Ciubotelele ogarului

de Calin Gruia De unde avea Iepurele doi galbeni, nici eu nu stiu! Dar povestea spune ca, intr-o toamna, el pornise spre un iarmaroc vestit. De mult se gindea Iepurele ca i-ar sta bine cu o palarie alba ca pana de paun si cu o scurteica verde, dar nu pentru asta se grabea el spre iarmaroc, ci ca sa-si cumpere ceva pentru incaltat, ca era descult. Incepusera ploile de toamna, vintul imprastia frunzele pe poteci si frigul prinse sa-l stringa de picioare. De aceea, isi infunda palaria veche pana peste urechi, isi strinse zabunul pe trup si iuti pasul, ca sa ajunga mai repede la iarmaroc. Si cum mergea Iepurele uitindu-se cand in dreapta, cand in stinga, ciulind urechile la orice fosnet, iata ca mai spre seara se intilni pe o poteca cu Ogarul. . . Ogarul era gras, voinic, imbracat intr-o suba calduroasa si purta in picioare niste ciubotele nou-noute... Dupa ce-si dadura binete, ca doi calatori de treaba, o pornira impreuna prin desisul padurii. Iepurelui i se scurgeau ochii dupa ciubotelele Ogarului; pentru ca tare mai erau frumoase, iar lui ii era strasnic de frig la picioare! — Cit ai dat pe incaltari? intreba sfios Iepurele. — Doi galbeni, cit sa dau! ii raspunse fudul Ogarul. — Ma duc si eu la iarmaroc — adauga Iepurele — sa-mi cumpar ciubotele. — Pai, tot acolo merg si eu, am treaba cu un negustor... Ciubotele se gasesc cite vrei, numai bani sa ai! — Am doi galbeni, sopti Iepurele. Ogarul nu spuse nimic, ci isi rasuci virful mustatilor ca si cum lui nu i-ar fi pasat citi bani are Iepurele. Si au mers ei asa, au mers, pana s-a intunecat de-a binelea. Drumul nu-l mai vedeau bine. O ploaie rece si deasa se abatu in calea lor, de-i dirdiiau bietului Iepure dintii de frig.

1

— Uite ce zic eu, cumetre, vorbi Ogarul. Te vad descult... Si apoi e noapte si frig... Mai ai si bani la dumneata... Bani am si eu ... si cine stie cu cine ne putem intilni, ca padurea e plina de tilhari... Iepurele ciuli urechile, isi strinse mai tare zabunul, ca sa simta banii ce-i avea intr-un buzunaras la piept. — Si ce-i de facut atunci? intreba el. — Pai, de ce sunt pe lume hanuri?... Pentru vreme de noapte, pentru adapost... E pe aproape hanul Ursului... Eu zic sa tragem la el, dormim si pornim miine dimineata . . . Poate pana atunci mai sta si ploaia. Iepurele nu avu incotro si—l asculta pe Ogar. Scuturindu-si luleaua de usa hanului, Mos Martin ii primi tare bucuros: — Ce vreme rea! Nu te-ar lasa inima sa lasi pe cineva afara!... Hei, si dumneata. mai esti si descult... Treci colo langa foc, de-ti mai incalzeste picioarele! Iepurele se apropie zgribulit de vatra. In afara de ei si hangiu nu mai era nimeni in han. Mos Martin iesea din cand in cand afara si se uita de-a lungul drumului, sa va.da daca nu cumva se mai indreapta spre hanul lui niscaiva calatori. — Eu. zic sa cerem ceva de mancare — sopti ogarul — si udatura. — Cere dumneata, cumetre. Mie nu mi-e foame... Si apoi nu a,m nici un maruntis. Ca daca schimb un galben, ramin toata iarna descult. — Hei, ce ciudat mai esti, cumetre!... Dar cine ti-a cerut, ma rog sa-ti schimbi galbenii... Pentru plata am eu bani destui... Ca doar nu ma voi lacomi la un sarac ca tine... Si intorcindu-se Mos Martin in han, Ogarul spuse: — Ei, Mos Martine, da-ne ceva de imbucat si de baut... — Am niste placintele... — As manca si eu din ele! — Am friptura, faguri de miere, si vin de stafide . . . — Da-ne de toate si din toate, cumetre, spuse Ogarul lin-gindu-si buzele. Mos Martin isi puse sortul pe dinainte, ca un hangiu adeva¬rat ce era, si prinse a aduce bunatatile. Ogarul incepu sa in¬ghita cu lacomie bucata dupa bucala. Iepurele se rusina si abia-abia gusta si el o bucatica de placinta cu varza. Si poate n-ar fi gustat deloc daca nu l-ar fi poftit Ogarul. 2

— Maninca, cumetre, ca de la dumneata maninci. Ogarul parca nu mancase de o luna, asa-i trosneau falcile si-i umbla limba in gura. pana sa-si fumeze Mos Martin luleaua, Ogarul manca toata mancarea din han. La urma ceru o cana cu vin de stafide, pe care o bau pe nerasuflate. Iepurele se uita mirat. Se minuna si Mos Martin. — Mai, mai, inca n-am vazut un drumet mai flamind ca dumneata. Sa-ti fie de bine, Ogarule. .. Si acum, vorba aceea: "Frate, frate, dar brinza-i cu bani" . . . Ati mancat si baut nu¬mai bine de doi galbeni. Ogarul prinse a se cauta prin buzunari. Cauta prin buzunari la pantaloni, cauta la suba, dar degeaba cauta: nu avea nici un ban. In cele din urma, spuse Iepurelui: — Plateste, dumneata, cumetre! — Cum, sa platesc? Asa ne-a fost vorba? — Plateste, ca am uitat punga acasa. Iti dau eu banii la iarmaroc. Am sa ma imprumut la un prieten negustor... — Cum? ... Vai, ce sa ma fac?! Sa ramin descult? Ogarul incepu sa rida pe sub mustati. Mos Martin isi iesi din fire. — Mie sa nu-mi umblati cu de-astea. Platiti, ca altfel am eu ac de cojocul vostru ... — El m-a poftit .si la han, ei m-a poftit si la masa, spuse chicotind Ogarul. El sa plateasca. — Nu-i adevarat, Mos Martine. Eu n-am mancat mai nimic. Vine iarna si, daca platesc, ramin descult... — Ei, ca doar n-oi incalta eu toti descultii din lume! Ca a mancat si baut Ogarul e drept, dar lucru curat aicea nu-i. . . Acum imi dau eu seama ce fel de musterii mai sunteti! V-ati sfatuit sa-mi faceti paguba... Si Mos Martin apuca un ciomag pa care il tinea pitit dupa usa pentru asemenea calatori si il ridica spre Ogar. Ogarul il arata pe Iepure. Iepurele, vazind ciomagul, incepu sa tremure de frica. Si de voie, de nevoie, scoase din buzunar basmaluta in care avea legati cei doi galbeni si plati ursului. Mos Martin se uita la ciubotelele Ogarului, apoi la picioarele goale ale Iepurelui, mirii ceva si lua galbenii. Ogarul isi sterse musta¬tile, se culca si adormi fara grija. 3

Mos Martin vazind ca nu mai vine nimeni la han se duse si el in odaia lui sa se intinda pe o lavita. Numai Iepurele nu se culca. Cum putea sa doarma? Ramasese fara bani... Si de-afara vintul se auzea mai furios si ploaia batea in ferestre. De necaz, Iepurele incepu sa planga pe infundate... Cum de se lasase pa¬calit de Ogar. Ofta si se gindea ca in curind va veni iarna. Vor fi viscole si zapezi- mari... va fi mult mai frig, iar el va umbla zgribulit si descult ... Ogarul sforaia intr-o odaie, Mos Martin in alta, numai pe bietul Iepure nu-l prindea somnul. Si a stat Iepurele, a stat, pana la miezul noptii. Si s-a tot gindit si razgindit, ce sa faca, ce sa drea.ga? Parca vedea cum desfacuse basmaluta si daduse lui Mos Martin banii. . . Cum ursul statuse o clipa pe ginduri, uitinduse cand la ciubotelele ogarului, cand la picioarele lui, de parca ar fi voit sa-i spuna, ceva. Ce anume? Deodata, in mintea Iepurelui se facu lumina, isi sterse lacrimile si intra in odaia Ogarului. Ciubotelele erau puse langa soba sa se usuce. Nu mai statu pe ginduri. .. Incalta ciubotelele Ogarului, pasi incet, iesi din han si tine-o baiete tot intr-o fuga. "Mi-am facut singur dreptate", se gindea iepurele, afundindu-se tot mai mult in padure si-n noapte. Spre ziua, se trezi Ogarul si voi sa se incalte. Dar ia ciubotelele de unde nu-s! Mos Martin, ivindu-se in prag, dadu, razand din umeri. Ogarul nu mai zabovi la han, ci porni sa-si caute incaltarile. Se cunosteau bine urmele din noroi si incepu Ogarul a fugi si a fugi pe urmele Iepurelui. La inceput ii venea tare greu, el era gras, de-abia se misca, da-ncet ul cu incetul, prinse a se subtia la alergatura. Nu dupa multa vreme il zari pe Iepure pe un deal. Tine-te dupa el! Au fugit, au tot fugit prin padure, peste ogoare, peste dea¬luri, hat in zare. Ogarul gifiia si se subtia, Iepurele tot mai sprinten se facea. Trecu toamna, trecu iarna, veni primavara, apoi veni si vara si fuga lor nu mai contenea. Se zice ca pe Iepurele din poveste Ogarul nu l-a putut prinde. Dar, de atunci, cum vede Ogarul un Iepure, cum se ia dupa el, cu gind sa-l prinda si sa-l descalte.

4

Gasca de aur
de Fratii Grimm A fost odata un om si omul acela avea trei feciori. Pe cel mai mic dintre ei il poreclisera Prostila si-l luau in ras si-l umpleau de ocari ori de cate ori aveau prilejul. Intr-o buna zi, cel mai mare dintre frati vru sa se duca in padure sa taie lemne si, mai inainte de a pleca, maica-sa ii puse in traista un cozonac bine rumenit si tare gustos si-o sticla cu vin ca sa aiba cu ce-si potoli setea si foamea. Si cum ajunse in padure, flacaul se si intalni cu un omulet batran si tare carunt. Dupa ce-i dadu binete, omuletul prinse a se ruga de el: - Mai baiete, da-mi si mie o bucatica din cozonacul tau si lasa-ma sa sorb o inghititura de vin, ca nu mai pot de foame si sete si ma simt sleit! Vezi insa ca flacaul se tinea ca-i destept si se rasti la omulet: - Da stii ca n-ai pretentii mari!...Pai daca ti-oi da din cozonacul si din vinul meu, mie ce-mi mai ramane? Vezi-ti de drum si nu mai supara oamenii cersind!... Si lasandu-l in plata domnului pe omulet, isi vazu de drum mai departe. Ajunse la locul cu pricina si se apuca imediat de lucru. Dar in timp ce se caznea sa doboare un copac, loviturile cadeau anapoda; si ca un facut ii scapa securea din mana si nimeri cu taisul in brat, de trebui s-o porneasca din nou spre casa, sa-si lege rana. Vezi ca patania asta i se trasese de la omuletul cel carunt. Cind fu sa plece la padure cel de-al doilea fecior, maica-sa ii puse-n traista, ca si celuilalt, un cozonac gustos si o sticla cu vin. Omuletul cel carunt indata-i iesi in cale si-i ceru si lui o bucata de cozonac si o inghititura de vin. Dar mijlociul se rasti la el ca si fratele sau cel mare: - Ei, asta-i buna!... Pai daca ti-oi da si tie n-o sa-mi mai ramana nici pe-o masea, asa ca vezi-ti de drum si nu mai supara oamenii degeaba! Si lasandu-l in plata domnului pe omulet, nici ca se mai sinchisi de el si-si vazu de drum mai departe. Dar pedeapsa nu intarzie sa vina: dupa ce izbi de cateva ori cu securea in trunchiul unui copac, se vatama asa de rau la un picior, ca trebui sa se duca acasa. Vazand ce se intamplase cu fratii sai, Prostila isi puse in 5

gind sa incerce si el. Si incepu a se ruga de taica-sau: - Taica, lasa-ma si pe mine sa ma duc o data in padure la taiat lemne! Si taica-sau ii raspunse: - N-ai vazut ce au patimit fratii tai de pe urma asta? Lasa-te pagubas, baiete, ca nu ai tu cap pentru astfel de treburi!... Dar Prostila, nu si nu, ca el vrea sa se duca. Statui intr-atata, ca pana la urma taica-sau trebui sa incuviinteze.: - Ei, atunci du-te! Ca de cate-i patimi, poate-o sa-ti vina si tie minte la cap! Maica-sa ii dadu si lui un cozonac, dar vezi ca il plamadise numai cu apa si il copsese in spuza! Si-i mai puse in traista si o sticla cu bere inacrita!... Cand ajunse praslea in padure, se intalni si el cu omuletul cel batran si carunt. Dupa ce-i dadu binete, mosneagul prinse a se ruga de el: - Mai, flacaias, mai, da-mi si mie o bucata din cozonacul tau si lasa-ma sa sorb o inghititura de vin din sticla ta, ca nu mai pot de foame si de sete! Prostila lua aminte la vorbele omuletului si-i raspunse cu blandete: - Mosnegelule draga, n-am in traista decat un cozonac copt in spuza si o sticla de bere acra, dar daca-ti suunt pe plac bucatele astea, n-ai decat sa te asezi colea langa mine, sa ne ospatam impreuna. Se asezara ei pe iarba si cand scoase Prostila merindele din traista, odata-mi facu niste ochi, si cum sa nu faca!- daca vazu dinainte-i un cozonac galben-galben, de parca ar fi fost plamadit numai cu oua, si daca baga de seama ca berea se preschimbase in vinul cel mai de soi!... Mancara ei si baura pana ce se saturara si la sfarsit omuletul zise: - Fiindca mi-ai dovedit inima buna si din putinul tau esti bucuros sa imparti cu altii, sa stii ca am sa te fac fericit! Uite, vezi copacul cel batran de colo? Apuca-te de-l doboara si vei gasi ceva la radacina lui. Acestea zicand, omuletul isi lua ramas bun si-si vazu de drum. Prostila dobori copacul si gasi la radacina lui o gasca cu penele numai si numai de aur. O lua sub brat si se indrepta cu ea spre hanul unde gandea sa ramana peste noapte. Hangiul avea trei fete, care, de indata ce vazura gasca, nu-si mai aflara locul de curioase ce erau. Ardeau de nerabdare voind sa afle cat mai 6

degraba ce sart are pasarea asta minunata si de soi. Si ar fi dat tustrele orice, numai sa se aleaga fiecare cu cate o pana de aur. Fata cea mare privea la gasca cu jind si zicea in sinea ei: "Lasa ca gasesc eu prilej sa pot smulge o pana". Si cand Prostila iesi afara pentru o clipa, fata isi lua inima-n dinti si apuca gasca de-o aripa. Dar vezi dracie: degetele ii ramasera prinse de pene!... Putin dupa aceea veni si cea mijlocie, cu gand sa smulga si ea o pana de aur. Dar abia se atinse de sora-sa, ca si ramase agatata de ea. Cand o vazu venind si pe cea dea treia, care nutrea si ea acelasi gand, cele doua surori mai mari strigara la ea: - Nu te apropia, pentru numele Domnului, nu te apropia!... Dar fata nu pricepu de ce ii tot strigau surorile ei sa nu se apropie de gasca si gandea in sinea ei: "Daca ele s-au putut duce, de ce nu m-as putea duce si eu?" si se repezi spre gasca. Dar abia o atinse pe una dintre surorile ei, ca si ramase agatata de ea. Astfel, catestrele trebuira sa-si petreaca noaptea alaturi de zburatoarea cu pene de aur. A doua zi, Prostila isi lua gasca la subsoara si o porni la drum , fara sa se sinchiseasca de cele trei fete care erau agatate de ea. Si bietele fiice ale hangiului trebuia sa o tina tot intr-o fuga dupa Prostila, fie co lua la dreapta, fie c-o lua la stanga, oriincotro il duceau picioarele. ... Cand ajunsera in mijlocul unei campii, numai ce se intalnira cu-n popa care tocmai trecea si el pe acolo. Zarind popa o asemenea blestematie, incepu sa strige ca in gura de sarpe: - Necuviincioaselor, nu va e rusine sa va tineti scai dupa un flacau? Oare se cuvine sa faceti una ca asta?... Si dupa ce le mustrului in lege, o apuca pe cea mai mica de mana cu gand s-o opreasca. Dar de indata ce o atinse, ramase si el agatat si, de voie, de nevoie, trebui sa alerge si el in rand cu catestrele. Merse ei ce mersera, dar nu prea mult si in calea lor se ivi dascalul, care se minuna grozav cand il vazu pe preot alergand cat il tineau picioarele in urma a trei fete... - Ei, parinte, incotro grabesti asa tare?!... ii striga el. Nu cumva sa te iei cu altele si sa uiti ca mai avem azi un botez!... Acestea zicand se repezi la preot sa-l traga de maneca, dar ramase si el agatat... Cum alergau ei asa toti cinci, agatati unul de altul de parca ar fi fost insirati pe-o sfoara, numai ce le trecura 7

pe dinainte doi tarani ce veneau de pe camp, cu sapele pe umeri. Preotul ii stiga de departe, rugandu-i sa-l scape pe el si pe dascal de pacostea asta. Dar indata ce-l atinsera taranii pe dascal, ramasera si ei agatati. Ei, comedie mare, sapte insi se insirau acum dupa Prostila, care zorea cu gasca la subsuoara!...Mersera ei ce mersera si intr-un sfarsit ajunsera intr-o cetate mare, unde domnea un imparat care avea o fiica, numai buna de maritat. Si era fiica imparatului atat de sanchie si de ursuza din fire, ca nimeni pana atunci n-o putuse face sa rada. Din aceasta pricina imparatul daduse o pravila in care sta scris ca acela care o va face pe domnita sa rada, o va lua de sotie. Auzind acestea, Prostila se infatisa inaintea fetei, cu gasca la subsoara si cu tot alaiul nastrusnic dupa el. Si cand ii vazu domnita pe toti sapte alergand in urma lui Prostila, de parca ar fi fost insirati pe-o sfoara, odata izbucni intrun hohot de ras, si rase cu atata pofta, ca nu mai fu chip sa se opreasca. Si daca vazu Prostila ca implinise porunca imparatului, cuteza sa-i ceara fata de nevasta, asa cum sta scris in pravila. Numai ca imparatului nu-i prea era pe plac ginerele si nascocea fel si fel de chichite ca sa scape de el. Pina la urma ii zise ca i-o va da de nevasta pe fie-sa numai atunci cand ii va aduce pe cineva care sa fie in stare sa bea tot vinul care ar incapea intr-o pivnita. Prostila se gandi ca omuletul din padure i-ar putea veni in ajutor cu un sfat de folos. Pori deci intr-acolo si cand ajunse zari un om care sedea jos , taman pe locul unde doborase copacul, si parea sa fie tare amarat. Prostila il intreba ce tot are pe inima de sta catranit si omul raspunse: - Cum as putea sa fiu altfel daca ma chinuie o amarnica de sete si n-am cu ce o stinge? Iar de apa, cat ar fi ea de rece, nu ma pot atinge, pentru ca numi prieste defel! E drept ca adineauri am golit un butoi cu vin, dar ce inseasmna o picatura la setea care ma frige pe mine? E taman ca o picatura de apa pe o piatra infierbantata, zau, asa! - Pai daca-i numai asta, atunci afla cami sta in putinta sa-ti astampar setea, ii zise Prostila. Hai, fratioare cu mine, si o sa bei pana n-o sa mai poti!... Il duse apoi in pivnita imparatului si omul nostru se infipse langa butoaiele cele mari si, luandu-le la rand, bau de stinse, pana ce incepura a-l durea salele, nu alta... Nici nu trecuse bine ziua si secase 8

vinul din toate butoaiele. Prostila se duse la curte si-i ceru din nou imparatului sa-i dea fata de nevasta. Dar ti-ai gasit sa i-o dea! ...Sadea catranit toata vremea si nu-i venea deloc sa-si marite odrasla dupa un neispravit ca acesta, caruia toata lumea ii zicea Prostila. Si ca sa scape de el, il mai puse la o incercare. Cica trebuia sa gaseasca un om care sa fie-n stare sa manance un munte de paine. Prostila nu statu mult pe ganduri, ci porni imediat la drum. Cand ajunse in padure, in acelasi loc unde doborase copacul, zari un om cu o mutra necajita, care-si tot strangea cureaua peste burta, vaicarindu-se intruna: - vai de maiculita mea, am infulecat un cuptor intreg de paine, dar cemi poate ajunge doar un cuptoras cand sunt lihnit de foame?!... Prin burta imi fluiera vantul si trebuie sa-mi strang tot mereu cureaua ca sa nu cad de-a-n picioarelea!... Auzind acestea, prostila se bucura tare mult si-i zise: - Mai, frate-miu, hai de te scoala si vino cu mine , c-o sa-ti dau sa mananci pana te-i ghiftui!... Ajunsera ei in cetatea imparateasca si ce sa vezi acolo: din faina care se stransese din intreaga imparatie, imparatul daduse porunca sa se faca un munte urias de paine. Paduretul cel hamesit de foame se aseza la poalele muntelui de paine si incepu sa infulece din el , de parca se bateau turcii la gura lui. Intr-o singura zi n-avu ce alege din muntele de paine ; si cand se lasase seara nu mai ramasese din el nicio faramita... Daca vazu asta Prostila, ii ceru pentru a treia oara imparatului sa-i dea fata de nevasta, dar acesta cauta sa umble si de asta-data cu fofarlica, doar, doar o scapa de el. Si in cuvinte mieroase il indemna sa-i aduca la curte o corabie atat de nazdravana, incat sa pluteasca si pe apa si pe uscat. - Cand te-oi vedea venind cu corabia la curtea palatului, ii mai zise el voind sa dea vorbelor un anume inteles, sa stii ca nu voi mai avea nicio pricina de impotrivire si ti-oi da fata de nevasta pe loc. Prostila porni iar in padure spre locul cu pricina si aici il gasi pe omuletul cel batran si carunt pe care-l ospatase din putinele lui bucate. Si batranul, ascultandu-i pasul, ii grai astfel: - Am mancat si am baut, acum am sa-ti dau si corabia! Acestea toate ti s-au cuvenit pe drept, fiindca n-am putut sa-ti uit bunatatea si mila pe care mi 9

le-ai aratat la nevoie. Si omuletul cel batran si carunt ii darui corabia nazdravana, care, pasamite, plutea si pe apa, si pe uscat. In clipa cand Prostila i-o aduse pesches imparatului, acesta nu mai avu ce sa zica - vezi bine ca i se dusesera pe apa sambetei toate siretlicurile - si-i dadu fata de nevasta. Si se facu o nunta ca-n povesti; iar dupa moartea imparatului, Prostila urca in scaunul domnesc si trai in fericire, pana la adanci batraneti, alaturi de nevasta lui.

Neghinita
de Barbu Stefanescu Delavrancea A fost odata o baba, batrana, batrana. Abia zarea de batrana ce era. Si mainile ii umblau la ciorap, iar in gandul ei se ruga la Dumnezeu s-o daruiasca cu un copil, ca n-avea decat pe unchiasul ei. Si unchiasul, ba la padure, ba la arie, ba la targ, iar baba sta singura cuc, ca toata ziulica i-ar fi tiuit tacerea in fundul urechilor daca n-ar fi stranunat si n-ar fi tusit cateodata. Ba uneori, ca sa-si mai tie de urat, tot ea vorbea si tot ea raspundea. Si radea ea de ea, ca si cum ar fi ras ea de altcineva, insirand ochiurile pe carlige. — Ei, ei, ce n-ar plati un flacau la batrantile noastre! — Cat, de? cat? — Ihi, ihi, mult de tot! — Adica ce, nu te-ai multumi si c-o fata mare? — Ba, ce sa zic, bine ar fi s-o fata... — Da, dar la fata vrea zestre. — S-ar gasi, ca eu si unchiasul avem ce ne trebuie si nu ne trebuie mult, trei coti de panza alba si cate un cosciug; iar boii mosului, iar plugul mosului, iar casa mosului si a babei, toate ar fi ale fetei. — Bine, matusa, bine, da' de unde si fata? Tu nu stii ca copacii uscati nu mai dau de la radacina? Si batrana incepu sa rada si sa ofteze: "hi, hi, hi, ooof, of!" 10

m-as multumi si pe-un copil cat ghemul. numai tineretile ba. — Zau asa.. cand e la tinerete face nebunii fiindca e tanar. numai s-aud in casa "mama". patrund in urechile oamenilor si-i ascult cum gandesc. ca mult e pustiu cand usa se inchide peste doi batrani. si ea sa rastoarne caldarea pe foc. nu gluma! — Dar daca ar fi cat un bob de mazare? Si tocmai cand da batrana capul peste cap de ras. si apele se intorc de la Dumnezeu. — Daca e pe-asa. Asa e omul.. omul spune mai putin decat gandeste. — Ei. Daca nu-ti sopteam eu ca copacul uscat nu mai da de la radacina. cine stie ce-ai mai fi spus... se-auzi un glas ascutit si intepat: — Dar daca ar fi cat o neghinita? Batrana se uita. Si batrana incepu sa rada. — Da' daca ar fi mai mic? — Fie si mai mic. De mic ce sunt.. apoi am trecut in a stanga. bine. raspunse Neghinita razand. tu sa pui de mamaliga. si ea sa desire. gandul lumii. Baba isi lua inima in dinti si zise: — Ba-mi trebuie. — Ce neroada! — Ba neroada.. Cand e mic face nebunii fiindca e mic. nu te rusina. toate se intorc. — Bine. iar la 11 .. Baba se facu ca para focului. tu sa cerni. Adineauri eram in urechea ta a dreapta. cine esti? — Cine sunt? Neghinita. da' unde esti. s-am ras de m-am prapadit cand am vazut ce-ti trec prin minte..— Ei. as! Ce mi-a trecut? Nimic! — Nu e adevarat.... si ea sa risipeasca. — Ba te-ai multumi si pe-o codana. se uita si incepu sa se inchine. Tu sa-nsiri. de dupa usa. nu zau.. M-as multumi eu si pe un prichindel de baiat. mama.. vad eu ca nu-ti trebuie copii. odata tresari ca. zise acelasi glas. Ce nu e la timp nu mai e niciodata..

ci taca-ti gura si vin sa te vad! Si pe loc se-auzi un tast ca de lacusta si un bazait ca de albina. tie-ti trebuie un an ca sa umbli cat altul umbla intr-o zi. — As.batranete se gandeste la nebunii fiindca nu le poate face. Eu ma las pe-o adiere si plutesc ca pe apa. — Da' bine. incet. — Iacata-ma si pe mine!. Neghinita era frumos ca o piatra scumpa.. Neghinita. mama. Il saruta. sa nu ma sorbi. — Sa te sarut. — Ce bucurie pe unchiasul meu. zise batrana. Neghinita. — Da? Ei. iar ei mor de mancare. — Incet. nu e asa deloc. zise Neghinita. pe ei ii minti si dau din cap. iar eu ma plimbam prin urechile lor si le aflam gandul. si ma mladii pe apa vantului ca pe valurile marii. tasti iar pe mana! — Incet.. si niste maini si picioruse ca niste firisoare de paiajen. Si ce-am mai ras cand ceilalti tremurau inaintea imparatilor. cand o afla ca are si el un copil. Pe ceilalti oameni cand ii minti te iau de guler si te judeca judecata dreapta. si era mic cat o neghina. Batrana pierdu sfiala si rabdarea si se rasti cat putu: — Neghinita. si inghit. De saraci e rau ca n-au cui sa porunceasca.. Neghinita al maicai? — Eu? Eu ma satur din fum. si n-au ce face.. ba si mai si: ei stiu ca-i minti. ca-mi umplusi casa cu dragoste cand imi zisesi mama. Deseara o sa se imbete de bucurie. si tac. ca ma strivesti. Biata femeie facu niste ochi mari cat toate zilele si se mira toata de ce vazu pe mana. tasti pe nas. Ba uneori intrec randunelele ca o sageata de argint. Pana acum am mancat la mese imparatesti fara sa stie nimeni. Neghinita mama. binele focului! Saracii mor de foame. si de ei e rau ca trebuie sa porunceasca la multi. 12 .. si avea niste ochisori ca doua scantei albastre. — Bine o fi de ei. ca sa nu se strice trebile imparatiei. ca cerul de i s-ar fi deschis nu s-ar fi minunat mai mult. Batrana simti pe mana o picatura calda.. — Cum mananci tu. Batrana dadu sa-l sarute.

Neghinita sari pe-un cal si incepu sa strige: "Hi. Cruce lata. Unchiasul se bucura. zise unchiasului: — Nu cata ca-s mititel. minte intunecata. ca un strop de lumina. vru sa-l striveasca si-si repezi calcaiul din baierile inimii. minunat. hi. mai rau si mai prost dintre ei. cum izbeau. intr-o unda de adiere. mai. si se dadu vantului. acolo sa te opresti. I se sui pe nas. Unul.— Ba e vorba. — Iata. parc-ar 13 . De minunici ce era. Unde-i vedea sase cai murgi treierand grau. Ajunse la unchias. plec. hai. pusa pe-un deal mare si intins. dar ce fuga. ca dai peste unchiasul babei. raspunse Neghinita. iar Neghinita se intrista. ramaneau cu jumatatea in mana. pana detera peste Neghinita. cand auzi cuvantul tata. Ceilalti incepura cu maciuca si. Si se facu nevazut. eu vreau sa vad pe tata acusi-acusic! Si batrana. se dete afund intr-o urma de vaca si incepu sa strige: — Mai vacari. dar nu ca baba. caii incepura sa fuga. Calul nu e mai mare ca copilul? si-l incaleca copilul. Neghinita se arunca. iar ailalta se ducea zbarnaind. il duse la arie. — Sa nu va paziti vacile. urechi de vacar. se bucura de bucuria mosului si ii zise: — Aria mosului este cat vezi cu ochiul de departe. Muntii nu-s mai mari ca oile? si-i pasc turmele. Tu nu esti mai mare ca mine? si te-au ostenit murgii in arie. cum va paziti mintile. Pe drum intalni o cireada de vaci. ca va fac pe voia gandului! Vacarii se luara dupa glas. hai!" Ciupeste pe unul. cu mainile intinse si cu piciorusele deschise. Bivolul nu e mai mare ca omul? si-l injuga omul. Ia sa vezi cum ii dau eu la arie. ca sa-l vada mai bine. Dar ca sa se-arate grozav. urechi de magar! le zise Neghinita. fara bici. ciupeste pe altul. Codrul nu e mai mare ca un topor? si-l culca toporul la pamant. lovind cu sete pamantul. Cum ajunse. iar vacarul. si sari alaturea. Pamantul nu e mai mare ca fierul plugului? si-l despica fierul plugului. Cum ii deschise usa. Unchiasul. veniti de ma scoateti din inima pamantului. isi scrinti piciorul si incepu sa se vaiete. Neghinita tasti. fara nimic.

— Nu se poate. douazeci! Si mosul. — Ba se poate. Cum il vazu negustorul. care vinzi si cumperi. vandut de bunavoie. ai fost sa n-ai copii. hi-hai" si nu vad pe nimeni!" — Ei. da! Imparatul era la mare si la greu sfat cu toti carturarii. m-a daruit Dumnezeu cu un copil ca o neghina. ca eu aud "hihai. invatatii imparatiei cascara ochii mari si se trasera de barbile lungi. iata si un negustor care trecea la scaunul imparatiei. Mosul ingalbeni si zise. raspunse batranul. calcand in gura lacomiei. iti dau o punga de bani pe el. asa ceva nu scrie la carte. iar dupa soapta lui Neghinita: — Sufletele se daruiesc Domnului si se vand Necuratului. si mult mai multe sunt altfel de cum sunt ticluite din condei. zise negustorul.. da' tot el sopti mosului:: "Fie!" Si mosul zise: — Fie! Batu palma in palma cu negustorul. sarind pe masa sfatului. tata. pentru un suflet? — Iti dau. Neghinita.. ca bantuia seceta si molima. crezand ca de la el zice: — Tu. se gandi sa duca imparatului asa minune.. ii zise negustorul. cu toate soaptele bietului Neghinita. zise Neghinita. Si cum se crucea mosul. Si daca negustorul ii spuse ca are un copil ca o neghinita. maria-ta. Tocmeala se facuse.. — Mosule. — Iti dau. iar biata baba. da' cu mintea cat zece ca mine si ca d-ta.fi avut douazeci de bice pe salele lor. Neghinita striga mosului: — Mosule. cine mana caii asa de grozav.. doua. — Mosule. Neghinita vazu lacomia.. ca multe se pot si nu stau in carti.. 14 . Neghinita opri caii si sari in palma unchiasului. tacu.. sfar. dupa Neghinita: — Doua pungi. in urechea mosului si ii sopti ce sa vorbeasca. Negustorul plati si lua pe Neghinita. Si mosul zise. Si iar mosul. zece. ai cumparat vreun suflet pe-o punga de bani? — Iti dau. imparatul ramase inmarmurit. Negustorul pleca. mosule.

se manie foc si le zise: — Ei. crezand ca singur. numai ca sa se tie de nazdravanii. apoi in crestetul capului. altul ca ce n-ar da el pentru o sticla de vin.Si dupa ce se minunara cat se minunara. incepu sfatul. Astfel ti-e gandul la sfatul domnesc? Carturarul se cutremura si dadu in genunchi. raspunse: — Asa e. Si. si de-acolo zise razand: — Invata. Neghinita ramase la sfat si se pierdu din ochii tuturora. Neghinita se sui pe mana imparatului. care cati in stele. daca ai avea inelul meu. altul ca bine e sa fii imparat. pasi-pasi. Asa afla. te gandesti la secaturi si nu vezi ca esti cu un picior in groapa. zise imparatul necajit alorlalti. pe rand. el de la el. ai omori mai putini oameni? Doctorul se cutremura si dadu si el in genunchi. Se duse binisor si intra in urechea carturarului care zicea ca stie martuntaiele omului si leacurile bolilor. tu. Asta se gandea nu la sfat. incet-incet. asculta cuvintele si intrebarile imparatului. — Tu. Neghinita. in loc sa se gandeasca la sfat. tu iti pregatesti limba ca sa ma minti. cam de nevoie. a citit in mintea lor. se rasti imparatul catre doctor. Imparatul porunci sa-i toarne lui Neghinita o casa cu zece caturi. tu te 15 . maria-ta. din fir pana in ata. — Tu. pana intra in urechea invatatului care cauta in stele cu ocheanele. toata din aur-lamur si impodobita cu pietre scumpe. cerand iertare. ca cei mai mici sunt cei mai mari. numai unul. Imparatul. Acolo asculta ce asculta. zbughi in urechea imparatului si ii sopti tot. ca altul se gandea cam ce linguseala sa carpeasca imparatului. pe umar. ca unul se gandea la o cucoana frumoasa. cam de voie. cat o nuca de mare. ti-ai facut ochii ochean si-mi vezi nasul cat un bustean. se gandea ca imparatul are nasul cam mare. si intelese ca acest vestit carturar. asa e. cum afla gandul tuturora. altul ca imparatul e om ca toti oamenii. tu crezi ca intr-o sticla cu vin este mai mult duh decat in capul meu. Iar carturarii isi detera ghies pe sub masa si plecara ochii in jos. ci ca-i placea inelul imparatului. Neghinita. cu fruntea cat toate zilele. Imparatul. tu nu stii ca un invatat pe scaunul domniei ar face mai multe boroboate ca un neghiob.

dar tu. zise imparateasa. maria-ta. iar tu abia te tii sa nu casti o gura cat sa inghiti imparatia toata. raspunse imparatul. ai vanat. zau asa. ai dormit. se minunara.. si sopa-sopa-sopa. vazand pe Neghinita. Imparateasa se gandi si incepu sa rada. Imparatul rase cu pofta si-i fagadui o leafa mai mare. cand aflara ca imparatul. apoi sparse sfatul carturarilor si pleca cu Neghinita in crestetul capului. mai bine sa spun si eu decat sa afli maria-ta. Cum ai sta maria-ta pe scaunul lumii cand lumea ar afla adevarul? Imparatul zambi. socotesc ca nu stiu nimic si tot ma gandesc ca mi-e leafa prea mica. — Sa vedem. ba cu luminatia-sa imparateasa. Cu totii cazura in genunchi. decat te-ai necajit cu trebile si cu nevoile imparatiei. fara invatati cine sa minta lumea? — Sa nu fie decat adevarul pe lume! — Ferit-a Dumnezeu! Ce-ai face chiar maria-ta fara minciuna? Apoi maria-ta ti-ai facut socoteala vietii? Mai multe ceasuri ai mancat.. Neghinita o zbughise in urechea imparatesei si-i aflase gandul: "Ca ce bine-ar fi sa mai fie o data imparatul tanar!" Si intr-o clipa intra in urechea dreapta a imparatului. Vazand insa ca cel din urma carturar. ii zise: — Ei. care se gandise la sfat. se crucira si tot nu le venea sa creada. de ce tremuri? — Maria-ta. ghiceste gandurile oamenilor. zise imparatul manios. iar Neghinita. nedomirit de cum ghicise gandurile tuturora. dar zambi ca sa dreaga treaba si ii ierta pe toti. numai tie ti-e mintea la sfatul domnesc. da' nu te gandesti ca invatatii sunt ca neoamenii. — Imparate. tremura mereu. care se suise in crestetul imparatului: — Ferit-a Dumnezeu. sa le tai capul? Carturarii murira si inviara. dar.pricepi ca imparatul e om ca toti oamenii. Iata. — Acum ce sa le fac. cu ciuda. la vreme de batranete. nu e vorba. ai petrecut. Imparateasa si cuconii ei. Imparatul — Pace! Imparateasa radea si zicea: 16 . zise bietul batran. cel mai cuminte. ba si fara ea. ti-ai socotit cazanele cu bani. ghiceste-mi si mie un gand.

care e mai usoara. omule de Dumnezeu. un gand nu-l mai slabea: "Nu vezi. omul crede. si tasti in urechea stanga. Am sa-i fac una si buna imparatului. Carja te sprijina. imparateasa. Buzduganul e greu la batranete. Neghinita. vru sa rada si de imparat. Sparse sfatul cel vechi si chema altul nou. Neghinita. Imparatul iesi plangand din cetate. Neghinita ii intrase intr-o ureche. — Ei. Tot unu si unu! Cum venira. de manca. sau fanul cu frumusetea? —Neghinita. de sta la sfat mare. si isi zise intr-o buna dimineata: "Vezi ce e omul! Spune-i orice. maria-ta! Intinde-te colea. ei.. ce-i veni lui Neghinita.— Vezi ca nu ghicesti? vezi? Pasamite.." In sfarsit.. maine asa. coroana cu grijile sau lipanul cu umbrele? 17 . sus pe umarul lui. unde mi-e coroana cu stemele si cu luminile? — Ci taci. cum aruncara pe bietul imparat din scaunul neamului lui. — Acu sa-l vedem! zise impielitatul de Neghinita. Imparateasa se rusina. de umbla in fruntea ostilor. maria-ta? tine-ti firea. rase cu hohote si zise: — Ei. si iar sopasopa. ca omul e prost. Neghinita.. ca ti-au imbatranit sfetnicii si imparatia merge rau?" Pasamite.. bine te gandisi tu. de-si mangaia cuconii. unde mi-e scaunul imparatesc pe care au stat atatia mosi-stramosi ai mei? — Ci taci.. da' nu se poate. o carja. pe fanul inflorit si moale. — Ei. Ce nu crede intai crede mai pe urma.. pana nu mai avu incotro. si sa-mi spui drept care e mai dulce la oase? Scaunul cu scumpetea. te doboara. de se scula." Imparatul. pleca ochii in jos si se gandi: "Dar daca o ghici si la ce m-oi fi gandit inainte. Imparatul se lumina la fata. — De ce plangi. nu fi muiere. cum sa nu plang?! Unde mi-e toiagul imparatesc? — Ci taci. maria-ta! Pune foaie lata de lipan pe deasupra pletelor albe si spune-mi drept. Neghinita intelese. imparatul era cam tare de urechea dreapta. imparateasa.. sa-l las fara sfetnicii cei credinciosi si sa-l incurc cu nebunii. da' tot muiere! De. maria-ta! Ia taie un corn si fa-ti. Azi asa. colea.. ei. dadu din cap.. de se culca. intru in pamant! De cate ori n-am dat dracului sfaturile imparatiei cand nu se mai ispraveau pana dupa miezul noptii. spune-i mereu acelasi lucru.

ba sfaturi. si lacom.. Curata socoteala: erai imparat. ba taie capul unuia. Neghinita. ca unde-ti spune gandul. iar maria-ta. Bietul pribeag statu pe ganduri. ba asculta pasurile. de ce-o munci unii si noaptea... Marire sa fi fost asta? Dar ia gandeste-te maria-ta ca un supus era supusul marieitale s-avea un stapan. si sa vezi maria-ta. cine stie? Socotesti maria-ta ca boierii pot ceva fara prostime? Sa ceara prostimea pe vechiul lor imparat. Si esti mai mare. si orb. nu om. de ce batranul ala s-o fi muncind sa roada in gingii o cojita uscata? — Fiindca imparatul mananca prea mult. si mai multe fara sa vrei de cate pe vrute. oftand tocmai din baierile inimii. de ce-or fi atatia oameni goi si desculti? — Fiindca imparatul e orb si nu vede. — Neghinita. atunci de ce sa vie pe scaunul meu un imparat si surd. ba cate si mai cate. — Neghinita. cumpatat la mancare si la bautura. poi. de racneste ca din gura de sarpe? — Fiindca imparatul e surd si n-aude. vedea. S-apoi. cel mai nevolnic din toata imparatia. in mijlocul unui oras mare. de dau pe branci? — Ca sa doarma imparatul si ziua. inainte de-a fi imparat. raspunse Neghinita.— Asa o fi. asa o fi. — Neghinita. de-aia maria-ta ai fost cel mai sluga. de i-o veni pofta. imi vine sa scald tot pamantul cu lacrimile mele! — Ci taci. se potriveste s-asa. in crucis si in curmezis. ba intinde la bice pe altul. maria-ta! Adica ce slavire? Toata viata. Vezi. ba citeste jalbele. auzea.. nu imparat. acolo te duc picioarele. mai zise imparatul. si somnoros? — Ei.. acum esti om. in toata imparatia. mare si zise: 18 . dar cand ma gandesc in ce slava eram ieri. erai sluga tuturora. purtand grija tuturora. c-o foaie de lipan pe cap si sprijinit pe-o carja de corn. Si de ce vedea se minuna si intreba pe Neghinita: — Neghinita. de ce-l bat pe ala.. ba razboaie. — Neghinita. muncea. Se mai imbuna imparatul la cuvantul lui Neghinita si se duse. fiindca stii tu sa le potrivesti.

ca din senin. ca eu sunt! Si-l cunoscura toti. Mi-e lene sa ma mut. sa stii ca ce credeam eu ca-mi trece prin minte era numai in ureche! Si cand isi scutura urechea in podul palmei. Niste voinici. ce sa fie? Stafeta mare. In loc sa soptesc. Cu stanga n-auzea de loc. un vaiet... zise voinicilor: — Stati. mai vezi.—Neghinita. porunci sa-l lege de gat cu un fir lung de matase si-l cobori de-l ineca in putul din curtea domneasca. s-auzi o galagie. de colo. Neghinita cazu lesinat. abia sfarsise vorba de pe urma. Ii intra in urechea dreapta. o duduitura. "Nu face nimic. si ca cheama iarasi pe adevaratul imparat. infuriat.. sa se intoarca. — Un imparat daca n-a sti el de la el adevarul. Si. Cand colo. mult cuvant ai! Acum s-ajung imparat. gandul lumii. ca de-aia e roata. voi striga. ori ti s-a facut foame si-ti vine sa dormi? La toate vine randul. mai auzi. Asa sfarsi bietul Neghinita 19 . si ii detera in genunchi. Si-i veni randul si lui Neghinita. sa mai faca vreo dracie. crezand ca e in a stanga. iar nu sa stea locului. auzind acest glas tare in fundul urechii. Intr-o zi vru sa glumeasca cu imparatul. Iar Neghinita.. cu suliti lungi. de pe umar: — Maria-ta. zicand: — Iiiii. aduceau vestea ca norodul a bagat la duba pe imparatul al nou. dupa cum se intoarce roata." Si incepu sa strige din toate puterile in urechea cu care imparatul auzea de minune. se gandi Neghinita. Cum auzi batranul. — Tu mi-ai fost? Tu m-ai facut sa cad din scaunul imparatiei? Bine! Am eu ac de cojocul tau! Imparatul. cu sfetnici cu tot. nu-l mai afla de la nimeni! Imparatul. ca parca se cutremura pamantul. si as sti eu sa fac cum e bine. ii zvacni inima si-si trase o palma cat putu peste ureche.

. De atunci au fost nedespartiti. Omul a plecat de la judecator si mai necajit decat a fost inainte.Copilul cel istet de Petre Ispirescu A fost odata un om bogat. domnule judecator. pierzand orice speranta. ca-i va da tot ce isi va dori. . numai sa se invoiasca. In drum spre casa a vazut niste copii cara se jucau si s-a apropiat de ei. Degeaba l-a tot rugat omul pe copilul sau de suflet sa se dea jos. Sarpele si-a tinut fagaduiala. Mergand asa fara tinta a intalnit un sarpe micut. ca de insurat a doua oara nu mai vroia. Toate le faceau impreuna. care de atata bine crescuse foarte mult. Sarpele a raspuns ca vrea. decat sa ma porti intotdeauna in carca -zise sarpele. Disperat omul s-a dus la judecator si l-a rugat sa-i faca dreptate. iar sarpele a crescut. . Din aceasta pricina era tare mahnit si nu stia cum sa-si faca rost de o ruda.Cum adica sa ne invoim -a intrebat omul. El nu mai avea nici un neam. pentru ca si-a iubit foarte mult nevasta. macar cateva ore. caruia ii murise sotia. dormeau impreuna si erau multumiti unul de celalalt. sa-i fie copil de suflet. Intr-o zi i-a venit o idee trasnita. Omul nu il mai putea cara in carca de garbov ce era pe sarpe. judecatorul a zis ca nu are ce sa faca. atunci si omul trebuie sa-l poarte la gat pana va muri. el era 20 . nici macar vreun var mai indepartat sau vreun unchi. Numai ca omul a imbatranit. Omul i-a dat sarpelui tot ce si-a dorit si l-a iubit ca pe propriul copil. Omul l-a intrebat pe sarpe daca vrea sa-i fie copil de suflet. sarpele era de neclintit in hotararea sa de a respecta vechea invoiala.Ajutati-ma. mancau impreuna.Nu iti cer nimic mai mult. fiindu-i copil. sa mai poata respira si el in voie. Omul s-a invoit bucuros si sarpele i s-a incolacit in jurul gatului. sa umble de dimineata prin cetate si prima fiinta ce-i va iesi in cale. iar cand va muri ii va lasa intreaga avere. pentru ca nu mai rabd aceasta povara! Dar dupa ce sarpele a povestit cum le-a fost invoiala. Kamill Maximilian statea pe un bustean.

imparatul, iar langa el pe un bustean mai mic, Maria-Alexandra in chip de imparateasa. Ceilalti copii se inghesuiau in jurul lor, ascultand poruncile. Omul a intrebat copiii daca nu ii pot face si lui judecata. Ei au raspuns foarte seriosi, ca se poate. Atunci omul si-a povestit necazul. Cand a vrut sa zica sarpele ceva, Kamill Maximilian a strigat la el: - Cum indraznesti sa ii vorbesti de acolo de sus imparatului. Nu stii ca impricinatii trebuie sa stea la judecata jos la pamant. Cand sarpele a coborat Kamill a zis: - Acest copil, caruia nu ii este mila de parintii lui, nu merita sa vada lumina soarelui. Pe el copii, aruncati cu pietre! Iar copii au aruncat cu pietre pana au strivit sarpele. Omul a plecat acasa mantuit de judecata unui copil.

Aventura unei frunze de toamna
A fost odata, tare demult un imparat batran care avea numerosi slujitori voinici ca ursul si tari ca piatra. Acestia isi asumau raspunderea asupra unor sute de copile care mai de care mai blande si mai frumoase. Omenii inca de mult, pe acest batran imparat l-au numit Copac, pentru ca sta de veghe toata noaptea si toata ziua adaposteste pe toti trecatorii lasandu-i sa stea la umbra frunzelor care erau copilele. Slujitorii, dupa iscusinta lor aveau nume de ramuri. Toti acestia formau impreuna un singur copac cu multe ramuri si frunze, un copac batran de neintrecut la numarul anilor. Ziua era tot mai zglobie si copacul juca diferite jocuri cu ramurile si frunzele care traiau in liniste si pace. Intr-o zi se napusti asupra lor un vant tare si puternic de spargea ferestrele oamenilor si ridica in slava hartiile si praful de pe drum. Atunci, copacul tata-imparat chema toate frunzele si pe toti slujitorii si le spuse:

21

- Dragii mei copilasi, suntem aproape in pragul despartirii, vantul sufla aspru spre frunze fara pic de mila. Nu se stie care dintre voi va asterne un covor de rugina si nici nu se stie care va avea mai multe zile. Eu, ca tata, va sfatuiesc sa nu umblati hai-hui, ci tineti-va de frunza mama si aveti grija sa nu va dezlipiti de ea.Vorbele imparatului sunau tare si zgomotos: se auzea cum vantul trece prin el ca o sabie, se vedea cum tremura si cat pe ce era sa se aplece la pamant cu toata imparatia. Dar sa lasam asta pentru mai tarziu si sa vedem ce s-a intamplat mai departe. Mezina, frunza rea si neascultatoare, dar totodata grijulie pentru imparatiile din jur, se strecura pe sub ramuri si o lua din loc prin vecini sa vesteasca de sfaturile batranului. Merse ce merse din loc in loc si mai vestea pe cate un imparat care ii iesea in cale de primejdia si nenorocirea ce avea sa urmeze. Unul dintre imparati o opri din drum si o lua de mana zicandu-i: - Draga mea copila, dulce si blajina, am aflat ce vremuri vor veni dar de asta nu-ti face griji si sa nu-ti fie teama. Sa stii ca va veni toamna. Fata-frunza facu niste ochi mari si isi inchipui ca toamna este un monstru, o stafie, o sperietoare de ciori, ori un cantec, un leagan, un copil... - Ce-ar fi sa-l intreb "cum e toamna?", isi zise in gand mezina frunza. Si hotarata de acest lucru prinse curaj si spuse: - Batranule unchi, ce este toamna? - Toamna este a treia fiica a anului ce coboara din inaltul cerului sa-si astearna trena ei de culoare galben-brun-aramie, trena fiind voi frunzele care veti asterne un covor de rugina peste intreaga natura. De cum soseste de pe dealuri, inceoe a stropi cu manunchi de ciumafai, natura uda, dand pentru ea cularea ei simbolica de toamna. Atunci soarele va cobora spre asfintit. Racoarea va brazda intinsul si deodata samanta se va scutura, frunzele ingalbenite se vor desprinde de pe ramulrile copacilor si se vor cufunda intr-un somn adanc pentru totdeauna. Bruma rece si vantul sturlubatic sunt prieteni nedespartiti ai toamnei. Impreuna vor salta frunzele in sus pana in inaltul cerului iar apoi le vor lasa din nou pe pamant. Voi va veti apleca in fata toamnei parasind copacul 22

definitiv, tatal care v-a sustinut atata timp in adierea vantului slab. Dar pentru oamnenii vrednici, toamna este ca o pagina din cartea vietii care isi aduce roadele ei cu ea. De cum o zaresc se apuca cu grija sa-i culeaga vesmintele cum sunt: perele, merele, nucile, gutuile pentru care au muncit tot anul. Dar toamna nu este mai prejos caci ea e mandra si fericita de vrednicia lor si de aceea le acorda toata increderea si speranta ei. Dupa cateva secunde, din fantezia povestirii fata frunza facu niste ochi mari si galbeni ca semn de dezmortire, il saluta cuviincios pe batranul copac, ii spuse "la revedere" cu un glas stins subtire si se indrepta iute spre casa parinteasca. Ajunsa acasa fu intrebata de parinti pe unde a umblat iar ea, cu lacrimi in ochi, istorisi tot ce i s-a intamplat. Cum termina, se uita pe dealuri si frumoasa toamna se apropie de ea. Fructele ii tineau trena, coronita de flori stralucea din ce in ce mai tare, in calea ei se aseza frunze de miresme de flori. Dar, in sfarsit, ajunse la tatal imparat si cu incuviintarea lui lua toata calea frunzelor, copilele si le duse cu ea, ramanand in urma dorul parintilor, lacrimi amare, pustietate, iar inainte frunze ce se roteau in jurul toamnei.Doar o urma a mai ramas, o lacrima de frunza si roua ce se aseza pe copacul imparat. El urma sa stea de veghe si sa adaposteasca in continuare toti trecatorii care faceau popasuri sub el.

Fat-frumos si lupul cel nazdravan
de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata, a fost un imparat si o imparateasa. Ei aveau trei copii. Mai aveau pe langa palaturile lor o gradina foarte frumoasa. Si atat de dragi ii erau florile acestui imparat, incat insusi cu multa tragere de inima le plivea si ingrijea de gradina. In fundul acestei gradini crescuse un mar cu totul si cu totul de aur. Imparatul nu mai putea de bucurie ca in gradina sa se afla un asa pom cum nu se gasea in toata lumea. Se tot intorcea pe langa dansul si 23

se tot uita pe de toate partile la el, de i se scurgeau ochii. Cand, intr-o zi, vazu ca pomul inmugureste, infloreste, se scutura florile si roadele se arata; apoi spre seara da in parguiala. Ii zambea mustata imparatului si ii lasa gura apa, cand se gandea ca a doua zi o sa aiba la masa sa mere de aur, lucru ce nu se auzise pana atunci. A doua zi nu se luminase bine de ziua, si imparatul era in gradina ca sa vaza merele cele aurite si sa-si impace nesatiul ce avea de a se uita la dansele. Dara ramase ca iesit din minte, cand, in loc de mere coapte aurii, vazu ca pomul inmugurise din nou, iara merele nicaieri. Inca fiind acolo, vazu cum infloreste pomul, cum ii cade florile si cum roadele se arata iarasi. Atunci ii mai veni inima la loc si se multumi a astepta pana a doua zi. In ziua urmatoare, ia merele de unde nu e. S-a suparat imparatul, nevoie mare, si porunci la paznici sa se puie sa prinza pe hoti. Dara asi! unde e pomana aia! Pomul inflorea in fiecare zi, se scuturau florile, rodul crestea si seara da in parg. Noaptea se cocea. Oarecine venea atunci si le lua, fara sa prinza de veste oamenii imparatului. Pare ca era un lucru facut: acel cineva care lua merele isi batea joc si de imparatul si de toti paznicii lui. Acestui imparat acum nu-i mai era ca nu poate avea mere aurite la masa lui, ciuda cea mai mare era ca nici parga acestui pom nu o vazuse macar. Aceasta il intrista pana intratata incat p-aci era sa se scoboare din scaunul imparatiei si sa-l dea celui ce se va lega a prinde pe hot. Fiii acestui imparat, pasamite ca-i simtira gandul, caci venira inaintea lui si-l rugara sa-i lase a pandi si ei. Mare fu bucuria imparatului cand auzi din gura fiului sau celui mai mare legatura ce facea de a pune mana pe hot. Le dete, deci, voie, si ei se pusera pe lucru. Pandi in ziua dintai fiul cel mare; dara pati rusinea ce patise si ceilalti pandari din naintea lui. A doua zi pandi si cel mijlociu; dara nici el nu fu mai breaz, ci se intoarse la tatal sau cu nasul in jos. Ei spusera ca pana la miezul noptii o duc cum o duc, dara ca dupa aceea nu se pot tine pe picioare de piroteala ce-i apuca si cad intr-un somn adanc, si nu mai stiu nimic. 24

Fiul cel mai mic asculta si tacea. Apoi, dupa ce sfarsira de spus fratii cei mai mari ce li se intamplase, se ceru si el de la tata-sau ca sa-l lase sa pandeasca si el. Cat de trist era tata-sau pentru ca nu se gasea nici un voinic care sa-i prinza pe hotii merelor, rase cand il auzi. Iara dupa multe rugaciuni se indupleca. Atunci fiul cel mai mic se pregati de panda. Cum veni seara, isi lua tolba cu sagetile, arcul si palosul, si se duse in gradina. Isi alese un loc singuratic si departat de orice pom si de zidari, astfel ca sa n-aiba de ce se rezema. Se hotari a sta in picioare pe un trunchi de pom taiat, astfel incat cand i-ar veni somn si ar motai, sa caza jos si sa se destepte. Asa facu, si dupa ce cazu de vro doua ori, i se sperie somnul si ramase treaz si nebantuit de piroteala. Cand, colea despre ziua, cand somnul e mai dulce, auzi un falfait ca de un stol de paseri ca se apropie. Trase cu urechea si simti ca cineva jumuleste pomul de mere. Scoase o sageata din tolba, o aseza la arc si, trac! trase o sageata si nu se facu nici o miscare. Trac! mai trase una si iarasi nimic. Cand trase cu a treia, falfaitul se auzi din nou si el pricepu ca stolul de pasari trebuie sa fi zburat. Se apropie de marul de aur si vazu ca hotul n-avusese timp a lua toate merele. Luase ce luase, dara tot mai ramasese. Stand el acolo, i se paru ca vede lucind ceva pe jos. Se pleca si ridica acel ceva ce lucea. Cand, ce sa vezi d-ta? doua pene cu totul si cu totul de aur. Cum se facu ziua, culese cateva mere, le puse pe o tipsie de aur, si cu penele la caciula se duse de le infatisa tatalui sau. Imparatul vazand merele, mai-mai era sa-si iasa din minti, de bucurie; dara isi tinu firea. Puse de striga prin toata cetatea ca fiul sau cel mic a izbutit sa aduca mere si sa si afle ca hotul este o pasare. Fat-Frumos zise tatalui sau sa-i dea voie acum sa caute si pe hot. Tatal sau nu mai voia sa stie de hot, deoarece i-a ajutat Dumnezeu sa vaza merele cele atat de mult dorite. Dara fiul cel mic al imparatului nu se lasa numai pe aceea, ci starui pana ce imparatul ii dete voie sa mearga a cauta si pe hot. Se

25

gati de drum; iara cand fu a pleca, isi scoase penele cele de aur de la caciula si le dete imparatesei, muma lui, ca sa le poarte ea pana s-o intoarce el. Lua haine de primeneala si bani de cheltuiala, isi atarna tolba cu sagetile la spate, palosul la coapsa stanga, si, cu arcul intr-o mana si cu alta de gatul credinciosului sau, porni la drum. Si aide, si aide, merse cale lunga departata, pana ce ajunse in pustietate. Aci facu popas si sfatuindu-se cu robul sau cel credin- cios, gasi cu cale sa apuce spre rasarit. Mai calatorind ei o bucata buna, ajunse la o padure deasa si stufoasa. Prin bungetul asta de padure mergand ei pe dibuitele, caci altfel era peste poate, zarira in departare un lup groaznic de mare si cu fruntea de arama. Indata se si gatira de aparare. Cand fura aproape de lup de o bataie de sageata, puse Fat-Frumos arcul la ochi. Vazand lupul una ca aceasta, striga: - Stai, Fat-Frumos, nu ma sageta, ca mult bine ti-oi prinde vreodata. Fat-Frumos il asculta si lasa arcul in jos. Apropiindu-se lupul si intrebandu-l unde merge si ce cauta prin astfel de paduri nestrabatute de picior de om, Fat-Frumos ii spuse toata intamplarea cu merele din gradina tatalui sau, si ca acum merge sa caute pe hot. Lupul ii spuse ca hotul era imparatul pasarilor. Ca el cand venea a fura merele, aduna pasarile cele mai agere la zbor si cu ele in stol venea de le culegea. Ca acea pasare se afla la imparatia de la marginea acestei paduri. Ii mai spuse ca toata megiesia se vaita de furturile ce face ea poamelor de prin gradini, si le arata drumul cel mai apropiat si mai lesnicios. Apoi, dandu-i un merisor frumos la vedere, ii mai zise: - Tine, Fat-Frumos, acest merisor. Cand vei avea trebuinta de mine vreodata, sa te uiti la el, sa gandesti la mine si eu indata voi fi acolo. Fat-Frumos primi merisorul si-l baga in san, apoi, luandu-si ramas bun, porni cu credinciosul sau si, strabatand desisurile padurii, ajunse la cetatea in care se afla acea pasare. Cerceta prin cetate si i se spuse ca imparatul locului aceluia o tine intr-o colivie de aur in gradina sa. Aceasta ii fu de ajuns a sti. Dete cateva tarcoale curtii imparatesti si lua aminte la toate amanunturile ce inconjura curtea. Cum se facu seara, veni cu 26

credinciosul sau si se pitula la un colt, asteptand acolo pana se linistira toti cei din curte. Apoi credinciosul lui puindu-se piua, Fat-Frumos se urca pe dansul; d-aci pe coama zidului, si sari in gradina. Cand puse mana pe colivie, o data tipa pasarea si, cat ai zice mei, se vazu inconjurat de o multime de paseri, care mai mici, care mai mari, tipand pre limba lor. Si atata larma facura, incat se desteptara toti slujitorii imparatesti. Si viind in gradina, gasira pe Fat-Frumos cu colivia in mana si pasarile dandu-se la el sa-l sfasie, iara el aparandu-se. Pusera slujitorii mana pe el si-l dusera la imparatul, carele si dansul se sculase sa vaza ce se intamplase. Cum il vazu imparatul, il si cunoscu; apoi prinse a-i zice: - Imi pare rau, Fat-Frumos, de aceasta intamplare. De ai fi venit cu binele, sau cu rugaciuni, sa-mi ceri pasarea, poate m-as fi induplecat sa ti-o dau de bunavoia mea; dara acum, prins cu mana in sac, cum se zice, dupa datinile noastre, cu moarte trebuie sa mori. Si numele iti va ramanea pangarit cu ponosul de talhar. - Aceasta pasare, luminate imparate, raspunse Fat-Frumos, ne-a jefuit de mai multe ori merele de aur din pomul ce are tatane-meu in gradina sa, si de aceea am venit sa pui mana pe hot. - Poate sa fie adevarat ceea ce spui tu, Fat-Frumos, dara la noi, impotriva datinelor noastre eu n-am nici o putere. Numai o slujba insemnata facuta imparatiei noastre te poate scapa si de ponos si de moarte. - Spune ce slujba sa-ti fac, si ma voi incumeta. - De vei izbuti sa-mi aduci iapa cea sireapa ce este la curtea imparatului meu vecin, vei scapa cu fata curata, si-ti voi da pasarea cu colivia. Fat-Frumos primi. Si chiar in acea zi si pleca cu credinciosul sau rob. Ajungand la curtea imparatului vecin, lua cunostinta de iapa si de imprejmuirea curtii. Apoi, cum veni seara, se aseza cu credin- ciosul lui la un colt de curte, unde i se paru a fi un loc de parleaz. El vazuse iapa cum o plimbau doi slujitori, si se minuna de frumusetea ei. Ea era alba, avea capastrul aurit si impodobit cu pietre nestemate, de lumina ca soarele. 27

Pe la miez de noapte, cand somnul este mai dulce, Fat-Frumos zise credinciosului sau de se puse piua, iara el se urca pe dansul, apoi pe zid si sari in curtea imparatului. Merse pe dibuitele si in varful degetelor, pana ce ajunse la grajd; si, deschizand usa, puse mana pe capastru si tragea iapa dupa dansul. Cum ajunse iapa la usa grajdului, unde nincheza o data de haui vazduhul si urla toata curtea si palaturile. Indata sarira toti cu totul, pusera mana pe Fat-Frumos si-l dusera la imparatul, carele si el se sculase. Acesta, cum il vazu pe Fat-Frumos, il si cunoscu. Il infrunta pentru fapta cea miseleasca ce era sa savarseasca, si-i spuse ca datinele tarii sale da mortii pe furi, si ca impotriva acelor datine el n-are nici o putere. Fat-Frumos ii spuse drept toata siritenia cu merele, cu pasarea si cu cele ce ii zisese sa faca imparatul, vecinul sau. Atunci imparatul ii zise: - De vei putea, Fat-Frumos, sa-mi aduci pe Zana Craiasa, poate ca vei izbuti sa scapi de moarte si sa-ti ramaie numele nepatat. Fat-Frumos se incumese si, luand pe credinciosul sau cu sine, pleca. Pe drum isi aduse aminte de merisor. Il scoase din san, se uita la dansul si se gandi la lup. Si cat te-ai sterge la ochi, lupul fu aci. - Ce poftesti, Fat-Frumos? ii zise. - Ce sa poftesc, ii raspunse el. Iaca, iaca, iaca ce mi s-a intamplat. Cum sa fac eu acum sa ma intorc cu isprava buna? - De asta iti este? Las' pe mine, ca treaba este ca si sfarsita. Si pornira catesitrei spre Zana Craiasa. Cand fura aproape de Zana Craiasa, facura popas intr-o padure de unde se vedea palaturile cele stralucite ale zanei. Se invoira ca Fat-Frumos si cu credinciosul sau sa astepte la tulpina unui copac batran, pana s-o intoarce lupul. Si mandre palaturi mai avea zana, mare. Insusi lupul se mira de frumusetea si de randuiala cea buna ce era p-acolo. Cum ajunse, facu ce facu si se furisa in gradina. 28

Ce sa vezi d-ta? Nici un pom nu mai era verde. Le cazuse frunza, si cracile, si ramurelele, de erau ca despuiati. Pe jos, frunzele cazute erau facute scrum de uscaciune. Numai un stuf de trandafiri mai era infrunzit si plin de boboci, unii in floare si altii deschisi. Ca sa ajunga pana la dansul, lupul trebui sa mearga in varful degetelor ca sa nu fasie frunzetul cel uscat, si se ascunse in acel crangulet inflorit. Stand el acolo si pandind, iata ca iese Zana Craiasa din palaturi, insotita de douazeci si patru de roabe, ca sa se plimbe prin gradina. Cand o vazu lupul, p-aci, p-aci era sa uite pentru ce venise si sa se dea de gol; dara se stapani. Caci era asa de frumoasa, cat nu s-a mai vazut si nu se va mai vedea pe fata pamantului. Avea un par, nene, cu totul si cu totul de aur. Cositele ei lungi si stufoase, de-i batea pulpele. Cand se uita la cineva cu ochii ei ceia mari si negri ca murele, il baga in boale; avea niste sprancene bine arcuite, de pare ca erau scrise, si o pielita mai alba ca spuma laptelui. Dupa ce dete cateva tarcoale prin gradina cu roabele dupa dansa, veni si la stuful de trandafir sa rupa cateva flori. Cand lupul, care era ascuns in crang, odata se repezi, o lua in brate si pe ici ti-a fost drumul. Iara roabele, de spaima se imprastiara ca puii de potarniche. Intr-un suflet alerga lupul si o dete lesinata in bratele lui Fat-Frumos. Acesta, cum o vazu, se pierdu cu firea; dara lupul ii aduse aminte ca e voinic, si-si veni in sine. Multi imparati voise sa o fure, dara se rapusera. Fat-Frumos prinsese mila de ea, si nu-i mai venea a o da altuia. Zana Craiasa, dupa ce se destepta din lesin si se vazu in bratele lui FatFrumos, prinse a-i zice: - Daca tu esti lupul care m-a furat, a ta sa fiu. Fat-Frumos ii raspunse: - A mea sa fii, nedespartita pana la moarte. Apoi se intelesera la cuvinte, si spuse fiecare siritenia istoriei sale. Vazand lupul dragostea ce se incinsese intre ei, zise: - Lasati pe mine, ca toate le intocmesc eu dupa vrerea voastra. Si plecara a se intoarce de unde venisera.

29

Pe drum, lupul se dete de trei ori peste cap, si se facu intocmai ca Zana Craiasa. Pasamite lupul era nazdravan. Se vorbira ei, ca credinciosul lui Fat-Frumos sa stea cu Zana Craiasa la tulpina unui copaci mare in padure, pana se va intoarce Fat-Frumos cu iapa sireapa. Ajungand la imparatul cel cu iapa, Fat-Frumos ii dete pre prefacuta Zana Craiasa. Cum o vazu imparatul, i se muie inima si prinse un dor de dansa, de nu se poate povesti. Imparatul ii zise: - Vrednicia ta, Fat-Frumos, te-a scapat si de ocara si de moarte. Acum te si rasplatesc pentru aceasta, dandu-ti in dar iapa. Cum puse mana pe iapa si pe capastrul cel minunat, Fat-Frumos o lua la sanatoasa si, puind pe Zana Craiasa calare pe iapa, porni cu dansa si trecu hotarele acelei imparatii. Imparatul aduna numaidecat pe sfetnicii sai si purcese la biserica ca sa se cunune cu Zana Craiasa. Cand fu la usa bisericii, prefacuta Zana se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup, carele, clantanind din colti, isi arata dintii ranjind catre curtenii imparatului. Acestia, cum vazura, deodata inghetara de frica. Apoi, dupa ce se mai dezmeticira, se luara dupa dansul cu chiote si cu uideo. Dara lupul, sa te tii, parleo! lungi pasul lupeste, se duse, duluta, de nu mai dete cu mana de dansul. Si ajungand pe Fat-Frumos si pe ai sai, merse cu dansii. Cand fu aproape de curtea imparatului cel cu pasarea, facura ca si la cellalt imparat. Lupul, schimbat in iapa sireapa, fu dus la imparatul, carele, vazand iapa, nu se mai stia de bucurie. Dupa ce primi cu multa omenie pe Fat-Frumos, imparatul acesta ii zise: - Ai scapat, Fat-Frumos, si de ponos si de moarte. Iara eu imi voi tinea cuvantul imparatesc, si multumirea mea va fi pururea cu tine. Porunci, si numaidecat i se dete pasarea, cu colivia ei cu tot. Si primindo Fat-Frumos, isi lua ziua buna si pleca. Ajungand in padure unde lasase pe Zana Craiasa, iapa si pe credinciosul lui, pornira impreuna catre imparatia tatalui sau. 30

intinse masa mare pentru bun si pentru rau. se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup. lupul zise lui Fat-Frumos: .Imparatul cel ce primise iapa porunci sa iasa toata oastea lui si maimarii imparatiei sale la camp. Ajungand la imparatia tatalui sau si auzind ca vine fiul sau cel mic. caci nu vei pati bine. iara colivia cu pasarea o puse in palimarul despre gradina. Cum ajunse. Si or fi traind si astazi. si o rupse d-a fuga. Si dupa cateva zile se cununa Fat-Frumos cu Zana Craiasa. ii iesi inainte cu mare. Cand fura a se desparti. Apoi se despartira. unde voia sa li se arate calare pe iapa cea atat de vestita. tranti pe imparat. imparate. Iar eu incalecai p-o sea si va spusei povestea asa. ca sa-l primeasca. toti cu totii strigara: . de asta data ti s-au implinit toate poftele. Cand il vazura ostasii. Se luara la intrecere. Dupa care traira in fericire. si fugi.Iata. nene. 31 . Cand fu la o departare buna. o data statu iapa. de nu-i da picioarele de pamant. care te face sa te arati asa de maret! Si in adevar. cu mic. ca ai dobandit un astfel de odor! Sa-ti traiasca si iapa. si cu odoare cum nu s-a mai pomenit. si fugi. Mare fu bucuria obsteasca cand il vazura cu sotioara cum nu se mai gasea pe fata pamantului.Sa traiesti. fiindca Fat-Frumos nu mai avea ce pofti. de n-or fi murit. pana ajunse pe Fat-Frumos. porunci Fat-Frumos si facu un grajd maiestrit pentru iapa. caci pe toti ii lasa in urma. Dara nici pomeneala nu era ca sa se apropie cineva de aceasta iapa. ducandu-se fiecare intr-ale sale. ci parc-ar fi zburat. Apoi tata-sau puse de se facu pregatirile de nunta. dupa cum i se cuvenea. venea. Pazeste-te in viata ta a nu mai pofti lucruri peste puterea ta. iapa cu imparatul pe dansa. si tinura veseliile trei zile si trei nopti incheiate.

trebuia sa gaseasca diverse metode sa patrunda in vizuina Doamnei Urs." si-a zis razand Doamna Urs. borcanul a cazut." si-a spus ea. si a iesit afara sa adune cateva ridichii si cartofi pentru ciorba. "Se pare ca voi avea ciorba de iepure in seara asta la masa. si acum sa vedem ce am prins. astfel incat acesta sa cada cand va fi atins. A pus borcanul de miere pe raftul cel mai de sus al dulapului. Ziua urmatoare." Doamna Urs a umplut cu apa o oala mare neagra si a pus-o pe camin. Cand Doamna Urs s-a intors acasa. si am sa-l prind. dar mierea era favorita lui! Cateodata avea noroc sa gaseasca usor miere in scorbura vreunui copac batran. Pe masura ce focul aprins sub oala devenea din ce in ce mai puternic. Iepurasul cei Haios era lipit de podea. unde putea sa manance pe saturate miere din borcanul acesteia. dar se lipea tot mai rau. A vazut borcanul de miere sus pe raft si s-a urcat sa-l ia. "Cineva imi mananca mierea. dar pe marginea lui. cand Doamna Urs a plecat la vanatoare. "Oh. La un moment dat insa Doamna Urs a observat ca borcanul ei cu miere se tot goleste. niciodata nu as mai incerca sa fur miere!" si-a spus el plangand. sub oala. daca as putea sa scap de aici. Iepurasul cel Haios a patruns in vizuina ei. A inceput sa se 32 . A aprins apoi focul in camin. Bineinteles ca ii placeau morcovii si spanacul.Iepurasul cel haios Traia odata in padure Iepurasul cel Haios. care isi petrecea toata ziua in cautarea mierii. Doamna Urs a intins o capcana. "E. mierea din jurul Iepurasului cel Haios devenea tot mai subtire. dar mierea era asa de groasa incat el se lipea de orice atingea. Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa fuga. Iepurasul cel Haios a cazut si mierea s-a intins toata peste Iepurasul cei Haios! Vai de mine! Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa se miste. Dar. Dar cand l-a atins. de cele mai multe ori.

cu un cuvant. care imparatea peste tot cuprinsul. 33 . Cei unsprezece frati. si spuneau frumos lectiile pe de rost. Din acea zi. Surioara lor Elsa. copii se jucau. cu spada la sold. Tatal lor. in jos spre labute. apoi pe celalalt. S-a multumit cu morcovi.Curand Iepurasul cel Haios a fost in stare sa-si miste un picior. Era sarbatoare mare. Cu o miscare din coada Iepurasul cel Haios a sarit afara din vizuina Doamne Urs si a pornit-o repede spre padure. atunci in loc sa le dea copiilor. ca de obicei. Ei simtira asta chiar din ziua intai. se-nsura a doua oara c-o imparateasa rea de mama focului si care nu-i iubea deloc pe copii. toate la ei aratau ca-s printi. ca-i foarte bun. cat o jumatate din imparatie. imparateasa le trimise nisip intr-o ceasca de ceai. de peste tot.. Iepurasul cel Haios nu a mai mancat niciodata miere. in tara unde se duc randunelele cand le goneste iarna de la noi. dar fericirea asta nu putea sa tina in veci. Cei unsprezece cocori de Hans Christian Andersen Departe.. Scriau cu condeie de diamant pe tablite de aur. si lume dupa lume curgea mereu la palat. Erau cu adevarat fericiti copiii acestia. statea pe-un scaunel de cristal si rasfoia o carte cu cadre.scurga pe langa urechi. spunandu-le sa manance. se duceau la scoala cu decoratii pe piept. prajituri si mere zaharisite. unsprezece printi. era un imparat care avea unsprezece feciori si o fata pe care-o chema Elsa. de-un pret asa de mare. spanac si salata ca si restul iepurasilor.

A doua zi de dimineata. Biata Elsa se juca in camaruta ei c-o frunza. imparateasa intra in odaia de baie. Imparateasa vazand-o atat de frumoasa.Dupa o saptamana. Cand vantul clatina incetisor tufele de trandafir din fata casutei. si cartea. iar pe bietii printi ii pari la imparatul de-atatea rele inchipuite. nimeni nu-i zari. Si. la marginea marii. si razele soarelui care-i atingeau obrazul le simtea ca si cum ar fi fost sarutari de la fratii ei. el le soptea: "Ce poate fi mai frumos decat voi pe lume ?" Si trandafirii leganandu-se. impodobita cu covoare frumoase si cu perne moi.Se ridicara in slavi si se facura nevazuti. care era toata de marmura. dar nu se-ncumeta la una ca asta. si prinse-o ura de moarte pe biata fata. Ar fi dat mult ca s-o poata preface si pe ea in cocor ca pe fratii ei. . raspundeau: "Dragalasa Elsa". caci in clipa aceea ei se schimbara in unsprezece cocori. si trandafirii spuneau adevarul. trecura prin fata cocioabei unde era surioara lor Elsa. se facu foc si para de necaz. Zburati in vazduh. Dar ea nu putu sa le faca tot raul pe care li-l dorea. soptea cartii: "Cine poate fi mai sfant ca tine ?. caci n-avea alte jucarii. fiti pasari mari fara glas. deoarece imparatul nu mai putea de dor sa-si vada fata. vantul intorcand foile.Se rotira in zbor de cateva ori. Duminica pe cand batrana statea pe prag citind in cartea-i de rugaciuni. si nimeni nu-i auzi.Tarziu isi potolira zborul deasupra unei paduri intunecoase.Duceti-va in toata lumea si traiti cum veti sti. iar cartea-i raspundea: "Dragalasa Elsa". Dar surioara lor dormea. Elsa se-ntoarse la palat. trimise pe mica Elsa intr-un sat. si i se parea can departare vede stralucind ochii fratilor ei. la niste oameni saraci. incat acesta de la o vreme nici nu se mai ingriji de dansii. le zise haina imparateasa. intinzandu-si ciocurile si batand din aripi. Cand implini cincisprezece ani. Facuse in mijlocul frunzei o ferestruie: prin ea se uita la soare. 34 . scotand un tipat ciudat se inaltara in stol deasupra padurii din preajma palatului. A doua zi in zori. Treceau asa zilele una dupa alta.

care. meat toate vrajitoriile naveau nici o putere asupra-i. In aceeasi clipa o broasca i se aseza pe crestet. iar celei de-a treia: "Tu pe inima sa-i stai. Nimeni n-o mai recunoscu. 35 . ca nu puteau vorbi! Atunci Elsa planse amar si se gandi la fratii ei. nu mai incapea acum nici o indoiala. Arunca broastele in apa limpede. ca si ei trebuie sa fi fost izgoniti in toata lumea. si s-o faci asa de rea. Imparatul cand o vazu se sperie si zise ca nu-i asta fata lui. alteia: "Tu. numai atingand capul si inima fetei. alta pe frunte si cea de-a treia pe inima. si spuse uneia: "Tu sa te asezi pe crestetul Elsei. atat de curata si de sfanta era ea. fugi din palat. si mahnita.ca sa fie proasta ca tine". apoi o naclai pe obraz cu un fel de unsoare uricioasa si-i incurca tot parul. dar Elsa parca nici nu baga de seama. sa se faca urata ca tine. Peste tot domnea tacere adanca. Cand iesi din baie. Vipera de imparateasa vazand ca nu poate izbuti la nimic cu toate farmecele ei. si mii de licurici straluceau prin iarba cu luminitele lor verzui. Biata fata nu mai vedea drumul. istovita de osteneala. le saruta. trei flori de mac rosii sangerau luciul apei. apoi chemand pe Elsa o dezbraca si o vari in baie. meat toata viata ei un chin sa fie". Atinse cu mana o ramurica. si gazele lucitoare picurara asupra-i ca firimituri de stele. Daca broastele n-ar fi fost inveninate de sarutarea zgripturoaicei. dar ce folos. Nu stia singura unde se duce. asa ca era cu neputinta s-o mai cunosti. afara doar de cainele din curte si de randunele.Lua trei broaste. se lasa pe iarba moale. cand o intra in baie . Se schimbasera in flori. atunci in trandafiri frumosi s-ar fi prefacut. spoi pe biata fata cu zeama de nuca si-i facu toata pielea neagra. se inchina si-si rezema capul de radacina unui copac. In curand innopta. care numaidecat se facu verzuie. sa nu si-o mai cunoasca tatal sau". pe frunte sa i te asezi. care erau departe. Aerul era placut. strabatu campii si crivine si se infunda intro padure ce nu se mai sfarsea. toata dorinta ei era sa-si gaseasca fratii.

si merse. si pasarile veneau si se asezau pe umerii fetei. Atunci dezbracandu-se de haine. Acolo tacerea era asa de mare. al carui fund era numai din nisip curat si marunt. Se gandea la fratii ei. Elsa se opri aici si isi potoli foamea. oamenii se miscau si veneau sa vorbeasca si cu Elsa si cu fratii ei. care n-are s-o lase pierzarii. Dupa ce se imbraca si-si impleti parul. ca sa nu se faca incurcatura printre cadre. Apoi iar porni. Si cum intorcea o foaie. El care da roade pomilor salbatici pentru hrana celor rataciti. si porni inainte-n adancul padurii fara sa stie unde merge. ii vedea jucandu-se si scriind cu condeiele lor de diamant pe tablite de aur. Dar in loc sa scrie ca alta data pe tablite numai bete si nule. dand de-un izvor in apropiere. Niciodata limpezime de lac n-a oglindit mai frumoasa fata de imparat. si tot ce-au vazut si tot ce-au simtit. dar luand apa-n maini si spalandu-si fata. In cartea cu cadre toate erau vii: pasarile cantau. Cand se destepta Elsa. Miresme dulci pluteau in aer. care era asa de limpede. si rasfoind cartea cu cadre care pretuia cat jumatate de imparatie. merse pana ce-ajunse in desimea cea mai intunecoasa a codrului. Pe-acolo ajunse Elsa la marginea apei. si mai ales la Dumnezeu de sus. toti isi luau numaidecat locul. El ii puse-n cale un mar ale carui crengi se-ndoiau de greutatea merelor ce le purta. bau apa in pumni. dar ea nu-1 vedea din pricina copacilor mari care-si intindeau ramurile dese asupra ei. intr-un singur loc cerbii facusera o deschizatura. intra in apa. se ingrozi. numai razele lui strabateau si se parea ca-i o panza subtire de aur ridicata de vant. se vazu iarasi curata si alba cum a fost. ai fi crezut ca-s zugravite pe fund. Cand isi vazu in lac fata ei asa de neagra si urata. acum scriau ispravile lor mari. ca auzea lung rasunand 36 . Tot lacul era inconjurat de maracini inalti si stufosi. Auzea murmurul unei ape care curgea lin intr-un lac. soarele era sus. meat. daca vantul n-ar fi miscat crengile si tufisurile.Toata noaptea Elsa visa pe fratii ei.

Nu. Se facu noapte.Pietricelele astea s-au facut asa lucii. Si duse fata pe-un coboras. Trunchii copacilor erau asa de apropiati unul de altul. dar ieri am vazut unsprezece cocori. cum le rotunjise si le poleise apa. iata cum tot ce-i aspru se netezeste. cat cuprindea cu ochii. si piatra. si doar lunecarea apei e mai usoara decat atingerea delicata a mainii unei fete. si fosnetul frunzelor uscate de-abia atinse de picioarele ei. nici o corabie nu se zarea. in vale serpuia un raulet. toate se netezisera la fel. raspunse baba. inaintea fetei. o privea cu bunatate. In somn. Nu se vedea o singura pasare. unde se varsa intr-o nemarginita intindere de apa. 37 . dar nici o panza. Cum sa mearga mai departe ? Se uita lung la pietricelele de pe tarm. .in urma zgomotul pasilor ei. Elsa o intreba daca n-a vazut unsprezece feciori de imparat calari strabatand padurea. aveau coroane de aur pe cap. si sticla. Elsa isi lua ziua buna de la batrana. si-si roteau zborul pe deasupra unui lac nu departe de-aici. si porni inainte pe lunca rauletului pana la capatul lui. Merse mai departe in puterea codrului si intalni o baba c-un cos plin cu fructe. Elsa se culca si adormi numaidecat. cu mult amar pe suflet. meat i se parea ca-i inchisa intre gratii mari de grinzi. sau a fost adevarat. nu stia bine dac-a visat asta. era numai stralucirea marii. si nici o raza de soare nu strabatea printre crengile lungi si stufoase. de randul asta nu se mai vedea nici un licurici prin iarba si nici o stea pe cer. de mult ce s-au frecat de valuri. Cand se destepta. inconjurat de ingeri. i se paru ca ramurile se desfaceau deasupra ei si Dumnezeu din cer. Niciodata nu-si inchipuise o astfel de pustietate. ale carui maluri erau umbrite de copaci inalti cu crengile aplecate in jos. si fier. . din care-i dadu si ei cateva. Acolo se desfasura marea in toata frumusetea ei.

Pe iarba aruncata de mare. Catre asfintitul soarelui Elsa zari unsprezece cocori. Iar cand era liniste. valuri limpezi si neadormite. marea parca zicea: "Si eu pot lua fata asta".Va multumesc. Mare si frumoasa. sau lacrimi ? Cine putea sa stie ? Elsa le aduna si facu un buchet. Cand dimpotriva. aproape sa n-o mai cunoasca. Roua era. albe. ca voi aveti sa ma duceti intr-o zi langa fratii mei iubiti. Atunci vantul tulbura valurile si ele se acopereau de-o spuma alba. aici trandafirie. ca pieptul-unui copil adormit. ii infatisa in cateva ceasuri privelisti atragatoare. stropite de cateva picaturi de apa. La vederea asta ea urca repede coasta si se ascunse in dosul unui tufis. am sa fiu si eu neadormita: inima-mi spune. marea se asemana cu o floare de rasura. dar cum apune. apa salta usor. Cand venea un nor mare. Nespusa fu si bucuria lor cand o vazura. luam iar trup omenesc. penele cocorilor cazura si ei se schimbara in unsprezece feciori de imparat: erau fratii Elsei. . falfaind din aripile lor albe si mari. Zburau unul dupa altul. negru. marea cu schimbarile ei vesnice. parca era o panglica lunga. Ea scoase un tipat cand ii vazu. si intelesera ca si ea fusese lovita de aceeasi rautate a masterei lor. Indata cocorii se asezara imprejur. Cand soarele scapata de tot. pentru invatatura ce-mi dati.Noi zburam sub chip de cocori. chemandu-i pe nume. radeau si plangeau totodata. aici verzuie. erau unsprezece pene de cocori. cate nu i-ar fi putut arata toate lacurile intr-un an de zile. si care se apropiau de tarm. avand coroane de aur pe cap. zise cel mare. norii erau rosii si vantul potolit. si se arunca in bratele lor. atata vreme cat soarele luceste pe cer. alba. Ea nici nu baga de seama singuratatea. la cea mai usoara adiere. 38 . aici alba.

trebuie sa treci marea si nu-i nici o insula unde am putea poposi noaptea. 39 . am cadea din inaltimi. Fratii ei. in prapastie. Si toata noaptea pusera la cale mantuirea lor. Nu ne este ingaduit sa ne vedem tara decat o data pe an. Noi nu stam in tara asta. se ridica in mijlocul marii. A doua seara venira si ceilalti. Si cand marea e infuriata suntem adesea acoperiti de valuri. Acolo petrecem noaptea sub chip de oameni. caii salbatici alearga in livezi. aproape de asfintitul soarelui. dar pan-acolo drumu-i lung de tot. si ne trebuie. turnul inalt al bisericii unde este ingropata mama noastra. El puse capul pe umarul fetei. cele doua zile mai lungi din an. ca niste oameni. ramase langa dansa. cu toate astea multumim lui Dumnezeu si pentru adapostul asta. schimbati iarasi. noi locuini dincolo de mare. Cum sa te luam cu noi ? N-avem nici corabie. ca sa va scap. si cand soarele asfinti. Intr-un cuvant aici e tara noastra. Tufele si copacii parc-ar fi rudele noastre. zise Elsa. si pe urma trebuie sa ne ducem intr-o tara frumoasa. pe care le-ascultam cu-atata placere. cel mic. O singura stanca ascutita. spre care pururi se indreapta gandurile noastre. intr-o tara tot asa de frumoasa. dar care nu e tara noastra. E singurul mijloc ce-avem de a vedea tara noastra scumpa. ca-n vremea copilariei noastre. Mai avem doua zile de stat. se prefacura iar in feciori de imparat. . ce e drept. abia catre ziua atipira. Numai unul dintre ei. unsprezece zile putem sta aici. scumpa surioara. si unde te regasim in sfarsit. carbunarii canta inca aceleasi cantece vechi. Elsa se trezi in bataia de aripi a cocorilor.Din pricina asta. daca am zbura inainte in slavile cerului.Ce-as putea face oare. ca sa trecem marea. si petrecura astfel toata ziua impreuna. unde abia incapem. nici barca. ea-i mangaia aripile albe. si-atunci zburam deasupra marii de unde zarim palatul in care ne-am nascut si unde traieste tatal nostru. inghesuiti unii intr-altii. trebuie sa ne asezam pe pamant. se inaltau facand roate mari in vazduh.

si noaptea se apropia. asa zburau cei unsprezece cocori. da. ei i se parea ca viseaza inca. Si numai ea era toata pricina intarzierii lor.Da. fratiorul ei cel mai mic i le pusese. si umbrele erau mari ca de uriasi. caci acum duceau si pe surioara lor.Maine plecam. pamantul nu se mai vedea. si un manunchi din radacinile cele mai gustoase. Cand se trezi Elsa. Ca o sageata in vazduh. atat de neinchipuit era zborul asta printre nori. vor fi in stare sa te duca pe deasupra marii. 40 . dar cum se inalta soarele pe cer. N-am vrea sa te lasam aici. . umbrele se topeau. unul din cocori zbura deasupra capului ei. ai tu destula putere ca sa vii cu noi ? Eu singur teas putea purta cat tine codrul tot. ca tot el era acela care zbura deasupra ei. iar laolalta aripile noastre. ei facandu-se iar oameni. si cand rasari soarele. I se paru ca si cocorii isi miscau mai cu greu aripile. niciodata nu vazuse ceva mai frumos. cei unsprezece cocori luara plasa in ciocurile lor si zburara in nori cu surioara lor. Se ruga lui Dumnezeu din tot sufletul ei. care dormea inca. deasupra marii. umbrind-o cu aripile lui. Cocorii se inaltara atat de sus. luati-ma cu voi. ca intaia corabie ce se zarise sub ei. zise Elsa. Si fiindca razele soarelui cadeau drept pe obraz. se uita cum scapata soarele spre asfintit. li se paru un pescarel pe apa. Si dansa ii zambi cu recunostinta. si nu mai venim decat peste un an. Elsa isi vazu lunecand umbra ei si a celor unsprezece cocori. ca un munte. si stanca pustie nici nu se zarea inca. Elsa ingrijorata. ca sa-i faca umbra cu aripa-i intinsa. Si-n graba ei impletira toata noaptea un fel de plasa din trestii si rachita. zise cel mai mare. dar stanca tot nu se arata.. In urma lor era un nor mare. Cerul se posomori deodata. caci daca apunea soarele. Pusera pe Elsa inauntru. ar fi cazut in mare si s-ar fi inecat. mai incet totusi ca de obicei. Langa dansa era o ramura incarcata cu fructe de toata bunatatea.

dar deodata isi luara iar zborul. si-n locul lor se vazura douazeci de biserici marete. isi vazu fratii imprejurul ei. Valurile izbeau stanca si treceau peste capetele lor. paduri.Norii negri se apropiau din ce in ce. cerul parea in flacari. inima fetei zvacnea. se vedea un castel urias imprejmuit de gradini randuite in trepte una deasupra alteia. palatul acela minunat. spuma ei se arata ca mii de lebede leganate de 41 . tunetul incepu a bubui si fulgerele scaparau tot mai dese. cu turnurile si ferestrele ascutite. dar ei clatinara din cap. Deodata Elsa vazu in fata ei niste munti mari. tinandu-se de maini. La poalele muntilor erau paduri de palmieri. stransi gramada. Nu mai era nici un locsor gol. Elsa si cu fratiorii ei. care-si schimba mereu infatisarea era locuinta zanei Morgana. castel se naruira deodata. de cum aparu soarele. Cocorii. tunetele bubuiau fara incetare. care pareau ca plutesc in aer. vantul prevestea furtuna. fermecata de vederea asta. repede coborara. In mijlocul stancilor si ghetarilor stralucitori. si tinandu-se toti de mana. era inca zbuciumata. ca sa le dea putere si ocrotire. Soarele nu mai era decat o steluta cand ea puse piciorul pe stanca. de sus vazuta. care faceau flori frumoase si mari cat roata carului. cand ea zari stanca pustie. Cocorii isi luara zborul cu Elsa. ridicau ochii si glasul catre Dumnezeu. se arata cat un caine de mare care si-a scos capul din apa. Acum soarele atingea marea. ca cea din urma scanteie dintr-o hartie aprinsa. munti. si cand se stinse de tot. Pe cand privea Elsa. In zori furtuna se potoli. Soarele se vedea numai pe jumatate. Niciodata faptura omeneasca nu-i pasise pragul. toate la fel. in semn ca nu-i asta. asa de repede meat ei i se paru ca si cade. Fata intreba daca asta-i tara unde merg. Marea valuri.

in fata unei pesteri mari inconjurata de o pajiste intinsa. sa vedem ce-o sa visezi la noapte. ca un covor inflorit. ea n-are simtire si nu stie nimic din chinurile care te asteapta. Acum zana venea spre ea. Din locurile acelea sa culegi urzicile. ca pana ce adormi ea se ruga lui Dumnezeu sa-i fie-ntr-ajutor. E adevarat ca apa. Ajunsese chiar aproape de bisericile acestea. dar iti trebuie pentru asta multa putere si statornicie. orase. Erau munti albastri cu paduri de cedri. . numai cat le-o atinge. Cu mult inainte de asfintitul soarelui. 42 . sa le torci si din ele sa tesi unsprezece haine cu maneci lungi. cu toate ca mana ta. palate. . pe neasteptate. .Fratii tai. i se paru ca-i ridicata in slavile ceresti pana la palatul de ceata al Zanei Morgana. si care-i spusese despre cei unsprezece cocori albi ce purtau pe cap coroane de aur.I se paru ca aude si orga cantand. ar putea scapa de legaturile vrajii. sa strivesti cu picioarele tale urzicile acelea. zise zana. Dar numai acelea care cresc pe morminte in cimitir sunt singurele de folos. ii spuse cel mai mic dintre frati. semana aidoma cu baba care-i daduse fructe in padure. In sfarsit iata si tara unde trebuiau sa ajunga. apoi se stersera si ele. desi atingerea ei e mai usoara decat a mainilor tale. si gandul asta atat ii stapani mintea. raspunse ea. dar ea nu sufera durerea ce va trebui s-o indure degetele tale. Deodata. si.De-as visa numai cum sa va fiu de vreun folos. dar era numai vuietul valurilor. cu toata frumusetea si stralucirea ei. le vazu prefacandu-se in corabii multe care se leganau sub ea. are sa se faca toata basici. si-i arata odaita ei de culcare. cand.Acum. sa le faci fuioare. rotunjeste pietrele cele mai aspre. Nu uita nimic din ce-ti spun. si nu ramase decat o ceata care plutea deasupra marii. Elsa se afla pe-o stanca. Vezi urzica asta ? Sunt multe la fel imprejurul pesterii unde dormi tu.

Era ziua de mult. Se speriara grozav cand o gasira muta. plecand cocorii. nu mai vroia nici sa doarma. vorba aceea va strapunge inima fratilor tai ca o lovitura de cutit.Vei arunca aceste haine peste cei unsprezece cocori. pana ce nu-i va mantui pe fratii ei. Zana atinse cu urzica mana Elsei. ca viata lor atarna de limba ta. si iesi din pestera ca sa se apuce de lucru. Si zgomotele se apropiau. Vezi deci. Niciodata nu vazuse el o fata mai frumoasa. intelesera ce facea ea pentru dansii. tine bine minte. si durerea inceta. si cel mai mandru dintre ei. dar vazandu-i mainile. si aproape de locul unde dormise era o urzica intocmai ca aceea pe care-o vazuse in vis. si se aseza pe ele. un sunet de corn s-auzi in padure. Cum asfinti soarele. si crezura ca asta-i o noua vraja a masterei lor. si Elsa se destepta ca arsa de foc. ramase singura. care era chiar imparatul acestei tari. basicile piereau. se auzea acum si latratul cainilor. Curand dupa asta un caine iesi din maracini. si lacrimile lui picand pe mainile fetei. sosira si fratii ei. Pe cand lucra ea asa zorita. si vraja va inceta. apoi un altul si inca unul. O luara la fuga latrand. ea atunci repede intra in pestera. Atunci fata ingenunche. ca sa le-ascunda. Dar. si rabda cu draga inima durerea. Nu uita nimic din sfaturile mele. se apropie de Elsa. indata dupa ei venira si vanatorii toti. Culese cu mainile ei delicate urzicile care o usturau. Zdrobi cu picioarele ei goale fiecare urzica. 43 . A doua zi.O vorba de vei rosti. isi stranse toate urzicile intr-un morman. multumi lui Dumnezeu. si-apoi iar se-ntoarsera. ca din ziua cand vei incepe lucrul si pana ce-1 vei sfarsi. Toata noaptea si-o petrecu lucrand. niciodata nu trecuse mai repede ceasurile pentru ea. Ispravise intaia haina si incepuse pe-a doua. un cuvant sa nu spui. cel mai mic incepu a plange. ani de-ar trebui sa treaca pana atunci. ca sa-si scape fratii ei iubiti. si facu din toate fuioare verzi. care-o inspaimanta.

Pe inserate se zari mareata cetate. . si-si ascunse mainile sub sort ca nu cumva imparatul sa-i afle durerea. Dar el astea nu le lua in seama. Daca esti si buna pe cat esti de frumoasa. Era asa de uimitor de frumoasa in podoabele astea. caci viata fratilor ei atarna de tacerea ei.Vino cu mine. care fura ochii lumii si mintea imparatului. coroana de aur voi pune pe capul tau.Cum ai venit tu aici. bucatele cele mai alese fura aduse la masa.. porunci sa cante muzica. urma el: tu nu poti sa ramai aici. ii impletira parul cu pietre scumpe si-i acoperira mainile-i ranite cu manusi moi si subtiri. iti voi darui matasuri si odoare scumpe. si ai sa-mi multumesti intr-o zi.Nu vreau decat fericirea ta. plangea si nu-si mai lua gandul de la fratii ei. numai ea stapanea intreg sufletul fetei. Porni astfel printre munti. unde izvoare de apa aruncau pietre scumpe sub inalte bolti de marmura. Apoi o si lua pe calul lui. urmat de toti ceilalti vanatori. dragalasa copila ? Elsa clatina din cap. Dar pic de zambet nu se arata nici pe buzele nici in privirea Elsei. cu toate ca marele preot dadea din cap mormaind ca mandretea asta de fata nu poate fi decat o vrajitoare. Numaidecat doamnele Curtii o imbracara cu vesminte imparatesti. Cele mai frumoase fete din toata imparatia prinsera a juca imprejurul Elsei. si imparatul o alese de sotie. dar imparatul ii zise: . 44 . cu bisericile ei inalte. Ea plangea si-si frangea mainile. Dar ea. Imparatul duse pe Elsa in palatul lui. si apoi o plimbara prin gradini inflorite si prin sali minunate. in salile mari unde pereti si tavanuri straluceau de maiestrite impodobiri. si cel mai mandru palat al meu va fi locuinta ta. in loc sa se uite la toate frumusetile astea. ca toti curtenii se inchinara in fata ei pana la pamant. mahnirea singura se vedea.

Dumnezeu poate ma va ajuta". Drept e ca si unele vorbe urate ajunsera la urechea imparatului. se insenina si se rosi de bucurie. zise imparatul. si nunta se facu. ispravi astfel sase haine. iata si lucrul tau. strabatu apoi ulitele pustii si ajunse la cimitir. se strecura binisor. Elsa vazandu-si lucrul ei.Aici te vei putea gandi la fosta-ti locuinta. in gradina. la lumina lunii. pe-ascuns se ducea in odaita ce semana cu pestera ei. dar ochii ei aratau dragoste imparatului. odaia asta era toata imbracata in scumpe covoare verzi si se asemana cu pestera de unde o luase imparatul.Se gandi la mantuirea fratilor ei. Noaptea. numai asa de-a minune. era acum imparateasa tarii. Stia ea ca urzicile de care avea nevoie cresteau in cimitir. si acolo lucra de zor. Fata cea frumoasa. trecu prin lungile alei. ca sa vesteasca tuturor nunta lui. el de necaz. dar trebuia ca singura sa le culeaga. Si tocmai cel care scornise astfel de vorbe fu silit sa puna coroana pe capul miresei. Din zi in zi il iubea mai mult. Dar ea nu simti nimic. care era atat de bun si nu voia decat fericirea ei. acesta o imbratisa si porunci sa traga clopotele. Si. si ar fi putut sa i se destainuiasca si sa-i spuna toate chinurile ei. parc-ar fi savarsit o fapta rea. fata de cea a sufletului meu ? isi zicea ea. dar trebuia sa ramana muta pana ce-si sfarsea lucrul. din padure. si cum sa se duca acolo ? "Ce-i oare durerea degetelor mele. Unul dintre vanatori adusese lucrurile astea. . Dete sa inceapa pe-a saptea si iata ca nu mai avea fuioare. si saruta mana imparatului. 45 . in mijlocul stralucirii care te va inconjura iti va fi dulce sa te gandesti la zilele trecute. dar el nu puse nici un temei. dar muta. toate gandurile ei erau indreptate spre soarta fratilor ei. i-o apasa atat cat putu. Pe jos era mormanul de urzici. si in tavan era agatata haina care-o tesuse.In sfarsit imparatul deschise usa odaii unde urma sa doarma Elsa. voi incerca. Muta-i era gura. tremurand.

pe cea mai larga piatra de mormant. isi culege urzicile care-o ardeau. dar ea nu intelegea care sa fie pricina. O vazura cum intra in cimitir. fata insa isi face cruce si trece inainte. dar hotararea ei era neclintita. si se intoarce la palat. fu aruncata intr-o inchisoare intunecoasa. gandindu-se ca frumosul cap ce se rezemase pe pieptul lui era al uneia din aceste dihanii. Porni deci. In loc de covoare si matasuri nu avu alta perna decat mormanul de urzici ce culesese. un cerc de vrajitoare groaznice. acestea-i erau singura invelitoare. lui. ele o urmaresc cu privirile lor dracesti. Se gandea cu groaza la drumul asta si la inspaimantatoarele vrajitoare.Norodul s-o judece! porunci el. Din zi in zi imparatul se facu mai posomorat. ca boabe de margaritar. Nu mai lipsea acum decat o singura haina. zarira mai departe vrajitoarele cum isi savarseau fioroasele nelegiuiri. unde vantul suiera printre gratiile ferestrei. Imparatul se departa infricosat. si totusi nici n-ar fi putut sa-i dea ceva mai scump inimii ei. Mai multe nopti de-a randul se facu el ca doarme. Smulsa din stralucirea patului. si supararea asta spori si mai mult chinurile ce-ndura pentru fratii ei. care a fermecat pe imparatul si pe tot norodul. imparatul insa. ca si credinta-i in Dumnezeu. dar trebuia ca inca o data sa se mai duca la cimitir sa-si culeaga urzici. Imparatul afla deci curand cele ce se intamplasera. Lacrimile ii picurau pe scumpele-i matasuri. si norodul o osandi arderii pe rug. . si-o urmari binisor pana la odaita unde se ducea ea. Elsa e silita sa treaca prin fata lor. o urmareau. Dar unul dintre curteni o vazuse. totusi nu pierdu nadejdea si lucra inainte.Zari. biata imparateasa baga de seama lucrul asta. vazu pe Elsa sculandu-se. care dezgroapa mortii si le sfasie carnea. el capata credinta ca imparateasa nu-i decat o vrajitoare. si banuiala crunta ii sfasia inima. si curteanul ce-o dusmanea. doua lacrimi mari curgeau pe obrajii 46 . Hainele arzatoare ce tesuse.

Parul ei lung si frumos ii cadea despletit pe umeri. fata-i era galbena ca ceara. chinurile ei toate. impodobita intr-o haina de panza groasa. cu toate ca noaptea urmatoare avea sa fie ultima noapte pentru ea. Un cal jegarit ducea caruta unde era ea. cerand sa vorbeasca numaidecat imparatului. ca sa-i ajute. Ei insa staruira. toate erau in zadar. si cu ochii il ruga sa nu mai staruie cu intrebarile lui. era cel mai mic dintre frati care-si regasise surioara. era inca noapte. De-odata intr-o seara. buzele i se miscau incet.In larma asta imparatul se trezi si intreba ce s-a intamplat.Elsa cand il vazu clatina din cap. Trebuia ca numaidecat in noaptea asta din urma sa-si sfarseasca lucrul. se apuca iar de lucru. I se trimise un preot. si nimeni nu indraznea sa-l scoale. isi urma lucrul ei. si fratiorii ei nu erau departe. Elsa incepu sa planga cu hohot de bucurie. stiindu-se nevinovata. unsprezece cocori zburau pe deasupra palatului. si o mierla se aseza pe fereastra si-i canta toata noaptea. Copiii pe strada cantau cantece de batjocura pentru ea. fara de care. o pana alba de cocor cazu pe fereastra ei. dar deodata soarele rasarind. caruia sa-i marturiseasca toate nelegiuirile ei. apoi facura amenintari. Cu un ceas inainte de rasaritul soarelui cei unsprezece frati sosira la poarta palatului. si nu era fiinta sa-i spuna o vorba buna. La portile cetatii se gramadea multimea ca sa o vada arzand pe vrajitoare. si lacrimile si lungile nopti de veghere. Preotul pleca rostind cuvinte de amenintare.Si punandu-si nadejdea in Dumnezeu. cei unsprezece frati nu se mai vazura. imparatul dormea. ca sa-i mai aline durerea. dar hainele erau acum aproape gata.Soriceii aduceau urzicile la picioarele ei. 47 . meat fu nevoie sa se cheme paznicii. pe cand degetele ei torceau inca fir subtire din fuiorul verde. dar Elsa. Li se raspunse ca asta nu-i cu putinta.

caci o maneca de la haina lui era inca neispravita. luminoasa ca o stea. Cel mai mic ramasese cu o aripa in locul bratului. . dar imparateasa biruita de-atata zbucium.Da. . pasarile veneau in stoluri. aflati ca sunt nevinovata. Locul de chin se prefacu intr-un tufis de trandafiri rosii. caci fiecare lemn din rugul pregatit pentru ea prinsese deodata radacina si se acoperise de frunze si flori. care intr-o clipa sa schimbara in unsprezece mandri feciori de imparat. si-n mii de bucati sa le rupem!" Maini grosolane erau gata sa insface pe biata fata. Calaul se apropie si apuca pe osandita de mana. Si vazand poporul toate acestea. si povesti tot adevarul. care se destepta. 48 . ca acel care-aduse la castel pe cei doi soti tineri si frumosi. poate ca-i nevinovata.Asta-i un semn de la Dumnezeu. cand iata ca apar unsprezece cocori albi si se aseaza in jurul ei pe caruta. striga surioara fericita. speriata. un miros ca de pe-o dumbrava de trandafiri se raspandea in aer.Nici la moarte mergand nu voia sa-si curme lucrul. Pe cand vorbea el. cazu lesinata in bratele fratilor ei. . zisera incet vreo cativa. deasupra carora stralucea o floare alba. ea atunci repede arunca cele unsprezece haine pe cocori.Pot. Imparatul rupse floarea asta si o puse pe inima Elsei. ca inaintea unei sfinte. Sa-i smulgem hainele astea blestemate. in sfarsit. Multimea adunata isi batea joc de ea ocarand-o: "Uite cum boscorodeste vrajitoarea! Nu-i carte de rugaciuni ceea ce are in mana! Nici la ceasul ei din urma nu vrea sa-si lase farmecele. se inchina in fata ei. Multimea se dadu inapoi. si niciodata un imparat n-avu un mai mare alai. pe fata ei se zugravea acum linistea si fericirea. sa vorbesc. e nevinovata! zise cel mai mare. dar nimeni nu indraznea sa rosteasca vorbele astea in gura mare. Toate clopotele bisericilor incepura sa sune singure. Cele zece haine erau la picioarele ei si ispravea acum pe-a unsprezecea. falfaind incet din aripile lor mari.

iar tatal ei i-a spus: . Tatal a dus casuta in camera fetitei. foarte frumoasa. numai sa imi strang papusile. a luat cutia cu toate jucariile si a mers in casa. Dupa ce a terminat. un dulap pentru haine. Din cauza ca era atata de fericita. mama ei a venit in camera. Apoi a pus-o pe Raluca in pat si ia spus o poveste. o masuta. imi place foarte mult! a exclamat Raluca fericita. Intre timp. frumoasa si cuminte pe care o chema Raluca. Raluca! Iti place? . haide in casa. Dar sa vedem ce s-a intamplat cu papusa Alexandra…. obosita de atata joaca.Vin imediat. Si-a scos papusile din cutia cu care fusese afara si le-a pus frumos in casuta. Raluca s-a bucurat foarte tare. n-a observat ca lipseste Alexandra. Apoi.Raluca. Raluca se juca afara cu papusile. pana cand Raluca.Eu am facut-o. a ajutat-o sa stranga jucariile imprastiate in jurul casutei. La un moment dat. Intr-o frumoasa zi de primavara. a adormit. 49 . . Fiecare camera avea un pat.ustensilele de bucatarie si toate jucariile care stateau imprastiate prin iarba. tatal ei despachetase misteriosul colet: era o casuta pentru papusi. iar Raluca a inceput sa se joace. ti-am adus ceva frumos! . fiecare papusa in cate o camera. Ea avea multe papusi. una din papusile care ii placeau cel mai mult. a spus Raluca S-a apucat grabita sa isi stranga papusile. a venit acasa tatal ei. fetita nu a observat ca a uitat-o in iarba pe Alexandra. tata. Din cauza grabei. Cand a venit ora de culcare. pe care le iubea si de care avea foarte mare grija.Da. si Raluca se juca deja de multa vreme.Papusa ratacita A fost odata ca niciodata o fetita mica. Era placut afara. a pus toate ustensilele de bucatarie in bucataria din casuta. Cand l-a vazut. carand in brate un pachet mare.

iar Alexandra a scapat un strigat de groaza. . bine? Uite. crezand ca Raluca isi va da seama ca lipseste si va veni dupa ea. Peste putina vreme. iar cei doi caini s-au oprit iar catelusa ia spus cainelui: . Se gandea ca probabil va trebui sa petreaca toata noaptea in iarba. cred ca s-a ratacit! a exclamat catelusa. Cand a inceput sa se insereze. Cand ia vazut. draga! Hai sa mergem pana acolo. de fapt un catel si o catelusa. . Cineva spunea: ―Sunt cam obosit. . eu zic sa ramanem aici. afara era deja intuneric.E o papusa. uite ce frumos e afara!― Deodata.Iar eu sunt Alexandra. sa vedem despre ce e 50 . . Stapana mea.Am vorba. usurata ca a gasit niste tovarasi cu care sa isi petreaca noaptea. Dar timpul trecea si Raluca nu mai venea (pentru ca stiti deja ca era in casa si se juca cu casuta de papusi primita de la tatal ei). iar papusa s-a adapostit intr-o tufa. pe Alexadra a apucat-o frica. Alexandra a mai tras un tipat. .Ce faci aici. a raspuns papusa. in tufa asta‖ iar alta voce i-a raspuns: ―Fii serios! Numai ce te-ai trezit din somn si deja esti obosit? Hai sa ne plimbam. si au gasit-o pe Alexandra. din tufa au iesit doi caini.Alexandra a asteptat cuminte in iarba. papusico? Te-ai pierdut de stapana ta? a intrebat-o Pedro cu blandete. tremurand de frica. Raluca. tremurand de frica.Draguta de tine. m-a uitat aici in iarba cand a plecat in casa. Las‘ ca avem noi grija de tine. ai auzit? Cred ca este cineva in tufa din fata noastra! . n-am mai stat niciodata singura afara peste noapte. a raspuns Alexandra. Pedro si catelusa s-au apropiat cu grija de tufa. auzit. a spus catelusa. iar el este prietenul meu Pedro. Din tufa care se misca se auzeau niste voci. La un moment dat.Da. Si mor de frica. o tufa din apropiere a inceput sa se miste.Pedro. pe mine ma cheama Doris.

.. a spus Doris. iar ea s-a grabit tare sa intre in casa sa il vada. Hoinarim prin cartier. iar parintii ei o iubesc foarte mult.Cum e stapana ta? a intrebat-o Doris. caci era deja noapte. dar nu foarte multi.Asa ca hai sus pe spatele meu. a spus Doris. stai putin sa ajungem acolo! 51 . N-o sa te lasam singura. Dar voi unde locuiti? . iesim din curte printr-o spartura pe care am descoperit-o de curand. ne considera ca fiind copiii ei.Bine. Sa stiti ca mi-a trecut oboseala! Cine s-ar fi gandit ca vom gasi o papusa! Pedro s-a pus cu burta pe pamant. O sa iti placa. astfel ca Alexandra sa poata urca pe el. ca e liniste si aer curat. apoi mergem la noi acasa iar maine dimineata te aducem din nou aici. . ca sa te gaseasca stapana ta.. in care traiesc pesti iar pe margini este foarte mult stuf. sunt de acord. m-a uitat afara pentru ca tatal ei i-a adus ceva cadou frumos. apoi a rugat-o sa se tina bine de zgarda lui si au pornit incet-incet la drum. a spus Alexandra zambind. chiar daca ea nu are inca nici patru ani! Este foarte cuminte.E frumos ca ai asa o stapana cumsecade. Dar de obicei este tare grijulie cu noi.Nu stam departe de aici. Ne place aici. grupul nostru de prieteni a ajuns intr-un parc. Si tot mergand. . Are mare grija de noi.Noi venim aici aproape in fiecare zi. si sa pornim la drum! a zis Pedro. . Erau cativa oameni care se plimbau.. .Ce frumos este! N-am mai fost niciodata intr-un parc! Si ce este acela un ‗lac‘ ? . . cred ca are vreo cinci ani… Si ea ne iubeste mult si se joaca cu noi in fiecare zi. dupa ce stapanii se culca. strajuite de pomi si felinare. Te luam cu noi la plimbare prin cartier. Iar putin mai incolo este si un lac. iar din loc in loc era cate o banca. papusile. .Ne pare bine ca ne-am cunoscut.Este o apa mare.Stapana mea este foarte buna cu noi. Dealfel. Era foarte frumos acolo: erau alei curate si luminate. iar dupa aceea ne intoarcem acasa… . Locuim amandoi intr-o curte iar seara. Si stapanii nostri au o fetita mica.

eu stiu sa sar. i-a spus ea Alexandrei pe cand trecea pe langa ea. a uitat-o stapana ei afara si am luat-o cu noi la plimbare. .nu sa zbor. mi se usuca pielea.Ha.Ma cheama Alexandra. eu trebuie sa stau mereu langa apa. ha! Micuta papusica. Pe mine ma cheama Oac si lacul acesta este casa mea.Intr-adevar.Hei! Cine esti tu? a intrebat broasca. sa ma ud din cand in cand. caci se facuse tarziu. Altfel. Trebuie sa intru acum in apa. . . a spus broscuta intorcandu-se spre lac. apoi au plecat spre casa.Sa aveti mare grija de ea. acestia au ajutat-o sa se urce in spinarea lui Pedro. si am venit la plimbare cu prietenii mei Doris si Pedro. Saraca. nu peste multa vreme cei trei au ajuns la lac. . Sper sa ne mai vedem! . Au ajuns acasa la cei doi caini si au intrat in curte printr-o spartura in gard. . .Buna seara. Era o broasca. este o papusa foarte simpatica! . Cei doi caini s-au intalnit cu alta pereche de caini si au ramas pe alee povestind cum au gasit-o pe Alexandra. Uite! Si Oac si-a luat avand si din doua salturi a ajuns la grupul de caini de pe alee.Da.Aha. . Alexandra a auzit in fata ei un fosnet din stufarisul de langa lac. daca esti prietena cu ei. broscuto! Si eu sper sa ne mai vedem! Alexandra s-a intors langa prietenii ei. cu gura mare si ochii bulbucati.La revedere. si imediat in fata ei a aterizat de undeva din aer o creatura verde. Alexandrei 52 . Oac! a salutat-o Doris pe broscuta. asa ca imi iau ramas bun de la tine.Stii.Si cum ai aparut acum din aer in fata mea? Poti sa zbori? . Ai cunoscut-o pe proaspata noastra prietena? . sigur ca da.Asa este. Intre timp. inseamna ca esti prietena si cu mine. Alexandra a coborat de pe spinarea lui Pedro si s-a indreptat vrajita spre apa. ha.

mama ei a venit in camera si atunci. chiar se si mirase seara ca era o camera libera. cand s-a trezit. si deodata si-a dat seama ca lipseste Alexandra. S-a uitat peste tot.La noi in curte! Nu stiu cum a ajuns acolo…. iar mama ei incerca sa o linisteasca. papusile din casuta au inceput sa sopteasca intre ele. stapanindu-si lacrimile. a zis si Paduche din camera lui. sa cautam. Intre timp. dar nu au gasit-o. cand Raluca a adormit. Cred ca ei au gasit-o pe undeva…. impreuna cu mama ei. In mana Mara ducea ceva. Raluca si mama ei au mers repede in fata casei. .Dar oare unde este Alexandra? a intrebat ursuletul Cocolino. Era prietena ei Mara. . Raluca. . s-a gandit ca a uitat-o afara. N-am mai vazut-o de cand ne-a adus Raluca aici sus. si era chiar Alexandra! . cainii nostri.Alexandra. am pierdut-o pe Alexandra. plangand. 53 . . au adormit si papusile. prietena cea mai buna a Alexandrei. la Raluca acasa. cred ca am uitat-o afara! . Si-a privit cu drag papusile.Nu cumva o fi ramas pe-afara? s-a intrebat si Ana-Maria.Hai sa mergem dupa ea.Probabil. Raluca a inceput sa planga. cand am iesit din casa. Unde ai gasit-o? . Atunci. Dimineata. Alarmata.i-au pregatit un culcus in cusca lui Doris. si a inceput sa planga. apoi toti trei au adormit. dar abia cand s-a apropiat Raluca a vazut ca era o papusa. fetita i-a spus: . ingrijorate pentru soarta prietenei lor. obositi de aventurile din acea seara. s-a uitat cine o striga.Mama. Doris si Pedro se jucau cu ea. Azi dimineata. dar n-a gasit-o. Raluca! s-a auzit o voce dinspre strada. Si-a adus aminte ca nu a pus-o in camera. Raluca a fugit repede la casuta primita cu o zi inainte. Alexandra! a strigat bucuroasa fetita. sa caute papusa.Hei. Sper sa nu pateasca ceva peste noapte! In cele din urma.

Copiii. Nu stiau cum sa umble mai binisor cu dansul. Lucra bietul om de da pe branci. Isi lepada calevrii. Asa de frumos era oul si lucios. el se sui pana la cuib. dupa ce se innopta. incet. pasarea nu era. Unul zicea ca sa-l coaca in spuza si sa manance toti dintrinsul. ca sa nu-l scape jos sa se sparga. ce sa vaz? un ou ca de gaina. apoi parca-i da cineva ghes. incat parca-i era mila sa puie mana pe dansul. A dus-o sus. Iar Alexandra si-a adus mereu aminte de seara aceea petrecuta cu cei doi caini. altul zicea ca sa-l pastreze. cand vazura oul. Se mira si femeia lui. Raluca nu si-a mai uitat niciodata nici o papusa pe afara. Se mira nitel. plecand la padure ca sa aduca ceva uscaturele pentru casa. si banuia ca sunt prietenii ei. In cele din urma. si a pus-o in camera ramasa libera din casuta papusilor. auzea latraturi vesele de caini. caci nici ea nu mai vazuse un astfel de ou. lucios. vazu intr-un copaci un cuib de pasare. El avea femeie si trei copilasi. vru sa stie ca ce fel de pasare sa fie aceea ce se adapostea in astfel de cuib. 54 . cand. lua la spinare si pleca cu dansa acasa. Bietii copilasi erau mai mult flamanzi decat satui. Intr-o dimineata. Dupa ce se dete jos. Incet. De atunci. si doua in tei nu putea lega si el. orice si pe unde gasea. se uita intr-insul. isi scuipa in palme si se agata de copaci ca sa se urce in el. Mai ales ca uneori seara .Raluca s-a bucurat foarte mult de regasirea Alexandrei. zi si noapte. sareau de bucurie. il lua si-l baga in san. Fratii imparati de Petre Ispirescu A fost odata un biet om sarac. facu o sarcina mica. altul zicea ca sa-l fiarba. culese cateva uscaturi. cum nu mai vazuse el pana atunci.

nici nimic.Ce cei pe dansul? . Dara ia pe negutator de unde nu e. jupane. In cele mai de pe urma. Umblau oamenii de colo pana colo si cumparau mereu la oua. tranti sacul jos si zise: 55 . .Muncitorul insa zise ca mai bine ar fi sa se duca cu el in targ sa-l dea pe bani. Si scoase pungile cu bani. Toti gasira cu cale ca asa este mai bine sa faca. dara la el nici unul nu venea. i le puse in mana. le baga in san si pleca sa-si cumpere merinde. uitandu-se dupa negutator cum se ducea.De vanzare ai oul asta. incepu a zice negutatorul cel chiabur. crezand ca rade de el pentru ca venise la targ numai cu un ou. Se mira cum de nu-l intreaba si pe dansul nimenea de oul lui. Iata doua pungi: nu crez sa-ti dea altul mai mult.De vanzare. Cand se destepta din zapaceala lui. . prietene? ii zise. dara odata il luara de ochi banii ce era acolo. Se tot temea si se tot uita in toate partile sa nu care cumva sa vie cineva sa-i ia pungile.Pai. jupane. se uita in ele. Apoi le stranse la loc. . jupane. Cand ajunse acasa. iaca un negutator chiabur ca vine si la dansul.Sa-ti dau o punga de bani. .Ba nici ras. deschise si el pungile. Bietul om ramase inlemnit in loc. si cu ce va prinde pe dansul sa ia nitel malai. Si apoi unde se mai auzise ca un ou sa se vanza cu doua pungi de bani. lua oul si pleca. Daca vazu si vazu. ce-i vrea sa-mi dai. Nici ca-i venea macar sa creaza ochilor.Ia lasa. Se duse deci cu oul in targ. ca tot si-a pierdut el ziua de munca. Umplu un sac cu de cele de trebuinte si o lua catre casa. nu-ti mai bate joc de mine. apoi vru sa alerge dupa negutator sa-l intrebe de n-a facut vro greseala. Se aseza si bietul muncitor in rand cu femeile ce vindeau oua. zise el si se uita in alta parte. pipai pungile sa vaza nu e vrun vis. . El isi cautase de drum vesel ca cumparase asa ou. .

de negaina.Barbate. ma. Acum vezi de rosteste de masa. de-l gasii eu azi in padure? . fa. alergau de la sac la bani si de la bani la sac. Ei nu se puteau satura vazand atata belsug in casa lor. unde sa le duc? . vezi tu? . Asa si facura. Cand ai mai facut tu asta comedie sa vii acasa cu merinde cat munca ta pe zece zile? .Iata nevasta.Ei! dara ce nu e. nu care cumva sunt niscai fermece. mai zise femeia. tie si copiilor. cum auzira zornaitul banilor. 56 . barbate? atat a facut oul ala.Hei! dara cand ai mai vedea si p-astea. nevasta.De gaina..Pai bine. Atata stiu numai ca trebuie sa multumim lui Dumnezeu ca nea invrednicit sa vedem si noi o data cu ochii ce este belsug in casa noastra. uite. barbate. Toata ziua intr-o veselie o dusera.Ce vorbesti. fasole. ceapa. Dar ce e in sacul ala marele? . cand din alta. Atatia bani pentru un ou de gaina! Si pipaia banii sa vaza. ori ca negustorul la care l-am vandut n-a fost om curat. peste sarat. cum ii vezi cu ochii verzi. ori altceva? .Ia auzi: unde le duc! acasa. pastrama. ardei. . usturoi. eu nu stiu. dara asta nu e lucru curat. aia intreaba-ma. sa vedem ce o sa mai zici! Atunci scoase pungile si rasturna banii in pat. nu-ti spusei ca comedia asta o facu oul ala poznas. ori ai capiat astazi? Vezi. malai. t-ei fi ratacit cu ele incoace. fa.Si unde le duci? . Femeia ramase inmarmurita cu ochii tinta la bani. ca ti le-o fi dat cineva sa le duci aiurea si tu. Copiii carii pana atunci rascolea prin sac si inhata cu dintii cand din una. Apoi ori ca el a facut atata. l-am vazut cu doua pungi de bani. sa mancam si sa ne veselim. ce minune facui eu cu oul ala poznas.Ce spui. stiind lipsa de acasa.Vaz. . cat ai dat tu pe toate astea? .

care faceau de zece ori atat cat ii da lui pe ele negustorul. se scula de dimineata. caci scapa de saracie el si cu toti ai lui. O si lua binisor si cu mare bucurie aduse la bordeiul lui pe stapana oualor. Se facu insa mai nazuros in targ. Mai lua niste unelte si dichisuri de ale lui pentru munca si pentru casa. Cateva zile d-a randul se mai duse el in padure si tot gasea cate un ou. Cu chipul acesta scapa si de drumul de toate zilele prin padure si de suitul in copaci. nici mai auzise. cata copaciul. Indata ii trasni prin cap ca ar fi bine sa o duca acasa la dansul. caci nu credea ca o sa fie in toate zilele Paste. Sta pe cuib. ducandu-se mai de dimineata sa-si ia merticul. Cumpara de asta data haine pentru copii. Daca vazu asa. in care colivie isi aseza gaina si o ingrijea ca pe copiii lui. se gati si pleca la munca. Apoi. Gaina ii oua in toate zilele cate un ou. Se duse cu el in targ si mai lua inca doua pungi cu bani tot de la acel negustor. Ajuta pe orice nevoias. porunci o colivie foarte frumoasa si foarte mare. Facea bine la tot satul. Pasamite oule astea erau de diamant. Intr-una din zile. cumpara vaci la toate vaduvele. caci erau goi. ca se pomeni iarasi in padure. Nici el nu stia cum venise acolo. nu stiu cum drese.A doua zi. Imbogatindu-se el. isi mai indulci si el traiul si-si dete copiii la dascal ca sa invete carte. sa tot gaseasca la oua d-astea scumpele. goni saracia din satul lui. tinu mai la pret si cu mirare vazu ca scoate cate patru pungi de bani in loc de doua. isi facu o cascioara. 57 . Nu stiu insa cum facu el. ducandu-se in targ. ocrotea pe toti copiii sarmani. Asa frumusete de pasare nu mai vazuse. se sui in el si mai gasi un ou. dete peste pasarea ale cui oua le lua el. El insa era bun bucuros ca lua si atat. Apoi daca vazu ca asa merge treaba. in colivie. stia numai ca el la munca plecase.

cand lipsea si nevasta lui d-acasa. raspunsera amandoi. ca sa stie si ei ce zice acele slove de sub aripa gainei. dupa ce vazu ca are destul. ii spusera si-l rugara sa vie sa citeasca. dascalul uitandu-se la ea cu ochi galesi si cu giugiuleli. dascalul ramase inmarmurit si. Intr-o zi. Muncitorul. copiii intrara in colivie ca sa se joace cu gaina. Intr-una din zile.Ba nici boaba. unul din ei ridica aripa gainei si vede ca este ceva scris acolo: . Ce facu dascalul. Jucandu-se ei acolo. se hotari sa vie intr-o doara. ii zise: 58 . zise cel mijlociu catre cel mai mare din frati.Bine zici tu. sa mergem. pe care o pastreaza in colivie tat-al lor. dete ghies muncitorului sa calatoreasca prin tari straine dupa negot. se dete pe langa muma copiilor si. Porni dara intr-o calatorie departata peste mari si tari. tot ar vrea sa mai aiba. intrandui gargaunii in cap. sa ne spuie el ce zice acele slove. se planisi dascalului. ce drese. . fratii mai mari. Biata femeie. cu sosele. decat pentru vro isprava. de firea lui este sa se intinza ca pecingenea. ii si puse gand rau gainei. Si intr-un suflet ajunsera la dascal.Sa te vaz. Ci cat are. slaba ca toate femeile. mai mult de hatarul lor. cand merge bine. dupa ce isi scoasera ochii. raspunse el. zise cel mai mic din frati. . Si fiindca negotul. Cand vazu acele slove si le citi. Copiilor insa le zise ca acelea ce li se pareau a fi slove era un fleac si ca nu insemna nimic.Sa mergem sa chemam pe dascal. Astea parca nu sunt slove de care ne arata dascalul. sa mergem. Dascalul deocamdata nu voi sa creaza ceea ce-i spuneau copiii. nene.Omul era nesatios. poti tu sa citesti ce zice aici? . dara dupa ce-l incredintara. cu momele. ii intra pe sub piele si se inadi cu dansa. incepu a face negot.

E.Maine e sarbatoare. voi trimite sa cumpere o pasare buna si grasa si o voi gati dupa pofta inimioarei dumitale.Vai de mine. ti-oi spune romaneste. dascale. A doua zi. ca sa-ti fac voile. singur.Daca ar fi vorba despre pasari de care se gaseste la toata lumea. slava Domnului! Dascalul batea seaua sa priceapa iapa. 59 . dupa cum dorea.Orisicum. . tot nu-mi vine sa fac una ca asta. iaca. care si asa e destul de batrana si care peste curand negresit ca tot are sa moara. apoi ce fel de pasare ai voi dumneata? il intreba femeia. raspunse dascalul. Si apoi nu pricep la ce sa mai tineti o gaina. deosebit. dascale.Ceva asa. nici din maruntaie. . . ci s-o friga asa intreaga-intregulita. Si ca sa nu mai ocolim. . dara cum as face eu una ca asta? Ce va zice barbatu meu cand s-o intoarce? . pe sleau: am pofta sa-ti mananc fripta gaina aia a ta din colivie. . Sa stii dara ca de azi incolo n-ai sa ma mai vezi. unde veni si femeia cu copiii. ma duc sa ma inec. de frica ca sa nu-si faca seama singur pentru dragostea ei. se duse la biserica. raspunse femeia. tu sa-i spui ca a murit. Asta imi dovedeste ca nu ma iubesti. Biata muiere incepuse a simti si ea de dansul. Eu pentru dragostea ta as fi dat prin foc si prin apa.Orice va zice.Atata trecere n-am si eu la dumneata? mai zise dascalul.Ce mult as pofti sa mananc o pasare cu tine la masa. caci am si eu destule in curte. singurel. ii zise ca acum s-a incredintat ca si ea il iubeste. ca sa nu se amarasca barbatu-meu. Cum auzi dascalul de una ca aceasta. Femeii ii dete un fier ars prin inima. Imi pare rau ca am indragit cu atata foc pe o nesimtitoare. se indupleca si fagadui dascalului ca-i va da gaina s-o manance fripta. . dupa ce porunci bucataresei sa nu lepede nimic din ale gainei. apoi. . Apoi puse la cale ca gaina s-o gateasca bucatareasa lui.. si tu pentru mine atata lucru sa nu faci. nu tias fi mai spus dumitale.

. zicandu-i ca nu credea sa se faca atata tevatura pentru nimicul asta de maruntaie. celui mijlociu pipota. fara pipota si fara inima. incat bucataresei i se facu mila de dansii. Se duse dara pe langa dansul si cu fel de fel de vorbe dulci voi sa-l inveseleasca. Biata bucatareasa spuse lucrul cum se intamplase. Se catrani de ciuda si de necaz dascalul. cum iesi. ramase uimita auzindu-l ca este atata de mahnit. caci li se facuse foame.Trebuie sa alegi una din doua: ori sa fii cu copiii tai. numai sa se poata. Iara el. care nu-si lua de loc gandul de la gaina. celui mare ii dete capul gainei. gusta cate ceva din masa. ori sa fii cu mine. ii lasa gura apa. de unde se astepta sa vaza pe dascal multumit pentru ca se jertfise sa-i faca placerea. care statuse ca pe ghimpi la biserica. Vazu ca nu mai are incotro si se stapani. pe langa aceasta. Atunci racni ca un leu la bucatareasa. am sa te pui inca la o incercare. Si iata de ce: sunt dascal de atatia mari de ani.Spune. ii zise: . copiii se intoarsera de la biserica. sufletul meu. intreband-o cum a facut de i-a calcat porunca. Copiii mancara repede si se dusera iarasi la biserica. Dara se supara cat un lucru mare cand vazu ca i se aduse gaina fara cap. Dascalul. Femeia. desi nu se ispravise slujba. Cu atata gingasie se rugara copiii. si se rugara de bucatareasa sa le dea ceva sa manance. si nu mi s-a mai intamplat ca 60 . socotind ca acestea sunt lucruri de nimic. le dete cate un codru de paine si. p-aci era sa'nebuneasca. spune mai curand. insa pe cand era aproape sa fie fripta gaina desavarsit. ii raspunse femeia. . Ca sa ma incredintez cu desavarsire ca ma iubesti. incat p-aci. si celui mai mic inima. se scula foarte amarat si se hotari sa poarte sambetele copiilor. Un lucru am sa-ti mai cer. Eu insa sunt gata si la moarte sa merg pentru d-ta. Numai gandindu-se la gaina.Bucatareasa facu intocmai precum ii poruncise stapanu-sau.Ai voit sa-mi dovedesti ca-ti sunt drag cand te-ai induplecat si ai dat gaina so taie si sa o friga. veni numaidecat sa se puie la masa.

. sa vie sa manance si apoi sa se intoarca in biserica clefetind din gura! Cu ce obraz sa mai ies eu in lume? Cine o sa-si mai dea copiii la scoala mea? Si decat sa-mi iasa nume rau. dara cum sa facem? intreba femeia. Nu mai pot.Ori ei. ce sa vezi? Lasa ca fac miselii si umbla ca dezmeticii pe uliti. sa-i duca in padure si acolo sa-i spintece pe cate unul. Cu gura zicea el unele ca acestea. ci sa-i trimitem deocamdata la un alt oras. raspunse el. Gandul dascalului era sa ia pe copii. ca eu sa-mi pierz copilasii? Gandestete. si ei. trei lei perechea. Dascalul vazu ca a cam scrantit-o si o intoarse pe foaia ailalta. berchea. in faptul zilei. . unul.Ei bine. ma intelegi? sa stea cu mine aici.Eu nu zic sa-i omoram. dragutul sufletului meu. ori eu. caci nu voi sa-mi zica lumea ca sunt dascal d-aia.Ce stai. Dara norocul nu-i sluji nici de asta data. sa zici ca i-ai trimis pentru invatatura. fiindca am voit sa-i scot ciraci ai mei. ca sunt copiii mei. caci ce glasuieste o zicatoare: decat sa iasa omului nume rau. . mai bine sa mor. ma invoiesc.Foarte lesne. 61 . la noapte sa-i inchidem intr-o magazie si maine. terchea. ce o sa zica barbatul meu cand s-o intoarce? Lumea ma va omori cu pietre. dascale. eu ma silesc cu ei sa-i invat cate in luna si in soare. de vorbesti? Apoi la mine nu te mai gandesti? Nu e pacat de Dumnezeu sa pierdem noi niste copilasi asa de dragalasi si curati ca margaritarul? Cum se poate una ca asta. Toata lumea stie ca pe copiii tai ii am mai de aproape decat pe ceilalti. mai bine ochii din cap. daca este asa. . ii iau eu intr-o caruta si i-oi duce sa-i asez la un prieten al meu. pipota si inima gainei si sa le inghita el.Bine. de s-a luat lumea de ganduri cu ei. si sa le scoata dintr-insii capul. . dara in capul lui clocea alte ganduri spurcate.vreun scolar pana acum sa-mi fi facut rusinea ce mi-a facut copiii tai. . cand va auzi una ca asta. raspunse dascalul. dara azi. sa iasa ei din biserica.

62 .Eu imparat?! zise cel mare. . se va pune la capul lui o punga cu banet. ca insemna ceva acele slove? . de cate ori se va culca. va ajunge imparat. isi luara ziua buna unul de la altul cu lacramile in ochi si se despartira. . sfaramara fereastra si fugira. Cel ce va manca inima gainei. Si d-aia a staruit el pe langa mama de a taiat gaina si s-o manance el. Slovele acelea ziceau ca: cine va manca capul gainei. ca sa se implineasca la dansul prorocia din acele slove. Acum. . ca va fi bine de noi toti. . toata noaptea.Mai e vorba! raspunse el. Dara n-a vrut Dumnezeu cu dansul.Tie.D-aia stii tu nazdravaniile astea. Cand se lumina de ziua. mai intrebara fratii. Se hotarara sa apuce fiecare pe cate un drum si sa se duca unde io lumina Dumnezeu.D-aia. fratilor. Mersera. se sarutara. . Se imbratisara. ii raspunse fratele cel mijlociu. strigara fratii cel mare si cel mic deodata. ajunsera la un loc unde se deschidea trei drumuri. caci demonul de dascal are de gand sa ne ia in revarsatul ziorilor. trebuie sa ne punem toate puterile sa stricam fereastra magaziei astia si sa fugim. Aci stete sa se odihneasca. Se pusera cu totii. . Incepura sa planga.Fratilor. . ca sa scapam de aici. care mancase inima.Asa.De ce intrebara ceilalti. Iaca sa v-o spui eu acum. Cel mijlociu insa zise: .Dascalul a spus minciuni ca nu insemna nimic slovele de subt aripa gainei. le raspunse mijlociul. unde o va gasi cand se va scula. sa ne duca in padure si sa ne omoare. raspunse fratele cel mijlociu.Mie sa mi se intample asta? intreba cel mic.Adevarat sa fie. Iara cel ce va manca pipota gainei se va face nazdravan. mersera. .Copiii fura coprinsi de frica cand se vazura inchisi in magazie. care mancase capul. ascultati-ma pe mine. Stiti de ce ne-a inchis dascalul aici cu voia mamei? .

Mergand ei. unde le dete de mancare si un pat de odihna. il arunca in sus. N-apucara sa se aseze bine si auzira un sunet de bucium. Atunci se facu o tacere de se auzea musca zbarnaind. Batranul le spuse ca hanurile gem de lume care a venit sa fie fata la alegerea imparatului. Pasamite drumurile pe care apucasera ei se intruneau acolo. Atunci nazdravanul zise: . veni si se puse drept pe capul baiatului. Se inalta dara porumbelul de a doua oara. cica n-am mancat de ieri si cere. ca sa vaza si ei cum se aleg imparatii la cetatea aceea.Ia lasa vorba aia incolo. auzi. daca el ne-a adus aci. mai frate.Pesemne ca Dumnezeu vrea sa fim tot impreuna. . Asadara sa nu ne despartim in toata viata noastra. se spala. Inca o data strigara fiii boierilor 63 . si altele. il incarca cu cordele foarte frumoase cu tot felul de fete. cari venisera cu gand d-a fi alesi. cand inde seara fratii cei mari se intalnira iara. ca burta.Mersera ei toata ziua. Aruncadu-se porumbelul in vazduh. ajunsera la orasul care era inaintea lor. nu e bun de imparat. de nu se mai putea misca. Pe locul hotarat se adunase. se scutura si pleaca cu batranul afara din oras pe o campie intinsa. A doua zi de dimineata se scoala cu totii. ca nu va gasi nici un loc de mas si ii lua la dansul acasa. care se va face maine. e greseala. Mai bine zi: ai sa mergem sa cautam ceva de lucru. p-acela il face imparatul lor. incepura a striga ca nu se poate. Fiii de imparati si de boieri. si cerura ca sa se faca o a doua incercare. inca pana a nu se face ziua. fara nici un ocol. unde sa maie noaptea. Batranul le spuse ca alegerea se face asa: dregatorii cei mari ia un porumbel alb nevinovat. Acolo a murit imparatul si maine se alege altul: cel ales ai sa fii tu. Mai-nainte de aci este un oras mare. si de asta data. Aci intalnira un batran pe care il rugara sa-i indrepteze la vrun han. cata frunza si iarba. acesta ocoli pe dasupra lumii si veni de se puse drept pe capul baiatului celui mare. atata lume. Toata lumea tinea ochii tinta in sus. si nu ma mai face sa-mi intre gargauni in cap. si pe cine s-o lasa porumbelul. sarmana. si batranul cu copiii abia gasira si ei un coltisor la o parte de unde sa se poata uita si ei.

in sunetul buciumelor. imparatul. Cand afla de fuga copiilor. Si cu ajutorul lui fratesau incepu a carmui imparatia cu intelepciune si dreptate. si cerura a treia cercare.ca nu se poate. fratele imparatului. cum se vazu intronat. Mai-nainte insa de a ajunge ei acolo. Adusese cu dansul bogatii dupa bogatii. dupa ce falfai putin pe dasupra locului pe unde sta baiatul mai-nainte. nu se poate. Atunci toata lumea striga intr-o unire ca acesta este imparatul lor. al surlelor si al strigarilor de bucurie ale multimei adunate. si amandoi se chibzuira ca sa faca o priimire ca unui parinte bun ce le era. Atunci el hotari sa ceara dreptate pentru necinstea ce ia facut sotia lui si pentru raul ce i-a pricinuit procletul de dascal. si i se spuse toata istoria cum s-a intamplat. 64 . Merse deci pe la toate dregatoriile si fu straganit prin judecati mai multi ani. porumbelul. Cerceta in dreapta si in stanga. Nu trecu mult si vestea se duse in toate tinuturile si in imparatiile vecinilor despre numele lor. Iara pe baiat il bagara intr-un sac si-l dusera departe de lume. dara se stapani. turba de manie: caci era un zacas de n-avea margini. isi ia zborul si se duse de se puse drept pe sac. fara sa-si dobandeasca dreptatea potrivit cu marimea vinei celor vinovati. dar n-avu curaj. se potoli oarecum si se apuca iara de dascalia lui. La a treia inaltare. Imparatul cel nou. Vru sa-si faca seama singur. nazdravanul. Afland si despre numele cel falnic al celor doi frati imparati. mai intai hotari ca frate-sau nazdravanul si batranul ce-i gazduise sa fie nelipsiti de langa dansul. simtind ca are sa vie tata-sau la judecata. Il scoasera dara din sac si-l dusera de-l asezara pe tron. iara supusii lor incepura a-i numi: cei doi frati imparati cu minte si drepti. Cand auzi dascalul de fuga copiilor. Dupa o buna bucata de timp iata ca soseste si tatal copiilor din calatoria cea lunga ce facuse. spuse fratine-sau. negutatorul isi lua femeia si pe dascal si se duse sa-i judece ei. Vazand insa ca norocul ii sta impotriva. cat paci era sa-i vie rau.

Acolo daca sosi. aruncand toata vina in spinarea dascalului. Negutatorul isi spuse pasul si zice ca isi pune nadejdea in intelepciunea imparateasca si asteapta sa hotarasca imparatul cum il va lumina Dumnezeu. se duse. judecata incepu.Mai e vorba? raspunse negutatorul. Hotari dara ca toti sa caza in genunchi si sa roage pe Dumnezeu sa le arate dreptatea lui. Iara negutatorul. dara nu cuteza sa zica nimic. femeia si dascalul o sfleclira de tot si tremurau ca varga. Imparatul porunci sa puie asta stane de piatra de o parte si de alta la scara palatului. iara cand il duse inaintea imparatului. statura ca trasniti de Dumnezeu. iesi inainte fratele imparatului si primi pe negustor la scara. si ajunse la orasul unde il scosese drumul pe care apucase el. El cauta cand la imparatul. dascalul si femeia se facura stane de piatra. se uita in toate partile si nu pricepea nimic din cele ce se faceau. trase la gazda la un om al lui Dumnezeu. Vezi ca se stiau vinovati de moarte. dupa ce se desparti de fratii sai. raspunse imparatul. Atunci imparatul intreba pe negustor ca: daca isi va vedea copiii. 65 . ca cuvantul din poveste ce d-aci incolo se gateste. se duse. La aceste cuvinte.Cand venira impricinatii la infatisare. In vremea aceasta.Noi suntem. . se minuna in sine. acesta se scula de pe tron si l-a intampinat cu vorbe bune si supuse. fratele cel mic. Imparatul zise ca de cand el este imparat. de atatea ori gasea cate o punga cu galbeni la capataiul sau cand se scula. deodata. iara femeia indruga si ea cateva vorbe. asa pricina grea nu mai judecase. Negustorul se minuna de atata cinste ce i se facu si nu stia ce sa mai zica. De cate ori se culca. Pe cand inca se rugau. Dascalul o malcise de tot. El se uita la amandoi imparatii si nu mai cuteza sa zica nici bleau. crestea inima intr-insul de bucurie ca-si gasise copiii. Dupa ce se aseza imparatul pe tron. i-ar cunoaste el? . Iara negustorul ramase la curtea imparateasca. cand la fratele imparatului. Intrand in camara si dascalul cu femeia. Asa si facura.

calauza se feri d-a-i spune. .Pentru ce? intreba flacaiandrul. Cum auzi maiastra aste vorbe. ca e stingere de tine. ca un haidamac. Seara intreba pe gazda si aceasta ii zise: . bani am destui. a treia zi iara si tot astfel cateva zile d-a randul. "Trebuie sa aiba multi bani". pana ce nu o da doua pungi de bani.Pentru ca acolo sade o maiastra si oricine merge la dansa se intoarce capiu. el o vazu si apoi se intoarse. Ea iesi. ii puse gand rau. ii zise: . tinere. d-aia dorea sa o mai vaza. nici frica de capiare nu l-a putut opri de a merge sa vaza pe acea maiastra.Ceru de la gazda pe cineva care sa-i arate lucrurile cele mai insemnate. Se lua deci pe langa dansul cu soptele cu momele. zise el. N-am vazut pana acum pe nimeni care sa vie la mine in ostrov de atatea ori una dupa alta. vazand tot ce era vrednic de vazut. A doua zi se duse iara. Se insela si ii spuse. se gandi ea. ca si puterea cu care o fac. .Da. 66 . de o risipesti asa. Maiastra baga de seama ca el venea intr-una de cateva zile. De ce o vedea. . ajunse la margine si acolo era un ostrov. Nici rugaciunile gazdei. Si apoi nimeni nu poate sa mearga sa o vaza. pe dinafara. raspunse flacaiandrul cu mandrie.Asta este tot? Maine ma duc sa o vaz. Acolo umbla catva timp. ca doar maiastra va iesi la fereastra palatului sa o vaza. . Dupa ce ocoli crucis si curmezis tot orasul. dadu doua pungi de bani si intra in ostrov.Sa nu care cumva sa te muste sarpele de inima sa te duci acolo. precum vezi. mare si nesfarsita. viclenindu-l ca sa-i afle puterea. Iara daca vru a sti ce era acolo. Se duse deci. Flacaiandrul se pierdea de dorul ei cand o vazu dezmierdandu-l cu niste cuvinte mai dulci decat mierea. Iara daca trimise de-l chema.Mare stare trebuie sa ai tu.

Se puse deci de o curata de solzi. Pescarul pleca. Tocmai era sa se lase de pescuit. Lua el acel ceva. cugeta: "Daca nu tioi face-o eu. Ii chioraia matele de foame si fu nevoit sa se abata. saracul de mine. golanel si gonit. sa am cu ce bea apa. cand vazu o mreana.Las' pe mine. o spinteca. raspunse flacaiandru. apoi ii dete pe bete din ostrov. el dupa ea. Cand se dezmetici el si se vazu pirpiricosac. . o incalci intr-insa si o trase la margine. Se bucura in inima sa ca facuse o treaba cumsecade. iar el dete dintr-insul afara inima gainei. sa nu te duci acolo? Ce o sa te faci acum? . Se mira de asta intamplare. Rasturna banii in poala si mai lua o data apa ca sa bea. si vezi d-ei putea sa prinzi vro fata de peste ca sa avem de leguma pentru azi si maine. Si indata si lua oleaca de apa cu dansa sa bea. Acolo dete o coliba de pescar.Atunci ea ii dete ceva de bau. catusi decat. ajunse la marginea unui rau.Iata eu ma duc la targ cu cosul asta de peste. Se duse la gazda si povesti ce i se intamplase. Pana una alta. . si ce va vrea Dumnezeu cu mine. Intr-una din zile. 67 . . ii scoase maruntaiele. apoi sa stii ca nici dracul nu ti-o mai face". batu in jos si peste sa prinza. Vazu el ca mreana era cat sa le ajunga pe doua zile. pescarul zise flacaiandrului: . Pescarul primi sa ramana la dansul sa invete pescuitul. zise el. trecand printr-o padure. A doua zi pleca si. Ea o lua. aruncand plasa. Iara baiatul intra cu plasa in garla.Ma voi duce in lume. se facu iara bani. Mreana fugi. Cand sa aduca la gura. Cand in loc de lapti. ea era plina cu galbeni. Batu in sus.Buna este si asta. ia si tu halaul ala. Cand s-o duca la gura. il spala. si ramase un fel de covatea mititica de piatra.Nu ti-am spus eu. ce sa vezi? ceva ce nu semana a nimic. pana ii veni bine si.

Gazda se sili in toate chipurile sa-l opreasca de la aceasta otarare a sa. Cum il vazu maiastra. Gazda il povatui sa ia pe seama lui o tocitoare de bani din care ii lasase sa se apuce si el de ceva si sa nu mai umble ca un pierde-vara dupa icre verzi. vazu de ceea parte a raului niste smochini. Cum se facu stapana si pe acest lucru. si maiastra ii sterse si covatica. Stand el asa si zbatandu-se cu gandurile. umplu gazdei doua tocitori cu bani. Apoi lua cu dansul covatica de piatra si doua pungi pline. se pomeni deodata magar. . Pleca iara la gazda si-i spuse toata siretenia. dara incepu a simti ca din ce in ce se schimba. cu prefacaturi. Manca ce manca. cum de sa nu se tie el. Pana una alta. In cele din urma. merse. Isi aduse aminte ca nu mancase de doua zile si se duse sa faca o gustarica cu nitele smochine. zise el.Acum. 68 . trecu prin paduri. Eu nu voi. aide la zana mea maiastra. Fu peste putinta. Unde din om ce era. Intelese ea ca trebuie sa fi dat el cu mana in foc. Se duse sa se scalde ca sa se mai racoreasca. nu se putu astampara de necaz. Il tragea ata la rele. Lasa si plasa. si pleca in lume. porunci slugilor sale sa-l huiduiasca ca p-o gagauta si il goni cu rusine din ostrov.Ce mi-o da Dumnezeu. il cunoscu. cazu de obida si de mahnire. zise el. se lasa sa fie maglisit. cu marghiolii si cu viclenii il facu de spuse cum are atata stare. Ii spuse despre norocul ce dase peste el si incepu a se gati sa mearga la ostrov. Merse. prin campii cu inima plina de foc pentru maiastra lui. Tot scaldandu-se. si peste. ca sa nu fie si batjocorit. Acolo. Si fiindca flacaiandrul isi pierduse capul cum ajunse langa dansa. si-l chema la dansa. baga de seama ca p-acolo p-aproape curgea o apa.. si cu banii luati. si nu se putea impaca cu gandul ca n-o sa-si mai poata vedea odorul. si coliba si intr-un suflet alerga la gazda lui din oras. si se duse la ostrov. Cand se vazu iarasi dat afara si infruntat.

se mai duse o data la ostrov. nimic. Apoi deodata zice: . trimise sa-l cheme. de care mancase si el. Maiastra se puse la masa. Auzind insa de faima celor doi imparati intelepti. Dupa ce se intoarse la gazda lui din cetate. 69 . Cat p-aci era sa moara de bucurie cand vazu ca incet. Ramasera magari ca toti magarii. Cum il vazu. mai tu. Cand la sfarsitul mesei. ca sa nu-l apuce vro fiara salbateca. Hat in sus. femeie fara de inima ce mi-ai fost! Se apuca si umplu sanul de roscove. Atunci flacaiandrul. Ba ca o fi una. ii lega unul de altul si ii duse cu dansul.Alta nevoie acum. hat in jos. ba ca o fi alta. Cum sa se intoarca in cetate? Pe langa celelalte toate. si culese intr-insul smochine. ii dete un fier ars prin inima. le puse cate un capastru in cap. sa-l puie la vro munca ce n-ar putea-o duce. il cunoscu. Umbland in sus si in jos pe marginea padurei. cum putu. caci era lihnit de foame. ii era frica sa intre inauntru padurei.Acum esti a mea! Stai. Toata ziua umbla ratacind cu inima cat un purice de frica. prinzandu-i. cu cosuletul de smochine pe mana. porunci de-i cumpara cosul cu totul. de-i plangeai de mila. si incepu a striga la smochine. Statu in loc si se cruci si el de asta minune. se schimba si se facu iara om. se facura magari. incet. El lua banii si se facea a se mai plimba prin ostrov. ca sa nu-l prinza vrun om. Maiastra. din nuiele de richita. dupa ce mancara impreuna cu ai lor smochine. pe la poarta palatului. caci inima gainei o mancase maiastra. Apoi facu un cosulet. ca ti-o fac eu tie pe piele. oare n-or fi fratii lui? Dara pana sa se porneasca catre dansii. si-si puse in gand a merge la dansii sa vaza. ii spuse ca acum s-a implinit. Flamanzi iara. Ce sa faca? Se caina si se vaicarea. dete peste niste roscove. Cautand cate ceva de mancare. auzindu-l. se temea iara sa iasa mai la lumina. dupa ce lua covatica si o baga in san. Crezand ca si in smochinele lui este ascuns vrun farmec numai bun pentru dansa. Se apuca sa manance. acum are sa fie si prigonit.

Intr-o zi. imparatul ii zise: . . ii zise: 70 . le dete de mancara roscove si indata se facura iara oameni. Trimise de aduse magarii acolo. destul i-ai pedepsit. Ea atunci incepu a zice: . . apoi merse de se infatisa imparatului.Sa ne vedem sanatosi. Acesta ii povesti toata intamplarea cu muma lor si a dascalului. zise el gazdei. . se cunoscura si se imbratisara. se mira ca gasi pe fratele sau cel mijlociu care il astepta. Apoi. si sa auzim de bine. pe care singur ii ingrijea. ce ai de gand cu magarii tai. Cum se vazura. bani ai destui.Ei. Mai cu seama caci stiu ca se topeste inima in tine de dorul ei. uitandu-se la fratele imparatului cel mic. si cum ii pedepsise Dumnezeu. iarta-i. Sa nu socotesti ca nu stiu tot ce ai patit. Ramai sanatos. Toti cei de fata ramasera inmarmuriti cand vazura asta minune. Apoi ochii tutulor se atintira la maiastra si marturisira ca asa frumusete de muiere nici c-au mai vazut. fratele nazdravan spune imparatului toate cele intamplate fratelui lor celui mai mic. cand vazu ca frate-sau cel mic este cu voie buna. Planse fratele cel mic de osanda dumnezeiasca ce cazuse peste muma lor. Dara este destul. la masa.Adevar ai grait. cu alaiul dupa dansul. Apoi ceru de la imparatul sa-i dea un grajd curat unde sa-si puie magarii. Cand ajunse la marginea cetatii unde domnea imparatul. Pe cand mergea.Mai intai multumesc imparatului ca s-a induiosat de starea cea proasta si ticaloasa in care ajunsesem si a staruit de ne-a facut oameni la loc. ii raspunse fratele cel mic. Asa si facu. Trecu ce trecu si nici pomeneala nu era ca sa faca pe magari sa se schimbe iarasi in oameni.Se duse cu cardul de magari la gazda lui.Acum sa stii ca ma duc intr-ale mele. ostrovul si palaturile sunt ale tale. Tocmi un argat si porni sa mearga la fratii lui. si nici ca se mai poate afla in toata lumea. Dara cu turma aia de magari ce ai sa faci? Ia-ti un argat. si se pregatira sa-l priimeasca cu cinste. Pentru hatarul tau fac tot. raspunse gazda. care sa vaza de ei.

el si cu nevasta sa. ca nu mi-a mai ramas la inima nici o zacaseala.Numai tu mi-ai venit de hac pe lumea asta. . pe care il hraneau cu peste si cu tot ce aveau ei mai bun in bucatarie. mai cu seama acum. pe cand batranii gospodareau pe afara in gradina. carora li se zicea: La cei trei frati imparati. Si oamenii acestia indragisera un biet caine. Unde mananca doua guri. Nimerise mai inainte la niste vecini rai la inima. Se pregatira si facura o nunta d-alea imparatestile. tare de mult. zise el babei. sunt gata a te lua de barbat.. Iarta-ma pentru neajunsurile ce ti-am facut. daca voiesti. Ei nu se mai dusera de acolo. Trebile imparatiei mergeau gaitan. venise cine stie de unde ratacit. Fie ca si eu mi-am scos din capete. Cand auzi cum schiauna de durere. -Tot suntem noi singurei. cand povete bune si cand ajutoruri de bani. dand din coada cu putere: -Uau! Uau! Uau! 71 . Ramasera cate trei fratii la un loc. cand tot veneam pe la tine. pacatele mele. si tu tiai batut joc de mine. poate sa traiasca si el. Unchiasul facator de minuni De mult.Apoi eu ce umblam. Sunt gata si eu a te lua de sotie. sa-l oprim la noi. mosul iesi afara si il chema cu duhul blandetii. Intr-o zi. care il batura si il alungara. traia odata un om batran. pana ce cainele intra in sfiala. Deodata il vazura ca se opreste scurt si ca incepe sa latre tare. cainele veni dupa ei si incepu sa se gudure si sa se joace in jurul lor. Ast caine. obosit si insetat. Locuitorii apucau si ei de la acesti trei frati cand dreptate. si in toata lumea se duse vestea despre ei.

Cand vazu unchiasul cel bun ca a trecut atata vreme si cainele tot nu s-a intors acasa. il legara cu o funie de gat si-l trasera afara. se duse la vecin sa-l intrebe. Acestia. Vecinii. dar nu gasira decat murdarii si starvuri. Mosul si baba carara impreuna comoara in casa. infuriati. nu iesea nici un latrat din gatlejul sau. ce sa vezi? Locul era plin cu monede de aur si de argint si cu tot felul de lucruri pretioase. Cum sosira cu el acasa. Cand colo. venira la batrani sa-i roage sa lase cainele sa stea la ei putin timp. Atunci oamenii rai. crezand ca e locul cu norocul. domnule caine. tarandu-l de colo pana colo. ingropate acolo. cand auzira de intamplarea fericita. 72 . vietuiau un om si o femeie. si dupa ce facura pomana saracilor. in gradina. oamenii rai lovira cu sapa pe bietul caine. care raspandeau o duhoare de trebuira sa-si astupe nasul. amandoi lacomi si zgarciti. pentru ei.Batranii socotira ca a mirosit el ceva bun de mancare. Cainele insa. isi cumparara campuri de oraz si de grau si ajunsera oameni avuti. ti-am fi foarte indatorati sa ne arati si noua un loc unde sa fie ingropate parale multe. se repezira si sapara. zicand ca tare le era drag si lor. animalul se opri intr-un loc si incepu sa miroasa. intr-o casa vecina. Acuma. pana ce il ucisera. nici nu se atinse de bunatatile ce i le pusera dinainte. ascuns in pamant si adusera o sapa ca sa scormoneasca. Mosnegii se invoira bucurosi. care pana atunci nu primise de la vecini decat lovituri si bruftuiala. In cele din urma. Dar toate fura in zadar. Iar omul rau ii raspunse ca-l omorase si ca-l ingropase la radacina unui pin. cainele n-avea nici un "uau-uau". vecinii pregatira mancare buna pentru caine si ii spusera: -Daca ai binevoi. Oriincotro il duceau. Furioasi ca fusesera amagiti in asteptarile lor.

mosneagul alerga plangand la casa vecinilor sai si ii ruga sa-i dea inapoi cel putin cenusa comorii lui. Batranul se mira foarte de rautatea celor doi oameni si nu-si putu inchipui cum poate cineva atata de negru la inima. Intr-o noapte. incat sa se razbune pana si pe un lucru neinsufletit. unchiasul facu intocmai cum ii spusese cainele: taie pinul si isi fauri din lemn o piulita pentru grane. numai ca nu se dumirea de ce vecinii nu o mai inapoiau. Cand te vei folosi de ea. ce sa vezi? Fiecare bob se facu o piatra pretioasa. se duse la locul unde fusese ingropat cainele sau iubit. cainele se arata din nou si povesti ce isprava rautaciosa ii mai facusera vecinii sai. cu o strachina plina cu mancare buna. Cum atinse pomul. arborii vor invia si vor inflori dintr-o data. Acestia. Cum se facu ziua. cum se acoperira crengile cu muguri. 73 . Batranul nici nu banuia ce soarta avusese pretioasa sa piulita. o bogata comoara. cerura batranilor sa le imprumute si lor piulita fermecata. i se arata cainele sau drag care ii multumi pentru tot ce facuse pentru el si ii spuse: -Pune sa taie pinul sub care sunt eu ingropat si fa din el o piulita. Dar nici nu apucara sa piseze in ea orezul. socotind ca nu mai are ce sa faca cu dansa. cu inima grea de durere. Aici primul gand ii fu sa incerce puterea cenusii asupra unui cires uscat din fundul gradinii sale. Noaptea. iar in tot. oamenii pizmasi sparsera piulita si ii detera in foc. Batranul multumi si se intoarse repede acasa. Ii spuse ca daca va strange cenusa piulitei arse si o va presara pe pomii uscati de seceta. pe cand batranul dormea. varsand siroaie de lacrimi. Cand vecinii cei plini de pisma auzira si de minunatia asta. i-o inapoiara. ca totul se prefacu in gunoi.Bietul batran. sa te gandesti la mine. Cuprinsi de furie. Cum se trezi. arse tamaie si presara flori pe mormant. pe care ii vedeai cu ochii cum se deschid si infloresc. Dar cand puse orezul in ea.

mosul puse cenusa intr-un cosulet si pleca sa cutreiere tara. dand de stire pretutindeni ca el avea puterea sa aduca iarasi la viata copacii uscati. Si il rugau sa le invieze gradinile cu pomi roditori din samanta rara. printul ii spuse: -Am o livada intreaga de pomi cu fructe rare. nici un mugur. cum vantura putina cenusa din piulita arsa. Cand oamenii de la curte vazura cum i-a pacalit omul cel rau. smerit. toata cenusa zbura in ochii si in gura printului. orbindu-l si inabusindu-l. Ca vai de el. Nici nu avu mult de asteptat.Uimit de acesat minune. Dar cand se urca omul cel rau in copac si presara cenusa peste crengile uscate. Ba inca. il inhatara si-l batura. incat mosul pleca acasa incarcat si plin de bucurie. adunara toata cenusa ce mai ramasese. dar uscati cu totii de seceta cumplita de asta-vara. 74 . nici o floare nu se ivira. se repezira la locul unde arsera ei piulita. cum auzira de aceasta noua veste care fericea pe mosneag. unde mai sa moara de necaz si de rusien. de era cat pe-aci sa-l ucida. Vestea ajunse la urechile unui print. socoti faptul drept un lucru foarte ciudat. o pusera intr-un cos cu care omul cel rau porni in graba in orasul apropiat. cu haine scumpe si alte maulte daruri. El trimise dupa unchias. Printul il darui cu bogate matasuri. se repezira la el. se tara pana acasa. care auzind de mosneagul facator de minuni. Arata-ti puterea si te voi rasplati cum se cuvine. ca un print il chema la castel si ii porunci sa invieze pomii din gradina sa. cum prindeau viata arborii. Dar vecinii cei rai. iar acesta cum i se infatisa. daruiti de imparat. Mosul raspandi o parte din cenusa asupra crengilor moarte si deodata intreaga livada se imbraca in haina de sarbatoare a mugurilor infloriti. Aici dadu zvon ca e omul care poate sa redea viata copacilor uscati si sa-i faca sa infloreasca. ca-l mai vedea si nevasta in halul asta. Printul insusi veni cu el ca sa vada cu ochii minunea. Si pretutindeni.

linistita. caci pe multi ii mancase. le dadura si lor o parte din bogatiile adunate cu atata staruitor noroc. Si-i facea mari pagube imparatului. feciorul cutarui imparat. pe unde s-a auzit de frumusetea ei. dusera si ei viata buna. si zmeul acela nu lasa pe nici un fecior de imparat sa vina sa ia pe fata imparatului. nu ca inainte. in sfarsit. sa vina sa o ia.Bunul unchias. asa e. intr-o vreme. intr-o imparatie era un fecior de imparat foarte frumos si viteaz. s-a apucat sa dea foc pana si palatului. Zmeul A fost odata. dar zmeul le iesea inainte si pe unul il manca. dar le era frica de zmeu. Zmeul se purta cu gandul sa fure pe fata imparatului si dupa moartea acestuia sa puna mana pe imparatie. ca intr-adevar. caci nu aveau nici un baiat. un imparat si o imparateasa si aveau o fata foarte frumoasa.Eu m-am hotarat sa ma duc! Se poate sa las un zmeu sa ne ia toate imparatiile si sa ne faca atatea pagube si un rau atat de mare!? E rusine de capul nostru! S-a pornit deci sa mearga si a dat de veste imparatului. pe altul il fugarea. Dar in imparatia aceea se gasea si un zmeu. ca sa lase ginerelui tronul. trimisera dupa ei si dupa ce le spusera ca lacomia si cruzimea sunt pierzania omului. si asa nimeni nu putea sa ia de nevasta pe fata imparatului. afland de belelele in care cazusera vecinii. Acesta si-a zis in sinea lui: .. Si atunci imparatul a trimis veste ca cine are sa poata ucide zmeul. ii da fata de nevasta si-1 face chiar din clipa aceea imparat. ii pustiia ogoarele inainte de seceris si. Si voiau sa-si marite fata. Si s-au pornit din toate imparatiile. Ii parjolea viile. ca Florea. Iar vecinii. dovada toate cele ce au patit.. De atunci. are sa vina sa ucida 75 . Atunci toti feciorii de imparat s-au bucurat de vestea aceea. recunoscand acum. cu baba sa. se indreptara si multumira binefacatorilor lor. inainte de culesul lor. dupa atatea intamplate. Dar departe.

Zmeul dormea. ii da bani multi si-si cumpara un rand de straie ciobanesti. daca doarme ori este treaz. Potarnichea insa incepe a striga: . Si asa. Dar nimeni nu poate sa-l cunoasca.zmeul si sa ia pe fata imparatului de nevasta. de cum a vazut ca zmeul sta de paza pe acolo. Si Florea a fagaduit ca ii va aduce. Feciorul de imparat isi zice in sinea lui: . potarnichea mea! . A plecat si.Inaltate imparate. arunca hainele ciobanesti. Norocul lui.Tatucule. n-a putut trece mai departe. Atunci s-a dus la un cioban. ori asa. potarnichea mea.Tatucule.Spune. zmeul rapise o fata de imparat si a prefacut-o intr-o potarniche. grai zmeul prin somn. vreau insa mai intai sa te duci sa-mi aduci ochelarii zmeului.. spune. potarnichea incepea a vorbi. chiar de ar fi sa si mor! Ori asa.Bine. fatul meu. A venit Florea. de unde pana unde. a trecut prin fata zmeului si merge la imparatul. Cum a intrat inauntru si a zari pe imparatul. Caci ochelarii aceia. iar daca nu. pentru ca ochii. Si aceasta ii pazea casa: cum intra cineva in casa zmeului.Am sa merg si. ia si o bata ciobaneasca si un vas cu lapte acru intr-o caruta. daca se intampla sa fie razboi. poarta s-a deschis! . m-am hotarat! Intr-o vreme insa. a aflat ca zmeul este treaz sase luni intregi si ca apoi alte sase luni doarme. de-l gasesc dormind. Florea a deschis poarta si a intrat in ograda. Dar iata ca si zmeul a prins de veste si s-a facut luntre si punte sa nu lase pe Florea sa intre in hotarul imparatiei. spune. eu sunt fecior de imparat si am venit sa-mi dai fata de nevasta! Dar imparatul i-a spus: . ii tine deschisi.Spune.Tatucule. potarnichea mea! 76 . . cine ii avea. vine asupra-ti! . Le imbraca.Spune. am sa ma lupt cu el. ti-a luat ochelarii! . dar. bine. vedea dintr-un capat de imparatie pana in celalalt. tot timpul. ramane in straiele lui frumoase si-i spune: . spune.

si deschide poarta. Dar imparatul ii spune: .Spune..Spune. A intrat in curtea zmeului. a luat calul si fuge! .Tatucule. ta. potarnichea mea! Si a luat-o deci Florea si a dus-o la imparatul si i-a spus: . ii spune. ti-am adus si calul! .! .Spune. a intrat in grajd! ... .. vine asupra mea! . s-a chibzuit intr-un fel sa-l vare intr-un poloboc. Si Florea s-a dus iarasi. spune. Cum s-a deschis poarta..Ei.. La urma urmei. m-a luat si pleaca! . des. fatul meu. ...Tatucule. a intrat un strain. poar. potarnichea mea! Si a luat calul si 1-a dus la imparatul.Tatucule. Florea s-a gandit ce sa faca. spune.Sa traiesti multi ani. spune. cu. spune. potarnichea mea.Spune. ..Spune. potarnichea mea! . potarnichea mea! .. tu. ti-am adus si potarnichea! . spune.. potarnichea mea! Si Florea a adus imparatului ochelarii.Inaltate imparate. potarnichea mea! .. acuma. potarnichea mea! grai zmeul prin somn. sa mergi sa-mi aduci si potarnichea! A mers deci Florea iarasi.Ei.. imparate. i-a luat si fuge! Spune. potarnichea a inceput iarasi: . a intrat in curte un strain! ..Spune. ca sa avem pace intru imparatia noastra. 77 . Potarnichea incepe iara: . grai iarasi zmeul in somn. spune.Tatucule. chis. s-a.Spune.... .Ta. spune.Tatucule.Tatucule. le. sa-mi prinzi si pe zmeu si sa mi-i aduci aci in palat! Atunci.Tatucule. ii spune.Sa mergi si sa-mi aduci si calul zmeului! Caci avea zmeul un cal care fugea ca sageata. spune.

si-a mai luat inca doage si cercuri. . spune zmeul mosneagului. . sa intri inauntru sa mi-o astupi insuti tu? Si i-a mai spus si multe altele.ochii mei. Nu mi-ai face un bine.Dar unde ti-s gaurile? . Incepe deci sa bocaneasca. raspunde Florea zmeului. ca sa-i mai treaca de necaz si sa-i vina in cap cum sa se razbune pe Florea.Ah. . Floreo. Florica.Noroc. Vede un mosneag facand un poloboc. . mi-ai luat ochelarii . Ah.Dar unde e? Eu nu o vad. Florea insa s-a hotarit sa se prefaca intr-un mosneag. o cocoasa si haine vechi. sa-mi fac vin. mosule. .. Dar ia-i de unde nu-s! Coboara in grajd sa-si vada calul. de mi-ai pica in mana! Si a iesit zmeul in ograda si s-a dus incolo si incoace. pana ce l-a facut sa intre in poloboc. si si-a pus barba alba si par alb. raspunde Zmeul.Ah. vai! Pai sa iau niste lemn sa le astup! . vrei sa pui in butoiul asta? Incap eu prin gaurile ce le are si tu vrei ca mustul sa ti-l tii in el ? .Iata si o gaura mare acolo pe fundul polobocului! .Ce vin. Cand s-a trezit. Acolo a inceput sa faca un poloboc. calul .Iata-le! Pune mana si vezi-le! . fatul meu. sa-l incalece sa plece. Floreo. potarnichea . graieste Florea.Dar ce faci acolo? . Florica.picioarele mele. colo jos. i-a dat o pana de lemn si tot ce a 78 . Zmeul vede de departe un om lucrand si a venit aproape sa vada ce este. ce sa vada?! Casa goala! Cauta sa-si gaseasca ochelarii. boc! boc! si sa stranga doagele polobocului. sa vada ce se mai intampla in lume. unde era zmeul.Ce sa fac? un poloboc. Dar nici calul nicaieri! Atunci abia a priceput ca sunt ispravile lui Florea. Da-mi mana sa ti-o arat! Dar Florea se face ca nu ajunge. si zice in sinea lui! .Noroc bun. ca sa pun putin must de struguri.Nici nu o vad. un ferastrau si o bardita si s-a dus la munte. nici nu o ajung.In timpul acesta ii veni zmeului vremea sa se trezeasca. .Uite. pana sus in munti.limba mea!. O data ce a intrat in poloboc.

ca sa astupe gaura. Dar cum a intrat zmeul inauntru. sa-i iau fata de nevasta! Abia atuncea zmeul a inteles ca acela este Florea.glasul meu. si a fost tare de mult. dupa cum se vede. si a ramas Florea in straiele lui aurite. Si cum bocanea. dar acu' am sa te ard si eu pe tine! A pus de au aprins un foc mare si 1-au ars. . calul picioarele mele. imparatul a luat averea zmeului. Iar Florea a trait cu nevasta in bine si fericire. Asa ca in loc de a se 79 . Si a fost muzica si bucurie mare si i-a dat fata de nevasta.Am ajuns sa te vad in poloboc si acuma sa te las sa iesi?! Si atunci si-a dat jos parul si barba si straiele cele vechi. si acum si pe mine in poloboc! Ah.Ei. ci poc! poc! inchide polobocul bine. polobocule. toate ar fi fost asa cum trebuie. Floreo. dupa cum i-a fagaduit. de n-ar fi avut o mama vitrega. spune zmeul. sa mergem la curtea imparatului. Era o fata buna. ai sa-mi pici o data in mana! Dar Florea de afara: . Si asa au scapat de zmeu. sa mergem la curtea imparatului sa-i iau fata de nevasta! Si l-a dus la imparatul si atunci imparatul a spus zmeului: . dura. Florica. polobocule.Mi-ai dat foc la ale mele.ochii mei. pe nume Rosemary. si. Florea nu pierde vremea. zmeul striga: . potarnichea . rea. mi-ai luat ochelarii . sa ies! .Dura.cerut. dar nu deosebit de iscusita. Si a inceput a da polobocul de-a dura si a spune: . dura.Ah. Si in loc sa ia zmeul bogatiile imparatului. cand traia o fata. dar nu putem spune ca stralucea prin frumusete.Dura. Fantana de la capatul lumii A fost odata ca niciodata. Iar pe Florea l-a urcat pe tron si l-a facut imparat. ce faci? Deschide! Doara-s inauntru! Deschide. si vesela era.

mama ei vitrega hotari sa se descotoroseasca de ea. tot nu era destul de devreme. baga de seama. ia de colo ciurul cela si mergi la Fantana-de-lacapatul-lumii. -Copilule. Dar acolo in mana ce ai? -Incerc sa gasesc Fantana-de-la-capatul-lumii. si acesta e un ciur pe care sunt datoare sa-l umplu cu apa. care oprise ca sa stranga chingile calului. ii raspunse ea. -Incotro ai pornit-o? striga unul dintre ei. Spunand acestea. Asa ca Rosemary isi tiri picioarele mai departe. Nu peste mult a intalnit un carutas. Daca se trezea cu noaptea-n cap. acolo. Si. in mana ce ai? -Incerc sa gasesc Fantana-de-la-capatul-lumii. si intr-o buna zi. Asa ca Rosemary.bucura de rochii frumoase. vazu trei baieti jucandu-se cu bilele in curtea unui han. dadu bici calului si o lasa pe biata Rosemary in picioare. ii spuse. Dar nimeni nu stia. ea trebuia sa faca gospodaria: sa stea in genunchi si sa curete cu peria lespezile de piatra de pe jos. rosti ea. intreband pe oricine intalnea daca stie unde se afla fantana. Unii erau 80 . cu atat mai mult o ura mama ei vitrega. si acesta e un ciur pe care sunt datoare sa-l umplu cu apa. Nu exista o astfel de fantana pe lume. Si cu cat facea mai mult amar de treaba. Dar. i se spunea ca sunt facute anapoda. cand o s-o gasesti. daca gatea pranzul. curand. Ei. nu era destul de bine gatit. -Incotro ai pornit-o? o intreba el. Carutasul rase din inima si spuse ca era prostuta daca-i trece prin minte sa caute o astfel de fantana. Merse ea cat merse si. sa nu risipesti nici o picatura. de prajituri dulci si de prieteni cu care sa se joace. a luat ciurul si a plecat in cautarea Fantanii-de-lacapatul-lumii. Toti trei baietii rasera cat putura de tare si o facura proasta. care niciodata nu i-a intors vorba mamei sale. Drum bun si cale batuta. Sarmana Rosemary! Trebaluia cat e ziulica de lunga si toate cate le facea. sa-si suflece manecile pana la coate si sa spele. umple ciurul cu apa si adu-mi-l inapoi. sari inapoi in caruta. n-a intrebat-o de nici unele. in mijlocul drumului.

rautaciosi. peste dealul cela indepartat. Acum. trebuie s-o recunosc. vezi. Rosemary ii multumi si batrana pleca schiopatand. incat aproape ca nici n-o baga in seama. n-o sa am ce manca deseara. -De. exista o Fantana-de-la-capatul-lumii si iti voi spune cum sa o gasesti. dar nu stiau cum sa o faca. si. altii batjocoritori. si tinand-o tot asa drept inainte vei ajunge. si pustie. sa-mi cumpar paine. peste deal. n-avea dinti mai de loc si se sprijinea intr-un bat noduros. In cele din urma zari o batrana zdrentaroasa. sus pe cararea pietroasa. Sa ai spor la drum si sa ti se para calea scurta. -Merg la Fantana-de-la-capatul-lumii. cu care tot rascolea noroiul. avand ochii ageri. -Iti multumesc. Si chiar la capatul vaii era o fantana. dar ma tem ca nu exista un astfel de loc pe pamant. Purta o broboada sfasiata. si foarte verde. matusica? o intreba Rosemary. de nu-i gasesc. spuse Rosemary. si era chiar Fantana-de-la-capatul-lumii. Niciodata nu i-as fi gasit de una singura. -Ce cauti. fara indoiala. Ajungand acolo sunt datoare sa umplu ciurul cu apa si sa-l duc acasa. incovoiata de-a binelea. Asa ca Rosemary o ajuta sa-si caute banutii si indata ii si vazu. Asa ca ii arata drumul din varful batului. mamei mele vitrege. spune-mi incotro ai pornito si ce ai de gand sa faci cu acest ciur. iar altii spuneau ca ar fi ajutat-o daca le-ar fi stat in putinta. de-a lungul alunisului si apoi pe buza vaii. si umeda. 81 . de-a lungul cararii de langa alunis. Era atat de acoperita de iedera si muschi. spuse ea. -Prin spartura din gardul acela viu. cautand ceva pe urma lasata de o caruta. Dar exista. spuse batrana. Cat despre ce vei face cand vei ajunge acolo. Prin spartura din gardul viu merse Rosemary cu ciurul. spuse batrana cu glasul ei ce scartaia. asta te priveste. pana ce ajunse la o vale adanca. -Am avut si eu doi banuti.

-Mda. ii spuse ea. intorcanduse sa plece. Rosemary isi aminti ca fagaduise broscutei sa faca tot ce ar fi dorit aceasta timp de o noapte intreaga. nu cred ca te-ai fi gandit. Iti multumesc. ca sa-l pot duce acasa. -Ce s-a intamplat? intreba broasca. doua. Se aseza si planse.Rosemary ingenunche pe banca de langa fantana si-si cufunda ciurul in apa. suspina ea. te pot ajuta. inghiti o data ori de doua ori si sopti: "Lipeste cu muschi si unge cu lut. apa sa duca pe drum cunoscut. auzi un oracait si o broasca verde si grasa sari de sub o frunza de feriga. apasand pana ce se umplura gaurile ciurului. numai ajuta-ma te rog. Nadajduise sa 82 ." Degraba Rosemary aduna muschi verde si matasos de pe fantana si acoperi fundul ciurului cu el. o clipa. Niciodata n-o sa-mi fie ciurul plin de apa. astfel incat nu ramanea in el nici un strop pe care sa-l duca mamei sale vitrege. spuse Rosemary nerabdatoare. Tot ce doresti. iti multumesc ca m-ai ajutat. dar de fiece data apa zbucnea prin gaurile ciurului. Tocmai pe cand incepea sa cugete ca necazul ei nu va lua niciodata sfarsit. Nu banuia ca fagaduiala facuta unei broaste ar putea sa-i aduca vreun rau. oracai broasca. -N-o sa izbutesc niciodata. Niciodata nu m-as fi gandit singura la asta. Broasca statu pe ganduri. Du apa cu grija si nu-ti uita fagaduiala. de asta data nici o picatura nu se pierdu. Dupa care cufunda ciurul in apa. Apoi stranse lut umed si il intinse deasupra muschiului. draga broscuta. -Sigur ca iti fagaduiesc. Va puteti inchipui cat de uimita a fost mama ei vitrega cand o vazu acasa. De multe ori il afunda. -Trebuie sa ajung acasa cat se poate de grabnic. asa ca pleca plina de recunostinta. Rosemary ii povesti. -Daca-mi fagaduiesti sa faci o noapte intreaga tot ce iti voi spune eu.

Dar iata ca ea se intorcea. las-o inauntru.se descotoroseasca de fata o data pentru totdeauna. sa-ti amintesti de ce vorbiram jos langa apa-aceea rece. pentru ca era prea inciudata. sus pe genunchi. deschide iute. In schimb. Asa ca Rosemary deschise usa si broasca sari inauntru." Rosemary nu se bucura prea mult la gandul de a tine broasca umeda pe genunchi. 83 . Gandul ca fata trebuia sa asculte de poruncile unei broaste o bucura. Mama vitrega nu grai prea multe. Iata ce spuse: "Ridica-ma sus pe genunchi. sa-ti amintesti de ce vorbiram jos langa apa-aceea rece. apoi sa spele vasele. ca si cand nimic nu s-ar fi petrecut. Mama vitrega o intreba cine era la usa si Rosemary ii povesti despre broasca si despre fagaduiala facuta. -Pai. o puse sa pregateasca cina pentru amandoua. Si. dar mama ei vitrega ii spuse: -Fa ce-ti cere. fura uimite auzind o bataie in usa. Apoi ii vorbi inca o data: "Da-mi carne si da-mi bautura. carand un ciur plin de apa. Trebuie sa-ti tii cuvantul. Rosemary se indrepta spre usa si striga: -Cine e acolo si ce cauti la aceasta ora? Se auzi un oracait. O privi pe fata si vorbi din nou. Asa ca fata sui broasca pe genunchi si aceasta statu cocotata acolo sus. Rosemary aproape ca uitase de ea. -Cine poate fi? intreba mama vitrega. Fetele trebuie sa-ti tina cuvantul. ii spuse mama vitrega si fa ce-ti cere. si un glas spuse: "Deschide-mi usa si da-mi drumul. cum se lasa noaptea. catusi de putin necajita de calatorie. timpul trece. tocmai dupa cum i se spusese. ca timpul trece." Era broasca.

mastera merse in camera sa si Rosemary ramase singura cu broasca. De! Rosemary se sui in pat. ii spuse.vezi ca timpul trece. Dupa catava vreme adormi adanc. -N-ai ce sa-i faci." -Nu. mama ei vitrega rase cu lacrimi. Asa ca Rosemary intra trista in bucatarie si aduse o secure care era folosita la despicatul bustenilor pentru foc. Un lucru iti mai cer si cu asta iti indeplinesti fagaduiala. Fetele trebuie sasi tina cuvantul. Dimineata. spuse Rosemary.da-mi iute. broscoi urat! Auzind-o. niciodata n-o sa stea in patul meu o fiinta atat de rece si de lipiciosa. porunci mama vitrega. Rosemary privi broasca si simti cum ii ingheata inima. striga ea. -Draga broscuta. -Ai facut tot ce ti-am cerut. sa-ti amintesti de ce vorbiram jos langa apa-aceea rece. sa-ti amintesti de ce vorbiram jos langa apa-aceea rece. fu trezita de un oracait. Noaptea nu s-a sfarsit. Fetele trebuie sa-si tina cuvantul. 84 . Ai fost atat de buna cu mine. chiar langa ureche. Aminteste-ti de fagaduiala ta. -Fa cum iti cer. lua broasca alaturi de sine. Rosemary aduse din camara bucatele ramase de la cina si le puse intr-o farfurie." -Fa ce-ti spune. Apoi ii vorbi inca o data: "In patul tau as vrea sa dorm. Aminteste-ti de fagaduiala. Ia un topor si desparte-mi capul de trup. Nu-mi cere sa te omor. Cu greu ar fi putut rabda sa priveasca la biata broasca. nu-mi cere sa fac asta. Pleaca. inainte de a se crapa de zi. dar facu totusi in asa fel incat sa ridice securea si sa-i taie capul. spuse broasca. sa dorm in pat ca timpul trece. Dupa ce glasul astfel. spuse broasca. care lasa capul in jos si manca pana la ultima firimitura. dar o puse cat de departe putu. in fata broastei.

si vraja ei nu a putut fi dezlegata pana ce o fata nu a primit sa-mi indeplineasca voia in decursul unei nopti intregi! La aceste cuvinte. Privi la print. dar nici un sunet nu scoase.. dar o vrajitoare ticaloasa m-a preschimbat in broasca. Era singurul lucru pe care-l mai putea face.. Pentru prima oara in viata ei. broasca nu mai exista: in locul ei statea un tanar chipes. scotindu-si pe fereastra capsorul cel dragalas. strigand cit o lua gura: — Magiun bun de vinzare! Hai la magiun! Cuvintele femeii ii sunara placut in auz si. care incercase sa se descotoroseasca de fiica ei. cum era pliu de voiosie. mama ei vitrega. un croitoras sedea la masa lui de lucru. avu necazul sa vada cum datorita ei insasi fata a dezlegat pe print de vraja si si-a gasit sot bland si iubitor. Croitorasul cel vestit de Fratii Grimm A FOST ODATA. Am fost print candva. Pe urma privi la Rosemary si casca gura. pe care sunetele vocilor o trezisera. casca gura. croitorasul ii zise: 85 . Nu mult dupa aceea printul se casatori cu Rosemary si fura foarte fericiti. Mare ii fura mirarea sa-l vada acolo pe tanarul print. Se dadu inapoi uluita si scapa securea pe podea. de langa fereastra si. mama vitrega nu putu spune nimic. Tocmai in-tr-acest timp se intimpla sa treaca pe strada o taranca. Tanarul ii zambea: -Nu te teme. ii spuse cu un glas bland. in locul broastei urduroase. Nu sunt aci pentru a-ti face rau sau a te speria. apoi se intoarse si pregati ceva de mancare pentru toti trei.Cand isi veni in fire fata. cosea de zor si ma nile parca-i alergau singure pe insailatura. Cat despre mama vitrega. Intr-o frumoasa dimineata de vara. intra in camera.

draga matusica. mustelor. cu piciorusele tepene! „Da stii ca imi esti voinic. si se apuca sa coasa mai departe. Le cerceta cu atentie. acestea dadura buzna sa se aseze gramada pe bucata de piine. O isprava ca asta se cuvine s-o afle pe data tot tirgul!.. dar pleca imbufnata si bombanind. „Pai daca-i asa. Si-o sa-im dea si putere. nu cumva sa se insele. pe rind. ia stai. — Hei. din pricina ca avea tin cos tare greu. dar nu m-ating de ea pana nu dau gata vesta!. „Magiunul asta cred c-o sa-mi priasca al naibii! isi spuse croitovasul in sinea lui. da cine v-a chemat aici?! striga inciudat croitorasul." isi croi la 86 .. stiu eu c-o sa-mi placa mult. mirosul cel dulce al magiunului se raspindi in toata odaia si ajunse la droaia de muste care motaiau pe pereti. si-n cele din urma ii spuse: — Da. si cand ajunse in camera croitoru lui. Si de bucuros ce era. numara si. ce credeti: nu mai putin de sapte muste zaceau moarte in fata lui. apucind o basma. incercind sa alunge oaspetii nepoftiti." Puse felia de piine cit mai aproape de el. las pe mine. acesta o puse sa dezlege si sa-i arate toate oalele cu magiun. Si. nu-i tocmai rau!. ma baiete! se grozaviei. isi taie o bucata zdravana si nu se zgirci defel s-o unga cu magiun din belsug. Atrase de mirosul placut. si-si admira singur vitejia. Adica.. poate sa fie chiar si-un sfert de funt. care nu intelegeau deloc graiul oameni lor. asa..— Ia vino sus... Ridica basmaua. isi viri nasul in fiecare. la mine o sa-ti desfaci repede toata marfa! Femeia urca anevoie cele trei trepte. incepu sa loveasca fara crutare in gramada de muste. nu se lasara izgonite.. ci tabarira puzderie asupra ospatului. ca la vreo patru uncii. care trasese nadejde ca-i ivn musteriu bun si c-o sa-i faca cine stie ce vinzare. In vremea asta. facea impunsaturi din ce in ce mai repezi. nu gluma!" -Scoase piinea din dulap. ca va-nvat eu mint!" isi zise el. Atunci croitorasul isi iesi din sarite si. s-o aiba tot timpul in fata ochilor. da. ca doar no sa saracesc din pricina asta! Femeia. Dar mustele. le cantari in mina. draga matusica. ii cintari cit ceruse. se bucura el.. Ia cintareste-rni.

Apoi o porni voiniceste la drum. Drumul pe care-l apucase ducea peste un. Dar in sinea lui tot nu-l crezu in stare 87 . ca doar nu e un fleac!" Si de voios ce era. de fapt. incepu sa se uite parca mai altfel la farima de ora ce-i statea in fata. Nici nu apucase bine sa treaca de poarta si numai ce zari o pasare care se incurcase. — Ce-ai spus?! Na.. citeste ici. stai aici.iuteala un briu. N-ai vrea cumva sa vii cu mine? Uriasul se intoarse cu dispret spre croitoras si n-avu decat un singur raspuns: — Ti-ai si gasit cu cine sa ma-nsotesc! C-un tisti-bisti. dupa cum vad. e de ajuns? continua sa vorbeasca cu sine insusi. munte.. c-un coategoale!. cu litere de-o schioapa: Sapte dintr-o lovitura!" „. doar-doar de-o afla ceva de-ale gurii.Da ce. si cand se vazu in crestetul lui. Uriasul citi: „Sapte dintr-o lovitura!" si cum credea ca-i vorba de sapte oameni doboriti ele croitoras dintr-o data. Eu nu ma multu mesc doar cu atit si am pornit sa colind lumea larga. lumea intreaga ar trebui sa-mi afle isprava. pe care se grabi s-o vire in buzunar. scotoci prin toata casa. il cusu bine sa fie trainic si broda pe el.. si te multumesti sa masori doar cu ochii lumea! Pai asta-i treaba pentru un voinic ca tine?! Si oare se cade sa te lasi in dorul Jelii?!. hotarit sa-si incerce norocul in lumea larga. langa bucata de brinza. O scoase dintre maracini si-o viri si pe ea in buzunar. se grozavi croitorasul nostru si-si descheie haina. Croitorasul se apropie de dinsul. ca sa-ti dai seama cu cine ai de-a face si porma sa vorbim... fara teama. dadu peste o namila de urias care privea linistit in zare. dar nu gasi decat o bucata de brinza veche. ca sa ia cu el. frate-miu. si usurel si sprinten cum era. Intr-un maracinis si se zbatea sa iasa de acolo. Inainte de-a porni la drum. parca tirgul asta al nostru. inima incepu sa-i tresalte ca o coclita de miel. pas sa se prinda oboseala de el.... la viata tihnita. isi in cinse briul. Se socoti el ce se socoti.. si se si baga in vorba cu el: — Buna ziua.. si cum atelierul i se paru prea neincapator pentru o asemenea vitejie ca a lui. ca sa-mi incerc puterile si norocul. aratindu-i uriasului briul...

. — Strasnica azvirlitura. bucuios! raspunse croitorasul. Il duse pe croitoras la un coscogeamite stejar. scoase bucata de brinza si-o strinse-n pumn pana tisni tot zerul din ea. iar eu o sa duc coroana. cum iti placu zvirlitura asta. Pai asta-i o joaca de copil pentru unul ca mine! Nici nu-si termina bine vorbele si. — Ce sa zic. vad ca la aruncat te pricepi! recunoscu uriasul.. ca si 88 . ajuta-ma sa scot copacul asta din padure! — Da cum sa nu. treci de ia in spinare tulpina cu partea dinspre rada cina. ba-l mai cara si pe croitoras pe deasupra! Ghiujul sedea linistit pe creanga lui si fluiera plin de voiosie cintecul: „Trei croitorasi au iesit calare din oras". Uriasul isi salta tulpina pe umar. raspunse croitorasul. n-am ce zice.. Da e vorba: de altele esti bun? Sa cari in spinare o povara mai ca lumea ai putea? Sau te dor salele?!. ridica un alt pietroi din pulberea drumului si-l zvirli atit de sus. ca abia il mai puteai zari cu ochii. scoase pasarea din buzunar si-i dadu drumul in vazduh. iar croitorasul. pana ce incepu sa picure apa dintr-insul. cam in sila. de esti chiar atit de voinic pe cit spui! il imbie uriasul. — Ei.. — Numai atit?!. — Hai.. Acestea zicand. Eu o sa zvirl unul si n-o sa se mai intoarca niciodata. Hai. ce mai ai de zis? il infrunta croitorasul. care zacea doborit la pamint. frate-miu?!.. fa si tu ca mine. ia sa te vad si pe tine ce poti!. dar vezi ca. trebui sa care in spate tot copacul.... dar parca tot nu-i venea a crede ca farima asta de om are atita putere. Lua de jos un pietroi si mi ti-l strinse in pumn. pricajitule. pana la urma. Uriasul tacu incurcat. — Acu . Si cum matahala nu mai putea sa-si intoarca defel capul inapoi. pietroiul pe care-l aruncasi tot s-a intors pe pamint!. al naibii.. Si ca sa o mai incerce o data.de asemenea fapta si socoti de cuviinta sa-l puna la incer care. odata-mi sari pe-o creanga. paru sa se mire croitorasul. Bucuroasa la culme ca-si recapatase libertatea. pasarica se avinta in inaltul cerului si nu se mai intoarse. — Ei.. ca doar cracile si frunzisul is partea cea mai grea. Il cam lua peste picior croitorasul. bagind mina in bu zunar. si-i zise: — Ia sa te vad! De esti chiar atit de voinic pe cit spui..

Pai putere am cita poftesti! .. coscogeamite matahala si nu e in stare sa duca-n spate un fleac de copac ca asta!. de poti!. apucind trunchiul cu amindoua miinile. Croitorasul se invoi bucuros si-l urma.. sa vii acolo peste noapte. ma. saltindu-l in aer si pe croitoras. ca m-a deselat.. dar.. ca sa poata culege cirese cit i-o fi voia... incarcate cu cirese pirguite si. viu si nevatamat.cand ar fi fost o joaca pentru el sa duca-n spinare asemenea greutate. de parca l-ar fi carat tot timpul pana atunci. ci ramase agatat cu picioroan-gele printre craci. incepu sa-si rida de bietul urias: — Poftim. Croitorasul sari sprinten de pe creanga si. nu fu in stare sa sara peste pom. Atunci uriasul incerca altceva: — De esti atit de voinic pe cit spui. aplecind trunchiul pomului pana-n dreptul voinicului nostru... ciresul isi ridica deodata crengile.. Intrara ei in pestera si numai ce dadura cu ochii de o multime de uriasi care stateau roata in jurul unui foc. atunci hai cu mine in pestera uriasilor.. — Ia auzi-l ce vorbeste!.... il indemna sa-l prinda in mina. ca nu mai pot. Ce. dar la un moment dat simti ca-l lasa puterile si striga gifiind: — Opreste. se grabi croitorasul sa raspunda. Uriasul cara copacul o bucata buna de drum. Uriasul isi facu vint. Mersera ci ce mai mersera impreuna si se nimerira sa ajunga in fata unui cires. n-ai nici macar atita putere sa tii lociilui niste crengi atit de subtirele?!. si cand uriasul il lasa din mina. Si se intimpla ca si de data asta sa se arate mai dibaci croiforasul. Uriasul apuca numaidecat crengile de sus. Va inchipuiti dumneavoastra ca acum fu rindul uriasului sa-l ia in zeflemea! — Cum vine asta. Dar vezi ca voinicul nostru era prea slabut ca sa poata tine pomul. voinicosule. Sari si tu ca mine. oricit incerca el. asta ar putea sa fie un lucru anevoie pentru unul care a doborit sapte dintr-o lovitura? Da e vorba c-am sarit peste pom din cu totul alta pricina. Mult nu trecu si se pomeni iar pe pamint. Auzii prin tufisurile alea niste vinatori care tot siobozeau focuri de pusca si am fost curios sa vad si eu ce e. Si fiecare matahala tinea in mina cite-o oaie 89 . prea e greu! Trebuie sa-l dau jos din spinare..

si ramasera cu gura cascata cand bagara de seama ca pe briul cu care era incins flacaul statea scris: „Sapte dintr-o lovitura!" — Vai de zilele noastre. intr-o zi se intimpla sa ajunga in curtea unui palat mare. izbi in pat cu atita putere. ca doar e vreme de pace! Trebuie ca e vreo capetenie de osti. oamenii de pe acolo se gramadira in jurul lui.fripta si se infrupta din ea. In timp ce dormea. „De-acu . ca toti oamenii. ca-l sfarima in doua. drept sa va spun. incepura ei a se vaicari. o luara la goana de le sfiriiau calciiele. teniindu-se sa nu se incuiere cumva cu ei si sa-i faca pe toti chisalita.. in zori. curteanul astepta pana ce-l vazu ca se trezeste.s-azis cu lacusta asta afurisita!" se bucura el. Si-n timp ce 90 . sa stea pe-ndelete de vorba cu el si sa afle de nu se invoieste sa se bage lefegiu in oastea imparatiei. voios si plin de semet ie! Tare se mai inspaimintara atunci uriasii vazindu-i si. Si cum se simtea tare trudit. apucind un drug mare de fier. Dar vezi ca patul asta era prea mare pentru croitorasul nostru. Croitorasul cata cu atentie imprejur si-si spuse in sinea lui: „Oricum.. asa ca nu se culca in el. Alergara de indata sa-l vesteasca pe imparat si-si dadura cu parerea ca un asemenea voinic le-ar fi de mare trebuinta de s-ar porni vreun razboi. Si ca. Pe la miezul noptii. da ce-o fi cautind pe la noi viteazul asta. se intinse pe iarba si indata il prinse somnul. nu alta. Imparatul socoti ca sfatul poporenilor e cum nu se poate mai bun si trimise pe unul din sfetnicii sai de in credere la croitoras. nasul lui cel ascutit se dovedi calauza strasnica! Dupa ce colinda el prin fel si fel de locuri. ci se ghemui intr-un coltisor. Si cum voinicii! nostru inca mai dormea. uriasii o pornira in padure si nici nu-l luara in seama pe croitoras. A doua zi. Croitorasul isi vazu de drum spre alte meleaguri si. Uitasera cu totul de el. ce sa vezi: al naibii ghiuj pasea pe urmele lor. n-ar trebui sa fie lasat sa plece. in nici un caz. socotind ca croitorasul e toropit de somn. aici tot te misti mai in voie decat in chichineata aia de atelier!" Uriasul il duse in dreptul unui pat si-l imbie sa se culce in el si sa doarma cit i-o fi voia. cand colo. sa-l vada mai de aproape. uriasul se scula fara sa faca pic de zgomot si.

pana atunci.. Iar de s-ar arata el gata sa le vina de petre canie acestor uriasi. Chibzui el ce chibzui cum sa scape cit mai repede de voinic. Si-i mai zise ca. dintre cei mai alesi. Printr-un curtean trimise vorba croitorasului ca l-ar ruga sa-l ajute intr-o treaba care ar fi floare la ureche pentru un om atit de viteaz ca el. Multa vreme se zbatu imparatul cum sa se descotoroseasca de nepoftitul asta si-n cele din urma ii veni in minte un gind. Sa-i dea papucii de-a dreptul. imparatul l-ar rasplati pe masura faptei lui vitejesti si i-ar da de sotie pe 91 . sunt gata sa-mi pun palosul in slujba imparatului! Voinicul nostru se bucura de mare cinstire si impara-tui avu grija sa-i dea in dar o minunatie de casa cum nu raveau multi dregatori. si ca blestematii acestia nu faceau altceva decat sa prade.croitorasul isi dezmortea madularele si se freca la ochi. daca ne-om lua cumva la harta cu el?! Ca de s-o napusti asupra noastra. Si se caina amar ca facuse neghiobia de a-l fi luat in slujba sa. Imparatul fu foarte mihnit la gindul ca din pricina unui singur om ar putea sa se instraineze de toti slujitorii cei credinciosi si ca ar putea chiar sa-i piarda. cum ii e obiceiul. o minune.. sa ucida si sa dea foc. de teama ca viteazul sa nu-i faca de petrecanie lui si intregii sale ostiri si. — Cum o scoatem la capat cu asta.. Vezi insa ca celelalte capetenii din oaste incepura sa-l pizmuiasca pe voinic si-ar ii vrut sa-l stie plecat peste mari si tari. oricine se-ncumetase sa se apropie de ei isi pusese viata in primejdie. si pana la urma chitira sa mearga cu totii la imparat si sa-i ceara sa le dea dru mul din ostire. dar vezi ca nu era chiar atit de usor!. Si curteanul ii povesti ca intr-o padure din apropierea cetatii de scaun se pripasisera doi uriasi. — Pai pentru asta am si venit aici! raspunse croitora sul. se intrebau oame nii unii pe altii. maria-ta. sapte dintr-o lovitura doboara. — Nu ne simtim in stare. dupa aceea. nu cuteza. facind sa se piarda zeci de vieti nevinovate si pricinuind mari pagube. sa luptam cot la cot cu unul ca el. sa se inscauneze el in jiltul domnesc. Si dintre noi. care doboara sapte dintr-o lovitura! se plinscra ei stapinului lor. curteanul ii si spuse despre ce era vorba.. nici unul n-are asemenea putere! Mai vorbira ei ce mai vorbira.

singura lui fiica si drept zestre o jumatate din imparatie. De indata ce Sjunse la marginea padurii. ba in stinga. fiecare desis. vezi. Dar cum se urcase prea sus. De ce ma lovesti? — Nu te-am lovit defel! bombani primul urias. se lasa sa alunece pe o creanga... fie ei uriasii uriasilor.. Dormeau bustean la umbra unui copac si sforaiau atit de tare. ba in dreapta.. dar pana la urma se trezi si. Apoi se infunda in padure si incepu sa cerceteze cu de-amanuntul. sa-i asculte poruncile si sa-l ajute la nevoie. Croitorasul. Ca. da asta ce-i?! tipa acesta. il pocni cu o piatra pe celalalt urias. cu o domnita frumoasa ca o cadra si c-o jumatate dintr-o imparatie nu prea te intilnesti chiar in fiece zi!. Se ciorovaira ei asa citva timp. Croitorasul porni cit mai degraba spre acea padure si cei o suta de calareti il urmara de aproape." Si continuindu-si parca gindul. il intreba: — Ce te-a apucat. voinicul grai catre insotitorii — Asteptati-ma aici. ca cine doboara sapte dintr-o lovitura n-o sa se teama de doi. n-aveti nici o grija. zvirr! incepu sa arunce cu pietre in pieptul unuia dintre ei. Apoi. de-ai ii zis ca-i o veverita. se lasara pagubasi si 92 . gindi croitorasul in sinea lui.... Mult timp n-a trecut si odata mi i-a zarit pe cei doi uriasi. ca se zbateau crengile in jurul lor ca batute de furtuna. la amindoi o sa le fac de petrecanie!. grai catre trimisul im paratului : — Nici nu mai incape vorba ca ma-nvoiesc! Si sa-i duci veste imparatului ca am eu grija de uriasii aceia si-o sa-i fac sa-si lase oasele in codru. asa chilipir mai zic si eu ca-i de mine! Strasnic m-a mai nimerit!. „Ei. pana ce ajunse taman deasupra locului unde isi faceau somnul uriasii. De unde ai mai scos-o ca dau in tine? Adormira ei din nou si croitorasul doar atit astepta. inghiontindu-si prietenul. uriasul nu simti nimic multa vreme. care nu era lenes din fire. ma. ca ars. — Aoleu. Cum era toropit de somn. sa dai in mine? — Pesemne ca visezi! raspunse celalalt. dar cum erau tare obositi si picau de somn. Tintind bine. Si o suta de calareti iar sta oiicind in pieajma. ca ma rafuiesc eu si singur cu uriasii si. Iar de cei o suta de calareti nu duc lipsa.. isi umplu repede buzunarele cu pietre si se catara in copac.

. — Auzi vorba!. de vreo citeva ori. cu radacini cu fot. unul in capul celuilalt. In desperarea lor. Eu.. ca doar sunt usor ca fulgul!. Intr-un sfirsit. si sa si-i repeada... se supara croitorasul. Si in curind le sari artagul in asa hal. Dar parca celalalt se lasa mai prejos?!. — Te cam intreci cu gluma. racni acesta. auzi!. Iar in jurul lor se putea vedea o multime de copaci cu radacinile smulse din pamint. cu gindui sa se descotoroseasca de nepricopsitul asta. dar acesta se cai amarnic pentru fagaduiala facuta si pe loc scorni altceva. ca se cutremura copacul din crestet si pana la radacina. ca orbetii... ranit?! N-au fost in stare sami clinteasca macar un fir de par.. pana ce se prabusira amindoi la pamint. sa rind in sus ca un apucat. Calaretii nu prea vrura sa se increada in spusele Iui si intrara in adincul padurii sa vada cu ochii lor care-i adevarul. se apere. dar nu mi-a fost deloc usor. Nu-i vorba ca nu mi-ar fi fost prea greu.. zau asa!. Croitorasul se infatisa imparatului si-i ceru rasplata care i se cuvenea. In timp ce cobora din copac cu iuteala.. 93 . de parca i-ar fi lovit trasnetul in aceeasi clipa. scaldati intr-o baltoaca de singe." Trase apoi palosul din teaca si-l implinta adinc.. altminteri ar fi trebuit sa sar ca o veverita intr-altul.. in pieptul celor doi uriasi.incepura iar sa traga la aghioase. il izbi cu atit a putere de un copac. se intoarse la calaretii care-l asteptau in marginea padurii si le zise: — Gata-i treaba! Le-am venit de hac la amindoi. care-i statea ca un os in git. ca incepura sa smulga copacii din jur. sa-i fi vazut cum smulgeau copacii din radacina.. Si. care doboara sapte dintr-o lovitura?!. Croitorasul isi incepu din nou jocul: alese din buzunar piatra cea mai grea si-o zvirli cu toata puterea in pieptul primului urias. ca sa.. Si nu mica le fu mirarea cand dadura cu ade varat peste cei doi uriasi. dar poti sa te pui cu unul ca mine.. — Nu cumva te-au ranit? sarira sa-l intrebe calaretii. insfacindu-l de piept pe tovarasul sau. croitorasul isi spuse in sinea lui: „Mare noroc am avut ca nu l-au smuls si pe asta in care eram cocotat.

de cum il zari pe croitoras. Intr-una din padurile mele si-a facut salasul un inorog. nenisorule. cu atit va fi mai bine. lua inorogul de funie si-l duse pesches imparatului. asteptind pana ce fiara fu foarte aproape de el. — Daca-i vorba de-un inorog. tintind sa-l strapunga cu cornul din tr-o singura lovitura. acu mi-a picat in lat !" se bucura croi torasul. Ajuns in padure. ca nu mai putu sa-l smulga de acolo si ramase astfel prins ca intr-un piron. isi infipse cu atita furie cornul in trunchi. se si repezi asupra-i. Si odata sari cu sprinteneala in spatele unui copac. caci era aproape. Incearca de-i prinde si cu cit il prinzi mai degraba. Dar vezi ca nici de asta data nu vru imparatul sa-si tina fagaduiala si-i ceru sa savirseasca o a treia isprava vitejeasca. Pasamite. si 94 . raspunse croitorasul. care facea mari stricaciuni intr-una din padurile sale. — Copacel-copacel. Ca doar maria-ta stie ce-mi poate pielea: sapte dintr-o lovitura dau gata! Si luind cu sine o secure si-o funie. striga voinicul nostru. Pe inorog nu trebui sa-i caute prea mult.. voinicule. Dar inorogul nu-l slabea defel si. croitorasul trebuia sa-i mai prinda un porc mistret. — Bucuros o fac. reteza cu securea cornul infipt in copac. grai pisicherul de imparat.. le spuse si de asta data insotitorilor sai sa adaste acolo. si dihania asta mari pagube face. se cuvine sa mai savirsesti inca o isprava vitejeasca! Si mare lucru nu-i pentru tine.. ca doar nu ti-o merge chiar asa de usor cu mine! Ramase pe loc. Iar acesta. cei o suta de vinatori urmau sa-i stea in preajma si sa-i dea ajutor la nevoie. maria-ta. lasa-l in seama mea! Da asta ma tem si mai putin decat m-am temut de cei doi uriasi. repezindu-se cu toata puterea in copac. Dupa ce sfirsi toata treaba asta. Si ca si-n celelalte doua dati. ca pentru mine asta-i o joaca de copil! De asta data insa nu-i mai lua cu el in padure pe vinatori. „Ei. da mai inainte de a ti-o da pe fiica-mea de nevasta si jumatate din imparatie. croitorasul o porni la drum. Iesi dindaratul copacului si.— Prea te grabesti. dupa ce trecu fringhia pe dupa gitul fiarei. linistit. Cuvintul meu e cuvint. inainte de-a se porni nunta..

imparateasa ramase multumita de spusele tatalui ei si. de nevoie. Si zicea el asa: „Baiete. care. fiindca mistretul ii fugarise in citeva dati cu atita inversunare. pica in capcana intinsa cu istetime. si-l ruga din suflet s-o scape de pacostea asta de barbat care nu era decat un nemernic de croitoras. se piti dupa usa si tranc! o inchise tocmai in clipa cand mistretul daduse orbeste buzna inauntru. si-ar fi luat-o si mai mult la inima. ca le pierise cheful sa-i mai caute pricina. de-ar fi banuit el ca viteazul care-i sta in fata nu e decat un biet croitoras.. De indata ce-l zari pe croitoras. Intr-o clipa l-or lega fedeles.. Trecu ce trecu si intr-o noapte imparateasa cea tanara se pomeni ca-l aude pe barbatu-sau vorbind prin somn. Ei.. fata mea!. Imparatul gasi multe cuvinte de mingiiere si la urma ii zise: — Nu te mai prapadi atit cu firea. ca de nu.acestia fura tare multumiti. cu botul plin de spume si. iar dupa aceea se infatisa imparatului. sa nu aiba cum se impotrivi.. Si "asa o sa i se piarda urma. de voie. ii zise ca va face intocmai cum a 95 . aratindu-i cit era de nenorocita de ce aflase. vrind sa-l culce la pamint dintr-o lovitura. Voinicul ii chema pe vinatori ca sa-i aiba drept martori ca prinsese fiara... trebui sasi tina cuvintul si sa-i dea fata si jumatate din imparatie. daca croitorasul cel sprinten n-ar fi fugit sa se adaposteasca intr-un paraclis aflat in apropiere. ca si asa avea necaz destul!. Dihania cea fioroasa spumega de furie. tu sa le dai de veste.. Si cu siguranta ca l-ar fi rapus. si dupa aia l-or duce pe-o corabie. si-i dezveli intr-un rinjet. si de indata ce-l va cuprinde somnul pe barbatu-tau. care o pleca cu el in lume. Nunta se sarbatori cu multa stra lucire. A doua zi ii impartasi imparatului totul. ci sari afara pe fereastra. la rindu-i. nu zabovi inauntru. Si asa se facu ca croito-rasul ajunse imparat. Cum stia ca fiara e pornita pe urmele lui. ia apuca-te de-mi coase pieptarul si-mi cirpeste nadragii. Slugile mele vor sta de veghe afara. La noapte cauta de lasa deschisa usa de la iatac. Ocolind apoi paraclisul.. dar cum era prea greoaie si neindemanatica pentru ca sa poata sari pe fereastra. dar cu putina bucurie. fiara se napusti ca turbata asupra lui. scrisnind cu furie din coltii ascutiti. odata te ating cu cotul peste urechi!" Si atunci isi dadu ea seama ca sotul ei nu-i de neam.

de parca le-ar fi gonit din urma o oaste de salbatici. Pe baietel il chema Hansel. raspunse croitor asul. le-am facut de petrecanie la doi uriasi. si cand socoti ca doarme de poti taia lemne pe el. am prins un inorog si-un mistret. alaturi de nevasta-sa.. deschise usa iatacului si se culca la loc. Si de atunci incolo nu mai cuteza nimeni sa aiba de-a face cu el si sa-i caute pricina. cand veni seara.. Astepta ea cu inima fripta sa-l vada adormit. Si-ntr-o buna zi. — Daca-i vorba pe-asa. Dar armasul se intimpla sa auda tot ce pu neau ei la cale. iar pe fetita Gretel. Atunci croitorasul. si crezi c-o sa ma tem de nevolnicii astia care stau si pindesc dupa usa iatacului?! Auzindu-i vorbele. Si uite asa s-a intimplat c-a ramas croitorasul nostru pe tronul imparatesc pana la sfirsitul zilelor lui Hansel si Gretel de Fratii Grimm A fost odata ca niciodata un taietor de lemne. care te puteau baga in racori. slugile senfricosara de moarte si-o luara la sanatoasa. se culca la ora obisnuita. Si ca si cand nimic n-ar fi stiut. ia apuca-te de-mi coase pieptarul si-mi cirpeste nadragii. ii destainui tot ce se uneltise impo triva lui. ca de nu. unde-si ducea viata impreuna cu nevasta-sa de-a doua si cei doi copii ai sai. Si cum ii era credincios tinarului domnitor si-l iubea. intamplandu-se sa se 96 . se dadu jos din pat.. odata te ating cu cotul peste urechi!. tare nevoias si omul asta isi avea cascioara la marginea unui codru nesfarsit. nu prea aveau cu ce-si astampara foamea. care se facea numai ca doarme. De sarmani ce erau.. incepu sa racneasca: — Baiete. nu altceva. Am doborit eu sapte dintr-o lovitura. las ca pun eu capat la toate urzelile lor!.sfa tuit-o el.

abata asupra tarii o mare scumpete, nu mai fura-n stare sa-si agoniseasca nici macar painea cea zilnica. Seara, in pat, pe bietul om incepeau sa-l munceasca gandurile si, zvarcolindu-se nelinistit in asternut, se pomenea ca ofteaza cu grea obida. Si-ntr-una din aceste seri ii zise el neveste-si: — Ce-o sa ne facem, femeie? Cu ce-o sa-i hranim pe bietii nostri copii, cand nici pentru noi nu mai avem nici de unele? — Stii ceva, barbate, raspunse femeia, maine-n zori luam copiii cu noi si-i ducem unde-i padurea mai deasa. Le facem un foc bun, le dam si cate-o imbucatura de paine si pe urma ne vedem de treburile noastre. Iar pe ei ii lasam acolo. De nimerit, n-or sa mai nimereasca drumul spre casa, de asta sunt sigura si-n felul asta ne descotorosim de ei! — Nu, femeie, asta n-o s-o fac nici in ruptul capului, spuse barbatul. Nu ma rabda inima sa-mi las copiii singuri in padure. Ca doar multa vreme n-ar trece si-ar veni fiarele sa-i sfasie… — Vai de tine, neghiobule, il lua femeia la rost, de-i asa, o sa murim de foame tuspatru. Poti sa cioplesti de pe-acum scanduri pentru sicrie. Si femeia nu-i dadu pace pana cand omul nostru nu se-nvoi. — Totusi, mi-e tare mila de bietii copii! adauga el cu obida. In ast timp, cei doi copii stateau treji in asternut, ca din pricina foamei nu putusera sa inchida un ochi. Si asa se facu de auzira tot ce spuse zgripturoaica de femeie catre tatal lor. La un moment dat, Gretel incepu sa planga cu lacrimi amare si-i spuse lui Hansel, printre sughituri: — De-acu s-a sfarsit cu noi! — Linisteste-te, Gretel, si nu mai fi mahnita, o sa gasesc eu o scapare! ii zise cu blandete fratiorul. Dupa ce parintii adormira, Hansel se scula, isi puse hainuta pe el si, deschizand usa, se strecura afara. Luna lumina ca ziua si pietricelele albe, din fata cascioarei, straluceau ca banutii cei noi. Hansel se apleca de mai multe ori

97

pana ce-si umplu bine buzunarul cu pietricele. Apoi se-ntoarse in casa si-i sopti lui Gretel: — Fii linistita, draga mea surioara si dormi in pace! Apoi se culca din nou in patul lui si adormi. Zgripturoaica de femeie nici nu astepta sa rasara soarele, ca se si infiinta la patul copiilor, sa-i trezeasca. — Ia sculati-va, lenesilor, ca mergem la padure sa aducem lemne! Apoi dadu fiecaruia cate un codru de paine si marai printre dinti: — Asta aveti de mancare pentru la pranz! De va imboldeste foamea, nu cumva sa mancati inainte, ca altceva nu mai capatati! Gretel lua toata painea si-o ascunse sub sort, din pricina ca buzunarele lui Hansel erau pline cu pietricele. Apoi pornira cu totii spre padure. Dupa putin timp, Hansel se opri si isi arunca privirea inapoi, spre cascioara ce ramasese in urma. Asta o facu o data, apoi iarasi si iarasi. Si daca-l vazu taica-sau, numai ce-i zice: — Da ce-ai, Hansel, ca te opresti mereu si te tot uiti inapoi? Vezi mai bine cum mergi, sa nu-ti schilodesti cumva picioarele! — Stii, taicutule, ma uitam dupa pisicuta mea alba. Sta, a naibii, cocotata pe acoperis si-mi face semne de ramas bun. Dar vezi ca femeia i-o taie pe data: — Prostanacule, nu-i nicio pisicuta! E soarele de dimineata, care straluceste pe horn. Acu e timpul sa va spun ca Hansel nu se uitase dupa nici o pisicuta si ca de fiecare data cand se oprea, scotea din buzunar cate o pietricica si-o lasa sa cada pe carare. Dupa o bucata de vreme, ajunsera la locurile unde padurea se indesea si, cam pe la mijlocul ei, omul nostru se opri si zise: — Acu, copii, mergeti dupa vreascuri, c-o sa va faca tata un focsor pe cinste, sa nu va fie frig deloc!

98

Hansel si Gretel adusera vreascuri cat adusera, pana ce se facu o movilita buna. Lemnele luara foc pe data si cand valvataia incepu sa creasca, femeia grai: — Stati langa foc, copii si hodiniti-va, ca noi ne ducem mai incolo, in padure, sa taiem lemne. Si cand om termina cu taiatul, ne intoarcem aici si va luam acasa. Hansel si Gretel se asezara langa foc si cand se facu ora pranzului, fiecare isi manca bucatura de paine. Si cum auzeau tot mereu rasunand lovituri de topor, erau incredintati ca tatal lor trebuie sa fie ceva mai incolo, nu prea departe. Dar vezi ca loviturile nu erau de topor! Omul nostru legase o creanga de-un copac cioturos si, de cate ori batea vantul, o izbea incolo si-ncoace de uscatura aceea. Dupa ce asteptara sa vina sa-i ia, vreme lunga nu gluma, cazura toropiti de oboseala si adormira bustean. Cand s-au trezit, era noapte intunecoasa, de nu vedeai la doi pasi. Gretel incepu sa planga si printre suspine isi intreba fratiorul: — Cum o sa iesim din padure? Hansel se grabi s-o linisteasca, spunandu-i: — Mai ai rabdare oleaca, pana ce rasare luna si atunci o sa gasim noi drumul, n-avea grija! Rasari luna plina, de ziceai ca poleieste cu aur padurea si, de-ndata ce se arata pe cer, Hansel isi lua surioara de mana si incepu a pasi pe urma pietricelelor, care scanteiau ca banutii cei de curand batuti si le aratau drumul. Mersera ei asa toata noaptea si cand incepura a miji zorile, ajunsera la casa parinteasca. Au batut ei la usa, cioc-cioc! Cand femeia o deschise si dadu cu ochii de Hansel si Gretel, pe data se arata a fi fost foarte ingrijorata de soarta lor, zicandu-le cu prefacatorie: — Copii rai ce sunteti, de ce ati dormit in padure atata vreme? Ne-ati facut sa credem ca nu mai vreti sa va mai intoarceti la casa voastra. Dar vezi ca tatal copiilor se bucura cu adevarat, ca-n inima lui era mahnit ca-i lasase singuri. 99

Nu trecu multa vreme si nevoile incepura iarasi sa-i incolteasca. Si numai ce-o auzira copiii intr-o noapte pe femeie zicandu-i lui barbatu-su, care se perpelea in asternut: — De-acu am terminat iarasi merindele, ca nu mai avem in casa decat o jumatate de paine! Si dupa ce-om manca-o si pe asta, ne-om satura cu rabdari prajite. Trebuie sa ne descotorosim de copii, auzi tu! O sa-i ducem in afundul padurii, ca sa nu mai poata nimeri drumul de-or voi sa se reintoarca acasa. Alta scapare nu vad, de ni-e drag sa ne mai putem tine zilele. Vezi insa ca omului i se incrancena inima la auzul astor cuvinte si gandea in sinea sa: „Ba, mai bine s-ar cuveni sa imparti cu copiii tai ultima bucatura!‖ Mai zicea el ce mai zicea, dar femeia nu lua deloc in seama spusele lui, ci-l tot ocara si-l mus¬tra. Acu, e stiut, cine a apucat de-a spus A trebuie sa-l rosteasca si pe B si, daca si-a calcat pe inima prima oara, musai trebuie si a doua oara sa faca la fel. Copiii erau insa treji si auzira toata voroava lor. Dupa ce parintii adormira, Hansel se scula din pat si vru sa iasa afara, sa adune pietricele, cum facuse si de prima data, dar vezi ca femeia avusese grija sa incuie usa, asa ca baiatului nu-i fu chip sa poata iesi din casa. Si, desi ii era inima grea, isi mangaie surioara, spunandu-i: — Nu plange, Gretel, ci dormi linistita. Om gasi noi cum sa scapam cu bine. Nici n-apucasera bine sa rasara zorile, ca si veni femeia si-i trase pe copii din asternut. Apoi le intinse cate o bucatica de paine, care era mult mai micsoara decat de cealalta data. In timp ce mergeau ei pe poteca ce ducea spre padure, Hansel incepu a face firimituri in buzunar si din loc in loc se oprea sa le presare pe jos. — trebuie! Ia asculta, Hansel, ii striga la un moment dat taica-sau, ce te tot opresti mereu si privesti in jur? Vezi-ti mai bine de drumul tau si mergi cum

100

— Pai, ma uit dupa porumbita mea, care sta pe-acoperis si vrea sa-mi spuna la revedere! grai Hansel repede, ca nu cumva sa se dea in vileag. — Prostanacule, il lua in raspar femeia, ceea ce vezi tu nu-i nici o porumbita! E soarele de dimineata care straluceste sus, deasupra hornului. Dar vezi ca Hansel nu dadu indarat de la ce-si pusese in gand si, incetisorincetisor, imprastie pe drum toate firimiturile. Femeia ii duse pe copii departe, departe, tot mai in afundul padurii, unde nu mai fusesera in viata lor. Si-ntr-un luminis, facura iarasi un foc mare si mama le zise cat putu ea de bland: — Ramaneti aici, copilasi si de v-a birui oboseala, n-aveti decat sa puneti capul jos si sa dormiti oleaca. Noi ne ducem in padure, mai incolo, sa taiem lemne si seara, cand om sfarsi lucrul, ne intoarcem sa va luam. Trecu ce trecu timpul si cand veni ora pranzului, Gretel lua bucatica de paine si-o imparti cu Hansel, ca pe-a lui, baiatul o presarase pe drum. Zburara ceasurile, se lasa si amurgul, dar vezi ca nimeni nu se arata sa-i ia pe bietii copii. Si cum adormira greu, se tre¬zira de-abia in toiul noptii. Daca vazu ce se intamplase, Hansel o mangaie pe surioara lui si-i zise: — Sa ramanem aici pana ce-o rasari luna, ca atunci ne-o fi usor sa gasim firimiturile pe care le-am imprastiat pe jos, cat am mers. Ele or sa ne arate fara gres drumul spre casa, asta-i sigur! De indata ce se inalta luna deasupra padurii, copiii se sculara din culcusul de vreascuri, dar vezi ca nu mai gasira nici o firimitura. Multimea de pasarele care tot zboara peste campuri si prin paduri de mult le ciugulisera pe toate. Dar Hansel avea o inima viteaza si-i spuse lui Gretel: — N-ai teama, surioara, pana la urma tot o sa gasim drumul! Dar vezi ca nu fu chip sa-l gaseasca. Mersera toata noaptea si mai mersera inca o zi, din zori si pana-n seara, dar de iz¬butit tot nu izbutira sa iasa din padure. Si erau prapaditi de foame ca vai de ei, ca afara de cateva boabe de fructe salbatice, culese de pe jos, nimic nu mai luasera-n gura.

101

De truditi ce erau, sarmanii copii abia isi mai trageau picioarele. Si asa se facu ca nu mai putura merge si, ghemuindu-se sub un copac, adormira bustean. Si se ivi a treia dimineata de cand copiii parasisera casa parinteasca. O luara ei la picior, de cum rasari soarele, dar cu cat mergeau, cu atat se afundau mai adanc in padure. De nu le venea cat mai degraba un ajutor, se aflau in primejdie de moarte. Cand se facu ora pranzului, numai ce vazura pe-o craca o pasarica alba si frumoasa, care canta atat de duios, ca se oprira vrajiti s-o asculte. Dupa cesi sfarsi cantul, pasarica isi intinse aripile si zbura, zvar! pe dinaintea copiilor. Daca vazura ei asta, incepura a se lua dupa ea pana cand se facu de ajunsera la o casuta. Cat ai clipi, pasarica se lasa pe acoperis si cand venira mai aproape de casuta, copiii ramasera cu gurile cascate. Pasamite, toata cascioara era facuta din paine si acoperita cu cozonac, iar geamurile erau din zahar curat. — Hai sa-ncepem sa imbucam! zise Hansel. Si sa ne fie de bine! Eu o sa maainc o bucata din acoperis, iar tu, Gretel, ia de gusta din fereastra asta, ca e tare dulce! Hansel n-astepta sa fie rugat si, inaltindu-se pe varfurile picioarelor, rupse o bucatica din acoperis, sa-si dea seama ce gust are. In ast timp, Gretel rontaia de zor o spartura de geam. Si numai ce se auzi deodata o voce subtirica, ce venea dinauntrul casutei: — Cront, cront, cront, da ce hot rontaie a mea cascioara?! Cine, cine e afara? Si copiii raspunsera pe data: — Vintul, vintul! Azi inconjura pamantul! Si, fara sa se sinchiseasca defel, continuara sa manance si mai cu pofta. Cum ii placuse grozav acoperisul, Hansel mai rupse din el o bucata buna, iar Gretel nu se lasa nici ea mai prejos si, desprinzand un ochete de geam, se aseza jos si incepu a-l rontai cu pofta. 102

Si cand nici nu se asteptau, odata se deschise usa si-o femeie batrana de tot, ce se sprijinea intr-o carja, iesi din casa, tarsaindu-si picioarele. La vederea ei, Hansel si Gretel se speriara atat de tare, ca scapara tot ce aveau in mana. Dar vezi ca batrana nu-i lua la rost, ci incepu a-i intreba, clatinand usurel din cap: — Ei, copiii mei dragi, da cine v-a adus aci? Poftiti de intrati inauntru si ramaneti la mine, ca nu va fac nici un rau. Si luandu-i pe amandoi de mana, ii duse in casuta. Iar acolo ii astepta o mancare, sa-ti lingi degetele, nu alta: lapte si clatite cu zahar, mere si-o multime de nuci! Dupa ce se ospatara ei bine, batrana le pregati doua paturi cu asternutul cum ii zapada si Hansel, si Gretel se culcara fara nici o grija si se simtira in al noualea cer. Batrana se aratase prietenoasa ca sa le castige increderea, dar vezi ca era o vrajitoare haina, care pandea copiii ca sa-i atraga cu sosele si momele. Si numai de aceea facuse si casuta de paine, sa-i ademeneasca mai usor. De-i cadea vreunul in gheare, indata ii facea de petrecanie si, dupa ce-l fierbea, il inghitea cu lacomie. Ziua cand se bucura, de un astfel de ospat, o socotea ca pe-o zi de sarbatoare si cum de n-ar fi fost asa pentru ea! Vrajitoarele au ochii rosii si vederea scurta, dar vezi ca adulmeca de departe, ca jivinele, cand se apropie picior de om. Si la fel de bine adulmeca si cotoroanta asta. De cum i-a simtit pe Hansel si Gretel ca se apropie de acele locuri, a si inceput a hohoti cu rautate. Si-n vorbele ei era numai batjocura: — Pe astia ii si am in mana, nu-i las eu sa-mi scape. De cum se ivira zorile, vrajitoarea fu in picioare, ca nu cumva sa se trezeasca mai inainte copiii. Si cand ii vazu ea pe amandoi cat de dragalas dorm impreuna si cat de rumen si rotofei le e obrazul, nu mai putu de bucurie si incepu a mormai mai mult pentru sine: „Strasnica bucatura o sa am, n-am ce zice! Apoi apucandu-l pe Hansel cu mana ei sfrijita, il impinse pana la un grajdulet cu gratii de fier si-l inchise acolo. Si era zavorit asa de strasnic, ca oricit ar fi strigat si s-ar fi zbatut, nu i-ar fi folosit la nimic. 103

Dupa ce-l puse la popreala pe Hansel, babusca intra in camera unde dormea Gretel si, zgaltaind-o ca s-o trezeasca, incepu a o ocari si a-i striga: — Scoala, leneso si du-te de adu apa, sa-i faci o fiertura buna lui fratetau, ca l-am inchis in grajd si trebuie sa-l ingrasam! Acu e numai piele si os, da1 cand s-o mai implini o sa-l mananc! Gretel incepu a plange cu lacrimi amare, dar vezi ca lacrimile ei nu-i muiara inima cotoroantei si, pana la, urma, trebui sa se supuna si sa faca tot ce-i poruncea vrajitoarea cea haina. Si-n timp ce lui Hansel i se aducea cea mai buna mancare, ca sa se ingrase, Gretel abia de capata, de la babusca niste coji de raci. In fiecare dimineata, babusca se strecura, sontacaind, pana la grajd si inca din prag se apuca sa strige: — Hansel, ia scoate un deget afara, sa vad de te-ai ingrasat de ajuns! Dar vezi ca istetul de Hansel ii trecea printre gratii un oscior, si cum babusca avea ochii tulburi si vedea ca prin sita, era incredintata ca-i intinde un deget. Si de fiecare data se tot minuna cotoroanta cum de nu se mai ingrasa. Trecura asa zilele si vazand ca dupa a patra saptamana Hansel ramasese la fel de ogarjit ca si inainte, isi pierdu rabdarea si nu mai vru sa astepte. — Hei, Gretel, o striga ea pe fetita, grabeste-te de adu apa, ca de-i curge untura, de gras ce e ori de-i slab ca un ogar, eu pe Hansel ii tai si-l pun ia fiert! Vai, cum se mai boci biata surioara, cand trebui sa care apa pentru a doua zi si cum ii siroiau lacrimile amare pe obraz! — Doamne, ajuta-ne! striga ea dupa un rastimp. De s-ar fi intamplat sa ne inghita fiarele salbatice ale codrului, am fi murit macar impreuna! — Ia mai sfarseste odata cu bocitul, se rasti cotoroanta la fata, ca doar nu-ti ajuta la nimic toata vaicareala! Nici nu se luminase inca bine de ziua, cand incepu Gretel roboteala. Ca doar trebuia sa care apa, sa atarne cazanul pen¬tru fiertura in carligul de fiert si sa aprinda focul. — Mai intai, as vrea sa punem la copt, auzi tu? se rasti baba la Gretel. Ca am aprins cuptorul si aluatul l-am framantat de mult. 104

Nu-si sfarsi bine vorba, ca vrajitoarea o si imbranci pe biata Gretel afara, unde era cuptorul din care ieseau limbi de flacari. — Hai, baga-te inauntru, ii porunci vrajitoarea si vezi daca-i destul de incins, ca sa punem inauntru painea! ezi ca afurisita de cotoroanta nu degeaba o indemna pe fata sa se vare in cuptor! Ca de-ndata ce-ar fi fost inauntru, vrajitoarea hat! ar fi inchis cuptorul. Si-ar fi tinut-o acolo pana ce se rumenea bine. Si-apoi ar fi mancat-o. Numai ca Gretel baga de seama ce ganduri clocea in cap vrajitoarea si se prefacu ca-i natanga si neindemanatica: — As intra, da nu stiu cum sa fac. Pe unde sa intru? Si cum anume? — Esti proasta ca o gasca! o ocari baba. Pai. nu-ti da prin cap pe unde, ca-i deschizatura destul de mare? Ia te uita, pana si eu as putea sa incap in ea! Si, sontacaind, se apropie de cuptor si-si vari capul in el. Gretel doar asta astepta, si-i dadu un branci zgripturoaicei de se duse pana-n fundul cuptorului. Apoi inchise usa de fier si puse zavorul. Valeu! ce mai urlete, ca te treceau fiorii, razbateau dinauntru! Dar vezi ca Gretel fugi de-acolo, sa n-o mai auda si vrajitoarea cea haina pieri ca o netrebnica, arsa de dogoare. Si arse pana ce se prefacu in scrum. Gretel dadu fuga intr-un rasuflet pana la grajdul unde era inchis Hansel si, deschizindu-l, striga bucuroasa: — Am scapat, Hansel, am scapat, fratioare! Vrajitoarea a pierit! Daca auzi ce-i spune, Hansel sari afara din grajd intocmai cum sare pasarea din colivie, cand i se deschide usita. Si vazndu-se iarasi impreuna, isi sarira de gat si se sarutara si bucuria le radea in ochi si-n inima. Si de voiosi ce erau, topaiau al naibii, ca niste iezi! Cum nu mai aveau de ce se teme, intrara in casuta vrajitoarei si acolo, ce sa vezi, in toate ungherele erau numai sipete pline cu margaritare si nestemate! — Ei, astea zic si eu ca-s mai bune decat pietricelele noas¬tre! facu Hansel si-si umplu buzunarele pana nu mai putu. Iar Gretel spuse si ea: 105

— Vreau sa aduc si eu acasa o mana, doua din ele! Si alese si alese pana ce-si umplu sortuletul. — Acu, hai s-o tulim de-aici cat mai degraba, hotari Hansel, ca mult mai usoara mi-ar fi inima de-as sti c-am iesit din padurea asta fermecata. Mersera ei ce mersera, cale de cateva ceasuri si, numai ce ajunsera la o apa mare. — Ce ne facem, surioara, ca nu putem trece? facu Hansel amarat. Nu vad peste apa nici un pod, nici macar vreo punte cat de ingusta. — De-ar trece vreun vaporas, bine-ar fi! Dar prin locurile astea, slaba nadejde, zise Gretel cu mahnire. Dar uite, mai incolo, vad o rata alba inotand. Poate ca, de-as ruga-o, ne-ar ajuta sa ajungem pe malul celalalt. Si incepu a striga: Rata, ratisoara, ia-i in spate, pe-aripioara, pe Hansel si Gretel, ca nici pod, nici punte n-are apa asta mare! Se apropie ratisoara si Hansel i se urca in spate. Apoi o ruga si pe surioara lui sa vina langa el, dar Gretel ramase pe mal si-i zise: — Cum sa vin? Nu vezi ca i-ar fi prea greu ratisoarei? Mai bine sa ne treaca pe rand. Si faptura cea buna chiar asa si facu. Dupa ce trecura cu bine pe celalalt mal, mai mersera ei ce mersera si, de la o vreme, padurea incepu sa li se para din ce in ce mai cunoscuta. Si-ntr-un sfarsit, numai ce zarira din departare casa parinteasca. Tii, ce-o mai luara atunci la goana de le sfaraiau, calcaiele, nu alta! Trecura pragul casei si, dand navala in odaie, sarira de gatul tatalui lor. Era si timpul, ca de cand isi parasise copiii in padure, bietul om nu mai avusese o clipa fericita. Pe femeie insa n-o mai gasira copiii, murise. Gretel isi deserta sortuletul si incepura a rostogoli prin odaie margaritarele si nestematele, de te mirai de unde mai ies atatea. In ast timp, Hansel scotea si el 106

Tatal a fost multumit de raspuns si a intrebat-o si pe fata cea mijlocie. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa! Da uite ca mai fuge pe-aici un soricel. Le-a cumparat fetelor cele mai frumoase rochii. cat de mult il iubeste. ca o sa-si faca din blana lui o caciula mare cat roata carului. Intr-o zi imparatul a intrebat-o pe fata cea mare. Imparatul era de-a dreptul induiosat de atata iubire. fiindca tot nu prea o 107 . numai in bucurie si fericire. -Te iubesc ca mierea. Mai ales de cand i-a murit sotia. Sarea in bucate de Petre Ispirescu A fost o data un imparat. care avea trei fete pe care le iubea foarte mult. -Eu te iubesc ca zaharul. -raspunse aceasta. Surorile si-au batut joc de prostia ei si s-au bucurat ca pleaca. Si traira ei impreuna. -raspunse fata. -Ce fel de raspuns este acesta. se ocupa mult de educatia fetelor si le indelpinea orice dorinta. tata -raspunse mezina. Sa pleci din casa mea! Fata nu a fost lasata sa dea nici o explicatie si a fost alungata. apuca sa arunce alt pumn. Si cine l-a prinde l-a vazut norocul. Atunci a intrebat-o pe fata cea mica: -Si tu fetito. La randul lor fetele il indrageau nespus pe tatal lor. Si asa se facu de-si luara indata talpasita de la casa padurarului toate grijile si nevoile care statusera pana atunci pe grumazul omului si al copiilor lui. pana ce-si goli amandoua buzunarele. cat de mult ma iubesti? -Eu te iubesc ca sarea in bucate. dupa ce le arunca pe podea.din buzunar cate un pumn plin de pietre pretioase si. Surorile ei au inceput sa rada de ea si imparatul s-a infuriat. cele mai scumpe bijuterii si cele mai minunate carti.

printul a mers la imparateasa si i-a spus ca vrea sa se insoare. Stia sa pregateasca bucate alese si facea curatenie luna. cu lacrimi in ochi. vrand pentru fiul sau o mireasa de sange nobil. iar fata de imparat statea si ea cu dansii. ca alta fata mai frumoasa si mai cuminte nu cunoaste. Fata a pregatit separat bucatile pentru tatal sau si a dat porunca unui slujitor sa i le duca personal si nu cumva sa ajunga din greseala la vreun alt oaspete. numai imparatul. Imparateasa la inceput nu a fost de acord. simpla atingere a mainii sale delicate alina orice durere. Printul i-a spus ca vrea sa se insoare cu servitoarea care l-a ingrijit cand era bolnav. Imparateasa s-a bucurat si l-a intrebat daca vrea sa se insoare cu cine anume. luandu-l cu el si pe fiul sau. L-a ingrijit foarte bine pe baiat. Printul a fost ranit. statea numai cu imparateasa. Dupa o cale lunga a ajuns la palatul unui alt imparat si s-a angajat servitoare. pe care nu a mai vazut-o de foarte mult timp. Impreuna nu le-a fost greu sa-l convinga si pe imparat si au si fixat data nuntii. Imparatul a trebuit sa plece la razboi. Tanara mireasa i-a rugat pe viitorii socri sa-l invite si pe un anume imparat. Era atat de harnica si de priceputa. Mezina s-a imbracat in niste haine simple si a plecat mahnita. incat toata lumea a ajuns sa o indrageasca. dar nu a marturisit ca acesta este tatal ei. brodand sau pictand si tot ceea ce facea era neasemuit de frumos. daca e buna mancarea si toti au raspuns ca sunt cele mai delicioase bucate pe care le-au gustat vreodata. Imparateasa nu s-a miscat zi si noapte de langa patul bolnavului. Cand s-a inzdravenit.aveau la inima. Cand au aparut pe masa bucatele imbietoare toti mancau cu pofta. au devenit nedespartite. Imparatul de cum a sosit s-a tot uitat la frumoasa mireasa si i se strangea inima gandinduse ce mult seamana cu fata lui. dar pana la urma printul a convins-o. A 108 . A venit si ziua mult asteptata a cununiei. iar imparatul si imparateasa erau foarte necajiti. Fata nu mai trebuia sa munceasca la bucatarie. Dupa ce au vorbit ele putin. Imparateasa a auzit de servitoarea cea isteata si a chemat-o la dansa. A intrebat in dreapta si in stanga. tatal fetei inghitea cu greu cate ceva ce i se paru rau si fara nici un gust.

acuzandu-l pe imparatul gazda ca isi bate joc de dansul. se despartira. la galop. Imparatul tinu drumul pe mijlocul padurii si. ce nu era. Tatal si-a recunoscut greseala si a imbratisat-o cu drag pe fata pe care a crezut-o pierduta. fiu de mare imparat. iar la picioare. purta bratari de aur lucrate numai si numai in fire de aur. Iar celalalt imparat s-a bucurat ce nora vrednica si desteapta are. se roti ca un vartej. tot uitandu-se jur-imprejur. Ciuta avea la gat o salba de margaritare.luat si el de la vecini un pic cu furculita si s-a convins ca intr-adevar erau foarte bune. 109 . o fugari din toate puterile. mari cat oul de porumbita. frumoasa cum nu se poate spune cu gura. mai sus de genunchi. si mai e si fiica de imparat pe deasupra. fiecare apucand in alta parte. si pe jos. Vazand ca vietatea e asa de frumoasa. pornira calari peste campii. Intr-o zi. se scula dis-de-dimineata si. imparatul nu putu sa traga in ea cu arcul. era odata un imparat tanar. goni dupa ea ca un nebun. zari langa el o ciuta sprintena si frumoasa. Zana zanelor Ce era. care avea o nespusa patima sa mearga la vanatoare. Si o alerga calare. Ajungand intr-o padure. ci se hotari s-o prinda de vie. impreuna cu patru tovarasi credinciosi. sustinand ca imparatul prefera mierea si zaharul in locul sarii. Acesta a chemat bucatarii. Pana la urma nu a mai putut rabda si s-a ridicat in picioare. dar toata straduinta lui fu zadarnica. ca sa-i pedepseasca pe cel care a facut pozna atunci mireasa a recunoscut ca ea a gatit pentru tatal sau doar cu miere si zahar si chiar si in solnita a turnat zaharul praf.

insa el tot mai alerga. unul dintre tovarasii lui. Mintea mea imi spune ca ciuta pe care o vazuram nu e ciuta adevarata. ca mie nu mi se pare a bine. facu o saritura inalta si pieri intr-un lac rotund care s-afla chiar in inima campiei. Nu-si miscau ochii de la apa. Ministrul. Ciuta. ca nu cumva ciuta sa iasa si ei sa n-o zareasca. neputand sa-si ascunda spaima ce-l apucase innoptand intr-un loc atat de indepartat si parasit. hai sa plecam cat mai curand din locul asta parasit. cascara si adormira. marite-imparate.Marite imparate. E drept ca era mai bine sa nu fi vazut ciuta asta. fiind in mijlocul campului. se intuneca. Imparatul si tovarasii lui se apropiara tiptil.Cui i-e frica de naluci si de fiare salbatice sa nu plece la vanatoare. auzind vorbele ministrului. simtind ca imparatul o sa goneasca intruna asa dupa dansa. speriat c-o scapa. uitandu-se mereu acolo si asteptand cu nerabdare sa iasa ciuta din apa. Ciuta. ci mai degraba vre-o naluca gata sa ne faca vre-un pocinog. aflandu-se la stramtoare. Dar asteptara pana la miezul noptii si nu vazura nici ciuta. o inconjurara din toate partile. Te rog. si imparatul uitase sa mai plece. nu pot sa plec pana ce nu cunosc sfarsitul povestii asteia. apucand drumul peste campie. dar acum c-am intalnit-o si am zarit-o cum a sarit in lac. pornit pe urmele ei. Ministrul si supusii aplecara capetele si tacura. Si asa. Imparatul. nici nimic. coti in salturi catre o vale si iesi din padure. incepu sa-i zica imparatului astfel: . caci cainta de apoi nu mai este de nici un folos. Imparatul. 110 . Osteniti de alergatura. isi chema tovarasii in graba si pornira impreuna pe urmele ei. cata sa plecam cat mai curand de langa balta asta. apropiindu-se cu mare dibacie. dar asteptara aproape toata ziua si ciuta nu se mai vazu pe acolo si nici glasul nu i se auzi. ii raspunse nepasator: .Se dumirea ca nu e cu putinta sa prinda ciuta de vie. Amurgise. luminatia ta. Isi pusera in minte sa sada toata noaptea pe marginea lacului si sa adaste ciuta.

sa pot sa te-nsel. de mirare. cu ochii cascati la o astfel de minunatie. pe inca se mai infricosa. vazu ca toate portile sunt deschise. Si apropiindu-se. nemiscata pe tron. el isi indrepta niste priviri atat de duioase catre fata care odihnea pe scaunul imparatesc. si din clipa in care team zarit. incat se parea ca din ochii lui curgea sange in loc de lacrimi. se uita in sus. sa alergi dupa mine. iar imprejurul ei si al tronului ei sedeau douasprezece fete. vazandu-te cum goneai in urma mea. toate in picioare si cu mainile la piept. se uita la dansa cu atata drag si cu atata dor. Insa pricepand ca ti-ai pus in minte sa m-astepti 111 . Trecand si prin locurile acestea. se scula cu mare barbatie si pleca sa cunoasca ce fel de palat este acolo si ce oameni vietuiesc inauntru. Trecu dintr-o tinda boltita intr-o sala mare. intr-adevar? Eu sunt ciuta de ieri. Imparatul. si in loc sa fie infricosat de o astfel de naluca. cand il privi. facandu-ma nevazuta. si nu vazu nici un om. Imparatul. se uita in parti. ce sa vaza? Un palat luminos care lucea ca soarele de dimineata.Voinicule tanar! De ce te uiti la mine asa de duios? Oare nu ma cunosti. ii zise: . nici frica nu-i trecu prin minte. impodobita cu lucruri scumpe si stralucitoare. pornita de sase luni din tara mea! Am alergat prin toata lumea si am vazut multe feluri de flacai. cu acea mare dorinta. era de speriat si de infricosat la ivirea vedeniei neasteptate. M-am prefacut in ciuta. Pe scaunul acela imparatesc statea o fata de vre-o saisprezece ani.Cand se desteptara. Si asa. imparateasa zanelor. ramase mut. nici sperietura nu-i patrunse in inima. pe care ai fugarit-o toata ziua! Eu m-am aruncat in lac pierand dinaintea ochilor tai! Eu sunt zana. tineri si frumosi. vazand cu infiorare semnele de iubire duioasa ale imparatului. ma aruncai in lac. Ministrul. dar de nici unul nu mi s-a incalzit inima. Si cu adevarat. fu cat p-aci sa-si piarda mintile de uimire. te intalnii pe tine. pasi mai inauntru si ce sa vaza? Un scaun imparatesc. Inainta fara sfiala. Dar imparatului. mi s-a tulburat mintea si n-am stiut ce sa mai fac cu focul care-mi aprinse inima. pe cat era de speriat la inceput. Fata.

intr-o livada mica si intunecoasa. Si spunand imparateasa vorbele astea. cartea asta imi aduse vestea trista ca mi-a murit mama. sa stii ca daca te-oi afla credincios fata de mine. Cand ispravi zana cuvintele. imparatul si tovarasii lui vazura ca nu mai era nici un fel de palat prin apropiere. am ridicat palatul asta ca sa te fac sa vii la mine si sa-ti vorbesc. fara urma de om sau pasare. Trecura trei ani si imparatul nu putu sa-si schimbe gandurile. De nimic nu mai avea chef pe lumea asta. Imparateasa il privea cu mare dor si-i soptea. iubitul meu. Dupa trei ani de asteptare. nu mai vru sa stie nici de ale imparatiei. Facandu-se apoi ziua alba. Dar imi pare rau ca trebuie sa ma despart de tine. pe marginea lacului. imparatul fu curpins de grele ganduri si tainice dorinti. Si pe cand oamenii imparatesti il cautau preturindeni. caci zi si noapte mintea lui nu pleca de la imparateasa zanelor. se facu nevazuta. sa ma sui pe scaunul imparatesc. el se afla langa genunchii imparatesei zanelor. cu tovarasii lui. De-atunci. Nimeni nu stia incotro se dusese. si ma cheama toate zanele acolo. Imparatul. se pomenira langa o balta. Iubitul meu. imparatul pieri din mijlocul palatului. Insa. se mira si se framanta. de unde se gaseau in palatul luminos. in timp ce voi dormeati. nestiind pricina plansului. Imparateasa zanelor citi cartea si incepu numaidecat sa planga. Imparatul. intr-o zi eu tot am sa te iau de barbat.pana-n zori. imparateasa zanelor isi sterse lacrimile si-i zise imparatului asa: . nimic nu-l mai multumi in viata. La urma. am vazut ca trei 112 . eu cu roabele mele. decat plecarea la vanatoare. minunandu-se: Iubitul si frumosul meu.Voinicule tanar. si astepta. Asa ca de mirare li se parea ca viseaza si ca ei nu sunt aievea. eu nu credeam ca pe pamant poate sa existe o iubire ata de mare la un voinic pentru draga lui. iata ca o alta zana ii aduse inainte o carte. o scrisoare. Se sculara de-acolo si pornira catre casa. Toate lucrurile lumesti erau dinaintea ochilor lui desarte. dandu-i-o si facandu-i plecaciuni. neputincios. cu lacrimi ca ploaia. oamenii lui il povatuira sa-si lase la o parte visurile acelea. intr-o zi. dar el nu asculta pe nimeni si numai ce-i soptea inima lui aia facea.

si fara sa-i fie mila. si nici n-o sa te-apuci sa judeci lucrurile. bune ori rele. trei ani de zile ai fost intristat si galbejit ca frunza cazuta la inceputl verii si. imparatul si zana zanelor se pusera sa faca nunta. il saruta cu nespusa dragoste. si batu din palme cat putu. fiindca numai asa o sa izbutim sa traim impreuna. gata sa inhate copilul. de cate ori te vedeam cu fata supta de neimplinirea dorului. Indata veni o zgriptoroica batrana si infricosatoare si. zana nevasta nascu un baietel frumos. 113 . un fecior. era cat p-aici sa-si piarda mintile. il dadura lui taica-sau in brate. Vremea trecu repede. zana nevasta lua copilul in poala. Zana prinse copilul din poala cu amandoua mainile. ca nu pot sa-l sufar inaintea ochilor! Cand vazu imparatul copilul dat in gura zgriptoroaicei. apoi il dadu maica-sii. taica-sau il lua cu mare grija si-l mangaie. Si asa. Insa tu sa stii ca o zana nu face niciodata un lucru urat.ani de zile nu m-ai uitat nici ziua. n-o sa ma-ntrebi cum e si cum nu e. Acum a venit vremea sa fim impreuna. O saptamana intreaga tinura petrecerile nuntii. astepta cu gura cascata. pentru ca datinile noastre asa imi cereau. pe care doi ochi rai sa nu-l vaza. insa trebuie mai intai sa dai vorba de omenie ca orice-ai vedea cu ochii tai. frumoasa cum nu se poate spune cu vorba. Se cruci framantandu-se si se zbatu neputincios. zicandu-i: . nici noaptea. cu mainile maicasii. atuncea o sa traim despartiti si nevazuti unul de altul. il azvarli in gura zgriptoroaicei. Dupa un an. intreaga imparatie fu in mare si stralucita sarbatoare.Ia catelul asta de-acilea. tot uitandu-se la zana nevasta. Daca nu vei face asa cum iti zic. dupa ce se invoira. Imparatul traia cu nevasta-sa o viata frumoasa. ci totdeauna tu sa te prefaci ca n-auzi si ca nu vezi. dar nici altminterea nu puteam sa fac. crede-ma ca mintea mi se zdruncina. voinic si inzestrat nevoie mare. Zanele ingrijira de copil.

Cu astazi. pe care mama-sa nemiloasa il dadu zgriptoroaicei sa-l manance. nici ca-i neagra. ce facu? Chema zece roabe de-ale ei si le zise sa aprinda un foc urias si dupa ce focul se inteti bine. sarmanul. zana nevasta isi lua fata in brate si iesi cu ea in batatura sa se plimbe. uitandu-se la nevasta si la fetica si simtind o duioasa bucurie. Si asa. zana nevasta ii zise: 114 . Se scula cu inima rea si cu ochii plini de lacrimi si se duse de se-nchise singur intr-o odaie si planse. Barbatul sedea la fereastra. Vazand imparatul cum copila aceea frumoasa era arsa de vie de maicasa. se facu sarmanul ca n-aude si ca nu vede nimic. zana nevasta azvarli in mijlocul flacarilor copila. trecu asa inca un an. Dar cu toate ca suferea cumplit pentru baiatul mancat de zgriptoroaica si pentru fetica arsa in flacari. dar ce fata. Dar multumirea cea mare a imparatului nu tinu mult. slabi si se topi. nu deschise gura sa-i zica nimic urat nevesti-si. de mult rau ce-i venea. viata nu si-o mai dorea. Dupa vre-o cincisprezece zile. Asa ca imparatul. vazandu-l cat de mult se bucura. Implinindu-se noua luni. zi cu zi. o cutremurare il cuprinse intreaga fiinta si. intr-o dimineata. imparatul. zicandu-si in mintea lui: "In locul baiatului. din suspinari de dorul fetitei si-al baiatului. dar isi aducea mereu aminte de legamantul pe care-l facuse cu dansa inainte de cununie. nu-i zise muiere-si nici ca-i alba.De multe ori vru sa-si deschida gura. ca sa nu-si calce vorba de omenie pe care i-o daduse inainte de insuratoare. Intr-o seara. cu maine. sa-i zica muieri-si cele nezise. incat ramase numai osul si pielea pe trupul lui. vrand-nevarand. si nevasta sa ramase grea a doua oara. caci zana zanelor. fara nici o mila si fara nici o jale. ca parca era luna plina pe cerul senin dupa ploaie! Imparatul se bucura nespus de mult. norocul imi dudu fata asta atat de frumoasa. el. ca sa-mi indulceasca inima". nascu o fata. si nu putu sa-si calce vorba de omenie data atunci cu mare bucurie. planse pana ce i se facura ochii negri si stinsi ca taciunii.

ajunse stirea in palat ca vrajmasul trecuse hotarele. Cea mai mare grija a lor este ca n-au imparat. a treia zi. trebuie sa te scoli si sa te duci in imparatia ta. Cele doua zane il luara pe tanar pe umeri si pana sa te freci la ochi imparatul se afla in mijlocul palatului. pleca la batalie. cu oamenii cei mai alesi de acolo. iar imparatul le povesti toate. cu toata oastea mea de zane. Ostenii se-ntoarssera necajiti spre casa. Si cum umblau ei asa intristati de marele rau ce-l patisera.Barbate. sa-ti pui lucruile la cale.Luati-l pe barbatu-meu si intr-o clipa sa-l duceti in palatul imparatiei lui. o sa viu sa-ti ajut. Zicand vorbele astea. le rasturnara pe jos si le calcara cu picioarele. de s-o putea. Nu stiu ce sa faca si cum sa dreaga. Imparateasa le porunci: . dar fiecare vorba ce-i iesea din gura parca era framantata cu pelin amar. a patra zi.. se dusera care mai de care sa-i ureze bun venit. de hainii care vor sa te bata sa nu te sperii. sa-ti ia si imparatia. Auzind toti prietenii si supusii ca tanarul imparat. pierdut acu doi ani de zile. dupa cum il aduserati aici acum doi ani. Zvonul se raspandi. Armata mergea inainte. cand isi vazura stapanul. Zanele luara toate mancarea si toata baututura. le stricara in asa fel ca ramasitele lor nu le-ar fi mancat nici cainii si nici porcii. Ministrul cu cei doisprezece fruntasi ai sfatului imparatesc. A doua zi. necajiti. Il intrebara unde fusese atata amar de vreme. afla ca vecinii tai s-au sculat asupra stapanirii tale si vor sa-ti bata oastea si. cu oaste multa si nenumarata. toate in afara de pataniile lui cu baietelul si fetita. strangandu-si oastea. pana la murgitul serii. speriati. vorbindu-se de-ale bataliei. ca eu. Ministrii. iar merindele si berea veneau carate in urma. Dar. se bucurara si se mirara. imparateasa zanelor le iesi in cale si le zise: 115 . Si fiindca lucrurile stau asa cum ti le spusei. zana nevasta batu din palme si indata venira doua zane tinere. se tinu marele sfat imparatesc. a venit sanatos in scaunul imparatiei sale. Oamenii care duceau samarele fura doborati de oastea zanelor. sunt pe ganduri. amarati. ca sa te scap de toate rautatile dusmanesti. Imparatul isi facu toate planurile si.

de baiatul meu. incepu sa rada cu hohote. flacai credinciosi ai imparatului. si in loc de ajutor pusesi zanele tale sa-mi strice toate merindele ostirii! 116 .Flacai credinciosi ai imparatului. de l-ai dat cu mainile tale in gura zgriptoroaicei. si ramasera tracuti. nevasta-ta. sa ma ajuti cum imi spusesi. feciori ai imparatului. de fetica noastra . si razi. acu un an. . Ea. Imparateasa zanelor le mai zise: . cum il zari ca vine.pe care parca o facusesi icoana frumusetii . . Imparateasa zanelor pleca.de-ai aruncat-o in mijlocul focului si ai facut-o scrum? Si nu te saturasi de rautatile astea. . vestindu-i cu mare durere si stanjeneala toate cate patisera de la zane si de la imparateasa lor. o vazu sezand pe scaunul imparatesc pe nevasta-sa. intorcandu-se grabnic la palat. te-ai repezit si pana acolo.Cale buna va urez si noroc.Zana. Duceti multa plecaciune din partea mea maritului vostru imparat si spuneti-i cuvintele astea. ochi in ochi. in fata mea? N-ai mai fi apucat sa fii mama! De ce te dovedesti tu fara dor de copii tai pe lumea asta? Cum de nu-ti fu tie mila. Atunci imparatul nu mai putu sa rabde. tanara doamna. Se scula cu un mare suspin in piept si-si incaleca armasarul. iar ostenii se dusera la-mparat.De noroc sa ai parte.Ce sunt rautatile astea de nerabdat pe care mi le faci tu mie de cand team luat de sotie si pana astazi!? Cerul sa te judece pentru inima nemiloasa ce porti pe lumea asta! Deschide-s-ar pamantul sa te-nghita! Cum de nu-ti fu tie mila. Cand navali vartej in sala stralucitoare.Dar va intreb. de ce sunteti atat de intristati? Nu cumva din cauza merindelor pe care vi le stricara zanele? Auzind vorbele astea. parca un fulger cazu aspura lui. si razi si razi pana aproape de lesin. oamenii se uitara unul la altul.. nu va jeliti si va-ntristati. acu doi ani. Cand auzi imparatul ca oastea e ramasa fara merinde si flamanda. le-a pus pe zane sa arunce toate merindele ostirii. isi uita cuvantul pe care-l daduse la insuratoare si deschise gura cu amar: .

flamanda? Zana nevasta. si ca am aruncat fetica in mijlocul focului. barbate. n-ai facut bine ca ti-ai pierdut rabdarea! Zgriptoroaica aia pe care ai vazut-o este sora mea mai mare. si zisesi ca am dat baiatul in gura zgriptoroaicei sa-l manance. ba ca am pus si zanele sa strice merindele ostirii! Stii tu cine este zgriptoroaica aia careia i-am dat baiatul sa-l manance? Stii dumneata ce lucru tainic era para aia de foc in care am aruncat fetita? ah. acuma. acum a venit vremea sa vezi cu ochii tai. Eu imi dau seama foarte bine ca lucrurile astea pe care ti le-am spus nu le crezi.Barbate dorit si iubit! Bine era sa fi rabdat si de data asta. Cele doua zane. care cu dragoste nespusa a luat baiatul sa-l creasca. sa va duceti sa-mi aduceti baiatul si fetita. dupa datinile noastre. auzind vorbele astea. Spunand asa. Iar para de foc este sora mea mijlocie care si ea. si indata venira doua zane. ii raspunsera cu glas supus: 117 . intreband-o: . ti s-a-mplinit pofta. doamna? Imparateasa zanelor le zise: . ca sa-ti dai bine seama de cuvintele pe care ti le-am spus cand te-am luat. se intoarse si zise catre barbatul sau: . Dar toate cainetele care urmeaza dupa fapte sunt fara de folos. de azi incolo n-o sa mai poti sa ma mai vezi si n-o sa pot sa te mai vad! Si. ca zanele niciodata nu fac un lucru urat. intr-o clipa. ale zanelor. dupa mintea ta. judecasi cum iti veni la gura. dar cand ti-oi aduce baiatul si fetica impreuna. aplecandu-se inaintea imparatesei lor. atuncea n-o sa mai ai ce zice.Barbate. inchinandu-se inaintea imparatesei lor. biata fata.Ce poruncesti. cu mare bucurie si placere a primit copila sa ocreasca. si vazand stiu ca de judecata si nerabdarea ta o sa te caiesti mult. sa-i vezi cu ochii tai. Zana nevasta urma apoi asa catre imparat: .Spune-mi. ea batu din palme cat putu. simti un nod in gat si incepu sa planga cu lacrimi ca ploaia. am ars-o. tu. dar fiindca pierdusi rabdarea si-ti calcasi vorba de omenie data la cununie. dupa ce-i trecu nodul de plans. ca-mi lasasi oastea raspandita pe dealuri si prin poieni. Si asa.Acuma.

De toate astea. ii saruta. te scosei din suferinta si dorul pentru baiat si pentru fata. Crezi acum ca zanele nu fac un lucru urat nicioadata? Iaca. s-ar fi otravit pana la unul. si poruncii zanelor sa strice rezervele de mancare si de bere. Imparateasa ii lua si-i stanse la piept. ce nascoci? A amestecat toata mancare si toata bautura armatei cu otrava. suspinand si lacrimand. acum.. fetica. Vezi. despre care-ti credea gandul ca a ars-o focul. acum. ii zise imparatului: . pe care ti le spusei. vazand baiatul si fetica. Ramai sanatos si cerul sa ne dea rabdare! 118 . iubitul meu? Imparatul. sunt silita sa ma despart de tine si de tineretea ta! Si nu cred c-o sa te mai vad vreodata pe lumea asta. barbate. apoi ii dadu in poala barbatului. dintr-o singura masa. si auzind cate ii marturiseste nevasta-sa. numai sa le faca cele venea lor la mana. ii mangaie. ce zici. dupa putin.Faca-se porunca data. Acuma. Vrajmasii ii fagaduisera multa avere. nesatios de avere. este ca un grunj de zahar si ca un miez de nuca. pusera copii langa mama lor. barbate. inca un lucru ascuns iti ramane nespus: Capitanul mai mare peste ostirea ta vorbise cu vrajmasii ravnitori sa-ti ia imparatia. despre care-ti credea mintea ca l-a mancat zgriptoroaica. ostenii. si crede vorba ce ti-am spus. este ca un miel sugaci de primavara. ca zanele niciodata nu fac un lucru urat! Vezi. pe mine si pe copii nosti. isi lua copii de mana si. cu ochii tai. apoi sa caza asupra vrajasilor.Vezi. se cai amarnic ca-si calcase juramantul de omenie. Zana nevasta se scula in picioare. Zanele facura asa cum le-am poruncit si sa stii ca acum nici miros de dusman nu se mai afla in imparatia ta. dupa cum nici tu n-o sa ne mai vezi veodata.Ah. Atunci eu venii in ajutor cu toata oastea mea de zane. nestiind. acum. sa-i vaneze si sa-i goneasca pana in tara lor. dar acea caire nu-i folosi la nimic. . cu mare durere. la care te gandeai ziua si noaptea. inclinandu-se dupa cum le era datina. marita noastra imparateasa! Plecara si. Si asa. baiatul. iubitul meu si doritul meu. se intoarsera una cu baiatul si cealalta cu fata in brate si. Capitanul.

si atunci pricepu ca nu este vis. iubitul meu nevazut de doisprezece ani.Buna dimineata. iar baiatul si fata straluceau ca luceferii din dimineata. Imparatul nu-si crezu ochilor. stralucea ca luna plina la miezul noptii. Cum sedea el acolo in odaia lui. Cand clipi. de uimire si de bucurie. cu plansul. nu-si mai aducea aminte nici de mancare. Dupa aceasta vietuire. Si asa. apoi se intoarse catre nevasta-sa si zise: 119 . Dar el. nici noaptea nu mai iesi de acolo. lunga si ruginita. Imparatul isi inalta ochii sa priveasca intr-acolo. fata lui de lacrimi nu se mai usca. Asa. nici de bautura. Bietul imparat. nu putea sa-si vie in fire. suspinand. sarmanul. Se scula cu bucurie si cu mare dor. cu toate ca auzea cu urechile lui cum isi radeau si-si bateau joc toti oamenii din palat. de jale si de rau ce-i venea. aflandu-se despartit si singur. zi alba si vesela nu mai avu. In fiecare ceas si in fiecare minut. ajunse sa zica toti oamenii. i se paru ca viseaza si ca nu era aievea. ramas pe ganduri. lua baiatul si fata in brate. Asa ca. ca imparatul cazuse in prostie. dupa ce se luara de mana. Imparateasa zanelor. Daca oamenii lui ii aducea vre-o bucatica de paine manca. Se facea lumina.Asa fu si. el. zana nevasta se facu nevazuta din fata imparatului. gura lui nu mai inceta de oftari si de suspinuri. daca nu. oftand si suspinand. Pana la urma se dezmetici. Imparatul duse o astfel de viata doisprezece ani intregi. si-l saruta si ii mangaie cu iubire. sau se innopta. din zi in zi. cu mic cu mare. zi si noapte. isi plangea soarta in care se gasea. de schimbat la suflet ce era de dorul nevestei si al copiilor. pentru ca nu-si mai lua gandul de la o naluca. si nici ziua. ti se parea ca mancase otrava. cu oftarea si cu suspinarea. de mult ce-i era dor de nevasta si de copii. nu lua in seama vorbele unuia si-ale altuia ci. auzi un glas: . si cu alte douasprezece zane roabe. iata ce pati intr-o zi. ce sa vaza? nevasta-sa cu baiatul si cu fata. lasa la o parte lucrurile lumesti si nu mai avu chef de nimic. De-atunci. Se-nchise intr-o odaie a palatului. fara nevasta si fara copii. la vederea barbatului.

imparatul. trebuie sa ne bucuram ca ne-am mai intalnit pe lumea asta. 120 . mi s-a oprit rasuflarea si n-am mai putut sa-ti mai vorbesc. zana nevasta ii zise: . pierisi dinaintea ochilor mei. sau chiar mai multi ani. avea sa fim despartiti doisprezece ani. barbatul meu. dar nu inselai. asa basm aflai. domni in liniste si fericire. si de aceea ti-am spus ca n-o sa ne mai vedem pe lumea asta. Si. era cu putinta sa ne mai vedem. suindu-se pe tronul imparatesc.Iubitul si doritul meu barbat. am fugit si m-am facut nevazuta dinaintea ta. cum vi-l spusei. Si. si ma lasasi viu si intristat. cum ai rabdat sa nu-mi spui ca urma sa ne mai intalnim. pentru greseala ce facusesi. Din ziua aceea. se sculara si-si luara baiatul si fata de maini. impreuna cu fumoasa lui nevasta. Si asa. ori mort neingropat. ca trebuie sa ne despartim unul de altul. ca sa nu-mi pierd nadejdea atat de mult si sa nu trag cate am tras? Ba-mi zisesi ca nici n-o sa te mai vad vre-o data. dupa datinile zanelor. Si de mare rau ce-mi venea atunci. eu nu credeam c-o sa ai rabdare atat de lunga. cum de te-a lasat inima sa ma tii fara nici o nadejde doisprezece ani? Daca. si nici n-o sa mai mai vezi. iubita mea. dupa care oftez de-atata amar de vreme.Iubita mea. macar si dupa doisprezece ani. dupa ce mi-ai aruncat vorbele astea. cu copii impreuna. Dupa ce ispravi de vorbit imparatul. Stiam ca.. toate lucrurile trecute sa le lasam la o parte. Nu stiu cum facui. Acum. si se dusera in sala unde era scaunul imparatesc. si poate ca mai domneste inca si astazi.

O sanie cu cai trece in goana pe strada. Este timpul bucuriei. cu prajituri si cozonac. apoi a venit bunica. al clipelor de veselie impartite.Cel mai frumos cadou Seara s-a lasat. se bat cu bulgari. raspandind un zvon voios de zurgalai si. grupurigrupuri de copii voiosi si galagiosi. Apoi. seriosi. Dar Mihaita ramase tot suparat. In aceasta veselie generala. Degeaba ii promisese si taticul o plimbare cu sania. parca amintindu-si brusc de ceva. Dar linistea nu dureaza mult. inviorand sufletele celor ajunsi deja acasa cu un strigat plin de veselie. in case. peste care cad fulgi mari si pufosi.. Totul este incremenit intr-o liniste de inceput de lume. alearga. care. e timpul colindelor. al emotiilor coplesitoare la gandul darurilor care abia a doua zi vor fi dezvaluite.. imbracand cu umbre minunea argintie a micutului oras acoperit de zapada. se scutura de zapada si se aduna la un loc. iar in aerul rece pluteste un miros placut. cu toti cei dragi. ca intr-un basm povestit la gura sobei. care sclipesc in mii si mii de culori. numai Mihaita e trist. incarcati de pachete. par niste mosneguti atipiti. Colinde se aud pretutindeni. orasul se animeaza din nou. purtand cusme de nea. mai ales. in jurul bradului. sa-i povesteasca din nou despre Pruncul Iisus si Mos Craciun. se rostogolesc si incearca sa prinda fulgii jucausi. usoara. usor. curand. la porti. al covrigilor. li se alatura. Fumul se inalta. intarziati dupa cumparaturi si care acum se grabesc sa ajunga acasa. Casele raspandite pe dealuri. Nici macar gandul la 121 . al zambetelor luminoase. in curti. intai a incercat mama sa-l impace. Celor cativa oameni. al horei fulgilor de nea. infruntand curajosi troienele. al florilor de gheata de pe geamuri. nucilor. istorioara care ii placuse atat de mult. se opresc. asa cum isi dorea el de atata timp. la fiecare colt de strada. merelor si portocalelor impartite cu darnicie. amestecat cu parfumul de vanilie al cozonacilor care se pregatesc in fiecare casa. al beculetelor colorate din brazii impodobiti feeric. care parca face noaptea si mai frumoasa: "Primiti cu Mos Ajunul?". ca la un semnal. de lemn ars. Dar. din hornuri.

Ca. de care Mihaita avea voie sa traga oricat vroia. o sa mergi la scoala. Bunicul disparuse cu cateva zile in urma.Ei. Ei.. pe bunicul il iubea cel mai mult. are si el treburile lui. da! Si mai era un motiv pentru care era suparat. unde tot pleaca bunicul in fiecare an? Bunica il privi sever.Spune-mi. tocmai se pregatea sa-i citeasca o poveste.. dar nici ei nu ii dadusera voie. 122 . apoi ramase cu buna. Asa ca fara bunicul parca nu era Craciun.cadourile pe care avea sa le gaseasca a doua zi sub brad nu i-a mai adus nici o bucurie. . ca in ceilalti ani. bunicuto. de oameni mari. De cateva luni incercase sa o convinga pe mamica sa il lase si pe el la colindat. nu turnara decat gaz peste foc. . de-l facea sa se simta calare pe armasarul fermecat din basme si tot el avea cea mai frumoasa barba si cele mai dese mustati din lume. ca sa nu il supere pe Mos Craciun! Mamica si taticul venira pe rand sa ii spuna noapte buna. ba chiar si la bunicul.." A. Ai si tu rabdare. peste ochelari.raspunsesera ei. dar ea parca se facuse ca nu il aude. Bunicul era cel care il certa atat de bland cand facea vreo sotie si tot bunicul era cel care avea intotdeauna buzunarele pline cu bomboane si cate o jucarie noua pentru nazdravanul nepotel. poate ca mai suparat decat ca nu-l lasasera sa mearga cu colindul. ei bine. Bunicul era cel care nascocea cele mai frumoase jocuri si stia cele mai frumoase povesti. si la bunica. bunicul era cel care il juca pe genunchi. spunand ca e prea mic. Nu iti baga tu nasucul unde nu iti fierbe oala. din cauza colindelor era suparat. Iar colindele copiilor veniti cu "Steaua".. "O sa mai cresti. impreuna cu ceilalti copii. cu ochelarii pe varful nasului.. de fapt. care. Dar lui Mihaita numai de povesti nu ii ardea. incercase si la tata. "Poate la anul. asa cum facea in fiecare an. de Craciun. Si cum sa nu fie trist Mihaita? Dintre toti ai casei." . poftim! Si acum mai trebuia sa mai si mearga la culcare.

Oare ce o fi? Se strecura incet de sub plapuma si isi lipi nasucul de geamul inghetat. rase bunica. in mijlocul curtii. incepu sa citeasca un basm minunat. Tocmai voia sa intre in sufragerie. Desi acesta nu putea sa-l vada. oricat era el de suparat. stinse lumina si inchise incetisor usa in urma ei. un balaur sau altceva infricosator. din cauza unor zgomote ciudate care veneau din curte. incercand sa vada. stralucitoare.E la serviciu? Bunica tusi de cateva ori. Buna puse cartea pe noptiera. dar aceasta era saniuta lui Mos Craciun! Incet-incet. despre Craiasa Zapezilor si despre Mos Craciun. Prea multe vrei sa stii si tu! Curiosii imbatranesc repede. se auzea un fosnet slab. incurcata. Mihaita ascunzandu-se in ultima clipa dupa hainele din cuier. in curand. Si. adormi. cum numai in cartile de povesti mai vazuse pana atunci. . renii asteptau linistiti. curios.Mda. de ce scartaia zapada. leganat de glasul cald al bunicii. Doar in sufragerie. 123 . cand usa se deschise in fata lui si Mos Craciun in persoana iesi din incapere cu un sac gol in mana. unde era bradul. e la serviciu. in intunericul de afara. Mihaita. luminat de razele argintii care veneau de afara.. statea o sanie aurie. fu prins in mrejele povestii si. incarcata de saci si saculeti rosii si la care erau inhamati sase reni. ii trase plapuma pana sub barbie. ce-i fu dat sa vada? intrun con de lumina. Nu ii era deloc frica. . impingandu-si ochelarii pe nas. Toti se culcasera si in casa era intuneric si liniste. Pai.Ei. bine. Mihaita se trezi brusc in mijlocul noptii. baietelul zari chipul Mosului. in timp ce in jur nu se vedea nici tipenie de om. care lasau urme argintii pe zapada. Dar. desi in curte putea sa fie un hos. sa nu il auda Mosul.Pai tata de ce are liber de Craciun si bunicul nu? . in loc de balaur. Tropotind usurel din copitele lor delicate. Mihaita deschise usa si se strecura pe hol.

inhatandu-si paltonasul din cuier si incaltandu-si in mare viteza ghetele. de fapt. Mihaita iesi si el afara. nelinistiti. Desi ar fi vrut sa il strige. nu o sa mai fie Mos Craciun? se sperie baietelul. Mihaita isi dadu seama ca nu era doar o simpla asemanare. Mos Craciun tocmai aranja putin sacii din sanie. in frig.Ba da. . baietelul nu mai putea face nimic de mirare. Cum se poate ca Mos Craciun sa semene atat de tare cu bunicul? Cand se dezmetici. de la anul nu mai sunt Mos Craciun.Mihaita. se inveseli din nou. razand. dar o sa fie alt bunic. Renii il vazura pe Mihaita si incepura sa sforaie. ce faci aici? La ora asta trebuia sa dormi de mult! Stii ca nu ai voie sa il vezi pe Mos Craciun cand iti aduce darurile! Nemaipomenit! Pana si vocea semana perfect cu cea a bunicului. Mihaita se intrista.Bunicule.Cum adica. Aha. . Mosul il stranse. mustatile rasucite si barba stufoasa. MOS CRACIUN! Baietelul simti cum ii creste sufletul de bucurie. rosti batranul. dar apoi. deci de aceea lipsea bunicul de acasa in fiecare an! El era. Eu am multa treaba si am intarziat deja.Fugi acum inapoi in pat. incurcat. Auzindu-i. Mosul iesise deja pe usa de la intrare. cu nasul infundat in blanita care marginea pieptii tunicii rosii a batranului. la piept. isi repeta. vrand cu orice chip sa il intrebe pe Mosul unde era bunicul.Uimire! Mos Craciun semana foarte bine cu bunicul! Mihaita ii recunoscu ochii blanzi si surazatori. . de ce nu mi-ai spus? il intreba Mihaita. Daca ma vede vreun copil. dintr-o data.Pentru ca nici un copil nu are voie sa ma vada! raspunse bunicul. . . Mosul se intoarse si dadu cu ochii de baietelul care incepuse sa tremure de frig si de emotie. 124 . mereu si mereu: "Bunicul meu e Mos Craciun! Bunicul meu e Mos Craciun!". fericit. sari din mijlocul aleii drept in bratele bunicului. Dintr-o data. gandindu-se ca de Craciunul viitor o sa-l aiba pe bunicul alaturi de el. . isi lua avant si.

Si apoi. Saniuta zbura ca vantul si ca gandul. galbene si verzi probabil dintr-un brad incarcat de becuri. striga vesel si ii atragea in permanenta atentia bunicului ba asupra unui grup de case clipind argintiu. . Zau. albastre. iar hohotele sale molipsitoare fura aduse inapoi de ecoul sosit dintre stele. strada si casele. Clopoteii de la gatul renilor umpleau aerul de triluri nemaiauzite. Bunicul si nepotul se suira pe capra iar renii. Curand. ca avem drum lung de facut. compunand. Dedesubt. ia-ma cu tine! Doar in noaptea asta! Vreau sa vad cum imparti cadourile! Hai. Mihaita simti cum saniuta se desprinde usor de la pamant. te rog! Mosul se incrunta. n-o sa spun la nimeni. care-i invalui in lumina ei 125 . Suie repede in sanie. incat lui Mihaita i se parea ca stau pe loc. iar. ca la un semn. rasari o luna plina de toata frumusetea.Uite bunicule. o melodie vesela. in clinchetul lor cristalin. iesira din curte si incepura sa alerge de-a lungul strazii. . zburam! striga. bunicule. ba asupra unei gramajoare de luminite rosii. Batranul statu putin pe ganduri. baiatul.Bine. Mata esti batran si ti-e greu sa duci toate cadourile. pot sa te ajut. intr-o curte scufundata in bezna.Bunicule. Nu peste mult timp. deasupra saniei care zbura ca fulgerul. fulgii albi de zapada pareau o adevarata ninsoare de stele. Batranul rase. Baietelul nu se mai satura privind sclipirile multicolore de acolo. dar zborul lor era atat de lin. care se faceau din ce in ce mai mici. Cand intr-o parte a saniei. ninsoarea inceta si. de jos. pana cand devenira doar niste luminite palpaitoare in noaptea intunecoasa de decembrie. cand in cealalta.Hai. in jurul lor.. entuziasmat. te rog! se smiorcai Mihaita. marea de luminite alerga cu o viteza ametitoare. lasandu-l jos. mai fecior! Sa nu spui ca Mos Craciun nu ti-a indeplinit si aceasta dorinta. lasand undeva.Copiii cuminti dorm la ora asta! Vrei sa nu mai primesti nici un cadou la anul? . te rog. apoi spuse: . acolo jos. de pe pamant.

. in timp ce la orizont incepuse sa se iveasca geana aurie a rasaritului.Ce e. de foarte aproape. Mihaita auzi. dragul mosului? Te viziteaza cumva varul meu bun. Strabatura multa cale. Nu isi putea lua ochii de la crestele inzapezite. la un moment dat. Bunicul zambi. . Mihaita casca prelung.ireala. in fiecare oras si sat. pentru ca era mai cald decat in timpul verilor pe care amandoi le cunosteau atat de bine. Desi incantat de tot ceea ce vedea. 126 . spuse batranul. de la insulele pierdute intr-o imensitate de ocean. Mos Ene? in loc de raspuns. vom ajunge acasa cat ai zice "peste"! Dar Mihaita nu il mai auzea. ba chiar peste o mare ale carei valuri ametitoare se vedeau jucandu-se de-a prinselea cu luna reflectata in unde. Cand se trezi pentru a doua oara. obositi si ei. unde trebuira sa isi dezbrace hainele groase cu care plecasera.Nu-i nimic. Leganat usor pe aripa adierii care ii purta lin si adormitor prin vazduhul de cristal. unde casele erau rotunde si in intregime construite din zapada. baietelul adormise deja. fusesera daruri. la inceputul fantasticei lor calatorii. poleite de luna. Mihaita incepu sa isi simta pleoapele din ce in ce mai grele si incepu sa faca eforturi din ce in ce mai mari sa nu atipeasca. peste paduri negre si dese. la drum. de la muntii si campiile acoperite de patura groasa de nea. ale caror crestete incarcate de zapada straluceau feeric. Acum treceau pe deasupra unor munti. Mosul punea sub fiecare bradut cadourile notate pe lista in dreptul fiecarui copil cuminte. glasul bunicului. numai intr-o clipita. Mihaita nu mai vazuse niciodata ceva atat de frumos. ghemuit sub o gramada de saculete goale. unde de jur imprejur nu se putea vedea nimic altceva decat apa. Ai sa vezi. Nu mai avem mult de colindat. in care. Apoi trecura peste rauri care scanteiau in intuneric. coborau ca fulgerul in curti sau pe acoperisuri si. care pareau facute dintr-un argint nou si stralucitor. pana la padurile fierbinti din Africa si din America. pana la tinuturile gheturilor vesnice. de undeva. Aproape ca am terminat toate cadourile. Batranul zambi din nou si isi indemna renii.

in patucul lui cald.Stii. Sunt convins ca Mosul ti-a adus exact ceea ce iti doreai.Cum. ajunsesera deja acasa? I se parea ca atipise doar o clipa.Ce Mos Craciun. baiete? Ce cadouri? Si ce spui tu ca a fost nemaipomenit? . Mihaita! Acum. baietelul mai avea ceva de soptit bunicului: . . ai si uitat? Azi noapte. Sarind din pat direct in brate la bunicul. Cum. A fost nemaipomenit! Bunicul il privi mirat. cu asternuturi fosnitoare. .. nu-i asa? 127 . la urechea lui Mihaita: . hai sa deschidem cadourile.Cred ca ai visat.Stii ceva? ii sopti el la ureche batranului. somnorosule! Este ora pranzului si e ziua de Craciun! Nu esti curios sa vezi ce ti-a adus Mos Craciun? Frecandu-se la ochi. Daca bunicul nu-si mai amintea sau daca nu voia sa vorbeasca despre mica lor plimbare. Mihaita ii inlantui gatul cu mainile si-l saruta pe obraz. baietelul se ridica in capul oaselor si isi dadu seama ca se afla acasa. la randul sau. Batranul zambi si sopti. te-am convins sa ma iei si pe mine cu saniuta ta trasa de reni si am zburat impreuna prin toata lumea! . ca am mai fi putut sa mai mergem din nou impreuna sa impartim darurile. Mihaita se lasa pagubas. bunicul avusese deja timp sa se schimbe de costumul lui de Mos si parea mai odihnit decat niciodata. dar uite.Scoala.Asta va fi micul nostru secret. imi pare rau ca nu o sa mai fii Mos Craciun si la anul. alt cadou mai frumos decat sa impart cadouri alaturi de Mos Craciun nici nu mi-as putea dori vreodata. era mai bine sa il lase in pace. Totusi. cand am aflat ca esti Mos Craciun.

Lasati zburatoarele in pace ! N-o sa ingadui sa le ucideti ! Mersera ei mai departe si.Craiasa Albinelor de Fratii Grimm Au fost odata doi feciori de imparat.Lasati ganganiile in pace ! N-o sa ingadui sa le tulburati linistea ! Pornira ei mai departe si. ca n-au mai avut indrazneala sa calce pragul casei parintesti. ca se prelingea pe trunchi. n-am prea facut isprava mare ! Totusi pornira la drum catestrei si. nu gluma.. Cei doi frati mai mari se repezira sa prinda cateva. Cat despre oameni. dupa un cot de deal. pentru a vedea cum micile fapturi o vor lua la goana inspaimantate de moarte. Si avea roiul acesta atata miere. cand noi. dadura peste un lac. pe luciul caruia inotau o multime de rate. pleca in cautarea lor.Lasati albinele in pace ! N-o sa ingadui sa le dati foc ! In cele din urma. nu se zarea unul pe nicaieri. aflat intr-o scorbura de copac. iata ca dadura peste un musuroi de furnici. care au pornit sa-si incerce norocul prin lume. Dar Prostila se impotrivi si de data asta: . tot mergand ei asa.. acestia incepura sa-si bata joc de dansul: . Cei doi frati mai mari isi pusera in gand sa dea foc copacului si sa inabuse albinele. Dar prostila se impotrivi cu si mai multa tarie: . pe care-l poreclisera Prostila. Si-n ele se aflau o multime de cai. ca sa poata lua mierea. numai ca nimerira langa un roi de albine. cei trei frati dadura peste un palat. 128 . de-ai fi zis ca este un izvoras. prostanacul. si avea palatul asta grajduri. sa creada c-o sa poata razbi prin lume. Dar prostila ii opri. toti de piatra.Auzi. Cei doi frati mai varstnici voira pe data sa-l surpe si sa-l rascoleasca. intr-o buna zi. ca tare ar fi avut pofta sa le friga. strigandu-le: . cate n-ai fi gasit nici in zece palate imparatesti. si feciorii astia au ajuns sa duca o viata atat de ticaloasa si desarta. mai isteti decat el. Dar cand dadu in sfarsit de fratii sai. si nu venise nici o veste de la ei. fratele lor mai mic. Si cum trecuse vreme.

Cei trei catara prin ea si ce crezi ca le fu dat sa vada: in fundul unei camere se afla un mosneag care statea aplecat deasupra unei mese !. cal care s-a incumetat sa le caute se va preface in stana de piatra !" Cel mai mare dintre frati porni in padure si cauta toata ziua. il duse pana in dreptul unei mese de paitra. Si cum nu stia in ce chip s-o scoata la capat. Erau tocmai furnicile 129 . dar gasea cu atata anevoie cite un bob de margaritar. Si fara sa spuna o vorba. Si oricat se stradui el. Si se preface si el in stana de piatra. Si atunci se intampla asa cum sta scris pe tablia mesei: flacaul se prefacu in stana de piatra ! In ziua urmatoare isi incerca norocul si fratele cel mijlociu. Si cum plangea el asa.Strabatura ei toate salile palatului si intr-un sfarsit se pomenira in dreptul unei usi zavorate cu trei lacate. Iata ca veni si randul lui Prostila.. ii pofti sa se aseze la masa incarcata cu fel si fel de bunatati.. dar cand fu sa apuna soarele.. descuie lacatele si se ivi in prag. strigara a doua oara.. si abia atunci se trezi mosul. numai ce I se infatisa craiasa furnicilor.. Dupa ce mancara si baura dupa pofta inimii. se aseza pe o piatra si incepu sa planga. taiata taman la mijloc. totul mergea atat de incet. dar nici lui nu-i merse mai bine.. de-ar fi fost dezlegate. Strigara la el o data. baga de seama ca toata truda i-a fost in zadar si ca n-a putut sa adune mai mult de o suta de boabe de margaritar.. se apuca el sa caute in desimea covorului de muschi. facandu-i semn sa-l urmeze. Mai strigara a treia oara. Prima incercare glasuia astfel: "Sub covorul de muschi al padurii stau ascunse cele o mie de boabe de margaritar ale fiicei imparatului. Pe masa asta se aflau scrise trei incercari care. Daca la asfintitul soarelui va lipsi macar una dintre ele. dar mosneagul nu-i auzi. ca-l cuprinse deznadejdea. care toate trebuie gasite intr-o singura zi. ar fi avut darul sa smulga palatul de sub puterea blestemului.. insotita de cele cinci mii de slujitoare ale sale. Si avea usa asta o ferestruica. mosneagul ii duse in cate un iatac. nu fu in stare sa gaseasca mai mult ca doua sute de boabe de margaritar. batranul intra in odaia celui mai mare dintre frati si. ca sa se odihneasca. A doua zi.

cand semanau catestrele ca picaturile de apa ! Ca doar numai un singur lucru le deosebea: mai inainte de a fi adormit. Cea de a treia incercare era insa cea mai grea: dintre cele trei domnite adormite. Era chiar regina roiului pe care flacaul o scapase de la pieire. Si lasandu-se in adanc. Se roti ea de cateva ori prin iatac. A doua incercare era mult mai grea: trebuia sa fie scoasa din fundul lacului cheia de la iatacul domnitei. Erau tocmai ratele pe care el le scapase de la pieire. dar cum naiba s-o recunoasca. Iar fratii lui mai mari socotira ca nici celalalte domnite nu erau chiar asa de lepadat. 130 . ele ii adusera cheia care zacea pe fundul malos al lacului. Ei.cea mai mare rontaise o bucata de zahar. si traira cu totii ani multi in belsug si fericire. dupa moartea craiului. Nu trecu mult si micile ganganii izbutira sa adune toate cele o mie de boabe de margaritar si facura din ele o gramada bunicica. iar cea mica luase o lingurita de miere. "Ei. Castelul se smulse din somnul cel adanc si toti acei care fusesera prefacuti in stane de piatra isi recapatara infatisarea omeneasca. de parca nici n-ar fi fost. Prostila o lua de nevasta pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite si. cerceta pe rand buzele celor trei domnite adormite si se aseza in cele din urma pe gura aceleia care gustase din miere. acu' sa te vedem pe unde scoti camasa !" se gandi Prostila in sinea lui. cea mijlocie bause o cescuta cu sirop. urca pe scaunul domnesc.pe care flacaul le scapase de la pieire. fiecare gustase ceva dulce . Si astfel putu prostila sa o recunoasca dintr-o data pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite. flacaul trebuia sa o recunoasca pe cea mai tanara si mai frumoasa. De indata ce Prostila ajunse la marginea lacului. Si numaidecat se risipi vraja. se ivi inotand un card de rate. Si iata ca veni in zbor o albina.

toti erau asa de fericiti. iar tata ii facea coronite de pus in par din cele mai frumoase pietricele gasite in raul ce curgea in fundul gradinitei. Astfel. Cum uneori. 131 . si plangea pana se linistea. dar si durerea in sufletul parintilor crestea. Mama. se ascundea in cea mai intunecata camera si plangea. Parintii o iubeau ca pe lumina ochilor. Mainile ei erau asa de indemanatice.Povestea fulgului de zapada Era odata. Ziua si noaptea se gandeau numai la fericirea copilei lor. Roua era tot atata de buna pe cat era de frumoasa. ca pereche in lume nu aveau. o fetita care se numea Roua. ca cejucru luau il si terminau. Acolo vedea ea ca ochii ei straluceau ca doua pietre scumpe. atingea pamintul in mers. Mama avea mare grija de fetita. licuricii isi aprindeau felinarele si se insirau pe malul apei ca sa faca lumina in calea fetei. Roua crestea. Ea o scotea pe fata la plimbare numai seara. Roua se nascuse in casa unui om bun si harnic. ca parul ei era un val inspumat de matase. zilele treceau. zilele senine sunt umbrite de nori tot asa si in sufletul parintilor fetei era o umbra care le intuneca fericirea. Cand nu era luna. se ducea in serile cu luna plina si isi privea chipul frumos in oglinda apei. tare demult. Parul ei. de caPovestea fulgului de zapadate ori isi aducea aminte. In gradina care era plina de cele mai frumoase flori. ci frumos si bine. Privirile ei blande alinau cea mai mare durere. un val matasos. Avea doi ochi ca doua scantei. si isi aducea destul de des. Intr-un cuvant. dar nu oricum. limpezi si plini de bunatate. moale si stralucitor. Mama ii tesea rochite din culorile tuturor florilor. demult. insa. Parintii nu-si mai gaseau loc de asa mare bucurie ce daduse peste ei. se facea tot mai frumoasa. Roua zburda. O urmarea pas cu pas si niciodata nu o lasa sa iasa afara in plin soare.

de ce nu vine si ea in vizita la ele. Roua zambea. Si. o saruta si mama pleca linistita. privindu-se in undele lacului. "Mama. noi te vom pierde. ca licuricii alergau de colo colo prin gradina. Era atit de frumoasa in seara aceea. fosnetul frunzelor. ea aduse un voal de matase subtire ca panza de paianjen. sa vada daca nu e vreo nalucire. frunzele. o imbratisa. Roua s-a asezat in fata oglinzii si s-a imbracat. piuitul pasarelelor care se pregateau de . acasa. iar alta." De atunci. copila mea! striga mama inspaimantata si o imbratisa pe fata ca si cum ar fi aparat-o de o primejdie. intr-adevar. Dupa putin timp. Venind intr-o zi la ea prietenele ei. vantul ca Roua este mai frumoasa ca oricand si sa pofteasca toti s-o vada. nu uita totdeauna sa-i spuna: „Ai grija de casa si mai ales de tine. mama. alerga la mama ei. asigurind-o ca e destul de mare ca sa inteleaga primejdia ce o astepta. Roua o ingriji.Uneori. De fericire baga mana in apa s-o tulbure. soaptele vantului cald de vara care ii mingiie obrajii. obosita de atata alergat. Tuturora le soptea usor „Noapte buna. spunandu-i. se oprea cu mama ei sub un pom si asculta susurul raului. florile. Fiecare floare era socotita o fiinta careia Roua avea sa-i spuna ceva. Intr-o zi. asa a vrut zana cea rea. Mama fetei pleca zilnic la lucru si Roua raminea cu gospodaria. In curind mama s-a facut bine si si-a inceput iar munca de toate zilele.somn. pentru a-i face o rochie. ganganiile. cand pleca. cu adevarat era ea. sa vesteasca toate cantatoarele.‖ Mangaindu-le cu degetele ei subtiri si moi cand pleca sa se culce. venind de la lucru. Aceasta fericire si multumire nu dura mult. una mai vorbareata o intreba de ce nu iese si ea afara. alb si sclipitor. Dupa plecarea lor. 132 . Roua ridica cei doi ochi limpezi spre fete si nu raspunse. cu dragoste. mama ii spuse: "in clipa in care te va atinge soarele. nelinistea mamei a crescut si in curind se imbolnavi. infierbintati de atata zburdat si se desfata in parfumul florilor care-i erau atit de dragi. Nu. Roua nu se mai recunoscu. Cind rochia a fost gata. de ce nu merg si eu niciodata ziua afara la joc?" — Copila mea.

Cum as vrea sa fiu si eu in soare. veni mama. gandi Roua. Fluturasii in haina lor de sarbatoare treceau pe la fiecare floare ii spuneau ceva si plecau la alta si tot asa mereu. lua rochia cea frumoasa si se imbraca. mai departe. Atunci. nu simtea nimic rau. sa cante. Era incantata. Privi pe fereastra. parca ziceau: "Vino. ce incantare! Caldura ii invalui trupul. "Si ce-o sa fie daca ies?" gandi ea… apoi cu glas tare: „Ma duc doar in prag. se intoarse si incepu sa danseze prin camera. Privi. sa cante. Trecu ziua. De cateva ori se indrepta spre usa si se intoarse. Se privi in oglinda. Roua isi puse rochia. dupa ce Roua termina toata treaba. O deschise. Se duse la fereastra plictisita. privi pe fereastra. Nu o durea nimic. Iesi in curte. sa le arat ce rochie frumoasa am? Si se indrepta spre usa. Florile cu rochitele lor care de care mai frumoase. nu. Trecu si ziua aceasta cu bine. A doua zi. Acelasi tablou. atinse perdeaua care ii dezvalui minunile de afara. insa bucuria nu-i mai fu atat de mare. isi mangaie fruntea incalzita de tot ce vazuse si dadu sa mearga la usa. „Nu. nu trebuie!‖ si se intoarse. mersera in gradina si se culcara. 133 . Invartindu-se. se privi in oglinda. Incepu sa alerge. Ce bine trebuie sa fie afara. Fluturii zburau de colo pana colo. pline de fericire. Veni a treia zi. Se mai suci. Isi lua rochia cea minunata. Vai. Zadarnic. Nimic nu-i mai scotea din cap gandul de a iesi la soare. inspre el. zburdand de ici-colo. sa ma bucur cu toate vietuitoarele! Duse mana la cap. incerca sa prinda un fluture. Soarele arzator arunca raze de aur care invaluia tot pamintul. Pasarelele ciripeau. dar… Isi aduse aminte de sfatul mamei. vino!" Isi lua inima in dinti si se duse la usa. Ce bine se simtea acum. Ce-ar fi sa ma duc la prietenele mele. in capul fetei se infiripa asa de tare gandul sa iasa afara ca nu o mai slabea. nu". sa mangiie florile. isi ridicau capsorul.Intr-una din zile. cantand cantece de bucurie catre soare. se mai invarti. se privi in oglinda vru sa danseze.

pamantul! Se gandi: "Cum de n-a iesit pana acum afara? Toate au fost numai niste nascociri. tunind si fulgerand. Parul ei despletit ii invaluia corpul si rochita umflata de vant o ajuta sa urce mai repede. 134 . Dar parul. care mai de care sa iasa mai repede afara. parca plutea. Simtea ca se ingreuneaza de parca ti-ar fi atarnat cineva pietre de picioare. ca se duce la soare. Nor Pufusor spuse ca el a si gasit o picatura care e chiar langa el. Roua se simtea usoara. Se uita imprejur si vazu ca ajunsese intr-un palat plin cu apa si in ce parte voia sa puna piciorul sau sa intinda mina. Se inghesuiau asa de tare. Nor Cenusiu. Roua simti ca-i este frig. Roua era tot mai usoara si urca tot mai sus. parul era numai din fire de aur in care sclipeau pietre scumpe. ochii ii straluceau mai tare. Norulet Albastrui. sa se odihneaasca. gradinile. Ce frumos e!" Privi in jos. nu mai avea astampar. Si cu totii se ingramadeau la usa. care mai mici si fiecare avea cite un nume: Nor Alb. care mai mari. Striga degeaba. Bucuria ii fu mai mare. Fericirea era nemasurata. tot mai sus si tot mai sus. Se ghemui dar frigul era tot mai mare. Cu glas ca din butoi sau ca si cum ar fi batut in toba le spuse sa mearga fiecare si sa stranga cat mai multe picaturi de apa ca pe pamint trebuie ploaie. incit s-au amestecat unii cu altii de nu-i mai cunosteai. Acolo s-au intanlit cu Bate Vant.Obrajii i se rumenira. — "Ajung la soare. Radea. tot mai sus. Nici n-avu timp sa se dumireasca ca se si deschise o usa si prin ea navalira o sumedenie de copii. De-indata. Se lasa in voia vantului si simti cum se urca tot mai sus. Urcand asa. vrand sa se opreasca in loc. Era palatul lui Nor Cenusiu. se invartea. Nimeni n-o asculta. Fetita incepu sa strige ca nu ramane la ei. Ce frumos se vedeau casele. N-au intrat bine cu totii ca usa se tranti si aparu Nor Cenusiu. Nor Pufusor. ajung la soare! cat am dorit si doresc sa fiu langa el. simti ca nu mai poate. aratand-o pe Roua.Povestea fulgului de zapada Roua abia isi gasise un loc sa stea. dadea numai de apa.atinge pamintul. Cum o sa-i povesteasca mamei tot ce a vazut!" In acest timp.

El auzise de la Nor Cenusiu ca sus. la usa palatului vazura doi oameni de zapada nemiscati. Isi dadea seama ca acum merge la rau. pe unde trecura cei doi calatori. unde locuia Ger Napraznic. Si asa Vajaie Vant veni in cautarea ei. ca sa-i mai intre in voie mosului care era tare suparat. ca de mult nu-si mai scuturase bruma din par. 135 . undeva. inalt. caci raza de soare se strecurase strengareste prin fereastra si ii topise un fir de gheata. Era invelit cu o patura de zapada. Deodata.‖ Si au zburat ei asa pana ce l-au intilnit in cale pe Vajiie-Vant care o cauta pe fata.care i-a luat pe aripile lui si a inceput sa-i ridice pe toti sus. facut numai din gheata si era asa de rece. Asta era bruma. norii se imprastiara care incotro si Roua ramase in barba lui Bate Vant. Vijaie Vant batu la poarta cu un ciocan de gheata. o fetita si cu Ger Napraznic avea nevoie de cineva care sa-i aprinda pipa si sa-i scuture pletele de bruma. Vijaie Vant sufla si in fata lor se deschise printre bolovanii de gheata o potecuta.. un pieptene facut din turturi. BateVint nici n-avu timp sa-si dea seama ce se intamplase. Palatul era foarte mare. mai ales in ziua aceea. Cum o vazu pe Roua. Poarta se deschise. ca te duc eu la soare. din mustata. si chiar asa era. Asa ca Vajaie Vant. iar cand intrara. Au mers ei asa o bucata de vreme si au ajuns in odaia in care se afla Ger Napraznic. care ii zise: „Prinde-te cu mainile de bara mea si tine-te bine. Incepu sa-l pieptene si sa planga de frig ce-i era. Tot va ajunge la soare. ca-ti ingheta suflarea. Ajunsesera la portile palatului de gheata. Roua incepu sa planga. care faceau de straja. o trimise sa ia pieptenele din lada ce se afla intr-un colt al camerei si sa-l pieptene. dand peste cei doi calatori. o insfaca pe fata si pleca cu ea. sufland din greu. El sedea pe un scaun inalt de gheata. fetita aceasta era tocmai ce-i trebuia. iar in gura avea o pipa de gheata si cand pufaia iesea din ea o pulbere ce se lipea unde nimerea. Rouai i se lumina fata de un zimbet. o deschise si scoase. in vazduh. Roua — tremurand de frig — se apropie de lada. spre mirarea ei.

ea se mai uita odata spre pamant. cand sa inchida ochii. cu toiagul de gheata in mana si cu mantaua fluturand. strugurii nu mai erau. Atunci. Ger Napraznic. Trecuse multa vreme de cand plecase. un fir de par de-mi va lipsi e vai de tine!" Roua suspina si incerca sa-si opreasca lacrimile. le prefacea pe loc in pufusor de bruma. ca sa scape de lacrimile ei. de casa. cu graba mare. : "N-am sa te las mosule sa ingheti pamantul. Se gandi ce-ar fi daca o data cu bruma de gheata ar sari si ea pe fereastra. fluturii se ascunsesera. 136 . apoi mainile. dar baga de seama ca Roua se departa tot mai tare. perele. tare usoara. intinzand-o. Bruma iesi afara si. si asa facu. Roua simti ca-i ingheata spatele. cu barba in vant. din cauza rasuflarii lui.Roua. Roua deschise geamul. Si. nu mai e pieptanat.Ger Napraznic simti o lacrima calda pe frunte. tu vrei sa ma topesti cu totul? Ai grija. Alerga se alerga. totusi a recunoscut locurile dragi. merele. insa florile nu mai erau. In gradini si vii pomii erau goi. Si plangea fara oprire. Roua privea dupa ea si dorul de casa ii topea inima." gandi ea. alerga in jos cat mai aproape de pamant. dusa de vanturi. de gradina. aparind pamantul de furia gerului napraznic. sa vada ce-i era mai drag. Ea slabea din zi in zi tot mai tare si se simtea tare. picioarele. dar dorul de mama. Atunci. incet simti ca o cuprinde un somn odihnitor. . Se incrunta si zise: "Nu-i de ajuns ca mi-a topit raza de soare un fir din mustata. incepu sa sufle. Isi prinse rochita inspumata cu mainile tremurande si. de rauletul in care isi oglindea altadata mandrul chip o indemna la plans. pasarelele plecasera de mult. gradina. capul si incet. care. lovi cu pumnul intr-un clopot de gheata care zguduiPovestea fulgului de zapada tot palatul si indata se infatisa inainte-i Vijaie Vant. pe fata. "Alearga iute dupa fata aceea! De n-o poti prinde. se involbura prin camera si se lipea la ochi. se lasa usor in jos. Pamantul era pustiu. n-am sa te las. i se infatisa tot ce iubise ea mai mult — casa. curtea. pe gat si te ingheta. spre marea ei bucurie. sufla de poti si prefa-o in fulg de zapada!" Vajaie Vant iesi val-vartej pe usa. Ger Napraznic simti ca.

Bietul Yogo cazu intr-o baltoaca cu apa rece ca gheata si din clipa aceea stranuta intruna. sunt multi ani de atunci. care nu-l parasea decat pentru cateva clipe. care avea niste gauri si fiecare din ele putea fi pentru ei o ascunzatoare cum nu se poate mai potrivita. ducand-o departe. Acest lucru il mahni rau pe Kiyi. in treacat fie 137 . Curand sosi si ziua cand ei putura sa iasa la plimbare sub razele soarelui care. pana cand. in cele din urma Yogo se simti mai bine. asteptand primavara sa incolteasca. uscata. prin grija necontenita si bunatatea lui Kiyi. sa inveseleasca si sa imbogateasca pamantul cu rod imbelsugat. care zambesc cu drag tuturor copiilor si-i imbie la joc. Kiyi se intoarse vesel la fratele lui cu vestea ce buna si dupa multa truda si greutati istovitoare. fiecare fir din tesatura minunatei rochite se prefacu in cate un firisor sclipitor de zapada care tocmai acoperi pamantul sa-l incalzeasca. el reusi sa-l aseze binisor inauntru. Ce facea Yogo. doi melci frati. Cei doi melci Kiyi si Yogo Traiau odata.Si. in deplina intelegere. care se iubeau foarte mult unul pe altul. pe vremea cand melcii nu aveau cochilie. De priviti cu atentie fiecare fulgusor de zapada. intr-o buna zi. Odata pus la adapost de vremea rea. dadu de un zid de piatra. dar pe data vantul salbatic sufla frunza. zi si noapte. sa ocroteasca semintele care dormeau somnul lung de iarna. Au trait ei asa. L-a infasurat intr-o frunza mare. ca sa-i aduca frunze proaspete si laptuca. trebuia sa faca si Kiyi si ce-i placea lui Kiyi ii placea si lui Yogo. o intamplare neasteptata tulbura viata lor tihnita. care nu stia ce sa mai faca sa-si vindece fratele. in cele din urma. asa. Kiyi umbla mult in cautarea unui adapost pentru fratele lui si. in el veti vedea ochii stralucitori ai Rouai. timp de cativa ani.

Intre timp norii se stransera in fata soarelui si deodata se porni o ploaie cu galeata. Si planse astfel multa vreme. Ai grija sa nu iasa prea mult in aer liber. Degeaba incerca Kiyi sal impace. unde este multa umezeala. dar nici nu indraznesc sa-l scot afara. Dar intr-o zi.spus. Era atat de naucit. de frig. pana cand il auzi pe Yogo. vai si amar pe capul lor! Se petrecu din nou ceea ce se mai intamplase. il necajeste febra fanului. rugand-o sa zaboveasca o clipa. de fiecare data putin mai lungi si cu timpul Yogo isi recapata puterile pierdute. ca pana la urma se dadu batut. fara sa-si dea seama. o boala ce-l apuca ori de cate ori ii este frig sau sta in curent." Si intorcandu-le spatele. Kiyi sedea in fata gaurii din zid cand o zari pe doamna Broasca testoasa trecand tacticoasa si impunatoare. dupa cum probabil ati auzit. Nu mai poate ramane toata ziua in scobitura din zid. Se numeste febra fanului. erau ca un balsam pentru Yogo. Ceva trebuia insa sa faca. fiindca. Se uita bine la ea. vraciul Bufnita pleca pe drumul pe care venise. de ploaie si de soare! Dar pelerinele n-au fost niciodata o imbracaminte pentru melci. de teama sa nu raceasca. Nu gaseam o iesire pana 138 . care sa-i apere de vant. Plimbarile se repetara zi de zi. dar ce anume? De-ar fi putut melcii sa imbrace macar o pelerina. incat dadu drumul unui potop de lacrimi amare. in schimb e foarte sacaitoare. toata ziua nu m-am gandit decat la fratele meu Yogo. si deodata scoase un strigat de bucurie. desi boala fratelui tau nu e prea grava. deoarece voia sa-i spuna ceva foarte important: "Doamna Broasca testoasa. La plecare vraciul Bufnita clatina din cap si spuse raspicat:"Prietene Kiyi. Ingrijorat. lasandu-l pe bietul Kiyi foarte nedumerit. la soare ori la caldura. Yogo. Pe neasteptate il apucau lungi si repetate stranuturi si speriat bietul Kiyi alerga deznadajduit la vraciul Bufnita. preocupat de gandurile sale. sa nu stea prea mult la soare. cu atat mai putin in acele vremuri cand ele n u existau nici pentru oameni. care se simtea vinovat de necazurile fratelui sau. care il aduse pe Yogo in starea nenorocita de mai inainte. care veni si-l consulta amanuntit pe Yogo. hohotind de ti se rupea inima. se departa prea mult de ascunzis. Asta era! El o opri pe doamna Broasca testoasa. caci poate sa-l apuce brusc la cel mai mic curent sau la cea mai mica nebagare de seama. nici la prea multa caldura.

sa priveasca in jur si sa se asigure ca e senin iar soarele va incalzi cararea pentru fratele sau Yogo. si parintii isi faceau reprosuri multe. tot Kiyi era intotdeauna cel care iesea primul afara dupa ploaie. sa pregateasca calea nepotilor lui Yogo. Cand. cu casele acoperite de aceeasi zapada. cu spirale albe. nepotii lui Kiyi. o familie de oameni saraci. mama si o fetita de vreo 5 anisori. N-ati putea sa-i faceti si lui o invelitoare la fel cu cea pe care o purtati dumneavoastra. Si. fratele lui avea un adapost sigur de vreme rea. fiecare in gand." Si cum s-au invoit asa s-a facut. ca sa nu se strice vechiul obicei. Peste vale se vedea satul alaturat. dupa cum fagaduise broasca. melcii cu cochilie. care era puternic si obisnuit cu orice fel de greutati. desi au trecut multi ani de atunci. izolati. ies inca si acum primii afara. Era in miez de iarna. Erau saraci. Cat despre el insusi. intr-o poiana. dar pentru asta va trebui sa stea douasprezece luni sub carapacea mea. Erau: tatal. In sfarsit. pentru faptul ca nu-i pot oferi fetitei o bunastare si stabilitate materiala. dar pe cosurile carora iesea un fum care lasa de inteles ca 139 . ca sa se adaposteasca in ea la nevoie?" "De ce nu?" raspunse Broasca testoasa. Poveste de Mos Nicolae A fost odata ca niciodata (si cate astfel de cazuri nu mai sunt si azi?). in cele din urma anul trecu. Afara ninsese si o patura alba de nea acoperea valea si dealurile din jur. Kiyi nu mai putea de bucurie. cochilia cantarea aproape nimic. fara sa se miste. Si astfel. Traiau undeva. In acest timp am sa-i pun pe spate o cochilie si cum el este mai firav si mai delicat decat mine o voi face dintr-un material mai usor ca sa se poata misca in voie intr-o parte si intralta. intr-o cascioara saracacioasa. n-avea nevoie de nici o cochilie. melcii taratori.nu v-am vazut trecand pe aici. purtand mandru o minunata cochilie usoara. Cu toate acestea. Yogo iesi de sub carapacea doamnei Broaste testoase.

si le lasa acestora in cizmulite cate un cadou. cand s-a trezit. o sa las ghetutele afara in seara asta!‖ Mama nu a mai continuat. la ghetute. e posibil ca mosul sa nu vina la noi‖. asta seara. cine e mos Nicolae?‖. dansand de fericire in piciorusele desculte si strangand la piept cizmele pline de zapada. vezi. in seara de 5 decembrie. pentru ca fetita sa nu zareasca lacrimile de neputinta care izvorasera in ochii mamei la gandul ca nici macar o bomboana nu poate pune in ghetutele fetitei ei… Fetita nu a asteptat alte explicatii. Mamei i s-a pus un nod in gat. copila va fi atat de dezamagita. tati. S-a facut dimineata. si in discutiile cu copiii de varsta ei va fi cu atat mai deceptionata cand va afla ca la altii ―mosul‖ a venit… In seara aceea fetita s-a culcat fericita. I-a spus aceste lucruri si a intors fata in alta parte. apoi amandoi s-au uitat la cizmulitele din care a iesit ceea ce initial parea doar zapada: un capsor mic de 140 . Parintii s-au pregatit sufleteste cu cuvinte de dragoste. in asteptarea cadoului de a doua zi. Intr-o zi. Si ca sa fiu sigura ca nu o sa treaca pe langa casa. mosul nu m-a uitat! Uite ce mi-a adus!‖ Si parintii s-au privit consternati unul pe celalalt. a doua zi. A izbucnit in aplauze si a zis: ―A! Cu siguranta va veni si la noi. ―Dar. iar parintii au adormit tristi si plansi… Noaptea a trecut ca oricare alta. dar… Stupoare! Fetita a venit imbujorata. cat sa nu inghete de frig. a fost sa sara din pat si sa alerge afara. pentru ca noi stam departe de sat. Primul gand al fetitei. S-a apropiat de parinti si le-a zis: ―Mami. in timp ce mama ii incalzea lapticul . sa-si linisteasca copila care va veni dezamagita cu cizmulitele goale. sa vada ce i-a adus ―mosul‖. Stia ca de raspunsul ei atarna deceptia fetitei. fetita vine imbujorata acasa si o intreaba pe mama ei: ―Mama.sursa de hrana datorata unei caprite care era una din putinele averi materiale ale familiei. I-a spus ca acest ‖mos Nicolae‖ e un batran. fericita. Ce putea sa ii spuna fetitei? Stia ca. care vine la copiii cuminti.acolo e cald… Parintii acestei fetite nu puteau sa-i ofere decat un minim de caldura. continua mama. uite. O iubeau mult. dar o inconjurau cu toata dragostea de care erau in stare.

unde stiam... pe coasta dealului. Si cum stam eu acum si ma chiteam in capul meu ca sarpe cu pene nu poate sa fie. Si numai ce-o auzeai vara: „Pu-pu-pup! Pu-pu-pup!‖ dis-dimineata. florii. un ghem alb de blana. iar vrei sa te pupe cucul armenesc si sa te spurce. duglisule. si-i dau iar drumul in scorbura. cu gand sa prind pupaza. tocmai in Valea-Seaca. ca se afla 141 . ca ma spariu de creasta ei cea rotata.. cu vai-nevoie. ca sa nu-ti mearga bine toata ziua?. inainte de rasaritul soarelui. intr-un tei foarte batran si scorburos. simtind mirosul de lapte cald din odaie. si se adapostise acolo pana catre dimineata. lelita.. ma sui incetisor in tei care te adormea de mirosul. numai ce si aud pupaza cantand: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Eu. la mos Andrei.. atunci. Caci asa ne amagea mama cu o pupaza care-si facea cuib. nu stiu cum se face. din oameni. indata ma si trimite mama cu demancare in tarina. fratele tatei cel mai mic. bag mana in scorbura. caci aveam grozava ciuda pe dansa: nu numaidecat pentru pupat. Pupaza din tei de Ion Creanga Ma trezeste mama intr-o dimineata din somn. caci nu mai vazusem pupaza pana atunci.pisoi. sa nu-mi caut de drum tot inainte? ma abat pe la tei.. Si acum a iesit de acolo cu un mieunat slab. cum zicea mama. Si pornind eu cu demancarea. de vuia satul. Si cum ajung in dreptul teiului. de multi ani. si norocul meu!. ci pentru ca ma scula in toate zilele cu noaptea-n cap din pricina ei. ca te-am captusit eu! ii mai pupa tu si pe dracul de-acum! Si cand aproape sa scot pupaza afara. de pene. la niste lingurari ce-i aveam tocmiti prasitori. dupa cum auzisem. care peste noapte gasise putina caldura in cizmulitele fetitei. aproape de Topolita. in toate zilele. Si cum ma scol. gabuiesc pupaza pe oua si zic plin de multumire: -Taci. pun demancarea jos in carare pe muchea dealului. zicandu-mi: -Scoala.

bag mana si scot pupaza. mo! Ogoiti-va! Ce tolocaniti baiatul? Cu tatul sau aveti ceaveti. de nu stiau cei din casa ce tot caut prin pod asa des.prin scorburi cateodata si serpi. ma abat iar pe la tei. iaca si 142 . Dupa asta vin acasa. sa-mi tie de parte. tacand molcum. Insa a doua zi dupa asta. canta. Mai! anapoda lucru s-aista! zic eu inciudat. pe ce-a fi. iar taranul nostru isi arde luleaua si mocneste intr-insul. ma sui intrinsul. li se lungise urechile de foame asteptand. Si oricat oi fi mers eu de tare. Atunci iau lespedea cu ingrijire.. cand i-e foame.. si cat pe ce sa ma inghita. Apoi ma dau jos. sarmana. erau toate numai o chisalita. caut o lespede potrivita.. si lingurarilor. ma sui cu dansa iar in tei. pun urechea la gura scorburii si aud ceva zbatandu-se inauntru. undeva. Atunci au si tabarat balaurii pe mine. iar ouale.‖ Asa si lingurarii nostri: cantau acum indracit pe ogor. de nu era o chiranda mai tanara intre dansii. si una-doua. cat am umblat horhaind cine stie pe unde si cat am bojbait si mocosit prin tei. pe la pranzul cel mare.. sezand in coada sapei. dar ea.. — Hauileo. scotand caciula din cap si tuflind-o in gura scorburii. imi iau caciula si in locul ei pun lespedea. Si scapand eu cu obraz curat. pornesc spre sat. vorba ceea: „Tiganului. parca intrase in pamant.. caci n-am mai dat de dansa nicaieri. la pupaza. sau asternut pe mancare. nu veneam. iar nu cu dansul! Atunci lingurarii.. se vede ca se mistuise de frica mea prin cotloanele scorburii. imi iau traista cu blidele. nemaipunandu-si mintea cu mine. veneam. S-apoi. cu mancarea sleita. vlaguita de atata zbucium. vreme trecuse la mijloc doar. Dupa aceea ma dau iar jos si pornesc repede cu demancarea la lingurari. cand am vrut sa le iau.. boierul se primbla cu mainile dinapoi. unde nu ma imbarbatez in sine-mi si iar bag mana sa scot pupaza. nici mai ramane cuvant.. leg pupaza de picior c-o ata s-o indosesc de mama vro doua zile in pod prin cele putini harbuite. cu ochii painjeniti de-atata uitat. sa vada nu le vine mancarea dincotrova? Cand. numai iaca-ta-ma-s si eu de dupa un damb. cu gand c-a iesi ea pupaza de undeva pana m-oi intoarce eu din tarina. sa prind pupaza. auzindu-i lalaind asa de cu chef.

cumnata Smaranda. Un mosneag nebun. gatul imi pun la mijloc! Eu. Insa mama. — Ce spui. cu pupaza-n mana. Si acum vad eu ca avea mare dreptate matusa. incep a ma purta tantos printre oameni. umflu pupaza de unde era. javra dracului se face a o cauta de ou si-i dezleaga atunci frumusel ata de la picior. c-am scapat-o!‖ Pupaza. s-o vand. sa-mi plateasca pasarea.. caci pupaza era ceasornicul satului. sar cu dansa pe sub streasina casei si ma duc de-a dreptul in targul vitelor. c-o vitica de funie. fiind ascuns in camara. zbrr! pe-o dugheana si.matusa Mariuca lui mos Andrei vine la noi. zicea matusa cu jale. ne trezeste dis-dimineata la lucru de atatia ani? Grozav era de tulburata. dupa ce se mai odihneste putin. ca doar si eu eram oleaca de fecior de negustor. ca ti-l iau eu la depanat! — Nici nu te mai indoi despre asta. cum aud unele ca aceste... de colo pana colo. cumnata. nu stia de asta nici cu spatele. si numai nu-i venea sa lacrimeze cand spunea aceste. si se ia la ciondanit cu mama din pricina mea: — Mai auzit-ai dumneata.. una ca asta. cumnata?! Da' ca l-as ucide in bataie. intr-o zi de targ. sarmana. caci de zbantuitul ista al dumnitale nimica nu scapa! Ce mai atata? Mi-au spus mie cine l-au vazut ca Ion a luat-o. Si cum ajung in iarmaroc. hat! de sumanul mosneagului. Eu atunci. isi ia apoi drumul in zbor spre Humulesti si ma lasa mare si devreme cu lacrimile pe obraz. apoi mi-o arunca-n sus. cand as afla ca el a prins pupaza. s-o chinuiasca.. zicand: „Iaca pozna. s-o dramaluiasca! Si cum i-o dau in mana. sa fure Ion pupaza. 143 . n-are ce lucra? — De vanzare-ti e gainusa ceea. las' pe mine. mosule! — Si cat cei pe dansa? — Cat crezi dumneata ca face! — Ia ad-o-ncoace la mosul. care. uitandu-ma dupa dansa!. c-o falca-n cer si cu una in pamant.. zise matusa. mai baiate? — De vanzare. iute ma sui in pod. De-amu bine ca mi-ai spus. caci era tocmai lunea.

macar asa. — He. nu ma ajunge mosneagul? Caci imi era acum a scapare de dansul. mai tica. de frica si de osteneala. chiar mai dinioarea l-am vazut umbland prin targ. mai tica! ian stai oleaca.— Ce gandesti dumneata. ca-i feciorul lui Stefan a Petrei. Bine-ar fi s-o pot scoate la capat. de se stransese lumea ca la comedie imprejurul nostru. uitandu-ma inapoi sa vad. Si cand ajung acasa. batandu-mi-se inima. cu spaima. la ce i-ai dat drumul? Ca nu scapi nici cu junca asta de mine! Inteles-ai? Nu-ti para lucru de saga! Si ma bagam in ochii mosneagului. mosule? Te joci cu marfa omului? Daca nu ti-a fost de cumparat. la baut adalmasul. gospodar de la noi din sat. puiule! cand ii scapa de mana mea! — Da pace baiatului. mai baiate?! zise mosneagul de la o vreme. ori in vro dugheana. mai! L-as lasa eu. Apoi incet-incet m-am furisat printre oameni. mosule. si faceam un taraboi. ca-ntr-un iepure. ba s-un topor iti fac. gandeam eu. dupa cumparat sumani. In ce te bizui de te indarjesti asa. daca vrei. Apoi bine ca stiu a cui esti. dar vezi ca nu ma lasa el acum!‖ Tocmai asa patisem si eu. iarmaroc nu era?! -Dar stii ca esti amarnic la viata. daca ma crezi. d-apoi chitesti dumneata ca nu ne cunoastem noi cu Stefan a Petrei? zise mosneagul. he! sa fie sanatos dumnealui. aflu ca tata si mama erau dusi in targ. Vorba ceea: „Lasa-l. ba eram inca bucuros ca am scapat numai cuatata. cum vad eu. cum ii e negustoria. zise un humulestean de-ai nostri. sa te duc eu la tata-tau si sa vad. si fratii imi spun. si ia acus te scarpin. si trebuie sa fie pe-aici undeva. sa spurci iarmarocul? Toate ca toatele. drept sa va spun. pe loc mi s-a muiat gura. da. cu cotul subsuoara. ca-i pozna mare cu matusa lui mos Andrei: a sculat mai tot 144 . de-i zice aman. dar cand am auzit eu de tata. si ti-i gasi beleaua cu dansul pentru asta. om bun. cu mama si cu matusa Mariuca. si unde-am croit-o la fuga spre Humulesti. razand. nepoate? Dec! nu cumva ai pofti sa-mi iei vitica pentr-un cuc armenesc? Pesemne te mananca spinarea. el te-a trimis cu pupazi de vanzare.

Si altii ca altii. cumnatica-hai. s-a mantuit vorba. cum sunt unii de napastuiesc omul chiar pe sfanta dreptate! — Mai asa. si neghina din ogoare! Caci. Dar in gandul meu: Cand ati sti voi cate a patimit. Si cum imi spuneau ei ingrijiti. sa-i spuna bucurie despre pupaza. cand se punea la masa. cele bune sa s-adune. si parpalind niste pui tineri la frigare. sa-mi fie pe toata ziua. si pe mama a pus-o in mare suparare cu asta. strangand cu nedumerire din umere. marti. 145 . surioara!. i-ati plange de mila! Zahei insa ne lasase vorbind si se ca' mai dusese in targ. cheama pe matusa Mariuca lui mos Andrei la noi si-i zice cu draga inima: — Doamne.. facand mama un cuptor zdravan de alivenci si placinte cu poalele-n brau. ar trebui de la o vreme s-apuci campii! — Asa. si eu din pricina ei. badita! Doamne. numai ce si auzim cantand in tei: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Sora-mea Catrina zise atunci cu mirare: — I-auzi. si apoi tavalindu-i prin unt. zise matusa Mariuca. mai bine sa mancam ceva din ce-a da Dumnezeu.. ca matusa Anghilita lui mos Chiriac. Vazut-ai dumneata? Sa mai pui alta data temei pe vorbele oamenilor! Apoi incepem cu totii a manca.. dar eu stiu ca mi-am pus bine gura la cale. sireaca. din pricina mea. soro. Si a doua zi. Stii ca si matusa Mariuca e una din cele care scoate mahmurul din om. dac-ai sta sa faci voie rea de toate. zice ca i-am fi luat-o noi. sa cinstim cate-un pahar de vin in sanatatea gospodarilor nostri si: Cele rele sa se spele. cumnata draga. luandu-se dupa gurile cele rele! Ia poftim.satul in picioare din pricina pupezei din tei. cum se pot invrajbi oamenii din nimica toata. zau. vrajba dintre noi sa piara. dupa mama. pe la pranzul cel mic. taman in ziua de lasatul secului de postul San Petrului. nu-i o femeie de inteles..

si cu inima cutezatoare. cu ochii plecati in jos. locuita de-un popor ager si drept pamantean. Cel dintai era fiu de taran. si pana-n zilele noastre. A tinut cat a tinut batalia nehotarata. cand la aripa stanga a ostirilor insirate. altii pentru vreo cetate de hartie daramata. ganditori. invinse pe tatari. tot fapte rale ce nu puteau fi iertate. 146 . care avea darul de a se razboi mostenit de la tatal-sau. unii pentru vreo minge furata. un copilandru cu plete blonde. sub un soare frumos de primavara. indemanatica. cu suliti de trestii. calari pe fugari aprigi de nuiele. sub stapanirea dreapta a soarelui de primavara. se bateau amarnic intre ele. pe neastamparatul Gheorghie. dar. cu sabii de sindila. iute si neastamparat ca Trotusul ce se pravale de la munti. de clocoteau vaile Trotusului si se spariau toti graurii din tufarisuri. si-si imbarbatau soldatii la lupta. cel de al doilea fiu de domn. Si ambele taberi. abia stapanindu-se de ras. iar bietul han. De pe atunci. ramas-a vorba din tata-n fiu cum ca un joc de copii se incinsese odinioara pe sesul Trotusului. pe cand Molna si Prutul nu faceau hotar intre trei tari surori. alergau cand la aripa dreapta. un copilandru cu plete negre si cu ochii de mure. in racoarea aerului. in sfarsit. inarmate pana-n dinti cu pusti de soc.Stejarul din Borzesti de Nicolae Gane A fost odata un timp. Ei insa se jucau la un loc pe iarba verde. cealalta era tabara moldovenilor sub comanda lui Stefan. si-l lega de-un stejar batran. In doua taberi era despartita ceata copiilor: una infatisa tabara tatarilor sub comanda lui Gheorghie. isi astepta osanda. copilul cel cu ochi albastri ganditori. Apoi toti hatmanii si capitanii lui Stefan se adunara imprejurul stejarului si prinsera sa judece pe hanul tataresc. deci. cu ochii albastri. prinse pe hanul lor. Iar comandantii. martur de cea intai izbanda a viitorului domn. nu departe de satul Borzesti. pe cand bourul moldovenesc era singur stapan pe-o tara larga.

Treizeci de ani au trecut dupa aceasta intamplare. deodata se vazu o ceata nenumarata de adevarati tatari venind in goana mare a cailor spre dansii si-atunci. se clatinara infiorate.. si a voit Dumnezeu ca el sa 147 . zambea inca in nevinovatia lui. pana ce ajunse sa fie numit la Direptate domn tarii Moldovei. Dar cu cat nevoile veneau mai grele peste dansul. o suta de suliti se infipsera in trupul lui. vai!. apucara la fuga care-ncotro. uitand pe micul Gheorghie... in maretia lui.. cu atat inimosia lui crestea. frunzele si crengile copacului. Da! el zambea inca. o Doamne. se urca de pe treapta pe treapta pe scara lumii. Joc nebunatic. incepu viata grea si anevoioasa. se uita zambind. tot in razboaie si osteneli. Un vifor se starneste de puterea caruia se leagana in aer micul han tataresc. ca sa fie de pilda si altor neamuri! Apoi nenorocitul han fu legat cu franghie de subsuoara si ridicat pe creanga in sus in salvele pustilor de soc si in strigatele de bucurie a ostenilor invingatori. ce se aude?. larga si indemanatica. inscaunat si miruit de mitropolitul Teoctist. in timp ce micul Gheorghie in bratele vazduhului se gandea la cei ce-s spanzurati aievea. destepta setea tuturor vecinilor. nestiutor de urgia ce-l ameninta. Iar in timp ce Stefan si intreaga lui ostire stateau nedumeriti de vuietul ce se apropia. el care vazuse multe altele pe coaja noastra pamanteasca! Dar. zise cu sprancenele incretite: — Porunca domniei-sale este sa-l spanzurati de creanga cea de sus. Astfel. schimband sabia de lemn pe palosul de otel. fiind bogata. patate de sange copilaresc. si micul Stefan. caci in acel moment o suta de sageti. dupa ce asculta parerea mai-marilor ostirii sale. cuprinsi de groaza. copilaresc.. la care soarele.In sfarsit... caci tara. toti copiii.. Ceriul se posomori. si pamantul prinde sa se clatine si sa sune parca s-ar fi rasturnat stancile cele mari de la obarsiile Trotusului. Stefan.. Ce clocot aduc apele Trotusului de sus in jos?. dar atotvazatorul soare inceta de a zambi.. care atarnat de creanga stejarului. facandu-se insusi tiitor peste toata tara.

Un gand indaratnic il urmarea din copilarie. se macina si se mistuia ca pleava intr-un vartej de doua furtuni ce se ciocnesc. ucis de tatari. si numele lui sa se mareasca tot mai mult. Stefan cel blond cu ochii albastri ganditori. varandu-se unde primejdia era mai mare. se-ncrucisau acum sabii de fier.mearga din biruinta in biruinta. gandul micului Gheorghie. iar tatarimea. la stejarul din Borzesti. nu mai era ca acum treizeci de ani. Iar el. ros era pamantul jos de sangele ce galgaia. dand foc satelor si girezilor de pane. Multi ani domni Stefan-voda cel Mare in care timp aseza cu nestramutare temelia stapanirii noastre asupra campiilor Dunarei. Ros era soarele sus ca in timp de grea cumpana. robind femeile si copiii. Iute Stefan isi intocmi oastea si le iesi inainte la satul Lipinti. pecetluind si sfintind aceasta stapanire cu sangele varsat. de uneori nu se mai vedea om cu om. Pana-n ceri se inalta rasunetul restristei de pe pamant. care se arata pretutindene ca o icoana de imbarbatare. nu ca atunci pe o nuia de alun. incat se-nnegrea vazduhul de fum. si oriunde s-ar fi dus. chipul cel oaches si dragalas i se infatisa necontenit. 148 . de fiecare biruinta inalta cate o biserica spre marturie nepieritoare de trainicia neamului nostru si de bunatatea lui Dumnezeu. dand inima ostenilor lui si facandu-i sa mearga la biruinta sigura. Iata ca intr-una din zile i se aduce veste ca o multime de oaste tatarasca a navalit in tara peste apa Nistrului. detunau tunuri de schija. incat sa razbata peste hotarele Moldovei. O! de asta data. rapind cardurile de vite. pe sesul Trotusului. cuprinsa din doua parti. orice-ar fi facut. cerandu-i parca razbunare. era o adevarata batalie cu tatarii. departe in lumea apuseana si sa razbata prin patura veacurilor pana la noi. si-n loc de pusti de soc. Si-n loc de sabii de lemn. calarea. pustiind pamantul. ci un cal aprig de soi moldovenesc si alerga ca un fulger la toate punctele de bataie. domn drept credincios si pamantean. Dar sufletul bataliei. Dar tot nu era linistit. acel ce vedea si stapanea toate era chipul blond al lui Stefan.

nimic nu era schimbat. insa din mladita de copil crescuse acum un alt stejar mai falnic. v-am adunat aice ca sa dau in judecata voastra pe fiul hanului tataresc. iar Stefan raspunse solilor ca-i va da drumul daca se vor invoi la aceasta mai-marii ostirilor lui. drept in fata tatarului. cum si de amintirea dureroasa a faptului ce l-a insangerat. care au a fi adunati si intrebati pe malul Trotusului la satul Borzestii. ziua in care Stefan isi aduna hatmanii si capitanii pe malul Trotusului sub batranul stejar unde micul Gheorghie fusese ucis de tatari. prinzandu-se pe insusi seful lor. hatmanul Sendrea. o adevarata zi de primavara. in adevar. cu ramuri intinse de la munti si pana la mare. sigura si desavarsita a fost biruinta moldovenilor.Si. Iar Stefan a dat lauda lui Dumnezeu si a trimis sol de bucurie sotiei Evdochia. fiul hanului tataresc de peste Volga. acelas soare dulce si zambitor care a dezmierdat odinioara jocul cel nebunatic de copii. aceleasi ape iuti si neastamparate ale Trotusului. sora tarului Simeon. la umbra carora se adapostea un popor intreg de plugari si de osteni. incretind din sprincene. De altfel. copilandrul de odinioara peste capul caruia de asemenea trecusera cei treizeci de ani ce au garbovit stejarul. Iar mai la o parte stateau solii lui Mengli Gherei cu darurile de peste Volga. logofatul Tautu. caci napucase a asfinti soarele si intreaga urdie tatareasca a fost sfaramata si robita. Trist parea acum copacul si garbovit atat de povara celor treizeci de ani trecuti peste crestetul lui. iar in mijlocul lor. care curg fara repaos pe asternutul lor de prund. sta insusi Stefan. Apoi nu trecu mult timp dupa aceasta si auzind batranul han de peste Volga despre nimicirea ostirii sale la Lipinti trimise lui Stefan soli incarcati cu odoare pentru rascumpararea fiului sau din robie. aprodul Purice. De acelas stejar sta acum legat un adevarat tatar. acelas camp verde inflorit. fiul hanului Mengli Gherei de peste Volga. vornicul Boldur si alti multi osteni si oameni de frunte. hatmani si capitani! zise Stefan. Era o zi frumoasa. — Voi. si roata imprejurul lui erau mai marii ostirilor lui Stefan: hatmanul Arbore. si sa 149 .

intorcandu-se catra solii lui Mengli Gherei. a ucis multime de femei si de copii.hotarati voi insiva de i se cuvine iertare sau pedeapsa. eram mic si ma jucam sub acest stejar batran c-un copil Gheorghie din Borzesti. atunci sa se incumateze sa ne calce hotarele! Apoi. cu ajutorul vostru si a lui Dumnezeu. la moarte!. Iata ca acum. Iar Stefan. moarte culege! Atunci toti intr-un glas strigara: La moarte. le zise: — Duceti-va cu daruri. Parintele sau ne trimite soli si daruri pentru rascumpararea lui. cu o urdie nenumarata. N-am avea ce face cu viata acestui tatar ce ne batjocoreste. si ucise fara mila pe nevinovatul Gheorghie. toti ochii se pironira asupra tatarului. Dar acest unul este fiul hanului tataresc. incat el nu are indestula avere sa-l poata rascumpara. dupa ordinul lui. dupa ce si el ne-a calcat tara fara dreptate. fiul vestitului han tataresc Mengli Gherei de peste Volga. cand deodata navali fara veste asupra noastra Mengli Gherei. fu ridicat in sus cu manile legate la spate si spanzurat de aceeasi creanga de care se legana odinioara micul Gheorghie.. Iar daca vrea sa-l intalneasca in locul unde s-a dus.. a ars multime de holde si sate. cu tot la stapanul vostru si spuneti-i: ca atat de mult s-a scumpit capul fiului sau prin sangele crestinesc ce-a varsat. esti dator sa faci dintr-insul pilda. si sangele unuia mai mult nar spori intru nimic roada pamantului nostru. satunci surlele. spaima polonilor si a moscovitilor.. Sunt acum treizeci de ani. care te lupti de atatia ani pentru intemerea neamului nostru. hanul tatarilor de peste Volga. care in acel moment avu neauzita obraznicie sa scuipe asupra moldovenilor facandu-i cani. trambitele si darabanele ii facura cinstea cea de pe urma. cand fu strapuns de sagetile tataresti. iar batranul hatman Arbore zise urmatoarele: — Maria-ta!. caci tara s-a adapat cu indestul sange paganesc. cum ca oricine samana moarte pe pamantul nostru. ca sa mearga vestea peste cele patru hotare ale tarii. stapanul Crimeei si al Ucrainei. si o 150 . si maria-ta.. fiul aceluias han a cazut prins in manile noastre. Las la voia si intelepciunea voastra sa hotarati ce i se cuvine! Atunci toate fruntile se posomorara.

facura sa salte apele Trotusului. a poruncit sa i se dea foc. Nu ajunge ca s-a nascut cu picioare strambe. se intalni iepurele si ariciul. dar inca si astazi. ariciul se grabi spre el sa-i dea buna dimineata. daca alergam! 151 . care a fost sufletul de viata. se uita de sus la arici si-l intreba: . deoarece frunzele si ramurile lui cu sange au fost spalate. caci patru sute de ani trecutau peste tara.salva puternica de sinete. Daca nu ma insel ti-ai putea folosi picioarele pentru lucruri mai importante decat plimbarea. o biserica cu hramul Sfantului Gheorghie. Iar Stefan. .Tu ce alergi de zor asa de dimineata? . cand merg calatorii sa viziteze biserica cea neagra din Borzesti. Iepurele si ariciul de Fratii Grimm Intr-o zi frumoasa de toamna. dar iepurele mai si glumeste pe seama lui. simt o tainica strangere de inima. in amintirea tovarasului sau din copilarie.Ma plimb – raspunse politicos ariciul. Iepurele ingamfat. Ingamfarea iepurelui il jigni pe arici. si astazi inca ochii lor parca vad rasarind din intunecimea boltilor marea lui umbra care de acum va pluti peste noi in adanca viitorime ca un spirit proteguitor. .Te plimbi? – zise razand iepurele. imprastiind vestea mortii lui. judecand ca batranul stejar si-a indeplinit menirea. cheagul neamului romanesc. intovarasiti de voi si nevoi. aducandu-si aminte ca pe acele lespezi de piatra a calcat odinioara piciorul lui Stefan. si-n locu-i a zidit. De atunci si pana azi multe s-au intamplat. De cum vazu iepurele.Stii ceva – spuse ariciul – hai sa ne luam la intrecere! Pun pariu ca te intrec.

Vezi aratura asta? . trei si! Iepurele porni in goana.Femeie. unde esti? Vino degraba.Am pus pariu cu iepurele ca-l intrec la fuga! . . . striga: . 152 .La ce treaba? – intreba femeia arici. ariciul asa grai: .Ei. fie.Incepem? . si porni spre capatul araturii.O vad – zise nevasta ariciului. Dupa cativa pasi. Mai intai merg acasa sa mananc ceva. cum sa-l intreci tu pe iepure? Ti-ai pierdut mintile. sa ma iau la intrecere cu stomacul gol. mergem impreuna pe camp! .Incepem! zise ariciul. tu sa zici: Eu am ajuns deja! Femeia dadu din cap ca a inteles. daca asta vrei. Iepurele nu spuse nimic. doi. .Lasa asta pe seama mea. ariciul abia iti ridica picioarele. Hai. fuguta. iti rasuci mustata. si ne intalnim peste jumatate de ora. Ajunse si iepurele: . Iepurele numara: .Acolo vom alerga cu iepurele. nenorocitule. Iepurele se uita batos la arici. ariciul o lua spre casa. iar cand iepurele ajunge aici. Cum mergeau ei pe camp. asa ca. decat sa stai aici. sa ne intrecem! . Pe ce punem pariu? .Pe un ban de aur si o sticla de tuica – zise ariciul. Eu alerg intr-o brazda. vino cu mine. iepurele alearga in cealalta brazda.Esti tare glumet – spuse iepurele. pai nu-i asa de urgent! Cine a mai vazut asa ceva..Vai de capul tau.Unu. Cum vrei sa ma intreci cand ai picioarele asa strambe? Dar fie.Bine. Dupa care intinse laba catre arici si spuse: . la capatul brazdei. se piti in brazda si nici nu mai misca. De cum ajunse acasa. Tu n-ai alta treaba.

Ariciul lua ce castigase.Din partea mea. Ii dadu ariciului banul de aur si sticla cu tuica. dar de fiecare data ariciul era acolo inaintea lui. nu-i venea sa creada ca ariciul a ajuns inaintea lui. fiindca eraCufarul zburator priceput. dupa care mersera linistiti acasa. si o lua iar la goana. putem alerga de cate ori vrei – spuse ariciul. Iepurele ramase mut de uimire. Sa alergam inca o data! Si fara sa astepte raspunsul o lua la fuga spre celalalt capat al araturii. Acolo insa il astepta ariciul. ariciul il intampina din nou. capul din brazda si spuse: Eu am ajuns deja. Cufarul zburator de Hans Christian Andersen Era odata un negustor asa de bogat incat ar fi putut sa pardoseasca cu bani de argint toata strada lui si pe langa asta si o ulicioara aproape toata. . dupa care se prabusi la marginea araturii. Iepurele alerga cat il tineau picioarele. Nu intelegea cum e posibil. dar asta e.striga iepurele. Baura cate un pahar de tuica. stiut fiind ca ariciul nu se deosebeste de femeia arici cu nimic. se dadu batut.Inca o data! .Iepurele ajunse la capatul brazdei. dar nu le pardosea pentru ca-si intrebuinta altfel banii si cand dadea o para. Cand ajunse. dar femeia arici ridica.Nu-mi vine sa cred – zise iepurele. . nici un iepure nu mai face glume pe seama picioarelor scurte ale aricilor. . dar intr-o buna zi a murit. si traira linistiti. de vreo saptezeci de ori. Cand a simtit ca nu-l mai tin picioarele. lua inapoi un galben. Nici nu banuia ca ariciul il pacali. merse la capatul araturii isi lua femeia. 153 . dar dupa aceasta intamplare.

S-a prorocit ca are sa fie foarte necajita din pricina unui iubit si de aceea n-are voie nimeni sa stea de vorba cu ea. multumesc! – a spus feciorul de negustor. Prietenii acuma nici nu mai voiau sa stie de el. cufarul acesta era tare ciudat. cu ferestre asa de inalte? . doica turceasca – a intrebat-o el – ce palat e acela de colo. decat numai daca sunt de fata sultanul si sultana. paralele s-au ispravit repede si nu i-au mai ramas decat patru banuti de arama.Asculta. Ea s-a trezit si s-a speriat. cu halat si cu papuci. Numai unul din ei. 154 . Acuma. Cum mergea el asa. a zburat pana pe acoperisul palatului si s-a strecurat la printesa pe fereastra. a intalnit in drum o doica cu un copil la piept. Asa a facut si feciorul de negustor. . facea zmee din banii de hartie si arunca in apa galbeni in loc de pietre. dar el i-a spus ca e dumnezeul turcilor si a venit prin vazduh la dansa si ea a fost foarte magulita. Printesa dormea pe o sofa si era atat de frumoasa incat feciorul de negustor nu s-a putut opri si a sarutat-o. s-a dus in padure. s-a bagat in cufar.l-a incuiat si indata a zburat cu cufarul pe horn. Cu asemenea indeletniciri. -Bine.Fecioru-su a mostenit toata averea si cand s-a vazut cu atata banet a inceput sa duca o viata de petreceri.Acolo sta fata sultanului – a raspuns femeia. i-a trimis un cufar vechi cu o scrisorica: "Fa-ti bagajul!―. Fiindca turcii umblau ca si el. Nu s-a uitat nimeni la dansul. Cum il incuiai. feciorul negustorului se temea sa nu se sparga in bucati si sa trebuiasca sa faca o tumba cumplita si asta nui prea placea. Cand fundul cufarului scartaia. A ascuns cufarul intr-o padure si a intrat in oras. iar haine nu mai avea decat un halat vechi si o pereche de papuci. sa vedeti. care era mai bun la suflet. pentru ca nu puteau sa iasa pe strada cu dansul asa imbracat. putea sa zboare. tot mai departe si mai departe. Si a mers asa cat a mers si a ajuns in tara turcilor. deasupra norilor. Dar el n-avea ce bagaj sa-si faca si de aceea s-a bagat chiar el in cufar.

cauta numai si invata bine o poveste frumoasa. . pentru ca tatei si mamei le plac foarte mult povestile. ia spus ca ochii ei sunt doua lacuri adanci in care gandurile inoata ca niste zane ale apei si i-a spus ca fruntea ei e un palat de gheata cu incaperi frumoase si tablouri si i-a mai spus de barza care aduce copii mititei si dragalasi. tigaie tot veche de fier. Dimineata si seara beam ceai de diamant. da! – a raspuns el. Ascultati: era odata un manunchi de chibrituri si chibriturile acestea erau foarte mandre de originea lor. Sultanul. cand era soare. sultana si toata curtea erau la ceai la printesa.Sa vii sambata seara – a zis ea. pana sambata trebuia sa fie gata si nu era chiar asa de usor. sultanul si sultana vin la mine la ceai.Nu vrei sa ne spui o poveste? – a spus sultana. Au sa fie foarte mandri ca mi-a cerut mana dumnezeul turcilor. Si-a luat zborul. . Vedeam ca suntem bogate prin faptul 155 . dar inainte de plecare printesa i-a dat o sabie impodobita cu bani de aur si de asta avea el nevoie. n-am sa aduc alte daruri decat o poveste – a spus el si a plecat. Frumoase lucruri spunea! Si pe urma i-a cerut printesei mana si ea indata a spus da! . . adica roua. Chibriturile sedeau pe masa intre o scaparatoare veche si o. toata ziua ne imbaiam in soare.Dar sa fie si cu haz – a zis sultanul. si-a cumparat un halat si dupa aceea s-a dus in padure si acolo s-a apucat sa nascoceasca o poveste. Cufarul zburator. si pasarile ne spuneau povesti.Bine. din care fiecare din ele era o aschie. iar tata vrea sa fie vesele. dar una care sa fie cu talc.Pe urma au stat impreuna de vorba si el i-a spus tot lucruri minunate. Sambata seara povestea era gata. stateam intr-o creanga verde. Isi aduceau aminte de tinerete si povesteau tigaii: "Cand eram noi in copac.Da. sambata seara. mama vrea sa auda povesti cu talc si cuviincioase. Se faleau fiindca se trageau dintr-un brad batran si inalt.Toti l-au intampinat cu prietenie.

"Cufarul zburator 156 . Deunazi. ca a cazut de la locul ei si s-a spart. si iarna. o oala batrana s-a speriat asa de tare de ceea ce vorbea cosnita. curata si frecata." "Incepe foarte frumos – au spus farfuriile. am ajuns sa stam la bucatarie.incep eu.ca fagii si mestecenii si ceilalti copaci numai vara erau imbracati si iarna erau goi. Afara de caldarea de apa.. am fost de o multime de ori curatita si incalzita." "Da.― "Mai taci acuma. De la inceput. mie nu-mi place sa vorbesc de mine – a zis oala de lut. Am sa spun ceva care s-a intamplat oricui. Singura mea bucurie este sa sed dupa masa la locul meu. ca ai vorbit destul― – i-a taiat vorba scaparatoarea si a izbit o data in cremene ca au sarit scanteiin toate partile. eu fac treaba cu temei si sunt la loc de cinste aici in casa. Uite. asta pot sa v-o spun. haide sa vedem care dintre noi e de neam mai bun―– au spus chibriturile. asa fiecare are sa inteleaga mai repede despre ce-i vorba si are sa se bucure. toti cati suntem aici stam mereu in casa. Mi-am petrecut tineretea pe marginea marii. "Ba nu. Trunchiul familiei a ajuns catarg pe o corabie mare.de aceea noi. Cu siguranta ca povestea are sa ne placa. de cand am venit pe lume. care se duce cateodata in curte si se intoarce.. si sa schimb vorbe intelepte cu tovarasele mele. iar noi avem acuma menirea sa aprindem oamenilor lumina. intr-o familie linistita. care daca voia putea sa faca si inconjurul lumii.― "Soarta mea s-a desfasurat altfel – a spus tigaia de fier langa care sedeau chibriturile. Numai cosnita ne aduce noutati si trebuie sa spun ca vorbeste cu prea multa indrazneala despre cele ce se petrec afara. Dar iata ca intr-o buna zi a venit un taietor de lemne siCufarul zburator familia noastra sa imprastiat in toate partile. "Mai bine sa ne veselim oleaca. ramurile celelalte s-au dus care incotro. era o femeie asezata si cu pareri sanatoase. Hai mai bine sa povestim cate o intamplare. pe cand familia noastra avea mijloace sa se imbrace in verde si vara. obraze subtiri.

Nu voia sa cante decat pe masa din sufragerie. Asa intelegeti voi sa va petreceti seara? N-ar fi 157 . Dar asta era numai sclifoseala. "Daca samovarul nu vrea sa cante – spuse ea – n-are decat sa nu cante. "Daca o incununez. E drept ca n-a invatat nicaieri. da." "Ce frumos povestesti – spuse matura.si-au spus in gand chibriturile."In casa aceea. "Neam prost!" . Ce fel de patriotism e asta? Sa spuna cosnita daca am sau n-am dreptate!" "Sunt foarte suparata – zise cosnita – sunt cum nu se poate de suparata pe voi toti. dusumelele maturate si spalate si la fiecare doua saptamani se puneau perdele curate. se vede asta!" – a spus caldarea de apa si de placere a sarit in sus si apa a curs pe jos pleoscaind. "Ei. N-avea nimic deosebit. Se vede imediat ca povesteste o femeie. "Mie mi-a venit pofta sa dansez. Pe marginea ferestrei era o pana de scris. Oala a povestit mai departe si la sfarsitul povestii a fost tot asa de frumos ca si la inceput. fiindca stia ca asta are sa-i necajeasca pe ceilalti.. doar atata ca fusese bagata prea tare in cerneala. Acuma samovarul trebuia sa cante. maine ma incununeaza si ea pe mine" – s-a gandit matura. dar era mandra de asta. Afara la fereastra e o privighetoare in colivie si stie ea sa cante. ma incununati si pe mine?" – a intrebat vatraiul. dar putem sa trecem asta cu vederea. cu care scria scrisori bucatareasa. e ceva delicat si fin. Si l-au incununat si pe el." "Eu cred ca nu se cuvine sa facem una ca asta – a zis ceainicul de tabla (canta si el si era var bun cu samovarul) -cred ca nu-i bine sa ascultam cum canta o pasare straina. Doamne.. veche.""Da. dar a spus ca-i racit si nu poate daca nu fierbe. cum mai ridica piciorul in sus! O perna veche care zacea aruncata intr-un colt a plesnit cand a vazut. iarta-ma." – a spus vatraiul si a inceput sa danseze. Farfuriile au zanganit de bucurie si matura a scos cateva fire de patrunjel verde din ligheanul cu nisip si a incununat oala. mobilele erau sterse de praf.

asemenea minunatie cum era cufarul zburator nu mai vazusera niciodata. Aveti sa vedeti ce frumos are sa fie!― "Sa facem cat mai multa zarva!― – au spus cu totii. 158 . sa vezi ce petrecere ar fi fost!" Bucatareasa a luat chibriturile si a facut focul. fiindca curand avea sa faca parte din familie. Cum s-au mai aprins toate si cum au mai ars! Si se gandeau: "Acuma poate oricine sa vada ca noi suntem mai de pret decat toate celelalte. In clipa aceea a intrat bucatareasa si toti au amutit si nu s-au mai miscat.Frumoasa poveste – a spus sultana. a fost iluminatie in tot orasul. Dar nu era oala care sa nu stie ce e in stare sa faca si cat e de nobila. da! – a spus sultanul – luni te-nsori cu fiica noastra. Il tutuiau acum.Am vazut pe dumnezeul turcilor – zicea unul – ochii ii straluceau ca niste stele si barba lui e ca o spuma. Cu o zi inainte de nunta. pocnitori si artificii. Uite cum stralucim si ce lumina dam!― Dar repede-repede au ars si n-a mai ramas nimic din ele. acuma poti s-o iei pe fiica noastra de sotie. Acuma vedeau si ei ca intr-adevar dumnezeul cel turcesc avea s-o ia pe fata sultanului. Nu-iCufarul zburator de mirare deloc ca era curios sa afle. dac-as fi vrut. sa vad ce spune lumea―. S-au impartit pesmeti si covrigi si copiii pe strada suierau din degete si era minunat de frumos. . "Trebuie sa fac si eu ceva" – s-a gandit feciorul de negustor si a cumparat rachete. dar tuturor li se paruse frumos ce vazusera. seara. . . Fiecare se gandea: "Hei. Parca as fi fost si eu in bucatarie cu chibriturile. Da.Da. Cate si mai cate nu spuneau oamenii! Fiecare vazuse in felul lui.mai intelept lucru sa facem putina ordine? Sa stea fiecare la locul lui si eu am sa va arat ce sa faceti. Era o zarva cumplita! Toti turcii topaiau si jucau de le sareau papucii pana peste cap. Feciorul de negustor s-a intors cu cufarul in padure si pe urma ce si-a spus el: "Hai sa ma duc prin oras. le-a pus cu el in cufar si si-a luat zborul.

si de atunci pretutindeni i se spunea Scufita Rosie. Se aprinsese de la niste artificii si nu mai ramasese din el decat scrum. Ea l-a asteptat pe acoperis toata ziua. Lupul o intreba unde se duce. .Locuieste departe? o intreba Lupul.Zbura imbracat cu o mantie de foc – zicea altul. Intr-o buna zi. povestile lui insa nu mai sunt asa de frumoase ca aceea cu chibriturile pe care a spus-o cand era dumnezeul turcilor. Acum feciorul de negustor nu mai putea sa zboare si nu se mai putea duce la fata sultanului. Scufita Rosie pleca de indata la bunicuta ei care locuia in alt sat. pentru ca in apropiere erau cativa taietori de lemne. care nu stia ca e primejdios sa asculti vorba unui lup. ca sa se bage in cufar. Ii duc o placinta si o ulcica cu unt trimise de mama. ia cufarul de unde nu-i! Cufarul arsese tot.Ma duc s-o vad pe bunica. 159 . mama facu placinte si ii spuse fiicei sale: . Minunate lucruri mai spuneau oamenii si a doua zi avea sa fie nunta. Si biata copila. In padure il intalni pe Lup care vru sa o inghita. Scufita rosie de Fratii Grimm Intr-un sat locuia cea mai frumusica tarancuta din lume. dar el cutreiera lumea si spune povesti. dar nu indrazni. Feciorul de negustor s-a dus iar in padure.. Si pe pulpanele mantiei sedeau ingeri. ii spuse: . L-o mai fi asteptand si acuma.Du-te de vezi cum se simte bunicuta. dar cand a ajuns in padure. stii ca e bolnava. Bunica ii facuse o scufita rosie. Mama si bunica o iubeau foarte mult. care ii venea de minune. Ia o placinta si ulcica asta cu unt pentru ea.

Lupul o vazu intrand si. care era in pat.Eu sunt.Vai. care dupa catva timp batu la usa: cioc.Ei bine! spuse Lupul.Eu sunt. . pe care ti le-a trimis mama! Bunica cea buna. pe drumul cel mai scurt. Locuieste acolo. Ti-am adus o placinta si o ulcica cu unt pe care ti le-a trimis mama. da‘ de ce ai picioarele asa de lungi? 160 . dincolo de moara. Scufita Rosie. da‘ de ce ai bratele asa de mari? . copila ta. Scufita Rosie se dezbraca si se culca in pat. Lupul ii striga: .Trage zavorul. si fetita pleca pe calea cea mai lunga. O astepta pe micuta Sufita Rosie. ii striga:. hat departe. Lupul o lua la fuga cat il tineau picioarele. si batu la usa: cioc. manerul va ceda! Scufita Rosie trase ivarul si usa se deschise. alerga dupa fluturi. tu pe-acolo si vom vedea care ajunge primul. Iti aduc o placinta si o ulcica plina cu unt. Sufita Rosie se veselea.Vai.Trage zavorul.ii spuse: .. se sperie mai intai.Ca sa te imbratisez mai. in prima casa din sat. Sufita Rosie.Vai.Cine-i acolo? intreaba batranica. bunico. as vrea sa merg si eu sa o vad. manerul va ceda! Lupul trase ivarul si usa se deschise. ascunzandu-se in pat sub patura. Apoi inchise usa si se culca in patul bunicii. spuse Lupul indulcindu-si glasul. nepotica ta. facea buchete din florile intalnite in cale. spunand: . bine fata mea! . . Eu o s-o iau pe aici. pentru ca nu mai mancase de trei zile. El se arunca asupra bietei femei si o inghiti cat ai clipi din ochi. bunico. cioc! . apoi se gandi ca bunica e bolnava si ii raspunse . cioc! . da! spuse Scufita Rosie.Pune placinta si untul pe masa si vino sa dormi langa mine.Cine-i acolo? Scufita Rosie auzind vocea groasa a Lupului. Lupul sosi la casa bunicii primul.

. Cei trei prieteni nu-si incapeau in piele de bucurie: vanatorul lua blana Lupului si se indrepta spre casa. Trebuia sa o salveze. Auzind sforaitul Lupului isi spuse in sinea lui: "vreau sa vad daca bunica nu-i cumva bolnava". Dupa ce-si potoli foamea. si. manca placinta si untul din ulcica.Vai. dar abia mai rasufla. talhar batran! De cand te caut! Vanatorul vru sa traga cu pusca. A.Ca sa te inghit! Si zicand acestea. copila mea! . fetita sari afara strigand: . Cand acesta se trezi si vazu oameni. iar Scufita Rosie se gandi in sinea ei: "De-acum inainte n-o sa ma mai abat din drum in padure. 161 . ce spaima am tras! Ce intuneric era in burta Lupului! Bunica iesi la randul ei. El lua o foarfeca.Vai. da‘ de ce ai dintii asa de mari? . Lupul cel rau se repezi la Scufita Rosie si o inghiti. copila mea! . Se intampla ca tocmai atunci un vanator sa traca prin fata casei. vru sa sara din pat. se culca din nou in pat si adormi.Vai.Ca sa te vad mai bine. copila mea! . da‘ de ce ai ochii asa de mari? . bunicuta.Vai. am sa fiu cuminte si am sa ascult povetele mamei". bunico. bunico. Scufita Rosie se duse sa caute niste pietroaie si le puse in burta Lupului. a! Iata-te. bunico.Ca sa alerg mai bine. sa spintece burdihanul domnului Lup. careia ii era foame.Ca sa te aud mai bine. cand mai facu vreo doua taieturi. da‘ de ce ai urechile asa de lungi? . dar se prabusi la pamant si dadu ortu' popii. dar ii trecu prin minte ca Lupul a mancat-o pe bunica. Taie cu foarfeca si dadu de Scufita Rosie. Intra in casa si deodata il vazu pe Lup.

era nespus de frumes la tara! Razele soarelui se revarsau asupra unui castel vechi imprejmuit cu santuri adanci. limba pe care o invatase de la mama ei. dar cu un aer foarte plictisit. . si isi clocea ouale. in jurul campiilor si livezilor se ridicau paduri mari. decat sa vina sa bleotocareasca sub frunzele de lipan cu dansa. Se uitau in toate partie pe sub frunzele verzi. hotarele ei se intind mult mai departe. Ati iesit toti? Nu. nu-i am inca pe toti. In sfarsit incepura a ciocni ouale unul dupa altul. O! Nu.Voi credeti ca lumea e numai cat vedeti aici? zise mama. Sunteti toti aici? adauga ea ridicandu-se. si erau asa de late. inlauntrul carora erau lacuri adanci. Da. ovazul era inca verde. sta neciocnit. pentru ca celorlalte rate le placea mai mult sa inoate de-a lungul santurilor. oul cel mai mare nici nu s-a clintit. Intr-o astfel de ascunzatoare isi facuse cuibul o rata. Doamne! Ca mult mai tine. pana in livada preotului. meat copiii se puteau ascunde sub ele. m-am saturat. dincolo de cealalta parte a gradinii. era foarte nerabdatoare sa-si vada puii. acolo te gaseai intr-o singuratate ca in adancul unei paduri. Spun drept. si mama ii lasa in voia lor. insa eu n-am fost niciodata pe-acolo. cum iesira din ou. se auzea: "piu! piu!" sopteau puisorii care erau toti vii si scoteau ciocul din gaoace. foi mari de lipan se inclinau de pe ziduri deasupra apei. Si se aseza iar sa cloceasca. . si prin livezi fanul era asezat in capite mirositoare. graul isi legana spicele-i galbene. barza se plimba de colo-colo cu lungile-i picioare rosii. vorbind in limba egipteana. cu adevarat.Ratusca cea urata Hans Christian Andersen Ce frumos era la tara! Era in mijlocul verii. facand o galagie de-ti lua auzul. 162 .Ce mare e lumea! zisera puisorii. Nimeni nu venea pe la ea sa-i faca vizita. "Mac! Mac!" zisera ei mai pe urma. caci culoarea verde e foarte buna pentru ochi.

si iesi din ou. si ce drept se tine! E in adevar tot copilul meu. chiar si bobocul cel mare cenusiu si urat. Piu! Piu! facu puiul. raspunse rata. In sfarsit ciocni si oul cel mare. zise mama. Ce bine stie sa se slujeasca de picioarele lui. si. repede.. hustiuliuc. Oare sa fie intradevar pui . si el nici macar nu vine sa ma vada. . zise ea pe urma.Mai am numai un ou. da..Nu. ca uite nu iese puiul. toate erau in zadar! Lasa-ma sa ma mai uit o data la ou. nu gasesti ca sunt cei mai draguti bobocei care sau vazut vreodata? Seamana toti leit cu tatal lor. tot am pierdut eu atata vreme. .Ba nu. si mai bine invata pe ceilalti pui sa inoate. nu-i asa de urat.. e un ou de curca. am sa mai stau o zi-doua. si pleca. mama ratustilor. care venise sa-i faca o vizita. asta nu-i pui de curca. Degeaba voiam eu sa-l invat. 163 . A. cand te uiti mai de aproape la el. asta-i un ou de curca. chiar dear trebui sa-l tarasc cu de-a-sila. asa mare! Nu seamana cu nimeni de-ai nostri.. soarele stralucea pe frunzele verzi de lipan. Ce mare si ce urat era! Rata il privi lung si zise: .Ce fel de boboc."Mac-mac".. A doua zi era o vreme de toata frumusetea. cum merge? intreba o rata batrana.Arata-mi putin oul care nu vrea sa ciocneasca. ca toate jiganiile astea se tem grozav de apa. Piciorusele lor umblau ca niste lopetele. . se duse cu toata fainilia la sant. Si eu am fost o data pacalita ca si d-ta. . Ia priveste putin pe cei scosi. de curca! Asta-i usor de vazut: am sa-l duc la apa. asa e. Dar indata iesira la suprafata apei si incepura a inota repede. si sari in apa.Cum vei vrea. si nu stiu ce sa ma mai fac.Ei bine. si puisorii se scufundara si ei unul dupa altul si apa se inchise la loc deasupra capetelor lor. si am avut mare grija. Nu puteam deloc sa-l fac sa intre in apa. zise rata cea batrana. zise batrana. Da-l incolo. si mult necaz am mai tras cu puiul. si bleotocaream si ma rasteam la el. . si toti se bucurau de apa. sa stii de la mine. .

s-arunca asupra lui si-l musca de gat. caci si ea ar fi vrut sa aiba capul de tipar. si bagati de seama panglicuta rosie legata la piciorul ei.Se poate. raspunse mama lui. zise rata cu panglica rosie. zise rata. ascutindu-si ciocul pe iarba. asta-i ceva foarte frumos. Plecati capul si ziceji: Mac! Mac! Ei ascultara. as vrea sa ti-l mai cioplesti putin. si la urma il lua pisica. sa nu va calce cineva. Toti sunt draguti afara de acela. Doamne fereste! Si deodata o rata mai mare zbura langa el.Lasa-l in pace. nu-l primim intre noi.Mac-mac! Veniti cu mine.Ia uita-te aici. . . si ziceau tare: . Asta inseamna ca stapanul ei nu vrea s-o piarda. . n-a iesit bine. sa va faceti intrarea in lume. Este cea mai de seama dintre toate cate sunt aici. A stat prea mult in ou. urma ea. nu trebuie sa va tineti labele prea apropiate: o raja bine crescuta isi departeaza picioarele cu grija.Frumosi copii mai are mama. 164 . nu asa. Adevarat ca nu-i frumos. . zise rata care incepuse galceava. E de rasa spaniola. ca are nevoie sa fie putin mustruluit. si celelalte rate din jurul lor ii priveau. si cu vremea s-o mai potrivi el.Asta nu-i cu putinta. dar chiar si de oameni. uitati-va la mine cum tin eu labele in afara. din pricina asta nu-i asa de bine facut. mai vin altii acum. Numai luati seama sa nu va departati de mine.. si cea mai mare cinste ce se poate face unei rate. . Pfi! Dar ce boboc e acela? Nu. tineti-va toti la un loc si salutati pe rata cea batrana de acolo. nu face rau nimanui. si ea trebuie sa fie bagata in seama nu numai de dobitoace. Intrara cu totii in curtea ratelor. parca n-am fi noi destule aici. as indrazni chiar sa spun ca inoata mai bine decat toti ceilalti. striga mama. Acum. Ce galagie era acolo! Doua familii se certau pe un cap de tipar. Haide. tineti-va bine. hai sa va prezint la curtea ratelor.Vedeti cum se petrec lucrurile in lume. si inoata de minune. de aceea e asa de mare. dar are o fire asa de buna. miscati picioarele. si sa va paziti bine de pisica. Cred c-o sa creasca frumos. nu. dar e asa de mare si de pocit.

inchise ochii si merse mai departe. . ca i se inrosise tot capul. si curcanul. din pricina urateniei lui. Asa s-a petrecut in ziua dintai. unde traiau ratele salbatice.Pe cand vorbea asa.As vrea sa fii departe de aici".Prea e mare. lovit. fiti ca la voi acasa. ca era tare amarat si cadea de osteneala. si o sa-si faca el drumul in lume. Bietul boboc nu mai stia ce sa faca: sa se opreasca. se simtea destul de mahnit ca era asa de urat. il tragea binisor de gat si-i netezea pufisorul. Cred c-o sa fie voinic. si mereu ii spuneau: ". Atunci o porni el si iesi afara din curte.Ce-i asta? se intrebau ele.Dar ceilalti sunt foarte draguti. care venise pe lume cu pinteni la picioare si se credea imparat. adauga batrana. bobocul se intoarse in toate partile si saluta cat putu mai frumos. . uricioasa dihanie ce esti!" Pana si mama lui li spunea uneori: ". Dar bietul boboc. Bietul boboc fu izgonit de pretutindeni. puii de gaina il bateau si femeia care dadea de mancare la pasari il impingea cu piciorul. ca o corabie cand isi intinde panzele. Si pornira sa se joace. Ratele il muscau. ziceau toti. Ajunse la un iaz mare. -numai sa nu cumva sa te insori cu cineva din neamul nostru. Se culca acolo in noaptea aceea. dar si de puii de gaina. acum copii. infuriat grozav. ca esti groaznic de urat! zisera ratele salbatice. 165 . se vazu muscat.Te poti fali. nu numai de rate. cel iesit mai in urma din ou. A doua zi. cand se trezira ratele salbatice. se umfla. si ca era rasul si batjocura tuturor ratelor din curte. si de gasiti vreun cap de tipar puteti sa mi-l aduceti. . dar de asta putin ne pasa noua.Si apoi. si merse tinta spre el. si lucrurile mersera din ce in ce mai rau. . .Bine ar fi sa te ia pisica. la urma urmei e un ratoi. si nu-i pasa asa mult de frumusete. se gandi bobocul. "Si toate astea pentru ca sunt urat". batjocorit. dadura cu ochii de tovarasul lor cel nou. surorile lui chiar erau foarte rautacioase cu el. sau sa mearga inainte. ca si cum intr-adevar ar fi fost la ei acasa. Pasarelele de prin tufisuri vazandu-l zburara speriate-.

Sarmanul. in apropiere. si stiu sa cante frumos. Dec-data se'auzi: poc. ce se indoiau deasupra trestiilor. se uita de jur-imprejur. cand iata ca o vijelie naprasnica il impiedica de-a merge mai departe. mai toate domnisoare. asa ca erau foarte obraznici. toti vanatorii stateau culcati de jur-imprejurul iazului: cativa stateau la panda catarati pe crengile copacilor. Abia pe sub seara zgomotul inceta. Furtuna era in 166 . el care nu cerea altceva decat voia de a se culca in stuf si de a bea apa din iaz! Petrecu astfel doua zile. . poc! si cei doi gansaci salbatici cazura morti in desisul de trestii. apoi sosira in bataie si cainii de vanatoare: Chiau. Ei nu traisera inca prin lume. si luandu-si inima in dinti. infiorator: limba-i atarna afara si ochii lui salbatici scanteiau de cruzime. in tacere. Si iar se mai auzira pocnituri de pusti. o rupse la fuga. O abureala albastrie.Asculta camarade. livezi. Vrei tu sa ne intovarasesti? Aici. Cine stie daca nu ti-oi gasi norocul. zisera noii veniti. esti asa de urat ca te-am lua bucuros cu noi. Ce groaza pe bietul boboc! Isi indoi capul ca sa si-l ascunda sub aripa. . Nimeri la o cocioaba asa de veche si darapanata.Slava Domnului! suspina bobocul. se rupea de pe copacii intunecosi si se impanzea deasupra apei. parca se mai gandea el sa se insoare. Si ramase asa. Era vanatoare mare. in cealalta balta sunt gaste salbatice foarte dragute. Cainele se intoarse spre boboc. Strabatu el campii. si apa se rosi de sangele lor. Mai astepta cstva timp.. ca mici norisori. in vreme ce gloantele suierau prin trestii si pocniturile pustilor nu mai conteneau. chiau. ii arata coltii ascutiti si pleca fara sa-l atinga.. si trestiile si loziile se aplecau in toate partile. Iata ca venira in locurile acelea doi gansaci salbatici. cu toata uratenia ta. dar bietul boboc tot nu indraznea sa se miste. sunt asa de urat incat nici cainele nu vrea sa ma manance. Poc! Poc! si stoluri de gaste salbatice zburara din stuf. dar in aceeasi clipa vazu in fata lui un caine mare. de parca nu stia nici ea in ce parte sa se prabuseasca: si atunci ramanea tot in picioare.

Si cum ea nu prea vedea tocmai bine. Bobocul indrazni sa gandeasca si el ca ar putea sa mai incapa si alte pareri. Fa oua sau toarce. Motanul incepu a morai si gaina a carai. si batrana o iubea ca pe copilul ei. si de aceea iti vin tot felul de gargauni. Acolo locuia o femeie batrana. si toate astea au sa-ti treaca. .Nu.Tu stii sa-ti faci spatele rotund? stii tu sa torci si sa scaperi scantei? . iar gaina era stapana.Atunci n-ai dreptul sa-ti dai parerea. N-ai nici o treaba. Numai de n-ar fi ratoi! In sfarsit. stia sa-si rotunjeasca spinarea si sa toarca frumos. zise batrana. 167 .Nu. Ea facea oua minunate.Ei bine. cand oamenii intelepti vorbesc intre ei. Gaina avea niste picioare foarte scurte. stia chiar sa scapere scantei. Astepta ea vreo trei saptamani. cu motanul si cu gaina ei. ai auzit? si motanul il intreba si el: . si-i zicea "Patica". o sa vedem. . si motanul.Iaca un noroc pe noi. ineat nu-si putu tine gura si spuse gainii dorinta aceasta a lui. . . toate-i mergeau din ce in ce mai rau. "nepotul ei" fiindca asa-i zicea ea. ei amandoi credeau ca fac jumatate si chiar cea mai buna jumatate din lume. . dar nu vazu nici un ou. crezu ca-i vreo rata mare care se ratacise. o sa avem de-acu oua de rata. Motanul era stapanul in casa aceea. dar aceasta supara foc pe gaina. .Dar ce este? Intreba femeia uitandu-se in jurul ei. asa ca aveau obiceiul sa spuna: "Noi si lumea". atunci sa faci bine sa-ti tii gura inchisa.toiul ei. dar deodata racoare si lumina patrunsera in odaie si asta-i dadu o asa mare pofta de a inota. Atunci baga el de seama ca o usa era iesita din tatani.Ce-i asta? zise ea. ceea ce si facu. si bietul boboc fu nevoit sa se opreasca si sa se adaposteasca langa cocioaba. A doua zi vazura pe bobocul cel strain. putea deci sa intre inauntru. daca-i frecai bine spinarea in raspar. Si bobocul se culca si el amarat intr-un colt.

. Ai poposit colea. Si bobocul porni. dar toate lighioanele-l dispretuiau din pricina urateniei lui. raspunse gaina. se dete la fund. . Intr-o seara. sau invata sa torci.Mie-mi pare ca mi-ar fi mai de folos sa dau o raita prin lume. eu t|i vreau binele.Totusi. numai cat te gandeai si te apuca tremurul. Crede-ma. daca-i place sa inoate sau sa se dea la fund. Urmeaza sfaturile mele si incearca sa faci oua. Bietului boboc numai bine nu-i era. nori grei se bolovaneau incarcati de gheaja si de zapada. zise bobocul. vantul le facea sa zboare. care-i faptura cea mai inteleapta din cate cunosc eu.Cum vei vrea. e asa de placut sa simti apa cum se-nchide deasupra capului tau si sa te dai la fund! . un stol de pasari mari si falnice iesira de prin tufisuri. luneca pe apa. erau de-o albeata stralucitoare si aveau gatul lung si 168 . . imi pare insa ca nu prea esti in toate mintile. intr-ade-var. trebuie sa fie o mare fericire. la caldurica. Pe gard ciorile zgriburite de frig croncaneau. raspunse bobocul. iti spun poate lucruri neplacute.Noi? Nu te intelegem noi? Dar cine te-ar intelege atunci? Te crezi tu mai invatat decat motanul si decat stapana noastra? De mine nu mai spun nimic. Nu te crede prea mult. Intreaba si pe stapana noastra: nimeni pe lume nu-i mai priceput. e un farmec nespus sa plutesti pe apa. crezi tu ca ea ar avea pofta sa inoate sau sa simta cum se-nchide apa deasupra capului ei? . cerul se posomori. ai gasit o societate de la care ai putea folosi mult. Sosi toamna. frunzele din padure se ingalbenira. Intreaba putin pe motan.Da. dar tocmai dupa asta se cunosc adevaratii prieteni.. zise bobocul. zise gaina. Nu-i deloc o placere sa traiasca cineva cu tine. bobocul nu mai vazuse niciodata asemenea pasari.Nu ma intelegi. despre mine nu-ti mai vorbesc. mai bine muljumeste lui Dumnezeu pentru tot binele ce ti-a dat. pe cand soarele apunea frumos dupa deal. copile. si in loc de asta tu te pui sa judeci si sa te faci nesuferit.

dar in fiecare noapte copca in care inota se facea tot mai mica. se invarti in apa ca o roata. ineat se sperie el singur de glasul lui. el. Erau lebede. Acolo bobocul isi veni in simtire. isi desfacura aripile lor lungi si sclipitoare. alerga dupa el si voia sa-l bata cu clestele. Copiii dadura sa se joace cu dansul. asa de sus incat bietul boboc se simti grozav de umilit. sa caute lacuri care nu ingheata niciodata. iar clmd iesi la fata apei. Dar. parca nu mai era el. prapadit de osteneala. bietul. fericitele pasari din slavi. sari in putinei. in tarile calde. de frica s-arunca hustiuliuc in oala cu lapte. Si iarna era asa de frig. sparse gheata. Femeia striga si batu din palme de manie. incat tot laptele se imprastie in odaie. ca poarta era deschisa. lua bobocul si-l duse femeii lui. ca sa prinda ratoiul. se strecura binisor printre crengi si se ghemui in zapada. si unde se duceau ele. nu se mai putu misca si fu prins de gheata. spre lebedele calatoare. dar bobocul crezand ca vor sa-l omoare. Habar n-avea ce pasari erau acelea. si cu toate astea le iubea. veni pe-acolo un taran si-l vazu. si dadu un tipat asa de ascutit si de ciudat. copiii se repezira pe gramada de gunoi. Se inaltau in sus. A doua zi de dimineata. 169 . Era un ger asa de cumplit. si-l intinse in sus. ca se auzea gheata trosnind. ii erau dragi cum nimeni nu-i fusese asa drag pe lume. pentru a se duce departe de locurile acestea. s-apropie. ridica gatul. in sfarsit. bobocul inota mereu in fata apei ca s-o tmpiedice de-a ingheta de tot. Ar fi fost prea fericit daca ratele l-ar fi ingaduit si pe el. N-avea nici un necaz pe ele. departe. Glasul lor era cu totul deosebit.Ar fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a avut. Ei radeau si tipau. de indurat in iarna aceea strasnica. bietul boboc era silit sa-si miste picioarele. biata fiinta urata. nebun de spaima. Nu mai putea uita frumoasele pasari. osteneala-l dobori. pentru ca sa nu se inchida copca in jurul lui. si cand nu le mai zari deloc se dete la fund. sa stea cu ele.mladios. noroc pentru bietul boboc. se simti istovit. de-acolo in covata cu faina si pe urma isi lua zborul afara. Acum era frumos de vazut! Femeia racnea.

el fu cuprins deodata de-o neliniste ciudata: . cand intr-o zi incepu soarele a straluci si-l dezmorti cu razele lui. dar ce-mi pasa? La urma urmei. isi astepta moartea. zise bietul boboc si aplecandu-si capul pe fata apei. Ce frumoase erau toate in locurile acelea. deodata bobocul indrazni sa se lase aripilor lui. o pasare urata.Vreau sa ma due la ele. Dar ce vazu in oglinda apei! Isi vazu. cand iesi dintr-un ou de lebada. Bobocul cunostea pasarile acestea minunate. Acestea-l vazura si venira spre el cu penele zburlite: . asa de urat. care aruncau paine si graunte in apa. inchise. unde merii erau inflorifi si socul raspandea miresme dulci aplecandu-si crengile lui lungi si verzi pana deasupra santurilor. era lebada. de toata frumusetea. la pasarile acestea imparatesti. printre trestii. Nu-i nici un rau sa te nasti intr-o curte de pasari.minune bateau aerul cu mult mai multa putere ca alta data si erau in stare acum sa-l duca departe. era si el acum lebada! Da. In gradina venira copii. oriunde. Era o primavara fermecatoare. care . e mai bine sa ma omoare decat sa fiu fmpins cu piciorul de servitoare si sa indur toate necazurile iernii. vazand frumusetea care-l inconjura. culcat in marginea iazului. sa ma apropii de ele. cu pene cenusii. Atunci. Si acum parca-i parea bine de toate suferintele si necazurile ce indurase. au sa ma ucida ca am indraznit eu.. Ciocarliile cantau.Statea rebegit. si lebedele cele mari inotau in jurul lui si-l mangaiau cu ciocurile lor. nu mai era insa o pasare sluta. acum pentru intaia oara gusta el toata fericirea. acolo sub el.. Se arunca in apa si vasli maintea lebedelor.Omorati-ma. insusi chipul lui. Ele bateau din aripi si lunecau lin pe luciul apei. si cel mai mic dintre ei striga: 170 . in curzind se pomeni intr-o gradina mare. si cum se cunostea ca era primavara! Din adancimea tufisurilor iesira trei lebede albe si mandre. de care fugeau toti.

infumurata si certareata. Intr-o buna zi. Nu mai iesea pe mare. care locuia impreuna cu sotia sa in apropierea tarmului unei mari indepartate. mereu nemultumita. adevarat. legata de o radacina uscativa de pe tarm. Se gandea cum fusese oropsita si batjocorita pretutindeni si iata ca acum auzea pe toti zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare dintre toate pasarile frumoase. alergara apoi la parintii lor si venira iar sa arunce paine si prajituri zicand cu totii: . de teama ca n-ar putea face fata valurilor mai puternice.Cea noua a cea mai frumoasa! E tanara si ce lin pluteste. O inima buna nu e niciodata ingamfata.. da. si isi ascunse capul sub aripa. Nevasta lui era o femeie tare rea. pescarul isi 171 . nu stia singura cum sa mai stea.lata una noua! si ceilalti copii tipau si ei de bucurie: . si soarele raspandea asupra-i o lumina calda si binefacatoare! Atunci isi umfla si ea penele. slabit de povara anilor.Atata fericire niciodata n-am visat.. Zi de zi se plangea de viata pe care o duceau si nu contenea sa-si invinovateasca barbatul pentru neajunsurile lor. la pescuit. Si socul isi indoia crengile lui spre dansa. Dar nu era ingamfata deloc. a venit una noua! si bateau din malni si jucau pe mal. iar batranul.. de unde isi arunca in apa undita.Da. Atunci ea se simti rusinata. Cum as fi putut eu visa atata fericire! Eu care eram "bobocul de rata cel urat"! Pestisorul de aur A fot o data ca niciodata un pescar batran. isi inalta gatul frumos si striga din toata inima: . Prindea doar pestisori mai mici. Bordeiul lor era neingrijit si darapanat. Si lebedele mai batrane plecau gatul in fata ei. cu care nu reuseau sa-si potoleasca foamea. abia isi mai ducea zilele. Indraznea doar sa se urce in barca lui veche. ca era prea mare fericire pentru ea.

isi spuse ca are un papa-lapte de barbat. se hotari sa puna la incercare promisiunea facuta de pestisor. Trecu o buna bucata de vreme de cand statea chircit cu undita in mana. Acum dadea crezare puterii nemaipomenite a pestisorului de aur si nu trecu mult timp ca nascoci din nou o dorinta demna de lacomia ei. Ii ceru o covata mai mare. cum nu-i fusese dat sa vada vreodata. Pestisorul. insa se petrecu o minune: prinse un pestisor mic. Pret de cateva clipe. cam sovaielnic. 172 . din cale afara de frumos si de stralucitor. Pentru a o imbuna. nevasta il dojeni aspru. cruta viata bietei fiinte. Cand pescarul se intoarse acasa cu traista goala. pescarul porni agale spre casa. ii promise pescarului ca-i va indeplini trei dorinte. Cand ajunse aici. Dar. Auzind acestea. nadajduind sa prinda cat mai mult peste. cu glas de om. nu mai credea in minuni. Acesta nu intarzie sa se arate. vazu in odaia mica a casutei o covata mare si frumoasa. in locul celei vechi. ii ceru pescarului sa-l lase in viata si sa-l arunce in apa. Insa batranelul. iar pescarul ii destainui ce-i ceruse nevasta sa-i porunceasca. Pescarul era un om milostiv. Nevasta sa statea nerabdatoare langa vas. ponosite. drept rasplata. Pestisorului nu i se paru greu sa-i indeplineasca dorinta si-i promise pescarului ca sotia lui va fi multumita. hotarandu-se sa o lase sa se intoarca in imparatia apelor. Isi spuse doar ca l-ar fi maniat pe Dumnezeu daca nu ar fi crutat viata micului pestisor auriu. Asta trebuie sa fi fost pricina pentru care crutase viata pestisorului. Pestisorul. Deodata. ii povesti intamplarea ciudata de care avu parte. In cele din urma. Nu mai vazuse ceva asemanator: era poleit cu aur. Pescarul porni inspre mare si. nevasta lui se arata neincrezatoare. Porunci batranului sa se intoarca indata pe tarm si sa-i ceara pestisorului sa-i indeplineasca o dorinta. sireata cum era. insa era teama de gura spurcata a nevestei. trecut prin atatea necazuri. ba pomeni si de promisiunile pestisorului de aur.arunca undita in apa. il striga pe pestisor. gandindu-se ca se va intoarce acasa fara hrana. spre mirarea lui. mult prea milostiv. clatinandu-si capul in semn de uimire.

isi lua inima-n dinti si-l chema pe pestisor. Ii aduse la cunostinta cea de-a doua dorinta a femeii. din care nu va lipsi nimic. In locul casei era un palat care se inalta falnic in tinutul acela parasit ce pana nu mult fusese parca uitat de Dumnezeu. Cand isi vazu barbatul la poarta. Paznicii palatului il inghiontira si-l batjocorira.Gandindu-se ca aceasta covatica nu-i este de ajuns. ii era rusine de lacomia sotiei sale. scrasnind din dinti de nemultumire. cu capul plecat. Zbiera cat o tinea gura. Pestisorul il asigura ca dorinta ii era ca si indeplinita. cumpatat si modest. nu-i veni sa-si creada ochilor. Pestisorul ii indeplini dorinta desi parea deja satul si plictisit de lacomia lor. Pescarul merse inspre casa. dar nevasta lui statea in prag. femeia vroia o casa frumoasa si impodobita. izvorate din inima ei haina. si ca ar face bine sa-si caute norocul in alta parte. Batranul pescar parasi palatul si porni incotro vazu cu ochii. Vorbele-i taioase se auzira pana departe si pescarul nu avu incotro decat sa-l cheme din nou pe facatorul de minuni. se afla o casa mare. Spre mirarea lui. ii adresa niste vorbe dispretuitoare. iar la intoarcere va gasi o casa noua. in locul bordeiului darapanat. Il goni de la palat. ―Te pomenesti ca nu-i sunt de ajuns toate bogatiile din lume‖. strigandu-i ca este un biet muritor. cu glasul cu care o sluga il cheama pe stapan. Poate isi va spune ca este si el la fel de necinstit si de lacom ca si nevasta sa. Se temea ca pestisorul se va supara daca il cauta dupa atat de putin timp. iar pentru drum nu i se dadu nici macar o bucata de paine. De asta-data. de piatra. pentru a cere pestisorului de aur sa-i indeplineasca cea de-a doua dorinta. fugarindu-l pe bietul pescar. impovarat de ani. I se interzise sa se mai apropie vreodata de palat. Om cinstit. incapatoare. Il izgoni ca pe un dusman si-i spuse sa ia seama ca nu care cumva sa indrazneasca sa mai puna piciorul in palatul ei. Isi ascunse rusinea. Cand barbatul se intoarse acasa. Urma sa i seindeplineasca cea de-a treia dorinta: vroia un palat. 173 . isi trimise din nou barbatul la malul marii. pe locul celei darapanate. tot mohorata. Nevasta-sa era acum imparateasa si se asezase deja pe locul de cinste din sala mare a palatului. nou-nouta. asa ca ii povesti barbatului sa faca din nou cale-intoarsa si sa se-infatiseze inaintea pestisorului.

Disparuse si mantia imparateasca. Ii ceru pestisorului sa naruie palatul si sa faca sa dispara bogatiile primite. dar nici una dintre printese nu s-a dovedit a fi perechea potrivita pentru printul nostru. plina de griji. Nu mai era nici urma de palat. Cand vazu vechea lor casuta. pornita din suflet. dar pescarul stia ca era tocmai viata pe care si-o dorise. nestatornica si nemultumita. astfel ca se indura de sufletul necajit care venise sa-si jeleasca amaraciunea. Avea o ultima rugaminte. stia ca doar pestisorul de aur putea sa-i dea vreun sfat. Parintii lui 174 . iar acasa vroia s-o gaseasca pe nevasta lui asteptand in usa subreda a vechiului lor bordei. Cazu pe ganduri. Cobora din nou la tarm si-l chema inca o data desi cele trei dorinte fura deja indeplinite. inauntru isi gasi nevasta. se simti cu sufletul impacat. de trufia nevestei sale. intr-o lume a suferintei si a deznadejdii. Calatoria a fost foarte lunga. de curte imparateasca si de multimea de servitori care forfoteau prin palat sa-i faca pe plac stapanei.Bietul pescar nici nu intelegea bine ce se petrecea. Totul era ca la inceput: viata lor era lipsita de bucurii si de bogatii. care s-a intors acasa dupa o lunga calatorie prin intreaga imparatie. in care sa domneasca pacea si impacarea. Printesa bob de mazare A fost odata ca niciodata un tanar print. asa cum fusesera obisnuiti. cum era si mai inainte. Era in cautarea unei printese pe care voia s-o ceara in casatorie. Hotara sa faca dreptate si sa-i indeplineasca aceasta ultima dorinta. pestisorul se arata si acum. desi nevasta continua sa-l dojeneasca pe nedrept in fiecare zi. Il imbuna pe bietul pescar si-l trimise acasa. Batranul ii povesti de necazul care dadu-se peste el. dandu-si toata silinta sa prinda cat mai multi pestisori in carligul unditei. Pescarul mai iesea din cand in cand la pescuit. facand din ea o fiinta nemiloasa si rauvoitoare. purpurie. Duceau o viata grea. Lacomia nevestei pescarului il supara din cale-afara pe pestisor. cu peretii scorojiti. Totusi. Pe el il izgonise din palat.

Era tare obosit si trist dupa drumul pe care il facuse. pe seama lui. Multe printese a intalnit. despre palatele si curtile domnesti pe la care trecuse in drumul sau. regele si regina-mama l-au intampinat cu multa dragoste. dar au primit-o pe tanara hoinara. Isi iubeau feciorul nespus de mult si ar fi dorit ca acesta sa devina un tanar conducator intelept si cu mult noroc in viata. Statea toata ziua in odaia lui. se duse la regina si o anunta ca o tanara necunoscuta asteapta la poarta palatului si cere gazduire pentru o noapte. Printul se intorcea spre casa. cu hainele zdrentuite si parul valvoi din cauza furtunii. La palat. regele si regina si-au dat seama ca in fata lor 175 . Nu mai mergea la vanatoare. perechea regala cazu intr-o mare tristete. in ciuda faptului ca fiul lor s-a intors fara sa-si fi gasit o sotie. cu tunete si fulgere. Era trist. Si abia atunci. mai cu seama ca nu reusise sa satisfaca dorinta parintilor sai. Chelarul deschise poarta si tare se mai minuna la vederea noului venit: o fata statea pe prispa. cineva batu la poarta palatului. dar ca nicaieri nu daduse peste o printesa atat de frumoasa si desteapta care sa-I fie pe masura. cerandu-I chelarului s-o lase sa vorbeasca cu stapanii palatului. Printul le povesti parintilor sai despre frumusetea calatoriei sale. Regele si regina s-au mirat de aceasta aparitie ciudata. Ei erau tare bucurosi ca fiul lor se intorsese nevatamat din calatorie si ca puteau s-l imbratiseze din nou dupa pofta inimii. dar fiecare a facut ceva care nu I-a fost pe plac printului. iar ploaia cadea ca si cum ar fi turnat cu galeata! Si la un moment dat. nu mergea la petreceri. Chelarului i se facu mila de ea. Purtarea tanarului print ii ingrijora nespus de mult pe rege si pe regina. visand. in ciuda muzici care rasuna in palat si a muncii devotate a servitorilor. Dar iata ca intr-o noapte izbucni o furtuna puternica. Povestea printului era asa de trista incat. asa ca acestea au inceput sa-i puna fiului lor tot felul de intrebari despre pricina supararii sale. printre tunete si fulgere.ar fi dorit foarte mult sa se intoarca acasa cu o mireasa potrivita. dar cu toate acestea. nu mai calatorea. parintii sai. gandindu-se cu tristete ca la fiecare pretendenta gasise cate un cusur. dupa primele momente de bucurie ale revenirii. printul tanar devenii din ce in ce mai treist si ingandurat. Din cauza aceasta l-au inconjurat cu multa dragoste si intelegere.

dimineata. gandi regina in sinea ei. Micutul bob de mazare lasase urme vinete pe trupul delicat al printesei. punandu-i 20 de saltele dintre cele mai mari si confortabile. Oaspeti din intreaga imparatie au fost invitati la o nunta ca-n povesti.Dar. incat sa simta bobul de mazare chiar si prin douazeci de saltele. care a fost cauza fericirii tinerei perechi sta si astazi in trezoreria palatului ca semn al fericirii si norocului. Desi dupa infatisare si haine arata foarte neingrijita. Purtarea ei cuviincioasa a fost pe palcul regelui si reginei. de la mic la mare se bucura si se veselea. intreaga curte merse la culcare.Ei. Tanara printesa statea in odaia ei. tanara printesa nu mai sosea. ii povesti reginei motivul pentru care n-a putut sa inchida ochii toata noaptea:‖N-am putut sa dorm nici un strop!‖ se planse ia reginei. Cu acest gand printul se intoarse in camera si adormi visand-o pe tanara fata. Tanara pereche dansa in primul rand.In sfarsit. dintr-un regat indepartat si ca cere adapost. spre uimirea lor. la masa. Acum regina era sigura ca tanara trecuse cu bine proba si ca era o veritabila printesa.Bucuroasa. Au poftit-o inauntru. Iar bobul de mazare. Regina dadu porunca uneia dintre domnisoarele ei de companie sa puna un bob de mazare pe salteau de jos. Printesa. regina il cheama la ea pe tanarul print si ii povesti despre patania musafirei lor. purtarea ei era cuviincioasa. i-au pregatit odaia pentru oaspeti. cu ochii umflati de nesomn. Tanarului print ii placu nespus de mult tanara printesa si se gandi in sinea lui ca poate – poate norocul i-a scos-o in cale si ca ea va corespunde cerintelor pe care trebuie sa le aiba o adevarata sotie de print. fiul meu si-a gasit perechea si nu o sa-l mai vad trist si abatut! Exclama regina. isi lasa musafirii in salon si pleca in cautare ei. in acordurile muzicii. 176 .‖Si acestea fiind spuse. . toata lumea. ingrijorata. iar servitorii I-au pregatit un pat cu cele mai pufoase perini si cel mai moale asternut din lume. Doar o adevarata printesa putea avea pielea atat de fina. palida si usor ofensata.. Regina. foarte obosita.statea o tanara fata tare frumoasa. aratandu-i bobul de mazare care-i pricinuise atata neplaceri. Le-a spus ca este o tanara printesa hoinara. acu‘ vom vedea daca esti printesa adevarata sau nu.

catre seara.fie-i tarna usoara!. simtind asta.Soacra cu trei nurori de Ion Creanga Era odata o baba. feciorii s-au dus in treaba lor. . "De ce mi-am facut 177 . in lipsa feciorilor mei. O razesie destul de mare. casa batraneasca cu toata pojijia ei. abia-abia putu nimeri una dupa placul ei: nu prea tanara. umbla valvartej sa-i gaseasca mireasa.Celui mai mare ii venea vremea de insurat. le-oi pune la lucru. si baba. Chiar in acea zi. nalta si uscativa. Soacramea . Pe langa acestea mai avea stranse si paralute albe pentru zile negre.. Si barbatu-meu . le-oi struni si nu le-oi lasa nici pas a iesi din casa. si ma probozea. dar slabi de minte... dar acum s-au trecut toate!" Tustrei feciorii babei umblau in carausie si castigau multi bani. si in cinci-sase sate. Feciorul nu iesi din hotararea maica-sa.Dumnezeu sa mi-l ierte! nu s-a putut plange ca l-am inselat sau i-am risipit casa.si a nu orandui nimic pentru imparteala pana aproape de moartea sa. Dar tot atunci lua hotarare nestramutata a tinea feciorii si viitoarele nurori pe langa sine .. insa robace si supusa.in casa batraneasca . Ba de multe ori zicea in sine: "Voi privighea nurorile.. care avea trei feciori nalti ca niste brazi si tari de virtute. iar nora ramase cu soacra. si-i radea inima babei de bucurie cand gandea numai cat de fericita are sa fie. vite si multe pasari alcatuiau gospodaria babei. mai dura inca doua case alature. Pentru a nu razleti feciorii de pe langa sine. nunta se facu si baba isi lua camasa de soacra. Asa facu. o vie cu livada frumoasa. baba incepu sa puna la cale viata nurori-sa. caci lega paraua cu zece noduri si tremura dupa ban. care insemneaza ca soacra nu trebuie sa fie cu gura mare si sa tot carteasca de toate cele. sita noua nu mai avea loc in cui. Dupa ce s-a sfarsit nunta. ba inca netaiata la gura..asa a facut cu mine. una la dreapta si alta de-a stanga celei batranesti. Pentru baba. desi cateodata erau banuiele. ajutata de feciori si mangaiata de viitoarele nurori.

trebui sa se scoale. Incet-incet. pana te-i mai odihni. Pe cand soacra horaia. cu fata la perete. care sede purure deschis si cu care vad. noro. un usturoi s-o bucata de mamaliga rece din polita sunt destul pentru o nevasta tanara ca tine. bine vom manca! Acum deodata. iar furca dupa horn. ca mi-a trecut ciolan peste ciolan cu nunta voastra. niste chite de canepa si vreo doua dimerlii de pasat. nora s-a dat la brazda. dar. si adormi si ea intre pene.. branza. acus la strujit pene. mamuca. si cand a veni barbatu-tau de la drum. cand insera.. Asa se munci biata nora pana dupa miezul noptii. dar somnul o cuprinse indata. Baba. de voie. ea indata lua apa rece si-si spala fata. Apoi se suie iute in pod si coboara de acolo un stiubei cu pene ramase tocmai de la raposata soacra-sa. din pod. Cand te-i satura de strujit pene. dormind dusa. fusele in oboroc sub pat. . ca poti lucra noptile. ca sa n-o supere lumina de la opait. Piua-i in casoaia de alature. acus imbala tortul. si 178 .Da. vei pisa malai. zicea ea. . Lapte. Apoi. tot ce se face prin casa. si. care de-abia atipise. si pe langa isti doi ochi. caci casa s-a mai ingreuiat cu un mancau si eu nu vreau sa-mi pierd comandul. despre ziua. sa sarute mana soacrei si sa-i arate ce-a lucrat. unt si oua de-am putea sclipui sa ducem in targ ca sa facem ceva parale. si pana maine dimineata sa gatesti fuioarele aceste de tors.. Ai inteles ce ti-am spus? . ia furca in brau. de nevoie. acus pisa malaiul si-l vantura de buc. ca nu cumva s-o vada neadormita soacra si sa-i banuiasca.Iata ce am gandit eu.. care se culcase odata cu gainile. Dar tu sa stii ca eu dorm iepureste. caiere. blajina nora migaia prin casa. Doamne. mai am unul la ceafa. si noaptea si ziua. se scula cu noaptea-n cap si incepu a tranti s-a plesni prin casa. Eu ma las putin.cleste? ca sa nu ma ard". Si daca Enachi se punea pe gene-i. de cele afumate.De mancare? O ceapa. somnul o dobori. Numai ceva de mancare. mai dand a intelege nurori-sa ca are s-o privigheze. penele de strujit si malaiul de pisat. baba se culca in pat. incat biata nora. fusele cu tort si bucul de malai. si habar n-avea de ce face nora-sa. vom face plachie cu costite de porc.

si pace buna! Dupa nunta. Peste cateva zile. si lucrul iesea garla din mainile lor. mamuca are la ceafa un ochi neadormit.. ca mamuca ne vede. ca le vede ochiul cel neadormit. Cele doua nurori. nunta s-a facut. si baba pune la cale si pe feciorul cel mijlociu. si. vazand pe cea mai tanara codindu-se la treaba. de voie. si asa. Intr-o buna dimineata.Da' nu te tot codi. si-si ia un suflet de nora intocmai dupa chipul si asemanarea celei dintai. vede toate? n-am mancat moarea ei?. cum insereaza. . barbatii din nou se duc la treaba lor si nurorile raman iar cu soacra acasa. de nevoie.baba era multumita cu alegerea ce-a facut. si ea sa doarma?! . Bine ca mi-am adus aminte. . cateodata. feciorul mamei ii si aduce o nora pe cuptor. Ce fel de treaba e aceasta? noi sa lucram.. ce-i si cum se nimereste. asteapta si rau. Nora cea mai mare talmaci apoi celeilalte despre ochiul soacra-sa cel atoatevazator. se culca dupa obicei. ea le da de lucru cu masura si.. fetelor hai? 179 .. Baba se scarmana pe cap. vazandu-si barbatelul.Cum? Eu o vad ca doarme. si vine vremea de insurat si feciorului cel mic. cum vine seara. Dar binele. Dupa obicei.Nu cauta ca horaieste. dar foc de harnica. si tanara nevasta. da la deal. spunand nurorilor sa fie harnice si dandu-le de grija ca nu cumva sa adoarma.La ceafa?. zise cea mijlocie. se culca.. Dar nu-i totdeauna cum se chiteste. Iara soacra huzurea de bine.. cu deosebire numai ca aceasta era mai in varsta si ceva incrucisata. feciorii se duc iarasi in carausie si nurorile raman iar cu soacra acasa.. da la vale.. carausii sosesc. ii zic: . mai uita din cele necazuri! Nu trece mult. Dupa nunta. de aceea si chitise una de mai inainte. Dar ce mancam noi. dar n-are ce face. una pe alta se indemnau la treaba. n-ai mancat niciodata moarea ei. Nu trece tocmai mult. s-apoi tu nu stii cine-i mamuca. Baba insa voia cu orice chip sa aiba o troita nedespartita de nurori. Baba iarasi le da de lucru cu masura si. cu care vede tot ce facem.

o strachinoaie de branza cu smantana si mamaliguta erau gata. le-au venit a canta. rabdari prajite. Fetelor hai! S-a trecut de saga.. Dulce tot nu te-i mai face. Bun odor la cas-a fost! Nu trece nici un ceas la mijloc. si mi-e draga galceava. zisera cele doua. draga cumnatica. s-un cuptor de placinte. taceti.Doamne. ceva mai omeneste..Apoi dar. soacra. ca nu-i buna pacea. Apoi iute cheama si pe celelalte doua in bordei. s-acus va chem si pe voi. daa!. Vrei sa neaprindem paie in cap? sa ne zvarla baba pe drum? . .Ceapa cu mamaliga? d-apoi neam de neamul meu n-a mancat asa bucate! Da' slanina nu-i in pod? unt nu-i? oua nu sunt? . ca eu ma reped in crama s-aduc si un cofaiel de vin.. Voi lucrati. gura va mearga. ca eu ma duc sa pregatesc ceva de-a mancarii.Eu cred ca tot ce-i a mamucai e s-al nostru si ce-i al nostru e s-al ei. .Ba sunt de toate. . saracul omul prost. ce vorba ti-a iesit din gura! zisera cele doua. .Las' daca v-a durea capul! Cand v-a intreba pe voi. sa dati vina pe mine si sa lasati sa vorbesc eu pentru toate. Si iese cantand: Vai. stii cole. Iar daca esti flamanda. 180 . mancati bine si pe Domnul laudati. fetelor.Ia. De te-ai coace cat te-ai coace.. cativa pui parpaliti in frigare si prajiti in unt.Hai. numai sa nu ne bagi si pe noi in belea. fa cum stii. dar sunt ale mamucai. ia si tu o bucata de mamaliga din coltar si cu niste ceapa si mananca. ca rusului din gura garliciului: Soacra.. De te-ai coace toata toamna Esti mai acra decat coarna. . Dupa ce-au mancat s-au baut bine. ca sa mearga placintele aceste mai bine pe gat. . si se pun la masa cu toatele. fetelor. poama acra.Hai...

si cea mai tanara gasi acum prilej sa-i faca pe obraz si sa oranduiasca totodata si mostenirea babei prin o diata nemaipomenita pana atunci.Da' ce-i acolo? striga baba inspaimantata. Pene imprastiate pe jos. Sezi in unghi ca un junghi. cofaielul de vin rasturnat. de vinisorul din crama. ca va voi dobzala eu de acum inainte! Si de atunci nurorile n-au mai avut zi buna in casa cu baba. cum roade cariul in lemn. ticaloaselor. de mai nu le-a ticnit mancarea. si cand intra in bordei.D-apoi da. mamuca?! . Nurorile atunci sar arse in picioare. Cand isi aducea ea aminte de puicile cele nadolence si boghete. de nu te scoli. si c-au vazut-o cuscrii dormind asa lafaiata. Iar cea cu pricina raspunde: .De te-ai coace-un an s-o vara. nu stii c-au venit tatuca si cu mamuca. mamuca. . Iesi afara ca o para. farmaturi. fetele aceste au spus ca d-ta vezi tot. crapa de ciuda si rodea in nurori. da incolo. Iaca.am chefaluit si noi oleaca. .. si de aceea ne. si cele mari incep a tremura de frica. Se lehametisera pana si cele doua de gura cea rea a babei. ia nurori daca ai de unde. de risipa ce s-a facut cu munca ei.Ei. si iata cum: 181 .S-apoi de ce nu m-ati sculat? Manca-v-ar ciuma sa va manance! . s-au baut. si lasa capul in jos de rusine. Si ei erau asa de mahniti. Intri-n casa ca o coasa.D-apoi cum sa nu te vaza. mamuca. s-au cantat pana au adormit cu toatele pe loc. Iese afara speriata. si le-am scos un cofaiel de vin. da pe dincolo. cum era..Da' bine. Tot esti acra si amara. ce sa vada? bietele nurori jeleau pe soacra-sa. S-au mancat.Si m-au vazut cuscrii cum dormeam? .. lasa.am facut de mancare. Cand se scoala baba in zori de ziua. chiar mai dineoarea s-au dus. si de aceea am gandit ca esti manioasa pe tatuca si pe mamuca. blide aruncate in toate partile. si le. cum e varga. .. ticalosie mare!.

Apoi cea mai tanara. cand se aflau singure in vie. Se induplecara si cele doua.Atunci. s-apoi ce i-oi mai face si eu. Iaca fericirea visata de mai inainte cum s-a implinit! Pe cand se petreceau aceste. cum? . dupa sfatuirea celei cu pricina. iaca s-aud scartaind niste care: barbatii veneau. Nevestele lor le ies intru intampinare si. Oi vorbi eu si cu dansii. si las' daca va fl ceva!. despre gainile ori oaia de dat peste groapa. intrara cu toatele in casa. i-o strapunge cu acul si i-o presura cu sare si cu piper. Nu putem trai in casa aceasta de n-om face toate chipurile sa scapam de harca de baba. veti vedea voi. si dupa aceasta incepura a scoate din lada babei valuri de panza. despre strigoi si cate alte nazdravanii infioratoare. tot asa sa faci si tu cu capul babei. tranteste baba in mijlocul casei s-o framanta cu picioarele.Ia. .. asezara baba intr-un asternut curat. . ca sa-si mai aduca aminte de cand era mireasa. si tu s-o iei de canepa dracului si s-o trasnesti cu capul de peretele cel despre rasarit. zise ea intr-o zi. poduri. de la poarta s-arunca in gatul barbatilor si incep a-i lua cu vorba si a-i dezmierda care de care mai magulitor. paraua din mana mortului. a-si da ghiont una alteia si a vorbi despre starlici. sa nu spuneti nici laie. . incat numai aceste erau de ajuns. . apoi ii scoate limba afara. cazu la pat bolnava de moarte. slaba si stalcita cum era. nici balaie. s-o ghigoseste ca pe dansa. 182 .D-apoi cand or veni ai nostri? . de peretele cel despre apus.Ce sa facem? intreba cea mai mare. voi sa va faceti moarte-n papusoi. si habar sa n-aveti..Ei. sa dam busta in casa la baba. Apoi nurorile. si biata soacra nu mai putu zice nici carc! si. ba si de intrecut. nasalie. cat ii putea.Sa faceti cum v-oi invata eu. asa ca limba indata se umfla.. dupa sfatuirea celei mai tinere. toiag. flind mai sugubata decat cele doua. so vare in groapa pe biata baba. luara pe baba de par s-o izbira cu capul de pereti pana i-l dogira.Cumnatelor.

peste doua zile. Baba muri chiar in acea zi. sarmana!. ielele i-au luat gura si picioarele. Si.. scapand resteiele din mana. le lua cea mai tanara vorba din gura.Biata mamuca lasa cu limba de moarte: ca fratele cel mare sa ia locul si casa cea despre rasarit. isi misca putin mana si arata la nora cea mare si la peretele despre rasarit. Atunci nora cea tanara zise. pe urma pe cea mai tanara si jos in mijlocul casei. prefacandu-se ca plange si ea: . sunt vreo cinci-sase zile de cand a fost sa duca viteii la suhat. sa ramanem aici.Cum? Ia. . o ingropara cu cinste mare. are de gand sa ne lase sanatate. . . diata ramase buna facuta. sarmana.Cum? zisera barbatii inspaimantati.Mamuca. despletite. cea despre apus. Toti plangeau si nu se puteau dumeri despre semnele ce face mama lor.Nu. o boceau de vuia satul. cel mijlociu. ca mezini ce suntem. apoi arata pe cea mijlocie si peretele despre apus.. zisera ei. si nurorile. simtirea insa nu si-o pierduse de tot.Da' ce face mamuca? intrebara cu totii deodata cand dejugau boii. vazandu-i.Ca bine mai zici tu. mamuca nu face bine ce face.Da' nu intelegeti ce vrea mamuca? . Fiii se reped atunci cu totii in casa la patul mane-sa. dar biata baba era umflata cat o butie si nici nu putea blesti macar din gura. nevasta. in casa batraneasca. iara noi. nemaiavand incotro sovai. Apoi.. si un vant rau pesemne a dat peste dansa. . . ca stiu ca are cine-o boci!" 183 . raspunse barbatu-sau. si toate femeile din sat si de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori si ziceau: "Ferice de dansa c-a murit. Atunci ceilalti. dupa aceea de-abia putu aduce putin mana spre gura si indata cazu intr-un lesin grozav.

de asemenea. la auzul acestor vorbe. Dar. Printului ii cazuse draga printesa tarii vecine si acum vroia s-o ceara in casatorie. caci. plantele si vietuitoarele padurii. impreuna cu mult indragita lui privighetoare. era prea cenusie. se hotara sa-i daruiasca iubitei sale un cadou cum nimeni nu mai primise vreodata. spunea ea. Se duse asadar in gradina. care raspandeau in jur o miresma imbatatoare. Intr-o buna zi.Printul porcar de Hans Christian Andersen Intr-o tara mica. era o privighetoare care canta mai frumos decat toate pasarile lumii la un loc. Apoi. tatal printesei il pofti pe slujitor sa intre in palat. ca semn al iubiri pe care i-o purta printul. ce incanta orice om. intelepciune lui si despre marea dragoste pe care o are acesta pentru prea frumoasa printesa. despre bunatatea. printesa nu facea altceva decat sa rada cu dispret. acesta se gandi la un siretlic prin care s-o invete minte pe printesa cea infumurata. foarte mult. fapt pentru care se si inconjurase cu o multime de carti si de obiecte alese. dar mai cu seama pasarile ii erau dragi. traia odata un print. iar trandafirul avea un parfum mult prea puternic. Printesa nu iubea. dar vestita pentru frumusetea gradinilor ei. nobletea. Cand primi vestea sosirii solului. Cand slujitorul ii povesti printului cele intamplate. Dar lucru cel mai de pret la care tinea ca la ochii din cap. raspunse cu o voce de ghiata ca darul printului nu-i face deloc placere. taie cel mai frumos dintre trandafirii pe care ii avea si il puse intr-un sipet de argint. Slujitorul ii inmana fetei darul printului si ii vorbi despre stapanul sau. Indragea. Gradina lui era plina cu trandafiri de o frumusete fara seaman. Pasarica nu avea penele frumos colorate. Se gandi mult timp cum sa-i spuna alesei inimii sale cat de mare este dragostea pe care i-o poarta. Era un mare iubitor al frumusetii si intelepciunii. numai acestea pot fi cu adevarat frumoase. Se imbraca in straie de drumet sarac 184 . Ii porunci apoi slujitorului sau sa duca imediat cutia printesei din tara vecina. decat florile si pasarelele facute de mana omului.

Acoperiti-ma. zece saruturi. impodobita de jur imprejur cu clopotei care scoteau un clinchet cristalin. vru numaidecat s-o cumpere. se gandi ca acest baiat sarman i-ar putea fi de folos. cu infatisarea schimbata. raspunse pastorul. fiica imparatului il auzi pe print cantand si pe data se hotara 185 . le spuse tovaraselor ei: . dar asta nu primesc. Dupa cateva zile. incat si porcii pe care ii ingrijea incepeau sa danseze cand il auzeau. Dupa ce facu o buna bucata de drum pana in imparatia invecinata. o porni la drum. Acest fluieras canta atat de frumos. Apoi ii spuse pastorului ca una dintre slujitoarele ei ii va da sarutarile in locul sau. Fiica imparatului. nu s-ar gasi cumva ceva de lucru la curtea Inaltimii Tale si pentru unul ca mine? cum parea a fi sarac lipit pamantului si imparatul tocmai avea nevoie de cineva care sa-i ingrijeasca porcii. Printul se muta asadar intr-o camaruta saracacioasa. sa nu ma vada nimeni. in schimbul ulcelei fermecate. incat.Sa traiesti intru multi ani. Insa insusirea ei cea mai de pret era aceea ca atunci cand fierbea apa in ea. Si vazand ca nare incotro. in curtea slujitorilor. ajunse la palat si batu nerabdator la poarta. ba chiar se facu foc si para de suparare. Se intelege ca printesa nu vru sa plateasca acest pret. Sunt un biet om sarman.Intr-o zi. In putinele lui clipe de ragaz. printul cel harnic mestesugea de zor sa faca o ulcica. oricine putea sa afle dupa mirosul ce se raspandea in jur ce fel de mancaruri se gatesc in bucataria imparatului. . pastorasul isi ciopli un fluieras.Ce baiat incapatanat – suspina atunci fiica imparatului. -Sa-mi fie cu iertaciune. inconjurata de insotitoarele sale. Pastorasul ii ceru insa. Inaltimea Ta! dadu el cuvincios binete. ii dadu pana la urma pastorului cele zece sarutari cuvenite drept plata. Hranea porcii si le curata cocina in fiecare zi. . Lucra de dimineata pana seara. ci era de o frumusete nemaivazuta pana atunci. Fata isi dorea atat de mult sa aiba acea ulcica. Aceasta ulcica nu era insa una ca toate celelalte.si. iar pastorasul ii dadu in schimb ulcica. auzind ca imparatul are o ulcica fermecata. dar niciodata nu se plangea de soarta lui.

plangea intruna. dorinta de a avea aceea minune de fluier o facu sa se razgandeasca si se hotara sa plateasca pretul cerut. si singurul lucru la care se putea gandi acum era acela ca odinioara il refuzase cu atata asprime pe printul cel frumos care o iubea atat si ca de-acum va trebui sa traiasca pentru tot restul zilelor cu porcarul. nu stia sa spele si nu stia macar sa ingrijeasca porcii. Fiicei sale ii porunci sa-l urmeze pe cel care i-l alesese soarta si nu se lasa induplecat de lacrimile ei. Printul ii trimise insa vorba ca fluerasul lui nu este unul oarecare. Printul insa radea bucuros si o conduse pe fata. Cum ar fi putut sa traiasca alaturi de acest pastoras. intr-o cocina.. doamne. ci in o suta de sarutari. pe care ea il credea singurul vinovat de toate necazurile ei. De-abia atunci pricepu in sfarsit cine fusese de fapt porcarul si-si dadu seama cat de nedreapta a fost atunci cand i-a raspuns cu atata ingamfare. Si negru de suparare. pe un pret bun.. asa ca nu-l bagara de seama pe imparatul care se furisase in spatele lor. Le porunci insotitoarelor sale sa afle cati bani cere pastorul pe fluierasul fermecat. mandru nevoie mare. atat de mult se mira. . statea asadar in fata cocinei si plangea. in camaruta lui. Printul ii trase apoi luarea aminte ca aruncase 186 . Dar nu apuca sa-l vada pe print decat pret de o clipa. si de aceea pretul nu se masoara in galbeni.sa-i ceara acestuia fluierul.? striga acesta cand vazu ca fiica lui se saruta cu cel care-i pazea turma de porci. . Plangea. Printesa. Insotitoarele ei erau ocupate cu numararea sarutarilor. fata il zari pe print stand la fereastra palatului sau. in vestminte de print. Dupa zile grele de drumetie prin tinuturile invecinate. il vazu pe porcar stand falnic in fata ei. ii alunga pe cei doi din imparatia sa. plangea si nu se mai putea opri din plans. Printesa il cauta peste tot.Of.Ceeee. Dar ce sa vezi! Cand deschise ochii sa-i ceara socoteala celui care o amagise. Fata era cat pe ce sa lesine. imbracata in haine frumoase. caci de indata se facu nevazut. Nu stia sa gateasca. Printesa se supara din nou cand auzi acest raspuns si vru numai decat sa plece. in cele din urma. insa. dar nu reusi nicicum sa-l gaseasca. ce nenorocita sunt! plangea printesa.

printul o duse pana la marginea imparatiei sale si o indruma indarat. In jurul palatului erau splendide gradini imense. dintre toate lucrurile minunate din regatul meu. dar cand auzeau cantecul privighetorii. luand-o de mana. ei admirau delicatul palat de portelan si gradinile minunate. fiind construit in intregime din portelan delicat. Povestea privighetorii de Hans Christian Andersen Acum mult timp.darul pe care i-l trimisese ca semn al iubirii lui –trandafirul si privighetoarea – dar ca se invoise apoi sa plateasca sute de sarutari pe niste jucarii fara nici un pret. Dar ei laudau privighetoarea mai mult chiar decat aceste frumuseti. Calatori multi veneau din tari indepartate sa vada regatul imparatului. o padure mare de pini strajuia drumul pana la mare. Privighetoarea canta atat de frumos incat. In spatele acestor gradini. de ce eu n-am auzit-o niciodata cantand?" 187 . pline cu plante si flori rare. uitand de problemele lor si ascultand muzica dulce. Si iata cum fiica de imparat si-a primit rasplata pentru lipsa ei de buna-crestere si de intelepciune. toti spuneau: "Acesta e cel mai frumos din toate frumusetile de aici!"Scriitori si poeti au scris carti in care laudau frumusetea palatului imparatului si a gradinilor lui. zicandu-i ca nu are nevoie de o soata care nu pretuieste nici frumusetea nici intelepciunea. "Ce minunat!" zise el. "Ce frumos canta!" ziceau ei. cantecul privighetorii e cel mai frumos! Dar unde este aceasta privighetoare. imparatul insusi deschise una dintre acestea. iar intr-o zi. la tatal ei. In aceasta padure de pini traia o micuta privighetoare. Aceste carti ajungeau peste tot in lume. se opreau din munca lor cand auzeau privighetoarea cantand. Pescarii sarmani care-si aruncau plasele in mare toata ziua. in China traia un imparat al carui palat era cel mai frumos din lume. Apoi. "Aceasta carte spune ca. oricine o auzea cantand nu mai putea sa uite vrodata cantecul ei.

"Aceasta trebuie sa fie privighetoarea! O. ajutorul de bucatar a zis: "Iata privighetoarea!" si a aratat catre o pasare micuta. Atunci privighetoarea a inceput sa cante. bucatarii sau ceilalti servitori nu auzisera cantecul privighetorii. unde cateva broaste oracaiau de zor. care e atat de dulce incat imi dau lacrimile. "Ah. zice un alt curtean "vocile lor seamana cu clinchetul clopotelor de la biserica!". "Da. intr-adevar" au zis toti curtenii "Cantecul ei seamana cu clinchetul unor clopotei de cristal!". "Ce dragut". gri. mai avem putin de mers pana sa ajungem la privighetoare. nu". Cand ajung in padure sunt intotdeauna obosit." 188 . Au mers ei ce-au mers si au ajuns la o pajiste unde o vacuta a inceput sa mugeasca. ce minunat!" au soptit doamnele de onoare." Au mai mers putin si. dar atunci aud cantecul privighetorii. iar trilurile ei dulci au umplut padurea. impreuna cu alti curteni si doamne de onoare au plecat spre padure sa caute privighetoarea. dar am mai auzit sunetul asta inainte.". Dupa aceasta ei s-au adresat privighetorii: "Buna ziua. "Ce incolora este. In sfarsit. "Ah." Asa incat omul. unul din ajutorii de bucatari a exclamat:"Oh. insa o vom gasi curand. o stiu foarte bine! In fiecare seara merg in vizita la batrana mea mama. nici macar doamnele de onoare. cocotata pe o creanga deasupra capetelor lor. Ajutorul de bucatar a inceput sa rada si a zis: "Dar nu-i privighetoarea. a spus ajutorul de bucatar "aceasta e doar o vacuta. in sfarsit. privighetoarea. privighetoare. am venit sa te rugam sa canti pentru imparatul nostru." Curand ei au trecut pe langa un iaz. zice un curtean.Imparatul a adunat toti ministrii si curtenii sai si i-a intrebat despre privighetoare. care locuieste pe malul marii. Dar nici-unul din acestia nu auzise pasarea. nu ne-am fi imaginat niciodata ca privighetoarea e o pasare atat de stearsa!" au zis doamnele de la curte.

Cantecul ei era ca o zi insorita de primavara si cumva. In schimb. chiar mai frumos decat primul. palatul imparatului era impodobit cu lanterne colorate si decorat cu ghirlande aurii si argintii in onoarea acelei seri. Toti cei de la curte au cazut de acord ca a fost cea mai frumoasa seara si nimeni nu mai vorbea despre altceva decat despre cantecul privighetorii. poti veni in seara asta la palat sa canti pentru imparat. a gandit imparatul in timp ce deschidea cutia. dar fara succes."Trebuie sa merg acum?" a intrebat privighetoarea. Imparatul chiar s-a aplecat catre ea sa asculte mai bine. ba chiar a inceput sa-si infoaie coada si aripile in ritmul muzicii. Imparatul a anuntat ca privighetoarea va avea un loc la curte. Cand aceasta pasare a fost atinsa. lacrimile au inceput sa-i curga si se rostogoleau pe obraji. "Va canta in duet 189 . imparatul a primit in dar o cutie mare de la imparatul Japoniei. imparatul a zis ca niciodata n-a auzit ceva mai frumos. Asa ca. a inceput sa cante la fel ca si privighetoarea adevarata. "Dar cantecele mele suna cel mai bine in padure. "Trebuie sa fie o alta carte despre minunata noastra pasare". in cutie a gasit o privighetoare facuta din aur si pietre pretioase. Intr-o zi. imbracati toti in cele mai frumoase vesminte pe care le aveau. In sala tronului. ii va oferi o colivie din aur si 12 servitori care sa aiba grija de micuta pasare." a zis unul din curteni. insa daca imparatul doreste. intreaga curte statea in jurul imparatului. Pe aceasta cutie scria cu litere de aur: Privighetoarea. i-a atins pe toti cei care ascultau. S-a asezat pe stinghie si a inceput sa cante. Langa tronul imparatului era asezata o stinghie de aur pe care sa stea privighetoarea. "Nu chiar acum. privighetoarea a inceput sa cante la curte in fiecare seara si toti erau vrajiti de cantecele ei. dupa care a zburat inapoi in padure. micuta pasare gri a intrat in zbor pe fereastra deschisa. Cand privighetoarea a terminat cantecul. Cateva dintre doamnele de la curte au incercat sa imite trilurile privighetorii. dar aceasta a refuzat si a zis ca lacrimile pe care le zarise in ochii lui ii erau o recompensa suficienta." In acea seara. Apoi privighetoarea a mai cantat un cantec. voi veni asta seara la palat. In sfarsit. El a oferit privighetorii lantul sau de aur. "Ce frumoasa este!" au exclamat toti curtenii.

adevarata privighetoare a fost izgonita din regat. Iar in jurul sau auzea diverse voci. iar privighetoarea din aur si pietre pretioase i-a luat locul in colivia de aur." au completat ei. "Ce pasare nerecunoscatoare!" au zis curtenii. cantand in fiecare seara. privighetoarea de aur canta in fiecare seara. dar din pacate nu mai era nimic de facut pentru a-l salva pe imparat. iar curtenii au fost de acord ca noua privighetoare sa cante singura de atunci inainte. cu atat mai mult cu cat era si mult mai frumoasa decat cea reala. Chiar incepusera cu totii sa-l considere deja mort si aduceau osanale succesorului la tron. privighetoarea adevarata canta altfel de fiecare data.cu privighetoarea adevarata". pasarea scotea un sunet strident. toti curtenii ii cunosteau cantecul pe dinafara. Aceasta stire i-a intristat pe toti curtenii. In tot acest timp. Au trecut astfel alti 5 ani si o gripa cumplita s-a abatut asupra regatului. Abia mai putea respira. Imparatul zacea in patul sau. insa aceasta disparuse pe fereasta deschisa si se intorsese la casa ei din padure. "Ce draguta si ritmata muzica canta aceasta privighetoare!" a spus maestrul de ceremonii al curtii. dar s-au impacat cu gandul acesta. imparatul zacea singur in dormitorul lui superb. imparatul a deschis colivia de aur ca de obicei. zacea in patul lui de aur cu colivia privighetorii aurite alaturi. unele 190 . ca si cum o grautate ii apasa pieptul. ci numai o data pe an. "Dar nu-i nimic. dar ea nu va mai putea sa cante in fiecare seara. dar pasarea artificiala putea sa cante un singur cantec iar si iar. Privighetoarea de aur se stricase! Imparatul i-a chemat pe toti mesterii din regat sa examineze pasarea si s-o faca sa cante din nou. in timp ce. era atat de palid si fara vlaga incat toti se asteptau sa moara in orice moment. A trecut un an. avem cea mai buna privighetoare chiar aici. Intr-o seara. Imparatul insusi s-a imbolnavit foarte grav si chiar a cazut pe patul de moarte. Asa incat cele doua pasari au inceput sa cante impreuna. dar in loc sa cante. Dupa aceasta intamplare. Curtenii care-l iubeau mult erau foarte tristi. Insa toti mesterii i-au spus ca pot s-o repare. Imparatul insa a cerut sa mai asculte si privighetoarea adevarata macar o data. A deschis ochii si a vazut Moartea stand langa patul sau cu coroana lui de aur pe cap.

. Chiar si vocile auzite inainte si chipul mortii... toate au disparut. iar imparatul s-a simtit din nou puternic si a intrebat-o: "Cum as putea vreodata sa-ti multumesc? Te-am izgonit din regatul meu si totusi tu ai venit sa-mi salvezi viata. alge ce cresc pe 191 . Privighetoarea canta tot mai frumos. Dar pasarea de aur ramanea tacuta. spunandu-le tuturor: "Buna dimineata!" Mica Sirena de Hans Christian Andersen A fost odata ca niciodata. in adancul marii. Cere-mi orice si vei avea!" "Vreau doar sa ma lasi sa cant in fiecare seara la fereastra ta. Privighetoarea a cantat despre primavara. te rog"." "Foarte bine". Imparatul a simtit cum sangele incepe sa-i curga prin vene. si bune si rele.Deodata. Nu-l atinsese nicicand ancora vreunei corabii. la asa de mare adancime era. la rasaritul soarelui. acesta a aparut in sala tronului. cand mugurii se transforma in frunze verzi si bobocii florilor se deschid." a mormait imparatul. Era privighetoarea adevarata. prin cantecul meu vei afla tot ce se intampla in regatul tau. a zis imparatul. care auzise de boala imparatului si venise sa-i cante. A doua zi. o muzica dulce a intrat prin fereastra deschisa. "Macar de-as putea asculta putina muzica. sa nu mai aud vocile astea chinuitoare. in timp ce asculta trilurile privighetorii. dar sa nu lasi pe nimeni sa afle ca o micuta pasare iti sopteste toate acestea..un castel frumos ca-n povesti. cand toti servitorii se asteptau sa-l gaseasca pe imparat zacand mort in patul sau. culorile i-au aparut in obrajii palizi.amenintatoare si crude. Curtea era toata numai cu flori ciudate si pline de gratie. S-a intors catre privighetoarea de aur de langa el si a zis: "Canta pentru mine. Camera parea atat de tacuta si rece.

cu ochii stralucindu-i de fericire. spuse el cu hotarare. cea mai mare implini cinsprezece ani. Sirenele aveau un joc preferat: sa prinda meduze. care aveau cinci fete sprintare. 192 . care era si cea mai draguta si cea mai curioasa dintre toate.Nu. Lunile treceau incet. Aici salajuiau craiul si craiasa marii. spuse ea la intoarcere.Luna straluceste ca un corn de aur pe cerul noptii! Asa cum ne-a spus mama. in cele din urma. mai spuse si craiasa. se porni sa povesteasca: . Desi cuprinse de nerebdare. . . Cand se intoarse din mult asteptata excursie. care parea ca nu se mai sfarseste. ce frumoasa e! da-mi-o mie! striga una dintre ele. Frumusetea plina de gratie a sirenelor o intrecea pe aceea a oricarei fiinte din mare sau de deasupra ei. Dupa ce se jucara un timp. mica sirena inota pana aproape de suprafata ca sa vada razele de soare strecurandu-se prin apa. .Acolo deasupra. dar e mult prea primejdios! . Stiu ca abia asteptati sa vedeti cerul cu ochii vostri. sirenele il rugara din nou pe tatal lor: . dar. cinci sirene mititele. razand.fundul marii. . asculta cu mare atentie. Tare mult ii mai placeau povestile maica-sii despre lumea de deasupra. iar pestii veneau si plecau de acolo aidoma unor stoluri de pasari pe cer.Ce frumoasa pare marea cand soarele straluceste cu putere de deasupra! ofta sirena mezina. Mai trecu un an. vazduhul e ca fermecat.Vai. lasa-ne sa vedem lumea de desupra! Craiul se incrunta. Cat de mult as vrea sa am cinsprezece ani! Si zi de zi. Sirena mezina. Venise randul ei sa inoate pana la suprafata. nici nu poate fi vorba pana n-o sa impliniti cinsprezece ani. si cea de-a doua sirena implini cinsprezece ani. sirenele dadusera ascultare parintilor si asteptau ziua cand puteau sa se aventureze spre suprafata marii. dar n-am crezut vreodata ca poate fi atat de frumoasa.Haide.Cand soarele apune. nu e nici pic de apa si oamenii merg cu picioare.

Pe pamant se descurca foarte bine. care biciuia marea iscand valuri uriase. Dar in apa sunt tare neindemanatici. Sirena se uita cu atata atentie la printul cel chipes si nu observa furtuna care se apropia. Obisnuia sa se aseze langa o statuie dintr-un colt al curtii. Se uita cu mirare si incantare la o corabie care plutea maestuos pe valurile oceanului.Dar mica sirena tot mai avea cativa ani de asteptat. Puntea era luminata frumos si se auzea muzica. . Apa navali pe punte. . .Mii de stele stralucesc acolo sus. care reprezenta un om din lumea de desupra. . asa ca putu sa vada puntea.La multi ani ! Sa ne traiasca printul ! strigara oamenii veseli. prieteni ! facu printul. Sirena era atit de uimita ca se duse mai aproape de corabie. radeau si dansau.mica sirena In sfirsit veni si randul micii sirene sa iasa din mare. Un val mare o ridica. Cand isi facu aparitia un tanar. Muzica se opri si marinarii se repezira pe punte in vreme ce corabia se ridica si se lasa in jos pe oceanul infuriat. le spuse ea razand surorilor ei. N-am sa uit niciodata ziua in care am implinit cincisprezece ani ! Petrecerea continua cu cantece si veselie. Deodata catargul cel mare se rupse cu un pocnet si corabia se lasa pe o parte. Zarise cerul noaptea. spuse ea plina de fericire.Voi avea eu oare vreodata ocazia sa descopar ceva la fel de frumos? se intreba mica sirena nerabdatoare. .Stau pe doua picioare? isi soptea intrebatoare sie insasi. ce de-a patra sirena nusi putu retine un strigat de admiratie. ea vazu fiinte omenesti care inotau la varsarea unui rau. Marea si vantul loveau nemilos corabia care se scufunda. Briza cea blanda se transforma intr-o vijelie suieratoare. . muzica se oprii brusc si lumea izbucnii in urale. Zarii oameni care stateau de vorba.Multumesc. Mica sirena vazu ingrozita cum 193 . Atunci cum se face ca nu cad? Cand veni si randul celei de-a treia surori sa se duca la suprafata pentru prima oara. Atunci cand urca si ea intaia oara la suprafata.

Atunci ii veni in minte vrajitoarea marii: Numai ea poate sa ma ajute ! isi spuse sirena plina de bucurie. In cele din urma se hotari ca trebuie sa ajunga cumva sa fie cu el. cu glasu-i minunat. Ea nu le spusese nimic despre calatoria pe care o facuse la suprafata. micuto ! spuse vrajitoarea.Nici nu apuca sa spuna "da" ca ii si disparu glasul. . . . Cand ajunse la mal. Ar fi facut orice ca sa fie din nou impreuna cu printul ei. mica sirena il puse pe nisip. Doua picioare minunate cu care sa alergi! Pot sa te ajut. mica sirena nu se mai aseza nicicand langa statuie. Printul se trezi. Nu crezuse niciodata ca o sa aiba atata putere. tinandu-l pe print in brate. nefiind in stare sa mai scoata un vreun sunet. Dar trebuie sa-mi dai ceva in schimb… si dupa o tacere adauga: Mi-ai da glasul tau minunat? Mica sirena nu statu deloc pe ganduri. Il trase la suprafata de gulerul hainei. incepu sa-i cante un vechi cantec de sirena ca sa-l readuca la viata.fixand-o cu privirea. incat abia putu sa ingaime cateva vorbe. .Da! striga ea. cum lupta din rasputeri sa ramana la suprafata. ii aranja parul dandu-i-l peste cap si il saruta usor pe obraz.Stiu ce vrei. Parintii se mirau de ce era fata lor este atat de trista. dar inima ii era plina de tristete.printul este luat de apa. Sirena isi atinse cu tristete gatul. Mica sirena inota multa vreme.Nu! striga sirena inotand iute spre el.Mica sirena inota mult pana ajunse la apele intunecate. usurata ca printul era in afara primejdiei. Era la capatul puterilor. Avea acum la ea o bucata de stofa rupta din haina printului la naufragiu. Avea ochii inchisi printul. dar valurile puternice il imping la fund. care erau tinutul vrajitoarei. O gasi pe vrajitoare ascunsa sub tentaculele unei caracatite. Tragandu-si sufletul.Tare as vrea sa-l mai vad pe tanarul acesta chipes. isi zise ea. Mica sirena aluneca inapoi in apa. clipind din ochi si incercand sa-si dea seama ce-i cu el. 194 . Ajunsa din nou in adancul marii. . Micii sirene ii era atat de frica. Chiar atunci trei fete tinere iesira alergand din castelul din apropiere. Apoi.Dar cum o sa merg eu fara picioare ? se intreba ea.

Dar amintindu-si cat de nenorocita fusese pe fundul marii. Timpul trecea si mica sirena incerca sa castige iubirea printului. 195 . Mi-am facut atatea griji cand te-am gasit fara cunostinta. Daca o sa-i dam parul nostru lung si frumos. ii spuse vrajitoarea. "Vrajitoarea a spus ca o sa ma doara". Acesta era cu ea. stand in cumpana o clipa. . lesina pe nisip. langa castelul printului. Si tare si-ar fi dorit mica sirena sa-i poata spune povestea ei si spera ca el sa-i poata citi macar iubirea in ochi. Mica sirena simti o durere cand coada incepu sa i se desprinda de trup. Si pana sa-si dea seama daca vrajitoarea reusise.In sfarsit deschizi ochii! spuse el cu blandete.Stiu. de slabiciune. Cand o s-o bei. isi lua inima in dinti si bau licoarea. le explica prin gesturi cat de disperata era. tanarul chipes pe care-l salvase de la naufragiu. poate o sa fie de acord s-o ajute din nou pe sora noastra. Fat-Frumos. In seara aceea se dadea un bal la castel. coada de sirena o sa ti se deprinda de trup. dansa fericita cu printul.Ia licoarea asta si du-te pe taramul oamenilor.. Cand se trezi. Nimeni nu stia cine e sau la ce renuntase ca sa aiba acele picioruse delicate. N-a fost usor deloc! Printul credea ca o cuprinsese ameteala. cel pe care il tinuse ea in brate. raspunse cea mai mare. gandi ea. Neputand sa vorbeasca. nu numai ca avea doua picioare frumoase. "Crede ca ea l-a salvat! se gandi sirena cu disperare. Printul ii dadu vesminte si o ajuta sa se scoale in picioare. frumoasa si tacuta. Dar intr-o zi afla ca avea sa se insoare cu o tanara fata care-l gasise pe plaja. Trebuie s-o ajutam pe draga noastra surioara. Ajunse la mal. Haideti sa vorbim cu vrajitoarea. departe de cel pe care-l iubea. . dar el era acolo. Nu ma iubeste!" De cand mica sirena parasise taramul marii. printul n-o iubeste.Cele patru sirene surori se dusera la vrajitoare sa-i ceara din nou ajutorul. Mica sirena. dar ea de-abia invata sa mearga. O sa te doara. dar dupa aceea o sa ai cele mai frumoase picioare de pe pamant! Mica sirena lua licoarea si o porni grabita spre suprafata. surorile ei o vizitasera in fiecare zi.

- Nu, fetelor, raspunse vrajitoarea. Pastrati-va parul. Nu sunt atat de haina cum ma credeti voi si stiu ce se petrece acolo sus. Surioara voastra cea curajoasa si-a castigat dreptul sa fie fericita. Duce-ti licoarea asta. O sa-si recapete graiul, si iubitul ei print o s-o poata urma in adancurile marii!Nunta printului de pe vasul regal incepuse cand mica sirena bau putin din licoare si incepu sa cante: "Plina de durere Imi simt inima, Uitat e cantecul de sirena Pe care ti l-am soptit la ureche." Printul se intoarse brusc si inima i se umplu de iubire, uitandu-se la mica sirena si ascultandu-i glasul dulce. Sirena canta, povestind tot ce se intamplase din cauza iubirii ce i-o purta printului. - Tu m-ai salvat! spuse printul. Si de atunci cantecul tau a fost mereu cu mine. Noaptea, o sirena mi-l canta in vis. Tu erai! Mica sirena nu-si mai incapea in piele de bucurie si-i intinse printului licoarea. - Bea-o, ii sopti ea. Daca ma iubesti, ai sa renunti la lumea ta asa cum eu am renuntat la glas.Uitandu-se drept in ochii micii sirene, printul lua licoarea si o bau pana la fund. Vino dupa mine in regatul meu, spuse sirena zambind radioasa.Impreuna se scufundara in marea albastra si adanca. Mica sirena nu mai putea de fericire. Ce placere sa inoate din nou si sa fie cu printul ei iubit! Mii de balonase se spargeau la suprafata, spunand adio lumii de deasupra. Tinandu-se de mana, printul si mica sirena inotau impreuna imbatati de fericire, insotiti de baletul pestilor multicolori. - Vezi ce linistita si blanda este viata aici pe fundul marii? exclama sirena razand.Avand inca pe ei minunatele haine de nunta, fericitii miri se dusera la castelul craiului si craiesei de pe fundul marii, urmati de sirene. Mama si tatal sirenei nu mai puteau de bucurie ca li se intorsese fata. Ascultara povestea micii sirene, apoi craiul se intoarse catre tanar. 196

- Fii bine venit! facu el. Iti dorim fericire! Fie ca ai coada de peste sau doua picioare, iubirea este sigurul lucru care conteaza!Craiul marii fu gazda unei nunti mari. Apoi tanara pareche pleca intr-o trasura frumoasa de patru caluti-de-mare. Familia sirenei lua la revedere de la ei si le ura fericire vesnica. Cand trasura porni la drum, izbucnira urarele. Fiecare dintre supusii craiului le facea cu mana si le trimitea sarutari in timp ce trecea pe langa ei. Vedeau si ei frumoasa iubire dintre mica sirena si printul ei. Si cand luna de miere a noii perechi lua sfarsit, printul si mica sirena se intoarsera la castelul de pe fundul marii, unde traira de-a pururea fericiti.

Degetel
A fost odata un padurar care avea o nevasta si sapte copii. Cel mai mare era de zece, si cel mic de sapte ani. Erau foarte saraci si cei sapte copii le ingreunau mult viata. Baietii nu puteau inca sa-si castige singuri bucatica de paine, fiindca timpurile erau tare potrivnice. Baiatul cel mic era tare slabut si din cale-afara de pipernicit. Nu era mai inalt decat degetul cel mic de la mana si de aceea il dadura porecla de Degetel. Bietul baiat era cel mai sfios si cel mai destept dintre toti fratii. Nu-i placea sa trancaneasca, in schimb asculta cu luare-aminte. In acel an, i-a incotit o foame atat de cumplita, incat bietii oameni hotarasera sa scape de copii. padurarul ii spuse nevestei: -Vezi si tu ca nu mai avem cu cei hrani pe copii si nu vreau sa-i vad murind de foame. O sa-i parasesc maine in padure. -Oh! Ai putea face una ca asta? striga nevasta padurarului. In zadar incerca barbatul sa-i arate ca saracia era crunta, ea nu se putea invoi; desi saraca, era mai presus de toate mama. In cele din urma, cazu la invoiala cu barbatul ei si se duse sa se culce varsand lacrimi amare. Degetel auzise tot ce vorbisera parintii, pentru ca nu dormea. Pana la ziua nu se gandi decat la ce 197 Intr-o seara, pe cand copiii dormeau,

avea de facut. Se scula in zori si se duse la marginea unui parau, unde isi umplu buzunarele cu pietricele albe si apoi se intoarse acasa. Degetel nu sufla nici un cuvant fratilor lui. A doua zi, intrand in padurea deasa, padurarul incepu sa taie lemne, in timp ce copiii trebaluiau si ei. Tatal si mama se indepartara incetisor, apoi o rupsera la fuga pe carare. Cand se trezira singuri, copiii, incepura sa-si strige parintii si sa planga cat ii tinea gura. Degetel le spuse: -Nu mai plangeti, fratiorii mei! Tata si mama ne-au lasat aici, dar eu va duc inapoi, acasa. Veniti cu mine! Degetel cunostea bine drumul, pentru ca presarase in cale pietricele albe. Fratii il urmara pe Degetel spre casa. La inceput, copiii nu indraznira sa intre si se pusera sa asculte ce vorbeau parintii. In ziua aceea, acestia castigasera ceva bani. Nevasta padurarului luase carne si pregatise cina. Femeia zise cu durere: -Vai, unde or fi bietii nostri copii? Ce-or fi facand in padure? Poate i-au sfasiat lupii! Nevasta paduralului plangea amarnic: -Vai mie! Unde-or fi copiii mei? Sarmanii mei copii! Ea vorbise atat de tare, incat copiii, care erau in fata usii, strigara intrun glas: -Aici suntem! Femeia alerga se le deschida usa si sarutandu-i le spuse: -Cat sunt de bucuroasa sa va vad din nou, dragii mai copii! Desigur ca sunteti obositi si flamanzi! Copiii se asezara la masa si mancara cu pofta, iar parintii erau cat se poate de bucurosi sa-i revada. Insa bucuria nu a tinut prea mult, parintii fiind din nou coplesiti de tristete: din cauza lipsei banilor, nu-i mai puteau hrani pe copii. Ei s-au gandit sa-i duca din nou in padure. Degetel trase din nou cu ureghea la ce puneau ei la cale. Se scula de zori sa adune pietricele, dar gasi usa incuiata de doua ori. Acum nu mai stia ce-i de facut. Nevasta padurarului dadu fiecarui copil cate o bucatica de paine pentru pranz. Degetel se gandi:"As 198

putea presara firimituri pe unde vom trece" si ascuse bucata de paine in buzunar. Tatal si mama ii calauzira in locul cel mai adanc din padurea cea deasa si intunecoasa si ii parasira pe copii, cat mai departe de casa. Degetel era sigur ca nu-i va fi usor sa gaseasca drumul cu ajutorul firimiturilor de paine pe care le presarase de-a lungul cararii. Dar mare ii fu dezamagirea cand nu mai gasi nici urma de firimituri, fiindca pe toate le ciugulisera pasarelele. Iata-i singuri in padure! Noaptea se apropia. Cu cat inaintau, cu atat se rataceau si se afundau mai adanc in padure. Se pornise un vant aprig si copiii dardaiau de frica. Li se parea ca aud din toate colturile urlete de lupi. Nu indrazneau nici sa vorbeasca, iar ploaia marunta ii udase pana la piele. Degtel se urca in varful unui copac, sa vada de jur-imprejur. Zari hat, departe, o luminita si se indreptara spre ea. Curand ajunsera la casa luminata si batura la poarta. O femeie le deschise si intreba: -Ce doriti dragii mei copii? Degetel raspunse: -Suntem niste copilasi care ne-am ratacit in padure.Femeia le raspunse plangand: -Vai, sarmanii mei, ati nimerit la un capcaun care inghite copii! -Buna doamna, daca nu vreti sa ne lasati sa intram in casa, ne vor sfasia lupii, la noapte, in padure. Mai bine sa ne manance domnul Capcaun. Poate se va indura de noi, daca ne ajutati, ii raspunse Degetel,tremurand tot de spaima. Nevasta capcaunului ii lasa sa intre si se duse sa se incalzeasca langa foc. Deodata se auzira batai in usa. Capcaunul se intorcea acasa. Femeia se grabi sa-i ascunda pe copii sub pat si deschise usa. Capcaunului ii era foame si se aseza la masa. Adulmecand in dreapta si-n stanga, simti miros de carne proaspata. -Aici se petrece ceva necurat, zise el si se ridica de la masa, ducandu-se drept spre pat. A, vei sa ma pacalesti, iata vanat destul ca sa-mi pot ospata prietenii cand vor veni sa ma vada.Si scoase pe copii unul cate unul. Bietii

199

copii ii cerura sa-i crute, dar capcaunul era de-o cruzime fara pereche. Niciodata nu se lasa induiosat. Ii spuse femeii: -Vor fi bucate delicioase, mai cu seama daca-i pregatesti cu un sos bun. Se duse sa ia un cutit mare dar femeia ii striga: -De ce vrei sa faci asta astazi? N-ai timp maine? -Ia taci din gura! raspunse capcaunul. -Mai ai atata carne, urma femeia. Ia te uita, un vitel, doi berbeci si o jumatate de porc! -Ai dreptate! spuse capcaunul. Du-i la culcare. Femeia cea buna la suflet era bucuroasa ca-i scapase pe copii. Capcaunul avea la randu-i sapte fete care-i semanau leit. Nu erau inca foarte inraite, dar ii muscau pe copilasi ca sa le suga sangele. Ele se culcara devreme s-i dormeau toate sapte intr-un pat mare. Fiecare dintre ele purta o coronita de aur pe cap. In odaia aceia se mai afla un pat in care nevasta capcaunului ii culca pe copii. In toiul noptii, Degetel se scula, scoase caciulitele fratilor sai si le puse usurel pe capete copilelor capcaunului, iar coronitele de aur pe capetele fratiorilor sai. Cand capcaunul se destepta, isi lua cutitul cel mare si se urca in camera fiicelor sale. "Ia sa vedem ce fac micii nostri strengari"? isi spuse in sinea lui. Se apropie de patul fetelor, care purtau caciulitele baietilor. -Iata-i ! spuse spuse el, si taie pe loc gatul celor sapte fiice ale sale. Tare multumit de fapta sa, se duse din nou se culce.De indata ce-l auzi sforaind pe capcaun, Degetel isi destepta fratii, le spuse sa se imbrace si sa-l urmeze. Coborara incetisor in gradina si o luara la fuga cat ii tineau piciorele. Dimineata, femeia capcaunului se urca in camera fetelor, pe care le gasi cu capetele taiate. Capcaunul ramase si el uimit de ce i se arata inaintea ochilor si striga plin de manie: -O sa mi-o plateasca nenorocitii! Da-mi repede cizmele cele de sapte poste. O sa pun mana ei! Capcaunul porni pe urmele copiilor care erau departe de casa acestuia. Cand Degetel il zari pe urias pasind de pe un munte pe altul, trecand raurile ca 200

pe niste paraiase, ii ascunse pe fratii sai in scobitura unei stanci. Capcaunul era obosit si vru sa se odihneasca putin. Din intamplare, se culca tocmai pe stanca unde se ascunsera copiii. Inchise ochii si adormi cat ai clipi. Degetel le arata drumul fratilor sai, care se indepartara in fuga spre casa. Apoi Degetel se apropie de capcaun, ii scoase cizmele si se incalta cu ele. Cizmele erau fermecate, marindu-se sau micsorandu-se dupa nevoie. Dupa ce-si puse cizmele de sapte poste, se duse drept la casa capcaunului, unde o gasi pe nevasta lui jelindu-si fetele ucise. -Barbatul dumitale este in mare primejdie, ii zise Degetel. A cazut in mainile unei cete de talhari care au jurat sa-l omoare daca nu le dai tot aurul si argintul pe care-l are. M-a rugat sa vin sa va dau de stire primejdia care-l ameninta. Trebuie sa le duc tot ce aveti, daca nu, va fi ucis de banditi. Chiar capcaunul mi-a dat cizmele de sapte poste. Femeia ii incredinta toate bogatiile capcaunului, pe care Degetel le duse acasa, unde parintii si fratii il intampinara cu mare bucurie.

Frumoasa si bestia
de Jeanne-Marie A fost odata ca niciodata un negustor bogat care avea trei fete. Toti patru ducea o viata indestulata in casa lor de la malul marii. Dar in timp fetele cele mari risipeau banii tatalui sau pe rochii luxoase, mezina, Frumoasa, isi ajuta familia dupa puterile ei, multumindu-se cu haine simple si trebaluind prin casa cat era ziua de lunga. Intr-o zi, fetele auzira cum niste barbati povesteau ca toate vapoarele negustorului pierisera intr-o furtuna cumplita. - Nu i-a mai ramas nimic, spunea unul dintre barbati dand din cap, a ajuns sarac lipit pamantului!

201

Ca sa salveze ce se mai putea salva, negustorul disperat pleca a doua zi la oras. Acolo, ii ruga pe bancheri sa-i imprumute niste bani, dar acestia il refuzara. Necajit, negustorul porni inapoi spre casa. Cu gandul la fetele lui, abia daca-si dadu seama ca incepuse sa ninga. Cand plecase de acasa la bancheri, cele doua fete mai mari ii cerusera sa le aduca de la oras podoabe si rochii scumpe. Frumoasa, in schimb, nu-i ceruse decat un trandafir. Dar cand ninsoarea se inteti si se transforma in viscol, negustorul uita cat era de amarat ca nu le putea indeplini dorinta fetelor si ca isi pierduse toata ziua. Vantul vuia si arunca tombe de zapada in calea calaretului si calului sau. Si tot mergand asa, negustorul se rataci. Dar, pe neasteptate, in cale ii aparu un spiridus, care ii facu semn sa-l urmeze. Apoi, cand negustorul ajunsese deja la capatul puterilor, spiridusul ii striga cu un glas subtirel: - Uite aici! Hai inauntru ca o sa avem grija de tine. Iar negustorul vazu cu uimire cum in fata lui se ridicase un castel imens. Dupa ce-si duse calul in grajd si ii dadu sa manance fan, negustorul intra in castel pe urmele spiridusului. - Hai aici, langa foc, il indemna spiridusul. Cred ca ti-e foarte frig si, de asemenea, foame. Un foc strajnic ardea in camin, iar cand negustorul se apropie de masa, aceasta se si umplu cu tot felul de bucate. - Mananca, ii striga spiridusul, razand pe infundate de uimirea ce i se citea negustorului pe chip. - Iti multumesc din suflet, ii raspunse el, apoi se aseza la masa si manca pe saturate. Satul si topit de caldura, negustorul ostenit adormi la masa. Chiar si spiridusul, incalzit de dogoarea focului, cazu intr-un somn adanc. Iar pe cand dormeau amandoi, o aratare imensa ii urmarea in tacere din balcon. Dimineata, cand se trezi cu forte proaspete, negustorul ii multumi din nou spiridusului pentru ospitalitate.

202

- Trebuie sa ma duc inapoi la fetele mele, ii zise el, amintindu-si amarat cate necazuri avea. Si, trecand pe langa poarta, negustorul privi cu mirare la o tufa de trandafiri inflorita ca prin minune in mijlocul nametilor de zapada. Vazand trandafirii, isi aduse aminte de mica rugaminte a Frumoasei si se intinse sa rupa una din florile acelea fermecatoare. - Nu, striga spiridusul. Dar era prea tarziu. Dintr-o data, in fata ochilor sai se ivi o aratare dintre cele mai fioroase, care striga la el cu un glas tunator: - Asa ma rasplatesti pentru bunatatea mea, furandu-mi din nepretuitii trandafiri? Pentru asta o sa platesti cu viata. - Imi…imi pare rau, baigui negustorul. L-am luat pentru fata mea. - Fata ta? urla bestia. Daca te iubeste cu adevarat, sa vina aici, in locul tau. Dar daca nu te iubeste, ai sa te intorci chiar tu, in decurs de trei luni. Si acum, du-te! Cum nu avea alta scapare, bietul negustor ii promise ca se va intoarce. Apoi, incaleca pe cal si porni spre casa, cu inima coplesita de durere. Dar cand ajunse acasa si ii dadu trandafirul Frumoasei, fericirea ei ii lumina sufletul. - Vai, Frumoaso, ii spuse el mahnit, daca ai sti care e pretul acestui trandafir! Apoi fetele il ascultara uimite cand le povesti de castelul Bestiei si de cumplita porunca. - O sa ma duc eu in locul tau, tata! striga Frumoasa. Decat sa mori pentru mine, mai bine sa fiu prizoniera Bestiei. - Sa nu aud de asa ceva! ii raspunse negustorul. O sa ma intorc acolo cand se vor scurge cele trei luni. Surorile cele mari o privira pe mezina cu mahnrie. Cele trei luni se scursera repede si, in ultima dimineata, Frumoasa, cu pantofi in mana, sa nu faca zgomot, se strecura afara din casa. Puse saua pe calul cel bland al tatalui sau, incaleca si, in tacere, isi lua ramas bun de la cei ai casei care inca dormeau. Stia ca o sa-i fie tare dor de ei, dar ii dadea putere gandul ca o sa-si salveze tatal de la moarte. 203

- Si, cine stie, se incuraja ea, poate ca o sa fac Bestia sa se razgandeasca. Frumoasa merse si merse si ajunse la castelul Bestiei in miez de noapte.Napucase sa intre bine in curte, cand aparu spiridusul: - Bine ai venit, Frumoaso! Hai dupa mine pe aici, o indemna el. Parca ar fi asteptat-o. Frumoasa intra in castel in urma lui. Spiridusul o conduse pe Frumoasa printr-un labirint de coridoare pana la o camera minunata, plina de trandafiri si mobilata frumos. - Asta e dormitorul tau, ii spuse spiridusul. Apoi ii arata o lada plina cu podoabe sclipitoare. Si acesta toate sunt ale tale, ii explica el vesel, apoi disparu pe usa. Frumoasa se plimba prin camera, admira trandafirii, podoabele, mobila dulapul plin cu rochii scumpe. Isi dadu jos hainele simple pe care le purtase pe drum si imbraca o rochie frumoasa. Atunci, aparu din nou spiridusul. - Vai, ce frumoasa esti, murmura el. Cat de mult o sa-i placi stapanului meu! Ia uita-te in oglinda! Dar frumoasa inlemni de groaza. In oglinda, in spatele propriului ei chip, zari cumplita Bestie. Se intoarse sa il priveasca in fata. - Bine ai venit la castelul meu, ii spuse Bestia. Te afli aici de nevoie? - Da, ii raspunse Frumoasa. - Dupa un drum asa de lung, trebuie sa-ti fie foame, zise Bestia cu un glas ragusit. Hai cu mine. Bestia o duse pe Frumoasa pana in salonul unde se afla o masa aranjata pentru o singura persoana. Chiar daca in sinea ei rasuflase usurata ca nu va sta cu Bestia la masa, Frumoasa era impresionata de bunatatea acestei fiinte infricosatoare. Bestia ii ura noapte buna, iar fata ii ramase sa manance. Apoi, privind flacarile din soba, gandurile ii zburara la Bestie si la castelul acesta vrajit. A doua zi, spre seara in timp ce Frumoasa se plimba prin gradina Bestia veni sa stea de vorba cu ea. - Tu ce crezi, sunt urat? o intreba Bestia. - Da, raspunse Frumoasa cu sinceritate. Dar cred ca ai suflet bun. 204

- Si te-ai marita cu mine? o mai intreba Bestia. Infiorata de intrebarea lui neasteptata, Frumoasa ii raspunse: - Nu. Bestia venea zi de zi sa o vada pe Frumoasa si sa stea de vorba cu ea. Se temea tot mai putin de creatura aceea, dar de fiecare data cand o intreba daca ar vrea sa-l ia de barbat, raspunsul ei era acelasi. Intr-o buna zi, Frumoasa privi in oglinda fermecata din dormitor si isi vazu tatal. Tinea in mana un portret al ei si parea tare bolnav. Frumoasa se duse in fuga la Bestie. - Trebuie sa-mi dai drumul! ii striga ea. Te rog, stiu ca ai suflet bun. Tata e bolnav si are nevoie de mine. - Atunci, du-te, rosti cu glas scazut Bestia. Dar promite-mi ca te intorci inainte sa se fi implinit opt zile. - Iti promit, murmura Frumoasa. Frumoasa incaleca pe cal si porni spre casa ca vantul si ca gandul. - Tata! stiga ea, intrand val-vartej in casa. - Frumoaso! Esti vie si nevatamata! spuse tatal, luand-o in brate. Bestia cea groaznica nu ti-a facut nici un rau? - Nu, tata, ii raspunse Frumoasa. E un monstru doar pe afara. Dar are suflet darnic si bland. Si tu ce mai faci? - De acuma, cand stiu ca n-ai patit nimic, o sa-mi fie bine, ii zise tatal zambind fericit. A doua zi, Frumoasa le spuse tatalui si surorilor ei ca o sa se intoarca la castelul Bestiei, asa cum promisese. Dar surorile, individioase pe rochia si podoabele ei scumpe incercara s-o convinga sa nu mai plece. Numai ca Frumoasa astepta clipa cand erau ocupate…Frumoasa isi mangaie calul: - Du-ma ca vantul si ca gandul, il indemna ea. Mi-e teama ca Bestia e pe moarte. A fost bun cu mine si a avut incredere in mine. Acum inteleg ca sub chipul acela urat se ascunde un suflet tare frumos. Si calul porni in galop, ducand-o degraba spre castelul Bestiei. Cand Frumoasa ajunse la castel, Bestia nu-i mai iesi inainte, asa ca ea a inceput sa alerge, strigand infricosata: 205

Se facu un botez de pomina. ii raspunse printul. . ingenunchind langa el si sarutandu-l pe obraz. impodibite cu diamante si 206 . In aer plutea parca o muzica fermecata. dupa mine! ii raspunse un glas subtirel. In cele din urma. fiecare dintre ele facandu-i cate un dar. zise printul aratand spre castel. si anume o furculita si un cutit de aur. Si. in timp ce ei se sorbeau din ochi si se gandeau cate zile fericite ii asteaptau de acum inainte. Frumoaso. . Cel mai mult ma bucur sa te mai vad o data inainte sa mor. dintr-o data. Te iubesc.Iubirea ta ma face nespus de fericita. . Dupa ceremonie.Chiar eu sunt. Si erau tare mahniti.Vino. . Frumoasa il privi uimita pe printul cel frumos care aparuse in fata ei. Te iubesc si vreau sa ma marit cu tine. regina aduse pe lume o fata. . raspunse Frumoasa zambind. . Era spiridusul.Frumoaso. cat nu se poate spune. murmura Bestia. Frumoasa din padurea adormita de While Perrault A fost odata un rege si o regina care nu aveau copii.Toate bogatiile acestea sunt ale noastre de acum incolo. Dinaintea fiecaruia era pus un tacam minunat.. la care micuta printesa avu drept nase sapte ursitoare din tara. unde se dadea un ospat in cinstea ursitoarelor. curtea toata se lumina ca prin farmec. Si Frumoasa intelese ca familia ei nu va mai fi niciodata saraca.Cum sa mori? striga Frumoasa.Unde e Bestia mea cea draga? intreba ea.Unde esti? Unde esti? . Bestia inchise ochii. Iubirea ta a risipit vraja ce ma transformase in bestie. oaspetii se intoarsera la palatul regelui. Frumoaso.

Ea folosea fusul. o rege si tu. pentru a putea drege raul. nestiind cine e fata. va cadea intr-un somn adanc. a treia. Regele porunci sa i se dea un tacam. Cea mai tanara ii darui frumusetea. care va tine o suta de ani. pe cand regele si regina s-au dus la unul din castelel lor. ii raspunse batrana. care nu fusese poftita fiindca nu mai iesise dintr-un turn vreme de peste cincizeci de ani si o credeau moarta. E drept ca nu mai pot sa desfac ceea ce i-a fost menit. care era in apropierea ei. blandetea. sa cante la toate instrumentele muzicale. . intelepciunea. amenintarea pedepsei cu moartea. Prevestirea aceasta cumplita ii facu sa se cutremure pe toti cei de fata. Intre timp. a cincea. a doua. Ea se gandi ca batrana ursitoare putea sa faca un dar suparator micutei printese. la capatul carora un tanar fecior de domn va veni si o va destepta. Sa fi trecut vreo cincisprezece. ea prevesti ca printesa se va intepa in deget cu un fus si ca din asta i se va trage moartea. a sasea. Una dintre ursitoarela tinere. in loc sa moara. frumoasa mea copila. dar acesta nu era din aur. ce minunat este. Batrana se socoti nedreptatita si mormai cateva amenintari pintre dinti. care aveau lacrimi in ochi. maicuta? o intreba printesa. ca sa ramana cea din urma. iata ca se pomenira in incapere cu o ursitoare batrana. te rog! 207 . a continuat printesa. Pentru a ocoli aceasta nenorocire.Vai. auzi amenintarea.rubine. . Dar deodata rasari din spate perdelei ursitoarea cea tanara si rosti cu glas tare: . s-a intamplat ca tanara printesa sa intalneasca o batrana care torcea. aceasta ursitoare se strecura nevazuta dupa o perdea. regele dadu porunca sa nu se mai foloseasca nimeni de fuse sub. Cand veni randul celei batrane. regina.Ce faci acolo. celelalte ursitoare incepura sa-i imparta daruri printesei. Dupa ce se asezara cu totii la masa. si printesa se va intepa intr-un fus. dar. saisprezece ani. a patra ii ura sa danseze ca nimeni alta. .Iaca torc. fetita voastra nu va muri.Veniti-va in fire. Cand se ridica de la masa. sa cante ca o privighetoare. cum faci? Da-mi si mie fusul o clipa. pentru ca porunca regelui nu ajunsese la urechile ei.

Ursitoarea pleca de indata si dupa un ceas ajunse la castel. mergand la vanatoare. de alt neam decat printesa cea adomita. altii ca acolo isi dadeau intalnire vrajitoarele. Rege si regina iesira din castel si dadura porunca celor de afara ca nimeni sa nu se apropie de acel loc. O stropira pe printesa cu apa pe fata. un fecior de domn. Ursitoarea cea buna care ii daruise viata. Ea atinse cu bagheta fermecata pe toti care se aflau in castel: guvernantele. Cei mai multi povesteau de un capcaun care locuia acolo si inghitea copii. se intepa in deget si cazu lesinata. Un pitic care purta cizme "de sapte poste" i-a dat de veste. nici culoarea buzelor trandafirii. auzi zarva si isi aminti povestea ursitoarei. unii spuneau ca e un vechi castel. Oamenii dadeau raspunsuri in doi peri. dar nimic n-o putea readuce in simtire. Nimeni nu s-ar fi incumetat sa patrunda acolo prin padure. De altfel. se afla departe de palat. Printesa era frumoasa ca lumina zilei. din toate partile. Regele. fete in casa. Mai atinse caii si chiar catelusa printesei. caci multi copaci. asa ca iti puteai da seama ca nu murise. nici bujorii din obraji. bantuit de duhuri. Doar ochii ii avea inchisi. La capatul a o suta de ani. Porunca nu-si avea rostul. Oamenii venira repede. Porunci ca printesa sa fie culcata in cea mai frumoasa odaie din palat.Adormira cu toti cat ai clipi. dar un taran batran il lamuri: 208 . Regele ii iesi in intampinare la scara trasurii si ursitoarea incuviinta toate poruncile date de acesta. si acesta la mare departare. bucatari. care se inapoiase. domnisoarele de onoare. atunci cand s-a intamplat nenorocirea. respira usor. ofiteri. Din tot castelul nu se mai vedea decat varful turnurilor. vazu turnurile castelului ivindu-se deasupra unei paduri intinse si foarte dese. pe un pat cu broderii din aur si argint. caci somnul nu-i rapise nici culorile vii ale fetei. maracini si spini au inconjurat castelul. Batranica stiga dupa ajutor. Printul nu mai stia ce sa creada.Lua fusul. ii frecara tamplele.

Strabatu multe incaperi ale castelului. vraja se destrama si printesa se trezi. printul meu. in sfarsit. In clipa aceea. Avea acum doi 209 . dar care a fost sortita sa doarma o suta de ani. deoarece nu simteau nevoia. dar. Printul ii istorisi: . printul isi parasi in zori sotia pentru a se intoarce in oras. Patrunse intr-o curte mare si urca o scara. sa tot fie vreo cincizeci de ani de cand l-am auzit pe tata povestind ca in castelul acesta se afla o printesa. deschizandu-i poteca. deoarece copacii si maraciniise adunasera din nou. Tanarul print fu dintr-o data cuprins ca de o vraja si vru s-o vada pe printesa cea frumoasa. Nimeni nu dormea. in care se aflau cavaleri de onoare dormind. simteau ca mor de foame.Ai sosit. nu banuia nimic. in sfarsit! O. cat de mult m-ai lasat sa te astept! Vrajit de vorbele ei.Umbland la vanatoare. maracinii si spinii se dadeau in laturi. ajunse intr-o camera cu totul si cu totul de aur. Viorile executara cantece vechi. El se avanta singur catre castelul care se zarea acum bine de tot la capatul unei alei. dar muzica lor era minunata. Oamenii sai nu putura sa-l urmeze. unii in picioare. pana cand va veni un fiu de domn si o va trezi. m-am ratacit in padure si m-am adapostit in coliba unui carbunar care mi-a dat sa mananc paine negra si branza. Odata cu printesa se desteptase intregul palat. Ea spuse: . Printul a ascuns casatoria sa mai mult de doi ani. unde tatal sau il astepta. pentru ca printul se ducea zinic la vanatoare.Printe. Pe un pat vazu o printesa de vreo cinsprezece-saisprezece ani. Inainta spre padure si vazu cum copacii cei inalti. dar maica-sa nu-l crezu. altii sezand si. i-a marturisit bucuria si recunostinta sa si a incredintat-o pe printesa ca se indragostise de ea. Tremurand de emotie. fiecare gandindu-se la ce avea de facut . cea mai frumoasa din cate au fost vazute. A doua zi.. s-au casatorit si intreaga curte veni sa-i salute. om bland si bun. Tatal sau. nefiind cu toti indragostiti. Imediat dupa cina. printul se apropie si se aseza in genunchi langa ea. Trecura deci in sala oglinzilor unde cinara. Mama a inteles ca era indragostit.

Maine vreau s-o mananc la masa pe micuta Aurora. Cand regele muri. regele porni la lupta impotriva vecinului sau. El o lasa pe mama sa in fruntea regatului si-i incredinta sotia si copiii. ca sa-l ascunda alaturi de Aurora. Printesa . insotita de cei doi copii. La curte se soptea chiar ca abia se abtinea sa nu sara asupra copilasilor daca ii vedea. ca s-o ascunda intr-o odaita din fundul curtii. dar intr-o seara regina cea rea ii spuse din nou bucatarului: 210 . Regele o luase in casatorie numai pentru averile ei nenumarate. care avea trei ani. . pe care capcauna o gasi delicioasa. Regina incerca sa afle adevarul. am pofta sa mananc carne proaspata. Regele urma sa fie in razboi toata vara. . Se duse in curte sa taie un mielusel si pregati un sos bun. printul a ramas stapan in tara. el incepu sa planga si cutitul ii cazu jos din mana. Fu hotarat sa o pacaleasca pe regina ca si prima data. fiindca ea se tragea dintr-un neam de capcauni. primita in triumf. pa care regina il manca cu mare pofta. Bietul om intelese ca nu e de glumit cu o capcauna si. doamna! striga bucatarul. spuse regina.Iti poruncesc. regina cea rea ii spuse bucatarului: . Opt zile mai tarziu. pentru a-si satisface oribila pofta. Apoi pregati o friptura de ied frageda. luand cutitul mare. sosi in capitala. Putin dupa aceea. Bucatarul nu se impotrivi.Vreau sa-l mananc la cina pe micul Soare. pentru ca o intrecea in frumusete pe sora lui. Fetita avea atunci numai patru ani.copii: o fiica pe care o numira Aurora si un fiu caruia ii ziceau Soare. Il incredinta pe baiat sotiei. De-abia plecat. Se duse sa-l caute pe micul Soare.Cu neputinta. Pe micuta Aurora o lua si o incredinta sotiei lui. imparatul Cantalabute. Il iubea pe bucatar. regina-mama isi trimise nora si nepotii la o casa la tara. urca in camera micutei Aurora. El isi dadu public in vileag casatoria. dar printul nu indraznea sa-i incredinteze taina sa. Pana aici totul mersese bine. sotia sa. Cateva zile mai tarziu se duse acolo si ii spuse bucatarului intr-o seara: . Ii era teama.fiindca ii aducea adeseori bomboane. Vazand-o.

ca sa-i arunce in el pe regina si pe copii. plin cu naparci si broaste raioase. pe bucatar si pe nevasta acestuia. Intra cu pumnalul in mana in camera tinerei reginei. cand regele. Nimeni nu indraznea sa-i spuna. i-am ascuns la mine. bucatarul se hotari sa-i taie gatul. la intoarcerea sa. Si se duse in odaia lui. Ii voi da sa manance o caprioara tanara. porunci sa i se aduca un cazan mare. . Regele se arata nespus de fericit sa-si revada frumoasa sotie si copiii. nu veti muri. dar mai putin frageda. doamna. cand isi facea de lucru prin curtea castelului. O voi pacali din nou pe regina. intra in curte calare si intreaba ce inseamna acel spectacol infiorator. Ea ii credea morti. Pielea ei era alba. Acum era foarte multumita de cruzimea ei. fara a mai pune la socoteala cei o suta de ani pe care ii petrecuse dormind. Ca sa-si scape viata . dis-de-dimineata. . ca lupii mancasera pe tanara regina si pe copii. in locul dumneavoastra.Indeplineste porunca. Voia totusi sa o pregateasca si ii povesti respectos despre porunca primita de la regina-mama. unde ea isi regasi copiii. totul era gata si calaii tocmai se pregateau sa-i arunce in cazan. Regina manca la cina caprioara cu aceeasi pofta. Furioasa ca a fost pacalita. 211 . de jivinele respingatoare.Nu. ii raspunse bietul bucatar. Capcauna se arunca in cazan si fi inghitita.. Se pregatea sa-i spuna tanarului rege. raspunse tanara regina. De data asta nu mai stia cum s-o insele pe regina-mama. Fa ce ti s-a spus! Ma voi duce langa copiii mei pe care i-am iubit atata.As dori s-o mananc pe printesa. la care nimeni nu se gandea ca s-ar putea intoarce. Dar intr-o seara. Trebuie pregatita cu acelasi sos ca si copiii. dupa cum nici copiii nu va sunt morti. A doua zi. intr-o clipita. Regina tanara avea douazeci de ani. recunoscu vocea reginei si a copiilor.

cum ajunse in padure.Mamico. dar acesta era fierbinte si isi arse limba.rosti Ursoaica. unul mijlociu si unul mic. si se uita prin gaura cheii si cum nu vazu pe nimeni. la marginea padurii.Fetita cu parul de aur si ursii din padure A fost odata o fetita care avea un par auriu si asa de frumos incat toata lumea ii spunea Fetita cu Parul de Aur. padurea este adanca si sa-r putea sa te ratacesti. pe fata lor aparand un zambet de incantare.Si mie mi-ar place sa fiu copil! Rosti Ursul tata. In jurul mesei erau asezate trei scaune care pareau foarte comode. ii atrase atentia mama. apoi gusta 212 . Cum era atat de preocupate de ceea ce facea. Vai. Fetita. . care se juca prinzand fluturi cu plasa. ce miros imbietor aveau! Farfuriile de pe masa erau de marime diferita: una mare. nu-si dadu seama ca inaintase prea mult in mijlocul padurii si ca vremea trecuse. intinsa. Apoi isi continua drumul prin padure. zari printre copacii din padure o casuta. albastrele si maci rosii ca focul. Manca o lingura de orez din prima farfurie. O familie de ursi care traia in padure a plecat la plimbare cu fiul lor. deschise usa si intra. incepu sa culeaga flori pentru mama ei: margarete minunate. Era casuta ursilor! Se apropie tiptil de casa. ii spuse mamei sale: . aplecandu-se asupra florilor minunate cu miros imbatator. Ursul si Ursoaica se uitau cu multa dragoste la jocul fiului lor. pot sa ma duc in padure sa-ti culeg un buchet frumos de flori? . In timp ce ursuletul se juca admiran fluturii care zburau prin aerul proaspat al diminetii. una mijlocie si o farfurie mica. Intr-o zi. Pentru ca ii era tare foame se hotara sa guste din mancarea de pe masa. . Fetita traia cu mama ei intr-o casuta. fetita mea! Dar ai grija.Ce dragut din partea ta. Spre norocul ei. Ursuletul. In curand I se facu foame si sete si se simti foarte obosita.Vai ce bine e sa fii copil! . Mai era acolo un fotoliu mare. cu trei farfurii pline cu orez si miere. Inauntru zari o masa mare.

dar nici acesta nuI placu:avea perina prea moale. dar orezul era prea des si in cele din urma. cineva mi-a mancat mancarea! N-a mai ramas nici o faramitura! a strigat Ursuletul si lacrimi mari incepura sa se rostogoleasca pe obrajorii sai. 213 .Cineva a mancat din farfuria mea. . A urcat la etaj. nuI placu si se ridica din el. unde a zarit trei paturi: unul mare.Cineva.Cineva mi-a folosit lingura! mormai Ursul-Tata cuvocea lui groasa. intreaga familie s-a apropiat de masa: . Apoi ursii au urcat la etaj. acesta era asa de subred incat se prabusi sub greutatea ei si fata cazu pe podea! Cum era foarte obosita se hotara sa traga un pui de somn. Fetita se aseza intai in fotoliul cel mare. Asa ca se hotara sa se aseze pe cel mai mic dintre scaune. unul mijlociu si unul mic. dar era prea tare si incomod. Apoi. spuse Ursoaica cu voce ei blanda. a intrat in dormitor. dar in momentul in care se puse pe el. Se culca apoi in patul mijlociu.Uitati-va. apoi se aseza pe scaunul mijlociu. . Intai se culca in cel mare.Cineva s-a culcat pe perna mea! . pana la ultimul bob. il incerca pe al treilea si acesta era atat de comod si cald incat adormi pe loc. Pe vremea aceasta.Cineva mi-a dat la o parte patura. Cand ursii au deschis usa de la intrare au simtit pe data ca cineva a umbalt in casa si au inceput sa miroasa toate lucrurile pe rand: . Ursul-Tata a inceput sa adulmece prin camera si a spus apoi cu vocea sa morocanoasa: . . sopti Ursoica.Cineva mi-a rupt scaunelul! striga Ursuletul cu o voce plangareata. La urma. s-a asezat pe scaunul meu! a strigat Ursul-Tata pe o voce groasa. . dar nici acesta nu I-a fost pe plac pentru ca patura era aspra si o intepa. dar pentru ca era prea mare. familia de ursi care locuia in casuta se intorcea de la plimbare. gusta si din ultima farfurie. Si ce sa vezi? Mancarea din farfuria cea mai mica era asa de buna incat manca tot orezul.din farfuria mijlocie.Cineva s-a atins de perina mea! striga Ursoaica cu o voce mai blanda.

care stia de frica nevestei. freca podelele din camerele doamnei si domnisoarelor. si din aceasta pricina o poreclisera "Cenusareasa". in timp ce surorile ei se lafaiau in camere dichisite. ursii din casuta din padure n-au mai vazut-o niciodata pe Fetita cu Parul de Aur. o zbughi spre fereastra si se avanta spre padure. Tare s-a mai speriat cand I-a zarit pe cei trei ursi aplecati asupra ei! Se scula repede din pat. se cuibarea in cenusa. Intr-o buna zi. dormea in pod. care si-a luat ca nevasta de-a doua o femeie rea si ingamfata. fiul regelui puse la cale o mare petrecere la care fura poftite toate fetele frumoase din imparatie ca si surorile Cenusaresei.Voi purta rochia de catifea rosie.. fara sa arunce macar o privire inapoi. intr-un colt al vetrei. Sarmana fata era tare chinuita si nu indraznea sa se planga tatalui ei. spuse sora cea mare. cu paturi moi si oglinzi in care se vedeau din cap pana in picioare. Spala vase. pe un brat de paie. Barbatul avea la randul lui o fiica ca painea calda. Incepu sa alerge spre casa cat o tineau picioarele.Priviti! O fetita doarme in patul meu! striga ursuletul cu o voce surprinsa. Cu toate hainele sale ponisite. Fetita cu Parul de Aur se trezi brusc la auzul vocilor. vestite prin frumusetea lor. Cenusareasa de Hans Christian Andersen A fost odata un om bogat. . Si deatunci incolo. Cand termina treaba. 214 . Cenusareasa era insutit mai frumoasa decat surorile ei. cu doua fete ce-i semanau leit. Mama vitrega nu putea suferi harurile acestei tinere copile. Fata era pusa sa roboteasca cat era ziulica de mare. ce le faceau pe fetele ei si mai nesuferite. in ciuda vesmintelor lor bogate. repede-repede.

Astfel surorile incuviintara ca Cenusareasa sa le pieptane.as dori atat de mult… Cuvintele nu se mai auzeau printre suspine.Ai dreptate. Nasa fetei. spuse Cenusareasa. . lumea s-ar prapadi de ras. daca vei fi o ascultatoare. Apoi il atinse cu nuiaua fermecata si il prefacu intr-o caleasca aurita. cu o atingere de nuia.De ce plangi? Ce-i cu tine? . unul dupa altul. Surorile cerura parerea Cenusaresei. ii prefacu. mantia tesuta cu flori de aur si colanul de diamante. le ajuta la pieptanat pe cele doua surori. . lasandu-i numai coaja.Vai. In sfarsit. Ele o intrebara: . Fata. ba chiar se oferi sa le aranjeze pieptanaturile. te voi ajuta sa te duci.Cenusareaso. aduse un dovleac de toata frumusetea. va bateti joc de mine? Acolo nu-i loc pentru una ca mine! .Ei bine. sosi si seara petrecerii. da. ti-ar place si tie sa mergi la bal? .Nu-i asa ca ai vrea sa te duci la bal? .Sa vad daca nu e vreun sobolan in capcana. zana. alege un dovleac si adu-mi-l. care era buna la suflet. du-te si vezi.. domnisoarelor. in sase armasari suri. care le sfatui cum stia mai bine.. vazand-o pe Cenusareasa la bal. Apoi spuse: Mergi in gradina. . spuse Cenusareasa si suspina din nou.Vai. nasa ei.Ai dreptate. unde gasi sase soareci si. Zana il scobi. care cauta acum un vizitiu. o intreba: . Cand le pierdu din ochi. Surorile plecara si Cenusareasa le urmari cu privirea. care nu mancasera timp de doua zile. fusta cea alba. Dupa un timp. Atunci. o intreba: .. vazand-o inlacrimata. Era un echipaj de toata frumusetea.Iar eu. raspunse nasa fetei. 215 .As dori atat de mult . rabdand de foame in fata oglinzi. se porni sa verse lacrimi amare. adauga mezina. Se duse apoi la cursa de soareci. Cenusareasa pleca sa-l caute.

Ei bine! Esti gata sa mergi la bal! Esti multumita? . Cenusareasa aduse cele sase soparle cerute. pe care nasa le transforma in sase lachei chipesi. In aceeasi clipa batura la usa cele doua surori si Cenusareasa se duse sa le deschida. mai spuse zana fetei.Tare as vrea sa merg si maine la petrecere. spunandu-le cuvinte de lauda.Fata aduse cursa cu trei sobolani si unul fu pe data prefacut intr-un vizitiu cu mustata faloasa. stand cu ochi la ea. nu manca mai nimic. Cenusareasa promise nasei ca va parasi balul inainte de miezul noptii si pleca fericita. . oferidu-i bratul. Acasa o intalni pe nasa ei. la scara calestii. dar cum o sa ma duc cu straiele astea vechi si urate? Zana le atinse cu nuiaua fermecata. si o conduse in marea sala de bal. iar fiul regelui ii oferi cinstea de a o invita la dans. ea facu o plecaciune adanca si disparu. Zana o intreba pe Cenusareasa: . se auzea de pretutindeni. alerga in intampinarea ei. careia ii multumi zicand: . dar ele nu o recunoscura.Da. Astfel gatita.Du-te in gradina si adu-mi sase soparle din cele pitite dupa stropitoare. . Cenusareasa auzi orologiul batand un sfert de ora inaite de miezul noptii. Ii darui o pereche de conduri din sticla. Regele insusi sopti reginei: . printul. "E neasemuit de frumoasa". si pe indata hainele ei se preschimbara in vesminte din aur si argint. iar nasa o preveni sa nu zaboveasca dupa miezul noptii. care se urcara in spatele calestii. Printul stiind de sosirea unei printese.Ce mult ati zabovit! le spuse ea. 216 . In timpul ospatului.Niciodata n-am vazut o faptura atat de frumoasa si de blanda. unde se aflau oaspetii. Dansatorii incremenira si viorile amutira. in admiratia tuturor pentru gratia cu care misca. cum nu se mai vazusera. In timp ce o admirau. Fata se apropie de surorile ei. Doamnele ii cercetau vesmintele si pieptanatura. Cenusareasa se urca in caleasca.

mai frumoasa decat intaia data.Ati vazut-o pe printesa cea frumoasa?Acestea ii raspunsera: . In aceeasi clipa sosi si nasa fetei. 217 . De indata. care s-au straduit in fel si chip da le intre piciorul in condur.Va iert din toata inima si va rog sa ma iubiti vesnic. Cenusareasa. cerandu-i iertare pentru toate relele pricinuite. spuse el si se apropie cu pantoful de piciorul Cenusareasei. se intampla sa-i cada un condur din sticla. uita de povetele nasei ei. dar nu au reusit. In graba. A doua zi. cele doua se dusera din nou la petrecere si Cenusareasa de asemenea.. fara lachei. Printul o urma. fiul regelui daduse de stire ca va lua de sotie pe aceea careia i se va potrivi pantoful pe care il gasise. dar in zadar. Cand auzi prima bataie a orologiului. Il incercara mai intai printesele. de la miezul noptii. pe care se potrivi fara nici o greutate. cele doua surori. care le privea. spunandu-le: . Cand surorile se intoarsera de la bal. Cateva zile mai tarziu. apoi ducesele si intreaga curte. o recunoscura si se aruncara la picioarele ei . Cenusareasa le iscodi: .Pot si eu sa incerc? Surorile se pusera pe ras. Cavalerul care aduse condurul o privi pe Cenusareasa cu luare-aminte si o gasi tare frumoasa. se ridica si fugi sprintena ca o caprioara.Si mare fu uimirea celor doua surori. ii spuse una din surori. cu hainele ponosite si numai cu un condur in picior. Cenusareasa le ajuta sa se ridice. mai spusera surorile.Am vazut la bal pe cea mai frumoasa printesa dim lume. recunoscu condurul si intreba: .Am porunca sa incerce toate fetele condurul. prefacandu-le intro mandrete de straie. pe care printul il culese. cand Cenusareasa scoase dintr-un buzunar un al doilea condur pe care il puse in picior. batandu-si joc de ea. si cum fata se distra de minune. Printul nu se misca de langa ea. A fost adus apoi celor doua surori. Ajunse acasa fara caleasca. pe care fiul regelui l-a cules si l-a privit tot restul petrecerii. E tare indragostit de printesa cea frumoasa. dar nu o prinse. Nimeni nu o cunoaste.Printesa a disparut cum a batul miezul noptii si a lasat sa-i cada un condur de sticla. Ea atinse cu nuiaua fermecata zdrentele Cenusaresei. .

Peste putin timp dupa aceea.Auzit-ati ce-am sus eu? .Dragii mamei copilasi! Eu ma duc in padure ca sa mai aduc ceva de-a mancarii.Da. Intr-o zi. ca sa ma cunoasteti. Iar ea le primi pe cele doua surori ale sale la palat si le gasi drept soti doi curteni de neam. Drob de sare In spinare. zisera iezii. ascultati unul de altul. Capra cu trei iezi de Ion Creanga Era odata o capra care avea trei iezi.Cenusareasa fu condusa la print. care a fost si mai impresionat de frumusetea ei. si am sa va spun asa: Trei iezi cucuieti. Vorba ceea: "Sunt cinci degete la o mana si nu seamana toate unul cu altul". Malaies In calcaies. Smoc de flori Pe subsuori. Usa mamei descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze. Cand voiu veni eu. 218 . Iedul cel mare si cu cel mijlociu dau prin bat de obraznici ce erau iara cel mic era harnic si cuminte. incuieti usa dupa mine. Lapte-n tite. capra cheama iezii de pe-afara si le zice: . am sa va dau de stire. el o lua de sotie. si sa nu cumva sa deschideti pana ce nu-ti auzi glasul meu. . Dar voi. mamuca.

s-apoi stiti care? . tragea cu urechea la paretele din dosul casei. glasul ei nu-i asa de gros si ragusit. Lapte-n tite. ca-i vai de noi! Asta nu-i mamuca.Ia! baieti. . ca vine mama cu demancare. zise cel mai mare. Dar vorba veche: "Paretii au urechi si ferestile ochi". Usa mamei descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze. acu mi-e timpul. si cum vine. si Dumnezeu sa-ti ajute ca sa te intoarne cu bine si sa ne-aduci demancare. "Bun! zise el in gandul sau. Apoi capra iese si se duce in treaba ei. Sa nu cumva sa faceti pozna sa deschideti. si mai ramaneti cu bine! . mamuca. cu lacrimi in ochi. si incepe: Trei iezi cucuieti.Hai! deschideti cu fuga.Sa n-ai nici o grija. dragii mamei. si ce-am vorbit o data. cu fuga! .Daca-i asa. apucara cu gura inainte cei mai mari. si vine la usa. . care de mult pandea vreme cu prilej ca sa pape iezii. ci-i mai subtire si mai frumos! Lupul. sariti si deschideti usa. Iar iezii inchid usa dupa dansa si trag zavorul. Drob de sare In spinare. mamuca.Pot sa am nadejde in voi? . Smoc de flori Pe subsuori. Noi suntem o data baieti. . zise cel mic. halal sa-mi fie! Stiu ca i-as carnosi si ias jumuli!" Cum zice. Malaies In calcaies..chiar cumatrul caprei. De iar impinge pacatul sa-mi deschida usa. Ia. cand vorbea capra cu dansii. auzind 219 .. Eu o cunosc de pe glas.Mergi sanatoasa.Saracutul de mine! zise cel mic. Un dusman de lup . vorbit ramane. apoi veniti sa va sarute mama! Dumnezeu sa va apere de cele rele..

sarmana? .. se-nghemuieste acolo cum poate. Dar frica-i din raiu... de cand a ajuns coada sa fie cap. da! nu spun eu bine? zise cel mare. Apoi se linge frumusel pe bot si incepe a se invarti prin casa cu neastampar. n-am de coasa. trage zavorul.. Ascultati-ma si pe mine! Poate mai de-apoi a veni cineva s-a zice: Deschideti usa. iaca!. da-i sanatoasa!. Cand. ori am auzit mai multe glasuri? Dar ce Dumnezeu?! Parc-au intrat in pamant.. intorcandu-se.in sfarsit... se duse la un ferar si puse sa-i ascute limba si dintii. Eu. parerea m-a amagit. Insa cel mare se da dupa usa si .aceste.. dar nici acasa. incepu iar: Trei iezi cucuieti. hat! pe ied de gat. unde sa fie? Se iteste el pe colo. tustiu! iute sub un chersin. tace ca pestele si tremura ca varga de frica.. .ia sa mai odihnesc oleaca aste batranete! 220 . de-atuncie rau in lume.Apoi.. nici una. ii tine mult si bine pe mamuca afara. daca ma potrivesc eu voua? Nu-i mamuca. unul. dar pace buna! iezii nu-s nicairi! . ca mare minune-i si asta!. sprijinit cu picioarele de prichiciu si cu nasul de funigine. Ia. vedeti. pentru a-si subtia glasul..Badica! badica! zise iarasi cel mic. zicand: . Atunci mezinul se vara iute in horn si. Ca vine matusa! S-atunci voi trebuie numaidecat sa deschideti? D-apoi nu stiti ca matusa-i moarta de cand lupii albi si s-a facut oale si ulcioare. Fuga-i rusinoasa. nici doua. nu-i mamuca! D-apoi cine-i daca nu-i ea?! Ca doar si eu am urechi! Ma duc sa-i deschid... se iteste pe dincolo.. sa nu traga? . ma duc sa deschid. caci lupului ii scaparau ochii si-i sfaraia gatlejul de flamand ce era.... sarmana! Asemene cel mijlociu.Ma!.. Si. Mamei usa descuieti!. Unde sa fie. Daca te-i potrivi tu acestora.. zise iarasi cel mare. de-ti parea ca nici pe-o masea n-are ce pune. ii rateaza capul pe loc si-l mananca asa de iute si cu asa pofta. ce sa vada? S-apoi mai are cand vede?.Ei. s-apoi.. .sa traga. tace ca pamantul si-i tremura carnea pe dansul de fica.Nu stiu.

Atunci iedul de sub chersin. doar a mai gasi ceva. si se pune pe chersin. sa te pupe el! Apoi ridica chersinul binisor. Cum a iesit dusmanul din casa. Fumusei si cucuieti! 221 . isi pune in gand una: asaza cele doua capete cu dintiii ranjiti in feresti. . si ce-au cautat pe nas le-a dat. ca sa faca si mai mult in ciuda caprei.Dragutii mei fratiori! De nu s-ar fi induplecat. Pe urma se mai invarte cat se mai invarte prin casa. iaca si capra venea cat putea.il pastea pacatul si-l manca spinarea. in feresti.. incarcata cu de-a mancarii si gafuind. insfaca iedul de urechi si-l flocaieste si-l jumuleste si pe acela de-i merg petecele!. cum tace pestele in bors la foc. baieti. ca ori chersinul a crapat. sa nu taca? . ori cumaptrul a stranutat. saracutul! . Cand jalea el asa. caci iedul cel cuminte tacea molcum in horn.Dragii mamucutei. cat de colo vede cele doua capete.Apoi se indoaie de sele cam cu greu. dragi! Cum asteapta ei cu bucurie si-mi rad inainte cand ma vad! Baietii mamei. Si cum venea. . dar nu gaseste nimic.A!. s-apoi iese si-si cauta de drum.. ghidi! ghidi! ghidus ce esti! Aici mi-ai fost? Ia vina-ncoace la nanaselul..Sa-ti fie de bine. Apoi incepe a se scarmana de cap si-a plange cu amar dupa fratiorii sai. nanasule! .. nu stiu cum s-au facut... Si cand s-a pus pe chersin. de ti se parea ca radeau pe urma unge toti paretii cu sange. cu dintii ranjiti. lupul nu i-ar fi mancat! Si biata mama nu stie de asta mare urgie ce-a venit pe capul ei! Si boceste el si boceste pana il apuca lesin! Dar ce era sa le faca? Vina nu era a lui. Vorba ceea: "Ca toata pasarea pe limba ei piere". ideul cel mic se da iute jos din horn si incuie usa bine. Daca vede lupul si vede ca nu mai gaseste nimic.

ce sa vada? Un fior rece ca gheata ii trece prin vine. Dar mai pe urma. . copile? ... o cuprinde spaima si ramane incremenita!..Ce sa fie. picioarele i se taie. crezand ca parerea o insala..Mamuca. Ea insa tot merge pan' la usa. Smoc de flori Pe subsuori. Lapte-n tite. Apoi s-arunca in bratele mane-sa si cu lacrimi de sange incepe a-i spune: . si cum ajunge.care acum era si cel dintai si cel de pe urma ..Si?.Bucuria caprei nu era proasta. holband ochii lung prin casa. Drob de sare In spinare. mamuca? Ia. uite ce am patit noi! Mare foc si potop au cazut pe capul nostru! Capra atunci. Mamei usa descuieti. si ochii i se painjinesc.. Malaies In calcaies.sare iute si-i deschide usa. 222 .Da' ce-a fost aici. Si ce era nu era a bine!. un tremur o cuprinde in tot trupul.. Usa mamei descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze. mamuca. Atunci iedul mezin . cum poate. Dar cand s-apropie bine. n-a trecut tocmai mult si iaca cineva s-aude batand la usa si spunand: Trei iezi cucuieti... cum te-ai dus d-ta de-acasa.. si incepe: Trei iezi cucuieti. imbarbatandu-se. si-a mai venit putin in fire s-a intrebat: .

grozavie mare! Nanasul nostru si prietenul d-tale. Taci! Ca i-oiu face eu cumatrului una de si-a musca labele!".. sfintii iti ieu sufletul".S-atunci?. dupa cum iti spun.. Tricalosul si mangositul! Inca se ranjea la mine cateodata si-mi facea cu maseaua.. Sapoi tine tu minte. dragul mamei! "Ca pana la Dumnezeu.. acolo-i nadejdea caprei.. sa nu cumva sa te rasufli cuiva. copile. eu m-am varat iute in horn.Atunci. Si de-atunci cauta si ea vreme cu prilej ca sa faca pe obraz cumatru-sau. apoi las'!. cumatrul lup.Si frate-meu cel mare. . cum sa dreaga si ce sa-i faca? "Aha! ia.. Aproape de casa ei era o groapa adanca. ce-ti spun eu: ca de i-a mai da lui nasul sa mai miroase pe-aici. zise ea in gandul sau... Numai tu... Ei. taci.Ei las'. ca l-oiu invata eu! Daca ma vede ca-s o vaduva sarmana si c-o casa de copii. of! Mai bine taci si lasa-l in plata lui Dumnezeu! Ca stii ca este o vorba: "Nici pe dracul sa-l vezi. . acu i-am gasit leacul.. cumatre. iara cel mare. . i-a umplut de sparieti! . se si arata in prag! . natang si neastamparat cum il stii.. tine minte ca ai sa-i scoti fara coarne! . Se pune ea pe ganduri si sta in cumpene. apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sarit peste garduri niciodata de cand sunt. mama! Cum vezi. mamuca. .Cine? Cumatrul meu? El? Care s-a jurat pe parul sau ca nu mi-a sparie copilasii nicioadata? .Apoi da.Of. 223 . si frate-meu cel mijociu sub chersin. da' nici cruce sa-ti faci!" .Atunci. se da cu nepasare dupa usa si trage zavorul!.. ca sa prinda el de veste. fuga la usa sa deschida. ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii in plug? Apoi.S-atunci?. apoi trebuie sa-si bata joc de casa mea? si pe voi sa va puie la pastrama? Nici o fapta fara plata.Ba nu.

Apoi face un scauies de ceara anume pentru lup. . cumatre.Buna sa-ti fie inima. draga cumatra. cumatre lup. peste frunzari toarna tarana si peste tarana asterne o rogojina. ca stiu ca mi-a facut-o buna! . si datoria ne face sa le cautam de suflet. prefacanduse ca plange. dar mai bucuros eram cand m-ai fi chemat la nunta. cumatre. pana ce da de-o prapastie grozava si intunecoasa.La cada cu dubala. . . Face ea sarmale. cumatre.Apoi de-acum. ori sa spun. de-acu sa-ncepe fapta: Hai la treaba.Bucuros. si pe-o tiharaie da cu crucea peste lup. De ce ti-e mai drag in lume tocmai de-aceea n-ai parte. d-apoi. ci-i cum vre Cel-desus. pune poalelen brau. s-au dus catra Domnul.. Apoi umple groapa cu jaratic si cu lemne putregaoioase. ca nu-i de chip!. Pe urma lasa bucatele la foc sa fearba si se duce prin padure sa caute pe cumatru-sau si sa-l pofteasca la praznic. cumatro! Da' ce vant te-a abatut pe-aici? .Ca ce fel. sa sa arda focul mocnit. 224 .Da' nu mai spune.. ..Buna vremea.Doamne. face pasca cu smantana si cu oua si fel de fel de bucate. mititeii. ca totuna mi-e. dupa puterea mea. Dupa asta asaza o leasa de nuiele numai intinata si niste frunzari peste dansa. nu stiu cine-a fost pe la mine pe-acasa in lipsa mea. Ei. face alivenci. cumatrita. ca sa ma mai mangai.. da. face plachie. si lupul dupa dansa. si am gasit de cuviinta sa te poftesc si pe d-ta. Doamne! zise capra suspinand. cum ti-i voia? Ia. Merge ea cat merge prin codru..Te cred. cumatra! .Ia. atata focul si s-apuca de facut bucate. a gasit iezii singurei. i-a ucis si i-a crampotit.. De aceea am facut si eu un praznic. cumatrita draga? . ori sa nu mai spun. de li-am plans de mila! Numai vaduva sa nu mai fie cineva! . cumatre. nu-i cum vrem noi. isi sufleca manicele.. Apoi capra porneste inainte plangand. Ia. ca lupul ti-a dat de lucru! Si asa zicand.

si leasa de pe groapa nu era bine sprijinita. lupe. Doamne! Oiu face si eu ca prostul. cumatre. nu ma lasa! 225 . mie insa-mi plac si de isti mai batani. ma parlesc. sezi cole si sa ospatezi oleaca din aceea ce ne-a dat Dumnezeu! Rastoarna apoi sarmalele in strachina si i le pune dinainte. buf! cade fara sine in groapa cu jaratic. cumatra. cumatra. si mi-a spus ca dac-ai vrea d-ta sa-i dai un baiet. .. cumatre. cumatra. Atunci lupul nostru incepe a manca halpov. ii mergeu sarmalele inregi pe gat. nu-i vorba.Valeu. ei! Acum scoate. talpele mele! Ma rog. . nici mai rau.Apoi. caci scauiesul de ceara s-a topit. cumatra. sa treaca focul printr-insii. ard de tot. scoate-ma. . sa-l invete cojocaria.Ba nu. mor. ajung panacasa la cumatra! . dinainte s-ar pazi. c-asa mi-a ars si mie inima dupa iezisorii mei! Lui Dumnezeu ii plac pui de cei mai tineri.Cumatra. Oare nu cumva nenea Martin a dat raita pe la d-ta pe-acasa? Ca mi-aduc aminte ca acu ca lam intalnit odata prin zmeuris. se vede ca si lui Dumnezeu ii plac tot puisori de cei mai tineri.. ca odata avem sa mergem cu totii acolo.. ce ti-ar fi? D-apoi asa?.Apoi da.Doamne.Ia poftim. ca pentru cumaatru. cand ar sti omul ce-ar pati.. cole. din una-n alta. ca bune sarmale ai mai facut! Si cum ospata el. ca-mi arde inima-n mine! . cumatre. zise ea lund scauiesul si punandu-l deasupra groapei cu pricina.Asa este. stii. cumatra. nici mai bine. de cruzi s-au mai dus! .. daca i-ar fi luat Dumnezeu. gogalt.Apoi da. . Dar sarmanii gagalici.Dumnezeu sa ierte pe cei raposati. si gogalt. gogalt. Nu-ti face si d-ta atata inima rea. numai sa fie bine fripti.Ei. . Si din vorba-n vorba. . ca-ai mancat! Cu capra ti-ai pus in card? Capra ti-a venit de hac! .

Si eram si eu acolo de fata. dihanie rautacioasa si spurcata. si pagubasa sa fie. cumatre.. In doi drumul este de doua ori mai scurt. mori. cumatra! ma rog. veselindu-se impreuna. un betisor. Deodata. s-am mai incalecat pe-o roata si v-am spus jitia toata. de-a curmezisul drumului.Arzi. capra si cu iedul au luat o capita de fan s-au aruncat-o peste dansul. si au pornit impreuna. Pe drum. la urma urmelor. napadira asupra lui si-i mai trantira in cap cu bolovani si cu ce-au apucat. ca mult par imi trebuia de la tine ca sa-l afum! Tiaduci aminte. cumatre. da' si de cumatru-sau lupul pagubasa a ramas.Ma ustura inima-n mine. in groapa. si nu-ti mai face atata osanda cu mine! . Si asa s-a pagubit sarmana capra si de cei doi iezi. si unde n-am mai incalecat si pe-o capsuna si v-am spus. 226 . o mare si gogonata minciuna! Betisorul nazdravan de Vladimir Suteev Ariciul mergea spre casa. scoate-ma.. arsura pentru arsura. oameni buni. si-ndata dupa aceea am incalecat iute pe-o sea s-am venit de v-am spus povestea asa. Pana acasa drumul fiind lung merg si discuta. ca sa se mai potoleasca focul. Iepurele nu-l vazuse si se impiedica de el. pana-l omorara de tot.Moarte pentru moarte. Si auzind caprele din vecinatate de una ca aceasta. Luat cu vorba. Apoi. ca nici viu nu esti bun! De-abie i-a mai trece baietului istuia de spariet. cand mi te-ai jurat pe parul tau? Si bine mi-ai mancat iezisorii! .. ca bine-o mai plesnisi dinioare cu cuvinte din scriptura! Dupa aceasta. l-a ajuns din urma Iepurele. tare le-au mai parut bine! Si s-au adunat cu toatele la priveghiu si unde nu s-au asternut pe mancate si pe baute. mai sa cada.

Au pornit mai departe. doar a forait inciudat. ca a alunecat de pe un musuroi si s-a dus in smarc. a infipt betisorul in mijlocul rauletului si dintr-un slt -.. Ariciule. Dar Ariciul a ridicat betisorul.Hei. Ariciul merge in spatesi cu betisorul incearca tot drumul.s-a suparat Iepurele si a lovit betisorul cu piciorul.iata-l pe celalalt mal.Iti multumesc.. Vazand la Arici betisorul. -.saritor. Cand au ajuns pe loc uscat. ca m-ai salvat! 227 . arunca betisorul. pana la urechi. ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.Bravo tie.. l-a pus pe umar si a alergat sa-l ajunga din urma pe Iepure. Iepurele a ramas cu gura cascata: . s-a dat putin inapoi.peste toate . si-i striga: . betisorul tau.Eu nu stiu nicidecum sa sar -. N-au mers mult si s-au trezit la o mlastina. Cap .. Iepurele n-a zis nimic. Este un betisor nazdravan.m-a ajutat betisorul cel nazdravan -.Tine-te de betisor! Cat poti de tare! Iepurele s-a prins de betisor.Hei. Iepurele ii zice ariciului: . Cap . iepurele s-a mirat: . ce te tot tarasti acolo? Probabil. aruncand-ul cat colo. . Iepurele sare din musuroi in musuroi. cat mai aproape de Iepure. Au mers mai departe pana ce au ajuns la un raulet.Asta nu-i un betisor oarecare . Acum. Ariciul s-a catarat pe musuroi. tu!.Tepos. Dar n-a apucat Iepurele sa termine ce-avea de spus.Ah. . n-ai cum sa ajungi cu el aici! Ariciul n-a zis nimic. De mirare. deci stii sa sari! . alaturi de Iepure.. si-a luat avant.acum va incepe sa-nghita apa si se va ineca.a explicat Ariciul.Tepos. Dintr-un salt Iepurele a sarit pe malul celalalt si a inceput sa strige: . Ariciul s-a incordat din toate puterile si l-a tras din mlastina pe prietenul sau.a spus Ariciul.

ajungand chear aproape de cuib. cu fata spre el .Multumim. Cu cat inainteaza. Ariciul a asezat Puisorul pe capatul betisorului.Stai! Iepurele si Ariciul s-au oprit. multumim.Lupul isi linge botul. Dar Ariciul nu se lasa: merge inainte si cu betisoeul da crengile la o parte.greu sa ajungi la el.in sus . nici Iepurele nu stiau sa se catare in copac.Stai in picioare langa copac. cu atat padurea este mai deasa. Puisorul a mai ciripit odta si a sarit drept in cuib. Au mers mai departe si. Urecheatule. pe pamant. ci betisorul cel nazdravan .Bravo. . nici Ariciul.Cu tine. Iepurasului i se face frica. de dupa un copac. S-a gandit Ariciul din nou cu folos. a ridicat cat a putut betisorul. intunecate.ridicator. .Asta-i buna! Nu eu. le inchide calea si maraie: . clantane din dinti si zice: . esti tepos. A inchis 228 .din necaz bun salvator. Cazuse din cuib si tipa jalnic. ci betisorul cel nazdravan -.a poruncit el Iepurelui.Ce s-au mai bucurat tatal si mama lui! Zburau in jurul Iepurelui si Ariciului ciripind: . s-a facut alb ca varul si nu se mai putea clinti din loc.ciripeau ei. nestiind ce sa faca. mai intunecoasa. s-a urcat pe umerii Iepurelui. iar parintii sai se roteau in zbor. n-am nici o treaba. Ariciule! Bine gandit! -Asta-i buna! Nu eu. au vazut jos. un Puisor.. Au intrat in padure .Ajutor. chear la marginea unei paduri mari. dar pe tine. Iepurele a facut precum i s-a spus. de parca picioarele i-ar fi infipte in pamant. Cuibul era foarte sus . am sa te infulec cu blana cu tot! Iepurasul a inceput sa tremure de frica. pe deasupra lui. Ariciule. ajutor! .Dar deodata. multumim! Iepurele ii spuse Ariciului: . le sare in fata un lup. Dar o mana de ajutor trbuie sa dea.

Iti daruiesc tie acest betisor. ci betisorul nazdravan .dar nazdravania lui uite unde este! Acum Iepurele a inteles totul: .Adevarat ai grait: important nu este betisorul. si. Lupul a urlat de durere.Numai Ariciul nu s-a pierdut cu firea: a apucat zdravan betisorul si din toate puterile l-a lovit pe lup pe spinare.. dar bietul Iepure a ramas in urma. Asa l-a dus Ariciul pe Iepure pana acasa. . Iepureleinsa s-a impotrivit: . .Nu eu.a raspuns Ariciul. a raspuns Ariciul.Uite .si a facut semn spre frunte .Iti multumesc.tau. unde de multa vreme il asteptau Iepuroaica si Iepurasii. ci mintea luminata si sufletul bun! 229 . n-as fi ajuns s-ami mai vad casa. m-ai salvat si din gura Luoului! . S-a prins Iepurele de betisor.ochii . . Au trecut prin padure si au iesit la drum deschis.Fugea de-i sfaraiau calcaiele.Ehei. fara sa se uite in urma sa. daca n-ar fi fost betisorul tau fermecat. ..zice el Aeiciului . pe-aci ti-e drumul.dusman.a zis Ariciul. iar Iepurele ii spune Ariciului: .oricand se poate gasi un betisor.. Si au pornit mai departe.Dar ce-o sa faci tu fara betisorul .fermecat? . iar Ariciul il trage dupa el. a facut un salt inapoi.Nici o grija .in .Nu-i nimic . .. dar nazdravania lui .asta . mai sa se prabuseasca de oboseala.Pana acasa nu mai este mult. tot in urcus.tine-te de betisorul meu.acum o sa-l infulece lupul. sprijinindu-se in betisor.Si Iepurelui i s-a parut ca-i ieste parca mai usor sa mearga. poate ti-o mai fi de folos.Se bucura cu totii de revedere.ce loveste .nazdravan m-a ajutat si de aceasta data. dar Iepurele nu mai poate sa mearga. Dar drumul era greu.betisorul . Ariciule.Ariciul inainteaza.Rade Ariciul si ii raspunde: .

Alice puse cheia la loc pe masa de sticla. uitandu-se in jur. Marginile acestuia erau intesate cu rafturi si dulapuri. Incerca cheia la toate usile si tocmai se pregatea sa se dea batuta. scose un ceas din buzunar. Si. pe masa aparu o sticluta. asa si era. Iepurasul se opri. Intr-o clipa. iar Alice cadea destul de incet ca sa se uite la ele in trecere. cand observa o usa mititica.Alice in Tara Minunilor de Charles Lutwidge Dodgson Intr-o dupa-amiaza fierbinte de vara. Scapase teafara si. se opri pe o gramada de frunze. la poalele unui copac. Iepurele nu se mai vedea nicaieri. dar bautura avea un gust atat de delicios. Dar. Dar cheia se gasea inca pe masa si fetita intelese ca nu mai avea nici o cale de a ajunge la ea. Iar cand incerca s-o descuie. Dar nu trecu mult timp si Alice descoperi sub masa o cutiuta. In cele din urma.Alice izbuti sa potriveasca cheia in usita. pline de carti. Alice manca 230 . Parca intru la apa. vazu o gradina minunata cu flori viu colorate. . Necajita.Ce ciudat ma simt! spuse ea. incat Alice o sorbi pe toata. pe a carei eticheta erau scrise cuvintele: "BEAMA". se uita la el si porni grabit mai departe. Lua o inghititura. spre bucuria ei. lampi si borcane. intr-adevar. Alice se plictisea sezand impreuna cu sora sa la umbra unui copac. Descoperi ca se pravalea in aceea ce parea a fi un put nespus de adanc. spre mirarea ei. in spatele unei perdele. usita se deschise. vazu trecand un iepuras alb. Arzand de curiozitate. Alice il urma. Privind prin deschizatura mare cat pentru o pisica. fara sa se intrebe nici un moment cum Dumnezeu avea sa mai iasa deacolo. Deodata. Chipul i se insenina la gandul ca va incapea pe usita. Alice alerga dupa el si il vazu facand un salt si disparand intr-o scorbura uriasa. zari o cheie aurie asezata pe o masa de sticla. cu litere din zahar: "MANANCA-MA". Alice era acum inalta doar de-o schioapa. iar ea se afla acum intr-o sala lunga si joasa. In cutiuta era o prajitura pe care era scris.

murmurand: 231 .prajitura si simti cum creste. uitand ca cele mai multe dintre ele se temeau de pisici. Alice le vorbi despre draga ei Dinah.Acum n-o sa mai incap pe usa cea mica. aceasta se aglomarase cu tot felul de creaturi care cazusera in ea. Iepurele Alb reaparu. Dar soarecelui nu-i placea defel ce auzea. Alice fu declarata invingatoare. Dinah. .Vai. ba incepu sa tremure de frica. Intorcandu-si ochi in jur. spuse Alice. Ducesa! Daca mai intarzii s-a zis cu mine! Zarind-o pe Alice. In cele din urma iesira cu totii la mal. tinand in maini o pereche de manusi albe. Alice ridica o manusa si o puse in mana. incat ajunse cu capul in tavan. plus altele cateva.Of. Soricelule. tu stii cum se iese din baltoaca asta? il intreba. Iar lacrimile se adunara. Alice aluneca-pleosc! si se trezi pana la barbie in balta de lacrimi pe care le varsase pe cand era mare. pana se uscara de-a binelea. un Elefant si o Girafa.Pesemne ca iar am intrat la apa. Murmura: . Alice auzi lipaitul unor picioruse. formand o baltoaca mare in jurul ei. Alice ramase singura in acest loc atat de ciudat. Incercand sa faca putina conversatie. care cum se pricepu. i se potrivea perfect. In timp ce Alice si Soarecele continuau sa inoate prin balta. iar Pasarea Dodo ii inmana solemn un degetar drept premiu. . Dintr-o data. o Rata si o Broasca Testoasa. din piele fina. spuse Alice si incepu sa planga. dar apoi Iepurile se intoarse. Timp de o clipa. dadu peste un soarece care cazuse si el in apa. Alice ii povesti Soarecelui despre pisica ei. Atunci Pasarea Dodo spuse: . Din nebagare de seama. Spre uimirea ei. si un evantai.Cred ca cea mai buna metoda sa ne incalzim este sa ne luam la intrecere. si curand Alice si Soarecele putura sa stea in picioare. Iepurele scapa manusile si evantaiul si o rupse la fuga. Apa incepu sa scada. uzi leoarca si nefericiti. . Marcara traseul si toti o luara la goana. Rugata sa tina o cuvantare. Si toate o luara la fuga. Crescu atat de inalta.

spuse ea. Manca iute una si. ma va face sa cresc din nou. si-i striga: . isi spuse ea. isi scoase o mana pe geam si picioarele prin casa scarii. care sedea pe o ciuperca si tragea dintr-o narghilea. Creatura o privi somnoroasa. da fuga acasa si adu-mi manusile si evantaiul! Speriata si nedumerita.Ma poti ajuta sa cresc pana la inaltimea mea obisnuita? o intreba ea pe Omida.Mary Ann.Pesemne ca-si inchipuie ca sunt menajera lui. ce sa vazi. Se intalni cu o omida colorata in albastru si galben. Alice o rupse la goana in directia pe care i-o aratase. Era prea mare ca sa mai poata iesi pe usa si. proptita zdravan in piciorul ei. . inainte sa fi ajuns la jumatatea sticlei. Intra si se repezi la etaj. Si. Dar ar trebui sa-i duc totusi lucrurile. pentru ca continua sa creasca. daca le gasesc.Poate daca beau din ea. azvarlite de Iepure. unde gasi o Soparla. blanita si mustatile mele! Unde le-oi fi pierdut oare? Apoi o observa pe Alice. Si curand ajunse destul de mica pentru a putea iesi pe usa. Iepurele scoase un strigat. unde gasi manusile si evantaiul pe o masuta de langa fereastra. . inca ametita de lovitura pe care i-o arsese cand isi vanturase mana prin aer. murmura Alice. se trezi cu capul in tavan. Alice auzi pe Iepure strigang la Mary Ann sa-i deschida usa.Of. . Apoi. 232 . pietricelele se preschimbara in prajiturele. Ducesa! Of. Si acestea ajunsese la o casuta dragalasa si ingrijita. Tot pe masuta. Spre mirarea lui Alice. Alice o lua la fuga cat o tinea picioarele.. incepu sa descreasca. Dar cand vazu mana ei uriasa iesind pe geam. Alice isi vantura mana prin aer si atunci o puzderie de pietricele se repezira asupra ferestrei. "As vrea sa cresc pana la inaltimea mea obisnuita si sa mai gasesc odata gradina aceea minunata". M-am plictisit sa fiu atat de mica. ea gasi si sticluta.

pe care se afla o scrisoare si spuse. ca simti cum creste. . in urma unui decret al Reginei de Inima Rosie. O invitatie de la Regina. Nu peste multa vreme. . descoperi ca ajunsese cu capul deasupra varfurilor copacilor. Lua cheia de pe masuta de sticla 233 .Pentru Ducesa. Palarierul ii spuse ca. spuse Omida. Holul dadea intr-o bucatarie. pentru ei era totdeauna vremea ceaiului si niciodata vremea de culcare sau vremea cinei. Trecu printr-o usa taiata intrun copac si se trezi din nou in sala cea lunga. isi spuse Alice. spuse aceasta somnoroasa. Apoi se indeparta tarandu-se alene.La dreapta sta un Palarier. in timp ce gatul ii era lung ca un sarpe. intra. care isi luau ceaiul la o masa intinsa sub un copac. lasand-o pe Alice sa mediteze in fata ciupercii. Alice batu la usa. care nu stiu cum sa iasa mai repede. iar o pisica mare dormea deasupra caminului. "Trebuie sa fie Ducesa despre care vorbea Iepurele". Amandoi sunt nebuni.. . Apoi Alice dadu peste Iepurile de Martie si peste Palarier.Eu sunt Pisica din Cheshire. un Iepure de Martie. la un joc de crochet. lua o imbucatura din cealalta jumatate de ciuperca si ciuguli din ea pana ajunse la inaltimea ei obisnuita. Aerul incarcat de piper era de nesuportat pentru Alice. Iute. Alice porni mai departe. unde o zari pe Ducesa care sedea pe un scaunel si zgaltaia din toate puterile un prunc. raspunse Pisica. dar pentru ca nu-i deschise nimeni. Abia ce muscase putin. Curioasa. Sub ochii ei. cu un Harciog adormit intre ei. cealalta parte te face mai mica. Mare ii fu mirarea lui Alice cand constata ca pisica sedea acum pe creanga unui copac. Pestele Valet scoase la iveala o tava.O parte a ciupercii te va face mai inalta. O bucatareasa amesteca intr-o oala care umplea aerul cu nori de piper. Iar la stanga. cu un zambet pe fata. .Ce fel de oameni locuiesc aici? intreba Alice. un Peste Valet se apropie in goana de usa deschisa de o Broasca Valet. Speriata. Rupse o bucatica dintr-o margine si o alta bucatica din marginea cealalta si se hotari sa incerce mai intai bucatica din mana dreapta. Apoi Alice rataci printr-o padure pana ce ajunse la o casuta.

O tarta mare. sarind cu atata graba. in sfarsit. Apoi.Prostii! . incat nici nu mai are rost sa mai jucam. . . va tai tuturor capetele! Alice nu-si mai gasea ciocanul si bila. jocul era destul de greu. . Pentru Alice. In spatele ei sedeau juratii. Uimita. Regina tipa: . . spuse un gradinar.si ciuguli din ciuperca pana ajunse inalta de-o schioapa. raspunse Alice.Dar. deschise usita si patrunse in gradina minunata. spuse Regele catre jurati. scriind preocupati pe tablitele lor. E atat de… Dar o zari pe Regina care tragea cu urechea si continua: .Deloc. unde Juvete in lanturi statea in fata Regelui si a Reginei. Alice simti ca i se face foame. Ducesa si Iepurele Alb intrara si ei in jocul de crochet. iar portile erau soldatii care faceau podul. Ca de nu. . Vazand-o pe Alice. Privind scena.La locurile voastre striga Regina.Chem martorul urmator! striga ascutit Iepurele.Juvetele de Inima Rosie a furat tarta Reginei. Majestatea voastra.Taiati-i capul! . . Alice incepu sa planga. flamingoul meu a zburat. Vazand-o ca nu joaca.Si cum iti place Regina? intreba Iepurele. 234 .… sigur ca o sa castige. Chiar atunci se auzi in departare un strigat: "incepe procesul!".Aici! tipa Alice. spuse Ducesa. Alice simti cum incepe sa creasca iar. hai sa jucam crochet! stiga Regina. Alice vazu cum gradinarii dadeau peste trandafirii albi cu vopsea rosie. dar mai apoi se indrepta de spate si zise: .Regina nu poate suferi trandafirii albi. iar ariciul a luat-o la sanatoasa. trona in mijlocul salii. Ciocanele erau de fapt flamingi. asezata pe o masa. Toata lumea se repezi in sala de judecata. Va rog sa dati verdictul! Pe neasteptate. Ducesa o cuprinse cu bratul. .Ce faceti aici? ii intreba. ca rasturna boxa cu jurati. protesta Alice. .Atunci. Alice! .Nici nu-ti inchipui cat de mult ma bucur sa te revad. bilele erau arici.

Intr-o zi de iarna. Alice se trezi la poalele copacului. Numai ca.Ce vis curios am avut. deas avea o fetita cu pielea alba ca zapada. spuse ea. alaturi de sora ei. Si. biata regina se stinse din viata dupa ce isi vazu fetita..Cui ii pasa de voi? Spuse Alice. se intepa cu acul.. " Ah. regele isi lua o noua sotie.. iar Alice se porni sa tipe. Dupa multi ani.Taiati-i capul! zbiera Regina. intr-o buna zi.. incercand sa le indeparteze. ii raspunse sora ei. o regina frumoasa si inteleapta. Dar mai bine s-o iau de la inceput. Nu sunteti decat un pachet de carti de joc! Auzind acestea. fratii mei si cu mine muncim in adancul muntilor pentru a aduce de acolo la lumina aur si nestemate.. Alba ca zapada si cei sapte pitici de Fratii Grimm De cand ne stim. vai.. E o munca anevoioasa care ne tine in intunericul din strafundul pamantului ceasuri indelungate in fiecare zi a anului. Noua regina era tare trufasa si nu era multumita ca este doar frumoasa: voia sa fie cea mai frumoasa. cu buzele rosii ca sangele si cu parul negru ca abanosul. tot pachetul acela de carti de joc se arunca asupra ei. iar cateva picaturi de sange inrosira zapada de pe pervazul ferestrei. din vremuri de demult. Si iata dorinta i se implini: regina nascu o fetita intocmai cum o visase. . Noi nu putem admira schimbarea anotimpurilor si nimic nu ne modifica obiceiurile. in timp ce-si beau ceaiul. care crescuse de-acum la inaltimea ei obisnuita. . Numai ca.. Alice ii povesti minunatele ei aventuri in Tara Minunilor. "... isi zise ea. pe care o boteza Alba ca Zapada. Dintr-o data. Avea in iatacul ei o oglinda fermecata careia ii cerea mereu sfatul. care statea la fereastra si broda. .Trebuie sa mi-l povestesti pe tot la ceai. 235 .

Trebuie sa-i dai ascultare reginei. eu iti sunt credincioasa.Bine. o dobora si-i lua inima. oglinda ii raspundea: .Oglinda. spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Aceasta ii raspunse: . mai bine fugi! . pe care o aseza intr-un sipetel. Alba ca Zapada se pierdu in padure. In vremea asta. oglinjoara mea. Regina cea rea fu cuprinsa de furie. oglinjoara mea. iata inima Albei ca Zapada. . Si iata intr-o buna zi.Regina. sa-mi aduci dovada inima ei! porunci ea. vanatorul prinse o caprioara. Pe drumul de intoarcere.Alba ca zapada si cei sapte pitici In fiecare zi se admira indelung in oglinda si o intreba: . spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Si in fiecare zi. Vanatorul cobora in livada unde Alba ca Zapada culegea mere. .Oglinda.Alba ca Zapada. pe cand regina isi intreba oglinda: . vanatorul fu cuprins de mila. vazand chipul dragalas si nevinovat al printesei. dar Alba ca Zapada este cea mai frumoasa. alergand cat o tineau picioarele. Alba ca Zapada crestea si se facea pe zi ce trece mai frumoasa si mai inteleapta. . dar porunca reginei? .Porunca era sa-ti iau viata! Numai ca eu nu pot face una ca asta! Fugi si nu te mai intoarce niciodata la castel! Alba ca zapada si cei sapte pitici Atunci. du-o in padure si omoar-o! Si ca sa te cred ca ai omorat-o.Ia-o cu tine pe Alba ca Zapada. am primit porunca sa te iau cu mine la padure. Urmeaza-ma! Cand sa-si scoata pumnalul.Printesa. fara sa se mai uite in urma.Regina. Porunca ti-a fost indeplinita. trufasa regina isi vedea mai apoi de treburile ei. Dadu porunca sa i se infatiseze unul dintre vanatori: . 236 .Maria Ta. Cu aceasta in mana se infatisa reginei. nu te insel niciodata: esti foarte frumoasa. tu esti cea mai frumoasa din lume! Multumita.

regina cea rea isi intreba oglinda: .Cu totul de acord! . Infometata.Ce casa draguta! exclama ea cu incantare.Si eu! .Alba ca Zapada rataci multa vreme prin padure. . " Ce mic e totul aici! se mira ea. apasa clanta si intra. oglinjoara mea. spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Iar oglinda ii raspundea: . La sfarsitul zilei. . Cand termina. Vietuitoarele padurii o urmareau curioase. nu te insel niciodata: esti foarte frumoasa. cei sase frati ai mei si cu mine ne-am intors acasa. dupa ce am trudit din greu in maruntaiele pamantului. Si ce vraiste in casuta asta! O sa fac eu curatenie! " se hotara ea. Cum nimeni nu-i raspunse. adormi pe un patuc.Oglinda. Caci vreau sa fiu cea mai frumoasa din lume. Punand mana pe o matura. dar tot Alba ca Zapada este cea mai frumoasa.Ah! Ce bine e din nou acasa! Tot ce imi doresc e sa mananc si sa dorm. Si i-o arata pe Alba ca Zapada in fata casutei din padure. Alba ca Zapada batu la usa casutei din padure.Ce frumoasa este! Oare unde se duce asa de una singura? Si iata ca Alba ca Zapada zari printre copaci acoperisul unei casute.Sunt de aceeasi parere! .E adevarat! 237 .Si eu! . . Alba ca Zapada se apuca de treaba: matura praful din toate ungherele. dar ce mica este! Cine poate locui acolo? In vremea asta. spala si orandui totul. . musca dintr-o painita si bau dintr-un ulcior cu lapte. o sa ma ocup eu insami de treaba asta... cuprinsa de oboseala. la castel. .Alba ca Zapada! Asadar vanatorul n-a ucis-o! Daca asa stau lucrurile.Regina. eu iti sunt credincioasa.

Caci regina luase cu ea tot soiul de podoabe..Da.. Alba ca Zapada ne-a spus povestea ei.. nimeni nu ma va recunoaste.Noi suntem cei sapte pitici.O. Avea pielea foarte alba. . regina cea rea punea la cale o rezbunare cumplita. .Deloc! Acum o sa putem petrece! Muzica! Dupa ce am dantuit si ne-am distrat bine..Totul e curat luna! Cineva a facut curatenie aici! In camera de culcare am dat de o fetiscana adormita intr-un patuc. Tu ai facut curatenie in casa? . Cu infatisarea ei schimbata.Nu vrei sa ramai aici la noi? O sa te ocupi de gospodarie in timp ce noi vom cobora in mina.Cine sa fie? N-am mai vazut-o pana acum! . iar noi i-am zis: . In vremea asta. O s-o ispitesc pe prostuta aceea cu fleacurile astea. va multumesc! Sunteti buni la inima si milosi! A doua zi dimineata..Sunt de nerecunoscut! Intr-adevar. .. Cine sunteti? .Ce frumoasa e! Dar si ce inalta! .Oh! Ce mititei sunteti! glasui Alba ca Zapada deschizandu-si ochii.Sst! O s-o trezesti. sper ca nu v-ati suparat.. . Nimeni. am plecat catre mina mult mai veseli decat de obicei. Din cele ce le plac fetelor... regina cea rea ajunse in padure. cu palaria asta urata si cu salul mancat de molii. 238 . . la castel. eu. precum zapada.Si inca cum! .Oh! Usa e intredeschisa! A intrat cineva in casa! Alba ca zapada si cei sapte pitici Cam speriati. iar parul ii era negru ca abanosul. la casa piticilor. . am impins usa. Doar casa arata parca altfel decat o stiam. iar tu te afli la noi acasa.

. fara sa stea pe ganduri. eu iti sunt credincioasa. strangea mereu.Regina. Alba ca Zapada. trebuie s-o spunem. Nici nu musca bine din mar ca si 239 .. regina isi intreba iarasi oglinda: . Insa regina strangea.. se gandi Alba ca Zapada. oglinjoara mea.Poftim.. nu te insel niciodata: esti foarte frumoasa. cingatori! Cine vrea piepteni frumosi? Ziua buna. asa-zisa negustoreasa incepu sa traga de sireturile cingatorii.Incearc-o pe asta.Dar ce se intampla? Ce faci? Da-i drumul! Convinsa ca a terminat cu Alba ca Zapada si profitand de inghesuiala.Oglinda. ca si in alte dati.Bine te-am gasit. . bea. ii raspundse: . Reintoarsa la castel. increzatoare. si stranse..... spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Insa oglinda. fata mea. . nu-si mai aminti de sfaturile noastre si intinse mana catre frumosul fruct otravit. Si proptindu-se bine. dar tot Alba ca Zapada este cea mai frumoasa.Ajutor! Nu mai pot respira! Ma sufoc.De vanzare! Piepteni. Alba ca Zapada ii deschise deja usa casutei. . A doua zi se deghiza din nou intr-o femeie batrana si zdrentaroasa si isi puse o masca pe ochi. iar babuta asta pare tare sarmana! " .Adu un pahar cu apa! Poftim. .. te ajut eu sa-i strangi sireturile. Apoi lua un mar frumos si rosu la culoare pe care il inmuie in otrava si il aseza peste alte mere intr-un cosulet.. Regina fu cuprinsa de o furie neagra. gusta din marul asta frumos ca sa te convingi cat este de bun. Tocmai atunci ne-am intors si noi de la mina.Dezleaga-i repede cingatoarea! Iute! . Si iarasi lua calea padurii. Ia priveste cingatorile astea frumoase. si stranse! Biata Alba ca Zapada incerca sa strige: .. nesuferita de regina disparu. ce frumoase sunt. Care-ti place? Caci. fata frumoasa! N-ai vrea sa cumperi niste mere? " Oh. o sa te simti mai bine.

daramite s-o mai si prindem. incat nu ne-am putut hotara s-o ingropam. ducandu-se la vanatoare.Regina.Baba asta urata si rea e desigur regina! . spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Insa oglinda ii raspundse: . nu te insel niciodata: esti foarte frumoasa. in vreme ce micile animale ale padurii se apropiau intristate.In sfarsit! Acum eu sunt cea mai frumoasa! Apoi se grabi s-o ia din loc. piticii. . oglinjoara mea. regina se napusti la oglinda ei fermecata fara sa-si scoata mai intai straiele de cersatoare. regina isi smulse masca si scoase un tipat: oglinda ii arata un chip hidos si zbarcit si asa avea sa ramana pe veci. Toata viata am jelit-o. Era atat de frumoasa. alaturi de vietuitoarele padurii. Statea intinsa pe jos. Noi. si era cu adevarat lipsita de viata. acolo unde cazuse.cazu si ramase nemiscata. intr-o buna zi. astfel ca oricine s-o poata admira.Cu siguranta i-a facut rau Albei ca Zapada! Cand ne auzi vocile. am incercat zadarnic s-o readucem la viata pe Alba ca Zapada. Regina cea rea incepu sa rada: . Pentru noi piticii era tare greu sa ne tinem dupa ea. un tanar print trecu pe acolo. In zori am asezat-o intr-un sicriu de cristal. atat de 240 . de acum inainte. Sigura de victorie. regina isi zvarli cosuletul cu mere si o lua la sanatoasa cat putu de repede. Dar. . Otrava fuse tare puternica. chipul iti va fi la fel de had cum ti-e inima. Ingrozita. Vazand-o pe Alba ca Zapada odihnind in sicriul de cristal. pe varf de munte. eu iti sunt credincioasa. Ce pustie avea sa fie casa fara ea! Dar iata ca.Alba ca Zapada voastra nu mai e! ne-a mai strigat ea cu rautate inainte de a se face nevazuta prin padure. Alba ca Zapada nu mai poate fi cea mai frumoasa.Oglinda. Nici nu le venea sa creada ca Alba ca Zapada cea buna si frumoasa nu mai traia! .

Vrei sa fi printesa mea? Imparatia mea te asteapta. nu se mai putu dezlipi de locul acela. miscarea facu sa cada din gatul printesei bucatica de mar otravit.." Aladin si lampa fermecata P. este atat de frumoasa!. Dervisul purta o pelerina de matase si un turban mandru pe cap. Cand il vazu pe print. Si atunci. Alba ca Zapada era vie. Pe data Alba ca Zapada deschise ochii.. pe cand se juca cu prietenii in piata din centrul orasului. Numai ca de data asta eram tare fericiti pentru ea! Totul e bine cand se termina cu bine.Cum sa nu domnule! Fac orice munca ca sa castig cativa banuti. raspunse Aladin. El se adresa lui Aladin: . am ramas iarasi fara Alba ca Zapada.. 241 . printul o readuse la viata.Mai baiete. . se intalni cu dervisul. nu esti cumva baiatul croitorului Mustafa? Ai vrea sa castigi cateva rupii? . . De atunci nu ne saturam niciodata sa ne amintim de povestea ei si s-o istorisim tuturor. El era tare sarac si-si petrecea timpul hoinarind din loc in loc si jucandu-se.Cat despre noi piticii..Atunci asculta-ma cu atentie! Tot ceea ce ai de facut e sa ma ajuti sa cautam o lampa veche.Ridicati capacul. I-am istorisit toata povestea. ... chipul printului se lumina de un zambet. Kerr Traia odata in tara sultanului un baiat pe nume Aladin. . obrajii i se imbujorara. o cuprinse in brate.frumoasa incat parea ca doarme. Cu mare delicatete. zise el atunci. Intr-o zi. as vrea s-o vad mai de aproape. B.

Intrarea din fata grotei era acoperita cu o placa de piatra si putea fi data la o parte doar daca se rostea formula magica. Dervisul il asepta afara si il tot grabea: .Lampa aceasta este ascunsa intr-o grota cu alte giuvaieruri.Mai intai dami lampa obraznicule! Striga dervisul. . indreptandu-se spre un loc parasit.Aladin grabeste-te sa-mi aduci lampa! Baiatul se uita in jurul lui si gasi o lampa cu ulei. poti sa le iei pe toate.Da-mi lampa! Ii porunci dervisul.Daca nu-mi dai lampa. . Aladin urma pe dervis in afara orasului. Vei gasi acolo o multime de bijuterii. Inainte de a patrunde in grota. si incepu sa strige catva timp. sa pieri odata cu ea! Il ameninta dervisul si incepu sa bolboroseasca formule magice.Asa sa fie. Aladin facu in tocmai si incepu sa coboare treptele. . domnule. placa de piatra se ridica si bloca iesirea din grota. Apuca lampa si se indrepta spre iesire. de ce tocmai lampa aceasta veche si ruginita iti trebuie? Sunt aici atatea alte minunatii!… "Poate o fi fermecata?…" se gandi in sinea sa Aladin. Tu esti singurul om care poti sa mi-o aduci. Aladin si lampa fermecata La auzul acestei voci poruncitoare. sa ies de aici. Aladin se opri pe marginea lacului si incepu sa se joace aruncand pietre in apa. . te rog. Incepu sa i se faca frig si chiar in momentul in care isi freca 242 . il ruga Aladin pe dervis. Aladin incepu sa dea inapoi inspaimantat. Dervisul il striga pe Aladin si ii ceru sa coboare in grota. si ii striga dervisului: .Ajuta-ma. dar apoi isi dadu seama ca totul era in zadar si ca nimeni nu-l putea auzi. incat nici nu baga de seama ca dervisul rostise formula magica si ca usa grotei se deschise. . Mie nu-mi trebuie decat lampa. In timp ce dervisul rostea formula magica. dervisul ii dadu lui Aladin un inel care sa-l fereasca de toate relele. La rostirea acestor cuvinte. Aladin ramase in intuneric. tare veche si ruginita. Era atat de preocupat de joaca sa.Domnule.

As vrea sa ma duc acasa rosti Aladin. schimba iutevechea lampa cu una noua si aratoasa. Intr-o zi.Eu sunt spiritul acestui si voi satisface dorinta celui care il poarta. . Aladin o zari in piata publica pe Iasmina. Anii au trecut si Aladin se facu un tanar chipes. In timp ce lustruia lampa aceasta incepu sa fumege si din fum incepu sa se ridice un gnom. din inelul pe care il primise de la dervis iesi un spiridus. Cine vrea sa faca schimb cu mine? Iasmina care nu stia de secretul lui Aladin. Apoi i se adresa lui Aladin astfel: .Eu sunt spiridusul aceste lampi si de azi incepand te voi servi pe tine. Cine credeti ca era negustorul? Era chiar dervisul cel rau! Aladin si lampa fermecata Acesta. aceasta le satisfacea toate dorintele. eu sunt noul tau stapan! Striga dervisul. Printesa era asa de frumoasa ca lui Aladin ii cazu draga de indata ce o vazu. un negustor batran batu la usa palatului: .Spiridusule.Cumpar felinare vechi si dau in schimb felinare noi! Striga el. Intr-o frumoasa dimineta. Astept ordinele tale! De atunci.Eu sunt spiridusul lampii si de azi incepand tu esti stapanul meu. si vreau sa ma duc pe un taram indepartat impreuna cu printesa si cu acest palat! 243 . . Din acel moment si Aladin si Iasmina se mutara in palatul daruit de spiridus. ce puse mana pe lampa se ivi spiridusul: . Si sultanului ii fu pe plac tanarul asa ca ii dadu binecuvantarea tinerei perechi. dar in calipa urmatoare Aladin se gasi acasa cu felinarul in mana si cu inelul pe deget.mainile cu disperare. prea frumoasa fata a sultanului. pe cand printesa se gasea singura acasa. Ii povesti mamei sale intamplarea ciudata prin care trecuse iar aceasta in timp ce il asculta pe baiat incepu sa curete lampa prafuita. Ochii ii ardeau in orbite si tinea mainile incrucisate pe piept. Spiridusul nu zise nimic. Iti astept ordinele! . Ori de cate ori se adresau lampii. Aladin si mama sa nu au mai dus lipsa de nimic.

. Despre dervisul cel rau nu amai auzit nimeni niciodata. Greuceanu de Petre Ispirescu A fost un imparat si se numea imparatul Rosu. . iar poporul ii sarbatori asa cum se cuvine. ii ceru el inelului. ca numai isi lua inima in 244 . si cand la treaba. acela va lua pe fiie-sa de nevasta si inca jumatate din imparatia lui. Pe vremea aceea. S-a uitat in jur neajutorat si apoi si-a amintit de inel. Cand se intoarse dervisul. imparatul insa se tinu de cuvant. vezi ca nu toate mustele fac miere.Scumpa mea pune praful acesta in ceaiul dervisului o ruga Aladin pe sotia sa. El era foarte mahnit ca. langa scumpa sa sotie. ca sa dea de stire tuturor ca oricine se va gasi sa scoata soarele si luna de la zmei. hat in sus.Cand Aladin ajunse acasa vazu ca palatul si printesa disparusera. nu pot trai fara ea. Aladin se trezi in bucataria dervisului. in zilele lui. ce se razgandi. sultanul incepu sa-i curga lacrimile de bucurie. niste zmei furasera soarele si luna de pe cer. ce se gandi. Cat ai zice peste.Du-ma la iubita mea. iara cine va umbla si nu va izbandi nimic. se afla un viteaz pre nume Greuceanu. hat in jos. care tocmai pregatea ceaiul. acela sa stie ca i se va taia capul. Auzind si el de fagaduinta imparateasca. bau ceaiul si in cateva secunde dormea dus. La vederea lor. Tramise deci oameni prin toate tarile si ravase prin orase.Greuceanu Multi voinici se potricalisera semetindu-se cu usurinta ca va scoate la capat o asemenea insarcinare. da din colt in colt si nu stia de unde s-o inceapa si unde s-o sfarseasca. iar Aladin si Iasmina au trait in pace si fericire pana la adanci batranete. cat se poate de repede. Aladin lua lampa si il ruga pe spiridus sa-i duca acasa.

grai cu cuvintele lui mieroase cele urmatoare: . ma voi incumeta sa ma insarcinez si cu cealalta treaba. Multi voinici s-au legat catre maria ta sa scoata de la zmei soarele si luna pe care le-a hrapit de pe cer. sanatate buna! Ma voi duce de unde am venit. si stiu ca cu moarte au murit. ca mai de folos i-ar fi lui sa aiba doi supusi mai mult. Asta sa fie in norocul meu. 245 . ceea ce si facura. Multumira lui Greuceanu din toata inima si ii fagaduira ca toata viata lor se vor ruga lui Dumnezeu pentru dansul ca sa mearga din izbanda in izbanda. pentru nesocotita lor indrazneala. Pe drum se intalni cu doi oameni pe cari slujitorii imparatesti ii ducea la imparatul ca sa-i taie. bietii oameni. aide.dinti. Si astfel. asa cuvinte bune si dulci scoase si atata mestesug puse in vorbirea sa. dara Greuceanu ii mangaie cu niste vorbe asa de dulci. El isi puse nadejdea in intamplarea aceasta si isi zise: "imi voi incerca norocul. Ei erau tristi. nfatisandu-se la imparatul. mergand a doua oara la imparatul. doar-doar va da Dumnezeu sa ajungem a putea pedepsi pe acei blestemati de zmei. aide. Aceasta izbanda o lua drept semn bun. incat si imparatul crezu ca pe nedrept ar fi sa omoare pe acei oameni. sa traiesti intru multi ani pe luminatul scaunul acestei imparatii. ajunge la curtea imparateasca. poftorindu-si unele ca acestea. iara de nu. atatea ii povesti. cuget a ma duce intru cautarea acestor talhari de zmei. Dar fiimi milostiv si mana de ajutor. niciodata nu strica cineva sa faca o incercare". pentru ca fugisera de la o batalie ce o avusese imparatul acesta cu niste gadine. si Greuceanu. si eu. incat le mai veni nitica inima. marite doamne.Marite doamne. fiindca n-au putut sa-si indeplineasca legamintele ce au facut catre maria ta. si ca mai mare va fi vaza lui in lume de s-ar arata milostiv catre popor. Nu mai putura oamenii de bucurie cand auzira ca Greuceanu a maglisit pe imparatul pana intr-atata. incumetandu-se pe ajutorul lui Dumnezeu si pe voinicia sa. incat l-a facut sa-i ierte. De voi izbuti sa induplec pe imparatul a ierta pe acesti oameni de la moarte. ca era si mester la cuvant Greuceanu nostru. si pleca si el la imparatul sa se inchine cu slujba. si mi-ar fi voia sa-mi incerc si eu norocul.

Acest faur. tot nu ma voi lasa pana nu voi duce la capat bun sarcina ce imi iau de buna-voia mea. si mai lunga. care s-ar intoarce mai intai si va gasi cutitul ruginit sa nu mai astepte pe cellalt. pana ce li se facu calea cruci. Apoi Greuceanu apuca la dreapta si frate-sau la stanga. fiind cel mai mare mester de pe pamant. departata. si plansera ca niste copii. Indata dupa plecarea Greuceanului. si apoi se despartira. Trei zile si trei nopti au stat inchisi intr-o camara Greuceanu cu Faurul-pamantului si se sfatuira. era si nazdravan. ci numai si numai pentru ca voiesc sa fiu drept. la mine partinire nu este scris. Poruncile mele voi sa fie una pentru toata imparatia mea. Iara Greuceanu si frate-sau mersera cale lunga. Si. umbland mai multa vreme in sec. Greuceanu cuvanta cu glas voinicesc: . raspunse imparatul. ca sa scape cu fata curata din aceasta intreprindere. fiindca aceasta insemneaza ca a murit". isi impartira cate o basma si se intelesera zicand: "Atunci cand basmalele vor fi rupte pe margini. Fratele Greuceanului. si preste cateva zile si pleca. merse. si aceasta nu pentru altceva. dupa ce se odihnira cateva zile si mai planuira ceea ce era de facut. dupa ce se imbratisara. Greuceanu lua cu dansul si pe fratele sau si merse. Faurul-pamantului se apuca si facu chipul lui Greuceanu numai si numai din fier. Mai nainte d-a se desparti. sa se stie ca unul din ei este pierit". Se invoira. marite imparate. aici se oprira. Aici se oprira si poposira. nu pot sa schimb nici o iota.Fie. sa mai traga nadejde unul de altul ca se vor mai intalni. pana ce ajunse la Faurul-pamantului. iara cand basmalele vor fi rupte in mijloc.Dragul meu Greucene. cu care era frate de cruce. Greuceanu si frate-sau o luara la drum. se intoarse la locul de despartire si. Vazand statornica hotarare a imparatului si dreptatea celor vorovite de dansul.. nici o cirta din hotararea mea. dupa ce puse la cale tot ce gasi ca e bine sa faca. gasind cutitul curat. apoi porunci sa arza cusnita ziua si noaptea si sa tina chipul acesta fara curmare in foc. chiar de as sti ca voi pieri. Mai infipse si un cutit in pamant si zisera: "Acela din noi. se puse a-l astepta acolo cu 246 . merse cale lunga. se asezara pe iarba si facura o gustarica din merindele ce mai aveau.

zmeule viteaz. pasarea asta gingasa nu mi se pare ogurlie pentru casa noastra. . auzind.Maiculita si surioara. Iara Greuceanu se duse. ca vazuse soarele si luna la locul lor pe cer. iata mare. Vezi ca el ascultase nazdravaniile ce-l invatase Faurul-pamantului. Daca ajunse aici. Dara zmeul.Vino. ca zmeul cel mai mic se intorcea si.bucurie. stia acum ca zmeii se dusesera la vanat in Codru Verde si aveau sa se intoarca unul de cu seara. maniindu-se.Ba in lupta. Aduse zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana in genuchi. Cum se vede treaba. altul la miezul noptii si tartorul cel mare despre ziua. Pasamite aveau zmeii cunostinta de vitejia lui Greuceanu. Greuceanu numaidecat se dete iarasi de trei ori preste cap si se facu o musca si intra in camara zmeilor. Se apropiara unul de altul si se luara la tranta. zise: . din cele ce auzise. se intoarse repede si chema pe muma-sa si pe sora-sa cea mica. Greuceanu se dete de trei ori peste cap si se facu un porumbel. manca-o-ar lupii carnea calului! Pe lumea asta nu mi-e frica de nimeni. se duse pe o poteca care-l scoase tocmai la casele zmeilor. ajungand calul la marginea podului. asezate unde-si intarcase dracul copiii. unde sforai o data si sari inapoi de sapte pasi. iesi afara si se duse pe drumul ce ducea la Codru Verde si acolo se ascunse subt un pod. Dupa ce lua in cap tot ce auzi. ci mai mult seamana a fi ochii lui Greuceanu cel de aur. ca sa vina sa vaza minunea. Greuceanu zbura si se puse pe un pom care era tocmai in fata caselor. ca e mai dreapta. Apoi intrara catestrele zmeoaicele in casa si se pusera la sfat. Pana acuma ne-a fost si noua! D-aici inainte numai Dumnezeu sasi faca mila de noi si d-ai nostri. Ochii ei nu seamana a de pasare. Atunci. Aduse si Greuceanu pe zmeu 247 . Greuceanu.Ah. Fata cea mica zise: . iesind fata de zmeu cea mare si. Acolo se ascunse intr-o crapatura de grinda de la tavanul casei si asculta la sfatul lor. sau in lupta sa ne luptam. iesi pe pod si striga: . Facandu-se porumbel. Asteptand Greuceanu acolo. dar si pe acela c-o lovitura il voi culca la pamant. numai de Greuceanu de Aur. uitandu-se. in sabii sa ne taiem.

si se luptara. dara acesta. se lua la tranta si cu acest zmeu. in suliti sa ne lovim. mare. adu-mi tu mie un cioc de apa si-ti voi da de mancare un voinic cu calul lui cu tot. Zise si Greuceanu: 248 . de-i parai oasele. Atunci. si cand ajunse la capul podului. pana ce ajunse vremea la namiezi. corbule. Aruncandu-i si mortaciunea acestuia si a calului sau sub pod. Sosi zmeul si se luara la bataie: in sabii se batura ce se batura si se rupsera sabiile. si stranse zmeul pe Greuceanu o data. vino sa ne batem. dupa ce arunca lesul zmeului si al calului sub pod. ori in lupta sa ne luptam. si unde racni: . se umfla si se incorda in vine si nu pati nimic. si vazandu-l. in suliti se lovira ce se lovira si se rupsera sulitile. iara Greuceanu ii raspunse si lui ca si celui dintai. si calul lui sari de saptesprezece pasi inapoi. Atunci trecu pe dasupra lor un corb carele se legana prin vazduh si cauta la lupta lor. sarind repede. si inca si pe acesta numai sa-l iau la ochi cu sageata si il voi culca la pamant. El zise ca si frate-sau. pasare cernita. [de] catranit ce era. si se luptara. Cand despre zori. tocmai cand el nu se astepta. ca un tartor. in sabii sa ne taiem. zmeul ii zise: . nene. apoi Greuceanu stranse o data pe zmeu. Se necaji zmeul de aceasta intamplare cat un lucru mare. mi-l tranti si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul cu palosul. bagand de seama ce are de gand zmeul. venea tat-al zmeilor. ii zise: . unde venea.Corbule. sari calul lui saptezeci si sapte de pasi inapoi. zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana la brau. se puse sa se odihneasca. apoi se luara la lupta: se zguduiau unul pre altul de se cutremura pamantul. Iesind de sub pod. se puse iarasi de se odihni. ca pe lumea asta nu mi-e frica de nimenea. veni si fratele cel mare al zmeului. Si unde mi-aduse. Cand. Apoi. Dara Greuceanu.si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul. unde mi-aduse si el pe zmeu o data. doara de Greuceanu de Aur.Deh! zmeule viteaz. in puterea noptii. si ostenira.Ah. iesind si Greuceanu de sub pod. Asa lupta nici ca s-a mai vazut. mancare-ar lupii carnea calului.

intinsera pasul la drum ca sa se intoarca la imparatul. Se codea zmeul. dete peste un par plin de pere de aur. spre a-si mai momi foamea.Corbule. mie sa-mi aduci un cioc de apa dulce. si. aduse lui Greuceanu un cioc de apa dulce si ii astampara setea. tinandul asa. In cale. si inca si capul reteza-ti-l-voi. iara pana una. Iara el.In Codru Verde este o cula. se invoi a se odihni. Acolo inauntru sunt inchise.Spune-mi. tot mai nadajduindu-se a scapa cu viata daca ii va spune. ci zise ca le va culege el. deschise usa cu degetul zmeului si gasi acolo soarele si luna. Lua in mana dreapta soarele si in cea stanga luna. caci eu ti-oi da de mancare trei lesuri de zmeu si trei de cal. Gasind pe frate-sau la semnul de introlocare. si.. se imbratisara si. toate starvurile. apoi ii taie degetul si-l lua la sine. o data pe zmeu. imputernicindu-se. dara nu lasa pe frate-sau sa culeaga pere. Cum auzi Greuceanu unele ca acestea.Spune-mi-vei ori nu. Fratele Greuceanului zise ca ar fi bine sa mai poposeasca putin la umbra acestui par. Cand. cand vazura iarasi soarele si luna pe cer. Auzind corbul aceste cuvinte. care auzise pe zmeoaice ce planuisera. cumparand doi cai ce mergeau ca sageata de iute. le arunca pe cer si se bucura cu bucurie mare. intorcandu-se inapoi. Apoi ii zise: . unde ai ascuns tu soarele si luna. ce 249 . Dete corbului. Oamenii. multumit ca a scos la bun capat slujba. caci azi nu mai ai scapare din mana mea. nevoie mare. Atunci zmeul. ca sa mai rasufle si caii. o lua la drum. zmeule spurcat. Greuceanu. dupa fagaduiala. ii reteza capul. Atunci Greuceanu mai prinse la suflet. corbule. caci insetosasera. unde ridica. ducandu-se Greuceanu la cula din Codru Verde. eu tot le voi gasi. si trantindu-mi-l il baga in pamant pana in gat si-i puse piciorul pe cap. zise: . ingana verzi si uscate. Cheia este degetul meu cel mic de la mana dreapta. se veselira si laudara pe Dumnezeu ca a dat atata tarie lui Greuceanu de a izbandit impotriva impielitatilor vrajmasi ai omenirii. Atunci trase palosul si lovi parul la radacina. nene. alta sa culeaga si cateva pere. dara Greuceanu ii mai zise: .

frate. repede ca vantul. raspunse Greuceanu. zicand: . Iar noi sa bem nitica apa rece si sa culegem flori. tragand palosul. ca sa ne mai odihnim caisorii. Greuceanu simtind ca s-a luat dupa dansii zmeoaica cea batrana. incalecara si plecara la drum.Sa ne oprim aici nitel. ii prapadea! Nici oscior nu mai ramanea din ei. Apoi. Dupa ce plecara si mersera ce mersera. detera preste o gradina foarte frumoasa cu flori si cu fluturei si cu apa limpede si rece.Ma mancasi fripta.sa vezi d-ta? unde incepu a curge niste sange si venin scarbos si un glas se auzi din pom. decat praf si cenuse. Greucene. caci ea se facuse gradina si izvor ca sa invenineze pe Greuceanu si sa-l omoare. frate. dara in loc de apa incepu a clocoti un sange mohorat. ajunsera la Faurul-pamantului. Si nimic nu mai ramase din acel par. dupa aceea impunse si in fundul fantanei si a marginilor ei. si umplu vazduhul de un miros gretos. iara frate-sau incremeni de mirare. cand ce sa vezi d-ta? Unde se luase dupa dansii scorpia de muma a zmeoaicelor cu o falca in cer si cu alta in pamant ca sa inghita pe Greuceanu si mai multe nu. nici fete. si avea de ce sa fie catranita si amarata: cac nu mai avea nici sot. lovi in tulpina unei flori care se parea mai frumoasa si o culca la pamant. . i scapand si d-aceasta pacoste. ii raspunse el. apoi. . mai facand un vant cailor. inapoi si spune-mi ce vezi.Ia te uita. daca aceasta gradina va fi sadita de maini omenesti si daca acel izvor va fi lasat de Dumnezeu. dara Greuceanu mai zise o data fratelui sau sa se uite in urma. zise fratina-sau: . Atunci dete bice cailor cari mergeau repede ca vantul si lin ca gandul. precum ai mancat si pre barbatul meu. Praf si tarana ramase si din fata cea mai mare de zmeu. cum descalecara. Acum insa n-avea ce le mai face. frate.Asa sa facem. De-i ajungea. iata un nor vine dupa noi ca un vartej. ca si din tulpina florii. Aci. Acesta ii spuse ca se apropie norul ca o flacaraie. nici gineri. Pe urma lor iaca si zmeoaica. 250 .Ce sa vaz. Fratele Greuceanului zise: . nestiind ce sunt toate acestea. se inchise in fauriste.

inaintand el alene. merse. rasturnat in caruta. Ascultati acum si va 251 . iara el ramase mai in urma. se dete de trei ori peste cap si se schimba intr-o stana de piatra. Apoi tot el zise Greuceanului: . Acestuia ii fu frica sa dea piept cu Greuceanu. Faurul-pamantului deschise usa fauristei. si pe ici ti-e drumul! Nu baga insa de seama ca palosul ii lipseste. Nu trecu mult si starvul zmeoaicei se prefacu intrun munte de fier si astfel scapara si de dansa.Mai. Dupa ce fura gata. trecu pre langa un diavol schiop carele tinea calea drumetilor ca sa le faca neajunsuri. il intepeni bine. Merse. se urca in caruta. Greuceanu desprinse de la caruta un cal si-l dete fratelui sau. din greseala. ca sa duca imparatului Rosu vestea cea buna a sosirii lui Greuceanu cu izbanda savarsita. ii scoase cuiul din capul osiei de dindarat si-l arunca departe in urma. Iara cand el isi cauta cuiul. diavolul ii fura palosul. Greuceanu se prefacu ca se indupleca si facu o gaura in parete. ti-ai pierdut cuiul. dara. El mai cu seama era nebun de bucurie pentru muntele de fier. Atunci porunci calfilor sa faca lui Greuceanu o caruta cu trei cai cu totul si cu totul de fier. du-te de ti-l cauta.O intoarse insa la siretlic: ruga pe Greuceanu sa faca o gaura in parete ca macar sa-l vaza in fata. ca sa nu scape nici el neatins de rautatea lui cea draceasca. Aci se oprira si poposira. inghiort! inghiti si pe loc si crapa. Faurulpamantului. vericule. isi uita acolo palosul. apoi. Puse Greuceanu cuiul la capul osiei. asezandu-se in marginea drumului. sufla asupra lor si le dete duh de viata. Greuceanu sarind din caruta. Greuceanu se urca in trasura cu frate-sau cel bun si porni la Rosu-imparat ca sa-si priimeasca rasplata. Cand zmeoaica puse gura la spartura ca sa soarba pe Greuceanu. Ea. Faurul-pamantului ii baga in gura chipul de fier rosu ca focul si i-l vari pe gat. Luandu-si ziua buna de la frate-sau de cruce. ce arsese in foc de sarea scantei din el. iesi afara si se veselira trei zile si trei nopti de asa mare izbanda. Apoi. Dara Faurul-pamantului se atinea cu chipul lui Greuceanu cel de fier. pana ce li se infurci calea.

era si el om ca toti oamenii. . merse la imparatul si zise ca acela este un amagitor si trebuie pus la inchisoare. lucru fiind sfarsit. infatisandu-se la imparatul. acesta nu stia intre care sa aleaga. 252 . acolo unde Necuratul ii scosese cuiul de la caruta. mai asteapta. si incepusera a pune la cale cele spre cununie. impielitatul stia ca Greuceanu. Te rog sa-mi faci si mie dreptate. Imparatul il crezu. daca il va face sa ia el pe fata imparatului. pentru nuntirea fiicei imparatului cu voinicul cel mincinos ce zicea ca a scos soarele si luna de la zmei. toata lumea stie ca esti om drept. Acesta se infatisa la imparatul si ii ceru fata. Un mangosit de sfetnic d-ai imparatului Rosu se fagaduise diavolului. imparatul il asculta. Imparatului insa nu-i prea placu zorul ce da sfetnicul pentru nunta. vine si fratele Greuceanului cu vestea ca Greuceanu are sa soseasca in curand. fara palos. Pricepu el ca nu e lucru curat. Puterea lui in palos era. Ba inca si rodul casatoriei sale il inchinase acestui necurat. cum auzi de una ca aceasta. Credea ca acesta sa fie Greuceanu. Iara sfetnicul umbla d-a-ncatelea. dara nu-si putea da seama de cum palosul lui Greuceanu se afla in mana sfetnicului. rogu-te inca putin si vei vedea cu ochii adevarului. Sfetnicul cel palavatic. boieri d-voastra. si mai taragai lucrurile. zorind sa se faca mai curand nunta. Acesta se puse iarasi in caruta lui cu cai cu tot de fier si intr-un suflet merse. Priimi imparatul a mai astepta pana ce sa se intoarca Greuceanu. zise el. daca se va cununa odata cu fata imparatului. Mult ai asteptat. Pe cand se pregatea la curte. apoi poate sa vina o suta de Greuceni. pana ce ajunse la stana de piatra. Nu trecu mult si iata ca soseste si Greuceanu si. de patania bietului Greuceanu. ca n-are ce-i mai face. zicand ca el este cel cu izbanda cea mare. ii fura palosul si-l dete becisnicului de sfetnic. vazandu-i si palosul. cu gand ca.minunati. Atunci baga de seama si Greuceanu ca-i lipseste palosul si tocmai acum ii veni in minte pentru ce nu vazuse el stana de piatra decat dupa ce-si gasise cuiul de la osie si se intorcea la caruta cu dansul. fara palos era necunoscut.Imparate prealuminate.

de ce da. incepu sa tremure si-si ceru iertaciune. Atunci Greuceanu se dete de trei ori peste cap. Fetita cu chibriturile de Hans Christian Andersen Era un ger grozav. si va povestii d-voastra asa. De cate ori da. nene. Avusese ea doar niste papuci când plecase de-acasa. Pe frigul acela si pe intunericul acela. de atatea ori cadea cate o zburatura din piatra. si dete. Dupa rugaciunea lui Greuceanu. ningea si incepuse a innopta: era ajunul Anului Nou. si cu picioarele goale.. mergea pe strada o biata fetita cu capul gol. incat mititica-i pierdu grabindu-se sa 253 . d-aia isi intetea loviturile. Acesta. Apoi scoase pe fratele Greuceanului de la inchisoare si se facu o nunta dalea imparatestile. pana o facu pulbere. Si eu incalecai p-o sea. praful nu se alege de tine. a lovi in stana de se cutremura pamantul. Sa vina acel sfetnic nerusinat care a voit sa te amageasca. dar nu-i folosisera mult: erau niste papuci mari. caci de unde nu. Piatra nici ca se clinti din loc macar. spre a ne intelege la cuvinte. s-arat oricui ce poate osul lui Greuceanu.Fiinta netrebnica si pagubitoare omenirii. pe care mama ei ii rupsese aproape. . zise el.. da-mi palosul ce mi-ai furat. si se incinse niste veselii care tinura trei saptamani. si-si gasi Greuceanu palosul ce-i furase Satana. fara nici o clipa de odihna.. Apoi deodata incepu stana de piatra a tremura si a cere iertaciune.Sunt gata. si dete. cata prin pulberea ce mai ramasese. se facu buzdugan cu totul si cu totul de otel. spunand cum cazuse in mainile lui palosul lui Greuceanu. dar acesta ii porunci sa piara din imparatia lui. Il lua si. marite imparate. zise el. si unde incepu. Cand nu mai fu in picioare nimic din stana de piatra. daca veni si vazu pe Greuceanu cu sprinceana incruntata. veni si se infatisa iarasi la imparatul. si erau asa de largi pentru ea. Imparatul il chema. Iara buzduganul. dobandi iertare si de la imparatul. . si lovi ce lovi pana ce ii sfarama varful.

fetita ramase stand cu ramasita de chibrit in mana. Dac-ar indrazni sa scoata unul. si afara de asta. numai unul din cutie. Fetita putu vedea pana-ntr-o odaie unde era o masa acoperita c-o fata alba. straluci. Fusese o zi rea pentru dansa si nimeni nu-i cumparase in ziua aceea nimic. aducea inapoi toate chibriturile. care se incretea frumos pe langa ceafa. din care una iesea in strada mai mult ca cealalta. Isi stranse piciorusele sub dansa. Tatal sau are s-o bata.treaca o strada. unde cat p-aci era sa fie strivita intre doua trasuri. pe care sclipeau portelanuri subtiri. si-i era foame si frig tare. si cum se aprinse! Chibritul ardea ca o lumanarica. sa-l zgarie de zid si sa-si incalzeasca degetele! Scoase unul: harsti! Cum mai trosni. Frigul o patrundea din ce in ce mai mult. Harscai un altul. care se aprinse. Manutele ei erau aproape inghetate de frig. cu toate ca fusesera astupate crapaturile cele mari cu paie si cu trente vechi. A! Un chibrit aprins. si totusi nu-i venea sa se duca acasa. Luminile straluceau pe la ferestre. iar celalalt il luase un baiat care zicea ca vrea sa faca din el leagan pentru copilul lui. când o avea si el unul. si-n sortul ei vechi tinea strans un vraf de cutii cu chibrituri si mai avea si-n mana o cutie. iata la ce se gandea ea. tinu manuta deasupra flacarii. Se opri si se ghemui intr-un colt dintre doua case. in mijloc era o gasca fripta umpluta cu prune si cu mere ce raspandeau un miros 254 . I se paru fetitei ca sta langa o soba mare de fier. miros de fripturi se raspandea in strada. Le-ar putea face bine. Fetita mergea cu picioarele ei goale. si acasa nu era tot asa de frig? Ei locuiau tocmai sub acoperis si vantul sufla in voie. dar nu se gandea ea acum la parul ei cret. si nici un banut macar. Biata fetita! Fulgii de zapada cadeau pe parul ei lung si balai. care avea deasupra un capac lucios de arama. rosii-vinete de frig. Unul din papuci nici nu-l mai gasise. Ce lumina ciudata. flacara se stinse si soba pieri. si n-avea prin urmare nici un ban. si zidul in care batea lumina se facu straveziu ca o panza subtire. era ajunul Anului Nou. Inauntru ardea focul si era asa de cald. dar ce-i oare asta? Fetita isi intindea acum piciorusele ca sa si le incalzeasca si pe ele.

nici griji. ca cele ce impodobesc ferestrele pravaliilor. Ea lua pe fetita in bratele ei. pareau ca-i zambesc. nici foame. "A vrut sa se incalzeasca"! zise cineva. zacea jos fetita. care fusese foarte buna pentru dansa si care acum nu mai traia. e mult mai mare si mai impodobit decat a vazut prin geamuri la negustorul cel bogat. caci voia sa vada mereu pe bunicuta ei. un suflet se inalta la Dumnezeu". Mii de lumanarele ardeau pe crengile verzi. deodata gasca sari de pe masa. Mai trase inca un chibrit pe zid: si se facu o lumina mare. "A murit cineva". Chibritul se stinse: si nu mai avu in fata ei decat zidul rece si gros. ca si soba de fier.. moarta de frig. striga fetita. cu obrajii rosii. Una din ele cazu si trase o dunga mare de foc pe cer.Bunica. moarta.. si era asa de stralucitoare. Mai aprinse inca unul. Ziua Anului nou o gasi acolo zgribulita cu gramajoara ei de cutii cu chibrituri. in cea din urma noapte a anului. stiu ca no sa te mai vad. cand se lumina de ziua. in ziua Anului nou. o privea bland si duios! . si amandoua zburara vesele in stralucirea aceea. ca si frumosul pom de Craciun.placut. ia-ma cu tine. si-n ce stralucire intrase impreuna cu bunica. isi zise micuta. tot mai sus. ca si gasca fripta. si nu mai era acolo nici frig. din care o cutie fusese arsa. si veni cu furculita si cutitul in spinare pana la biata fetita. 255 . si aprinse repede toate chibriturile ce-i mai ramasese in cutie. Dar in coltul dintre cele doua case. si ea vazu deodata ca luminitele acelea erau stele. Deodata se vazu sezand sub un pom frumos de Craciun. in mijlocul careia era bunica ei in picioare. Fetita ridica amandoua mainile: chibritul se stinse: toate lumanarelele din pom se inaltau tot mai sus. lucru de necrezut. Se facu o lumina ca ziua. si. cu zambetul pe buze. asa sus. Niciodata bunica nu fusese asa de frumoasa. asa sus. erau la Dumnezeu. ii spusese adesea: "Cand cade o stea. si poze de tot felul. Ai sa pieri si tu din fata ochilor mei. caci bunica ei. asa de mare. Cand s-o stinge chibritul. Nimeni nu stiu ce frumuseti vazuse fata.

caci altfel ar fi fost vai s-amar de pielea ei.Fata babei si fata mosneagului de Ion Creanga Era odata un mosneag s-o baba. iar fata ei. nu-si mai stringea picioarele. iar fata babei indruga si ea cu mare ce cite-un fus. fata babei era inpopotonata si netezita pe cap. Fata mosneagului la deal. harnica. in zadar fata mosneagului spunea in urma ca acela este lucrul minelor sale. ea cu tabuietul in spate la moara. Fata babei era sluta. iar fata mosneagului era oprita cu asprime de la toate aceste. si mosneagul avea o fata. vicleana cum era. Nu era joc. s-apoi baba si cu odorul de fiica-sa tot cirtitoare si nemultamitoare erau. Cind venea duminica si sarbatorile. cind venea mosneagul de pe unde era dus. fata mosneagului la vale. de parc-o linsese viteii. Fata mosneagului insa era frumoasa. lenesa. se alinta cu s-alinta cioara-n lat. Dumnezeu o impodobise cu toate darurile cele bune si frumoase. ascultatoare si buna la inima. Cit era ziulica de mare. Atunci fata babei. in sfirsit. lua ciurul si fuga in casa la baba si la mosneag. cind veneau amindoua fetele acasa noaptea tirziu. Dar aceasta fata buna era horopsita si de sora cea de scoarta. lasind tot greul pe fata mosneagului. si baba iar o fata. caci indata o apucau de obraz baba si cu fiica-sa si trebuia numaidecit sa ramiie pe-a lor. ea. ci torcea cite-un ciur plin de fuse. s-apoi. s-apoi. dar. Cind se duceau amindoua fetele in sat la sezatoare sara. tifnoasa si rea la inima. ea dupa gateje prin padure. in toate partile dupa treaba. noroc de la Dumnezeu ca era o fata robace si rabdatoare. ca sa-l tie pana va sari si ea. nu era claca in sat la care sa nu se duca fata babei. gura babei umbla 256 . fata mosneagului era peatra de moara in casa. fata mosneagului nu se incurca. Pentru baba. pentru ca era fata mamei. fata babei sarea iute peste pirleaz si zicea fetei mosneagului sa-i deie ciurul cu fusele. busuioc de pus la icoane. si de mama cea vitriga. dintr-o parte venea si-n alta se ducea. spuind ca ea a tors acele fuse.

zice: . s-apoi. sau cum iti vre sa-i ziceti.ca-i laie. fie-ti mila de mine si ma grijeste. cheama fata si-i zise: . Mosneagul. luind catelusa.Draga tatei. dar acum apucase a cinta gaina la casa lui.Fata frumoasa si harnica. ca esti rea de gura si innaravita si ca nu este de chip sa mai stai la casa mea. dar plin de omizi in toate partile. departindu-se de clasa parinteasca fara nici o nadejde de intoarcere! Si merse ea cit merse pe-un drum. bolnava ca vai de capul ei si slaba de-i numarai coastele. Parul. mosneagul. ca-i balaie. ca-i soiu rau. ca-i usernica. multamita fiind in suflet ca a putut savirsi o fapta buna. bietul mosneag poate c-ar mai fi zis cite ceva. deaceea du-te si tu incotro te-a indrepta Dumnezeu.Fata frumoasa si harnica. sa fii supusa. o spala si-o griji foarte bine. cu lacrimi in ochi.dar prin straini. Apoi o lasa acolo si-si cauta de drum. saruta mina tata-sau si. unde stie. si numai iaca ce vede un par frumos si inflorit. porneste in toata lumea. si cum o vazu pe fata. Dumnezeu stie peste ce soiu de saminta de oameni ii da. se uita in coarnele ei. ii iesi inainte o catelusa. caci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o. ii zise: . si cucosul nu mai avea nici o trecere. vazind ca baba si cu fiica-sa voiesc cu orice chip s-o alunge. ca un tata ce-ti sunt ca. din intimplare. s-o trimita la slujba. iaca ce-mi tot spune ma-ta de tine: ca n-o asculti. Nu merse ea tocmai mult. De inima. si ca s-o alunge de la casa. ca sa nu se mai faca atita gilceava la casa asa din pricina ta. si ce-i spunea ea sfint era.Intr-una din zile. ca ti-oiu prinde si eu bine vrodata! 257 . pentru ca poate sa innaraveasca si pe fata ei.cum umbla melita: ca fata lui nu asculta. grijeste-ma si curata-ma de omizi. si nu ti-or putea rabda cite ti-am rabdat noi. ca-i lenesa. Dar te sfatuiesc. ia sa-l fi pus pacatul sa se intreaca cu didiochiul. fiind foarte amarit de cite-i spunea baba. ca nu-i de chip s-o mai tie. c-a mai fost si mila parinteasca la mijloc!. Atunci biata fata. fiind un gura-casca. orisiunde te-i duce. pana ce. caci baba si cu fiica-sa il umpleau de bogdaprosti. cum vede pe fata. blajina si harnica. ca ti-oiu prinde si eu bine vrodata! Atunci fetei i se facu mila si.

care stia ca de facut treaba nu cade coada nimanui. ca ti-oiu prinde si eu bine vrodata! Fata rineste fintina si-o grijeste foarte bine. numai iaca ce vede o fintina milita si parasita. da de-o poiana foarte frumoasa. si sa-i hranesti. si in poiana vede o casuta umbrita de niste lozii pletoase. de-ti era mai mare dragul sa-l privesti! Apoi isi spala frumusel minile de lut si porni iarasi la drum. necunoscind pe nime si umblind din loc in loc. o fata saraca. si. si. Cuptiorul. tot mergind mai departe. nu stiu ce facu. si numai Cel-de-sus stie cite-am tras de cind mama care m-a facut a pus minile pe piept! Stapin caut si. . zice: .Ia. Dumnezeu insa m-a povatuit de-am nimerit la casa d-tale si te rog sa-mi dai salasluire. curati parul de uscaturi si de omizi cu mare ingrijire si apoi se tot duce inainte sa-si caute stapin. nu-si pierdu nadejdea in Dumnezeu. lipeste-ma si grijeste-ma. numai iaca ce da de-un cuptior nelipit si mai-mai sa se risipeasca. il humuli si-l griji.Cine sa fiu. matusa? Ia. isi sufleca minicile. mergind ea mai departe. Eu sint sfinta Duminica. Cu adevarat numai Dumnezeu te-a indreptat la mine si te-a scapat de primejdii. si. care dorm acum. batrina porneste la 258 . intr-una din zile. Si. . apoi o lasa si-si cauta de drum. si cine esti? . cu toate aceste. harnica cum era. si cind sapropie de acea casa. Slujeste la mine astazi si fii incredintata ca mine n-ai sa iesi in miinile goale de la casa mea. fara mama si fara tata. ca se rataci. ci cum is mai bune de mincat.Da' ce cauti prin aceste locuri. cum zice. ingrijeste-ma. ca poate ti-oiu prinde si eu bine vrodata! Fata. des-dimineata. cum vede pe fata. calca lut si lipi cuptiorul. sa-mi lai copilasii. m-am ratacit.Fata frumoasa si harnica.Bine. maicuta. . Si mergind ea acum si zi si noapte. trecind printr-un codru intunecos.Fata. nici fierbinti. ci merse tot inainte pana ce. cind m-oiu intoarce eu de la biserica. apoi sa-mi faci bucate. pot zice.Sarmana fata! zise batrina. copila. sa le gasesc nici reci.Fata frumoasa si harnica. Fintina atunci zise: . dar nu stiu ce trebi am sa fac. numai iaca o baba intimpina fata cu blindete si-i zice: .

si dupa ce-a sezut la masa. copii. iaca. nenumarate herghelii de 259 . si pe colacul fintinei erau doua pahare de argint. care acum era voinica si frumoasa. Si mergind mai departe. tot pe drumul de unde venise. hat bine. Apoi a luat paharele cu sine si a pornit inainte. care a vrea ea. fata nu se sparie. Ci binecuvinteaza pe fata. cu care a baut la apa pana s-a racorit. Fata se suie in pod si vede acolo o multime de lazi: unele mai vechi si mai urite. cind se uita fata. fata. dar sa n-o deschida pan-acasa. s-alege pe cea mai veche si mai urita dintre toate. De-acolo mergind mai departe. si-a plecat crengile-n jos. dulce si rece cum ii gheata. iaca cuptiorul grijit de dinsa era plin de placinte crescute si rumenite. mai incolo. Ea insa. intai si-ntai face lautoare. Fata atunci scoate salba si paharele cele de argint si le da tatine-sau. Apoi s-apuca de facut bucate. a ajuns la tata-sau. tare in credinta si cu nadejdea la Dumnezeu. a zis fetei sa se suie in pod si sa-si aleaga de-acolo o lada. Cind. apoi iese afara si incepe a striga: .si maninca fata la placinte. ci le ia pe cite una si le la si le ingrijeste cit nu se poate mai bine. tot mergind inainte. Cind. s-a umplut de bucurie. ca multamita pentru ca a cautat-o la boala. si ea a mincat la pere si s-a luat la drum cite i-a trebuit. altele mai noua si mai frumoase. sfinta Duminica cam increteste din sprincene.Copii. care isi ič lada si se intoarna spre casa parinteasca cu bucurie. de coapte ce erau. nefiind lacoma. iara fata suflica minicile si s-apuca de treaba. i s-a umplut ochii de lacrimi si inima de bucurie. Parul. si dulci ca mierea. numai iaca fintina grijita de dinsa era plina pana-n gura cu apa limpede cum ii lacrima. iara la git purta o salba de galbeni pe care a dato fetei. la tata-sau. si cind se da cu dinsa jos. si sa si-o ieie ca simbrie. si cind a venit sfinta Duminica de la biserica si a vazut copiii lauti frumos si toate trebile bine facute. se intilneste si cu catelusa. si de aci. dar n-are incotro. si maninca. pe drum. Mosneagul. copii! Veniti la mama sa va leie! Si. galbene ca ceara. apoi deschizind lada impreuna. apoi isi mai ič citeva la drum si porneste. vazind pe fata. cind a vazut-o. ce sa vada? Ograda se umpluse si padurea fojgaia de-o multime de balauri si de tot soiul de jivine mici si mari! insa. iaca parul grijit de dinsa era incarcat de pere.biserica.

cirezi de vite si turme de oi iese din ea. cu obraznicie si prosteste. da si ea de parul cel ticsit de omide. si cuptiorul sa se ingrijeasca de dinsele. cum se da jos din pod cu lada.si cind a venit sfinta Duminica de la biserica. dar si aici s-a purtat tot hursuz. ci porneste ca de la o casa pustie si se tot duce inainte. n-a vrut sa-si puie mintea co sturlubateca si c-o lenesa de fata ca aceasta. sasi aleaga de-acolo o lada.Da' cum nu!? ca nu mi-oiu festeli cu minutele tatucutei si a mamucutei! Multe slugi ati avut ca mine? Atunci. si-a pus minile-n cap de ceea ce-a gasit acasa. Apoi. arse si sleite. vazind atitea bogatii! Iara baba a ramas oparita si nu stia ce sa faca de ciuda. caci ii placea sa ieie cit de mult si ce-i mai bun si mai frumos. si fintina. tot pe acest drum. Apoi bucatele le-au facut afumate. Fata atunci s-a suit si s-a ales lada cea mai noua si mai frumoasa. ca nu-i pradata lumea de bogatii. si mergea de-i piriiau calciiele. de frica sa nu se 260 . dar sa faca slujba buna nu-i placea. de nu mai era de chip sa le poata lua cineva in gura. Si cum zice. ma duc sa-ti aduc eu si mai multe.cai. Merge si ea cit merge. si sa se duca in plata lui Dumnezeu. incit mosneagul pe loc a intinerit. au ajuns apoi si ea la sfinta Duminica. ea le raspundea cu ciuda si cu bataie de joc: . Fata babei si-a luat inima-n dinti si a zis: . se intilneste si ea cu catelusa cea slaba si bolnava. pe unde fusese fata mosneagului. dar cind o roaga si catelusa. ea i-a oparit pe toti. Dar sfinta Duminica. de cuptiorul cel nelipit si aproape sa se risipeasca. de fintina cea milita si seaca si parasita. porneste cu ciuda. si mergind ea tot inainte. care i-o placea. mama. in loc sa faca bucatele bune si potrivite si sa leie copiii sfintei Duminici cum i-a lauat fata mosneagului de bine. de tipau si fugeau nebuni de usturime si durere. trasnind si plesnind. ci i-a spus sa se suie in pod. nu se mai duce sa-si ieie ziua buna si binecuvintare de la sfinta Duminica.Las'. au lasat-o sa-si urmeze drumul in pace si n-au mai cerut de la dinsa nici un ajutor. blinda si ingaduitoare. stiind ca mai usor ar putč capata cineva lapte de la o vaca stearpa decit sa te indatoreasca o fata alintata si lenesa. si parul. cu toatele.

cu fata cu tot. 261 . Numai atit. cu catelusa inca s-a intilnit. si fata de sete s-a uscat!. in sfirsit. Cucosii cintau acum pe stilpii portilor. nu-i vorba. de parca n-au mai fost pe lumea asta. ca parca era batut cu lopata de pere multe ce avea. Si cind ajunge la cuptior. paharele pe loc s-au cufundat. dar si aici nu le-au ticnit bogatia. dar cind a vrut fata sa i-o ieie. el a maritat-o pe fiica-sa dupa un om bun si harnic. salba de galbeni avea si acum la git. la ma-sa. dar n-avea ce face. o multime de balauri au iesit dintr-insa si pe loc au mincat pe baba. dar credeti c-a avut parte fata sa guste vro una? Nu. daca-i copt malaiul. si apoi s-au facut balaurii nevazuti cu lada cu tot. iar gainile nu mai cintau cucoseste la casa mosneagului. Iar mosneagul a ramas linistit din partea babei si avea nenumarate bogatii. in dinti! Mergind mai inainte. in prag si in toate partile. cu mare ce a ajuns ea si acasa. asisderea: paharutele de argint. nu-i vorba.scobeste-te. Caci. si fintina plina cu apa pana-n gura. de-i ajunsese crengile la nouri! s-atunci. fata babei. s-o ajunga si sa ieie lada. apa din fintina intr-o clipa a secat. catelusa a muscat-o de i-a rupt degetele si n-a lasat-o sa puie mina pe dinsa. frumoase placinte erau intr-insul! Dar cind sapropie sa ieie dintr-insele si sa-si prinda pofta. dar cind a vrut fata sa puie mina pe pahar si sa ieie apa. La fintina. erau. focul o arde si nu poate lua. deschizind lada. sa mai faca a rau. ca mosneagul a ramas plesuv si spetit de mult ce-l netezise baba pe cap si de cercat in spatele lui cociorva. c-apoi atunci nici zile multe nu mai aveau. caci parul s-a facut de-o mie de ori mai nalt de cum era.azgindeasca sfinta Duminica sa porneasca dupa. isi musca fata acum degetele mamucutei si ale tatucutei de ciuda si de rusine. dinsa.Cind prin dreptul parului.

unde femeia punea o farfurie cu apa. ducand si pe Degetica afara in gradina. Se duse intr-o zi in padure. . si sa se plimbe de la o margine la alta cu ajutorul a doua fire albe de par de cal. si-n clipa aceea floarea se deschise cu zgomot mare.Iti multumesc. Acum se vede bine ca-i o lalea adevarata. In curand rasari din pamant o floare mare. ii dadu numele de Degetica. si o inveli cu o foaie de trandafir. Dormea in timpul noptii. Si uraciunea asta sari pe masa unde dormea Degetica. pe care Degetica putea sa stea. Aceasta-i dete un bob de orz. invelita cu foaia ei de trandafir. acolo intalni o zana careia-i spuse pasul ei. Si insfacand coaja de nuca. Pune-l intr-un ghiveci de flori si asteapta. si avea un glas asa de dulce. zicandu-i: . pe fundul verde sedea o fetita mica. care in trecerea lui atingea o 262 . Dintr-o coaja de nuca lustruita frumos ii gati leagan. pe cand ea dormea. zise femeia. ce semana c-o lalea imbobocita. "Ce floare minunata!" zise femeia sarutand foile rosii si galbene. frumoasa.Ce frumusica sotie ar fi asta pentru baiatul meu. de cel care creste pe camp si-l mananca gainile. zise broasca.Asta nu-i orz. Pe acolo curgea un parau. si-nauntrul ei. mica de tot si draguta. iesi pe aceeasi fereastra. numai cat degetul cel mic de inalta.Degetica de Hans Christian Andersen Era odata o biata femeie saraca. In farfurie plutea o foaie mare de lalea. Nu se putea inchipui ceva mai dragalas ca fetita asta. cum nu se mai auzise pe fata pamantului. isi sadi bobul de orz. si cum se intoarse acasa. si ziua se juca pe masa. inconjurata de-o cununa de flori. care sa-i fie sprijin la batranete. o broasca urata intra in odaie printr-o spartura a ferestrei. . foi de viorele ii puse in loc de saltea. Intr-o noapte. s-apoi stia sa si cante. ce-i tineau loc de vasle. ea traia singura si grozav dorea sa aiba un copil pe langa dansa.

Si cum o vazura. noi sa gatim in fundul baltii odaia cea mare. S-o punem pe-o foaie lata de lipan. biata Degetica. Pe cand mergea ea asa. dupa ce imppdobi odaia din fundul iazului cu papura si floricele galbene. cum zari pe dragalasa fetita in coaja de nuca. si cu dintisorii lor taiara codita ce-o tinea de mal. si vrura sa vada si ei pe Degetica. duse pe Degetica departe. Apoi luara coaja de nuca si se departara. sa-1 duca in odaia pregatita. care o sa fie locuinta voastra. in mijlocul apei.Nu vorbi asa tare! O s-o trezesti. Cand se trezi biata fetita si vazu unde se afla. Ar putea sa ne scape inca. Auzisera insa si pestisorii cele ce spusese broasca. incepu sa planga cu hohot. incepu a plange cu amar. nemaiputandu-si lua ochii de la asa minune. li se paru atat de draguta. si pasarelele prin tufisuri cantau cand o vedeau: "Ce mai fetita dragalasa! Ce mai fetita dragalasa!" Frunza plutind mereu tot inainte. e asa de usoara. un fluturas alb incepu a zbura in jurul ei. sa ia de sot pe fiul broastei. semana leit cu mama lui. incat socotira c-ar fi o mare nenorocire pentru dansa. V-am pregatit o locuinta de toata frumusetea. viitorul tau sot. . in fundul baltii.Coac! Coac! Vrekke-ke-kek! adauga fiul. O sa fie acolo ca pe-un ostrov si n-are sa poata fugi. Se inclina inaintea fetitei zicandu-i: "Iti prezint pe fiul meu. frunza desprinsa. ramasa singura pe frunza ei verde. Degetica facu o adevarata calatorie. de jur imprejur era numai apa. gandindu-se la broasca uricioasa si la soarta ce-o astepta. cum sa se mai intoarca ea pe uscat? Broasca. vesela ca scapase de uricioasa broasca. se bucura de frumusetea locului si de privelistea apei ce stralucea ca aurul in bataia 263 . In mlastina asta locuia broasca si cu fiul ei. In vremea asta. si aseza pe ea coaja de nuca in care dormea Degetica. Slut si murdar. zise broasca. "Coac! Coac! Vrekke-ke-kex"! incepu el a striga. Nunta asta nu trebuia sa se faca! Se adunara cu totii in jurul frunzei. Degetica. tot mai departe. pe rau." . asa ca broastele n-o mai puteau ajunge. ca un fulg de lebada. veni cu odorul ei sa ia patutul micutei. Ea trecu astfel prin multe locuri frumoase. Apoi broasca sari in apa si porni s-aleaga o frunza mare de lipan prinsa de mal. si la urma se aseza chiar pe frunza.mlastina.

Asa trecura vara si toamna. plecasera-n alte tari. Din firicele de paie isi impleti un patut pe care-l anina sub o frunza de brusture. dar ce caldura sa-i tina asta. i se paru si lui pe urma ca-i urata. subtire. si se gandea ca el o sa moara de foame. Carabusului nu-i pasa nimic de toate astea. si astfel putu inainta mai repede. copacii nu mai aveau frunze. si frunza de brusture care-o adapostea se suci. o ospata cu sucul florilor. O! Ce urata e! Degetica insa era fermecatoare. Dumnezeu stie numai spaima ce-o cuprinse pe biata Degetica. ca sa fie ferita de ploaie. cand fu luata de carabus si dusa pe copac! Ea insa plangea acum pe fluturasul alb pe care-1 legase de frunza. si nu mai vru s-o tina. cu cat acum si hainele ei erau aproape numai zdrente. cu toate ca o gasea frumoasa. el o aseza pe frunza cea mai mare din copac. In vremea asta frunza de lipan luneca inainte pe rausor. adauga una. .Si nici antene n-are. dar auzind pe ceilalti ca-i scornesc fel de fel de cusururi. si acum era aproape sa moara de 264 . florile erau vestejite. O dete jos din copac. Se-nvelise.soarelui. Degetica incepu a plange de suparare. dusa de fluturasul care nu se mai putea desprinde de ea. E slaba. care-o desfatasera cu cantecele lor.In curand toti carabusii din copac venira s-o vada. Intr-o noapte incepu a ninge. Cu sucul florilor se hranea.Ce mai lucru! N-are decat doua picioare. Frigul chinui cu atat mai mult pe Degetica. Fetele carabusilor insa. iarna cu zapada si frigul ei. ca fusese izgonita de carabusi pentru uratenia ei. neramanand din ea decat un cotor uscat si galben. c-o frunza uscata. cu toate ca ea nu semana deloc a carabus. ii lauda foarte mult frumusetea. si. pe celalalt de frunza. zarind-o. si doar ea era minune de frumoasa. isi miscara antenele zicand: . isi petrecu acolo toata vara. si o aseza pe-o floare de cicoare. si carabusul care-o adusese. si seamana cu omul. si setea si-o alina band roua ce cade dimineata pe frunze. si fiecare fulg ce cadea asupra-i era pentru ea ca o lopata de zapada. Ramasa singura in padure. o prinse din zbor si se opri cu ea intr-un copac. biata. dar iata ca sosi iarna. lega un capat de aripa fluturasului. Dar iata ca trecu un carabus. vazand-o. care. daca nu s-o putea desface. Toate pasarelele. Isi lua cingatoarea.

zise soarecele. ma prapadesc dupa ele. sa-i spui povestile tale cele mai frumoase.frig. Si prinzand soarecele dragoste de Degetica ii zise: . isi arata numaidecat dorinta de a se casatori c-o persoana asa de bine inzestrata. Degetica primi cu bucurie invoiala si n-avu a se plange de nimic. Degetica porni intr-acolo. Degetica insa nu prea avea pofta sa se marite cu bogatul vecin care nu era decat un sobol. sobolul le iesi inainte tinand in dinti un putregai din care iesea o lumina alba care inchipuia un felinar. pe sub pamant. intre altele: "Zboara carabus. si le spuse sa nu se sperie de-o pasarica moarta. de flori. Degetica veni la usa ca cersetoare si ceru sa-i dea si ei un bob de grau. Sobolul incantat de glasul ei. si sa-mi spui povesti frumoase. veni sa-si faca vizita. Si-ntaia oara cand soarecele si Degetica venira sa faca plimbarea asta. intre cele doua locuinte.O s-avem musafiri. . ca de doua zile n-a mancat nimic. Se luara intai de vorba despre bogatiile si despre invatatura lui. o bucatarie si o sufragerie frumoasa. Daca ar vrea el sa te ia de sotie ai fi foarte fericita. Imbracat in blana-i de catifea neagra. nu se vedea decat paisul ramas deasupra pamantului inghetat.Saracuta de tine. care avea o inima buna. zise intr-o zi soarecele: vecinul meu are obicei sa vina la mine o data pe saptamana. Intra pe-o gaurica mica. o odaie plina numai cu graunte de tot felul. este cald aici. ii pofti sa se plimbe printr-o hruba lunga ce sapase de curand. dar de hotarat nu hotari inca nimic. sub paie. sobolul sparse putin tavanul hrubei. El e mult mai bogat decat mine. zboara. ca el niciodata nu le vazuse. Cand ajunsera la locul unde era pasarica moarta. Ajunse zgribulita de tot. soarecele era batran si avea o locuinta foarte buna. are odai mari si poarta o blana frumoasa de catifea. Sobolul ca sa faca placere fetitei si soarecelui. Langa padure era o intinsa miriste de grau. aceasta era pentru ea o uriasa padure de strabatut. vino de mananca si tu cu mine in odaia mea. Degetica ii canta o multime de cantece. la vizuina unui soarece de camp. fiindca era foarte chibzuit. si o 265 . zboara!" si "Cand vine in camp calugarelul". da cu tocmeala sa-mi tii totdeauna odaia curata. pe care au vazut-o in drumul lor. dar sobolul vorbea rau de soare.Iti dau voie sa stai toata iarna aici. .

Vederea asta mahni sufletul fetitei. cu aripile stranse. dar deodata se scula speriata. cand puteam sa ma bucur de verdeata si sa ma incalzesc la soare. Degetica se scula si impleti un covoras din firicele de paie. tare mi-e mila de tine!" Sobolul dupa ce astupa spartura pe care-o facuse in tavan.Cuminte graiesti! raspunse batranul soarece. incepuse a bate inima pasarelei.N-o sa mai fluiere de-acum! Ce mare nenorocire sa te nasti pasare! Slava Domnului. Degetica tremura inca de spaima. .raza de lumina strabatu de-afara. Si isi rezema capul pe inimioara randunelei. ea pare moarta si zapada o inveleste. Apoi ii puse de-o parte si de alta un smoc de lana ce gasise la soarece. se gandi ea. O astfel de faptura n-are alta avere decat acelasi si acelasi cirip. pe langa ea. isi petrecu musafirii pana acasa. Toamna. . daca intarzie vreuna pe drum. dar cand soarecele si sobolul se intoarsera cu spatele. in fata lor statea intinsa o randunica. biata pasarica. randunica parea un urias. care nu era mai inalta decat degetul cel mic. ea se apleca incetisor asupra pasaricii si dand la o parte penele capului. "Poate ca-i tocmai aceea care canta asa de dragut pentru mine asta vara. cu capul si picioarele ascunse sub pene. niciunul dintre neamurile mele n-o sa aiba o soarta asa de ticaloasa. acest ciripit nu aduce nimic. si repede se duse de-l intinse peste pasarica moarta. e tot ce trebuie ca sa pieri de foame: si cu toate astea sunt unii care-si fac o fala numai ca stiu sa cante. frigul o culca la pamant. cand se duc rindunelele in tarile calde. desigur moarta de frig. zicand: . care nu era moarta ci numai amortita de frig. parca i-ar fi fost teama ca nu cumva raceala pamantului sa faca rau trupului neinsufletit. Caldura o reinviase. ii saruta ochii inchisi. simtise o miscare usoara. stranse bine lana imprejurul pasaricii. cirip! si cand vine iarna moare de foame. si i-o 266 . se duse repede s-aduca o frunza de menta cu care se-nvelea ea. Neputand dormi deloc noaptea aceea. Totusi ea nu-si pierdu cumpatul. adio! Iti multumesc pentru cantecul tau care ma fericea atat de mult asta vara. pasarica frumoasa.Adio. Degetica nu zise nimic. ea care iubea atat de mult pasarelele ce-o inveseleau toata vara cu cantecele lor! Dar sobolul impinse cu laba pe randunica.

fara stirea soarecelui si a sobolului. Apoi ii aduse apa intr-o frunzisoara. adio dragalasa copilita! raspunse randunica. Si Degetica era cu atat mai mahnita. care-i redeschise in tavan spartura facuta de sobol. si soarecele mai lua cu ziua inca patru paianjeni. pasarica isi lua ziua buna de la fetita. si avea lacrimile in ochi. ca sa-i dea lumina. tu m-ai incalzit. Peste putin timp am sa capat puteri. o farama de putregai lucitor. Toata iarna Degetica. dar era atat de slaba. Cand sosi primavara si soarele incepu a incalzi pamantul. ii zise soarecele.puse pe cap.Graul crestea acum deasupra locuintei soarecelui. mai stai in patutul tau.Adio dar. In noaptea urmatoare ducandu-se iar la bolnava ei. Atunci a cazut la pamant si din clipa aceea nu-si mai amintea nimic din ce i se-ntamplase. . ii era asa de draga pasarica! "Cirip! cirip!" mai zise o data randunica si nu se mai vazu. zise ea. . nu s-a mai putut tine de celelalte pasari cand au plecat in tarile calde. In vremea asta Degetica in toate zilele venea pana-n usa vizuinii. si se uita si ea printre spicele batute de vant la 267 . Degetica o privi zburand. o sa am eu grija de tine. nu pot merge. Asa ca si nunta n-au s-o faca decat mai pe toamna. Si ca sa te mariti cu sobolul trebuie sa fii si tu mai bine chivernisita din rufarie si din haine. care tinea in mana. care usuca pamantul si-l face de nesuferit. Mititica fu silita sa-si ia furca-n brau. . -In vara asta. Randunica ruga pe fetita sa mearga impreuna cu ea in padurea inverzita. zise pasarica. si-am sa zbor la soare. luandu-si zborul spre soare. . cu cat ea nu putea iesi sa se bucure de razele soarelui. si-i povesti cum rupandu-si o aripa intr-un tufis de maracini. In toate serile venea sobolul si le vorbea de neajunsurile verii.Iti multumesc. raspunse Degetica. ingheata. si pentru fetita. caci plicticosul sobol ceruse mana fetitei. ninge.Nu. Degetica insa stia ca plecarea ei o sa faca mare suparare batranului soarece. meat abia o clipa deschise ochii sa vada fetita. la rasaritul si la apusul soarelui.E frig tare afara. se parea ca-i o padure mare. o gasi cu viata. dragalasa copilita. trebuie sa-ti lucrez zestrea. ingriji cu multa dragoste pe randunica. numai cat degetul cel mic de inalta. Pasarica o bau. care torceau si teseau fara incetare.

Cirip! Cirip! auzi ea cantand langa dansa. Dar iata ca sosi si ziua nuntii.Ce prostie! striga soarecele. unde niciodata nu strabate soarele. fiindca sotul ei nu-l putea suferi. lipsita de razele tale. ramai cu bine! Ca eu sunt osandita sa traiesc de-acum inainte in intuneric. Mai bine multumeste lui Dumnezeu ca gasesti o bucatarie si o pivnita asa de plina cu de toate. dincolo de munti. . soare frumos! zise ea cu-n aer mahnit. dar randunica era departe. si Degetica isi gatise zestrea. poate ca n-o sa mai vina niciodata. vrei sa vii cu mine? Te vei sui pe spinarea mea. ca ea nu voia deloc sa se marite cu ursuzul de sobol. cum nici imparateasa nu are la fel. ia sa nu fii asa de incapatanata. bucurandu-se de frumusetea de afara si gandindu-se la randunica iubita. zise randunica. In locuinta soarecelui tot mai putea veni pana-n usa sa se bucure de lumina. Si spunand toate astea. . si vom zbura departe de uriciosul tau sobol. Ridica ochii si-o vazu. eu trebuie sa plec in tarile calde. Aceasta-i povesti cum trebuie sa se marite cu uriciosul de sobol. . daca vreodata vei vedea pe randunica mea. te prinzi cu cingatoarea ta de mine. unde soarele straluceste mai frumos ca aici. Sobolul se infatisa ca sa ia pe Degetica si s-o duca sub pamant. siroaie de lacrimi curgeau din ochii ei. Sosi si toamna. care locuia sub pamant. ca pe urma te musc cu dintii mei cei ascutiti.cerul albastru. . Randunica nu mai putu de bucurie cand zari pe Degetica. unde vara si florile nu 268 . graul era secerat. Si biata fetita incepu a plange. cobori repede ciripind mereu Cirip! Cirip! si se aseza langa binefacatoarea ei. Apoi facu cativa pasi afara din casuta. nu mai ramasese decat paisul. .Vine iarna.Adio. . Ar trebui sa te simti foarte fericita ca te ia de sotie un domn asa de falnic.Ramani cu bine. sa-i spui ca ma gandesc la ea. care poarta o blana de catifea neagra. si de locuinta-i intunecoasa. unde niciodata nu era sa mai vada lumina soarelui. adio! zise ea sarutand o floricica rosie.Peste patru saptamani facem nunta! zise soarecele. ridicand manutele in sus.

si daca vrea sa fie sotia lui. Si se sui pe spatele pasarelei. tu care mi-ai scapat viata cand zaceam in intuneric. . . se sperie intai. Domn era. Printisorul asta.Cu bucurie! raspunse Degetica. . pe langa fiul broastei. ori pe langa sobolul cu blana de catifea 269 . si fiecare floare era locuinta unei perechi de asemenea mici fapturi cu chip omenesc. a marii si a muntilor inalti acoperiti cu zapada. o intreba cum o cheama. merg cu tine! zise Degetica. era uluita de toate frumusetile ce-o inconjurau. I se paru cea mai frumoasa fiinta din lume. Dar iata ceva care-o mira mai presus de toate: un omulet mic de tot. Haide. Flori mari albe cresteau printre franturile unei coloane rasturnate. Ii puse coroana de aur pe cap. pe jumatate moarta de frig. unde vita cu struguri dulci creste pe margina santurilor.Iata si locuinta mea. cand vazu pasarea. Era Duhul florilor. Ce sot era acesta. lasandu-si numai capsorul afara. vino cu mine. o sa-mi dau toata silinta ca sa nu-ti lipseasca nimic. raspandesc cele mai dulci miresme. unde felurite flori. Degetica in culmea fericirii. lega cingatoarea ei de o pana mai mare. el avea pe cap o coroana de aur. statea pe o floare inalta cat degetul. uriasa pentru el. randunica puse fetita acolo. peste intreg poporul acesta. Unul din aceste cuiburi era al randunicii. alege-ti o floare care-ti va placea si eu te voi aseza acolo. . tu insa n-ai sa poti sta aici.se trec niciodata. copiii se jucau cu fluturi mari pestriti. si la umeri aripi stralucitoare. dar cum zari pe Degetica i se mai puse inima la loc. unde sunt paduri intregi de lamai si de portocali. Pe sub streasina erau nenumarate cuiburi. care de care mai minunate. inconjurat de coloane mari ce sprijineau largi bolti de vita. Degeticii ii era frig. iar el. alb si straveziu ca sticla. scumpa fetita. atunci se vari in penele calde ale pasarelei. ca sa poata vedea frumusetile ce-i lunecau pe dinaintea ochilor.Da. Randunica se opri pe marginea unui lac albastru.Doamne. Pe drumuri. langa un palat de marmura. da. zise pasarica. Si ajunsera astfel intr-o tara calda. si astfel trecura pe deasupra padurii. pe una din cele mai largi frunze. intr-o floare. ce frumos e! zise incet Degetica randunelei. batand din manutele ei.

270 . ca eu asa am batut gaina. si care veneau sa-i faca daruri. Punguta cu doi bani de Ion Creanga Era odata o baba si un mosneag. Acolo cum sosi.Adio.De-acum inainte. pofticios si hapsin. ca sa nu mai strici mancarea degeaba. Baba avea o gaina. Mosneagul.Mai baba. . ca o pereche de aripi stravezii care fusesera mai inainte ale unei gaze albe.neagra! Primind sa fie sotia lui. sa faca oua. isi regasi vechiul cuib deasupra ferestrei celui care a scris povestea asta si care-i astepta reintoarcerea. si iacata-o cum se oua. se ia dupa gura babei si. . ea se facea Zana florilor! Se invoi deci. ori du-te de la casa mea. In vremea asta randunica in cuibul ei. care era foarte zgarcita.Da' cum nu! zise baba. .Na! ori te oua. ca sa-mi prind pofta macar. Mosneagul intr-o zi perdu rabdarea si zise: . Ia da-mi si mie niste oua. Daca ai pofta de oua. adio! zise randunica luandu-si zborul spre Danemarca. ii zise Duhul florilor: noi iti vom zice Maia. insa trista in sufletul ei ca trebuia sa se desparta de fetita. mananci ca in targul lui Cremene. n-o sa te mai cheme Degetica. Prinse numaidecat aripile de umerii ei si incepu sa zboare de la o floare la alta. gaina babei se oua de cate doua ori pe fiecare zi si baba manca o multime de oua. si-n curand incepura a iesi din fiecare floare cate un domn si o doamna. mititei ca si ea. de ciuda. bate si tu cucosul tau. iar mosneagului nu-i da nici unul. si mosneagul un cucos. zicand: . si-i manca. Nimic n-o bucura mai mult. prinde iute si degraba cucosul si-i da o bataie buna. canta cele mai vesele si melodioase cantece de nunta.

Boieriul o ia. fugi de-acasa si umbla pe drumuri. Apoi zboara de-acolo afara si iarasi se ia in urma trasurei. cum vede si asta mare nedreptate.Ma! ia cucosul ist obraznic si-l da in fantana ceea. Vezeteu! Ia-l de pe capul meu si-l zvarle 271 . prinde cucosul si-l azvarle in fantana! Cucosul. de sau indracit de ciuda harca de la bucatarie. Dati punguta cu doi bani ! Punguta cu doi bani. vazand aceasta. cum scapa din manile mosneagului. spuind neincetat:Cucurigu ! boieri mari. zice unei babe de la bucatarie sa ia cucosul. face cum i-a zis stapanu-sau. Baba.Mai. zicand: Cucurigu ! boieri mari. Si cum o gaseste. mai crestatule si pintenatule! Si cum ajunge acasa. si-nghite.Mai! ia da-te jos si vezi ce are cucosul cela in plisc. de cuvant. vazand aceasta mare primejdie. ba inca face s-o aparaie prin casa. si toarna el toata apa cea din fantana pe jaratic. sa-l azvarle intr-un cuptor plin cu jaratic si sa puna o lespede la gura cuptorului.Cucosul. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. o si ia in clont si se intoarna cu dansa inapoi catre casa mosneagului. si se racoreste cuptoriul. las' ca ti-oiu da eu tie de cheltuiala. Boierul se uita cu bagare de seama la cucos. iesa teafar si de-acolo. ce sa faca? Incepe-a inghiti la apa. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. zise boieriul cuprins de mierare. bezmetec. ca mi-am gasit beleaua cu dihania asta de cucos. s-a mirat cumplit si a zis: . pana ce-nghite toata apa din fantana. Vezeteul se da iute jos din capra trasurei. vede in clontu-i o punguta si zice vezeteului: . numai iata gaseste o punguta cu doi bani. Cucosul. Vezeteul se da iarasi jos din capra. Apoi da o bleanda lespezei de la gura cuptiorului. prinde cucosul si luandu-i punguta din clont o da boieriului. canoasa la inima. Si cum mergea el pe-un drum. zice vezeteului: . inciudat. Pe drum se intalneste c-o trasura c-un boier si cu niste cucoane. fuga la fereastra boierului si incepe a tranti cu ciocul in geamuri si a zice: Cucurigu ! boieri mari. nu se lasa. fara pasare o pune in buzunar si porneste cu trasura inainte. si-nghite. incepe a varsa la apa. ci se ia dupa trasura. suparat de asta.Ma! da' al dracului cucos i-aista! Ei. si c-un feliu de mestesug. pana ce stinge focul de tot. cand ajunge in dreptul unei fantani. Cucosul.

bucuria cucosului! Sa-l fi vazut cum inghitea la buhai. dupa toate cele intamplate. s-a facut un pantece mare. Cucosul o ia de jos cu bucurie. se duce la fereastra boierului si iar incepe: Cucurigu!boieri mari. cum zice. si-om scapa de suparare. poate va inghiti la galbeni. si de pe la poarta incepe a canta: "Cucurigu !!! cucurigu !!!" Mosneagul. i-a sta vreunul in gat. si nu altaceva. umfla cucosul de-o aripa si-l zvarle in zahnaua cu banii. care de care mai frumoase. Mai sta boierul cat sta pe ganduri. pana ce ajunge acasa la mosneag. Atunci cucosul i-a zis: 272 . Atunci toate paserile din ograda boiereasca. si. de intuneca de tot casa boierului. cand isi arunca ochii spre poarta. l-a lua in coarne. boierul. mai cucuiete si mai boghete. vazand voinicia cucosului. pan-a inghitit el toata cireada. pana-i vine iarasi in cap una. caci boieriul acela. la boi. vazand pe cucosul sau asa de mare si de greoiu. nu-i mai stia numarul. poate vreun buhaiu infuriat i-a veni de hac. de ti se parea ca-i o nunta. Dati punguta cu doi bani ! Acum. Vezeteul iarasi ia cucosul si-l zvarle in cireada! Atunci.Duca-se si cobe si tot. crapa de ciuda si nu stia ce sa mai faca. s-au luat dupa dansul. mare cat un munte! Apoi iar vine la fereastra. . Apoi iesa si de-acolo. cand mai vede si asta dandanaie.in cireada boilor s-a vacilor. Si. Atunci cucosul inghite cu lacomie toti banii si lasa toate lazile pustii. s-a ineca si-oiu scapa de dansul. si incunjurat de-atata amar de galite. si iarasi incepe! Cucurigu ! boieri mari. Mosneagul. i-a deschis poarta. iesa afara cu bucurie. cum aude glasul cucosului. ce sa vada? Cucosul sau era ceva de spariet! elefantul ti se parea purice pe langa acest cucos. ca nici lucru curat n-a fost aici! Cucosul insa mergea tantos. s-apoi in urma lui veneau carduri nenumarate de paseri. la vaci si la vitei. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. si merge el cat merge. doar va scapa de cucos. vazand ca n-are ce-i mai face. se duce la treaba lui si lasa pe boier in pace. numai bine ca am scapat de belea.Am sa-l dau in haznaua cu banii. de mult banarit ce avea. el stie cum si pe unde. i-azvarle punguta. iar paserile dupa dansul. intinde aripele in dreptul soarelui. iara boierul se uita galis cum se duceau paserile si zise oftand: .

cotcodac !" Baba iesa cu bucurie inaintea gainei. sarmana! Mosneagul insa era foarte bogat.. zise ea rusinata. stii tu din a cui pricina. vazand aceste mari bogatii. sa vada ce i-a facut gaina!. de ti se parea ca-i un irod de cei frumosi.. nu stia ce sa faca de bucurie. el si-a facut case mari si gradini frumoase si traia foarte bine. so bate. cot. a pus-o gainarita. cotcodocind. asterne tolul. numa-i sclipeau rautacioasei ochii in cap si plesnea de ciuda. 273 . asterne un tol aici in mijlocul ograzii.Mosnege. ca bine si-a facut ras de gaina si-a ucis-o fara sa-i fie vinovata cu nemica.Stapane.. Baba atunci se duce cu fuga. iaca si baba vine nu stiu de unde. de-ti venea sa-i plangi de mila! Biata gaina. gaseste si ea o margica s-o inghite. c-asa am batut eu cucosul. iara nu cucos de facut cu bors. lipita pamantului. scutura puternic din aripi si indata se umple ograda si livada mosneagului. trece iute pe langa baba si se pune pe cuibariu. mai baba! Cand ti-am cerut oua. pe baba. iara pe tol toarna o movila de galbeni.. sare de pe cuibariu. si iaca ce mi-a adus! Atunci baba se duce in poiata. ce sa vada? Gaina se ouase o margica. pe langa paseri. dupa vrun ceas de sedere. sa-ti aduca galbeni. pan-o omoara in bataie! Si asa. si. De-acu a mai manca si rabdari prajite in loc de oua. Atunci. Baba. . sarutand mereu cucosul si dezmerdandu-l. fuge pe drumuri. Si. cand se uita in cuibariu. Cucosul atunci se asaza pe tol. stii ce mi-ai raspuns? Bate acum si tu gaina. o prinde s-o bate. si. cu salba de aur la gat si incaltat cu ciubotele galbene si cu pinteni la calcaie. cand a vazut unele ca aceste. Apoi rapede se intoarce acasa la baba si incepe de pe la poarta: "Cot. iara pe cucos il purta in toate partile dupa dansul.Mosneagul. cum scapa din manile babei. gabuieste gaina. Gaina sare peste poarta. cand vede ca s-a batut gaina joc de dansa. care stralucea la soare deti lua ochii! Mosneagul. o apuca de coada si o ia la bataie. Si cum mergea pe drum.Ba pune-ti pofta-n cuiu. si de cirezi de vite. iute ca un prasnel. da-mi si mie niste galbeni! . baba cea zgarcita si nebuna a ramas de tot saraca. de mila..

intr-o zi iata ca venira doi pungasi care se dadura drept mari mesteri tesatori si spusera ca ei stiau a tese cea mai minunata stofa din lume. nu avea alt gand decat sa-si arate hainele noi. "Astea-s haine strasnice. Si dadu indata o mare suma de bani celor doi pungasi. Si i se umplea inima de grija. care sa vada lucrul inaintea lui. sau care era marginit la minte. Mereu cereau sa li se dea matase subtire si fir de aur. gandindu-se ca cei prosti si nedestoinici pentru slujba lor nu vor putea sa vada stofa. se gandi imparatul. Ei intinsera doua razboaie si se faceau ca lucreaza de zor.Hainele noi ale imparatului de Hans Christian Andersen A fost odata un imparat. in sacul lor si lucrau pana la miezul noptii pe razboaiele goale. imi trebuie numaidecat aceasta stofa". isi zise imparatul. sa vada ce-au lucrat tesatorii. "O sa trimit pe cel mai vechi si mai bun ministru al meu. dar hainele facute din aceasta stofa aveau o insusire ciudata: se faceau nevazute pentru orice om care nu-si indeplinea bine slujba. Cand mergea la o parada sau cand se ducea la teatru ori la plimbare. el poate mai bine ca oricine sa judece lucrul. am sa pot deosebi pe cei destepti dintre prosti. 274 . dar ei le puneau de-o parte. Toti locuitorii din cetate stiau de insusirea minunata a stofei si fiecare ardea acum de nerabdare sa afle cat de prost si netrebnic e vecinul lui. dar totusi chibzui ca ar fi bine sa trimita intai pe altcineva. "Trebuie sa stiu acum unde au ajuns ei cu tesutul stofei". Da. caruia ii placeau asa de mult hainele noi. se gandi imparatul. incat el isi cheltuia averea numai pe imbracaminte. el se deosebeste dintre toti si prin desteptaciunea si prin vrednicia lui". ca ei sa-si inceapa lucrarea cat mai repede. In cetate era mare veselie: treceau pe-acolo tot felul de straini. Nu doar ca se indoia de dansul. Nu numai culorile si desenele erau nemaipomenit de frumoase. astfel se spunea despre el: "imparatul e la dulapul cu haine". In fiecare ceas al zilei isi schimba hainele. cu ele am sa pot cunoaste destoinicia oamenilor mei. si cum se zice de-un rege: "E la sfat". cu toate ca nu era nimic pe tevile lor.

. Cei doi tesatori il poftira sa vina sa se uite mai de aproape. zisera amandoi tesatorii. cat era inca pe razboi. eu nu vad nimic". aratandu-i frumosul desen si culorile stralucite care nu se vedeau deloc. Bineinteles ca ei puneau toate astea de-o parte: razboaiele lor ramaneau tot goale si ei lucrau de zor. pot spune imparatului ca sunt foarte multumit. matase si fir de aur.. . printre care erau si 275 . sunt eu intradevar asa de marginit? Nu trebuie ca cineva sa banuiasca una ca asta. dar nu vazu nimic. Catva timp dupa asta imparatul trimise un alt slujitor credincios sa vada stofa si daca tesatorii mai au mult pana s-o ispraveasca. Da. si-n acelasi timp ii aratara razboaiele lor. "Doamne! se gandi el.E de-o frumusete neinchipuita. dar nu vedea nimic.Nu-i asa ca-i minunata stofa asta? il intrebara cei doi sarlatani. e frumoasa. punandu-si ochelarii. Ce desen si ce culori!. spuse el imparatului. ca stofa e nevazuta pentru mine.Asta ne bucura grozav. ca sa poata spune imparatului toate deslusirile lor. sa iau bine seama sa nu mi-l pierd". "Cu toate astea prost nu sunt! se gandi omul. prin faptul ca nici nu era nimic. cum vi se pare? intreba unul din cei doi tesatori. batranul ministru isi atinti ochii. Apoi lauda si el stofa.Cinstitul si batranul ministru merse in sala unde lucrau cei doi pungasi la razboaiele lor goale. "Dumnezeule! se gandi el deschizand ochii mari. . Cei doi sarlatani cereau mereu bani. Dar nu zise nici un cuvant. si isi arata admiratia pentru alegerea culorilor si mai ales a desenului. Acestuia i se intampla acelasi lucru ca si ministrului: se uita si iar se uita." . incepura a-i arata desene si culori inchipuite.. . Pesemne ca nu sunt vrednic de locul meu? Asta-i cam ciudat. insotit de-o multime de oameni alesi.O. nici nu se poate o stofa mai frumoasa! raspunse batranul ministru. In sfarsit vru si imparatul s-o vada. si tot orasul nu mai vorbea decat de stofa cea minunata. le trebuia foarte mult pentru stofa asta. si-l intreba cum i se par culorile si desenul. si ei. Dar eu sunt oare asa de nevrednic? Nici nu indraznesc sa spun. Batranul ministru ii asculta cu cea mai mare luare-aminte. dandu-le fel de fel de nume.Ei bine.

Desenul si culorile sunt demne de Marita ta. apoi spusera ca haina-i gata. raspunsera aghiotantii. "Ce-i asta. asta-i si cea mai minunata insusire a acestei stofe. Sunt eu oare un prost? Ori sunt nevrednic de-a imparatii? Niciodata nu mi-as fi putut inchipui. cusura cu un ac fara fir. fara insa a vedea nimic si zisera si ei ca imparatul. imparatul. dar ei nu vedeau nimic. Lumea toata vazu ce osteneala isi dadeau sa gateasca hainele noi ale imparatului. dar fara fir de aur nici de matase. ca si cum ceilalti ar fi vazut ceva.Si ei aratara cu degetul razboaiele goale. Nici o grija sa n-aveti c-o sa va fie vreodata grea o asemenea haina.E de toata frumusetea! Va marturisesc deplina mea multumire. se duse in sala unde cei doi pungasi teseau mereu. Totul e usor ca panza de paianjen. taiara in aer cu niste foarfeci mari. imparatul se dezbraca si pungasii se facura ca-i dau 276 . iata si mantia. in sfarsit se facura ca scot stofa din razboi. zisera: . .cei doi credinciosi ai lui care vazusera stofa.E neinchipuit de frumos. urmat de aghiotantii lui. .Iata pantalonii. se duse s-o vada si pungasii. pentru ca nici nu era nimic. in fata oglinzii celei mari. Apoi deodata striga: . . Toata noaptea in ajunul marii parazi ei vegheara si lucrara la lumina a saisprezece lumanari. Asta-i ingrozitor.Intr-adevar e de toata frumusetea! Ei il sfatuira chiar sa imbrace hainele din stofa asta la cea dintai mare parada. ridicand un brat in aer ca si cum ar fi tinut ceva. noi ii vom incerca hainele. Cei doi sarlatani fura decorati si primira rangul de Mari tesatori ai curtii. iata haina. e admirabil! strigau toate gurile si multumirea era pe fetele tuturor. . eu nu vad nimic. Toti curtenii se uitara unii dupa altii si iar se mai uitara.Daca Maria Ta binevoieste sa se dezbrace. se gandi imparatul. . e fermecator. Clatina din cap cu un aer satisfacut si privi spre razboaie fara a indrazni sa spuna adevarul. ca tocmai mie sa mi se intample o asemenea nenorocire".Nu-i asa ca-i de toata frumusetea! zisera cei doi credinciosi.Negresit.

care trebuiau sa-i duca din urma trena. . raspunse imparatul. . trebuie s-o duc de-acum pana la sfarsit!"Si isi ridica apoi cu mai multa mandrie. .Bine.hainele una dupa alta. Pe cand imparatul mergea mandru sub baldachinu-i maret. Totusi se socoti in gand si isi lua hotararea: "Orice-o fi. in ulite si pe la ferestre strigau: "Ce mai haina stralucita! Ce frumoasa trena are! si ce croiala minunata! Fiecare se ferea. nevoind a lasa sa se bage de seama ca ei nu vad nimic.Este un copilas care spune ca imparatul n-are haine deloc. sub care Maria Voastra va merge la parada. se rasuci in fata oglinzii. zise el.Imparatul fu grozav de jignit. . . Niciodata hainele imparatului nu starnisera o mai mare admiratie. asculta glasul nevinovatei! sopti tatal lui. capul. se facura ca ridica ceva de jos. . .Dar eu vad ca n-are haine deloc.Doamne. trena care nu era. se suci. 277 . s-ar fi dat de gol numaidecat ca-i prost si ca-i nevrednic de slujba lui. Asa era. cu respect. Ce desen! Ce culori! Ce haina nepretuita! Marele maestru de ceremonii intra.Doamne! Ce bine vine. caci i se paru ca avea dreptate. il invartira ca si cum l-ar fi imbracat. ca nu cumva sa se bage de seama ca el nu vede nimic. iar el. Si indata rosti si multimea cuvintele copilului.N-are haine deloc! striga in sfarsit norodul. toti oamenii. Cred ca nu sunt rau imbracat. sunt gata. Si se mai intoarse inca o data in fata oglinzii. apoi tinura mainile in sus. zise un copil mic. Curtenii.Va asteapta la usa baldachinul. si curtenii tineau inainte. ca sa-si priveasca bine infatisarea lui mareata. parca-i turnata! Ce croiala frumoasa! strigara curtenii.

nu e bine.A carei floare se va vesteji. cand vazura cum ca nu e incotro. Trei zile si trei nopti a stat voinicul pe sub ziduri fara ca vre una din fete sa se fi aratat la fereastra. porunci voinicilor sa incalece pe armasari. zise "sanatate buna" si porni cu voinicii sai in calea cea mare. dintre care cea mai mare era frumoasa. daca n-ar fi fost nici nu s-ar povesti. voinic. Cel mai batran dintre feciori.Ce e? cine e? si ce vrea? intreba fata trezita din somnul eel mai dulce. despre aceea voi sti ca nu si-a pazit credinta. isi intari inima si batu la fereastra celei mai mari dintre fetele de imparat. ce stau de trei zile cu dragoste la tine la fereastra.Ileana cea sireata de Ioan Slavici A fost ce-a fost. iar cea mai tanara Ileana atata de frumoasa incat si Sfantul Soare se oprea in cale. grai imparatul cel intelept. . cate o pasarica vesela si cate un mar fraged. Fata cea de imparat nici nu se apropie de fereastra. ca s-o vada si sa se desfateze de frumusetea ei. cum ca iaca. si are sa se bata cu dansul pentru o mare pricina imparateasca. .Eu sunt surioara! grai feciorul de imparat voinic imparatesc. cea mijlocie si mai frumoasa. Cand cei trei feciori ai imparatului vecini primira vestea ca imparatul a pornit in cale si ca s-a departat de acasa. ca sa mearga la cetatea cea cu trei fete de imparat sa rapeasca credinta fetelor si sa-i faca imparatului suparare. A fost odinioara un imparat care avea trei fete. si viteaz si frumos merse inainte. le grai vorbe blande si parintesti si dete apoi la fiecare cate o floare frumoasa. si apoi sa aduca veste si sa spuie. . In crepetul zorilor de-a patra zi el pierdu rabdarea. Intr-o zi imparatul primi carte si veste de la vecinul sau imparat mare si puternic. imparatul se puse la sfat cu batranii tarii si. Mai inainte de a incaleca si el insusi. Incaleca apoi pe cal. sa-si apuce armele si sa se pregateasca de bataia cea grozava ce-avea sa se faca si sa fie. ei se intelesera intre sine si incalecara. imparatul chema pe fiicele sale la sine. a carei pasarica se va intrista si al carei mar va putrezi. ci grai cu glas intelept: 278 . ca sa vada ce e si cum.

.Am sa trimit pe frate-meu eel mai tanar grai feciorul de imparat. Acuma fata de imparat se apropie de fereastra si grai cu glas bland: . grai feciorul de imparat.Eu sunt. Sa-mi dai o sarutare ca sa pot merge mai iute. vreau sa-ti vad fata. Peste trei zile si trei nopti. privi cu suparare la voinicul cel frumos.Sa n-ai parte de altul! zise fata de imparat stergandu-se pe buze cu maneca cea tesuta cu altite. sa-ti privesc ochii si sa aud cum curg vorbele de pe buzele tale. le spuse cum si ce. . .. Dupa ce feciorul cel mijlociu stete de noua ori cate noua zile si de noua ori cate noua nopti la fereastra fetei celei mijlocii si batu de a treia oara la fereastra ei ea deschise fereastra si ii grai cu glas dragastos: . Sa-mi dai insa o sarutare pentru ca sa-mi fie calea mai usoara. grai o vorba: sa mergi insa la sora mea cea mai tanara si numai dupa aceea vino la mine. pana ce si fura un sarut. Inca trei zile si trei nopti stete feciorul de imparat la fereastra fetei. apoi grai cu glas neauzit: . si numai dupa aceea vino la mine. Fata de imparat deschise fereastra. Si nici n-a zis bine pana ce si fura un sarutat de la fata cea frumoasa.Mergi pe calea pe care ai venit: flori sa-ti creasca in cale si spini sa-ti ramana pe urma. Si nici nu zise. Mergi pe calea pe care ai venit: flori sa-ti creasca in cale si flori sa-ti ramana pe urma.Eu ti-as privi in fata si ti-as grai o vorba: mergi mai-nainte la sora mea cea mijlocie. surioara! grai feciorul de imparat. 279 .Ti-am zis sa mergi pe calea pe care ai venit: spini sa-ti creasca-n cale si flori sa-ti ramana pe urma. De trei ori cate trei zile stau cu dor la tine la fereastra.Am sa trimit pe frate-meu cel mijlociu. . . acuma mai rastit decat in celelalte randuri.. acum d-a treia oara la fereastra. feciorul de imparat iarasi batu la fereastra. In crepetul zorilor de-a zecea z. si cel mijlociu porni in cale.Eu ti-as privi in fata si ti-as. Feciorul de imparat merse la fratii sai. adica dupa ce au tre-cut de trei ori cate trei zile si de trei ori cate trei nopti el isi netezi parul si batu.Ce e? cine e? si ce voieste? intreba fata de imparat.

Poti tu face sa-nfloreasca din brusture trandafir? . el stete locului.Pot! grai feciorul de imparat.Ca-mi este naravul cum imi auzi vorba. cum sta ea il vazu si-i grai cu glas vesel: . apoi grai cu glas voinicesc: .Am pomit catre soare.Cel voinic frumos cu fata de imparat ce cale ti-ai ales de mani asa de infocat? Cand feciorul de imparat vazu fata Ilenei si auzi vorba ei. ca-mi este sufletul precum imi vezi fata: lasa-ma in casa.Sa nu ai parte de altul! grai si aceasta fata.Ba! grai feciorul de imparat. in raza fetei tale. unde sedea imparatul cand era mire. Poti tu face sa rodeasca mar pe iarba lupului? .Atunci floarea ta este scaiul! zise Ileana cea inteleapta. de ti-ar fi sufletul cum iti este fata.De ti-ar fi naravul cum iti esle vorba. ma opresc in cale sa privesc la tine.Atunci ziua ta e noaptea! zise Ileana cea inteleapta. surioara. mandre si frumoase. Cand el sosi la cetatea cea cu trei fete. Mergi in calea pe care-ai venit: flori sa-ti creasca in cale si flori sa-ti ramana pe urma. Ileana ii raspunse cu intelepciune: . si sa-ti zic o vcirba si sa-ti fur o vorba. Feciorul cel de imparat merse la fratii sai le spuse cum si ce si.. ca sa-i fur o raza. si nici nu-si grai vorba. pune-ma la masa si din zori in seara rau sa nu-ti para. blande si dragastoase. -Ei! stai! grai lleana. Sa vad mai inainte: esti ce-ar fi sa fii? si numai dupaceea sa graim vorba si sa gustam pomana si sa incepem dragostea. . Poti tu face ca sa cante liliacul in glas frumos? . Feciorul de imparat sari de pe cal cand auzi aceste vorbe. te-as pune la masa si te-as ospata si te-as saruta. te-as chema in casa. 280 . pana ce si sari pe fereastra. privi la ea si grai cu glas voinicesc: . Ileana. si peste fereastra in casa si in casa la masa. acum de-a treia oara porni feciorul de imparat eel mai tanar fecior de imparat. si la masa tocmai in frunte. Acum.sta la fereastra si. . sa-i incredintez sora si s-o duc acasa sa mi-o fac mireasa.Ba! grai feciorul eel de imparat.

ca si la porunca imparateasca adica. le facea toate. ca sa mearga sa ceara sau sa ieie si sa aduca. Cand cea mai mare fata de imparat primi cuvantul feciorilor de imparat. Ileana ramase singura in cuhne. asa s-a intamplat. pentru ca ei sa se poata razbuna asupra ei pentru batjocura ce a pus pe capul lor. ea lua asadar cofita si porni catre curtea celor trei feciori de imparat. Multe vorbe n-au facut argatii. le-a spus toata intamplarea si.El sa fie pomana ta! zise lleana cea frumoasa si sireata. ca sa vezi ce si pentru ce si care pricina! Bucatarul isi lua picioarele pe umeri si se departa . si iata ca si cazu. Asa s-a poruncit. Ei. de dragul suroni sale.. Sosind la curte. ei se suparara inca mai tare decat 281 . Ei au trimis dara vorba la cele doua mai mari fete de imparat. Acuma Ileana incepu sa strige: "primejdie". Feciorul de imparat sc aseza la masa. dar Ileana e Ileana cea sireata! El nu se aseza inca bine. chema pe Ileana la sine la pat si ii spuse ca ea numai asa se va putea insanatosi. cu scaun cu tot in pivnita cea adanca in care era ascunsa comoara imparatului. ea le spuse ca a auzit troncote prin pivnita si se teme cum ca a intrat cineva in pivnita ca sa fure comoara imparatului.Pentru numele lui Dumnezeu! n-auzi tu cum te striga imparatul? Mergi iute. ca ele sa faca ce vor face ca sa trimita cumva pe Ileana la curtea imparatului celui cu trei feciori. si cand se adunara toti argatii ca sa vada ce e si pentru ce. Cand feciorul cel de imparat a sosit acasa la fratii sai. Ileana spuse judecata: . ea se facu bolnava. Ileana. daca Ileana li va aduce mancare de pe vatra feciorilor de imparat. ci pe loc deschisera usa cea de fier si intrara in pivnita si aflara pe feciorul cel de imparat si cu rusine Il scoasera la judecata. Ileana intra in ruptul sufletului in curtea imparateasca si grai catre bucatarul cel mare: .Douasprezece fete pedepsite sa-l scoata afara din tara si cand vor ajunge cu el la marginea tarii fiecare sa-i dea cate un sarutat. dupa ce le-a spus-o. Asaza-te la masa. Dupa ce feciorii de imparat intelesera si despre asta batjocura. isi umplu vasele de bucate. varsa apoi pe jos toate bucatele cele scumpe ce stau la foc si dupa aceea se feri din cale. mare suparare a intrat in sufletele lor.

si in apa. Fetele de imparat se facura acuma amandoua bolnave. si apoi porni catre casa. ca numai varful ascutit le iesa din pamant. leii incepura a se bate. sa afle. sa aduca si sa scape pe dragele surorile sale de la moarte. el se ascunse intr-un tufis. daca va auzi cineva vaiete in gradina. varsa ce-a mai ramas prin pivnita. Ileana pentru sora sa le facea pe toate. sa ia. asteptand sosirea Ilenei. daca va gusta dm vinul ce se afla in pivnitele feciorilor de imparat. iar Ileana merse la mar pasi incet printre cutite. trimisera din nou vorba la cele doua surori si se pregatira din nou de razbunare. ce si pentru ce pricina! Pivnicerul isi lua picioarele pe umeri si se departa ca la porunca imparatesei adica. Lua dupa aceea cutite mari. pe sub marul cel cu poame de aur.si sa vina. ca sa mearga. 282 . Dupa ce-a inteles feciorul de imparat cel mai tanar cum ca Ileana are sa vina la el in gradina ca sa fure merele cele de aur. Ileana isi umplu vasele cu vin. ea se lacu bolnava. si sabii. le ascunse asa.grai Ileana catre ele . lua dar cofita si porni ca sa mearga .pentru voi ma duc si in foc. ci sa lase pe cel ce s-ar vaita ca sa se vaiete in pace. el porunci ca. sulite si alte lucruri si se sui in pom. Abia primi sora cea mijlocie cuvantul voinicilor. daca Ileana le va aduce doua mere de la feciorii cei de imparat. chema pe Ileana la sine la pat si ii spuse ca numai asa se va insanatosi. si sulite si fel de fel de lucruri si le ascunse in pamant. cu atata mai bucuroasa la voinicii cei imparatesti! Si lua dupa aceea cofita si porni. chemara pe sora lor la sine si ii spusera ca ele numai atunci se vor insanatosi.Pentru numele lui Dumnezeu! n-auzi cum te striga imparateasa? Fugi si vezi cum. le arunca cate o bucatica de carne.ce-au fost pana acuma. nimeni sa nu cuteze sa intre. sabii. Sosind la curte. Dupa ce a gatit tot. ea intra in ruptul sufletului in pivnita si grai catre pivnicerul cel mare: . Feciorii de imparat trimisera acuma d-a freia oara veste la cele doua fete de imparat ca ele sa trimita pe Ileana cum n-au trimis-o inca.Dragi surorile mele . . Ileana sosi la poarta gradinii si cand ea vazu leii cei mari ce stau paza la intrare.

se intoarse dupa aceea la curtea imparatului si le spuse argatilor ca sa mearga sa scape pe domnul lor din primejdia cea mare. sa mearga in locul vrajitoarei. . grai el. Cand el vazu dar cum c-acuma nu e bine. 283 . le duse acasa. ca le-au cerut cu limba de moarte. si sulite si fel de fel de alte lucruri ce erau gatite spre pierzarea ei. Dar Ileana nici acuma nu dormea. il ridica pe trupina pana la cracuri. ca sa vina sa-i faca de leac si sa-i vindece ranile. trimise dupa un popa. Asa ajunse Ileana ca popa la curtea imparatului. Imi pare bine ca te vad la casa mea. il lasa apoi ca sa cada intre cutite. si dupa aceea s-o scoata si sa inveleasca in ea pe feciorul cel ranit. ea merse la popa. Feciorul de imparat nici nu dorea mai mult. Ileana isi lua merele. sui-te in pom si-mi ajuta sa culeg mere pentra dragele surorile mele. pe Ileana. ea porunci apoi ca sa se ia pielea unui bivol si sa se puna trei zile si trei nopti in muratura sarata. Voinicul cel rau la suflet incepu sa strige si sa se vaiete: hei! dar nimeni nu venea sa-i ajute. Usturaturile feciorului de imparat se facura inca mai strasnice. si sabii. durerile lui inca mai nesufente. .. Asa ajunse Ileana ca vrajitoare la curtea imparatului. trimise dupa cea mai vestita vrajitoare din tara. Ileana s-a fost dus insa mai nainte la vrajitoare si i-a dat bani multi ca s-o lase pe ea. surioara! grai feciorul de imparat acuma. grai dupa aceea.dar parte sa ai de el!" ii dete apoi mana. ii dete multi bani si facu ca el sa o trimita pe ea in locul lui.Esti buna. fii dar inca mai buna si-mi da mana de ma ajuta sa urc in pom! "Rau e gandul tau . sa se vaiete in pace si sa sufere si sa rabde usturaturile cele grozave. le dete la surorile ei. sa-si usureze sufletul si sa se impartaseasca. Aide. ca.Na-ti. . el avea de gand ca sa traga pe Ileana din pom intre cutite.A mea sa fie bucuria! raspunse Ileana. ci-l lasau ca. sa stii si tu ce ai avut de gand. Ileano.Sa-ti fie de bine.isi gandi Ileana . si frumos si viteaz. dupa porunca lui. tu. de tovaras. Feciorul eel de imparat. batjocorit ca vai de el. ca am voinic imparatesc. mai nainte de de-ar muri.

si asta era insa pe jumatate vestejita. ci merse fara vorba la fiica-sa ce amai mica. afara de Ileana. Esti suparat pe cineva ori ba? . . Imparatul. si daca n-o pieri in noaptea cea dintai. Gandeste dar la ceasul mortii si spune-mi ce-ti zace la inima. ci merse la fiica-sa cea mijlocie. fata cea tanara a imparatului vecin si o urasc cu dor si dragoste vorbi mai departe feciorul de imparat. Daca ar fi sa nu mor si sa ma insanatosesc. Ea ii arata numai floarea. 284 . raspunsera. m-ai chemat la tine ca sa-ti marturisesti pacatele. imparatul iarasi nu zise nimic. grai Ileana popita. nu ne-ar fi putrezit marul si nu ni s-ar fi suparat pasarica. ea merse la sine in casa si afla ca floarea e inca aburita de roua. el era sa-l manance cu ochii de frumos ce era. la alta dete pasarica. indata ce sosi acasa. Cand imparatul vazu marul pe dulapul Ilenei. cand auziti ca tatal nostru cel bun are sa vina acasa intreg si sanatos. surioara". si asta era insa pe jumatate intristata. pe nimeni. atunci ea sa-mi fie sotie credincioasa si dupa lege! Ileana asculta aceste vorbe. Imparatul nu zise nimic. ma duc s-o petesc la imparatul. Asta-i arata numai pasarica. .Hei! ca noi ne-am bucura. nu mai erau in el decat trei rasuflari.Bucurie s-aveti. Asa astepta sosirea imparatului celui aspru la porunca. daca nu ne-ar fi vestejit floarea. ca pasarea e flamanda si ca marul numai nu zice "mananca-ma. le zise Ileana. la Ileana cea inteleapta. ea dete la una dintre ele floarea. Aici intelese ca surorile ei plang si se vaieta pentru ca au fost samtit ca imparatul are sa soseasca acasa de la lupta cea mare. iar sie-si tinu numai marul cel fraged. zise inca si ea putine si apoi merse acasa.Ba! pe nimeni! grai feciorul de imparat.Cand Ileana ajunse la patul feciorului de imparat.Fatul meu. . intra la fata cea mai mare si o intreba de floare. dar acum e vai si amar de capul nostru. el era pe pragul mortii. de pasarica si de mar. Ca sa le ajute dar dragilor surorilor ci. Cand Ileana auzi astfel de vorbe.

caci tu ti-ai pazit credinta. cu ochi. Ileana nici nu raspunse. ci fugi la surorile sale si aduse o floare proaspata si o pasare vesela. Dupa ce el le intreba de cele trei lucruri ce le-a incredintat. Cand imparatul o vazu aceasta. iar pe Ileana o lauda si o saruta si multa vorba buna si imparateasca facu cu ea. Hei! dar Ileana n-a uitat vorba si gandul cel rau al feciorului de imparat: ea stia ca in cea dintai noapte dupa cununie are sa o primejduiasca. floarea si marul de la Ileana.. cum ca doreste. ea o ascunse in patul in care ea avea sa se culce in acea noapte. . voinice. tata Ilenei. si cand papusa fu gatita. Porunci dara ca sa se faca o papusa de zahar tocmai atat de mare cum era ea insasi.Dragi copiii mei.Mult noroc sa ai.Mare sa cresti. sa va fie dara de bine!Multa vreme n-a trecut pana ce Ileana se cununa cu feciorul cel voinic. cu fata. De la Ileana imparatul iarasi merse la fiica-sa cea mijlocie si apoi la cea mare. Hei! dar bunul Dumnezeu nu rabda minciuna: la ele floarea era vesteda.. Dupa ce feciorul cel mai tanar al imparatului vecin s-a insanatosit. porunci dar ca pe cele doua fete mai mari sa le ingroape pan' la sanisori in pamant si asa sa le lase ca sa vesteasca asprimea pedepsei imparatesti. asa are sa fie. pasarea era trista si numai marul era proaspat. acum vad ca ti-ai pazit credinta. Imparatul cel batran. fraged. Iar Ileana nu zise nici o vorba.. el intelese toata treaba..Fatul meu. cu ajutorul lui Dumnezeu.. feciorul de imparat grai catre mireasa lui: 285 . rumen si imbietor la fata. bag scama asa a fost dat. el incaleca si porni ca sa vina si sa peteasca pe Ileana. cand el isi spuse gandul care l-a facut sa ponieasca in cale: . ii zise cu vorba parinteasca. zicandu-i: . ele isi adusera cu graba pasarea. incat i-a mers vestea in septe tari. Sara. ca voi sa va fiti sot si sotie. mergi si intreaba pe Ileana. fata mea.Unde ai pus floarea si ce ai facut cu pasarica? intreba el pe Ileana. Atunci imparatul pricepu toata treaba si grai: . ci lasa ca voinicul cel patit sa o sarute. cand cuscrii si corinteii s-au fost asezat la odihna si Ileana s-a fost culcat in pat. cu toata faptura Ilenei. fata mea! grai imparatul. cu buze.

Feciorul de imparat dete peste fata. . . dar dulce esti si moarta! zise el plangand inca mai tare.Draga Ileana. incat ii curgeau lacramile parau.Tu m-ai scos cu batjocura din tara? intreba el de-a doua oara. . Ileana nici nu se ascunsese bine. sa dea din toate puterile ce avea. .Eu! grai Ileana.. Cand se apropiara zorile de ziua.Eu! grai Ileana.Hei! Ileana! dulce ai fost vie.Tu m-ai aruncat in cutite? intreba feciorul de imparat de-a cincea oara. Feciorul de imparat dete cu spada o data crucis si o data curmezis.Sa-mi spui acuma. O data ii sari o bucatica de zahat in gura. . . ca eu vin indata. . Feciorul de imparat impunse acuma cu sabia in inima Ilenei. si mai in urma.Tu mi-ai varsat mancarile? intreba feciorul de imparat de-a treia oara.Eu! grai Ileana de sub perdea. grai el. . .Dulce. sa mai astepti putintel. el incepu sa planga din toata inima. Feciorul de imparat stete impietrit de bucurie cand vazu pe Ileana intreaga si sanatoasa.Tu mi-ai varsat vinul? intreba feciorul de imparat de-a patra oara. iesind de sub perdea.Iesi dupa aceea din casa. si in lung. pana ce feciorul cel de imparat si intra in casa cu o sabie ascutita in mana.Eu! grai Ileana. Ileana draga mea. Iar Ileana incepu a rasufla aburi de moarte. lasa papusa cea de zahar in locul sau si se ascunse sub o perdea ce sta la capul patului. si curmezis. zau! grai Ileana. dar pe de-o suta si de o mie de ori mai dulce am sa fiu de aci inainte. si crucis.Eu! grai Ileana. . ci sari din pat. Ileana nu se gandi mult. incepu apoi sa dea in toate partile. Feciorul de imparat dete o data cu sabia peste sanisorii papusii. . El o cuprinse in 286 . Feciorul de imparat dete cu spada de sus in jos. si in lat. tu m-ai aruncat pe mine in pivnita? .

da' sarpe. Povestea Porcului de Ion Creanga Cica erau odata o baba si un mosneag: mosneagul de-o suta de ani. mosnege. orice alta jivina a fi. vom creste-o si noi cum vom putea. parca erau bolnavi de ciuma. caci. Doamne! De cand suntem noi. vad bine. da'. asternute pe laite.. Doamne! tare mai erau doriti sa aiba macar unul. sedeau singurei ca cucul si le tiuiau urechile. Mosneagul. de urat ce le era. dar a fi om. ce putem noi face inaintea lui Dumnezeu? . . in sfarsit. si acela sa fie copilul nostru.Doamne. cum s-a miji de ziua.Asa este.brate. si apoi. daca mi-i spune. si ce ti-a iesi inainte intai si-ntai. pune-o in traista si o ada acasa. 287 .Apoi da. mai baba. uratul ii manca si mai tare. Ba de la o vreme incoace. niste toale rupte. caci tipenie de om nu le deschidea usa. satul si el de-atata singuratate si dorit sa aiba copii. mosnege. si. inca nu ne-a zis nime tata si mama! Oare nu-i pacat de Dumnezeu ca mai traim noi pe lumea asta? Caci la casa fara de copii nu cred ca mai este vrun Doamne-ajuta! . baba ofta din greu si zise mosneagului: . nici vreo scofala mare nu era de dansii: un bordei ca vai de el. se scoala a doua zi dis-dimineata. la alta. isi ia traista in bat si face cum i-a zis baba. mai baba.Ia. pana la una. stii ce-am gandit eu asta-noapte? . maine dimineata. si atata era tot. dar. si de aci inainte traira multi ani fericiti si imparatira peste tara cu pace si cu noroc. si baba de nouazeci. cat era ziulica si noaptea de mare. pe langa toare aceste.Stiu. sarmanii! In una din zile.. si amandoi batranii acestia erau albi ca iarna si posomorati ca vremea cea rea din pricina ca nu aveau copii. sa te scoli si sa apuci incotro-i vedea cu ochii.

Dar in gandul sau: "Da' manca-l-ar branca sa-l manance. de hazliu. o rupe de fuga. mai rapanos si mai rapciugos. si cu tarate.Porneste el si se duce tot inainte pe niste ponoare. purcelul incepe a se infiripa si a creste vazand cu ochii. . Iara baba nu stia ce sa mai faca de bucurie ca are un baiat asa de chipos.. iti seamana tie. mititelul! . de-ti era mai mare dragul sa te uiti la el. Ba poate. dupa cum vezi. Sa-i fi zis toata lumea ca-i urat si obraznic.Bine. face degraba lesie. mosneagul voieste a merge la targ sa mai cumpere cate ceva.Iaca. Acum pune de lautoare si grijeste-l cum stii tu ca se grijesc baietii: ca. ca sa nu se deoache odorul. ca si aceasta-i faptura lui Dumnezeu. care sedeau tologiti in glod si se paleau la soare. ori dracul i-a dat in gand ieri noapte de una ca asta.. si purceii dupa dansa. Intr-una din zile. De-am avea paine si sare 288 . cu cojite. rupta bucatica!. mosnege! zise baba. Apoi il piaptana si-l grijeste asa de bine. pana ce da peste un bulhac. si numai iaca ca vede in bulhac o scroafa cu doisprezece purcei.Mosnege. si mai nevinovat. neputand iesi din glod. Scroafa. il baga in traista. ce odor ti-am adus eu! Numai sa-ti traiasca! Un baiat ochios. pregateste de scaldatoare si. de gras si invelit ca un pepene. mititelul! . zice: . Mosneagul degraba il prinde.. Doamne! zise mosneagul. nu rade. mai babusca.. sprintena ca o copila. sprancenat si frumusel de nu se mai poate. .Slava tie. care era mai ogarjit. ca baiat ca baiatul ei nu mai este altul! Numai de-un lucru era baba cu inima jignita: ca nu putea sa le zica tata si mama. ca si noi.Mosnege. cum vede pe mosneag ca vine asupra ei. nu uita sa aduci si niste roscove pentru ist baiat.. ii trage frumusel cu untura din opait pe la toate incheieturile. ramase pe loc. la purcelul. ca tare-a fi dorit. ea tinea una si buna. zise baba. ca pot sa duc babei mele o mangaiere! Mai stiu eu? Poate ori Dumnezeu. surla. ca mult ma mai inadusi cu dansul. si porneste cu dansul spre casa.. fiindca stia bine treaba mositului. Numai unul. sarmanul! Apoi. il scalda. il strange de nas si-l sumuta. mai baba. asa plin de glod si de alte podoabe cum era. indata incepe a grohai. ca peste cateva zile il scoate din boala. Si cum ajunge-acasa. ii cam colbait.

Apoi. ce zici? bune vesti sunt aceste? Ba si imparatul cica s-a bolnavit de suparare! . . cand vine acasa. mosnege.Si asta-i veste rea. si in copaci sa cante tot felul de pasari. da' nu sa-l mai indop si pe dansul cu bunatati. apoi as lua campii!" In sfarsit. si imparatul. asa cum ti-am spus. de ce-am auzit eu. of! boala imparatilor e ca sanatatea noastra! Numai despre fetii de imparat. ca pe altii. Iara cine s-a bizui sa vina ca s-o ceara de nevasta si n-a izbuti sa faca podul. nu prea bune vesti: imparatul vrea sa-si marite fata. un pod de aur pardosit cu pietre scumpe si fel de fel de copaci.Ei. mosnege? Vai de mine! . in toata lumea. mai baba. ce mai stii de pe la targ? . baba il intreaba. dupa cum s-a hotarat. ca stiu c-ar incaleca pe nevoie si. mai baba. si nici unul din ei n-a facut nici o isprava. iaca de ce.. Doamne! mare slava ar mai dobandi in lume! 289 . asculta: imparatul a dat de stire. mai baba? Ia. cred ca ti s-a incrancena si tie carnea pe tine.Ce sa stiu. de le plange lumea de mila. ba cica-i mai da si jumatate din imparatia lui. aceluia pe loc ii si taie capul.Of! mosnege. Cand m-as potrivi eu babei la toate cele.D-apoi.Da' de ce. mosneagul se duce la targ.. cine mai stie de pe unde au venit. da' buna ar fi si aceea cand ar avea cineva un fecior care sa faca podul si sa ia pe fata imparatului. mai baba. ca mare jale si alean or fi mai ducand mamele lor pentru dansii! Mai bine ca al nostru nu poate vorbi si nu-l duce capul. .pentru noi. mosnege? . de la casa aceluia si pana la curtile imparatesti. targuieste el ce are de targuit si. mi se rupe inima din mine. care nu se mai afla pe lumea asta. mai baba. pe de-o parte si de alta. ca. la atatea iznoave. ca oricine s-a afla sa-i faca. ca nu-i numai atata. mi s-a suit parul in varful capului. aceluia ii da fata. ca totdeauna: . . fara crutare. si cand ti-oi spune pana la sfarsit. prin crainicii sai.Bune-s si acestea.D-apoi ingaduieste putin. pe toti i-a taiat.. ce mi-ai spus.. si cica pana acum o multime de feciori de crai si de imparati.

nevazand pe nime. gandind ca-i Uciga-l crucea. ca sa aduc la cunostinta mariei-voastre ca el.Nu te ingriji. Un strajer. auzind ca aveti fata de maritat.Ce voiesti de la mine. isi piaptana barba frumos. defel. atunci.Daca poate sa-l faca. Strajerul. uimit. cum ajunge in targ. asculta ce spun ei si numai pufnea din cand in cand. se uita prin bordei in toate partile. imparatul. tocmai acum. dar. nu mai lungeste vorba. mosule? . Baba atunci a ametit de bucurie.. uitandu-se tinta in ochii lor. poate-i fi auzit ce-au patit 290 . apoi iese din casa si porneste spre imparatie si. feciorul meu se prinde ca i-a face podul.Despre asta n-aibi grija. atunci. faca-l.D'apoi ai sa-l poti face. vazand pe mosneag. si pe noi sa ne lasi. mamuca. drag! Nu-ti pune viata in primejdie. si cum sfatuiau batranii. Atunci mosneagul. intr-un cotlon sub vatra. nemaiavand ce zice. am treaba la imparatul. ia toiagul batranetilor in mana. stiind porunca. ci ia mosneagul si-l duce inaintea imparatului. ca eu sunt! Ci trezeste pe mama si du-te la imparatul de-i spune ca eu ii fac podul. insa godacul iar a strigat: . din partea lui. despre acestea. nu te infricosa. mosule! . Iara de nu. il intreaba: . cu ratul in sus si. Mosneagul atunci zise ingaimat: .Da' ce vrei. si-a mai venit in sine.Tata. mosneagul insa. purcelul sedea in culcus. straini. Numai du-te si vesteste imparatului ce-am spus eu! Baba. m-a trimis. . cica. se duce cu pieptul deschis drept la palatul imparatului. si atunci fata si jumatate din imparatia mea ale lui sa fie. cu inima arsa si fara nici un sprijin! . numai iaca se aude sub vatra: "Tata si mama! eu il fac". venindu-si in sine.Ia. il intreaba: . sa vada de unde a iesit acel glas. tata.Cand vorbeau batranii. ca traind si nemurind ai sa vezi cine sunt eu. ca esti cu mine. dragul tatei? .Dragul mamei. poate sa va faca podul. mosnege.. ei inde ei. luminate si preaputernice imparate! Feciorumeu. saruta baiatul si-i zise: . s-a speriat si. cum vede pe mosneag ca sta pe-acolo.Sa traiti multi ani cu bine.

cum e treaba porcului. Mosneagul.Apoi da. mosule. mai bine paziti-va gura si dati de stire imparatului c-am venit noi. Strajerii. .D-apoi asta nu va priveste pe d-voastre. cauti pricina ziua-miazamare. care se prinde c-a face podul imparatului. si acum. mergea in urma lui. cum ajunge acasa. apoi unul din ei vesteste imparatului despre venirea noilor petitori.Se vede ca eu nu mai am parte in lumea asta de nimica! Pana acum mam chinuit de l-am crescut si l-am scos din toata nevoia.Haidem. cum ii vad. cu lumanare. cum vedem noi. ca sa-si aduca feciorul. mai rastoarna cateva oale cu ratul si zice: .Da' ce-i acesta.altii. mosneagul cu 291 . incepe a zburda prin bordei. si. mosule? zise unul din ei. s-aducem nora mane-ta. tot bocind ea.Hai cu tata. grohaind si musluind pe jos. parca vad c-am sa raman fara dansul! Si. . incepe a se boci si a zice: . Iar mosneagul.D-ta. atunci. auzind aceste chiar din gura imparatului. o apuca lesin de suparare. de bucurie. apoi mergi de-ti ada feciorul incoace. . se vede ca ti-ai urat zilele! . ia. iese din casa si zice: . incep a se uita unul la altul si a bufni de ras.Doamne.. cat colè. Purcelul. sa ma vada imparatul! Baba. plin de bucurie. si tot de-o moarte are sa moara cineva. pune cusma pe cap. apoi iese si porneste spre casa. se uita lung unul la altul si strang si ei din umeri. de cuvant. mosule.. da un ropot pe sub laite. . raspunse mosneagul. Iara de nu. apoi se ia dupa mosneag si. mai da un ropot pe sub laite. cauta-ti de drum si nu umbla cu gargaunii in cap. ce-i scris omului in frunte-i este pus. Purcelul atunci. isi ia toiagul in mana. baiete. o indeasa pe urechi.D'apoi acesta mi-e feciorul. mai de vita decat dansul?! Daca te prinzi asa. si strajerii. tatuca. Abia ajung ei la portile palatului imparatesc. se pleaca pana la pamant. zisera strajerii. atunci. atunci. Doamne! multa minte iti mai trebuie! zise un strajer batran. spune fecioru-sau ce a zis imparatul. .

se pleaca dupa obicei. si incepe a se vaicara si a zice: . Caci multa vorba. . cand ai venit in cela rand. Mosneagul. apoi atunci sa ne trimiteti copila acasa.Si el are sa-mi faca podul? . luminareavoastra. de spaima.Vai de mine. parca erai in toata mintea.dupa dorinta luminarii-voastre.Hai! ia-ti porcul de-aici si iesi afara! si daca pana maine dimineata n-a fi podul gata. dar acum unde te visezi. Atunci imparatul. maria-voastra! Iara daca s-a intampla.Fereasca Dumnezeu. daca va mai aduceti aminte. pe de-o parte i-a venit a rade. vazand asa mare obraznicie. de umbli cu porci dupa tine? si cine te-a pus la cale sa ma iei tocmai pe mine in bataie de joc? .Inca mai ai gura sa intrebi?! acestea-s faptele tale. mosnege. inaltate imparate. se pleaca pana la pamant si sta la usa. mosnege.sa nu banuiti.D-apoi asa nadajduim in Dumnezeu. urmat de cativa ostasi. are sa-ti stea capul unde-ti stau talpile. catre seara. sa avem iertare. si incepe a muslui prin casa. la una ca asta! D-apoi. maria-ta! . Si zicand aceste. isi ia purcelul. grohaind. mosnege! da' ce foc mi-ai adus la casa? Mie ostasi imi trebuiesc? . intelesu-m-ai? . sa cuget eu. iara pe de alta se tulbura grozav si zise: . pe baba o apuca un tremur. ca chiar el.Da' bine. . in paza carora l-a dat imparatul pana a doua zi. ci ei m-au adus pe 292 . despre care v-am spus mai deunazi ca m-a trimis la maria-voastra. mult ras si mare nedumerire se mai facuse la palat si in toate partile despre o astfel de batjocura nemaipomenita. iese si porneste spre casa.Milostiv este Cel-de-sus. om batran. iaca in ce chichion am intrat! Ca n-am adus eu ostasii.purcelul sau! Atunci imparatul il cheama inaintea sa. ca sa vada ce poate fi una ca asta. si acum. smerit. ca acesta mi-i flacaul. Iara purcelul calca inainte pe covoare. m-am luat dupa capul tau cel sec si m-am dus pe coclauri sa-ti aduc copii de suflet. puternice imparate! . cum intra. ajungand mosneagul si cu purcelul acasa. Si.

si capului meu se vede ca pana maine dimineata i-a fost scris sa mai steie unde sta! Purcelul insa umbla musluind prin casa dupa mancare si nici grija navea despre incurcala ce facuse. La vro saptamana. sufland o data din nari. Purcelul toata ziua musluia prin casa. Parintii. tanara imparateasa. era acum gata. de la bordeiul mosneagului. cum a ajuns la casa mirelui. cum au vazut-o. a facut sfat si a gasit cu cale sa dea fata dupa feciorul mosneagului si de indata a si trimis-o. Caci si imparatul. intreband-o despre 293 . la culcare. grozav s-au speriat. care acum nu mai era bordei. pe loc a incremenit. si. Iara bordeiul mosneagului se prefacuse intr-un palat mult mai stralucitor decat al imparatului! si. cu toate cele poruncite. si toate bunatatile de pe lume erau acum in palaturile lor. vazand aceasta mare minune. Mosnegii s-au ciondanit cat s-au mai ciondanit si. cat erau ei de ingrijiti. Iar cand a dat cu ochii de mire. doua. si nevasta lui s-a deprins cu dansul. de nu-i mai era acum asa de urat ca dintai. Iara purcelul zburda si se tologea numai pe covoare. s-au facut ca doua suluri de foc. s-a dus sa-si mai vada parintii. iara noaptea. caci cu cine era s-o faca? Fata imparatului. Iara purcelul atunci s-a suit binisor pe laita. le daduse acum toate pe una. si la imparatie strasnica zvoana s-a facut. cat era de imparat. s-au bucurat cu bucurie mare. si temandu-se imparatul sa nu i se intample ceva de rau. apoi asa sa ramaie". in toate partile. si pana la palatul imparatului. cuprinsa de dor. Tot in acea vreme. caci nu-i da mana sa iasa cu dansul. iara pe barbat l-a lasat acasa. si nici macar aceea nu era buna: frica! Nunta n-a mai facut. a spart o fereastra de bardahan si. dupa obiceiul sau. si insusi imparatul cu sfetnicii sai. strangand ea din umeri. a zis in inima sa: "Daca asa au vrut cu mine parintii si Dumnezeu.mine. dar mai pe urma. despre ziua au adormit. i-au placut palaturile si socrii. si s-a apucat de gospodarie. baba si mosneagul se trezesc imbracati in porfira imparateasca. si podul. deodata. lepada pielea cea de porc si ramanea un fecior de imparat foarte frumos! si n-a trecut mult.

Draga tatei! Sa nu cumva sa te impinga pacatul sa-i faci vrun neajuns. pentru ca ai ascultat de sfaturile altora. ca sa arda. sa iei pielea cea de porc si s-o dai in foc. ca sa nu patesti vreo nenorocire! Caci. atunci sa stii ca ma cheama Fat-Frumos si sa ma cauti la Manastireade-Tamaie. deodata s-a starnit un vant naprasnic. si atunci ai sa te mantui de dansa! . mie nu mi-a venit in cap de una ca asta. a sarit drept in picioare si s-a uitat cu jale in soba. incat barbatul pe loc s-a trezit inspaimantat. si cand dormea barbatusau mai bine.Ca bine zici. ea a luat pielea cea de porc. de unde o punea el. Atunci imparatul a inceput s-o sfatuiasca.Alei! femeie nepriceputa! Ce-ai facut? De te-a invatat cineva. Iara barbatu-sau i-a zis: . atunci sa plesneasca cercul acesta. m-ai nenorocit si pe mine si pe tine deodata! si daca vei avea candva nevoie de mine. cand a adormi barbatu-tau. Si cum s-a intors imparateasa cea tanara seara acasa. si. si a facut in casa o duhoare asa de grozava. rau ti-a priit. a ridicat pe ginerele imparatului in sus si s-a facut 294 . si trebuie sa fie ceva neinteles de mintea noastra. si cand a vazut aceasta mare nenorocire. prefacandu-se in cioric ars si apoi in scrum. si a dat-o pe foc! Atunci perii de pe dansa au inceput a parai si pielea a sfarai. are mare putere. a lacrimat. iara de-ai facut-o din capul tau. de ai nenorocit si cazaturile ieste de batrani.Draga mamei. Cum a sfarsit de zis aceste. a si poruncit sa-i faca un foc bun in soba. venind un vartej infricosat. de vreme ce a facut lucruri peste puterea omeneasca! Dupa aceasta au iesit amandoua imparatesele in gradina ca sa se plimbe.Cand voi pune eu mana mea cea dreapta pe mijlocul tau. zicand: . omul acesta. ea a spus tot ce stia. ce fel de viata ai sa mai duci tu daca nu poti iesi in lume cu barbatul tau? Eu te sfatuiesc asa: sa potrivesti totdeauna sa fie foc zdravan in soba si. mama sfatui pe fata cu totul de alt fel: . mama! iaca. dupa cum vad eu. si aici. si numai atunci sa se nasca pruncul din tine. sau ce-a fi el. rau cap ai avut! Atunci ea deodata s-a vazut incinsa peste mijloc cu un cerc zdravan de fier.gospodarie si barbat. zicand: .

. ca ei n-au cu ce s-o tina. Atunci se aude dinlauntru un glas de femeie batrana.Eu sunt. hai? Ca pasare maiastra nu vine pe aici. vazand asta mare nenorocire si pe nora lor in asa hal. cu toate bogatiile si podoabele din el. au inceput a o mustra. sa-si caute barbatul. maicuta. pacatele mele m-au adus. un drumet ratacit. 295 .Ia. necum om pamantean. prin pustiuri. in sfarsit. de nu se stie ce s-a facut. de i-oi da drumul. si aici. si a-i zice cu asprime sa se duca unde stie. dar ca te afli in lumea asta. vazandu-se acum asa de nenorocita si oropsita. ca am o catea cu dintii de otel si. care marturisea despre vechimea ei. si a mers ea. a mers tot inainte. Ea. a zis Doamne-ajuta! si a pornit incotro a vazut cu ochii. zicand: . pana a ajuns intr-un loc salbatic si cu totul necunoscut. s-a hotarat a se duce in toata lumea. Caut Manastirea-de-Tamaie si nu stiu in care parte a lumii se afla! .Da' ce vant te-a adus si cum ai putut razbate prin aceste locuri. maicuta! Atunci i se deschide poarta si drumeata intra inlauntru. de-i fi auzit de numele meu. du-te departe de pe locurile aceste. Atunci podul cel minunat indata s-a stricat si s-a mistuit. de mai inainte. si hotarandu-se astfel. s-a schimbat iarasi in saracaciosul bordei al mosneagului. vazand o casuta tupilata si acoperita cu muschi. femeie.De esti om bun. maicuta.Om bun. Atunci drumeata a oftat din greu si a zis: .nevazut. ce sa faca si incotro s-apuce? Sa se duca la parinti? Se temea de asprimea tata-sau si de sugubata defaimare a oamenilor! Sa ramana pe loc? Nu avea cele trebuitoare si-i era lehamete de mustrarile socrilor. Atunci batranii. un an de zile. . Eu sunt sfanta Miercuri. iara de esti om rau. cu lacrimi in ochi. te face mii de farame! . .Se vede ca tot mai ai oleaca de noroc de ai nimerit tocmai la mine.Cine-i acolo? . da-te aproape de chilioara mea.De nume am auzit. Iara palatul in care sedeau mosnegii si cu nora. a batut la poarta. nici prin cap nu mi-a trecut vreodata.

numai iaca un ciocarlan schiop se 296 . cu mare greutate a putut sa ajunga si pana la sfanta Duminica. Atunci sfanta Duminica a oftat din adancul inimii. ca nu li s-a intamplat sa auda macar vorbindu-se vreodata depre aceasta. si facandu-i-se mila de aceasta nenorocita si zdruncinata fiinta..Se vede ca vrun blestem al lui Dumnezeu. au raspuns toate deodata ca nici n-au auzit macar pomenindu-se de numele ei. si atunci ea le-a intrebat cu tot dinadinsul daca stie vreuna din ele in care parte a lumii se afla Manastirea-de-Tamaie. a mers iarasi un an de zile prin niste pustietati si mai grozave decat cele de pana aici.Vezi? Tot de noroc sa se planga omul! Apoi sfanta Miercuri a strigat o data cu glas puternic. si fiind insarcinata pe al treilea an. s-a uitat gales la nenorocita drumeata si i-a zis: . si sfanta Duminica a primit-o cu aceeasi randuiala si tot asa de bine ca si surorile sale. cat a putut. si indata sau adunat toate vietatile: cele din ape. fiica mea! Ca aici este capatul unei lumi necunoscute inca si de mine. care torcea singura. si oricat ai voi tu si oricare altul sa mai mearga inainte de aici. asa trebuie sa fie. ca ti-a prinde bine la nevoie". neavand nici o putere. si i-a mai dat inca o furca de aur. cele de pe uscat si cele zburatoare. si. dar. si pe loc s-au adunat toate jivinele din imparatia ei. Apoi a indreptat-o la sora-sa cea mai mare. sau altaceva. a mers iar un an de zile tot prin locuri salbatice si necunoscute. un paharut de vin si o vartelnita de aur care depana singura. si a indreptat-o si ea cu multa bunatate si blandete la sora-sa cea mai mare. si aici i s-a intamplat ca si la sfanta Miercuri: numai ca sfanta Vineri i-a mai dat si ea un corn de prescura. pornind. Si atunci. ca sa-i fie pentru hrana la drum. Sfanta Miercuri. de nu ai parte de ceea ce cauti. este cu neputinta. si toate au raspuns. a dat drumetei un corn de prescura si un paharut de vin. a strigat si sfanta Duminica o data. la sfanta Vineri. auzind aceste. Si drumeata. intrebandu-le despre Manastirea-deTamaie. si de aici drumeata. si i-a zis cu binisorul: "Pastreaz-o. pornind chiar in acea zi. ca dintr-o singura gura. s-a aratat cu mare parere de rau. la sfanta Duminica. pana ce cu mare greu ajunse la sfanta Vineri.

batuta cu pietre scumpe. sovalcaind.Tu. de miam frant piciorul. Apoi sfanta Duminica a dat si ea drumetei un corn de prescura si un paharut de vin. si tot asa mergand ei inca un an de zile. sovalc! se infatisaza inaintea sfintei Duminici. nici pe jos. desi ii fugeau ochii de atatea straluciri.vede venind. se uita mai cu bagare de 297 . ca sa-i fie pentru hrana pana la Manastirea-de-Tamaie. cand drumeata pe sus.Daca-i asa. si. oftand. cat ce putea. numai si numai sa-i inghita. unde era un rai. a raspuns cu smerenie: . nu cumva stii unde se afla Manastirea-de-Tamaie? . vidre cate cu douazeci si patru de capete si alta multime nenumarata de ganganii si jiganii inspaimantatoare. Nu cumva ti-i cunoscut ceva pe aici? Atunci ea. viclenie si rautate nu-i cu putinta sa povesteasca limba omeneasca. sovalc.Ma supun cu toata inima la slujba mariei-voastre. Atunci ea il intreaba si pe acesta: . cand el pe sus. desi este foarte cu anevoie de mers pana acolo.Iaca Manastirea-de-Tamaie! zise ciocarlanul. cum ii sti tu. ciocarlane. cu mare greutate si zdruncen. au trecut peste nenumarate tari si mari. Si. si cand biata drumeata nu mai putea nici pe sus.Da' cum sa nu stiu. Aici calatoarea s-a suit iarasi pe aripile ciocarlanului. stapana? Ca doar pe-acolo m-a purtat dorul. si i-a mai dat o tipsie mare de aur si o closca tot de aur. si nu altaceva! . aspide veninoase. stapana. atunci indata ciocarlanul o lua pe aripioarele sale si o ducea. ca sa-i prinda bine la nevoie. vasiliscul cel cu ochi fermecatori. in sfarsit. in care fojgaiau balauri. cand ea pe jos. cu mare ce au izbutit sa ajunga la gura unei pesteri. si apoi a dat-o pe seama ciocarlanului. si cu puii tot de aur. despre a carora lacomie. Aici se afla Fat-Frumos. si el si-a dat drumul cu dansa pe o alta lume. si prin codri si pustietati asa de ingrozitoare. care stateau cu gurile cascate. apoi acum indata ia pe aceasta femeie. din care abia mai putea falfai. Si cand ciocarlanul pe jos. dupa atata amar de truda si primejdii. sovalc. Atunci ciocarlanul. care indata a si pornit. si povatuieste-o cum a fi mai bine. du-o numaidecat acolo. . pe care il cauti tu de-atat amar de vreme.

si indata i se umplura ochii de lacrimi de bucurie. i-a pregatit acum una ca sa doarma dus pana a doua zi dimineata. . harca i-a si trimis laptele. cum vine. de mii de ori mai subtiri decat parul din cap. venind o slujnica sa ia apa. il petrecea cu ochii in zbor. ingrijitoarea de la palatul lui Fat-Frumos.De ce nu? Da furca incoace si ramai aici pana la noapte. femeie. Dar numai un lucru nu stia harca: gandul omului. Si cum ajunge la fantana. cu tipsia si cu closca cu puii de aur daruite ei de cele trei surori: sfanta Miercuri. scoate mai intai furca.seama si indata cunoaste podul cel minunat din ceea lume si palatul in care traise ea cu Fat-Frumos asa de putin. zburand neincetat de frica sa nu-i mai rupa cineva si celalalt picior. cum aude despre aceasta minunatie. o povatuieste ce sa faca. Talpaiadului. o intreaba: .Ia. trimite slujnica degraba. . mergand spre fantana ce-i aratase el. de unde o avea stransa. si 298 . cu furca. cu vartelnita. fuga la stapana-sa si-i da de veste! Stapana acestei slujnice era viespea care inalbise pe dracul. hai? . cand s-a inturna imparatul de la vanatoare. Nu ti-e de vanzare. si cum a venit imparatul de la vanatoare si s-a pus in asternut. zise ciocarlanul. si cat mi-i cere pe dansa. luandu-si ziua buna de la calatoarea incredintata lui. unde trebuia sa se duca trei zile de-a randul.Am auzit ca ai o furca de aur care toarce singura. care inchega apa si care stia toate dracariile de pe lume. stiind ca imparatul are obicei a bea in toata seara o cupa de lapte dulce.Mai stai! si nu te bucura asa degraba. ca inca esti nemernica pe aceste locuri si tot n-ai scapat de primejdii. iute se intoarna inapoi. sa ma lasi sa stau intr-o noapte in odaia unde doarme imparatul. Ii arata apoi o fantana. sfanta Vineri si sfanta Duminica. stirba-baba-cloanta. cum vede o femeie necunoscuta si furca cea minunata torcand singura fire de aur. sa-i cheme femeia cea straina la palat si. Atunci drumeata da furca si ramane. Nu trece mult si. o vrajitoare strasnica. si apoi se pune jos sa se odihneasca. ii spune cu cine are sa se intalneasca si ce sa vorbeasca. Apoi. lacrimand. rand pe rand. Iara nemernica drumeata.

ca am sa vin atunci tot eu sa te iau. caci imparatul parca era dus pe ceea lume! Despre ziua. din odaia de alaturea. a scos pe necunoscuta de acolo si i-a zis cu ciuda sa iasa din ograda si sa mearga unde stie. care in toate zilele umbla cu dansul la vanat. care deapana singura si care-i mult mai minunata decat furca ce i-a dat. un credincios al imparatului. ci avea grija sa no auda. si a lasat-o acolo. de parca i-a dat inima dintr-insul. numai ce 299 . s-a pus in gand sa descopere viclesugul babei. Insa in aceasta noapte credinciosul imparatului. dupa cum avusese tocmeala. simtind ce s-a petrecut si facandu-i-se mila de nenorocita de straina. si venind iarasi slujnica la apa si vazand si aceasta mare minune. urgisita si zbuciumata lui sotie scosese acum pe tipsie si closca cu puii de aur. nenorocita drumeata a ingenuncheat langa patul sotului ei si a inceput a plange cu amar si a zice: . pe loc a adormit ca mort. s-a chinuit asa pana despre ziua. Si cum s-a departat baboiul de acolo.Fat-Frumos! Fat-Frumos! intinde mana ta cea dreapta peste mijlocul meu. s-a dus iarasi la fantana si a scos acum vartelnita. cum a auzit aceste.Cezi aici pana despre ziua. si pe cand din ochii lui Fat-Frumos se scurgeau siroaie de lacrimi. iesind cu nepus in masa si necajita ca vai de ea. sarmana. Apoi a plecat ochii in jos si a inceput a lacrima. Atunci pohoata de baba o cheama iarasi la dansa prin slujnica. pune mana si pe vartelnita. tot cu acelasi viclesug. dar inzadar. la fantana stiuta. si a doua zi disdimineata o scoate iarasi din odaia imparatului si din ograda. fuga la stapana-sa si-i spune ca femeia ceea de ieri are acum o vartelnita de aur. Talpoiul a venit posomorata. Atunci Talpa-iadului a chemat pe necunoscuta drumeata in odaia imparatului.cum l-a baut imparatul. si imparatul. credinciosul i-a spus cu de-amanuntul ce se petrecuse in odaia lui in cele doua nopti din urma. nu doar ca soptea si umbla catinel ca sa n-o auda imparatul. cea mai de pe urma a ei nadejde! si cum sta ea in preajma fantanii. Harca. ca sa plesneasca cercul ist afurisit si sa nasc pruncul tau! Si. si nenorocita. si cum s-a sculat imparatul si s-a pornit la vanatoare. zicandu-i incetisor: . pe loc a tresarit.

Fat-Frumos! Fat-Frumos! Fie-ti mila de doua suflete nevinovate. si cand s-a atins de mijlocul ei. si sa-i dea drumul. Si cum vine straina. zicand in gandul sau: "Dupa ce umbla ea nu se mananca". sa plesneasca cercul si sa se nasca pruncul tau. si asa s-a facut. ca nu mai pot duce aceasta nefericita sarcina! Si cand a sfarsit de zis aceste. hoanghina pune mana si pe tablaua cea de aur si pe closca de aur cu puii de aur. bizuindu-se ea si acum in puterea bauturii sale. Doamne! Ce-am vazut eu! Femeia ceea are acum o tipsie de aur si o closca de aur. pe loc trimite s-o cheme. Apoi mai porunceste sa-i aduca o iapa stearpa si un sac plin cu nuci. Dupa ce harca s-a incredintat ca imparatul doarme. dimpreuna cu toate odoarele luate cu viclesug de la imparateasa lui. stapana. ca prin somn. cazand iarasi in genunchi langa patul sotului ei. chiar in puterea noptii. si cand mai vede si aceasta mare minunatie. si pe loc s-a facut ca doarme dus. se scoala.Doamne. si cand a inceput 300 . a zis in gandul sau: . se ineca in lacrimi. asa de frumosi. nici mai asteapta sa ia apa. ridica toata curtea in picioare si porunceste sa-i aduca pe harca de baba inaintea sa. Dar imparatul. Atunci imparatul. cu puii tot de aur. si lasand-o acolo. tot cu acelasi viclesug. tot cu aceeasi randuiala ca si in noptile trecute. a adus iarasi pe straina in odaia lui. si sa lege si sacul cu nucile si pe harca de coada iepei. undeva. s-a departat! Atunci zbuciumata drumeata. spunand iarasi cuvintele aceste: . fara a simti catusi de putin durerile facerii. dang! a plesnit cercul. .Acest lapte nu se mai bea si. Fat-Frumos a intins mana. cum a zis. de-ti fug ochii pe dansii! Babornita. l-a si aruncat pe furis. si ea indata a nascut pruncul. cum aude aceasta. cand a venit in asta-sara de la vanat si cand i s-a adus laptele.iaca pe slujnica stiuta iarasi o aduce Dumnezeu la fantana. Dupa aceasta imparateasa povesteste sotului sau cate a patimit ea de cand s-a facut el nevazut. care se chinuiesc de patru ani. ci fuga la stapana-sa si-i spune. cu osanda cea mai cumplita! si intinde mana ta cea dreapta peste mijlocul meu.

Ea. cu chip sa-l poata face mai pe urma ca sa ia vreo fata de-a ei. si cand a picat sacul. Fat-Frumos. Harca aceasta de baba era scroafa cu purceii din bulhacul peste care vam spus ca daduse mosneagul.Dragii mei copii. Cand le-a venit si lor vremea de insuratoare. dupa ce ii sarutara mana. cum nu s-a mai pomenit si nici nu cred ca s-a mai pomeni una ca aceasta undeva. mergeti de va cautati ursitele. Dar acum a facut si nunta si cumatria totodata. v-ati facut mari. si indata au si fost de fata parintii imparatesei lui si crescatorii sai. si s-a adunat lumea de pe lume la aceasta mare si bogata nunta. ca sa intrati si voi in randul oamenilor. imbracati iarasi in porfira imparateasca. Broasca testoasa cea fermecata de Petre Ispirescu A fost odata un imparat.iapa a fugi. oameni buni. si a tinut veselia trei zile si trei nopti. crescatorul lui FatFrumos.Vorbele tale. sunt pentru noi ca o icoana la care ne inchinam. Iara pe credincios cu mari daruri l-au daruit imparatul si imparateasa. Acum. . baba si mosneagul. care mai de care. aduceti-va aminte. ca Fat-Frumos nu facuse nunta cand s-a insurat. prefacuse atunci pe stapanusau. daca nu cumva s-a sfarsit. din cele unsprezece ce avea si care fugisera dupa dansa din bulhac. prin dracariile ei. 301 . sa plece mai curand. si numai cat a gandit Fat-Frumos. pe care i-au pus in capul mesei. unde pica nuca. i-a picat si harcei capul. si mai tine si astazi. tata. in purcelul cel rapciugos si rapanos. Iaca dar pentru ce Fat-Frumos a pedepsit-o asa de grozav. si pe langa dansii l-au tinut pana la sfarsitul vietii lui. si el avea trei feciori. pica si din Talpa-iadului bucatica. le-a zis imparatul: . se gatira. raspunsera copiii si.

Atata era de dus cu mintile. ajunse la curtea unui imparat care avea o fata. balacea cu nuiaua prin apa. pana ce intra iarasi in sanul matcei de unde a iesit. si nu stia ce facea. se face cate un armean (cerc) impregiurul lui. fara sa stie ce are sa faca cu dansa. El vedea ca fiecare strop de apa. imparatul. Se uita si nu mai vedea. si pleca si el. cum. fara sa-si dea seama unde se duce. ia asa numai ca sa zica si el ca face ceva. si unde se deschidea talazurile care inconjura varful nuielei. cand pica inapoi la matca. privind cu nedomirire. Asemenea si cel mijlociu. si de cheltuiala ce pe apa nu curge. cum. apuca pe o carare ce intalni in cale. nu-l tragea inima a pleca in petit. Unde lovea el cu nuiaua. dupa ce se dichisi si el cum stiu mai bine. Apoi incepu a cugeta. nu auzea. nu stia. iata ca o broasca testoasa iesise pe luciul apei. In cale vazu o nuia lunga de alun pe care o lua. si invoiala se si facu. cand o lovea. se logodi si el cu dansa. se aseza si el acolo jos. caci tata-sau il trimitea intruna sa caute a se capatui si el. acolo. Dara n-avu ce-si face capului. si. si se uita gales la dansul. Facura vorba. si ochii de la dansul nu si-i mai lua. O peti de la tatal ei. singura la parinti. carele asemenea avea o fata. il scoase drept la un elesteu mare. Cand. ci totul ramanea ca mai-nainte. Cand.Fiul cel mare se imbraca cu hainele ce le avea el mai bune. asa de florile marului. insa. Mergand spre rasarit. Misca si el picioarele a lene. In cele din urma. si iute. iute. cam in dorul lelii. si facea haz cum sare stropii de apa. Pe fiul cel mai mic. si merse pe ea. lua oaste cu dansul si banet de ajuns. Lua si dansul niste haine. Se uita la dansul parca sa-l soarba cu privirea. stii. tot da cu nuiaua in apa. tast! si dansa. nici intinderea armeanului din giurul lui. fara mai pe urma sa se cunoasca nici locul unde a picat stropul. si de ce merge se mareste. Ajunse si el la curtea unui alt imparat. baga de seama ca o broasca testoasa se tine dupa 302 . Nu mai simtea daca este. adica fata apei lucie ca o oglinda. numai sa nu zica nescine ca nu s-a gatit. Dara unde sa se duca? Nici el. Ajungand pe marginea elesteului. ce sa vezi d-ta? Poteca pe care apucase. numai sa zica ca umbla. El era dus cu gandurile. iaca. unul dupa altul inaintea lui. ori nu mai este. pleca si el inspre apus. Dara el nu vedea.

Atunci isi lua inima in dinti si striga: . 303 . si nici ei nu stiau ce vorbesc. Sezu iarasi jos.Asta sa fie logodnica mea. Pasamite il tragea ata la ursita lui. dara graiul ei era dulce si viersul cu lipici ce avea il facu sa-i ramaie talpile lipite de locul unde sta. fara dansa nu va putea trai. Se pusera la vorba. Tu esti ursitul inimii mele. si plapanda. . Si. pleca iarasi la marginea elesteului. si fara sa-si mai aduca aminte ca plecase in petit. sa o soarba intro lingura de apa. si se duse acasa. iara broasca testoasa ii tot sarea pe dinainte si se uita la dansul cu dor. Dara se opri. mai aruncandu-si cautatura la broasca. de drag. Se uita si el la dansa. Cuvantul tau a sfaramat toate farmecele ce ma tineau inlantuita.Iti foarte multumesc. cum nu se mai afla sub soare. cum se scula. A doua zi iarasi asa facu. Mai voi el sa faca ceva cumva. Aci incepeau una. Ar fi rupt-o d-a fuga. ca el era plecat in petit. ca sa nu supere ori sa indaratniceasca pe zana a veni dupa el. asa ca sa se departeze. iar el isi arunca ochii la dansa mai cu bagare de seama.varful nuielei lui. isi aduse aminte. Pe tine te voi urma pana voi avea viata in mine. Se sperie oarecum. Se scula binisor. Ii venea flacaului. dara nu pricepu nimic. dara parca il pironise cineva locului. vazu ca soarele da in asfintit. Broasca se dete de trei ori peste cap si se facu o zana gingase. Picioarele nu se mai miscara. pare ca stralucea de un foc ce simtea ca il atinge. dragul meu iubit. ii raspunse atunci broasca. colea la inimioara. si simti un nu stiu ce. caci simti ca. fara sa-i plesneasca prin cap ceva. si parca ii zicea inima ceva. A treia zi. Se uita drept in ochii broastei. Se mira de asta lancezeala. Ar fi voit sa plece. si ca fratii lui erau a se intoarce a doua zi cu logodnicele lor. ca si cand ar fi fost butucite. si nu facu nici o miscare. fara sa-i pese de ceva. Si fiindca a doua zi era sa vie fratii cu logodnicele lor. Si cum sta el acolo si se juca cu nuiaua in apa. de aci inainte. la urma urmelor. iata ca broasca mai tasni o data. Cand se trezi bine din cugetarile lui. vazu ochii ei. fiul de imparat. Tocmai cand voi sa se scoale si sa plece spre a merge sa-si incerce si el norocul. pana ce se pomenira ca amurgise. si frumoasa. pare ca il sagetase ceva. cand auzi pe broasca vorbind. aci lasau alta. dara in desert.

isi bateau mendrele. Oamenii umblau cete. si chiar se vorbira. A doua zi fiecare flacau zbura la logodnica sa. sa vedem ca cine rade mai la urma. Broasca intra iarasi in elesteu. adusera vorba iarasi despre broasca fratelui lor celui mai mic. cum voiau. rade mai cu folos". Iara imparatul puse de impodobi palatul si cetatea cat se putu mai frumos. caci. si ele erau frumoase. Noroc ca i se scurtase calea si ajunse acasa. Ce e drept. cete prin cetate. cai. si incepura impreuna cu logodnicele lor a grai despre dansul cam in dodii. Cand ajunse sa le spuie ca a zis broastei: "Tu sa fii logodnica mea". fiu ii era si al mic. El se tot intorcea de se uita inapoi. daca se adunara la un loc. caci ii luau vorba din gura. de tinea drumul mai lung.spuse zanei ca se duce sa instiinteze si el pe tatane-sau ca a sa-si aduca si el logodnica. 304 . si il durea la inima cand il luau in ras. pe din dos. dara toate fura in desert. Mergea el. Fiecare isi adusese zestre insemnata: robi. si le priimise imparatul cum se cuvine imparatilor si fiilor de imparati. Ei. tacu din gura si inghiti rusinea ce-i facura fratii inaintea tatalui sau. incepu sa le povesteasca siretenia celor ce i se intamplase. si-l cam dedeau in tarbaceala cu graiuri care mai de care pacalitoare. Nu vedea nimic. toti se umflara de ras deodata si incepu a-l cam lua peste picior cu vorbe in doi peri si cu glume nesarate. I se parea ca-l trage cineva de la spate de haine. te mira de nu ramanea cu gatul stramb. Daca vazu. caci de. Daca ajunse si gasi pe toti ai lor adunati la tatal sau. ostasii se gatira ca de alai. isi zise el. Lasa. ca in zi de sarbatoare. sa faca pe fratele lor mai mic de ras si ocara. orice s-ar zice. ca sa-si priimeasca nurorile. insa. Vru el sa le spuie cine a fost broasca. dara parca-l tot oprea cineva in cale. carute ferecate. Venira unul dupa altul feciorii cei mai mari ai imparatului cu logodnicele lor. desi nu mai vorbea de rau aievea in fata imparatului. iara dansul pleca la curtea imparateasca. dara nui detera ragaz. insa el isi tot intorcea capul si se uita. pana si copiii se veseleau de veselia imparatului. de atata uitat inapoi. hainele pare ca le erau turnate pe dansele. Se gandi el: "Acum o mie de vorbe un ban nu face. Ii tinura de rau tatal lor. caci. amandoi fratii cu logodnicele lor. isi dedeau coate de radeau.

incat inchipuia fel de fel de flori. Aurul cu care erau poleiti stalpii si ciubucele de pe langa streasina licarea de-ti lua ochii.Ne vom imbaia la palaturile tatalui meu.La noi este obiceiul. . si puternic. si inca fata de imparat mare. Gateste-te. el ii mai zise: . Fiul cel mic al imparatului daca se duse si el sa-si aduca logodnica. Dara blestematele de farmece ne-a acoperit palaturile cu apa aceasta murdara. ca unul ce nici dansul. dara. Atunci ea ii raspunse: . Si facand un semn cu mana. de pare ca te ungea la inima. .cand va veni cu broasca testoasa inaintea imparatului. broasca cea testoasa iesi din elesteu la dansul. se dete de trei ori peste cap si se facu om ca toti oamenii. adaoga zana. 305 . nu altceva.De ce sa mai facem p-acolo tevatura? Sa ne imbaiem aci. stralucitoare de podoabe. de pasari si cate nagode toate. cu fratii si cu cumnatele mele. Odata daca te-am ales. Zana lua de mana pe fiul imparatului si intra in palat. de mila sa nu le strice frumusetea. raspunse el. si avut. trebuie sa stii ca si eu sunt fata de imparat. si in locul lui se vazura niste palaturi. . imparatia ne-a fost rapit-o dusmanii. Si fiind gata baile si apa incropita numai ca laptele cand il mulge de la oaie. apoi fiul imparatului ii zise sa se gateasca sa mearga. intrara fiecare in cate o baie si se imbaiara. si pe mine ma facut precum m-ai vazut. desi era fecior de imparat. viersul ei placut. Fiul imparatului nu cuteza sa calce pardoseala baii si pe velintele cele de mare pret ce erau asternute prin palat. tiindu-si firea si nepierzandu-si cumpatul. zapacise oarecum pe bietul fecior de imparat. ca ne asteapta tatal. tu esti a mea. Baia era pardosita cu tot felul de marmura lustruita si adusa din mestesug asa. si aidem. iti zic. floncaneasca lumea ce va vrea.Dragul meu logodnic. apa elesteului se trase intr-o parte si intralta. Vorbira ce vorbira. Vorbele ei mieroase.Lasa astea acum. incat la soare te puteai uita. nu mai vazuse asemenea scumpeturi. Vezi ca el ramasese cu ochii bleojditi. dara la dansele ba. ca inainte de a merge la cununie. sa ne imbaiem.

si la cununie si la masa. Zana se purta cu mare bunacuviinta. trecura prin gradina. nu jucau. Imparatul isi implini pofta inimei lui. Fratii cei mai mari o malcira. vazand atata frumusete si atata bogatie. Cum se puse el langa dansa. si asa stralucea de orbea pe cei ce se uitau asupra dansilor. tatal baiatului. ca mult erau cu lipici. Dupa ce se cununara fiii imparatului cu logodnicele ce-si alesesera fiecare. cat un lucru mare. se prinsera in hora si jucara. Cand ii vazura. Imparatul nu mai putu de bucurie. Ei se urcara. decat vorbele ei. sa-si cunune toti copiii intro zi. unde mirosul florilor ii imbata. Caii pornira. carele il astepta si se ciudea de atata intarziere. a-si veni in cunostinta si a se cai de rasul ce facusera de fratele lor. Amandoi erau imbracati cu niste haine scumpe si foarte frumoase. si asa si facu. 306 . Lumea privea si i se umplea inima de mandrie. Stergarele erau de matase si in tesatura cu fir de cel mai bun si cu margaritare. cand vazu ca fiul sau cel mai mic ii aduce in casa minunea minunilor. Oaspetii nu-si mai luau ochii de la dansa si urechile lor nu mai ascultau alte vorbe. toti intelesera ca aceasta era femeie de pe alte taramuri. Fiii cei mari ai imparatului povatuira pe logodnicele lor ca sa faca si ele tot ce va vedea pe zana ca face. Oamenii se luau la prinsoare ca nici in cer nu se gasea o mai mare frumusete ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor. El dorise. ca la nunta unui imparat. Incepura a-si da coate. parea ca n-atinge pamantul. Mai mare stralucire si gingasie ca aceasta nu se mai vazuse sub soare si pe la dansii pana atunci. intr-o clipa ajunsera la imparatul. iara nu ca mergeau. Dupa ce iesira din baie si se imbracara. si vorbi astfel incat robi toate inimile. Zana porunci si trase la scara o caruta ferecata in aur. vezi. si lauda pe fiul de imparat pentru o asa nimerita si neasteptata alegere. Dara zburau de parca n-atingeau pamantul. un luceafar se aseza pe fruntea ei. Era vesel imparatul pentru aceasta. dara zana cand juca. caci fiul cel mic al imparatului lor adusese o asa zana sa o domneasca. Caruta era impodobita cu pietre nestemate de sclipeau in fata soarelui ca cine stie ce lucru mare. cu patru telegari de mancau foc. Ceilalti jucau.Apa ciuruia din teve aurite si o lua cu nastrape si cu cause de aur.

un manunchi de flori bine-mirositoare. iara ea. Eram si eu p-acolo. Cand se sculara de la masa. strigara intr-un grai. ii saruta mana. Imprejurul mesei imparatesti. lua cate nitele si baga in san. in liniste si in veselie toata viata lui. cum nu mai mirosise oamenii locului aceluia. fara a se mandri. domni in pace. cu prosti. Se pusera la masa. si imparatul impreuna cu dansa. cu mare. Aceasta imparateasa cu rostul ei cel blajin. Atunci toti intr-o glasuire strigara: "Sa ne traiasca doamna si imparateasa noastra". Zana. incat nu mai semana a haine puse pe om.Intre acestea veni seara. de umplu locul. si se facu un ras de mila lor in toata nunta. incat plecara umilite in camarile lor ca sa se schimbe. Cand voira insa a scoate si ele din san ce pusesera in timpul mesei. din fiecare fel de bucate ce se aducea la masa. In calea ei. Ducandu-se si nurorile cele mai mari ale imparatului sa-i multumeasca. Asemenea facura si cumnatele ei. pentru negustorime si pentru prostime. ii sarutara si ele mana. i-l dete ca semn de iubire fiasca. fiindca nu mai era chip a mai sta asa ingalate la nunta. Odata se umplu locul de un miros asa de frumos si strein. bagara de seama ca hainele lor sunt murdare si terfelite de bucate. dupa povata sotilor lor. ca acesti soti sa-i domneasca de aci inainte. Iara fiul imparatului. o multime de alte mese erau puse pentru boierime. se trase din naintea imparatului cu totul smerita si se aseza langa sotiorul ei. ii multumi. zana se duse la imparatul socru. scotand din san. si se urca fiul cel mic cu sotia sa. ci a alte dihanii. se facu de o iubira pana si cumnatele ei. se plecara si le adunara. Imparatul se cobori din scaun. incepu a curge de printre incretiturile hainei sale margaritare. sotia lui. Nurorile cele mari ale imparatului tineau ochii tinta la zana sa vaza ce face ea ca sa faca si ele.. Atunci multimea. Mancara si se veselira cat le ceru inima. cu intelepciunea cea fireasca si cu povetele imparatesei. si se puse o masa d-alea imparatestile. de unde bagase bucatele. si. cu buni. cu mic. Si fiindca am dobandit si eu un os 307 . cu purtarea cea cumpatata. iara mesenii. cu agerimea mintii lui.

dara apoi ochii? Avea niste ochi. Cand se adunau seara si barfeau verzi si uscate. chica lui neagra. ca pana corbului flutura ca o coama pe grumajii lui albi ca zapada. mergea cu vitele la pasune si treaba iesea din mana lui mai cu asupra decat din ale celorlalti argati. lucruri care. Si ce e drept ca aveau la ce se uita. mi-am pus in gand sa va povestesc. mustacioara abia mijea. toti flacaii din sat il pizmuiau. fetele isi dau coate si se uitau la dansul pe subt sprincene. Si de unde sa nu fie asa!El nu se uita nici in dreapta. Cand era la adapatul vacilor. boieri d-voastra. El argatea pe la unii si pe la altii ca sa-si castige hrana vietii. pentru aceasta ei il porocleau zicandu-i cascaundul satului. de parca era o umbra pe buza lui cea de sus. de bagase pe toate fetele in boale.Nu stiu ce facea el. Stapanii unde slujea el erau foarte multumiti de dansul si se bateau care de care sa-l apuce. dara el nu baga pe nimeni in seama. fetele care de care se intrecea sa-i dea pricina de vorba. ce dregea. el se facea ca nu intelege vorbele aruncate in pofida lui. ca vacile pe cari le pastea el erau mai frumoase decat ale 308 . El era curat la fata si chipes. nici in stanga. Cele douasprezece fete de imparat si palatul cel fermecat de Petre Ispirescu A fost odata un flacaiandru sarman de parinti. iara el nu lua aminte la flecariile lor si-si cauta de treaba lui. intre ele. de sar crede. Cand trecea prin sat. neiculita. il porocleau cu numele de Fat-Frumos al satului. Ceilalti argati casunasera pe dansul si-l tot luau peste picior. Si fiindca avea darul de a fi curatel. Pentru aceasta ele ca sa arate ca nu le pasa de nebagarea lui de seama. se arata prostanac.de ros. se facea ca nu pricepe ce vor ele. m-ar da de minciuna.

vezi. ca de cand incepui sa va povestesc. nu era asa cascaund flacaul acesta. fiinda nu stia ce-i este ascuns in cursul vremilor. fara sa se atinga cu cuvantul sau in oricareva fel. Ci smerit. mare. Pe unde calca piciorul lui se cunostea. Pasamite se nascuse in ceas bun si era ursit sa ajunga ceva. se dete la umbra unui copaci mare si stufos si adormi. Visase un vis foarte frumos si se desteptase.Visase ca unde venise la dansul. si o data sari drept in sus. Era o valcea impodobita cu fel de fel de floricele. isi si alesese. Printre cracile lui intinse se giugiuleau pasarelele si-si faceau cuiburi: numai ascultand cineva ciripirile lor se aprindea intr-insul focul dragostei. fiindca si ierburile se inveseleau. si pe nedrept ii atarnau de coada acest ponos ceilalti argati din sat. si susurul apei parca te indemna la somn. Bag seama. fiindca pe unde le ducea el pasunea era mai cu gust si mai indestulatoare. si-i zisese sa se duca la curtea imparatului locului aceluia. si 309 . serpuia printre brusturi si alte buruieni pe unde isi facuse loc.Cand se destepta. mergand iarasi cu vitele la pascut.Napucase sa doarma. ca ce sa fie asta?" si incepu a se pune pe ganduri. de altii sau de al altora. Desisul frunzelor sale facea o umbra. isi zise: "Ma. Si tocmai pentru aceasta flacaii si ceilalti argati il ponosluia.A doua zi.Intr-o zi de primavara. Ceva mai cat colo un paraias. o zana mai frumoasa decat toate zanele din cer si de pre pamant. precum il lasase pe el Dumnezeu. abatu din drum si dete iarasi pe la copaciul cu pricina. loc pentru asa ceva. toate inflorite. isi vedea de ale sale. Copaciul subt care se adumbrise era maret si parca se lupta ca sa ajunga la nuori. Dara el nici habar navea de asta si nici gand n-avea sa se mandreasca. toata ziulica il muncira gandurile si nu se domirea de loc.celorlalti argati. ca acolo are sa se procopseasca. de parea ca da ghes omului sa treaca printre ele. de parca ramneai la ea. El nu intelegea ca steaua sub care se nascuse venea sa-l slujeasca. Cum puse capul jos si adormi. Ele dadeau mai mult lapte decat cele ale altor argati. ostenit fiind tot umbland dupa vaci. de loc ca ce sa insemneze un asemenea vis. a carui obarsie venea dintr-un sipot de apa ce iesea din coasta unui delulet.

de multumit. pe mine ma bate gandurile sa ma duc in lume sa-mi caut norocul. fete ale imparatului. Gradinarul fu bun-bucuros sa-l priimeasca.Sculandu-se. daca se scula si veni acasa cu vacile si le baga in cosar. ii dete ce bruma mai avea sa ia. caci dobandise pana atunci cateva bobarnace de la fetele imparatului ca baga argati tot ce este mai uracios si mai scarbos in omenire. si eu voi cata sati dau o fata buna din sat. si nu voi ramanea pentru nu stiu ce. A treia zi cu dinadinsul facu sa-i fie drumul pe la acelasi copaci sub care se culca. sa te mai ajut si eu cu ce m-o lasa inima.iarasi se culca la tulpina lui. si pana acum nu vaz nici un semn ca sa pot si eu salta ceva. flacaul ajunse drept la curtea imparateasca si se baga argat la gradina imparatului. si el pleca. nu mai hoinari prin a lume. sunt multumit de d-ta.Stapane. Si cum era de potrivit facut la boiul lui. nu pot sa manii pe Dumnezeu. . daca nu s-o duce. Gradinarul puse de-l imbaie. sa iesi de la mine? Au doara nu te multumesti de simbria ce-ti dau? Au mancare n-ai destula? Ia.Da pentru ce.Curatel. se infatise la stapanu-sau si-i zise: . Daca vazu stapana-sau ca este peste poate a-l face sa ramaie. deh! ce sa zici. asta nu e lucru curat". cu nitica zestricica. curatel. ii sedesa bine cu hainele ce imbraca. mancare am destula. Pe langa celelalte trebi gradinaresti. dara hainele de pe dansul erau imoase.Ducanduse de la satul sau. sa ma duc in lume. ca vai de lume. si iarasi toata ziulica fu dus pe ganduri. si in fiecare dimineata sa le dea la cele douasprezece domnite. slujba lui de capetenie fu ca sa faca in fiecare zi cate douasprezece manunchiulete de flori.Aceste domnite erau ursite sa nu se poata 310 . dara asa mi-a venit mie. Fa bine si-mi da socoteala. si iarasi visa acelasi vis. Destul am argatit. il primeni si-i dete de imbraca niste haine care sa mai semene a argat la gradina imparateasca. isi zise: "Ma. stapane. mai bine sezi la mine.Atunci si el. cand il vazu asa curatel. ca de macar. baiete. luandu-si ziua buna de la stapan. si visa acelasi vis. cand vor iesi din casa spre a se primbla prin gradina. . ca sa nu ajungi fara nici un capatai. sa-ti faci si tu rost aici ca toti megiasii. ba inca de asta data zana il ameninta cu boala si cu toate ticalosiile omenesti.Ba.

Si care cum venea se punea de panda la usa domnitelor cate o noapte. unul cate unul. ba feciori de domni si de imparati. nu mai voira sa stea de panda. incuiate si zavorate cu noua usi de fier si cu noua lacate mari.El stia ca le tine pe toate inchise la un loc.Imparatul era nevoit sa cumpere mereu pe fiecare zi cate douasprezece perechi de 311 . Nu se stia ce se fac. caci nimeni nu mai voia sa-si piarza sufletul pentru un cap de muiere. Asa le era oranda. caci nimeni nu le vazusera pana atunci iesind din casa. se carara pe la casele lor de la curtea acestui imparat. incepu a curge la petitori. poate sa-si aleaga pe care ii va place din ele. ba feciori de boieri mari. Nici de urma macar nu li se mai dedea. Imparatul se luase de ganduri cu atata cheltuiala pe condurii fetelor sale si pentru inima lor de gheata. intr-o camara din palatul sau. sii lasara fetele in plata Domnului. dara in loc de aceasta. Erau nebune dupa joc si pe fiecare noapte rupeau cate o pereche de conduri de matase alba. i se spunea ca junii ce se puneau de panda seara nu se mai gasesc dimineata.Si astfel. caci nu puteau. Ceilalti cari mai erau. Cum se auzi de aceasta hotarare a imparatului. Dara nimeni nu stia ce fac ele noaptea de li se rup incaltamintele. Ursitele lor le daruise cu patima jocului.marita pana nu va gasi cineva care sa le ghiceasca legatura ursitei lor si sa faca pe vreuna din ele ca sa iubeasca pe cineva. si el i-o va da lui de sotie.Unsprezece flacai o patise pana acum. Insusi imparatul fu coprins de spaima.Pasamite. lor le era facut ca asa sa-si petreaca vremea in toata viata lor. pana si feciori de boieri mai mici. cum de sa piara asa junii ce voiau sa-i pandeasca fetele. Pentru aceasta el dase sfara in tara lui si in tarile streine. de care nu se putea lipi nici un june din cei ce venisera in petit. incepusera a se codi. Imparatul astepta cu mare nerabdare in fiecare dimineata ca sa-i aduca cate vreo veste buna. si nu mai cuteza sa indemne pe nimeni. precum ca sa se stie ca cine se va gasi sa-i spuie ce fac fetele lui noaptea de rup fiecare cate o pereche de conduri. dantuind.Se lipseau de a lua de neveste niste fete pentru care se rapune atati tineri.Nimeni nu stia unde merg ele noaptea de joaca.

nici nu-si ridica ochii asupra lor. oricat se feri de vreo patima. Dara ce-i faci inimei? Ea ii da branci si lui. noaptea. nu stiu de ce. nu va mai putea trai. dara cand da florile fetei celei mici.Azi asa. fara de care. il munceau aceste ganduri si nu stia cum sa faca sa-si implineasca pofta inimei. adormind el cu gandul tinta la dorinta ce-l chinuia 312 .El.conduri.Fata baga de seama aceasta. lui ii era sa nu-si piarza slujba si sa ramaie cu buzele umflate. si-i tacaia inima. si apoi se gandea si la pataniile celor ce pazise inaintea lui. cand da florile domnitelor. ca se rosea ca un bujor. Cum auzi fata cea mai mare astfel de cuvinte ca iese din gura surorei sale celei mai mici. totusi gigasiile si frumusetile fetelor de imparat. unde incepu sa o dojeneasca cu niste vorbe cam luatoare in ras. ca nu va putea sa mai traiasca. bat-o pustia! si ar fi voit sa se puie si el la panda. dara sa lasam ca-si cunostea lungul nasului. Si domnitele erau multumite de manuchele de flori ce li le da argatul. il ademenise pana intratat. fara sa puie pirostriile in cap. se socotea el. simtea el. ca de va fi gonit de la curtea imparateasca. Ziua. ale fetelor de imparat. n-are sa mai vaza pe fetele imparatului. sa lasam ca nu1 uitase pateniile atator flacai ce pierisera. si gradinarul de lucrul lui.Argatul de la gradinarie isi implinea slujba cum stia el in legea lui. insa crezu ca flacaul este rusinos si d-aia se face asa de rosu cand vine inaintea lor. cum de numai sa se gandeasca ea a scoate asa vorbe blande pentru un argat. ca daca nu va mai atinge in fiecare dimineata cu degetele sale mainile cele albe ca o coala de hartie. el vedea ca nu e de nasul lui o asa bucatica. caci dandu-le flori in fiecare dimineata. cu pielea moale ca puful.Intr-una din nopti. Fata cea mica se gresi intr-o zi si spuse surorilor cum argatul care le da flori se roseste ca o sfecla cand vine inaintea lor si cum este de curatel. de sta sai sara din piept afara. caci asta ar semana ca inima ei este pornita a se planisi cuiva. si intrase la grije ca o sa-i imbatraneasca fetele in vatra si o sa impleteasca cosita alba. si mai cu seama cautatura cea blajina a fetei celei mici. Apoi unde pui d-ta gandul ce-l muncea groaznic. maine asa.Baiatului ii zicea inima sa se arate la imparatul cu cererea de a pandi si el. incat.

puse mana si lua dafinii. ce sa mai lungim vorba? ii ingriji ca pe lumina ochilor lui. ii uda cu nastrapa. sa-i stergi binisor cu stergarul cel de matase si sa-i ingrijesti ca pe lumina ochilor tai. acolo vei gasi doi pui de dafin. ii sapa adesea cu sapaliga ce gasise el acolo.Cand ajunsera ca d-un stat de om. Zise si pieri ca o naluca. cand vazu in fiinta toate cele ce ii spusese zana in somn. unul ciresiu si altul trandafiriu. sa-i uzi cu nastrapa cea de aur. orice vei cere de la dansii ti se va izbandi tocmai pe tocmai. Cu nastrapa de aur udatu-te-am. Sa nu fiu vazut de nimeni. El ramase buimacit de mirare. sa-i sapi cu sapaliga cea de aur. fara sa apuce argatul gradinarului sa-i multumeasca barim. Da-mi darul d-a ma face. nici nu se sterse la ochi macar. el veni la dansii intr-una din zile si zise unuia precum il invatase zana: Dafine. o nastrapa tot de aur si un stergar de matase. Frumusete ca la acesti dafini nici ca s-a mai vazut. si dete fuga in unghiul gradinei cel despre rasarit si ramase nauc de bucurie. Acum se sterse si el la ochi. Cu stergar de matase stersu-te-am.Nici nu se dezmeticise bine din uluiala somnului. cum creste de se mareste si cum se deschide o 313 . Nu trecu mult si se facura mari.de-i rodea baierile inimei. ii sterse cu stergarul si. sa-i pui in doua ghivece frumoase. tocmai precum ii poruncise zana. Dafine. oricand voi voi eu. de noapte. vazu in vis iara pe zana din valceaua cea cu flori unde i se aratase odinioara. Sa iei acesti pui de dafin.Sa te duci in unghiul gradinei cel despre rasarit. Cu sapaluga de aur sapatu-te-am. cand in clipa aceeasi chiar vazu cum se infiinteaza un boboc de floare.Ea ii zise: . Dafinii cresteau si se imputerniceau ca prin minune. se pipai sa vaza nu care cumva doarme inca si aievea sa fie oare ceea ce vedea? Dupa ce se incredinta ca nu este naluca.Ii ingriji cum stiu el mai bine. alaturi de dansii vei vedea o sapaliga de aur. Cand vor creste si se vor face ca de un stat de om.

le zise: . vezi ca asa il invatase zana. incat 314 . cari sclipeau de-ti luau ochii. cum esti tu fricoasa. El puse mana de o rupse. ti s-o fi parut ca te-a calcat nestine pe rochie. El le vedea pe ele ce fac. si. dara ele nu-l vedeau pe dansul. ca uite. de nu puteai sa te opresti ca sa nu o mirosi. Palaturile imparatului ramasesera jos de tot pe langa acestea. nu vazu pe nimeni.floare asa de frumoasa.Gata sunteti. trecura prin alta cu foile de aur. el se furise binisor pe langa ele si intrara impreuna. Ele se coborara prin acea deschizatura si mersera. Ia vezi mai bine.Aceasta. trecura prin alta padure cu frunzele numai diamanturi si pietre nestimate. chemandu-si surorile. simtii ca m-a calcat oarecine pe rochie. soro.Surorile se uitara in toate partile si nevazand nici ele pe nimeni. sa nu se fi apucat rochia ta de vreun maracine si. Si asa de cu mestesug erau facute. cine sa fie aci. fata cea mare batu din picior iarasi si portile cele de otel ale gradinei se deschisera.Surorilor. banuiesc ca s-a luat cineva dupa mine. El le vazu ca in loc sa se dezbrace spre a merge la culcare. a se imbraca cu haine scumpe si a se gati de duca.Atunci cea mare din surori batu cu piciorul in pamant. baiatul calca pe rochia fetei celei mici.In mijlocul acelui elesteu se ridica un dambulet si pe dansul niste palaturi cum nu mai vazuse el pana atunci. si ajunsera la un elesteu mare. ii raspunse: .Nu fii asa banuitoare. dara la dansele ba. pana se ajunsera la o gradina garduita cu zid de arama. Intrand. ca sa se culce. Nici pasare maiastra nu poate razbi pana unde suntem noi acum. unde au sa se duca si ce au sa faca. Nu fi asa de usurica! Ea tacu. fata cea mai mare zise surorilor sale: .Seara cand domnitele intrara in camara lor cea incuiata si zavorata cu noua lacate mari. ori sa se ia dupa noi. ele incepura a se pieptana.Trecura printr-o padure cu frunzele de argint. raspunsera ele.El se mira de cele ce vedea si hotari ca sa se tie dupa dansele cu dinadinsul sa vaza pe unde au sa iasa ele.Cand fura sa intre. care straluceau de la soare te puteai uita. fetelor? .Gata suntem.Cand deodata. si deodata se deschise in doua dusumeaua casei. intorcandu-se repede. o lua si o baga in san. Baiatul se tinea dupa dansele.

Numai luntrea fetei celei mai mici ramanea mai in urma.Cum iesira la celalalt mal al elesteului. Pana si sfesnicele si mesele si lavitele din casa saltau. alaute. si jucara si jucara pana ce li se sparsera condurii. care.Si jucara si jucara.cand te urcai in ele ti se parea ca te cobori. intra in palat si se pusera pe joc cu flacaii cari le pandisera. Dar unde fu pomana aia ca sa stea la un loc? Sarea si el tontoroiul de colo pana colo. se auzi o muzica. incetand muzica de a mai canta. nevrand. Si avea si la ce privi. batuta. de puteai sa-ti rupi bojocii jucand. braul. si ce este pe lume. Argatul se puse in luntrea fetei celei mici. te facea sa dantuiesti. fluiere. cimpoaie si alte multe d-alde astea cantau intr-o unire de ramaneau mart cei mai buni muzicanti din lume. ce-i vazura ochii? Camara de joc mare si larga de abia puteai sa-i zaresti capataiul. cu pietre nestemate si cu faclii de jur imprejur ce ardeau in niste sfesnice de aur curat. impodobite cu zamfiruri si rubinuri de licareau ca focul. cand canta muzica aia. pana despre ziua. Vaslasul se mira cum de este mai grea decat altadata si tragea din rasputeri la vasle ca sa ajunga pe celelalte. piparus si cate jocuri toate. Intrand si el in palat. vrand.Argatul se puse intr-un colt si privea la toate minunile astea. si cand te dedeai jos din ele ti se parea ca te urci. si ce nu este. fara sa vrea. chitari. caci nu era chip sa stea la un loc fara a salta. Baiatul se tinu mereu dupa ele. Si nici pomeneala macar nu este ca sa-si inchipuiasca cineva frumusetea cantarilor si a muzicii aceleia. organe. ca la usa cortului. Se pusera cu totii la 315 . buciume. Fetele se repezira ca fulgerul.Luntrile pornira si mergeau in rand ca cocorii. si cu dungi de aur. Douasprezece luntrisoare cu vaslasi muiati numai in fir de cel bun le asteptau la margine. Paretii albi ca laptele straluceau de-ti luau ochii. deodata. caci vedea acolo lucruri de cari nu-i mai vazusera ochii. mai mari decat omul. Ea era impodobita numai cu aur. se pusera fiecare in cate una si plecara. de unul singur. Cand. iesi ca din pamant o masa incarcata cu de toate bunatatile. Cum ajunsera.D-apoi fetele1? Trageau cu foc la niste hori.

ii dete un fier ars prin inima. imbracati in niste haine foarte scump impodobite. caci numai ea poate sa razbata pe aici.Se intoarsera iarasi pe unde au fost venit.Cand fura a trece prin gradina cu frunzele de argint.A doua zi. Baiatul se tinea dupa dansele. il opri si-i zise: . se tinuse dupa dansele. Iaca. ce-i dete argatului prin gand. pasarica ce-si are cuibul in turnul bisericii din palaturile tatalui nostru trebuie sa fi trecut prin frunze. leiculita? zisera. iarasi cu cuvinte linistitoare. intalnind pe argat la o cotitura a gradinei.Un freamat puternic se facu atunci in toata padurea. Fetele trecura si ajunsera in palatul unde erau incuiate. ascunse cu mestesug ramurica rupta in manunchiul fetei celei mici. La masa le slujea niste arapi. lasandu-i gura apa. Fata cea mai mare. ba nici macar nu se clatina ca de o adiere de vant barim.A doua seara. iarasi pe furis.Ea cauta vreme cu prilej si.Domnita se mira cand isi priimi manunchiul de flori.De unde o stie prea bine maria-ta.Ce sa fie asta. pe care o puse iarasi intre florile ce dete a doua zi domnitei celei mici. cu deosebire numai ca rupse o ramurica din copacii cei cu frunzele de aur. prinsera a se intoarce acasa.De unde ai avut tu ramurica ce mi-ai pus-o in manunchiul de flori? . Baiatul. . se uita cam cu mila la argat si nu-si putea da seama cum de sa ajunga acea ramurica intre florile ce priimise. argatul de la gradinarie. 316 .Fetele rasarira.masa si mancara si se chefuira cat le poftira inima. ca numai rupse o ramurica dintr-un copaci. Argatul de la gradinarie sedea in coltul lui unde se asezase si privea.Dupa ce se sculara de la masa. Cand a doua zi domnita cea mica priimi florile cu ramurica ascunsa intre ele. iarasi asa o petrecura. . alina frica surorilor ei cand se auzi freamatul ce se facu in padurea de unde argatul rupse ramurica. prefacandu-se ca vrea sa se primble. ca de o furtuna ce vine intaratata asupra copacilor. tot pe unde iesisera.Ce sa fie? raspunse cea mai mare din surori. cand dete manunchiurile de flori fetelor imparatului. iesi preste zi prin gradina si. si totusi nici o frunza macar nu se misca din loc. ca dracul dupa calugar.

chipul lui cel bine potrivit si blajin il arata cat de colo a nu fi de argat prost. Nu se putea ea mira din destul cum a facut argatul de le-a descoperit. tot pe furis. Pe langa acestea. Ei. si iarasi se facu freamat printre frunze.A treia noapte cand se duse dupa dansele. Atunci se adunara la sfat si planuira ca sa-l faca si pe dansul sa-si piarza inima si 317 . Surorile domnitei detera peste dansii vorbind si rasera de dansa si luara cu cuvintele cam peste picior. boiul lui cel falnic.Na o punga de bani. si stii unde mergem noi noaptea. maria-ta. Zise ea vorbele astea aspre din gura. E i se parea ca acest argat din ce in ce se face mai curatel. . cand gasi ramurica de diamant in manunchiul de flori. rupse o ramura din padurea cu copacii cei care aveau foile de diamant. vezi. se facu insa ca nu pricepe nimic si-si cata de treaba. . tu te-ai tinut dupa noi.Argatul si dansul cata asupra domnitei cu ochi galesi. si infatisarea. .Cam asa maria-ta. nu stiu de ce. si totul intr-insul avea pe vino-ncoace. Dupa ce intrara in casa fetele. dara din inima altceva cugeta. Si apoi.Care va sa zica. si o vazu ca se tulburase oarecum. . adevarul vorbind. ii intrase in cap ca acest flacau nu poate sa fie om prost. cata cam pe subt ascuns la argat si-l gasi ca nu se prea deosebeste de fiii de domni si de imparati. voi pune sa-ti taie capul.Daca voi auzi insa ca ai cracnit ceva.In ziua urmatoare. Atat i se paru de dragalas. si sa nu scoti nici o vorba despre primblarea noastra de noaptea.Eu nu-mi vanz tacerea. dara tot pe furis. domnita cea mica le spuse ca argatul de la gradinarie stia tot ce fac ele noaptea. si iarasi surora cea mai mare alina frica surorilor celor mici cu cuvinte linistitoare. Fata cea mica tacu si inghiti rusinea. deoarece dovedise lucruri ce nici maiestrele nu le stiau. Domnita insa cea mica. dara in inima ei se strecura o bucurie ascunsa.Cum ai facut de a venit dupa noi de nici una dintre surori nu te-a vazut? .. .Pe furis.

ca si cand atunci il facuse ma-sa. Odata cazura de pe fata lui arsaturile de soare si ii ramase chipul curat si luminat. cand plecara ele la joc. bautura care sa-l piarza si pe dansul ca pe ceilalti. Da-mi minte si procopseala de fiu de domn si imparat! Ca si de la rand. cum facusera si cu ceilalti tineri. il cunoscu si incepu a tanji de dragoste.Atunci se duse la imparatul si ceru si dansul sa-i pazeasca fetele. El starui. dara se feri ca de oala malaiului sa nu dea in clapca. jucara pana despre ziua. El lua floarea si o baga in san. Cu stergar de matase stersu-te-am. El stia ce i se pregateste. un boboc de floare incolti. nu-l cunoscura. Pasamite se ascutise la minte. se duse la dafinii lui si zise catre cel trandafiriu: Dafine. crescu si se deschise o floare minunata.Acum. vezi. Dafine. Cu nastrapa de aur udatu-te-am.Flacaiandrul insa se furisa si de asta data de intra in camara fetelor.simtirile. intr-o noapte. Dara vazu ca incepe a judeca altfel de cum judeca el pana acum. Simti ca in creierii lui se petrece un ce de care nu-si putea da seama. Ajunsera la palatul vrajit.Pare ca-i spusese ariciul la ureche ca are sa se petreaca intre ele ceva pentru dansul. nici ele. Imparatul priimi. asa de mult se schimbase. Acesta nici ca banuia macar a fi argatul de la gradinarie. ca sa asculte la sfatul lor. apoi se pusera la masa. decat sa se rapuie. bautura care trebuia sa-l faca a-si pierde mintile si simtirea. I se aduse si lui bautura din care bause toti cari venisera inaintea lui. Si totdeodata se pomeni imbracat cu niste haine ca ale fiilor de imparati si de domni. Cand il arata fetelor si le spuse imparatul ce voieste. fiind cu cuiul la inima. dupa ce stia totul.Imparatului i se facu mila de tineretele lui si-l sfatui sa-si caute mai bine de treaba. Cu sapaluga de aur sapatu-te-am. Noaptea urmatoare. si zise cu grai duios domnitei celei mici: 318 . Numai cea mica. dara totul ce trebuia sa stie. Atunci unde isi intoarse niste ochi lacramosi si plini de focul dragostei ce-l mistuia. il luara si pe dansul.

Imparatul dete pe fata cea mica dupa flacaiandrul cel frumos si dragastos. ca si cum n-ar fi mai fost pe lumea asta. 319 . ii mai zise: . . pana ce se istovira toti cu totul. Imparatul se indupleca si le dete pe fiecare la casa lor. ca sa nu fie barbatu-sau mai presus decat ea. fata cea mica intreba pe logodnicul ei cu ce putere facu el de le descoperi ascunsurile faptelor lor si legatura farmecului ce le tineau inlantuite. raspunse ea.Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. si mai apropiindu-se de dansa. Si se facu o bucurie mare in toate partile.Nu. Inainte de a se cununa. ci sa fie deopotriva om ca toti oamenii. fostul argat la gradinarie. nu una ca a mea. Mai bine voi sa fiu gradinareasa cu tine. se duse de taie dafinii si-i baga in foc. incremeni de uimire cu amandoua mainile pe barba. focul dragostei tale mi-a incalzit-o.Vezi tu? iaca eu ma pierz pentru dragostea ta. Apoi se infatisara si celelalte fete cu cate unul din fiii de imparati si de domni pe care si-l alesese.Apoi se cununara si traira o viata fericita. n-am inima de gheata. Cand ii vazura imparatul. Cum auzi asa. Puterea farmecului se zdrobi si toti cu totul se pomenira in palaturile imparatului. cum se traieste pe lumea noastra asta baltata. el arunca bautura la spate.Sa nu-ti fie teama. Palatul cel fermecat pieri ca o naluca. ca gradinareasa nu ai sa fii o data cu capul. Flacaul. ii povesti toata siretenia noptilor. maria-ta. daca ai asa inima de gheata. El spuse. Toti cei de fata auzira vorbele lor.. decat fata de imparat. Nu bea. n-ar putea-o spune. Iara ea. care bucurie de ar fi o suta de guri. in adanci batranete.

cum i-a vazut de departe. In sfarsit. daca vazu si vazu ca nu tace. copilul se puse pe un plans. 320 . in sfarsit. s-au dus la unchias acasa. ca ti-oi da imparatia cutare sau cutare. a imblat pe la vraci si filosofi. Atunci imparatul a inceput sa-i fagaduiasca toate bunurile din lume. voind sa aiba copii. dar in zadar. raspunse unchiasul. sa vie la dansul. ii mai zise: taci. fiule. zice imparatul. ca ti-oi da Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. sa afli? Dorinta ce ai o sa-ti aduca intristare. fatul meu. dar nici asa n-a fost cu putinta sa-l faca sa taca. . sau intors veseli la palat si peste cateva zile imparateasa s-a simtit insarcinata. Unchiasul. zise imparatul. dar el raspunse trimisilor ca: cine are trebuinta.Bine ati venit sanatosi. dar numai un copil o sa faceti. dragul tatei. taci. sa-mi dai. dar ce imbli. Toata imparatia si toata curtea si toti slujitorii s-au veselit de aceasta intamplare. si alte multe d-alde astea.Eu nu am venit sa te intreb asta. ci. si parte n-o sa aveti de el. daca ai ceva leacuri care sa ne faca sa avem copii. . imparate. luand cu dansii vro cativa boieri mari. un unchias dibaci. a trimis sa-l cheme.Atunci. ca ti-oi da sotie pe cutare sau cutare fata de imparat. si. ostasi si slujitori. Luand imparatul si imparateasa leacurile. . a iesit sa-i intampine si totodata le-a zis: . amandoi tineri si frumosi. El o sa fie FatFrumos si dragastos. a facut de mai multe ori tot ce trebuia sa faca pentru aceasta.Am. auzind imparatul ca este la un sat.Tinerete fara batranete si viata fara de moarte de Petre Ispirescu A fost odata un imparat mare si o imparateasa. S-au sculat deci imparatul si imparateasa si.Mai-nainte de a veni ceasul nasterii. ca sa caute la stele i sa le ghiceasca daca or sa faca copii. de n-a putut nici un vraci sa-l impace.Taci. aproape.

si toate invataturile pe care alti copii le invata intr-un an. de unde pot eu sa-ti dau un astfel de lucru nemaiauzit? Si daca ti-am fagaduit atunci. Si intepenindu-si picioarele. ca sa-si aleaga unul. Apoi. cum punea mana si apuca pe cate unul de coada. el isi intoarse capul si zise: . 321 . Il detera pe la scoli si filosofi. Atunci toti boierii si imparatul detera in genuchi. tocmai cand copilul implinea cincisprezece ani si imparatul se afla la masa cu toti boierii si slujbasii imparatiei si se chefuiau. daca vazu si vazu. ziceau boierii: . si o sa te ridicam pe tine in scaun. se scula Fat-Frumos si zise: . se duse si la dansul. iar tata-sau. nu poti sa-mi dai.Tatal tau de aci inainte e batran. dar.Tata. De ce crestea copilul. isi mai arunca ochii o data prin grajd si. ii dete voie si puse la cale sa-i gateasca de drum merinde si tot ce-i trebuia. imparatul s-a intristat foarte si i-a zis: . apoi sunt nevoit sa cutreier toata lumea pana ce voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut. si avem sa-ti aducem cea mai frumoasa imparateasa de sub soare de sotie. si astfel toti caii cazura. trist si dus pe ganduri. Auzind aceasta. stapane? Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ajutat sa ajung ca sa mai puie mana pe mine un voinic. ramanand statornic ca o piatra in vorbele lui.Dar bine. nu stiu ce avea. tata. a venit vremea sa-mi dai ceea ce mi-ai fagaduit la nastere. el le invata intr-o luna. a fost numai ca sa te impac. zarind intr-un colt un cal rapciugos si bubos si slab. astfel incat imparatul murea si invia de bucurie. De la o vreme incoace insa. In sfarsit.copilul tacu si se nascu. ca era tot gales. il trantea.Ce poruncesti. cu rugaciune sa nu paraseasca imparatia. . daceea se facea mai istet si mai indraznet. iar cand puse mana pe coada lui. iar slujitorii detera in timpine si in surle si in toata imparatia se tinu veselie mare o saptamana intreaga. Fat-Frumos se duse in grajdurile imparatesti unde erau cei mai frumosi armasari din toata imparatia. fiule. Toata imparatia se falea ca o sa aiba un imparat intelept si procopsit ca Solomon imparat.Daca tu. Dar n-a fost putinta sa-l intoarca din hotararea sa. tocmai cand era sa iasa. fiindca. Iar cand fuse intr-o zi.

de la imparateasa. trei zile si trei nopti. pe care-i oranduise imparatul ca sa-l insoteasca. dar fie. carii. dand pinteni calului. iesi pe poarta ca vantul. izbuti a face sa luceasca armele ca oglinda. Fat-Frumos. precum ii zisese el. ii trimise inapoi. s-a dus.De azi in trei zile plecam. de la toti boierii cei mari si cei mici. el a chemat pre vataful curtii si i-a dat porunca ca sa-i deschiza toate tronurile cu haine spre a-si alege fiul sau pe acelea care ii va placea. trebuie sa ceri de la tata-tau palosul. si dupa dansul carale cu merinde. Cand auzi calul de la Fat-Frumos ca hainele si armele sunt bine curatate si pregatite. cu bani si vreo doua sute de ostasi. cu lacramile in ochi. ii zise: . Totodata ingriji si de cal. Se apuca insusi cu mana lui sa le curete de rugina si. isi lua ziua buna de la imparatul. ca nu care cumva sa mearga la pieirea capului sau. in fundul unui tron vechi. luandu-si ziua buna. gasi in sfarsit. vazandu-l Fat-Frumos astfel. oprindusi pentru dansul merinde numai cat a putut duce calul. Destula munca avu. . odata se scutura si el. imbracat ca un viteaz. Fat-Frumos. s-a dus. ii raspunse calul. Cerand imparatului lucrurile ce-l povatuise calul. de poruncesti. si toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul si ramase intocmai cum il fatase ma-sa. FatFrumos isi imparti toata avutia pe la ostasi si.Ca sa ajungi la dorinta ta. dupa ce rascoli trei zile si trei nopti. sunt gata chiar azi. Atunci Fat-Frumos ii spuse ce avea de gand sa faca si calul ii zise: . il rugau sa se lase de a face calatoria aceasta. un cal gras. Dupa ce trecu afara de imparatia tatalui sau si ajunse in pustietate. 322 . stapane. A treia zi de dimineata. sulita. dar foarte ruginite. Si apucand calea catre rasarit. tolba cu sagetile si hainele ce le purta el cand era flacau.Sa traiesti. iar pe mine sa ma ingrijesti cu insuti mana ta sase saptamani si orzul sa mi-l dai fiert in lapte.ramase drept ca lumanarea. calare pe calul ce-si alesese. de la ostasi si de la toti slujitorii curtii. dar el. dupa sase saptamani. ca izbuti. s-a dus. trupes si cu patru aripi. armele si hainele tatane-sau de cand era flacau. arcul. cu palosul in mana. toata curtea si toata imparatia era plina de jale.

Sa stii. Dar pe cand se aflau la masa si se chefuiau. A fost si ea femeie ca toate femeile. acum insa m-ai mancat tu pe mine. ii mai zise ea. Si cand venea ea. Fat-Frumos. gata. Se dusera acasa la dansa. ii zise calul: . si porni. cand altul. ci ii spuse curat ce cauta.Sa-ti traiasca calul. de bucurie. nene. in clipa aceasta este cu copiii ei. dar pandea cand unul. unde Gheonoaia ospata pe Fat-Frumos si-l omeni ca pe un calator. ca iata se apropie Gheonoaia.Tine-te. cand. el insa nu voi. caci de nu era el. fara sa fie omorat. frumoase ca niste zane. dar maine. e grozava de mare. sa stii ca pana azi nici un muritor n-a cutezat sa calce hotarele mele pana aicea. te mancam fript. ci ii tot necajea.Stai. ca aici suntem pe mosia unei Gheonoaie. si chinga o stranse mai mult decat alta data. Atunci calul ii zise: . care e atat de rea. striga ea: . stapane. Fat-Frumos. iara Gheonoaia gemea de durere. o s-o intalnim venind sa te prapadeasca. cand se revarsa ziorile. Se detera spre odihna. stapane. ca sa te slujesti cu dansele cand va fi de trebuinta. i-l puse la loc si indata se vindeca. A doua zi. iar palosul si sulita sa le tii la indemana. tinu masa trei zile d-a randul si ruga pe Fat-Frumos sa-si aleaga de sotie pe una din cele trei fete ce avea. Gheonoaia. ci sa fii gata cu arcul ca sa o sagetezi. ca un nazdravan ce este. atunci ea ii zise: 323 .pana ce ajunse la o campie intinsa. iar calul se urca ca vantul pana cam deasupra ei si Fat-Frumos ii lua un picior cu sageata si. deodata el ii scoase piciorul pe care il pastra in traista. incat nimeni nu calca pe mosia ei. . dobora copacii: asa de iute mergea. dara sa nu te sperii. unde era o multime de oase de oameni. auzi o ciocanitura groaznica. ei se pregateau sa treaca padurea. cand era gata a o lovi cu a doua sageata. a facut-o sa fie Gheonoaie. dar blestemul parintilor pe care nu-i asculta. in padurea ce o vezi. Stand sa se odihneasca. cativa nebuni carii sau incumes a o face d-abia au ajuns pana in campia unde ai vazut oasele cele multe. ca nu-ti fac nimic! Si vazand ca nu o crede. Fat-Frumos insela si infrana calul. ii dete inscris cu sangele sau.

Sa ne odihnim putin. cum nu mai auzisera ei pana atunci! . mai avem un hop: avem sa dam peste o primejdie mare. dete de o campie frumoasa. Atunci el intreba pe cal: . Scorpia ospata pe Fat-Frumos si mai si decat Gheonoaia. tragea un vantisor care abia adia. sora cu Gheonoaia. cu o falca in cer si cu alta in pamant si varsand flacari. varsa foc si smoala. Dupa trei zile. si d-aia s-au facut lighioi. Scorpia. ca iata se apropie zgripsoroaica de Scorpie.Aici suntem pe mosia unei Scorpii. iara calul se urca repede ca sageata pana cam deasupra si se lasa asupra ei cam pe deoparte. Trecand si peste hotarele Scorpiei. merse si iar merse. de te imbata. se dusera. asa precum le vezi. Merse Fat-Frumos.Trecuram cum trecuram pana aci. crez ca ai sa izbutesti. de rele ce sunt.Cu calul care il ai si cu vitejia ta. stapane. carele se lipi indata cum il puse la loc. ii dete inscris cu sangele ei. cand era sa-i mai ia un cap. se vede ca a avut vreo cearta cu sora-sa si. A doua zi se pregatira.. ea este mai rea decat sora-sa si are trei capete. ca sa-l incredinteze. Cand. vrajmasia lor e groaznica. pe de o parte cu iarba inflorita. vor sa-si rapeasca una de la alta pamant. dara cand fu de trecu peste hotarele Gheonoaiei. Aicea statura ei sa se odihneasca.De ce este iarba parlita? Si calul ii raspunse: . iara calul ii zise: .Fii gata. si maine dis-de-dimineata sa fim gata. si pornira. viind s-o goneasca de pe taramul ei. stapane. iar pe de alta parte parlita. blestemul parintilor le-a ajuns. fiecare floare era cu deosebire de mandra si cu un miros dulce. cand Scorpia este necajita rau. si daca ne-o ajuta Dumnezeu sa scapam si de 324 . si dupa trei zile plecara mai departe. nevoie de cap. nu pot sa traiasca la un loc. pana ce ajunsera la un camp numai de flori si unde era numai primavara. a parlit iarba pe unde a trecut. se apropia ca vantul de iute. Scorpia se ruga cu lacrami ca sa o ierte. se pregatira de drum si porni. ca si cand ajunsese la Gheonoaia. ca nu-i face nimic si. auzira un urlet si o vajietura. stapane. cale lunga si mai lunga. iara el ii dete si dansei inapoi capul ce i-l luase cu sageata. se dusera si iara se mai dusera. Fat-Frumos o sageta si ii zbura un cap.

si intr-un minut fu aproape de padure. El incepu sa multumeasca zanei pentru ca l-a scapat de primejdie. zise: . Se urcara in sus si vazura palatul stralucind astfel. gatira o cina placuta si numai 325 . sa trecem. apoi suntem voinici.dansa. . Trecura pe dasupra padurii si. si incalecand. . strange chinga cat poti de mult. d-abia. de bucurie. facu proba. nevoie mare! Cum o vazu FatFrumos. caci nu mai vazuse pana atunci suflet de om pe la dansa. d-abia atinse cu piciorul varful unui copaci si dodata toata padurea se puse in miscare. Stapana era o zana nalta. ii prapadea negresit. de ti se facea parul maciuca pe cap.Sa trecem. sa sarim pe dasupra. tinandu-si rasuflarea. noi insa sa ne silim.Stapane. Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. ii scapa ea. zise el. si de nu era doamna palatului afara. unde stau toate fiarele cele mai salbatice din lume. Dupa ce se odihnira vreo doua zile. picioarele sa le tii lipite pe langa suptioara mea.Bine ai venit. de la soare te puteai uita. Dara ea. le imblanzi si le trimise la locul lor. Mai-nainte de aci este palatul unde locuieste Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. acum e timpul cand se da de mancare fiaralor padurei si sunt adunte toate in curte. una ca alta de tinere. ii zise: . mai zise calul. Aceasta casa este incongiurata cu o padure deasa si inalta. raspunse Fat-Frumos. Mai mult de bucurie ca au venit. atunci calul. sa te tii bine si in scari. ca sa nu ma zaticnesti in zborul meu. si Dumnezeu sa se indure de noi.Daca cautati ceea ce zisesi. si de coama mea. Opri pe dobitoace. Atunci descalica si intra in palat. si ca sa trecem prin padure e peste poate. dac-om putea. se pregatira iarasi.Stapane. tocmai cand erau sa se lase in jos la scara palatului. Acolo gasi inca doua femei. suptirica si dragalasa si frumoasa. Fat-Frumos! Ce cauti pe aici? . ziua si noaptea pazesc cu neadormire si sunt multe foarte. . ramase incremenit. iara ele. aci este. erau surorile cele mai mari. Se grabira de se lasara in jos. dand de mancare puilor ei (caci asa numea ea lighionile din padure). uitandu-se cu mila la dansul. dar la dansul ba. Se urca. urlau dobitoacele. cu dansele nu este chip de a te bate.Cautam.

iubitule. 326 . Sunt de mai multe zile cu voi si n-am sa ma plang de nici o mahnire. dete doua si nul nimeri. ca sa nu ma mai duc niciodata. iara el nu astepta sa-i mai zica o data. trecuse in Valea Plangerii. ce sa vezi d-ta? deodata il apuca un dor de tata-sau si de muma-sa. . dar. intr-o zi. ca si cand venise. Luand iepurile. stapanele casei ii detera voie sa mearga prin toate locurile de primprejur. alerga dupa el si dete si cu a treia sageata. numai pe o vale. Nu cuteza sa spuie femeilor maiestre. Se desfata in palaturile cele aurite. cand. .Am trecut. fiindca ramasese tot asa de tanar. se lua dupa un iepure. alergand dupa iepure.Nu ne parasi. se intorcea acasa. pe unde va voi. in Valea Plangerii! ii zisera ele. precum si ale calului. Toate rugaciunile celor trei femei. ne temem ca nu te vei mai intoarce. incet. caci ne zice gandul ca vei pieri. pe urma ii facura cunoscuti tuturor lighioanelor. ca unul ce aceea si cauta. dete o sageata. fara sa-l doara macar capul. pe care i-o si aratara. insa si de voi nu ma indur ca sa va parasesc. si-i si spusera ca acea vale se numea Valea Plangerii. parintii tai nu mai traiesc de sute de ani. dara ele il cunoscura dupa intristarea si neodihna ce vedea intr-insul.in vase de aur. suparat. sezand tot singurele. si nu dupa multa vreme se si insoti cu fata cea mai mica. nefericitule. caci nu va vi bine de el. Calului ii dete drumul sa pasca pe unde va voi dansul. ramai cu noi. traia in pace si in liniste cu sotia si cumnatele sale. La insotirea lor. ii zisera sa nu mearga. fara a prinde de veste. se deprinsera unii cu altii. si chiar tu. Ma voi duce dara sa-mi mai vaz o data parintii si apoi m-oi intoarce. Trecea prin padure. Iesea adesea la vanatoare. nu bagase de seama ca. cu care il nemeri. in invalmaseala. isi spuse istoria si ce pati pana sa ajunga la dansele. Incet. si acum ma topesc d-a-n picioarele de dorul parintilor mei. dara nefericitul. Petrecu acolo vreme uitata. dragele mele. ca un fericit. cu totul speriate. ducandu-te. fara ca sa fi voit sa fac asta neghiobie. ci priimi cu toata multumirea. Femeile il rugara sa locuiasca de aci inainte cu dansele.Ai trecut. se bucura de frumusetea florilor si de dulceata si curatenia aerului. caci ziceau ca li se urase. de puteau imbla in tihna prin padure. .

Calul pleca ca sageata de iute. sa te las jos si eu sa ma intorc. Daca poftesti sa mergi si d-ta. se imbratisara cu femeiele si.Cum vom ajunge la palatul tatalui tau. . si cele vechi erau schimbate de nu le mai cunostea. calul ii saruta mana si ii zise: . stapane. de vei voi sa ramai macar un ceas. Locuitorii radea de dansul. si daca vei priimi tocmeala mea. si spunea tot ce stia. Cum se dete jos.n-a fost in stare sa-i potoleasca dorul parintilor.Asa sa fie. si primi asemenea raspunsuri. facu intrebari ca si la mosia Scorpiei. pleca inainte. cata sa-si aduca aminte cat era odata de luminate aste 327 . ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept. cu lacrami in ochi. orice ti se va intampla. Ajunsera in locurile unde era mosia Scorpiei. zise el. Vazand palaturile daramate si cu buruieni crescute pe dansele. calul ii zise: . . In cele mai de pe urma. care-l usca pe d-a-ntregul. intreba pre unii si pre altii despre Scorpie si locuinta ei. dar ii raspunsera ca bunii lor auzisera de la strabunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri. suparat. Ajungand la mosia Gheonoaiei. simtind ca ii cam tremurau picioarele. pleca cu barba alba pana la brau. . Se pregatira de plecare.Ramai sanatos. porni. si ajunse la imparatia tatane-sau. ajunse la palaturile in cari se nascuse. acolo gasira orase. ca eu ma intorc de unde am plecat. Am sa-ti spui o vorba.Cum se poate una ca asta? le zicea Fat-Frumos. mai alaltaieri am trecut pe aici. ofta si. sa stii ca numai tu esti de vina. Aici alti oameni.Primesc. ca si eu nadajduiesc sa ma intorc peste curand. padurile se schimbasera in campii. te duc inapoi. iara el. dupa ce-si luara ziua buna unul de la altul. Nu se putea domiri el: cum de in cateva zile s-au schimbat astfel locurile? Si iarasi suparat. alte orase. fara a baga de seama ca barba si parul ii albise. incaleca indata si aidem! .Du-te sanatos. In cele mai de pe urma. lasandu-le suspinand si cu lacramile in ochi. spune-o! . zise el cu toata multumirea.Daca nu vrei sa ma asculti.

fiecare coltulet ce-i aducea aminte cele trecute. ocoli de vreo doua-tei ori. Nu se poate spune cata bucurie simti imparatul cand a vazut ca dobandi un mostenitor. dara in el nimic nu gasi. Iar eu incalecai p-o sea si va spusei dumneavoastra asa. incat se mirau dascalii de dansul cum de invata asa repede. Ceea ce invata ceilalti copii intr-un an. 328 . si un glas slabanogit ii zise: . el invata numai intr-o saptamana. la acest imparat mergeau mai intai la judecata si. O palma ii trase Moartea lui. Iara tata-sau scrise carte imparateasca la niste filosofi vestiti ca sa vie sa ispiteasca cu invataturile lor pe fiul sau.palaturi si cum sia petrecut copilaria in ele. Cautand intr-o parte si in alta. Dupa ce se mari. nu gasi decat un tron odorogit. grajdul in care gasise calul. fiindca era judecator drept si iubitor de pace. ZANA MUNTILOR A fost odata un imparat foarte viteaz. Cand fu aproape de batranete ii darui Dumnezeu un fecior. si cazu mort. cum zicea el. Ajunsese sa nu mai aiba dascalii ce sa-i dea sa invete. ridica capacul chichitei. toate imparatiile de prinprejurul imparatiei sale ii cerea sfaturi: atata era de drept si intelept. cu barba alba pana la genunchi.Bine ai venit. El era asa de silitor. si eu ma prapadeam. Cand se isca sfada intre dansii. asa se si facea. il deschise. a dobandit fecior. Ei nu mai putin se bucurau ca vecinul lor. care se uscase de se facuse carlig in chichita. Toti imparatii vecini iau trimis daruri. care ii ajuta cu sfaturi si povetele lui cele de mult folos. si indata se si facu tarana. garliciul careia se astupase de daramaturile cazute. il puse de invata carte. cercetand fiecare camara. se pogori apoi in pivnita. ridicandu-si pleoapele ochilor cu mainile si abia umbland. ca de mai intarziai.

si. Ei nui venea la socoteala sa se arate lui aievea. imparatul vazand ca tanjeste fiu-sau cu sanatatea. Cum se duse turturica. care tot sarea inaintea lui. incat se uita la dansul ca la soare. ca sa se cunoasca cu fiul imparatului. o femeie saraca veni la curtea imparateasca sa se bage slujnica si. in cele din urma. fiindca nu se temea de primejdii. fiindca tocmai era trebuinta de o gainareasa. Dupa ce venira filosofii. El se mira prea mult cum de nu o putu omori el. Peste cateva zile de la intoarcerea feciorului de imparat de la vanatoare. il intreba ce are. Nu stia insa cum sa faca. Dupa ce se intoarse acasa. pana sa vie filosofii cei vestiti. Iara el de ce se marea d-aia se facea mai cu minte si mai frumos. el cauta vanaturi mari. N-ajunsese sa-si rasuceasca mustacioara si foile de zestre curgeau de la fel de fel de imparati. Intr-una din zile mergand la vanatoare. imparateasa era asa de multumita. ca ii tacaia inima. era vanator mester si viteaz. cum sa dreaga. iara el raspunse ca n-are nimic. Curatenia si buna ingrijire ce da gainilor si tuturor paserilor de la cotetele imparatesti ajunsese de poveste. era tot cm gales. incat in toate zilele spunea imparatului cate o vorba buna pentru barbatia 329 . intinse arcul si dete cu o sageata. care voiau sa-si dea fetele dupa dansul. imparatul dete pe fiu-sau acestui vanator ca sa-l invete mestesugul sau.La curtea acelui imparat se afla pe atunci un vanator vestit. alta vorba nu era decat de intelepciunea si frumusetea acestui fiu de imparat. nu stiu cum. nu stiu de ce. simti. dara el nu voia sa se insoare asa de tanar. si d-aia se facuse turturica si ii tot sarea in cale. daca vazu si vazu ca tot ii sarea in cale. asa ranita. lui ii fu mila sa o vaneze. care era asa de bun vanator. Bucuria tatalui sau era asa de mare unde vedea ca fiu-sau are sa fie procopsit ca nici unul din fiii de imparati. invata si de la dansii cate in luna si in soare. Turturica aceea era Zana Muntilor care se indragostise de frumusetea lui. vazu o turturica. ci o rani putin in aripa. in toata imparatia lui si a vecinilor lui imparati. o primi. care. ca sa-i dea pricina. se duse de nu o mai vazu.

El insusi nusi putea da seama ca ce poate sa fie istoria asta. la nunta caruia merse acest imparat cu feciorul sau. si nimeni nu cuteza sa-i zica nici da-te mai incolo. nici una. deodata. nici alta. Intr-acestea un fiu al unui imparat vecin. Vataful. Simti ca obrajii ii arde. Apoi o lasa. isi arunca ochii asupra-i cu o cautatura asa de mangaioasa si asa de plina de dragoste. intr-o zi. o sudoare rece il trecu. Gainareasa. a fost poftit la nunta si pe acest imparat cu toata curtea lui. si se intoarse acasa. cam razand. Fiul imparatului auzind atatea vorbe frumoase despre gainareasa. se prinse langa feciorul de imparat si numai langa dansul juca pana catre seara. Pleca ochii in jos. pentru vrednicia si curatenia ei. de parea ca o sai sparga pieptul. Ea cum veni. Ea si incepuse a se gandi la norocirea bietei femei. nu zise nimic si pleca. inghitind infruntarea. incat ochii tuturor ramase la dansa. Iara ea. Cand. dara isi tinu firea. pentru ca ea nu le da prilej de gluma.acestei femei tinere. Toata curtea imparateasca lua in nume de bine pe aceasta gainareasa. In ziua aceea. cand imparateasa se duse sa cerceteze gainile si sa vaza de cotete. boiul si intelepciunea lui. ii zise: ―Ce-i trebuie chelului? Tichie de margaritar‖. dara saraca. cum vazu pe fiul de imparat. Cositele ei impletite cu mestesug si date pe spate ii atingeau pulpele si ea era asa de bine facuta. merse si fiul sau cu dansa. insurandu-se. 330 . voi sa o vaza si el. vine la nunta o fata imbracata in niste haine cum nici una din fetele de imparat nu avea. Ea se purta cu toate slugile cu bunacuviinta. cand era cununia fiului de imparat. nu zise nici carc. incat feciorul de imparat se fastaci oarecum. Toate fetele de imparat ar fi voit sa joace langa el in hora. dara cu smerenie. imparatul plin de bucurie merse la acea nunta si lua cu dansul si pe imparateasa si pe fiul sau. Imparatul era vesel peste masura vazand ca din atati feciori de imparati si domni al sau se deosebea prin istetimea. gainareasa se ceru si ea de la vataf sa o lase si pe dansa sa se duca la preumblare. si inima incepu sa-i tacaiasca.

Desi se facuse valva ca feciorul de imparat este indragostit cu o zana. rasera. Unul dintr-insii zise ca e teama sa nu dobandeasca lipici. doara caci nu-i zisese ca sade chiar la dansul. de unde venea. Atunci fiul de imparat ii fagadui sa o duca acasa. Dara daca vazu ca fiul sau atata staruieste. fiindca-i era rusine feciorului de imparat sa raza si sa vorbeasca asa inaintea tatane-sau si apoi toti fiii de imparati isi dau coate. Ca si la cealalta nunta feciorul de imparat juca cu fata cea necunoscuta si frumoasa. Cand iata ca-l poftesc la alta nunta de imparat. Feciorul de imparat nu mai era al sau. el insa se apara inaintea tatalui sau ca nu stie la sufletul sau nimic. Acesta porunci la niste credinciosi ai sai ca sa aiba pregatit la indemana cateva cazane cu smoala. de este fata ori maritata. ea pieri de langa dansul din hora. si ea priimi. dara nu cuteza sa spuie nimanui.Vorbira. unde se si duse cu imparateasa si cu fiul sau. Se intoarse acasa. insa tocmai cand era sa se sparga nunta. Dupa multe intrebari. daca era singura. incotro era imparatia tatalui sau. Feciorul de imparat ramase ca un zapacit. sa 331 . pieri ca o naluca. unde nu voi sa se duca. sa intrebe pe aceasta necunoscuta cine era. ci se ingrija mai mult de fiul sau. isi povestira fel de fel de lucruri. El isi pusese in gand ca. care venise si la aceasta nunta si se prinse in hora langa dansul. dara cam pe sub mana. Intr-aceasta imparatul fu poftit la o alta nunta de imparat. fiindca inima lui nu era de veselii. si se gandea ca de n-ar avea barbat sa o ceara de nevasta. dara cu gandul era tot la dansa. Tata-sau. la hora din urma ce va juca. Cand. ii facu voia. nu stia ce sa-i mai faca sa-l inveseleasca oarecum. Toti vracii si cititorii de stele se adusera si nimeni nu stiu sa-i ghiceasca raul de care sufera. insa fiul lor se topea d-an-picioarele si nimeni nu stia din ce pricina. Se mira insusi de schimbarea ce simtea intr-insul. afla de la dansa ca sedea tocmai inspre partea aceea. vazandu-l tot pe ganduri si trist. Se intoarsera deci acasa imparatul si cu ai lui. caci bagasera de seama ca necunoscuta tot langa el juca.

dara imparateasa. Tata-sau ar fi dat nu stiu cat aceluia ce ar fi putut sa-i tamaduiasca copilul. Feciorul de imparat cum auzi. Cand fu inde seara la hora cea mai din urma. cazu la pat si zacea. se duse la nunta. porunci sa i-o aduca. avea niste haine de la soare te puteai uita. daca se nomoli in smoala. Nu se poate spune cat de mult se mahni el. fata cea frumoasa si necunoscuta veni ca din senin. Cand il trase la calcai. fara sa-i poata ajuta cineva. Ea incepu a se vaicara si a tagadui ca nu era condurul ei. Nu mai ramase decat gainareasa. pare ca fu de acolo. desi tagaduia.le fiarba in ziua nuntii si cand va fi inde seara sa astearna pe drum smoala. dar la dansa. Atunci [feciorul] imparatul[ui] trimise pe credinciosii lui sa umble din casa in casa. De asta data era gatita si mai frumos. ale imparatesei si ale fiului lor. 332 . pe care o uitasera. si de asta data o intreba si ea ii tot raspunse cam in doi peri. ocolira toata imparatia. in cele din urma marturisi ca ea este stapana condurului. si sa puie pe toate femeile sa se incalte cu acel condur. mama. cercara toate femeile condurul. Ea. Maiastra. si la care s-o potrivi.Asta este. La nici una nu se potrivi. si cum o vazu striga: . Se dusera deci. Auzind feciorul de imparat una ca aceasta se imbolnavi si mai rau. Apoi porunci ca sa incerce si femeile din curtea imparateasca. ii porunci sa se incalte si ea cu condurul. aducandu-si aminte de dansa. si iara se prinse langa dansul. Cand iata credinciosii lui venira cu un condur. Era turnat pe piciorul ei. dar intetita de rugaciunile imparatului. De cum incepu hora. aceea sa fie sotia lui. mai bine lasa condurul acolo decat sa intarzie. Juca feciorul de imparat si se uita la dansa ca la un cires copt. pieri ca o maiastra de langa dansul. credinciosii lui. ba. Tata-sau se invoi si el la aceasta otarare. si la nici una nu se potrivi. Dupa ce puse la cale toate astea. ii fagadui si acum ca se va lasa sa o duca acasa.

Caci cine era sa-i priimeasca pe ei. FATA SARACULUI CEA ISTEATA A fost odata un om si o femeie. de-i treceau naduselele. Dete drumul carucioarei si ramase langa fiul imparatului. si daca nu s-a aratat lui asa cum este a fost ca. cei mai mari erau numai fete. ramasera ei in scaunul imparatiei.Dupa ce ii povesti ca este zana maiastra. Aveau acesti oameni o spuza de copii. Nici tu casa. vezi. ca el ranise o turturica. Se tinea. batu de trei ori in palme. cu leaota de copii dupa dansii?! Adica uitasem sa va spui. nimic. si domnesc si astazi daca nu vor fi murit. dara nimic n-aveau dupa sufletul lor. si ca acea turturica era ea. iara baietii erau maruntei si stau 333 . cum se zice. si ca sa se statorniceasca si ei la un loc. Muncea bietul om de dimineata pana seara tarziu. Din acesti copii. Apoi facu o nunta d-ale imparatestile si dupa moartea tatalui sau. Dupa aceea iesi la scara. si iata o carucioara. ma lepad de puterea mea cea maiastra. de va lua de barbat un om de pe pamant. doi calici. norocul dupa dansii ca pulberea dupa caini. incat n-aveau dupa ce bea apa. ca il indragostise de cand il vazuse la vanat. pentru dragostea ta. spre a-l putea vedea mai adesea. nimic. nici tu masa. veni. ea isi lua zestrea numai de scumpeturi dintr-insa. ba. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. curgandui siroaie de lacrami din ochi se intoarse si zise feciorului de imparat: . intrase gainareasa la dansii si ca tot ce ea facuse era numai pentru dragostea lui. numai si tu sa ma iubesti. Mai spuse ca. si ca sa dea si ei in spor. carele in scurt timp se facu sanatos.Iata. Umblau cu tarabutele de colo pana colo. Ei erau atat de saraci. nu gaseau. precum te iubesc si eu. apoi. toata puterea ei piere. alaturi cu muierea. fara sa fie trasa de cai.

Bietul tat‘sau si biata ma-sa de multe ori se culcau nemancati. Si ca sa-si linisteasca copiii. Iata. nu stiu cum se drese. vazandu-si vita moarta. ca niste netoti. Sa nu va fi dus Dumnezeu vrodata sa fiti fata cand venea omul de la munca. Dara. mi-e foame. ca v-ati fi luat campii. i se facu mila de ei si. intr-o zi. . adormeau si bietii copii. el le fagaduia ca a doua zi are sa le aduca mai mult. ma rog. Adeca. mai ingaduitori. Cum se brodi ca locul ce-si alesese sa fie alaturi cu al unui taran bogat si mandru de nu-i ajungea cineva cu prajina la nas. bate toba la urechea surdului. sa fie de veci al tau. A doua zi de dimineata.langa dansii ca ulcelusele. si Dumnezeu sa priimeasca. subtiratici si pitigaiati. muncesti de te spetesti.Bogdaproste.Omule. sari cu gura mare asupra saracului. Li se rupea inima de mila dara n-aveau incotro. de! Ce sa zici? Ar fi fost si ei. Intr-acestea. vedea de dansii. lesinati de foame. poate. cu nadejde ca a doua zi are sa fie mai bine. Ieseau toti afara inaintea lui. Dintre toti copiii. Nepartea lui. Se duse de-si alese un petec de loc si pana in seara groapa pentru bordei o si dete gata. mai cu momele. cand veni sa se roage pentru salas. ii mustruluia si ii povatuia sa fie mai cu rabdare. tata. Astfel. si mai cu rabdare. cucoane. mor de foame. mai cu sosele. mai ingaduitori. eu ma indur si-ti dau un petec de loc. Du-te de-ti alege petecul ce-ti va placea si apuca-te numaidecat sa-ti faci un bordei. Ea ramanea cu surorile si fratii cei mai mici cand se duceau parintii la munca. De unde dai sa izvorasca. bogatul. fata cea mai mare era mai tacuta si mai cu judecata. dara burta le da ghies si ii facea de multe ori sa fie neintelegatori. si doua in tei te vaz ca nu poti lega. te vaz harnic. ca si urgisiti de Dumnezeu. ca o vita d-ale bogatului cazu in groapa si muri. jigariti si hartaniti. ca sa nu se amarasca pana intr-atat parintii. Peste noapte. el ii zise: . il lua de 334 . si tabarau pe bietul om cu gura: tata. Dara de unde sa le ajunga ce bruma le aducea el? Abia puneau p-o masea. nu stiu cum se facu. boierului pe mosia caruia se afla acesti oameni. raspunse bietul om. Tatal lor se zapacea si nu stia catre care sa se intoarca mai intai si le da toata agoniseala lui dintr-o zi.

Asa este cum zice bogatasul meu vecin. dara fara voie. Amandoi impricinatii se intoarsera la casele lor. si o groapa mare. venetic in satul nostru. Baga de seama ca. zise: . ca sa incapa bordeiul pe toti ai mei. Vedea el ca saracul a cazut in pacate. Al doilea. omoara-ma. Tineti minte bine. nu e dator sa mi-o plateasca? El zice ca n-are cu ce. Dara sa mai stiti una: daca nici unul din voi nu va ghici vreuna din intrebarile mele. Nu stia cui sa dea dreptate. 335 . duceti-va acum. n-am ce zice. Intaia intrebare suna asa: Ce este mai gras in lume? A doua: Ce este mai bun? Si a treia: Ce alearga mai iute? Aide. Si fiindca lui Dumnezeu ii place dreptul.Boierule. dara nici ca m-am gandit ca sa-i aduc paguba. sa le faca judecata. a aceluia sa fie dreptatea. n-ar mai avea parte de el! dupa ce ti-ai facut pomana de i-ai dat un petec de loc. apoi n-a avut grije sa o acopere peste noapte cu ceva. boierule. Boierul se mira cand il vazu si-i intreba ce cauta? Taranul cel bogat zise: . numai ca sa-mi faca mie paguba. dupa ce e sarac. si judecati dupa dreptate.piept si cu el taras se duse la curtea boierului. drept sa-ti spui ce e drept: am sapat groapa. ganditi-va. dupa ce ca e mare foarte. Boierule. sa stiti ca unde va stau picioarele o sa va stea si capetele. cand mi-am ales loc langa d-lui. cine le va dezlega mai bine. Judeca d-ta acum. Acum lumineze-va Dumnezeu. si mi-a cazut o vita intr-insa de si-a rupt junghietura.Bre. n-am ce face daca a dat pacatul peste mine. Boierul sta in cumpana. caci naveam pe ce ma mandri. groapa ce si-a facut pentru bordei. Si ce-mi pasa mie de asta? . Bogatasul. spanzura-ma. raspunse si saracul umilit si cu lacramile in ochi cat pumnul. Dupa ce se gandi el nitel. Si nici n-a fost la sufletul meu cugetul de mandrie. el tocmai langa mine si-a ales sa-si faca bordei! Una la mana. Dupa trei zile sa veniti si sa-mi ghiciti intrebarile.Boierule. oameni buni! Eu am sa va fac trei intrebari. Va dau ragaz de trei zile. acest prapadit de om. apoi e si cu nasul pe sus.

Boierul ne-a indatorat sa-i ghicim niste intrebari pe cari nici oamenii cei procopsiti nu i le-ar putea spune. iara saracul plangea de potopea pamantul.Te mira. bogatasul era vesel ca are sa-si castige pricina. si se facu acolo la dansii o plangere si o jelanie de te luau fiori de mila. iara saracul se puse pe ganduri si tot ofta. . Incepura si ei a plange. Nu ne lasa Dumnezeu pe noi sa pierim. .Ci spune-ne si noua. Se infatisa inaintea boierului. deoarece sta slanina pe dansul de o palma. fata mea? Iaca pacate de la Dumnezeu.laudandu-se ca el are sa ghiceasca. fiinca ce lucru poate fi mai usor decat a spune ca porcul sau din ograda este mai gras. se uita.Ia lasa. saracul umilit si strans la piept de sta sa-i crape sumanul cel zdrentuit de pe dansul. Bogatasul. tata. sasi mai mahneasca si copiii. In dimineata cand fu a se infatisa la boierul ca sa-i ghiceasca intrebarile.Ei. Si poate ca va da Dumnezeu sa scapi cu fata curata dinaintea lui. nu mai fi asa de mahnit. Numai fata cea mai mare isi lua inima in dinti si-l intreba ce are de este asa de trist? . vezi. la ce am putea fi buni si noi. Boierul intreba pe bogatas: . se apropie de tata-sau si ii zise: . gandindu-se ca ce o sa spuie el. Si apoi ce strica daca ne vei spune si noua? Atunci saracul zise: . ne va sta capul unde ne stau talpile.Iaca. Saracul se arata a fi multumit. iaca. Fata cea mare se puse pe ganduri si. ce este mai gras pe lumea asta? Bogatasul raspunse cu coraj: 336 . ca doara d-om putea sa-ti dam vrun ajutor. bade. dara numai inima lui stia. Saracul paru a se mangaia oarecum. dara se indoia. tata. Copiii se adunara pe langa dansul. voi care nu stiti inca nici cum se mananca mamaliga. . fie-sa ii spuse ca ce sa raspunza. caci de unde nu. necum un sarman prost ca mine. iaca ce ne-a zis boierul sa ghicim. Nu voia. Daca ajunsera fiecare la ai sai.Ca ce ajutor ati putea voi sa-mi dati.Ce sa am. Cand te vei duce la boierul sa-i dai raspuns. dara nu cutezau sa-l intrebe ceva. dupa ce mai cugeta ea ce mai cugeta. mandru si cu pieptul deschis. ti-oi spune si eu ceva.

. ii porunci ca a doua zi sa vie cu fata la curtea boiereasca. milostive stapane. raspunse boierul. cu prostia mea ma duce gandul sa crez ca nimic nu e mai bun pe lumea asta ca Dumnezeu.Minciuni spui.Eu.Spune-mi. sau pui acum de-ti trage la talpi atata cat nu poti duce. capul meu nu ma duce asa departe.Apoi de. Si. Bietul sarac se cam codea.Nimic nu este mai bun pe lumea asta.Adevarat. . de nu-i vezi copitele. raspunse boierul. raspunse si saracul. adaoga: . boierule. Si intreband si pe saracul. cucoane. raspunse el. cine te-a invatat pe tine sa raspunzi asa de potrivit. zise boierul. spuse tot adevarul precum era.Ce alearga mai iute pe lumea asta? . intorcandu-se catre bogatas. Nu-i venea sa spuie drept. omule. ca el ne da toate bunatatile pe cari le avem.Tu ai dreptate. Acum zise bogatasului iara: . raspunse bogatasul.. nici 337 . cand ii dau drumul. . mai intreba o data pe bogatas: . . il intreba cu un grai blajin: . ca alearga peste vai si dealuri. . bre. Ea sa fie nici imbracata. care are grasimea pe el de o palma de groasa. asa este.Ce este mai bun pe lumea asta? .Armasarul meu. Atunci boierul.Asa este. ce sa fie mai gras decat porcul meu din ograda. Cela aiureaza. Dara daca se vazu incoltit. el raspunse cu sfiala: . cucoane.Iesi afara. Si chemand mai aproape pe sarac. cucoane. taran viclean si mojic ce esti. .Apoi de.Apoi de. mirandu-se in sine de iscusinta fetei saracului. Bogatasul iesi cu coada intre picioare. caci din capul tau ala secu nu crez sa fi iesit asa cuvinte intelepte. ca judecata cea dreapta a mariei tale. fara decat dau cu socoteala ca nimic nu alearga asa de iute ca gandul. cucoane. eu zic cu mintea mea a proasta ca pamantul sa fie mai gras pe lumea asta. care ne sufere pe lume cu toate rautatile noastre. In cele din urma. de teama sa nu pateasca ceva.

Atunci porunci sa o fereduiasca (sa o imbaieze). Fata cea mare. insa o roata de la caruta mi se stricase. fata arunca pe dansa un volog (plasa). cand altul. iara fata saracului ajunse la scara boiereasca asa precum ii poruncise boierul. Cand o vazura boierul si oamenii curtii. dara ea dete drumul indata matelor si zavozii se luara dupa dansele. ca-i viu eu lui de hac! Numai sa-mi cauti doua mate. mai cu seama ca 338 . Nu-mi puteam inhama iapa la caruta cu trei roate. nici dezbracata cu vologul aruncat pe dansa. Si asa. ce-i abatu lui.Eu te iau de sotie. Mergand astfel pe drum. Dupa ce trecu cat trecu de la cununia lor. boierul n-avu incotro si fu nevoit s-o priimeasca. dara sa stii ca tu n-ai voie sa judeci niciodata fara de mine. aci trecea de cealalta parte. nici pe jos. incaleca pe un tap si pleca la curtea boiereasca. ea nu era nici calare. tapul fiind pitic. si se intoarse la ai sai. ei incepura sa se jeluiasca la dansa. boierul zise dansei: . Ea asculta si tacea. cum vazura alaiul cu care venea fata saracului.dezbracata. Vazand si aceasta iscusinta a fetei. o imbraca cu niste haine ca de mireasa si hotari sa o dea dupa un fecior ce-l avea boierul pe langa dansul. i se paru mai frumoasa de cum era atunci. caci ii da de pamant cand un picior. Boierul. si cum avea si ea pe vino-incoace. boierul se duse o data in treaba lui pe mosie. cand auzi cele ce ii spuse: . si vazand pe cuconita intr-un cerdac. nu voia sa se dea ramas. nici pe jos. care il slujea cu credinta. lua matele la subtiori. nici pe langa drum. venind asa.Aveam sa ma duc pana in cutare loc. mai cu seama ca era burlac. tatuca. si se cununa cu dansa. ii zise ea. Aci trecea pe langa cate un gard sa apuce cate vrun lastar de la vrun pomisor. nici pe drum. de nu-ti venea sa-l mai auzi. incepu a se boci si a se vaicara. vezi. Cum se facu dimineata. Nu era nici imbracata. Unul zise: . Afland ca boierul nu este acasa. cu chiu cu vai. Acestia. ca pofti sa o aiba el de nevasta. Dupa ce o vazu boierul curatita si ferchezuita ca o mireasa. caci tapul nu tinea drumul drept. incremenira.Nu te teme. ajunse la curtea boiereasca. se repezira la dansa. Cum auzi saracul unele ca acestea. Ea priimi. In lipsa lui venira doi tarani cu o prigonire la curte. ni pe langa drum. umbla ni pe drum. Mai-nainte de a se cununa. nici calare. si porunci sa dea drumul la doi zavozi ce-i tinea la curte in lant.

ce vorbira. Ia-ti ce poftesti de la mine si ce-ti este mai drag in casa mea. ii zise: . cucoana. intreba: . Taranul cel cu roata ii taie cuvantul si zise si el: . intrebara: .Ca ce fel de vorba fu aia a cucoanei. Ajungand la poarta ograzii boieresti. ce sa vedeti. cucoana. ca numai se intoarsera sa intrebe pe cucoana ce vorba fu aia. Cucoana zise: 339 . s-a dus. raspunse ea. iaca cine a venit si iaca ce s-a intamplat cu ei. Tocmai atuncea isi venira si taranii de acasa. se mirara de atata intelepciune si se impacara cum stiura ei mai bine. Taranii asteptara ce mai asteptara si.Da‘ unde-i dus boierul. cucoana? . prinsera a intreba: . Boierul. asta care e de fata. dara stiu ca roata nu poate sa fete manji. nea asta? Cum se poate broastele sa manance malaiul? Ce se sfatuira ei. Cucoana asculta din cerdac si tacea.Da‘ bine. sa va tie Dumnezeu! Roata mea a fatat manzul. ca in toate noptile ies broastele dintr-insul si mananca malaiul.Ia.Ce sa fie? raspunse ea. daca vazura ca cucoana nu le face nici o judecata. si sa te duci la tatatau acasa. ce e drept. aseara mi-a imprumutat roata ce i-am cerut. Atunci m-am rugat de vecinul meu. cinstiti boieri? Asta-noapte mi-a fatat iapa un manz.Fiindca ai calcat fagaduiala si ai judecat fara mine. ma. Taranii se uitara lung si plecara. ca ce sa fie vorba ce ne-ai spus-o? Poate-se ca broastele sa manance malaiul? .Nu-l credeti. raspunse cucoana.Cine a mai fost p-aici in lipsa mea? Ce s-a mai petrecut? . sa vaza un lac de malai ce-l avem pe marginea unui iaz. Viind si boierul acasa. El. sa-mi imprumute el o roata. Daca venira dinaintea cerdacului iara. Acum intelesera siritenia vorbei cucoanei. ei incepura a se intreba unul pe altul: . Iaca. cum auzi. au ba.era a fata.Nu stiu daca broastele poate sa manance malai. cu gand ca azi pana in ziua sa ma duc la treaba mea. Cand. si ce le-am zis eu. nu mai putem trai amandoi.

intreba unde se afla. cand se destepta. Nu crez sa ma tii de rau pentru ca mi l-am luat. Cand m-ai gonit de la d-ta. fara sa mai simta boierul ceva si-l duse la tat-sau acasa. Si m-am suit pe o sea Si am spus-o asa. Atunci si cucoana il ia frumusel la spinare. sunt sfinte pentru mine. Sezura. acum pricep eu ce odor de femei am dobandit. pana il facu cuc.La tata acasa. se inveselira si se chefuira cat le cerura inima. mi-ai dat voie sa iau din casa dumitale ce mi-o fi mai drag. Cucoana insa tot indesa paharele boierului si el tot bea. Se imbata boierul de se coclise turta. Nu sunt vinovata intru nimic. boierul. 340 . unde chema prietenii si pe cei mai de aproape ai lor. pentru ca de aceea barbatul este barbat. unde il puse pe cuptor de dormi pana se trezi. Cand auzi boierul asemenea vorbe cu noima.Vorbele tale. ci le-am spus numai unde este stapanul lor. A doua zi. vazandu-se in astfel de hal. eu ma supun fara sa cartesc si-ti multumesc inca din adancul sufletului pentru bunatatea ce ai de a ma lasa sa-mi ales ce mi-e mai drag din casa dumitale. Cucoana ii raspunse: . barbate. Boierul se indupleca si porunci de facu o masa d-alea infricosatele. Aceea am si facut. acasa.Aidem. Un lucru te mai rog: fiindca ma gonesti. se gandi ce se gandi. nevasta. lasa-ma sa ma mai veselesc o data si eu in casa domnului meu si barbat. Nimic nu mi-a fost mai drag decat barbatul. Da o masa si cheama pe prietenii nostri si cunoscuti sa petrecem impreuna si sa ne chefuim pentru cea din urma oara.. Si(-i) mai dete unul. si sa traim ca in san de rai. apoi raspunse: . si inca unul. Dar daca d-ta gasesti cu cale sa ma gonesti. caci n-am judecat pe acei jeluitori. M-am suit pe o roata Si am spus-o toata.

punea pe fata unchiasului la toate greutatile casei. se cobori de pe acoperis si o lua intr-acolo. tesea. insa. care avea si ea o fata mare. Mosneagul (unchiasul) se casatori de a doua oara cu o baba. de frica sa nu o ocarasca muma-sa cea vitrega. si para la unchias pe fiica lui si o tot ocara. sa te racoresti cand t-ei intoarce. dara in drumul ei intalni o gradina paraginita.Se apuca fata de lucru numaidecat si cum ispravi. ca sa-si goneasca copila. matura si scutura fara sa zica nici pis! dara baba punea parte fetei sale. se scoala fata sa faca focul. si.Se duse. de se dusese vestea in lume de vrednicia ei. fata mare! vino de ma sleieste. dara baba intr-o noapte turna apa pe vatra si stinse focul ce-l invalise fata unchiasului de cu seara. fiindca tot pe ca cadea pacatele. cand t-ei intoarce. zari spre rasarit abia licarind o mititica valvotaie. se urca pe bordei. facea paine.FATA MOSULUI CEA CUMINTE A fost odata un om batran care avea o fata mare. indata pleca. A doua zi. ca ti-oi da apa rece. care-i striga si acesta: 341 . care ii striga: . dara nu se vazu nicairi ceea ce cauta ea. Cand. ca sa se duca sa ceara macar un carbune.Nu era ziulita lasata de Dumnezeu sa nu se certe cu el.Daca nu-ti vei duce fata de aici. se uita in toate partile.Atunci. Mai incolo dete peste un put.Fata mare. se duse si la foc nu mai ajunse. Data slei putul si pleca inainte. ti-oi da poame coapte sa mananci. dis-dedimineata.Baba. fata mare! vino de-mi curata pomii ce mi-au mai ramas de omizi. si-i zicea: . care o striga zicandu-i: . tocmai cand era sa se dea jos. Merse ce merse si dete peste un cuptor. dara foc nu mai gasi in vatra. paine si sare pe un taler cu tine nu mai mananc.Bietul om se cam codea.Fata mare. iar fata ei se clocise de sedere. doara va vedea incotrova vreo zara de foc.Biata fata unchiasului torcea.

Om bun.. aceea sa fie simbria ta. si mai astepta pana mai vazu ca vena o cutie mica si necioplita. si. Fata lipi si sterse cuptorul si-si cauta de drum.Maica Santa Vinere. si-l face mici farami. apoi sa scuture si sa deretice pan casa. Fata se gandi ca. fa bine si-mi da voie sa ma duc. soparle. mi s-a facut dor de parinti. pe care din ele iti vei alege. Santa Vinerea intreba de puii ei. 342 . Dupa catva timp. carii erau balauri. Santa Vinerea. care locuia inauntru si care priimi pe fata. nici rece. si batu la poarta. Fata facu tot. intreba daca nu cumva are trebuinta de o slujnica. daca nu. daca va lua o lada d-ale frumoasele. pentru ca intarziase. . de tronuri si de lazi. dara mai-nainte cauta-mi in cap. precum ii poruncise. .Cine e acolo? ii zise dinauntru. naparci si gusteri. iata ca mi-am ales lucru pe cat face slujba mea. ciuhurezi. . atunci ea zise: . cand t-ei intoarce. Iara maica Santa Vinerea pleca la biserica. iti voi da azima calda.Mai intai ii spuse ca treaba ce are sa faca dimineata este sa dea de mancare puilor ce-i avea in curte.Maica Santa Vinere. si pe dansa veni niste lazi si tronuri prea frumoase. raspunse fata. caci am o cateluse cu dintii de fier si cu maselele de otel. Mai merse nitel si dete peste o cascioara. si toti raspunsera ca n-a fost bagat de seama daca a lipsit ea de acasa. serpi. daca e om bun sa intre. asa de bine au fost cautati. fiindu-i frica de muma-sa vitrega sa nu o bata daca se va intoarce acasa. slujba ei nu facea atata. insa mancarea sa fie nici calda.Fata mare. Dupa ce intra.Intra in casa maica Santa Vineri si vazu toate lucrurile asezate la locul lor si ramase foarte multumita.Du-te. cum le-a dat mancarea. nevastuici. fata mare! vino de ma lipeste si ma sterge de cenuse. zise fata: . ea ramase acolo. ii raspunse ca are trebuinta de o asemenea fata. fata mea. Cand veni acasa. sa nu vie. si sa vezi ca o sa curga o apa pe dinaintea casei si o sa aduca fel de fel de cutii. Se asezara si indata vazu curgand apa de care-i spusese.

dara sa nu o deschizi pana acasa. Acolo fu intrebata ca si fata unchiasului si priimita in slujba. sa fii numai cu muma-ta singura in casa. pleca cu cutia la suptioara si. N-apuca sa puie mainile in capul ei si se repezi de lua de pe garla lada cea mai mare si mai frumoasa ce vazu. Dar ce sa vaza inauntru? Margaritare. iara pana atunci sa-mi cauti in cap.Cand veni Santa Vinerea acasa. pe care ti-o placea ca so iei. fata mea. ea ii raspunse si lui: . raspunse Santa Vinerea. aducand fel de fel de lucruri. iara cand ajuse la gradina. pana ce ajunse si ea tot la Santa Vinerea. capata o azima calda. Baba si fiica-sa pizmuia pe fata mosului.Deoarece ti-ai ales asta lada. intra in casa si vazu o arababura de nu-i mai da nimeni de capatai. ca sa nu vaza 343 . Baba trimise si ea pe fie-sa. Santa Vinere ii zise: . pietre nestemate. ca o sa treaca o apa dinaintea portitei. si du-te cu Dumnezeu. si cand o vei deschide. iara lui ii crestea inima de bucurie. si pleca la biserica. apoi maica Santa Vinerea ii zise si ei sa faca ceea ce zisese si fetei mosneagului. cu gaturile intinse. sosi pana la put.Da‘ ce! nebuna sunt eu sa-mi zgarii mainile prin tine? O lasa si porni mai departe.Ia-l. sa ma duc acasa. si daca o chema putul. mi s-a facut dor de parinti. ea ii zise si lui: . ie numai cu fluturi de aur si catrente de matase. Se duse. da-mi dreptul meu. bau apa rece de se racori. intorcandu-se pe la cuptor. zise fata cea lenese: .. dar ea raspunse: . fata mea.Da‘ ce! am mancat laur ca sa ma ostenesc eu cu tine pana sa te sleiesc? Si pleca mai departe si se duse pana ce dete si peste cuptor. Fata unchiasului isi lua ziua buna. . Fata ajunse acasa si gasi pe tata-sau zdrobit la inima de mahnire. se plansera ca li s-au oparit gatlejurile. care o striga ca si pe fata unchiasului. se duse si fata babei. daca n-ai voit sa-ti alegi altceva mai frumos. ia-o. si trecand pe la put.Maica Santa Vinere.In cele din urma. margele. alege. manca poame coapte.Da! ce-am vazut sa-mi murdaresc manusitele si sa ma var pan tine? Si pleca inainte. sa faca ce facuse fata unchiasului. toate lighioanele. si ajunse la gradina care o chema si pe dansa ca sa o curete. caci mi s-a urat aci. ii spuse tot ce a facut si deschise cutia. dara mai asteapta nitelus.Du-te.

Ajungand acasa obidata de osteneala si flamanda. dar ce iesi d-acolo? balauri. fata imparatului ceru a merge si dansa sal petreaca. serpi. Crinii si viorelele ramasesera pe jos si nici la degetul cel mic al ei nu le punea. ea nu mai putea rabda de foame. Acest imparat avea un fecior si o fata. ca nu-i dete macar o picatura de apa.Cand se intoarse pe la cuptor. il ingropa cu mare cinste si alai ca pe un imparat. 344 . si traiesc in fericire pana in ziua de azi. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. Intamplandu-se sa-i moara feciorul. incat pana atunci nici soarele nui vazuse fetisoara. Fata lua lada si pleca.Mare veselie se facu in sat la nunta lor. carora le arsese gatlejurile cand le dase de mancare. ii lasa gura apa si nu putu nici sa se umbreasca putin de arsita soarelui. Si asa gatita ii sedea si mai bine decat altminteri. deschise lada. Pe la put trecu cu jind. si cate lighioni toate. ca sa se racoreasca. Cum ramase singurele. si fiecare om baga de seama ca asta vine de la rasplatirea dumnezeiasca. Tot satul se spaimanta de intamplarea asta. Cand fu a duce mortul la biserica. Ea se imbraca in negru si-si lasa parul despletit (pe) spate. FATA DE IMPARAT SI FIUL VADUVEI A fost odata un imparat foarte bogat si puternic. si asa merse de petrecu pe frate-sau la groapa. nu e vorba ea era foarte frumoasa.nimeni ce e intr-insa. si va vedea multe de aceste case. Cine nu crede sa faca bine sa se uite imprejur. nici vantul nu-i batuse parisorul. si indata le sfasiara si le mancara. ci chema pe muma-sa la o parte si-i zise sa faca pe unchias si pe fie-sa sa iasa afara. Asa de pazita era fata aceasta de tata-sau. care o ceru de la tata-sau si o lua de sotie. Caci. navu rabdare. iara cand trecu pe la gradina. se cerca sa ia si nu putu. vazu azime calde. Fata mosneagului insa se casatori cu un flacau din cei mai frumosi ai satului.

cum. incat s-o sorbi intr-un pahar cu apa. Nu mai asculta nici rugaciuni. D-apoi cand afla tata-sau ca fie-sa are sa fie muma. Ea insa nu spunea minciuni. Insa ca una ce este fata de imparat. de-i resfira pletele. si hotararea fu gata. In zadar se jura fata ca nu stie la sufletul ei nimic cu prihana. ca sa otarasca pedeapsa ce s-ar cuveni fie-sei pentru o asa nelegiuire si ca sa se spele rusinea ce adusese ea parului caruntit al tatalui sau. fara sa fi pus pirostriile pe cap? se facu foc si parjol. ramase cu ochii zgaiti la dansa. Altii ca sa-i scoata ochii si sa se goneasca in pustietati spre a fi mancata de fiare salbatice. Sfatul imparatiei gasi cu cale ca spre a se spala o asa grozava necinste. ba c-o fi deochi. iara ea simti ca un fior rece i se strecoara prin inima. sa faca cu fata imparatului. si toate descantatoresele si vracii nu-i putura da de leac. si ca una ce trebuie sa fi savarsit 345 . Curgea graiul din gura lui ca mierea.Cum.Tocmai pe atunci.Ma-sa baga de seama ca fie-sa era insarcinata. Cum il vazura boierii. se pomenise si ea asa. fata nu se prea simtea bine. fata cu moarte sa se omoare. Cine sa o creaza? Burta o da de gol. Lumea uitase si mort si tot uitandu-se la dansa. smerit si sfiicios ca o fata mare. Toti feciorii de boieri aveau pizma pe dansul si-i pusesera gand rau. Ba c-o fi una. El era de treaba. Nu-i gasea insa nici o pricina. iata ca si feciorul vaduvei trecea pe acolo in treaba lui. Unii ziceau ca sa se arza de vie. ingropara mortul si toata lumea se intoarse acasa.Toti fura intr-o glasuire ca fata sa se dea pierzarii. Atunci veni un vantisor lin si usor. adica. Si asa de putintica si dragalase mai era. din pacate. nici nimic. ba c-o fi alta. S-apoi era dulce la cuvantare. Ea avea un fiu. Ai fi pus ochii pe dansul d-ar fi fost intr-o mie.Cand o vazu asa de gingasa si de plapanda. Nu se mai satura cineva de dansul ascultandul. De la moartea fratelui sau. El era aratos nevoie mare. Altii iara ziceau ca sa i se lege o piatra de gat si sa se dea pe Dunare. cam ce. ca sa puie mana pe dansul. Porunci deci ca numaidecat sa se adune Sfatul imparatiei in taina. Fiul vaduvei intrecuse pe toti boierii si imparatii la boi si la stat. numaidecat se invoira. ba c-o fi sagetatura.Tot pe atunci in cetatea aceea se afla o vaduva saraca. A se dezvinovati inaintea lui nu era cu putinta.

deoarece fata nu vrea sa spuie pe adevaratul nelegiuit. batatura carora era campul cu florile. Noroc ca nu o vazu nimeni. Iara ei petrecand bine. cum il facuse ma-sa. ce sa vezi dumneata? A patra zi. pana ce vazu ca se deschide o poienita. doua azime si un fedeles cu apa. Nici unul din amandoi nu s-a cait mai in urma pentru aceasta. Copilul cu care era insarcinata fata cand o goni tata-sau se nascu.Apucara pe o poteca si intrara intr-un bunget de padure. Nimic nu lipsea. asa si facura. Imparatul isi uitase de fiica sa. bolobocul se loveste de un bustean si se sparge. si el nevinovat ca si dansa. ridica-te masa. si merse. si-l ciocni de busteanul pe care tot apa il dase la margine. acel om sa fie fiul vaduvei. si pe fata imparatului o gasise acasa. si il dete pe Dunare. Vezi ca el in viata lui nu alunecase pana atunci. era curat. Aci era in adevar: pune-te masa. disdedimineata. si se facuse un baiat de sa nu te induri de el. Cand. bagand intr-insul pe fata de imparat cu fiul vaduvei. se strecura prin calabalac si le dete pe sub ascuns o copaie de mere. Toate lucrurile in aceasta casa erau cu sart. Pasamite bolobocul ajunsese la margine. mai miloasa la inima.Se duse butoiul pe Dunare trei zile si trei nopti. Merindea din butoi se ispravise. Cum hotarara. si numaidecat se aduse un boloboc mare. In asta poienita dete de niste case foarte frumoase. si-i facura sa mai vaza o data lumina. Aci o luara apoi pe o partie. Pe cand insa dogarii infundau bolobocul. una din roabele fetei de imparat. 346 . adus fiind de talazurile Dunarii. era destul numai sa poruncesti si indata se facea. Iesira deci la uscat dosaditii de ei. Biata fata isi plangea nevinovatia cu niste graiuri de-ti rupea baierile inimei.Imparatul porunci. Trecura multi ani de la aceasta intamplare.nelegiuirea cu un om. carele si acela trebuie sa piara. si pentru ca Sfatul imparatiei nu poate sa-l ghiceasca. si merse. puse de-l smoli si. o mangaia si nu o lasa sa-si piarza nadejdea de la Dumnezeu. si dara multumira lui Dumnezeu ca lea scapat zilele. Fata de imparat si fiul vaduvei se invoisera si se insotisera. porunci de infunda bolobocul bine. iara bietul baiat. fara a se opri undeva. isi uitasera de necazurile cele trecute. Cand voiai ceva. Toate catrafusele isi aveau vataful lor si nimic nu era nerostit.

caci vorbea cu fiul gazdei. Orbacai in sus. Parc-ar fi fost la sfarsitul pamantului. Sluga imparatului auzi cu urechile sale cum se ciorovaiau aceste oale. lingurile si celelalte tacamuri cu vatasii lor si le asezau caresi pre unde.Fa buzato. Se bocea biet si se tanguia de-i plangeai de mila. stapanul casei porunci sa se puie masa. Si cascand gura la dansele. . Se luase de ganduri. Aci. Dupa ce aseza potarnichile in frigare si le puse la foc. Dupa ce sfarsira de mancat sedeau la vorba. Fata imparatului il linisti spuindu-i ca o sa roage pe imparatul sa-l ierte pentru aceasta greseala. isi trimise sluga la bucatarie sa-i friga doua potarnichi din cele ce vanase el. El se minuna cand vazu asa casa frumoasa intr-o astfel de salbaticime de padure. din vanat in vanat. ca sa faca pace. trebui sa se duca acolo. Cand se destepta sluga imparatului. Atata numai ca p-acolo nu se vedea nici pui de om.Puterea lui Dumnezeu ii ocrotea si-i ferea de rele. acolo le uita: caci ce vazu si auzi il buimacise. Imparatul nu baga de seama. Aceste oale se certau. Cand. pleca la vanatoare.Atunci gazda. Venira bucatele si mancara. tatal fetei. un copilandru dezghetat si sfatos. cauta in jos si peste poteca pe care sa iasa la lumina nu putea sa dea. De voie. El se intoarse si spuse imparatului ca este priimit a gazdui acolo cu draga inima.La vatra aceea erau doua oale puse la foc. Si. stand de vorba. imparatul. Vazu si casele.Ba. vazura ca lingurile incep a salta pe masa.Intr-una din zile. sluga uita si potarniche si tot. zise: 347 . scurto ce esti. caci ochii nu-i dase in geana de nu stiu cat timp. cand in loc de a se strange masa.Toate lucrusoarele vorbeau in casa aceea. Mai intai isi trimise sluga care nu se despartise de dansul nici cat ai scapara. El se incumese a razbi mai inauntru padurei decat alta data. pana si oalele si vatraiul. iaca da in poienita cu casele. ca au fiert si matele din tine.Apoi trimise si pofti pe imparatul in casa cea mare. da-te la o parte ca tu ai fiert destul. Vataful le suduia. talerele. Ramase imparatul stalpit cand vazu masa viind singura. dara ele nu ascultau de cuvantul lui. de te tragea inima sa stai cu dansul de vorba. Intrand imparatul. de nevoie. el se rataci. friptura se facuse scrum. da-te tu mai la o parte. .

munti de nisip. minunea ta! Nu stiu la sufletul meu de nici un furt. asemenea nu stiu nici eu pana in ziua de azi cu cine am facut copilasul asta. . Trebuie sa-l cautam. Lauda si pe sotul ei pentru buna sa purtare de grije. a iubit-o si a ingrijit-o ca pe o sotie credincioasa. si cu totii impreuna se intoarsera la scaunul imparatiei. ii mai zise gazda. Atunci. Auzind imparatul cele ce se vorbira.Fata de imparat multumi apoi imparatului ca i-a dat Dumnezeu in gand de a pus in boloboc impreuna cu dansa pe junele cu care ea s-a insotit mai pe urma.Nu se poate ca imparatul sa fi facut o asemenea fapta. Blocul nostru singurul dat in folosinta.Atunci. caci el nu se stia vinovat. Aide. se aflau inca in constructie. gropi de gunoi imi faceau viata 348 .Cum nu stii dumneata.Imparatul se facu ca sfecla de rosu de rusinea ce pati si zise incalcindu-se de ciuda: . despre lingura. ridica masa si te cara de aci. zise si gazda.Pasamite gazda se vorbise cu vataful lingurilor ca sa-i joace renghiul asta. se imbratisara si se iertara unul pe altul. era numai pe jumatate locuit. N-am bagat eu lingura in cizma. Doamne. . ii cazu lingura pe care o cautau din cizma imparatului. CEAINICUL Eram noua in cartier. ca sa-si iasa din banuiala. bare de fier.Nu mai trancani.Imparatul nu stia cum s-o mai mangaie.. cunoscandu-se. un adevarat santier.Arata-ti. . tragandu-i incaltamintea. dand marire lui Dumnezeu ca nevinovatia a iesit dasupra ca untul de lemn. raspunse vataful lingurilor.Ca n-are la cine altul sa fie. ciment lemnarie. cunoscandu-i nevinovatia. Alte doua blocuri gemene. cu alte cuvinte. caci el sa indragostit de dansa.Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa.Materialele aruncate peste tot. ceru sa fie cautat.

erau grele. in aceasta harababura. monede. -Asa coincidenta mai zic si eu. Hotarasem sa-l pastrez si pentruca mi-a placut. Un desen sters. asa ca l-am lasat in chiuveta cu apa. se simteau minunat. Unde mai pui ca era o ―relicva istorica‖ dupa cum ma asigurasera copii. Intr-una din expeditiile lor de cercetare. parca era un facut. se intrezarea pe burta lui. de fapt. La nici cinci minute distanta de bocul nostru. La putin timp dupa ce ne-am mutat. adunata in jurul fruntii.Ceainicul Puteai gasi acolo. iar cand pleca. Lucrasem tarziu si ma simteam din cale afara de obosita 349 . cioburi. Si se pare ca baietii mei au avut. gura alungita si destul de mestesugit executata. In schimb. un fost santier de sapaturi arheologice. doar ca mie. La fel era si acum. chiar un vas intreg. semanand cu un cap de batran. ca prin peretii lui argilosi. Tufisurile cresteau salbatec. bombanem intotdeauna cand gaseam plicul de la armata cu antetul cunoscut. asa cum se intampla cu majoritatea tinerilor in Israel. printre copacii de pin sau brad (recunosc rusinata ca pentru mine era tot una) inmiresmand aerul cu parfum de cetina si pardosind cararile cu nenumarate conuri verzi sau maronii. m-au informat copii. baietelul meu de cinci ani. mi se parea mult mai des ca la altii. Medic la o unitate. Ceainicul era plin de noroi. cunoscatori ai inprejurimilor. ba cu putin noroc. Mai ales noptile. Copilul necajea.imposibila. Inca nu iesise sotul meu din casa. In sfarsit astazi a avut o zi mai buna. au adus acasa un ceainic mic de lut. poate s-o mai dizolva ceva din acel strat gros de pamant uscat. era un deal impadurit. a facut febra. sotul meu a fost concentrat. Statea de doua zile in pat. cand Tom. totusi eu ma chinuiam sa raman calma si surazatoare: o mama exemplara. purtand panza traditionala a musulmanilor. Avea exact forma obisnuita. cei doi baieti ai mei. dar si fiindca mi-am facut socoteala. Era placut sa te plimbi in acel loc. pe care o socoteau plina de pitoresc. aroma esentei de ceai se pastreaza mai bine. unul din copii trebuia sa se inbolnaveasca. mereu aveau nevoie de el.

panica punea tot mai mult stapanire pe mine. Dar pana atunci iti pot indeplinii o unica dorinta. mi-a trecut prin minte. probabil visez. silinduma sa inchid ochii pentru o clipa. si s-a imprastiat pe balate intr-o multime de cioburi. sa ma odihnesc. -Sa-mi fie copilul sanatos. puteam sa-i vorbesc. casa intrega se cutremura. te rog trezeste-te! Tom nu e in casa. s-a inaltat de acolo. iar cand o sa gasesc un altul nelocuit. Afara era bezna. De mii de ani lacasul meu e in acest ceainic. absurd. vasul mi-a alunecat din mana uda. Pe santier 350 . prelungindu-se pe umeri Deodata. Puteam sa-l ating cu mana. Cu cat trecea timpul. mi-am zis. ma scutura cu toata puterea. cand mi-am amintit de ceainic. mi-am spus. mamico. -Nu te speria. pe care in mod inconstient le aveam in minte. deci exclus sa fie in vizita la vre-o unul din ei. Stateam culcata de mai multa vreme si eram pe punctul sa adorm. nu-l gasesc nicaieri. dispar din nou.. Afara se lasase intunericul. Un fum gros inecacios. ca totul fusese un vis stupid si doar disparitia copilului era unica realitate. fiindca l-ai spart am aparut la lumina. dar tot atunci fara sa vreau. mai e timp. am inceput sa-l caut cu disperare. Protejeaza-l! daca spui ca ai aceasta putere Chiar at unci peretii inceputa sa se clatine. Cand i-am redeschis. Pe vecini nici macar nu-i cunosteam. Am intrat in bucatarie. Portretul se destingea acum mult mai clar. mi-am spus. Numai in halat si papuci. am realizat ca adormisem. am luat un burete moale si detergent si am inceput sa-l spal constiincis pe la toate incheieturile. doar ca buzele imi erau pecetluite. Imediat.. Gandeste-te bine! -E absurd. Acum. baietelul meu cel mare. Am sarit de pe canapea inspaimantata. -Seamana cu un seic din basmele Seherezadei. batranul statea in fata mea. Pana la masa de seara. -Am sa incerc sa-l curat. Locul mi se parea acum strain si dusmanos cu gramezile de fiare si gropi raspandite peste tot. absurd.-Am sa ma intind putin pe canapea. Dani. Stalpii electrici inca nu aveau becurile montate. am rostit cuvintele. Si atunci l-am auzit pe el ca mi se adreseaza. cu bucata de panza care-i acoperea fruntea. -Mama.

-Daca ai sti mamico ce basme minunate mi-a povestit pana acum. Ganduri negre mi se involburau in minte. Iar catre mine (ca si cum am fi continuat o discutie inceputa mai inainte). care-i inconjura fata de seic oriental. l-am vazut pe el. Tu poti sa crezi?. Am vrut doar sa ma plimb putin. Asa-i ca nu esti suparata pe mine? Ascultam uimita vorbele copilului. asa aiurita cum priveam scena. poate ei ma vor ajuta sa gasesc baiatul. a adaugat cu voce domoala.lucrau multi arabi. sedea langa foc si bea ceai. Era ca-n vis. Ma simt bine. arabul. basme cum n-am mai auzit niciodata. la o oarecare distanta. iar Tom ii tinea tovarasie. batranul din vis. sunt de-acum sanatos. Promit sa-l protejez! CEI TREI URSULETI 351 . Am alergat spre pata de lumina si cand am ajuns cu inima sa-mi sparga pieptul. Apoi s-a intors spre Tom zambind -Poti veni la mine de cate ori doresti. daca mama iti da voie. bine de tot. ochii vii si patrunzatori. Deodata mi s-a parut ca disting o limba de foc. -Cine esti dumneata? -Paznicul santierului. Iarta-ma daca te-am necajit. Cine stie ce i se mai poate intampla. ii vedeam intotdeauna dimineata venind la lucru. dar cand am vazut baietelul singur. Inainte sa pot spune ceva. mai ales ca se lasase noaptea si frigul. taraganata. mi-a trecut prin minte. mi-a raspuns simplu. Nu e bine ca un copil mic. El spune ca le gaseste pe toate in ceainicul acesta si ca in fiecare noapte. imprastiind in aerul pur si rece mireasma plantelor. se umple cu povesti din nou. l-am poftit la ceai. Acolo sunt oameni. chiar si haloul de basm. Pe foc fierbea ceainicul micut. sa se invarteasca pe intuneric. pe care eu il cunosteam asa de bine. Imi pare tare rau daca v-ati speriat. Aceiasi barba. In cele din urma am reusit sa intreb. baietelul meu a inceput sa vorbeasca cu repeziciune.

In acest timp. Unde-i unul nu-i putere. . Nici unul dintre ei nu aveau casa si toata iarna tremurau de frig. ha! neputinciosilor! rase Mandrila. . incredintat ca trage singur de fierastrau. fratele lor mai mare. casuta se inalta vazind cu ochii. Ingropara stalpi si batatorira pamantul in jur. ha. Mandrila. Fratii mai mici venira sa-i dea o mana de ajutor.Ha. Intr-o vara. raspunse Mandrila.Bine.Da. Mandrila se chinuia singur sa taie copacul. Ramasi singuri. 352 . Mai la deal gasi un copac gros din care voia sa-si taie scanduri.A fost o data. in timp ce Coada-Scurta apuca pe furis de cealalta parte al fierastraului. Bucurosi. ha! radeau prichindeii de pacaleala trasa ingamfatului.Vino. cei doi ursuleti chibzuira cum sa lucreze. pe cel mare il chema Mandrila. Mandrila. Sub mainile harnice ale ursuletilor. Unde-s doi puterea creste! Si astfel dusera grinda acolo unde vroiau sa-si ridice casa. . pornira sa cante. Cand fu aproape gata. Coada-Scurta si Blana-Moale s-au hotarit sa-si construiasca o casa. Sa va arat eu cum se ridica un bustean. cei doi ursuleti taiara ferestre luminoase. Dar increzutul Mandrila pleca sa-si faca singur o locuinta. Dupa ce au doborat un copac. . Vazandu-si fratii. au inceput sa-l taie in bucati. nu vezi. ha. izbutira sa ridice busteanul. asta este pe masura mea. Au fost trei ursuleti.Trecindu-le prin minte sa apuce amandoi de odata. se plimba fluierind prin padure. . Mandrila. Coada-Scurta si Blana-Moale incercau fiecare pe rand sa ridice trunchiul greu de copac. Si-l ridica cu mare usurinta.Hei. deodata se opri. cum merge lucrul? il intreaba Blana-Moale.Ha. iar pe cei mici Coada-Scurta si Blana-Moale. gandi Mandrila. sa lucram impreuna! il chemara cei doi ursuleti. . Din cateva lovituri il voi dobori. In acea vreme.

cei trei ursuleti traira in intelegere si prietenie. cerand iertare. la adapost de viscol si ger. Incercarile lui fura zadarnice. Mandrila se apropie de cei doi ursuleti. la malul marii. amenintand sa zdrobeasca noua locuinta a ursuletilor. incercand sa-i linisteasca. munca era pe sfarsite. Cu puteri sporite.Bine ar fi fost daca ascultam sfatul ursuletilor. Grinda nu vroia sa i se supuna si porni sa se rostogoleasca in vale. insa.. cu groaza. avea doar o nepotica al carei chip nu-l vazuse niciodata. traia odata un lord batran si foarte bogat. mai bine si mai repede decat voi. ii murise cea mai draga dintre fiice. le striga Mandrila. ca grinda le va darama casuta. Cuibariti in casuta lor din padure. Frunzele care cadeau vesteau apropierea iernii. Mandrila. In vale. mai bine sa lucram impreuna! . Casa lui. Cei doi ursuleti rasuflara usurati. Cei doi ursuleti pornira intr-un suflet sa-si salveze casuta. ursuletii terminara casa cat ai bate din palme. Intepenira bine o proptea in pamant. Ursuletii isi dadura seama. . ZDRENTUITA Intr-un maret palat. . hotari Mandrila. Batranul isi ura nepotica caci la nasterea ei. si azi ar mai trai. A doua zi.Nu va fie frica! o prind eu. Cand batrana doica ii adusese copila. se inalta greu. se gandea Mandrila. Si astfel au trait multi ani de-a randul si daca ar mai fi. inainte de venirea iernii. Busteanul se izbi cu putere in proptea si se opri.Vino. el se 353 . Orice s-ar intampla trebuie sa opresc grinda. singur muncea fara spor.Nu! eu voi lucra singur. asezata pe coasta dealului. Recunoscand-si greseala. care nu avea nici sotie nici copii in viata. Mandrila incepu sa lucreze impreuna cu fratii cei mici.

Dar. Asa ca-i intoarse spatele. ii dadea ceva resturi de la bucatarie sau cate o rochita rupta luata din sacul cu zdrente. care inca mai sedea la fereastra. sapasera un sant in piatra si curgeau ca un raulet in mare. ca sa poata iesi in intampinarea regelui. lui nu-i pasa. Lacrimile sale. varsand lacrimi amare dupa fiica lui care se prapadise. Cand batrana doica o vazu asa. incat ea-si uita de necazuri si se pornea sa danseze cu galagioasele gaste. care picurau pe pervazul geamului. Singurul ei tovaras era gascarul care. cand auzi despre ce era vorba. se duse la stapan 354 . petrecandu-si zilele prin campuri si pe carari. atunci cand ei ii era foame sau frig sau era obosita. pana cand parul sau coliliu si barba carunta ii crescura mult peste umeri. nu avea decat sa traiasca sau sa moara. ii canta atat de vesel din fluier. Asta pana intr-o zi cand oamenii prinsera a susoti cum ca regele facea o calatorie in tinutul lor si ca intentiona sa dea un mare bal in orasul invecinat pentru toti domnii si domnitele din tinut la care printul. Doar doica cea batrana se mai indura de ea si. O astfel de invitatie sosi si la palatul de pe malul marii si servitorii o dusera batranului lord. isi zvanta lacrimile si ordona sa i se aduca foarfeci cu care-si taie pletele lungi si barba.jura ca. urma sa-si aleaga nevasta. varsand lacrimi amare. cand nu era nimeni prin preajma. Ordona sa se puna seaua de aur pe calul cel alb. mai mult nemancand si imbracandu-se cu te miri ce. Ceilalti servitori de la palat o alungau cu lovituri si cuvinte de ocara poreclind-o Zdrentuita si aratau cu degetul spre picioarele ei desculte si umerii golasi. se aseza la fereastra si privi peste intinderea nesfarsita a marii. apoi trimise sa-i aduca haine scumpe si bijuterii si se imbraca. nu se va uita la ea. nepoata lui crescu fara ca cineva sa-i poarte de grija. In tot acest timp. atat cat va trai. se incolacira peste speteaza scaunului sau si patrunsera prin crapaturile din dusumea. unicul sau fiu. Si asa crescu ea. Zdrentuita auzise si ea vestea si se aseza in usa bucatariei plangand ca nu poate sa-l vada si ea pe rege.

asa cum era imbracata. Zdrentuita fugi sa-i povesteasca prietenului ei gascarul cat e de nefericita ca nu poate merge la bal. iar domnii si doamnele dansau in fata regelui. tocmai cand orologiul batea ora douasprezece. caci tanarul era chiar printul in cinstea caruia se dadea balul. tanarul tragea cu coada ochiului la fata pana ce se indragosti de ea. cand un tanar chipes. tanarul se ridica de langa tronul regelui si veni in intampinarea lor. Dar acesta s-a incruntat si i-a zis ca nu vrea sa auda de fata. in timp ce doamnele susoteau. iar fata imediat s-a veselit. cu gastele deschizandu-le drumul. au pornit spre oras. urmati de cardul de gaste. Cu cat ea il refuza. Cand afla ca si cei doi merg tot acolo. ca s-o convinga de sinceritatea sa. zicandu-i ca i-ar sta tare bine cu o nevasta gascarita. In acest timp. Cand se lasa noaptea si sala de bal era inundata de lumina si muzica. Gascarul o asculta apoi ii propuse sa mearga impreuna in oras sa-l vada pe rege. descaleca si merse alaturi de ei tot drumul. cu atat tanarul o ruga mai aprins. Strabatura sala. Dar Zdrentuita rase. imbracat frumos. In cele din urma. iar regele privea nedumerit. Dar cand ajunsera in fata tronului. domnii radeau. o implora sa vina la bal la ora douasprezece noaptea. Isi lua inima in dinti si o ceru de nevasta.si-l ruga s-o ia si pe nepoata lui cu el la balul regelui. Gascarul isi scoase fluierul si canta o melodie duioasa. desculta si impreuna cu prietenul ei gascarul si cu gastele acestuia. Baiatul a luat-o de mana si. N-au mers prea mult. Luand-o de mana pe Zdrentuita se intoarse spre rege si-i spuse ca ea era mireasa aleasa de el. veni calare spre ei ca sa-i intrebe incotro s-o ia ca sa ajunga la castelul unde se oprise regele. pe usile enorme intrara Zdrentuita si gascarul. Ea a privit insa cu tristete la picioarele-i desculte si hainele zdrentuite. 355 . Auzind asta. Vazand-o gascarul a scos fluierasul si a inceput sa cante. apoi adauga ca el ar trebui sa-si ia nevasta una dintre domnitele pe care le va intalni la bal.

ar trebui să O aibă 356 . Pe măsură ce povestea.Inainte sa termine ce avea de spus. Bunuţa îi povestise iarăşi. in vizita la maicuta domnului Isidora îşi puse căpuşorul pe pernă şi închise ochii. Îşi dorea să fi trăit şi ea pe vremea aceea. În acea seara. Batranul lord s-a intors la palatul sau de pe malul marii. gascarul duse fluierul la gura si incepu sa cante. vocea bunuţei devenea tot mai sfioasă şi parcă lacrimi îi răsăriseră în colţul ochilor. Bunuţa mereu spunea că învăţătoarele şi profesoarele. caci el tot mai sta langa fereastra. iar când sfârşise povestea. despre Măicuţa Domnului – ‖Fecioara Sfântă‖ cum îi spunea ea – cât era de bună şi iubitoare şi cum învăţase atâtea şi atâtea fetiţe să fie vrednice şi pricepute. iar in timp ce canta. hainele Zdrentuitei se transformau in vesminte stralucitoare. înainte de culcare. Toti cei din sala au remarcat ca printul isi alesese de nevasta pe cea mai frumoasa fata din tinut. Gascarul s-a facut nevazut si nimeni nu a mai auzit de el de atunci. Isidora îi mulţumi în mod special Bunului Dumnezeu pentru că o trimisese pe Măicuţa Domnului pe Pământ chiar dacă demult tare de tot. plangand amarnic si privind departe spre intinderea nesfarsita a marii. Un zâmbet luminos îi rămăsese agăţat de colţul buzelor.. la curte nu putea ramane caci jurase ca nu-si va privi niciodata nepoata. iar cardul de gaste se prefacuse intr-un alai de paji care-i duceau trena lunga. amândouă rămaseră tăcute cu gândul dus spre Sfânta Sfintelor.. Nu că doamna ei de la şcoală nu era bună. după rugăciunile obişnuite. să preţuiască ce e bun şi să se îndepărteze de rele – într-un cuvânt să facă Voia Domnului. mai mult decât orice femeie. Cred ca l-ati putea vedea. o coronita de aur era in parul ei. dar ar fi fost cu siguranţă altceva. să fi mers la şcoala Preasfintei...

de fiecare dată când îi venea să încetinească paşii. îndemnând-o să îl urmeze. iar sute de fluturi care de care mai frumos coloraţi pluteau parcă pe razele trimise să mângâie floricelele. Două pietre plate erau aşezate temeinic în albia apei astfel încât chiar şi ea. dar fusese prea preocupată să urmărească zborul fluturaşului şi nu se uitase în jurul ei de loc. Abia atunci îşi luă seama la hainele cu care era îmbrăcată.Stai! strigă aceasta şi o luă la fugă cât o ţineau picioruşele. reuşi să treacă de partea cealaltă fără să se ude.vrând parcă să o împingă de la spate. Fluturele pluti lin pe celălalt umăr. un fluture mare. Zgomotul cristalin al glasului şi tropotul paşilor pe pietriş ridicară într-o clipă în aer toţi fluturii care până atunci se odihniseră printre crengi. astfel. şi abia atunci Isidora îşi dădu seama că foşnetul pe care îl auzea de ceva vreme era de la apă şi nu de la crengile bătute de vânt. Adormi. Avea în picioare sandale simple dintr-o piele destul de aspră (fără ciorăpei. îi dădu apoi ocol fetiţei şi se avântă înainte printre copăcei. ar fi observat bunuţa destul de dojenitoare). dar îşi linişti imediat bătăile inimii amintindu-şi că nu mai era altul de aceeaşi culoare şi aşa de mare. dar cu unde repezi. unde zăbovi puţin. deodată. Se făcea că mergea printr-o pădurice de arbuşti plini de flori albe si roz – semănau cu leandrii bunuţei -. . auriu i se aşeză pe umărul drept cu antenele aţintite în sus parcă meditând încotro să se îndrepte. cu rugăciunea în gând şi avu un vis minunat. cu picioruşele sale destul de mici. Soarele lumina blând. fetiţa îşi opri răsuflarea şi se strădui nici să nu clipească.drept exemplu pentru că atunci şi copiii ar fi mai buni şi ar face mai mult Voia Domnului. pe o cărăruie de pietriş albă. La un moment dat cărarea fu tăiată de o apă destul de mică. acesta se întorcea şi îi dădea ocol . temându-se pentru o clipă că nu-l va mai găsi pe fluturaşul său. Isidora alergă şi mai repede. Arăta destul de 357 . dar fluturele parcă-i citea gândurile căci. iar în sus o rochie de stofă bleumarin lungă şi lărguţă legată în talie cu un şnur împletit de lână. Alerga deja de ceva vreme şi începuse să obosească. Ca să nu îl sperie. Isidora se opri uimită de frumuseţea locului şi.

. Un miros suav de trandafiri şi lăcrimioare – şi încă ceva pe care Isidora nu reuşi să îl recunoască – o învălui uşor. cu spatele la soare. Isidora neputând spune daca razele soarelui le mângâia căpuşoarele fetiţelor sau lumina aceea trecea pe rând peste fiecare. Ceea ce văzu era atât de frumos şi se potrivea atât de mult cu ceea ce îşi imaginase de atâtea ori încât se temea ca intrarea sa să nu tulbure tabloul. Fluturele dispăruse dar privirea îi era deja atrasă de poieniţa care se întrezărea printre copaci. Doamna. cu nişte mâneci şi ele destul de largi şi lungi până aproape la vârful degetelor.. O lumină deosebită se desprindea din chipul ei şi se împrăştia în aer. cu privirile pierdute în albastrul cerului.. stai jos. Pe treisprezece pietre mari şi destul de plate. ai venit tocmai la timp să asculţi povestea. O piatră o aştepta chiar în dreapta Doamnei.. parcă rugându-se. stătea dreaptă cu mâinile aşezate în poală. Când ajunse în marginea poieniţei se opri din nou. stăteau o doamnă şi douăsprezece fetiţe (le numărase destul de repede în gând. Apoi o năpădiră toate cele învăţate de la bunuţa despre respect şi Sfânta familie Divină. cu palmele în sus. Cum să stea jos în faţa 358 . . la vreo zece paşi. Isidora merse uşor şi se aşeză cu grijă să nu deranjeze. Isidora. Îşi duse mânuţele la cap şi îşi simţi părul strâns într-o împletitură ca un coc. în faţa ei. Un fior îi trecu prin inimă – mirosul acela . câteodată simţea ceva foarte asemănător când trecea să se închine în faţa unora dintre icoanele Maicii Domnului. de asta dată uşor încurcată. folosindu-şi degetele ascunse la spate) care cu căpuşoarele plecate coseau ceva cu mare atenţie.Vino. aşezate în cerc. pe care trăgându-l puţin îl văzu că era alb.ciudat. Cu siguranţă chiar Ea era! Iar fetiţele erau de la scoala Ei! Ar fi vrut sa strige în gura mare dar nu se cuvenea . acoperit de un fel de batic care îi atârna până la umeri. apoi îşi continuară lucrul cu capetele uşor aplecate spre Doamna. Fetiţele ridicară ochii şi îi zâmbiră. Vocea care se auzi era atât de caldă şi de dulce şi se potrivea atât de bine cu iubirea care izvora din fiinţa aceea parcă de pe alte tărâmuri.

o rochie brodată a mamei sale şi un scăunel cu trei picioare făcut de tăticul ei special pentru ea. Îşi părăsise casa – pustie acum fără cântecul mamei şi zgomotul uneltelor mânuite cu atâta îndemânare de tatăl său – şi satul şi se refugiase în satul vecin împreună cu puţinii supravieţuitori. astăzi vă voi spune o altă poveste despre puterea minunată a iubirii. Nu mai era nimic altceva decât povestea ce stătea să înceapă. Îşi luase de acasă numai un pled mic de lână. Fură primiţi cu bunăvoinţă dar cu destul de multă răceală. apoi Îl ruga pe Bunul Dumnezeu să aibă grijă de ea şi să o îndrume să facă ceea ce trebuie în viaţă. Cu siguranţă era un dar de la Bunul Dumnezeu. îşi pierduse părinţii într-o molimă ce se abătuse asupra satului. .Copilele mele dragi. Apă îşi lua de la un izvoraş dulce ascuns sub o piatră mare pe care îl descoperise pe cand culegea plantele. A fost o dată o fetiţă care. În fiecare dimineaţă se ruga pentru sufletelor părinţilor săi şi pentru cele ale tuturor celor care muriseră împreună cu ei.Maicii Domnului? Noroc că avea capul acoperit! Şi era destul de cuviincios îmbrăcată! Îşi ridică ochii şi întâlni privirea clară şi luminoasă a Sfintei Sfintelor. aurii. apoi. iar smochine găsea din belşug în copăceii de la marginea satului. îşi zise în gând fetiţa dându-i lacrimile de fericire că primise un semn de la Atoatestăpânitorul. îşi luă zborul pierzându-se în razele soarelui ce tocmai răsărea. Apoi pleca să culeagă tot felul de ierburi tămăduitoare pe care le dădea vraciului satului pentru o pâine. zâmbetul Său blând o făcu să uite de toate. pe când avea vreo şapte anişori. În zorii unei zile. Le plantă cu multă evlavie lângă peretele de răsărit al odăiţei – să aibă lumina 359 . după ce gânguri de trei ori blând spre fetiţa abia trezită din somn. cam după un an de când rămăsese orfană. Se strecurase aproape nevăzută şi îşi făcuse un culcuş într-o cămăruţă construită lângă peretele bisericuţei din sat în care fuseseră depozitate câteva bănci rupte şi vreo două coşuri de nuiele sparte. o porumbiţă albă veni fără veste şi lăsă pe pervazul ferestrei cinci seminţe mici.

Florile. florile se închideau ca nişte ochi care se pregăteau de culcare şi tufa redevenea verde. acum şi fiica sa era bolnavă fără şansă de însănătoşire. cu lumină în suflet. Într-o zi. se deschideau în fiecare dimineaţă. dacă ar fi fost cu putinţă. Avea o coroniţă de lumină deasupra capului şi îi vorbi cu o voce tainică şi blândă: 360 . pleca să culeaga ierburile de leac. când fetiţa se duse la vraci să îi ducă plantele. Apoi. strălucitor. Era minunat. mergea să ude pământul în care pusese semincioarele şi mulţumea Bunului Dumnezeu pentru darul său. După ce îşi pierduse soţia.blândă a dimineţii şi umbra răcoroasă şi binevenită a după-amiezei. după cum spuseseră cei care se ocupaseră de ea. pe frunze şi cădea ca nişte lacrimi pe pământ. Tot drumul până acasă. şi apoi la culcare. După o săptămână ieşiră din pământ nişte tulpiniţe care în scurt timp se transformară într-o tufă plină de frunzuliţe de un verde închis. necesare unei fierturi secrete care. iar culorile erau atât de frumoase încât încetul cu încetul fetiţa îşi mută locul de rugăciune lângă tufă. Nedându-se bătut. lăsând să se vadă în mijlocul fiecăreia o picătură de apă care se scurgea încet. Acum. în fiecare seară. fetiţa trebuia să vina mai repede şi cu anumite plante pe care i le spuse. fetiţa se rugă pentru copilul bolnav şi pentru părintele îndurerat. să nu mai treacă nimeni prin această suferinţă. Ştia ce înseamnă pierderea familiei şi îşi dorea. Iar apoi. După încă o săptămână tufa începu să înflorească. acesta a trimis veste tuturor vracilor din ţinut să vină cu orice ierburi ar ştii şi să încerce să îi vindece fata. acesta îi povesti despre necazul ce se abătuse asupra conducătorului ţinutului. Trecură câteva anotimpuri şi planta rămăsese la fel de înflorită şi de puternică. ca nişte steluţe albastre. va fi de ajutor bolnavei. Fetiţa fu şi mai bucuroasă – florile miroseau atât de proaspăt. lacrimile ei de durere şi speranţă se împleteau cu lacrimile dulci ale florii. În noaptea aceea o visă pe porumbiţa care îi adusese seminţele. spera vraciul. după ce îşi spunea rugăciunile. Aşa că pentru a doua zi. în fiecare dimineaţă. Astfel că în fiecare dimineaţă. să le ierte Bunul Dumnezeu păcatele şi să îi îndrume pe calea cea bună.

. A doua zi dimineaţa bolnava bău din nou din leac şi pe la amiază deschise puţin ochii. Dar să nu spui nimănui de unde le ai şi nici să nu dai vreun fir din floarea ta! Să pleci la amiază şi să te înfăţişezi conducătorului mâine la răsăritul soarelui. în tot ţinutul. când ultima picătură de licoare fu înghiţită fata se ridică şi strigă după tatăl său. dar continuă să doarmă tot restul zilei. vestea însănătoşirii fiind purtată din gură în gură şi apoi din sat în sat. Toată casa începu să freamete de bucurie. bolnava se cufundă într-un somn adânc şi liniştit. află că nici unul dintre vracii sosiţi nu avuseră sorţi de izbândă. după ce se trezi. Întradevăr. spuse fetiţa conducătorului încremenit în faţa patului bolnavei şi îngenunche la fereastră împreunându-şi mâinile şi ridicându-şi ochii spre cer.Fetiţă dragă. Iar a treia zi. Privirea profundă şi autoritară – chiar dacă venea de la o fetiţă atât de mică – credinţa din glas îl făcură pe părinte să capete puţină speranţă. . 361 . Dar vru să dea ascultare întocmai îngerilor Domnului (căci asta îşi zicea în sinea sa că era de fapt porumbiţa) şi nu plecă decât la vremea sorocită. aducător de viaţă. Dimineaţa. deşi ar fi zburat până la casa conducătorului să îi aducă mai repede izbăvirea. fetiţa mulţumi cu şi mai multă evlavie Bunului Dumnezeu pentru că îi ascultase rugăciunile şi se îndurase de sufletele celor doi. după ce îi dădu să bea puţin din ulcioraş. Când ajunse. după vreo cinci ceasuri de mers. apoi strânse cât putu de multe picături într-un ulcioraş pe care îl adăposti în cămăruţa în care dormea şi apoi plecă să culeagă plantele cerute de vraci. La răsăritul soarelui. Acesta căzu la rândul său în genunchi şi îşi mărturisi printre lacrimi credinţa în Domnul Dumnezeu – căci până atunci nu crezuse şi chiar se lăuda că pe lumea aceasta singurul său stăpân este el însuşi. fetiţa se înfăţişă conducătorului şi îi spuse că avea leacul. iar fata conducătorului se stingea văzând cu ochii – o febră mare pusese stăpânire pe ea şi începuse să aiureze şi să aibă vedenii urâte.Acum ar fi bine să ne rugăm Bunul Dumnezeu pentru facerea celor de cuviinţă. culege picăturile ce curg din florile cele albastre şi du-i fetei conducatorului să bea trei zile la rând.

alteori numai cu lacrimile miraculoase ale florii. atunci când Bunul Dumnezeu credea de cuviinţă. Au plecat ei de acasa si au mers ce au mers pina ce primul purcelus s-a simtit tare obosit. dându-i de veste prin porumbiţă. mulţumind Bunul Dumnezeu pentru minunea făcută. Dormise şi visase. ei crescusera indeajuns ca sa porneasca in lume sa-si gaseasca norocul. să o răsplătească pentru fapta sa. Atunci conducătorul şi fiica sa căzură în genunchi şi rugară pe Bunul Dumnezeu să răsplătească cu prisosinţă mesagerul trimis. Anii trecură. iar ochii rămăseseră aţintiţi pe chipul Maicii Preasfinte dar povestea fusese numai până aici. Tocmai atunci a trecut pe linga ei un om cu o caruta plina de 362 . Zâmbetul Acesteia le învălui cu atât de multă iubire încât Isidora închise ochii ca sa şi-l întipărească mai bine în minte. o trimitea în lume să facă bine.. căci îşi făcuse pe deplin datoria.. fetiţa era deja departe şi nimeni nu putu să spună nici de unde era şi nici măcar cum o chema. Desi erau inca purcelusi. răsuflarea abia se mai auzea. Se va strădui să aibă măcar atâta iubire cât fetiţa aceea. fetiţa crescu şi. Uneori pleca cu leacuri special alese după spusele acesteia. Mânuţele se opriseră din cusut. Când îi deschise era dimineaţa şi Maica Domnului îi surâdea din icoana de pe peretele camerei sale.Fetiţa profită de neatenţia tuturor şi. Când conducătorul vru să îi vorbească şi să îi mulţumească. dar totul îi rămăsese întipărit în minte şi în suflet. cei trei purcelusi Au fost odata ca niciodata trei purcelusi care traiau impreuna cu parintii lor. plecă pe nevăzute acasă. Dar întotdeauna mergea în suflet cu dragostea şi credinţa în Dumnezeu şi în puterile Sale nemărginite pe care le semăna în sufletele celor aflaţi la nevoi. Se lăsă liniştea în poieniţă.

profitind de neatentia lupului a luat-o la fuga spre casa celui de al doilea purcelus. Lupul a inceput sa-l roage pe purcelus sa-i deschida usa. Enervat peste masura si epuizat de atita suflat. lemnele au zburat in toate partile. iar cei doi purcelusi au profitat de neatentia lupului si au luat-o la fuga spre casa celui de al treilea purcelus. Seara urmatoare. casuta a continuat sa ramina neclintita. Au auzit un zgomot afara si s-au ingrozit de frica cind l-au vazut pe lupul cel mare si mai flamind ca niciodata. La un moment dat al dolea purcelus s-a simtit obosit si vazind trecind pe linga el un om cu caruta plina de lemne. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa." Cel de al treilea purcelus si-a continuat drumul pina a ajuns la un pietrar. lupul s-a catarat pe acoperisul casei si si-a dat drumul 363 . Finul este usor si moale ca sa-mi fac o casuta cum imi place. S-a uitat prin peretii de paie ai casutei si a inceput sa tremure de frica. dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. dar la refuzul purcelusului a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Finul a zburat in toate partile. Dar cind lupul a incercat si a doua oara sa sufle peste casuta. A doua seara.fin. iar primul purcelus le-a zis fratilor sai: "Eu ma opresc aici. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa. cei trei frati isi incalzeau picioarele la focul din soba. si a treia oara. in timp ce primul purcelus s-a asezat comfortabil in patul lui de fin. Noaptea. Lupul a incercat si a doua. Purcelusul s-a gindit ca piatra este cea mai potrivita ca sa-si faca o casuta rezistenta asa cum era si el. Casuta de lemn a ramas aproape neclintita. au auzit zgomot afara. a auzit un zgomot afara. care facea piatra de construit. caci afara era un lup mare si flamind." Si ceilalti doi frati l-au imbratisat si au plecat iar la drum. in timp ce cei doi frati se aflau la masa. S-au uitat prin fereastra casutei de lemn si s-au ingrozit cind au vazut pe lupul cel mare si flamind. i-a spus fratelui lui: "Lemnul acesta este numai bun pentru casuta mea asa ca ma opresc aici. dar tot degeaba. Dar casuta nu s-a darimat. iar purcelusul.

in casuta pe cos. Voia şi el să zboare şi să-i ajute pe copii. întotdeauna nu dura de prea mult timp. au construit o alta casa mai mare. plin cu apa. cu peretii din piatra. De atâtea ori se visase îngeraş. pui drag!‖. dar era mic şi nu putea să facă încă prea multe. au pus pe foc un ceaun mare. Calatorie cu ingerasul pazitor Ştefănuţ întotdeauna îşi dorise să fie şi el îngeraş. a aterizat direct in ceaunul cu apa fiarta. iar cind a ajuns jos.. Intre timp insa. iar cu timpul o învăţase şi o spunea singur seara şi dimineaţa. apa era fierbinte.. Lupul. îl luaseră cu ei – parcă avea şi el aripi – şi colindaseră toată lumea. urlind de durere.. Mămica şi tati i le cumpăraseră de fiecare dată dându-i un sărut pe frunte şi spunându-i: ‖să fii şi tu ca ei. de unde nu s-a mai intors niciodata. veniseră trei îngeraşi. Purcelusii. a luat-o la fuga prin casuta si apoi a tisnit prin perete direct spre padure. Într-o noapte visase aşa de frumos. Cind lupul s-a catarat pe cos. purcelusii vazind ca nu au nici o scapare.. Trimisese lumină peste o mulţime de copii. şi aşa îi ajuta pe colegii de grădiniţă şi pe cei doi prieteni din faţa blocului ori de câte ori era nevoie. stiindu-se in siguranta de acum incolo. ci de când auzise pentru prima dată rugăciunea pentru îngeraşul păzitor. Era cea mai buna casa din lume si ei au trait in ea fericiti pentru totdeauna. sau ca figurinele colecţionate pe pian. cu masa si dulapul din lemn si cu paturi din fin moale. aşa ca cei din iconiţele pe care le strângea în sertar. ca un fel de ploaie sclipitoare care îi curăţa şi îi lăsa mai 364 . cind a inceput sa coboare de-a lungul cosului apa clocotea. pe care mai întâi i-o spusese mămica. Având în vedere că nu avea decât 4 ani.

Ştefănuţ se simţi tot mai uşor. Hm. Se trezise mai dimineaţă căci nu se auzea nici un zgomot în casă.. apoi slujba la biserică cu toate colindele acelea atât de frumoase – are să fie o zi fantastică! Se întoarse pe o parte pregătindu-se să se dea jos din pat.. Şi-apoi cadourile trebuie să stea sub brad. Apoi. Când îi deschise se trezi faţă în faţă cu fluturele albastru desenat pe lustră. când . încet. nu se auzea nici un sunet. Fusese atât de bine! Când s-a trezit dimineaţa. din cupa clopoţelului începură să iasă multe scânteioare care.. Îl scutură mai tare şi. ca dacă Mântuitorul va vrea să se mai nască vreodată printre oameni să îl primească cu bucurie. ‖va să zică Bunul Dumnezeu îl ascultase în rugăciunile lui‖. şi luă clopoţelul scuturându-l cu putere fără să mai stea pe gânduri.luminoşi. ‖Iupiii!‖ strigă în gând Ştefănuţ. Scânteioarele începură să curga şi mai tare din clopoţel până deveniră un nor care îl înconjură pe băieţel... Ieri noapte fusese Ajunul Crăciunului. se uniră formând conturul unui îngeraş – aşa cum era cel pe care îl lipise pe dulap.. . susură acesta cu un glas cristalin. Ziua de Crăciun! Bucurie şi prăjituri şi cadouri.. tot mai uşor şi închizând ochii se gândi că imediat va putea să zboare cu adevărat. aşa cum L-ar fi primit el. deodată. ce căutau pe perna lui?! Ştefănuţ luă clopoţelul şi-l scutură uşurel. îl mai rugă pe Bunul Dumnezeu să îi facă pe oameni mai buni. ce să fie asta? Curios! Ce ţi-e şi cu Moşul ăsta! Să-i aducă un clopoţel. Ştia că fusese destul de cuminte (adică făcuse numai poznele obişnuite. Ştefănuţ şi-a dorit din tot sufletul ca acei copii (dacă existau) chiar să se simtă mai bine şi se rugase în mod special pentru asta la Bunul Dumnezeu. cu gândul la povestea despre naşterea Micului Prunc Sfânt spusă de mama la culcare. mai scutură o dată clopoţelul. specifice unui copil vioi şi curios ca el.. Vom fi înapoi până să se trezească ai tăi. 365 .Dacă vrei să vii cu mine. dar se gândea la alţi copii şi se rugă la Dumnezeu să-i ierte şi să-l trimită pe Moşul şi pe la ei. cum zicea tata câteodată) aşa că Moşul nu îl va ocoli.

Când fetiţa trântise mingea... Mai bine hai cu mine să îţi arăt. era parcă mai mare şi cu siguranţă mai aurie. Repede la oglindă! Avea o oglindă cam mititică cât să-şi vada căpuşorul când se pieptăna dimineaţa înainte de a pleca la gradiniţă. dar în loc să îşi audă glasul văzu cum împrăştie în jur o mulţime de steluţe aurii. ar fi şi mai mulţi îngeraşi bucuroşi. Dacă ar fi mai mulţi copii ca tine. dar de fapt .. Ştefănuţ văzu imediat copila cu pricina..Bună dimineaţa. Imaginea îl lăsă peste măsură de uimit. cam cum sunt păpădiile vara numai bune de suflat. Nici pe departe un îngeraş cu care era el obişnuit.Uite la fetiţa aceea! În doar câteva clipe a rupt două jucării şi le-a aruncat sub pat. iar camera ei era murdară şi plină de jucării stricate. cu un păr răvăşit. În camera de alături o bătrânică – cu siguranţă bunica – stătea tristă pe un scaun şi tot ofta încetişor. Ştii. Şi într-o clipă cele două mingi de lumină se ridicară mult deasupra oraşului.Oooo! Zbor .. . Se îndreptă din ce în ce mai curios către geam – o să se vadă cu siguranţă mai bine în el. Nici hainele nu prea nimeriseră dulapul sau sertarele şi zăceau care pe pat... Hm! Dar ce era asta?! În oglindă se vedea numai lumină . De parcă ar fi avut un binoclu.. continuă ea.. care pe scaun. Ce frumos! Trebuia neapărat să se vadă. Va să zică aşa arătau îngeraşii de fapt . se entuziasmă el. noi îi ajutăm pe oameni să facă numai lucrurile plăcute lui Dumnezeu. zgomotul o făcu să tresară şi 366 . Dacă ar fi fost şi tata acolo să-i facă o poză . aproape de nori.. aruncate care încotro. Era doar o minge mare de lumină aurie. Nu pare deloc greu la prima vedere. Apoi îşi aminti că acesta era secretul lui şi al îngeraşului din clopoţel şi chicoti incetişor împrăştiind încă puţine steluţe. Îngeraşul păzitor se opri şi îi spuse lui Stefănuţ: . Avea o feţişoară cam răutăcioasă... Acum a aruncat cu mingea şi era cât pe ce să spargă veioza. eu sunt îngeraşul tău păzitor.Dar la ce te aşteptai. . dragă Ştefănuţ? O altă minge apăruse de niciunde lângă el. Îşi mulţumesc că m-ai ascultat de atâtea ori şi că eşti aşa de bun. Ei trebuie doar să ne asculte.

. veni răspunsul.. atunci cu siguranţă asculţi de cei răi. Ştefănuţ ar fi făcut ceva.Dar îngeraşul ei păzitor unde este? întrebă el.cel mai bun ajutor de la ei îl primeşti.se ridică pe jumătate de pe scaun.Ia te uită. o pată aproape cenuşie – un cerc strâmb care semăna foarte bine cu cercurile pe care le făcea Stefănuţ când era mai mic şi abia învăţase să ţină creionul în mână – se ţinea aproape de umărul drept al fetiţei.oricare ar fi ele . vino cu mine să îţi arăt ceva.Drag copil. păi când nu asculţi de îngeraşii cei buni. lângă umărul ei drept! Într-adevăr. orice ca să o vadă mai fericită pe bătrână şi s-o cuminţească pe fetiţă. ci şi părinţii lor! Dar nu te întrista. dar aceea ce este? Umbra aceea negricioasă! . Ştefănuţ era deja foarte încântat pentru ceea ce primise şi nu credea că i se cuvenea ceva anume pentru că se purtase frumos acasă şi la grădiniţă – ar 367 . iar în momentele de cumpănă . iar aceştia te îndeamnă la tot felul de lucruri care de care mai urâte şi nepotrivite. Dar mai era ceva ca un fel de ceaţă negricioasă care o urma peste tot şi aproape îi cuprinsese umerii ca o trenă. care parcă spunea că nu are rost să intervină. drept răsplată şi mulţumire pentru felul în care te-ai purtat până acum. aşa ne dorim şi noi. dar se lăsă să cadă la loc cu o faţă deznădăjduită. Pentru că fetiţa nu îl asculta şi pentru că nu a reuşit aproape de loc să o facă să se îndrepte şia pierdut din ce în ce mai mult puterea şi lumina .Aaaaa. . .Păi nu a mai rămas prea mult din el. întâmplările acestea ca cea cu fetiţa . . Îl vezi? E acolo. Iar acum.pe care tocmai ai văzut-o . pentru că ajutându-ţi îngeraşii le vei da putere să te ajute şi ei pe tine.nu sunt chiar aşa de dese. Foarte mulţi copii sunt buni şi foarte buni. .Păi eu îmi doresc din toată inima ca toţi copiii să îşi asculte îngeraşii de lumină! Nu putem face nimic? . dar trebuie să îşi dorească şi fiecare copil – şi nu numai ei. sau măcar bunuţi. Iar îngeraşii lor arată destul de luminoşi. Voiam doar să ştii că trebuie să fim buni cu orice sacrificiu şi efort.

Era din nou acasă! Şi bucurie şi regret. care mai mici. dar şi acasă era atât de bine! Chiar daca nu va putea povesti nimănui despre expediţia sa.Acum poţi să-ţi dai drumul! Adică să te dai pe curcubeu! Dacă ai să te uiţi cu atenţie în jurul tău ai să vezi că nu eşti singurul! Şi îngeraşul păzitor începu să străbată culorile în lung şi în lat.fi făcut şi mai multe ca să vadă lumina aceea blândă din ochii părinţilor săi de fiecare dată când se uitau la el.. Era chiar sunetul clopoţelului primit de la îngeraş. O mulţime de alte mingi strălucitoare. dar acum când acesta era facut din culori atât de frumoase . care mai mari.. fusese mai mult decât un vis. Ştefănuţ nu aşteptă de două ori îndemnul . o să zburăm cu cea mai mare viteză! Mingile de lumină se uniră şi zburară până la un curcubeu mare şi frumos. Iar calea spre lumea îngeraşilor îi era deschisă .Lipeşte-te de mine! îi făcu semn îngeraşul. ar fi vrut să mai zăbovească în lumea îngeraşului. devenind când roşu. Doar promisese! Şi-apoi cine-avea să creadă un vis?! Împinse cu picioarele păturica şi sări pe podea cu un mic tropăit.şi acasă îi plăcea teribil de mult să se dea pe tobogan. Iar acum ştia cât de mult bine îi făcea îngeraşului prin faptele sale bune! .. Şi venise din mâna sa stângă care îl strângea cu putere. Ce amestec de culori! Parcă era perna lui de acasă! Când se dezmetici mai bine.. 368 . Ştefănuţ băgă de seamă că era chiar pernuţa lui în care îşi înfipsese cu multă nădejde năsuşorul. când albastru sau violet după cum atingea benzile de culoare ale curcubeului.. care mai pufoase se scăldau în culorile curcubeului.. când galben. Ha ha ha! Fusese adevărat! Ştia el. Un clinchet subţirel de clopoţel se auzi şi Ştefănuţ încremeni nemişcat încercând să-şi dea seama de unde venea sunetul. .

nu fac altceva decat sa confectioneze daruri pentru copiii din toata lumea: papusi si ursuleti din plus. masini teleghidate si cate si mai cate. ce daca am doar cinci ani? Cine a zis ca nu pot fi detectiv la 5 ani. Mosul le incarca pe toate in sania lui trasa de reni si cand ajunge la casa fiecarui copil coboara pe horn si-i lasa darurile in cizmulite sau sub brad! Pe toate mi le-a povestit Danut. Nu vad atunci unde e misterul. asa ca bietul de el incearca sa tina pasul cu noi.Ei. a visat sa ajunga detectiv. jocuri mecanice. Ce se va intampla peste doua zile? o sa ma intrebati voi. Sunt chiar foarte complicate. cat e anul de lung.Ei si. am incercat eu sa-mi incurc vecinul. . lucrurile nu sunt chiar asa de simple pe cum par. Si sa nu mai vorbim despre geanta diplomat. ochelari de soare negri. vecinul meu. Ba. . se intrista brusc Danut. cu sufletul la gura. Si misterul lui Danut se afla cat se poate de aproape de el. usor trasa peste fata. Ca are acolo o casa plina de spiridusi care. ce mister vrei tu sa dezlegi? . binoclu si aparat de fotografiat! Pe toate si le dorea Danut. va fi Craciunul. De exemplu. e deja Craciunul.Stiti. vezi. obligatoriu cu gulerul ridicat. cum se face ca in ziua de Craciun toate gradinitele din cartierul meu sunt pline de Mosi? In fiecare se 369 .Secretul lui Mos Craciun Dintotdeauna. pardesiu lung si la fel de negru. dar stia ca inca este prea mic sa-si implineasca acest vis. . a uitat ca in meseria aceasta totul e sa ai un mister de dezlegat.Dragul meu Danut. mai mult. copiii. Abia ce implinise cinci ani in urma cu o saptamana. la distanta de nici doua zile. Asa ca Danut va incerca sa descopere misterul lui Mos Craciun. Asa cum stia el si cum a vazut prin filme: cu palarie cu boruri largi. am sa va raspund eu. ne pricepem acum si la calculatoare si la jocurile video. vad ca stii totul despre Mos Craciun. mie mama imi spune mereu ca Mos Craciun este un mos venit de departe. Mosul stie ca noi. dintr-o tara numita Laponia. Danut. Ceva frumos. Cand jucariile sunt gata pregatite.

pentru ca nu avea prea mult timp la dispozitie. intr-o seara. pe cand eu. ochelari negri si pardesie lungi? Unde mai pui si ca actiunea urma sa se desfasoare la ore tarzii. Pina la urma. La un singur capitol au cam avut probleme: de unde sa faca ei rost de palarii. Alexandru si Ionut. o sa vezi ca Mosul nici macar nu va veni. mai spuse ganditor Mihaita. cand ei ar trebui sa fie in mod normal in pat in tinuta obligatorie: pijama. In cea mai mare graba. Danut si-a ales si colaboratorii: Mihaita. . Tare mi-e mie teama ca Mos Craciun nu exista decat in povesti si in mintea celor mari.Daca Mosul nu e unul bun. locul actiunii: dormitorul lui Danut. Sau exista cu adevarat? Acesta e misterul pe care am de gand sa-l dezleg.Glumesti? Cum sa nu vina? Ne-am pregatit atat de mult pentru intalnirea cu el. Zis si facut.Eu nu cred ca va veni! sopti incet si cu teama parca. 370 . ci unul rau si imbracat in negru? . poate vine la cei care au fost peste an cuminti. Momentul actiunii: noaptea de Craciun. au pus la punct planul de bataie. Si cum se face ca toti mosii seamana atat de bine intre ei? Ca sa nu mai vorbim de faptul ca adesea Mosul uita ca mi-a adus darul la gradinita si vine si acasa la mine. Ionut indrazni sa puna intrebarea care-l framanta de multa vreme: . cu lumina stinsa.Taci! se ingrozi Alexandru. baietii s-au multumit sa-si imbrace pijamalutele cu liniute si floricele.Poate!. daca stau sa fac socoteala tuturor traznailor pe care leam facut in 365 de zile! Tragandu-si bine plapuma pana sub nas. . Mihaita.afla cate unul. obiectivul: dezlegarea misterului Mosului cu barba alba. Mai mult. sosirea lui Mos Craciun. la insistentele mamei lui Danut au acceptat si sa se vare sub plapuma si sa astepte acolo. desi stau la bloc si nu are horn pe unde sa coboare. Si toti patru. Si cum de pana acum n-am intalnit pe strada nici un Mos care sa-si fi murdarit barba alba si mustatile cu funingine? Eu unul nu mai inteleg nimic. vorbesti prostii. chiar si mama lui Danut ne-a asigurat ca Mosul va veni. pentru ca nu exista cu adevarat. .

cand s-a trezit. mai bine zis. rezistau eroic. Dimpotriva. langa patul lui a rasarit ca din senin un Mos cu barba si mustatile ninse de ani multi. Si exact in clipa in care somnul l-a luat in brate.In tot acest timp.. imbracat in rosu. Si orele treceau. va fi imposibil sa rateze marea intalnire. nu? Asta inseamna sa stea ore in sir la panda. Ene. au rezistat pana la sosirea mosului. Danut n-a suflat nici cel mai mic cuvintel.Nu. o sa aveti sansa sa-l vedeti pe Mos Craciun in carne si oase. foarte incet. Tin minte ca. Problema lui era alta: cum sa faca sa ramana treaz atatea ore? Daca Mosul vine abia catre dimineata si rateaza intalnirea cu el? . Daca stati si voi treji ca mine in noaptea aceasta. El insa. Baietii.Da. .E Mos Craciun! a mai apucat Danut sa sopteasca.Aha. . Incet. gata sa-si deschida darurile. da se infierbinta Danut. incerca Danut sa calmeze spiritele. atunci cand a intrat in camera. a simtit un sarut cald. Auzindu-l. copiii incepura sa-si dea coate si sa rada pe infundate. insa. Ce mai. nici vorba de asa ceva. nu va mai certati. In liniste. pe frunte.. Danut i-a gasit pe prietenii lui stransi in jurul bradutului impodobit. batrin si cu barba alba? . Se tarau parca una cate una. Dimineata. cu cizme negre si cu un sac doldora de jucarii.Gata. Doar vroia sa se faca detectiv. azi noapte am stat treaz pina tarziu si l-am vazut pe Mos Craciun in carne si oase. deci l-ai vazut. sa fie atent la cea mai mica miscare si sa stie sa ignore furnicile care incercau sa-i inchida ochii. munca de detectiv e tare grea! Asa gandea Danut in clipa in care. Nu te bucuri de darurile Mosului sau esti trist ca ai adormit azi-noapte si n-ai mai dat ochii cu el? . . Danut a fost singurul care a ramas de veghe. nu avea nici timp nici chef sa vada ce i-a adus Mosul. Era exact asa.. Sau. m-a sarutat pe frunte. copiii s-au pus la panda: daca vor reusi sa-si tina ochii deschisi si atentia incordata la maxim.Ce-i cu tine Danut? il intreba Alexandru.. Si cum arata? Era asa cum il stim noi. 371 .

orice care sa demonstreze ca Mosul a fost acolo. Danut chiuia de bucurie: in mana stanga tinea. in camera.Ei.. Nu vrea cu nici un pret sa piarda intalnirea cu Mosul. in fiecare an.Uraaaaaa! Uimiti. ceva.. incepu sa caute prin camera ceva. in noaptea cea sfanta. se gandi ca ar fi timpul sa se pregateasca pentru iesirea la sanie. Pesemne le uitase acolo cand il sarutase pe frunte. Danut incearca sa nu adoarma. Copiii au facut ochii mari si au ramas muti de uimire. Si daca se intampla.. . Doar te crezi detectiv. Danut se afla in mare incurcatura.. trebuie sa fi lasat o urma.. o jucarie miscata de la locul ei... Cine stie. nu-i asa? Daca Mosul a fost aici.. Danut scoase un chiot de bucurie. vezi. sa dea mana cu Mos Ene inainte de vreme. Nimic! Toate erau la locul lor si nici o urma.. pentru ca de-acum e clar: Mos Craciun exista cu adevarat! Misterul a fost dezlegat 372 . un glob spart. Incepu sa-si descheie nasturii de la pijama incet.. Un vis frumos. Cum sa dovedeasca el existenta Mosului? Cat de rau ii parea ca a adormit si n-a apucat sa-si trezeasca prietenii. acum te-ai convins? Stiam doar cu totii ca nu e decat o poveste pe care cei mari au inventat-o pentru noi...Dovedeste-ne! nu se lasara batuti baietii. atunci nu uita sasi verifice dimineata nasturii de la pijama. Trist si abatut. copiii s-au apropiat sa vada ce se intampla. copiii! Danut simti cum in ochi incep sa i se adune lacrimi. Descurajat. . sarea si striga cat il tineau puterile: . poate totul n-a fost decat un vis. unul cate unul. Numai Danut dansa. E imposibil sa nu gaseasca infasurate acolo macar trei fire din barba alba a mosului.Am dezlegat misterul! Mos Craciun exista cu adevarat! De-atunci. trei fire albe din barba lui Mos Craciun. O urma de cizma pe covor. Si tocmai cand ajunse la nasturele de la guler.... sa stea impreuna de vorba cu Mos Craciun. totusi. abia desprinse de la nasturele gulerului de la pijama.

Barbatu-sau insa nu vrea. dara pentru ca era inca tanar. neputand ei nimeri mai mult acasa. Femeia le-a facut merinde si le-a pus intr-o traista. pe care o iubea foarte. au statut putin de-au facut foc si au mancat. s-a insurat de-a doua oara si si-a luat o muiere. a si inceput copila a presura cenusa pe urma sa. tot icicolea. si pentru ca sa nu-l lase. avea un presimt rau si imbiase si pe frate-sau sa nu se duca. ea l-a lasa si n-a mai sedea cu dansul. se vor curati asa de dansii. ca mai marisoara. pentru ca-i era fii drepti din sangele sau. Dara ce sa faca cu dansii. pentru ca copila. a spus copiilor ca sa vie cu dansul ca sa-i ajute a strange lemne. ca sa-i alunge de-acasa sau sa-i piarda cumva. ca de omorat. pentru ca are sa mearga cu baietii la padure dupa lemne. asa au si facut! Intr-o zi s-a sculat omul acela des-dimineata si a poruncit femeii sa faca merinde. ca sa poata cunoaste drumul pe unde au mers. n-au avut ce sa faca si s-au pornit si ei. o mana de cenusa de pe vatra si s-a luat dupa aceea catinel dupa dansii. Cand insa la dus. Dara ei nu voiau sa mearga nicidecat. nu cuteza sa-i omoare? Deci au inceput a se sfatui amandoi in ce fel sa-i prapadeasca si sa se coroata de dansii. ca va fi vai de dansii acasa de n-or merge.Cei doi baieti parasiti Era un om. i-a fagaduit ca i-a intra in voie. Ce sa faca amu 373 . ca de nu i-a pierde. Mergand ei asa pana hat afund in padure. pentru ca nu-i putea suferi in ochi. dara infricosandu-i mastia. caruia i-a fost murit femeia cea dintai. ca ochii din cap. Cand sa se porneasca. si i-au ramas de la dansa un baiat si o copila. cat sa aiba de ajuns pe ziua aceea. pe nevazute. Cum au ajuns in padure. Aceasta mastie tinea foarte rau pe baietii cei ramasi de maica si imbia totuna pe barbatu-sau. Dara muierea tot nu inceta sa-i roada urechile ca sa-i prapadeasca. Cum s-au sfatuit. El o avea foarte draga. Dupa multe sfaturi s-au invoit la aceasta ca sa-i duca afund in padure si sa-i lase acolo si. a apucat copila.

dara bontanitura nu inceta. Cand la urma le-au ramas vro cativa carmoji. da. Copiii nu prea vroiau sa ramaie. tot da.Ia de-ar fi acuma copiii acasa. auzind bontanitura si ciocanitura aceasta. Atuncea zise femeia catre barbatu-sau: . si s-au fost pus amandoi la masa si au ospatat. si de aceea a sfatuit tot cu binele pe copii ca sa ramaie acolo. ca el a veni indata si apoi or merge acasa. iar tata lor a luat securea cu sine si s-a dus intr-o parte in padure pana ce s-a pierdut din ochii lor. Cum au ajuns aici si au zarit lemnele acelea legate de copac si bontanind. ca eu m-oi duce. da. Aici a fost facut mastia lor fel de fel de bucate alese. credeau intr-adevar ca acolo se afla tata lor facand lemne. dara n-avea incotro. Ei dara au asteptat si-au asteptat ca sa inceteze a face lemne si sa vie la dansii ca sa mearga acasa. iarasi la acel loc unde i-a fost lasat tata lor. da. Bietii copii n-au avut ce face si au ramas acolo singuri. ia.tata-sau ca sa se stearga de dinaintea lor si sa-i lase singuri aici? A chitit amu cat a chitit si pe urma le-a zis: . ca nevasta-sa ii spusese acasa. dara sa mearga si ei cu dansul! Bietului om i se rumpea inima dupa copii. De aici s-au luat amandoi pe urma cea de cenusa indarapt. s-au speriat si au cunoscut ca tata lor i-a inselat numai si i-a si lasat aici singuri in padure in prada fiarelor! Ce sa stie ei a face? Au inceput a plange si a se vaieta si s-au intors. Copiii. zicand ca el s-a indeparta poate prea tare. tremurand de frica. si ca ei se tem singuri aici. tot placinte si scoverze. Ce sa faca ei acuma. ar manca si ei acesti carmoji si n-ar mai ramane! 374 . da. Aici a legat doua lemne de un copac si cand batea vantul. mai incolo in padure si-oi face lemne si dupa aceea om merge iarasi acasa. nici tata lor nu se arata. ca-i mai prindea noaptea in padure? S-au luat si sau dus catinel dupa vuietul acela de ciocanitura. apoi sa stie ca ea l-a parasi de buna seama. se loveau lemnele unul de altul si tot faceau cioc! cioc! asa incat iti parea ca taie acolo cineva lemne. tot da. ca de i-a aduce indarat.Dragii mei! ramaneti voi aici si ma asteptati. pana ce-au ajuns intr-o vreme de noapte acasa.

crezura c-au zis-o din inima buna si se raspunsera de sub fereastra: . si ca el socotea ca ei au mers inainte si ca i-a afla acuma acasa! Amagindu-se copiii cu aceste cuvinte magulitoare. Auzind ei zicandu-se: "De ar fi acuma copiii nostri acasa. se temeau sa intre deodata in casa si de aceea s-au fost pus sub fereastra sa asculte ce fac parintii lor in casa si ce vorbesc ei. daca nu i-a duce maine afund tare in padure ca sa nu mai nimereasca acasa si sa se coroata de dansii! Degeaba se dezvinuia bietul barbat inaintea femeii sale. au socotit in sine: "Ca de ne-a mai lasa tata si acuma indarat.Dara copiii. ca ea nu voia sai creada nimica si-l ameninta tot din ce in ce mai tare. si n-a stiut ce sa faca de manie asupra barbatului sau.Na! mancati si voi carmojii acestia si va culcati si dupa aceea sa va hodiniti. ca maine dimineata om merge iara la padure dupa lemne! Auzind bietii copii aceste cuvinte s-au intristat foarte si au inceput sa zica ca ei n-or merge mai mult cu dansul la lemne. a ratacit si nu i-a putut nimeri. dara n-a putut da peste dansii. daca a mai vedea baietii acestia in ochi. Cu asta data n-a avut ce sa faca si a chemat baietii in casa zicandu-le: . ca el ii inseala si-i lasa inapoi. si ca ei dupa aceea se tem si nu pot nimeri singuri acasa! Dara tata lor le spunea ca el nu-i de vina la patarania de astazi. cat n-a putut sa ia. si mangaindu-se cu viclesugul intrebuintat intaiasi data. ca i-a cautat. ca ea s-a duce de la dansul incotro or duce-o ochii. cautandu-i. taica! Si au intrat repede in casa. Dara iesind afara a aflat biata copila in tinda un polobocel cu tarate si si-a umplut 375 . care venisera pana atuncea acasa. noi tot om nimeri acasa cu acel viclesug ca si mai inainte!" Cand dimineata la pornit. da copila sa ia iarasi cenusa din vatra. ca el a scos-o numai din minte si ca nu i-a dus in padure sa-i prapadeasca. si de aceea a venit singur fara de dansii acasa. dar mastia a zarit-o si i-a dat cu vatrarul peste manute. si unde n-a inceput sa-l suduie si sa-l mustre. ar manca si ei acesti carmoji!". ci ca i-a lasat undeva peacolea pe aproape ca sa poata nimeri acasa. si ca ea l-a parasi de buna seama. ca el n-a voit sa-i lase acolo. ca. maica! iata-ne.Iata-ne. Atuncea a incremenit numai femeia.

pe oara de ieri. de doua. mi se pare ca nene ne-a lasat iarasi! Si acuma-i seara. dragii mei. de s-a intampla cumva sa-i lase iarasi tata. si dupa aceea s-a dus pe-aiurea acasa. bontaneau asa. cum numai le-a parea ca ramane ceva mai mult. ca si cum ar fi fost taind cineva lemne. au strans vreascuri de primprejur. Acuma au fost mers ei la padure prinr-alt loc. au scaparat. Dar nici pe acesta nu-l puteau nimeri acuma. au ajuns de la o vreme foarte afund in padure. intr-o desime nespus de mare. Copiii. socoteau ca-i tata lor acolo si au asteptat pana ce s-a fost incalzit bine friptura aceea. caci acuma a fost innoptat cumsecade? Au inceput iarasi a plange si a se vaieta si s-au luat indarat spre foc. pe unde nu mai umblase picior de om. la foc si incalziti fripturica aceasta. si nu mai vine! Acuma a zis copila catre fratioru-sau: . Tata lor s-a dus. nu pe unde mersesera ieri. fratioare. Copila a ramas si acuma ceva mai indarat si a inceput. au atatat un foc si s-au hodinit putin. dara magulindu-i cu cuvinte dulci si spunandu-le ca sa-l strige indata.Ramaneti voi aici. ca eu ma duc si-oi taia pan-atunci lemne! Copiii. Cu mare greu abia l-au aflat de la o vreme. Aice au stat ei. Vai si amar.. care tot bontaneau lovindu-se la batatura vantului! Ce sa faca ei? Ce sa inceapa. ce-om face noi? Dara tot nu prea credeau sa-i fi lasat si acuma tata-sau si s-au luat dupa vuietul cel de bontanitura si au mers pana acolo.. si dupa aceea s-au asezat 376 . cand au vazut ei iarasi niste lemne legate de copac. de zece ori sa vie. si apoi au inceput a-l striga ca sa vie sa manance impreuna. sa tot presure din taratele acelea in urma sa ca sa poata si acuma nimeri acasa. Ducandu-se asa. ca-i friptura incalzita. de trei. si a legat iarasi doua lemne de un copac. de si-au facut un foc bun. intr-o parte. Dupa aceea a zis iarasi tata catre baieti: . Bietii copii s-au increzut si acuma in cuvintele tatanilor si au ramas. pentru ca batea vantul si se tot loveau unele de altele. Striga o data. ca si mai nainte. unde nu-l mai zareau copiii. fiindca era foarte intuneric si el s-a fost potolit. ca si mai nainte.Vezi.poalele cu dansele si a mers si ea dupa ceilalti. nu vroiau nicidecat sa ramaie indarat. care.. auzind totuna bontanitura aceea.

Pana ce-a putut vana ceva cu arcul s-au fost prins in laturi mai multe pasari. cand ne-am pornit de acasa. pe care le grijise surioara-sa bine si le curatise. frecandu-le amu cat le-au frecat.Fratioare! vina incoace cu mine. Dupa ce-au 377 . Ce sa faca ei acum intr-aceasta singuratate. ca eu am luat ieri. dau incoace. si erau foarte flamanzi. au gasit focul stins. de n-om vana ceva! Si eu as vana cate ceva. si asa au facut foc. nici unde i-a fost lasat tata-sau. ba intralta. Umbland tot asa. Cand s-au sculat dimineata. cand de-aice-nainte li se pierde urma aceea de tarate. s-au ratacit si mai tare in padure.Fratioare! taie-mi cosita si-ti fa arc dintr-insa! El a luat si i-a taiat cosita indata si si-a facut un arc si mai multe laturi. decat tot copaci. iata ca deodata au inceput a se aprinde.pe langa dansul amandoi ca sa doarma pana maine dimineata. Dupa aceea le-au dat in cuget sa ia niste lemne uscate bine si sa le frece unul de altul si. Dara copila i-a zis: . dar nu dau de dansa. dara n-am arc si nici n-am din ce face! Atuncea-i zise surioara: .Surioara draga! noi om pieri de foame. Au fost umblat tot asa ratacind pana acum dupa amiazazi si nu puteau nimeri nici acasa. cearca urma aceea ba-ntr-o parte. Ce sa faca? Mancare n-aveau mai mult si nici n-aveau din ce sa-si faca! Ei nu stiau nici cum sa-si atate un foc! Iata ca-i da Dumnezeu baiatului un cuget sa-si faca un arc si sa vaneze pasari si dobitoace salbatice ca sa se hraneasca cu ele si zise catre sora sa: . dara fara paine si fara sare. cercand. unde nu vedeau nimica. au fript acele pasari si le-au mancat. tarate cu mine si am tot presurat in urma noastra! Hai sa cautam ca poate om da de urma aceasta si apoi om nimeri iarasi acasa! Se iau ei si cauta incolo si-ncoace si dau de urma taratelor. caci acuma la intunericul acesta nu stiau incotro s-o apuce. pentru ca aseara au fost mancat tare putin. Pornesc pe urma aceasta si merg o bucatica bunisoara. si unde nu auzeau nimica. Ce sa faca ei acuma? Dau incolo. Ei au fost flamanzit foarte. pentru ca o vulpe a fost lins toate taratele. decat cand si cand niste foscaituri si paraituri de vreascuri sau niste strigate de pasari si niste urlete de fiare salbatice! Baiatul a inceput iara a scanci si a plange.

Cu merindea aceasta au inceput sa mearga prin padure intr-o parte. pentru ca plouase nu de mult. dara mergand asa mai departe vede alta urma. ca doara ar iesi la lumina undeva din pustietatea aceasta. iara el sa mearga la vanat. de urs. fara sa mai intrebe de sora-sa. ca te-i face lup si ma-i manca! El n-a baut de aici.Da cum sa bei tu de-aici?!. a zis baiatul catre copila: . s-au sfatuit amandoi. Copila a facut un foc bun si baiatul a vanat un iepure si un iedut. a baut. si apa nicaieri! Numai ici-colea se afla cate putini stropi prin niste urme de fiare salbatice. Cand se uita surioara sa inapoi sa vada de ce ramane indarat. Dara cerbul i-a raspuns: . s-a si facut indata cerb. Rozandu-l asa de tare setea. Bucuria lor c-au iesit o data din acea pustietate si ca au dat la lumina. cu atat si grija mai tare. surioara. Dara cu cat le fu bucuria mai mare. Dupa ce-a venit cu vanatul la foc. s-a face urs si-a manca-o! S-au mai dus amu cat s-au mai dus. Fiecare a mers dupa treaba sa. si cum a baut. de-a bea. ca ce sa faca ei.Vezi. 378 . nu m-ai ascultat! Nu ti-am spus eu tie sa nu bei? Vezi. i se facuse baiatului o sete ca aceea cat numai sa se stinga. si tot oi ramane pe langa tine! Mai mergand ei asa prin padure iata ca au dat de o poiana foarte frumoasa si mare.mancat ei si s-au saturat. raspunse sora-sa. ca copila sa stranga vreascuri si sa faca foc.Nu te teme. si dand peste o urma de cerb cu apa intr-insa. l-au pregatit amandoi cum se cuvine si l-au fript frumos. ce-oi face eu acuma singura? Tu ma-i impunge. Insa surioara nu l-a lasat. da sa beie apa din ea.Surioara! tare mi-i sete si n-am de unde sa beau de-aiurea apa decat doara numai din urma aceasta de lup! . il zareste numai ca cerb si zice catre dansul: . si pentru ca nu mai putea rabda de sete. fratioare. pe care era acuma fanul lucrat si pus in capite. Ducandu-se ei asa prin padure. si baiatul slabise de tot si nu se mai putea tine de dansa de sete si a ramas ceva indarat. ca eu nu ti-oi face nimica. zicandu-i ca.

a zis catre surioara sa: . Sezand pe caruta a dat fiecarui capau cate o jemna sa manance. a si facut.ca boier era stapanul mosiei aceleia . Vazand cerbul ca vine stapanul mosiei la vanat. Capaul fuga la caruta sa-i deie alta. Vazand-o boierul asa de curatica. fiindca i-a placut foarte. pe cand ceilalti n-au ros nici jemna cea dintai. Cand l-a vazut boierul iarasi langa sine mai cerand alta. si cerbul s-a fost dat la pascut. Capaul s-a dus iarasi la capita aceea si s-a pus jos s-o manance. Boierul acela . si eu m-oi duce in padure pan ce-a merge stapanul mosiei acasa. Dara iata ca dupa putin timp soseste aici si mosneanul mosiei.Surioara! vina sa te ascund sub capita asta de fan. de unde sa fi venit ea acolo sub capita si. iar singur a mers in padure. sub care era ascunsa fetisoara. ce sa fie aceasta ca capaul acesta gateste asa degraba de mancat. pentru ca se temeau sa nu vada cineva pe cerb si sa-l impuste! In poiana aceasta au poposit ei oleaca. sub care era ascunsa fetita. s-a mirat foarte. Boierul s-a mirat cum de-a gatit-o asa degraba si i-a dat alta. si a oprit caii ca sa poposeasca putin si sasi hraneasca si capaii. 379 . A mai capatat una! Dara si cu aceasta a patit tot asa. ca doara i-ar mai da si alta. El a luat o capita cu rezele si a ridicat-o in sus si a ascuns pe sora-sa sub dansa. Cainele da iarasi fuga la caruta si incepe a se gudura. Aici a vrut sa poposeasca putintel si-apoi sa s-apuce de vanat.ca nu puteau merge mai departe. Atuncea copila intinde manuta si i-o ia si pe aceasta. si a poruncit argatilor sa mearga si sa caute. au aflat copilita aceea si-au dus-o la boier. deoarece era si frumusica. si-a pus painea jos s-o manance. ca ma tem ca sa nu ma-mpuste! Cum a zis. de nu-i ceva sub capita aceea unde a mancat cainele! Mergand ei acolo si rasturnand capita.a venit cu trasura pana nu departe de capita aceea. care iesise la vanat cu capai si cu toata randuiala. si musca o data dintr-insa si ceealalta bucata o lasa jos. Un capau a luat jemna-n gura si-a mers de s-a pus tocmai langa capita aceea. Fetisoara o zareste si intinde iute mana si-o apuca si-o mananca. s-a mirat foarte tare.

Dupa amiazazi a zis cucoana catre argata aceea sa mearga cu dansa la helesteu in gradina sa o 380 . s-au mirat foarte. ca sa petreaca acolo. si-a luat-o de sotie. Aceasta era vara intr-o zi foarte placuta si frumoasa. si. pentru ca el traia foarte bine cu o muiere de casa. si pe urma l-a rugat sa nu-i faca nimica cerbului fratior! Ascultand-o boierul cu luare-aminte. draguta.Da unde ti-i acuma frate-tau? Mergi de-l ada la mine! Ea s-a dus si a implinit porunca boierului. ca eu ti-oi face toate pe voie! Copila atuncea a inceput a-i spune toate celea ce s-au intamplat cu dansii de la-nceput si pan la sfarsit. Dara odata s-a dus boierul oareunde la plimbat si a lasat pe cucoana-sa acasa sa aplece copilul. fara frica. pe copilita langa dansul in caruta. daca mi-i fagadui ca mi-i implini o cerere! Vazandu-o boierul ca vorbeste asa de intelept.Cucoane! eu ti-oi spune tot adevarul. care semana foarte tare copilei aceleia si care nadajduia ca o va lua boierul pe dansa de sotie. si pe urma i-a luat peamandoi cu sine.a intrebat-o frumusel si cu binisorul de unde-i ea si cum de a venit pe aste locuri? Atuncea i-a raspuns copilita: . Deci vazand casenii sai aceasta. de care s-au bucurat tare. iar pe copila a bagat-o in casa si a imbracat-o foarte frumos. i-a zis: . a trimis pe cerb in gradina. in care se afla si un helesteu. numai de-ar fi putut! Pentru ura aceasta cauta in tot felul cum s-ar putea curati de dansa si sa incapa iarasi in dragostea boierului! Traind boierul cu sotia sa amu peste un an de zile.Spune-mi. Acuma insa trebuia sa slujeasca pe copila aceea si de aceea prinse o ura asa de cumplita asupra ei cat n-o putea vedea-n ochi! Ea ar fi sorbit-o intr-o lingura de apa. a auzit boierul si pe cerb vorbind si s-a bucurat foarte tare. i se facu mila de dansii si zise catre copila: . fiindca era boierul inca holtei. Cum a ajuns acasa. Dupa ce l-a adus. iata ca i-a daruit Dumnezeu un prunc foarte frumos. iara cerbul venea dupa dansii.

fara ca sa spuna cuiva ceva. ca asa de bine semanau ele una cu alta! Dara ea i-a zis lui. . facandu-se inca cam suparata: . si intreaba pe cucoana sa. Dar copilul tot plange si plange.Asculta. cazand in helesteu. . si vede ca cerbul e suparat foarte tare si nici nu paste. dragu-meu. Boierul o mai intreaba: 381 . De aceasta nu stia altul nime. Dupa aceea a luat ea si s-a imbracat in hainele ei si a mers acasa. Boierul o intreba: . Copilul cucoanei inecate insa era de tata si acuma n-avea cine sa-l aplece si pentru aceea plangea totuna incat nu-i mai sta gura. ca asa as manca eu o fripturica de cerb.Dumnezeu stie ce-i lipseste. n-a cunoscut-o ca nu-i sotia sa. ci numai sade asa si gogeste. numai de-om fi sanatosi! Si asa au trecut vro cateva zile. au socotit in sine: "Acu a sosit timpul ca sa raman eu cucoana!" si ia si impinge pe cucoana-sa in helesteu de se-neaca. Cand a venit boierul seara acasa.raspunse ea. draga. . caci acuma nici nu vrea sa suga tata! Poate ca-i bolnav ceva. ca oare ce sa-i fie de nu paste el? . s-a lunecat de pe punte si. draga mea! ca argate om mai afla noi. ca tare mi-i dor! Boierul nu i-a raspuns nimica la aceasta. ia asa cum is baietii cei mititei. ci a schimbat vorba pe alta.Nu te supara de aceasta. dara. fara numai cerbul care era in gradina. Scaldand-o ea acolo pe-o punte.Da de ce tot plange copilul? . ce nenorocire am patit eu astazi! M-am dus dupa amiazazi la scaldat in gradina si am luat si argata mea cu mine. s-a inecat indatamare! El i-a raspuns: .Nu stiu. Dupa aceea vin ei iarasi acasa.Ca nu stiu . ca helesteul era foarte adanc. nici nu stii ce le mai lipseste! Mai dupa aceea a mers boierul la primblat in gradina.raspunse ea. ca mai murea de foame.scalde si sa o spele. spalandu-ma. cu care se primbla de subsuoara.Dumnezeu mai stie ce-i lipseste si lui! Da oare sa-l taiem.

apoi sa ia pe femeia aceea ce-a vrut sa-nece pe cucoana-sa. s-a pus si el singur la panda si a vazut cum a doua zi. au imbracat-o si au dus-o boierului in casa. s-a facut un musuroi.Surioara.Eu. intrebat fiind despre cerb. si ca mai bine ar muri. dupa amiazazi. surioara! Prinde-te de razisoara. malul. au spalat-o. ca vine amu de vro cateva zile totuna dupa amiazazi la helesteu si se uita scarbit intr-insul si zice: . Dand ei acuma apei drumul au aflat pe cucoana boierului in fundul helesteului plina de mal si supta de apa. de nu paste? Poate nu-l adapa la vreme si poate ca-i sangerat? Gradinarul. Si pe pruncul tau. si unde i-a picat capul. sa o lege de coada lui si dupa aceea sa-i dea drumul cu dansa. cucoane. Apa. s-a bucurat foarte si au poruncit argatilor sa aduca o herghelie de cai si sa aleaga pe cel mai sireap dintre dansii si sa-l prinda. Nepotelul meu. dara atata i-am luat seama. a zdrobit-o toata. 382 . ori de nu va sti el ce-i lipseste cerbului.. a venit cerbul iarasi la helesteu si a zis tot acele cuvinte. Ca tata umplutu-te-au. sau ba.Oare ce-i lipseste? Ea-i raspunse ca nu stie si ca si ei i-i lehamite acuma de dansul. Fugind calul asa cu dansa. Acestia au ispravit toate dupa cum le-a poruncit boierul. Indatamare au luato. si de alta si a mers la gradinar sa vada. L-apleaca tata stearpa Si-l mangaie cea cioroaica! Auzind boierul cuvintele acestea de la gradinar. suptu-te-au. decat ar necaji-o atata! Boierul s-a mirat numai si de una. nu stiu de ce-i asa de posomorat si de ce nu paste. Vazand-o boierul. dara inca tot vie. i-a raspuns: . ori de-i drept aceea ce zice cerbul. Atuncea a poruncit el argatilor sa dea apei din helesteu pe loc drumul si sa caute.

pe care i-au crescut si i-au invatat pe la scoli si asa i-au facut norociti. nu goi ca puii de vrabie. s-au facut furci. Dintr-insii se trag si invatatii de astazi! Iara eu Am incalecat pe-un pai de secara Si v-am spus o minciuna-n asta seara! Puiul Sandi. pe urma. Boierul a vietuit de aici inainte mult timp in tihna cu cucoana-sa si au facut multi copii. al mai mare dintre pui n-a alergat repede la chemarea ma-sii. numai el 383 . imbracati cu puf galben ca puii de gaina. cand au venit taranii sa secere graul. si cum nu stia sa zboare. o mancau numaidecat. parca erau sapte gogosi de matase. prin iunie. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva zile. si ploua. pic! pic! pic! cu cioculetele lor. doar ca ea in loc sa stea in cotet. si ei. dar mici. Prepelita prindea cate o furnica. ca sa nu i-l inece ploile. hat! l-a prins un flacau sub caciula. in tot sapte oua mici ca niste cofeturi si a inceput sa le cloceasca. a inceput sa adune betigase. Odata. sa asculti pe mamica! Intr-o primavara. o prepelita aproape moarta de oboseala — ca venea de departe. paie si fire de fan si si-a facut un cuib pe un mosoroi de pamant. tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau. ploua de varsa si ea nu se misca. sapte zile de-a randul a ouat cate un ou. Ai vazut cum sta gaina pe oua? Asa sta si ea. si au inceput sa umble prin grau dupa mancare. Dupa trei saptamani i-au iesit niste pui draguti. le-o firimitea in bucatele mici. cuminti si ascultatori. ca nu cumva sa patrunza o picatura de ploaie la oua. se plimbau primprejurul mamei lor si cand ii striga: ―Pitpalac!‖ repede veneau langa ea. s-au facut greble si unde i-au picat picioarele. foi uscate. la marginea unui lastar. s-a facut o mlastina. ori cate o lacusta. mai sus. unde i-au picat mainile. sta afara in grau. Si erau frumosi. Ce frica a patit cand s-a simtit strans in palma flacaului.unde i-a picat nasul.

o sa faci cum ai vrea tu. pe care trebuiau s-o faca in curand. si seara in amurg. zile si nopti. si cu ajutorul mamei lor au inceput sa zboare. ca poti sa patesti si mai rau. ca sub un cort. ―Si o sa zburam pe sus de tot. l-a mangaiat si i-a spus: — Vezi ce va sa zica sa nu ma asculti? Cand te-i face mare. ―Una. dupa-amiaza. trei!‖ Si cand zicea ―trei‖. cand o trece vara. cand era caldura mare. Si asa traiau acolo linistiti si fericiti. si marea. si o sa vedem dedesubtul nostru orase mari si rauri. iar in noptile racoroase se adunau gramada. Lectiile de zbor se faceau dimineata spre rasaritul soarelui. ii batea inima ca ceasornicul meu din buzunar. nu sufereau de sete. Incet-incet puful de pe ei s-a schimbat in fulgi si in pene. Au ridicat toti in sus capetele cu ochisorii ca niste margele negre si ascultau. Ea l-a luat. frrr! zburau cu totii de la marginea lastarului tocmai colo langa cantonul de pe sosea si tot asa indarat. dar a avut noroc de un taran batran. Si mama lor le spunea ca-i invata sa zboare pentru o calatorie lunga. ca e pacat de el.a stiut. sub aripile ocrotitoare ale prepelitei. cand se ingana ziua cu noaptea. cand se potolea vipia. doua. ma Marine. macar ca nu era vreo apa prin apropiere. care s-a rugat pentru el: — Lasa-l jos. dar acum. Din seceratul graului si din ridicarea snopilor se scuturasera pe miriste o groaza de boabe cu care se hraneau si. care dadeau tarcoale pe deasupra miristii. ―Nero! inapoi!‖ s-a auzit un glas strigand. ca beau dimineata picaturi de roua de pe firele de iarba. dar 384 . Ziua. ca esti mic. fuga speriat la prepelita sa-i spuie ce-a patit. Nu-l vezi ca de-abia e cat luleaua?! Cand s-a vazut scapat. Puii n-au priceput. moare. raspundeau ei. pe cand puii se jucau frumos in miriste imprejurul prepelitei.‖ Intr-o dupa-amiaza pe la sfarsitul lui august. caci ziua era primejdios din pricina heretilor. stau la umbra in lastar. ieseau cu totii pe miriste. Mama lor ii aseza la rand si ii intreba: ―Gata?‖ ―Da‖. sa nu iesi niciodata din vorba mea. aud o caruta venind si oprindu-se in drumeagul de pe marginea lastarului.

Cainele paseste incet dupa ea. Ascultau in tacere. si cu nici un pret sa nu se miste. N-a picat. Vanatorul. zboara. Nero! Fasaitul se apropie — uite cainele: a ramas impietrit cu o laba in sus. Se auzea fasaitul unui caine care alerga prin miriste si din cand in cand glasul omului: — Unde fugi? inapoi. dar prepelita se preface asa de bine ca e ranita. Dupa o clipa de socoteala. Ailalti pui nu s-au miscat din locul unde-i lasase prepelita. Ati inteles? Puii au clipit din ochi c-au inteles si au ramas asteptand in tacere. a ramas incremenita. care intelesese ca e un vanator. — Eu o sa zbor. Se apropie grabit si vanatorul. incat vad cum i se urca o furnica pe carambul cizmei. dar tocmai dintr-acolo venea vanatorul. a putut zbura pana in lastar. si puiul a cazut cu o aripa moarta. cu ochii tinta inspre ei. Uite-l: piciorul lui e acum asa de aproape de ei. le-a poruncit sa se pituleasca jos. voi sa ramaneti nemiscati. se intoarce si trage. la doi pasi de la botul cainelui. nu s-a luat dupa dansul. dar acolo. in loc sa stea nemiscat ca fratii lui. O singura alica l-a ajuns la aripa. Era cam departe. socotind ca nu face truda de a-l cauta prin lastar. dupa cum le poruncise ma-sa. de miscarea aripii. osul — la inceput numai plesnit — s-a crapat de tot. vanatorul se departeaza strigand: ―Inapoi! inapoi!‖ Nu poate trage. Dupa cateva clipe prepelita zboara ras cu pamantul. Scaparea lor era lastarul. care o urmareste. — Nu va miscati. lipiti cu pamantul. zboara repede spre lastar. In vremea asta puiul al mai mare.mama lor. cunoscand desimea lastarului si vazand ca trasese intr-un pui. le sopteste prepelita si se strecoara binisor mai departe. Vai! cum le bate inima. iar cand socoteste ea ca e in afara de bataia pustii. e pierdut. care zboara. incat cainele vrea cu orice pret s-o prinda. Din cand in cand se auzeau pocnete de pusca si glasul vanatorului strigand ―Apporte!‖ Mai tarziu caruta s-a indepartat inspre vanator pe 385 . vanatorul ii aude paraitul zborului. de frica sa nu-si impuste cainele.

au taiat cocenii si au intors locul. a inteles ca era pierdut. D-atunci au inceput zile triste pentru bietul pui. — Unde e nenea? — Nu stim. Ea i-a numarat: lipsea unul. iar noaptea. prepelita s-a mutat cu puii intr-un lan de porumb de alaturi. au auzit deslusit glasul mamei lor chemandu-i din capul miristii: ―Pitpalac! pitpalac!‖ Repede au zburat inspre ea si au gasit-o. care se agata de ea cu disperare. Decat sa-i moara toti puii. si marea? — Da. cand ailalti adormeau sub aripa mamei. cand i-a vazut aripa rupta. dar peste catava vreme au venit oamenii de au cules porumbul.drumeagul lastarului. Au venit taranii cu plugurile de au arat miristea. mai tare. Si a trecut vara. catre miazazi. Ar fi vrut sa se rupa in doua: jumatate sa plece cu copiii sanatosi. el o intreba cu spaima: — Mama. Suflarea dusmanoasa a crivatului. s-au stins. Atunci prepelita disperata a inceput sa-l strige tare. mergand toate in aceeasi parte. a hotarat-o. raspundea prepelita. ca sa nu-l deznadajduiasca pe el. iar in tacerea noptilor friguroase se auzeau strigatele cocorilor. nu e asa ca o sa ma fac bine? Nu e asa c-o sa merg si eu sa-mi arati cetati mari si rauri.. mai bine numai unul — si fara sa se uite 386 . a zburat.. se uita cu ochii plansi cum fratii lui se invatau la zbor dimineata si seara. Din lastar i-a raspuns un glas stins: ―Piu! piu!‖. In locul zilelor mari si frumoase au venit zile mici si posomorate. care sufereau de frigul toamnei inaintate. atunci s-a mutat in niste parloage din marginea lastarului. Pe inserate se vedeau randunici intarziate zburand in rasul pamantului. silindu-se sa nu planga. ascultand din toate partile. dar sia ascuns durerea. si in tacerea serii care se lasa nu se mai auzea decat cantecul greierilor. a inceput sa cada bruma si sa se rareasca frunza lastarului. iar cand s-a innoptat si rasarea luna dinspre Cornatel. incet-incet pocnetele si strigatele s-au pierdut. pornita fara veste intr-o zi.. iar jumatate sa ramaie cu puiul schilod. mama. ori palcuri de alte pasari calatoare. Cand l-a gasit. In inima bietei prepelite era o lupta sfasietoare..

cu aripa rupta. aducand cu dansul un ger aprig. Se clatina intr-o parte si intr-alta.. al patrulea avea şorţ. altul.. Câţi să fi fost? Staţi că-mi aduc bine aminte: da. şi-ndurerat că piere. cu puf mult aşternut pe crengi. Copacii abia îndrăzneau să mai trăiască. un pui de prepelita. urma un senin ca sticla. aripa calda a mamei. purta o pălărie de paie şi – dacă nu mă înşel – cineva îi înfipsese în gura de cărbune o pipă groasă. urmarindu-i cu ochii pana au pierit in zarea dinspre miaza-zi. urmeaza acum o piroteala placuta. sta zgribulit de frig.. dar n-a putut. si a ramas in loc. Dupa durerile grozave de pana adineaori.. ca sa nu-i slabeasca hotararea. îţi lăsa în palmă o lacrimă… Era un ger năpraznic în zilele acelea. a zburat cu puii zdraveni. mulţi prieteni de-ai copiilor. al treilea. Atunci au răsărit în curte şcolii nişte omuleţi de zăpadă. da . ca un coif. îţi părea că zăreşti arzând focuri mărunte. Dupa o ninsoare cu viscol. miriste.. fluturi.. Peste trei zile.inapoi. îmbrăcase clopul vechi al tatei. ceva mai mărunt. si pica mort. atunci se topea încetişor. Prin mintea lui fulgera crampeie de vedenii. un caramb de cizma pe care se urca o furnica. pe cand al ranit striga cu deznadejde: — Nu ma lasati! Nu ma lasati! A incercat sa se tarasca dupa ei. Iarba pierise. frunzele se duseseră. pe pământ şi pe case. La marginea lastarului.erau cinci… Cinci oameni nemaipomenit de hazlii. Plecară din sat şi multe vietăţi mici: păsărele. Doar când luai puful în mână simţeai cât e de rece. mătură şi semăna leit cu 387 . Iar dacă suflai asupra lui cu căldură. Unul. Puful era moale şi când sclipea în bătaia soarelui. mândru din pricină că avea pe cap o oală veche de supă. toata preajma era imbracata in haina alba si rece a iernii. înalt şi voinic. cu degetele ghearei impreunate ca pentru inchinaciune. Soarele si omuletii de zapada A fost odată ca niciodată…a fost odată o iarnă albă şi strălucitoare.

şi oamenilor de zăpadă le venise chef să ţopăie din picioare. Pe urmă a venit noaptea. E o taină pe care noi cinci.Ce-ai. Ia. Ba. încât parcă îngheţase şi vântul. au înviat. Ne-am culcat şi noi… Iar peste noapte. oftă voinicosul. Atunci. Iar femeia de nea a prins să deretice prin curte cu mătura. fusese un asemenea ger năpraznic încât. Pot doar să vă destăinui atât: cei care plămădiseră oamenii de zăpadă nu s-au mai îndurat să-i strice. a început să alerge după fluturaşii de zăpadă. de-abia mai ticăiau. Cel cu oala pe-o ureche s-a apucat să mărşăluiască precum ostaşii. unul singur. Că atunci tot o să vină soarele cald şi o să-i topească…‖ Au rămas deci omuleţii în curtea şcolii. iar al cincilea. ceilalţi se adunară în jurul lui: . moşule? întrebă soldatul de nea. strângea în mâini plasa mea de fluturi. Cât de veseli erau omuleţii noştri! Săreau încoace şi încolo. Toţi din sat s-au culcat. Şi s-a făcut seară. Pasămite. îţi venea să râzi. să trăiască şi ei!… Măcar până la primăvară. pentru că întradevăr. Costel. Iar inimile copacilor.ţaţa Floarea. băieţelul cu plasa. O să vină soarele cald şi o să-i topească!‖ 388 . Şi aşa. deodată. pesemne. s-a lăsat un asemenea frig. Duţu şi Gheorghiniţa. în timp ce dormeam. mi-am adus şi eu aminte de ceva… . rămăsese pe gânduri. cel voinic şi cu pălăria de paie. . ba şi fumul coşurilor. Aşa încât meşterii făuritori au vorbit între ei şi şi-au zis: ‖Ce ar fi dacă i-am lăsa? Hai. momâile cele albe din curtea şcolii au prins să se mişte. sprijinit de-o ulucă a gardului.Mi-am adus aminte că.Ce să am.De ce? . Dar pe când toţi îşi găsiseră câte o îndeletnicire. Cine-i făcuse? De unde răsăriseră? Sst! Nu pot să vă spun. am auzit nişte voci de copii spunând: „Omuleţii ăştia nu vor trăi mult. deh. sub scoarţele îngheţate. eu şi prietenii mei. Când băgară de seamă. dar când îi priveai în ochii de chipăruşi îţi deveneau grozav de dragi. am jurat să n-o trădăm nimănui. când le zăreai nasurile de morcovi şi caraghioasele de pălării. cel mai mititel. priveau de jur împrejur şi li se părea lumea minunată. Maricica.

Erau în pădure. . de vreme ce nici nu ne cunoaşte? De ce să ne topească? .Nu l-am putea ruga să nu mai vină . . Dar nu. Avea un cioc lung şi ascuţit şi lovea de zor în scoarţa copacilor. Şi. să-l căutăm. Să ne lase şi pe noi să trăim. strigă femeia.Da. . îşi dădu cu părerea cel cu clopul tatei. clătină din cap moşul. să-l căutăm! De ce să ne pierdem nădejdea? O să înţeleagă şi o să se ducă în altă parte. Moşul a ridicat din umeri. De spaimă nici nu mai îndrăzneau să vorbească. iată că le-au ajuns la ureche nişte tainice şi ciudate ciocănituri. Şi aşa au purces la drum. punându-şi mâinile în şold. De aceea au mers mai departe şi au ajuns pe câmp. Să se lege.Dar cum arată soarele acesta cald? a întrebat curios băieţelul. aşa. . de oameni. .Frumos îi şade.O vreme au rămas toţi nemişcaţi. nici eu nu l-am văzut.Nu te pot lămuri. Dar oricât au căutat pe uliţele satului nu au găsit soarele.Păi ştiu eu? . femeia de nea. în sfârşit.întrebă iarăşi mărunţelul.Cum te numeşti. Atunci au pornit şi mai zoriţi şi mergând fără răgaz. 389 . A oftat moşul. oameni buni? . da. frumoasă zburătoare? o întrebară prietenii noştri. răspunse ea. Dar câmpul era pustiu. Dar încotro. . . s-au văzut deodată înconjuraţi de o mulţime de copaci. . pe când străbăteau cărările argintate de raza verzuie şi rece a lunii. Ceilalţi încuviinţară: .Nu cumva o fi soarele? a întrebat băieţelul de omăt şi toţi s-au oprit speriaţi.Nu ştim unde şade. cu o scufiţă roşie şi cu o scurteică împestriţată.Ce-i de făcut? A şoptit. Era o pasăre.Eu mi-am zis Ciocănitoarea-harnică.Mergem şi noi…vrem să căutăm soarele cald.L-am putea căuta. tam-nisam! Ce are cu noi. .

- O, că bine faceţi, dragii mei. Mergeţi cât mai degrabă şi spuneţi-i să vină neîntârziat. De uimire, moşului de omăt îi scăpă luleaua din gură: - Cum aşa, păi nu te temi de el? - Ba, mă tem de ger, zise ciocănitoarea. Că din pricina lui, micile vietăţi de sub coaja copacului stau amorţite şi nu mai ies la lumină. Nici nu mai ţin minte de când n-am mai pus pe limbă. Duceţi-vă, duceţi-vă, oameni buni şi spuneţi-i soarelui cald aşa: că de nu se grăbeşte, că de nu vine, mâine în zori moare ciocănitoarea! Au plecat prietenii noştri şi s-au afundat mai adânc în pădure. Se simţeau mâhniţi de soarta tristă a ciocănitoarei. I-a înveselit niţel un pui de animal, sprinten. Părea un ghemuleţ roşcat, cu coadă lungă şi sărea uşor, fie de pe-o creangă pe alta, fie din vârful unui copac, la poalele lui. Şi era atât de zglobiu, năzdrăvanul, încât cel mai mărunţel dintre oamenii noştri de zăpadă sa luat după el. A alergat ce-a alergat şi apoi buf, s-a trezit cu nasul în nămeţi. Ceilalţi l-au întrebat pe roşcovan: - Cum te cheamă şi de ce sari atât de voios? - Sunt Veveriţa-pui şi sar de nerăbdare în aşteptarea soarelui celui cald. - Cum aşa, nu te temi de el? întreabă mirat cel ce purta clopul tatei - Să mă tem? zise Veveriţa-pui. Dimpotrivă. Cămara maică-mi e goală şi în zadar căutam cu toţii ghinde şi cucuruzi de brad, totul e acoperit de zăpadă. Numai soarele cald ne poate scăpa. Dacă daţi cumva de el, spuneţi-i să nu zăbovească, altminteri pierim până mâine la amiază! Cei cinci oameni de zăpadă s-au aşternut la drum. Mergeau greoi şi supăraţi. Şi iată că de după o moviliţă, zăriră răsărind două urechi. Două urechi lungi şi ciudat de tremurătoare. - Văleu, să ştii că acesta e soarele! zise băieţelul de nea şi ceilalţi se opriră înspăimântaţi. - Nu vă apropiaţi de el - rosti soldatul de nea. Să nu vi se întâmple vreun rău! Lăsaţi-mă pe mine…

390

- Măria ta, rosti el cu băgare de seamă. Suntem o familie de oameni de zăpadă. Ieşi, rogu-te, de după moviliţă că avem să-ţi spunem ceva… - Dacă aveţi să-mi spuneţi ceva, veniţi voi încoace, se auzi o voce slabă. Cel cu casca pe-o ureche începu să tremure… - Nu putem, că ne e frică de matale. - Păi şi mie mi-e frică de voi. - Aşa, zise moşul către ceilalţi, apăi atunci să ştiţi că acesta nu e soarele, acesta trebuie să fie Iepuraşul-spăimântici, căci numai el e atât de fricos. Dar de ce te-ai pitit pe după deal? - Nu m-am pitit, răspunse Iepuraşul-spăimântici. Scormonesc zăpada cu lăbuţele. Caut rădăcini vechi de iarbă, căci nu mai pot de foame. Puieţii cei tineri i-am ros de mult. Of, dacă nu vine soarele cald mă prăpădesc până mâine în amurg… Oamenii noştri de zăpadă au mai mers oleacă. Atunci au auzit glasul arborilor. Erau nişte voci, unele subţiri, altele groase şi se văitau care mai de care: - Uf, rău mă mai dor braţele! Crengile mele sunt prea împovărate de zăpadă. Or să se rupă! O să pierim cu toţii! Primăvară, soare cald, nu vii, nu vii? Prietenii noştri s-au oprit câteva clipe din drum. Erau tare îngânduraţi. Tocmai ieşiseră din pădure şi s-au pomenit tot la marginea câmpului celui întins. Apoi s-au pus din nou în mişcare şi… Fără să mai spună nimic, au luat-o înapoi, de-a curmezişul ogoarelor înzăpezite, spre satul nostru. Gata să intre pe uliţă când i-a zărit o pasăre neagră. - Ia te uită cine umblă haihui prin sat! a cârâit ea. Dar de unde veniţi oameni buni, de la crâşmă? - De unde venim, de unde nu venim, ce-ţi pasă dumitale? A mormăit morocănos moşul. Nu ne mai supăra şi mata; în primul rând ca nici nu te cunoaştem! - Şi în al doilea rând, nici nu vrem să-ţi spunem că am fost să căutăm soarele cald, ţipă obraznic băieţelul. 391

- Cârr, cârr, cârrnule, aţi fost să căutaţi soarele cald? Şi l-aţi găsit? - Vezi bine că nu! Nu l-am găsit nicăieri. - Aşa? Ei, aflaţi că eu sunt Cioara cea bătrână şi învăţată, care-şi are cuibul într-un horn de pe acoperişul şcolii. Eu ştiu tare multe, ştiu şi unde-i locuinţa soarelui. Stă tocmai acolo, după vârful acela de munte înalt. - Zău? Şi cum se ajunge până la el? - Nu poţi ajunge decât în zbor. - Cioară dragă, se rugă atunci femeia. Fii bună şi du-te matale până la dânsul, că ţi-e mai uşor. Zboară de grabă şi du-i veste din partea oamenilor de zăpadă! Spune-i că moare pădurea dacă nu vine, pier veveriţele cele roşcovane, se prăpădesc iepuraşii urecheaţi, se sting ciocănitoarele cele frumoase şi harnice, îngheaţă de tot mândrii copaci… Aşa să-i spui, auzi? - Bine, mă duc, încuviinţă cioara. Iar prietenii noştri îi făcură semn cu capul. Ca şi cum soarele cald ar fi fost undeva pe-aproape, din ochii femeii căzură lacrimi de zăpadă… Dimineaţa, când m-am trezit, era soare afară şi bătea parcă un vânt călduţ. Zăpada începu să se topească. Plângeau streşinile şi nu peste mult timp a bătut la geamul meu o cioară. Ea mi-a povestit toate câte s-au întâmplat. Apoi au venit prietenii mei: Costel, Maricica, Duţu şi Gheorghiniţa. - Vino să vezi, mi-au spus, în curtea şcolii au răsărit ghiocei. Am alergat cu ei într-acolo. Şi-ntr-adevăr, ici-acolo se zăreau tulpiniţe verzi cu capete albe. Iar într-un loc am găsit cinci ghiocei laolaltă. Unul era mare, doi erau mai scunzi, al treilea avea frunzele verzi răsucite ca nişte braţe proptite în şolduri, iar cel din urmă era mărunţel de tot. Nu păreau trişti. Sunau din clopoţel: „A venit primăvara!‖

392

PAPUSA CU OCHI ALBASTRI
Anisoara are o papusa frumoasa, pe care o cheama Rita. Dar degeaba are Rita ochii albastri, parul matasos si auriu, nasucul mic si dragalas, gurita rosie ca o fraguta, daca o necajeste atit de mult pe Anisoara. Ca uite, Rita nu vrea sa se spele, fuge si tipa, ca apa e rece si clabucul ii intra in ochi, iar prosopul o zgiriie! Si ce mofturi face Rita la mancare! Pjinea cu unt nu-i place, de magiun sa nu auda. Cit despre lapte, nici atit nu poate sa-l sufere! c5i468cf43pvq — Hai, hai, fetito! o ia Anisoara cu binisorul. Cum vrei sa cresti mare, daca nu vrei sa bei lapte? „Nu si nu!", se smiorcaie Rita si ia te uita cum isi baga degetete in cana, stropindu-se pe sortulet si pe rochita. — Stai sa te sterg, zice Anisoara un pic suparata, dar Rita sare de colocolo si cand il vede pe ursuletul de pisla cum se joaca linistit cu cuburile, in loc sa-i spuna — bravo, ce casuta frumoasa ai cladit in padure! — se apropie tiptil prin spate si pac, dintr-o lovitura i-a darimat casuta! — Pleaca de aici! striga ursuletul de plus suparat si el, pe drept cuvant. Atunci Rita incepe sa tipe si trintindu-se pe podea da din miini si din picioare ca o morisca, zbie-rind cit 6 tine gura cit o fraguta: — Vreau sa ma joc cu cuburileeee! Anisoara, nici una nici doua, o ia pe Rita si o baga in sertarul de la bufet. Poate asa o sa se cuminteasca. Intradevar, in sertar e intuneric si smiorcaitut Ritei inceteaza brusc. — Ah, ah! Ce obosita sunt, suspina Anisoara si se viri in pat sa se odihneasca putin. Oh, Rita ofteaza fetita. Ai sa-mi scoti peri albi! Dar in sertarul in care sta Rita se strecoara prin_ gaura cheii o raza de lumina si se poate vedea bine cutia in care sunt o multime de nasturi si papiote cu ata de toate culo¬rile. Si Rita incepe aa se joace cu papiotele si desira ata. Fire lungi si colorate ies din sertar, iar motanasul cel var¬gat le zareste si se intreaba: „Nu cumva or fi cozile unor soricei?" Si se duce de le apuca in gherute si tot trage si tot trage ata care se desira si se imprastie prin

393

toata casa, pe coridor si prin bucataria unde bunicuta, care nu prea are somn, tocmai isi risneste cafeaua. — la te uita, ia te uita! De unde o fi ata asta? se intreaba bunica si zarindu-l pe motanas insfaca matura si poc, poc ii trage doua pe spinare. Motanasul, suparat, sare pe, fereastra si incepe sa miorlaie: — Anisoara! Anisoara! — Ce-i, ce s-a intimplat? sare din somn Anisoara... Si cand deschide ochii o vede pe Rita langa ursuletul de pisla. — Cred ca-i timpul sa te scoli si sa te pregatesti sa mergi la gradinita! ii spune bunicuta. — Bunicuto, stii ce-am visat? Ca Rita nu voia sa se spele si facea mofturi la masa si... — Imposibil! ride bunicuta. Rita nu face decat ce vede la tine, dar tu ai trecut de ieri in grupa mare la gradinita si de-acum va fi altfel!

Iedul cu trei capre
Cică, nu departe de casa caprei cu trei iezi îşi avea casa un ied cu trei capre. Grozav de bine o mai ducea iedul, că în loc de o capră avea trei capre: o capră-mamă, o mătuşă-capră şi o capră-bunică. Dimineaţa, nici nu apuca bine iedul să deschidă ochii că şi începea să strige: - Capră-mamă, îmbracă-mă! Capra-mamă nu aştepta să i se spună de două ori. Îi căuta hainele, pe unde le arunca iedul, şi-l îmbrăca. Când se vedea îmbrăcat, iedul iarăşi striga: - Mătuşă-capră, vreau să mănânc!

394

Mătuşa-capră se repezea la bucătărie şi-i aducea iedului de mâncare şi îi dădea direct în gură să mănânce. Apoi, toată ziulica zburda iedul pe afară, iar seara când se întorcea acasă, striga: - Capră-bunică, adoarme-mă! Cât ai clipi capra-bunică venea la ied şi-i cânta şi-i legăna să adoarmă. Dar într-o dimineaţă, înainte să se trezească iedul, cele trei capre capramamă, capra-mătuşă şi capra-bunică au plecat la vecina lor, capra cu trei iezi, s-o ajute să pregătească pentru nunta iedului cel mare. Când se trezi, iedul începu să strige după cum îi era obiceiul: - Capră-mamă, îmbracă-mă! Dar, precum se ştie cele trei capre erau plecate. Iedul începu să se tăvălească prin pat şi să urle ca vai de lume: - Capră-mamă, îmbracă-mă, îmbracă-mă! Vulpea, care tocmai trecea pe acolo auzi urletele iedului şi veni să afle ce se întâmplă. Vulpea îi spuse iedului să-i arunce hainele că-l îmbracă ea, dar luă hainele, le vârî într-un sac şi fugi cu ele să le vândă la târg. Iar, iedul rămase dezbrăcat şi plânse şi plânse până îl apucă foamea. Începu iar să strige: - Mătuşă-capră, dă-mi să mănânc! Mi-e foame! Dă-mi să mănânc! Dar şi mătuşa-capră, după cum ştim, era plecată. Cum ţipa el aşa, trece pe acolo ursul. Ursul îi spuse să nu mai plângă, ci să-i spună unde-i mâncarea că o să-i dea el de mâncare. Dar, de cum intră în bucătărie, ursul începu să înfulece tot ce găsi acolo. Nimic nu-i dădu iedului. Rămas şi dezbrăcat şi flămând, iedul începu să plângă şi mai tare. Şi de la o vreme i se făcu somn şi începu să strige după capra-bunică: - Capră-bunică, adoarme-mă! Adoarme-mă! Nu pot singur! Lupul tocmai ieşise la plimbare şi-l auzi pe ied plângând. - Nu mai striga, ieduţule! Am să vin eu să te adorm. 395

Lupul începu să cânte: - „Nani, nani, nani, Nu-i nevoie de dormit Nani, nani, nani, Pe ied acum îl mănânc Nani, nani, nani!‖ Iedul auzind una ca asta, se înspăimântă şi o rupse la fugă încotro vedea cu ochii. Se-napoie acasă gol, flămând şi ostenit, abia pe seară. Şi cum întră pe uşă zise: - Capră-mamă, mătuşă-capră, capră-bunică am să vă povestesc tot ce sa întâmplat, dar mai întâi să-mi caut nişte haine ca să mă îmbrac şi apoi să mănânc ceva că tare mi-e foame. Se îmbrăcă iedul, mâncă ce mai găsi prin oale, dar înainte să-şi înceapă povestea, adormi buştean.

FLUIERUL FERMECAT
de Victor Eftimiu Tudorel era un ciobanas de vreo zece anisori, care prin is¬tetimea lui scapase in mai multe rinduri vacile si oile satului, din ghearele unor lupi si balauri, ce le tot dadeau tircoale. Nu stia nici de frica, nici de inselaciune. — Sunt cioban, trebuie sa-mi pazesc turma. Asta stiu!... Si nu-l biruia nimeni. Mosul din padure, vrajitorul cel bun, care vede si rasplateste pe cei ce se poarta voiniceste, l-a chemat la el, in pestera din munte, poftindu-l sa-si aleaga tot ce va dori din bogatiile adunate acolo.

396

Tudorel nu voi sa primeasca nimic. Se multumea cu viata lui de pazitor al turmelor, ii ajungea linistea poienilor, mirosul florilor, murmurul izvoarelor in care se rasfringea seninul cerului. Fiindca mosul din padurea fermecata il tot imbia sa ia ceva, Tudorel se hotari. — Vad acolo o ramura de soc uscata. Nu cumva e un flu¬ier? Daca e un fluier, da-mi-l, baciule, sa cint cu el, sa-mi treaca de urit cand ies la pasune cu oile! — Sa-mi traiesti, baiatul mosului! ii raspunse vrajitorul cel bun. N-ai vrut nici straie scumpe, nici bani de aur, nici^ pietre nestemate! Dar ai ales o comoara nepretuita. Fluierul acesta, pe care l-a faurit un mester din vechime, nu numai ca-ti va tine de urit, dar prin el vei putea imblinzi fiarele si darima cetatile! Pastreaza-l sanatos, dragul meu si s-auzim de bine! Tudorel isi puse fluierul la briu, isi lua ramas bun de la unchias si sentoarse in sat. A doua zi, plecind cu oile, Tudorel se aseza pe un dimb cu flori si incepu sa-i zica din fluier. Mare-i fu mirarea si bu- curia cand vazu ca mioarele lui se opresc din pasunat, se uita la el, il inconjoara si incep sa joace! Culaie, berbecul cel mare, cu coarnele intoarse, se pusese si el pe topait, parc-ar fi fost cel mai strasnic dantuitor. Clopotul de la git ii suna, ii suna, tinind isonul fluierului, iar Gheorghita, magarusul turmei, ju¬ca si el, cand pe trei picioare, facind rotogoale dragalase in vazduh cu piciorul drept, cand ridicat pe doua picioare ca oamenii. Cit despre Ursu, dulaul, nu numai ca sarea, dar se dadea si peste cap. Cinta el Tudorel ce cinta; mioarele, berbecele, magarusul si dulaul jucara, pana cand zise ciobanasul: — Acum destul! Dac-om sta sa topaim toata ziua, apoi flaminziti si va uscati, si se supara satul pe mine ca va tiu nemancate. Intr-o zi, o haita de lupi se repezira la stina lui Tudorel. Spaima intrase in bietele oi, iar ciinele o tuli si el, caci nu pu¬tea sa lupte de unul singur cu douazeci de fiare. 397

Vazind acea navala de salbaticiuni, Tudorel nu pregeta: duse fluierul la gura si incepu sa cinte. Si ce sa vezi? Unul cite unul, lupii se astimparau, incepeau sa ridice cite un picior usor, usurel — si se porneau pe dantuit. Apoi cite un lup se apropia de o mioara, isi lasa capul in jos de trei ori, inclinindu-se si o poftea la joc. Se ridicau in doua picioare, lupul isi petrecea laba dreapta in jurul mijlocului oii privind-o gales, saltind-o cu istetime, parcar fi fost curtezan imparatesc nu alta. Douazeci de perechi se invirteau in jurul ciobanasului, care ii zicea de zor din fluierasul lui de soc. A intrat in hora si Ursu, dulaul, prinzindu-se in brate cu starostele lupilor si au facut fratie amindoi, s-au pupat in bot, cu ochii plini de lacramile prieteniei, legindu-se sa nu se mai prigoneasca unul pe celalalt, cit vor trai! Dar tot sarind si invirtindu-se, lupii ostenira. Mai-marele lor se apropie, jucind si el mereu (ca nu putea sa nu joace daca ii cinta ciobanasul din fluier) si-i vorbi lui Tudorel asa: — Ciobanasule draga — mai lasa-l incolo de fluier, ca nu mai putem! Dupa ce suntem flaminzi, ne mai flaminzesti si dumneata, punindu-ne sa topaim intruna! — Eu, raspunse baiatul, nu ma opresc din cintat pana nu va carabaniti! Daca ma opresc, sunteti in stare sa va repeziti in oi si sa le sfisiati! — Pe cuvintul meu de staroste ca nu facem una ca asta, plecam pe ici incolo! raspunse celalalt si facu semn lupilor sa-l urmeze. Cu mare parere de rau isi lasara cumetrii dragalasele cumetre! Dupa ce le-au jucat, mare pofta ar fi avut sa le mingiie putin cu coltii, sa le desfaca scurteica cu ghearele alintind mioarele, numarindu-le oscioarele! Dar n-avura incotro si se departara, pierind in desimea codrului. Si numai dupa ce n-a mai ramas nici urma de fiara prin partea locului, Tudorel isi dezlipi buzele de fluier, odihnind ast¬fel si oile care incepura sa pasca marunt si repede, de foame ce le era. Povestea cu fluierul vrajit ajunse si la urechea impa¬ratului. Lumea spunea minuni, minunile cresteau pe masura ce erau povestite. 398

— Daca a putut acel fluier sa stapineasca haita de lupi, cum n-ar veni de ha.c si vrajmasilor mei? isi zicea stapinitorul tarii, amenintat de navala unor vecini hrapareti. Trimise deci imparatul citiva soli la ciobanas sa-i ceara fluierul! Dar Tudorel nici gind sa-l dea. A doua zi, satulf se pomeni cu un mare alai. Calareti im¬bracati numai in zale si fireturi, cu platose de argint si cu su-liti lungi, veneau pe cai impodobiti cu pene si mantai de cati¬fea. In fruntea calaretilor mergea unul mai aratos, cu platosa de aur, cu buzdugan in mina si coroana pe cap. Baietasul tocmai se intorcea cu oile de la pasune. — Tu esti Tudorel-Ciobanasul? il intreba calaretul cel falnic. — Eu. — Da pe mine ma stii cine sunt? — Nu ... — Eu sunt imparatul acestei tari! — Sa fii sanatos! — Ma, neobrazatule, asa se vorbeste cu un imparat?! — Eu sunt neobrazat? raspunse flacaiasul, fara sa se sperie de minia Mariei-Sale. Eram neobrazat daca-ti spuneam „sa fii bolnav", dar eu ti-am spus: „sa fii sanatos!" — Bine-bine! i-o reteza scurt Pre-inaltul. Apoi, aspru: — Cum ai indraznit sa te impotrivesti poruncilor mele? — Da ce-am facut? — Ti-am trimis oameni cu daruri, cu haine scumpe si cu tot felul de bunatati, galbeni multi ti-am trimis si tu nici gind sa-mi dai saracia ta de bat gaurit, fluierul care vad ca-l tii in briu. — Straie scumpe, bani de aur si toate minunatiile parnintului le gasesc cand vreau la mosul din padure, ii raspunse Tudorel, dar n-am ce face cu ele. Eu atita am, fluierul! — Fluierul acesta are puteri de care tu nu esti vrednic! ii striga craiul minios. De aceea zic, baiete, da-mi-l de buna voie si eu te voi rasplati cum nici 399

nerusinatule! Dar Tudorel nu se lasa. Asi! Se po. Citiva osteni trasera palosele. iar imi iesi in cale? Fugi mai repede ca pun sa-ti reteze urechile! — Reteaza-mi urechile. Uf! Bine c-au scapat de el! 400 . ajun¬ge sa sufle in el si toti dusmanii vor incepe sa joace si sa i se supuna! I se va duce vestea-n lume! Nimeni nu va mai indrazni sa-i calce hotarele. Credeau c-au scapat de el. Ochii ii lu¬ceau de bucurie la gindul ca acuma nu-l va mai birui nimeni: ajunge sa-si treaca buricele degetelor pe gaurile fluierului. Puneti mina pe el si luati-i flu¬ierul. iar altul ii smulse fluierul din mina si-l intinse MarieiSale. Lacom. — Piei din ochii mei. sa cinte si sa vada cum topaie acea multime de calareti in frunte cu imparatul ingimfat.menira iar cu Tudorel iesindule in drum. ca-i al meu. din ce sunt. Lasa turma pe seama unui alt baiat si se lua dupa imparat. dupa ce trecusera printr-o padure: — N-auzi. — Asa!? striga imparatul. te voi duce la curtea mea sa te cresc. unul il apuca de coate si i le strinse sa i le fringa. Dar alti osteni ii sarira baiatului in spate. da-mi fluierul.l meu! — Ma_ blestematule. Ciobanasul se gindi sa duca fluierul la gura. Dar lui Tudorel nu-i ardea sa se desparta de fluier. cu tot alaiul dupa el.. sa-nvete minte cum se vorbeste cu stapinul imparatiei! Doi osteni se repezira la baiat. da-mi fluierul ca e a. N-auzi? . nu vreau sa ma schimb! raspunse Tu-dorel..nu gindesti. ba va porni el insusi sa cucereasca si sa pra¬de imparatiile altora! Porni voios. — Eu. sa-ti dau invatatura si sa fac din tine un curtean de vaza. imparatul insfaca jucaria ciobanasului. alergind pe langa calul lui si strigand: — Maria-Ta. imparate. altii il amenintara cu suli¬tele si-l pusera pe goana. dar da-mi fluierul! Ostenii il intepara cu sulitele si-l gonira iar.

sa-l scoata pe Tudorel din adincimea beciului si sa-l duca pe cimpul de batalie. Fluierul cazu la pamint si de buna seama l-ar fi sfarimat copitele cailor daca un sfetnic intelept. care parca iesisera din pamint! Cit ai clipi din ochi. din-du-i fluierul si rugindu-l sa goneasca pe navalitori. singur. imparatul fu inconjurat de niste capitani potrivnici. nu l-ar fi ridicat cu grija. dimpotriva. singurel. isi zdrelise buzele tot fre-cindu-le de fluieras. imparatul porunci ostenilor sa-l prinda pa ciobanasul incapatinat. Zis si facut! Iata-l pe bietul Tudorel al nostru legat fede¬les. straja lui imprastiata si el robit vrajmasului. asteptind sa se intimple minunea! Degeaba! isi cocosase degetele. Maria-Ta! Fluierul. isi aruncara palosele si buzduganele si incepura sa joace. ca nu scapi de mine nici mort! Scos din fire. care-i apucase friul armasarului domnesc si-l zgiltiia. In fruntea armiilor. 401 . aruncat pe pamintul muced al inchisorii. calare pe armasarul impopotonat. cra¬iul tot sufla in lemnul de soc. in vremea asta ostile imparatesti. spaimintate.Iata. in bezna si racoare! Ei. ca ajungind la palat si dind sa treaca pragul portilor. care nu vazuse cu ochi buni intemnitarea lui Tudorel. dar in vremea aceasta. o luau la fuga. sa-l lege si sa-l arunce in beciul cel mai adinc. ostile vrajmase napadira pamin¬tul tarii si pradau toate in calea lor. de prinde¬rea stapinului lor. impa¬ratul porni sa le infrunte si sa nimiceasca pe cotropitori. insa. cand incepu Tudorel sa cinte din fluier. Mindru nevoie mare. ostile dusmane se oprira din iuresul lor naprasnic. se pomeni prea puternicul imparat cu Tudorel. daca sfetnicul cel intelept nu s-ar fi gindit sa se repeada la palat. risipindu-se prin paduri? \ Mare prapad ar fi fost pe tara. se pomeni legat de coate. — Fluierul. dar ostilor din tara putin le pasa de jucaria aceea neputincioasa! Ba.

ajunsera ca niste biete oi. Mosul si baba traiau bine. A vanit intr-o seara la mos acasa si i-a cerut sa-l gazduiasca peste noapte. De indata ce mosul si baba au adormit..Nu-i nimic. cale lunga sa-I ajunga. Odata a auzit boierul de pietrele de moara fermecate. pietrele de moara tot le aduc! Si isi ia el ramas bun de la mos si baba si zboara spre curtea boiereasca. Tare s-au intristat mosul si baba din cauza lor. Pietrele astea de moara erau fermecate: punea mosul intre ele o graunta. la porunca ciobanasului! Jucau si topaiau de zor. boierul a furat pietrele de moara. Stateau asa infometati si plangeau. Se tineau dupa el.Cum sa le aduci tu? l-au intrebat mosul si baba. apoi le-a spus: .Incotro cocosule? intreba uliul. . innoptezi aici.Nu-i nimic. s-a sumetit-cocoselul. si se intalneste cu un uliu. Si a hotarat sa le fure. Chiar de-o fi sa pier. . si inca o data si macinau un ciubar intreg de faina.Am fost la vanatoare. a raspuns mosul . Cocoselul i-a ascultat ce i-a ascultat.Destul cu plansul. tot dantuind si paraseau de-a-ndaratelea paminturile cucerite atit de usor. 402 . a spus. Boierul n-o sa-ti dea voie nici macar sa-I calci pragul. le invartea o data. decat un cocosel si niste pietre de moara. Vi le aduc. Si ciobanasul nostru nu s-a lasat pana nu i-a dus dincolo de hotarele tarii.Cit erau de falnici acei osteni si capitani. iar pe cocosel nu-l prigoneau. va aduc eu pietrele de moara inapoi! . cu imparatul cel hapsin cu tot! Pietrele de moara Traiau odata un mos si o baba care n-aveau nimic in gospodarie. E loc destul. Am mult de mers pana acasa si se lasa noaptea… . Zboara el zboara. .

Zboara el. si-i iese in cale un lup.Ia-ma si pe mine cu tine. .La curtea boierului. Ma duc sa le iau. .Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. . vara-te in gusa mea.Bine.Bine. vara-te in gusa mea. . . . Zboara el zboara. Ma duc sa le iau. Vulpea s-a varat in gusa cocoselului. . si-I iese in cale o vulpe. vara-te in gusa mea.Pai de ce ? .. .Incotro. cocoselule? .La curtea boierului.Incotro. Zboara el zboara. si-i iese in cale un bursuc.La curtea boierului. Uliul s-a varat in gusa cocoselului. . cale lunga sa-i ajunga. iar acesta a pornit mai departe. iar acesta a pornit mai departe. .Ia-ma si pe mine cu tine. . Ma duc sa le iau. si le-a furat pietrele de moara.De ce? . 403 . . Ma duc sa le iau. zboara cale lunga sa-i ajunga. cocosule? . A intrat bursucul in gusa cocoselului.De ce? . si le-a furat pietrele de moara.De ce? .Bine. si le-a furat pietrele de moara.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. si le-a furat pietrele de moara. .La curtea boierului.Ia-ma si pe mine cu tine. cocoselule? . iar acesta a pornit mai departe.Incotro. cale lunga sa-i ajunga.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba.

iesi din gusa si omoara gastele! . slujitori. Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz si a cantat: . boierule. Am venit sa le iau. iar el cand a ajuns acolo a spus: . Si a zburat cocoselul. a spus: . arza-l focu. bursucule. slujitori. cu ferestrele si usile larg deschise. Cocoselul a sarit din nou pe pervaz: . sa-l omoare! Slujitorii au pus mana pe cocosel. puneti mana pe flecarul asta si aruncati-l in poiata. vulpisoara. sa-l manance ele! Slujitorii au insfacat cocoselul si l-au azvarlit la gaste. arza-l focu pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat… . arza-l focu pe boier! . l-au aruncat in poiata si au plecat. vara-te in gusa mea. iesi din gusa si suceste-le gatul gainilor! . Da inapoi. insfacati-l pe flecarul asta si aruncati-l la gaste. si a fugit in padure.Vulpea asa a si facut. a sucit gatul tuturor gainilor si a zburat in padure. a tot zburat si a ajuns la curtea boierului. pan-la cer.Asa vasa zica.Cucurigu.Aha. pietrele de moara! S-a rusinat boierul ca-l face hot cocoselul fata de oaspeti. sa-l sfasie porcii! Slujitorii au dus cocoselul la cocina. spune boierul.Uliul a iesit in graba din gusa cocoselului. sa-l ciocaneasca acolo gainile. a spus boierul. Hei. Atunci cocoselul a spus: .Bine.. Cocoselul s-a ridicat in zbor pe pervazul ferestrei.Ia-ma si pe mine cu tine. pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat.Cucurigu.Cucurigu pan-la cer. iesi din gusa si sfasie porcii! 404 .Bursucule.Hei. a batut din aripi si a inceput sa cante cat putea de tare: . pan-la cer. si a spus: . nici gastele nu l-au mancat. va sa zica nu l-au omorat gainile cu ciocul? Bine! Hei. Cocoselul cand sa dezmeticit.Uliule. duceti-l la cocina. slujitori. .Vulpe. uliule. Iar boierul avea atunci oaspeti care beau si chefuiau.

duceti-l la grajd. . Boierul l-a apucat si plin de rautate l-a inghitit intreg. Ce sa faca? A spus: . Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz: . i-au taiat boierului urechea dreapta… Iar cocoselul s-a strecurat prin urechea stanga si a inceput din nou sa cante. s-a asezat acolo si a inceput sa cante. In grajd cocoselul a spus: . pan-la cer. Dar cocoselul a inviat in pantecul boierului. de i-au taiat-o.Cucurigu! Boierul s-a apucat cu mainile de cap. ci i-au taiat boierului urechea stanga.Cucurigu. Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei. A scos pietrele de moara si i le-a dat. a tipat boierul deschizand gura. dar n-au nimerit cocoselul. Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei: . va sa zica nici porcii nu l-au sfasiat! Hei. slujitori. si atunci cocoselul i-a iesit prin gura.Cucurigu! . slujitori. ci limba boierului. taiati-l! Slujitorii loveau. Slujitorii asa au si facut. slujitori. A ramas boierul fara urechi. dar n-au nimerit cocoselul.Hei. a spus boierul auzind glasul cocoselului. sa-l prajeasca in cuptor.Asa a facut bursucul si a fugit in padure.Aha. taiati-l! Slujitorii au dat cu topoarele. lupule.Lupule. Bucatarul a prajit cocoselul si l-a adus pe farfurie boierului. slujitori. A vazut boierul ca n-are incotro: toate animalele I le omorase cocoselul. . puneti mana pe topoare si hacuiti-l pe nemercul asta! Slujitorii au insfacat topoarele.Hei.Hei. iesi din gusa si sfasie caii. taiati-l. Lupul a iesit in graba si a sfasiat caii si a fugit in padure. sa-l calce acolo caii in copite. duceti-l pe flecarul asta bucatarului. a scos ciocul prin urechea dreapta si a inceput sa cante: . arza-l focu de boier! Boierul a inceput sa tipe: .Hei. 405 . iar pe el il schilodise. slujitori. dar cum au lovit.

isi lua inima in dinti si se prinse si el in joc. care era mai mare de stat decat ceilalti si omuletul asta. Darul piticilor de fratii Grimm A fost odata un croitor si un giuvaergiu si au pornit ei impreuna la drum. invartindu-se in cerc. In mijlocul piticilor se afla un batran. La un moment dat. Dar cand vazu cum se veselesc cu totii. Cum era indraznet din fire. 406 . Si pe colina aceasta. dar pe cocosel nu-l uita. imbiindu-i la randu-le. isi uitara de orisice oboseala si-o luara repede inspre partea de unde venea cantecul. Si-n timp ce jucau de mama focului. Si mergand ei asa. cantau cu totii o melodie tare duioasa. Si cum cantecul suna ciudat dar si deosebit de placut. Tare s-a bucurat mosul si baba cand au vazut pietrele de moara si au inceput sa macine faina. dupa ce soarele apuses in dosul muntilor. care se deslusea din ce in ce mai mult. asta era cantecul pe care-l deslusisera cei doi calatori. Pasamite. asa ca cei doi calatori putura sa mearga fara de nici o opreliste.Iar cocoselul a luat una sub o aripa si alta sub cealalta aripa si a pornit in zbor spre casa. Din faina paine fac si se infrupta. sa se prinda in hora. zarira o multime de omuleti care se tineau de mana si dantuiau plini de voiosie. giuvaergiul se si apropie dar vezi ca croitorul se sfii la inceput si ramase pe loc. Luna rasarise de-acum pe cer si lumina drumul ca ziua. care-i atarna pana la glezne. numai ce le venira in auz sunetele unui cantec indepartat. impestritat cu toate culorile si-avea o barba cenusie. ca aveau amandoi cam aceiasi tinta. ajunsera la o colina. Si-n curand. Croitorul si giuvaergiul se oprira sa priveasca la dantuiala piticilor si se minunara de frumusestea jocului si de dulceata cantecului. intr-o seara. batranul le facu semn sa intre si ei in joc si omuletii desfacura cercul cu draga inima. purta un vesmant.

ii taie parul de pe cap si mandretea de barba stufoasa. dar vezi ca giuvaergiul. Si la fel pati si croitorul. Si pe data cantecul amuti. Cum era lacom de avere. Si ce crezi. gasira adapost la un gospodar. si cand ajunsera in vale. dar nu prea mult. Mersera ei ce mersera. facand sarituri de doi coti. Tot alaiul piticilor se facu nevazut si colina ramase pustie in lumina lunii. daca vazura asta. giuvaergiul ii 407 . si cand o scoasera. si avea de doua ori mai mult aur decat acesta.. amandoi se culcara. Bagara ei mana in buzunar. ca in loc de carbuni era plina de aur !. In acest timp.Cat ai clipi. sa-si gaseasca un culcus peste noapte. arunca o privire inspre cei doi straini. cu cea mai mare iuteala. invelindu-se cu toale. si o greutate care-i inghioldea si-i apasa ii facu sa se trezeasca mai devreme ca de obicei. batranelul ii batu pe umar.. Apoi plecara mai departe. Si cu toate ca nu pricepeau la ce le-ar putea folosi niste carbuni.. parul de pe cap si barba le crescusera la loc. batranul il apuca pe giuvaergiu de chica si. cat un purice. ca li se facu la amandoi inima. Acu' erau oameni avuti.. amandoi il ascultara. Dar pana sa se gandeasca bine la ce aveau de facut. Dar parca era multumit !. cercul se inchise din nou si prichindeii se prinsera sa cante si sa topaie ca niste apucati. nu le veni sa-si creada ochilor. le mai veni inima la loc. Dupa ce-i sluti astfel. care din fire era mai hraparet. Cei doi calatori.. Mosneagul le arata cu degetul o gramada de carbuni si le dadu de inteles sa-si umple cu ei buzunarele. ca se lasase frigul. care se indura deai sa-i lase in grajd. cand are mult jinduieste si dupa mai mult.Un hraparet. Si facandu-si culcusul pe-un maldar de paie. Vezi insa ca din pricina oboselii. clopotele de la biserica bateau de miezul noptii. uitasera sa-si scoata carbunii din buzunar. sa vada ce-i supara. celor doi. Si cand fu de ajuns de ascutit. isi umpluse mai vartos buzunarele decat croitorul. din belsug.. ca picau de somn. batranul scoase un palos care-i atarna la cingatoare si incepu sa-l ascua. de parca ar fi vrut sa le spuna ca e bucuros ca nu s-au impotrivit si.

si la fel si barbia. incepu sa se jeleasca amarnic. Apoi se intoarse fericit in satul unde astepta croitorul si. Si mai inainte de a adormi. Si pot spune ca o sa fiu un om fericit.. In zori. se batu peste frunte cu palma plina de negreala si pe loc simti ca tot capul ii este neted ca in palma.. odata ramase incremenit de spaima. Mosneagul il mai tunse o data chilug si dupa asta il indemna sa ia din gramada de carbuni. giuvaergiul isi atarna pe umer cateva traiste ca sa poata indesa in elecat mai multi carbuni. si-o porni la drum catre colina piticilor. Abia acum baga de seama ca pe langa cocoasa din spate. Catre seara. jucand de mama focului si cantand.. Si ce crezi. si-o sa ma insor cu aleasa inimii. .. nu gasi decat tot carbuni. Si ca si in noaptea trecuta.propuse croitorului sa mai zaboveasca pe acele locuri si... Dar ca sa-i faca pe plac. o sa strang din dinti si-o sa rabd !" Si dormi el leganat de dulcea presimtire ca a doua zi va fi un om putred de bogat. isi spuse: "Chiar daca m-o inghioldi aurul de mi-o scoate sufletul.. si incepu sa-si umple traistele cat incapea in ele. ii mai crescuse o cocoasa la fel de mare si-n fata. Peste putin o sa ajung mester." Si se duse sa-l ia de unde il ascunsese.se mangaie el . Abia atunci pricepu ca fusese pedepsit pentru lacomia lui si. se scula sa-si cerceteze buzunarele. Vezi insa ca croitorul nici nu vru sa auda de asa ceva..ca tot mia mai ramas aurul de l-am dobandit in noaptea trecuta !. dar nu mica-i fu mirarea cand scoase de acolo doar carbuni.. Si oricat de mult cauta. De amar. croitorul cel cumsecade se trezi din somn si gasi o multime de vorbe bune ca sa-i ogoiasca durerea: 408 .Eu sunt multumit cu ce am. "Nu-i mare paguba . cand s-o intuneca. de cum deschise ochii. ii afla pe toti acolo. ca sa-si mai bucure ochii cu stralucirea lui.. La ce m-as lacomi ? . se acoperi cu haina. ca-n locul aurului erau doar carbuni !. de mahnit ce era. culcandu-se. sa mearga iarasi la colinaunde-i gasise pe pitici si sa ia cu ei o comoara si mai mare. Vezi insa ca nenorocirea lui nu luase inca sfarsit. La tipetele lui. mai ramase inca o zi in satul unde manasera peste noapte. Giuvaergiul doar atata astepta.

.Coliba mea e luminoasa.Ba nu te las! De ce m-ai sacait atata toata iarna? Dar vulpea s-a rugat atata pana cand iepurasul a lasat-o sa stea in pridvor. A mea e luminoasa. iar a ta e intunecoasa! Dar a venit vara si coliba vulpii s-a topit.Nu vreau. Coliba iepurasului de Octavian Capita Au fost odata o vulpe si un iepuras. A treia zi.lepurasule. iepurasule! . A doua zi. Vulpea il tot sacaia pe iepuras: . Vulpea avea o coliba scobita in gheata. ca sa nu i se vada betesugul asta. vulpea s-a rugat din nou: .Nu vreau si pace! prea mult m-ai sacait! 409 . lasa-ma sa stau macar in curtea ta! . fiindca m-ai sacait toata iarna! Dar vulpea nu s-a lasat si pana la urma iepurasul s-a induplecat si i-a dat drumul in curte. trebui sa-si acopere capul cu o caciula. iar a spus vulpea: .Da-mi drumul in coliba ta. Croitorasul se tinu de cuvant. Ea s-a rugat atunci de iepuras: . lasa-ma sa stau la tine in pridvor! . dar bietul giuvaergiu trebui sa poarte toata viata cele doua cocoase. Si-o sa impartim averea frateste. iar a ta e intunecoasa. Si cum ramasese chelbos.lepurasule. iar iepurasul o coliba din coaja de tei. vulpeo.Ai fost tovarasul meu de drum si-o sa ramai la mine cat oi trai.

vulpe vicleana! Dar vulpea le-a raspuns de pe cuptor: . . Primavara. iar vulpea una de gheata. urechiatule. . lupule? Am avut o coliba din coaja de tei. . lasa-ma sa stau langa tine pe cuptor. ca o scoatem noi. hau. .lepurasule draga. iar iepurasul pe cuptor. iepurasul a lasat-o sa intre in coliba.Ba o sa vezi si tu! Cainii s-au apropiat de coliba: .Nu mai plange. fiindca m-ai sacait atata. Primavara. hau! Iesi afara.Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac! Cainii s-au speriat si au fugit. Niste caini care treceau pe acolo il zaresc si-l intreaba: . Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a dat afara. coliba vulpii s-a topit.Hau. dragii mei? Am avut o coliba din coaja de tei. iepurasule.ca ma duc indata s-o gonesc. vulpea iar incepe. Vulpea s-a asezat pe lavita.De ce plangi. iepurasule . iepurasule? . .Cum sa nu plang. n-am pofta sa mai locuiesc cu tine! Si pana la urma l-a dat afara.Cum sa nu plang. . pana la urma. nu te las. A patra zi.Mi-e ca n-o puteti! . iepurasule? . A mai trecut o zi-doua si vulpea s-a apucat sa goneasca iepurasul din coliba. Plange iepurasul si se jeleste si isi stergea siroaiele de lacrimi cu labuta.Dar vulpea nu s-a lasat si. iar vulpea una de gheata. coliba vulpii s-a topit. hau.zice lupul . Dar vulpea nu i-a dat pace iepurasului pana n-a lasat-o sa vina pe cuptor langa el.Nu. hau. Pe langa el trece un lup: . De ce plangi. 410 .Iesi afara. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit.Nu mai plange. Iepurasul plange iarasi cu lacrimi amare.Hau.

ai sa vezi. coliba vulpii s-a topit. lata ca vine un urs batran. . Iesi afara. Primavara. Trece un cocos pe drum cu o coasa pe spate. . am s-o gonesc. Iepurasul iar plange si se caieste.Morrr.ca o gonesc eu acusi.Ba da.. Nici tu n-o poti goni. .Uuuu. Iar iepurasul plange si tot plange.. cumetre urs? Am avut o coliba din coaja de tei.Ba o sa pot. ca-ti scot vulpea din casa. . . vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit..Cum sa nu plang..Lasa pe mine.. morrr. Au incercat si cainii s-o goneasca. coliba vulpii s-a topit. uuuu. iepurasule . Primavara. 411 .Nu mai plange. vulpe vicleana! Dar vulpea i-a raspuns de pe cuptor: . si lupul.Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac! Lupul s-a speriat si a fugit.Ba n-o s-o gonesti.Ba n-o sa izbutesti.Nu mai plange.Cum sa nu plang... si ursul si n-au putut s-o goneasca. cocosule? Am avut o coliba din coaja de tei. Iesi afara. . Au incercat si cainii. dar n-au izbutit. Au incercat si cainii.N-o s-o poti goni. vulpe vicleana! Dar vulpea i-a raspuns de pe cuptor: .De ce plangi. Si a pornit ursul spre coliba mormaind: . A sosit lupul in fata colibei si a inceput sa urle furios: . si lupul si n-au putut s-o goneasca.spune ursul . . Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit. Nici tu n-o sa poti. nici tu n-o sa poti face nimic. iar vulpea una de gheata. de ce plangi tu? . iepurasule. iepurasule? . . .Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac! S-a speriat cumatrul Urs si a sters-o prin padure.Cu-cu-rigu! Iepurasule. iar vulpea una de gheata.

Pazitoarea de gaste de Fratii Grimm Trăia odată. cum nu te-ai fi aşteptat de la o femeie pe care o gârboviseră anii: aduna iarba pentru gâşte. in padure.Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros.Iaca ma imbrac. a coborat de pe cuptor si a luat-o la sanatoasa. zice ea. se apuca sa faca o mulţime de treburi. 412 . Acolo. mai traiesc si astazi. o pornea incetisor spre casă. . demult de tot.Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. în pădure. Dar cocosul nu se lasa: .A pornit cocosul spre coliba: . Pe umar tin coasa. si daca n-au murit. într-un loc necălcat de picior omenesc. vulpea ticaloasa. vulpea ticaloasa.. culegea poame sălbatice şi. iar locul acela pustiu în care trăia era înconjurat de o pădure nemărginită. vulpea ticaloasa.. încărcată cu toată această povară. Pe umar tin coasa. s-o gonesc din casa! S-a speriat vulpea din cale-afara. o mătuşică bătrână-bătrână care-şi ducea traiul tocmai în creierii munţilor.Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. Iar iepurasul si cocosul s-au mutat impreuna si au dus-o imparateste. Pe umar tin coasa. Cocosul canta a treia oara: . şontâc-şontâc.Imi pun suba. Şavea ea un bordei şi un cârd de gâşte. Bătrânica însă nu şedea numai acasă. ci în fiecare dimineaţă îşi lua cârja şi-o pornea. s-o gonesc din casa! Vulpea aude si o cam sfecleste. s-o gonesc din casa! Vulpea se balbaie: .

numai ce-o văzu pe bătrână stând în genunchi şi cosind iarba.. că şorţul îi era plin cu iarbă. feciorul nu întâlnise picior de om când.Bună ziua. odată îl vedeai că-i şopteşte băiatului la ureche: .Bine. . Nu-ţi trebuie mult ca să ajungi la ea. aşa că n-are să-ţi fie greu. Pesemne că venise cam de multişor acolo. soarele strălucea în înalt.Bine. Vezi însă că oamenilor nu le făcea plăcere s-o întâlnească şi se fereau din calea ei. că coliba mi-e tare aproape. doborâtă de greutate. 413 . deodată. mătuşică. iar alături mai avea două coşuri cu mere şi pere pădureţe. dar bătrânica era zdravănă şi ajungea in fiecare zi cu bine acasă. da' cum poţi să cari toate astea singură? se miră flăcăul. cumetre dragă.. S-ar spune că întreaga fire era la fel ca şi drumeţul. că-i o vrăjitoare tare vicleană!. Şi-n timp ce mergea el aşa. colo. plină de bucurie şi de voioşie.. te uiţi!" Şi văzându-l că se opreşte. o să-ţi duc eu povara! Nu-i vorba că-s fiu de nobil. Flăcăului i se făcu milă de bătrânică şi-i spuse: . făcând un ocol. Într-o dimineaţă se întâmplă să treacă prin acea pădure un flăcău tare frumuşel. în dosul muntelui. răspunse ea..Trebuie să le car. Odraslele de bogătaşi nau de ce să se ostenească aşa. că degeaba... Şi dacă se întâmpla ca vreun gospodar să treacă cu feciorul lui pe lângă dânsa. ş-un vânticel răcoros adia prin frunziş. . frumoasă vreme mai e astăzi! Da' ce te uiţi aşa? Te miri cum de pot căra-n spate atâta iarbă? Oare nu-i dat fiecăruia să-şi poarte povara-n spinare?. mătuşică. Şi dacă se întâmpla să se întâlnească cu vreun drumeţ. da' eu n-am încotro! Că ţăranul are o vorbă înţeleaptă: „Nu te uita înapoi că ţi s-a strâmbat spinarea.. păsările cântau pe întrecute.Cine ar fi văzut-o încărcată aşa şi-ar fi putut zice în sinea lui c-o să cadă. voinice dragă. bătrânica adăugă: N-ai vrea să mă ajuţi? Ai încă spinarea dreaptă cum e bradul şi picioarele zdravene.. îi spunea cu blândeţe în glas: . În drumul lui. da' uite co să-ţi arăt că ştiu să car la fel de bine ca şi ţăranii.Fereşte-te de baba asta. Şi nu te teme. ai grija.

Lasă-mă să mă odihnesc un pic. Cât timp a fost drumul drept. de parcă ar fi fost însufleţit..Nici prin gând nu-mi trece! spuse bătrânica. am cărat de atâtea ori! Să te lauzi văd că ştii. o femeie bătrână.. când reci. Flăcăul vru să-şi dea jos povara. că legătura era grea de parcă ar fi avut în ea numai bolovani. vru să zvârle din spinare povara.Dacă te încumeţi să-ncerci. 414 . . . Şi se strâmbă de durere.Mătuşă. Sudoarea îi curgea gârlă pe frunte şi i se scurgea pe spinare în broboane când calde..Ia te uită. . flăcăul şovăi oleacă. flăcăul a purtat povara in spate destul de bine. ci-i şi puse în spinare legătura cu iarbă şi-n fiecare mână câte un coş. o să te odihneşti cât ai să pofteşti. că nu-ţi ia nimeni legătura din spinare!. cu mere şi cu pere. . îmi pare că te cam întreci cu gluma! zise feciorul de viţă aleasă. Când om ajunge acasă. nu putu să scape de ea. .. cu mine nu-ţi merge!. . Da' să ştii că vreo oră de drum tot o să ai de făcut.. dar când au început să urce muntele şi pietrişul li se rostogolea sub picioare la tot pasul.. nu mai pot să suflu! se tângui el.. zise ea batjocoritoare. domnişorule.spuse bătrânica. puterile nu-l mai ajutară. Şi. domnişorul nu vrea să care ceea ce eu.Ba nu e uşor deloc! răspunse flăcăul. atunci încearcă! . mă simt sleit.. mâniat la culme. da' acum porneşte-o la drum!.. Ei. Când auzi că-i vorba de-o oră de mers. da' când vine vorba de treabă serioasă. vrei să dai bir cu fugiţii. nu mai pot! zise el. iar merele şi perele atârnau ca plumbul. hai?.Mătuşică. . Ce mai stai pe gânduri? Întinde-o la drum.. dar bătrânica nici nu vru să audă de aşa ceva. am să cad din picioare!.. dar bătrânica nu-i mai dădu drumul.Of.. Dar oricât se suci şi se răsuci. că de nu..Vezi ce uşor e? zise ea.. Da' ce importanţă are asta pentru un voinic ca tine! Şi să nu uiţi că trebuie să cari şi coşurile alea două.

. Apoi grăi către păzitoarea gâştelor: Du-te în casă. fetiţa mea. răspunse bătrâna. dragilor. o luă pe urma bătrânei. Şi. şi tocmai când simţea că-i sleit de oboseală şi c-o să pice jos. Între timp. iar povara flăcăului se făcea tot mai grea. şi-am fost veseli. că te-ai roşit la faţă ca o creastă de cocoş!. târâş-grăpiş. Ţi-ai meritat pe deplin răsplata şi n-o să întârzii să ţi-o dau. îi spuse ea bătrânei. văicărindu-se la tot pasul. m-a luat şi pe mine-n cârcă!. bătrânica părea că devine tot mai sprintenă. şi-am glumit tot timpul. ţuşti!. un cârd de gâşte îşi desfăcură aripile şi. sări pe legătura de fân şi se cocoţă în vârful ei.Nu te mânia. o să-ţi dau şi un bacşiş pe cinste!..Şi nu mai fi nici nerăbdător! Poartă-n spinare legăturica şi când om ajunge acasă. în sfârşit... fata mea. . Apoi îi luă şi legătura din spate. închipuie-ţi. când m-am simţit obosită.. cu o faţă urâtă ca moartea. Când îşi termină vorbele. îi spuse: . întinzându-şi gâturile. nu cumva ai păţit ceva de-ai întârziat atât de mult? .. şi coşurile din mâini şi. la coliba bătrânei.N-am păţit nimic.. cât era de sfrijită. Şi. Ei. Dimpotrivă.În acest timp.. De îndată ce-l vedea că se opreşte. aşază-te pe banca asta din faţa uşii şi odihneşte-te.Mamă. Când o zăriră pe bătrână. baba făcu un salt şi. c-o nuieluşă în mână. Şi deodată. privindu-l foarte prietenos. bătrâna se dădu jos din spinarea flăcăului.. Flăcăului începură să-i tremure genunchii de-atâta greutate. bătrânica îl şi lovea peste picioare c-o joardă sau cu un mănunchi de urzici. înaltă şi lată-n spate. bătrâna chicotea şi ţopăia. plină de voioşie: . dar nu era chip să se oprească nici măcar cât să-şi tragă sufletul. când flăcăul nici nu se aştepta. că nu se cade să rămâi singură cu un tânăr! 415 . Acum. Şi aşa s-a făcut că drumul nu mi s-a părut lung deloc.. În urma lor. Urcă el muntele ca vai de el.Acum. dragă domnişorule. gâgâind de zor. domnul asta a fost atât de binevoitor şi mi-a dus povara. alergară s-o întâmpine. ajunse. venea o cumătră mai în vârstă. atârna mai greu decât cea mai voinică femeie!. flăcăul n-avea de ales şi fu nevoit să se supună.

că o să-ţi aducă mult noroc! Flăcăul sari în sus de bucurie şi se simţi iarăşi în puteri şi plin de voie bună. îi întinse un sipeţel făurit dintr-un singur smarald. la umbra unui măr sălbatic. Flăcăul fu nevoit să rătăcească vreme de trei zile prin afundul acelui codru şi-n cele din urmă găsi un drumeag care-l scoase afară din pădure. aşa că o să-ţi dăruiesc cu totul altceva. fără ca măcar să arunce o privire către fata babei. dar viaţa nu ţi-ai pierdut-o. Flăcăul se întinse pe bancă. o chemă pe fiică-sa şi intrară-n casă. De bani sau de bunuri ştiu că n-ai ne­voie. Şi. închise ochii şi adormi. cimbrişor sălbatic şi zeci şi zeci de alte soiuri de flori. . dar nu ştiu dacă să plângă sau să râdă. Merse el ce merse. dar nu prea mult.Păstrează-l bine. Flăcăul luă seama la vorbele bătrânei. Şi cum nu cunoştea pe nimeni.. „E foarte plăcut pe aici. o porni la drum. că le simt moi şi uşoare ca iasca!" Apoi. Iar acum am să-ţi dau răsplata.. nu glumă. Şi zicând aceasta. în care se răsfrângeau razele soarelui.. şi pe undele lui se preumblau în sus şi-n jos gâştele albe. bătrâna îşi alintă şi-şi mângâia gâştele de parcă ar fi fost copiii ei.La urma urmelor. cale lungă.. Dormi el un pic şi numai ce veni bătrâna să-l trezească. „Aşa comoară. se gândi el. adăuga ea. Merse el ce mai merse.Scoală-te. că aici nu mai poţi rămâne! Recunosc că te-am făcut să-ţi scoţi oleacă sufletul pe urcuşul acela.. îi spuse: . Prin mijlocul grădinii curgea un pârâu limpede precum cleştarul. Numai de n-ar veni un vânt să-mi spulbere picioarele. şi se uită în jur. de ce să pui untdelemn peste foc? Mai ştii că nu se îndrăgosteşte de tine?. da' sunt atât de trudit. plină cu ghiocei. N-ar fi rău de-aş aţipi un pic. Apoi. zgâlţâindu-l. Aerul era blând şi molcom şi cât vedeai cu ochii se întindea o pajişte verde. şi ajunse într-o cetate mare. îl duseră în palatul împărătesc. chiar de-ar fi mai tânără cu vreo treizeci de anişori şi tot nu mi-ar mişca inima!" În acest timp. Şi după ce-i mulţumi bătrânei pentru dar. şi-n urechi tot îi mai venea din depărtare gâgâitul vesel al gâştelor.. să se înfăţişeze 416 . că de-abia îmi ţin ochii deschişi!. îşi spuse el în sinea lui.

. Dacă văzu măria-sa una ca asta.. că toată lumea o privea ca pe o minune nemaivăzută. împăratul trimise să le cheme pe tustrele fetele să se înfăţişeze măriei-sale. Nu s-ar putea ca fiecare. Maria-sa îl rugă să se ridice. dar aceleia care mă iubeşte cel mai mult i se cuveni.măriilor-lor. când împlini fata cincisprezece ani. roşie ca mărul pârguit. nu ştiu când îmi va suna ceasul din urmă şi de aia vreau să hotărăsc astăzi ce o să primească fiecare dintre voi după moartea mea! Ştiu că toate mă iubiţi. Flăcăul înaintă până-n faţa tronului şi. că n-are nici o vină. Şi atunci spuse fata cea mare: 417 . porunci ca toată lumea să iasă afară. Atunci fiecare dintre fete îi spuse că ea îl iubeşte cel mai mult. fiindcă are o vorbă de taină cu flăcăul. Era albă ca zăpada. fără simţire. iar cea mai tânăra era atât de frumoasă. înconjuraţi de curteni. De îndată ce împărăteasa fu numai cu el. dacă-n fiecare dimineaţă mă trezesc cu inima grea şi plină de durere!. Cum îl deschise şi privi în el. pe rând. Când se întâmpla să plângă. Şi aşa se făcu de intră el în sala tronului.. lăsându-se pe un genunchi.. iar parul îi strălucea ca razele de soare. Şi împăratul grăi: . din ochi nu-i curgeau lacrimi. împărăteasa se prăbuşi la pământ. partea cea mai însemnată a împărăţiei. Şi ce crezi. pe drept. unde împăratul şi împărăteasa şedeau pe jilţurile domneşti. începu să plângă amarnic şi-i spuse: . Ar fi trebuit să fii acolo. Apoi. iar el îi întinse sipeţelul.Prea vă pripiţi cu răspunsul! grai împăratul.Fiicele mele. scoase din buzunar sipeţelul de smarald şi-l depuse la picioarele împărătesei. Dar chiar în aceeaşi clipă împărăteasa deschise iarăşi ochii şi strigă să i se dea drumul. pe data porunci ca flăcăul să fie dus în temniţă. să-mi spună cum mă iubeşte? După asta o să-mi dau seama singur care dintre voi nutreşte faţă de mine cele mai alese sentimente. ca să fi văzut ce ochi au căscat cu toţii când a intrat cea mai tânără: părea c-a răsărit soarele!. Am avut trei fiice. de faţă cu toată curtea. .La ce bun toate onorurile şi strălucirea care mă înconjoară. ci numai mărgăritare şi nestemate.

Parcă aş fi văzut-o iarăşi în 418 . şi o alungă de la palat. Câteodată mă mângâi cu nădejdea că mai e încă-n viaţă.. se mânie foarte tare şi spuse cu năduf: . dar n-a fost chip să-l îmblânzim. ia spune-mi: cât de mult mă iubeşti? ... împăratului i-a părut tare rău că şi-a pe-depsit fiica atât de crâncen. Atunci măria-sa o întrebă: .Oricât de bună ar fi o mâncare.. ea spuse: . Ne-am rugat cu toţii de măria-sa să se îndure şi s-o ierte. apoi tot cu sare îţi va fi răsplătită şi dragostea!" Apoi îşi împărţi împărăţia între cele două fete mai mari.Nu ştiu! răspunse fata. Nici nu se poate descrie în cuvinte cât a mai plâns fata când a fost obligată să ne părăsească.Dacă doar atât mă iubeşti. Puţin după asta. că s-a aciuat în vreo peşteră sau că a găsit adapost la niscaiva oameni milostivi. cât sarea. Când mă gândesc c-au sfişiat-o fiarele sălbatice. Eu îl iubesc pe taica. copila mea dragă.Da' tu. nu mai ştiu ce să fac de mâhnire. dar nimeni n-a mai putut s-o găsească. Şi-ntr-un sfârşit.Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe rochia mea cea mai frumoasă! Vezi însă că mezina tăcea chitic. Şi tot drumul l-a presărat cu mărgăritare câte i-au curs şiroaie din ochi. nici nu-ţi poti da seama cât de mult mi s-a tulburat inima şi mi-a sângerat!. ci stărui ca fata să-i arate negreşit cât de mult îl iubea. Doi slujitori fură nevoiţi s-o însoţească până-n adâncul unei păduri sălbatice.Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe zaharul cel mai dulce! Iar a doua zise aşa: . Când am deschis sipetelul dumitale de smarald şi-am găsit înăuntru un mărgăritar aidoma acelora care curgeau din ochii fetei mele.. iar mezinei îi legă de spate un sac plin cu sare. Dragostea ce ţi-o port n-o pot asemui cu vreun lucru! Dar împăratul nu se mulţumi cu răspunsul domniţei. de nu-i sărată.. aşa cum iubesc sarea-n bucate!" Când auzi împăratul vorbele fetei.. nu-mi face nicio plăcere s-o gust. şi-a trimis slujitorii s-o caute pe biata copilă în toată pădurea.

Cât despre domniţă. care abia mocnea în vatră. Se întunecase de-acum şi un vreasc. Bătrâna însă de-abia îi răspunse şi se mulţumi să dea doar din cap de câteva ori. vărsând lacrimi amare că trebuie să plece!. fata îşi lăsă lucrul şi ieşi afară.. Puţin după aceea. Încotro se îndrepta oare? O luă peste câmp şi merse departe. cum ai ajuns în stapânirea acestui sipeţel? Flăcăul de viţă aleasă prinse a povesti în ce chip îl primise de la batrâna ce trăia-n codrul de necuprins. fiindcă se vedea din toate purtările ei că e o vrăjitoare. fetiţo. intră-n casă şi fata şi-i dădu bineţe maică-si. Deodată. ceva se auzi foşnind pe la fereastra şi doi ochi ca para se holbară înăuntru.E timpul. începu să răsucească firul atât de sprinten. Acum. până când ajunse într-o vale largă. împăratul şi împărăteasa luară hotărârea să plece spre acel codru şi să încerce să vorbească cu bătrâna. În sinea lor gândeau că acolo unde a fost găsit mărgăritarul.... În cele din urmă. de afară se auzi o larmă mare: se întorceau gâştele de la păscut şi scoteau gâgâiturile lor răguşite. trebuie să vă spun că-n acest timp bătrâna stătea în coliba ei şi torcea la roata de tors. Fata se aşeză lângă ea şi. nici nu-i fusese dat s-o vadă şi nici nu auzise despre ea nimic!. luându-şi roata de tors. se opri la un izvor lângă care se înălţau trei stejari bătrâni. vor putea afla veşti şi despre fiica lor. Şi mai adăugă că baba nu i s-a părut a fi o femeie cumsecade. fără să scoată vreun cuvânt. Spune-mi. îngânându-se.. Şi într-un sfârşit... de parcă ar fi fost în anii fragezi ai tinereţii. şi-n timpul ăsta numai cele două roţi de tors îşi vorbeau. tot mai departe. Stătură ele aşa cam vreo două ceasuri bune. să te duci să-ţi vezi de treburi! Auzind-o. împrăştia o lumină slabă. Era o bufniţă bătrână care strigă de trei ori: „uhu-huu!" Bătrâna ridică privirea de la roata de tors şi apoi spuse: . După ce-şi termină flăcăul povestirea.faţă. 419 ..

Şi. . cât de schimbată era acum fata! Aşa ceva nu v-a fost vouă dat să vedeţi niciciodată!. începu să plângă amar. aplecându-se la izvor. odată se revarsă pe umeri un par bălai ca razele de soare. Aşa o spaimă o cuprinse pe fată că.Bine. strălucitori ca stelele de pe cer şi obrajii trandafirii. şi era atâta lumină... Din el.Între timp. răspunse fata.. Ei. 420 . odată îşi scoase fata de pe faţă pielea cea veştedă şi. doar ochii i se mai vedeau. tremurând ca frunza. Dar nu se mai aşeză la roata de tors. o luă la goană spre casă. dar a trecut de ora unsprezece. asezându-se pe marginea fântânii. .Da' ce oră este? întrebă bătrâna. Vezi însă că fata cea frumoasă era tare mâhnită. ci scoase o mătură şi începu să măture preşurile şi să frece duşumeaua c-o cârpă.Ştiu tot. ca un disc mare de foc.. muie şi pielea în apă şi apoi o întinse pe iarbă. ce să vezi. dacă în ramurile unui copac din apropiere nu s-ar fi auzit trosnind ceva.Nu-i încă miezul nopţii. da' de ce începi treaba la o ora aşa de târzie? Ce-ai de gând? . mamă. Lacrimilei i se scurgea din ochi şi se rostogolea printre valurile bogate de păr bălai. Se nimeri că tocmai atunci batrâna stătea-n prag şi fata vru să-i povestească ceea ce i se întâmplase. . ca floarea de măr. dragilor. Când lăsă să-i cadă coada de păr cenuşiu. Astfel şedea ea acolo.Totul trebuie să fie curat ca lacrima şi-n cea mai mare ordine! grăi ea către fată. luna ieşise din dosul muntelui.. adâncită-n mâhnirea ei. vru să ştie fata. Şi era atât de bogat părul acesta nou. că o învălui toată. fata mea! Apoi o duse în odaie şi aprinse alt vreasc. ca o mantie. dar batrâna râse uşurel şi-i spuse prietenos: . să se usuce şi să se albească la lumina lunii. până picau la pământ.. că puteai zări şi un ac. Când fu gata. Şi. şi multă vreme ar fi rămas aşa. începu să se spele.

dragilor....Un singur lucru îţi spun: să nu mă mai stinghereşti de la treabă!. din toată înfăţişarea ei. Am făcut mereu tot ce mi-ai cerut şi niciodată n-ai fost nemulţumită de mine. vrei să mă izgoneşti?... Au mers ei ce-au mers... să ne întoarcem iarăşi la împăratul şi împărăteasa care au plecat. şi-n timpul nopţii s-a întâmplat ca flacăul să se rătăcească de ceilalţi şi să pornească singur mai departe.. când o fi să plec. până ce se întunecă. împreuna cu flăcăul de viţă aleasă.Atunci spune-mi numai ce s-a întâmplat! stărui mai departe fata. fiindcă îi era teamă să nu se rătăcească şi mai rău. dacă o merge pe beznă. Iar în privinţa ta. nu şagă. nici prieteni spre care să mă îndrept!. Nu mă izgoni de-aici!. . fata se înspăimântă grozav şi începu să se văicărească: . încetează odată cu întrebările şi du-te în odaia ta! Ia-ţi pielea cea veştedă de pe obraz şi îmbracă-ţi rochia de mătase pe care-o purtai când ai venit aici. În ziua următoare. da' .Vai.Oare nu te-ai gândit. Unde să mă duc? Că doar nam nici patrie. Hai. cale lungă. Apoi se urcă într-un copac şi se gândi să-şi petreacă noaptea acolo. Când o auzi ce spune. Şi-acum. . o să găseşti un acoperiş sub care să te poţi adăposti. Şi-n lumina aceea numai ce zări o făptură. fii fără nici o grijă.. Între timp.. dar. dragă mamă. . nu mă mai bodogăni. că mă încurci la lucru!. flăcăul îşi dădu repede seama că era păzitoarea de gâşte pe care o văzuse în coliba bătrânei.. că se îplinesc trei ani de când ai venit la mine? A trecut timpul cât ţi-a fost îngăduit să stai aici şi de-acum nu mai putem rămâne împreună.. s-o caute pe bătrâna ce-şi ducea viaţa-n pustietatea aceea necălcată de picior omenesc. coborând dinspre munte. i se păru că se află pe drumul cel bun şi merse fără întrerupere. 421 . şi-o să fii mulţumită cu simbria pe care ţi-o vor da. Vezi însă că bătrâna nu vru să-i dezvăluie fetei ce o aştepta.. îi spuse ea fetei.Eu mai ramân aici o vreme.. apăru şi luna şi începu să-şi arunce razele pe pământ. Şi-apoi rămâi în camera ta şi aşteaptă până ce te-oi chema! Şi-acum. continuă bătrâna. trebuie să las casa curată. N-avea în mână nici o nuieluşă..

de parcă ar fi locuit în ea nişte spiriduşi care n-aveau pic de colb pe încălţări. că eu vă cunosc! 422 . ca nu cumva fata să ia seama că e cineva prin apropiere. Dar nu mică îi fu mirarea când o văzu cum se apropie de izvor şi-şi smulge pielea cea veştedă de pe faţă şi începe să se spele. Alergă el ce alergă şi deodata i se păru că desluşeşte prin întuneric două făpturi care înaintau prin valea aceea. ca nimeni alta pe lume! Flăcaul abia îndrăznea să răsufle. În odaie era atât de curat... Şi cum i se mai revarsa pe umeri părul de aur! Şi era atât de frumoasă. Dar fie că se aplecase prea mult. care zărisera de departe lumina de la coliba bătrânei şi se îndreptau într-acolo. îşi luară inima-n dinţi şi bătură uşurel în geam. Bătrâna părea că-i aşteaptă şi..Heeii! Heeiii! strigă el. sculându-se în picioare. Şi cum se acoperise şi luna cu un nor. le strigă foarte prietenoasă: . dacă pun mâna pe una din vrăjitoare. în cele din urmă. Pe legea mea... flăcăul se dădu jos din copac şi alerga după ea cât îl ţineau picioarele. Flăcăul le povesti ceea ce văzuse la izvor. îşi lungi gâtul printre frunzare şi-şi bucură ochii cu priveliştea aceea nemaivăzută. pe fereastră. n-o să-mi scape nici cealaltă. se lăsă deodată bezna. şi-şi vedea de lucrul ei. de parcă o înghiţise noaptea. nici în stânga. dar. Şi ca s-o poată privi mai bine.Intraţi înăuntru. fata se făcu nevăzută. Pe fiica lor însă n-o văzură! Cătară ei o vreme la toate astea. şi-o văzură pe bătrână torcând liniştită. Erau împăratul şi împărăteasa. De îndată ce n-o mai zări. cu capul ascuns între pene. Uite-o că vine încoace!. Dădea din cap toată vremea. Ceea ce văzură mai întâi fu cârdul de gâşte care dormeau nemişcate de jur-împrejurul colibei. cu inima plină de bucurie şi de încredere. Se uitară ei înăuntru. fără să arunce o privire nici în dreapta. iar măriile-lor nu se mai îndoiră câtuşi de puţin că era vorba despre fiica lor cea pierdută. Şi. craca pe care sta el trosni deodată şin aceeaşi clipă fata îşi puse din nou pe faţă pielea cea veştedă şi fugi de acolo ca o caprioară.. purceseră mai departe şi în curând ajunseră la căscioară. cum fac bătrânii.. fie că alta fu pricina...

pe fiica voastră. de n-aţi fi izgonit-o acum trei ani. că şi flăcăul era lângă ei. care e atât de bună şi de drăgălaşă!. de parcă ar fi fost o zână. aşa c-aş voi să ştiu ce-ţi doreşte inima. că-n aceşti trei ani de zile a păzit doar gâştele şi inima ei neprihanită n-a fost întinată de nici un rău.Copila mea dragă. Ea se îndreptă către părinţii ei şi. pe nedrept. bătrâna le spuse: . Deodata împăratul spuse: .N-ar fi trebuit să bateţi un drum atât de lung. îi dăruiesc căşcioara mea. îi copleşi de sărutări. fetiţa mea! Deodată se deschise usa şi domniţa apăru în veşmintele ei de mătase. bătrâna se făcu nevăzută... După ce rosti aceste cuvinte. căşcioara se prefăcuse întrun palat măreţ. luându-i de după gât.După ce păşiră în odaie. nu sunt sigur de tot. şi-o droaie de slujitori alergau de colo-colo. până la adânci bătrâneţi. Apoi domniţa cea frumoasă s-a măritat cu flacăul acela de viţă aleasă şi s-au statornicit la palat. împărăţia am împărţit-o celor două surori ale tale.. zise bătrâna. Şi nu se putură stăpâni să nu verse lacrimi tuspatru. da' cred că gâştele cele albe ca 423 .. Nu-i vorba că ea n-a pătimit cu nimic. că-i dăruiesc toate lacrimile pe care le-a vărsat din pricina voastră şi toate sunt mai curate şi mai frumoase decât mărgăritarele care se găsesc în apele mărilor şi au mai mult preţ decât toată împărăţia mariei-tale!. cu tăvile încărcate de bunătăţuri. Acolo au trăit în fericire şi bună înţelegere.Vino încoace.. ca să-ţi dau din celelalte avuţii pe care le am! . Acum. Apoi se duse la uşa celeilalte odăi şi strigă: .. Când dădu cu ochii de el. Dar voi aţi fost pedepsiţi îndeajuns şi aţi trăit tot timpul numai cu spaima că v-a pierit copila.. Şi numai ce prinseră zidurile să trosnească şi când se uitară..Fata n-are nevoie de nimic. fata se roşi toată ca un mac şi nici ea nu ştiu de ce anume. cu părul de aur revărsându-i-se pe umeri şi cu ochii strălucitori. Iar ca răsplată pentru munca ei din aceşti trei ani. şi-n sala cea mare era întinsă o masă împărătească.

. Casuta randunicii era sub streasina unei case.. ci fete. Unde a zburat randunica Cand s-a trezit Cip-Cirip. a zburat spre padure. mai aproape de pamint. care trăiau pe lângă căscioară. nu erau de fapt gâşte adevărate. Da' ceea ce ştiu fără tăgadă e că bătrânica nu era o vrăjitoare. încă din leagăn. randunica: „O sa zburam amindoua. Şi nimeni nu trebuie să-i ia în nume de rău bătrânei că le adusese la ea să le ocrotească şi să le scape de urgia unui blestem... sfar.. dar nu prea intelegea de ce. un vint rece batea. care legana frunzele copacilor si tufele maciesilor. pana la iaz si o sa facem baie impreuna"... a mai strigat odata.. Vrabiuta simtea ca e mai frig decat ieri. ceea ce pe limba vrabiilor insemna: „Vecinica. numai ce-o 424 . Frunzele copacilor incepusera sa se ingalbeneasca si firele de iarba nu mai erau verzi. Acum. apoi." A stat vrabiuta. îşi luaseră şi ele înfăţişarea omenească şi rămaseră pe lângă domniţa cea tânără ca s-o slujească cu credinţă. Dar e bine de plimbare. îi dăruise domniţei darul de a vărsa mărgăritare în loc de lacrimi. „Ea in apa. bucuroasa. Randunica Iesi afara Surioara. sus de tot! Cip-cirip-cirip! facu vrabiuta. eu in nisip". cum credea lumea....zăpada. Si cum zbura ea. Soarele nici nu rasarise inca si vrabiuta CipCirip isi lua zborul spre prietena ei. se gindea pe drum vrabiuta. asa. când se risipise vraja. Şi se vede că tot ea fusese cea care. Nu-i nici cald si nu-i nici soare.. care făcea numai bine. sus. ci o femeie înţeleaptă şi pricepută. de doua ori.

In sfirsit. iar nuferii nu se mai vedeau deloc. Vrabiuta zbura mai repede. iar vrabiuta a zburat pana ia iaz la prietena ei broscuta..vazu pe furnica." Si iata ca broscuta iesi la mal.... Vrabiuta se opri langa malul lacului si striga: „Hai..N-am vazut-o. intilni o sopirla. . Acum imi fac provizii de iarna.. Eu n-am timp sa ma uit dupa randunica. ca arama. N-am avut timp. Toata dimineata am cautat o piatra mai mare. Randunica Pe aici a trecut?" Dar bursucul n-o vazuse pe randunica.. Du-te si intreaba-l pe bursuc. mai departe. broscuta! ciripi vrabiuta. abia ducea in gura o ramura cu frunze rosioare.. Aceasta ducea spre un musuroi un miez de piine mai mare decat doua furnici la un loc! Vrabiuta se apropie de ea si ciripi: „Cip-cirip.N-am vazut-o. Si iar zbura vrabiuta. sora furnica.. N-ai vazut pe randunica?" Dar furnica ii raspunse fara sa se opreasca «din drum: . si-i paru rau ca n-o putea ajuta pe vrabiuta... n-am vazut-o.. In poiana. 425 . n-ai vazut Vecinica. Iesi acum putin din lac! Cip ci-rip-cip-cirip. Vrabiuta se opri pe un fir de macies.. am gasit una! Sopirla a plecat spre noul ei culcus.Buna ziua. Salciile de pe mal isi scuturasera toate frunzele. Dar nici soparla n-o vazuse si ii raspunse repede: . Se pregatea sa-si faca culcusul. N-ai vazut pe randunica? o caut de azi dimineata. „Mos Bursuc. broscuta Oac-oac-oac. pana ce il intilni pe mos Bursuc. . Intreba ea. n-am vazut-o.N-ai vazut-o pe rindunica?.... sub care sa dorm toata iarna.

. . raspunse randunica. stranse in stol. Un greieraş. Vrabiuta era tare bucuroasa.. Vrabiuta ciripi in urma randunicii: „Drum bun.Cum? de ce plecati? . şi-a făcut culcuş de iarnă sub o rădăcină bătrână de stejar şi aşteaptă să vină iarăşi primăvară. e bine. Si cobori langa ele.. Ce frig e afară! Dar. sa aiba si ea adapost peste iarna Ce mi-a povestit un greier mic de Magdalena Popa Sub pământul moale şi negru e întuneric beznă. .Am stat de vorba cu alte randunici. Si randunica a plecat. . Aici nu mai gasim nici musculite... se gindea cum sa pazeasca mai bine cuibul randunicii. si eu sunt. .. slăbuţ şi cenuşiu. .la te uita. : . . aici. ca sa-l deretice. E asa de cald acolo! O sa dorm toata iarna. Păcat doar că e atât de singurel. Te-am cautat peste tot si nu te-am gasit.. rindunico!" Apoi zbura repede spre cuib.N-avem ce manca la iarna. n-am vazut-o! raspunse broscuta. niste pasari! N-o fi si prietena noastra.Dar unde ai fost pana acum? intreba vrabiuta. în ascunzişul lui. randunica? . Dar ce se aude? intreba broscuta. S-a ridicat sus. nici viermisori. sus de tot si impreuna cu celelalte randunici.. pana la primavara.intrebara broscuta si vrabiuta. au zburat mai departe spre tarile calde. pe niste fire de telegraf si ne-am facut planul de drum.Dar o sa mai vii? intreba vrabiuta.Ba da. Oac-Oac! Mi-am facut o casuta in namolul din fundul lacului.Nu.. Vara se joacă din zori până-n seară cu 426 .Sigur ca-o sa viu! la primavara.

Mă doare. Deodată o voce slabă şi subţire îl strigă de undeva. fiindcă nu ştiu nici eu. frumoasă şi albastră. Dacă ridici puţin puţin picioruşul drept şi-ţi chuleşti bine urechile. gâzele pădurii: îl mângâie soarele. Dă-te la o parte. Într-un suflet am alergat la stejarul cel stufos. şi fluturi.Cine eşti? Vreo gâză ascunsă ca mine? .Să-ţi spun eu. I-e somn. nu mă vezi? Mirat . s-ar putea să ne înţelegem. voi fi şi eu odată o floare ca ea. îl zbârleşte vântul.prietenii lui. iar mama ta mi-a împrumutat cu drag umbreluţa ei albastră. sub care ne aflăm acum. am trecut adesea pe lânga stejarul acesta şi am cunoscut-o pe mama ta. din întuneric: . S-a făcut mititel de tot în cotlonul lui şi a închis ochii. Astă vară când eu şi cu prietenii mei cântam de zor prin pădure. Nu vede nimic. Nu sunt gâză şi nici nu pot să spun cine sunt. după ce s-a gândit adânc şi a tuşit de câteva ori ca să-şi dreagă glasul. Frumoasă floare. ca un clopoţel de culoarea cerului. toate locurile mai ferite erau ocupate de fel de fel de gâze . Greieraşul se săltă uşurel într-o parte şi cuărins de mirare şi de un fel de teamă parcă. Ce. . Să-ţi spun eu ce-i cu tine: acum nu eşti încă decât o biată sămânţă. M-a gonit afară în ploaie. Acum e toamnă. Cică i-aş fi stricat pălăria cea mare.Sunt aici sub tine. a zis greieraşul. tare somn. roşie cu picăţele albe. Şi ce bună era! Mi-aduc aminte că mă prinsese odată o ploaie mare prin părţile astea.Nu. Cu vioara ascunsă sub aripă m-am adăpostit repede sub o ciupercă . greieraşul deschise deschise ochii mari şi căută să vadă cine-i vorbeşte. Mă invitaseră nişte prieteni la o nuntă şi trebuia să cânt în orchestră. încât nici nu-mi 427 Sub ferigile semeţe din marginea luminişului. i-a răspuns firicelul de glas. Zadarnic. şi în curând vine iarna. Dar mama mi-a şoptit că dacă voi fi cuminte şi voi sta liniştită în pătucul meu. îl spală roua. . Eram îmbrăcat de sărbătoare. n-am ce zice.dar ţi-ai găsit! N-a vrut să mă primească. întrebă cu glasul lui subţire: .

Greieraşul cenuşiu se mişca încetinel în ascunzişul lui. ce bine era dacă-mi adunam de cu vară câte ceva de mâncare! N-aş mai fi atât de sărăcuţ! Noroc că m-am învăţat să rabd. 428 . Mă auzi? Nici un răspuns.Ce o mai fi şi asta? se miră el cu glas grozav de răguşit. mica sămânţă adormise. . un firicel subţire de apă se strecură printre rădăcinile stejarului stufos şi căzu drept pe spatele greieraşului adormit. undeva sub el. Când s-a arătat din nou soarele. Am de toate. dar nu ştia bine ce.Mă rog. se întoarse de pe o parte pe alta şi deschise ochii un pic.Ce bine e! Ce căldură! mormăi el. Dar se opri deodată mirat. glăsciorul firav al seminţei: ... mama matale nu ţi-a dat o desagă cu bunătăţi de tot felul? Uite eu n-am nici o grija.Hapciu! Strănută el şi se trezi de-a binelea. . adormi şi el îndată.Vorbăreţe mai sunt şi seminţele astea! Zise greieraşul. i-am mulţumit frumos şi am plecat la nuntă. Stau liniştită la întuneric şi aştept. apoi sute ţi mii căzură fulgii moi de zăpadă pe pământul negru. s-o salut şi să-i cânt. Mama mi-a umplut sacul cu tot ce-a avut mai bun în camară şi acum. Nu zic. aşa mică cum sunt. care străluceau ca mărgăritarele în întuneric. simţi că îl gâdilă ceva sub picorul drept. ca din depărtare. Înainte de a fi aflat de la greieruş cine era ea. „Somnoroase mai sunt şi seminţele astea" îşi zise greieraşul. După multe zile şi nopţi. se scutură de praful carei acoperise aripile şi începu să privească în ele ca într-o oglindă. Dacă tu eşti copilul ei îmi vei face cea mai mare plăcere să-ţi fiu de folos. cam cu necaz şi închise iarăţi ochii. Ca o plapumă albă se aşternea neaua peste peste tot. . apoi mai mulţi. pe care şil trase repede şi cu spaimă la o parte.păsa de ploaie. Dar cum era întuneric şi linişte deplină. dar nu ştia bine unde. Şi numaidecât se auzi. Întâi unul. Urechiuşele lui fine auzeau un zgomot ciudat: i se părea că se petrece ceva. nu duc lipsă de nimic. Când văzu picăturile zglobii. După multe zile şi nopţi veni şi iarna. Dar adesea mă întorceam aici. Şi cum asculta aşa. . Deodată îsi aduse aminte că nu era singur prin părţile alea.

puternic şi cald.să caut ceva mare. . . Şi zi.Ce-ar fi să te culci şi să mai dormi un pic? Parcă ziceai adineauri că nimic nu iţi lipseşte. nu mă mulţumesc cu atât şi mă înalţ tot mai sus. sfredelind anevoie pământul. soarele. zâmbind cu bunătate. şi într-o zi o să mă trezesc fără ele. încet. Mi-e aşa de drag încât sunt sigură că-l voi vedea în curând. Greieraşul nostru era un greieraş bătrân. încât numai un greieraş putea să o audă. Căci în timp ce rădăcina îmi creşte în jos. . răspunse glasu. Mă întrebi de ce? Fiindcă simt în mine un dor nou care mă îndeamnă. de o parte şi de alta căzură. puternic si cald. dar de fiecare dată i se părea că le vedea pentru întâia oară. şopti glasul din pământ. Uf! Şi nu-i de loc uşor. Apoi deodată. . cu care să-mi caut singură hrana.Bună dimineaţa.Aşa era atunci. E aşa cum spui tu: mare. îi răspunse el politicos. în căutare de apă. un firicel proaspăt şi moale ca iarba. şopti o voce atât de slabă. foarte curând. nici eu nu ştiu cum am simţit că trebuie numaidecât să am o rădăcină. e tulpina. îl cauţi. Atunci aveam de toate şi nu mai doream nimic. Bunătăţile pe care mi le-a dat mama sunt pe sfârşite.. Ascultă-mă pe mine. mai este mult până la primăvară. Dă-te te rog la o parte că mă grăbesc. fărâme de pământ negru şi printre ele se ivi un colţişor palid şi fraget. dar nu tocmai ca ea. străbate adâncurile. te-ai apucat de treabă? Nu ţi se pare că te-ai grăbit? Abia a început să se topească zăpada. El ştia că graba firicelului 429 . ca o şoaptă venită de departe. Şi deodată se petrecu minunea: pământul se despică încet. cum să-ţi spun? .Bună dimineaţa. . care mai văzuse îmtâmplânduse minuni de acestea. că ai de toate. Ce ruşine ar fi una ca asta pentru mine şi pentru tot neamul meu! De aceea mă grăbesc. care ascultă cu urechea la pământ să nu scape nici o vorbă din povestea firicelului palid.Soarele! Scîrţîi isteţ greieraşul. Greieraşul se retrase uşurel. cum spui mata.Poate. fără zgomot.

că nu-s decât un firicel.Mi se pare că te cunosc. Ţi-am ami auzit vocea. Vreau să am o floare ca un clopot.Iartă-mă. Când se trezi într-un târziu. Curioase mai sunt şi seminţele astea! Mormăi el. firav încă. iar culoarea ei să fie ca a cerului. Ce încet creşte firul de iarbă. gata să înfrunte orice piedică în drumul lui către soare. Dar curând o să fiu o tulpină.nu se putea măsura cu graba lui.. ba soare. însă ceva îl opri.Dumneata erai? Şopti firicelul cu glas atât de slab. toate grozav de vesele şi grozav de harnice mărturisind bucuria şi munca primăverii! Uşurel. şi ce cald! De fapt. 430 . . încât dacă noi neam fi nimerit pe acolo n-am fi auzit nimic. Greieraşul privi cu plăcere toate acestea şi se pregăti să plece în căutarea tovarăşilor lui de joacă. Îmi place clopotul acesta albastru pe care se plimbă soarele. greieraşul cenuşiu.îmi trebuie mâncare multă. iar acum primăvara era în toi. Ai crescut frumos! . De unde ştia greieraşul treaba asta? Păi cum să nu ştie. apropriindu-se de el. cu un salt sprinten. dar viteaz. Ţii minte ce palid eram sub pământ? Acum mă simt mult mai sănătos. ca să mai doarmă puţin. Când am dat de soare m-am şi facut verde. te rog. mare şi puternic.. . Printre atâtea cunoştinţe vechi descoperise şi una nouă: un firicel verde se înălţa spre lumină. şi se strânse iarăşi ghem. zise greieraşul.Mai ieri spunea că nu-i trebuie nimic. să nu râzi de mine. iar azi vrea tot felul de lucruri: ba rădăcină. iar în vârful fiecărui lăstar de pe crengile lui groase stăteau mugurii gata să plesneacă.Bună ziua. Văd că ai ştiut să te descurci. era de-a binelea primăvară. Dar pe tulpina lui bătrână se plimbau neîncetat furnici şi alte gâze mici. ba tulpină. ba apă. când o rază aurie îl mângâiase pe aripioare şi-i luminase dintr-o dată ascunzişul?! Şi când îi venea zvon de mii de glasuri mici. tare aş vrea să înfloresc. în iarna aceasta dormise mai mult decât de obicei. Stejarul tăcea. Ce m-aş face fără el? La căldura lui îmi gătesc mâncarea . o să am frunze şi. . în mijlocul luminişului. greieraşul îşi făcu loc printre pietricele şi frunze veştede şi ieşi la lumină. Ce frumos era. Soarele îmi prieşte grozav. dar nu am vreme: sunt grozav de ocupat. . dar ce repede se mută din loc.

toată întâmplarea asta. Îl chema Nini şi era tare neastîmpărat. doar că. Iar eu i-am spus-o lui Merişor şi v-am scris-o vouă. Şi să ştiţi că greieraşul nu minte niciodată şi că tot ce v-am spus este adevărul adevărat. aproape că nu mi-ar veni a crede că din sămânţa aceea mică. Stejarul cel bătrân dădea adăpost şi umbră unei lumi întregi de fel şi fel de vietăţi. Tot despre furnici se mai ştie că au familii foarte mari. Toate aceste calităţi le avea şi Nini. fiindcă era băieţel.. furnicuţa noastră. Târziu.Îţi urez să ţi se îndeplinească toate dorinţele. ca un clopoţel. Dar era şi foarte isteţ şi îi plăcea să scotocească peste tot: intra în cele mai mici cotloane şi descoperea toate locurile unde putea găsi de mîncare. Şi cred că e tot atât de bună ca şi mama ei. sub pământ. Apoi plecă grăbit şi se pierdu în pădurea tânără. el mai era şi foarte curios. Fiindcă furnicile. în jurul căreia roiau albinele şi fluturii. greieraşul mi-a cântat pe struna lui subţire. a crescut asemenea frumuseţe! Şi politicos cum e felul lui. într-o seară caldă. 431 . se ştie. prin locurile acelea era vară împlinită.Ce frumoasă e! îşi zise el. sînt nişte fiinţe foarte puternice. Dacă n-aş fi fost tot timpul cu ea. Furnica si lacrima din cer A fost odată ca niciodată o furnicuţă. dragi copii. Iar firicelul plăpând se ţinuse de cuvânt: greieraşul văzu cu bucurie floarea albastră. cu mii de membri şi că sînt foarte harnice şi ordonate. când mă căzneam să-i povestesc lui Merişor cum cresc florile din pământ. făcu greieraşul politicos şi salută adânc pânăla pământ firicelul subţirel şi harnic. în plus. cît sînt ele de mici şi de fragile. greieraşul se aproprie să salute floarea albastră. Când se întoarse din nou. De fapt era un furnicuţ. . ascunsă în adânc în pământul negru.

plînge cineva? Ei... .aici. S-a învîrtit el ce s-a învîrtit.. precis am să mor în deşertul ăsta...Aici.aici.sub pămînt.. din cer. aşa că furnicuţul a descoperit deodată că înţelege şi vorbeşte perfect limba oamenilor.Nu-i nimic! am să dorm afară – e vară... Ei – o să ziceţi. asculta şoaptele de dragoste a doi tineri care stăteau într-o căpiţă la marginea satului.. aşa că prietenul nostru s-a înfruptat în voie pînă spre seară.. după ce grîul strîns în stoguri a fost dus în hambar....dar... .dar. de orz. a căzut o picătură de apă. dar tot n-a găsit nimic de băut în jur. de secară..! Sînt ale tale toate astea? Şi de ce eşti aşa de tristă? O fetiţă aşa de frumoasă şi aşa de supărată! Se poate una ca asta? 432 . Una singură. Nini: Plouă! Mmm.! ajutoooor! Dar cine să-i sară în ajutor bietului furnicuţ? Îşi pierduse orice speranţă cînd.dar... e cald..! Da.... Dar mai erau destul boabe pentru o furnică.în vizuina asta uriaşă.. ...aici erai. cine plînge acolo? hei! unde eşti? .. Era o lacrimă din ochiul unui om .. de deasupra.. Înţelegea ce spuneau secerătorii.! Uau! N-am mai văzut aşa ceva în viaţa mea.Unde.. fiindcă Nini a băut odată cu lacrima şi vraja care se naşte din durere..ajutor.. Numai că soarele verii uscase pămîntul atît de mult.asta nu e apă de ploaie! Nici nu era..ooooo! dar e chiar mare casa ta! Şi ce de bogăţii! Grămezi de grîu.cam amară...sub pămînt....aici. ba chiar a dansat puţin pe cîntecelul unui băiat care se întorcea cu vacile de la păscut. ce mare scofală? Ce contează asta? Păi contează.şi avea toată magia şi toată puterea suferinţei..Am să mor de sete... Dar încetul cu încetul s-a făcut noapte şi muşuroiul lui Nini s-a închis.cam sărată. Nini a nimerit într-o mirişte deasă.. ce bună e apa de ploaie.ce se-aude..Într-o zi.. cînd i s-a făcut sete.. încît nici un strop de apă nu se mai găsea prin preajmă. că vara va fi lungă şi secetoasă.? Ah..

.de-aceea plîng.. unchii şi bunicii. Ceea ce a şi făcut. Sub razele reci ale lunii. exact ca un bătrîn sfătos şi înţelept: 433 Repede! Scularea! Toată lumea! Tu-tu-tu-tu! (Cîntă din trîmbiţă) . i-a încolonat pe toţi şi i-a pus să mărşăluiască spre vizuina căpcăunului.Ce.ce vrei? Nini. în soarele care se ridica vesel pe cer. treceau fiecare bob pe sub poartă. Dar putea să se strecoare pe dedesubt.? ce zbieri aşa? Hai intră şi bagă-te-n pat. pînă cînd din grămezile uriaşe de boabe preţioase. a deschis uşa cu putere şi.. nu mai era nici urmă de cereale în vizuina uriaşului. Repede! Aşa a sculat Nini tot muşuroiul. cele trei milioane de furnici care erau fraţii şi surorile. mătuşile. n-a mai rămas nimic.Da. Toată tevatura asta n-a durat nici pe departe aşa mult pe cît v-aţi putea imagina.... unul cîte unul. rupt de foame şi convins că o va mînca pe fetiţă. Dar fetiţa a sărit peste căpcăunul mort şi a fugit afară.Bine dar asta o să-ţi ia şase luni! Şi tu eşti doar o fetiţă! Imposibil! .. Au intrat pe sub poartă în linişte şi au început să separe grîul de ovăz şi de secară. din prag. că scoli tot muşuroiul. Încetul cu încetul. Dar e drept că aveau un stil foarte original.. Acum e plecat la maică-sa. Nu mai plîngea. . atîta doar că în zori. mătuşile şi verişoarele lui Nini sforăiau de zor. verii.Deschideţi! Deschideţi repede! .nu mă poţi elibera? Nu poţi deschide poarta asta grea? Deşi era puternică. Cînd căpcăunul a ajuns acasă.Nu e casa mea! Aici locuieşte căpcăunul Aldebaran. dînd fuga la muşuroiul unde dormea familia lui cea mare. rîdea în hohote de fericire! Numai Nini. gîndea cu voce tare. De uimire şi de ciudă inima lui cea neagră a pleznit pe loc şi el s-a prăbuşit mort în pragul uşii. Pe măsură ce le separau.. Nini nu putea deschide poarta cea grea de stejar a vizuinii. dar cînd se-ntoarce o să mă mănînce dacă nu aleg grîul de secară şi de ovăz pînă la ivirea zorilor! . tu eşti. ce să vezi? n-a mai găsit nimic din ce lăsase acasă.

Trăiau în bună înţelegere.. Aceste multe stări ale vremii erau toate copiii împăratului. El stăpînea tot pămîntul şi era bun şi blînd.Nini: Ce ciudat! Uite cum o lacrimă. Soarele strălucea neobosit. de oameni care nu se duşmăneau. Împăratul Timp şi-a chemat copiii în ajutor. poate salva viaţa unui om! Povestea anotimpului uitat A fost odată ca niciodată.. într-o după-masă Împăratul avu un vis ciudat. fără să ţi se pară nimic neobişnuit în asta. în care le întîlneai pe toate patru. azi necunoscute nouă. ci unul singur. nu erau patru anotimpuri.. o simplă lacrimă. a fost odată dragi copii. Speriat.. ştiind că trebuie să crească mare – deci. Găseai alături. fără supărare sau ceartă. ci şi multe altele. răspîndind peste întreaga natură o lumină călduţă. fiecare cu domeniul lui. dar în aer se simţea frigul pătrunzător. un împărat. ploi torenţiale. Primii au venit băieţii cei mari care.Împăratul Timp. într-o vreme îndepărtată. cu răsuflarea lor 434 . copaci în floare şi cîmpii acoperite de zăpadă. cînd pămîntul era plin de animale care nu se mîncau între ele. nici măcar vreun licurici nu se zărea prin întunecimea grea ca de smoală. nici măcar din auzite. în timpul anului.. Pe atunci. din ce în ce mai pătrunzător. care dormea în fiecare după-masă. Şi nu numai pe cele patru pe care le cunoaştem acum. după cum îţi era dorinţa.. Plantele şi animalele au început atunci să îngheţe. Era o noapte neagră. încetul cu încetul. care îi făcea pe toţi să fie mereu bine dispuşi. Se făcea că cerul veşnic luminat al împărăţiei sale s-a întunecat brusc.a fost odată. Împăratul. livezi coapte şi furtuni de praf. care dormea – vedeţi bine că era un împărat cuminte. darnic şi înţelegător. Nu se mai vedea nimic în jur. Într-o după-masă. care se numea.

Împăratul îşi privi împărăţia şi căzu pe gînduri. au dezgheţat pămîntul.Furtuna. Tu vei fi Arşiţa. tu – Ploaia Caldă. vînturile de la miazăzi şi miazănoapte dormeau şi doar sforăitul lor mai stîrnea uneori nisipul deşertului. iar copiii lui au luat în stăpînire lumea. le spuse el celor mai mari. Se uită cu atenţie la copaci şi animale şi observă că erau cu toţii foarte obosiţi. Chemîndu-şi copiii. îi împărţi în patru grupuri. îşi numi copiii pe rînd: Rodnicia. La sfîrşit. iar tu – Mirosul Adormitor al Nopţilor de Vară. Îmbelşugarea. iar Ploaia Caldă . după ce îi învesti pe fiecare cu cîte o haină aleasă. Mai doarme încă şi azi. care au cufundat împărăţia într-un somn binefăcător şi au acoperit-o cu o haină albă de zăpadă. Apoi au venit din nou băieţii – mai mici – care au făcut pămîntul să rodească. au apărut fetele leneşe şi adormite. De atunci Primăvara ne întîmpină cu bucurie. Trezit din somn. 435 Iarna grea. Înmugurirea trezeşte pomii. Pînă şi albastrul cerului părea lipsit de sens. Apoi vine Vara: Arşiţa fuge despletită pe cîmpii şi zoreşte plantele să crească. Ei sînt Cele Patru Anotimpuri. Zăpada. cu mare greu. Împăratul luă o hotărîre: avea să facă aşa după cum visase. Că păreau foarte plictisiţi. Leii năpîrliseră şi nu mai aveau colţi. . fiindcă de multă vreme nu mai aveau ce sfîşia. Imaginile pe care le visase nu-i mai ieşeau din minte. Voi – Vara. în lumină şi căldură. Pe urmă au venit fetele cele frumoase ale Împăratului. decolorat şi palid. Boarea alungă zăpezile. trezindu-ne din dezgheaţă apele şi cheamă animalele afară. La sfîrşit.proaspătă. Şi atunci. care au adus Soarele de-a binelea pe cer şi au încălzit lumea. Rodnicia. luîndu-şi rămas bun de la ei. Crivăţul. Peştii stăteau pe fundul apelor şi nu se mai distrau deloc străbătînd mările şi oceanele. Şi tot aşa.Voi. tu. le mîngîie tulpinile verzi şi le cîntă despre sosirea fratelui ei. Tu vei fi Boarea. Împăratul Timp se cufundă în vis. Trăiau de prea multă vreme în acelaşi anotimp. tu vei fi Înmugurirea. veţi fi Primăvara. Iar Soarele s-a iţit printre nori şi lumina a început să pătrundă printre crengile copacilor.

Îi plăcea să se uite la oameni şi să comenteze tot timpul. În sfîrşit. Roua măruntă cuprinde Pămîntul şi împrospătează răsuflarea celor arşi de sete. Dar nu lua niciodată bătaie. Dar stăpînul şi tatăl lor a rămas şi astăzi tot Împăratul Timp. să le spună mici porcărele ca să-i supere. fiindcă era un copil perfect. le striga urîto! sau burtosule! sau chelule! şi îi plăcea foarte mult să-i vadă nefericiţi. de exemplu drăguţule! sau minune mică! sau ce frumoasă e viaţa! dar i se părea 436 . nu-i vorbă să spună ceva. Cum vedea o femeie mai urîtă sau un bărbat cu burtă sau chelie. Într-o zi a găsit un scăunel la marginea drumului. scuturîndu-şi pletele de fulgii uşori de nea. Febrili. îi ajunge din urmă. Deşi era aşa de rău. iar sora lor mai bătrînă. Toamna e adusă de Prinţesa Îmbelşugare şi Prinţul Rodnicie. vajnicii vestitori ai Iernii gonesc berzele spre alte ţări şi le aduc în săniile lor grele pe fetele adormite ale Împăratului Timp. fiindcă era bătrîn şi oamenilor le era milă de el. Ei. a încercat el. Burniţa. Plutesc deasupra oraşelor. iar ceilalţi erau supăraţi şi furioşi. Şi atunci omul ăla rău rîdea şi se bucura. Odată a trecut pe-acolo un copil şi omul cel rău nu i-a spus nimic. N-avea nici un defect.Furtuna face oamenii să rîdă şi să plîngă. toţi se pregătesc să primească alaiul sfîrşitului de An. iar Cerul Înstelat alungă norii în nopţile senine şi aduce cu el mirosul proaspăt al florilor. care îngheaţă aerul cu privirea lor rece de pe altă lume. nimic de care să poţi rîde. dar n-aveau încotro: pe-acolo mergea drumul şi n-aveau cum să-l ocolească. Deja oamenilor le era frică de el. s-a aşezat pe el şi nu s-a mai ridicat. Omul cel rau Era odată un om foarte rău care avea o barbă lungă de care se tot împiedica atunci cînd mergea. munţilor şi cîmpiilor şi dezleagă băierile Cerului cu braţele lor albe.

Copilul avea nişte ochi foarte limpezi şi s-a uitat lung la omul cel rău. nu-i vorbă să spună ceva. o plictiseală mare şi nici o plăcere cînd se uita la oamenii ăia care treceau pe drum. Cum vedea o femeie mai urîtă sau un bărbat cu burtă sau chelie. Copilul avea nişte ochi foarte limpezi şi s-a uitat lung la omul cel rău. le striga urîto! sau burtosule! sau chelule! şi îi plăcea foarte mult să-i vadă nefericiţi. s-a aşezat pe el şi nu s-a mai ridicat. Aşa că a plecat şi el pe drum. Iar omul cel rău a amuţit. Dar nu lua niciodată bătaie. Ei. de exemplu drăguţule! sau minune mică! sau ce frumoasă e viaţa! dar i se părea aiurea să zică aşa ceva. Era aproape un copil. Deşi era aşa de rău. Şi atunci omul ăla rău rîdea şi se bucura. după care a trecut mai departe. N-a mai fost în stare să scoată un sunet multă vreme. Iar omul cel rău a amuţit. nimic de care să poţi rîde. după care a trecut mai departe. iar ceilalţi erau supăraţi şi furioşi. N-avea nici un defect. fiindcă era bătrîn şi oamenilor le era milă de el. Era odată un om foarte rău care avea o barbă lungă de care se tot împiedica atunci cînd mergea. fiindcă nu era nimic de rîs în asta şi nimeni nu s-ar fi supărat. ca toţi ceilalţi. a încercat el. Iar scăunelul a rămas gol acolo. Şi-a tăiat barba cea lungă şi a descoperit că nu era aşa de bătrîn pe cît crezuse. Într-o zi a găsit un scăunel la marginea drumului. dar n-aveau încotro: pe-acolo mergea drumul şi n-aveau cum să-l ocolească. Aşa că s-a hotărît să fie bun. să le spună mici porcărele ca să-i supere. Simţea aşa. fiindcă nu era nimic de rîs în asta şi nimeni nu s-ar fi supărat. N-a trecut mult timp şi omul cel rău n-a mai vrut să fie rău. S-a uitat puţin într-o oglinjoară de buzunar pe care-o avea la el tot timpul şi s-a întrebat ce-o fi văzut copilul ăla la el de l-a privit aşa de lung. fiindcă era un copil perfect. Îi plăcea să se uite la oameni şi să comenteze tot timpul. la marginea drumului.aiurea să zică aşa ceva. Odată a trecut pe-acolo un copil şi omul cel rău nu i-a spus nimic. N-a mai fost în stare 437 . Deja oamenilor le era frică de el.

care. timp de câteva luni. Era aproape un copil. omul nostru se numea Mandache. Iar scăunelul a rămas gol acolo. într-o noapte când s-a speriat de fulger şi s-a ascuns sub prima plapumă ieşită în cale. ci şi-a cerut iertare în fiecare dimineaţă. într-o ţară îndepărtată şi veselă. căci era atât de leneş încât nu răspundea niciodată când îl strigai. Dacă stăm şi ne gândim bine. Din câte se vorbeşte. s-a întristat atât de tare. pentru fiecare ţep câte una. ca toţi ceilalţi. nici nu s-a sinchisit de ţepii animalului dârdâind de frică. Însă numele lui nu contează. pe care o căuta de o mie de ani. Ariciul a crezut că în sfârşit întâlnise o fiinţă care îl iubeşte şi hotărî să-şi petreacă restul zilelor acolo.să scoată un sunet multă vreme. Simţea aşa. leneş fiind. încât au 438 . îi puteai spune oricum – Pintilie. Ionuţ sau Robert -. alături de acea creatură minunată. aşa cum aţi ghicit. N-a trecut mult timp şi omul cel rău n-a mai vrut să fie rău. Ei bine. S-a uitat puţin într-o oglinjoară de buzunar pe care-o avea la el tot timpul şi s-a întrebat ce-o fi văzut copilul ăla la el de l-a privit aşa de lung. Aşa că a plecat şi el pe drum. În dimineaţa de după noaptea furtunii. ariciul şi-a cerut sute de scuze. De fapt. era unul din acei oameni căruia numele nu-i folosea la nimic. o plictiseală mare şi nici o plăcere cînd se uita la oamenii ăia care treceau pe drum. Povestea omului lenes care avea un arici trist A fost odată ca niciodată. Aşa că s-a hotărît să fie bun. Bietul animăluţ nu s-a dat bătut. la marginea drumului. Şi-a tăiat barba cea lungă şi a descoperit că nu era aşa de bătrîn pe cît crezuse. Neprimind nici un răspuns. animalul ţepos nimerise în casa lui din greşeală. însă omul nostru a rămas mut ca o balenă de pluş. sub acea plapumă se afla chiar omul nostru. un om neînchipuit de leneş care avea un arici trist.

iar cam la două luni ieşi în curte să strige după arici. Aşa ariciul nostru a rămas chel şi îi era o ruşine cumplită să iasă din casă. omul nostru a căzut într-o fântână. s-a întristat la maxim şi i-au căzut şi ultimii ţepi. unul câte unul. Dar nu a durat mult şi o femeie veselă. ori Robert.Vaca dă lapte. spuneţi-i cum vreţi – îi păru foarte rău pentru vorbele sale nesăbuite. iar ariciul şi-a luat partea şi a pornit. La vreo lună după plecarea micului animal. dar tu ariciule la ce eşti bun în casa omului? Ariciul a căzut de pe pervazul ferestrei de uimire. Dar asta e deja alta poveste. ori Robert. încercând să meargă pentru prima dată după ani buni. ferindu-se mereu pe sub brusturi. În timp. lui Mandache – sau Pintilie. În cei şapte ani cât a stat ariciul în casa sa. Ionuţ. crezându-l şoarece. Ionuţ. deodată. iar acum. Au împărţit banii pe din două. să-şi cumpere o perucă.început să-i cad[ ţepii. S-a ridicat în fund şi a spus: . s-a adunat o grămadă frumuşică de ţepi. Mandache – sau Pintilie. care le-a călcat din întâmplare pragul. cumpără toţi ţepii pentru a face perii de păr şi piepteni. încât nu închidea pleoapele când dormea şi nu ridica mâna să alunge muştele care i se aşezau pe nas. Când într-o zi s-a aventurat până la fântână. De obicei lui Mandache îi era atât de lene. vorbise. era cât pe ce să-l vâneze un motănoi. pisica prinde şoareci. găinile fac ouă. spuneţi-i cum vreţi – nu a vorbit decât o singură dată. pe care să le vândă la piaţă. Însă dându-şi seama ce spusese omul pe care îl slujea de aproape şapte ani. Numai că. chiar în mijlocul casei. spre Paris. 439 .

gheţarii. cu ursul polar şi cu tata care merge la ursul polar şi vine la Mircea. -Un taxi. Mircea si ursul polar -Mamă. -Ohh! A fost odată ca niciodată. că nu era lăsat să urce în avion.. În cele din urmă o căruţă cu cai a oprit şi l-a luat pe tata şi pe ursul polar şi i-a dus cu chiu cu vai până acasă.. Tata a mers cu autobuzul. cu trenul. vă rog. Mircea.. pe banda de bagaje a unui aeroport dar a scăpat 440 . pinguinii. focile. Tata se uita cum sosea bagajul şi se gândea cum îl va ridica dar acesta a făcut un salt jos.O poveste cu tata. apoi tata şi bagajul lui săltăreţ au ieşit din aeroport şi. A ajuns la Polul Nord şi s-a apucat de fotografiat iar în acest timp un urs polar îi tot dădea târcoale. a fost. la aeroport. aşa e! Cu ce să fie povestea? -Cu tata. cu avionul supersonic şi în cele din urmă cu o sanie trasă de douăzeci de câini Husky. încât atunci când tata a terminat de fotografiat banchizele. Tata l-a înghesuit într-un sac mare de călătorie fiind astfel cel mai uriaş sac care a trecut vreodată necontrolat. da. ursul polar a trebuit ascuns bine. aurorele boreale şi eschimoşii şi s-a urcat în sanie să plece. mama.. pentru gară. tata care s-a dus la Polul Nord să facă fotografii pentru că îi trebuiau pentru munca lui.. e timpul să-mi spui o poveste! -Hm. ursul s-a cocoţat repede la spatele saniei şi s-a tot dus împreună cu tata până la cel mai apropiat aeroport. Drumul înapoi cu ursul polar a fost mai greu. mama.. a întors fără să mai stea de vorbă. Dar când a venit taxiul şi a văzut ce era de cărat. Aşa de mult s-a împrietenit ursul cu tata...

A scos sertarul. ce crezi că o să mănânce amicul tău de la Polul Nord? Sau vrei să ne mănânce pe noi? Tata nu se pierdea niciodată cu firea: -Cel mai bine ar fi să plouă cu peşte. nici o mişcare.Odată ajunşi acasă. Ursul polar .. au intrat în casă.s-a plimbat adulmecând prin casă. Dar de data asta nimic. linişte şi tăcere. l-a sunat mama pe tata. A găsit compartimentul de dedesubt. apoi a lins bine şi sertarul şi l-a aruncat cât colo. 441 . mai bine zis turnat pe gât şi a continuat să adulmece cutia rece care piuia pentru că-i creştea temperatura. uite ce bagaj mare. să sugă şi să clefăie peştele. -Pentru uuurs? -Întocmai. nici nu mai era aşa de dreaptă. pe măsuţa acoperită cu zăpadă. apoi s-a oprit lângă frigider – îi era oarecum cunoscut . s-a aşezat cu el într-un colţ şi a început să lingă. un sertar plin cu peşti congelaţi.. -Alo.. Din casă.. a scos din el frişca şi laptele şi le-a băut. Şi nici mama nu se pierdea aşa de uşor: -Da. tata zâmbea enigmatic. parcă toată casa sălta. Vecinii se uitau prin gard şi se întrebau oare ce a adus vecinul din străinătate. mai ales că tata era foarte prietenos şi casa le era deschisă tot timpul. se zgâlţâiau uşile şi ferestrele. de abia aşteptau să fie poftiţi să vadă. frişcă şi lapte din cel mai gras.. Vecinii au bătut în uşă să întrebe de sănătate dar mama le-a dus cafelele în grădină.l-a deschis. vreun vârtej care trece prin baltă şi-i toarnă la noi în curte. să faci bine să mergi să cumperi peşte. ar fi cea mai bună soluţie dar acum bălţile sunt îngheţate. -Cât? -Păi peşte cam o sută de kile şi frişcă şi lapte cât de mult şi un congelator mare în care să încapă... mama era foarte ocupată iar băieţelul scotea chiote şi de multe ori se auzea o gălăgie de nedescris..

uşurel. să nu se încălzească. vecine! -S-a făcut! Apoi cei doi vecini îşi uneau căciulile pe la porţi. nu mai duce laptele la centru că ţi-l cumpăr eu! -Păi. zece litri. prilej cu care a făcut alte fotografii. tata cu mama şi cu Mircea mâncau pâine cu sare şi cu roşii. nu mai duce laptele la centru‘. Ursul stătea şi lingea frigiderul gol şi se uita cu jale la tata când intra în casă. când la cea din stânga şi adulmeca oalele de pe plită. Ele îl pofteau la masă şi se mirau cât era de flămând iar mama avea o siluetă de invidiat. tata a privit congelatorul cel uriaş . vecine. o sticlă. adică la Polul Nord. cioc! cioc! în dreapta: . Tata l-a însoţit ca să se asigure că ajunge cu bine şi l-a lăsat aolo unde l-a întâlnit. plină cu peşti şi câţiva litri de frişcă şi. la masă. ţi-l cumpăr eu! -Douăzeci de litri pe zi. vorbeau prietenele ei. Se vede ca merge zilnic la sală. vecine. doi peşti. Mircea trecea când la vecina din dreapta. înapoi! Ursul..Tata a sosit cu o ladă frigorifică uriaşă. -Douăzeci. -Ce afaceri face vecinul cu laptele nostru? De când a fost la Polul Nord sunt cu toţii aşa de ciudaţi! Iar ursul stătea cu sertarul cu peşti în braţe şi lingea. Apoi mâncarea s-a terminat. având înşirate în faţă vreo cinci sticle cu lapte amestecat cu frişcă: doi peşti. vecine. Tata şi amicul lui cel alb s-au pregătit de călătorie dar de data asta au mers cu ajutorul unei asociaţii pentru ocrotirea animalelor care le-a trimis un camion. pentru că urşii polari au un strat gros de grăsime sub blană şi se încălzesc mult dacă aleargă. sugea şi clefăia de zor.Bună ziua. o jumătate de sticlă. sper s-ajungă. ce să facă. Într-o zi. iar câinele trebuia să-l păzească. şi puţin mai încolo. 442 . pe o banchiză..gol şi i-a zis ursului polar: -Hai băiatule. iarna era pe sfârşite şi primăvara avea să fie greu de îndurat. Noaptea ieşeau să plimbe ursul. Cioc! Cioc! în stânga: -Bună ziua.

a înhăţat un peşte şi l-a înfulecat. privind pe lângă el şi surâzând enigmatic. holba ochii iar gura începea să i se sprijine de urechi. dintr-o grămadă de fructe. un bostan mic. dragostea ei pentru păpuşi mergea până acolo încât îşi dorea să fie şi ea păpuşă! Avea o mulţime de păpuşi.. Păpădinei îi plăcea foarte mult să se joace cu păpuşile. Când un prinţ o vedea înaintând în rochia ei din dantele. Într-o zi. se aşeza pe divanul ei. şi stătea ceasuri întregi nemişcată. cu faţa ca de ceară şi părul pieptănat într-o mulţime de cozi până în pământ. şi tot jucându-se cu păpuşile. Dar când Păpădina cădea pe un scaun ţeapănă. împăratul.. Tata i-a mulţumit. Păpădina ajunse fată de măritat. Iar când obosea. auriu care îi atrăsese 443 . la care împăratul dădea mulţumit din cap. că şi începură să pice peţitorii. Păpădina stătea într-un cerc de oaspeţi. Ei. nu-şi dădea seama că acolo se afla şi o fată în carne şi oase. la o serbare. şi mai însufleţită ca de obicei. aproape argintii de blonde ce erau. spre disperarea împăratului. punându-le cosiţe. când se ridică brusc. l-a pus în traistă şi i-a zis: -Am să-l mănânc acasă. dintre care multe erau făcute chiar de ea şi îşi petrecea vremea modelând figurine de lut sau de ceară. Numai că nu doar îi plăcea să se joace cu păpuşile. prinţul îşi aducea aminte de nişte treburi grabnice şi-şi scurta vizita.Ursul a sărit în ocean. Şi nu apucă bine tatăl ei. apoi i-a adus unul şi tatei. fără vreo legătură cu ce se discuta. între păpuşi. se duse la masă şi scoase de pe o tipsie. rostea o mulţime de vorbe de duh. pieptănându-le şi croindu-le rochii şi jachete. cu umeri goi. să dea sfoară în ţară că vrea să-şi mărite fata. ţinându-şi braţele cu palmele în sus. cu Mircea şi cu mama! Şi aşa a şi făcut. astfel încât dacă cineva intra atunci în odaia ei. Dragostea Papadinei A fost odată ca niciodată o prinţesă care se numea Păpădina.

444 . Noaptea. când o ceată de prinţi urcară scările încărcaţi cu daruri pentru Păpădina. Ieşi cu bostanul în mână fără să scoată un cuvânt. deşi e fată de măritat încă se joacă cu păpuşile. şi întregind-o cu ceară de acelaşi auriu palid. Merse în odaia ei pipăind îngândurată bostanul şi se apucă să facă o păpuşă pornind de la acel bostan care îi era capul. spuneau alţii. merse la o vrăjitoare vestită şi o rugă să-l transforme pe Aurin într-un prinţ în carne şi oase pentru ca Păpădina să se poată mărita cu el. Păpădina cosea până târziu în patul ei plin cu păpuşi cu Aurin lângă ea. Îi dete numele Aurin şi îl aşeză între celelalte păpuşi. împăratul şi mai mulţi curteni se treziră că purtau pe cap bostani în loc de turbane iar în altă zi. iar dimineaţa câte un dregător se trezea şi se întreba de ce îşi simte gâtul aşa de ţeapăn şi îşi dădea seama că dormise cu capul pe un bostan în loc de pernă. pe stâlpi şi pe turnuri. Iar când veneau peţitorii ieşea la dânşii cu Aurin în braţe. castelul era bântuit de umbre lungi cu capete rotunde care se iţeau prin locurile mai întunecate. o mulţime de bostani se rostogoliră spre ei dându-i de-a berbeleacul până afară din castel. înveselindu-l. Era cea mai izbutită păpuşă pe care o făcuseră vreodată mâinile ei atât de iscusite.. Când fu gata era un prinţişor tare nostim şi care arăta ca viu numai că nu se putea mişca. Într-o dimineaţă. şi neştiind ce să facă să o vadă fericită. În castel începură a se întâmpla lucruri ciudate. în tăcerea îngheţată care se lăsase. îi lăsară în pace. pe mobile şi pe balustrade. -Păpădina e îndrăgostită de o păpuşă! spuneau unii. Păpădina îl privi cu atenţie şi simţi dragostea pentru prinţul din ceară ieşindu-i prin vârfurile degetelor ei vrăjite ca nişte lujeri lungi de bostan. Împăratul şi dregătorii se mirară cum de crescuseră aşa de iute şi se gândiră să-i dea jos dar văzând că florile luminau noaptea ca nişte lămpi şi decorau frumos castelul. doar fructele rostogolindu-se în urma ei. Împăratul îşi iubea foarte mult fiica.atenţia.. astfel că a doua zi întregul castel era plin de lujeri şi flori de bostan. încolăcindu-se pe baldachin. -Păpădina. şi vorbea cu ei – sau mai bine zis tăcea cu ei – admirându-şi păpuşa.

. 445 . Le puse pe pisici să privească toate o dată la lemne iar focul se aprinse de la ochii lor. Împăratul merse iar la vrăjitoarea cea vestită. uscate şi încârligate căzură pe spate şi se transformară în păpuşi împreună cu împăratul şi toată curtea. zici? Hi! hi! Vrei să-ţi măriţi fata cu o păpuşă? Hi! hi! Aşa am să fac! Vrăjitoarea puse ceaunul pe pirostrii.. Totul merse cum trebuia dar pe la mijloc nu se ştie cum şi de unde. Iar Păpădina şi dragostea ei. la locul lui şi în care nu a mai intrat nimeni. El o pofti pe vrăjitoare chiar în castel pentru a-şi face treaba în siguranţă. vrăjitoarea cea vestită. noaptea ele se mişcau şi vorbeau. îl umplu cu apă. care mai de care mai uscată şi mai încârligată şi totul merse bine dar spre sfârşit un bostan se desprinse de sus de pe un vrej şi căzu în ceaun împroşcându-le cu fiertură clocotită. apoi ieşi şi culese în toiul nopţii o mulţime de buruieni şi aduse zece pisici negre pe care le aşeză în cerc în jurul ei. din castelul cu păpuşi care a rămas acolo. Prinţesa se transformă într-o păpuşă care stătea faţă în faţă cu Aurin ţinându-se de mâini. Cele două păpuşi prinseră o viaţă a lor. sări cât colo şi ţipă: -Iaaaaah! O păpuşă. deoarece localnicii se temeau să nu se lipească vreo vrajă de ei şi să împărtăşească aceeaşi soartă. un iepure trecu prin preajmă şi un dulău fugi după dânsul. uscată şi răsucită. Ea prinse de data aceasta douăzeci de dulăi negri şi răi şi îi puse în cerc. Aurin au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi – deşi nu ştiu dacă ar fi potrivit să zic aşa. pentru că păpuşile nu îmbătrânesc .Când auzi una ca asta. niciodată. Vrăjitoarea îi promise împăratului că va face vrăji până când prinţesa Păpădina va reveni la vechea ei înfăţişare şi împăratul se linişti întrucâtva.în odaia lor cu păpuşi. Cele treizeci de vrăjitoare înfiorătoare. să miorlăie câtă vreme îşi va face vrăjile. Dar în curând un şoarece trecu pe acolo adulmecând fiertura din ceaun şi o pisică sau două se luară după el. De data aceasta ea strânse în jurul ceaunului treizeci de vrăjitoare înfiorătoare.

de măturat zăpada şi se aşeză la intrare dansând cu mătura (cu nuielele în sus) pentru a-i pe supraveghea pe copii să-şi cureţe ghetele de zăpadă de ştergătorul de fier. într-un orăşel cocoţat pe un deal. oaspeţii cei mici sosiseră aproape toţi iar Bucle-în-Vârtej intrase în casă şi ţopăia de la un copil la altul. învăluindu-i cu o obrăznicie a ei. Venea o sanie cu o lumină galbenă. înconjurat de păduri. Copiii dădură buzna afară în întâmpinarea Moşului şi strigară: -Bine ai venit. deoarece nu putea să stea locului nici două secunde. Primul copil sosit a fost o fetiţă căruia i se spunea Bucle-în-Vârtej. fascinantă şi molipsitoare. dragii Moşului! Copiii începură să numere renii. Ea aprinse împreună cu omul candelele şi lumânările. Aveau un obicei vechi. Începu să ţopăie împreună cu omul. şi puse un disc cu muzică veselă la un patefon (cu baterii). copiii petreceau această seară într-un conac aflat la mai mulţi kilometri în afara oraşului. Imediat câţiva băieţei o imitară. trasă de un şir lung de reni. sub supravegherea unui om de-al casei. Deodată o fetiţă strigă: Vine! şi toţi se repeziră la ferestre iar Bucle în Vârtej ieşi la post cu mătura. 446 . în pădure. unde erau aduşi de părinţii lor şi lăsaţi singuri să îl aştepte pe Moş Crăciun. „Vi-ne Mo-şul!‖ cânta o fetiţă iar Bucle-în-Vârtej cântă sărind ca o minge: „Vine moşul cu nasul roşu!‖. apoi luă mătura de nuiele. Acum.Un copil s-a asezat pe scaunul lui Mos Craciun Povestea aceasta a avut loc într-o seară de Crăciun. Moş Crăciun! Iar Moş Crăciun le spuse dându-se jos din sanie: -Bine v-am găsit.

. nu se poate.. iar la ferestre. îmi dai puţin mătura? Bucle-înVârtej îi întinse mătura.Oh. care se afla chiar în mijloc.-Uraaa! Moş Crăciun a venit cu douăzeci şi şase de reni! strigă o fetiţă iar omul îşi spuse uimit: Ce recuzită! Oare cine să fi aranjat asta? Poate noul primar. să ştii că mă şterg pe picioare! -Ştii. În acest timp Bucle-în-Vârtej rămăsese în capul scărilor. Copiii se aşezară pe scaunele lor iar renii se aşezară între copii.. îi mătură de zăpadă pe copite şi ghete. păi Bucle-în-Vârtej care de obicei se aşeza pe scaunul Moşului pentru a-l pune în încurcătură. unii oameni mai uită! rosti ea. în jeţ era. apoi îl privi pe moş şi pe om care veneau cărând de sac.. De după uşă se iţeau mai multe capete de copii şi reni. Se duse la foc şi-şi frecă puţin mâinile. Iar fetiţa bătea din palme şi striga: -Iată un Moş Crăciun care mătură! Şi care a venit cu reni! E ceva nou! . draga moşului. Moş Crăciun se opri şi spuse: -Poţi să intri şi tu. ce cale lungă! Apoi se duse să se aşeze într-un jeţ mare. rezemată în măturoi şi uluită. -Unii oameni da. -He he. dar Moş Crăciun nu. când. de ce să nu fie voie? Urcaţi dragii moşului! Şi îi ajută să se urce pe spinările renilor iar renii porniră cu copiii şi până să intre în casă făcură nişte ocoluri largi prin pădure. Ura! Ce de reni! strigă un băieţel şi se cocoţă în spinarea unui ren. Nu e voie! strigă un altul şi-l trase jos dar Moş Crăciun zise deshămând renii.. Moş Crăciun o luă şi mătură scările de zăpadă. cine credeţi. pe deasupra candelelor luceau o mulţime de ochi curioşi. cu pinteni cu steluţe care scăpărau... lungă până în pământ şi cizme tot roşii..Ha ha! Şi pentru mine e ceva nou o fetiţă care mă aşteaptă gătită cu rochie de catifea şi cu un măturoi. în timp ce omul se agita: Lasă. între jeţurile mai mici ale copiilor şi care din spate părea a fi gol. Moş Crăciun. Iar când renii cu copii în spate începură să urce scările. Moş Crăciun lăsă mătura apoi se şterse pe ştergătorul de fier. Moş Crăciun intră cu omul şi cu sacul. Avea o pelerină roşie. fie întrebându-l unde-i 447 . .

m-am gândit să-ţi ţin locul până vii! -Ahaa. Moş Crăciun...... la fel ca la păpuşi. -Ia te uită. Fetiţa simţi că ceva. mie să ştii că poţi să-mi mărturiseşti orice! 448 .. -Valentina! . Bucle-în-Vârtej stătea faţă în faţă cu Moşul acesta. -Nu mă supăr. nu am avut de unde să le dau daruri. un mecanism dinăuntrul ei...Nuuuu! au răspuns copiii. să ştiu şi eu cu cine am onoarea.spune-mi te rog cum te cheamă întâi.... şi altele asemenea. -Cum aşa.. s-a mai pomenit? . Moş Crăciun. fie dacă nu ar vrea o căciuliţă pentru nas că i-ar face una cadou. păi Moş Crăciun fără daruri.. Văd că Moş Crăciun a sosit deja.. -Auzi? Auzi ce zic ei? Valentina se gândi să spună ce daruri ar fi putut să le dea copiilor dar simţi acel resort blocat înăuntrul ei ca pe o durere. oftă Moş Crăciun. nu le-ai împărţit deja daruri copiilor? -Nuu. îl privea iar trupul ei mic se strângea şi parcă se făcea şi mai mic. mâinile i se încleştaseră în rochie iar ochii i se măreau într-o mirare mare. îţi spun ceva dar să nu te superi!.. Observase că moşii aveau nasurile cam roşii când veneau la ei.sunt renii.Bucle-în-Vârtej! strigară copiii. din pădure. Bucle-în-Vârtej!... apoi făcură linişte. Acum.. dar dacă te-ai gândit să-mi ţii locul. până şi buclele i se răsuceau tot mai mult. oare eu ce mai caut aici? Copiii izbucniră în râs. cine îmi ţine locul.. izbucni aproape plângând: -Moş Crăciun. curioşi să audă cum se va descurca de data asta Bucle-în-Vârtej. dacă nu i s-au pierdut cumva prin pădure şi n-ar avea nevoie de o mână de ajutor să-i strângă. -Aha. spuse Moşul. ia te uită iarăşi paznicul cu măturoi. şi vocea lui suna în toată casa şi parcă venea şi de afară... era înţepenit sau stricat dar nu voi să se dea bătută.. Valentina Bucle-în-Vârtej. Fetiţa îşi dădu seama şi făcu pe grozava: -Ei.

eşti un actor foarte bun iar renii o achiziţie nouă a grădinii zoologice! 449 ..... aşa de mulţi reni nu am văzut niciodată! Dar de unde. -Ba da. La Polul Nord! -Da. îmi pare rău că spun asta şi-i dezamăgesc pe copiii mai mici care nu trebuie să afle. şi eu susţin asta: eşti un actor! -De data asta au trimis un actor foarte bun. mă bucur că te gândeşti şi la asta... ştii. credeţi? -Daaa. Nuuuu. -Auzi. -Ahaa! Înţeleg! Tu spui că totul e o prefăcătorie! -Da! -Adică tu nu crezi că există Moş Crăciun! -Nu! -Voi copii.... ştim! spuseră copiii. adăugă şi celălalt. -Da..... şi aşa de mulţi. -Aha. copiii nu ştiu că el nu-i adevărat dar eu ştiu. şi cine nu crede? Doi băieţei mai mărişori. şopti Bucle-în-Vârtej.? Copiii mângâiau renii.. zise Moş Crăciun.. spuse unul din ei. draga moşului.. spuse Bucle-în-Vârtej. Dar de reni ce zici? Oare şi renii mei or fi tot actori? -Sunt foarte frumoşi.. Ce credeţi voi? -Credem că eşti un actor. de unde. ce-i adevărat aici şi ce nu. Daaaa! -Cine crede să ridice mâna! Ridicară mâinile aproape toţi copiii.. foarte siguri pe ei se ridicară în picioare: -Noi! -Aha. aşa îmi place mie să mă distrez în seara asta. trebuie să rămână cu visul lor. ia să vedem noi. -Buuun.. ca să-l iau puţin peste picior... nu ştiţi unde trăiesc renii? se miră Moş Crăciun.. neînduplecată.-Eu în fiecare an mă aşez pe scaunul lui Moş Crăciun. Ce.

-Bine. căluţi. În curând.. în braţe. Uite. în cizme. -Da. fie şi aşa. Apoi Moş Crăciun i-a pus jos pe copii şi au jucat ţinându-se de mâini (muzica se revărsa din toată casa) iar păpuşile. casa era învăluită în jocuri de raze jucăuşe dar cei dinăuntru nu-şi dădeau seama. nu ai vrea să fii Moş Crăciun şi acum? -Eu. păpuşi mari cât fetiţele. Şi ce daruri erau în sacul Moşului!: patine. spuse Bucle-în-Vârtej iar Moş Crăciun îşi scoase pelerina cea mare. mingi. Iar cei câţiva trecători prin împrejurimi şi-au spus: ia te uită ce iluminaţie la conacul cel vechi. cum Moş Crăciun se făcuse aşa de mare. Omul era uimit. admise Moş Crăciun. mai mari sau mai mici decât le vedea el sau decât i se păruseră lui.. de la foc şi de la mulţimea candelelor şi lumânărilor aprinse. toate lucrurile din jur erau altfel. sau cum copiii se făcuseră aşa de mici. copiii credeau că lumina venea de la brad. Moş Crăciun se încărcă de copii pe umeri. cărţi cu poze colorate. şi ai vrut să-mi ţii locul până vin. apoi copilul îl îmbrăţişa pe Moş Crăciun şi rămânea la el în braţe. care treceau prin ferestre ajungând până departe în pădure.. în cele două buzunare. Văzută de afară. Bucle-în-Vârtej fugi repede la oglindă şi văzu că hainele îi stăteau bine dar nu-şi dădu seama că se făcuseră pe măsura ei. şi căciula şi o îmbrăcă. trei copii îi stăteau atârnaţi unul de altul în spinare şi un şir stăteau prinşi sub cingătoare şi aşa încărcat îi luă de mâini pe Bucle-în-Vârtej şi pe om şi începură să joace în jurul bradului. maşini şi roboţi! Fiecare copil venea. mă gândeam că dacă tot te-ai aşezat pe scaunul meu. urşii de pluş şi alte dihănii cu blăni de catifea au intrat şi ele în horă cu copiii. Apoi Moş Crăciun şi fetiţa în roşu scoaseră darurile şi le împărţiră copiilor. Bineînţeles că şi omul primi un dar. 450 . spunea o poezie. argintii. creioane. să fiu Moş Crăciun? -Vreiiii? înălţă Moşul pe „i‖ ca şi cum ar fi tras-o de bucle în sus. roşie. Copiii erau atât de fericiţi încât din ei ţâşneau raze mari. şiraguri de biscuiţi coloraţi şi de zahăr candel. ce efecte!..

Copiii dansau mai departe. Ursul sărea şi până să ajungă jos făcea o tumbă. uşori.. doar Bucle-în-Vârtej stătea nemişcată la geam. hm! sania ducându-se aşa de iute că parcă nici nu atingea zăpada. Lacrimi mari curgeau pe faţa fetiţei. Nu se ştie cât au dansat astfel (în timp ce muzica se revărsa tot mai repede). când deodată un copil a constatat că Moş Crăciun nu mai era printre ei.. în urma şirului de reni. în jurul bradului. -Da şi l-ai pus să măture zăpada! -Numai o obraznică ca tine putea s-o facă! -Şi el s-a simţit jignit. să vadă ce se întâmpla acolo? Iepuri. au ieşit afară. cu moş Crăciun. Copiii s-au speriat când au văzut ursul la geam dar Moş Crăciun le-a zis: -Ia veniţi şi voi înăuntru! Omul le-a deschis uşa şi animalele au intrat şi s-au prins şi ele în horă cu copiii. L-au căutat. i-ai spus că e un actor.. şi a plecat! 451 . În agitaţia căutării lui Moş Crăciun. cu braţele desfăcute sau cu rochiile învolburate. am vrut doar să ştiu cum e în locul lui! -Da. apoi cădeau încet jos... Copiii se strânseră în jurul ei. mari şi rămâneau câte puţin în aer... Copiii făceau nişte salturi mari.. cu omul şi cu jucăriile. Ea fusese singura care văzuse.. bursuci. dacă ridicau braţele atingeau policandrul cel mare cu lumânări iar fetiţele atingeau tavanul cu vârfurile codiţelor.. ba şi un urs. -Numai tu eşti de vină că a plecat Moş Crăciun! -Da. faţă în faţă cu câte o veveriţă sau un bursuc. O dată cu animalele s-au strecurat afară şi renii. eu nu am vrut să-l fac să plece. veveriţe... Animalele au ieşit săltând cu darurile către vizuinile lor. că nu există şi câte altele.. din cauza ta a plecat! -Eu... vulpi. Moş Crăciun şi Bucle-în-Vârtej au scos din sac daruri şi pentru ele.... s-a simţit tratat fără respect...... nici sania cu reni nu mai era. lucru care le făcea foarte mare plăcere. Vulpile îşi ţineau coada pe un braţ iar la braţul celălalt era un băieţel sau o fetiţă.Animalele din pădure s-au trezit şi atrase de lumină au venit la ferestre..

. mâine vom merge şi vom căuta în jurul nostru copii care nu au primit daruri. -Dar crezi că sunt copii care nu au primit daruri? -Nu ştiu. 452 . dar eu cred că sunt. dă-mi-le şi mie! Dar băieţelul îmbrăcat astfel nu a vrut să se dezbrace defel şi a fugit iar celălalt băiat a fugit după el.. -Ştiţi ce? zise Bucle-în-Vârtej. l-a tras de hăinuţe şi a început cearta. Iar Bucle-în-Vârtej abia putu să vorbească: -Toţi suntem Moş Crăciun! -Şi acum ce facem? -Păi ce-a făcut şi Moş Crăciun! -Dar noi am primit daruri. -Ar fi bine să te dezbraci de hainele lui! Bucle-în-Vârtej se dezbrăcă... Omul a venit repede şi a încercat să-i împace în timp ce ceilalţi copii ţipau că şi ei vor să fie Moş Crăciun..Şi eu vreau să fiu Moş Crăciun! strigă un alt băieţel. cu siguranţă sunt copii care în seara asta nu au primit daruri. apoi nu mai rezistă şi le trase pe el.... Am putea să schimbăm darurile între noi! -Ura! Ura! Aşa să facem! Copiii au schimbat darurile între ei. vom afla.. sunt Moş Crăciun! ... Toţi erau îmbrăcaţi în hainele lui Moş Crăciun! Împreună cu omul! S-au dus toţi în grup şi s-au privit în oglindă. ruşinată. spuse un copil. să facă bine să se dezbrace şi să se îmbrace pe rând cu hainele moşului dar deodată copiii se opriră uitându-se unii la alţii. zise un băieţel. mereu sunt.Sunt Moş Crăciun. eu zic că ar trebui să mergem să căutăm alţi copii care nu au primit daruri şi să le ducem din darurile noastre.. Se duse la oglinda cea mare din mijlocul sălii şi începu să strige privindu-se: . cui să-i dăm daruri? -Am o idee. -Da. şi s-au jucat o vreme fiecare cu jucăriile celorlalţi.-Eu nu cred. Moş Crăciun e prea bun să se supere pe noi. de hainele lui Moş Crăciun şi le aşeză pe un scaun. Atunci un băieţel se duse şi se uită de aproape la hainele Moşului.

pădurarul i-a spus că asta se mai întâmplă uneori... fiecare din ei a fost Moş Crăciun! 453 ..Într-adevăr. A doua zi au mers prin casele din vecinătate. era un om tăcut de felul lui şi mai ciudat... bradul prinsese rădăcini. Plecă iar fetiţa fugi după el şi îl strânse în braţe. Oare cine să fi fost de şi-a jucat atât de bine rolul?. brazii mai prind rădăcini. copiii aşa au făcut.... să-l scoată afară dar n-a putut... există cu adevărat. Iar pe Bucle-în-Vârtej. Mare a fost surpriza lor când s-au întors acasă şi au văzut că în locul lor erau alte daruri. şi a rămas aşa. până în tavan. şi se înfipseseră în pământul de sub casă. înflorite. verde. sau aşa părea.. o aştepta omul. După ce a trecut Crăciunul. Dar cel mai mult s-a mirat chiar primarul care îl pusese pe un om de-al său să fie Moş Crăciun şi aflase că acesta se oprise în cârciuma de la marginea orăşelului să se încălzească puţin înainte de drum şi adormise sub masă. cu ramuri mari de corcoduş roşu.. în ei! Şi toată viaţa lor. omul se gândise să i-o aducă. Mare fusese mirarea părinţilor când s-au întors seara târziu să-i ducă acasă pe copii şi au auzit ce povesteau copiii. în care fetiţa recunoscu mătura de nuiele. Indiferent cine fusese. alţii au lăsat mai multe iar Bucle-în-Vârtej le-a lăsat pe toate. copiii nu au uitat niciodată seara aceea şi au înţeles un lucru: că Moş Crăciun există. unde se aflau copii şi au întrebat lăsând fiecare câte un dar din darurile primite. omul a strâns podoabele din brad şi a tras vasul în care stătea pomul.. Văzând-o înflorită. care trecuseră prin podea. şi acum i-o dete fetiţei neştiind ce să spună. în ziua de Crăciun.. Dar omul privea bradul şi se întreba oare cine a fost? Apoi bradul a mai crescut o vreme. în faţa casei ei....şi la fel şi ramurile de corcoduş roşu din casa fetiţei..

. Nu mai mâncase nimic de vreo două zile iar frigul îl făcea să tremure fără oprire. cutii împachetate în staniol cu fundă roşie. căţeluşule?‖ îl întrebă motanul cel negru. reci şi întunecate. Ce vânt te aduce pe aici?‖ Pufuleţ îşi trase sufletul şi cu jumătate de lătrat spuse: „M-am pierdut.‖ Văzându-l atât de speriat şi de slăbit. iar Pufuleţ trebuise să îşi ia în piept viaţa sa de căţel. Şi cum mergea Pufuleţ aşa. De abia mai putea sta pe lăbuţele sale de căţeluş orfan. „Nu te speria. despre un moş bătrân care vine în fiecare an şi le aduce copiilor cadouri. în spatele unor blocuri gri.. Mare îi fu spaima când dădu bot în bot cu un motan mare. Se plimba şi privea oarecum speriat la miile de luminiţe ce umpluseră oraşul: brazi împodobiţi cu tot felul de beculeţe. cel mai negru dintre motanii cartierului. şi Pufuleţ rămăsese singur pe străzile oraşului. moşul nu le aduce niciodată nimic. ajunse într-o zonă mai întunecoasă. Vino cu mine să te încălzeşti şi să mănânci ceva!‖ 454 . Pufuleţ se sperie şi primul gând fu să fugă. vitrine pline de sclipici. aşa îi spusese mama sa.. Dar slăbit şi îngheţat de frig cum era. Eu sunt Negrilă.. Mama sa murise. lui Negrilă i se făcu milă de bietul Pufuleţ şi îi spuse cu un mieunat prelung: „Te văd slăbit şi flămând.Poveste de craciun Primii fulgi de zăpadă nu începuseră încă să cadă. Era Ajunul Crăciunului iar oamenii se grăbeau către case să îl aştepte pe moş.. Sunt Pufuleţ şi am rămas orfan.. care mai de care mai colorate. „Ce faci. nu mai putea să se mişte.. Era un spectacol pe care el nu îl trăise până acum. Pufuleţ. călcată de o maşină. Îşi aminti de cele spuse de mama sa în urmă cu ceva vreme. iar căţeluşilor. abătut şi flămând. negru şi fioros... Nu mai am unde să mă duc. datorită blănii sale pufoase. Dar amărăciunea îl năpădi când se gândi că el era doar un căţeluş orfan..

încât Negrilă îi şopti la ureche: „Nu te speria! E Moş Crăciun! Vine în fiecare an cu daruri pentru micuţi. Pufuleţ încremeni iar instinctul său de căţeluş îl făcu să latre către sanie. „Este prima ta ninsoare. Ţevile calde scoteau aburi iar Pufuleţ începu să se încălzească. Pufuleţ îl urmă încet pe Negrilă.. Moşul îl luă în braţe pe Pufuleţ şi îl mângâie cu dragoste: „Cum te cheamă. „Uite.. Au rămas în ninsoare câteva minute bune când deodată.. cu cinci perechi de reni venea spre ei iar în sania plină de cadouri. Negrilă se întoarse cu o pungă de oase de la containerul cartierului.. se dădu jos din sanie la Pufuleţ şi noul său prieten.. am o surpriză pentru tine!‖ Când ieşiră amândoi din beci. de după centrala termică a cartierului.. oprind renii. care îl duse printr-o gaură la un beci de bloc. Ne aşteaptă o iarnă lungă şi grea. în sfârşit. Sunt orfan iar singurul meu prieten este Negrilă. Acesta era foarte impresionat de fulgii care nu se mai opreau şi cădeau tot mai mulţi spre pământ.. Negrilă. Pufuleţ era atât de speriat. Negrilă îi spuse: „Vino. După câteva minute.. După ce Pufuleţ termină de mâncat.‖ 455 . cu pletele albe şi barba lungă. Negrilă plecă pe gaura beciului iar Pufuleţ rămase singur. Abia atunci Moşul îl zări şi.‖ Văzându-l speriat. Pufuleţ avu o surpriză: din cer cădeau nişte pete albe şi pufoase ca blana lui. căţeluşule?‖ Cu jumătate de lătrat..‖ spuse Negrilă. mănâncă! Trebuie să-ţi revii. Pufuleţ se apucă să mănânce din oasele aduse iar primul gând care îi veni în minte fu acela că.. O sanie roşie şi mare.‖ îi spuse Negrilă lui Pufuleţ...Căpătând încredere. stătea un moş mare şi gras. o lumină puternică începu să îi năpădească. nu mai era singur. Pufuleţ răspunse: „Pufuleţ. Petele ajungeau pe asfalt şi se adunau în straturi.

După care Negrilă veni la Pufuleţ şi îi spuse: „Pufuleţ. Şi la Moş Crăciun ce va veni anul viitor. povestea tristă a lui Pufuleţ a devenit un basm fericit. Am ieşit în curte cu tata. Şi uite aşa. Eu i-am fixat ochii de cărbune. pentru că stă în frig. am bătucit-o bine cu mâinile cu mănuşi şi am rostogolit doi bulgări mari.. dar mie îmi plăcea foarte mult să mătur. iar hainele de pe el le-am încheiat tot cu cărbuni rotunzi.. Cine este omul de zapada? Azi a căzut o ninsoare proaspătă şi bogată. Moşul are de dus cadouri la doi frăţiori care i-au trimis o scrisoare în care îi cer unul un căţel.‖ Pufuleţ dădu afirmativ din cap şi împreună cu Negrilă. Deasupra lor am aşezat un bulgăre mai mic. aflată acum în ceruri. Cei doi copilaşi au avut o mare bucurie când.. ia modelat chipul şi un clop ascuţit peste plete. O dată cu primii fulgi de zăpadă.. Şi se mai gândeşte Pufuleţ la mama sa. Mai ales când Pufuleţ primeşte oase pe care le împart frăţeşte. Apoi tata a adus o mătură de nuiele să i-o pună în braţe. pe care îi scrie numele.. de februarie. Astăzi... apoi i-am ridicat unul peste altul. Iar Negrilă îi mai face câte o vizită.. nasul de morcov. eu sunt Omul de Zăpadă! 456 . Să fim noi cadourile lui pentru acei copilaşi. aşa că am strigat: -Dă-mi mie mătura! Eu sunt Omul de Zăpadă! Tata a ripostat: -Oi fi având tu nas roşu. gândindu-se o clipă. dar. să facem un om de zăpadă: am adunat zăpadă multă. dimineaţa. în care am scormonit cu degetele nişte plete cârlionţate. urcară în sania Moşului. Moşul s-a gândit la noi. Pufuleţ are o cuşcă a lui. capul..Moşul. aşa cum au toţi oamenii de zăpadă. îl luă pe Negrilă de o parte şi îi şopti la ureche ceva. Tata i-a sculptat umeri şi braţe.. i-au găsit pe Negrilă şi Pufuleţ lângă cizmuliţele lor. iar celălalt o pisică.

-Mă duc să văd. şi într-adevăr ea semăna cel mai mult cu Omul de Zăpadă. uimită. -Hm. dar Omul de Zăpadă a protestat: -Lăsaţi-mă aşa. care curăţase trotuarul din faţa casei şi trecea chiar atunci prin curte. Deodată. trebuie să-l îndreptăm. -Ce are? a întrebat mama. Ne uităm pe fereastră şi îl vedem pe Omul de Zăpadă clătinându-se şi ţopăind puţin. la Omul de Zăpadă. Trebuie să mergem să-l mutăm pe verandă. eu am plete albe şi haina plină de chiciură. a zis mama. când deodată am auzit-o pe mama strigând: .. Aşa că eu sunt Omul de Zăpadă! povestea Cine este omul de zăpadă? Am rămas tăcuţi. sub becul portocaliu iar când l-am pus jos i s-au lăsat umerii şi s-a aplecat puţin în afară.Bunicul.. la tălpi. ca să se îmbrace mai călduros. apoi s-a întors scuturându-se de zăpadă: -Îl împung colţii zambilelor şi îl gâdilă.. arăta ca un bulgăre mare. pentru că burta ei. a intervenit: -Uite.. privind la bunicul.. Am ieşit toţi. în care ştiam că stătea fratele meu.Ba eu sunt Omul de Zăpadă! Întârziase. A ieşit.. l-am luat pe sus binişor şi l-am dus chiar la intrare. că văd mai bine cine trece pe stradă! 457 . auzim strigăte din grădină. a zis tata. Omul de Zăpadă s-a înroşit de mânie: -Gata cu cearta că m-aţi asurzit! Eu sunt Omul de Zăpadă şi nimeni altul! Tata a ridicat braţele către noi într-un gest prin care arăta că se dă bătut şi i-a predat mătura iar noi am intrat în casă şi ne-am aşezat să mâncăm.

Iar celălalt era cel mai curajos băiat fricos. nici galbenă. Tata şi bunicul s-au trezit în zori ca să dea zăpada dar au văzut cu uimire că treaba era deja făcută. Într-o zi. care era cea mai însorită zi ploioasă. nici neagră. uite că poate să meargă şi ne-a făcut să-l cărăm până pe verandă! -Da. dacă ar curăţa toată strada ar lipsi prea mult. Era o casă nici albă. că a şi venit pe lume fratele meu. nici violetă. iar băieţelul meu nu se desparte de el. iar când ultima nuia s-a desprins. Totuşi l-a trimis la o casă unde stăteau doi bătrâni. din cea mai bătrână pădure tânără. -Vezi! a zis tata. rotund şi alb. Unul avea cei mai albaştri ochi verzi. Nu am apucat să-i simţim lipsa. a zis tata. 458 . de fapt. Omul de Zăpadă mătura de zor rostogolindu-se de colo colo pe bulgărele de la bază. Omul de Zăpadă a curăţat curtea şi trotuarul din faţa casei şi de câte ori mătura din mătură se rupea o nuia iar Omul de Zăpadă se topea puţin. Era. au trecut peacolo doi băieţi.Peste noapte a nins din nou. Şi cel mai blond păr castaniu. Omul de Zăpadă s-a topit de tot. Şi oricâte jucării i se aduc nu îl distrează nimic mai mult decât becul portocaliu de la intrare şi mătura din nuiele. trebuia să se răsfeţe puţin! a zâmbit bunicul. Cea mai adevarata minciuna Era odată o vrăjitoare. cea mai albă casă neagră şi cea mai roşie casă roz. Vecinul din dreapta şi vecinul din stânga s-au mirat şi ei privind peste gard: -Dar vrednic om de zăpadă aveţi! Nu-l trimiteţi şi la noi să cureţe trotuarul? -Nu pot. îmbrăcat în hăinuţe albe. Până a venit primăvara. Ea era cea mai rea vrăjitoare bună şi trăia în cea mai mare căsuţă.

. Şi au băut. Ştim foarte multe poveşti.. Pe asta să mi-o spuneţi. Dar aşa să mi-o spuneţi. Povestea Cea mai adevarata minciuna . ai mei rămâneţi! Cei doi băieţi au stat pe gânduri. la fereastră. . dă-ne puţină apă.izvorul e acolo.Ştiu cum să vă scap de urechi..Vrăjitoarea era acasă. Şi asta nu era nimic – dar 459 . .Beţi şi singuri! Ce .Hei.Nu putem merge mai departe în halul ăsta. le-au crescut urechi de măgar... voi va trebui să-mi spuneţi o poveste. Dar pentru că izvorul era cel mai rece izvor cald. iar băieţii au văzut-o ascunzându-se după perdea.Pe care-o vrei? . ca să nu-şi dea seama nimeni ce e adevărat şi ce e minciună. deveneau pentru totdeauna sclavii vrăjitoarei.Sigur. vreaauuu. . Erau cele mai scurte urechi lungi din câte s-au văzut. cei doi băieţi au râs. Pe urmă au plâns. să-mi spuneţi cea mai adevărată minciună. Dacă nu găseau cea mai adevărată minciună. Dar vrăjitoarea atât aştepta.Vreaauuu. doamnă vrăjitoare. sub nasul vostru... În schimb. când s-au văzut procopsiţi cu urechile alea. ..Ne e tare sete.. dar tot urechi de măgar erau. care trecea pe sub casa celei mai bune vrăjitoare rele. Puteţi? Dacă nu. Le-a spus: . La început. Pe urmă s-au gândit ce să facă. fiindcă am ajuns aici mergând pe cea mai întortocheată cărare dreaptă.

au început: 460 .Biinee. Hai. Habar naveţi să spuneţi poveşti. sub privirile atente ale celei mai rele vrăjitoare bune: . ai mei sunteţi! Pentru ultima oară. a rupt-o şi pe cealaltă. Aşa că s-au sfătuit puţin şi pe urmă au început..pentru toată viaţa.Asta e o poveste adevărată. încă o încercare şi gata! Doar n-o să stau toată ziua după voi! Dacă nu reuşiţi nici acum. dar cuţitele s-au tocit. a zis ea. Dar puiul mirosea aşa de bine. apoi al doilea băiat a zis: . încât îţi lăsa gura apă... au mai stat puţin de vorbă. Uite! Capra... . cei doi băieţi s-au sfătuit. ba mai mult. Stăpânul ei s-a apucat să ascută cuţitele pentru masă.Minciună! Nu se poate aşa ceva. Stăpânul ei avea musafiri la masă.rămâneau şi cu urechile de măgar . a mâncat tot puiul. îmboldiţi cu nerăbdare de vrăjitoare. să văd dacă are destulă sare. Ea a aşteptat ca musafirii să vină şi le-a spus: stăpânul meu a înnebunit. Leul le-ar lua imediat banii caprei şi vacii. După care s-a dus înapoi la stăpân şi i-a zis: ce prieteni ciudaţi aveţi! Au venit. Am cunoscut-o chiar eu pe bucătăreasă. Ar trebui ascuţite. să fie fericite dacă scapă cu viaţă dintr-o asemenea tovărăşie. Aşa că toţi au fugit speriaţi. Într-o zi a tăiat un pui şi l-a prăjit. Atunci capra. Voiau să-şi pună banii la un loc. Treptat.. Trebuie Povestea Cea mai adevarata minciuna neapărat să gust. leul şi vaca s-au înfrăţit. Asta e o minciună sfruntată! Mai bine nu puteţi? Atunci cei doi s-au retras din nou. Pe urmă s-a dus la stăpânul ei şi i-a spus: puiul e gata. ca să nu se observe. Şi a rupt o aripă. Pe urmă. În sfârşit.Era odată o bucătăreasă foarte bună. Îl auziţi cum îşi ascute cuţitele? Vrea să vă omoare. ca să deschidă împreună un han la marginea pădurii. au furat puiul şi au plecat! .

Cel mai bun prieten al lui era uriaşul Meme. . El era cel mai pitic uriaş. Trebuie oare să ne batem? s-au întrebat ei. . Aşa că el continuă. fiindcă tot nu putea să-l contrazică. Vrăjitoarea tăcea.. Fiindcă amândoi o plăceau la fel de mult pe fată. Şi au plecat să cucerească inima celei mai urâte fete frumoase.. deşi nu văzuse niciodată un pitic.A fost odată un pitic. a cărui singură avere era un măr. dar tot nu spuse nimic.Era cel mai uriaş pitic. nu putea spune că era o minciună. Aici amândoi băieţii au tăcut. Fiica celui mai cinstit hoţ. fiindcă. Kiki. Povestea Cea mai adevarata minciuna Vrăjitoarea se foi puţin. doar noi suntem prieteni.. Pentru că nu ne convine asta. .Care era cel mai roşu măr verde şi ştia să cânte..Şi? Şi? Ce s-a întâmplat mai departe? 461 .n-au ştiut ce să facă.Erau prieteni buni. . Cânta în fiecare seară cele mai vesele cântece triste. Vrăjitoarea a tăcut din nou. . Cine putea spune cât era de înalt un pitic? . Care îţi umpleau inima de o dulce amărăciune.Când au ajuns acolo . Kiki şi Meme – o prietenie legendară..

.Păi.Îţi spunem. Cea mai urâtă fată frumoasă avea o soră.Puturica. e ora şapte. să-i spună totuşi urmarea poveştii. Dar cea mai bună vrăjitoare rea nu s-a dus la nuntă. hai la spălat! Puturica s-a întins şi a căscat lung. Dar i-a rugat pe cei doi băieţi.Ea era cea mai frumoasă fată urâtă. 462 . Vrăjitoarea s-a gândit destul de mult. Mergem la nuntă. Pentru că nici azi nu e lămurită pe deplin dacă povestea lui Meme şi a lui Kiki a fost adevărată sau doar o minciună foarte foarte foarte gogonată. Puturica n-a mai vrut în ruptul capului să meargă la şcoală. dar noi suntem Kiki şi Meme. . Prietena mea Puturica A fost odată ca niciodată o dimineaţă în care prietena mea. înainte de a se despărţi.Şi? Mai departe? . adică să-i scape de urechile de măgar. .Mai departe. e simplu. dacă ghiceşti care-i Kiki şi care-i Meme. nimic. Vii? Fiindcă nu suntem supăraţi pe tine. Şi a trebuit să facă ce le-a promis. dar n-a reuşit să ghicească adevărul. Aşa că amândoi – adică toţi patru au fost fericiţi. Îţi spunem. . Degeaba a rugat-o mama ei: . A trebuit să se dea bătută. ţi-am pregătit periuţa şi pasta de dinţi.

Puturica. Nu după mult timp. Iar Puturica dormea în continuare şi nu-i păsa chiar deloc că picioarele şi mâinile ei au plecat la şcoală. deşi Puturica nu voia să meargă la şcoală. Dar nu a fost chiar aşa de simplu. scoală-te. hai odată! E şapte şi douăzeci şi cinci. eu am de gând să dorm! Şi mâinile s-au grăbit spre şcoală. dă-ne jos din pat! povestea Prietena mea Puturica . după cum se ştie. în timp ce ea a continuat să doarmă.Nu mă mai duc niciodată la şcoală. e şapte şi un sfert..Puturica. noi suntem gata! Hai Puturica. e şapte şi zece. Mergeţi voi. e gata ceaiul şi pâinea cu unt! Dar de sub pătura Puturicăi s-a auzit doar un mârâit. Puturica. ba chiar a început să sforăie uşor. să nu întârzie. . fiindcă. hai. pentru că. ţi-ai făcut ghiozdanul? .. Puturica. că mâinile Puturicăi au început să tragă de ea: . Puturica. Aşa că au început să tragă de ea: . eu rămân aici! Aşa că picioarele Puturicăi au plecat spre şcoală.. hai la şcoală! Noi ne plictisim acasă. Dar n-a trecut mult timp.Puturica. e şapte şi douăzeci... dacă vreţi. picioarele ei voiau..Puturica. hai să mergem la şcoală.Puturica. dacă vreţi. du-ne la şcoală. Puturica! Hai. Să fie clar! Vreau să doooooorm! Şi s-a întors pe partea cealaltă.. . mâinile merg mai încet decât picioarele. hai. stomacul Puturicăi a început să strige şi el: 463 . trebuie să te grăbeşti.Ba nici nu mă gândesc.Ba nu mă duc nicăieri! Vreau să dorm! Mergeţi voi. Puturica.

limba ei a început să se agite. mai întâi.. cu cercei cu tot iar Puturica a continuat să doarmă aşa... că aşa strigă de obicei urechile: . Nu prea ştia cum să meargă şi ea la şcoală şi îi era frică să ia hotărâri aşa. A văzut că urechile plecaseră şi i-a venit şi lui dor de ducă. e opt fără douăzeci. Dormea dusă. sau ce? Vrei să-ntârzii la şcoală iar? Puturica. Nici nu-i păsa de asta. A mai trecut puţin şi părul Puturicăi a început să dea târcoale în jurul capului. auzi. Doamne. Păi ce mai conta acuma. e opt fără douăş‘cinci! Te scoli. de capul ei... Puturica.Of.. altfel plec şi eu singur! . a plecat şi el. fără picioare.? . câtă gălăgie! Da‘ pleacă odată şi lasă-mă să dorm! Iar stomacul.Puturica.Puturica.. Puturica. după ce a înfulecat pâinea cu unt şi ceaiul. Mi-e foame şi vreau să fac mişcare! Du-mă la şcoală. După un timp.. fără mâini. urechile au tulit-o spre şcoală. aşa că nu avea cum s-o audă.Ştiţi ceva? M-am săturat de voi! Plecaţi odată toţi şi lăsaţi-mă să dorm în liiiniiiiiiiişte! Speriate.! Dar Puturica nu mai avea urechi. nici stomac şi nici urechi? Şi-aşa nu mai avea nevoie de limbă. fără stomac şi fără urechi.. aşa că. dacă tot nu mai avea nici mâini. iar limba n-a mai avut ce face: şi-a luat inima-n dinţi şi a plecat şi ea.... bombănind şi furişându-se ca să nu-l vadă cineva şi să se sperie..? Măi! Eşti surdă. nu prea lung.Puturica! Heeei. Iar Puturica dormea fără griji dar şi fără picioare. mâini şi stomac. mişcă-te odată! E şapte şi jumătate. a încercat s-o trezească pe Puturica: . dar strigau foarte tare. când urechile ei au început să strige. nici picioare. fiindcă un stomac care hoinăreşte de capul lui pe stradă nu e tocmai un lucru obişnuit pentru copiii cuminţi care nu întârzie niciodată la prima oră. lăsând-o să doarmă fericită.. Puturica. S-a gândit cum s-o 464 ....

Atunci nici părul n-a mai avut ce face şi a luat-o şi el repejor spre şcoală. Vă jur. toţi au scăpat cu faţa curată. părul şi creierul n-au apucat să spună nimic şi nici să le fie prea ruşine. stomacul. pe aripile vântului. Au ajuns exact la ora opt. stomacul. stomacul. mâinile. La opt fix uşa s-a deschis uşor şi toată clasa a tăcut. urechile. încercând să ţină pasul. Păi în felul acesta. Trebuia să intre domnul învăţător şi aveau emoţii foarte mari să nu observe că Puturica nu era acolo. mâinile. de atunci picioarele. s-a tot opintit şi s-a opintit dar Puturica nici gând să se trezească. prietena mea. 465 . urechile. A tras într-o parte. urechi. pe locul din dreapta. Care era şi el destul de îngrijorat că o să întârzie la şcoală. limbă. urechile şi limba. păr şi creier. Iar asta a fost ultima dată când s-a întâmplat aşa ceva. dar voiniceşte. creierul Puturicăi. stomac. mâinile. până la urmă. Habar n-aveţi ce greu e să ajungi la prima oră fără picioare. e foarte urât ceaţi făcut! Din cauza voastră era să întârzii. ce-i drept.Puturica! Puturica a mers glonţ către locul ei: . şi odată cu el zbura – mai greu. a tras în alta.V-am prins! Aţi venit la şcoală fără mine! Păi să vă fie ruşine. părul şi creierul n-au mai plecat niciodată singure la şcoală fără Puturica. plutind uşor.trezească pe Puturica şi a început să tragă. copii. fiindcă uşa s-a deschis din nou şi a intrat de data asta chiar domnul învăţător. limba. limba. Ia să văd. pe urmă în sus şi în jos. Copiii s-au ridicat în picioare şi a intrat: . gâfâind transpiraţi şi s-au trântit în banca a treia de la perete. mâini. unde se aflau deja picioarele. vă e ruşine sau nu? Dar picioarele. Iar Puturica de-abia a avut timp să se aşeze foarte-foarte-foarte repede în banca ei.

evident. prostii şi cucubau. într-o colivie de lux cu uşi duble şi era liber să hoinărească după placul lui prin toată casa. Precis aţi mâncat şi voi. Nimeni nu putea vorbi când era el de faţă. Dani a lăsat din greşeală uşa coliviei deschisă şi. a lăsat şi fereastra de la bucătărie întredeschisă. fiind un uituc şi jumătate.. acolo unde începe pădurea verde. ia să vedem dacă vă mai aduceţi aminte. A fost chiar invitat la televiziune de vreo câteva ori şi nişte fabricanţi de ciocolată au creat un sortiment special pe care au pus imaginea lui: ciocolata Bobo. Mergea pe la petreceri şi distra lumea. Oamenii râdeau şi îi dădeau de mâncare atunci când pronunţa cele trei cuvinte care formau vastul lui vocabular: castraveţi. unde locuia împreună cu Dani. Bobo locuia.. prostii şi cucu-bau. aşa cum v-aţi dat seama deja. Aşa că Bobo s-a căţărat pe pervaz şi de-acolo a privit oraşul care se întindea în zare . copii. de guşa galbenă şi de pieptul verde fosforescent.de la etajul şapte oraşul se vede foarte bine. Aşa că în scurtă vreame a ajuns o mare vedetă şi era foarte cunoscut. copii. bineînţeles atunci când nu erau deschise geamurile apartamentului de la etajul şapte. acolo unde locuiesc iepurele AudeDestuldeBine cu Veve Salvador şi CiocănitoareMică.Papagalul care a fugit de acasa A fost odată ca niciodată un papagal pe care-l chema Bobo. El era foarte mândru de penele lui roşii de pe spate şi de pe aripi. de aceea se considera un mare artist. stăpânul lui Bobo. Credea că e cel mai frumos papagal din lume şi poate că era. pe care le spunea adesea cu mare succes şi care erau. da. Imediat Bobo se grăbea să-i taie vorba. Care era dansator şi actor şi. El îl ducea pe la petreceri şi datorită lui învăţase papagalul cele trei cuvinte magice. Într-o zi frumoasă de primăvară.. prietenii lui. la cerul 466 . în râsetele celor din jur. erau: castraveţi. Bobo a privit în sus.. Se văd până şi dealurile de la marginea cartierului nostru.

Şi de-acolo s-a privit în vitrinele colorate. Bobo s-a plimbat şi el puţin printre picioarele oamenilor. a strigat: . cu ochii verzi – şi care vedea foarte bine ziua. pe urmă a sărit pe o marchiză de pânză. a înghiţit vreo două bomboane de la raionul de dulciuri. spre deosebire de restul pisicilor care văd mult mai bine noaptea decât ziua – şi asta se numeşte nictalopie. Pedro l-a urmat pe Bobo în stradă şi apoi au intrat amândoi în mol. că doar nu de altceva! Sărind de pe balcon pe balcon. făcându-şi loc printre oamenii care se plimbau. bineînţeles. în zare. se agăţa cu ghearele şi se ţinea de marginile ferestrelor cu ciocul lui tare. a sărit de pe pervaz pe pervaz către lumea care se întindea dedesubt. Dar o fetiţă cu o şapcă nostimă. Aşa că Bobo s-a ţinut bine de marginea ferestrei şi pe urmă.Prostii! 467 . în care spărgea nuci şi alune – atunci când primea de la admiratori. dacă nu ştiaţi. o pisică aproape galbenă. a ciugulit câteva seminţe de susan de pe un covrig scăpat pe jos. într-un balcon. Din curiozitate.limpede. Nu departe de el. tot la etajul şapte.Ia te uită. Nu e bine să priveşti în jos la maşini şi la oamenii care se înghesuie pe trotuar în intersecţia cu multe semafoare de la mol. ferindu-se ca să nu fie călcat. Întinzându-se alene. Fiindcă Bobo nu ştia să zboare. aia de la intrarea în cafenea. la pădurea verde şi pe urmă în jos – şi l-a luat ameţeala. făceau cumpărături sau pur şi simplu căscau gura pe-acolo. pe urmă în palmierul artificial de lângă fântâna arteziană. albastră. ameţit. un papagal! Iar Bobo i-a răspuns aşa cum ştia el: . se lăfăia la soare motanul Pedro. după care a vrut să se întoarcă acasă. Pedro s-a luat după Bobo.

fericit: cucu-bau! De 468 . fiindcă la plecare. copii. că Bobo era în pericol de moarte – deşi el spera că o să-l salveze televiziunea sau pompierii.. striga: castraveţi! prostii! cucu-bau! iar lumea râdea. Speriat. papagalul i-a răspuns. şi-a luat inima-n dinţi (vorba vine. zboară! Uneori cu toţii avem nevoie de un îndemn. actorul şi dansatorul cu care locuia Bobo. deşi au o inimă foarte mare. nu au dinţi). care îl ajutase să zboare. Dar printre frunzele false s-a iţit capul lui Pedro. Pe măsură ce Bobo urca tot mai sus. Dar voi vă daţi seama. Aşa că Dani n-a mai avut ce face şi l-a lăsat pe Bobo cu prietena lui. Nici vorbă. micuţule. însă. Iar Pedro. lumea râdea şi comenta. micuţule? . aşa cum li se întâmplă marilor vedete aflate în pericol. Aşa ca Bobo. Şi nici nu ştim dacă putem să-l facem. Tocmai la timp. în timp ce urca. spre bucuria celor din jur. Dar auzind glasul încrezător al fetiţei. papagalul s-a căţărat tot mai sus în palmier. lingându-se pe bot. Dar Bobo îşi făcuse o nouă prietenă.Cum te cheamă? . Iar de jos. căci Dani. de o vorbă bună sau pur şi simplu de cineva care să creadă în noi. ce-i drept: castraveţi. cam obraznic.. Şi când Dani a vrut să-l ia acasă.Zboară. Bobo nu s-a putut abţine să nu-i strige. Şi. a dat din aripi de câteva ori şi a planat. cu Pedro pe urmele lui. lumea a început să râdă şi s-a adunat în jurul palmierului de plastic. a sărit spre ea. Care habar n-avea că putea să zboare. Cu ciudă.? Pedro a rămas în palmier.Cucu-bau! Auzindu-l. motanul de care ne mai amintim că plecase pe urmele lui Bobo. Pedro se apropia ameninţător. fiindcă toţi credeau că era un joc. îl căuta deja neliniştit.. Numai fetiţa noastră şi-a întins mâna şi i-a strigat: . căci papagalii. Chiar dacă n-am făcut niciodată lucrul acela pe care toată lumea îl aşteaptă de la noi.Castraveţi! .Ce cauţi aici. oprindu-i-se pe umăr. lingându-se pe bot degeaba.

. s-a întâmplat chiar în şcoala noastră.. noi nu ştim şi nici nu vrem să învăţăm să citim! . cele două surori gemene din banca a treia.meee . rândul din mijloc. la drept vorbind. se urcă în copaci. Ema! Nu eşti deloc atentă! Ela. rrree .M . imposibil să treacă neobservate asemenea fetiţe neastâmpărate. desenează şotron pe trotuar.. la şcoală de asta nu e niciodată cretă la tablă!. trag căţeii de urechi.re ..re . după orice papagal care a fugit de-acasă. iar Ela are ochii verzi-albăstrii şi numai nouăsprezece pistrui. Ema şi Ela aveau de citit un cuvânt – un cuvânt simplu şi.re! . Cred că le cunoaşteţi foarte bine pe Ema şi pe Ela. chiar drăguţe. . împreună cu domnul învăţător. dragi copii.mai multe ori. totuşi: Ema are ochi albaştri-verzui şi douăzeci de pistrui. Dar cine nu le cunoaşte? Toată ziua se joacă: sar coarda. deasupra direcţiunii.Ei. Povestea asta. Vedeţi deci că... despre care va fi vorba aici. cu creta . mere.Oh.eee .meee. Povestea alfabetului A fost odată ca niciodată.Mm . Deşi sunt gemene.Dar cum aşa? .re . dacă vreţi să ştiţi. te rog repetă tu după mine: m-e-r-e. se deosebesc. Aşa că.e ...pe care-o bagă pe nevăzute în buzunar.Mie-mi place să mă joc cu păpuşile! 469 . şi la urma urmelor. au început: .meee .ree..Ema.. gustos. sunt chiar foarte foarte deosebite! În ziua aceea.. ca să-i intre bine în cap şi să n-o mai ia razna. cu două fetiţe din clasa întâi. ha! ha! ha! . fetelor! . Nu se poate să nu ştiţi unde e clasa întâi: chiar la etajul doi..me .

dar şi alfabetul este important. Toată ziua. Pe la şcoală nu ne prinzi! Ala-bala-portocala. Aşa că. . Am încurca şi borcanele de dulceaţă. Au hotărât atunci să le dea celor două fetiţe o lecţie şi s-au strecurat încetişor 470 .. e toată-toată făcută din litere! Iar unul din locurile unde ele se adună este chiar cartea de citire.. Dar cel mai trist ar fi că n-ar mai exista cărţi. Ba nici n-am şti cine suntem. Literele sunt peste tot. Nouă nu ne place şcoala. N-ar exista bani..Bine. . fiindcă n-ar mai exista etichete.Dar. iarna-vara. dar alfabetul trebuie învăţat. fiindcă şi pe bani sunt multe litere. Toată ziua. nimic. Uite că s-a făcut seară! . De dimineaţa până seara.Şi mie îmi place să mă joc cu mingea! . la ce ne folosesc nouă literele astea? Sunt aşa de plicticoase.. fără ele n-am putea să ne descurcăm deloc. Ne jucăm şi ne jucăm. nimic! Lumea.. Iar în timp ce săreau coarda.. ba aproape putem spune că banii sunt făcuţi din litere. am obosit.. nici computere. fără litere. A fost nevoit să le lase să se joace. Iar domnul învăţător n-a mai avut ce face.Ahh.Şi mie mi-e somn! Ema şi Ela dorm acum.. şi ţâfnoase..Sigur că da. Nimic nu vrem să-nvăţăm. vă daţi seama copii. dragi copii. N-ar mai exista scrisori. lumea ar fi în mare pericol. literele au auzit tot ce s-a întâmplat şi s-au cam supărat. Nici filme. Până a venit seara.Şi mi-e somn! . obosite de joacă. nici semne de circulaţie. fetiţele cântau un cântecel pe care l-au inventat chiar ele şi care suna cam aşa: Un-doi-şapte-cinci. fiindcă şi numele noastre tot cu litere se scriu... . Dar ele nu ştiu că. fiindcă n-ar mai exista adrese.

râu.. iar trage! . avion.. dacă voiau să ajungă din nou acasă. de la casă. Fiindcă nu se poate spune că literele C. hai.în visul lor. Fiindcă. zburau tot litere. ghiciţi ce şi puteţi pleca.O gâscă. aşa că n-au reuşit să treacă lacul. dacă ştiau ce litere pescuia el. 471 .. Dar mai sunt şi altceva. . Dar Ema şi Ela nu ştiau ultima literă a lui Bombănici. aşa mi-a zis mama mea. da. fiind gemene. visau întotdeauna acelaşi vis.. nu? Atunci.. de la roată. R şi A formează un cuvânt. încă o dată! a răcnit moşul. Aşa că Ema şi Ela au început: .Vai. pe cer. umblau în voia lor tot felul de litere: mai mari şi mai mici. mai cursive sau mai aldine. .Eu sunt gâsca Lili. cocoş.. da! . trebuiau să treacă lacul..Da..Vreau un peşte mare. acestea aveau să le ducă pe malul celălalt. raţă. câine. Dar în loc de peşte. Iar pe drum. cea care lipsea din cuvânt.Dar asta e R. mai trage! Încă o dată! . pe care-l chema Bombănici. aripă. deasupra lor s-a ivit o pasăre uriaşă care purta ceva în cioc. corn. nu-mi place! Mai pescuiesc. . în loc de oameni sau animale.. rândunică. de tipar sau de mână. Nu puteai trece de ele decât dacă le spuneai pe nume. Aşa s-au trezit Ema şi Ela pe malul unui lac unde pescuia un moş foarte ursuz..Hopaa! . Iar Bombănici le-a spus că. Pe deasupra.Mai vrem. Trage.Nu. . Ema şi Ela.E litera C! . el prindea numai litere. şi asta e A de la apă. am uitat să vă spun că Ela şi Ema.

când de la ferestrele casei. adică. de după colţurile ei sau din acoperiş au ieşit nimeni altele decât prietenele lor. literele. Ajutăm copiii să scrie şi să citească. E e un elev poznaş. să le treacă lacul. Noi în cuvinte ne ordonăm.. pe care deja le cunoşteau: Ieşirea din vis pentru Ema şi Ela Ca să ieşiţi. A. Ă şi  sunt trei soldaţi. 472 . pe de rost? N-o să reuşim.. fetele au văzut în depărtare o casă frumoasă.. fetele şi-au dat seama că gâsca Lili era de fapt litera P. Împreună au citit literele pe care le pescuise Bombănici şi deodată un CRAP uriaş a sărit din valuri şi le-a invitat pe Ema şi pe Ela în spatele lui. Alfabetul e casa noastră. s-au gândit fetiţele. Care au început să le cânte „Cântecul Alfabetului‖. s-au întristat ele. de la pasăre şi de la peşte.. pe a cărei uşă scria cu litere mari.. Şi-au luat frumos rămas bun de la Bombănici. C e o întrebare prost crescută. Dar nici n-au apucat să lăcrimeze de supărare. deghizată.. spuneţi toate literele! Cum adică. Pe care-l purta în cioc. care s-a dovedit a fi litera B în travesti şi de la pasărea Lili. nimeni alta decât litera P. F e un E fără un picior. H e al optulea din cor. dar ce literă? Foarte repede. B e un moş cu burta plină..Asta înseamnă că şi tu eşti o literă. Ajunse pe malul celălalt. să le spunem aşa. G e un motan cam gras. şi au plecat la drum. D e o jumătate de bulină.

exact când ceasul suna.. Mare surpriză a avut domnul învăţător în ziua aceea..Bravo. CIRIPEL CEL LACOM 473 . .Nu. Care nu mai erau nici arţăgoase.Da! . chiar în lumea noastră. . Ema şi Ela au împins uşor uşa casei şi au ieşit din vis. ora şapte..Sigur că da! Lumea. cântând împreună cu literele. aţi reuşit. dragi copii. Mere! ..M-e-r-e. nici plicticoase. nu! .Litere! Ema şi Ela ştiau deja că lumea este formată din litere. Erau prietenele lor.Da! . ca în fiecare dimineaţă. fetelor! Minunat! Văd că aţi reuşit să vă împrieteniţi cu toate literele.. Ora de mers la şcoală.Sigur că nu! Cu puţin efort şi un pic de ajutor. a fost greu? .Ei.Şi aşa. este toată formată din. când Ema şi Ela au ştiut toate literele alfabetului şi au citit pe nerăsuflate cuvântul. .. . în pătuţul lor.

privind Ciripel nemulţumit ca-si simţea guşa goala. Cirii-ip!cirii-ip. se strâng una intr-alta. Vrăbii suntem sau nişte răţoi? Hai sa ne înălţam in zbor si sa căutam de mâncare! Hai sa veselim drumeţii si copii. zburlit si lacom. stolul de vrăbii in care trăieşte Ciripel. Acum vor veni mai multe. mai sunt copii care pun pe pervazul ferestrei resturi de mâncare. alfa ceva de mâncare. iar când s-a împrăştiat in văzduh după hrana. ii spuse o vrabie mai bătrâna. prin ogrăzi. firmituri. se împrăştie pe drum. Iarna e mai greu de găsit mâncare. Vrăbiile se înălţară in stol. Vrăbiile vin. Cip. Veniţi fraţi si surori. Copii aceştia ne iubesc si ne ajuta sa trecem iarna mai uşor. c-am găsit de mâncare‖. Ciripel cel lacom zbura acolo. Cat e ziulica de mare. Bietele vrăbiuţe nici grai nu mai au sa ciripească. si-a rotit ochişorii ca bobitele de ienupăr si-a rotit căpşorul cat o corcoduşa si ce credeţi ca a văzut? Intr-un balcon. şopti unul celuilat cu fereala ca sa nu-i sperie pe Ciripel. care si de pe unde sunt. Nici tu musculiţe. ţopăie pe zăpada întărita. vai de capul nostru! Ciripel. De câteva zile s-a stârnit o viforniţa cumplita. sa vezi ca vrăbiuţa aceasta le da de ştire. Iarna e tare grea.. ogrăzilor acoperite toate in strat de zăpada. se înfoiază in pene. parca ia fi o curca plouata si nici decum un vrăbioi viteaz. odată striga: „Cip. Cum una dintre vrăbii. nici tu ţânţari. spre bolta ca o cupola de cleştar. se rotiră sus. sa se mai dezmorţească dar degeaba. Ciripel s-a înălţat si el cu tot stolul. Destul am stat la taifas si ne-am văicărit.. pe o masa de lemn era aşternut un strat de mălai frământat. A venit o vrabie.Ciripel e un vrăbioi rotofei. si ciugulesc cu plăcere.ciripi vrabia cea bătrâna. Din casa copii se uitau la fereastra. De ieri n-am mai găsit nici un bob de mâncare. deasupra caselor. după hrana. nici tu omizi. 474 . Of! greu e iarna pentru vrăbii. dar tot mai afli grăunţe.

Piei din calea mea. Lui Ciripel ii stătu inima in loc de frica. 475 .uite ce ospăţ! Vrăbiile la început se neliniştiră: „unde-i Ciripel? L-o fi mâncat vreo pisica. o fi degerat?‖ Dar Ciripel se întorcea rotofei. clonţ. ca cioara ii si plesni in cap cu pliscul.. ai găsit? N-am găsit. Şterge-o. clonţ. câr. Ciripel ce sa facă? S-a dat intr-un colt si si-a întins căpşorul sa prindă o firmitura. Ciugulea. Intr-o zi . Ciripel cel lacom se gândi ca-i mult mai bine sa-si umple doar el guşa si sa nu mai cheme stolul. nu mai apuca el sa se sature. n-auzi? Si Ciripel zbura. isi umplea guşa si apoi se întorcea. amarat ca vai de el la stolul lui. Cine ştie poate ca atunci când vor veni cu toate. De frica si de necaz nu mai putea ciuguli nimic. Nu vezi ca mă împiedic de tine? Ciripel ţopăi speriat in laturi. când hop! Top!o cioara mare si neagra cat o pisica. ca îndată te jumulesc. du-te mai încolo . Iar a ajuns lângă Ciripel. clonţ i-o trase de sub cioc. ii croncani cioara.clonţ in plisc cat lua Ciripel de zece ori. ciugulea... Câr. gândi Ciripel. Ciripel unde-ai fost? El isi pleca încet capul si răspundea pocăit: Am fost după mâncare. Pe când aşa. Ciripel abia îndrăzni sa spună „cip‖. Dar una e sa spui in gând si alta e sa spui tare. obraznicule. ciocănea cu pliscul ei tare ca un ciocan in tăblia mesei. ce sa vezi? Nici n-apuca Ciripel sa înghită un bulgăraş moale de mălai de pe măsuţa din balcon. clonţ. Pe când cioara clonţ. „Of ce cioroi cumplit si nesuferit‖. Si isi făcuse Ciripel o burta cat un ghem de lâna. cip. Cip. Cioara ca cioara. Vrăbiile il întrebau: Ciripel..dar n-am găsit! Si aşa in fiecare zi pe la prânz Ciripel se desprindea din stol si zbura la căsuţa cu balcon.. Parca-i sta firmitura in gat.. Dar cioara.Dar ti-ai găsit.

Dar ce folos.parca-i pierise foamea. isi roti ochişorii si cerceta zarea întunecata.. Din depărtare se auzea un ciripit jalnic „pip. si smulge-i penele. de-i scăpărau fulgii lui Ciripel. cip‖. Isi lăsa pe spate capul. Parca era amar.. A dat sa îmbuce o fărâmă. Ce-i cu el? ce sa fie? Intr-o clipa vrăbiile-s acolo la măsuţa din balcon. si ciufuleşte-o. zvrrrrr! Deasupra ciorii si da-i. si aştepta judecata vrăbiilor. si-l scărmăna cu ghearele de-ti venea sa-i plângi de mila. si ciupeşte-o. ‖Luaţi-mă cu voi!‖. sa ne dai de ştire s-o izgonim. ce se lăsa pe acoperiş.A doua zi vrăbiuţele erau tare flamande. Si mi ti-l jumulea cioara. Cirip. ii spuse vrabia cea bătrâna. Deodată. Ciripel bătu din aripi si se îndrepta in zbor grăbit intr-acolo.incuvinţară toate. Vrăbioiul cel lacom rămăsese singur. jumulit si speriat stătea pe coltul mesei. prietenii il părăsiseră. Dar ce se aude? Toate vrăbiuţele din vişin isi înălţară capul. Aşa flamanzeai tu? Mergeai singur sa ciuguleşti? Eşti o ruşine in stolul nostru. pip. Si ce văzură? Un vrăbioi lacom si prostuţ jumuli de o cioara mare si neagra ca o pisica. Pofta buna! Stolul se înălţa in văzduhul plumburiu. stăpân pe toata masa cu mălai. cu mălaiul lipit de cioc si pe piept. ameţit. Intr-o clipa toate vrăbiile. Ciripel ca vai de el . in depărtare. dar n-a mai fost chip. Ramai si ospătează-te singur frăţioare. cip.. Ce-i oare? Ciripel. Nu ştiu daca l-au luat dar vrăbiuţele sunt bune si iertătoare Povestea nucii laudaroase de Vladimir Colin 476 .. si de-o mai veni cioara. pana când cioara a zburat. un stol de vrăbii.

o nucă . mai mare chiar decât nenea Niţă . cu labele pe după ceafă şi începu să sforăie : Sfârrrr-mârrr ! Sfârrr-mârrr ! Tocmai atunci . Şi ştiţi de ce ? Pentru că nucul ăsta se pomenise crescând în pădure . Nu ştiu cum ajunsese acolo .. care văzuse tot ce se petrecuse . Ei ... -Ah . De astă dată te iert . dar ce ştiu . dar nepricepând ce-l izbise tocmai de nas ( care e partea lui cea mai simţitoare ) se ridică degrabă şi-o luă la sănătoasa .. îi răspunse nuca . apoi mistreţul ... şi într-o bună zi vine un urs mare . milostiveşte-te de un biet iepure ! . aţi văzut cine sunt eu ? strigă atunci nuca . dar vezi să nu mă superi prea tare şi să nu-mi mai ieşi înainte că de ! nu ştiu .. şi se întinde sub nuc să tragă un pui de somn . creanga pe care tocmai stătea spânzurată nuca noastră strigă veselă -Ei . Păi . Şi eu ? V-aţi gândit că 477 .... Fireşte . printre stejari şi fagi . deşteptat fără veste . ei . N-o mânca nici pe ea ! Ia ascultaţi .. puternică nucă ! Îndură-te şi de o biată veveriţă . că eşti coaptă bine .. Sunt pesemne nespus de puternică dacă până şi ursul se teme de mine Iepurele . drept pe nasul ursului se opri -Văleu ! răcni ursul . e că acolo trăia de ani şi ani de zile ... vreţi să mă lăsaţi să mor de foame ? .A fost odată o nucă . Se aruncă de pe creanga ei . poţi să-ţi dai drumul . -Ehei . ce bine o să dorm ! spuse ursul şi se puse cu burta în sus . nucă-nucuşoară ! Gata . ca toate nucile ! Şi nuca asta creştea într-un nuc . aşa cum se aruncă nucile şi . Dar nucul nu mai era ca toţi nucii . se apropie tremurând de nucă şi o rugă cu glas stins : -Puternică nucă . fără umbrelă sau paraşută . se aruncă vitejeşte . plângând : -Of şi of . zău Veveriţa se rugă şi ea . mâine o să vină lupul să mă roage să-l cruţ .. apoi cine mai ştie care alt neisprăvit . făpturi neroade ! se supără de astă dată nuca . Şi uite că printre nucile pe care le făcuse era şi nuca noastră .. Să nu mă mănânci ! -Bine . nuca nu aşteptă să i se spună de două ori . Ce .

după ce-i sparse coaja o mâncă .. Într-o zi. o nucă . zmeii şi balaurii ? . Pe vremea aceea. Îl luă acasă și îl desfăcu să îl repare. făcând tic – tac. se plimbă prin pădure . văzu un ceas aruncat la rădăcina unui stejar. nici mistreţii . Îl duse la palat și îl așeză în sala tronului păzit de doi ostași. care îl învinuia pe boier că-i fură şi ultima bucățică de pâine. nici urşii . Ehei . Vreau să le trag o mamă de bătaie şi să-i înghit pe nemestecate ! Aşa striga nuca de răsuna pădurea . Povestea ceasului cu inimă Trăia odată un ceasornicar bărân. fără să apuce să deschidă gura. abia îi spunea împăratul: ‖Vorbeşte! Îți dau voie să vorbeşti o oră…‖ că ceasul cu limbi de aur şi arăta că ora trecuse! Pleca boierul supărat. Din ziua aceea se petrecu un lucru tare ciudat.şi eu trebuie să mă hrănesc ? Doar sunt o nucă adevărată .. de la un ceas care fusese strivit din greșeală de stăpânul său. şi nici lupii . De câte ori venea la palat câte un boier să se plângă că-l necăjesc țăranii. în fiecare ceas locuia un pitic. Avea însă un pitic într-un sertar. Era mare cât un băiat sau o fetiță de patru ani. împăratul îi spunea: 478 . tic – tac… Ceasul pe care îl găsise meșterul nu avea pitic. doar o veni păgubitul după el. plimbându-se printr-o pădure de la marginea orașului.. ba nici chiar leii . zmeii şi balaurii nu cutezau să crâcnească . Repară ceasornicarul ceasul și îl așeză în vitrină.. Dar într-o zi veni un băieţel . Într-o zi trecu pe acolo împăratul care văzând ceasul dori să-l cumpere. urşii şi mistreţii ? Unde-s leii . găsi nuca şi . ce ştiţi voi ! Iar în tăcerea aceea se auzeau când şi când nişte ţipete grozave : -Unde-s lupii . o nucă puternică . El era cel care mișca roțile dințate și bătea cu un ciocănel. doar. Dacă venea însă o văduvă. Niciodată nu mai văzuse ceasornicarul un asemenea ceas! Îl privi pe toate părțile însă ceasul nu mergea. avea limbile de aur și cifrele de pietre scumpe.

(…) tup – tup Trăia odată. în țara poveştilor şi în locul lor fură aşezați pitici de fier. îmbătrânind. Doar avea şi el o inimă şi-l înțelegea tare bine pe piticul cel inimos! ( …) Pentru a ieşi din impas. Nu merge bine. rând pe rând. construi un pitic de fier.Măria ta. Măria – ta! L-a chemat împăratul pe ceasornicar şi i-a dat ceasul să-l repare. Tatăl. . ceasornicarul scoase piticul din ceas şi îl întrebă ce se întâmplă. pendule şi cuci. piticii din ceasornice se mutară. Până în zilele noastre se cunosc ceasuri cu arc. Iepurilă. cu pendule sau cu cuc. lanțuri. umbla toată ziua prin pădure după treburile 479 . dar ceasuri cu pitic sau cu inimă nu se mai cunosc decât în poveştile pentru copii. ținea şi nu se mai sfârşea… Pleca văduva numai când spusese tot ce avea pe inimă! Dacă au văzut aşa. cu lanț. s-au strâns boierii într-o zi şi s-au dus la împărat. sau arcuri. ceasornicarul apelă la ajutorul altui meşter. care să pună ceasul în mişcare ca şi piticul adevărat. într-un luminiş al unei păduri de la marginea satului. nu se mai poate… Ceasul Măriei tale ne face viața amară. (…) Ajuns acasă. de atunci. meştere – oftă piticul – ce să fac dacă am o inimă? Inima ține cu oamenii nevoiaşi şi nu-i iubeşte pe boierii hrăpăreți… Atunci pun ceasul să meargă mai repede sau mai încet după cum cred eu că e bine. .Meştere. fără inimă.Ei. vorbeşte şi tu! Îți dau voie o clipă… Și iată că după ceasul cu limbă de aur. Tare s-au bucurat boierii şi împăratul de noul ceas! L-au aşezat în sala tronului şi. iar nevoiaşii câte o clipă… Apoi. din nou vorbiră boierii câte o oră. care dorind să fie pe placul împăratului. clipa ținea. o familie de iepuraşi.. Meşterul dădu din cap.

un iepuraş cu blana pufoasă. le striga din fugă „Salut!‖. cu nişte ochişori tot timpul iscoditori. După ce Mălăieţul îi mulţumi. „Sigur. unul dintre ei. era tare neastâmpărat. sărea la ei. îi ciupea. Erau tare drăgălaşi cei trei copii numai că. în timp ce stătea la umbra unei frunze de brustur să se adăpostească de razele soarelui şi se gândea la ce să facă. cu urechiuşele mereu ciulite pentru a auzi cel mai mic zgomot. se despărţiră şi Ţup –Ţup se întoarse acasă. Iepurica. apoi avură o scurtă conversaţie despre căldura de afară şi despre noul eleşteu în care locuia Săltăreaţa. Toată noaptea i-a visat pe Saltăreaţa şi pe Mălăieţul. Tocmai atunci trecea pe acolo Mălăieţul. Mama. Într-o zi. blând şi mereu vesel. Alerga. cum să facă. le punea piedică şi apoi se distra de năzdrăvănia lui. Aşa că. să-i fie prieten. Când îl vedea pe Spiriduş.lui. un pui de castor şi văzându-l pe Ţup –Ţup îl salută şi îl întrebă dacă nu vrea să-l ajute să tragă din apă o crenguţă pe care tocmai o scăpase din lăbuţe. puiul de raton. mezinul. Surprins. o broscuţă verde şi mereu umedă. Aceasta îi zâmbi cu un zâmbet uriaş şi îi spuse veselă: „ Salut! Mă bucur să te văd azi!‖. stătea acasă şi avea grijă de cei trei ieuraşi pe care îi aveau. Ţup –Ţup rămase iar pe gânduri. 480 . Din această cauză Ţup – Ţup. Îi necăjea pe fraţii lui. După ce plecă broscuţa. Acest lucru enerva tare celelalte animăluţe aşa că toate fugeu numai când îl vedeau apărând pe Ţup – Ţup Ţup – Ţup era foarte trist că nimeni nu voia să se joace cu el şi nu voiau să-i fie prieteni şi se întreba mereu de ce oare toată lume îl ocoleşte. de la un timp încoace se tot gândea ce să facă. sărea. jucându-se împreună. era tare singuratic. Ţup – Ţup îi zâmbi şi el şi îi răspunse: „Salut! Şi mie îmi pare bine că te văd!‖. un pui de cerb cu blana pătată şi cu un căpşor pe care se citea mereu zâmbetul şi pe Scofăilă. că aşa îl chema. cum să nu te ajut!‖ răspunse iepuraşul şi traseră împreună crenguţa până la stăvilarul castorului. Nu stătea locului o clipă. îi apăru pe neaşteptate în faţă Săltăreaţa. zburda tot timpul. nimeni nu voia să se joace cu el. cum să facă să nu-l mai ocolească ceilalţi. se lega de toate animăluţele din poiană.

S-au jucat şi au petrecut împreună până seara târziu. îi zâmbi cu un zâmbet cât putu el de mare şi îi zise: „Slaut! Mă bucur să te văd astăzi!‖ Scofăilă se uită la el. pădurile dese şi răcoroase. dar mereu se oprea şi se gândea că nu vrea să mai fie singur şi trist. Au luat cina împreună şi pentru că ziua era pe sfârşite. ţopăind prin luminiş. cică era odată un tărâm pe care cerul îl dăruise cu toate bunătăţile şi frumuseţile sale. se apropie de casa Spriduşului. De atunci Ţup – Ţup şi-a făcut mulţi prieteni. Spiriduşul ştia exact unde să găsească acel locşor aşa că au plecat împreună într-acolo. Se stăduieşte să se poarte frumos ca să fie acceptat de ceilalţi. Nimeni nu s-a supărat şi nu s-au şicanat unii pe alţii. Lui Ţup – Ţup îi venea din când în când să împingă.Ziua următoare. Au venit şi Scofăilă. 481 . în aceeaşi zi. Ţup – Ţup. Ţup – Ţup se gândea mereu la cât de bine i-a fost astăzi. roadele bogate. Câmpurile îi erau întinse. Pe dum. ratonul. puiul de cerb şi îl întrebă dacă nu vrea să-l ajute să caute nişte frunze fragede pentru cină. ratonul şi castorul. parcă surprins. dar îi zâmbi şi el şi-l întrebă ce mai face. să şicaneze pe unul sau pe altul. apoi avură o convorbire plăcută despre vara asta călduroasă. Mălăieţul şi Săltăreaţa. Mai târziu. s-au despărţit prieteneşte şi s-au îndrepatat spre casele lor. broscuţa şi mulţi alţii. apele cristaline şi reci precum gheaţa. să ciupească. Tara Adevarului si Imparatul Minciuna de Petre Craciun Ehei. La câteva zile după aceasta era ziua de naştere a lui Spiriduş. iar munţii semeţi ascundeau în măruntaiele lor comori nepreţuite. se apropie de Scofăilă. Nu mai este singur şi nici trist. A fot invitat şi Ţup – Ţup.

În cele din urmă. La un timp. dar a crescut uşor-uşor. aşa cum nu găseai în alte capete ale lumii. harnici şi milostivi. în înaltul cerului la apărut o lumină roşiatică. continuându-şi somnul. o mare primejdie ne ameninţă! Nu vedeţi că minţim de îngheaţă apele? 482 . S-au înfruptat din bucatele cele gustoase şi s-au grăbit săşi caute odihna în paturile cele primitoare. Neguţătorii care împânzeau ţările în lung şi în lat îşi făceau dinadins drum prin preajma locului ca să vadă cu ochii lor minunata Ţară a Adevărului. Câte unul mai isteţ a băgat de seamă că vorba le era schimbată. iar la întoarcerea acasă îşi petreceau ceasuri îndelungate povestind copiilor despre cele văzute. Neştiind ce li se întâmplă. că nu mai spuneau lucrurilor pe nume. osteniţi după truda unei zile de robotă. încă. nici măcar de dimineaţă nu s-au dumirit. Moş-Vreme îşi depăna firul cel fără de sfârşit. văzându-şi de treabă. Într-o seară. părea să fie veşnică. Poate că ar fi fost. Rânduiala. ca mai înainte. pătrunzând în odăile şi în sufletele oamenilor. ea şi-a croit drum prin hornurile sobelor. Iarăşi cei mai înţelepţi au zis: . La început a fost cât o nucă. dar a venit ora prânzului şi locuitorii Ţării Adevărului s-au aşezat la masă. Ba. până ce a cuprins cerul întregii ţări. lumina s-a lăsat deasupra munţilor. oamenii s-au îndreptat spre gospodăriile lor.Fraţilor. era pentru că iubeau din adâncul sufletului adevărul. apoi deasupra caselor şi ogoarelor. dacă erau cu adevărat cunoscuţi cale de nouă mări şi ţări. dacă. zi după zi şi an după an. şi că nu mai simţeau aceeaşi dorinţă de a dezvălui tot ceea ce gândeau. Şi-au umplut traista cu merinde şi s-au dus acolo unde îi chemau treburile. atât de temeinic statornicită. cu neţărmurită surprindere. fără săi pese de nimeni şi de nimic. ei sau întors pe cealaltă parte. au descoperit că apa îngheţa cât ai zice peşte... Dar.Oamenii acelei ţări erau drepţi. Nepricepând însă care era pricina şi acela înălţa din umeri. Către miezul nopţii. Nicăieri nu era mai dispreţuită minciuna şi mai aspru pedepsit cel care s-ar fi încumetat să spună câte una mai gogonată. Şi-au umplut ulcelele cu apă rece şi. Ehei.

s-a nimerit ca într-o casă umilă de la marginea ţării să vadă lumina zilei un copil numit Victoraş. s-a înfăţişat înaintea părinţilor săi: 483 . Erai într-o încurcătură. Făcându-se flăcău în toată legea şi văzând sărăcia şi neputinţa care domneau pretutindeni. abia de îngheţa apa dintr-o ceşcuţă. când ajunseseră oamenii să mănânce mai puţin ca dobitoacele şi se împăunau că nu mai pot de bine.. Ce vreţi.Întunecata ţară a minciunii". băiatul s-a simţit atras de adevăr. sărmanul de el a devenit o ciumă aducătoare de nenorociri. într-o zi. De la a preţui minciuna şi până la urî adevărul. înveselindu-se atunci când făceau să îngheţe apele. îngheţau lacurile cât ai bate din palme. meşteşug de faţă împărătească! Azi aşa. Când trăgeau copiii câte o minciunică. ea n-a mai fost un joc. ci un fel de a trăi. Crescând mai departe de atotputernicia Împăratului-Minciună. Haideţi mai bine să îl deprindem! De pomană au stăruit cei dintâi. Pe nesimţite. de nu-l mai cunoştea nici mumă-sa. pe care o numeau de la o vreme . dar când spuneau cei mari câte una mai meşteşugită. măria-sa. gata! Aveai necaz pe câte cineva? Nimic mai simplu: îi puneai vreo câteva în cârcă. ca de un bulgăre de aur. deopotrivă. mâine aşa. Ambiţios din fire. copii şi oameni mari se strângeau laolaltă. Hăituit şi hulit de toată lumea. ce nevoie mai aveai să rosteşti drept. ce să mai spunem? Acum ocoleau cât puteau împărăţia mincinoşilor. nu mai încape şi hărnicia. Ajungea să deschidă gura numai pe jumătate şi îngheţau mările de la un capăt până la celălalt.Nu poate fi adevărat! s-au împotrivit cei mai numeroşi. căci. dacă numai vorba strâmbă avea căutare? Anii au trecut şi ţara a sărăcit că doar acolo unde este stăpână minciuna. n-a mai răbdat şi. n-a fost decât un pas.... împăratul. Peste încă un timp. Nu cutează minciuna să se abată pe meleagurile noastre! Trebuie să fie vreun joc. De altfel. minciuna a pătruns tot mai adânc în viaţa oamenilor. Despre călătorii de prin alte locuri. minţeai şi. a făcut ce a făcut şi a ajuns cel mai mare meşter într-ale minciunii.

. Du-te şi cere-i sfatul. . zise flăcăul cu voioşie. iar barba ca argintul îi atârna până la brâu.. Suspină cu nemărginită tristeţe şi îşi văzu de drum până ce ajunse în Pădurea cea Mare. eu unul nu mai pot răbda să văd cum această ciumă nenorocită ne mistuie ţara.Bine te-am găsit sănătos.. cel care a pornit în lume pentru a stârpi minciuna. A doua zi. Victoraş îşi umplu sacul cu merinde. . Mai ţine minte un lucru: în Pădurea cea Mare trăieşte un om tare bătrân. Multe a văzut şi a auzit de-a lungul îndelungatei sale vieţi.Tătucă şi mămucă. dar tare mi-e teamă că vei porni pe un drum fără întoarcere. primeşte-ţi binecuvântarea. iar oştile sale sunt gata oricând să îl răpună pe acela care s-ar ridica în apărarea adevărului.. căci are inima bună şi te va ajuta. altădată atât de îndestulată.Eu şi cu bătrâneţile mele.Tătucă. O apucă pe o potecă luminată de razele soarelui şi se opri numai când ajunse în faţa unei mogâldeţe de om.Aşa să fie. Spatele îi era încovoiat precum gâtul unei lebede. sabia mea voinicească şi voia lui Dumnezeu îmi vor fi de ajuns ca să ies la liman. gândul tău este frumos precum cerul fără nori. măria-sa apără din răsputeri minciuna. Mă doare inima când îi văd pe bieţii oameni cum îndură nenorocirea fără să ştie de unde li se trage. .Copilul meu. căruia i se spune Moşul Barbă-Albă. întrucât m-am hotărât să plec în lumea largă. . ştiu că nu ai pornit pe un drum uşor. dar cum de m-ai dibuit? . căruia îi spunea Lupu. Bunăoară. prinse sabia la şold. Merse cale lungă şi pretutindeni întâlni numai jale.La anii mei. nu mai sunt multe lucruri pe care să nu le cunosc. sărută dreapta părinţilor şi plecă. Din partea mea.Adevărat. binecuvântarea ta. însă fii cu băgare de seamă! Nu ştiu din care pricină. iar tu trebuie să fii Victoraş. doar-doar voi putea să vin de hac nelegiuirii. copilul meu. Ca să 484 . Daţi-mi binecuvântarea părintească. luând cu sine un câine mare şi puternic. însă am credinţa că vei izbândi. Nu cumva tu eşti Moşul Barbă-Albă? .

Merse iarăşi cale lungă până ce ajunse în locul unde râurile se vărsau într-o mare uriaşă. apele. se văzu în faţa . fac precum m-ai învăţat. Merse pe cărări cunoscute şi necunoscute. . răspunse câmpul. pentru că ele colindă lumea întreagă şi văd câte nu ai gândi.alungi minciuna şi să redai ţării strălucirea pe care a avut-o. drumul era cu mult mai greu de străbătut.Îţi mulţumesc. eu nu ştiu mai multe. răspunse râul cel mai mare. Mergi şi întreabă munţii! Poate că ei. le vorbi el.Râurilor. urcă pe un deluşor şi de acolo întrebă: .Viteazule. eu însumi trecând în noaptea aceea pe la poalele unui palat strălucitor am văzut cum doi bărbaţi au apărut la o fereastră.Voi. de pe fundul ei ieşind norul cel roşiatic. până ce văzu înaintea lui un câmp frumos. cunosc mai bine tainele palatului cel misterios. Unul dintre ei avea în mână o sticlă pe care a destupat-o. Dacă am cunoaşte cine a abătut norul deasupra împărăţiei.Voinicule. voi străbateţi ţara în lung şi în lat. care înconjuraţi minunata mea ţară. Oare. văile şi câmpurile cine este omul care a minţit pentru prima dată în acea noapte blestemată. curând. Vrând-nevrând. am să 485 . Nu mă întreba cine sunt cei doi. Din nefericire. Îşi lăsă calul să pască în voie. Mergi şi întreabă apele râurilor. uncheaşule. Mergi şi întreabă munţii. câmpurilor. Aflândul. am ştii cine este vinovatul. Îşi dădu toată silinţa şi. nu aţi aflat cine a slobozit norul aducător de minciună? . vom şti cine a revărsat minciuna asupra ţării şi dacă îl vom îndupleca pe el să se lepede de minciună vom fi salvaţi. Peste noapte Victoraş rămase în coliba sărăcăcioasă a moşneagului iar a doua zi încălecă şi plecă acolo unde îl chema ursita. fiind aşa de înalţi. Victoraş plecă să întrebe munţii. plin de flori încântătoare. vei colinda mult în cele patru vânturi. nu ştiţi cine a minţit pentru prima dată în noaptea aceea blestemată? . pentru că era noapte şi nu le-am văzut feţele. Victoraş mulţumi câmpurilor şi îşi urmă drumul. eu ştiu numai că în noaptea cu pricina cerul a fost acoperit de un nor roşiatic. Acum.

.Dacă-i aşa. feciorule. El şi cu alţii de-o teapă şi-au dat seama că nu au multe zile de stat într-o ţară unde numai adevărul şi cinstea aveau căutare. se văzu înconjurat de oştenii măriei-sale. nu ştii cine erau cei doi bărbaţi care au slobozit norul roşiatic aducător de minciună şi de ticăloşie? . şi vei vedea dacă dau înainte sau înapoi.Spune-mi. băiete. tare mi-e teamă că vei face drumul întors dacă vei auzi cine sunt! .stâncilor prăpăstioase. Când veni vremea asfinţitului.Munte cu piscuri semeţe. Victoraş se învârtoşea din răsputeri.Ehei. cu ajutorul căruia 486 . aşa cum nici nu gândiseră oştenii lui vodă. tu muşcă-i de picioare. tot locul era plin de trupuri căzute care încotro. Unde cădea sabia sa voinicească rămânea locul gol. îşi scoase sabia din teacă şi se avântă în luptă. întortocheate sunt căile Domnului! Află că vodă a fost dintotdeauna un om rău şi ticălos. spunându-i câinelui care îl însoţea pretutindeni.Copile.N-ai avut linişte acasă. întocmai ca o umbră: . Atunci şi l-au apropiat pe vrăjitorul Talpă-Neagră. că de restul am eu grijă! Începu atunci o luptă voinicească. atunci află că omul care a destupat sticla din care a ieşit norul nu este nimeni altul decât împăratul! .Să nu vă găsiţi voi moartea! le răspunse curajos Victoraş.Lupule. dar şi pe unde trecea câinele nu mai găseai duşman care să stea pe picioarele lui. . lovind şi în stânga şi în dreapta. cât ai clipi din ochi. de-ai fi zis că mai are de partea sa încă vreo cinci-şase ajutoare.Măria-sa. Lăsă calul lângă un petic de iarbă şi vru să înceapă urcuşul. împăratul? Cum este cu putinţă ca tocmai el să fi vrut cu bună ştiinţă răul propriei sale ţări? Ce fel de om este? . Cu toate că era singur. numai. Apoi. . în cea mai cumplită neorânduială. de-ai venit să-ţi cauţi moartea prin locurile acestea prăpăstioase? întrebă unul. apoi mulţumi lui Dumnezeu pentru izbândă şi se grăbi să ajungă înaintea muntelui. tu care ai toată lumea la picioare. Flăcăul stătu o clipă să îşi tragă sufletul. copile. Deodată. . vorbi muntele bucuros.

Talpă-Neagră i-a dat împăratului sticla cea blestemată. Mai înainte. Cel care a statornicit minciuna nu este altul decât împăratul. de fiecare dată. dacă vrei să ajungi la coliba moşneagului. caută-ţi nişte haine de pescar. care este un mare mâncător de peşte. Flăcăul înnoptă la poalele sale şi a doua zi se grăbi către coliba moşneagului. Moşule. Iată ce ai de făcut: mâine să pleci neîntârziat către palatul împăratului. Câte ticăloşii nu se pot face la adăpostul minciunii! În seara aceea.au nădăjduit să înstăpânească minciuna.Îţi mulţumesc ţie. pentru că oamenii craiului vor încerca să te răpună atât prin sabie cât şi prin vicleşug. atunci vraja se va destrăma. iar el a făcut ce ştiţi. Dacă te încumeţi să-l înfrunţi chiar pe Împăratul Minciună.Mare bucurie îmi face întoarcerea ta. Rămâi sănătos şi să ne vedem cu bine! 487 . atunci fă calea întoarsă în Pădurea cea Mare. iar Talpă-Neagră şi Împăratul Minciună îşi vor pierde puterea. să-ţi răspundă dacă preferă adevărul sau minciuna.Cumplit lucru mi-a fost dat să aflu. atunci este musai să o apuci pe cărarea din stânga. iată că îi apare înainte o fată frumoasă ca o zână. gândind că se află înaintea unei curse. Când veţi rămâne între patru ochi. punei trei întrebări şi.Chipeşule flăcău. Moşule. Ce-ai mai aflat de când baţi potecile? . unde Moşul Barbă-Albă are să te sfătuiască mai departe. .De mult am auzit despre faptele cele ticăloase ale acestui vrăjitor. . muntele tăcu. însă trăgeam nădejde că şi-o fi lăsat oasele pe undeva.O clipă nu mai stau. apucând-o pe drumul din dreapta. Apoi. Într-adevăr. . zise ea. Mergi cu grijă. . copilul meu. nu peste multă vreme ajunse la capătul drumului. . spuse şi băiatul. fată frumoasă. Vrăjitorul Talpă-Neagră i-a pregătit acel nor roşiatic în pivniţele palatului. . zise Victoraş. fă rost de o cotigă plină cu păstrăvi şi cere să fi dus în faţa măriei-sale. Dacă va prefera de fiecare dată adevărul.Iată-mă viu şi nevătămat. Tocmai când ajunsese la o răscruce şi nu ştia încotro să o apuce.

Bucuros din cale-afară. că ai atâtea capete şi minte aşa de puţină! Luptă ai vrut.Ferească Sfântul. . pui de om! Sau ţi-a alungat vântul curajul când a suflat mai tare? . 488 . Cu vreo două ceasuri înainte de prânz.Drumul spre curţile împărăteşti era lungi şi plin de capcane. . hai la luptă. îi trăsneşte şi îi fulgeră cât e ziua de mare. leită mumă-sa. luptă ai să primeşti! Se încinse numaidecât o bătaie cum nu mai văzuse nici stră-stră-moşul balaurului. De când cu unul. poate i-o mai trece şi lui vodă năduful. . mergeţi degrabă şi duce-ţi-i vorbă măriei-sale că i-am adus cei mai buni păstrăvi din câţi au trăit vreodată în apele acestei ţări. pescarule! Zise unul dintre străjeri. Lighioana arunca flăcări pe toate nările sale. Auzind cuvintele cele sfâşietoare. Chibzuind mai temeinic. balaurul îşi pierdu primul cap.Înapoiază-te fără mine. care începe a i se jeli: . se repezea cu sabia asupra puzderiei de capete. Victoraş merse într-un sat de pescari. Mergând el aşa. îşi rostui nişte haine pe măsură. că sărmanul tău tată a căzut la pat şi nu ştiu câte zile mai stă pe lumea asta.Bun gând ai avut.Atunci. din timp în timp.Feciorul meu. tare-i veni să lase totul în plata Domnului şi să zboare ca vântul acasă. că ne-a scos peri albi. iată că îi iese înainte o femeie. iar băiatul se ferea cum putea şi. lasă gândurile tale aducătoare de nenorociri şi vino cu mine.. se adresă el străjerilor. pe la amiază mai avea patru capete. ce-şi zise: . mătuşo! N-ai tu atâta putere ca să mă abaţi de la drumul meu! Mogâldeaţa cu înfăţişare de femeie se învălui dintr-o dată într-un nor de fum. transformându-se într-un balaur cu şapte capete. la chindii rămase cu două. umplu o cotigă de peşte şi se înfăţişă înaintea porţilor împărăteşti. iar pe la apusul soarelui şi-l pierdu şi pe ultimul.Păcat de tine. Victoraş. balaurule. dar dacă şi bătrâna este o plăsmuire a lui Talpă-Neagră? Ia s-o las cu ale ei. făcându-le să dea înapoi. iar eu să merg cu ale mele!" .Măi. oameni buni.

. . Vreau numai să-mi răspunzi la trei întrebări. O cotigă cu vârf. Acum. se obişnuiră din nou cu adevărul. Dar dacă măria-ta ai fi destoinic în luptă şi cineva ar spune în gura mare că ai fugit precum iepurii cei fricoşi. Priveşte cum. .Să spună adevărul! Cum ar cuteza să mintă? . . se frecau la ochi.Luminăţia-ta. că mi-ai adus o cotigă întreagă de păstrăvi? . La scurtă vreme. măria-ta. că ţi-am răspuns. iată. se ridică norul roşiatic. zise flăcăul care ştia cât de zgârcit este craiul.Aşa e cum am auzit.Nu ştiu cine eşti cu adevărat şi dacă ai venit într-adevăr pentru peşte. dacă vei continua să minţi pentru că. Minciuna a murit.Vei rămâne singur de tot. de la mic la mare. dimpotrivă. măria-ta. Toţi.Dacă ăsta este tot preţul.Mai întrebi? L-aş bate cu biciul până ar spune adevărul! Victoraş se bucura pe tăcute.Nici să nu te gândeşti să-mi dai vreun ban. aş vrea să mi se spună numai adevărul. . Cu un împărat aşa de bun şi cu puterea pe care i-o dădea adevărul.Bună treabă! Şi cât zici că m-ar costa? Trei .Victoraş tăcu mâlc şi merse în urma unui oştean până în iatacul împărătesc. că ard de nerăbdare să mă aşez la masă. te-ar supăra? . puţin câte puţin. înălţimea-ta. ţara putea redeveni bogată şi înfloritoare. continuă flăcăul.patru parale? . iar în locul său oamenii îl puseră pe Victoraş. . nevenindu-le să creadă că ceea ce vedeau în jurul lor era aievea. vraja s-a destrămat. dar dacă stau bine să mă gândesc. împăratul muri de frica răzbunării supuşilor. pe hornurile caselor.Întocmai. ai prefera ca oamenii să spună cum că. 489 . Flăcăul îl lăsă pe împărat încă nedumerit şi merse printre oameni. Apoi. nu ai prefera să ţi se spună adevărul? .Iată prima întrebare: ştiind că măria-ta stăpâneşti peste o ţară întinsă.Aşa gândeam şi eu. dacă toţi supuşii mint. tinere. atunci pune-ţi întrebările. lasă-mă singur cu ale mele. eşti stăpân peste o frântură de ţărişoară? . Oare. înseamnă că omul cel mai minţit din toată ţara este însuşi împăratul.

S-a întocmit oştirea animalelor.Aşa e. să lupte. vulpea e prea vicleană. Cine să fie? Cine? Ariciul nu e bun. căci e ţepos. Nu vrea în ruptul capului să creadă că.Cât despre vrăjitorul Talpă-Neagră.Mergem la bătălie. O să vedeţi îndată unde-ajunge! Această întâmplare s-a petrecut demult.. . . Se pregătea o bătălie mare. săi vestească când vine vânătorul.. Şi-au ascuţit toţi dinţii şi ghearele. bursucul. Erau aproape gata. Nu se înţelegeau. ariciul înainte pe urmă lupul. A venit castorul. Cine se ia după fricos ajunge.. demult.. Tomita iepurasul de Alexandru Mitru Să nu te iei după fricos. fluierând mulţumit? Tomiţă iepuraşul. măi Tomiţă? Şi de ce fluieri atât de mulţumit? l-au întrebat dihăniile.. tot adevărul biruie până la urmă. 490 . dar nu avem hataman ( conducător de oşti ). cerbul e-ncornorat şi se agaţă-n ramuri. dulgher prea iscusit. vulpea. când nu ştiu cine a spus: . pe vremea când animalele se hotărâseră să-l nimicească pe vânător. în lupta dintre adevăr şi minciună... pe vultur. şi a ridicat ici-colo ziduri de lemn. cerbul. În dosul lor s-au strâns în rânduri animalele. ursul. să alegem un hataman! au rostit toate dihăniile dintr-o dată.Ce e cu tine. cine venea fără de grjă pe cărare. aflaţi că şi-a strâns norul cel roşiatic în sticla lui veche.. bursucul e prea greu. ursul e cam bătrân. continuând să umble cu ea prin lume spre a-i ademeni pe cei mai slabi de înger. cu pălăria pe-o sprânceană. Când cearta era mai aprinsă. Ba au chemat într-ajutor şi-o pasăre. lupul este de trebuinţă-n bătălie. să zboare.

. . Tomiţă doborâse un trunchi din cel subţire..viţă sălbatică.. ca şi cum n-ar fi fost! . hm! a mormăit în sine ursul.. Cine l-a pus să fie hataman? Dacă a auzit şi vânătorul?.. .Du-ne la bătălie.. Inima lui Tomiţă era numai atâta.. de răruşcă...Şi acum porunceşte... .Pe un duşman! a început să-şi dea aere Tomiţă. Când am să fluier.. S-au învoit şi lupul. căci are coaja acrişoară. . M-am repezit cu dinţii. Nu-i nimeni mai viteaz ca mine în pădure.L-am doborât. 491 . I-au dat deci lui Tomiţă căciula de hataman. Tot nu ne înţelegem între noi.. Şi-ntr-adevăr.Hm. Îi era duşman. începuse să tremure. O să-l doboare săgeata!. . Era hataman în lege.. haţ. Vreţi un hataman destoinic peste animale? Să vă fiu eu! s-a îngâmfat Tomiţă. Noi te ascultăm orbeşte. ariciul şi vulturul. văzând că-i ascultat de toti. Îi plăcea mult. bursucul. mă duc să văd pe unde-i vânătorul! S-a strecurat prin pădure.Voi staţi aci! le-a poruncit. când vântul bate cu putere şi frunzele încep să cadă. şi ursul.A doborât singur duşmanul! s-a minunat bursucul. . daţi toţi năvală cu putere.S-a oprit iepuraşul. pentru c-o dibuia cam greu. Tomiţă! a spus lupul. dar ca să fie hataman în bătălie şi să-l răpună pe vânător.. să-l doborâm pe vânător! a strigat şi vulturul. apoi plictisit a dat dintr-o lăbuţă: . şi haţ. Era o zi rece de toamnă.Vrem să alegem un hataman şi nu ne înţelegem! a glăsuit ariciul. .Să fie dacă-i aşa viteaz! a spus şi cerbul. . şi-a împins pălăria mai pe ceafă. la asta nu. i-au dat şi-o spadă.Pe cine? a întrebat cu spaimă cerbul.... La toate se-aşteptase Tomiţă.Vreţi un hataman?. .Ar putea să ne fie el hataman! s-a învoit cumătra vulpe. De-am fi şi noi aşa viteji ca tine. cât vârful acului.

Animalele au început să râdă. au crezut că-i semnalul hatamanului. S-a mai ţinut o vreme.. Iar se lăuda: . (De-atunci sunt aşa mari!. Tomiţă a mai fugit înc-o bucată bună.De veneaţi după mine.. Atât de tare s-a izbit. A tras cu arcul. A auzit ce-am spus.. 492 .) Deodată a început să bată vântul mai tare şi frunzele să foşnească.. Au râs dihăniile de Tomiţă. Şi-a rămas lat.... Dar m-aţi lăsat singur. Nişte rămurele s-au frânt şi l-au lovit pe Tomiţă drept în obraz. au dat năvală după el. auzind şuierul. îl răpuneam pe vânător!. Şi fugi!. şi-a tăiat coada. Dihăniile. Îl urmărise-n zbor vulturul. .. Şi povestise... crezând că-i vânătorul în urma lui. Era către amurg. Văzuse tot. De frică. şi şi-a tăiat lăbuţele din faţă. şi şuiera văzduhu-n urma lui.. să prindă vânătorul. i-au crescut.Se tupila la pământ şi inima-i bătea să-i spargă pieptul. (De atunci are privirea împrăştiată şi buza de sus crăpată de lovitură!.. a dat peste un copac şi s-a izbit. Abia se mai ţinea oştirea după el. Vine spre mine. când umbrele-s mai lungi. pe câmp. „E vînâtorul! s-a gândit iepuraşul.).. Şi fugi!. Pe urmă s-a pierdut de hataman. Târziu. Atunci. i-au tot crescut urechile. (De-aceea-s aşa scurte lăbuţele din faţă şi coada lui Tomiţă pânâ-n ziua de azi!.. s-a împiedicat de spadă. De frică şi de durere a mai făcut un salt. fugea din ce in ce mai repede.. L-au luat la goană." S-a întors într-o clipită. c-a văzut stele verzi. şi s-a dat peste cap.. Au ieşit din pădure.. nu are ce căuta-n pădure.. Nemaivăzând. De frică îi căzuse hatamanului căciula pe ochi. Tomiţă îşi vedea umbra şi. când şi-a venit în fire.Cine se teme de foşnetul frunzelor.. s-a întors în pădure fără căciula de hataman şi fără spadă.. Sta cu urechile ciulite..) Fugea acum de-i sfârâiau călcâiele. când soarele se pregăteşte de culcare.

Ursul nostru se uită în jur gata să râdă şi el de ursul cel murdar (pentru că urşii.Din acea zi.. spuse şi mai supărat Martin. Cred că din pricina asta le spune urşi albi (dar. Cum a ajuns el la pol să nu mă întrebaţi. care venea tocmai din munţii noştri. sălbăticiunile ca lupul. ce caraghios! . şi toate surorile ei începură să chicotească. .Nu cumva râdeţi de mine? întrebă el supărat.. Un urs murdar! strigă o focă.. ursul şi vulturul îl fugăresc pe iepuraş. măi Martine? . Aşa.Păi de cine.. dacă vreunul dintre voi a aflat că li se spune albi din alte pricini. Şi unde-1 prind.E mânjit tot! . spre marea lui mirare. M-am spălat chiar azi dimineaţă. .De la gheare pân' la bot! . un urs mare şi frumos. Le e necaz că l-au avut hataman.Parc-a fost muiat în sos! Uite-aşa râdeau focile.Vai. . ba mai fac şi baie) când. îl rog să-mi dea de ştire şi să nu mă mai lase să scriu minciuni ). 493 .Ia te uită!.Eu sunt curat. să hohotească şi să se prăpădească de râs. că nu ştiu. se ştie. râdeau de nu mai puteau. Ce ştiu e că s-a pomenit acolo şi că a început să caşte ochii la munţii de gheaţă şi la focile care se zbenguiau pe ei. fireşte.. îi fac de petrecanie. de Vladimir Colin Urşii care trăiesc la Polul Nord sunt albi. şi iată că printre urşii cei albi de la pol s-a rătăcit într-o bună zi un urs cafeniu. Povestea ursului cafeniu . vai. se spală pe dinţi în fiecare dimineaţă şi seară. Ei. vulpea. . nu văzu niciun urs..

De ciudă.iată . . . şi . bine. pinguinule. ca şi voi? -Urşii cumsecade sunt albi. . că se întâlni cu nişte urşi albi. fraţilor.Făcea să bat atâta cale până la pol. .Şi numai pentru atâta lucru plângi? Hai. Bombănind.Şi tu? se supără ursul. .Aşa. destul. toţi urşii albi plecară. mormăind. Ah! Ce bine-mi pare că vă văd. cât ai bate din palme. un pinguin se apropia încetişor.Stai! Rămâi aşa! 494 . dacă urşii albi mă dispreţuiesc şi râd de mine? Eu sunt cafeniu. dar pinguinul îl opri.Nu-i nimic. . ce urşi răi trăiesc printre munţii de gheaţă! Şi cum plângea aşa.. De mânios ce era se frecă bine.Cum să nu plâng.Cine-i urâtul ăsta care se crede frate cu noi? spuse cu dispreţ un urs alb.De ce plângi. la noi toţi urşii sunt cafenii.Ia te uită ce neobrăzare! vorbi un altul.Ia săpuneşte-te bine.. M-am spălat chiar azi-dimineaţă! . nu vedeţi că sunt urs. .curând toată blana îi era plină de clăbuci albi şistrălucitori. aşa că bietul urs îşi luă tălpăşiţa. . Martin se muie într-un ochi de apă şi prinse a se săpuni. ursule? întrebă pinguinul. bine. Şi nu merse el cine ştie cât. răspunse pinguinul. spuse pinguinul.. Martin lăsă jos săpunul şi voi să se vâre în ochiul de apă. legânându-şi îngâmfaţi blănurile. ca să găsesc aici numai batjocură? se întreba el. . vino cu mine! Îl duse pinguinul într-un loc ferit şi. Pinguinul era o pasăre tare isteaţă.Fraţilor! strigă bucuros Martin. . bietul Martin simţi că-i dau lacrimile. şi fără a-1 mai învrednicii cu o privire. Le-am spus şi focilor că sunt curat.. Vai.. Fă-mi mie plăcerea asta. de sus şi până jos! îl îndemnă el pe Martin. Martin se aşeză pe un sloi şi începu să plângă.Dar focile nu-l crezură şi râseră mai departe. . . aduse o bucată de săpun. răspunse primul urs alb.Dar bine.

şi ursul nostru era din nou cafeniu . văzâd cum puiul se prinsese cu lăbuţele de gâtul lui Martin. când ajunse lângă Martin. A rămas pe sloi! Nici unul dintre urşii care se depărtaseră nu scoase nicio vorbă. Speriaţi.. mari cât o casă. Clăbucii de săpun din blana lui Martin se topiseră în apă. . Deodată însă. strivindu-i sub greutatea lespezilor de gheaţă.Ce blană albă! se minună al doilea. Ii mulţumi pin guinului şi rămase printre urşii albi cu care jucă „bâz" şi „baba-oarba".Apoi îl luă de mână şi-l duse în mijlocul urşilor albi. . Fusese rănit de suliţele de gheaţă. ce urs frumos! strigă un urs alb. eşti un urs bun şi viteaz. se ridică pe un sloi ce plutea.Alb sau cafeniu. . înotând. la adăpost de alte primejdii. Martin se pomeni în apă. Dar puiul era nevătămat.Totul pârâia. Dar era atât de bucuros de primirea care i-o făceau urşii albi. cu vai sparse lespedea şi. O lespede grea îl împiedica acum pe Martin să iasă la lumină.rămase pe sloi. încremeni.. dar în clipa aceea se auzi un troznet cumplit şi muntele de gheaţă izbi sloiul. Urşii se opriră din joacă. nici unul nu cuteza să se întoarcă pe sloi. valurile ţâşniră înalte cât muntele. Chiar în clipa aceea răsună glasul înspăimântat al unei ursoaice: . Martin se repezi şi începu să caute ursuleţul. Îl află pe o movilită de zăpadă şi-l luă în braţe.. Cu puiul în braţe şi ferindu-l de bucăţile de gheaţă... Când înţelese ce primejdie îl paşte voi să sară şi el în apă.Vai.neobişnuit cu viaţa de la pol. Şi la fel încremeniră şi ceilalţi urşi albi. spuse mama ursuleţului. .Şi ce mândru străluceşte în soare! şopti al treilea. Cu chiu. văzură muntele şi pricepură că se va ciocni de sloiul lor. în vreme ce Martin . că nici nu-şi bătu capul să înţeleagă. înotând voiniceşte.. 495 . Îţi mulţumesc.Fugiţi! Fugiţi! strigă un pui de urs şi se aruncă în apă.Puiul! Puiul meu!. se prăbuşea. Bietul Martin nu mai înţelegea nimic. dar. Mama ursuleţului se repezi să-i mulţumească. un munte de gheaţă se apropie de sloiul pe care se jucau. uitând de toate. . săriră în apă şi se depărtară degrabă.

adunându-se în jurul lui Martin şi strângându-i care mai de care laba. . soricelul fricos de Aurelia Moraru Fred era un şoricel care trăia într-o gaură din perete aflată în colţul casei. De fapt lui Fred îi era frică de întuneric. El ştia că nu era singurul căruia îi este frică.Niciunul dintre noi n-a cutezat să rămână pe sloi. Pentru Fred era întunericul. Eu te judec după faptă! Fred. Din ziua aceea. şi a povestit întâmplarea. Când mergea seara în pat iar Mama Şoricica închidea lumina. În fiecare dimineaţă. ceea ce nu era deloc frumos şi nici plăcut nu era).. alb sau cafeniu? Inima să-ţi fie dreaptă. Existau însa unele dimineţi când nu avea poftă deloc. Şi asta pentru că în noaptea precedentă fusese mai speriat decât în alte nopti.. Cât a rămas printre urşii albi s-a bucurat de cinste şi prietenie. Auzise că unora le era frică de păienjeni şi şerpi iar alţii se speriau de lucruri care pentru el erau amuzante ca de exemplu să stea ascuns într-o crăpătură din podea. Altor şoricei le era frică de câini şi pisici. care scrie toate poveştile pentru copii. iar când s-a întors acasă a alergat la prietenul meu.Nu blana îl face pe urs. De atunci mai cântă Martin şi-n ziua de azi: Crezi că-mi pasă că te ştiu Negru. Martin n-a mai fost nevoit să-şi împodobească blana cu clăbuci de săpun (treabă care l-a bucurat straşnic căci săpunul uscat îi pricinuia mâncărimi cumplite şi-l silea să se scarpine cu toate cele zece gheare. încuviinţară şi ceilalţi urşi albi. după ce se trezea căuta cu mare poftă sandwich-ul cu brânza şi pâine prăjită. el începea să fie înfricoşat. Ea ar fi lăsat lumina aprinsă pe hol dacă el ar fi vrut. dar asta părea să înrăutaţească 496 .

‖ ―Vezi‖. daca era speriat. De-a lungul uşilor şi pereţilor începeau să defileze umbre. a raspuns Filip.lucrurile. Fred nu s-a gandit că nu este chiar acelaşi lucru. obişnuia să se bage în patul Mamei Şoricica şi al Tatalui Şoricică pentru a simti siguranta apropierii de cineva.‖ Nefiind sigur că acesta este raspunsul pe care îl caută. Dar uneori gândurile despre întuneric se strecurau înapoi în mintea lui şi din nou începea să se simtă speriat. Într-o dimineata dupa ce şi-a mâncat sandwich-ul cu brânza şi pâine prăjită. imi este frică atunci când mă gândesc că borcanul meu cu miere s-a golit. ce faci?‖ ―Păi‖. Când era mai mic. ―mă duc să verific daca este miere în borcan. continuă Tabby. Filip s-a gândit un pic apoi a raspuns. ―Ce faci atunci când îti este frică?‖ a întrebat-o pe Tabby. Fred a plecat să-l întalnească pe prietenul său Ursul Filip. Frica mă ajută să o iau imediat la fugă şi să mă protejez. ―tu vii să stai de vorba cu mine. uneori îmi este frica de câini. ―Când eşti speriat. Acum. pariţii i-au spus ca este şoricel mare şi trebuie să doarmă în camera lui aşa cum fac toti şoriceii cuminti atunci când cresc. Uneori reuşea să adoarma în timp ce ea citea. Fred s-a dus şi la Tabby pisicuta. ―Exista momente când simţi frică?‖ l-a intrebat Fred. Însă ar fi bine să-ţi fie frică de alte pisici care vad într-un şoricel masa de prânz şi nu un prieten. ―Păi‖. ―Da. alteori se gândea la poveste şi uita de întuneric.‖ 497 .‖. Ai învăţat că eu sunt o pisicuţă prietenoasă şi nu ai nevoie să-ţi fie frică dacă situaţia este sigură. deci deja ştii cum să treci peste frica pe care de obicei o au şoriceii faţă de toate pisicuţele. ci l-a intrebat pe Filip. Păreau săşi schimbe formele ca şi cum ceva sau cineva se ascundea în întuneric. Se simţea bine atunci cand Mama Soricica stătea pe marginea patului şi îi citea o poveste. ştiu că nu am motive pentru care să mai îmi fie frica. dar unii câini nu sunt atât de prietenoşi şi atunci chiar este bine să îti fie frică. Cred că asta înseamnă să înveţi care este diferenţa dintre lucrurile de care ai nevoie să îţi fie frica şi cele de care nu ai. Unii câini pot fi prietenoşi şi nu vor să supere pisicuţele. ―ca toate pisicuţele. Dacă este. a răspuns Tabby.

‖ În seara aceea când Fred a mers la culcare avea o mulţime de întrebari în mintea sa despre discuţiile cu prietenii lui din acea zi. ―Nu ţipă prea des la mine şi probabil că din cauza asta îmi este frică atunci când o face. în acea noapte Fred s-a cuibărit în gaura din peretele dinspre colţul casei şi a avut un somn confortabil şi odihnitor. dar s-a simţit mult mai bine când Tabby i-a spus că pe unele dintre fricile lui a fost deja capabil să le depăşească. Apoi fac ceva ca să mă simt bine. Deci îmi spun că acel sentiment va trece. Ce ar fi putut să învete din ceea ce faceau prietenii lui? Ar putea să o roage pe mama lui să-i citească o poveste pentru a-şi lăsa gândurile absorbite de o poveste interesantă? Aceasta a functionat de mai multe ori în trecut. Tom. Ma gândesc că nu va fi suparată pentru totdeauna şi pentru că nici nu este. sunt convinsă că. mă simt mai bine. să se întrebe dacă este potrivit pentru el ca în acest moment să-i fie frica? Există vreun pericol real? Daca ar fi fost. L-a întrebat şi pe Tom. nici mie nu îmi va fi frică pentru totdeauna. Apoi s-a dus şi la prietenul său. De obicei când mă întorc. cum putea să se relaxeze şi să intre într-un somn confortabil? Putea să faca precum Tom şi să-şi amintească de faptul că sentimente ca frica nu vor râmane ci vor trece? Tu ce crezi că a făcut? Care dintre sfaturi crezi că le-a urmat? A facut unul dintre aceste lucruri sau le-a făcut pe toate? Ori poate că s-a gândit la alte lucruri pe care poate să le facă el? Orice ar fi făcut. ca şi Tabby. cum ar fi să-i dăruiesc mamei mele o îmbrăţişare ori ies afară şi mă joc. 498 . a spus Tom.Fred nu mai gândise pâna acum în acest fel. care stătea la masa şi îşi lua micul dejun aşa cum fac toţi şoriceii dimineaţa. ―Ce faci atunci cand îţi este frica?‖ ―Uneori îmi este frică pentru că mama ţipa la mine‖. ce ar fi putut să facă în legătură cu asta? Daca nu era. Ar putea să verifice camera – aşa cum făcea Filip cu borcanul său cu miere – pentru a se asigura că nu are nevoie sa îi fie frica? Ori ar fi putut.

" 499 se ruga în toate zilele la aceste morminte şi. se opri din mers. Rupse un trandafir. Şi veni feciorul de împărat. erau aproape de locuinţa ei şi lângă un izvor cu apă rece. şi aşa de frumoasă. câteva flori de „nu-mă-uita" şi puţină iederă de pe mormintele părinţilor săi. le prinse la piept şi întinse apoi feciorului de împărat mâna. Acolo. deasupra cărora se înălţau două cruci de lemn. Aşa trecu vremea pentru Cristina. iar el. Dă-mi. împărăteasa. cum stătea îngenuncheată. Iar florile de pe morminte îmbătau văzduhul cu parfumul lor. iar mormintele lor. am găsit în pădure o fată. Cristina săi. te rog. privindu-1 cu toată încrederea." Iar feciorul de împărat o luă de mână şi-i ziise : „Vino cu mine la palatul meu şi jur că ai să fii pentru mine fiinţa cea mai iubită pe pământ. care se făcuse de-acum o fată răsărită şi de toată frumuseţea. călare pe roibul său. ducându-se la maică-sa. voie să mă cunun cu dânsa. feciorul de împărat o puse pe Cristina să şadă într-un scaun de aur. îi zise : „Mamă. Aicea sunt mormintele părinţilor mei.. Iar el o puse pe calul său şi se întoarse la palat iuite ca vântul. i se părea că aude glasul aşa de dulce şi plăcut al părinţilor . Părinţii îi muriseră de mult timp. îi răspunse ea.Cristina din padure CRISTINA din padure era singură pe lume. săracă şi singură pe pământ. şi văzând-o pe Cristina îngenuncheată la cele două morminte." „Viu !" îi întări Cristina vorba. cum nu i se află pereche în frumuseţe şi în bunătate. descălecă şi apropiindu-se de dânsa o întrebă cu un glas plin de blândeţe : „Ce faci în locul acesta ? Eşti o fiinţă pământeană sau un înger coborât din ceruri ?" „Sunt Cristina din pădure.

. cu care domniţă tatăl tău te-a logodit încă de când erai un copil !" Dar feciorul de împărat i se rugă aşa de mult. şi răstit : „Cum te cheamă şi ce cauţi aicea ?" „Sunt Cristina din pădure şi nu doresc altceva decât să văd din când în când chipul fiului Măriei Tale. îi răspunse împărăteasa. iar eu gust vinul nostru." Sosi şi noaptea aceea şi Cristina se duse la poiana din mijlocul pădurii.." „Bine. şi-i zise să o lase să vadă şi să cerceteze dacă fata găsită în pădure e vrednică să stea într-un scaun împărătesc. Cu toate acestea. însă dacă poţi să duci la bun sfârşit trei treburi ce îţi voi spune să faci. o întrebă cu glas aspru. înaltă stăpână ?" întrebă Cristina cu glasul ei blând. fiind tot întunecată. Din roua ce cădea pe florile acestea. zânele o cunoşteau pe Cristina şi ţineau mult la dânsa. ca să văd dacă e nimerit. o poiană ce îi era bine cunoscută şi care era toată acoperită de tot felul de flori frumoase. ori ba. Împărăteasa chemă pe Cristina la dânsa şi nu fu puţin mirată văzând cât e de frumoasă şi ce bună arată a fi la suflet. şi numai regina zânelor ştie şi poate să o îndepărteze.Ce faci aicea. încât se mai înmuie şi maică -sa. De altfel. „Cristino dragă. pe piticul Puc. zânele îşi pregăteau vinul lor. Să-mi aduci aicea pe regină." Cristina zâmbi şi zise : „Să aşteptăm când o fi noapte cu lună plină şi atunci am să-ţi aduc pe regina zânelor. bătrân de când lumea. pe Domniţa din «Insula verde». Uite aşa !" Şi Puc îşi duse la gură potirul unei flori şi dete pe 500 . moşule. Aceasta e cea dintâi treabă ce îţi cer să-mi faci. Când sosi în poiană. O nenorocire groaznică îmi ameninţă casa şi familia. „Iată ce : să mergi la poiana din mijlocul pădurii. împărăteasa." „Ce am de făcut. nu ştiu unde e regina.Maică-sa îi răspunse îngrozită : „Cum se poate să-ţi părăseşti logodnica. am să-ţi dau voie. acolo unde zânele se strâng în toate nopţile. şi unde e regina zânelor ?" îl întrebă ea. Cristina nu găsi acolo decât pe Puc. ca să o pot întreba.

Soţul meu a murit câteva zile după ce il pierduse. împăratul. veniră şi zânele. Cristina. Când bătu miezul nopţii. E un giuvaer galben şi strălucitor ca soarele şi are intr-însul multe puteri ascunse.gât toată roua dintr-însul. şi umplură poiana cu veselia şi zburdălnicia lor. şi cu alta. o sabie cu care se luptau între ele. fiindcă mă rogi tu . împărăteasa chemă din nou pe Cristina şi-i zise : „Ai adus aicea pe regina zânelor. Acum să-1 501 . se poate spune în cuvinte. pentru a câştiga mingea de aur ce le-o făuriseră piticii. se duse la locui unde şedea regina zânelor şi-i zise cu glas rugător : „Fii aşa de bună şi vino cu mine la palatul împărătesc. până ce se ameţi de-a binelea. Cristina auzi cum regina zânelor îi spune împărătesei bătrâne : „Dragă soră. pe când altele ţeseau o pânză fină. cauţi în depărtare ceea ce ai acasă la tine". şi de care giuvaer atârnă fericirea casei şi familiei. aşa că nimeni nu ştie unde este. ci se întoarse din nou la poiana din pădure. aşa că ai isprăvit cu bine cea dintâi treabă. In dimineaţa următoare. Apoi făcu la fel cu altă floare. nu mai întrebă ceva. cum nu. fiindcă. în casă. dar n-a fost chip să fie găsit. Fiecare potir de floare deveni acum un pahar. fiecare frunză o măsuţă în jurul căreia zânele mâncau şi benchetuiau. Alte zâne? Cântau şi jucau. Am dat poruncă să fie căutat peste tot. ci stătu să aştepte sosirea zânelor. Puc se porni atunci să cânte. mele. să ştii însă că nu e tocmai pricepută cine te-a trimis să mă chemi. Ţineam să ştiu unde este un giuvaer. Cristina. şi cu alta." Regina zânelor se gândi un răstimp şi apoi zise: „Da. să joace şi să se tăvălească printre flori. trasă de şase păuni. Iar la palat. pe care ea îl dăruise odată soţului meu. însă. mai spuse. o nenorocire mare ameninţă casa şi familia feciorului de împărat. viu. din fire aurite de păianjen. frumoase şi zvelte. Regina zânelor mi-a spus în cuvinte puţin lămuritoare că ar fi aici. văzând că nu e nimic de făcut cu dânsul." Merseră amândouă într-o trăsură de muşchi de pe arbori. Altceva nu-i. iar fiecare foaie de trestie.

Îşi strânse însă tot curajul şi zise cu glas stins : „Da. Peste cinci ani se va face căsătoria lor. când izbucnise furtuna şi mă dusesem să-i scap de la moarte pe bieţii puişori". Era frumoasă ca soarele ce răsare şi feciorul de împărat ţinea mult ia dânsa. adică domniţa care este logodnica fiului meu. se făcuse la faţă albă ca varul. acesta e ! strigă împărăteasa. până ţi-l cer . ca să văd dacă poţi aduce fericire în palatul meu. Aceasta e a doua treabă ce trebuie să duci la bun sfârşit.De aceea îi zise Cristinei cu blândeţe: „Păstrează-l tu. de credeai că se înfăşură într-un linţoliu de moarte. Cristina zâmbi.găseşti tu. şi ochii îi erau 502 . bietei Cristina cât p-aci să-i plesnească inima şi să-i sară din piept. dar unde l-ai găsit ?" „L-am găsit într-un cuib de coţofană. toată ziua plimbându-se împreună. Mâine soseşte aicea domniţa din «Insula verde». Tu nu poţi sta aicea şi n-ai voie să vezi pe fiul meu decât dacă primeşti să fii servitoarea logodnicei lui. aşa ca şi cum s-ar deschide o roză tânără." La cuvintele acestea. în mâinile tale e bine păstrat şi vei avea nevoie de el. în grădină. împărăteasa chemă din nou pe Cristina şi-i zise : „Îţi mai rămâne de făcut a treia şi cea din urmă treabă. fără să se plângă şi fără să murmure. Înţelese că giuvaerul a fost în mâini bune. Împărăteasa cercetă giuvaerul cu băgare de seamă şi văzu că se făcuse mai frumos decât era mai înainte. înaltă stăpână. Multă vreme Cristina servi ca slujnică supusă şi ascultătoare." După câteva zile. voi face cum îmi porunciţi !" Ziua următoare sosi şi domniţa din Insula verde. Scoase din buzunar o piatră frumoasă şi aurită şi întrebă : „Nu cumva e acesta giuvaerul ce căutaţi ?" „Da. Însă când trecu anul şi se apropie ziua de nuntă.

dar cu cât plângea.Ştii. Dar într-o zi îi veni ceasul să moară. iar nicidecum logodnică. cine are colţii cei mai tari din lume? 503 . prin harurile cu care eşti înzestrată. Am văzut că eşti vrednică. fiule ..Să mă înveţi şi pe mine să fiu tot aşa de bună.tulburi ca o zi mohorâtă şi ploioasă. Păcat că n-am fost şi eu acolo. pe care îl întrebă: . A poruncit îndată să vină unicul său fiu. o îmbrăţişa pe Cristina şi-i zise : . Trăia într-un codru des. iar pe cap o cunună tot de aur. Veni şi împărăteasa mamă şi-i zise : „Ai dus la bun sfârşit cele trei încercări la care te-am supus. că v-aş fi adus la fiecare câte un dar frumos." Împărăteasa îi puse apoi în deget un inel de aur. Cel mai puternic tigru din lume A fost odată un tigru foarte bătrân. cu atât se simţea mai uşurată la inimă." Feciorul de împărat o luă apoi de mână şi o duse la palat. Iar în ajunul zilei de nuntă se furişă de la palat şi se duse să plângă la mormântul părinţilor ei. aşa că tu eşti logodnica fiului meu şi voim face chiar astăzi nunta. În somn i se păru că aude o muzică şi muzica se apropia din ce în ce de dânsa şi pe urmă i se păru că doi ochi mari şi strălucitori s-au aplecat asupra ei privind-o. unde se culcă şi dormi. tu. Se despărţi de morminte cu liniştea în suflet şi intră în coliba părintească. Cristina deschise ochii şi văzu stând în picioare lângă ea pe feciorul de împărat. fiindcă domniţa din „Insula verde" nu era decât sora lui. cum eşti tu. Despre înţelepciunea lui se dusese vestea prin toate împrejurimile. care o cuprinse în braţe. Florile de pe mormânt erau scăldate în lacrimile ei. Veni şi sora fiului de împărat. unde se făcu o nuntă aşa cum se faic nunţile împăraţilor din poveşti.

504 .Atunci. bătrânul tigru îşi dădu sufletul.Desigur.E adevărat şi asta. El e puternic datorită minţii sale. tigrul întâlni o cămilă. Începu să o întrebe şi pe ea ce ştie despre om. E adevărat că are colţi mai tari şi gheare mai ascţite ca ale mele? . Şi acum. tigrul! răspunse din nou fiul. fără să stea mult pe gânduri. asinule. Puiul de tigru rămase apoi multă vreme pe gânduri la cele ce-i spusese părintele său în ultimele clipe ale vieţii sale. sunt un prieten patruped al omului. "Poate că acesta este omul?" se gândi tigrul şi ţipă cât îl ţinură puterile: . tigrul! răspunse fiul. Dar stii tu cine are ghearele cele mai ascuţite? . Omul nu are niciun fel de colţi sau gheare.E adevărat. Să nu te iei la luptă cu el. Merse el ce merse şi întâlni un asin păscând pe o pajişte. dragul meu. răspunse asinul. ocoleşte-l! Spunând aceste vorbe. .Ei. nu ştii nimic. La celălalt capăt al poienii. cine aleargă cel mai repede? . .Desigur. tigrul! exclamă fiul. . rogu-te. nu cumva tu eşti omul? .Ce tot spui.Şi acum am să-ţi pun ultima întrebare: Cine este cel mai puternic din lume? . . . "Dar unde aş putea eu găsi pe acest om? Aş vrea să-i văd barem cu un ochi. colţii şi ghearele sale. ." Şi puiul de tigru plecă în căutarea omului.Nu. tigrul nu vru s-o creadă. spune-mi. spuse supărat tigrul şi plecă mai departe.Tigrul! Tigrul! Tigrul! strigă de trei ori puiul.Te înşeli.Desigur. tigrule. Să ţii minte de la mine: Cel mai puternic pe pământ este omul! Să te fereşti a ieşi în calea lui. se miră asinul.Eşti un prost. Tatăl meu mi-a vorbit cu totul altfel despre om.. Dar când aceasta îi spuse că omul este mic de statură şi că ea trebuie să se plece în genunchi ca omul s-o încalece. povesteste-mi cum este omul la înfăţişare.

Eu sunt om.Acum am să te mămânc. Este o locuinţă foarte buna. Multe zile şi nopţi rătăci el prin văi în căutarea omului. tigrule. să vezi cum aratpă pe dinăuntru? . tigrul ajunse în faţa omului. Aş putea să te mănânc. dar văd pentru prima dată o arătare ca tine. Tăietorul de lemne se învoi.Dar eu nu sunt animal. Se miră mult tigru şi se gândi: "Pesemne că bătrânul meu tată îşi pierduse minţile când mă speriase cu puterea omului. mai întâi să-mi arăţi cum se închide şi se deschide locuinţa ta. aş vrea să-ţi arăt şi eu ce putere am. Îşi înălţă capul şi întrebă: . Lângă un copac se afla o fiinţă fără colţi. fără gheare şi chiar fără blană. Însă înainte de a muri de colţii şi de ghearele tale." Apoi spuse cu glas tare: .Răposatul meu tată mi-a spus că omul este cel mai puternic de pe pământ şi asta înseamnă că este şi cel mai mare! spuise tigrul amărât şi porni iar prin lume. se ghemui şi începu să privească. tigrule. Nu pătrunde nici ploaia. Începuse chiar să-şi piardă nădejdea de a-l mai întâlnu vreodată.Nu. lovind cu ceva într-un brad. 505 . Se ascunse într-un tufiş. Te învoieşti? . şi-i spuse: . Omul îl conduse pe tigru în coliba sa. dar mai repede. apoi îi răspunse: .. nu te arde nici soarele şi nici zăpada nu poate intra. intră în colibă şi închise uşa după el. răspunse tăietorul de lemne. Nici măcar blană nu ai! . făcută din lemn de esenţă tare. atunci arată-mi.Coliba asta am făcut-o pentru mine. locuitor al pădurii.Ascultă. mă învoiesc cu ceea ce spui tu. Nu eşti curios. Din două sărituri. Când.Ascultă-mă.Ei. multe animale cunosc în codru. auzi nişte pocnete în pîdure. Am umblat mult prin munţi şi văi până să te găsesc şi acum mi s-a făcut o foame grozavă. deodată. Omul îl privi.

506 .Ei.Dă-mi drumul. în coliba tăietorului de lemne stă întinsă pe duşumea o blană moale şi frumoasă. Tigrul se gândi: "N-am întâlnit un animal mai prost decât acesta. acuma dă-mi voie să văd ce ai acolo. înăuntru. . Numai ce tigrul păşi pragul.Acum încearcă. dar în zadar. eu trebuie neapărat să te mănânc.Poftim. Uşa se dovedi a fi mai puternică decât colţii şi ghearele tigrului. invitându-l pe tigru să intre în locuinţa sa. trăia împreună cu mama ei o fetiţă neagră pe care o chema Neuşi. tigrule. rămânând în locuinţa sa". Pantofii rosii . Acum te-ai convins singur. Din acea vreme. Părintele tău ţi-a spus că omul este cel mai puternic din lume. El putea doar să scape de mine.Ai priceput. Tigru îşi dădu . cu multă plăcere. Iar cu glas tare adăugă: . înfipse ghearele în ea. răspunse tăietorul de lemne cu bunăvoinţă. în sfârşit seama că a căzut în capcană şi prinse a urla şi a se arunca în uşă. să mă scoţi de aici! Tigrul se aruncă furios spre uşă.Acum e prea târziu. de N. Nu mi-e frică de nimeni în ea. tigrule. omul închise repede uşa şi o propti cu un lemn gros. îi spuse tăietorul de lemne.. deschizând uşa. Tu n-ai vrut să crezi. strigând: . o zgâlţâi cu colţii. Calma Într-un oraş din America. dă-mi drumul! . ce fel de locuinţă am? spuse tăietorul de lemne. .

Duminică porniră împreună în oraş. atunci cumpără-mi pantofiori roşii. În casă era frig. domnule. nu mi-aţi putea arăta nişte pantofiori roşii pentru fetiţa mea ? Vânzătorul se apropie supărat : — Asta-i marfă scumpă. strigă deodată Neuşi. Numai atunci vânzătorul puse pe tejghea o pereche de pantofiori roşii. nimeni n-o luă în seamă pe negresă şi pe fetiţa ei. iar ceilalţi stăteau de vorbă. aşa cum avea fetiţa aceea frumoasă.Mama ei spăla vasele la un restaurant şi venea noaptea târziu. Dimineaţa. Neuşi îşi încălţă pantofiorul drept şi începu să plângă. — Nu plânge. Neuşi începu să bată din palme. — Mamă. dar nu-1 găsiră nicăieri. pe care am văzut-o când am fost cu tine în parc. În dosul vitrinelor sclipitoare erau înşirate ghete şi pantofi. Neuşi sări în sus de bucurie. şobolanii furară pantofiorul stâng al Neuşei. fetiţa mamei. dacă îmi vor ajunge banii. mamă. Doi vânzători încercau o pereche de ghete unui băiat îmbrăcat într-un costum de sport. S-au oprit în faţa unei prăvălii. îl voi ruga pe stăpânul meu să-mi dea leafa pe o săptămână înainte şi dacă-l voi îndupleca. încât mama îi promise. Fetiţa îl căută împreună cu mama ei multă vreme. stăpânul mi-a dat leafa pe o săptămână înainte. — Nu ştiu fetiţa mea. Hai să intrăm mai repede. — Cum am să umblu acum desculţă ? Mama oftă din greu. Într-o noapte. Sub duşumea forfoteau şobolanii şi lui Neuşi îi era frică de ei. Ai destui bani pentru astfel de pantofi ? — Da. mama se hotărî să-i roage: — Iertaţi-mă. Pantofiorii aceia sunt atât de scumpi ! Dar Neuşi o ruga atât de frumos să-i cumpere pantofiorii roşii. Vânzătorul se încruntă şi murmură printre dinţi : . — Mămică. 507 . Erau atât de noi. îţi voi cumpăra alţi pantofiori. Neuşi o aştepta pe mama ei până se întorcea de la lucru. În prăvălie. uite pantofiorii roşii.Încearcă-i. Într-un târziu. spuse el. luceau atât de frumos şi miroseau a piele.

— Vai de mine! Dar n-am bani decât pentru o singură pereche. Va să zică fetiţa mea va rămâne fără pantofi! Auzind acestea. Dar ce nenorocire! Pantofiorii erau prea mici. şi pentru cei cu piele neagră. Mama se aşeză în genunchi în faţa fetiţei şi începu să-i încalţe pantofiorii roşii. — Domnule. Vânzătorul o privi prin ochelari. un om în salopetă de muncitor. — Fetiţa i-a încercat şi cine o să încalţe nişte pantofi pe care i-a pus în picioare un copil de negru. îl rugă ea sfioasă — fetiţa n-a încercat decât unul. Vânzătorul împacheta netulburat. aşa cum ar fi făcut cu alţi cumpărători.Dar el nu-i încălţă pantofiorul pe picior. — Nu aveţi cumva o pereche mai mare ? întrebă mama. Neuşi şi mama ei aveau pielea neagră. făcu plictisit cu mâna. Patronul văzând în faţa sa o negresă. — Nu vreau să păgubesc din cauza ta.. El se aplecă spre Neuşi şi-i mângâie căpuşorul. daţi-mi voie să nu cumpăr aceşti pantofi. întorcându-se către mama Neuşei. Neuşi începu să plângă cu sughiţuri. Nu am nici un cent mai mult. îi spune : 508 . Eşti obligată să-i iei perechea asta. vânzătorii nu se osteneau. spuse el morocănos.. Această discuţie a fost auzită de un alt cumpărător. — Mai mari ? Avem. — Să iau şi perechea asta ? Dar pentru ce ? Dar pantofii ăştia sunt mici pentru fetiţă. ăştia sunt bani munciţi. Mama se uită disperată la ei. numai că trebuie să cumperi şi perechea pe care ai încălţat-o. Mama se apropie de stăpânul prăvăliei. — Nu mai plânge fetiţă mică ! Apoi. pantofiorii. domnule.

Daţi-mi mie pantofiorii aceştia. Ionica ii lega vacii o funie de gat si se indrepta cu ea spre targ. ştiu ce înseamnă banii munciţi. Neuşi se întoarse fericită acasă. .. Dupa o iarna foarte grea. O salută pe mama Neuşei. pe care o mulgea in fiecare zi.Incearca sa obtii un pret bun pe ea. nu mai avem cu s-o haranim pe Riska.Iti cumpar eu vaca in schimbul acestor boabe fermecate.Mama. . Eu unul. In drum spre oras se intalni cu un batran. mama ii spuse s-o duca la targ si s-o vanda. in timp ce Ionica lucra in gradina de zarazavat si avea grija de singura lor vaca pe nume Riska. asa ca se invoi cu batranul si-i vandu vaca in schimbul boabelor fermecate si se grabi spre casa. plăti pantofii şi luând pachetul la subţioară. Dumneata vei putea cumpăra alţi pantofiori pentru copilul dumitale. Vrejul de fasole care a crescut pana la cer Ionica traia intr-o casuta cu mama lui. Avem mare nevoie de bani. il sfatui pe fiul ei. in primavara urmatoare abia rasarise ceva in gradina lor de zarzavat si intr-o dimineata Ionica o anunta pe mama sa: . Lui Ionica tare I-ar mai fi placut sa-i faca mamei sale o bucurie. Ea isi castiga painea cosand haine. raspunse batranul. La fiecare pas pantofiorii cei noi scârţâiau şi Neuşei i se părea că pantofiorii vorbesc.Unde duci vaca asta? Il intreba batranul pe Ionica. ieşi din magazin. Trista. Iar mama ei nu-l putea uita pe omul îmbrăcat în salopetă de muncitor. Vor fi tocmai buni pentru fetiţa mea.La targ s-o vand. Va trebui s-o ducem la piata so vindem. Vei vedea ca tu si mama ta nu veti mai avea nici un gand daca aceste boabe vor fi ale voastre. . . 509 .

sperand sa gaseasca ceva care sa-I potoleasca setea si foamea. Cand mama sa a aflat despre afacerea lui Ionica s-a infuriat asa de tare. Cu ajutorul acestor boabe vei gasi comorile pe care mi le-a furat candva un urias lacom. 510 .Sunt mort de oboseala. Ionica s-a gandit ca ar fi bine sa-si continue calatoria. raspunse servitoarea. Daca vei reusi sa le gasesti poti sa le pastrezi pentru tine. daca te va gasi aici la intoarcere.Nemai pomenit! exclama Ionica. . de foame si de sete! Pot sa intru sa ma odihnesc un pic? .Dar fii atent! il atentiona batranul inainte sa se desparta unul de altul. S-a aruncat pe prima frunza si a inceput sa urce spre varf. fericit ca daduse un astfel de noroc peste el. cu turle care ajungeau pana la cer. uriasa. si anume. In pragul usii a aparut o servitoare: . A urcat pana in varf si acolo sus s-a trezit intr-un tinut minunat. A deschis fereastra si cand s-a uitat in sus n-a putut sa ajunga cu privire pana in varful fasolei.. De furie ea a aruncat boabele de fasole afara pe fereastra. Dupa vreo 2 ore de mers a ajuns la o casa si a batut la usa. se gandi baiatul. Mi-e teama ca vei avea aceeasi soarta si tu.Te-as ospata cu placere.Probabil comoara se afla in varf. A vazut in jurul sau palate minunate.Imediat stapane! Raspunse servitoarea. fortarete inconjurate de ape lucitoare ca oglinda. Ionica nici n-a mai avut timp sa raspunda pentru ca de-afara s-a si auzit o voce tunatoare: . Dupa ce s-a saturat de privit atatea frumuseti. Apoi l-a apucat pe Ionica de mana si l-a inchis in camara. pasari minunate care zburau lin in inaltul cerului senin.Cand va fi gata mancarea aceea? . dar stapinul meu e un urias care a mancat multi copii pana acum. S-a dat jos de pe vrejul de fasole si a pornit peste campie. . o fasole. incat l-a trimis la culcare fara sa-i dea de mancare. Ionica s-a trezit dis-de-dimineta. Spre mirarea lui vazu ca fereastra era acoperita din afara cu o planta ciudata.

plin cu monede de aur. incat 511 . In acest timp. ca mai toate broscutele de prin partea locului. ii spuse servitoarei sa-i aduca banetul de aur ca vrea sa se "joace" putin cu el. Era acolo carne de carnat.Da' de unde. isi umplu sacul cu bani. da-mi mancarea ca mor de foame! Femeia ii umplu farfuria si o puse pe masa. Dupa ce termina de mancat tot ce era pe masa. Dar chiar in momentul in care trecu pragul usii. Dupa ce Ionica a ajuns acasa. a cazut pe prima treapta si atata I-a trebuit pana s-a ridicat incat Ionica a avut timp sa inainteze pe vrej. isi gasi si o mireasa pe placul sau si traira fericiti pana la adanci batranete. s-a dus in camera sa se odihneasca. Broscuta avea ochii atat de blanzi. Uriasul cobora treptele cu pasi apasati. il puse pe umeri si se indrepta cu el spre usa. iar uriasul se trezi. Si dupa ce i-a numarat. iar el cazu in ocean si se ineca. sacul se lovi de usa si aceasta incepu sa scartaie. 4 curcani si 12 felii de snitele. . Nu trecu mult timp ca se si auzira niste sforaituri de se cutremura casa.Intr timp. bine. Ionica iesi din ascunzatoare. . Uriasul era asa de greu incat sub greutatea lui se rupse vrejul de fasole. Ionica incepu sa alerge luandu-si picioarele in spinare si se urca pe vrejul de fasole. domnule. care se misca foarte greu.Bine.Ei dracie! Simt miros de om! Cineva a umblat aici! . Uriasul. mama lui l-a imbratisat cu lacrimi de bucurie pe fiul ei si de-atunci in colo au trait in belsug si fericire datorita averii Uriasului. Iar odata cu trecerea anilor. se apropie de masa. Broscuta cea inteleapta de Constanta Nitescu La marginea unei paduri traia odata o broscuta cu pielea cafenie. Femeia I-a adus un sac mare. Se simte doar mirosul de carne care fierbe pe plita.

aflase ca in imparatie au loc jafuri. cheama-i pe sfetnicii tai si intreaba-i de le place tabloul. veneau la ea sa-i ceara sfatul atunci cand aveau vreun necaz. ia o foaie de hartie si deseneaza o vulpe. preaiubite sfetnice. mici sau mari. Broscuta avea timp pentru fiecare si-i sfatuia cum se pricepea ea mai bine. o privi cu atentie. dupa care o intreba: -Ei. -Acum. Imparatul se incrunta putin. dar va fi rau si de mine si de Maria –Ta. apoi adauga vulpii niste coarne de cerb si ii sterse coada. zise acesta. sa-si numere bogatiile. sa se gandeasca.Broscuta lua foaia. inteleptule. cum ti se pare tabloul desenat de mine? 512 . furturi. ce parere ai de tabloul desenat de mine? -E foarte frumos. nu alta. zise. Imparatul nu mai intreba nimic si porunci sa intre al doilea sfetnic. apoi grai: -Marite imparate. Pe cai numai de el stiute. Si mai avea ceva deosebit: era foarte inteleapta. Da! Sa gandeasca in locul imparatului. Intra primul sfetnic si imparatul il intreba: -Ei.oricine o vedea. De ce nu faceau nimic sfetnicii? Ca doar asta era datoria lor. Toate animalele padurii. Maria-Ta. broscuto. ma poti ajuta? -Eu pot. Se gandi putin. Auzind imparatul de broscuta. pentru ca acesta sa faca ce fac toate capetele incoronate: sa se odihneasca. -Dar tie. plecandu-se pana la pamant. pentru ca de la un timp tare il mai framanta un gand. simtea ca sufletul i se umple de bunatate. imparate. -Cum asa? Ce poate fi rau in a face ordine in tara? Broscuta nu mai zise nimic. Maria-Ta. Multi erau cei ce se intorceau sa ii multumeasca pentru binele facut. desena o vulpe de-ai fi zis ca-i vie. Imparatul o privi mirat dar nu zise nimic si facu ce i se ceruse. sa-si scoata la plimbare vesmintele aurite. se hotari sa o cheme la palat. nedreptati iar supusii sai sunt nemultumiti. de ce nu ii spuneau nimic? Astea toate le povesti imparatul broscutei.Si mai ales. doar clatina capul a paguba. ce zici. dar insista: -Chiar si coarnele? -Mai ales coarnele.

ultimul sfetnic zise: -Sa ne fie cu iertare . luminandu-se la fata imparatul se ridica de pe tron. De unde sa stie Maria –Sa ca o parte din banii jefuiti si furati intrau in lada sa? Rabda imparatul ce rabda si intr-o zi zise: -Dau porunca sa se intoarca toti sfetnicii alungati si sa conduca tara cum vor gasi ei de cuviinta! Si sa-mi aduceti si broscuta aceea neispravita! Lucrurile se facura intocmai. Doar la sfarsit. Fata imparatului se intuneca si mai mult. sfetnicii care intrau nu stiau cu ce cuvinte mestesugite sa laude vulpea cu coarne de cerb si fara coada.. Cred ca nu ati uitat ca broscuta era o broscuta inteleapta. scadea. Marite Imparat. zise si acesta.. -Dar de coada. dar cine a mai vazut vulpe cu coarne si fara coada? Asa ceva nu exista! La auzul acestor cuvinte. Au stat pana seara. A doua zi imparatul cu singurul sfetnic ramas s-au apucat dis-de-dimineata sa desluseasca treburile tarii. Au rascolit padurea.. Asa ca. poiana. Si tot asa si a doua zi. dar imparatul nu mai avea timp