti, cumetre!... Dar cine ti-a cerut, ma rog sa-ti schimbi galbenii... Pentru plata am eu bani destui... Ca doar nu ma voi lacomi la un sarac ca tine... Si intorcindu-se Mos Martin in han, Ogarul spuse: — Ei, Mos Martine, da-ne ceva de imbucat si de baut... — Am niste placintele... — As manca si eu din ele! — Am friptura, faguri de miere, si vin de stafide . . . — Da-ne de toate si din toate, cumetre, spuse Ogarul lin-gindu-si buzele. Mos Martin isi puse sortul pe dinainte, ca un hangiu adeva¬rat ce era, si prinse a aduce bunatatile. Ogarul incepu sa in¬ghita cu lacomie bucata dupa bucala. Iepurele se rusina si abia-abia gusta si el o bucatica de placinta cu varza. Si poate n-ar fi gustat deloc daca nu l-ar fi poftit Ogarul. 2

— Maninca, cumetre, ca de la dumneata maninci. Ogarul parca nu mancase de o luna, asa-i trosneau falcile si-i umbla limba in gura. pana sa-si fumeze Mos Martin luleaua, Ogarul manca toata mancarea din han. La urma ceru o cana cu vin de stafide, pe care o bau pe nerasuflate. Iepurele se uita mirat. Se minuna si Mos Martin. — Mai, mai, inca n-am vazut un drumet mai flamind ca dumneata. Sa-ti fie de bine, Ogarule. .. Si acum, vorba aceea: "Frate, frate, dar brinza-i cu bani" . . . Ati mancat si baut nu¬mai bine de doi galbeni. Ogarul prinse a se cauta prin buzunari. Cauta prin buzunari la pantaloni, cauta la suba, dar degeaba cauta: nu avea nici un ban. In cele din urma, spuse Iepurelui: — Plateste, dumneata, cumetre! — Cum, sa platesc? Asa ne-a fost vorba? — Plateste, ca am uitat punga acasa. Iti dau eu banii la iarmaroc. Am sa ma imprumut la un prieten negustor... — Cum? ... Vai, ce sa ma fac?! Sa ramin descult? Ogarul incepu sa rida pe sub mustati. Mos Martin isi iesi din fire. — Mie sa nu-mi umblati cu de-astea. Platiti, ca altfel am eu ac de cojocul vostru ... — El m-a poftit .si la han, ei m-a poftit si la masa, spuse chicotind Ogarul. El sa plateasca. — Nu-i adevarat, Mos Martine. Eu n-am mancat mai nimic. Vine iarna si, daca platesc, ramin descult... — Ei, ca doar n-oi incalta eu toti descultii din lume! Ca a mancat si baut Ogarul e drept, dar lucru curat aicea nu-i. . . Acum imi dau eu seama ce fel de musterii mai sunteti! V-ati sfatuit sa-mi faceti paguba... Si Mos Martin apuca un ciomag pa care il tinea pitit dupa usa pentru asemenea calatori si il ridica spre Ogar. Ogarul il arata pe Iepure. Iepurele, vazind ciomagul, incepu sa tremure de frica. Si de voie, de nevoie, scoase din buzunar basmaluta in care avea legati cei doi galbeni si plati ursului. Mos Martin se uita la ciubotelele Ogarului, apoi la picioarele goale ale Iepurelui, mirii ceva si lua galbenii. Ogarul isi sterse musta¬tile, se culca si adormi fara grija. 3

Mos Martin vazind ca nu mai vine nimeni la han se duse si el in odaia lui sa se intinda pe o lavita. Numai Iepurele nu se culca. Cum putea sa doarma? Ramasese fara bani... Si de-afara vintul se auzea mai furios si ploaia batea in ferestre. De necaz, Iepurele incepu sa planga pe infundate... Cum de se lasase pa¬calit de Ogar. Ofta si se gindea ca in curind va veni iarna. Vor fi viscole si zapezi- mari... va fi mult mai frig, iar el va umbla zgribulit si descult ... Ogarul sforaia intr-o odaie, Mos Martin in alta, numai pe bietul Iepure nu-l prindea somnul. Si a stat Iepurele, a stat, pana la miezul noptii. Si s-a tot gindit si razgindit, ce sa faca, ce sa drea.ga? Parca vedea cum desfacuse basmaluta si daduse lui Mos Martin banii. . . Cum ursul statuse o clipa pe ginduri, uitinduse cand la ciubotelele ogarului, cand la picioarele lui, de parca ar fi voit sa-i spuna, ceva. Ce anume? Deodata, in mintea Iepurelui se facu lumina, isi sterse lacrimile si intra in odaia Ogarului. Ciubotelele erau puse langa soba sa se usuce. Nu mai statu pe ginduri. .. Incalta ciubotelele Ogarului, pasi incet, iesi din han si tine-o baiete tot intr-o fuga. "Mi-am facut singur dreptate", se gindea iepurele, afundindu-se tot mai mult in padure si-n noapte. Spre ziua, se trezi Ogarul si voi sa se incalte. Dar ia ciubotelele de unde nu-s! Mos Martin, ivindu-se in prag, dadu, razand din umeri. Ogarul nu mai zabovi la han, ci porni sa-si caute incaltarile. Se cunosteau bine urmele din noroi si incepu Ogarul a fugi si a fugi pe urmele Iepurelui. La inceput ii venea tare greu, el era gras, de-abia se misca, da-ncet ul cu incetul, prinse a se subtia la alergatura. Nu dupa multa vreme il zari pe Iepure pe un deal. Tine-te dupa el! Au fugit, au tot fugit prin padure, peste ogoare, peste dea¬luri, hat in zare. Ogarul gifiia si se subtia, Iepurele tot mai sprinten se facea. Trecu toamna, trecu iarna, veni primavara, apoi veni si vara si fuga lor nu mai contenea. Se zice ca pe Iepurele din poveste Ogarul nu l-a putut prinde. Dar, de atunci, cum vede Ogarul un Iepure, cum se ia dupa el, cu gind sa-l prinda si sa-l descalte.

4

Gasca de aur
de Fratii Grimm A fost odata un om si omul acela avea trei feciori. Pe cel mai mic dintre ei il poreclisera Prostila si-l luau in ras si-l umpleau de ocari ori de cate ori aveau prilejul. Intr-o buna zi, cel mai mare dintre frati vru sa se duca in padure sa taie lemne si, mai inainte de a pleca, maica-sa ii puse in traista un cozonac bine rumenit si tare gustos si-o sticla cu vin ca sa aiba cu ce-si potoli setea si foamea. Si cum ajunse in padure, flacaul se si intalni cu un omulet batran si tare carunt. Dupa ce-i dadu binete, omuletul prinse a se ruga de el: - Mai baiete, da-mi si mie o bucatica din cozonacul tau si lasa-ma sa sorb o inghititura de vin, ca nu mai pot de foame si sete si ma simt sleit! Vezi insa ca flacaul se tinea ca-i destept si se rasti la omulet: - Da stii ca n-ai pretentii mari!...Pai daca ti-oi da din cozonacul si din vinul meu, mie ce-mi mai ramane? Vezi-ti de drum si nu mai supara oamenii cersind!... Si lasandu-l in plata domnului pe omulet, isi vazu de drum mai departe. Ajunse la locul cu pricina si se apuca imediat de lucru. Dar in timp ce se caznea sa doboare un copac, loviturile cadeau anapoda; si ca un facut ii scapa securea din mana si nimeri cu taisul in brat, de trebui s-o porneasca din nou spre casa, sa-si lege rana. Vezi ca patania asta i se trasese de la omuletul cel carunt. Cind fu sa plece la padure cel de-al doilea fecior, maica-sa ii puse-n traista, ca si celuilalt, un cozonac gustos si o sticla cu vin. Omuletul cel carunt indata-i iesi in cale si-i ceru si lui o bucata de cozonac si o inghititura de vin. Dar mijlociul se rasti la el ca si fratele sau cel mare: - Ei, asta-i buna!... Pai daca ti-oi da si tie n-o sa-mi mai ramana nici pe-o masea, asa ca vezi-ti de drum si nu mai supara oamenii degeaba! Si lasandu-l in plata domnului pe omulet, nici ca se mai sinchisi de el si-si vazu de drum mai departe. Dar pedeapsa nu intarzie sa vina: dupa ce izbi de cateva ori cu securea in trunchiul unui copac, se vatama asa de rau la un picior, ca trebui sa se duca acasa. Vazand ce se intamplase cu fratii sai, Prostila isi puse in 5

gind sa incerce si el. Si incepu a se ruga de taica-sau: - Taica, lasa-ma si pe mine sa ma duc o data in padure la taiat lemne! Si taica-sau ii raspunse: - N-ai vazut ce au patimit fratii tai de pe urma asta? Lasa-te pagubas, baiete, ca nu ai tu cap pentru astfel de treburi!... Dar Prostila, nu si nu, ca el vrea sa se duca. Statui intr-atata, ca pana la urma taica-sau trebui sa incuviinteze.: - Ei, atunci du-te! Ca de cate-i patimi, poate-o sa-ti vina si tie minte la cap! Maica-sa ii dadu si lui un cozonac, dar vezi ca il plamadise numai cu apa si il copsese in spuza! Si-i mai puse in traista si o sticla cu bere inacrita!... Cand ajunse praslea in padure, se intalni si el cu omuletul cel batran si carunt. Dupa ce-i dadu binete, mosneagul prinse a se ruga de el: - Mai, flacaias, mai, da-mi si mie o bucata din cozonacul tau si lasa-ma sa sorb o inghititura de vin din sticla ta, ca nu mai pot de foame si de sete! Prostila lua aminte la vorbele omuletului si-i raspunse cu blandete: - Mosnegelule draga, n-am in traista decat un cozonac copt in spuza si o sticla de bere acra, dar daca-ti suunt pe plac bucatele astea, n-ai decat sa te asezi colea langa mine, sa ne ospatam impreuna. Se asezara ei pe iarba si cand scoase Prostila merindele din traista, odata-mi facu niste ochi, si cum sa nu faca!- daca vazu dinainte-i un cozonac galben-galben, de parca ar fi fost plamadit numai cu oua, si daca baga de seama ca berea se preschimbase in vinul cel mai de soi!... Mancara ei si baura pana ce se saturara si la sfarsit omuletul zise: - Fiindca mi-ai dovedit inima buna si din putinul tau esti bucuros sa imparti cu altii, sa stii ca am sa te fac fericit! Uite, vezi copacul cel batran de colo? Apuca-te de-l doboara si vei gasi ceva la radacina lui. Acestea zicand, omuletul isi lua ramas bun si-si vazu de drum. Prostila dobori copacul si gasi la radacina lui o gasca cu penele numai si numai de aur. O lua sub brat si se indrepta cu ea spre hanul unde gandea sa ramana peste noapte. Hangiul avea trei fete, care, de indata ce vazura gasca, nu-si mai aflara locul de curioase ce erau. Ardeau de nerabdare voind sa afle cat mai 6

degraba ce sart are pasarea asta minunata si de soi. Si ar fi dat tustrele orice, numai sa se aleaga fiecare cu cate o pana de aur. Fata cea mare privea la gasca cu jind si zicea in sinea ei: "Lasa ca gasesc eu prilej sa pot smulge o pana". Si cand Prostila iesi afara pentru o clipa, fata isi lua inima-n dinti si apuca gasca de-o aripa. Dar vezi dracie: degetele ii ramasera prinse de pene!... Putin dupa aceea veni si cea mijlocie, cu gand sa smulga si ea o pana de aur. Dar abia se atinse de sora-sa, ca si ramase agatata de ea. Cand o vazu venind si pe cea dea treia, care nutrea si ea acelasi gand, cele doua surori mai mari strigara la ea: - Nu te apropia, pentru numele Domnului, nu te apropia!... Dar fata nu pricepu de ce ii tot strigau surorile ei sa nu se apropie de gasca si gandea in sinea ei: "Daca ele s-au putut duce, de ce nu m-as putea duce si eu?" si se repezi spre gasca. Dar abia o atinse pe una dintre surorile ei, ca si ramase agatata de ea. Astfel, catestrele trebuira sa-si petreaca noaptea alaturi de zburatoarea cu pene de aur. A doua zi, Prostila isi lua gasca la subsoara si o porni la drum , fara sa se sinchiseasca de cele trei fete care erau agatate de ea. Si bietele fiice ale hangiului trebuia sa o tina tot intr-o fuga dupa Prostila, fie co lua la dreapta, fie c-o lua la stanga, oriincotro il duceau picioarele. ... Cand ajunsera in mijlocul unei campii, numai ce se intalnira cu-n popa care tocmai trecea si el pe acolo. Zarind popa o asemenea blestematie, incepu sa strige ca in gura de sarpe: - Necuviincioaselor, nu va e rusine sa va tineti scai dupa un flacau? Oare se cuvine sa faceti una ca asta?... Si dupa ce le mustrului in lege, o apuca pe cea mai mica de mana cu gand s-o opreasca. Dar de indata ce o atinse, ramase si el agatat si, de voie, de nevoie, trebui sa alerge si el in rand cu catestrele. Merse ei ce mersera, dar nu prea mult si in calea lor se ivi dascalul, care se minuna grozav cand il vazu pe preot alergand cat il tineau picioarele in urma a trei fete... - Ei, parinte, incotro grabesti asa tare?!... ii striga el. Nu cumva sa te iei cu altele si sa uiti ca mai avem azi un botez!... Acestea zicand se repezi la preot sa-l traga de maneca, dar ramase si el agatat... Cum alergau ei asa toti cinci, agatati unul de altul de parca ar fi fost insirati pe-o sfoara, numai ce le trecura 7

pe dinainte doi tarani ce veneau de pe camp, cu sapele pe umeri. Preotul ii stiga de departe, rugandu-i sa-l scape pe el si pe dascal de pacostea asta. Dar indata ce-l atinsera taranii pe dascal, ramasera si ei agatati. Ei, comedie mare, sapte insi se insirau acum dupa Prostila, care zorea cu gasca la subsuoara!...Mersera ei ce mersera si intr-un sfarsit ajunsera intr-o cetate mare, unde domnea un imparat care avea o fiica, numai buna de maritat. Si era fiica imparatului atat de sanchie si de ursuza din fire, ca nimeni pana atunci n-o putuse face sa rada. Din aceasta pricina imparatul daduse o pravila in care sta scris ca acela care o va face pe domnita sa rada, o va lua de sotie. Auzind acestea, Prostila se infatisa inaintea fetei, cu gasca la subsoara si cu tot alaiul nastrusnic dupa el. Si cand ii vazu domnita pe toti sapte alergand in urma lui Prostila, de parca ar fi fost insirati pe-o sfoara, odata izbucni intrun hohot de ras, si rase cu atata pofta, ca nu mai fu chip sa se opreasca. Si daca vazu Prostila ca implinise porunca imparatului, cuteza sa-i ceara fata de nevasta, asa cum sta scris in pravila. Numai ca imparatului nu-i prea era pe plac ginerele si nascocea fel si fel de chichite ca sa scape de el. Pina la urma ii zise ca i-o va da de nevasta pe fie-sa numai atunci cand ii va aduce pe cineva care sa fie in stare sa bea tot vinul care ar incapea intr-o pivnita. Prostila se gandi ca omuletul din padure i-ar putea veni in ajutor cu un sfat de folos. Pori deci intr-acolo si cand ajunse zari un om care sedea jos , taman pe locul unde doborase copacul, si parea sa fie tare amarat. Prostila il intreba ce tot are pe inima de sta catranit si omul raspunse: - Cum as putea sa fiu altfel daca ma chinuie o amarnica de sete si n-am cu ce o stinge? Iar de apa, cat ar fi ea de rece, nu ma pot atinge, pentru ca numi prieste defel! E drept ca adineauri am golit un butoi cu vin, dar ce inseasmna o picatura la setea care ma frige pe mine? E taman ca o picatura de apa pe o piatra infierbantata, zau, asa! - Pai daca-i numai asta, atunci afla cami sta in putinta sa-ti astampar setea, ii zise Prostila. Hai, fratioare cu mine, si o sa bei pana n-o sa mai poti!... Il duse apoi in pivnita imparatului si omul nostru se infipse langa butoaiele cele mari si, luandu-le la rand, bau de stinse, pana ce incepura a-l durea salele, nu alta... Nici nu trecuse bine ziua si secase 8

vinul din toate butoaiele. Prostila se duse la curte si-i ceru din nou imparatului sa-i dea fata de nevasta. Dar ti-ai gasit sa i-o dea! ...Sadea catranit toata vremea si nu-i venea deloc sa-si marite odrasla dupa un neispravit ca acesta, caruia toata lumea ii zicea Prostila. Si ca sa scape de el, il mai puse la o incercare. Cica trebuia sa gaseasca un om care sa fie-n stare sa manance un munte de paine. Prostila nu statu mult pe ganduri, ci porni imediat la drum. Cand ajunse in padure, in acelasi loc unde doborase copacul, zari un om cu o mutra necajita, care-si tot strangea cureaua peste burta, vaicarindu-se intruna: - vai de maiculita mea, am infulecat un cuptor intreg de paine, dar cemi poate ajunge doar un cuptoras cand sunt lihnit de foame?!... Prin burta imi fluiera vantul si trebuie sa-mi strang tot mereu cureaua ca sa nu cad de-a-n picioarelea!... Auzind acestea, prostila se bucura tare mult si-i zise: - Mai, frate-miu, hai de te scoala si vino cu mine , c-o sa-ti dau sa mananci pana te-i ghiftui!... Ajunsera ei in cetatea imparateasca si ce sa vezi acolo: din faina care se stransese din intreaga imparatie, imparatul daduse porunca sa se faca un munte urias de paine. Paduretul cel hamesit de foame se aseza la poalele muntelui de paine si incepu sa infulece din el , de parca se bateau turcii la gura lui. Intr-o singura zi n-avu ce alege din muntele de paine ; si cand se lasase seara nu mai ramasese din el nicio faramita... Daca vazu asta Prostila, ii ceru pentru a treia oara imparatului sa-i dea fata de nevasta, dar acesta cauta sa umble si de asta-data cu fofarlica, doar, doar o scapa de el. Si in cuvinte mieroase il indemna sa-i aduca la curte o corabie atat de nazdravana, incat sa pluteasca si pe apa si pe uscat. - Cand te-oi vedea venind cu corabia la curtea palatului, ii mai zise el voind sa dea vorbelor un anume inteles, sa stii ca nu voi mai avea nicio pricina de impotrivire si ti-oi da fata de nevasta pe loc. Prostila porni iar in padure spre locul cu pricina si aici il gasi pe omuletul cel batran si carunt pe care-l ospatase din putinele lui bucate. Si batranul, ascultandu-i pasul, ii grai astfel: - Am mancat si am baut, acum am sa-ti dau si corabia! Acestea toate ti s-au cuvenit pe drept, fiindca n-am putut sa-ti uit bunatatea si mila pe care mi 9

le-ai aratat la nevoie. Si omuletul cel batran si carunt ii darui corabia nazdravana, care, pasamite, plutea si pe apa, si pe uscat. In clipa cand Prostila i-o aduse pesches imparatului, acesta nu mai avu ce sa zica - vezi bine ca i se dusesera pe apa sambetei toate siretlicurile - si-i dadu fata de nevasta. Si se facu o nunta ca-n povesti; iar dupa moartea imparatului, Prostila urca in scaunul domnesc si trai in fericire, pana la adanci batraneti, alaturi de nevasta lui.

Neghinita
de Barbu Stefanescu Delavrancea A fost odata o baba, batrana, batrana. Abia zarea de batrana ce era. Si mainile ii umblau la ciorap, iar in gandul ei se ruga la Dumnezeu s-o daruiasca cu un copil, ca n-avea decat pe unchiasul ei. Si unchiasul, ba la padure, ba la arie, ba la targ, iar baba sta singura cuc, ca toata ziulica i-ar fi tiuit tacerea in fundul urechilor daca n-ar fi stranunat si n-ar fi tusit cateodata. Ba uneori, ca sa-si mai tie de urat, tot ea vorbea si tot ea raspundea. Si radea ea de ea, ca si cum ar fi ras ea de altcineva, insirand ochiurile pe carlige. — Ei, ei, ce n-ar plati un flacau la batrantile noastre! — Cat, de? cat? — Ihi, ihi, mult de tot! — Adica ce, nu te-ai multumi si c-o fata mare? — Ba, ce sa zic, bine ar fi s-o fata... — Da, dar la fata vrea zestre. — S-ar gasi, ca eu si unchiasul avem ce ne trebuie si nu ne trebuie mult, trei coti de panza alba si cate un cosciug; iar boii mosului, iar plugul mosului, iar casa mosului si a babei, toate ar fi ale fetei. — Bine, matusa, bine, da' de unde si fata? Tu nu stii ca copacii uscati nu mai dau de la radacina? Si batrana incepu sa rada si sa ofteze: "hi, hi, hi, ooof, of!" 10

cand e la tinerete face nebunii fiindca e tanar. — Ei.. apoi am trecut in a stanga.. si ea sa desire. numai tineretile ba. vad eu ca nu-ti trebuie copii. Daca nu-ti sopteam eu ca copacul uscat nu mai da de la radacina. Adineauri eram in urechea ta a dreapta. da' unde esti.. M-as multumi eu si pe un prichindel de baiat... — Da' daca ar fi mai mic? — Fie si mai mic. De mic ce sunt. — Daca e pe-asa. ca mult e pustiu cand usa se inchide peste doi batrani. cine stie ce-ai mai fi spus.. nu gluma! — Dar daca ar fi cat un bob de mazare? Si tocmai cand da batrana capul peste cap de ras.. — Zau asa. s-am ras de m-am prapadit cand am vazut ce-ti trec prin minte. Tu sa-nsiri. raspunse Neghinita razand. tu sa pui de mamaliga. as! Ce mi-a trecut? Nimic! — Nu e adevarat.. Baba se facu ca para focului. si ea sa risipeasca.. nu te rusina.. iar la 11 . bine.. Ce nu e la timp nu mai e niciodata.. tu sa cerni. de dupa usa.. Si batrana incepu sa rada. cine esti? — Cine sunt? Neghinita. — Bine. gandul lumii. Asa e omul. Cand e mic face nebunii fiindca e mic.. se-auzi un glas ascutit si intepat: — Dar daca ar fi cat o neghinita? Batrana se uita. Baba isi lua inima in dinti si zise: — Ba-mi trebuie. toate se intorc. patrund in urechile oamenilor si-i ascult cum gandesc. se uita si incepu sa se inchine. — Ce neroada! — Ba neroada. si apele se intorc de la Dumnezeu. omul spune mai putin decat gandeste.— Ei. m-as multumi si pe-un copil cat ghemul. nu zau. mama. zise acelasi glas. numai s-aud in casa "mama". odata tresari ca. — Ba te-ai multumi si pe-o codana. si ea sa rastoarne caldarea pe foc.

Neghinita al maicai? — Eu? Eu ma satur din fum. ca ma strivesti. tie-ti trebuie un an ca sa umbli cat altul umbla intr-o zi. ca-mi umplusi casa cu dragoste cand imi zisesi mama. De saraci e rau ca n-au cui sa porunceasca. si ma mladii pe apa vantului ca pe valurile marii. si niste maini si picioruse ca niste firisoare de paiajen. Pe ceilalti oameni cand ii minti te iau de guler si te judeca judecata dreapta. ci taca-ti gura si vin sa te vad! Si pe loc se-auzi un tast ca de lacusta si un bazait ca de albina. ca sa nu se strice trebile imparatiei.. Batrana pierdu sfiala si rabdarea si se rasti cat putu: — Neghinita. iar eu ma plimbam prin urechile lor si le aflam gandul. — Bine o fi de ei.batranete se gandeste la nebunii fiindca nu le poate face. tasti pe nas. Deseara o sa se imbete de bucurie. si de ei e rau ca trebuie sa porunceasca la multi. — Da' bine. — Iacata-ma si pe mine!. — Incet. Il saruta. mama. 12 . si n-au ce face. ba si mai si: ei stiu ca-i minti. pe ei ii minti si dau din cap.. si inghit. Pana acum am mancat la mese imparatesti fara sa stie nimeni.. ca cerul de i s-ar fi deschis nu s-ar fi minunat mai mult. incet. si era mic cat o neghina. Neghinita. nu e asa deloc. — Ce bucurie pe unchiasul meu. Ba uneori intrec randunelele ca o sageata de argint. — Sa te sarut.. Batrana dadu sa-l sarute. Si ce-am mai ras cand ceilalti tremurau inaintea imparatilor. Biata femeie facu niste ochi mari cat toate zilele si se mira toata de ce vazu pe mana.. — Cum mananci tu. — Da? Ei. Batrana simti pe mana o picatura calda. sa nu ma sorbi. tasti iar pe mana! — Incet. Neghinita era frumos ca o piatra scumpa. zise batrana. binele focului! Saracii mor de foame. si avea niste ochisori ca doua scantei albastre. si tac. — As. Neghinita. zise Neghinita. iar ei mor de mancare. cand o afla ca are si el un copil. Eu ma las pe-o adiere si plutesc ca pe apa. Neghinita mama..

Codrul nu e mai mare ca un topor? si-l culca toporul la pamant. ca sa-l vada mai bine. caii incepura sa fuga. Neghinita se arunca. ca dai peste unchiasul babei. plec. Pe drum intalni o cireada de vaci. mai. si sari alaturea. I se sui pe nas. iar vacarul. Unul. ca va fac pe voia gandului! Vacarii se luara dupa glas.— Ba e vorba. intr-o unda de adiere. fara nimic. Unchiasul. Dar ca sa se-arate grozav. cu mainile intinse si cu piciorusele deschise. Muntii nu-s mai mari ca oile? si-i pasc turmele. hai. veniti de ma scoateti din inima pamantului. pana detera peste Neghinita. zise unchiasului: — Nu cata ca-s mititel. cum va paziti mintile. Calul nu e mai mare ca copilul? si-l incaleca copilul. iar ailalta se ducea zbarnaind. fara bici. De minunici ce era. cand auzi cuvantul tata. Si se facu nevazut. Cum ii deschise usa. Ceilalti incepura cu maciuca si. Ajunse la unchias. se bucura de bucuria mosului si ii zise: — Aria mosului este cat vezi cu ochiul de departe. ciupeste pe altul. si se dadu vantului. ramaneau cu jumatatea in mana. minunat. ca un strop de lumina. isi scrinti piciorul si incepu sa se vaiete. Ia sa vezi cum ii dau eu la arie. eu vreau sa vad pe tata acusi-acusic! Si batrana. Neghinita tasti. Cum ajunse. lovind cu sete pamantul. urechi de vacar. Bivolul nu e mai mare ca omul? si-l injuga omul. Unchiasul se bucura. raspunse Neghinita. dar ce fuga. pusa pe-un deal mare si intins. — Iata. iar Neghinita se intrista. minte intunecata. se dete afund intr-o urma de vaca si incepu sa strige: — Mai vacari. Cruce lata. Tu nu esti mai mare ca mine? si te-au ostenit murgii in arie. vru sa-l striveasca si-si repezi calcaiul din baierile inimii. il duse la arie. cum izbeau. Neghinita sari pe-un cal si incepu sa strige: "Hi. Unde-i vedea sase cai murgi treierand grau. hi. — Sa nu va paziti vacile. dar nu ca baba. urechi de magar! le zise Neghinita. parc-ar 13 . mai rau si mai prost dintre ei. Pamantul nu e mai mare ca fierul plugului? si-l despica fierul plugului. acolo sa te opresti. hai!" Ciupeste pe unul.

. ai cumparat vreun suflet pe-o punga de bani? — Iti dau. da' tot el sopti mosului:: "Fie!" Si mosul zise: — Fie! Batu palma in palma cu negustorul. zise negustorul. da' cu mintea cat zece ca mine si ca d-ta. iata si un negustor care trecea la scaunul imparatiei. iti dau o punga de bani pe el. ca eu aud "hihai. hi-hai" si nu vad pe nimeni!" — Ei. tata.. doua. Si cum se crucea mosul. sarind pe masa sfatului. zece.. ca multe se pot si nu stau in carti. m-a daruit Dumnezeu cu un copil ca o neghina. pentru un suflet? — Iti dau. ii zise negustorul. crezand ca de la el zice: — Tu. zise Neghinita.. Neghinita striga mosului: — Mosule. mosule. vandut de bunavoie. — Iti dau. cine mana caii asa de grozav. Negustorul plati si lua pe Neghinita. invatatii imparatiei cascara ochii mari si se trasera de barbile lungi.. iar biata baba. ca bantuia seceta si molima. Neghinita opri caii si sari in palma unchiasului. Negustorul pleca. care vinzi si cumperi. in urechea mosului si ii sopti ce sa vorbeasca. Si mosul zise. ai fost sa n-ai copii. maria-ta. dupa Neghinita: — Doua pungi. iar dupa soapta lui Neghinita: — Sufletele se daruiesc Domnului si se vand Necuratului. — Mosule. da! Imparatul era la mare si la greu sfat cu toti carturarii. Neghinita.. calcand in gura lacomiei.fi avut douazeci de bice pe salele lor. si mult mai multe sunt altfel de cum sunt ticluite din condei. tacu. se gandi sa duca imparatului asa minune. sfar.. — Mosule. Neghinita vazu lacomia. — Nu se poate. douazeci! Si mosul. 14 . Si daca negustorul ii spuse ca are un copil ca o neghinita. Cum il vazu negustorul.. cu toate soaptele bietului Neghinita. — Ba se poate. Mosul ingalbeni si zise. asa ceva nu scrie la carte. Tocmeala se facuse. imparatul ramase inmarmurit. raspunse batranul. Si iar mosul.

crezand ca singur. tu. raspunse: — Asa e. Asa afla. asa e. pasi-pasi. el de la el. zbughi in urechea imparatului si ii sopti tot. ca unul se gandea la o cucoana frumoasa. cum afla gandul tuturora. si de-acolo zise razand: — Invata. cam de voie. Iar carturarii isi detera ghies pe sub masa si plecara ochii in jos. Neghinita. se rasti imparatul catre doctor. Neghinita ramase la sfat si se pierdu din ochii tuturora. ca cei mai mici sunt cei mai mari. Si. Asta se gandea nu la sfat. numai ca sa se tie de nazdravanii. apoi in crestetul capului. altul ca bine e sa fii imparat. ti-ai facut ochii ochean si-mi vezi nasul cat un bustean. tu nu stii ca un invatat pe scaunul domniei ar face mai multe boroboate ca un neghiob. Imparatul porunci sa-i toarne lui Neghinita o casa cu zece caturi. Imparatul. asculta cuvintele si intrebarile imparatului. te gandesti la secaturi si nu vezi ca esti cu un picior in groapa. Acolo asculta ce asculta. tu iti pregatesti limba ca sa ma minti. si intelese ca acest vestit carturar. ai omori mai putini oameni? Doctorul se cutremura si dadu si el in genunchi. din fir pana in ata. Astfel ti-e gandul la sfatul domnesc? Carturarul se cutremura si dadu in genunchi. tu crezi ca intr-o sticla cu vin este mai mult duh decat in capul meu. zise imparatul necajit alorlalti. cu fruntea cat toate zilele. Neghinita. toata din aur-lamur si impodobita cu pietre scumpe. care cati in stele. ci ca-i placea inelul imparatului. cam de nevoie. numai unul. cerand iertare.Si dupa ce se minunara cat se minunara. altul ca ce n-ar da el pentru o sticla de vin. tu te 15 . incet-incet. Neghinita se sui pe mana imparatului. daca ai avea inelul meu. altul ca imparatul e om ca toti oamenii. cat o nuca de mare. maria-ta. pe rand. — Tu. in loc sa se gandeasca la sfat. Imparatul. se gandea ca imparatul are nasul cam mare. a citit in mintea lor. incepu sfatul. se manie foc si le zise: — Ei. Se duse binisor si intra in urechea carturarului care zicea ca stie martuntaiele omului si leacurile bolilor. pe umar. — Tu. pana intra in urechea invatatului care cauta in stele cu ocheanele. ca altul se gandea cam ce linguseala sa carpeasca imparatului.

mai bine sa spun si eu decat sa afli maria-ta. si sopa-sopa-sopa. se crucira si tot nu le venea sa creada.. — Acum ce sa le fac. zise imparateasa. ba si fara ea. se minunara. la vreme de batranete. de ce tremuri? — Maria-ta. raspunse imparatul. ai vanat. ghiceste gandurile oamenilor. cand aflara ca imparatul. Imparateasa si cuconii ei. nu e vorba. Imparatul rase cu pofta si-i fagadui o leafa mai mare. Iata. decat te-ai necajit cu trebile si cu nevoile imparatiei. zise imparatul manios. ba cu luminatia-sa imparateasa. Cum ai sta maria-ta pe scaunul lumii cand lumea ar afla adevarul? Imparatul zambi. — Imparate. cu ciuda. ai dormit. tremura mereu. iar Neghinita. ghiceste-mi si mie un gand. ti-ai socotit cazanele cu bani. maria-ta. dar tu. Neghinita o zbughise in urechea imparatesei si-i aflase gandul: "Ca ce bine-ar fi sa mai fie o data imparatul tanar!" Si intr-o clipa intra in urechea dreapta a imparatului. nedomirit de cum ghicise gandurile tuturora. iar tu abia te tii sa nu casti o gura cat sa inghiti imparatia toata. fara invatati cine sa minta lumea? — Sa nu fie decat adevarul pe lume! — Ferit-a Dumnezeu! Ce-ai face chiar maria-ta fara minciuna? Apoi maria-ta ti-ai facut socoteala vietii? Mai multe ceasuri ai mancat. ii zise: — Ei. dar. apoi sparse sfatul carturarilor si pleca cu Neghinita in crestetul capului. care se suise in crestetul imparatului: — Ferit-a Dumnezeu. zau asa. Cu totii cazura in genunchi. numai tie ti-e mintea la sfatul domnesc. Imparateasa se gandi si incepu sa rada. Vazand insa ca cel din urma carturar. cel mai cuminte. ai petrecut. dar zambi ca sa dreaga treaba si ii ierta pe toti. zise bietul batran. vazand pe Neghinita. sa le tai capul? Carturarii murira si inviara. care se gandise la sfat.. da' nu te gandesti ca invatatii sunt ca neoamenii. Imparatul — Pace! Imparateasa radea si zicea: 16 . socotesc ca nu stiu nimic si tot ma gandesc ca mi-e leafa prea mica.pricepi ca imparatul e om ca toti oamenii. — Sa vedem.

. Carja te sprijina." In sfarsit. maria-ta? tine-ti firea. si tasti in urechea stanga.. — De ce plangi. Neghinita. — Ei. Neghinita ii intrase intr-o ureche. de-si mangaia cuconii. ca omul e prost. da' tot muiere! De. de sta la sfat mare. de manca. pana nu mai avu incotro.. Sparse sfatul cel vechi si chema altul nou. omul crede.. colea. Neghinita intelese. maine asa.. coroana cu grijile sau lipanul cu umbrele? 17 . — Acu sa-l vedem! zise impielitatul de Neghinita. intru in pamant! De cate ori n-am dat dracului sfaturile imparatiei cand nu se mai ispraveau pana dupa miezul noptii. maria-ta! Pune foaie lata de lipan pe deasupra pletelor albe si spune-mi drept. si isi zise intr-o buna dimineata: "Vezi ce e omul! Spune-i orice.. imparatul era cam tare de urechea dreapta. de se culca. vru sa rada si de imparat. te doboara.. Azi asa. si iar sopasopa. unde mi-e coroana cu stemele si cu luminile? — Ci taci. dadu din cap. cum sa nu plang?! Unde mi-e toiagul imparatesc? — Ci taci. Neghinita." Imparatul. ce-i veni lui Neghinita. de umbla in fruntea ostilor. ei. nu fi muiere. ca ti-au imbatranit sfetnicii si imparatia merge rau?" Pasamite. si sa-mi spui drept care e mai dulce la oase? Scaunul cu scumpetea. un gand nu-l mai slabea: "Nu vezi. omule de Dumnezeu. care e mai usoara. Imparatul se lumina la fata. — Ei. Ce nu crede intai crede mai pe urma. sa-l las fara sfetnicii cei credinciosi si sa-l incurc cu nebunii.. spune-i mereu acelasi lucru. sus pe umarul lui. sau fanul cu frumusetea? —Neghinita. pe fanul inflorit si moale. ei. Tot unu si unu! Cum venira. cum aruncara pe bietul imparat din scaunul neamului lui. da' nu se poate.. unde mi-e scaunul imparatesc pe care au stat atatia mosi-stramosi ai mei? — Ci taci. maria-ta! Ia taie un corn si fa-ti.. imparateasa. bine te gandisi tu. o carja. Imparatul iesi plangand din cetate. pleca ochii in jos si se gandi: "Dar daca o ghici si la ce m-oi fi gandit inainte. de se scula. Buzduganul e greu la batranete. imparateasa. Neghinita.— Vezi ca nu ghicesti? vezi? Pasamite. rase cu hohote si zise: — Ei. maria-ta! Intinde-te colea. Am sa-i fac una si buna imparatului. Imparateasa se rusina.

— Neghinita. iar maria-ta. Neghinita. de i-o veni pofta. si lacom. Si esti mai mare.. c-o foaie de lipan pe cap si sprijinit pe-o carja de corn. fiindca stii tu sa le potrivesti.. cumpatat la mancare si la bautura. de racneste ca din gura de sarpe? — Fiindca imparatul e surd si n-aude. se potriveste s-asa..— Asa o fi. inainte de-a fi imparat. Curata socoteala: erai imparat. ba asculta pasurile. in mijlocul unui oras mare. cel mai nevolnic din toata imparatia. de ce batranul ala s-o fi muncind sa roada in gingii o cojita uscata? — Fiindca imparatul mananca prea mult. — Neghinita. cine stie? Socotesti maria-ta ca boierii pot ceva fara prostime? Sa ceara prostimea pe vechiul lor imparat. — Neghinita. nu om. — Neghinita. raspunse Neghinita. ba citeste jalbele. atunci de ce sa vie pe scaunul meu un imparat si surd. mai zise imparatul. de ce-o munci unii si noaptea. Bietul pribeag statu pe ganduri. si mai multe fara sa vrei de cate pe vrute. de-aia maria-ta ai fost cel mai sluga. imi vine sa scald tot pamantul cu lacrimile mele! — Ci taci. vedea. mare si zise: 18 . ba razboaie. ca unde-ti spune gandul. oftand tocmai din baierile inimii. ba intinde la bice pe altul. de dau pe branci? — Ca sa doarma imparatul si ziua. poi. asa o fi. nu imparat. auzea. acolo te duc picioarele. maria-ta! Adica ce slavire? Toata viata. muncea. de ce-l bat pe ala.. in toata imparatia. acum esti om. Marire sa fi fost asta? Dar ia gandeste-te maria-ta ca un supus era supusul marieitale s-avea un stapan. Vezi. Si de ce vedea se minuna si intreba pe Neghinita: — Neghinita. ba taie capul unuia. si orb.. si somnoros? — Ei. erai sluga tuturora. ba cate si mai cate. S-apoi. purtand grija tuturora. de ce-or fi atatia oameni goi si desculti? — Fiindca imparatul e orb si nu vede. ba sfaturi.. si sa vezi maria-ta. in crucis si in curmezis. Se mai imbuna imparatul la cuvantul lui Neghinita si se duse. dar cand ma gandesc in ce slava eram ieri.

abia sfarsise vorba de pe urma. Ii intra in urechea dreapta. infuriat. Cum auzi batranul. Mi-e lene sa ma mut. mai vezi. aduceau vestea ca norodul a bagat la duba pe imparatul al nou." Si incepu sa strige din toate puterile in urechea cu care imparatul auzea de minune. sa se intoarca. Intr-o zi vru sa glumeasca cu imparatul. crezand ca e in a stanga. iar nu sa stea locului. voi striga. zicand: — Iiiii. de colo. ca din senin. ce sa fie? Stafeta mare. Si-i veni randul si lui Neghinita. zise voinicilor: — Stati. ori ti s-a facut foame si-ti vine sa dormi? La toate vine randul. si ii detera in genunchi. de pe umar: — Maria-ta. s-auzi o galagie. gandul lumii.. un vaiet. "Nu face nimic. ca parca se cutremura pamantul.. Asa sfarsi bietul Neghinita 19 .. ca eu sunt! Si-l cunoscura toti. cu suliti lungi. o duduitura. se gandi Neghinita. Neghinita cazu lesinat. auzind acest glas tare in fundul urechii. — Tu mi-ai fost? Tu m-ai facut sa cad din scaunul imparatiei? Bine! Am eu ac de cojocul tau! Imparatul. sa mai faca vreo dracie. porunci sa-l lege de gat cu un fir lung de matase si-l cobori de-l ineca in putul din curtea domneasca. cu sfetnici cu tot. nu-l mai afla de la nimeni! Imparatul. si as sti eu sa fac cum e bine.—Neghinita. Niste voinici. dupa cum se intoarce roata. Cand colo. mai auzi. In loc sa soptesc. si ca cheama iarasi pe adevaratul imparat. ca de-aia e roata. ii zvacni inima si-si trase o palma cat putu peste ureche.. — Un imparat daca n-a sti el de la el adevarul. Cu stanga n-auzea de loc. Si. Iar Neghinita. sa stii ca ce credeam eu ca-mi trece prin minte era numai in ureche! Si cand isi scutura urechea in podul palmei. mult cuvant ai! Acum s-ajung imparat.

Mergand asa fara tinta a intalnit un sarpe micut. . macar cateva ore. judecatorul a zis ca nu are ce sa faca. Degeaba l-a tot rugat omul pe copilul sau de suflet sa se dea jos. decat sa ma porti intotdeauna in carca -zise sarpele. Omul a plecat de la judecator si mai necajit decat a fost inainte. Numai ca omul a imbatranit. nici macar vreun var mai indepartat sau vreun unchi. Sarpele si-a tinut fagaduiala. sa-i fie copil de suflet. sarpele era de neclintit in hotararea sa de a respecta vechea invoiala. pentru ca si-a iubit foarte mult nevasta. . Disperat omul s-a dus la judecator si l-a rugat sa-i faca dreptate. numai sa se invoiasca. Sarpele a raspuns ca vrea. De atunci au fost nedespartiti. dormeau impreuna si erau multumiti unul de celalalt.Copilul cel istet de Petre Ispirescu A fost odata un om bogat. . caruia ii murise sotia. Toate le faceau impreuna. Omul s-a invoit bucuros si sarpele i s-a incolacit in jurul gatului.Cum adica sa ne invoim -a intrebat omul. care de atata bine crescuse foarte mult.Ajutati-ma. Intr-o zi i-a venit o idee trasnita. el era 20 . iar cand va muri ii va lasa intreaga avere. atunci si omul trebuie sa-l poarte la gat pana va muri. Omul l-a intrebat pe sarpe daca vrea sa-i fie copil de suflet. sa umble de dimineata prin cetate si prima fiinta ce-i va iesi in cale. Omul i-a dat sarpelui tot ce si-a dorit si l-a iubit ca pe propriul copil. fiindu-i copil.Nu iti cer nimic mai mult. domnule judecator. Kamill Maximilian statea pe un bustean. Omul nu il mai putea cara in carca de garbov ce era pe sarpe. iar sarpele a crescut. mancau impreuna. ca de insurat a doua oara nu mai vroia. sa mai poata respira si el in voie. Din aceasta pricina era tare mahnit si nu stia cum sa-si faca rost de o ruda. pierzand orice speranta. In drum spre casa a vazut niste copii cara se jucau si s-a apropiat de ei. pentru ca nu mai rabd aceasta povara! Dar dupa ce sarpele a povestit cum le-a fost invoiala. ca-i va da tot ce isi va dori. El nu mai avea nici un neam.

imparatul, iar langa el pe un bustean mai mic, Maria-Alexandra in chip de imparateasa. Ceilalti copii se inghesuiau in jurul lor, ascultand poruncile. Omul a intrebat copiii daca nu ii pot face si lui judecata. Ei au raspuns foarte seriosi, ca se poate. Atunci omul si-a povestit necazul. Cand a vrut sa zica sarpele ceva, Kamill Maximilian a strigat la el: - Cum indraznesti sa ii vorbesti de acolo de sus imparatului. Nu stii ca impricinatii trebuie sa stea la judecata jos la pamant. Cand sarpele a coborat Kamill a zis: - Acest copil, caruia nu ii este mila de parintii lui, nu merita sa vada lumina soarelui. Pe el copii, aruncati cu pietre! Iar copii au aruncat cu pietre pana au strivit sarpele. Omul a plecat acasa mantuit de judecata unui copil.

Aventura unei frunze de toamna
A fost odata, tare demult un imparat batran care avea numerosi slujitori voinici ca ursul si tari ca piatra. Acestia isi asumau raspunderea asupra unor sute de copile care mai de care mai blande si mai frumoase. Omenii inca de mult, pe acest batran imparat l-au numit Copac, pentru ca sta de veghe toata noaptea si toata ziua adaposteste pe toti trecatorii lasandu-i sa stea la umbra frunzelor care erau copilele. Slujitorii, dupa iscusinta lor aveau nume de ramuri. Toti acestia formau impreuna un singur copac cu multe ramuri si frunze, un copac batran de neintrecut la numarul anilor. Ziua era tot mai zglobie si copacul juca diferite jocuri cu ramurile si frunzele care traiau in liniste si pace. Intr-o zi se napusti asupra lor un vant tare si puternic de spargea ferestrele oamenilor si ridica in slava hartiile si praful de pe drum. Atunci, copacul tata-imparat chema toate frunzele si pe toti slujitorii si le spuse:

21

- Dragii mei copilasi, suntem aproape in pragul despartirii, vantul sufla aspru spre frunze fara pic de mila. Nu se stie care dintre voi va asterne un covor de rugina si nici nu se stie care va avea mai multe zile. Eu, ca tata, va sfatuiesc sa nu umblati hai-hui, ci tineti-va de frunza mama si aveti grija sa nu va dezlipiti de ea.Vorbele imparatului sunau tare si zgomotos: se auzea cum vantul trece prin el ca o sabie, se vedea cum tremura si cat pe ce era sa se aplece la pamant cu toata imparatia. Dar sa lasam asta pentru mai tarziu si sa vedem ce s-a intamplat mai departe. Mezina, frunza rea si neascultatoare, dar totodata grijulie pentru imparatiile din jur, se strecura pe sub ramuri si o lua din loc prin vecini sa vesteasca de sfaturile batranului. Merse ce merse din loc in loc si mai vestea pe cate un imparat care ii iesea in cale de primejdia si nenorocirea ce avea sa urmeze. Unul dintre imparati o opri din drum si o lua de mana zicandu-i: - Draga mea copila, dulce si blajina, am aflat ce vremuri vor veni dar de asta nu-ti face griji si sa nu-ti fie teama. Sa stii ca va veni toamna. Fata-frunza facu niste ochi mari si isi inchipui ca toamna este un monstru, o stafie, o sperietoare de ciori, ori un cantec, un leagan, un copil... - Ce-ar fi sa-l intreb "cum e toamna?", isi zise in gand mezina frunza. Si hotarata de acest lucru prinse curaj si spuse: - Batranule unchi, ce este toamna? - Toamna este a treia fiica a anului ce coboara din inaltul cerului sa-si astearna trena ei de culoare galben-brun-aramie, trena fiind voi frunzele care veti asterne un covor de rugina peste intreaga natura. De cum soseste de pe dealuri, inceoe a stropi cu manunchi de ciumafai, natura uda, dand pentru ea cularea ei simbolica de toamna. Atunci soarele va cobora spre asfintit. Racoarea va brazda intinsul si deodata samanta se va scutura, frunzele ingalbenite se vor desprinde de pe ramulrile copacilor si se vor cufunda intr-un somn adanc pentru totdeauna. Bruma rece si vantul sturlubatic sunt prieteni nedespartiti ai toamnei. Impreuna vor salta frunzele in sus pana in inaltul cerului iar apoi le vor lasa din nou pe pamant. Voi va veti apleca in fata toamnei parasind copacul 22

definitiv, tatal care v-a sustinut atata timp in adierea vantului slab. Dar pentru oamnenii vrednici, toamna este ca o pagina din cartea vietii care isi aduce roadele ei cu ea. De cum o zaresc se apuca cu grija sa-i culeaga vesmintele cum sunt: perele, merele, nucile, gutuile pentru care au muncit tot anul. Dar toamna nu este mai prejos caci ea e mandra si fericita de vrednicia lor si de aceea le acorda toata increderea si speranta ei. Dupa cateva secunde, din fantezia povestirii fata frunza facu niste ochi mari si galbeni ca semn de dezmortire, il saluta cuviincios pe batranul copac, ii spuse "la revedere" cu un glas stins subtire si se indrepta iute spre casa parinteasca. Ajunsa acasa fu intrebata de parinti pe unde a umblat iar ea, cu lacrimi in ochi, istorisi tot ce i s-a intamplat. Cum termina, se uita pe dealuri si frumoasa toamna se apropie de ea. Fructele ii tineau trena, coronita de flori stralucea din ce in ce mai tare, in calea ei se aseza frunze de miresme de flori. Dar, in sfarsit, ajunse la tatal imparat si cu incuviintarea lui lua toata calea frunzelor, copilele si le duse cu ea, ramanand in urma dorul parintilor, lacrimi amare, pustietate, iar inainte frunze ce se roteau in jurul toamnei.Doar o urma a mai ramas, o lacrima de frunza si roua ce se aseza pe copacul imparat. El urma sa stea de veghe si sa adaposteasca in continuare toti trecatorii care faceau popasuri sub el.

Fat-frumos si lupul cel nazdravan
de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata, a fost un imparat si o imparateasa. Ei aveau trei copii. Mai aveau pe langa palaturile lor o gradina foarte frumoasa. Si atat de dragi ii erau florile acestui imparat, incat insusi cu multa tragere de inima le plivea si ingrijea de gradina. In fundul acestei gradini crescuse un mar cu totul si cu totul de aur. Imparatul nu mai putea de bucurie ca in gradina sa se afla un asa pom cum nu se gasea in toata lumea. Se tot intorcea pe langa dansul si 23

se tot uita pe de toate partile la el, de i se scurgeau ochii. Cand, intr-o zi, vazu ca pomul inmugureste, infloreste, se scutura florile si roadele se arata; apoi spre seara da in parguiala. Ii zambea mustata imparatului si ii lasa gura apa, cand se gandea ca a doua zi o sa aiba la masa sa mere de aur, lucru ce nu se auzise pana atunci. A doua zi nu se luminase bine de ziua, si imparatul era in gradina ca sa vaza merele cele aurite si sa-si impace nesatiul ce avea de a se uita la dansele. Dara ramase ca iesit din minte, cand, in loc de mere coapte aurii, vazu ca pomul inmugurise din nou, iara merele nicaieri. Inca fiind acolo, vazu cum infloreste pomul, cum ii cade florile si cum roadele se arata iarasi. Atunci ii mai veni inima la loc si se multumi a astepta pana a doua zi. In ziua urmatoare, ia merele de unde nu e. S-a suparat imparatul, nevoie mare, si porunci la paznici sa se puie sa prinza pe hoti. Dara asi! unde e pomana aia! Pomul inflorea in fiecare zi, se scuturau florile, rodul crestea si seara da in parg. Noaptea se cocea. Oarecine venea atunci si le lua, fara sa prinza de veste oamenii imparatului. Pare ca era un lucru facut: acel cineva care lua merele isi batea joc si de imparatul si de toti paznicii lui. Acestui imparat acum nu-i mai era ca nu poate avea mere aurite la masa lui, ciuda cea mai mare era ca nici parga acestui pom nu o vazuse macar. Aceasta il intrista pana intratata incat p-aci era sa se scoboare din scaunul imparatiei si sa-l dea celui ce se va lega a prinde pe hot. Fiii acestui imparat, pasamite ca-i simtira gandul, caci venira inaintea lui si-l rugara sa-i lase a pandi si ei. Mare fu bucuria imparatului cand auzi din gura fiului sau celui mai mare legatura ce facea de a pune mana pe hot. Le dete, deci, voie, si ei se pusera pe lucru. Pandi in ziua dintai fiul cel mare; dara pati rusinea ce patise si ceilalti pandari din naintea lui. A doua zi pandi si cel mijlociu; dara nici el nu fu mai breaz, ci se intoarse la tatal sau cu nasul in jos. Ei spusera ca pana la miezul noptii o duc cum o duc, dara ca dupa aceea nu se pot tine pe picioare de piroteala ce-i apuca si cad intr-un somn adanc, si nu mai stiu nimic. 24

Fiul cel mai mic asculta si tacea. Apoi, dupa ce sfarsira de spus fratii cei mai mari ce li se intamplase, se ceru si el de la tata-sau ca sa-l lase sa pandeasca si el. Cat de trist era tata-sau pentru ca nu se gasea nici un voinic care sa-i prinza pe hotii merelor, rase cand il auzi. Iara dupa multe rugaciuni se indupleca. Atunci fiul cel mai mic se pregati de panda. Cum veni seara, isi lua tolba cu sagetile, arcul si palosul, si se duse in gradina. Isi alese un loc singuratic si departat de orice pom si de zidari, astfel ca sa n-aiba de ce se rezema. Se hotari a sta in picioare pe un trunchi de pom taiat, astfel incat cand i-ar veni somn si ar motai, sa caza jos si sa se destepte. Asa facu, si dupa ce cazu de vro doua ori, i se sperie somnul si ramase treaz si nebantuit de piroteala. Cand, colea despre ziua, cand somnul e mai dulce, auzi un falfait ca de un stol de paseri ca se apropie. Trase cu urechea si simti ca cineva jumuleste pomul de mere. Scoase o sageata din tolba, o aseza la arc si, trac! trase o sageata si nu se facu nici o miscare. Trac! mai trase una si iarasi nimic. Cand trase cu a treia, falfaitul se auzi din nou si el pricepu ca stolul de pasari trebuie sa fi zburat. Se apropie de marul de aur si vazu ca hotul n-avusese timp a lua toate merele. Luase ce luase, dara tot mai ramasese. Stand el acolo, i se paru ca vede lucind ceva pe jos. Se pleca si ridica acel ceva ce lucea. Cand, ce sa vezi d-ta? doua pene cu totul si cu totul de aur. Cum se facu ziua, culese cateva mere, le puse pe o tipsie de aur, si cu penele la caciula se duse de le infatisa tatalui sau. Imparatul vazand merele, mai-mai era sa-si iasa din minti, de bucurie; dara isi tinu firea. Puse de striga prin toata cetatea ca fiul sau cel mic a izbutit sa aduca mere si sa si afle ca hotul este o pasare. Fat-Frumos zise tatalui sau sa-i dea voie acum sa caute si pe hot. Tatal sau nu mai voia sa stie de hot, deoarece i-a ajutat Dumnezeu sa vaza merele cele atat de mult dorite. Dara fiul cel mic al imparatului nu se lasa numai pe aceea, ci starui pana ce imparatul ii dete voie sa mearga a cauta si pe hot. Se

25

gati de drum; iara cand fu a pleca, isi scoase penele cele de aur de la caciula si le dete imparatesei, muma lui, ca sa le poarte ea pana s-o intoarce el. Lua haine de primeneala si bani de cheltuiala, isi atarna tolba cu sagetile la spate, palosul la coapsa stanga, si, cu arcul intr-o mana si cu alta de gatul credinciosului sau, porni la drum. Si aide, si aide, merse cale lunga departata, pana ce ajunse in pustietate. Aci facu popas si sfatuindu-se cu robul sau cel credin- cios, gasi cu cale sa apuce spre rasarit. Mai calatorind ei o bucata buna, ajunse la o padure deasa si stufoasa. Prin bungetul asta de padure mergand ei pe dibuitele, caci altfel era peste poate, zarira in departare un lup groaznic de mare si cu fruntea de arama. Indata se si gatira de aparare. Cand fura aproape de lup de o bataie de sageata, puse Fat-Frumos arcul la ochi. Vazand lupul una ca aceasta, striga: - Stai, Fat-Frumos, nu ma sageta, ca mult bine ti-oi prinde vreodata. Fat-Frumos il asculta si lasa arcul in jos. Apropiindu-se lupul si intrebandu-l unde merge si ce cauta prin astfel de paduri nestrabatute de picior de om, Fat-Frumos ii spuse toata intamplarea cu merele din gradina tatalui sau, si ca acum merge sa caute pe hot. Lupul ii spuse ca hotul era imparatul pasarilor. Ca el cand venea a fura merele, aduna pasarile cele mai agere la zbor si cu ele in stol venea de le culegea. Ca acea pasare se afla la imparatia de la marginea acestei paduri. Ii mai spuse ca toata megiesia se vaita de furturile ce face ea poamelor de prin gradini, si le arata drumul cel mai apropiat si mai lesnicios. Apoi, dandu-i un merisor frumos la vedere, ii mai zise: - Tine, Fat-Frumos, acest merisor. Cand vei avea trebuinta de mine vreodata, sa te uiti la el, sa gandesti la mine si eu indata voi fi acolo. Fat-Frumos primi merisorul si-l baga in san, apoi, luandu-si ramas bun, porni cu credinciosul sau si, strabatand desisurile padurii, ajunse la cetatea in care se afla acea pasare. Cerceta prin cetate si i se spuse ca imparatul locului aceluia o tine intr-o colivie de aur in gradina sa. Aceasta ii fu de ajuns a sti. Dete cateva tarcoale curtii imparatesti si lua aminte la toate amanunturile ce inconjura curtea. Cum se facu seara, veni cu 26

credinciosul sau si se pitula la un colt, asteptand acolo pana se linistira toti cei din curte. Apoi credinciosul lui puindu-se piua, Fat-Frumos se urca pe dansul; d-aci pe coama zidului, si sari in gradina. Cand puse mana pe colivie, o data tipa pasarea si, cat ai zice mei, se vazu inconjurat de o multime de paseri, care mai mici, care mai mari, tipand pre limba lor. Si atata larma facura, incat se desteptara toti slujitorii imparatesti. Si viind in gradina, gasira pe Fat-Frumos cu colivia in mana si pasarile dandu-se la el sa-l sfasie, iara el aparandu-se. Pusera slujitorii mana pe el si-l dusera la imparatul, carele si dansul se sculase sa vaza ce se intamplase. Cum il vazu imparatul, il si cunoscu; apoi prinse a-i zice: - Imi pare rau, Fat-Frumos, de aceasta intamplare. De ai fi venit cu binele, sau cu rugaciuni, sa-mi ceri pasarea, poate m-as fi induplecat sa ti-o dau de bunavoia mea; dara acum, prins cu mana in sac, cum se zice, dupa datinile noastre, cu moarte trebuie sa mori. Si numele iti va ramanea pangarit cu ponosul de talhar. - Aceasta pasare, luminate imparate, raspunse Fat-Frumos, ne-a jefuit de mai multe ori merele de aur din pomul ce are tatane-meu in gradina sa, si de aceea am venit sa pui mana pe hot. - Poate sa fie adevarat ceea ce spui tu, Fat-Frumos, dara la noi, impotriva datinelor noastre eu n-am nici o putere. Numai o slujba insemnata facuta imparatiei noastre te poate scapa si de ponos si de moarte. - Spune ce slujba sa-ti fac, si ma voi incumeta. - De vei izbuti sa-mi aduci iapa cea sireapa ce este la curtea imparatului meu vecin, vei scapa cu fata curata, si-ti voi da pasarea cu colivia. Fat-Frumos primi. Si chiar in acea zi si pleca cu credinciosul sau rob. Ajungand la curtea imparatului vecin, lua cunostinta de iapa si de imprejmuirea curtii. Apoi, cum veni seara, se aseza cu credin- ciosul lui la un colt de curte, unde i se paru a fi un loc de parleaz. El vazuse iapa cum o plimbau doi slujitori, si se minuna de frumusetea ei. Ea era alba, avea capastrul aurit si impodobit cu pietre nestemate, de lumina ca soarele. 27

Pe la miez de noapte, cand somnul este mai dulce, Fat-Frumos zise credinciosului sau de se puse piua, iara el se urca pe dansul, apoi pe zid si sari in curtea imparatului. Merse pe dibuitele si in varful degetelor, pana ce ajunse la grajd; si, deschizand usa, puse mana pe capastru si tragea iapa dupa dansul. Cum ajunse iapa la usa grajdului, unde nincheza o data de haui vazduhul si urla toata curtea si palaturile. Indata sarira toti cu totul, pusera mana pe Fat-Frumos si-l dusera la imparatul, carele si el se sculase. Acesta, cum il vazu pe Fat-Frumos, il si cunoscu. Il infrunta pentru fapta cea miseleasca ce era sa savarseasca, si-i spuse ca datinele tarii sale da mortii pe furi, si ca impotriva acelor datine el n-are nici o putere. Fat-Frumos ii spuse drept toata siritenia cu merele, cu pasarea si cu cele ce ii zisese sa faca imparatul, vecinul sau. Atunci imparatul ii zise: - De vei putea, Fat-Frumos, sa-mi aduci pe Zana Craiasa, poate ca vei izbuti sa scapi de moarte si sa-ti ramaie numele nepatat. Fat-Frumos se incumese si, luand pe credinciosul sau cu sine, pleca. Pe drum isi aduse aminte de merisor. Il scoase din san, se uita la dansul si se gandi la lup. Si cat te-ai sterge la ochi, lupul fu aci. - Ce poftesti, Fat-Frumos? ii zise. - Ce sa poftesc, ii raspunse el. Iaca, iaca, iaca ce mi s-a intamplat. Cum sa fac eu acum sa ma intorc cu isprava buna? - De asta iti este? Las' pe mine, ca treaba este ca si sfarsita. Si pornira catesitrei spre Zana Craiasa. Cand fura aproape de Zana Craiasa, facura popas intr-o padure de unde se vedea palaturile cele stralucite ale zanei. Se invoira ca Fat-Frumos si cu credinciosul sau sa astepte la tulpina unui copac batran, pana s-o intoarce lupul. Si mandre palaturi mai avea zana, mare. Insusi lupul se mira de frumusetea si de randuiala cea buna ce era p-acolo. Cum ajunse, facu ce facu si se furisa in gradina. 28

Ce sa vezi d-ta? Nici un pom nu mai era verde. Le cazuse frunza, si cracile, si ramurelele, de erau ca despuiati. Pe jos, frunzele cazute erau facute scrum de uscaciune. Numai un stuf de trandafiri mai era infrunzit si plin de boboci, unii in floare si altii deschisi. Ca sa ajunga pana la dansul, lupul trebui sa mearga in varful degetelor ca sa nu fasie frunzetul cel uscat, si se ascunse in acel crangulet inflorit. Stand el acolo si pandind, iata ca iese Zana Craiasa din palaturi, insotita de douazeci si patru de roabe, ca sa se plimbe prin gradina. Cand o vazu lupul, p-aci, p-aci era sa uite pentru ce venise si sa se dea de gol; dara se stapani. Caci era asa de frumoasa, cat nu s-a mai vazut si nu se va mai vedea pe fata pamantului. Avea un par, nene, cu totul si cu totul de aur. Cositele ei lungi si stufoase, de-i batea pulpele. Cand se uita la cineva cu ochii ei ceia mari si negri ca murele, il baga in boale; avea niste sprancene bine arcuite, de pare ca erau scrise, si o pielita mai alba ca spuma laptelui. Dupa ce dete cateva tarcoale prin gradina cu roabele dupa dansa, veni si la stuful de trandafir sa rupa cateva flori. Cand lupul, care era ascuns in crang, odata se repezi, o lua in brate si pe ici ti-a fost drumul. Iara roabele, de spaima se imprastiara ca puii de potarniche. Intr-un suflet alerga lupul si o dete lesinata in bratele lui Fat-Frumos. Acesta, cum o vazu, se pierdu cu firea; dara lupul ii aduse aminte ca e voinic, si-si veni in sine. Multi imparati voise sa o fure, dara se rapusera. Fat-Frumos prinsese mila de ea, si nu-i mai venea a o da altuia. Zana Craiasa, dupa ce se destepta din lesin si se vazu in bratele lui FatFrumos, prinse a-i zice: - Daca tu esti lupul care m-a furat, a ta sa fiu. Fat-Frumos ii raspunse: - A mea sa fii, nedespartita pana la moarte. Apoi se intelesera la cuvinte, si spuse fiecare siritenia istoriei sale. Vazand lupul dragostea ce se incinsese intre ei, zise: - Lasati pe mine, ca toate le intocmesc eu dupa vrerea voastra. Si plecara a se intoarce de unde venisera.

29

Pe drum, lupul se dete de trei ori peste cap, si se facu intocmai ca Zana Craiasa. Pasamite lupul era nazdravan. Se vorbira ei, ca credinciosul lui Fat-Frumos sa stea cu Zana Craiasa la tulpina unui copaci mare in padure, pana se va intoarce Fat-Frumos cu iapa sireapa. Ajungand la imparatul cel cu iapa, Fat-Frumos ii dete pre prefacuta Zana Craiasa. Cum o vazu imparatul, i se muie inima si prinse un dor de dansa, de nu se poate povesti. Imparatul ii zise: - Vrednicia ta, Fat-Frumos, te-a scapat si de ocara si de moarte. Acum te si rasplatesc pentru aceasta, dandu-ti in dar iapa. Cum puse mana pe iapa si pe capastrul cel minunat, Fat-Frumos o lua la sanatoasa si, puind pe Zana Craiasa calare pe iapa, porni cu dansa si trecu hotarele acelei imparatii. Imparatul aduna numaidecat pe sfetnicii sai si purcese la biserica ca sa se cunune cu Zana Craiasa. Cand fu la usa bisericii, prefacuta Zana se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup, carele, clantanind din colti, isi arata dintii ranjind catre curtenii imparatului. Acestia, cum vazura, deodata inghetara de frica. Apoi, dupa ce se mai dezmeticira, se luara dupa dansul cu chiote si cu uideo. Dara lupul, sa te tii, parleo! lungi pasul lupeste, se duse, duluta, de nu mai dete cu mana de dansul. Si ajungand pe Fat-Frumos si pe ai sai, merse cu dansii. Cand fu aproape de curtea imparatului cel cu pasarea, facura ca si la cellalt imparat. Lupul, schimbat in iapa sireapa, fu dus la imparatul, carele, vazand iapa, nu se mai stia de bucurie. Dupa ce primi cu multa omenie pe Fat-Frumos, imparatul acesta ii zise: - Ai scapat, Fat-Frumos, si de ponos si de moarte. Iara eu imi voi tinea cuvantul imparatesc, si multumirea mea va fi pururea cu tine. Porunci, si numaidecat i se dete pasarea, cu colivia ei cu tot. Si primindo Fat-Frumos, isi lua ziua buna si pleca. Ajungand in padure unde lasase pe Zana Craiasa, iapa si pe credinciosul lui, pornira impreuna catre imparatia tatalui sau. 30

Cand il vazura ostasii. Mare fu bucuria obsteasca cand il vazura cu sotioara cum nu se mai gasea pe fata pamantului. ca ai dobandit un astfel de odor! Sa-ti traiasca si iapa. caci nu vei pati bine. ducandu-se fiecare intr-ale sale. Apoi se despartira. lupul zise lui Fat-Frumos: . imparate. Dupa care traira in fericire. si fugi. porunci Fat-Frumos si facu un grajd maiestrit pentru iapa. intinse masa mare pentru bun si pentru rau.Imparatul cel ce primise iapa porunci sa iasa toata oastea lui si maimarii imparatiei sale la camp. Dara nici pomeneala nu era ca sa se apropie cineva de aceasta iapa. de asta data ti s-au implinit toate poftele. toti cu totii strigara: . Ajungand la imparatia tatalui sau si auzind ca vine fiul sau cel mic. iara colivia cu pasarea o puse in palimarul despre gradina. si tinura veseliile trei zile si trei nopti incheiate. ci parc-ar fi zburat. ii iesi inainte cu mare. de n-or fi murit.Sa traiesti. Iar eu incalecai p-o sea si va spusei povestea asa. Apoi tata-sau puse de se facu pregatirile de nunta. iapa cu imparatul pe dansa. Si dupa cateva zile se cununa Fat-Frumos cu Zana Craiasa. nene. o data statu iapa. dupa cum i se cuvenea. ca sa-l primeasca. Si or fi traind si astazi. Cand fura a se desparti. Se luara la intrecere. tranti pe imparat. caci pe toti ii lasa in urma. si fugi. fiindca Fat-Frumos nu mai avea ce pofti.Iata. si cu odoare cum nu s-a mai pomenit. Cand fu la o departare buna. si o rupse d-a fuga. 31 . Pazeste-te in viata ta a nu mai pofti lucruri peste puterea ta. se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup. unde voia sa li se arate calare pe iapa cea atat de vestita. Cum ajunse. care te face sa te arati asa de maret! Si in adevar. venea. de nu-i da picioarele de pamant. cu mic. pana ajunse pe Fat-Frumos.

Pe masura ce focul aprins sub oala devenea din ce in ce mai puternic. A pus borcanul de miere pe raftul cel mai de sus al dulapului. si acum sa vedem ce am prins. "E. sub oala. de cele mai multe ori." si-a zis razand Doamna Urs. Doamna Urs a intins o capcana.Iepurasul cel haios Traia odata in padure Iepurasul cel Haios." Doamna Urs a umplut cu apa o oala mare neagra si a pus-o pe camin. Iepurasul cel Haios a patruns in vizuina ei. cand Doamna Urs a plecat la vanatoare. A inceput sa se 32 . La un moment dat insa Doamna Urs a observat ca borcanul ei cu miere se tot goleste. dar se lipea tot mai rau. Iepurasul cel Haios a cazut si mierea s-a intins toata peste Iepurasul cei Haios! Vai de mine! Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa se miste. mierea din jurul Iepurasului cel Haios devenea tot mai subtire. "Oh. si a iesit afara sa adune cateva ridichii si cartofi pentru ciorba. Dar cand l-a atins. Ziua urmatoare. A aprins apoi focul in camin. daca as putea sa scap de aici. care isi petrecea toata ziua in cautarea mierii. unde putea sa manance pe saturate miere din borcanul acesteia. dar mierea era favorita lui! Cateodata avea noroc sa gaseasca usor miere in scorbura vreunui copac batran. A vazut borcanul de miere sus pe raft si s-a urcat sa-l ia. si am sa-l prind. Dar. Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa fuga. borcanul a cazut. dar pe marginea lui. "Se pare ca voi avea ciorba de iepure in seara asta la masa. astfel incat acesta sa cada cand va fi atins. "Cineva imi mananca mierea." si-a spus ea. Cand Doamna Urs s-a intors acasa. niciodata nu as mai incerca sa fur miere!" si-a spus el plangand. dar mierea era asa de groasa incat el se lipea de orice atingea. Bineinteles ca ii placeau morcovii si spanacul. Iepurasul cei Haios era lipit de podea. trebuia sa gaseasca diverse metode sa patrunda in vizuina Doamnei Urs.

Surioara lor Elsa. Iepurasul cel Haios nu a mai mancat niciodata miere. Ei simtira asta chiar din ziua intai. prajituri si mere zaharisite. Cei unsprezece frati. ca-i foarte bun. ca de obicei. Cu o miscare din coada Iepurasul cel Haios a sarit afara din vizuina Doamne Urs si a pornit-o repede spre padure. in jos spre labute. imparateasa le trimise nisip intr-o ceasca de ceai. statea pe-un scaunel de cristal si rasfoia o carte cu cadre.. se-nsura a doua oara c-o imparateasa rea de mama focului si care nu-i iubea deloc pe copii. care imparatea peste tot cuprinsul. dar fericirea asta nu putea sa tina in veci. Cei unsprezece cocori de Hans Christian Andersen Departe. unsprezece printi. S-a multumit cu morcovi. spanac si salata ca si restul iepurasilor. Erau cu adevarat fericiti copiii acestia. Tatal lor. cu un cuvant. in tara unde se duc randunelele cand le goneste iarna de la noi. cat o jumatate din imparatie.scurga pe langa urechi. si spuneau frumos lectiile pe de rost. apoi pe celalalt. se duceau la scoala cu decoratii pe piept. cu spada la sold. Scriau cu condeie de diamant pe tablite de aur. Din acea zi. copii se jucau. si lume dupa lume curgea mereu la palat. Era sarbatoare mare. de-un pret asa de mare..Curand Iepurasul cel Haios a fost in stare sa-si miste un picior. toate la ei aratau ca-s printi. spunandu-le sa manance. atunci in loc sa le dea copiilor. era un imparat care avea unsprezece feciori si o fata pe care-o chema Elsa. 33 . de peste tot.

intinzandu-si ciocurile si batand din aripi. iar pe bietii printi ii pari la imparatul de-atatea rele inchipuite. si trandafirii spuneau adevarul. care era toata de marmura. caci n-avea alte jucarii. Elsa se-ntoarse la palat. Biata Elsa se juca in camaruta ei c-o frunza. Ar fi dat mult ca s-o poata preface si pe ea in cocor ca pe fratii ei. impodobita cu covoare frumoase si cu perne moi. dar nu se-ncumeta la una ca asta. Cand implini cincisprezece ani. iar cartea-i raspundea: "Dragalasa Elsa". si razele soarelui care-i atingeau obrazul le simtea ca si cum ar fi fost sarutari de la fratii ei. trimise pe mica Elsa intr-un sat.Dupa o saptamana. Duminica pe cand batrana statea pe prag citind in cartea-i de rugaciuni. incat acesta de la o vreme nici nu se mai ingriji de dansii. Imparateasa vazand-o atat de frumoasa. imparateasa intra in odaia de baie.Duceti-va in toata lumea si traiti cum veti sti. A doua zi in zori. Dar surioara lor dormea.Tarziu isi potolira zborul deasupra unei paduri intunecoase. Cand vantul clatina incetisor tufele de trandafir din fata casutei. vantul intorcand foile. Facuse in mijlocul frunzei o ferestruie: prin ea se uita la soare. trecura prin fata cocioabei unde era surioara lor Elsa. le zise haina imparateasa. caci in clipa aceea ei se schimbara in unsprezece cocori.Se rotira in zbor de cateva ori. si cartea. el le soptea: "Ce poate fi mai frumos decat voi pe lume ?" Si trandafirii leganandu-se. la marginea marii. si i se parea can departare vede stralucind ochii fratilor ei. A doua zi de dimineata. soptea cartii: "Cine poate fi mai sfant ca tine ?.Se ridicara in slavi si se facura nevazuti. raspundeau: "Dragalasa Elsa". Dar ea nu putu sa le faca tot raul pe care li-l dorea. Treceau asa zilele una dupa alta. fiti pasari mari fara glas. 34 . Si. si prinse-o ura de moarte pe biata fata. scotand un tipat ciudat se inaltara in stol deasupra padurii din preajma palatului. si nimeni nu-i auzi. deoarece imparatul nu mai putea de dor sa-si vada fata. se facu foc si para de necaz. nimeni nu-i zari. la niste oameni saraci. . Zburati in vazduh.

si s-o faci asa de rea. pe frunte sa i te asezi. strabatu campii si crivine si se infunda intro padure ce nu se mai sfarsea. spoi pe biata fata cu zeama de nuca si-i facu toata pielea neagra. si mii de licurici straluceau prin iarba cu luminitele lor verzui. Nimeni n-o mai recunoscu. atunci in trandafiri frumosi s-ar fi prefacut. Biata fata nu mai vedea drumul. In aceeasi clipa o broasca i se aseza pe crestet. toata dorinta ei era sa-si gaseasca fratii. se lasa pe iarba moale. Atinse cu mana o ramurica. si gazele lucitoare picurara asupra-i ca firimituri de stele. asa ca era cu neputinta s-o mai cunosti. iar celei de-a treia: "Tu pe inima sa-i stai. ca si ei trebuie sa fi fost izgoniti in toata lumea. atat de curata si de sfanta era ea. alteia: "Tu. Vipera de imparateasa vazand ca nu poate izbuti la nimic cu toate farmecele ei.Lua trei broaste. numai atingand capul si inima fetei. Daca broastele n-ar fi fost inveninate de sarutarea zgripturoaicei.ca sa fie proasta ca tine". In curand innopta. istovita de osteneala. Peste tot domnea tacere adanca. dar ce folos. nu mai incapea acum nici o indoiala. afara doar de cainele din curte si de randunele. cand o intra in baie . Arunca broastele in apa limpede. meat toate vrajitoriile naveau nici o putere asupra-i. 35 . Imparatul cand o vazu se sperie si zise ca nu-i asta fata lui. Aerul era placut. apoi o naclai pe obraz cu un fel de unsoare uricioasa si-i incurca tot parul. care erau departe. si mahnita. Nu stia singura unde se duce. se inchina si-si rezema capul de radacina unui copac. fugi din palat. Se schimbasera in flori. meat toata viata ei un chin sa fie". care numaidecat se facu verzuie. sa se faca urata ca tine. Cand iesi din baie. alta pe frunte si cea de-a treia pe inima. sa nu si-o mai cunoasca tatal sau". apoi chemand pe Elsa o dezbraca si o vari in baie. trei flori de mac rosii sangerau luciul apei. dar Elsa parca nici nu baga de seama. care. si spuse uneia: "Tu sa te asezi pe crestetul Elsei. le saruta. ca nu puteau vorbi! Atunci Elsa planse amar si se gandi la fratii ei.

Apoi iar porni. Miresme dulci pluteau in aer. acum scriau ispravile lor mari. care n-are s-o lase pierzarii. Si cum intorcea o foaie. intra in apa. al carui fund era numai din nisip curat si marunt. oamenii se miscau si veneau sa vorbeasca si cu Elsa si cu fratii ei. care era asa de limpede. se vazu iarasi curata si alba cum a fost. numai razele lui strabateau si se parea ca-i o panza subtire de aur ridicata de vant.Toata noaptea Elsa visa pe fratii ei. Cand se destepta Elsa. Dar in loc sa scrie ca alta data pe tablite numai bete si nule. soarele era sus. dar ea nu-1 vedea din pricina copacilor mari care-si intindeau ramurile dese asupra ei. Cand isi vazu in lac fata ei asa de neagra si urata. si tot ce-au vazut si tot ce-au simtit. Se gandea la fratii ei. El care da roade pomilor salbatici pentru hrana celor rataciti. Acolo tacerea era asa de mare. dand de-un izvor in apropiere. si mai ales la Dumnezeu de sus. Elsa se opri aici si isi potoli foamea. meat. Niciodata limpezime de lac n-a oglindit mai frumoasa fata de imparat. ca sa nu se faca incurcatura printre cadre. ii vedea jucandu-se si scriind cu condeiele lor de diamant pe tablite de aur. daca vantul n-ar fi miscat crengile si tufisurile. si pasarile veneau si se asezau pe umerii fetei. Atunci dezbracandu-se de haine. merse pana ce-ajunse in desimea cea mai intunecoasa a codrului. Dupa ce se imbraca si-si impleti parul. Pe-acolo ajunse Elsa la marginea apei. toti isi luau numaidecat locul. si merse. si rasfoind cartea cu cadre care pretuia cat jumatate de imparatie. In cartea cu cadre toate erau vii: pasarile cantau. El ii puse-n cale un mar ale carui crengi se-ndoiau de greutatea merelor ce le purta. dar luand apa-n maini si spalandu-si fata. si porni inainte-n adancul padurii fara sa stie unde merge. intr-un singur loc cerbii facusera o deschizatura. se ingrozi. Tot lacul era inconjurat de maracini inalti si stufosi. ai fi crezut ca-s zugravite pe fund. bau apa in pumni. ca auzea lung rasunand 36 . Auzea murmurul unei ape care curgea lin intr-un lac.

si fosnetul frunzelor uscate de-abia atinse de picioarele ei.in urma zgomotul pasilor ei. in vale serpuia un raulet. sau a fost adevarat. Elsa isi lua ziua buna de la batrana. . si fier. Trunchii copacilor erau asa de apropiati unul de altul. unde se varsa intr-o nemarginita intindere de apa. nici o corabie nu se zarea. si sticla. Cand se destepta.Nu. iata cum tot ce-i aspru se netezeste. In somn. inconjurat de ingeri. nu stia bine dac-a visat asta. Acolo se desfasura marea in toata frumusetea ei. era numai stralucirea marii. aveau coroane de aur pe cap. de randul asta nu se mai vedea nici un licurici prin iarba si nici o stea pe cer. Niciodata nu-si inchipuise o astfel de pustietate. i se paru ca ramurile se desfaceau deasupra ei si Dumnezeu din cer. raspunse baba. 37 . si-si roteau zborul pe deasupra unui lac nu departe de-aici. Cum sa mearga mai departe ? Se uita lung la pietricelele de pe tarm. Elsa se culca si adormi numaidecat. cu mult amar pe suflet. ale carui maluri erau umbrite de copaci inalti cu crengile aplecate in jos. de mult ce s-au frecat de valuri. inaintea fetei. din care-i dadu si ei cateva. Se facu noapte. . o privea cu bunatate. dar ieri am vazut unsprezece cocori. cum le rotunjise si le poleise apa. cat cuprindea cu ochii. Elsa o intreba daca n-a vazut unsprezece feciori de imparat calari strabatand padurea. Si duse fata pe-un coboras.Pietricelele astea s-au facut asa lucii. si piatra. si porni inainte pe lunca rauletului pana la capatul lui. dar nici o panza. si doar lunecarea apei e mai usoara decat atingerea delicata a mainii unei fete. Nu se vedea o singura pasare. Merse mai departe in puterea codrului si intalni o baba c-un cos plin cu fructe. si nici o raza de soare nu strabatea printre crengile lungi si stufoase. toate se netezisera la fel. meat i se parea ca-i inchisa intre gratii mari de grinzi.

Mare si frumoasa. aici verzuie. aproape sa n-o mai cunoasca. Indata cocorii se asezara imprejur. ca voi aveti sa ma duceti intr-o zi langa fratii mei iubiti. La vederea asta ea urca repede coasta si se ascunse in dosul unui tufis. Nespusa fu si bucuria lor cand o vazura. Catre asfintitul soarelui Elsa zari unsprezece cocori. aici trandafirie. zise cel mare. apa salta usor. si intelesera ca si ea fusese lovita de aceeasi rautate a masterei lor. parca era o panglica lunga. Ea nici nu baga de seama singuratatea. ii infatisa in cateva ceasuri privelisti atragatoare. 38 . si care se apropiau de tarm. stropite de cateva picaturi de apa. aici alba. penele cocorilor cazura si ei se schimbara in unsprezece feciori de imparat: erau fratii Elsei. radeau si plangeau totodata. Cand venea un nor mare. pentru invatatura ce-mi dati. Ea scoase un tipat cand ii vazu. alba. negru. Iar cand era liniste. ca pieptul-unui copil adormit. Pe iarba aruncata de mare. sau lacrimi ? Cine putea sa stie ? Elsa le aduna si facu un buchet.Va multumesc. norii erau rosii si vantul potolit. Roua era. marea cu schimbarile ei vesnice. chemandu-i pe nume. albe. marea se asemana cu o floare de rasura. Atunci vantul tulbura valurile si ele se acopereau de-o spuma alba. Cand soarele scapata de tot. falfaind din aripile lor albe si mari.Noi zburam sub chip de cocori. la cea mai usoara adiere. Zburau unul dupa altul. cate nu i-ar fi putut arata toate lacurile intr-un an de zile. dar cum apune. . valuri limpezi si neadormite. atata vreme cat soarele luceste pe cer. Cand dimpotriva. marea parca zicea: "Si eu pot lua fata asta". si se arunca in bratele lor. luam iar trup omenesc. erau unsprezece pene de cocori. avand coroane de aur pe cap. am sa fiu si eu neadormita: inima-mi spune.

cele doua zile mai lungi din an. si petrecura astfel toata ziua impreuna. Elsa se trezi in bataia de aripi a cocorilor. Intr-un cuvant aici e tara noastra. Fratii ei. ca sa trecem marea.Din pricina asta. abia catre ziua atipira. si ne trebuie. Noi nu stam in tara asta. trebuie sa ne asezam pe pamant. ca niste oameni. si pe urma trebuie sa ne ducem intr-o tara frumoasa. Cum sa te luam cu noi ? N-avem nici corabie. caii salbatici alearga in livezi. carbunarii canta inca aceleasi cantece vechi. unsprezece zile putem sta aici. si-atunci zburam deasupra marii de unde zarim palatul in care ne-am nascut si unde traieste tatal nostru. A doua seara venira si ceilalti. pe care le-ascultam cu-atata placere. si cand soarele asfinti. in prapastie. trebuie sa treci marea si nu-i nici o insula unde am putea poposi noaptea. dar pan-acolo drumu-i lung de tot. unde abia incapem. Acolo petrecem noaptea sub chip de oameni. aproape de asfintitul soarelui. Nu ne este ingaduit sa ne vedem tara decat o data pe an. si unde te regasim in sfarsit. ramase langa dansa. spre care pururi se indreapta gandurile noastre. cu toate astea multumim lui Dumnezeu si pentru adapostul asta. se ridica in mijlocul marii. ce e drept. dar care nu e tara noastra. Tufele si copacii parc-ar fi rudele noastre. daca am zbura inainte in slavile cerului. El puse capul pe umarul fetei. inghesuiti unii intr-altii. Si cand marea e infuriata suntem adesea acoperiti de valuri. E singurul mijloc ce-avem de a vedea tara noastra scumpa. . noi locuini dincolo de mare. Mai avem doua zile de stat. scumpa surioara. turnul inalt al bisericii unde este ingropata mama noastra. ca-n vremea copilariei noastre. cel mic. se prefacura iar in feciori de imparat. am cadea din inaltimi. schimbati iarasi. Si toata noaptea pusera la cale mantuirea lor. ea-i mangaia aripile albe. O singura stanca ascutita. Numai unul dintre ei. se inaltau facand roate mari in vazduh. intr-o tara tot asa de frumoasa. nici barca. 39 .Ce-as putea face oare. zise Elsa. ca sa va scap.

si un manunchi din radacinile cele mai gustoase. iar laolalta aripile noastre. ai tu destula putere ca sa vii cu noi ? Eu singur teas putea purta cat tine codrul tot. luati-ma cu voi. Si fiindca razele soarelui cadeau drept pe obraz. N-am vrea sa te lasam aici. . ca un munte. ca tot el era acela care zbura deasupra ei. si umbrele erau mari ca de uriasi. Ca o sageata in vazduh. Langa dansa era o ramura incarcata cu fructe de toata bunatatea. dar stanca tot nu se arata. ca intaia corabie ce se zarise sub ei. umbrele se topeau. li se paru un pescarel pe apa. caci daca apunea soarele. asa zburau cei unsprezece cocori. Se ruga lui Dumnezeu din tot sufletul ei. deasupra marii. Pusera pe Elsa inauntru. Si-n graba ei impletira toata noaptea un fel de plasa din trestii si rachita. si noaptea se apropia. Elsa ingrijorata. cei unsprezece cocori luara plasa in ciocurile lor si zburara in nori cu surioara lor. mai incet totusi ca de obicei.. Elsa isi vazu lunecand umbra ei si a celor unsprezece cocori. vor fi in stare sa te duca pe deasupra marii. ei facandu-se iar oameni. si cand rasari soarele. zise Elsa.Da. dar cum se inalta soarele pe cer. fratiorul ei cel mai mic i le pusese. unul din cocori zbura deasupra capului ei. Cand se trezi Elsa. In urma lor era un nor mare. umbrind-o cu aripile lui. ar fi cazut in mare si s-ar fi inecat. care dormea inca. ei i se parea ca viseaza inca. Si dansa ii zambi cu recunostinta. atat de neinchipuit era zborul asta printre nori. I se paru ca si cocorii isi miscau mai cu greu aripile. da. zise cel mai mare. 40 . caci acum duceau si pe surioara lor. pamantul nu se mai vedea. Cocorii se inaltara atat de sus. se uita cum scapata soarele spre asfintit. niciodata nu vazuse ceva mai frumos. ca sa-i faca umbra cu aripa-i intinsa. si stanca pustie nici nu se zarea inca. Si numai ea era toata pricina intarzierii lor.Maine plecam. si nu mai venim decat peste un an. Cerul se posomori deodata.

care-si schimba mereu infatisarea era locuinta zanei Morgana. si cand se stinse de tot. vantul prevestea furtuna. si-n locul lor se vazura douazeci de biserici marete. era inca zbuciumata. si tinandu-se toti de mana. Fata intreba daca asta-i tara unde merg. repede coborara. ca sa le dea putere si ocrotire. inima fetei zvacnea. care faceau flori frumoase si mari cat roata carului. dar ei clatinara din cap. Marea valuri. se vedea un castel urias imprejmuit de gradini randuite in trepte una deasupra alteia. Niciodata faptura omeneasca nu-i pasise pragul. ca cea din urma scanteie dintr-o hartie aprinsa. asa de repede meat ei i se paru ca si cade. Soarele nu mai era decat o steluta cand ea puse piciorul pe stanca. paduri. tinandu-se de maini. In zori furtuna se potoli. In mijlocul stancilor si ghetarilor stralucitori. Deodata Elsa vazu in fata ei niste munti mari. Elsa si cu fratiorii ei. Soarele se vedea numai pe jumatate. munti. Pe cand privea Elsa. tunetele bubuiau fara incetare. Cocorii. toate la fel. cerul parea in flacari. fermecata de vederea asta. Valurile izbeau stanca si treceau peste capetele lor. Nu mai era nici un locsor gol. ridicau ochii si glasul catre Dumnezeu. cu turnurile si ferestrele ascutite. Acum soarele atingea marea. castel se naruira deodata.Norii negri se apropiau din ce in ce. de cum aparu soarele. cand ea zari stanca pustie. palatul acela minunat. La poalele muntilor erau paduri de palmieri. Cocorii isi luara zborul cu Elsa. stransi gramada. tunetul incepu a bubui si fulgerele scaparau tot mai dese. care pareau ca plutesc in aer. de sus vazuta. dar deodata isi luara iar zborul. se arata cat un caine de mare care si-a scos capul din apa. in semn ca nu-i asta. spuma ei se arata ca mii de lebede leganate de 41 . isi vazu fratii imprejurul ei.

Elsa se afla pe-o stanca. rotunjeste pietrele cele mai aspre. ea n-are simtire si nu stie nimic din chinurile care te asteapta. ca un covor inflorit. raspunse ea. le vazu prefacandu-se in corabii multe care se leganau sub ea. apoi se stersera si ele. i se paru ca-i ridicata in slavile ceresti pana la palatul de ceata al Zanei Morgana. Deodata. . 42 . ar putea scapa de legaturile vrajii. Nu uita nimic din ce-ti spun. Ajunsese chiar aproape de bisericile acestea. ca pana ce adormi ea se ruga lui Dumnezeu sa-i fie-ntr-ajutor. Dar numai acelea care cresc pe morminte in cimitir sunt singurele de folos. . are sa se faca toata basici. pe neasteptate. Cu mult inainte de asfintitul soarelui. Erau munti albastri cu paduri de cedri.Fratii tai. si. Din locurile acelea sa culegi urzicile. si care-i spusese despre cei unsprezece cocori albi ce purtau pe cap coroane de aur. orase. ii spuse cel mai mic dintre frati. si nu ramase decat o ceata care plutea deasupra marii.I se paru ca aude si orga cantand. dar era numai vuietul valurilor. sa strivesti cu picioarele tale urzicile acelea. semana aidoma cu baba care-i daduse fructe in padure. si gandul asta atat ii stapani mintea. cu toate ca mana ta. si-i arata odaita ei de culcare. in fata unei pesteri mari inconjurata de o pajiste intinsa. dar ea nu sufera durerea ce va trebui s-o indure degetele tale. sa le torci si din ele sa tesi unsprezece haine cu maneci lungi. Vezi urzica asta ? Sunt multe la fel imprejurul pesterii unde dormi tu.Acum.De-as visa numai cum sa va fiu de vreun folos. Acum zana venea spre ea. E adevarat ca apa. palate. desi atingerea ei e mai usoara decat a mainilor tale. sa vedem ce-o sa visezi la noapte. cand. sa le faci fuioare. dar iti trebuie pentru asta multa putere si statornicie. . cu toata frumusetea si stralucirea ei. In sfarsit iata si tara unde trebuiau sa ajunga. zise zana. numai cat le-o atinge.

Dar. se apropie de Elsa. ani de-ar trebui sa treaca pana atunci. O luara la fuga latrand. si-apoi iar se-ntoarsera. Vezi deci. si cel mai mandru dintre ei. Zdrobi cu picioarele ei goale fiecare urzica. cel mai mic incepu a plange. multumi lui Dumnezeu. dar vazandu-i mainile. nu mai vroia nici sa doarma. Zana atinse cu urzica mana Elsei. Curand dupa asta un caine iesi din maracini. apoi un altul si inca unul. ramase singura.O vorba de vei rosti. si facu din toate fuioare verzi. si vraja va inceta. si se aseza pe ele. si durerea inceta.Vei arunca aceste haine peste cei unsprezece cocori. ca sa-si scape fratii ei iubiti. si iesi din pestera ca sa se apuce de lucru. ca viata lor atarna de limba ta. Toata noaptea si-o petrecu lucrand. care era chiar imparatul acestei tari. intelesera ce facea ea pentru dansii. un cuvant sa nu spui. tine bine minte. A doua zi. plecand cocorii. ea atunci repede intra in pestera. niciodata nu trecuse mai repede ceasurile pentru ea. Nu uita nimic din sfaturile mele. si Elsa se destepta ca arsa de foc. si crezura ca asta-i o noua vraja a masterei lor. Atunci fata ingenunche. Se speriara grozav cand o gasira muta. Niciodata nu vazuse el o fata mai frumoasa. Culese cu mainile ei delicate urzicile care o usturau. Si zgomotele se apropiau. pana ce nu-i va mantui pe fratii ei. basicile piereau. sosira si fratii ei. 43 . si aproape de locul unde dormise era o urzica intocmai ca aceea pe care-o vazuse in vis. si rabda cu draga inima durerea. Era ziua de mult. isi stranse toate urzicile intr-un morman. ca sa le-ascunda. un sunet de corn s-auzi in padure. Ispravise intaia haina si incepuse pe-a doua. vorba aceea va strapunge inima fratilor tai ca o lovitura de cutit. Pe cand lucra ea asa zorita. ca din ziua cand vei incepe lucrul si pana ce-1 vei sfarsi. se auzea acum si latratul cainilor. care-o inspaimanta. Cum asfinti soarele. si lacrimile lui picand pe mainile fetei. indata dupa ei venira si vanatorii toti.

Daca esti si buna pe cat esti de frumoasa. porunci sa cante muzica. si ai sa-mi multumesti intr-o zi. ca toti curtenii se inchinara in fata ei pana la pamant. cu bisericile ei inalte.Cum ai venit tu aici. Apoi o si lua pe calul lui. Porni astfel printre munti.. Pe inserate se zari mareata cetate. iti voi darui matasuri si odoare scumpe. si-si ascunse mainile sub sort ca nu cumva imparatul sa-i afle durerea. Era asa de uimitor de frumoasa in podoabele astea. ii impletira parul cu pietre scumpe si-i acoperira mainile-i ranite cu manusi moi si subtiri. plangea si nu-si mai lua gandul de la fratii ei. bucatele cele mai alese fura aduse la masa. Dar el astea nu le lua in seama. Numaidecat doamnele Curtii o imbracara cu vesminte imparatesti. coroana de aur voi pune pe capul tau. Dar ea. Cele mai frumoase fete din toata imparatia prinsera a juca imprejurul Elsei. Ea plangea si-si frangea mainile. si imparatul o alese de sotie. in loc sa se uite la toate frumusetile astea. dar imparatul ii zise: . care fura ochii lumii si mintea imparatului. Dar pic de zambet nu se arata nici pe buzele nici in privirea Elsei. 44 . cu toate ca marele preot dadea din cap mormaind ca mandretea asta de fata nu poate fi decat o vrajitoare. urma el: tu nu poti sa ramai aici. Imparatul duse pe Elsa in palatul lui.Nu vreau decat fericirea ta. dragalasa copila ? Elsa clatina din cap. mahnirea singura se vedea. numai ea stapanea intreg sufletul fetei. caci viata fratilor ei atarna de tacerea ei. si apoi o plimbara prin gradini inflorite si prin sali minunate. urmat de toti ceilalti vanatori. . si cel mai mandru palat al meu va fi locuinta ta. in salile mari unde pereti si tavanuri straluceau de maiestrite impodobiri. unde izvoare de apa aruncau pietre scumpe sub inalte bolti de marmura.Vino cu mine.

Din zi in zi il iubea mai mult. si acolo lucra de zor. el de necaz. acesta o imbratisa si porunci sa traga clopotele. parc-ar fi savarsit o fapta rea. tremurand. i-o apasa atat cat putu. 45 . odaia asta era toata imbracata in scumpe covoare verzi si se asemana cu pestera de unde o luase imparatul. Dete sa inceapa pe-a saptea si iata ca nu mai avea fuioare. Unul dintre vanatori adusese lucrurile astea. pe-ascuns se ducea in odaita ce semana cu pestera ei. Dar ea nu simti nimic. si in tavan era agatata haina care-o tesuse.Aici te vei putea gandi la fosta-ti locuinta. dar el nu puse nici un temei. voi incerca.Se gandi la mantuirea fratilor ei. Noaptea. strabatu apoi ulitele pustii si ajunse la cimitir. Elsa vazandu-si lucrul ei. ispravi astfel sase haine. dar trebuia ca singura sa le culeaga.In sfarsit imparatul deschise usa odaii unde urma sa doarma Elsa. ca sa vesteasca tuturor nunta lui. si nunta se facu. in mijlocul stralucirii care te va inconjura iti va fi dulce sa te gandesti la zilele trecute. Pe jos era mormanul de urzici. era acum imparateasa tarii. Fata cea frumoasa. se insenina si se rosi de bucurie. trecu prin lungile alei. dar muta. fata de cea a sufletului meu ? isi zicea ea. dar trebuia sa ramana muta pana ce-si sfarsea lucrul. Si tocmai cel care scornise astfel de vorbe fu silit sa puna coroana pe capul miresei. la lumina lunii. din padure. Muta-i era gura. Stia ea ca urzicile de care avea nevoie cresteau in cimitir. Dumnezeu poate ma va ajuta". Si. toate gandurile ei erau indreptate spre soarta fratilor ei. care era atat de bun si nu voia decat fericirea ei. Drept e ca si unele vorbe urate ajunsera la urechea imparatului. in gradina. si ar fi putut sa i se destainuiasca si sa-i spuna toate chinurile ei. dar ochii ei aratau dragoste imparatului. numai asa de-a minune. se strecura binisor. si cum sa se duca acolo ? "Ce-i oare durerea degetelor mele. . si saruta mana imparatului. iata si lucrul tau. zise imparatul.

ca si credinta-i in Dumnezeu. O vazura cum intra in cimitir. si totusi nici n-ar fi putut sa-i dea ceva mai scump inimii ei. si curteanul ce-o dusmanea. In loc de covoare si matasuri nu avu alta perna decat mormanul de urzici ce culesese.Norodul s-o judece! porunci el. isi culege urzicile care-o ardeau. Imparatul se departa infricosat.Zari. Lacrimile ii picurau pe scumpele-i matasuri. totusi nu pierdu nadejdea si lucra inainte. ele o urmaresc cu privirile lor dracesti. acestea-i erau singura invelitoare. si-o urmari binisor pana la odaita unde se ducea ea. Mai multe nopti de-a randul se facu el ca doarme. . si norodul o osandi arderii pe rug. Hainele arzatoare ce tesuse. Nu mai lipsea acum decat o singura haina. fata insa isi face cruce si trece inainte. vazu pe Elsa sculandu-se. Dar unul dintre curteni o vazuse. biata imparateasa baga de seama lucrul asta. Imparatul afla deci curand cele ce se intamplasera. ca boabe de margaritar. care a fermecat pe imparatul si pe tot norodul. Porni deci. lui. unde vantul suiera printre gratiile ferestrei. dar ea nu intelegea care sa fie pricina. o urmareau. dar hotararea ei era neclintita. gandindu-se ca frumosul cap ce se rezemase pe pieptul lui era al uneia din aceste dihanii. Smulsa din stralucirea patului. si banuiala crunta ii sfasia inima. si se intoarce la palat. doua lacrimi mari curgeau pe obrajii 46 . fu aruncata intr-o inchisoare intunecoasa. care dezgroapa mortii si le sfasie carnea. Elsa e silita sa treaca prin fata lor. si supararea asta spori si mai mult chinurile ce-ndura pentru fratii ei. un cerc de vrajitoare groaznice. dar trebuia ca inca o data sa se mai duca la cimitir sa-si culeaga urzici. zarira mai departe vrajitoarele cum isi savarseau fioroasele nelegiuiri. imparatul insa. el capata credinta ca imparateasa nu-i decat o vrajitoare. pe cea mai larga piatra de mormant. Din zi in zi imparatul se facu mai posomorat. Se gandea cu groaza la drumul asta si la inspaimantatoarele vrajitoare.

Cu un ceas inainte de rasaritul soarelui cei unsprezece frati sosira la poarta palatului. Ei insa staruira. La portile cetatii se gramadea multimea ca sa o vada arzand pe vrajitoare. Un cal jegarit ducea caruta unde era ea. Trebuia ca numaidecat in noaptea asta din urma sa-si sfarseasca lucrul.In larma asta imparatul se trezi si intreba ce s-a intamplat. ca sa-i ajute. meat fu nevoie sa se cheme paznicii. dar deodata soarele rasarind.Elsa cand il vazu clatina din cap. si nu era fiinta sa-i spuna o vorba buna. Preotul pleca rostind cuvinte de amenintare. isi urma lucrul ei. ca sa-i mai aline durerea. si fratiorii ei nu erau departe. caruia sa-i marturiseasca toate nelegiuirile ei. si o mierla se aseza pe fereastra si-i canta toata noaptea. cei unsprezece frati nu se mai vazura. fata-i era galbena ca ceara. si cu ochii il ruga sa nu mai staruie cu intrebarile lui. si lacrimile si lungile nopti de veghere. si nimeni nu indraznea sa-l scoale. pe cand degetele ei torceau inca fir subtire din fuiorul verde.Si punandu-si nadejdea in Dumnezeu. De-odata intr-o seara. buzele i se miscau incet. dar hainele erau acum aproape gata. dar Elsa.Soriceii aduceau urzicile la picioarele ei. chinurile ei toate. toate erau in zadar. 47 . I se trimise un preot. Elsa incepu sa planga cu hohot de bucurie. apoi facura amenintari. Copiii pe strada cantau cantece de batjocura pentru ea. o pana alba de cocor cazu pe fereastra ei. era cel mai mic dintre frati care-si regasise surioara. Parul ei lung si frumos ii cadea despletit pe umeri. unsprezece cocori zburau pe deasupra palatului. cu toate ca noaptea urmatoare avea sa fie ultima noapte pentru ea. se apuca iar de lucru. cerand sa vorbeasca numaidecat imparatului. fara de care. era inca noapte. imparatul dormea. stiindu-se nevinovata. Li se raspunse ca asta nu-i cu putinta. impodobita intr-o haina de panza groasa.

si povesti tot adevarul. Calaul se apropie si apuca pe osandita de mana. .Asta-i un semn de la Dumnezeu. ea atunci repede arunca cele unsprezece haine pe cocori. in sfarsit. luminoasa ca o stea. falfaind incet din aripile lor mari. 48 . cand iata ca apar unsprezece cocori albi si se aseaza in jurul ei pe caruta. . e nevinovata! zise cel mai mare.Pot. Sa-i smulgem hainele astea blestemate. Multimea se dadu inapoi. se inchina in fata ei. pasarile veneau in stoluri. Si vazand poporul toate acestea. si niciodata un imparat n-avu un mai mare alai.Nici la moarte mergand nu voia sa-si curme lucrul. Toate clopotele bisericilor incepura sa sune singure. caci fiecare lemn din rugul pregatit pentru ea prinsese deodata radacina si se acoperise de frunze si flori.Da. sa vorbesc. aflati ca sunt nevinovata. ca acel care-aduse la castel pe cei doi soti tineri si frumosi. pe fata ei se zugravea acum linistea si fericirea. dar imparateasa biruita de-atata zbucium. cazu lesinata in bratele fratilor ei. . care se destepta. Multimea adunata isi batea joc de ea ocarand-o: "Uite cum boscorodeste vrajitoarea! Nu-i carte de rugaciuni ceea ce are in mana! Nici la ceasul ei din urma nu vrea sa-si lase farmecele. striga surioara fericita. Cele zece haine erau la picioarele ei si ispravea acum pe-a unsprezecea. Locul de chin se prefacu intr-un tufis de trandafiri rosii. speriata. un miros ca de pe-o dumbrava de trandafiri se raspandea in aer. poate ca-i nevinovata. Pe cand vorbea el. si-n mii de bucati sa le rupem!" Maini grosolane erau gata sa insface pe biata fata. dar nimeni nu indraznea sa rosteasca vorbele astea in gura mare. Cel mai mic ramasese cu o aripa in locul bratului. ca inaintea unei sfinte. care intr-o clipa sa schimbara in unsprezece mandri feciori de imparat. zisera incet vreo cativa. deasupra carora stralucea o floare alba. Imparatul rupse floarea asta si o puse pe inima Elsei. caci o maneca de la haina lui era inca neispravita.

Dar sa vedem ce s-a intamplat cu papusa Alexandra…. Din cauza ca era atata de fericita. a spus Raluca S-a apucat grabita sa isi stranga papusile. Raluca se juca afara cu papusile. iar Raluca a inceput sa se joace. a ajutat-o sa stranga jucariile imprastiate in jurul casutei. si Raluca se juca deja de multa vreme. haide in casa. foarte frumoasa. carand in brate un pachet mare. ti-am adus ceva frumos! . Intre timp. . un dulap pentru haine. una din papusile care ii placeau cel mai mult.Eu am facut-o. iar tatal ei i-a spus: . fetita nu a observat ca a uitat-o in iarba pe Alexandra. Apoi. mama ei a venit in camera. n-a observat ca lipseste Alexandra. numai sa imi strang papusile. tata. Era placut afara. a luat cutia cu toate jucariile si a mers in casa. 49 . Dupa ce a terminat. Raluca! Iti place? .Papusa ratacita A fost odata ca niciodata o fetita mica.Da. pe care le iubea si de care avea foarte mare grija. Din cauza grabei. Ea avea multe papusi. obosita de atata joaca.Vin imediat. frumoasa si cuminte pe care o chema Raluca. Cand a venit ora de culcare. a adormit. a pus toate ustensilele de bucatarie in bucataria din casuta. a venit acasa tatal ei. Tatal a dus casuta in camera fetitei.Raluca. imi place foarte mult! a exclamat Raluca fericita. La un moment dat. fiecare papusa in cate o camera. Si-a scos papusile din cutia cu care fusese afara si le-a pus frumos in casuta. Apoi a pus-o pe Raluca in pat si ia spus o poveste. Cand l-a vazut. Fiecare camera avea un pat.ustensilele de bucatarie si toate jucariile care stateau imprastiate prin iarba. tatal ei despachetase misteriosul colet: era o casuta pentru papusi. Intr-o frumoasa zi de primavara. pana cand Raluca. Raluca s-a bucurat foarte tare. o masuta.

Cineva spunea: ―Sunt cam obosit. ai auzit? Cred ca este cineva in tufa din fata noastra! . Cand a inceput sa se insereze.Am vorba. sa vedem despre ce e 50 . La un moment dat. Cand ia vazut. si au gasit-o pe Alexandra. n-am mai stat niciodata singura afara peste noapte. de fapt un catel si o catelusa. . m-a uitat aici in iarba cand a plecat in casa.Da.Draguta de tine. in tufa asta‖ iar alta voce i-a raspuns: ―Fii serios! Numai ce te-ai trezit din somn si deja esti obosit? Hai sa ne plimbam. o tufa din apropiere a inceput sa se miste. tremurand de frica. a raspuns papusa. Si mor de frica. tremurand de frica. iar el este prietenul meu Pedro. Raluca. Peste putina vreme. papusico? Te-ai pierdut de stapana ta? a intrebat-o Pedro cu blandete. cred ca s-a ratacit! a exclamat catelusa. draga! Hai sa mergem pana acolo. .Ce faci aici. bine? Uite. a raspuns Alexandra. Stapana mea. . . Las‘ ca avem noi grija de tine. Dar timpul trecea si Raluca nu mai venea (pentru ca stiti deja ca era in casa si se juca cu casuta de papusi primita de la tatal ei). eu zic sa ramanem aici. Din tufa care se misca se auzeau niste voci. auzit. iar Alexandra a scapat un strigat de groaza.Iar eu sunt Alexandra. Se gandea ca probabil va trebui sa petreaca toata noaptea in iarba. crezand ca Raluca isi va da seama ca lipseste si va veni dupa ea. Pedro si catelusa s-au apropiat cu grija de tufa. iar papusa s-a adapostit intr-o tufa. din tufa au iesit doi caini.Pedro. uite ce frumos e afara!― Deodata. a spus catelusa.E o papusa. usurata ca a gasit niste tovarasi cu care sa isi petreaca noaptea. afara era deja intuneric. pe Alexadra a apucat-o frica. . iar cei doi caini s-au oprit iar catelusa ia spus cainelui: .Alexandra a asteptat cuminte in iarba. Alexandra a mai tras un tipat. pe mine ma cheama Doris.

Asa ca hai sus pe spatele meu.Bine.. apoi mergem la noi acasa iar maine dimineata te aducem din nou aici. O sa iti placa. apoi a rugat-o sa se tina bine de zgarda lui si au pornit incet-incet la drum. Locuim amandoi intr-o curte iar seara. Erau cativa oameni care se plimbau. ca e liniste si aer curat.Nu stam departe de aici.Stapana mea este foarte buna cu noi. Si stapanii nostri au o fetita mica. . iar dupa aceea ne intoarcem acasa… . Sa stiti ca mi-a trecut oboseala! Cine s-ar fi gandit ca vom gasi o papusa! Pedro s-a pus cu burta pe pamant. iesim din curte printr-o spartura pe care am descoperit-o de curand. . . cred ca are vreo cinci ani… Si ea ne iubeste mult si se joaca cu noi in fiecare zi. Dealfel. chiar daca ea nu are inca nici patru ani! Este foarte cuminte. a spus Alexandra zambind. astfel ca Alexandra sa poata urca pe el. . . Te luam cu noi la plimbare prin cartier. sunt de acord. Era foarte frumos acolo: erau alei curate si luminate.Cum e stapana ta? a intrebat-o Doris.. ca sa te gaseasca stapana ta. m-a uitat afara pentru ca tatal ei i-a adus ceva cadou frumos. Ne place aici. papusile. ne considera ca fiind copiii ei. a spus Doris. stai putin sa ajungem acolo! 51 . N-o sa te lasam singura.. grupul nostru de prieteni a ajuns intr-un parc. in care traiesc pesti iar pe margini este foarte mult stuf. strajuite de pomi si felinare. Iar putin mai incolo este si un lac.E frumos ca ai asa o stapana cumsecade. Are mare grija de noi. caci era deja noapte. dupa ce stapanii se culca. iar ea s-a grabit tare sa intre in casa sa il vada. si sa pornim la drum! a zis Pedro. dar nu foarte multi.Noi venim aici aproape in fiecare zi. Si tot mergand. iar din loc in loc era cate o banca. Dar de obicei este tare grijulie cu noi. Dar voi unde locuiti? . . iar parintii ei o iubesc foarte mult. a spus Doris.Este o apa mare.Ce frumos este! N-am mai fost niciodata intr-un parc! Si ce este acela un ‗lac‘ ? ..Ne pare bine ca ne-am cunoscut. Hoinarim prin cartier.

nu sa zbor.Ha. asa ca imi iau ramas bun de la tine. broscuto! Si eu sper sa ne mai vedem! Alexandra s-a intors langa prietenii ei. . sa ma ud din cand in cand.Si cum ai aparut acum din aer in fata mea? Poti sa zbori? . daca esti prietena cu ei. . .Da. inseamna ca esti prietena si cu mine. Era o broasca. a uitat-o stapana ei afara si am luat-o cu noi la plimbare.La revedere. Saraca. Uite! Si Oac si-a luat avand si din doua salturi a ajuns la grupul de caini de pe alee. nu peste multa vreme cei trei au ajuns la lac.Sa aveti mare grija de ea. Alexandrei 52 . Ai cunoscut-o pe proaspata noastra prietena? . Trebuie sa intru acum in apa. ha! Micuta papusica. ha. Au ajuns acasa la cei doi caini si au intrat in curte printr-o spartura in gard. cu gura mare si ochii bulbucati. i-a spus ea Alexandrei pe cand trecea pe langa ea. eu stiu sa sar. Altfel. Pe mine ma cheama Oac si lacul acesta este casa mea. acestia au ajutat-o sa se urce in spinarea lui Pedro.Hei! Cine esti tu? a intrebat broasca. eu trebuie sa stau mereu langa apa. Sper sa ne mai vedem! .Aha. . si imediat in fata ei a aterizat de undeva din aer o creatura verde.Stii. Cei doi caini s-au intalnit cu alta pereche de caini si au ramas pe alee povestind cum au gasit-o pe Alexandra.Asa este. . este o papusa foarte simpatica! . Oac! a salutat-o Doris pe broscuta. apoi au plecat spre casa. Alexandra a auzit in fata ei un fosnet din stufarisul de langa lac. .Ma cheama Alexandra. Alexandra a coborat de pe spinarea lui Pedro si s-a indreptat vrajita spre apa. caci se facuse tarziu. mi se usuca pielea. . sigur ca da. Intre timp. a spus broscuta intorcandu-se spre lac.Buna seara. si am venit la plimbare cu prietenii mei Doris si Pedro.Intr-adevar.

Si-a privit cu drag papusile. Raluca a fugit repede la casuta primita cu o zi inainte. Doris si Pedro se jucau cu ea. Dimineata. a zis si Paduche din camera lui. Raluca. Unde ai gasit-o? . N-am mai vazut-o de cand ne-a adus Raluca aici sus. Raluca si mama ei au mers repede in fata casei. Azi dimineata. au adormit si papusile. 53 . Sper sa nu pateasca ceva peste noapte! In cele din urma. . Cred ca ei au gasit-o pe undeva…. S-a uitat peste tot. . mama ei a venit in camera si atunci. si deodata si-a dat seama ca lipseste Alexandra. Era prietena ei Mara. Alexandra! a strigat bucuroasa fetita. am pierdut-o pe Alexandra.Hei.La noi in curte! Nu stiu cum a ajuns acolo….i-au pregatit un culcus in cusca lui Doris. obositi de aventurile din acea seara.Dar oare unde este Alexandra? a intrebat ursuletul Cocolino. cainii nostri. Raluca a inceput sa planga. la Raluca acasa. dar nu au gasit-o. In mana Mara ducea ceva.Nu cumva o fi ramas pe-afara? s-a intrebat si Ana-Maria. Atunci. s-a uitat cine o striga.Hai sa mergem dupa ea. chiar se si mirase seara ca era o camera libera. dar abia cand s-a apropiat Raluca a vazut ca era o papusa. . prietena cea mai buna a Alexandrei. s-a gandit ca a uitat-o afara. cand s-a trezit. cand am iesit din casa. si era chiar Alexandra! . apoi toti trei au adormit. plangand.Probabil.Mama. si a inceput sa planga. impreuna cu mama ei. iar mama ei incerca sa o linisteasca. dar n-a gasit-o. stapanindu-si lacrimile. papusile din casuta au inceput sa sopteasca intre ele. Intre timp. sa caute papusa. Alarmata. sa cautam. Si-a adus aminte ca nu a pus-o in camera. ingrijorate pentru soarta prietenei lor. . fetita i-a spus: . cand Raluca a adormit. cred ca am uitat-o afara! .Alexandra. Raluca! s-a auzit o voce dinspre strada.

incat parca-i era mila sa puie mana pe dansul. cum nu mai vazuse el pana atunci. apoi parca-i da cineva ghes. A dus-o sus. pasarea nu era. altul zicea ca sa-l pastreze. In cele din urma. el se sui pana la cuib. incet.Raluca s-a bucurat foarte mult de regasirea Alexandrei. zi si noapte. si a pus-o in camera ramasa libera din casuta papusilor. lucios. Dupa ce se dete jos. Intr-o dimineata. sareau de bucurie. caci nici ea nu mai vazuse un astfel de ou. auzea latraturi vesele de caini. Isi lepada calevrii. altul zicea ca sa-l fiarba. Fratii imparati de Petre Ispirescu A fost odata un biet om sarac. isi scuipa in palme si se agata de copaci ca sa se urce in el. Lucra bietul om de da pe branci. Asa de frumos era oul si lucios. Mai ales ca uneori seara . 54 . ca sa nu-l scape jos sa se sparga. culese cateva uscaturi. vazu intr-un copaci un cuib de pasare. Incet. il lua si-l baga in san. vru sa stie ca ce fel de pasare sa fie aceea ce se adapostea in astfel de cuib. Nu stiau cum sa umble mai binisor cu dansul. si doua in tei nu putea lega si el. ce sa vaz? un ou ca de gaina. facu o sarcina mica. De atunci. cand. Unul zicea ca sa-l coaca in spuza si sa manance toti dintrinsul. cand vazura oul. si banuia ca sunt prietenii ei. lua la spinare si pleca cu dansa acasa. orice si pe unde gasea. Copiii. Se mira si femeia lui. Raluca nu si-a mai uitat niciodata nici o papusa pe afara. El avea femeie si trei copilasi. se uita intr-insul. dupa ce se innopta. Se mira nitel. Bietii copilasi erau mai mult flamanzi decat satui. plecand la padure ca sa aduca ceva uscaturele pentru casa. Iar Alexandra si-a adus mereu aminte de seara aceea petrecuta cu cei doi caini.

Sa-ti dau o punga de bani. i le puse in mana. El isi cautase de drum vesel ca cumparase asa ou.De vanzare ai oul asta. In cele mai de pe urma. incepu a zice negutatorul cel chiabur. le baga in san si pleca sa-si cumpere merinde. Bietul om ramase inlemnit in loc. pipai pungile sa vaza nu e vrun vis.De vanzare.Ba nici ras. . Toti gasira cu cale ca asa este mai bine sa faca. crezand ca rade de el pentru ca venise la targ numai cu un ou. dara odata il luara de ochi banii ce era acolo. ce-i vrea sa-mi dai. . . uitandu-se dupa negutator cum se ducea.Ce cei pe dansul? . Si apoi unde se mai auzise ca un ou sa se vanza cu doua pungi de bani.Muncitorul insa zise ca mai bine ar fi sa se duca cu el in targ sa-l dea pe bani. ca tot si-a pierdut el ziua de munca. Se duse deci cu oul in targ. prietene? ii zise. apoi vru sa alerge dupa negutator sa-l intrebe de n-a facut vro greseala. Nici ca-i venea macar sa creaza ochilor. lua oul si pleca. zise el si se uita in alta parte. nici nimic. Daca vazu si vazu. jupane. Se mira cum de nu-l intreaba si pe dansul nimenea de oul lui. Umblau oamenii de colo pana colo si cumparau mereu la oua. Se tot temea si se tot uita in toate partile sa nu care cumva sa vie cineva sa-i ia pungile. Iata doua pungi: nu crez sa-ti dea altul mai mult. nu-ti mai bate joc de mine. . Cand ajunse acasa.Pai. dara la el nici unul nu venea. . jupane. Cand se destepta din zapaceala lui. tranti sacul jos si zise: 55 . jupane. Apoi le stranse la loc. Se aseza si bietul muncitor in rand cu femeile ce vindeau oua. Umplu un sac cu de cele de trebuinte si o lua catre casa. Dara ia pe negutator de unde nu e. deschise si el pungile. iaca un negutator chiabur ca vine si la dansul. .Ia lasa. se uita in ele. Si scoase pungile cu bani. si cu ce va prinde pe dansul sa ia nitel malai.

ori ai capiat astazi? Vezi. l-am vazut cu doua pungi de bani. Toata ziua intr-o veselie o dusera. Cand ai mai facut tu asta comedie sa vii acasa cu merinde cat munca ta pe zece zile? . nevasta. . Femeia ramase inmarmurita cu ochii tinta la bani. fa. stiind lipsa de acasa. usturoi. ma. Atata stiu numai ca trebuie sa multumim lui Dumnezeu ca nea invrednicit sa vedem si noi o data cu ochii ce este belsug in casa noastra. ca ti le-o fi dat cineva sa le duci aiurea si tu. cum ii vezi cu ochii verzi. barbate.Ce vorbesti. Dar ce e in sacul ala marele? . Atatia bani pentru un ou de gaina! Si pipaia banii sa vaza.Vaz. cat ai dat tu pe toate astea? . Copiii carii pana atunci rascolea prin sac si inhata cu dintii cand din una.Barbate. nu-ti spusei ca comedia asta o facu oul ala poznas.Iata nevasta. Apoi ori ca el a facut atata.Si unde le duci? . sa vedem ce o sa mai zici! Atunci scoase pungile si rasturna banii in pat. fasole. ori ca negustorul la care l-am vandut n-a fost om curat. cand din alta. malai. cum auzira zornaitul banilor.Ei! dara ce nu e. eu nu stiu.De gaina. uite. mai zise femeia. aia intreaba-ma. unde sa le duc? .Pai bine. t-ei fi ratacit cu ele incoace. barbate? atat a facut oul ala.Ce spui. sa mancam si sa ne veselim. tie si copiilor. de-l gasii eu azi in padure? . dara asta nu e lucru curat.. de negaina. vezi tu? . ardei. Ei nu se puteau satura vazand atata belsug in casa lor. nu care cumva sunt niscai fermece. ori altceva? . alergau de la sac la bani si de la bani la sac. Asa si facura. ce minune facui eu cu oul ala poznas.Hei! dara cand ai mai vedea si p-astea. pastrama. peste sarat. . 56 . Acum vezi de rosteste de masa. ceapa. fa.Ia auzi: unde le duc! acasa.

stia numai ca el la munca plecase. nici mai auzise. Sta pe cuib. sa tot gaseasca la oua d-astea scumpele. Se facu insa mai nazuros in targ. Cateva zile d-a randul se mai duse el in padure si tot gasea cate un ou. Mai lua niste unelte si dichisuri de ale lui pentru munca si pentru casa. O si lua binisor si cu mare bucurie aduse la bordeiul lui pe stapana oualor. Cumpara de asta data haine pentru copii. cata copaciul. ducandu-se in targ. Indata ii trasni prin cap ca ar fi bine sa o duca acasa la dansul.A doua zi. Cu chipul acesta scapa si de drumul de toate zilele prin padure si de suitul in copaci. caci erau goi. care faceau de zece ori atat cat ii da lui pe ele negustorul. El insa era bun bucuros ca lua si atat. caci nu credea ca o sa fie in toate zilele Paste. 57 . Asa frumusete de pasare nu mai vazuse. ducandu-se mai de dimineata sa-si ia merticul. Facea bine la tot satul. Se duse cu el in targ si mai lua inca doua pungi cu bani tot de la acel negustor. Nici el nu stia cum venise acolo. in colivie. goni saracia din satul lui. cumpara vaci la toate vaduvele. in care colivie isi aseza gaina si o ingrijea ca pe copiii lui. isi facu o cascioara. Ajuta pe orice nevoias. ca se pomeni iarasi in padure. caci scapa de saracie el si cu toti ai lui. se gati si pleca la munca. ocrotea pe toti copiii sarmani. se scula de dimineata. isi mai indulci si el traiul si-si dete copiii la dascal ca sa invete carte. nu stiu cum drese. tinu mai la pret si cu mirare vazu ca scoate cate patru pungi de bani in loc de doua. porunci o colivie foarte frumoasa si foarte mare. se sui in el si mai gasi un ou. Daca vazu asa. Apoi. Apoi daca vazu ca asa merge treaba. Intr-una din zile. Imbogatindu-se el. Gaina ii oua in toate zilele cate un ou. Pasamite oule astea erau de diamant. Nu stiu insa cum facu el. dete peste pasarea ale cui oua le lua el.

Porni dara intr-o calatorie departata peste mari si tari. dara dupa ce-l incredintara. Intr-una din zile. Cand vazu acele slove si le citi. dupa ce isi scoasera ochii. cu momele. tot ar vrea sa mai aiba. dascalul ramase inmarmurit si. fratii mai mari. Jucandu-se ei acolo.Sa te vaz. incepu a face negot. Copiilor insa le zise ca acelea ce li se pareau a fi slove era un fleac si ca nu insemna nimic. unul din ei ridica aripa gainei si vede ca este ceva scris acolo: . sa mergem. copiii intrara in colivie ca sa se joace cu gaina. raspunsera amandoi. mai mult de hatarul lor.Omul era nesatios. zise cel mijlociu catre cel mai mare din frati. Biata femeie. ii intra pe sub piele si se inadi cu dansa.Ba nici boaba. ii si puse gand rau gainei. Si fiindca negotul. se hotari sa vie intr-o doara. cand lipsea si nevasta lui d-acasa. nene. Muncitorul. pe care o pastreaza in colivie tat-al lor. . ii spusera si-l rugara sa vie sa citeasca. se dete pe langa muma copiilor si. cu sosele. Si intr-un suflet ajunsera la dascal. dupa ce vazu ca are destul. decat pentru vro isprava. sa mergem.Sa mergem sa chemam pe dascal. se planisi dascalului. Astea parca nu sunt slove de care ne arata dascalul. Ce facu dascalul. Intr-o zi.Bine zici tu. de firea lui este sa se intinza ca pecingenea. slaba ca toate femeile. ce drese. dete ghies muncitorului sa calatoreasca prin tari straine dupa negot. ca sa stie si ei ce zice acele slove de sub aripa gainei. dascalul uitandu-se la ea cu ochi galesi si cu giugiuleli. Ci cat are. intrandui gargaunii in cap. sa ne spuie el ce zice acele slove. ii zise: 58 . Dascalul deocamdata nu voi sa creaza ceea ce-i spuneau copiii. cand merge bine. raspunse el. poti tu sa citesti ce zice aici? . . zise cel mai mic din frati.

de frica ca sa nu-si faca seama singur pentru dragostea ei. . . voi trimite sa cumpere o pasare buna si grasa si o voi gati dupa pofta inimioarei dumitale. Sa stii dara ca de azi incolo n-ai sa ma mai vezi. care si asa e destul de batrana si care peste curand negresit ca tot are sa moara. se duse la biserica. dascale.Orice va zice.Maine e sarbatoare.Vai de mine. ca sa nu se amarasca barbatu-meu. dupa cum dorea. . caci am si eu destule in curte. apoi ce fel de pasare ai voi dumneata? il intreba femeia. Asta imi dovedeste ca nu ma iubesti.Orisicum. Si ca sa nu mai ocolim. Cum auzi dascalul de una ca aceasta. Apoi puse la cale ca gaina s-o gateasca bucatareasa lui. Biata muiere incepuse a simti si ea de dansul. iaca. se indupleca si fagadui dascalului ca-i va da gaina s-o manance fripta. ii zise ca acum s-a incredintat ca si ea il iubeste. . dara cum as face eu una ca asta? Ce va zice barbatu meu cand s-o intoarce? . si tu pentru mine atata lucru sa nu faci.Ce mult as pofti sa mananc o pasare cu tine la masa. ma duc sa ma inec. pe sleau: am pofta sa-ti mananc fripta gaina aia a ta din colivie. tot nu-mi vine sa fac una ca asta. Femeii ii dete un fier ars prin inima. 59 . dupa ce porunci bucataresei sa nu lepede nimic din ale gainei. Si apoi nu pricep la ce sa mai tineti o gaina.E. Imi pare rau ca am indragit cu atata foc pe o nesimtitoare. raspunse femeia.Ceva asa. singurel. deosebit. unde veni si femeia cu copiii. dascale.. . singur. .Daca ar fi vorba despre pasari de care se gaseste la toata lumea. raspunse dascalul.Atata trecere n-am si eu la dumneata? mai zise dascalul. tu sa-i spui ca a murit. nu tias fi mai spus dumitale. Eu pentru dragostea ta as fi dat prin foc si prin apa. ci s-o friga asa intreaga-intregulita. ca sa-ti fac voile. slava Domnului! Dascalul batea seaua sa priceapa iapa. A doua zi. . nici din maruntaie. apoi. ti-oi spune romaneste.

Dara se supara cat un lucru mare cand vazu ca i se aduse gaina fara cap. socotind ca acestea sunt lucruri de nimic. Copiii mancara repede si se dusera iarasi la biserica. care nu-si lua de loc gandul de la gaina. Dascalul. . caci li se facuse foame. ii lasa gura apa. incat p-aci. insa pe cand era aproape sa fie fripta gaina desavarsit. ori sa fii cu mine. ramase uimita auzindu-l ca este atata de mahnit. Femeia. si nu mi s-a mai intamplat ca 60 . fara pipota si fara inima. Atunci racni ca un leu la bucatareasa. Vazu ca nu mai are incotro si se stapani. Numai gandindu-se la gaina.Ai voit sa-mi dovedesti ca-ti sunt drag cand te-ai induplecat si ai dat gaina so taie si sa o friga. intreband-o cum a facut de i-a calcat porunca. copiii se intoarsera de la biserica. Iara el. veni numaidecat sa se puie la masa. pe langa aceasta. desi nu se ispravise slujba. sufletul meu. ii raspunse femeia. gusta cate ceva din masa. si celui mai mic inima. se scula foarte amarat si se hotari sa poarte sambetele copiilor. Ca sa ma incredintez cu desavarsire ca ma iubesti. Un lucru am sa-ti mai cer. spune mai curand. Se duse dara pe langa dansul si cu fel de fel de vorbe dulci voi sa-l inveseleasca. . Biata bucatareasa spuse lucrul cum se intamplase. si se rugara de bucatareasa sa le dea ceva sa manance.Bucatareasa facu intocmai precum ii poruncise stapanu-sau. le dete cate un codru de paine si. am sa te pui inca la o incercare. de unde se astepta sa vaza pe dascal multumit pentru ca se jertfise sa-i faca placerea.Trebuie sa alegi una din doua: ori sa fii cu copiii tai. incat bucataresei i se facu mila de dansii. Se catrani de ciuda si de necaz dascalul. Eu insa sunt gata si la moarte sa merg pentru d-ta. numai sa se poata.Spune. p-aci era sa'nebuneasca. ii zise: . Si iata de ce: sunt dascal de atatia mari de ani. care statuse ca pe ghimpi la biserica. Cu atata gingasie se rugara copiii. zicandu-i ca nu credea sa se faca atata tevatura pentru nimicul asta de maruntaie. celui mijlociu pipota. celui mare ii dete capul gainei. cum iesi.

de s-a luat lumea de ganduri cu ei. caci ce glasuieste o zicatoare: decat sa iasa omului nume rau. ma invoiesc.Eu nu zic sa-i omoram. cand va auzi una ca asta.Bine. Toata lumea stie ca pe copiii tai ii am mai de aproape decat pe ceilalti. trei lei perechea. ii iau eu intr-o caruta si i-oi duce sa-i asez la un prieten al meu. sa-i duca in padure si acolo sa-i spintece pe cate unul. mai bine ochii din cap. fiindca am voit sa-i scot ciraci ai mei. . unul. Dascalul vazu ca a cam scrantit-o si o intoarse pe foaia ailalta. dara cum sa facem? intreba femeia. caci nu voi sa-mi zica lumea ca sunt dascal d-aia. sa iasa ei din biserica. eu ma silesc cu ei sa-i invat cate in luna si in soare. Cu gura zicea el unele ca acestea. si ei. la noapte sa-i inchidem intr-o magazie si maine. Gandul dascalului era sa ia pe copii. in faptul zilei. Dara norocul nu-i sluji nici de asta data. berchea. dara azi.vreun scolar pana acum sa-mi fi facut rusinea ce mi-a facut copiii tai. . terchea. dara in capul lui clocea alte ganduri spurcate. de vorbesti? Apoi la mine nu te mai gandesti? Nu e pacat de Dumnezeu sa pierdem noi niste copilasi asa de dragalasi si curati ca margaritarul? Cum se poate una ca asta. dragutul sufletului meu.Foarte lesne.Ce stai. . ci sa-i trimitem deocamdata la un alt oras.Ori ei. ce o sa zica barbatul meu cand s-o intoarce? Lumea ma va omori cu pietre. daca este asa. sa zici ca i-ai trimis pentru invatatura. sa vie sa manance si apoi sa se intoarca in biserica clefetind din gura! Cu ce obraz sa mai ies eu in lume? Cine o sa-si mai dea copiii la scoala mea? Si decat sa-mi iasa nume rau. Nu mai pot. ma intelegi? sa stea cu mine aici. dascale. mai bine sa mor. ce sa vezi? Lasa ca fac miselii si umbla ca dezmeticii pe uliti. raspunse dascalul. . 61 . ca sunt copiii mei. . raspunse el. ori eu. . ca eu sa-mi pierz copilasii? Gandestete. pipota si inima gainei si sa le inghita el. si sa le scoata dintr-insii capul.Ei bine.

D-aia stii tu nazdravaniile astea. Iaca sa v-o spui eu acum. ii raspunse fratele cel mijlociu.Adevarat sa fie. Cand se lumina de ziua. Iara cel ce va manca pipota gainei se va face nazdravan. Se imbratisara. ascultati-ma pe mine. mersera. sfaramara fereastra si fugira.Copiii fura coprinsi de frica cand se vazura inchisi in magazie.Tie. fratilor. . de cate ori se va culca. se va pune la capul lui o punga cu banet. isi luara ziua buna unul de la altul cu lacramile in ochi si se despartira. 62 .Dascalul a spus minciuni ca nu insemna nimic slovele de subt aripa gainei. . . ca insemna ceva acele slove? .Eu imparat?! zise cel mare. Se hotarara sa apuce fiecare pe cate un drum si sa se duca unde io lumina Dumnezeu. le raspunse mijlociul. se sarutara. trebuie sa ne punem toate puterile sa stricam fereastra magaziei astia si sa fugim.D-aia. sa ne duca in padure si sa ne omoare. unde o va gasi cand se va scula. mai intrebara fratii. care mancase inima. ca sa scapam de aici.Fratilor. strigara fratii cel mare si cel mic deodata. Dara n-a vrut Dumnezeu cu dansul. ajunsera la un loc unde se deschidea trei drumuri. . Cel mijlociu insa zise: .Mie sa mi se intample asta? intreba cel mic. . Acum. Stiti de ce ne-a inchis dascalul aici cu voia mamei? .Mai e vorba! raspunse el.Asa.De ce intrebara ceilalti. va ajunge imparat. Aci stete sa se odihneasca. Si d-aia a staruit el pe langa mama de a taiat gaina si s-o manance el. Incepura sa planga. . care mancase capul. caci demonul de dascal are de gand sa ne ia in revarsatul ziorilor. . raspunse fratele cel mijlociu. Cel ce va manca inima gainei. toata noaptea. Se pusera cu totii. Slovele acelea ziceau ca: cine va manca capul gainei. . ca sa se implineasca la dansul prorocia din acele slove. ca va fi bine de noi toti. Mersera.

si de asta data. Se inalta dara porumbelul de a doua oara. cata frunza si iarba. e greseala. veni si se puse drept pe capul baiatului. sarmana. ajunsera la orasul care era inaintea lor. acesta ocoli pe dasupra lumii si veni de se puse drept pe capul baiatului celui mare. Atunci se facu o tacere de se auzea musca zbarnaind. care se va face maine. nu e bun de imparat. si altele. ca sa vaza si ei cum se aleg imparatii la cetatea aceea. Acolo a murit imparatul si maine se alege altul: cel ales ai sa fii tu. Pe locul hotarat se adunase. Toata lumea tinea ochii tinta in sus. Mergand ei.Mersera ei toata ziua. unde sa maie noaptea. ca burta. Aruncadu-se porumbelul in vazduh. se scutura si pleaca cu batranul afara din oras pe o campie intinsa. A doua zi de dimineata se scoala cu totii. daca el ne-a adus aci. si cerura ca sa se faca o a doua incercare. Mai-nainte de aci este un oras mare. inca pana a nu se face ziua.Pesemne ca Dumnezeu vrea sa fim tot impreuna. de nu se mai putea misca. N-apucara sa se aseze bine si auzira un sunet de bucium. si batranul cu copiii abia gasira si ei un coltisor la o parte de unde sa se poata uita si ei. incepura a striga ca nu se poate. fara nici un ocol. si nu ma mai face sa-mi intre gargauni in cap. Mai bine zi: ai sa mergem sa cautam ceva de lucru. si pe cine s-o lasa porumbelul. Inca o data strigara fiii boierilor 63 . Fiii de imparati si de boieri. atata lume. ca nu va gasi nici un loc de mas si ii lua la dansul acasa. cari venisera cu gand d-a fi alesi. unde le dete de mancare si un pat de odihna. Aci intalnira un batran pe care il rugara sa-i indrepteze la vrun han.Ia lasa vorba aia incolo. se spala. il incarca cu cordele foarte frumoase cu tot felul de fete. mai frate. p-acela il face imparatul lor. . cand inde seara fratii cei mari se intalnira iara. il arunca in sus. Asadara sa nu ne despartim in toata viata noastra. Pasamite drumurile pe care apucasera ei se intruneau acolo. Batranul le spuse ca hanurile gem de lume care a venit sa fie fata la alegerea imparatului. auzi. cica n-am mancat de ieri si cere. Batranul le spuse ca alegerea se face asa: dregatorii cei mari ia un porumbel alb nevinovat. Atunci nazdravanul zise: .

Afland si despre numele cel falnic al celor doi frati imparati. Adusese cu dansul bogatii dupa bogatii. cat paci era sa-i vie rau. isi ia zborul si se duse de se puse drept pe sac.ca nu se poate. Dupa o buna bucata de timp iata ca soseste si tatal copiilor din calatoria cea lunga ce facuse. fratele imparatului. Il scoasera dara din sac si-l dusera de-l asezara pe tron. fara sa-si dobandeasca dreptatea potrivit cu marimea vinei celor vinovati. in sunetul buciumelor. turba de manie: caci era un zacas de n-avea margini. Vru sa-si faca seama singur. cum se vazu intronat. imparatul. Vazand insa ca norocul ii sta impotriva. Imparatul cel nou. Atunci toata lumea striga intr-o unire ca acesta este imparatul lor. Nu trecu mult si vestea se duse in toate tinuturile si in imparatiile vecinilor despre numele lor. iara supusii lor incepura a-i numi: cei doi frati imparati cu minte si drepti. Mai-nainte insa de a ajunge ei acolo. nazdravanul. 64 . al surlelor si al strigarilor de bucurie ale multimei adunate. Cerceta in dreapta si in stanga. simtind ca are sa vie tata-sau la judecata. si cerura a treia cercare. La a treia inaltare. spuse fratine-sau. dar n-avu curaj. nu se poate. Cand afla de fuga copiilor. negutatorul isi lua femeia si pe dascal si se duse sa-i judece ei. Merse deci pe la toate dregatoriile si fu straganit prin judecati mai multi ani. Si cu ajutorul lui fratesau incepu a carmui imparatia cu intelepciune si dreptate. si amandoi se chibzuira ca sa faca o priimire ca unui parinte bun ce le era. porumbelul. Atunci el hotari sa ceara dreptate pentru necinstea ce ia facut sotia lui si pentru raul ce i-a pricinuit procletul de dascal. dara se stapani. mai intai hotari ca frate-sau nazdravanul si batranul ce-i gazduise sa fie nelipsiti de langa dansul. se potoli oarecum si se apuca iara de dascalia lui. dupa ce falfai putin pe dasupra locului pe unde sta baiatul mai-nainte. Cand auzi dascalul de fuga copiilor. Iara pe baiat il bagara intr-un sac si-l dusera departe de lume. si i se spuse toata istoria cum s-a intamplat.

Pe cand inca se rugau. acesta se scula de pe tron si l-a intampinat cu vorbe bune si supuse. cand la fratele imparatului. In vremea aceasta. Dascalul o malcise de tot. raspunse imparatul. ca cuvantul din poveste ce d-aci incolo se gateste. Atunci imparatul intreba pe negustor ca: daca isi va vedea copiii.Mai e vorba? raspunse negutatorul. fratele cel mic. Dupa ce se aseza imparatul pe tron. iara femeia indruga si ea cateva vorbe. asa pricina grea nu mai judecase. iesi inainte fratele imparatului si primi pe negustor la scara. deodata. Iara negutatorul. De cate ori se culca. judecata incepu. La aceste cuvinte. dascalul si femeia se facura stane de piatra. 65 . El cauta cand la imparatul. Imparatul zise ca de cand el este imparat. dupa ce se desparti de fratii sai. Intrand in camara si dascalul cu femeia. femeia si dascalul o sfleclira de tot si tremurau ca varga. dara nu cuteza sa zica nimic. si ajunse la orasul unde il scosese drumul pe care apucase el. crestea inima intr-insul de bucurie ca-si gasise copiii. iara cand il duse inaintea imparatului. aruncand toata vina in spinarea dascalului.Noi suntem. statura ca trasniti de Dumnezeu. . Imparatul porunci sa puie asta stane de piatra de o parte si de alta la scara palatului. Negutatorul isi spuse pasul si zice ca isi pune nadejdea in intelepciunea imparateasca si asteapta sa hotarasca imparatul cum il va lumina Dumnezeu. se duse. Vezi ca se stiau vinovati de moarte. se minuna in sine. El se uita la amandoi imparatii si nu mai cuteza sa zica nici bleau. se duse. Asa si facura. trase la gazda la un om al lui Dumnezeu. Hotari dara ca toti sa caza in genunchi si sa roage pe Dumnezeu sa le arate dreptatea lui. Iara negustorul ramase la curtea imparateasca. se uita in toate partile si nu pricepea nimic din cele ce se faceau. i-ar cunoaste el? .Cand venira impricinatii la infatisare. Negustorul se minuna de atata cinste ce i se facu si nu stia ce sa mai zica. Acolo daca sosi. de atatea ori gasea cate o punga cu galbeni la capataiul sau cand se scula.

Asta este tot? Maine ma duc sa o vaz. precum vezi. ca un haidamac. . Cum auzi maiastra aste vorbe. nici frica de capiare nu l-a putut opri de a merge sa vaza pe acea maiastra. viclenindu-l ca sa-i afle puterea. Se lua deci pe langa dansul cu soptele cu momele. "Trebuie sa aiba multi bani". zise el. de o risipesti asa. se gandi ea. bani am destui. Si apoi nimeni nu poate sa mearga sa o vaza. dadu doua pungi de bani si intra in ostrov. ca e stingere de tine. De ce o vedea. 66 . Se insela si ii spuse.Sa nu care cumva sa te muste sarpele de inima sa te duci acolo. ajunse la margine si acolo era un ostrov. Acolo umbla catva timp. tinere. vazand tot ce era vrednic de vazut. Iara daca vru a sti ce era acolo. . el o vazu si apoi se intoarse.Pentru ca acolo sade o maiastra si oricine merge la dansa se intoarce capiu. Seara intreba pe gazda si aceasta ii zise: .Mare stare trebuie sa ai tu. ca doar maiastra va iesi la fereastra palatului sa o vaza. pe dinafara. Ea iesi. N-am vazut pana acum pe nimeni care sa vie la mine in ostrov de atatea ori una dupa alta. Dupa ce ocoli crucis si curmezis tot orasul.Pentru ce? intreba flacaiandrul. Se duse deci. ca si puterea cu care o fac.Da. mare si nesfarsita. . ii puse gand rau. A doua zi se duse iara. ii zise: . Iara daca trimise de-l chema. Flacaiandrul se pierdea de dorul ei cand o vazu dezmierdandu-l cu niste cuvinte mai dulci decat mierea. raspunse flacaiandrul cu mandrie. d-aia dorea sa o mai vaza.Ceru de la gazda pe cineva care sa-i arate lucrurile cele mai insemnate. a treia zi iara si tot astfel cateva zile d-a randul. calauza se feri d-a-i spune. Nici rugaciunile gazdei. pana ce nu o da doua pungi de bani. . Maiastra baga de seama ca el venea intr-una de cateva zile.

sa am cu ce bea apa. Rasturna banii in poala si mai lua o data apa ca sa bea. Tocmai era sa se lase de pescuit. Ii chioraia matele de foame si fu nevoit sa se abata. Intr-una din zile. . Pana una alta. Se bucura in inima sa ca facuse o treaba cumsecade. Lua el acel ceva. ea era plina cu galbeni.Las' pe mine. pana ii veni bine si. sa nu te duci acolo? Ce o sa te faci acum? . raspunse flacaiandru. Acolo dete o coliba de pescar. ii scoase maruntaiele. Cand in loc de lapti. il spala. pescarul zise flacaiandrului: . Cand s-o duca la gura. Pescarul pleca. A doua zi pleca si. . Ea o lua. si ramase un fel de covatea mititica de piatra. ce sa vezi? ceva ce nu semana a nimic. o incalci intr-insa si o trase la margine. batu in jos si peste sa prinza. Mreana fugi. apoi sa stii ca nici dracul nu ti-o mai face". si vezi d-ei putea sa prinzi vro fata de peste ca sa avem de leguma pentru azi si maine. o spinteca. se facu iara bani. Cand se dezmetici el si se vazu pirpiricosac. Cand sa aduca la gura. el dupa ea.Nu ti-am spus eu. ia si tu halaul ala. Si indata si lua oleaca de apa cu dansa sa bea. cugeta: "Daca nu tioi face-o eu. Se duse la gazda si povesti ce i se intamplase. ajunse la marginea unui rau. catusi decat. . Iara baiatul intra cu plasa in garla. Pescarul primi sa ramana la dansul sa invete pescuitul.Buna este si asta.Ma voi duce in lume. iar el dete dintr-insul afara inima gainei. cand vazu o mreana. si ce va vrea Dumnezeu cu mine. aruncand plasa. 67 . Se mira de asta intamplare. Se puse deci de o curata de solzi. Vazu el ca mreana era cat sa le ajunga pe doua zile.Iata eu ma duc la targ cu cosul asta de peste. golanel si gonit.Atunci ea ii dete ceva de bau. apoi ii dete pe bete din ostrov. Batu in sus. saracul de mine. zise el. trecand printr-o padure.

Fu peste putinta. il cunoscu. Lasa si plasa. vazu de ceea parte a raului niste smochini. si pleca in lume. Ii spuse despre norocul ce dase peste el si incepu a se gati sa mearga la ostrov. Acolo. dara incepu a simti ca din ce in ce se schimba. baga de seama ca p-acolo p-aproape curgea o apa. Apoi lua cu dansul covatica de piatra si doua pungi pline. si coliba si intr-un suflet alerga la gazda lui din oras. si maiastra ii sterse si covatica. Gazda se sili in toate chipurile sa-l opreasca de la aceasta otarare a sa. nu se putu astampara de necaz. Merse. porunci slugilor sale sa-l huiduiasca ca p-o gagauta si il goni cu rusine din ostrov. . Il tragea ata la rele. si-l chema la dansa. zise el. Eu nu voi. Tot scaldandu-se. Stand el asa si zbatandu-se cu gandurile. Manca ce manca. Gazda il povatui sa ia pe seama lui o tocitoare de bani din care ii lasase sa se apuce si el de ceva si sa nu mai umble ca un pierde-vara dupa icre verzi. aide la zana mea maiastra. se pomeni deodata magar. zise el.. Cum se facu stapana si pe acest lucru.Ce mi-o da Dumnezeu. cazu de obida si de mahnire. cu marghiolii si cu viclenii il facu de spuse cum are atata stare.Acum. se lasa sa fie maglisit. Pana una alta. Isi aduse aminte ca nu mancase de doua zile si se duse sa faca o gustarica cu nitele smochine. Intelese ea ca trebuie sa fi dat el cu mana in foc. merse. cum de sa nu se tie el. trecu prin paduri. Unde din om ce era. si peste. si cu banii luati. Pleca iara la gazda si-i spuse toata siretenia. si nu se putea impaca cu gandul ca n-o sa-si mai poata vedea odorul. Cand se vazu iarasi dat afara si infruntat. prin campii cu inima plina de foc pentru maiastra lui. Cum il vazu maiastra. cu prefacaturi. si se duse la ostrov. In cele din urma. 68 . ca sa nu fie si batjocorit. Se duse sa se scalde ca sa se mai racoreasca. Si fiindca flacaiandrul isi pierduse capul cum ajunse langa dansa. umplu gazdei doua tocitori cu bani.

prinzandu-i. sa-l puie la vro munca ce n-ar putea-o duce. se temea iara sa iasa mai la lumina. Umbland in sus si in jos pe marginea padurei. El lua banii si se facea a se mai plimba prin ostrov. Crezand ca si in smochinele lui este ascuns vrun farmec numai bun pentru dansa. nimic.Acum esti a mea! Stai. ca sa nu-l apuce vro fiara salbateca. ii dete un fier ars prin inima. pe la poarta palatului. dupa ce mancara impreuna cu ai lor smochine. Cum sa se intoarca in cetate? Pe langa celelalte toate. ii lega unul de altul si ii duse cu dansul. trimise sa-l cheme. cum putu. Apoi deodata zice: . se mai duse o data la ostrov. Hat in sus. Dupa ce se intoarse la gazda lui din cetate. de care mancase si el. si incepu a striga la smochine. oare n-or fi fratii lui? Dara pana sa se porneasca catre dansii. porunci de-i cumpara cosul cu totul. acum are sa fie si prigonit. Statu in loc si se cruci si el de asta minune. Auzind insa de faima celor doi imparati intelepti. ca sa nu-l prinza vrun om. ii spuse ca acum s-a implinit. Apoi facu un cosulet. ii era frica sa intre inauntru padurei. Ba ca o fi una. ba ca o fi alta. Atunci flacaiandrul. Ce sa faca? Se caina si se vaicarea. din nuiele de richita. caci era lihnit de foame. Ramasera magari ca toti magarii. Maiastra. Maiastra se puse la masa. Cand la sfarsitul mesei. incet. hat in jos. cu cosuletul de smochine pe mana.Alta nevoie acum. Cat p-aci era sa moara de bucurie cand vazu ca incet. ca ti-o fac eu tie pe piele. dupa ce lua covatica si o baga in san. femeie fara de inima ce mi-ai fost! Se apuca si umplu sanul de roscove. le puse cate un capastru in cap. Toata ziua umbla ratacind cu inima cat un purice de frica. mai tu. dete peste niste roscove. Flamanzi iara. Se apuca sa manance. se facura magari. si-si puse in gand a merge la dansii sa vaza. Cum il vazu. se schimba si se facu iara om. caci inima gainei o mancase maiastra. si culese intr-insul smochine. 69 . de-i plangeai de mila. auzindu-l. Cautand cate ceva de mancare. il cunoscu.

care sa vaza de ei. Pe cand mergea. Toti cei de fata ramasera inmarmuriti cand vazura asta minune. se mira ca gasi pe fratele sau cel mijlociu care il astepta. Dara este destul. Sa nu socotesti ca nu stiu tot ce ai patit. Apoi ceru de la imparatul sa-i dea un grajd curat unde sa-si puie magarii. Apoi ochii tutulor se atintira la maiastra si marturisira ca asa frumusete de muiere nici c-au mai vazut. ostrovul si palaturile sunt ale tale. cand vazu ca frate-sau cel mic este cu voie buna. Ramai sanatos. si se pregatira sa-l priimeasca cu cinste. ce ai de gand cu magarii tai.Sa ne vedem sanatosi. Ea atunci incepu a zice: . se cunoscura si se imbratisara. Pentru hatarul tau fac tot. Apoi. ii zise: 70 .Adevar ai grait. Cum se vazura. Tocmi un argat si porni sa mearga la fratii lui. pe care singur ii ingrijea. destul i-ai pedepsit.Mai intai multumesc imparatului ca s-a induiosat de starea cea proasta si ticaloasa in care ajunsesem si a staruit de ne-a facut oameni la loc. . iarta-i.Se duse cu cardul de magari la gazda lui. le dete de mancara roscove si indata se facura iara oameni. imparatul ii zise: . Intr-o zi. .Ei. Mai cu seama caci stiu ca se topeste inima in tine de dorul ei. Acesta ii povesti toata intamplarea cu muma lor si a dascalului. bani ai destui. uitandu-se la fratele imparatului cel mic. la masa. Trecu ce trecu si nici pomeneala nu era ca sa faca pe magari sa se schimbe iarasi in oameni.Acum sa stii ca ma duc intr-ale mele. Cand ajunse la marginea cetatii unde domnea imparatul. Planse fratele cel mic de osanda dumnezeiasca ce cazuse peste muma lor. Dara cu turma aia de magari ce ai sa faci? Ia-ti un argat. si sa auzim de bine. ii raspunse fratele cel mic. Trimise de aduse magarii acolo. apoi merse de se infatisa imparatului. si cum ii pedepsise Dumnezeu. fratele nazdravan spune imparatului toate cele intamplate fratelui lor celui mai mic. zise el gazdei. si nici ca se mai poate afla in toata lumea. cu alaiul dupa dansul. . raspunse gazda. Asa si facu.

-Tot suntem noi singurei. pana ce cainele intra in sfiala. Ast caine. sunt gata a te lua de barbat. pe cand batranii gospodareau pe afara in gradina. mosul iesi afara si il chema cu duhul blandetii. venise cine stie de unde ratacit.Numai tu mi-ai venit de hac pe lumea asta. poate sa traiasca si el. Si oamenii acestia indragisera un biet caine. cainele veni dupa ei si incepu sa se gudure si sa se joace in jurul lor. cand tot veneam pe la tine. ca nu mi-a mai ramas la inima nici o zacaseala. Iarta-ma pentru neajunsurile ce ti-am facut. daca voiesti. el si cu nevasta sa. Trebile imparatiei mergeau gaitan. tare de mult. mai cu seama acum. Cand auzi cum schiauna de durere. sa-l oprim la noi. pe care il hraneau cu peste si cu tot ce aveau ei mai bun in bucatarie. pacatele mele. si in toata lumea se duse vestea despre ei. care il batura si il alungara. Ramasera cate trei fratii la un loc.Apoi eu ce umblam. .. cand povete bune si cand ajutoruri de bani. Unde mananca doua guri. carora li se zicea: La cei trei frati imparati. Sunt gata si eu a te lua de sotie. traia odata un om batran. zise el babei. obosit si insetat. Nimerise mai inainte la niste vecini rai la inima. Unchiasul facator de minuni De mult. Se pregatira si facura o nunta d-alea imparatestile. Intr-o zi. dand din coada cu putere: -Uau! Uau! Uau! 71 . si tu tiai batut joc de mine. Ei nu se mai dusera de acolo. Deodata il vazura ca se opreste scurt si ca incepe sa latre tare. Fie ca si eu mi-am scos din capete. Locuitorii apucau si ei de la acesti trei frati cand dreptate.

Mosul si baba carara impreuna comoara in casa. Acestia. se repezira si sapara. intr-o casa vecina. pentru ei. Iar omul rau ii raspunse ca-l omorase si ca-l ingropase la radacina unui pin. cainele n-avea nici un "uau-uau". infuriati. ce sa vezi? Locul era plin cu monede de aur si de argint si cu tot felul de lucruri pretioase. venira la batrani sa-i roage sa lase cainele sa stea la ei putin timp. Cand vazu unchiasul cel bun ca a trecut atata vreme si cainele tot nu s-a intors acasa. nici nu se atinse de bunatatile ce i le pusera dinainte. dar nu gasira decat murdarii si starvuri. ti-am fi foarte indatorati sa ne arati si noua un loc unde sa fie ingropate parale multe. animalul se opri intr-un loc si incepu sa miroasa. cand auzira de intamplarea fericita. Furioasi ca fusesera amagiti in asteptarile lor. il legara cu o funie de gat si-l trasera afara. isi cumparara campuri de oraz si de grau si ajunsera oameni avuti. Cand colo. Acuma. oamenii rai lovira cu sapa pe bietul caine. amandoi lacomi si zgarciti. zicand ca tare le era drag si lor. Vecinii. Cum sosira cu el acasa. in gradina. pana ce il ucisera. domnule caine. si dupa ce facura pomana saracilor. Atunci oamenii rai. se duse la vecin sa-l intrebe. crezand ca e locul cu norocul. vecinii pregatira mancare buna pentru caine si ii spusera: -Daca ai binevoi. In cele din urma. ingropate acolo. care pana atunci nu primise de la vecini decat lovituri si bruftuiala. Mosnegii se invoira bucurosi. nu iesea nici un latrat din gatlejul sau. tarandu-l de colo pana colo. vietuiau un om si o femeie. Oriincotro il duceau. ascuns in pamant si adusera o sapa ca sa scormoneasca. Dar toate fura in zadar. care raspandeau o duhoare de trebuira sa-si astupe nasul.Batranii socotira ca a mirosit el ceva bun de mancare. Cainele insa. 72 .

se duse la locul unde fusese ingropat cainele sau iubit. oamenii pizmasi sparsera piulita si ii detera in foc. Cuprinsi de furie. cum se acoperira crengile cu muguri. Dar nici nu apucara sa piseze in ea orezul. sa te gandesti la mine. i-o inapoiara. Cand te vei folosi de ea. Noaptea. cu inima grea de durere. mosneagul alerga plangand la casa vecinilor sai si ii ruga sa-i dea inapoi cel putin cenusa comorii lui. Aici primul gand ii fu sa incerce puterea cenusii asupra unui cires uscat din fundul gradinii sale. numai ca nu se dumirea de ce vecinii nu o mai inapoiau. Ii spuse ca daca va strange cenusa piulitei arse si o va presara pe pomii uscati de seceta. unchiasul facu intocmai cum ii spusese cainele: taie pinul si isi fauri din lemn o piulita pentru grane. i se arata cainele sau drag care ii multumi pentru tot ce facuse pentru el si ii spuse: -Pune sa taie pinul sub care sunt eu ingropat si fa din el o piulita. varsand siroaie de lacrimi. Batranul nici nu banuia ce soarta avusese pretioasa sa piulita. Intr-o noapte. Batranul multumi si se intoarse repede acasa. ca totul se prefacu in gunoi. pe cand batranul dormea. cu o strachina plina cu mancare buna. pe care ii vedeai cu ochii cum se deschid si infloresc. arse tamaie si presara flori pe mormant. 73 . socotind ca nu mai are ce sa faca cu dansa. Cum se trezi. cainele se arata din nou si povesti ce isprava rautaciosa ii mai facusera vecinii sai. Cum atinse pomul.Bietul batran. ce sa vezi? Fiecare bob se facu o piatra pretioasa. arborii vor invia si vor inflori dintr-o data. Batranul se mira foarte de rautatea celor doi oameni si nu-si putu inchipui cum poate cineva atata de negru la inima. Dar cand puse orezul in ea. o bogata comoara. Cum se facu ziua. Cand vecinii cei plini de pisma auzira si de minunatia asta. iar in tot. incat sa se razbune pana si pe un lucru neinsufletit. Acestia. cerura batranilor sa le imprumute si lor piulita fermecata.

cum auzira de aceasta noua veste care fericea pe mosneag. El trimise dupa unchias. printul ii spuse: -Am o livada intreaga de pomi cu fructe rare. dar uscati cu totii de seceta cumplita de asta-vara. Ca vai de el. Dar vecinii cei rai. incat mosul pleca acasa incarcat si plin de bucurie. o pusera intr-un cos cu care omul cel rau porni in graba in orasul apropiat. cu haine scumpe si alte maulte daruri. il inhatara si-l batura. nici o floare nu se ivira. de era cat pe-aci sa-l ucida. toata cenusa zbura in ochii si in gura printului.Uimit de acesat minune. 74 . care auzind de mosneagul facator de minuni. mosul puse cenusa intr-un cosulet si pleca sa cutreiere tara. Arata-ti puterea si te voi rasplati cum se cuvine. socoti faptul drept un lucru foarte ciudat. Vestea ajunse la urechile unui print. Cand oamenii de la curte vazura cum i-a pacalit omul cel rau. se repezira la el. daruiti de imparat. smerit. orbindu-l si inabusindu-l. Mosul raspandi o parte din cenusa asupra crengilor moarte si deodata intreaga livada se imbraca in haina de sarbatoare a mugurilor infloriti. Nici nu avu mult de asteptat. iar acesta cum i se infatisa. dand de stire pretutindeni ca el avea puterea sa aduca iarasi la viata copacii uscati. se repezira la locul unde arsera ei piulita. nici un mugur. Si pretutindeni. cum vantura putina cenusa din piulita arsa. unde mai sa moara de necaz si de rusien. adunara toata cenusa ce mai ramasese. ca-l mai vedea si nevasta in halul asta. Aici dadu zvon ca e omul care poate sa redea viata copacilor uscati si sa-i faca sa infloreasca. Si il rugau sa le invieze gradinile cu pomi roditori din samanta rara. ca un print il chema la castel si ii porunci sa invieze pomii din gradina sa. Dar cand se urca omul cel rau in copac si presara cenusa peste crengile uscate. cum prindeau viata arborii. se tara pana acasa. Printul insusi veni cu el ca sa vada cu ochii minunea. Ba inca. Printul il darui cu bogate matasuri.

dar le era frica de zmeu.. dusera si ei viata buna. si zmeul acela nu lasa pe nici un fecior de imparat sa vina sa ia pe fata imparatului. dar zmeul le iesea inainte si pe unul il manca. ii da fata de nevasta si-1 face chiar din clipa aceea imparat. cu baba sa. linistita. intr-o imparatie era un fecior de imparat foarte frumos si viteaz. trimisera dupa ei si dupa ce le spusera ca lacomia si cruzimea sunt pierzania omului. Dar departe. afland de belelele in care cazusera vecinii. Si voiau sa-si marite fata. pe altul il fugarea. Si s-au pornit din toate imparatiile.Eu m-am hotarat sa ma duc! Se poate sa las un zmeu sa ne ia toate imparatiile si sa ne faca atatea pagube si un rau atat de mare!? E rusine de capul nostru! S-a pornit deci sa mearga si a dat de veste imparatului. sa vina sa o ia. in sfarsit. dupa atatea intamplate. dovada toate cele ce au patit. De atunci. si asa nimeni nu putea sa ia de nevasta pe fata imparatului. le dadura si lor o parte din bogatiile adunate cu atata staruitor noroc. ca Florea. s-a apucat sa dea foc pana si palatului. un imparat si o imparateasa si aveau o fata foarte frumoasa. asa e. Si-i facea mari pagube imparatului. inainte de culesul lor.Bunul unchias. nu ca inainte. ca intr-adevar. Dar in imparatia aceea se gasea si un zmeu. Ii parjolea viile. ii pustiia ogoarele inainte de seceris si. Zmeul se purta cu gandul sa fure pe fata imparatului si dupa moartea acestuia sa puna mana pe imparatie. Acesta si-a zis in sinea lui: . se indreptara si multumira binefacatorilor lor. Si atunci imparatul a trimis veste ca cine are sa poata ucide zmeul. are sa vina sa ucida 75 . caci pe multi ii mancase. Iar vecinii. pe unde s-a auzit de frumusetea ei. Atunci toti feciorii de imparat s-au bucurat de vestea aceea. Zmeul A fost odata. recunoscand acum. feciorul cutarui imparat. caci nu aveau nici un baiat. intr-o vreme. ca sa lase ginerelui tronul..

Tatucule. de-l gasesc dormind.zmeul si sa ia pe fata imparatului de nevasta. grai zmeul prin somn. fatul meu. iar daca nu. . potarnichea incepea a vorbi. A plecat si. m-am hotarat! Intr-o vreme insa. spune. dar. vedea dintr-un capat de imparatie pana in celalalt. ramane in straiele lui frumoase si-i spune: .Tatucule. Le imbraca. daca doarme ori este treaz. pentru ca ochii. ii da bani multi si-si cumpara un rand de straie ciobanesti.Spune. eu sunt fecior de imparat si am venit sa-mi dai fata de nevasta! Dar imparatul i-a spus: .. Si asa. Si aceasta ii pazea casa: cum intra cineva in casa zmeului.Inaltate imparate. Zmeul dormea. Florea a deschis poarta si a intrat in ograda. Caci ochelarii aceia. spune. spune. am sa ma lupt cu el.Am sa merg si. potarnichea mea! . Feciorul de imparat isi zice in sinea lui: .Spune. chiar de ar fi sa si mor! Ori asa.Bine. tot timpul. a aflat ca zmeul este treaz sase luni intregi si ca apoi alte sase luni doarme. Norocul lui. Atunci s-a dus la un cioban. cine ii avea. a trecut prin fata zmeului si merge la imparatul. Dar iata ca si zmeul a prins de veste si s-a facut luntre si punte sa nu lase pe Florea sa intre in hotarul imparatiei.Tatucule. zmeul rapise o fata de imparat si a prefacut-o intr-o potarniche. daca se intampla sa fie razboi. poarta s-a deschis! . Cum a intrat inauntru si a zari pe imparatul. Dar nimeni nu poate sa-l cunoasca. arunca hainele ciobanesti. Potarnichea insa incepe a striga: . de cum a vazut ca zmeul sta de paza pe acolo. Si Florea a fagaduit ca ii va aduce. bine. ia si o bata ciobaneasca si un vas cu lapte acru intr-o caruta. ti-a luat ochelarii! .Spune. n-a putut trece mai departe. potarnichea mea! 76 . ii tine deschisi. vreau insa mai intai sa te duci sa-mi aduci ochelarii zmeului. ori asa. potarnichea mea. de unde pana unde. A venit Florea. vine asupra-ti! .

. La urma urmei. . Dar imparatul ii spune: . a intrat un strain. poar.. i-a luat si fuge! Spune.Sa traiesti multi ani. a intrat in curte un strain! . potarnichea mea! . spune..Tatucule. ii spune. m-a luat si pleaca! . potarnichea mea! Si a luat calul si 1-a dus la imparatul. Si Florea s-a dus iarasi.Tatucule. Florea s-a gandit ce sa faca. Cum s-a deschis poarta.. fatul meu.. des. ta.. vine asupra mea! .Tatucule. A intrat in curtea zmeului.Tatucule. potarnichea mea! . Potarnichea incepe iara: .Ei. potarnichea mea! Si Florea a adus imparatului ochelarii. acuma. potarnichea a inceput iarasi: .Ei. cu. imparate. ti-am adus si potarnichea! ..Ta.. spune. spune. sa-mi prinzi si pe zmeu si sa mi-i aduci aci in palat! Atunci.. s-a. si deschide poarta.Spune.Spune. .Spune. s-a chibzuit intr-un fel sa-l vare intr-un poloboc. 77 .. tu.Spune... a luat calul si fuge! . spune.. potarnichea mea! .Inaltate imparate.Tatucule. potarnichea mea! Si a luat-o deci Florea si a dus-o la imparatul si i-a spus: . spune.. ii spune. ti-am adus si calul! .. spune. a intrat in grajd! . potarnichea mea! grai zmeul prin somn. grai iarasi zmeul in somn.Spune. .! . chis. potarnichea mea.Tatucule.Spune... le. sa mergi sa-mi aduci si potarnichea! A mers deci Florea iarasi.Tatucule.Spune. .Sa mergi si sa-mi aduci si calul zmeului! Caci avea zmeul un cal care fugea ca sageata. spune. spune. ca sa avem pace intru imparatia noastra.

. ca sa pun putin must de struguri. sa-mi fac vin. sa-l incalece sa plece. pana ce l-a facut sa intre in poloboc. colo jos. Florea insa s-a hotarit sa se prefaca intr-un mosneag. .Dar ce faci acolo? .Ce vin.In timpul acesta ii veni zmeului vremea sa se trezeasca. Vede un mosneag facand un poloboc.Dar unde ti-s gaurile? . vai! Pai sa iau niste lemn sa le astup! . Cand s-a trezit. mosule.Ah. . si-a mai luat inca doage si cercuri. Nu mi-ai face un bine. calul . vrei sa pui in butoiul asta? Incap eu prin gaurile ce le are si tu vrei ca mustul sa ti-l tii in el ? . pana sus in munti. unde era zmeul. sa vada ce se mai intampla in lume. Da-mi mana sa ti-o arat! Dar Florea se face ca nu ajunge. de mi-ai pica in mana! Si a iesit zmeul in ograda si s-a dus incolo si incoace. sa intri inauntru sa mi-o astupi insuti tu? Si i-a mai spus si multe altele. Zmeul vede de departe un om lucrand si a venit aproape sa vada ce este.Ce sa fac? un poloboc. boc! boc! si sa stranga doagele polobocului. Incepe deci sa bocaneasca. ce sa vada?! Casa goala! Cauta sa-si gaseasca ochelarii.picioarele mele. .Ah. Dar nici calul nicaieri! Atunci abia a priceput ca sunt ispravile lui Florea.Uite. Floreo. raspunde Zmeul. Florica. graieste Florea..Iata si o gaura mare acolo pe fundul polobocului! . nici nu o ajung. si zice in sinea lui! . spune zmeul mosneagului. mi-ai luat ochelarii . i-a dat o pana de lemn si tot ce a 78 . Dar ia-i de unde nu-s! Coboara in grajd sa-si vada calul. si si-a pus barba alba si par alb. ca sa-i mai treaca de necaz si sa-i vina in cap cum sa se razbune pe Florea.Noroc bun.Nici nu o vad. O data ce a intrat in poloboc.Iata-le! Pune mana si vezi-le! . Floreo. un ferastrau si o bardita si s-a dus la munte. fatul meu.Noroc.Dar unde e? Eu nu o vad.limba mea!. potarnichea . Florica. .ochii mei. raspunde Florea zmeului. . Acolo a inceput sa faca un poloboc. o cocoasa si haine vechi. Ah.

sa-i iau fata de nevasta! Abia atuncea zmeul a inteles ca acela este Florea. ci poc! poc! inchide polobocul bine. toate ar fi fost asa cum trebuie. si. Si cum bocanea. si vesela era. zmeul striga: .Dura.Ei.Am ajuns sa te vad in poloboc si acuma sa te las sa iesi?! Si atunci si-a dat jos parul si barba si straiele cele vechi. Si a fost muzica si bucurie mare si i-a dat fata de nevasta.Ah. Iar Florea a trait cu nevasta in bine si fericire. si a ramas Florea in straiele lui aurite. si acum si pe mine in poloboc! Ah. Era o fata buna. polobocule. dupa cum i-a fagaduit. ai sa-mi pici o data in mana! Dar Florea de afara: .Dura. mi-ai luat ochelarii . Si in loc sa ia zmeul bogatiile imparatului. Fantana de la capatul lumii A fost odata ca niciodata. ce faci? Deschide! Doara-s inauntru! Deschide. si a fost tare de mult. pe nume Rosemary. dupa cum se vede. sa mergem la curtea imparatului sa-i iau fata de nevasta! Si l-a dus la imparatul si atunci imparatul a spus zmeului: .Mi-ai dat foc la ale mele. Asa ca in loc de a se 79 . cand traia o fata. Florica. rea.cerut. dura. Florea nu pierde vremea.ochii mei. sa mergem la curtea imparatului. . ca sa astupe gaura. de n-ar fi avut o mama vitrega. calul picioarele mele. Dar cum a intrat zmeul inauntru. sa ies! . Si a inceput a da polobocul de-a dura si a spune: . dura. polobocule. spune zmeul. imparatul a luat averea zmeului.glasul meu. Si asa au scapat de zmeu. Floreo. Iar pe Florea l-a urcat pe tron si l-a facut imparat. dar acu' am sa te ard si eu pe tine! A pus de au aprins un foc mare si 1-au ars. potarnichea . dar nu putem spune ca stralucea prin frumusete. dar nu deosebit de iscusita.

curand. dadu bici calului si o lasa pe biata Rosemary in picioare. sa-si suflece manecile pana la coate si sa spele. Drum bun si cale batuta. a luat ciurul si a plecat in cautarea Fantanii-de-lacapatul-lumii. cu atat mai mult o ura mama ei vitrega. vazu trei baieti jucandu-se cu bilele in curtea unui han. Si cu cat facea mai mult amar de treaba.bucura de rochii frumoase. ia de colo ciurul cela si mergi la Fantana-de-lacapatul-lumii. i se spunea ca sunt facute anapoda. n-a intrebat-o de nici unele. in mana ce ai? -Incerc sa gasesc Fantana-de-la-capatul-lumii. intreband pe oricine intalnea daca stie unde se afla fantana. Nu exista o astfel de fantana pe lume. mama ei vitrega hotari sa se descotoroseasca de ea. Daca se trezea cu noaptea-n cap. Asa ca Rosemary. daca gatea pranzul. Dar nimeni nu stia. Si. -Incotro ai pornit-o? striga unul dintre ei. de prajituri dulci si de prieteni cu care sa se joace. ii spuse. Sarmana Rosemary! Trebaluia cat e ziulica de lunga si toate cate le facea. acolo. Spunand acestea. sari inapoi in caruta. sa nu risipesti nici o picatura. si intr-o buna zi. Carutasul rase din inima si spuse ca era prostuta daca-i trece prin minte sa caute o astfel de fantana. ii raspunse ea. tot nu era destul de devreme. Asa ca Rosemary isi tiri picioarele mai departe. baga de seama. nu era destul de bine gatit. care niciodata nu i-a intors vorba mamei sale. -Copilule. si acesta e un ciur pe care sunt datoare sa-l umplu cu apa. rosti ea. Dar acolo in mana ce ai? -Incerc sa gasesc Fantana-de-la-capatul-lumii. Dar. -Incotro ai pornit-o? o intreba el. ea trebuia sa faca gospodaria: sa stea in genunchi si sa curete cu peria lespezile de piatra de pe jos. Nu peste mult a intalnit un carutas. Toti trei baietii rasera cat putura de tare si o facura proasta. cand o s-o gasesti. in mijlocul drumului. Merse ea cat merse si. Ei. umple ciurul cu apa si adu-mi-l inapoi. Unii erau 80 . si acesta e un ciur pe care sunt datoare sa-l umplu cu apa. care oprise ca sa stranga chingile calului.

peste deal. sus pe cararea pietroasa. Sa ai spor la drum si sa ti se para calea scurta. spuse batrana cu glasul ei ce scartaia. de nu-i gasesc. -Iti multumesc. exista o Fantana-de-la-capatul-lumii si iti voi spune cum sa o gasesti. n-avea dinti mai de loc si se sprijinea intr-un bat noduros. cautand ceva pe urma lasata de o caruta. -Merg la Fantana-de-la-capatul-lumii. altii batjocoritori. Purta o broboada sfasiata. fara indoiala. spuse batrana. Prin spartura din gardul viu merse Rosemary cu ciurul. incovoiata de-a binelea. incat aproape ca nici n-o baga in seama. Asa ca ii arata drumul din varful batului. vezi. asta te priveste. trebuie s-o recunosc. sa-mi cumpar paine. n-o sa am ce manca deseara. Dar exista. iar altii spuneau ca ar fi ajutat-o daca le-ar fi stat in putinta. -De. Asa ca Rosemary o ajuta sa-si caute banutii si indata ii si vazu. Cat despre ce vei face cand vei ajunge acolo. pana ce ajunse la o vale adanca. Si chiar la capatul vaii era o fantana. -Ce cauti. avand ochii ageri. mamei mele vitrege. si foarte verde. 81 . cu care tot rascolea noroiul. si era chiar Fantana-de-la-capatul-lumii. si. -Am avut si eu doi banuti. si pustie. dar nu stiau cum sa o faca. de-a lungul alunisului si apoi pe buza vaii. spuse ea. si umeda. In cele din urma zari o batrana zdrentaroasa. matusica? o intreba Rosemary. spuse Rosemary. Ajungand acolo sunt datoare sa umplu ciurul cu apa si sa-l duc acasa. peste dealul cela indepartat. Era atat de acoperita de iedera si muschi. -Prin spartura din gardul acela viu. Niciodata nu i-as fi gasit de una singura. Rosemary ii multumi si batrana pleca schiopatand. dar ma tem ca nu exista un astfel de loc pe pamant. de-a lungul cararii de langa alunis. si tinand-o tot asa drept inainte vei ajunge. spune-mi incotro ai pornito si ce ai de gand sa faci cu acest ciur. Acum.rautaciosi.

doua." Degraba Rosemary aduna muschi verde si matasos de pe fantana si acoperi fundul ciurului cu el. Tot ce doresti. Broasca statu pe ganduri. -N-o sa izbutesc niciodata. -Ce s-a intamplat? intreba broasca. Nu banuia ca fagaduiala facuta unei broaste ar putea sa-i aduca vreun rau. Du apa cu grija si nu-ti uita fagaduiala. nu cred ca te-ai fi gandit. Niciodata n-o sa-mi fie ciurul plin de apa. Nadajduise sa 82 . De multe ori il afunda. apasand pana ce se umplura gaurile ciurului. astfel incat nu ramanea in el nici un strop pe care sa-l duca mamei sale vitrege. Se aseza si planse. auzi un oracait si o broasca verde si grasa sari de sub o frunza de feriga. Tocmai pe cand incepea sa cugete ca necazul ei nu va lua niciodata sfarsit. spuse Rosemary nerabdatoare. oracai broasca. suspina ea. -Sigur ca iti fagaduiesc. intorcanduse sa plece. inghiti o data ori de doua ori si sopti: "Lipeste cu muschi si unge cu lut. asa ca pleca plina de recunostinta. -Trebuie sa ajung acasa cat se poate de grabnic.Rosemary ingenunche pe banca de langa fantana si-si cufunda ciurul in apa. Apoi stranse lut umed si il intinse deasupra muschiului. de asta data nici o picatura nu se pierdu. Rosemary ii povesti. dar de fiece data apa zbucnea prin gaurile ciurului. Dupa care cufunda ciurul in apa. te pot ajuta. apa sa duca pe drum cunoscut. Rosemary isi aminti ca fagaduise broscutei sa faca tot ce ar fi dorit aceasta timp de o noapte intreaga. draga broscuta. ca sa-l pot duce acasa. -Mda. o clipa. ii spuse ea. Va puteti inchipui cat de uimita a fost mama ei vitrega cand o vazu acasa. -Daca-mi fagaduiesti sa faci o noapte intreaga tot ce iti voi spune eu. iti multumesc ca m-ai ajutat. numai ajuta-ma te rog. Iti multumesc. Niciodata nu m-as fi gandit singura la asta.

ii spuse mama vitrega si fa ce-ti cere. las-o inauntru. Gandul ca fata trebuia sa asculte de poruncile unei broaste o bucura. Si. deschide iute. pentru ca era prea inciudata. carand un ciur plin de apa. sa-ti amintesti de ce vorbiram jos langa apa-aceea rece. Apoi ii vorbi inca o data: "Da-mi carne si da-mi bautura. sa-ti amintesti de ce vorbiram jos langa apa-aceea rece. Rosemary aproape ca uitase de ea. sus pe genunchi. 83 . Mama vitrega nu grai prea multe. -Pai. In schimb. Mama vitrega o intreba cine era la usa si Rosemary ii povesti despre broasca si despre fagaduiala facuta. si un glas spuse: "Deschide-mi usa si da-mi drumul. Rosemary se indrepta spre usa si striga: -Cine e acolo si ce cauti la aceasta ora? Se auzi un oracait. Dar iata ca ea se intorcea. Trebuie sa-ti tii cuvantul. catusi de putin necajita de calatorie. ca si cand nimic nu s-ar fi petrecut. Fetele trebuie sa-ti tina cuvantul. Iata ce spuse: "Ridica-ma sus pe genunchi. Asa ca Rosemary deschise usa si broasca sari inauntru. apoi sa spele vasele. tocmai dupa cum i se spusese." Era broasca." Rosemary nu se bucura prea mult la gandul de a tine broasca umeda pe genunchi. dar mama ei vitrega ii spuse: -Fa ce-ti cere. fura uimite auzind o bataie in usa. O privi pe fata si vorbi din nou. timpul trece. o puse sa pregateasca cina pentru amandoua. Asa ca fata sui broasca pe genunchi si aceasta statu cocotata acolo sus. -Cine poate fi? intreba mama vitrega.se descotoroseasca de fata o data pentru totdeauna. ca timpul trece. cum se lasa noaptea.

spuse broasca. -Draga broscuta. Apoi ii vorbi inca o data: "In patul tau as vrea sa dorm. in fata broastei. Aminteste-ti de fagaduiala ta. mastera merse in camera sa si Rosemary ramase singura cu broasca. lua broasca alaturi de sine. Ai fost atat de buna cu mine. sa-ti amintesti de ce vorbiram jos langa apa-aceea rece. Aminteste-ti de fagaduiala. sa dorm in pat ca timpul trece. dar o puse cat de departe putu. chiar langa ureche. Ia un topor si desparte-mi capul de trup. inainte de a se crapa de zi. -Ai facut tot ce ti-am cerut.da-mi iute. -N-ai ce sa-i faci. spuse Rosemary. Fetele trebuie sasi tina cuvantul. 84 . care lasa capul in jos si manca pana la ultima firimitura. Rosemary aduse din camara bucatele ramase de la cina si le puse intr-o farfurie. Noaptea nu s-a sfarsit. mama ei vitrega rase cu lacrimi. Un lucru iti mai cer si cu asta iti indeplinesti fagaduiala. niciodata n-o sa stea in patul meu o fiinta atat de rece si de lipiciosa. -Fa cum iti cer. Rosemary privi broasca si simti cum ii ingheata inima." -Nu.vezi ca timpul trece. fu trezita de un oracait. sa-ti amintesti de ce vorbiram jos langa apa-aceea rece. Fetele trebuie sa-si tina cuvantul." -Fa ce-ti spune. nu-mi cere sa fac asta. striga ea. ii spuse. spuse broasca. porunci mama vitrega. Dupa ce glasul astfel. Nu-mi cere sa te omor. De! Rosemary se sui in pat. dar facu totusi in asa fel incat sa ridice securea si sa-i taie capul. Dimineata. Pleaca. Dupa catava vreme adormi adanc. Cu greu ar fi putut rabda sa priveasca la biata broasca. broscoi urat! Auzind-o. Asa ca Rosemary intra trista in bucatarie si aduse o secure care era folosita la despicatul bustenilor pentru foc.

Cand isi veni in fire fata. Pentru prima oara in viata ei. Croitorasul cel vestit de Fratii Grimm A FOST ODATA. dar nici un sunet nu scoase. de langa fereastra si. Nu mult dupa aceea printul se casatori cu Rosemary si fura foarte fericiti. dar o vrajitoare ticaloasa m-a preschimbat in broasca. Era singurul lucru pe care-l mai putea face. pe care sunetele vocilor o trezisera. cosea de zor si ma nile parca-i alergau singure pe insailatura. intra in camera. Mare ii fura mirarea sa-l vada acolo pe tanarul print. avu necazul sa vada cum datorita ei insasi fata a dezlegat pe print de vraja si si-a gasit sot bland si iubitor. Pe urma privi la Rosemary si casca gura. Tocmai in-tr-acest timp se intimpla sa treaca pe strada o taranca. Nu sunt aci pentru a-ti face rau sau a te speria. croitorasul ii zise: 85 .. apoi se intoarse si pregati ceva de mancare pentru toti trei. casca gura. un croitoras sedea la masa lui de lucru. care incercase sa se descotoroseasca de fiica ei. scotindu-si pe fereastra capsorul cel dragalas. Tanarul ii zambea: -Nu te teme. cum era pliu de voiosie. broasca nu mai exista: in locul ei statea un tanar chipes. ii spuse cu un glas bland. Intr-o frumoasa dimineata de vara. strigand cit o lua gura: — Magiun bun de vinzare! Hai la magiun! Cuvintele femeii ii sunara placut in auz si. Se dadu inapoi uluita si scapa securea pe podea. in locul broastei urduroase. Am fost print candva. mama vitrega nu putu spune nimic. Cat despre mama vitrega. si vraja ei nu a putut fi dezlegata pana ce o fata nu a primit sa-mi indeplineasca voia in decursul unei nopti intregi! La aceste cuvinte. Privi la print. mama ei vitrega..

. si-si admira singur vitejia. mustelor. da cine v-a chemat aici?! striga inciudat croitorasul. ci tabarira puzderie asupra ospatului." Puse felia de piine cit mai aproape de el. da.. care trasese nadejde ca-i ivn musteriu bun si c-o sa-i faca cine stie ce vinzare. las pe mine. Si. Le cerceta cu atentie. incepu sa loveasca fara crutare in gramada de muste. pe rind. s-o aiba tot timpul in fata ochilor. ia stai. acesta o puse sa dezlege si sa-i arate toate oalele cu magiun. nu gluma!" -Scoase piinea din dulap. dar nu m-ating de ea pana nu dau gata vesta!. le cantari in mina.— Ia vino sus. la mine o sa-ti desfaci repede toata marfa! Femeia urca anevoie cele trei trepte. In vremea asta. nu cumva sa se insele.. Adica. ma baiete! se grozaviei. ca la vreo patru uncii. — Hei. se bucura el." isi croi la 86 . acestea dadura buzna sa se aseze gramada pe bucata de piine. nu-i tocmai rau!.. isi viri nasul in fiecare.. Atrase de mirosul placut. draga matusica. din pricina ca avea tin cos tare greu. isi taie o bucata zdravana si nu se zgirci defel s-o unga cu magiun din belsug. si cand ajunse in camera croitoru lui. O isprava ca asta se cuvine s-o afle pe data tot tirgul!. Ia cintareste-rni. nu se lasara izgonite. stiu eu c-o sa-mi placa mult. ca doar no sa saracesc din pricina asta! Femeia. ce credeti: nu mai putin de sapte muste zaceau moarte in fata lui.. dar pleca imbufnata si bombanind. incercind sa alunge oaspetii nepoftiti. si-n cele din urma ii spuse: — Da. mirosul cel dulce al magiunului se raspindi in toata odaia si ajunse la droaia de muste care motaiau pe pereti. Atunci croitorasul isi iesi din sarite si. Si de bucuros ce era. apucind o basma. cu piciorusele tepene! „Da stii ca imi esti voinic. numara si. Ridica basmaua. „Magiunul asta cred c-o sa-mi priasca al naibii! isi spuse croitovasul in sinea lui. „Pai daca-i asa. ca va-nvat eu mint!" isi zise el. care nu intelegeau deloc graiul oameni lor. si se apuca sa coasa mai departe.. ii cintari cit ceruse.. draga matusica. asa. Si-o sa-im dea si putere. poate sa fie chiar si-un sfert de funt. facea impunsaturi din ce in ce mai repezi. Dar mustele.

Croitorasul se apropie de dinsul. ca sa-mi incerc puterile si norocul. stai aici. doar-doar de-o afla ceva de-ale gurii. N-ai vrea cumva sa vii cu mine? Uriasul se intoarse cu dispret spre croitoras si n-avu decat un singur raspuns: — Ti-ai si gasit cu cine sa ma-nsotesc! C-un tisti-bisti. Nici nu apucase bine sa treaca de poarta si numai ce zari o pasare care se incurcase.Da ce. Intr-un maracinis si se zbatea sa iasa de acolo. Inainte de-a porni la drum. langa bucata de brinza. Eu nu ma multu mesc doar cu atit si am pornit sa colind lumea larga. si cand se vazu in crestetul lui. de fapt. dadu peste o namila de urias care privea linistit in zare. — Ce-ai spus?! Na. si cum atelierul i se paru prea neincapator pentru o asemenea vitejie ca a lui.. pas sa se prinda oboseala de el.. ca sa-ti dai seama cu cine ai de-a face si porma sa vorbim.. aratindu-i uriasului briul. citeste ici. si te multumesti sa masori doar cu ochii lumea! Pai asta-i treaba pentru un voinic ca tine?! Si oare se cade sa te lasi in dorul Jelii?!.. Drumul pe care-l apucase ducea peste un. si se si baga in vorba cu el: — Buna ziua. hotarit sa-si incerce norocul in lumea larga. lumea intreaga ar trebui sa-mi afle isprava. il cusu bine sa fie trainic si broda pe el.. O scoase dintre maracini si-o viri si pe ea in buzunar. si usurel si sprinten cum era. pe care se grabi s-o vire in buzunar. scotoci prin toata casa. e de ajuns? continua sa vorbeasca cu sine insusi. Se socoti el ce se socoti. inima incepu sa-i tresalte ca o coclita de miel.. la viata tihnita. frate-miu. incepu sa se uite parca mai altfel la farima de ora ce-i statea in fata.. Dar in sinea lui tot nu-l crezu in stare 87 . fara teama. parca tirgul asta al nostru. cu litere de-o schioapa: Sapte dintr-o lovitura!" „. se grozavi croitorasul nostru si-si descheie haina. munte. ca sa ia cu el. Apoi o porni voiniceste la drum. ca doar nu e un fleac!" Si de voios ce era.. dupa cum vad.. c-un coategoale!.iuteala un briu.. Uriasul citi: „Sapte dintr-o lovitura!" si cum credea ca-i vorba de sapte oameni doboriti ele croitoras dintr-o data. dar nu gasi decat o bucata de brinza veche.. isi in cinse briul..

Eu o sa zvirl unul si n-o sa se mai intoarca niciodata. — Ei. pasarica se avinta in inaltul cerului si nu se mai intoarse. pana la urma.. dar parca tot nu-i venea a crede ca farima asta de om are atita putere.. ia sa te vad si pe tine ce poti!. ajuta-ma sa scot copacul asta din padure! — Da cum sa nu.. ridica un alt pietroi din pulberea drumului si-l zvirli atit de sus. n-am ce zice.. trebui sa care in spate tot copacul.. treci de ia in spinare tulpina cu partea dinspre rada cina. iar eu o sa duc coroana.de asemenea fapta si socoti de cuviinta sa-l puna la incer care. bagind mina in bu zunar. — Ce sa zic. odata-mi sari pe-o creanga. ca si 88 . frate-miu?!. de esti chiar atit de voinic pe cit spui! il imbie uriasul. Uriasul tacu incurcat. — Hai. Lua de jos un pietroi si mi ti-l strinse in pumn. cum iti placu zvirlitura asta.. Pai asta-i o joaca de copil pentru unul ca mine! Nici nu-si termina bine vorbele si. scoase pasarea din buzunar si-i dadu drumul in vazduh. Da e vorba: de altele esti bun? Sa cari in spinare o povara mai ca lumea ai putea? Sau te dor salele?!. Acestea zicand. iar croitorasul.. pietroiul pe care-l aruncasi tot s-a intors pe pamint!. cam in sila. Si cum matahala nu mai putea sa-si intoarca defel capul inapoi. Uriasul isi salta tulpina pe umar. Il duse pe croitoras la un coscogeamite stejar. ba-l mai cara si pe croitoras pe deasupra! Ghiujul sedea linistit pe creanga lui si fluiera plin de voiosie cintecul: „Trei croitorasi au iesit calare din oras". vad ca la aruncat te pricepi! recunoscu uriasul.. pricajitule. al naibii. pana ce incepu sa picure apa dintr-insul. — Acu . si-i zise: — Ia sa te vad! De esti chiar atit de voinic pe cit spui. — Strasnica azvirlitura.. raspunse croitorasul.. bucuios! raspunse croitorasul.. paru sa se mire croitorasul. — Numai atit?!. dar vezi ca. — Ei. Si ca sa o mai incerce o data. ca abia il mai puteai zari cu ochii. ce mai ai de zis? il infrunta croitorasul.. scoase bucata de brinza si-o strinse-n pumn pana tisni tot zerul din ea. Bucuroasa la culme ca-si recapatase libertatea. care zacea doborit la pamint. ca doar cracile si frunzisul is partea cea mai grea. Il cam lua peste picior croitorasul. fa si tu ca mine. Hai.

asta ar putea sa fie un lucru anevoie pentru unul care a doborit sapte dintr-o lovitura? Da e vorba c-am sarit peste pom din cu totul alta pricina. oricit incerca el. dar la un moment dat simti ca-l lasa puterile si striga gifiind: — Opreste. Va inchipuiti dumneavoastra ca acum fu rindul uriasului sa-l ia in zeflemea! — Cum vine asta. Auzii prin tufisurile alea niste vinatori care tot siobozeau focuri de pusca si am fost curios sa vad si eu ce e..... voinicosule. de parca l-ar fi carat tot timpul pana atunci. dar. atunci hai cu mine in pestera uriasilor. nu fu in stare sa sara peste pom. Pai putere am cita poftesti! . de poti!... Sari si tu ca mine. incarcate cu cirese pirguite si. ca m-a deselat. si cand uriasul il lasa din mina. Mersera ci ce mai mersera impreuna si se nimerira sa ajunga in fata unui cires. apucind trunchiul cu amindoua miinile.. se grabi croitorasul sa raspunda. aplecind trunchiul pomului pana-n dreptul voinicului nostru. coscogeamite matahala si nu e in stare sa duca-n spate un fleac de copac ca asta!.. ca nu mai pot. sa vii acolo peste noapte. incepu sa-si rida de bietul urias: — Poftim. n-ai nici macar atita putere sa tii lociilui niste crengi atit de subtirele?!. ci ramase agatat cu picioroan-gele printre craci.. Ce.. il indemna sa-l prinda in mina... Croitorasul sari sprinten de pe creanga si.cand ar fi fost o joaca pentru el sa duca-n spinare asemenea greutate. Uriasul cara copacul o bucata buna de drum.. Croitorasul se invoi bucuros si-l urma. saltindu-l in aer si pe croitoras. Intrara ei in pestera si numai ce dadura cu ochii de o multime de uriasi care stateau roata in jurul unui foc. Uriasul isi facu vint. Uriasul apuca numaidecat crengile de sus. Si se intimpla ca si de data asta sa se arate mai dibaci croiforasul. — Ia auzi-l ce vorbeste!. ca sa poata culege cirese cit i-o fi voia. viu si nevatamat.. Atunci uriasul incerca altceva: — De esti atit de voinic pe cit spui. ciresul isi ridica deodata crengile. ma. Mult nu trecu si se pomeni iar pe pamint. prea e greu! Trebuie sa-l dau jos din spinare. Dar vezi ca voinicul nostru era prea slabut ca sa poata tine pomul. Si fiecare matahala tinea in mina cite-o oaie 89 .

ci se ghemui intr-un coltisor. oamenii de pe acolo se gramadira in jurul lui. In timp ce dormea. da ce-o fi cautind pe la noi viteazul asta. se intinse pe iarba si indata il prinse somnul. izbi in pat cu atita putere. curteanul astepta pana ce-l vazu ca se trezeste.. cand colo. teniindu-se sa nu se incuiere cumva cu ei si sa-i faca pe toti chisalita. „De-acu .s-azis cu lacusta asta afurisita!" se bucura el.. o luara la goana de le sfiriiau calciiele. Si cum se simtea tare trudit. apucind un drug mare de fier. Croitorasul isi vazu de drum spre alte meleaguri si. voios si plin de semet ie! Tare se mai inspaimintara atunci uriasii vazindu-i si. in zori. si ramasera cu gura cascata cand bagara de seama ca pe briul cu care era incins flacaul statea scris: „Sapte dintr-o lovitura!" — Vai de zilele noastre. drept sa va spun. socotind ca croitorasul e toropit de somn. A doua zi. aici tot te misti mai in voie decat in chichineata aia de atelier!" Uriasul il duse in dreptul unui pat si-l imbie sa se culce in el si sa doarma cit i-o fi voia. Pe la miezul noptii. n-ar trebui sa fie lasat sa plece. in nici un caz.fripta si se infrupta din ea. Si-n timp ce 90 . incepura ei a se vaicari. ca doar e vreme de pace! Trebuie ca e vreo capetenie de osti. sa-l vada mai de aproape. Dar vezi ca patul asta era prea mare pentru croitorasul nostru. Uitasera cu totul de el. Alergara de indata sa-l vesteasca pe imparat si-si dadura cu parerea ca un asemenea voinic le-ar fi de mare trebuinta de s-ar porni vreun razboi. Si ca. Croitorasul cata cu atentie imprejur si-si spuse in sinea lui: „Oricum. intr-o zi se intimpla sa ajunga in curtea unui palat mare. uriasul se scula fara sa faca pic de zgomot si. ce sa vezi: al naibii ghiuj pasea pe urmele lor. Imparatul socoti ca sfatul poporenilor e cum nu se poate mai bun si trimise pe unul din sfetnicii sai de in credere la croitoras. Si cum voinicii! nostru inca mai dormea. uriasii o pornira in padure si nici nu-l luara in seama pe croitoras. ca-l sfarima in doua. sa stea pe-ndelete de vorba cu el si sa afle de nu se invoieste sa se bage lefegiu in oastea imparatiei. asa ca nu se culca in el. nasul lui cel ascutit se dovedi calauza strasnica! Dupa ce colinda el prin fel si fel de locuri. nu alta. ca toti oamenii.

croitorasul isi dezmortea madularele si se freca la ochi. dar vezi ca nu era chiar atit de usor!. si ca blestematii acestia nu faceau altceva decat sa prade. sa ucida si sa dea foc.. Printr-un curtean trimise vorba croitorasului ca l-ar ruga sa-l ajute intr-o treaba care ar fi floare la ureche pentru un om atit de viteaz ca el. imparatul l-ar rasplati pe masura faptei lui vitejesti si i-ar da de sotie pe 91 .. pana atunci.. Iar de s-ar arata el gata sa le vina de petre canie acestor uriasi. — Pai pentru asta am si venit aici! raspunse croitora sul. facind sa se piarda zeci de vieti nevinovate si pricinuind mari pagube. si pana la urma chitira sa mearga cu totii la imparat si sa-i ceara sa le dea dru mul din ostire. sa se inscauneze el in jiltul domnesc. Si curteanul ii povesti ca intr-o padure din apropierea cetatii de scaun se pripasisera doi uriasi. nu cuteza. maria-ta. Sa-i dea papucii de-a dreptul. Chibzui el ce chibzui cum sa scape cit mai repede de voinic. sunt gata sa-mi pun palosul in slujba imparatului! Voinicul nostru se bucura de mare cinstire si impara-tui avu grija sa-i dea in dar o minunatie de casa cum nu raveau multi dregatori. oricine se-ncumetase sa se apropie de ei isi pusese viata in primejdie. dintre cei mai alesi. cum ii e obiceiul. nici unul n-are asemenea putere! Mai vorbira ei ce mai vorbira. sa luptam cot la cot cu unul ca el. Imparatul fu foarte mihnit la gindul ca din pricina unui singur om ar putea sa se instraineze de toti slujitorii cei credinciosi si ca ar putea chiar sa-i piarda. daca ne-om lua cumva la harta cu el?! Ca de s-o napusti asupra noastra. Multa vreme se zbatu imparatul cum sa se descotoroseasca de nepoftitul asta si-n cele din urma ii veni in minte un gind. Si-i mai zise ca. o minune. — Nu ne simtim in stare. sapte dintr-o lovitura doboara. curteanul ii si spuse despre ce era vorba. se intrebau oame nii unii pe altii. dupa aceea.. Si dintre noi. — Cum o scoatem la capat cu asta. Si se caina amar ca facuse neghiobia de a-l fi luat in slujba sa. Vezi insa ca celelalte capetenii din oaste incepura sa-l pizmuiasca pe voinic si-ar ii vrut sa-l stie plecat peste mari si tari. care doboara sapte dintr-o lovitura! se plinscra ei stapinului lor. de teama ca viteazul sa nu-i faca de petrecanie lui si intregii sale ostiri si.

ca cine doboara sapte dintr-o lovitura n-o sa se teama de doi. gindi croitorasul in sinea lui. de-ai ii zis ca-i o veverita. dar cum erau tare obositi si picau de somn. la amindoi o sa le fac de petrecanie!. zvirr! incepu sa arunce cu pietre in pieptul unuia dintre ei. se lasa sa alunece pe o creanga. Apoi. fie ei uriasii uriasilor. Croitorasul. n-aveti nici o grija. De unde ai mai scos-o ca dau in tine? Adormira ei din nou si croitorasul doar atit astepta. dar pana la urma se trezi si. il pocni cu o piatra pe celalalt urias.singura lui fiica si drept zestre o jumatate din imparatie. Se ciorovaira ei asa citva timp. Dar cum se urcase prea sus. ca ma rafuiesc eu si singur cu uriasii si. ma. da asta ce-i?! tipa acesta. uriasul nu simti nimic multa vreme. De ce ma lovesti? — Nu te-am lovit defel! bombani primul urias.... sa dai in mine? — Pesemne ca visezi! raspunse celalalt. De indata ce Sjunse la marginea padurii. asa chilipir mai zic si eu ca-i de mine! Strasnic m-a mai nimerit!. care nu era lenes din fire. Dormeau bustean la umbra unui copac si sforaiau atit de tare. ca ars. fiecare desis. voinicul grai catre insotitorii — Asteptati-ma aici.. ba in dreapta. inghiontindu-si prietenul. Apoi se infunda in padure si incepu sa cerceteze cu de-amanuntul.. se lasara pagubasi si 92 . isi umplu repede buzunarele cu pietre si se catara in copac. pana ce ajunse taman deasupra locului unde isi faceau somnul uriasii. sa-i asculte poruncile si sa-l ajute la nevoie. ca se zbateau crengile in jurul lor ca batute de furtuna. vezi. Tintind bine. Iar de cei o suta de calareti nu duc lipsa. ba in stinga." Si continuindu-si parca gindul. — Aoleu. Mult timp n-a trecut si odata mi i-a zarit pe cei doi uriasi. Ca. „Ei... Cum era toropit de somn.. cu o domnita frumoasa ca o cadra si c-o jumatate dintr-o imparatie nu prea te intilnesti chiar in fiece zi!. Si o suta de calareti iar sta oiicind in pieajma. grai catre trimisul im paratului : — Nici nu mai incape vorba ca ma-nvoiesc! Si sa-i duci veste imparatului ca am eu grija de uriasii aceia si-o sa-i fac sa-si lase oasele in codru. Croitorasul porni cit mai degraba spre acea padure si cei o suta de calareti il urmara de aproape. il intreba: — Ce te-a apucat.

incepura iar sa traga la aghioase. 93 . care doboara sapte dintr-o lovitura?!. scaldati intr-o baltoaca de singe. dar poti sa te pui cu unul ca mine. zau asa!... Croitorasul isi incepu din nou jocul: alese din buzunar piatra cea mai grea si-o zvirli cu toata puterea in pieptul primului urias.. il izbi cu atit a putere de un copac. auzi!.. ca se cutremura copacul din crestet si pana la radacina. ranit?! N-au fost in stare sami clinteasca macar un fir de par. Eu. altminteri ar fi trebuit sa sar ca o veverita intr-altul.. Si in curind le sari artagul in asa hal. ca incepura sa smulga copacii din jur. si sa si-i repeada. — Te cam intreci cu gluma. ca sa. ca doar sunt usor ca fulgul!. Calaretii nu prea vrura sa se increada in spusele Iui si intrara in adincul padurii sa vada cu ochii lor care-i adevarul. In timp ce cobora din copac cu iuteala. cu radacini cu fot. — Nu cumva te-au ranit? sarira sa-l intrebe calaretii. pana ce se prabusira amindoi la pamint. ca orbetii.. Si. dar acesta se cai amarnic pentru fagaduiala facuta si pe loc scorni altceva." Trase apoi palosul din teaca si-l implinta adinc. se supara croitorasul. in pieptul celor doi uriasi. sa-i fi vazut cum smulgeau copacii din radacina. se apere. croitorasul isi spuse in sinea lui: „Mare noroc am avut ca nu l-au smuls si pe asta in care eram cocotat. se intoarse la calaretii care-l asteptau in marginea padurii si le zise: — Gata-i treaba! Le-am venit de hac la amindoi. racni acesta. sa rind in sus ca un apucat. Si nu mica le fu mirarea cand dadura cu ade varat peste cei doi uriasi.. Nu-i vorba ca nu mi-ar fi fost prea greu. Iar in jurul lor se putea vedea o multime de copaci cu radacinile smulse din pamint... In desperarea lor.. — Auzi vorba!. cu gindui sa se descotoroseasca de nepricopsitul asta.. dar nu mi-a fost deloc usor. Intr-un sfirsit. de parca i-ar fi lovit trasnetul in aceeasi clipa. care-i statea ca un os in git.. de vreo citeva ori. insfacindu-l de piept pe tovarasul sau. Croitorasul se infatisa imparatului si-i ceru rasplata care i se cuvenea. Dar parca celalalt se lasa mai prejos?!.. unul in capul celuilalt..

Cuvintul meu e cuvint. Intr-una din padurile mele si-a facut salasul un inorog. lua inorogul de funie si-l duse pesches imparatului. ca nu mai putu sa-l smulga de acolo si ramase astfel prins ca intr-un piron. dupa ce trecu fringhia pe dupa gitul fiarei. ca pentru mine asta-i o joaca de copil! De asta data insa nu-i mai lua cu el in padure pe vinatori. ca doar nu ti-o merge chiar asa de usor cu mine! Ramase pe loc. si 94 . se cuvine sa mai savirsesti inca o isprava vitejeasca! Si mare lucru nu-i pentru tine. si dihania asta mari pagube face. linistit. le spuse si de asta data insotitorilor sai sa adaste acolo. cei o suta de vinatori urmau sa-i stea in preajma si sa-i dea ajutor la nevoie. Ca doar maria-ta stie ce-mi poate pielea: sapte dintr-o lovitura dau gata! Si luind cu sine o secure si-o funie. da mai inainte de a ti-o da pe fiica-mea de nevasta si jumatate din imparatie. „Ei. inainte de-a se porni nunta. Dar inorogul nu-l slabea defel si. Pasamite. reteza cu securea cornul infipt in copac. Pe inorog nu trebui sa-i caute prea mult.. caci era aproape. cu atit va fi mai bine. maria-ta. repezindu-se cu toata puterea in copac. Iar acesta.— Prea te grabesti. nenisorule. Dar vezi ca nici de asta data nu vru imparatul sa-si tina fagaduiala si-i ceru sa savirseasca o a treia isprava vitejeasca. raspunse croitorasul. croitorasul trebuia sa-i mai prinda un porc mistret. grai pisicherul de imparat. — Bucuros o fac.. striga voinicul nostru. Si ca si-n celelalte doua dati. tintind sa-l strapunga cu cornul din tr-o singura lovitura. Dupa ce sfirsi toata treaba asta. croitorasul o porni la drum.. se si repezi asupra-i. — Copacel-copacel. care facea mari stricaciuni intr-una din padurile sale. voinicule. Ajuns in padure. Si odata sari cu sprinteneala in spatele unui copac. asteptind pana ce fiara fu foarte aproape de el. Incearca de-i prinde si cu cit il prinzi mai degraba. Iesi dindaratul copacului si. — Daca-i vorba de-un inorog. isi infipse cu atita furie cornul in trunchi.. lasa-l in seama mea! Da asta ma tem si mai putin decat m-am temut de cei doi uriasi. acu mi-a picat in lat !" se bucura croi torasul. de cum il zari pe croitoras.

ca le pierise cheful sa-i mai caute pricina. vrind sa-l culce la pamint dintr-o lovitura. Si zicea el asa: „Baiete. de voie. Si "asa o sa i se piarda urma. si-l ruga din suflet s-o scape de pacostea asta de barbat care nu era decat un nemernic de croitoras. Ocolind apoi paraclisul. La noapte cauta de lasa deschisa usa de la iatac. De indata ce-l zari pe croitoras. cu botul plin de spume si. si de indata ce-l va cuprinde somnul pe barbatu-tau. trebui sasi tina cuvintul si sa-i dea fata si jumatate din imparatie. Intr-o clipa l-or lega fedeles. Cum stia ca fiara e pornita pe urmele lui.. daca croitorasul cel sprinten n-ar fi fugit sa se adaposteasca intr-un paraclis aflat in apropiere. odata te ating cu cotul peste urechi!" Si atunci isi dadu ea seama ca sotul ei nu-i de neam. si-ar fi luat-o si mai mult la inima. se piti dupa usa si tranc! o inchise tocmai in clipa cand mistretul daduse orbeste buzna inauntru. aratindu-i cit era de nenorocita de ce aflase. care. ia apuca-te de-mi coase pieptarul si-mi cirpeste nadragii. Trecu ce trecu si intr-o noapte imparateasa cea tanara se pomeni ca-l aude pe barbatu-sau vorbind prin somn. nu zabovi inauntru. Dihania cea fioroasa spumega de furie.. la rindu-i. si dupa aia l-or duce pe-o corabie. Slugile mele vor sta de veghe afara.. Si cu siguranta ca l-ar fi rapus.. Nunta se sarbatori cu multa stra lucire. fiara se napusti ca turbata asupra lui. imparateasa ramase multumita de spusele tatalui ei si. fata mea!. sa nu aiba cum se impotrivi. ca de nu. A doua zi ii impartasi imparatului totul.. ii zise ca va face intocmai cum a 95 . care o pleca cu el in lume. ca si asa avea necaz destul!. Si asa se facu ca croito-rasul ajunse imparat. iar dupa aceea se infatisa imparatului. Ei.. fiindca mistretul ii fugarise in citeva dati cu atita inversunare. pica in capcana intinsa cu istetime. Voinicul ii chema pe vinatori ca sa-i aiba drept martori ca prinsese fiara. si-i dezveli intr-un rinjet. Imparatul gasi multe cuvinte de mingiiere si la urma ii zise: — Nu te mai prapadi atit cu firea. ci sari afara pe fereastra. scrisnind cu furie din coltii ascutiti. de-ar fi banuit el ca viteazul care-i sta in fata nu e decat un biet croitoras.. dar cu putina bucurie..acestia fura tare multumiti. de nevoie. dar cum era prea greoaie si neindemanatica pentru ca sa poata sari pe fereastra. tu sa le dai de veste.

intamplandu-se sa se 96 . Pe baietel il chema Hansel. si crezi c-o sa ma tem de nevolnicii astia care stau si pindesc dupa usa iatacului?! Auzindu-i vorbele. Am doborit eu sapte dintr-o lovitura. tare nevoias si omul asta isi avea cascioara la marginea unui codru nesfarsit. alaturi de nevasta-sa. nu prea aveau cu ce-si astampara foamea.. De sarmani ce erau. cand veni seara. care te puteau baga in racori. se dadu jos din pat. ia apuca-te de-mi coase pieptarul si-mi cirpeste nadragii. ca de nu. unde-si ducea viata impreuna cu nevasta-sa de-a doua si cei doi copii ai sai. de parca le-ar fi gonit din urma o oaste de salbatici. Astepta ea cu inima fripta sa-l vada adormit. ii destainui tot ce se uneltise impo triva lui. Si uite asa s-a intimplat c-a ramas croitorasul nostru pe tronul imparatesc pana la sfirsitul zilelor lui Hansel si Gretel de Fratii Grimm A fost odata ca niciodata un taietor de lemne. le-am facut de petrecanie la doi uriasi. odata te ating cu cotul peste urechi!. Si ca si cand nimic n-ar fi stiut. incepu sa racneasca: — Baiete. Dar armasul se intimpla sa auda tot ce pu neau ei la cale. Si-ntr-o buna zi.. deschise usa iatacului si se culca la loc. si cand socoti ca doarme de poti taia lemne pe el. Si cum ii era credincios tinarului domnitor si-l iubea. slugile senfricosara de moarte si-o luara la sanatoasa. — Daca-i vorba pe-asa. iar pe fetita Gretel.. se culca la ora obisnuita.. care se facea numai ca doarme. nu altceva. Si de atunci incolo nu mai cuteza nimeni sa aiba de-a face cu el si sa-i caute pricina. las ca pun eu capat la toate urzelile lor!. am prins un inorog si-un mistret. raspunse croitor asul. Atunci croitorasul.sfa tuit-o el.

abata asupra tarii o mare scumpete, nu mai fura-n stare sa-si agoniseasca nici macar painea cea zilnica. Seara, in pat, pe bietul om incepeau sa-l munceasca gandurile si, zvarcolindu-se nelinistit in asternut, se pomenea ca ofteaza cu grea obida. Si-ntr-una din aceste seri ii zise el neveste-si: — Ce-o sa ne facem, femeie? Cu ce-o sa-i hranim pe bietii nostri copii, cand nici pentru noi nu mai avem nici de unele? — Stii ceva, barbate, raspunse femeia, maine-n zori luam copiii cu noi si-i ducem unde-i padurea mai deasa. Le facem un foc bun, le dam si cate-o imbucatura de paine si pe urma ne vedem de treburile noastre. Iar pe ei ii lasam acolo. De nimerit, n-or sa mai nimereasca drumul spre casa, de asta sunt sigura si-n felul asta ne descotorosim de ei! — Nu, femeie, asta n-o s-o fac nici in ruptul capului, spuse barbatul. Nu ma rabda inima sa-mi las copiii singuri in padure. Ca doar multa vreme n-ar trece si-ar veni fiarele sa-i sfasie… — Vai de tine, neghiobule, il lua femeia la rost, de-i asa, o sa murim de foame tuspatru. Poti sa cioplesti de pe-acum scanduri pentru sicrie. Si femeia nu-i dadu pace pana cand omul nostru nu se-nvoi. — Totusi, mi-e tare mila de bietii copii! adauga el cu obida. In ast timp, cei doi copii stateau treji in asternut, ca din pricina foamei nu putusera sa inchida un ochi. Si asa se facu de auzira tot ce spuse zgripturoaica de femeie catre tatal lor. La un moment dat, Gretel incepu sa planga cu lacrimi amare si-i spuse lui Hansel, printre sughituri: — De-acu s-a sfarsit cu noi! — Linisteste-te, Gretel, si nu mai fi mahnita, o sa gasesc eu o scapare! ii zise cu blandete fratiorul. Dupa ce parintii adormira, Hansel se scula, isi puse hainuta pe el si, deschizand usa, se strecura afara. Luna lumina ca ziua si pietricelele albe, din fata cascioarei, straluceau ca banutii cei noi. Hansel se apleca de mai multe ori

97

pana ce-si umplu bine buzunarul cu pietricele. Apoi se-ntoarse in casa si-i sopti lui Gretel: — Fii linistita, draga mea surioara si dormi in pace! Apoi se culca din nou in patul lui si adormi. Zgripturoaica de femeie nici nu astepta sa rasara soarele, ca se si infiinta la patul copiilor, sa-i trezeasca. — Ia sculati-va, lenesilor, ca mergem la padure sa aducem lemne! Apoi dadu fiecaruia cate un codru de paine si marai printre dinti: — Asta aveti de mancare pentru la pranz! De va imboldeste foamea, nu cumva sa mancati inainte, ca altceva nu mai capatati! Gretel lua toata painea si-o ascunse sub sort, din pricina ca buzunarele lui Hansel erau pline cu pietricele. Apoi pornira cu totii spre padure. Dupa putin timp, Hansel se opri si isi arunca privirea inapoi, spre cascioara ce ramasese in urma. Asta o facu o data, apoi iarasi si iarasi. Si daca-l vazu taica-sau, numai ce-i zice: — Da ce-ai, Hansel, ca te opresti mereu si te tot uiti inapoi? Vezi mai bine cum mergi, sa nu-ti schilodesti cumva picioarele! — Stii, taicutule, ma uitam dupa pisicuta mea alba. Sta, a naibii, cocotata pe acoperis si-mi face semne de ramas bun. Dar vezi ca femeia i-o taie pe data: — Prostanacule, nu-i nicio pisicuta! E soarele de dimineata, care straluceste pe horn. Acu e timpul sa va spun ca Hansel nu se uitase dupa nici o pisicuta si ca de fiecare data cand se oprea, scotea din buzunar cate o pietricica si-o lasa sa cada pe carare. Dupa o bucata de vreme, ajunsera la locurile unde padurea se indesea si, cam pe la mijlocul ei, omul nostru se opri si zise: — Acu, copii, mergeti dupa vreascuri, c-o sa va faca tata un focsor pe cinste, sa nu va fie frig deloc!

98

Hansel si Gretel adusera vreascuri cat adusera, pana ce se facu o movilita buna. Lemnele luara foc pe data si cand valvataia incepu sa creasca, femeia grai: — Stati langa foc, copii si hodiniti-va, ca noi ne ducem mai incolo, in padure, sa taiem lemne. Si cand om termina cu taiatul, ne intoarcem aici si va luam acasa. Hansel si Gretel se asezara langa foc si cand se facu ora pranzului, fiecare isi manca bucatura de paine. Si cum auzeau tot mereu rasunand lovituri de topor, erau incredintati ca tatal lor trebuie sa fie ceva mai incolo, nu prea departe. Dar vezi ca loviturile nu erau de topor! Omul nostru legase o creanga de-un copac cioturos si, de cate ori batea vantul, o izbea incolo si-ncoace de uscatura aceea. Dupa ce asteptara sa vina sa-i ia, vreme lunga nu gluma, cazura toropiti de oboseala si adormira bustean. Cand s-au trezit, era noapte intunecoasa, de nu vedeai la doi pasi. Gretel incepu sa planga si printre suspine isi intreba fratiorul: — Cum o sa iesim din padure? Hansel se grabi s-o linisteasca, spunandu-i: — Mai ai rabdare oleaca, pana ce rasare luna si atunci o sa gasim noi drumul, n-avea grija! Rasari luna plina, de ziceai ca poleieste cu aur padurea si, de-ndata ce se arata pe cer, Hansel isi lua surioara de mana si incepu a pasi pe urma pietricelelor, care scanteiau ca banutii cei de curand batuti si le aratau drumul. Mersera ei asa toata noaptea si cand incepura a miji zorile, ajunsera la casa parinteasca. Au batut ei la usa, cioc-cioc! Cand femeia o deschise si dadu cu ochii de Hansel si Gretel, pe data se arata a fi fost foarte ingrijorata de soarta lor, zicandu-le cu prefacatorie: — Copii rai ce sunteti, de ce ati dormit in padure atata vreme? Ne-ati facut sa credem ca nu mai vreti sa va mai intoarceti la casa voastra. Dar vezi ca tatal copiilor se bucura cu adevarat, ca-n inima lui era mahnit ca-i lasase singuri. 99

Nu trecu multa vreme si nevoile incepura iarasi sa-i incolteasca. Si numai ce-o auzira copiii intr-o noapte pe femeie zicandu-i lui barbatu-su, care se perpelea in asternut: — De-acu am terminat iarasi merindele, ca nu mai avem in casa decat o jumatate de paine! Si dupa ce-om manca-o si pe asta, ne-om satura cu rabdari prajite. Trebuie sa ne descotorosim de copii, auzi tu! O sa-i ducem in afundul padurii, ca sa nu mai poata nimeri drumul de-or voi sa se reintoarca acasa. Alta scapare nu vad, de ni-e drag sa ne mai putem tine zilele. Vezi insa ca omului i se incrancena inima la auzul astor cuvinte si gandea in sinea sa: „Ba, mai bine s-ar cuveni sa imparti cu copiii tai ultima bucatura!‖ Mai zicea el ce mai zicea, dar femeia nu lua deloc in seama spusele lui, ci-l tot ocara si-l mus¬tra. Acu, e stiut, cine a apucat de-a spus A trebuie sa-l rosteasca si pe B si, daca si-a calcat pe inima prima oara, musai trebuie si a doua oara sa faca la fel. Copiii erau insa treji si auzira toata voroava lor. Dupa ce parintii adormira, Hansel se scula din pat si vru sa iasa afara, sa adune pietricele, cum facuse si de prima data, dar vezi ca femeia avusese grija sa incuie usa, asa ca baiatului nu-i fu chip sa poata iesi din casa. Si, desi ii era inima grea, isi mangaie surioara, spunandu-i: — Nu plange, Gretel, ci dormi linistita. Om gasi noi cum sa scapam cu bine. Nici n-apucasera bine sa rasara zorile, ca si veni femeia si-i trase pe copii din asternut. Apoi le intinse cate o bucatica de paine, care era mult mai micsoara decat de cealalta data. In timp ce mergeau ei pe poteca ce ducea spre padure, Hansel incepu a face firimituri in buzunar si din loc in loc se oprea sa le presare pe jos. — trebuie! Ia asculta, Hansel, ii striga la un moment dat taica-sau, ce te tot opresti mereu si privesti in jur? Vezi-ti mai bine de drumul tau si mergi cum

100

— Pai, ma uit dupa porumbita mea, care sta pe-acoperis si vrea sa-mi spuna la revedere! grai Hansel repede, ca nu cumva sa se dea in vileag. — Prostanacule, il lua in raspar femeia, ceea ce vezi tu nu-i nici o porumbita! E soarele de dimineata care straluceste sus, deasupra hornului. Dar vezi ca Hansel nu dadu indarat de la ce-si pusese in gand si, incetisorincetisor, imprastie pe drum toate firimiturile. Femeia ii duse pe copii departe, departe, tot mai in afundul padurii, unde nu mai fusesera in viata lor. Si-ntr-un luminis, facura iarasi un foc mare si mama le zise cat putu ea de bland: — Ramaneti aici, copilasi si de v-a birui oboseala, n-aveti decat sa puneti capul jos si sa dormiti oleaca. Noi ne ducem in padure, mai incolo, sa taiem lemne si seara, cand om sfarsi lucrul, ne intoarcem sa va luam. Trecu ce trecu timpul si cand veni ora pranzului, Gretel lua bucatica de paine si-o imparti cu Hansel, ca pe-a lui, baiatul o presarase pe drum. Zburara ceasurile, se lasa si amurgul, dar vezi ca nimeni nu se arata sa-i ia pe bietii copii. Si cum adormira greu, se tre¬zira de-abia in toiul noptii. Daca vazu ce se intamplase, Hansel o mangaie pe surioara lui si-i zise: — Sa ramanem aici pana ce-o rasari luna, ca atunci ne-o fi usor sa gasim firimiturile pe care le-am imprastiat pe jos, cat am mers. Ele or sa ne arate fara gres drumul spre casa, asta-i sigur! De indata ce se inalta luna deasupra padurii, copiii se sculara din culcusul de vreascuri, dar vezi ca nu mai gasira nici o firimitura. Multimea de pasarele care tot zboara peste campuri si prin paduri de mult le ciugulisera pe toate. Dar Hansel avea o inima viteaza si-i spuse lui Gretel: — N-ai teama, surioara, pana la urma tot o sa gasim drumul! Dar vezi ca nu fu chip sa-l gaseasca. Mersera toata noaptea si mai mersera inca o zi, din zori si pana-n seara, dar de iz¬butit tot nu izbutira sa iasa din padure. Si erau prapaditi de foame ca vai de ei, ca afara de cateva boabe de fructe salbatice, culese de pe jos, nimic nu mai luasera-n gura.

101

De truditi ce erau, sarmanii copii abia isi mai trageau picioarele. Si asa se facu ca nu mai putura merge si, ghemuindu-se sub un copac, adormira bustean. Si se ivi a treia dimineata de cand copiii parasisera casa parinteasca. O luara ei la picior, de cum rasari soarele, dar cu cat mergeau, cu atat se afundau mai adanc in padure. De nu le venea cat mai degraba un ajutor, se aflau in primejdie de moarte. Cand se facu ora pranzului, numai ce vazura pe-o craca o pasarica alba si frumoasa, care canta atat de duios, ca se oprira vrajiti s-o asculte. Dupa cesi sfarsi cantul, pasarica isi intinse aripile si zbura, zvar! pe dinaintea copiilor. Daca vazura ei asta, incepura a se lua dupa ea pana cand se facu de ajunsera la o casuta. Cat ai clipi, pasarica se lasa pe acoperis si cand venira mai aproape de casuta, copiii ramasera cu gurile cascate. Pasamite, toata cascioara era facuta din paine si acoperita cu cozonac, iar geamurile erau din zahar curat. — Hai sa-ncepem sa imbucam! zise Hansel. Si sa ne fie de bine! Eu o sa maainc o bucata din acoperis, iar tu, Gretel, ia de gusta din fereastra asta, ca e tare dulce! Hansel n-astepta sa fie rugat si, inaltindu-se pe varfurile picioarelor, rupse o bucatica din acoperis, sa-si dea seama ce gust are. In ast timp, Gretel rontaia de zor o spartura de geam. Si numai ce se auzi deodata o voce subtirica, ce venea dinauntrul casutei: — Cront, cront, cront, da ce hot rontaie a mea cascioara?! Cine, cine e afara? Si copiii raspunsera pe data: — Vintul, vintul! Azi inconjura pamantul! Si, fara sa se sinchiseasca defel, continuara sa manance si mai cu pofta. Cum ii placuse grozav acoperisul, Hansel mai rupse din el o bucata buna, iar Gretel nu se lasa nici ea mai prejos si, desprinzand un ochete de geam, se aseza jos si incepu a-l rontai cu pofta. 102

Si cand nici nu se asteptau, odata se deschise usa si-o femeie batrana de tot, ce se sprijinea intr-o carja, iesi din casa, tarsaindu-si picioarele. La vederea ei, Hansel si Gretel se speriara atat de tare, ca scapara tot ce aveau in mana. Dar vezi ca batrana nu-i lua la rost, ci incepu a-i intreba, clatinand usurel din cap: — Ei, copiii mei dragi, da cine v-a adus aci? Poftiti de intrati inauntru si ramaneti la mine, ca nu va fac nici un rau. Si luandu-i pe amandoi de mana, ii duse in casuta. Iar acolo ii astepta o mancare, sa-ti lingi degetele, nu alta: lapte si clatite cu zahar, mere si-o multime de nuci! Dupa ce se ospatara ei bine, batrana le pregati doua paturi cu asternutul cum ii zapada si Hansel, si Gretel se culcara fara nici o grija si se simtira in al noualea cer. Batrana se aratase prietenoasa ca sa le castige increderea, dar vezi ca era o vrajitoare haina, care pandea copiii ca sa-i atraga cu sosele si momele. Si numai de aceea facuse si casuta de paine, sa-i ademeneasca mai usor. De-i cadea vreunul in gheare, indata ii facea de petrecanie si, dupa ce-l fierbea, il inghitea cu lacomie. Ziua cand se bucura, de un astfel de ospat, o socotea ca pe-o zi de sarbatoare si cum de n-ar fi fost asa pentru ea! Vrajitoarele au ochii rosii si vederea scurta, dar vezi ca adulmeca de departe, ca jivinele, cand se apropie picior de om. Si la fel de bine adulmeca si cotoroanta asta. De cum i-a simtit pe Hansel si Gretel ca se apropie de acele locuri, a si inceput a hohoti cu rautate. Si-n vorbele ei era numai batjocura: — Pe astia ii si am in mana, nu-i las eu sa-mi scape. De cum se ivira zorile, vrajitoarea fu in picioare, ca nu cumva sa se trezeasca mai inainte copiii. Si cand ii vazu ea pe amandoi cat de dragalas dorm impreuna si cat de rumen si rotofei le e obrazul, nu mai putu de bucurie si incepu a mormai mai mult pentru sine: „Strasnica bucatura o sa am, n-am ce zice! Apoi apucandu-l pe Hansel cu mana ei sfrijita, il impinse pana la un grajdulet cu gratii de fier si-l inchise acolo. Si era zavorit asa de strasnic, ca oricit ar fi strigat si s-ar fi zbatut, nu i-ar fi folosit la nimic. 103

Dupa ce-l puse la popreala pe Hansel, babusca intra in camera unde dormea Gretel si, zgaltaind-o ca s-o trezeasca, incepu a o ocari si a-i striga: — Scoala, leneso si du-te de adu apa, sa-i faci o fiertura buna lui fratetau, ca l-am inchis in grajd si trebuie sa-l ingrasam! Acu e numai piele si os, da1 cand s-o mai implini o sa-l mananc! Gretel incepu a plange cu lacrimi amare, dar vezi ca lacrimile ei nu-i muiara inima cotoroantei si, pana la, urma, trebui sa se supuna si sa faca tot ce-i poruncea vrajitoarea cea haina. Si-n timp ce lui Hansel i se aducea cea mai buna mancare, ca sa se ingrase, Gretel abia de capata, de la babusca niste coji de raci. In fiecare dimineata, babusca se strecura, sontacaind, pana la grajd si inca din prag se apuca sa strige: — Hansel, ia scoate un deget afara, sa vad de te-ai ingrasat de ajuns! Dar vezi ca istetul de Hansel ii trecea printre gratii un oscior, si cum babusca avea ochii tulburi si vedea ca prin sita, era incredintata ca-i intinde un deget. Si de fiecare data se tot minuna cotoroanta cum de nu se mai ingrasa. Trecura asa zilele si vazand ca dupa a patra saptamana Hansel ramasese la fel de ogarjit ca si inainte, isi pierdu rabdarea si nu mai vru sa astepte. — Hei, Gretel, o striga ea pe fetita, grabeste-te de adu apa, ca de-i curge untura, de gras ce e ori de-i slab ca un ogar, eu pe Hansel ii tai si-l pun ia fiert! Vai, cum se mai boci biata surioara, cand trebui sa care apa pentru a doua zi si cum ii siroiau lacrimile amare pe obraz! — Doamne, ajuta-ne! striga ea dupa un rastimp. De s-ar fi intamplat sa ne inghita fiarele salbatice ale codrului, am fi murit macar impreuna! — Ia mai sfarseste odata cu bocitul, se rasti cotoroanta la fata, ca doar nu-ti ajuta la nimic toata vaicareala! Nici nu se luminase inca bine de ziua, cand incepu Gretel roboteala. Ca doar trebuia sa care apa, sa atarne cazanul pen¬tru fiertura in carligul de fiert si sa aprinda focul. — Mai intai, as vrea sa punem la copt, auzi tu? se rasti baba la Gretel. Ca am aprins cuptorul si aluatul l-am framantat de mult. 104

Nu-si sfarsi bine vorba, ca vrajitoarea o si imbranci pe biata Gretel afara, unde era cuptorul din care ieseau limbi de flacari. — Hai, baga-te inauntru, ii porunci vrajitoarea si vezi daca-i destul de incins, ca sa punem inauntru painea! ezi ca afurisita de cotoroanta nu degeaba o indemna pe fata sa se vare in cuptor! Ca de-ndata ce-ar fi fost inauntru, vrajitoarea hat! ar fi inchis cuptorul. Si-ar fi tinut-o acolo pana ce se rumenea bine. Si-apoi ar fi mancat-o. Numai ca Gretel baga de seama ce ganduri clocea in cap vrajitoarea si se prefacu ca-i natanga si neindemanatica: — As intra, da nu stiu cum sa fac. Pe unde sa intru? Si cum anume? — Esti proasta ca o gasca! o ocari baba. Pai. nu-ti da prin cap pe unde, ca-i deschizatura destul de mare? Ia te uita, pana si eu as putea sa incap in ea! Si, sontacaind, se apropie de cuptor si-si vari capul in el. Gretel doar asta astepta, si-i dadu un branci zgripturoaicei de se duse pana-n fundul cuptorului. Apoi inchise usa de fier si puse zavorul. Valeu! ce mai urlete, ca te treceau fiorii, razbateau dinauntru! Dar vezi ca Gretel fugi de-acolo, sa n-o mai auda si vrajitoarea cea haina pieri ca o netrebnica, arsa de dogoare. Si arse pana ce se prefacu in scrum. Gretel dadu fuga intr-un rasuflet pana la grajdul unde era inchis Hansel si, deschizindu-l, striga bucuroasa: — Am scapat, Hansel, am scapat, fratioare! Vrajitoarea a pierit! Daca auzi ce-i spune, Hansel sari afara din grajd intocmai cum sare pasarea din colivie, cand i se deschide usita. Si vazndu-se iarasi impreuna, isi sarira de gat si se sarutara si bucuria le radea in ochi si-n inima. Si de voiosi ce erau, topaiau al naibii, ca niste iezi! Cum nu mai aveau de ce se teme, intrara in casuta vrajitoarei si acolo, ce sa vezi, in toate ungherele erau numai sipete pline cu margaritare si nestemate! — Ei, astea zic si eu ca-s mai bune decat pietricelele noas¬tre! facu Hansel si-si umplu buzunarele pana nu mai putu. Iar Gretel spuse si ea: 105

— Vreau sa aduc si eu acasa o mana, doua din ele! Si alese si alese pana ce-si umplu sortuletul. — Acu, hai s-o tulim de-aici cat mai degraba, hotari Hansel, ca mult mai usoara mi-ar fi inima de-as sti c-am iesit din padurea asta fermecata. Mersera ei ce mersera, cale de cateva ceasuri si, numai ce ajunsera la o apa mare. — Ce ne facem, surioara, ca nu putem trece? facu Hansel amarat. Nu vad peste apa nici un pod, nici macar vreo punte cat de ingusta. — De-ar trece vreun vaporas, bine-ar fi! Dar prin locurile astea, slaba nadejde, zise Gretel cu mahnire. Dar uite, mai incolo, vad o rata alba inotand. Poate ca, de-as ruga-o, ne-ar ajuta sa ajungem pe malul celalalt. Si incepu a striga: Rata, ratisoara, ia-i in spate, pe-aripioara, pe Hansel si Gretel, ca nici pod, nici punte n-are apa asta mare! Se apropie ratisoara si Hansel i se urca in spate. Apoi o ruga si pe surioara lui sa vina langa el, dar Gretel ramase pe mal si-i zise: — Cum sa vin? Nu vezi ca i-ar fi prea greu ratisoarei? Mai bine sa ne treaca pe rand. Si faptura cea buna chiar asa si facu. Dupa ce trecura cu bine pe celalalt mal, mai mersera ei ce mersera si, de la o vreme, padurea incepu sa li se para din ce in ce mai cunoscuta. Si-ntr-un sfarsit, numai ce zarira din departare casa parinteasca. Tii, ce-o mai luara atunci la goana de le sfaraiau, calcaiele, nu alta! Trecura pragul casei si, dand navala in odaie, sarira de gatul tatalui lor. Era si timpul, ca de cand isi parasise copiii in padure, bietul om nu mai avusese o clipa fericita. Pe femeie insa n-o mai gasira copiii, murise. Gretel isi deserta sortuletul si incepura a rostogoli prin odaie margaritarele si nestematele, de te mirai de unde mai ies atatea. In ast timp, Hansel scotea si el 106

care avea trei fete pe care le iubea foarte mult. cele mai scumpe bijuterii si cele mai minunate carti. -Eu te iubesc ca zaharul. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa! Da uite ca mai fuge pe-aici un soricel. Si traira ei impreuna. Si asa se facu de-si luara indata talpasita de la casa padurarului toate grijile si nevoile care statusera pana atunci pe grumazul omului si al copiilor lui. Sa pleci din casa mea! Fata nu a fost lasata sa dea nici o explicatie si a fost alungata. se ocupa mult de educatia fetelor si le indelpinea orice dorinta. dupa ce le arunca pe podea. -raspunse aceasta. Surorile ei au inceput sa rada de ea si imparatul s-a infuriat. -raspunse fata. Intr-o zi imparatul a intrebat-o pe fata cea mare.din buzunar cate un pumn plin de pietre pretioase si. -Te iubesc ca mierea. Imparatul era de-a dreptul induiosat de atata iubire. ca o sa-si faca din blana lui o caciula mare cat roata carului. pana ce-si goli amandoua buzunarele. Sarea in bucate de Petre Ispirescu A fost o data un imparat. Le-a cumparat fetelor cele mai frumoase rochii. apuca sa arunce alt pumn. Surorile si-au batut joc de prostia ei si s-au bucurat ca pleaca. cat de mult ma iubesti? -Eu te iubesc ca sarea in bucate. Mai ales de cand i-a murit sotia. -Ce fel de raspuns este acesta. cat de mult il iubeste. numai in bucurie si fericire. Si cine l-a prinde l-a vazut norocul. Tatal a fost multumit de raspuns si a intrebat-o si pe fata cea mijlocie. Atunci a intrebat-o pe fata cea mica: -Si tu fetito. fiindca tot nu prea o 107 . tata -raspunse mezina. La randul lor fetele il indrageau nespus pe tatal lor.

aveau la inima. luandu-l cu el si pe fiul sau. Imparateasa la inceput nu a fost de acord. daca e buna mancarea si toti au raspuns ca sunt cele mai delicioase bucate pe care le-au gustat vreodata. Imparatul de cum a sosit s-a tot uitat la frumoasa mireasa si i se strangea inima gandinduse ce mult seamana cu fata lui. A intrebat in dreapta si in stanga. L-a ingrijit foarte bine pe baiat. Mezina s-a imbracat in niste haine simple si a plecat mahnita. A 108 . Cand s-a inzdravenit. A venit si ziua mult asteptata a cununiei. Printul a fost ranit. dar nu a marturisit ca acesta este tatal ei. Impreuna nu le-a fost greu sa-l convinga si pe imparat si au si fixat data nuntii. Stia sa pregateasca bucate alese si facea curatenie luna. Fata a pregatit separat bucatile pentru tatal sau si a dat porunca unui slujitor sa i le duca personal si nu cumva sa ajunga din greseala la vreun alt oaspete. tatal fetei inghitea cu greu cate ceva ce i se paru rau si fara nici un gust. numai imparatul. iar fata de imparat statea si ea cu dansii. printul a mers la imparateasa si i-a spus ca vrea sa se insoare. brodand sau pictand si tot ceea ce facea era neasemuit de frumos. Imparatul a trebuit sa plece la razboi. iar imparatul si imparateasa erau foarte necajiti. Cand au aparut pe masa bucatele imbietoare toti mancau cu pofta. vrand pentru fiul sau o mireasa de sange nobil. simpla atingere a mainii sale delicate alina orice durere. Imparateasa nu s-a miscat zi si noapte de langa patul bolnavului. au devenit nedespartite. Tanara mireasa i-a rugat pe viitorii socri sa-l invite si pe un anume imparat. Imparateasa a auzit de servitoarea cea isteata si a chemat-o la dansa. statea numai cu imparateasa. Imparateasa s-a bucurat si l-a intrebat daca vrea sa se insoare cu cine anume. Fata nu mai trebuia sa munceasca la bucatarie. Dupa o cale lunga a ajuns la palatul unui alt imparat si s-a angajat servitoare. ca alta fata mai frumoasa si mai cuminte nu cunoaste. Printul i-a spus ca vrea sa se insoare cu servitoarea care l-a ingrijit cand era bolnav. pe care nu a mai vazut-o de foarte mult timp. Era atat de harnica si de priceputa. Dupa ce au vorbit ele putin. dar pana la urma printul a convins-o. incat toata lumea a ajuns sa o indrageasca. cu lacrimi in ochi.

se roti ca un vartej. care avea o nespusa patima sa mearga la vanatoare. goni dupa ea ca un nebun. era odata un imparat tanar. Acesta a chemat bucatarii. Intr-o zi. si mai e si fiica de imparat pe deasupra. frumoasa cum nu se poate spune cu gura. Zana zanelor Ce era. la galop. iar la picioare. si pe jos. Pana la urma nu a mai putut rabda si s-a ridicat in picioare. Ciuta avea la gat o salba de margaritare. impreuna cu patru tovarasi credinciosi. dar toata straduinta lui fu zadarnica. purta bratari de aur lucrate numai si numai in fire de aur. fiecare apucand in alta parte. Si o alerga calare. se despartira. sustinand ca imparatul prefera mierea si zaharul in locul sarii. pornira calari peste campii. tot uitandu-se jur-imprejur. se scula dis-de-dimineata si. 109 . Vazand ca vietatea e asa de frumoasa. Iar celalalt imparat s-a bucurat ce nora vrednica si desteapta are. o fugari din toate puterile.luat si el de la vecini un pic cu furculita si s-a convins ca intr-adevar erau foarte bune. Imparatul tinu drumul pe mijlocul padurii si. mari cat oul de porumbita. ca sa-i pedepseasca pe cel care a facut pozna atunci mireasa a recunoscut ca ea a gatit pentru tatal sau doar cu miere si zahar si chiar si in solnita a turnat zaharul praf. ce nu era. Tatal si-a recunoscut greseala si a imbratisat-o cu drag pe fata pe care a crezut-o pierduta. Ajungand intr-o padure. fiu de mare imparat. ci se hotari s-o prinda de vie. acuzandu-l pe imparatul gazda ca isi bate joc de dansul. zari langa el o ciuta sprintena si frumoasa. imparatul nu putu sa traga in ea cu arcul. mai sus de genunchi.

marite-imparate. ii raspunse nepasator: . Te rog. Amurgise. Imparatul. hai sa plecam cat mai curand din locul asta parasit. isi chema tovarasii in graba si pornira impreuna pe urmele ei. insa el tot mai alerga. auzind vorbele ministrului. caci cainta de apoi nu mai este de nici un folos. Mintea mea imi spune ca ciuta pe care o vazuram nu e ciuta adevarata. ca mie nu mi se pare a bine. apucand drumul peste campie. Ministrul si supusii aplecara capetele si tacura. Ministrul. Nu-si miscau ochii de la apa. nici nimic. Osteniti de alergatura.Cui i-e frica de naluci si de fiare salbatice sa nu plece la vanatoare. ci mai degraba vre-o naluca gata sa ne faca vre-un pocinog. cascara si adormira. Si asa. dar asteptara aproape toata ziua si ciuta nu se mai vazu pe acolo si nici glasul nu i se auzi.Se dumirea ca nu e cu putinta sa prinda ciuta de vie. o inconjurara din toate partile. facu o saritura inalta si pieri intr-un lac rotund care s-afla chiar in inima campiei. si imparatul uitase sa mai plece. pornit pe urmele ei. ca nu cumva ciuta sa iasa si ei sa n-o zareasca.Marite imparate. uitandu-se mereu acolo si asteptand cu nerabdare sa iasa ciuta din apa. speriat c-o scapa. apropiindu-se cu mare dibacie. aflandu-se la stramtoare. simtind ca imparatul o sa goneasca intruna asa dupa dansa. Ciuta. nu pot sa plec pana ce nu cunosc sfarsitul povestii asteia. Ciuta. fiind in mijlocul campului. Dar asteptara pana la miezul noptii si nu vazura nici ciuta. unul dintre tovarasii lui. coti in salturi catre o vale si iesi din padure. se intuneca. neputand sa-si ascunda spaima ce-l apucase innoptand intr-un loc atat de indepartat si parasit. 110 . incepu sa-i zica imparatului astfel: . Isi pusera in minte sa sada toata noaptea pe marginea lacului si sa adaste ciuta. cata sa plecam cat mai curand de langa balta asta. Imparatul si tovarasii lui se apropiara tiptil. dar acum c-am intalnit-o si am zarit-o cum a sarit in lac. E drept ca era mai bine sa nu fi vazut ciuta asta. Imparatul. luminatia ta.

pe care ai fugarit-o toata ziua! Eu m-am aruncat in lac pierand dinaintea ochilor tai! Eu sunt zana. Trecu dintr-o tinda boltita intr-o sala mare. vazand cu infiorare semnele de iubire duioasa ale imparatului. se uita la dansa cu atata drag si cu atata dor. si in loc sa fie infricosat de o astfel de naluca. impodobita cu lucruri scumpe si stralucitoare. facandu-ma nevazuta. pasi mai inauntru si ce sa vaza? Un scaun imparatesc. mi s-a tulburat mintea si n-am stiut ce sa mai fac cu focul care-mi aprinse inima.Cand se desteptara. si nu vazu nici un om. Si apropiindu-se.Voinicule tanar! De ce te uiti la mine asa de duios? Oare nu ma cunosti. Si cu adevarat. pornita de sase luni din tara mea! Am alergat prin toata lumea si am vazut multe feluri de flacai. cand il privi. ce sa vaza? Un palat luminos care lucea ca soarele de dimineata. el isi indrepta niste priviri atat de duioase catre fata care odihnea pe scaunul imparatesc. Ministrul. nici frica nu-i trecu prin minte. iar imprejurul ei si al tronului ei sedeau douasprezece fete. Trecand si prin locurile acestea. dar de nici unul nu mi s-a incalzit inima. cu ochii cascati la o astfel de minunatie. ii zise: . Dar imparatului. se uita in parti. Insa pricepand ca ti-ai pus in minte sa m-astepti 111 . intr-adevar? Eu sunt ciuta de ieri. ramase mut. toate in picioare si cu mainile la piept. vazandu-te cum goneai in urma mea. se uita in sus. vazu ca toate portile sunt deschise. pe cat era de speriat la inceput. Si asa. M-am prefacut in ciuta. Fata. Imparatul. ma aruncai in lac. nici sperietura nu-i patrunse in inima. te intalnii pe tine. era de speriat si de infricosat la ivirea vedeniei neasteptate. de mirare. sa pot sa te-nsel. Pe scaunul acela imparatesc statea o fata de vre-o saisprezece ani. si din clipa in care team zarit. se scula cu mare barbatie si pleca sa cunoasca ce fel de palat este acolo si ce oameni vietuiesc inauntru. nemiscata pe tron. cu acea mare dorinta. fu cat p-aci sa-si piarda mintile de uimire. sa alergi dupa mine. Imparatul. incat se parea ca din ochii lui curgea sange in loc de lacrimi. Inainta fara sfiala. pe inca se mai infricosa. tineri si frumosi. imparateasa zanelor.

cartea asta imi aduse vestea trista ca mi-a murit mama.pana-n zori. Dar imi pare rau ca trebuie sa ma despart de tine. imparateasa zanelor isi sterse lacrimile si-i zise imparatului asa: . eu nu credeam ca pe pamant poate sa existe o iubire ata de mare la un voinic pentru draga lui. nestiind pricina plansului. Cand ispravi zana cuvintele. decat plecarea la vanatoare. el se afla langa genunchii imparatesei zanelor. Insa. imparatul pieri din mijlocul palatului. intr-o livada mica si intunecoasa. imparatul fu curpins de grele ganduri si tainice dorinti. cu tovarasii lui. si ma cheama toate zanele acolo. si astepta. Imparatul. am vazut ca trei 112 . se pomenira langa o balta. Imparatul. Si pe cand oamenii imparatesti il cautau preturindeni. pe marginea lacului. Se sculara de-acolo si pornira catre casa. neputincios. am ridicat palatul asta ca sa te fac sa vii la mine si sa-ti vorbesc. Imparateasa zanelor citi cartea si incepu numaidecat sa planga. nimic nu-l mai multumi in viata. De-atunci. sa ma sui pe scaunul imparatesc. De nimic nu mai avea chef pe lumea asta. iubitul meu. Asa ca de mirare li se parea ca viseaza si ca ei nu sunt aievea. o scrisoare. sa stii ca daca te-oi afla credincios fata de mine. oamenii lui il povatuira sa-si lase la o parte visurile acelea. Imparateasa il privea cu mare dor si-i soptea. Trecura trei ani si imparatul nu putu sa-si schimbe gandurile. Si spunand imparateasa vorbele astea. dandu-i-o si facandu-i plecaciuni. cu lacrimi ca ploaia. iata ca o alta zana ii aduse inainte o carte. de unde se gaseau in palatul luminos.Voinicule tanar. Toate lucrurile lumesti erau dinaintea ochilor lui desarte. Nimeni nu stia incotro se dusese. La urma. se mira si se framanta. dar el nu asculta pe nimeni si numai ce-i soptea inima lui aia facea. in timp ce voi dormeati. se facu nevazuta. Facandu-se apoi ziua alba. intr-o zi eu tot am sa te iau de barbat. nu mai vru sa stie nici de ale imparatiei. Dupa trei ani de asteptare. Iubitul meu. eu cu roabele mele. intr-o zi. caci zi si noapte mintea lui nu pleca de la imparateasa zanelor. minunandu-se: Iubitul si frumosul meu. fara urma de om sau pasare. imparatul si tovarasii lui vazura ca nu mai era nici un fel de palat prin apropiere.

trei ani de zile ai fost intristat si galbejit ca frunza cazuta la inceputl verii si. Dupa un an. imparatul si zana zanelor se pusera sa faca nunta. nici noaptea.Ia catelul asta de-acilea. 113 . Imparatul traia cu nevasta-sa o viata frumoasa. insa trebuie mai intai sa dai vorba de omenie ca orice-ai vedea cu ochii tai. de cate ori te vedeam cu fata supta de neimplinirea dorului. Vremea trecu repede. gata sa inhate copilul. pentru ca datinile noastre asa imi cereau. Indata veni o zgriptoroica batrana si infricosatoare si. Zanele ingrijira de copil. pe care doi ochi rai sa nu-l vaza. si fara sa-i fie mila. ca nu pot sa-l sufar inaintea ochilor! Cand vazu imparatul copilul dat in gura zgriptoroaicei. intreaga imparatie fu in mare si stralucita sarbatoare. O saptamana intreaga tinura petrecerile nuntii. il saruta cu nespusa dragoste. Acum a venit vremea sa fim impreuna. Se cruci framantandu-se si se zbatu neputincios. dar nici altminterea nu puteam sa fac. n-o sa ma-ntrebi cum e si cum nu e. Insa tu sa stii ca o zana nu face niciodata un lucru urat.ani de zile nu m-ai uitat nici ziua. zana nevasta nascu un baietel frumos. dupa ce se invoira. un fecior. zana nevasta lua copilul in poala. Zana prinse copilul din poala cu amandoua mainile. tot uitandu-se la zana nevasta. era cat p-aici sa-si piarda mintile. atuncea o sa traim despartiti si nevazuti unul de altul. taica-sau il lua cu mare grija si-l mangaie. Daca nu vei face asa cum iti zic. si batu din palme cat putu. zicandu-i: . bune ori rele. il azvarli in gura zgriptoroaicei. ci totdeauna tu sa te prefaci ca n-auzi si ca nu vezi. voinic si inzestrat nevoie mare. fiindca numai asa o sa izbutim sa traim impreuna. cu mainile maicasii. astepta cu gura cascata. frumoasa cum nu se poate spune cu vorba. si nici n-o sa te-apuci sa judeci lucrurile. Si asa. apoi il dadu maica-sii. il dadura lui taica-sau in brate. crede-ma ca mintea mi se zdruncina.

intr-o dimineata. dar isi aducea mereu aminte de legamantul pe care-l facuse cu dansa inainte de cununie. ca sa nu-si calce vorba de omenie pe care i-o daduse inainte de insuratoare. sa-i zica muieri-si cele nezise. sarmanul. zi cu zi. Implinindu-se noua luni. zana nevasta azvarli in mijlocul flacarilor copila. slabi si se topi. nu-i zise muiere-si nici ca-i alba. ce facu? Chema zece roabe de-ale ei si le zise sa aprinda un foc urias si dupa ce focul se inteti bine. ca sa-mi indulceasca inima". din suspinari de dorul fetitei si-al baiatului. nici ca-i neagra. de mult rau ce-i venea. Dar multumirea cea mare a imparatului nu tinu mult. Vazand imparatul cum copila aceea frumoasa era arsa de vie de maicasa. cu maine. imparatul. fara nici o mila si fara nici o jale. vrand-nevarand. nascu o fata. se facu sarmanul ca n-aude si ca nu vede nimic. o cutremurare il cuprinse intreaga fiinta si. incat ramase numai osul si pielea pe trupul lui.De multe ori vru sa-si deschida gura. pe care mama-sa nemiloasa il dadu zgriptoroaicei sa-l manance. Asa ca imparatul. planse pana ce i se facura ochii negri si stinsi ca taciunii. vazandu-l cat de mult se bucura. Barbatul sedea la fereastra. zicandu-si in mintea lui: "In locul baiatului. si nevasta sa ramase grea a doua oara. el. Dupa vre-o cincisprezece zile. Se scula cu inima rea si cu ochii plini de lacrimi si se duse de se-nchise singur intr-o odaie si planse. Dar cu toate ca suferea cumplit pentru baiatul mancat de zgriptoroaica si pentru fetica arsa in flacari. Cu astazi. zana nevasta isi lua fata in brate si iesi cu ea in batatura sa se plimbe. viata nu si-o mai dorea. Si asa. norocul imi dudu fata asta atat de frumoasa. si nu putu sa-si calce vorba de omenie data atunci cu mare bucurie. Intr-o seara. trecu asa inca un an. nu deschise gura sa-i zica nimic urat nevesti-si. caci zana zanelor. ca parca era luna plina pe cerul senin dupa ploaie! Imparatul se bucura nespus de mult. zana nevasta ii zise: 114 . dar ce fata. uitandu-se la nevasta si la fetica si simtind o duioasa bucurie.

sunt pe ganduri. Nu stiu ce sa faca si cum sa dreaga. pana la murgitul serii. Il intrebara unde fusese atata amar de vreme. Si cum umblau ei asa intristati de marele rau ce-l patisera. sa-ti ia si imparatia. necajiti. Dar. toate in afara de pataniile lui cu baietelul si fetita. Armata mergea inainte. pleca la batalie.Barbate. speriati. ca eu. afla ca vecinii tai s-au sculat asupra stapanirii tale si vor sa-ti bata oastea si. le rasturnara pe jos si le calcara cu picioarele. amarati. sa-ti pui lucruile la cale. A doua zi. trebuie sa te scoli si sa te duci in imparatia ta. vorbindu-se de-ale bataliei. imparateasa zanelor le iesi in cale si le zise: 115 . cu toata oastea mea de zane. cand isi vazura stapanul. iar merindele si berea veneau carate in urma. cu oaste multa si nenumarata. de hainii care vor sa te bata sa nu te sperii. Ministrul cu cei doisprezece fruntasi ai sfatului imparatesc. Ministrii.. Ostenii se-ntoarssera necajiti spre casa. Imparateasa le porunci: . Zvonul se raspandi. strangandu-si oastea. Si fiindca lucrurile stau asa cum ti le spusei. iar imparatul le povesti toate. le stricara in asa fel ca ramasitele lor nu le-ar fi mancat nici cainii si nici porcii. cu oamenii cei mai alesi de acolo. de s-o putea.Luati-l pe barbatu-meu si intr-o clipa sa-l duceti in palatul imparatiei lui. ajunse stirea in palat ca vrajmasul trecuse hotarele. o sa viu sa-ti ajut. pierdut acu doi ani de zile. dar fiecare vorba ce-i iesea din gura parca era framantata cu pelin amar. a treia zi. a venit sanatos in scaunul imparatiei sale. Zicand vorbele astea. Cele doua zane il luara pe tanar pe umeri si pana sa te freci la ochi imparatul se afla in mijlocul palatului. zana nevasta batu din palme si indata venira doua zane tinere. Cea mai mare grija a lor este ca n-au imparat. Zanele luara toate mancarea si toata baututura. se bucurara si se mirara. ca sa te scap de toate rautatile dusmanesti. se tinu marele sfat imparatesc. se dusera care mai de care sa-i ureze bun venit. dupa cum il aduserati aici acum doi ani. Imparatul isi facu toate planurile si. Auzind toti prietenii si supusii ca tanarul imparat. Oamenii care duceau samarele fura doborati de oastea zanelor. a patra zi.

Imparateasa zanelor le mai zise: . si razi.Flacai credinciosi ai imparatului. le-a pus pe zane sa arunce toate merindele ostirii. si razi si razi pana aproape de lesin. si ramasera tracuti. ochi in ochi. de baiatul meu. nevasta-ta.Zana. iar ostenii se dusera la-mparat. de fetica noastra . Imparateasa zanelor pleca. intorcandu-se grabnic la palat. parca un fulger cazu aspura lui.Ce sunt rautatile astea de nerabdat pe care mi le faci tu mie de cand team luat de sotie si pana astazi!? Cerul sa te judece pentru inima nemiloasa ce porti pe lumea asta! Deschide-s-ar pamantul sa te-nghita! Cum de nu-ti fu tie mila. o vazu sezand pe scaunul imparatesc pe nevasta-sa. de l-ai dat cu mainile tale in gura zgriptoroaicei.Dar va intreb.pe care parca o facusesi icoana frumusetii .. Duceti multa plecaciune din partea mea maritului vostru imparat si spuneti-i cuvintele astea. . de ce sunteti atat de intristati? Nu cumva din cauza merindelor pe care vi le stricara zanele? Auzind vorbele astea.De noroc sa ai parte. acu un an. nu va jeliti si va-ntristati. Atunci imparatul nu mai putu sa rabde. cum il zari ca vine. te-ai repezit si pana acolo. sa ma ajuti cum imi spusesi. tanara doamna. oamenii se uitara unul la altul. incepu sa rada cu hohote. Ea.Cale buna va urez si noroc. Cand navali vartej in sala stralucitoare. in fata mea? N-ai mai fi apucat sa fii mama! De ce te dovedesti tu fara dor de copii tai pe lumea asta? Cum de nu-ti fu tie mila. flacai credinciosi ai imparatului. . . Cand auzi imparatul ca oastea e ramasa fara merinde si flamanda. feciori ai imparatului. isi uita cuvantul pe care-l daduse la insuratoare si deschise gura cu amar: . vestindu-i cu mare durere si stanjeneala toate cate patisera de la zane si de la imparateasa lor.de-ai aruncat-o in mijlocul focului si ai facut-o scrum? Si nu te saturasi de rautatile astea. Se scula cu un mare suspin in piept si-si incaleca armasarul. si in loc de ajutor pusesi zanele tale sa-mi strice toate merindele ostirii! 116 . acu doi ani.

ii raspunsera cu glas supus: 117 . biata fata. intreband-o: . auzind vorbele astea. ti s-a-mplinit pofta.Barbate. intr-o clipa. barbate. dar fiindca pierdusi rabdarea si-ti calcasi vorba de omenie data la cununie. si indata venira doua zane. ba ca am pus si zanele sa strice merindele ostirii! Stii tu cine este zgriptoroaica aia careia i-am dat baiatul sa-l manance? Stii dumneata ce lucru tainic era para aia de foc in care am aruncat fetita? ah. ale zanelor. Eu imi dau seama foarte bine ca lucrurile astea pe care ti le-am spus nu le crezi. flamanda? Zana nevasta. inchinandu-se inaintea imparatesei lor. simti un nod in gat si incepu sa planga cu lacrimi ca ploaia. se intoarse si zise catre barbatul sau: . Dar toate cainetele care urmeaza dupa fapte sunt fara de folos. ca zanele niciodata nu fac un lucru urat. ca sa-ti dai bine seama de cuvintele pe care ti le-am spus cand te-am luat. acuma. sa va duceti sa-mi aduceti baiatul si fetita. doamna? Imparateasa zanelor le zise: .Spune-mi.Barbate dorit si iubit! Bine era sa fi rabdat si de data asta. Zana nevasta urma apoi asa catre imparat: . atuncea n-o sa mai ai ce zice.Acuma. aplecandu-se inaintea imparatesei lor. ca-mi lasasi oastea raspandita pe dealuri si prin poieni. dar cand ti-oi aduce baiatul si fetica impreuna. cu mare bucurie si placere a primit copila sa ocreasca. dupa ce-i trecu nodul de plans. Iar para de foc este sora mea mijlocie care si ea. si zisesi ca am dat baiatul in gura zgriptoroaicei sa-l manance. de azi incolo n-o sa mai poti sa ma mai vezi si n-o sa pot sa te mai vad! Si. tu. si ca am aruncat fetica in mijlocul focului. sa-i vezi cu ochii tai. si vazand stiu ca de judecata si nerabdarea ta o sa te caiesti mult. Spunand asa. judecasi cum iti veni la gura. Cele doua zane. n-ai facut bine ca ti-ai pierdut rabdarea! Zgriptoroaica aia pe care ai vazut-o este sora mea mai mare. dupa datinile noastre. acum a venit vremea sa vezi cu ochii tai.Ce poruncesti. am ars-o. dupa mintea ta. Si asa. care cu dragoste nespusa a luat baiatul sa-l creasca. ea batu din palme cat putu.

. baiatul. cu ochii tai. Zanele facura asa cum le-am poruncit si sa stii ca acum nici miros de dusman nu se mai afla in imparatia ta. vazand baiatul si fetica. iubitul meu si doritul meu. dintr-o singura masa. Vezi. numai sa le faca cele venea lor la mana. acum. ce nascoci? A amestecat toata mancare si toata bautura armatei cu otrava. barbate. ce zici. Capitanul. dupa putin. Zana nevasta se scula in picioare. Imparateasa ii lua si-i stanse la piept. se cai amarnic ca-si calcase juramantul de omenie. despre care-ti credea gandul ca a ars-o focul. si poruncii zanelor sa strice rezervele de mancare si de bere. dupa cum nici tu n-o sa ne mai vezi veodata. la care te gandeai ziua si noaptea. suspinand si lacrimand. pusera copii langa mama lor. De toate astea. Acuma. ii saruta. este ca un miel sugaci de primavara. despre care-ti credea mintea ca l-a mancat zgriptoroaica. dar acea caire nu-i folosi la nimic. fetica. Vrajmasii ii fagaduisera multa avere. inca un lucru ascuns iti ramane nespus: Capitanul mai mare peste ostirea ta vorbise cu vrajmasii ravnitori sa-ti ia imparatia. ii zise imparatului: . iubitul meu? Imparatul. barbate. Crezi acum ca zanele nu fac un lucru urat nicioadata? Iaca.Ah. . marita noastra imparateasa! Plecara si. sunt silita sa ma despart de tine si de tineretea ta! Si nu cred c-o sa te mai vad vreodata pe lumea asta. pe mine si pe copii nosti. Ramai sanatos si cerul sa ne dea rabdare! 118 . ostenii. pe care ti le spusei. Atunci eu venii in ajutor cu toata oastea mea de zane. Si asa. si auzind cate ii marturiseste nevasta-sa.Faca-se porunca data. se intoarsera una cu baiatul si cealalta cu fata in brate si.Vezi. isi lua copii de mana si. te scosei din suferinta si dorul pentru baiat si pentru fata. apoi sa caza asupra vrajasilor. inclinandu-se dupa cum le era datina. s-ar fi otravit pana la unul. ii mangaie. acum. nestiind. ca zanele niciodata nu fac un lucru urat! Vezi. si crede vorba ce ti-am spus. apoi ii dadu in poala barbatului. cu mare durere. este ca un grunj de zahar si ca un miez de nuca. nesatios de avere. acum. sa-i vaneze si sa-i goneasca pana in tara lor.

fata lui de lacrimi nu se mai usca. Se-nchise intr-o odaie a palatului.Buna dimineata. si atunci pricepu ca nu este vis. de mult ce-i era dor de nevasta si de copii. nici noaptea nu mai iesi de acolo. Asa. din zi in zi. cu mic cu mare. la vederea barbatului. de schimbat la suflet ce era de dorul nevestei si al copiilor. Imparatul nu-si crezu ochilor. Cum sedea el acolo in odaia lui. zi alba si vesela nu mai avu. si nici ziua. de uimire si de bucurie. Daca oamenii lui ii aducea vre-o bucatica de paine manca. Asa ca. fara nevasta si fara copii. zana nevasta se facu nevazuta din fata imparatului. de jale si de rau ce-i venea. auzi un glas: .Asa fu si. Si asa. nu lua in seama vorbele unuia si-ale altuia ci. cu plansul. stralucea ca luna plina la miezul noptii. aflandu-se despartit si singur. ti se parea ca mancase otrava. oftand si suspinand. In fiecare ceas si in fiecare minut. Dupa aceasta vietuire. ramas pe ganduri. Imparatul isi inalta ochii sa priveasca intr-acolo. si cu alte douasprezece zane roabe. nici de bautura. daca nu. cu toate ca auzea cu urechile lui cum isi radeau si-si bateau joc toti oamenii din palat. i se paru ca viseaza si ca nu era aievea. Se facea lumina. Se scula cu bucurie si cu mare dor. De-atunci. cu oftarea si cu suspinarea. Imparatul duse o astfel de viata doisprezece ani intregi. nu-si mai aducea aminte nici de mancare. apoi se intoarse catre nevasta-sa si zise: 119 . Pana la urma se dezmetici. ce sa vaza? nevasta-sa cu baiatul si cu fata. lunga si ruginita. suspinand. Bietul imparat. iata ce pati intr-o zi. Cand clipi. ajunse sa zica toti oamenii. si-l saruta si ii mangaie cu iubire. gura lui nu mai inceta de oftari si de suspinuri. el. Imparateasa zanelor. ca imparatul cazuse in prostie. dupa ce se luara de mana. pentru ca nu-si mai lua gandul de la o naluca. iar baiatul si fata straluceau ca luceferii din dimineata. iubitul meu nevazut de doisprezece ani. nu putea sa-si vie in fire. Dar el. sau se innopta. zi si noapte. sarmanul. isi plangea soarta in care se gasea. lua baiatul si fata in brate. lasa la o parte lucrurile lumesti si nu mai avu chef de nimic.

Acum. cum vi-l spusei. Nu stiu cum facui. sau chiar mai multi ani. toate lucrurile trecute sa le lasam la o parte. Si asa.Iubita mea. Din ziua aceea. zana nevasta ii zise: . era cu putinta sa ne mai vedem.. domni in liniste si fericire. cum ai rabdat sa nu-mi spui ca urma sa ne mai intalnim. dupa ce mi-ai aruncat vorbele astea. Stiam ca. avea sa fim despartiti doisprezece ani. am fugit si m-am facut nevazuta dinaintea ta. barbatul meu. se sculara si-si luara baiatul si fata de maini. Si. 120 . si ma lasasi viu si intristat. suindu-se pe tronul imparatesc. dar nu inselai. pentru greseala ce facusesi. Si de mare rau ce-mi venea atunci. imparatul. impreuna cu fumoasa lui nevasta. dupa care oftez de-atata amar de vreme. eu nu credeam c-o sa ai rabdare atat de lunga. trebuie sa ne bucuram ca ne-am mai intalnit pe lumea asta. ca trebuie sa ne despartim unul de altul. asa basm aflai. cu copii impreuna. si poate ca mai domneste inca si astazi. ori mort neingropat. ca sa nu-mi pierd nadejdea atat de mult si sa nu trag cate am tras? Ba-mi zisesi ca nici n-o sa te mai vad vre-o data. Dupa ce ispravi de vorbit imparatul. macar si dupa doisprezece ani. iubita mea. dupa datinile zanelor. Si. si nici n-o sa mai mai vezi. pierisi dinaintea ochilor mei. cum de te-a lasat inima sa ma tii fara nici o nadejde doisprezece ani? Daca.Iubitul si doritul meu barbat. si se dusera in sala unde era scaunul imparatesc. mi s-a oprit rasuflarea si n-am mai putut sa-ti mai vorbesc. si de aceea ti-am spus ca n-o sa ne mai vedem pe lumea asta.

Cel mai frumos cadou Seara s-a lasat. al clipelor de veselie impartite. al beculetelor colorate din brazii impodobiti feeric. ca intr-un basm povestit la gura sobei. infruntand curajosi troienele. al emotiilor coplesitoare la gandul darurilor care abia a doua zi vor fi dezvaluite. care sclipesc in mii si mii de culori. raspandind un zvon voios de zurgalai si.. li se alatura. merelor si portocalelor impartite cu darnicie. al florilor de gheata de pe geamuri. Totul este incremenit intr-o liniste de inceput de lume. in curti. in case. imbracand cu umbre minunea argintie a micutului oras acoperit de zapada. curand. intai a incercat mama sa-l impace.. ca la un semnal. in jurul bradului. al zambetelor luminoase. Casele raspandite pe dealuri. incarcati de pachete. care. Celor cativa oameni. iar in aerul rece pluteste un miros placut. Dar. Nici macar gandul la 121 . istorioara care ii placuse atat de mult. cu prajituri si cozonac. par niste mosneguti atipiti. Dar linistea nu dureaza mult. asa cum isi dorea el de atata timp. sa-i povesteasca din nou despre Pruncul Iisus si Mos Craciun. parca amintindu-si brusc de ceva. Fumul se inalta. mai ales. purtand cusme de nea. orasul se animeaza din nou. de lemn ars. se scutura de zapada si se aduna la un loc. alearga. Degeaba ii promisese si taticul o plimbare cu sania. la porti. O sanie cu cai trece in goana pe strada. usoara. Apoi. nucilor. al horei fulgilor de nea. se bat cu bulgari. usor. al covrigilor. grupurigrupuri de copii voiosi si galagiosi. e timpul colindelor. se rostogolesc si incearca sa prinda fulgii jucausi. Dar Mihaita ramase tot suparat. inviorand sufletele celor ajunsi deja acasa cu un strigat plin de veselie. cu toti cei dragi. amestecat cu parfumul de vanilie al cozonacilor care se pregatesc in fiecare casa. numai Mihaita e trist. se opresc. In aceasta veselie generala. Este timpul bucuriei. care parca face noaptea si mai frumoasa: "Primiti cu Mos Ajunul?". intarziati dupa cumparaturi si care acum se grabesc sa ajunga acasa. seriosi. peste care cad fulgi mari si pufosi. apoi a venit bunica. Colinde se aud pretutindeni. la fiecare colt de strada. din hornuri.

. Si cum sa nu fie trist Mihaita? Dintre toti ai casei. Dar lui Mihaita numai de povesti nu ii ardea. Ca. poftim! Si acum mai trebuia sa mai si mearga la culcare. pe bunicul il iubea cel mai mult. poate ca mai suparat decat ca nu-l lasasera sa mearga cu colindul. ei bine. Nu iti baga tu nasucul unde nu iti fierbe oala. ca sa nu il supere pe Mos Craciun! Mamica si taticul venira pe rand sa ii spuna noapte buna. Bunicul era cel care nascocea cele mai frumoase jocuri si stia cele mai frumoase povesti. Ai si tu rabdare. bunicul era cel care il juca pe genunchi. care. De cateva luni incercase sa o convinga pe mamica sa il lase si pe el la colindat.. si la bunica. are si el treburile lui. "Poate la anul. impreuna cu ceilalti copii." . Iar colindele copiilor veniti cu "Steaua". ca in ceilalti ani. peste ochelari.. cu ochelarii pe varful nasului. . spunand ca e prea mic. asa cum facea in fiecare an. o sa mergi la scoala. dar ea parca se facuse ca nu il aude.Ei. incercase si la tata. bunicuto. da! Si mai era un motiv pentru care era suparat. din cauza colindelor era suparat. de care Mihaita avea voie sa traga oricat vroia. unde tot pleaca bunicul in fiecare an? Bunica il privi sever.. apoi ramase cu buna. de-l facea sa se simta calare pe armasarul fermecat din basme si tot el avea cea mai frumoasa barba si cele mai dese mustati din lume. ba chiar si la bunicul." A. de Craciun. Asa ca fara bunicul parca nu era Craciun. Bunicul disparuse cu cateva zile in urma.raspunsesera ei. de fapt. 122 . "O sa mai cresti. dar nici ei nu ii dadusera voie. . Bunicul era cel care il certa atat de bland cand facea vreo sotie si tot bunicul era cel care avea intotdeauna buzunarele pline cu bomboane si cate o jucarie noua pentru nazdravanul nepotel. de oameni mari.Spune-mi. tocmai se pregatea sa-i citeasca o poveste.cadourile pe care avea sa le gaseasca a doua zi sub brad nu i-a mai adus nici o bucurie. nu turnara decat gaz peste foc.. Ei.

unde era bradul. in timp ce in jur nu se vedea nici tipenie de om. in loc de balaur. stralucitoare. Tocmai voia sa intre in sufragerie. adormi. Dar.. in curand.E la serviciu? Bunica tusi de cateva ori. se auzea un fosnet slab.Pai tata de ce are liber de Craciun si bunicul nu? . ce-i fu dat sa vada? intrun con de lumina. despre Craiasa Zapezilor si despre Mos Craciun. ii trase plapuma pana sub barbie. Toti se culcasera si in casa era intuneric si liniste. . incercand sa vada. Doar in sufragerie.Mda.Ei. stinse lumina si inchise incetisor usa in urma ei. care lasau urme argintii pe zapada. Tropotind usurel din copitele lor delicate. oricat era el de suparat. dar aceasta era saniuta lui Mos Craciun! Incet-incet. curios. impingandu-si ochelarii pe nas. Buna puse cartea pe noptiera. cum numai in cartile de povesti mai vazuse pana atunci. Desi acesta nu putea sa-l vada. Mihaita deschise usa si se strecura pe hol. incarcata de saci si saculeti rosii si la care erau inhamati sase reni. Pai. cand usa se deschise in fata lui si Mos Craciun in persoana iesi din incapere cu un sac gol in mana. rase bunica. fu prins in mrejele povestii si. baietelul zari chipul Mosului. 123 . Mihaita ascunzandu-se in ultima clipa dupa hainele din cuier. desi in curte putea sa fie un hos. bine. din cauza unor zgomote ciudate care veneau din curte. Oare ce o fi? Se strecura incet de sub plapuma si isi lipi nasucul de geamul inghetat. in mijlocul curtii. Prea multe vrei sa stii si tu! Curiosii imbatranesc repede. e la serviciu. incurcata. Mihaita se trezi brusc in mijlocul noptii. Si. un balaur sau altceva infricosator. Mihaita. de ce scartaia zapada. Nu ii era deloc frica. statea o sanie aurie. . sa nu il auda Mosul. incepu sa citeasca un basm minunat. renii asteptau linistiti. leganat de glasul cald al bunicii. in intunericul de afara. luminat de razele argintii care veneau de afara.

isi lua avant si. nelinistiti. . incurcat. Aha. Mos Craciun tocmai aranja putin sacii din sanie. 124 .Ba da. de ce nu mi-ai spus? il intreba Mihaita. mustatile rasucite si barba stufoasa. vrand cu orice chip sa il intrebe pe Mosul unde era bunicul. . baietelul nu mai putea face nimic de mirare.Cum adica. deci de aceea lipsea bunicul de acasa in fiecare an! El era. ce faci aici? La ora asta trebuia sa dormi de mult! Stii ca nu ai voie sa il vezi pe Mos Craciun cand iti aduce darurile! Nemaipomenit! Pana si vocea semana perfect cu cea a bunicului. Dintr-o data. Renii il vazura pe Mihaita si incepura sa sforaie. dar apoi. inhatandu-si paltonasul din cuier si incaltandu-si in mare viteza ghetele. Daca ma vede vreun copil.Uimire! Mos Craciun semana foarte bine cu bunicul! Mihaita ii recunoscu ochii blanzi si surazatori. dintr-o data. in frig. sari din mijlocul aleii drept in bratele bunicului. Mihaita isi dadu seama ca nu era doar o simpla asemanare. .Bunicule. de fapt. Desi ar fi vrut sa il strige. Auzindu-i. Mosul iesise deja pe usa de la intrare.Mihaita. Cum se poate ca Mos Craciun sa semene atat de tare cu bunicul? Cand se dezmetici. se inveseli din nou. mereu si mereu: "Bunicul meu e Mos Craciun! Bunicul meu e Mos Craciun!". razand. Mihaita iesi si el afara. MOS CRACIUN! Baietelul simti cum ii creste sufletul de bucurie.Fugi acum inapoi in pat. la piept. isi repeta. cu nasul infundat in blanita care marginea pieptii tunicii rosii a batranului. dar o sa fie alt bunic. . gandindu-se ca de Craciunul viitor o sa-l aiba pe bunicul alaturi de el.Pentru ca nici un copil nu are voie sa ma vada! raspunse bunicul. fericit. de la anul nu mai sunt Mos Craciun. Mihaita se intrista. nu o sa mai fie Mos Craciun? se sperie baietelul. Eu am multa treaba si am intarziat deja. . . Mosul il stranse. rosti batranul. Mosul se intoarse si dadu cu ochii de baietelul care incepuse sa tremure de frig si de emotie.

Mihaita simti cum saniuta se desprinde usor de la pamant. striga vesel si ii atragea in permanenta atentia bunicului ba asupra unui grup de case clipind argintiu. ca avem drum lung de facut. pot sa te ajut. o melodie vesela. Baietelul nu se mai satura privind sclipirile multicolore de acolo. rasari o luna plina de toata frumusetea. n-o sa spun la nimeni. zburam! striga. incat lui Mihaita i se parea ca stau pe loc. Si apoi. dar zborul lor era atat de lin. cand in cealalta. galbene si verzi probabil dintr-un brad incarcat de becuri. pana cand devenira doar niste luminite palpaitoare in noaptea intunecoasa de decembrie. Zau. iar. Nu peste mult timp. iesira din curte si incepura sa alerge de-a lungul strazii. acolo jos. de jos. ba asupra unei gramajoare de luminite rosii.Bine. te rog. lasandu-l jos. Saniuta zbura ca vantul si ca gandul. Mata esti batran si ti-e greu sa duci toate cadourile. care se faceau din ce in ce mai mici. Batranul rase. fulgii albi de zapada pareau o adevarata ninsoare de stele.Hai.Bunicule. Bunicul si nepotul se suira pe capra iar renii. Cand intr-o parte a saniei. care-i invalui in lumina ei 125 . marea de luminite alerga cu o viteza ametitoare. in jurul lor.. bunicule. te rog! se smiorcai Mihaita. intr-o curte scufundata in bezna. . deasupra saniei care zbura ca fulgerul. Batranul statu putin pe ganduri. ninsoarea inceta si. ca la un semn. compunand. albastre. Clopoteii de la gatul renilor umpleau aerul de triluri nemaiauzite.Copiii cuminti dorm la ora asta! Vrei sa nu mai primesti nici un cadou la anul? . Curand. iar hohotele sale molipsitoare fura aduse inapoi de ecoul sosit dintre stele. de pe pamant. lasand undeva. in clinchetul lor cristalin. mai fecior! Sa nu spui ca Mos Craciun nu ti-a indeplinit si aceasta dorinta. apoi spuse: . Suie repede in sanie. strada si casele.Uite bunicule. . entuziasmat. te rog! Mosul se incrunta. baiatul. Dedesubt. ia-ma cu tine! Doar in noaptea asta! Vreau sa vad cum imparti cadourile! Hai.

la inceputul fantasticei lor calatorii. Strabatura multa cale. Leganat usor pe aripa adierii care ii purta lin si adormitor prin vazduhul de cristal. Bunicul zambi. coborau ca fulgerul in curti sau pe acoperisuri si. spuse batranul. de la muntii si campiile acoperite de patura groasa de nea. Acum treceau pe deasupra unor munti. Mihaita incepu sa isi simta pleoapele din ce in ce mai grele si incepu sa faca eforturi din ce in ce mai mari sa nu atipeasca. unde trebuira sa isi dezbrace hainele groase cu care plecasera. Mihaita casca prelung. la un moment dat. Mosul punea sub fiecare bradut cadourile notate pe lista in dreptul fiecarui copil cuminte. numai intr-o clipita. ale caror crestete incarcate de zapada straluceau feeric. unde casele erau rotunde si in intregime construite din zapada. de foarte aproape. . vom ajunge acasa cat ai zice "peste"! Dar Mihaita nu il mai auzea.Nu-i nimic. pentru ca era mai cald decat in timpul verilor pe care amandoi le cunosteau atat de bine. poleite de luna. baietelul adormise deja. in timp ce la orizont incepuse sa se iveasca geana aurie a rasaritului. 126 . Mihaita nu mai vazuse niciodata ceva atat de frumos. Ai sa vezi. in fiecare oras si sat. Mos Ene? in loc de raspuns. la drum. de la insulele pierdute intr-o imensitate de ocean. . peste paduri negre si dese. in care. Nu mai avem mult de colindat. glasul bunicului. Nu isi putea lua ochii de la crestele inzapezite. Cand se trezi pentru a doua oara. pana la tinuturile gheturilor vesnice. Desi incantat de tot ceea ce vedea. pana la padurile fierbinti din Africa si din America.ireala. Aproape ca am terminat toate cadourile. care pareau facute dintr-un argint nou si stralucitor. de undeva. Batranul zambi din nou si isi indemna renii. ghemuit sub o gramada de saculete goale. dragul mosului? Te viziteaza cumva varul meu bun. Mihaita auzi.Ce e. Apoi trecura peste rauri care scanteiau in intuneric. unde de jur imprejur nu se putea vedea nimic altceva decat apa. ba chiar peste o mare ale carei valuri ametitoare se vedeau jucandu-se de-a prinselea cu luna reflectata in unde. fusesera daruri. obositi si ei.

cu asternuturi fosnitoare. Mihaita! Acum.Stii ceva? ii sopti el la ureche batranului. ai si uitat? Azi noapte. baietelul se ridica in capul oaselor si isi dadu seama ca se afla acasa. Batranul zambi si sopti.Scoala. Daca bunicul nu-si mai amintea sau daca nu voia sa vorbeasca despre mica lor plimbare. hai sa deschidem cadourile. baietelul mai avea ceva de soptit bunicului: . Mihaita se lasa pagubas. in patucul lui cald.Stii.Cred ca ai visat. cand am aflat ca esti Mos Craciun. Mihaita ii inlantui gatul cu mainile si-l saruta pe obraz. baiete? Ce cadouri? Si ce spui tu ca a fost nemaipomenit? . . Cum. . dar uite.. imi pare rau ca nu o sa mai fii Mos Craciun si la anul. ajunsesera deja acasa? I se parea ca atipise doar o clipa. Sarind din pat direct in brate la bunicul. la randul sau. era mai bine sa il lase in pace. te-am convins sa ma iei si pe mine cu saniuta ta trasa de reni si am zburat impreuna prin toata lumea! . Totusi.Asta va fi micul nostru secret.Cum. ca am mai fi putut sa mai mergem din nou impreuna sa impartim darurile. nu-i asa? 127 . la urechea lui Mihaita: . A fost nemaipomenit! Bunicul il privi mirat. alt cadou mai frumos decat sa impart cadouri alaturi de Mos Craciun nici nu mi-as putea dori vreodata. somnorosule! Este ora pranzului si e ziua de Craciun! Nu esti curios sa vezi ce ti-a adus Mos Craciun? Frecandu-se la ochi.Ce Mos Craciun. bunicul avusese deja timp sa se schimbe de costumul lui de Mos si parea mai odihnit decat niciodata. Sunt convins ca Mosul ti-a adus exact ceea ce iti doreai.

strigandu-le: . si nu venise nici o veste de la ei. ca n-au mai avut indrazneala sa calce pragul casei parintesti. iata ca dadura peste un musuroi de furnici. de-ai fi zis ca este un izvoras. ca se prelingea pe trunchi. mai isteti decat el. pe luciul caruia inotau o multime de rate. pe care-l poreclisera Prostila. n-am prea facut isprava mare ! Totusi pornira la drum catestrei si. Dar prostila ii opri.. Cat despre oameni. si avea palatul asta grajduri.Lasati albinele in pace ! N-o sa ingadui sa le dati foc ! In cele din urma.Auzi. Cei doi frati mai mari se repezira sa prinda cateva. cand noi. 128 . si feciorii astia au ajuns sa duca o viata atat de ticaloasa si desarta. Dar Prostila se impotrivi si de data asta: . Cei doi frati mai varstnici voira pe data sa-l surpe si sa-l rascoleasca. numai ca nimerira langa un roi de albine.Craiasa Albinelor de Fratii Grimm Au fost odata doi feciori de imparat. dadura peste un lac. Si cum trecuse vreme. Si avea roiul acesta atata miere. Cei doi frati mai mari isi pusera in gand sa dea foc copacului si sa inabuse albinele. cate n-ai fi gasit nici in zece palate imparatesti.Lasati zburatoarele in pace ! N-o sa ingadui sa le ucideti ! Mersera ei mai departe si. pentru a vedea cum micile fapturi o vor lua la goana inspaimantate de moarte. fratele lor mai mic. intr-o buna zi. prostanacul. sa creada c-o sa poata razbi prin lume. care au pornit sa-si incerce norocul prin lume. ca tare ar fi avut pofta sa le friga. Dar prostila se impotrivi cu si mai multa tarie: . aflat intr-o scorbura de copac. nu se zarea unul pe nicaieri. cei trei frati dadura peste un palat. acestia incepura sa-si bata joc de dansul: .Lasati ganganiile in pace ! N-o sa ingadui sa le tulburati linistea ! Pornira ei mai departe si. toti de piatra. ca sa poata lua mierea. pleca in cautarea lor. tot mergand ei asa. Dar cand dadu in sfarsit de fratii sai. nu gluma.. Si-n ele se aflau o multime de cai. dupa un cot de deal.

care toate trebuie gasite intr-o singura zi. cal care s-a incumetat sa le caute se va preface in stana de piatra !" Cel mai mare dintre frati porni in padure si cauta toata ziua.. ar fi avut darul sa smulga palatul de sub puterea blestemului.. totul mergea atat de incet. ca sa se odihneasca.. A doua zi. ca-l cuprinse deznadejdea. Si cum plangea el asa.. taiata taman la mijloc. se apuca el sa caute in desimea covorului de muschi... facandu-i semn sa-l urmeze.. se aseza pe o piatra si incepu sa planga. Si avea usa asta o ferestruica.Strabatura ei toate salile palatului si intr-un sfarsit se pomenira in dreptul unei usi zavorate cu trei lacate. Si se preface si el in stana de piatra. Iata ca veni si randul lui Prostila. Strigara la el o data. ii pofti sa se aseze la masa incarcata cu fel si fel de bunatati. de-ar fi fost dezlegate. Dupa ce mancara si baura dupa pofta inimii. Si cum nu stia in ce chip s-o scoata la capat. strigara a doua oara. insotita de cele cinci mii de slujitoare ale sale. dar cand fu sa apuna soarele. Cei trei catara prin ea si ce crezi ca le fu dat sa vada: in fundul unei camere se afla un mosneag care statea aplecat deasupra unei mese !. Pe masa asta se aflau scrise trei incercari care. Mai strigara a treia oara. dar gasea cu atata anevoie cite un bob de margaritar. Erau tocmai furnicile 129 . dar nici lui nu-i merse mai bine. Daca la asfintitul soarelui va lipsi macar una dintre ele. dar mosneagul nu-i auzi. mosneagul ii duse in cate un iatac.. il duse pana in dreptul unei mese de paitra. descuie lacatele si se ivi in prag. Si atunci se intampla asa cum sta scris pe tablia mesei: flacaul se prefacu in stana de piatra ! In ziua urmatoare isi incerca norocul si fratele cel mijlociu. Prima incercare glasuia astfel: "Sub covorul de muschi al padurii stau ascunse cele o mie de boabe de margaritar ale fiicei imparatului. nu fu in stare sa gaseasca mai mult ca doua sute de boabe de margaritar. batranul intra in odaia celui mai mare dintre frati si. numai ce I se infatisa craiasa furnicilor. baga de seama ca toata truda i-a fost in zadar si ca n-a putut sa adune mai mult de o suta de boabe de margaritar. Si fara sa spuna o vorba. Si oricat se stradui el. si abia atunci se trezi mosul.

cea mijlocie bause o cescuta cu sirop. iar cea mica luase o lingurita de miere. 130 . acu' sa te vedem pe unde scoti camasa !" se gandi Prostila in sinea lui. Iar fratii lui mai mari socotira ca nici celalalte domnite nu erau chiar asa de lepadat. dupa moartea craiului. Si astfel putu prostila sa o recunoasca dintr-o data pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite. Cea de a treia incercare era insa cea mai grea: dintre cele trei domnite adormite. Ei. Nu trecu mult si micile ganganii izbutira sa adune toate cele o mie de boabe de margaritar si facura din ele o gramada bunicica. fiecare gustase ceva dulce . si traira cu totii ani multi in belsug si fericire. "Ei. De indata ce Prostila ajunse la marginea lacului. cerceta pe rand buzele celor trei domnite adormite si se aseza in cele din urma pe gura aceleia care gustase din miere. de parca nici n-ar fi fost. Era chiar regina roiului pe care flacaul o scapase de la pieire. ele ii adusera cheia care zacea pe fundul malos al lacului. flacaul trebuia sa o recunoasca pe cea mai tanara si mai frumoasa. Si lasandu-se in adanc. A doua incercare era mult mai grea: trebuia sa fie scoasa din fundul lacului cheia de la iatacul domnitei. Prostila o lua de nevasta pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite si. Se roti ea de cateva ori prin iatac. urca pe scaunul domnesc. cand semanau catestrele ca picaturile de apa ! Ca doar numai un singur lucru le deosebea: mai inainte de a fi adormit. Castelul se smulse din somnul cel adanc si toti acei care fusesera prefacuti in stane de piatra isi recapatara infatisarea omeneasca. Si numaidecat se risipi vraja. dar cum naiba s-o recunoasca.cea mai mare rontaise o bucata de zahar.pe care flacaul le scapase de la pieire. se ivi inotand un card de rate. Si iata ca veni in zbor o albina. Erau tocmai ratele pe care el le scapase de la pieire.

ca cejucru luau il si terminau. 131 . zilele treceau. se ducea in serile cu luna plina si isi privea chipul frumos in oglinda apei. Privirile ei blande alinau cea mai mare durere.Povestea fulgului de zapada Era odata. dar nu oricum. Mama. ca parul ei era un val inspumat de matase. si isi aducea destul de des. se facea tot mai frumoasa. si plangea pana se linistea. demult. Intr-un cuvant. ca pereche in lume nu aveau. o fetita care se numea Roua. iar tata ii facea coronite de pus in par din cele mai frumoase pietricele gasite in raul ce curgea in fundul gradinitei. Avea doi ochi ca doua scantei. un val matasos. zilele senine sunt umbrite de nori tot asa si in sufletul parintilor fetei era o umbra care le intuneca fericirea. Ziua si noaptea se gandeau numai la fericirea copilei lor. licuricii isi aprindeau felinarele si se insirau pe malul apei ca sa faca lumina in calea fetei. limpezi si plini de bunatate. Parul ei. toti erau asa de fericiti. Parintii o iubeau ca pe lumina ochilor. de caPovestea fulgului de zapadate ori isi aducea aminte. Astfel. se ascundea in cea mai intunecata camera si plangea. Roua se nascuse in casa unui om bun si harnic. Roua crestea. O urmarea pas cu pas si niciodata nu o lasa sa iasa afara in plin soare. Mama ii tesea rochite din culorile tuturor florilor. Acolo vedea ea ca ochii ei straluceau ca doua pietre scumpe. Mainile ei erau asa de indemanatice. ci frumos si bine. dar si durerea in sufletul parintilor crestea. moale si stralucitor. tare demult. Cand nu era luna. insa. Cum uneori. Roua zburda. In gradina care era plina de cele mai frumoase flori. Mama avea mare grija de fetita. atingea pamintul in mers. Parintii nu-si mai gaseau loc de asa mare bucurie ce daduse peste ei. Ea o scotea pe fata la plimbare numai seara. Roua era tot atata de buna pe cat era de frumoasa.

Fiecare floare era socotita o fiinta careia Roua avea sa-i spuna ceva. fosnetul frunzelor. mama. asa a vrut zana cea rea. nelinistea mamei a crescut si in curind se imbolnavi." De atunci.somn. asigurind-o ca e destul de mare ca sa inteleaga primejdia ce o astepta. nu uita totdeauna sa-i spuna: „Ai grija de casa si mai ales de tine.‖ Mangaindu-le cu degetele ei subtiri si moi cand pleca sa se culce. mama ii spuse: "in clipa in care te va atinge soarele. cu adevarat era ea. pentru a-i face o rochie. florile. se oprea cu mama ei sub un pom si asculta susurul raului. infierbintati de atata zburdat si se desfata in parfumul florilor care-i erau atit de dragi. o imbratisa. 132 . In curind mama s-a facut bine si si-a inceput iar munca de toate zilele. Dupa plecarea lor. de ce nu merg si eu niciodata ziua afara la joc?" — Copila mea. Venind intr-o zi la ea prietenele ei. ganganiile. Si. noi te vom pierde. vantul ca Roua este mai frumoasa ca oricand si sa pofteasca toti s-o vada. privindu-se in undele lacului. Roua nu se mai recunoscu. Mama fetei pleca zilnic la lucru si Roua raminea cu gospodaria. cand pleca. de ce nu vine si ea in vizita la ele. "Mama. ca licuricii alergau de colo colo prin gradina. Roua s-a asezat in fata oglinzii si s-a imbracat. Cind rochia a fost gata. cu dragoste. Tuturora le soptea usor „Noapte buna. acasa. una mai vorbareata o intreba de ce nu iese si ea afara. obosita de atata alergat. venind de la lucru. Aceasta fericire si multumire nu dura mult. piuitul pasarelelor care se pregateau de . Roua o ingriji. alerga la mama ei. Nu. ea aduse un voal de matase subtire ca panza de paianjen.Uneori. Dupa putin timp. Intr-o zi. intr-adevar. sa vada daca nu e vreo nalucire. Roua ridica cei doi ochi limpezi spre fete si nu raspunse. De fericire baga mana in apa s-o tulbure. spunandu-i. Roua zambea. iar alta. sa vesteasca toate cantatoarele. Era atit de frumoasa in seara aceea. o saruta si mama pleca linistita. alb si sclipitor. soaptele vantului cald de vara care ii mingiie obrajii. copila mea! striga mama inspaimantata si o imbratisa pe fata ca si cum ar fi aparat-o de o primejdie. frunzele.

Pasarelele ciripeau. Fluturii zburau de colo pana colo. nu simtea nimic rau. mersera in gradina si se culcara. nu. Atunci. Incepu sa alerge. Iesi in curte. Florile cu rochitele lor care de care mai frumoase. Veni a treia zi. ce incantare! Caldura ii invalui trupul. se intoarse si incepu sa danseze prin camera. Nimic nu-i mai scotea din cap gandul de a iesi la soare. A doua zi. Zadarnic. dupa ce Roua termina toata treaba. gandi Roua. isi ridicau capsorul. Se mai suci. "Si ce-o sa fie daca ies?" gandi ea… apoi cu glas tare: „Ma duc doar in prag. sa mangiie florile. insa bucuria nu-i mai fu atat de mare. in capul fetei se infiripa asa de tare gandul sa iasa afara ca nu o mai slabea. Privi.Intr-una din zile. O deschise. sa cante. Ce bine se simtea acum. Privi pe fereastra. Acelasi tablou. inspre el. Ce-ar fi sa ma duc la prietenele mele. Soarele arzator arunca raze de aur care invaluia tot pamintul. sa ma bucur cu toate vietuitoarele! Duse mana la cap. vino!" Isi lua inima in dinti si se duse la usa. se privi in oglinda. Vai. isi mangaie fruntea incalzita de tot ce vazuse si dadu sa mearga la usa. nu trebuie!‖ si se intoarse. nu". incerca sa prinda un fluture. Era incantata. pline de fericire. Fluturasii in haina lor de sarbatoare treceau pe la fiecare floare ii spuneau ceva si plecau la alta si tot asa mereu. Ce bine trebuie sa fie afara. Se privi in oglinda. parca ziceau: "Vino. Cum as vrea sa fiu si eu in soare. Invartindu-se. 133 . mai departe. privi pe fereastra. Nu o durea nimic. se mai invarti. zburdand de ici-colo. atinse perdeaua care ii dezvalui minunile de afara. sa cante. De cateva ori se indrepta spre usa si se intoarse. Trecu si ziua aceasta cu bine. veni mama. sa le arat ce rochie frumoasa am? Si se indrepta spre usa. Isi lua rochia cea minunata. cantand cantece de bucurie catre soare. Roua isi puse rochia. dar… Isi aduse aminte de sfatul mamei. „Nu. se privi in oglinda vru sa danseze. lua rochia cea frumoasa si se imbraca. Se duse la fereastra plictisita. Trecu ziua.

Cum o sa-i povesteasca mamei tot ce a vazut!" In acest timp. Se lasa in voia vantului si simti cum se urca tot mai sus. parul era numai din fire de aur in care sclipeau pietre scumpe. Acolo s-au intanlit cu Bate Vant. vrand sa se opreasca in loc. care mai mari. dadea numai de apa. Roua se simtea usoara. parca plutea. Dar parul. Nici n-avu timp sa se dumireasca ca se si deschise o usa si prin ea navalira o sumedenie de copii. Si cu totii se ingramadeau la usa.Obrajii i se rumenira. Radea. tunind si fulgerand. Cu glas ca din butoi sau ca si cum ar fi batut in toba le spuse sa mearga fiecare si sa stranga cat mai multe picaturi de apa ca pe pamint trebuie ploaie. Era palatul lui Nor Cenusiu. De-indata. se invartea. simti ca nu mai poate. Urcand asa. ajung la soare! cat am dorit si doresc sa fiu langa el. ca se duce la soare. 134 . Bucuria ii fu mai mare. sa se odihneaasca. Fericirea era nemasurata. Ce frumos se vedeau casele. aratand-o pe Roua. care mai mici si fiecare avea cite un nume: Nor Alb.atinge pamintul. Striga degeaba. Roua era tot mai usoara si urca tot mai sus. Simtea ca se ingreuneaza de parca ti-ar fi atarnat cineva pietre de picioare. Se uita imprejur si vazu ca ajunsese intr-un palat plin cu apa si in ce parte voia sa puna piciorul sau sa intinda mina. Se ghemui dar frigul era tot mai mare.Povestea fulgului de zapada Roua abia isi gasise un loc sa stea. tot mai sus. care mai de care sa iasa mai repede afara. Fetita incepu sa strige ca nu ramane la ei. ochii ii straluceau mai tare. Nor Cenusiu. Nimeni n-o asculta. Se inghesuiau asa de tare. Norulet Albastrui. gradinile. Ce frumos e!" Privi in jos. Nor Pufusor spuse ca el a si gasit o picatura care e chiar langa el. Nor Pufusor. — "Ajung la soare. incit s-au amestecat unii cu altii de nu-i mai cunosteai. nu mai avea astampar. N-au intrat bine cu totii ca usa se tranti si aparu Nor Cenusiu. pamantul! Se gandi: "Cum de n-a iesit pana acum afara? Toate au fost numai niste nascociri. Roua simti ca-i este frig. Parul ei despletit ii invaluia corpul si rochita umflata de vant o ajuta sa urce mai repede. tot mai sus si tot mai sus.

care ii zise: „Prinde-te cu mainile de bara mea si tine-te bine. Era invelit cu o patura de zapada. facut numai din gheata si era asa de rece. Ajunsesera la portile palatului de gheata. dand peste cei doi calatori. Cum o vazu pe Roua. o trimise sa ia pieptenele din lada ce se afla intr-un colt al camerei si sa-l pieptene. fetita aceasta era tocmai ce-i trebuia. pe unde trecura cei doi calatori. si chiar asa era. El sedea pe un scaun inalt de gheata. norii se imprastiara care incotro si Roua ramase in barba lui Bate Vant. iar cand intrara. care faceau de straja. iar in gura avea o pipa de gheata si cand pufaia iesea din ea o pulbere ce se lipea unde nimerea.‖ Si au zburat ei asa pana ce l-au intilnit in cale pe Vajiie-Vant care o cauta pe fata. Poarta se deschise. mai ales in ziua aceea. Palatul era foarte mare. unde locuia Ger Napraznic. spre mirarea ei. o deschise si scoase. BateVint nici n-avu timp sa-si dea seama ce se intamplase. Si asa Vajaie Vant veni in cautarea ei. Roua — tremurand de frig — se apropie de lada. 135 . Asta era bruma. Deodata. la usa palatului vazura doi oameni de zapada nemiscati. Roua incepu sa planga. undeva. Isi dadea seama ca acum merge la rau. Tot va ajunge la soare. Asa ca Vajaie Vant. Au mers ei asa o bucata de vreme si au ajuns in odaia in care se afla Ger Napraznic. ca sa-i mai intre in voie mosului care era tare suparat. sufland din greu. Vijaie Vant batu la poarta cu un ciocan de gheata. o fetita si cu Ger Napraznic avea nevoie de cineva care sa-i aprinda pipa si sa-i scuture pletele de bruma.. Vijaie Vant sufla si in fata lor se deschise printre bolovanii de gheata o potecuta. din mustata. ca te duc eu la soare.care i-a luat pe aripile lui si a inceput sa-i ridice pe toti sus. ca-ti ingheta suflarea. El auzise de la Nor Cenusiu ca sus. Incepu sa-l pieptene si sa planga de frig ce-i era. un pieptene facut din turturi. in vazduh. caci raza de soare se strecurase strengareste prin fereastra si ii topise un fir de gheata. Rouai i se lumina fata de un zimbet. inalt. o insfaca pe fata si pleca cu ea. ca de mult nu-si mai scuturase bruma din par.

de casa. capul si incet. Ger Napraznic. de rauletul in care isi oglindea altadata mandrul chip o indemna la plans. ea se mai uita odata spre pamant. gradina. cand sa inchida ochii. . Trecuse multa vreme de cand plecase. alerga in jos cat mai aproape de pamant. pasarelele plecasera de mult. ca sa scape de lacrimile ei. un fir de par de-mi va lipsi e vai de tine!" Roua suspina si incerca sa-si opreasca lacrimile. dusa de vanturi. Ger Napraznic simti ca. le prefacea pe loc in pufusor de bruma. tu vrei sa ma topesti cu totul? Ai grija. Roua deschise geamul. sufla de poti si prefa-o in fulg de zapada!" Vajaie Vant iesi val-vartej pe usa. pe gat si te ingheta. Bruma iesi afara si. de gradina. sa vada ce-i era mai drag. dar dorul de mama. "Alearga iute dupa fata aceea! De n-o poti prinde. Si plangea fara oprire. Ea slabea din zi in zi tot mai tare si se simtea tare. Si. spre marea ei bucurie." gandi ea. se lasa usor in jos. dar baga de seama ca Roua se departa tot mai tare. fluturii se ascunsesera. Roua simti ca-i ingheata spatele.Ger Napraznic simti o lacrima calda pe frunte. incet simti ca o cuprinde un somn odihnitor.Roua. Se gandi ce-ar fi daca o data cu bruma de gheata ar sari si ea pe fereastra. totusi a recunoscut locurile dragi. Pamantul era pustiu. Roua privea dupa ea si dorul de casa ii topea inima. cu graba mare. 136 . se involbura prin camera si se lipea la ochi. lovi cu pumnul intr-un clopot de gheata care zguduiPovestea fulgului de zapada tot palatul si indata se infatisa inainte-i Vijaie Vant. cu toiagul de gheata in mana si cu mantaua fluturand. apoi mainile. incepu sa sufle. insa florile nu mai erau. i se infatisa tot ce iubise ea mai mult — casa. pe fata. tare usoara. merele. Isi prinse rochita inspumata cu mainile tremurande si. perele. Alerga se alerga. strugurii nu mai erau. nu mai e pieptanat. Atunci. n-am sa te las. din cauza rasuflarii lui. curtea. si asa facu. Se incrunta si zise: "Nu-i de ajuns ca mi-a topit raza de soare un fir din mustata. care. In gradini si vii pomii erau goi. Atunci. aparind pamantul de furia gerului napraznic. intinzand-o. picioarele. : "N-am sa te las mosule sa ingheti pamantul. cu barba in vant.

Si. Bietul Yogo cazu intr-o baltoaca cu apa rece ca gheata si din clipa aceea stranuta intruna. asteptand primavara sa incolteasca. De priviti cu atentie fiecare fulgusor de zapada. sunt multi ani de atunci. intr-o buna zi. Curand sosi si ziua cand ei putura sa iasa la plimbare sub razele soarelui care. uscata. care nu-l parasea decat pentru cateva clipe. Au trait ei asa. care nu stia ce sa mai faca sa-si vindece fratele. fiecare fir din tesatura minunatei rochite se prefacu in cate un firisor sclipitor de zapada care tocmai acoperi pamantul sa-l incalzeasca. prin grija necontenita si bunatatea lui Kiyi. dadu de un zid de piatra. trebuia sa faca si Kiyi si ce-i placea lui Kiyi ii placea si lui Yogo. el reusi sa-l aseze binisor inauntru. Cei doi melci Kiyi si Yogo Traiau odata. care zambesc cu drag tuturor copiilor si-i imbie la joc. zi si noapte. in cele din urma. Odata pus la adapost de vremea rea. care avea niste gauri si fiecare din ele putea fi pentru ei o ascunzatoare cum nu se poate mai potrivita. sa ocroteasca semintele care dormeau somnul lung de iarna. Kiyi se intoarse vesel la fratele lui cu vestea ce buna si dupa multa truda si greutati istovitoare. dar pe data vantul salbatic sufla frunza. in treacat fie 137 . Kiyi umbla mult in cautarea unui adapost pentru fratele lui si. care se iubeau foarte mult unul pe altul. in deplina intelegere. timp de cativa ani. L-a infasurat intr-o frunza mare. o intamplare neasteptata tulbura viata lor tihnita. in el veti vedea ochii stralucitori ai Rouai. in cele din urma Yogo se simti mai bine. doi melci frati. Ce facea Yogo. Acest lucru il mahni rau pe Kiyi. ducand-o departe. pana cand. pe vremea cand melcii nu aveau cochilie. sa inveseleasca si sa imbogateasca pamantul cu rod imbelsugat. ca sa-i aduca frunze proaspete si laptuca. asa.

care se simtea vinovat de necazurile fratelui sau. dupa cum probabil ati auzit. care il aduse pe Yogo in starea nenorocita de mai inainte. sa nu stea prea mult la soare. Se uita bine la ea. se departa prea mult de ascunzis. Ingrijorat. de teama sa nu raceasca. caci poate sa-l apuce brusc la cel mai mic curent sau la cea mai mica nebagare de seama. erau ca un balsam pentru Yogo. preocupat de gandurile sale. de fiecare data putin mai lungi si cu timpul Yogo isi recapata puterile pierdute. lasandu-l pe bietul Kiyi foarte nedumerit." Si intorcandu-le spatele. care sa-i apere de vant. Intre timp norii se stransera in fata soarelui si deodata se porni o ploaie cu galeata. La plecare vraciul Bufnita clatina din cap si spuse raspicat:"Prietene Kiyi. fiindca. Se numeste febra fanului. toata ziua nu m-am gandit decat la fratele meu Yogo. Dar intr-o zi. deoarece voia sa-i spuna ceva foarte important: "Doamna Broasca testoasa. vai si amar pe capul lor! Se petrecu din nou ceea ce se mai intamplase. in schimb e foarte sacaitoare. Pe neasteptate il apucau lungi si repetate stranuturi si speriat bietul Kiyi alerga deznadajduit la vraciul Bufnita. il necajeste febra fanului. cu atat mai putin in acele vremuri cand ele n u existau nici pentru oameni. rugand-o sa zaboveasca o clipa. Kiyi sedea in fata gaurii din zid cand o zari pe doamna Broasca testoasa trecand tacticoasa si impunatoare. de ploaie si de soare! Dar pelerinele n-au fost niciodata o imbracaminte pentru melci. o boala ce-l apuca ori de cate ori ii este frig sau sta in curent. Yogo. si deodata scoase un strigat de bucurie. incat dadu drumul unui potop de lacrimi amare. Nu mai poate ramane toata ziua in scobitura din zid. Era atat de naucit. pana cand il auzi pe Yogo. dar nici nu indraznesc sa-l scot afara. Nu gaseam o iesire pana 138 . care veni si-l consulta amanuntit pe Yogo. dar ce anume? De-ar fi putut melcii sa imbrace macar o pelerina. vraciul Bufnita pleca pe drumul pe care venise. de frig. Asta era! El o opri pe doamna Broasca testoasa. hohotind de ti se rupea inima. unde este multa umezeala.spus. desi boala fratelui tau nu e prea grava. Ceva trebuia insa sa faca. la soare ori la caldura. Si planse astfel multa vreme. nici la prea multa caldura. Plimbarile se repetara zi de zi. fara sa-si dea seama. Ai grija sa nu iasa prea mult in aer liber. ca pana la urma se dadu batut. Degeaba incerca Kiyi sal impace.

Afara ninsese si o patura alba de nea acoperea valea si dealurile din jur. In acest timp am sa-i pun pe spate o cochilie si cum el este mai firav si mai delicat decat mine o voi face dintr-un material mai usor ca sa se poata misca in voie intr-o parte si intralta. in cele din urma anul trecu. Cu toate acestea. Peste vale se vedea satul alaturat. cochilia cantarea aproape nimic. Si. o familie de oameni saraci. purtand mandru o minunata cochilie usoara.nu v-am vazut trecand pe aici. Erau: tatal. sa pregateasca calea nepotilor lui Yogo. nepotii lui Kiyi. dar pe cosurile carora iesea un fum care lasa de inteles ca 139 . ca sa se adaposteasca in ea la nevoie?" "De ce nu?" raspunse Broasca testoasa. sa priveasca in jur si sa se asigure ca e senin iar soarele va incalzi cararea pentru fratele sau Yogo. melcii taratori. In sfarsit. Erau saraci. intr-o cascioara saracacioasa. si parintii isi faceau reprosuri multe. dupa cum fagaduise broasca. Era in miez de iarna. Traiau undeva. N-ati putea sa-i faceti si lui o invelitoare la fel cu cea pe care o purtati dumneavoastra. melcii cu cochilie. Cat despre el insusi. cu casele acoperite de aceeasi zapada. fiecare in gand. dar pentru asta va trebui sa stea douasprezece luni sub carapacea mea. mama si o fetita de vreo 5 anisori. Cand. fara sa se miste. cu spirale albe. Kiyi nu mai putea de bucurie. intr-o poiana. n-avea nevoie de nici o cochilie. Si astfel. care era puternic si obisnuit cu orice fel de greutati. Poveste de Mos Nicolae A fost odata ca niciodata (si cate astfel de cazuri nu mai sunt si azi?). pentru faptul ca nu-i pot oferi fetitei o bunastare si stabilitate materiala. Yogo iesi de sub carapacea doamnei Broaste testoase. ies inca si acum primii afara. izolati. fratele lui avea un adapost sigur de vreme rea. ca sa nu se strice vechiul obicei." Si cum s-au invoit asa s-a facut. tot Kiyi era intotdeauna cel care iesea primul afara dupa ploaie. desi au trecut multi ani de atunci.

tati. cand s-a trezit. Stia ca de raspunsul ei atarna deceptia fetitei. pentru ca fetita sa nu zareasca lacrimile de neputinta care izvorasera in ochii mamei la gandul ca nici macar o bomboana nu poate pune in ghetutele fetitei ei… Fetita nu a asteptat alte explicatii. sa-si linisteasca copila care va veni dezamagita cu cizmulitele goale.acolo e cald… Parintii acestei fetite nu puteau sa-i ofere decat un minim de caldura. iar parintii au adormit tristi si plansi… Noaptea a trecut ca oricare alta. I-a spus aceste lucruri si a intors fata in alta parte. pentru ca noi stam departe de sat. vezi. continua mama. a fost sa sara din pat si sa alerge afara. fetita vine imbujorata acasa si o intreaba pe mama ei: ―Mama. dar… Stupoare! Fetita a venit imbujorata. la ghetute. A izbucnit in aplauze si a zis: ―A! Cu siguranta va veni si la noi. cine e mos Nicolae?‖. mosul nu m-a uitat! Uite ce mi-a adus!‖ Si parintii s-au privit consternati unul pe celalalt. ―Dar. a doua zi. si le lasa acestora in cizmulite cate un cadou. Intr-o zi. S-a apropiat de parinti si le-a zis: ―Mami. Primul gand al fetitei. o sa las ghetutele afara in seara asta!‖ Mama nu a mai continuat. Parintii s-au pregatit sufleteste cu cuvinte de dragoste. asta seara. uite. dar o inconjurau cu toata dragostea de care erau in stare. Ce putea sa ii spuna fetitei? Stia ca. dansand de fericire in piciorusele desculte si strangand la piept cizmele pline de zapada. in seara de 5 decembrie. care vine la copiii cuminti. e posibil ca mosul sa nu vina la noi‖.sursa de hrana datorata unei caprite care era una din putinele averi materiale ale familiei. Si ca sa fiu sigura ca nu o sa treaca pe langa casa. Mamei i s-a pus un nod in gat. in timp ce mama ii incalzea lapticul . copila va fi atat de dezamagita. S-a facut dimineata. in asteptarea cadoului de a doua zi. fericita. I-a spus ca acest ‖mos Nicolae‖ e un batran. cat sa nu inghete de frig. apoi amandoi s-au uitat la cizmulitele din care a iesit ceea ce initial parea doar zapada: un capsor mic de 140 . si in discutiile cu copiii de varsta ei va fi cu atat mai deceptionata cand va afla ca la altii ―mosul‖ a venit… In seara aceea fetita s-a culcat fericita. O iubeau mult. sa vada ce i-a adus ―mosul‖.

unde stiam. un ghem alb de blana. care peste noapte gasise putina caldura in cizmulitele fetitei. simtind mirosul de lapte cald din odaie. cu gand sa prind pupaza. numai ce si aud pupaza cantand: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Eu. inainte de rasaritul soarelui. caci aveam grozava ciuda pe dansa: nu numaidecat pentru pupat. ca se afla 141 . sa nu-mi caut de drum tot inainte? ma abat pe la tei. atunci. Si cum stam eu acum si ma chiteam in capul meu ca sarpe cu pene nu poate sa fie. si norocul meu!. lelita. Si numai ce-o auzeai vara: „Pu-pu-pup! Pu-pu-pup!‖ dis-dimineata. dupa cum auzisem. cu vai-nevoie. aproape de Topolita. Pupaza din tei de Ion Creanga Ma trezeste mama intr-o dimineata din somn. ca sa nu-ti mearga bine toata ziua?. tocmai in Valea-Seaca. Si cum ajung in dreptul teiului. ca ma spariu de creasta ei cea rotata. gabuiesc pupaza pe oua si zic plin de multumire: -Taci. in toate zilele... din oameni. si-i dau iar drumul in scorbura. ca te-am captusit eu! ii mai pupa tu si pe dracul de-acum! Si cand aproape sa scot pupaza afara..pisoi. la niste lingurari ce-i aveam tocmiti prasitori. indata ma si trimite mama cu demancare in tarina. zicandu-mi: -Scoala. intr-un tei foarte batran si scorburos.. pe coasta dealului. fratele tatei cel mai mic. Si acum a iesit de acolo cu un mieunat slab. de vuia satul. pun demancarea jos in carare pe muchea dealului. de pene. cum zicea mama. iar vrei sa te pupe cucul armenesc si sa te spurce. ci pentru ca ma scula in toate zilele cu noaptea-n cap din pricina ei. caci nu mai vazusem pupaza pana atunci. Si pornind eu cu demancarea. florii. nu stiu cum se face. Caci asa ne amagea mama cu o pupaza care-si facea cuib. la mos Andrei. si se adapostise acolo pana catre dimineata.. Si cum ma scol. bag mana in scorbura. de multi ani. duglisule. ma sui incetisor in tei care te adormea de mirosul..

de nu era o chiranda mai tanara intre dansii. Atunci iau lespedea cu ingrijire. la pupaza.. sezand in coada sapei... cand am vrut sa le iau.. bag mana si scot pupaza. iaca si 142 . undeva. sa prind pupaza. caci n-am mai dat de dansa nicaieri. pun urechea la gura scorburii si aud ceva zbatandu-se inauntru.. unde nu ma imbarbatez in sine-mi si iar bag mana sa scot pupaza. mo! Ogoiti-va! Ce tolocaniti baiatul? Cu tatul sau aveti ceaveti. parca intrase in pamant. iar taranul nostru isi arde luleaua si mocneste intr-insul. nemaipunandu-si mintea cu mine. cu gand c-a iesi ea pupaza de undeva pana m-oi intoarce eu din tarina. Dupa aceea ma dau iar jos si pornesc repede cu demancarea la lingurari. iar nu cu dansul! Atunci lingurarii. sau asternut pe mancare. cand i-e foame.. vreme trecuse la mijloc doar.. boierul se primbla cu mainile dinapoi. pe ce-a fi. nu veneam. imi iau traista cu blidele. ma sui intrinsul. de nu stiau cei din casa ce tot caut prin pod asa des. pornesc spre sat. tacand molcum. erau toate numai o chisalita. — Hauileo. sarmana. sa-mi tie de parte. si cat pe ce sa ma inghita. canta. cat am umblat horhaind cine stie pe unde si cat am bojbait si mocosit prin tei. ma abat iar pe la tei. leg pupaza de picior c-o ata s-o indosesc de mama vro doua zile in pod prin cele putini harbuite. vorba ceea: „Tiganului. li se lungise urechile de foame asteptand. iar ouale. caut o lespede potrivita.. dar ea. auzindu-i lalaind asa de cu chef. cu mancarea sleita. Atunci au si tabarat balaurii pe mine. Si scapand eu cu obraz curat. veneam. cu ochii painjeniti de-atata uitat. si lingurarilor.. sa vada nu le vine mancarea dincotrova? Cand. pe la pranzul cel mare. scotand caciula din cap si tuflind-o in gura scorburii. S-apoi. imi iau caciula si in locul ei pun lespedea.prin scorburi cateodata si serpi.‖ Asa si lingurarii nostri: cantau acum indracit pe ogor. Mai! anapoda lucru s-aista! zic eu inciudat. Dupa asta vin acasa. si una-doua. nici mai ramane cuvant. Si oricat oi fi mers eu de tare. se vede ca se mistuise de frica mea prin cotloanele scorburii. vlaguita de atata zbucium. ma sui cu dansa iar in tei. numai iaca-ta-ma-s si eu de dupa un damb. Insa a doua zi dupa asta. Apoi ma dau jos.

cumnata. s-o dramaluiasca! Si cum i-o dau in mana. sa-mi plateasca pasarea.. zbrr! pe-o dugheana si. zise matusa. caci pupaza era ceasornicul satului. s-o chinuiasca. iute ma sui in pod. sar cu dansa pe sub streasina casei si ma duc de-a dreptul in targul vitelor. isi ia apoi drumul in zbor spre Humulesti si ma lasa mare si devreme cu lacrimile pe obraz. apoi mi-o arunca-n sus. sarmana. — Ce spui. n-are ce lucra? — De vanzare-ti e gainusa ceea. gatul imi pun la mijloc! Eu. las' pe mine.matusa Mariuca lui mos Andrei vine la noi. cumnata?! Da' ca l-as ucide in bataie. ca doar si eu eram oleaca de fecior de negustor.. caci era tocmai lunea. c-o vitica de funie. s-o vand. Si acum vad eu ca avea mare dreptate matusa. mai baiate? — De vanzare. Un mosneag nebun. incep a ma purta tantos printre oameni.. dupa ce se mai odihneste putin. care. intr-o zi de targ. de colo pana colo. zicand: „Iaca pozna. umflu pupaza de unde era. 143 . c-o falca-n cer si cu una in pamant. fiind ascuns in camara. ca ti-l iau eu la depanat! — Nici nu te mai indoi despre asta. zicea matusa cu jale. javra dracului se face a o cauta de ou si-i dezleaga atunci frumusel ata de la picior. una ca asta. cum aud unele ca aceste. De-amu bine ca mi-ai spus. mosule! — Si cat cei pe dansa? — Cat crezi dumneata ca face! — Ia ad-o-ncoace la mosul. Eu atunci. sa fure Ion pupaza. cand as afla ca el a prins pupaza. Si cum ajung in iarmaroc. ne trezeste dis-dimineata la lucru de atatia ani? Grozav era de tulburata. c-am scapat-o!‖ Pupaza.. Insa mama. cumnata Smaranda. cu pupaza-n mana... si se ia la ciondanit cu mama din pricina mea: — Mai auzit-ai dumneata. uitandu-ma dupa dansa!. nu stia de asta nici cu spatele. si numai nu-i venea sa lacrimeze cand spunea aceste. caci de zbantuitul ista al dumnitale nimica nu scapa! Ce mai atata? Mi-au spus mie cine l-au vazut ca Ion a luat-o. hat! de sumanul mosneagului.

nu ma ajunge mosneagul? Caci imi era acum a scapare de dansul. si ti-i gasi beleaua cu dansul pentru asta. gandeam eu. gospodar de la noi din sat. sa spurci iarmarocul? Toate ca toatele. macar asa. puiule! cand ii scapa de mana mea! — Da pace baiatului. om bun. d-apoi chitesti dumneata ca nu ne cunoastem noi cu Stefan a Petrei? zise mosneagul.— Ce gandesti dumneata. cum vad eu. uitandu-ma inapoi sa vad. In ce te bizui de te indarjesti asa. dar vezi ca nu ma lasa el acum!‖ Tocmai asa patisem si eu. aflu ca tata si mama erau dusi in targ. ori in vro dugheana. batandu-mi-se inima. da. nepoate? Dec! nu cumva ai pofti sa-mi iei vitica pentr-un cuc armenesc? Pesemne te mananca spinarea. razand. de se stransese lumea ca la comedie imprejurul nostru. chiar mai dinioarea l-am vazut umbland prin targ. cu spaima. mai! L-as lasa eu. mai tica! ian stai oleaca. mosule? Te joci cu marfa omului? Daca nu ti-a fost de cumparat. dar cand am auzit eu de tata. sa te duc eu la tata-tau si sa vad. ba s-un topor iti fac. si trebuie sa fie pe-aici undeva. si faceam un taraboi. ca-i pozna mare cu matusa lui mos Andrei: a sculat mai tot 144 . si ia acus te scarpin. pe loc mi s-a muiat gura. ca-i feciorul lui Stefan a Petrei. iarmaroc nu era?! -Dar stii ca esti amarnic la viata. cum ii e negustoria. zise un humulestean de-ai nostri. ca-ntr-un iepure. Vorba ceea: „Lasa-l. de frica si de osteneala. he! sa fie sanatos dumnealui. Si cand ajung acasa. ba eram inca bucuros ca am scapat numai cuatata. cu mama si cu matusa Mariuca. Bine-ar fi s-o pot scoate la capat. drept sa va spun. mai baiate?! zise mosneagul de la o vreme. el te-a trimis cu pupazi de vanzare. Apoi incet-incet m-am furisat printre oameni. daca ma crezi. Apoi bine ca stiu a cui esti. si fratii imi spun. mosule. cu cotul subsuoara. mai tica. si unde-am croit-o la fuga spre Humulesti. la baut adalmasul. la ce i-ai dat drumul? Ca nu scapi nici cu junca asta de mine! Inteles-ai? Nu-ti para lucru de saga! Si ma bagam in ochii mosneagului. dupa cumparat sumani. daca vrei. de-i zice aman. — He.

. nu-i o femeie de inteles. pe la pranzul cel mic.. numai ce si auzim cantand in tei: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Sora-mea Catrina zise atunci cu mirare: — I-auzi. Vazut-ai dumneata? Sa mai pui alta data temei pe vorbele oamenilor! Apoi incepem cu totii a manca. cheama pe matusa Mariuca lui mos Andrei la noi si-i zice cu draga inima: — Doamne. soro. cum sunt unii de napastuiesc omul chiar pe sfanta dreptate! — Mai asa. zau. cele bune sa s-adune. cumnatica-hai. mai bine sa mancam ceva din ce-a da Dumnezeu. dar eu stiu ca mi-am pus bine gura la cale. s-a mantuit vorba.. Si cum imi spuneau ei ingrijiti. 145 . si parpalind niste pui tineri la frigare. cumnata draga. zise matusa Mariuca. strangand cu nedumerire din umere. si apoi tavalindu-i prin unt. sa-i spuna bucurie despre pupaza. luandu-se dupa gurile cele rele! Ia poftim. si pe mama a pus-o in mare suparare cu asta. surioara!. sa cinstim cate-un pahar de vin in sanatatea gospodarilor nostri si: Cele rele sa se spele. Si a doua zi. si eu din pricina ei. sireaca.satul in picioare din pricina pupezei din tei. facand mama un cuptor zdravan de alivenci si placinte cu poalele-n brau. taman in ziua de lasatul secului de postul San Petrului. cum se pot invrajbi oamenii din nimica toata. vrajba dintre noi sa piara.. badita! Doamne. zice ca i-am fi luat-o noi. Stii ca si matusa Mariuca e una din cele care scoate mahmurul din om. si neghina din ogoare! Caci. Dar in gandul meu: Cand ati sti voi cate a patimit. cand se punea la masa. Si altii ca altii. i-ati plange de mila! Zahei insa ne lasase vorbind si se ca' mai dusese in targ. sa-mi fie pe toata ziua. dac-ai sta sa faci voie rea de toate. marti. dupa mama. ar trebui de la o vreme s-apuci campii! — Asa. ca matusa Anghilita lui mos Chiriac. din pricina mea.

pe cand bourul moldovenesc era singur stapan pe-o tara larga. cel de al doilea fiu de domn. sub stapanirea dreapta a soarelui de primavara. martur de cea intai izbanda a viitorului domn. alergau cand la aripa dreapta. prinse pe hanul lor. si-si imbarbatau soldatii la lupta. un copilandru cu plete blonde. si pana-n zilele noastre. 146 . cu ochii albastri. si cu inima cutezatoare. tot fapte rale ce nu puteau fi iertate. cu ochii plecati in jos. calari pe fugari aprigi de nuiele. Apoi toti hatmanii si capitanii lui Stefan se adunara imprejurul stejarului si prinsera sa judece pe hanul tataresc. se bateau amarnic intre ele. dar. locuita de-un popor ager si drept pamantean. ganditori. abia stapanindu-se de ras. unii pentru vreo minge furata. in sfarsit. cu sabii de sindila. indemanatica. Si ambele taberi. de clocoteau vaile Trotusului si se spariau toti graurii din tufarisuri. pe cand Molna si Prutul nu faceau hotar intre trei tari surori. A tinut cat a tinut batalia nehotarata. invinse pe tatari. ramas-a vorba din tata-n fiu cum ca un joc de copii se incinsese odinioara pe sesul Trotusului. pe neastamparatul Gheorghie. nu departe de satul Borzesti. iute si neastamparat ca Trotusul ce se pravale de la munti. sub un soare frumos de primavara. care avea darul de a se razboi mostenit de la tatal-sau. deci. altii pentru vreo cetate de hartie daramata. De pe atunci. cand la aripa stanga a ostirilor insirate. cealalta era tabara moldovenilor sub comanda lui Stefan. copilul cel cu ochi albastri ganditori. iar bietul han.Stejarul din Borzesti de Nicolae Gane A fost odata un timp. Iar comandantii. Ei insa se jucau la un loc pe iarba verde. inarmate pana-n dinti cu pusti de soc. Cel dintai era fiu de taran. In doua taberi era despartita ceata copiilor: una infatisa tabara tatarilor sub comanda lui Gheorghie. un copilandru cu plete negre si cu ochii de mure. si-l lega de-un stejar batran. in racoarea aerului. isi astepta osanda. cu suliti de trestii.

. se clatinara infiorate. Astfel. apucara la fuga care-ncotro. fiind bogata.. Ce clocot aduc apele Trotusului de sus in jos?. se urca de pe treapta pe treapta pe scara lumii. uitand pe micul Gheorghie... frunzele si crengile copacului. schimband sabia de lemn pe palosul de otel.. si a voit Dumnezeu ca el sa 147 . zise cu sprancenele incretite: — Porunca domniei-sale este sa-l spanzurati de creanga cea de sus. dupa ce asculta parerea mai-marilor ostirii sale.. o Doamne. ca sa fie de pilda si altor neamuri! Apoi nenorocitul han fu legat cu franghie de subsuoara si ridicat pe creanga in sus in salvele pustilor de soc si in strigatele de bucurie a ostenilor invingatori. care atarnat de creanga stejarului. o suta de suliti se infipsera in trupul lui. incepu viata grea si anevoioasa. tot in razboaie si osteneli. cu atat inimosia lui crestea. larga si indemanatica. Un vifor se starneste de puterea caruia se leagana in aer micul han tataresc. Stefan.. Ceriul se posomori. facandu-se insusi tiitor peste toata tara. se uita zambind. Iar in timp ce Stefan si intreaga lui ostire stateau nedumeriti de vuietul ce se apropia. Joc nebunatic. pana ce ajunse sa fie numit la Direptate domn tarii Moldovei. copilaresc. toti copiii. destepta setea tuturor vecinilor. patate de sange copilaresc. caci in acel moment o suta de sageti. el care vazuse multe altele pe coaja noastra pamanteasca! Dar. caci tara. cuprinsi de groaza. Dar cu cat nevoile veneau mai grele peste dansul. Da! el zambea inca. vai!.In sfarsit. ce se aude?. nestiutor de urgia ce-l ameninta. in timp ce micul Gheorghie in bratele vazduhului se gandea la cei ce-s spanzurati aievea.. inscaunat si miruit de mitropolitul Teoctist. dar atotvazatorul soare inceta de a zambi.. in maretia lui. si pamantul prinde sa se clatine si sa sune parca s-ar fi rasturnat stancile cele mari de la obarsiile Trotusului.. si micul Stefan. zambea inca in nevinovatia lui. deodata se vazu o ceata nenumarata de adevarati tatari venind in goana mare a cailor spre dansii si-atunci. Treizeci de ani au trecut dupa aceasta intamplare. la care soarele.

domn drept credincios si pamantean. ucis de tatari. detunau tunuri de schija. iar tatarimea. rapind cardurile de vite. cuprinsa din doua parti. cerandu-i parca razbunare. varandu-se unde primejdia era mai mare. pe sesul Trotusului. si-n loc de pusti de soc. O! de asta data. dand foc satelor si girezilor de pane.mearga din biruinta in biruinta. se-ncrucisau acum sabii de fier. se macina si se mistuia ca pleava intr-un vartej de doua furtuni ce se ciocnesc. Pana-n ceri se inalta rasunetul restristei de pe pamant. Stefan cel blond cu ochii albastri ganditori. acel ce vedea si stapanea toate era chipul blond al lui Stefan. departe in lumea apuseana si sa razbata prin patura veacurilor pana la noi. de fiecare biruinta inalta cate o biserica spre marturie nepieritoare de trainicia neamului nostru si de bunatatea lui Dumnezeu. era o adevarata batalie cu tatarii. gandul micului Gheorghie. Dar tot nu era linistit. si numele lui sa se mareasca tot mai mult. Multi ani domni Stefan-voda cel Mare in care timp aseza cu nestramutare temelia stapanirii noastre asupra campiilor Dunarei. ros era pamantul jos de sangele ce galgaia. chipul cel oaches si dragalas i se infatisa necontenit. incat se-nnegrea vazduhul de fum. Iar el. dand inima ostenilor lui si facandu-i sa mearga la biruinta sigura. ci un cal aprig de soi moldovenesc si alerga ca un fulger la toate punctele de bataie. Si-n loc de sabii de lemn. Ros era soarele sus ca in timp de grea cumpana. incat sa razbata peste hotarele Moldovei. nu ca atunci pe o nuia de alun. Dar sufletul bataliei. nu mai era ca acum treizeci de ani. care se arata pretutindene ca o icoana de imbarbatare. de uneori nu se mai vedea om cu om. la stejarul din Borzesti. orice-ar fi facut. Un gand indaratnic il urmarea din copilarie. pecetluind si sfintind aceasta stapanire cu sangele varsat. 148 . si oriunde s-ar fi dus. Iata ca intr-una din zile i se aduce veste ca o multime de oaste tatarasca a navalit in tara peste apa Nistrului. pustiind pamantul. Iute Stefan isi intocmi oastea si le iesi inainte la satul Lipinti. calarea. robind femeile si copiii.

hatmanul Sendrea. — Voi. Iar Stefan a dat lauda lui Dumnezeu si a trimis sol de bucurie sotiei Evdochia. in adevar. De acelas stejar sta acum legat un adevarat tatar. insa din mladita de copil crescuse acum un alt stejar mai falnic. care curg fara repaos pe asternutul lor de prund. fiul hanului tataresc de peste Volga. cum si de amintirea dureroasa a faptului ce l-a insangerat. Era o zi frumoasa. sigura si desavarsita a fost biruinta moldovenilor. care au a fi adunati si intrebati pe malul Trotusului la satul Borzestii. acelas camp verde inflorit.Si. caci napucase a asfinti soarele si intreaga urdie tatareasca a fost sfaramata si robita. iar in mijlocul lor. sora tarului Simeon. v-am adunat aice ca sa dau in judecata voastra pe fiul hanului tataresc. incretind din sprincene. logofatul Tautu. nimic nu era schimbat. la umbra carora se adapostea un popor intreg de plugari si de osteni. iar Stefan raspunse solilor ca-i va da drumul daca se vor invoi la aceasta mai-marii ostirilor lui. Iar mai la o parte stateau solii lui Mengli Gherei cu darurile de peste Volga. drept in fata tatarului. fiul hanului Mengli Gherei de peste Volga. De altfel. si roata imprejurul lui erau mai marii ostirilor lui Stefan: hatmanul Arbore. Trist parea acum copacul si garbovit atat de povara celor treizeci de ani trecuti peste crestetul lui. vornicul Boldur si alti multi osteni si oameni de frunte. aprodul Purice. Apoi nu trecu mult timp dupa aceasta si auzind batranul han de peste Volga despre nimicirea ostirii sale la Lipinti trimise lui Stefan soli incarcati cu odoare pentru rascumpararea fiului sau din robie. hatmani si capitani! zise Stefan. aceleasi ape iuti si neastamparate ale Trotusului. copilandrul de odinioara peste capul caruia de asemenea trecusera cei treizeci de ani ce au garbovit stejarul. cu ramuri intinse de la munti si pana la mare. acelas soare dulce si zambitor care a dezmierdat odinioara jocul cel nebunatic de copii. prinzandu-se pe insusi seful lor. o adevarata zi de primavara. ziua in care Stefan isi aduna hatmanii si capitanii pe malul Trotusului sub batranul stejar unde micul Gheorghie fusese ucis de tatari. si sa 149 . sta insusi Stefan.

moarte culege! Atunci toti intr-un glas strigara: La moarte. la moarte!. fu ridicat in sus cu manile legate la spate si spanzurat de aceeasi creanga de care se legana odinioara micul Gheorghie.. cum ca oricine samana moarte pe pamantul nostru. satunci surlele. Las la voia si intelepciunea voastra sa hotarati ce i se cuvine! Atunci toate fruntile se posomorara.. cu ajutorul vostru si a lui Dumnezeu.. N-am avea ce face cu viata acestui tatar ce ne batjocoreste. Parintele sau ne trimite soli si daruri pentru rascumpararea lui. Sunt acum treizeci de ani. si ucise fara mila pe nevinovatul Gheorghie. caci tara s-a adapat cu indestul sange paganesc. cu tot la stapanul vostru si spuneti-i: ca atat de mult s-a scumpit capul fiului sau prin sangele crestinesc ce-a varsat. si maria-ta. a ars multime de holde si sate. si o 150 . a ucis multime de femei si de copii. dupa ce si el ne-a calcat tara fara dreptate. iar batranul hatman Arbore zise urmatoarele: — Maria-ta!. cu o urdie nenumarata. cand fu strapuns de sagetile tataresti. trambitele si darabanele ii facura cinstea cea de pe urma. Iar Stefan. care in acel moment avu neauzita obraznicie sa scuipe asupra moldovenilor facandu-i cani. fiul vestitului han tataresc Mengli Gherei de peste Volga. ca sa mearga vestea peste cele patru hotare ale tarii. atunci sa se incumateze sa ne calce hotarele! Apoi. fiul aceluias han a cazut prins in manile noastre. Iar daca vrea sa-l intalneasca in locul unde s-a dus. cand deodata navali fara veste asupra noastra Mengli Gherei. dupa ordinul lui. eram mic si ma jucam sub acest stejar batran c-un copil Gheorghie din Borzesti. esti dator sa faci dintr-insul pilda.. toti ochii se pironira asupra tatarului. intorcandu-se catra solii lui Mengli Gherei. si sangele unuia mai mult nar spori intru nimic roada pamantului nostru. Dar acest unul este fiul hanului tataresc.hotarati voi insiva de i se cuvine iertare sau pedeapsa. care te lupti de atatia ani pentru intemerea neamului nostru. le zise: — Duceti-va cu daruri. stapanul Crimeei si al Ucrainei. Iata ca acum. incat el nu are indestula avere sa-l poata rascumpara. hanul tatarilor de peste Volga. spaima polonilor si a moscovitilor.

De cum vazu iepurele. aducandu-si aminte ca pe acele lespezi de piatra a calcat odinioara piciorul lui Stefan. simt o tainica strangere de inima. facura sa salte apele Trotusului. ariciul se grabi spre el sa-i dea buna dimineata. se uita de sus la arici si-l intreba: .Ma plimb – raspunse politicos ariciul. care a fost sufletul de viata. Iepurele ingamfat. cheagul neamului romanesc.Te plimbi? – zise razand iepurele. Nu ajunge ca s-a nascut cu picioare strambe. imprastiind vestea mortii lui. Daca nu ma insel ti-ai putea folosi picioarele pentru lucruri mai importante decat plimbarea. caci patru sute de ani trecutau peste tara. dar inca si astazi. Ingamfarea iepurelui il jigni pe arici. o biserica cu hramul Sfantului Gheorghie. in amintirea tovarasului sau din copilarie. daca alergam! 151 .Tu ce alergi de zor asa de dimineata? .Stii ceva – spuse ariciul – hai sa ne luam la intrecere! Pun pariu ca te intrec. si astazi inca ochii lor parca vad rasarind din intunecimea boltilor marea lui umbra care de acum va pluti peste noi in adanca viitorime ca un spirit proteguitor. cand merg calatorii sa viziteze biserica cea neagra din Borzesti. Iepurele si ariciul de Fratii Grimm Intr-o zi frumoasa de toamna. intovarasiti de voi si nevoi. Iar Stefan.salva puternica de sinete. deoarece frunzele si ramurile lui cu sange au fost spalate. si-n locu-i a zidit. . . judecand ca batranul stejar si-a indeplinit menirea. a poruncit sa i se dea foc. se intalni iepurele si ariciul. De atunci si pana azi multe s-au intamplat. dar iepurele mai si glumeste pe seama lui.

. tu sa zici: Eu am ajuns deja! Femeia dadu din cap ca a inteles.La ce treaba? – intreba femeia arici.Vezi aratura asta? .Ei.Lasa asta pe seama mea. Cum mergeau ei pe camp. asa ca. Mai intai merg acasa sa mananc ceva.. la capatul brazdei. 152 . mergem impreuna pe camp! . iar cand iepurele ajunge aici. Eu alerg intr-o brazda. vino cu mine. Iepurele se uita batos la arici. iepurele alearga in cealalta brazda.Unu. sa ma iau la intrecere cu stomacul gol. ariciul o lua spre casa.Femeie.Bine.Incepem? . ariciul asa grai: .Incepem! zise ariciul. sa ne intrecem! . .Am pus pariu cu iepurele ca-l intrec la fuga! . pai nu-i asa de urgent! Cine a mai vazut asa ceva.O vad – zise nevasta ariciului. Dupa care intinse laba catre arici si spuse: . Ajunse si iepurele: . Iepurele nu spuse nimic.Esti tare glumet – spuse iepurele. ariciul abia iti ridica picioarele. fuguta. Tu n-ai alta treaba. Dupa cativa pasi.Vai de capul tau. daca asta vrei. Cum vrei sa ma intreci cand ai picioarele asa strambe? Dar fie. trei si! Iepurele porni in goana.Acolo vom alerga cu iepurele. doi. si porni spre capatul araturii. si ne intalnim peste jumatate de ora. Hai. cum sa-l intreci tu pe iepure? Ti-ai pierdut mintile. fie. Iepurele numara: . unde esti? Vino degraba. De cum ajunse acasa. . se piti in brazda si nici nu mai misca. Pe ce punem pariu? .Pe un ban de aur si o sticla de tuica – zise ariciul. nenorocitule. striga: . decat sa stai aici. iti rasuci mustata.

fiindca eraCufarul zburator priceput.striga iepurele. dar femeia arici ridica. Cufarul zburator de Hans Christian Andersen Era odata un negustor asa de bogat incat ar fi putut sa pardoseasca cu bani de argint toata strada lui si pe langa asta si o ulicioara aproape toata. Ii dadu ariciului banul de aur si sticla cu tuica. Baura cate un pahar de tuica. capul din brazda si spuse: Eu am ajuns deja. 153 . . merse la capatul araturii isi lua femeia. Nici nu banuia ca ariciul il pacali. de vreo saptezeci de ori. se dadu batut. si traira linistiti. Sa alergam inca o data! Si fara sa astepte raspunsul o lua la fuga spre celalalt capat al araturii. dar intr-o buna zi a murit. dar asta e. Acolo insa il astepta ariciul. . nici un iepure nu mai face glume pe seama picioarelor scurte ale aricilor. dar nu le pardosea pentru ca-si intrebuinta altfel banii si cand dadea o para. Cand ajunse.Din partea mea. Iepurele alerga cat il tineau picioarele. ariciul il intampina din nou. Ariciul lua ce castigase. lua inapoi un galben.Inca o data! . nu-i venea sa creada ca ariciul a ajuns inaintea lui. dupa care mersera linistiti acasa. Nu intelegea cum e posibil.Nu-mi vine sa cred – zise iepurele. stiut fiind ca ariciul nu se deosebeste de femeia arici cu nimic. Cand a simtit ca nu-l mai tin picioarele. si o lua iar la goana.Iepurele ajunse la capatul brazdei. . putem alerga de cate ori vrei – spuse ariciul. Iepurele ramase mut de uimire. dar dupa aceasta intamplare. dupa care se prabusi la marginea araturii. dar de fiecare data ariciul era acolo inaintea lui.

Printesa dormea pe o sofa si era atat de frumoasa incat feciorul de negustor nu s-a putut opri si a sarutat-o. tot mai departe si mai departe. facea zmee din banii de hartie si arunca in apa galbeni in loc de pietre. Prietenii acuma nici nu mai voiau sa stie de el. deasupra norilor. Ea s-a trezit si s-a speriat.l-a incuiat si indata a zburat cu cufarul pe horn. dar el i-a spus ca e dumnezeul turcilor si a venit prin vazduh la dansa si ea a fost foarte magulita. a intalnit in drum o doica cu un copil la piept. cu ferestre asa de inalte? . s-a bagat in cufar. cufarul acesta era tare ciudat. iar haine nu mai avea decat un halat vechi si o pereche de papuci. . Fiindca turcii umblau ca si el. Numai unul din ei. Nu s-a uitat nimeni la dansul. Dar el n-avea ce bagaj sa-si faca si de aceea s-a bagat chiar el in cufar. a zburat pana pe acoperisul palatului si s-a strecurat la printesa pe fereastra. care era mai bun la suflet. s-a dus in padure. decat numai daca sunt de fata sultanul si sultana. 154 . i-a trimis un cufar vechi cu o scrisorica: "Fa-ti bagajul!―. feciorul negustorului se temea sa nu se sparga in bucati si sa trebuiasca sa faca o tumba cumplita si asta nui prea placea. putea sa zboare.Fecioru-su a mostenit toata averea si cand s-a vazut cu atata banet a inceput sa duca o viata de petreceri. multumesc! – a spus feciorul de negustor. Cum il incuiai.Asculta. Asa a facut si feciorul de negustor. paralele s-au ispravit repede si nu i-au mai ramas decat patru banuti de arama. A ascuns cufarul intr-o padure si a intrat in oras. cu halat si cu papuci. Si a mers asa cat a mers si a ajuns in tara turcilor. sa vedeti. pentru ca nu puteau sa iasa pe strada cu dansul asa imbracat. Acuma. Cum mergea el asa.Acolo sta fata sultanului – a raspuns femeia. doica turceasca – a intrebat-o el – ce palat e acela de colo. Cand fundul cufarului scartaia. -Bine. Cu asemenea indeletniciri. S-a prorocit ca are sa fie foarte necajita din pricina unui iubit si de aceea n-are voie nimeni sa stea de vorba cu ea.

stateam intr-o creanga verde. iar tata vrea sa fie vesele.Nu vrei sa ne spui o poveste? – a spus sultana. . ia spus ca ochii ei sunt doua lacuri adanci in care gandurile inoata ca niste zane ale apei si i-a spus ca fruntea ei e un palat de gheata cu incaperi frumoase si tablouri si i-a mai spus de barza care aduce copii mititei si dragalasi. . sultana si toata curtea erau la ceai la printesa. . Dimineata si seara beam ceai de diamant. toata ziua ne imbaiam in soare. cand era soare. Chibriturile sedeau pe masa intre o scaparatoare veche si o. Sultanul. din care fiecare din ele era o aschie. cauta numai si invata bine o poveste frumoasa. si pasarile ne spuneau povesti. pentru ca tatei si mamei le plac foarte mult povestile. da! – a raspuns el. Se faleau fiindca se trageau dintr-un brad batran si inalt. tigaie tot veche de fier. Au sa fie foarte mandri ca mi-a cerut mana dumnezeul turcilor. Cufarul zburator. Vedeam ca suntem bogate prin faptul 155 . sambata seara.Bine. sultanul si sultana vin la mine la ceai. mama vrea sa auda povesti cu talc si cuviincioase. adica roua. Frumoase lucruri spunea! Si pe urma i-a cerut printesei mana si ea indata a spus da! . Isi aduceau aminte de tinerete si povesteau tigaii: "Cand eram noi in copac. Ascultati: era odata un manunchi de chibrituri si chibriturile acestea erau foarte mandre de originea lor. Si-a luat zborul. Sambata seara povestea era gata. pana sambata trebuia sa fie gata si nu era chiar asa de usor.Dar sa fie si cu haz – a zis sultanul.Da. dar inainte de plecare printesa i-a dat o sabie impodobita cu bani de aur si de asta avea el nevoie. si-a cumparat un halat si dupa aceea s-a dus in padure si acolo s-a apucat sa nascoceasca o poveste.Toti l-au intampinat cu prietenie. n-am sa aduc alte daruri decat o poveste – a spus el si a plecat.Pe urma au stat impreuna de vorba si el i-a spus tot lucruri minunate.Sa vii sambata seara – a zis ea. dar una care sa fie cu talc.

de cand am venit pe lume. toti cati suntem aici stam mereu in casa. ca ai vorbit destul― – i-a taiat vorba scaparatoarea si a izbit o data in cremene ca au sarit scanteiin toate partile. mie nu-mi place sa vorbesc de mine – a zis oala de lut.― "Mai taci acuma. Am sa spun ceva care s-a intamplat oricui. curata si frecata. care se duce cateodata in curte si se intoarce. eu fac treaba cu temei si sunt la loc de cinste aici in casa. si sa schimb vorbe intelepte cu tovarasele mele. care daca voia putea sa faca si inconjurul lumii.de aceea noi. am fost de o multime de ori curatita si incalzita. Uite. ramurile celelalte s-au dus care incotro. De la inceput. intr-o familie linistita. haide sa vedem care dintre noi e de neam mai bun―– au spus chibriturile.."Cufarul zburator 156 . era o femeie asezata si cu pareri sanatoase." "Incepe foarte frumos – au spus farfuriile.incep eu.― "Soarta mea s-a desfasurat altfel – a spus tigaia de fier langa care sedeau chibriturile. Trunchiul familiei a ajuns catarg pe o corabie mare. asta pot sa v-o spun." "Da. si iarna. "Mai bine sa ne veselim oleaca. pe cand familia noastra avea mijloace sa se imbrace in verde si vara. Hai mai bine sa povestim cate o intamplare. iar noi avem acuma menirea sa aprindem oamenilor lumina. Singura mea bucurie este sa sed dupa masa la locul meu. Cu siguranta ca povestea are sa ne placa. obraze subtiri. "Ba nu. ca a cazut de la locul ei si s-a spart.ca fagii si mestecenii si ceilalti copaci numai vara erau imbracati si iarna erau goi.. asa fiecare are sa inteleaga mai repede despre ce-i vorba si are sa se bucure. Afara de caldarea de apa. am ajuns sa stam la bucatarie. Dar iata ca intr-o buna zi a venit un taietor de lemne siCufarul zburator familia noastra sa imprastiat in toate partile. Mi-am petrecut tineretea pe marginea marii. o oala batrana s-a speriat asa de tare de ceea ce vorbea cosnita. Numai cosnita ne aduce noutati si trebuie sa spun ca vorbeste cu prea multa indrazneala despre cele ce se petrec afara. Deunazi.

Dar asta era numai sclifoseala. cum mai ridica piciorul in sus! O perna veche care zacea aruncata intr-un colt a plesnit cand a vazut. Pe marginea ferestrei era o pana de scris.." "Eu cred ca nu se cuvine sa facem una ca asta – a zis ceainicul de tabla (canta si el si era var bun cu samovarul) -cred ca nu-i bine sa ascultam cum canta o pasare straina. cu care scria scrisori bucatareasa. E drept ca n-a invatat nicaieri. Acuma samovarul trebuia sa cante. iarta-ma. Se vede imediat ca povesteste o femeie. N-avea nimic deosebit. dar a spus ca-i racit si nu poate daca nu fierbe. da."In casa aceea. Doamne. "Daca o incununez.""Da.si-au spus in gand chibriturile. Farfuriile au zanganit de bucurie si matura a scos cateva fire de patrunjel verde din ligheanul cu nisip si a incununat oala. Ce fel de patriotism e asta? Sa spuna cosnita daca am sau n-am dreptate!" "Sunt foarte suparata – zise cosnita – sunt cum nu se poate de suparata pe voi toti. maine ma incununeaza si ea pe mine" – s-a gandit matura. Nu voia sa cante decat pe masa din sufragerie." – a spus vatraiul si a inceput sa danseze.. dar era mandra de asta. e ceva delicat si fin. "Mie mi-a venit pofta sa dansez. fiindca stia ca asta are sa-i necajeasca pe ceilalti. doar atata ca fusese bagata prea tare in cerneala. Oala a povestit mai departe si la sfarsitul povestii a fost tot asa de frumos ca si la inceput. se vede asta!" – a spus caldarea de apa si de placere a sarit in sus si apa a curs pe jos pleoscaind. "Neam prost!" . Afara la fereastra e o privighetoare in colivie si stie ea sa cante. "Ei. dar putem sa trecem asta cu vederea. Asa intelegeti voi sa va petreceti seara? N-ar fi 157 . veche. ma incununati si pe mine?" – a intrebat vatraiul. "Daca samovarul nu vrea sa cante – spuse ea – n-are decat sa nu cante." "Ce frumos povestesti – spuse matura. dusumelele maturate si spalate si la fiecare doua saptamani se puneau perdele curate. Si l-au incununat si pe el. mobilele erau sterse de praf.

"Trebuie sa fac si eu ceva" – s-a gandit feciorul de negustor si a cumparat rachete. 158 . . Il tutuiau acum. Parca as fi fost si eu in bucatarie cu chibriturile. . le-a pus cu el in cufar si si-a luat zborul. Fiecare se gandea: "Hei. seara. Acuma vedeau si ei ca intr-adevar dumnezeul cel turcesc avea s-o ia pe fata sultanului. sa vezi ce petrecere ar fi fost!" Bucatareasa a luat chibriturile si a facut focul. Dar nu era oala care sa nu stie ce e in stare sa faca si cat e de nobila. Cu o zi inainte de nunta. fiindca curand avea sa faca parte din familie. a fost iluminatie in tot orasul. Da.Da. Aveti sa vedeti ce frumos are sa fie!― "Sa facem cat mai multa zarva!― – au spus cu totii. . acuma poti s-o iei pe fiica noastra de sotie. Uite cum stralucim si ce lumina dam!― Dar repede-repede au ars si n-a mai ramas nimic din ele. Nu-iCufarul zburator de mirare deloc ca era curios sa afle. Cum s-au mai aprins toate si cum au mai ars! Si se gandeau: "Acuma poate oricine sa vada ca noi suntem mai de pret decat toate celelalte. In clipa aceea a intrat bucatareasa si toti au amutit si nu s-au mai miscat.Am vazut pe dumnezeul turcilor – zicea unul – ochii ii straluceau ca niste stele si barba lui e ca o spuma. sa vad ce spune lumea―. asemenea minunatie cum era cufarul zburator nu mai vazusera niciodata. Feciorul de negustor s-a intors cu cufarul in padure si pe urma ce si-a spus el: "Hai sa ma duc prin oras. S-au impartit pesmeti si covrigi si copiii pe strada suierau din degete si era minunat de frumos.Frumoasa poveste – a spus sultana. dar tuturor li se paruse frumos ce vazusera. pocnitori si artificii. da! – a spus sultanul – luni te-nsori cu fiica noastra.mai intelept lucru sa facem putina ordine? Sa stea fiecare la locul lui si eu am sa va arat ce sa faceti. Era o zarva cumplita! Toti turcii topaiau si jucau de le sareau papucii pana peste cap. dac-as fi vrut. Cate si mai cate nu spuneau oamenii! Fiecare vazuse in felul lui.

ia cufarul de unde nu-i! Cufarul arsese tot. Se aprinsese de la niste artificii si nu mai ramasese din el decat scrum. Scufita Rosie pleca de indata la bunicuta ei care locuia in alt sat. dar cand a ajuns in padure. stii ca e bolnava. Feciorul de negustor s-a dus iar in padure. ca sa se bage in cufar. Intr-o buna zi. Ii duc o placinta si o ulcica cu unt trimise de mama. Mama si bunica o iubeau foarte mult. care nu stia ca e primejdios sa asculti vorba unui lup.Zbura imbracat cu o mantie de foc – zicea altul. 159 . mama facu placinte si ii spuse fiicei sale: . povestile lui insa nu mai sunt asa de frumoase ca aceea cu chibriturile pe care a spus-o cand era dumnezeul turcilor. Lupul o intreba unde se duce. Si pe pulpanele mantiei sedeau ingeri.Locuieste departe? o intreba Lupul. Acum feciorul de negustor nu mai putea sa zboare si nu se mai putea duce la fata sultanului. Ia o placinta si ulcica asta cu unt pentru ea. Scufita rosie de Fratii Grimm Intr-un sat locuia cea mai frumusica tarancuta din lume. Si biata copila. . Ea l-a asteptat pe acoperis toata ziua. care ii venea de minune. dar el cutreiera lumea si spune povesti.Du-te de vezi cum se simte bunicuta. dar nu indrazni. L-o mai fi asteptand si acuma. In padure il intalni pe Lup care vru sa o inghita. pentru ca in apropiere erau cativa taietori de lemne. Bunica ii facuse o scufita rosie. ii spuse: .Ma duc s-o vad pe bunica. si de atunci pretutindeni i se spunea Scufita Rosie. Minunate lucruri mai spuneau oamenii si a doua zi avea sa fie nunta..

copila ta. si batu la usa: cioc. Scufita Rosie. ii striga:.Cine-i acolo? Scufita Rosie auzind vocea groasa a Lupului. Locuieste acolo. facea buchete din florile intalnite in cale.Trage zavorul. . Lupul o vazu intrand si. alerga dupa fluturi. Sufita Rosie se veselea. dincolo de moara. spunand: .Pune placinta si untul pe masa si vino sa dormi langa mine. El se arunca asupra bietei femei si o inghiti cat ai clipi din ochi. Scufita Rosie se dezbraca si se culca in pat. pentru ca nu mai mancase de trei zile.Eu sunt.. bunico. Lupul o lua la fuga cat il tineau picioarele. bunico.Vai. bine fata mea! . Iti aduc o placinta si o ulcica plina cu unt. si fetita pleca pe calea cea mai lunga. manerul va ceda! Lupul trase ivarul si usa se deschise. Ti-am adus o placinta si o ulcica cu unt pe care ti le-a trimis mama. spuse Lupul indulcindu-si glasul. da‘ de ce ai picioarele asa de lungi? 160 . tu pe-acolo si vom vedea care ajunge primul. ascunzandu-se in pat sub patura.Vai.Ei bine! spuse Lupul. Sufita Rosie. . in prima casa din sat. care era in pat. pe care ti le-a trimis mama! Bunica cea buna. Apoi inchise usa si se culca in patul bunicii.Trage zavorul.ii spuse: . se sperie mai intai. Lupul ii striga: . manerul va ceda! Scufita Rosie trase ivarul si usa se deschise. O astepta pe micuta Sufita Rosie. nepotica ta. da‘ de ce ai bratele asa de mari? . da! spuse Scufita Rosie. cioc! . Eu o s-o iau pe aici.Eu sunt. apoi se gandi ca bunica e bolnava si ii raspunse . care dupa catva timp batu la usa: cioc.Vai. as vrea sa merg si eu sa o vad.Cine-i acolo? intreaba batranica.Ca sa te imbratisez mai. pe drumul cel mai scurt. Lupul sosi la casa bunicii primul. hat departe. cioc! .

Vai. copila mea! . Cand acesta se trezi si vazu oameni. sa spintece burdihanul domnului Lup. ce spaima am tras! Ce intuneric era in burta Lupului! Bunica iesi la randul ei.Ca sa te vad mai bine. Cei trei prieteni nu-si incapeau in piele de bucurie: vanatorul lua blana Lupului si se indrepta spre casa. 161 .Ca sa te inghit! Si zicand acestea. da‘ de ce ai dintii asa de mari? . iar Scufita Rosie se gandi in sinea ei: "De-acum inainte n-o sa ma mai abat din drum in padure. Auzind sforaitul Lupului isi spuse in sinea lui: "vreau sa vad daca bunica nu-i cumva bolnava". talhar batran! De cand te caut! Vanatorul vru sa traga cu pusca. bunico. El lua o foarfeca.. da‘ de ce ai ochii asa de mari? . bunicuta. Taie cu foarfeca si dadu de Scufita Rosie. a! Iata-te.Vai. Lupul cel rau se repezi la Scufita Rosie si o inghiti. bunico. copila mea! . A. Dupa ce-si potoli foamea.Vai. Intra in casa si deodata il vazu pe Lup. manca placinta si untul din ulcica. am sa fiu cuminte si am sa ascult povetele mamei".Ca sa te aud mai bine.Ca sa alerg mai bine. dar se prabusi la pamant si dadu ortu' popii. Se intampla ca tocmai atunci un vanator sa traca prin fata casei. dar abia mai rasufla. bunico. vru sa sara din pat. careia ii era foame. si. Scufita Rosie se duse sa caute niste pietroaie si le puse in burta Lupului. cand mai facu vreo doua taieturi.Vai. dar ii trecu prin minte ca Lupul a mancat-o pe bunica. fetita sari afara strigand: . copila mea! . da‘ de ce ai urechile asa de lungi? . se culca din nou in pat si adormi. Trebuia sa o salveze.

. hotarele ei se intind mult mai departe. se auzea: "piu! piu!" sopteau puisorii care erau toti vii si scoteau ciocul din gaoace. Doamne! Ca mult mai tine. O! Nu. era foarte nerabdatoare sa-si vada puii. si mama ii lasa in voia lor. Si se aseza iar sa cloceasca. oul cel mai mare nici nu s-a clintit. "Mac! Mac!" zisera ei mai pe urma. facand o galagie de-ti lua auzul. Nimeni nu venea pe la ea sa-i faca vizita. in jurul campiilor si livezilor se ridicau paduri mari. ovazul era inca verde. foi mari de lipan se inclinau de pe ziduri deasupra apei. . decat sa vina sa bleotocareasca sub frunzele de lipan cu dansa.Voi credeti ca lumea e numai cat vedeti aici? zise mama. inlauntrul carora erau lacuri adanci.Ce mare e lumea! zisera puisorii. m-am saturat. acolo te gaseai intr-o singuratate ca in adancul unei paduri. pentru ca celorlalte rate le placea mai mult sa inoate de-a lungul santurilor. dar cu un aer foarte plictisit. Sunteti toti aici? adauga ea ridicandu-se. barza se plimba de colo-colo cu lungile-i picioare rosii. cum iesira din ou. In sfarsit incepura a ciocni ouale unul dupa altul. graul isi legana spicele-i galbene. si prin livezi fanul era asezat in capite mirositoare. Ati iesit toti? Nu. cu adevarat.Ratusca cea urata Hans Christian Andersen Ce frumos era la tara! Era in mijlocul verii. vorbind in limba egipteana. insa eu n-am fost niciodata pe-acolo. pana in livada preotului. era nespus de frumes la tara! Razele soarelui se revarsau asupra unui castel vechi imprejmuit cu santuri adanci. si isi clocea ouale. Da. Spun drept. dincolo de cealalta parte a gradinii. limba pe care o invatase de la mama ei. 162 . Intr-o astfel de ascunzatoare isi facuse cuibul o rata. caci culoarea verde e foarte buna pentru ochi. nu-i am inca pe toti. Se uitau in toate partie pe sub frunzele verzi. meat copiii se puteau ascunde sub ele. si erau asa de late. sta neciocnit.

Arata-mi putin oul care nu vrea sa ciocneasca. Oare sa fie intradevar pui . repede. . Da-l incolo. cand te uiti mai de aproape la el. zise rata cea batrana. ca toate jiganiile astea se tem grozav de apa. A. si ce drept se tine! E in adevar tot copilul meu. asta-i un ou de curca. . . Ce bine stie sa se slujeasca de picioarele lui. si el nici macar nu vine sa ma vada. asa mare! Nu seamana cu nimeni de-ai nostri. si pleca. soarele stralucea pe frunzele verzi de lipan. Piu! Piu! facu puiul. si puisorii se scufundara si ei unul dupa altul si apa se inchise la loc deasupra capetelor lor.. Nu puteam deloc sa-l fac sa intre in apa. sa stii de la mine. asa e. toate erau in zadar! Lasa-ma sa ma mai uit o data la ou.. chiar si bobocul cel mare cenusiu si urat. e un ou de curca. mama ratustilor. Piciorusele lor umblau ca niste lopetele. . zise ea pe urma. se duse cu toata fainilia la sant. si mult necaz am mai tras cu puiul. zise mama. si iesi din ou. si. raspunse rata. A doua zi era o vreme de toata frumusetea. si sari in apa..Ce fel de boboc. Si eu am fost o data pacalita ca si d-ta. 163 . nu gasesti ca sunt cei mai draguti bobocei care sau vazut vreodata? Seamana toti leit cu tatal lor. si am avut mare grija.. hustiuliuc. ca uite nu iese puiul. de curca! Asta-i usor de vazut: am sa-l duc la apa. da. care venise sa-i faca o vizita.Mai am numai un ou. chiar dear trebui sa-l tarasc cu de-a-sila. zise batrana. In sfarsit ciocni si oul cel mare. asta nu-i pui de curca. . si mai bine invata pe ceilalti pui sa inoate. Degeaba voiam eu sa-l invat."Mac-mac".. tot am pierdut eu atata vreme. Dar indata iesira la suprafata apei si incepura a inota repede. cum merge? intreba o rata batrana. si toti se bucurau de apa. Ce mare si ce urat era! Rata il privi lung si zise: . . am sa mai stau o zi-doua. si bleotocaream si ma rasteam la el. nu-i asa de urat.Ba nu.Ei bine. si nu stiu ce sa ma mai fac.Nu. Ia priveste putin pe cei scosi.Cum vei vrea.

as indrazni chiar sa spun ca inoata mai bine decat toti ceilalti. si ziceau tare: . 164 . Acum. n-a iesit bine.Se poate. dar chiar si de oameni. A stat prea mult in ou. zise rata. nu trebuie sa va tineti labele prea apropiate: o raja bine crescuta isi departeaza picioarele cu grija. parca n-am fi noi destule aici. si sa va paziti bine de pisica. Plecati capul si ziceji: Mac! Mac! Ei ascultara. si la urma il lua pisica. nu-l primim intre noi. caci si ea ar fi vrut sa aiba capul de tipar.. si bagati de seama panglicuta rosie legata la piciorul ei. . as vrea sa ti-l mai cioplesti putin. mai vin altii acum. dar e asa de mare si de pocit. Adevarat ca nu-i frumos. zise rata care incepuse galceava. . Pfi! Dar ce boboc e acela? Nu.Mac-mac! Veniti cu mine. si celelalte rate din jurul lor ii priveau. si cea mai mare cinste ce se poate face unei rate. si cu vremea s-o mai potrivi el. E de rasa spaniola. Numai luati seama sa nu va departati de mine. Doamne fereste! Si deodata o rata mai mare zbura langa el. s-arunca asupra lui si-l musca de gat. si ea trebuie sa fie bagata in seama nu numai de dobitoace. ca are nevoie sa fie putin mustruluit.Frumosi copii mai are mama. urma ea. ascutindu-si ciocul pe iarba. striga mama. Cred c-o sa creasca frumos. miscati picioarele. Intrara cu totii in curtea ratelor. Toti sunt draguti afara de acela. nu. si inoata de minune.Ia uita-te aici. Asta inseamna ca stapanul ei nu vrea s-o piarda. raspunse mama lui. . dar are o fire asa de buna. sa va faceti intrarea in lume. nu face rau nimanui.Asta nu-i cu putinta. de aceea e asa de mare. nu asa. asta-i ceva foarte frumos. Ce galagie era acolo! Doua familii se certau pe un cap de tipar. Haide. .Vedeti cum se petrec lucrurile in lume. din pricina asta nu-i asa de bine facut. Este cea mai de seama dintre toate cate sunt aici. tineti-va toti la un loc si salutati pe rata cea batrana de acolo.Lasa-l in pace. . zise rata cu panglica rosie. sa nu va calce cineva. hai sa va prezint la curtea ratelor. uitati-va la mine cum tin eu labele in afara. tineti-va bine.

Se culca acolo in noaptea aceea. .Dar ceilalti sunt foarte draguti. si ca era rasul si batjocura tuturor ratelor din curte. dadura cu ochii de tovarasul lor cel nou. Ajunse la un iaz mare. Bietul boboc nu mai stia ce sa faca: sa se opreasca. -numai sa nu cumva sa te insori cu cineva din neamul nostru. infuriat grozav. inchise ochii si merse mai departe. il tragea binisor de gat si-i netezea pufisorul. sau sa mearga inainte. din pricina urateniei lui. Pasarelele de prin tufisuri vazandu-l zburara speriate-. se simtea destul de mahnit ca era asa de urat. . surorile lui chiar erau foarte rautacioase cu el. Asa s-a petrecut in ziua dintai. nu numai de rate.Si apoi. cel iesit mai in urma din ou. si mereu ii spuneau: ". unde traiau ratele salbatice. ca si cum intr-adevar ar fi fost la ei acasa. Atunci o porni el si iesi afara din curte.Te poti fali.Ce-i asta? se intrebau ele. Si pornira sa se joace. se vazu muscat. si merse tinta spre el. ziceau toti. .Prea e mare. lovit. se umfla. Dar bietul boboc. uricioasa dihanie ce esti!" Pana si mama lui li spunea uneori: ". care venise pe lume cu pinteni la picioare si se credea imparat. ca era tare amarat si cadea de osteneala. si o sa-si faca el drumul in lume.Pe cand vorbea asa. ca i se inrosise tot capul. A doua zi. Bietul boboc fu izgonit de pretutindeni. si lucrurile mersera din ce in ce mai rau. si nu-i pasa asa mult de frumusete. batjocorit. bobocul se intoarse in toate partile si saluta cat putu mai frumos. "Si toate astea pentru ca sunt urat". se gandi bobocul. cand se trezira ratele salbatice. si de gasiti vreun cap de tipar puteti sa mi-l aduceti.As vrea sa fii departe de aici". puii de gaina il bateau si femeia care dadea de mancare la pasari il impingea cu piciorul. dar de asta putin ne pasa noua. la urma urmei e un ratoi. dar si de puii de gaina. ca esti groaznic de urat! zisera ratele salbatice. . Cred c-o sa fie voinic. 165 . Ratele il muscau. . ca o corabie cand isi intinde panzele. acum copii. fiti ca la voi acasa.Bine ar fi sa te ia pisica. si curcanul. adauga batrana.

livezi. sunt asa de urat incat nici cainele nu vrea sa ma manance. se uita de jur-imprejur. apoi sosira in bataie si cainii de vanatoare: Chiau.. Vrei tu sa ne intovarasesti? Aici. Furtuna era in 166 . in tacere. si stiu sa cante frumos. zisera noii veniti. chiau. mai toate domnisoare.Sarmanul. O abureala albastrie. o rupse la fuga. ii arata coltii ascutiti si pleca fara sa-l atinga. . ce se indoiau deasupra trestiilor. Mai astepta cstva timp.Asculta camarade. Cine stie daca nu ti-oi gasi norocul. ca mici norisori. Nimeri la o cocioaba asa de veche si darapanata. de parca nu stia nici ea in ce parte sa se prabuseasca: si atunci ramanea tot in picioare. infiorator: limba-i atarna afara si ochii lui salbatici scanteiau de cruzime. Cainele se intoarse spre boboc. cand iata ca o vijelie naprasnica il impiedica de-a merge mai departe. .. dar bietul boboc tot nu indraznea sa se miste. si apa se rosi de sangele lor. Si ramase asa. si trestiile si loziile se aplecau in toate partile. Ce groaza pe bietul boboc! Isi indoi capul ca sa si-l ascunda sub aripa. si luandu-si inima in dinti. Ei nu traisera inca prin lume. esti asa de urat ca te-am lua bucuros cu noi. Strabatu el campii. Dec-data se'auzi: poc. cu toata uratenia ta. el care nu cerea altceva decat voia de a se culca in stuf si de a bea apa din iaz! Petrecu astfel doua zile. Poc! Poc! si stoluri de gaste salbatice zburara din stuf. se rupea de pe copacii intunecosi si se impanzea deasupra apei. Iata ca venira in locurile acelea doi gansaci salbatici. asa ca erau foarte obraznici. in vreme ce gloantele suierau prin trestii si pocniturile pustilor nu mai conteneau. toti vanatorii stateau culcati de jur-imprejurul iazului: cativa stateau la panda catarati pe crengile copacilor.Slava Domnului! suspina bobocul. Si iar se mai auzira pocnituri de pusti. poc! si cei doi gansaci salbatici cazura morti in desisul de trestii. in apropiere. dar in aceeasi clipa vazu in fata lui un caine mare. Abia pe sub seara zgomotul inceta. Era vanatoare mare. in cealalta balta sunt gaste salbatice foarte dragute. parca se mai gandea el sa se insoare.

Atunci baga el de seama ca o usa era iesita din tatani. Astepta ea vreo trei saptamani. . . toate-i mergeau din ce in ce mai rau. daca-i frecai bine spinarea in raspar. putea deci sa intre inauntru.Nu. Si bobocul se culca si el amarat intr-un colt. Fa oua sau toarce. ceea ce si facu. si batrana o iubea ca pe copilul ei. N-ai nici o treaba.Dar ce este? Intreba femeia uitandu-se in jurul ei. dar nu vazu nici un ou. cand oamenii intelepti vorbesc intre ei. Si cum ea nu prea vedea tocmai bine. si toate astea au sa-ti treaca. dar aceasta supara foc pe gaina. Numai de n-ar fi ratoi! In sfarsit. . Bobocul indrazni sa gandeasca si el ca ar putea sa mai incapa si alte pareri. o sa avem de-acu oua de rata. Motanul era stapanul in casa aceea. . cu motanul si cu gaina ei. ineat nu-si putu tine gura si spuse gainii dorinta aceasta a lui. si-i zicea "Patica". stia chiar sa scapere scantei. atunci sa faci bine sa-ti tii gura inchisa. "nepotul ei" fiindca asa-i zicea ea. asa ca aveau obiceiul sa spuna: "Noi si lumea".toiul ei. si bietul boboc fu nevoit sa se opreasca si sa se adaposteasca langa cocioaba. iar gaina era stapana. o sa vedem. Ea facea oua minunate. . ei amandoi credeau ca fac jumatate si chiar cea mai buna jumatate din lume.Iaca un noroc pe noi. stia sa-si rotunjeasca spinarea si sa toarca frumos.Ei bine. A doua zi vazura pe bobocul cel strain. ai auzit? si motanul il intreba si el: . Gaina avea niste picioare foarte scurte.Atunci n-ai dreptul sa-ti dai parerea.Nu. 167 .Tu stii sa-ti faci spatele rotund? stii tu sa torci si sa scaperi scantei? . crezu ca-i vreo rata mare care se ratacise. si motanul. . zise batrana. Acolo locuia o femeie batrana. Motanul incepu a morai si gaina a carai. si de aceea iti vin tot felul de gargauni.Ce-i asta? zise ea. dar deodata racoare si lumina patrunsera in odaie si asta-i dadu o asa mare pofta de a inota.

cerul se posomori. daca-i place sa inoate sau sa se dea la fund. zise gaina. trebuie sa fie o mare fericire. bobocul nu mai vazuse niciodata asemenea pasari. zise bobocul. Ai poposit colea. vantul le facea sa zboare. Intreaba si pe stapana noastra: nimeni pe lume nu-i mai priceput. se dete la fund. frunzele din padure se ingalbenira. Pe gard ciorile zgriburite de frig croncaneau.. pe cand soarele apunea frumos dupa deal. luneca pe apa. sau invata sa torci. numai cat te gandeai si te apuca tremurul. eu t|i vreau binele. despre mine nu-ti mai vorbesc. raspunse gaina.Cum vei vrea. dar toate lighioanele-l dispretuiau din pricina urateniei lui. erau de-o albeata stralucitoare si aveau gatul lung si 168 . zise bobocul. Sosi toamna. e un farmec nespus sa plutesti pe apa. intr-ade-var.Da. care-i faptura cea mai inteleapta din cate cunosc eu. iti spun poate lucruri neplacute. e asa de placut sa simti apa cum se-nchide deasupra capului tau si sa te dai la fund! . Nu-i deloc o placere sa traiasca cineva cu tine. mai bine muljumeste lui Dumnezeu pentru tot binele ce ti-a dat. dar tocmai dupa asta se cunosc adevaratii prieteni.Totusi. Intr-o seara.Mie-mi pare ca mi-ar fi mai de folos sa dau o raita prin lume. si in loc de asta tu te pui sa judeci si sa te faci nesuferit. un stol de pasari mari si falnice iesira de prin tufisuri. copile. Crede-ma. nori grei se bolovaneau incarcati de gheaja si de zapada.Nu ma intelegi.Noi? Nu te intelegem noi? Dar cine te-ar intelege atunci? Te crezi tu mai invatat decat motanul si decat stapana noastra? De mine nu mai spun nimic. raspunse bobocul. . imi pare insa ca nu prea esti in toate mintile. Si bobocul porni. Urmeaza sfaturile mele si incearca sa faci oua. Nu te crede prea mult. . ai gasit o societate de la care ai putea folosi mult. la caldurica. Bietului boboc numai bine nu-i era. crezi tu ca ea ar avea pofta sa inoate sau sa simta cum se-nchide apa deasupra capului ei? . . Intreaba putin pe motan.

169 . lua bobocul si-l duse femeii lui. asa de sus incat bietul boboc se simti grozav de umilit. pentru a se duce departe de locurile acestea. Habar n-avea ce pasari erau acelea. ii erau dragi cum nimeni nu-i fusese asa drag pe lume. se invarti in apa ca o roata. osteneala-l dobori.Ar fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a avut. si unde se duceau ele. Se inaltau in sus. de frica s-arunca hustiuliuc in oala cu lapte. bietul boboc era silit sa-si miste picioarele. sari in putinei. se strecura binisor printre crengi si se ghemui in zapada. si-l intinse in sus. ridica gatul. sparse gheata. A doua zi de dimineata. in tarile calde. iar clmd iesi la fata apei. Femeia striga si batu din palme de manie. alerga dupa el si voia sa-l bata cu clestele. incat tot laptele se imprastie in odaie. Acum era frumos de vazut! Femeia racnea. de indurat in iarna aceea strasnica. Ei radeau si tipau. isi desfacura aripile lor lungi si sclipitoare. de-acolo in covata cu faina si pe urma isi lua zborul afara. noroc pentru bietul boboc. si cand nu le mai zari deloc se dete la fund. prapadit de osteneala. pentru ca sa nu se inchida copca in jurul lui. Ar fi fost prea fericit daca ratele l-ar fi ingaduit si pe el. departe. dar in fiecare noapte copca in care inota se facea tot mai mica. Copiii dadura sa se joace cu dansul. si cu toate astea le iubea. in sfarsit. dar bobocul crezand ca vor sa-l omoare. Si iarna era asa de frig. Acolo bobocul isi veni in simtire. nebun de spaima. Dar. el. bobocul inota mereu in fata apei ca s-o tmpiedice de-a ingheta de tot. nu se mai putu misca si fu prins de gheata. Era un ger asa de cumplit. ca sa prinda ratoiul. si dadu un tipat asa de ascutit si de ciudat. sa stea cu ele. biata fiinta urata.mladios. ca poarta era deschisa. s-apropie. copiii se repezira pe gramada de gunoi. se simti istovit. Nu mai putea uita frumoasele pasari. N-avea nici un necaz pe ele. Glasul lor era cu totul deosebit. ca se auzea gheata trosnind. ineat se sperie el singur de glasul lui. spre lebedele calatoare. sa caute lacuri care nu ingheata niciodata. bietul. parca nu mai era el. Erau lebede. fericitele pasari din slavi. veni pe-acolo un taran si-l vazu.

cand iesi dintr-un ou de lebada. o pasare urata. care aruncau paine si graunte in apa. sa ma apropii de ele. insusi chipul lui.. Nu-i nici un rau sa te nasti intr-o curte de pasari. Dar ce vazu in oglinda apei! Isi vazu. si lebedele cele mari inotau in jurul lui si-l mangaiau cu ciocurile lor. deodata bobocul indrazni sa se lase aripilor lui. Si acum parca-i parea bine de toate suferintele si necazurile ce indurase. Acestea-l vazura si venira spre el cu penele zburlite: . cu pene cenusii. si cum se cunostea ca era primavara! Din adancimea tufisurilor iesira trei lebede albe si mandre. oriunde. acolo sub el. asa de urat. de care fugeau toti. e mai bine sa ma omoare decat sa fiu fmpins cu piciorul de servitoare si sa indur toate necazurile iernii. inchise. Atunci. nu mai era insa o pasare sluta.minune bateau aerul cu mult mai multa putere ca alta data si erau in stare acum sa-l duca departe. Bobocul cunostea pasarile acestea minunate.Statea rebegit. era lebada. era si el acum lebada! Da. zise bietul boboc si aplecandu-si capul pe fata apei. printre trestii. In gradina venira copii. au sa ma ucida ca am indraznit eu. vazand frumusetea care-l inconjura.Omorati-ma.Vreau sa ma due la ele. Se arunca in apa si vasli maintea lebedelor. unde merii erau inflorifi si socul raspandea miresme dulci aplecandu-si crengile lui lungi si verzi pana deasupra santurilor. in curzind se pomeni intr-o gradina mare. el fu cuprins deodata de-o neliniste ciudata: . dar ce-mi pasa? La urma urmei. Ce frumoase erau toate in locurile acelea.. de toata frumusetea. Ele bateau din aripi si lunecau lin pe luciul apei. Ciocarliile cantau. si cel mai mic dintre ei striga: 170 . la pasarile acestea imparatesti. cand intr-o zi incepu soarele a straluci si-l dezmorti cu razele lui. care . Era o primavara fermecatoare. isi astepta moartea. acum pentru intaia oara gusta el toata fericirea. culcat in marginea iazului.

infumurata si certareata. adevarat.. Nevasta lui era o femeie tare rea. iar batranul. slabit de povara anilor. la pescuit.Da. nu stia singura cum sa mai stea. da. Zi de zi se plangea de viata pe care o duceau si nu contenea sa-si invinovateasca barbatul pentru neajunsurile lor. alergara apoi la parintii lor si venira iar sa arunce paine si prajituri zicand cu totii: . Intr-o buna zi.lata una noua! si ceilalti copii tipau si ei de bucurie: . mereu nemultumita. Bordeiul lor era neingrijit si darapanat. Indraznea doar sa se urce in barca lui veche. de teama ca n-ar putea face fata valurilor mai puternice.. a venit una noua! si bateau din malni si jucau pe mal. care locuia impreuna cu sotia sa in apropierea tarmului unei mari indepartate. isi inalta gatul frumos si striga din toata inima: . Cum as fi putut eu visa atata fericire! Eu care eram "bobocul de rata cel urat"! Pestisorul de aur A fot o data ca niciodata un pescar batran. abia isi mai ducea zilele. pescarul isi 171 . Atunci ea se simti rusinata.Atata fericire niciodata n-am visat. si isi ascunse capul sub aripa. Si lebedele mai batrane plecau gatul in fata ei. de unde isi arunca in apa undita. Se gandea cum fusese oropsita si batjocorita pretutindeni si iata ca acum auzea pe toti zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare dintre toate pasarile frumoase. si soarele raspandea asupra-i o lumina calda si binefacatoare! Atunci isi umfla si ea penele. Nu mai iesea pe mare.Cea noua a cea mai frumoasa! E tanara si ce lin pluteste. legata de o radacina uscativa de pe tarm. Dar nu era ingamfata deloc. cu care nu reuseau sa-si potoleasca foamea. O inima buna nu e niciodata ingamfata. Si socul isi indoia crengile lui spre dansa. Prindea doar pestisori mai mici.. ca era prea mare fericire pentru ea.

Pestisorul. Acesta nu intarzie sa se arate. gandindu-se ca se va intoarce acasa fara hrana. nadajduind sa prinda cat mai mult peste. Cand pescarul se intoarse acasa cu traista goala. pescarul porni agale spre casa. Pentru a o imbuna. Isi spuse doar ca l-ar fi maniat pe Dumnezeu daca nu ar fi crutat viata micului pestisor auriu. Nu mai vazuse ceva asemanator: era poleit cu aur. cam sovaielnic. cum nu-i fusese dat sa vada vreodata. nevasta lui se arata neincrezatoare. Trecu o buna bucata de vreme de cand statea chircit cu undita in mana. nu mai credea in minuni. vazu in odaia mica a casutei o covata mare si frumoasa. hotarandu-se sa o lase sa se intoarca in imparatia apelor. cu glas de om. nevasta il dojeni aspru. Pestisorului nu i se paru greu sa-i indeplineasca dorinta si-i promise pescarului ca sotia lui va fi multumita. Pescarul porni inspre mare si. ba pomeni si de promisiunile pestisorului de aur. 172 . Pestisorul. Auzind acestea. spre mirarea lui. Asta trebuie sa fi fost pricina pentru care crutase viata pestisorului. ii ceru pescarului sa-l lase in viata si sa-l arunce in apa. se hotari sa puna la incercare promisiunea facuta de pestisor. insa era teama de gura spurcata a nevestei. Pret de cateva clipe. il striga pe pestisor. clatinandu-si capul in semn de uimire. trecut prin atatea necazuri. isi spuse ca are un papa-lapte de barbat. cruta viata bietei fiinte. In cele din urma. ponosite. Nevasta sa statea nerabdatoare langa vas. iar pescarul ii destainui ce-i ceruse nevasta sa-i porunceasca. insa se petrecu o minune: prinse un pestisor mic. ii povesti intamplarea ciudata de care avu parte. din cale afara de frumos si de stralucitor. drept rasplata. Deodata. Insa batranelul. ii promise pescarului ca-i va indeplini trei dorinte. Pescarul era un om milostiv. Acum dadea crezare puterii nemaipomenite a pestisorului de aur si nu trecu mult timp ca nascoci din nou o dorinta demna de lacomia ei.arunca undita in apa. mult prea milostiv. in locul celei vechi. Cand ajunse aici. Dar. sireata cum era. Porunci batranului sa se intoarca indata pe tarm si sa-i ceara pestisorului sa-i indeplineasca o dorinta. Ii ceru o covata mai mare.

tot mohorata. Il goni de la palat. De asta-data. si ca ar face bine sa-si caute norocul in alta parte. cumpatat si modest. Ii aduse la cunostinta cea de-a doua dorinta a femeii. Batranul pescar parasi palatul si porni incotro vazu cu ochii. din care nu va lipsi nimic. iar pentru drum nu i se dadu nici macar o bucata de paine. in locul bordeiului darapanat. ―Te pomenesti ca nu-i sunt de ajuns toate bogatiile din lume‖. cu glasul cu care o sluga il cheama pe stapan. cu capul plecat. nu-i veni sa-si creada ochilor. I se interzise sa se mai apropie vreodata de palat. Nevasta-sa era acum imparateasa si se asezase deja pe locul de cinste din sala mare a palatului. Vorbele-i taioase se auzira pana departe si pescarul nu avu incotro decat sa-l cheme din nou pe facatorul de minuni. Cand isi vazu barbatul la poarta. se afla o casa mare. Urma sa i seindeplineasca cea de-a treia dorinta: vroia un palat. 173 . incapatoare. femeia vroia o casa frumoasa si impodobita. Poate isi va spune ca este si el la fel de necinstit si de lacom ca si nevasta sa. Pescarul merse inspre casa.Gandindu-se ca aceasta covatica nu-i este de ajuns. Cand barbatul se intoarse acasa. In locul casei era un palat care se inalta falnic in tinutul acela parasit ce pana nu mult fusese parca uitat de Dumnezeu. nou-nouta. Se temea ca pestisorul se va supara daca il cauta dupa atat de putin timp. fugarindu-l pe bietul pescar. Il izgoni ca pe un dusman si-i spuse sa ia seama ca nu care cumva sa indrazneasca sa mai puna piciorul in palatul ei. ii era rusine de lacomia sotiei sale. strigandu-i ca este un biet muritor. isi lua inima-n dinti si-l chema pe pestisor. pentru a cere pestisorului de aur sa-i indeplineasca cea de-a doua dorinta. Zbiera cat o tinea gura. pe locul celei darapanate. asa ca ii povesti barbatului sa faca din nou cale-intoarsa si sa se-infatiseze inaintea pestisorului. Pestisorul il asigura ca dorinta ii era ca si indeplinita. scrasnind din dinti de nemultumire. isi trimise din nou barbatul la malul marii. izvorate din inima ei haina. ii adresa niste vorbe dispretuitoare. impovarat de ani. Spre mirarea lui. Om cinstit. Isi ascunse rusinea. de piatra. Pestisorul ii indeplini dorinta desi parea deja satul si plictisit de lacomia lor. Paznicii palatului il inghiontira si-l batjocorira. dar nevasta lui statea in prag. iar la intoarcere va gasi o casa noua.

inauntru isi gasi nevasta. se simti cu sufletul impacat. Pescarul mai iesea din cand in cand la pescuit. Lacomia nevestei pescarului il supara din cale-afara pe pestisor. Cand vazu vechea lor casuta. dar nici una dintre printese nu s-a dovedit a fi perechea potrivita pentru printul nostru. plina de griji. Cobora din nou la tarm si-l chema inca o data desi cele trei dorinte fura deja indeplinite.Bietul pescar nici nu intelegea bine ce se petrecea. Ii ceru pestisorului sa naruie palatul si sa faca sa dispara bogatiile primite. Disparuse si mantia imparateasca. asa cum fusesera obisnuiti. Parintii lui 174 . Nu mai era nici urma de palat. stia ca doar pestisorul de aur putea sa-i dea vreun sfat. Totusi. facand din ea o fiinta nemiloasa si rauvoitoare. desi nevasta continua sa-l dojeneasca pe nedrept in fiecare zi. cum era si mai inainte. Printesa bob de mazare A fost odata ca niciodata un tanar print. pestisorul se arata si acum. nestatornica si nemultumita. Il imbuna pe bietul pescar si-l trimise acasa. de curte imparateasca si de multimea de servitori care forfoteau prin palat sa-i faca pe plac stapanei. dar pescarul stia ca era tocmai viata pe care si-o dorise. astfel ca se indura de sufletul necajit care venise sa-si jeleasca amaraciunea. care s-a intors acasa dupa o lunga calatorie prin intreaga imparatie. intr-o lume a suferintei si a deznadejdii. Hotara sa faca dreptate si sa-i indeplineasca aceasta ultima dorinta. Avea o ultima rugaminte. Era in cautarea unei printese pe care voia s-o ceara in casatorie. Batranul ii povesti de necazul care dadu-se peste el. cu peretii scorojiti. Cazu pe ganduri. iar acasa vroia s-o gaseasca pe nevasta lui asteptand in usa subreda a vechiului lor bordei. pornita din suflet. dandu-si toata silinta sa prinda cat mai multi pestisori in carligul unditei. Calatoria a fost foarte lunga. purpurie. Pe el il izgonise din palat. in care sa domneasca pacea si impacarea. Totul era ca la inceput: viata lor era lipsita de bucurii si de bogatii. Duceau o viata grea. de trufia nevestei sale.

pe seama lui. Nu mai mergea la vanatoare. Regele si regina s-au mirat de aceasta aparitie ciudata. nu mai calatorea. iar ploaia cadea ca si cum ar fi turnat cu galeata! Si la un moment dat. dar au primit-o pe tanara hoinara. printre tunete si fulgere. La palat. se duse la regina si o anunta ca o tanara necunoscuta asteapta la poarta palatului si cere gazduire pentru o noapte. dar ca nicaieri nu daduse peste o printesa atat de frumoasa si desteapta care sa-I fie pe masura. Isi iubeau feciorul nespus de mult si ar fi dorit ca acesta sa devina un tanar conducator intelept si cu mult noroc in viata. Era trist. dar fiecare a facut ceva care nu I-a fost pe plac printului. perechea regala cazu intr-o mare tristete. dupa primele momente de bucurie ale revenirii. Dar iata ca intr-o noapte izbucni o furtuna puternica. Printul se intorcea spre casa. cineva batu la poarta palatului. Povestea printului era asa de trista incat. printul tanar devenii din ce in ce mai treist si ingandurat. cu hainele zdrentuite si parul valvoi din cauza furtunii. Printul le povesti parintilor sai despre frumusetea calatoriei sale. Chelarul deschise poarta si tare se mai minuna la vederea noului venit: o fata statea pe prispa. dar cu toate acestea. Era tare obosit si trist dupa drumul pe care il facuse.ar fi dorit foarte mult sa se intoarca acasa cu o mireasa potrivita. in ciuda muzici care rasuna in palat si a muncii devotate a servitorilor. Ei erau tare bucurosi ca fiul lor se intorsese nevatamat din calatorie si ca puteau s-l imbratiseze din nou dupa pofta inimii. Purtarea tanarului print ii ingrijora nespus de mult pe rege si pe regina. Din cauza aceasta l-au inconjurat cu multa dragoste si intelegere. asa ca acestea au inceput sa-i puna fiului lor tot felul de intrebari despre pricina supararii sale. cerandu-I chelarului s-o lase sa vorbeasca cu stapanii palatului. Si abia atunci. nu mergea la petreceri. regele si regina-mama l-au intampinat cu multa dragoste. gandindu-se cu tristete ca la fiecare pretendenta gasise cate un cusur. Multe printese a intalnit. in ciuda faptului ca fiul lor s-a intors fara sa-si fi gasit o sotie. Chelarului i se facu mila de ea. mai cu seama ca nu reusise sa satisfaca dorinta parintilor sai. Statea toata ziua in odaia lui. cu tunete si fulgere. regele si regina si-au dat seama ca in fata lor 175 . despre palatele si curtile domnesti pe la care trecuse in drumul sau. visand. parintii sai.

dintr-un regat indepartat si ca cere adapost. isi lasa musafirii in salon si pleca in cautare ei. Au poftit-o inauntru.‖Si acestea fiind spuse. toata lumea. Purtarea ei cuviincioasa a fost pe palcul regelui si reginei. dimineata. care a fost cauza fericirii tinerei perechi sta si astazi in trezoreria palatului ca semn al fericirii si norocului. iar servitorii I-au pregatit un pat cu cele mai pufoase perini si cel mai moale asternut din lume. tanara printesa nu mai sosea. Micutul bob de mazare lasase urme vinete pe trupul delicat al printesei. Tanara printesa statea in odaia ei. purtarea ei era cuviincioasa. gandi regina in sinea ei. Regina. Acum regina era sigura ca tanara trecuse cu bine proba si ca era o veritabila printesa.statea o tanara fata tare frumoasa. in acordurile muzicii. Iar bobul de mazare. Regina dadu porunca uneia dintre domnisoarele ei de companie sa puna un bob de mazare pe salteau de jos. . spre uimirea lor. 176 .Bucuroasa. fiul meu si-a gasit perechea si nu o sa-l mai vad trist si abatut! Exclama regina.Dar. Tanara pereche dansa in primul rand. Le-a spus ca este o tanara printesa hoinara. Doar o adevarata printesa putea avea pielea atat de fina. acu‘ vom vedea daca esti printesa adevarata sau nu. intreaga curte merse la culcare. ii povesti reginei motivul pentru care n-a putut sa inchida ochii toata noaptea:‖N-am putut sa dorm nici un strop!‖ se planse ia reginei. de la mic la mare se bucura si se veselea. Printesa. foarte obosita. regina il cheama la ea pe tanarul print si ii povesti despre patania musafirei lor. Desi dupa infatisare si haine arata foarte neingrijita. palida si usor ofensata..Ei. Tanarului print ii placu nespus de mult tanara printesa si se gandi in sinea lui ca poate – poate norocul i-a scos-o in cale si ca ea va corespunde cerintelor pe care trebuie sa le aiba o adevarata sotie de print. aratandu-i bobul de mazare care-i pricinuise atata neplaceri. punandu-i 20 de saltele dintre cele mai mari si confortabile. cu ochii umflati de nesomn. la masa. i-au pregatit odaia pentru oaspeti. incat sa simta bobul de mazare chiar si prin douazeci de saltele. ingrijorata. Cu acest gand printul se intoarse in camera si adormi visand-o pe tanara fata.In sfarsit. Oaspeti din intreaga imparatie au fost invitati la o nunta ca-n povesti.

Dupa ce s-a sfarsit nunta. nalta si uscativa. desi cateodata erau banuiele. care avea trei feciori nalti ca niste brazi si tari de virtute. simtind asta.. abia-abia putu nimeri una dupa placul ei: nu prea tanara. Pentru baba. dar acum s-au trecut toate!" Tustrei feciorii babei umblau in carausie si castigau multi bani. Chiar in acea zi. si ma probozea. baba incepu sa puna la cale viata nurori-sa. insa robace si supusa.. dar slabi de minte. Soacramea . o vie cu livada frumoasa. umbla valvartej sa-i gaseasca mireasa. Si barbatu-meu . ba inca netaiata la gura.Celui mai mare ii venea vremea de insurat. mai dura inca doua case alature. Dar tot atunci lua hotarare nestramutata a tinea feciorii si viitoarele nurori pe langa sine . le-oi struni si nu le-oi lasa nici pas a iesi din casa. iar nora ramase cu soacra..fie-i tarna usoara!. Asa facu. caci lega paraua cu zece noduri si tremura dupa ban. una la dreapta si alta de-a stanga celei batranesti.. Pentru a nu razleti feciorii de pe langa sine. care insemneaza ca soacra nu trebuie sa fie cu gura mare si sa tot carteasca de toate cele. Feciorul nu iesi din hotararea maica-sa..Dumnezeu sa mi-l ierte! nu s-a putut plange ca l-am inselat sau i-am risipit casa. le-oi pune la lucru. "De ce mi-am facut 177 .. si baba. si in cinci-sase sate. vite si multe pasari alcatuiau gospodaria babei. sita noua nu mai avea loc in cui. catre seara. Ba de multe ori zicea in sine: "Voi privighea nurorile.Soacra cu trei nurori de Ion Creanga Era odata o baba. ajutata de feciori si mangaiata de viitoarele nurori. feciorii s-au dus in treaba lor. O razesie destul de mare. nunta se facu si baba isi lua camasa de soacra. si-i radea inima babei de bucurie cand gandea numai cat de fericita are sa fie.in casa batraneasca . . casa batraneasca cu toata pojijia ei. in lipsa feciorilor mei. Pe langa acestea mai avea stranse si paralute albe pentru zile negre.asa a facut cu mine.si a nu orandui nimic pentru imparteala pana aproape de moartea sa.

Da. mai am unul la ceafa. Numai ceva de mancare. Eu ma las putin. penele de strujit si malaiul de pisat. dar. Asa se munci biata nora pana dupa miezul noptii. cand insera. de cele afumate. Ai inteles ce ti-am spus? . Si daca Enachi se punea pe gene-i. dar somnul o cuprinse indata. acus imbala tortul. caiere. ca poti lucra noptile. vom face plachie cu costite de porc.. care sede purure deschis si cu care vad. si cand a veni barbatu-tau de la drum. noro. unt si oua de-am putea sclipui sa ducem in targ ca sa facem ceva parale.. Incet-incet. si pe langa isti doi ochi. si habar n-avea de ce face nora-sa.. si pana maine dimineata sa gatesti fuioarele aceste de tors. mai dand a intelege nurori-sa ca are s-o privigheze. caci casa s-a mai ingreuiat cu un mancau si eu nu vreau sa-mi pierd comandul. un usturoi s-o bucata de mamaliga rece din polita sunt destul pentru o nevasta tanara ca tine. branza. Pe cand soacra horaia. sa sarute mana soacrei si sa-i arate ce-a lucrat. iar furca dupa horn. si noaptea si ziua. ia furca in brau.De mancare? O ceapa. incat biata nora. Doamne. ea indata lua apa rece si-si spala fata. ca nu cumva s-o vada neadormita soacra si sa-i banuiasca. Apoi se suie iute in pod si coboara de acolo un stiubei cu pene ramase tocmai de la raposata soacra-sa. si adormi si ea intre pene. zicea ea. Cand te-i satura de strujit pene. niste chite de canepa si vreo doua dimerlii de pasat. fusele cu tort si bucul de malai. blajina nora migaia prin casa. care se culcase odata cu gainile. de voie. si 178 . vei pisa malai. din pod. . se scula cu noaptea-n cap si incepu a tranti s-a plesni prin casa. cu fata la perete. ca mi-a trecut ciolan peste ciolan cu nunta voastra. baba se culca in pat. tot ce se face prin casa. nora s-a dat la brazda. . acus la strujit pene. acus pisa malaiul si-l vantura de buc. Baba. si..cleste? ca sa nu ma ard". care de-abia atipise. trebui sa se scoale. Lapte. pana te-i mai odihni. despre ziua. fusele in oboroc sub pat.Iata ce am gandit eu. Piua-i in casoaia de alature. Dar tu sa stii ca eu dorm iepureste. dormind dusa. Apoi. somnul o dobori. de nevoie. mamuca. ca sa n-o supere lumina de la opait. bine vom manca! Acum deodata.

ce-i si cum se nimereste. de voie. feciorii se duc iarasi in carausie si nurorile raman iar cu soacra acasa. Dupa obicei. si ea sa doarma?! . vede toate? n-am mancat moarea ei?.Cum? Eu o vad ca doarme. Intr-o buna dimineata. vazand pe cea mai tanara codindu-se la treaba. Dar binele. dar foc de harnica. si lucrul iesea garla din mainile lor.La ceafa?. ii zic: . si asa.. Dar ce mancam noi. . cu deosebire numai ca aceasta era mai in varsta si ceva incrucisata. cu care vede tot ce facem.Da' nu te tot codi. nunta s-a facut. ca mamuca ne vede. asteapta si rau. mai uita din cele necazuri! Nu trece mult. s-apoi tu nu stii cine-i mamuca.. si vine vremea de insurat si feciorului cel mic. si-si ia un suflet de nora intocmai dupa chipul si asemanarea celei dintai.Nu cauta ca horaieste. Dupa nunta. si pace buna! Dupa nunta. Iara soacra huzurea de bine.. una pe alta se indemnau la treaba. si tanara nevasta. Bine ca mi-am adus aminte. de aceea si chitise una de mai inainte. feciorul mamei ii si aduce o nora pe cuptor. se culca. cum insereaza. se culca dupa obicei. ca le vede ochiul cel neadormit. Nu trece tocmai mult. Peste cateva zile.baba era multumita cu alegerea ce-a facut. dar n-are ce face. Dar nu-i totdeauna cum se chiteste. cum vine seara.. ea le da de lucru cu masura si. da la deal. Baba iarasi le da de lucru cu masura si. si. fetelor hai? 179 . Baba insa voia cu orice chip sa aiba o troita nedespartita de nurori... . barbatii din nou se duc la treaba lor si nurorile raman iar cu soacra acasa. da la vale. n-ai mancat niciodata moarea ei. vazandu-si barbatelul. spunand nurorilor sa fie harnice si dandu-le de grija ca nu cumva sa adoarma. Ce fel de treaba e aceasta? noi sa lucram. Baba se scarmana pe cap. Nora cea mai mare talmaci apoi celeilalte despre ochiul soacra-sa cel atoatevazator. si baba pune la cale si pe feciorul cel mijlociu. Cele doua nurori... mamuca are la ceafa un ochi neadormit. cateodata. de nevoie. zise cea mijlocie. carausii sosesc.

De te-ai coace cat te-ai coace. si se pun la masa cu toatele. ca nu-i buna pacea. daa!. taceti.Las' daca v-a durea capul! Cand v-a intreba pe voi. rabdari prajite. mancati bine si pe Domnul laudati. Apoi iute cheama si pe celelalte doua in bordei. . ce vorba ti-a iesit din gura! zisera cele doua. Dulce tot nu te-i mai face. soacra.. fetelor. ca eu ma duc sa pregatesc ceva de-a mancarii. . o strachinoaie de branza cu smantana si mamaliguta erau gata. numai sa nu ne bagi si pe noi in belea. . gura va mearga. s-acus va chem si pe voi. ia si tu o bucata de mamaliga din coltar si cu niste ceapa si mananca. s-un cuptor de placinte. fa cum stii.. Vrei sa neaprindem paie in cap? sa ne zvarla baba pe drum? . cativa pui parpaliti in frigare si prajiti in unt. Fetelor hai! S-a trecut de saga. Si iese cantand: Vai.Ba sunt de toate. saracul omul prost. .Doamne. De te-ai coace toata toamna Esti mai acra decat coarna.Eu cred ca tot ce-i a mamucai e s-al nostru si ce-i al nostru e s-al ei.. Dupa ce-au mancat s-au baut bine. . draga cumnatica. sa dati vina pe mine si sa lasati sa vorbesc eu pentru toate.Ceapa cu mamaliga? d-apoi neam de neamul meu n-a mancat asa bucate! Da' slanina nu-i in pod? unt nu-i? oua nu sunt? . le-au venit a canta.. fetelor. ca rusului din gura garliciului: Soacra. stii cole. poama acra.Ia... Voi lucrati. . zisera cele doua.Hai. Bun odor la cas-a fost! Nu trece nici un ceas la mijloc. ceva mai omeneste. ca sa mearga placintele aceste mai bine pe gat. dar sunt ale mamucai..Apoi dar. si mi-e draga galceava. ca eu ma reped in crama s-aduc si un cofaiel de vin. 180 . Iar daca esti flamanda.Hai.

blide aruncate in toate partile. si c-au vazut-o cuscrii dormind asa lafaiata. Cand se scoala baba in zori de ziua. . . chiar mai dineoarea s-au dus.Da' bine. da incolo. Sezi in unghi ca un junghi. si de aceea ne. de risipa ce s-a facut cu munca ei. mamuca. mamuca.S-apoi de ce nu m-ati sculat? Manca-v-ar ciuma sa va manance! . ticaloaselor. cum e varga. s-au baut.. mamuca?! . fetele aceste au spus ca d-ta vezi tot. si de aceea am gandit ca esti manioasa pe tatuca si pe mamuca.D-apoi da. Intri-n casa ca o coasa. Iaca. si cand intra in bordei. cum roade cariul in lemn. . lasa. si cea mai tanara gasi acum prilej sa-i faca pe obraz si sa oranduiasca totodata si mostenirea babei prin o diata nemaipomenita pana atunci. de nu te scoli.. de vinisorul din crama. Cand isi aducea ea aminte de puicile cele nadolence si boghete.D-apoi cum sa nu te vaza. Tot esti acra si amara.. da pe dincolo. si le. S-au mancat. cum era. si le-am scos un cofaiel de vin. ce sa vada? bietele nurori jeleau pe soacra-sa. ca va voi dobzala eu de acum inainte! Si de atunci nurorile n-au mai avut zi buna in casa cu baba.Ei. ia nurori daca ai de unde. s-au cantat pana au adormit cu toatele pe loc.Si m-au vazut cuscrii cum dormeam? .Da' ce-i acolo? striga baba inspaimantata. Si ei erau asa de mahniti. farmaturi..am facut de mancare.De te-ai coace-un an s-o vara. si cele mari incep a tremura de frica. si lasa capul in jos de rusine. Nurorile atunci sar arse in picioare. nu stii c-au venit tatuca si cu mamuca. cofaielul de vin rasturnat. Iar cea cu pricina raspunde: . ticalosie mare!. Se lehametisera pana si cele doua de gura cea rea a babei. de mai nu le-a ticnit mancarea. Pene imprastiate pe jos. crapa de ciuda si rodea in nurori.am chefaluit si noi oleaca. Iese afara speriata. Iesi afara ca o para. si iata cum: 181 .

Se induplecara si cele doua. . sa nu spuneti nici laie. dupa sfatuirea celei cu pricina. incat numai aceste erau de ajuns. Iaca fericirea visata de mai inainte cum s-a implinit! Pe cand se petreceau aceste. . voi sa va faceti moarte-n papusoi. veti vedea voi. so vare in groapa pe biata baba. zise ea intr-o zi. s-o ghigoseste ca pe dansa. poduri. a-si da ghiont una alteia si a vorbi despre starlici. si biata soacra nu mai putu zice nici carc! si. ca sa-si mai aduca aminte de cand era mireasa. Apoi nurorile. despre strigoi si cate alte nazdravanii infioratoare. s-apoi ce i-oi mai face si eu. cazu la pat bolnava de moarte. Nevestele lor le ies intru intampinare si. cum? . dupa sfatuirea celei mai tinere. de la poarta s-arunca in gatul barbatilor si incep a-i lua cu vorba si a-i dezmierda care de care mai magulitor. Apoi cea mai tanara.Ce sa facem? intreba cea mai mare. . sa dam busta in casa la baba.Sa faceti cum v-oi invata eu. luara pe baba de par s-o izbira cu capul de pereti pana i-l dogira. despre gainile ori oaia de dat peste groapa. intrara cu toatele in casa. si habar sa n-aveti.D-apoi cand or veni ai nostri? . tranteste baba in mijlocul casei s-o framanta cu picioarele. flind mai sugubata decat cele doua. ba si de intrecut..Ei.Atunci. apoi ii scoate limba afara. nici balaie. asa ca limba indata se umfla. asezara baba intr-un asternut curat.. si las' daca va fl ceva!. slaba si stalcita cum era. 182 . nasalie. toiag. i-o strapunge cu acul si i-o presura cu sare si cu piper. iaca s-aud scartaind niste care: barbatii veneau.Cumnatelor.. Oi vorbi eu si cu dansii. si tu s-o iei de canepa dracului si s-o trasnesti cu capul de peretele cel despre rasarit. . tot asa sa faci si tu cu capul babei.Ia. paraua din mana mortului. si dupa aceasta incepura a scoate din lada babei valuri de panza. cand se aflau singure in vie. cat ii putea. de peretele cel despre apus. Nu putem trai in casa aceasta de n-om face toate chipurile sa scapam de harca de baba.

. o boceau de vuia satul. ca mezini ce suntem.Cum? Ia. Si. Atunci nora cea tanara zise. prefacandu-se ca plange si ea: . raspunse barbatu-sau. . zisera ei.Ca bine mai zici tu. . cel mijlociu. vazandu-i. apoi arata pe cea mijlocie si peretele despre apus. ca stiu ca are cine-o boci!" 183 . isi misca putin mana si arata la nora cea mare si la peretele despre rasarit. mamuca nu face bine ce face. .Cum? zisera barbatii inspaimantati. Toti plangeau si nu se puteau dumeri despre semnele ce face mama lor. Baba muri chiar in acea zi. iara noi. . in casa batraneasca. sarmana!. simtirea insa nu si-o pierduse de tot. Apoi. ielele i-au luat gura si picioarele. sarmana. despletite. diata ramase buna facuta.. o ingropara cu cinste mare. si toate femeile din sat si de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori si ziceau: "Ferice de dansa c-a murit.. dar biata baba era umflata cat o butie si nici nu putea blesti macar din gura. Atunci ceilalti.Da' nu intelegeti ce vrea mamuca? .. sunt vreo cinci-sase zile de cand a fost sa duca viteii la suhat. sa ramanem aici.Nu. nevasta.Mamuca. Fiii se reped atunci cu totii in casa la patul mane-sa. nemaiavand incotro sovai.Biata mamuca lasa cu limba de moarte: ca fratele cel mare sa ia locul si casa cea despre rasarit. peste doua zile.Da' ce face mamuca? intrebara cu totii deodata cand dejugau boii. le lua cea mai tanara vorba din gura. dupa aceea de-abia putu aduce putin mana spre gura si indata cazu intr-un lesin grozav. si nurorile. pe urma pe cea mai tanara si jos in mijlocul casei. are de gand sa ne lase sanatate. cea despre apus. scapand resteiele din mana. si un vant rau pesemne a dat peste dansa.

acesta se gandi la un siretlic prin care s-o invete minte pe printesa cea infumurata. la auzul acestor vorbe. Ii porunci apoi slujitorului sau sa duca imediat cutia printesei din tara vecina. era o privighetoare care canta mai frumos decat toate pasarile lumii la un loc. plantele si vietuitoarele padurii. tatal printesei il pofti pe slujitor sa intre in palat. Se imbraca in straie de drumet sarac 184 . de asemenea. ca semn al iubiri pe care i-o purta printul. spunea ea. se hotara sa-i daruiasca iubitei sale un cadou cum nimeni nu mai primise vreodata. Intr-o buna zi. nobletea. ce incanta orice om. Se duse asadar in gradina. Cand slujitorul ii povesti printului cele intamplate. traia odata un print. Pasarica nu avea penele frumos colorate. Apoi. dar mai cu seama pasarile ii erau dragi. impreuna cu mult indragita lui privighetoare. era prea cenusie. care raspandeau in jur o miresma imbatatoare. dar vestita pentru frumusetea gradinilor ei. Printesa nu iubea. foarte mult.Printul porcar de Hans Christian Andersen Intr-o tara mica. printesa nu facea altceva decat sa rada cu dispret. intelepciune lui si despre marea dragoste pe care o are acesta pentru prea frumoasa printesa. Dar lucru cel mai de pret la care tinea ca la ochii din cap. fapt pentru care se si inconjurase cu o multime de carti si de obiecte alese. Slujitorul ii inmana fetei darul printului si ii vorbi despre stapanul sau. Se gandi mult timp cum sa-i spuna alesei inimii sale cat de mare este dragostea pe care i-o poarta. raspunse cu o voce de ghiata ca darul printului nu-i face deloc placere. decat florile si pasarelele facute de mana omului. Gradina lui era plina cu trandafiri de o frumusete fara seaman. caci. Cand primi vestea sosirii solului. Printului ii cazuse draga printesa tarii vecine si acum vroia s-o ceara in casatorie. Dar. Era un mare iubitor al frumusetii si intelepciunii. taie cel mai frumos dintre trandafirii pe care ii avea si il puse intr-un sipet de argint. iar trandafirul avea un parfum mult prea puternic. numai acestea pot fi cu adevarat frumoase. Indragea. despre bunatatea.

incat si porcii pe care ii ingrijea incepeau sa danseze cand il auzeau. In putinele lui clipe de ragaz. . ii dadu pana la urma pastorului cele zece sarutari cuvenite drept plata. inconjurata de insotitoarele sale. Hranea porcii si le curata cocina in fiecare zi. Pastorasul ii ceru insa. . Dupa cateva zile. dar niciodata nu se plangea de soarta lui. ajunse la palat si batu nerabdator la poarta. Acest fluieras canta atat de frumos. fiica imparatului il auzi pe print cantand si pe data se hotara 185 . Fiica imparatului. Printul se muta asadar intr-o camaruta saracacioasa. printul cel harnic mestesugea de zor sa faca o ulcica. -Sa-mi fie cu iertaciune.Sa traiesti intru multi ani. raspunse pastorul. auzind ca imparatul are o ulcica fermecata. le spuse tovaraselor ei: . Lucra de dimineata pana seara.Acoperiti-ma. Dupa ce facu o buna bucata de drum pana in imparatia invecinata. in curtea slujitorilor. ba chiar se facu foc si para de suparare. Apoi ii spuse pastorului ca una dintre slujitoarele ei ii va da sarutarile in locul sau. vru numaidecat s-o cumpere. Si vazand ca nare incotro.si. iar pastorasul ii dadu in schimb ulcica. Sunt un biet om sarman. Se intelege ca printesa nu vru sa plateasca acest pret. dar asta nu primesc. nu s-ar gasi cumva ceva de lucru la curtea Inaltimii Tale si pentru unul ca mine? cum parea a fi sarac lipit pamantului si imparatul tocmai avea nevoie de cineva care sa-i ingrijeasca porcii. ci era de o frumusete nemaivazuta pana atunci. Insa insusirea ei cea mai de pret era aceea ca atunci cand fierbea apa in ea. o porni la drum. in schimbul ulcelei fermecate. Inaltimea Ta! dadu el cuvincios binete. oricine putea sa afle dupa mirosul ce se raspandea in jur ce fel de mancaruri se gatesc in bucataria imparatului. impodobita de jur imprejur cu clopotei care scoteau un clinchet cristalin. Aceasta ulcica nu era insa una ca toate celelalte. incat. zece saruturi. Fata isi dorea atat de mult sa aiba acea ulcica.Ce baiat incapatanat – suspina atunci fiica imparatului. cu infatisarea schimbata. se gandi ca acest baiat sarman i-ar putea fi de folos. sa nu ma vada nimeni.Intr-o zi. pastorasul isi ciopli un fluieras.

Insotitoarele ei erau ocupate cu numararea sarutarilor. Printesa. De-abia atunci pricepu in sfarsit cine fusese de fapt porcarul si-si dadu seama cat de nedreapta a fost atunci cand i-a raspuns cu atata ingamfare. Dar nu apuca sa-l vada pe print decat pret de o clipa. Fiicei sale ii porunci sa-l urmeze pe cel care i-l alesese soarta si nu se lasa induplecat de lacrimile ei. Si negru de suparare. Printul insa radea bucuros si o conduse pe fata. Nu stia sa gateasca. Plangea. dar nu reusi nicicum sa-l gaseasca. Printesa se supara din nou cand auzi acest raspuns si vru numai decat sa plece. Dar ce sa vezi! Cand deschise ochii sa-i ceara socoteala celui care o amagise. asa ca nu-l bagara de seama pe imparatul care se furisase in spatele lor. Le porunci insotitoarelor sale sa afle cati bani cere pastorul pe fluierasul fermecat. Fata era cat pe ce sa lesine.. doamne. plangea si nu se mai putea opri din plans. ce nenorocita sunt! plangea printesa. Printesa il cauta peste tot. Printul ii trase apoi luarea aminte ca aruncase 186 . caci de indata se facu nevazut. si de aceea pretul nu se masoara in galbeni. fata il zari pe print stand la fereastra palatului sau. in cele din urma. mandru nevoie mare.? striga acesta cand vazu ca fiica lui se saruta cu cel care-i pazea turma de porci. Printul ii trimise insa vorba ca fluerasul lui nu este unul oarecare. in vestminte de print. . ci in o suta de sarutari. imbracata in haine frumoase. ii alunga pe cei doi din imparatia sa. pe care ea il credea singurul vinovat de toate necazurile ei. Cum ar fi putut sa traiasca alaturi de acest pastoras. insa.. atat de mult se mira. pe un pret bun. dorinta de a avea aceea minune de fluier o facu sa se razgandeasca si se hotara sa plateasca pretul cerut.Of. si singurul lucru la care se putea gandi acum era acela ca odinioara il refuzase cu atata asprime pe printul cel frumos care o iubea atat si ca de-acum va trebui sa traiasca pentru tot restul zilelor cu porcarul.Ceeee. nu stia sa spele si nu stia macar sa ingrijeasca porcii. intr-o cocina. in camaruta lui. statea asadar in fata cocinei si plangea. plangea intruna.sa-i ceara acestuia fluierul. . Dupa zile grele de drumetie prin tinuturile invecinate. il vazu pe porcar stand falnic in fata ei.

Calatori multi veneau din tari indepartate sa vada regatul imparatului. in China traia un imparat al carui palat era cel mai frumos din lume. "Aceasta carte spune ca. Pescarii sarmani care-si aruncau plasele in mare toata ziua. fiind construit in intregime din portelan delicat. Privighetoarea canta atat de frumos incat. o padure mare de pini strajuia drumul pana la mare. Apoi. cantecul privighetorii e cel mai frumos! Dar unde este aceasta privighetoare. Dar ei laudau privighetoarea mai mult chiar decat aceste frumuseti. Povestea privighetorii de Hans Christian Andersen Acum mult timp. imparatul insusi deschise una dintre acestea. In jurul palatului erau splendide gradini imense. Aceste carti ajungeau peste tot in lume. se opreau din munca lor cand auzeau privighetoarea cantand. Si iata cum fiica de imparat si-a primit rasplata pentru lipsa ei de buna-crestere si de intelepciune. zicandu-i ca nu are nevoie de o soata care nu pretuieste nici frumusetea nici intelepciunea. "Ce minunat!" zise el. toti spuneau: "Acesta e cel mai frumos din toate frumusetile de aici!"Scriitori si poeti au scris carti in care laudau frumusetea palatului imparatului si a gradinilor lui. de ce eu n-am auzit-o niciodata cantand?" 187 . iar intr-o zi. In aceasta padure de pini traia o micuta privighetoare. uitand de problemele lor si ascultand muzica dulce. luand-o de mana. dintre toate lucrurile minunate din regatul meu. pline cu plante si flori rare. oricine o auzea cantand nu mai putea sa uite vrodata cantecul ei. dar cand auzeau cantecul privighetorii. In spatele acestor gradini.darul pe care i-l trimisese ca semn al iubirii lui –trandafirul si privighetoarea – dar ca se invoise apoi sa plateasca sute de sarutari pe niste jucarii fara nici un pret. ei admirau delicatul palat de portelan si gradinile minunate. "Ce frumos canta!" ziceau ei. la tatal ei. printul o duse pana la marginea imparatiei sale si o indruma indarat.

o stiu foarte bine! In fiecare seara merg in vizita la batrana mea mama. nu". cocotata pe o creanga deasupra capetelor lor. "Da. zice un alt curtean "vocile lor seamana cu clinchetul clopotelor de la biserica!"." Curand ei au trecut pe langa un iaz. impreuna cu alti curteni si doamne de onoare au plecat spre padure sa caute privighetoarea." 188 . dar am mai auzit sunetul asta inainte. a spus ajutorul de bucatar "aceasta e doar o vacuta. nici macar doamnele de onoare. iar trilurile ei dulci au umplut padurea. "Ce dragut"." Asa incat omul. ce minunat!" au soptit doamnele de onoare. Au mers ei ce-au mers si au ajuns la o pajiste unde o vacuta a inceput sa mugeasca. Ajutorul de bucatar a inceput sa rada si a zis: "Dar nu-i privighetoarea. Atunci privighetoarea a inceput sa cante. mai avem putin de mers pana sa ajungem la privighetoare. intr-adevar" au zis toti curtenii "Cantecul ei seamana cu clinchetul unor clopotei de cristal!". in sfarsit. privighetoare. care locuieste pe malul marii. In sfarsit. gri. bucatarii sau ceilalti servitori nu auzisera cantecul privighetorii. "Ah. unde cateva broaste oracaiau de zor. ajutorul de bucatar a zis: "Iata privighetoarea!" si a aratat catre o pasare micuta. privighetoarea. "Ce incolora este. dar atunci aud cantecul privighetorii. "Ah. Cand ajung in padure sunt intotdeauna obosit. insa o vom gasi curand. am venit sa te rugam sa canti pentru imparatul nostru. care e atat de dulce incat imi dau lacrimile.Imparatul a adunat toti ministrii si curtenii sai si i-a intrebat despre privighetoare. "Aceasta trebuie sa fie privighetoarea! O. nu ne-am fi imaginat niciodata ca privighetoarea e o pasare atat de stearsa!" au zis doamnele de la curte. Dupa aceasta ei s-au adresat privighetorii: "Buna ziua. Dar nici-unul din acestia nu auzise pasarea." Au mai mers putin si. unul din ajutorii de bucatari a exclamat:"Oh.". zice un curtean.

In sfarsit. i-a atins pe toti cei care ascultau. Cand aceasta pasare a fost atinsa. ba chiar a inceput sa-si infoaie coada si aripile in ritmul muzicii. In schimb. poti veni in seara asta la palat sa canti pentru imparat. "Nu chiar acum. El a oferit privighetorii lantul sau de aur. Pe aceasta cutie scria cu litere de aur: Privighetoarea. "Ce frumoasa este!" au exclamat toti curtenii." a zis unul din curteni." In acea seara. dar fara succes. palatul imparatului era impodobit cu lanterne colorate si decorat cu ghirlande aurii si argintii in onoarea acelei seri. chiar mai frumos decat primul. imparatul a primit in dar o cutie mare de la imparatul Japoniei. Intr-o zi. micuta pasare gri a intrat in zbor pe fereastra deschisa. Toti cei de la curte au cazut de acord ca a fost cea mai frumoasa seara si nimeni nu mai vorbea despre altceva decat despre cantecul privighetorii. in cutie a gasit o privighetoare facuta din aur si pietre pretioase. Cantecul ei era ca o zi insorita de primavara si cumva. voi veni asta seara la palat. Asa ca. ii va oferi o colivie din aur si 12 servitori care sa aiba grija de micuta pasare. dar aceasta a refuzat si a zis ca lacrimile pe care le zarise in ochii lui ii erau o recompensa suficienta. Imparatul chiar s-a aplecat catre ea sa asculte mai bine. Langa tronul imparatului era asezata o stinghie de aur pe care sa stea privighetoarea. Cateva dintre doamnele de la curte au incercat sa imite trilurile privighetorii."Trebuie sa merg acum?" a intrebat privighetoarea. privighetoarea a inceput sa cante la curte in fiecare seara si toti erau vrajiti de cantecele ei. "Trebuie sa fie o alta carte despre minunata noastra pasare". Imparatul a anuntat ca privighetoarea va avea un loc la curte. insa daca imparatul doreste. a gandit imparatul in timp ce deschidea cutia. S-a asezat pe stinghie si a inceput sa cante. dupa care a zburat inapoi in padure. Cand privighetoarea a terminat cantecul. intreaga curte statea in jurul imparatului. "Va canta in duet 189 . imparatul a zis ca niciodata n-a auzit ceva mai frumos. "Dar cantecele mele suna cel mai bine in padure. Apoi privighetoarea a mai cantat un cantec. In sala tronului. lacrimile au inceput sa-i curga si se rostogoleau pe obraji. a inceput sa cante la fel ca si privighetoarea adevarata. imbracati toti in cele mai frumoase vesminte pe care le aveau.

Imparatul zacea in patul sau. privighetoarea de aur canta in fiecare seara. In tot acest timp. "Dar nu-i nimic. pasarea scotea un sunet strident. zacea in patul lui de aur cu colivia privighetorii aurite alaturi. Insa toti mesterii i-au spus ca pot s-o repare. privighetoarea adevarata canta altfel de fiecare data. avem cea mai buna privighetoare chiar aici. dar ea nu va mai putea sa cante in fiecare seara. Curtenii care-l iubeau mult erau foarte tristi. imparatul zacea singur in dormitorul lui superb. dar pasarea artificiala putea sa cante un singur cantec iar si iar. dar in loc sa cante. Abia mai putea respira. unele 190 ." au completat ei. Iar in jurul sau auzea diverse voci. Intr-o seara. imparatul a deschis colivia de aur ca de obicei. Imparatul insa a cerut sa mai asculte si privighetoarea adevarata macar o data. toti curtenii ii cunosteau cantecul pe dinafara. insa aceasta disparuse pe fereasta deschisa si se intorsese la casa ei din padure. Aceasta stire i-a intristat pe toti curtenii. dar din pacate nu mai era nimic de facut pentru a-l salva pe imparat. A deschis ochii si a vazut Moartea stand langa patul sau cu coroana lui de aur pe cap. in timp ce. Privighetoarea de aur se stricase! Imparatul i-a chemat pe toti mesterii din regat sa examineze pasarea si s-o faca sa cante din nou. "Ce draguta si ritmata muzica canta aceasta privighetoare!" a spus maestrul de ceremonii al curtii. dar s-au impacat cu gandul acesta. Dupa aceasta intamplare. ci numai o data pe an. iar privighetoarea din aur si pietre pretioase i-a luat locul in colivia de aur. adevarata privighetoare a fost izgonita din regat. iar curtenii au fost de acord ca noua privighetoare sa cante singura de atunci inainte. Imparatul insusi s-a imbolnavit foarte grav si chiar a cazut pe patul de moarte. Chiar incepusera cu totii sa-l considere deja mort si aduceau osanale succesorului la tron. Asa incat cele doua pasari au inceput sa cante impreuna. cu atat mai mult cu cat era si mult mai frumoasa decat cea reala. A trecut un an. cantand in fiecare seara. era atat de palid si fara vlaga incat toti se asteptau sa moara in orice moment. "Ce pasare nerecunoscatoare!" au zis curtenii. ca si cum o grautate ii apasa pieptul. Au trecut astfel alti 5 ani si o gripa cumplita s-a abatut asupra regatului.cu privighetoarea adevarata".

care auzise de boala imparatului si venise sa-i cante. Curtea era toata numai cu flori ciudate si pline de gratie. Dar pasarea de aur ramanea tacuta. Camera parea atat de tacuta si rece. a zis imparatul.. "Macar de-as putea asculta putina muzica. A doua zi. alge ce cresc pe 191 .. in timp ce asculta trilurile privighetorii. Imparatul a simtit cum sangele incepe sa-i curga prin vene. Nu-l atinsese nicicand ancora vreunei corabii. Era privighetoarea adevarata. dar sa nu lasi pe nimeni sa afle ca o micuta pasare iti sopteste toate acestea. culorile i-au aparut in obrajii palizi. Privighetoarea canta tot mai frumos. cand toti servitorii se asteptau sa-l gaseasca pe imparat zacand mort in patul sau." a mormait imparatul. in adancul marii. acesta a aparut in sala tronului.un castel frumos ca-n povesti. spunandu-le tuturor: "Buna dimineata!" Mica Sirena de Hans Christian Andersen A fost odata ca niciodata. cand mugurii se transforma in frunze verzi si bobocii florilor se deschid.. Chiar si vocile auzite inainte si chipul mortii.Deodata. te rog". la rasaritul soarelui. iar imparatul s-a simtit din nou puternic si a intrebat-o: "Cum as putea vreodata sa-ti multumesc? Te-am izgonit din regatul meu si totusi tu ai venit sa-mi salvezi viata. la asa de mare adancime era. toate au disparut." "Foarte bine". Privighetoarea a cantat despre primavara. S-a intors catre privighetoarea de aur de langa el si a zis: "Canta pentru mine. si bune si rele. Cere-mi orice si vei avea!" "Vreau doar sa ma lasi sa cant in fiecare seara la fereastra ta. o muzica dulce a intrat prin fereastra deschisa.amenintatoare si crude. sa nu mai aud vocile astea chinuitoare.. prin cantecul meu vei afla tot ce se intampla in regatul tau.

fundul marii.Vai. sirenele il rugara din nou pe tatal lor: . Lunile treceau incet. Sirena mezina. Aici salajuiau craiul si craiasa marii. se porni sa povesteasca: . . . lasa-ne sa vedem lumea de desupra! Craiul se incrunta.Luna straluceste ca un corn de aur pe cerul noptii! Asa cum ne-a spus mama. in cele din urma.Acolo deasupra. Tare mult ii mai placeau povestile maica-sii despre lumea de deasupra. iar pestii veneau si plecau de acolo aidoma unor stoluri de pasari pe cer. care parea ca nu se mai sfarseste. cinci sirene mititele. Cand se intoarse din mult asteptata excursie.Ce frumoasa pare marea cand soarele straluceste cu putere de deasupra! ofta sirena mezina. spuse ea la intoarcere. cea mai mare implini cinsprezece ani. dar e mult prea primejdios! . razand. dar n-am crezut vreodata ca poate fi atat de frumoasa. Dupa ce se jucara un timp. Frumusetea plina de gratie a sirenelor o intrecea pe aceea a oricarei fiinte din mare sau de deasupra ei. Stiu ca abia asteptati sa vedeti cerul cu ochii vostri.Haide. mai spuse si craiasa. Venise randul ei sa inoate pana la suprafata.Cand soarele apune. care era si cea mai draguta si cea mai curioasa dintre toate. mica sirena inota pana aproape de suprafata ca sa vada razele de soare strecurandu-se prin apa. vazduhul e ca fermecat. 192 . Desi cuprinse de nerebdare. care aveau cinci fete sprintare. cu ochii stralucindu-i de fericire. si cea de-a doua sirena implini cinsprezece ani. . nu e nici pic de apa si oamenii merg cu picioare.Nu. dar. . asculta cu mare atentie. nici nu poate fi vorba pana n-o sa impliniti cinsprezece ani. Sirenele aveau un joc preferat: sa prinda meduze. ce frumoasa e! da-mi-o mie! striga una dintre ele. Mai trecu un an. sirenele dadusera ascultare parintilor si asteptau ziua cand puteau sa se aventureze spre suprafata marii. Cat de mult as vrea sa am cinsprezece ani! Si zi de zi. spuse el cu hotarare.

Apa navali pe punte. Sirena era atit de uimita ca se duse mai aproape de corabie. . . Sirena se uita cu atata atentie la printul cel chipes si nu observa furtuna care se apropia. prieteni ! facu printul. Un val mare o ridica. ea vazu fiinte omenesti care inotau la varsarea unui rau.Mii de stele stralucesc acolo sus. ce de-a patra sirena nusi putu retine un strigat de admiratie. Atunci cum se face ca nu cad? Cand veni si randul celei de-a treia surori sa se duca la suprafata pentru prima oara.Pe pamant se descurca foarte bine.Multumesc. Dar in apa sunt tare neindemanatici. muzica se oprii brusc si lumea izbucnii in urale. Muzica se opri si marinarii se repezira pe punte in vreme ce corabia se ridica si se lasa in jos pe oceanul infuriat. Zarii oameni care stateau de vorba. Mica sirena vazu ingrozita cum 193 . . care biciuia marea iscand valuri uriase. spuse ea plina de fericire. Obisnuia sa se aseze langa o statuie dintr-un colt al curtii. Deodata catargul cel mare se rupse cu un pocnet si corabia se lasa pe o parte. N-am sa uit niciodata ziua in care am implinit cincisprezece ani ! Petrecerea continua cu cantece si veselie. asa ca putu sa vada puntea.mica sirena In sfirsit veni si randul micii sirene sa iasa din mare. Se uita cu mirare si incantare la o corabie care plutea maestuos pe valurile oceanului.La multi ani ! Sa ne traiasca printul ! strigara oamenii veseli. . Puntea era luminata frumos si se auzea muzica.Stau pe doua picioare? isi soptea intrebatoare sie insasi. Cand isi facu aparitia un tanar. . . Marea si vantul loveau nemilos corabia care se scufunda. radeau si dansau. Briza cea blanda se transforma intr-o vijelie suieratoare. care reprezenta un om din lumea de desupra. le spuse ea razand surorilor ei. Atunci cand urca si ea intaia oara la suprafata.Dar mica sirena tot mai avea cativa ani de asteptat. Zarise cerul noaptea.Voi avea eu oare vreodata ocazia sa descopar ceva la fel de frumos? se intreba mica sirena nerabdatoare.

Dar cum o sa merg eu fara picioare ? se intreba ea. Micii sirene ii era atat de frica. Ajunsa din nou in adancul marii.Nu! striga sirena inotand iute spre el. Era la capatul puterilor. Cand ajunse la mal. cum lupta din rasputeri sa ramana la suprafata. Avea acum la ea o bucata de stofa rupta din haina printului la naufragiu. . isi zise ea. micuto ! spuse vrajitoarea. care erau tinutul vrajitoarei.Tare as vrea sa-l mai vad pe tanarul acesta chipes. Il trase la suprafata de gulerul hainei. Avea ochii inchisi printul. Atunci ii veni in minte vrajitoarea marii: Numai ea poate sa ma ajute ! isi spuse sirena plina de bucurie.fixand-o cu privirea. . clipind din ochi si incercand sa-si dea seama ce-i cu el. Sirena isi atinse cu tristete gatul.Stiu ce vrei. 194 . Printul se trezi.Nici nu apuca sa spuna "da" ca ii si disparu glasul. nefiind in stare sa mai scoata un vreun sunet. Mica sirena inota multa vreme. incepu sa-i cante un vechi cantec de sirena ca sa-l readuca la viata. cu glasu-i minunat. . Chiar atunci trei fete tinere iesira alergand din castelul din apropiere. Mica sirena aluneca inapoi in apa. Dar trebuie sa-mi dai ceva in schimb… si dupa o tacere adauga: Mi-ai da glasul tau minunat? Mica sirena nu statu deloc pe ganduri. mica sirena nu se mai aseza nicicand langa statuie. incat abia putu sa ingaime cateva vorbe. tinandu-l pe print in brate. Parintii se mirau de ce era fata lor este atat de trista. usurata ca printul era in afara primejdiei. Apoi. O gasi pe vrajitoare ascunsa sub tentaculele unei caracatite.printul este luat de apa. Ar fi facut orice ca sa fie din nou impreuna cu printul ei. In cele din urma se hotari ca trebuie sa ajunga cumva sa fie cu el. Nu crezuse niciodata ca o sa aiba atata putere. mica sirena il puse pe nisip. . ii aranja parul dandu-i-l peste cap si il saruta usor pe obraz. Doua picioare minunate cu care sa alergi! Pot sa te ajut.Mica sirena inota mult pana ajunse la apele intunecate.Da! striga ea. . dar valurile puternice il imping la fund. Tragandu-si sufletul. dar inima ii era plina de tristete. Ea nu le spusese nimic despre calatoria pe care o facuse la suprafata.

"Vrajitoarea a spus ca o sa ma doara". Mica sirena simti o durere cand coada incepu sa i se desprinda de trup. dar dupa aceea o sa ai cele mai frumoase picioare de pe pamant! Mica sirena lua licoarea si o porni grabita spre suprafata. dar el era acolo. isi lua inima in dinti si bau licoarea. Mi-am facut atatea griji cand te-am gasit fara cunostinta. Haideti sa vorbim cu vrajitoarea. In seara aceea se dadea un bal la castel. cel pe care il tinuse ea in brate. printul n-o iubeste. langa castelul printului. Neputand sa vorbeasca. coada de sirena o sa ti se deprinda de trup. Si pana sa-si dea seama daca vrajitoarea reusise. poate o sa fie de acord s-o ajute din nou pe sora noastra. Ajunse la mal.Cele patru sirene surori se dusera la vrajitoare sa-i ceara din nou ajutorul. Timpul trecea si mica sirena incerca sa castige iubirea printului.Stiu. Daca o sa-i dam parul nostru lung si frumos. de slabiciune.Ia licoarea asta si du-te pe taramul oamenilor. . Mica sirena. surorile ei o vizitasera in fiecare zi.. O sa te doara. Nimeni nu stia cine e sau la ce renuntase ca sa aiba acele picioruse delicate. frumoasa si tacuta. Acesta era cu ea. Trebuie s-o ajutam pe draga noastra surioara. Printul ii dadu vesminte si o ajuta sa se scoale in picioare. stand in cumpana o clipa. dar ea de-abia invata sa mearga. ii spuse vrajitoarea. Si tare si-ar fi dorit mica sirena sa-i poata spune povestea ei si spera ca el sa-i poata citi macar iubirea in ochi. le explica prin gesturi cat de disperata era. Cand se trezi. . "Crede ca ea l-a salvat! se gandi sirena cu disperare. tanarul chipes pe care-l salvase de la naufragiu.In sfarsit deschizi ochii! spuse el cu blandete. raspunse cea mai mare. departe de cel pe care-l iubea. Nu ma iubeste!" De cand mica sirena parasise taramul marii. N-a fost usor deloc! Printul credea ca o cuprinsese ameteala. lesina pe nisip. Cand o s-o bei. dansa fericita cu printul. gandi ea. Dar intr-o zi afla ca avea sa se insoare cu o tanara fata care-l gasise pe plaja. 195 . Dar amintindu-si cat de nenorocita fusese pe fundul marii. Fat-Frumos. nu numai ca avea doua picioare frumoase.

- Nu, fetelor, raspunse vrajitoarea. Pastrati-va parul. Nu sunt atat de haina cum ma credeti voi si stiu ce se petrece acolo sus. Surioara voastra cea curajoasa si-a castigat dreptul sa fie fericita. Duce-ti licoarea asta. O sa-si recapete graiul, si iubitul ei print o s-o poata urma in adancurile marii!Nunta printului de pe vasul regal incepuse cand mica sirena bau putin din licoare si incepu sa cante: "Plina de durere Imi simt inima, Uitat e cantecul de sirena Pe care ti l-am soptit la ureche." Printul se intoarse brusc si inima i se umplu de iubire, uitandu-se la mica sirena si ascultandu-i glasul dulce. Sirena canta, povestind tot ce se intamplase din cauza iubirii ce i-o purta printului. - Tu m-ai salvat! spuse printul. Si de atunci cantecul tau a fost mereu cu mine. Noaptea, o sirena mi-l canta in vis. Tu erai! Mica sirena nu-si mai incapea in piele de bucurie si-i intinse printului licoarea. - Bea-o, ii sopti ea. Daca ma iubesti, ai sa renunti la lumea ta asa cum eu am renuntat la glas.Uitandu-se drept in ochii micii sirene, printul lua licoarea si o bau pana la fund. Vino dupa mine in regatul meu, spuse sirena zambind radioasa.Impreuna se scufundara in marea albastra si adanca. Mica sirena nu mai putea de fericire. Ce placere sa inoate din nou si sa fie cu printul ei iubit! Mii de balonase se spargeau la suprafata, spunand adio lumii de deasupra. Tinandu-se de mana, printul si mica sirena inotau impreuna imbatati de fericire, insotiti de baletul pestilor multicolori. - Vezi ce linistita si blanda este viata aici pe fundul marii? exclama sirena razand.Avand inca pe ei minunatele haine de nunta, fericitii miri se dusera la castelul craiului si craiesei de pe fundul marii, urmati de sirene. Mama si tatal sirenei nu mai puteau de bucurie ca li se intorsese fata. Ascultara povestea micii sirene, apoi craiul se intoarse catre tanar. 196

- Fii bine venit! facu el. Iti dorim fericire! Fie ca ai coada de peste sau doua picioare, iubirea este sigurul lucru care conteaza!Craiul marii fu gazda unei nunti mari. Apoi tanara pareche pleca intr-o trasura frumoasa de patru caluti-de-mare. Familia sirenei lua la revedere de la ei si le ura fericire vesnica. Cand trasura porni la drum, izbucnira urarele. Fiecare dintre supusii craiului le facea cu mana si le trimitea sarutari in timp ce trecea pe langa ei. Vedeau si ei frumoasa iubire dintre mica sirena si printul ei. Si cand luna de miere a noii perechi lua sfarsit, printul si mica sirena se intoarsera la castelul de pe fundul marii, unde traira de-a pururea fericiti.

Degetel
A fost odata un padurar care avea o nevasta si sapte copii. Cel mai mare era de zece, si cel mic de sapte ani. Erau foarte saraci si cei sapte copii le ingreunau mult viata. Baietii nu puteau inca sa-si castige singuri bucatica de paine, fiindca timpurile erau tare potrivnice. Baiatul cel mic era tare slabut si din cale-afara de pipernicit. Nu era mai inalt decat degetul cel mic de la mana si de aceea il dadura porecla de Degetel. Bietul baiat era cel mai sfios si cel mai destept dintre toti fratii. Nu-i placea sa trancaneasca, in schimb asculta cu luare-aminte. In acel an, i-a incotit o foame atat de cumplita, incat bietii oameni hotarasera sa scape de copii. padurarul ii spuse nevestei: -Vezi si tu ca nu mai avem cu cei hrani pe copii si nu vreau sa-i vad murind de foame. O sa-i parasesc maine in padure. -Oh! Ai putea face una ca asta? striga nevasta padurarului. In zadar incerca barbatul sa-i arate ca saracia era crunta, ea nu se putea invoi; desi saraca, era mai presus de toate mama. In cele din urma, cazu la invoiala cu barbatul ei si se duse sa se culce varsand lacrimi amare. Degetel auzise tot ce vorbisera parintii, pentru ca nu dormea. Pana la ziua nu se gandi decat la ce 197 Intr-o seara, pe cand copiii dormeau,

avea de facut. Se scula in zori si se duse la marginea unui parau, unde isi umplu buzunarele cu pietricele albe si apoi se intoarse acasa. Degetel nu sufla nici un cuvant fratilor lui. A doua zi, intrand in padurea deasa, padurarul incepu sa taie lemne, in timp ce copiii trebaluiau si ei. Tatal si mama se indepartara incetisor, apoi o rupsera la fuga pe carare. Cand se trezira singuri, copiii, incepura sa-si strige parintii si sa planga cat ii tinea gura. Degetel le spuse: -Nu mai plangeti, fratiorii mei! Tata si mama ne-au lasat aici, dar eu va duc inapoi, acasa. Veniti cu mine! Degetel cunostea bine drumul, pentru ca presarase in cale pietricele albe. Fratii il urmara pe Degetel spre casa. La inceput, copiii nu indraznira sa intre si se pusera sa asculte ce vorbeau parintii. In ziua aceea, acestia castigasera ceva bani. Nevasta padurarului luase carne si pregatise cina. Femeia zise cu durere: -Vai, unde or fi bietii nostri copii? Ce-or fi facand in padure? Poate i-au sfasiat lupii! Nevasta paduralului plangea amarnic: -Vai mie! Unde-or fi copiii mei? Sarmanii mei copii! Ea vorbise atat de tare, incat copiii, care erau in fata usii, strigara intrun glas: -Aici suntem! Femeia alerga se le deschida usa si sarutandu-i le spuse: -Cat sunt de bucuroasa sa va vad din nou, dragii mai copii! Desigur ca sunteti obositi si flamanzi! Copiii se asezara la masa si mancara cu pofta, iar parintii erau cat se poate de bucurosi sa-i revada. Insa bucuria nu a tinut prea mult, parintii fiind din nou coplesiti de tristete: din cauza lipsei banilor, nu-i mai puteau hrani pe copii. Ei s-au gandit sa-i duca din nou in padure. Degetel trase din nou cu ureghea la ce puneau ei la cale. Se scula de zori sa adune pietricele, dar gasi usa incuiata de doua ori. Acum nu mai stia ce-i de facut. Nevasta padurarului dadu fiecarui copil cate o bucatica de paine pentru pranz. Degetel se gandi:"As 198

putea presara firimituri pe unde vom trece" si ascuse bucata de paine in buzunar. Tatal si mama ii calauzira in locul cel mai adanc din padurea cea deasa si intunecoasa si ii parasira pe copii, cat mai departe de casa. Degetel era sigur ca nu-i va fi usor sa gaseasca drumul cu ajutorul firimiturilor de paine pe care le presarase de-a lungul cararii. Dar mare ii fu dezamagirea cand nu mai gasi nici urma de firimituri, fiindca pe toate le ciugulisera pasarelele. Iata-i singuri in padure! Noaptea se apropia. Cu cat inaintau, cu atat se rataceau si se afundau mai adanc in padure. Se pornise un vant aprig si copiii dardaiau de frica. Li se parea ca aud din toate colturile urlete de lupi. Nu indrazneau nici sa vorbeasca, iar ploaia marunta ii udase pana la piele. Degtel se urca in varful unui copac, sa vada de jur-imprejur. Zari hat, departe, o luminita si se indreptara spre ea. Curand ajunsera la casa luminata si batura la poarta. O femeie le deschise si intreba: -Ce doriti dragii mei copii? Degetel raspunse: -Suntem niste copilasi care ne-am ratacit in padure.Femeia le raspunse plangand: -Vai, sarmanii mei, ati nimerit la un capcaun care inghite copii! -Buna doamna, daca nu vreti sa ne lasati sa intram in casa, ne vor sfasia lupii, la noapte, in padure. Mai bine sa ne manance domnul Capcaun. Poate se va indura de noi, daca ne ajutati, ii raspunse Degetel,tremurand tot de spaima. Nevasta capcaunului ii lasa sa intre si se duse sa se incalzeasca langa foc. Deodata se auzira batai in usa. Capcaunul se intorcea acasa. Femeia se grabi sa-i ascunda pe copii sub pat si deschise usa. Capcaunului ii era foame si se aseza la masa. Adulmecand in dreapta si-n stanga, simti miros de carne proaspata. -Aici se petrece ceva necurat, zise el si se ridica de la masa, ducandu-se drept spre pat. A, vei sa ma pacalesti, iata vanat destul ca sa-mi pot ospata prietenii cand vor veni sa ma vada.Si scoase pe copii unul cate unul. Bietii

199

copii ii cerura sa-i crute, dar capcaunul era de-o cruzime fara pereche. Niciodata nu se lasa induiosat. Ii spuse femeii: -Vor fi bucate delicioase, mai cu seama daca-i pregatesti cu un sos bun. Se duse sa ia un cutit mare dar femeia ii striga: -De ce vrei sa faci asta astazi? N-ai timp maine? -Ia taci din gura! raspunse capcaunul. -Mai ai atata carne, urma femeia. Ia te uita, un vitel, doi berbeci si o jumatate de porc! -Ai dreptate! spuse capcaunul. Du-i la culcare. Femeia cea buna la suflet era bucuroasa ca-i scapase pe copii. Capcaunul avea la randu-i sapte fete care-i semanau leit. Nu erau inca foarte inraite, dar ii muscau pe copilasi ca sa le suga sangele. Ele se culcara devreme s-i dormeau toate sapte intr-un pat mare. Fiecare dintre ele purta o coronita de aur pe cap. In odaia aceia se mai afla un pat in care nevasta capcaunului ii culca pe copii. In toiul noptii, Degetel se scula, scoase caciulitele fratilor sai si le puse usurel pe capete copilelor capcaunului, iar coronitele de aur pe capetele fratiorilor sai. Cand capcaunul se destepta, isi lua cutitul cel mare si se urca in camera fiicelor sale. "Ia sa vedem ce fac micii nostri strengari"? isi spuse in sinea lui. Se apropie de patul fetelor, care purtau caciulitele baietilor. -Iata-i ! spuse spuse el, si taie pe loc gatul celor sapte fiice ale sale. Tare multumit de fapta sa, se duse din nou se culce.De indata ce-l auzi sforaind pe capcaun, Degetel isi destepta fratii, le spuse sa se imbrace si sa-l urmeze. Coborara incetisor in gradina si o luara la fuga cat ii tineau piciorele. Dimineata, femeia capcaunului se urca in camera fetelor, pe care le gasi cu capetele taiate. Capcaunul ramase si el uimit de ce i se arata inaintea ochilor si striga plin de manie: -O sa mi-o plateasca nenorocitii! Da-mi repede cizmele cele de sapte poste. O sa pun mana ei! Capcaunul porni pe urmele copiilor care erau departe de casa acestuia. Cand Degetel il zari pe urias pasind de pe un munte pe altul, trecand raurile ca 200

pe niste paraiase, ii ascunse pe fratii sai in scobitura unei stanci. Capcaunul era obosit si vru sa se odihneasca putin. Din intamplare, se culca tocmai pe stanca unde se ascunsera copiii. Inchise ochii si adormi cat ai clipi. Degetel le arata drumul fratilor sai, care se indepartara in fuga spre casa. Apoi Degetel se apropie de capcaun, ii scoase cizmele si se incalta cu ele. Cizmele erau fermecate, marindu-se sau micsorandu-se dupa nevoie. Dupa ce-si puse cizmele de sapte poste, se duse drept la casa capcaunului, unde o gasi pe nevasta lui jelindu-si fetele ucise. -Barbatul dumitale este in mare primejdie, ii zise Degetel. A cazut in mainile unei cete de talhari care au jurat sa-l omoare daca nu le dai tot aurul si argintul pe care-l are. M-a rugat sa vin sa va dau de stire primejdia care-l ameninta. Trebuie sa le duc tot ce aveti, daca nu, va fi ucis de banditi. Chiar capcaunul mi-a dat cizmele de sapte poste. Femeia ii incredinta toate bogatiile capcaunului, pe care Degetel le duse acasa, unde parintii si fratii il intampinara cu mare bucurie.

Frumoasa si bestia
de Jeanne-Marie A fost odata ca niciodata un negustor bogat care avea trei fete. Toti patru ducea o viata indestulata in casa lor de la malul marii. Dar in timp fetele cele mari risipeau banii tatalui sau pe rochii luxoase, mezina, Frumoasa, isi ajuta familia dupa puterile ei, multumindu-se cu haine simple si trebaluind prin casa cat era ziua de lunga. Intr-o zi, fetele auzira cum niste barbati povesteau ca toate vapoarele negustorului pierisera intr-o furtuna cumplita. - Nu i-a mai ramas nimic, spunea unul dintre barbati dand din cap, a ajuns sarac lipit pamantului!

201

Ca sa salveze ce se mai putea salva, negustorul disperat pleca a doua zi la oras. Acolo, ii ruga pe bancheri sa-i imprumute niste bani, dar acestia il refuzara. Necajit, negustorul porni inapoi spre casa. Cu gandul la fetele lui, abia daca-si dadu seama ca incepuse sa ninga. Cand plecase de acasa la bancheri, cele doua fete mai mari ii cerusera sa le aduca de la oras podoabe si rochii scumpe. Frumoasa, in schimb, nu-i ceruse decat un trandafir. Dar cand ninsoarea se inteti si se transforma in viscol, negustorul uita cat era de amarat ca nu le putea indeplini dorinta fetelor si ca isi pierduse toata ziua. Vantul vuia si arunca tombe de zapada in calea calaretului si calului sau. Si tot mergand asa, negustorul se rataci. Dar, pe neasteptate, in cale ii aparu un spiridus, care ii facu semn sa-l urmeze. Apoi, cand negustorul ajunsese deja la capatul puterilor, spiridusul ii striga cu un glas subtirel: - Uite aici! Hai inauntru ca o sa avem grija de tine. Iar negustorul vazu cu uimire cum in fata lui se ridicase un castel imens. Dupa ce-si duse calul in grajd si ii dadu sa manance fan, negustorul intra in castel pe urmele spiridusului. - Hai aici, langa foc, il indemna spiridusul. Cred ca ti-e foarte frig si, de asemenea, foame. Un foc strajnic ardea in camin, iar cand negustorul se apropie de masa, aceasta se si umplu cu tot felul de bucate. - Mananca, ii striga spiridusul, razand pe infundate de uimirea ce i se citea negustorului pe chip. - Iti multumesc din suflet, ii raspunse el, apoi se aseza la masa si manca pe saturate. Satul si topit de caldura, negustorul ostenit adormi la masa. Chiar si spiridusul, incalzit de dogoarea focului, cazu intr-un somn adanc. Iar pe cand dormeau amandoi, o aratare imensa ii urmarea in tacere din balcon. Dimineata, cand se trezi cu forte proaspete, negustorul ii multumi din nou spiridusului pentru ospitalitate.

202

- Trebuie sa ma duc inapoi la fetele mele, ii zise el, amintindu-si amarat cate necazuri avea. Si, trecand pe langa poarta, negustorul privi cu mirare la o tufa de trandafiri inflorita ca prin minune in mijlocul nametilor de zapada. Vazand trandafirii, isi aduse aminte de mica rugaminte a Frumoasei si se intinse sa rupa una din florile acelea fermecatoare. - Nu, striga spiridusul. Dar era prea tarziu. Dintr-o data, in fata ochilor sai se ivi o aratare dintre cele mai fioroase, care striga la el cu un glas tunator: - Asa ma rasplatesti pentru bunatatea mea, furandu-mi din nepretuitii trandafiri? Pentru asta o sa platesti cu viata. - Imi…imi pare rau, baigui negustorul. L-am luat pentru fata mea. - Fata ta? urla bestia. Daca te iubeste cu adevarat, sa vina aici, in locul tau. Dar daca nu te iubeste, ai sa te intorci chiar tu, in decurs de trei luni. Si acum, du-te! Cum nu avea alta scapare, bietul negustor ii promise ca se va intoarce. Apoi, incaleca pe cal si porni spre casa, cu inima coplesita de durere. Dar cand ajunse acasa si ii dadu trandafirul Frumoasei, fericirea ei ii lumina sufletul. - Vai, Frumoaso, ii spuse el mahnit, daca ai sti care e pretul acestui trandafir! Apoi fetele il ascultara uimite cand le povesti de castelul Bestiei si de cumplita porunca. - O sa ma duc eu in locul tau, tata! striga Frumoasa. Decat sa mori pentru mine, mai bine sa fiu prizoniera Bestiei. - Sa nu aud de asa ceva! ii raspunse negustorul. O sa ma intorc acolo cand se vor scurge cele trei luni. Surorile cele mari o privira pe mezina cu mahnrie. Cele trei luni se scursera repede si, in ultima dimineata, Frumoasa, cu pantofi in mana, sa nu faca zgomot, se strecura afara din casa. Puse saua pe calul cel bland al tatalui sau, incaleca si, in tacere, isi lua ramas bun de la cei ai casei care inca dormeau. Stia ca o sa-i fie tare dor de ei, dar ii dadea putere gandul ca o sa-si salveze tatal de la moarte. 203

- Si, cine stie, se incuraja ea, poate ca o sa fac Bestia sa se razgandeasca. Frumoasa merse si merse si ajunse la castelul Bestiei in miez de noapte.Napucase sa intre bine in curte, cand aparu spiridusul: - Bine ai venit, Frumoaso! Hai dupa mine pe aici, o indemna el. Parca ar fi asteptat-o. Frumoasa intra in castel in urma lui. Spiridusul o conduse pe Frumoasa printr-un labirint de coridoare pana la o camera minunata, plina de trandafiri si mobilata frumos. - Asta e dormitorul tau, ii spuse spiridusul. Apoi ii arata o lada plina cu podoabe sclipitoare. Si acesta toate sunt ale tale, ii explica el vesel, apoi disparu pe usa. Frumoasa se plimba prin camera, admira trandafirii, podoabele, mobila dulapul plin cu rochii scumpe. Isi dadu jos hainele simple pe care le purtase pe drum si imbraca o rochie frumoasa. Atunci, aparu din nou spiridusul. - Vai, ce frumoasa esti, murmura el. Cat de mult o sa-i placi stapanului meu! Ia uita-te in oglinda! Dar frumoasa inlemni de groaza. In oglinda, in spatele propriului ei chip, zari cumplita Bestie. Se intoarse sa il priveasca in fata. - Bine ai venit la castelul meu, ii spuse Bestia. Te afli aici de nevoie? - Da, ii raspunse Frumoasa. - Dupa un drum asa de lung, trebuie sa-ti fie foame, zise Bestia cu un glas ragusit. Hai cu mine. Bestia o duse pe Frumoasa pana in salonul unde se afla o masa aranjata pentru o singura persoana. Chiar daca in sinea ei rasuflase usurata ca nu va sta cu Bestia la masa, Frumoasa era impresionata de bunatatea acestei fiinte infricosatoare. Bestia ii ura noapte buna, iar fata ii ramase sa manance. Apoi, privind flacarile din soba, gandurile ii zburara la Bestie si la castelul acesta vrajit. A doua zi, spre seara in timp ce Frumoasa se plimba prin gradina Bestia veni sa stea de vorba cu ea. - Tu ce crezi, sunt urat? o intreba Bestia. - Da, raspunse Frumoasa cu sinceritate. Dar cred ca ai suflet bun. 204

- Si te-ai marita cu mine? o mai intreba Bestia. Infiorata de intrebarea lui neasteptata, Frumoasa ii raspunse: - Nu. Bestia venea zi de zi sa o vada pe Frumoasa si sa stea de vorba cu ea. Se temea tot mai putin de creatura aceea, dar de fiecare data cand o intreba daca ar vrea sa-l ia de barbat, raspunsul ei era acelasi. Intr-o buna zi, Frumoasa privi in oglinda fermecata din dormitor si isi vazu tatal. Tinea in mana un portret al ei si parea tare bolnav. Frumoasa se duse in fuga la Bestie. - Trebuie sa-mi dai drumul! ii striga ea. Te rog, stiu ca ai suflet bun. Tata e bolnav si are nevoie de mine. - Atunci, du-te, rosti cu glas scazut Bestia. Dar promite-mi ca te intorci inainte sa se fi implinit opt zile. - Iti promit, murmura Frumoasa. Frumoasa incaleca pe cal si porni spre casa ca vantul si ca gandul. - Tata! stiga ea, intrand val-vartej in casa. - Frumoaso! Esti vie si nevatamata! spuse tatal, luand-o in brate. Bestia cea groaznica nu ti-a facut nici un rau? - Nu, tata, ii raspunse Frumoasa. E un monstru doar pe afara. Dar are suflet darnic si bland. Si tu ce mai faci? - De acuma, cand stiu ca n-ai patit nimic, o sa-mi fie bine, ii zise tatal zambind fericit. A doua zi, Frumoasa le spuse tatalui si surorilor ei ca o sa se intoarca la castelul Bestiei, asa cum promisese. Dar surorile, individioase pe rochia si podoabele ei scumpe incercara s-o convinga sa nu mai plece. Numai ca Frumoasa astepta clipa cand erau ocupate…Frumoasa isi mangaie calul: - Du-ma ca vantul si ca gandul, il indemna ea. Mi-e teama ca Bestia e pe moarte. A fost bun cu mine si a avut incredere in mine. Acum inteleg ca sub chipul acela urat se ascunde un suflet tare frumos. Si calul porni in galop, ducand-o degraba spre castelul Bestiei. Cand Frumoasa ajunse la castel, Bestia nu-i mai iesi inainte, asa ca ea a inceput sa alerge, strigand infricosata: 205

Frumoasa il privi uimita pe printul cel frumos care aparuse in fata ei. Si. la care micuta printesa avu drept nase sapte ursitoare din tara. dupa mine! ii raspunse un glas subtirel. in timp ce ei se sorbeau din ochi si se gandeau cate zile fericite ii asteaptau de acum inainte.Toate bogatiile acestea sunt ale noastre de acum incolo. ii raspunse printul. raspunse Frumoasa zambind. dintr-o data. Si erau tare mahniti.Unde esti? Unde esti? . Dinaintea fiecaruia era pus un tacam minunat. ingenunchind langa el si sarutandu-l pe obraz. . Frumoaso. Se facu un botez de pomina.Chiar eu sunt.. Dupa ceremonie. .Iubirea ta ma face nespus de fericita.Cum sa mori? striga Frumoasa. . Iubirea ta a risipit vraja ce ma transformase in bestie. Frumoaso.Frumoaso. unde se dadea un ospat in cinstea ursitoarelor. In aer plutea parca o muzica fermecata. . si anume o furculita si un cutit de aur. oaspetii se intoarsera la palatul regelui. Te iubesc. Bestia inchise ochii. . Cel mai mult ma bucur sa te mai vad o data inainte sa mor. impodibite cu diamante si 206 . zise printul aratand spre castel. Era spiridusul. regina aduse pe lume o fata. murmura Bestia. Si Frumoasa intelese ca familia ei nu va mai fi niciodata saraca. curtea toata se lumina ca prin farmec.Vino. . Te iubesc si vreau sa ma marit cu tine. fiecare dintre ele facandu-i cate un dar. cat nu se poate spune.Unde e Bestia mea cea draga? intreba ea. In cele din urma. Frumoasa din padurea adormita de While Perrault A fost odata un rege si o regina care nu aveau copii.

a sasea. a continuat printesa. Prevestirea aceasta cumplita ii facu sa se cutremure pe toti cei de fata. s-a intamplat ca tanara printesa sa intalneasca o batrana care torcea. Batrana se socoti nedreptatita si mormai cateva amenintari pintre dinti. va cadea intr-un somn adanc. intelepciunea. ce minunat este. iata ca se pomenira in incapere cu o ursitoare batrana. amenintarea pedepsei cu moartea. maicuta? o intreba printesa. a treia. ea prevesti ca printesa se va intepa in deget cu un fus si ca din asta i se va trage moartea. pentru ca porunca regelui nu ajunsese la urechile ei. in loc sa moara. . care va tine o suta de ani.Ce faci acolo. Ea se gandi ca batrana ursitoare putea sa faca un dar suparator micutei printese. sa cante ca o privighetoare. cum faci? Da-mi si mie fusul o clipa. la capatul carora un tanar fecior de domn va veni si o va destepta. te rog! 207 . . E drept ca nu mai pot sa desfac ceea ce i-a fost menit. care nu fusese poftita fiindca nu mai iesise dintr-un turn vreme de peste cincizeci de ani si o credeau moarta. frumoasa mea copila.Vai. dar. auzi amenintarea. nestiind cine e fata. Cand se ridica de la masa. a patra ii ura sa danseze ca nimeni alta.rubine. ca sa ramana cea din urma. a cincea.Veniti-va in fire. dar acesta nu era din aur. Cand veni randul celei batrane. ii raspunse batrana. a doua. care aveau lacrimi in ochi. regele dadu porunca sa nu se mai foloseasca nimeni de fuse sub. Cea mai tanara ii darui frumusetea. Sa fi trecut vreo cincisprezece. Dar deodata rasari din spate perdelei ursitoarea cea tanara si rosti cu glas tare: . pentru a putea drege raul. Dupa ce se asezara cu totii la masa. Una dintre ursitoarela tinere. Intre timp. regina. si printesa se va intepa intr-un fus. . celelalte ursitoare incepura sa-i imparta daruri printesei. sa cante la toate instrumentele muzicale.Iaca torc. Regele porunci sa i se dea un tacam. saisprezece ani. pe cand regele si regina s-au dus la unul din castelel lor. aceasta ursitoare se strecura nevazuta dupa o perdea. blandetea. fetita voastra nu va muri. o rege si tu. care era in apropierea ei. Pentru a ocoli aceasta nenorocire. Ea folosea fusul.

vazu turnurile castelului ivindu-se deasupra unei paduri intinse si foarte dese. Ea atinse cu bagheta fermecata pe toti care se aflau in castel: guvernantele. nici bujorii din obraji. bucatari. dar un taran batran il lamuri: 208 . Nimeni nu s-ar fi incumetat sa patrunda acolo prin padure. Printul nu mai stia ce sa creada. caci somnul nu-i rapise nici culorile vii ale fetei. se intepa in deget si cazu lesinata. Mai atinse caii si chiar catelusa printesei. maracini si spini au inconjurat castelul. de alt neam decat printesa cea adomita. Din tot castelul nu se mai vedea decat varful turnurilor. Rege si regina iesira din castel si dadura porunca celor de afara ca nimeni sa nu se apropie de acel loc. Un pitic care purta cizme "de sapte poste" i-a dat de veste. ofiteri. din toate partile. altii ca acolo isi dadeau intalnire vrajitoarele. La capatul a o suta de ani. si acesta la mare departare. O stropira pe printesa cu apa pe fata. Regele. domnisoarele de onoare. mergand la vanatoare. respira usor. asa ca iti puteai da seama ca nu murise. Batranica stiga dupa ajutor. ii frecara tamplele. Porunca nu-si avea rostul. Oamenii venira repede. fete in casa. pe un pat cu broderii din aur si argint. dar nimic n-o putea readuce in simtire. Ursitoarea pleca de indata si dupa un ceas ajunse la castel. un fecior de domn. bantuit de duhuri. auzi zarva si isi aminti povestea ursitoarei. nici culoarea buzelor trandafirii. Doar ochii ii avea inchisi.Adormira cu toti cat ai clipi. caci multi copaci. se afla departe de palat. Cei mai multi povesteau de un capcaun care locuia acolo si inghitea copii. Regele ii iesi in intampinare la scara trasurii si ursitoarea incuviinta toate poruncile date de acesta. Porunci ca printesa sa fie culcata in cea mai frumoasa odaie din palat. Printesa era frumoasa ca lumina zilei.Lua fusul. Oamenii dadeau raspunsuri in doi peri. atunci cand s-a intamplat nenorocirea. De altfel. Ursitoarea cea buna care ii daruise viata. care se inapoiase. unii spuneau ca e un vechi castel.

El se avanta singur catre castelul care se zarea acum bine de tot la capatul unei alei. i-a marturisit bucuria si recunostinta sa si a incredintat-o pe printesa ca se indragostise de ea. Patrunse intr-o curte mare si urca o scara. om bland si bun. in sfarsit. s-au casatorit si intreaga curte veni sa-i salute. Printul a ascuns casatoria sa mai mult de doi ani. printul isi parasi in zori sotia pentru a se intoarce in oras. pentru ca printul se ducea zinic la vanatoare. altii sezand si. pana cand va veni un fiu de domn si o va trezi. Viorile executara cantece vechi. cea mai frumoasa din cate au fost vazute.Ai sosit. nefiind cu toti indragostiti. deschizandu-i poteca. unde tatal sau il astepta.Umbland la vanatoare. dar muzica lor era minunata.Printe. Tatal sau.. Nimeni nu dormea. Ea spuse: . deoarece nu simteau nevoia. ajunse intr-o camera cu totul si cu totul de aur. Odata cu printesa se desteptase intregul palat. Avea acum doi 209 . unii in picioare. In clipa aceea. dar care a fost sortita sa doarma o suta de ani. cat de mult m-ai lasat sa te astept! Vrajit de vorbele ei. Tanarul print fu dintr-o data cuprins ca de o vraja si vru s-o vada pe printesa cea frumoasa. Trecura deci in sala oglinzilor unde cinara. simteau ca mor de foame. deoarece copacii si maraciniise adunasera din nou. printul meu. sa tot fie vreo cincizeci de ani de cand l-am auzit pe tata povestind ca in castelul acesta se afla o printesa. dar. Printul ii istorisi: . vraja se destrama si printesa se trezi. fiecare gandindu-se la ce avea de facut . nu banuia nimic. Mama a inteles ca era indragostit. in care se aflau cavaleri de onoare dormind. dar maica-sa nu-l crezu. A doua zi. Inainta spre padure si vazu cum copacii cei inalti. Oamenii sai nu putura sa-l urmeze. Pe un pat vazu o printesa de vreo cinsprezece-saisprezece ani. printul se apropie si se aseza in genunchi langa ea. in sfarsit! O. Imediat dupa cina. m-am ratacit in padure si m-am adapostit in coliba unui carbunar care mi-a dat sa mananc paine negra si branza. Strabatu multe incaperi ale castelului. Tremurand de emotie. maracinii si spinii se dadeau in laturi.

Putin dupa aceea. ca s-o ascunda intr-o odaita din fundul curtii. dar printul nu indraznea sa-i incredinteze taina sa. Cand regele muri. Fetita avea atunci numai patru ani.copii: o fiica pe care o numira Aurora si un fiu caruia ii ziceau Soare.Iti poruncesc. Il iubea pe bucatar. pe care capcauna o gasi delicioasa. luand cutitul mare. urca in camera micutei Aurora. printul a ramas stapan in tara. spuse regina. La curte se soptea chiar ca abia se abtinea sa nu sara asupra copilasilor daca ii vedea. . el incepu sa planga si cutitul ii cazu jos din mana. Printesa . sotia sa. El o lasa pe mama sa in fruntea regatului si-i incredinta sotia si copiii. am pofta sa mananc carne proaspata. Vazand-o. doamna! striga bucatarul. De-abia plecat. regina-mama isi trimise nora si nepotii la o casa la tara.Maine vreau s-o mananc la masa pe micuta Aurora. fiindca ea se tragea dintr-un neam de capcauni. Se duse sa-l caute pe micul Soare. Fu hotarat sa o pacaleasca pe regina ca si prima data. Se duse in curte sa taie un mielusel si pregati un sos bun. . imparatul Cantalabute. dar intr-o seara regina cea rea ii spuse din nou bucatarului: 210 . primita in triumf.Cu neputinta. Regina incerca sa afle adevarul. care avea trei ani. Pana aici totul mersese bine. pentru ca o intrecea in frumusete pe sora lui. Apoi pregati o friptura de ied frageda. Opt zile mai tarziu. ca sa-l ascunda alaturi de Aurora. Bietul om intelese ca nu e de glumit cu o capcauna si. Cateva zile mai tarziu se duse acolo si ii spuse bucatarului intr-o seara: . pentru a-si satisface oribila pofta. Bucatarul nu se impotrivi. sosi in capitala. Regele urma sa fie in razboi toata vara.fiindca ii aducea adeseori bomboane. insotita de cei doi copii. Pe micuta Aurora o lua si o incredinta sotiei lui. pa care regina il manca cu mare pofta. Il incredinta pe baiat sotiei. regina cea rea ii spuse bucatarului: . El isi dadu public in vileag casatoria. Regele o luase in casatorie numai pentru averile ei nenumarate.Vreau sa-l mananc la cina pe micul Soare. Ii era teama. regele porni la lupta impotriva vecinului sau.

i-am ascuns la mine. bucatarul se hotari sa-i taie gatul. in locul dumneavoastra. Ea ii credea morti. dupa cum nici copiii nu va sunt morti. intr-o clipita. Pielea ei era alba. Regele se arata nespus de fericit sa-si revada frumoasa sotie si copiii. pe bucatar si pe nevasta acestuia. Intra cu pumnalul in mana in camera tinerei reginei. 211 . la intoarcerea sa.Nu. de jivinele respingatoare. . ca sa-i arunce in el pe regina si pe copii. doamna. nu veti muri. raspunse tanara regina. Acum era foarte multumita de cruzimea ei. totul era gata si calaii tocmai se pregateau sa-i arunce in cazan. O voi pacali din nou pe regina. De data asta nu mai stia cum s-o insele pe regina-mama. ii raspunse bietul bucatar. Regina tanara avea douazeci de ani.Indeplineste porunca. Trebuie pregatita cu acelasi sos ca si copiii.. la care nimeni nu se gandea ca s-ar putea intoarce. cand isi facea de lucru prin curtea castelului. cand regele. Ca sa-si scape viata . Fa ce ti s-a spus! Ma voi duce langa copiii mei pe care i-am iubit atata. unde ea isi regasi copiii. Ii voi da sa manance o caprioara tanara.As dori s-o mananc pe printesa. dis-de-dimineata. Regina manca la cina caprioara cu aceeasi pofta. intra in curte calare si intreaba ce inseamna acel spectacol infiorator. Se pregatea sa-i spuna tanarului rege. plin cu naparci si broaste raioase. Furioasa ca a fost pacalita. porunci sa i se aduca un cazan mare. Nimeni nu indraznea sa-i spuna. Si se duse in odaia lui. A doua zi. Dar intr-o seara. Capcauna se arunca in cazan si fi inghitita. ca lupii mancasera pe tanara regina si pe copii. . fara a mai pune la socoteala cei o suta de ani pe care ii petrecuse dormind. dar mai putin frageda. Voia totusi sa o pregateasca si ii povesti respectos despre porunca primita de la regina-mama. recunoscu vocea reginei si a copiilor.

Ursul si Ursoaica se uitau cu multa dragoste la jocul fiului lor. In curand I se facu foame si sete si se simti foarte obosita. fetita mea! Dar ai grija.Ce dragut din partea ta. Cum era atat de preocupate de ceea ce facea. intinsa. incepu sa culeaga flori pentru mama ei: margarete minunate. cum ajunse in padure. deschise usa si intra.Mamico. una mijlocie si o farfurie mica. Pentru ca ii era tare foame se hotara sa guste din mancarea de pe masa. Era casuta ursilor! Se apropie tiptil de casa. Intr-o zi. ii atrase atentia mama. Ursuletul. Fetita. Inauntru zari o masa mare. pe fata lor aparand un zambet de incantare. zari printre copacii din padure o casuta.Fetita cu parul de aur si ursii din padure A fost odata o fetita care avea un par auriu si asa de frumos incat toata lumea ii spunea Fetita cu Parul de Aur. si se uita prin gaura cheii si cum nu vazu pe nimeni.rosti Ursoaica. apoi gusta 212 . dar acesta era fierbinte si isi arse limba. la marginea padurii. cu trei farfurii pline cu orez si miere. pot sa ma duc in padure sa-ti culeg un buchet frumos de flori? . Mai era acolo un fotoliu mare. Vai. Manca o lingura de orez din prima farfurie. . ce miros imbietor aveau! Farfuriile de pe masa erau de marime diferita: una mare. Apoi isi continua drumul prin padure. padurea este adanca si sa-r putea sa te ratacesti.Vai ce bine e sa fii copil! . Spre norocul ei. . In jurul mesei erau asezate trei scaune care pareau foarte comode. aplecandu-se asupra florilor minunate cu miros imbatator.Si mie mi-ar place sa fiu copil! Rosti Ursul tata. albastrele si maci rosii ca focul. In timp ce ursuletul se juca admiran fluturii care zburau prin aerul proaspat al diminetii. O familie de ursi care traia in padure a plecat la plimbare cu fiul lor. care se juca prinzand fluturi cu plasa. ii spuse mamei sale: . Fetita traia cu mama ei intr-o casuta. nu-si dadu seama ca inaintase prea mult in mijlocul padurii si ca vremea trecuse. unul mijlociu si unul mic.

Asa ca se hotara sa se aseze pe cel mai mic dintre scaune. s-a asezat pe scaunul meu! a strigat Ursul-Tata pe o voce groasa. unul mijlociu si unul mic. Cand ursii au deschis usa de la intrare au simtit pe data ca cineva a umbalt in casa si au inceput sa miroasa toate lucrurile pe rand: . . A urcat la etaj.Cineva s-a culcat pe perna mea! . il incerca pe al treilea si acesta era atat de comod si cald incat adormi pe loc. Intai se culca in cel mare. gusta si din ultima farfurie. .Cineva a mancat din farfuria mea. apoi se aseza pe scaunul mijlociu. Se culca apoi in patul mijlociu. intreaga familie s-a apropiat de masa: . .Cineva mi-a dat la o parte patura.Cineva. Si ce sa vezi? Mancarea din farfuria cea mai mica era asa de buna incat manca tot orezul.Uitati-va. La urma. familia de ursi care locuia in casuta se intorcea de la plimbare. a intrat in dormitor. Pe vremea aceasta. 213 . Ursul-Tata a inceput sa adulmece prin camera si a spus apoi cu vocea sa morocanoasa: . dar era prea tare si incomod.Cineva s-a atins de perina mea! striga Ursoaica cu o voce mai blanda. . nuI placu si se ridica din el. pana la ultimul bob. dar orezul era prea des si in cele din urma. Apoi. spuse Ursoaica cu voce ei blanda. sopti Ursoica. dar pentru ca era prea mare. unde a zarit trei paturi: unul mare. dar nici acesta nu I-a fost pe plac pentru ca patura era aspra si o intepa.Cineva mi-a rupt scaunelul! striga Ursuletul cu o voce plangareata. Fetita se aseza intai in fotoliul cel mare. dar nici acesta nuI placu:avea perina prea moale. Apoi ursii au urcat la etaj.Cineva mi-a folosit lingura! mormai Ursul-Tata cuvocea lui groasa. dar in momentul in care se puse pe el.din farfuria mijlocie. cineva mi-a mancat mancarea! N-a mai ramas nici o faramitura! a strigat Ursuletul si lacrimi mari incepura sa se rostogoleasca pe obrajorii sai. acesta era asa de subred incat se prabusi sub greutatea ei si fata cazu pe podea! Cum era foarte obosita se hotara sa traga un pui de somn.

Cenusareasa de Hans Christian Andersen A fost odata un om bogat.Voi purta rochia de catifea rosie. . in timp ce surorile ei se lafaiau in camere dichisite.Priviti! O fetita doarme in patul meu! striga ursuletul cu o voce surprinsa. ursii din casuta din padure n-au mai vazut-o niciodata pe Fetita cu Parul de Aur. Spala vase. o zbughi spre fereastra si se avanta spre padure. Incepu sa alerge spre casa cat o tineau picioarele. pe un brat de paie. Cenusareasa era insutit mai frumoasa decat surorile ei. Barbatul avea la randul lui o fiica ca painea calda. spuse sora cea mare. freca podelele din camerele doamnei si domnisoarelor. Mama vitrega nu putea suferi harurile acestei tinere copile. Tare s-a mai speriat cand I-a zarit pe cei trei ursi aplecati asupra ei! Se scula repede din pat. Cand termina treaba. Fetita cu Parul de Aur se trezi brusc la auzul vocilor. Fata era pusa sa roboteasca cat era ziulica de mare. Intr-o buna zi. repede-repede. in ciuda vesmintelor lor bogate. dormea in pod. 214 . fiul regelui puse la cale o mare petrecere la care fura poftite toate fetele frumoase din imparatie ca si surorile Cenusaresei. intr-un colt al vetrei. ce le faceau pe fetele ei si mai nesuferite.. Cu toate hainele sale ponisite. se cuibarea in cenusa. cu paturi moi si oglinzi in care se vedeau din cap pana in picioare. care si-a luat ca nevasta de-a doua o femeie rea si ingamfata. cu doua fete ce-i semanau leit. care stia de frica nevestei. Si deatunci incolo. vestite prin frumusetea lor. si din aceasta pricina o poreclisera "Cenusareasa". Sarmana fata era tare chinuita si nu indraznea sa se planga tatalui ei. fara sa arunce macar o privire inapoi.

sosi si seara petrecerii. ti-ar place si tie sa mergi la bal? .As dori atat de mult . aduse un dovleac de toata frumusetea. domnisoarelor. adauga mezina.Cenusareaso..Ai dreptate.De ce plangi? Ce-i cu tine? . te voi ajuta sa te duci. Astfel surorile incuviintara ca Cenusareasa sa le pieptane. alege un dovleac si adu-mi-l. . le ajuta la pieptanat pe cele doua surori. vazand-o pe Cenusareasa la bal.Iar eu.Ai dreptate.Nu-i asa ca ai vrea sa te duci la bal? . Fata. Apoi il atinse cu nuiaua fermecata si il prefacu intr-o caleasca aurita. daca vei fi o ascultatoare. Cand le pierdu din ochi. ba chiar se oferi sa le aranjeze pieptanaturile. Se duse apoi la cursa de soareci. Dupa un timp. . care nu mancasera timp de doua zile. Ele o intrebara: . In sfarsit.Vai. . cu o atingere de nuia. mantia tesuta cu flori de aur si colanul de diamante. du-te si vezi. va bateti joc de mine? Acolo nu-i loc pentru una ca mine! . nasa ei. vazand-o inlacrimata. Era un echipaj de toata frumusetea. Zana il scobi. Cenusareasa pleca sa-l caute. in sase armasari suri. Apoi spuse: Mergi in gradina. o intreba: . care cauta acum un vizitiu. da. zana.Ei bine. Atunci. fusta cea alba. o intreba: . rabdand de foame in fata oglinzi. spuse Cenusareasa. ii prefacu. unde gasi sase soareci si. care era buna la suflet. unul dupa altul. Surorile plecara si Cenusareasa le urmari cu privirea.. lumea s-ar prapadi de ras. care le sfatui cum stia mai bine.Sa vad daca nu e vreun sobolan in capcana. spuse Cenusareasa si suspina din nou.. Nasa fetei. 215 . lasandu-i numai coaja. Surorile cerura parerea Cenusaresei.as dori atat de mult… Cuvintele nu se mai auzeau printre suspine.Vai. se porni sa verse lacrimi amare. raspunse nasa fetei.

si pe indata hainele ei se preschimbara in vesminte din aur si argint. . iar nasa o preveni sa nu zaboveasca dupa miezul noptii. dar ele nu o recunoscura. printul.Da. Cenusareasa se urca in caleasca.Ce mult ati zabovit! le spuse ea. stand cu ochi la ea. In aceeasi clipa batura la usa cele doua surori si Cenusareasa se duse sa le deschida. in admiratia tuturor pentru gratia cu care misca. spunandu-le cuvinte de lauda. se auzea de pretutindeni. Fata se apropie de surorile ei. oferidu-i bratul. unde se aflau oaspetii. Dansatorii incremenira si viorile amutira. Regele insusi sopti reginei: . mai spuse zana fetei. dar cum o sa ma duc cu straiele astea vechi si urate? Zana le atinse cu nuiaua fermecata. "E neasemuit de frumoasa". Zana o intreba pe Cenusareasa: .Ei bine! Esti gata sa mergi la bal! Esti multumita? . iar fiul regelui ii oferi cinstea de a o invita la dans. la scara calestii. Doamnele ii cercetau vesmintele si pieptanatura. care se urcara in spatele calestii. Cenusareasa promise nasei ca va parasi balul inainte de miezul noptii si pleca fericita. Cenusareasa auzi orologiul batand un sfert de ora inaite de miezul noptii.Fata aduse cursa cu trei sobolani si unul fu pe data prefacut intr-un vizitiu cu mustata faloasa. careia ii multumi zicand: . alerga in intampinarea ei. nu manca mai nimic. Ii darui o pereche de conduri din sticla. si o conduse in marea sala de bal. cum nu se mai vazusera. Astfel gatita. In timpul ospatului. pe care nasa le transforma in sase lachei chipesi. 216 . In timp ce o admirau.Tare as vrea sa merg si maine la petrecere. Cenusareasa aduse cele sase soparle cerute. . Acasa o intalni pe nasa ei.Niciodata n-am vazut o faptura atat de frumoasa si de blanda. Printul stiind de sosirea unei printese.Du-te in gradina si adu-mi sase soparle din cele pitite dupa stropitoare. ea facu o plecaciune adanca si disparu.

Cand auzi prima bataie a orologiului. care s-au straduit in fel si chip da le intre piciorul in condur.Printesa a disparut cum a batul miezul noptii si a lasat sa-i cada un condur de sticla. mai spusera surorile. A fost adus apoi celor doua surori.Am porunca sa incerce toate fetele condurul. Cenusareasa le ajuta sa se ridice.Pot si eu sa incerc? Surorile se pusera pe ras. A doua zi. cerandu-i iertare pentru toate relele pricinuite. si cum fata se distra de minune. cand Cenusareasa scoase dintr-un buzunar un al doilea condur pe care il puse in picior.Va iert din toata inima si va rog sa ma iubiti vesnic. Cenusareasa le iscodi: . Il incercara mai intai printesele. batandu-si joc de ea. pe care se potrivi fara nici o greutate. De indata. Printul o urma. cu hainele ponosite si numai cu un condur in picior.Si mare fu uimirea celor doua surori. In graba. Cand surorile se intoarsera de la bal. Ea atinse cu nuiaua fermecata zdrentele Cenusaresei. pe care printul il culese. se intampla sa-i cada un condur din sticla. spunandu-le: .Ati vazut-o pe printesa cea frumoasa?Acestea ii raspunsera: . Cenusareasa. fara lachei. dar nu o prinse. cele doua se dusera din nou la petrecere si Cenusareasa de asemenea. o recunoscura si se aruncara la picioarele ei . dar nu au reusit. dar in zadar. . de la miezul noptii. Nimeni nu o cunoaste. Cavalerul care aduse condurul o privi pe Cenusareasa cu luare-aminte si o gasi tare frumoasa. pe care fiul regelui l-a cules si l-a privit tot restul petrecerii. Printul nu se misca de langa ea. spuse el si se apropie cu pantoful de piciorul Cenusareasei. Ajunse acasa fara caleasca. ii spuse una din surori. E tare indragostit de printesa cea frumoasa. care le privea.. In aceeasi clipa sosi si nasa fetei.Am vazut la bal pe cea mai frumoasa printesa dim lume. fiul regelui daduse de stire ca va lua de sotie pe aceea careia i se va potrivi pantoful pe care il gasise. 217 . apoi ducesele si intreaga curte. se ridica si fugi sprintena ca o caprioara. Cateva zile mai tarziu. uita de povetele nasei ei. cele doua surori. prefacandu-le intro mandrete de straie. recunoscu condurul si intreba: . mai frumoasa decat intaia data.

si sa nu cumva sa deschideti pana ce nu-ti auzi glasul meu. am sa va dau de stire. Intr-o zi. ascultati unul de altul. care a fost si mai impresionat de frumusetea ei.Cenusareasa fu condusa la print. incuieti usa dupa mine. Dar voi. . Usa mamei descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze. ca sa ma cunoasteti. Peste putin timp dupa aceea. si am sa va spun asa: Trei iezi cucuieti. Capra cu trei iezi de Ion Creanga Era odata o capra care avea trei iezi. Smoc de flori Pe subsuori. zisera iezii. 218 . Drob de sare In spinare. capra cheama iezii de pe-afara si le zice: . Cand voiu veni eu. Malaies In calcaies.Da.Auzit-ati ce-am sus eu? . el o lua de sotie.Dragii mamei copilasi! Eu ma duc in padure ca sa mai aduc ceva de-a mancarii. mamuca. Lapte-n tite. Iar ea le primi pe cele doua surori ale sale la palat si le gasi drept soti doi curteni de neam. Vorba ceea: "Sunt cinci degete la o mana si nu seamana toate unul cu altul". Iedul cel mare si cu cel mijlociu dau prin bat de obraznici ce erau iara cel mic era harnic si cuminte.

Sa nu cumva sa faceti pozna sa deschideti. si incepe: Trei iezi cucuieti. Dar vorba veche: "Paretii au urechi si ferestile ochi".Ia! baieti. tragea cu urechea la paretele din dosul casei.. dragii mamei. mamuca.Saracutul de mine! zise cel mic. De iar impinge pacatul sa-mi deschida usa. Usa mamei descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze. Iar iezii inchid usa dupa dansa si trag zavorul. cand vorbea capra cu dansii. ca-i vai de noi! Asta nu-i mamuca. glasul ei nu-i asa de gros si ragusit.Sa n-ai nici o grija.Daca-i asa. . auzind 219 . Un dusman de lup . Apoi capra iese si se duce in treaba ei. si mai ramaneti cu bine! . si vine la usa. Malaies In calcaies.Hai! deschideti cu fuga. mamuca. . cu lacrimi in ochi. ca vine mama cu demancare. Eu o cunosc de pe glas. si Dumnezeu sa-ti ajute ca sa te intoarne cu bine si sa ne-aduci demancare. Drob de sare In spinare. Lapte-n tite. "Bun! zise el in gandul sau. Smoc de flori Pe subsuori. zise cel mai mare. Ia. care de mult pandea vreme cu prilej ca sa pape iezii. acu mi-e timpul.. apoi veniti sa va sarute mama! Dumnezeu sa va apere de cele rele. vorbit ramane. si cum vine.chiar cumatrul caprei. halal sa-mi fie! Stiu ca i-as carnosi si ias jumuli!" Cum zice.. zise cel mic. Noi suntem o data baieti. sariti si deschideti usa. cu fuga! . ci-i mai subtire si mai frumos! Lupul. . apucara cu gura inainte cei mai mari.s-apoi stiti care? .Pot sa am nadejde in voi? .Mergi sanatoasa. si ce-am vorbit o data.

s-apoi. ma duc sa deschid..ia sa mai odihnesc oleaca aste batranete! 220 .sa traga. hat! pe ied de gat. vedeti. Mamei usa descuieti!.Badica! badica! zise iarasi cel mic.Nu stiu. zise iarasi cel mare. se-nghemuieste acolo cum poate. ii rateaza capul pe loc si-l mananca asa de iute si cu asa pofta. dar nici acasa... trage zavorul. sarmana? . sprijinit cu picioarele de prichiciu si cu nasul de funigine. caci lupului ii scaparau ochii si-i sfaraia gatlejul de flamand ce era. Fuga-i rusinoasa.in sfarsit. de-ti parea ca nici pe-o masea n-are ce pune.Ei. .. ii tine mult si bine pe mamuca afara. Cand. nici doua. unul. de-atuncie rau in lume.... unde sa fie? Se iteste el pe colo. Unde sa fie.. .. incepu iar: Trei iezi cucuieti. parerea m-a amagit. Ia... Ascultati-ma si pe mine! Poate mai de-apoi a veni cineva s-a zice: Deschideti usa. de cand a ajuns coada sa fie cap.. nu-i mamuca! D-apoi cine-i daca nu-i ea?! Ca doar si eu am urechi! Ma duc sa-i deschid. da! nu spun eu bine? zise cel mare. Si.. Dar frica-i din raiu. sa nu traga? .. iaca!.. zicand: .. tustiu! iute sub un chersin. da-i sanatoasa!.Apoi. Apoi se linge frumusel pe bot si incepe a se invarti prin casa cu neastampar. ca mare minune-i si asta!. daca ma potrivesc eu voua? Nu-i mamuca. tace ca pestele si tremura ca varga de frica. Daca te-i potrivi tu acestora.. nici una..aceste. ori am auzit mai multe glasuri? Dar ce Dumnezeu?! Parc-au intrat in pamant. sarmana! Asemene cel mijlociu... Ca vine matusa! S-atunci voi trebuie numaidecat sa deschideti? D-apoi nu stiti ca matusa-i moarta de cand lupii albi si s-a facut oale si ulcioare.Ma!. intorcandu-se. Insa cel mare se da dupa usa si . Eu. tace ca pamantul si-i tremura carnea pe dansul de fica. n-am de coasa. Atunci mezinul se vara iute in horn si. se duse la un ferar si puse sa-i ascute limba si dintii. dar pace buna! iezii nu-s nicairi! . se iteste pe dincolo. ce sa vada? S-apoi mai are cand vede?. pentru a-si subtia glasul.

. Cum a iesit dusmanul din casa. baieti.Apoi se indoaie de sele cam cu greu. Fumusei si cucuieti! 221 . Si cand s-a pus pe chersin.. caci iedul cel cuminte tacea molcum in horn. lupul nu i-ar fi mancat! Si biata mama nu stie de asta mare urgie ce-a venit pe capul ei! Si boceste el si boceste pana il apuca lesin! Dar ce era sa le faca? Vina nu era a lui. cat de colo vede cele doua capete.Dragii mamucutei. ideul cel mic se da iute jos din horn si incuie usa bine. de ti se parea ca radeau pe urma unge toti paretii cu sange. dar nu gaseste nimic. saracutul! . in feresti. cum tace pestele in bors la foc. cu dintii ranjiti. s-apoi iese si-si cauta de drum. iaca si capra venea cat putea. ca ori chersinul a crapat. si ce-au cautat pe nas le-a dat. Vorba ceea: "Ca toata pasarea pe limba ei piere". ca sa faca si mai mult in ciuda caprei. ori cumaptrul a stranutat. Cand jalea el asa. . dragi! Cum asteapta ei cu bucurie si-mi rad inainte cand ma vad! Baietii mamei. Atunci iedul de sub chersin. Si cum venea.. doar a mai gasi ceva. Apoi incepe a se scarmana de cap si-a plange cu amar dupa fratiorii sai. Daca vede lupul si vede ca nu mai gaseste nimic. . sa nu taca? . si se pune pe chersin. isi pune in gand una: asaza cele doua capete cu dintiii ranjiti in feresti...Dragutii mei fratiori! De nu s-ar fi induplecat. sa te pupe el! Apoi ridica chersinul binisor. nu stiu cum s-au facut.il pastea pacatul si-l manca spinarea. insfaca iedul de urechi si-l flocaieste si-l jumuleste si pe acela de-i merg petecele!. Pe urma se mai invarte cat se mai invarte prin casa. nanasule! .Sa-ti fie de bine. incarcata cu de-a mancarii si gafuind..A!. ghidi! ghidi! ghidus ce esti! Aici mi-ai fost? Ia vina-ncoace la nanaselul.

Atunci iedul mezin . uite ce am patit noi! Mare foc si potop au cazut pe capul nostru! Capra atunci. Apoi s-arunca in bratele mane-sa si cu lacrimi de sange incepe a-i spune: .. Malaies In calcaies.Da' ce-a fost aici. cum te-ai dus d-ta de-acasa. Si ce era nu era a bine!. ce sa vada? Un fior rece ca gheata ii trece prin vine. 222 ... si cum ajunge.Si?.. cum poate. .Bucuria caprei nu era proasta. si ochii i se painjinesc. Drob de sare In spinare. Lapte-n tite.care acum era si cel dintai si cel de pe urma .. mamuca? Ia. mamuca. Usa mamei descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze. o cuprinde spaima si ramane incremenita!. si incepe: Trei iezi cucuieti. holband ochii lung prin casa. un tremur o cuprinde in tot trupul. Smoc de flori Pe subsuori. Dar mai pe urma. Mamei usa descuieti. picioarele i se taie. imbarbatandu-se. Dar cand s-apropie bine. copile? .Mamuca.sare iute si-i deschide usa... Ea insa tot merge pan' la usa.. n-a trecut tocmai mult si iaca cineva s-aude batand la usa si spunand: Trei iezi cucuieti.. crezand ca parerea o insala. si-a mai venit putin in fire s-a intrebat: .Ce sa fie..

dragul mamei! "Ca pana la Dumnezeu. acu i-am gasit leacul. ca l-oiu invata eu! Daca ma vede ca-s o vaduva sarmana si c-o casa de copii.. eu m-am varat iute in horn.S-atunci?. Sapoi tine tu minte. sfintii iti ieu sufletul". natang si neastamparat cum il stii.. sa nu cumva sa te rasufli cuiva. apoi trebuie sa-si bata joc de casa mea? si pe voi sa va puie la pastrama? Nici o fapta fara plata. si frate-meu cel mijociu sub chersin.Si frate-meu cel mare.. apoi las'!.. iara cel mare. tine minte ca ai sa-i scoti fara coarne! . apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sarit peste garduri niciodata de cand sunt. . Ei. zise ea in gandul sau..Ba nu. cum sa dreaga si ce sa-i faca? "Aha! ia.. . acolo-i nadejdea caprei.Atunci. da' nici cruce sa-ti faci!" . Si de-atunci cauta si ea vreme cu prilej ca sa faca pe obraz cumatru-sau.Cine? Cumatrul meu? El? Care s-a jurat pe parul sau ca nu mi-a sparie copilasii nicioadata? .Of. Se pune ea pe ganduri si sta in cumpene.. . cumatrul lup. .. ce-ti spun eu: ca de i-a mai da lui nasul sa mai miroase pe-aici. se si arata in prag! .Ei las'. ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii in plug? Apoi.Apoi da. copile. Aproape de casa ei era o groapa adanca.. i-a umplut de sparieti! . taci.S-atunci?. ca sa prinda el de veste. of! Mai bine taci si lasa-l in plata lui Dumnezeu! Ca stii ca este o vorba: "Nici pe dracul sa-l vezi. Taci! Ca i-oiu face eu cumatrului una de si-a musca labele!". fuga la usa sa deschida.. grozavie mare! Nanasul nostru si prietenul d-tale.. dupa cum iti spun. se da cu nepasare dupa usa si trage zavorul!.. mama! Cum vezi. cumatre. 223 . Tricalosul si mangositul! Inca se ranjea la mine cateodata si-mi facea cu maseaua.. Numai tu.Atunci. mamuca.

Doamne. 224 . draga cumatra.Apoi de-acum. ci-i cum vre Cel-desus. De ce ti-e mai drag in lume tocmai de-aceea n-ai parte. cumatro! Da' ce vant te-a abatut pe-aici? . de-acu sa-ncepe fapta: Hai la treaba. nu-i cum vrem noi. cumatre. sa sa arda focul mocnit. dupa puterea mea.Buna vremea. Ei. cumatre. dar mai bucuros eram cand m-ai fi chemat la nunta. isi sufleca manicele.Te cred. Apoi capra porneste inainte plangand. face pasca cu smantana si cu oua si fel de fel de bucate. si pe-o tiharaie da cu crucea peste lup. ori sa spun. s-au dus catra Domnul. ca sa ma mai mangai. si lupul dupa dansa.Ia.La cada cu dubala.Da' nu mai spune. Face ea sarmale. face alivenci. atata focul si s-apuca de facut bucate. cumatre. peste frunzari toarna tarana si peste tarana asterne o rogojina.. cumatra! . face plachie. a gasit iezii singurei. si am gasit de cuviinta sa te poftesc si pe d-ta. si datoria ne face sa le cautam de suflet.Buna sa-ti fie inima. . .. cum ti-i voia? Ia. Doamne! zise capra suspinand. i-a ucis si i-a crampotit. . De aceea am facut si eu un praznic. pana ce da de-o prapastie grozava si intunecoasa. de li-am plans de mila! Numai vaduva sa nu mai fie cineva! .Bucuros. Merge ea cat merge prin codru.. ca lupul ti-a dat de lucru! Si asa zicand. da. cumatre.. prefacanduse ca plange. Apoi umple groapa cu jaratic si cu lemne putregaoioase.. mititeii. cumatrita draga? . ori sa nu mai spun.Ca ce fel. d-apoi. nu stiu cine-a fost pe la mine pe-acasa in lipsa mea. pune poalelen brau... cumatrita. Apoi face un scauies de ceara anume pentru lup. ca stiu ca mi-a facut-o buna! . Dupa asta asaza o leasa de nuiele numai intinata si niste frunzari peste dansa. ca nu-i de chip!. cumatre lup. Pe urma lasa bucatele la foc sa fearba si se duce prin padure sa caute pe cumatru-sau si sa-l pofteasca la praznic. Ia. . ca totuna mi-e.

cumatra. cumatre. . ca-ai mancat! Cu capra ti-ai pus in card? Capra ti-a venit de hac! .Doamne. ii mergeu sarmalele inregi pe gat. c-asa mi-a ars si mie inima dupa iezisorii mei! Lui Dumnezeu ii plac pui de cei mai tineri.Ba nu. ajung panacasa la cumatra! . ca odata avem sa mergem cu totii acolo.Ei. nici mai rau. mor. cumatre. . Si din vorba-n vorba. scoate-ma. Nu-ti face si d-ta atata inima rea. . buf! cade fara sine in groapa cu jaratic.Cumatra. din una-n alta. sa-l invete cojocaria. de cruzi s-au mai dus! . caci scauiesul de ceara s-a topit. . gogalt.Apoi da.Apoi. zise ea lund scauiesul si punandu-l deasupra groapei cu pricina.. cand ar sti omul ce-ar pati.Apoi da. Atunci lupul nostru incepe a manca halpov. daca i-ar fi luat Dumnezeu. nici mai bine. gogalt. Oare nu cumva nenea Martin a dat raita pe la d-ta pe-acasa? Ca mi-aduc aminte ca acu ca lam intalnit odata prin zmeuris. . ca bune sarmale ai mai facut! Si cum ospata el... ca-mi arde inima-n mine! .. si gogalt. nu ma lasa! 225 . Dar sarmanii gagalici. si leasa de pe groapa nu era bine sprijinita. cumatra.Asa este. cumatre.Valeu. stii. lupe. cole. cumatra. se vede ca si lui Dumnezeu ii plac tot puisori de cei mai tineri. ma parlesc. sa treaca focul printr-insii. sezi cole si sa ospatezi oleaca din aceea ce ne-a dat Dumnezeu! Rastoarna apoi sarmalele in strachina si i le pune dinainte. ce ti-ar fi? D-apoi asa?. dinainte s-ar pazi. mie insa-mi plac si de isti mai batani. cumatra. nu-i vorba. ca pentru cumaatru. ard de tot.Ia poftim. cumatra. numai sa fie bine fripti.Dumnezeu sa ierte pe cei raposati. ei! Acum scoate. Doamne! Oiu face si eu ca prostul. talpele mele! Ma rog. si mi-a spus ca dac-ai vrea d-ta sa-i dai un baiet.. .

ca sa se mai potoleasca focul. un betisor. si au pornit impreuna.Ma ustura inima-n mine. mori. Si auzind caprele din vecinatate de una ca aceasta.. Luat cu vorba. napadira asupra lui si-i mai trantira in cap cu bolovani si cu ce-au apucat. ca mult par imi trebuia de la tine ca sa-l afum! Tiaduci aminte. o mare si gogonata minciuna! Betisorul nazdravan de Vladimir Suteev Ariciul mergea spre casa. si-ndata dupa aceea am incalecat iute pe-o sea s-am venit de v-am spus povestea asa. la urma urmelor. pana-l omorara de tot. Pe drum. ca nici viu nu esti bun! De-abie i-a mai trece baietului istuia de spariet. da' si de cumatru-sau lupul pagubasa a ramas. l-a ajuns din urma Iepurele. cand mi te-ai jurat pe parul tau? Si bine mi-ai mancat iezisorii! . si pagubasa sa fie. in groapa. cumatre. Si asa s-a pagubit sarmana capra si de cei doi iezi. si unde n-am mai incalecat si pe-o capsuna si v-am spus. dihanie rautacioasa si spurcata. de-a curmezisul drumului. s-am mai incalecat pe-o roata si v-am spus jitia toata. cumatre.Moarte pentru moarte. cumatra! ma rog. si nu-ti mai face atata osanda cu mine! . Pana acasa drumul fiind lung merg si discuta. Apoi. 226 . Deodata.. mai sa cada. ca bine-o mai plesnisi dinioare cu cuvinte din scriptura! Dupa aceasta.Arzi. In doi drumul este de doua ori mai scurt. veselindu-se impreuna. arsura pentru arsura. oameni buni.. capra si cu iedul au luat o capita de fan s-au aruncat-o peste dansul. Iepurele nu-l vazuse si se impiedica de el. scoate-ma. Si eram si eu acolo de fata. tare le-au mai parut bine! Si s-au adunat cu toatele la priveghiu si unde nu s-au asternut pe mancate si pe baute.

a explicat Ariciul. tu!. si-a luat avant. Dintr-un salt Iepurele a sarit pe malul celalalt si a inceput sa strige: . .Bravo tie.. Cap .. . aruncand-ul cat colo.Tine-te de betisor! Cat poti de tare! Iepurele s-a prins de betisor. Este un betisor nazdravan.Ah. doar a forait inciudat. iepurele s-a mirat: . Ariciul s-a catarat pe musuroi. Iepurele n-a zis nimic. ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Acum.Iti multumesc. si-i striga: ..m-a ajutat betisorul cel nazdravan -. Iepurele a ramas cu gura cascata: . De mirare. pana la urechi.a spus Ariciul. Dar Ariciul a ridicat betisorul.Tepos.Hei. deci stii sa sari! . alaturi de Iepure. ce te tot tarasti acolo? Probabil. cat mai aproape de Iepure.peste toate .. Iepurele sare din musuroi in musuroi. betisorul tau. Cap . ca m-ai salvat! 227 . Ariciul s-a incordat din toate puterile si l-a tras din mlastina pe prietenul sau. ca a alunecat de pe un musuroi si s-a dus in smarc.Eu nu stiu nicidecum sa sar -. Au pornit mai departe. -. a infipt betisorul in mijlocul rauletului si dintr-un slt -. Dar n-a apucat Iepurele sa termine ce-avea de spus.acum va incepe sa-nghita apa si se va ineca. l-a pus pe umar si a alergat sa-l ajunga din urma pe Iepure.Asta nu-i un betisor oarecare . n-ai cum sa ajungi cu el aici! Ariciul n-a zis nimic.saritor.iata-l pe celalalt mal. Ariciule.. arunca betisorul. Vazand la Arici betisorul.Hei.s-a suparat Iepurele si a lovit betisorul cu piciorul. Ariciul merge in spatesi cu betisorul incearca tot drumul. Iepurele ii zice ariciului: . Cand au ajuns pe loc uscat. N-au mers mult si s-au trezit la o mlastina.Tepos. Au mers mai departe pana ce au ajuns la un raulet. s-a dat putin inapoi.

A inchis 228 . le inchide calea si maraie: . am sa te infulec cu blana cu tot! Iepurasul a inceput sa tremure de frica.Lupul isi linge botul.a poruncit el Iepurelui. Iepurasului i se face frica.Ajutor.Stai in picioare langa copac. Cu cat inainteaza. pe deasupra lui. a ridicat cat a putut betisorul. chear la marginea unei paduri mari. multumim. ajutor! . Ariciule! Bine gandit! -Asta-i buna! Nu eu. Iepurele a facut precum i s-a spus.ridicator. nestiind ce sa faca. Dar Ariciul nu se lasa: merge inainte si cu betisoeul da crengile la o parte. . Au mers mai departe si. nici Ariciul. un Puisor. Cazuse din cuib si tipa jalnic.Ce s-au mai bucurat tatal si mama lui! Zburau in jurul Iepurelui si Ariciului ciripind: . ajungand chear aproape de cuib. Cuibul era foarte sus . nici Iepurele nu stiau sa se catare in copac. pe pamant. ci betisorul cel nazdravan .Bravo. s-a facut alb ca varul si nu se mai putea clinti din loc. cu atat padurea este mai deasa.greu sa ajungi la el.in sus .ciripeau ei. intunecate.Cu tine.Asta-i buna! Nu eu. Au intrat in padure . s-a urcat pe umerii Iepurelui. au vazut jos. multumim! Iepurele ii spuse Ariciului: . Dar o mana de ajutor trbuie sa dea.din necaz bun salvator.Stai! Iepurele si Ariciul s-au oprit. S-a gandit Ariciul din nou cu folos. de dupa un copac. Puisorul a mai ciripit odta si a sarit drept in cuib. Urecheatule. clantane din dinti si zice: . mai intunecoasa. ci betisorul cel nazdravan -. Ariciule. esti tepos. cu fata spre el .Dar deodata. dar pe tine.Multumim. .. Ariciul a asezat Puisorul pe capatul betisorului. iar parintii sai se roteau in zbor. de parca picioarele i-ar fi infipte in pamant. le sare in fata un lup. n-am nici o treaba.

Nu eu.Iti daruiesc tie acest betisor.fermecat? . Iepureleinsa s-a impotrivit: ...Numai Ariciul nu s-a pierdut cu firea: a apucat zdravan betisorul si din toate puterile l-a lovit pe lup pe spinare. a raspuns Ariciul.Adevarat ai grait: important nu este betisorul. ci betisorul nazdravan .Pana acasa nu mai este mult.asta . dar bietul Iepure a ramas in urma. S-a prins Iepurele de betisor.tau. n-as fi ajuns s-ami mai vad casa. dar nazdravania lui ..a zis Ariciul. mai sa se prabuseasca de oboseala.Fugea de-i sfaraiau calcaiele. Au trecut prin padure si au iesit la drum deschis.Se bucura cu totii de revedere.Rade Ariciul si ii raspunde: . .Nici o grija .Dar ce-o sa faci tu fara betisorul . .nazdravan m-a ajutat si de aceasta data. iar Ariciul il trage dupa el.in . .ce loveste . ci mintea luminata si sufletul bun! 229 .dar nazdravania lui uite unde este! Acum Iepurele a inteles totul: .tine-te de betisorul meu. poate ti-o mai fi de folos. . iar Iepurele ii spune Ariciului: . Lupul a urlat de durere. si. fara sa se uite in urma sa. dar Iepurele nu mai poate sa mearga. Si au pornit mai departe.Si Iepurelui i s-a parut ca-i ieste parca mai usor sa mearga.. m-ai salvat si din gura Luoului! . sprijinindu-se in betisor.si a facut semn spre frunte .Uite .dusman. Dar drumul era greu. .Ehei.betisorul . Ariciule. Asa l-a dus Ariciul pe Iepure pana acasa.zice el Aeiciului .ochii .Iti multumesc.Nu-i nimic .Ariciul inainteaza. daca n-ar fi fost betisorul tau fermecat. unde de multa vreme il asteptau Iepuroaica si Iepurasii.acum o sa-l infulece lupul.oricand se poate gasi un betisor. a facut un salt inapoi. pe-aci ti-e drumul. tot in urcus.a raspuns Ariciul.

Scapase teafara si. Alice manca 230 . Privind prin deschizatura mare cat pentru o pisica. cu litere din zahar: "MANANCA-MA". Alice il urma. incat Alice o sorbi pe toata. intr-adevar. Si. cand observa o usa mititica. spre bucuria ei. pline de carti. Alice era acum inalta doar de-o schioapa. zari o cheie aurie asezata pe o masa de sticla. Intr-o clipa.Ce ciudat ma simt! spuse ea. pe masa aparu o sticluta. lampi si borcane. Iepurasul se opri. iar Alice cadea destul de incet ca sa se uite la ele in trecere. fara sa se intrebe nici un moment cum Dumnezeu avea sa mai iasa deacolo. Alice se plictisea sezand impreuna cu sora sa la umbra unui copac. Iar cand incerca s-o descuie. vazu o gradina minunata cu flori viu colorate. la poalele unui copac. Parca intru la apa. usita se deschise. se uita la el si porni grabit mai departe. Dar cheia se gasea inca pe masa si fetita intelese ca nu mai avea nici o cale de a ajunge la ea. in spatele unei perdele.Alice izbuti sa potriveasca cheia in usita. dar bautura avea un gust atat de delicios. Alice alerga dupa el si il vazu facand un salt si disparand intr-o scorbura uriasa. Arzand de curiozitate. Lua o inghititura. Deodata. Incerca cheia la toate usile si tocmai se pregatea sa se dea batuta. vazu trecand un iepuras alb. Chipul i se insenina la gandul ca va incapea pe usita. uitandu-se in jur.Alice in Tara Minunilor de Charles Lutwidge Dodgson Intr-o dupa-amiaza fierbinte de vara. Iepurele nu se mai vedea nicaieri. Necajita. spre mirarea ei. Alice puse cheia la loc pe masa de sticla. se opri pe o gramada de frunze. In cele din urma. iar ea se afla acum intr-o sala lunga si joasa. asa si era. pe a carei eticheta erau scrise cuvintele: "BEAMA". Descoperi ca se pravalea in aceea ce parea a fi un put nespus de adanc. Dar nu trecu mult timp si Alice descoperi sub masa o cutiuta. Marginile acestuia erau intesate cu rafturi si dulapuri. scose un ceas din buzunar. In cutiuta era o prajitura pe care era scris. . Dar.

Soricelule. . In cele din urma iesira cu totii la mal. Rugata sa tina o cuvantare. . incat ajunse cu capul in tavan. si un evantai. Intorcandu-si ochi in jur. Alice ramase singura in acest loc atat de ciudat. murmurand: 231 . plus altele cateva. Crescu atat de inalta. Alice ii povesti Soarecelui despre pisica ei. din piele fina. Dinah. Dar soarecelui nu-i placea defel ce auzea. Alice ridica o manusa si o puse in mana. In timp ce Alice si Soarecele continuau sa inoate prin balta. Murmura: . pana se uscara de-a binelea. spuse Alice. Spre uimirea ei. formand o baltoaca mare in jurul ei. Alice auzi lipaitul unor picioruse. tinand in maini o pereche de manusi albe.Of. Apa incepu sa scada. iar Pasarea Dodo ii inmana solemn un degetar drept premiu. aceasta se aglomarase cu tot felul de creaturi care cazusera in ea. Si toate o luara la fuga. Din nebagare de seama. Alice le vorbi despre draga ei Dinah. uitand ca cele mai multe dintre ele se temeau de pisici. Atunci Pasarea Dodo spuse: . Timp de o clipa. dadu peste un soarece care cazuse si el in apa.Cred ca cea mai buna metoda sa ne incalzim este sa ne luam la intrecere. ba incepu sa tremure de frica. . Iar lacrimile se adunara. spuse Alice si incepu sa planga. Alice aluneca-pleosc! si se trezi pana la barbie in balta de lacrimi pe care le varsase pe cand era mare. Alice fu declarata invingatoare. Marcara traseul si toti o luara la goana.Acum n-o sa mai incap pe usa cea mica. dar apoi Iepurile se intoarse. uzi leoarca si nefericiti. i se potrivea perfect.prajitura si simti cum creste. Ducesa! Daca mai intarzii s-a zis cu mine! Zarind-o pe Alice.Pesemne ca iar am intrat la apa. Incercand sa faca putina conversatie. Dintr-o data. Iepurele scapa manusile si evantaiul si o rupse la fuga. Iepurele Alb reaparu. o Rata si o Broasca Testoasa. un Elefant si o Girafa. tu stii cum se iese din baltoaca asta? il intreba. si curand Alice si Soarecele putura sa stea in picioare. care cum se pricepu.Vai.

. da fuga acasa si adu-mi manusile si evantaiul! Speriata si nedumerita. Iepurele scoase un strigat. ma va face sa cresc din nou. care sedea pe o ciuperca si tragea dintr-o narghilea. unde gasi o Soparla. Ducesa! Of. pentru ca continua sa creasca. incepu sa descreasca. ea gasi si sticluta.Ma poti ajuta sa cresc pana la inaltimea mea obisnuita? o intreba ea pe Omida. murmura Alice. Alice auzi pe Iepure strigang la Mary Ann sa-i deschida usa. Alice o rupse la goana in directia pe care i-o aratase.. Intra si se repezi la etaj. Era prea mare ca sa mai poata iesi pe usa si. blanita si mustatile mele! Unde le-oi fi pierdut oare? Apoi o observa pe Alice. Si acestea ajunsese la o casuta dragalasa si ingrijita.Mary Ann. "As vrea sa cresc pana la inaltimea mea obisnuita si sa mai gasesc odata gradina aceea minunata". Tot pe masuta. Se intalni cu o omida colorata in albastru si galben.Of. . Alice o lua la fuga cat o tinea picioarele. si-i striga: . . azvarlite de Iepure. Apoi.Poate daca beau din ea. Si. unde gasi manusile si evantaiul pe o masuta de langa fereastra. ce sa vazi. 232 . se trezi cu capul in tavan. isi scoase o mana pe geam si picioarele prin casa scarii.Pesemne ca-si inchipuie ca sunt menajera lui. Dar cand vazu mana ei uriasa iesind pe geam. Si curand ajunse destul de mica pentru a putea iesi pe usa. spuse ea. Dar ar trebui sa-i duc totusi lucrurile. inca ametita de lovitura pe care i-o arsese cand isi vanturase mana prin aer. pietricelele se preschimbara in prajiturele. Manca iute una si. daca le gasesc. Spre mirarea lui Alice. M-am plictisit sa fiu atat de mica. Creatura o privi somnoroasa. inainte sa fi ajuns la jumatatea sticlei. isi spuse ea. proptita zdravan in piciorul ei. Alice isi vantura mana prin aer si atunci o puzderie de pietricele se repezira asupra ferestrei.

O bucatareasa amesteca intr-o oala care umplea aerul cu nori de piper. un Peste Valet se apropie in goana de usa deschisa de o Broasca Valet.Ce fel de oameni locuiesc aici? intreba Alice. Curioasa.Pentru Ducesa. Palarierul ii spuse ca. Rupse o bucatica dintr-o margine si o alta bucatica din marginea cealalta si se hotari sa incerce mai intai bucatica din mana dreapta. intra. ca simti cum creste. Trecu printr-o usa taiata intrun copac si se trezi din nou in sala cea lunga. "Trebuie sa fie Ducesa despre care vorbea Iepurele". . Apoi Alice rataci printr-o padure pana ce ajunse la o casuta. Iute. care isi luau ceaiul la o masa intinsa sub un copac. . lua o imbucatura din cealalta jumatate de ciuperca si ciuguli din ea pana ajunse la inaltimea ei obisnuita. O invitatie de la Regina. unde o zari pe Ducesa care sedea pe un scaunel si zgaltaia din toate puterile un prunc. dar pentru ca nu-i deschise nimeni.O parte a ciupercii te va face mai inalta. Iar la stanga. pe care se afla o scrisoare si spuse. cu un zambet pe fata. isi spuse Alice. . Holul dadea intr-o bucatarie. Apoi Alice dadu peste Iepurile de Martie si peste Palarier. Mare ii fu mirarea lui Alice cand constata ca pisica sedea acum pe creanga unui copac.. pentru ei era totdeauna vremea ceaiului si niciodata vremea de culcare sau vremea cinei.Eu sunt Pisica din Cheshire. in urma unui decret al Reginei de Inima Rosie. cealalta parte te face mai mica. Apoi se indeparta tarandu-se alene. in timp ce gatul ii era lung ca un sarpe. spuse aceasta somnoroasa. iar o pisica mare dormea deasupra caminului. lasand-o pe Alice sa mediteze in fata ciupercii. Lua cheia de pe masuta de sticla 233 . . la un joc de crochet. spuse Omida.La dreapta sta un Palarier. care nu stiu cum sa iasa mai repede. descoperi ca ajunsese cu capul deasupra varfurilor copacilor. cu un Harciog adormit intre ei. Nu peste multa vreme. Speriata. Alice porni mai departe. raspunse Pisica. Aerul incarcat de piper era de nesuportat pentru Alice. Sub ochii ei. Pestele Valet scoase la iveala o tava. un Iepure de Martie. Amandoi sunt nebuni. Abia ce muscase putin. Alice batu la usa.

Privind scena. raspunse Alice. .Juvetele de Inima Rosie a furat tarta Reginei.Dar. va tai tuturor capetele! Alice nu-si mai gasea ciocanul si bila. sarind cu atata graba.Regina nu poate suferi trandafirii albi. Ciocanele erau de fapt flamingi. iar ariciul a luat-o la sanatoasa. unde Juvete in lanturi statea in fata Regelui si a Reginei. Alice simti ca i se face foame. Ca de nu. Pentru Alice.Si cum iti place Regina? intreba Iepurele. . iar portile erau soldatii care faceau podul. bilele erau arici. . Alice simti cum incepe sa creasca iar. Alice! . Regina tipa: .La locurile voastre striga Regina.Aici! tipa Alice. In spatele ei sedeau juratii. Uimita. trona in mijlocul salii. asezata pe o masa.Nici nu-ti inchipui cat de mult ma bucur sa te revad. O tarta mare.Prostii! . . spuse Ducesa. Va rog sa dati verdictul! Pe neasteptate. Alice vazu cum gradinarii dadeau peste trandafirii albi cu vopsea rosie. Chiar atunci se auzi in departare un strigat: "incepe procesul!".Ce faceti aici? ii intreba.si ciuguli din ciuperca pana ajunse inalta de-o schioapa.Atunci. jocul era destul de greu. flamingoul meu a zburat. hai sa jucam crochet! stiga Regina. Ducesa si Iepurele Alb intrara si ei in jocul de crochet. in sfarsit. deschise usita si patrunse in gradina minunata. protesta Alice.Taiati-i capul! . scriind preocupati pe tablitele lor. Majestatea voastra.… sigur ca o sa castige. Vazand-o ca nu joaca. incat nici nu mai are rost sa mai jucam. spuse Regele catre jurati. E atat de… Dar o zari pe Regina care tragea cu urechea si continua: . . Apoi. Ducesa o cuprinse cu bratul. . 234 . . spuse un gradinar. Alice incepu sa planga. Toata lumea se repezi in sala de judecata. Vazand-o pe Alice. . dar mai apoi se indrepta de spate si zise: .Chem martorul urmator! striga ascutit Iepurele. ca rasturna boxa cu jurati.Deloc.

tot pachetul acela de carti de joc se arunca asupra ei. .. spuse ea.. Alba ca zapada si cei sapte pitici de Fratii Grimm De cand ne stim. iar cateva picaturi de sange inrosira zapada de pe pervazul ferestrei. Dar mai bine s-o iau de la inceput. Nu sunteti decat un pachet de carti de joc! Auzind acestea. care crescuse de-acum la inaltimea ei obisnuita.Trebuie sa mi-l povestesti pe tot la ceai. Intr-o zi de iarna.. incercand sa le indeparteze.. " Ah. iar Alice se porni sa tipe. vai. Dintr-o data. Noua regina era tare trufasa si nu era multumita ca este doar frumoasa: voia sa fie cea mai frumoasa. o regina frumoasa si inteleapta. isi zise ea. Si iata dorinta i se implini: regina nascu o fetita intocmai cum o visase. ii raspunse sora ei. Avea in iatacul ei o oglinda fermecata careia ii cerea mereu sfatul. . Numai ca. deas avea o fetita cu pielea alba ca zapada.. Numai ca. 235 . biata regina se stinse din viata dupa ce isi vazu fetita.Ce vis curios am avut... fratii mei si cu mine muncim in adancul muntilor pentru a aduce de acolo la lumina aur si nestemate. ". din vremuri de demult.Taiati-i capul! zbiera Regina. in timp ce-si beau ceaiul. regele isi lua o noua sotie. alaturi de sora ei. intr-o buna zi. . se intepa cu acul. E o munca anevoioasa care ne tine in intunericul din strafundul pamantului ceasuri indelungate in fiecare zi a anului. Alice ii povesti minunatele ei aventuri in Tara Minunilor. pe care o boteza Alba ca Zapada. Alice se trezi la poalele copacului. care statea la fereastra si broda. Noi nu putem admira schimbarea anotimpurilor si nimic nu ne modifica obiceiurile.. cu buzele rosii ca sangele si cu parul negru ca abanosul.Cui ii pasa de voi? Spuse Alice. Dupa multi ani.. Si.

oglinda ii raspundea: . nu te insel niciodata: esti foarte frumoasa. Cu aceasta in mana se infatisa reginei. .Bine. oglinjoara mea. sa-mi aduci dovada inima ei! porunci ea.Porunca era sa-ti iau viata! Numai ca eu nu pot face una ca asta! Fugi si nu te mai intoarce niciodata la castel! Alba ca zapada si cei sapte pitici Atunci. am primit porunca sa te iau cu mine la padure. dar porunca reginei? . vazand chipul dragalas si nevinovat al printesei. Pe drumul de intoarcere. Trebuie sa-i dai ascultare reginei. trufasa regina isi vedea mai apoi de treburile ei. . Regina cea rea fu cuprinsa de furie. Si iata intr-o buna zi. In vremea asta. iata inima Albei ca Zapada. Alba ca Zapada crestea si se facea pe zi ce trece mai frumoasa si mai inteleapta. spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Si in fiecare zi. 236 . spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Aceasta ii raspunse: . dar Alba ca Zapada este cea mai frumoasa. vanatorul prinse o caprioara. Alba ca Zapada se pierdu in padure. mai bine fugi! . fara sa se mai uite in urma.Alba ca Zapada. Dadu porunca sa i se infatiseze unul dintre vanatori: . tu esti cea mai frumoasa din lume! Multumita.Printesa.Ia-o cu tine pe Alba ca Zapada.Regina. Porunca ti-a fost indeplinita. eu iti sunt credincioasa. alergand cat o tineau picioarele.Alba ca zapada si cei sapte pitici In fiecare zi se admira indelung in oglinda si o intreba: . Urmeaza-ma! Cand sa-si scoata pumnalul. . pe care o aseza intr-un sipetel.Regina. pe cand regina isi intreba oglinda: . oglinjoara mea. vanatorul fu cuprins de mila. du-o in padure si omoar-o! Si ca sa te cred ca ai omorat-o. o dobora si-i lua inima. Vanatorul cobora in livada unde Alba ca Zapada culegea mere.Maria Ta.Oglinda.Oglinda.

Infometata.Regina. Caci vreau sa fiu cea mai frumoasa din lume. Cum nimeni nu-i raspunse. Alba ca Zapada se apuca de treaba: matura praful din toate ungherele. la castel. . dar ce mica este! Cine poate locui acolo? In vremea asta.Oglinda. dupa ce am trudit din greu in maruntaiele pamantului. " Ce mic e totul aici! se mira ea. nu te insel niciodata: esti foarte frumoasa. La sfarsitul zilei..Si eu! . spala si orandui totul. Alba ca Zapada batu la usa casutei din padure.Ah! Ce bine e din nou acasa! Tot ce imi doresc e sa mananc si sa dorm. Punand mana pe o matura. Vietuitoarele padurii o urmareau curioase. dar tot Alba ca Zapada este cea mai frumoasa. . cei sase frati ai mei si cu mine ne-am intors acasa. cuprinsa de oboseala. . Si ce vraiste in casuta asta! O sa fac eu curatenie! " se hotara ea. Cand termina. musca dintr-o painita si bau dintr-un ulcior cu lapte. oglinjoara mea. regina cea rea isi intreba oglinda: .Ce casa draguta! exclama ea cu incantare.Si eu! .Sunt de aceeasi parere! . adormi pe un patuc.Alba ca Zapada rataci multa vreme prin padure.Cu totul de acord! . Si i-o arata pe Alba ca Zapada in fata casutei din padure.E adevarat! 237 . o sa ma ocup eu insami de treaba asta. eu iti sunt credincioasa.Ce frumoasa este! Oare unde se duce asa de una singura? Si iata ca Alba ca Zapada zari printre copaci acoperisul unei casute. . . apasa clanta si intra.Alba ca Zapada! Asadar vanatorul n-a ucis-o! Daca asa stau lucrurile.. spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Iar oglinda ii raspundea: .

.. O s-o ispitesc pe prostuta aceea cu fleacurile astea. eu.Da. precum zapada. va multumesc! Sunteti buni la inima si milosi! A doua zi dimineata. iar tu te afli la noi acasa. Alba ca Zapada ne-a spus povestea ei. In vremea asta.. am impins usa. am plecat catre mina mult mai veseli decat de obicei.Ce frumoasa e! Dar si ce inalta! ... Din cele ce le plac fetelor. . regina cea rea ajunse in padure. . Nimeni.Noi suntem cei sapte pitici. iar noi i-am zis: .Oh! Ce mititei sunteti! glasui Alba ca Zapada deschizandu-si ochii.. nimeni nu ma va recunoaste.Oh! Usa e intredeschisa! A intrat cineva in casa! Alba ca zapada si cei sapte pitici Cam speriati. iar parul ii era negru ca abanosul. Tu ai facut curatenie in casa? ..Sunt de nerecunoscut! Intr-adevar.Totul e curat luna! Cineva a facut curatenie aici! In camera de culcare am dat de o fetiscana adormita intr-un patuc. Doar casa arata parca altfel decat o stiam.O.Si inca cum! . Caci regina luase cu ea tot soiul de podoabe. regina cea rea punea la cale o rezbunare cumplita. sper ca nu v-ati suparat.Deloc! Acum o sa putem petrece! Muzica! Dupa ce am dantuit si ne-am distrat bine.Sst! O s-o trezesti. la castel.. . cu palaria asta urata si cu salul mancat de molii..Nu vrei sa ramai aici la noi? O sa te ocupi de gospodarie in timp ce noi vom cobora in mina. . la casa piticilor. Cine sunteti? . 238 . Avea pielea foarte alba. Cu infatisarea ei schimbata. .Cine sa fie? N-am mai vazut-o pana acum! . .

. Insa regina strangea.. iar babuta asta pare tare sarmana! " . si stranse! Biata Alba ca Zapada incerca sa strige: .Dezleaga-i repede cingatoarea! Iute! .. te ajut eu sa-i strangi sireturile. nu te insel niciodata: esti foarte frumoasa. eu iti sunt credincioasa. Apoi lua un mar frumos si rosu la culoare pe care il inmuie in otrava si il aseza peste alte mere intr-un cosulet. si stranse. increzatoare. cingatori! Cine vrea piepteni frumosi? Ziua buna. ce frumoase sunt.. regina isi intreba iarasi oglinda: .. nu-si mai aminti de sfaturile noastre si intinse mana catre frumosul fruct otravit. Care-ti place? Caci. oglinjoara mea. Reintoarsa la castel. fara sa stea pe ganduri.. dar tot Alba ca Zapada este cea mai frumoasa. fata mea. trebuie s-o spunem. Ia priveste cingatorile astea frumoase.De vanzare! Piepteni. . Regina fu cuprinsa de o furie neagra. .Oglinda.. Si iarasi lua calea padurii. o sa te simti mai bine. A doua zi se deghiza din nou intr-o femeie batrana si zdrentaroasa si isi puse o masca pe ochi. .. Alba ca Zapada ii deschise deja usa casutei.Dar ce se intampla? Ce faci? Da-i drumul! Convinsa ca a terminat cu Alba ca Zapada si profitand de inghesuiala.. se gandi Alba ca Zapada.Ajutor! Nu mai pot respira! Ma sufoc.Poftim. bea.Incearc-o pe asta. gusta din marul asta frumos ca sa te convingi cat este de bun. fata frumoasa! N-ai vrea sa cumperi niste mere? " Oh.. nesuferita de regina disparu. Alba ca Zapada.Adu un pahar cu apa! Poftim. Tocmai atunci ne-am intors si noi de la mina.Regina.. spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Insa oglinda. Si proptindu-se bine. ca si in alte dati. Nici nu musca bine din mar ca si 239 . . ii raspundse: .Bine te-am gasit. strangea mereu. asa-zisa negustoreasa incepu sa traga de sireturile cingatorii.

. spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Insa oglinda ii raspundse: . Statea intinsa pe jos.In sfarsit! Acum eu sunt cea mai frumoasa! Apoi se grabi s-o ia din loc. piticii.Cu siguranta i-a facut rau Albei ca Zapada! Cand ne auzi vocile. . regina se napusti la oglinda ei fermecata fara sa-si scoata mai intai straiele de cersatoare. chipul iti va fi la fel de had cum ti-e inima.Oglinda. pe varf de munte. Regina cea rea incepu sa rada: . de acum inainte. Nici nu le venea sa creada ca Alba ca Zapada cea buna si frumoasa nu mai traia! . ducandu-se la vanatoare. incat nu ne-am putut hotara s-o ingropam. Otrava fuse tare puternica. am incercat zadarnic s-o readucem la viata pe Alba ca Zapada. alaturi de vietuitoarele padurii.Alba ca Zapada voastra nu mai e! ne-a mai strigat ea cu rautate inainte de a se face nevazuta prin padure. In zori am asezat-o intr-un sicriu de cristal.Baba asta urata si rea e desigur regina! . astfel ca oricine s-o poata admira. atat de 240 . un tanar print trecu pe acolo. acolo unde cazuse.Regina. intr-o buna zi. nu te insel niciodata: esti foarte frumoasa. daramite s-o mai si prindem. Era atat de frumoasa. regina isi smulse masca si scoase un tipat: oglinda ii arata un chip hidos si zbarcit si asa avea sa ramana pe veci. Alba ca Zapada nu mai poate fi cea mai frumoasa. Pentru noi piticii era tare greu sa ne tinem dupa ea. eu iti sunt credincioasa. Noi.cazu si ramase nemiscata. Ingrozita. regina isi zvarli cosuletul cu mere si o lua la sanatoasa cat putu de repede. Toata viata am jelit-o. si era cu adevarat lipsita de viata. Ce pustie avea sa fie casa fara ea! Dar iata ca. Dar. Sigura de victorie. oglinjoara mea. in vreme ce micile animale ale padurii se apropiau intristate. Vazand-o pe Alba ca Zapada odihnind in sicriul de cristal.

zise el atunci. raspunse Aladin.Cum sa nu domnule! Fac orice munca ca sa castig cativa banuti.Cat despre noi piticii. pe cand se juca cu prietenii in piata din centrul orasului.frumoasa incat parea ca doarme. Kerr Traia odata in tara sultanului un baiat pe nume Aladin. Intr-o zi.. nu se mai putu dezlipi de locul acela. nu esti cumva baiatul croitorului Mustafa? Ai vrea sa castigi cateva rupii? . Numai ca de data asta eram tare fericiti pentru ea! Totul e bine cand se termina cu bine. o cuprinse in brate. miscarea facu sa cada din gatul printesei bucatica de mar otravit. El se adresa lui Aladin: . se intalni cu dervisul. .. Dervisul purta o pelerina de matase si un turban mandru pe cap.. . este atat de frumoasa!.. Si atunci. chipul printului se lumina de un zambet. Alba ca Zapada era vie. Pe data Alba ca Zapada deschise ochii. De atunci nu ne saturam niciodata sa ne amintim de povestea ei si s-o istorisim tuturor.Ridicati capacul.. Cand il vazu pe print.Mai baiete. . am ramas iarasi fara Alba ca Zapada. 241 ." Aladin si lampa fermecata P.Atunci asculta-ma cu atentie! Tot ceea ce ai de facut e sa ma ajuti sa cautam o lampa veche. B. I-am istorisit toata povestea. El era tare sarac si-si petrecea timpul hoinarind din loc in loc si jucandu-se. Cu mare delicatete. . as vrea s-o vad mai de aproape. obrajii i se imbujorara. printul o readuse la viata.Vrei sa fi printesa mea? Imparatia mea te asteapta..

Da-mi lampa! Ii porunci dervisul. Dervisul il asepta afara si il tot grabea: . domnule.Domnule. sa ies de aici. Tu esti singurul om care poti sa mi-o aduci. si incepu sa strige catva timp. Intrarea din fata grotei era acoperita cu o placa de piatra si putea fi data la o parte doar daca se rostea formula magica. Vei gasi acolo o multime de bijuterii. Aladin ramase in intuneric. La rostirea acestor cuvinte. Inainte de a patrunde in grota. Era atat de preocupat de joaca sa. Aladin facu in tocmai si incepu sa coboare treptele.Lampa aceasta este ascunsa intr-o grota cu alte giuvaieruri. Mie nu-mi trebuie decat lampa. Incepu sa i se faca frig si chiar in momentul in care isi freca 242 . tare veche si ruginita. Aladin incepu sa dea inapoi inspaimantat.Asa sa fie.Daca nu-mi dai lampa.Aladin grabeste-te sa-mi aduci lampa! Baiatul se uita in jurul lui si gasi o lampa cu ulei. sa pieri odata cu ea! Il ameninta dervisul si incepu sa bolboroseasca formule magice. il ruga Aladin pe dervis. . dar apoi isi dadu seama ca totul era in zadar si ca nimeni nu-l putea auzi. incat nici nu baga de seama ca dervisul rostise formula magica si ca usa grotei se deschise. Aladin urma pe dervis in afara orasului. Aladin se opri pe marginea lacului si incepu sa se joace aruncand pietre in apa. . te rog. de ce tocmai lampa aceasta veche si ruginita iti trebuie? Sunt aici atatea alte minunatii!… "Poate o fi fermecata?…" se gandi in sinea sa Aladin. .Ajuta-ma. Apuca lampa si se indrepta spre iesire. Aladin si lampa fermecata La auzul acestei voci poruncitoare.Mai intai dami lampa obraznicule! Striga dervisul. . si ii striga dervisului: . dervisul ii dadu lui Aladin un inel care sa-l fereasca de toate relele. placa de piatra se ridica si bloca iesirea din grota. indreptandu-se spre un loc parasit. In timp ce dervisul rostea formula magica. Dervisul il striga pe Aladin si ii ceru sa coboare in grota. . poti sa le iei pe toate.

Din acel moment si Aladin si Iasmina se mutara in palatul daruit de spiridus. un negustor batran batu la usa palatului: . prea frumoasa fata a sultanului. . Apoi i se adresa lui Aladin astfel: . eu sunt noul tau stapan! Striga dervisul. pe cand printesa se gasea singura acasa. schimba iutevechea lampa cu una noua si aratoasa. In timp ce lustruia lampa aceasta incepu sa fumege si din fum incepu sa se ridice un gnom. aceasta le satisfacea toate dorintele. Si sultanului ii fu pe plac tanarul asa ca ii dadu binecuvantarea tinerei perechi. din inelul pe care il primise de la dervis iesi un spiridus. Spiridusul nu zise nimic. Intr-o zi. Ochii ii ardeau in orbite si tinea mainile incrucisate pe piept. ce puse mana pe lampa se ivi spiridusul: . Cine credeti ca era negustorul? Era chiar dervisul cel rau! Aladin si lampa fermecata Acesta.Eu sunt spiridusul lampii si de azi incepand tu esti stapanul meu.Eu sunt spiridusul aceste lampi si de azi incepand te voi servi pe tine. Anii au trecut si Aladin se facu un tanar chipes. Ii povesti mamei sale intamplarea ciudata prin care trecuse iar aceasta in timp ce il asculta pe baiat incepu sa curete lampa prafuita.Cumpar felinare vechi si dau in schimb felinare noi! Striga el.Spiridusule. si vreau sa ma duc pe un taram indepartat impreuna cu printesa si cu acest palat! 243 .Eu sunt spiritul acestui si voi satisface dorinta celui care il poarta. Cine vrea sa faca schimb cu mine? Iasmina care nu stia de secretul lui Aladin. Printesa era asa de frumoasa ca lui Aladin ii cazu draga de indata ce o vazu. Intr-o frumoasa dimineta. Aladin si mama sa nu au mai dus lipsa de nimic.As vrea sa ma duc acasa rosti Aladin. Astept ordinele tale! De atunci.mainile cu disperare. dar in calipa urmatoare Aladin se gasi acasa cu felinarul in mana si cu inelul pe deget. Ori de cate ori se adresau lampii. Iti astept ordinele! . . Aladin o zari in piata publica pe Iasmina.

Aladin lua lampa si il ruga pe spiridus sa-i duca acasa. se afla un viteaz pre nume Greuceanu.Greuceanu Multi voinici se potricalisera semetindu-se cu usurinta ca va scoate la capat o asemenea insarcinare. sultanul incepu sa-i curga lacrimile de bucurie. acela sa stie ca i se va taia capul. ce se razgandi. Tramise deci oameni prin toate tarile si ravase prin orase. in zilele lui. bau ceaiul si in cateva secunde dormea dus. Greuceanu de Petre Ispirescu A fost un imparat si se numea imparatul Rosu. nu pot trai fara ea. Auzind si el de fagaduinta imparateasca. Aladin se trezi in bucataria dervisului.Du-ma la iubita mea. La vederea lor. . Cat ai zice peste. ca numai isi lua inima in 244 . cat se poate de repede. ii ceru el inelului. iar Aladin si Iasmina au trait in pace si fericire pana la adanci batranete. langa scumpa sa sotie. iar poporul ii sarbatori asa cum se cuvine. ce se gandi. da din colt in colt si nu stia de unde s-o inceapa si unde s-o sfarseasca. si cand la treaba. Pe vremea aceea. iara cine va umbla si nu va izbandi nimic. S-a uitat in jur neajutorat si apoi si-a amintit de inel. care tocmai pregatea ceaiul. ca sa dea de stire tuturor ca oricine se va gasi sa scoata soarele si luna de la zmei. niste zmei furasera soarele si luna de pe cer. vezi ca nu toate mustele fac miere. Cand se intoarse dervisul. hat in sus. imparatul insa se tinu de cuvant. acela va lua pe fiie-sa de nevasta si inca jumatate din imparatia lui. . El era foarte mahnit ca.Scumpa mea pune praful acesta in ceaiul dervisului o ruga Aladin pe sotia sa. Despre dervisul cel rau nu amai auzit nimeni niciodata. hat in jos.Cand Aladin ajunse acasa vazu ca palatul si printesa disparusera.

si pleca si el la imparatul sa se inchine cu slujba. si ca mai mare va fi vaza lui in lume de s-ar arata milostiv catre popor. poftorindu-si unele ca acestea. niciodata nu strica cineva sa faca o incercare". incat si imparatul crezu ca pe nedrept ar fi sa omoare pe acei oameni. ca era si mester la cuvant Greuceanu nostru. si stiu ca cu moarte au murit. ca mai de folos i-ar fi lui sa aiba doi supusi mai mult. ajunge la curtea imparateasca. incat le mai veni nitica inima. Si astfel. mergand a doua oara la imparatul. incat l-a facut sa-i ierte. iara de nu. Ei erau tristi. sa traiesti intru multi ani pe luminatul scaunul acestei imparatii. cuget a ma duce intru cautarea acestor talhari de zmei. marite doamne. Nu mai putura oamenii de bucurie cand auzira ca Greuceanu a maglisit pe imparatul pana intr-atata. incumetandu-se pe ajutorul lui Dumnezeu si pe voinicia sa. grai cu cuvintele lui mieroase cele urmatoare: . aide. dara Greuceanu ii mangaie cu niste vorbe asa de dulci. Multi voinici s-au legat catre maria ta sa scoata de la zmei soarele si luna pe care le-a hrapit de pe cer. nfatisandu-se la imparatul. doar-doar va da Dumnezeu sa ajungem a putea pedepsi pe acei blestemati de zmei. pentru nesocotita lor indrazneala. Aceasta izbanda o lua drept semn bun. si Greuceanu. asa cuvinte bune si dulci scoase si atata mestesug puse in vorbirea sa. El isi puse nadejdea in intamplarea aceasta si isi zise: "imi voi incerca norocul. fiindca n-au putut sa-si indeplineasca legamintele ce au facut catre maria ta. Multumira lui Greuceanu din toata inima si ii fagaduira ca toata viata lor se vor ruga lui Dumnezeu pentru dansul ca sa mearga din izbanda in izbanda. aide. Dar fiimi milostiv si mana de ajutor. Pe drum se intalni cu doi oameni pe cari slujitorii imparatesti ii ducea la imparatul ca sa-i taie. De voi izbuti sa induplec pe imparatul a ierta pe acesti oameni de la moarte.Marite doamne. si eu. ceea ce si facura.dinti. sanatate buna! Ma voi duce de unde am venit. bietii oameni. 245 . si mi-ar fi voia sa-mi incerc si eu norocul. pentru ca fugisera de la o batalie ce o avusese imparatul acesta cu niste gadine. ma voi incumeta sa ma insarcinez si cu cealalta treaba. Asta sa fie in norocul meu. atatea ii povesti.

Greuceanu si frate-sau o luara la drum. ca sa scape cu fata curata din aceasta intreprindere. apoi porunci sa arza cusnita ziua si noaptea si sa tina chipul acesta fara curmare in foc. nu pot sa schimb nici o iota.Dragul meu Greucene. Acest faur. Aici se oprira si poposira. dupa ce se imbratisara. iara cand basmalele vor fi rupte in mijloc.. sa mai traga nadejde unul de altul ca se vor mai intalni. merse cale lunga. Si. aici se oprira. Mai nainte d-a se desparti. era si nazdravan. sa se stie ca unul din ei este pierit". Trei zile si trei nopti au stat inchisi intr-o camara Greuceanu cu Faurul-pamantului si se sfatuira. si aceasta nu pentru altceva. Vazand statornica hotarare a imparatului si dreptatea celor vorovite de dansul. raspunse imparatul. Greuceanu lua cu dansul si pe fratele sau si merse. Apoi Greuceanu apuca la dreapta si frate-sau la stanga. Greuceanu cuvanta cu glas voinicesc: . se puse a-l astepta acolo cu 246 . dupa ce se odihnira cateva zile si mai planuira ceea ce era de facut. dupa ce puse la cale tot ce gasi ca e bine sa faca.Fie. ci numai si numai pentru ca voiesc sa fiu drept. nici o cirta din hotararea mea. pana ce li se facu calea cruci. chiar de as sti ca voi pieri. se intoarse la locul de despartire si. la mine partinire nu este scris. si plansera ca niste copii. Fratele Greuceanului. fiind cel mai mare mester de pe pamant. care s-ar intoarce mai intai si va gasi cutitul ruginit sa nu mai astepte pe cellalt. marite imparate. umbland mai multa vreme in sec. departata. merse. fiindca aceasta insemneaza ca a murit". pana ce ajunse la Faurul-pamantului. isi impartira cate o basma si se intelesera zicand: "Atunci cand basmalele vor fi rupte pe margini. si preste cateva zile si pleca. Se invoira. Mai infipse si un cutit in pamant si zisera: "Acela din noi. Indata dupa plecarea Greuceanului. Iara Greuceanu si frate-sau mersera cale lunga. se asezara pe iarba si facura o gustarica din merindele ce mai aveau. cu care era frate de cruce. Faurul-pamantului se apuca si facu chipul lui Greuceanu numai si numai din fier. gasind cutitul curat. si mai lunga. si apoi se despartira. Poruncile mele voi sa fie una pentru toata imparatia mea. tot nu ma voi lasa pana nu voi duce la capat bun sarcina ce imi iau de buna-voia mea.

ca vazuse soarele si luna la locul lor pe cer. se intoarse repede si chema pe muma-sa si pe sora-sa cea mica. Pana acuma ne-a fost si noua! D-aici inainte numai Dumnezeu sasi faca mila de noi si d-ai nostri. . din cele ce auzise.Vino. iesi pe pod si striga: . Asteptand Greuceanu acolo. maniindu-se. iata mare. se duse pe o poteca care-l scoase tocmai la casele zmeilor. Aduse zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana in genuchi. Greuceanu numaidecat se dete iarasi de trei ori preste cap si se facu o musca si intra in camara zmeilor.Maiculita si surioara. Pasamite aveau zmeii cunostinta de vitejia lui Greuceanu.Ah. ajungand calul la marginea podului. Facandu-se porumbel. auzind. Aduse si Greuceanu pe zmeu 247 . altul la miezul noptii si tartorul cel mare despre ziua. iesind fata de zmeu cea mare si. Daca ajunse aici. in sabii sa ne taiem. ci mai mult seamana a fi ochii lui Greuceanu cel de aur.bucurie. zmeule viteaz. ca zmeul cel mai mic se intorcea si. iesi afara si se duse pe drumul ce ducea la Codru Verde si acolo se ascunse subt un pod. ca sa vina sa vaza minunea. zise: . numai de Greuceanu de Aur. manca-o-ar lupii carnea calului! Pe lumea asta nu mi-e frica de nimeni. Greuceanu zbura si se puse pe un pom care era tocmai in fata caselor. Greuceanu se dete de trei ori peste cap si se facu un porumbel. dar si pe acela c-o lovitura il voi culca la pamant. unde sforai o data si sari inapoi de sapte pasi. Se apropiara unul de altul si se luara la tranta. Ochii ei nu seamana a de pasare. stia acum ca zmeii se dusesera la vanat in Codru Verde si aveau sa se intoarca unul de cu seara. Greuceanu. asezate unde-si intarcase dracul copiii. Iara Greuceanu se duse. Fata cea mica zise: . Vezi ca el ascultase nazdravaniile ce-l invatase Faurul-pamantului. ca e mai dreapta. pasarea asta gingasa nu mi se pare ogurlie pentru casa noastra. Apoi intrara catestrele zmeoaicele in casa si se pusera la sfat. sau in lupta sa ne luptam. Dara zmeul.Ba in lupta. uitandu-se. Acolo se ascunse intr-o crapatura de grinda de la tavanul casei si asculta la sfatul lor. Atunci. Cum se vede treaba. Dupa ce lua in cap tot ce auzi.

El zise ca si frate-sau. apoi se luara la lupta: se zguduiau unul pre altul de se cutremura pamantul. Sosi zmeul si se luara la bataie: in sabii se batura ce se batura si se rupsera sabiile.Deh! zmeule viteaz. vino sa ne batem. ii zise: . Apoi. [de] catranit ce era.si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul. Asa lupta nici ca s-a mai vazut. sari calul lui saptezeci si sapte de pasi inapoi. ori in lupta sa ne luptam. apoi Greuceanu stranse o data pe zmeu. iesind si Greuceanu de sub pod. si se luptara. zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana la brau. dupa ce arunca lesul zmeului si al calului sub pod. in sabii sa ne taiem. Se necaji zmeul de aceasta intamplare cat un lucru mare. doara de Greuceanu de Aur. unde mi-aduse si el pe zmeu o data. nene. adu-mi tu mie un cioc de apa si-ti voi da de mancare un voinic cu calul lui cu tot. Si unde mi-aduse. pasare cernita. in suliti se lovira ce se lovira si se rupsera sulitile. si se luptara. Zise si Greuceanu: 248 . si stranse zmeul pe Greuceanu o data. Aruncandu-i si mortaciunea acestuia si a calului sau sub pod. si vazandu-l. mi-l tranti si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul cu palosul. iara Greuceanu ii raspunse si lui ca si celui dintai. Cand despre zori. corbule. in puterea noptii. si calul lui sari de saptesprezece pasi inapoi. Iesind de sub pod. si cand ajunse la capul podului. se lua la tranta si cu acest zmeu. Atunci trecu pe dasupra lor un corb carele se legana prin vazduh si cauta la lupta lor. venea tat-al zmeilor. tocmai cand el nu se astepta. zmeul ii zise: . se puse sa se odihneasca. Atunci. in suliti sa ne lovim. mancare-ar lupii carnea calului. ca un tartor. Cand. dara acesta.Ah. ca pe lumea asta nu mi-e frica de nimenea. se umfla si se incorda in vine si nu pati nimic. sarind repede. mare. si unde racni: . si ostenira. si inca si pe acesta numai sa-l iau la ochi cu sageata si il voi culca la pamant. pana ce ajunse vremea la namiezi. se puse iarasi de se odihni. veni si fratele cel mare al zmeului.Corbule. de-i parai oasele. bagand de seama ce are de gand zmeul. unde venea. Dara Greuceanu.

nene. Greuceanu. Oamenii. le arunca pe cer si se bucura cu bucurie mare. intorcandu-se inapoi. si inca si capul reteza-ti-l-voi. Atunci Greuceanu mai prinse la suflet. dupa fagaduiala. ii reteza capul. Dete corbului. Cheia este degetul meu cel mic de la mana dreapta. caci insetosasera.. deschise usa cu degetul zmeului si gasi acolo soarele si luna. ingana verzi si uscate. Atunci zmeul. care auzise pe zmeoaice ce planuisera. unde ridica. unde ai ascuns tu soarele si luna. dete peste un par plin de pere de aur. apoi ii taie degetul si-l lua la sine. zise: . caci eu ti-oi da de mancare trei lesuri de zmeu si trei de cal. cand vazura iarasi soarele si luna pe cer. Cum auzi Greuceanu unele ca acestea. Fratele Greuceanului zise ca ar fi bine sa mai poposeasca putin la umbra acestui par. ducandu-se Greuceanu la cula din Codru Verde. eu tot le voi gasi. se invoi a se odihni. tot mai nadajduindu-se a scapa cu viata daca ii va spune. si. aduse lui Greuceanu un cioc de apa dulce si ii astampara setea. toate starvurile. si. Gasind pe frate-sau la semnul de introlocare. cumparand doi cai ce mergeau ca sageata de iute. Se codea zmeul. ca sa mai rasufle si caii. nevoie mare.In Codru Verde este o cula. Auzind corbul aceste cuvinte.Spune-mi.Corbule. Acolo inauntru sunt inchise. Cand. dara nu lasa pe frate-sau sa culeaga pere. si trantindu-mi-l il baga in pamant pana in gat si-i puse piciorul pe cap. zmeule spurcat. tinandul asa. corbule. iara pana una. multumit ca a scos la bun capat slujba. spre a-si mai momi foamea. Atunci trase palosul si lovi parul la radacina. alta sa culeaga si cateva pere. caci azi nu mai ai scapare din mana mea. se veselira si laudara pe Dumnezeu ca a dat atata tarie lui Greuceanu de a izbandit impotriva impielitatilor vrajmasi ai omenirii. mie sa-mi aduci un cioc de apa dulce.Spune-mi-vei ori nu. Lua in mana dreapta soarele si in cea stanga luna. dara Greuceanu ii mai zise: . ci zise ca le va culege el. o data pe zmeu. se imbratisara si. In cale. intinsera pasul la drum ca sa se intoarca la imparatul. Iara el. ce 249 . imputernicindu-se. Apoi ii zise: . o lua la drum.

cand ce sa vezi d-ta? Unde se luase dupa dansii scorpia de muma a zmeoaicelor cu o falca in cer si cu alta in pamant ca sa inghita pe Greuceanu si mai multe nu. nestiind ce sunt toate acestea. ajunsera la Faurul-pamantului. caci ea se facuse gradina si izvor ca sa invenineze pe Greuceanu si sa-l omoare.Ia te uita. precum ai mancat si pre barbatul meu. si umplu vazduhul de un miros gretos. raspunse Greuceanu.Ce sa vaz. tragand palosul. Iar noi sa bem nitica apa rece si sa culegem flori. decat praf si cenuse. . iata un nor vine dupa noi ca un vartej. Si nimic nu mai ramase din acel par. 250 . dupa aceea impunse si in fundul fantanei si a marginilor ei. De-i ajungea. repede ca vantul. iara frate-sau incremeni de mirare. si avea de ce sa fie catranita si amarata: cac nu mai avea nici sot. zicand: . inapoi si spune-mi ce vezi. apoi. Aci. frate. zise fratina-sau: . Acum insa n-avea ce le mai face.Ma mancasi fripta. Fratele Greuceanului zise: . Acesta ii spuse ca se apropie norul ca o flacaraie. Dupa ce plecara si mersera ce mersera. Greucene. ca si din tulpina florii. lovi in tulpina unei flori care se parea mai frumoasa si o culca la pamant. . ii prapadea! Nici oscior nu mai ramanea din ei. ca sa ne mai odihnim caisorii. dara Greuceanu mai zise o data fratelui sau sa se uite in urma. mai facand un vant cailor. daca aceasta gradina va fi sadita de maini omenesti si daca acel izvor va fi lasat de Dumnezeu.Sa ne oprim aici nitel. detera preste o gradina foarte frumoasa cu flori si cu fluturei si cu apa limpede si rece. se inchise in fauriste.sa vezi d-ta? unde incepu a curge niste sange si venin scarbos si un glas se auzi din pom. Greuceanu simtind ca s-a luat dupa dansii zmeoaica cea batrana. dara in loc de apa incepu a clocoti un sange mohorat.Asa sa facem. i scapand si d-aceasta pacoste. ii raspunse el. Atunci dete bice cailor cari mergeau repede ca vantul si lin ca gandul. nici gineri. nici fete. frate. Praf si tarana ramase si din fata cea mai mare de zmeu. frate. cum descalecara. incalecara si plecara la drum. Pe urma lor iaca si zmeoaica. Apoi.

ii scoase cuiul din capul osiei de dindarat si-l arunca departe in urma. Apoi. Acestuia ii fu frica sa dea piept cu Greuceanu. Nu trecu mult si starvul zmeoaicei se prefacu intrun munte de fier si astfel scapara si de dansa. Ascultati acum si va 251 . Cand zmeoaica puse gura la spartura ca sa soarba pe Greuceanu. iara el ramase mai in urma. Luandu-si ziua buna de la frate-sau de cruce. Faurul-pamantului deschise usa fauristei. si pe ici ti-e drumul! Nu baga insa de seama ca palosul ii lipseste. Faurulpamantului. Greuceanu sarind din caruta. trecu pre langa un diavol schiop carele tinea calea drumetilor ca sa le faca neajunsuri. pana ce li se infurci calea. Aci se oprira si poposira. se dete de trei ori peste cap si se schimba intr-o stana de piatra. El mai cu seama era nebun de bucurie pentru muntele de fier. ca sa nu scape nici el neatins de rautatea lui cea draceasca. inghiort! inghiti si pe loc si crapa. Ea. isi uita acolo palosul. du-te de ti-l cauta. Greuceanu se prefacu ca se indupleca si facu o gaura in parete. inaintand el alene. merse. Dupa ce fura gata. dara. din greseala. Greuceanu se urca in trasura cu frate-sau cel bun si porni la Rosu-imparat ca sa-si priimeasca rasplata. Atunci porunci calfilor sa faca lui Greuceanu o caruta cu trei cai cu totul si cu totul de fier. vericule. sufla asupra lor si le dete duh de viata. diavolul ii fura palosul. Iara cand el isi cauta cuiul. rasturnat in caruta. Merse.O intoarse insa la siretlic: ruga pe Greuceanu sa faca o gaura in parete ca macar sa-l vaza in fata. ce arsese in foc de sarea scantei din el. Faurul-pamantului ii baga in gura chipul de fier rosu ca focul si i-l vari pe gat. iesi afara si se veselira trei zile si trei nopti de asa mare izbanda. apoi.Mai. il intepeni bine. ti-ai pierdut cuiul. ca sa duca imparatului Rosu vestea cea buna a sosirii lui Greuceanu cu izbanda savarsita. Apoi tot el zise Greuceanului: . Puse Greuceanu cuiul la capul osiei. Greuceanu desprinse de la caruta un cal si-l dete fratelui sau. Dara Faurul-pamantului se atinea cu chipul lui Greuceanu cel de fier. asezandu-se in marginea drumului. se urca in caruta.

Puterea lui in palos era. Sfetnicul cel palavatic. pana ce ajunse la stana de piatra. vazandu-i si palosul. si mai taragai lucrurile. daca se va cununa odata cu fata imparatului. boieri d-voastra. Pricepu el ca nu e lucru curat. Te rog sa-mi faci si mie dreptate. si incepusera a pune la cale cele spre cununie. Pe cand se pregatea la curte. Un mangosit de sfetnic d-ai imparatului Rosu se fagaduise diavolului. rogu-te inca putin si vei vedea cu ochii adevarului. Imparatului insa nu-i prea placu zorul ce da sfetnicul pentru nunta. era si el om ca toti oamenii. Mult ai asteptat. apoi poate sa vina o suta de Greuceni. Iara sfetnicul umbla d-a-ncatelea. cu gand ca. toata lumea stie ca esti om drept. zorind sa se faca mai curand nunta. . fara palos era necunoscut. Acesta se puse iarasi in caruta lui cu cai cu tot de fier si intr-un suflet merse. zicand ca el este cel cu izbanda cea mare. zise el. ii fura palosul si-l dete becisnicului de sfetnic. vine si fratele Greuceanului cu vestea ca Greuceanu are sa soseasca in curand. dara nu-si putea da seama de cum palosul lui Greuceanu se afla in mana sfetnicului. Priimi imparatul a mai astepta pana ce sa se intoarca Greuceanu.Imparate prealuminate. Atunci baga de seama si Greuceanu ca-i lipseste palosul si tocmai acum ii veni in minte pentru ce nu vazuse el stana de piatra decat dupa ce-si gasise cuiul de la osie si se intorcea la caruta cu dansul. imparatul il asculta. 252 . lucru fiind sfarsit.minunati. de patania bietului Greuceanu. Nu trecu mult si iata ca soseste si Greuceanu si. Acesta se infatisa la imparatul si ii ceru fata. pentru nuntirea fiicei imparatului cu voinicul cel mincinos ce zicea ca a scos soarele si luna de la zmei. fara palos. Imparatul il crezu. impielitatul stia ca Greuceanu. merse la imparatul si zise ca acela este un amagitor si trebuie pus la inchisoare. mai asteapta. cum auzi de una ca aceasta. daca il va face sa ia el pe fata imparatului. Ba inca si rodul casatoriei sale il inchinase acestui necurat. acolo unde Necuratul ii scosese cuiul de la caruta. acesta nu stia intre care sa aleaga. infatisandu-se la imparatul. ca n-are ce-i mai face. Credea ca acesta sa fie Greuceanu.

caci de unde nu. si-si gasi Greuceanu palosul ce-i furase Satana. marite imparate. de atatea ori cadea cate o zburatura din piatra. si cu picioarele goale. Pe frigul acela si pe intunericul acela. ningea si incepuse a innopta: era ajunul Anului Nou. Imparatul il chema. si dete. spunand cum cazuse in mainile lui palosul lui Greuceanu. dobandi iertare si de la imparatul. dar nu-i folosisera mult: erau niste papuci mari. si erau asa de largi pentru ea. Fetita cu chibriturile de Hans Christian Andersen Era un ger grozav. spre a ne intelege la cuvinte. Si eu incalecai p-o sea. d-aia isi intetea loviturile. a lovi in stana de se cutremura pamantul. si va povestii d-voastra asa. mergea pe strada o biata fetita cu capul gol. cata prin pulberea ce mai ramasese. Piatra nici ca se clinti din loc macar. Avusese ea doar niste papuci când plecase de-acasa. incepu sa tremure si-si ceru iertaciune. si se incinse niste veselii care tinura trei saptamani. de ce da. . Iara buzduganul. pe care mama ei ii rupsese aproape. se facu buzdugan cu totul si cu totul de otel. si unde incepu. Cand nu mai fu in picioare nimic din stana de piatra. Sa vina acel sfetnic nerusinat care a voit sa te amageasca.Sunt gata. Apoi deodata incepu stana de piatra a tremura si a cere iertaciune. Apoi scoase pe fratele Greuceanului de la inchisoare si se facu o nunta dalea imparatestile. praful nu se alege de tine.Fiinta netrebnica si pagubitoare omenirii.. . s-arat oricui ce poate osul lui Greuceanu. da-mi palosul ce mi-ai furat. Dupa rugaciunea lui Greuceanu. nene.. Acesta. incat mititica-i pierdu grabindu-se sa 253 . daca veni si vazu pe Greuceanu cu sprinceana incruntata. pana o facu pulbere. si lovi ce lovi pana ce ii sfarama varful. fara nici o clipa de odihna. si dete. zise el. Il lua si.. De cate ori da. veni si se infatisa iarasi la imparatul. dar acesta ii porunci sa piara din imparatia lui. zise el. Atunci Greuceanu se dete de trei ori peste cap.

I se paru fetitei ca sta langa o soba mare de fier. in mijloc era o gasca fripta umpluta cu prune si cu mere ce raspandeau un miros 254 . Fetita mergea cu picioarele ei goale. numai unul din cutie. Unul din papuci nici nu-l mai gasise. cu toate ca fusesera astupate crapaturile cele mari cu paie si cu trente vechi. sa-l zgarie de zid si sa-si incalzeasca degetele! Scoase unul: harsti! Cum mai trosni. si cum se aprinse! Chibritul ardea ca o lumanarica. si n-avea prin urmare nici un ban. Biata fetita! Fulgii de zapada cadeau pe parul ei lung si balai. si zidul in care batea lumina se facu straveziu ca o panza subtire. Ce lumina ciudata. miros de fripturi se raspandea in strada. Harscai un altul. rosii-vinete de frig. care avea deasupra un capac lucios de arama. unde cat p-aci era sa fie strivita intre doua trasuri. si afara de asta. care se aprinse. si acasa nu era tot asa de frig? Ei locuiau tocmai sub acoperis si vantul sufla in voie. si-n sortul ei vechi tinea strans un vraf de cutii cu chibrituri si mai avea si-n mana o cutie. tinu manuta deasupra flacarii. Se opri si se ghemui intr-un colt dintre doua case. dar ce-i oare asta? Fetita isi intindea acum piciorusele ca sa si le incalzeasca si pe ele. fetita ramase stand cu ramasita de chibrit in mana. Dac-ar indrazni sa scoata unul. Isi stranse piciorusele sub dansa. dar nu se gandea ea acum la parul ei cret. care se incretea frumos pe langa ceafa. iar celalalt il luase un baiat care zicea ca vrea sa faca din el leagan pentru copilul lui. si-i era foame si frig tare.treaca o strada. si nici un banut macar. flacara se stinse si soba pieri. si totusi nu-i venea sa se duca acasa. A! Un chibrit aprins. Manutele ei erau aproape inghetate de frig. Le-ar putea face bine. Tatal sau are s-o bata. Luminile straluceau pe la ferestre. din care una iesea in strada mai mult ca cealalta. când o avea si el unul. iata la ce se gandea ea. Fusese o zi rea pentru dansa si nimeni nu-i cumparase in ziua aceea nimic. era ajunul Anului Nou. Frigul o patrundea din ce in ce mai mult. aducea inapoi toate chibriturile. pe care sclipeau portelanuri subtiri. straluci. Fetita putu vedea pana-ntr-o odaie unde era o masa acoperita c-o fata alba. Inauntru ardea focul si era asa de cald.

si aprinse repede toate chibriturile ce-i mai ramasese in cutie. Mai trase inca un chibrit pe zid: si se facu o lumina mare. ca si gasca fripta. si poze de tot felul.Bunica. 255 . caci bunica ei. cu obrajii rosii. Deodata se vazu sezand sub un pom frumos de Craciun. si. care fusese foarte buna pentru dansa si care acum nu mai traia. cu zambetul pe buze. stiu ca no sa te mai vad. Nimeni nu stiu ce frumuseti vazuse fata. o privea bland si duios! . Se facu o lumina ca ziua.. e mult mai mare si mai impodobit decat a vazut prin geamuri la negustorul cel bogat. ca si frumosul pom de Craciun. si amandoua zburara vesele in stralucirea aceea. in ziua Anului nou. Chibritul se stinse: si nu mai avu in fata ei decat zidul rece si gros. un suflet se inalta la Dumnezeu". isi zise micuta. si ea vazu deodata ca luminitele acelea erau stele. asa sus. ca si soba de fier. pareau ca-i zambesc. ii spusese adesea: "Cand cade o stea. lucru de necrezut. in cea din urma noapte a anului. ca cele ce impodobesc ferestrele pravaliilor. Dar in coltul dintre cele doua case. Mii de lumanarele ardeau pe crengile verzi. asa de mare. caci voia sa vada mereu pe bunicuta ei. nici foame.placut. deodata gasca sari de pe masa. Niciodata bunica nu fusese asa de frumoasa. Fetita ridica amandoua mainile: chibritul se stinse: toate lumanarelele din pom se inaltau tot mai sus. din care o cutie fusese arsa. si veni cu furculita si cutitul in spinare pana la biata fetita. asa sus. Ziua Anului nou o gasi acolo zgribulita cu gramajoara ei de cutii cu chibrituri. zacea jos fetita. si-n ce stralucire intrase impreuna cu bunica. Ea lua pe fetita in bratele ei. striga fetita. Mai aprinse inca unul. moarta. in mijlocul careia era bunica ei in picioare. cand se lumina de ziua. Cand s-o stinge chibritul. ia-ma cu tine. tot mai sus. Ai sa pieri si tu din fata ochilor mei. si nu mai era acolo nici frig. moarta de frig. Una din ele cazu si trase o dunga mare de foc pe cer. si era asa de stralucitoare. "A vrut sa se incalzeasca"! zise cineva. nici griji. "A murit cineva".. erau la Dumnezeu.

gura babei umbla 256 . si de mama cea vitriga. ea cu tabuietul in spate la moara. cind venea mosneagul de pe unde era dus. busuioc de pus la icoane. lasind tot greul pe fata mosneagului. ca sa-l tie pana va sari si ea. fata babei sarea iute peste pirleaz si zicea fetei mosneagului sa-i deie ciurul cu fusele. caci altfel ar fi fost vai s-amar de pielea ei. dar. Pentru baba. Fata mosneagului la deal. se alinta cu s-alinta cioara-n lat. ea. lenesa. tifnoasa si rea la inima. iar fata ei. iar fata babei indruga si ea cu mare ce cite-un fus. iar fata mosneagului era oprita cu asprime de la toate aceste. si baba iar o fata. Fata babei era sluta. vicleana cum era. Fata mosneagului insa era frumoasa. fata mosneagului era peatra de moara in casa. in toate partile dupa treaba. si mosneagul avea o fata. spuind ca ea a tors acele fuse. s-apoi. nu era claca in sat la care sa nu se duca fata babei. s-apoi. ci torcea cite-un ciur plin de fuse. dintr-o parte venea si-n alta se ducea. noroc de la Dumnezeu ca era o fata robace si rabdatoare. Nu era joc. in zadar fata mosneagului spunea in urma ca acela este lucrul minelor sale. Atunci fata babei. fata mosneagului la vale. fata babei era inpopotonata si netezita pe cap. Cit era ziulica de mare. ea dupa gateje prin padure. Dumnezeu o impodobise cu toate darurile cele bune si frumoase. nu-si mai stringea picioarele. harnica. lua ciurul si fuga in casa la baba si la mosneag. ascultatoare si buna la inima. s-apoi baba si cu odorul de fiica-sa tot cirtitoare si nemultamitoare erau. Dar aceasta fata buna era horopsita si de sora cea de scoarta. Cind venea duminica si sarbatorile.Fata babei si fata mosneagului de Ion Creanga Era odata un mosneag s-o baba. de parc-o linsese viteii. Cind se duceau amindoua fetele in sat la sezatoare sara. cind veneau amindoua fetele acasa noaptea tirziu. in sfirsit. caci indata o apucau de obraz baba si cu fiica-sa si trebuia numaidecit sa ramiie pe-a lor. pentru ca era fata mamei. fata mosneagului nu se incurca.

Dumnezeu stie peste ce soiu de saminta de oameni ii da. din intimplare.Fata frumoasa si harnica.Intr-una din zile. si ca s-o alunge de la casa. Atunci biata fata. bietul mosneag poate c-ar mai fi zis cite ceva. ca-i balaie. ca ti-oiu prinde si eu bine vrodata! Atunci fetei i se facu mila si. cum vede pe fata.ca-i laie. sa fii supusa. Apoi o lasa acolo si-si cauta de drum. fiind foarte amarit de cite-i spunea baba. c-a mai fost si mila parinteasca la mijloc!. pentru ca poate sa innaraveasca si pe fata ei. dar plin de omizi in toate partile. saruta mina tata-sau si. iaca ce-mi tot spune ma-ta de tine: ca n-o asculti. De inima. fie-ti mila de mine si ma grijeste. orisiunde te-i duce. se uita in coarnele ei. ca-i usernica. Dar te sfatuiesc. porneste in toata lumea.Fata frumoasa si harnica. fiind un gura-casca. caci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o. pana ce. Parul.dar prin straini. si numai iaca ce vede un par frumos si inflorit.cum umbla melita: ca fata lui nu asculta. sau cum iti vre sa-i ziceti. ca-i soiu rau. mosneagul. multamita fiind in suflet ca a putut savirsi o fapta buna. ca esti rea de gura si innaravita si ca nu este de chip sa mai stai la casa mea. dar acum apucase a cinta gaina la casa lui. zice: . luind catelusa. unde stie. ca un tata ce-ti sunt ca. ca nu-i de chip s-o mai tie. deaceea du-te si tu incotro te-a indrepta Dumnezeu. ii iesi inainte o catelusa. si ce-i spunea ea sfint era. Nu merse ea tocmai mult. ii zise: . vazind ca baba si cu fiica-sa voiesc cu orice chip s-o alunge. grijeste-ma si curata-ma de omizi. s-o trimita la slujba. si cum o vazu pe fata. cu lacrimi in ochi. ia sa-l fi pus pacatul sa se intreaca cu didiochiul. si cucosul nu mai avea nici o trecere. ca sa nu se mai faca atita gilceava la casa asa din pricina ta. si nu ti-or putea rabda cite ti-am rabdat noi. ca ti-oiu prinde si eu bine vrodata! 257 . bolnava ca vai de capul ei si slaba de-i numarai coastele. departindu-se de clasa parinteasca fara nici o nadejde de intoarcere! Si merse ea cit merse pe-un drum. blajina si harnica. Mosneagul. s-apoi. ca-i lenesa. cheama fata si-i zise: . o spala si-o griji foarte bine.Draga tatei. caci baba si cu fiica-sa il umpleau de bogdaprosti.

apoi o lasa si-si cauta de drum. lipeste-ma si grijeste-ma. cu toate aceste. il humuli si-l griji. harnica cum era. numai iaca ce da de-un cuptior nelipit si mai-mai sa se risipeasca. Eu sint sfinta Duminica. numai iaca ce vede o fintina milita si parasita. si numai Cel-de-sus stie cite-am tras de cind mama care m-a facut a pus minile pe piept! Stapin caut si. . maicuta. Slujeste la mine astazi si fii incredintata ca mine n-ai sa iesi in miinile goale de la casa mea.Fata. da de-o poiana foarte frumoasa. dar nu stiu ce trebi am sa fac.Ia. batrina porneste la 258 . fara mama si fara tata. mergind ea mai departe. cind m-oiu intoarce eu de la biserica. isi sufleca minicile. nu-si pierdu nadejdea in Dumnezeu. ca se rataci. Dumnezeu insa m-a povatuit de-am nimerit la casa d-tale si te rog sa-mi dai salasluire. des-dimineata.Cine sa fiu. Cu adevarat numai Dumnezeu te-a indreptat la mine si te-a scapat de primejdii. matusa? Ia. tot mergind mai departe. cum vede pe fata. calca lut si lipi cuptiorul. sa le gasesc nici reci. Cuptiorul.Da' ce cauti prin aceste locuri. si. necunoscind pe nime si umblind din loc in loc. si cine esti? . apoi sa-mi faci bucate. . cum zice. . m-am ratacit. ci merse tot inainte pana ce.Bine.Fata frumoasa si harnica.Sarmana fata! zise batrina. o fata saraca.Fata frumoasa si harnica. ca ti-oiu prinde si eu bine vrodata! Fata rineste fintina si-o grijeste foarte bine. zice: . si cind sapropie de acea casa. pot zice. numai iaca o baba intimpina fata cu blindete si-i zice: . trecind printr-un codru intunecos. copila. curati parul de uscaturi si de omizi cu mare ingrijire si apoi se tot duce inainte sa-si caute stapin. ci cum is mai bune de mincat. si. de-ti era mai mare dragul sa-l privesti! Apoi isi spala frumusel minile de lut si porni iarasi la drum. care dorm acum. Si mergind ea acum si zi si noapte. nu stiu ce facu. nici fierbinti. ca poate ti-oiu prinde si eu bine vrodata! Fata. care stia ca de facut treaba nu cade coada nimanui. si. sa-mi lai copilasii. Fintina atunci zise: . ingrijeste-ma. Si. intr-una din zile. si sa-i hranesti. si in poiana vede o casuta umbrita de niste lozii pletoase.

si maninca. i s-a umplut ochii de lacrimi si inima de bucurie. copii! Veniti la mama sa va leie! Si. Fata se suie in pod si vede acolo o multime de lazi: unele mai vechi si mai urite.si maninca fata la placinte. si ea a mincat la pere si s-a luat la drum cite i-a trebuit. apoi iese afara si incepe a striga: . si dupa ce-a sezut la masa. galbene ca ceara. sfinta Duminica cam increteste din sprincene. a zis fetei sa se suie in pod si sa-si aleaga de-acolo o lada. si dulci ca mierea. fata.Copii. iaca parul grijit de dinsa era incarcat de pere. Parul. a ajuns la tata-sau. s-alege pe cea mai veche si mai urita dintre toate. nenumarate herghelii de 259 . care a vrea ea. care isi ič lada si se intoarna spre casa parinteasca cu bucurie. Cind. si-a plecat crengile-n jos. Ea insa. iara fata suflica minicile si s-apuca de treaba. ca multamita pentru ca a cautat-o la boala. si de aci. si cind a venit sfinta Duminica de la biserica si a vazut copiii lauti frumos si toate trebile bine facute. se intilneste si cu catelusa. nefiind lacoma. copii. hat bine. cind se uita fata.biserica. de coapte ce erau. dulce si rece cum ii gheata. care acum era voinica si frumoasa. iaca cuptiorul grijit de dinsa era plin de placinte crescute si rumenite. numai iaca fintina grijita de dinsa era plina pana-n gura cu apa limpede cum ii lacrima. Ci binecuvinteaza pe fata. cu care a baut la apa pana s-a racorit. Mosneagul. cind a vazut-o. fata nu se sparie. altele mai noua si mai frumoase. mai incolo. Si mergind mai departe. iara la git purta o salba de galbeni pe care a dato fetei. tot mergind inainte. dar n-are incotro. intai si-ntai face lautoare. vazind pe fata. Apoi s-apuca de facut bucate. tare in credinta si cu nadejdea la Dumnezeu. Apoi a luat paharele cu sine si a pornit inainte. si sa si-o ieie ca simbrie. si pe colacul fintinei erau doua pahare de argint. ci le ia pe cite una si le la si le ingrijeste cit nu se poate mai bine. Cind. ce sa vada? Ograda se umpluse si padurea fojgaia de-o multime de balauri si de tot soiul de jivine mici si mari! insa. iaca. apoi isi mai ič citeva la drum si porneste. s-a umplut de bucurie. la tata-sau. si cind se da cu dinsa jos. dar sa n-o deschida pan-acasa. Fata atunci scoate salba si paharele cele de argint si le da tatine-sau. pe drum. De-acolo mergind mai departe. tot pe drumul de unde venise. apoi deschizind lada impreuna.

cai. se intilneste si ea cu catelusa cea slaba si bolnava. sasi aleaga de-acolo o lada. Apoi bucatele le-au facut afumate. ea i-a oparit pe toti. incit mosneagul pe loc a intinerit. de cuptiorul cel nelipit si aproape sa se risipeasca. Apoi. vazind atitea bogatii! Iara baba a ramas oparita si nu stia ce sa faca de ciuda. mama. dar cind o roaga si catelusa.Las'. ma duc sa-ti aduc eu si mai multe. ca nu-i pradata lumea de bogatii. si sa se duca in plata lui Dumnezeu. cu obraznicie si prosteste. stiind ca mai usor ar putč capata cineva lapte de la o vaca stearpa decit sa te indatoreasca o fata alintata si lenesa. si mergind ea tot inainte. Fata babei si-a luat inima-n dinti si a zis: . dar sa faca slujba buna nu-i placea. si parul. da si ea de parul cel ticsit de omide. arse si sleite. de fintina cea milita si seaca si parasita. de frica sa nu se 260 . tot pe acest drum. porneste cu ciuda. de tipau si fugeau nebuni de usturime si durere. ci i-a spus sa se suie in pod. trasnind si plesnind. in loc sa faca bucatele bune si potrivite si sa leie copiii sfintei Duminici cum i-a lauat fata mosneagului de bine. pe unde fusese fata mosneagului.Da' cum nu!? ca nu mi-oiu festeli cu minutele tatucutei si a mamucutei! Multe slugi ati avut ca mine? Atunci. si cuptiorul sa se ingrijeasca de dinsele. cirezi de vite si turme de oi iese din ea. care i-o placea. Si cum zice. n-a vrut sa-si puie mintea co sturlubateca si c-o lenesa de fata ca aceasta. Merge si ea cit merge.si cind a venit sfinta Duminica de la biserica. cum se da jos din pod cu lada. blinda si ingaduitoare. caci ii placea sa ieie cit de mult si ce-i mai bun si mai frumos. ea le raspundea cu ciuda si cu bataie de joc: . cu toatele. si fintina. de nu mai era de chip sa le poata lua cineva in gura. si mergea de-i piriiau calciiele. ci porneste ca de la o casa pustie si se tot duce inainte. nu se mai duce sa-si ieie ziua buna si binecuvintare de la sfinta Duminica. au lasat-o sa-si urmeze drumul in pace si n-au mai cerut de la dinsa nici un ajutor. dar si aici s-a purtat tot hursuz. si-a pus minile-n cap de ceea ce-a gasit acasa. au ajuns apoi si ea la sfinta Duminica. Dar sfinta Duminica. Fata atunci s-a suit si s-a ales lada cea mai noua si mai frumoasa.

Cind prin dreptul parului. si apoi s-au facut balaurii nevazuti cu lada cu tot. paharele pe loc s-au cufundat. Caci. Numai atit. si fata de sete s-a uscat!. isi musca fata acum degetele mamucutei si ale tatucutei de ciuda si de rusine. in sfirsit.scobeste-te.azgindeasca sfinta Duminica sa porneasca dupa. caci parul s-a facut de-o mie de ori mai nalt de cum era. in dinti! Mergind mai inainte. la ma-sa. ca parca era batut cu lopata de pere multe ce avea. el a maritat-o pe fiica-sa dupa un om bun si harnic. dar cind a vrut fata sa i-o ieie. dar si aici nu le-au ticnit bogatia. dar credeti c-a avut parte fata sa guste vro una? Nu. c-apoi atunci nici zile multe nu mai aveau. salba de galbeni avea si acum la git. apa din fintina intr-o clipa a secat. ca mosneagul a ramas plesuv si spetit de mult ce-l netezise baba pe cap si de cercat in spatele lui cociorva. s-o ajunga si sa ieie lada. daca-i copt malaiul. La fintina. si fintina plina cu apa pana-n gura. nu-i vorba. dinsa. nu-i vorba. cu mare ce a ajuns ea si acasa. dar n-avea ce face. de-i ajunsese crengile la nouri! s-atunci. iar gainile nu mai cintau cucoseste la casa mosneagului. o multime de balauri au iesit dintr-insa si pe loc au mincat pe baba. asisderea: paharutele de argint. fata babei. focul o arde si nu poate lua. sa mai faca a rau. in prag si in toate partile. Cucosii cintau acum pe stilpii portilor. erau. Iar mosneagul a ramas linistit din partea babei si avea nenumarate bogatii. frumoase placinte erau intr-insul! Dar cind sapropie sa ieie dintr-insele si sa-si prinda pofta. cu catelusa inca s-a intilnit. de parca n-au mai fost pe lumea asta. dar cind a vrut fata sa puie mina pe pahar si sa ieie apa. catelusa a muscat-o de i-a rupt degetele si n-a lasat-o sa puie mina pe dinsa. cu fata cu tot. deschizind lada. 261 . Si cind ajunge la cuptior.

isi sadi bobul de orz.Ce frumusica sotie ar fi asta pentru baiatul meu. Se duse intr-o zi in padure. si avea un glas asa de dulce. ce-i tineau loc de vasle. frumoasa. si cum se intoarse acasa. inconjurata de-o cununa de flori. zise broasca. unde femeia punea o farfurie cu apa. Nu se putea inchipui ceva mai dragalas ca fetita asta. si-nauntrul ei. Dintr-o coaja de nuca lustruita frumos ii gati leagan. ducand si pe Degetica afara in gradina. ii dadu numele de Degetica. numai cat degetul cel mic de inalta. In farfurie plutea o foaie mare de lalea. invelita cu foaia ei de trandafir. pe fundul verde sedea o fetita mica. Pune-l intr-un ghiveci de flori si asteapta. zise femeia. si sa se plimbe de la o margine la alta cu ajutorul a doua fire albe de par de cal. s-apoi stia sa si cante. pe care Degetica putea sa stea. Aceasta-i dete un bob de orz. Dormea in timpul noptii. Pe acolo curgea un parau. acolo intalni o zana careia-i spuse pasul ei. Intr-o noapte. Si uraciunea asta sari pe masa unde dormea Degetica. pe cand ea dormea. . ea traia singura si grozav dorea sa aiba un copil pe langa dansa. si ziua se juca pe masa. de cel care creste pe camp si-l mananca gainile. foi de viorele ii puse in loc de saltea. zicandu-i: . In curand rasari din pamant o floare mare. ce semana c-o lalea imbobocita. cum nu se mai auzise pe fata pamantului. care sa-i fie sprijin la batranete. . care in trecerea lui atingea o 262 .Degetica de Hans Christian Andersen Era odata o biata femeie saraca. "Ce floare minunata!" zise femeia sarutand foile rosii si galbene. Si insfacand coaja de nuca. mica de tot si draguta. o broasca urata intra in odaie printr-o spartura a ferestrei. si o inveli cu o foaie de trandafir. Acum se vede bine ca-i o lalea adevarata.Iti multumesc. si-n clipa aceea floarea se deschise cu zgomot mare. iesi pe aceeasi fereastra.Asta nu-i orz.

asa ca broastele n-o mai puteau ajunge. incepu a plange cu amar. nemaiputandu-si lua ochii de la asa minune. V-am pregatit o locuinta de toata frumusetea.Nu vorbi asa tare! O s-o trezesti. gandindu-se la broasca uricioasa si la soarta ce-o astepta. Pe cand mergea ea asa. "Coac! Coac! Vrekke-ke-kex"! incepu el a striga. si aseza pe ea coaja de nuca in care dormea Degetica. cum zari pe dragalasa fetita in coaja de nuca. ca un fulg de lebada. Cand se trezi biata fetita si vazu unde se afla. . si cu dintisorii lor taiara codita ce-o tinea de mal. care o sa fie locuinta voastra. sa ia de sot pe fiul broastei. Apoi broasca sari in apa si porni s-aleaga o frunza mare de lipan prinsa de mal. incat socotira c-ar fi o mare nenorocire pentru dansa.Coac! Coac! Vrekke-ke-kek! adauga fiul. semana leit cu mama lui. O sa fie acolo ca pe-un ostrov si n-are sa poata fugi. in fundul baltii. e asa de usoara. un fluturas alb incepu a zbura in jurul ei. cum sa se mai intoarca ea pe uscat? Broasca. Degetica facu o adevarata calatorie." . frunza desprinsa. Ea trecu astfel prin multe locuri frumoase. de jur imprejur era numai apa. in mijlocul apei. In mlastina asta locuia broasca si cu fiul ei. Apoi luara coaja de nuca si se departara. Se inclina inaintea fetitei zicandu-i: "Iti prezint pe fiul meu. Auzisera insa si pestisorii cele ce spusese broasca. S-o punem pe-o foaie lata de lipan. Nunta asta nu trebuia sa se faca! Se adunara cu totii in jurul frunzei. noi sa gatim in fundul baltii odaia cea mare. si vrura sa vada si ei pe Degetica. viitorul tau sot. biata Degetica. pe rau. sa-1 duca in odaia pregatita. se bucura de frumusetea locului si de privelistea apei ce stralucea ca aurul in bataia 263 . Ar putea sa ne scape inca. dupa ce imppdobi odaia din fundul iazului cu papura si floricele galbene. Degetica. duse pe Degetica departe. Slut si murdar. vesela ca scapase de uricioasa broasca. si pasarelele prin tufisuri cantau cand o vedeau: "Ce mai fetita dragalasa! Ce mai fetita dragalasa!" Frunza plutind mereu tot inainte. Si cum o vazura. li se paru atat de draguta. zise broasca. tot mai departe. In vremea asta. veni cu odorul ei sa ia patutul micutei. ramasa singura pe frunza ei verde. si la urma se aseza chiar pe frunza.mlastina. incepu sa planga cu hohot.

vazand-o. si seamana cu omul. Frigul chinui cu atat mai mult pe Degetica. si acum era aproape sa moara de 264 . O! Ce urata e! Degetica insa era fermecatoare. c-o frunza uscata. dar auzind pe ceilalti ca-i scornesc fel de fel de cusururi. isi petrecu acolo toata vara. daca nu s-o putea desface. In vremea asta frunza de lipan luneca inainte pe rausor. si se gandea ca el o sa moara de foame. isi miscara antenele zicand: . adauga una. Ramasa singura in padure. pe celalalt de frunza. dar iata ca sosi iarna. copacii nu mai aveau frunze. neramanand din ea decat un cotor uscat si galben. E slaba. Isi lua cingatoarea. biata. florile erau vestejite. O dete jos din copac. ii lauda foarte mult frumusetea. plecasera-n alte tari. cand fu luata de carabus si dusa pe copac! Ea insa plangea acum pe fluturasul alb pe care-1 legase de frunza. zarind-o. cu toate ca o gasea frumoasa. si setea si-o alina band roua ce cade dimineata pe frunze. si frunza de brusture care-o adapostea se suci. Degetica incepu a plange de suparare. si doar ea era minune de frumoasa. ca sa fie ferita de ploaie. iarna cu zapada si frigul ei. si carabusul care-o adusese. Se-nvelise. Toate pasarelele. cu cat acum si hainele ei erau aproape numai zdrente. Din firicele de paie isi impleti un patut pe care-l anina sub o frunza de brusture. cu toate ca ea nu semana deloc a carabus. ca fusese izgonita de carabusi pentru uratenia ei. Dar iata ca trecu un carabus. . dar ce caldura sa-i tina asta. o ospata cu sucul florilor. si fiecare fulg ce cadea asupra-i era pentru ea ca o lopata de zapada. Fetele carabusilor insa. care-o desfatasera cu cantecele lor. dusa de fluturasul care nu se mai putea desprinde de ea. lega un capat de aripa fluturasului. Intr-o noapte incepu a ninge. si astfel putu inainta mai repede. si.In curand toti carabusii din copac venira s-o vada.Ce mai lucru! N-are decat doua picioare.soarelui. si nu mai vru s-o tina. si o aseza pe-o floare de cicoare. care. Asa trecura vara si toamna. Dumnezeu stie numai spaima ce-o cuprinse pe biata Degetica.Si nici antene n-are. i se paru si lui pe urma ca-i urata. o prinse din zbor si se opri cu ea intr-un copac. Cu sucul florilor se hranea. el o aseza pe frunza cea mai mare din copac. Carabusului nu-i pasa nimic de toate astea. subtire.

isi arata numaidecat dorinta de a se casatori c-o persoana asa de bine inzestrata. sa-i spui povestile tale cele mai frumoase. Sobolul incantat de glasul ei. ma prapadesc dupa ele. zboara!" si "Cand vine in camp calugarelul". la vizuina unui soarece de camp. de flori. sobolul sparse putin tavanul hrubei. Degetica porni intr-acolo.Saracuta de tine. vino de mananca si tu cu mine in odaia mea. Intra pe-o gaurica mica. Degetica ii canta o multime de cantece. Sobolul ca sa faca placere fetitei si soarecelui. veni sa-si faca vizita.frig. ii pofti sa se plimbe printr-o hruba lunga ce sapase de curand. . intre cele doua locuinte. Degetica insa nu prea avea pofta sa se marite cu bogatul vecin care nu era decat un sobol. o bucatarie si o sufragerie frumoasa. intre altele: "Zboara carabus. zise soarecele. dar de hotarat nu hotari inca nimic.O s-avem musafiri. are odai mari si poarta o blana frumoasa de catifea. da cu tocmeala sa-mi tii totdeauna odaia curata. Langa padure era o intinsa miriste de grau. pe sub pamant. Cand ajunsera la locul unde era pasarica moarta. nu se vedea decat paisul ramas deasupra pamantului inghetat. si sa-mi spui povesti frumoase. zise intr-o zi soarecele: vecinul meu are obicei sa vina la mine o data pe saptamana. Ajunse zgribulita de tot. El e mult mai bogat decat mine. Imbracat in blana-i de catifea neagra. sub paie. care avea o inima buna. dar sobolul vorbea rau de soare. Degetica veni la usa ca cersetoare si ceru sa-i dea si ei un bob de grau.Iti dau voie sa stai toata iarna aici. ca de doua zile n-a mancat nimic. Si-ntaia oara cand soarecele si Degetica venira sa faca plimbarea asta. si le spuse sa nu se sperie de-o pasarica moarta. Daca ar vrea el sa te ia de sotie ai fi foarte fericita. Si prinzand soarecele dragoste de Degetica ii zise: . o odaie plina numai cu graunte de tot felul. Degetica primi cu bucurie invoiala si n-avu a se plange de nimic. fiindca era foarte chibzuit. . si o 265 . este cald aici. aceasta era pentru ea o uriasa padure de strabatut. sobolul le iesi inainte tinand in dinti un putregai din care iesea o lumina alba care inchipuia un felinar. soarecele era batran si avea o locuinta foarte buna. Se luara intai de vorba despre bogatiile si despre invatatura lui. zboara. ca el niciodata nu le vazuse. pe care au vazut-o in drumul lor.

Adio. dar cand soarecele si sobolul se intoarsera cu spatele. niciunul dintre neamurile mele n-o sa aiba o soarta asa de ticaloasa. ii saruta ochii inchisi. cirip! si cand vine iarna moare de foame. Neputand dormi deloc noaptea aceea. . cand puteam sa ma bucur de verdeata si sa ma incalzesc la soare.Cuminte graiesti! raspunse batranul soarece. Caldura o reinviase. si repede se duse de-l intinse peste pasarica moarta. . si i-o 266 . incepuse a bate inima pasarelei. Degetica tremura inca de spaima. Toamna.N-o sa mai fluiere de-acum! Ce mare nenorocire sa te nasti pasare! Slava Domnului. ea pare moarta si zapada o inveleste. acest ciripit nu aduce nimic. se gandi ea. Totusi ea nu-si pierdu cumpatul. stranse bine lana imprejurul pasaricii. randunica parea un urias. "Poate ca-i tocmai aceea care canta asa de dragut pentru mine asta vara. ea care iubea atat de mult pasarelele ce-o inveseleau toata vara cu cantecele lor! Dar sobolul impinse cu laba pe randunica. Si isi rezema capul pe inimioara randunelei.raza de lumina strabatu de-afara. cu capul si picioarele ascunse sub pene. Degetica se scula si impleti un covoras din firicele de paie. biata pasarica. ea se apleca incetisor asupra pasaricii si dand la o parte penele capului. care nu era moarta ci numai amortita de frig. dar deodata se scula speriata. Degetica nu zise nimic. simtise o miscare usoara. se duse repede s-aduca o frunza de menta cu care se-nvelea ea. isi petrecu musafirii pana acasa. care nu era mai inalta decat degetul cel mic. e tot ce trebuie ca sa pieri de foame: si cu toate astea sunt unii care-si fac o fala numai ca stiu sa cante. parca i-ar fi fost teama ca nu cumva raceala pamantului sa faca rau trupului neinsufletit. zicand: . cu aripile stranse. pasarica frumoasa. O astfel de faptura n-are alta avere decat acelasi si acelasi cirip. in fata lor statea intinsa o randunica. adio! Iti multumesc pentru cantecul tau care ma fericea atat de mult asta vara. tare mi-e mila de tine!" Sobolul dupa ce astupa spartura pe care-o facuse in tavan. Apoi ii puse de-o parte si de alta un smoc de lana ce gasise la soarece. frigul o culca la pamant. daca intarzie vreuna pe drum. cand se duc rindunelele in tarile calde. desigur moarta de frig. pe langa ea. Vederea asta mahni sufletul fetitei.

dragalasa copilita.E frig tare afara.Nu. dar era atat de slaba. trebuie sa-ti lucrez zestrea. si soarecele mai lua cu ziua inca patru paianjeni. Si ca sa te mariti cu sobolul trebuie sa fii si tu mai bine chivernisita din rufarie si din haine. si-i povesti cum rupandu-si o aripa intr-un tufis de maracini. Asa ca si nunta n-au s-o faca decat mai pe toamna. mai stai in patutul tau. luandu-si zborul spre soare. nu s-a mai putut tine de celelalte pasari cand au plecat in tarile calde. Randunica ruga pe fetita sa mearga impreuna cu ea in padurea inverzita.Graul crestea acum deasupra locuintei soarecelui. . o sa am eu grija de tine. Atunci a cazut la pamant si din clipa aceea nu-si mai amintea nimic din ce i se-ntamplase. Cand sosi primavara si soarele incepu a incalzi pamantul. ingriji cu multa dragoste pe randunica. raspunse Degetica. Degetica insa stia ca plecarea ei o sa faca mare suparare batranului soarece. zise pasarica. . care-i redeschise in tavan spartura facuta de sobol. adio dragalasa copilita! raspunse randunica. tu m-ai incalzit. nu pot merge. o gasi cu viata. Toata iarna Degetica. zise ea. ninge. . In noaptea urmatoare ducandu-se iar la bolnava ei. caci plicticosul sobol ceruse mana fetitei. se parea ca-i o padure mare. .Iti multumesc. la rasaritul si la apusul soarelui. Mititica fu silita sa-si ia furca-n brau. Pasarica o bau. si avea lacrimile in ochi. Peste putin timp am sa capat puteri. cu cat ea nu putea iesi sa se bucure de razele soarelui. Si Degetica era cu atat mai mahnita. care tinea in mana. ii era asa de draga pasarica! "Cirip! cirip!" mai zise o data randunica si nu se mai vazu. fara stirea soarecelui si a sobolului. ingheata.puse pe cap. In vremea asta Degetica in toate zilele venea pana-n usa vizuinii. care usuca pamantul si-l face de nesuferit. si-am sa zbor la soare. si pentru fetita. si se uita si ea printre spicele batute de vant la 267 . ca sa-i dea lumina. ii zise soarecele. -In vara asta.Adio dar. pasarica isi lua ziua buna de la fetita. Apoi ii aduse apa intr-o frunzisoara. numai cat degetul cel mic de inalta. meat abia o clipa deschise ochii sa vada fetita. In toate serile venea sobolul si le vorbea de neajunsurile verii. Degetica o privi zburand. o farama de putregai lucitor. care torceau si teseau fara incetare.

lipsita de razele tale. unde niciodata nu strabate soarele. siroaie de lacrimi curgeau din ochii ei. ca ea nu voia deloc sa se marite cu ursuzul de sobol. ia sa nu fii asa de incapatanata. zise randunica. si de locuinta-i intunecoasa. Randunica nu mai putu de bucurie cand zari pe Degetica. . . eu trebuie sa plec in tarile calde. poate ca n-o sa mai vina niciodata. dar randunica era departe. Sobolul se infatisa ca sa ia pe Degetica si s-o duca sub pamant. si vom zbura departe de uriciosul tau sobol.Vine iarna. ramai cu bine! Ca eu sunt osandita sa traiesc de-acum inainte in intuneric. ridicand manutele in sus. care locuia sub pamant. cobori repede ciripind mereu Cirip! Cirip! si se aseza langa binefacatoarea ei. cum nici imparateasa nu are la fel. unde niciodata nu era sa mai vada lumina soarelui. Ar trebui sa te simti foarte fericita ca te ia de sotie un domn asa de falnic.Cirip! Cirip! auzi ea cantand langa dansa. Apoi facu cativa pasi afara din casuta. . Dar iata ca sosi si ziua nuntii. vrei sa vii cu mine? Te vei sui pe spinarea mea. daca vreodata vei vedea pe randunica mea.Peste patru saptamani facem nunta! zise soarecele. unde soarele straluceste mai frumos ca aici.cerul albastru. Mai bine multumeste lui Dumnezeu ca gasesti o bucatarie si o pivnita asa de plina cu de toate. . unde vara si florile nu 268 . dincolo de munti.Adio. si Degetica isi gatise zestrea. Ridica ochii si-o vazu. Si spunand toate astea. fiindca sotul ei nu-l putea suferi.Ramani cu bine. soare frumos! zise ea cu-n aer mahnit. Aceasta-i povesti cum trebuie sa se marite cu uriciosul de sobol. . Sosi si toamna. bucurandu-se de frumusetea de afara si gandindu-se la randunica iubita. graul era secerat. ca pe urma te musc cu dintii mei cei ascutiti.Ce prostie! striga soarecele. In locuinta soarecelui tot mai putea veni pana-n usa sa se bucure de lumina. sa-i spui ca ma gandesc la ea. care poarta o blana de catifea neagra. nu mai ramasese decat paisul. Si biata fetita incepu a plange. te prinzi cu cingatoarea ta de mine. adio! zise ea sarutand o floricica rosie. .

a marii si a muntilor inalti acoperiti cu zapada. Haide. statea pe o floare inalta cat degetul. era uluita de toate frumusetile ce-o inconjurau. lasandu-si numai capsorul afara. langa un palat de marmura. Ii puse coroana de aur pe cap. Degetica in culmea fericirii. Pe sub streasina erau nenumarate cuiburi.Da.se trec niciodata. si la umeri aripi stralucitoare. atunci se vari in penele calde ale pasarelei. Dar iata ceva care-o mira mai presus de toate: un omulet mic de tot. intr-o floare. Unul din aceste cuiburi era al randunicii. Flori mari albe cresteau printre franturile unei coloane rasturnate. si daca vrea sa fie sotia lui. unde sunt paduri intregi de lamai si de portocali. uriasa pentru el. Si se sui pe spatele pasarelei. o sa-mi dau toata silinta ca sa nu-ti lipseasca nimic. dar cum zari pe Degetica i se mai puse inima la loc. zise pasarica. unde vita cu struguri dulci creste pe margina santurilor. Era Duhul florilor. ce frumos e! zise incet Degetica randunelei. Degeticii ii era frig. . raspandesc cele mai dulci miresme. Pe drumuri. I se paru cea mai frumoasa fiinta din lume. vino cu mine. ca sa poata vedea frumusetile ce-i lunecau pe dinaintea ochilor. unde felurite flori. .Cu bucurie! raspunse Degetica. peste intreg poporul acesta. se sperie intai. pe jumatate moarta de frig.Iata si locuinta mea.Doamne. si fiecare floare era locuinta unei perechi de asemenea mici fapturi cu chip omenesc. da. alb si straveziu ca sticla. pe una din cele mai largi frunze. ori pe langa sobolul cu blana de catifea 269 . Si ajunsera astfel intr-o tara calda. Domn era. lega cingatoarea ei de o pana mai mare. copiii se jucau cu fluturi mari pestriti. iar el. pe langa fiul broastei. inconjurat de coloane mari ce sprijineau largi bolti de vita. Printisorul asta. scumpa fetita. alege-ti o floare care-ti va placea si eu te voi aseza acolo. randunica puse fetita acolo. care de care mai minunate. . batand din manutele ei. Ce sot era acesta. si astfel trecura pe deasupra padurii. . Randunica se opri pe marginea unui lac albastru. merg cu tine! zise Degetica. cand vazu pasarea. o intreba cum o cheama. tu insa n-ai sa poti sta aici. el avea pe cap o coroana de aur. tu care mi-ai scapat viata cand zaceam in intuneric.

270 . se ia dupa gura babei si. ea se facea Zana florilor! Se invoi deci. ca sa nu mai strici mancarea degeaba.neagra! Primind sa fie sotia lui. ori du-te de la casa mea. ca sa-mi prind pofta macar. prinde iute si degraba cucosul si-i da o bataie buna. . In vremea asta randunica in cuibul ei. Mosneagul. insa trista in sufletul ei ca trebuia sa se desparta de fetita. gaina babei se oua de cate doua ori pe fiecare zi si baba manca o multime de oua. .Adio. pofticios si hapsin. Prinse numaidecat aripile de umerii ei si incepu sa zboare de la o floare la alta. . care era foarte zgarcita. ca o pereche de aripi stravezii care fusesera mai inainte ale unei gaze albe. iar mosneagului nu-i da nici unul. Mosneagul intr-o zi perdu rabdarea si zise: . si mosneagul un cucos. canta cele mai vesele si melodioase cantece de nunta.Da' cum nu! zise baba. mananci ca in targul lui Cremene. bate si tu cucosul tau. Baba avea o gaina.Mai baba. isi regasi vechiul cuib deasupra ferestrei celui care a scris povestea asta si care-i astepta reintoarcerea.De-acum inainte. zicand: . mititei ca si ea. adio! zise randunica luandu-si zborul spre Danemarca. Acolo cum sosi. si-n curand incepura a iesi din fiecare floare cate un domn si o doamna.Na! ori te oua. Nimic n-o bucura mai mult. Ia da-mi si mie niste oua. n-o sa te mai cheme Degetica. si care veneau sa-i faca daruri. Daca ai pofta de oua. si-i manca. ca eu asa am batut gaina. ii zise Duhul florilor: noi iti vom zice Maia. Punguta cu doi bani de Ion Creanga Era odata o baba si un mosneag. sa faca oua. si iacata-o cum se oua. de ciuda.

canoasa la inima. zice unei babe de la bucatarie sa ia cucosul. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. fugi de-acasa si umbla pe drumuri. zicand: Cucurigu ! boieri mari. Si cum mergea el pe-un drum. Pe drum se intalneste c-o trasura c-un boier si cu niste cucoane. si-nghite. si c-un feliu de mestesug. Apoi da o bleanda lespezei de la gura cuptiorului. fuga la fereastra boierului si incepe a tranti cu ciocul in geamuri si a zice: Cucurigu ! boieri mari. pana ce-nghite toata apa din fantana. bezmetec. Cucosul. Vezeteu! Ia-l de pe capul meu si-l zvarle 271 . Dati punguta cu doi bani ! Punguta cu doi bani. Vezeteul se da iute jos din capra trasurei. Baba. zice vezeteului: . mai crestatule si pintenatule! Si cum ajunge acasa. nu se lasa. ci se ia dupa trasura. si-nghite. pana ce stinge focul de tot. o si ia in clont si se intoarna cu dansa inapoi catre casa mosneagului. si toarna el toata apa cea din fantana pe jaratic. de sau indracit de ciuda harca de la bucatarie. si se racoreste cuptoriul. prinde cucosul si luandu-i punguta din clont o da boieriului. spuind neincetat:Cucurigu ! boieri mari. inciudat. numai iata gaseste o punguta cu doi bani. suparat de asta. face cum i-a zis stapanu-sau. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. cum vede si asta mare nedreptate. incepe a varsa la apa. sa-l azvarle intr-un cuptor plin cu jaratic si sa puna o lespede la gura cuptorului.Ma! ia cucosul ist obraznic si-l da in fantana ceea. Boierul se uita cu bagare de seama la cucos. Apoi zboara de-acolo afara si iarasi se ia in urma trasurei. ce sa faca? Incepe-a inghiti la apa. fara pasare o pune in buzunar si porneste cu trasura inainte. Cucosul. Si cum o gaseste.Mai.Cucosul. vazand aceasta.Ma! da' al dracului cucos i-aista! Ei. prinde cucosul si-l azvarle in fantana! Cucosul.Mai! ia da-te jos si vezi ce are cucosul cela in plisc. iesa teafar si de-acolo. Boieriul o ia. s-a mirat cumplit si a zis: . Vezeteul se da iarasi jos din capra. cand ajunge in dreptul unei fantani. de cuvant. zise boieriul cuprins de mierare. vede in clontu-i o punguta si zice vezeteului: . vazand aceasta mare primejdie. cum scapa din manile mosneagului. ba inca face s-o aparaie prin casa. las' ca ti-oiu da eu tie de cheltuiala. ca mi-am gasit beleaua cu dihania asta de cucos.

pana-i vine iarasi in cap una. Apoi iesa si de-acolo. vazand voinicia cucosului. dupa toate cele intamplate. vazand pe cucosul sau asa de mare si de greoiu. vazand ca n-are ce-i mai face.Am sa-l dau in haznaua cu banii. de intuneca de tot casa boierului. si incunjurat de-atata amar de galite. cand mai vede si asta dandanaie. ce sa vada? Cucosul sau era ceva de spariet! elefantul ti se parea purice pe langa acest cucos. la vaci si la vitei. crapa de ciuda si nu stia ce sa mai faca. Vezeteul iarasi ia cucosul si-l zvarle in cireada! Atunci. Atunci cucosul inghite cu lacomie toti banii si lasa toate lazile pustii. se duce la fereastra boierului si iar incepe: Cucurigu!boieri mari. si nu altaceva. ca nici lucru curat n-a fost aici! Cucosul insa mergea tantos. bucuria cucosului! Sa-l fi vazut cum inghitea la buhai. si merge el cat merge. doar va scapa de cucos. poate vreun buhaiu infuriat i-a veni de hac. caci boieriul acela. intinde aripele in dreptul soarelui. Atunci toate paserile din ograda boiereasca. pana ce ajunge acasa la mosneag. iesa afara cu bucurie. pan-a inghitit el toata cireada. cum zice. Mai sta boierul cat sta pe ganduri. de mult banarit ce avea. boierul.Duca-se si cobe si tot. Atunci cucosul i-a zis: 272 . iara boierul se uita galis cum se duceau paserile si zise oftand: . si de pe la poarta incepe a canta: "Cucurigu !!! cucurigu !!!" Mosneagul. cum aude glasul cucosului. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. de ti se parea ca-i o nunta. si iarasi incepe! Cucurigu ! boieri mari. i-azvarle punguta. l-a lua in coarne. se duce la treaba lui si lasa pe boier in pace. i-a deschis poarta.in cireada boilor s-a vacilor. iar paserile dupa dansul. mare cat un munte! Apoi iar vine la fereastra. s-a facut un pantece mare. cand isi arunca ochii spre poarta. poate va inghiti la galbeni. Si. Dati punguta cu doi bani ! Acum. s-a ineca si-oiu scapa de dansul. s-au luat dupa dansul. s-apoi in urma lui veneau carduri nenumarate de paseri. Cucosul o ia de jos cu bucurie. care de care mai frumoase. . el stie cum si pe unde. si. Mosneagul. umfla cucosul de-o aripa si-l zvarle in zahnaua cu banii. mai cucuiete si mai boghete. la boi. numai bine ca am scapat de belea. i-a sta vreunul in gat. si-om scapa de suparare. nu-i mai stia numarul.

Baba. trece iute pe langa baba si se pune pe cuibariu. . asterne un tol aici in mijlocul ograzii. iara nu cucos de facut cu bors. scutura puternic din aripi si indata se umple ograda si livada mosneagului. cum scapa din manile babei. iara pe cucos il purta in toate partile dupa dansul. ca bine si-a facut ras de gaina si-a ucis-o fara sa-i fie vinovata cu nemica. cotcodac !" Baba iesa cu bucurie inaintea gainei. care stralucea la soare deti lua ochii! Mosneagul. dupa vrun ceas de sedere. si iaca ce mi-a adus! Atunci baba se duce in poiata. sa vada ce i-a facut gaina!. o prinde s-o bate. de ti se parea ca-i un irod de cei frumosi.Mosnege. fuge pe drumuri. el si-a facut case mari si gradini frumoase si traia foarte bine. cand a vazut unele ca aceste.Mosneagul. nu stia ce sa faca de bucurie. stii ce mi-ai raspuns? Bate acum si tu gaina. sarutand mereu cucosul si dezmerdandu-l. so bate. cotcodocind. 273 . pe baba. si de cirezi de vite. da-mi si mie niste galbeni! . cand se uita in cuibariu. iute ca un prasnel.. de-ti venea sa-i plangi de mila! Biata gaina. Atunci. c-asa am batut eu cucosul. cot. numa-i sclipeau rautacioasei ochii in cap si plesnea de ciuda.. mai baba! Cand ti-am cerut oua. Baba atunci se duce cu fuga. Cucosul atunci se asaza pe tol.. pe langa paseri. ce sa vada? Gaina se ouase o margica. asterne tolul. o apuca de coada si o ia la bataie. sa-ti aduca galbeni. Si cum mergea pe drum. iaca si baba vine nu stiu de unde.Stapane. iara pe tol toarna o movila de galbeni. vazand aceste mari bogatii. gabuieste gaina. si. De-acu a mai manca si rabdari prajite in loc de oua.. si. baba cea zgarcita si nebuna a ramas de tot saraca.. zise ea rusinata. cand vede ca s-a batut gaina joc de dansa. cu salba de aur la gat si incaltat cu ciubotele galbene si cu pinteni la calcaie. sarmana! Mosneagul insa era foarte bogat. a pus-o gainarita. Si. stii tu din a cui pricina. lipita pamantului. de mila. sare de pe cuibariu.Ba pune-ti pofta-n cuiu. Gaina sare peste poarta. Apoi rapede se intoarce acasa la baba si incepe de pe la poarta: "Cot. pan-o omoara in bataie! Si asa. gaseste si ea o margica s-o inghite.

se gandi imparatul. sa vada ce-au lucrat tesatorii. el se deosebeste dintre toti si prin desteptaciunea si prin vrednicia lui". caruia ii placeau asa de mult hainele noi. 274 . In cetate era mare veselie: treceau pe-acolo tot felul de straini. Si dadu indata o mare suma de bani celor doi pungasi. am sa pot deosebi pe cei destepti dintre prosti. "Trebuie sa stiu acum unde au ajuns ei cu tesutul stofei". care sa vada lucrul inaintea lui. el poate mai bine ca oricine sa judece lucrul. In fiecare ceas al zilei isi schimba hainele. cu toate ca nu era nimic pe tevile lor. Nu numai culorile si desenele erau nemaipomenit de frumoase. astfel se spunea despre el: "imparatul e la dulapul cu haine". Nu doar ca se indoia de dansul. incat el isi cheltuia averea numai pe imbracaminte. in sacul lor si lucrau pana la miezul noptii pe razboaiele goale. isi zise imparatul. "O sa trimit pe cel mai vechi si mai bun ministru al meu. Cand mergea la o parada sau cand se ducea la teatru ori la plimbare. imi trebuie numaidecat aceasta stofa". Da.Hainele noi ale imparatului de Hans Christian Andersen A fost odata un imparat. cu ele am sa pot cunoaste destoinicia oamenilor mei. nu avea alt gand decat sa-si arate hainele noi. dar ei le puneau de-o parte. Si i se umplea inima de grija. dar totusi chibzui ca ar fi bine sa trimita intai pe altcineva. Ei intinsera doua razboaie si se faceau ca lucreaza de zor. intr-o zi iata ca venira doi pungasi care se dadura drept mari mesteri tesatori si spusera ca ei stiau a tese cea mai minunata stofa din lume. sau care era marginit la minte. Mereu cereau sa li se dea matase subtire si fir de aur. dar hainele facute din aceasta stofa aveau o insusire ciudata: se faceau nevazute pentru orice om care nu-si indeplinea bine slujba. Toti locuitorii din cetate stiau de insusirea minunata a stofei si fiecare ardea acum de nerabdare sa afle cat de prost si netrebnic e vecinul lui. si cum se zice de-un rege: "E la sfat". gandindu-se ca cei prosti si nedestoinici pentru slujba lor nu vor putea sa vada stofa. se gandi imparatul. "Astea-s haine strasnice. ca ei sa-si inceapa lucrarea cat mai repede.

E de-o frumusete neinchipuita.." . aratandu-i frumosul desen si culorile stralucite care nu se vedeau deloc. "Cu toate astea prost nu sunt! se gandi omul.Cinstitul si batranul ministru merse in sala unde lucrau cei doi pungasi la razboaiele lor goale. incepura a-i arata desene si culori inchipuite. Apoi lauda si el stofa.. si-l intreba cum i se par culorile si desenul. . si-n acelasi timp ii aratara razboaiele lor. Cei doi sarlatani cereau mereu bani.Asta ne bucura grozav. matase si fir de aur. si tot orasul nu mai vorbea decat de stofa cea minunata. Acestuia i se intampla acelasi lucru ca si ministrului: se uita si iar se uita. printre care erau si 275 . eu nu vad nimic". punandu-si ochelarii. . .Ei bine. insotit de-o multime de oameni alesi. Ce desen si ce culori!. dandu-le fel de fel de nume. "Doamne! se gandi el. Catva timp dupa asta imparatul trimise un alt slujitor credincios sa vada stofa si daca tesatorii mai au mult pana s-o ispraveasca. spuse el imparatului. batranul ministru isi atinti ochii. . si ei. dar nu vazu nimic. ca stofa e nevazuta pentru mine. Cei doi tesatori il poftira sa vina sa se uite mai de aproape. zisera amandoi tesatorii. Pesemne ca nu sunt vrednic de locul meu? Asta-i cam ciudat. prin faptul ca nici nu era nimic. ca sa poata spune imparatului toate deslusirile lor. "Dumnezeule! se gandi el deschizand ochii mari. Batranul ministru ii asculta cu cea mai mare luare-aminte. sa iau bine seama sa nu mi-l pierd".O. si isi arata admiratia pentru alegerea culorilor si mai ales a desenului. Dar nu zise nici un cuvant. e frumoasa. nici nu se poate o stofa mai frumoasa! raspunse batranul ministru. Bineinteles ca ei puneau toate astea de-o parte: razboaiele lor ramaneau tot goale si ei lucrau de zor. cat era inca pe razboi. dar nu vedea nimic.Nu-i asa ca-i minunata stofa asta? il intrebara cei doi sarlatani. cum vi se pare? intreba unul din cei doi tesatori. In sfarsit vru si imparatul s-o vada. le trebuia foarte mult pentru stofa asta. Da. Dar eu sunt oare asa de nevrednic? Nici nu indraznesc sa spun. pot spune imparatului ca sunt foarte multumit. sunt eu intradevar asa de marginit? Nu trebuie ca cineva sa banuiasca una ca asta.

Intr-adevar e de toata frumusetea! Ei il sfatuira chiar sa imbrace hainele din stofa asta la cea dintai mare parada. Lumea toata vazu ce osteneala isi dadeau sa gateasca hainele noi ale imparatului. se gandi imparatul. Nici o grija sa n-aveti c-o sa va fie vreodata grea o asemenea haina. Apoi deodata striga: . Desenul si culorile sunt demne de Marita ta.Iata pantalonii. imparatul se dezbraca si pungasii se facura ca-i dau 276 . ridicand un brat in aer ca si cum ar fi tinut ceva. raspunsera aghiotantii. dar fara fir de aur nici de matase. imparatul. Clatina din cap cu un aer satisfacut si privi spre razboaie fara a indrazni sa spuna adevarul.Negresit. zisera: . se duse s-o vada si pungasii. "Ce-i asta. iata si mantia. in sfarsit se facura ca scot stofa din razboi. Toata noaptea in ajunul marii parazi ei vegheara si lucrara la lumina a saisprezece lumanari. . in fata oglinzii celei mari. urmat de aghiotantii lui. noi ii vom incerca hainele.Nu-i asa ca-i de toata frumusetea! zisera cei doi credinciosi. . iata haina. Sunt eu oare un prost? Ori sunt nevrednic de-a imparatii? Niciodata nu mi-as fi putut inchipui. . Cei doi sarlatani fura decorati si primira rangul de Mari tesatori ai curtii. . apoi spusera ca haina-i gata. Toti curtenii se uitara unii dupa altii si iar se mai uitara. asta-i si cea mai minunata insusire a acestei stofe. ca tocmai mie sa mi se intample o asemenea nenorocire".Si ei aratara cu degetul razboaiele goale. dar ei nu vedeau nimic. fara insa a vedea nimic si zisera si ei ca imparatul. ca si cum ceilalti ar fi vazut ceva.Daca Maria Ta binevoieste sa se dezbrace. e fermecator. cusura cu un ac fara fir.E de toata frumusetea! Va marturisesc deplina mea multumire. . Asta-i ingrozitor. eu nu vad nimic.E neinchipuit de frumos. pentru ca nici nu era nimic. Totul e usor ca panza de paianjen. taiara in aer cu niste foarfeci mari. se duse in sala unde cei doi pungasi teseau mereu.cei doi credinciosi ai lui care vazusera stofa. e admirabil! strigau toate gurile si multumirea era pe fetele tuturor.

nevoind a lasa sa se bage de seama ca ei nu vad nimic. . asculta glasul nevinovatei! sopti tatal lui. Si indata rosti si multimea cuvintele copilului. se facura ca ridica ceva de jos.Doamne! Ce bine vine. Ce desen! Ce culori! Ce haina nepretuita! Marele maestru de ceremonii intra. si curtenii tineau inainte. cu respect. Niciodata hainele imparatului nu starnisera o mai mare admiratie. care trebuiau sa-i duca din urma trena. sub care Maria Voastra va merge la parada. apoi tinura mainile in sus. Totusi se socoti in gand si isi lua hotararea: "Orice-o fi.Este un copilas care spune ca imparatul n-are haine deloc.Dar eu vad ca n-are haine deloc. trena care nu era. toti oamenii. zise un copil mic. Pe cand imparatul mergea mandru sub baldachinu-i maret. 277 .N-are haine deloc! striga in sfarsit norodul. sunt gata. caci i se paru ca avea dreptate. ca nu cumva sa se bage de seama ca el nu vede nimic. Cred ca nu sunt rau imbracat. il invartira ca si cum l-ar fi imbracat.Bine. s-ar fi dat de gol numaidecat ca-i prost si ca-i nevrednic de slujba lui. se suci. se rasuci in fata oglinzii.hainele una dupa alta. in ulite si pe la ferestre strigau: "Ce mai haina stralucita! Ce frumoasa trena are! si ce croiala minunata! Fiecare se ferea.Doamne. . .Va asteapta la usa baldachinul. Si se mai intoarse inca o data in fata oglinzii.Imparatul fu grozav de jignit. iar el. parca-i turnata! Ce croiala frumoasa! strigara curtenii. ca sa-si priveasca bine infatisarea lui mareata. Asa era. . capul. trebuie s-o duc de-acum pana la sfarsit!"Si isi ridica apoi cu mai multa mandrie. Curtenii. . zise el. raspunse imparatul. . .

ca s-o vada si sa se desfateze de frumusetea ei. ci grai cu glas intelept: 278 . imparatul chema pe fiicele sale la sine. nu e bine. cand vazura cum ca nu e incotro. In crepetul zorilor de-a patra zi el pierdu rabdarea.Ce e? cine e? si ce vrea? intreba fata trezita din somnul eel mai dulce. ca sa mearga la cetatea cea cu trei fete de imparat sa rapeasca credinta fetelor si sa-i faca imparatului suparare. voinic. Incaleca apoi pe cal. ca sa vada ce e si cum. Cel mai batran dintre feciori. A fost odinioara un imparat care avea trei fete.A carei floare se va vesteji. iar cea mai tanara Ileana atata de frumoasa incat si Sfantul Soare se oprea in cale. sa-si apuce armele si sa se pregateasca de bataia cea grozava ce-avea sa se faca si sa fie. Cand cei trei feciori ai imparatului vecini primira vestea ca imparatul a pornit in cale si ca s-a departat de acasa. zise "sanatate buna" si porni cu voinicii sai in calea cea mare. isi intari inima si batu la fereastra celei mai mari dintre fetele de imparat. grai imparatul cel intelept. si apoi sa aduca veste si sa spuie. cea mijlocie si mai frumoasa. Intr-o zi imparatul primi carte si veste de la vecinul sau imparat mare si puternic.Eu sunt surioara! grai feciorul de imparat voinic imparatesc. Fata cea de imparat nici nu se apropie de fereastra. . Trei zile si trei nopti a stat voinicul pe sub ziduri fara ca vre una din fete sa se fi aratat la fereastra. . si viteaz si frumos merse inainte. porunci voinicilor sa incalece pe armasari. . cate o pasarica vesela si cate un mar fraged. cum ca iaca. imparatul se puse la sfat cu batranii tarii si. si are sa se bata cu dansul pentru o mare pricina imparateasca. a carei pasarica se va intrista si al carei mar va putrezi. despre aceea voi sti ca nu si-a pazit credinta. ce stau de trei zile cu dragoste la tine la fereastra. le grai vorbe blande si parintesti si dete apoi la fiecare cate o floare frumoasa. ei se intelesera intre sine si incalecara. daca n-ar fi fost nici nu s-ar povesti.Ileana cea sireata de Ioan Slavici A fost ce-a fost. Mai inainte de a incaleca si el insusi. dintre care cea mai mare era frumoasa.

grai o vorba: sa mergi insa la sora mea cea mai tanara si numai dupa aceea vino la mine. adica dupa ce au tre-cut de trei ori cate trei zile si de trei ori cate trei nopti el isi netezi parul si batu. Peste trei zile si trei nopti. Mergi pe calea pe care ai venit: flori sa-ti creasca in cale si flori sa-ti ramana pe urma. Si nici nu zise. acum d-a treia oara la fereastra. Inca trei zile si trei nopti stete feciorul de imparat la fereastra fetei. privi cu suparare la voinicul cel frumos. Feciorul de imparat merse la fratii sai. Dupa ce feciorul cel mijlociu stete de noua ori cate noua zile si de noua ori cate noua nopti la fereastra fetei celei mijlocii si batu de a treia oara la fereastra ei ea deschise fereastra si ii grai cu glas dragastos: . . feciorul de imparat iarasi batu la fereastra. Acuma fata de imparat se apropie de fereastra si grai cu glas bland: . si cel mijlociu porni in cale.Eu ti-as privi in fata si ti-as. Fata de imparat deschise fereastra. pana ce si fura un sarut.Am sa trimit pe frate-meu cel mijlociu. . .Sa n-ai parte de altul! zise fata de imparat stergandu-se pe buze cu maneca cea tesuta cu altite.Mergi pe calea pe care ai venit: flori sa-ti creasca in cale si spini sa-ti ramana pe urma. apoi grai cu glas neauzit: .Eu ti-as privi in fata si ti-as grai o vorba: mergi mai-nainte la sora mea cea mijlocie. Si nici n-a zis bine pana ce si fura un sarutat de la fata cea frumoasa.Ti-am zis sa mergi pe calea pe care ai venit: spini sa-ti creasca-n cale si flori sa-ti ramana pe urma. 279 . sa-ti privesc ochii si sa aud cum curg vorbele de pe buzele tale.. le spuse cum si ce. . In crepetul zorilor de-a zecea z. . vreau sa-ti vad fata. acuma mai rastit decat in celelalte randuri. De trei ori cate trei zile stau cu dor la tine la fereastra.Ce e? cine e? si ce voieste? intreba fata de imparat. Sa-mi dai o sarutare ca sa pot merge mai iute.Eu sunt. si numai dupa aceea vino la mine..Am sa trimit pe frate-meu eel mai tanar grai feciorul de imparat. surioara! grai feciorul de imparat. grai feciorul de imparat. Sa-mi dai insa o sarutare pentru ca sa-mi fie calea mai usoara.

unde sedea imparatul cand era mire. blande si dragastoase. pana ce si sari pe fereastra. Poti tu face sa-nfloreasca din brusture trandafir? . ca-mi este sufletul precum imi vezi fata: lasa-ma in casa. el stete locului. Ileana ii raspunse cu intelepciune: . acum de-a treia oara porni feciorul de imparat eel mai tanar fecior de imparat.Atunci floarea ta este scaiul! zise Ileana cea inteleapta. si la masa tocmai in frunte. pune-ma la masa si din zori in seara rau sa nu-ti para. cum sta ea il vazu si-i grai cu glas vesel: . te-as chema in casa.Ba! grai feciorul eel de imparat.Am pomit catre soare.Sa nu ai parte de altul! grai si aceasta fata.Pot! grai feciorul de imparat.Cel voinic frumos cu fata de imparat ce cale ti-ai ales de mani asa de infocat? Cand feciorul de imparat vazu fata Ilenei si auzi vorba ei. Feciorul de imparat sari de pe cal cand auzi aceste vorbe. Cand el sosi la cetatea cea cu trei fete. . si sa-ti zic o vcirba si sa-ti fur o vorba. in raza fetei tale. si peste fereastra in casa si in casa la masa. sa-i incredintez sora si s-o duc acasa sa mi-o fac mireasa. ca sa-i fur o raza. privi la ea si grai cu glas voinicesc: . ma opresc in cale sa privesc la tine. de ti-ar fi sufletul cum iti este fata.Ca-mi este naravul cum imi auzi vorba.De ti-ar fi naravul cum iti esle vorba. Acum.. si nici nu-si grai vorba. Ileana. Mergi in calea pe care-ai venit: flori sa-ti creasca in cale si flori sa-ti ramana pe urma. . mandre si frumoase.sta la fereastra si.Ba! grai feciorul de imparat. Poti tu face sa rodeasca mar pe iarba lupului? . 280 . te-as pune la masa si te-as ospata si te-as saruta. Feciorul cel de imparat merse la fratii sai le spuse cum si ce si. -Ei! stai! grai lleana. Poti tu face ca sa cante liliacul in glas frumos? .Atunci ziua ta e noaptea! zise Ileana cea inteleapta. apoi grai cu glas voinicesc: . Sa vad mai inainte: esti ce-ar fi sa fii? si numai dupaceea sa graim vorba si sa gustam pomana si sa incepem dragostea. surioara.

ca ele sa faca ce vor face ca sa trimita cumva pe Ileana la curtea imparatului celui cu trei feciori. ea lua asadar cofita si porni catre curtea celor trei feciori de imparat. le facea toate. Acuma Ileana incepu sa strige: "primejdie". ci pe loc deschisera usa cea de fier si intrara in pivnita si aflara pe feciorul cel de imparat si cu rusine Il scoasera la judecata. ca sa mearga sa ceara sau sa ieie si sa aduca. cu scaun cu tot in pivnita cea adanca in care era ascunsa comoara imparatului. Ileana spuse judecata: .ca si la porunca imparateasca adica. Ei au trimis dara vorba la cele doua mai mari fete de imparat. pentru ca ei sa se poata razbuna asupra ei pentru batjocura ce a pus pe capul lor. le-a spus toata intamplarea si. daca Ileana li va aduce mancare de pe vatra feciorilor de imparat. dar Ileana e Ileana cea sireata! El nu se aseza inca bine. ea le spuse ca a auzit troncote prin pivnita si se teme cum ca a intrat cineva in pivnita ca sa fure comoara imparatului. Ileana intra in ruptul sufletului in curtea imparateasca si grai catre bucatarul cel mare: . ei se suparara inca mai tare decat 281 . asa s-a intamplat. si iata ca si cazu. ca sa vezi ce si pentru ce si care pricina! Bucatarul isi lua picioarele pe umeri si se departa . isi umplu vasele de bucate. Ileana ramase singura in cuhne. ea se facu bolnava. de dragul suroni sale. si cand se adunara toti argatii ca sa vada ce e si pentru ce. chema pe Ileana la sine la pat si ii spuse ca ea numai asa se va putea insanatosi.. Asa s-a poruncit.Pentru numele lui Dumnezeu! n-auzi tu cum te striga imparatul? Mergi iute. dupa ce le-a spus-o. Dupa ce feciorii de imparat intelesera si despre asta batjocura. Ileana.Douasprezece fete pedepsite sa-l scoata afara din tara si cand vor ajunge cu el la marginea tarii fiecare sa-i dea cate un sarutat. varsa apoi pe jos toate bucatele cele scumpe ce stau la foc si dupa aceea se feri din cale. Sosind la curte.El sa fie pomana ta! zise lleana cea frumoasa si sireata. Ei. Cand feciorul cel de imparat a sosit acasa la fratii sai. Multe vorbe n-au facut argatii. mare suparare a intrat in sufletele lor. Asaza-te la masa. Cand cea mai mare fata de imparat primi cuvantul feciorilor de imparat. Feciorul de imparat sc aseza la masa.

. pe sub marul cel cu poame de aur. ea se lacu bolnava.pentru voi ma duc si in foc. daca va gusta dm vinul ce se afla in pivnitele feciorilor de imparat. Ileana sosi la poarta gradinii si cand ea vazu leii cei mari ce stau paza la intrare. chemara pe sora lor la sine si ii spusera ca ele numai atunci se vor insanatosi. chema pe Ileana la sine la pat si ii spuse ca numai asa se va insanatosi. lua dar cofita si porni ca sa mearga . 282 .ce-au fost pana acuma. Ileana pentru sora sa le facea pe toate. Sosind la curte. ce si pentru ce pricina! Pivnicerul isi lua picioarele pe umeri si se departa ca la porunca imparatesei adica. el se ascunse intr-un tufis. si apoi porni catre casa. le ascunse asa. sabii. le arunca cate o bucatica de carne. sa aduca si sa scape pe dragele surorile sale de la moarte. si sulite si fel de fel de lucruri si le ascunse in pamant. Dupa ce-a inteles feciorul de imparat cel mai tanar cum ca Ileana are sa vina la el in gradina ca sa fure merele cele de aur. sulite si alte lucruri si se sui in pom. ca numai varful ascutit le iesa din pamant. cu atata mai bucuroasa la voinicii cei imparatesti! Si lua dupa aceea cofita si porni. Abia primi sora cea mijlocie cuvantul voinicilor. sa ia. si in apa. Fetele de imparat se facura acuma amandoua bolnave.si sa vina.Dragi surorile mele . daca Ileana le va aduce doua mere de la feciorii cei de imparat. iar Ileana merse la mar pasi incet printre cutite. Feciorii de imparat trimisera acuma d-a freia oara veste la cele doua fete de imparat ca ele sa trimita pe Ileana cum n-au trimis-o inca. Ileana isi umplu vasele cu vin. trimisera din nou vorba la cele doua surori si se pregatira din nou de razbunare. nimeni sa nu cuteze sa intre. sa afle. Lua dupa aceea cutite mari. daca va auzi cineva vaiete in gradina. ea intra in ruptul sufletului in pivnita si grai catre pivnicerul cel mare: . leii incepura a se bate. ci sa lase pe cel ce s-ar vaita ca sa se vaiete in pace. ca sa mearga. si sabii. Dupa ce a gatit tot.grai Ileana catre ele .Pentru numele lui Dumnezeu! n-auzi cum te striga imparateasa? Fugi si vezi cum. varsa ce-a mai ramas prin pivnita. el porunci ca. asteptand sosirea Ilenei.

si sabii. ci-l lasau ca. de tovaras. Dar Ileana nici acuma nu dormea. ca am voinic imparatesc. el avea de gand ca sa traga pe Ileana din pom intre cutite. tu. ii dete multi bani si facu ca el sa o trimita pe ea in locul lui. Asa ajunse Ileana ca popa la curtea imparatului. Imi pare bine ca te vad la casa mea.Na-ti. . fii dar inca mai buna si-mi da mana de ma ajuta sa urc in pom! "Rau e gandul tau . sa se vaiete in pace si sa sufere si sa rabde usturaturile cele grozave. il lasa apoi ca sa cada intre cutite. si frumos si viteaz. ea merse la popa. Voinicul cel rau la suflet incepu sa strige si sa se vaiete: hei! dar nimeni nu venea sa-i ajute. Cand el vazu dar cum c-acuma nu e bine. se intoarse dupa aceea la curtea imparatului si le spuse argatilor ca sa mearga sa scape pe domnul lor din primejdia cea mare.Esti buna. dupa porunca lui. le duse acasa. il ridica pe trupina pana la cracuri. sa stii si tu ce ai avut de gand. ca sa vina sa-i faca de leac si sa-i vindece ranile. si sulite si fel de fel de alte lucruri ce erau gatite spre pierzarea ei. Feciorul de imparat nici nu dorea mai mult. ea porunci apoi ca sa se ia pielea unui bivol si sa se puna trei zile si trei nopti in muratura sarata. Asa ajunse Ileana ca vrajitoare la curtea imparatului. Feciorul eel de imparat. ca. Aide. Usturaturile feciorului de imparat se facura inca mai strasnice.A mea sa fie bucuria! raspunse Ileana. durerile lui inca mai nesufente. batjocorit ca vai de el.dar parte sa ai de el!" ii dete apoi mana. 283 . .isi gandi Ileana . sa-si usureze sufletul si sa se impartaseasca. sa mearga in locul vrajitoarei.Sa-ti fie de bine. Ileana s-a fost dus insa mai nainte la vrajitoare si i-a dat bani multi ca s-o lase pe ea. grai el. Ileano. surioara! grai feciorul de imparat acuma. Ileana isi lua merele. . trimise dupa cea mai vestita vrajitoare din tara. mai nainte de de-ar muri. pe Ileana. le dete la surorile ei. si dupa aceea s-o scoata si sa inveleasca in ea pe feciorul cel ranit.. ca le-au cerut cu limba de moarte. sui-te in pom si-mi ajuta sa culeg mere pentra dragele surorile mele. trimise dupa un popa. grai dupa aceea.

si asta era insa pe jumatate vestejita. intra la fata cea mai mare si o intreba de floare. ea dete la una dintre ele floarea. ci merse fara vorba la fiica-sa ce amai mica. . afara de Ileana. 284 . cand auziti ca tatal nostru cel bun are sa vina acasa intreg si sanatos. si daca n-o pieri in noaptea cea dintai. Esti suparat pe cineva ori ba? . si asta era insa pe jumatate intristata. Cand Ileana auzi astfel de vorbe. Aici intelese ca surorile ei plang si se vaieta pentru ca au fost samtit ca imparatul are sa soseasca acasa de la lupta cea mare. . daca nu ne-ar fi vestejit floarea. nu mai erau in el decat trei rasuflari. pe nimeni. dar acum e vai si amar de capul nostru. Ca sa le ajute dar dragilor surorilor ci. zise inca si ea putine si apoi merse acasa. ma duc s-o petesc la imparatul. Gandeste dar la ceasul mortii si spune-mi ce-ti zace la inima. ea merse la sine in casa si afla ca floarea e inca aburita de roua. Daca ar fi sa nu mor si sa ma insanatosesc. el era sa-l manance cu ochii de frumos ce era. la alta dete pasarica. de pasarica si de mar. Asa astepta sosirea imparatului celui aspru la porunca.Ba! pe nimeni! grai feciorul de imparat. . le zise Ileana. Cand imparatul vazu marul pe dulapul Ilenei. fata cea tanara a imparatului vecin si o urasc cu dor si dragoste vorbi mai departe feciorul de imparat. Imparatul. iar sie-si tinu numai marul cel fraged. ca pasarea e flamanda si ca marul numai nu zice "mananca-ma. m-ai chemat la tine ca sa-ti marturisesti pacatele. imparatul iarasi nu zise nimic.Bucurie s-aveti.Hei! ca noi ne-am bucura. grai Ileana popita. Imparatul nu zise nimic. atunci ea sa-mi fie sotie credincioasa si dupa lege! Ileana asculta aceste vorbe.Cand Ileana ajunse la patul feciorului de imparat.Fatul meu. la Ileana cea inteleapta. el era pe pragul mortii. Ea ii arata numai floarea. Asta-i arata numai pasarica. nu ne-ar fi putrezit marul si nu ni s-ar fi suparat pasarica. raspunsera. indata ce sosi acasa. ci merse la fiica-sa cea mijlocie. surioara".

ca voi sa va fiti sot si sotie.Dragi copiii mei. cu fata. cu buze. sa va fie dara de bine!Multa vreme n-a trecut pana ce Ileana se cununa cu feciorul cel voinic.Mare sa cresti. cu ajutorul lui Dumnezeu.Unde ai pus floarea si ce ai facut cu pasarica? intreba el pe Ileana. asa are sa fie. Ileana nici nu raspunse. cand cuscrii si corinteii s-au fost asezat la odihna si Ileana s-a fost culcat in pat. caci tu ti-ai pazit credinta. el intelese toata treaba. Porunci dara ca sa se faca o papusa de zahar tocmai atat de mare cum era ea insasi. si cand papusa fu gatita.. bag scama asa a fost dat. cu ochi. floarea si marul de la Ileana. tata Ilenei. ci fugi la surorile sale si aduse o floare proaspata si o pasare vesela. cand el isi spuse gandul care l-a facut sa ponieasca in cale: . . ele isi adusera cu graba pasarea. ci lasa ca voinicul cel patit sa o sarute.. Iar Ileana nu zise nici o vorba. De la Ileana imparatul iarasi merse la fiica-sa cea mijlocie si apoi la cea mare. zicandu-i: . el incaleca si porni ca sa vina si sa peteasca pe Ileana..Fatul meu. porunci dar ca pe cele doua fete mai mari sa le ingroape pan' la sanisori in pamant si asa sa le lase ca sa vesteasca asprimea pedepsei imparatesti. incat i-a mers vestea in septe tari. mergi si intreaba pe Ileana. ea o ascunse in patul in care ea avea sa se culce in acea noapte. Hei! dar bunul Dumnezeu nu rabda minciuna: la ele floarea era vesteda. pasarea era trista si numai marul era proaspat.. Imparatul cel batran. cu toata faptura Ilenei. voinice. Hei! dar Ileana n-a uitat vorba si gandul cel rau al feciorului de imparat: ea stia ca in cea dintai noapte dupa cununie are sa o primejduiasca.. feciorul de imparat grai catre mireasa lui: 285 . Sara. fata mea.Mult noroc sa ai. acum vad ca ti-ai pazit credinta. Atunci imparatul pricepu toata treaba si grai: . fraged. iar pe Ileana o lauda si o saruta si multa vorba buna si imparateasca facu cu ea. rumen si imbietor la fata. fata mea! grai imparatul. Dupa ce feciorul cel mai tanar al imparatului vecin s-a insanatosit. cum ca doreste. Dupa ce el le intreba de cele trei lucruri ce le-a incredintat. Cand imparatul o vazu aceasta. ii zise cu vorba parinteasca.

Iar Ileana incepu a rasufla aburi de moarte. si crucis.Tu mi-ai varsat mancarile? intreba feciorul de imparat de-a treia oara. Feciorul de imparat dete cu spada de sus in jos. . . dar pe de-o suta si de o mie de ori mai dulce am sa fiu de aci inainte. . Ileana nici nu se ascunsese bine. incat ii curgeau lacramile parau.Eu! grai Ileana de sub perdea. Feciorul de imparat dete o data cu sabia peste sanisorii papusii. El o cuprinse in 286 . iesind de sub perdea. Ileana nu se gandi mult. si in lung. lasa papusa cea de zahar in locul sau si se ascunse sub o perdea ce sta la capul patului. si curmezis. si in lat. .Tu m-ai aruncat in cutite? intreba feciorul de imparat de-a cincea oara.Draga Ileana. O data ii sari o bucatica de zahat in gura. . ci sari din pat.Eu! grai Ileana.Eu! grai Ileana. .Iesi dupa aceea din casa. Feciorul de imparat dete peste fata. Feciorul de imparat impunse acuma cu sabia in inima Ilenei. sa dea din toate puterile ce avea. si mai in urma.Eu! grai Ileana. ca eu vin indata. zau! grai Ileana.Dulce. .Tu mi-ai varsat vinul? intreba feciorul de imparat de-a patra oara. Ileana draga mea. el incepu sa planga din toata inima. dar dulce esti si moarta! zise el plangand inca mai tare. .Hei! Ileana! dulce ai fost vie. Cand se apropiara zorile de ziua..Tu m-ai scos cu batjocura din tara? intreba el de-a doua oara. sa mai astepti putintel. tu m-ai aruncat pe mine in pivnita? .Sa-mi spui acuma. Feciorul de imparat stete impietrit de bucurie cand vazu pe Ileana intreaga si sanatoasa. . pana ce feciorul cel de imparat si intra in casa cu o sabie ascutita in mana. grai el.Eu! grai Ileana. . incepu apoi sa dea in toate partile. . Feciorul de imparat dete cu spada o data crucis si o data curmezis.

mosnege. Doamne! tare mai erau doriti sa aiba macar unul.. da'. parca erau bolnavi de ciuma. si amandoi batranii acestia erau albi ca iarna si posomorati ca vremea cea rea din pricina ca nu aveau copii. satul si el de-atata singuratate si dorit sa aiba copii. la alta. si atata era tot. . sa te scoli si sa apuci incotro-i vedea cu ochii. dar. orice alta jivina a fi.brate. si acela sa fie copilul nostru.Ia. Povestea Porcului de Ion Creanga Cica erau odata o baba si un mosneag: mosneagul de-o suta de ani. sedeau singurei ca cucul si le tiuiau urechile. nici vreo scofala mare nu era de dansii: un bordei ca vai de el. asternute pe laite. vom creste-o si noi cum vom putea. pana la una. si apoi. inca nu ne-a zis nime tata si mama! Oare nu-i pacat de Dumnezeu ca mai traim noi pe lumea asta? Caci la casa fara de copii nu cred ca mai este vrun Doamne-ajuta! . Ba de la o vreme incoace. daca mi-i spune. niste toale rupte. mai baba.Apoi da.Stiu. si de aci inainte traira multi ani fericiti si imparatira peste tara cu pace si cu noroc. caci. 287 . cum s-a miji de ziua. sarmanii! In una din zile. si. caci tipenie de om nu le deschidea usa.. maine dimineata. mosnege. de urat ce le era. mai baba. pune-o in traista si o ada acasa. Mosneagul. dar a fi om.Asa este. da' sarpe. uratul ii manca si mai tare. si ce ti-a iesi inainte intai si-ntai. se scoala a doua zi dis-dimineata.Doamne. in sfarsit. ce putem noi face inaintea lui Dumnezeu? . vad bine. si baba de nouazeci. pe langa toare aceste. stii ce-am gandit eu asta-noapte? . cat era ziulica si noaptea de mare. isi ia traista in bat si face cum i-a zis baba. Doamne! De cand suntem noi. baba ofta din greu si zise mosneagului: .

Sa-i fi zis toata lumea ca-i urat si obraznic. sarmanul! Apoi. nu uita sa aduci si niste roscove pentru ist baiat. ca sa nu se deoache odorul.. ca si aceasta-i faptura lui Dumnezeu. asa plin de glod si de alte podoabe cum era.Bine.. il scalda. iti seamana tie... ca mult ma mai inadusi cu dansul. Acum pune de lautoare si grijeste-l cum stii tu ca se grijesc baietii: ca. ce odor ti-am adus eu! Numai sa-ti traiasca! Un baiat ochios. Ba poate. cu cojite. sprancenat si frumusel de nu se mai poate. si purceii dupa dansa.Iaca. ori dracul i-a dat in gand ieri noapte de una ca asta. de-ti era mai mare dragul sa te uiti la el. mai babusca. ramase pe loc. ii trage frumusel cu untura din opait pe la toate incheieturile.Slava tie. Dar in gandul sau: "Da' manca-l-ar branca sa-l manance. De-am avea paine si sare 288 . ii cam colbait. si porneste cu dansul spre casa. zise baba. care era mai ogarjit. cum vede pe mosneag ca vine asupra ei. il strange de nas si-l sumuta. mai baba. ca si noi.Mosnege. zice: . ca pot sa duc babei mele o mangaiere! Mai stiu eu? Poate ori Dumnezeu. mai rapanos si mai rapciugos. ea tinea una si buna. pana ce da peste un bulhac. sprintena ca o copila. Numai unul. mosnege! zise baba.Porneste el si se duce tot inainte pe niste ponoare. . mititelul! . ca peste cateva zile il scoate din boala. pregateste de scaldatoare si. dupa cum vezi. rupta bucatica!. si cu tarate. Si cum ajunge-acasa. . purcelul incepe a se infiripa si a creste vazand cu ochii. indata incepe a grohai. Apoi il piaptana si-l grijeste asa de bine.. Scroafa. Mosneagul degraba il prinde. mosneagul voieste a merge la targ sa mai cumpere cate ceva. nu rade. si mai nevinovat. neputand iesi din glod. si numai iaca ca vede in bulhac o scroafa cu doisprezece purcei. face degraba lesie. surla. mititelul! . fiindca stia bine treaba mositului. de hazliu. o rupe de fuga. Iara baba nu stia ce sa mai faca de bucurie ca are un baiat asa de chipos. ca tare-a fi dorit.. il baga in traista. Intr-una din zile. de gras si invelit ca un pepene. Doamne! zise mosneagul. care sedeau tologiti in glod si se paleau la soare. ca baiat ca baiatul ei nu mai este altul! Numai de-un lucru era baba cu inima jignita: ca nu putea sa le zica tata si mama.Mosnege. la purcelul.

ce mi-ai spus.Si asta-i veste rea.Bune-s si acestea. ca nu-i numai atata. aceluia ii da fata. pe de-o parte si de alta. Doamne! mare slava ar mai dobandi in lume! 289 . da' nu sa-l mai indop si pe dansul cu bunatati. of! boala imparatilor e ca sanatatea noastra! Numai despre fetii de imparat. targuieste el ce are de targuit si. asculta: imparatul a dat de stire. iaca de ce. ca totdeauna: .Of! mosnege. mai baba. da' buna ar fi si aceea cand ar avea cineva un fecior care sa faca podul si sa ia pe fata imparatului. un pod de aur pardosit cu pietre scumpe si fel de fel de copaci. mi se rupe inima din mine. ba cica-i mai da si jumatate din imparatia lui. mai baba. prin crainicii sai. la atatea iznoave... apoi as lua campii!" In sfarsit. cand vine acasa. Cand m-as potrivi eu babei la toate cele.D-apoi. si cica pana acum o multime de feciori de crai si de imparati.. asa cum ti-am spus. mai baba. care nu se mai afla pe lumea asta.. mosnege? . mai baba. baba il intreaba. dupa cum s-a hotarat. ca. ca pe altii. in toata lumea. si imparatul. ca stiu c-ar incaleca pe nevoie si. ce zici? bune vesti sunt aceste? Ba si imparatul cica s-a bolnavit de suparare! . si cand ti-oi spune pana la sfarsit. Apoi. Iara cine s-a bizui sa vina ca s-o ceara de nevasta si n-a izbuti sa faca podul. . aceluia pe loc ii si taie capul. pe toti i-a taiat. de le plange lumea de mila. si nici unul din ei n-a facut nici o isprava.Da' de ce. si in copaci sa cante tot felul de pasari. nu prea bune vesti: imparatul vrea sa-si marite fata. ca oricine s-a afla sa-i faca. de ce-am auzit eu. mosneagul se duce la targ.Ce sa stiu. mosnege? Vai de mine! .Ei. ce mai stii de pe la targ? . cine mai stie de pe unde au venit. ca mare jale si alean or fi mai ducand mamele lor pentru dansii! Mai bine ca al nostru nu poate vorbi si nu-l duce capul. mi s-a suit parul in varful capului. cred ca ti s-a incrancena si tie carnea pe tine.D-apoi ingaduieste putin. . mosnege. mai baba? Ia. de la casa aceluia si pana la curtile imparatesti.pentru noi. fara crutare. .

ca esti cu mine. vazand pe mosneag.. si cum sfatuiau batranii. mosule! . il intreaba: . defel. cica. mosule? . ci ia mosneagul si-l duce inaintea imparatului. poate sa va faca podul.Da' ce vrei. tocmai acum. tata. ca traind si nemurind ai sa vezi cine sunt eu. asculta ce spun ei si numai pufnea din cand in cand. Atunci mosneagul. isi piaptana barba frumos. cum ajunge in targ. dragul tatei? .. ca eu sunt! Ci trezeste pe mama si du-te la imparatul de-i spune ca eu ii fac podul. Numai du-te si vesteste imparatului ce-am spus eu! Baba. stiind porunca. ei inde ei. mosnege. gandind ca-i Uciga-l crucea. ca sa aduc la cunostinta mariei-voastre ca el. luminate si preaputernice imparate! Feciorumeu. imparatul. Iara de nu. nemaiavand ce zice.Nu te ingriji.D'apoi ai sa-l poti face. am treaba la imparatul. cum vede pe mosneag ca sta pe-acolo. si pe noi sa ne lasi.Daca poate sa-l faca.Ce voiesti de la mine.Cand vorbeau batranii. despre acestea.Despre asta n-aibi grija. mamuca. il intreaba: . drag! Nu-ti pune viata in primejdie. numai iaca se aude sub vatra: "Tata si mama! eu il fac". Strajerul.Dragul mamei. saruta baiatul si-i zise: . nu mai lungeste vorba. din partea lui. mosneagul insa.Ia. apoi iese din casa si porneste spre imparatie si. cu ratul in sus si. straini. si-a mai venit in sine.Tata. cu inima arsa si fara nici un sprijin! . auzind ca aveti fata de maritat. sa vada de unde a iesit acel glas. dar. nu te infricosa. m-a trimis. Un strajer. faca-l. si atunci fata si jumatate din imparatia mea ale lui sa fie. feciorul meu se prinde ca i-a face podul. nevazand pe nime. atunci.Sa traiti multi ani cu bine. insa godacul iar a strigat: . se duce cu pieptul deschis drept la palatul imparatului. . Mosneagul atunci zise ingaimat: . atunci. Baba atunci a ametit de bucurie. ia toiagul batranetilor in mana. uimit. poate-i fi auzit ce-au patit 290 . se uita prin bordei in toate partile. s-a speriat si. uitandu-se tinta in ochii lor. purcelul sedea in culcus. intr-un cotlon sub vatra. venindu-si in sine.

s-aducem nora mane-ta. Purcelul. mosule. si.Doamne. zisera strajerii. plin de bucurie. cum e treaba porcului. Purcelul atunci. . Doamne! multa minte iti mai trebuie! zise un strajer batran. tatuca. apoi se ia dupa mosneag si. isi ia toiagul in mana.. cauti pricina ziua-miazamare.. cum ii vad. se pleaca pana la pamant. parca vad c-am sa raman fara dansul! Si. tot bocind ea. iese din casa si zice: . raspunse mosneagul.altii. spune fecioru-sau ce a zis imparatul. mai de vita decat dansul?! Daca te prinzi asa. si tot de-o moarte are sa moara cineva. cu lumanare. . mergea in urma lui.D-ta. Mosneagul. mosule? zise unul din ei. baiete. mai da un ropot pe sub laite. incep a se uita unul la altul si a bufni de ras.Da' ce-i acesta. o apuca lesin de suparare. atunci. ia. cum vedem noi. auzind aceste chiar din gura imparatului. si strajerii. da un ropot pe sub laite. de cuvant.Hai cu tata. Strajerii.Se vede ca eu nu mai am parte in lumea asta de nimica! Pana acum mam chinuit de l-am crescut si l-am scos din toata nevoia. grohaind si musluind pe jos. .Haidem. ca sa-si aduca feciorul. atunci. incepe a zburda prin bordei. mosule. ce-i scris omului in frunte-i este pus. cat colè. apoi iese si porneste spre casa. . pune cusma pe cap. Iara de nu. Abia ajung ei la portile palatului imparatesc. cauta-ti de drum si nu umbla cu gargaunii in cap. si acum. mosneagul cu 291 . cum ajunge acasa. Iar mosneagul.D'apoi acesta mi-e feciorul. de bucurie. apoi unul din ei vesteste imparatului despre venirea noilor petitori. se vede ca ti-ai urat zilele! .Apoi da. mai rastoarna cateva oale cu ratul si zice: . mai bine paziti-va gura si dati de stire imparatului c-am venit noi. care se prinde c-a face podul imparatului. apoi mergi de-ti ada feciorul incoace.D-apoi asta nu va priveste pe d-voastre. se uita lung unul la altul si strang si ei din umeri. atunci. sa ma vada imparatul! Baba. o indeasa pe urechi. . incepe a se boci si a zice: .

Milostiv este Cel-de-sus. in paza carora l-a dat imparatul pana a doua zi. cum intra. si acum. Si zicand aceste. dar acum unde te visezi.D-apoi asa nadajduim in Dumnezeu. mosnege! da' ce foc mi-ai adus la casa? Mie ostasi imi trebuiesc? .dupa dorinta luminarii-voastre.Fereasca Dumnezeu. iaca in ce chichion am intrat! Ca n-am adus eu ostasii. om batran. ca acesta mi-i flacaul. daca va mai aduceti aminte. intelesu-m-ai? . . parca erai in toata mintea.Hai! ia-ti porcul de-aici si iesi afara! si daca pana maine dimineata n-a fi podul gata. pe baba o apuca un tremur. isi ia purcelul. se pleaca pana la pamant si sta la usa. catre seara. sa cuget eu.Vai de mine.purcelul sau! Atunci imparatul il cheama inaintea sa. m-am luat dupa capul tau cel sec si m-am dus pe coclauri sa-ti aduc copii de suflet. si incepe a muslui prin casa. Atunci imparatul. sa avem iertare. ca chiar el. . de umbli cu porci dupa tine? si cine te-a pus la cale sa ma iei tocmai pe mine in bataie de joc? . ci ei m-au adus pe 292 .Inca mai ai gura sa intrebi?! acestea-s faptele tale. inaltate imparate. Iara purcelul calca inainte pe covoare. si incepe a se vaicara si a zice: . Caci multa vorba.sa nu banuiti. are sa-ti stea capul unde-ti stau talpile. Mosneagul. urmat de cativa ostasi. mosnege. iara pe de alta se tulbura grozav si zise: . smerit. ajungand mosneagul si cu purcelul acasa. grohaind. la una ca asta! D-apoi. mosnege. cand ai venit in cela rand.Si el are sa-mi faca podul? . iese si porneste spre casa. apoi atunci sa ne trimiteti copila acasa. pe de-o parte i-a venit a rade. maria-ta! . ca sa vada ce poate fi una ca asta. vazand asa mare obraznicie. Si. despre care v-am spus mai deunazi ca m-a trimis la maria-voastra. mult ras si mare nedumerire se mai facuse la palat si in toate partile despre o astfel de batjocura nemaipomenita. luminareavoastra.Da' bine. maria-voastra! Iara daca s-a intampla. puternice imparate! . de spaima. se pleaca dupa obicei.

La vro saptamana. caci cu cine era s-o faca? Fata imparatului. baba si mosneagul se trezesc imbracati in porfira imparateasca. Iara bordeiul mosneagului se prefacuse intr-un palat mult mai stralucitor decat al imparatului! si. Purcelul toata ziua musluia prin casa. deodata. si toate bunatatile de pe lume erau acum in palaturile lor. Iara purcelul zburda si se tologea numai pe covoare. despre ziua au adormit. sufland o data din nari. si nici macar aceea nu era buna: frica! Nunta n-a mai facut. iara pe barbat l-a lasat acasa. Caci si imparatul. si s-a apucat de gospodarie. si. dupa obiceiul sau. caci nu-i da mana sa iasa cu dansul. grozav s-au speriat. lepada pielea cea de porc si ramanea un fecior de imparat foarte frumos! si n-a trecut mult. cum a ajuns la casa mirelui. cum au vazut-o. s-au bucurat cu bucurie mare. doua. Tot in acea vreme. strangand ea din umeri.mine. in toate partile. cat erau ei de ingrijiti. s-a dus sa-si mai vada parintii. intreband-o despre 293 . Iar cand a dat cu ochii de mire. Parintii. s-au facut ca doua suluri de foc. care acum nu mai era bordei. era acum gata. si nevasta lui s-a deprins cu dansul. si capului meu se vede ca pana maine dimineata i-a fost scris sa mai steie unde sta! Purcelul insa umbla musluind prin casa dupa mancare si nici grija navea despre incurcala ce facuse. de nu-i mai era acum asa de urat ca dintai. si insusi imparatul cu sfetnicii sai. pe loc a incremenit. apoi asa sa ramaie". si temandu-se imparatul sa nu i se intample ceva de rau. la culcare. cuprinsa de dor. Iara purcelul atunci s-a suit binisor pe laita. de la bordeiul mosneagului. si la imparatie strasnica zvoana s-a facut. iara noaptea. a zis in inima sa: "Daca asa au vrut cu mine parintii si Dumnezeu. cu toate cele poruncite. a spart o fereastra de bardahan si. a facut sfat si a gasit cu cale sa dea fata dupa feciorul mosneagului si de indata a si trimis-o. si pana la palatul imparatului. vazand aceasta mare minune. i-au placut palaturile si socrii. Mosnegii s-au ciondanit cat s-au mai ciondanit si. tanara imparateasa. si podul. dar mai pe urma. le daduse acum toate pe una. cat era de imparat.

sau ce-a fi el. ca sa arda. atunci sa plesneasca cercul acesta. mie nu mi-a venit in cap de una ca asta. zicand: . sa iei pielea cea de porc si s-o dai in foc. de unde o punea el. zicand: . mama! iaca.Cand voi pune eu mana mea cea dreapta pe mijlocul tau. m-ai nenorocit si pe mine si pe tine deodata! si daca vei avea candva nevoie de mine. Cum a sfarsit de zis aceste. prefacandu-se in cioric ars si apoi in scrum. mama sfatui pe fata cu totul de alt fel: . Atunci imparatul a inceput s-o sfatuiasca.Alei! femeie nepriceputa! Ce-ai facut? De te-a invatat cineva. deodata s-a starnit un vant naprasnic. si cand a vazut aceasta mare nenorocire.Draga mamei.Ca bine zici. a lacrimat. si. pentru ca ai ascultat de sfaturile altora. omul acesta. si cand dormea barbatusau mai bine. are mare putere. de vreme ce a facut lucruri peste puterea omeneasca! Dupa aceasta au iesit amandoua imparatesele in gradina ca sa se plimbe. venind un vartej infricosat. si aici. ca sa nu patesti vreo nenorocire! Caci. a sarit drept in picioare si s-a uitat cu jale in soba. dupa cum vad eu. ce fel de viata ai sa mai duci tu daca nu poti iesi in lume cu barbatul tau? Eu te sfatuiesc asa: sa potrivesti totdeauna sa fie foc zdravan in soba si. si atunci ai sa te mantui de dansa! . ea a spus tot ce stia. Si cum s-a intors imparateasa cea tanara seara acasa. si a facut in casa o duhoare asa de grozava. si numai atunci sa se nasca pruncul din tine. ea a luat pielea cea de porc. iara de-ai facut-o din capul tau. si a dat-o pe foc! Atunci perii de pe dansa au inceput a parai si pielea a sfarai.Draga tatei! Sa nu cumva sa te impinga pacatul sa-i faci vrun neajuns. rau ti-a priit. de ai nenorocit si cazaturile ieste de batrani. cand a adormi barbatu-tau. a si poruncit sa-i faca un foc bun in soba. a ridicat pe ginerele imparatului in sus si s-a facut 294 . Iara barbatu-sau i-a zis: . rau cap ai avut! Atunci ea deodata s-a vazut incinsa peste mijloc cu un cerc zdravan de fier. atunci sa stii ca ma cheama Fat-Frumos si sa ma cauti la Manastireade-Tamaie.gospodarie si barbat. incat barbatul pe loc s-a trezit inspaimantat. si trebuie sa fie ceva neinteles de mintea noastra.

Atunci se aude dinlauntru un glas de femeie batrana. ca ei n-au cu ce s-o tina. . 295 .nevazut. femeie. si aici. Ea. de mai inainte.De nume am auzit. de-i fi auzit de numele meu. de i-oi da drumul. hai? Ca pasare maiastra nu vine pe aici. te face mii de farame! . zicand: . un an de zile. du-te departe de pe locurile aceste. a batut la poarta. iara de esti om rau.Da' ce vant te-a adus si cum ai putut razbate prin aceste locuri. Caut Manastirea-de-Tamaie si nu stiu in care parte a lumii se afla! . Eu sunt sfanta Miercuri. Atunci podul cel minunat indata s-a stricat si s-a mistuit. ca am o catea cu dintii de otel si.Om bun. sa-si caute barbatul.Eu sunt. pacatele mele m-au adus. a zis Doamne-ajuta! si a pornit incotro a vazut cu ochii. maicuta. vazand o casuta tupilata si acoperita cu muschi. s-a hotarat a se duce in toata lumea. . vazandu-se acum asa de nenorocita si oropsita. Atunci batranii. pana a ajuns intr-un loc salbatic si cu totul necunoscut. dar ca te afli in lumea asta. si a mers ea. Iara palatul in care sedeau mosnegii si cu nora. da-te aproape de chilioara mea. maicuta. de nu se stie ce s-a facut.Se vede ca tot mai ai oleaca de noroc de ai nimerit tocmai la mine. care marturisea despre vechimea ei. au inceput a o mustra. prin pustiuri.De esti om bun. cu toate bogatiile si podoabele din el. s-a schimbat iarasi in saracaciosul bordei al mosneagului.Ia. in sfarsit. cu lacrimi in ochi. a mers tot inainte. si a-i zice cu asprime sa se duca unde stie. Atunci drumeata a oftat din greu si a zis: . maicuta! Atunci i se deschide poarta si drumeata intra inlauntru. nici prin cap nu mi-a trecut vreodata. un drumet ratacit. .Cine-i acolo? . si hotarandu-se astfel. necum om pamantean. ce sa faca si incotro s-apuce? Sa se duca la parinti? Se temea de asprimea tata-sau si de sugubata defaimare a oamenilor! Sa ramana pe loc? Nu avea cele trebuitoare si-i era lehamete de mustrarile socrilor. vazand asta mare nenorocire si pe nora lor in asa hal.

si facandu-i-se mila de aceasta nenorocita si zdruncinata fiinta. la sfanta Vineri. si. ca dintr-o singura gura. si toate au raspuns. ca ti-a prinde bine la nevoie". cu mare greutate a putut sa ajunga si pana la sfanta Duminica. numai iaca un ciocarlan schiop se 296 . a mers iar un an de zile tot prin locuri salbatice si necunoscute. la sfanta Duminica. si pe loc s-au adunat toate jivinele din imparatia ei. au raspuns toate deodata ca nici n-au auzit macar pomenindu-se de numele ei.Se vede ca vrun blestem al lui Dumnezeu. si a indreptat-o si ea cu multa bunatate si blandete la sora-sa cea mai mare. Si atunci. si atunci ea le-a intrebat cu tot dinadinsul daca stie vreuna din ele in care parte a lumii se afla Manastirea-de-Tamaie. si fiind insarcinata pe al treilea an. sau altaceva. si i-a zis cu binisorul: "Pastreaz-o. Si drumeata. asa trebuie sa fie. de nu ai parte de ceea ce cauti. este cu neputinta. si oricat ai voi tu si oricare altul sa mai mearga inainte de aici. a mers iarasi un an de zile prin niste pustietati si mai grozave decat cele de pana aici. a dat drumetei un corn de prescura si un paharut de vin. dar. intrebandu-le despre Manastirea-deTamaie. si i-a mai dat inca o furca de aur. s-a uitat gales la nenorocita drumeata si i-a zis: . cele de pe uscat si cele zburatoare.Vezi? Tot de noroc sa se planga omul! Apoi sfanta Miercuri a strigat o data cu glas puternic. cat a putut. s-a aratat cu mare parere de rau. un paharut de vin si o vartelnita de aur care depana singura. si de aici drumeata. Atunci sfanta Duminica a oftat din adancul inimii. care torcea singura. auzind aceste. si aici i s-a intamplat ca si la sfanta Miercuri: numai ca sfanta Vineri i-a mai dat si ea un corn de prescura. pornind. si indata sau adunat toate vietatile: cele din ape.. pornind chiar in acea zi. a strigat si sfanta Duminica o data. Apoi a indreptat-o la sora-sa cea mai mare. si sfanta Duminica a primit-o cu aceeasi randuiala si tot asa de bine ca si surorile sale. ca sa-i fie pentru hrana la drum. Sfanta Miercuri. neavand nici o putere. fiica mea! Ca aici este capatul unei lumi necunoscute inca si de mine. ca nu li s-a intamplat sa auda macar vorbindu-se vreodata depre aceasta. pana ce cu mare greu ajunse la sfanta Vineri.

Si. du-o numaidecat acolo. se uita mai cu bagare de 297 . Aici calatoarea s-a suit iarasi pe aripile ciocarlanului. despre a carora lacomie. atunci indata ciocarlanul o lua pe aripioarele sale si o ducea. Apoi sfanta Duminica a dat si ea drumetei un corn de prescura si un paharut de vin. cand el pe sus. sovalc! se infatisaza inaintea sfintei Duminici.Ma supun cu toata inima la slujba mariei-voastre. cum ii sti tu. cu mare greutate si zdruncen.Daca-i asa. ca sa-i fie pentru hrana pana la Manastirea-de-Tamaie. unde era un rai. vasiliscul cel cu ochi fermecatori. cand ea pe jos. pe care il cauti tu de-atat amar de vreme. in care fojgaiau balauri. si cand biata drumeata nu mai putea nici pe sus. nu cumva stii unde se afla Manastirea-de-Tamaie? . numai si numai sa-i inghita. batuta cu pietre scumpe. dupa atata amar de truda si primejdii. cu mare ce au izbutit sa ajunga la gura unei pesteri. au trecut peste nenumarate tari si mari. si. desi ii fugeau ochii de atatea straluciri. care stateau cu gurile cascate. si prin codri si pustietati asa de ingrozitoare. din care abia mai putea falfai. Nu cumva ti-i cunoscut ceva pe aici? Atunci ea.Da' cum sa nu stiu. . si cu puii tot de aur. oftand. sovalcaind. cand drumeata pe sus. aspide veninoase. si nu altaceva! . Atunci ea il intreaba si pe acesta: . si tot asa mergand ei inca un an de zile. ca sa-i prinda bine la nevoie.Iaca Manastirea-de-Tamaie! zise ciocarlanul. desi este foarte cu anevoie de mers pana acolo. cat ce putea.Tu. ciocarlane. stapana? Ca doar pe-acolo m-a purtat dorul. Si cand ciocarlanul pe jos. stapana. si i-a mai dat o tipsie mare de aur si o closca tot de aur. de miam frant piciorul. care indata a si pornit. si povatuieste-o cum a fi mai bine.vede venind. Aici se afla Fat-Frumos. Atunci ciocarlanul. viclenie si rautate nu-i cu putinta sa povesteasca limba omeneasca. si el si-a dat drumul cu dansa pe o alta lume. nici pe jos. si apoi a dat-o pe seama ciocarlanului. apoi acum indata ia pe aceasta femeie. sovalc. vidre cate cu douazeci si patru de capete si alta multime nenumarata de ganganii si jiganii inspaimantatoare. in sfarsit. sovalc. a raspuns cu smerenie: .

unde trebuia sa se duca trei zile de-a randul. de mii de ori mai subtiri decat parul din cap. ingrijitoarea de la palatul lui Fat-Frumos. zburand neincetat de frica sa nu-i mai rupa cineva si celalalt picior. hai? . Nu ti-e de vanzare.Ia.Mai stai! si nu te bucura asa degraba. sa ma lasi sa stau intr-o noapte in odaia unde doarme imparatul.seama si indata cunoaste podul cel minunat din ceea lume si palatul in care traise ea cu Fat-Frumos asa de putin. stiind ca imparatul are obicei a bea in toata seara o cupa de lapte dulce. il petrecea cu ochii in zbor. iute se intoarna inapoi. cum vine. si cat mi-i cere pe dansa. lacrimand. . trimite slujnica degraba. cum aude despre aceasta minunatie. ca inca esti nemernica pe aceste locuri si tot n-ai scapat de primejdii. cu tipsia si cu closca cu puii de aur daruite ei de cele trei surori: sfanta Miercuri. mergand spre fantana ce-i aratase el. si apoi se pune jos sa se odihneasca. o vrajitoare strasnica. i-a pregatit acum una ca sa doarma dus pana a doua zi dimineata. femeie. o povatuieste ce sa faca. Ii arata apoi o fantana. luandu-si ziua buna de la calatoarea incredintata lui. Iara nemernica drumeata. Talpaiadului. de unde o avea stransa. Apoi. o intreaba: . si cum a venit imparatul de la vanatoare si s-a pus in asternut. fuga la stapana-sa si-i da de veste! Stapana acestei slujnice era viespea care inalbise pe dracul. si 298 . Si cum ajunge la fantana. sfanta Vineri si sfanta Duminica. zise ciocarlanul. . cu vartelnita.Am auzit ca ai o furca de aur care toarce singura. si indata i se umplura ochii de lacrimi de bucurie. venind o slujnica sa ia apa. cum vede o femeie necunoscuta si furca cea minunata torcand singura fire de aur. harca i-a si trimis laptele. sa-i cheme femeia cea straina la palat si.De ce nu? Da furca incoace si ramai aici pana la noapte. stirba-baba-cloanta. cu furca. Dar numai un lucru nu stia harca: gandul omului. rand pe rand. cand s-a inturna imparatul de la vanatoare. scoate mai intai furca. Nu trece mult si. care inchega apa si care stia toate dracariile de pe lume. ii spune cu cine are sa se intalneasca si ce sa vorbeasca. Atunci drumeata da furca si ramane.

numai ce 299 . ca am sa vin atunci tot eu sa te iau. nu doar ca soptea si umbla catinel ca sa n-o auda imparatul. Insa in aceasta noapte credinciosul imparatului.Cezi aici pana despre ziua. din odaia de alaturea. urgisita si zbuciumata lui sotie scosese acum pe tipsie si closca cu puii de aur. a scos pe necunoscuta de acolo si i-a zis cu ciuda sa iasa din ograda si sa mearga unde stie. si a doua zi disdimineata o scoate iarasi din odaia imparatului si din ograda. dupa cum avusese tocmeala. pe loc a adormit ca mort. sarmana. dar inzadar. fuga la stapana-sa si-i spune ca femeia ceea de ieri are acum o vartelnita de aur. care in toate zilele umbla cu dansul la vanat. Talpoiul a venit posomorata. si cum s-a sculat imparatul si s-a pornit la vanatoare. de parca i-a dat inima dintr-insul. s-a pus in gand sa descopere viclesugul babei. si pe cand din ochii lui Fat-Frumos se scurgeau siroaie de lacrimi. si venind iarasi slujnica la apa si vazand si aceasta mare minune. pune mana si pe vartelnita. un credincios al imparatului. si nenorocita. ca sa plesneasca cercul ist afurisit si sa nasc pruncul tau! Si. caci imparatul parca era dus pe ceea lume! Despre ziua. la fantana stiuta. simtind ce s-a petrecut si facandu-i-se mila de nenorocita de straina. care deapana singura si care-i mult mai minunata decat furca ce i-a dat.Fat-Frumos! Fat-Frumos! intinde mana ta cea dreapta peste mijlocul meu. zicandu-i incetisor: . cum a auzit aceste. Atunci pohoata de baba o cheama iarasi la dansa prin slujnica. si a lasat-o acolo. nenorocita drumeata a ingenuncheat langa patul sotului ei si a inceput a plange cu amar si a zice: . Si cum s-a departat baboiul de acolo. pe loc a tresarit.cum l-a baut imparatul. ci avea grija sa no auda. cea mai de pe urma a ei nadejde! si cum sta ea in preajma fantanii. si imparatul. s-a dus iarasi la fantana si a scos acum vartelnita. tot cu acelasi viclesug. Atunci Talpa-iadului a chemat pe necunoscuta drumeata in odaia imparatului. Harca. iesind cu nepus in masa si necajita ca vai de ea. credinciosul i-a spus cu de-amanuntul ce se petrecuse in odaia lui in cele doua nopti din urma. s-a chinuit asa pana despre ziua. Apoi a plecat ochii in jos si a inceput a lacrima.

cu osanda cea mai cumplita! si intinde mana ta cea dreapta peste mijlocul meu. ca nu mai pot duce aceasta nefericita sarcina! Si cand a sfarsit de zis aceste. cum aude aceasta. cand a venit in asta-sara de la vanat si cand i s-a adus laptele. Dar imparatul.iaca pe slujnica stiuta iarasi o aduce Dumnezeu la fantana. l-a si aruncat pe furis. pe loc trimite s-o cheme. chiar in puterea noptii. Fat-Frumos a intins mana. Si cum vine straina. Dupa aceasta imparateasa povesteste sotului sau cate a patimit ea de cand s-a facut el nevazut. dimpreuna cu toate odoarele luate cu viclesug de la imparateasa lui. Apoi mai porunceste sa-i aduca o iapa stearpa si un sac plin cu nuci. si pe loc s-a facut ca doarme dus. tot cu aceeasi randuiala ca si in noptile trecute. nici mai asteapta sa ia apa. tot cu acelasi viclesug. fara a simti catusi de putin durerile facerii. asa de frumosi. cu puii tot de aur. Doamne! Ce-am vazut eu! Femeia ceea are acum o tipsie de aur si o closca de aur. undeva. de-ti fug ochii pe dansii! Babornita. Atunci imparatul. cazand iarasi in genunchi langa patul sotului ei. hoanghina pune mana si pe tablaua cea de aur si pe closca de aur cu puii de aur. ca prin somn. cum a zis. si sa lege si sacul cu nucile si pe harca de coada iepei. a zis in gandul sau: . bizuindu-se ea si acum in puterea bauturii sale. si cand a inceput 300 . ci fuga la stapana-sa si-i spune. ridica toata curtea in picioare si porunceste sa-i aduca pe harca de baba inaintea sa. se scoala. se ineca in lacrimi. care se chinuiesc de patru ani.Fat-Frumos! Fat-Frumos! Fie-ti mila de doua suflete nevinovate. a adus iarasi pe straina in odaia lui. s-a departat! Atunci zbuciumata drumeata. sa plesneasca cercul si sa se nasca pruncul tau. si asa s-a facut. si ea indata a nascut pruncul. Dupa ce harca s-a incredintat ca imparatul doarme. dang! a plesnit cercul. zicand in gandul sau: "Dupa ce umbla ea nu se mananca". si cand mai vede si aceasta mare minunatie. si lasand-o acolo. stapana.Acest lapte nu se mai bea si. si sa-i dea drumul. spunand iarasi cuvintele aceste: . . si cand s-a atins de mijlocul ei.Doamne.

i-a picat si harcei capul. daca nu cumva s-a sfarsit. cum nu s-a mai pomenit si nici nu cred ca s-a mai pomeni una ca aceasta undeva. Dar acum a facut si nunta si cumatria totodata. 301 . in purcelul cel rapciugos si rapanos. ca Fat-Frumos nu facuse nunta cand s-a insurat. v-ati facut mari. din cele unsprezece ce avea si care fugisera dupa dansa din bulhac. si cand a picat sacul. Broasca testoasa cea fermecata de Petre Ispirescu A fost odata un imparat. si a tinut veselia trei zile si trei nopti. pica si din Talpa-iadului bucatica. raspunsera copiii si. aduceti-va aminte. unde pica nuca. . oameni buni. Iaca dar pentru ce Fat-Frumos a pedepsit-o asa de grozav. sunt pentru noi ca o icoana la care ne inchinam. si s-a adunat lumea de pe lume la aceasta mare si bogata nunta. pe care i-au pus in capul mesei. si numai cat a gandit Fat-Frumos. sa plece mai curand. Iara pe credincios cu mari daruri l-au daruit imparatul si imparateasa. ca sa intrati si voi in randul oamenilor. si pe langa dansii l-au tinut pana la sfarsitul vietii lui. se gatira. prin dracariile ei. le-a zis imparatul: . Acum. imbracati iarasi in porfira imparateasca. Ea. si indata au si fost de fata parintii imparatesei lui si crescatorii sai. crescatorul lui FatFrumos. Cand le-a venit si lor vremea de insuratoare.Vorbele tale.Dragii mei copii. mergeti de va cautati ursitele. si mai tine si astazi. tata. care mai de care. Fat-Frumos. cu chip sa-l poata face mai pe urma ca sa ia vreo fata de-a ei. prefacuse atunci pe stapanusau. si el avea trei feciori. Harca aceasta de baba era scroafa cu purceii din bulhacul peste care vam spus ca daduse mosneagul. dupa ce ii sarutara mana. baba si mosneagul.iapa a fugi.

balacea cu nuiaua prin apa. Atata era de dus cu mintile. Cand. pana ce intra iarasi in sanul matcei de unde a iesit. se face cate un armean (cerc) impregiurul lui. fara sa stie ce are sa faca cu dansa. Mergand spre rasarit. il scoase drept la un elesteu mare. O peti de la tatal ei. ori nu mai este. numai sa nu zica nescine ca nu s-a gatit. cand o lovea. Ajunse si el la curtea unui alt imparat. si de cheltuiala ce pe apa nu curge. Cand. nici intinderea armeanului din giurul lui. nu-l tragea inima a pleca in petit. si se uita gales la dansul. In cale vazu o nuia lunga de alun pe care o lua. si invoiala se si facu. numai sa zica ca umbla. si merse pe ea. nu stia. asa de florile marului. In cele din urma. pleca si el inspre apus. si facea haz cum sare stropii de apa. si unde se deschidea talazurile care inconjura varful nuielei. dupa ce se dichisi si el cum stiu mai bine. Ajungand pe marginea elesteului. ajunse la curtea unui imparat care avea o fata.Fiul cel mare se imbraca cu hainele ce le avea el mai bune. si. unul dupa altul inaintea lui. cand pica inapoi la matca. Se uita la dansul parca sa-l soarba cu privirea. Dara unde sa se duca? Nici el. Unde lovea el cu nuiaua. imparatul. ce sa vezi d-ta? Poteca pe care apucase. nu auzea. iute. Se uita si nu mai vedea. fara mai pe urma sa se cunoasca nici locul unde a picat stropul. si nu stia ce facea. si ochii de la dansul nu si-i mai lua. se aseza si el acolo jos. si iute. si pleca si el. Facura vorba. Lua si dansul niste haine. caci tata-sau il trimitea intruna sa caute a se capatui si el. Nu mai simtea daca este. Misca si el picioarele a lene. El era dus cu gandurile. privind cu nedomirire. se logodi si el cu dansa. iata ca o broasca testoasa iesise pe luciul apei. El vedea ca fiecare strop de apa. fara sa-si dea seama unde se duce. ci totul ramanea ca mai-nainte. tot da cu nuiaua in apa. Pe fiul cel mai mic. si de ce merge se mareste. Asemenea si cel mijlociu. apuca pe o carare ce intalni in cale. tast! si dansa. carele asemenea avea o fata. Dara el nu vedea. acolo. ia asa numai ca sa zica si el ca face ceva. Apoi incepu a cugeta. cum. stii. singura la parinti. iaca. cam in dorul lelii. adica fata apei lucie ca o oglinda. cum. insa. Dara n-avu ce-si face capului. lua oaste cu dansul si banet de ajuns. baga de seama ca o broasca testoasa se tine dupa 302 .

dara parca il pironise cineva locului. asa ca sa se departeze. Ar fi rupt-o d-a fuga. Atunci isi lua inima in dinti si striga: . Dara se opri. Ar fi voit sa plece. Se mira de asta lancezeala. Se sperie oarecum. Cuvantul tau a sfaramat toate farmecele ce ma tineau inlantuita. pare ca stralucea de un foc ce simtea ca il atinge. sa o soarba intro lingura de apa. cand auzi pe broasca vorbind. pare ca il sagetase ceva. iar el isi arunca ochii la dansa mai cu bagare de seama. mai aruncandu-si cautatura la broasca. dragul meu iubit. si nici ei nu stiau ce vorbesc.Iti foarte multumesc. la urma urmelor. Pe tine te voi urma pana voi avea viata in mine. Se pusera la vorba. colea la inimioara. A doua zi iarasi asa facu. si simti un nu stiu ce. 303 . ca el era plecat in petit. Aci incepeau una. dara graiul ei era dulce si viersul cu lipici ce avea il facu sa-i ramaie talpile lipite de locul unde sta. iara broasca testoasa ii tot sarea pe dinainte si se uita la dansul cu dor. Tu esti ursitul inimii mele. fiul de imparat. ca si cand ar fi fost butucite. si nu facu nici o miscare. de aci inainte. Si. Mai voi el sa faca ceva cumva. vazu ca soarele da in asfintit.varful nuielei lui. Si cum sta el acolo si se juca cu nuiaua in apa. si se duse acasa. si ca fratii lui erau a se intoarce a doua zi cu logodnicele lor. A treia zi. fara sa-i pese de ceva. iata ca broasca mai tasni o data. vazu ochii ei. dara in desert. Ii venea flacaului. Cand se trezi bine din cugetarile lui. pleca iarasi la marginea elesteului. Broasca se dete de trei ori peste cap si se facu o zana gingase. fara dansa nu va putea trai. dara nu pricepu nimic. Se scula binisor.Asta sa fie logodnica mea. Si fiindca a doua zi era sa vie fratii cu logodnicele lor. de drag. Pasamite il tragea ata la ursita lui. si fara sa-si mai aduca aminte ca plecase in petit. . si plapanda. si frumoasa. pana ce se pomenira ca amurgise. Se uita si el la dansa. cum se scula. ca sa nu supere ori sa indaratniceasca pe zana a veni dupa el. ii raspunse atunci broasca. caci simti ca. fara sa-i plesneasca prin cap ceva. si parca ii zicea inima ceva. Sezu iarasi jos. aci lasau alta. Picioarele nu se mai miscara. cum nu se mai afla sub soare. Se uita drept in ochii broastei. Tocmai cand voi sa se scoale si sa plece spre a merge sa-si incerce si el norocul. isi aduse aminte.

sa faca pe fratele lor mai mic de ras si ocara. tacu din gura si inghiti rusinea ce-i facura fratii inaintea tatalui sau. si il durea la inima cand il luau in ras. isi dedeau coate de radeau. si ele erau frumoase. si chiar se vorbira. Mergea el. orice s-ar zice. Cand ajunse sa le spuie ca a zis broastei: "Tu sa fii logodnica mea". incepu sa le povesteasca siretenia celor ce i se intamplase. carute ferecate. ostasii se gatira ca de alai. insa el isi tot intorcea capul si se uita. amandoi fratii cu logodnicele lor. rade mai cu folos". Daca vazu. 304 . Oamenii umblau cete. Iara imparatul puse de impodobi palatul si cetatea cat se putu mai frumos. Ce e drept. si incepura impreuna cu logodnicele lor a grai despre dansul cam in dodii. Nu vedea nimic. Ei. dara nui detera ragaz. Vru el sa le spuie cine a fost broasca. Fiecare isi adusese zestre insemnata: robi. daca se adunara la un loc. dara toate fura in desert. isi zise el. caci. toti se umflara de ras deodata si incepu a-l cam lua peste picior cu vorbe in doi peri si cu glume nesarate. Lasa.spuse zanei ca se duce sa instiinteze si el pe tatane-sau ca a sa-si aduca si el logodnica. Ii tinura de rau tatal lor. ca in zi de sarbatoare. Broasca intra iarasi in elesteu. iara dansul pleca la curtea imparateasca. hainele pare ca le erau turnate pe dansele. Se gandi el: "Acum o mie de vorbe un ban nu face. A doua zi fiecare flacau zbura la logodnica sa. de tinea drumul mai lung. si le priimise imparatul cum se cuvine imparatilor si fiilor de imparati. te mira de nu ramanea cu gatul stramb. caci ii luau vorba din gura. sa vedem ca cine rade mai la urma. de atata uitat inapoi. pe din dos. isi bateau mendrele. pana si copiii se veseleau de veselia imparatului. si-l cam dedeau in tarbaceala cu graiuri care mai de care pacalitoare. fiu ii era si al mic. Daca ajunse si gasi pe toti ai lor adunati la tatal sau. Noroc ca i se scurtase calea si ajunse acasa. cai. adusera vorba iarasi despre broasca fratelui lor celui mai mic. I se parea ca-l trage cineva de la spate de haine. desi nu mai vorbea de rau aievea in fata imparatului. cete prin cetate. Venira unul dupa altul feciorii cei mai mari ai imparatului cu logodnicele lor. ca sa-si priimeasca nurorile. insa. cum voiau. dara parca-l tot oprea cineva in cale. El se tot intorcea de se uita inapoi. caci. caci de.

si puternic. stralucitoare de podoabe. Odata daca te-am ales. Aurul cu care erau poleiti stalpii si ciubucele de pe langa streasina licarea de-ti lua ochii. cu fratii si cu cumnatele mele.Lasa astea acum. Vorbele ei mieroase. adaoga zana.Ne vom imbaia la palaturile tatalui meu. raspunse el. si in locul lui se vazura niste palaturi. viersul ei placut. floncaneasca lumea ce va vrea. el ii mai zise: . de mila sa nu le strice frumusetea. Dara blestematele de farmece ne-a acoperit palaturile cu apa aceasta murdara. Baia era pardosita cu tot felul de marmura lustruita si adusa din mestesug asa. nu altceva. incat la soare te puteai uita. si inca fata de imparat mare. si avut. de pasari si cate nagode toate. nu mai vazuse asemenea scumpeturi. dara la dansele ba. Fiul imparatului nu cuteza sa calce pardoseala baii si pe velintele cele de mare pret ce erau asternute prin palat.De ce sa mai facem p-acolo tevatura? Sa ne imbaiem aci. trebuie sa stii ca si eu sunt fata de imparat. intrara fiecare in cate o baie si se imbaiara. tiindu-si firea si nepierzandu-si cumpatul. incat inchipuia fel de fel de flori. Gateste-te. . Fiul cel mic al imparatului daca se duse si el sa-si aduca logodnica. Atunci ea ii raspunse: . 305 . si pe mine ma facut precum m-ai vazut. Vorbira ce vorbira. ca unul ce nici dansul. Vezi ca el ramasese cu ochii bleojditi. ca inainte de a merge la cununie. si aidem.cand va veni cu broasca testoasa inaintea imparatului. desi era fecior de imparat.Dragul meu logodnic. imparatia ne-a fost rapit-o dusmanii. Si fiind gata baile si apa incropita numai ca laptele cand il mulge de la oaie. se dete de trei ori peste cap si se facu om ca toti oamenii. . ca ne asteapta tatal. sa ne imbaiem. apa elesteului se trase intr-o parte si intralta. Si facand un semn cu mana. zapacise oarecum pe bietul fecior de imparat.La noi este obiceiul. broasca cea testoasa iesi din elesteu la dansul. dara. de pare ca te ungea la inima. iti zic. tu esti a mea. . apoi fiul imparatului ii zise sa se gateasca sa mearga. Zana lua de mana pe fiul imparatului si intra in palat.

Dupa ce iesira din baie si se imbracara. Oaspetii nu-si mai luau ochii de la dansa si urechile lor nu mai ascultau alte vorbe. Imparatul nu mai putu de bucurie. unde mirosul florilor ii imbata. Mai mare stralucire si gingasie ca aceasta nu se mai vazuse sub soare si pe la dansii pana atunci. Amandoi erau imbracati cu niste haine scumpe si foarte frumoase.Apa ciuruia din teve aurite si o lua cu nastrape si cu cause de aur. Dupa ce se cununara fiii imparatului cu logodnicele ce-si alesesera fiecare. si asa si facu. vazand atata frumusete si atata bogatie. Lumea privea si i se umplea inima de mandrie. Fratii cei mai mari o malcira. Fiii cei mari ai imparatului povatuira pe logodnicele lor ca sa faca si ele tot ce va vedea pe zana ca face. Cum se puse el langa dansa. El dorise. se prinsera in hora si jucara. tatal baiatului. Zana se purta cu mare bunacuviinta. Dara zburau de parca n-atingeau pamantul. nu jucau. dara zana cand juca. Caii pornira. intr-o clipa ajunsera la imparatul. cat un lucru mare. Ceilalti jucau. si la cununie si la masa. si vorbi astfel incat robi toate inimile. decat vorbele ei. Zana porunci si trase la scara o caruta ferecata in aur. 306 . si lauda pe fiul de imparat pentru o asa nimerita si neasteptata alegere. vezi. a-si veni in cunostinta si a se cai de rasul ce facusera de fratele lor. sa-si cunune toti copiii intro zi. iara nu ca mergeau. ca mult erau cu lipici. si asa stralucea de orbea pe cei ce se uitau asupra dansilor. trecura prin gradina. un luceafar se aseza pe fruntea ei. cu patru telegari de mancau foc. Cand ii vazura. Caruta era impodobita cu pietre nestemate de sclipeau in fata soarelui ca cine stie ce lucru mare. cand vazu ca fiul sau cel mai mic ii aduce in casa minunea minunilor. Ei se urcara. Incepura a-si da coate. toti intelesera ca aceasta era femeie de pe alte taramuri. Imparatul isi implini pofta inimei lui. parea ca n-atinge pamantul. caci fiul cel mic al imparatului lor adusese o asa zana sa o domneasca. carele il astepta si se ciudea de atata intarziere. Era vesel imparatul pentru aceasta. Oamenii se luau la prinsoare ca nici in cer nu se gasea o mai mare frumusete ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor. ca la nunta unui imparat. Stergarele erau de matase si in tesatura cu fir de cel mai bun si cu margaritare.

iara ea. se facu de o iubira pana si cumnatele ei. cu prosti. si. incepu a curge de printre incretiturile hainei sale margaritare. un manunchi de flori bine-mirositoare. cu mic.Intre acestea veni seara. de unde bagase bucatele.. Atunci toti intr-o glasuire strigara: "Sa ne traiasca doamna si imparateasa noastra". Asemenea facura si cumnatele ei. lua cate nitele si baga in san. si se facu un ras de mila lor in toata nunta. dupa povata sotilor lor. cu purtarea cea cumpatata. Odata se umplu locul de un miros asa de frumos si strein. fara a se mandri. Mancara si se veselira cat le ceru inima. scotand din san. Cand voira insa a scoate si ele din san ce pusesera in timpul mesei. Cand se sculara de la masa. Nurorile cele mari ale imparatului tineau ochii tinta la zana sa vaza ce face ea ca sa faca si ele. Imprejurul mesei imparatesti. domni in pace. Imparatul se cobori din scaun. fiindca nu mai era chip a mai sta asa ingalate la nunta. ii saruta mana. Aceasta imparateasa cu rostul ei cel blajin. o multime de alte mese erau puse pentru boierime. cum nu mai mirosise oamenii locului aceluia. si imparatul impreuna cu dansa. in liniste si in veselie toata viata lui. se plecara si le adunara. Atunci multimea. ii multumi. strigara intr-un grai. Eram si eu p-acolo. incat plecara umilite in camarile lor ca sa se schimbe. si se puse o masa d-alea imparatestile. sotia lui. Iara fiul imparatului. se trase din naintea imparatului cu totul smerita si se aseza langa sotiorul ei. cu agerimea mintii lui. bagara de seama ca hainele lor sunt murdare si terfelite de bucate. Se pusera la masa. i-l dete ca semn de iubire fiasca. si se urca fiul cel mic cu sotia sa. Zana. ca acesti soti sa-i domneasca de aci inainte. de umplu locul. iara mesenii. ci a alte dihanii. incat nu mai semana a haine puse pe om. zana se duse la imparatul socru. cu intelepciunea cea fireasca si cu povetele imparatesei. In calea ei. ii sarutara si ele mana. din fiecare fel de bucate ce se aducea la masa. Ducandu-se si nurorile cele mai mari ale imparatului sa-i multumeasca. Si fiindca am dobandit si eu un os 307 . cu buni. pentru negustorime si pentru prostime. cu mare.

Nu stiu ce facea el. ca vacile pe cari le pastea el erau mai frumoase decat ale 308 .de ros. mi-am pus in gand sa va povestesc. Pentru aceasta ele ca sa arate ca nu le pasa de nebagarea lui de seama. lucruri care. el se facea ca nu intelege vorbele aruncate in pofida lui. Cand era la adapatul vacilor. intre ele. Si de unde sa nu fie asa!El nu se uita nici in dreapta. il porocleau cu numele de Fat-Frumos al satului. fetele isi dau coate si se uitau la dansul pe subt sprincene. Stapanii unde slujea el erau foarte multumiti de dansul si se bateau care de care sa-l apuce. nici in stanga. Si ce e drept ca aveau la ce se uita. Si fiindca avea darul de a fi curatel. dara el nu baga pe nimeni in seama. Cand se adunau seara si barfeau verzi si uscate. pentru aceasta ei il porocleau zicandu-i cascaundul satului. Ceilalti argati casunasera pe dansul si-l tot luau peste picior. ca pana corbului flutura ca o coama pe grumajii lui albi ca zapada. El argatea pe la unii si pe la altii ca sa-si castige hrana vietii. toti flacaii din sat il pizmuiau. neiculita. Cand trecea prin sat. fetele care de care se intrecea sa-i dea pricina de vorba. ce dregea. m-ar da de minciuna. de bagase pe toate fetele in boale. El era curat la fata si chipes. mergea cu vitele la pasune si treaba iesea din mana lui mai cu asupra decat din ale celorlalti argati. de parca era o umbra pe buza lui cea de sus. boieri d-voastra. de sar crede. chica lui neagra. Cele douasprezece fete de imparat si palatul cel fermecat de Petre Ispirescu A fost odata un flacaiandru sarman de parinti. iara el nu lua aminte la flecariile lor si-si cauta de treaba lui. se arata prostanac. se facea ca nu pricepe ce vor ele. dara apoi ochii? Avea niste ochi. mustacioara abia mijea.

Pasamite se nascuse in ceas bun si era ursit sa ajunga ceva. fiindca si ierburile se inveseleau. Pe unde calca piciorul lui se cunostea. nu era asa cascaund flacaul acesta. Printre cracile lui intinse se giugiuleau pasarelele si-si faceau cuiburi: numai ascultand cineva ciripirile lor se aprindea intr-insul focul dragostei.Visase ca unde venise la dansul. se dete la umbra unui copaci mare si stufos si adormi. de loc ca ce sa insemneze un asemenea vis.Intr-o zi de primavara.celorlalti argati. toate inflorite. si 309 .A doua zi. si o data sari drept in sus. isi si alesese. Dara el nici habar navea de asta si nici gand n-avea sa se mandreasca. Copaciul subt care se adumbrise era maret si parca se lupta ca sa ajunga la nuori. ca ce sa fie asta?" si incepu a se pune pe ganduri. ca acolo are sa se procopseasca. si pe nedrept ii atarnau de coada acest ponos ceilalti argati din sat. Ci smerit. si susurul apei parca te indemna la somn. loc pentru asa ceva. ca de cand incepui sa va povestesc. fara sa se atinga cu cuvantul sau in oricareva fel.Napucase sa doarma. abatu din drum si dete iarasi pe la copaciul cu pricina. Cum puse capul jos si adormi. de altii sau de al altora.Cand se destepta. fiindca pe unde le ducea el pasunea era mai cu gust si mai indestulatoare. mare. a carui obarsie venea dintr-un sipot de apa ce iesea din coasta unui delulet. precum il lasase pe el Dumnezeu. Si tocmai pentru aceasta flacaii si ceilalti argati il ponosluia. vezi. fiinda nu stia ce-i este ascuns in cursul vremilor. de parea ca da ghes omului sa treaca printre ele. Era o valcea impodobita cu fel de fel de floricele. ostenit fiind tot umbland dupa vaci. si-i zisese sa se duca la curtea imparatului locului aceluia. Ceva mai cat colo un paraias. Bag seama. Visase un vis foarte frumos si se desteptase. serpuia printre brusturi si alte buruieni pe unde isi facuse loc. o zana mai frumoasa decat toate zanele din cer si de pre pamant. Ele dadeau mai mult lapte decat cele ale altor argati. isi vedea de ale sale. El nu intelegea ca steaua sub care se nascuse venea sa-l slujeasca. mergand iarasi cu vitele la pascut. toata ziulica il muncira gandurile si nu se domirea de loc. Desisul frunzelor sale facea o umbra. de parca ramneai la ea. isi zise: "Ma.

il primeni si-i dete de imbraca niste haine care sa mai semene a argat la gradina imparateasca. Fa bine si-mi da socoteala. dara asa mi-a venit mie. si nu voi ramanea pentru nu stiu ce. baiete. sunt multumit de d-ta. curatel. ii sedesa bine cu hainele ce imbraca. sa ma duc in lume. ii dete ce bruma mai avea sa ia. fete ale imparatului. Si cum era de potrivit facut la boiul lui.Ducanduse de la satul sau. dara hainele de pe dansul erau imoase.Curatel.Atunci si el. de multumit. isi zise: "Ma. mai bine sezi la mine. se infatise la stapanu-sau si-i zise: . asta nu e lucru curat". sa te mai ajut si eu cu ce m-o lasa inima. ca vai de lume. cu nitica zestricica. Destul am argatit.Ba.Aceste domnite erau ursite sa nu se poata 310 . cand il vazu asa curatel.Sculandu-se. sa-ti faci si tu rost aici ca toti megiasii. Pe langa celelalte trebi gradinaresti. flacaul ajunse drept la curtea imparateasca si se baga argat la gradina imparatului. slujba lui de capetenie fu ca sa faca in fiecare zi cate douasprezece manunchiulete de flori. Gradinarul fu bun-bucuros sa-l priimeasca. si iarasi visa acelasi vis. si eu voi cata sati dau o fata buna din sat. A treia zi cu dinadinsul facu sa-i fie drumul pe la acelasi copaci sub care se culca. caci dobandise pana atunci cateva bobarnace de la fetele imparatului ca baga argati tot ce este mai uracios si mai scarbos in omenire.Da pentru ce. si visa acelasi vis.iarasi se culca la tulpina lui. si pana acum nu vaz nici un semn ca sa pot si eu salta ceva. luandu-si ziua buna de la stapan. pe mine ma bate gandurile sa ma duc in lume sa-mi caut norocul. nu mai hoinari prin a lume. mancare am destula. . daca nu s-o duce. ca de macar. Gradinarul puse de-l imbaie. .Stapane. ca sa nu ajungi fara nici un capatai. cand vor iesi din casa spre a se primbla prin gradina. stapane. daca se scula si veni acasa cu vacile si le baga in cosar. sa iesi de la mine? Au doara nu te multumesti de simbria ce-ti dau? Au mancare n-ai destula? Ia. si iarasi toata ziulica fu dus pe ganduri. si el pleca. deh! ce sa zici. si in fiecare dimineata sa le dea la cele douasprezece domnite. Daca vazu stapana-sau ca este peste poate a-l face sa ramaie. ba inca de asta data zana il ameninta cu boala si cu toate ticalosiile omenesti. nu pot sa manii pe Dumnezeu.

poate sa-si aleaga pe care ii va place din ele. pana si feciori de boieri mai mici.Imparatul era nevoit sa cumpere mereu pe fiecare zi cate douasprezece perechi de 311 . Imparatul se luase de ganduri cu atata cheltuiala pe condurii fetelor sale si pentru inima lor de gheata. caci nimeni nu mai voia sa-si piarza sufletul pentru un cap de muiere.Se lipseau de a lua de neveste niste fete pentru care se rapune atati tineri. si el i-o va da lui de sotie. Ursitele lor le daruise cu patima jocului. de care nu se putea lipi nici un june din cei ce venisera in petit.Pasamite. incepusera a se codi. Imparatul astepta cu mare nerabdare in fiecare dimineata ca sa-i aduca cate vreo veste buna. caci nu puteau.Unsprezece flacai o patise pana acum. Nici de urma macar nu li se mai dedea. Si care cum venea se punea de panda la usa domnitelor cate o noapte. caci nimeni nu le vazusera pana atunci iesind din casa. Erau nebune dupa joc si pe fiecare noapte rupeau cate o pereche de conduri de matase alba. ba feciori de domni si de imparati. se carara pe la casele lor de la curtea acestui imparat.Si astfel.marita pana nu va gasi cineva care sa le ghiceasca legatura ursitei lor si sa faca pe vreuna din ele ca sa iubeasca pe cineva. Insusi imparatul fu coprins de spaima. cum de sa piara asa junii ce voiau sa-i pandeasca fetele. precum ca sa se stie ca cine se va gasi sa-i spuie ce fac fetele lui noaptea de rup fiecare cate o pereche de conduri. Asa le era oranda. lor le era facut ca asa sa-si petreaca vremea in toata viata lor. si nu mai cuteza sa indemne pe nimeni. dara in loc de aceasta.El stia ca le tine pe toate inchise la un loc. Cum se auzi de aceasta hotarare a imparatului. Ceilalti cari mai erau. dantuind. ba feciori de boieri mari. Pentru aceasta el dase sfara in tara lui si in tarile streine. unul cate unul. incepu a curge la petitori. i se spunea ca junii ce se puneau de panda seara nu se mai gasesc dimineata. intr-o camara din palatul sau. Nu se stia ce se fac. incuiate si zavorate cu noua usi de fier si cu noua lacate mari. Dara nimeni nu stia ce fac ele noaptea de li se rup incaltamintele.Nimeni nu stia unde merg ele noaptea de joaca. sii lasara fetele in plata Domnului. nu mai voira sa stea de panda.

unde incepu sa o dojeneasca cu niste vorbe cam luatoare in ras. el vedea ca nu e de nasul lui o asa bucatica.Azi asa. nici nu-si ridica ochii asupra lor. n-are sa mai vaza pe fetele imparatului. il ademenise pana intratat. totusi gigasiile si frumusetile fetelor de imparat. Ziua. ca se rosea ca un bujor.Fata baga de seama aceasta. ale fetelor de imparat. insa crezu ca flacaul este rusinos si d-aia se face asa de rosu cand vine inaintea lor. oricat se feri de vreo patima. nu va mai putea trai. Dara ce-i faci inimei? Ea ii da branci si lui. Cum auzi fata cea mai mare astfel de cuvinte ca iese din gura surorei sale celei mai mici. ca de va fi gonit de la curtea imparateasca. se socotea el. Apoi unde pui d-ta gandul ce-l muncea groaznic. cand da florile domnitelor. si mai cu seama cautatura cea blajina a fetei celei mici. nu stiu de ce. si gradinarul de lucrul lui. dara cand da florile fetei celei mici.Argatul de la gradinarie isi implinea slujba cum stia el in legea lui.Intr-una din nopti. si intrase la grije ca o sa-i imbatraneasca fetele in vatra si o sa impleteasca cosita alba. Fata cea mica se gresi intr-o zi si spuse surorilor cum argatul care le da flori se roseste ca o sfecla cand vine inaintea lor si cum este de curatel. il munceau aceste ganduri si nu stia cum sa faca sa-si implineasca pofta inimei. ca nu va putea sa mai traiasca. lui ii era sa nu-si piarza slujba si sa ramaie cu buzele umflate. caci dandu-le flori in fiecare dimineata. cum de numai sa se gandeasca ea a scoate asa vorbe blande pentru un argat. caci asta ar semana ca inima ei este pornita a se planisi cuiva. fara sa puie pirostriile in cap. adormind el cu gandul tinta la dorinta ce-l chinuia 312 . sa lasam ca nu1 uitase pateniile atator flacai ce pierisera. simtea el. incat. Si domnitele erau multumite de manuchele de flori ce li le da argatul. si apoi se gandea si la pataniile celor ce pazise inaintea lui.conduri. maine asa. noaptea. bat-o pustia! si ar fi voit sa se puie si el la panda. de sta sai sara din piept afara. fara de care. ca daca nu va mai atinge in fiecare dimineata cu degetele sale mainile cele albe ca o coala de hartie.Baiatului ii zicea inima sa se arate la imparatul cu cererea de a pandi si el. si-i tacaia inima.El. dara sa lasam ca-si cunostea lungul nasului. cu pielea moale ca puful.

Frumusete ca la acesti dafini nici ca s-a mai vazut. fara sa apuce argatul gradinarului sa-i multumeasca barim. Cu stergar de matase stersu-te-am. ce sa mai lungim vorba? ii ingriji ca pe lumina ochilor lui. ii sapa adesea cu sapaliga ce gasise el acolo. Dafinii cresteau si se imputerniceau ca prin minune. orice vei cere de la dansii ti se va izbandi tocmai pe tocmai. alaturi de dansii vei vedea o sapaliga de aur. Cand vor creste si se vor face ca de un stat de om. Sa nu fiu vazut de nimeni. Nu trecu mult si se facura mari.Sa te duci in unghiul gradinei cel despre rasarit. el veni la dansii intr-una din zile si zise unuia precum il invatase zana: Dafine. Da-mi darul d-a ma face. Sa iei acesti pui de dafin.de-i rodea baierile inimei. ii uda cu nastrapa. El ramase buimacit de mirare.Ea ii zise: . cum creste de se mareste si cum se deschide o 313 . vazu in vis iara pe zana din valceaua cea cu flori unde i se aratase odinioara.Ii ingriji cum stiu el mai bine. Zise si pieri ca o naluca. cand vazu in fiinta toate cele ce ii spusese zana in somn. sa-i uzi cu nastrapa cea de aur. cand in clipa aceeasi chiar vazu cum se infiinteaza un boboc de floare. acolo vei gasi doi pui de dafin. se pipai sa vaza nu care cumva doarme inca si aievea sa fie oare ceea ce vedea? Dupa ce se incredinta ca nu este naluca. sa-i pui in doua ghivece frumoase. oricand voi voi eu. nici nu se sterse la ochi macar. de noapte. sa-i stergi binisor cu stergarul cel de matase si sa-i ingrijesti ca pe lumina ochilor tai. puse mana si lua dafinii. sa-i sapi cu sapaliga cea de aur. Dafine. o nastrapa tot de aur si un stergar de matase. Cu nastrapa de aur udatu-te-am.Cand ajunsera ca d-un stat de om. Acum se sterse si el la ochi. Cu sapaluga de aur sapatu-te-am. ii sterse cu stergarul si.Nici nu se dezmeticise bine din uluiala somnului. tocmai precum ii poruncise zana. unul ciresiu si altul trandafiriu. si dete fuga in unghiul gradinei cel despre rasarit si ramase nauc de bucurie.

fata cea mare batu din picior iarasi si portile cele de otel ale gradinei se deschisera. baiatul calca pe rochia fetei celei mici. ca sa se culce. cine sa fie aci. cum esti tu fricoasa. El puse mana de o rupse. ori sa se ia dupa noi. le zise: . a se imbraca cu haine scumpe si a se gati de duca. ii raspunse: . intorcandu-se repede.Surorile se uitara in toate partile si nevazand nici ele pe nimeni. pana se ajunsera la o gradina garduita cu zid de arama.floare asa de frumoasa. soro. Nu fi asa de usurica! Ea tacu. dara ele nu-l vedeau pe dansul. Ia vezi mai bine. ele incepura a se pieptana. sa nu se fi apucat rochia ta de vreun maracine si. Si asa de cu mestesug erau facute. unde au sa se duca si ce au sa faca. trecura prin alta cu foile de aur.Nu fii asa banuitoare. de nu puteai sa te opresti ca sa nu o mirosi. ca uite.Seara cand domnitele intrara in camara lor cea incuiata si zavorata cu noua lacate mari. cari sclipeau de-ti luau ochii. simtii ca m-a calcat oarecine pe rochie. si deodata se deschise in doua dusumeaua casei. o lua si o baga in san.Cand fura sa intre. fetelor? . Nici pasare maiastra nu poate razbi pana unde suntem noi acum. raspunsera ele. El le vazu ca in loc sa se dezbrace spre a merge la culcare.Atunci cea mare din surori batu cu piciorul in pamant. El le vedea pe ele ce fac. trecura prin alta padure cu frunzele numai diamanturi si pietre nestimate. fata cea mai mare zise surorilor sale: . nu vazu pe nimeni. si ajunsera la un elesteu mare. chemandu-si surorile.In mijlocul acelui elesteu se ridica un dambulet si pe dansul niste palaturi cum nu mai vazuse el pana atunci. Baiatul se tinea dupa dansele.Gata sunteti.Surorilor. si. el se furise binisor pe langa ele si intrara impreuna.Cand deodata. incat 314 . vezi ca asa il invatase zana.El se mira de cele ce vedea si hotari ca sa se tie dupa dansele cu dinadinsul sa vaza pe unde au sa iasa ele. Ele se coborara prin acea deschizatura si mersera. ti s-o fi parut ca te-a calcat nestine pe rochie. banuiesc ca s-a luat cineva dupa mine. Intrand.Trecura printr-o padure cu frunzele de argint. dara la dansele ba.Aceasta. care straluceau de la soare te puteai uita. Palaturile imparatului ramasesera jos de tot pe langa acestea.Gata suntem.

Cum ajunsera. intra in palat si se pusera pe joc cu flacaii cari le pandisera. batuta. caci nu era chip sa stea la un loc fara a salta. care. ca la usa cortului. Vaslasul se mira cum de este mai grea decat altadata si tragea din rasputeri la vasle ca sa ajunga pe celelalte. caci vedea acolo lucruri de cari nu-i mai vazusera ochii.Luntrile pornira si mergeau in rand ca cocorii. organe. si cu dungi de aur. buciume. Dar unde fu pomana aia ca sa stea la un loc? Sarea si el tontoroiul de colo pana colo.D-apoi fetele1? Trageau cu foc la niste hori. Si avea si la ce privi. Pana si sfesnicele si mesele si lavitele din casa saltau. cand canta muzica aia. si jucara si jucara pana ce li se sparsera condurii. iesi ca din pamant o masa incarcata cu de toate bunatatile.Argatul se puse intr-un colt si privea la toate minunile astea.Si jucara si jucara. Argatul se puse in luntrea fetei celei mici. Douasprezece luntrisoare cu vaslasi muiati numai in fir de cel bun le asteptau la margine. pana despre ziua. impodobite cu zamfiruri si rubinuri de licareau ca focul. Si nici pomeneala macar nu este ca sa-si inchipuiasca cineva frumusetea cantarilor si a muzicii aceleia. te facea sa dantuiesti. ce-i vazura ochii? Camara de joc mare si larga de abia puteai sa-i zaresti capataiul. si ce este pe lume. de puteai sa-ti rupi bojocii jucand. cimpoaie si alte multe d-alde astea cantau intr-o unire de ramaneau mart cei mai buni muzicanti din lume. Ea era impodobita numai cu aur. fluiere. chitari.cand te urcai in ele ti se parea ca te cobori. alaute. se auzi o muzica. nevrand. braul. Numai luntrea fetei celei mai mici ramanea mai in urma. se pusera fiecare in cate una si plecara. Paretii albi ca laptele straluceau de-ti luau ochii. de unul singur. deodata. si ce nu este. mai mari decat omul. si cand te dedeai jos din ele ti se parea ca te urci. Intrand si el in palat. vrand. fara sa vrea. Cand. Fetele se repezira ca fulgerul. incetand muzica de a mai canta. Baiatul se tinu mereu dupa ele. cu pietre nestemate si cu faclii de jur imprejur ce ardeau in niste sfesnice de aur curat. Se pusera cu totii la 315 .Cum iesira la celalalt mal al elesteului. piparus si cate jocuri toate.

ii dete un fier ars prin inima. pe care o puse iarasi intre florile ce dete a doua zi domnitei celei mici. Baiatul se tinea dupa dansele. ca de o furtuna ce vine intaratata asupra copacilor. ascunse cu mestesug ramurica rupta in manunchiul fetei celei mici. lasandu-i gura apa.Cand fura a trece prin gradina cu frunzele de argint. 316 . intalnind pe argat la o cotitura a gradinei. iarasi cu cuvinte linistitoare. Baiatul. caci numai ea poate sa razbata pe aici. leiculita? zisera. ce-i dete argatului prin gand.Ce sa fie? raspunse cea mai mare din surori. . alina frica surorilor ei cand se auzi freamatul ce se facu in padurea de unde argatul rupse ramurica. il opri si-i zise: . .A doua zi. Argatul de la gradinarie sedea in coltul lui unde se asezase si privea. ca dracul dupa calugar. iesi preste zi prin gradina si.Se intoarsera iarasi pe unde au fost venit. iarasi asa o petrecura. ba nici macar nu se clatina ca de o adiere de vant barim. se uita cam cu mila la argat si nu-si putea da seama cum de sa ajunga acea ramurica intre florile ce priimise. cand dete manunchiurile de flori fetelor imparatului. Fetele trecura si ajunsera in palatul unde erau incuiate. tot pe unde iesisera.A doua seara. ca numai rupse o ramurica dintr-un copaci. imbracati in niste haine foarte scump impodobite. argatul de la gradinarie.Fetele rasarira. Cand a doua zi domnita cea mica priimi florile cu ramurica ascunsa intre ele. se tinuse dupa dansele.Un freamat puternic se facu atunci in toata padurea. iarasi pe furis.Ce sa fie asta.Domnita se mira cand isi priimi manunchiul de flori. La masa le slujea niste arapi.Ea cauta vreme cu prilej si.Dupa ce se sculara de la masa. Iaca. Fata cea mai mare.masa si mancara si se chefuira cat le poftira inima. si totusi nici o frunza macar nu se misca din loc. cu deosebire numai ca rupse o ramurica din copacii cei cu frunzele de aur. prefacandu-se ca vrea sa se primble.De unde ai avut tu ramurica ce mi-ai pus-o in manunchiul de flori? .De unde o stie prea bine maria-ta. prinsera a se intoarce acasa. pasarica ce-si are cuibul in turnul bisericii din palaturile tatalui nostru trebuie sa fi trecut prin frunze.

. tot pe furis.Cam asa maria-ta. si stii unde mergem noi noaptea. Atat i se paru de dragalas. domnita cea mica le spuse ca argatul de la gradinarie stia tot ce fac ele noaptea.Daca voi auzi insa ca ai cracnit ceva.Na o punga de bani. . . Fata cea mica tacu si inghiti rusinea. chipul lui cel bine potrivit si blajin il arata cat de colo a nu fi de argat prost. deoarece dovedise lucruri ce nici maiestrele nu le stiau. nu stiu de ce. si sa nu scoti nici o vorba despre primblarea noastra de noaptea. tu te-ai tinut dupa noi. si infatisarea. rupse o ramura din padurea cu copacii cei care aveau foile de diamant. Nu se putea ea mira din destul cum a facut argatul de le-a descoperit. E i se parea ca acest argat din ce in ce se face mai curatel. . Ei. . si iarasi surora cea mai mare alina frica surorilor celor mici cu cuvinte linistitoare. si o vazu ca se tulburase oarecum. ii intrase in cap ca acest flacau nu poate sa fie om prost. cata cam pe subt ascuns la argat si-l gasi ca nu se prea deosebeste de fiii de domni si de imparati. Si apoi. Dupa ce intrara in casa fetele. voi pune sa-ti taie capul. Pe langa acestea.Pe furis. dara din inima altceva cugeta. Domnita insa cea mica.Care va sa zica.Eu nu-mi vanz tacerea. dara tot pe furis. adevarul vorbind.A treia noapte cand se duse dupa dansele. Atunci se adunara la sfat si planuira ca sa-l faca si pe dansul sa-si piarza inima si 317 . dara in inima ei se strecura o bucurie ascunsa. maria-ta. boiul lui cel falnic.In ziua urmatoare.. si totul intr-insul avea pe vino-ncoace. cand gasi ramurica de diamant in manunchiul de flori. Zise ea vorbele astea aspre din gura.Argatul si dansul cata asupra domnitei cu ochi galesi. Surorile domnitei detera peste dansii vorbind si rasera de dansa si luara cu cuvintele cam peste picior. vezi. si iarasi se facu freamat printre frunze.Cum ai facut de a venit dupa noi de nici una dintre surori nu te-a vazut? . se facu insa ca nu pricepe nimic si-si cata de treaba.

dara totul ce trebuia sa stie. Cu sapaluga de aur sapatu-te-am. Odata cazura de pe fata lui arsaturile de soare si ii ramase chipul curat si luminat. Atunci unde isi intoarse niste ochi lacramosi si plini de focul dragostei ce-l mistuia. il luara si pe dansul. El lua floarea si o baga in san. cum facusera si cu ceilalti tineri. dara se feri ca de oala malaiului sa nu dea in clapca.Atunci se duse la imparatul si ceru si dansul sa-i pazeasca fetele. bautura care sa-l piarza si pe dansul ca pe ceilalti. bautura care trebuia sa-l faca a-si pierde mintile si simtirea. fiind cu cuiul la inima.simtirile. si zise cu grai duios domnitei celei mici: 318 . cand plecara ele la joc. Cu nastrapa de aur udatu-te-am. il cunoscu si incepu a tanji de dragoste. I se aduse si lui bautura din care bause toti cari venisera inaintea lui. El stia ce i se pregateste.Pare ca-i spusese ariciul la ureche ca are sa se petreaca intre ele ceva pentru dansul.Flacaiandrul insa se furisa si de asta data de intra in camara fetelor. intr-o noapte. se duse la dafinii lui si zise catre cel trandafiriu: Dafine. Cu stergar de matase stersu-te-am. Da-mi minte si procopseala de fiu de domn si imparat! Ca si de la rand. Dafine. El starui. Imparatul priimi. dupa ce stia totul. decat sa se rapuie. Dara vazu ca incepe a judeca altfel de cum judeca el pana acum. Numai cea mica. Simti ca in creierii lui se petrece un ce de care nu-si putea da seama. Noaptea urmatoare. Si totdeodata se pomeni imbracat cu niste haine ca ale fiilor de imparati si de domni. crescu si se deschise o floare minunata.Acum. Pasamite se ascutise la minte. apoi se pusera la masa. nu-l cunoscura. asa de mult se schimbase. ca si cand atunci il facuse ma-sa. Cand il arata fetelor si le spuse imparatul ce voieste. un boboc de floare incolti.Imparatului i se facu mila de tineretele lui si-l sfatui sa-si caute mai bine de treaba. Ajunsera la palatul vrajit. ca sa asculte la sfatul lor. Acesta nici ca banuia macar a fi argatul de la gradinarie. jucara pana despre ziua. vezi. nici ele.

incremeni de uimire cu amandoua mainile pe barba. Puterea farmecului se zdrobi si toti cu totul se pomenira in palaturile imparatului. Cand ii vazura imparatul. Mai bine voi sa fiu gradinareasa cu tine. ca sa nu fie barbatu-sau mai presus decat ea. ca gradinareasa nu ai sa fii o data cu capul. care bucurie de ar fi o suta de guri. Palatul cel fermecat pieri ca o naluca.Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. Imparatul dete pe fata cea mica dupa flacaiandrul cel frumos si dragastos. ii povesti toata siretenia noptilor.. in adanci batranete. pana ce se istovira toti cu totul. fata cea mica intreba pe logodnicul ei cu ce putere facu el de le descoperi ascunsurile faptelor lor si legatura farmecului ce le tineau inlantuite.Nu. Iara ea. nu una ca a mea. n-am inima de gheata. ci sa fie deopotriva om ca toti oamenii.Vezi tu? iaca eu ma pierz pentru dragostea ta. raspunse ea. Toti cei de fata auzira vorbele lor. Cum auzi asa. focul dragostei tale mi-a incalzit-o.Sa nu-ti fie teama. Si se facu o bucurie mare in toate partile. se duse de taie dafinii si-i baga in foc. fostul argat la gradinarie.Apoi se cununara si traira o viata fericita. maria-ta. Flacaul. daca ai asa inima de gheata. Inainte de a se cununa. 319 . ca si cum n-ar fi mai fost pe lumea asta. Imparatul se indupleca si le dete pe fiecare la casa lor. si mai apropiindu-se de dansa. . Apoi se infatisara si celelalte fete cu cate unul din fiii de imparati si de domni pe care si-l alesese. el arunca bautura la spate. n-ar putea-o spune. Nu bea. decat fata de imparat. ii mai zise: . El spuse. cum se traieste pe lumea noastra asta baltata.

ca ti-oi da imparatia cutare sau cutare. sa vie la dansul. dar numai un copil o sa faceti. El o sa fie FatFrumos si dragastos. a facut de mai multe ori tot ce trebuia sa faca pentru aceasta. daca vazu si vazu ca nu tace. Luand imparatul si imparateasa leacurile. dar nici asa n-a fost cu putinta sa-l faca sa taca. in sfarsit. a iesit sa-i intampine si totodata le-a zis: . aproape. luand cu dansii vro cativa boieri mari. raspunse unchiasul. s-au dus la unchias acasa. ca sa caute la stele i sa le ghiceasca daca or sa faca copii. ca ti-oi da sotie pe cutare sau cutare fata de imparat. ci.Mai-nainte de a veni ceasul nasterii. ostasi si slujitori. de n-a putut nici un vraci sa-l impace. dar in zadar. . dragul tatei. a imblat pe la vraci si filosofi.Taci. cum i-a vazut de departe. taci.Am. voind sa aiba copii. fiule. dar el raspunse trimisilor ca: cine are trebuinta. amandoi tineri si frumosi. si. un unchias dibaci. In sfarsit. a trimis sa-l cheme. S-au sculat deci imparatul si imparateasa si. ii mai zise: taci. sau intors veseli la palat si peste cateva zile imparateasa s-a simtit insarcinata. imparate. zise imparatul. zice imparatul. Unchiasul. si parte n-o sa aveti de el.Eu nu am venit sa te intreb asta. daca ai ceva leacuri care sa ne faca sa avem copii. sa afli? Dorinta ce ai o sa-ti aduca intristare. dar ce imbli.Atunci.Bine ati venit sanatosi. si alte multe d-alde astea. copilul se puse pe un plans. fatul meu. .Tinerete fara batranete si viata fara de moarte de Petre Ispirescu A fost odata un imparat mare si o imparateasa. auzind imparatul ca este la un sat. sa-mi dai. ca ti-oi da Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. . 320 . Toata imparatia si toata curtea si toti slujitorii s-au veselit de aceasta intamplare. Atunci imparatul a inceput sa-i fagaduiasca toate bunurile din lume.

imparatul s-a intristat foarte si i-a zis: . In sfarsit. el le invata intr-o luna. ca era tot gales. trist si dus pe ganduri. dar. Atunci toti boierii si imparatul detera in genuchi. cu rugaciune sa nu paraseasca imparatia. De ce crestea copilul. 321 . daca vazu si vazu. De la o vreme incoace insa. ziceau boierii: . se scula Fat-Frumos si zise: . si toate invataturile pe care alti copii le invata intr-un an. de unde pot eu sa-ti dau un astfel de lucru nemaiauzit? Si daca ti-am fagaduit atunci. Fat-Frumos se duse in grajdurile imparatesti unde erau cei mai frumosi armasari din toata imparatia. iar cand puse mana pe coada lui. isi mai arunca ochii o data prin grajd si.Tatal tau de aci inainte e batran. Il detera pe la scoli si filosofi.Tata. Si intepenindu-si picioarele. Apoi. tata. Dar n-a fost putinta sa-l intoarca din hotararea sa. tocmai cand era sa iasa. Iar cand fuse intr-o zi.Daca tu. ramanand statornic ca o piatra in vorbele lui. fiindca. cum punea mana si apuca pe cate unul de coada. el isi intoarse capul si zise: . iar tata-sau. fiule. daceea se facea mai istet si mai indraznet.Ce poruncesti. ii dete voie si puse la cale sa-i gateasca de drum merinde si tot ce-i trebuia. nu poti sa-mi dai. apoi sunt nevoit sa cutreier toata lumea pana ce voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut. si o sa te ridicam pe tine in scaun. a venit vremea sa-mi dai ceea ce mi-ai fagaduit la nastere. Auzind aceasta. a fost numai ca sa te impac. nu stiu ce avea. se duse si la dansul. stapane? Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ajutat sa ajung ca sa mai puie mana pe mine un voinic. zarind intr-un colt un cal rapciugos si bubos si slab.Dar bine. si avem sa-ti aducem cea mai frumoasa imparateasa de sub soare de sotie. Toata imparatia se falea ca o sa aiba un imparat intelept si procopsit ca Solomon imparat. iar slujitorii detera in timpine si in surle si in toata imparatia se tinu veselie mare o saptamana intreaga. ca sa-si aleaga unul. astfel incat imparatul murea si invia de bucurie.copilul tacu si se nascu. il trantea. tocmai cand copilul implinea cincisprezece ani si imparatul se afla la masa cu toti boierii si slujbasii imparatiei si se chefuiau. si astfel toti caii cazura. .

Destula munca avu. ca nu care cumva sa mearga la pieirea capului sau. FatFrumos isi imparti toata avutia pe la ostasi si. dupa sase saptamani. ca izbuti. Cand auzi calul de la Fat-Frumos ca hainele si armele sunt bine curatate si pregatite. el a chemat pre vataful curtii si i-a dat porunca ca sa-i deschiza toate tronurile cu haine spre a-si alege fiul sau pe acelea care ii va placea. precum ii zisese el. iesi pe poarta ca vantul. de poruncesti. A treia zi de dimineata. Se apuca insusi cu mana lui sa le curete de rugina si. Atunci Fat-Frumos ii spuse ce avea de gand sa faca si calul ii zise: . s-a dus.Sa traiesti. sunt gata chiar azi. armele si hainele tatane-sau de cand era flacau.De azi in trei zile plecam. in fundul unui tron vechi. dand pinteni calului. . si dupa dansul carale cu merinde. vazandu-l Fat-Frumos astfel. tolba cu sagetile si hainele ce le purta el cand era flacau. cu bani si vreo doua sute de ostasi. un cal gras. carii. s-a dus. dar foarte ruginite. isi lua ziua buna de la imparatul. stapane. izbuti a face sa luceasca armele ca oglinda. pe care-i oranduise imparatul ca sa-l insoteasca. iar pe mine sa ma ingrijesti cu insuti mana ta sase saptamani si orzul sa mi-l dai fiert in lapte. cu palosul in mana. 322 . il rugau sa se lase de a face calatoria aceasta. gasi in sfarsit. ii trimise inapoi. calare pe calul ce-si alesese. s-a dus. toata curtea si toata imparatia era plina de jale. imbracat ca un viteaz. dar el.Ca sa ajungi la dorinta ta.ramase drept ca lumanarea. ii zise: . Totodata ingriji si de cal. sulita. Dupa ce trecu afara de imparatia tatalui sau si ajunse in pustietate. de la imparateasa. dupa ce rascoli trei zile si trei nopti. Si apucand calea catre rasarit. Fat-Frumos. si toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul si ramase intocmai cum il fatase ma-sa. de la ostasi si de la toti slujitorii curtii. dar fie. oprindusi pentru dansul merinde numai cat a putut duce calul. trupes si cu patru aripi. trei zile si trei nopti. de la toti boierii cei mari si cei mici. Fat-Frumos. cu lacramile in ochi. ii raspunse calul. arcul. odata se scutura si el. trebuie sa ceri de la tata-tau palosul. luandu-si ziua buna. Cerand imparatului lucrurile ce-l povatuise calul.

auzi o ciocanitura groaznica. ca nu-ti fac nimic! Si vazand ca nu o crede. ii zise calul: . ci ii tot necajea. iara Gheonoaia gemea de durere. A fost si ea femeie ca toate femeile. ci ii spuse curat ce cauta. dara sa nu te sperii. A doua zi. Se detera spre odihna.Stai. dar pandea cand unul.Sa-ti traiasca calul. stapane. cand. i-l puse la loc si indata se vindeca. ca aici suntem pe mosia unei Gheonoaie. acum insa m-ai mancat tu pe mine. ei se pregateau sa treaca padurea. Si cand venea ea. incat nimeni nu calca pe mosia ei. de bucurie. deodata el ii scoase piciorul pe care il pastra in traista. o s-o intalnim venind sa te prapadeasca. gata. Se dusera acasa la dansa. dar blestemul parintilor pe care nu-i asculta. dobora copacii: asa de iute mergea. in clipa aceasta este cu copiii ei. e grozava de mare. ca sa te slujesti cu dansele cand va fi de trebuinta. si chinga o stranse mai mult decat alta data. dar maine. nene.pana ce ajunse la o campie intinsa. si porni. ca iata se apropie Gheonoaia. Fat-Frumos. Atunci calul ii zise: . ci sa fii gata cu arcul ca sa o sagetezi. iar calul se urca ca vantul pana cam deasupra ei si Fat-Frumos ii lua un picior cu sageata si. caci de nu era el. Gheonoaia. Stand sa se odihneasca. iar palosul si sulita sa le tii la indemana. striga ea: . Dar pe cand se aflau la masa si se chefuiau. cand altul. ca un nazdravan ce este. ii mai zise ea. cand se revarsa ziorile. in padurea ce o vezi. stapane. te mancam fript.Sa stii. care e atat de rea. Fat-Frumos. . ii dete inscris cu sangele sau. Fat-Frumos insela si infrana calul. atunci ea ii zise: 323 . sa stii ca pana azi nici un muritor n-a cutezat sa calce hotarele mele pana aicea. frumoase ca niste zane. a facut-o sa fie Gheonoaie. unde Gheonoaia ospata pe Fat-Frumos si-l omeni ca pe un calator. unde era o multime de oase de oameni.Tine-te. cativa nebuni carii sau incumes a o face d-abia au ajuns pana in campia unde ai vazut oasele cele multe. el insa nu voi. tinu masa trei zile d-a randul si ruga pe Fat-Frumos sa-si aleaga de sotie pe una din cele trei fete ce avea. cand era gata a o lovi cu a doua sageata. fara sa fie omorat.

ii dete inscris cu sangele ei. cand Scorpia este necajita rau. cand era sa-i mai ia un cap. A doua zi se pregatira. vrajmasia lor e groaznica. iara el ii dete si dansei inapoi capul ce i-l luase cu sageata. Cand. crez ca ai sa izbutesti. merse si iar merse. tragea un vantisor care abia adia. vor sa-si rapeasca una de la alta pamant. si pornira. si daca ne-o ajuta Dumnezeu sa scapam si de 324 . carele se lipi indata cum il puse la loc. fiecare floare era cu deosebire de mandra si cu un miros dulce. iar pe de alta parte parlita. ca iata se apropie zgripsoroaica de Scorpie. Scorpia. Merse Fat-Frumos. stapane. asa precum le vezi. Trecand si peste hotarele Scorpiei. auzira un urlet si o vajietura. si dupa trei zile plecara mai departe. nu pot sa traiasca la un loc. iara calul se urca repede ca sageata pana cam deasupra si se lasa asupra ei cam pe deoparte.Trecuram cum trecuram pana aci. se dusera.Fii gata. pe de o parte cu iarba inflorita. varsa foc si smoala. Dupa trei zile. se vede ca a avut vreo cearta cu sora-sa si. Scorpia ospata pe Fat-Frumos si mai si decat Gheonoaia. de rele ce sunt. si maine dis-de-dimineata sa fim gata. de te imbata. ea este mai rea decat sora-sa si are trei capete. ca si cand ajunsese la Gheonoaia. se pregatira de drum si porni. iara calul ii zise: . cu o falca in cer si cu alta in pamant si varsand flacari.De ce este iarba parlita? Si calul ii raspunse: . Aicea statura ei sa se odihneasca. Atunci el intreba pe cal: . ca sa-l incredinteze. dara cand fu de trecu peste hotarele Gheonoaiei. a parlit iarba pe unde a trecut. si d-aia s-au facut lighioi. mai avem un hop: avem sa dam peste o primejdie mare. Fat-Frumos o sageta si ii zbura un cap. viind s-o goneasca de pe taramul ei. blestemul parintilor le-a ajuns. cale lunga si mai lunga. cum nu mai auzisera ei pana atunci! .. dete de o campie frumoasa.Cu calul care il ai si cu vitejia ta. Sa ne odihnim putin. nevoie de cap. se dusera si iara se mai dusera. stapane. ca nu-i face nimic si. se apropia ca vantul de iute. stapane. pana ce ajunsera la un camp numai de flori si unde era numai primavara.Aici suntem pe mosia unei Scorpii. Scorpia se ruga cu lacrami ca sa o ierte. sora cu Gheonoaia.

atunci calul. iara ele. aci este. ii zise: . nevoie mare! Cum o vazu FatFrumos. de bucurie.Daca cautati ceea ce zisesi. ii prapadea negresit. Atunci descalica si intra in palat. Trecura pe dasupra padurii si. erau surorile cele mai mari. ziua si noaptea pazesc cu neadormire si sunt multe foarte. uitandu-se cu mila la dansul. d-abia. ca sa nu ma zaticnesti in zborul meu. d-abia atinse cu piciorul varful unui copaci si dodata toata padurea se puse in miscare. de la soare te puteai uita. sa trecem. Fat-Frumos! Ce cauti pe aici? . Acolo gasi inca doua femei. urlau dobitoacele. si de coama mea.Cautam. acum e timpul cand se da de mancare fiaralor padurei si sunt adunte toate in curte. noi insa sa ne silim. suptirica si dragalasa si frumoasa. zise el. sa te tii bine si in scari. ii scapa ea. picioarele sa le tii lipite pe langa suptioara mea. Mai mult de bucurie ca au venit. ramase incremenit. . una ca alta de tinere. gatira o cina placuta si numai 325 . se pregatira iarasi. tocmai cand erau sa se lase in jos la scara palatului. Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Opri pe dobitoace.Stapane. mai zise calul. Dupa ce se odihnira vreo doua zile. dar la dansul ba.dansa. si de nu era doamna palatului afara. unde stau toate fiarele cele mai salbatice din lume. si Dumnezeu sa se indure de noi. .Sa trecem. si intr-un minut fu aproape de padure.Bine ai venit. de ti se facea parul maciuca pe cap. facu proba. caci nu mai vazuse pana atunci suflet de om pe la dansa. dand de mancare puilor ei (caci asa numea ea lighionile din padure). cu dansele nu este chip de a te bate. apoi suntem voinici. Aceasta casa este incongiurata cu o padure deasa si inalta. Se urcara in sus si vazura palatul stralucind astfel. Se urca. strange chinga cat poti de mult. si incalecand. dac-om putea. Se grabira de se lasara in jos. sa sarim pe dasupra. . El incepu sa multumeasca zanei pentru ca l-a scapat de primejdie. tinandu-si rasuflarea. si ca sa trecem prin padure e peste poate.Stapane. raspunse Fat-Frumos. Dara ea. Stapana era o zana nalta. Mai-nainte de aci este palatul unde locuieste Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. zise: . le imblanzi si le trimise la locul lor.

se deprinsera unii cu altii. Iesea adesea la vanatoare. precum si ale calului. in invalmaseala. Se desfata in palaturile cele aurite. incet. Toate rugaciunile celor trei femei. cu care il nemeri. sezand tot singurele. caci ne zice gandul ca vei pieri. pe unde va voi. fiindca ramasese tot asa de tanar. intr-o zi. ca sa nu ma mai duc niciodata. dragele mele. Ma voi duce dara sa-mi mai vaz o data parintii si apoi m-oi intoarce. parintii tai nu mai traiesc de sute de ani. trecuse in Valea Plangerii. in Valea Plangerii! ii zisera ele. traia in pace si in liniste cu sotia si cumnatele sale. . si-i si spusera ca acea vale se numea Valea Plangerii. dete doua si nul nimeri. Calului ii dete drumul sa pasca pe unde va voi dansul. cand. nefericitule. se bucura de frumusetea florilor si de dulceata si curatenia aerului. insa si de voi nu ma indur ca sa va parasesc. fara ca sa fi voit sa fac asta neghiobie.in vase de aur. dara nefericitul. ca unul ce aceea si cauta.Ai trecut. caci ziceau ca li se urase. si acum ma topesc d-a-n picioarele de dorul parintilor mei. ca si cand venise. isi spuse istoria si ce pati pana sa ajunga la dansele. Incet. ce sa vezi d-ta? deodata il apuca un dor de tata-sau si de muma-sa. stapanele casei ii detera voie sa mearga prin toate locurile de primprejur. iara el nu astepta sa-i mai zica o data. Petrecu acolo vreme uitata. dete o sageata. Trecea prin padure. fara a prinde de veste. Nu cuteza sa spuie femeilor maiestre. ca un fericit. iubitule. La insotirea lor. pe care i-o si aratara. si nu dupa multa vreme se si insoti cu fata cea mai mica. se lua dupa un iepure. fara sa-l doara macar capul. Luand iepurile.Nu ne parasi. Sunt de mai multe zile cu voi si n-am sa ma plang de nici o mahnire. ne temem ca nu te vei mai intoarce. alerga dupa el si dete si cu a treia sageata. cu totul speriate. de puteau imbla in tihna prin padure. pe urma ii facura cunoscuti tuturor lighioanelor. si chiar tu. numai pe o vale. . 326 . alergand dupa iepure. ci priimi cu toata multumirea. . nu bagase de seama ca. Femeile il rugara sa locuiasca de aci inainte cu dansele. se intorcea acasa. ducandu-te. ii zisera sa nu mearga. dar. ramai cu noi. caci nu va vi bine de el.Am trecut. dara ele il cunoscura dupa intristarea si neodihna ce vedea intr-insul. suparat.

mai alaltaieri am trecut pe aici. dupa ce-si luara ziua buna unul de la altul. zise el cu toata multumirea.Cum vom ajunge la palatul tatalui tau. Ajunsera in locurile unde era mosia Scorpiei. . calul ii zise: . lasandu-le suspinand si cu lacramile in ochi. pleca cu barba alba pana la brau. padurile se schimbasera in campii. Se pregatira de plecare. Nu se putea domiri el: cum de in cateva zile s-au schimbat astfel locurile? Si iarasi suparat. ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept. calul ii saruta mana si ii zise: . si daca vei priimi tocmeala mea. spune-o! . Locuitorii radea de dansul. sa te las jos si eu sa ma intorc. incaleca indata si aidem! . cata sa-si aduca aminte cat era odata de luminate aste 327 . . de vei voi sa ramai macar un ceas. si ajunse la imparatia tatane-sau. iara el. Ajungand la mosia Gheonoaiei. sa stii ca numai tu esti de vina. ofta si. acolo gasira orase.Ramai sanatos. Aici alti oameni. si spunea tot ce stia.Daca nu vrei sa ma asculti. porni. cu lacrami in ochi. Vazand palaturile daramate si cu buruieni crescute pe dansele. pleca inainte. care-l usca pe d-a-ntregul. simtind ca ii cam tremurau picioarele. orice ti se va intampla. fara a baga de seama ca barba si parul ii albise. stapane. si cele vechi erau schimbate de nu le mai cunostea. si primi asemenea raspunsuri. te duc inapoi. suparat. alte orase. ca si eu nadajduiesc sa ma intorc peste curand. intreba pre unii si pre altii despre Scorpie si locuinta ei. ajunse la palaturile in cari se nascuse. . Am sa-ti spui o vorba.Cum se poate una ca asta? le zicea Fat-Frumos.Asa sa fie. zise el. Calul pleca ca sageata de iute.Du-te sanatos. se imbratisara cu femeiele si. ca eu ma intorc de unde am plecat.n-a fost in stare sa-i potoleasca dorul parintilor. In cele mai de pe urma. Cum se dete jos. In cele mai de pe urma. Daca poftesti sa mergi si d-ta.Primesc. facu intrebari ca si la mosia Scorpiei. dar ii raspunsera ca bunii lor auzisera de la strabunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri.

care ii ajuta cu sfaturi si povetele lui cele de mult folos. care se uscase de se facuse carlig in chichita. Iar eu incalecai p-o sea si va spusei dumneavoastra asa. ridica capacul chichitei. toate imparatiile de prinprejurul imparatiei sale ii cerea sfaturi: atata era de drept si intelept.palaturi si cum sia petrecut copilaria in ele. fiecare coltulet ce-i aducea aminte cele trecute. nu gasi decat un tron odorogit. ocoli de vreo doua-tei ori. a dobandit fecior. si un glas slabanogit ii zise: . Dupa ce se mari. Ei nu mai putin se bucurau ca vecinul lor. asa se si facea. fiindca era judecator drept si iubitor de pace. Cautand intr-o parte si in alta. Cand fu aproape de batranete ii darui Dumnezeu un fecior. la acest imparat mergeau mai intai la judecata si. si indata se si facu tarana. Ceea ce invata ceilalti copii intr-un an. il deschise. grajdul in care gasise calul. ridicandu-si pleoapele ochilor cu mainile si abia umbland. Toti imparatii vecini iau trimis daruri. si cazu mort. Nu se poate spune cata bucurie simti imparatul cand a vazut ca dobandi un mostenitor. ZANA MUNTILOR A fost odata un imparat foarte viteaz. dara in el nimic nu gasi. cu barba alba pana la genunchi. ca de mai intarziai. Cand se isca sfada intre dansii. El era asa de silitor. 328 . se pogori apoi in pivnita. si eu ma prapadeam. il puse de invata carte. el invata numai intr-o saptamana. Iara tata-sau scrise carte imparateasca la niste filosofi vestiti ca sa vie sa ispiteasca cu invataturile lor pe fiul sau. Ajunsese sa nu mai aiba dascalii ce sa-i dea sa invete. incat se mirau dascalii de dansul cum de invata asa repede. cercetand fiecare camara. cum zicea el. O palma ii trase Moartea lui. garliciul careia se astupase de daramaturile cazute.Bine ai venit.

era tot cm gales. asa ranita. el cauta vanaturi mari. lui ii fu mila sa o vaneze. Nu stia insa cum sa faca. Ei nui venea la socoteala sa se arate lui aievea. pana sa vie filosofii cei vestiti. Bucuria tatalui sau era asa de mare unde vedea ca fiu-sau are sa fie procopsit ca nici unul din fiii de imparati. incat se uita la dansul ca la soare. o primi. Iara el de ce se marea d-aia se facea mai cu minte si mai frumos. cum sa dreaga. intinse arcul si dete cu o sageata. Dupa ce venira filosofii. Turturica aceea era Zana Muntilor care se indragostise de frumusetea lui. o femeie saraca veni la curtea imparateasca sa se bage slujnica si. imparatul vazand ca tanjeste fiu-sau cu sanatatea. care tot sarea inaintea lui. si d-aia se facuse turturica si ii tot sarea in cale. in toata imparatia lui si a vecinilor lui imparati. Dupa ce se intoarse acasa. El se mira prea mult cum de nu o putu omori el. nu stiu de ce. invata si de la dansii cate in luna si in soare. imparatul dete pe fiu-sau acestui vanator ca sa-l invete mestesugul sau. care era asa de bun vanator. fiindca tocmai era trebuinta de o gainareasa. fiindca nu se temea de primejdii. care. incat in toate zilele spunea imparatului cate o vorba buna pentru barbatia 329 . imparateasa era asa de multumita.La curtea acelui imparat se afla pe atunci un vanator vestit. era vanator mester si viteaz. ci o rani putin in aripa. care voiau sa-si dea fetele dupa dansul. dara el nu voia sa se insoare asa de tanar. in cele din urma. nu stiu cum. daca vazu si vazu ca tot ii sarea in cale. si. ca sa-i dea pricina. Curatenia si buna ingrijire ce da gainilor si tuturor paserilor de la cotetele imparatesti ajunsese de poveste. Intr-una din zile mergand la vanatoare. Peste cateva zile de la intoarcerea feciorului de imparat de la vanatoare. simti. ca ii tacaia inima. ca sa se cunoasca cu fiul imparatului. vazu o turturica. N-ajunsese sa-si rasuceasca mustacioara si foile de zestre curgeau de la fel de fel de imparati. se duse de nu o mai vazu. il intreba ce are. Cum se duse turturica. alta vorba nu era decat de intelepciunea si frumusetea acestui fiu de imparat. iara el raspunse ca n-are nimic.

In ziua aceea. vine la nunta o fata imbracata in niste haine cum nici una din fetele de imparat nu avea. nu zise nici carc. cum vazu pe fiul de imparat. cand imparateasa se duse sa cerceteze gainile si sa vaza de cotete. nici una. inghitind infruntarea. gainareasa se ceru si ea de la vataf sa o lase si pe dansa sa se duca la preumblare. intr-o zi. 330 . Ea se purta cu toate slugile cu bunacuviinta. Fiul imparatului auzind atatea vorbe frumoase despre gainareasa. Simti ca obrajii ii arde. si nimeni nu cuteza sa-i zica nici da-te mai incolo. Apoi o lasa. la nunta caruia merse acest imparat cu feciorul sau. voi sa o vaza si el. cam razand. cand era cununia fiului de imparat. si se intoarse acasa. Toate fetele de imparat ar fi voit sa joace langa el in hora. ii zise: ―Ce-i trebuie chelului? Tichie de margaritar‖. si inima incepu sa-i tacaiasca. se prinse langa feciorul de imparat si numai langa dansul juca pana catre seara. insurandu-se. incat ochii tuturor ramase la dansa. Ea si incepuse a se gandi la norocirea bietei femei. Gainareasa. pentru vrednicia si curatenia ei. Intr-acestea un fiu al unui imparat vecin. incat feciorul de imparat se fastaci oarecum. nu zise nimic si pleca. isi arunca ochii asupra-i cu o cautatura asa de mangaioasa si asa de plina de dragoste. Vataful. Pleca ochii in jos. a fost poftit la nunta si pe acest imparat cu toata curtea lui. merse si fiul sau cu dansa. Ea cum veni.acestei femei tinere. Toata curtea imparateasca lua in nume de bine pe aceasta gainareasa. boiul si intelepciunea lui. nici alta. de parea ca o sai sparga pieptul. pentru ca ea nu le da prilej de gluma. imparatul plin de bucurie merse la acea nunta si lua cu dansul si pe imparateasa si pe fiul sau. Imparatul era vesel peste masura vazand ca din atati feciori de imparati si domni al sau se deosebea prin istetimea. Cand. El insusi nusi putea da seama ca ce poate sa fie istoria asta. Cositele ei impletite cu mestesug si date pe spate ii atingeau pulpele si ea era asa de bine facuta. deodata. dara cu smerenie. dara isi tinu firea. o sudoare rece il trecu. Iara ea. dara saraca.

insa tocmai cand era sa se sparga nunta. dara cu gandul era tot la dansa. Dupa multe intrebari. Se mira insusi de schimbarea ce simtea intr-insul. si ea priimi. Feciorul de imparat nu mai era al sau. Ca si la cealalta nunta feciorul de imparat juca cu fata cea necunoscuta si frumoasa. Intr-aceasta imparatul fu poftit la o alta nunta de imparat. isi povestira fel de fel de lucruri. dara nu cuteza sa spuie nimanui. fiindca inima lui nu era de veselii. care venise si la aceasta nunta si se prinse in hora langa dansul. ci se ingrija mai mult de fiul sau. la hora din urma ce va juca. ea pieri de langa dansul din hora. Toti vracii si cititorii de stele se adusera si nimeni nu stiu sa-i ghiceasca raul de care sufera. Cand. incotro era imparatia tatalui sau. sa intrebe pe aceasta necunoscuta cine era. fiindca-i era rusine feciorului de imparat sa raza si sa vorbeasca asa inaintea tatane-sau si apoi toti fiii de imparati isi dau coate. afla de la dansa ca sedea tocmai inspre partea aceea. caci bagasera de seama ca necunoscuta tot langa el juca. de este fata ori maritata. Dara daca vazu ca fiul sau atata staruieste. Cand iata ca-l poftesc la alta nunta de imparat. ii facu voia. pieri ca o naluca. de unde venea.Vorbira. Tata-sau. Se intoarse acasa. sa 331 . dara cam pe sub mana. nu stia ce sa-i mai faca sa-l inveseleasca oarecum. Desi se facuse valva ca feciorul de imparat este indragostit cu o zana. rasera. Se intoarsera deci acasa imparatul si cu ai lui. Acesta porunci la niste credinciosi ai sai ca sa aiba pregatit la indemana cateva cazane cu smoala. vazandu-l tot pe ganduri si trist. si se gandea ca de n-ar avea barbat sa o ceara de nevasta. el insa se apara inaintea tatalui sau ca nu stie la sufletul sau nimic. doara caci nu-i zisese ca sade chiar la dansul. El isi pusese in gand ca. unde se si duse cu imparateasa si cu fiul sau. unde nu voi sa se duca. insa fiul lor se topea d-an-picioarele si nimeni nu stia din ce pricina. Feciorul de imparat ramase ca un zapacit. Atunci fiul de imparat ii fagadui sa o duca acasa. daca era singura. Unul dintr-insii zise ca e teama sa nu dobandeasca lipici.

Dupa ce puse la cale toate astea. credinciosii lui. si la nici una nu se potrivi. se duse la nunta. Juca feciorul de imparat si se uita la dansa ca la un cires copt. 332 . Atunci [feciorul] imparatul[ui] trimise pe credinciosii lui sa umble din casa in casa. cercara toate femeile condurul. Tata-sau ar fi dat nu stiu cat aceluia ce ar fi putut sa-i tamaduiasca copilul. si la care s-o potrivi. daca se nomoli in smoala. pe care o uitasera. ale imparatesei si ale fiului lor. Nu mai ramase decat gainareasa. si cum o vazu striga: . dar la dansa. Cand iata credinciosii lui venira cu un condur. dar intetita de rugaciunile imparatului. Auzind feciorul de imparat una ca aceasta se imbolnavi si mai rau. cazu la pat si zacea. Tata-sau se invoi si el la aceasta otarare. dara imparateasa. si sa puie pe toate femeile sa se incalte cu acel condur. Se dusera deci. Apoi porunci ca sa incerce si femeile din curtea imparateasca. pieri ca o maiastra de langa dansul. porunci sa i-o aduca. aceea sa fie sotia lui. La nici una nu se potrivi. De asta data era gatita si mai frumos. De cum incepu hora. mama.Asta este. Nu se poate spune cat de mult se mahni el. fata cea frumoasa si necunoscuta veni ca din senin. ocolira toata imparatia. fara sa-i poata ajuta cineva. desi tagaduia. Era turnat pe piciorul ei.le fiarba in ziua nuntii si cand va fi inde seara sa astearna pe drum smoala. Ea incepu a se vaicara si a tagadui ca nu era condurul ei. si iara se prinse langa dansul. avea niste haine de la soare te puteai uita. Feciorul de imparat cum auzi. ii porunci sa se incalte si ea cu condurul. ba. mai bine lasa condurul acolo decat sa intarzie. in cele din urma marturisi ca ea este stapana condurului. pare ca fu de acolo. aducandu-si aminte de dansa. ii fagadui si acum ca se va lasa sa o duca acasa. Maiastra. Cand il trase la calcai. Ea. Cand fu inde seara la hora cea mai din urma. si de asta data o intreba si ea ii tot raspunse cam in doi peri.

cu leaota de copii dupa dansii?! Adica uitasem sa va spui. si iata o carucioara. Din acesti copii. Dupa aceea iesi la scara. apoi. precum te iubesc si eu. cei mai mari erau numai fete.Dupa ce ii povesti ca este zana maiastra. Se tinea. si ca acea turturica era ea. de-i treceau naduselele. Aveau acesti oameni o spuza de copii. spre a-l putea vedea mai adesea. vezi. Nici tu casa. Dete drumul carucioarei si ramase langa fiul imparatului. toata puterea ei piere. fara sa fie trasa de cai. intrase gainareasa la dansii si ca tot ce ea facuse era numai pentru dragostea lui. batu de trei ori in palme.Iata. si domnesc si astazi daca nu vor fi murit. si ca sa se statorniceasca si ei la un loc. si daca nu s-a aratat lui asa cum este a fost ca. numai si tu sa ma iubesti. iara baietii erau maruntei si stau 333 . alaturi cu muierea. FATA SARACULUI CEA ISTEATA A fost odata un om si o femeie. Apoi facu o nunta d-ale imparatestile si dupa moartea tatalui sau. Umblau cu tarabutele de colo pana colo. nu gaseau. Ei erau atat de saraci. pentru dragostea ta. norocul dupa dansii ca pulberea dupa caini. Caci cine era sa-i priimeasca pe ei. carele in scurt timp se facu sanatos. nici tu masa. dara nimic n-aveau dupa sufletul lor. ramasera ei in scaunul imparatiei. curgandui siroaie de lacrami din ochi se intoarse si zise feciorului de imparat: . incat n-aveau dupa ce bea apa. de va lua de barbat un om de pe pamant. si ca sa dea si ei in spor. Mai spuse ca. doi calici. cum se zice. nimic. ba. ca il indragostise de cand il vazuse la vanat. nimic. Muncea bietul om de dimineata pana seara tarziu. ca el ranise o turturica. ea isi lua zestrea numai de scumpeturi dintr-insa. ma lepad de puterea mea cea maiastra. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. veni.

Tatal lor se zapacea si nu stia catre care sa se intoarca mai intai si le da toata agoniseala lui dintr-o zi. Li se rupea inima de mila dara n-aveau incotro. Astfel. si tabarau pe bietul om cu gura: tata. cucoane. muncesti de te spetesti. eu ma indur si-ti dau un petec de loc. Si ca sa-si linisteasca copiii. ma rog. mi-e foame. vazandu-si vita moarta. el le fagaduia ca a doua zi are sa le aduca mai mult. jigariti si hartaniti. boierului pe mosia caruia se afla acesti oameni.langa dansii ca ulcelusele. cu nadejde ca a doua zi are sa fie mai bine. Peste noapte. de! Ce sa zici? Ar fi fost si ei. si mai cu rabdare. si Dumnezeu sa priimeasca. Ea ramanea cu surorile si fratii cei mai mici cand se duceau parintii la munca. Cum se brodi ca locul ce-si alesese sa fie alaturi cu al unui taran bogat si mandru de nu-i ajungea cineva cu prajina la nas. mor de foame. Adeca. Se duse de-si alese un petec de loc si pana in seara groapa pentru bordei o si dete gata. te vaz harnic. mai ingaduitori. poate. intr-o zi. Nepartea lui. Dara de unde sa le ajunga ce bruma le aducea el? Abia puneau p-o masea. tata. mai cu momele. mai ingaduitori. A doua zi de dimineata. nu stiu cum se drese. fata cea mai mare era mai tacuta si mai cu judecata. ca niste netoti. adormeau si bietii copii. ca sa nu se amarasca pana intr-atat parintii. subtiratici si pitigaiati. vedea de dansii. ii mustruluia si ii povatuia sa fie mai cu rabdare. cand veni sa se roage pentru salas. Dintre toti copiii. si doua in tei te vaz ca nu poti lega.Omule.Bogdaproste. bate toba la urechea surdului. dara burta le da ghies si ii facea de multe ori sa fie neintelegatori. De unde dai sa izvorasca. Sa nu va fi dus Dumnezeu vrodata sa fiti fata cand venea omul de la munca. sari cu gura mare asupra saracului. ca si urgisiti de Dumnezeu. il lua de 334 . ca o vita d-ale bogatului cazu in groapa si muri. nu stiu cum se facu. Ieseau toti afara inaintea lui. el ii zise: . Bietul tat‘sau si biata ma-sa de multe ori se culcau nemancati. Dara. ca v-ati fi luat campii. Iata. . bogatul. sa fie de veci al tau. raspunse bietul om. mai cu sosele. i se facu mila de ei si. Intr-acestea. Du-te de-ti alege petecul ce-ti va placea si apuca-te numaidecat sa-ti faci un bordei. lesinati de foame.

acest prapadit de om. Va dau ragaz de trei zile. dupa ce ca e mare foarte. Judeca d-ta acum. si judecati dupa dreptate. ganditi-va. Si nici n-a fost la sufletul meu cugetul de mandrie. sa stiti ca unde va stau picioarele o sa va stea si capetele. spanzura-ma. omoara-ma. ca sa incapa bordeiul pe toti ai mei. cine le va dezlega mai bine. dara fara voie. Vedea el ca saracul a cazut in pacate. raspunse si saracul umilit si cu lacramile in ochi cat pumnul. Amandoi impricinatii se intoarsera la casele lor. Dara sa mai stiti una: daca nici unul din voi nu va ghici vreuna din intrebarile mele. numai ca sa-mi faca mie paguba.Boierule.piept si cu el taras se duse la curtea boierului. n-am ce zice. Si ce-mi pasa mie de asta? . boierule. a aceluia sa fie dreptatea. Boierul sta in cumpana. Boierul se mira cand il vazu si-i intreba ce cauta? Taranul cel bogat zise: . Nu stia cui sa dea dreptate. drept sa-ti spui ce e drept: am sapat groapa.Bre. cand mi-am ales loc langa d-lui. Dupa trei zile sa veniti si sa-mi ghiciti intrebarile. caci naveam pe ce ma mandri. Bogatasul. apoi e si cu nasul pe sus. nu e dator sa mi-o plateasca? El zice ca n-are cu ce. Boierule. Dupa ce se gandi el nitel. dupa ce e sarac. apoi n-a avut grije sa o acopere peste noapte cu ceva. zise: . n-am ce face daca a dat pacatul peste mine. Al doilea. venetic in satul nostru. Si fiindca lui Dumnezeu ii place dreptul. dara nici ca m-am gandit ca sa-i aduc paguba. si mi-a cazut o vita intr-insa de si-a rupt junghietura. el tocmai langa mine si-a ales sa-si faca bordei! Una la mana. Acum lumineze-va Dumnezeu. n-ar mai avea parte de el! dupa ce ti-ai facut pomana de i-ai dat un petec de loc. Intaia intrebare suna asa: Ce este mai gras in lume? A doua: Ce este mai bun? Si a treia: Ce alearga mai iute? Aide. sa le faca judecata.Boierule. Asa este cum zice bogatasul meu vecin. si o groapa mare. groapa ce si-a facut pentru bordei. 335 . duceti-va acum. oameni buni! Eu am sa va fac trei intrebari. Baga de seama ca. Tineti minte bine.

sasi mai mahneasca si copiii.Ci spune-ne si noua. mandru si cu pieptul deschis. Cand te vei duce la boierul sa-i dai raspuns. iaca ce ne-a zis boierul sa ghicim. . Saracul paru a se mangaia oarecum. nu mai fi asa de mahnit. dupa ce mai cugeta ea ce mai cugeta. bade. Se infatisa inaintea boierului.laudandu-se ca el are sa ghiceasca. ti-oi spune si eu ceva. Incepura si ei a plange. dara se indoia. . Boierul ne-a indatorat sa-i ghicim niste intrebari pe cari nici oamenii cei procopsiti nu i le-ar putea spune. si se facu acolo la dansii o plangere si o jelanie de te luau fiori de mila. Saracul se arata a fi multumit. Fata cea mare se puse pe ganduri si. Daca ajunsera fiecare la ai sai. fie-sa ii spuse ca ce sa raspunza. Bogatasul. se uita. iaca. fata mea? Iaca pacate de la Dumnezeu.Ce sa am. saracul umilit si strans la piept de sta sa-i crape sumanul cel zdrentuit de pe dansul.Ei.Te mira.Iaca. bogatasul era vesel ca are sa-si castige pricina. tata. ce este mai gras pe lumea asta? Bogatasul raspunse cu coraj: 336 . Nu voia. gandindu-se ca ce o sa spuie el. In dimineata cand fu a se infatisa la boierul ca sa-i ghiceasca intrebarile. . caci de unde nu. Copiii se adunara pe langa dansul. ca doara d-om putea sa-ti dam vrun ajutor. Si poate ca va da Dumnezeu sa scapi cu fata curata dinaintea lui. Boierul intreba pe bogatas: . iara saracul plangea de potopea pamantul. tata. Nu ne lasa Dumnezeu pe noi sa pierim. Numai fata cea mai mare isi lua inima in dinti si-l intreba ce are de este asa de trist? . se apropie de tata-sau si ii zise: . voi care nu stiti inca nici cum se mananca mamaliga. necum un sarman prost ca mine. Si apoi ce strica daca ne vei spune si noua? Atunci saracul zise: . la ce am putea fi buni si noi. fiinca ce lucru poate fi mai usor decat a spune ca porcul sau din ograda este mai gras. dara nu cutezau sa-l intrebe ceva. deoarece sta slanina pe dansul de o palma.Ia lasa. iara saracul se puse pe ganduri si tot ofta. dara numai inima lui stia. vezi. ne va sta capul unde ne stau talpile.Ca ce ajutor ati putea voi sa-mi dati.

intorcandu-se catre bogatas. de nu-i vezi copitele.Minciuni spui.Ce este mai bun pe lumea asta? . mai intreba o data pe bogatas: . Nu-i venea sa spuie drept. care ne sufere pe lume cu toate rautatile noastre. de teama sa nu pateasca ceva. adaoga: . ca alearga peste vai si dealuri. fara decat dau cu socoteala ca nimic nu alearga asa de iute ca gandul. raspunse bogatasul.Spune-mi. ce sa fie mai gras decat porcul meu din ograda. cucoane. cand ii dau drumul. capul meu nu ma duce asa departe. Acum zise bogatasului iara: . cu prostia mea ma duce gandul sa crez ca nimic nu e mai bun pe lumea asta ca Dumnezeu.Eu. taran viclean si mojic ce esti. . Si intreband si pe saracul. ii porunci ca a doua zi sa vie cu fata la curtea boiereasca. milostive stapane. sau pui acum de-ti trage la talpi atata cat nu poti duce. .Nimic nu este mai bun pe lumea asta.Iesi afara. el raspunse cu sfiala: . raspunse boierul.Apoi de. nici 337 .Ce alearga mai iute pe lumea asta? . il intreba cu un grai blajin: .Asa este. ca judecata cea dreapta a mariei tale. Dara daca se vazu incoltit. Bogatasul iesi cu coada intre picioare. cucoane. spuse tot adevarul precum era. omule. raspunse si saracul. Si. raspunse boierul. eu zic cu mintea mea a proasta ca pamantul sa fie mai gras pe lumea asta. . cucoane. ca el ne da toate bunatatile pe cari le avem. raspunse el.Apoi de. Atunci boierul. .Adevarat.Armasarul meu. care are grasimea pe el de o palma de groasa. Bietul sarac se cam codea. Cela aiureaza.Tu ai dreptate. cucoane. Ea sa fie nici imbracata. caci din capul tau ala secu nu crez sa fi iesit asa cuvinte intelepte. ..Apoi de. Si chemand mai aproape pe sarac. bre. asa este. . mirandu-se in sine de iscusinta fetei saracului. cine te-a invatat pe tine sa raspunzi asa de potrivit. zise boierul. boierule. In cele din urma.

insa o roata de la caruta mi se stricase. Nu era nici imbracata. si porunci sa dea drumul la doi zavozi ce-i tinea la curte in lant. tapul fiind pitic. tatuca. Fata cea mare. ce-i abatu lui. incaleca pe un tap si pleca la curtea boiereasca. aci trecea de cealalta parte. iara fata saracului ajunse la scara boiereasca asa precum ii poruncise boierul. incepu a se boci si a se vaicara. Vazand si aceasta iscusinta a fetei. Cand o vazura boierul si oamenii curtii. nici pe jos. nici calare. i se paru mai frumoasa de cum era atunci. dara ea dete drumul indata matelor si zavozii se luara dupa dansele. nici pe drum. Afland ca boierul nu este acasa. cum vazura alaiul cu care venea fata saracului. caci tapul nu tinea drumul drept. cand altul.dezbracata. Mergand astfel pe drum. nici dezbracata cu vologul aruncat pe dansa. Ea priimi. Si asa. ea nu era nici calare. vezi. fata arunca pe dansa un volog (plasa). umbla ni pe drum. Nu-mi puteam inhama iapa la caruta cu trei roate. boierul zise dansei: . Ea asculta si tacea. mai cu seama ca 338 . nici pe jos. Atunci porunci sa o fereduiasca (sa o imbaieze). cand auzi cele ce ii spuse: . Mai-nainte de a se cununa. incremenira. Acestia. si cum avea si ea pe vino-incoace. si se cununa cu dansa.Eu te iau de sotie. boierul se duse o data in treaba lui pe mosie. ni pe langa drum. ajunse la curtea boiereasca. lua matele la subtiori. Dupa ce o vazu boierul curatita si ferchezuita ca o mireasa. boierul n-avu incotro si fu nevoit s-o priimeasca. venind asa. si vazand pe cuconita intr-un cerdac. caci ii da de pamant cand un picior. o imbraca cu niste haine ca de mireasa si hotari sa o dea dupa un fecior ce-l avea boierul pe langa dansul. Cum se facu dimineata. se repezira la dansa. si se intoarse la ai sai. nu voia sa se dea ramas. Cum auzi saracul unele ca acestea. cu chiu cu vai. Unul zise: . ii zise ea.Aveam sa ma duc pana in cutare loc. nici pe langa drum. In lipsa lui venira doi tarani cu o prigonire la curte.Nu te teme. mai cu seama ca era burlac. Boierul. Dupa ce trecu cat trecu de la cununia lor. de nu-ti venea sa-l mai auzi. Aci trecea pe langa cate un gard sa apuce cate vrun lastar de la vrun pomisor. ei incepura sa se jeluiasca la dansa. care il slujea cu credinta. ca pofti sa o aiba el de nevasta. dara sa stii ca tu n-ai voie sa judeci niciodata fara de mine. ca-i viu eu lui de hac! Numai sa-mi cauti doua mate.

se mirara de atata intelepciune si se impacara cum stiura ei mai bine. Taranii se uitara lung si plecara. ce vorbira. s-a dus. daca vazura ca cucoana nu le face nici o judecata. si ce le-am zis eu.Ca ce fel de vorba fu aia a cucoanei.Da‘ unde-i dus boierul. cucoana? . ca numai se intoarsera sa intrebe pe cucoana ce vorba fu aia. ca in toate noptile ies broastele dintr-insul si mananca malaiul.era a fata. Cucoana asculta din cerdac si tacea. Tocmai atuncea isi venira si taranii de acasa. au ba. Acum intelesera siritenia vorbei cucoanei.Da‘ bine. Daca venira dinaintea cerdacului iara. Taranul cel cu roata ii taie cuvantul si zise si el: . ce sa vedeti. sa-mi imprumute el o roata. Cand. prinsera a intreba: . nea asta? Cum se poate broastele sa manance malaiul? Ce se sfatuira ei. cum auzi. cucoana. sa vaza un lac de malai ce-l avem pe marginea unui iaz. Iaca.Cine a mai fost p-aici in lipsa mea? Ce s-a mai petrecut? . ma. Ajungand la poarta ograzii boieresti. intrebara: . Viind si boierul acasa.Nu stiu daca broastele poate sa manance malai. Atunci m-am rugat de vecinul meu. raspunse cucoana.Fiindca ai calcat fagaduiala si ai judecat fara mine. asta care e de fata. sa va tie Dumnezeu! Roata mea a fatat manzul. cu gand ca azi pana in ziua sa ma duc la treaba mea. Taranii asteptara ce mai asteptara si. ei incepura a se intreba unul pe altul: . aseara mi-a imprumutat roata ce i-am cerut. iaca cine a venit si iaca ce s-a intamplat cu ei. raspunse ea.Ia. Cucoana zise: 339 .Nu-l credeti. Boierul. si sa te duci la tatatau acasa. cucoana. dara stiu ca roata nu poate sa fete manji. intreba: . cinstiti boieri? Asta-noapte mi-a fatat iapa un manz. ii zise: . ca ce sa fie vorba ce ne-ai spus-o? Poate-se ca broastele sa manance malaiul? . nu mai putem trai amandoi.Ce sa fie? raspunse ea. Ia-ti ce poftesti de la mine si ce-ti este mai drag in casa mea. El. ce e drept.

Da o masa si cheama pe prietenii nostri si cunoscuti sa petrecem impreuna si sa ne chefuim pentru cea din urma oara. Cand auzi boierul asemenea vorbe cu noima. cand se destepta. Se imbata boierul de se coclise turta. 340 .. mi-ai dat voie sa iau din casa dumitale ce mi-o fi mai drag.La tata acasa. Cucoana insa tot indesa paharele boierului si el tot bea. Boierul se indupleca si porunci de facu o masa d-alea infricosatele. apoi raspunse: . Sezura.Aidem. unde chema prietenii si pe cei mai de aproape ai lor. si sa traim ca in san de rai. intreba unde se afla. acum pricep eu ce odor de femei am dobandit. si inca unul. Atunci si cucoana il ia frumusel la spinare. M-am suit pe o roata Si am spus-o toata. acasa. Aceea am si facut. A doua zi. eu ma supun fara sa cartesc si-ti multumesc inca din adancul sufletului pentru bunatatea ce ai de a ma lasa sa-mi ales ce mi-e mai drag din casa dumitale. Nimic nu mi-a fost mai drag decat barbatul. Nu sunt vinovata intru nimic. sunt sfinte pentru mine. Dar daca d-ta gasesti cu cale sa ma gonesti. ci le-am spus numai unde este stapanul lor. Si(-i) mai dete unul.Vorbele tale. Cand m-ai gonit de la d-ta. pentru ca de aceea barbatul este barbat. Si m-am suit pe o sea Si am spus-o asa. nevasta. barbate. Un lucru te mai rog: fiindca ma gonesti. se inveselira si se chefuira cat le cerura inima. se gandi ce se gandi. lasa-ma sa ma mai veselesc o data si eu in casa domnului meu si barbat. caci n-am judecat pe acei jeluitori. boierul. vazandu-se in astfel de hal. Cucoana ii raspunse: . fara sa mai simta boierul ceva si-l duse la tat-sau acasa. pana il facu cuc. unde il puse pe cuptor de dormi pana se trezi. Nu crez sa ma tii de rau pentru ca mi l-am luat.

FATA MOSULUI CEA CUMINTE A fost odata un om batran care avea o fata mare. tocmai cand era sa se dea jos.Atunci. ti-oi da poame coapte sa mananci. si. zari spre rasarit abia licarind o mititica valvotaie. Mosneagul (unchiasul) se casatori de a doua oara cu o baba. care o striga zicandu-i: .Nu era ziulita lasata de Dumnezeu sa nu se certe cu el. fata mare! vino de-mi curata pomii ce mi-au mai ramas de omizi. paine si sare pe un taler cu tine nu mai mananc.Biata fata unchiasului torcea. tesea. ca sa se duca sa ceara macar un carbune. care avea si ea o fata mare. dara nu se vazu nicairi ceea ce cauta ea. fata mare! vino de ma sleieste. cand t-ei intoarce. Data slei putul si pleca inainte. Mai incolo dete peste un put. ca sa-si goneasca copila. indata pleca. fiindca tot pe ca cadea pacatele.Se apuca fata de lucru numaidecat si cum ispravi. se cobori de pe acoperis si o lua intr-acolo. Merse ce merse si dete peste un cuptor. facea paine. insa.Fata mare. se urca pe bordei. Cand. de frica sa nu o ocarasca muma-sa cea vitrega. care ii striga: . matura si scutura fara sa zica nici pis! dara baba punea parte fetei sale. se duse si la foc nu mai ajunse.Bietul om se cam codea. se uita in toate partile.Daca nu-ti vei duce fata de aici. sa te racoresti cand t-ei intoarce. doara va vedea incotrova vreo zara de foc. dara baba intr-o noapte turna apa pe vatra si stinse focul ce-l invalise fata unchiasului de cu seara. dis-dedimineata.Fata mare. dara foc nu mai gasi in vatra. A doua zi. care-i striga si acesta: 341 . si-i zicea: . punea pe fata unchiasului la toate greutatile casei.Se duse. iar fata ei se clocise de sedere. si para la unchias pe fiica lui si o tot ocara. de se dusese vestea in lume de vrednicia ei. se scoala fata sa faca focul. dara in drumul ei intalni o gradina paraginita. ca ti-oi da apa rece.Baba.

intreba daca nu cumva are trebuinta de o slujnica. ciuhurezi.Intra in casa maica Santa Vineri si vazu toate lucrurile asezate la locul lor si ramase foarte multumita. precum ii poruncise. Cand veni acasa. nevastuici. . pe care din ele iti vei alege. de tronuri si de lazi. fata mea. iata ca mi-am ales lucru pe cat face slujba mea. Iara maica Santa Vinerea pleca la biserica. cand t-ei intoarce. apoi sa scuture si sa deretice pan casa. caci am o cateluse cu dintii de fier si cu maselele de otel. daca e om bun sa intre.. Santa Vinerea. 342 .Du-te.Maica Santa Vinere. insa mancarea sa fie nici calda. care locuia inauntru si care priimi pe fata. slujba ei nu facea atata. serpi. soparle. si pe dansa veni niste lazi si tronuri prea frumoase. atunci ea zise: . sa nu vie. fata mare! vino de ma lipeste si ma sterge de cenuse. si batu la poarta.Mai intai ii spuse ca treaba ce are sa faca dimineata este sa dea de mancare puilor ce-i avea in curte. . fiindu-i frica de muma-sa vitrega sa nu o bata daca se va intoarce acasa. pentru ca intarziase. Fata facu tot. si sa vezi ca o sa curga o apa pe dinaintea casei si o sa aduca fel de fel de cutii. dara mai-nainte cauta-mi in cap. . Fata se gandi ca. ea ramase acolo. nici rece. Se asezara si indata vazu curgand apa de care-i spusese.Om bun. raspunse fata. cum le-a dat mancarea. daca va lua o lada d-ale frumoasele. Dupa ce intra.Maica Santa Vinere. fa bine si-mi da voie sa ma duc. ii raspunse ca are trebuinta de o asemenea fata. si-l face mici farami. si toti raspunsera ca n-a fost bagat de seama daca a lipsit ea de acasa. si. Fata lipi si sterse cuptorul si-si cauta de drum. naparci si gusteri. Dupa catva timp. zise fata: . mi s-a facut dor de parinti. iti voi da azima calda. carii erau balauri. daca nu.Cine e acolo? ii zise dinauntru. si mai astepta pana mai vazu ca vena o cutie mica si necioplita. aceea sa fie simbria ta. Mai merse nitel si dete peste o cascioara. asa de bine au fost cautati.Fata mare. Santa Vinerea intreba de puii ei.

si trecand pe la put. ie numai cu fluturi de aur si catrente de matase. pana ce ajunse si ea tot la Santa Vinerea.Deoarece ti-ai ales asta lada. fata mea.Da‘ ce! am mancat laur ca sa ma ostenesc eu cu tine pana sa te sleiesc? Si pleca mai departe si se duse pana ce dete si peste cuptor. pietre nestemate.Cand veni Santa Vinerea acasa. ca sa nu vaza 343 . care o striga ca si pe fata unchiasului. apoi maica Santa Vinerea ii zise si ei sa faca ceea ce zisese si fetei mosneagului. alege. dara mai asteapta nitelus. Dar ce sa vaza inauntru? Margaritare.Ia-l. Fata ajunse acasa si gasi pe tata-sau zdrobit la inima de mahnire. Se duse. iara pana atunci sa-mi cauti in cap. pleca cu cutia la suptioara si. Fata unchiasului isi lua ziua buna. si cand o vei deschide. ca o sa treaca o apa dinaintea portitei.Da‘ ce! nebuna sunt eu sa-mi zgarii mainile prin tine? O lasa si porni mai departe. daca n-ai voit sa-ti alegi altceva mai frumos. capata o azima calda.. intorcandu-se pe la cuptor. Acolo fu intrebata ca si fata unchiasului si priimita in slujba. cu gaturile intinse. dar ea raspunse: . Santa Vinere ii zise: . zise fata cea lenese: . caci mi s-a urat aci. si pleca la biserica. si daca o chema putul. fata mea. da-mi dreptul meu. toate lighioanele. sa faca ce facuse fata unchiasului. raspunse Santa Vinerea. sa ma duc acasa. . margele. ea ii zise si lui: .Du-te. manca poame coapte. iara cand ajuse la gradina.In cele din urma. dara sa nu o deschizi pana acasa. N-apuca sa puie mainile in capul ei si se repezi de lua de pe garla lada cea mai mare si mai frumoasa ce vazu. mi s-a facut dor de parinti. sa fii numai cu muma-ta singura in casa. sosi pana la put. si du-te cu Dumnezeu. Baba trimise si ea pe fie-sa. se duse si fata babei. ia-o. intra in casa si vazu o arababura de nu-i mai da nimeni de capatai. Baba si fiica-sa pizmuia pe fata mosului. pe care ti-o placea ca so iei. bau apa rece de se racori. si ajunse la gradina care o chema si pe dansa ca sa o curete. ii spuse tot ce a facut si deschise cutia.Maica Santa Vinere. ea ii raspunse si lui: . se plansera ca li s-au oparit gatlejurile. iara lui ii crestea inima de bucurie. aducand fel de fel de lucruri.Da! ce-am vazut sa-mi murdaresc manusitele si sa ma var pan tine? Si pleca inainte.

Caci. Crinii si viorelele ramasesera pe jos si nici la degetul cel mic al ei nu le punea. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. deschise lada.Mare veselie se facu in sat la nunta lor. Cum ramase singurele.nimeni ce e intr-insa. Cand fu a duce mortul la biserica. Intamplandu-se sa-i moara feciorul. serpi. Pe la put trecu cu jind. Fata lua lada si pleca. se cerca sa ia si nu putu. navu rabdare. Si asa gatita ii sedea si mai bine decat altminteri.Cand se intoarse pe la cuptor. ci chema pe muma-sa la o parte si-i zise sa faca pe unchias si pe fie-sa sa iasa afara. ca nu-i dete macar o picatura de apa. ca sa se racoreasca. iara cand trecu pe la gradina. si cate lighioni toate. Ea se imbraca in negru si-si lasa parul despletit (pe) spate. si indata le sfasiara si le mancara. si va vedea multe de aceste case. Ajungand acasa obidata de osteneala si flamanda. fata imparatului ceru a merge si dansa sal petreaca. Asa de pazita era fata aceasta de tata-sau. si traiesc in fericire pana in ziua de azi. nu e vorba ea era foarte frumoasa. si fiecare om baga de seama ca asta vine de la rasplatirea dumnezeiasca. care o ceru de la tata-sau si o lua de sotie. FATA DE IMPARAT SI FIUL VADUVEI A fost odata un imparat foarte bogat si puternic. carora le arsese gatlejurile cand le dase de mancare. Cine nu crede sa faca bine sa se uite imprejur. Acest imparat avea un fecior si o fata. si asa merse de petrecu pe frate-sau la groapa. Tot satul se spaimanta de intamplarea asta. il ingropa cu mare cinste si alai ca pe un imparat. vazu azime calde. Fata mosneagului insa se casatori cu un flacau din cei mai frumosi ai satului. ea nu mai putea rabda de foame. nici vantul nu-i batuse parisorul. 344 . ii lasa gura apa si nu putu nici sa se umbreasca putin de arsita soarelui. incat pana atunci nici soarele nui vazuse fetisoara. dar ce iesi d-acolo? balauri.

Atunci veni un vantisor lin si usor. iara ea simti ca un fior rece i se strecoara prin inima.Tocmai pe atunci. Curgea graiul din gura lui ca mierea. nici nimic. ingropara mortul si toata lumea se intoarse acasa. ba c-o fi sagetatura. ca sa puie mana pe dansul. ba c-o fi alta. adica. Lumea uitase si mort si tot uitandu-se la dansa. Sfatul imparatiei gasi cu cale ca spre a se spala o asa grozava necinste. cum. ramase cu ochii zgaiti la dansa. Porunci deci ca numaidecat sa se adune Sfatul imparatiei in taina. S-apoi era dulce la cuvantare. Ai fi pus ochii pe dansul d-ar fi fost intr-o mie. Insa ca una ce este fata de imparat. numaidecat se invoira. si hotararea fu gata. Fiul vaduvei intrecuse pe toti boierii si imparatii la boi si la stat. incat s-o sorbi intr-un pahar cu apa. Ea insa nu spunea minciuni. din pacate. Nu-i gasea insa nici o pricina. si ca una ce trebuie sa fi savarsit 345 . de-i resfira pletele. sa faca cu fata imparatului. Si asa de putintica si dragalase mai era. De la moartea fratelui sau. El era de treaba. Ea avea un fiu. smerit si sfiicios ca o fata mare. Cum il vazura boierii. iata ca si feciorul vaduvei trecea pe acolo in treaba lui. ba c-o fi deochi.Toti fura intr-o glasuire ca fata sa se dea pierzarii. se pomenise si ea asa.Tot pe atunci in cetatea aceea se afla o vaduva saraca. Cine sa o creaza? Burta o da de gol. Nu se mai satura cineva de dansul ascultandul. In zadar se jura fata ca nu stie la sufletul ei nimic cu prihana. cam ce. Altii iara ziceau ca sa i se lege o piatra de gat si sa se dea pe Dunare. Nu mai asculta nici rugaciuni. El era aratos nevoie mare. fara sa fi pus pirostriile pe cap? se facu foc si parjol. D-apoi cand afla tata-sau ca fie-sa are sa fie muma. fata cu moarte sa se omoare. ca sa otarasca pedeapsa ce s-ar cuveni fie-sei pentru o asa nelegiuire si ca sa se spele rusinea ce adusese ea parului caruntit al tatalui sau. fata nu se prea simtea bine.Cand o vazu asa de gingasa si de plapanda. Toti feciorii de boieri aveau pizma pe dansul si-i pusesera gand rau. Unii ziceau ca sa se arza de vie.Cum. Ba c-o fi una. Altii ca sa-i scoata ochii si sa se goneasca in pustietati spre a fi mancata de fiare salbatice. A se dezvinovati inaintea lui nu era cu putinta. si toate descantatoresele si vracii nu-i putura da de leac.Ma-sa baga de seama ca fie-sa era insarcinata.

deoarece fata nu vrea sa spuie pe adevaratul nelegiuit. si merse. o mangaia si nu o lasa sa-si piarza nadejdea de la Dumnezeu. Noroc ca nu o vazu nimeni. isi uitasera de necazurile cele trecute. Aci era in adevar: pune-te masa. si-i facura sa mai vaza o data lumina. Vezi ca el in viata lui nu alunecase pana atunci. porunci de infunda bolobocul bine. mai miloasa la inima. si-l ciocni de busteanul pe care tot apa il dase la margine.nelegiuirea cu un om. ridica-te masa. Nici unul din amandoi nu s-a cait mai in urma pentru aceasta. era curat. bolobocul se loveste de un bustean si se sparge. si pe fata imparatului o gasise acasa. si dara multumira lui Dumnezeu ca lea scapat zilele. Biata fata isi plangea nevinovatia cu niste graiuri de-ti rupea baierile inimei. disdedimineata. Toate lucrurile in aceasta casa erau cu sart. doua azime si un fedeles cu apa. era destul numai sa poruncesti si indata se facea. Cum hotarara. ce sa vezi dumneata? A patra zi. si se facuse un baiat de sa nu te induri de el. cum il facuse ma-sa. fara a se opri undeva. batatura carora era campul cu florile. si el nevinovat ca si dansa. una din roabele fetei de imparat. acel om sa fie fiul vaduvei. si merse.Se duse butoiul pe Dunare trei zile si trei nopti. Cand. bagand intr-insul pe fata de imparat cu fiul vaduvei. Pe cand insa dogarii infundau bolobocul. si pentru ca Sfatul imparatiei nu poate sa-l ghiceasca. pana ce vazu ca se deschide o poienita. se strecura prin calabalac si le dete pe sub ascuns o copaie de mere. Pasamite bolobocul ajunsese la margine. Toate catrafusele isi aveau vataful lor si nimic nu era nerostit. In asta poienita dete de niste case foarte frumoase. si il dete pe Dunare. iara bietul baiat.Imparatul porunci. Iara ei petrecand bine. puse de-l smoli si. Iesira deci la uscat dosaditii de ei. 346 . carele si acela trebuie sa piara. Cand voiai ceva. Fata de imparat si fiul vaduvei se invoisera si se insotisera. Merindea din butoi se ispravise. si numaidecat se aduse un boloboc mare. Copilul cu care era insarcinata fata cand o goni tata-sau se nascu. Aci o luara apoi pe o partie. adus fiind de talazurile Dunarii.Apucara pe o poteca si intrara intr-un bunget de padure. Trecura multi ani de la aceasta intamplare. asa si facura. Imparatul isi uitase de fiica sa. Nimic nu lipsea.

Sluga imparatului auzi cu urechile sale cum se ciorovaiau aceste oale. El se incumese a razbi mai inauntru padurei decat alta data. tatal fetei. de nevoie. da-te tu mai la o parte. acolo le uita: caci ce vazu si auzi il buimacise. Vazu si casele. cand in loc de a se strange masa. isi trimise sluga la bucatarie sa-i friga doua potarnichi din cele ce vanase el. de te tragea inima sa stai cu dansul de vorba. caci ochii nu-i dase in geana de nu stiu cat timp. Venira bucatele si mancara. Imparatul nu baga de seama. stand de vorba.Apoi trimise si pofti pe imparatul in casa cea mare. Dupa ce aseza potarnichile in frigare si le puse la foc. Cand se destepta sluga imparatului. el se rataci. dara ele nu ascultau de cuvantul lui. De voie. cauta in jos si peste poteca pe care sa iasa la lumina nu putea sa dea. friptura se facuse scrum. vazura ca lingurile incep a salta pe masa. ca sa faca pace.Toate lucrusoarele vorbeau in casa aceea.Ba. talerele. Fata imparatului il linisti spuindu-i ca o sa roage pe imparatul sa-l ierte pentru aceasta greseala.Fa buzato. trebui sa se duca acolo. zise: 347 . pleca la vanatoare. El se minuna cand vazu asa casa frumoasa intr-o astfel de salbaticime de padure.Intr-una din zile. Aci. un copilandru dezghetat si sfatos. Vataful le suduia. Intrand imparatul. imparatul. Si. Atata numai ca p-acolo nu se vedea nici pui de om. . lingurile si celelalte tacamuri cu vatasii lor si le asezau caresi pre unde. pana si oalele si vatraiul. sluga uita si potarniche si tot.La vatra aceea erau doua oale puse la foc. Si cascand gura la dansele. Orbacai in sus. stapanul casei porunci sa se puie masa.Puterea lui Dumnezeu ii ocrotea si-i ferea de rele. caci vorbea cu fiul gazdei. iaca da in poienita cu casele. El se intoarse si spuse imparatului ca este priimit a gazdui acolo cu draga inima. Cand. scurto ce esti. da-te la o parte ca tu ai fiert destul. ca au fiert si matele din tine. Se luase de ganduri. Parc-ar fi fost la sfarsitul pamantului.Atunci gazda. Se bocea biet si se tanguia de-i plangeai de mila. Mai intai isi trimise sluga care nu se despartise de dansul nici cat ai scapara. Aceste oale se certau. Dupa ce sfarsira de mancat sedeau la vorba. . Ramase imparatul stalpit cand vazu masa viind singura. din vanat in vanat.

Imparatul nu stia cum s-o mai mangaie. minunea ta! Nu stiu la sufletul meu de nici un furt. .Atunci. ciment lemnarie. zise si gazda. . Lauda si pe sotul ei pentru buna sa purtare de grije. ii mai zise gazda. gropi de gunoi imi faceau viata 348 . dand marire lui Dumnezeu ca nevinovatia a iesit dasupra ca untul de lemn. un adevarat santier. Blocul nostru singurul dat in folosinta. si cu totii impreuna se intoarsera la scaunul imparatiei. ridica masa si te cara de aci. raspunse vataful lingurilor. Auzind imparatul cele ce se vorbira. asemenea nu stiu nici eu pana in ziua de azi cu cine am facut copilasul asta.. bare de fier. cu alte cuvinte. despre lingura. Trebuie sa-l cautam.Materialele aruncate peste tot. N-am bagat eu lingura in cizma. se aflau inca in constructie.Pasamite gazda se vorbise cu vataful lingurilor ca sa-i joace renghiul asta. ii cazu lingura pe care o cautau din cizma imparatului.Imparatul se facu ca sfecla de rosu de rusinea ce pati si zise incalcindu-se de ciuda: . Aide.Ca n-are la cine altul sa fie. munti de nisip. caci el sa indragostit de dansa.Nu mai trancani. caci el nu se stia vinovat. Doamne.Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. CEAINICUL Eram noua in cartier.Arata-ti.Fata de imparat multumi apoi imparatului ca i-a dat Dumnezeu in gand de a pus in boloboc impreuna cu dansa pe junele cu care ea s-a insotit mai pe urma. tragandu-i incaltamintea.Nu se poate ca imparatul sa fi facut o asemenea fapta. cunoscandu-se. era numai pe jumatate locuit. se imbratisara si se iertara unul pe altul. Alte doua blocuri gemene. Atunci. a iubit-o si a ingrijit-o ca pe o sotie credincioasa. ca sa-si iasa din banuiala. . ceru sa fie cautat.Cum nu stii dumneata. cunoscandu-i nevinovatia.

parca era un facut. aroma esentei de ceai se pastreaza mai bine. m-au informat copii. asa ca l-am lasat in chiuveta cu apa. erau grele. Avea exact forma obisnuita.imposibila. Copilul necajea. baietelul meu de cinci ani. La nici cinci minute distanta de bocul nostru. Statea de doua zile in pat. Intr-una din expeditiile lor de cercetare. ba cu putin noroc. totusi eu ma chinuiam sa raman calma si surazatoare: o mama exemplara. iar cand pleca. asa cum se intampla cu majoritatea tinerilor in Israel. Unde mai pui ca era o ―relicva istorica‖ dupa cum ma asigurasera copii. -Asa coincidenta mai zic si eu. La fel era si acum. Tufisurile cresteau salbatec. in aceasta harababura. cand Tom. mereu aveau nevoie de el. unul din copii trebuia sa se inbolnaveasca. doar ca mie. cioburi. poate s-o mai dizolva ceva din acel strat gros de pamant uscat. pe care o socoteau plina de pitoresc. se simteau minunat. Ceainicul era plin de noroi. Hotarasem sa-l pastrez si pentruca mi-a placut. Era placut sa te plimbi in acel loc. mi se parea mult mai des ca la altii. se intrezarea pe burta lui. printre copacii de pin sau brad (recunosc rusinata ca pentru mine era tot una) inmiresmand aerul cu parfum de cetina si pardosind cararile cu nenumarate conuri verzi sau maronii. In schimb. sotul meu a fost concentrat. In sfarsit astazi a avut o zi mai buna. Lucrasem tarziu si ma simteam din cale afara de obosita 349 . a facut febra. La putin timp dupa ce ne-am mutat. gura alungita si destul de mestesugit executata. Si se pare ca baietii mei au avut. cei doi baieti ai mei. Inca nu iesise sotul meu din casa. cunoscatori ai inprejurimilor. un fost santier de sapaturi arheologice. Mai ales noptile. dar si fiindca mi-am facut socoteala. monede. de fapt. purtand panza traditionala a musulmanilor. semanand cu un cap de batran. Medic la o unitate. ca prin peretii lui argilosi. Un desen sters. au adus acasa un ceainic mic de lut. chiar un vas intreg.Ceainicul Puteai gasi acolo. era un deal impadurit. adunata in jurul fruntii. bombanem intotdeauna cand gaseam plicul de la armata cu antetul cunoscut.

te rog trezeste-te! Tom nu e in casa. ca totul fusese un vis stupid si doar disparitia copilului era unica realitate. Locul mi se parea acum strain si dusmanos cu gramezile de fiare si gropi raspandite peste tot. prelungindu-se pe umeri Deodata. deci exclus sa fie in vizita la vre-o unul din ei. mi-am spus. mai e timp. Imediat.. Un fum gros inecacios. dispar din nou. cand mi-am amintit de ceainic. -Am sa incerc sa-l curat.. baietelul meu cel mare. Am sarit de pe canapea inspaimantata. Dani. Afara era bezna. Numai in halat si papuci. Acum. Stateam culcata de mai multa vreme si eram pe punctul sa adorm. Pana la masa de seara. pe care in mod inconstient le aveam in minte. absurd. Gandeste-te bine! -E absurd. absurd. iar cand o sa gasesc un altul nelocuit. am realizat ca adormisem. silinduma sa inchid ochii pentru o clipa. dar tot atunci fara sa vreau. Cand i-am redeschis.-Am sa ma intind putin pe canapea. am rostit cuvintele. Stalpii electrici inca nu aveau becurile montate. am luat un burete moale si detergent si am inceput sa-l spal constiincis pe la toate incheieturile. am inceput sa-l caut cu disperare. batranul statea in fata mea. mi-am zis. Protejeaza-l! daca spui ca ai aceasta putere Chiar at unci peretii inceputa sa se clatine. -Sa-mi fie copilul sanatos. De mii de ani lacasul meu e in acest ceainic. mamico. cu bucata de panza care-i acoperea fruntea. -Nu te speria. nu-l gasesc nicaieri. ma scutura cu toata puterea. Am intrat in bucatarie. Pe santier 350 . vasul mi-a alunecat din mana uda. Afara se lasase intunericul. si s-a imprastiat pe balate intr-o multime de cioburi. doar ca buzele imi erau pecetluite. Puteam sa-l ating cu mana. Dar pana atunci iti pot indeplinii o unica dorinta. -Seamana cu un seic din basmele Seherezadei. probabil visez. s-a inaltat de acolo. Pe vecini nici macar nu-i cunosteam. Cu cat trecea timpul. sa ma odihnesc. Portretul se destingea acum mult mai clar. panica punea tot mai mult stapanire pe mine. mi-am spus. mi-a trecut prin minte. casa intrega se cutremura. Si atunci l-am auzit pe el ca mi se adreseaza. -Mama. puteam sa-i vorbesc. fiindca l-ai spart am aparut la lumina.

In cele din urma am reusit sa intreb. a adaugat cu voce domoala. la o oarecare distanta. batranul din vis. Am alergat spre pata de lumina si cand am ajuns cu inima sa-mi sparga pieptul. Cine stie ce i se mai poate intampla. chiar si haloul de basm. Promit sa-l protejez! CEI TREI URSULETI 351 . taraganata. Tu poti sa crezi?. dar cand am vazut baietelul singur. baietelul meu a inceput sa vorbeasca cu repeziciune. Apoi s-a intors spre Tom zambind -Poti veni la mine de cate ori doresti. imprastiind in aerul pur si rece mireasma plantelor. iar Tom ii tinea tovarasie. asa aiurita cum priveam scena. mi-a trecut prin minte. care-i inconjura fata de seic oriental. -Daca ai sti mamico ce basme minunate mi-a povestit pana acum. sunt de-acum sanatos. sedea langa foc si bea ceai. Pe foc fierbea ceainicul micut. Ma simt bine. mi-a raspuns simplu. Deodata mi s-a parut ca disting o limba de foc. Acolo sunt oameni. mai ales ca se lasase noaptea si frigul. ii vedeam intotdeauna dimineata venind la lucru. bine de tot. arabul. Iar catre mine (ca si cum am fi continuat o discutie inceputa mai inainte). pe care eu il cunosteam asa de bine. Nu e bine ca un copil mic. poate ei ma vor ajuta sa gasesc baiatul. l-am poftit la ceai. Iarta-ma daca te-am necajit. se umple cu povesti din nou. Aceiasi barba. l-am vazut pe el. basme cum n-am mai auzit niciodata. -Cine esti dumneata? -Paznicul santierului. ochii vii si patrunzatori. sa se invarteasca pe intuneric.lucrau multi arabi. Imi pare tare rau daca v-ati speriat. Asa-i ca nu esti suparata pe mine? Ascultam uimita vorbele copilului. daca mama iti da voie. Ganduri negre mi se involburau in minte. Inainte sa pot spune ceva. Era ca-n vis. El spune ca le gaseste pe toate in ceainicul acesta si ca in fiecare noapte. Am vrut doar sa ma plimb putin.

sa lucram impreuna! il chemara cei doi ursuleti.A fost o data. Mandrila. nu vezi. Au fost trei ursuleti.Hei. in timp ce Coada-Scurta apuca pe furis de cealalta parte al fierastraului. Nici unul dintre ei nu aveau casa si toata iarna tremurau de frig. deodata se opri. ha.Vino. Mandrila se chinuia singur sa taie copacul. Dupa ce au doborat un copac. Unde-i unul nu-i putere. Din cateva lovituri il voi dobori. . Unde-s doi puterea creste! Si astfel dusera grinda acolo unde vroiau sa-si ridice casa. ha! neputinciosilor! rase Mandrila. fratele lor mai mare.Ha. pe cel mare il chema Mandrila. iar pe cei mici Coada-Scurta si Blana-Moale. . cei doi ursuleti taiara ferestre luminoase. Dar increzutul Mandrila pleca sa-si faca singur o locuinta. Mandrila. izbutira sa ridice busteanul. Ramasi singuri. ha.Ha. casuta se inalta vazind cu ochii. Mai la deal gasi un copac gros din care voia sa-si taie scanduri. pornira sa cante. Bucurosi. gandi Mandrila. cei doi ursuleti chibzuira cum sa lucreze. Coada-Scurta si Blana-Moale incercau fiecare pe rand sa ridice trunchiul greu de copac. 352 . In acest timp. raspunse Mandrila. Mandrila. ha! radeau prichindeii de pacaleala trasa ingamfatului. asta este pe masura mea. Sa va arat eu cum se ridica un bustean. Sub mainile harnice ale ursuletilor. Intr-o vara.Da.Bine.Trecindu-le prin minte sa apuce amandoi de odata. . se plimba fluierind prin padure. Fratii mai mici venira sa-i dea o mana de ajutor. Vazandu-si fratii. . au inceput sa-l taie in bucati. In acea vreme. . Cand fu aproape gata. Ingropara stalpi si batatorira pamantul in jur. . Si-l ridica cu mare usurinta. incredintat ca trage singur de fierastrau. cum merge lucrul? il intreaba Blana-Moale. Coada-Scurta si Blana-Moale s-au hotarit sa-si construiasca o casa.

Bine ar fi fost daca ascultam sfatul ursuletilor. ii murise cea mai draga dintre fiice. Cei doi ursuleti pornira intr-un suflet sa-si salveze casuta. traia odata un lord batran si foarte bogat. Frunzele care cadeau vesteau apropierea iernii. cei trei ursuleti traira in intelegere si prietenie. la malul marii.. In vale. hotari Mandrila. Si astfel au trait multi ani de-a randul si daca ar mai fi. Grinda nu vroia sa i se supuna si porni sa se rostogoleasca in vale. A doua zi. Orice s-ar intampla trebuie sa opresc grinda. si azi ar mai trai. se inalta greu. Busteanul se izbi cu putere in proptea si se opri. . cerand iertare. Cu puteri sporite. Mandrila. singur muncea fara spor. incercand sa-i linisteasca. mai bine sa lucram impreuna! . Casa lui. ZDRENTUITA Intr-un maret palat. Cand batrana doica ii adusese copila.Vino. Intepenira bine o proptea in pamant. insa. cu groaza. amenintand sa zdrobeasca noua locuinta a ursuletilor. ursuletii terminara casa cat ai bate din palme. Cuibariti in casuta lor din padure. munca era pe sfarsite. Mandrila incepu sa lucreze impreuna cu fratii cei mici. la adapost de viscol si ger. se gandea Mandrila. mai bine si mai repede decat voi. le striga Mandrila.Nu! eu voi lucra singur. el se 353 . inainte de venirea iernii. asezata pe coasta dealului. Incercarile lui fura zadarnice. ca grinda le va darama casuta. Mandrila se apropie de cei doi ursuleti. Ursuletii isi dadura seama. avea doar o nepotica al carei chip nu-l vazuse niciodata. Batranul isi ura nepotica caci la nasterea ei. Recunoscand-si greseala.Nu va fie frica! o prind eu. care nu avea nici sotie nici copii in viata. Cei doi ursuleti rasuflara usurati. .

apoi trimise sa-i aduca haine scumpe si bijuterii si se imbraca. care picurau pe pervazul geamului. varsand lacrimi amare. Doar doica cea batrana se mai indura de ea si. Si asa crescu ea. lui nu-i pasa. ii dadea ceva resturi de la bucatarie sau cate o rochita rupta luata din sacul cu zdrente. cand auzi despre ce era vorba. ii canta atat de vesel din fluier. petrecandu-si zilele prin campuri si pe carari. nepoata lui crescu fara ca cineva sa-i poarte de grija. Cand batrana doica o vazu asa. Dar. care inca mai sedea la fereastra. Lacrimile sale. se aseza la fereastra si privi peste intinderea nesfarsita a marii. Asta pana intr-o zi cand oamenii prinsera a susoti cum ca regele facea o calatorie in tinutul lor si ca intentiona sa dea un mare bal in orasul invecinat pentru toti domnii si domnitele din tinut la care printul. Ceilalti servitori de la palat o alungau cu lovituri si cuvinte de ocara poreclind-o Zdrentuita si aratau cu degetul spre picioarele ei desculte si umerii golasi. ca sa poata iesi in intampinarea regelui. O astfel de invitatie sosi si la palatul de pe malul marii si servitorii o dusera batranului lord. atunci cand ei ii era foame sau frig sau era obosita. unicul sau fiu. nu avea decat sa traiasca sau sa moara. nu se va uita la ea.jura ca. isi zvanta lacrimile si ordona sa i se aduca foarfeci cu care-si taie pletele lungi si barba. In tot acest timp. cand nu era nimeni prin preajma. Asa ca-i intoarse spatele. sapasera un sant in piatra si curgeau ca un raulet in mare. Singurul ei tovaras era gascarul care. urma sa-si aleaga nevasta. Zdrentuita auzise si ea vestea si se aseza in usa bucatariei plangand ca nu poate sa-l vada si ea pe rege. incat ea-si uita de necazuri si se pornea sa danseze cu galagioasele gaste. pana cand parul sau coliliu si barba carunta ii crescura mult peste umeri. atat cat va trai. se duse la stapan 354 . Ordona sa se puna seaua de aur pe calul cel alb. varsand lacrimi amare dupa fiica lui care se prapadise. mai mult nemancand si imbracandu-se cu te miri ce. se incolacira peste speteaza scaunului sau si patrunsera prin crapaturile din dusumea.

tanarul se ridica de langa tronul regelui si veni in intampinarea lor. iar fata imediat s-a veselit. Vazand-o gascarul a scos fluierasul si a inceput sa cante. Auzind asta. ca s-o convinga de sinceritatea sa. cu atat tanarul o ruga mai aprins.si-l ruga s-o ia si pe nepoata lui cu el la balul regelui. cand un tanar chipes. desculta si impreuna cu prietenul ei gascarul si cu gastele acestuia. in timp ce doamnele susoteau. cu gastele deschizandu-le drumul. zicandu-i ca i-ar sta tare bine cu o nevasta gascarita. imbracat frumos. tanarul tragea cu coada ochiului la fata pana ce se indragosti de ea. caci tanarul era chiar printul in cinstea caruia se dadea balul. veni calare spre ei ca sa-i intrebe incotro s-o ia ca sa ajunga la castelul unde se oprise regele. urmati de cardul de gaste. Cu cat ea il refuza. apoi adauga ca el ar trebui sa-si ia nevasta una dintre domnitele pe care le va intalni la bal. iar regele privea nedumerit. 355 . iar domnii si doamnele dansau in fata regelui. Ea a privit insa cu tristete la picioarele-i desculte si hainele zdrentuite. descaleca si merse alaturi de ei tot drumul. Gascarul o asculta apoi ii propuse sa mearga impreuna in oras sa-l vada pe rege. Strabatura sala. asa cum era imbracata. Gascarul isi scoase fluierul si canta o melodie duioasa. Isi lua inima in dinti si o ceru de nevasta. Dar acesta s-a incruntat si i-a zis ca nu vrea sa auda de fata. In acest timp. Luand-o de mana pe Zdrentuita se intoarse spre rege si-i spuse ca ea era mireasa aleasa de el. pe usile enorme intrara Zdrentuita si gascarul. In cele din urma. Zdrentuita fugi sa-i povesteasca prietenului ei gascarul cat e de nefericita ca nu poate merge la bal. tocmai cand orologiul batea ora douasprezece. Cand afla ca si cei doi merg tot acolo. au pornit spre oras. Dar Zdrentuita rase. Baiatul a luat-o de mana si. Dar cand ajunsera in fata tronului. o implora sa vina la bal la ora douasprezece noaptea. domnii radeau. N-au mers prea mult. Cand se lasa noaptea si sala de bal era inundata de lumina si muzica.

după rugăciunile obişnuite. la curte nu putea ramane caci jurase ca nu-si va privi niciodata nepoata. În acea seara. Cred ca l-ati putea vedea.. mai mult decât orice femeie.. in vizita la maicuta domnului Isidora îşi puse căpuşorul pe pernă şi închise ochii. caci el tot mai sta langa fereastra. iar când sfârşise povestea. iar in timp ce canta. Pe măsură ce povestea.. să preţuiască ce e bun şi să se îndepărteze de rele – într-un cuvânt să facă Voia Domnului. Batranul lord s-a intors la palatul sau de pe malul marii. hainele Zdrentuitei se transformau in vesminte stralucitoare. Un zâmbet luminos îi rămăsese agăţat de colţul buzelor. iar cardul de gaste se prefacuse intr-un alai de paji care-i duceau trena lunga.. să fi mers la şcoala Preasfintei. vocea bunuţei devenea tot mai sfioasă şi parcă lacrimi îi răsăriseră în colţul ochilor. gascarul duse fluierul la gura si incepu sa cante. Toti cei din sala au remarcat ca printul isi alesese de nevasta pe cea mai frumoasa fata din tinut. Gascarul s-a facut nevazut si nimeni nu a mai auzit de el de atunci. Nu că doamna ei de la şcoală nu era bună. ar trebui să O aibă 356 . amândouă rămaseră tăcute cu gândul dus spre Sfânta Sfintelor. despre Măicuţa Domnului – ‖Fecioara Sfântă‖ cum îi spunea ea – cât era de bună şi iubitoare şi cum învăţase atâtea şi atâtea fetiţe să fie vrednice şi pricepute. Isidora îi mulţumi în mod special Bunului Dumnezeu pentru că o trimisese pe Măicuţa Domnului pe Pământ chiar dacă demult tare de tot. înainte de culcare. Îşi dorea să fi trăit şi ea pe vremea aceea.Inainte sa termine ce avea de spus. plangand amarnic si privind departe spre intinderea nesfarsita a marii. Bunuţa îi povestise iarăşi. dar ar fi fost cu siguranţă altceva. o coronita de aur era in parul ei. Bunuţa mereu spunea că învăţătoarele şi profesoarele.

cu rugăciunea în gând şi avu un vis minunat. cu picioruşele sale destul de mici. de fiecare dată când îi venea să încetinească paşii. Se făcea că mergea printr-o pădurice de arbuşti plini de flori albe si roz – semănau cu leandrii bunuţei -. iar în sus o rochie de stofă bleumarin lungă şi lărguţă legată în talie cu un şnur împletit de lână.vrând parcă să o împingă de la spate. îi dădu apoi ocol fetiţei şi se avântă înainte printre copăcei. La un moment dat cărarea fu tăiată de o apă destul de mică. Avea în picioare sandale simple dintr-o piele destul de aspră (fără ciorăpei. Arăta destul de 357 . reuşi să treacă de partea cealaltă fără să se ude. dar cu unde repezi. temându-se pentru o clipă că nu-l va mai găsi pe fluturaşul său. astfel. iar sute de fluturi care de care mai frumos coloraţi pluteau parcă pe razele trimise să mângâie floricelele. pe o cărăruie de pietriş albă. şi abia atunci Isidora îşi dădu seama că foşnetul pe care îl auzea de ceva vreme era de la apă şi nu de la crengile bătute de vânt. Adormi. unde zăbovi puţin. Fluturele pluti lin pe celălalt umăr. îndemnând-o să îl urmeze. deodată. Soarele lumina blând. Abia atunci îşi luă seama la hainele cu care era îmbrăcată. dar îşi linişti imediat bătăile inimii amintindu-şi că nu mai era altul de aceeaşi culoare şi aşa de mare. . Zgomotul cristalin al glasului şi tropotul paşilor pe pietriş ridicară într-o clipă în aer toţi fluturii care până atunci se odihniseră printre crengi. un fluture mare. auriu i se aşeză pe umărul drept cu antenele aţintite în sus parcă meditând încotro să se îndrepte. Ca să nu îl sperie. ar fi observat bunuţa destul de dojenitoare).drept exemplu pentru că atunci şi copiii ar fi mai buni şi ar face mai mult Voia Domnului. Isidora alergă şi mai repede. Două pietre plate erau aşezate temeinic în albia apei astfel încât chiar şi ea. fetiţa îşi opri răsuflarea şi se strădui nici să nu clipească. Isidora se opri uimită de frumuseţea locului şi. dar fluturele parcă-i citea gândurile căci. Alerga deja de ceva vreme şi începuse să obosească.Stai! strigă aceasta şi o luă la fugă cât o ţineau picioruşele. acesta se întorcea şi îi dădea ocol . dar fusese prea preocupată să urmărească zborul fluturaşului şi nu se uitase în jurul ei de loc.

cu nişte mâneci şi ele destul de largi şi lungi până aproape la vârful degetelor.. Un miros suav de trandafiri şi lăcrimioare – şi încă ceva pe care Isidora nu reuşi să îl recunoască – o învălui uşor.Vino. stătea dreaptă cu mâinile aşezate în poală. stăteau o doamnă şi douăsprezece fetiţe (le numărase destul de repede în gând. folosindu-şi degetele ascunse la spate) care cu căpuşoarele plecate coseau ceva cu mare atenţie. Un fior îi trecu prin inimă – mirosul acela .. parcă rugându-se. acoperit de un fel de batic care îi atârna până la umeri. de asta dată uşor încurcată. ai venit tocmai la timp să asculţi povestea. Îşi duse mânuţele la cap şi îşi simţi părul strâns într-o împletitură ca un coc. Cu siguranţă chiar Ea era! Iar fetiţele erau de la scoala Ei! Ar fi vrut sa strige în gura mare dar nu se cuvenea . câteodată simţea ceva foarte asemănător când trecea să se închine în faţa unora dintre icoanele Maicii Domnului. O piatră o aştepta chiar în dreapta Doamnei. Fluturele dispăruse dar privirea îi era deja atrasă de poieniţa care se întrezărea printre copaci. pe care trăgându-l puţin îl văzu că era alb.. cu privirile pierdute în albastrul cerului. Fetiţele ridicară ochii şi îi zâmbiră. Isidora. Isidora merse uşor şi se aşeză cu grijă să nu deranjeze. Când ajunse în marginea poieniţei se opri din nou. Apoi o năpădiră toate cele învăţate de la bunuţa despre respect şi Sfânta familie Divină. Cum să stea jos în faţa 358 . cu spatele la soare.. cu palmele în sus. . aşezate în cerc. stai jos. Isidora neputând spune daca razele soarelui le mângâia căpuşoarele fetiţelor sau lumina aceea trecea pe rând peste fiecare. la vreo zece paşi. Vocea care se auzi era atât de caldă şi de dulce şi se potrivea atât de bine cu iubirea care izvora din fiinţa aceea parcă de pe alte tărâmuri.ciudat. apoi îşi continuară lucrul cu capetele uşor aplecate spre Doamna. Ceea ce văzu era atât de frumos şi se potrivea atât de mult cu ceea ce îşi imaginase de atâtea ori încât se temea ca intrarea sa să nu tulbure tabloul. Pe treisprezece pietre mari şi destul de plate. O lumină deosebită se desprindea din chipul ei şi se împrăştia în aer. în faţa ei. Doamna.

Le plantă cu multă evlavie lângă peretele de răsărit al odăiţei – să aibă lumina 359 . o rochie brodată a mamei sale şi un scăunel cu trei picioare făcut de tăticul ei special pentru ea. Îşi luase de acasă numai un pled mic de lână. . În fiecare dimineaţă se ruga pentru sufletelor părinţilor săi şi pentru cele ale tuturor celor care muriseră împreună cu ei. îşi pierduse părinţii într-o molimă ce se abătuse asupra satului. îşi zise în gând fetiţa dându-i lacrimile de fericire că primise un semn de la Atoatestăpânitorul. pe când avea vreo şapte anişori. iar smochine găsea din belşug în copăceii de la marginea satului. apoi. A fost o dată o fetiţă care. Cu siguranţă era un dar de la Bunul Dumnezeu. după ce gânguri de trei ori blând spre fetiţa abia trezită din somn. Fură primiţi cu bunăvoinţă dar cu destul de multă răceală.Maicii Domnului? Noroc că avea capul acoperit! Şi era destul de cuviincios îmbrăcată! Îşi ridică ochii şi întâlni privirea clară şi luminoasă a Sfintei Sfintelor. Apoi pleca să culeagă tot felul de ierburi tămăduitoare pe care le dădea vraciului satului pentru o pâine.Copilele mele dragi. Îşi părăsise casa – pustie acum fără cântecul mamei şi zgomotul uneltelor mânuite cu atâta îndemânare de tatăl său – şi satul şi se refugiase în satul vecin împreună cu puţinii supravieţuitori. o porumbiţă albă veni fără veste şi lăsă pe pervazul ferestrei cinci seminţe mici. Se strecurase aproape nevăzută şi îşi făcuse un culcuş într-o cămăruţă construită lângă peretele bisericuţei din sat în care fuseseră depozitate câteva bănci rupte şi vreo două coşuri de nuiele sparte. cam după un an de când rămăsese orfană. În zorii unei zile. apoi Îl ruga pe Bunul Dumnezeu să aibă grijă de ea şi să o îndrume să facă ceea ce trebuie în viaţă. astăzi vă voi spune o altă poveste despre puterea minunată a iubirii. îşi luă zborul pierzându-se în razele soarelui ce tocmai răsărea. Apă îşi lua de la un izvoraş dulce ascuns sub o piatră mare pe care îl descoperise pe cand culegea plantele. zâmbetul Său blând o făcu să uite de toate. aurii. Nu mai era nimic altceva decât povestea ce stătea să înceapă.

se deschideau în fiecare dimineaţă. Nedându-se bătut. ca nişte steluţe albastre. şi apoi la culcare. va fi de ajutor bolnavei. cu lumină în suflet. iar culorile erau atât de frumoase încât încetul cu încetul fetiţa îşi mută locul de rugăciune lângă tufă. în fiecare seară. Acum. florile se închideau ca nişte ochi care se pregăteau de culcare şi tufa redevenea verde. Avea o coroniţă de lumină deasupra capului şi îi vorbi cu o voce tainică şi blândă: 360 . acum şi fiica sa era bolnavă fără şansă de însănătoşire. pleca să culeaga ierburile de leac. Fetiţa fu şi mai bucuroasă – florile miroseau atât de proaspăt. lăsând să se vadă în mijlocul fiecăreia o picătură de apă care se scurgea încet. strălucitor. acesta îi povesti despre necazul ce se abătuse asupra conducătorului ţinutului. După ce îşi pierduse soţia. Trecură câteva anotimpuri şi planta rămăsese la fel de înflorită şi de puternică. pe frunze şi cădea ca nişte lacrimi pe pământ. Tot drumul până acasă. mergea să ude pământul în care pusese semincioarele şi mulţumea Bunului Dumnezeu pentru darul său. Era minunat. după ce îşi spunea rugăciunile. Astfel că în fiecare dimineaţă.blândă a dimineţii şi umbra răcoroasă şi binevenită a după-amiezei. spera vraciul. Ştia ce înseamnă pierderea familiei şi îşi dorea. Iar apoi. dacă ar fi fost cu putinţă. După o săptămână ieşiră din pământ nişte tulpiniţe care în scurt timp se transformară într-o tufă plină de frunzuliţe de un verde închis. să le ierte Bunul Dumnezeu păcatele şi să îi îndrume pe calea cea bună. Apoi. Aşa că pentru a doua zi. acesta a trimis veste tuturor vracilor din ţinut să vină cu orice ierburi ar ştii şi să încerce să îi vindece fata. După încă o săptămână tufa începu să înflorească. lacrimile ei de durere şi speranţă se împleteau cu lacrimile dulci ale florii. necesare unei fierturi secrete care. Florile. Într-o zi. după cum spuseseră cei care se ocupaseră de ea. În noaptea aceea o visă pe porumbiţa care îi adusese seminţele. fetiţa se rugă pentru copilul bolnav şi pentru părintele îndurerat. în fiecare dimineaţă. să nu mai treacă nimeni prin această suferinţă. când fetiţa se duse la vraci să îi ducă plantele. fetiţa trebuia să vina mai repede şi cu anumite plante pe care i le spuse.

iar fata conducătorului se stingea văzând cu ochii – o febră mare pusese stăpânire pe ea şi începuse să aiureze şi să aibă vedenii urâte. Dimineaţa. aducător de viaţă. A doua zi dimineaţa bolnava bău din nou din leac şi pe la amiază deschise puţin ochii. Întradevăr. după ce îi dădu să bea puţin din ulcioraş. culege picăturile ce curg din florile cele albastre şi du-i fetei conducatorului să bea trei zile la rând. Privirea profundă şi autoritară – chiar dacă venea de la o fetiţă atât de mică – credinţa din glas îl făcură pe părinte să capete puţină speranţă.. află că nici unul dintre vracii sosiţi nu avuseră sorţi de izbândă. Iar a treia zi. fetiţa se înfăţişă conducătorului şi îi spuse că avea leacul. după ce se trezi. Dar să nu spui nimănui de unde le ai şi nici să nu dai vreun fir din floarea ta! Să pleci la amiază şi să te înfăţişezi conducătorului mâine la răsăritul soarelui. La răsăritul soarelui. vestea însănătoşirii fiind purtată din gură în gură şi apoi din sat în sat. apoi strânse cât putu de multe picături într-un ulcioraş pe care îl adăposti în cămăruţa în care dormea şi apoi plecă să culeagă plantele cerute de vraci. deşi ar fi zburat până la casa conducătorului să îi aducă mai repede izbăvirea. după vreo cinci ceasuri de mers. bolnava se cufundă într-un somn adânc şi liniştit. în tot ţinutul.Fetiţă dragă. . Acesta căzu la rândul său în genunchi şi îşi mărturisi printre lacrimi credinţa în Domnul Dumnezeu – căci până atunci nu crezuse şi chiar se lăuda că pe lumea aceasta singurul său stăpân este el însuşi. când ultima picătură de licoare fu înghiţită fata se ridică şi strigă după tatăl său.Acum ar fi bine să ne rugăm Bunul Dumnezeu pentru facerea celor de cuviinţă. spuse fetiţa conducătorului încremenit în faţa patului bolnavei şi îngenunche la fereastră împreunându-şi mâinile şi ridicându-şi ochii spre cer. dar continuă să doarmă tot restul zilei. fetiţa mulţumi cu şi mai multă evlavie Bunului Dumnezeu pentru că îi ascultase rugăciunile şi se îndurase de sufletele celor doi. Toată casa începu să freamete de bucurie. Când ajunse. 361 . Dar vru să dea ascultare întocmai îngerilor Domnului (căci asta îşi zicea în sinea sa că era de fapt porumbiţa) şi nu plecă decât la vremea sorocită.

plecă pe nevăzute acasă. Când conducătorul vru să îi vorbească şi să îi mulţumească. Uneori pleca cu leacuri special alese după spusele acesteia. să o răsplătească pentru fapta sa. Dormise şi visase. Mânuţele se opriseră din cusut. cei trei purcelusi Au fost odata ca niciodata trei purcelusi care traiau impreuna cu parintii lor. Au plecat ei de acasa si au mers ce au mers pina ce primul purcelus s-a simtit tare obosit.. Se lăsă liniştea în poieniţă. Atunci conducătorul şi fiica sa căzură în genunchi şi rugară pe Bunul Dumnezeu să răsplătească cu prisosinţă mesagerul trimis. alteori numai cu lacrimile miraculoase ale florii. Când îi deschise era dimineaţa şi Maica Domnului îi surâdea din icoana de pe peretele camerei sale. iar ochii rămăseseră aţintiţi pe chipul Maicii Preasfinte dar povestea fusese numai până aici. dar totul îi rămăsese întipărit în minte şi în suflet. Anii trecură. căci îşi făcuse pe deplin datoria. fetiţa era deja departe şi nimeni nu putu să spună nici de unde era şi nici măcar cum o chema. Tocmai atunci a trecut pe linga ei un om cu o caruta plina de 362 . Dar întotdeauna mergea în suflet cu dragostea şi credinţa în Dumnezeu şi în puterile Sale nemărginite pe care le semăna în sufletele celor aflaţi la nevoi. Desi erau inca purcelusi. o trimitea în lume să facă bine. Se va strădui să aibă măcar atâta iubire cât fetiţa aceea.Fetiţa profită de neatenţia tuturor şi.. mulţumind Bunul Dumnezeu pentru minunea făcută. fetiţa crescu şi. ei crescusera indeajuns ca sa porneasca in lume sa-si gaseasca norocul. atunci când Bunul Dumnezeu credea de cuviinţă. dându-i de veste prin porumbiţă. răsuflarea abia se mai auzea. Zâmbetul Acesteia le învălui cu atât de multă iubire încât Isidora închise ochii ca sa şi-l întipărească mai bine în minte.

in timp ce primul purcelus s-a asezat comfortabil in patul lui de fin. Enervat peste masura si epuizat de atita suflat. si a treia oara.fin. Dar cind lupul a incercat si a doua oara sa sufle peste casuta. dar tot degeaba. lemnele au zburat in toate partile. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa. Finul este usor si moale ca sa-mi fac o casuta cum imi place. profitind de neatentia lupului a luat-o la fuga spre casa celui de al doilea purcelus. lupul s-a catarat pe acoperisul casei si si-a dat drumul 363 . Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa. dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. iar purcelusul. iar primul purcelus le-a zis fratilor sai: "Eu ma opresc aici. Lupul a incercat si a doua." Cel de al treilea purcelus si-a continuat drumul pina a ajuns la un pietrar. La un moment dat al dolea purcelus s-a simtit obosit si vazind trecind pe linga el un om cu caruta plina de lemne. care facea piatra de construit. Purcelusul s-a gindit ca piatra este cea mai potrivita ca sa-si faca o casuta rezistenta asa cum era si el. Seara urmatoare. a auzit un zgomot afara. iar cei doi purcelusi au profitat de neatentia lupului si au luat-o la fuga spre casa celui de al treilea purcelus. A doua seara. casuta a continuat sa ramina neclintita. in timp ce cei doi frati se aflau la masa. au auzit zgomot afara. S-a uitat prin peretii de paie ai casutei si a inceput sa tremure de frica. cei trei frati isi incalzeau picioarele la focul din soba. S-au uitat prin fereastra casutei de lemn si s-au ingrozit cind au vazut pe lupul cel mare si flamind. dar la refuzul purcelusului a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Casuta de lemn a ramas aproape neclintita. caci afara era un lup mare si flamind. Au auzit un zgomot afara si s-au ingrozit de frica cind l-au vazut pe lupul cel mare si mai flamind ca niciodata." Si ceilalti doi frati l-au imbratisat si au plecat iar la drum. Lupul a inceput sa-l roage pe purcelus sa-i deschida usa. dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Noaptea. Finul a zburat in toate partile. i-a spus fratelui lui: "Lemnul acesta este numai bun pentru casuta mea asa ca ma opresc aici. Dar casuta nu s-a darimat.

Trimisese lumină peste o mulţime de copii. sau ca figurinele colecţionate pe pian. ci de când auzise pentru prima dată rugăciunea pentru îngeraşul păzitor. iar cu timpul o învăţase şi o spunea singur seara şi dimineaţa.. Mămica şi tati i le cumpăraseră de fiecare dată dându-i un sărut pe frunte şi spunându-i: ‖să fii şi tu ca ei. stiindu-se in siguranta de acum incolo. a luat-o la fuga prin casuta si apoi a tisnit prin perete direct spre padure. cu masa si dulapul din lemn si cu paturi din fin moale. îl luaseră cu ei – parcă avea şi el aripi – şi colindaseră toată lumea.. De atâtea ori se visase îngeraş. Calatorie cu ingerasul pazitor Ştefănuţ întotdeauna îşi dorise să fie şi el îngeraş. aşa ca cei din iconiţele pe care le strângea în sertar. întotdeauna nu dura de prea mult timp. pui drag!‖. au pus pe foc un ceaun mare. purcelusii vazind ca nu au nici o scapare. au construit o alta casa mai mare. Cind lupul s-a catarat pe cos. cind a inceput sa coboare de-a lungul cosului apa clocotea. dar era mic şi nu putea să facă încă prea multe. cu peretii din piatra. plin cu apa. Lupul. veniseră trei îngeraşi. Purcelusii. a aterizat direct in ceaunul cu apa fiarta. şi aşa îi ajuta pe colegii de grădiniţă şi pe cei doi prieteni din faţa blocului ori de câte ori era nevoie.. urlind de durere..in casuta pe cos. pe care mai întâi i-o spusese mămica. de unde nu s-a mai intors niciodata. Având în vedere că nu avea decât 4 ani. ca un fel de ploaie sclipitoare care îi curăţa şi îi lăsa mai 364 . Intre timp insa. Era cea mai buna casa din lume si ei au trait in ea fericiti pentru totdeauna. Într-o noapte visase aşa de frumos. apa era fierbinte. iar cind a ajuns jos. Voia şi el să zboare şi să-i ajute pe copii.

Când îi deschise se trezi faţă în faţă cu fluturele albastru desenat pe lustră. mai scutură o dată clopoţelul. tot mai uşor şi închizând ochii se gândi că imediat va putea să zboare cu adevărat.. din cupa clopoţelului începură să iasă multe scânteioare care. deodată. ce să fie asta? Curios! Ce ţi-e şi cu Moşul ăsta! Să-i aducă un clopoţel.. ‖Iupiii!‖ strigă în gând Ştefănuţ. Ştefănuţ se simţi tot mai uşor. ‖va să zică Bunul Dumnezeu îl ascultase în rugăciunile lui‖. . când . încet. Fusese atât de bine! Când s-a trezit dimineaţa.. Hm. apoi slujba la biserică cu toate colindele acelea atât de frumoase – are să fie o zi fantastică! Se întoarse pe o parte pregătindu-se să se dea jos din pat. cu gândul la povestea despre naşterea Micului Prunc Sfânt spusă de mama la culcare..Dacă vrei să vii cu mine.. ce căutau pe perna lui?! Ştefănuţ luă clopoţelul şi-l scutură uşurel. nu se auzea nici un sunet. Ieri noapte fusese Ajunul Crăciunului. Se trezise mai dimineaţă căci nu se auzea nici un zgomot în casă. se uniră formând conturul unui îngeraş – aşa cum era cel pe care îl lipise pe dulap. îl mai rugă pe Bunul Dumnezeu să îi facă pe oameni mai buni. Vom fi înapoi până să se trezească ai tăi. dar se gândea la alţi copii şi se rugă la Dumnezeu să-i ierte şi să-l trimită pe Moşul şi pe la ei. ca dacă Mântuitorul va vrea să se mai nască vreodată printre oameni să îl primească cu bucurie. şi luă clopoţelul scuturându-l cu putere fără să mai stea pe gânduri.. aşa cum L-ar fi primit el. Ştia că fusese destul de cuminte (adică făcuse numai poznele obişnuite. susură acesta cu un glas cristalin. specifice unui copil vioi şi curios ca el. 365 . Scânteioarele începură să curga şi mai tare din clopoţel până deveniră un nor care îl înconjură pe băieţel. cum zicea tata câteodată) aşa că Moşul nu îl va ocoli.. Ştefănuţ şi-a dorit din tot sufletul ca acei copii (dacă existau) chiar să se simtă mai bine şi se rugase în mod special pentru asta la Bunul Dumnezeu. Ziua de Crăciun! Bucurie şi prăjituri şi cadouri.luminoşi. Apoi.. Îl scutură mai tare şi. Şi-apoi cadourile trebuie să stea sub brad.

. Va să zică aşa arătau îngeraşii de fapt . zgomotul o făcu să tresară şi 366 ... noi îi ajutăm pe oameni să facă numai lucrurile plăcute lui Dumnezeu.. continuă ea. Dacă ar fi fost şi tata acolo să-i facă o poză . Ce frumos! Trebuia neapărat să se vadă. Ştefănuţ văzu imediat copila cu pricina. Era doar o minge mare de lumină aurie. Nu pare deloc greu la prima vedere. Imaginea îl lăsă peste măsură de uimit. ar fi şi mai mulţi îngeraşi bucuroşi. Nici pe departe un îngeraş cu care era el obişnuit. dar de fapt . aruncate care încotro. . Dacă ar fi mai mulţi copii ca tine. Nici hainele nu prea nimeriseră dulapul sau sertarele şi zăceau care pe pat. Acum a aruncat cu mingea şi era cât pe ce să spargă veioza. care pe scaun. se entuziasmă el. era parcă mai mare şi cu siguranţă mai aurie. De parcă ar fi avut un binoclu. dar în loc să îşi audă glasul văzu cum împrăştie în jur o mulţime de steluţe aurii..Uite la fetiţa aceea! În doar câteva clipe a rupt două jucării şi le-a aruncat sub pat. Ştii.. iar camera ei era murdară şi plină de jucării stricate. Se îndreptă din ce în ce mai curios către geam – o să se vadă cu siguranţă mai bine în el. cam cum sunt păpădiile vara numai bune de suflat. Şi într-o clipă cele două mingi de lumină se ridicară mult deasupra oraşului..Bună dimineaţa. Hm! Dar ce era asta?! În oglindă se vedea numai lumină .. Repede la oglindă! Avea o oglindă cam mititică cât să-şi vada căpuşorul când se pieptăna dimineaţa înainte de a pleca la gradiniţă.. Ei trebuie doar să ne asculte. aproape de nori. . dragă Ştefănuţ? O altă minge apăruse de niciunde lângă el.Dar la ce te aşteptai. Mai bine hai cu mine să îţi arăt. cu un păr răvăşit.. Îşi mulţumesc că m-ai ascultat de atâtea ori şi că eşti aşa de bun. Îngeraşul păzitor se opri şi îi spuse lui Stefănuţ: . Când fetiţa trântise mingea. În camera de alături o bătrânică – cu siguranţă bunica – stătea tristă pe un scaun şi tot ofta încetişor. eu sunt îngeraşul tău păzitor..Oooo! Zbor . Apoi îşi aminti că acesta era secretul lui şi al îngeraşului din clopoţel şi chicoti incetişor împrăştiind încă puţine steluţe. Avea o feţişoară cam răutăcioasă..

Păi eu îmi doresc din toată inima ca toţi copiii să îşi asculte îngeraşii de lumină! Nu putem face nimic? .Ia te uită.oricare ar fi ele . dar se lăsă să cadă la loc cu o faţă deznădăjduită. vino cu mine să îţi arăt ceva. Iar acum.nu sunt chiar aşa de dese.Dar îngeraşul ei păzitor unde este? întrebă el. Ştefănuţ ar fi făcut ceva. iar aceştia te îndeamnă la tot felul de lucruri care de care mai urâte şi nepotrivite. întâmplările acestea ca cea cu fetiţa . iar în momentele de cumpănă . pentru că ajutându-ţi îngeraşii le vei da putere să te ajute şi ei pe tine.Aaaaa.Drag copil. atunci cu siguranţă asculţi de cei răi. o pată aproape cenuşie – un cerc strâmb care semăna foarte bine cu cercurile pe care le făcea Stefănuţ când era mai mic şi abia învăţase să ţină creionul în mână – se ţinea aproape de umărul drept al fetiţei. aşa ne dorim şi noi. veni răspunsul. dar trebuie să îşi dorească şi fiecare copil – şi nu numai ei.. orice ca să o vadă mai fericită pe bătrână şi s-o cuminţească pe fetiţă. care parcă spunea că nu are rost să intervină. ci şi părinţii lor! Dar nu te întrista..pe care tocmai ai văzut-o . . Ştefănuţ era deja foarte încântat pentru ceea ce primise şi nu credea că i se cuvenea ceva anume pentru că se purtase frumos acasă şi la grădiniţă – ar 367 .se ridică pe jumătate de pe scaun. sau măcar bunuţi. . lângă umărul ei drept! Într-adevăr. Voiam doar să ştii că trebuie să fim buni cu orice sacrificiu şi efort. păi când nu asculţi de îngeraşii cei buni. dar aceea ce este? Umbra aceea negricioasă! .cel mai bun ajutor de la ei îl primeşti. Pentru că fetiţa nu îl asculta şi pentru că nu a reuşit aproape de loc să o facă să se îndrepte şia pierdut din ce în ce mai mult puterea şi lumina .Păi nu a mai rămas prea mult din el. . Iar îngeraşii lor arată destul de luminoşi. . Foarte mulţi copii sunt buni şi foarte buni. Dar mai era ceva ca un fel de ceaţă negricioasă care o urma peste tot şi aproape îi cuprinsese umerii ca o trenă. Îl vezi? E acolo. drept răsplată şi mulţumire pentru felul în care te-ai purtat până acum.

. devenind când roşu.. Ştefănuţ nu aşteptă de două ori îndemnul . Era chiar sunetul clopoţelului primit de la îngeraş. care mai mari. când albastru sau violet după cum atingea benzile de culoare ale curcubeului.. 368 . Iar acum ştia cât de mult bine îi făcea îngeraşului prin faptele sale bune! . Un clinchet subţirel de clopoţel se auzi şi Ştefănuţ încremeni nemişcat încercând să-şi dea seama de unde venea sunetul. dar acum când acesta era facut din culori atât de frumoase . Şi venise din mâna sa stângă care îl strângea cu putere. Ştefănuţ băgă de seamă că era chiar pernuţa lui în care îşi înfipsese cu multă nădejde năsuşorul.Lipeşte-te de mine! îi făcu semn îngeraşul. fusese mai mult decât un vis. o să zburăm cu cea mai mare viteză! Mingile de lumină se uniră şi zburară până la un curcubeu mare şi frumos. Doar promisese! Şi-apoi cine-avea să creadă un vis?! Împinse cu picioarele păturica şi sări pe podea cu un mic tropăit. . când galben.. Iar calea spre lumea îngeraşilor îi era deschisă .Acum poţi să-ţi dai drumul! Adică să te dai pe curcubeu! Dacă ai să te uiţi cu atenţie în jurul tău ai să vezi că nu eşti singurul! Şi îngeraşul păzitor începu să străbată culorile în lung şi în lat. Ce amestec de culori! Parcă era perna lui de acasă! Când se dezmetici mai bine.şi acasă îi plăcea teribil de mult să se dea pe tobogan. Ha ha ha! Fusese adevărat! Ştia el. care mai pufoase se scăldau în culorile curcubeului. Era din nou acasă! Şi bucurie şi regret. O mulţime de alte mingi strălucitoare..fi făcut şi mai multe ca să vadă lumina aceea blândă din ochii părinţilor săi de fiecare dată când se uitau la el. care mai mici. ar fi vrut să mai zăbovească în lumea îngeraşului. dar şi acasă era atât de bine! Chiar daca nu va putea povesti nimănui despre expediţia sa..

vad ca stii totul despre Mos Craciun. a visat sa ajunga detectiv.Ei si. lucrurile nu sunt chiar asa de simple pe cum par. cat e anul de lung. .Secretul lui Mos Craciun Dintotdeauna. am sa va raspund eu. Mosul le incarca pe toate in sania lui trasa de reni si cand ajunge la casa fiecarui copil coboara pe horn si-i lasa darurile in cizmulite sau sub brad! Pe toate mi le-a povestit Danut. ne pricepem acum si la calculatoare si la jocurile video. cu sufletul la gura. Ba. dar stia ca inca este prea mic sa-si implineasca acest vis. va fi Craciunul. De exemplu. a uitat ca in meseria aceasta totul e sa ai un mister de dezlegat. Cand jucariile sunt gata pregatite. Ce se va intampla peste doua zile? o sa ma intrebati voi. asa ca bietul de el incearca sa tina pasul cu noi. dintr-o tara numita Laponia. usor trasa peste fata. Asa cum stia el si cum a vazut prin filme: cu palarie cu boruri largi. vezi. Nu vad atunci unde e misterul. ochelari de soare negri. . obligatoriu cu gulerul ridicat. jocuri mecanice. masini teleghidate si cate si mai cate. nu fac altceva decat sa confectioneze daruri pentru copiii din toata lumea: papusi si ursuleti din plus. vecinul meu. pardesiu lung si la fel de negru. Sunt chiar foarte complicate.Ei. . Si sa nu mai vorbim despre geanta diplomat. am incercat eu sa-mi incurc vecinul. ce daca am doar cinci ani? Cine a zis ca nu pot fi detectiv la 5 ani. mie mama imi spune mereu ca Mos Craciun este un mos venit de departe. Mosul stie ca noi. copiii. Asa ca Danut va incerca sa descopere misterul lui Mos Craciun. mai mult. Ca are acolo o casa plina de spiridusi care. ce mister vrei tu sa dezlegi? . Abia ce implinise cinci ani in urma cu o saptamana. cum se face ca in ziua de Craciun toate gradinitele din cartierul meu sunt pline de Mosi? In fiecare se 369 .Dragul meu Danut. e deja Craciunul. Danut.Stiti. Si misterul lui Danut se afla cat se poate de aproape de el. Ceva frumos. la distanta de nici doua zile. se intrista brusc Danut. binoclu si aparat de fotografiat! Pe toate si le dorea Danut.

.afla cate unul. la insistentele mamei lui Danut au acceptat si sa se vare sub plapuma si sa astepte acolo. vorbesti prostii. intr-o seara. chiar si mama lui Danut ne-a asigurat ca Mosul va veni. pentru ca nu avea prea mult timp la dispozitie. au pus la punct planul de bataie. pe cand eu. Mai mult. Sau exista cu adevarat? Acesta e misterul pe care am de gand sa-l dezleg.Eu nu cred ca va veni! sopti incet si cu teama parca. sosirea lui Mos Craciun. pentru ca nu exista cu adevarat. 370 . cu lumina stinsa. locul actiunii: dormitorul lui Danut. cand ei ar trebui sa fie in mod normal in pat in tinuta obligatorie: pijama. Ionut indrazni sa puna intrebarea care-l framanta de multa vreme: . Alexandru si Ionut. In cea mai mare graba. . desi stau la bloc si nu are horn pe unde sa coboare. daca stau sa fac socoteala tuturor traznailor pe care leam facut in 365 de zile! Tragandu-si bine plapuma pana sub nas.Poate!. . ci unul rau si imbracat in negru? . La un singur capitol au cam avut probleme: de unde sa faca ei rost de palarii. baietii s-au multumit sa-si imbrace pijamalutele cu liniute si floricele. poate vine la cei care au fost peste an cuminti. ochelari negri si pardesie lungi? Unde mai pui si ca actiunea urma sa se desfasoare la ore tarzii. Si cum de pana acum n-am intalnit pe strada nici un Mos care sa-si fi murdarit barba alba si mustatile cu funingine? Eu unul nu mai inteleg nimic. Zis si facut. o sa vezi ca Mosul nici macar nu va veni. Momentul actiunii: noaptea de Craciun. mai spuse ganditor Mihaita. obiectivul: dezlegarea misterului Mosului cu barba alba. Tare mi-e mie teama ca Mos Craciun nu exista decat in povesti si in mintea celor mari. Mihaita.Glumesti? Cum sa nu vina? Ne-am pregatit atat de mult pentru intalnirea cu el. Danut si-a ales si colaboratorii: Mihaita.Taci! se ingrozi Alexandru. Pina la urma. Si toti patru. Si cum se face ca toti mosii seamana atat de bine intre ei? Ca sa nu mai vorbim de faptul ca adesea Mosul uita ca mi-a adus darul la gradinita si vine si acasa la mine.Daca Mosul nu e unul bun.

Dimpotriva. au rezistat pana la sosirea mosului. Danut n-a suflat nici cel mai mic cuvintel. batrin si cu barba alba? .. Baietii. Problema lui era alta: cum sa faca sa ramana treaz atatea ore? Daca Mosul vine abia catre dimineata si rateaza intalnirea cu el? .. va fi imposibil sa rateze marea intalnire. m-a sarutat pe frunte.In tot acest timp. Era exact asa. cu cizme negre si cu un sac doldora de jucarii. foarte incet.. . Si orele treceau.Aha. Dimineata. insa.Da. Auzindu-l. da se infierbinta Danut. 371 . . Danut i-a gasit pe prietenii lui stransi in jurul bradutului impodobit.Nu. Ene. Doar vroia sa se faca detectiv. cand s-a trezit. deci l-ai vazut. Si exact in clipa in care somnul l-a luat in brate. In liniste. munca de detectiv e tare grea! Asa gandea Danut in clipa in care. Sau. copiii incepura sa-si dea coate si sa rada pe infundate. Daca stati si voi treji ca mine in noaptea aceasta. Incet. pe frunte.Gata. o sa aveti sansa sa-l vedeti pe Mos Craciun in carne si oase. gata sa-si deschida darurile.. rezistau eroic. a simtit un sarut cald. Ce mai. nu va mai certati. azi noapte am stat treaz pina tarziu si l-am vazut pe Mos Craciun in carne si oase. . nu avea nici timp nici chef sa vada ce i-a adus Mosul. Se tarau parca una cate una. Si cum arata? Era asa cum il stim noi. nici vorba de asa ceva. Nu te bucuri de darurile Mosului sau esti trist ca ai adormit azi-noapte si n-ai mai dat ochii cu el? . nu? Asta inseamna sa stea ore in sir la panda. Tin minte ca.Ce-i cu tine Danut? il intreba Alexandru. langa patul lui a rasarit ca din senin un Mos cu barba si mustatile ninse de ani multi. incerca Danut sa calmeze spiritele. copiii s-au pus la panda: daca vor reusi sa-si tina ochii deschisi si atentia incordata la maxim. Danut a fost singurul care a ramas de veghe. imbracat in rosu. El insa.E Mos Craciun! a mai apucat Danut sa sopteasca. sa fie atent la cea mai mica miscare si sa stie sa ignore furnicile care incercau sa-i inchida ochii. mai bine zis. atunci cand a intrat in camera.

. Copiii au facut ochii mari si au ramas muti de uimire. sa dea mana cu Mos Ene inainte de vreme. sarea si striga cat il tineau puterile: . Pesemne le uitase acolo cand il sarutase pe frunte..Dovedeste-ne! nu se lasara batuti baietii. Danut scoase un chiot de bucurie. Si tocmai cand ajunse la nasturele de la guler.. orice care sa demonstreze ca Mosul a fost acolo. vezi. abia desprinse de la nasturele gulerului de la pijama. Danut chiuia de bucurie: in mana stanga tinea.. pentru ca de-acum e clar: Mos Craciun exista cu adevarat! Misterul a fost dezlegat 372 .. in fiecare an.Am dezlegat misterul! Mos Craciun exista cu adevarat! De-atunci.Ei. . E imposibil sa nu gaseasca infasurate acolo macar trei fire din barba alba a mosului. Danut se afla in mare incurcatura. Si daca se intampla. in noaptea cea sfanta. trebuie sa fi lasat o urma. Cine stie. Incepu sa-si descheie nasturii de la pijama incet. ceva. copiii s-au apropiat sa vada ce se intampla. o jucarie miscata de la locul ei. Danut incearca sa nu adoarma.. poate totul n-a fost decat un vis..Uraaaaaa! Uimiti.. O urma de cizma pe covor.. incepu sa caute prin camera ceva. Descurajat. Un vis frumos. Cum sa dovedeasca el existenta Mosului? Cat de rau ii parea ca a adormit si n-a apucat sa-si trezeasca prietenii. un glob spart. in camera.. Nimic! Toate erau la locul lor si nici o urma.. Trist si abatut. se gandi ca ar fi timpul sa se pregateasca pentru iesirea la sanie. Nu vrea cu nici un pret sa piarda intalnirea cu Mosul.. Numai Danut dansa. trei fire albe din barba lui Mos Craciun. unul cate unul. acum te-ai convins? Stiam doar cu totii ca nu e decat o poveste pe care cei mari au inventat-o pentru noi. atunci nu uita sasi verifice dimineata nasturii de la pijama. . nu-i asa? Daca Mosul a fost aici. totusi... Doar te crezi detectiv. sa stea impreuna de vorba cu Mos Craciun. copiii! Danut simti cum in ochi incep sa i se adune lacrimi..

caruia i-a fost murit femeia cea dintai. pentru ca copila. nu cuteza sa-i omoare? Deci au inceput a se sfatui amandoi in ce fel sa-i prapadeasca si sa se coroata de dansii. Barbatu-sau insa nu vrea. asa au si facut! Intr-o zi s-a sculat omul acela des-dimineata si a poruncit femeii sa faca merinde. ca sa-i alunge de-acasa sau sa-i piarda cumva. Cand insa la dus. ca de omorat. pe nevazute. ca va fi vai de dansii acasa de n-or merge. dara pentru ca era inca tanar. pe care o iubea foarte. o mana de cenusa de pe vatra si s-a luat dupa aceea catinel dupa dansii. pentru ca are sa mearga cu baietii la padure dupa lemne. ca mai marisoara. a si inceput copila a presura cenusa pe urma sa. pentru ca nu-i putea suferi in ochi. Dara ce sa faca cu dansii. tot icicolea. Cum s-au sfatuit. ca ochii din cap. dara infricosandu-i mastia. a apucat copila. Cand sa se porneasca. Mergand ei asa pana hat afund in padure. ea l-a lasa si n-a mai sedea cu dansul. si pentru ca sa nu-l lase. ca sa poata cunoaste drumul pe unde au mers. cat sa aiba de ajuns pe ziua aceea. i-a fagaduit ca i-a intra in voie. Dara ei nu voiau sa mearga nicidecat. Femeia le-a facut merinde si le-a pus intr-o traista. n-au avut ce sa faca si s-au pornit si ei. neputand ei nimeri mai mult acasa. Dara muierea tot nu inceta sa-i roada urechile ca sa-i prapadeasca. se vor curati asa de dansii. El o avea foarte draga. a spus copiilor ca sa vie cu dansul ca sa-i ajute a strange lemne. Dupa multe sfaturi s-au invoit la aceasta ca sa-i duca afund in padure si sa-i lase acolo si. au statut putin de-au facut foc si au mancat.Cei doi baieti parasiti Era un om. Aceasta mastie tinea foarte rau pe baietii cei ramasi de maica si imbia totuna pe barbatu-sau. Ce sa faca amu 373 . Cum au ajuns in padure. pentru ca-i era fii drepti din sangele sau. ca de nu i-a pierde. avea un presimt rau si imbiase si pe frate-sau sa nu se duca. si i-au ramas de la dansa un baiat si o copila. s-a insurat de-a doua oara si si-a luat o muiere.

ca-i mai prindea noaptea in padure? S-au luat si sau dus catinel dupa vuietul acela de ciocanitura. ca el a veni indata si apoi or merge acasa. Aici a fost facut mastia lor fel de fel de bucate alese. Cand la urma le-au ramas vro cativa carmoji. si ca ei se tem singuri aici.Dragii mei! ramaneti voi aici si ma asteptati. auzind bontanitura si ciocanitura aceasta. tot da. da. credeau intr-adevar ca acolo se afla tata lor facand lemne. da. dara sa mearga si ei cu dansul! Bietului om i se rumpea inima dupa copii.tata-sau ca sa se stearga de dinaintea lor si sa-i lase singuri aici? A chitit amu cat a chitit si pe urma le-a zis: . ia. iar tata lor a luat securea cu sine si s-a dus intr-o parte in padure pana ce s-a pierdut din ochii lor. Copiii. se loveau lemnele unul de altul si tot faceau cioc! cioc! asa incat iti parea ca taie acolo cineva lemne. pana ce-au ajuns intr-o vreme de noapte acasa. ca nevasta-sa ii spusese acasa. Aici a legat doua lemne de un copac si cand batea vantul. Cum au ajuns aici si au zarit lemnele acelea legate de copac si bontanind. dara bontanitura nu inceta.Ia de-ar fi acuma copiii acasa. De aici s-au luat amandoi pe urma cea de cenusa indarapt. da. ca eu m-oi duce. apoi sa stie ca ea l-a parasi de buna seama. nici tata lor nu se arata. ca de i-a aduce indarat. iarasi la acel loc unde i-a fost lasat tata lor. Ce sa faca ei acuma. Copiii nu prea vroiau sa ramaie. si de aceea a sfatuit tot cu binele pe copii ca sa ramaie acolo. zicand ca el s-a indeparta poate prea tare. tot placinte si scoverze. tot da. da. si s-au fost pus amandoi la masa si au ospatat. mai incolo in padure si-oi face lemne si dupa aceea om merge iarasi acasa. tremurand de frica. dara n-avea incotro. s-au speriat si au cunoscut ca tata lor i-a inselat numai si i-a si lasat aici singuri in padure in prada fiarelor! Ce sa stie ei a face? Au inceput a plange si a se vaieta si s-au intors. Ei dara au asteptat si-au asteptat ca sa inceteze a face lemne si sa vie la dansii ca sa mearga acasa. Atuncea zise femeia catre barbatu-sau: . Bietii copii n-au avut ce face si au ramas acolo singuri. ar manca si ei acesti carmoji si n-ar mai ramane! 374 .

taica! Si au intrat repede in casa. au socotit in sine: "Ca de ne-a mai lasa tata si acuma indarat. si n-a stiut ce sa faca de manie asupra barbatului sau. daca a mai vedea baietii acestia in ochi. se temeau sa intre deodata in casa si de aceea s-au fost pus sub fereastra sa asculte ce fac parintii lor in casa si ce vorbesc ei. dar mastia a zarit-o si i-a dat cu vatrarul peste manute. Auzind ei zicandu-se: "De ar fi acuma copiii nostri acasa. da copila sa ia iarasi cenusa din vatra. si unde n-a inceput sa-l suduie si sa-l mustre. ar manca si ei acesti carmoji!". care venisera pana atuncea acasa. cat n-a putut sa ia. ci ca i-a lasat undeva peacolea pe aproape ca sa poata nimeri acasa. crezura c-au zis-o din inima buna si se raspunsera de sub fereastra: . si ca el socotea ca ei au mers inainte si ca i-a afla acuma acasa! Amagindu-se copiii cu aceste cuvinte magulitoare.Iata-ne. daca nu i-a duce maine afund tare in padure ca sa nu mai nimereasca acasa si sa se coroata de dansii! Degeaba se dezvinuia bietul barbat inaintea femeii sale. Atuncea a incremenit numai femeia. dara n-a putut da peste dansii. noi tot om nimeri acasa cu acel viclesug ca si mai inainte!" Cand dimineata la pornit. cautandu-i. si ca ei dupa aceea se tem si nu pot nimeri singuri acasa! Dara tata lor le spunea ca el nu-i de vina la patarania de astazi. si de aceea a venit singur fara de dansii acasa. ca ea nu voia sai creada nimica si-l ameninta tot din ce in ce mai tare. maica! iata-ne. ca. ca el n-a voit sa-i lase acolo. ca el a scos-o numai din minte si ca nu i-a dus in padure sa-i prapadeasca. si ca ea l-a parasi de buna seama. ca ea s-a duce de la dansul incotro or duce-o ochii.Na! mancati si voi carmojii acestia si va culcati si dupa aceea sa va hodiniti. a ratacit si nu i-a putut nimeri. ca i-a cautat. ca el ii inseala si-i lasa inapoi. Cu asta data n-a avut ce sa faca si a chemat baietii in casa zicandu-le: .Dara copiii. ca maine dimineata om merge iara la padure dupa lemne! Auzind bietii copii aceste cuvinte s-au intristat foarte si au inceput sa zica ca ei n-or merge mai mult cu dansul la lemne. Dara iesind afara a aflat biata copila in tinda un polobocel cu tarate si si-a umplut 375 . si mangaindu-se cu viclesugul intrebuintat intaiasi data.

de trei. de doua. mi se pare ca nene ne-a lasat iarasi! Si acuma-i seara. si apoi au inceput a-l striga ca sa vie sa manance impreuna.Vezi... socoteau ca-i tata lor acolo si au asteptat pana ce s-a fost incalzit bine friptura aceea. Ducandu-se asa. auzind totuna bontanitura aceea. nu pe unde mersesera ieri. fratioare. Striga o data. de zece ori sa vie. nu vroiau nicidecat sa ramaie indarat. pe unde nu mai umblase picior de om. Cu mare greu abia l-au aflat de la o vreme. Vai si amar. de s-a intampla cumva sa-i lase iarasi tata. si dupa aceea s-au asezat 376 . caci acuma a fost innoptat cumsecade? Au inceput iarasi a plange si a se vaieta si s-au luat indarat spre foc. pe oara de ieri. ca-i friptura incalzita. au ajuns de la o vreme foarte afund in padure. si dupa aceea s-a dus pe-aiurea acasa. care. au scaparat. Dar nici pe acesta nu-l puteau nimeri acuma. Acuma au fost mers ei la padure prinr-alt loc. ca si mai nainte. dara magulindu-i cu cuvinte dulci si spunandu-le ca sa-l strige indata.Ramaneti voi aici. au atatat un foc si s-au hodinit putin. si a legat iarasi doua lemne de un copac. Bietii copii s-au increzut si acuma in cuvintele tatanilor si au ramas. Copila a ramas si acuma ceva mai indarat si a inceput. bontaneau asa. intr-o parte. ce-om face noi? Dara tot nu prea credeau sa-i fi lasat si acuma tata-sau si s-au luat dupa vuietul cel de bontanitura si au mers pana acolo. Dupa aceea a zis iarasi tata catre baieti: .. dragii mei. care tot bontaneau lovindu-se la batatura vantului! Ce sa faca ei? Ce sa inceapa. de si-au facut un foc bun. pentru ca batea vantul si se tot loveau unele de altele. fiindca era foarte intuneric si el s-a fost potolit. ca eu ma duc si-oi taia pan-atunci lemne! Copiii. ca si mai nainte. Copiii. intr-o desime nespus de mare. sa tot presure din taratele acelea in urma sa ca sa poata si acuma nimeri acasa. Aice au stat ei. ca si cum ar fi fost taind cineva lemne.poalele cu dansele si a mers si ea dupa ceilalti. unde nu-l mai zareau copiii. au strans vreascuri de primprejur. cand au vazut ei iarasi niste lemne legate de copac. si nu mai vine! Acuma a zis copila catre fratioru-sau: . cum numai le-a parea ca ramane ceva mai mult. Tata lor s-a dus. la foc si incalziti fripturica aceasta.

ca eu am luat ieri.Surioara draga! noi om pieri de foame. nici unde i-a fost lasat tata-sau. si unde nu auzeau nimica. si erau foarte flamanzi. Pana ce-a putut vana ceva cu arcul s-au fost prins in laturi mai multe pasari. s-au ratacit si mai tare in padure. cercand. pentru ca o vulpe a fost lins toate taratele. Dupa ce-au 377 . Ce sa faca? Mancare n-aveau mai mult si nici n-aveau din ce sa-si faca! Ei nu stiau nici cum sa-si atate un foc! Iata ca-i da Dumnezeu baiatului un cuget sa-si faca un arc si sa vaneze pasari si dobitoace salbatice ca sa se hraneasca cu ele si zise catre sora sa: . Ce sa faca ei acuma? Dau incolo. iata ca deodata au inceput a se aprinde. au fript acele pasari si le-au mancat. cand de-aice-nainte li se pierde urma aceea de tarate. dau incoace.pe langa dansul amandoi ca sa doarma pana maine dimineata. dara fara paine si fara sare. au gasit focul stins. unde nu vedeau nimica. pentru ca aseara au fost mancat tare putin. cearca urma aceea ba-ntr-o parte. Dara copila i-a zis: . caci acuma la intunericul acesta nu stiau incotro s-o apuce. dar nu dau de dansa. Pornesc pe urma aceasta si merg o bucatica bunisoara. Ei au fost flamanzit foarte. decat cand si cand niste foscaituri si paraituri de vreascuri sau niste strigate de pasari si niste urlete de fiare salbatice! Baiatul a inceput iara a scanci si a plange. cand ne-am pornit de acasa. Cand s-au sculat dimineata. de n-om vana ceva! Si eu as vana cate ceva. Au fost umblat tot asa ratacind pana acum dupa amiazazi si nu puteau nimeri nici acasa. tarate cu mine si am tot presurat in urma noastra! Hai sa cautam ca poate om da de urma aceasta si apoi om nimeri iarasi acasa! Se iau ei si cauta incolo si-ncoace si dau de urma taratelor. Umbland tot asa. dara n-am arc si nici n-am din ce face! Atuncea-i zise surioara: . ba intralta. Dupa aceea le-au dat in cuget sa ia niste lemne uscate bine si sa le frece unul de altul si.Fratioare! taie-mi cosita si-ti fa arc dintr-insa! El a luat si i-a taiat cosita indata si si-a facut un arc si mai multe laturi.Fratioare! vina incoace cu mine. frecandu-le amu cat le-au frecat. si asa au facut foc. decat tot copaci. pe care le grijise surioara-sa bine si le curatise. Ce sa faca ei acum intr-aceasta singuratate.

surioara.Vezi. fara sa mai intrebe de sora-sa. i se facuse baiatului o sete ca aceea cat numai sa se stinga. dara mergand asa mai departe vede alta urma. nu m-ai ascultat! Nu ti-am spus eu tie sa nu bei? Vezi. si apa nicaieri! Numai ici-colea se afla cate putini stropi prin niste urme de fiare salbatice. s-a si facut indata cerb. il zareste numai ca cerb si zice catre dansul: . raspunse sora-sa. 378 . Insa surioara nu l-a lasat. si tot oi ramane pe langa tine! Mai mergand ei asa prin padure iata ca au dat de o poiana foarte frumoasa si mare. s-a face urs si-a manca-o! S-au mai dus amu cat s-au mai dus. Bucuria lor c-au iesit o data din acea pustietate si ca au dat la lumina. da sa beie apa din ea. cu atat si grija mai tare. de-a bea. a baut.Surioara! tare mi-i sete si n-am de unde sa beau de-aiurea apa decat doara numai din urma aceasta de lup! .Da cum sa bei tu de-aici?!. Fiecare a mers dupa treaba sa. fratioare. de urs. ca eu nu ti-oi face nimica. ca ce sa faca ei. ca te-i face lup si ma-i manca! El n-a baut de aici. si baiatul slabise de tot si nu se mai putea tine de dansa de sete si a ramas ceva indarat.Nu te teme. l-au pregatit amandoi cum se cuvine si l-au fript frumos. ca copila sa stranga vreascuri si sa faca foc. ce-oi face eu acuma singura? Tu ma-i impunge. Cand se uita surioara sa inapoi sa vada de ce ramane indarat. Cu merindea aceasta au inceput sa mearga prin padure intr-o parte. Rozandu-l asa de tare setea. s-au sfatuit amandoi. si cum a baut. a zis baiatul catre copila: . pe care era acuma fanul lucrat si pus in capite. ca doara ar iesi la lumina undeva din pustietatea aceasta. Ducandu-se ei asa prin padure. pentru ca plouase nu de mult. iara el sa mearga la vanat. Dupa ce-a venit cu vanatul la foc. si pentru ca nu mai putea rabda de sete. si dand peste o urma de cerb cu apa intr-insa. Copila a facut un foc bun si baiatul a vanat un iepure si un iedut. Dara cu cat le fu bucuria mai mare. Dara cerbul i-a raspuns: .mancat ei si s-au saturat. zicandu-i ca.

Vazand cerbul ca vine stapanul mosiei la vanat. si-a pus painea jos s-o manance. au aflat copilita aceea si-au dus-o la boier. ce sa fie aceasta ca capaul acesta gateste asa degraba de mancat. s-a mirat foarte. s-a mirat foarte tare. Capaul s-a dus iarasi la capita aceea si s-a pus jos s-o manance. Sezand pe caruta a dat fiecarui capau cate o jemna sa manance. a zis catre surioara sa: . Fetisoara o zareste si intinde iute mana si-o apuca si-o mananca. pe cand ceilalti n-au ros nici jemna cea dintai. Cainele da iarasi fuga la caruta si incepe a se gudura. iar singur a mers in padure. sub care era ascunsa fetita. A mai capatat una! Dara si cu aceasta a patit tot asa. si a oprit caii ca sa poposeasca putin si sasi hraneasca si capaii. de nu-i ceva sub capita aceea unde a mancat cainele! Mergand ei acolo si rasturnand capita. Capaul fuga la caruta sa-i deie alta. Un capau a luat jemna-n gura si-a mers de s-a pus tocmai langa capita aceea. 379 . de unde sa fi venit ea acolo sub capita si. Aici a vrut sa poposeasca putintel si-apoi sa s-apuce de vanat. Boierul s-a mirat cum de-a gatit-o asa degraba si i-a dat alta. si musca o data dintr-insa si ceealalta bucata o lasa jos. Cand l-a vazut boierul iarasi langa sine mai cerand alta. sub care era ascunsa fetisoara.ca boier era stapanul mosiei aceleia .ca nu puteau merge mai departe. si a poruncit argatilor sa mearga si sa caute. deoarece era si frumusica. El a luat o capita cu rezele si a ridicat-o in sus si a ascuns pe sora-sa sub dansa. Atuncea copila intinde manuta si i-o ia si pe aceasta. Dara iata ca dupa putin timp soseste aici si mosneanul mosiei. care iesise la vanat cu capai si cu toata randuiala.Surioara! vina sa te ascund sub capita asta de fan. fiindca i-a placut foarte. ca ma tem ca sa nu ma-mpuste! Cum a zis. ca doara i-ar mai da si alta. si eu m-oi duce in padure pan ce-a merge stapanul mosiei acasa.a venit cu trasura pana nu departe de capita aceea. si cerbul s-a fost dat la pascut. a si facut. pentru ca se temeau sa nu vada cineva pe cerb si sa-l impuste! In poiana aceasta au poposit ei oleaca. Boierul acela . Vazand-o boierul asa de curatica.

numai de-ar fi putut! Pentru ura aceasta cauta in tot felul cum s-ar putea curati de dansa si sa incapa iarasi in dragostea boierului! Traind boierul cu sotia sa amu peste un an de zile. a auzit boierul si pe cerb vorbind si s-a bucurat foarte tare. ca eu ti-oi face toate pe voie! Copila atuncea a inceput a-i spune toate celea ce s-au intamplat cu dansii de la-nceput si pan la sfarsit.Da unde ti-i acuma frate-tau? Mergi de-l ada la mine! Ea s-a dus si a implinit porunca boierului. ca sa petreaca acolo. care semana foarte tare copilei aceleia si care nadajduia ca o va lua boierul pe dansa de sotie.Cucoane! eu ti-oi spune tot adevarul. de care s-au bucurat tare. pentru ca el traia foarte bine cu o muiere de casa. Acuma insa trebuia sa slujeasca pe copila aceea si de aceea prinse o ura asa de cumplita asupra ei cat n-o putea vedea-n ochi! Ea ar fi sorbit-o intr-o lingura de apa. fara frica. pe copilita langa dansul in caruta.Spune-mi. in care se afla si un helesteu. Dupa ce l-a adus. si-a luat-o de sotie. Dupa amiazazi a zis cucoana catre argata aceea sa mearga cu dansa la helesteu in gradina sa o 380 . i se facu mila de dansii si zise catre copila: .a intrebat-o frumusel si cu binisorul de unde-i ea si cum de a venit pe aste locuri? Atuncea i-a raspuns copilita: . i-a zis: . daca mi-i fagadui ca mi-i implini o cerere! Vazandu-o boierul ca vorbeste asa de intelept. fiindca era boierul inca holtei. Aceasta era vara intr-o zi foarte placuta si frumoasa. si pe urma l-a rugat sa nu-i faca nimica cerbului fratior! Ascultand-o boierul cu luare-aminte. Deci vazand casenii sai aceasta. si. draguta. iar pe copila a bagat-o in casa si a imbracat-o foarte frumos. Dara odata s-a dus boierul oareunde la plimbat si a lasat pe cucoana-sa acasa sa aplece copilul. Cum a ajuns acasa. a trimis pe cerb in gradina. iata ca i-a daruit Dumnezeu un prunc foarte frumos. si pe urma i-a luat peamandoi cu sine. iara cerbul venea dupa dansii. s-au mirat foarte.

Boierul o mai intreaba: 381 . Cand a venit boierul seara acasa. . ca mai murea de foame.scalde si sa o spele.Ca nu stiu . caci acuma nici nu vrea sa suga tata! Poate ca-i bolnav ceva. au socotit in sine: "Acu a sosit timpul ca sa raman eu cucoana!" si ia si impinge pe cucoana-sa in helesteu de se-neaca. ca tare mi-i dor! Boierul nu i-a raspuns nimica la aceasta. dragu-meu. fara ca sa spuna cuiva ceva. dara. si intreaba pe cucoana sa. ia asa cum is baietii cei mititei. . fara numai cerbul care era in gradina. Scaldand-o ea acolo pe-o punte. cazand in helesteu. cu care se primbla de subsuoara. ca asa as manca eu o fripturica de cerb. nici nu stii ce le mai lipseste! Mai dupa aceea a mers boierul la primblat in gradina. s-a lunecat de pe punte si. Dupa aceea vin ei iarasi acasa. Copilul cucoanei inecate insa era de tata si acuma n-avea cine sa-l aplece si pentru aceea plangea totuna incat nu-i mai sta gura. ci numai sade asa si gogeste. numai de-om fi sanatosi! Si asa au trecut vro cateva zile. Dupa aceea a luat ea si s-a imbracat in hainele ei si a mers acasa. n-a cunoscut-o ca nu-i sotia sa. ca asa de bine semanau ele una cu alta! Dara ea i-a zis lui. spalandu-ma. De aceasta nu stia altul nime.Dumnezeu stie ce-i lipseste.Dumnezeu mai stie ce-i lipseste si lui! Da oare sa-l taiem. ce nenorocire am patit eu astazi! M-am dus dupa amiazazi la scaldat in gradina si am luat si argata mea cu mine.raspunse ea.Asculta. Dar copilul tot plange si plange. s-a inecat indatamare! El i-a raspuns: . ci a schimbat vorba pe alta. Boierul o intreba: . . ca helesteul era foarte adanc. si vede ca cerbul e suparat foarte tare si nici nu paste.Da de ce tot plange copilul? .Nu te supara de aceasta.Nu stiu. ca oare ce sa-i fie de nu paste el? . draga mea! ca argate om mai afla noi. draga. facandu-se inca cam suparata: .raspunse ea.

Acestia au ispravit toate dupa cum le-a poruncit boierul. cucoane. suptu-te-au. s-a facut un musuroi. si unde i-a picat capul. Atuncea a poruncit el argatilor sa dea apei din helesteu pe loc drumul si sa caute. Fugind calul asa cu dansa. apoi sa ia pe femeia aceea ce-a vrut sa-nece pe cucoana-sa. dupa amiazazi. sau ba. s-a bucurat foarte si au poruncit argatilor sa aduca o herghelie de cai si sa aleaga pe cel mai sireap dintre dansii si sa-l prinda. Dand ei acuma apei drumul au aflat pe cucoana boierului in fundul helesteului plina de mal si supta de apa. ori de nu va sti el ce-i lipseste cerbului. a zdrobit-o toata. Nepotelul meu. decat ar necaji-o atata! Boierul s-a mirat numai si de una. Vazand-o boierul. Ca tata umplutu-te-au. de nu paste? Poate nu-l adapa la vreme si poate ca-i sangerat? Gradinarul. s-a pus si el singur la panda si a vazut cum a doua zi. ori de-i drept aceea ce zice cerbul. Indatamare au luato. si de alta si a mers la gradinar sa vada. sa o lege de coada lui si dupa aceea sa-i dea drumul cu dansa. si ca mai bine ar muri. malul. Si pe pruncul tau. intrebat fiind despre cerb.Surioara. 382 . Apa. ca vine amu de vro cateva zile totuna dupa amiazazi la helesteu si se uita scarbit intr-insul si zice: .. au spalat-o. i-a raspuns: .Oare ce-i lipseste? Ea-i raspunse ca nu stie si ca si ei i-i lehamite acuma de dansul. au imbracat-o si au dus-o boierului in casa. dara inca tot vie. dara atata i-am luat seama.Eu. L-apleaca tata stearpa Si-l mangaie cea cioroaica! Auzind boierul cuvintele acestea de la gradinar. surioara! Prinde-te de razisoara. nu stiu de ce-i asa de posomorat si de ce nu paste. a venit cerbul iarasi la helesteu si a zis tot acele cuvinte.

Boierul a vietuit de aici inainte mult timp in tihna cu cucoana-sa si au facut multi copii. s-au facut furci. ori cate o lacusta. sta afara in grau. cuminti si ascultatori. sapte zile de-a randul a ouat cate un ou. parca erau sapte gogosi de matase. ca sa nu i-l inece ploile. cand au venit taranii sa secere graul. Si erau frumosi. Prepelita prindea cate o furnica. ploua de varsa si ea nu se misca. si ploua. o prepelita aproape moarta de oboseala — ca venea de departe. se plimbau primprejurul mamei lor si cand ii striga: ―Pitpalac!‖ repede veneau langa ea. si au inceput sa umble prin grau dupa mancare. a inceput sa adune betigase.unde i-a picat nasul. in tot sapte oua mici ca niste cofeturi si a inceput sa le cloceasca. Ai vazut cum sta gaina pe oua? Asa sta si ea. si cum nu stia sa zboare. dar mici. paie si fire de fan si si-a facut un cuib pe un mosoroi de pamant. foi uscate. la marginea unui lastar. Dintr-insii se trag si invatatii de astazi! Iara eu Am incalecat pe-un pai de secara Si v-am spus o minciuna-n asta seara! Puiul Sandi. prin iunie. doar ca ea in loc sa stea in cotet. imbracati cu puf galben ca puii de gaina. hat! l-a prins un flacau sub caciula. mai sus. le-o firimitea in bucatele mici. numai el 383 . nu goi ca puii de vrabie. tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva zile. pe care i-au crescut si i-au invatat pe la scoli si asa i-au facut norociti. Odata. si ei. pic! pic! pic! cu cioculetele lor. s-au facut greble si unde i-au picat picioarele. al mai mare dintre pui n-a alergat repede la chemarea ma-sii. s-a facut o mlastina. o mancau numaidecat. Ce frica a patit cand s-a simtit strans in palma flacaului. ca nu cumva sa patrunza o picatura de ploaie la oua. sa asculti pe mamica! Intr-o primavara. Dupa trei saptamani i-au iesit niste pui draguti. pe urma. unde i-au picat mainile.

Si mama lor le spunea ca-i invata sa zboare pentru o calatorie lunga. sa nu iesi niciodata din vorba mea. si o sa vedem dedesubtul nostru orase mari si rauri. Ziua. raspundeau ei. si cu ajutorul mamei lor au inceput sa zboare. ma Marine. ca e pacat de el. aud o caruta venind si oprindu-se in drumeagul de pe marginea lastarului. cand o trece vara. frrr! zburau cu totii de la marginea lastarului tocmai colo langa cantonul de pe sosea si tot asa indarat. cand se potolea vipia. l-a mangaiat si i-a spus: — Vezi ce va sa zica sa nu ma asculti? Cand te-i face mare. trei!‖ Si cand zicea ―trei‖.a stiut. ca poti sa patesti si mai rau. iar in noptile racoroase se adunau gramada. stau la umbra in lastar. cand se ingana ziua cu noaptea. zile si nopti. Au ridicat toti in sus capetele cu ochisorii ca niste margele negre si ascultau. Din seceratul graului si din ridicarea snopilor se scuturasera pe miriste o groaza de boabe cu care se hraneau si. doua. ―Si o sa zburam pe sus de tot. si marea. Ea l-a luat. pe care trebuiau s-o faca in curand. Mama lor ii aseza la rand si ii intreba: ―Gata?‖ ―Da‖. cand era caldura mare. ca beau dimineata picaturi de roua de pe firele de iarba. dupa-amiaza. Nu-l vezi ca de-abia e cat luleaua?! Cand s-a vazut scapat. ii batea inima ca ceasornicul meu din buzunar. pe cand puii se jucau frumos in miriste imprejurul prepelitei. Incet-incet puful de pe ei s-a schimbat in fulgi si in pene. fuga speriat la prepelita sa-i spuie ce-a patit. Lectiile de zbor se faceau dimineata spre rasaritul soarelui. ―Nero! inapoi!‖ s-a auzit un glas strigand. caci ziua era primejdios din pricina heretilor.‖ Intr-o dupa-amiaza pe la sfarsitul lui august. o sa faci cum ai vrea tu. si seara in amurg. sub aripile ocrotitoare ale prepelitei. Si asa traiau acolo linistiti si fericiti. care dadeau tarcoale pe deasupra miristii. care s-a rugat pentru el: — Lasa-l jos. ieseau cu totii pe miriste. dar a avut noroc de un taran batran. moare. ca esti mic. nu sufereau de sete. macar ca nu era vreo apa prin apropiere. ―Una. dar 384 . dar acum. ca sub un cort. Puii n-au priceput.

— Nu va miscati. incat vad cum i se urca o furnica pe carambul cizmei. lipiti cu pamantul. nu s-a luat dupa dansul. incat cainele vrea cu orice pret s-o prinda. a ramas incremenita. dar acolo. dar tocmai dintr-acolo venea vanatorul. Se apropie grabit si vanatorul. iar cand socoteste ea ca e in afara de bataia pustii. de miscarea aripii. dupa cum le poruncise ma-sa. Vai! cum le bate inima. voi sa ramaneti nemiscati. osul — la inceput numai plesnit — s-a crapat de tot. In vremea asta puiul al mai mare. le-a poruncit sa se pituleasca jos. O singura alica l-a ajuns la aripa. socotind ca nu face truda de a-l cauta prin lastar. de frica sa nu-si impuste cainele. Cainele paseste incet dupa ea. cunoscand desimea lastarului si vazand ca trasese intr-un pui.mama lor. si cu nici un pret sa nu se miste. e pierdut. zboara. Dupa o clipa de socoteala. Ati inteles? Puii au clipit din ochi c-au inteles si au ramas asteptand in tacere. care intelesese ca e un vanator. Nero! Fasaitul se apropie — uite cainele: a ramas impietrit cu o laba in sus. cu ochii tinta inspre ei. Vanatorul. vanatorul se departeaza strigand: ―Inapoi! inapoi!‖ Nu poate trage. dar prepelita se preface asa de bine ca e ranita. — Eu o sa zbor. zboara repede spre lastar. a putut zbura pana in lastar. Din cand in cand se auzeau pocnete de pusca si glasul vanatorului strigand ―Apporte!‖ Mai tarziu caruta s-a indepartat inspre vanator pe 385 . le sopteste prepelita si se strecoara binisor mai departe. se intoarce si trage. Uite-l: piciorul lui e acum asa de aproape de ei. la doi pasi de la botul cainelui. care o urmareste. si puiul a cazut cu o aripa moarta. care zboara. vanatorul ii aude paraitul zborului. Scaparea lor era lastarul. Dupa cateva clipe prepelita zboara ras cu pamantul. Se auzea fasaitul unui caine care alerga prin miriste si din cand in cand glasul omului: — Unde fugi? inapoi. Ascultau in tacere. Ailalti pui nu s-au miscat din locul unde-i lasase prepelita. N-a picat. in loc sa stea nemiscat ca fratii lui. Era cam departe.

iar in tacerea noptilor friguroase se auzeau strigatele cocorilor. mergand toate in aceeasi parte. iar jumatate sa ramaie cu puiul schilod. au auzit deslusit glasul mamei lor chemandu-i din capul miristii: ―Pitpalac! pitpalac!‖ Repede au zburat inspre ea si au gasit-o. raspundea prepelita. au taiat cocenii si au intors locul. el o intreba cu spaima: — Mama. Atunci prepelita disperata a inceput sa-l strige tare. ori palcuri de alte pasari calatoare. In locul zilelor mari si frumoase au venit zile mici si posomorate. D-atunci au inceput zile triste pentru bietul pui. catre miazazi. mai bine numai unul — si fara sa se uite 386 . ascultand din toate partile. ca sa nu-l deznadajduiasca pe el. mai tare. Ea i-a numarat: lipsea unul. pornita fara veste intr-o zi. Au venit taranii cu plugurile de au arat miristea. iar noaptea. care sufereau de frigul toamnei inaintate. prepelita s-a mutat cu puii intr-un lan de porumb de alaturi. Decat sa-i moara toti puii. atunci s-a mutat in niste parloage din marginea lastarului. incet-incet pocnetele si strigatele s-au pierdut. a zburat. a inceput sa cada bruma si sa se rareasca frunza lastarului.. a hotarat-o. Suflarea dusmanoasa a crivatului. nu e asa ca o sa ma fac bine? Nu e asa c-o sa merg si eu sa-mi arati cetati mari si rauri. se uita cu ochii plansi cum fratii lui se invatau la zbor dimineata si seara. dar peste catava vreme au venit oamenii de au cules porumbul. Pe inserate se vedeau randunici intarziate zburand in rasul pamantului. si in tacerea serii care se lasa nu se mai auzea decat cantecul greierilor. silindu-se sa nu planga. care se agata de ea cu disperare. iar cand s-a innoptat si rasarea luna dinspre Cornatel.drumeagul lastarului. cand i-a vazut aripa rupta. si marea? — Da. dar sia ascuns durerea. — Unde e nenea? — Nu stim. In inima bietei prepelite era o lupta sfasietoare.. s-au stins. Si a trecut vara. mama.. a inteles ca era pierdut. cand ailalti adormeau sub aripa mamei. Ar fi vrut sa se rupa in doua: jumatate sa plece cu copiii sanatosi. Cand l-a gasit. Din lastar i-a raspuns un glas stins: ―Piu! piu!‖..

îţi părea că zăreşti arzând focuri mărunte. miriste. atunci se topea încetişor. Câţi să fi fost? Staţi că-mi aduc bine aminte: da. al patrulea avea şorţ. Unul. si pica mort. Soarele si omuletii de zapada A fost odată ca niciodată…a fost odată o iarnă albă şi strălucitoare. un pui de prepelita. Copacii abia îndrăzneau să mai trăiască. frunzele se duseseră. si a ramas in loc. toata preajma era imbracata in haina alba si rece a iernii. Dupa o ninsoare cu viscol.. Prin mintea lui fulgera crampeie de vedenii. al treilea.. ca un coif. dar n-a putut. aducand cu dansul un ger aprig. ceva mai mărunt. a zburat cu puii zdraveni. purta o pălărie de paie şi – dacă nu mă înşel – cineva îi înfipsese în gura de cărbune o pipă groasă.inapoi. urmeaza acum o piroteala placuta. ca sa nu-i slabeasca hotararea. pe pământ şi pe case. Iarba pierise. Se clatina intr-o parte si intr-alta.. aripa calda a mamei. sta zgribulit de frig. Iar dacă suflai asupra lui cu căldură. urma un senin ca sticla. Puful era moale şi când sclipea în bătaia soarelui. cu puf mult aşternut pe crengi. un caramb de cizma pe care se urca o furnica.erau cinci… Cinci oameni nemaipomenit de hazlii. mătură şi semăna leit cu 387 . cu aripa rupta. La marginea lastarului. îmbrăcase clopul vechi al tatei. Plecară din sat şi multe vietăţi mici: păsărele. pe cand al ranit striga cu deznadejde: — Nu ma lasati! Nu ma lasati! A incercat sa se tarasca dupa ei. cu degetele ghearei impreunate ca pentru inchinaciune. şi-ndurerat că piere. urmarindu-i cu ochii pana au pierit in zarea dinspre miaza-zi.. înalt şi voinic. da .. mulţi prieteni de-ai copiilor. Doar când luai puful în mână simţeai cât e de rece. mândru din pricină că avea pe cap o oală veche de supă. Atunci au răsărit în curte şcolii nişte omuleţi de zăpadă. fluturi. îţi lăsa în palmă o lacrimă… Era un ger năpraznic în zilele acelea. Peste trei zile. Dupa durerile grozave de pana adineaori.. altul.

Şi aşa. îţi venea să râzi. Pot doar să vă destăinui atât: cei care plămădiseră oamenii de zăpadă nu s-au mai îndurat să-i strice. am auzit nişte voci de copii spunând: „Omuleţii ăştia nu vor trăi mult. Costel. şi oamenilor de zăpadă le venise chef să ţopăie din picioare. Aşa încât meşterii făuritori au vorbit între ei şi şi-au zis: ‖Ce ar fi dacă i-am lăsa? Hai. cel mai mititel. priveau de jur împrejur şi li se părea lumea minunată. Toţi din sat s-au culcat. rămăsese pe gânduri. oftă voinicosul. Ne-am culcat şi noi… Iar peste noapte. Atunci. am jurat să n-o trădăm nimănui. au înviat.Ce să am. ba şi fumul coşurilor. s-a lăsat un asemenea frig. Că atunci tot o să vină soarele cald şi o să-i topească…‖ Au rămas deci omuleţii în curtea şcolii. fusese un asemenea ger năpraznic încât.Ce-ai.Mi-am adus aminte că. Duţu şi Gheorghiniţa. Ia. ceilalţi se adunară în jurul lui: . de-abia mai ticăiau. . sprijinit de-o ulucă a gardului. Dar pe când toţi îşi găsiseră câte o îndeletnicire. strângea în mâini plasa mea de fluturi. Iar femeia de nea a prins să deretice prin curte cu mătura. sub scoarţele îngheţate. când le zăreai nasurile de morcovi şi caraghioasele de pălării. în timp ce dormeam. încât parcă îngheţase şi vântul. pentru că întradevăr. O să vină soarele cald şi o să-i topească!‖ 388 . Şi s-a făcut seară. Cine-i făcuse? De unde răsăriseră? Sst! Nu pot să vă spun. să trăiască şi ei!… Măcar până la primăvară. pesemne. cel voinic şi cu pălăria de paie. deodată. iar al cincilea. Ba. deh. eu şi prietenii mei. Cel cu oala pe-o ureche s-a apucat să mărşăluiască precum ostaşii. a început să alerge după fluturaşii de zăpadă. Iar inimile copacilor.ţaţa Floarea. Cât de veseli erau omuleţii noştri! Săreau încoace şi încolo. E o taină pe care noi cinci. mi-am adus şi eu aminte de ceva… .De ce? . Pasămite. dar când îi priveai în ochii de chipăruşi îţi deveneau grozav de dragi. Când băgară de seamă. momâile cele albe din curtea şcolii au prins să se mişte. băieţelul cu plasa. Maricica. Pe urmă a venit noaptea. moşule? întrebă soldatul de nea. unul singur.

Cum te numeşti. pe când străbăteau cărările argintate de raza verzuie şi rece a lunii.Nu te pot lămuri.Nu cumva o fi soarele? a întrebat băieţelul de omăt şi toţi s-au oprit speriaţi. frumoasă zburătoare? o întrebară prietenii noştri. strigă femeia. cu o scufiţă roşie şi cu o scurteică împestriţată. Avea un cioc lung şi ascuţit şi lovea de zor în scoarţa copacilor. Dar încotro. aşa. .Nu ştim unde şade. să-l căutăm! De ce să ne pierdem nădejdea? O să înţeleagă şi o să se ducă în altă parte.Mergem şi noi…vrem să căutăm soarele cald. oameni buni? . da. de oameni.O vreme au rămas toţi nemişcaţi. Dar oricât au căutat pe uliţele satului nu au găsit soarele. 389 . Să ne lase şi pe noi să trăim. . A oftat moşul.Da. Era o pasăre. punându-şi mâinile în şold.întrebă iarăşi mărunţelul. Erau în pădure. . clătină din cap moşul.Frumos îi şade. femeia de nea. răspunse ea. Şi aşa au purces la drum. De spaimă nici nu mai îndrăzneau să vorbească. să-l căutăm. nici eu nu l-am văzut. Atunci au pornit şi mai zoriţi şi mergând fără răgaz. Dar câmpul era pustiu. în sfârşit. iată că le-au ajuns la ureche nişte tainice şi ciudate ciocănituri. Dar nu. s-au văzut deodată înconjuraţi de o mulţime de copaci. . .Dar cum arată soarele acesta cald? a întrebat curios băieţelul. De aceea au mers mai departe şi au ajuns pe câmp.Ce-i de făcut? A şoptit.Eu mi-am zis Ciocănitoarea-harnică. de vreme ce nici nu ne cunoaşte? De ce să ne topească? . .Nu l-am putea ruga să nu mai vină . tam-nisam! Ce are cu noi. . .Păi ştiu eu? .L-am putea căuta. Să se lege. Moşul a ridicat din umeri. Ceilalţi încuviinţară: . . Şi. îşi dădu cu părerea cel cu clopul tatei.

- O, că bine faceţi, dragii mei. Mergeţi cât mai degrabă şi spuneţi-i să vină neîntârziat. De uimire, moşului de omăt îi scăpă luleaua din gură: - Cum aşa, păi nu te temi de el? - Ba, mă tem de ger, zise ciocănitoarea. Că din pricina lui, micile vietăţi de sub coaja copacului stau amorţite şi nu mai ies la lumină. Nici nu mai ţin minte de când n-am mai pus pe limbă. Duceţi-vă, duceţi-vă, oameni buni şi spuneţi-i soarelui cald aşa: că de nu se grăbeşte, că de nu vine, mâine în zori moare ciocănitoarea! Au plecat prietenii noştri şi s-au afundat mai adânc în pădure. Se simţeau mâhniţi de soarta tristă a ciocănitoarei. I-a înveselit niţel un pui de animal, sprinten. Părea un ghemuleţ roşcat, cu coadă lungă şi sărea uşor, fie de pe-o creangă pe alta, fie din vârful unui copac, la poalele lui. Şi era atât de zglobiu, năzdrăvanul, încât cel mai mărunţel dintre oamenii noştri de zăpadă sa luat după el. A alergat ce-a alergat şi apoi buf, s-a trezit cu nasul în nămeţi. Ceilalţi l-au întrebat pe roşcovan: - Cum te cheamă şi de ce sari atât de voios? - Sunt Veveriţa-pui şi sar de nerăbdare în aşteptarea soarelui celui cald. - Cum aşa, nu te temi de el? întreabă mirat cel ce purta clopul tatei - Să mă tem? zise Veveriţa-pui. Dimpotrivă. Cămara maică-mi e goală şi în zadar căutam cu toţii ghinde şi cucuruzi de brad, totul e acoperit de zăpadă. Numai soarele cald ne poate scăpa. Dacă daţi cumva de el, spuneţi-i să nu zăbovească, altminteri pierim până mâine la amiază! Cei cinci oameni de zăpadă s-au aşternut la drum. Mergeau greoi şi supăraţi. Şi iată că de după o moviliţă, zăriră răsărind două urechi. Două urechi lungi şi ciudat de tremurătoare. - Văleu, să ştii că acesta e soarele! zise băieţelul de nea şi ceilalţi se opriră înspăimântaţi. - Nu vă apropiaţi de el - rosti soldatul de nea. Să nu vi se întâmple vreun rău! Lăsaţi-mă pe mine…

390

- Măria ta, rosti el cu băgare de seamă. Suntem o familie de oameni de zăpadă. Ieşi, rogu-te, de după moviliţă că avem să-ţi spunem ceva… - Dacă aveţi să-mi spuneţi ceva, veniţi voi încoace, se auzi o voce slabă. Cel cu casca pe-o ureche începu să tremure… - Nu putem, că ne e frică de matale. - Păi şi mie mi-e frică de voi. - Aşa, zise moşul către ceilalţi, apăi atunci să ştiţi că acesta nu e soarele, acesta trebuie să fie Iepuraşul-spăimântici, căci numai el e atât de fricos. Dar de ce te-ai pitit pe după deal? - Nu m-am pitit, răspunse Iepuraşul-spăimântici. Scormonesc zăpada cu lăbuţele. Caut rădăcini vechi de iarbă, căci nu mai pot de foame. Puieţii cei tineri i-am ros de mult. Of, dacă nu vine soarele cald mă prăpădesc până mâine în amurg… Oamenii noştri de zăpadă au mai mers oleacă. Atunci au auzit glasul arborilor. Erau nişte voci, unele subţiri, altele groase şi se văitau care mai de care: - Uf, rău mă mai dor braţele! Crengile mele sunt prea împovărate de zăpadă. Or să se rupă! O să pierim cu toţii! Primăvară, soare cald, nu vii, nu vii? Prietenii noştri s-au oprit câteva clipe din drum. Erau tare îngânduraţi. Tocmai ieşiseră din pădure şi s-au pomenit tot la marginea câmpului celui întins. Apoi s-au pus din nou în mişcare şi… Fără să mai spună nimic, au luat-o înapoi, de-a curmezişul ogoarelor înzăpezite, spre satul nostru. Gata să intre pe uliţă când i-a zărit o pasăre neagră. - Ia te uită cine umblă haihui prin sat! a cârâit ea. Dar de unde veniţi oameni buni, de la crâşmă? - De unde venim, de unde nu venim, ce-ţi pasă dumitale? A mormăit morocănos moşul. Nu ne mai supăra şi mata; în primul rând ca nici nu te cunoaştem! - Şi în al doilea rând, nici nu vrem să-ţi spunem că am fost să căutăm soarele cald, ţipă obraznic băieţelul. 391

- Cârr, cârr, cârrnule, aţi fost să căutaţi soarele cald? Şi l-aţi găsit? - Vezi bine că nu! Nu l-am găsit nicăieri. - Aşa? Ei, aflaţi că eu sunt Cioara cea bătrână şi învăţată, care-şi are cuibul într-un horn de pe acoperişul şcolii. Eu ştiu tare multe, ştiu şi unde-i locuinţa soarelui. Stă tocmai acolo, după vârful acela de munte înalt. - Zău? Şi cum se ajunge până la el? - Nu poţi ajunge decât în zbor. - Cioară dragă, se rugă atunci femeia. Fii bună şi du-te matale până la dânsul, că ţi-e mai uşor. Zboară de grabă şi du-i veste din partea oamenilor de zăpadă! Spune-i că moare pădurea dacă nu vine, pier veveriţele cele roşcovane, se prăpădesc iepuraşii urecheaţi, se sting ciocănitoarele cele frumoase şi harnice, îngheaţă de tot mândrii copaci… Aşa să-i spui, auzi? - Bine, mă duc, încuviinţă cioara. Iar prietenii noştri îi făcură semn cu capul. Ca şi cum soarele cald ar fi fost undeva pe-aproape, din ochii femeii căzură lacrimi de zăpadă… Dimineaţa, când m-am trezit, era soare afară şi bătea parcă un vânt călduţ. Zăpada începu să se topească. Plângeau streşinile şi nu peste mult timp a bătut la geamul meu o cioară. Ea mi-a povestit toate câte s-au întâmplat. Apoi au venit prietenii mei: Costel, Maricica, Duţu şi Gheorghiniţa. - Vino să vezi, mi-au spus, în curtea şcolii au răsărit ghiocei. Am alergat cu ei într-acolo. Şi-ntr-adevăr, ici-acolo se zăreau tulpiniţe verzi cu capete albe. Iar într-un loc am găsit cinci ghiocei laolaltă. Unul era mare, doi erau mai scunzi, al treilea avea frunzele verzi răsucite ca nişte braţe proptite în şolduri, iar cel din urmă era mărunţel de tot. Nu păreau trişti. Sunau din clopoţel: „A venit primăvara!‖

392

PAPUSA CU OCHI ALBASTRI
Anisoara are o papusa frumoasa, pe care o cheama Rita. Dar degeaba are Rita ochii albastri, parul matasos si auriu, nasucul mic si dragalas, gurita rosie ca o fraguta, daca o necajeste atit de mult pe Anisoara. Ca uite, Rita nu vrea sa se spele, fuge si tipa, ca apa e rece si clabucul ii intra in ochi, iar prosopul o zgiriie! Si ce mofturi face Rita la mancare! Pjinea cu unt nu-i place, de magiun sa nu auda. Cit despre lapte, nici atit nu poate sa-l sufere! c5i468cf43pvq — Hai, hai, fetito! o ia Anisoara cu binisorul. Cum vrei sa cresti mare, daca nu vrei sa bei lapte? „Nu si nu!", se smiorcaie Rita si ia te uita cum isi baga degetete in cana, stropindu-se pe sortulet si pe rochita. — Stai sa te sterg, zice Anisoara un pic suparata, dar Rita sare de colocolo si cand il vede pe ursuletul de pisla cum se joaca linistit cu cuburile, in loc sa-i spuna — bravo, ce casuta frumoasa ai cladit in padure! — se apropie tiptil prin spate si pac, dintr-o lovitura i-a darimat casuta! — Pleaca de aici! striga ursuletul de plus suparat si el, pe drept cuvant. Atunci Rita incepe sa tipe si trintindu-se pe podea da din miini si din picioare ca o morisca, zbie-rind cit 6 tine gura cit o fraguta: — Vreau sa ma joc cu cuburileeee! Anisoara, nici una nici doua, o ia pe Rita si o baga in sertarul de la bufet. Poate asa o sa se cuminteasca. Intradevar, in sertar e intuneric si smiorcaitut Ritei inceteaza brusc. — Ah, ah! Ce obosita sunt, suspina Anisoara si se viri in pat sa se odihneasca putin. Oh, Rita ofteaza fetita. Ai sa-mi scoti peri albi! Dar in sertarul in care sta Rita se strecoara prin_ gaura cheii o raza de lumina si se poate vedea bine cutia in care sunt o multime de nasturi si papiote cu ata de toate culo¬rile. Si Rita incepe aa se joace cu papiotele si desira ata. Fire lungi si colorate ies din sertar, iar motanasul cel var¬gat le zareste si se intreaba: „Nu cumva or fi cozile unor soricei?" Si se duce de le apuca in gherute si tot trage si tot trage ata care se desira si se imprastie prin

393

toata casa, pe coridor si prin bucataria unde bunicuta, care nu prea are somn, tocmai isi risneste cafeaua. — la te uita, ia te uita! De unde o fi ata asta? se intreaba bunica si zarindu-l pe motanas insfaca matura si poc, poc ii trage doua pe spinare. Motanasul, suparat, sare pe, fereastra si incepe sa miorlaie: — Anisoara! Anisoara! — Ce-i, ce s-a intimplat? sare din somn Anisoara... Si cand deschide ochii o vede pe Rita langa ursuletul de pisla. — Cred ca-i timpul sa te scoli si sa te pregatesti sa mergi la gradinita! ii spune bunicuta. — Bunicuto, stii ce-am visat? Ca Rita nu voia sa se spele si facea mofturi la masa si... — Imposibil! ride bunicuta. Rita nu face decat ce vede la tine, dar tu ai trecut de ieri in grupa mare la gradinita si de-acum va fi altfel!

Iedul cu trei capre
Cică, nu departe de casa caprei cu trei iezi îşi avea casa un ied cu trei capre. Grozav de bine o mai ducea iedul, că în loc de o capră avea trei capre: o capră-mamă, o mătuşă-capră şi o capră-bunică. Dimineaţa, nici nu apuca bine iedul să deschidă ochii că şi începea să strige: - Capră-mamă, îmbracă-mă! Capra-mamă nu aştepta să i se spună de două ori. Îi căuta hainele, pe unde le arunca iedul, şi-l îmbrăca. Când se vedea îmbrăcat, iedul iarăşi striga: - Mătuşă-capră, vreau să mănânc!

394

Mătuşa-capră se repezea la bucătărie şi-i aducea iedului de mâncare şi îi dădea direct în gură să mănânce. Apoi, toată ziulica zburda iedul pe afară, iar seara când se întorcea acasă, striga: - Capră-bunică, adoarme-mă! Cât ai clipi capra-bunică venea la ied şi-i cânta şi-i legăna să adoarmă. Dar într-o dimineaţă, înainte să se trezească iedul, cele trei capre capramamă, capra-mătuşă şi capra-bunică au plecat la vecina lor, capra cu trei iezi, s-o ajute să pregătească pentru nunta iedului cel mare. Când se trezi, iedul începu să strige după cum îi era obiceiul: - Capră-mamă, îmbracă-mă! Dar, precum se ştie cele trei capre erau plecate. Iedul începu să se tăvălească prin pat şi să urle ca vai de lume: - Capră-mamă, îmbracă-mă, îmbracă-mă! Vulpea, care tocmai trecea pe acolo auzi urletele iedului şi veni să afle ce se întâmplă. Vulpea îi spuse iedului să-i arunce hainele că-l îmbracă ea, dar luă hainele, le vârî într-un sac şi fugi cu ele să le vândă la târg. Iar, iedul rămase dezbrăcat şi plânse şi plânse până îl apucă foamea. Începu iar să strige: - Mătuşă-capră, dă-mi să mănânc! Mi-e foame! Dă-mi să mănânc! Dar şi mătuşa-capră, după cum ştim, era plecată. Cum ţipa el aşa, trece pe acolo ursul. Ursul îi spuse să nu mai plângă, ci să-i spună unde-i mâncarea că o să-i dea el de mâncare. Dar, de cum intră în bucătărie, ursul începu să înfulece tot ce găsi acolo. Nimic nu-i dădu iedului. Rămas şi dezbrăcat şi flămând, iedul începu să plângă şi mai tare. Şi de la o vreme i se făcu somn şi începu să strige după capra-bunică: - Capră-bunică, adoarme-mă! Adoarme-mă! Nu pot singur! Lupul tocmai ieşise la plimbare şi-l auzi pe ied plângând. - Nu mai striga, ieduţule! Am să vin eu să te adorm. 395

Lupul începu să cânte: - „Nani, nani, nani, Nu-i nevoie de dormit Nani, nani, nani, Pe ied acum îl mănânc Nani, nani, nani!‖ Iedul auzind una ca asta, se înspăimântă şi o rupse la fugă încotro vedea cu ochii. Se-napoie acasă gol, flămând şi ostenit, abia pe seară. Şi cum întră pe uşă zise: - Capră-mamă, mătuşă-capră, capră-bunică am să vă povestesc tot ce sa întâmplat, dar mai întâi să-mi caut nişte haine ca să mă îmbrac şi apoi să mănânc ceva că tare mi-e foame. Se îmbrăcă iedul, mâncă ce mai găsi prin oale, dar înainte să-şi înceapă povestea, adormi buştean.

FLUIERUL FERMECAT
de Victor Eftimiu Tudorel era un ciobanas de vreo zece anisori, care prin is¬tetimea lui scapase in mai multe rinduri vacile si oile satului, din ghearele unor lupi si balauri, ce le tot dadeau tircoale. Nu stia nici de frica, nici de inselaciune. — Sunt cioban, trebuie sa-mi pazesc turma. Asta stiu!... Si nu-l biruia nimeni. Mosul din padure, vrajitorul cel bun, care vede si rasplateste pe cei ce se poarta voiniceste, l-a chemat la el, in pestera din munte, poftindu-l sa-si aleaga tot ce va dori din bogatiile adunate acolo.

396

Tudorel nu voi sa primeasca nimic. Se multumea cu viata lui de pazitor al turmelor, ii ajungea linistea poienilor, mirosul florilor, murmurul izvoarelor in care se rasfringea seninul cerului. Fiindca mosul din padurea fermecata il tot imbia sa ia ceva, Tudorel se hotari. — Vad acolo o ramura de soc uscata. Nu cumva e un flu¬ier? Daca e un fluier, da-mi-l, baciule, sa cint cu el, sa-mi treaca de urit cand ies la pasune cu oile! — Sa-mi traiesti, baiatul mosului! ii raspunse vrajitorul cel bun. N-ai vrut nici straie scumpe, nici bani de aur, nici^ pietre nestemate! Dar ai ales o comoara nepretuita. Fluierul acesta, pe care l-a faurit un mester din vechime, nu numai ca-ti va tine de urit, dar prin el vei putea imblinzi fiarele si darima cetatile! Pastreaza-l sanatos, dragul meu si s-auzim de bine! Tudorel isi puse fluierul la briu, isi lua ramas bun de la unchias si sentoarse in sat. A doua zi, plecind cu oile, Tudorel se aseza pe un dimb cu flori si incepu sa-i zica din fluier. Mare-i fu mirarea si bu- curia cand vazu ca mioarele lui se opresc din pasunat, se uita la el, il inconjoara si incep sa joace! Culaie, berbecul cel mare, cu coarnele intoarse, se pusese si el pe topait, parc-ar fi fost cel mai strasnic dantuitor. Clopotul de la git ii suna, ii suna, tinind isonul fluierului, iar Gheorghita, magarusul turmei, ju¬ca si el, cand pe trei picioare, facind rotogoale dragalase in vazduh cu piciorul drept, cand ridicat pe doua picioare ca oamenii. Cit despre Ursu, dulaul, nu numai ca sarea, dar se dadea si peste cap. Cinta el Tudorel ce cinta; mioarele, berbecele, magarusul si dulaul jucara, pana cand zise ciobanasul: — Acum destul! Dac-om sta sa topaim toata ziua, apoi flaminziti si va uscati, si se supara satul pe mine ca va tiu nemancate. Intr-o zi, o haita de lupi se repezira la stina lui Tudorel. Spaima intrase in bietele oi, iar ciinele o tuli si el, caci nu pu¬tea sa lupte de unul singur cu douazeci de fiare. 397

Vazind acea navala de salbaticiuni, Tudorel nu pregeta: duse fluierul la gura si incepu sa cinte. Si ce sa vezi? Unul cite unul, lupii se astimparau, incepeau sa ridice cite un picior usor, usurel — si se porneau pe dantuit. Apoi cite un lup se apropia de o mioara, isi lasa capul in jos de trei ori, inclinindu-se si o poftea la joc. Se ridicau in doua picioare, lupul isi petrecea laba dreapta in jurul mijlocului oii privind-o gales, saltind-o cu istetime, parcar fi fost curtezan imparatesc nu alta. Douazeci de perechi se invirteau in jurul ciobanasului, care ii zicea de zor din fluierasul lui de soc. A intrat in hora si Ursu, dulaul, prinzindu-se in brate cu starostele lupilor si au facut fratie amindoi, s-au pupat in bot, cu ochii plini de lacramile prieteniei, legindu-se sa nu se mai prigoneasca unul pe celalalt, cit vor trai! Dar tot sarind si invirtindu-se, lupii ostenira. Mai-marele lor se apropie, jucind si el mereu (ca nu putea sa nu joace daca ii cinta ciobanasul din fluier) si-i vorbi lui Tudorel asa: — Ciobanasule draga — mai lasa-l incolo de fluier, ca nu mai putem! Dupa ce suntem flaminzi, ne mai flaminzesti si dumneata, punindu-ne sa topaim intruna! — Eu, raspunse baiatul, nu ma opresc din cintat pana nu va carabaniti! Daca ma opresc, sunteti in stare sa va repeziti in oi si sa le sfisiati! — Pe cuvintul meu de staroste ca nu facem una ca asta, plecam pe ici incolo! raspunse celalalt si facu semn lupilor sa-l urmeze. Cu mare parere de rau isi lasara cumetrii dragalasele cumetre! Dupa ce le-au jucat, mare pofta ar fi avut sa le mingiie putin cu coltii, sa le desfaca scurteica cu ghearele alintind mioarele, numarindu-le oscioarele! Dar n-avura incotro si se departara, pierind in desimea codrului. Si numai dupa ce n-a mai ramas nici urma de fiara prin partea locului, Tudorel isi dezlipi buzele de fluier, odihnind ast¬fel si oile care incepura sa pasca marunt si repede, de foame ce le era. Povestea cu fluierul vrajit ajunse si la urechea impa¬ratului. Lumea spunea minuni, minunile cresteau pe masura ce erau povestite. 398

— Daca a putut acel fluier sa stapineasca haita de lupi, cum n-ar veni de ha.c si vrajmasilor mei? isi zicea stapinitorul tarii, amenintat de navala unor vecini hrapareti. Trimise deci imparatul citiva soli la ciobanas sa-i ceara fluierul! Dar Tudorel nici gind sa-l dea. A doua zi, satulf se pomeni cu un mare alai. Calareti im¬bracati numai in zale si fireturi, cu platose de argint si cu su-liti lungi, veneau pe cai impodobiti cu pene si mantai de cati¬fea. In fruntea calaretilor mergea unul mai aratos, cu platosa de aur, cu buzdugan in mina si coroana pe cap. Baietasul tocmai se intorcea cu oile de la pasune. — Tu esti Tudorel-Ciobanasul? il intreba calaretul cel falnic. — Eu. — Da pe mine ma stii cine sunt? — Nu ... — Eu sunt imparatul acestei tari! — Sa fii sanatos! — Ma, neobrazatule, asa se vorbeste cu un imparat?! — Eu sunt neobrazat? raspunse flacaiasul, fara sa se sperie de minia Mariei-Sale. Eram neobrazat daca-ti spuneam „sa fii bolnav", dar eu ti-am spus: „sa fii sanatos!" — Bine-bine! i-o reteza scurt Pre-inaltul. Apoi, aspru: — Cum ai indraznit sa te impotrivesti poruncilor mele? — Da ce-am facut? — Ti-am trimis oameni cu daruri, cu haine scumpe si cu tot felul de bunatati, galbeni multi ti-am trimis si tu nici gind sa-mi dai saracia ta de bat gaurit, fluierul care vad ca-l tii in briu. — Straie scumpe, bani de aur si toate minunatiile parnintului le gasesc cand vreau la mosul din padure, ii raspunse Tudorel, dar n-am ce face cu ele. Eu atita am, fluierul! — Fluierul acesta are puteri de care tu nu esti vrednic! ii striga craiul minios. De aceea zic, baiete, da-mi-l de buna voie si eu te voi rasplati cum nici 399

Ciobanasul se gindi sa duca fluierul la gura. cu tot alaiul dupa el. nu vreau sa ma schimb! raspunse Tu-dorel. sa-nvete minte cum se vorbeste cu stapinul imparatiei! Doi osteni se repezira la baiat. N-auzi? . ajun¬ge sa sufle in el si toti dusmanii vor incepe sa joace si sa i se supuna! I se va duce vestea-n lume! Nimeni nu va mai indrazni sa-i calce hotarele.nu gindesti. Dar alti osteni ii sarira baiatului in spate. Asi! Se po. Lasa turma pe seama unui alt baiat si se lua dupa imparat.. da-mi fluierul ca e a. imparatul insfaca jucaria ciobanasului. sa cinte si sa vada cum topaie acea multime de calareti in frunte cu imparatul ingimfat. imparate. din ce sunt. iar imi iesi in cale? Fugi mai repede ca pun sa-ti reteze urechile! — Reteaza-mi urechile. ba va porni el insusi sa cucereasca si sa pra¬de imparatiile altora! Porni voios. Dar lui Tudorel nu-i ardea sa se desparta de fluier. te voi duce la curtea mea sa te cresc. — Asa!? striga imparatul. Puneti mina pe el si luati-i flu¬ierul. nerusinatule! Dar Tudorel nu se lasa.. Lacom. Citiva osteni trasera palosele. unul il apuca de coate si i le strinse sa i le fringa. ca-i al meu. altii il amenintara cu suli¬tele si-l pusera pe goana. Uf! Bine c-au scapat de el! 400 . alergind pe langa calul lui si strigand: — Maria-Ta. da-mi fluierul.l meu! — Ma_ blestematule. dupa ce trecusera printr-o padure: — N-auzi. — Piei din ochii mei. iar altul ii smulse fluierul din mina si-l intinse MarieiSale. Credeau c-au scapat de el. — Eu. sa-ti dau invatatura si sa fac din tine un curtean de vaza.menira iar cu Tudorel iesindule in drum. dar da-mi fluierul! Ostenii il intepara cu sulitele si-l gonira iar. Ochii ii lu¬ceau de bucurie la gindul ca acuma nu-l va mai birui nimeni: ajunge sa-si treaca buricele degetelor pe gaurile fluierului.

ostile vrajmase napadira pamin¬tul tarii si pradau toate in calea lor. — Fluierul. Maria-Ta! Fluierul. impa¬ratul porni sa le infrunte si sa nimiceasca pe cotropitori. sa-l scoata pe Tudorel din adincimea beciului si sa-l duca pe cimpul de batalie. In fruntea armiilor. isi aruncara palosele si buzduganele si incepura sa joace. in vremea asta ostile imparatesti. asteptind sa se intimple minunea! Degeaba! isi cocosase degetele. isi zdrelise buzele tot fre-cindu-le de fluieras. spaimintate. ca nu scapi de mine nici mort! Scos din fire. dimpotriva. dar ostilor din tara putin le pasa de jucaria aceea neputincioasa! Ba. straja lui imprastiata si el robit vrajmasului. 401 . singurel. ca ajungind la palat si dind sa treaca pragul portilor. imparatul porunci ostenilor sa-l prinda pa ciobanasul incapatinat. se pomeni legat de coate. sa-l lege si sa-l arunce in beciul cel mai adinc. insa. calare pe armasarul impopotonat.Iata. dar in vremea aceasta. din-du-i fluierul si rugindu-l sa goneasca pe navalitori. o luau la fuga. cand incepu Tudorel sa cinte din fluier. Mindru nevoie mare. care nu vazuse cu ochi buni intemnitarea lui Tudorel. nu l-ar fi ridicat cu grija. imparatul fu inconjurat de niste capitani potrivnici. in bezna si racoare! Ei. care-i apucase friul armasarului domnesc si-l zgiltiia. singur. care parca iesisera din pamint! Cit ai clipi din ochi. ostile dusmane se oprira din iuresul lor naprasnic. Fluierul cazu la pamint si de buna seama l-ar fi sfarimat copitele cailor daca un sfetnic intelept. cra¬iul tot sufla in lemnul de soc. de prinde¬rea stapinului lor. daca sfetnicul cel intelept nu s-ar fi gindit sa se repeada la palat. risipindu-se prin paduri? \ Mare prapad ar fi fost pe tara. Zis si facut! Iata-l pe bietul Tudorel al nostru legat fede¬les. se pomeni prea puternicul imparat cu Tudorel. aruncat pe pamintul muced al inchisorii.

De indata ce mosul si baba au adormit.Incotro cocosule? intreba uliul. Vi le aduc. s-a sumetit-cocoselul. Cocoselul i-a ascultat ce i-a ascultat.. la porunca ciobanasului! Jucau si topaiau de zor. tot dantuind si paraseau de-a-ndaratelea paminturile cucerite atit de usor.Cum sa le aduci tu? l-au intrebat mosul si baba.Nu-i nimic. ajunsera ca niste biete oi. Mosul si baba traiau bine. Am mult de mers pana acasa si se lasa noaptea… . si se intalneste cu un uliu. . iar pe cocosel nu-l prigoneau.Destul cu plansul. Boierul n-o sa-ti dea voie nici macar sa-I calci pragul. innoptezi aici. cale lunga sa-I ajunga. va aduc eu pietrele de moara inapoi! .Am fost la vanatoare.Cit erau de falnici acei osteni si capitani. si inca o data si macinau un ciubar intreg de faina. boierul a furat pietrele de moara. a raspuns mosul . . a spus. . decat un cocosel si niste pietre de moara. Se tineau dupa el. Stateau asa infometati si plangeau. E loc destul. Odata a auzit boierul de pietrele de moara fermecate. apoi le-a spus: . Si ciobanasul nostru nu s-a lasat pana nu i-a dus dincolo de hotarele tarii. cu imparatul cel hapsin cu tot! Pietrele de moara Traiau odata un mos si o baba care n-aveau nimic in gospodarie.Nu-i nimic. 402 . Chiar de-o fi sa pier. A vanit intr-o seara la mos acasa si i-a cerut sa-l gazduiasca peste noapte. Si a hotarat sa le fure. pietrele de moara tot le aduc! Si isi ia el ramas bun de la mos si baba si zboara spre curtea boiereasca. Tare s-au intristat mosul si baba din cauza lor. Zboara el zboara. Pietrele astea de moara erau fermecate: punea mosul intre ele o graunta. le invartea o data.

.. . cocoselule? .De ce? .Bine. si le-a furat pietrele de moara.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. vara-te in gusa mea. . cocosule? .Incotro. zboara cale lunga sa-i ajunga. . . Ma duc sa le iau.Ia-ma si pe mine cu tine.Incotro.La curtea boierului.Ia-ma si pe mine cu tine. si-i iese in cale un bursuc. Zboara el. vara-te in gusa mea. Ma duc sa le iau.Ia-ma si pe mine cu tine.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. Zboara el zboara. cale lunga sa-i ajunga. vara-te in gusa mea. .Incotro. Ma duc sa le iau. A intrat bursucul in gusa cocoselului.Bine. si le-a furat pietrele de moara. iar acesta a pornit mai departe. iar acesta a pornit mai departe. . si le-a furat pietrele de moara. 403 .La curtea boierului. .De ce? . Vulpea s-a varat in gusa cocoselului.De ce? .La curtea boierului.La curtea boierului. . Ma duc sa le iau. cale lunga sa-i ajunga. Uliul s-a varat in gusa cocoselului. si-i iese in cale un lup. cocoselule? . si le-a furat pietrele de moara.Pai de ce ? .Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. si-I iese in cale o vulpe. iar acesta a pornit mai departe. . .Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. . .Bine. Zboara el zboara.

pan-la cer. iesi din gusa si suceste-le gatul gainilor! . l-au aruncat in poiata si au plecat.Aha.Ia-ma si pe mine cu tine. arza-l focu pe boier! .Bine. a spus: . si a spus: . spune boierul. a sucit gatul tuturor gainilor si a zburat in padure. Cocoselul s-a ridicat in zbor pe pervazul ferestrei. Am venit sa le iau. duceti-l la cocina.Vulpe. arza-l focu pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat… . bursucule. Hei. vulpisoara.Bursucule. slujitori. a batut din aripi si a inceput sa cante cat putea de tare: .Uliule.Cucurigu. iesi din gusa si omoara gastele! . Atunci cocoselul a spus: . Cocoselul a sarit din nou pe pervaz: . va sa zica nu l-au omorat gainile cu ciocul? Bine! Hei.Vulpea asa a si facut. uliule.Cucurigu pan-la cer. insfacati-l pe flecarul asta si aruncati-l la gaste. sa-l omoare! Slujitorii au pus mana pe cocosel. pan-la cer. a tot zburat si a ajuns la curtea boierului. Iar boierul avea atunci oaspeti care beau si chefuiau. sa-l manance ele! Slujitorii au insfacat cocoselul si l-au azvarlit la gaste. iar el cand a ajuns acolo a spus: . . pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat. cu ferestrele si usile larg deschise. Si a zburat cocoselul. pietrele de moara! S-a rusinat boierul ca-l face hot cocoselul fata de oaspeti. Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz si a cantat: . slujitori. vara-te in gusa mea. puneti mana pe flecarul asta si aruncati-l in poiata. Da inapoi. iesi din gusa si sfasie porcii! 404 . arza-l focu.Asa vasa zica. sa-l sfasie porcii! Slujitorii au dus cocoselul la cocina.. boierule.Hei.Uliul a iesit in graba din gusa cocoselului. slujitori. nici gastele nu l-au mancat. si a fugit in padure. sa-l ciocaneasca acolo gainile.Cucurigu. a spus boierul. Cocoselul cand sa dezmeticit.

iesi din gusa si sfasie caii. puneti mana pe topoare si hacuiti-l pe nemercul asta! Slujitorii au insfacat topoarele. slujitori. A scos pietrele de moara si i le-a dat. Lupul a iesit in graba si a sfasiat caii si a fugit in padure. A vazut boierul ca n-are incotro: toate animalele I le omorase cocoselul.Hei. Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei.Cucurigu. arza-l focu de boier! Boierul a inceput sa tipe: . Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz: . . Bucatarul a prajit cocoselul si l-a adus pe farfurie boierului. a spus boierul auzind glasul cocoselului. Ce sa faca? A spus: . ci limba boierului. sa-l calce acolo caii in copite. va sa zica nici porcii nu l-au sfasiat! Hei. duceti-l pe flecarul asta bucatarului. taiati-l! Slujitorii loveau. sa-l prajeasca in cuptor.Hei. ci i-au taiat boierului urechea stanga. . duceti-l la grajd. Boierul l-a apucat si plin de rautate l-a inghitit intreg.Cucurigu! Boierul s-a apucat cu mainile de cap. iar pe el il schilodise. pan-la cer. slujitori. taiati-l! Slujitorii au dat cu topoarele.Asa a facut bursucul si a fugit in padure. A ramas boierul fara urechi. slujitori.Hei. s-a asezat acolo si a inceput sa cante. Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei: . dar n-au nimerit cocoselul. slujitori. Dar cocoselul a inviat in pantecul boierului. si atunci cocoselul i-a iesit prin gura. taiati-l. a scos ciocul prin urechea dreapta si a inceput sa cante: .Hei. dar cum au lovit. In grajd cocoselul a spus: . a tipat boierul deschizand gura. dar n-au nimerit cocoselul.Aha. slujitori.Lupule. i-au taiat boierului urechea dreapta… Iar cocoselul s-a strecurat prin urechea stanga si a inceput din nou sa cante. 405 . lupule. Slujitorii asa au si facut.Cucurigu! . de i-au taiat-o.

care era mai mare de stat decat ceilalti si omuletul asta. Si pe colina aceasta. impestritat cu toate culorile si-avea o barba cenusie. dar pe cocosel nu-l uita. numai ce le venira in auz sunetele unui cantec indepartat. 406 . purta un vesmant. Din faina paine fac si se infrupta. intr-o seara. Darul piticilor de fratii Grimm A fost odata un croitor si un giuvaergiu si au pornit ei impreuna la drum. asta era cantecul pe care-l deslusisera cei doi calatori. giuvaergiul se si apropie dar vezi ca croitorul se sfii la inceput si ramase pe loc. isi uitara de orisice oboseala si-o luara repede inspre partea de unde venea cantecul. imbiindu-i la randu-le. Croitorul si giuvaergiul se oprira sa priveasca la dantuiala piticilor si se minunara de frumusestea jocului si de dulceata cantecului. zarira o multime de omuleti care se tineau de mana si dantuiau plini de voiosie. sa se prinda in hora. Tare s-a bucurat mosul si baba cand au vazut pietrele de moara si au inceput sa macine faina. care-i atarna pana la glezne. batranul le facu semn sa intre si ei in joc si omuletii desfacura cercul cu draga inima. Si-n timp ce jucau de mama focului. invartindu-se in cerc. care se deslusea din ce in ce mai mult. Si-n curand. dupa ce soarele apuses in dosul muntilor. Si mergand ei asa.Iar cocoselul a luat una sub o aripa si alta sub cealalta aripa si a pornit in zbor spre casa. La un moment dat. isi lua inima in dinti si se prinse si el in joc. Cum era indraznet din fire. cantau cu totii o melodie tare duioasa. Luna rasarise de-acum pe cer si lumina drumul ca ziua. Si cum cantecul suna ciudat dar si deosebit de placut. ca aveau amandoi cam aceiasi tinta. ajunsera la o colina. In mijlocul piticilor se afla un batran. asa ca cei doi calatori putura sa mearga fara de nici o opreliste. Dar cand vazu cum se veselesc cu totii. Pasamite.

Apoi plecara mai departe. In acest timp. si avea de doua ori mai mult aur decat acesta. Tot alaiul piticilor se facu nevazut si colina ramase pustie in lumina lunii.. ca se lasase frigul. amandoi se culcara. cercul se inchise din nou si prichindeii se prinsera sa cante si sa topaie ca niste apucati. si cand o scoasera. giuvaergiul ii 407 . de parca ar fi vrut sa le spuna ca e bucuros ca nu s-au impotrivit si. cu cea mai mare iuteala. Mosneagul le arata cu degetul o gramada de carbuni si le dadu de inteles sa-si umple cu ei buzunarele. Si cand fu de ajuns de ascutit. daca vazura asta.. care din fire era mai hraparet.. dar vezi ca giuvaergiul. ca picau de somn. clopotele de la biserica bateau de miezul noptii.. si o greutate care-i inghioldea si-i apasa ii facu sa se trezeasca mai devreme ca de obicei. celor doi. ii taie parul de pe cap si mandretea de barba stufoasa. Dupa ce-i sluti astfel. batranelul ii batu pe umar. isi umpluse mai vartos buzunarele decat croitorul. ca in loc de carbuni era plina de aur !.. ca li se facu la amandoi inima. batranul scoase un palos care-i atarna la cingatoare si incepu sa-l ascua. nu le veni sa-si creada ochilor. Mersera ei ce mersera.Un hraparet. parul de pe cap si barba le crescusera la loc. Si facandu-si culcusul pe-un maldar de paie. Dar parca era multumit !. care se indura deai sa-i lase in grajd. Si ce crezi. uitasera sa-si scoata carbunii din buzunar. Cei doi calatori. sa-si gaseasca un culcus peste noapte. cand are mult jinduieste si dupa mai mult. Vezi insa ca din pricina oboselii. amandoi il ascultara. arunca o privire inspre cei doi straini. Acu' erau oameni avuti. Bagara ei mana in buzunar. invelindu-se cu toale. batranul il apuca pe giuvaergiu de chica si.. sa vada ce-i supara. Si cu toate ca nu pricepeau la ce le-ar putea folosi niste carbuni. dar nu prea mult. Si la fel pati si croitorul. Si pe data cantecul amuti. si cand ajunsera in vale. din belsug. facand sarituri de doi coti. le mai veni inima la loc. cat un purice.Cat ai clipi. gasira adapost la un gospodar. Cum era lacom de avere. Dar pana sa se gandeasca bine la ce aveau de facut.

." Si se duse sa-l ia de unde il ascunsese. Si mai inainte de a adormi. Si ca si in noaptea trecuta. De amar. giuvaergiul isi atarna pe umer cateva traiste ca sa poata indesa in elecat mai multi carbuni. cand s-o intuneca.ca tot mia mai ramas aurul de l-am dobandit in noaptea trecuta !. ii mai crescuse o cocoasa la fel de mare si-n fata. Giuvaergiul doar atata astepta.. Dar ca sa-i faca pe plac.. Si ce crezi. ii afla pe toti acolo. Abia acum baga de seama ca pe langa cocoasa din spate. Si oricat de mult cauta. Abia atunci pricepu ca fusese pedepsit pentru lacomia lui si...se mangaie el . La tipetele lui. si-o porni la drum catre colina piticilor. ca-n locul aurului erau doar carbuni !. culcandu-se. Vezi insa ca croitorul nici nu vru sa auda de asa ceva.. de mahnit ce era. nu gasi decat tot carbuni. Apoi se intoarse fericit in satul unde astepta croitorul si.Eu sunt multumit cu ce am. Si pot spune ca o sa fiu un om fericit. si la fel si barbia. isi spuse: "Chiar daca m-o inghioldi aurul de mi-o scoate sufletul. de cum deschise ochii. odata ramase incremenit de spaima. Vezi insa ca nenorocirea lui nu luase inca sfarsit. ca sa-si mai bucure ochii cu stralucirea lui.propuse croitorului sa mai zaboveasca pe acele locuri si. o sa strang din dinti si-o sa rabd !" Si dormi el leganat de dulcea presimtire ca a doua zi va fi un om putred de bogat. In zori. Peste putin o sa ajung mester. incepu sa se jeleasca amarnic. mai ramase inca o zi in satul unde manasera peste noapte... sa mearga iarasi la colinaunde-i gasise pe pitici si sa ia cu ei o comoara si mai mare.. se scula sa-si cerceteze buzunarele. se batu peste frunte cu palma plina de negreala si pe loc simti ca tot capul ii este neted ca in palma. croitorul cel cumsecade se trezi din somn si gasi o multime de vorbe bune ca sa-i ogoiasca durerea: 408 . La ce m-as lacomi ? . Catre seara. . si-o sa ma insor cu aleasa inimii. se acoperi cu haina. jucand de mama focului si cantand. Mosneagul il mai tunse o data chilug si dupa asta il indemna sa ia din gramada de carbuni. si incepu sa-si umple traistele cat incapea in ele. "Nu-i mare paguba .. dar nu mica-i fu mirarea cand scoase de acolo doar carbuni.

Ai fost tovarasul meu de drum si-o sa ramai la mine cat oi trai. lasa-ma sa stau la tine in pridvor! . vulpea s-a rugat din nou: . Coliba iepurasului de Octavian Capita Au fost odata o vulpe si un iepuras. fiindca m-ai sacait toata iarna! Dar vulpea nu s-a lasat si pana la urma iepurasul s-a induplecat si i-a dat drumul in curte.. iepurasule! .Nu vreau si pace! prea mult m-ai sacait! 409 . Ea s-a rugat atunci de iepuras: . A mea e luminoasa. iar a spus vulpea: .lepurasule. iar iepurasul o coliba din coaja de tei. Vulpea avea o coliba scobita in gheata.Da-mi drumul in coliba ta.Nu vreau. lasa-ma sa stau macar in curtea ta! .lepurasule. Si-o sa impartim averea frateste. A doua zi. iar a ta e intunecoasa! Dar a venit vara si coliba vulpii s-a topit.Ba nu te las! De ce m-ai sacait atata toata iarna? Dar vulpea s-a rugat atata pana cand iepurasul a lasat-o sa stea in pridvor. vulpeo. Croitorasul se tinu de cuvant. ca sa nu i se vada betesugul asta. trebui sa-si acopere capul cu o caciula. iar a ta e intunecoasa. dar bietul giuvaergiu trebui sa poarte toata viata cele doua cocoase. Vulpea il tot sacaia pe iepuras: .Coliba mea e luminoasa. Si cum ramasese chelbos. A treia zi.

Nu. iar vulpea una de gheata. A patra zi.zice lupul . dragii mei? Am avut o coliba din coaja de tei. Niste caini care treceau pe acolo il zaresc si-l intreaba: . iar iepurasul pe cuptor. iepurasule? . . coliba vulpii s-a topit. . iepurasul a lasat-o sa intre in coliba. urechiatule. hau. hau.ca ma duc indata s-o gonesc. Iepurasul plange iarasi cu lacrimi amare. lupule? Am avut o coliba din coaja de tei.Ba o sa vezi si tu! Cainii s-au apropiat de coliba: . . hau! Iesi afara. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a dat afara. ca o scoatem noi. vulpe vicleana! Dar vulpea le-a raspuns de pe cuptor: . lasa-ma sa stau langa tine pe cuptor. nu te las.Nu mai plange. Vulpea s-a asezat pe lavita. vulpea iar incepe. iar vulpea una de gheata. pana la urma. hau.Hau. fiindca m-ai sacait atata. . Dar vulpea nu i-a dat pace iepurasului pana n-a lasat-o sa vina pe cuptor langa el. iepurasule. coliba vulpii s-a topit.Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac! Cainii s-au speriat si au fugit.lepurasule draga. .Iesi afara.Nu mai plange. 410 . Primavara. .Cum sa nu plang. Primavara.De ce plangi. iepurasule? .Dar vulpea nu s-a lasat si.Cum sa nu plang. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit.Mi-e ca n-o puteti! . De ce plangi. Pe langa el trece un lup: . A mai trecut o zi-doua si vulpea s-a apucat sa goneasca iepurasul din coliba.Hau. iepurasule . Plange iepurasul si se jeleste si isi stergea siroaiele de lacrimi cu labuta. n-am pofta sa mai locuiesc cu tine! Si pana la urma l-a dat afara.

Iar iepurasul plange si tot plange. . Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit.. vulpe vicleana! Dar vulpea i-a raspuns de pe cuptor: . nici tu n-o sa poti face nimic. Nici tu n-o poti goni. coliba vulpii s-a topit.. Au incercat si cainii. si lupul si n-au putut s-o goneasca.spune ursul . Au incercat si cainii s-o goneasca.. .Morrr.Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac! S-a speriat cumatrul Urs si a sters-o prin padure.Uuuu. A sosit lupul in fata colibei si a inceput sa urle furios: . Primavara. . ca-ti scot vulpea din casa.N-o s-o poti goni. iepurasule. iar vulpea una de gheata. de ce plangi tu? . am s-o gonesc. Si a pornit ursul spre coliba mormaind: .Ba o sa pot. cumetre urs? Am avut o coliba din coaja de tei. . si lupul. coliba vulpii s-a topit..Cum sa nu plang.Nu mai plange.De ce plangi. Primavara.Nu mai plange.. . vulpe vicleana! Dar vulpea i-a raspuns de pe cuptor: . Iesi afara.Ba n-o sa izbutesti. . . Au incercat si cainii. 411 . Iesi afara.Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac! Lupul s-a speriat si a fugit. vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit. Iepurasul iar plange si se caieste.Ba n-o s-o gonesti. ai sa vezi.Cum sa nu plang.. si ursul si n-au putut s-o goneasca. cocosule? Am avut o coliba din coaja de tei. . dar n-au izbutit. iepurasule ..ca o gonesc eu acusi. iepurasule? . iar vulpea una de gheata.Ba da.Lasa pe mine. uuuu.Cu-cu-rigu! Iepurasule. lata ca vine un urs batran. Nici tu n-o sa poti. Trece un cocos pe drum cu o coasa pe spate. morrr. .

Pe umar tin coasa. demult de tot.Iaca ma imbrac. Iar iepurasul si cocosul s-au mutat impreuna si au dus-o imparateste. Dar cocosul nu se lasa: . mai traiesc si astazi. Pe umar tin coasa.Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. Cocosul canta a treia oara: . Pe umar tin coasa. o mătuşică bătrână-bătrână care-şi ducea traiul tocmai în creierii munţilor.Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. 412 . s-o gonesc din casa! S-a speriat vulpea din cale-afara. zice ea. încărcată cu toată această povară. Şavea ea un bordei şi un cârd de gâşte. se apuca sa faca o mulţime de treburi. s-o gonesc din casa! Vulpea se balbaie: . într-un loc necălcat de picior omenesc. vulpea ticaloasa. s-o gonesc din casa! Vulpea aude si o cam sfecleste. iar locul acela pustiu în care trăia era înconjurat de o pădure nemărginită. şontâc-şontâc. culegea poame sălbatice şi.. Bătrânica însă nu şedea numai acasă. .A pornit cocosul spre coliba: . vulpea ticaloasa. in padure.Imi pun suba. o pornea incetisor spre casă. cum nu te-ai fi aşteptat de la o femeie pe care o gârboviseră anii: aduna iarba pentru gâşte.. Acolo. ci în fiecare dimineaţă îşi lua cârja şi-o pornea. si daca n-au murit.Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. în pădure. vulpea ticaloasa. Pazitoarea de gaste de Fratii Grimm Trăia odată. a coborat de pe cuptor si a luat-o la sanatoasa.

că degeaba. te uiţi!" Şi văzându-l că se opreşte. colo. mătuşică. da' eu n-am încotro! Că ţăranul are o vorbă înţeleaptă: „Nu te uita înapoi că ţi s-a strâmbat spinarea... Pesemne că venise cam de multişor acolo.Bună ziua.Bine..Fereşte-te de baba asta.. ai grija. Şi dacă se întâmpla să se întâlnească cu vreun drumeţ.Bine. bătrânica adăugă: N-ai vrea să mă ajuţi? Ai încă spinarea dreaptă cum e bradul şi picioarele zdravene. aşa că n-are să-ţi fie greu. mătuşică. feciorul nu întâlnise picior de om când. ş-un vânticel răcoros adia prin frunziş. dar bătrânica era zdravănă şi ajungea in fiecare zi cu bine acasă. . numai ce-o văzu pe bătrână stând în genunchi şi cosind iarba... Nu-ţi trebuie mult ca să ajungi la ea.. păsările cântau pe întrecute. Flăcăului i se făcu milă de bătrânică şi-i spuse: . voinice dragă. iar alături mai avea două coşuri cu mere şi pere pădureţe. Şi nu te teme. că şorţul îi era plin cu iarbă.Cine ar fi văzut-o încărcată aşa şi-ar fi putut zice în sinea lui c-o să cadă. da' uite co să-ţi arăt că ştiu să car la fel de bine ca şi ţăranii. o să-ţi duc eu povara! Nu-i vorba că-s fiu de nobil. S-ar spune că întreaga fire era la fel ca şi drumeţul. îi spunea cu blândeţe în glas: . plină de bucurie şi de voioşie. făcând un ocol. doborâtă de greutate. în dosul muntelui. Odraslele de bogătaşi nau de ce să se ostenească aşa. În drumul lui. că coliba mi-e tare aproape. cumetre dragă..Trebuie să le car. Şi-n timp ce mergea el aşa. Şi dacă se întâmpla ca vreun gospodar să treacă cu feciorul lui pe lângă dânsa. că-i o vrăjitoare tare vicleană!. deodată. da' cum poţi să cari toate astea singură? se miră flăcăul. odată îl vedeai că-i şopteşte băiatului la ureche: . Vezi însă că oamenilor nu le făcea plăcere s-o întâlnească şi se fereau din calea ei. răspunse ea. . 413 . soarele strălucea în înalt. Într-o dimineaţă se întâmplă să treacă prin acea pădure un flăcău tare frumuşel. frumoasă vreme mai e astăzi! Da' ce te uiţi aşa? Te miri cum de pot căra-n spate atâta iarbă? Oare nu-i dat fiecăruia să-şi poarte povara-n spinare?.

flăcăul a purtat povara in spate destul de bine.. ci-i şi puse în spinare legătura cu iarbă şi-n fiecare mână câte un coş.Nici prin gând nu-mi trece! spuse bătrânica.. mâniat la culme. am să cad din picioare!.. Lasă-mă să mă odihnesc un pic. da' acum porneşte-o la drum!. dar bătrânica nu-i mai dădu drumul. zise ea batjocoritoare. da' când vine vorba de treabă serioasă. de parcă ar fi fost însufleţit. nu mai pot! zise el. dar când au început să urce muntele şi pietrişul li se rostogolea sub picioare la tot pasul. vrei să dai bir cu fugiţii.. iar merele şi perele atârnau ca plumbul. . cu mere şi cu pere. Da' ce importanţă are asta pentru un voinic ca tine! Şi să nu uiţi că trebuie să cari şi coşurile alea două. o să te odihneşti cât ai să pofteşti. Cât timp a fost drumul drept. atunci încearcă! . nu mai pot să suflu! se tângui el. o femeie bătrână.. că nu-ţi ia nimeni legătura din spinare!. îmi pare că te cam întreci cu gluma! zise feciorul de viţă aleasă. Da' să ştii că vreo oră de drum tot o să ai de făcut. .Ba nu e uşor deloc! răspunse flăcăul. flăcăul şovăi oleacă. .Mătuşă. . că legătura era grea de parcă ar fi avut în ea numai bolovani. . Ei.. domnişorul nu vrea să care ceea ce eu... Flăcăul vru să-şi dea jos povara. Când om ajunge acasă.. Şi se strâmbă de durere.Vezi ce uşor e? zise ea. Şi. Ce mai stai pe gânduri? Întinde-o la drum. vru să zvârle din spinare povara.. hai?. 414 .Mătuşică..spuse bătrânica. am cărat de atâtea ori! Să te lauzi văd că ştii. . puterile nu-l mai ajutară. Când auzi că-i vorba de-o oră de mers.Of..Dacă te încumeţi să-ncerci. Dar oricât se suci şi se răsuci. că de nu. mă simt sleit. . nu putu să scape de ea.Ia te uită. când reci. cu mine nu-ţi merge!. dar bătrânica nici nu vru să audă de aşa ceva. domnişorule... Sudoarea îi curgea gârlă pe frunte şi i se scurgea pe spinare în broboane când calde.

Urcă el muntele ca vai de el. văicărindu-se la tot pasul. ţuşti!. iar povara flăcăului se făcea tot mai grea. şi tocmai când simţea că-i sleit de oboseală şi c-o să pice jos.. Când o zăriră pe bătrână.. Şi deodată.. aşază-te pe banca asta din faţa uşii şi odihneşte-te. . că te-ai roşit la faţă ca o creastă de cocoş!. în sfârşit.În acest timp. o să-ţi dau şi un bacşiş pe cinste!. atârna mai greu decât cea mai voinică femeie!.Nu te mânia. fetiţa mea.Acum. nu cumva ai păţit ceva de-ai întârziat atât de mult? . bătrânica părea că devine tot mai sprintenă. alergară s-o întâmpine. Acum. închipuie-ţi. Şi. Dimpotrivă. fata mea. De îndată ce-l vedea că se opreşte. Apoi grăi către păzitoarea gâştelor: Du-te în casă.. plină de voioşie: .. dragilor. În urma lor. baba făcu un salt şi. venea o cumătră mai în vârstă. flăcăul n-avea de ales şi fu nevoit să se supună. când m-am simţit obosită. şi coşurile din mâini şi. răspunse bătrâna. cu o faţă urâtă ca moartea. ajunse. la coliba bătrânei. târâş-grăpiş. îi spuse ea bătrânei. dar nu era chip să se oprească nici măcar cât să-şi tragă sufletul. c-o nuieluşă în mână.... Când îşi termină vorbele. o luă pe urma bătrânei. un cârd de gâşte îşi desfăcură aripile şi.Mamă. Ei. bătrânica îl şi lovea peste picioare c-o joardă sau cu un mănunchi de urzici. înaltă şi lată-n spate. când flăcăul nici nu se aştepta. îi spuse: . m-a luat şi pe mine-n cârcă!. gâgâind de zor. întinzându-şi gâturile.Şi nu mai fi nici nerăbdător! Poartă-n spinare legăturica şi când om ajunge acasă. că nu se cade să rămâi singură cu un tânăr! 415 . Şi. privindu-l foarte prietenos. domnul asta a fost atât de binevoitor şi mi-a dus povara. cât era de sfrijită. şi-am fost veseli. bătrâna se dădu jos din spinarea flăcăului.. Flăcăului începură să-i tremure genunchii de-atâta greutate. dragă domnişorule. Şi aşa s-a făcut că drumul nu mi s-a părut lung deloc. Între timp.N-am păţit nimic. Ţi-ai meritat pe deplin răsplata şi n-o să întârzii să ţi-o dau. Apoi îi luă şi legătura din spate. sări pe legătura de fân şi se cocoţă în vârful ei. bătrâna chicotea şi ţopăia. şi-am glumit tot timpul..

în care se răsfrângeau razele soarelui. îşi spuse el în sinea lui. că aici nu mai poţi rămâne! Recunosc că te-am făcut să-ţi scoţi oleacă sufletul pe urcuşul acela. Merse el ce merse. o chemă pe fiică-sa şi intrară-n casă. Şi zicând aceasta. adăuga ea. De bani sau de bunuri ştiu că n-ai ne­voie.Păstrează-l bine. că le simt moi şi uşoare ca iasca!" Apoi. şi-n urechi tot îi mai venea din depărtare gâgâitul vesel al gâştelor.La urma urmelor. . cale lungă. „E foarte plăcut pe aici. dar nu ştiu dacă să plângă sau să râdă. Numai de n-ar veni un vânt să-mi spulbere picioarele. de ce să pui untdelemn peste foc? Mai ştii că nu se îndrăgosteşte de tine?.. Şi cum nu cunoştea pe nimeni. Şi. „Aşa comoară.. Aerul era blând şi molcom şi cât vedeai cu ochii se întindea o pajişte verde. Merse el ce mai merse.. aşa că o să-ţi dăruiesc cu totul altceva. Dormi el un pic şi numai ce veni bătrâna să-l trezească. că de-abia îmi ţin ochii deschişi!. fără ca măcar să arunce o privire către fata babei.Scoală-te. că o să-ţi aducă mult noroc! Flăcăul sari în sus de bucurie şi se simţi iarăşi în puteri şi plin de voie bună. bătrâna îşi alintă şi-şi mângâia gâştele de parcă ar fi fost copiii ei. Flăcăul fu nevoit să rătăcească vreme de trei zile prin afundul acelui codru şi-n cele din urmă găsi un drumeag care-l scoase afară din pădure. Şi după ce-i mulţumi bătrânei pentru dar. nu glumă. să se înfăţişeze 416 . zgâlţâindu-l. dar viaţa nu ţi-ai pierdut-o. şi se uită în jur. N-ar fi rău de-aş aţipi un pic. îi întinse un sipeţel făurit dintr-un singur smarald. se gândi el. la umbra unui măr sălbatic. închise ochii şi adormi. da' sunt atât de trudit. o porni la drum.. Apoi. cimbrişor sălbatic şi zeci şi zeci de alte soiuri de flori. dar nu prea mult. Flăcăul se întinse pe bancă. şi ajunse într-o cetate mare. chiar de-ar fi mai tânără cu vreo treizeci de anişori şi tot nu mi-ar mişca inima!" În acest timp. îi spuse: . şi pe undele lui se preumblau în sus şi-n jos gâştele albe. Prin mijlocul grădinii curgea un pârâu limpede precum cleştarul. plină cu ghiocei. Flăcăul luă seama la vorbele bătrânei.. Iar acum am să-ţi dau răsplata. îl duseră în palatul împărătesc..

La ce bun toate onorurile şi strălucirea care mă înconjoară. pe drept. Nu s-ar putea ca fiecare. din ochi nu-i curgeau lacrimi.. de faţă cu toată curtea. că toată lumea o privea ca pe o minune nemaivăzută. Flăcăul înaintă până-n faţa tronului şi. dar aceleia care mă iubeşte cel mai mult i se cuveni. împăratul trimise să le cheme pe tustrele fetele să se înfăţişeze măriei-sale. Când se întâmpla să plângă. porunci ca toată lumea să iasă afară. De îndată ce împărăteasa fu numai cu el. unde împăratul şi împărăteasa şedeau pe jilţurile domneşti. lăsându-se pe un genunchi. Am avut trei fiice.. că n-are nici o vină.Prea vă pripiţi cu răspunsul! grai împăratul. Maria-sa îl rugă să se ridice. Şi ce crezi. când împlini fata cincisprezece ani.. ca să fi văzut ce ochi au căscat cu toţii când a intrat cea mai tânără: părea c-a răsărit soarele!. Şi aşa se făcu de intră el în sala tronului. pe rând. Ar fi trebuit să fii acolo. Dar chiar în aceeaşi clipă împărăteasa deschise iarăşi ochii şi strigă să i se dea drumul. dacă-n fiecare dimineaţă mă trezesc cu inima grea şi plină de durere!. nu ştiu când îmi va suna ceasul din urmă şi de aia vreau să hotărăsc astăzi ce o să primească fiecare dintre voi după moartea mea! Ştiu că toate mă iubiţi. iar cea mai tânăra era atât de frumoasă. iar el îi întinse sipeţelul. . scoase din buzunar sipeţelul de smarald şi-l depuse la picioarele împărătesei. roşie ca mărul pârguit. ci numai mărgăritare şi nestemate. înconjuraţi de curteni. împărăteasa se prăbuşi la pământ. partea cea mai însemnată a împărăţiei. pe data porunci ca flăcăul să fie dus în temniţă. să-mi spună cum mă iubeşte? După asta o să-mi dau seama singur care dintre voi nutreşte faţă de mine cele mai alese sentimente. Atunci fiecare dintre fete îi spuse că ea îl iubeşte cel mai mult. începu să plângă amarnic şi-i spuse: .Fiicele mele. Cum îl deschise şi privi în el.măriilor-lor. iar parul îi strălucea ca razele de soare. Şi împăratul grăi: . Dacă văzu măria-sa una ca asta.. Apoi. fără simţire. fiindcă are o vorbă de taină cu flăcăul. Şi atunci spuse fata cea mare: 417 . Era albă ca zăpada.

iar mezinei îi legă de spate un sac plin cu sare. şi o alungă de la palat. dar n-a fost chip să-l îmblânzim. Când mă gândesc c-au sfişiat-o fiarele sălbatice. de nu-i sărată. cât sarea. Puţin după asta. Atunci măria-sa o întrebă: . împăratului i-a părut tare rău că şi-a pe-depsit fiica atât de crâncen. nu-mi face nicio plăcere s-o gust. dar nimeni n-a mai putut s-o găsească. ea spuse: . Când am deschis sipetelul dumitale de smarald şi-am găsit înăuntru un mărgăritar aidoma acelora care curgeau din ochii fetei mele. nu mai ştiu ce să fac de mâhnire.. că s-a aciuat în vreo peşteră sau că a găsit adapost la niscaiva oameni milostivi.Dacă doar atât mă iubeşti. se mânie foarte tare şi spuse cu năduf: . copila mea dragă.Oricât de bună ar fi o mâncare.. Şi-ntr-un sfârşit.Nu ştiu! răspunse fata. Parcă aş fi văzut-o iarăşi în 418 ..Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe zaharul cel mai dulce! Iar a doua zise aşa: ... şi-a trimis slujitorii s-o caute pe biata copilă în toată pădurea. Dragostea ce ţi-o port n-o pot asemui cu vreun lucru! Dar împăratul nu se mulţumi cu răspunsul domniţei. Eu îl iubesc pe taica.Da' tu. Nici nu se poate descrie în cuvinte cât a mai plâns fata când a fost obligată să ne părăsească. Câteodată mă mângâi cu nădejdea că mai e încă-n viaţă.. ci stărui ca fata să-i arate negreşit cât de mult îl iubea. aşa cum iubesc sarea-n bucate!" Când auzi împăratul vorbele fetei. ia spune-mi: cât de mult mă iubeşti? .Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe rochia mea cea mai frumoasă! Vezi însă că mezina tăcea chitic.. nici nu-ţi poti da seama cât de mult mi s-a tulburat inima şi mi-a sângerat!. Ne-am rugat cu toţii de măria-sa să se îndure şi s-o ierte. Doi slujitori fură nevoiţi s-o însoţească până-n adâncul unei păduri sălbatice. Şi tot drumul l-a presărat cu mărgăritare câte i-au curs şiroaie din ochi. apoi tot cu sare îţi va fi răsplătită şi dragostea!" Apoi îşi împărţi împărăţia între cele două fete mai mari.

. până când ajunse într-o vale largă. împrăştia o lumină slabă.. luându-şi roata de tors.. Stătură ele aşa cam vreo două ceasuri bune. împăratul şi împărăteasa luară hotărârea să plece spre acel codru şi să încerce să vorbească cu bătrâna. Fata se aşeză lângă ea şi. de parcă ar fi fost în anii fragezi ai tinereţii. îngânându-se. nici nu-i fusese dat s-o vadă şi nici nu auzise despre ea nimic!. Şi mai adăugă că baba nu i s-a părut a fi o femeie cumsecade. intră-n casă şi fata şi-i dădu bineţe maică-si.E timpul. care abia mocnea în vatră. Cât despre domniţă.. cum ai ajuns în stapânirea acestui sipeţel? Flăcăul de viţă aleasă prinse a povesti în ce chip îl primise de la batrâna ce trăia-n codrul de necuprins. vărsând lacrimi amare că trebuie să plece!. Puţin după aceea. de afară se auzi o larmă mare: se întorceau gâştele de la păscut şi scoteau gâgâiturile lor răguşite. Şi într-un sfârşit. fiindcă se vedea din toate purtările ei că e o vrăjitoare.. Era o bufniţă bătrână care strigă de trei ori: „uhu-huu!" Bătrâna ridică privirea de la roata de tors şi apoi spuse: . începu să răsucească firul atât de sprinten. Deodată. şi-n timpul ăsta numai cele două roţi de tors îşi vorbeau. fetiţo. trebuie să vă spun că-n acest timp bătrâna stătea în coliba ei şi torcea la roata de tors.faţă. fata îşi lăsă lucrul şi ieşi afară. Bătrâna însă de-abia îi răspunse şi se mulţumi să dea doar din cap de câteva ori... 419 . vor putea afla veşti şi despre fiica lor. Încotro se îndrepta oare? O luă peste câmp şi merse departe. tot mai departe. Spune-mi.. După ce-şi termină flăcăul povestirea. Acum. să te duci să-ţi vezi de treburi! Auzind-o. Se întunecase de-acum şi un vreasc. În sinea lor gândeau că acolo unde a fost găsit mărgăritarul. ceva se auzi foşnind pe la fereastra şi doi ochi ca para se holbară înăuntru. fără să scoată vreun cuvânt. În cele din urmă. se opri la un izvor lângă care se înălţau trei stejari bătrâni.

ca un disc mare de foc. ce să vezi. că o învălui toată. Se nimeri că tocmai atunci batrâna stătea-n prag şi fata vru să-i povestească ceea ce i se întâmplase. adâncită-n mâhnirea ei. ca o mantie. . . luna ieşise din dosul muntelui.Da' ce oră este? întrebă bătrâna.Totul trebuie să fie curat ca lacrima şi-n cea mai mare ordine! grăi ea către fată.. să se usuce şi să se albească la lumina lunii. începu să plângă amar. Aşa o spaimă o cuprinse pe fată că. doar ochii i se mai vedeau. . odată îşi scoase fata de pe faţă pielea cea veştedă şi. ci scoase o mătură şi începu să măture preşurile şi să frece duşumeaua c-o cârpă. aplecându-se la izvor..Între timp. Dar nu se mai aşeză la roata de tors. începu să se spele. Şi. Şi era atât de bogat părul acesta nou. vru să ştie fata. ca floarea de măr. Lacrimilei i se scurgea din ochi şi se rostogolea printre valurile bogate de păr bălai. odată se revarsă pe umeri un par bălai ca razele de soare. 420 .. dacă în ramurile unui copac din apropiere nu s-ar fi auzit trosnind ceva.Bine. Când lăsă să-i cadă coada de păr cenuşiu. dragilor. cât de schimbată era acum fata! Aşa ceva nu v-a fost vouă dat să vedeţi niciciodată!. că puteai zări şi un ac. Vezi însă că fata cea frumoasă era tare mâhnită. Astfel şedea ea acolo. muie şi pielea în apă şi apoi o întinse pe iarbă. Din el. dar batrâna râse uşurel şi-i spuse prietenos: . Şi. şi multă vreme ar fi rămas aşa. da' de ce începi treaba la o ora aşa de târzie? Ce-ai de gând? . Când fu gata. tremurând ca frunza. Ei..Ştiu tot. o luă la goană spre casă.. strălucitori ca stelele de pe cer şi obrajii trandafirii. fata mea! Apoi o duse în odaie şi aprinse alt vreasc. răspunse fata. mamă. şi era atâta lumină. dar a trecut de ora unsprezece.. asezându-se pe marginea fântânii. până picau la pământ.Nu-i încă miezul nopţii.

În ziua următoare.Vai.Un singur lucru îţi spun: să nu mă mai stinghereşti de la treabă!. să ne întoarcem iarăşi la împăratul şi împărăteasa care au plecat..... Şi-acum.. Au mers ei ce-au mers. dar. vrei să mă izgoneşti?. Vezi însă că bătrâna nu vru să-i dezvăluie fetei ce o aştepta. Nu mă izgoni de-aici!. până ce se întunecă.. coborând dinspre munte.Atunci spune-mi numai ce s-a întâmplat! stărui mai departe fata.Eu mai ramân aici o vreme. dragă mamă. Hai.. fii fără nici o grijă. încetează odată cu întrebările şi du-te în odaia ta! Ia-ţi pielea cea veştedă de pe obraz şi îmbracă-ţi rochia de mătase pe care-o purtai când ai venit aici. când o fi să plec. da' . trebuie să las casa curată. nu mă mai bodogăni. Iar în privinţa ta. . i se păru că se află pe drumul cel bun şi merse fără întrerupere. Când o auzi ce spune. s-o caute pe bătrâna ce-şi ducea viaţa-n pustietatea aceea necălcată de picior omenesc.Oare nu te-ai gândit. Am făcut mereu tot ce mi-ai cerut şi niciodată n-ai fost nemulţumită de mine. .. flăcăul îşi dădu repede seama că era păzitoarea de gâşte pe care o văzuse în coliba bătrânei. şi-n timpul nopţii s-a întâmplat ca flacăul să se rătăcească de ceilalţi şi să pornească singur mai departe. Şi-n lumina aceea numai ce zări o făptură. fata se înspăimântă grozav şi începu să se văicărească: . N-avea în mână nici o nuieluşă.. dacă o merge pe beznă. Între timp. Unde să mă duc? Că doar nam nici patrie.. că se îplinesc trei ani de când ai venit la mine? A trecut timpul cât ţi-a fost îngăduit să stai aici şi de-acum nu mai putem rămâne împreună. că mă încurci la lucru!. apăru şi luna şi începu să-şi arunce razele pe pământ. o să găseşti un acoperiş sub care să te poţi adăposti. 421 . fiindcă îi era teamă să nu se rătăcească şi mai rău. din toată înfăţişarea ei. Apoi se urcă într-un copac şi se gândi să-şi petreacă noaptea acolo.. dragilor.. şi-o să fii mulţumită cu simbria pe care ţi-o vor da.. îi spuse ea fetei. Şi-apoi rămâi în camera ta şi aşteaptă până ce te-oi chema! Şi-acum. . continuă bătrâna... cale lungă. nu şagă. nici prieteni spre care să mă îndrept!. împreuna cu flăcăul de viţă aleasă.

nici în stânga. îşi luară inima-n dinţi şi bătură uşurel în geam... flăcăul se dădu jos din copac şi alerga după ea cât îl ţineau picioarele. se lăsă deodată bezna. Alergă el ce alergă şi deodata i se păru că desluşeşte prin întuneric două făpturi care înaintau prin valea aceea. dar. n-o să-mi scape nici cealaltă. că eu vă cunosc! 422 . fie că alta fu pricina. şi-şi vedea de lucrul ei. Flăcăul le povesti ceea ce văzuse la izvor. Dar fie că se aplecase prea mult. sculându-se în picioare. În odaie era atât de curat. ca nu cumva fata să ia seama că e cineva prin apropiere.. dacă pun mâna pe una din vrăjitoare.Heeii! Heeiii! strigă el.. de parcă o înghiţise noaptea. Şi ca s-o poată privi mai bine. De îndată ce n-o mai zări. Şi cum se acoperise şi luna cu un nor. Ceea ce văzură mai întâi fu cârdul de gâşte care dormeau nemişcate de jur-împrejurul colibei. care zărisera de departe lumina de la coliba bătrânei şi se îndreptau într-acolo. şi-o văzură pe bătrână torcând liniştită. Bătrâna părea că-i aşteaptă şi.. Pe legea mea. îşi lungi gâtul printre frunzare şi-şi bucură ochii cu priveliştea aceea nemaivăzută.. le strigă foarte prietenoasă: . cum fac bătrânii.. iar măriile-lor nu se mai îndoiră câtuşi de puţin că era vorba despre fiica lor cea pierdută. pe fereastră. fără să arunce o privire nici în dreapta. Se uitară ei înăuntru. fata se făcu nevăzută. ca nimeni alta pe lume! Flăcaul abia îndrăznea să răsufle. cu inima plină de bucurie şi de încredere. craca pe care sta el trosni deodată şin aceeaşi clipă fata îşi puse din nou pe faţă pielea cea veştedă şi fugi de acolo ca o caprioară. Şi cum i se mai revarsa pe umeri părul de aur! Şi era atât de frumoasă. în cele din urmă... cu capul ascuns între pene. Erau împăratul şi împărăteasa. de parcă ar fi locuit în ea nişte spiriduşi care n-aveau pic de colb pe încălţări. Uite-o că vine încoace!. purceseră mai departe şi în curând ajunseră la căscioară. Dădea din cap toată vremea. Şi.Intraţi înăuntru. Dar nu mică îi fu mirarea când o văzu cum se apropie de izvor şi-şi smulge pielea cea veştedă de pe faţă şi începe să se spele. Pe fiica lor însă n-o văzură! Cătară ei o vreme la toate astea.

Deodata împăratul spuse: . că şi flăcăul era lângă ei. cu tăvile încărcate de bunătăţuri. luându-i de după gât. Şi nu se putură stăpâni să nu verse lacrimi tuspatru. Apoi se duse la uşa celeilalte odăi şi strigă: .. că-i dăruiesc toate lacrimile pe care le-a vărsat din pricina voastră şi toate sunt mai curate şi mai frumoase decât mărgăritarele care se găsesc în apele mărilor şi au mai mult preţ decât toată împărăţia mariei-tale!. împărăţia am împărţit-o celor două surori ale tale. cu părul de aur revărsându-i-se pe umeri şi cu ochii strălucitori. Dar voi aţi fost pedepsiţi îndeajuns şi aţi trăit tot timpul numai cu spaima că v-a pierit copila. şi-n sala cea mare era întinsă o masă împărătească. îi copleşi de sărutări... bătrâna se făcu nevăzută. Acolo au trăit în fericire şi bună înţelegere. Iar ca răsplată pentru munca ei din aceşti trei ani. şi-o droaie de slujitori alergau de colo-colo. aşa c-aş voi să ştiu ce-ţi doreşte inima. că-n aceşti trei ani de zile a păzit doar gâştele şi inima ei neprihanită n-a fost întinată de nici un rău.. pe fiica voastră. Şi numai ce prinseră zidurile să trosnească şi când se uitară.N-ar fi trebuit să bateţi un drum atât de lung. Acum.După ce păşiră în odaie. până la adânci bătrâneţi. îi dăruiesc căşcioara mea. de parcă ar fi fost o zână. Nu-i vorba că ea n-a pătimit cu nimic. După ce rosti aceste cuvinte. fetiţa mea! Deodată se deschise usa şi domniţa apăru în veşmintele ei de mătase.Vino încoace. bătrâna le spuse: . fata se roşi toată ca un mac şi nici ea nu ştiu de ce anume. căşcioara se prefăcuse întrun palat măreţ.Copila mea dragă. care e atât de bună şi de drăgălaşă!.Fata n-are nevoie de nimic. ca să-ţi dau din celelalte avuţii pe care le am! . zise bătrâna. Când dădu cu ochii de el.. Ea se îndreptă către părinţii ei şi.. nu sunt sigur de tot.. de n-aţi fi izgonit-o acum trei ani. da' cred că gâştele cele albe ca 423 .. pe nedrept. Apoi domniţa cea frumoasă s-a măritat cu flacăul acela de viţă aleasă şi s-au statornicit la palat.

numai ce-o 424 . Soarele nici nu rasarise inca si vrabiuta CipCirip isi lua zborul spre prietena ei. cum credea lumea. a zburat spre padure. care legana frunzele copacilor si tufele maciesilor. ceea ce pe limba vrabiilor insemna: „Vecinica.. mai aproape de pamint.. eu in nisip". Nu-i nici cald si nu-i nici soare." A stat vrabiuta. care trăiau pe lângă căscioară.zăpada.. când se risipise vraja. Acum. dar nu prea intelegea de ce.. ci o femeie înţeleaptă şi pricepută. Da' ceea ce ştiu fără tăgadă e că bătrânica nu era o vrăjitoare. Unde a zburat randunica Cand s-a trezit Cip-Cirip. asa. sus. care făcea numai bine. Şi se vede că tot ea fusese cea care. randunica: „O sa zburam amindoua. îşi luaseră şi ele înfăţişarea omenească şi rămaseră pe lângă domniţa cea tânără ca s-o slujească cu credinţă. Randunica Iesi afara Surioara. se gindea pe drum vrabiuta. un vint rece batea... nu erau de fapt gâşte adevărate.. încă din leagăn. sfar. pana la iaz si o sa facem baie impreuna". Frunzele copacilor incepusera sa se ingalbeneasca si firele de iarba nu mai erau verzi. Si cum zbura ea. Şi nimeni nu trebuie să-i ia în nume de rău bătrânei că le adusese la ea să le ocrotească şi să le scape de urgia unui blestem. Casuta randunicii era sub streasina unei case. „Ea in apa.. Vrabiuta simtea ca e mai frig decat ieri. apoi. sus de tot! Cip-cirip-cirip! facu vrabiuta. bucuroasa. a mai strigat odata... de doua ori.. ci fete. îi dăruise domniţei darul de a vărsa mărgăritare în loc de lacrimi.. Dar e bine de plimbare.

sora furnica. N-ai vazut pe randunica?" Dar furnica ii raspunse fara sa se opreasca «din drum: . Eu n-am timp sa ma uit dupa randunica. n-ai vazut Vecinica. Iesi acum putin din lac! Cip ci-rip-cip-cirip... N-ai vazut pe randunica? o caut de azi dimineata. Toata dimineata am cautat o piatra mai mare.N-am vazut-o. iar nuferii nu se mai vedeau deloc. abia ducea in gura o ramura cu frunze rosioare. broscuta! ciripi vrabiuta.. Randunica Pe aici a trecut?" Dar bursucul n-o vazuse pe randunica. Vrabiuta se opri pe un fir de macies.vazu pe furnica.. In poiana. Aceasta ducea spre un musuroi un miez de piine mai mare decat doua furnici la un loc! Vrabiuta se apropie de ea si ciripi: „Cip-cirip. „Mos Bursuc. Vrabiuta zbura mai repede. Intreba ea.. ... ca arama.. In sfirsit. N-am avut timp. si-i paru rau ca n-o putea ajuta pe vrabiuta.. Du-te si intreaba-l pe bursuc. . Si iar zbura vrabiuta... Acum imi fac provizii de iarna. Salciile de pe mal isi scuturasera toate frunzele.N-ai vazut-o pe rindunica?. sub care sa dorm toata iarna.. Se pregatea sa-si faca culcusul.... 425 . intilni o sopirla. iar vrabiuta a zburat pana ia iaz la prietena ei broscuta.. n-am vazut-o." Si iata ca broscuta iesi la mal. Dar nici soparla n-o vazuse si ii raspunse repede: .Buna ziua. mai departe. Vrabiuta se opri langa malul lacului si striga: „Hai. n-am vazut-o. broscuta Oac-oac-oac. am gasit una! Sopirla a plecat spre noul ei culcus.N-am vazut-o. pana ce il intilni pe mos Bursuc.

si eu sunt.. Păcat doar că e atât de singurel.. E asa de cald acolo! O sa dorm toata iarna. S-a ridicat sus. Aici nu mai gasim nici musculite.Cum? de ce plecati? .. Un greieraş. au zburat mai departe spre tarile calde.. pana la primavara. raspunse randunica. sa aiba si ea adapost peste iarna Ce mi-a povestit un greier mic de Magdalena Popa Sub pământul moale şi negru e întuneric beznă. Vrabiuta era tare bucuroasa. . pe niste fire de telegraf si ne-am facut planul de drum. n-am vazut-o! raspunse broscuta. . aici. Vara se joacă din zori până-n seară cu 426 ..intrebara broscuta si vrabiuta.Sigur ca-o sa viu! la primavara. . sus de tot si impreuna cu celelalte randunici. randunica? ..N-avem ce manca la iarna. Vrabiuta ciripi in urma randunicii: „Drum bun. nici viermisori. niste pasari! N-o fi si prietena noastra. Si cobori langa ele.. . Te-am cautat peste tot si nu te-am gasit. Oac-Oac! Mi-am facut o casuta in namolul din fundul lacului. se gindea cum sa pazeasca mai bine cuibul randunicii.Nu.Am stat de vorba cu alte randunici.la te uita.Dar o sa mai vii? intreba vrabiuta.. e bine. Dar ce se aude? intreba broscuta. Ce frig e afară! Dar. slăbuţ şi cenuşiu. stranse in stol. Si randunica a plecat. în ascunzişul lui.Dar unde ai fost pana acum? intreba vrabiuta. rindunico!" Apoi zbura repede spre cuib. . şi-a făcut culcuş de iarnă sub o rădăcină bătrână de stejar şi aşteaptă să vină iarăşi primăvară. .. ca sa-l deretice.Ba da. : .

frumoasă şi albastră. Astă vară când eu şi cu prietenii mei cântam de zor prin pădure. ca un clopoţel de culoarea cerului. Greieraşul se săltă uşurel într-o parte şi cuărins de mirare şi de un fel de teamă parcă. Cu vioara ascunsă sub aripă m-am adăpostit repede sub o ciupercă . Dar mama mi-a şoptit că dacă voi fi cuminte şi voi sta liniştită în pătucul meu.prietenii lui. Deodată o voce slabă şi subţire îl strigă de undeva. după ce s-a gândit adânc şi a tuşit de câteva ori ca să-şi dreagă glasul.Nu. Şi ce bună era! Mi-aduc aminte că mă prinsese odată o ploaie mare prin părţile astea. roşie cu picăţele albe. îl spală roua. Zadarnic. M-a gonit afară în ploaie. iar mama ta mi-a împrumutat cu drag umbreluţa ei albastră.Mă doare. voi fi şi eu odată o floare ca ea. toate locurile mai ferite erau ocupate de fel de fel de gâze . n-am ce zice. şi fluturi. tare somn. S-a făcut mititel de tot în cotlonul lui şi a închis ochii. Să-ţi spun eu ce-i cu tine: acum nu eşti încă decât o biată sămânţă. şi în curând vine iarna.Să-ţi spun eu. greieraşul deschise deschise ochii mari şi căută să vadă cine-i vorbeşte.dar ţi-ai găsit! N-a vrut să mă primească. . am trecut adesea pe lânga stejarul acesta şi am cunoscut-o pe mama ta. Frumoasă floare. îl zbârleşte vântul.Cine eşti? Vreo gâză ascunsă ca mine? . I-e somn. sub care ne aflăm acum. Într-un suflet am alergat la stejarul cel stufos. s-ar putea să ne înţelegem. a zis greieraşul. Eram îmbrăcat de sărbătoare. Dacă ridici puţin puţin picioruşul drept şi-ţi chuleşti bine urechile. Nu sunt gâză şi nici nu pot să spun cine sunt.Sunt aici sub tine. Nu vede nimic. încât nici nu-mi 427 Sub ferigile semeţe din marginea luminişului. Acum e toamnă. Cică i-aş fi stricat pălăria cea mare. Mă invitaseră nişte prieteni la o nuntă şi trebuia să cânt în orchestră. . Ce. gâzele pădurii: îl mângâie soarele. i-a răspuns firicelul de glas. nu mă vezi? Mirat . întrebă cu glasul lui subţire: . din întuneric: . fiindcă nu ştiu nici eu. Dă-te la o parte.

Când s-a arătat din nou soarele. Urechiuşele lui fine auzeau un zgomot ciudat: i se părea că se petrece ceva. După multe zile şi nopţi veni şi iarna. apoi mai mulţi. s-o salut şi să-i cânt. mama matale nu ţi-a dat o desagă cu bunătăţi de tot felul? Uite eu n-am nici o grija. . se scutură de praful carei acoperise aripile şi începu să privească în ele ca într-o oglindă. Dacă tu eşti copilul ei îmi vei face cea mai mare plăcere să-ţi fiu de folos. Deodată îsi aduse aminte că nu era singur prin părţile alea. se întoarse de pe o parte pe alta şi deschise ochii un pic. Greieraşul cenuşiu se mişca încetinel în ascunzişul lui. Întâi unul. Nu zic. ce bine era dacă-mi adunam de cu vară câte ceva de mâncare! N-aş mai fi atât de sărăcuţ! Noroc că m-am învăţat să rabd. Dar cum era întuneric şi linişte deplină. nu duc lipsă de nimic.. apoi sute ţi mii căzură fulgii moi de zăpadă pe pământul negru. ca din depărtare. Înainte de a fi aflat de la greieruş cine era ea. Am de toate. Ca o plapumă albă se aşternea neaua peste peste tot. Şi cum asculta aşa. Când văzu picăturile zglobii. Dar se opri deodată mirat. Mama mi-a umplut sacul cu tot ce-a avut mai bun în camară şi acum. mica sămânţă adormise..păsa de ploaie. aşa mică cum sunt.Ce o mai fi şi asta? se miră el cu glas grozav de răguşit. . Mă auzi? Nici un răspuns. pe care şil trase repede şi cu spaimă la o parte. 428 . undeva sub el. .Ce bine e! Ce căldură! mormăi el. adormi şi el îndată. „Somnoroase mai sunt şi seminţele astea" îşi zise greieraşul. care străluceau ca mărgăritarele în întuneric. i-am mulţumit frumos şi am plecat la nuntă. Dar adesea mă întorceam aici. dar nu ştia bine ce.Vorbăreţe mai sunt şi seminţele astea! Zise greieraşul. un firicel subţire de apă se strecură printre rădăcinile stejarului stufos şi căzu drept pe spatele greieraşului adormit. Stau liniştită la întuneric şi aştept. simţi că îl gâdilă ceva sub picorul drept. cam cu necaz şi închise iarăţi ochii. dar nu ştia bine unde.Mă rog. După multe zile şi nopţi. Şi numaidecât se auzi.Hapciu! Strănută el şi se trezi de-a binelea. glăsciorul firav al seminţei: . .

E aşa cum spui tu: mare.Soarele! Scîrţîi isteţ greieraşul. Atunci aveam de toate şi nu mai doream nimic. şi într-o zi o să mă trezesc fără ele. te-ai apucat de treabă? Nu ţi se pare că te-ai grăbit? Abia a început să se topească zăpada. Mă întrebi de ce? Fiindcă simt în mine un dor nou care mă îndeamnă.Aşa era atunci. nu mă mulţumesc cu atât şi mă înalţ tot mai sus. îl cauţi. de o parte şi de alta căzură. în căutare de apă. cum spui mata. Apoi deodată. soarele. nici eu nu ştiu cum am simţit că trebuie numaidecât să am o rădăcină. ca o şoaptă venită de departe. sfredelind anevoie pământul.să caut ceva mare. . mai este mult până la primăvară. fără zgomot. . care ascultă cu urechea la pământ să nu scape nici o vorbă din povestea firicelului palid. Ce ruşine ar fi una ca asta pentru mine şi pentru tot neamul meu! De aceea mă grăbesc. Greieraşul nostru era un greieraş bătrân. . dar de fiecare dată i se părea că le vedea pentru întâia oară. încet.Bună dimineaţa. cu care să-mi caut singură hrana. Ascultă-mă pe mine.. cum să-ţi spun? . Uf! Şi nu-i de loc uşor. care mai văzuse îmtâmplânduse minuni de acestea. Şi zi. Bunătăţile pe care mi le-a dat mama sunt pe sfârşite. răspunse glasu. Dă-te te rog la o parte că mă grăbesc. e tulpina. foarte curând. puternic si cald. încât numai un greieraş putea să o audă.Poate. zâmbind cu bunătate. fărâme de pământ negru şi printre ele se ivi un colţişor palid şi fraget. . Căci în timp ce rădăcina îmi creşte în jos. că ai de toate. şopti o voce atât de slabă.Ce-ar fi să te culci şi să mai dormi un pic? Parcă ziceai adineauri că nimic nu iţi lipseşte. îi răspunse el politicos.Bună dimineaţa. un firicel proaspăt şi moale ca iarba. Şi deodată se petrecu minunea: pământul se despică încet. . puternic şi cald. şopti glasul din pământ. străbate adâncurile. Mi-e aşa de drag încât sunt sigură că-l voi vedea în curând. Greieraşul se retrase uşurel. El ştia că graba firicelului 429 . dar nu tocmai ca ea.

greieraşul îşi făcu loc printre pietricele şi frunze veştede şi ieşi la lumină. Greieraşul privi cu plăcere toate acestea şi se pregăti să plece în căutarea tovarăşilor lui de joacă. apropriindu-se de el. şi se strânse iarăşi ghem. Stejarul tăcea. cu un salt sprinten. Ţii minte ce palid eram sub pământ? Acum mă simt mult mai sănătos.Iartă-mă. o să am frunze şi. Ţi-am ami auzit vocea. . Dar pe tulpina lui bătrână se plimbau neîncetat furnici şi alte gâze mici. dar viteaz. Văd că ai ştiut să te descurci. . ba tulpină. gata să înfrunte orice piedică în drumul lui către soare. iar în vârful fiecărui lăstar de pe crengile lui groase stăteau mugurii gata să plesneacă.. să nu râzi de mine. 430 . dar ce repede se mută din loc. Ce m-aş face fără el? La căldura lui îmi gătesc mâncarea . că nu-s decât un firicel. când o rază aurie îl mângâiase pe aripioare şi-i luminase dintr-o dată ascunzişul?! Şi când îi venea zvon de mii de glasuri mici.Bună ziua. iar azi vrea tot felul de lucruri: ba rădăcină. . mare şi puternic. Dar curând o să fiu o tulpină. ba soare. zise greieraşul. Curioase mai sunt şi seminţele astea! Mormăi el. De unde ştia greieraşul treaba asta? Păi cum să nu ştie. era de-a binelea primăvară. în iarna aceasta dormise mai mult decât de obicei. te rog. încât dacă noi neam fi nimerit pe acolo n-am fi auzit nimic. Când se trezi într-un târziu. în mijlocul luminişului.nu se putea măsura cu graba lui.Dumneata erai? Şopti firicelul cu glas atât de slab. dar nu am vreme: sunt grozav de ocupat. . Când am dat de soare m-am şi facut verde. Ai crescut frumos! . greieraşul cenuşiu. toate grozav de vesele şi grozav de harnice mărturisind bucuria şi munca primăverii! Uşurel. Ce încet creşte firul de iarbă.Mai ieri spunea că nu-i trebuie nimic. tare aş vrea să înfloresc. Îmi place clopotul acesta albastru pe care se plimbă soarele. ba apă. şi ce cald! De fapt. iar acum primăvara era în toi. Vreau să am o floare ca un clopot. Ce frumos era.îmi trebuie mâncare multă. ca să mai doarmă puţin.. firav încă.Mi se pare că te cunosc. Printre atâtea cunoştinţe vechi descoperise şi una nouă: un firicel verde se înălţa spre lumină. iar culoarea ei să fie ca a cerului. Soarele îmi prieşte grozav. însă ceva îl opri.

aproape că nu mi-ar veni a crede că din sămânţa aceea mică. greieraşul se aproprie să salute floarea albastră. Iar eu i-am spus-o lui Merişor şi v-am scris-o vouă. Îl chema Nini şi era tare neastîmpărat. . el mai era şi foarte curios. fiindcă era băieţel. Târziu. sub pământ. cît sînt ele de mici şi de fragile. Stejarul cel bătrân dădea adăpost şi umbră unei lumi întregi de fel şi fel de vietăţi. De fapt era un furnicuţ. furnicuţa noastră. toată întâmplarea asta. ascunsă în adânc în pământul negru. ca un clopoţel. Iar firicelul plăpând se ţinuse de cuvânt: greieraşul văzu cu bucurie floarea albastră. greieraşul mi-a cântat pe struna lui subţire.Ce frumoasă e! îşi zise el. Şi cred că e tot atât de bună ca şi mama ei. Furnica si lacrima din cer A fost odată ca niciodată o furnicuţă.Îţi urez să ţi se îndeplinească toate dorinţele. sînt nişte fiinţe foarte puternice. Tot despre furnici se mai ştie că au familii foarte mari. Apoi plecă grăbit şi se pierdu în pădurea tânără. Dar era şi foarte isteţ şi îi plăcea să scotocească peste tot: intra în cele mai mici cotloane şi descoperea toate locurile unde putea găsi de mîncare. se ştie. 431 . a crescut asemenea frumuseţe! Şi politicos cum e felul lui. Când se întoarse din nou. în jurul căreia roiau albinele şi fluturii. Toate aceste calităţi le avea şi Nini.. când mă căzneam să-i povestesc lui Merişor cum cresc florile din pământ. făcu greieraşul politicos şi salută adânc pânăla pământ firicelul subţirel şi harnic. dragi copii. Şi să ştiţi că greieraşul nu minte niciodată şi că tot ce v-am spus este adevărul adevărat. Fiindcă furnicile. prin locurile acelea era vară împlinită. în plus. cu mii de membri şi că sînt foarte harnice şi ordonate. doar că. Dacă n-aş fi fost tot timpul cu ea. într-o seară caldă.

.. Înţelegea ce spuneau secerătorii.. Ei – o să ziceţi. a căzut o picătură de apă..! Uau! N-am mai văzut aşa ceva în viaţa mea... de deasupra.plînge cineva? Ei..dar. din cer.... ce bună e apa de ploaie.. ...şi avea toată magia şi toată puterea suferinţei.Unde.sub pămînt..! Da.Aici.aici...dar.aici. cînd i s-a făcut sete.ajutor..sub pămînt... Era o lacrimă din ochiul unui om . de orz..dar.cam amară.asta nu e apă de ploaie! Nici nu era. Dar încetul cu încetul s-a făcut noapte şi muşuroiul lui Nini s-a închis..Am să mor de sete. de secară.... S-a învîrtit el ce s-a învîrtit.Într-o zi.aici. Dar mai erau destul boabe pentru o furnică.ce se-aude.... asculta şoaptele de dragoste a doi tineri care stăteau într-o căpiţă la marginea satului. Numai că soarele verii uscase pămîntul atît de mult. că vara va fi lungă şi secetoasă.. ce mare scofală? Ce contează asta? Păi contează.Nu-i nimic! am să dorm afară – e vară... ba chiar a dansat puţin pe cîntecelul unui băiat care se întorcea cu vacile de la păscut. cine plînge acolo? hei! unde eşti? ... Nini: Plouă! Mmm. e cald..în vizuina asta uriaşă.? Ah. fiindcă Nini a băut odată cu lacrima şi vraja care se naşte din durere. încît nici un strop de apă nu se mai găsea prin preajmă.. precis am să mor în deşertul ăsta.aici erai. Una singură. . dar tot n-a găsit nimic de băut în jur.! Sînt ale tale toate astea? Şi de ce eşti aşa de tristă? O fetiţă aşa de frumoasă şi aşa de supărată! Se poate una ca asta? 432 .! ajutoooor! Dar cine să-i sară în ajutor bietului furnicuţ? Îşi pierduse orice speranţă cînd..cam sărată.. după ce grîul strîns în stoguri a fost dus în hambar.. aşa că prietenul nostru s-a înfruptat în voie pînă spre seară....... aşa că furnicuţul a descoperit deodată că înţelege şi vorbeşte perfect limba oamenilor... . Nini a nimerit într-o mirişte deasă.ooooo! dar e chiar mare casa ta! Şi ce de bogăţii! Grămezi de grîu.

Cînd căpcăunul a ajuns acasă.. Acum e plecat la maică-sa. din prag. mătuşile. pînă cînd din grămezile uriaşe de boabe preţioase. unchii şi bunicii. .....Nu e casa mea! Aici locuieşte căpcăunul Aldebaran... nu mai era nici urmă de cereale în vizuina uriaşului. Nu mai plîngea. Pe măsură ce le separau. dînd fuga la muşuroiul unde dormea familia lui cea mare.. rupt de foame şi convins că o va mînca pe fetiţă. tu eşti. a deschis uşa cu putere şi. Dar e drept că aveau un stil foarte original. unul cîte unul. gîndea cu voce tare.? ce zbieri aşa? Hai intră şi bagă-te-n pat. Ceea ce a şi făcut.Da. dar cînd se-ntoarce o să mă mănînce dacă nu aleg grîul de secară şi de ovăz pînă la ivirea zorilor! .. Nini nu putea deschide poarta cea grea de stejar a vizuinii. Repede! Aşa a sculat Nini tot muşuroiul. treceau fiecare bob pe sub poartă. Încetul cu încetul.ce vrei? Nini.Deschideţi! Deschideţi repede! . exact ca un bătrîn sfătos şi înţelept: 433 Repede! Scularea! Toată lumea! Tu-tu-tu-tu! (Cîntă din trîmbiţă) . cele trei milioane de furnici care erau fraţii şi surorile. rîdea în hohote de fericire! Numai Nini. Toată tevatura asta n-a durat nici pe departe aşa mult pe cît v-aţi putea imagina.de-aceea plîng. mătuşile şi verişoarele lui Nini sforăiau de zor. i-a încolonat pe toţi şi i-a pus să mărşăluiască spre vizuina căpcăunului.nu mă poţi elibera? Nu poţi deschide poarta asta grea? Deşi era puternică.Ce. Sub razele reci ale lunii. ce să vezi? n-a mai găsit nimic din ce lăsase acasă. Au intrat pe sub poartă în linişte şi au început să separe grîul de ovăz şi de secară.Bine dar asta o să-ţi ia şase luni! Şi tu eşti doar o fetiţă! Imposibil! . Dar fetiţa a sărit peste căpcăunul mort şi a fugit afară. atîta doar că în zori. De uimire şi de ciudă inima lui cea neagră a pleznit pe loc şi el s-a prăbuşit mort în pragul uşii. verii. Dar putea să se strecoare pe dedesubt. că scoli tot muşuroiul. n-a mai rămas nimic. în soarele care se ridica vesel pe cer.

Soarele strălucea neobosit. livezi coapte şi furtuni de praf. fără supărare sau ceartă.Împăratul Timp. de oameni care nu se duşmăneau. El stăpînea tot pămîntul şi era bun şi blînd. nici măcar vreun licurici nu se zărea prin întunecimea grea ca de smoală.. Plantele şi animalele au început atunci să îngheţe. fiecare cu domeniul lui. ştiind că trebuie să crească mare – deci. dar în aer se simţea frigul pătrunzător. Nu se mai vedea nimic în jur. o simplă lacrimă. nici măcar din auzite.. după cum îţi era dorinţa. în timpul anului. într-o după-masă Împăratul avu un vis ciudat. ploi torenţiale.Nini: Ce ciudat! Uite cum o lacrimă. Speriat. ci şi multe altele. din ce în ce mai pătrunzător. azi necunoscute nouă.. Aceste multe stări ale vremii erau toate copiii împăratului. Era o noapte neagră. fără să ţi se pară nimic neobişnuit în asta. un împărat. a fost odată dragi copii. într-o vreme îndepărtată. poate salva viaţa unui om! Povestea anotimpului uitat A fost odată ca niciodată. ci unul singur. care dormea în fiecare după-masă. copaci în floare şi cîmpii acoperite de zăpadă. Găseai alături. răspîndind peste întreaga natură o lumină călduţă. care se numea. încetul cu încetul. care îi făcea pe toţi să fie mereu bine dispuşi... Se făcea că cerul veşnic luminat al împărăţiei sale s-a întunecat brusc. Pe atunci. în care le întîlneai pe toate patru.a fost odată. care dormea – vedeţi bine că era un împărat cuminte. darnic şi înţelegător. nu erau patru anotimpuri. Împăratul Timp şi-a chemat copiii în ajutor. Şi nu numai pe cele patru pe care le cunoaştem acum. Trăiau în bună înţelegere. Într-o după-masă. cînd pămîntul era plin de animale care nu se mîncau între ele. Primii au venit băieţii cei mari care. cu răsuflarea lor 434 . Împăratul..

fiindcă de multă vreme nu mai aveau ce sfîşia. Tu vei fi Arşiţa. Crivăţul. tu – Ploaia Caldă. veţi fi Primăvara. cu mare greu. 435 Iarna grea. De atunci Primăvara ne întîmpină cu bucurie. Că păreau foarte plictisiţi. Apoi au venit din nou băieţii – mai mici – care au făcut pămîntul să rodească. Chemîndu-şi copiii. Şi tot aşa. Şi atunci. Tu vei fi Boarea. . în lumină şi căldură. decolorat şi palid. vînturile de la miazăzi şi miazănoapte dormeau şi doar sforăitul lor mai stîrnea uneori nisipul deşertului. după ce îi învesti pe fiecare cu cîte o haină aleasă. Trăiau de prea multă vreme în acelaşi anotimp. luîndu-şi rămas bun de la ei.Voi. îşi numi copiii pe rînd: Rodnicia. care au adus Soarele de-a binelea pe cer şi au încălzit lumea. La sfîrşit. Împăratul luă o hotărîre: avea să facă aşa după cum visase. Pe urmă au venit fetele cele frumoase ale Împăratului. Îmbelşugarea. Zăpada. La sfîrşit. le mîngîie tulpinile verzi şi le cîntă despre sosirea fratelui ei. Se uită cu atenţie la copaci şi animale şi observă că erau cu toţii foarte obosiţi. tu vei fi Înmugurirea. tu. Boarea alungă zăpezile. Împăratul Timp se cufundă în vis. Iar Soarele s-a iţit printre nori şi lumina a început să pătrundă printre crengile copacilor. Peştii stăteau pe fundul apelor şi nu se mai distrau deloc străbătînd mările şi oceanele. Apoi vine Vara: Arşiţa fuge despletită pe cîmpii şi zoreşte plantele să crească. au dezgheţat pămîntul. Leii năpîrliseră şi nu mai aveau colţi. trezindu-ne din dezgheaţă apele şi cheamă animalele afară. iar copiii lui au luat în stăpînire lumea. Înmugurirea trezeşte pomii. Rodnicia. Voi – Vara. le spuse el celor mai mari. Imaginile pe care le visase nu-i mai ieşeau din minte.proaspătă. iar Ploaia Caldă . iar tu – Mirosul Adormitor al Nopţilor de Vară.Furtuna. au apărut fetele leneşe şi adormite. Ei sînt Cele Patru Anotimpuri. Împăratul îşi privi împărăţia şi căzu pe gînduri. Mai doarme încă şi azi. îi împărţi în patru grupuri. Trezit din somn. Pînă şi albastrul cerului părea lipsit de sens. care au cufundat împărăţia într-un somn binefăcător şi au acoperit-o cu o haină albă de zăpadă.

iar Cerul Înstelat alungă norii în nopţile senine şi aduce cu el mirosul proaspăt al florilor. Într-o zi a găsit un scăunel la marginea drumului. de exemplu drăguţule! sau minune mică! sau ce frumoasă e viaţa! dar i se părea 436 . Odată a trecut pe-acolo un copil şi omul cel rău nu i-a spus nimic. Deja oamenilor le era frică de el. Toamna e adusă de Prinţesa Îmbelşugare şi Prinţul Rodnicie. N-avea nici un defect. care îngheaţă aerul cu privirea lor rece de pe altă lume. Şi atunci omul ăla rău rîdea şi se bucura. Deşi era aşa de rău. s-a aşezat pe el şi nu s-a mai ridicat. fiindcă era bătrîn şi oamenilor le era milă de el. Îi plăcea să se uite la oameni şi să comenteze tot timpul. Febrili. iar ceilalţi erau supăraţi şi furioşi. Plutesc deasupra oraşelor. fiindcă era un copil perfect. În sfîrşit. vajnicii vestitori ai Iernii gonesc berzele spre alte ţări şi le aduc în săniile lor grele pe fetele adormite ale Împăratului Timp. Omul cel rau Era odată un om foarte rău care avea o barbă lungă de care se tot împiedica atunci cînd mergea. a încercat el. Burniţa. îi ajunge din urmă. le striga urîto! sau burtosule! sau chelule! şi îi plăcea foarte mult să-i vadă nefericiţi. scuturîndu-şi pletele de fulgii uşori de nea. să le spună mici porcărele ca să-i supere. Cum vedea o femeie mai urîtă sau un bărbat cu burtă sau chelie. munţilor şi cîmpiilor şi dezleagă băierile Cerului cu braţele lor albe.Furtuna face oamenii să rîdă şi să plîngă. Roua măruntă cuprinde Pămîntul şi împrospătează răsuflarea celor arşi de sete. Dar nu lua niciodată bătaie. toţi se pregătesc să primească alaiul sfîrşitului de An. nu-i vorbă să spună ceva. Dar stăpînul şi tatăl lor a rămas şi astăzi tot Împăratul Timp. dar n-aveau încotro: pe-acolo mergea drumul şi n-aveau cum să-l ocolească. iar sora lor mai bătrînă. Ei. nimic de care să poţi rîde.

N-a mai fost în stare 437 . Ei. Deşi era aşa de rău. Iar scăunelul a rămas gol acolo. fiindcă nu era nimic de rîs în asta şi nimeni nu s-ar fi supărat. după care a trecut mai departe. după care a trecut mai departe. nimic de care să poţi rîde. de exemplu drăguţule! sau minune mică! sau ce frumoasă e viaţa! dar i se părea aiurea să zică aşa ceva. Odată a trecut pe-acolo un copil şi omul cel rău nu i-a spus nimic. S-a uitat puţin într-o oglinjoară de buzunar pe care-o avea la el tot timpul şi s-a întrebat ce-o fi văzut copilul ăla la el de l-a privit aşa de lung. Iar omul cel rău a amuţit. a încercat el. s-a aşezat pe el şi nu s-a mai ridicat. la marginea drumului. Era odată un om foarte rău care avea o barbă lungă de care se tot împiedica atunci cînd mergea. fiindcă era bătrîn şi oamenilor le era milă de el. Într-o zi a găsit un scăunel la marginea drumului. fiindcă era un copil perfect. N-a mai fost în stare să scoată un sunet multă vreme. Era aproape un copil. fiindcă nu era nimic de rîs în asta şi nimeni nu s-ar fi supărat. le striga urîto! sau burtosule! sau chelule! şi îi plăcea foarte mult să-i vadă nefericiţi. Copilul avea nişte ochi foarte limpezi şi s-a uitat lung la omul cel rău. Aşa că a plecat şi el pe drum. Aşa că s-a hotărît să fie bun. Îi plăcea să se uite la oameni şi să comenteze tot timpul. să le spună mici porcărele ca să-i supere. Şi atunci omul ăla rău rîdea şi se bucura. nu-i vorbă să spună ceva. N-a trecut mult timp şi omul cel rău n-a mai vrut să fie rău. Copilul avea nişte ochi foarte limpezi şi s-a uitat lung la omul cel rău. N-avea nici un defect. Dar nu lua niciodată bătaie. Simţea aşa. ca toţi ceilalţi. o plictiseală mare şi nici o plăcere cînd se uita la oamenii ăia care treceau pe drum. dar n-aveau încotro: pe-acolo mergea drumul şi n-aveau cum să-l ocolească. iar ceilalţi erau supăraţi şi furioşi.aiurea să zică aşa ceva. Şi-a tăiat barba cea lungă şi a descoperit că nu era aşa de bătrîn pe cît crezuse. Iar omul cel rău a amuţit. Deja oamenilor le era frică de el. Cum vedea o femeie mai urîtă sau un bărbat cu burtă sau chelie.

o plictiseală mare şi nici o plăcere cînd se uita la oamenii ăia care treceau pe drum. Ariciul a crezut că în sfârşit întâlnise o fiinţă care îl iubeşte şi hotărî să-şi petreacă restul zilelor acolo. S-a uitat puţin într-o oglinjoară de buzunar pe care-o avea la el tot timpul şi s-a întrebat ce-o fi văzut copilul ăla la el de l-a privit aşa de lung. ci şi-a cerut iertare în fiecare dimineaţă. ariciul şi-a cerut sute de scuze. încât au 438 . Povestea omului lenes care avea un arici trist A fost odată ca niciodată. Bietul animăluţ nu s-a dat bătut. la marginea drumului. sub acea plapumă se afla chiar omul nostru.să scoată un sunet multă vreme. alături de acea creatură minunată. Aşa că s-a hotărît să fie bun. nici nu s-a sinchisit de ţepii animalului dârdâind de frică. Ei bine. care. timp de câteva luni. era unul din acei oameni căruia numele nu-i folosea la nimic. un om neînchipuit de leneş care avea un arici trist. Neprimind nici un răspuns. Însă numele lui nu contează. pe care o căuta de o mie de ani. îi puteai spune oricum – Pintilie. Aşa că a plecat şi el pe drum. Din câte se vorbeşte. într-o noapte când s-a speriat de fulger şi s-a ascuns sub prima plapumă ieşită în cale. De fapt. însă omul nostru a rămas mut ca o balenă de pluş. căci era atât de leneş încât nu răspundea niciodată când îl strigai. Era aproape un copil. Dacă stăm şi ne gândim bine. N-a trecut mult timp şi omul cel rău n-a mai vrut să fie rău. Ionuţ sau Robert -. leneş fiind. Iar scăunelul a rămas gol acolo. aşa cum aţi ghicit. ca toţi ceilalţi. pentru fiecare ţep câte una. omul nostru se numea Mandache. Şi-a tăiat barba cea lungă şi a descoperit că nu era aşa de bătrîn pe cît crezuse. În dimineaţa de după noaptea furtunii. s-a întristat atât de tare. într-o ţară îndepărtată şi veselă. animalul ţepos nimerise în casa lui din greşeală. Simţea aşa.

era cât pe ce să-l vâneze un motănoi. omul nostru a căzut într-o fântână. S-a ridicat în fund şi a spus: . chiar în mijlocul casei. Însă dându-şi seama ce spusese omul pe care îl slujea de aproape şapte ani. crezându-l şoarece. Mandache – sau Pintilie. deodată. să-şi cumpere o perucă. ori Robert. spuneţi-i cum vreţi – nu a vorbit decât o singură dată. cumpără toţi ţepii pentru a face perii de păr şi piepteni. iar acum. care le-a călcat din întâmplare pragul. La vreo lună după plecarea micului animal. încercând să meargă pentru prima dată după ani buni. Dar nu a durat mult şi o femeie veselă. unul câte unul. 439 . lui Mandache – sau Pintilie. În timp. s-a întristat la maxim şi i-au căzut şi ultimii ţepi. spre Paris. găinile fac ouă. iar cam la două luni ieşi în curte să strige după arici. încât nu închidea pleoapele când dormea şi nu ridica mâna să alunge muştele care i se aşezau pe nas. Când într-o zi s-a aventurat până la fântână. Aşa ariciul nostru a rămas chel şi îi era o ruşine cumplită să iasă din casă. ferindu-se mereu pe sub brusturi. pe care să le vândă la piaţă.Vaca dă lapte. De obicei lui Mandache îi era atât de lene. Ionuţ.început să-i cad[ ţepii. Ionuţ. Numai că. Dar asta e deja alta poveste. spuneţi-i cum vreţi – îi păru foarte rău pentru vorbele sale nesăbuite. Au împărţit banii pe din două. dar tu ariciule la ce eşti bun în casa omului? Ariciul a căzut de pe pervazul ferestrei de uimire. vorbise. s-a adunat o grămadă frumuşică de ţepi. În cei şapte ani cât a stat ariciul în casa sa. ori Robert. pisica prinde şoareci. iar ariciul şi-a luat partea şi a pornit.

mama. tata care s-a dus la Polul Nord să facă fotografii pentru că îi trebuiau pentru munca lui.. ursul s-a cocoţat repede la spatele saniei şi s-a tot dus împreună cu tata până la cel mai apropiat aeroport. gheţarii. pentru gară. În cele din urmă o căruţă cu cai a oprit şi l-a luat pe tata şi pe ursul polar şi i-a dus cu chiu cu vai până acasă... Aşa de mult s-a împrietenit ursul cu tata.O poveste cu tata. Mircea. a fost.. -Un taxi.. Tata a mers cu autobuzul.. Tata l-a înghesuit într-un sac mare de călătorie fiind astfel cel mai uriaş sac care a trecut vreodată necontrolat. da. ursul polar a trebuit ascuns bine. apoi tata şi bagajul lui săltăreţ au ieşit din aeroport şi. Tata se uita cum sosea bagajul şi se gândea cum îl va ridica dar acesta a făcut un salt jos.. Dar când a venit taxiul şi a văzut ce era de cărat.. aurorele boreale şi eschimoşii şi s-a urcat în sanie să plece. pinguinii. mama. -Ohh! A fost odată ca niciodată. că nu era lăsat să urce în avion. a întors fără să mai stea de vorbă. cu ursul polar şi cu tata care merge la ursul polar şi vine la Mircea. cu trenul. focile. vă rog. Mircea si ursul polar -Mamă. A ajuns la Polul Nord şi s-a apucat de fotografiat iar în acest timp un urs polar îi tot dădea târcoale. pe banda de bagaje a unui aeroport dar a scăpat 440 . încât atunci când tata a terminat de fotografiat banchizele. la aeroport. cu avionul supersonic şi în cele din urmă cu o sanie trasă de douăzeci de câini Husky. aşa e! Cu ce să fie povestea? -Cu tata. e timpul să-mi spui o poveste! -Hm. Drumul înapoi cu ursul polar a fost mai greu.

a scos din el frişca şi laptele şi le-a băut.. parcă toată casa sălta.l-a deschis.. -Pentru uuurs? -Întocmai. ce crezi că o să mănânce amicul tău de la Polul Nord? Sau vrei să ne mănânce pe noi? Tata nu se pierdea niciodată cu firea: -Cel mai bine ar fi să plouă cu peşte. A găsit compartimentul de dedesubt. l-a sunat mama pe tata. Dar de data asta nimic.. nici nu mai era aşa de dreaptă. linişte şi tăcere. mai bine zis turnat pe gât şi a continuat să adulmece cutia rece care piuia pentru că-i creştea temperatura.. vreun vârtej care trece prin baltă şi-i toarnă la noi în curte. nici o mişcare.. se zgâlţâiau uşile şi ferestrele. Din casă. pe măsuţa acoperită cu zăpadă. mama era foarte ocupată iar băieţelul scotea chiote şi de multe ori se auzea o gălăgie de nedescris. -Cât? -Păi peşte cam o sută de kile şi frişcă şi lapte cât de mult şi un congelator mare în care să încapă. să faci bine să mergi să cumperi peşte. -Alo.. uite ce bagaj mare. Şi nici mama nu se pierdea aşa de uşor: -Da. de abia aşteptau să fie poftiţi să vadă. A scos sertarul. au intrat în casă. Ursul polar . Vecinii au bătut în uşă să întrebe de sănătate dar mama le-a dus cafelele în grădină. să sugă şi să clefăie peştele... apoi s-a oprit lângă frigider – îi era oarecum cunoscut . Vecinii se uitau prin gard şi se întrebau oare ce a adus vecinul din străinătate. tata zâmbea enigmatic. mai ales că tata era foarte prietenos şi casa le era deschisă tot timpul. apoi a lins bine şi sertarul şi l-a aruncat cât colo. un sertar plin cu peşti congelaţi. s-a aşezat cu el într-un colţ şi a început să lingă. 441 . frişcă şi lapte din cel mai gras.s-a plimbat adulmecând prin casă.Odată ajunşi acasă. ar fi cea mai bună soluţie dar acum bălţile sunt îngheţate.

şi puţin mai încolo. uşurel. Într-o zi. adică la Polul Nord. iar câinele trebuia să-l păzească. prilej cu care a făcut alte fotografii. Ursul stătea şi lingea frigiderul gol şi se uita cu jale la tata când intra în casă. nu mai duce laptele la centru‘. doi peşti. Apoi mâncarea s-a terminat. vecine. Tata şi amicul lui cel alb s-au pregătit de călătorie dar de data asta au mers cu ajutorul unei asociaţii pentru ocrotirea animalelor care le-a trimis un camion. cioc! cioc! în dreapta: . zece litri.. 442 . pentru că urşii polari au un strat gros de grăsime sub blană şi se încălzesc mult dacă aleargă. Ele îl pofteau la masă şi se mirau cât era de flămând iar mama avea o siluetă de invidiat. Se vede ca merge zilnic la sală.Bună ziua. -Douăzeci. Cioc! Cioc! în stânga: -Bună ziua. -Ce afaceri face vecinul cu laptele nostru? De când a fost la Polul Nord sunt cu toţii aşa de ciudaţi! Iar ursul stătea cu sertarul cu peşti în braţe şi lingea. vecine. iarna era pe sfârşite şi primăvara avea să fie greu de îndurat. vorbeau prietenele ei. să nu se încălzească. sugea şi clefăia de zor. nu mai duce laptele la centru că ţi-l cumpăr eu! -Păi. o jumătate de sticlă. la masă. Tata l-a însoţit ca să se asigure că ajunge cu bine şi l-a lăsat aolo unde l-a întâlnit. vecine! -S-a făcut! Apoi cei doi vecini îşi uneau căciulile pe la porţi.gol şi i-a zis ursului polar: -Hai băiatule. o sticlă. înapoi! Ursul. ce să facă. vecine. Noaptea ieşeau să plimbe ursul.. sper s-ajungă. tata cu mama şi cu Mircea mâncau pâine cu sare şi cu roşii. Mircea trecea când la vecina din dreapta. tata a privit congelatorul cel uriaş . când la cea din stânga şi adulmeca oalele de pe plită. plină cu peşti şi câţiva litri de frişcă şi.Tata a sosit cu o ladă frigorifică uriaşă. pe o banchiză. ţi-l cumpăr eu! -Douăzeci de litri pe zi. având înşirate în faţă vreo cinci sticle cu lapte amestecat cu frişcă: doi peşti.

Dar când Păpădina cădea pe un scaun ţeapănă. ţinându-şi braţele cu palmele în sus. cu umeri goi. Păpădina ajunse fată de măritat. Ei. la o serbare. rostea o mulţime de vorbe de duh. Tata i-a mulţumit. punându-le cosiţe. Păpădina stătea într-un cerc de oaspeţi. la care împăratul dădea mulţumit din cap. auriu care îi atrăsese 443 . Când un prinţ o vedea înaintând în rochia ei din dantele. Şi nu apucă bine tatăl ei. şi stătea ceasuri întregi nemişcată. se aşeza pe divanul ei. cu faţa ca de ceară şi părul pieptănat într-o mulţime de cozi până în pământ. aproape argintii de blonde ce erau. astfel încât dacă cineva intra atunci în odaia ei. apoi i-a adus unul şi tatei. Păpădinei îi plăcea foarte mult să se joace cu păpuşile. Numai că nu doar îi plăcea să se joace cu păpuşile. Iar când obosea. privind pe lângă el şi surâzând enigmatic. holba ochii iar gura începea să i se sprijine de urechi. să dea sfoară în ţară că vrea să-şi mărite fata. când se ridică brusc. dintr-o grămadă de fructe. şi mai însufleţită ca de obicei. dragostea ei pentru păpuşi mergea până acolo încât îşi dorea să fie şi ea păpuşă! Avea o mulţime de păpuşi.Ursul a sărit în ocean. cu Mircea şi cu mama! Şi aşa a şi făcut.. a înhăţat un peşte şi l-a înfulecat. fără vreo legătură cu ce se discuta. că şi începură să pice peţitorii. nu-şi dădea seama că acolo se afla şi o fată în carne şi oase. împăratul. se duse la masă şi scoase de pe o tipsie. spre disperarea împăratului. Dragostea Papadinei A fost odată ca niciodată o prinţesă care se numea Păpădina. pieptănându-le şi croindu-le rochii şi jachete. şi tot jucându-se cu păpuşile. l-a pus în traistă şi i-a zis: -Am să-l mănânc acasă. dintre care multe erau făcute chiar de ea şi îşi petrecea vremea modelând figurine de lut sau de ceară. prinţul îşi aducea aminte de nişte treburi grabnice şi-şi scurta vizita. Într-o zi. între păpuşi.. un bostan mic.

merse la o vrăjitoare vestită şi o rugă să-l transforme pe Aurin într-un prinţ în carne şi oase pentru ca Păpădina să se poată mărita cu el. împăratul şi mai mulţi curteni se treziră că purtau pe cap bostani în loc de turbane iar în altă zi. când o ceată de prinţi urcară scările încărcaţi cu daruri pentru Păpădina. castelul era bântuit de umbre lungi cu capete rotunde care se iţeau prin locurile mai întunecate. şi vorbea cu ei – sau mai bine zis tăcea cu ei – admirându-şi păpuşa. Ieşi cu bostanul în mână fără să scoată un cuvânt. în tăcerea îngheţată care se lăsase. deşi e fată de măritat încă se joacă cu păpuşile. Când fu gata era un prinţişor tare nostim şi care arăta ca viu numai că nu se putea mişca. 444 . Merse în odaia ei pipăind îngândurată bostanul şi se apucă să facă o păpuşă pornind de la acel bostan care îi era capul.atenţia. Într-o dimineaţă. doar fructele rostogolindu-se în urma ei. Păpădina îl privi cu atenţie şi simţi dragostea pentru prinţul din ceară ieşindu-i prin vârfurile degetelor ei vrăjite ca nişte lujeri lungi de bostan. Era cea mai izbutită păpuşă pe care o făcuseră vreodată mâinile ei atât de iscusite. spuneau alţii. Păpădina cosea până târziu în patul ei plin cu păpuşi cu Aurin lângă ea. Noaptea. astfel că a doua zi întregul castel era plin de lujeri şi flori de bostan. -Păpădina e îndrăgostită de o păpuşă! spuneau unii. -Păpădina. iar dimineaţa câte un dregător se trezea şi se întreba de ce îşi simte gâtul aşa de ţeapăn şi îşi dădea seama că dormise cu capul pe un bostan în loc de pernă. Îi dete numele Aurin şi îl aşeză între celelalte păpuşi.. şi neştiind ce să facă să o vadă fericită. şi întregind-o cu ceară de acelaşi auriu palid. Împăratul îşi iubea foarte mult fiica.. o mulţime de bostani se rostogoliră spre ei dându-i de-a berbeleacul până afară din castel. În castel începură a se întâmpla lucruri ciudate. pe mobile şi pe balustrade. îi lăsară în pace. Iar când veneau peţitorii ieşea la dânşii cu Aurin în braţe. pe stâlpi şi pe turnuri. înveselindu-l. încolăcindu-se pe baldachin. Împăratul şi dregătorii se mirară cum de crescuseră aşa de iute şi se gândiră să-i dea jos dar văzând că florile luminau noaptea ca nişte lămpi şi decorau frumos castelul.

un iepure trecu prin preajmă şi un dulău fugi după dânsul. Totul merse cum trebuia dar pe la mijloc nu se ştie cum şi de unde. Prinţesa se transformă într-o păpuşă care stătea faţă în faţă cu Aurin ţinându-se de mâini.în odaia lor cu păpuşi. care mai de care mai uscată şi mai încârligată şi totul merse bine dar spre sfârşit un bostan se desprinse de sus de pe un vrej şi căzu în ceaun împroşcându-le cu fiertură clocotită. Cele două păpuşi prinseră o viaţă a lor. Dar în curând un şoarece trecu pe acolo adulmecând fiertura din ceaun şi o pisică sau două se luară după el. Împăratul merse iar la vrăjitoarea cea vestită. apoi ieşi şi culese în toiul nopţii o mulţime de buruieni şi aduse zece pisici negre pe care le aşeză în cerc în jurul ei. 445 . vrăjitoarea cea vestită. De data aceasta ea strânse în jurul ceaunului treizeci de vrăjitoare înfiorătoare. Ea prinse de data aceasta douăzeci de dulăi negri şi răi şi îi puse în cerc... din castelul cu păpuşi care a rămas acolo. El o pofti pe vrăjitoare chiar în castel pentru a-şi face treaba în siguranţă. Le puse pe pisici să privească toate o dată la lemne iar focul se aprinse de la ochii lor. la locul lui şi în care nu a mai intrat nimeni.Când auzi una ca asta. uscată şi răsucită. pentru că păpuşile nu îmbătrânesc . Vrăjitoarea îi promise împăratului că va face vrăji până când prinţesa Păpădina va reveni la vechea ei înfăţişare şi împăratul se linişti întrucâtva. noaptea ele se mişcau şi vorbeau. să miorlăie câtă vreme îşi va face vrăjile. niciodată. sări cât colo şi ţipă: -Iaaaaah! O păpuşă. deoarece localnicii se temeau să nu se lipească vreo vrajă de ei şi să împărtăşească aceeaşi soartă. Aurin au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi – deşi nu ştiu dacă ar fi potrivit să zic aşa. îl umplu cu apă. Cele treizeci de vrăjitoare înfiorătoare. uscate şi încârligate căzură pe spate şi se transformară în păpuşi împreună cu împăratul şi toată curtea. zici? Hi! hi! Vrei să-ţi măriţi fata cu o păpuşă? Hi! hi! Aşa am să fac! Vrăjitoarea puse ceaunul pe pirostrii. Iar Păpădina şi dragostea ei.

în pădure. Ea aprinse împreună cu omul candelele şi lumânările. fascinantă şi molipsitoare. Copiii dădură buzna afară în întâmpinarea Moşului şi strigară: -Bine ai venit. oaspeţii cei mici sosiseră aproape toţi iar Bucle-în-Vârtej intrase în casă şi ţopăia de la un copil la altul. Acum. dragii Moşului! Copiii începură să numere renii. într-un orăşel cocoţat pe un deal. Aveau un obicei vechi.Un copil s-a asezat pe scaunul lui Mos Craciun Povestea aceasta a avut loc într-o seară de Crăciun. trasă de un şir lung de reni. de măturat zăpada şi se aşeză la intrare dansând cu mătura (cu nuielele în sus) pentru a-i pe supraveghea pe copii să-şi cureţe ghetele de zăpadă de ştergătorul de fier. înconjurat de păduri. copiii petreceau această seară într-un conac aflat la mai mulţi kilometri în afara oraşului. Deodată o fetiţă strigă: Vine! şi toţi se repeziră la ferestre iar Bucle în Vârtej ieşi la post cu mătura. Primul copil sosit a fost o fetiţă căruia i se spunea Bucle-în-Vârtej. şi puse un disc cu muzică veselă la un patefon (cu baterii). unde erau aduşi de părinţii lor şi lăsaţi singuri să îl aştepte pe Moş Crăciun. apoi luă mătura de nuiele. Moş Crăciun! Iar Moş Crăciun le spuse dându-se jos din sanie: -Bine v-am găsit. 446 . sub supravegherea unui om de-al casei. învăluindu-i cu o obrăznicie a ei. „Vi-ne Mo-şul!‖ cânta o fetiţă iar Bucle-în-Vârtej cântă sărind ca o minge: „Vine moşul cu nasul roşu!‖. Imediat câţiva băieţei o imitară. Venea o sanie cu o lumină galbenă. deoarece nu putea să stea locului nici două secunde. Începu să ţopăie împreună cu omul.

Copiii se aşezară pe scaunele lor iar renii se aşezară între copii. apoi îl privi pe moş şi pe om care veneau cărând de sac. când. nu se poate. -He he.. păi Bucle-în-Vârtej care de obicei se aşeza pe scaunul Moşului pentru a-l pune în încurcătură.. draga moşului... Iar când renii cu copii în spate începură să urce scările. Iar fetiţa bătea din palme şi striga: -Iată un Moş Crăciun care mătură! Şi care a venit cu reni! E ceva nou! . -Unii oameni da... Moş Crăciun lăsă mătura apoi se şterse pe ştergătorul de fier. . iar la ferestre. pe deasupra candelelor luceau o mulţime de ochi curioşi. să ştii că mă şterg pe picioare! -Ştii. între jeţurile mai mici ale copiilor şi care din spate părea a fi gol.Oh. în timp ce omul se agita: Lasă. De după uşă se iţeau mai multe capete de copii şi reni. îmi dai puţin mătura? Bucle-înVârtej îi întinse mătura. Se duse la foc şi-şi frecă puţin mâinile. ce cale lungă! Apoi se duse să se aşeze într-un jeţ mare. Avea o pelerină roşie. cine credeţi. unii oameni mai uită! rosti ea. Moş Crăciun se opri şi spuse: -Poţi să intri şi tu. lungă până în pământ şi cizme tot roşii.. rezemată în măturoi şi uluită. dar Moş Crăciun nu. îi mătură de zăpadă pe copite şi ghete.. fie întrebându-l unde-i 447 . Nu e voie! strigă un altul şi-l trase jos dar Moş Crăciun zise deshămând renii. În acest timp Bucle-în-Vârtej rămăsese în capul scărilor.Ha ha! Şi pentru mine e ceva nou o fetiţă care mă aşteaptă gătită cu rochie de catifea şi cu un măturoi. Ura! Ce de reni! strigă un băieţel şi se cocoţă în spinarea unui ren.-Uraaa! Moş Crăciun a venit cu douăzeci şi şase de reni! strigă o fetiţă iar omul îşi spuse uimit: Ce recuzită! Oare cine să fi aranjat asta? Poate noul primar. Moş Crăciun intră cu omul şi cu sacul. Moş Crăciun o luă şi mătură scările de zăpadă. în jeţ era. Moş Crăciun. cu pinteni cu steluţe care scăpărau. de ce să nu fie voie? Urcaţi dragii moşului! Şi îi ajută să se urce pe spinările renilor iar renii porniră cu copiii şi până să intre în casă făcură nişte ocoluri largi prin pădure. care se afla chiar în mijloc.

m-am gândit să-ţi ţin locul până vii! -Ahaa. Bucle-în-Vârtej stătea faţă în faţă cu Moşul acesta. Fetiţa îşi dădu seama şi făcu pe grozava: -Ei..Nuuuu! au răspuns copiii.. -Valentina! .. dar dacă te-ai gândit să-mi ţii locul. -Aha. îţi spun ceva dar să nu te superi!.. mie să ştii că poţi să-mi mărturiseşti orice! 448 . -Cum aşa.. Fetiţa simţi că ceva. fie dacă nu ar vrea o căciuliţă pentru nas că i-ar face una cadou. Observase că moşii aveau nasurile cam roşii când veneau la ei. ia te uită iarăşi paznicul cu măturoi. Bucle-în-Vârtej!. Valentina Bucle-în-Vârtej. izbucni aproape plângând: -Moş Crăciun. spuse Moşul. nu am avut de unde să le dau daruri.. era înţepenit sau stricat dar nu voi să se dea bătută. Moş Crăciun. oftă Moş Crăciun.. un mecanism dinăuntrul ei.. până şi buclele i se răsuceau tot mai mult.. la fel ca la păpuşi.... îl privea iar trupul ei mic se strângea şi parcă se făcea şi mai mic. din pădure. s-a mai pomenit? . şi altele asemenea. -Nu mă supăr.. apoi făcură linişte. nu le-ai împărţit deja daruri copiilor? -Nuu.. Moş Crăciun..spune-mi te rog cum te cheamă întâi.sunt renii... Acum. curioşi să audă cum se va descurca de data asta Bucle-în-Vârtej... Văd că Moş Crăciun a sosit deja. -Auzi? Auzi ce zic ei? Valentina se gândi să spună ce daruri ar fi putut să le dea copiilor dar simţi acel resort blocat înăuntrul ei ca pe o durere.Bucle-în-Vârtej! strigară copiii. dacă nu i s-au pierdut cumva prin pădure şi n-ar avea nevoie de o mână de ajutor să-i strângă. cine îmi ţine locul.. -Ia te uită. păi Moş Crăciun fără daruri. mâinile i se încleştaseră în rochie iar ochii i se măreau într-o mirare mare. oare eu ce mai caut aici? Copiii izbucniră în râs. să ştiu şi eu cu cine am onoarea. şi vocea lui suna în toată casa şi parcă venea şi de afară...

. -Aha.. Daaaa! -Cine crede să ridice mâna! Ridicară mâinile aproape toţi copiii... ia să vedem noi. spuse Bucle-în-Vârtej. aşa de mulţi reni nu am văzut niciodată! Dar de unde.. ştim! spuseră copiii. neînduplecată... şi cine nu crede? Doi băieţei mai mărişori... foarte siguri pe ei se ridicară în picioare: -Noi! -Aha.. La Polul Nord! -Da. copiii nu ştiu că el nu-i adevărat dar eu ştiu. adăugă şi celălalt. draga moşului. şi aşa de mulţi.. mă bucur că te gândeşti şi la asta.. Ce credeţi voi? -Credem că eşti un actor. -Auzi.-Eu în fiecare an mă aşez pe scaunul lui Moş Crăciun. de unde. -Ahaa! Înţeleg! Tu spui că totul e o prefăcătorie! -Da! -Adică tu nu crezi că există Moş Crăciun! -Nu! -Voi copii.. credeţi? -Daaa. ca să-l iau puţin peste picior... -Buuun... şopti Bucle-în-Vârtej. -Ba da. Dar de reni ce zici? Oare şi renii mei or fi tot actori? -Sunt foarte frumoşi. -Da.? Copiii mângâiau renii. spuse unul din ei. ce-i adevărat aici şi ce nu. aşa îmi place mie să mă distrez în seara asta. Nuuuu.. îmi pare rău că spun asta şi-i dezamăgesc pe copiii mai mici care nu trebuie să afle... eşti un actor foarte bun iar renii o achiziţie nouă a grădinii zoologice! 449 . zise Moş Crăciun. Ce. nu ştiţi unde trăiesc renii? se miră Moş Crăciun.. şi eu susţin asta: eşti un actor! -De data asta au trimis un actor foarte bun. trebuie să rămână cu visul lor.. ştii.

în cizme. Şi ce daruri erau în sacul Moşului!: patine.. fie şi aşa. mă gândeam că dacă tot te-ai aşezat pe scaunul meu. spuse Bucle-în-Vârtej iar Moş Crăciun îşi scoase pelerina cea mare. urşii de pluş şi alte dihănii cu blăni de catifea au intrat şi ele în horă cu copiii. spunea o poezie. şi căciula şi o îmbrăcă. nu ai vrea să fii Moş Crăciun şi acum? -Eu. Bineînţeles că şi omul primi un dar. Iar cei câţiva trecători prin împrejurimi şi-au spus: ia te uită ce iluminaţie la conacul cel vechi. roşie. Apoi Moş Crăciun i-a pus jos pe copii şi au jucat ţinându-se de mâini (muzica se revărsa din toată casa) iar păpuşile. şi ai vrut să-mi ţii locul până vin.-Bine. copiii credeau că lumina venea de la brad. ce efecte!. Bucle-în-Vârtej fugi repede la oglindă şi văzu că hainele îi stăteau bine dar nu-şi dădu seama că se făcuseră pe măsura ei. mai mari sau mai mici decât le vedea el sau decât i se păruseră lui. argintii. admise Moş Crăciun. Văzută de afară. Copiii erau atât de fericiţi încât din ei ţâşneau raze mari. cum Moş Crăciun se făcuse aşa de mare. trei copii îi stăteau atârnaţi unul de altul în spinare şi un şir stăteau prinşi sub cingătoare şi aşa încărcat îi luă de mâini pe Bucle-în-Vârtej şi pe om şi începură să joace în jurul bradului. Moş Crăciun se încărcă de copii pe umeri. sau cum copiii se făcuseră aşa de mici. maşini şi roboţi! Fiecare copil venea. creioane. care treceau prin ferestre ajungând până departe în pădure. casa era învăluită în jocuri de raze jucăuşe dar cei dinăuntru nu-şi dădeau seama. Apoi Moş Crăciun şi fetiţa în roşu scoaseră darurile şi le împărţiră copiilor. în cele două buzunare. cărţi cu poze colorate.. apoi copilul îl îmbrăţişa pe Moş Crăciun şi rămânea la el în braţe. 450 . şiraguri de biscuiţi coloraţi şi de zahăr candel. în braţe.. păpuşi mari cât fetiţele. Uite. toate lucrurile din jur erau altfel. căluţi. În curând. -Da.. mingi. de la foc şi de la mulţimea candelelor şi lumânărilor aprinse. Omul era uimit. să fiu Moş Crăciun? -Vreiiii? înălţă Moşul pe „i‖ ca şi cum ar fi tras-o de bucle în sus.

.. când deodată un copil a constatat că Moş Crăciun nu mai era printre ei... nici sania cu reni nu mai era.. în urma şirului de reni. -Numai tu eşti de vină că a plecat Moş Crăciun! -Da.. Copiii dansau mai departe...Animalele din pădure s-au trezit şi atrase de lumină au venit la ferestre.. Ursul sărea şi până să ajungă jos făcea o tumbă. ba şi un urs. veveriţe. dacă ridicau braţele atingeau policandrul cel mare cu lumânări iar fetiţele atingeau tavanul cu vârfurile codiţelor. cu braţele desfăcute sau cu rochiile învolburate. O dată cu animalele s-au strecurat afară şi renii. i-ai spus că e un actor.. Copiii se strânseră în jurul ei. faţă în faţă cu câte o veveriţă sau un bursuc. Lacrimi mari curgeau pe faţa fetiţei.... apoi cădeau încet jos. au ieşit afară. Vulpile îşi ţineau coada pe un braţ iar la braţul celălalt era un băieţel sau o fetiţă.. bursuci. vulpi. Animalele au ieşit săltând cu darurile către vizuinile lor.. mari şi rămâneau câte puţin în aer.. Moş Crăciun şi Bucle-în-Vârtej au scos din sac daruri şi pentru ele. din cauza ta a plecat! -Eu. să vadă ce se întâmpla acolo? Iepuri. Copiii s-au speriat când au văzut ursul la geam dar Moş Crăciun le-a zis: -Ia veniţi şi voi înăuntru! Omul le-a deschis uşa şi animalele au intrat şi s-au prins şi ele în horă cu copiii. -Da şi l-ai pus să măture zăpada! -Numai o obraznică ca tine putea s-o facă! -Şi el s-a simţit jignit. Copiii făceau nişte salturi mari... uşori.. s-a simţit tratat fără respect... doar Bucle-în-Vârtej stătea nemişcată la geam. În agitaţia căutării lui Moş Crăciun. în jurul bradului. am vrut doar să ştiu cum e în locul lui! -Da. că nu există şi câte altele. Nu se ştie cât au dansat astfel (în timp ce muzica se revărsa tot mai repede). L-au căutat. eu nu am vrut să-l fac să plece. cu moş Crăciun. hm! sania ducându-se aşa de iute că parcă nici nu atingea zăpada... cu omul şi cu jucăriile. Ea fusese singura care văzuse. şi a plecat! 451 . lucru care le făcea foarte mare plăcere..

.. -Ştiţi ce? zise Bucle-în-Vârtej. de hainele lui Moş Crăciun şi le aşeză pe un scaun... Toţi erau îmbrăcaţi în hainele lui Moş Crăciun! Împreună cu omul! S-au dus toţi în grup şi s-au privit în oglindă. Iar Bucle-în-Vârtej abia putu să vorbească: -Toţi suntem Moş Crăciun! -Şi acum ce facem? -Păi ce-a făcut şi Moş Crăciun! -Dar noi am primit daruri.-Eu nu cred. să facă bine să se dezbrace şi să se îmbrace pe rând cu hainele moşului dar deodată copiii se opriră uitându-se unii la alţii.. 452 ..Sunt Moş Crăciun. mereu sunt.Şi eu vreau să fiu Moş Crăciun! strigă un alt băieţel. şi s-au jucat o vreme fiecare cu jucăriile celorlalţi. -Da. apoi nu mai rezistă şi le trase pe el. cui să-i dăm daruri? -Am o idee. l-a tras de hăinuţe şi a început cearta.. Am putea să schimbăm darurile între noi! -Ura! Ura! Aşa să facem! Copiii au schimbat darurile între ei. ruşinată. zise un băieţel. vom afla. sunt Moş Crăciun! . eu zic că ar trebui să mergem să căutăm alţi copii care nu au primit daruri şi să le ducem din darurile noastre. dar eu cred că sunt.. Omul a venit repede şi a încercat să-i împace în timp ce ceilalţi copii ţipau că şi ei vor să fie Moş Crăciun.. Se duse la oglinda cea mare din mijlocul sălii şi începu să strige privindu-se: . mâine vom merge şi vom căuta în jurul nostru copii care nu au primit daruri.. spuse un copil. dă-mi-le şi mie! Dar băieţelul îmbrăcat astfel nu a vrut să se dezbrace defel şi a fugit iar celălalt băiat a fugit după el.. cu siguranţă sunt copii care în seara asta nu au primit daruri.. -Dar crezi că sunt copii care nu au primit daruri? -Nu ştiu. -Ar fi bine să te dezbraci de hainele lui! Bucle-în-Vârtej se dezbrăcă. Moş Crăciun e prea bun să se supere pe noi. Atunci un băieţel se duse şi se uită de aproape la hainele Moşului.

şi se înfipseseră în pământul de sub casă. După ce a trecut Crăciunul. copiii aşa au făcut.Într-adevăr.. şi acum i-o dete fetiţei neştiind ce să spună.. alţii au lăsat mai multe iar Bucle-în-Vârtej le-a lăsat pe toate. omul a strâns podoabele din brad şi a tras vasul în care stătea pomul. Văzând-o înflorită. până în tavan. Iar pe Bucle-în-Vârtej. Mare a fost surpriza lor când s-au întors acasă şi au văzut că în locul lor erau alte daruri. în care fetiţa recunoscu mătura de nuiele.... sau aşa părea.. care trecuseră prin podea. Indiferent cine fusese.. Mare fusese mirarea părinţilor când s-au întors seara târziu să-i ducă acasă pe copii şi au auzit ce povesteau copiii. înflorite. A doua zi au mers prin casele din vecinătate. există cu adevărat...şi la fel şi ramurile de corcoduş roşu din casa fetiţei. în faţa casei ei. fiecare din ei a fost Moş Crăciun! 453 . unde se aflau copii şi au întrebat lăsând fiecare câte un dar din darurile primite. o aştepta omul.. să-l scoată afară dar n-a putut.. Dar cel mai mult s-a mirat chiar primarul care îl pusese pe un om de-al său să fie Moş Crăciun şi aflase că acesta se oprise în cârciuma de la marginea orăşelului să se încălzească puţin înainte de drum şi adormise sub masă. pădurarul i-a spus că asta se mai întâmplă uneori. Plecă iar fetiţa fugi după el şi îl strânse în braţe.. şi a rămas aşa.. era un om tăcut de felul lui şi mai ciudat.. Oare cine să fi fost de şi-a jucat atât de bine rolul?. Dar omul privea bradul şi se întreba oare cine a fost? Apoi bradul a mai crescut o vreme. în ziua de Crăciun. brazii mai prind rădăcini... verde.. copiii nu au uitat niciodată seara aceea şi au înţeles un lucru: că Moş Crăciun există. omul se gândise să i-o aducă. bradul prinsese rădăcini. cu ramuri mari de corcoduş roşu. în ei! Şi toată viaţa lor..

Poveste de craciun Primii fulgi de zăpadă nu începuseră încă să cadă. Pufuleţ. „Ce faci. cutii împachetate în staniol cu fundă roşie. Ce vânt te aduce pe aici?‖ Pufuleţ îşi trase sufletul şi cu jumătate de lătrat spuse: „M-am pierdut. Sunt Pufuleţ şi am rămas orfan.. Eu sunt Negrilă. Era un spectacol pe care el nu îl trăise până acum. Nu mai mâncase nimic de vreo două zile iar frigul îl făcea să tremure fără oprire. aşa îi spusese mama sa. Nu mai am unde să mă duc. De abia mai putea sta pe lăbuţele sale de căţeluş orfan... Era Ajunul Crăciunului iar oamenii se grăbeau către case să îl aştepte pe moş. cel mai negru dintre motanii cartierului. Dar amărăciunea îl năpădi când se gândi că el era doar un căţeluş orfan.. şi Pufuleţ rămăsese singur pe străzile oraşului. călcată de o maşină. reci şi întunecate. căţeluşule?‖ îl întrebă motanul cel negru. iar căţeluşilor. care mai de care mai colorate. ajunse într-o zonă mai întunecoasă. datorită blănii sale pufoase. Îşi aminti de cele spuse de mama sa în urmă cu ceva vreme. nu mai putea să se mişte. vitrine pline de sclipici.. Dar slăbit şi îngheţat de frig cum era.. Mare îi fu spaima când dădu bot în bot cu un motan mare. Pufuleţ se sperie şi primul gând fu să fugă.. „Nu te speria. abătut şi flămând. Vino cu mine să te încălzeşti şi să mănânci ceva!‖ 454 . lui Negrilă i se făcu milă de bietul Pufuleţ şi îi spuse cu un mieunat prelung: „Te văd slăbit şi flămând. Se plimba şi privea oarecum speriat la miile de luminiţe ce umpluseră oraşul: brazi împodobiţi cu tot felul de beculeţe. despre un moş bătrân care vine în fiecare an şi le aduce copiilor cadouri.. în spatele unor blocuri gri. Mama sa murise. iar Pufuleţ trebuise să îşi ia în piept viaţa sa de căţel. negru şi fioros. moşul nu le aduce niciodată nimic. Şi cum mergea Pufuleţ aşa...‖ Văzându-l atât de speriat şi de slăbit.

cu cinci perechi de reni venea spre ei iar în sania plină de cadouri. Pufuleţ era atât de speriat.. oprind renii.. O sanie roşie şi mare..‖ Văzându-l speriat. am o surpriză pentru tine!‖ Când ieşiră amândoi din beci. Acesta era foarte impresionat de fulgii care nu se mai opreau şi cădeau tot mai mulţi spre pământ. cu pletele albe şi barba lungă. Pufuleţ îl urmă încet pe Negrilă. Moşul îl luă în braţe pe Pufuleţ şi îl mângâie cu dragoste: „Cum te cheamă. stătea un moş mare şi gras. „Uite. o lumină puternică începu să îi năpădească.‖ 455 .‖ spuse Negrilă... Pufuleţ avu o surpriză: din cer cădeau nişte pete albe şi pufoase ca blana lui. căţeluşule?‖ Cu jumătate de lătrat. După câteva minute.Căpătând încredere.. încât Negrilă îi şopti la ureche: „Nu te speria! E Moş Crăciun! Vine în fiecare an cu daruri pentru micuţi.‖ îi spuse Negrilă lui Pufuleţ. de după centrala termică a cartierului. Pufuleţ încremeni iar instinctul său de căţeluş îl făcu să latre către sanie.. Sunt orfan iar singurul meu prieten este Negrilă. mănâncă! Trebuie să-ţi revii.. Petele ajungeau pe asfalt şi se adunau în straturi. în sfârşit.. nu mai era singur. Negrilă plecă pe gaura beciului iar Pufuleţ rămase singur. Negrilă îi spuse: „Vino. „Este prima ta ninsoare. Abia atunci Moşul îl zări şi.. Negrilă se întoarse cu o pungă de oase de la containerul cartierului. care îl duse printr-o gaură la un beci de bloc. Au rămas în ninsoare câteva minute bune când deodată. După ce Pufuleţ termină de mâncat. Negrilă.. Pufuleţ se apucă să mănânce din oasele aduse iar primul gând care îi veni în minte fu acela că.. se dădu jos din sanie la Pufuleţ şi noul său prieten. Ne aşteaptă o iarnă lungă şi grea. Pufuleţ răspunse: „Pufuleţ. Ţevile calde scoteau aburi iar Pufuleţ începu să se încălzească.

. iar hainele de pe el le-am încheiat tot cu cărbuni rotunzi.. Eu i-am fixat ochii de cărbune. aflată acum în ceruri. ia modelat chipul şi un clop ascuţit peste plete.. După care Negrilă veni la Pufuleţ şi îi spuse: „Pufuleţ. capul. Şi la Moş Crăciun ce va veni anul viitor. Astăzi.. Cei doi copilaşi au avut o mare bucurie când.. aşa cum au toţi oamenii de zăpadă. Am ieşit în curte cu tata. urcară în sania Moşului.. Apoi tata a adus o mătură de nuiele să i-o pună în braţe.Moşul.‖ Pufuleţ dădu afirmativ din cap şi împreună cu Negrilă. Şi se mai gândeşte Pufuleţ la mama sa. dar. apoi i-am ridicat unul peste altul. eu sunt Omul de Zăpadă! 456 .. Să fim noi cadourile lui pentru acei copilaşi. Deasupra lor am aşezat un bulgăre mai mic. îl luă pe Negrilă de o parte şi îi şopti la ureche ceva... Moşul s-a gândit la noi. aşa că am strigat: -Dă-mi mie mătura! Eu sunt Omul de Zăpadă! Tata a ripostat: -Oi fi având tu nas roşu. Cine este omul de zapada? Azi a căzut o ninsoare proaspătă şi bogată. am bătucit-o bine cu mâinile cu mănuşi şi am rostogolit doi bulgări mari. în care am scormonit cu degetele nişte plete cârlionţate. nasul de morcov. să facem un om de zăpadă: am adunat zăpadă multă. Moşul are de dus cadouri la doi frăţiori care i-au trimis o scrisoare în care îi cer unul un căţel. gândindu-se o clipă. pe care îi scrie numele. Mai ales când Pufuleţ primeşte oase pe care le împart frăţeşte. O dată cu primii fulgi de zăpadă. povestea tristă a lui Pufuleţ a devenit un basm fericit. i-au găsit pe Negrilă şi Pufuleţ lângă cizmuliţele lor. dimineaţa. iar celălalt o pisică. de februarie.. Tata i-a sculptat umeri şi braţe. Pufuleţ are o cuşcă a lui. Iar Negrilă îi mai face câte o vizită. dar mie îmi plăcea foarte mult să mătur. pentru că stă în frig. Şi uite aşa.

Bunicul. sub becul portocaliu iar când l-am pus jos i s-au lăsat umerii şi s-a aplecat puţin în afară. arăta ca un bulgăre mare. apoi s-a întors scuturându-se de zăpadă: -Îl împung colţii zambilelor şi îl gâdilă. când deodată am auzit-o pe mama strigând: . trebuie să-l îndreptăm. uimită. privind la bunicul. la Omul de Zăpadă. Aşa că eu sunt Omul de Zăpadă! povestea Cine este omul de zăpadă? Am rămas tăcuţi. auzim strigăte din grădină. Deodată. l-am luat pe sus binişor şi l-am dus chiar la intrare. -Hm.. că văd mai bine cine trece pe stradă! 457 . a zis mama. a intervenit: -Uite.Ba eu sunt Omul de Zăpadă! Întârziase. eu am plete albe şi haina plină de chiciură... Omul de Zăpadă s-a înroşit de mânie: -Gata cu cearta că m-aţi asurzit! Eu sunt Omul de Zăpadă şi nimeni altul! Tata a ridicat braţele către noi într-un gest prin care arăta că se dă bătut şi i-a predat mătura iar noi am intrat în casă şi ne-am aşezat să mâncăm. şi într-adevăr ea semăna cel mai mult cu Omul de Zăpadă... ca să se îmbrace mai călduros. pentru că burta ei. în care ştiam că stătea fratele meu. a zis tata. Ne uităm pe fereastră şi îl vedem pe Omul de Zăpadă clătinându-se şi ţopăind puţin. Am ieşit toţi. -Mă duc să văd. A ieşit. -Ce are? a întrebat mama. dar Omul de Zăpadă a protestat: -Lăsaţi-mă aşa. la tălpi. care curăţase trotuarul din faţa casei şi trecea chiar atunci prin curte.. Trebuie să mergem să-l mutăm pe verandă.

Era. dacă ar curăţa toată strada ar lipsi prea mult. trebuia să se răsfeţe puţin! a zâmbit bunicul. Şi cel mai blond păr castaniu. Totuşi l-a trimis la o casă unde stăteau doi bătrâni. au trecut peacolo doi băieţi.Peste noapte a nins din nou. care era cea mai însorită zi ploioasă. Iar celălalt era cel mai curajos băiat fricos. rotund şi alb. din cea mai bătrână pădure tânără. Unul avea cei mai albaştri ochi verzi. Nu am apucat să-i simţim lipsa. Omul de Zăpadă mătura de zor rostogolindu-se de colo colo pe bulgărele de la bază. a zis tata. Şi oricâte jucării i se aduc nu îl distrează nimic mai mult decât becul portocaliu de la intrare şi mătura din nuiele. nici violetă. de fapt. nici neagră. 458 . Vecinul din dreapta şi vecinul din stânga s-au mirat şi ei privind peste gard: -Dar vrednic om de zăpadă aveţi! Nu-l trimiteţi şi la noi să cureţe trotuarul? -Nu pot. Tata şi bunicul s-au trezit în zori ca să dea zăpada dar au văzut cu uimire că treaba era deja făcută. -Vezi! a zis tata. Omul de Zăpadă a curăţat curtea şi trotuarul din faţa casei şi de câte ori mătura din mătură se rupea o nuia iar Omul de Zăpadă se topea puţin. Cea mai adevarata minciuna Era odată o vrăjitoare. cea mai albă casă neagră şi cea mai roşie casă roz. Era o casă nici albă. îmbrăcat în hăinuţe albe. Până a venit primăvara. că a şi venit pe lume fratele meu. Omul de Zăpadă s-a topit de tot. Într-o zi. nici galbenă. iar când ultima nuia s-a desprins. iar băieţelul meu nu se desparte de el. Ea era cea mai rea vrăjitoare bună şi trăia în cea mai mare căsuţă. uite că poate să meargă şi ne-a făcut să-l cărăm până pe verandă! -Da.

. Şi asta nu era nimic – dar 459 . Ştim foarte multe poveşti.Ştiu cum să vă scap de urechi. să-mi spuneţi cea mai adevărată minciună. Şi au băut. Pe urmă au plâns. când s-au văzut procopsiţi cu urechile alea. deveneau pentru totdeauna sclavii vrăjitoarei.Hei. Dar vrăjitoarea atât aştepta. iar băieţii au văzut-o ascunzându-se după perdea..Vrăjitoarea era acasă. Puteţi? Dacă nu. Le-a spus: . vreaauuu. doamnă vrăjitoare.. Pe asta să mi-o spuneţi. Dar aşa să mi-o spuneţi.Ne e tare sete. . dar tot urechi de măgar erau. În schimb. sub nasul vostru.. Povestea Cea mai adevarata minciuna . .Sigur. care trecea pe sub casa celei mai bune vrăjitoare rele. voi va trebui să-mi spuneţi o poveste. . ai mei rămâneţi! Cei doi băieţi au stat pe gânduri.Pe care-o vrei? . La început. Pe urmă s-au gândit ce să facă.Nu putem merge mai departe în halul ăsta. cei doi băieţi au râs. le-au crescut urechi de măgar. ... fiindcă am ajuns aici mergând pe cea mai întortocheată cărare dreaptă.Vreaauuu.izvorul e acolo.. la fereastră. Dar pentru că izvorul era cel mai rece izvor cald.Beţi şi singuri! Ce .. ca să nu-şi dea seama nimeni ce e adevărat şi ce e minciună. Erau cele mai scurte urechi lungi din câte s-au văzut. dă-ne puţină apă. Dacă nu găseau cea mai adevărată minciună. .

Stăpânul ei avea musafiri la masă. Treptat. dar cuţitele s-au tocit.Era odată o bucătăreasă foarte bună.. Voiau să-şi pună banii la un loc. sub privirile atente ale celei mai rele vrăjitoare bune: .. . Aşa că toţi au fugit speriaţi. Într-o zi a tăiat un pui şi l-a prăjit. ca să nu se observe.Biinee.. Aşa că s-au sfătuit puţin şi pe urmă au început. Hai. a zis ea. încât îţi lăsa gura apă. să fie fericite dacă scapă cu viaţă dintr-o asemenea tovărăşie.. Habar naveţi să spuneţi poveşti. să văd dacă are destulă sare. apoi al doilea băiat a zis: . ai mei sunteţi! Pentru ultima oară. Atunci capra. a mâncat tot puiul. În sfârşit. Stăpânul ei s-a apucat să ascută cuţitele pentru masă. Ea a aşteptat ca musafirii să vină şi le-a spus: stăpânul meu a înnebunit. au furat puiul şi au plecat! . După care s-a dus înapoi la stăpân şi i-a zis: ce prieteni ciudaţi aveţi! Au venit.pentru toată viaţa.. Trebuie Povestea Cea mai adevarata minciuna neapărat să gust. cei doi băieţi s-au sfătuit. a rupt-o şi pe cealaltă. Leul le-ar lua imediat banii caprei şi vacii. Ar trebui ascuţite. Îl auziţi cum îşi ascute cuţitele? Vrea să vă omoare. Uite! Capra.rămâneau şi cu urechile de măgar . au început: 460 . încă o încercare şi gata! Doar n-o să stau toată ziua după voi! Dacă nu reuşiţi nici acum.Asta e o poveste adevărată. Asta e o minciună sfruntată! Mai bine nu puteţi? Atunci cei doi s-au retras din nou.Minciună! Nu se poate aşa ceva. au mai stat puţin de vorbă. ca să deschidă împreună un han la marginea pădurii. Şi a rupt o aripă.. Pe urmă. Pe urmă s-a dus la stăpânul ei şi i-a spus: puiul e gata. îmboldiţi cu nerăbdare de vrăjitoare. Dar puiul mirosea aşa de bine. Am cunoscut-o chiar eu pe bucătăreasă. ba mai mult. leul şi vaca s-au înfrăţit.

Trebuie oare să ne batem? s-au întrebat ei. Cânta în fiecare seară cele mai vesele cântece triste.A fost odată un pitic.n-au ştiut ce să facă. Aici amândoi băieţii au tăcut. Kiki.. deşi nu văzuse niciodată un pitic. Vrăjitoarea tăcea. .. Povestea Cea mai adevarata minciuna Vrăjitoarea se foi puţin.. . Vrăjitoarea a tăcut din nou. .Şi? Şi? Ce s-a întâmplat mai departe? 461 . El era cel mai pitic uriaş.Când au ajuns acolo . dar tot nu spuse nimic. fiindcă. nu putea spune că era o minciună. Cine putea spune cât era de înalt un pitic? . Fiindcă amândoi o plăceau la fel de mult pe fată.. Fiica celui mai cinstit hoţ.Erau prieteni buni. a cărui singură avere era un măr.Cel mai bun prieten al lui era uriaşul Meme. fiindcă tot nu putea să-l contrazică. . Kiki şi Meme – o prietenie legendară..Care era cel mai roşu măr verde şi ştia să cânte. Aşa că el continuă. . doar noi suntem prieteni. Pentru că nu ne convine asta. Şi au plecat să cucerească inima celei mai urâte fete frumoase.Era cel mai uriaş pitic. Care îţi umpleau inima de o dulce amărăciune.

Mai departe.Puturica.. Pentru că nici azi nu e lămurită pe deplin dacă povestea lui Meme şi a lui Kiki a fost adevărată sau doar o minciună foarte foarte foarte gogonată.Păi. să-i spună totuşi urmarea poveştii. 462 . Şi a trebuit să facă ce le-a promis. dacă ghiceşti care-i Kiki şi care-i Meme. . dar n-a reuşit să ghicească adevărul. A trebuit să se dea bătută.Îţi spunem. Vrăjitoarea s-a gândit destul de mult. ţi-am pregătit periuţa şi pasta de dinţi. Vii? Fiindcă nu suntem supăraţi pe tine.Şi? Mai departe? . Prietena mea Puturica A fost odată ca niciodată o dimineaţă în care prietena mea. Mergem la nuntă. . Degeaba a rugat-o mama ei: . Puturica n-a mai vrut în ruptul capului să meargă la şcoală. e simplu. Îţi spunem.Ea era cea mai frumoasă fată urâtă. adică să-i scape de urechile de măgar. Cea mai urâtă fată frumoasă avea o soră. Dar i-a rugat pe cei doi băieţi. nimic. hai la spălat! Puturica s-a întins şi a căscat lung. Aşa că amândoi – adică toţi patru au fost fericiţi. înainte de a se despărţi. e ora şapte. dar noi suntem Kiki şi Meme. . Dar cea mai bună vrăjitoare rea nu s-a dus la nuntă.

. pentru că. să nu întârzie. eu rămân aici! Aşa că picioarele Puturicăi au plecat spre şcoală. Puturica. picioarele ei voiau. Puturica. în timp ce ea a continuat să doarmă. e gata ceaiul şi pâinea cu unt! Dar de sub pătura Puturicăi s-a auzit doar un mârâit.Puturica. după cum se ştie. ba chiar a început să sforăie uşor..Ba nu mă duc nicăieri! Vreau să dorm! Mergeţi voi. trebuie să te grăbeşti. Mergeţi voi.Ba nici nu mă gândesc. Iar Puturica dormea în continuare şi nu-i păsa chiar deloc că picioarele şi mâinile ei au plecat la şcoală. dacă vreţi. .. hai la şcoală! Noi ne plictisim acasă.Puturica. eu am de gând să dorm! Şi mâinile s-au grăbit spre şcoală. hai. dacă vreţi. e şapte şi zece. că mâinile Puturicăi au început să tragă de ea: .. Puturica. noi suntem gata! Hai Puturica. hai să mergem la şcoală. Să fie clar! Vreau să doooooorm! Şi s-a întors pe partea cealaltă. hai odată! E şapte şi douăzeci şi cinci. Puturica! Hai. e şapte şi douăzeci. Dar n-a trecut mult timp. e şapte şi un sfert.. Puturica.. mâinile merg mai încet decât picioarele.Nu mă mai duc niciodată la şcoală. Puturica. . Dar nu a fost chiar aşa de simplu.. hai. Aşa că au început să tragă de ea: . scoală-te.Puturica. du-ne la şcoală. stomacul Puturicăi a început să strige şi el: 463 . ţi-ai făcut ghiozdanul? . fiindcă. deşi Puturica nu voia să meargă la şcoală. Nu după mult timp. dă-ne jos din pat! povestea Prietena mea Puturica .Puturica.

iar limba n-a mai avut ce face: şi-a luat inima-n dinţi şi a plecat şi ea. sau ce? Vrei să-ntârzii la şcoală iar? Puturica. nici stomac şi nici urechi? Şi-aşa nu mai avea nevoie de limbă.. după ce a înfulecat pâinea cu unt şi ceaiul.Of. auzi.Puturica. urechile au tulit-o spre şcoală. e opt fără douăş‘cinci! Te scoli. Doamne.Puturica! Heeei.! Dar Puturica nu mai avea urechi. fără mâini. fără picioare. Dormea dusă.. Puturica. fiindcă un stomac care hoinăreşte de capul lui pe stradă nu e tocmai un lucru obişnuit pentru copiii cuminţi care nu întârzie niciodată la prima oră.. Păi ce mai conta acuma.. altfel plec şi eu singur! .Puturica. a plecat şi el.Ştiţi ceva? M-am săturat de voi! Plecaţi odată toţi şi lăsaţi-mă să dorm în liiiniiiiiiiişte! Speriate. Nu prea ştia cum să meargă şi ea la şcoală şi îi era frică să ia hotărâri aşa. Iar Puturica dormea fără griji dar şi fără picioare. câtă gălăgie! Da‘ pleacă odată şi lasă-mă să dorm! Iar stomacul. fără stomac şi fără urechi. mişcă-te odată! E şapte şi jumătate. Puturica.. cu cercei cu tot iar Puturica a continuat să doarmă aşa.. A văzut că urechile plecaseră şi i-a venit şi lui dor de ducă. e opt fără douăzeci. nici picioare.. limba ei a început să se agite. Nici nu-i păsa de asta. de capul ei. nu prea lung.. lăsând-o să doarmă fericită. când urechile ei au început să strige.... bombănind şi furişându-se ca să nu-l vadă cineva şi să se sperie. că aşa strigă de obicei urechile: . aşa că nu avea cum s-o audă. mâini şi stomac. dar strigau foarte tare. aşa că.? Măi! Eşti surdă. dacă tot nu mai avea nici mâini.. a încercat s-o trezească pe Puturica: . A mai trecut puţin şi părul Puturicăi a început să dea târcoale în jurul capului. S-a gândit cum s-o 464 .....? . Mi-e foame şi vreau să fac mişcare! Du-mă la şcoală. mai întâi.. După un timp. Puturica.

stomacul. a tras în alta. gâfâind transpiraţi şi s-au trântit în banca a treia de la perete. de atunci picioarele. Atunci nici părul n-a mai avut ce face şi a luat-o şi el repejor spre şcoală. stomac. Ia să văd. copii. pe urmă în sus şi în jos. Care era şi el destul de îngrijorat că o să întârzie la şcoală. pe aripile vântului. fiindcă uşa s-a deschis din nou şi a intrat de data asta chiar domnul învăţător. pe locul din dreapta. Habar n-aveţi ce greu e să ajungi la prima oră fără picioare. La opt fix uşa s-a deschis uşor şi toată clasa a tăcut. ce-i drept. până la urmă. vă e ruşine sau nu? Dar picioarele. mâinile. părul şi creierul n-au mai plecat niciodată singure la şcoală fără Puturica. părul şi creierul n-au apucat să spună nimic şi nici să le fie prea ruşine.V-am prins! Aţi venit la şcoală fără mine! Păi să vă fie ruşine. dar voiniceşte. Iar asta a fost ultima dată când s-a întâmplat aşa ceva. urechi. stomacul. mâini.Puturica! Puturica a mers glonţ către locul ei: . urechile. păr şi creier. 465 . Copiii s-au ridicat în picioare şi a intrat: . şi odată cu el zbura – mai greu. creierul Puturicăi. toţi au scăpat cu faţa curată. Păi în felul acesta. prietena mea. limba. Iar Puturica de-abia a avut timp să se aşeze foarte-foarte-foarte repede în banca ei. s-a tot opintit şi s-a opintit dar Puturica nici gând să se trezească. Au ajuns exact la ora opt. A tras într-o parte. Trebuia să intre domnul învăţător şi aveau emoţii foarte mari să nu observe că Puturica nu era acolo. mâinile. mâinile. plutind uşor. limba. Vă jur. urechile şi limba. urechile. limbă. stomacul. încercând să ţină pasul.trezească pe Puturica şi a început să tragă. e foarte urât ceaţi făcut! Din cauza voastră era să întârzii. unde se aflau deja picioarele.

prostii şi cucubau. Nimeni nu putea vorbi când era el de faţă. prostii şi cucu-bau. A fost chiar invitat la televiziune de vreo câteva ori şi nişte fabricanţi de ciocolată au creat un sortiment special pe care au pus imaginea lui: ciocolata Bobo. Aşa că Bobo s-a căţărat pe pervaz şi de-acolo a privit oraşul care se întindea în zare . Aşa că în scurtă vreame a ajuns o mare vedetă şi era foarte cunoscut. prietenii lui. ia să vedem dacă vă mai aduceţi aminte. acolo unde locuiesc iepurele AudeDestuldeBine cu Veve Salvador şi CiocănitoareMică. la cerul 466 . unde locuia împreună cu Dani. Care era dansator şi actor şi. erau: castraveţi. bineînţeles atunci când nu erau deschise geamurile apartamentului de la etajul şapte.Papagalul care a fugit de acasa A fost odată ca niciodată un papagal pe care-l chema Bobo. Oamenii râdeau şi îi dădeau de mâncare atunci când pronunţa cele trei cuvinte care formau vastul lui vocabular: castraveţi. Credea că e cel mai frumos papagal din lume şi poate că era... fiind un uituc şi jumătate. El era foarte mândru de penele lui roşii de pe spate şi de pe aripi. a lăsat şi fereastra de la bucătărie întredeschisă.. da. Dani a lăsat din greşeală uşa coliviei deschisă şi. Într-o zi frumoasă de primăvară. Se văd până şi dealurile de la marginea cartierului nostru. de guşa galbenă şi de pieptul verde fosforescent. aşa cum v-aţi dat seama deja. de aceea se considera un mare artist.de la etajul şapte oraşul se vede foarte bine.. Bobo a privit în sus. Precis aţi mâncat şi voi. copii. pe care le spunea adesea cu mare succes şi care erau. stăpânul lui Bobo. evident. într-o colivie de lux cu uşi duble şi era liber să hoinărească după placul lui prin toată casa. Mergea pe la petreceri şi distra lumea. El îl ducea pe la petreceri şi datorită lui învăţase papagalul cele trei cuvinte magice. acolo unde începe pădurea verde. copii. Bobo locuia. Imediat Bobo se grăbea să-i taie vorba. în râsetele celor din jur.

Ia te uită.limpede. Nu e bine să priveşti în jos la maşini şi la oamenii care se înghesuie pe trotuar în intersecţia cu multe semafoare de la mol.Prostii! 467 . pe urmă a sărit pe o marchiză de pânză. făceau cumpărături sau pur şi simplu căscau gura pe-acolo. Bobo s-a plimbat şi el puţin printre picioarele oamenilor. un papagal! Iar Bobo i-a răspuns aşa cum ştia el: . Pedro s-a luat după Bobo. se lăfăia la soare motanul Pedro. Fiindcă Bobo nu ştia să zboare. Aşa că Bobo s-a ţinut bine de marginea ferestrei şi pe urmă. spre deosebire de restul pisicilor care văd mult mai bine noaptea decât ziua – şi asta se numeşte nictalopie. ferindu-se ca să nu fie călcat. a strigat: . Din curiozitate. Pedro l-a urmat pe Bobo în stradă şi apoi au intrat amândoi în mol. cu ochii verzi – şi care vedea foarte bine ziua. bineînţeles. după care a vrut să se întoarcă acasă. tot la etajul şapte. Nu departe de el. în care spărgea nuci şi alune – atunci când primea de la admiratori. la pădurea verde şi pe urmă în jos – şi l-a luat ameţeala. a înghiţit vreo două bomboane de la raionul de dulciuri. a ciugulit câteva seminţe de susan de pe un covrig scăpat pe jos. pe urmă în palmierul artificial de lângă fântâna arteziană. Şi de-acolo s-a privit în vitrinele colorate. în zare. aia de la intrarea în cafenea. a sărit de pe pervaz pe pervaz către lumea care se întindea dedesubt. Întinzându-se alene. dacă nu ştiaţi. făcându-şi loc printre oamenii care se plimbau. Dar o fetiţă cu o şapcă nostimă. într-un balcon. se agăţa cu ghearele şi se ţinea de marginile ferestrelor cu ciocul lui tare. că doar nu de altceva! Sărind de pe balcon pe balcon. ameţit. albastră. o pisică aproape galbenă.

şi-a luat inima-n dinţi (vorba vine. Şi nici nu ştim dacă putem să-l facem. care îl ajutase să zboare. de o vorbă bună sau pur şi simplu de cineva care să creadă în noi. Şi. Iar de jos. Şi când Dani a vrut să-l ia acasă. actorul şi dansatorul cu care locuia Bobo. zboară! Uneori cu toţii avem nevoie de un îndemn. Dar printre frunzele false s-a iţit capul lui Pedro. Cu ciudă. Dar Bobo îşi făcuse o nouă prietenă. nu au dinţi). Aşa că Dani n-a mai avut ce face şi l-a lăsat pe Bobo cu prietena lui. Dar voi vă daţi seama. Pe măsură ce Bobo urca tot mai sus. cam obraznic. fiindcă la plecare. lumea a început să râdă şi s-a adunat în jurul palmierului de plastic. Iar Pedro. papagalul s-a căţărat tot mai sus în palmier.Ce cauţi aici. lingându-se pe bot degeaba.. îl căuta deja neliniştit. Numai fetiţa noastră şi-a întins mâna şi i-a strigat: . Chiar dacă n-am făcut niciodată lucrul acela pe care toată lumea îl aşteaptă de la noi. deşi au o inimă foarte mare. copii. motanul de care ne mai amintim că plecase pe urmele lui Bobo. micuţule. lumea râdea şi comenta. cu Pedro pe urmele lui. căci papagalii. Bobo nu s-a putut abţine să nu-i strige. ce-i drept: castraveţi. că Bobo era în pericol de moarte – deşi el spera că o să-l salveze televiziunea sau pompierii. fiindcă toţi credeau că era un joc. Care habar n-avea că putea să zboare. fericit: cucu-bau! De 468 .Castraveţi! . papagalul i-a răspuns.Zboară.Cucu-bau! Auzindu-l.Cum te cheamă? . căci Dani. micuţule? . lingându-se pe bot. Tocmai la timp. Nici vorbă.? Pedro a rămas în palmier. Pedro se apropia ameninţător. însă. oprindu-i-se pe umăr. striga: castraveţi! prostii! cucu-bau! iar lumea râdea. Speriat. Dar auzind glasul încrezător al fetiţei. aşa cum li se întâmplă marilor vedete aflate în pericol. în timp ce urca. spre bucuria celor din jur.. a dat din aripi de câteva ori şi a planat. a sărit spre ea.. Aşa ca Bobo.

la drept vorbind. Ema! Nu eşti deloc atentă! Ela. gustos. Nu se poate să nu ştiţi unde e clasa întâi: chiar la etajul doi..eee .. au început: .Ei. se urcă în copaci. cele două surori gemene din banca a treia. totuşi: Ema are ochi albaştri-verzui şi douăzeci de pistrui. dragi copii. te rog repetă tu după mine: m-e-r-e.me . Povestea alfabetului A fost odată ca niciodată. deasupra direcţiunii. chiar drăguţe.Mm .. Cred că le cunoaşteţi foarte bine pe Ema şi pe Ela. rrree .. s-a întâmplat chiar în şcoala noastră. mere.. iar Ela are ochii verzi-albăstrii şi numai nouăsprezece pistrui. despre care va fi vorba aici. ha! ha! ha! . cu creta . Deşi sunt gemene.re .. Ema şi Ela aveau de citit un cuvânt – un cuvânt simplu şi.meee . Dar cine nu le cunoaşte? Toată ziua se joacă: sar coarda.Mie-mi place să mă joc cu păpuşile! 469 .Dar cum aşa? ..meee. fetelor! . ca să-i intre bine în cap şi să n-o mai ia razna. . la şcoală de asta nu e niciodată cretă la tablă!.M . împreună cu domnul învăţător.pe care-o bagă pe nevăzute în buzunar.re! . Povestea asta.meee . după orice papagal care a fugit de-acasă... desenează şotron pe trotuar.mai multe ori. trag căţeii de urechi. şi la urma urmelor. imposibil să treacă neobservate asemenea fetiţe neastâmpărate.ree. se deosebesc. dacă vreţi să ştiţi. Aşa că.Ema.e .. rândul din mijloc.. cu două fetiţe din clasa întâi.Oh. sunt chiar foarte foarte deosebite! În ziua aceea. Vedeţi deci că.. noi nu ştim şi nici nu vrem să învăţăm să citim! .re .re .

Iar domnul învăţător n-a mai avut ce face. Nici filme. fiindcă şi pe bani sunt multe litere.Bine. nimic. .. Ba nici n-am şti cine suntem. dar şi alfabetul este important. Am încurca şi borcanele de dulceaţă. Iar în timp ce săreau coarda...Şi mie îmi place să mă joc cu mingea! . dragi copii. literele au auzit tot ce s-a întâmplat şi s-au cam supărat. ba aproape putem spune că banii sunt făcuţi din litere.. Dar ele nu ştiu că.Şi mie mi-e somn! Ema şi Ela dorm acum. Aşa că. N-ar mai exista scrisori. Nimic nu vrem să-nvăţăm. lumea ar fi în mare pericol. fetiţele cântau un cântecel pe care l-au inventat chiar ele şi care suna cam aşa: Un-doi-şapte-cinci. Uite că s-a făcut seară! . . .. obosite de joacă. şi ţâfnoase. fiindcă n-ar mai exista adrese. nimic! Lumea. la ce ne folosesc nouă literele astea? Sunt aşa de plicticoase. N-ar exista bani. Pe la şcoală nu ne prinzi! Ala-bala-portocala.. fără ele n-am putea să ne descurcăm deloc.. Nouă nu ne place şcoala. fiindcă şi numele noastre tot cu litere se scriu.Şi mi-e somn! . Dar cel mai trist ar fi că n-ar mai exista cărţi.Sigur că da. iarna-vara. Toată ziua.. Până a venit seara.. dar alfabetul trebuie învăţat. fiindcă n-ar mai exista etichete. A fost nevoit să le lase să se joace. e toată-toată făcută din litere! Iar unul din locurile unde ele se adună este chiar cartea de citire.Dar. nici semne de circulaţie. Toată ziua. vă daţi seama copii. De dimineaţa până seara. fără litere.. nici computere.. Ne jucăm şi ne jucăm.Ahh. Literele sunt peste tot. Au hotărât atunci să le dea celor două fetiţe o lecţie şi s-au strecurat încetişor 470 . am obosit.

de la roată.Vai. nu-mi place! Mai pescuiesc.. râu. Dar Ema şi Ela nu ştiau ultima literă a lui Bombănici. el prindea numai litere. aşa mi-a zis mama mea. 471 . . umblau în voia lor tot felul de litere: mai mari şi mai mici. Dar mai sunt şi altceva. aripă. mai trage! Încă o dată! . încă o dată! a răcnit moşul. .Dar asta e R.. .Hopaa! . pe cer.Da.. Pe deasupra. trebuiau să treacă lacul. Fiindcă.Nu.. şi asta e A de la apă. rândunică. . câine. R şi A formează un cuvânt. ghiciţi ce şi puteţi pleca. Iar pe drum. aşa că n-au reuşit să treacă lacul. am uitat să vă spun că Ela şi Ema. hai. dacă ştiau ce litere pescuia el. Fiindcă nu se poate spune că literele C. deasupra lor s-a ivit o pasăre uriaşă care purta ceva în cioc. Nu puteai trece de ele decât dacă le spuneai pe nume. de la casă.Mai vrem.. visau întotdeauna acelaşi vis. Ema şi Ela.O gâscă. pe care-l chema Bombănici. iar trage! . cocoş. dacă voiau să ajungă din nou acasă. în loc de oameni sau animale. cea care lipsea din cuvânt. avion. Aşa că Ema şi Ela au început: .. acestea aveau să le ducă pe malul celălalt. de tipar sau de mână. Iar Bombănici le-a spus că..Vreau un peşte mare. da! . nu? Atunci. zburau tot litere. Dar în loc de peşte.E litera C! . corn. Aşa s-au trezit Ema şi Ela pe malul unui lac unde pescuia un moş foarte ursuz. fiind gemene.în visul lor. raţă.. da... Trage. mai cursive sau mai aldine.Eu sunt gâsca Lili.

472 . D e o jumătate de bulină. s-au gândit fetiţele. H e al optulea din cor. F e un E fără un picior. Ă şi  sunt trei soldaţi. Noi în cuvinte ne ordonăm. Alfabetul e casa noastră. să le spunem aşa. spuneţi toate literele! Cum adică.. s-au întristat ele. de la pasăre şi de la peşte..Asta înseamnă că şi tu eşti o literă.. nimeni alta decât litera P. deghizată. Pe care-l purta în cioc. pe de rost? N-o să reuşim. fetele şi-au dat seama că gâsca Lili era de fapt litera P.. Şi-au luat frumos rămas bun de la Bombănici. E e un elev poznaş. A. adică. Împreună au citit literele pe care le pescuise Bombănici şi deodată un CRAP uriaş a sărit din valuri şi le-a invitat pe Ema şi pe Ela în spatele lui.. Dar nici n-au apucat să lăcrimeze de supărare. B e un moş cu burta plină. şi au plecat la drum. pe a cărei uşă scria cu litere mari.. dar ce literă? Foarte repede. literele. fetele au văzut în depărtare o casă frumoasă. Ajunse pe malul celălalt. G e un motan cam gras. C e o întrebare prost crescută. care s-a dovedit a fi litera B în travesti şi de la pasărea Lili. să le treacă lacul.. când de la ferestrele casei. pe care deja le cunoşteau: Ieşirea din vis pentru Ema şi Ela Ca să ieşiţi. Care au început să le cânte „Cântecul Alfabetului‖. Ajutăm copiii să scrie şi să citească. de după colţurile ei sau din acoperiş au ieşit nimeni altele decât prietenele lor.

Nu. . Mare surpriză a avut domnul învăţător în ziua aceea.. aţi reuşit.Şi aşa.Da! . fetelor! Minunat! Văd că aţi reuşit să vă împrieteniţi cu toate literele. ora şapte.Sigur că nu! Cu puţin efort şi un pic de ajutor. exact când ceasul suna. . este toată formată din.. dragi copii. ca în fiecare dimineaţă. cântând împreună cu literele. în pătuţul lor.Ei.M-e-r-e. când Ema şi Ela au ştiut toate literele alfabetului şi au citit pe nerăsuflate cuvântul.Sigur că da! Lumea.Litere! Ema şi Ela ştiau deja că lumea este formată din litere. a fost greu? . Care nu mai erau nici arţăgoase. chiar în lumea noastră.Bravo. Erau prietenele lor.. . CIRIPEL CEL LACOM 473 . Mere! . nici plicticoase. Ema şi Ela au împins uşor uşa casei şi au ieşit din vis. Ora de mers la şcoală.. ..Da! .. nu! .

se strâng una intr-alta. mai sunt copii care pun pe pervazul ferestrei resturi de mâncare. privind Ciripel nemulţumit ca-si simţea guşa goala. se împrăştie pe drum. c-am găsit de mâncare‖. Cat e ziulica de mare. nici tu omizi. deasupra caselor. se înfoiază in pene. Vrăbiile vin. odată striga: „Cip. alfa ceva de mâncare. ţopăie pe zăpada întărita. De câteva zile s-a stârnit o viforniţa cumplita. ogrăzilor acoperite toate in strat de zăpada. Copii aceştia ne iubesc si ne ajuta sa trecem iarna mai uşor. Destul am stat la taifas si ne-am văicărit. Bietele vrăbiuţe nici grai nu mai au sa ciripească. Acum vor veni mai multe. Cip. si-a rotit ochişorii ca bobitele de ienupăr si-a rotit căpşorul cat o corcoduşa si ce credeţi ca a văzut? Intr-un balcon.ciripi vrabia cea bătrâna. Iarna e tare grea. Nici tu musculiţe.. vai de capul nostru! Ciripel. zburlit si lacom. sa se mai dezmorţească dar degeaba. şopti unul celuilat cu fereala ca sa nu-i sperie pe Ciripel. sa vezi ca vrăbiuţa aceasta le da de ştire. spre bolta ca o cupola de cleştar. se rotiră sus. Iarna e mai greu de găsit mâncare. Vrăbiile se înălţară in stol. pe o masa de lemn era aşternut un strat de mălai frământat. dar tot mai afli grăunţe. Of! greu e iarna pentru vrăbii. si ciugulesc cu plăcere. Vrăbii suntem sau nişte răţoi? Hai sa ne înălţam in zbor si sa căutam de mâncare! Hai sa veselim drumeţii si copii.Ciripel e un vrăbioi rotofei. stolul de vrăbii in care trăieşte Ciripel. Ciripel cel lacom zbura acolo.. A venit o vrabie. Veniţi fraţi si surori. Cum una dintre vrăbii. Din casa copii se uitau la fereastra. Cirii-ip!cirii-ip. 474 . nici tu ţânţari. iar când s-a împrăştiat in văzduh după hrana. prin ogrăzi. care si de pe unde sunt. firmituri. Ciripel s-a înălţat si el cu tot stolul. după hrana. parca ia fi o curca plouata si nici decum un vrăbioi viteaz. De ieri n-am mai găsit nici un bob de mâncare. ii spuse o vrabie mai bătrâna.

gândi Ciripel.. nu mai apuca el sa se sature. Pe când cioara clonţ. clonţ. Vrăbiile il întrebau: Ciripel.uite ce ospăţ! Vrăbiile la început se neliniştiră: „unde-i Ciripel? L-o fi mâncat vreo pisica. Dar una e sa spui in gând si alta e sa spui tare. Cioara ca cioara. ca cioara ii si plesni in cap cu pliscul.Dar ti-ai găsit. Şterge-o. Câr. obraznicule. ca îndată te jumulesc. Parca-i sta firmitura in gat. amarat ca vai de el la stolul lui. De frica si de necaz nu mai putea ciuguli nimic. Si isi făcuse Ciripel o burta cat un ghem de lâna. ii croncani cioara. Ciripel unde-ai fost? El isi pleca încet capul si răspundea pocăit: Am fost după mâncare. ai găsit? N-am găsit. Ciripel cel lacom se gândi ca-i mult mai bine sa-si umple doar el guşa si sa nu mai cheme stolul.. ce sa vezi? Nici n-apuca Ciripel sa înghită un bulgăraş moale de mălai de pe măsuţa din balcon. Cine ştie poate ca atunci când vor veni cu toate. n-auzi? Si Ciripel zbura. clonţ i-o trase de sub cioc. ciocănea cu pliscul ei tare ca un ciocan in tăblia mesei. Nu vezi ca mă împiedic de tine? Ciripel ţopăi speriat in laturi. Iar a ajuns lângă Ciripel. clonţ. isi umplea guşa si apoi se întorcea.. 475 . Cip. Ciripel abia îndrăzni sa spună „cip‖. „Of ce cioroi cumplit si nesuferit‖. Ciugulea. Piei din calea mea. o fi degerat?‖ Dar Ciripel se întorcea rotofei. Intr-o zi . Dar cioara. Lui Ciripel ii stătu inima in loc de frica.. câr. când hop! Top!o cioara mare si neagra cat o pisica...clonţ in plisc cat lua Ciripel de zece ori.dar n-am găsit! Si aşa in fiecare zi pe la prânz Ciripel se desprindea din stol si zbura la căsuţa cu balcon. Pe când aşa. ciugulea. du-te mai încolo . clonţ. Ciripel ce sa facă? S-a dat intr-un colt si si-a întins căpşorul sa prindă o firmitura. cip.

pana când cioara a zburat. prietenii il părăsiseră. Intr-o clipa toate vrăbiile. ‖Luaţi-mă cu voi!‖. cip‖. si ciupeşte-o. zvrrrrr! Deasupra ciorii si da-i. Ce-i oare? Ciripel. de-i scăpărau fulgii lui Ciripel.. ce se lăsa pe acoperiş. isi roti ochişorii si cerceta zarea întunecata. Dar ce se aude? Toate vrăbiuţele din vişin isi înălţară capul. Dar ce folos. Si mi ti-l jumulea cioara. A dat sa îmbuce o fărâmă. Si ce văzură? Un vrăbioi lacom si prostuţ jumuli de o cioara mare si neagra ca o pisica.. stăpân pe toata masa cu mălai. in depărtare.incuvinţară toate. ii spuse vrabia cea bătrâna. Pofta buna! Stolul se înălţa in văzduhul plumburiu.parca-i pierise foamea. dar n-a mai fost chip. ameţit. Ciripel ca vai de el . Parca era amar. Nu ştiu daca l-au luat dar vrăbiuţele sunt bune si iertătoare Povestea nucii laudaroase de Vladimir Colin 476 . Ciripel bătu din aripi si se îndrepta in zbor grăbit intr-acolo. Din depărtare se auzea un ciripit jalnic „pip. si de-o mai veni cioara. Cirip. jumulit si speriat stătea pe coltul mesei. sa ne dai de ştire s-o izgonim. Aşa flamanzeai tu? Mergeai singur sa ciuguleşti? Eşti o ruşine in stolul nostru.. Deodată. cu mălaiul lipit de cioc si pe piept. Ce-i cu el? ce sa fie? Intr-o clipa vrăbiile-s acolo la măsuţa din balcon. si smulge-i penele. cip.. si-l scărmăna cu ghearele de-ti venea sa-i plângi de mila. pip. Isi lăsa pe spate capul. Vrăbioiul cel lacom rămăsese singur. Ramai si ospătează-te singur frăţioare. un stol de vrăbii. si aştepta judecata vrăbiilor. si ciufuleşte-o.A doua zi vrăbiuţele erau tare flamande.

aţi văzut cine sunt eu ? strigă atunci nuca . -Ah . ce bine o să dorm ! spuse ursul şi se puse cu burta în sus .. Nu ştiu cum ajunsese acolo . Se aruncă de pe creanga ei . plângând : -Of şi of .. printre stejari şi fagi . dar ce ştiu .. şi într-o bună zi vine un urs mare . nuca nu aşteptă să i se spună de două ori . şi se întinde sub nuc să tragă un pui de somn . apoi mistreţul . Şi uite că printre nucile pe care le făcuse era şi nuca noastră . creanga pe care tocmai stătea spânzurată nuca noastră strigă veselă -Ei . vreţi să mă lăsaţi să mor de foame ? . Ei . îi răspunse nuca . aşa cum se aruncă nucile şi . Dar nucul nu mai era ca toţi nucii . mâine o să vină lupul să mă roage să-l cruţ .A fost odată o nucă .. făpturi neroade ! se supără de astă dată nuca ... zău Veveriţa se rugă şi ea . fără umbrelă sau paraşută . ei . puternică nucă ! Îndură-te şi de o biată veveriţă . e că acolo trăia de ani şi ani de zile . se apropie tremurând de nucă şi o rugă cu glas stins : -Puternică nucă . mai mare chiar decât nenea Niţă ... De astă dată te iert . nucă-nucuşoară ! Gata . o nucă ... apoi cine mai ştie care alt neisprăvit . poţi să-ţi dai drumul .. Fireşte . Şi eu ? V-aţi gândit că 477 . ca toate nucile ! Şi nuca asta creştea într-un nuc . Să nu mă mănânci ! -Bine .. că eşti coaptă bine .. care văzuse tot ce se petrecuse . dar nepricepând ce-l izbise tocmai de nas ( care e partea lui cea mai simţitoare ) se ridică degrabă şi-o luă la sănătoasa . Păi . dar vezi să nu mă superi prea tare şi să nu-mi mai ieşi înainte că de ! nu ştiu .. se aruncă vitejeşte . N-o mânca nici pe ea ! Ia ascultaţi . drept pe nasul ursului se opri -Văleu ! răcni ursul . Ce . deşteptat fără veste .. Sunt pesemne nespus de puternică dacă până şi ursul se teme de mine Iepurele . cu labele pe după ceafă şi începu să sforăie : Sfârrrr-mârrr ! Sfârrr-mârrr ! Tocmai atunci . Şi ştiţi de ce ? Pentru că nucul ăsta se pomenise crescând în pădure .. milostiveşte-te de un biet iepure ! . -Ehei .

văzu un ceas aruncat la rădăcina unui stejar. De câte ori venea la palat câte un boier să se plângă că-l necăjesc țăranii.. Vreau să le trag o mamă de bătaie şi să-i înghit pe nemestecate ! Aşa striga nuca de răsuna pădurea . Pe vremea aceea. se plimbă prin pădure . nici mistreţii . abia îi spunea împăratul: ‖Vorbeşte! Îți dau voie să vorbeşti o oră…‖ că ceasul cu limbi de aur şi arăta că ora trecuse! Pleca boierul supărat. Îl luă acasă și îl desfăcu să îl repare. Din ziua aceea se petrecu un lucru tare ciudat.. doar. zmeii şi balaurii nu cutezau să crâcnească . găsi nuca şi . plimbându-se printr-o pădure de la marginea orașului. urşii şi mistreţii ? Unde-s leii . o nucă .. de la un ceas care fusese strivit din greșeală de stăpânul său. Într-o zi trecu pe acolo împăratul care văzând ceasul dori să-l cumpere. Niciodată nu mai văzuse ceasornicarul un asemenea ceas! Îl privi pe toate părțile însă ceasul nu mergea. ba nici chiar leii . în fiecare ceas locuia un pitic. doar o veni păgubitul după el. Dar într-o zi veni un băieţel . Era mare cât un băiat sau o fetiță de patru ani. Repară ceasornicarul ceasul și îl așeză în vitrină. care îl învinuia pe boier că-i fură şi ultima bucățică de pâine.. nici urşii . ce ştiţi voi ! Iar în tăcerea aceea se auzeau când şi când nişte ţipete grozave : -Unde-s lupii . Într-o zi. tic – tac… Ceasul pe care îl găsise meșterul nu avea pitic. fără să apuce să deschidă gura. după ce-i sparse coaja o mâncă . El era cel care mișca roțile dințate și bătea cu un ciocănel. împăratul îi spunea: 478 . făcând tic – tac.şi eu trebuie să mă hrănesc ? Doar sunt o nucă adevărată . Dacă venea însă o văduvă. Îl duse la palat și îl așeză în sala tronului păzit de doi ostași. avea limbile de aur și cifrele de pietre scumpe. Avea însă un pitic într-un sertar. o nucă puternică . Povestea ceasului cu inimă Trăia odată un ceasornicar bărân. Ehei . zmeii şi balaurii ? . şi nici lupii .

care să pună ceasul în mişcare ca şi piticul adevărat.Măria ta. ținea şi nu se mai sfârşea… Pleca văduva numai când spusese tot ce avea pe inimă! Dacă au văzut aşa. Până în zilele noastre se cunosc ceasuri cu arc. pendule şi cuci.Meştere. în țara poveştilor şi în locul lor fură aşezați pitici de fier. Tare s-au bucurat boierii şi împăratul de noul ceas! L-au aşezat în sala tronului şi. o familie de iepuraşi. Nu merge bine. de atunci. fără inimă. Meşterul dădu din cap. cu pendule sau cu cuc. îmbătrânind. piticii din ceasornice se mutară. nu se mai poate… Ceasul Măriei tale ne face viața amară. lanțuri. Măria – ta! L-a chemat împăratul pe ceasornicar şi i-a dat ceasul să-l repare. . cu lanț. s-au strâns boierii într-o zi şi s-au dus la împărat. (…) tup – tup Trăia odată. (…) Ajuns acasă. clipa ținea.. sau arcuri. Tatăl. rând pe rând. din nou vorbiră boierii câte o oră. umbla toată ziua prin pădure după treburile 479 .Ei. . meştere – oftă piticul – ce să fac dacă am o inimă? Inima ține cu oamenii nevoiaşi şi nu-i iubeşte pe boierii hrăpăreți… Atunci pun ceasul să meargă mai repede sau mai încet după cum cred eu că e bine. iar nevoiaşii câte o clipă… Apoi. care dorind să fie pe placul împăratului. dar ceasuri cu pitic sau cu inimă nu se mai cunosc decât în poveştile pentru copii. ceasornicarul apelă la ajutorul altui meşter. ceasornicarul scoase piticul din ceas şi îl întrebă ce se întâmplă. construi un pitic de fier. într-un luminiş al unei păduri de la marginea satului. Doar avea şi el o inimă şi-l înțelegea tare bine pe piticul cel inimos! ( …) Pentru a ieşi din impas. vorbeşte şi tu! Îți dau voie o clipă… Și iată că după ceasul cu limbă de aur. Iepurilă.

Acest lucru enerva tare celelalte animăluţe aşa că toate fugeu numai când îl vedeau apărând pe Ţup – Ţup Ţup – Ţup era foarte trist că nimeni nu voia să se joace cu el şi nu voiau să-i fie prieteni şi se întreba mereu de ce oare toată lume îl ocoleşte. Când îl vedea pe Spiriduş. Surprins. era tare singuratic. un iepuraş cu blana pufoasă. le punea piedică şi apoi se distra de năzdrăvănia lui.lui. sărea. puiul de raton. Aşa că. Aceasta îi zâmbi cu un zâmbet uriaş şi îi spuse veselă: „ Salut! Mă bucur să te văd azi!‖. Tocmai atunci trecea pe acolo Mălăieţul. Alerga. Toată noaptea i-a visat pe Saltăreaţa şi pe Mălăieţul. se lega de toate animăluţele din poiană. un pui de cerb cu blana pătată şi cu un căpşor pe care se citea mereu zâmbetul şi pe Scofăilă. cu nişte ochişori tot timpul iscoditori. sărea la ei. După ce Mălăieţul îi mulţumi. stătea acasă şi avea grijă de cei trei ieuraşi pe care îi aveau. de la un timp încoace se tot gândea ce să facă. jucându-se împreună. Îi necăjea pe fraţii lui. îi apăru pe neaşteptate în faţă Săltăreaţa. se despărţiră şi Ţup –Ţup se întoarse acasă. După ce plecă broscuţa. Ţup – Ţup îi zâmbi şi el şi îi răspunse: „Salut! Şi mie îmi pare bine că te văd!‖. era tare neastâmpărat. cu urechiuşele mereu ciulite pentru a auzi cel mai mic zgomot. cum să facă. apoi avură o scurtă conversaţie despre căldura de afară şi despre noul eleşteu în care locuia Săltăreaţa. să-i fie prieten. nimeni nu voia să se joace cu el. „Sigur. Din această cauză Ţup – Ţup. în timp ce stătea la umbra unei frunze de brustur să se adăpostească de razele soarelui şi se gândea la ce să facă. un pui de castor şi văzându-l pe Ţup –Ţup îl salută şi îl întrebă dacă nu vrea să-l ajute să tragă din apă o crenguţă pe care tocmai o scăpase din lăbuţe. Mama. cum să facă să nu-l mai ocolească ceilalţi. Ţup –Ţup rămase iar pe gânduri. zburda tot timpul. unul dintre ei. îi ciupea. blând şi mereu vesel. Într-o zi. Erau tare drăgălaşi cei trei copii numai că. că aşa îl chema. Nu stătea locului o clipă. Iepurica. le striga din fugă „Salut!‖. o broscuţă verde şi mereu umedă. mezinul. cum să nu te ajut!‖ răspunse iepuraşul şi traseră împreună crenguţa până la stăvilarul castorului. 480 .

roadele bogate. Ţup – Ţup se gândea mereu la cât de bine i-a fost astăzi. s-au despărţit prieteneşte şi s-au îndrepatat spre casele lor. La câteva zile după aceasta era ziua de naştere a lui Spiriduş. ratonul şi castorul. puiul de cerb şi îl întrebă dacă nu vrea să-l ajute să caute nişte frunze fragede pentru cină. Au luat cina împreună şi pentru că ziua era pe sfârşite. 481 . să ciupească. ratonul. Au venit şi Scofăilă. apele cristaline şi reci precum gheaţa. îi zâmbi cu un zâmbet cât putu el de mare şi îi zise: „Slaut! Mă bucur să te văd astăzi!‖ Scofăilă se uită la el. S-au jucat şi au petrecut împreună până seara târziu. Spiriduşul ştia exact unde să găsească acel locşor aşa că au plecat împreună într-acolo. A fot invitat şi Ţup – Ţup. Nu mai este singur şi nici trist. se apropie de casa Spriduşului. pădurile dese şi răcoroase. Mălăieţul şi Săltăreaţa. Pe dum. Câmpurile îi erau întinse. să şicaneze pe unul sau pe altul. De atunci Ţup – Ţup şi-a făcut mulţi prieteni. parcă surprins. în aceeaşi zi. Se stăduieşte să se poarte frumos ca să fie acceptat de ceilalţi. broscuţa şi mulţi alţii. dar mereu se oprea şi se gândea că nu vrea să mai fie singur şi trist. dar îi zâmbi şi el şi-l întrebă ce mai face. Mai târziu. se apropie de Scofăilă. Ţup – Ţup. ţopăind prin luminiş. Lui Ţup – Ţup îi venea din când în când să împingă. Nimeni nu s-a supărat şi nu s-au şicanat unii pe alţii.Ziua următoare. apoi avură o convorbire plăcută despre vara asta călduroasă. Tara Adevarului si Imparatul Minciuna de Petre Craciun Ehei. iar munţii semeţi ascundeau în măruntaiele lor comori nepreţuite. cică era odată un tărâm pe care cerul îl dăruise cu toate bunătăţile şi frumuseţile sale.

harnici şi milostivi. dar a crescut uşor-uşor. ei sau întors pe cealaltă parte. Către miezul nopţii. pătrunzând în odăile şi în sufletele oamenilor. şi că nu mai simţeau aceeaşi dorinţă de a dezvălui tot ceea ce gândeau. Într-o seară. zi după zi şi an după an. În cele din urmă. apoi deasupra caselor şi ogoarelor. iar la întoarcerea acasă îşi petreceau ceasuri îndelungate povestind copiilor despre cele văzute. Ehei. dar a venit ora prânzului şi locuitorii Ţării Adevărului s-au aşezat la masă. continuându-şi somnul. Nepricepând însă care era pricina şi acela înălţa din umeri. Dar. Ba. că nu mai spuneau lucrurilor pe nume. oamenii s-au îndreptat spre gospodăriile lor. părea să fie veşnică. Neguţătorii care împânzeau ţările în lung şi în lat îşi făceau dinadins drum prin preajma locului ca să vadă cu ochii lor minunata Ţară a Adevărului.. până ce a cuprins cerul întregii ţări.. aşa cum nu găseai în alte capete ale lumii. fără săi pese de nimeni şi de nimic. încă. în înaltul cerului la apărut o lumină roşiatică.Oamenii acelei ţări erau drepţi. S-au înfruptat din bucatele cele gustoase şi s-au grăbit săşi caute odihna în paturile cele primitoare. lumina s-a lăsat deasupra munţilor. atât de temeinic statornicită. Şi-au umplut traista cu merinde şi s-au dus acolo unde îi chemau treburile. Şi-au umplut ulcelele cu apă rece şi. La un timp. Iarăşi cei mai înţelepţi au zis: . La început a fost cât o nucă. Rânduiala. văzându-şi de treabă. Poate că ar fi fost. au descoperit că apa îngheţa cât ai zice peşte. o mare primejdie ne ameninţă! Nu vedeţi că minţim de îngheaţă apele? 482 . Nicăieri nu era mai dispreţuită minciuna şi mai aspru pedepsit cel care s-ar fi încumetat să spună câte una mai gogonată. ea şi-a croit drum prin hornurile sobelor. ca mai înainte. Neştiind ce li se întâmplă. dacă erau cu adevărat cunoscuţi cale de nouă mări şi ţări. osteniţi după truda unei zile de robotă. era pentru că iubeau din adâncul sufletului adevărul.Fraţilor. nici măcar de dimineaţă nu s-au dumirit. cu neţărmurită surprindere. dacă. Câte unul mai isteţ a băgat de seamă că vorba le era schimbată. Moş-Vreme îşi depăna firul cel fără de sfârşit.

meşteşug de faţă împărătească! Azi aşa. Ajungea să deschidă gura numai pe jumătate şi îngheţau mările de la un capăt până la celălalt. Haideţi mai bine să îl deprindem! De pomană au stăruit cei dintâi. de nu-l mai cunoştea nici mumă-sa. Făcându-se flăcău în toată legea şi văzând sărăcia şi neputinţa care domneau pretutindeni. deopotrivă. s-a nimerit ca într-o casă umilă de la marginea ţării să vadă lumina zilei un copil numit Victoraş. n-a mai răbdat şi. n-a fost decât un pas. ce să mai spunem? Acum ocoleau cât puteau împărăţia mincinoşilor. ci un fel de a trăi. Crescând mai departe de atotputernicia Împăratului-Minciună. ea n-a mai fost un joc. măria-sa.. abia de îngheţa apa dintr-o ceşcuţă. Pe nesimţite. dar când spuneau cei mari câte una mai meşteşugită. îngheţau lacurile cât ai bate din palme. copii şi oameni mari se strângeau laolaltă. Ce vreţi. ca de un bulgăre de aur... Nu cutează minciuna să se abată pe meleagurile noastre! Trebuie să fie vreun joc. împăratul. De la a preţui minciuna şi până la urî adevărul. căci. pe care o numeau de la o vreme .. gata! Aveai necaz pe câte cineva? Nimic mai simplu: îi puneai vreo câteva în cârcă. Despre călătorii de prin alte locuri. când ajunseseră oamenii să mănânce mai puţin ca dobitoacele şi se împăunau că nu mai pot de bine. mâine aşa.Întunecata ţară a minciunii". a făcut ce a făcut şi a ajuns cel mai mare meşter într-ale minciunii. Peste încă un timp. minciuna a pătruns tot mai adânc în viaţa oamenilor. ce nevoie mai aveai să rosteşti drept. băiatul s-a simţit atras de adevăr. dacă numai vorba strâmbă avea căutare? Anii au trecut şi ţara a sărăcit că doar acolo unde este stăpână minciuna. Când trăgeau copiii câte o minciunică. într-o zi. înveselindu-se atunci când făceau să îngheţe apele. sărmanul de el a devenit o ciumă aducătoare de nenorociri. nu mai încape şi hărnicia. s-a înfăţişat înaintea părinţilor săi: 483 . De altfel.Nu poate fi adevărat! s-au împotrivit cei mai numeroşi. Hăituit şi hulit de toată lumea. Erai într-o încurcătură. minţeai şi. Ambiţios din fire.

binecuvântarea ta. Bunăoară. dar tare mi-e teamă că vei porni pe un drum fără întoarcere. Ca să 484 . cel care a pornit în lume pentru a stârpi minciuna. A doua zi. eu unul nu mai pot răbda să văd cum această ciumă nenorocită ne mistuie ţara. . sărută dreapta părinţilor şi plecă. căruia i se spune Moşul Barbă-Albă. gândul tău este frumos precum cerul fără nori.Tătucă şi mămucă. însă fii cu băgare de seamă! Nu ştiu din care pricină. Victoraş îşi umplu sacul cu merinde. întrucât m-am hotărât să plec în lumea largă.. Daţi-mi binecuvântarea părintească. Mai ţine minte un lucru: în Pădurea cea Mare trăieşte un om tare bătrân. prinse sabia la şold. Merse cale lungă şi pretutindeni întâlni numai jale. . doar-doar voi putea să vin de hac nelegiuirii. Mă doare inima când îi văd pe bieţii oameni cum îndură nenorocirea fără să ştie de unde li se trage. O apucă pe o potecă luminată de razele soarelui şi se opri numai când ajunse în faţa unei mogâldeţe de om. Suspină cu nemărginită tristeţe şi îşi văzu de drum până ce ajunse în Pădurea cea Mare. Multe a văzut şi a auzit de-a lungul îndelungatei sale vieţi.Aşa să fie. Nu cumva tu eşti Moşul Barbă-Albă? . luând cu sine un câine mare şi puternic. iar tu trebuie să fii Victoraş. sabia mea voinicească şi voia lui Dumnezeu îmi vor fi de ajuns ca să ies la liman. zise flăcăul cu voioşie.Eu şi cu bătrâneţile mele.Tătucă.. . dar cum de m-ai dibuit? . copilul meu. primeşte-ţi binecuvântarea. iar oştile sale sunt gata oricând să îl răpună pe acela care s-ar ridica în apărarea adevărului. însă am credinţa că vei izbândi. căruia îi spunea Lupu. altădată atât de îndestulată. Du-te şi cere-i sfatul. .Bine te-am găsit sănătos. Din partea mea. . căci are inima bună şi te va ajuta.Adevărat. Spatele îi era încovoiat precum gâtul unei lebede.Copilul meu.. nu mai sunt multe lucruri pe care să nu le cunosc. ştiu că nu ai pornit pe un drum uşor. iar barba ca argintul îi atârna până la brâu. măria-sa apără din răsputeri minciuna.La anii mei.

Voinicule. Dacă am cunoaşte cine a abătut norul deasupra împărăţiei. Mergi şi întreabă munţii! Poate că ei. până ce văzu înaintea lui un câmp frumos. Victoraş plecă să întrebe munţii. se văzu în faţa . Merse iarăşi cale lungă până ce ajunse în locul unde râurile se vărsau într-o mare uriaşă.Râurilor. Vrând-nevrând. voi străbateţi ţara în lung şi în lat. pentru că ele colindă lumea întreagă şi văd câte nu ai gândi. Unul dintre ei avea în mână o sticlă pe care a destupat-o. câmpurilor. de pe fundul ei ieşind norul cel roşiatic. fac precum m-ai învăţat. vom şti cine a revărsat minciuna asupra ţării şi dacă îl vom îndupleca pe el să se lepede de minciună vom fi salvaţi. Din nefericire. curând. uncheaşule. vei colinda mult în cele patru vânturi. văile şi câmpurile cine este omul care a minţit pentru prima dată în acea noapte blestemată. . nu ştiţi cine a minţit pentru prima dată în noaptea aceea blestemată? .Voi. Merse pe cărări cunoscute şi necunoscute. Mergi şi întreabă apele râurilor. eu nu ştiu mai multe. Oare. eu ştiu numai că în noaptea cu pricina cerul a fost acoperit de un nor roşiatic. Victoraş mulţumi câmpurilor şi îşi urmă drumul.Viteazule. am să 485 . răspunse râul cel mai mare. Peste noapte Victoraş rămase în coliba sărăcăcioasă a moşneagului iar a doua zi încălecă şi plecă acolo unde îl chema ursita. le vorbi el. am ştii cine este vinovatul. drumul era cu mult mai greu de străbătut. Mergi şi întreabă munţii. urcă pe un deluşor şi de acolo întrebă: . Acum. Nu mă întreba cine sunt cei doi.alungi minciuna şi să redai ţării strălucirea pe care a avut-o.Îţi mulţumesc. Îşi dădu toată silinţa şi. nu aţi aflat cine a slobozit norul aducător de minciună? . plin de flori încântătoare. fiind aşa de înalţi. Îşi lăsă calul să pască în voie. răspunse câmpul. cunosc mai bine tainele palatului cel misterios. pentru că era noapte şi nu le-am văzut feţele. eu însumi trecând în noaptea aceea pe la poalele unui palat strălucitor am văzut cum doi bărbaţi au apărut la o fereastră. care înconjuraţi minunata mea ţară. Aflândul. apele.

întortocheate sunt căile Domnului! Află că vodă a fost dintotdeauna un om rău şi ticălos. Victoraş se învârtoşea din răsputeri. apoi mulţumi lui Dumnezeu pentru izbândă şi se grăbi să ajungă înaintea muntelui. Când veni vremea asfinţitului. se văzu înconjurat de oştenii măriei-sale. tare mi-e teamă că vei face drumul întors dacă vei auzi cine sunt! .Măria-sa. atunci află că omul care a destupat sticla din care a ieşit norul nu este nimeni altul decât împăratul! . cât ai clipi din ochi. băiete. Cu toate că era singur. tu muşcă-i de picioare. . Deodată. Lăsă calul lângă un petic de iarbă şi vru să înceapă urcuşul.Să nu vă găsiţi voi moartea! le răspunse curajos Victoraş.stâncilor prăpăstioase. feciorule. Apoi. spunându-i câinelui care îl însoţea pretutindeni. împăratul? Cum este cu putinţă ca tocmai el să fi vrut cu bună ştiinţă răul propriei sale ţări? Ce fel de om este? . de-ai venit să-ţi cauţi moartea prin locurile acestea prăpăstioase? întrebă unul. dar şi pe unde trecea câinele nu mai găseai duşman care să stea pe picioarele lui. Atunci şi l-au apropiat pe vrăjitorul Talpă-Neagră. şi vei vedea dacă dau înainte sau înapoi.Lupule. Unde cădea sabia sa voinicească rămânea locul gol. El şi cu alţii de-o teapă şi-au dat seama că nu au multe zile de stat într-o ţară unde numai adevărul şi cinstea aveau căutare. nu ştii cine erau cei doi bărbaţi care au slobozit norul roşiatic aducător de minciună şi de ticăloşie? .Copile. . cu ajutorul căruia 486 .Spune-mi. tu care ai toată lumea la picioare. . aşa cum nici nu gândiseră oştenii lui vodă. copile. . tot locul era plin de trupuri căzute care încotro.Munte cu piscuri semeţe. de-ai fi zis că mai are de partea sa încă vreo cinci-şase ajutoare.N-ai avut linişte acasă. Flăcăul stătu o clipă să îşi tragă sufletul. vorbi muntele bucuros. întocmai ca o umbră: . că de restul am eu grijă! Începu atunci o luptă voinicească. în cea mai cumplită neorânduială.Dacă-i aşa. lovind şi în stânga şi în dreapta.Ehei. numai. îşi scoase sabia din teacă şi se avântă în luptă.

însă trăgeam nădejde că şi-o fi lăsat oasele pe undeva. dacă vrei să ajungi la coliba moşneagului. muntele tăcu.Îţi mulţumesc ţie. atunci este musai să o apuci pe cărarea din stânga. punei trei întrebări şi. Iată ce ai de făcut: mâine să pleci neîntârziat către palatul împăratului. . zise Victoraş. apucând-o pe drumul din dreapta. unde Moşul Barbă-Albă are să te sfătuiască mai departe. iată că îi apare înainte o fată frumoasă ca o zână.Chipeşule flăcău. gândind că se află înaintea unei curse. de fiecare dată. caută-ţi nişte haine de pescar. Într-adevăr. Flăcăul înnoptă la poalele sale şi a doua zi se grăbi către coliba moşneagului. . . Moşule. zise ea. spuse şi băiatul. atunci fă calea întoarsă în Pădurea cea Mare. care este un mare mâncător de peşte. fată frumoasă. să-ţi răspundă dacă preferă adevărul sau minciuna. Tocmai când ajunsese la o răscruce şi nu ştia încotro să o apuce.Cumplit lucru mi-a fost dat să aflu.Mare bucurie îmi face întoarcerea ta. .De mult am auzit despre faptele cele ticăloase ale acestui vrăjitor. . Apoi. iar Talpă-Neagră şi Împăratul Minciună îşi vor pierde puterea.O clipă nu mai stau. fă rost de o cotigă plină cu păstrăvi şi cere să fi dus în faţa măriei-sale. Dacă va prefera de fiecare dată adevărul. Dacă te încumeţi să-l înfrunţi chiar pe Împăratul Minciună. iar el a făcut ce ştiţi. Mai înainte. Ce-ai mai aflat de când baţi potecile? . pentru că oamenii craiului vor încerca să te răpună atât prin sabie cât şi prin vicleşug. Rămâi sănătos şi să ne vedem cu bine! 487 .Iată-mă viu şi nevătămat. atunci vraja se va destrăma. Mergi cu grijă. Vrăjitorul Talpă-Neagră i-a pregătit acel nor roşiatic în pivniţele palatului. Cel care a statornicit minciuna nu este altul decât împăratul. nu peste multă vreme ajunse la capătul drumului. Talpă-Neagră i-a dat împăratului sticla cea blestemată. Câte ticăloşii nu se pot face la adăpostul minciunii! În seara aceea. . Când veţi rămâne între patru ochi.au nădăjduit să înstăpânească minciuna. Moşule. copilul meu.

pescarule! Zise unul dintre străjeri. îi trăsneşte şi îi fulgeră cât e ziua de mare. . Victoraş merse într-un sat de pescari.Atunci. iată că îi iese înainte o femeie. că ai atâtea capete şi minte aşa de puţină! Luptă ai vrut. pui de om! Sau ţi-a alungat vântul curajul când a suflat mai tare? . hai la luptă.Ferească Sfântul. că ne-a scos peri albi. Chibzuind mai temeinic. transformându-se într-un balaur cu şapte capete. care începe a i se jeli: .Feciorul meu. oameni buni. umplu o cotigă de peşte şi se înfăţişă înaintea porţilor împărăteşti. ce-şi zise: . dar dacă şi bătrâna este o plăsmuire a lui Talpă-Neagră? Ia s-o las cu ale ei. mătuşo! N-ai tu atâta putere ca să mă abaţi de la drumul meu! Mogâldeaţa cu înfăţişare de femeie se învălui dintr-o dată într-un nor de fum. iar pe la apusul soarelui şi-l pierdu şi pe ultimul. . la chindii rămase cu două. că sărmanul tău tată a căzut la pat şi nu ştiu câte zile mai stă pe lumea asta.Măi. pe la amiază mai avea patru capete. De când cu unul. balaurul îşi pierdu primul cap. mergeţi degrabă şi duce-ţi-i vorbă măriei-sale că i-am adus cei mai buni păstrăvi din câţi au trăit vreodată în apele acestei ţări. iar băiatul se ferea cum putea şi. Auzind cuvintele cele sfâşietoare. lasă gândurile tale aducătoare de nenorociri şi vino cu mine.. .Păcat de tine. Bucuros din cale-afară.Înapoiază-te fără mine. tare-i veni să lase totul în plata Domnului şi să zboare ca vântul acasă. poate i-o mai trece şi lui vodă năduful. Victoraş. 488 . se adresă el străjerilor. făcându-le să dea înapoi. Cu vreo două ceasuri înainte de prânz. îşi rostui nişte haine pe măsură.Bun gând ai avut. iar eu să merg cu ale mele!" . leită mumă-sa. luptă ai să primeşti! Se încinse numaidecât o bătaie cum nu mai văzuse nici stră-stră-moşul balaurului. din timp în timp. se repezea cu sabia asupra puzderiei de capete. Lighioana arunca flăcări pe toate nările sale.Drumul spre curţile împărăteşti era lungi şi plin de capcane. balaurule. Mergând el aşa.

că mi-ai adus o cotigă întreagă de păstrăvi? . . continuă flăcăul. La scurtă vreme. puţin câte puţin.Victoraş tăcu mâlc şi merse în urma unui oştean până în iatacul împărătesc. eşti stăpân peste o frântură de ţărişoară? . 489 . . iată. se obişnuiră din nou cu adevărul. atunci pune-ţi întrebările. Acum. Dar dacă măria-ta ai fi destoinic în luptă şi cineva ar spune în gura mare că ai fugit precum iepurii cei fricoşi. nevenindu-le să creadă că ceea ce vedeau în jurul lor era aievea. se frecau la ochi.Aşa gândeam şi eu. înălţimea-ta.Vei rămâne singur de tot. dar dacă stau bine să mă gândesc.Nu ştiu cine eşti cu adevărat şi dacă ai venit într-adevăr pentru peşte.Întocmai. tinere. Minciuna a murit. iar în locul său oamenii îl puseră pe Victoraş. împăratul muri de frica răzbunării supuşilor. se ridică norul roşiatic. Apoi. măria-ta. Flăcăul îl lăsă pe împărat încă nedumerit şi merse printre oameni.Aşa e cum am auzit. Vreau numai să-mi răspunzi la trei întrebări.Bună treabă! Şi cât zici că m-ar costa? Trei . Priveşte cum. nu ai prefera să ţi se spună adevărul? .patru parale? . pe hornurile caselor.Dacă ăsta este tot preţul. Toţi.Iată prima întrebare: ştiind că măria-ta stăpâneşti peste o ţară întinsă.Luminăţia-ta. dacă vei continua să minţi pentru că. ai prefera ca oamenii să spună cum că. Cu un împărat aşa de bun şi cu puterea pe care i-o dădea adevărul. dimpotrivă. zise flăcăul care ştia cât de zgârcit este craiul.Mai întrebi? L-aş bate cu biciul până ar spune adevărul! Victoraş se bucura pe tăcute. ţara putea redeveni bogată şi înfloritoare. măria-ta. vraja s-a destrămat. te-ar supăra? . .Nici să nu te gândeşti să-mi dai vreun ban. . dacă toţi supuşii mint. . lasă-mă singur cu ale mele. . aş vrea să mi se spună numai adevărul. Oare. că ard de nerăbdare să mă aşez la masă. înseamnă că omul cel mai minţit din toată ţara este însuşi împăratul. că ţi-am răspuns. de la mic la mare.Să spună adevărul! Cum ar cuteza să mintă? . O cotigă cu vârf.

. să lupte. Tomita iepurasul de Alexandru Mitru Să nu te iei după fricos. aflaţi că şi-a strâns norul cel roşiatic în sticla lui veche.. În dosul lor s-au strâns în rânduri animalele. cerbul e-ncornorat şi se agaţă-n ramuri. dulgher prea iscusit. tot adevărul biruie până la urmă. să alegem un hataman! au rostit toate dihăniile dintr-o dată. căci e ţepos. O să vedeţi îndată unde-ajunge! Această întâmplare s-a petrecut demult. Se pregătea o bătălie mare. săi vestească când vine vânătorul.. Nu se înţelegeau. Nu vrea în ruptul capului să creadă că. Ba au chemat într-ajutor şi-o pasăre. Erau aproape gata. . cine venea fără de grjă pe cărare. ursul. Cine să fie? Cine? Ariciul nu e bun. măi Tomiţă? Şi de ce fluieri atât de mulţumit? l-au întrebat dihăniile.. bursucul. în lupta dintre adevăr şi minciună. şi a ridicat ici-colo ziduri de lemn.. bursucul e prea greu.Cât despre vrăjitorul Talpă-Neagră. cerbul.. demult. S-a întocmit oştirea animalelor. Şi-au ascuţit toţi dinţii şi ghearele.. când nu ştiu cine a spus: . dar nu avem hataman ( conducător de oşti ). vulpea. să zboare.Ce e cu tine. pe vremea când animalele se hotărâseră să-l nimicească pe vânător. Când cearta era mai aprinsă. ursul e cam bătrân. cu pălăria pe-o sprânceană.Mergem la bătălie. A venit castorul. 490 . continuând să umble cu ea prin lume spre a-i ademeni pe cei mai slabi de înger. ariciul înainte pe urmă lupul.Aşa e.. . vulpea e prea vicleană. pe vultur. lupul este de trebuinţă-n bătălie. fluierând mulţumit? Tomiţă iepuraşul. Cine se ia după fricos ajunge.

.Pe un duşman! a început să-şi dea aere Tomiţă. La toate se-aşteptase Tomiţă. căci are coaja acrişoară. haţ. i-au dat şi-o spadă. mă duc să văd pe unde-i vânătorul! S-a strecurat prin pădure.Hm. bursucul. ..Pe cine? a întrebat cu spaimă cerbul. . hm! a mormăit în sine ursul...Vreţi un hataman?.. ca şi cum n-ar fi fost! . de răruşcă. De-am fi şi noi aşa viteji ca tine. 491 . Vreţi un hataman destoinic peste animale? Să vă fiu eu! s-a îngâmfat Tomiţă. pentru c-o dibuia cam greu.L-am doborât. Tot nu ne înţelegem între noi.Vrem să alegem un hataman şi nu ne înţelegem! a glăsuit ariciul. . daţi toţi năvală cu putere..Voi staţi aci! le-a poruncit. Cine l-a pus să fie hataman? Dacă a auzit şi vânătorul?.Ar putea să ne fie el hataman! s-a învoit cumătra vulpe. Îi era duşman. .Şi acum porunceşte. apoi plictisit a dat dintr-o lăbuţă: . I-au dat deci lui Tomiţă căciula de hataman. dar ca să fie hataman în bătălie şi să-l răpună pe vânător.viţă sălbatică. la asta nu... şi ursul. Era o zi rece de toamnă. M-am repezit cu dinţii.. văzând că-i ascultat de toti. Tomiţă! a spus lupul. Tomiţă doborâse un trunchi din cel subţire. şi haţ.Să fie dacă-i aşa viteaz! a spus şi cerbul. şi-a împins pălăria mai pe ceafă. . ..Du-ne la bătălie. Îi plăcea mult.. S-au învoit şi lupul. . începuse să tremure.A doborât singur duşmanul! s-a minunat bursucul. Şi-ntr-adevăr.S-a oprit iepuraşul. să-l doborâm pe vânător! a strigat şi vulturul.... . când vântul bate cu putere şi frunzele încep să cadă. Era hataman în lege... Nu-i nimeni mai viteaz ca mine în pădure. Noi te ascultăm orbeşte. Când am să fluier. . O să-l doboare săgeata!. . ariciul şi vulturul. Inima lui Tomiţă era numai atâta.. cât vârful acului.

.. să prindă vânătorul. De frică îi căzuse hatamanului căciula pe ochi. au crezut că-i semnalul hatamanului. Atât de tare s-a izbit. şi şuiera văzduhu-n urma lui. Atunci. i-au tot crescut urechile. Dar m-aţi lăsat singur. când şi-a venit în fire. Animalele au început să râdă. Tomiţă îşi vedea umbra şi. şi-a tăiat coada.Se tupila la pământ şi inima-i bătea să-i spargă pieptul.) Fugea acum de-i sfârâiau călcâiele..De veneaţi după mine. auzind şuierul.. Şi fugi!. Dihăniile. (De atunci are privirea împrăştiată şi buza de sus crăpată de lovitură!. De frică şi de durere a mai făcut un salt. crezând că-i vânătorul în urma lui. când umbrele-s mai lungi. Pe urmă s-a pierdut de hataman.Cine se teme de foşnetul frunzelor.. nu are ce căuta-n pădure. L-au luat la goană. Şi-a rămas lat. s-a întors în pădure fără căciula de hataman şi fără spadă. Sta cu urechile ciulite. i-au crescut. Nişte rămurele s-au frânt şi l-au lovit pe Tomiţă drept în obraz. a dat peste un copac şi s-a izbit. Văzuse tot. A tras cu arcul.. Şi fugi!...) Deodată a început să bată vântul mai tare şi frunzele să foşnească. A auzit ce-am spus..... Târziu. . au dat năvală după el. Au ieşit din pădure. Tomiţă a mai fugit înc-o bucată bună.. Îl urmărise-n zbor vulturul." S-a întors într-o clipită.. (De-atunci sunt aşa mari!. De frică. Nemaivăzând. Iar se lăuda: . pe câmp... îl răpuneam pe vânător!. 492 . Era către amurg. când soarele se pregăteşte de culcare.). Au râs dihăniile de Tomiţă. „E vînâtorul! s-a gândit iepuraşul.. Abia se mai ţinea oştirea după el. şi s-a dat peste cap. S-a mai ţinut o vreme. s-a împiedicat de spadă. Vine spre mine. şi şi-a tăiat lăbuţele din faţă... c-a văzut stele verzi. fugea din ce in ce mai repede... (De-aceea-s aşa scurte lăbuţele din faţă şi coada lui Tomiţă pânâ-n ziua de azi!. Şi povestise.

Vai.E mânjit tot! . şi iată că printre urşii cei albi de la pol s-a rătăcit într-o bună zi un urs cafeniu. Cred că din pricina asta le spune urşi albi (dar.. Cum a ajuns el la pol să nu mă întrebaţi. ba mai fac şi baie) când. care venea tocmai din munţii noştri. îi fac de petrecanie. 493 . vulpea.Parc-a fost muiat în sos! Uite-aşa râdeau focile. de Vladimir Colin Urşii care trăiesc la Polul Nord sunt albi.Nu cumva râdeţi de mine? întrebă el supărat.Eu sunt curat.. Ce ştiu e că s-a pomenit acolo şi că a început să caşte ochii la munţii de gheaţă şi la focile care se zbenguiau pe ei. nu văzu niciun urs. spuse şi mai supărat Martin. ce caraghios! ..De la gheare pân' la bot! . că nu ştiu. şi toate surorile ei începură să chicotească. îl rog să-mi dea de ştire şi să nu mă mai lase să scriu minciuni ). ursul şi vulturul îl fugăresc pe iepuraş.. Ei.Păi de cine. Un urs murdar! strigă o focă. un urs mare şi frumos. . se ştie.. Le e necaz că l-au avut hataman. sălbăticiunile ca lupul. vai. dacă vreunul dintre voi a aflat că li se spune albi din alte pricini. se spală pe dinţi în fiecare dimineaţă şi seară. Povestea ursului cafeniu . M-am spălat chiar azi dimineaţă.Ia te uită!. să hohotească şi să se prăpădească de râs.. . Şi unde-1 prind. Ursul nostru se uită în jur gata să râdă şi el de ursul cel murdar (pentru că urşii. spre marea lui mirare. măi Martine? . . . Aşa. râdeau de nu mai puteau. fireşte.Din acea zi.

vino cu mine! Îl duse pinguinul într-un loc ferit şi. Pinguinul era o pasăre tare isteaţă. . Le-am spus şi focilor că sunt curat.Şi tu? se supără ursul. .Fraţilor! strigă bucuros Martin. şi .. Vai. dar pinguinul îl opri.Stai! Rămâi aşa! 494 .Nu-i nimic. răspunse pinguinul. legânându-şi îngâmfaţi blănurile. bine. mormăind.Şi numai pentru atâta lucru plângi? Hai. M-am spălat chiar azi-dimineaţă! ..Dar focile nu-l crezură şi râseră mai departe. . destul. toţi urşii albi plecară. pinguinule. . răspunse primul urs alb. .Ia te uită ce neobrăzare! vorbi un altul. De ciudă. ursule? întrebă pinguinul. Martin se muie într-un ochi de apă şi prinse a se săpuni. spuse pinguinul.curând toată blana îi era plină de clăbuci albi şistrălucitori. Martin lăsă jos săpunul şi voi să se vâre în ochiul de apă. nu vedeţi că sunt urs. aduse o bucată de săpun. . . . Fă-mi mie plăcerea asta. bietul Martin simţi că-i dau lacrimile. ca şi voi? -Urşii cumsecade sunt albi.. ca să găsesc aici numai batjocură? se întreba el. . bine..Dar bine.Ia săpuneşte-te bine. Ah! Ce bine-mi pare că vă văd. . un pinguin se apropia încetişor.Aşa.Cine-i urâtul ăsta care se crede frate cu noi? spuse cu dispreţ un urs alb. şi fără a-1 mai învrednicii cu o privire. Martin se aşeză pe un sloi şi începu să plângă. la noi toţi urşii sunt cafenii.iată . ce urşi răi trăiesc printre munţii de gheaţă! Şi cum plângea aşa. Şi nu merse el cine ştie cât. dacă urşii albi mă dispreţuiesc şi râd de mine? Eu sunt cafeniu. aşa că bietul urs îşi luă tălpăşiţa. de sus şi până jos! îl îndemnă el pe Martin. cât ai bate din palme. că se întâlni cu nişte urşi albi. De mânios ce era se frecă bine..Cum să nu plâng.De ce plângi. . . Bombănind. fraţilor.Făcea să bat atâta cale până la pol.

Dar puiul era nevătămat. se ridică pe un sloi ce plutea. săriră în apă şi se depărtară degrabă. văzâd cum puiul se prinsese cu lăbuţele de gâtul lui Martin..neobişnuit cu viaţa de la pol. Îţi mulţumesc.Fugiţi! Fugiţi! strigă un pui de urs şi se aruncă în apă. Martin se repezi şi începu să caute ursuleţul.Şi ce mândru străluceşte în soare! şopti al treilea. O lespede grea îl împiedica acum pe Martin să iasă la lumină. Cu chiu. .. ce urs frumos! strigă un urs alb. Cu puiul în braţe şi ferindu-l de bucăţile de gheaţă.. la adăpost de alte primejdii. Şi la fel încremeniră şi ceilalţi urşi albi. Bietul Martin nu mai înţelegea nimic. un munte de gheaţă se apropie de sloiul pe care se jucau.. . şi ursul nostru era din nou cafeniu . valurile ţâşniră înalte cât muntele. văzură muntele şi pricepură că se va ciocni de sloiul lor. înotând voiniceşte. dar în clipa aceea se auzi un troznet cumplit şi muntele de gheaţă izbi sloiul. încremeni. strivindu-i sub greutatea lespezilor de gheaţă. cu vai sparse lespedea şi.Alb sau cafeniu.Totul pârâia. . Chiar în clipa aceea răsună glasul înspăimântat al unei ursoaice: . când ajunse lângă Martin. Deodată însă. înotând. că nici nu-şi bătu capul să înţeleagă. spuse mama ursuleţului. Ii mulţumi pin guinului şi rămase printre urşii albi cu care jucă „bâz" şi „baba-oarba". Clăbucii de săpun din blana lui Martin se topiseră în apă. Dar era atât de bucuros de primirea care i-o făceau urşii albi. A rămas pe sloi! Nici unul dintre urşii care se depărtaseră nu scoase nicio vorbă. .rămase pe sloi. mari cât o casă. în vreme ce Martin . 495 . Martin se pomeni în apă. se prăbuşea.Ce blană albă! se minună al doilea.. Mama ursuleţului se repezi să-i mulţumească. Speriaţi.Vai. . dar. eşti un urs bun şi viteaz. Fusese rănit de suliţele de gheaţă. Îl află pe o movilită de zăpadă şi-l luă în braţe. Când înţelese ce primejdie îl paşte voi să sară şi el în apă..Apoi îl luă de mână şi-l duse în mijlocul urşilor albi.Puiul! Puiul meu!. nici unul nu cuteza să se întoarcă pe sloi. uitând de toate. Urşii se opriră din joacă.

. Din ziua aceea. Altor şoricei le era frică de câini şi pisici. El ştia că nu era singurul căruia îi este frică. soricelul fricos de Aurelia Moraru Fred era un şoricel care trăia într-o gaură din perete aflată în colţul casei. adunându-se în jurul lui Martin şi strângându-i care mai de care laba. Existau însa unele dimineţi când nu avea poftă deloc. iar când s-a întors acasă a alergat la prietenul meu. De fapt lui Fred îi era frică de întuneric. alb sau cafeniu? Inima să-ţi fie dreaptă.Niciunul dintre noi n-a cutezat să rămână pe sloi. şi a povestit întâmplarea. după ce se trezea căuta cu mare poftă sandwich-ul cu brânza şi pâine prăjită. Pentru Fred era întunericul. În fiecare dimineaţă. Eu te judec după faptă! Fred. De atunci mai cântă Martin şi-n ziua de azi: Crezi că-mi pasă că te ştiu Negru. Cât a rămas printre urşii albi s-a bucurat de cinste şi prietenie. care scrie toate poveştile pentru copii. Ea ar fi lăsat lumina aprinsă pe hol dacă el ar fi vrut. Când mergea seara în pat iar Mama Şoricica închidea lumina.. . încuviinţară şi ceilalţi urşi albi. dar asta părea să înrăutaţească 496 . Martin n-a mai fost nevoit să-şi împodobească blana cu clăbuci de săpun (treabă care l-a bucurat straşnic căci săpunul uscat îi pricinuia mâncărimi cumplite şi-l silea să se scarpine cu toate cele zece gheare. el începea să fie înfricoşat.Nu blana îl face pe urs. Auzise că unora le era frică de păienjeni şi şerpi iar alţii se speriau de lucruri care pentru el erau amuzante ca de exemplu să stea ascuns într-o crăpătură din podea. ceea ce nu era deloc frumos şi nici plăcut nu era). Şi asta pentru că în noaptea precedentă fusese mai speriat decât în alte nopti.

Fred a plecat să-l întalnească pe prietenul său Ursul Filip. ―Păi‖. Unii câini pot fi prietenoşi şi nu vor să supere pisicuţele. ―ca toate pisicuţele. ştiu că nu am motive pentru care să mai îmi fie frica. ―Ce faci atunci când îti este frică?‖ a întrebat-o pe Tabby. Uneori reuşea să adoarma în timp ce ea citea.‖ ―Vezi‖. Dacă este. Acum. Ai învăţat că eu sunt o pisicuţă prietenoasă şi nu ai nevoie să-ţi fie frică dacă situaţia este sigură. Păreau săşi schimbe formele ca şi cum ceva sau cineva se ascundea în întuneric. Fred nu s-a gandit că nu este chiar acelaşi lucru. imi este frică atunci când mă gândesc că borcanul meu cu miere s-a golit.‖ 497 . Când era mai mic.‖. a răspuns Tabby.lucrurile.‖ Nefiind sigur că acesta este raspunsul pe care îl caută. ―Când eşti speriat. daca era speriat. Frica mă ajută să o iau imediat la fugă şi să mă protejez. ci l-a intrebat pe Filip. alteori se gândea la poveste şi uita de întuneric. ce faci?‖ ―Păi‖. a raspuns Filip. Însă ar fi bine să-ţi fie frică de alte pisici care vad într-un şoricel masa de prânz şi nu un prieten. Într-o dimineata dupa ce şi-a mâncat sandwich-ul cu brânza şi pâine prăjită. ―Da. pariţii i-au spus ca este şoricel mare şi trebuie să doarmă în camera lui aşa cum fac toti şoriceii cuminti atunci când cresc. Dar uneori gândurile despre întuneric se strecurau înapoi în mintea lui şi din nou începea să se simtă speriat. Se simţea bine atunci cand Mama Soricica stătea pe marginea patului şi îi citea o poveste. deci deja ştii cum să treci peste frica pe care de obicei o au şoriceii faţă de toate pisicuţele. ―Exista momente când simţi frică?‖ l-a intrebat Fred. Filip s-a gândit un pic apoi a raspuns. dar unii câini nu sunt atât de prietenoşi şi atunci chiar este bine să îti fie frică. Cred că asta înseamnă să înveţi care este diferenţa dintre lucrurile de care ai nevoie să îţi fie frica şi cele de care nu ai. obişnuia să se bage în patul Mamei Şoricica şi al Tatalui Şoricică pentru a simti siguranta apropierii de cineva. De-a lungul uşilor şi pereţilor începeau să defileze umbre. Fred s-a dus şi la Tabby pisicuta. continuă Tabby. ―mă duc să verific daca este miere în borcan. ―tu vii să stai de vorba cu mine. uneori îmi este frica de câini.

ce ar fi putut să facă în legătură cu asta? Daca nu era. mă simt mai bine. dar s-a simţit mult mai bine când Tabby i-a spus că pe unele dintre fricile lui a fost deja capabil să le depăşească. Ar putea să verifice camera – aşa cum făcea Filip cu borcanul său cu miere – pentru a se asigura că nu are nevoie sa îi fie frica? Ori ar fi putut. Tom. în acea noapte Fred s-a cuibărit în gaura din peretele dinspre colţul casei şi a avut un somn confortabil şi odihnitor. cum ar fi să-i dăruiesc mamei mele o îmbrăţişare ori ies afară şi mă joc. ca şi Tabby. Apoi fac ceva ca să mă simt bine. De obicei când mă întorc. să se întrebe dacă este potrivit pentru el ca în acest moment să-i fie frica? Există vreun pericol real? Daca ar fi fost.Fred nu mai gândise pâna acum în acest fel.‖ În seara aceea când Fred a mers la culcare avea o mulţime de întrebari în mintea sa despre discuţiile cu prietenii lui din acea zi. Ma gândesc că nu va fi suparată pentru totdeauna şi pentru că nici nu este. sunt convinsă că. 498 . ―Nu ţipă prea des la mine şi probabil că din cauza asta îmi este frică atunci când o face. Deci îmi spun că acel sentiment va trece. Apoi s-a dus şi la prietenul său. Ce ar fi putut să învete din ceea ce faceau prietenii lui? Ar putea să o roage pe mama lui să-i citească o poveste pentru a-şi lăsa gândurile absorbite de o poveste interesantă? Aceasta a functionat de mai multe ori în trecut. ―Ce faci atunci cand îţi este frica?‖ ―Uneori îmi este frică pentru că mama ţipa la mine‖. cum putea să se relaxeze şi să intre într-un somn confortabil? Putea să faca precum Tom şi să-şi amintească de faptul că sentimente ca frica nu vor râmane ci vor trece? Tu ce crezi că a făcut? Care dintre sfaturi crezi că le-a urmat? A facut unul dintre aceste lucruri sau le-a făcut pe toate? Ori poate că s-a gândit la alte lucruri pe care poate să le facă el? Orice ar fi făcut. a spus Tom. nici mie nu îmi va fi frică pentru totdeauna. care stătea la masa şi îşi lua micul dejun aşa cum fac toţi şoriceii dimineaţa. L-a întrebat şi pe Tom.

îi zise : „Mamă. cum nu i se află pereche în frumuseţe şi în bunătate." Iar feciorul de împărat o luă de mână şi-i ziise : „Vino cu mine la palatul meu şi jur că ai să fii pentru mine fiinţa cea mai iubită pe pământ. cum stătea îngenuncheată." „Viu !" îi întări Cristina vorba. îi răspunse ea. care se făcuse de-acum o fată răsărită şi de toată frumuseţea." 499 se ruga în toate zilele la aceste morminte şi.. călare pe roibul său. iar mormintele lor. Părinţii îi muriseră de mult timp. am găsit în pădure o fată. deasupra cărora se înălţau două cruci de lemn. şi văzând-o pe Cristina îngenuncheată la cele două morminte. Cristina săi. Aicea sunt mormintele părinţilor mei. Aşa trecu vremea pentru Cristina. le prinse la piept şi întinse apoi feciorului de împărat mâna. şi aşa de frumoasă. i se părea că aude glasul aşa de dulce şi plăcut al părinţilor . ducându-se la maică-sa. descălecă şi apropiindu-se de dânsa o întrebă cu un glas plin de blândeţe : „Ce faci în locul acesta ? Eşti o fiinţă pământeană sau un înger coborât din ceruri ?" „Sunt Cristina din pădure. Rupse un trandafir.Cristina din padure CRISTINA din padure era singură pe lume. Iar florile de pe morminte îmbătau văzduhul cu parfumul lor. iar el. erau aproape de locuinţa ei şi lângă un izvor cu apă rece. Şi veni feciorul de împărat. Iar el o puse pe calul său şi se întoarse la palat iuite ca vântul. săracă şi singură pe pământ. câteva flori de „nu-mă-uita" şi puţină iederă de pe mormintele părinţilor săi. Acolo. te rog. voie să mă cunun cu dânsa. împărăteasa. feciorul de împărat o puse pe Cristina să şadă într-un scaun de aur. se opri din mers. Dă-mi. privindu-1 cu toată încrederea.

Uite aşa !" Şi Puc îşi duse la gură potirul unei flori şi dete pe 500 . Împărăteasa chemă pe Cristina la dânsa şi nu fu puţin mirată văzând cât e de frumoasă şi ce bună arată a fi la suflet. Cu toate acestea. şi-i zise să o lase să vadă şi să cerceteze dacă fata găsită în pădure e vrednică să stea într-un scaun împărătesc.. „Cristino dragă.Maică-sa îi răspunse îngrozită : „Cum se poate să-ţi părăseşti logodnica. şi unde e regina zânelor ?" îl întrebă ea. o întrebă cu glas aspru.Ce faci aicea. cu care domniţă tatăl tău te-a logodit încă de când erai un copil !" Dar feciorul de împărat i se rugă aşa de mult. moşule. nu ştiu unde e regina. Din roua ce cădea pe florile acestea. O nenorocire groaznică îmi ameninţă casa şi familia." Cristina zâmbi şi zise : „Să aşteptăm când o fi noapte cu lună plină şi atunci am să-ţi aduc pe regina zânelor. . pe Domniţa din «Insula verde». ca să văd dacă e nimerit. Cristina nu găsi acolo decât pe Puc. iar eu gust vinul nostru. încât se mai înmuie şi maică -sa. „Iată ce : să mergi la poiana din mijlocul pădurii. Când sosi în poiană. acolo unde zânele se strâng în toate nopţile. şi numai regina zânelor ştie şi poate să o îndepărteze. fiind tot întunecată." Sosi şi noaptea aceea şi Cristina se duse la poiana din mijlocul pădurii. De altfel. am să-ţi dau voie. însă dacă poţi să duci la bun sfârşit trei treburi ce îţi voi spune să faci." „Ce am de făcut. zânele îşi pregăteau vinul lor. bătrân de când lumea. îi răspunse împărăteasa. ca să o pot întreba. şi răstit : „Cum te cheamă şi ce cauţi aicea ?" „Sunt Cristina din pădure şi nu doresc altceva decât să văd din când în când chipul fiului Măriei Tale. pe piticul Puc. o poiană ce îi era bine cunoscută şi care era toată acoperită de tot felul de flori frumoase. zânele o cunoşteau pe Cristina şi ţineau mult la dânsa. înaltă stăpână ?" întrebă Cristina cu glasul ei blând. ori ba. împărăteasa. Aceasta e cea dintâi treabă ce îţi cer să-mi faci. Să-mi aduci aicea pe regină." „Bine.

Cristina auzi cum regina zânelor îi spune împărătesei bătrâne : „Dragă soră. însă. Ţineam să ştiu unde este un giuvaer. Când bătu miezul nopţii. şi cu alta. dar n-a fost chip să fie găsit. pe care ea îl dăruise odată soţului meu. împărăteasa chemă din nou pe Cristina şi-i zise : „Ai adus aicea pe regina zânelor. din fire aurite de păianjen. se poate spune în cuvinte. E un giuvaer galben şi strălucitor ca soarele şi are intr-însul multe puteri ascunse. şi de care giuvaer atârnă fericirea casei şi familiei. împăratul. pe când altele ţeseau o pânză fină. şi cu alta." Regina zânelor se gândi un răstimp şi apoi zise: „Da. Iar la palat. aşa că ai isprăvit cu bine cea dintâi treabă. Apoi făcu la fel cu altă floare. fiindcă mă rogi tu . Altceva nu-i. o nenorocire mare ameninţă casa şi familia feciorului de împărat. să joace şi să se tăvălească printre flori. veniră şi zânele. văzând că nu e nimic de făcut cu dânsul. Soţul meu a murit câteva zile după ce il pierduse. până ce se ameţi de-a binelea. Acum să-1 501 . Cristina. să ştii însă că nu e tocmai pricepută cine te-a trimis să mă chemi. pentru a câştiga mingea de aur ce le-o făuriseră piticii. nu mai întrebă ceva. cum nu. In dimineaţa următoare. cauţi în depărtare ceea ce ai acasă la tine". fiecare frunză o măsuţă în jurul căreia zânele mâncau şi benchetuiau. aşa că nimeni nu ştie unde este. o sabie cu care se luptau între ele. mai spuse. Puc se porni atunci să cânte. se duse la locui unde şedea regina zânelor şi-i zise cu glas rugător : „Fii aşa de bună şi vino cu mine la palatul împărătesc. iar fiecare foaie de trestie. Fiecare potir de floare deveni acum un pahar. şi umplură poiana cu veselia şi zburdălnicia lor. fiindcă. în casă. Regina zânelor mi-a spus în cuvinte puţin lămuritoare că ar fi aici. Am dat poruncă să fie căutat peste tot.gât toată roua dintr-însul." Merseră amândouă într-o trăsură de muşchi de pe arbori. mele. ci stătu să aştepte sosirea zânelor. trasă de şase păuni. Alte zâne? Cântau şi jucau. frumoase şi zvelte. Cristina. viu. ci se întoarse din nou la poiana din pădure.

fără să se plângă şi fără să murmure." La cuvintele acestea. de credeai că se înfăşură într-un linţoliu de moarte. voi face cum îmi porunciţi !" Ziua următoare sosi şi domniţa din Insula verde." După câteva zile. Multă vreme Cristina servi ca slujnică supusă şi ascultătoare. se făcuse la faţă albă ca varul. până ţi-l cer . Mâine soseşte aicea domniţa din «Insula verde». Era frumoasă ca soarele ce răsare şi feciorul de împărat ţinea mult ia dânsa. Înţelese că giuvaerul a fost în mâini bune. dar unde l-ai găsit ?" „L-am găsit într-un cuib de coţofană. în mâinile tale e bine păstrat şi vei avea nevoie de el. împărăteasa chemă din nou pe Cristina şi-i zise : „Îţi mai rămâne de făcut a treia şi cea din urmă treabă. Împărăteasa cercetă giuvaerul cu băgare de seamă şi văzu că se făcuse mai frumos decât era mai înainte. Însă când trecu anul şi se apropie ziua de nuntă. adică domniţa care este logodnica fiului meu. bietei Cristina cât p-aci să-i plesnească inima şi să-i sară din piept.găseşti tu. înaltă stăpână. în grădină. Tu nu poţi sta aicea şi n-ai voie să vezi pe fiul meu decât dacă primeşti să fii servitoarea logodnicei lui. acesta e ! strigă împărăteasa. Scoase din buzunar o piatră frumoasă şi aurită şi întrebă : „Nu cumva e acesta giuvaerul ce căutaţi ?" „Da. şi ochii îi erau 502 . Îşi strânse însă tot curajul şi zise cu glas stins : „Da. ca să văd dacă poţi aduce fericire în palatul meu.De aceea îi zise Cristinei cu blândeţe: „Păstrează-l tu. Peste cinci ani se va face căsătoria lor. Cristina zâmbi. aşa ca şi cum s-ar deschide o roză tânără. când izbucnise furtuna şi mă dusesem să-i scap de la moarte pe bieţii puişori". toată ziua plimbându-se împreună. Aceasta e a doua treabă ce trebuie să duci la bun sfârşit.

Am văzut că eşti vrednică. aşa că tu eşti logodnica fiului meu şi voim face chiar astăzi nunta. pe care îl întrebă: . o îmbrăţişa pe Cristina şi-i zise : . cu atât se simţea mai uşurată la inimă. fiindcă domniţa din „Insula verde" nu era decât sora lui.. Despre înţelepciunea lui se dusese vestea prin toate împrejurimile. Cristina deschise ochii şi văzu stând în picioare lângă ea pe feciorul de împărat. A poruncit îndată să vină unicul său fiu. Iar în ajunul zilei de nuntă se furişă de la palat şi se duse să plângă la mormântul părinţilor ei. că v-aş fi adus la fiecare câte un dar frumos. Cel mai puternic tigru din lume A fost odată un tigru foarte bătrân. unde se culcă şi dormi." Împărăteasa îi puse apoi în deget un inel de aur. Dar într-o zi îi veni ceasul să moară.tulburi ca o zi mohorâtă şi ploioasă. cum eşti tu. Trăia într-un codru des." Feciorul de împărat o luă apoi de mână şi o duse la palat. prin harurile cu care eşti înzestrată. Se despărţi de morminte cu liniştea în suflet şi intră în coliba părintească. dar cu cât plângea. iar nicidecum logodnică. unde se făcu o nuntă aşa cum se faic nunţile împăraţilor din poveşti. În somn i se păru că aude o muzică şi muzica se apropia din ce în ce de dânsa şi pe urmă i se păru că doi ochi mari şi strălucitori s-au aplecat asupra ei privind-o. fiule . Florile de pe mormânt erau scăldate în lacrimile ei. Veni şi sora fiului de împărat. cine are colţii cei mai tari din lume? 503 . tu. iar pe cap o cunună tot de aur. care o cuprinse în braţe.Ştii. Veni şi împărăteasa mamă şi-i zise : „Ai dus la bun sfârşit cele trei încercări la care te-am supus.Să mă înveţi şi pe mine să fiu tot aşa de bună. Păcat că n-am fost şi eu acolo.

cine aleargă cel mai repede? .Ei. nu cumva tu eşti omul? . povesteste-mi cum este omul la înfăţişare." Şi puiul de tigru plecă în căutarea omului. fără să stea mult pe gânduri. Merse el ce merse şi întâlni un asin păscând pe o pajişte. nu ştii nimic. Să ţii minte de la mine: Cel mai puternic pe pământ este omul! Să te fereşti a ieşi în calea lui.Ce tot spui.Şi acum am să-ţi pun ultima întrebare: Cine este cel mai puternic din lume? . "Dar unde aş putea eu găsi pe acest om? Aş vrea să-i văd barem cu un ochi. răspunse asinul.Desigur.Desigur. colţii şi ghearele sale. El e puternic datorită minţii sale. .Nu. tigrul întâlni o cămilă. spuse supărat tigrul şi plecă mai departe. sunt un prieten patruped al omului. Puiul de tigru rămase apoi multă vreme pe gânduri la cele ce-i spusese părintele său în ultimele clipe ale vieţii sale. 504 . E adevărat că are colţi mai tari şi gheare mai ascţite ca ale mele? . .Atunci. tigrule. Tatăl meu mi-a vorbit cu totul altfel despre om.Tigrul! Tigrul! Tigrul! strigă de trei ori puiul. bătrânul tigru îşi dădu sufletul. Şi acum. Dar când aceasta îi spuse că omul este mic de statură şi că ea trebuie să se plece în genunchi ca omul s-o încalece. Dar stii tu cine are ghearele cele mai ascuţite? . "Poate că acesta este omul?" se gândi tigrul şi ţipă cât îl ţinură puterile: .E adevărat.E adevărat şi asta. ocoleşte-l! Spunând aceste vorbe.. rogu-te. Omul nu are niciun fel de colţi sau gheare. dragul meu. . spune-mi.Eşti un prost.Desigur. . tigrul! răspunse din nou fiul. Începu să o întrebe şi pe ea ce ştie despre om.Te înşeli. se miră asinul. . tigrul! răspunse fiul. La celălalt capăt al poienii. tigrul! exclamă fiul. Să nu te iei la luptă cu el. tigrul nu vru s-o creadă. . asinule.

Dar eu nu sunt animal. mă învoiesc cu ceea ce spui tu. se ghemui şi începu să privească.Coliba asta am făcut-o pentru mine. lovind cu ceva într-un brad. deodată. intră în colibă şi închise uşa după el. Când. Te învoieşti? . Nici măcar blană nu ai! .Nu. Tăietorul de lemne se învoi. fără gheare şi chiar fără blană.Ei. Îşi înălţă capul şi întrebă: .Ascultă-mă. tigrul ajunse în faţa omului. răspunse tăietorul de lemne. Omul îl conduse pe tigru în coliba sa. Se ascunse într-un tufiş. mai întâi să-mi arăţi cum se închide şi se deschide locuinţa ta. Eu sunt om. multe animale cunosc în codru. Se miră mult tigru şi se gândi: "Pesemne că bătrânul meu tată îşi pierduse minţile când mă speriase cu puterea omului. Am umblat mult prin munţi şi văi până să te găsesc şi acum mi s-a făcut o foame grozavă. dar văd pentru prima dată o arătare ca tine. Aş putea să te mănânc. Începuse chiar să-şi piardă nădejdea de a-l mai întâlnu vreodată. aş vrea să-ţi arăt şi eu ce putere am. să vezi cum aratpă pe dinăuntru? .Ascultă.Răposatul meu tată mi-a spus că omul este cel mai puternic de pe pământ şi asta înseamnă că este şi cel mai mare! spuise tigrul amărât şi porni iar prin lume. făcută din lemn de esenţă tare.Acum am să te mămânc. Din două sărituri. Multe zile şi nopţi rătăci el prin văi în căutarea omului. 505 . nu te arde nici soarele şi nici zăpada nu poate intra." Apoi spuse cu glas tare: . Însă înainte de a muri de colţii şi de ghearele tale. Nu eşti curios. atunci arată-mi. auzi nişte pocnete în pîdure. tigrule. dar mai repede. tigrule. apoi îi răspunse: . Lângă un copac se afla o fiinţă fără colţi.. Este o locuinţă foarte buna. locuitor al pădurii. şi-i spuse: . Omul îl privi. Nu pătrunde nici ploaia.

. Tigru îşi dădu . rămânând în locuinţa sa". Calma Într-un oraş din America. de N. dar în zadar. o zgâlţâi cu colţii. în sfârşit seama că a căzut în capcană şi prinse a urla şi a se arunca în uşă. ce fel de locuinţă am? spuse tăietorul de lemne. Tigrul se gândi: "N-am întâlnit un animal mai prost decât acesta. omul închise repede uşa şi o propti cu un lemn gros. acuma dă-mi voie să văd ce ai acolo. . tigrule.Ai priceput. să mă scoţi de aici! Tigrul se aruncă furios spre uşă. Pantofii rosii . răspunse tăietorul de lemne cu bunăvoinţă. Nu mi-e frică de nimeni în ea. Tu n-ai vrut să crezi.Acum e prea târziu. Uşa se dovedi a fi mai puternică decât colţii şi ghearele tigrului.Ei. trăia împreună cu mama ei o fetiţă neagră pe care o chema Neuşi. Iar cu glas tare adăugă: . deschizând uşa. Părintele tău ţi-a spus că omul este cel mai puternic din lume. în coliba tăietorului de lemne stă întinsă pe duşumea o blană moale şi frumoasă. îi spuse tăietorul de lemne. cu multă plăcere. înfipse ghearele în ea. Acum te-ai convins singur. eu trebuie neapărat să te mănânc.. Numai ce tigrul păşi pragul. invitându-l pe tigru să intre în locuinţa sa. El putea doar să scape de mine. dă-mi drumul! . înăuntru. Din acea vreme.Poftim.Dă-mi drumul.Acum încearcă. 506 . tigrule. strigând: .

strigă deodată Neuşi. pe care am văzut-o când am fost cu tine în parc. Pantofiorii aceia sunt atât de scumpi ! Dar Neuşi o ruga atât de frumos să-i cumpere pantofiorii roşii. iar ceilalţi stăteau de vorbă. domnule. Într-un târziu. — Nu plânge. Neuşi începu să bată din palme. şobolanii furară pantofiorul stâng al Neuşei. mamă. nu mi-aţi putea arăta nişte pantofiori roşii pentru fetiţa mea ? Vânzătorul se apropie supărat : — Asta-i marfă scumpă. Numai atunci vânzătorul puse pe tejghea o pereche de pantofiori roşii. îl voi ruga pe stăpânul meu să-mi dea leafa pe o săptămână înainte şi dacă-l voi îndupleca. Neuşi îşi încălţă pantofiorul drept şi începu să plângă. Hai să intrăm mai repede. Într-o noapte. încât mama îi promise. — Mamă. aşa cum avea fetiţa aceea frumoasă. fetiţa mamei. Doi vânzători încercau o pereche de ghete unui băiat îmbrăcat într-un costum de sport. În prăvălie. — Cum am să umblu acum desculţă ? Mama oftă din greu. Duminică porniră împreună în oraş. În dosul vitrinelor sclipitoare erau înşirate ghete şi pantofi. luceau atât de frumos şi miroseau a piele. dar nu-1 găsiră nicăieri. Neuşi sări în sus de bucurie. îţi voi cumpăra alţi pantofiori. nimeni n-o luă în seamă pe negresă şi pe fetiţa ei. dacă îmi vor ajunge banii. mama se hotărî să-i roage: — Iertaţi-mă. spuse el. uite pantofiorii roşii. — Nu ştiu fetiţa mea. atunci cumpără-mi pantofiori roşii. 507 . Fetiţa îl căută împreună cu mama ei multă vreme. stăpânul mi-a dat leafa pe o săptămână înainte. S-au oprit în faţa unei prăvălii. Dimineaţa. Sub duşumea forfoteau şobolanii şi lui Neuşi îi era frică de ei. Ai destui bani pentru astfel de pantofi ? — Da.Încearcă-i. — Mămică. Neuşi o aştepta pe mama ei până se întorcea de la lucru. În casă era frig.Mama ei spăla vasele la un restaurant şi venea noaptea târziu. Erau atât de noi. Vânzătorul se încruntă şi murmură printre dinţi : .

— Nu vreau să păgubesc din cauza ta. daţi-mi voie să nu cumpăr aceşti pantofi. făcu plictisit cu mâna. îl rugă ea sfioasă — fetiţa n-a încercat decât unul. — Domnule. Va să zică fetiţa mea va rămâne fără pantofi! Auzind acestea.. Vânzătorul o privi prin ochelari. vânzătorii nu se osteneau.Dar el nu-i încălţă pantofiorul pe picior. Această discuţie a fost auzită de un alt cumpărător. Eşti obligată să-i iei perechea asta. Mama se uită disperată la ei. — Fetiţa i-a încercat şi cine o să încalţe nişte pantofi pe care i-a pus în picioare un copil de negru. domnule. spuse el morocănos. întorcându-se către mama Neuşei. — Mai mari ? Avem. pantofiorii. Nu am nici un cent mai mult. Mama se aşeză în genunchi în faţa fetiţei şi începu să-i încalţe pantofiorii roşii. — Vai de mine! Dar n-am bani decât pentru o singură pereche. şi pentru cei cu piele neagră. Patronul văzând în faţa sa o negresă. Neuşi şi mama ei aveau pielea neagră. El se aplecă spre Neuşi şi-i mângâie căpuşorul. Neuşi începu să plângă cu sughiţuri. numai că trebuie să cumperi şi perechea pe care ai încălţat-o. — Să iau şi perechea asta ? Dar pentru ce ? Dar pantofii ăştia sunt mici pentru fetiţă.. Vânzătorul împacheta netulburat. — Nu mai plânge fetiţă mică ! Apoi. ăştia sunt bani munciţi. aşa cum ar fi făcut cu alţi cumpărători. Mama se apropie de stăpânul prăvăliei. un om în salopetă de muncitor. Dar ce nenorocire! Pantofiorii erau prea mici. — Nu aveţi cumva o pereche mai mare ? întrebă mama. îi spune : 508 .

in timp ce Ionica lucra in gradina de zarazavat si avea grija de singura lor vaca pe nume Riska. Vor fi tocmai buni pentru fetiţa mea.Incearca sa obtii un pret bun pe ea. Iar mama ei nu-l putea uita pe omul îmbrăcat în salopetă de muncitor. . ştiu ce înseamnă banii munciţi. Eu unul. . in primavara urmatoare abia rasarise ceva in gradina lor de zarzavat si intr-o dimineata Ionica o anunta pe mama sa: .. pe care o mulgea in fiecare zi. O salută pe mama Neuşei.La targ s-o vand. La fiecare pas pantofiorii cei noi scârţâiau şi Neuşei i se părea că pantofiorii vorbesc. plăti pantofii şi luând pachetul la subţioară. 509 .Daţi-mi mie pantofiorii aceştia. Vei vedea ca tu si mama ta nu veti mai avea nici un gand daca aceste boabe vor fi ale voastre. asa ca se invoi cu batranul si-i vandu vaca in schimbul boabelor fermecate si se grabi spre casa. Va trebui s-o ducem la piata so vindem. Dumneata vei putea cumpăra alţi pantofiori pentru copilul dumitale. il sfatui pe fiul ei. . Vrejul de fasole care a crescut pana la cer Ionica traia intr-o casuta cu mama lui. Ionica ii lega vacii o funie de gat si se indrepta cu ea spre targ. nu mai avem cu s-o haranim pe Riska. In drum spre oras se intalni cu un batran.Iti cumpar eu vaca in schimbul acestor boabe fermecate. ieşi din magazin. . Avem mare nevoie de bani. Dupa o iarna foarte grea. Neuşi se întoarse fericită acasă. Ea isi castiga painea cosand haine.Mama. Lui Ionica tare I-ar mai fi placut sa-i faca mamei sale o bucurie. mama ii spuse s-o duca la targ si s-o vanda. Trista. raspunse batranul.Unde duci vaca asta? Il intreba batranul pe Ionica.

sperand sa gaseasca ceva care sa-I potoleasca setea si foamea. De furie ea a aruncat boabele de fasole afara pe fereastra. . A vazut in jurul sau palate minunate. Cand mama sa a aflat despre afacerea lui Ionica s-a infuriat asa de tare. Ionica s-a gandit ca ar fi bine sa-si continue calatoria. A deschis fereastra si cand s-a uitat in sus n-a putut sa ajunga cu privire pana in varful fasolei. Cu ajutorul acestor boabe vei gasi comorile pe care mi le-a furat candva un urias lacom. daca te va gasi aici la intoarcere. dar stapinul meu e un urias care a mancat multi copii pana acum.Dar fii atent! il atentiona batranul inainte sa se desparta unul de altul.Probabil comoara se afla in varf. de foame si de sete! Pot sa intru sa ma odihnesc un pic? . Spre mirarea lui vazu ca fereastra era acoperita din afara cu o planta ciudata. pasari minunate care zburau lin in inaltul cerului senin.Nemai pomenit! exclama Ionica. si anume.Cand va fi gata mancarea aceea? . fortarete inconjurate de ape lucitoare ca oglinda. Mi-e teama ca vei avea aceeasi soarta si tu. fericit ca daduse un astfel de noroc peste el. In pragul usii a aparut o servitoare: . Ionica nici n-a mai avut timp sa raspunda pentru ca de-afara s-a si auzit o voce tunatoare: .Sunt mort de oboseala.Imediat stapane! Raspunse servitoarea. 510 . S-a aruncat pe prima frunza si a inceput sa urce spre varf.Te-as ospata cu placere. A urcat pana in varf si acolo sus s-a trezit intr-un tinut minunat. . Dupa ce s-a saturat de privit atatea frumuseti. o fasole. incat l-a trimis la culcare fara sa-i dea de mancare. se gandi baiatul. raspunse servitoarea. uriasa. Ionica s-a trezit dis-de-dimineta. Apoi l-a apucat pe Ionica de mana si l-a inchis in camara. Daca vei reusi sa le gasesti poti sa le pastrezi pentru tine. cu turle care ajungeau pana la cer. S-a dat jos de pe vrejul de fasole si a pornit peste campie.. Dupa vreo 2 ore de mers a ajuns la o casa si a batut la usa.

plin cu monede de aur. iar el cazu in ocean si se ineca. isi umplu sacul cu bani. s-a dus in camera sa se odihneasca. ii spuse servitoarei sa-i aduca banetul de aur ca vrea sa se "joace" putin cu el. Nu trecu mult timp ca se si auzira niste sforaituri de se cutremura casa. il puse pe umeri si se indrepta cu el spre usa. Ionica iesi din ascunzatoare. ca mai toate broscutele de prin partea locului. Se simte doar mirosul de carne care fierbe pe plita. care se misca foarte greu. Era acolo carne de carnat. . Dupa ce Ionica a ajuns acasa. 4 curcani si 12 felii de snitele. sacul se lovi de usa si aceasta incepu sa scartaie. In acest timp. Broscuta cea inteleapta de Constanta Nitescu La marginea unei paduri traia odata o broscuta cu pielea cafenie. . Dar chiar in momentul in care trecu pragul usii.Da' de unde. Uriasul era asa de greu incat sub greutatea lui se rupse vrejul de fasole. iar uriasul se trezi. mama lui l-a imbratisat cu lacrimi de bucurie pe fiul ei si de-atunci in colo au trait in belsug si fericire datorita averii Uriasului. Ionica incepu sa alerge luandu-si picioarele in spinare si se urca pe vrejul de fasole. incat 511 . da-mi mancarea ca mor de foame! Femeia ii umplu farfuria si o puse pe masa. Broscuta avea ochii atat de blanzi. isi gasi si o mireasa pe placul sau si traira fericiti pana la adanci batranete. bine. Si dupa ce i-a numarat.Bine. a cazut pe prima treapta si atata I-a trebuit pana s-a ridicat incat Ionica a avut timp sa inainteze pe vrej. Femeia I-a adus un sac mare.Ei dracie! Simt miros de om! Cineva a umblat aici! . se apropie de masa. Uriasul cobora treptele cu pasi apasati. domnule. Iar odata cu trecerea anilor. Dupa ce termina de mancat tot ce era pe masa.Intr timp. Uriasul.

apoi grai: -Marite imparate.Si mai ales. cum ti se pare tabloul desenat de mine? 512 . Si mai avea ceva deosebit: era foarte inteleapta. sa se gandeasca. sa-si numere bogatiile. -Dar tie. Imparatul se incrunta putin. aflase ca in imparatie au loc jafuri. mici sau mari. Maria-Ta. simtea ca sufletul i se umple de bunatate. pentru ca de la un timp tare il mai framanta un gand. ce zici. veneau la ea sa-i ceara sfatul atunci cand aveau vreun necaz. Multi erau cei ce se intorceau sa ii multumeasca pentru binele facut. broscuto. preaiubite sfetnice. ce parere ai de tabloul desenat de mine? -E foarte frumos. Da! Sa gandeasca in locul imparatului. Auzind imparatul de broscuta. Maria-Ta. De ce nu faceau nimic sfetnicii? Ca doar asta era datoria lor. plecandu-se pana la pamant. dar va fi rau si de mine si de Maria –Ta. dar insista: -Chiar si coarnele? -Mai ales coarnele. cheama-i pe sfetnicii tai si intreaba-i de le place tabloul.oricine o vedea. -Acum. furturi. ma poti ajuta? -Eu pot. o privi cu atentie. Intra primul sfetnic si imparatul il intreba: -Ei. imparate. Imparatul nu mai intreba nimic si porunci sa intre al doilea sfetnic. Broscuta avea timp pentru fiecare si-i sfatuia cum se pricepea ea mai bine. Imparatul o privi mirat dar nu zise nimic si facu ce i se ceruse. doar clatina capul a paguba. zise. pentru ca acesta sa faca ce fac toate capetele incoronate: sa se odihneasca. Pe cai numai de el stiute. zise acesta. Se gandi putin. ia o foaie de hartie si deseneaza o vulpe. inteleptule. de ce nu ii spuneau nimic? Astea toate le povesti imparatul broscutei. sa-si scoata la plimbare vesmintele aurite. se hotari sa o cheme la palat. -Cum asa? Ce poate fi rau in a face ordine in tara? Broscuta nu mai zise nimic. apoi adauga vulpii niste coarne de cerb si ii sterse coada. Toate animalele padurii. nedreptati iar supusii sai sunt nemultumiti. nu alta. dupa care o intreba: -Ei. desena o vulpe de-ai fi zis ca-i vie.Broscuta lua foaia.

Marite Imparate. Supusii erau din ce in ce mai multumiti. -Dar de coada. facand o plecaciune si mai adanca decat a primului sfetnic.. cand imparatul se saturase pa