Ciubotelele ogarului

de Calin Gruia De unde avea Iepurele doi galbeni, nici eu nu stiu! Dar povestea spune ca, intr-o toamna, el pornise spre un iarmaroc vestit. De mult se gindea Iepurele ca i-ar sta bine cu o palarie alba ca pana de paun si cu o scurteica verde, dar nu pentru asta se grabea el spre iarmaroc, ci ca sa-si cumpere ceva pentru incaltat, ca era descult. Incepusera ploile de toamna, vintul imprastia frunzele pe poteci si frigul prinse sa-l stringa de picioare. De aceea, isi infunda palaria veche pana peste urechi, isi strinse zabunul pe trup si iuti pasul, ca sa ajunga mai repede la iarmaroc. Si cum mergea Iepurele uitindu-se cand in dreapta, cand in stinga, ciulind urechile la orice fosnet, iata ca mai spre seara se intilni pe o poteca cu Ogarul. . . Ogarul era gras, voinic, imbracat intr-o suba calduroasa si purta in picioare niste ciubotele nou-noute... Dupa ce-si dadura binete, ca doi calatori de treaba, o pornira impreuna prin desisul padurii. Iepurelui i se scurgeau ochii dupa ciubotelele Ogarului; pentru ca tare mai erau frumoase, iar lui ii era strasnic de frig la picioare! — Cit ai dat pe incaltari? intreba sfios Iepurele. — Doi galbeni, cit sa dau! ii raspunse fudul Ogarul. — Ma duc si eu la iarmaroc — adauga Iepurele — sa-mi cumpar ciubotele. — Pai, tot acolo merg si eu, am treaba cu un negustor... Ciubotele se gasesc cite vrei, numai bani sa ai! — Am doi galbeni, sopti Iepurele. Ogarul nu spuse nimic, ci isi rasuci virful mustatilor ca si cum lui nu i-ar fi pasat citi bani are Iepurele. Si au mers ei asa, au mers, pana s-a intunecat de-a binelea. Drumul nu-l mai vedeau bine. O ploaie rece si deasa se abatu in calea lor, de-i dirdiiau bietului Iepure dintii de frig.

1

— Uite ce zic eu, cumetre, vorbi Ogarul. Te vad descult... Si apoi e noapte si frig... Mai ai si bani la dumneata... Bani am si eu ... si cine stie cu cine ne putem intilni, ca padurea e plina de tilhari... Iepurele ciuli urechile, isi strinse mai tare zabunul, ca sa simta banii ce-i avea intr-un buzunaras la piept. — Si ce-i de facut atunci? intreba el. — Pai, de ce sunt pe lume hanuri?... Pentru vreme de noapte, pentru adapost... E pe aproape hanul Ursului... Eu zic sa tragem la el, dormim si pornim miine dimineata . . . Poate pana atunci mai sta si ploaia. Iepurele nu avu incotro si—l asculta pe Ogar. Scuturindu-si luleaua de usa hanului, Mos Martin ii primi tare bucuros: — Ce vreme rea! Nu te-ar lasa inima sa lasi pe cineva afara!... Hei, si dumneata. mai esti si descult... Treci colo langa foc, de-ti mai incalzeste picioarele! Iepurele se apropie zgribulit de vatra. In afara de ei si hangiu nu mai era nimeni in han. Mos Martin iesea din cand in cand afara si se uita de-a lungul drumului, sa va.da daca nu cumva se mai indreapta spre hanul lui niscaiva calatori. — Eu. zic sa cerem ceva de mancare — sopti ogarul — si udatura. — Cere dumneata, cumetre. Mie nu mi-e foame... Si apoi nu a,m nici un maruntis. Ca daca schimb un galben, ramin toata iarna descult. — Hei, ce ciudat mai esti, cumetre!... Dar cine ti-a cerut, ma rog sa-ti schimbi galbenii... Pentru plata am eu bani destui... Ca doar nu ma voi lacomi la un sarac ca tine... Si intorcindu-se Mos Martin in han, Ogarul spuse: — Ei, Mos Martine, da-ne ceva de imbucat si de baut... — Am niste placintele... — As manca si eu din ele! — Am friptura, faguri de miere, si vin de stafide . . . — Da-ne de toate si din toate, cumetre, spuse Ogarul lin-gindu-si buzele. Mos Martin isi puse sortul pe dinainte, ca un hangiu adeva¬rat ce era, si prinse a aduce bunatatile. Ogarul incepu sa in¬ghita cu lacomie bucata dupa bucala. Iepurele se rusina si abia-abia gusta si el o bucatica de placinta cu varza. Si poate n-ar fi gustat deloc daca nu l-ar fi poftit Ogarul. 2

— Maninca, cumetre, ca de la dumneata maninci. Ogarul parca nu mancase de o luna, asa-i trosneau falcile si-i umbla limba in gura. pana sa-si fumeze Mos Martin luleaua, Ogarul manca toata mancarea din han. La urma ceru o cana cu vin de stafide, pe care o bau pe nerasuflate. Iepurele se uita mirat. Se minuna si Mos Martin. — Mai, mai, inca n-am vazut un drumet mai flamind ca dumneata. Sa-ti fie de bine, Ogarule. .. Si acum, vorba aceea: "Frate, frate, dar brinza-i cu bani" . . . Ati mancat si baut nu¬mai bine de doi galbeni. Ogarul prinse a se cauta prin buzunari. Cauta prin buzunari la pantaloni, cauta la suba, dar degeaba cauta: nu avea nici un ban. In cele din urma, spuse Iepurelui: — Plateste, dumneata, cumetre! — Cum, sa platesc? Asa ne-a fost vorba? — Plateste, ca am uitat punga acasa. Iti dau eu banii la iarmaroc. Am sa ma imprumut la un prieten negustor... — Cum? ... Vai, ce sa ma fac?! Sa ramin descult? Ogarul incepu sa rida pe sub mustati. Mos Martin isi iesi din fire. — Mie sa nu-mi umblati cu de-astea. Platiti, ca altfel am eu ac de cojocul vostru ... — El m-a poftit .si la han, ei m-a poftit si la masa, spuse chicotind Ogarul. El sa plateasca. — Nu-i adevarat, Mos Martine. Eu n-am mancat mai nimic. Vine iarna si, daca platesc, ramin descult... — Ei, ca doar n-oi incalta eu toti descultii din lume! Ca a mancat si baut Ogarul e drept, dar lucru curat aicea nu-i. . . Acum imi dau eu seama ce fel de musterii mai sunteti! V-ati sfatuit sa-mi faceti paguba... Si Mos Martin apuca un ciomag pa care il tinea pitit dupa usa pentru asemenea calatori si il ridica spre Ogar. Ogarul il arata pe Iepure. Iepurele, vazind ciomagul, incepu sa tremure de frica. Si de voie, de nevoie, scoase din buzunar basmaluta in care avea legati cei doi galbeni si plati ursului. Mos Martin se uita la ciubotelele Ogarului, apoi la picioarele goale ale Iepurelui, mirii ceva si lua galbenii. Ogarul isi sterse musta¬tile, se culca si adormi fara grija. 3

Mos Martin vazind ca nu mai vine nimeni la han se duse si el in odaia lui sa se intinda pe o lavita. Numai Iepurele nu se culca. Cum putea sa doarma? Ramasese fara bani... Si de-afara vintul se auzea mai furios si ploaia batea in ferestre. De necaz, Iepurele incepu sa planga pe infundate... Cum de se lasase pa¬calit de Ogar. Ofta si se gindea ca in curind va veni iarna. Vor fi viscole si zapezi- mari... va fi mult mai frig, iar el va umbla zgribulit si descult ... Ogarul sforaia intr-o odaie, Mos Martin in alta, numai pe bietul Iepure nu-l prindea somnul. Si a stat Iepurele, a stat, pana la miezul noptii. Si s-a tot gindit si razgindit, ce sa faca, ce sa drea.ga? Parca vedea cum desfacuse basmaluta si daduse lui Mos Martin banii. . . Cum ursul statuse o clipa pe ginduri, uitinduse cand la ciubotelele ogarului, cand la picioarele lui, de parca ar fi voit sa-i spuna, ceva. Ce anume? Deodata, in mintea Iepurelui se facu lumina, isi sterse lacrimile si intra in odaia Ogarului. Ciubotelele erau puse langa soba sa se usuce. Nu mai statu pe ginduri. .. Incalta ciubotelele Ogarului, pasi incet, iesi din han si tine-o baiete tot intr-o fuga. "Mi-am facut singur dreptate", se gindea iepurele, afundindu-se tot mai mult in padure si-n noapte. Spre ziua, se trezi Ogarul si voi sa se incalte. Dar ia ciubotelele de unde nu-s! Mos Martin, ivindu-se in prag, dadu, razand din umeri. Ogarul nu mai zabovi la han, ci porni sa-si caute incaltarile. Se cunosteau bine urmele din noroi si incepu Ogarul a fugi si a fugi pe urmele Iepurelui. La inceput ii venea tare greu, el era gras, de-abia se misca, da-ncet ul cu incetul, prinse a se subtia la alergatura. Nu dupa multa vreme il zari pe Iepure pe un deal. Tine-te dupa el! Au fugit, au tot fugit prin padure, peste ogoare, peste dea¬luri, hat in zare. Ogarul gifiia si se subtia, Iepurele tot mai sprinten se facea. Trecu toamna, trecu iarna, veni primavara, apoi veni si vara si fuga lor nu mai contenea. Se zice ca pe Iepurele din poveste Ogarul nu l-a putut prinde. Dar, de atunci, cum vede Ogarul un Iepure, cum se ia dupa el, cu gind sa-l prinda si sa-l descalte.

4

Gasca de aur
de Fratii Grimm A fost odata un om si omul acela avea trei feciori. Pe cel mai mic dintre ei il poreclisera Prostila si-l luau in ras si-l umpleau de ocari ori de cate ori aveau prilejul. Intr-o buna zi, cel mai mare dintre frati vru sa se duca in padure sa taie lemne si, mai inainte de a pleca, maica-sa ii puse in traista un cozonac bine rumenit si tare gustos si-o sticla cu vin ca sa aiba cu ce-si potoli setea si foamea. Si cum ajunse in padure, flacaul se si intalni cu un omulet batran si tare carunt. Dupa ce-i dadu binete, omuletul prinse a se ruga de el: - Mai baiete, da-mi si mie o bucatica din cozonacul tau si lasa-ma sa sorb o inghititura de vin, ca nu mai pot de foame si sete si ma simt sleit! Vezi insa ca flacaul se tinea ca-i destept si se rasti la omulet: - Da stii ca n-ai pretentii mari!...Pai daca ti-oi da din cozonacul si din vinul meu, mie ce-mi mai ramane? Vezi-ti de drum si nu mai supara oamenii cersind!... Si lasandu-l in plata domnului pe omulet, isi vazu de drum mai departe. Ajunse la locul cu pricina si se apuca imediat de lucru. Dar in timp ce se caznea sa doboare un copac, loviturile cadeau anapoda; si ca un facut ii scapa securea din mana si nimeri cu taisul in brat, de trebui s-o porneasca din nou spre casa, sa-si lege rana. Vezi ca patania asta i se trasese de la omuletul cel carunt. Cind fu sa plece la padure cel de-al doilea fecior, maica-sa ii puse-n traista, ca si celuilalt, un cozonac gustos si o sticla cu vin. Omuletul cel carunt indata-i iesi in cale si-i ceru si lui o bucata de cozonac si o inghititura de vin. Dar mijlociul se rasti la el ca si fratele sau cel mare: - Ei, asta-i buna!... Pai daca ti-oi da si tie n-o sa-mi mai ramana nici pe-o masea, asa ca vezi-ti de drum si nu mai supara oamenii degeaba! Si lasandu-l in plata domnului pe omulet, nici ca se mai sinchisi de el si-si vazu de drum mai departe. Dar pedeapsa nu intarzie sa vina: dupa ce izbi de cateva ori cu securea in trunchiul unui copac, se vatama asa de rau la un picior, ca trebui sa se duca acasa. Vazand ce se intamplase cu fratii sai, Prostila isi puse in 5

gind sa incerce si el. Si incepu a se ruga de taica-sau: - Taica, lasa-ma si pe mine sa ma duc o data in padure la taiat lemne! Si taica-sau ii raspunse: - N-ai vazut ce au patimit fratii tai de pe urma asta? Lasa-te pagubas, baiete, ca nu ai tu cap pentru astfel de treburi!... Dar Prostila, nu si nu, ca el vrea sa se duca. Statui intr-atata, ca pana la urma taica-sau trebui sa incuviinteze.: - Ei, atunci du-te! Ca de cate-i patimi, poate-o sa-ti vina si tie minte la cap! Maica-sa ii dadu si lui un cozonac, dar vezi ca il plamadise numai cu apa si il copsese in spuza! Si-i mai puse in traista si o sticla cu bere inacrita!... Cand ajunse praslea in padure, se intalni si el cu omuletul cel batran si carunt. Dupa ce-i dadu binete, mosneagul prinse a se ruga de el: - Mai, flacaias, mai, da-mi si mie o bucata din cozonacul tau si lasa-ma sa sorb o inghititura de vin din sticla ta, ca nu mai pot de foame si de sete! Prostila lua aminte la vorbele omuletului si-i raspunse cu blandete: - Mosnegelule draga, n-am in traista decat un cozonac copt in spuza si o sticla de bere acra, dar daca-ti suunt pe plac bucatele astea, n-ai decat sa te asezi colea langa mine, sa ne ospatam impreuna. Se asezara ei pe iarba si cand scoase Prostila merindele din traista, odata-mi facu niste ochi, si cum sa nu faca!- daca vazu dinainte-i un cozonac galben-galben, de parca ar fi fost plamadit numai cu oua, si daca baga de seama ca berea se preschimbase in vinul cel mai de soi!... Mancara ei si baura pana ce se saturara si la sfarsit omuletul zise: - Fiindca mi-ai dovedit inima buna si din putinul tau esti bucuros sa imparti cu altii, sa stii ca am sa te fac fericit! Uite, vezi copacul cel batran de colo? Apuca-te de-l doboara si vei gasi ceva la radacina lui. Acestea zicand, omuletul isi lua ramas bun si-si vazu de drum. Prostila dobori copacul si gasi la radacina lui o gasca cu penele numai si numai de aur. O lua sub brat si se indrepta cu ea spre hanul unde gandea sa ramana peste noapte. Hangiul avea trei fete, care, de indata ce vazura gasca, nu-si mai aflara locul de curioase ce erau. Ardeau de nerabdare voind sa afle cat mai 6

degraba ce sart are pasarea asta minunata si de soi. Si ar fi dat tustrele orice, numai sa se aleaga fiecare cu cate o pana de aur. Fata cea mare privea la gasca cu jind si zicea in sinea ei: "Lasa ca gasesc eu prilej sa pot smulge o pana". Si cand Prostila iesi afara pentru o clipa, fata isi lua inima-n dinti si apuca gasca de-o aripa. Dar vezi dracie: degetele ii ramasera prinse de pene!... Putin dupa aceea veni si cea mijlocie, cu gand sa smulga si ea o pana de aur. Dar abia se atinse de sora-sa, ca si ramase agatata de ea. Cand o vazu venind si pe cea dea treia, care nutrea si ea acelasi gand, cele doua surori mai mari strigara la ea: - Nu te apropia, pentru numele Domnului, nu te apropia!... Dar fata nu pricepu de ce ii tot strigau surorile ei sa nu se apropie de gasca si gandea in sinea ei: "Daca ele s-au putut duce, de ce nu m-as putea duce si eu?" si se repezi spre gasca. Dar abia o atinse pe una dintre surorile ei, ca si ramase agatata de ea. Astfel, catestrele trebuira sa-si petreaca noaptea alaturi de zburatoarea cu pene de aur. A doua zi, Prostila isi lua gasca la subsoara si o porni la drum , fara sa se sinchiseasca de cele trei fete care erau agatate de ea. Si bietele fiice ale hangiului trebuia sa o tina tot intr-o fuga dupa Prostila, fie co lua la dreapta, fie c-o lua la stanga, oriincotro il duceau picioarele. ... Cand ajunsera in mijlocul unei campii, numai ce se intalnira cu-n popa care tocmai trecea si el pe acolo. Zarind popa o asemenea blestematie, incepu sa strige ca in gura de sarpe: - Necuviincioaselor, nu va e rusine sa va tineti scai dupa un flacau? Oare se cuvine sa faceti una ca asta?... Si dupa ce le mustrului in lege, o apuca pe cea mai mica de mana cu gand s-o opreasca. Dar de indata ce o atinse, ramase si el agatat si, de voie, de nevoie, trebui sa alerge si el in rand cu catestrele. Merse ei ce mersera, dar nu prea mult si in calea lor se ivi dascalul, care se minuna grozav cand il vazu pe preot alergand cat il tineau picioarele in urma a trei fete... - Ei, parinte, incotro grabesti asa tare?!... ii striga el. Nu cumva sa te iei cu altele si sa uiti ca mai avem azi un botez!... Acestea zicand se repezi la preot sa-l traga de maneca, dar ramase si el agatat... Cum alergau ei asa toti cinci, agatati unul de altul de parca ar fi fost insirati pe-o sfoara, numai ce le trecura 7

pe dinainte doi tarani ce veneau de pe camp, cu sapele pe umeri. Preotul ii stiga de departe, rugandu-i sa-l scape pe el si pe dascal de pacostea asta. Dar indata ce-l atinsera taranii pe dascal, ramasera si ei agatati. Ei, comedie mare, sapte insi se insirau acum dupa Prostila, care zorea cu gasca la subsuoara!...Mersera ei ce mersera si intr-un sfarsit ajunsera intr-o cetate mare, unde domnea un imparat care avea o fiica, numai buna de maritat. Si era fiica imparatului atat de sanchie si de ursuza din fire, ca nimeni pana atunci n-o putuse face sa rada. Din aceasta pricina imparatul daduse o pravila in care sta scris ca acela care o va face pe domnita sa rada, o va lua de sotie. Auzind acestea, Prostila se infatisa inaintea fetei, cu gasca la subsoara si cu tot alaiul nastrusnic dupa el. Si cand ii vazu domnita pe toti sapte alergand in urma lui Prostila, de parca ar fi fost insirati pe-o sfoara, odata izbucni intrun hohot de ras, si rase cu atata pofta, ca nu mai fu chip sa se opreasca. Si daca vazu Prostila ca implinise porunca imparatului, cuteza sa-i ceara fata de nevasta, asa cum sta scris in pravila. Numai ca imparatului nu-i prea era pe plac ginerele si nascocea fel si fel de chichite ca sa scape de el. Pina la urma ii zise ca i-o va da de nevasta pe fie-sa numai atunci cand ii va aduce pe cineva care sa fie in stare sa bea tot vinul care ar incapea intr-o pivnita. Prostila se gandi ca omuletul din padure i-ar putea veni in ajutor cu un sfat de folos. Pori deci intr-acolo si cand ajunse zari un om care sedea jos , taman pe locul unde doborase copacul, si parea sa fie tare amarat. Prostila il intreba ce tot are pe inima de sta catranit si omul raspunse: - Cum as putea sa fiu altfel daca ma chinuie o amarnica de sete si n-am cu ce o stinge? Iar de apa, cat ar fi ea de rece, nu ma pot atinge, pentru ca numi prieste defel! E drept ca adineauri am golit un butoi cu vin, dar ce inseasmna o picatura la setea care ma frige pe mine? E taman ca o picatura de apa pe o piatra infierbantata, zau, asa! - Pai daca-i numai asta, atunci afla cami sta in putinta sa-ti astampar setea, ii zise Prostila. Hai, fratioare cu mine, si o sa bei pana n-o sa mai poti!... Il duse apoi in pivnita imparatului si omul nostru se infipse langa butoaiele cele mari si, luandu-le la rand, bau de stinse, pana ce incepura a-l durea salele, nu alta... Nici nu trecuse bine ziua si secase 8

vinul din toate butoaiele. Prostila se duse la curte si-i ceru din nou imparatului sa-i dea fata de nevasta. Dar ti-ai gasit sa i-o dea! ...Sadea catranit toata vremea si nu-i venea deloc sa-si marite odrasla dupa un neispravit ca acesta, caruia toata lumea ii zicea Prostila. Si ca sa scape de el, il mai puse la o incercare. Cica trebuia sa gaseasca un om care sa fie-n stare sa manance un munte de paine. Prostila nu statu mult pe ganduri, ci porni imediat la drum. Cand ajunse in padure, in acelasi loc unde doborase copacul, zari un om cu o mutra necajita, care-si tot strangea cureaua peste burta, vaicarindu-se intruna: - vai de maiculita mea, am infulecat un cuptor intreg de paine, dar cemi poate ajunge doar un cuptoras cand sunt lihnit de foame?!... Prin burta imi fluiera vantul si trebuie sa-mi strang tot mereu cureaua ca sa nu cad de-a-n picioarelea!... Auzind acestea, prostila se bucura tare mult si-i zise: - Mai, frate-miu, hai de te scoala si vino cu mine , c-o sa-ti dau sa mananci pana te-i ghiftui!... Ajunsera ei in cetatea imparateasca si ce sa vezi acolo: din faina care se stransese din intreaga imparatie, imparatul daduse porunca sa se faca un munte urias de paine. Paduretul cel hamesit de foame se aseza la poalele muntelui de paine si incepu sa infulece din el , de parca se bateau turcii la gura lui. Intr-o singura zi n-avu ce alege din muntele de paine ; si cand se lasase seara nu mai ramasese din el nicio faramita... Daca vazu asta Prostila, ii ceru pentru a treia oara imparatului sa-i dea fata de nevasta, dar acesta cauta sa umble si de asta-data cu fofarlica, doar, doar o scapa de el. Si in cuvinte mieroase il indemna sa-i aduca la curte o corabie atat de nazdravana, incat sa pluteasca si pe apa si pe uscat. - Cand te-oi vedea venind cu corabia la curtea palatului, ii mai zise el voind sa dea vorbelor un anume inteles, sa stii ca nu voi mai avea nicio pricina de impotrivire si ti-oi da fata de nevasta pe loc. Prostila porni iar in padure spre locul cu pricina si aici il gasi pe omuletul cel batran si carunt pe care-l ospatase din putinele lui bucate. Si batranul, ascultandu-i pasul, ii grai astfel: - Am mancat si am baut, acum am sa-ti dau si corabia! Acestea toate ti s-au cuvenit pe drept, fiindca n-am putut sa-ti uit bunatatea si mila pe care mi 9

le-ai aratat la nevoie. Si omuletul cel batran si carunt ii darui corabia nazdravana, care, pasamite, plutea si pe apa, si pe uscat. In clipa cand Prostila i-o aduse pesches imparatului, acesta nu mai avu ce sa zica - vezi bine ca i se dusesera pe apa sambetei toate siretlicurile - si-i dadu fata de nevasta. Si se facu o nunta ca-n povesti; iar dupa moartea imparatului, Prostila urca in scaunul domnesc si trai in fericire, pana la adanci batraneti, alaturi de nevasta lui.

Neghinita
de Barbu Stefanescu Delavrancea A fost odata o baba, batrana, batrana. Abia zarea de batrana ce era. Si mainile ii umblau la ciorap, iar in gandul ei se ruga la Dumnezeu s-o daruiasca cu un copil, ca n-avea decat pe unchiasul ei. Si unchiasul, ba la padure, ba la arie, ba la targ, iar baba sta singura cuc, ca toata ziulica i-ar fi tiuit tacerea in fundul urechilor daca n-ar fi stranunat si n-ar fi tusit cateodata. Ba uneori, ca sa-si mai tie de urat, tot ea vorbea si tot ea raspundea. Si radea ea de ea, ca si cum ar fi ras ea de altcineva, insirand ochiurile pe carlige. — Ei, ei, ce n-ar plati un flacau la batrantile noastre! — Cat, de? cat? — Ihi, ihi, mult de tot! — Adica ce, nu te-ai multumi si c-o fata mare? — Ba, ce sa zic, bine ar fi s-o fata... — Da, dar la fata vrea zestre. — S-ar gasi, ca eu si unchiasul avem ce ne trebuie si nu ne trebuie mult, trei coti de panza alba si cate un cosciug; iar boii mosului, iar plugul mosului, iar casa mosului si a babei, toate ar fi ale fetei. — Bine, matusa, bine, da' de unde si fata? Tu nu stii ca copacii uscati nu mai dau de la radacina? Si batrana incepu sa rada si sa ofteze: "hi, hi, hi, ooof, of!" 10

.. Adineauri eram in urechea ta a dreapta.. odata tresari ca. ca mult e pustiu cand usa se inchide peste doi batrani. Si batrana incepu sa rada.. — Ce neroada! — Ba neroada. tu sa cerni. apoi am trecut in a stanga. nu zau. — Daca e pe-asa. raspunse Neghinita razand. patrund in urechile oamenilor si-i ascult cum gandesc. Daca nu-ti sopteam eu ca copacul uscat nu mai da de la radacina.. nu gluma! — Dar daca ar fi cat un bob de mazare? Si tocmai cand da batrana capul peste cap de ras.... numai s-aud in casa "mama". omul spune mai putin decat gandeste. da' unde esti.. mama. s-am ras de m-am prapadit cand am vazut ce-ti trec prin minte. se uita si incepu sa se inchine. Tu sa-nsiri.. zise acelasi glas.. si ea sa rastoarne caldarea pe foc. si apele se intorc de la Dumnezeu. m-as multumi si pe-un copil cat ghemul. — Ba te-ai multumi si pe-o codana. — Da' daca ar fi mai mic? — Fie si mai mic. — Bine. numai tineretile ba. cine stie ce-ai mai fi spus. cand e la tinerete face nebunii fiindca e tanar. toate se intorc. se-auzi un glas ascutit si intepat: — Dar daca ar fi cat o neghinita? Batrana se uita. nu te rusina. — Ei. M-as multumi eu si pe un prichindel de baiat.. Baba isi lua inima in dinti si zise: — Ba-mi trebuie. si ea sa desire. Baba se facu ca para focului. de dupa usa. Asa e omul. Ce nu e la timp nu mai e niciodata. vad eu ca nu-ti trebuie copii.. bine. gandul lumii.. iar la 11 . — Zau asa. cine esti? — Cine sunt? Neghinita. tu sa pui de mamaliga. De mic ce sunt. as! Ce mi-a trecut? Nimic! — Nu e adevarat.— Ei. si ea sa risipeasca. Cand e mic face nebunii fiindca e mic.

si niste maini si picioruse ca niste firisoare de paiajen. — Sa te sarut. — Bine o fi de ei. si era mic cat o neghina. Pe ceilalti oameni cand ii minti te iau de guler si te judeca judecata dreapta. Eu ma las pe-o adiere si plutesc ca pe apa.. Neghinita mama.. Neghinita era frumos ca o piatra scumpa. Il saruta. ba si mai si: ei stiu ca-i minti. — Incet. iar eu ma plimbam prin urechile lor si le aflam gandul. Ba uneori intrec randunelele ca o sageata de argint. nu e asa deloc. Neghinita.batranete se gandeste la nebunii fiindca nu le poate face. ca-mi umplusi casa cu dragoste cand imi zisesi mama. Pana acum am mancat la mese imparatesti fara sa stie nimeni. ca ma strivesti. Deseara o sa se imbete de bucurie. — Ce bucurie pe unchiasul meu. Neghinita. si inghit. si de ei e rau ca trebuie sa porunceasca la multi. binele focului! Saracii mor de foame. Biata femeie facu niste ochi mari cat toate zilele si se mira toata de ce vazu pe mana. Neghinita al maicai? — Eu? Eu ma satur din fum. pe ei ii minti si dau din cap. Batrana pierdu sfiala si rabdarea si se rasti cat putu: — Neghinita. tasti pe nas. ca cerul de i s-ar fi deschis nu s-ar fi minunat mai mult. iar ei mor de mancare. si ma mladii pe apa vantului ca pe valurile marii. si avea niste ochisori ca doua scantei albastre. incet. Batrana dadu sa-l sarute. 12 . ca sa nu se strice trebile imparatiei. ci taca-ti gura si vin sa te vad! Si pe loc se-auzi un tast ca de lacusta si un bazait ca de albina. — Da' bine. — Da? Ei. si n-au ce face... tasti iar pe mana! — Incet. De saraci e rau ca n-au cui sa porunceasca.. — Iacata-ma si pe mine!. zise Neghinita. Batrana simti pe mana o picatura calda. — As. sa nu ma sorbi. zise batrana. cand o afla ca are si el un copil. Si ce-am mai ras cand ceilalti tremurau inaintea imparatilor. si tac. — Cum mananci tu.. tie-ti trebuie un an ca sa umbli cat altul umbla intr-o zi. mama.

Unul. se dete afund intr-o urma de vaca si incepu sa strige: — Mai vacari. Si se facu nevazut. si se dadu vantului. Ia sa vezi cum ii dau eu la arie. Unchiasul. dar ce fuga. dar nu ca baba. ca un strop de lumina. — Sa nu va paziti vacile. isi scrinti piciorul si incepu sa se vaiete. pusa pe-un deal mare si intins. De minunici ce era. Neghinita tasti. Neghinita sari pe-un cal si incepu sa strige: "Hi. Pamantul nu e mai mare ca fierul plugului? si-l despica fierul plugului. eu vreau sa vad pe tata acusi-acusic! Si batrana. parc-ar 13 . veniti de ma scoateti din inima pamantului. urechi de vacar. Tu nu esti mai mare ca mine? si te-au ostenit murgii in arie. il duse la arie. Unde-i vedea sase cai murgi treierand grau. fara nimic. iar Neghinita se intrista. hai. urechi de magar! le zise Neghinita. zise unchiasului: — Nu cata ca-s mititel. hai!" Ciupeste pe unul. intr-o unda de adiere. cand auzi cuvantul tata. iar vacarul. fara bici. cum izbeau. plec. vru sa-l striveasca si-si repezi calcaiul din baierile inimii. ca va fac pe voia gandului! Vacarii se luara dupa glas.— Ba e vorba. ca sa-l vada mai bine. Ajunse la unchias. Ceilalti incepura cu maciuca si. Dar ca sa se-arate grozav. cu mainile intinse si cu piciorusele deschise. Cruce lata. Bivolul nu e mai mare ca omul? si-l injuga omul. hi. cum va paziti mintile. minte intunecata. iar ailalta se ducea zbarnaind. ramaneau cu jumatatea in mana. I se sui pe nas. acolo sa te opresti. ciupeste pe altul. — Iata. mai. si sari alaturea. Pe drum intalni o cireada de vaci. ca dai peste unchiasul babei. Neghinita se arunca. minunat. pana detera peste Neghinita. Cum ajunse. Muntii nu-s mai mari ca oile? si-i pasc turmele. Codrul nu e mai mare ca un topor? si-l culca toporul la pamant. mai rau si mai prost dintre ei. lovind cu sete pamantul. se bucura de bucuria mosului si ii zise: — Aria mosului este cat vezi cu ochiul de departe. caii incepura sa fuga. Unchiasul se bucura. Cum ii deschise usa. raspunse Neghinita. Calul nu e mai mare ca copilul? si-l incaleca copilul.

si mult mai multe sunt altfel de cum sunt ticluite din condei. Tocmeala se facuse. ai fost sa n-ai copii. raspunse batranul. dupa Neghinita: — Doua pungi. Si iar mosul. da! Imparatul era la mare si la greu sfat cu toti carturarii. iar biata baba. maria-ta. invatatii imparatiei cascara ochii mari si se trasera de barbile lungi. in urechea mosului si ii sopti ce sa vorbeasca. — Mosule. crezand ca de la el zice: — Tu. Negustorul pleca. doua.. imparatul ramase inmarmurit. mosule. douazeci! Si mosul.fi avut douazeci de bice pe salele lor. tata. Cum il vazu negustorul. pentru un suflet? — Iti dau. Si daca negustorul ii spuse ca are un copil ca o neghinita. ai cumparat vreun suflet pe-o punga de bani? — Iti dau. vandut de bunavoie. Negustorul plati si lua pe Neghinita. zise Neghinita. 14 . Si mosul zise. asa ceva nu scrie la carte. hi-hai" si nu vad pe nimeni!" — Ei. — Iti dau. Neghinita striga mosului: — Mosule. iata si un negustor care trecea la scaunul imparatiei. ii zise negustorul. cu toate soaptele bietului Neghinita. — Mosule. Neghinita opri caii si sari in palma unchiasului. da' tot el sopti mosului:: "Fie!" Si mosul zise: — Fie! Batu palma in palma cu negustorul.. — Nu se poate.. iti dau o punga de bani pe el. Neghinita vazu lacomia. — Ba se poate. ca multe se pot si nu stau in carti. cine mana caii asa de grozav. tacu. se gandi sa duca imparatului asa minune.. Neghinita. zise negustorul. calcand in gura lacomiei. ca bantuia seceta si molima.... sarind pe masa sfatului. sfar. zece. m-a daruit Dumnezeu cu un copil ca o neghina. ca eu aud "hihai. da' cu mintea cat zece ca mine si ca d-ta. Mosul ingalbeni si zise. Si cum se crucea mosul. care vinzi si cumperi.. iar dupa soapta lui Neghinita: — Sufletele se daruiesc Domnului si se vand Necuratului.

incepu sfatul. maria-ta. cat o nuca de mare. tu. pasi-pasi.Si dupa ce se minunara cat se minunara. — Tu. cerand iertare. si de-acolo zise razand: — Invata. cum afla gandul tuturora. asculta cuvintele si intrebarile imparatului. Asa afla. toata din aur-lamur si impodobita cu pietre scumpe. pana intra in urechea invatatului care cauta in stele cu ocheanele. tu nu stii ca un invatat pe scaunul domniei ar face mai multe boroboate ca un neghiob. Neghinita. ci ca-i placea inelul imparatului. Imparatul porunci sa-i toarne lui Neghinita o casa cu zece caturi. altul ca ce n-ar da el pentru o sticla de vin. Neghinita. in loc sa se gandeasca la sfat. asa e. Neghinita ramase la sfat si se pierdu din ochii tuturora. — Tu. el de la el. zbughi in urechea imparatului si ii sopti tot. care cati in stele. Imparatul. Se duse binisor si intra in urechea carturarului care zicea ca stie martuntaiele omului si leacurile bolilor. din fir pana in ata. numai ca sa se tie de nazdravanii. apoi in crestetul capului. tu iti pregatesti limba ca sa ma minti. cam de nevoie. Si. altul ca imparatul e om ca toti oamenii. pe rand. ti-ai facut ochii ochean si-mi vezi nasul cat un bustean. altul ca bine e sa fii imparat. ai omori mai putini oameni? Doctorul se cutremura si dadu si el in genunchi. si intelese ca acest vestit carturar. tu te 15 . pe umar. Neghinita se sui pe mana imparatului. cam de voie. Iar carturarii isi detera ghies pe sub masa si plecara ochii in jos. se manie foc si le zise: — Ei. daca ai avea inelul meu. tu crezi ca intr-o sticla cu vin este mai mult duh decat in capul meu. Imparatul. Astfel ti-e gandul la sfatul domnesc? Carturarul se cutremura si dadu in genunchi. se rasti imparatul catre doctor. a citit in mintea lor. cu fruntea cat toate zilele. Acolo asculta ce asculta. ca unul se gandea la o cucoana frumoasa. ca cei mai mici sunt cei mai mari. se gandea ca imparatul are nasul cam mare. Asta se gandea nu la sfat. crezand ca singur. raspunse: — Asa e. te gandesti la secaturi si nu vezi ca esti cu un picior in groapa. incet-incet. numai unul. ca altul se gandea cam ce linguseala sa carpeasca imparatului. zise imparatul necajit alorlalti.

— Acum ce sa le fac. Imparatul rase cu pofta si-i fagadui o leafa mai mare. se crucira si tot nu le venea sa creada.pricepi ca imparatul e om ca toti oamenii. cu ciuda. se minunara. socotesc ca nu stiu nimic si tot ma gandesc ca mi-e leafa prea mica. Neghinita o zbughise in urechea imparatesei si-i aflase gandul: "Ca ce bine-ar fi sa mai fie o data imparatul tanar!" Si intr-o clipa intra in urechea dreapta a imparatului. zise imparatul manios. Imparateasa se gandi si incepu sa rada. cel mai cuminte. dar tu. dar.. iar Neghinita. Iata. raspunse imparatul. nedomirit de cum ghicise gandurile tuturora. ghiceste-mi si mie un gand. Vazand insa ca cel din urma carturar. nu e vorba. ba cu luminatia-sa imparateasa. decat te-ai necajit cu trebile si cu nevoile imparatiei. ai dormit. Cum ai sta maria-ta pe scaunul lumii cand lumea ar afla adevarul? Imparatul zambi. la vreme de batranete. zau asa. Cu totii cazura in genunchi. zise imparateasa. numai tie ti-e mintea la sfatul domnesc. mai bine sa spun si eu decat sa afli maria-ta. fara invatati cine sa minta lumea? — Sa nu fie decat adevarul pe lume! — Ferit-a Dumnezeu! Ce-ai face chiar maria-ta fara minciuna? Apoi maria-ta ti-ai facut socoteala vietii? Mai multe ceasuri ai mancat. cand aflara ca imparatul. care se suise in crestetul imparatului: — Ferit-a Dumnezeu. ai petrecut. iar tu abia te tii sa nu casti o gura cat sa inghiti imparatia toata. ti-ai socotit cazanele cu bani. — Imparate. da' nu te gandesti ca invatatii sunt ca neoamenii. de ce tremuri? — Maria-ta. ii zise: — Ei. sa le tai capul? Carturarii murira si inviara. vazand pe Neghinita. care se gandise la sfat. apoi sparse sfatul carturarilor si pleca cu Neghinita in crestetul capului. Imparateasa si cuconii ei. — Sa vedem. zise bietul batran. ghiceste gandurile oamenilor. maria-ta. si sopa-sopa-sopa. tremura mereu. ba si fara ea.. Imparatul — Pace! Imparateasa radea si zicea: 16 . dar zambi ca sa dreaga treaba si ii ierta pe toti. ai vanat.

maria-ta! Intinde-te colea. sau fanul cu frumusetea? —Neghinita. sus pe umarul lui. imparateasa. Neghinita ii intrase intr-o ureche. care e mai usoara.. — Ei. de manca. omule de Dumnezeu. si sa-mi spui drept care e mai dulce la oase? Scaunul cu scumpetea. maine asa. spune-i mereu acelasi lucru. Imparatul iesi plangand din cetate. maria-ta! Pune foaie lata de lipan pe deasupra pletelor albe si spune-mi drept. de sta la sfat mare. unde mi-e scaunul imparatesc pe care au stat atatia mosi-stramosi ai mei? — Ci taci. unde mi-e coroana cu stemele si cu luminile? — Ci taci. Neghinita.." In sfarsit. maria-ta! Ia taie un corn si fa-ti.. ei.. Sparse sfatul cel vechi si chema altul nou. de se scula. Carja te sprijina. sa-l las fara sfetnicii cei credinciosi si sa-l incurc cu nebunii. Neghinita. pe fanul inflorit si moale. pana nu mai avu incotro. o carja. de-si mangaia cuconii. de umbla in fruntea ostilor. omul crede. bine te gandisi tu. Neghinita intelese. si tasti in urechea stanga. Buzduganul e greu la batranete. Imparateasa se rusina.. imparatul era cam tare de urechea dreapta. colea. de se culca. coroana cu grijile sau lipanul cu umbrele? 17 . Imparatul se lumina la fata.. — Acu sa-l vedem! zise impielitatul de Neghinita. Am sa-i fac una si buna imparatului. intru in pamant! De cate ori n-am dat dracului sfaturile imparatiei cand nu se mai ispraveau pana dupa miezul noptii. Azi asa. imparateasa. cum aruncara pe bietul imparat din scaunul neamului lui. si iar sopasopa. — Ei. pleca ochii in jos si se gandi: "Dar daca o ghici si la ce m-oi fi gandit inainte.. maria-ta? tine-ti firea. rase cu hohote si zise: — Ei. nu fi muiere. ca omul e prost. si isi zise intr-o buna dimineata: "Vezi ce e omul! Spune-i orice.. ce-i veni lui Neghinita. cum sa nu plang?! Unde mi-e toiagul imparatesc? — Ci taci. un gand nu-l mai slabea: "Nu vezi. da' tot muiere! De. te doboara. da' nu se poate. — De ce plangi. Ce nu crede intai crede mai pe urma.. Tot unu si unu! Cum venira. Neghinita. vru sa rada si de imparat. ei. dadu din cap..— Vezi ca nu ghicesti? vezi? Pasamite." Imparatul. ca ti-au imbatranit sfetnicii si imparatia merge rau?" Pasamite.

ba taie capul unuia. iar maria-ta. mai zise imparatul. purtand grija tuturora. erai sluga tuturora. nu om. asa o fi. si orb.— Asa o fi. Bietul pribeag statu pe ganduri. de ce-l bat pe ala. maria-ta! Adica ce slavire? Toata viata. de ce-or fi atatia oameni goi si desculti? — Fiindca imparatul e orb si nu vede. Se mai imbuna imparatul la cuvantul lui Neghinita si se duse. cumpatat la mancare si la bautura.. de-aia maria-ta ai fost cel mai sluga. in toata imparatia. ba sfaturi. si sa vezi maria-ta. de i-o veni pofta.. inainte de-a fi imparat. vedea. Vezi. si lacom. — Neghinita. — Neghinita. Si esti mai mare. cel mai nevolnic din toata imparatia. oftand tocmai din baierile inimii. dar cand ma gandesc in ce slava eram ieri. si somnoros? — Ei. ba cate si mai cate. fiindca stii tu sa le potrivesti. c-o foaie de lipan pe cap si sprijinit pe-o carja de corn.. in mijlocul unui oras mare. de ce batranul ala s-o fi muncind sa roada in gingii o cojita uscata? — Fiindca imparatul mananca prea mult. ba asculta pasurile. de ce-o munci unii si noaptea. S-apoi. de dau pe branci? — Ca sa doarma imparatul si ziua. poi. ba citeste jalbele.. Marire sa fi fost asta? Dar ia gandeste-te maria-ta ca un supus era supusul marieitale s-avea un stapan. ba intinde la bice pe altul. mare si zise: 18 .. nu imparat. atunci de ce sa vie pe scaunul meu un imparat si surd. — Neghinita. raspunse Neghinita. in crucis si in curmezis. ba razboaie.. de racneste ca din gura de sarpe? — Fiindca imparatul e surd si n-aude. acum esti om. se potriveste s-asa. — Neghinita. imi vine sa scald tot pamantul cu lacrimile mele! — Ci taci. si mai multe fara sa vrei de cate pe vrute. Si de ce vedea se minuna si intreba pe Neghinita: — Neghinita. cine stie? Socotesti maria-ta ca boierii pot ceva fara prostime? Sa ceara prostimea pe vechiul lor imparat. Neghinita. Curata socoteala: erai imparat. auzea. acolo te duc picioarele. muncea. ca unde-ti spune gandul.

— Tu mi-ai fost? Tu m-ai facut sa cad din scaunul imparatiei? Bine! Am eu ac de cojocul tau! Imparatul. auzind acest glas tare in fundul urechii. cu sfetnici cu tot.—Neghinita. ca din senin. ori ti s-a facut foame si-ti vine sa dormi? La toate vine randul. Niste voinici. aduceau vestea ca norodul a bagat la duba pe imparatul al nou.. sa mai faca vreo dracie. — Un imparat daca n-a sti el de la el adevarul. crezand ca e in a stanga." Si incepu sa strige din toate puterile in urechea cu care imparatul auzea de minune. si as sti eu sa fac cum e bine. Cum auzi batranul. porunci sa-l lege de gat cu un fir lung de matase si-l cobori de-l ineca in putul din curtea domneasca. dupa cum se intoarce roata. Cand colo. ii zvacni inima si-si trase o palma cat putu peste ureche.. Asa sfarsi bietul Neghinita 19 . mai vezi. ce sa fie? Stafeta mare. ca eu sunt! Si-l cunoscura toti.. "Nu face nimic. mai auzi. ca de-aia e roata. ca parca se cutremura pamantul. o duduitura. mult cuvant ai! Acum s-ajung imparat. abia sfarsise vorba de pe urma. Cu stanga n-auzea de loc.. Mi-e lene sa ma mut. si ii detera in genunchi. si ca cheama iarasi pe adevaratul imparat. s-auzi o galagie. nu-l mai afla de la nimeni! Imparatul. infuriat. Intr-o zi vru sa glumeasca cu imparatul. cu suliti lungi. voi striga. Iar Neghinita. In loc sa soptesc. Ii intra in urechea dreapta. sa stii ca ce credeam eu ca-mi trece prin minte era numai in ureche! Si cand isi scutura urechea in podul palmei. sa se intoarca. de colo. zise voinicilor: — Stati. un vaiet. gandul lumii. Neghinita cazu lesinat. zicand: — Iiiii. iar nu sa stea locului. de pe umar: — Maria-ta. se gandi Neghinita. Si-i veni randul si lui Neghinita. Si.

Omul i-a dat sarpelui tot ce si-a dorit si l-a iubit ca pe propriul copil. Omul s-a invoit bucuros si sarpele i s-a incolacit in jurul gatului. sa-i fie copil de suflet. Omul nu il mai putea cara in carca de garbov ce era pe sarpe. iar sarpele a crescut. sa mai poata respira si el in voie. numai sa se invoiasca. dormeau impreuna si erau multumiti unul de celalalt. atunci si omul trebuie sa-l poarte la gat pana va muri.Copilul cel istet de Petre Ispirescu A fost odata un om bogat. caruia ii murise sotia. sa umble de dimineata prin cetate si prima fiinta ce-i va iesi in cale. domnule judecator. Kamill Maximilian statea pe un bustean. In drum spre casa a vazut niste copii cara se jucau si s-a apropiat de ei. Omul l-a intrebat pe sarpe daca vrea sa-i fie copil de suflet. iar cand va muri ii va lasa intreaga avere. Toate le faceau impreuna. pentru ca si-a iubit foarte mult nevasta. pierzand orice speranta. Degeaba l-a tot rugat omul pe copilul sau de suflet sa se dea jos. De atunci au fost nedespartiti. decat sa ma porti intotdeauna in carca -zise sarpele. Intr-o zi i-a venit o idee trasnita. Din aceasta pricina era tare mahnit si nu stia cum sa-si faca rost de o ruda. Sarpele a raspuns ca vrea.Ajutati-ma. .Cum adica sa ne invoim -a intrebat omul. . ca de insurat a doua oara nu mai vroia. fiindu-i copil. Omul a plecat de la judecator si mai necajit decat a fost inainte. . nici macar vreun var mai indepartat sau vreun unchi. Numai ca omul a imbatranit. ca-i va da tot ce isi va dori. Mergand asa fara tinta a intalnit un sarpe micut. macar cateva ore. judecatorul a zis ca nu are ce sa faca. el era 20 . Disperat omul s-a dus la judecator si l-a rugat sa-i faca dreptate. El nu mai avea nici un neam. sarpele era de neclintit in hotararea sa de a respecta vechea invoiala. mancau impreuna. care de atata bine crescuse foarte mult. pentru ca nu mai rabd aceasta povara! Dar dupa ce sarpele a povestit cum le-a fost invoiala.Nu iti cer nimic mai mult. Sarpele si-a tinut fagaduiala.

imparatul, iar langa el pe un bustean mai mic, Maria-Alexandra in chip de imparateasa. Ceilalti copii se inghesuiau in jurul lor, ascultand poruncile. Omul a intrebat copiii daca nu ii pot face si lui judecata. Ei au raspuns foarte seriosi, ca se poate. Atunci omul si-a povestit necazul. Cand a vrut sa zica sarpele ceva, Kamill Maximilian a strigat la el: - Cum indraznesti sa ii vorbesti de acolo de sus imparatului. Nu stii ca impricinatii trebuie sa stea la judecata jos la pamant. Cand sarpele a coborat Kamill a zis: - Acest copil, caruia nu ii este mila de parintii lui, nu merita sa vada lumina soarelui. Pe el copii, aruncati cu pietre! Iar copii au aruncat cu pietre pana au strivit sarpele. Omul a plecat acasa mantuit de judecata unui copil.

Aventura unei frunze de toamna
A fost odata, tare demult un imparat batran care avea numerosi slujitori voinici ca ursul si tari ca piatra. Acestia isi asumau raspunderea asupra unor sute de copile care mai de care mai blande si mai frumoase. Omenii inca de mult, pe acest batran imparat l-au numit Copac, pentru ca sta de veghe toata noaptea si toata ziua adaposteste pe toti trecatorii lasandu-i sa stea la umbra frunzelor care erau copilele. Slujitorii, dupa iscusinta lor aveau nume de ramuri. Toti acestia formau impreuna un singur copac cu multe ramuri si frunze, un copac batran de neintrecut la numarul anilor. Ziua era tot mai zglobie si copacul juca diferite jocuri cu ramurile si frunzele care traiau in liniste si pace. Intr-o zi se napusti asupra lor un vant tare si puternic de spargea ferestrele oamenilor si ridica in slava hartiile si praful de pe drum. Atunci, copacul tata-imparat chema toate frunzele si pe toti slujitorii si le spuse:

21

- Dragii mei copilasi, suntem aproape in pragul despartirii, vantul sufla aspru spre frunze fara pic de mila. Nu se stie care dintre voi va asterne un covor de rugina si nici nu se stie care va avea mai multe zile. Eu, ca tata, va sfatuiesc sa nu umblati hai-hui, ci tineti-va de frunza mama si aveti grija sa nu va dezlipiti de ea.Vorbele imparatului sunau tare si zgomotos: se auzea cum vantul trece prin el ca o sabie, se vedea cum tremura si cat pe ce era sa se aplece la pamant cu toata imparatia. Dar sa lasam asta pentru mai tarziu si sa vedem ce s-a intamplat mai departe. Mezina, frunza rea si neascultatoare, dar totodata grijulie pentru imparatiile din jur, se strecura pe sub ramuri si o lua din loc prin vecini sa vesteasca de sfaturile batranului. Merse ce merse din loc in loc si mai vestea pe cate un imparat care ii iesea in cale de primejdia si nenorocirea ce avea sa urmeze. Unul dintre imparati o opri din drum si o lua de mana zicandu-i: - Draga mea copila, dulce si blajina, am aflat ce vremuri vor veni dar de asta nu-ti face griji si sa nu-ti fie teama. Sa stii ca va veni toamna. Fata-frunza facu niste ochi mari si isi inchipui ca toamna este un monstru, o stafie, o sperietoare de ciori, ori un cantec, un leagan, un copil... - Ce-ar fi sa-l intreb "cum e toamna?", isi zise in gand mezina frunza. Si hotarata de acest lucru prinse curaj si spuse: - Batranule unchi, ce este toamna? - Toamna este a treia fiica a anului ce coboara din inaltul cerului sa-si astearna trena ei de culoare galben-brun-aramie, trena fiind voi frunzele care veti asterne un covor de rugina peste intreaga natura. De cum soseste de pe dealuri, inceoe a stropi cu manunchi de ciumafai, natura uda, dand pentru ea cularea ei simbolica de toamna. Atunci soarele va cobora spre asfintit. Racoarea va brazda intinsul si deodata samanta se va scutura, frunzele ingalbenite se vor desprinde de pe ramulrile copacilor si se vor cufunda intr-un somn adanc pentru totdeauna. Bruma rece si vantul sturlubatic sunt prieteni nedespartiti ai toamnei. Impreuna vor salta frunzele in sus pana in inaltul cerului iar apoi le vor lasa din nou pe pamant. Voi va veti apleca in fata toamnei parasind copacul 22

definitiv, tatal care v-a sustinut atata timp in adierea vantului slab. Dar pentru oamnenii vrednici, toamna este ca o pagina din cartea vietii care isi aduce roadele ei cu ea. De cum o zaresc se apuca cu grija sa-i culeaga vesmintele cum sunt: perele, merele, nucile, gutuile pentru care au muncit tot anul. Dar toamna nu este mai prejos caci ea e mandra si fericita de vrednicia lor si de aceea le acorda toata increderea si speranta ei. Dupa cateva secunde, din fantezia povestirii fata frunza facu niste ochi mari si galbeni ca semn de dezmortire, il saluta cuviincios pe batranul copac, ii spuse "la revedere" cu un glas stins subtire si se indrepta iute spre casa parinteasca. Ajunsa acasa fu intrebata de parinti pe unde a umblat iar ea, cu lacrimi in ochi, istorisi tot ce i s-a intamplat. Cum termina, se uita pe dealuri si frumoasa toamna se apropie de ea. Fructele ii tineau trena, coronita de flori stralucea din ce in ce mai tare, in calea ei se aseza frunze de miresme de flori. Dar, in sfarsit, ajunse la tatal imparat si cu incuviintarea lui lua toata calea frunzelor, copilele si le duse cu ea, ramanand in urma dorul parintilor, lacrimi amare, pustietate, iar inainte frunze ce se roteau in jurul toamnei.Doar o urma a mai ramas, o lacrima de frunza si roua ce se aseza pe copacul imparat. El urma sa stea de veghe si sa adaposteasca in continuare toti trecatorii care faceau popasuri sub el.

Fat-frumos si lupul cel nazdravan
de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata, a fost un imparat si o imparateasa. Ei aveau trei copii. Mai aveau pe langa palaturile lor o gradina foarte frumoasa. Si atat de dragi ii erau florile acestui imparat, incat insusi cu multa tragere de inima le plivea si ingrijea de gradina. In fundul acestei gradini crescuse un mar cu totul si cu totul de aur. Imparatul nu mai putea de bucurie ca in gradina sa se afla un asa pom cum nu se gasea in toata lumea. Se tot intorcea pe langa dansul si 23

se tot uita pe de toate partile la el, de i se scurgeau ochii. Cand, intr-o zi, vazu ca pomul inmugureste, infloreste, se scutura florile si roadele se arata; apoi spre seara da in parguiala. Ii zambea mustata imparatului si ii lasa gura apa, cand se gandea ca a doua zi o sa aiba la masa sa mere de aur, lucru ce nu se auzise pana atunci. A doua zi nu se luminase bine de ziua, si imparatul era in gradina ca sa vaza merele cele aurite si sa-si impace nesatiul ce avea de a se uita la dansele. Dara ramase ca iesit din minte, cand, in loc de mere coapte aurii, vazu ca pomul inmugurise din nou, iara merele nicaieri. Inca fiind acolo, vazu cum infloreste pomul, cum ii cade florile si cum roadele se arata iarasi. Atunci ii mai veni inima la loc si se multumi a astepta pana a doua zi. In ziua urmatoare, ia merele de unde nu e. S-a suparat imparatul, nevoie mare, si porunci la paznici sa se puie sa prinza pe hoti. Dara asi! unde e pomana aia! Pomul inflorea in fiecare zi, se scuturau florile, rodul crestea si seara da in parg. Noaptea se cocea. Oarecine venea atunci si le lua, fara sa prinza de veste oamenii imparatului. Pare ca era un lucru facut: acel cineva care lua merele isi batea joc si de imparatul si de toti paznicii lui. Acestui imparat acum nu-i mai era ca nu poate avea mere aurite la masa lui, ciuda cea mai mare era ca nici parga acestui pom nu o vazuse macar. Aceasta il intrista pana intratata incat p-aci era sa se scoboare din scaunul imparatiei si sa-l dea celui ce se va lega a prinde pe hot. Fiii acestui imparat, pasamite ca-i simtira gandul, caci venira inaintea lui si-l rugara sa-i lase a pandi si ei. Mare fu bucuria imparatului cand auzi din gura fiului sau celui mai mare legatura ce facea de a pune mana pe hot. Le dete, deci, voie, si ei se pusera pe lucru. Pandi in ziua dintai fiul cel mare; dara pati rusinea ce patise si ceilalti pandari din naintea lui. A doua zi pandi si cel mijlociu; dara nici el nu fu mai breaz, ci se intoarse la tatal sau cu nasul in jos. Ei spusera ca pana la miezul noptii o duc cum o duc, dara ca dupa aceea nu se pot tine pe picioare de piroteala ce-i apuca si cad intr-un somn adanc, si nu mai stiu nimic. 24

Fiul cel mai mic asculta si tacea. Apoi, dupa ce sfarsira de spus fratii cei mai mari ce li se intamplase, se ceru si el de la tata-sau ca sa-l lase sa pandeasca si el. Cat de trist era tata-sau pentru ca nu se gasea nici un voinic care sa-i prinza pe hotii merelor, rase cand il auzi. Iara dupa multe rugaciuni se indupleca. Atunci fiul cel mai mic se pregati de panda. Cum veni seara, isi lua tolba cu sagetile, arcul si palosul, si se duse in gradina. Isi alese un loc singuratic si departat de orice pom si de zidari, astfel ca sa n-aiba de ce se rezema. Se hotari a sta in picioare pe un trunchi de pom taiat, astfel incat cand i-ar veni somn si ar motai, sa caza jos si sa se destepte. Asa facu, si dupa ce cazu de vro doua ori, i se sperie somnul si ramase treaz si nebantuit de piroteala. Cand, colea despre ziua, cand somnul e mai dulce, auzi un falfait ca de un stol de paseri ca se apropie. Trase cu urechea si simti ca cineva jumuleste pomul de mere. Scoase o sageata din tolba, o aseza la arc si, trac! trase o sageata si nu se facu nici o miscare. Trac! mai trase una si iarasi nimic. Cand trase cu a treia, falfaitul se auzi din nou si el pricepu ca stolul de pasari trebuie sa fi zburat. Se apropie de marul de aur si vazu ca hotul n-avusese timp a lua toate merele. Luase ce luase, dara tot mai ramasese. Stand el acolo, i se paru ca vede lucind ceva pe jos. Se pleca si ridica acel ceva ce lucea. Cand, ce sa vezi d-ta? doua pene cu totul si cu totul de aur. Cum se facu ziua, culese cateva mere, le puse pe o tipsie de aur, si cu penele la caciula se duse de le infatisa tatalui sau. Imparatul vazand merele, mai-mai era sa-si iasa din minti, de bucurie; dara isi tinu firea. Puse de striga prin toata cetatea ca fiul sau cel mic a izbutit sa aduca mere si sa si afle ca hotul este o pasare. Fat-Frumos zise tatalui sau sa-i dea voie acum sa caute si pe hot. Tatal sau nu mai voia sa stie de hot, deoarece i-a ajutat Dumnezeu sa vaza merele cele atat de mult dorite. Dara fiul cel mic al imparatului nu se lasa numai pe aceea, ci starui pana ce imparatul ii dete voie sa mearga a cauta si pe hot. Se

25

gati de drum; iara cand fu a pleca, isi scoase penele cele de aur de la caciula si le dete imparatesei, muma lui, ca sa le poarte ea pana s-o intoarce el. Lua haine de primeneala si bani de cheltuiala, isi atarna tolba cu sagetile la spate, palosul la coapsa stanga, si, cu arcul intr-o mana si cu alta de gatul credinciosului sau, porni la drum. Si aide, si aide, merse cale lunga departata, pana ce ajunse in pustietate. Aci facu popas si sfatuindu-se cu robul sau cel credin- cios, gasi cu cale sa apuce spre rasarit. Mai calatorind ei o bucata buna, ajunse la o padure deasa si stufoasa. Prin bungetul asta de padure mergand ei pe dibuitele, caci altfel era peste poate, zarira in departare un lup groaznic de mare si cu fruntea de arama. Indata se si gatira de aparare. Cand fura aproape de lup de o bataie de sageata, puse Fat-Frumos arcul la ochi. Vazand lupul una ca aceasta, striga: - Stai, Fat-Frumos, nu ma sageta, ca mult bine ti-oi prinde vreodata. Fat-Frumos il asculta si lasa arcul in jos. Apropiindu-se lupul si intrebandu-l unde merge si ce cauta prin astfel de paduri nestrabatute de picior de om, Fat-Frumos ii spuse toata intamplarea cu merele din gradina tatalui sau, si ca acum merge sa caute pe hot. Lupul ii spuse ca hotul era imparatul pasarilor. Ca el cand venea a fura merele, aduna pasarile cele mai agere la zbor si cu ele in stol venea de le culegea. Ca acea pasare se afla la imparatia de la marginea acestei paduri. Ii mai spuse ca toata megiesia se vaita de furturile ce face ea poamelor de prin gradini, si le arata drumul cel mai apropiat si mai lesnicios. Apoi, dandu-i un merisor frumos la vedere, ii mai zise: - Tine, Fat-Frumos, acest merisor. Cand vei avea trebuinta de mine vreodata, sa te uiti la el, sa gandesti la mine si eu indata voi fi acolo. Fat-Frumos primi merisorul si-l baga in san, apoi, luandu-si ramas bun, porni cu credinciosul sau si, strabatand desisurile padurii, ajunse la cetatea in care se afla acea pasare. Cerceta prin cetate si i se spuse ca imparatul locului aceluia o tine intr-o colivie de aur in gradina sa. Aceasta ii fu de ajuns a sti. Dete cateva tarcoale curtii imparatesti si lua aminte la toate amanunturile ce inconjura curtea. Cum se facu seara, veni cu 26

credinciosul sau si se pitula la un colt, asteptand acolo pana se linistira toti cei din curte. Apoi credinciosul lui puindu-se piua, Fat-Frumos se urca pe dansul; d-aci pe coama zidului, si sari in gradina. Cand puse mana pe colivie, o data tipa pasarea si, cat ai zice mei, se vazu inconjurat de o multime de paseri, care mai mici, care mai mari, tipand pre limba lor. Si atata larma facura, incat se desteptara toti slujitorii imparatesti. Si viind in gradina, gasira pe Fat-Frumos cu colivia in mana si pasarile dandu-se la el sa-l sfasie, iara el aparandu-se. Pusera slujitorii mana pe el si-l dusera la imparatul, carele si dansul se sculase sa vaza ce se intamplase. Cum il vazu imparatul, il si cunoscu; apoi prinse a-i zice: - Imi pare rau, Fat-Frumos, de aceasta intamplare. De ai fi venit cu binele, sau cu rugaciuni, sa-mi ceri pasarea, poate m-as fi induplecat sa ti-o dau de bunavoia mea; dara acum, prins cu mana in sac, cum se zice, dupa datinile noastre, cu moarte trebuie sa mori. Si numele iti va ramanea pangarit cu ponosul de talhar. - Aceasta pasare, luminate imparate, raspunse Fat-Frumos, ne-a jefuit de mai multe ori merele de aur din pomul ce are tatane-meu in gradina sa, si de aceea am venit sa pui mana pe hot. - Poate sa fie adevarat ceea ce spui tu, Fat-Frumos, dara la noi, impotriva datinelor noastre eu n-am nici o putere. Numai o slujba insemnata facuta imparatiei noastre te poate scapa si de ponos si de moarte. - Spune ce slujba sa-ti fac, si ma voi incumeta. - De vei izbuti sa-mi aduci iapa cea sireapa ce este la curtea imparatului meu vecin, vei scapa cu fata curata, si-ti voi da pasarea cu colivia. Fat-Frumos primi. Si chiar in acea zi si pleca cu credinciosul sau rob. Ajungand la curtea imparatului vecin, lua cunostinta de iapa si de imprejmuirea curtii. Apoi, cum veni seara, se aseza cu credin- ciosul lui la un colt de curte, unde i se paru a fi un loc de parleaz. El vazuse iapa cum o plimbau doi slujitori, si se minuna de frumusetea ei. Ea era alba, avea capastrul aurit si impodobit cu pietre nestemate, de lumina ca soarele. 27

Pe la miez de noapte, cand somnul este mai dulce, Fat-Frumos zise credinciosului sau de se puse piua, iara el se urca pe dansul, apoi pe zid si sari in curtea imparatului. Merse pe dibuitele si in varful degetelor, pana ce ajunse la grajd; si, deschizand usa, puse mana pe capastru si tragea iapa dupa dansul. Cum ajunse iapa la usa grajdului, unde nincheza o data de haui vazduhul si urla toata curtea si palaturile. Indata sarira toti cu totul, pusera mana pe Fat-Frumos si-l dusera la imparatul, carele si el se sculase. Acesta, cum il vazu pe Fat-Frumos, il si cunoscu. Il infrunta pentru fapta cea miseleasca ce era sa savarseasca, si-i spuse ca datinele tarii sale da mortii pe furi, si ca impotriva acelor datine el n-are nici o putere. Fat-Frumos ii spuse drept toata siritenia cu merele, cu pasarea si cu cele ce ii zisese sa faca imparatul, vecinul sau. Atunci imparatul ii zise: - De vei putea, Fat-Frumos, sa-mi aduci pe Zana Craiasa, poate ca vei izbuti sa scapi de moarte si sa-ti ramaie numele nepatat. Fat-Frumos se incumese si, luand pe credinciosul sau cu sine, pleca. Pe drum isi aduse aminte de merisor. Il scoase din san, se uita la dansul si se gandi la lup. Si cat te-ai sterge la ochi, lupul fu aci. - Ce poftesti, Fat-Frumos? ii zise. - Ce sa poftesc, ii raspunse el. Iaca, iaca, iaca ce mi s-a intamplat. Cum sa fac eu acum sa ma intorc cu isprava buna? - De asta iti este? Las' pe mine, ca treaba este ca si sfarsita. Si pornira catesitrei spre Zana Craiasa. Cand fura aproape de Zana Craiasa, facura popas intr-o padure de unde se vedea palaturile cele stralucite ale zanei. Se invoira ca Fat-Frumos si cu credinciosul sau sa astepte la tulpina unui copac batran, pana s-o intoarce lupul. Si mandre palaturi mai avea zana, mare. Insusi lupul se mira de frumusetea si de randuiala cea buna ce era p-acolo. Cum ajunse, facu ce facu si se furisa in gradina. 28

Ce sa vezi d-ta? Nici un pom nu mai era verde. Le cazuse frunza, si cracile, si ramurelele, de erau ca despuiati. Pe jos, frunzele cazute erau facute scrum de uscaciune. Numai un stuf de trandafiri mai era infrunzit si plin de boboci, unii in floare si altii deschisi. Ca sa ajunga pana la dansul, lupul trebui sa mearga in varful degetelor ca sa nu fasie frunzetul cel uscat, si se ascunse in acel crangulet inflorit. Stand el acolo si pandind, iata ca iese Zana Craiasa din palaturi, insotita de douazeci si patru de roabe, ca sa se plimbe prin gradina. Cand o vazu lupul, p-aci, p-aci era sa uite pentru ce venise si sa se dea de gol; dara se stapani. Caci era asa de frumoasa, cat nu s-a mai vazut si nu se va mai vedea pe fata pamantului. Avea un par, nene, cu totul si cu totul de aur. Cositele ei lungi si stufoase, de-i batea pulpele. Cand se uita la cineva cu ochii ei ceia mari si negri ca murele, il baga in boale; avea niste sprancene bine arcuite, de pare ca erau scrise, si o pielita mai alba ca spuma laptelui. Dupa ce dete cateva tarcoale prin gradina cu roabele dupa dansa, veni si la stuful de trandafir sa rupa cateva flori. Cand lupul, care era ascuns in crang, odata se repezi, o lua in brate si pe ici ti-a fost drumul. Iara roabele, de spaima se imprastiara ca puii de potarniche. Intr-un suflet alerga lupul si o dete lesinata in bratele lui Fat-Frumos. Acesta, cum o vazu, se pierdu cu firea; dara lupul ii aduse aminte ca e voinic, si-si veni in sine. Multi imparati voise sa o fure, dara se rapusera. Fat-Frumos prinsese mila de ea, si nu-i mai venea a o da altuia. Zana Craiasa, dupa ce se destepta din lesin si se vazu in bratele lui FatFrumos, prinse a-i zice: - Daca tu esti lupul care m-a furat, a ta sa fiu. Fat-Frumos ii raspunse: - A mea sa fii, nedespartita pana la moarte. Apoi se intelesera la cuvinte, si spuse fiecare siritenia istoriei sale. Vazand lupul dragostea ce se incinsese intre ei, zise: - Lasati pe mine, ca toate le intocmesc eu dupa vrerea voastra. Si plecara a se intoarce de unde venisera.

29

Pe drum, lupul se dete de trei ori peste cap, si se facu intocmai ca Zana Craiasa. Pasamite lupul era nazdravan. Se vorbira ei, ca credinciosul lui Fat-Frumos sa stea cu Zana Craiasa la tulpina unui copaci mare in padure, pana se va intoarce Fat-Frumos cu iapa sireapa. Ajungand la imparatul cel cu iapa, Fat-Frumos ii dete pre prefacuta Zana Craiasa. Cum o vazu imparatul, i se muie inima si prinse un dor de dansa, de nu se poate povesti. Imparatul ii zise: - Vrednicia ta, Fat-Frumos, te-a scapat si de ocara si de moarte. Acum te si rasplatesc pentru aceasta, dandu-ti in dar iapa. Cum puse mana pe iapa si pe capastrul cel minunat, Fat-Frumos o lua la sanatoasa si, puind pe Zana Craiasa calare pe iapa, porni cu dansa si trecu hotarele acelei imparatii. Imparatul aduna numaidecat pe sfetnicii sai si purcese la biserica ca sa se cunune cu Zana Craiasa. Cand fu la usa bisericii, prefacuta Zana se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup, carele, clantanind din colti, isi arata dintii ranjind catre curtenii imparatului. Acestia, cum vazura, deodata inghetara de frica. Apoi, dupa ce se mai dezmeticira, se luara dupa dansul cu chiote si cu uideo. Dara lupul, sa te tii, parleo! lungi pasul lupeste, se duse, duluta, de nu mai dete cu mana de dansul. Si ajungand pe Fat-Frumos si pe ai sai, merse cu dansii. Cand fu aproape de curtea imparatului cel cu pasarea, facura ca si la cellalt imparat. Lupul, schimbat in iapa sireapa, fu dus la imparatul, carele, vazand iapa, nu se mai stia de bucurie. Dupa ce primi cu multa omenie pe Fat-Frumos, imparatul acesta ii zise: - Ai scapat, Fat-Frumos, si de ponos si de moarte. Iara eu imi voi tinea cuvantul imparatesc, si multumirea mea va fi pururea cu tine. Porunci, si numaidecat i se dete pasarea, cu colivia ei cu tot. Si primindo Fat-Frumos, isi lua ziua buna si pleca. Ajungand in padure unde lasase pe Zana Craiasa, iapa si pe credinciosul lui, pornira impreuna catre imparatia tatalui sau. 30

ii iesi inainte cu mare. si fugi. Iar eu incalecai p-o sea si va spusei povestea asa. nene. ca sa-l primeasca. Dara nici pomeneala nu era ca sa se apropie cineva de aceasta iapa. unde voia sa li se arate calare pe iapa cea atat de vestita. imparate. caci pe toti ii lasa in urma. Si dupa cateva zile se cununa Fat-Frumos cu Zana Craiasa.Sa traiesti. Se luara la intrecere.Imparatul cel ce primise iapa porunci sa iasa toata oastea lui si maimarii imparatiei sale la camp. de nu-i da picioarele de pamant. dupa cum i se cuvenea. intinse masa mare pentru bun si pentru rau. pana ajunse pe Fat-Frumos. de n-or fi murit. Mare fu bucuria obsteasca cand il vazura cu sotioara cum nu se mai gasea pe fata pamantului. 31 . cu mic. Ajungand la imparatia tatalui sau si auzind ca vine fiul sau cel mic. si fugi. care te face sa te arati asa de maret! Si in adevar. Pazeste-te in viata ta a nu mai pofti lucruri peste puterea ta. ci parc-ar fi zburat. si o rupse d-a fuga. Cand fura a se desparti. Apoi se despartira. toti cu totii strigara: . caci nu vei pati bine. Cand il vazura ostasii. ducandu-se fiecare intr-ale sale. Cand fu la o departare buna. fiindca Fat-Frumos nu mai avea ce pofti. iara colivia cu pasarea o puse in palimarul despre gradina. si cu odoare cum nu s-a mai pomenit.Iata. ca ai dobandit un astfel de odor! Sa-ti traiasca si iapa. se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup. porunci Fat-Frumos si facu un grajd maiestrit pentru iapa. Apoi tata-sau puse de se facu pregatirile de nunta. tranti pe imparat. lupul zise lui Fat-Frumos: . Dupa care traira in fericire. de asta data ti s-au implinit toate poftele. iapa cu imparatul pe dansa. Cum ajunse. o data statu iapa. Si or fi traind si astazi. venea. si tinura veseliile trei zile si trei nopti incheiate.

dar pe marginea lui. si acum sa vedem ce am prins. Dar. Bineinteles ca ii placeau morcovii si spanacul." si-a spus ea. Doamna Urs a intins o capcana. A pus borcanul de miere pe raftul cel mai de sus al dulapului. borcanul a cazut. "Se pare ca voi avea ciorba de iepure in seara asta la masa. Iepurasul cei Haios era lipit de podea. dar mierea era favorita lui! Cateodata avea noroc sa gaseasca usor miere in scorbura vreunui copac batran. astfel incat acesta sa cada cand va fi atins." Doamna Urs a umplut cu apa o oala mare neagra si a pus-o pe camin. Ziua urmatoare. Iepurasul cel Haios a patruns in vizuina ei. Dar cand l-a atins.Iepurasul cel haios Traia odata in padure Iepurasul cel Haios. A aprins apoi focul in camin. Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa fuga. "Cineva imi mananca mierea. de cele mai multe ori. si a iesit afara sa adune cateva ridichii si cartofi pentru ciorba. cand Doamna Urs a plecat la vanatoare. care isi petrecea toata ziua in cautarea mierii." si-a zis razand Doamna Urs. niciodata nu as mai incerca sa fur miere!" si-a spus el plangand. A vazut borcanul de miere sus pe raft si s-a urcat sa-l ia. La un moment dat insa Doamna Urs a observat ca borcanul ei cu miere se tot goleste. Pe masura ce focul aprins sub oala devenea din ce in ce mai puternic. Iepurasul cel Haios a cazut si mierea s-a intins toata peste Iepurasul cei Haios! Vai de mine! Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa se miste. si am sa-l prind. "E. "Oh. unde putea sa manance pe saturate miere din borcanul acesteia. A inceput sa se 32 . daca as putea sa scap de aici. sub oala. dar mierea era asa de groasa incat el se lipea de orice atingea. mierea din jurul Iepurasului cel Haios devenea tot mai subtire. trebuia sa gaseasca diverse metode sa patrunda in vizuina Doamnei Urs. dar se lipea tot mai rau. Cand Doamna Urs s-a intors acasa.

dar fericirea asta nu putea sa tina in veci.Curand Iepurasul cel Haios a fost in stare sa-si miste un picior. unsprezece printi. cu spada la sold. Era sarbatoare mare. de peste tot. se-nsura a doua oara c-o imparateasa rea de mama focului si care nu-i iubea deloc pe copii. copii se jucau. cat o jumatate din imparatie. imparateasa le trimise nisip intr-o ceasca de ceai. ca de obicei. cu un cuvant. prajituri si mere zaharisite. statea pe-un scaunel de cristal si rasfoia o carte cu cadre. Scriau cu condeie de diamant pe tablite de aur. Cei unsprezece frati. atunci in loc sa le dea copiilor. Tatal lor. era un imparat care avea unsprezece feciori si o fata pe care-o chema Elsa. Cu o miscare din coada Iepurasul cel Haios a sarit afara din vizuina Doamne Urs si a pornit-o repede spre padure. Surioara lor Elsa. S-a multumit cu morcovi. spanac si salata ca si restul iepurasilor.. care imparatea peste tot cuprinsul.. 33 . Din acea zi. in jos spre labute. Iepurasul cel Haios nu a mai mancat niciodata miere. ca-i foarte bun. in tara unde se duc randunelele cand le goneste iarna de la noi. si lume dupa lume curgea mereu la palat. de-un pret asa de mare. Ei simtira asta chiar din ziua intai.scurga pe langa urechi. apoi pe celalalt. Cei unsprezece cocori de Hans Christian Andersen Departe. Erau cu adevarat fericiti copiii acestia. spunandu-le sa manance. si spuneau frumos lectiile pe de rost. se duceau la scoala cu decoratii pe piept. toate la ei aratau ca-s printi.

el le soptea: "Ce poate fi mai frumos decat voi pe lume ?" Si trandafirii leganandu-se. si razele soarelui care-i atingeau obrazul le simtea ca si cum ar fi fost sarutari de la fratii ei. 34 . A doua zi in zori. Imparateasa vazand-o atat de frumoasa. dar nu se-ncumeta la una ca asta.Duceti-va in toata lumea si traiti cum veti sti. Duminica pe cand batrana statea pe prag citind in cartea-i de rugaciuni. care era toata de marmura. caci in clipa aceea ei se schimbara in unsprezece cocori. Dar ea nu putu sa le faca tot raul pe care li-l dorea. iar cartea-i raspundea: "Dragalasa Elsa". Ar fi dat mult ca s-o poata preface si pe ea in cocor ca pe fratii ei. nimeni nu-i zari. Dar surioara lor dormea. intinzandu-si ciocurile si batand din aripi. si i se parea can departare vede stralucind ochii fratilor ei. si prinse-o ura de moarte pe biata fata. se facu foc si para de necaz. Cand vantul clatina incetisor tufele de trandafir din fata casutei. Zburati in vazduh. vantul intorcand foile. A doua zi de dimineata. Facuse in mijlocul frunzei o ferestruie: prin ea se uita la soare. raspundeau: "Dragalasa Elsa". scotand un tipat ciudat se inaltara in stol deasupra padurii din preajma palatului. Biata Elsa se juca in camaruta ei c-o frunza. le zise haina imparateasa. Cand implini cincisprezece ani. si nimeni nu-i auzi. Si. la marginea marii. soptea cartii: "Cine poate fi mai sfant ca tine ?. trecura prin fata cocioabei unde era surioara lor Elsa. incat acesta de la o vreme nici nu se mai ingriji de dansii. iar pe bietii printi ii pari la imparatul de-atatea rele inchipuite.Dupa o saptamana. la niste oameni saraci. . trimise pe mica Elsa intr-un sat.Se ridicara in slavi si se facura nevazuti. Elsa se-ntoarse la palat. impodobita cu covoare frumoase si cu perne moi. imparateasa intra in odaia de baie. caci n-avea alte jucarii. deoarece imparatul nu mai putea de dor sa-si vada fata. fiti pasari mari fara glas.Tarziu isi potolira zborul deasupra unei paduri intunecoase. si trandafirii spuneau adevarul. Treceau asa zilele una dupa alta.Se rotira in zbor de cateva ori. si cartea.

meat toate vrajitoriile naveau nici o putere asupra-i. In aceeasi clipa o broasca i se aseza pe crestet. apoi o naclai pe obraz cu un fel de unsoare uricioasa si-i incurca tot parul. dar ce folos. Atinse cu mana o ramurica. care. Nimeni n-o mai recunoscu. alteia: "Tu. ca si ei trebuie sa fi fost izgoniti in toata lumea. Imparatul cand o vazu se sperie si zise ca nu-i asta fata lui. 35 . toata dorinta ei era sa-si gaseasca fratii. dar Elsa parca nici nu baga de seama. Nu stia singura unde se duce. Peste tot domnea tacere adanca. si s-o faci asa de rea. In curand innopta. pe frunte sa i te asezi. Se schimbasera in flori. afara doar de cainele din curte si de randunele. cand o intra in baie . fugi din palat. atat de curata si de sfanta era ea. se inchina si-si rezema capul de radacina unui copac. iar celei de-a treia: "Tu pe inima sa-i stai.Lua trei broaste. nu mai incapea acum nici o indoiala. Vipera de imparateasa vazand ca nu poate izbuti la nimic cu toate farmecele ei. apoi chemand pe Elsa o dezbraca si o vari in baie. Biata fata nu mai vedea drumul. Arunca broastele in apa limpede. Cand iesi din baie. atunci in trandafiri frumosi s-ar fi prefacut. si mahnita. spoi pe biata fata cu zeama de nuca si-i facu toata pielea neagra. istovita de osteneala. asa ca era cu neputinta s-o mai cunosti. si gazele lucitoare picurara asupra-i ca firimituri de stele. numai atingand capul si inima fetei. sa se faca urata ca tine. ca nu puteau vorbi! Atunci Elsa planse amar si se gandi la fratii ei. sa nu si-o mai cunoasca tatal sau". meat toata viata ei un chin sa fie". care numaidecat se facu verzuie. si mii de licurici straluceau prin iarba cu luminitele lor verzui. si spuse uneia: "Tu sa te asezi pe crestetul Elsei. se lasa pe iarba moale. le saruta. care erau departe.ca sa fie proasta ca tine". Daca broastele n-ar fi fost inveninate de sarutarea zgripturoaicei. strabatu campii si crivine si se infunda intro padure ce nu se mai sfarsea. alta pe frunte si cea de-a treia pe inima. Aerul era placut. trei flori de mac rosii sangerau luciul apei.

Cand isi vazu in lac fata ei asa de neagra si urata. ii vedea jucandu-se si scriind cu condeiele lor de diamant pe tablite de aur. dand de-un izvor in apropiere. si porni inainte-n adancul padurii fara sa stie unde merge. merse pana ce-ajunse in desimea cea mai intunecoasa a codrului. se ingrozi. oamenii se miscau si veneau sa vorbeasca si cu Elsa si cu fratii ei. El care da roade pomilor salbatici pentru hrana celor rataciti. Apoi iar porni. si merse. dar luand apa-n maini si spalandu-si fata. In cartea cu cadre toate erau vii: pasarile cantau. dar ea nu-1 vedea din pricina copacilor mari care-si intindeau ramurile dese asupra ei. Dupa ce se imbraca si-si impleti parul.Toata noaptea Elsa visa pe fratii ei. Acolo tacerea era asa de mare. Se gandea la fratii ei. ai fi crezut ca-s zugravite pe fund. meat. toti isi luau numaidecat locul. care n-are s-o lase pierzarii. intra in apa. si mai ales la Dumnezeu de sus. al carui fund era numai din nisip curat si marunt. El ii puse-n cale un mar ale carui crengi se-ndoiau de greutatea merelor ce le purta. care era asa de limpede. bau apa in pumni. Atunci dezbracandu-se de haine. Niciodata limpezime de lac n-a oglindit mai frumoasa fata de imparat. numai razele lui strabateau si se parea ca-i o panza subtire de aur ridicata de vant. daca vantul n-ar fi miscat crengile si tufisurile. ca sa nu se faca incurcatura printre cadre. si pasarile veneau si se asezau pe umerii fetei. Cand se destepta Elsa. intr-un singur loc cerbii facusera o deschizatura. si rasfoind cartea cu cadre care pretuia cat jumatate de imparatie. Pe-acolo ajunse Elsa la marginea apei. Auzea murmurul unei ape care curgea lin intr-un lac. Dar in loc sa scrie ca alta data pe tablite numai bete si nule. acum scriau ispravile lor mari. soarele era sus. Tot lacul era inconjurat de maracini inalti si stufosi. ca auzea lung rasunand 36 . Elsa se opri aici si isi potoli foamea. se vazu iarasi curata si alba cum a fost. Si cum intorcea o foaie. Miresme dulci pluteau in aer. si tot ce-au vazut si tot ce-au simtit.

inconjurat de ingeri. Cum sa mearga mai departe ? Se uita lung la pietricelele de pe tarm. si-si roteau zborul pe deasupra unui lac nu departe de-aici. Acolo se desfasura marea in toata frumusetea ei. Si duse fata pe-un coboras.in urma zgomotul pasilor ei. . In somn. nu stia bine dac-a visat asta. in vale serpuia un raulet. era numai stralucirea marii. si doar lunecarea apei e mai usoara decat atingerea delicata a mainii unei fete. meat i se parea ca-i inchisa intre gratii mari de grinzi. cu mult amar pe suflet. cat cuprindea cu ochii. aveau coroane de aur pe cap. dar nici o panza. si fosnetul frunzelor uscate de-abia atinse de picioarele ei. si nici o raza de soare nu strabatea printre crengile lungi si stufoase. Merse mai departe in puterea codrului si intalni o baba c-un cos plin cu fructe. iata cum tot ce-i aspru se netezeste. si porni inainte pe lunca rauletului pana la capatul lui. de randul asta nu se mai vedea nici un licurici prin iarba si nici o stea pe cer. inaintea fetei. si fier. Elsa isi lua ziua buna de la batrana. Trunchii copacilor erau asa de apropiati unul de altul. toate se netezisera la fel. Nu se vedea o singura pasare. o privea cu bunatate. Niciodata nu-si inchipuise o astfel de pustietate. sau a fost adevarat. Se facu noapte. Cand se destepta.Nu. nici o corabie nu se zarea. Elsa se culca si adormi numaidecat. Elsa o intreba daca n-a vazut unsprezece feciori de imparat calari strabatand padurea. ale carui maluri erau umbrite de copaci inalti cu crengile aplecate in jos. de mult ce s-au frecat de valuri. si sticla. cum le rotunjise si le poleise apa. dar ieri am vazut unsprezece cocori. . raspunse baba. si piatra. i se paru ca ramurile se desfaceau deasupra ei si Dumnezeu din cer. din care-i dadu si ei cateva. 37 .Pietricelele astea s-au facut asa lucii. unde se varsa intr-o nemarginita intindere de apa.

Iar cand era liniste. penele cocorilor cazura si ei se schimbara in unsprezece feciori de imparat: erau fratii Elsei. Roua era. valuri limpezi si neadormite. la cea mai usoara adiere. Ea scoase un tipat cand ii vazu. . luam iar trup omenesc. Pe iarba aruncata de mare. ca pieptul-unui copil adormit. Cand soarele scapata de tot. albe. erau unsprezece pene de cocori. alba. apa salta usor. Ea nici nu baga de seama singuratatea. Atunci vantul tulbura valurile si ele se acopereau de-o spuma alba. Catre asfintitul soarelui Elsa zari unsprezece cocori. aproape sa n-o mai cunoasca. ca voi aveti sa ma duceti intr-o zi langa fratii mei iubiti. aici trandafirie. marea cu schimbarile ei vesnice. dar cum apune. Zburau unul dupa altul. sau lacrimi ? Cine putea sa stie ? Elsa le aduna si facu un buchet. si intelesera ca si ea fusese lovita de aceeasi rautate a masterei lor. si care se apropiau de tarm. si se arunca in bratele lor. stropite de cateva picaturi de apa. pentru invatatura ce-mi dati. am sa fiu si eu neadormita: inima-mi spune. Indata cocorii se asezara imprejur. zise cel mare. Mare si frumoasa. La vederea asta ea urca repede coasta si se ascunse in dosul unui tufis. Cand dimpotriva. radeau si plangeau totodata. falfaind din aripile lor albe si mari.Va multumesc. Cand venea un nor mare. norii erau rosii si vantul potolit. negru. cate nu i-ar fi putut arata toate lacurile intr-un an de zile. aici verzuie. aici alba. parca era o panglica lunga. marea parca zicea: "Si eu pot lua fata asta". atata vreme cat soarele luceste pe cer. 38 . marea se asemana cu o floare de rasura.Noi zburam sub chip de cocori. ii infatisa in cateva ceasuri privelisti atragatoare. chemandu-i pe nume. Nespusa fu si bucuria lor cand o vazura. avand coroane de aur pe cap.

ca sa va scap. O singura stanca ascutita. caii salbatici alearga in livezi. si unde te regasim in sfarsit. scumpa surioara. Fratii ei. A doua seara venira si ceilalti. pe care le-ascultam cu-atata placere. noi locuini dincolo de mare. Cum sa te luam cu noi ? N-avem nici corabie. si ne trebuie. . abia catre ziua atipira. zise Elsa. daca am zbura inainte in slavile cerului. Mai avem doua zile de stat. spre care pururi se indreapta gandurile noastre. 39 . trebuie sa treci marea si nu-i nici o insula unde am putea poposi noaptea. se ridica in mijlocul marii. nici barca. cu toate astea multumim lui Dumnezeu si pentru adapostul asta. cel mic. se inaltau facand roate mari in vazduh. turnul inalt al bisericii unde este ingropata mama noastra. si pe urma trebuie sa ne ducem intr-o tara frumoasa. schimbati iarasi. Numai unul dintre ei. Si cand marea e infuriata suntem adesea acoperiti de valuri. in prapastie. se prefacura iar in feciori de imparat. aproape de asfintitul soarelui. Acolo petrecem noaptea sub chip de oameni.Ce-as putea face oare. dar care nu e tara noastra. inghesuiti unii intr-altii. ce e drept. E singurul mijloc ce-avem de a vedea tara noastra scumpa. ca sa trecem marea. cele doua zile mai lungi din an. Tufele si copacii parc-ar fi rudele noastre. Si toata noaptea pusera la cale mantuirea lor. carbunarii canta inca aceleasi cantece vechi. trebuie sa ne asezam pe pamant. unsprezece zile putem sta aici. intr-o tara tot asa de frumoasa. ramase langa dansa. ea-i mangaia aripile albe. Nu ne este ingaduit sa ne vedem tara decat o data pe an. Elsa se trezi in bataia de aripi a cocorilor.Din pricina asta. si-atunci zburam deasupra marii de unde zarim palatul in care ne-am nascut si unde traieste tatal nostru. dar pan-acolo drumu-i lung de tot. unde abia incapem. si petrecura astfel toata ziua impreuna. Noi nu stam in tara asta. am cadea din inaltimi. si cand soarele asfinti. Intr-un cuvant aici e tara noastra. El puse capul pe umarul fetei. ca niste oameni. ca-n vremea copilariei noastre.

Da. vor fi in stare sa te duca pe deasupra marii. atat de neinchipuit era zborul asta printre nori. Si numai ea era toata pricina intarzierii lor. Elsa ingrijorata. ei i se parea ca viseaza inca. si noaptea se apropia. li se paru un pescarel pe apa. Cerul se posomori deodata. Si dansa ii zambi cu recunostinta. dar stanca tot nu se arata. si nu mai venim decat peste un an. deasupra marii. iar laolalta aripile noastre. umbrele se topeau. ca tot el era acela care zbura deasupra ei. unul din cocori zbura deasupra capului ei. pamantul nu se mai vedea. zise cel mai mare. N-am vrea sa te lasam aici. ei facandu-se iar oameni. Se ruga lui Dumnezeu din tot sufletul ei. Langa dansa era o ramura incarcata cu fructe de toata bunatatea. si un manunchi din radacinile cele mai gustoase. cei unsprezece cocori luara plasa in ciocurile lor si zburara in nori cu surioara lor. si umbrele erau mari ca de uriasi. Cand se trezi Elsa. Si-n graba ei impletira toata noaptea un fel de plasa din trestii si rachita. mai incet totusi ca de obicei. ai tu destula putere ca sa vii cu noi ? Eu singur teas putea purta cat tine codrul tot. caci daca apunea soarele. luati-ma cu voi. ca sa-i faca umbra cu aripa-i intinsa. niciodata nu vazuse ceva mai frumos. In urma lor era un nor mare. umbrind-o cu aripile lui. Elsa isi vazu lunecand umbra ei si a celor unsprezece cocori. Pusera pe Elsa inauntru. dar cum se inalta soarele pe cer. ca un munte. ar fi cazut in mare si s-ar fi inecat. se uita cum scapata soarele spre asfintit. fratiorul ei cel mai mic i le pusese. si cand rasari soarele. 40 . asa zburau cei unsprezece cocori. care dormea inca. Cocorii se inaltara atat de sus. ca intaia corabie ce se zarise sub ei. zise Elsa. . Ca o sageata in vazduh.. Si fiindca razele soarelui cadeau drept pe obraz.Maine plecam. caci acum duceau si pe surioara lor. da. si stanca pustie nici nu se zarea inca. I se paru ca si cocorii isi miscau mai cu greu aripile.

era inca zbuciumata. munti. castel se naruira deodata. Nu mai era nici un locsor gol. cerul parea in flacari. fermecata de vederea asta. In zori furtuna se potoli. Deodata Elsa vazu in fata ei niste munti mari. Cocorii. si-n locul lor se vazura douazeci de biserici marete. care faceau flori frumoase si mari cat roata carului. Fata intreba daca asta-i tara unde merg. inima fetei zvacnea. in semn ca nu-i asta. vantul prevestea furtuna. de sus vazuta. asa de repede meat ei i se paru ca si cade. se vedea un castel urias imprejmuit de gradini randuite in trepte una deasupra alteia. si cand se stinse de tot. paduri. Elsa si cu fratiorii ei. si tinandu-se toti de mana. ca cea din urma scanteie dintr-o hartie aprinsa. care pareau ca plutesc in aer. repede coborara. La poalele muntilor erau paduri de palmieri. se arata cat un caine de mare care si-a scos capul din apa. Marea valuri. Pe cand privea Elsa.Norii negri se apropiau din ce in ce. stransi gramada. care-si schimba mereu infatisarea era locuinta zanei Morgana. Cocorii isi luara zborul cu Elsa. tinandu-se de maini. cand ea zari stanca pustie. Soarele se vedea numai pe jumatate. tunetele bubuiau fara incetare. ca sa le dea putere si ocrotire. ridicau ochii si glasul catre Dumnezeu. Valurile izbeau stanca si treceau peste capetele lor. In mijlocul stancilor si ghetarilor stralucitori. cu turnurile si ferestrele ascutite. toate la fel. Acum soarele atingea marea. spuma ei se arata ca mii de lebede leganate de 41 . dar deodata isi luara iar zborul. dar ei clatinara din cap. isi vazu fratii imprejurul ei. palatul acela minunat. Soarele nu mai era decat o steluta cand ea puse piciorul pe stanca. Niciodata faptura omeneasca nu-i pasise pragul. de cum aparu soarele. tunetul incepu a bubui si fulgerele scaparau tot mai dese.

Deodata. Nu uita nimic din ce-ti spun. numai cat le-o atinge. le vazu prefacandu-se in corabii multe care se leganau sub ea. in fata unei pesteri mari inconjurata de o pajiste intinsa. Cu mult inainte de asfintitul soarelui. dar iti trebuie pentru asta multa putere si statornicie. Elsa se afla pe-o stanca. dar ea nu sufera durerea ce va trebui s-o indure degetele tale. Dar numai acelea care cresc pe morminte in cimitir sunt singurele de folos. . Erau munti albastri cu paduri de cedri. apoi se stersera si ele. pe neasteptate. Vezi urzica asta ? Sunt multe la fel imprejurul pesterii unde dormi tu. 42 . Acum zana venea spre ea.De-as visa numai cum sa va fiu de vreun folos. si-i arata odaita ei de culcare. semana aidoma cu baba care-i daduse fructe in padure. rotunjeste pietrele cele mai aspre. Ajunsese chiar aproape de bisericile acestea. si. sa vedem ce-o sa visezi la noapte. si care-i spusese despre cei unsprezece cocori albi ce purtau pe cap coroane de aur. cu toata frumusetea si stralucirea ei. zise zana. orase. dar era numai vuietul valurilor. ar putea scapa de legaturile vrajii. i se paru ca-i ridicata in slavile ceresti pana la palatul de ceata al Zanei Morgana. . E adevarat ca apa.I se paru ca aude si orga cantand. si nu ramase decat o ceata care plutea deasupra marii. raspunse ea. . sa strivesti cu picioarele tale urzicile acelea. Din locurile acelea sa culegi urzicile. ca pana ce adormi ea se ruga lui Dumnezeu sa-i fie-ntr-ajutor. desi atingerea ei e mai usoara decat a mainilor tale.Fratii tai. In sfarsit iata si tara unde trebuiau sa ajunga. cu toate ca mana ta.Acum. are sa se faca toata basici. ea n-are simtire si nu stie nimic din chinurile care te asteapta. sa le torci si din ele sa tesi unsprezece haine cu maneci lungi. palate. sa le faci fuioare. cand. ii spuse cel mai mic dintre frati. si gandul asta atat ii stapani mintea. ca un covor inflorit.

Culese cu mainile ei delicate urzicile care o usturau. Zdrobi cu picioarele ei goale fiecare urzica. pana ce nu-i va mantui pe fratii ei. se apropie de Elsa. si se aseza pe ele. ea atunci repede intra in pestera. ca viata lor atarna de limba ta. se auzea acum si latratul cainilor. indata dupa ei venira si vanatorii toti. basicile piereau. un cuvant sa nu spui. Se speriara grozav cand o gasira muta. tine bine minte. si facu din toate fuioare verzi. si aproape de locul unde dormise era o urzica intocmai ca aceea pe care-o vazuse in vis. Zana atinse cu urzica mana Elsei. un sunet de corn s-auzi in padure. si vraja va inceta. Toata noaptea si-o petrecu lucrand. Cum asfinti soarele. Niciodata nu vazuse el o fata mai frumoasa. apoi un altul si inca unul. Nu uita nimic din sfaturile mele. Pe cand lucra ea asa zorita. 43 . A doua zi. Si zgomotele se apropiau. O luara la fuga latrand. sosira si fratii ei. plecand cocorii. Atunci fata ingenunche. si rabda cu draga inima durerea. isi stranse toate urzicile intr-un morman. Dar.Vei arunca aceste haine peste cei unsprezece cocori.O vorba de vei rosti. si crezura ca asta-i o noua vraja a masterei lor. ani de-ar trebui sa treaca pana atunci. si durerea inceta. intelesera ce facea ea pentru dansii. nu mai vroia nici sa doarma. si lacrimile lui picand pe mainile fetei. si Elsa se destepta ca arsa de foc. care-o inspaimanta. si cel mai mandru dintre ei. niciodata nu trecuse mai repede ceasurile pentru ea. multumi lui Dumnezeu. Curand dupa asta un caine iesi din maracini. ca sa le-ascunda. si iesi din pestera ca sa se apuce de lucru. ca sa-si scape fratii ei iubiti. vorba aceea va strapunge inima fratilor tai ca o lovitura de cutit. cel mai mic incepu a plange. si-apoi iar se-ntoarsera. ca din ziua cand vei incepe lucrul si pana ce-1 vei sfarsi. ramase singura. dar vazandu-i mainile. Era ziua de mult. care era chiar imparatul acestei tari. Vezi deci. Ispravise intaia haina si incepuse pe-a doua.

Dar ea.Nu vreau decat fericirea ta. ii impletira parul cu pietre scumpe si-i acoperira mainile-i ranite cu manusi moi si subtiri. dar imparatul ii zise: . Porni astfel printre munti. Daca esti si buna pe cat esti de frumoasa. Cele mai frumoase fete din toata imparatia prinsera a juca imprejurul Elsei. Ea plangea si-si frangea mainile. porunci sa cante muzica. Dar pic de zambet nu se arata nici pe buzele nici in privirea Elsei.Cum ai venit tu aici. coroana de aur voi pune pe capul tau. in salile mari unde pereti si tavanuri straluceau de maiestrite impodobiri. in loc sa se uite la toate frumusetile astea. si imparatul o alese de sotie. bucatele cele mai alese fura aduse la masa. .Vino cu mine. Era asa de uimitor de frumoasa in podoabele astea. cu bisericile ei inalte. si ai sa-mi multumesti intr-o zi. cu toate ca marele preot dadea din cap mormaind ca mandretea asta de fata nu poate fi decat o vrajitoare. si-si ascunse mainile sub sort ca nu cumva imparatul sa-i afle durerea. Dar el astea nu le lua in seama. si cel mai mandru palat al meu va fi locuinta ta. Imparatul duse pe Elsa in palatul lui. mahnirea singura se vedea. ca toti curtenii se inchinara in fata ei pana la pamant. urma el: tu nu poti sa ramai aici. Pe inserate se zari mareata cetate. unde izvoare de apa aruncau pietre scumpe sub inalte bolti de marmura. Numaidecat doamnele Curtii o imbracara cu vesminte imparatesti. plangea si nu-si mai lua gandul de la fratii ei. dragalasa copila ? Elsa clatina din cap. care fura ochii lumii si mintea imparatului. Apoi o si lua pe calul lui. numai ea stapanea intreg sufletul fetei. caci viata fratilor ei atarna de tacerea ei. 44 . iti voi darui matasuri si odoare scumpe. si apoi o plimbara prin gradini inflorite si prin sali minunate. urmat de toti ceilalti vanatori..

din padure. pe-ascuns se ducea in odaita ce semana cu pestera ei. Drept e ca si unele vorbe urate ajunsera la urechea imparatului. Fata cea frumoasa. Unul dintre vanatori adusese lucrurile astea. in gradina. ca sa vesteasca tuturor nunta lui. dar el nu puse nici un temei. el de necaz. Dete sa inceapa pe-a saptea si iata ca nu mai avea fuioare. Elsa vazandu-si lucrul ei. ispravi astfel sase haine. si cum sa se duca acolo ? "Ce-i oare durerea degetelor mele. zise imparatul. dar ochii ei aratau dragoste imparatului. Dar ea nu simti nimic. parc-ar fi savarsit o fapta rea. Pe jos era mormanul de urzici. i-o apasa atat cat putu.Aici te vei putea gandi la fosta-ti locuinta. si ar fi putut sa i se destainuiasca si sa-i spuna toate chinurile ei. Din zi in zi il iubea mai mult. odaia asta era toata imbracata in scumpe covoare verzi si se asemana cu pestera de unde o luase imparatul. fata de cea a sufletului meu ? isi zicea ea. dar trebuia ca singura sa le culeaga. Noaptea. Dumnezeu poate ma va ajuta". era acum imparateasa tarii. si acolo lucra de zor. dar muta. Si. toate gandurile ei erau indreptate spre soarta fratilor ei.Se gandi la mantuirea fratilor ei. numai asa de-a minune. se strecura binisor. care era atat de bun si nu voia decat fericirea ei.In sfarsit imparatul deschise usa odaii unde urma sa doarma Elsa. dar trebuia sa ramana muta pana ce-si sfarsea lucrul. si nunta se facu. Si tocmai cel care scornise astfel de vorbe fu silit sa puna coroana pe capul miresei. iata si lucrul tau. in mijlocul stralucirii care te va inconjura iti va fi dulce sa te gandesti la zilele trecute. 45 . la lumina lunii. se insenina si se rosi de bucurie. trecu prin lungile alei. Muta-i era gura. si saruta mana imparatului. acesta o imbratisa si porunci sa traga clopotele. Stia ea ca urzicile de care avea nevoie cresteau in cimitir. tremurand. si in tavan era agatata haina care-o tesuse. . strabatu apoi ulitele pustii si ajunse la cimitir. voi incerca.

care dezgroapa mortii si le sfasie carnea. ele o urmaresc cu privirile lor dracesti. dar ea nu intelegea care sa fie pricina. si banuiala crunta ii sfasia inima. totusi nu pierdu nadejdea si lucra inainte. si supararea asta spori si mai mult chinurile ce-ndura pentru fratii ei. dar hotararea ei era neclintita. Mai multe nopti de-a randul se facu el ca doarme. ca boabe de margaritar. si norodul o osandi arderii pe rug. Imparatul afla deci curand cele ce se intamplasera. In loc de covoare si matasuri nu avu alta perna decat mormanul de urzici ce culesese. gandindu-se ca frumosul cap ce se rezemase pe pieptul lui era al uneia din aceste dihanii. lui. si totusi nici n-ar fi putut sa-i dea ceva mai scump inimii ei. si curteanul ce-o dusmanea. imparatul insa. Hainele arzatoare ce tesuse. fata insa isi face cruce si trece inainte. ca si credinta-i in Dumnezeu. Din zi in zi imparatul se facu mai posomorat. Se gandea cu groaza la drumul asta si la inspaimantatoarele vrajitoare. Imparatul se departa infricosat. el capata credinta ca imparateasa nu-i decat o vrajitoare. vazu pe Elsa sculandu-se. acestea-i erau singura invelitoare. Nu mai lipsea acum decat o singura haina. Porni deci. fu aruncata intr-o inchisoare intunecoasa. un cerc de vrajitoare groaznice. dar trebuia ca inca o data sa se mai duca la cimitir sa-si culeaga urzici. si se intoarce la palat. Lacrimile ii picurau pe scumpele-i matasuri. o urmareau. doua lacrimi mari curgeau pe obrajii 46 . Dar unul dintre curteni o vazuse. pe cea mai larga piatra de mormant. care a fermecat pe imparatul si pe tot norodul. biata imparateasa baga de seama lucrul asta. unde vantul suiera printre gratiile ferestrei. zarira mai departe vrajitoarele cum isi savarseau fioroasele nelegiuiri. isi culege urzicile care-o ardeau. .Zari. Smulsa din stralucirea patului. si-o urmari binisor pana la odaita unde se ducea ea. O vazura cum intra in cimitir. Elsa e silita sa treaca prin fata lor.Norodul s-o judece! porunci el.

era cel mai mic dintre frati care-si regasise surioara. isi urma lucrul ei. cu toate ca noaptea urmatoare avea sa fie ultima noapte pentru ea.Soriceii aduceau urzicile la picioarele ei.In larma asta imparatul se trezi si intreba ce s-a intamplat. era inca noapte. o pana alba de cocor cazu pe fereastra ei. dar Elsa. impodobita intr-o haina de panza groasa. unsprezece cocori zburau pe deasupra palatului. De-odata intr-o seara. apoi facura amenintari. caruia sa-i marturiseasca toate nelegiuirile ei. dar hainele erau acum aproape gata. 47 . Cu un ceas inainte de rasaritul soarelui cei unsprezece frati sosira la poarta palatului. se apuca iar de lucru. La portile cetatii se gramadea multimea ca sa o vada arzand pe vrajitoare. ca sa-i mai aline durerea. fara de care. Parul ei lung si frumos ii cadea despletit pe umeri. pe cand degetele ei torceau inca fir subtire din fuiorul verde. si o mierla se aseza pe fereastra si-i canta toata noaptea. Trebuia ca numaidecat in noaptea asta din urma sa-si sfarseasca lucrul. chinurile ei toate. cei unsprezece frati nu se mai vazura. Elsa incepu sa planga cu hohot de bucurie. cerand sa vorbeasca numaidecat imparatului. Ei insa staruira.Elsa cand il vazu clatina din cap. si fratiorii ei nu erau departe. ca sa-i ajute. si nimeni nu indraznea sa-l scoale. si lacrimile si lungile nopti de veghere. toate erau in zadar. I se trimise un preot. Copiii pe strada cantau cantece de batjocura pentru ea. Li se raspunse ca asta nu-i cu putinta. meat fu nevoie sa se cheme paznicii. imparatul dormea. si cu ochii il ruga sa nu mai staruie cu intrebarile lui. si nu era fiinta sa-i spuna o vorba buna. dar deodata soarele rasarind. stiindu-se nevinovata. buzele i se miscau incet. Preotul pleca rostind cuvinte de amenintare. Un cal jegarit ducea caruta unde era ea. fata-i era galbena ca ceara.Si punandu-si nadejdea in Dumnezeu.

ca acel care-aduse la castel pe cei doi soti tineri si frumosi. Sa-i smulgem hainele astea blestemate. Pe cand vorbea el. in sfarsit. se inchina in fata ei. dar imparateasa biruita de-atata zbucium. Cele zece haine erau la picioarele ei si ispravea acum pe-a unsprezecea. . Cel mai mic ramasese cu o aripa in locul bratului. ca inaintea unei sfinte. falfaind incet din aripile lor mari. sa vorbesc. ea atunci repede arunca cele unsprezece haine pe cocori. speriata. un miros ca de pe-o dumbrava de trandafiri se raspandea in aer. Locul de chin se prefacu intr-un tufis de trandafiri rosii.Da. Si vazand poporul toate acestea. dar nimeni nu indraznea sa rosteasca vorbele astea in gura mare. care intr-o clipa sa schimbara in unsprezece mandri feciori de imparat. Toate clopotele bisericilor incepura sa sune singure.Nici la moarte mergand nu voia sa-si curme lucrul. zisera incet vreo cativa. 48 . luminoasa ca o stea. . Calaul se apropie si apuca pe osandita de mana. Imparatul rupse floarea asta si o puse pe inima Elsei.Pot. deasupra carora stralucea o floare alba. striga surioara fericita. caci o maneca de la haina lui era inca neispravita. si povesti tot adevarul. pasarile veneau in stoluri. pe fata ei se zugravea acum linistea si fericirea. si-n mii de bucati sa le rupem!" Maini grosolane erau gata sa insface pe biata fata. . e nevinovata! zise cel mai mare. Multimea se dadu inapoi.Asta-i un semn de la Dumnezeu. cazu lesinata in bratele fratilor ei. caci fiecare lemn din rugul pregatit pentru ea prinsese deodata radacina si se acoperise de frunze si flori. Multimea adunata isi batea joc de ea ocarand-o: "Uite cum boscorodeste vrajitoarea! Nu-i carte de rugaciuni ceea ce are in mana! Nici la ceasul ei din urma nu vrea sa-si lase farmecele. aflati ca sunt nevinovata. si niciodata un imparat n-avu un mai mare alai. care se destepta. poate ca-i nevinovata. cand iata ca apar unsprezece cocori albi si se aseaza in jurul ei pe caruta.

fiecare papusa in cate o camera. Tatal a dus casuta in camera fetitei. Apoi a pus-o pe Raluca in pat si ia spus o poveste. 49 . a spus Raluca S-a apucat grabita sa isi stranga papusile. Intr-o frumoasa zi de primavara. ti-am adus ceva frumos! . Dupa ce a terminat.Vin imediat. La un moment dat. frumoasa si cuminte pe care o chema Raluca. Fiecare camera avea un pat. tata. foarte frumoasa. mama ei a venit in camera.ustensilele de bucatarie si toate jucariile care stateau imprastiate prin iarba. haide in casa. imi place foarte mult! a exclamat Raluca fericita. a adormit. pe care le iubea si de care avea foarte mare grija. Intre timp. pana cand Raluca. Raluca! Iti place? . una din papusile care ii placeau cel mai mult. carand in brate un pachet mare. n-a observat ca lipseste Alexandra. a ajutat-o sa stranga jucariile imprastiate in jurul casutei. Cand l-a vazut. Raluca se juca afara cu papusile. iar tatal ei i-a spus: . iar Raluca a inceput sa se joace.Da. o masuta. . Din cauza ca era atata de fericita. Era placut afara. obosita de atata joaca. Raluca s-a bucurat foarte tare. a pus toate ustensilele de bucatarie in bucataria din casuta. si Raluca se juca deja de multa vreme.Papusa ratacita A fost odata ca niciodata o fetita mica. Cand a venit ora de culcare. numai sa imi strang papusile. tatal ei despachetase misteriosul colet: era o casuta pentru papusi. Si-a scos papusile din cutia cu care fusese afara si le-a pus frumos in casuta. Dar sa vedem ce s-a intamplat cu papusa Alexandra…. un dulap pentru haine.Eu am facut-o. a venit acasa tatal ei. a luat cutia cu toate jucariile si a mers in casa.Raluca. Ea avea multe papusi. Din cauza grabei. Apoi. fetita nu a observat ca a uitat-o in iarba pe Alexandra.

. m-a uitat aici in iarba cand a plecat in casa.Ce faci aici. iar cei doi caini s-au oprit iar catelusa ia spus cainelui: . Dar timpul trecea si Raluca nu mai venea (pentru ca stiti deja ca era in casa si se juca cu casuta de papusi primita de la tatal ei). iar el este prietenul meu Pedro. . tremurand de frica. . Peste putina vreme. iar papusa s-a adapostit intr-o tufa. pe Alexadra a apucat-o frica.Am vorba. papusico? Te-ai pierdut de stapana ta? a intrebat-o Pedro cu blandete. Si mor de frica. crezand ca Raluca isi va da seama ca lipseste si va veni dupa ea. usurata ca a gasit niste tovarasi cu care sa isi petreaca noaptea. Cand a inceput sa se insereze. cred ca s-a ratacit! a exclamat catelusa. afara era deja intuneric. de fapt un catel si o catelusa. a raspuns papusa. si au gasit-o pe Alexandra. Alexandra a mai tras un tipat.Draguta de tine. ai auzit? Cred ca este cineva in tufa din fata noastra! . Cineva spunea: ―Sunt cam obosit. sa vedem despre ce e 50 .E o papusa. Las‘ ca avem noi grija de tine. a raspuns Alexandra. o tufa din apropiere a inceput sa se miste. a spus catelusa. bine? Uite. din tufa au iesit doi caini.Iar eu sunt Alexandra. Se gandea ca probabil va trebui sa petreaca toata noaptea in iarba. Pedro si catelusa s-au apropiat cu grija de tufa. draga! Hai sa mergem pana acolo. . uite ce frumos e afara!― Deodata.Alexandra a asteptat cuminte in iarba.Pedro. eu zic sa ramanem aici. Raluca. Cand ia vazut. n-am mai stat niciodata singura afara peste noapte.Da. Din tufa care se misca se auzeau niste voci. auzit. pe mine ma cheama Doris. tremurand de frica. La un moment dat. . iar Alexandra a scapat un strigat de groaza. Stapana mea. in tufa asta‖ iar alta voce i-a raspuns: ―Fii serios! Numai ce te-ai trezit din somn si deja esti obosit? Hai sa ne plimbam.

Ne place aici. ca sa te gaseasca stapana ta. a spus Doris. Era foarte frumos acolo: erau alei curate si luminate. ca e liniste si aer curat. m-a uitat afara pentru ca tatal ei i-a adus ceva cadou frumos. papusile. iesim din curte printr-o spartura pe care am descoperit-o de curand. Locuim amandoi intr-o curte iar seara. Si tot mergand. grupul nostru de prieteni a ajuns intr-un parc. . Te luam cu noi la plimbare prin cartier. in care traiesc pesti iar pe margini este foarte mult stuf. dar nu foarte multi.Noi venim aici aproape in fiecare zi. a spus Doris. iar din loc in loc era cate o banca. Are mare grija de noi.Asa ca hai sus pe spatele meu. . Hoinarim prin cartier. apoi mergem la noi acasa iar maine dimineata te aducem din nou aici. Dar de obicei este tare grijulie cu noi. iar dupa aceea ne intoarcem acasa… . . O sa iti placa. Dealfel. stai putin sa ajungem acolo! 51 .Este o apa mare. si sa pornim la drum! a zis Pedro. Iar putin mai incolo este si un lac. . iar ea s-a grabit tare sa intre in casa sa il vada.Nu stam departe de aici. sunt de acord. cred ca are vreo cinci ani… Si ea ne iubeste mult si se joaca cu noi in fiecare zi.. ne considera ca fiind copiii ei.. .Bine. N-o sa te lasam singura... Erau cativa oameni care se plimbau.E frumos ca ai asa o stapana cumsecade. astfel ca Alexandra sa poata urca pe el. a spus Alexandra zambind. Si stapanii nostri au o fetita mica.Cum e stapana ta? a intrebat-o Doris.Ce frumos este! N-am mai fost niciodata intr-un parc! Si ce este acela un ‗lac‘ ? .Ne pare bine ca ne-am cunoscut. Dar voi unde locuiti? . strajuite de pomi si felinare. chiar daca ea nu are inca nici patru ani! Este foarte cuminte. Sa stiti ca mi-a trecut oboseala! Cine s-ar fi gandit ca vom gasi o papusa! Pedro s-a pus cu burta pe pamant. iar parintii ei o iubesc foarte mult. . caci era deja noapte. dupa ce stapanii se culca.Stapana mea este foarte buna cu noi. apoi a rugat-o sa se tina bine de zgarda lui si au pornit incet-incet la drum.

Asa este. mi se usuca pielea. ha.Buna seara. Intre timp. acestia au ajutat-o sa se urce in spinarea lui Pedro. Saraca. Trebuie sa intru acum in apa. Pe mine ma cheama Oac si lacul acesta este casa mea. . eu stiu sa sar. sigur ca da. Oac! a salutat-o Doris pe broscuta. . i-a spus ea Alexandrei pe cand trecea pe langa ea. . Alexandrei 52 .Ma cheama Alexandra. . asa ca imi iau ramas bun de la tine.Aha. eu trebuie sa stau mereu langa apa. sa ma ud din cand in cand. este o papusa foarte simpatica! . Sper sa ne mai vedem! . caci se facuse tarziu.Ha. Ai cunoscut-o pe proaspata noastra prietena? . Alexandra a auzit in fata ei un fosnet din stufarisul de langa lac. Altfel. apoi au plecat spre casa.Si cum ai aparut acum din aer in fata mea? Poti sa zbori? . daca esti prietena cu ei. Cei doi caini s-au intalnit cu alta pereche de caini si au ramas pe alee povestind cum au gasit-o pe Alexandra. si am venit la plimbare cu prietenii mei Doris si Pedro. cu gura mare si ochii bulbucati. si imediat in fata ei a aterizat de undeva din aer o creatura verde.nu sa zbor. nu peste multa vreme cei trei au ajuns la lac. a uitat-o stapana ei afara si am luat-o cu noi la plimbare. broscuto! Si eu sper sa ne mai vedem! Alexandra s-a intors langa prietenii ei.Sa aveti mare grija de ea.Da. Au ajuns acasa la cei doi caini si au intrat in curte printr-o spartura in gard. Era o broasca.La revedere. . . . Uite! Si Oac si-a luat avand si din doua salturi a ajuns la grupul de caini de pe alee.Intr-adevar. ha! Micuta papusica.Hei! Cine esti tu? a intrebat broasca. inseamna ca esti prietena si cu mine.Stii. a spus broscuta intorcandu-se spre lac. Alexandra a coborat de pe spinarea lui Pedro si s-a indreptat vrajita spre apa.

cainii nostri. Atunci. s-a uitat cine o striga.Alexandra. Era prietena ei Mara.Nu cumva o fi ramas pe-afara? s-a intrebat si Ana-Maria. . . dar abia cand s-a apropiat Raluca a vazut ca era o papusa. Alarmata. Raluca. cand s-a trezit. ingrijorate pentru soarta prietenei lor. Si-a adus aminte ca nu a pus-o in camera. a zis si Paduche din camera lui. la Raluca acasa. Azi dimineata. Cred ca ei au gasit-o pe undeva….i-au pregatit un culcus in cusca lui Doris.Dar oare unde este Alexandra? a intrebat ursuletul Cocolino. dar nu au gasit-o.Mama. au adormit si papusile. Dimineata. Intre timp.Probabil. Unde ai gasit-o? . Raluca a inceput sa planga. . Si-a privit cu drag papusile. In mana Mara ducea ceva. sa caute papusa. . Sper sa nu pateasca ceva peste noapte! In cele din urma. Doris si Pedro se jucau cu ea. chiar se si mirase seara ca era o camera libera. Raluca si mama ei au mers repede in fata casei.La noi in curte! Nu stiu cum a ajuns acolo…. stapanindu-si lacrimile. cred ca am uitat-o afara! . cand am iesit din casa. obositi de aventurile din acea seara. iar mama ei incerca sa o linisteasca. s-a gandit ca a uitat-o afara. am pierdut-o pe Alexandra. prietena cea mai buna a Alexandrei. Raluca! s-a auzit o voce dinspre strada. fetita i-a spus: . cand Raluca a adormit. dar n-a gasit-o. Raluca a fugit repede la casuta primita cu o zi inainte. mama ei a venit in camera si atunci. si era chiar Alexandra! . 53 . S-a uitat peste tot. plangand. papusile din casuta au inceput sa sopteasca intre ele.Hai sa mergem dupa ea. sa cautam. si deodata si-a dat seama ca lipseste Alexandra. Alexandra! a strigat bucuroasa fetita. N-am mai vazut-o de cand ne-a adus Raluca aici sus.Hei. si a inceput sa planga. apoi toti trei au adormit. impreuna cu mama ei.

ce sa vaz? un ou ca de gaina. si banuia ca sunt prietenii ei. cum nu mai vazuse el pana atunci. ca sa nu-l scape jos sa se sparga. altul zicea ca sa-l fiarba. Copiii. zi si noapte. vazu intr-un copaci un cuib de pasare. si doua in tei nu putea lega si el. cand vazura oul. Se mira nitel. De atunci. Lucra bietul om de da pe branci. plecand la padure ca sa aduca ceva uscaturele pentru casa. dupa ce se innopta. orice si pe unde gasea. Unul zicea ca sa-l coaca in spuza si sa manance toti dintrinsul. Fratii imparati de Petre Ispirescu A fost odata un biet om sarac. incat parca-i era mila sa puie mana pe dansul. lua la spinare si pleca cu dansa acasa. El avea femeie si trei copilasi. il lua si-l baga in san. el se sui pana la cuib.Raluca s-a bucurat foarte mult de regasirea Alexandrei. lucios. Dupa ce se dete jos. apoi parca-i da cineva ghes. Mai ales ca uneori seara . Isi lepada calevrii. se uita intr-insul. Asa de frumos era oul si lucios. Nu stiau cum sa umble mai binisor cu dansul. altul zicea ca sa-l pastreze. cand. In cele din urma. isi scuipa in palme si se agata de copaci ca sa se urce in el. pasarea nu era. culese cateva uscaturi. Se mira si femeia lui. caci nici ea nu mai vazuse un astfel de ou. Bietii copilasi erau mai mult flamanzi decat satui. sareau de bucurie. Iar Alexandra si-a adus mereu aminte de seara aceea petrecuta cu cei doi caini. incet. facu o sarcina mica. 54 . auzea latraturi vesele de caini. Intr-o dimineata. Incet. si a pus-o in camera ramasa libera din casuta papusilor. Raluca nu si-a mai uitat niciodata nici o papusa pe afara. A dus-o sus. vru sa stie ca ce fel de pasare sa fie aceea ce se adapostea in astfel de cuib.

. jupane. Se duse deci cu oul in targ.Ba nici ras. dara odata il luara de ochi banii ce era acolo. El isi cautase de drum vesel ca cumparase asa ou. Nici ca-i venea macar sa creaza ochilor. Umblau oamenii de colo pana colo si cumparau mereu la oua.Ce cei pe dansul? . crezand ca rade de el pentru ca venise la targ numai cu un ou. . Se tot temea si se tot uita in toate partile sa nu care cumva sa vie cineva sa-i ia pungile.Muncitorul insa zise ca mai bine ar fi sa se duca cu el in targ sa-l dea pe bani. dara la el nici unul nu venea. lua oul si pleca. se uita in ele.Sa-ti dau o punga de bani. ce-i vrea sa-mi dai. pipai pungile sa vaza nu e vrun vis. . Daca vazu si vazu. nu-ti mai bate joc de mine. Si apoi unde se mai auzise ca un ou sa se vanza cu doua pungi de bani. jupane. Se mira cum de nu-l intreaba si pe dansul nimenea de oul lui. Si scoase pungile cu bani.De vanzare. tranti sacul jos si zise: 55 .Ia lasa. Se aseza si bietul muncitor in rand cu femeile ce vindeau oua.De vanzare ai oul asta. incepu a zice negutatorul cel chiabur. . . prietene? ii zise. uitandu-se dupa negutator cum se ducea. deschise si el pungile. le baga in san si pleca sa-si cumpere merinde. . i le puse in mana. Iata doua pungi: nu crez sa-ti dea altul mai mult. si cu ce va prinde pe dansul sa ia nitel malai. nici nimic. Bietul om ramase inlemnit in loc. jupane. iaca un negutator chiabur ca vine si la dansul. Toti gasira cu cale ca asa este mai bine sa faca. Umplu un sac cu de cele de trebuinte si o lua catre casa. In cele mai de pe urma. ca tot si-a pierdut el ziua de munca. Cand ajunse acasa. apoi vru sa alerge dupa negutator sa-l intrebe de n-a facut vro greseala. zise el si se uita in alta parte. Apoi le stranse la loc. Cand se destepta din zapaceala lui.Pai. Dara ia pe negutator de unde nu e.

uite. Cand ai mai facut tu asta comedie sa vii acasa cu merinde cat munca ta pe zece zile? . cum ii vezi cu ochii verzi.Ce vorbesti. . .Ia auzi: unde le duc! acasa. Acum vezi de rosteste de masa. Toata ziua intr-o veselie o dusera.Barbate. ori altceva? .Ei! dara ce nu e. ca ti le-o fi dat cineva sa le duci aiurea si tu. cat ai dat tu pe toate astea? . l-am vazut cu doua pungi de bani. aia intreaba-ma. Dar ce e in sacul ala marele? .De gaina. stiind lipsa de acasa. alergau de la sac la bani si de la bani la sac. cum auzira zornaitul banilor. dara asta nu e lucru curat. barbate? atat a facut oul ala. cand din alta. ori ca negustorul la care l-am vandut n-a fost om curat. nu-ti spusei ca comedia asta o facu oul ala poznas. de negaina. fa. Atatia bani pentru un ou de gaina! Si pipaia banii sa vaza. barbate. unde sa le duc? . ardei. tie si copiilor.Iata nevasta. fasole. sa vedem ce o sa mai zici! Atunci scoase pungile si rasturna banii in pat. usturoi. malai. nevasta.Pai bine.Ce spui. Atata stiu numai ca trebuie sa multumim lui Dumnezeu ca nea invrednicit sa vedem si noi o data cu ochii ce este belsug in casa noastra. Copiii carii pana atunci rascolea prin sac si inhata cu dintii cand din una.Vaz. 56 . ma. pastrama. peste sarat.Hei! dara cand ai mai vedea si p-astea. fa. t-ei fi ratacit cu ele incoace. ce minune facui eu cu oul ala poznas. Asa si facura. vezi tu? . Ei nu se puteau satura vazand atata belsug in casa lor. eu nu stiu.Si unde le duci? .. mai zise femeia. Femeia ramase inmarmurita cu ochii tinta la bani. ceapa. nu care cumva sunt niscai fermece. Apoi ori ca el a facut atata. de-l gasii eu azi in padure? . ori ai capiat astazi? Vezi. sa mancam si sa ne veselim.

dete peste pasarea ale cui oua le lua el. Se duse cu el in targ si mai lua inca doua pungi cu bani tot de la acel negustor. ca se pomeni iarasi in padure. Cu chipul acesta scapa si de drumul de toate zilele prin padure si de suitul in copaci. Facea bine la tot satul. Sta pe cuib. ocrotea pe toti copiii sarmani. isi mai indulci si el traiul si-si dete copiii la dascal ca sa invete carte. cumpara vaci la toate vaduvele. Ajuta pe orice nevoias. ducandu-se mai de dimineata sa-si ia merticul. Nici el nu stia cum venise acolo. in colivie. Imbogatindu-se el. isi facu o cascioara. 57 . stia numai ca el la munca plecase. ducandu-se in targ. Cumpara de asta data haine pentru copii. Intr-una din zile. sa tot gaseasca la oua d-astea scumpele. Indata ii trasni prin cap ca ar fi bine sa o duca acasa la dansul. in care colivie isi aseza gaina si o ingrijea ca pe copiii lui. nu stiu cum drese. goni saracia din satul lui. se gati si pleca la munca. Mai lua niste unelte si dichisuri de ale lui pentru munca si pentru casa. cata copaciul. Apoi. O si lua binisor si cu mare bucurie aduse la bordeiul lui pe stapana oualor. tinu mai la pret si cu mirare vazu ca scoate cate patru pungi de bani in loc de doua. Daca vazu asa. porunci o colivie foarte frumoasa si foarte mare. se sui in el si mai gasi un ou. care faceau de zece ori atat cat ii da lui pe ele negustorul. Nu stiu insa cum facu el. nici mai auzise. Se facu insa mai nazuros in targ. se scula de dimineata. caci scapa de saracie el si cu toti ai lui.A doua zi. Cateva zile d-a randul se mai duse el in padure si tot gasea cate un ou. caci erau goi. Gaina ii oua in toate zilele cate un ou. Pasamite oule astea erau de diamant. Apoi daca vazu ca asa merge treaba. caci nu credea ca o sa fie in toate zilele Paste. Asa frumusete de pasare nu mai vazuse. El insa era bun bucuros ca lua si atat.

de firea lui este sa se intinza ca pecingenea. slaba ca toate femeile. incepu a face negot. tot ar vrea sa mai aiba. decat pentru vro isprava. dupa ce isi scoasera ochii. Astea parca nu sunt slove de care ne arata dascalul. Copiilor insa le zise ca acelea ce li se pareau a fi slove era un fleac si ca nu insemna nimic. ii intra pe sub piele si se inadi cu dansa. pe care o pastreaza in colivie tat-al lor. Biata femeie. dascalul uitandu-se la ea cu ochi galesi si cu giugiuleli. ii spusera si-l rugara sa vie sa citeasca. cu sosele.Bine zici tu. copiii intrara in colivie ca sa se joace cu gaina. raspunse el. Jucandu-se ei acolo. ii si puse gand rau gainei.Sa te vaz. zise cel mijlociu catre cel mai mare din frati. ca sa stie si ei ce zice acele slove de sub aripa gainei. Cand vazu acele slove si le citi. Porni dara intr-o calatorie departata peste mari si tari. cu momele. Intr-o zi. dara dupa ce-l incredintara. Ce facu dascalul. mai mult de hatarul lor. Muncitorul.Omul era nesatios. se hotari sa vie intr-o doara. dascalul ramase inmarmurit si. zise cel mai mic din frati. Ci cat are. Dascalul deocamdata nu voi sa creaza ceea ce-i spuneau copiii. sa ne spuie el ce zice acele slove. Si fiindca negotul. unul din ei ridica aripa gainei si vede ca este ceva scris acolo: . . poti tu sa citesti ce zice aici? . cand lipsea si nevasta lui d-acasa. . fratii mai mari. Si intr-un suflet ajunsera la dascal. sa mergem. ce drese. se planisi dascalului. dupa ce vazu ca are destul. se dete pe langa muma copiilor si. intrandui gargaunii in cap. dete ghies muncitorului sa calatoreasca prin tari straine dupa negot. ii zise: 58 . raspunsera amandoi.Ba nici boaba.Sa mergem sa chemam pe dascal. sa mergem. nene. Intr-una din zile. cand merge bine.

59 . dupa ce porunci bucataresei sa nu lepede nimic din ale gainei. Apoi puse la cale ca gaina s-o gateasca bucatareasa lui. unde veni si femeia cu copiii. singurel.Maine e sarbatoare.Daca ar fi vorba despre pasari de care se gaseste la toata lumea. raspunse dascalul. A doua zi. ca sa nu se amarasca barbatu-meu. . dascale. voi trimite sa cumpere o pasare buna si grasa si o voi gati dupa pofta inimioarei dumitale. nici din maruntaie.Ce mult as pofti sa mananc o pasare cu tine la masa. slava Domnului! Dascalul batea seaua sa priceapa iapa. dascale.Orisicum. Sa stii dara ca de azi incolo n-ai sa ma mai vezi. dara cum as face eu una ca asta? Ce va zice barbatu meu cand s-o intoarce? . Cum auzi dascalul de una ca aceasta. tot nu-mi vine sa fac una ca asta. . se indupleca si fagadui dascalului ca-i va da gaina s-o manance fripta. ti-oi spune romaneste. Asta imi dovedeste ca nu ma iubesti. dupa cum dorea. de frica ca sa nu-si faca seama singur pentru dragostea ei. Si apoi nu pricep la ce sa mai tineti o gaina. Imi pare rau ca am indragit cu atata foc pe o nesimtitoare.. . Eu pentru dragostea ta as fi dat prin foc si prin apa. Biata muiere incepuse a simti si ea de dansul. caci am si eu destule in curte. singur. ii zise ca acum s-a incredintat ca si ea il iubeste. si tu pentru mine atata lucru sa nu faci. .Atata trecere n-am si eu la dumneata? mai zise dascalul. Si ca sa nu mai ocolim.Ceva asa. .Vai de mine. se duse la biserica.E. raspunse femeia. apoi.Orice va zice. ci s-o friga asa intreaga-intregulita. pe sleau: am pofta sa-ti mananc fripta gaina aia a ta din colivie. iaca. tu sa-i spui ca a murit. deosebit. apoi ce fel de pasare ai voi dumneata? il intreba femeia. . Femeii ii dete un fier ars prin inima. ca sa-ti fac voile. nu tias fi mai spus dumitale. . care si asa e destul de batrana si care peste curand negresit ca tot are sa moara. ma duc sa ma inec.

socotind ca acestea sunt lucruri de nimic. si celui mai mic inima. ii lasa gura apa. si se rugara de bucatareasa sa le dea ceva sa manance. Femeia. Si iata de ce: sunt dascal de atatia mari de ani. care statuse ca pe ghimpi la biserica.Bucatareasa facu intocmai precum ii poruncise stapanu-sau. Cu atata gingasie se rugara copiii. pe langa aceasta. spune mai curand. Un lucru am sa-ti mai cer. veni numaidecat sa se puie la masa. am sa te pui inca la o incercare.Trebuie sa alegi una din doua: ori sa fii cu copiii tai. Vazu ca nu mai are incotro si se stapani. sufletul meu. Numai gandindu-se la gaina. Copiii mancara repede si se dusera iarasi la biserica. care nu-si lua de loc gandul de la gaina. . ramase uimita auzindu-l ca este atata de mahnit. Biata bucatareasa spuse lucrul cum se intamplase. caci li se facuse foame. desi nu se ispravise slujba. Dara se supara cat un lucru mare cand vazu ca i se aduse gaina fara cap. ii zise: . incat p-aci.Ai voit sa-mi dovedesti ca-ti sunt drag cand te-ai induplecat si ai dat gaina so taie si sa o friga. Se catrani de ciuda si de necaz dascalul. insa pe cand era aproape sa fie fripta gaina desavarsit. celui mare ii dete capul gainei. Se duse dara pe langa dansul si cu fel de fel de vorbe dulci voi sa-l inveseleasca. ori sa fii cu mine. Dascalul. de unde se astepta sa vaza pe dascal multumit pentru ca se jertfise sa-i faca placerea. cum iesi.Spune. ii raspunse femeia. celui mijlociu pipota. zicandu-i ca nu credea sa se faca atata tevatura pentru nimicul asta de maruntaie. intreband-o cum a facut de i-a calcat porunca. Iara el. se scula foarte amarat si se hotari sa poarte sambetele copiilor. copiii se intoarsera de la biserica. le dete cate un codru de paine si. incat bucataresei i se facu mila de dansii. Eu insa sunt gata si la moarte sa merg pentru d-ta. p-aci era sa'nebuneasca. Atunci racni ca un leu la bucatareasa. fara pipota si fara inima. numai sa se poata. si nu mi s-a mai intamplat ca 60 . gusta cate ceva din masa. Ca sa ma incredintez cu desavarsire ca ma iubesti. .

Nu mai pot. ma intelegi? sa stea cu mine aici. . de s-a luat lumea de ganduri cu ei. mai bine ochii din cap. dascale. raspunse dascalul.Ei bine. sa zici ca i-ai trimis pentru invatatura. cand va auzi una ca asta. ma invoiesc. dragutul sufletului meu. mai bine sa mor. de vorbesti? Apoi la mine nu te mai gandesti? Nu e pacat de Dumnezeu sa pierdem noi niste copilasi asa de dragalasi si curati ca margaritarul? Cum se poate una ca asta. la noapte sa-i inchidem intr-o magazie si maine. Cu gura zicea el unele ca acestea.Eu nu zic sa-i omoram. terchea. 61 . dara cum sa facem? intreba femeia. berchea.Foarte lesne. sa vie sa manance si apoi sa se intoarca in biserica clefetind din gura! Cu ce obraz sa mai ies eu in lume? Cine o sa-si mai dea copiii la scoala mea? Si decat sa-mi iasa nume rau. dara in capul lui clocea alte ganduri spurcate. sa-i duca in padure si acolo sa-i spintece pe cate unul.vreun scolar pana acum sa-mi fi facut rusinea ce mi-a facut copiii tai. ce o sa zica barbatul meu cand s-o intoarce? Lumea ma va omori cu pietre. ii iau eu intr-o caruta si i-oi duce sa-i asez la un prieten al meu. caci nu voi sa-mi zica lumea ca sunt dascal d-aia.Bine. Dascalul vazu ca a cam scrantit-o si o intoarse pe foaia ailalta. in faptul zilei. trei lei perechea.Ori ei. . fiindca am voit sa-i scot ciraci ai mei. sa iasa ei din biserica. unul. dara azi. . . ci sa-i trimitem deocamdata la un alt oras. Gandul dascalului era sa ia pe copii.Ce stai. caci ce glasuieste o zicatoare: decat sa iasa omului nume rau. Toata lumea stie ca pe copiii tai ii am mai de aproape decat pe ceilalti. si sa le scoata dintr-insii capul. si ei. ce sa vezi? Lasa ca fac miselii si umbla ca dezmeticii pe uliti. . eu ma silesc cu ei sa-i invat cate in luna si in soare. daca este asa. ca sunt copiii mei. raspunse el. ca eu sa-mi pierz copilasii? Gandestete. ori eu. Dara norocul nu-i sluji nici de asta data. . pipota si inima gainei si sa le inghita el.

trebuie sa ne punem toate puterile sa stricam fereastra magaziei astia si sa fugim. . ajunsera la un loc unde se deschidea trei drumuri. . Mersera.Fratilor. . ascultati-ma pe mine. . . .Asa. se va pune la capul lui o punga cu banet.Mai e vorba! raspunse el. Se pusera cu totii. Cand se lumina de ziua.Eu imparat?! zise cel mare.Adevarat sa fie. fratilor. . ca insemna ceva acele slove? . Stiti de ce ne-a inchis dascalul aici cu voia mamei? . care mancase capul. Cel mijlociu insa zise: .Tie. de cate ori se va culca. mersera. ca va fi bine de noi toti. Aci stete sa se odihneasca. se sarutara. 62 .Mie sa mi se intample asta? intreba cel mic. Si d-aia a staruit el pe langa mama de a taiat gaina si s-o manance el. Iara cel ce va manca pipota gainei se va face nazdravan. sa ne duca in padure si sa ne omoare.D-aia. isi luara ziua buna unul de la altul cu lacramile in ochi si se despartira. mai intrebara fratii. va ajunge imparat. toata noaptea. Se hotarara sa apuce fiecare pe cate un drum si sa se duca unde io lumina Dumnezeu. unde o va gasi cand se va scula.Copiii fura coprinsi de frica cand se vazura inchisi in magazie. caci demonul de dascal are de gand sa ne ia in revarsatul ziorilor. ca sa se implineasca la dansul prorocia din acele slove. Iaca sa v-o spui eu acum. ii raspunse fratele cel mijlociu. care mancase inima.D-aia stii tu nazdravaniile astea. le raspunse mijlociul. raspunse fratele cel mijlociu. Cel ce va manca inima gainei.Dascalul a spus minciuni ca nu insemna nimic slovele de subt aripa gainei. Acum. Incepura sa planga. sfaramara fereastra si fugira. Dara n-a vrut Dumnezeu cu dansul. strigara fratii cel mare si cel mic deodata. Slovele acelea ziceau ca: cine va manca capul gainei.De ce intrebara ceilalti. Se imbratisara. ca sa scapam de aici. .

si nu ma mai face sa-mi intre gargauni in cap. Fiii de imparati si de boieri. Aruncadu-se porumbelul in vazduh. auzi. unde sa maie noaptea. se scutura si pleaca cu batranul afara din oras pe o campie intinsa. daca el ne-a adus aci. ajunsera la orasul care era inaintea lor. p-acela il face imparatul lor. Mai bine zi: ai sa mergem sa cautam ceva de lucru. Mai-nainte de aci este un oras mare. sarmana. cica n-am mancat de ieri si cere. fara nici un ocol. Aci intalnira un batran pe care il rugara sa-i indrepteze la vrun han. care se va face maine. unde le dete de mancare si un pat de odihna. Pasamite drumurile pe care apucasera ei se intruneau acolo. Inca o data strigara fiii boierilor 63 . ca nu va gasi nici un loc de mas si ii lua la dansul acasa. Toata lumea tinea ochii tinta in sus. acesta ocoli pe dasupra lumii si veni de se puse drept pe capul baiatului celui mare. e greseala. il arunca in sus. A doua zi de dimineata se scoala cu totii. nu e bun de imparat. atata lume.Pesemne ca Dumnezeu vrea sa fim tot impreuna. de nu se mai putea misca. veni si se puse drept pe capul baiatului. si de asta data. Acolo a murit imparatul si maine se alege altul: cel ales ai sa fii tu. Mergand ei. si batranul cu copiii abia gasira si ei un coltisor la o parte de unde sa se poata uita si ei.Ia lasa vorba aia incolo. . se spala. Pe locul hotarat se adunase. ca sa vaza si ei cum se aleg imparatii la cetatea aceea. mai frate. Se inalta dara porumbelul de a doua oara. si pe cine s-o lasa porumbelul. cari venisera cu gand d-a fi alesi. incepura a striga ca nu se poate. cata frunza si iarba. cand inde seara fratii cei mari se intalnira iara. Asadara sa nu ne despartim in toata viata noastra. ca burta. inca pana a nu se face ziua. si cerura ca sa se faca o a doua incercare. N-apucara sa se aseze bine si auzira un sunet de bucium. il incarca cu cordele foarte frumoase cu tot felul de fete. Batranul le spuse ca alegerea se face asa: dregatorii cei mari ia un porumbel alb nevinovat. Atunci nazdravanul zise: . Atunci se facu o tacere de se auzea musca zbarnaind. si altele.Mersera ei toata ziua. Batranul le spuse ca hanurile gem de lume care a venit sa fie fata la alegerea imparatului.

Iara pe baiat il bagara intr-un sac si-l dusera departe de lume. al surlelor si al strigarilor de bucurie ale multimei adunate. Cand auzi dascalul de fuga copiilor. nu se poate. imparatul. Cerceta in dreapta si in stanga. si amandoi se chibzuira ca sa faca o priimire ca unui parinte bun ce le era. cum se vazu intronat. Adusese cu dansul bogatii dupa bogatii. nazdravanul. La a treia inaltare. mai intai hotari ca frate-sau nazdravanul si batranul ce-i gazduise sa fie nelipsiti de langa dansul. Imparatul cel nou. turba de manie: caci era un zacas de n-avea margini. Atunci toata lumea striga intr-o unire ca acesta este imparatul lor. fara sa-si dobandeasca dreptatea potrivit cu marimea vinei celor vinovati. iara supusii lor incepura a-i numi: cei doi frati imparati cu minte si drepti. isi ia zborul si se duse de se puse drept pe sac.ca nu se poate. dupa ce falfai putin pe dasupra locului pe unde sta baiatul mai-nainte. 64 . si i se spuse toata istoria cum s-a intamplat. negutatorul isi lua femeia si pe dascal si se duse sa-i judece ei. Dupa o buna bucata de timp iata ca soseste si tatal copiilor din calatoria cea lunga ce facuse. Cand afla de fuga copiilor. in sunetul buciumelor. si cerura a treia cercare. Si cu ajutorul lui fratesau incepu a carmui imparatia cu intelepciune si dreptate. se potoli oarecum si se apuca iara de dascalia lui. Il scoasera dara din sac si-l dusera de-l asezara pe tron. cat paci era sa-i vie rau. Mai-nainte insa de a ajunge ei acolo. Atunci el hotari sa ceara dreptate pentru necinstea ce ia facut sotia lui si pentru raul ce i-a pricinuit procletul de dascal. Vru sa-si faca seama singur. spuse fratine-sau. Vazand insa ca norocul ii sta impotriva. dara se stapani. Nu trecu mult si vestea se duse in toate tinuturile si in imparatiile vecinilor despre numele lor. porumbelul. dar n-avu curaj. Merse deci pe la toate dregatoriile si fu straganit prin judecati mai multi ani. simtind ca are sa vie tata-sau la judecata. fratele imparatului. Afland si despre numele cel falnic al celor doi frati imparati.

asa pricina grea nu mai judecase. iesi inainte fratele imparatului si primi pe negustor la scara. se uita in toate partile si nu pricepea nimic din cele ce se faceau. se duse. Asa si facura. iara femeia indruga si ea cateva vorbe. raspunse imparatul. Negutatorul isi spuse pasul si zice ca isi pune nadejdea in intelepciunea imparateasca si asteapta sa hotarasca imparatul cum il va lumina Dumnezeu.Cand venira impricinatii la infatisare. De cate ori se culca. se duse. i-ar cunoaste el? . dara nu cuteza sa zica nimic. judecata incepu.Mai e vorba? raspunse negutatorul.Noi suntem. Iara negustorul ramase la curtea imparateasca. Intrand in camara si dascalul cu femeia. cand la fratele imparatului. crestea inima intr-insul de bucurie ca-si gasise copiii. Imparatul porunci sa puie asta stane de piatra de o parte si de alta la scara palatului. de atatea ori gasea cate o punga cu galbeni la capataiul sau cand se scula. statura ca trasniti de Dumnezeu. dupa ce se desparti de fratii sai. 65 . In vremea aceasta. Acolo daca sosi. Pe cand inca se rugau. Hotari dara ca toti sa caza in genunchi si sa roage pe Dumnezeu sa le arate dreptatea lui. La aceste cuvinte. Atunci imparatul intreba pe negustor ca: daca isi va vedea copiii. . El cauta cand la imparatul. Iara negutatorul. El se uita la amandoi imparatii si nu mai cuteza sa zica nici bleau. deodata. iara cand il duse inaintea imparatului. dascalul si femeia se facura stane de piatra. ca cuvantul din poveste ce d-aci incolo se gateste. trase la gazda la un om al lui Dumnezeu. femeia si dascalul o sfleclira de tot si tremurau ca varga. aruncand toata vina in spinarea dascalului. fratele cel mic. Dascalul o malcise de tot. Vezi ca se stiau vinovati de moarte. Dupa ce se aseza imparatul pe tron. acesta se scula de pe tron si l-a intampinat cu vorbe bune si supuse. Negustorul se minuna de atata cinste ce i se facu si nu stia ce sa mai zica. se minuna in sine. Imparatul zise ca de cand el este imparat. si ajunse la orasul unde il scosese drumul pe care apucase el.

ii zise: .Ceru de la gazda pe cineva care sa-i arate lucrurile cele mai insemnate. Dupa ce ocoli crucis si curmezis tot orasul. mare si nesfarsita. el o vazu si apoi se intoarse. ca doar maiastra va iesi la fereastra palatului sa o vaza. ajunse la margine si acolo era un ostrov. Cum auzi maiastra aste vorbe.Pentru ce? intreba flacaiandrul. calauza se feri d-a-i spune.Asta este tot? Maine ma duc sa o vaz. Maiastra baga de seama ca el venea intr-una de cateva zile. ca e stingere de tine. N-am vazut pana acum pe nimeni care sa vie la mine in ostrov de atatea ori una dupa alta. 66 .Da. pana ce nu o da doua pungi de bani. precum vezi. zise el. nici frica de capiare nu l-a putut opri de a merge sa vaza pe acea maiastra. pe dinafara. tinere. viclenindu-l ca sa-i afle puterea. Iara daca vru a sti ce era acolo.Pentru ca acolo sade o maiastra si oricine merge la dansa se intoarce capiu. a treia zi iara si tot astfel cateva zile d-a randul. Se duse deci. bani am destui. vazand tot ce era vrednic de vazut. de o risipesti asa. . De ce o vedea. A doua zi se duse iara. d-aia dorea sa o mai vaza.Sa nu care cumva sa te muste sarpele de inima sa te duci acolo. Se insela si ii spuse.Mare stare trebuie sa ai tu. Nici rugaciunile gazdei. Iara daca trimise de-l chema. Ea iesi. ca un haidamac. ca si puterea cu care o fac. . . ii puse gand rau. Flacaiandrul se pierdea de dorul ei cand o vazu dezmierdandu-l cu niste cuvinte mai dulci decat mierea. dadu doua pungi de bani si intra in ostrov. se gandi ea. Acolo umbla catva timp. Seara intreba pe gazda si aceasta ii zise: . Se lua deci pe langa dansul cu soptele cu momele. Si apoi nimeni nu poate sa mearga sa o vaza. . raspunse flacaiandrul cu mandrie. "Trebuie sa aiba multi bani".

se facu iara bani. raspunse flacaiandru. Pana una alta.Las' pe mine. apoi sa stii ca nici dracul nu ti-o mai face". . Se puse deci de o curata de solzi. cand vazu o mreana. Pescarul pleca. Cand s-o duca la gura. cugeta: "Daca nu tioi face-o eu. pescarul zise flacaiandrului: . el dupa ea. sa nu te duci acolo? Ce o sa te faci acum? . si ce va vrea Dumnezeu cu mine.Nu ti-am spus eu. batu in jos si peste sa prinza.Buna este si asta. zise el. il spala. Iara baiatul intra cu plasa in garla. . o spinteca. Batu in sus. ajunse la marginea unui rau. saracul de mine. catusi decat. . trecand printr-o padure. A doua zi pleca si. ii scoase maruntaiele. Se mira de asta intamplare.Ma voi duce in lume. ea era plina cu galbeni. si ramase un fel de covatea mititica de piatra. aruncand plasa. si vezi d-ei putea sa prinzi vro fata de peste ca sa avem de leguma pentru azi si maine. Cand sa aduca la gura. Ii chioraia matele de foame si fu nevoit sa se abata. Pescarul primi sa ramana la dansul sa invete pescuitul. pana ii veni bine si. apoi ii dete pe bete din ostrov. Cand in loc de lapti. 67 .Iata eu ma duc la targ cu cosul asta de peste. sa am cu ce bea apa. o incalci intr-insa si o trase la margine. Intr-una din zile. Rasturna banii in poala si mai lua o data apa ca sa bea. Vazu el ca mreana era cat sa le ajunga pe doua zile. Se bucura in inima sa ca facuse o treaba cumsecade. Tocmai era sa se lase de pescuit. Ea o lua. ce sa vezi? ceva ce nu semana a nimic. Cand se dezmetici el si se vazu pirpiricosac. Acolo dete o coliba de pescar. Si indata si lua oleaca de apa cu dansa sa bea.Atunci ea ii dete ceva de bau. Lua el acel ceva. golanel si gonit. Se duse la gazda si povesti ce i se intamplase. iar el dete dintr-insul afara inima gainei. Mreana fugi. ia si tu halaul ala.

si pleca in lume. nu se putu astampara de necaz. Manca ce manca.Ce mi-o da Dumnezeu. Gazda il povatui sa ia pe seama lui o tocitoare de bani din care ii lasase sa se apuce si el de ceva si sa nu mai umble ca un pierde-vara dupa icre verzi. prin campii cu inima plina de foc pentru maiastra lui. Tot scaldandu-se. 68 . . Isi aduse aminte ca nu mancase de doua zile si se duse sa faca o gustarica cu nitele smochine. il cunoscu. umplu gazdei doua tocitori cu bani. Acolo. Cum il vazu maiastra. Unde din om ce era. si coliba si intr-un suflet alerga la gazda lui din oras. cu marghiolii si cu viclenii il facu de spuse cum are atata stare. cu prefacaturi. si cu banii luati. porunci slugilor sale sa-l huiduiasca ca p-o gagauta si il goni cu rusine din ostrov. Lasa si plasa. dara incepu a simti ca din ce in ce se schimba. Gazda se sili in toate chipurile sa-l opreasca de la aceasta otarare a sa.. Intelese ea ca trebuie sa fi dat el cu mana in foc. zise el. Stand el asa si zbatandu-se cu gandurile. Se duse sa se scalde ca sa se mai racoreasca. si-l chema la dansa. Fu peste putinta. cum de sa nu se tie el. se lasa sa fie maglisit. Merse. Eu nu voi. baga de seama ca p-acolo p-aproape curgea o apa. merse. Il tragea ata la rele. si nu se putea impaca cu gandul ca n-o sa-si mai poata vedea odorul. Pleca iara la gazda si-i spuse toata siretenia. Apoi lua cu dansul covatica de piatra si doua pungi pline. si se duse la ostrov. Cand se vazu iarasi dat afara si infruntat. vazu de ceea parte a raului niste smochini. Ii spuse despre norocul ce dase peste el si incepu a se gati sa mearga la ostrov. trecu prin paduri. zise el. se pomeni deodata magar. si peste. In cele din urma. si maiastra ii sterse si covatica. Si fiindca flacaiandrul isi pierduse capul cum ajunse langa dansa. ca sa nu fie si batjocorit.Acum. Cum se facu stapana si pe acest lucru. Pana una alta. cazu de obida si de mahnire. aide la zana mea maiastra.

Cum sa se intoarca in cetate? Pe langa celelalte toate. nimic. Ba ca o fi una. Crezand ca si in smochinele lui este ascuns vrun farmec numai bun pentru dansa. dete peste niste roscove. ca ti-o fac eu tie pe piele. Umbland in sus si in jos pe marginea padurei. ii lega unul de altul si ii duse cu dansul. ba ca o fi alta. Cautand cate ceva de mancare. si culese intr-insul smochine. ca sa nu-l prinza vrun om. Maiastra se puse la masa. prinzandu-i. caci era lihnit de foame. de-i plangeai de mila. auzindu-l. Dupa ce se intoarse la gazda lui din cetate. Flamanzi iara. hat in jos. El lua banii si se facea a se mai plimba prin ostrov. Se apuca sa manance. 69 . Toata ziua umbla ratacind cu inima cat un purice de frica. Statu in loc si se cruci si el de asta minune. acum are sa fie si prigonit.Alta nevoie acum. dupa ce lua covatica si o baga in san. le puse cate un capastru in cap. si-si puse in gand a merge la dansii sa vaza. cum putu. se facura magari. Atunci flacaiandrul. sa-l puie la vro munca ce n-ar putea-o duce. Hat in sus. si incepu a striga la smochine. porunci de-i cumpara cosul cu totul. Apoi facu un cosulet. de care mancase si el. femeie fara de inima ce mi-ai fost! Se apuca si umplu sanul de roscove. Ce sa faca? Se caina si se vaicarea. trimise sa-l cheme. dupa ce mancara impreuna cu ai lor smochine. ii era frica sa intre inauntru padurei. cu cosuletul de smochine pe mana. mai tu. Ramasera magari ca toti magarii. incet. Apoi deodata zice: . se temea iara sa iasa mai la lumina. ca sa nu-l apuce vro fiara salbateca. se schimba si se facu iara om. ii spuse ca acum s-a implinit. Cum il vazu. il cunoscu. Cat p-aci era sa moara de bucurie cand vazu ca incet. se mai duse o data la ostrov. caci inima gainei o mancase maiastra. pe la poarta palatului. oare n-or fi fratii lui? Dara pana sa se porneasca catre dansii. Maiastra. ii dete un fier ars prin inima. din nuiele de richita. Auzind insa de faima celor doi imparati intelepti. Cand la sfarsitul mesei.Acum esti a mea! Stai.

Trecu ce trecu si nici pomeneala nu era ca sa faca pe magari sa se schimbe iarasi in oameni.Sa ne vedem sanatosi. Apoi. ii raspunse fratele cel mic. Asa si facu. destul i-ai pedepsit. le dete de mancara roscove si indata se facura iara oameni. Cand ajunse la marginea cetatii unde domnea imparatul. iarta-i. ii zise: 70 . Toti cei de fata ramasera inmarmuriti cand vazura asta minune.Acum sa stii ca ma duc intr-ale mele. Pe cand mergea. ce ai de gand cu magarii tai. cand vazu ca frate-sau cel mic este cu voie buna. zise el gazdei. cu alaiul dupa dansul. imparatul ii zise: . si se pregatira sa-l priimeasca cu cinste. si cum ii pedepsise Dumnezeu. la masa. Ramai sanatos. uitandu-se la fratele imparatului cel mic. Apoi ceru de la imparatul sa-i dea un grajd curat unde sa-si puie magarii. apoi merse de se infatisa imparatului. Tocmi un argat si porni sa mearga la fratii lui. care sa vaza de ei. .Ei. Mai cu seama caci stiu ca se topeste inima in tine de dorul ei. Apoi ochii tutulor se atintira la maiastra si marturisira ca asa frumusete de muiere nici c-au mai vazut. Dara cu turma aia de magari ce ai sa faci? Ia-ti un argat.Adevar ai grait. Sa nu socotesti ca nu stiu tot ce ai patit. Pentru hatarul tau fac tot. Intr-o zi. Cum se vazura. raspunse gazda. se mira ca gasi pe fratele sau cel mijlociu care il astepta. Trimise de aduse magarii acolo.Se duse cu cardul de magari la gazda lui.Mai intai multumesc imparatului ca s-a induiosat de starea cea proasta si ticaloasa in care ajunsesem si a staruit de ne-a facut oameni la loc. Dara este destul. . Ea atunci incepu a zice: . Acesta ii povesti toata intamplarea cu muma lor si a dascalului. fratele nazdravan spune imparatului toate cele intamplate fratelui lor celui mai mic. pe care singur ii ingrijea. si sa auzim de bine. ostrovul si palaturile sunt ale tale. se cunoscura si se imbratisara. si nici ca se mai poate afla in toata lumea. Planse fratele cel mic de osanda dumnezeiasca ce cazuse peste muma lor. bani ai destui. .

pe cand batranii gospodareau pe afara in gradina.Numai tu mi-ai venit de hac pe lumea asta. carora li se zicea: La cei trei frati imparati. si tu tiai batut joc de mine. pacatele mele. daca voiesti. Cand auzi cum schiauna de durere. traia odata un om batran. Unde mananca doua guri.. zise el babei. poate sa traiasca si el. Fie ca si eu mi-am scos din capete. Intr-o zi. care il batura si il alungara. . Unchiasul facator de minuni De mult. cainele veni dupa ei si incepu sa se gudure si sa se joace in jurul lor. cand tot veneam pe la tine. mai cu seama acum. pe care il hraneau cu peste si cu tot ce aveau ei mai bun in bucatarie. cand povete bune si cand ajutoruri de bani. ca nu mi-a mai ramas la inima nici o zacaseala. -Tot suntem noi singurei. Locuitorii apucau si ei de la acesti trei frati cand dreptate. Sunt gata si eu a te lua de sotie. sa-l oprim la noi. dand din coada cu putere: -Uau! Uau! Uau! 71 . mosul iesi afara si il chema cu duhul blandetii. pana ce cainele intra in sfiala. Si oamenii acestia indragisera un biet caine. obosit si insetat. Nimerise mai inainte la niste vecini rai la inima. el si cu nevasta sa. tare de mult. Iarta-ma pentru neajunsurile ce ti-am facut. venise cine stie de unde ratacit. Se pregatira si facura o nunta d-alea imparatestile.Apoi eu ce umblam. Ei nu se mai dusera de acolo. Trebile imparatiei mergeau gaitan. si in toata lumea se duse vestea despre ei. Ramasera cate trei fratii la un loc. Ast caine. Deodata il vazura ca se opreste scurt si ca incepe sa latre tare. sunt gata a te lua de barbat.

nu iesea nici un latrat din gatlejul sau. oamenii rai lovira cu sapa pe bietul caine. Cand vazu unchiasul cel bun ca a trecut atata vreme si cainele tot nu s-a intors acasa. animalul se opri intr-un loc si incepu sa miroasa. Cand colo. Cum sosira cu el acasa. cainele n-avea nici un "uau-uau". ti-am fi foarte indatorati sa ne arati si noua un loc unde sa fie ingropate parale multe. vecinii pregatira mancare buna pentru caine si ii spusera: -Daca ai binevoi. il legara cu o funie de gat si-l trasera afara. ascuns in pamant si adusera o sapa ca sa scormoneasca. care pana atunci nu primise de la vecini decat lovituri si bruftuiala. vietuiau un om si o femeie. tarandu-l de colo pana colo. pana ce il ucisera. Acestia. intr-o casa vecina. si dupa ce facura pomana saracilor. se duse la vecin sa-l intrebe. ce sa vezi? Locul era plin cu monede de aur si de argint si cu tot felul de lucruri pretioase. amandoi lacomi si zgarciti. Atunci oamenii rai. Acuma. infuriati. venira la batrani sa-i roage sa lase cainele sa stea la ei putin timp. Cainele insa. Iar omul rau ii raspunse ca-l omorase si ca-l ingropase la radacina unui pin. ingropate acolo. cand auzira de intamplarea fericita. Mosnegii se invoira bucurosi. Furioasi ca fusesera amagiti in asteptarile lor.Batranii socotira ca a mirosit el ceva bun de mancare. domnule caine. Mosul si baba carara impreuna comoara in casa. Oriincotro il duceau. zicand ca tare le era drag si lor. Dar toate fura in zadar. crezand ca e locul cu norocul. nici nu se atinse de bunatatile ce i le pusera dinainte. care raspandeau o duhoare de trebuira sa-si astupe nasul. se repezira si sapara. Vecinii. isi cumparara campuri de oraz si de grau si ajunsera oameni avuti. dar nu gasira decat murdarii si starvuri. In cele din urma. pentru ei. 72 . in gradina.

pe care ii vedeai cu ochii cum se deschid si infloresc. Cum se trezi. cu o strachina plina cu mancare buna. unchiasul facu intocmai cum ii spusese cainele: taie pinul si isi fauri din lemn o piulita pentru grane. numai ca nu se dumirea de ce vecinii nu o mai inapoiau. ca totul se prefacu in gunoi. pe cand batranul dormea. cerura batranilor sa le imprumute si lor piulita fermecata. Cuprinsi de furie. cum se acoperira crengile cu muguri. Batranul se mira foarte de rautatea celor doi oameni si nu-si putu inchipui cum poate cineva atata de negru la inima. i-o inapoiara. oamenii pizmasi sparsera piulita si ii detera in foc. Cum atinse pomul. Cum se facu ziua. Batranul nici nu banuia ce soarta avusese pretioasa sa piulita. Acestia. 73 . arse tamaie si presara flori pe mormant. iar in tot. sa te gandesti la mine. Cand te vei folosi de ea. socotind ca nu mai are ce sa faca cu dansa. cu inima grea de durere. arborii vor invia si vor inflori dintr-o data. Cand vecinii cei plini de pisma auzira si de minunatia asta. Batranul multumi si se intoarse repede acasa. Dar cand puse orezul in ea. i se arata cainele sau drag care ii multumi pentru tot ce facuse pentru el si ii spuse: -Pune sa taie pinul sub care sunt eu ingropat si fa din el o piulita. Noaptea. Aici primul gand ii fu sa incerce puterea cenusii asupra unui cires uscat din fundul gradinii sale.Bietul batran. Intr-o noapte. Ii spuse ca daca va strange cenusa piulitei arse si o va presara pe pomii uscati de seceta. mosneagul alerga plangand la casa vecinilor sai si ii ruga sa-i dea inapoi cel putin cenusa comorii lui. ce sa vezi? Fiecare bob se facu o piatra pretioasa. cainele se arata din nou si povesti ce isprava rautaciosa ii mai facusera vecinii sai. incat sa se razbune pana si pe un lucru neinsufletit. se duse la locul unde fusese ingropat cainele sau iubit. o bogata comoara. Dar nici nu apucara sa piseze in ea orezul. varsand siroaie de lacrimi.

adunara toata cenusa ce mai ramasese. se tara pana acasa. o pusera intr-un cos cu care omul cel rau porni in graba in orasul apropiat. Nici nu avu mult de asteptat. Mosul raspandi o parte din cenusa asupra crengilor moarte si deodata intreaga livada se imbraca in haina de sarbatoare a mugurilor infloriti. cu haine scumpe si alte maulte daruri. se repezira la locul unde arsera ei piulita. Printul il darui cu bogate matasuri. incat mosul pleca acasa incarcat si plin de bucurie. iar acesta cum i se infatisa. Dar cand se urca omul cel rau in copac si presara cenusa peste crengile uscate. cum vantura putina cenusa din piulita arsa. Aici dadu zvon ca e omul care poate sa redea viata copacilor uscati si sa-i faca sa infloreasca. Si il rugau sa le invieze gradinile cu pomi roditori din samanta rara. nici o floare nu se ivira. ca un print il chema la castel si ii porunci sa invieze pomii din gradina sa. orbindu-l si inabusindu-l. il inhatara si-l batura. mosul puse cenusa intr-un cosulet si pleca sa cutreiere tara. dand de stire pretutindeni ca el avea puterea sa aduca iarasi la viata copacii uscati. de era cat pe-aci sa-l ucida. smerit. dar uscati cu totii de seceta cumplita de asta-vara. 74 . Dar vecinii cei rai. unde mai sa moara de necaz si de rusien. ca-l mai vedea si nevasta in halul asta. Ca vai de el. daruiti de imparat. Cand oamenii de la curte vazura cum i-a pacalit omul cel rau. se repezira la el. Printul insusi veni cu el ca sa vada cu ochii minunea. toata cenusa zbura in ochii si in gura printului. care auzind de mosneagul facator de minuni. Si pretutindeni. Vestea ajunse la urechile unui print. cum auzira de aceasta noua veste care fericea pe mosneag. printul ii spuse: -Am o livada intreaga de pomi cu fructe rare. Arata-ti puterea si te voi rasplati cum se cuvine.Uimit de acesat minune. Ba inca. cum prindeau viata arborii. nici un mugur. socoti faptul drept un lucru foarte ciudat. El trimise dupa unchias.

sa vina sa o ia. si zmeul acela nu lasa pe nici un fecior de imparat sa vina sa ia pe fata imparatului. un imparat si o imparateasa si aveau o fata foarte frumoasa.Bunul unchias. in sfarsit. s-a apucat sa dea foc pana si palatului. afland de belelele in care cazusera vecinii. Dar in imparatia aceea se gasea si un zmeu. le dadura si lor o parte din bogatiile adunate cu atata staruitor noroc. asa e. feciorul cutarui imparat. dar le era frica de zmeu. dar zmeul le iesea inainte si pe unul il manca. ii da fata de nevasta si-1 face chiar din clipa aceea imparat. Si atunci imparatul a trimis veste ca cine are sa poata ucide zmeul. ca intr-adevar. trimisera dupa ei si dupa ce le spusera ca lacomia si cruzimea sunt pierzania omului. ii pustiia ogoarele inainte de seceris si. pe unde s-a auzit de frumusetea ei. nu ca inainte. Si voiau sa-si marite fata. Ii parjolea viile. Acesta si-a zis in sinea lui: . cu baba sa.. intr-o vreme. pe altul il fugarea. are sa vina sa ucida 75 . Zmeul se purta cu gandul sa fure pe fata imparatului si dupa moartea acestuia sa puna mana pe imparatie. intr-o imparatie era un fecior de imparat foarte frumos si viteaz. Atunci toti feciorii de imparat s-au bucurat de vestea aceea. si asa nimeni nu putea sa ia de nevasta pe fata imparatului. Dar departe.Eu m-am hotarat sa ma duc! Se poate sa las un zmeu sa ne ia toate imparatiile si sa ne faca atatea pagube si un rau atat de mare!? E rusine de capul nostru! S-a pornit deci sa mearga si a dat de veste imparatului. dovada toate cele ce au patit. se indreptara si multumira binefacatorilor lor. linistita. recunoscand acum.. Zmeul A fost odata. caci pe multi ii mancase. dupa atatea intamplate. ca sa lase ginerelui tronul. ca Florea. dusera si ei viata buna. inainte de culesul lor. Si-i facea mari pagube imparatului. Si s-au pornit din toate imparatiile. Iar vecinii. caci nu aveau nici un baiat. De atunci.

Si aceasta ii pazea casa: cum intra cineva in casa zmeului.Inaltate imparate. iar daca nu. Dar iata ca si zmeul a prins de veste si s-a facut luntre si punte sa nu lase pe Florea sa intre in hotarul imparatiei. ia si o bata ciobaneasca si un vas cu lapte acru intr-o caruta. n-a putut trece mai departe. vreau insa mai intai sa te duci sa-mi aduci ochelarii zmeului.Spune. Si Florea a fagaduit ca ii va aduce. spune. potarnichea mea! . grai zmeul prin somn. chiar de ar fi sa si mor! Ori asa. pentru ca ochii.Spune. Feciorul de imparat isi zice in sinea lui: . dar. poarta s-a deschis! . vedea dintr-un capat de imparatie pana in celalalt. Norocul lui. ramane in straiele lui frumoase si-i spune: . Potarnichea insa incepe a striga: . potarnichea mea! 76 .Tatucule. eu sunt fecior de imparat si am venit sa-mi dai fata de nevasta! Dar imparatul i-a spus: . Le imbraca. potarnichea mea. . Florea a deschis poarta si a intrat in ograda. spune. daca se intampla sa fie razboi. a aflat ca zmeul este treaz sase luni intregi si ca apoi alte sase luni doarme. potarnichea incepea a vorbi. spune. Cum a intrat inauntru si a zari pe imparatul. ii tine deschisi. tot timpul. arunca hainele ciobanesti.Am sa merg si. zmeul rapise o fata de imparat si a prefacut-o intr-o potarniche.Tatucule. de-l gasesc dormind. A plecat si. de cum a vazut ca zmeul sta de paza pe acolo. ori asa. vine asupra-ti! .. de unde pana unde. cine ii avea. fatul meu. am sa ma lupt cu el. m-am hotarat! Intr-o vreme insa. a trecut prin fata zmeului si merge la imparatul. Zmeul dormea. Atunci s-a dus la un cioban.Spune.zmeul si sa ia pe fata imparatului de nevasta. bine. ii da bani multi si-si cumpara un rand de straie ciobanesti. Dar nimeni nu poate sa-l cunoasca.Bine. Caci ochelarii aceia. Si asa. ti-a luat ochelarii! . daca doarme ori este treaz.Tatucule. A venit Florea.

Sa mergi si sa-mi aduci si calul zmeului! Caci avea zmeul un cal care fugea ca sageata. spune. s-a chibzuit intr-un fel sa-l vare intr-un poloboc. ii spune. Potarnichea incepe iara: . chis.Spune. si deschide poarta. ca sa avem pace intru imparatia noastra. poar. potarnichea a inceput iarasi: . ti-am adus si calul! .Ei.Ta.Inaltate imparate. spune. ta. tu.. ti-am adus si potarnichea! .Tatucule. grai iarasi zmeul in somn. sa-mi prinzi si pe zmeu si sa mi-i aduci aci in palat! Atunci. spune. 77 . potarnichea mea! Si a luat-o deci Florea si a dus-o la imparatul si i-a spus: .Sa traiesti multi ani. le. a intrat un strain. a intrat in curte un strain! .Tatucule.Spune.. Si Florea s-a dus iarasi. fatul meu..Ei.Tatucule.. s-a.. potarnichea mea. m-a luat si pleaca! . potarnichea mea! Si Florea a adus imparatului ochelarii. A intrat in curtea zmeului.Tatucule.! . Dar imparatul ii spune: .Tatucule.. Cum s-a deschis poarta... spune. spune.. spune. potarnichea mea! . ... . potarnichea mea! . ii spune. La urma urmei. cu. imparate. potarnichea mea! Si a luat calul si 1-a dus la imparatul. potarnichea mea! . ... acuma.Tatucule.Tatucule. potarnichea mea! grai zmeul prin somn.Spune. . sa mergi sa-mi aduci si potarnichea! A mers deci Florea iarasi.Spune.Spune. vine asupra mea! .. spune. des.. a luat calul si fuge! .Spune. Florea s-a gandit ce sa faca...Spune. i-a luat si fuge! Spune. spune. a intrat in grajd! .

. Florea insa s-a hotarit sa se prefaca intr-un mosneag. ce sa vada?! Casa goala! Cauta sa-si gaseasca ochelarii. Nu mi-ai face un bine. . mi-ai luat ochelarii . Zmeul vede de departe un om lucrand si a venit aproape sa vada ce este. pana ce l-a facut sa intre in poloboc. unde era zmeul. raspunde Florea zmeului.Iata si o gaura mare acolo pe fundul polobocului! . raspunde Zmeul. . nici nu o ajung. sa intri inauntru sa mi-o astupi insuti tu? Si i-a mai spus si multe altele.Ah. O data ce a intrat in poloboc.limba mea!. i-a dat o pana de lemn si tot ce a 78 .. mosule. ca sa-i mai treaca de necaz si sa-i vina in cap cum sa se razbune pe Florea. Incepe deci sa bocaneasca.Ah. spune zmeul mosneagului. potarnichea . Florica. graieste Florea. Florica. sa-mi fac vin. Da-mi mana sa ti-o arat! Dar Florea se face ca nu ajunge. pana sus in munti. Cand s-a trezit.Ce vin. ca sa pun putin must de struguri.Dar ce faci acolo? . de mi-ai pica in mana! Si a iesit zmeul in ograda si s-a dus incolo si incoace.Dar unde ti-s gaurile? . . Floreo. Dar nici calul nicaieri! Atunci abia a priceput ca sunt ispravile lui Florea.picioarele mele. vai! Pai sa iau niste lemn sa le astup! . .Uite.Ce sa fac? un poloboc. vrei sa pui in butoiul asta? Incap eu prin gaurile ce le are si tu vrei ca mustul sa ti-l tii in el ? .Noroc. . Vede un mosneag facand un poloboc. boc! boc! si sa stranga doagele polobocului.Iata-le! Pune mana si vezi-le! . calul .In timpul acesta ii veni zmeului vremea sa se trezeasca.ochii mei.Nici nu o vad. o cocoasa si haine vechi. colo jos. Ah. fatul meu. si zice in sinea lui! . Dar ia-i de unde nu-s! Coboara in grajd sa-si vada calul. Acolo a inceput sa faca un poloboc.Noroc bun. sa-l incalece sa plece. si si-a pus barba alba si par alb. un ferastrau si o bardita si s-a dus la munte.Dar unde e? Eu nu o vad. Floreo. sa vada ce se mai intampla in lume. si-a mai luat inca doage si cercuri.

si. rea. Fantana de la capatul lumii A fost odata ca niciodata. cand traia o fata. dupa cum se vede. . zmeul striga: .Ah. si a fost tare de mult.ochii mei. mi-ai luat ochelarii . dura. ci poc! poc! inchide polobocul bine. dar nu deosebit de iscusita. Dar cum a intrat zmeul inauntru. imparatul a luat averea zmeului.cerut. ai sa-mi pici o data in mana! Dar Florea de afara: . sa-i iau fata de nevasta! Abia atuncea zmeul a inteles ca acela este Florea. si a ramas Florea in straiele lui aurite. potarnichea .glasul meu. dura. Florica. Iar Florea a trait cu nevasta in bine si fericire. Si cum bocanea. dar acu' am sa te ard si eu pe tine! A pus de au aprins un foc mare si 1-au ars. polobocule.Mi-ai dat foc la ale mele. Iar pe Florea l-a urcat pe tron si l-a facut imparat.Dura. toate ar fi fost asa cum trebuie. ce faci? Deschide! Doara-s inauntru! Deschide. polobocule. calul picioarele mele. si vesela era.Am ajuns sa te vad in poloboc si acuma sa te las sa iesi?! Si atunci si-a dat jos parul si barba si straiele cele vechi. spune zmeul. Si a inceput a da polobocul de-a dura si a spune: . Si in loc sa ia zmeul bogatiile imparatului. sa mergem la curtea imparatului sa-i iau fata de nevasta! Si l-a dus la imparatul si atunci imparatul a spus zmeului: .Ei.Dura. Era o fata buna. Florea nu pierde vremea. de n-ar fi avut o mama vitrega. si acum si pe mine in poloboc! Ah. Floreo. dar nu putem spune ca stralucea prin frumusete. ca sa astupe gaura. sa ies! . sa mergem la curtea imparatului. dupa cum i-a fagaduit. Asa ca in loc de a se 79 . Si asa au scapat de zmeu. Si a fost muzica si bucurie mare si i-a dat fata de nevasta. pe nume Rosemary.

cu atat mai mult o ura mama ei vitrega. Si cu cat facea mai mult amar de treaba. intreband pe oricine intalnea daca stie unde se afla fantana. Si. ii raspunse ea. rosti ea. -Copilule. Dar nimeni nu stia. curand. sa nu risipesti nici o picatura. daca gatea pranzul. si intr-o buna zi. tot nu era destul de devreme. mama ei vitrega hotari sa se descotoroseasca de ea. a luat ciurul si a plecat in cautarea Fantanii-de-lacapatul-lumii. Dar. cand o s-o gasesti. si acesta e un ciur pe care sunt datoare sa-l umplu cu apa. Daca se trezea cu noaptea-n cap. Drum bun si cale batuta. Merse ea cat merse si. -Incotro ai pornit-o? o intreba el. sari inapoi in caruta. in mijlocul drumului.bucura de rochii frumoase. Sarmana Rosemary! Trebaluia cat e ziulica de lunga si toate cate le facea. acolo. ii spuse. sa-si suflece manecile pana la coate si sa spele. si acesta e un ciur pe care sunt datoare sa-l umplu cu apa. i se spunea ca sunt facute anapoda. Dar acolo in mana ce ai? -Incerc sa gasesc Fantana-de-la-capatul-lumii. Carutasul rase din inima si spuse ca era prostuta daca-i trece prin minte sa caute o astfel de fantana. in mana ce ai? -Incerc sa gasesc Fantana-de-la-capatul-lumii. -Incotro ai pornit-o? striga unul dintre ei. Unii erau 80 . Toti trei baietii rasera cat putura de tare si o facura proasta. dadu bici calului si o lasa pe biata Rosemary in picioare. Nu exista o astfel de fantana pe lume. ia de colo ciurul cela si mergi la Fantana-de-lacapatul-lumii. Asa ca Rosemary. vazu trei baieti jucandu-se cu bilele in curtea unui han. Asa ca Rosemary isi tiri picioarele mai departe. umple ciurul cu apa si adu-mi-l inapoi. care niciodata nu i-a intors vorba mamei sale. baga de seama. care oprise ca sa stranga chingile calului. ea trebuia sa faca gospodaria: sa stea in genunchi si sa curete cu peria lespezile de piatra de pe jos. nu era destul de bine gatit. de prajituri dulci si de prieteni cu care sa se joace. Nu peste mult a intalnit un carutas. Spunand acestea. Ei. n-a intrebat-o de nici unele.

Purta o broboada sfasiata. incovoiata de-a binelea. dar nu stiau cum sa o faca. spuse ea. si foarte verde. -Iti multumesc. vezi. -Am avut si eu doi banuti.rautaciosi. fara indoiala. Acum. Asa ca Rosemary o ajuta sa-si caute banutii si indata ii si vazu. 81 . -De. altii batjocoritori. Prin spartura din gardul viu merse Rosemary cu ciurul. iar altii spuneau ca ar fi ajutat-o daca le-ar fi stat in putinta. pana ce ajunse la o vale adanca. spuse Rosemary. Niciodata nu i-as fi gasit de una singura. Si chiar la capatul vaii era o fantana. asta te priveste. peste deal. spuse batrana. Sa ai spor la drum si sa ti se para calea scurta. spuse batrana cu glasul ei ce scartaia. cautand ceva pe urma lasata de o caruta. -Ce cauti. incat aproape ca nici n-o baga in seama. Dar exista. sa-mi cumpar paine. spune-mi incotro ai pornito si ce ai de gand sa faci cu acest ciur. si era chiar Fantana-de-la-capatul-lumii. peste dealul cela indepartat. de-a lungul cararii de langa alunis. -Merg la Fantana-de-la-capatul-lumii. mamei mele vitrege. exista o Fantana-de-la-capatul-lumii si iti voi spune cum sa o gasesti. sus pe cararea pietroasa. de-a lungul alunisului si apoi pe buza vaii. n-avea dinti mai de loc si se sprijinea intr-un bat noduros. cu care tot rascolea noroiul. Era atat de acoperita de iedera si muschi. avand ochii ageri. matusica? o intreba Rosemary. In cele din urma zari o batrana zdrentaroasa. dar ma tem ca nu exista un astfel de loc pe pamant. si pustie. Ajungand acolo sunt datoare sa umplu ciurul cu apa si sa-l duc acasa. trebuie s-o recunosc. si umeda. Asa ca ii arata drumul din varful batului. -Prin spartura din gardul acela viu. de nu-i gasesc. si. si tinand-o tot asa drept inainte vei ajunge. n-o sa am ce manca deseara. Cat despre ce vei face cand vei ajunge acolo. Rosemary ii multumi si batrana pleca schiopatand.

-N-o sa izbutesc niciodata. intorcanduse sa plece. ca sa-l pot duce acasa. -Sigur ca iti fagaduiesc. auzi un oracait si o broasca verde si grasa sari de sub o frunza de feriga. -Ce s-a intamplat? intreba broasca." Degraba Rosemary aduna muschi verde si matasos de pe fantana si acoperi fundul ciurului cu el. doua. ii spuse ea. o clipa. astfel incat nu ramanea in el nici un strop pe care sa-l duca mamei sale vitrege. suspina ea. Apoi stranse lut umed si il intinse deasupra muschiului. apasand pana ce se umplura gaurile ciurului. Du apa cu grija si nu-ti uita fagaduiala. numai ajuta-ma te rog. Broasca statu pe ganduri. -Daca-mi fagaduiesti sa faci o noapte intreaga tot ce iti voi spune eu. spuse Rosemary nerabdatoare. Niciodata n-o sa-mi fie ciurul plin de apa. Va puteti inchipui cat de uimita a fost mama ei vitrega cand o vazu acasa. Niciodata nu m-as fi gandit singura la asta. Nu banuia ca fagaduiala facuta unei broaste ar putea sa-i aduca vreun rau. Dupa care cufunda ciurul in apa. -Mda. Nadajduise sa 82 . Tocmai pe cand incepea sa cugete ca necazul ei nu va lua niciodata sfarsit. nu cred ca te-ai fi gandit. Rosemary ii povesti. draga broscuta. Iti multumesc.Rosemary ingenunche pe banca de langa fantana si-si cufunda ciurul in apa. -Trebuie sa ajung acasa cat se poate de grabnic. Se aseza si planse. Rosemary isi aminti ca fagaduise broscutei sa faca tot ce ar fi dorit aceasta timp de o noapte intreaga. dar de fiece data apa zbucnea prin gaurile ciurului. apa sa duca pe drum cunoscut. de asta data nici o picatura nu se pierdu. inghiti o data ori de doua ori si sopti: "Lipeste cu muschi si unge cu lut. oracai broasca. Tot ce doresti. asa ca pleca plina de recunostinta. iti multumesc ca m-ai ajutat. De multe ori il afunda. te pot ajuta.

timpul trece. tocmai dupa cum i se spusese. -Pai. sa-ti amintesti de ce vorbiram jos langa apa-aceea rece. Mama vitrega nu grai prea multe. Dar iata ca ea se intorcea. Rosemary se indrepta spre usa si striga: -Cine e acolo si ce cauti la aceasta ora? Se auzi un oracait. pentru ca era prea inciudata. catusi de putin necajita de calatorie. -Cine poate fi? intreba mama vitrega. Apoi ii vorbi inca o data: "Da-mi carne si da-mi bautura. Gandul ca fata trebuia sa asculte de poruncile unei broaste o bucura. sa-ti amintesti de ce vorbiram jos langa apa-aceea rece. fura uimite auzind o bataie in usa. si un glas spuse: "Deschide-mi usa si da-mi drumul. Rosemary aproape ca uitase de ea. apoi sa spele vasele. ca si cand nimic nu s-ar fi petrecut. O privi pe fata si vorbi din nou. ii spuse mama vitrega si fa ce-ti cere. Asa ca fata sui broasca pe genunchi si aceasta statu cocotata acolo sus. Trebuie sa-ti tii cuvantul. las-o inauntru. Fetele trebuie sa-ti tina cuvantul. Mama vitrega o intreba cine era la usa si Rosemary ii povesti despre broasca si despre fagaduiala facuta." Rosemary nu se bucura prea mult la gandul de a tine broasca umeda pe genunchi. In schimb. carand un ciur plin de apa." Era broasca. o puse sa pregateasca cina pentru amandoua. dar mama ei vitrega ii spuse: -Fa ce-ti cere. deschide iute. sus pe genunchi. Si. cum se lasa noaptea. 83 . ca timpul trece. Iata ce spuse: "Ridica-ma sus pe genunchi.se descotoroseasca de fata o data pentru totdeauna. Asa ca Rosemary deschise usa si broasca sari inauntru.

broscoi urat! Auzind-o.da-mi iute. ii spuse. -N-ai ce sa-i faci. sa-ti amintesti de ce vorbiram jos langa apa-aceea rece. Rosemary aduse din camara bucatele ramase de la cina si le puse intr-o farfurie. Cu greu ar fi putut rabda sa priveasca la biata broasca. sa-ti amintesti de ce vorbiram jos langa apa-aceea rece. Pleaca. Rosemary privi broasca si simti cum ii ingheata inima.vezi ca timpul trece. Dupa catava vreme adormi adanc. chiar langa ureche. Nu-mi cere sa te omor. niciodata n-o sa stea in patul meu o fiinta atat de rece si de lipiciosa. inainte de a se crapa de zi. in fata broastei. striga ea. Asa ca Rosemary intra trista in bucatarie si aduse o secure care era folosita la despicatul bustenilor pentru foc. dar facu totusi in asa fel incat sa ridice securea si sa-i taie capul. mama ei vitrega rase cu lacrimi. Apoi ii vorbi inca o data: "In patul tau as vrea sa dorm. Dupa ce glasul astfel." -Nu. care lasa capul in jos si manca pana la ultima firimitura. Un lucru iti mai cer si cu asta iti indeplinesti fagaduiala. Noaptea nu s-a sfarsit. -Ai facut tot ce ti-am cerut. nu-mi cere sa fac asta. Dimineata. lua broasca alaturi de sine. -Draga broscuta. dar o puse cat de departe putu. spuse broasca. Fetele trebuie sa-si tina cuvantul. fu trezita de un oracait. -Fa cum iti cer. spuse broasca. Ia un topor si desparte-mi capul de trup. mastera merse in camera sa si Rosemary ramase singura cu broasca. Aminteste-ti de fagaduiala." -Fa ce-ti spune. spuse Rosemary. porunci mama vitrega. De! Rosemary se sui in pat. sa dorm in pat ca timpul trece. Fetele trebuie sasi tina cuvantul. Aminteste-ti de fagaduiala ta. Ai fost atat de buna cu mine. 84 .

Mare ii fura mirarea sa-l vada acolo pe tanarul print. Cat despre mama vitrega. cum era pliu de voiosie. strigand cit o lua gura: — Magiun bun de vinzare! Hai la magiun! Cuvintele femeii ii sunara placut in auz si. casca gura. Pentru prima oara in viata ei. Intr-o frumoasa dimineata de vara. mama ei vitrega. dar nici un sunet nu scoase. apoi se intoarse si pregati ceva de mancare pentru toti trei. un croitoras sedea la masa lui de lucru. si vraja ei nu a putut fi dezlegata pana ce o fata nu a primit sa-mi indeplineasca voia in decursul unei nopti intregi! La aceste cuvinte. Am fost print candva..Cand isi veni in fire fata. care incercase sa se descotoroseasca de fiica ei. intra in camera. broasca nu mai exista: in locul ei statea un tanar chipes. ii spuse cu un glas bland. mama vitrega nu putu spune nimic. croitorasul ii zise: 85 . Nu sunt aci pentru a-ti face rau sau a te speria. dar o vrajitoare ticaloasa m-a preschimbat in broasca. Se dadu inapoi uluita si scapa securea pe podea. avu necazul sa vada cum datorita ei insasi fata a dezlegat pe print de vraja si si-a gasit sot bland si iubitor. scotindu-si pe fereastra capsorul cel dragalas. pe care sunetele vocilor o trezisera. Privi la print. de langa fereastra si.. Croitorasul cel vestit de Fratii Grimm A FOST ODATA. Tocmai in-tr-acest timp se intimpla sa treaca pe strada o taranca. in locul broastei urduroase. Nu mult dupa aceea printul se casatori cu Rosemary si fura foarte fericiti. cosea de zor si ma nile parca-i alergau singure pe insailatura. Era singurul lucru pe care-l mai putea face. Pe urma privi la Rosemary si casca gura. Tanarul ii zambea: -Nu te teme.

. cu piciorusele tepene! „Da stii ca imi esti voinic. dar pleca imbufnata si bombanind. facea impunsaturi din ce in ce mai repezi. isi viri nasul in fiecare. nu-i tocmai rau!. si-si admira singur vitejia.. incepu sa loveasca fara crutare in gramada de muste. Le cerceta cu atentie. isi taie o bucata zdravana si nu se zgirci defel s-o unga cu magiun din belsug.. „Magiunul asta cred c-o sa-mi priasca al naibii! isi spuse croitovasul in sinea lui. s-o aiba tot timpul in fata ochilor. nu se lasara izgonite. pe rind. O isprava ca asta se cuvine s-o afle pe data tot tirgul!. Atunci croitorasul isi iesi din sarite si. draga matusica. se bucura el.. si se apuca sa coasa mai departe. la mine o sa-ti desfaci repede toata marfa! Femeia urca anevoie cele trei trepte. si cand ajunse in camera croitoru lui. care nu intelegeau deloc graiul oameni lor. In vremea asta. acesta o puse sa dezlege si sa-i arate toate oalele cu magiun. asa.. Ia cintareste-rni. mustelor. acestea dadura buzna sa se aseze gramada pe bucata de piine. Dar mustele. Si. Si de bucuros ce era.— Ia vino sus. nu cumva sa se insele. Si-o sa-im dea si putere." Puse felia de piine cit mai aproape de el. ca va-nvat eu mint!" isi zise el." isi croi la 86 . le cantari in mina. incercind sa alunge oaspetii nepoftiti. poate sa fie chiar si-un sfert de funt. din pricina ca avea tin cos tare greu. stiu eu c-o sa-mi placa mult. mirosul cel dulce al magiunului se raspindi in toata odaia si ajunse la droaia de muste care motaiau pe pereti. „Pai daca-i asa.. ci tabarira puzderie asupra ospatului. Atrase de mirosul placut. ma baiete! se grozaviei. ii cintari cit ceruse. — Hei. si-n cele din urma ii spuse: — Da. da. da cine v-a chemat aici?! striga inciudat croitorasul. ia stai.. ce credeti: nu mai putin de sapte muste zaceau moarte in fata lui. care trasese nadejde ca-i ivn musteriu bun si c-o sa-i faca cine stie ce vinzare. ca la vreo patru uncii.. dar nu m-ating de ea pana nu dau gata vesta!. ca doar no sa saracesc din pricina asta! Femeia. Ridica basmaua. draga matusica. Adica. numara si. las pe mine. nu gluma!" -Scoase piinea din dulap. apucind o basma.

. scotoci prin toata casa. ca sa-ti dai seama cu cine ai de-a face si porma sa vorbim.. Inainte de-a porni la drum. e de ajuns? continua sa vorbeasca cu sine insusi.iuteala un briu.. Eu nu ma multu mesc doar cu atit si am pornit sa colind lumea larga. dar nu gasi decat o bucata de brinza veche. aratindu-i uriasului briul. si cum atelierul i se paru prea neincapator pentru o asemenea vitejie ca a lui. citeste ici. dupa cum vad.. Dar in sinea lui tot nu-l crezu in stare 87 . isi in cinse briul. Drumul pe care-l apucase ducea peste un. il cusu bine sa fie trainic si broda pe el. fara teama. hotarit sa-si incerce norocul in lumea larga. ca doar nu e un fleac!" Si de voios ce era. si te multumesti sa masori doar cu ochii lumea! Pai asta-i treaba pentru un voinic ca tine?! Si oare se cade sa te lasi in dorul Jelii?!. parca tirgul asta al nostru. ca sa-mi incerc puterile si norocul. incepu sa se uite parca mai altfel la farima de ora ce-i statea in fata.. ca sa ia cu el. frate-miu. stai aici. la viata tihnita. pas sa se prinda oboseala de el. cu litere de-o schioapa: Sapte dintr-o lovitura!" „. si cand se vazu in crestetul lui..Da ce. pe care se grabi s-o vire in buzunar.. munte. de fapt. langa bucata de brinza.. Intr-un maracinis si se zbatea sa iasa de acolo. Croitorasul se apropie de dinsul. — Ce-ai spus?! Na.. Se socoti el ce se socoti. N-ai vrea cumva sa vii cu mine? Uriasul se intoarse cu dispret spre croitoras si n-avu decat un singur raspuns: — Ti-ai si gasit cu cine sa ma-nsotesc! C-un tisti-bisti.. Uriasul citi: „Sapte dintr-o lovitura!" si cum credea ca-i vorba de sapte oameni doboriti ele croitoras dintr-o data. doar-doar de-o afla ceva de-ale gurii. inima incepu sa-i tresalte ca o coclita de miel.. se grozavi croitorasul nostru si-si descheie haina. dadu peste o namila de urias care privea linistit in zare. si se si baga in vorba cu el: — Buna ziua. Apoi o porni voiniceste la drum. Nici nu apucase bine sa treaca de poarta si numai ce zari o pasare care se incurcase. lumea intreaga ar trebui sa-mi afle isprava. si usurel si sprinten cum era. c-un coategoale!. O scoase dintre maracini si-o viri si pe ea in buzunar..

vad ca la aruncat te pricepi! recunoscu uriasul.. ajuta-ma sa scot copacul asta din padure! — Da cum sa nu. Uriasul isi salta tulpina pe umar. iar eu o sa duc coroana.. si-i zise: — Ia sa te vad! De esti chiar atit de voinic pe cit spui... fa si tu ca mine.. pasarica se avinta in inaltul cerului si nu se mai intoarse.. ridica un alt pietroi din pulberea drumului si-l zvirli atit de sus. iar croitorasul.. cum iti placu zvirlitura asta. scoase bucata de brinza si-o strinse-n pumn pana tisni tot zerul din ea. — Ei. Acestea zicand. ba-l mai cara si pe croitoras pe deasupra! Ghiujul sedea linistit pe creanga lui si fluiera plin de voiosie cintecul: „Trei croitorasi au iesit calare din oras".de asemenea fapta si socoti de cuviinta sa-l puna la incer care. Il cam lua peste picior croitorasul. pana la urma.. frate-miu?!. Eu o sa zvirl unul si n-o sa se mai intoarca niciodata. paru sa se mire croitorasul. Il duse pe croitoras la un coscogeamite stejar. scoase pasarea din buzunar si-i dadu drumul in vazduh. ca doar cracile si frunzisul is partea cea mai grea. pietroiul pe care-l aruncasi tot s-a intors pe pamint!. al naibii. — Numai atit?!.. dar vezi ca. — Strasnica azvirlitura.. trebui sa care in spate tot copacul. ca si 88 . Si cum matahala nu mai putea sa-si intoarca defel capul inapoi. dar parca tot nu-i venea a crede ca farima asta de om are atita putere.. care zacea doborit la pamint. bucuios! raspunse croitorasul. pricajitule. pana ce incepu sa picure apa dintr-insul. cam in sila. Bucuroasa la culme ca-si recapatase libertatea. treci de ia in spinare tulpina cu partea dinspre rada cina. Uriasul tacu incurcat. ia sa te vad si pe tine ce poti!. Lua de jos un pietroi si mi ti-l strinse in pumn. n-am ce zice. Si ca sa o mai incerce o data. — Ei.. Da e vorba: de altele esti bun? Sa cari in spinare o povara mai ca lumea ai putea? Sau te dor salele?!. — Ce sa zic. bagind mina in bu zunar. raspunse croitorasul. ca abia il mai puteai zari cu ochii. de esti chiar atit de voinic pe cit spui! il imbie uriasul. Hai. ce mai ai de zis? il infrunta croitorasul. odata-mi sari pe-o creanga. Pai asta-i o joaca de copil pentru unul ca mine! Nici nu-si termina bine vorbele si. — Acu . — Hai.

dar. il indemna sa-l prinda in mina. n-ai nici macar atita putere sa tii lociilui niste crengi atit de subtirele?!.. Uriasul cara copacul o bucata buna de drum. ma. de parca l-ar fi carat tot timpul pana atunci.. oricit incerca el. atunci hai cu mine in pestera uriasilor. Uriasul isi facu vint. Atunci uriasul incerca altceva: — De esti atit de voinic pe cit spui. viu si nevatamat. ca nu mai pot.cand ar fi fost o joaca pentru el sa duca-n spinare asemenea greutate.. voinicosule.. se grabi croitorasul sa raspunda.. sa vii acolo peste noapte.. nu fu in stare sa sara peste pom. dar la un moment dat simti ca-l lasa puterile si striga gifiind: — Opreste. de poti!. prea e greu! Trebuie sa-l dau jos din spinare. Mult nu trecu si se pomeni iar pe pamint. ca m-a deselat.. si cand uriasul il lasa din mina. Intrara ei in pestera si numai ce dadura cu ochii de o multime de uriasi care stateau roata in jurul unui foc. — Ia auzi-l ce vorbeste!. aplecind trunchiul pomului pana-n dreptul voinicului nostru. ciresul isi ridica deodata crengile. coscogeamite matahala si nu e in stare sa duca-n spate un fleac de copac ca asta!. Mersera ci ce mai mersera impreuna si se nimerira sa ajunga in fata unui cires... Croitorasul se invoi bucuros si-l urma. Va inchipuiti dumneavoastra ca acum fu rindul uriasului sa-l ia in zeflemea! — Cum vine asta. Auzii prin tufisurile alea niste vinatori care tot siobozeau focuri de pusca si am fost curios sa vad si eu ce e. Si se intimpla ca si de data asta sa se arate mai dibaci croiforasul.. Uriasul apuca numaidecat crengile de sus. Si fiecare matahala tinea in mina cite-o oaie 89 . Croitorasul sari sprinten de pe creanga si.. incarcate cu cirese pirguite si.. asta ar putea sa fie un lucru anevoie pentru unul care a doborit sapte dintr-o lovitura? Da e vorba c-am sarit peste pom din cu totul alta pricina. incepu sa-si rida de bietul urias: — Poftim. Ce.. ca sa poata culege cirese cit i-o fi voia. Dar vezi ca voinicul nostru era prea slabut ca sa poata tine pomul. ci ramase agatat cu picioroan-gele printre craci. Sari si tu ca mine. saltindu-l in aer si pe croitoras. Pai putere am cita poftesti! . apucind trunchiul cu amindoua miinile..

Croitorasul cata cu atentie imprejur si-si spuse in sinea lui: „Oricum. Pe la miezul noptii. sa-l vada mai de aproape. ca-l sfarima in doua. teniindu-se sa nu se incuiere cumva cu ei si sa-i faca pe toti chisalita.s-azis cu lacusta asta afurisita!" se bucura el.fripta si se infrupta din ea. voios si plin de semet ie! Tare se mai inspaimintara atunci uriasii vazindu-i si. Si-n timp ce 90 . intr-o zi se intimpla sa ajunga in curtea unui palat mare. in zori. aici tot te misti mai in voie decat in chichineata aia de atelier!" Uriasul il duse in dreptul unui pat si-l imbie sa se culce in el si sa doarma cit i-o fi voia. da ce-o fi cautind pe la noi viteazul asta. Si cum voinicii! nostru inca mai dormea. sa stea pe-ndelete de vorba cu el si sa afle de nu se invoieste sa se bage lefegiu in oastea imparatiei. „De-acu . oamenii de pe acolo se gramadira in jurul lui. se intinse pe iarba si indata il prinse somnul. Si ca. Dar vezi ca patul asta era prea mare pentru croitorasul nostru. n-ar trebui sa fie lasat sa plece. Croitorasul isi vazu de drum spre alte meleaguri si. uriasul se scula fara sa faca pic de zgomot si. Alergara de indata sa-l vesteasca pe imparat si-si dadura cu parerea ca un asemenea voinic le-ar fi de mare trebuinta de s-ar porni vreun razboi. curteanul astepta pana ce-l vazu ca se trezeste.. o luara la goana de le sfiriiau calciiele. cand colo. Uitasera cu totul de el. ca toti oamenii. izbi in pat cu atita putere. apucind un drug mare de fier. Si cum se simtea tare trudit. nu alta.. In timp ce dormea. nasul lui cel ascutit se dovedi calauza strasnica! Dupa ce colinda el prin fel si fel de locuri. ce sa vezi: al naibii ghiuj pasea pe urmele lor. ca doar e vreme de pace! Trebuie ca e vreo capetenie de osti. asa ca nu se culca in el. in nici un caz. ci se ghemui intr-un coltisor. uriasii o pornira in padure si nici nu-l luara in seama pe croitoras. incepura ei a se vaicari. drept sa va spun. si ramasera cu gura cascata cand bagara de seama ca pe briul cu care era incins flacaul statea scris: „Sapte dintr-o lovitura!" — Vai de zilele noastre. A doua zi. socotind ca croitorasul e toropit de somn. Imparatul socoti ca sfatul poporenilor e cum nu se poate mai bun si trimise pe unul din sfetnicii sai de in credere la croitoras.

dintre cei mai alesi. Si se caina amar ca facuse neghiobia de a-l fi luat in slujba sa. nici unul n-are asemenea putere! Mai vorbira ei ce mai vorbira. Si curteanul ii povesti ca intr-o padure din apropierea cetatii de scaun se pripasisera doi uriasi. sunt gata sa-mi pun palosul in slujba imparatului! Voinicul nostru se bucura de mare cinstire si impara-tui avu grija sa-i dea in dar o minunatie de casa cum nu raveau multi dregatori. si pana la urma chitira sa mearga cu totii la imparat si sa-i ceara sa le dea dru mul din ostire. Sa-i dea papucii de-a dreptul. cum ii e obiceiul. sa se inscauneze el in jiltul domnesc. nu cuteza. Printr-un curtean trimise vorba croitorasului ca l-ar ruga sa-l ajute intr-o treaba care ar fi floare la ureche pentru un om atit de viteaz ca el. Iar de s-ar arata el gata sa le vina de petre canie acestor uriasi. Si-i mai zise ca. oricine se-ncumetase sa se apropie de ei isi pusese viata in primejdie. Imparatul fu foarte mihnit la gindul ca din pricina unui singur om ar putea sa se instraineze de toti slujitorii cei credinciosi si ca ar putea chiar sa-i piarda. Chibzui el ce chibzui cum sa scape cit mai repede de voinic. o minune. Multa vreme se zbatu imparatul cum sa se descotoroseasca de nepoftitul asta si-n cele din urma ii veni in minte un gind. — Nu ne simtim in stare. — Cum o scoatem la capat cu asta.croitorasul isi dezmortea madularele si se freca la ochi.. care doboara sapte dintr-o lovitura! se plinscra ei stapinului lor. curteanul ii si spuse despre ce era vorba. maria-ta. sapte dintr-o lovitura doboara. — Pai pentru asta am si venit aici! raspunse croitora sul. imparatul l-ar rasplati pe masura faptei lui vitejesti si i-ar da de sotie pe 91 . facind sa se piarda zeci de vieti nevinovate si pricinuind mari pagube.. dupa aceea. sa luptam cot la cot cu unul ca el.. dar vezi ca nu era chiar atit de usor!. Si dintre noi. de teama ca viteazul sa nu-i faca de petrecanie lui si intregii sale ostiri si. si ca blestematii acestia nu faceau altceva decat sa prade. se intrebau oame nii unii pe altii. pana atunci. sa ucida si sa dea foc.. daca ne-om lua cumva la harta cu el?! Ca de s-o napusti asupra noastra. Vezi insa ca celelalte capetenii din oaste incepura sa-l pizmuiasca pe voinic si-ar ii vrut sa-l stie plecat peste mari si tari.

ma. — Aoleu. Apoi se infunda in padure si incepu sa cerceteze cu de-amanuntul. „Ei. De unde ai mai scos-o ca dau in tine? Adormira ei din nou si croitorasul doar atit astepta. sa-i asculte poruncile si sa-l ajute la nevoie. grai catre trimisul im paratului : — Nici nu mai incape vorba ca ma-nvoiesc! Si sa-i duci veste imparatului ca am eu grija de uriasii aceia si-o sa-i fac sa-si lase oasele in codru. fiecare desis. sa dai in mine? — Pesemne ca visezi! raspunse celalalt. De ce ma lovesti? — Nu te-am lovit defel! bombani primul urias.. Croitorasul. fie ei uriasii uriasilor.. vezi. de-ai ii zis ca-i o veverita. n-aveti nici o grija. zvirr! incepu sa arunce cu pietre in pieptul unuia dintre ei. il pocni cu o piatra pe celalalt urias. De indata ce Sjunse la marginea padurii. ca se zbateau crengile in jurul lor ca batute de furtuna. care nu era lenes din fire. Dormeau bustean la umbra unui copac si sforaiau atit de tare. ba in stinga. gindi croitorasul in sinea lui. ba in dreapta. il intreba: — Ce te-a apucat. uriasul nu simti nimic multa vreme. Tintind bine. isi umplu repede buzunarele cu pietre si se catara in copac.. ca ma rafuiesc eu si singur cu uriasii si.. Se ciorovaira ei asa citva timp. ca ars. cu o domnita frumoasa ca o cadra si c-o jumatate dintr-o imparatie nu prea te intilnesti chiar in fiece zi!. da asta ce-i?! tipa acesta. inghiontindu-si prietenul.singura lui fiica si drept zestre o jumatate din imparatie.. Dar cum se urcase prea sus." Si continuindu-si parca gindul. dar cum erau tare obositi si picau de somn.. Cum era toropit de somn.. Apoi. pana ce ajunse taman deasupra locului unde isi faceau somnul uriasii. se lasa sa alunece pe o creanga. Ca. Mult timp n-a trecut si odata mi i-a zarit pe cei doi uriasi. ca cine doboara sapte dintr-o lovitura n-o sa se teama de doi. Si o suta de calareti iar sta oiicind in pieajma. voinicul grai catre insotitorii — Asteptati-ma aici. Iar de cei o suta de calareti nu duc lipsa. dar pana la urma se trezi si. asa chilipir mai zic si eu ca-i de mine! Strasnic m-a mai nimerit!.. se lasara pagubasi si 92 . Croitorasul porni cit mai degraba spre acea padure si cei o suta de calareti il urmara de aproape. la amindoi o sa le fac de petrecanie!.

ca orbetii.. Si nu mica le fu mirarea cand dadura cu ade varat peste cei doi uriasi. care-i statea ca un os in git. de vreo citeva ori. ca sa.. se apere. In timp ce cobora din copac cu iuteala. cu radacini cu fot. — Auzi vorba!. se supara croitorasul. Nu-i vorba ca nu mi-ar fi fost prea greu. dar nu mi-a fost deloc usor. Intr-un sfirsit.. racni acesta.. scaldati intr-o baltoaca de singe. dar acesta se cai amarnic pentru fagaduiala facuta si pe loc scorni altceva. in pieptul celor doi uriasi. croitorasul isi spuse in sinea lui: „Mare noroc am avut ca nu l-au smuls si pe asta in care eram cocotat. zau asa!. se intoarse la calaretii care-l asteptau in marginea padurii si le zise: — Gata-i treaba! Le-am venit de hac la amindoi. — Te cam intreci cu gluma. de parca i-ar fi lovit trasnetul in aceeasi clipa.." Trase apoi palosul din teaca si-l implinta adinc. unul in capul celuilalt. insfacindu-l de piept pe tovarasul sau. sa-i fi vazut cum smulgeau copacii din radacina.. Calaretii nu prea vrura sa se increada in spusele Iui si intrara in adincul padurii sa vada cu ochii lor care-i adevarul. altminteri ar fi trebuit sa sar ca o veverita intr-altul. ca doar sunt usor ca fulgul!. auzi!. cu gindui sa se descotoroseasca de nepricopsitul asta. pana ce se prabusira amindoi la pamint. dar poti sa te pui cu unul ca mine. Iar in jurul lor se putea vedea o multime de copaci cu radacinile smulse din pamint.... ca incepura sa smulga copacii din jur. Croitorasul se infatisa imparatului si-i ceru rasplata care i se cuvenea.. ca se cutremura copacul din crestet si pana la radacina. il izbi cu atit a putere de un copac.. Dar parca celalalt se lasa mai prejos?!. In desperarea lor.incepura iar sa traga la aghioase. sa rind in sus ca un apucat. Si in curind le sari artagul in asa hal. Eu. 93 . care doboara sapte dintr-o lovitura?!. — Nu cumva te-au ranit? sarira sa-l intrebe calaretii. si sa si-i repeada.. ranit?! N-au fost in stare sami clinteasca macar un fir de par. Croitorasul isi incepu din nou jocul: alese din buzunar piatra cea mai grea si-o zvirli cu toata puterea in pieptul primului urias... Si.

asteptind pana ce fiara fu foarte aproape de el. Dupa ce sfirsi toata treaba asta. de cum il zari pe croitoras. lasa-l in seama mea! Da asta ma tem si mai putin decat m-am temut de cei doi uriasi.— Prea te grabesti. Iesi dindaratul copacului si. le spuse si de asta data insotitorilor sai sa adaste acolo. Cuvintul meu e cuvint. inainte de-a se porni nunta. Intr-una din padurile mele si-a facut salasul un inorog. cu atit va fi mai bine. Si ca si-n celelalte doua dati. Dar vezi ca nici de asta data nu vru imparatul sa-si tina fagaduiala si-i ceru sa savirseasca o a treia isprava vitejeasca. croitorasul o porni la drum. repezindu-se cu toata puterea in copac. dupa ce trecu fringhia pe dupa gitul fiarei. maria-ta. ca doar nu ti-o merge chiar asa de usor cu mine! Ramase pe loc. Ca doar maria-ta stie ce-mi poate pielea: sapte dintr-o lovitura dau gata! Si luind cu sine o secure si-o funie. Si odata sari cu sprinteneala in spatele unui copac. isi infipse cu atita furie cornul in trunchi. — Bucuros o fac. linistit. — Copacel-copacel. Ajuns in padure. se cuvine sa mai savirsesti inca o isprava vitejeasca! Si mare lucru nu-i pentru tine. caci era aproape. care facea mari stricaciuni intr-una din padurile sale. grai pisicherul de imparat. Iar acesta... si dihania asta mari pagube face. da mai inainte de a ti-o da pe fiica-mea de nevasta si jumatate din imparatie. Dar inorogul nu-l slabea defel si. si 94 . ca pentru mine asta-i o joaca de copil! De asta data insa nu-i mai lua cu el in padure pe vinatori. lua inorogul de funie si-l duse pesches imparatului. reteza cu securea cornul infipt in copac.. Pe inorog nu trebui sa-i caute prea mult.. — Daca-i vorba de-un inorog. „Ei. cei o suta de vinatori urmau sa-i stea in preajma si sa-i dea ajutor la nevoie. striga voinicul nostru. raspunse croitorasul. ca nu mai putu sa-l smulga de acolo si ramase astfel prins ca intr-un piron. tintind sa-l strapunga cu cornul din tr-o singura lovitura. Pasamite. Incearca de-i prinde si cu cit il prinzi mai degraba. croitorasul trebuia sa-i mai prinda un porc mistret. se si repezi asupra-i. acu mi-a picat in lat !" se bucura croi torasul. voinicule. nenisorule.

Slugile mele vor sta de veghe afara. de voie. fiindca mistretul ii fugarise in citeva dati cu atita inversunare. dar cu putina bucurie. dar cum era prea greoaie si neindemanatica pentru ca sa poata sari pe fereastra. pica in capcana intinsa cu istetime.. odata te ating cu cotul peste urechi!" Si atunci isi dadu ea seama ca sotul ei nu-i de neam. aratindu-i cit era de nenorocita de ce aflase. trebui sasi tina cuvintul si sa-i dea fata si jumatate din imparatie. Intr-o clipa l-or lega fedeles. ia apuca-te de-mi coase pieptarul si-mi cirpeste nadragii. ca si asa avea necaz destul!.. se piti dupa usa si tranc! o inchise tocmai in clipa cand mistretul daduse orbeste buzna inauntru. scrisnind cu furie din coltii ascutiti. Trecu ce trecu si intr-o noapte imparateasa cea tanara se pomeni ca-l aude pe barbatu-sau vorbind prin somn. La noapte cauta de lasa deschisa usa de la iatac. si de indata ce-l va cuprinde somnul pe barbatu-tau.. Si cu siguranta ca l-ar fi rapus. fiara se napusti ca turbata asupra lui. de-ar fi banuit el ca viteazul care-i sta in fata nu e decat un biet croitoras. la rindu-i. si-ar fi luat-o si mai mult la inima. care.. si-i dezveli intr-un rinjet. fata mea!. ii zise ca va face intocmai cum a 95 . de nevoie. vrind sa-l culce la pamint dintr-o lovitura. Dihania cea fioroasa spumega de furie. si-l ruga din suflet s-o scape de pacostea asta de barbat care nu era decat un nemernic de croitoras. Ocolind apoi paraclisul. Si asa se facu ca croito-rasul ajunse imparat. care o pleca cu el in lume. Si zicea el asa: „Baiete.. A doua zi ii impartasi imparatului totul.. Nunta se sarbatori cu multa stra lucire. ci sari afara pe fereastra. Si "asa o sa i se piarda urma. iar dupa aceea se infatisa imparatului. Ei. si dupa aia l-or duce pe-o corabie. imparateasa ramase multumita de spusele tatalui ei si. daca croitorasul cel sprinten n-ar fi fugit sa se adaposteasca intr-un paraclis aflat in apropiere. Voinicul ii chema pe vinatori ca sa-i aiba drept martori ca prinsese fiara. ca de nu. tu sa le dai de veste. Cum stia ca fiara e pornita pe urmele lui. ca le pierise cheful sa-i mai caute pricina. De indata ce-l zari pe croitoras... sa nu aiba cum se impotrivi.acestia fura tare multumiti. Imparatul gasi multe cuvinte de mingiiere si la urma ii zise: — Nu te mai prapadi atit cu firea. cu botul plin de spume si. nu zabovi inauntru.

si cand socoti ca doarme de poti taia lemne pe el.. nu altceva. cand veni seara.sfa tuit-o el. — Daca-i vorba pe-asa. Pe baietel il chema Hansel. Atunci croitorasul. am prins un inorog si-un mistret. care te puteau baga in racori. de parca le-ar fi gonit din urma o oaste de salbatici. se dadu jos din pat. alaturi de nevasta-sa. si crezi c-o sa ma tem de nevolnicii astia care stau si pindesc dupa usa iatacului?! Auzindu-i vorbele. Si uite asa s-a intimplat c-a ramas croitorasul nostru pe tronul imparatesc pana la sfirsitul zilelor lui Hansel si Gretel de Fratii Grimm A fost odata ca niciodata un taietor de lemne. se culca la ora obisnuita... ca de nu. Astepta ea cu inima fripta sa-l vada adormit. iar pe fetita Gretel.. odata te ating cu cotul peste urechi!. incepu sa racneasca: — Baiete. ii destainui tot ce se uneltise impo triva lui. tare nevoias si omul asta isi avea cascioara la marginea unui codru nesfarsit. Dar armasul se intimpla sa auda tot ce pu neau ei la cale. De sarmani ce erau. Am doborit eu sapte dintr-o lovitura. intamplandu-se sa se 96 . slugile senfricosara de moarte si-o luara la sanatoasa. Si ca si cand nimic n-ar fi stiut. nu prea aveau cu ce-si astampara foamea. Si de atunci incolo nu mai cuteza nimeni sa aiba de-a face cu el si sa-i caute pricina. raspunse croitor asul. unde-si ducea viata impreuna cu nevasta-sa de-a doua si cei doi copii ai sai. le-am facut de petrecanie la doi uriasi. ia apuca-te de-mi coase pieptarul si-mi cirpeste nadragii. Si-ntr-o buna zi. Si cum ii era credincios tinarului domnitor si-l iubea. care se facea numai ca doarme. las ca pun eu capat la toate urzelile lor!. deschise usa iatacului si se culca la loc.

abata asupra tarii o mare scumpete, nu mai fura-n stare sa-si agoniseasca nici macar painea cea zilnica. Seara, in pat, pe bietul om incepeau sa-l munceasca gandurile si, zvarcolindu-se nelinistit in asternut, se pomenea ca ofteaza cu grea obida. Si-ntr-una din aceste seri ii zise el neveste-si: — Ce-o sa ne facem, femeie? Cu ce-o sa-i hranim pe bietii nostri copii, cand nici pentru noi nu mai avem nici de unele? — Stii ceva, barbate, raspunse femeia, maine-n zori luam copiii cu noi si-i ducem unde-i padurea mai deasa. Le facem un foc bun, le dam si cate-o imbucatura de paine si pe urma ne vedem de treburile noastre. Iar pe ei ii lasam acolo. De nimerit, n-or sa mai nimereasca drumul spre casa, de asta sunt sigura si-n felul asta ne descotorosim de ei! — Nu, femeie, asta n-o s-o fac nici in ruptul capului, spuse barbatul. Nu ma rabda inima sa-mi las copiii singuri in padure. Ca doar multa vreme n-ar trece si-ar veni fiarele sa-i sfasie… — Vai de tine, neghiobule, il lua femeia la rost, de-i asa, o sa murim de foame tuspatru. Poti sa cioplesti de pe-acum scanduri pentru sicrie. Si femeia nu-i dadu pace pana cand omul nostru nu se-nvoi. — Totusi, mi-e tare mila de bietii copii! adauga el cu obida. In ast timp, cei doi copii stateau treji in asternut, ca din pricina foamei nu putusera sa inchida un ochi. Si asa se facu de auzira tot ce spuse zgripturoaica de femeie catre tatal lor. La un moment dat, Gretel incepu sa planga cu lacrimi amare si-i spuse lui Hansel, printre sughituri: — De-acu s-a sfarsit cu noi! — Linisteste-te, Gretel, si nu mai fi mahnita, o sa gasesc eu o scapare! ii zise cu blandete fratiorul. Dupa ce parintii adormira, Hansel se scula, isi puse hainuta pe el si, deschizand usa, se strecura afara. Luna lumina ca ziua si pietricelele albe, din fata cascioarei, straluceau ca banutii cei noi. Hansel se apleca de mai multe ori

97

pana ce-si umplu bine buzunarul cu pietricele. Apoi se-ntoarse in casa si-i sopti lui Gretel: — Fii linistita, draga mea surioara si dormi in pace! Apoi se culca din nou in patul lui si adormi. Zgripturoaica de femeie nici nu astepta sa rasara soarele, ca se si infiinta la patul copiilor, sa-i trezeasca. — Ia sculati-va, lenesilor, ca mergem la padure sa aducem lemne! Apoi dadu fiecaruia cate un codru de paine si marai printre dinti: — Asta aveti de mancare pentru la pranz! De va imboldeste foamea, nu cumva sa mancati inainte, ca altceva nu mai capatati! Gretel lua toata painea si-o ascunse sub sort, din pricina ca buzunarele lui Hansel erau pline cu pietricele. Apoi pornira cu totii spre padure. Dupa putin timp, Hansel se opri si isi arunca privirea inapoi, spre cascioara ce ramasese in urma. Asta o facu o data, apoi iarasi si iarasi. Si daca-l vazu taica-sau, numai ce-i zice: — Da ce-ai, Hansel, ca te opresti mereu si te tot uiti inapoi? Vezi mai bine cum mergi, sa nu-ti schilodesti cumva picioarele! — Stii, taicutule, ma uitam dupa pisicuta mea alba. Sta, a naibii, cocotata pe acoperis si-mi face semne de ramas bun. Dar vezi ca femeia i-o taie pe data: — Prostanacule, nu-i nicio pisicuta! E soarele de dimineata, care straluceste pe horn. Acu e timpul sa va spun ca Hansel nu se uitase dupa nici o pisicuta si ca de fiecare data cand se oprea, scotea din buzunar cate o pietricica si-o lasa sa cada pe carare. Dupa o bucata de vreme, ajunsera la locurile unde padurea se indesea si, cam pe la mijlocul ei, omul nostru se opri si zise: — Acu, copii, mergeti dupa vreascuri, c-o sa va faca tata un focsor pe cinste, sa nu va fie frig deloc!

98

Hansel si Gretel adusera vreascuri cat adusera, pana ce se facu o movilita buna. Lemnele luara foc pe data si cand valvataia incepu sa creasca, femeia grai: — Stati langa foc, copii si hodiniti-va, ca noi ne ducem mai incolo, in padure, sa taiem lemne. Si cand om termina cu taiatul, ne intoarcem aici si va luam acasa. Hansel si Gretel se asezara langa foc si cand se facu ora pranzului, fiecare isi manca bucatura de paine. Si cum auzeau tot mereu rasunand lovituri de topor, erau incredintati ca tatal lor trebuie sa fie ceva mai incolo, nu prea departe. Dar vezi ca loviturile nu erau de topor! Omul nostru legase o creanga de-un copac cioturos si, de cate ori batea vantul, o izbea incolo si-ncoace de uscatura aceea. Dupa ce asteptara sa vina sa-i ia, vreme lunga nu gluma, cazura toropiti de oboseala si adormira bustean. Cand s-au trezit, era noapte intunecoasa, de nu vedeai la doi pasi. Gretel incepu sa planga si printre suspine isi intreba fratiorul: — Cum o sa iesim din padure? Hansel se grabi s-o linisteasca, spunandu-i: — Mai ai rabdare oleaca, pana ce rasare luna si atunci o sa gasim noi drumul, n-avea grija! Rasari luna plina, de ziceai ca poleieste cu aur padurea si, de-ndata ce se arata pe cer, Hansel isi lua surioara de mana si incepu a pasi pe urma pietricelelor, care scanteiau ca banutii cei de curand batuti si le aratau drumul. Mersera ei asa toata noaptea si cand incepura a miji zorile, ajunsera la casa parinteasca. Au batut ei la usa, cioc-cioc! Cand femeia o deschise si dadu cu ochii de Hansel si Gretel, pe data se arata a fi fost foarte ingrijorata de soarta lor, zicandu-le cu prefacatorie: — Copii rai ce sunteti, de ce ati dormit in padure atata vreme? Ne-ati facut sa credem ca nu mai vreti sa va mai intoarceti la casa voastra. Dar vezi ca tatal copiilor se bucura cu adevarat, ca-n inima lui era mahnit ca-i lasase singuri. 99

Nu trecu multa vreme si nevoile incepura iarasi sa-i incolteasca. Si numai ce-o auzira copiii intr-o noapte pe femeie zicandu-i lui barbatu-su, care se perpelea in asternut: — De-acu am terminat iarasi merindele, ca nu mai avem in casa decat o jumatate de paine! Si dupa ce-om manca-o si pe asta, ne-om satura cu rabdari prajite. Trebuie sa ne descotorosim de copii, auzi tu! O sa-i ducem in afundul padurii, ca sa nu mai poata nimeri drumul de-or voi sa se reintoarca acasa. Alta scapare nu vad, de ni-e drag sa ne mai putem tine zilele. Vezi insa ca omului i se incrancena inima la auzul astor cuvinte si gandea in sinea sa: „Ba, mai bine s-ar cuveni sa imparti cu copiii tai ultima bucatura!‖ Mai zicea el ce mai zicea, dar femeia nu lua deloc in seama spusele lui, ci-l tot ocara si-l mus¬tra. Acu, e stiut, cine a apucat de-a spus A trebuie sa-l rosteasca si pe B si, daca si-a calcat pe inima prima oara, musai trebuie si a doua oara sa faca la fel. Copiii erau insa treji si auzira toata voroava lor. Dupa ce parintii adormira, Hansel se scula din pat si vru sa iasa afara, sa adune pietricele, cum facuse si de prima data, dar vezi ca femeia avusese grija sa incuie usa, asa ca baiatului nu-i fu chip sa poata iesi din casa. Si, desi ii era inima grea, isi mangaie surioara, spunandu-i: — Nu plange, Gretel, ci dormi linistita. Om gasi noi cum sa scapam cu bine. Nici n-apucasera bine sa rasara zorile, ca si veni femeia si-i trase pe copii din asternut. Apoi le intinse cate o bucatica de paine, care era mult mai micsoara decat de cealalta data. In timp ce mergeau ei pe poteca ce ducea spre padure, Hansel incepu a face firimituri in buzunar si din loc in loc se oprea sa le presare pe jos. — trebuie! Ia asculta, Hansel, ii striga la un moment dat taica-sau, ce te tot opresti mereu si privesti in jur? Vezi-ti mai bine de drumul tau si mergi cum

100

— Pai, ma uit dupa porumbita mea, care sta pe-acoperis si vrea sa-mi spuna la revedere! grai Hansel repede, ca nu cumva sa se dea in vileag. — Prostanacule, il lua in raspar femeia, ceea ce vezi tu nu-i nici o porumbita! E soarele de dimineata care straluceste sus, deasupra hornului. Dar vezi ca Hansel nu dadu indarat de la ce-si pusese in gand si, incetisorincetisor, imprastie pe drum toate firimiturile. Femeia ii duse pe copii departe, departe, tot mai in afundul padurii, unde nu mai fusesera in viata lor. Si-ntr-un luminis, facura iarasi un foc mare si mama le zise cat putu ea de bland: — Ramaneti aici, copilasi si de v-a birui oboseala, n-aveti decat sa puneti capul jos si sa dormiti oleaca. Noi ne ducem in padure, mai incolo, sa taiem lemne si seara, cand om sfarsi lucrul, ne intoarcem sa va luam. Trecu ce trecu timpul si cand veni ora pranzului, Gretel lua bucatica de paine si-o imparti cu Hansel, ca pe-a lui, baiatul o presarase pe drum. Zburara ceasurile, se lasa si amurgul, dar vezi ca nimeni nu se arata sa-i ia pe bietii copii. Si cum adormira greu, se tre¬zira de-abia in toiul noptii. Daca vazu ce se intamplase, Hansel o mangaie pe surioara lui si-i zise: — Sa ramanem aici pana ce-o rasari luna, ca atunci ne-o fi usor sa gasim firimiturile pe care le-am imprastiat pe jos, cat am mers. Ele or sa ne arate fara gres drumul spre casa, asta-i sigur! De indata ce se inalta luna deasupra padurii, copiii se sculara din culcusul de vreascuri, dar vezi ca nu mai gasira nici o firimitura. Multimea de pasarele care tot zboara peste campuri si prin paduri de mult le ciugulisera pe toate. Dar Hansel avea o inima viteaza si-i spuse lui Gretel: — N-ai teama, surioara, pana la urma tot o sa gasim drumul! Dar vezi ca nu fu chip sa-l gaseasca. Mersera toata noaptea si mai mersera inca o zi, din zori si pana-n seara, dar de iz¬butit tot nu izbutira sa iasa din padure. Si erau prapaditi de foame ca vai de ei, ca afara de cateva boabe de fructe salbatice, culese de pe jos, nimic nu mai luasera-n gura.

101

De truditi ce erau, sarmanii copii abia isi mai trageau picioarele. Si asa se facu ca nu mai putura merge si, ghemuindu-se sub un copac, adormira bustean. Si se ivi a treia dimineata de cand copiii parasisera casa parinteasca. O luara ei la picior, de cum rasari soarele, dar cu cat mergeau, cu atat se afundau mai adanc in padure. De nu le venea cat mai degraba un ajutor, se aflau in primejdie de moarte. Cand se facu ora pranzului, numai ce vazura pe-o craca o pasarica alba si frumoasa, care canta atat de duios, ca se oprira vrajiti s-o asculte. Dupa cesi sfarsi cantul, pasarica isi intinse aripile si zbura, zvar! pe dinaintea copiilor. Daca vazura ei asta, incepura a se lua dupa ea pana cand se facu de ajunsera la o casuta. Cat ai clipi, pasarica se lasa pe acoperis si cand venira mai aproape de casuta, copiii ramasera cu gurile cascate. Pasamite, toata cascioara era facuta din paine si acoperita cu cozonac, iar geamurile erau din zahar curat. — Hai sa-ncepem sa imbucam! zise Hansel. Si sa ne fie de bine! Eu o sa maainc o bucata din acoperis, iar tu, Gretel, ia de gusta din fereastra asta, ca e tare dulce! Hansel n-astepta sa fie rugat si, inaltindu-se pe varfurile picioarelor, rupse o bucatica din acoperis, sa-si dea seama ce gust are. In ast timp, Gretel rontaia de zor o spartura de geam. Si numai ce se auzi deodata o voce subtirica, ce venea dinauntrul casutei: — Cront, cront, cront, da ce hot rontaie a mea cascioara?! Cine, cine e afara? Si copiii raspunsera pe data: — Vintul, vintul! Azi inconjura pamantul! Si, fara sa se sinchiseasca defel, continuara sa manance si mai cu pofta. Cum ii placuse grozav acoperisul, Hansel mai rupse din el o bucata buna, iar Gretel nu se lasa nici ea mai prejos si, desprinzand un ochete de geam, se aseza jos si incepu a-l rontai cu pofta. 102

Si cand nici nu se asteptau, odata se deschise usa si-o femeie batrana de tot, ce se sprijinea intr-o carja, iesi din casa, tarsaindu-si picioarele. La vederea ei, Hansel si Gretel se speriara atat de tare, ca scapara tot ce aveau in mana. Dar vezi ca batrana nu-i lua la rost, ci incepu a-i intreba, clatinand usurel din cap: — Ei, copiii mei dragi, da cine v-a adus aci? Poftiti de intrati inauntru si ramaneti la mine, ca nu va fac nici un rau. Si luandu-i pe amandoi de mana, ii duse in casuta. Iar acolo ii astepta o mancare, sa-ti lingi degetele, nu alta: lapte si clatite cu zahar, mere si-o multime de nuci! Dupa ce se ospatara ei bine, batrana le pregati doua paturi cu asternutul cum ii zapada si Hansel, si Gretel se culcara fara nici o grija si se simtira in al noualea cer. Batrana se aratase prietenoasa ca sa le castige increderea, dar vezi ca era o vrajitoare haina, care pandea copiii ca sa-i atraga cu sosele si momele. Si numai de aceea facuse si casuta de paine, sa-i ademeneasca mai usor. De-i cadea vreunul in gheare, indata ii facea de petrecanie si, dupa ce-l fierbea, il inghitea cu lacomie. Ziua cand se bucura, de un astfel de ospat, o socotea ca pe-o zi de sarbatoare si cum de n-ar fi fost asa pentru ea! Vrajitoarele au ochii rosii si vederea scurta, dar vezi ca adulmeca de departe, ca jivinele, cand se apropie picior de om. Si la fel de bine adulmeca si cotoroanta asta. De cum i-a simtit pe Hansel si Gretel ca se apropie de acele locuri, a si inceput a hohoti cu rautate. Si-n vorbele ei era numai batjocura: — Pe astia ii si am in mana, nu-i las eu sa-mi scape. De cum se ivira zorile, vrajitoarea fu in picioare, ca nu cumva sa se trezeasca mai inainte copiii. Si cand ii vazu ea pe amandoi cat de dragalas dorm impreuna si cat de rumen si rotofei le e obrazul, nu mai putu de bucurie si incepu a mormai mai mult pentru sine: „Strasnica bucatura o sa am, n-am ce zice! Apoi apucandu-l pe Hansel cu mana ei sfrijita, il impinse pana la un grajdulet cu gratii de fier si-l inchise acolo. Si era zavorit asa de strasnic, ca oricit ar fi strigat si s-ar fi zbatut, nu i-ar fi folosit la nimic. 103

Dupa ce-l puse la popreala pe Hansel, babusca intra in camera unde dormea Gretel si, zgaltaind-o ca s-o trezeasca, incepu a o ocari si a-i striga: — Scoala, leneso si du-te de adu apa, sa-i faci o fiertura buna lui fratetau, ca l-am inchis in grajd si trebuie sa-l ingrasam! Acu e numai piele si os, da1 cand s-o mai implini o sa-l mananc! Gretel incepu a plange cu lacrimi amare, dar vezi ca lacrimile ei nu-i muiara inima cotoroantei si, pana la, urma, trebui sa se supuna si sa faca tot ce-i poruncea vrajitoarea cea haina. Si-n timp ce lui Hansel i se aducea cea mai buna mancare, ca sa se ingrase, Gretel abia de capata, de la babusca niste coji de raci. In fiecare dimineata, babusca se strecura, sontacaind, pana la grajd si inca din prag se apuca sa strige: — Hansel, ia scoate un deget afara, sa vad de te-ai ingrasat de ajuns! Dar vezi ca istetul de Hansel ii trecea printre gratii un oscior, si cum babusca avea ochii tulburi si vedea ca prin sita, era incredintata ca-i intinde un deget. Si de fiecare data se tot minuna cotoroanta cum de nu se mai ingrasa. Trecura asa zilele si vazand ca dupa a patra saptamana Hansel ramasese la fel de ogarjit ca si inainte, isi pierdu rabdarea si nu mai vru sa astepte. — Hei, Gretel, o striga ea pe fetita, grabeste-te de adu apa, ca de-i curge untura, de gras ce e ori de-i slab ca un ogar, eu pe Hansel ii tai si-l pun ia fiert! Vai, cum se mai boci biata surioara, cand trebui sa care apa pentru a doua zi si cum ii siroiau lacrimile amare pe obraz! — Doamne, ajuta-ne! striga ea dupa un rastimp. De s-ar fi intamplat sa ne inghita fiarele salbatice ale codrului, am fi murit macar impreuna! — Ia mai sfarseste odata cu bocitul, se rasti cotoroanta la fata, ca doar nu-ti ajuta la nimic toata vaicareala! Nici nu se luminase inca bine de ziua, cand incepu Gretel roboteala. Ca doar trebuia sa care apa, sa atarne cazanul pen¬tru fiertura in carligul de fiert si sa aprinda focul. — Mai intai, as vrea sa punem la copt, auzi tu? se rasti baba la Gretel. Ca am aprins cuptorul si aluatul l-am framantat de mult. 104

Nu-si sfarsi bine vorba, ca vrajitoarea o si imbranci pe biata Gretel afara, unde era cuptorul din care ieseau limbi de flacari. — Hai, baga-te inauntru, ii porunci vrajitoarea si vezi daca-i destul de incins, ca sa punem inauntru painea! ezi ca afurisita de cotoroanta nu degeaba o indemna pe fata sa se vare in cuptor! Ca de-ndata ce-ar fi fost inauntru, vrajitoarea hat! ar fi inchis cuptorul. Si-ar fi tinut-o acolo pana ce se rumenea bine. Si-apoi ar fi mancat-o. Numai ca Gretel baga de seama ce ganduri clocea in cap vrajitoarea si se prefacu ca-i natanga si neindemanatica: — As intra, da nu stiu cum sa fac. Pe unde sa intru? Si cum anume? — Esti proasta ca o gasca! o ocari baba. Pai. nu-ti da prin cap pe unde, ca-i deschizatura destul de mare? Ia te uita, pana si eu as putea sa incap in ea! Si, sontacaind, se apropie de cuptor si-si vari capul in el. Gretel doar asta astepta, si-i dadu un branci zgripturoaicei de se duse pana-n fundul cuptorului. Apoi inchise usa de fier si puse zavorul. Valeu! ce mai urlete, ca te treceau fiorii, razbateau dinauntru! Dar vezi ca Gretel fugi de-acolo, sa n-o mai auda si vrajitoarea cea haina pieri ca o netrebnica, arsa de dogoare. Si arse pana ce se prefacu in scrum. Gretel dadu fuga intr-un rasuflet pana la grajdul unde era inchis Hansel si, deschizindu-l, striga bucuroasa: — Am scapat, Hansel, am scapat, fratioare! Vrajitoarea a pierit! Daca auzi ce-i spune, Hansel sari afara din grajd intocmai cum sare pasarea din colivie, cand i se deschide usita. Si vazndu-se iarasi impreuna, isi sarira de gat si se sarutara si bucuria le radea in ochi si-n inima. Si de voiosi ce erau, topaiau al naibii, ca niste iezi! Cum nu mai aveau de ce se teme, intrara in casuta vrajitoarei si acolo, ce sa vezi, in toate ungherele erau numai sipete pline cu margaritare si nestemate! — Ei, astea zic si eu ca-s mai bune decat pietricelele noas¬tre! facu Hansel si-si umplu buzunarele pana nu mai putu. Iar Gretel spuse si ea: 105

— Vreau sa aduc si eu acasa o mana, doua din ele! Si alese si alese pana ce-si umplu sortuletul. — Acu, hai s-o tulim de-aici cat mai degraba, hotari Hansel, ca mult mai usoara mi-ar fi inima de-as sti c-am iesit din padurea asta fermecata. Mersera ei ce mersera, cale de cateva ceasuri si, numai ce ajunsera la o apa mare. — Ce ne facem, surioara, ca nu putem trece? facu Hansel amarat. Nu vad peste apa nici un pod, nici macar vreo punte cat de ingusta. — De-ar trece vreun vaporas, bine-ar fi! Dar prin locurile astea, slaba nadejde, zise Gretel cu mahnire. Dar uite, mai incolo, vad o rata alba inotand. Poate ca, de-as ruga-o, ne-ar ajuta sa ajungem pe malul celalalt. Si incepu a striga: Rata, ratisoara, ia-i in spate, pe-aripioara, pe Hansel si Gretel, ca nici pod, nici punte n-are apa asta mare! Se apropie ratisoara si Hansel i se urca in spate. Apoi o ruga si pe surioara lui sa vina langa el, dar Gretel ramase pe mal si-i zise: — Cum sa vin? Nu vezi ca i-ar fi prea greu ratisoarei? Mai bine sa ne treaca pe rand. Si faptura cea buna chiar asa si facu. Dupa ce trecura cu bine pe celalalt mal, mai mersera ei ce mersera si, de la o vreme, padurea incepu sa li se para din ce in ce mai cunoscuta. Si-ntr-un sfarsit, numai ce zarira din departare casa parinteasca. Tii, ce-o mai luara atunci la goana de le sfaraiau, calcaiele, nu alta! Trecura pragul casei si, dand navala in odaie, sarira de gatul tatalui lor. Era si timpul, ca de cand isi parasise copiii in padure, bietul om nu mai avusese o clipa fericita. Pe femeie insa n-o mai gasira copiii, murise. Gretel isi deserta sortuletul si incepura a rostogoli prin odaie margaritarele si nestematele, de te mirai de unde mai ies atatea. In ast timp, Hansel scotea si el 106

din buzunar cate un pumn plin de pietre pretioase si. dupa ce le arunca pe podea. Surorile ei au inceput sa rada de ea si imparatul s-a infuriat. -raspunse aceasta. Si traira ei impreuna. cele mai scumpe bijuterii si cele mai minunate carti. Sarea in bucate de Petre Ispirescu A fost o data un imparat. -Eu te iubesc ca zaharul. La randul lor fetele il indrageau nespus pe tatal lor. Si asa se facu de-si luara indata talpasita de la casa padurarului toate grijile si nevoile care statusera pana atunci pe grumazul omului si al copiilor lui. pana ce-si goli amandoua buzunarele. -Te iubesc ca mierea. fiindca tot nu prea o 107 . Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa! Da uite ca mai fuge pe-aici un soricel. Si cine l-a prinde l-a vazut norocul. Tatal a fost multumit de raspuns si a intrebat-o si pe fata cea mijlocie. apuca sa arunce alt pumn. Sa pleci din casa mea! Fata nu a fost lasata sa dea nici o explicatie si a fost alungata. cat de mult il iubeste. tata -raspunse mezina. -raspunse fata. Surorile si-au batut joc de prostia ei si s-au bucurat ca pleaca. Mai ales de cand i-a murit sotia. ca o sa-si faca din blana lui o caciula mare cat roata carului. Atunci a intrebat-o pe fata cea mica: -Si tu fetito. numai in bucurie si fericire. Imparatul era de-a dreptul induiosat de atata iubire. -Ce fel de raspuns este acesta. se ocupa mult de educatia fetelor si le indelpinea orice dorinta. cat de mult ma iubesti? -Eu te iubesc ca sarea in bucate. care avea trei fete pe care le iubea foarte mult. Le-a cumparat fetelor cele mai frumoase rochii. Intr-o zi imparatul a intrebat-o pe fata cea mare.

Impreuna nu le-a fost greu sa-l convinga si pe imparat si au si fixat data nuntii. Dupa o cale lunga a ajuns la palatul unui alt imparat si s-a angajat servitoare. luandu-l cu el si pe fiul sau. Dupa ce au vorbit ele putin. Mezina s-a imbracat in niste haine simple si a plecat mahnita. au devenit nedespartite. Era atat de harnica si de priceputa. Imparateasa a auzit de servitoarea cea isteata si a chemat-o la dansa.aveau la inima. numai imparatul. printul a mers la imparateasa si i-a spus ca vrea sa se insoare. A 108 . vrand pentru fiul sau o mireasa de sange nobil. Imparateasa la inceput nu a fost de acord. Imparatul de cum a sosit s-a tot uitat la frumoasa mireasa si i se strangea inima gandinduse ce mult seamana cu fata lui. ca alta fata mai frumoasa si mai cuminte nu cunoaste. Cand s-a inzdravenit. Printul a fost ranit. statea numai cu imparateasa. iar fata de imparat statea si ea cu dansii. Fata a pregatit separat bucatile pentru tatal sau si a dat porunca unui slujitor sa i le duca personal si nu cumva sa ajunga din greseala la vreun alt oaspete. simpla atingere a mainii sale delicate alina orice durere. Tanara mireasa i-a rugat pe viitorii socri sa-l invite si pe un anume imparat. L-a ingrijit foarte bine pe baiat. Imparatul a trebuit sa plece la razboi. Printul i-a spus ca vrea sa se insoare cu servitoarea care l-a ingrijit cand era bolnav. dar nu a marturisit ca acesta este tatal ei. dar pana la urma printul a convins-o. Cand au aparut pe masa bucatele imbietoare toti mancau cu pofta. Imparateasa nu s-a miscat zi si noapte de langa patul bolnavului. Imparateasa s-a bucurat si l-a intrebat daca vrea sa se insoare cu cine anume. cu lacrimi in ochi. iar imparatul si imparateasa erau foarte necajiti. A intrebat in dreapta si in stanga. daca e buna mancarea si toti au raspuns ca sunt cele mai delicioase bucate pe care le-au gustat vreodata. pe care nu a mai vazut-o de foarte mult timp. Fata nu mai trebuia sa munceasca la bucatarie. tatal fetei inghitea cu greu cate ceva ce i se paru rau si fara nici un gust. brodand sau pictand si tot ceea ce facea era neasemuit de frumos. Stia sa pregateasca bucate alese si facea curatenie luna. incat toata lumea a ajuns sa o indrageasca. A venit si ziua mult asteptata a cununiei.

Zana zanelor Ce era. Ajungand intr-o padure. mari cat oul de porumbita. sustinand ca imparatul prefera mierea si zaharul in locul sarii. goni dupa ea ca un nebun. Tatal si-a recunoscut greseala si a imbratisat-o cu drag pe fata pe care a crezut-o pierduta. mai sus de genunchi. Iar celalalt imparat s-a bucurat ce nora vrednica si desteapta are. se scula dis-de-dimineata si. si pe jos. la galop. imparatul nu putu sa traga in ea cu arcul. ca sa-i pedepseasca pe cel care a facut pozna atunci mireasa a recunoscut ca ea a gatit pentru tatal sau doar cu miere si zahar si chiar si in solnita a turnat zaharul praf. dar toata straduinta lui fu zadarnica. Pana la urma nu a mai putut rabda si s-a ridicat in picioare. Imparatul tinu drumul pe mijlocul padurii si. iar la picioare. acuzandu-l pe imparatul gazda ca isi bate joc de dansul. Ciuta avea la gat o salba de margaritare. pornira calari peste campii. 109 . frumoasa cum nu se poate spune cu gura. tot uitandu-se jur-imprejur. Vazand ca vietatea e asa de frumoasa. o fugari din toate puterile. fiu de mare imparat. se despartira.luat si el de la vecini un pic cu furculita si s-a convins ca intr-adevar erau foarte bune. purta bratari de aur lucrate numai si numai in fire de aur. Intr-o zi. zari langa el o ciuta sprintena si frumoasa. Acesta a chemat bucatarii. si mai e si fiica de imparat pe deasupra. era odata un imparat tanar. se roti ca un vartej. ci se hotari s-o prinda de vie. impreuna cu patru tovarasi credinciosi. ce nu era. fiecare apucand in alta parte. Si o alerga calare. care avea o nespusa patima sa mearga la vanatoare.

si imparatul uitase sa mai plece. unul dintre tovarasii lui. Ministrul. simtind ca imparatul o sa goneasca intruna asa dupa dansa. Ministrul si supusii aplecara capetele si tacura.Cui i-e frica de naluci si de fiare salbatice sa nu plece la vanatoare. cascara si adormira. coti in salturi catre o vale si iesi din padure. 110 . nu pot sa plec pana ce nu cunosc sfarsitul povestii asteia. dar acum c-am intalnit-o si am zarit-o cum a sarit in lac. ci mai degraba vre-o naluca gata sa ne faca vre-un pocinog. Imparatul. uitandu-se mereu acolo si asteptand cu nerabdare sa iasa ciuta din apa. E drept ca era mai bine sa nu fi vazut ciuta asta. Te rog. Imparatul. Amurgise. apropiindu-se cu mare dibacie. fiind in mijlocul campului. dar asteptara aproape toata ziua si ciuta nu se mai vazu pe acolo si nici glasul nu i se auzi. marite-imparate. Dar asteptara pana la miezul noptii si nu vazura nici ciuta. insa el tot mai alerga. Nu-si miscau ochii de la apa. pornit pe urmele ei. Osteniti de alergatura. Ciuta. apucand drumul peste campie. cata sa plecam cat mai curand de langa balta asta. hai sa plecam cat mai curand din locul asta parasit. Ciuta.Marite imparate. isi chema tovarasii in graba si pornira impreuna pe urmele ei. ca mie nu mi se pare a bine. luminatia ta. Si asa. Mintea mea imi spune ca ciuta pe care o vazuram nu e ciuta adevarata. aflandu-se la stramtoare. nici nimic. o inconjurara din toate partile. Imparatul si tovarasii lui se apropiara tiptil.Se dumirea ca nu e cu putinta sa prinda ciuta de vie. Isi pusera in minte sa sada toata noaptea pe marginea lacului si sa adaste ciuta. neputand sa-si ascunda spaima ce-l apucase innoptand intr-un loc atat de indepartat si parasit. auzind vorbele ministrului. ca nu cumva ciuta sa iasa si ei sa n-o zareasca. ii raspunse nepasator: . se intuneca. facu o saritura inalta si pieri intr-un lac rotund care s-afla chiar in inima campiei. caci cainta de apoi nu mai este de nici un folos. speriat c-o scapa. incepu sa-i zica imparatului astfel: .

Si apropiindu-se.Voinicule tanar! De ce te uiti la mine asa de duios? Oare nu ma cunosti. Insa pricepand ca ti-ai pus in minte sa m-astepti 111 . si din clipa in care team zarit. impodobita cu lucruri scumpe si stralucitoare. M-am prefacut in ciuta. cu acea mare dorinta. cu ochii cascati la o astfel de minunatie. vazu ca toate portile sunt deschise. se uita in sus. ramase mut. se scula cu mare barbatie si pleca sa cunoasca ce fel de palat este acolo si ce oameni vietuiesc inauntru. Ministrul. intr-adevar? Eu sunt ciuta de ieri. pornita de sase luni din tara mea! Am alergat prin toata lumea si am vazut multe feluri de flacai. vazandu-te cum goneai in urma mea. te intalnii pe tine. Trecand si prin locurile acestea. Inainta fara sfiala. Si cu adevarat. era de speriat si de infricosat la ivirea vedeniei neasteptate. nici sperietura nu-i patrunse in inima. cand il privi. Imparatul. ce sa vaza? Un palat luminos care lucea ca soarele de dimineata. Pe scaunul acela imparatesc statea o fata de vre-o saisprezece ani. toate in picioare si cu mainile la piept. nici frica nu-i trecu prin minte. Si asa. pe cat era de speriat la inceput. tineri si frumosi. Dar imparatului. facandu-ma nevazuta. pasi mai inauntru si ce sa vaza? Un scaun imparatesc. dar de nici unul nu mi s-a incalzit inima. ma aruncai in lac. Trecu dintr-o tinda boltita intr-o sala mare. mi s-a tulburat mintea si n-am stiut ce sa mai fac cu focul care-mi aprinse inima. vazand cu infiorare semnele de iubire duioasa ale imparatului. imparateasa zanelor. se uita in parti. pe care ai fugarit-o toata ziua! Eu m-am aruncat in lac pierand dinaintea ochilor tai! Eu sunt zana.Cand se desteptara. iar imprejurul ei si al tronului ei sedeau douasprezece fete. fu cat p-aci sa-si piarda mintile de uimire. sa pot sa te-nsel. si in loc sa fie infricosat de o astfel de naluca. el isi indrepta niste priviri atat de duioase catre fata care odihnea pe scaunul imparatesc. nemiscata pe tron. Imparatul. se uita la dansa cu atata drag si cu atata dor. si nu vazu nici un om. pe inca se mai infricosa. de mirare. Fata. incat se parea ca din ochii lui curgea sange in loc de lacrimi. sa alergi dupa mine. ii zise: .

neputincios. am vazut ca trei 112 . oamenii lui il povatuira sa-si lase la o parte visurile acelea. Cand ispravi zana cuvintele. Asa ca de mirare li se parea ca viseaza si ca ei nu sunt aievea. cu lacrimi ca ploaia. decat plecarea la vanatoare. imparatul si tovarasii lui vazura ca nu mai era nici un fel de palat prin apropiere. fara urma de om sau pasare. intr-o zi eu tot am sa te iau de barbat.Voinicule tanar. Nimeni nu stia incotro se dusese. Imparateasa zanelor citi cartea si incepu numaidecat sa planga. de unde se gaseau in palatul luminos. imparatul fu curpins de grele ganduri si tainice dorinti. minunandu-se: Iubitul si frumosul meu. Iubitul meu. iubitul meu. sa ma sui pe scaunul imparatesc. Dupa trei ani de asteptare. si astepta. nimic nu-l mai multumi in viata. se facu nevazuta. am ridicat palatul asta ca sa te fac sa vii la mine si sa-ti vorbesc. intr-o livada mica si intunecoasa. Imparatul. cu tovarasii lui. Dar imi pare rau ca trebuie sa ma despart de tine. se mira si se framanta. caci zi si noapte mintea lui nu pleca de la imparateasa zanelor. Facandu-se apoi ziua alba. pe marginea lacului. in timp ce voi dormeati. Insa. Se sculara de-acolo si pornira catre casa. se pomenira langa o balta. dar el nu asculta pe nimeni si numai ce-i soptea inima lui aia facea. nestiind pricina plansului. nu mai vru sa stie nici de ale imparatiei. Trecura trei ani si imparatul nu putu sa-si schimbe gandurile. De nimic nu mai avea chef pe lumea asta. si ma cheama toate zanele acolo. Toate lucrurile lumesti erau dinaintea ochilor lui desarte. Si pe cand oamenii imparatesti il cautau preturindeni. el se afla langa genunchii imparatesei zanelor. eu cu roabele mele. Imparatul. o scrisoare. eu nu credeam ca pe pamant poate sa existe o iubire ata de mare la un voinic pentru draga lui. De-atunci. dandu-i-o si facandu-i plecaciuni. La urma. sa stii ca daca te-oi afla credincios fata de mine. imparateasa zanelor isi sterse lacrimile si-i zise imparatului asa: . imparatul pieri din mijlocul palatului.pana-n zori. iata ca o alta zana ii aduse inainte o carte. Si spunand imparateasa vorbele astea. Imparateasa il privea cu mare dor si-i soptea. intr-o zi. cartea asta imi aduse vestea trista ca mi-a murit mama.

113 . pe care doi ochi rai sa nu-l vaza. voinic si inzestrat nevoie mare. zana nevasta lua copilul in poala. gata sa inhate copilul. dupa ce se invoira. ci totdeauna tu sa te prefaci ca n-auzi si ca nu vezi. atuncea o sa traim despartiti si nevazuti unul de altul. de cate ori te vedeam cu fata supta de neimplinirea dorului. Vremea trecu repede. imparatul si zana zanelor se pusera sa faca nunta. Imparatul traia cu nevasta-sa o viata frumoasa. fiindca numai asa o sa izbutim sa traim impreuna. taica-sau il lua cu mare grija si-l mangaie. era cat p-aici sa-si piarda mintile. Zana prinse copilul din poala cu amandoua mainile. si fara sa-i fie mila. Se cruci framantandu-se si se zbatu neputincios. un fecior. zicandu-i: . pentru ca datinile noastre asa imi cereau.ani de zile nu m-ai uitat nici ziua. si nici n-o sa te-apuci sa judeci lucrurile. Daca nu vei face asa cum iti zic. frumoasa cum nu se poate spune cu vorba. il azvarli in gura zgriptoroaicei. apoi il dadu maica-sii. insa trebuie mai intai sa dai vorba de omenie ca orice-ai vedea cu ochii tai. si batu din palme cat putu. il saruta cu nespusa dragoste. Si asa. Insa tu sa stii ca o zana nu face niciodata un lucru urat. bune ori rele. cu mainile maicasii. crede-ma ca mintea mi se zdruncina. Indata veni o zgriptoroica batrana si infricosatoare si. Acum a venit vremea sa fim impreuna. il dadura lui taica-sau in brate. Zanele ingrijira de copil. zana nevasta nascu un baietel frumos. O saptamana intreaga tinura petrecerile nuntii. nici noaptea. Dupa un an. trei ani de zile ai fost intristat si galbejit ca frunza cazuta la inceputl verii si. intreaga imparatie fu in mare si stralucita sarbatoare. dar nici altminterea nu puteam sa fac. tot uitandu-se la zana nevasta. ca nu pot sa-l sufar inaintea ochilor! Cand vazu imparatul copilul dat in gura zgriptoroaicei. astepta cu gura cascata. n-o sa ma-ntrebi cum e si cum nu e.Ia catelul asta de-acilea.

nascu o fata. Implinindu-se noua luni. zi cu zi. sarmanul. zana nevasta isi lua fata in brate si iesi cu ea in batatura sa se plimbe. de mult rau ce-i venea. Dar multumirea cea mare a imparatului nu tinu mult. Si asa. cu maine. Se scula cu inima rea si cu ochii plini de lacrimi si se duse de se-nchise singur intr-o odaie si planse. nu deschise gura sa-i zica nimic urat nevesti-si. zana nevasta ii zise: 114 . si nu putu sa-si calce vorba de omenie data atunci cu mare bucurie. dar ce fata. o cutremurare il cuprinse intreaga fiinta si. planse pana ce i se facura ochii negri si stinsi ca taciunii. din suspinari de dorul fetitei si-al baiatului. sa-i zica muieri-si cele nezise. se facu sarmanul ca n-aude si ca nu vede nimic. dar isi aducea mereu aminte de legamantul pe care-l facuse cu dansa inainte de cununie. nu-i zise muiere-si nici ca-i alba. incat ramase numai osul si pielea pe trupul lui. uitandu-se la nevasta si la fetica si simtind o duioasa bucurie. zana nevasta azvarli in mijlocul flacarilor copila. zicandu-si in mintea lui: "In locul baiatului. norocul imi dudu fata asta atat de frumoasa. Dupa vre-o cincisprezece zile. caci zana zanelor. Intr-o seara. ca sa nu-si calce vorba de omenie pe care i-o daduse inainte de insuratoare. trecu asa inca un an. vazandu-l cat de mult se bucura.De multe ori vru sa-si deschida gura. el. Barbatul sedea la fereastra. Vazand imparatul cum copila aceea frumoasa era arsa de vie de maicasa. Asa ca imparatul. ca sa-mi indulceasca inima". Dar cu toate ca suferea cumplit pentru baiatul mancat de zgriptoroaica si pentru fetica arsa in flacari. ce facu? Chema zece roabe de-ale ei si le zise sa aprinda un foc urias si dupa ce focul se inteti bine. fara nici o mila si fara nici o jale. viata nu si-o mai dorea. vrand-nevarand. nici ca-i neagra. intr-o dimineata. ca parca era luna plina pe cerul senin dupa ploaie! Imparatul se bucura nespus de mult. Cu astazi. pe care mama-sa nemiloasa il dadu zgriptoroaicei sa-l manance. slabi si se topi. si nevasta sa ramase grea a doua oara. imparatul.

se tinu marele sfat imparatesc. dar fiecare vorba ce-i iesea din gura parca era framantata cu pelin amar. toate in afara de pataniile lui cu baietelul si fetita. Ministrii. necajiti. iar imparatul le povesti toate. o sa viu sa-ti ajut. A doua zi. pierdut acu doi ani de zile.Luati-l pe barbatu-meu si intr-o clipa sa-l duceti in palatul imparatiei lui. ajunse stirea in palat ca vrajmasul trecuse hotarele. Oamenii care duceau samarele fura doborati de oastea zanelor.. imparateasa zanelor le iesi in cale si le zise: 115 . Zicand vorbele astea. vorbindu-se de-ale bataliei. Armata mergea inainte. afla ca vecinii tai s-au sculat asupra stapanirii tale si vor sa-ti bata oastea si. iar merindele si berea veneau carate in urma. sa-ti ia si imparatia. zana nevasta batu din palme si indata venira doua zane tinere. de s-o putea. se bucurara si se mirara. a patra zi. Imparatul isi facu toate planurile si. Auzind toti prietenii si supusii ca tanarul imparat. Si fiindca lucrurile stau asa cum ti le spusei. le rasturnara pe jos si le calcara cu picioarele. dupa cum il aduserati aici acum doi ani. se dusera care mai de care sa-i ureze bun venit. cu oamenii cei mai alesi de acolo. amarati. ca eu. Cea mai mare grija a lor este ca n-au imparat. Dar. Ministrul cu cei doisprezece fruntasi ai sfatului imparatesc. pana la murgitul serii. sa-ti pui lucruile la cale. Zvonul se raspandi. Ostenii se-ntoarssera necajiti spre casa. Si cum umblau ei asa intristati de marele rau ce-l patisera. cand isi vazura stapanul. Zanele luara toate mancarea si toata baututura. sunt pe ganduri.Barbate. a treia zi. ca sa te scap de toate rautatile dusmanesti. cu oaste multa si nenumarata. trebuie sa te scoli si sa te duci in imparatia ta. cu toata oastea mea de zane. de hainii care vor sa te bata sa nu te sperii. strangandu-si oastea. le stricara in asa fel ca ramasitele lor nu le-ar fi mancat nici cainii si nici porcii. pleca la batalie. Cele doua zane il luara pe tanar pe umeri si pana sa te freci la ochi imparatul se afla in mijlocul palatului. a venit sanatos in scaunul imparatiei sale. speriati. Il intrebara unde fusese atata amar de vreme. Nu stiu ce sa faca si cum sa dreaga. Imparateasa le porunci: .

Zana. isi uita cuvantul pe care-l daduse la insuratoare si deschise gura cu amar: . tanara doamna. nu va jeliti si va-ntristati. nevasta-ta. acu doi ani.Flacai credinciosi ai imparatului. si ramasera tracuti. intorcandu-se grabnic la palat. . Se scula cu un mare suspin in piept si-si incaleca armasarul. Imparateasa zanelor le mai zise: . ochi in ochi. de baiatul meu. Cand auzi imparatul ca oastea e ramasa fara merinde si flamanda. Imparateasa zanelor pleca. de ce sunteti atat de intristati? Nu cumva din cauza merindelor pe care vi le stricara zanele? Auzind vorbele astea. si razi si razi pana aproape de lesin.de-ai aruncat-o in mijlocul focului si ai facut-o scrum? Si nu te saturasi de rautatile astea. iar ostenii se dusera la-mparat. te-ai repezit si pana acolo. de l-ai dat cu mainile tale in gura zgriptoroaicei.De noroc sa ai parte. parca un fulger cazu aspura lui.pe care parca o facusesi icoana frumusetii . cum il zari ca vine. acu un an. in fata mea? N-ai mai fi apucat sa fii mama! De ce te dovedesti tu fara dor de copii tai pe lumea asta? Cum de nu-ti fu tie mila.Dar va intreb. flacai credinciosi ai imparatului.Ce sunt rautatile astea de nerabdat pe care mi le faci tu mie de cand team luat de sotie si pana astazi!? Cerul sa te judece pentru inima nemiloasa ce porti pe lumea asta! Deschide-s-ar pamantul sa te-nghita! Cum de nu-ti fu tie mila. feciori ai imparatului.. Cand navali vartej in sala stralucitoare. incepu sa rada cu hohote. o vazu sezand pe scaunul imparatesc pe nevasta-sa. de fetica noastra . Duceti multa plecaciune din partea mea maritului vostru imparat si spuneti-i cuvintele astea. oamenii se uitara unul la altul. Ea. sa ma ajuti cum imi spusesi. si in loc de ajutor pusesi zanele tale sa-mi strice toate merindele ostirii! 116 . le-a pus pe zane sa arunce toate merindele ostirii. . vestindu-i cu mare durere si stanjeneala toate cate patisera de la zane si de la imparateasa lor. si razi. . Atunci imparatul nu mai putu sa rabde.Cale buna va urez si noroc.

si indata venira doua zane.Ce poruncesti. dupa ce-i trecu nodul de plans. dar fiindca pierdusi rabdarea si-ti calcasi vorba de omenie data la cununie. dupa mintea ta. si vazand stiu ca de judecata si nerabdarea ta o sa te caiesti mult. cu mare bucurie si placere a primit copila sa ocreasca. ca zanele niciodata nu fac un lucru urat. simti un nod in gat si incepu sa planga cu lacrimi ca ploaia. dar cand ti-oi aduce baiatul si fetica impreuna. sa va duceti sa-mi aduceti baiatul si fetita. ale zanelor. auzind vorbele astea. Spunand asa. sa-i vezi cu ochii tai. judecasi cum iti veni la gura. n-ai facut bine ca ti-ai pierdut rabdarea! Zgriptoroaica aia pe care ai vazut-o este sora mea mai mare. se intoarse si zise catre barbatul sau: . si zisesi ca am dat baiatul in gura zgriptoroaicei sa-l manance. barbate. ea batu din palme cat putu. Iar para de foc este sora mea mijlocie care si ea. Zana nevasta urma apoi asa catre imparat: . biata fata. ti s-a-mplinit pofta. si ca am aruncat fetica in mijlocul focului. Si asa. Eu imi dau seama foarte bine ca lucrurile astea pe care ti le-am spus nu le crezi. ii raspunsera cu glas supus: 117 . am ars-o. Cele doua zane.Barbate dorit si iubit! Bine era sa fi rabdat si de data asta.Spune-mi. ca-mi lasasi oastea raspandita pe dealuri si prin poieni. acum a venit vremea sa vezi cu ochii tai. inchinandu-se inaintea imparatesei lor. Dar toate cainetele care urmeaza dupa fapte sunt fara de folos. care cu dragoste nespusa a luat baiatul sa-l creasca.Acuma.Barbate. ba ca am pus si zanele sa strice merindele ostirii! Stii tu cine este zgriptoroaica aia careia i-am dat baiatul sa-l manance? Stii dumneata ce lucru tainic era para aia de foc in care am aruncat fetita? ah. ca sa-ti dai bine seama de cuvintele pe care ti le-am spus cand te-am luat. aplecandu-se inaintea imparatesei lor. flamanda? Zana nevasta. intr-o clipa. dupa datinile noastre. tu. acuma. doamna? Imparateasa zanelor le zise: . intreband-o: . atuncea n-o sa mai ai ce zice. de azi incolo n-o sa mai poti sa ma mai vezi si n-o sa pot sa te mai vad! Si.

ca zanele niciodata nu fac un lucru urat! Vezi. pusera copii langa mama lor. apoi sa caza asupra vrajasilor. Crezi acum ca zanele nu fac un lucru urat nicioadata? Iaca. ii mangaie.Ah. ostenii. sa-i vaneze si sa-i goneasca pana in tara lor. .Vezi. Ramai sanatos si cerul sa ne dea rabdare! 118 . vazand baiatul si fetica. cu mare durere. Vrajmasii ii fagaduisera multa avere. acum. ii zise imparatului: . Acuma. Zanele facura asa cum le-am poruncit si sa stii ca acum nici miros de dusman nu se mai afla in imparatia ta. iubitul meu? Imparatul. pe mine si pe copii nosti.. se intoarsera una cu baiatul si cealalta cu fata in brate si. acum. apoi ii dadu in poala barbatului. la care te gandeai ziua si noaptea. numai sa le faca cele venea lor la mana. se cai amarnic ca-si calcase juramantul de omenie. Atunci eu venii in ajutor cu toata oastea mea de zane. ii saruta. Capitanul. nesatios de avere. iubitul meu si doritul meu. fetica. dintr-o singura masa. marita noastra imparateasa! Plecara si. nestiind. si poruncii zanelor sa strice rezervele de mancare si de bere. Zana nevasta se scula in picioare. acum.Faca-se porunca data. isi lua copii de mana si. dupa putin. sunt silita sa ma despart de tine si de tineretea ta! Si nu cred c-o sa te mai vad vreodata pe lumea asta. inclinandu-se dupa cum le era datina. si crede vorba ce ti-am spus. este ca un miel sugaci de primavara. dar acea caire nu-i folosi la nimic. Imparateasa ii lua si-i stanse la piept. despre care-ti credea gandul ca a ars-o focul. este ca un grunj de zahar si ca un miez de nuca. despre care-ti credea mintea ca l-a mancat zgriptoroaica. te scosei din suferinta si dorul pentru baiat si pentru fata. barbate. De toate astea. inca un lucru ascuns iti ramane nespus: Capitanul mai mare peste ostirea ta vorbise cu vrajmasii ravnitori sa-ti ia imparatia. Vezi. dupa cum nici tu n-o sa ne mai vezi veodata. cu ochii tai. Si asa. baiatul. si auzind cate ii marturiseste nevasta-sa. s-ar fi otravit pana la unul. ce zici. barbate. ce nascoci? A amestecat toata mancare si toata bautura armatei cu otrava. suspinand si lacrimand. pe care ti le spusei.

sau se innopta. aflandu-se despartit si singur. Pana la urma se dezmetici. suspinand. In fiecare ceas si in fiecare minut. Dupa aceasta vietuire. Imparatul nu-si crezu ochilor. ti se parea ca mancase otrava. nici noaptea nu mai iesi de acolo. ce sa vaza? nevasta-sa cu baiatul si cu fata. Imparatul duse o astfel de viata doisprezece ani intregi. nu putea sa-si vie in fire. oftand si suspinand. Se scula cu bucurie si cu mare dor. nu-si mai aducea aminte nici de mancare. daca nu. Imparateasa zanelor. de uimire si de bucurie. el. cu mic cu mare. Asa. si nici ziua. si-l saruta si ii mangaie cu iubire. Asa ca. nu lua in seama vorbele unuia si-ale altuia ci. isi plangea soarta in care se gasea. ajunse sa zica toti oamenii. de mult ce-i era dor de nevasta si de copii. cu toate ca auzea cu urechile lui cum isi radeau si-si bateau joc toti oamenii din palat. Si asa. nici de bautura. cu plansul. iata ce pati intr-o zi. Cum sedea el acolo in odaia lui. De-atunci. pentru ca nu-si mai lua gandul de la o naluca. de schimbat la suflet ce era de dorul nevestei si al copiilor. zana nevasta se facu nevazuta din fata imparatului. fata lui de lacrimi nu se mai usca. lasa la o parte lucrurile lumesti si nu mai avu chef de nimic. auzi un glas: . la vederea barbatului. ramas pe ganduri. fara nevasta si fara copii. cu oftarea si cu suspinarea. si cu alte douasprezece zane roabe. dupa ce se luara de mana. ca imparatul cazuse in prostie. gura lui nu mai inceta de oftari si de suspinuri. din zi in zi. i se paru ca viseaza si ca nu era aievea. zi alba si vesela nu mai avu. Bietul imparat. si atunci pricepu ca nu este vis. Imparatul isi inalta ochii sa priveasca intr-acolo. sarmanul. Se-nchise intr-o odaie a palatului. zi si noapte. stralucea ca luna plina la miezul noptii.Asa fu si. Daca oamenii lui ii aducea vre-o bucatica de paine manca. de jale si de rau ce-i venea.Buna dimineata. lunga si ruginita. Se facea lumina. iar baiatul si fata straluceau ca luceferii din dimineata. Dar el. apoi se intoarse catre nevasta-sa si zise: 119 . lua baiatul si fata in brate. Cand clipi. iubitul meu nevazut de doisprezece ani.

dar nu inselai. eu nu credeam c-o sa ai rabdare atat de lunga. 120 . cum de te-a lasat inima sa ma tii fara nici o nadejde doisprezece ani? Daca. Dupa ce ispravi de vorbit imparatul. Acum. ca sa nu-mi pierd nadejdea atat de mult si sa nu trag cate am tras? Ba-mi zisesi ca nici n-o sa te mai vad vre-o data. iubita mea. dupa care oftez de-atata amar de vreme. si de aceea ti-am spus ca n-o sa ne mai vedem pe lumea asta. toate lucrurile trecute sa le lasam la o parte. avea sa fim despartiti doisprezece ani. Nu stiu cum facui. domni in liniste si fericire.. barbatul meu. impreuna cu fumoasa lui nevasta. era cu putinta sa ne mai vedem. sau chiar mai multi ani. macar si dupa doisprezece ani. cum ai rabdat sa nu-mi spui ca urma sa ne mai intalnim. suindu-se pe tronul imparatesc. se sculara si-si luara baiatul si fata de maini. dupa ce mi-ai aruncat vorbele astea. si se dusera in sala unde era scaunul imparatesc. Din ziua aceea. Si. asa basm aflai. cu copii impreuna.Iubita mea. si ma lasasi viu si intristat. trebuie sa ne bucuram ca ne-am mai intalnit pe lumea asta. Si de mare rau ce-mi venea atunci. si poate ca mai domneste inca si astazi. pierisi dinaintea ochilor mei. Si asa. Stiam ca. imparatul. mi s-a oprit rasuflarea si n-am mai putut sa-ti mai vorbesc. pentru greseala ce facusesi. Si.Iubitul si doritul meu barbat. si nici n-o sa mai mai vezi. dupa datinile zanelor. zana nevasta ii zise: . am fugit si m-am facut nevazuta dinaintea ta. ca trebuie sa ne despartim unul de altul. ori mort neingropat. cum vi-l spusei.

Casele raspandite pe dealuri. parca amintindu-si brusc de ceva. Este timpul bucuriei. purtand cusme de nea. se opresc. al zambetelor luminoase. in curti. par niste mosneguti atipiti. in case. Dar. usoara. orasul se animeaza din nou. Nici macar gandul la 121 . sa-i povesteasca din nou despre Pruncul Iisus si Mos Craciun. care. se rostogolesc si incearca sa prinda fulgii jucausi. al beculetelor colorate din brazii impodobiti feeric. care parca face noaptea si mai frumoasa: "Primiti cu Mos Ajunul?". Colinde se aud pretutindeni. amestecat cu parfumul de vanilie al cozonacilor care se pregatesc in fiecare casa. inviorand sufletele celor ajunsi deja acasa cu un strigat plin de veselie. numai Mihaita e trist. curand. apoi a venit bunica. in jurul bradului. de lemn ars. raspandind un zvon voios de zurgalai si. asa cum isi dorea el de atata timp. usor. seriosi. intarziati dupa cumparaturi si care acum se grabesc sa ajunga acasa.. la porti. la fiecare colt de strada. se bat cu bulgari. istorioara care ii placuse atat de mult. al horei fulgilor de nea. cu toti cei dragi. e timpul colindelor. din hornuri. nucilor. al covrigilor. al emotiilor coplesitoare la gandul darurilor care abia a doua zi vor fi dezvaluite. grupurigrupuri de copii voiosi si galagiosi. al clipelor de veselie impartite. Dar Mihaita ramase tot suparat. cu prajituri si cozonac. intai a incercat mama sa-l impace. iar in aerul rece pluteste un miros placut. incarcati de pachete. ca intr-un basm povestit la gura sobei. imbracand cu umbre minunea argintie a micutului oras acoperit de zapada. infruntand curajosi troienele. Celor cativa oameni. care sclipesc in mii si mii de culori. Apoi. Totul este incremenit intr-o liniste de inceput de lume.Cel mai frumos cadou Seara s-a lasat. se scutura de zapada si se aduna la un loc. Dar linistea nu dureaza mult. peste care cad fulgi mari si pufosi.. li se alatura. merelor si portocalelor impartite cu darnicie. ca la un semnal. alearga. In aceasta veselie generala. O sanie cu cai trece in goana pe strada. al florilor de gheata de pe geamuri. mai ales. Degeaba ii promisese si taticul o plimbare cu sania. Fumul se inalta.

ei bine.cadourile pe care avea sa le gaseasca a doua zi sub brad nu i-a mai adus nici o bucurie. ca sa nu il supere pe Mos Craciun! Mamica si taticul venira pe rand sa ii spuna noapte buna.. asa cum facea in fiecare an. dar ea parca se facuse ca nu il aude. apoi ramase cu buna. spunand ca e prea mic. de Craciun. Iar colindele copiilor veniti cu "Steaua". incercase si la tata.Spune-mi. Nu iti baga tu nasucul unde nu iti fierbe oala. de-l facea sa se simta calare pe armasarul fermecat din basme si tot el avea cea mai frumoasa barba si cele mai dese mustati din lume. unde tot pleaca bunicul in fiecare an? Bunica il privi sever. de oameni mari." . nu turnara decat gaz peste foc. bunicuto. are si el treburile lui. ca in ceilalti ani. de fapt. poate ca mai suparat decat ca nu-l lasasera sa mearga cu colindul.raspunsesera ei.. din cauza colindelor era suparat. pe bunicul il iubea cel mai mult. Ei. o sa mergi la scoala. Asa ca fara bunicul parca nu era Craciun. Bunicul era cel care il certa atat de bland cand facea vreo sotie si tot bunicul era cel care avea intotdeauna buzunarele pline cu bomboane si cate o jucarie noua pentru nazdravanul nepotel. Bunicul disparuse cu cateva zile in urma. Si cum sa nu fie trist Mihaita? Dintre toti ai casei. De cateva luni incercase sa o convinga pe mamica sa il lase si pe el la colindat.. Dar lui Mihaita numai de povesti nu ii ardea. care. . Bunicul era cel care nascocea cele mai frumoase jocuri si stia cele mai frumoase povesti. "Poate la anul.Ei. Ca.. da! Si mai era un motiv pentru care era suparat. tocmai se pregatea sa-i citeasca o poveste. cu ochelarii pe varful nasului. de care Mihaita avea voie sa traga oricat vroia.. bunicul era cel care il juca pe genunchi. 122 . Ai si tu rabdare. impreuna cu ceilalti copii. si la bunica." A. ba chiar si la bunicul. peste ochelari. poftim! Si acum mai trebuia sa mai si mearga la culcare. . dar nici ei nu ii dadusera voie. "O sa mai cresti.

Nu ii era deloc frica. Si. ce-i fu dat sa vada? intrun con de lumina. Tropotind usurel din copitele lor delicate. care lasau urme argintii pe zapada. in mijlocul curtii. desi in curte putea sa fie un hos. incarcata de saci si saculeti rosii si la care erau inhamati sase reni. Mihaita. stralucitoare. din cauza unor zgomote ciudate care veneau din curte.Mda.Pai tata de ce are liber de Craciun si bunicul nu? . curios. Mihaita se trezi brusc in mijlocul noptii. dar aceasta era saniuta lui Mos Craciun! Incet-incet. rase bunica. un balaur sau altceva infricosator. renii asteptau linistiti. e la serviciu. unde era bradul.E la serviciu? Bunica tusi de cateva ori. ii trase plapuma pana sub barbie. in timp ce in jur nu se vedea nici tipenie de om. incurcata. bine. leganat de glasul cald al bunicii. incepu sa citeasca un basm minunat. Dar.. statea o sanie aurie. Mihaita deschise usa si se strecura pe hol.Ei. sa nu il auda Mosul. luminat de razele argintii care veneau de afara. Prea multe vrei sa stii si tu! Curiosii imbatranesc repede. in curand. Oare ce o fi? Se strecura incet de sub plapuma si isi lipi nasucul de geamul inghetat. impingandu-si ochelarii pe nas. Doar in sufragerie. Buna puse cartea pe noptiera. in loc de balaur. Desi acesta nu putea sa-l vada. Pai. de ce scartaia zapada. cum numai in cartile de povesti mai vazuse pana atunci. Mihaita ascunzandu-se in ultima clipa dupa hainele din cuier. se auzea un fosnet slab. incercand sa vada. 123 . baietelul zari chipul Mosului. in intunericul de afara. oricat era el de suparat. . fu prins in mrejele povestii si. stinse lumina si inchise incetisor usa in urma ei. Toti se culcasera si in casa era intuneric si liniste. adormi. cand usa se deschise in fata lui si Mos Craciun in persoana iesi din incapere cu un sac gol in mana. Tocmai voia sa intre in sufragerie. . despre Craiasa Zapezilor si despre Mos Craciun.

Mihaita. . inhatandu-si paltonasul din cuier si incaltandu-si in mare viteza ghetele.Fugi acum inapoi in pat. Mosul iesise deja pe usa de la intrare. nu o sa mai fie Mos Craciun? se sperie baietelul.Pentru ca nici un copil nu are voie sa ma vada! raspunse bunicul. . rosti batranul. isi repeta. baietelul nu mai putea face nimic de mirare. gandindu-se ca de Craciunul viitor o sa-l aiba pe bunicul alaturi de el. Renii il vazura pe Mihaita si incepura sa sforaie. ce faci aici? La ora asta trebuia sa dormi de mult! Stii ca nu ai voie sa il vezi pe Mos Craciun cand iti aduce darurile! Nemaipomenit! Pana si vocea semana perfect cu cea a bunicului. la piept. razand. Dintr-o data. in frig. fericit.Bunicule. se inveseli din nou. Mosul il stranse. . Eu am multa treaba si am intarziat deja. Cum se poate ca Mos Craciun sa semene atat de tare cu bunicul? Cand se dezmetici. Auzindu-i. isi lua avant si. dar apoi. Daca ma vede vreun copil. incurcat. Mos Craciun tocmai aranja putin sacii din sanie. . 124 . de fapt.Cum adica. Mihaita isi dadu seama ca nu era doar o simpla asemanare. mereu si mereu: "Bunicul meu e Mos Craciun! Bunicul meu e Mos Craciun!". Mosul se intoarse si dadu cu ochii de baietelul care incepuse sa tremure de frig si de emotie. . deci de aceea lipsea bunicul de acasa in fiecare an! El era. . Mihaita se intrista. vrand cu orice chip sa il intrebe pe Mosul unde era bunicul. de ce nu mi-ai spus? il intreba Mihaita. nelinistiti. MOS CRACIUN! Baietelul simti cum ii creste sufletul de bucurie. sari din mijlocul aleii drept in bratele bunicului. Aha. Mihaita iesi si el afara. cu nasul infundat in blanita care marginea pieptii tunicii rosii a batranului. de la anul nu mai sunt Mos Craciun. dar o sa fie alt bunic. Desi ar fi vrut sa il strige. dintr-o data. mustatile rasucite si barba stufoasa.Ba da.Uimire! Mos Craciun semana foarte bine cu bunicul! Mihaita ii recunoscu ochii blanzi si surazatori.

ninsoarea inceta si. galbene si verzi probabil dintr-un brad incarcat de becuri. albastre. lasandu-l jos. Zau. te rog. Baietelul nu se mai satura privind sclipirile multicolore de acolo. Curand. Nu peste mult timp. care-i invalui in lumina ei 125 . mai fecior! Sa nu spui ca Mos Craciun nu ti-a indeplinit si aceasta dorinta. incat lui Mihaita i se parea ca stau pe loc. zburam! striga. n-o sa spun la nimeni. . iar hohotele sale molipsitoare fura aduse inapoi de ecoul sosit dintre stele. compunand. dar zborul lor era atat de lin. Batranul rase..Bunicule. in clinchetul lor cristalin. entuziasmat. rasari o luna plina de toata frumusetea. te rog! Mosul se incrunta. ia-ma cu tine! Doar in noaptea asta! Vreau sa vad cum imparti cadourile! Hai. Dedesubt. te rog! se smiorcai Mihaita. ba asupra unei gramajoare de luminite rosii. pot sa te ajut.Bine. Si apoi. Bunicul si nepotul se suira pe capra iar renii. deasupra saniei care zbura ca fulgerul. Clopoteii de la gatul renilor umpleau aerul de triluri nemaiauzite. in jurul lor.Hai. Mihaita simti cum saniuta se desprinde usor de la pamant. ca avem drum lung de facut. iar.Copiii cuminti dorm la ora asta! Vrei sa nu mai primesti nici un cadou la anul? . lasand undeva. Saniuta zbura ca vantul si ca gandul. care se faceau din ce in ce mai mici. Batranul statu putin pe ganduri. strada si casele. ca la un semn. . Mata esti batran si ti-e greu sa duci toate cadourile. acolo jos.Uite bunicule. Cand intr-o parte a saniei. marea de luminite alerga cu o viteza ametitoare. Suie repede in sanie. cand in cealalta. apoi spuse: . baiatul. bunicule. fulgii albi de zapada pareau o adevarata ninsoare de stele. o melodie vesela. de pe pamant. iesira din curte si incepura sa alerge de-a lungul strazii. striga vesel si ii atragea in permanenta atentia bunicului ba asupra unui grup de case clipind argintiu. de jos. pana cand devenira doar niste luminite palpaitoare in noaptea intunecoasa de decembrie. intr-o curte scufundata in bezna.

poleite de luna. in fiecare oras si sat. unde de jur imprejur nu se putea vedea nimic altceva decat apa. ba chiar peste o mare ale carei valuri ametitoare se vedeau jucandu-se de-a prinselea cu luna reflectata in unde. unde trebuira sa isi dezbrace hainele groase cu care plecasera. pana la tinuturile gheturilor vesnice. fusesera daruri. la drum. obositi si ei. Mosul punea sub fiecare bradut cadourile notate pe lista in dreptul fiecarui copil cuminte. peste paduri negre si dese. Bunicul zambi. in care. pana la padurile fierbinti din Africa si din America. Acum treceau pe deasupra unor munti. . care pareau facute dintr-un argint nou si stralucitor. unde casele erau rotunde si in intregime construite din zapada. ale caror crestete incarcate de zapada straluceau feeric. de foarte aproape. glasul bunicului. coborau ca fulgerul in curti sau pe acoperisuri si. Mos Ene? in loc de raspuns. de la insulele pierdute intr-o imensitate de ocean.Nu-i nimic. dragul mosului? Te viziteaza cumva varul meu bun. . la inceputul fantasticei lor calatorii. Apoi trecura peste rauri care scanteiau in intuneric. de undeva. Nu isi putea lua ochii de la crestele inzapezite. Aproape ca am terminat toate cadourile.ireala. Batranul zambi din nou si isi indemna renii. Strabatura multa cale. spuse batranul. Leganat usor pe aripa adierii care ii purta lin si adormitor prin vazduhul de cristal. Cand se trezi pentru a doua oara.Ce e. Mihaita nu mai vazuse niciodata ceva atat de frumos. Desi incantat de tot ceea ce vedea. Nu mai avem mult de colindat. in timp ce la orizont incepuse sa se iveasca geana aurie a rasaritului. ghemuit sub o gramada de saculete goale. numai intr-o clipita. Mihaita casca prelung. baietelul adormise deja. pentru ca era mai cald decat in timpul verilor pe care amandoi le cunosteau atat de bine. de la muntii si campiile acoperite de patura groasa de nea. Mihaita auzi. 126 . Ai sa vezi. Mihaita incepu sa isi simta pleoapele din ce in ce mai grele si incepu sa faca eforturi din ce in ce mai mari sa nu atipeasca. la un moment dat. vom ajunge acasa cat ai zice "peste"! Dar Mihaita nu il mai auzea.

la urechea lui Mihaita: .. somnorosule! Este ora pranzului si e ziua de Craciun! Nu esti curios sa vezi ce ti-a adus Mos Craciun? Frecandu-se la ochi. bunicul avusese deja timp sa se schimbe de costumul lui de Mos si parea mai odihnit decat niciodata. Mihaita se lasa pagubas. Sunt convins ca Mosul ti-a adus exact ceea ce iti doreai. Sarind din pat direct in brate la bunicul. Totusi. baietelul mai avea ceva de soptit bunicului: . baietelul se ridica in capul oaselor si isi dadu seama ca se afla acasa. Cum. Mihaita ii inlantui gatul cu mainile si-l saruta pe obraz.Cum. dar uite. era mai bine sa il lase in pace. cand am aflat ca esti Mos Craciun.Ce Mos Craciun.Asta va fi micul nostru secret. A fost nemaipomenit! Bunicul il privi mirat. Mihaita! Acum. ajunsesera deja acasa? I se parea ca atipise doar o clipa. in patucul lui cald. baiete? Ce cadouri? Si ce spui tu ca a fost nemaipomenit? . . hai sa deschidem cadourile. alt cadou mai frumos decat sa impart cadouri alaturi de Mos Craciun nici nu mi-as putea dori vreodata. ca am mai fi putut sa mai mergem din nou impreuna sa impartim darurile.Stii ceva? ii sopti el la ureche batranului. nu-i asa? 127 . la randul sau. . imi pare rau ca nu o sa mai fii Mos Craciun si la anul.Cred ca ai visat. cu asternuturi fosnitoare.Stii. ai si uitat? Azi noapte.Scoala. Daca bunicul nu-si mai amintea sau daca nu voia sa vorbeasca despre mica lor plimbare. te-am convins sa ma iei si pe mine cu saniuta ta trasa de reni si am zburat impreuna prin toata lumea! . Batranul zambi si sopti.

Si cum trecuse vreme. Cat despre oameni. n-am prea facut isprava mare ! Totusi pornira la drum catestrei si. Si-n ele se aflau o multime de cai. Cei doi frati mai mari se repezira sa prinda cateva. mai isteti decat el. numai ca nimerira langa un roi de albine. strigandu-le: . cei trei frati dadura peste un palat. nu gluma. ca tare ar fi avut pofta sa le friga. cate n-ai fi gasit nici in zece palate imparatesti. intr-o buna zi. de-ai fi zis ca este un izvoras. ca sa poata lua mierea. si avea palatul asta grajduri. sa creada c-o sa poata razbi prin lume. dadura peste un lac. acestia incepura sa-si bata joc de dansul: . aflat intr-o scorbura de copac. Dar Prostila se impotrivi si de data asta: ..Auzi. cand noi. Dar cand dadu in sfarsit de fratii sai. Dar prostila se impotrivi cu si mai multa tarie: . pentru a vedea cum micile fapturi o vor lua la goana inspaimantate de moarte. Cei doi frati mai mari isi pusera in gand sa dea foc copacului si sa inabuse albinele. 128 . fratele lor mai mic. Dar prostila ii opri. pe care-l poreclisera Prostila. nu se zarea unul pe nicaieri.Lasati zburatoarele in pace ! N-o sa ingadui sa le ucideti ! Mersera ei mai departe si. ca n-au mai avut indrazneala sa calce pragul casei parintesti. dupa un cot de deal. si nu venise nici o veste de la ei.Craiasa Albinelor de Fratii Grimm Au fost odata doi feciori de imparat. care au pornit sa-si incerce norocul prin lume. toti de piatra. prostanacul. si feciorii astia au ajuns sa duca o viata atat de ticaloasa si desarta. tot mergand ei asa. pe luciul caruia inotau o multime de rate.Lasati ganganiile in pace ! N-o sa ingadui sa le tulburati linistea ! Pornira ei mai departe si. Cei doi frati mai varstnici voira pe data sa-l surpe si sa-l rascoleasca. iata ca dadura peste un musuroi de furnici..Lasati albinele in pace ! N-o sa ingadui sa le dati foc ! In cele din urma. ca se prelingea pe trunchi. pleca in cautarea lor. Si avea roiul acesta atata miere.

Daca la asfintitul soarelui va lipsi macar una dintre ele. A doua zi. ca-l cuprinse deznadejdea. taiata taman la mijloc. Si atunci se intampla asa cum sta scris pe tablia mesei: flacaul se prefacu in stana de piatra ! In ziua urmatoare isi incerca norocul si fratele cel mijlociu... nu fu in stare sa gaseasca mai mult ca doua sute de boabe de margaritar. ca sa se odihneasca. ar fi avut darul sa smulga palatul de sub puterea blestemului. Mai strigara a treia oara. Erau tocmai furnicile 129 . Si oricat se stradui el.. dar mosneagul nu-i auzi. dar gasea cu atata anevoie cite un bob de margaritar. dar cand fu sa apuna soarele. cal care s-a incumetat sa le caute se va preface in stana de piatra !" Cel mai mare dintre frati porni in padure si cauta toata ziua. Si cum plangea el asa. se apuca el sa caute in desimea covorului de muschi. Cei trei catara prin ea si ce crezi ca le fu dat sa vada: in fundul unei camere se afla un mosneag care statea aplecat deasupra unei mese !. totul mergea atat de incet. Si fara sa spuna o vorba. care toate trebuie gasite intr-o singura zi. se aseza pe o piatra si incepu sa planga. Si avea usa asta o ferestruica.. numai ce I se infatisa craiasa furnicilor. Si cum nu stia in ce chip s-o scoata la capat. Pe masa asta se aflau scrise trei incercari care. Prima incercare glasuia astfel: "Sub covorul de muschi al padurii stau ascunse cele o mie de boabe de margaritar ale fiicei imparatului. de-ar fi fost dezlegate.. Strigara la el o data. mosneagul ii duse in cate un iatac... Dupa ce mancara si baura dupa pofta inimii. Iata ca veni si randul lui Prostila. dar nici lui nu-i merse mai bine. Si se preface si el in stana de piatra. ii pofti sa se aseze la masa incarcata cu fel si fel de bunatati.Strabatura ei toate salile palatului si intr-un sfarsit se pomenira in dreptul unei usi zavorate cu trei lacate. baga de seama ca toata truda i-a fost in zadar si ca n-a putut sa adune mai mult de o suta de boabe de margaritar. insotita de cele cinci mii de slujitoare ale sale. facandu-i semn sa-l urmeze.. si abia atunci se trezi mosul. batranul intra in odaia celui mai mare dintre frati si. descuie lacatele si se ivi in prag. strigara a doua oara. il duse pana in dreptul unei mese de paitra.

cand semanau catestrele ca picaturile de apa ! Ca doar numai un singur lucru le deosebea: mai inainte de a fi adormit. dar cum naiba s-o recunoasca. iar cea mica luase o lingurita de miere. cerceta pe rand buzele celor trei domnite adormite si se aseza in cele din urma pe gura aceleia care gustase din miere. Erau tocmai ratele pe care el le scapase de la pieire. flacaul trebuia sa o recunoasca pe cea mai tanara si mai frumoasa. cea mijlocie bause o cescuta cu sirop.pe care flacaul le scapase de la pieire.cea mai mare rontaise o bucata de zahar. 130 . Si lasandu-se in adanc. ele ii adusera cheia care zacea pe fundul malos al lacului. Ei. dupa moartea craiului. Prostila o lua de nevasta pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite si. Cea de a treia incercare era insa cea mai grea: dintre cele trei domnite adormite. De indata ce Prostila ajunse la marginea lacului. de parca nici n-ar fi fost. Nu trecu mult si micile ganganii izbutira sa adune toate cele o mie de boabe de margaritar si facura din ele o gramada bunicica. Era chiar regina roiului pe care flacaul o scapase de la pieire. acu' sa te vedem pe unde scoti camasa !" se gandi Prostila in sinea lui. si traira cu totii ani multi in belsug si fericire. se ivi inotand un card de rate. Si astfel putu prostila sa o recunoasca dintr-o data pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite. Si iata ca veni in zbor o albina. fiecare gustase ceva dulce . Castelul se smulse din somnul cel adanc si toti acei care fusesera prefacuti in stane de piatra isi recapatara infatisarea omeneasca. Se roti ea de cateva ori prin iatac. Iar fratii lui mai mari socotira ca nici celalalte domnite nu erau chiar asa de lepadat. urca pe scaunul domnesc. Si numaidecat se risipi vraja. "Ei. A doua incercare era mult mai grea: trebuia sa fie scoasa din fundul lacului cheia de la iatacul domnitei.

limpezi si plini de bunatate. Mainile ei erau asa de indemanatice. ca pereche in lume nu aveau. ca parul ei era un val inspumat de matase. se facea tot mai frumoasa. insa. se ascundea in cea mai intunecata camera si plangea. o fetita care se numea Roua. toti erau asa de fericiti. O urmarea pas cu pas si niciodata nu o lasa sa iasa afara in plin soare. Roua se nascuse in casa unui om bun si harnic. atingea pamintul in mers. licuricii isi aprindeau felinarele si se insirau pe malul apei ca sa faca lumina in calea fetei. Roua era tot atata de buna pe cat era de frumoasa. zilele senine sunt umbrite de nori tot asa si in sufletul parintilor fetei era o umbra care le intuneca fericirea. Cand nu era luna.Povestea fulgului de zapada Era odata. Mama. Intr-un cuvant. se ducea in serile cu luna plina si isi privea chipul frumos in oglinda apei. ci frumos si bine. Parintii nu-si mai gaseau loc de asa mare bucurie ce daduse peste ei. demult. moale si stralucitor. Ziua si noaptea se gandeau numai la fericirea copilei lor. dar nu oricum. Privirile ei blande alinau cea mai mare durere. Parintii o iubeau ca pe lumina ochilor. In gradina care era plina de cele mai frumoase flori. iar tata ii facea coronite de pus in par din cele mai frumoase pietricele gasite in raul ce curgea in fundul gradinitei. zilele treceau. Roua crestea. 131 . Astfel. Acolo vedea ea ca ochii ei straluceau ca doua pietre scumpe. dar si durerea in sufletul parintilor crestea. un val matasos. Ea o scotea pe fata la plimbare numai seara. si plangea pana se linistea. ca cejucru luau il si terminau. Avea doi ochi ca doua scantei. Cum uneori. si isi aducea destul de des. Mama ii tesea rochite din culorile tuturor florilor. de caPovestea fulgului de zapadate ori isi aducea aminte. tare demult. Parul ei. Mama avea mare grija de fetita. Roua zburda.

fosnetul frunzelor. cu adevarat era ea. ea aduse un voal de matase subtire ca panza de paianjen. se oprea cu mama ei sub un pom si asculta susurul raului. nu uita totdeauna sa-i spuna: „Ai grija de casa si mai ales de tine. 132 . "Mama. Cind rochia a fost gata. frunzele. copila mea! striga mama inspaimantata si o imbratisa pe fata ca si cum ar fi aparat-o de o primejdie. ganganiile. o saruta si mama pleca linistita.somn. intr-adevar. florile. iar alta. alb si sclipitor. Roua ridica cei doi ochi limpezi spre fete si nu raspunse. infierbintati de atata zburdat si se desfata in parfumul florilor care-i erau atit de dragi. Roua zambea. asigurind-o ca e destul de mare ca sa inteleaga primejdia ce o astepta. privindu-se in undele lacului. soaptele vantului cald de vara care ii mingiie obrajii. cu dragoste. mama. asa a vrut zana cea rea. mama ii spuse: "in clipa in care te va atinge soarele." De atunci. piuitul pasarelelor care se pregateau de . Roua nu se mai recunoscu. Venind intr-o zi la ea prietenele ei. o imbratisa. ca licuricii alergau de colo colo prin gradina. Intr-o zi. pentru a-i face o rochie. de ce nu merg si eu niciodata ziua afara la joc?" — Copila mea. In curind mama s-a facut bine si si-a inceput iar munca de toate zilele. Tuturora le soptea usor „Noapte buna. nelinistea mamei a crescut si in curind se imbolnavi. obosita de atata alergat. Roua s-a asezat in fata oglinzii si s-a imbracat. Nu. vantul ca Roua este mai frumoasa ca oricand si sa pofteasca toti s-o vada. Dupa plecarea lor. Si. Fiecare floare era socotita o fiinta careia Roua avea sa-i spuna ceva. sa vada daca nu e vreo nalucire. Era atit de frumoasa in seara aceea. alerga la mama ei. Dupa putin timp. de ce nu vine si ea in vizita la ele. acasa. venind de la lucru. Mama fetei pleca zilnic la lucru si Roua raminea cu gospodaria. una mai vorbareata o intreba de ce nu iese si ea afara. cand pleca. Aceasta fericire si multumire nu dura mult. noi te vom pierde. spunandu-i.Uneori. Roua o ingriji. sa vesteasca toate cantatoarele. De fericire baga mana in apa s-o tulbure.‖ Mangaindu-le cu degetele ei subtiri si moi cand pleca sa se culce.

privi pe fereastra. pline de fericire. dar… Isi aduse aminte de sfatul mamei. Soarele arzator arunca raze de aur care invaluia tot pamintul. se mai invarti. Trecu ziua. "Si ce-o sa fie daca ies?" gandi ea… apoi cu glas tare: „Ma duc doar in prag. Nu o durea nimic. Ce-ar fi sa ma duc la prietenele mele. Atunci. sa cante. mersera in gradina si se culcara. atinse perdeaua care ii dezvalui minunile de afara. A doua zi. Florile cu rochitele lor care de care mai frumoase. insa bucuria nu-i mai fu atat de mare. isi ridicau capsorul. Vai. lua rochia cea frumoasa si se imbraca. Isi lua rochia cea minunata. Era incantata. Fluturii zburau de colo pana colo. zburdand de ici-colo. Se privi in oglinda. se privi in oglinda. Zadarnic. De cateva ori se indrepta spre usa si se intoarse. 133 . nu simtea nimic rau. se privi in oglinda vru sa danseze. Roua isi puse rochia. Acelasi tablou. Se mai suci. vino!" Isi lua inima in dinti si se duse la usa. Veni a treia zi. se intoarse si incepu sa danseze prin camera. parca ziceau: "Vino.Intr-una din zile. cantand cantece de bucurie catre soare. inspre el. Privi. O deschise. sa le arat ce rochie frumoasa am? Si se indrepta spre usa. Incepu sa alerge. Ce bine trebuie sa fie afara. Ce bine se simtea acum. sa mangiie florile. Iesi in curte. Se duse la fereastra plictisita. sa ma bucur cu toate vietuitoarele! Duse mana la cap. Nimic nu-i mai scotea din cap gandul de a iesi la soare. mai departe. nu". isi mangaie fruntea incalzita de tot ce vazuse si dadu sa mearga la usa. Trecu si ziua aceasta cu bine. veni mama. ce incantare! Caldura ii invalui trupul. nu. nu trebuie!‖ si se intoarse. „Nu. Fluturasii in haina lor de sarbatoare treceau pe la fiecare floare ii spuneau ceva si plecau la alta si tot asa mereu. Pasarelele ciripeau. gandi Roua. Cum as vrea sa fiu si eu in soare. Privi pe fereastra. dupa ce Roua termina toata treaba. sa cante. in capul fetei se infiripa asa de tare gandul sa iasa afara ca nu o mai slabea. Invartindu-se. incerca sa prinda un fluture.

parca plutea. Cum o sa-i povesteasca mamei tot ce a vazut!" In acest timp. se invartea.Obrajii i se rumenira. gradinile. vrand sa se opreasca in loc. Acolo s-au intanlit cu Bate Vant. Nor Pufusor spuse ca el a si gasit o picatura care e chiar langa el. care mai mari. Roua simti ca-i este frig. aratand-o pe Roua. ca se duce la soare. Era palatul lui Nor Cenusiu. Se inghesuiau asa de tare. 134 . Si cu totii se ingramadeau la usa. Bucuria ii fu mai mare. Cu glas ca din butoi sau ca si cum ar fi batut in toba le spuse sa mearga fiecare si sa stranga cat mai multe picaturi de apa ca pe pamint trebuie ploaie. N-au intrat bine cu totii ca usa se tranti si aparu Nor Cenusiu. Se lasa in voia vantului si simti cum se urca tot mai sus. Se uita imprejur si vazu ca ajunsese intr-un palat plin cu apa si in ce parte voia sa puna piciorul sau sa intinda mina. ochii ii straluceau mai tare.Povestea fulgului de zapada Roua abia isi gasise un loc sa stea. Ce frumos se vedeau casele. Fericirea era nemasurata. tot mai sus si tot mai sus. Ce frumos e!" Privi in jos. De-indata. Striga degeaba. dadea numai de apa. Norulet Albastrui. tunind si fulgerand. Fetita incepu sa strige ca nu ramane la ei. tot mai sus. Roua era tot mai usoara si urca tot mai sus. Nimeni n-o asculta. simti ca nu mai poate. incit s-au amestecat unii cu altii de nu-i mai cunosteai.atinge pamintul. Simtea ca se ingreuneaza de parca ti-ar fi atarnat cineva pietre de picioare. Parul ei despletit ii invaluia corpul si rochita umflata de vant o ajuta sa urce mai repede. care mai de care sa iasa mai repede afara. Radea. care mai mici si fiecare avea cite un nume: Nor Alb. nu mai avea astampar. ajung la soare! cat am dorit si doresc sa fiu langa el. sa se odihneaasca. pamantul! Se gandi: "Cum de n-a iesit pana acum afara? Toate au fost numai niste nascociri. Urcand asa. Dar parul. parul era numai din fire de aur in care sclipeau pietre scumpe. Roua se simtea usoara. — "Ajung la soare. Se ghemui dar frigul era tot mai mare. Nici n-avu timp sa se dumireasca ca se si deschise o usa si prin ea navalira o sumedenie de copii. Nor Pufusor. Nor Cenusiu.

care i-a luat pe aripile lui si a inceput sa-i ridice pe toti sus. Era invelit cu o patura de zapada. la usa palatului vazura doi oameni de zapada nemiscati. Palatul era foarte mare. pe unde trecura cei doi calatori. ca-ti ingheta suflarea. Vijaie Vant sufla si in fata lor se deschise printre bolovanii de gheata o potecuta. Au mers ei asa o bucata de vreme si au ajuns in odaia in care se afla Ger Napraznic. Incepu sa-l pieptene si sa planga de frig ce-i era. Cum o vazu pe Roua. El sedea pe un scaun inalt de gheata. facut numai din gheata si era asa de rece. El auzise de la Nor Cenusiu ca sus. Ajunsesera la portile palatului de gheata. iar in gura avea o pipa de gheata si cand pufaia iesea din ea o pulbere ce se lipea unde nimerea. Isi dadea seama ca acum merge la rau. care faceau de straja. un pieptene facut din turturi. ca sa-i mai intre in voie mosului care era tare suparat. sufland din greu. Vijaie Vant batu la poarta cu un ciocan de gheata. undeva. o trimise sa ia pieptenele din lada ce se afla intr-un colt al camerei si sa-l pieptene. Roua — tremurand de frig — se apropie de lada. caci raza de soare se strecurase strengareste prin fereastra si ii topise un fir de gheata. norii se imprastiara care incotro si Roua ramase in barba lui Bate Vant. unde locuia Ger Napraznic. 135 . Deodata. Si asa Vajaie Vant veni in cautarea ei. mai ales in ziua aceea. ca te duc eu la soare. Rouai i se lumina fata de un zimbet. dand peste cei doi calatori. ca de mult nu-si mai scuturase bruma din par. Asta era bruma. iar cand intrara. o deschise si scoase. inalt.. Poarta se deschise. o fetita si cu Ger Napraznic avea nevoie de cineva care sa-i aprinda pipa si sa-i scuture pletele de bruma. Tot va ajunge la soare. in vazduh. din mustata. care ii zise: „Prinde-te cu mainile de bara mea si tine-te bine. BateVint nici n-avu timp sa-si dea seama ce se intamplase. o insfaca pe fata si pleca cu ea. spre mirarea ei. si chiar asa era. Roua incepu sa planga. Asa ca Vajaie Vant. fetita aceasta era tocmai ce-i trebuia.‖ Si au zburat ei asa pana ce l-au intilnit in cale pe Vajiie-Vant care o cauta pe fata.

lovi cu pumnul intr-un clopot de gheata care zguduiPovestea fulgului de zapada tot palatul si indata se infatisa inainte-i Vijaie Vant. se lasa usor in jos. curtea." gandi ea. cu graba mare. dar dorul de mama. spre marea ei bucurie. incet simti ca o cuprinde un somn odihnitor. Se incrunta si zise: "Nu-i de ajuns ca mi-a topit raza de soare un fir din mustata. Si plangea fara oprire. gradina. pe gat si te ingheta. Bruma iesi afara si. de casa. intinzand-o. Atunci. de rauletul in care isi oglindea altadata mandrul chip o indemna la plans. "Alearga iute dupa fata aceea! De n-o poti prinde. aparind pamantul de furia gerului napraznic. pasarelele plecasera de mult. de gradina. strugurii nu mai erau. sa vada ce-i era mai drag. cu barba in vant. Trecuse multa vreme de cand plecase. Si. si asa facu. tu vrei sa ma topesti cu totul? Ai grija. perele. picioarele. le prefacea pe loc in pufusor de bruma. merele. incepu sa sufle. Roua privea dupa ea si dorul de casa ii topea inima. care. dar baga de seama ca Roua se departa tot mai tare. din cauza rasuflarii lui. In gradini si vii pomii erau goi. .Ger Napraznic simti o lacrima calda pe frunte. Ea slabea din zi in zi tot mai tare si se simtea tare. se involbura prin camera si se lipea la ochi. cand sa inchida ochii. nu mai e pieptanat. i se infatisa tot ce iubise ea mai mult — casa. Roua simti ca-i ingheata spatele. sufla de poti si prefa-o in fulg de zapada!" Vajaie Vant iesi val-vartej pe usa. insa florile nu mai erau.Roua. Atunci. un fir de par de-mi va lipsi e vai de tine!" Roua suspina si incerca sa-si opreasca lacrimile. alerga in jos cat mai aproape de pamant. totusi a recunoscut locurile dragi. 136 . fluturii se ascunsesera. capul si incet. ca sa scape de lacrimile ei. dusa de vanturi. n-am sa te las. ea se mai uita odata spre pamant. Ger Napraznic. Ger Napraznic simti ca. Se gandi ce-ar fi daca o data cu bruma de gheata ar sari si ea pe fereastra. pe fata. Isi prinse rochita inspumata cu mainile tremurande si. : "N-am sa te las mosule sa ingheti pamantul. tare usoara. apoi mainile. Alerga se alerga. Pamantul era pustiu. cu toiagul de gheata in mana si cu mantaua fluturand. Roua deschise geamul.

o intamplare neasteptata tulbura viata lor tihnita. prin grija necontenita si bunatatea lui Kiyi. fiecare fir din tesatura minunatei rochite se prefacu in cate un firisor sclipitor de zapada care tocmai acoperi pamantul sa-l incalzeasca. pana cand.Si. care avea niste gauri si fiecare din ele putea fi pentru ei o ascunzatoare cum nu se poate mai potrivita. ducand-o departe. Cei doi melci Kiyi si Yogo Traiau odata. trebuia sa faca si Kiyi si ce-i placea lui Kiyi ii placea si lui Yogo. sa ocroteasca semintele care dormeau somnul lung de iarna. ca sa-i aduca frunze proaspete si laptuca. asa. uscata. pe vremea cand melcii nu aveau cochilie. Bietul Yogo cazu intr-o baltoaca cu apa rece ca gheata si din clipa aceea stranuta intruna. Ce facea Yogo. Odata pus la adapost de vremea rea. in cele din urma. care zambesc cu drag tuturor copiilor si-i imbie la joc. in deplina intelegere. Au trait ei asa. in treacat fie 137 . care se iubeau foarte mult unul pe altul. doi melci frati. el reusi sa-l aseze binisor inauntru. care nu-l parasea decat pentru cateva clipe. timp de cativa ani. care nu stia ce sa mai faca sa-si vindece fratele. sa inveseleasca si sa imbogateasca pamantul cu rod imbelsugat. dar pe data vantul salbatic sufla frunza. asteptand primavara sa incolteasca. Acest lucru il mahni rau pe Kiyi. Curand sosi si ziua cand ei putura sa iasa la plimbare sub razele soarelui care. sunt multi ani de atunci. De priviti cu atentie fiecare fulgusor de zapada. intr-o buna zi. zi si noapte. Kiyi umbla mult in cautarea unui adapost pentru fratele lui si. Kiyi se intoarse vesel la fratele lui cu vestea ce buna si dupa multa truda si greutati istovitoare. dadu de un zid de piatra. in cele din urma Yogo se simti mai bine. in el veti vedea ochii stralucitori ai Rouai. L-a infasurat intr-o frunza mare.

Se numeste febra fanului. Dar intr-o zi. pana cand il auzi pe Yogo. care se simtea vinovat de necazurile fratelui sau. hohotind de ti se rupea inima. Kiyi sedea in fata gaurii din zid cand o zari pe doamna Broasca testoasa trecand tacticoasa si impunatoare. in schimb e foarte sacaitoare. care il aduse pe Yogo in starea nenorocita de mai inainte. dupa cum probabil ati auzit. care veni si-l consulta amanuntit pe Yogo. erau ca un balsam pentru Yogo. fiindca. Ingrijorat. Ceva trebuia insa sa faca. vraciul Bufnita pleca pe drumul pe care venise. La plecare vraciul Bufnita clatina din cap si spuse raspicat:"Prietene Kiyi. de fiecare data putin mai lungi si cu timpul Yogo isi recapata puterile pierdute. se departa prea mult de ascunzis. si deodata scoase un strigat de bucurie.spus. Asta era! El o opri pe doamna Broasca testoasa. deoarece voia sa-i spuna ceva foarte important: "Doamna Broasca testoasa. Era atat de naucit. de frig. nici la prea multa caldura. Plimbarile se repetara zi de zi. Degeaba incerca Kiyi sal impace. ca pana la urma se dadu batut. desi boala fratelui tau nu e prea grava. unde este multa umezeala. o boala ce-l apuca ori de cate ori ii este frig sau sta in curent. caci poate sa-l apuce brusc la cel mai mic curent sau la cea mai mica nebagare de seama. dar nici nu indraznesc sa-l scot afara. de teama sa nu raceasca. il necajeste febra fanului. de ploaie si de soare! Dar pelerinele n-au fost niciodata o imbracaminte pentru melci. incat dadu drumul unui potop de lacrimi amare. lasandu-l pe bietul Kiyi foarte nedumerit. dar ce anume? De-ar fi putut melcii sa imbrace macar o pelerina. cu atat mai putin in acele vremuri cand ele n u existau nici pentru oameni. Nu mai poate ramane toata ziua in scobitura din zid. Intre timp norii se stransera in fata soarelui si deodata se porni o ploaie cu galeata. toata ziua nu m-am gandit decat la fratele meu Yogo. care sa-i apere de vant. rugand-o sa zaboveasca o clipa. Pe neasteptate il apucau lungi si repetate stranuturi si speriat bietul Kiyi alerga deznadajduit la vraciul Bufnita. sa nu stea prea mult la soare. la soare ori la caldura. vai si amar pe capul lor! Se petrecu din nou ceea ce se mai intamplase. Si planse astfel multa vreme. fara sa-si dea seama. Se uita bine la ea. preocupat de gandurile sale." Si intorcandu-le spatele. Yogo. Nu gaseam o iesire pana 138 . Ai grija sa nu iasa prea mult in aer liber.

purtand mandru o minunata cochilie usoara. pentru faptul ca nu-i pot oferi fetitei o bunastare si stabilitate materiala. Cat despre el insusi. desi au trecut multi ani de atunci. cu spirale albe. in cele din urma anul trecu. Si astfel. Cand. Poveste de Mos Nicolae A fost odata ca niciodata (si cate astfel de cazuri nu mai sunt si azi?). Traiau undeva. dar pe cosurile carora iesea un fum care lasa de inteles ca 139 . N-ati putea sa-i faceti si lui o invelitoare la fel cu cea pe care o purtati dumneavoastra. Erau: tatal. Kiyi nu mai putea de bucurie. Cu toate acestea. melcii cu cochilie. Yogo iesi de sub carapacea doamnei Broaste testoase. ca sa nu se strice vechiul obicei. Si. izolati. cochilia cantarea aproape nimic. ca sa se adaposteasca in ea la nevoie?" "De ce nu?" raspunse Broasca testoasa. Afara ninsese si o patura alba de nea acoperea valea si dealurile din jur. n-avea nevoie de nici o cochilie. si parintii isi faceau reprosuri multe. Era in miez de iarna.nu v-am vazut trecand pe aici. intr-o poiana." Si cum s-au invoit asa s-a facut. cu casele acoperite de aceeasi zapada. ies inca si acum primii afara. Erau saraci. fratele lui avea un adapost sigur de vreme rea. care era puternic si obisnuit cu orice fel de greutati. mama si o fetita de vreo 5 anisori. o familie de oameni saraci. nepotii lui Kiyi. In sfarsit. dupa cum fagaduise broasca. sa pregateasca calea nepotilor lui Yogo. fara sa se miste. tot Kiyi era intotdeauna cel care iesea primul afara dupa ploaie. Peste vale se vedea satul alaturat. sa priveasca in jur si sa se asigure ca e senin iar soarele va incalzi cararea pentru fratele sau Yogo. dar pentru asta va trebui sa stea douasprezece luni sub carapacea mea. In acest timp am sa-i pun pe spate o cochilie si cum el este mai firav si mai delicat decat mine o voi face dintr-un material mai usor ca sa se poata misca in voie intr-o parte si intralta. fiecare in gand. melcii taratori. intr-o cascioara saracacioasa.

vezi. S-a facut dimineata. I-a spus aceste lucruri si a intors fata in alta parte. I-a spus ca acest ‖mos Nicolae‖ e un batran. Parintii s-au pregatit sufleteste cu cuvinte de dragoste. e posibil ca mosul sa nu vina la noi‖. asta seara. cine e mos Nicolae?‖. la ghetute. Ce putea sa ii spuna fetitei? Stia ca. continua mama. sa-si linisteasca copila care va veni dezamagita cu cizmulitele goale. ―Dar. S-a apropiat de parinti si le-a zis: ―Mami. pentru ca noi stam departe de sat. O iubeau mult. o sa las ghetutele afara in seara asta!‖ Mama nu a mai continuat. Primul gand al fetitei. cat sa nu inghete de frig. iar parintii au adormit tristi si plansi… Noaptea a trecut ca oricare alta. pentru ca fetita sa nu zareasca lacrimile de neputinta care izvorasera in ochii mamei la gandul ca nici macar o bomboana nu poate pune in ghetutele fetitei ei… Fetita nu a asteptat alte explicatii. Si ca sa fiu sigura ca nu o sa treaca pe langa casa. Stia ca de raspunsul ei atarna deceptia fetitei. tati. Mamei i s-a pus un nod in gat. si in discutiile cu copiii de varsta ei va fi cu atat mai deceptionata cand va afla ca la altii ―mosul‖ a venit… In seara aceea fetita s-a culcat fericita. copila va fi atat de dezamagita.acolo e cald… Parintii acestei fetite nu puteau sa-i ofere decat un minim de caldura. a fost sa sara din pat si sa alerge afara. uite. fetita vine imbujorata acasa si o intreaba pe mama ei: ―Mama. sa vada ce i-a adus ―mosul‖. apoi amandoi s-au uitat la cizmulitele din care a iesit ceea ce initial parea doar zapada: un capsor mic de 140 . Intr-o zi. a doua zi. dansand de fericire in piciorusele desculte si strangand la piept cizmele pline de zapada. fericita. in timp ce mama ii incalzea lapticul . A izbucnit in aplauze si a zis: ―A! Cu siguranta va veni si la noi. care vine la copiii cuminti. mosul nu m-a uitat! Uite ce mi-a adus!‖ Si parintii s-au privit consternati unul pe celalalt. si le lasa acestora in cizmulite cate un cadou. in asteptarea cadoului de a doua zi. dar… Stupoare! Fetita a venit imbujorata. dar o inconjurau cu toata dragostea de care erau in stare.sursa de hrana datorata unei caprite care era una din putinele averi materiale ale familiei. in seara de 5 decembrie. cand s-a trezit.

bag mana in scorbura. din oameni. Si cum stam eu acum si ma chiteam in capul meu ca sarpe cu pene nu poate sa fie. ca se afla 141 . Si cum ma scol. caci nu mai vazusem pupaza pana atunci. si se adapostise acolo pana catre dimineata.pisoi.. ca te-am captusit eu! ii mai pupa tu si pe dracul de-acum! Si cand aproape sa scot pupaza afara. atunci. care peste noapte gasise putina caldura in cizmulitele fetitei. nu stiu cum se face.. Si acum a iesit de acolo cu un mieunat slab. cum zicea mama. cu vai-nevoie. la mos Andrei.. dupa cum auzisem. duglisule. gabuiesc pupaza pe oua si zic plin de multumire: -Taci. zicandu-mi: -Scoala. de multi ani. in toate zilele. fratele tatei cel mai mic. cu gand sa prind pupaza. florii. un ghem alb de blana. pun demancarea jos in carare pe muchea dealului. indata ma si trimite mama cu demancare in tarina. Si cum ajung in dreptul teiului. inainte de rasaritul soarelui. Pupaza din tei de Ion Creanga Ma trezeste mama intr-o dimineata din somn. ca sa nu-ti mearga bine toata ziua?. si-i dau iar drumul in scorbura. Si pornind eu cu demancarea. simtind mirosul de lapte cald din odaie. iar vrei sa te pupe cucul armenesc si sa te spurce.. intr-un tei foarte batran si scorburos. ci pentru ca ma scula in toate zilele cu noaptea-n cap din pricina ei. si norocul meu!. la niste lingurari ce-i aveam tocmiti prasitori. unde stiam. pe coasta dealului. de vuia satul. ca ma spariu de creasta ei cea rotata.. tocmai in Valea-Seaca. caci aveam grozava ciuda pe dansa: nu numaidecat pentru pupat. aproape de Topolita. lelita. Caci asa ne amagea mama cu o pupaza care-si facea cuib. Si numai ce-o auzeai vara: „Pu-pu-pup! Pu-pu-pup!‖ dis-dimineata. sa nu-mi caut de drum tot inainte? ma abat pe la tei. numai ce si aud pupaza cantand: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Eu. de pene.. ma sui incetisor in tei care te adormea de mirosul.

cand i-e foame.. se vede ca se mistuise de frica mea prin cotloanele scorburii. cand am vrut sa le iau. Atunci iau lespedea cu ingrijire. li se lungise urechile de foame asteptand. si cat pe ce sa ma inghita. si una-doua. vlaguita de atata zbucium.. nemaipunandu-si mintea cu mine. bag mana si scot pupaza. numai iaca-ta-ma-s si eu de dupa un damb. Si oricat oi fi mers eu de tare.. boierul se primbla cu mainile dinapoi. parca intrase in pamant. leg pupaza de picior c-o ata s-o indosesc de mama vro doua zile in pod prin cele putini harbuite. imi iau traista cu blidele. Si scapand eu cu obraz curat.prin scorburi cateodata si serpi. iar nu cu dansul! Atunci lingurarii. Dupa aceea ma dau iar jos si pornesc repede cu demancarea la lingurari. cu mancarea sleita.. dar ea. sa vada nu le vine mancarea dincotrova? Cand. caci n-am mai dat de dansa nicaieri. unde nu ma imbarbatez in sine-mi si iar bag mana sa scot pupaza. Atunci au si tabarat balaurii pe mine. cu gand c-a iesi ea pupaza de undeva pana m-oi intoarce eu din tarina. caut o lespede potrivita.. imi iau caciula si in locul ei pun lespedea. scotand caciula din cap si tuflind-o in gura scorburii. pun urechea la gura scorburii si aud ceva zbatandu-se inauntru. sau asternut pe mancare. de nu era o chiranda mai tanara intre dansii. ma abat iar pe la tei. Apoi ma dau jos. pe ce-a fi. sa prind pupaza. auzindu-i lalaind asa de cu chef. veneam. undeva. vorba ceea: „Tiganului.. — Hauileo. mo! Ogoiti-va! Ce tolocaniti baiatul? Cu tatul sau aveti ceaveti. S-apoi. Mai! anapoda lucru s-aista! zic eu inciudat. pornesc spre sat. si lingurarilor. de nu stiau cei din casa ce tot caut prin pod asa des. sarmana. cat am umblat horhaind cine stie pe unde si cat am bojbait si mocosit prin tei. canta... ma sui intrinsul. tacand molcum. erau toate numai o chisalita. iar ouale. nu veneam. vreme trecuse la mijloc doar. Insa a doua zi dupa asta. sezand in coada sapei. cu ochii painjeniti de-atata uitat. pe la pranzul cel mare.. ma sui cu dansa iar in tei. sa-mi tie de parte. nici mai ramane cuvant. iaca si 142 . Dupa asta vin acasa. iar taranul nostru isi arde luleaua si mocneste intr-insul.‖ Asa si lingurarii nostri: cantau acum indracit pe ogor. la pupaza.

apoi mi-o arunca-n sus. s-o dramaluiasca! Si cum i-o dau in mana. zise matusa.. ne trezeste dis-dimineata la lucru de atatia ani? Grozav era de tulburata. uitandu-ma dupa dansa!. las' pe mine. ca doar si eu eram oleaca de fecior de negustor. sarmana. de colo pana colo. Insa mama. dupa ce se mai odihneste putin. De-amu bine ca mi-ai spus. Si acum vad eu ca avea mare dreptate matusa. una ca asta. zbrr! pe-o dugheana si. cand as afla ca el a prins pupaza.. zicand: „Iaca pozna. 143 . s-o chinuiasca. javra dracului se face a o cauta de ou si-i dezleaga atunci frumusel ata de la picior. cumnata?! Da' ca l-as ucide in bataie. care. hat! de sumanul mosneagului. zicea matusa cu jale. ca ti-l iau eu la depanat! — Nici nu te mai indoi despre asta. sa-mi plateasca pasarea. s-o vand. nu stia de asta nici cu spatele. iute ma sui in pod. cumnata. fiind ascuns in camara. sa fure Ion pupaza. c-am scapat-o!‖ Pupaza. cumnata Smaranda. isi ia apoi drumul in zbor spre Humulesti si ma lasa mare si devreme cu lacrimile pe obraz. intr-o zi de targ. si se ia la ciondanit cu mama din pricina mea: — Mai auzit-ai dumneata. Un mosneag nebun. Eu atunci. c-o falca-n cer si cu una in pamant. mai baiate? — De vanzare.. mosule! — Si cat cei pe dansa? — Cat crezi dumneata ca face! — Ia ad-o-ncoace la mosul. caci pupaza era ceasornicul satului.matusa Mariuca lui mos Andrei vine la noi. — Ce spui. umflu pupaza de unde era. incep a ma purta tantos printre oameni. gatul imi pun la mijloc! Eu. caci de zbantuitul ista al dumnitale nimica nu scapa! Ce mai atata? Mi-au spus mie cine l-au vazut ca Ion a luat-o. cu pupaza-n mana. sar cu dansa pe sub streasina casei si ma duc de-a dreptul in targul vitelor. c-o vitica de funie. n-are ce lucra? — De vanzare-ti e gainusa ceea. caci era tocmai lunea.. si numai nu-i venea sa lacrimeze cand spunea aceste.. Si cum ajung in iarmaroc.. cum aud unele ca aceste.

Vorba ceea: „Lasa-l. ba s-un topor iti fac. razand. la baut adalmasul. si faceam un taraboi. pe loc mi s-a muiat gura. he! sa fie sanatos dumnealui. daca vrei. si trebuie sa fie pe-aici undeva. cum ii e negustoria.— Ce gandesti dumneata. zise un humulestean de-ai nostri. Bine-ar fi s-o pot scoate la capat. nu ma ajunge mosneagul? Caci imi era acum a scapare de dansul. sa spurci iarmarocul? Toate ca toatele. de-i zice aman. ca-i pozna mare cu matusa lui mos Andrei: a sculat mai tot 144 . nepoate? Dec! nu cumva ai pofti sa-mi iei vitica pentr-un cuc armenesc? Pesemne te mananca spinarea. batandu-mi-se inima. de se stransese lumea ca la comedie imprejurul nostru. daca ma crezi. ori in vro dugheana. si fratii imi spun. macar asa. cu cotul subsuoara. d-apoi chitesti dumneata ca nu ne cunoastem noi cu Stefan a Petrei? zise mosneagul. la ce i-ai dat drumul? Ca nu scapi nici cu junca asta de mine! Inteles-ai? Nu-ti para lucru de saga! Si ma bagam in ochii mosneagului. In ce te bizui de te indarjesti asa. puiule! cand ii scapa de mana mea! — Da pace baiatului. gandeam eu. cu mama si cu matusa Mariuca. drept sa va spun. mai tica! ian stai oleaca. sa te duc eu la tata-tau si sa vad. mosule. cum vad eu. dar vezi ca nu ma lasa el acum!‖ Tocmai asa patisem si eu. Apoi incet-incet m-am furisat printre oameni. cu spaima. chiar mai dinioarea l-am vazut umbland prin targ. om bun. de frica si de osteneala. gospodar de la noi din sat. mai tica. si unde-am croit-o la fuga spre Humulesti. uitandu-ma inapoi sa vad. el te-a trimis cu pupazi de vanzare. mai! L-as lasa eu. ca-ntr-un iepure. si ia acus te scarpin. si ti-i gasi beleaua cu dansul pentru asta. dupa cumparat sumani. da. Apoi bine ca stiu a cui esti. iarmaroc nu era?! -Dar stii ca esti amarnic la viata. dar cand am auzit eu de tata. mosule? Te joci cu marfa omului? Daca nu ti-a fost de cumparat. aflu ca tata si mama erau dusi in targ. Si cand ajung acasa. ba eram inca bucuros ca am scapat numai cuatata. ca-i feciorul lui Stefan a Petrei. — He. mai baiate?! zise mosneagul de la o vreme.

nu-i o femeie de inteles. zise matusa Mariuca. luandu-se dupa gurile cele rele! Ia poftim. cheama pe matusa Mariuca lui mos Andrei la noi si-i zice cu draga inima: — Doamne. taman in ziua de lasatul secului de postul San Petrului.satul in picioare din pricina pupezei din tei. mai bine sa mancam ceva din ce-a da Dumnezeu. dupa mama. din pricina mea. cum se pot invrajbi oamenii din nimica toata. zice ca i-am fi luat-o noi. si neghina din ogoare! Caci. i-ati plange de mila! Zahei insa ne lasase vorbind si se ca' mai dusese in targ. Si a doua zi.. Dar in gandul meu: Cand ati sti voi cate a patimit. cumnatica-hai. numai ce si auzim cantand in tei: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Sora-mea Catrina zise atunci cu mirare: — I-auzi. strangand cu nedumerire din umere. cumnata draga. Vazut-ai dumneata? Sa mai pui alta data temei pe vorbele oamenilor! Apoi incepem cu totii a manca. si eu din pricina ei. zau. cele bune sa s-adune. sa-i spuna bucurie despre pupaza. surioara!. facand mama un cuptor zdravan de alivenci si placinte cu poalele-n brau.. sa cinstim cate-un pahar de vin in sanatatea gospodarilor nostri si: Cele rele sa se spele. badita! Doamne. cum sunt unii de napastuiesc omul chiar pe sfanta dreptate! — Mai asa. marti. Si cum imi spuneau ei ingrijiti. Si altii ca altii. sireaca.. si parpalind niste pui tineri la frigare. pe la pranzul cel mic. Stii ca si matusa Mariuca e una din cele care scoate mahmurul din om. dac-ai sta sa faci voie rea de toate. cand se punea la masa. vrajba dintre noi sa piara.. si pe mama a pus-o in mare suparare cu asta. sa-mi fie pe toata ziua. 145 . ca matusa Anghilita lui mos Chiriac. dar eu stiu ca mi-am pus bine gura la cale. si apoi tavalindu-i prin unt. soro. s-a mantuit vorba. ar trebui de la o vreme s-apuci campii! — Asa.

cu ochii plecati in jos.Stejarul din Borzesti de Nicolae Gane A fost odata un timp. de clocoteau vaile Trotusului si se spariau toti graurii din tufarisuri. calari pe fugari aprigi de nuiele. cealalta era tabara moldovenilor sub comanda lui Stefan. si-si imbarbatau soldatii la lupta. nu departe de satul Borzesti. dar. deci. in sfarsit. tot fapte rale ce nu puteau fi iertate. iar bietul han. alergau cand la aripa dreapta. inarmate pana-n dinti cu pusti de soc. sub stapanirea dreapta a soarelui de primavara. ganditori. cu suliti de trestii. isi astepta osanda. un copilandru cu plete blonde. ramas-a vorba din tata-n fiu cum ca un joc de copii se incinsese odinioara pe sesul Trotusului. cu sabii de sindila. Cel dintai era fiu de taran. pe cand bourul moldovenesc era singur stapan pe-o tara larga. locuita de-un popor ager si drept pamantean. si cu inima cutezatoare. copilul cel cu ochi albastri ganditori. si-l lega de-un stejar batran. prinse pe hanul lor. in racoarea aerului. pe cand Molna si Prutul nu faceau hotar intre trei tari surori. 146 . altii pentru vreo cetate de hartie daramata. se bateau amarnic intre ele. cu ochii albastri. indemanatica. Ei insa se jucau la un loc pe iarba verde. sub un soare frumos de primavara. cand la aripa stanga a ostirilor insirate. invinse pe tatari. martur de cea intai izbanda a viitorului domn. si pana-n zilele noastre. abia stapanindu-se de ras. care avea darul de a se razboi mostenit de la tatal-sau. Iar comandantii. pe neastamparatul Gheorghie. unii pentru vreo minge furata. In doua taberi era despartita ceata copiilor: una infatisa tabara tatarilor sub comanda lui Gheorghie. De pe atunci. A tinut cat a tinut batalia nehotarata. iute si neastamparat ca Trotusul ce se pravale de la munti. cel de al doilea fiu de domn. Si ambele taberi. un copilandru cu plete negre si cu ochii de mure. Apoi toti hatmanii si capitanii lui Stefan se adunara imprejurul stejarului si prinsera sa judece pe hanul tataresc.

si a voit Dumnezeu ca el sa 147 . destepta setea tuturor vecinilor.. Joc nebunatic.. el care vazuse multe altele pe coaja noastra pamanteasca! Dar. vai!. Stefan.. ca sa fie de pilda si altor neamuri! Apoi nenorocitul han fu legat cu franghie de subsuoara si ridicat pe creanga in sus in salvele pustilor de soc si in strigatele de bucurie a ostenilor invingatori.. o Doamne. Treizeci de ani au trecut dupa aceasta intamplare. toti copiii. ce se aude?. se uita zambind. Dar cu cat nevoile veneau mai grele peste dansul. in timp ce micul Gheorghie in bratele vazduhului se gandea la cei ce-s spanzurati aievea. nestiutor de urgia ce-l ameninta. tot in razboaie si osteneli. Ceriul se posomori. larga si indemanatica. Un vifor se starneste de puterea caruia se leagana in aer micul han tataresc.. care atarnat de creanga stejarului. facandu-se insusi tiitor peste toata tara. in maretia lui. la care soarele. deodata se vazu o ceata nenumarata de adevarati tatari venind in goana mare a cailor spre dansii si-atunci. zise cu sprancenele incretite: — Porunca domniei-sale este sa-l spanzurati de creanga cea de sus...In sfarsit. si pamantul prinde sa se clatine si sa sune parca s-ar fi rasturnat stancile cele mari de la obarsiile Trotusului. zambea inca in nevinovatia lui. Ce clocot aduc apele Trotusului de sus in jos?. copilaresc. caci in acel moment o suta de sageti. schimband sabia de lemn pe palosul de otel. caci tara. fiind bogata. apucara la fuga care-ncotro. se clatinara infiorate.. pana ce ajunse sa fie numit la Direptate domn tarii Moldovei. patate de sange copilaresc. Iar in timp ce Stefan si intreaga lui ostire stateau nedumeriti de vuietul ce se apropia.. si micul Stefan. incepu viata grea si anevoioasa. cuprinsi de groaza. frunzele si crengile copacului. se urca de pe treapta pe treapta pe scara lumii. cu atat inimosia lui crestea. dar atotvazatorul soare inceta de a zambi.. dupa ce asculta parerea mai-marilor ostirii sale. Da! el zambea inca. Astfel. inscaunat si miruit de mitropolitul Teoctist. uitand pe micul Gheorghie. o suta de suliti se infipsera in trupul lui.

de uneori nu se mai vedea om cu om. domn drept credincios si pamantean. pecetluind si sfintind aceasta stapanire cu sangele varsat. rapind cardurile de vite. se macina si se mistuia ca pleava intr-un vartej de doua furtuni ce se ciocnesc.mearga din biruinta in biruinta. Dar sufletul bataliei. si-n loc de pusti de soc. Un gand indaratnic il urmarea din copilarie. Iata ca intr-una din zile i se aduce veste ca o multime de oaste tatarasca a navalit in tara peste apa Nistrului. incat se-nnegrea vazduhul de fum. era o adevarata batalie cu tatarii. iar tatarimea. ros era pamantul jos de sangele ce galgaia. dand inima ostenilor lui si facandu-i sa mearga la biruinta sigura. calarea. Ros era soarele sus ca in timp de grea cumpana. pe sesul Trotusului. cerandu-i parca razbunare. Stefan cel blond cu ochii albastri ganditori. ucis de tatari. nu mai era ca acum treizeci de ani. 148 . ci un cal aprig de soi moldovenesc si alerga ca un fulger la toate punctele de bataie. chipul cel oaches si dragalas i se infatisa necontenit. Iute Stefan isi intocmi oastea si le iesi inainte la satul Lipinti. la stejarul din Borzesti. Dar tot nu era linistit. nu ca atunci pe o nuia de alun. Multi ani domni Stefan-voda cel Mare in care timp aseza cu nestramutare temelia stapanirii noastre asupra campiilor Dunarei. se-ncrucisau acum sabii de fier. incat sa razbata peste hotarele Moldovei. Pana-n ceri se inalta rasunetul restristei de pe pamant. cuprinsa din doua parti. Si-n loc de sabii de lemn. pustiind pamantul. si numele lui sa se mareasca tot mai mult. orice-ar fi facut. dand foc satelor si girezilor de pane. si oriunde s-ar fi dus. de fiecare biruinta inalta cate o biserica spre marturie nepieritoare de trainicia neamului nostru si de bunatatea lui Dumnezeu. O! de asta data. care se arata pretutindene ca o icoana de imbarbatare. varandu-se unde primejdia era mai mare. departe in lumea apuseana si sa razbata prin patura veacurilor pana la noi. robind femeile si copiii. acel ce vedea si stapanea toate era chipul blond al lui Stefan. detunau tunuri de schija. gandul micului Gheorghie. Iar el.

aceleasi ape iuti si neastamparate ale Trotusului. care curg fara repaos pe asternutul lor de prund. in adevar. iar Stefan raspunse solilor ca-i va da drumul daca se vor invoi la aceasta mai-marii ostirilor lui. sigura si desavarsita a fost biruinta moldovenilor. ziua in care Stefan isi aduna hatmanii si capitanii pe malul Trotusului sub batranul stejar unde micul Gheorghie fusese ucis de tatari. caci napucase a asfinti soarele si intreaga urdie tatareasca a fost sfaramata si robita. drept in fata tatarului. nimic nu era schimbat. care au a fi adunati si intrebati pe malul Trotusului la satul Borzestii. Apoi nu trecu mult timp dupa aceasta si auzind batranul han de peste Volga despre nimicirea ostirii sale la Lipinti trimise lui Stefan soli incarcati cu odoare pentru rascumpararea fiului sau din robie. acelas soare dulce si zambitor care a dezmierdat odinioara jocul cel nebunatic de copii. Iar Stefan a dat lauda lui Dumnezeu si a trimis sol de bucurie sotiei Evdochia. o adevarata zi de primavara. hatmani si capitani! zise Stefan. De altfel. De acelas stejar sta acum legat un adevarat tatar. aprodul Purice. sta insusi Stefan. prinzandu-se pe insusi seful lor. v-am adunat aice ca sa dau in judecata voastra pe fiul hanului tataresc. insa din mladita de copil crescuse acum un alt stejar mai falnic. cu ramuri intinse de la munti si pana la mare. la umbra carora se adapostea un popor intreg de plugari si de osteni. incretind din sprincene. Era o zi frumoasa.Si. iar in mijlocul lor. — Voi. acelas camp verde inflorit. logofatul Tautu. fiul hanului Mengli Gherei de peste Volga. hatmanul Sendrea. cum si de amintirea dureroasa a faptului ce l-a insangerat. Iar mai la o parte stateau solii lui Mengli Gherei cu darurile de peste Volga. vornicul Boldur si alti multi osteni si oameni de frunte. sora tarului Simeon. si roata imprejurul lui erau mai marii ostirilor lui Stefan: hatmanul Arbore. copilandrul de odinioara peste capul caruia de asemenea trecusera cei treizeci de ani ce au garbovit stejarul. Trist parea acum copacul si garbovit atat de povara celor treizeci de ani trecuti peste crestetul lui. fiul hanului tataresc de peste Volga. si sa 149 .

Iata ca acum. si o 150 . trambitele si darabanele ii facura cinstea cea de pe urma. cu ajutorul vostru si a lui Dumnezeu. N-am avea ce face cu viata acestui tatar ce ne batjocoreste. atunci sa se incumateze sa ne calce hotarele! Apoi. care te lupti de atatia ani pentru intemerea neamului nostru. Iar daca vrea sa-l intalneasca in locul unde s-a dus. si maria-ta. la moarte!. cu tot la stapanul vostru si spuneti-i: ca atat de mult s-a scumpit capul fiului sau prin sangele crestinesc ce-a varsat. hanul tatarilor de peste Volga. cand deodata navali fara veste asupra noastra Mengli Gherei. cand fu strapuns de sagetile tataresti. incat el nu are indestula avere sa-l poata rascumpara. moarte culege! Atunci toti intr-un glas strigara: La moarte. cu o urdie nenumarata. ca sa mearga vestea peste cele patru hotare ale tarii. eram mic si ma jucam sub acest stejar batran c-un copil Gheorghie din Borzesti. cum ca oricine samana moarte pe pamantul nostru. iar batranul hatman Arbore zise urmatoarele: — Maria-ta!. intorcandu-se catra solii lui Mengli Gherei. dupa ordinul lui.hotarati voi insiva de i se cuvine iertare sau pedeapsa. si sangele unuia mai mult nar spori intru nimic roada pamantului nostru. dupa ce si el ne-a calcat tara fara dreptate. fiul vestitului han tataresc Mengli Gherei de peste Volga. caci tara s-a adapat cu indestul sange paganesc. toti ochii se pironira asupra tatarului. a ucis multime de femei si de copii. si ucise fara mila pe nevinovatul Gheorghie. Las la voia si intelepciunea voastra sa hotarati ce i se cuvine! Atunci toate fruntile se posomorara.. fiul aceluias han a cazut prins in manile noastre. fu ridicat in sus cu manile legate la spate si spanzurat de aceeasi creanga de care se legana odinioara micul Gheorghie. spaima polonilor si a moscovitilor. Parintele sau ne trimite soli si daruri pentru rascumpararea lui... esti dator sa faci dintr-insul pilda. Sunt acum treizeci de ani. Iar Stefan. satunci surlele.. stapanul Crimeei si al Ucrainei. a ars multime de holde si sate. care in acel moment avu neauzita obraznicie sa scuipe asupra moldovenilor facandu-i cani. le zise: — Duceti-va cu daruri. Dar acest unul este fiul hanului tataresc.

o biserica cu hramul Sfantului Gheorghie. se intalni iepurele si ariciul. ariciul se grabi spre el sa-i dea buna dimineata. se uita de sus la arici si-l intreba: . Daca nu ma insel ti-ai putea folosi picioarele pentru lucruri mai importante decat plimbarea. dar iepurele mai si glumeste pe seama lui. . Iepurele si ariciul de Fratii Grimm Intr-o zi frumoasa de toamna. Nu ajunge ca s-a nascut cu picioare strambe.Tu ce alergi de zor asa de dimineata? .Ma plimb – raspunse politicos ariciul. cand merg calatorii sa viziteze biserica cea neagra din Borzesti. care a fost sufletul de viata. De cum vazu iepurele. si-n locu-i a zidit. simt o tainica strangere de inima.Te plimbi? – zise razand iepurele. deoarece frunzele si ramurile lui cu sange au fost spalate. cheagul neamului romanesc. Iepurele ingamfat. in amintirea tovarasului sau din copilarie. daca alergam! 151 . facura sa salte apele Trotusului. Iar Stefan.salva puternica de sinete. imprastiind vestea mortii lui. De atunci si pana azi multe s-au intamplat. caci patru sute de ani trecutau peste tara. aducandu-si aminte ca pe acele lespezi de piatra a calcat odinioara piciorul lui Stefan. Ingamfarea iepurelui il jigni pe arici. a poruncit sa i se dea foc.Stii ceva – spuse ariciul – hai sa ne luam la intrecere! Pun pariu ca te intrec. dar inca si astazi. intovarasiti de voi si nevoi. . judecand ca batranul stejar si-a indeplinit menirea. si astazi inca ochii lor parca vad rasarind din intunecimea boltilor marea lui umbra care de acum va pluti peste noi in adanca viitorime ca un spirit proteguitor.

Eu alerg intr-o brazda. doi. 152 . se piti in brazda si nici nu mai misca. De cum ajunse acasa.Esti tare glumet – spuse iepurele.Lasa asta pe seama mea. Tu n-ai alta treaba. daca asta vrei. unde esti? Vino degraba. Dupa cativa pasi. fuguta. striga: . Ajunse si iepurele: . Cum vrei sa ma intreci cand ai picioarele asa strambe? Dar fie.La ce treaba? – intreba femeia arici. vino cu mine. trei si! Iepurele porni in goana.Unu. fie. Dupa care intinse laba catre arici si spuse: .Ei. . Iepurele numara: .Vai de capul tau. .. nenorocitule. pai nu-i asa de urgent! Cine a mai vazut asa ceva. si ne intalnim peste jumatate de ora. ariciul o lua spre casa.Incepem! zise ariciul. cum sa-l intreci tu pe iepure? Ti-ai pierdut mintile.Pe un ban de aur si o sticla de tuica – zise ariciul. sa ma iau la intrecere cu stomacul gol. . ariciul asa grai: .Femeie. asa ca. mergem impreuna pe camp! . decat sa stai aici. Iepurele nu spuse nimic.Bine. ariciul abia iti ridica picioarele.Acolo vom alerga cu iepurele. Cum mergeau ei pe camp. Pe ce punem pariu? .Am pus pariu cu iepurele ca-l intrec la fuga! . Iepurele se uita batos la arici. Mai intai merg acasa sa mananc ceva. iepurele alearga in cealalta brazda. tu sa zici: Eu am ajuns deja! Femeia dadu din cap ca a inteles.O vad – zise nevasta ariciului. sa ne intrecem! . iti rasuci mustata.Incepem? . iar cand iepurele ajunge aici. Hai.Vezi aratura asta? . si porni spre capatul araturii. la capatul brazdei.

nu-i venea sa creada ca ariciul a ajuns inaintea lui. Cand a simtit ca nu-l mai tin picioarele. dar femeia arici ridica. . Ariciul lua ce castigase. 153 . putem alerga de cate ori vrei – spuse ariciul. Acolo insa il astepta ariciul. dar de fiecare data ariciul era acolo inaintea lui. si traira linistiti. Nici nu banuia ca ariciul il pacali. fiindca eraCufarul zburator priceput. Baura cate un pahar de tuica. .Iepurele ajunse la capatul brazdei.Inca o data! . Nu intelegea cum e posibil. . si o lua iar la goana. de vreo saptezeci de ori. dar nu le pardosea pentru ca-si intrebuinta altfel banii si cand dadea o para. Sa alergam inca o data! Si fara sa astepte raspunsul o lua la fuga spre celalalt capat al araturii. capul din brazda si spuse: Eu am ajuns deja. Ii dadu ariciului banul de aur si sticla cu tuica. Cufarul zburator de Hans Christian Andersen Era odata un negustor asa de bogat incat ar fi putut sa pardoseasca cu bani de argint toata strada lui si pe langa asta si o ulicioara aproape toata. Cand ajunse. dar dupa aceasta intamplare. stiut fiind ca ariciul nu se deosebeste de femeia arici cu nimic. dar intr-o buna zi a murit. nici un iepure nu mai face glume pe seama picioarelor scurte ale aricilor. dupa care se prabusi la marginea araturii.Nu-mi vine sa cred – zise iepurele. dupa care mersera linistiti acasa. se dadu batut.Din partea mea. Iepurele alerga cat il tineau picioarele. merse la capatul araturii isi lua femeia. dar asta e. Iepurele ramase mut de uimire. lua inapoi un galben.striga iepurele. ariciul il intampina din nou.

Numai unul din ei. S-a prorocit ca are sa fie foarte necajita din pricina unui iubit si de aceea n-are voie nimeni sa stea de vorba cu ea. Ea s-a trezit si s-a speriat. a intalnit in drum o doica cu un copil la piept.l-a incuiat si indata a zburat cu cufarul pe horn. A ascuns cufarul intr-o padure si a intrat in oras. Prietenii acuma nici nu mai voiau sa stie de el. -Bine. cu ferestre asa de inalte? . sa vedeti. dar el i-a spus ca e dumnezeul turcilor si a venit prin vazduh la dansa si ea a fost foarte magulita. care era mai bun la suflet. Fiindca turcii umblau ca si el. Asa a facut si feciorul de negustor. Cum mergea el asa. decat numai daca sunt de fata sultanul si sultana. tot mai departe si mai departe.Acolo sta fata sultanului – a raspuns femeia. Acuma. Nu s-a uitat nimeni la dansul. Dar el n-avea ce bagaj sa-si faca si de aceea s-a bagat chiar el in cufar. s-a bagat in cufar. cu halat si cu papuci. Cu asemenea indeletniciri. pentru ca nu puteau sa iasa pe strada cu dansul asa imbracat. Cum il incuiai. doica turceasca – a intrebat-o el – ce palat e acela de colo. facea zmee din banii de hartie si arunca in apa galbeni in loc de pietre. feciorul negustorului se temea sa nu se sparga in bucati si sa trebuiasca sa faca o tumba cumplita si asta nui prea placea. putea sa zboare. a zburat pana pe acoperisul palatului si s-a strecurat la printesa pe fereastra. paralele s-au ispravit repede si nu i-au mai ramas decat patru banuti de arama. Printesa dormea pe o sofa si era atat de frumoasa incat feciorul de negustor nu s-a putut opri si a sarutat-o. i-a trimis un cufar vechi cu o scrisorica: "Fa-ti bagajul!―.Fecioru-su a mostenit toata averea si cand s-a vazut cu atata banet a inceput sa duca o viata de petreceri. cufarul acesta era tare ciudat. 154 .Asculta. deasupra norilor. multumesc! – a spus feciorul de negustor. iar haine nu mai avea decat un halat vechi si o pereche de papuci. s-a dus in padure. Si a mers asa cat a mers si a ajuns in tara turcilor. Cand fundul cufarului scartaia. .

adica roua. ia spus ca ochii ei sunt doua lacuri adanci in care gandurile inoata ca niste zane ale apei si i-a spus ca fruntea ei e un palat de gheata cu incaperi frumoase si tablouri si i-a mai spus de barza care aduce copii mititei si dragalasi. stateam intr-o creanga verde. si pasarile ne spuneau povesti. si-a cumparat un halat si dupa aceea s-a dus in padure si acolo s-a apucat sa nascoceasca o poveste. Sultanul. mama vrea sa auda povesti cu talc si cuviincioase. Cufarul zburator. . din care fiecare din ele era o aschie. dar inainte de plecare printesa i-a dat o sabie impodobita cu bani de aur si de asta avea el nevoie. pentru ca tatei si mamei le plac foarte mult povestile. pana sambata trebuia sa fie gata si nu era chiar asa de usor.Bine. Si-a luat zborul. . sambata seara. Ascultati: era odata un manunchi de chibrituri si chibriturile acestea erau foarte mandre de originea lor. sultana si toata curtea erau la ceai la printesa. n-am sa aduc alte daruri decat o poveste – a spus el si a plecat. tigaie tot veche de fier. iar tata vrea sa fie vesele. Chibriturile sedeau pe masa intre o scaparatoare veche si o. cand era soare. Isi aduceau aminte de tinerete si povesteau tigaii: "Cand eram noi in copac. toata ziua ne imbaiam in soare. Dimineata si seara beam ceai de diamant. . dar una care sa fie cu talc. sultanul si sultana vin la mine la ceai.Nu vrei sa ne spui o poveste? – a spus sultana.Dar sa fie si cu haz – a zis sultanul.Pe urma au stat impreuna de vorba si el i-a spus tot lucruri minunate.Da. Sambata seara povestea era gata. da! – a raspuns el. Vedeam ca suntem bogate prin faptul 155 . Frumoase lucruri spunea! Si pe urma i-a cerut printesei mana si ea indata a spus da! . Se faleau fiindca se trageau dintr-un brad batran si inalt.Toti l-au intampinat cu prietenie. cauta numai si invata bine o poveste frumoasa.Sa vii sambata seara – a zis ea. Au sa fie foarte mandri ca mi-a cerut mana dumnezeul turcilor.

intr-o familie linistita. Deunazi. Numai cosnita ne aduce noutati si trebuie sa spun ca vorbeste cu prea multa indrazneala despre cele ce se petrec afara.. curata si frecata. Uite. iar noi avem acuma menirea sa aprindem oamenilor lumina. era o femeie asezata si cu pareri sanatoase."Cufarul zburator 156 .― "Mai taci acuma." "Da. eu fac treaba cu temei si sunt la loc de cinste aici in casa. haide sa vedem care dintre noi e de neam mai bun―– au spus chibriturile. obraze subtiri. Am sa spun ceva care s-a intamplat oricui. de cand am venit pe lume. De la inceput. Cu siguranta ca povestea are sa ne placa. Mi-am petrecut tineretea pe marginea marii. si sa schimb vorbe intelepte cu tovarasele mele. pe cand familia noastra avea mijloace sa se imbrace in verde si vara. Singura mea bucurie este sa sed dupa masa la locul meu. si iarna. asta pot sa v-o spun. am ajuns sa stam la bucatarie. Dar iata ca intr-o buna zi a venit un taietor de lemne siCufarul zburator familia noastra sa imprastiat in toate partile.de aceea noi.ca fagii si mestecenii si ceilalti copaci numai vara erau imbracati si iarna erau goi. mie nu-mi place sa vorbesc de mine – a zis oala de lut." "Incepe foarte frumos – au spus farfuriile. care se duce cateodata in curte si se intoarce. ca a cazut de la locul ei si s-a spart. ramurile celelalte s-au dus care incotro. toti cati suntem aici stam mereu in casa. asa fiecare are sa inteleaga mai repede despre ce-i vorba si are sa se bucure. care daca voia putea sa faca si inconjurul lumii. o oala batrana s-a speriat asa de tare de ceea ce vorbea cosnita. am fost de o multime de ori curatita si incalzita. Afara de caldarea de apa.incep eu. Hai mai bine sa povestim cate o intamplare.― "Soarta mea s-a desfasurat altfel – a spus tigaia de fier langa care sedeau chibriturile. ca ai vorbit destul― – i-a taiat vorba scaparatoarea si a izbit o data in cremene ca au sarit scanteiin toate partile. Trunchiul familiei a ajuns catarg pe o corabie mare. "Ba nu. "Mai bine sa ne veselim oleaca..

""Da. iarta-ma. Dar asta era numai sclifoseala. "Daca o incununez.." – a spus vatraiul si a inceput sa danseze. Afara la fereastra e o privighetoare in colivie si stie ea sa cante. Se vede imediat ca povesteste o femeie. da. Nu voia sa cante decat pe masa din sufragerie." "Eu cred ca nu se cuvine sa facem una ca asta – a zis ceainicul de tabla (canta si el si era var bun cu samovarul) -cred ca nu-i bine sa ascultam cum canta o pasare straina. dar putem sa trecem asta cu vederea. "Ei. ma incununati si pe mine?" – a intrebat vatraiul. N-avea nimic deosebit. mobilele erau sterse de praf. Acuma samovarul trebuia sa cante. maine ma incununeaza si ea pe mine" – s-a gandit matura. se vede asta!" – a spus caldarea de apa si de placere a sarit in sus si apa a curs pe jos pleoscaind. Asa intelegeti voi sa va petreceti seara? N-ar fi 157 . cu care scria scrisori bucatareasa. fiindca stia ca asta are sa-i necajeasca pe ceilalti. Pe marginea ferestrei era o pana de scris." "Ce frumos povestesti – spuse matura. dusumelele maturate si spalate si la fiecare doua saptamani se puneau perdele curate. Oala a povestit mai departe si la sfarsitul povestii a fost tot asa de frumos ca si la inceput. Ce fel de patriotism e asta? Sa spuna cosnita daca am sau n-am dreptate!" "Sunt foarte suparata – zise cosnita – sunt cum nu se poate de suparata pe voi toti. Si l-au incununat si pe el. "Mie mi-a venit pofta sa dansez. "Neam prost!" . Doamne.. cum mai ridica piciorul in sus! O perna veche care zacea aruncata intr-un colt a plesnit cand a vazut. e ceva delicat si fin.si-au spus in gand chibriturile."In casa aceea. dar a spus ca-i racit si nu poate daca nu fierbe. E drept ca n-a invatat nicaieri. Farfuriile au zanganit de bucurie si matura a scos cateva fire de patrunjel verde din ligheanul cu nisip si a incununat oala. veche. "Daca samovarul nu vrea sa cante – spuse ea – n-are decat sa nu cante. dar era mandra de asta. doar atata ca fusese bagata prea tare in cerneala.

dac-as fi vrut. pocnitori si artificii. Uite cum stralucim si ce lumina dam!― Dar repede-repede au ars si n-a mai ramas nimic din ele. Parca as fi fost si eu in bucatarie cu chibriturile.Frumoasa poveste – a spus sultana. acuma poti s-o iei pe fiica noastra de sotie. Nu-iCufarul zburator de mirare deloc ca era curios sa afle.Am vazut pe dumnezeul turcilor – zicea unul – ochii ii straluceau ca niste stele si barba lui e ca o spuma. 158 . In clipa aceea a intrat bucatareasa si toti au amutit si nu s-au mai miscat. dar tuturor li se paruse frumos ce vazusera.mai intelept lucru sa facem putina ordine? Sa stea fiecare la locul lui si eu am sa va arat ce sa faceti. . seara. sa vad ce spune lumea―. sa vezi ce petrecere ar fi fost!" Bucatareasa a luat chibriturile si a facut focul. Dar nu era oala care sa nu stie ce e in stare sa faca si cat e de nobila.Da. S-au impartit pesmeti si covrigi si copiii pe strada suierau din degete si era minunat de frumos. Cate si mai cate nu spuneau oamenii! Fiecare vazuse in felul lui. Aveti sa vedeti ce frumos are sa fie!― "Sa facem cat mai multa zarva!― – au spus cu totii. Feciorul de negustor s-a intors cu cufarul in padure si pe urma ce si-a spus el: "Hai sa ma duc prin oras. Da. Cum s-au mai aprins toate si cum au mai ars! Si se gandeau: "Acuma poate oricine sa vada ca noi suntem mai de pret decat toate celelalte. fiindca curand avea sa faca parte din familie. "Trebuie sa fac si eu ceva" – s-a gandit feciorul de negustor si a cumparat rachete. . Fiecare se gandea: "Hei. le-a pus cu el in cufar si si-a luat zborul. Cu o zi inainte de nunta. . Era o zarva cumplita! Toti turcii topaiau si jucau de le sareau papucii pana peste cap. a fost iluminatie in tot orasul. Acuma vedeau si ei ca intr-adevar dumnezeul cel turcesc avea s-o ia pe fata sultanului. da! – a spus sultanul – luni te-nsori cu fiica noastra. Il tutuiau acum. asemenea minunatie cum era cufarul zburator nu mai vazusera niciodata.

mama facu placinte si ii spuse fiicei sale: .. dar el cutreiera lumea si spune povesti. Minunate lucruri mai spuneau oamenii si a doua zi avea sa fie nunta. Intr-o buna zi. Se aprinsese de la niste artificii si nu mai ramasese din el decat scrum. In padure il intalni pe Lup care vru sa o inghita. pentru ca in apropiere erau cativa taietori de lemne. Si biata copila. Ea l-a asteptat pe acoperis toata ziua. ca sa se bage in cufar. Acum feciorul de negustor nu mai putea sa zboare si nu se mai putea duce la fata sultanului. L-o mai fi asteptand si acuma. care nu stia ca e primejdios sa asculti vorba unui lup. . Bunica ii facuse o scufita rosie. Lupul o intreba unde se duce.Locuieste departe? o intreba Lupul. Si pe pulpanele mantiei sedeau ingeri. ia cufarul de unde nu-i! Cufarul arsese tot. Scufita Rosie pleca de indata la bunicuta ei care locuia in alt sat. Feciorul de negustor s-a dus iar in padure. Ia o placinta si ulcica asta cu unt pentru ea. care ii venea de minune. Ii duc o placinta si o ulcica cu unt trimise de mama. Scufita rosie de Fratii Grimm Intr-un sat locuia cea mai frumusica tarancuta din lume. stii ca e bolnava. si de atunci pretutindeni i se spunea Scufita Rosie. povestile lui insa nu mai sunt asa de frumoase ca aceea cu chibriturile pe care a spus-o cand era dumnezeul turcilor.Du-te de vezi cum se simte bunicuta. dar nu indrazni. 159 .Zbura imbracat cu o mantie de foc – zicea altul.Ma duc s-o vad pe bunica. dar cand a ajuns in padure. ii spuse: . Mama si bunica o iubeau foarte mult.

Apoi inchise usa si se culca in patul bunicii.Ca sa te imbratisez mai.Trage zavorul. manerul va ceda! Scufita Rosie trase ivarul si usa se deschise. pe care ti le-a trimis mama! Bunica cea buna. Sufita Rosie. Sufita Rosie se veselea. pe drumul cel mai scurt. da! spuse Scufita Rosie. da‘ de ce ai bratele asa de mari? . bunico. Lupul o vazu intrand si. copila ta.Eu sunt. in prima casa din sat. El se arunca asupra bietei femei si o inghiti cat ai clipi din ochi. cioc! .Vai. . Locuieste acolo.Cine-i acolo? Scufita Rosie auzind vocea groasa a Lupului. facea buchete din florile intalnite in cale. bine fata mea! . .Vai. spuse Lupul indulcindu-si glasul. hat departe. si batu la usa: cioc. Eu o s-o iau pe aici.Ei bine! spuse Lupul. dincolo de moara. se sperie mai intai. Ti-am adus o placinta si o ulcica cu unt pe care ti le-a trimis mama.Vai. Iti aduc o placinta si o ulcica plina cu unt. si fetita pleca pe calea cea mai lunga. bunico. manerul va ceda! Lupul trase ivarul si usa se deschise. alerga dupa fluturi. pentru ca nu mai mancase de trei zile. da‘ de ce ai picioarele asa de lungi? 160 .Pune placinta si untul pe masa si vino sa dormi langa mine. as vrea sa merg si eu sa o vad. tu pe-acolo si vom vedea care ajunge primul. cioc! . Lupul sosi la casa bunicii primul.Trage zavorul. Scufita Rosie.ii spuse: .Cine-i acolo? intreaba batranica. apoi se gandi ca bunica e bolnava si ii raspunse .. O astepta pe micuta Sufita Rosie. Lupul ii striga: . ii striga:. care era in pat. ascunzandu-se in pat sub patura. nepotica ta.Eu sunt. care dupa catva timp batu la usa: cioc. Scufita Rosie se dezbraca si se culca in pat. Lupul o lua la fuga cat il tineau picioarele. spunand: .

manca placinta si untul din ulcica. bunico.Ca sa te inghit! Si zicand acestea. dar abia mai rasufla. copila mea! . iar Scufita Rosie se gandi in sinea ei: "De-acum inainte n-o sa ma mai abat din drum in padure. fetita sari afara strigand: . da‘ de ce ai ochii asa de mari? . 161 . cand mai facu vreo doua taieturi. dar se prabusi la pamant si dadu ortu' popii. Se intampla ca tocmai atunci un vanator sa traca prin fata casei. bunico. ce spaima am tras! Ce intuneric era in burta Lupului! Bunica iesi la randul ei.Ca sa te aud mai bine.Ca sa alerg mai bine. Dupa ce-si potoli foamea. Auzind sforaitul Lupului isi spuse in sinea lui: "vreau sa vad daca bunica nu-i cumva bolnava". Cei trei prieteni nu-si incapeau in piele de bucurie: vanatorul lua blana Lupului si se indrepta spre casa. dar ii trecu prin minte ca Lupul a mancat-o pe bunica. si. Intra in casa si deodata il vazu pe Lup.Vai. se culca din nou in pat si adormi.Vai. sa spintece burdihanul domnului Lup. Cand acesta se trezi si vazu oameni.Ca sa te vad mai bine. El lua o foarfeca. da‘ de ce ai urechile asa de lungi? . da‘ de ce ai dintii asa de mari? . vru sa sara din pat. bunicuta. copila mea! .Vai. Trebuia sa o salveze.Vai. am sa fiu cuminte si am sa ascult povetele mamei". Lupul cel rau se repezi la Scufita Rosie si o inghiti. a! Iata-te. careia ii era foame. A. bunico.. Scufita Rosie se duse sa caute niste pietroaie si le puse in burta Lupului. copila mea! . Taie cu foarfeca si dadu de Scufita Rosie. talhar batran! De cand te caut! Vanatorul vru sa traga cu pusca.

pentru ca celorlalte rate le placea mai mult sa inoate de-a lungul santurilor. Nimeni nu venea pe la ea sa-i faca vizita. pana in livada preotului. si prin livezi fanul era asezat in capite mirositoare. facand o galagie de-ti lua auzul. Ati iesit toti? Nu. si isi clocea ouale. decat sa vina sa bleotocareasca sub frunzele de lipan cu dansa. foi mari de lipan se inclinau de pe ziduri deasupra apei.Ce mare e lumea! zisera puisorii.Voi credeti ca lumea e numai cat vedeti aici? zise mama. hotarele ei se intind mult mai departe. acolo te gaseai intr-o singuratate ca in adancul unei paduri. era foarte nerabdatoare sa-si vada puii. se auzea: "piu! piu!" sopteau puisorii care erau toti vii si scoteau ciocul din gaoace. Se uitau in toate partie pe sub frunzele verzi. 162 . cu adevarat. nu-i am inca pe toti. si mama ii lasa in voia lor. dar cu un aer foarte plictisit. limba pe care o invatase de la mama ei. cum iesira din ou. O! Nu. dincolo de cealalta parte a gradinii. Intr-o astfel de ascunzatoare isi facuse cuibul o rata. sta neciocnit. barza se plimba de colo-colo cu lungile-i picioare rosii. Da. caci culoarea verde e foarte buna pentru ochi. "Mac! Mac!" zisera ei mai pe urma. . Doamne! Ca mult mai tine. era nespus de frumes la tara! Razele soarelui se revarsau asupra unui castel vechi imprejmuit cu santuri adanci. graul isi legana spicele-i galbene.Ratusca cea urata Hans Christian Andersen Ce frumos era la tara! Era in mijlocul verii. m-am saturat. vorbind in limba egipteana. inlauntrul carora erau lacuri adanci. Sunteti toti aici? adauga ea ridicandu-se. Spun drept. meat copiii se puteau ascunde sub ele. In sfarsit incepura a ciocni ouale unul dupa altul. insa eu n-am fost niciodata pe-acolo. oul cel mai mare nici nu s-a clintit. in jurul campiilor si livezilor se ridicau paduri mari. . si erau asa de late. ovazul era inca verde. Si se aseza iar sa cloceasca.

Si eu am fost o data pacalita ca si d-ta. Ce bine stie sa se slujeasca de picioarele lui. repede. zise rata cea batrana. . nu-i asa de urat. Ia priveste putin pe cei scosi. asta-i un ou de curca. tot am pierdut eu atata vreme. . si. toate erau in zadar! Lasa-ma sa ma mai uit o data la ou.Cum vei vrea.. mama ratustilor. Degeaba voiam eu sa-l invat. da.. Piu! Piu! facu puiul. A doua zi era o vreme de toata frumusetea.Ba nu. se duse cu toata fainilia la sant. si iesi din ou. 163 . asta nu-i pui de curca. sa stii de la mine.Arata-mi putin oul care nu vrea sa ciocneasca.. . si puisorii se scufundara si ei unul dupa altul si apa se inchise la loc deasupra capetelor lor. Oare sa fie intradevar pui . soarele stralucea pe frunzele verzi de lipan. zise ea pe urma. si am avut mare grija. e un ou de curca. cum merge? intreba o rata batrana. Da-l incolo. ca toate jiganiile astea se tem grozav de apa."Mac-mac". A. . cand te uiti mai de aproape la el. chiar si bobocul cel mare cenusiu si urat. si sari in apa. si toti se bucurau de apa. zise batrana..Nu.. si mult necaz am mai tras cu puiul. si pleca. si nu stiu ce sa ma mai fac. Ce mare si ce urat era! Rata il privi lung si zise: . zise mama.Ei bine. .Ce fel de boboc. Piciorusele lor umblau ca niste lopetele. ca uite nu iese puiul. asa e. raspunse rata. . si el nici macar nu vine sa ma vada. si ce drept se tine! E in adevar tot copilul meu. In sfarsit ciocni si oul cel mare. asa mare! Nu seamana cu nimeni de-ai nostri. am sa mai stau o zi-doua. hustiuliuc.Mai am numai un ou. de curca! Asta-i usor de vazut: am sa-l duc la apa. care venise sa-i faca o vizita. si bleotocaream si ma rasteam la el. nu gasesti ca sunt cei mai draguti bobocei care sau vazut vreodata? Seamana toti leit cu tatal lor. chiar dear trebui sa-l tarasc cu de-a-sila. Nu puteam deloc sa-l fac sa intre in apa. Dar indata iesira la suprafata apei si incepura a inota repede. si mai bine invata pe ceilalti pui sa inoate.

. . raspunse mama lui.Asta nu-i cu putinta. dar are o fire asa de buna. ca are nevoie sa fie putin mustruluit. A stat prea mult in ou. as vrea sa ti-l mai cioplesti putin. nu trebuie sa va tineti labele prea apropiate: o raja bine crescuta isi departeaza picioarele cu grija. zise rata care incepuse galceava. Haide. . nu.Lasa-l in pace. si inoata de minune. asta-i ceva foarte frumos. si la urma il lua pisica.Frumosi copii mai are mama. E de rasa spaniola.Mac-mac! Veniti cu mine. dar chiar si de oameni. Este cea mai de seama dintre toate cate sunt aici. si ea trebuie sa fie bagata in seama nu numai de dobitoace. zise rata cu panglica rosie. Plecati capul si ziceji: Mac! Mac! Ei ascultara. Asta inseamna ca stapanul ei nu vrea s-o piarda. nu-l primim intre noi. Adevarat ca nu-i frumos. sa va faceti intrarea in lume. uitati-va la mine cum tin eu labele in afara. caci si ea ar fi vrut sa aiba capul de tipar. Pfi! Dar ce boboc e acela? Nu. tineti-va bine. Doamne fereste! Si deodata o rata mai mare zbura langa el. Numai luati seama sa nu va departati de mine. si cu vremea s-o mai potrivi el. urma ea. 164 . ascutindu-si ciocul pe iarba. nu face rau nimanui. parca n-am fi noi destule aici. zise rata. as indrazni chiar sa spun ca inoata mai bine decat toti ceilalti. . hai sa va prezint la curtea ratelor. din pricina asta nu-i asa de bine facut. Acum.Vedeti cum se petrec lucrurile in lume. si ziceau tare: . si cea mai mare cinste ce se poate face unei rate. de aceea e asa de mare. si sa va paziti bine de pisica. . Ce galagie era acolo! Doua familii se certau pe un cap de tipar. Cred c-o sa creasca frumos.. si bagati de seama panglicuta rosie legata la piciorul ei.Ia uita-te aici. tineti-va toti la un loc si salutati pe rata cea batrana de acolo. sa nu va calce cineva. miscati picioarele. n-a iesit bine. si celelalte rate din jurul lor ii priveau. dar e asa de mare si de pocit. nu asa.Se poate. s-arunca asupra lui si-l musca de gat. Toti sunt draguti afara de acela. mai vin altii acum. Intrara cu totii in curtea ratelor. striga mama.

bobocul se intoarse in toate partile si saluta cat putu mai frumos. 165 . cel iesit mai in urma din ou.Bine ar fi sa te ia pisica. si lucrurile mersera din ce in ce mai rau. A doua zi. dar si de puii de gaina. . . dar de asta putin ne pasa noua. Atunci o porni el si iesi afara din curte. "Si toate astea pentru ca sunt urat". Ajunse la un iaz mare. si de gasiti vreun cap de tipar puteti sa mi-l aduceti. la urma urmei e un ratoi. cand se trezira ratele salbatice. Bietul boboc nu mai stia ce sa faca: sa se opreasca. si nu-i pasa asa mult de frumusete. din pricina urateniei lui.Dar ceilalti sunt foarte draguti. ca era tare amarat si cadea de osteneala.Ce-i asta? se intrebau ele. puii de gaina il bateau si femeia care dadea de mancare la pasari il impingea cu piciorul. acum copii. unde traiau ratele salbatice. ca i se inrosise tot capul. care venise pe lume cu pinteni la picioare si se credea imparat. ca esti groaznic de urat! zisera ratele salbatice. -numai sa nu cumva sa te insori cu cineva din neamul nostru. fiti ca la voi acasa. uricioasa dihanie ce esti!" Pana si mama lui li spunea uneori: ". se simtea destul de mahnit ca era asa de urat. nu numai de rate. Asa s-a petrecut in ziua dintai. si curcanul. Se culca acolo in noaptea aceea. se umfla. Si pornira sa se joace. batjocorit. si ca era rasul si batjocura tuturor ratelor din curte. . infuriat grozav. il tragea binisor de gat si-i netezea pufisorul. si mereu ii spuneau: ". se gandi bobocul.As vrea sa fii departe de aici".Prea e mare. Dar bietul boboc. Bietul boboc fu izgonit de pretutindeni. dadura cu ochii de tovarasul lor cel nou. ca o corabie cand isi intinde panzele. si merse tinta spre el. Cred c-o sa fie voinic. surorile lui chiar erau foarte rautacioase cu el. lovit. inchise ochii si merse mai departe. Pasarelele de prin tufisuri vazandu-l zburara speriate-. sau sa mearga inainte. Ratele il muscau. . adauga batrana. ziceau toti.Te poti fali. . si o sa-si faca el drumul in lume. se vazu muscat.Si apoi. ca si cum intr-adevar ar fi fost la ei acasa.Pe cand vorbea asa.

se uita de jur-imprejur. si apa se rosi de sangele lor. Iata ca venira in locurile acelea doi gansaci salbatici. dar bietul boboc tot nu indraznea sa se miste.. esti asa de urat ca te-am lua bucuros cu noi. Cine stie daca nu ti-oi gasi norocul.Sarmanul. Nimeri la o cocioaba asa de veche si darapanata. Ce groaza pe bietul boboc! Isi indoi capul ca sa si-l ascunda sub aripa. si trestiile si loziile se aplecau in toate partile. Si iar se mai auzira pocnituri de pusti. cand iata ca o vijelie naprasnica il impiedica de-a merge mai departe. O abureala albastrie.Slava Domnului! suspina bobocul. apoi sosira in bataie si cainii de vanatoare: Chiau. se rupea de pe copacii intunecosi si se impanzea deasupra apei. Poc! Poc! si stoluri de gaste salbatice zburara din stuf. Si ramase asa. o rupse la fuga. toti vanatorii stateau culcati de jur-imprejurul iazului: cativa stateau la panda catarati pe crengile copacilor. Ei nu traisera inca prin lume. zisera noii veniti. parca se mai gandea el sa se insoare. de parca nu stia nici ea in ce parte sa se prabuseasca: si atunci ramanea tot in picioare. sunt asa de urat incat nici cainele nu vrea sa ma manance. . livezi. Strabatu el campii. asa ca erau foarte obraznici.. ca mici norisori. in vreme ce gloantele suierau prin trestii si pocniturile pustilor nu mai conteneau. si stiu sa cante frumos. cu toata uratenia ta. Furtuna era in 166 . Abia pe sub seara zgomotul inceta. poc! si cei doi gansaci salbatici cazura morti in desisul de trestii. in apropiere. dar in aceeasi clipa vazu in fata lui un caine mare. .Asculta camarade. infiorator: limba-i atarna afara si ochii lui salbatici scanteiau de cruzime. Dec-data se'auzi: poc. si luandu-si inima in dinti. chiau. in cealalta balta sunt gaste salbatice foarte dragute. ce se indoiau deasupra trestiilor. in tacere. mai toate domnisoare. Mai astepta cstva timp. Vrei tu sa ne intovarasesti? Aici. Era vanatoare mare. Cainele se intoarse spre boboc. el care nu cerea altceva decat voia de a se culca in stuf si de a bea apa din iaz! Petrecu astfel doua zile. ii arata coltii ascutiti si pleca fara sa-l atinga.

Fa oua sau toarce. daca-i frecai bine spinarea in raspar. A doua zi vazura pe bobocul cel strain. o sa vedem. si-i zicea "Patica". . si de aceea iti vin tot felul de gargauni.Nu. Motanul era stapanul in casa aceea. Atunci baga el de seama ca o usa era iesita din tatani. . atunci sa faci bine sa-ti tii gura inchisa. N-ai nici o treaba. Si bobocul se culca si el amarat intr-un colt. ei amandoi credeau ca fac jumatate si chiar cea mai buna jumatate din lume. dar aceasta supara foc pe gaina. .Ei bine. ineat nu-si putu tine gura si spuse gainii dorinta aceasta a lui.Iaca un noroc pe noi. Astepta ea vreo trei saptamani. Numai de n-ar fi ratoi! In sfarsit. putea deci sa intre inauntru.Nu. cu motanul si cu gaina ei. si bietul boboc fu nevoit sa se opreasca si sa se adaposteasca langa cocioaba. stia sa-si rotunjeasca spinarea si sa toarca frumos. . Bobocul indrazni sa gandeasca si el ca ar putea sa mai incapa si alte pareri. Gaina avea niste picioare foarte scurte. si motanul.Tu stii sa-ti faci spatele rotund? stii tu sa torci si sa scaperi scantei? . Acolo locuia o femeie batrana. Motanul incepu a morai si gaina a carai. iar gaina era stapana. 167 . Si cum ea nu prea vedea tocmai bine.toiul ei.Dar ce este? Intreba femeia uitandu-se in jurul ei. asa ca aveau obiceiul sa spuna: "Noi si lumea". zise batrana. "nepotul ei" fiindca asa-i zicea ea. cand oamenii intelepti vorbesc intre ei. Ea facea oua minunate. si toate astea au sa-ti treaca. toate-i mergeau din ce in ce mai rau.Ce-i asta? zise ea. . ceea ce si facu. si batrana o iubea ca pe copilul ei. dar nu vazu nici un ou. dar deodata racoare si lumina patrunsera in odaie si asta-i dadu o asa mare pofta de a inota. o sa avem de-acu oua de rata. crezu ca-i vreo rata mare care se ratacise. stia chiar sa scapere scantei. ai auzit? si motanul il intreba si el: . .Atunci n-ai dreptul sa-ti dai parerea.

si in loc de asta tu te pui sa judeci si sa te faci nesuferit. numai cat te gandeai si te apuca tremurul. iti spun poate lucruri neplacute. care-i faptura cea mai inteleapta din cate cunosc eu. bobocul nu mai vazuse niciodata asemenea pasari. . Urmeaza sfaturile mele si incearca sa faci oua. la caldurica. frunzele din padure se ingalbenira. pe cand soarele apunea frumos dupa deal. se dete la fund. zise bobocul. imi pare insa ca nu prea esti in toate mintile. Nu-i deloc o placere sa traiasca cineva cu tine. intr-ade-var. Intreaba si pe stapana noastra: nimeni pe lume nu-i mai priceput. un stol de pasari mari si falnice iesira de prin tufisuri.Noi? Nu te intelegem noi? Dar cine te-ar intelege atunci? Te crezi tu mai invatat decat motanul si decat stapana noastra? De mine nu mai spun nimic. sau invata sa torci. Intr-o seara. erau de-o albeata stralucitoare si aveau gatul lung si 168 . raspunse gaina..Da. cerul se posomori. trebuie sa fie o mare fericire. despre mine nu-ti mai vorbesc. dar toate lighioanele-l dispretuiau din pricina urateniei lui. zise bobocul. raspunse bobocul. zise gaina.Totusi.Cum vei vrea. copile. mai bine muljumeste lui Dumnezeu pentru tot binele ce ti-a dat. nori grei se bolovaneau incarcati de gheaja si de zapada. vantul le facea sa zboare.Mie-mi pare ca mi-ar fi mai de folos sa dau o raita prin lume. Ai poposit colea. Sosi toamna. e un farmec nespus sa plutesti pe apa. Nu te crede prea mult. . daca-i place sa inoate sau sa se dea la fund. crezi tu ca ea ar avea pofta sa inoate sau sa simta cum se-nchide apa deasupra capului ei? .Nu ma intelegi. eu t|i vreau binele. Si bobocul porni. ai gasit o societate de la care ai putea folosi mult. . Crede-ma. Bietului boboc numai bine nu-i era. luneca pe apa. Pe gard ciorile zgriburite de frig croncaneau. Intreaba putin pe motan. dar tocmai dupa asta se cunosc adevaratii prieteni. e asa de placut sa simti apa cum se-nchide deasupra capului tau si sa te dai la fund! .

parca nu mai era el. Acolo bobocul isi veni in simtire. Si iarna era asa de frig. bietul. Habar n-avea ce pasari erau acelea. el. de frica s-arunca hustiuliuc in oala cu lapte. sa stea cu ele. in tarile calde. Erau lebede. Femeia striga si batu din palme de manie. si unde se duceau ele. dar in fiecare noapte copca in care inota se facea tot mai mica. se strecura binisor printre crengi si se ghemui in zapada. copiii se repezira pe gramada de gunoi. alerga dupa el si voia sa-l bata cu clestele. de-acolo in covata cu faina si pe urma isi lua zborul afara. sparse gheata. de indurat in iarna aceea strasnica. s-apropie. se simti istovit. si cu toate astea le iubea. N-avea nici un necaz pe ele. departe. fericitele pasari din slavi. sari in putinei. dar bobocul crezand ca vor sa-l omoare. lua bobocul si-l duse femeii lui. Era un ger asa de cumplit. Ar fi fost prea fericit daca ratele l-ar fi ingaduit si pe el. asa de sus incat bietul boboc se simti grozav de umilit. Glasul lor era cu totul deosebit. 169 . pentru a se duce departe de locurile acestea. biata fiinta urata. Copiii dadura sa se joace cu dansul. sa caute lacuri care nu ingheata niciodata. isi desfacura aripile lor lungi si sclipitoare. iar clmd iesi la fata apei. Se inaltau in sus. Acum era frumos de vazut! Femeia racnea. in sfarsit. si-l intinse in sus. nu se mai putu misca si fu prins de gheata.Ar fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a avut. noroc pentru bietul boboc. ca se auzea gheata trosnind.mladios. bobocul inota mereu in fata apei ca s-o tmpiedice de-a ingheta de tot. bietul boboc era silit sa-si miste picioarele. prapadit de osteneala. A doua zi de dimineata. ca poarta era deschisa. Dar. ridica gatul. incat tot laptele se imprastie in odaie. Nu mai putea uita frumoasele pasari. ineat se sperie el singur de glasul lui. osteneala-l dobori. veni pe-acolo un taran si-l vazu. spre lebedele calatoare. ca sa prinda ratoiul. se invarti in apa ca o roata. si dadu un tipat asa de ascutit si de ciudat. pentru ca sa nu se inchida copca in jurul lui. ii erau dragi cum nimeni nu-i fusese asa drag pe lume. si cand nu le mai zari deloc se dete la fund. nebun de spaima. Ei radeau si tipau.

acum pentru intaia oara gusta el toata fericirea. isi astepta moartea. printre trestii. care .. nu mai era insa o pasare sluta. la pasarile acestea imparatesti. Ciocarliile cantau. cand intr-o zi incepu soarele a straluci si-l dezmorti cu razele lui. Bobocul cunostea pasarile acestea minunate. era lebada. Ce frumoase erau toate in locurile acelea. insusi chipul lui.Vreau sa ma due la ele. inchise.Omorati-ma. Se arunca in apa si vasli maintea lebedelor. Era o primavara fermecatoare. in curzind se pomeni intr-o gradina mare. vazand frumusetea care-l inconjura. acolo sub el. o pasare urata. el fu cuprins deodata de-o neliniste ciudata: .. dar ce-mi pasa? La urma urmei. e mai bine sa ma omoare decat sa fiu fmpins cu piciorul de servitoare si sa indur toate necazurile iernii. Atunci.minune bateau aerul cu mult mai multa putere ca alta data si erau in stare acum sa-l duca departe. si lebedele cele mari inotau in jurul lui si-l mangaiau cu ciocurile lor. au sa ma ucida ca am indraznit eu. era si el acum lebada! Da. sa ma apropii de ele. deodata bobocul indrazni sa se lase aripilor lui. Nu-i nici un rau sa te nasti intr-o curte de pasari. Acestea-l vazura si venira spre el cu penele zburlite: . zise bietul boboc si aplecandu-si capul pe fata apei. de toata frumusetea. culcat in marginea iazului. asa de urat. oriunde. unde merii erau inflorifi si socul raspandea miresme dulci aplecandu-si crengile lui lungi si verzi pana deasupra santurilor. de care fugeau toti. si cum se cunostea ca era primavara! Din adancimea tufisurilor iesira trei lebede albe si mandre. Ele bateau din aripi si lunecau lin pe luciul apei. si cel mai mic dintre ei striga: 170 . care aruncau paine si graunte in apa. cu pene cenusii.Statea rebegit. In gradina venira copii. Si acum parca-i parea bine de toate suferintele si necazurile ce indurase. Dar ce vazu in oglinda apei! Isi vazu. cand iesi dintr-un ou de lebada.

lata una noua! si ceilalti copii tipau si ei de bucurie: . Zi de zi se plangea de viata pe care o duceau si nu contenea sa-si invinovateasca barbatul pentru neajunsurile lor. infumurata si certareata. abia isi mai ducea zilele. slabit de povara anilor.Da. ca era prea mare fericire pentru ea. Cum as fi putut eu visa atata fericire! Eu care eram "bobocul de rata cel urat"! Pestisorul de aur A fot o data ca niciodata un pescar batran. si soarele raspandea asupra-i o lumina calda si binefacatoare! Atunci isi umfla si ea penele. Dar nu era ingamfata deloc. de unde isi arunca in apa undita.Atata fericire niciodata n-am visat. Nevasta lui era o femeie tare rea. legata de o radacina uscativa de pe tarm. Se gandea cum fusese oropsita si batjocorita pretutindeni si iata ca acum auzea pe toti zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare dintre toate pasarile frumoase. da. Nu mai iesea pe mare. Intr-o buna zi. de teama ca n-ar putea face fata valurilor mai puternice. iar batranul. care locuia impreuna cu sotia sa in apropierea tarmului unei mari indepartate. a venit una noua! si bateau din malni si jucau pe mal.. isi inalta gatul frumos si striga din toata inima: . O inima buna nu e niciodata ingamfata. adevarat. Bordeiul lor era neingrijit si darapanat. Si lebedele mai batrane plecau gatul in fata ei. alergara apoi la parintii lor si venira iar sa arunce paine si prajituri zicand cu totii: . mereu nemultumita. Si socul isi indoia crengile lui spre dansa.Cea noua a cea mai frumoasa! E tanara si ce lin pluteste. Atunci ea se simti rusinata. Prindea doar pestisori mai mici. nu stia singura cum sa mai stea. la pescuit. cu care nu reuseau sa-si potoleasca foamea. pescarul isi 171 ... si isi ascunse capul sub aripa. Indraznea doar sa se urce in barca lui veche.

Pret de cateva clipe. isi spuse ca are un papa-lapte de barbat. din cale afara de frumos si de stralucitor. nu mai credea in minuni. Acum dadea crezare puterii nemaipomenite a pestisorului de aur si nu trecu mult timp ca nascoci din nou o dorinta demna de lacomia ei. sireata cum era. Asta trebuie sa fi fost pricina pentru care crutase viata pestisorului. hotarandu-se sa o lase sa se intoarca in imparatia apelor. Ii ceru o covata mai mare. ii ceru pescarului sa-l lase in viata si sa-l arunce in apa. il striga pe pestisor. in locul celei vechi. Dar. clatinandu-si capul in semn de uimire. cu glas de om. Isi spuse doar ca l-ar fi maniat pe Dumnezeu daca nu ar fi crutat viata micului pestisor auriu. ponosite. Auzind acestea. Porunci batranului sa se intoarca indata pe tarm si sa-i ceara pestisorului sa-i indeplineasca o dorinta. se hotari sa puna la incercare promisiunea facuta de pestisor. insa era teama de gura spurcata a nevestei. spre mirarea lui. nadajduind sa prinda cat mai mult peste.arunca undita in apa. vazu in odaia mica a casutei o covata mare si frumoasa. iar pescarul ii destainui ce-i ceruse nevasta sa-i porunceasca. Pentru a o imbuna. ii promise pescarului ca-i va indeplini trei dorinte. Pestisorul. ba pomeni si de promisiunile pestisorului de aur. Nevasta sa statea nerabdatoare langa vas. trecut prin atatea necazuri. Acesta nu intarzie sa se arate. cam sovaielnic. Nu mai vazuse ceva asemanator: era poleit cu aur. Pescarul era un om milostiv. nevasta lui se arata neincrezatoare. pescarul porni agale spre casa. Cand pescarul se intoarse acasa cu traista goala. Trecu o buna bucata de vreme de cand statea chircit cu undita in mana. Deodata. Pescarul porni inspre mare si. Insa batranelul. In cele din urma. cum nu-i fusese dat sa vada vreodata. Pestisorul. Pestisorului nu i se paru greu sa-i indeplineasca dorinta si-i promise pescarului ca sotia lui va fi multumita. drept rasplata. gandindu-se ca se va intoarce acasa fara hrana. nevasta il dojeni aspru. cruta viata bietei fiinte. mult prea milostiv. Cand ajunse aici. 172 . insa se petrecu o minune: prinse un pestisor mic. ii povesti intamplarea ciudata de care avu parte.

I se interzise sa se mai apropie vreodata de palat. izvorate din inima ei haina. si ca ar face bine sa-si caute norocul in alta parte. Se temea ca pestisorul se va supara daca il cauta dupa atat de putin timp. cu glasul cu care o sluga il cheama pe stapan. In locul casei era un palat care se inalta falnic in tinutul acela parasit ce pana nu mult fusese parca uitat de Dumnezeu. nou-nouta. femeia vroia o casa frumoasa si impodobita. nu-i veni sa-si creada ochilor. Poate isi va spune ca este si el la fel de necinstit si de lacom ca si nevasta sa. dar nevasta lui statea in prag. Vorbele-i taioase se auzira pana departe si pescarul nu avu incotro decat sa-l cheme din nou pe facatorul de minuni. in locul bordeiului darapanat. se afla o casa mare. isi trimise din nou barbatul la malul marii. Isi ascunse rusinea. impovarat de ani. ii era rusine de lacomia sotiei sale. Urma sa i seindeplineasca cea de-a treia dorinta: vroia un palat. asa ca ii povesti barbatului sa faca din nou cale-intoarsa si sa se-infatiseze inaintea pestisorului. Il goni de la palat. isi lua inima-n dinti si-l chema pe pestisor. din care nu va lipsi nimic. Nevasta-sa era acum imparateasa si se asezase deja pe locul de cinste din sala mare a palatului. Paznicii palatului il inghiontira si-l batjocorira. Cand isi vazu barbatul la poarta. Om cinstit. cumpatat si modest. ―Te pomenesti ca nu-i sunt de ajuns toate bogatiile din lume‖. tot mohorata.Gandindu-se ca aceasta covatica nu-i este de ajuns. Zbiera cat o tinea gura. Spre mirarea lui. Cand barbatul se intoarse acasa. incapatoare. scrasnind din dinti de nemultumire. Pestisorul il asigura ca dorinta ii era ca si indeplinita. Pestisorul ii indeplini dorinta desi parea deja satul si plictisit de lacomia lor. iar la intoarcere va gasi o casa noua. iar pentru drum nu i se dadu nici macar o bucata de paine. strigandu-i ca este un biet muritor. De asta-data. fugarindu-l pe bietul pescar. cu capul plecat. ii adresa niste vorbe dispretuitoare. de piatra. pe locul celei darapanate. 173 . Batranul pescar parasi palatul si porni incotro vazu cu ochii. pentru a cere pestisorului de aur sa-i indeplineasca cea de-a doua dorinta. Il izgoni ca pe un dusman si-i spuse sa ia seama ca nu care cumva sa indrazneasca sa mai puna piciorul in palatul ei. Pescarul merse inspre casa. Ii aduse la cunostinta cea de-a doua dorinta a femeii.

in care sa domneasca pacea si impacarea. Era in cautarea unei printese pe care voia s-o ceara in casatorie. Cobora din nou la tarm si-l chema inca o data desi cele trei dorinte fura deja indeplinite. Totul era ca la inceput: viata lor era lipsita de bucurii si de bogatii. dandu-si toata silinta sa prinda cat mai multi pestisori in carligul unditei. Parintii lui 174 . Cand vazu vechea lor casuta. asa cum fusesera obisnuiti. dar nici una dintre printese nu s-a dovedit a fi perechea potrivita pentru printul nostru. se simti cu sufletul impacat. Pescarul mai iesea din cand in cand la pescuit. Avea o ultima rugaminte. Il imbuna pe bietul pescar si-l trimise acasa. Cazu pe ganduri. Calatoria a fost foarte lunga. Duceau o viata grea. astfel ca se indura de sufletul necajit care venise sa-si jeleasca amaraciunea.Bietul pescar nici nu intelegea bine ce se petrecea. intr-o lume a suferintei si a deznadejdii. cum era si mai inainte. Lacomia nevestei pescarului il supara din cale-afara pe pestisor. desi nevasta continua sa-l dojeneasca pe nedrept in fiecare zi. Nu mai era nici urma de palat. nestatornica si nemultumita. plina de griji. de trufia nevestei sale. pornita din suflet. Printesa bob de mazare A fost odata ca niciodata un tanar print. Disparuse si mantia imparateasca. Ii ceru pestisorului sa naruie palatul si sa faca sa dispara bogatiile primite. care s-a intors acasa dupa o lunga calatorie prin intreaga imparatie. de curte imparateasca si de multimea de servitori care forfoteau prin palat sa-i faca pe plac stapanei. Pe el il izgonise din palat. Totusi. inauntru isi gasi nevasta. cu peretii scorojiti. pestisorul se arata si acum. iar acasa vroia s-o gaseasca pe nevasta lui asteptand in usa subreda a vechiului lor bordei. purpurie. Batranul ii povesti de necazul care dadu-se peste el. stia ca doar pestisorul de aur putea sa-i dea vreun sfat. facand din ea o fiinta nemiloasa si rauvoitoare. Hotara sa faca dreptate si sa-i indeplineasca aceasta ultima dorinta. dar pescarul stia ca era tocmai viata pe care si-o dorise.

Printul se intorcea spre casa. dar ca nicaieri nu daduse peste o printesa atat de frumoasa si desteapta care sa-I fie pe masura. cu tunete si fulgere. Nu mai mergea la vanatoare. dar au primit-o pe tanara hoinara. Dar iata ca intr-o noapte izbucni o furtuna puternica. dar fiecare a facut ceva care nu I-a fost pe plac printului. dar cu toate acestea. cerandu-I chelarului s-o lase sa vorbeasca cu stapanii palatului. parintii sai. Chelarul deschise poarta si tare se mai minuna la vederea noului venit: o fata statea pe prispa. in ciuda muzici care rasuna in palat si a muncii devotate a servitorilor. Purtarea tanarului print ii ingrijora nespus de mult pe rege si pe regina. regele si regina si-au dat seama ca in fata lor 175 . in ciuda faptului ca fiul lor s-a intors fara sa-si fi gasit o sotie. printul tanar devenii din ce in ce mai treist si ingandurat. cu hainele zdrentuite si parul valvoi din cauza furtunii. nu mai calatorea.ar fi dorit foarte mult sa se intoarca acasa cu o mireasa potrivita. Era tare obosit si trist dupa drumul pe care il facuse. perechea regala cazu intr-o mare tristete. mai cu seama ca nu reusise sa satisfaca dorinta parintilor sai. Printul le povesti parintilor sai despre frumusetea calatoriei sale. Statea toata ziua in odaia lui. gandindu-se cu tristete ca la fiecare pretendenta gasise cate un cusur. cineva batu la poarta palatului. Regele si regina s-au mirat de aceasta aparitie ciudata. Era trist. nu mergea la petreceri. regele si regina-mama l-au intampinat cu multa dragoste. despre palatele si curtile domnesti pe la care trecuse in drumul sau. se duse la regina si o anunta ca o tanara necunoscuta asteapta la poarta palatului si cere gazduire pentru o noapte. pe seama lui. Isi iubeau feciorul nespus de mult si ar fi dorit ca acesta sa devina un tanar conducator intelept si cu mult noroc in viata. Din cauza aceasta l-au inconjurat cu multa dragoste si intelegere. visand. Povestea printului era asa de trista incat. asa ca acestea au inceput sa-i puna fiului lor tot felul de intrebari despre pricina supararii sale. La palat. Ei erau tare bucurosi ca fiul lor se intorsese nevatamat din calatorie si ca puteau s-l imbratiseze din nou dupa pofta inimii. printre tunete si fulgere. dupa primele momente de bucurie ale revenirii. Multe printese a intalnit. Chelarului i se facu mila de ea. Si abia atunci. iar ploaia cadea ca si cum ar fi turnat cu galeata! Si la un moment dat.

Regina dadu porunca uneia dintre domnisoarele ei de companie sa puna un bob de mazare pe salteau de jos. dintr-un regat indepartat si ca cere adapost. Micutul bob de mazare lasase urme vinete pe trupul delicat al printesei. tanara printesa nu mai sosea. ingrijorata. Iar bobul de mazare. Tanarului print ii placu nespus de mult tanara printesa si se gandi in sinea lui ca poate – poate norocul i-a scos-o in cale si ca ea va corespunde cerintelor pe care trebuie sa le aiba o adevarata sotie de print. Le-a spus ca este o tanara printesa hoinara.‖Si acestea fiind spuse. intreaga curte merse la culcare. punandu-i 20 de saltele dintre cele mai mari si confortabile. gandi regina in sinea ei. isi lasa musafirii in salon si pleca in cautare ei. acu‘ vom vedea daca esti printesa adevarata sau nu.Bucuroasa. iar servitorii I-au pregatit un pat cu cele mai pufoase perini si cel mai moale asternut din lume. regina il cheama la ea pe tanarul print si ii povesti despre patania musafirei lor. aratandu-i bobul de mazare care-i pricinuise atata neplaceri. Acum regina era sigura ca tanara trecuse cu bine proba si ca era o veritabila printesa. 176 . i-au pregatit odaia pentru oaspeti. Tanara pereche dansa in primul rand. . Au poftit-o inauntru.Ei. Regina. in acordurile muzicii. Cu acest gand printul se intoarse in camera si adormi visand-o pe tanara fata. foarte obosita. fiul meu si-a gasit perechea si nu o sa-l mai vad trist si abatut! Exclama regina. Purtarea ei cuviincioasa a fost pe palcul regelui si reginei. ii povesti reginei motivul pentru care n-a putut sa inchida ochii toata noaptea:‖N-am putut sa dorm nici un strop!‖ se planse ia reginei.In sfarsit. Oaspeti din intreaga imparatie au fost invitati la o nunta ca-n povesti. Printesa. purtarea ei era cuviincioasa. care a fost cauza fericirii tinerei perechi sta si astazi in trezoreria palatului ca semn al fericirii si norocului. Desi dupa infatisare si haine arata foarte neingrijita. dimineata. toata lumea.Dar. la masa. Tanara printesa statea in odaia ei. spre uimirea lor. palida si usor ofensata. incat sa simta bobul de mazare chiar si prin douazeci de saltele.statea o tanara fata tare frumoasa. de la mic la mare se bucura si se veselea.. Doar o adevarata printesa putea avea pielea atat de fina. cu ochii umflati de nesomn.

desi cateodata erau banuiele. Feciorul nu iesi din hotararea maica-sa. sita noua nu mai avea loc in cui.. feciorii s-au dus in treaba lor. Si barbatu-meu . O razesie destul de mare. catre seara.Celui mai mare ii venea vremea de insurat. simtind asta.. in lipsa feciorilor mei. Soacramea . Pentru baba. Pentru a nu razleti feciorii de pe langa sine. le-oi pune la lucru.Dumnezeu sa mi-l ierte! nu s-a putut plange ca l-am inselat sau i-am risipit casa. una la dreapta si alta de-a stanga celei batranesti. Dupa ce s-a sfarsit nunta. nunta se facu si baba isi lua camasa de soacra. insa robace si supusa. care avea trei feciori nalti ca niste brazi si tari de virtute. iar nora ramase cu soacra.in casa batraneasca . dar slabi de minte. si ma probozea.Soacra cu trei nurori de Ion Creanga Era odata o baba. si baba. vite si multe pasari alcatuiau gospodaria babei.si a nu orandui nimic pentru imparteala pana aproape de moartea sa. mai dura inca doua case alature.asa a facut cu mine.. nalta si uscativa. Asa facu. baba incepu sa puna la cale viata nurori-sa. umbla valvartej sa-i gaseasca mireasa. abia-abia putu nimeri una dupa placul ei: nu prea tanara. Chiar in acea zi. caci lega paraua cu zece noduri si tremura dupa ban. si in cinci-sase sate. Dar tot atunci lua hotarare nestramutata a tinea feciorii si viitoarele nurori pe langa sine . o vie cu livada frumoasa. Ba de multe ori zicea in sine: "Voi privighea nurorile. dar acum s-au trecut toate!" Tustrei feciorii babei umblau in carausie si castigau multi bani. si-i radea inima babei de bucurie cand gandea numai cat de fericita are sa fie.. ajutata de feciori si mangaiata de viitoarele nurori.fie-i tarna usoara!. le-oi struni si nu le-oi lasa nici pas a iesi din casa. . Pe langa acestea mai avea stranse si paralute albe pentru zile negre. "De ce mi-am facut 177 . ba inca netaiata la gura.. casa batraneasca cu toata pojijia ei. care insemneaza ca soacra nu trebuie sa fie cu gura mare si sa tot carteasca de toate cele..

Asa se munci biata nora pana dupa miezul noptii.Da.. somnul o dobori. tot ce se face prin casa. trebui sa se scoale. care se culcase odata cu gainile. nora s-a dat la brazda. despre ziua. ia furca in brau. . iar furca dupa horn. si habar n-avea de ce face nora-sa. penele de strujit si malaiul de pisat.. cand insera. Lapte.. ca nu cumva s-o vada neadormita soacra si sa-i banuiasca. dar somnul o cuprinse indata. ea indata lua apa rece si-si spala fata. sa sarute mana soacrei si sa-i arate ce-a lucrat. de cele afumate. fusele in oboroc sub pat. acus pisa malaiul si-l vantura de buc. un usturoi s-o bucata de mamaliga rece din polita sunt destul pentru o nevasta tanara ca tine. branza.. mai dand a intelege nurori-sa ca are s-o privigheze. care sede purure deschis si cu care vad. noro.De mancare? O ceapa. acus la strujit pene. ca sa n-o supere lumina de la opait. Pe cand soacra horaia. unt si oua de-am putea sclipui sa ducem in targ ca sa facem ceva parale. care de-abia atipise. pana te-i mai odihni. si noaptea si ziua.Iata ce am gandit eu. se scula cu noaptea-n cap si incepu a tranti s-a plesni prin casa. si adormi si ea intre pene. dar. Apoi. vei pisa malai. Piua-i in casoaia de alature. si pe langa isti doi ochi. Numai ceva de mancare. si 178 . Baba. din pod. baba se culca in pat. acus imbala tortul. Ai inteles ce ti-am spus? . . blajina nora migaia prin casa. Eu ma las putin. caci casa s-a mai ingreuiat cu un mancau si eu nu vreau sa-mi pierd comandul. si cand a veni barbatu-tau de la drum. de nevoie. caiere. Incet-incet. cu fata la perete. fusele cu tort si bucul de malai. niste chite de canepa si vreo doua dimerlii de pasat. bine vom manca! Acum deodata. mamuca. Cand te-i satura de strujit pene. vom face plachie cu costite de porc. zicea ea. de voie. ca poti lucra noptile. Dar tu sa stii ca eu dorm iepureste. mai am unul la ceafa. incat biata nora. Doamne.cleste? ca sa nu ma ard". Si daca Enachi se punea pe gene-i. dormind dusa. si pana maine dimineata sa gatesti fuioarele aceste de tors. si. ca mi-a trecut ciolan peste ciolan cu nunta voastra. Apoi se suie iute in pod si coboara de acolo un stiubei cu pene ramase tocmai de la raposata soacra-sa.

barbatii din nou se duc la treaba lor si nurorile raman iar cu soacra acasa. ca mamuca ne vede. Nora cea mai mare talmaci apoi celeilalte despre ochiul soacra-sa cel atoatevazator... Dar nu-i totdeauna cum se chiteste. si asa. si ea sa doarma?! . s-apoi tu nu stii cine-i mamuca. se culca.Cum? Eu o vad ca doarme. si-si ia un suflet de nora intocmai dupa chipul si asemanarea celei dintai. n-ai mancat niciodata moarea ei. Nu trece tocmai mult.. Dar ce mancam noi. feciorii se duc iarasi in carausie si nurorile raman iar cu soacra acasa. de nevoie. si pace buna! Dupa nunta.baba era multumita cu alegerea ce-a facut. vazand pe cea mai tanara codindu-se la treaba. vede toate? n-am mancat moarea ei?. zise cea mijlocie. se culca dupa obicei.Da' nu te tot codi. Iara soacra huzurea de bine. si vine vremea de insurat si feciorului cel mic. dar foc de harnica. mai uita din cele necazuri! Nu trece mult.. Dupa nunta. Dar binele. da la deal. cateodata. si baba pune la cale si pe feciorul cel mijlociu. carausii sosesc. Bine ca mi-am adus aminte. una pe alta se indemnau la treaba. feciorul mamei ii si aduce o nora pe cuptor. ce-i si cum se nimereste. cu deosebire numai ca aceasta era mai in varsta si ceva incrucisata. Baba se scarmana pe cap. asteapta si rau. vazandu-si barbatelul. Intr-o buna dimineata. cum vine seara.. Dupa obicei. Cele doua nurori.. si. mamuca are la ceafa un ochi neadormit.La ceafa?. si tanara nevasta.. fetelor hai? 179 . cu care vede tot ce facem. de aceea si chitise una de mai inainte. da la vale. . Ce fel de treaba e aceasta? noi sa lucram. Peste cateva zile. Baba insa voia cu orice chip sa aiba o troita nedespartita de nurori. nunta s-a facut. de voie. si lucrul iesea garla din mainile lor. ii zic: . cum insereaza. Baba iarasi le da de lucru cu masura si. dar n-are ce face. ea le da de lucru cu masura si.Nu cauta ca horaieste.. spunand nurorilor sa fie harnice si dandu-le de grija ca nu cumva sa adoarma. . ca le vede ochiul cel neadormit.

.. saracul omul prost. le-au venit a canta. . s-un cuptor de placinte. zisera cele doua. 180 . ceva mai omeneste. Si iese cantand: Vai. o strachinoaie de branza cu smantana si mamaliguta erau gata. gura va mearga. s-acus va chem si pe voi. ce vorba ti-a iesit din gura! zisera cele doua. ca eu ma duc sa pregatesc ceva de-a mancarii.Ba sunt de toate. stii cole.Doamne. Fetelor hai! S-a trecut de saga.. Iar daca esti flamanda. si mi-e draga galceava. numai sa nu ne bagi si pe noi in belea.Las' daca v-a durea capul! Cand v-a intreba pe voi.. ca rusului din gura garliciului: Soacra.. fa cum stii.Hai.Ia.Eu cred ca tot ce-i a mamucai e s-al nostru si ce-i al nostru e s-al ei. . . rabdari prajite. Dulce tot nu te-i mai face. draga cumnatica. Voi lucrati. fetelor. ca nu-i buna pacea. taceti. ia si tu o bucata de mamaliga din coltar si cu niste ceapa si mananca. Vrei sa neaprindem paie in cap? sa ne zvarla baba pe drum? ..Apoi dar.. Apoi iute cheama si pe celelalte doua in bordei. Dupa ce-au mancat s-au baut bine. dar sunt ale mamucai. ca eu ma reped in crama s-aduc si un cofaiel de vin. sa dati vina pe mine si sa lasati sa vorbesc eu pentru toate. cativa pui parpaliti in frigare si prajiti in unt. . De te-ai coace cat te-ai coace. Bun odor la cas-a fost! Nu trece nici un ceas la mijloc. soacra. poama acra. .Ceapa cu mamaliga? d-apoi neam de neamul meu n-a mancat asa bucate! Da' slanina nu-i in pod? unt nu-i? oua nu sunt? . fetelor.Hai. De te-ai coace toata toamna Esti mai acra decat coarna. . si se pun la masa cu toatele. ca sa mearga placintele aceste mai bine pe gat. mancati bine si pe Domnul laudati. daa!.

si de aceea ne.Da' ce-i acolo? striga baba inspaimantata. da incolo.D-apoi cum sa nu te vaza.am facut de mancare.Ei. si de aceea am gandit ca esti manioasa pe tatuca si pe mamuca. mamuca. Tot esti acra si amara. Sezi in unghi ca un junghi. . si c-au vazut-o cuscrii dormind asa lafaiata.De te-ai coace-un an s-o vara. Pene imprastiate pe jos. si le. S-au mancat. cum e varga. da pe dincolo.. Nurorile atunci sar arse in picioare. ce sa vada? bietele nurori jeleau pe soacra-sa. si lasa capul in jos de rusine. cum era.Da' bine. Iar cea cu pricina raspunde: .. si cele mari incep a tremura de frica.. ia nurori daca ai de unde. lasa.D-apoi da. si cea mai tanara gasi acum prilej sa-i faca pe obraz si sa oranduiasca totodata si mostenirea babei prin o diata nemaipomenita pana atunci. mamuca?! . Intri-n casa ca o coasa.am chefaluit si noi oleaca.S-apoi de ce nu m-ati sculat? Manca-v-ar ciuma sa va manance! . blide aruncate in toate partile. de nu te scoli. nu stii c-au venit tatuca si cu mamuca. Iaca. ca va voi dobzala eu de acum inainte! Si de atunci nurorile n-au mai avut zi buna in casa cu baba. mamuca. . cum roade cariul in lemn. Cand se scoala baba in zori de ziua. . si iata cum: 181 . si le-am scos un cofaiel de vin. de risipa ce s-a facut cu munca ei. ticalosie mare!. Iese afara speriata. Cand isi aducea ea aminte de puicile cele nadolence si boghete. cofaielul de vin rasturnat. farmaturi.Si m-au vazut cuscrii cum dormeam? . Se lehametisera pana si cele doua de gura cea rea a babei. de mai nu le-a ticnit mancarea. de vinisorul din crama. Iesi afara ca o para. s-au cantat pana au adormit cu toatele pe loc. crapa de ciuda si rodea in nurori.. chiar mai dineoarea s-au dus. si cand intra in bordei. ticaloaselor. Si ei erau asa de mahniti. s-au baut. fetele aceste au spus ca d-ta vezi tot.

Sa faceti cum v-oi invata eu.Ia. nasalie. so vare in groapa pe biata baba. a-si da ghiont una alteia si a vorbi despre starlici. paraua din mana mortului. cazu la pat bolnava de moarte. Nevestele lor le ies intru intampinare si. . nici balaie. ba si de intrecut. de la poarta s-arunca in gatul barbatilor si incep a-i lua cu vorba si a-i dezmierda care de care mai magulitor. ca sa-si mai aduca aminte de cand era mireasa. slaba si stalcita cum era. Apoi cea mai tanara. voi sa va faceti moarte-n papusoi. de peretele cel despre apus. veti vedea voi. despre gainile ori oaia de dat peste groapa.Ei. si habar sa n-aveti. zise ea intr-o zi. asezara baba intr-un asternut curat. Oi vorbi eu si cu dansii. si dupa aceasta incepura a scoate din lada babei valuri de panza. . si biata soacra nu mai putu zice nici carc! si. apoi ii scoate limba afara. 182 . cum? . dupa sfatuirea celei cu pricina. toiag. Nu putem trai in casa aceasta de n-om face toate chipurile sa scapam de harca de baba.D-apoi cand or veni ai nostri? . sa dam busta in casa la baba. flind mai sugubata decat cele doua.. si las' daca va fl ceva!.Atunci. s-o ghigoseste ca pe dansa. tranteste baba in mijlocul casei s-o framanta cu picioarele. cat ii putea. tot asa sa faci si tu cu capul babei.. si tu s-o iei de canepa dracului si s-o trasnesti cu capul de peretele cel despre rasarit.Cumnatelor. intrara cu toatele in casa. poduri. . despre strigoi si cate alte nazdravanii infioratoare. iaca s-aud scartaind niste care: barbatii veneau. s-apoi ce i-oi mai face si eu. incat numai aceste erau de ajuns. sa nu spuneti nici laie.Ce sa facem? intreba cea mai mare. dupa sfatuirea celei mai tinere. i-o strapunge cu acul si i-o presura cu sare si cu piper. luara pe baba de par s-o izbira cu capul de pereti pana i-l dogira. Apoi nurorile. asa ca limba indata se umfla. Se induplecara si cele doua. Iaca fericirea visata de mai inainte cum s-a implinit! Pe cand se petreceau aceste.. . cand se aflau singure in vie.

.Cum? Ia. zisera ei. si nurorile. dar biata baba era umflata cat o butie si nici nu putea blesti macar din gura. are de gand sa ne lase sanatate. o boceau de vuia satul.Nu. raspunse barbatu-sau..Da' ce face mamuca? intrebara cu totii deodata cand dejugau boii. le lua cea mai tanara vorba din gura. dupa aceea de-abia putu aduce putin mana spre gura si indata cazu intr-un lesin grozav. mamuca nu face bine ce face. Atunci ceilalti.Da' nu intelegeti ce vrea mamuca? .Cum? zisera barbatii inspaimantati. cea despre apus. scapand resteiele din mana. ca stiu ca are cine-o boci!" 183 . ielele i-au luat gura si picioarele.Mamuca.Ca bine mai zici tu. despletite. pe urma pe cea mai tanara si jos in mijlocul casei. ca mezini ce suntem.Biata mamuca lasa cu limba de moarte: ca fratele cel mare sa ia locul si casa cea despre rasarit. Atunci nora cea tanara zise. isi misca putin mana si arata la nora cea mare si la peretele despre rasarit. sarmana. diata ramase buna facuta. apoi arata pe cea mijlocie si peretele despre apus. in casa batraneasca. . sunt vreo cinci-sase zile de cand a fost sa duca viteii la suhat. nemaiavand incotro sovai. Si. Apoi. nevasta. Toti plangeau si nu se puteau dumeri despre semnele ce face mama lor. .. simtirea insa nu si-o pierduse de tot. vazandu-i. sa ramanem aici. o ingropara cu cinste mare. . si un vant rau pesemne a dat peste dansa.. iara noi. Baba muri chiar in acea zi. cel mijlociu. . peste doua zile. si toate femeile din sat si de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori si ziceau: "Ferice de dansa c-a murit. sarmana!. prefacandu-se ca plange si ea: . Fiii se reped atunci cu totii in casa la patul mane-sa.

tatal printesei il pofti pe slujitor sa intre in palat. Apoi. caci. Printesa nu iubea. Printului ii cazuse draga printesa tarii vecine si acum vroia s-o ceara in casatorie. Se imbraca in straie de drumet sarac 184 . Ii porunci apoi slujitorului sau sa duca imediat cutia printesei din tara vecina. ca semn al iubiri pe care i-o purta printul. ce incanta orice om. care raspandeau in jur o miresma imbatatoare. era prea cenusie. despre bunatatea. plantele si vietuitoarele padurii. Intr-o buna zi. Era un mare iubitor al frumusetii si intelepciunii.Printul porcar de Hans Christian Andersen Intr-o tara mica. traia odata un print. taie cel mai frumos dintre trandafirii pe care ii avea si il puse intr-un sipet de argint. intelepciune lui si despre marea dragoste pe care o are acesta pentru prea frumoasa printesa. numai acestea pot fi cu adevarat frumoase. fapt pentru care se si inconjurase cu o multime de carti si de obiecte alese. Cand slujitorul ii povesti printului cele intamplate. raspunse cu o voce de ghiata ca darul printului nu-i face deloc placere. la auzul acestor vorbe. Cand primi vestea sosirii solului. Pasarica nu avea penele frumos colorate. acesta se gandi la un siretlic prin care s-o invete minte pe printesa cea infumurata. iar trandafirul avea un parfum mult prea puternic. Indragea. impreuna cu mult indragita lui privighetoare. Dar lucru cel mai de pret la care tinea ca la ochii din cap. foarte mult. se hotara sa-i daruiasca iubitei sale un cadou cum nimeni nu mai primise vreodata. printesa nu facea altceva decat sa rada cu dispret. Se duse asadar in gradina. dar vestita pentru frumusetea gradinilor ei. Slujitorul ii inmana fetei darul printului si ii vorbi despre stapanul sau. de asemenea. dar mai cu seama pasarile ii erau dragi. era o privighetoare care canta mai frumos decat toate pasarile lumii la un loc. decat florile si pasarelele facute de mana omului. Dar. Se gandi mult timp cum sa-i spuna alesei inimii sale cat de mare este dragostea pe care i-o poarta. nobletea. spunea ea. Gradina lui era plina cu trandafiri de o frumusete fara seaman.

ii dadu pana la urma pastorului cele zece sarutari cuvenite drept plata.Acoperiti-ma.si. Insa insusirea ei cea mai de pret era aceea ca atunci cand fierbea apa in ea. nu s-ar gasi cumva ceva de lucru la curtea Inaltimii Tale si pentru unul ca mine? cum parea a fi sarac lipit pamantului si imparatul tocmai avea nevoie de cineva care sa-i ingrijeasca porcii. Sunt un biet om sarman. le spuse tovaraselor ei: . Dupa ce facu o buna bucata de drum pana in imparatia invecinata.Intr-o zi. dar niciodata nu se plangea de soarta lui. cu infatisarea schimbata. Apoi ii spuse pastorului ca una dintre slujitoarele ei ii va da sarutarile in locul sau. iar pastorasul ii dadu in schimb ulcica. . inconjurata de insotitoarele sale. vru numaidecat s-o cumpere. -Sa-mi fie cu iertaciune. oricine putea sa afle dupa mirosul ce se raspandea in jur ce fel de mancaruri se gatesc in bucataria imparatului. Si vazand ca nare incotro. Fata isi dorea atat de mult sa aiba acea ulcica. Lucra de dimineata pana seara.Sa traiesti intru multi ani. Acest fluieras canta atat de frumos. in schimbul ulcelei fermecate. in curtea slujitorilor. Dupa cateva zile. . Printul se muta asadar intr-o camaruta saracacioasa. ci era de o frumusete nemaivazuta pana atunci. se gandi ca acest baiat sarman i-ar putea fi de folos. Se intelege ca printesa nu vru sa plateasca acest pret. printul cel harnic mestesugea de zor sa faca o ulcica. pastorasul isi ciopli un fluieras.Ce baiat incapatanat – suspina atunci fiica imparatului. o porni la drum. Fiica imparatului. ajunse la palat si batu nerabdator la poarta. In putinele lui clipe de ragaz. incat. incat si porcii pe care ii ingrijea incepeau sa danseze cand il auzeau. auzind ca imparatul are o ulcica fermecata. Inaltimea Ta! dadu el cuvincios binete. zece saruturi. dar asta nu primesc. Aceasta ulcica nu era insa una ca toate celelalte. sa nu ma vada nimeni. raspunse pastorul. fiica imparatului il auzi pe print cantand si pe data se hotara 185 . impodobita de jur imprejur cu clopotei care scoteau un clinchet cristalin. ba chiar se facu foc si para de suparare. Pastorasul ii ceru insa. Hranea porcii si le curata cocina in fiecare zi.

in cele din urma. in camaruta lui.? striga acesta cand vazu ca fiica lui se saruta cu cel care-i pazea turma de porci. De-abia atunci pricepu in sfarsit cine fusese de fapt porcarul si-si dadu seama cat de nedreapta a fost atunci cand i-a raspuns cu atata ingamfare. Dar nu apuca sa-l vada pe print decat pret de o clipa. Insotitoarele ei erau ocupate cu numararea sarutarilor. . dorinta de a avea aceea minune de fluier o facu sa se razgandeasca si se hotara sa plateasca pretul cerut. Cum ar fi putut sa traiasca alaturi de acest pastoras. ce nenorocita sunt! plangea printesa. Si negru de suparare. asa ca nu-l bagara de seama pe imparatul care se furisase in spatele lor.. Printul insa radea bucuros si o conduse pe fata. . Nu stia sa gateasca. fata il zari pe print stand la fereastra palatului sau. plangea si nu se mai putea opri din plans. Le porunci insotitoarelor sale sa afle cati bani cere pastorul pe fluierasul fermecat. Printul ii trimise insa vorba ca fluerasul lui nu este unul oarecare. nu stia sa spele si nu stia macar sa ingrijeasca porcii.Ceeee. si de aceea pretul nu se masoara in galbeni. caci de indata se facu nevazut. ci in o suta de sarutari. mandru nevoie mare. atat de mult se mira.. Printesa. dar nu reusi nicicum sa-l gaseasca. doamne. pe care ea il credea singurul vinovat de toate necazurile ei. Plangea. statea asadar in fata cocinei si plangea.Of. Printesa se supara din nou cand auzi acest raspuns si vru numai decat sa plece.sa-i ceara acestuia fluierul. Fata era cat pe ce sa lesine. Printesa il cauta peste tot. insa. Fiicei sale ii porunci sa-l urmeze pe cel care i-l alesese soarta si nu se lasa induplecat de lacrimile ei. pe un pret bun. intr-o cocina. in vestminte de print. imbracata in haine frumoase. Printul ii trase apoi luarea aminte ca aruncase 186 . plangea intruna. Dar ce sa vezi! Cand deschise ochii sa-i ceara socoteala celui care o amagise. ii alunga pe cei doi din imparatia sa. il vazu pe porcar stand falnic in fata ei. si singurul lucru la care se putea gandi acum era acela ca odinioara il refuzase cu atata asprime pe printul cel frumos care o iubea atat si ca de-acum va trebui sa traiasca pentru tot restul zilelor cu porcarul. Dupa zile grele de drumetie prin tinuturile invecinate.

darul pe care i-l trimisese ca semn al iubirii lui –trandafirul si privighetoarea – dar ca se invoise apoi sa plateasca sute de sarutari pe niste jucarii fara nici un pret. In jurul palatului erau splendide gradini imense. luand-o de mana. zicandu-i ca nu are nevoie de o soata care nu pretuieste nici frumusetea nici intelepciunea. Pescarii sarmani care-si aruncau plasele in mare toata ziua. "Ce minunat!" zise el. la tatal ei. uitand de problemele lor si ascultand muzica dulce. In aceasta padure de pini traia o micuta privighetoare. de ce eu n-am auzit-o niciodata cantand?" 187 . Privighetoarea canta atat de frumos incat. imparatul insusi deschise una dintre acestea. Si iata cum fiica de imparat si-a primit rasplata pentru lipsa ei de buna-crestere si de intelepciune. dar cand auzeau cantecul privighetorii. Calatori multi veneau din tari indepartate sa vada regatul imparatului. In spatele acestor gradini. iar intr-o zi. o padure mare de pini strajuia drumul pana la mare. fiind construit in intregime din portelan delicat. dintre toate lucrurile minunate din regatul meu. printul o duse pana la marginea imparatiei sale si o indruma indarat. in China traia un imparat al carui palat era cel mai frumos din lume. toti spuneau: "Acesta e cel mai frumos din toate frumusetile de aici!"Scriitori si poeti au scris carti in care laudau frumusetea palatului imparatului si a gradinilor lui. se opreau din munca lor cand auzeau privighetoarea cantand. oricine o auzea cantand nu mai putea sa uite vrodata cantecul ei. Dar ei laudau privighetoarea mai mult chiar decat aceste frumuseti. ei admirau delicatul palat de portelan si gradinile minunate. Povestea privighetorii de Hans Christian Andersen Acum mult timp. pline cu plante si flori rare. "Aceasta carte spune ca. cantecul privighetorii e cel mai frumos! Dar unde este aceasta privighetoare. Apoi. Aceste carti ajungeau peste tot in lume. "Ce frumos canta!" ziceau ei.

privighetoare. nici macar doamnele de onoare." 188 . bucatarii sau ceilalti servitori nu auzisera cantecul privighetorii. gri. zice un curtean. "Da. nu". ajutorul de bucatar a zis: "Iata privighetoarea!" si a aratat catre o pasare micuta. Au mers ei ce-au mers si au ajuns la o pajiste unde o vacuta a inceput sa mugeasca." Asa incat omul. care locuieste pe malul marii. Ajutorul de bucatar a inceput sa rada si a zis: "Dar nu-i privighetoarea. unde cateva broaste oracaiau de zor. nu ne-am fi imaginat niciodata ca privighetoarea e o pasare atat de stearsa!" au zis doamnele de la curte. cocotata pe o creanga deasupra capetelor lor. a spus ajutorul de bucatar "aceasta e doar o vacuta. Atunci privighetoarea a inceput sa cante. "Ce incolora este. intr-adevar" au zis toti curtenii "Cantecul ei seamana cu clinchetul unor clopotei de cristal!". privighetoarea. "Ce dragut". dar am mai auzit sunetul asta inainte. o stiu foarte bine! In fiecare seara merg in vizita la batrana mea mama. Cand ajung in padure sunt intotdeauna obosit.Imparatul a adunat toti ministrii si curtenii sai si i-a intrebat despre privighetoare. unul din ajutorii de bucatari a exclamat:"Oh. Dupa aceasta ei s-au adresat privighetorii: "Buna ziua. Dar nici-unul din acestia nu auzise pasarea. iar trilurile ei dulci au umplut padurea." Curand ei au trecut pe langa un iaz. zice un alt curtean "vocile lor seamana cu clinchetul clopotelor de la biserica!". In sfarsit.". "Aceasta trebuie sa fie privighetoarea! O. "Ah. care e atat de dulce incat imi dau lacrimile. dar atunci aud cantecul privighetorii. insa o vom gasi curand. ce minunat!" au soptit doamnele de onoare. "Ah." Au mai mers putin si. impreuna cu alti curteni si doamne de onoare au plecat spre padure sa caute privighetoarea. mai avem putin de mers pana sa ajungem la privighetoare. in sfarsit. am venit sa te rugam sa canti pentru imparatul nostru.

Cateva dintre doamnele de la curte au incercat sa imite trilurile privighetorii. dar aceasta a refuzat si a zis ca lacrimile pe care le zarise in ochii lui ii erau o recompensa suficienta. El a oferit privighetorii lantul sau de aur."Trebuie sa merg acum?" a intrebat privighetoarea. Toti cei de la curte au cazut de acord ca a fost cea mai frumoasa seara si nimeni nu mai vorbea despre altceva decat despre cantecul privighetorii. dupa care a zburat inapoi in padure. "Va canta in duet 189 . Intr-o zi. In sala tronului. in cutie a gasit o privighetoare facuta din aur si pietre pretioase. Cand privighetoarea a terminat cantecul. "Ce frumoasa este!" au exclamat toti curtenii. ii va oferi o colivie din aur si 12 servitori care sa aiba grija de micuta pasare. a inceput sa cante la fel ca si privighetoarea adevarata. poti veni in seara asta la palat sa canti pentru imparat. "Nu chiar acum. Cand aceasta pasare a fost atinsa. Asa ca. In sfarsit. In schimb." In acea seara. i-a atins pe toti cei care ascultau. imparatul a primit in dar o cutie mare de la imparatul Japoniei. S-a asezat pe stinghie si a inceput sa cante. Pe aceasta cutie scria cu litere de aur: Privighetoarea. Apoi privighetoarea a mai cantat un cantec. Cantecul ei era ca o zi insorita de primavara si cumva. "Trebuie sa fie o alta carte despre minunata noastra pasare". Imparatul chiar s-a aplecat catre ea sa asculte mai bine. ba chiar a inceput sa-si infoaie coada si aripile in ritmul muzicii. imparatul a zis ca niciodata n-a auzit ceva mai frumos. Imparatul a anuntat ca privighetoarea va avea un loc la curte. imbracati toti in cele mai frumoase vesminte pe care le aveau. Langa tronul imparatului era asezata o stinghie de aur pe care sa stea privighetoarea. insa daca imparatul doreste. micuta pasare gri a intrat in zbor pe fereastra deschisa. lacrimile au inceput sa-i curga si se rostogoleau pe obraji. intreaga curte statea in jurul imparatului. voi veni asta seara la palat. chiar mai frumos decat primul." a zis unul din curteni. palatul imparatului era impodobit cu lanterne colorate si decorat cu ghirlande aurii si argintii in onoarea acelei seri. privighetoarea a inceput sa cante la curte in fiecare seara si toti erau vrajiti de cantecele ei. a gandit imparatul in timp ce deschidea cutia. "Dar cantecele mele suna cel mai bine in padure. dar fara succes.

adevarata privighetoare a fost izgonita din regat. cu atat mai mult cu cat era si mult mai frumoasa decat cea reala. Abia mai putea respira. ci numai o data pe an. insa aceasta disparuse pe fereasta deschisa si se intorsese la casa ei din padure. cantand in fiecare seara. "Dar nu-i nimic. iar privighetoarea din aur si pietre pretioase i-a luat locul in colivia de aur. avem cea mai buna privighetoare chiar aici. Aceasta stire i-a intristat pe toti curtenii.cu privighetoarea adevarata". "Ce pasare nerecunoscatoare!" au zis curtenii. imparatul zacea singur in dormitorul lui superb. unele 190 . Curtenii care-l iubeau mult erau foarte tristi. In tot acest timp. Iar in jurul sau auzea diverse voci. Chiar incepusera cu totii sa-l considere deja mort si aduceau osanale succesorului la tron. privighetoarea de aur canta in fiecare seara. ca si cum o grautate ii apasa pieptul. dar ea nu va mai putea sa cante in fiecare seara. dar in loc sa cante. Au trecut astfel alti 5 ani si o gripa cumplita s-a abatut asupra regatului. Intr-o seara. in timp ce. Imparatul insusi s-a imbolnavit foarte grav si chiar a cazut pe patul de moarte. Imparatul insa a cerut sa mai asculte si privighetoarea adevarata macar o data. iar curtenii au fost de acord ca noua privighetoare sa cante singura de atunci inainte. Insa toti mesterii i-au spus ca pot s-o repare." au completat ei. zacea in patul lui de aur cu colivia privighetorii aurite alaturi. A trecut un an. Dupa aceasta intamplare. dar s-au impacat cu gandul acesta. toti curtenii ii cunosteau cantecul pe dinafara. Asa incat cele doua pasari au inceput sa cante impreuna. privighetoarea adevarata canta altfel de fiecare data. pasarea scotea un sunet strident. "Ce draguta si ritmata muzica canta aceasta privighetoare!" a spus maestrul de ceremonii al curtii. era atat de palid si fara vlaga incat toti se asteptau sa moara in orice moment. imparatul a deschis colivia de aur ca de obicei. A deschis ochii si a vazut Moartea stand langa patul sau cu coroana lui de aur pe cap. Imparatul zacea in patul sau. Privighetoarea de aur se stricase! Imparatul i-a chemat pe toti mesterii din regat sa examineze pasarea si s-o faca sa cante din nou. dar din pacate nu mai era nimic de facut pentru a-l salva pe imparat. dar pasarea artificiala putea sa cante un singur cantec iar si iar.

"Macar de-as putea asculta putina muzica." a mormait imparatul. Privighetoarea canta tot mai frumos. iar imparatul s-a simtit din nou puternic si a intrebat-o: "Cum as putea vreodata sa-ti multumesc? Te-am izgonit din regatul meu si totusi tu ai venit sa-mi salvezi viata.. Curtea era toata numai cu flori ciudate si pline de gratie. o muzica dulce a intrat prin fereastra deschisa. care auzise de boala imparatului si venise sa-i cante. dar sa nu lasi pe nimeni sa afle ca o micuta pasare iti sopteste toate acestea. la asa de mare adancime era. a zis imparatul. toate au disparut. acesta a aparut in sala tronului. Dar pasarea de aur ramanea tacuta.Deodata. in adancul marii. culorile i-au aparut in obrajii palizi. A doua zi. sa nu mai aud vocile astea chinuitoare. cand toti servitorii se asteptau sa-l gaseasca pe imparat zacand mort in patul sau. Cere-mi orice si vei avea!" "Vreau doar sa ma lasi sa cant in fiecare seara la fereastra ta.. Era privighetoarea adevarata. Nu-l atinsese nicicand ancora vreunei corabii.. si bune si rele. Chiar si vocile auzite inainte si chipul mortii.amenintatoare si crude. cand mugurii se transforma in frunze verzi si bobocii florilor se deschid. Privighetoarea a cantat despre primavara. Imparatul a simtit cum sangele incepe sa-i curga prin vene." "Foarte bine". alge ce cresc pe 191 . prin cantecul meu vei afla tot ce se intampla in regatul tau. in timp ce asculta trilurile privighetorii. S-a intors catre privighetoarea de aur de langa el si a zis: "Canta pentru mine..un castel frumos ca-n povesti. Camera parea atat de tacuta si rece. la rasaritul soarelui. te rog". spunandu-le tuturor: "Buna dimineata!" Mica Sirena de Hans Christian Andersen A fost odata ca niciodata.

Sirena mezina. Cat de mult as vrea sa am cinsprezece ani! Si zi de zi.Haide. si cea de-a doua sirena implini cinsprezece ani.Ce frumoasa pare marea cand soarele straluceste cu putere de deasupra! ofta sirena mezina. Aici salajuiau craiul si craiasa marii. Desi cuprinse de nerebdare.Nu. se porni sa povesteasca: . in cele din urma. Cand se intoarse din mult asteptata excursie. mai spuse si craiasa. . razand. nici nu poate fi vorba pana n-o sa impliniti cinsprezece ani. Stiu ca abia asteptati sa vedeti cerul cu ochii vostri.Vai. . . mica sirena inota pana aproape de suprafata ca sa vada razele de soare strecurandu-se prin apa. Frumusetea plina de gratie a sirenelor o intrecea pe aceea a oricarei fiinte din mare sau de deasupra ei. Sirenele aveau un joc preferat: sa prinda meduze. spuse ea la intoarcere. dar e mult prea primejdios! .Cand soarele apune. cu ochii stralucindu-i de fericire. sirenele il rugara din nou pe tatal lor: . care parea ca nu se mai sfarseste. Venise randul ei sa inoate pana la suprafata. . sirenele dadusera ascultare parintilor si asteptau ziua cand puteau sa se aventureze spre suprafata marii. vazduhul e ca fermecat. care era si cea mai draguta si cea mai curioasa dintre toate. Dupa ce se jucara un timp.Luna straluceste ca un corn de aur pe cerul noptii! Asa cum ne-a spus mama. cea mai mare implini cinsprezece ani. Mai trecu un an. asculta cu mare atentie. iar pestii veneau si plecau de acolo aidoma unor stoluri de pasari pe cer. nu e nici pic de apa si oamenii merg cu picioare. spuse el cu hotarare.Acolo deasupra. ce frumoasa e! da-mi-o mie! striga una dintre ele. cinci sirene mititele. 192 . care aveau cinci fete sprintare. dar n-am crezut vreodata ca poate fi atat de frumoasa. Lunile treceau incet. lasa-ne sa vedem lumea de desupra! Craiul se incrunta. Tare mult ii mai placeau povestile maica-sii despre lumea de deasupra.fundul marii. dar.

Apa navali pe punte. radeau si dansau. . Cand isi facu aparitia un tanar. muzica se oprii brusc si lumea izbucnii in urale. Sirena se uita cu atata atentie la printul cel chipes si nu observa furtuna care se apropia.Mii de stele stralucesc acolo sus. . Dar in apa sunt tare neindemanatici. . Briza cea blanda se transforma intr-o vijelie suieratoare.Stau pe doua picioare? isi soptea intrebatoare sie insasi. prieteni ! facu printul. care biciuia marea iscand valuri uriase. Atunci cand urca si ea intaia oara la suprafata. Obisnuia sa se aseze langa o statuie dintr-un colt al curtii. Zarii oameni care stateau de vorba. N-am sa uit niciodata ziua in care am implinit cincisprezece ani ! Petrecerea continua cu cantece si veselie. asa ca putu sa vada puntea. Sirena era atit de uimita ca se duse mai aproape de corabie. Marea si vantul loveau nemilos corabia care se scufunda.Pe pamant se descurca foarte bine. le spuse ea razand surorilor ei. care reprezenta un om din lumea de desupra. Deodata catargul cel mare se rupse cu un pocnet si corabia se lasa pe o parte. spuse ea plina de fericire. Puntea era luminata frumos si se auzea muzica.Dar mica sirena tot mai avea cativa ani de asteptat.La multi ani ! Sa ne traiasca printul ! strigara oamenii veseli.mica sirena In sfirsit veni si randul micii sirene sa iasa din mare. Mica sirena vazu ingrozita cum 193 . Un val mare o ridica. ea vazu fiinte omenesti care inotau la varsarea unui rau.Multumesc. Muzica se opri si marinarii se repezira pe punte in vreme ce corabia se ridica si se lasa in jos pe oceanul infuriat. ce de-a patra sirena nusi putu retine un strigat de admiratie. Se uita cu mirare si incantare la o corabie care plutea maestuos pe valurile oceanului. Atunci cum se face ca nu cad? Cand veni si randul celei de-a treia surori sa se duca la suprafata pentru prima oara. . Zarise cerul noaptea. .Voi avea eu oare vreodata ocazia sa descopar ceva la fel de frumos? se intreba mica sirena nerabdatoare. .

Avea ochii inchisi printul. cum lupta din rasputeri sa ramana la suprafata. dar valurile puternice il imping la fund. incepu sa-i cante un vechi cantec de sirena ca sa-l readuca la viata. mica sirena nu se mai aseza nicicand langa statuie. Cand ajunse la mal. nefiind in stare sa mai scoata un vreun sunet. 194 . .Dar cum o sa merg eu fara picioare ? se intreba ea. . micuto ! spuse vrajitoarea. Apoi. .Da! striga ea. tinandu-l pe print in brate. Tragandu-si sufletul. Atunci ii veni in minte vrajitoarea marii: Numai ea poate sa ma ajute ! isi spuse sirena plina de bucurie. Il trase la suprafata de gulerul hainei. O gasi pe vrajitoare ascunsa sub tentaculele unei caracatite. Sirena isi atinse cu tristete gatul. Ajunsa din nou in adancul marii. Parintii se mirau de ce era fata lor este atat de trista. clipind din ochi si incercand sa-si dea seama ce-i cu el. Micii sirene ii era atat de frica.fixand-o cu privirea. Nu crezuse niciodata ca o sa aiba atata putere. care erau tinutul vrajitoarei. Era la capatul puterilor. Doua picioare minunate cu care sa alergi! Pot sa te ajut. Ar fi facut orice ca sa fie din nou impreuna cu printul ei. Ea nu le spusese nimic despre calatoria pe care o facuse la suprafata. mica sirena il puse pe nisip. incat abia putu sa ingaime cateva vorbe. Avea acum la ea o bucata de stofa rupta din haina printului la naufragiu.Nici nu apuca sa spuna "da" ca ii si disparu glasul. cu glasu-i minunat.Nu! striga sirena inotand iute spre el. .Stiu ce vrei. Mica sirena aluneca inapoi in apa. Printul se trezi. Mica sirena inota multa vreme. Chiar atunci trei fete tinere iesira alergand din castelul din apropiere. Dar trebuie sa-mi dai ceva in schimb… si dupa o tacere adauga: Mi-ai da glasul tau minunat? Mica sirena nu statu deloc pe ganduri. usurata ca printul era in afara primejdiei. isi zise ea. dar inima ii era plina de tristete. .Tare as vrea sa-l mai vad pe tanarul acesta chipes. In cele din urma se hotari ca trebuie sa ajunga cumva sa fie cu el. ii aranja parul dandu-i-l peste cap si il saruta usor pe obraz.printul este luat de apa.Mica sirena inota mult pana ajunse la apele intunecate.

Nu ma iubeste!" De cand mica sirena parasise taramul marii. 195 . dar el era acolo. . Printul ii dadu vesminte si o ajuta sa se scoale in picioare.Stiu. cel pe care il tinuse ea in brate. de slabiciune. dar dupa aceea o sa ai cele mai frumoase picioare de pe pamant! Mica sirena lua licoarea si o porni grabita spre suprafata. tanarul chipes pe care-l salvase de la naufragiu. "Crede ca ea l-a salvat! se gandi sirena cu disperare. Cand o s-o bei. Cand se trezi. stand in cumpana o clipa. Ajunse la mal. surorile ei o vizitasera in fiecare zi. departe de cel pe care-l iubea. frumoasa si tacuta. poate o sa fie de acord s-o ajute din nou pe sora noastra. Si pana sa-si dea seama daca vrajitoarea reusise. Nimeni nu stia cine e sau la ce renuntase ca sa aiba acele picioruse delicate. dansa fericita cu printul. O sa te doara. Fat-Frumos.Ia licoarea asta si du-te pe taramul oamenilor. lesina pe nisip. Dar intr-o zi afla ca avea sa se insoare cu o tanara fata care-l gasise pe plaja. dar ea de-abia invata sa mearga. le explica prin gesturi cat de disperata era. Dar amintindu-si cat de nenorocita fusese pe fundul marii. ii spuse vrajitoarea. "Vrajitoarea a spus ca o sa ma doara". Daca o sa-i dam parul nostru lung si frumos. Timpul trecea si mica sirena incerca sa castige iubirea printului. In seara aceea se dadea un bal la castel. raspunse cea mai mare. gandi ea. coada de sirena o sa ti se deprinda de trup. Mica sirena. nu numai ca avea doua picioare frumoase. Neputand sa vorbeasca. .In sfarsit deschizi ochii! spuse el cu blandete. Mi-am facut atatea griji cand te-am gasit fara cunostinta. Acesta era cu ea. printul n-o iubeste.Cele patru sirene surori se dusera la vrajitoare sa-i ceara din nou ajutorul. isi lua inima in dinti si bau licoarea. Haideti sa vorbim cu vrajitoarea. Trebuie s-o ajutam pe draga noastra surioara. Si tare si-ar fi dorit mica sirena sa-i poata spune povestea ei si spera ca el sa-i poata citi macar iubirea in ochi.. N-a fost usor deloc! Printul credea ca o cuprinsese ameteala. langa castelul printului. Mica sirena simti o durere cand coada incepu sa i se desprinda de trup.

- Nu, fetelor, raspunse vrajitoarea. Pastrati-va parul. Nu sunt atat de haina cum ma credeti voi si stiu ce se petrece acolo sus. Surioara voastra cea curajoasa si-a castigat dreptul sa fie fericita. Duce-ti licoarea asta. O sa-si recapete graiul, si iubitul ei print o s-o poata urma in adancurile marii!Nunta printului de pe vasul regal incepuse cand mica sirena bau putin din licoare si incepu sa cante: "Plina de durere Imi simt inima, Uitat e cantecul de sirena Pe care ti l-am soptit la ureche." Printul se intoarse brusc si inima i se umplu de iubire, uitandu-se la mica sirena si ascultandu-i glasul dulce. Sirena canta, povestind tot ce se intamplase din cauza iubirii ce i-o purta printului. - Tu m-ai salvat! spuse printul. Si de atunci cantecul tau a fost mereu cu mine. Noaptea, o sirena mi-l canta in vis. Tu erai! Mica sirena nu-si mai incapea in piele de bucurie si-i intinse printului licoarea. - Bea-o, ii sopti ea. Daca ma iubesti, ai sa renunti la lumea ta asa cum eu am renuntat la glas.Uitandu-se drept in ochii micii sirene, printul lua licoarea si o bau pana la fund. Vino dupa mine in regatul meu, spuse sirena zambind radioasa.Impreuna se scufundara in marea albastra si adanca. Mica sirena nu mai putea de fericire. Ce placere sa inoate din nou si sa fie cu printul ei iubit! Mii de balonase se spargeau la suprafata, spunand adio lumii de deasupra. Tinandu-se de mana, printul si mica sirena inotau impreuna imbatati de fericire, insotiti de baletul pestilor multicolori. - Vezi ce linistita si blanda este viata aici pe fundul marii? exclama sirena razand.Avand inca pe ei minunatele haine de nunta, fericitii miri se dusera la castelul craiului si craiesei de pe fundul marii, urmati de sirene. Mama si tatal sirenei nu mai puteau de bucurie ca li se intorsese fata. Ascultara povestea micii sirene, apoi craiul se intoarse catre tanar. 196

- Fii bine venit! facu el. Iti dorim fericire! Fie ca ai coada de peste sau doua picioare, iubirea este sigurul lucru care conteaza!Craiul marii fu gazda unei nunti mari. Apoi tanara pareche pleca intr-o trasura frumoasa de patru caluti-de-mare. Familia sirenei lua la revedere de la ei si le ura fericire vesnica. Cand trasura porni la drum, izbucnira urarele. Fiecare dintre supusii craiului le facea cu mana si le trimitea sarutari in timp ce trecea pe langa ei. Vedeau si ei frumoasa iubire dintre mica sirena si printul ei. Si cand luna de miere a noii perechi lua sfarsit, printul si mica sirena se intoarsera la castelul de pe fundul marii, unde traira de-a pururea fericiti.

Degetel
A fost odata un padurar care avea o nevasta si sapte copii. Cel mai mare era de zece, si cel mic de sapte ani. Erau foarte saraci si cei sapte copii le ingreunau mult viata. Baietii nu puteau inca sa-si castige singuri bucatica de paine, fiindca timpurile erau tare potrivnice. Baiatul cel mic era tare slabut si din cale-afara de pipernicit. Nu era mai inalt decat degetul cel mic de la mana si de aceea il dadura porecla de Degetel. Bietul baiat era cel mai sfios si cel mai destept dintre toti fratii. Nu-i placea sa trancaneasca, in schimb asculta cu luare-aminte. In acel an, i-a incotit o foame atat de cumplita, incat bietii oameni hotarasera sa scape de copii. padurarul ii spuse nevestei: -Vezi si tu ca nu mai avem cu cei hrani pe copii si nu vreau sa-i vad murind de foame. O sa-i parasesc maine in padure. -Oh! Ai putea face una ca asta? striga nevasta padurarului. In zadar incerca barbatul sa-i arate ca saracia era crunta, ea nu se putea invoi; desi saraca, era mai presus de toate mama. In cele din urma, cazu la invoiala cu barbatul ei si se duse sa se culce varsand lacrimi amare. Degetel auzise tot ce vorbisera parintii, pentru ca nu dormea. Pana la ziua nu se gandi decat la ce 197 Intr-o seara, pe cand copiii dormeau,

avea de facut. Se scula in zori si se duse la marginea unui parau, unde isi umplu buzunarele cu pietricele albe si apoi se intoarse acasa. Degetel nu sufla nici un cuvant fratilor lui. A doua zi, intrand in padurea deasa, padurarul incepu sa taie lemne, in timp ce copiii trebaluiau si ei. Tatal si mama se indepartara incetisor, apoi o rupsera la fuga pe carare. Cand se trezira singuri, copiii, incepura sa-si strige parintii si sa planga cat ii tinea gura. Degetel le spuse: -Nu mai plangeti, fratiorii mei! Tata si mama ne-au lasat aici, dar eu va duc inapoi, acasa. Veniti cu mine! Degetel cunostea bine drumul, pentru ca presarase in cale pietricele albe. Fratii il urmara pe Degetel spre casa. La inceput, copiii nu indraznira sa intre si se pusera sa asculte ce vorbeau parintii. In ziua aceea, acestia castigasera ceva bani. Nevasta padurarului luase carne si pregatise cina. Femeia zise cu durere: -Vai, unde or fi bietii nostri copii? Ce-or fi facand in padure? Poate i-au sfasiat lupii! Nevasta paduralului plangea amarnic: -Vai mie! Unde-or fi copiii mei? Sarmanii mei copii! Ea vorbise atat de tare, incat copiii, care erau in fata usii, strigara intrun glas: -Aici suntem! Femeia alerga se le deschida usa si sarutandu-i le spuse: -Cat sunt de bucuroasa sa va vad din nou, dragii mai copii! Desigur ca sunteti obositi si flamanzi! Copiii se asezara la masa si mancara cu pofta, iar parintii erau cat se poate de bucurosi sa-i revada. Insa bucuria nu a tinut prea mult, parintii fiind din nou coplesiti de tristete: din cauza lipsei banilor, nu-i mai puteau hrani pe copii. Ei s-au gandit sa-i duca din nou in padure. Degetel trase din nou cu ureghea la ce puneau ei la cale. Se scula de zori sa adune pietricele, dar gasi usa incuiata de doua ori. Acum nu mai stia ce-i de facut. Nevasta padurarului dadu fiecarui copil cate o bucatica de paine pentru pranz. Degetel se gandi:"As 198

putea presara firimituri pe unde vom trece" si ascuse bucata de paine in buzunar. Tatal si mama ii calauzira in locul cel mai adanc din padurea cea deasa si intunecoasa si ii parasira pe copii, cat mai departe de casa. Degetel era sigur ca nu-i va fi usor sa gaseasca drumul cu ajutorul firimiturilor de paine pe care le presarase de-a lungul cararii. Dar mare ii fu dezamagirea cand nu mai gasi nici urma de firimituri, fiindca pe toate le ciugulisera pasarelele. Iata-i singuri in padure! Noaptea se apropia. Cu cat inaintau, cu atat se rataceau si se afundau mai adanc in padure. Se pornise un vant aprig si copiii dardaiau de frica. Li se parea ca aud din toate colturile urlete de lupi. Nu indrazneau nici sa vorbeasca, iar ploaia marunta ii udase pana la piele. Degtel se urca in varful unui copac, sa vada de jur-imprejur. Zari hat, departe, o luminita si se indreptara spre ea. Curand ajunsera la casa luminata si batura la poarta. O femeie le deschise si intreba: -Ce doriti dragii mei copii? Degetel raspunse: -Suntem niste copilasi care ne-am ratacit in padure.Femeia le raspunse plangand: -Vai, sarmanii mei, ati nimerit la un capcaun care inghite copii! -Buna doamna, daca nu vreti sa ne lasati sa intram in casa, ne vor sfasia lupii, la noapte, in padure. Mai bine sa ne manance domnul Capcaun. Poate se va indura de noi, daca ne ajutati, ii raspunse Degetel,tremurand tot de spaima. Nevasta capcaunului ii lasa sa intre si se duse sa se incalzeasca langa foc. Deodata se auzira batai in usa. Capcaunul se intorcea acasa. Femeia se grabi sa-i ascunda pe copii sub pat si deschise usa. Capcaunului ii era foame si se aseza la masa. Adulmecand in dreapta si-n stanga, simti miros de carne proaspata. -Aici se petrece ceva necurat, zise el si se ridica de la masa, ducandu-se drept spre pat. A, vei sa ma pacalesti, iata vanat destul ca sa-mi pot ospata prietenii cand vor veni sa ma vada.Si scoase pe copii unul cate unul. Bietii

199

copii ii cerura sa-i crute, dar capcaunul era de-o cruzime fara pereche. Niciodata nu se lasa induiosat. Ii spuse femeii: -Vor fi bucate delicioase, mai cu seama daca-i pregatesti cu un sos bun. Se duse sa ia un cutit mare dar femeia ii striga: -De ce vrei sa faci asta astazi? N-ai timp maine? -Ia taci din gura! raspunse capcaunul. -Mai ai atata carne, urma femeia. Ia te uita, un vitel, doi berbeci si o jumatate de porc! -Ai dreptate! spuse capcaunul. Du-i la culcare. Femeia cea buna la suflet era bucuroasa ca-i scapase pe copii. Capcaunul avea la randu-i sapte fete care-i semanau leit. Nu erau inca foarte inraite, dar ii muscau pe copilasi ca sa le suga sangele. Ele se culcara devreme s-i dormeau toate sapte intr-un pat mare. Fiecare dintre ele purta o coronita de aur pe cap. In odaia aceia se mai afla un pat in care nevasta capcaunului ii culca pe copii. In toiul noptii, Degetel se scula, scoase caciulitele fratilor sai si le puse usurel pe capete copilelor capcaunului, iar coronitele de aur pe capetele fratiorilor sai. Cand capcaunul se destepta, isi lua cutitul cel mare si se urca in camera fiicelor sale. "Ia sa vedem ce fac micii nostri strengari"? isi spuse in sinea lui. Se apropie de patul fetelor, care purtau caciulitele baietilor. -Iata-i ! spuse spuse el, si taie pe loc gatul celor sapte fiice ale sale. Tare multumit de fapta sa, se duse din nou se culce.De indata ce-l auzi sforaind pe capcaun, Degetel isi destepta fratii, le spuse sa se imbrace si sa-l urmeze. Coborara incetisor in gradina si o luara la fuga cat ii tineau piciorele. Dimineata, femeia capcaunului se urca in camera fetelor, pe care le gasi cu capetele taiate. Capcaunul ramase si el uimit de ce i se arata inaintea ochilor si striga plin de manie: -O sa mi-o plateasca nenorocitii! Da-mi repede cizmele cele de sapte poste. O sa pun mana ei! Capcaunul porni pe urmele copiilor care erau departe de casa acestuia. Cand Degetel il zari pe urias pasind de pe un munte pe altul, trecand raurile ca 200

pe niste paraiase, ii ascunse pe fratii sai in scobitura unei stanci. Capcaunul era obosit si vru sa se odihneasca putin. Din intamplare, se culca tocmai pe stanca unde se ascunsera copiii. Inchise ochii si adormi cat ai clipi. Degetel le arata drumul fratilor sai, care se indepartara in fuga spre casa. Apoi Degetel se apropie de capcaun, ii scoase cizmele si se incalta cu ele. Cizmele erau fermecate, marindu-se sau micsorandu-se dupa nevoie. Dupa ce-si puse cizmele de sapte poste, se duse drept la casa capcaunului, unde o gasi pe nevasta lui jelindu-si fetele ucise. -Barbatul dumitale este in mare primejdie, ii zise Degetel. A cazut in mainile unei cete de talhari care au jurat sa-l omoare daca nu le dai tot aurul si argintul pe care-l are. M-a rugat sa vin sa va dau de stire primejdia care-l ameninta. Trebuie sa le duc tot ce aveti, daca nu, va fi ucis de banditi. Chiar capcaunul mi-a dat cizmele de sapte poste. Femeia ii incredinta toate bogatiile capcaunului, pe care Degetel le duse acasa, unde parintii si fratii il intampinara cu mare bucurie.

Frumoasa si bestia
de Jeanne-Marie A fost odata ca niciodata un negustor bogat care avea trei fete. Toti patru ducea o viata indestulata in casa lor de la malul marii. Dar in timp fetele cele mari risipeau banii tatalui sau pe rochii luxoase, mezina, Frumoasa, isi ajuta familia dupa puterile ei, multumindu-se cu haine simple si trebaluind prin casa cat era ziua de lunga. Intr-o zi, fetele auzira cum niste barbati povesteau ca toate vapoarele negustorului pierisera intr-o furtuna cumplita. - Nu i-a mai ramas nimic, spunea unul dintre barbati dand din cap, a ajuns sarac lipit pamantului!

201

Ca sa salveze ce se mai putea salva, negustorul disperat pleca a doua zi la oras. Acolo, ii ruga pe bancheri sa-i imprumute niste bani, dar acestia il refuzara. Necajit, negustorul porni inapoi spre casa. Cu gandul la fetele lui, abia daca-si dadu seama ca incepuse sa ninga. Cand plecase de acasa la bancheri, cele doua fete mai mari ii cerusera sa le aduca de la oras podoabe si rochii scumpe. Frumoasa, in schimb, nu-i ceruse decat un trandafir. Dar cand ninsoarea se inteti si se transforma in viscol, negustorul uita cat era de amarat ca nu le putea indeplini dorinta fetelor si ca isi pierduse toata ziua. Vantul vuia si arunca tombe de zapada in calea calaretului si calului sau. Si tot mergand asa, negustorul se rataci. Dar, pe neasteptate, in cale ii aparu un spiridus, care ii facu semn sa-l urmeze. Apoi, cand negustorul ajunsese deja la capatul puterilor, spiridusul ii striga cu un glas subtirel: - Uite aici! Hai inauntru ca o sa avem grija de tine. Iar negustorul vazu cu uimire cum in fata lui se ridicase un castel imens. Dupa ce-si duse calul in grajd si ii dadu sa manance fan, negustorul intra in castel pe urmele spiridusului. - Hai aici, langa foc, il indemna spiridusul. Cred ca ti-e foarte frig si, de asemenea, foame. Un foc strajnic ardea in camin, iar cand negustorul se apropie de masa, aceasta se si umplu cu tot felul de bucate. - Mananca, ii striga spiridusul, razand pe infundate de uimirea ce i se citea negustorului pe chip. - Iti multumesc din suflet, ii raspunse el, apoi se aseza la masa si manca pe saturate. Satul si topit de caldura, negustorul ostenit adormi la masa. Chiar si spiridusul, incalzit de dogoarea focului, cazu intr-un somn adanc. Iar pe cand dormeau amandoi, o aratare imensa ii urmarea in tacere din balcon. Dimineata, cand se trezi cu forte proaspete, negustorul ii multumi din nou spiridusului pentru ospitalitate.

202

- Trebuie sa ma duc inapoi la fetele mele, ii zise el, amintindu-si amarat cate necazuri avea. Si, trecand pe langa poarta, negustorul privi cu mirare la o tufa de trandafiri inflorita ca prin minune in mijlocul nametilor de zapada. Vazand trandafirii, isi aduse aminte de mica rugaminte a Frumoasei si se intinse sa rupa una din florile acelea fermecatoare. - Nu, striga spiridusul. Dar era prea tarziu. Dintr-o data, in fata ochilor sai se ivi o aratare dintre cele mai fioroase, care striga la el cu un glas tunator: - Asa ma rasplatesti pentru bunatatea mea, furandu-mi din nepretuitii trandafiri? Pentru asta o sa platesti cu viata. - Imi…imi pare rau, baigui negustorul. L-am luat pentru fata mea. - Fata ta? urla bestia. Daca te iubeste cu adevarat, sa vina aici, in locul tau. Dar daca nu te iubeste, ai sa te intorci chiar tu, in decurs de trei luni. Si acum, du-te! Cum nu avea alta scapare, bietul negustor ii promise ca se va intoarce. Apoi, incaleca pe cal si porni spre casa, cu inima coplesita de durere. Dar cand ajunse acasa si ii dadu trandafirul Frumoasei, fericirea ei ii lumina sufletul. - Vai, Frumoaso, ii spuse el mahnit, daca ai sti care e pretul acestui trandafir! Apoi fetele il ascultara uimite cand le povesti de castelul Bestiei si de cumplita porunca. - O sa ma duc eu in locul tau, tata! striga Frumoasa. Decat sa mori pentru mine, mai bine sa fiu prizoniera Bestiei. - Sa nu aud de asa ceva! ii raspunse negustorul. O sa ma intorc acolo cand se vor scurge cele trei luni. Surorile cele mari o privira pe mezina cu mahnrie. Cele trei luni se scursera repede si, in ultima dimineata, Frumoasa, cu pantofi in mana, sa nu faca zgomot, se strecura afara din casa. Puse saua pe calul cel bland al tatalui sau, incaleca si, in tacere, isi lua ramas bun de la cei ai casei care inca dormeau. Stia ca o sa-i fie tare dor de ei, dar ii dadea putere gandul ca o sa-si salveze tatal de la moarte. 203

- Si, cine stie, se incuraja ea, poate ca o sa fac Bestia sa se razgandeasca. Frumoasa merse si merse si ajunse la castelul Bestiei in miez de noapte.Napucase sa intre bine in curte, cand aparu spiridusul: - Bine ai venit, Frumoaso! Hai dupa mine pe aici, o indemna el. Parca ar fi asteptat-o. Frumoasa intra in castel in urma lui. Spiridusul o conduse pe Frumoasa printr-un labirint de coridoare pana la o camera minunata, plina de trandafiri si mobilata frumos. - Asta e dormitorul tau, ii spuse spiridusul. Apoi ii arata o lada plina cu podoabe sclipitoare. Si acesta toate sunt ale tale, ii explica el vesel, apoi disparu pe usa. Frumoasa se plimba prin camera, admira trandafirii, podoabele, mobila dulapul plin cu rochii scumpe. Isi dadu jos hainele simple pe care le purtase pe drum si imbraca o rochie frumoasa. Atunci, aparu din nou spiridusul. - Vai, ce frumoasa esti, murmura el. Cat de mult o sa-i placi stapanului meu! Ia uita-te in oglinda! Dar frumoasa inlemni de groaza. In oglinda, in spatele propriului ei chip, zari cumplita Bestie. Se intoarse sa il priveasca in fata. - Bine ai venit la castelul meu, ii spuse Bestia. Te afli aici de nevoie? - Da, ii raspunse Frumoasa. - Dupa un drum asa de lung, trebuie sa-ti fie foame, zise Bestia cu un glas ragusit. Hai cu mine. Bestia o duse pe Frumoasa pana in salonul unde se afla o masa aranjata pentru o singura persoana. Chiar daca in sinea ei rasuflase usurata ca nu va sta cu Bestia la masa, Frumoasa era impresionata de bunatatea acestei fiinte infricosatoare. Bestia ii ura noapte buna, iar fata ii ramase sa manance. Apoi, privind flacarile din soba, gandurile ii zburara la Bestie si la castelul acesta vrajit. A doua zi, spre seara in timp ce Frumoasa se plimba prin gradina Bestia veni sa stea de vorba cu ea. - Tu ce crezi, sunt urat? o intreba Bestia. - Da, raspunse Frumoasa cu sinceritate. Dar cred ca ai suflet bun. 204

- Si te-ai marita cu mine? o mai intreba Bestia. Infiorata de intrebarea lui neasteptata, Frumoasa ii raspunse: - Nu. Bestia venea zi de zi sa o vada pe Frumoasa si sa stea de vorba cu ea. Se temea tot mai putin de creatura aceea, dar de fiecare data cand o intreba daca ar vrea sa-l ia de barbat, raspunsul ei era acelasi. Intr-o buna zi, Frumoasa privi in oglinda fermecata din dormitor si isi vazu tatal. Tinea in mana un portret al ei si parea tare bolnav. Frumoasa se duse in fuga la Bestie. - Trebuie sa-mi dai drumul! ii striga ea. Te rog, stiu ca ai suflet bun. Tata e bolnav si are nevoie de mine. - Atunci, du-te, rosti cu glas scazut Bestia. Dar promite-mi ca te intorci inainte sa se fi implinit opt zile. - Iti promit, murmura Frumoasa. Frumoasa incaleca pe cal si porni spre casa ca vantul si ca gandul. - Tata! stiga ea, intrand val-vartej in casa. - Frumoaso! Esti vie si nevatamata! spuse tatal, luand-o in brate. Bestia cea groaznica nu ti-a facut nici un rau? - Nu, tata, ii raspunse Frumoasa. E un monstru doar pe afara. Dar are suflet darnic si bland. Si tu ce mai faci? - De acuma, cand stiu ca n-ai patit nimic, o sa-mi fie bine, ii zise tatal zambind fericit. A doua zi, Frumoasa le spuse tatalui si surorilor ei ca o sa se intoarca la castelul Bestiei, asa cum promisese. Dar surorile, individioase pe rochia si podoabele ei scumpe incercara s-o convinga sa nu mai plece. Numai ca Frumoasa astepta clipa cand erau ocupate…Frumoasa isi mangaie calul: - Du-ma ca vantul si ca gandul, il indemna ea. Mi-e teama ca Bestia e pe moarte. A fost bun cu mine si a avut incredere in mine. Acum inteleg ca sub chipul acela urat se ascunde un suflet tare frumos. Si calul porni in galop, ducand-o degraba spre castelul Bestiei. Cand Frumoasa ajunse la castel, Bestia nu-i mai iesi inainte, asa ca ea a inceput sa alerge, strigand infricosata: 205

In aer plutea parca o muzica fermecata.Unde e Bestia mea cea draga? intreba ea. ..Iubirea ta ma face nespus de fericita. la care micuta printesa avu drept nase sapte ursitoare din tara. impodibite cu diamante si 206 . Frumoasa din padurea adormita de While Perrault A fost odata un rege si o regina care nu aveau copii. . Si Frumoasa intelese ca familia ei nu va mai fi niciodata saraca. . unde se dadea un ospat in cinstea ursitoarelor. Cel mai mult ma bucur sa te mai vad o data inainte sa mor. Si.Unde esti? Unde esti? . In cele din urma. curtea toata se lumina ca prin farmec. cat nu se poate spune. . Frumoaso. .Toate bogatiile acestea sunt ale noastre de acum incolo.Vino. raspunse Frumoasa zambind. Si erau tare mahniti. dupa mine! ii raspunse un glas subtirel.Cum sa mori? striga Frumoasa. si anume o furculita si un cutit de aur.Frumoaso. . Bestia inchise ochii. murmura Bestia. Se facu un botez de pomina. Dupa ceremonie. fiecare dintre ele facandu-i cate un dar. Frumoaso. dintr-o data. Te iubesc si vreau sa ma marit cu tine. Iubirea ta a risipit vraja ce ma transformase in bestie. Era spiridusul. regina aduse pe lume o fata.Chiar eu sunt. ii raspunse printul. oaspetii se intoarsera la palatul regelui. in timp ce ei se sorbeau din ochi si se gandeau cate zile fericite ii asteaptau de acum inainte. Frumoasa il privi uimita pe printul cel frumos care aparuse in fata ei. Dinaintea fiecaruia era pus un tacam minunat. zise printul aratand spre castel. Te iubesc. ingenunchind langa el si sarutandu-l pe obraz.

Cea mai tanara ii darui frumusetea. Ea se gandi ca batrana ursitoare putea sa faca un dar suparator micutei printese. Batrana se socoti nedreptatita si mormai cateva amenintari pintre dinti. iata ca se pomenira in incapere cu o ursitoare batrana. E drept ca nu mai pot sa desfac ceea ce i-a fost menit.Ce faci acolo. la capatul carora un tanar fecior de domn va veni si o va destepta. a cincea. s-a intamplat ca tanara printesa sa intalneasca o batrana care torcea. maicuta? o intreba printesa. frumoasa mea copila.rubine. a sasea.Vai. care era in apropierea ei. ea prevesti ca printesa se va intepa in deget cu un fus si ca din asta i se va trage moartea. cum faci? Da-mi si mie fusul o clipa. pe cand regele si regina s-au dus la unul din castelel lor. auzi amenintarea. Pentru a ocoli aceasta nenorocire. aceasta ursitoare se strecura nevazuta dupa o perdea. nestiind cine e fata. care nu fusese poftita fiindca nu mai iesise dintr-un turn vreme de peste cincizeci de ani si o credeau moarta. Cand se ridica de la masa. celelalte ursitoare incepura sa-i imparta daruri printesei. amenintarea pedepsei cu moartea. o rege si tu. si printesa se va intepa intr-un fus. te rog! 207 . dar acesta nu era din aur. . blandetea. a continuat printesa. fetita voastra nu va muri. Intre timp. intelepciunea. . Ea folosea fusul. care aveau lacrimi in ochi. ii raspunse batrana. Una dintre ursitoarela tinere.Veniti-va in fire. va cadea intr-un somn adanc. sa cante ca o privighetoare. . Prevestirea aceasta cumplita ii facu sa se cutremure pe toti cei de fata. care va tine o suta de ani. ce minunat este. regele dadu porunca sa nu se mai foloseasca nimeni de fuse sub. in loc sa moara. Dar deodata rasari din spate perdelei ursitoarea cea tanara si rosti cu glas tare: . dar. sa cante la toate instrumentele muzicale. a doua. Sa fi trecut vreo cincisprezece.Iaca torc. pentru a putea drege raul. Cand veni randul celei batrane. regina. a treia. Regele porunci sa i se dea un tacam. a patra ii ura sa danseze ca nimeni alta. Dupa ce se asezara cu totii la masa. pentru ca porunca regelui nu ajunsese la urechile ei. ca sa ramana cea din urma. saisprezece ani.

Printesa era frumoasa ca lumina zilei. domnisoarele de onoare. respira usor. dar un taran batran il lamuri: 208 . maracini si spini au inconjurat castelul. asa ca iti puteai da seama ca nu murise.Lua fusul. Porunci ca printesa sa fie culcata in cea mai frumoasa odaie din palat. Regele. atunci cand s-a intamplat nenorocirea. bucatari. un fecior de domn. Mai atinse caii si chiar catelusa printesei. De altfel. fete in casa. care se inapoiase. Oamenii dadeau raspunsuri in doi peri. de alt neam decat printesa cea adomita. Ursitoarea pleca de indata si dupa un ceas ajunse la castel. Printul nu mai stia ce sa creada. Cei mai multi povesteau de un capcaun care locuia acolo si inghitea copii. si acesta la mare departare. altii ca acolo isi dadeau intalnire vrajitoarele. vazu turnurile castelului ivindu-se deasupra unei paduri intinse si foarte dese. auzi zarva si isi aminti povestea ursitoarei. Un pitic care purta cizme "de sapte poste" i-a dat de veste. mergand la vanatoare. caci somnul nu-i rapise nici culorile vii ale fetei. La capatul a o suta de ani.Adormira cu toti cat ai clipi. Ea atinse cu bagheta fermecata pe toti care se aflau in castel: guvernantele. ii frecara tamplele. Regele ii iesi in intampinare la scara trasurii si ursitoarea incuviinta toate poruncile date de acesta. Batranica stiga dupa ajutor. caci multi copaci. pe un pat cu broderii din aur si argint. nici culoarea buzelor trandafirii. ofiteri. Nimeni nu s-ar fi incumetat sa patrunda acolo prin padure. nici bujorii din obraji. Porunca nu-si avea rostul. Doar ochii ii avea inchisi. Din tot castelul nu se mai vedea decat varful turnurilor. Rege si regina iesira din castel si dadura porunca celor de afara ca nimeni sa nu se apropie de acel loc. se afla departe de palat. Oamenii venira repede. bantuit de duhuri. dar nimic n-o putea readuce in simtire. O stropira pe printesa cu apa pe fata. Ursitoarea cea buna care ii daruise viata. se intepa in deget si cazu lesinata. unii spuneau ca e un vechi castel. din toate partile.

in care se aflau cavaleri de onoare dormind. Ea spuse: . unde tatal sau il astepta. deoarece nu simteau nevoia. Strabatu multe incaperi ale castelului. printul isi parasi in zori sotia pentru a se intoarce in oras. Avea acum doi 209 . in sfarsit. Patrunse intr-o curte mare si urca o scara. dar maica-sa nu-l crezu. deschizandu-i poteca. dar. cea mai frumoasa din cate au fost vazute. i-a marturisit bucuria si recunostinta sa si a incredintat-o pe printesa ca se indragostise de ea. pana cand va veni un fiu de domn si o va trezi. in sfarsit! O. dar care a fost sortita sa doarma o suta de ani. s-au casatorit si intreaga curte veni sa-i salute.Umbland la vanatoare.Printe. m-am ratacit in padure si m-am adapostit in coliba unui carbunar care mi-a dat sa mananc paine negra si branza. El se avanta singur catre castelul care se zarea acum bine de tot la capatul unei alei. printul meu. Mama a inteles ca era indragostit. Odata cu printesa se desteptase intregul palat. pentru ca printul se ducea zinic la vanatoare. om bland si bun. Oamenii sai nu putura sa-l urmeze. Printul a ascuns casatoria sa mai mult de doi ani. Inainta spre padure si vazu cum copacii cei inalti. dar muzica lor era minunata. In clipa aceea. nefiind cu toti indragostiti. cat de mult m-ai lasat sa te astept! Vrajit de vorbele ei. Tanarul print fu dintr-o data cuprins ca de o vraja si vru s-o vada pe printesa cea frumoasa.. Viorile executara cantece vechi. deoarece copacii si maraciniise adunasera din nou. vraja se destrama si printesa se trezi. ajunse intr-o camera cu totul si cu totul de aur. altii sezand si. Nimeni nu dormea. printul se apropie si se aseza in genunchi langa ea. Pe un pat vazu o printesa de vreo cinsprezece-saisprezece ani. Imediat dupa cina. A doua zi. nu banuia nimic. maracinii si spinii se dadeau in laturi. Tremurand de emotie. Tatal sau. Printul ii istorisi: . simteau ca mor de foame.Ai sosit. unii in picioare. sa tot fie vreo cincizeci de ani de cand l-am auzit pe tata povestind ca in castelul acesta se afla o printesa. Trecura deci in sala oglinzilor unde cinara. fiecare gandindu-se la ce avea de facut .

spuse regina. urca in camera micutei Aurora.Cu neputinta. luand cutitul mare. Cand regele muri. pentru ca o intrecea in frumusete pe sora lui. ca sa-l ascunda alaturi de Aurora. Fetita avea atunci numai patru ani. regele porni la lupta impotriva vecinului sau. doamna! striga bucatarul. Regina incerca sa afle adevarul. El o lasa pe mama sa in fruntea regatului si-i incredinta sotia si copiii. Bucatarul nu se impotrivi. regina-mama isi trimise nora si nepotii la o casa la tara. sotia sa. sosi in capitala. Ii era teama. care avea trei ani. Opt zile mai tarziu.Vreau sa-l mananc la cina pe micul Soare.Iti poruncesc. el incepu sa planga si cutitul ii cazu jos din mana. Se duse in curte sa taie un mielusel si pregati un sos bun. . Pana aici totul mersese bine. El isi dadu public in vileag casatoria. Putin dupa aceea. Fu hotarat sa o pacaleasca pe regina ca si prima data.copii: o fiica pe care o numira Aurora si un fiu caruia ii ziceau Soare. am pofta sa mananc carne proaspata. ca s-o ascunda intr-o odaita din fundul curtii.fiindca ii aducea adeseori bomboane. Il iubea pe bucatar. Il incredinta pe baiat sotiei. imparatul Cantalabute. dar intr-o seara regina cea rea ii spuse din nou bucatarului: 210 . Pe micuta Aurora o lua si o incredinta sotiei lui. De-abia plecat. Vazand-o. Regele o luase in casatorie numai pentru averile ei nenumarate. pa care regina il manca cu mare pofta. Printesa . Apoi pregati o friptura de ied frageda. primita in triumf. dar printul nu indraznea sa-i incredinteze taina sa. La curte se soptea chiar ca abia se abtinea sa nu sara asupra copilasilor daca ii vedea. Bietul om intelese ca nu e de glumit cu o capcauna si. Cateva zile mai tarziu se duse acolo si ii spuse bucatarului intr-o seara: . regina cea rea ii spuse bucatarului: .Maine vreau s-o mananc la masa pe micuta Aurora. Regele urma sa fie in razboi toata vara. . pe care capcauna o gasi delicioasa. pentru a-si satisface oribila pofta. insotita de cei doi copii. printul a ramas stapan in tara. Se duse sa-l caute pe micul Soare. fiindca ea se tragea dintr-un neam de capcauni.

la care nimeni nu se gandea ca s-ar putea intoarce. Ii voi da sa manance o caprioara tanara. dis-de-dimineata. bucatarul se hotari sa-i taie gatul. Furioasa ca a fost pacalita. nu veti muri. Regina manca la cina caprioara cu aceeasi pofta. De data asta nu mai stia cum s-o insele pe regina-mama.As dori s-o mananc pe printesa. ca sa-i arunce in el pe regina si pe copii. A doua zi. raspunse tanara regina. doamna. recunoscu vocea reginei si a copiilor. unde ea isi regasi copiii. in locul dumneavoastra. cand isi facea de lucru prin curtea castelului.Nu. Acum era foarte multumita de cruzimea ei. fara a mai pune la socoteala cei o suta de ani pe care ii petrecuse dormind. totul era gata si calaii tocmai se pregateau sa-i arunce in cazan. la intoarcerea sa. Nimeni nu indraznea sa-i spuna. Trebuie pregatita cu acelasi sos ca si copiii. Se pregatea sa-i spuna tanarului rege. intr-o clipita. porunci sa i se aduca un cazan mare. Voia totusi sa o pregateasca si ii povesti respectos despre porunca primita de la regina-mama. de jivinele respingatoare. Regele se arata nespus de fericit sa-si revada frumoasa sotie si copiii. . Regina tanara avea douazeci de ani. ca lupii mancasera pe tanara regina si pe copii. Ea ii credea morti. . plin cu naparci si broaste raioase. i-am ascuns la mine. ii raspunse bietul bucatar. Pielea ei era alba. Intra cu pumnalul in mana in camera tinerei reginei. Fa ce ti s-a spus! Ma voi duce langa copiii mei pe care i-am iubit atata. intra in curte calare si intreaba ce inseamna acel spectacol infiorator. cand regele. dar mai putin frageda..Indeplineste porunca. dupa cum nici copiii nu va sunt morti. Ca sa-si scape viata . 211 . Si se duse in odaia lui. O voi pacali din nou pe regina. Capcauna se arunca in cazan si fi inghitita. Dar intr-o seara. pe bucatar si pe nevasta acestuia.

albastrele si maci rosii ca focul. una mijlocie si o farfurie mica. Ursuletul. In curand I se facu foame si sete si se simti foarte obosita. In jurul mesei erau asezate trei scaune care pareau foarte comode. Fetita. pot sa ma duc in padure sa-ti culeg un buchet frumos de flori? . nu-si dadu seama ca inaintase prea mult in mijlocul padurii si ca vremea trecuse. la marginea padurii. fetita mea! Dar ai grija. Cum era atat de preocupate de ceea ce facea. ii atrase atentia mama. Mai era acolo un fotoliu mare. unul mijlociu si unul mic. In timp ce ursuletul se juca admiran fluturii care zburau prin aerul proaspat al diminetii.Fetita cu parul de aur si ursii din padure A fost odata o fetita care avea un par auriu si asa de frumos incat toata lumea ii spunea Fetita cu Parul de Aur. deschise usa si intra. Spre norocul ei. ii spuse mamei sale: . Ursul si Ursoaica se uitau cu multa dragoste la jocul fiului lor. Fetita traia cu mama ei intr-o casuta. zari printre copacii din padure o casuta. ce miros imbietor aveau! Farfuriile de pe masa erau de marime diferita: una mare. Era casuta ursilor! Se apropie tiptil de casa. Inauntru zari o masa mare. padurea este adanca si sa-r putea sa te ratacesti. si se uita prin gaura cheii si cum nu vazu pe nimeni. pe fata lor aparand un zambet de incantare. . Pentru ca ii era tare foame se hotara sa guste din mancarea de pe masa. Manca o lingura de orez din prima farfurie.rosti Ursoaica. . Intr-o zi. dar acesta era fierbinte si isi arse limba. incepu sa culeaga flori pentru mama ei: margarete minunate. Vai. cu trei farfurii pline cu orez si miere. intinsa. apoi gusta 212 . O familie de ursi care traia in padure a plecat la plimbare cu fiul lor. cum ajunse in padure.Ce dragut din partea ta.Mamico. care se juca prinzand fluturi cu plasa.Vai ce bine e sa fii copil! . Apoi isi continua drumul prin padure.Si mie mi-ar place sa fiu copil! Rosti Ursul tata. aplecandu-se asupra florilor minunate cu miros imbatator.

spuse Ursoaica cu voce ei blanda. . pana la ultimul bob.Cineva a mancat din farfuria mea. a intrat in dormitor. Si ce sa vezi? Mancarea din farfuria cea mai mica era asa de buna incat manca tot orezul. Apoi ursii au urcat la etaj. Intai se culca in cel mare. Asa ca se hotara sa se aseze pe cel mai mic dintre scaune.Uitati-va. La urma. . Apoi. nuI placu si se ridica din el. . 213 . dar nici acesta nuI placu:avea perina prea moale. dar nici acesta nu I-a fost pe plac pentru ca patura era aspra si o intepa. sopti Ursoica. Pe vremea aceasta. acesta era asa de subred incat se prabusi sub greutatea ei si fata cazu pe podea! Cum era foarte obosita se hotara sa traga un pui de somn.Cineva s-a culcat pe perna mea! . dar in momentul in care se puse pe el. Se culca apoi in patul mijlociu. A urcat la etaj. familia de ursi care locuia in casuta se intorcea de la plimbare. dar pentru ca era prea mare. cineva mi-a mancat mancarea! N-a mai ramas nici o faramitura! a strigat Ursuletul si lacrimi mari incepura sa se rostogoleasca pe obrajorii sai. dar era prea tare si incomod. apoi se aseza pe scaunul mijlociu.Cineva s-a atins de perina mea! striga Ursoaica cu o voce mai blanda. gusta si din ultima farfurie. . Cand ursii au deschis usa de la intrare au simtit pe data ca cineva a umbalt in casa si au inceput sa miroasa toate lucrurile pe rand: . unde a zarit trei paturi: unul mare. unul mijlociu si unul mic.Cineva mi-a rupt scaunelul! striga Ursuletul cu o voce plangareata.din farfuria mijlocie. Fetita se aseza intai in fotoliul cel mare. dar orezul era prea des si in cele din urma. s-a asezat pe scaunul meu! a strigat Ursul-Tata pe o voce groasa.Cineva. intreaga familie s-a apropiat de masa: .Cineva mi-a dat la o parte patura. Ursul-Tata a inceput sa adulmece prin camera si a spus apoi cu vocea sa morocanoasa: . il incerca pe al treilea si acesta era atat de comod si cald incat adormi pe loc.Cineva mi-a folosit lingura! mormai Ursul-Tata cuvocea lui groasa.

Voi purta rochia de catifea rosie. in timp ce surorile ei se lafaiau in camere dichisite. intr-un colt al vetrei.. si din aceasta pricina o poreclisera "Cenusareasa". Tare s-a mai speriat cand I-a zarit pe cei trei ursi aplecati asupra ei! Se scula repede din pat. freca podelele din camerele doamnei si domnisoarelor. o zbughi spre fereastra si se avanta spre padure. se cuibarea in cenusa. in ciuda vesmintelor lor bogate. ce le faceau pe fetele ei si mai nesuferite. Fata era pusa sa roboteasca cat era ziulica de mare. . 214 . Spala vase. Cu toate hainele sale ponisite. Mama vitrega nu putea suferi harurile acestei tinere copile. vestite prin frumusetea lor. care stia de frica nevestei. Cand termina treaba. cu paturi moi si oglinzi in care se vedeau din cap pana in picioare. Cenusareasa de Hans Christian Andersen A fost odata un om bogat. Intr-o buna zi. cu doua fete ce-i semanau leit. pe un brat de paie. Si deatunci incolo. ursii din casuta din padure n-au mai vazut-o niciodata pe Fetita cu Parul de Aur. spuse sora cea mare. Sarmana fata era tare chinuita si nu indraznea sa se planga tatalui ei. Cenusareasa era insutit mai frumoasa decat surorile ei. repede-repede. Barbatul avea la randul lui o fiica ca painea calda. care si-a luat ca nevasta de-a doua o femeie rea si ingamfata. fara sa arunce macar o privire inapoi. dormea in pod. Fetita cu Parul de Aur se trezi brusc la auzul vocilor.Priviti! O fetita doarme in patul meu! striga ursuletul cu o voce surprinsa. fiul regelui puse la cale o mare petrecere la care fura poftite toate fetele frumoase din imparatie ca si surorile Cenusaresei. Incepu sa alerge spre casa cat o tineau picioarele.

spuse Cenusareasa. Fata.Nu-i asa ca ai vrea sa te duci la bal? .. Apoi il atinse cu nuiaua fermecata si il prefacu intr-o caleasca aurita. ti-ar place si tie sa mergi la bal? . In sfarsit. Apoi spuse: Mergi in gradina. ii prefacu. cu o atingere de nuia. Nasa fetei. Era un echipaj de toata frumusetea. Atunci.Cenusareaso. . aduse un dovleac de toata frumusetea..Vai. vazand-o pe Cenusareasa la bal. Astfel surorile incuviintara ca Cenusareasa sa le pieptane. in sase armasari suri. Dupa un timp. zana. care le sfatui cum stia mai bine.De ce plangi? Ce-i cu tine? .as dori atat de mult… Cuvintele nu se mai auzeau printre suspine. vazand-o inlacrimata. 215 . se porni sa verse lacrimi amare. ba chiar se oferi sa le aranjeze pieptanaturile. Se duse apoi la cursa de soareci. care era buna la suflet. alege un dovleac si adu-mi-l.Sa vad daca nu e vreun sobolan in capcana. nasa ei. le ajuta la pieptanat pe cele doua surori. domnisoarelor. mantia tesuta cu flori de aur si colanul de diamante. sosi si seara petrecerii.Ei bine.Vai. da. rabdand de foame in fata oglinzi. . lasandu-i numai coaja. . fusta cea alba. va bateti joc de mine? Acolo nu-i loc pentru una ca mine! . unul dupa altul. lumea s-ar prapadi de ras.As dori atat de mult . unde gasi sase soareci si. Cenusareasa pleca sa-l caute. adauga mezina. Cand le pierdu din ochi. Zana il scobi. care cauta acum un vizitiu. spuse Cenusareasa si suspina din nou.. care nu mancasera timp de doua zile. Surorile plecara si Cenusareasa le urmari cu privirea. te voi ajuta sa te duci.Ai dreptate. Ele o intrebara: . Surorile cerura parerea Cenusaresei.Iar eu. o intreba: . raspunse nasa fetei. daca vei fi o ascultatoare. du-te si vezi.Ai dreptate. o intreba: .

Astfel gatita. dar cum o sa ma duc cu straiele astea vechi si urate? Zana le atinse cu nuiaua fermecata. dar ele nu o recunoscura. alerga in intampinarea ei. nu manca mai nimic.Tare as vrea sa merg si maine la petrecere. ea facu o plecaciune adanca si disparu. la scara calestii. In timp ce o admirau. . In aceeasi clipa batura la usa cele doua surori si Cenusareasa se duse sa le deschida.Ce mult ati zabovit! le spuse ea. 216 . unde se aflau oaspetii. oferidu-i bratul. Zana o intreba pe Cenusareasa: . Cenusareasa promise nasei ca va parasi balul inainte de miezul noptii si pleca fericita. care se urcara in spatele calestii. careia ii multumi zicand: .Du-te in gradina si adu-mi sase soparle din cele pitite dupa stropitoare. se auzea de pretutindeni. Fata se apropie de surorile ei. mai spuse zana fetei. printul. iar nasa o preveni sa nu zaboveasca dupa miezul noptii. Doamnele ii cercetau vesmintele si pieptanatura. Acasa o intalni pe nasa ei. . In timpul ospatului. Cenusareasa se urca in caleasca.Ei bine! Esti gata sa mergi la bal! Esti multumita? . in admiratia tuturor pentru gratia cu care misca.Niciodata n-am vazut o faptura atat de frumoasa si de blanda. Regele insusi sopti reginei: .Da. "E neasemuit de frumoasa". Cenusareasa auzi orologiul batand un sfert de ora inaite de miezul noptii. spunandu-le cuvinte de lauda. Printul stiind de sosirea unei printese. stand cu ochi la ea. pe care nasa le transforma in sase lachei chipesi. cum nu se mai vazusera. iar fiul regelui ii oferi cinstea de a o invita la dans.Fata aduse cursa cu trei sobolani si unul fu pe data prefacut intr-un vizitiu cu mustata faloasa. Cenusareasa aduse cele sase soparle cerute. Ii darui o pereche de conduri din sticla. si pe indata hainele ei se preschimbara in vesminte din aur si argint. si o conduse in marea sala de bal. Dansatorii incremenira si viorile amutira.

dar nu au reusit. dar nu o prinse. cu hainele ponosite si numai cu un condur in picior. Cavalerul care aduse condurul o privi pe Cenusareasa cu luare-aminte si o gasi tare frumoasa. Cenusareasa le ajuta sa se ridice. spunandu-le: . prefacandu-le intro mandrete de straie. Cenusareasa.Printesa a disparut cum a batul miezul noptii si a lasat sa-i cada un condur de sticla. Ea atinse cu nuiaua fermecata zdrentele Cenusaresei. ii spuse una din surori. In aceeasi clipa sosi si nasa fetei. Il incercara mai intai printesele.Va iert din toata inima si va rog sa ma iubiti vesnic. De indata. spuse el si se apropie cu pantoful de piciorul Cenusareasei.Am vazut la bal pe cea mai frumoasa printesa dim lume. uita de povetele nasei ei.Ati vazut-o pe printesa cea frumoasa?Acestea ii raspunsera: .Si mare fu uimirea celor doua surori. de la miezul noptii. care s-au straduit in fel si chip da le intre piciorul in condur. Nimeni nu o cunoaste. cele doua surori. cele doua se dusera din nou la petrecere si Cenusareasa de asemenea. A fost adus apoi celor doua surori. Cand auzi prima bataie a orologiului. cand Cenusareasa scoase dintr-un buzunar un al doilea condur pe care il puse in picior. Printul o urma. cerandu-i iertare pentru toate relele pricinuite. Cateva zile mai tarziu.Am porunca sa incerce toate fetele condurul. apoi ducesele si intreaga curte. pe care fiul regelui l-a cules si l-a privit tot restul petrecerii. si cum fata se distra de minune. batandu-si joc de ea. se ridica si fugi sprintena ca o caprioara. mai spusera surorile. Ajunse acasa fara caleasca. . Cenusareasa le iscodi: . 217 . A doua zi. pe care se potrivi fara nici o greutate. Printul nu se misca de langa ea. recunoscu condurul si intreba: .. Cand surorile se intoarsera de la bal. In graba. mai frumoasa decat intaia data. se intampla sa-i cada un condur din sticla. fara lachei. care le privea. E tare indragostit de printesa cea frumoasa. o recunoscura si se aruncara la picioarele ei .Pot si eu sa incerc? Surorile se pusera pe ras. pe care printul il culese. fiul regelui daduse de stire ca va lua de sotie pe aceea careia i se va potrivi pantoful pe care il gasise. dar in zadar.

si sa nu cumva sa deschideti pana ce nu-ti auzi glasul meu. Iedul cel mare si cu cel mijlociu dau prin bat de obraznici ce erau iara cel mic era harnic si cuminte. zisera iezii. si am sa va spun asa: Trei iezi cucuieti. capra cheama iezii de pe-afara si le zice: . Usa mamei descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze.Auzit-ati ce-am sus eu? . Cand voiu veni eu. Iar ea le primi pe cele doua surori ale sale la palat si le gasi drept soti doi curteni de neam. am sa va dau de stire. ca sa ma cunoasteti. incuieti usa dupa mine. Smoc de flori Pe subsuori.Da. Drob de sare In spinare. Malaies In calcaies. el o lua de sotie.Cenusareasa fu condusa la print. Dar voi.Dragii mamei copilasi! Eu ma duc in padure ca sa mai aduc ceva de-a mancarii. Intr-o zi. 218 . mamuca. Vorba ceea: "Sunt cinci degete la o mana si nu seamana toate unul cu altul". Peste putin timp dupa aceea. Capra cu trei iezi de Ion Creanga Era odata o capra care avea trei iezi. care a fost si mai impresionat de frumusetea ei. Lapte-n tite. ascultati unul de altul. .

Malaies In calcaies.chiar cumatrul caprei.Sa n-ai nici o grija.. "Bun! zise el in gandul sau. cu lacrimi in ochi. vorbit ramane. Noi suntem o data baieti. . Usa mamei descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze. ci-i mai subtire si mai frumos! Lupul. cu fuga! .Saracutul de mine! zise cel mic. Apoi capra iese si se duce in treaba ei. cand vorbea capra cu dansii. glasul ei nu-i asa de gros si ragusit. . si mai ramaneti cu bine! . tragea cu urechea la paretele din dosul casei.. si Dumnezeu sa-ti ajute ca sa te intoarne cu bine si sa ne-aduci demancare. apucara cu gura inainte cei mai mari. apoi veniti sa va sarute mama! Dumnezeu sa va apere de cele rele. Iar iezii inchid usa dupa dansa si trag zavorul. zise cel mai mare.Ia! baieti.. mamuca.Hai! deschideti cu fuga. Lapte-n tite. halal sa-mi fie! Stiu ca i-as carnosi si ias jumuli!" Cum zice.Mergi sanatoasa. Un dusman de lup . dragii mamei. Dar vorba veche: "Paretii au urechi si ferestile ochi". care de mult pandea vreme cu prilej ca sa pape iezii. Drob de sare In spinare. si ce-am vorbit o data. si incepe: Trei iezi cucuieti. si vine la usa. sariti si deschideti usa. acu mi-e timpul. mamuca.s-apoi stiti care? . De iar impinge pacatul sa-mi deschida usa. . ca vine mama cu demancare. Smoc de flori Pe subsuori.Daca-i asa. Sa nu cumva sa faceti pozna sa deschideti. ca-i vai de noi! Asta nu-i mamuca. Ia. zise cel mic. si cum vine. Eu o cunosc de pe glas. auzind 219 .Pot sa am nadejde in voi? .

sa traga. incepu iar: Trei iezi cucuieti.. Ia. da! nu spun eu bine? zise cel mare.Ei. de cand a ajuns coada sa fie cap. zicand: . ce sa vada? S-apoi mai are cand vede?. pentru a-si subtia glasul. Ascultati-ma si pe mine! Poate mai de-apoi a veni cineva s-a zice: Deschideti usa. sarmana! Asemene cel mijlociu. vedeti. sprijinit cu picioarele de prichiciu si cu nasul de funigine. hat! pe ied de gat. . zise iarasi cel mare. nu-i mamuca! D-apoi cine-i daca nu-i ea?! Ca doar si eu am urechi! Ma duc sa-i deschid.. se iteste pe dincolo. s-apoi. sarmana? . caci lupului ii scaparau ochii si-i sfaraia gatlejul de flamand ce era.. Eu.. tace ca pestele si tremura ca varga de frica. daca ma potrivesc eu voua? Nu-i mamuca..in sfarsit. ori am auzit mai multe glasuri? Dar ce Dumnezeu?! Parc-au intrat in pamant.. Ca vine matusa! S-atunci voi trebuie numaidecat sa deschideti? D-apoi nu stiti ca matusa-i moarta de cand lupii albi si s-a facut oale si ulcioare.. unul. Unde sa fie. n-am de coasa.. nici doua. de-atuncie rau in lume. sa nu traga? .. tustiu! iute sub un chersin. dar nici acasa.. ca mare minune-i si asta!.Badica! badica! zise iarasi cel mic. ii tine mult si bine pe mamuca afara. se duse la un ferar si puse sa-i ascute limba si dintii. iaca!.... da-i sanatoasa!.. nici una. Mamei usa descuieti!.. Cand. Insa cel mare se da dupa usa si .ia sa mai odihnesc oleaca aste batranete! 220 . . de-ti parea ca nici pe-o masea n-are ce pune. Atunci mezinul se vara iute in horn si.Nu stiu. Apoi se linge frumusel pe bot si incepe a se invarti prin casa cu neastampar..aceste. parerea m-a amagit. Fuga-i rusinoasa. se-nghemuieste acolo cum poate. dar pace buna! iezii nu-s nicairi! . Daca te-i potrivi tu acestora.Ma!.. Si. intorcandu-se. tace ca pamantul si-i tremura carnea pe dansul de fica.. Dar frica-i din raiu. trage zavorul.. ii rateaza capul pe loc si-l mananca asa de iute si cu asa pofta. ma duc sa deschid.Apoi.. unde sa fie? Se iteste el pe colo.

Si cand s-a pus pe chersin. ghidi! ghidi! ghidus ce esti! Aici mi-ai fost? Ia vina-ncoace la nanaselul. ca sa faca si mai mult in ciuda caprei. in feresti. Vorba ceea: "Ca toata pasarea pe limba ei piere".. Si cum venea.. ori cumaptrul a stranutat. iaca si capra venea cat putea. Apoi incepe a se scarmana de cap si-a plange cu amar dupa fratiorii sai. s-apoi iese si-si cauta de drum. . doar a mai gasi ceva. nanasule! . de ti se parea ca radeau pe urma unge toti paretii cu sange. baieti. cu dintii ranjiti. lupul nu i-ar fi mancat! Si biata mama nu stie de asta mare urgie ce-a venit pe capul ei! Si boceste el si boceste pana il apuca lesin! Dar ce era sa le faca? Vina nu era a lui. caci iedul cel cuminte tacea molcum in horn.il pastea pacatul si-l manca spinarea. si se pune pe chersin. sa nu taca? .Apoi se indoaie de sele cam cu greu. isi pune in gand una: asaza cele doua capete cu dintiii ranjiti in feresti. Atunci iedul de sub chersin. dragi! Cum asteapta ei cu bucurie si-mi rad inainte cand ma vad! Baietii mamei. insfaca iedul de urechi si-l flocaieste si-l jumuleste si pe acela de-i merg petecele!.Dragutii mei fratiori! De nu s-ar fi induplecat.. .Sa-ti fie de bine. Cum a iesit dusmanul din casa. Fumusei si cucuieti! 221 . nu stiu cum s-au facut..A!. ca ori chersinul a crapat.. sa te pupe el! Apoi ridica chersinul binisor. Pe urma se mai invarte cat se mai invarte prin casa. incarcata cu de-a mancarii si gafuind. saracutul! .. ideul cel mic se da iute jos din horn si incuie usa bine. Cand jalea el asa. cum tace pestele in bors la foc. si ce-au cautat pe nas le-a dat. Daca vede lupul si vede ca nu mai gaseste nimic. cat de colo vede cele doua capete. dar nu gaseste nimic.Dragii mamucutei.

Dar cand s-apropie bine. Usa mamei descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze. Dar mai pe urma. si-a mai venit putin in fire s-a intrebat: . Atunci iedul mezin .. Si ce era nu era a bine!. .. o cuprinde spaima si ramane incremenita!..Si?. 222 . Drob de sare In spinare... Malaies In calcaies. Lapte-n tite. mamuca? Ia. mamuca. crezand ca parerea o insala. holband ochii lung prin casa... si cum ajunge.care acum era si cel dintai si cel de pe urma . ce sa vada? Un fior rece ca gheata ii trece prin vine. si ochii i se painjinesc.. n-a trecut tocmai mult si iaca cineva s-aude batand la usa si spunand: Trei iezi cucuieti.Da' ce-a fost aici. uite ce am patit noi! Mare foc si potop au cazut pe capul nostru! Capra atunci. cum poate.Bucuria caprei nu era proasta. copile? . cum te-ai dus d-ta de-acasa. Mamei usa descuieti.Ce sa fie. Apoi s-arunca in bratele mane-sa si cu lacrimi de sange incepe a-i spune: . Smoc de flori Pe subsuori.Mamuca. Ea insa tot merge pan' la usa. si incepe: Trei iezi cucuieti.. picioarele i se taie.sare iute si-i deschide usa. imbarbatandu-se.. un tremur o cuprinde in tot trupul.

fuga la usa sa deschida. cum sa dreaga si ce sa-i faca? "Aha! ia.Atunci. Si de-atunci cauta si ea vreme cu prilej ca sa faca pe obraz cumatru-sau. . cumatrul lup. Se pune ea pe ganduri si sta in cumpene. acolo-i nadejdea caprei. mamuca.. dragul mamei! "Ca pana la Dumnezeu.S-atunci?..S-atunci?.. se da cu nepasare dupa usa si trage zavorul!. cumatre. si frate-meu cel mijociu sub chersin. Sapoi tine tu minte. copile. ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii in plug? Apoi. Aproape de casa ei era o groapa adanca. zise ea in gandul sau. .. da' nici cruce sa-ti faci!" . ce-ti spun eu: ca de i-a mai da lui nasul sa mai miroase pe-aici. . Ei.Of. Tricalosul si mangositul! Inca se ranjea la mine cateodata si-mi facea cu maseaua. of! Mai bine taci si lasa-l in plata lui Dumnezeu! Ca stii ca este o vorba: "Nici pe dracul sa-l vezi.. eu m-am varat iute in horn. ca l-oiu invata eu! Daca ma vede ca-s o vaduva sarmana si c-o casa de copii. taci. sfintii iti ieu sufletul". mama! Cum vezi. Numai tu.. natang si neastamparat cum il stii. apoi las'!. acu i-am gasit leacul.Cine? Cumatrul meu? El? Care s-a jurat pe parul sau ca nu mi-a sparie copilasii nicioadata? .. sa nu cumva sa te rasufli cuiva.Si frate-meu cel mare.. grozavie mare! Nanasul nostru si prietenul d-tale. se si arata in prag! .. apoi trebuie sa-si bata joc de casa mea? si pe voi sa va puie la pastrama? Nici o fapta fara plata.. apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sarit peste garduri niciodata de cand sunt.. iara cel mare. tine minte ca ai sa-i scoti fara coarne! .. Taci! Ca i-oiu face eu cumatrului una de si-a musca labele!". dupa cum iti spun. i-a umplut de sparieti! . ca sa prinda el de veste.Atunci. 223 .Ba nu..Ei las'. .Apoi da.

Bucuros. si pe-o tiharaie da cu crucea peste lup. prefacanduse ca plange.Ia.Apoi de-acum. ci-i cum vre Cel-desus. De aceea am facut si eu un praznic.Buna sa-ti fie inima. cumatre. da. 224 . . cumatro! Da' ce vant te-a abatut pe-aici? . sa sa arda focul mocnit. Apoi capra porneste inainte plangand. nu-i cum vrem noi. si am gasit de cuviinta sa te poftesc si pe d-ta.Doamne.. de-acu sa-ncepe fapta: Hai la treaba. peste frunzari toarna tarana si peste tarana asterne o rogojina. Dupa asta asaza o leasa de nuiele numai intinata si niste frunzari peste dansa. dupa puterea mea. pana ce da de-o prapastie grozava si intunecoasa. Ia.. . ca sa ma mai mangai. cumatre. . draga cumatra. cumatre. .Te cred. pune poalelen brau. Apoi umple groapa cu jaratic si cu lemne putregaoioase. Face ea sarmale. atata focul si s-apuca de facut bucate. de li-am plans de mila! Numai vaduva sa nu mai fie cineva! . cumatre. face plachie.. ori sa spun.Da' nu mai spune. Merge ea cat merge prin codru. Doamne! zise capra suspinand.Ca ce fel. face alivenci. s-au dus catra Domnul. ca nu-i de chip!. isi sufleca manicele. Pe urma lasa bucatele la foc sa fearba si se duce prin padure sa caute pe cumatru-sau si sa-l pofteasca la praznic. nu stiu cine-a fost pe la mine pe-acasa in lipsa mea. mititeii. i-a ucis si i-a crampotit. si datoria ne face sa le cautam de suflet.Buna vremea. ca lupul ti-a dat de lucru! Si asa zicand. face pasca cu smantana si cu oua si fel de fel de bucate. ori sa nu mai spun. dar mai bucuros eram cand m-ai fi chemat la nunta.La cada cu dubala.. ca stiu ca mi-a facut-o buna! . cum ti-i voia? Ia. a gasit iezii singurei. Apoi face un scauies de ceara anume pentru lup.. De ce ti-e mai drag in lume tocmai de-aceea n-ai parte.. Ei. cumatre lup. cumatrita. ca totuna mi-e. cumatra! . d-apoi. cumatrita draga? .. si lupul dupa dansa.

ca-ai mancat! Cu capra ti-ai pus in card? Capra ti-a venit de hac! . nici mai bine.Ba nu. cand ar sti omul ce-ar pati. si gogalt. lupe. stii. cumatra. scoate-ma. ajung panacasa la cumatra! . sa-l invete cojocaria.. din una-n alta. sa treaca focul printr-insii. cole. dinainte s-ar pazi. ma parlesc. cumatra. numai sa fie bine fripti. ce ti-ar fi? D-apoi asa?.. Oare nu cumva nenea Martin a dat raita pe la d-ta pe-acasa? Ca mi-aduc aminte ca acu ca lam intalnit odata prin zmeuris. gogalt. Nu-ti face si d-ta atata inima rea.Apoi da. ard de tot..Cumatra. ca-mi arde inima-n mine! . ..Apoi da. nu-i vorba. . ca odata avem sa mergem cu totii acolo.Apoi. ca pentru cumaatru. daca i-ar fi luat Dumnezeu. cumatra. mie insa-mi plac si de isti mai batani. zise ea lund scauiesul si punandu-l deasupra groapei cu pricina. nici mai rau. Dar sarmanii gagalici. sezi cole si sa ospatezi oleaca din aceea ce ne-a dat Dumnezeu! Rastoarna apoi sarmalele in strachina si i le pune dinainte. Si din vorba-n vorba. buf! cade fara sine in groapa cu jaratic. . si leasa de pe groapa nu era bine sprijinita. si mi-a spus ca dac-ai vrea d-ta sa-i dai un baiet. caci scauiesul de ceara s-a topit.Asa este. cumatra. Atunci lupul nostru incepe a manca halpov. de cruzi s-au mai dus! . cumatra. cumatre. cumatre. ca bune sarmale ai mai facut! Si cum ospata el.Ei. ei! Acum scoate. . nu ma lasa! 225 . c-asa mi-a ars si mie inima dupa iezisorii mei! Lui Dumnezeu ii plac pui de cei mai tineri.Dumnezeu sa ierte pe cei raposati. . gogalt. Doamne! Oiu face si eu ca prostul. .Ia poftim. cumatre. ii mergeu sarmalele inregi pe gat. se vede ca si lui Dumnezeu ii plac tot puisori de cei mai tineri.Valeu.Doamne. mor.. talpele mele! Ma rog.

pana-l omorara de tot. l-a ajuns din urma Iepurele. oameni buni. cand mi te-ai jurat pe parul tau? Si bine mi-ai mancat iezisorii! . si-ndata dupa aceea am incalecat iute pe-o sea s-am venit de v-am spus povestea asa. cumatra! ma rog. s-am mai incalecat pe-o roata si v-am spus jitia toata. ca bine-o mai plesnisi dinioare cu cuvinte din scriptura! Dupa aceasta. cumatre. Si eram si eu acolo de fata. si nu-ti mai face atata osanda cu mine! . in groapa.. veselindu-se impreuna. cumatre. capra si cu iedul au luat o capita de fan s-au aruncat-o peste dansul. un betisor. Pana acasa drumul fiind lung merg si discuta. Si auzind caprele din vecinatate de una ca aceasta.. de-a curmezisul drumului.Arzi. si pagubasa sa fie. o mare si gogonata minciuna! Betisorul nazdravan de Vladimir Suteev Ariciul mergea spre casa.Moarte pentru moarte. Apoi. si unde n-am mai incalecat si pe-o capsuna si v-am spus. In doi drumul este de doua ori mai scurt. Luat cu vorba.. napadira asupra lui si-i mai trantira in cap cu bolovani si cu ce-au apucat. da' si de cumatru-sau lupul pagubasa a ramas. ca mult par imi trebuia de la tine ca sa-l afum! Tiaduci aminte. Si asa s-a pagubit sarmana capra si de cei doi iezi. Deodata. tare le-au mai parut bine! Si s-au adunat cu toatele la priveghiu si unde nu s-au asternut pe mancate si pe baute. Pe drum. 226 . scoate-ma. Iepurele nu-l vazuse si se impiedica de el. arsura pentru arsura. mai sa cada. ca sa se mai potoleasca focul. mori. si au pornit impreuna. la urma urmelor.Ma ustura inima-n mine. ca nici viu nu esti bun! De-abie i-a mai trece baietului istuia de spariet. dihanie rautacioasa si spurcata.

Iepurele n-a zis nimic.Ah. .. Cap . Acum. Cand au ajuns pe loc uscat. Este un betisor nazdravan. Cap .Iti multumesc. a infipt betisorul in mijlocul rauletului si dintr-un slt -.. Iepurele sare din musuroi in musuroi. ce te tot tarasti acolo? Probabil. alaturi de Iepure. Ariciul s-a catarat pe musuroi.Bravo tie. N-au mers mult si s-au trezit la o mlastina. si-a luat avant. Dar n-a apucat Iepurele sa termine ce-avea de spus.s-a suparat Iepurele si a lovit betisorul cu piciorul.. n-ai cum sa ajungi cu el aici! Ariciul n-a zis nimic. l-a pus pe umar si a alergat sa-l ajunga din urma pe Iepure.Tine-te de betisor! Cat poti de tare! Iepurele s-a prins de betisor. Au pornit mai departe.Tepos. tu!.m-a ajutat betisorul cel nazdravan -.a explicat Ariciul.Asta nu-i un betisor oarecare . ca m-ai salvat! 227 . betisorul tau.Hei. . deci stii sa sari! . ca a alunecat de pe un musuroi si s-a dus in smarc. Ariciul merge in spatesi cu betisorul incearca tot drumul..acum va incepe sa-nghita apa si se va ineca. Iepurele ii zice ariciului: . Ariciul s-a incordat din toate puterile si l-a tras din mlastina pe prietenul sau. iepurele s-a mirat: . cat mai aproape de Iepure. Vazand la Arici betisorul. Au mers mai departe pana ce au ajuns la un raulet.Eu nu stiu nicidecum sa sar -. pana la urechi. De mirare.iata-l pe celalalt mal. s-a dat putin inapoi.Tepos. Iepurele a ramas cu gura cascata: . Dintr-un salt Iepurele a sarit pe malul celalalt si a inceput sa strige: . arunca betisorul. ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.saritor.Hei.peste toate .a spus Ariciul. Ariciule. Dar Ariciul a ridicat betisorul. aruncand-ul cat colo. doar a forait inciudat. si-i striga: .. -.

S-a gandit Ariciul din nou cu folos. Iepurasului i se face frica. pe pamant. mai intunecoasa.Stai in picioare langa copac.Ajutor.Bravo.Stai! Iepurele si Ariciul s-au oprit.Ce s-au mai bucurat tatal si mama lui! Zburau in jurul Iepurelui si Ariciului ciripind: . un Puisor. Ariciul a asezat Puisorul pe capatul betisorului. nestiind ce sa faca.Cu tine. Urecheatule. iar parintii sai se roteau in zbor. . . Puisorul a mai ciripit odta si a sarit drept in cuib. Ariciule! Bine gandit! -Asta-i buna! Nu eu.greu sa ajungi la el. nici Ariciul. dar pe tine. intunecate. a ridicat cat a putut betisorul. cu fata spre el . Dar o mana de ajutor trbuie sa dea. Dar Ariciul nu se lasa: merge inainte si cu betisoeul da crengile la o parte.ciripeau ei.ridicator. ajutor! .. n-am nici o treaba. Iepurele a facut precum i s-a spus. chear la marginea unei paduri mari. ci betisorul cel nazdravan -. am sa te infulec cu blana cu tot! Iepurasul a inceput sa tremure de frica.Multumim.Lupul isi linge botul.Dar deodata. Ariciule. cu atat padurea este mai deasa. Cu cat inainteaza. Cazuse din cuib si tipa jalnic. Au intrat in padure . Cuibul era foarte sus . esti tepos.a poruncit el Iepurelui. pe deasupra lui. au vazut jos. A inchis 228 . s-a facut alb ca varul si nu se mai putea clinti din loc. s-a urcat pe umerii Iepurelui. Au mers mai departe si. de dupa un copac.Asta-i buna! Nu eu. multumim. clantane din dinti si zice: . de parca picioarele i-ar fi infipte in pamant.din necaz bun salvator. ajungand chear aproape de cuib. ci betisorul cel nazdravan . multumim! Iepurele ii spuse Ariciului: . le sare in fata un lup. le inchide calea si maraie: .in sus . nici Iepurele nu stiau sa se catare in copac.

nazdravan m-a ajutat si de aceasta data. unde de multa vreme il asteptau Iepuroaica si Iepurasii.tine-te de betisorul meu. ci betisorul nazdravan . dar bietul Iepure a ramas in urma.asta . S-a prins Iepurele de betisor. Asa l-a dus Ariciul pe Iepure pana acasa.in ..Ariciul inainteaza.Adevarat ai grait: important nu este betisorul.Se bucura cu totii de revedere. mai sa se prabuseasca de oboseala.Fugea de-i sfaraiau calcaiele. . Au trecut prin padure si au iesit la drum deschis. Dar drumul era greu.Iti multumesc. n-as fi ajuns s-ami mai vad casa.si a facut semn spre frunte . dar nazdravania lui . poate ti-o mai fi de folos.Nu eu.Iti daruiesc tie acest betisor.Si Iepurelui i s-a parut ca-i ieste parca mai usor sa mearga.ochii . fara sa se uite in urma sa. sprijinindu-se in betisor. Ariciule.dusman. si. .Ehei.Nu-i nimic . iar Iepurele ii spune Ariciului: .acum o sa-l infulece lupul.a zis Ariciul..tau. iar Ariciul il trage dupa el. pe-aci ti-e drumul. .Dar ce-o sa faci tu fara betisorul .fermecat? . . dar Iepurele nu mai poate sa mearga. m-ai salvat si din gura Luoului! .ce loveste .Nici o grija . Si au pornit mai departe. . tot in urcus. a facut un salt inapoi.a raspuns Ariciul. Lupul a urlat de durere. Iepureleinsa s-a impotrivit: . ci mintea luminata si sufletul bun! 229 .dar nazdravania lui uite unde este! Acum Iepurele a inteles totul: ..Uite .Rade Ariciul si ii raspunde: .Numai Ariciul nu s-a pierdut cu firea: a apucat zdravan betisorul si din toate puterile l-a lovit pe lup pe spinare.Pana acasa nu mai este mult.zice el Aeiciului . daca n-ar fi fost betisorul tau fermecat.. a raspuns Ariciul.oricand se poate gasi un betisor.betisorul .

Marginile acestuia erau intesate cu rafturi si dulapuri. Necajita. cand observa o usa mititica. pline de carti. Iepurele nu se mai vedea nicaieri. Dar cheia se gasea inca pe masa si fetita intelese ca nu mai avea nici o cale de a ajunge la ea. Scapase teafara si. iar ea se afla acum intr-o sala lunga si joasa.Alice in Tara Minunilor de Charles Lutwidge Dodgson Intr-o dupa-amiaza fierbinte de vara. se opri pe o gramada de frunze. zari o cheie aurie asezata pe o masa de sticla. Incerca cheia la toate usile si tocmai se pregatea sa se dea batuta. Descoperi ca se pravalea in aceea ce parea a fi un put nespus de adanc. la poalele unui copac. vazu trecand un iepuras alb. dar bautura avea un gust atat de delicios. In cutiuta era o prajitura pe care era scris. Iar cand incerca s-o descuie. Parca intru la apa. Intr-o clipa. fara sa se intrebe nici un moment cum Dumnezeu avea sa mai iasa deacolo. Alice manca 230 . Dar. Si. Alice alerga dupa el si il vazu facand un salt si disparand intr-o scorbura uriasa. . in spatele unei perdele. Alice era acum inalta doar de-o schioapa.Ce ciudat ma simt! spuse ea. Alice il urma. Lua o inghititura. spre bucuria ei. vazu o gradina minunata cu flori viu colorate. scose un ceas din buzunar. cu litere din zahar: "MANANCA-MA". pe masa aparu o sticluta. Chipul i se insenina la gandul ca va incapea pe usita.Alice izbuti sa potriveasca cheia in usita. Alice puse cheia la loc pe masa de sticla. Deodata. Iepurasul se opri. usita se deschise. Alice se plictisea sezand impreuna cu sora sa la umbra unui copac. intr-adevar. spre mirarea ei. Privind prin deschizatura mare cat pentru o pisica. In cele din urma. uitandu-se in jur. se uita la el si porni grabit mai departe. incat Alice o sorbi pe toata. iar Alice cadea destul de incet ca sa se uite la ele in trecere. Arzand de curiozitate. lampi si borcane. pe a carei eticheta erau scrise cuvintele: "BEAMA". asa si era. Dar nu trecu mult timp si Alice descoperi sub masa o cutiuta.

spuse Alice. formand o baltoaca mare in jurul ei.Of. In cele din urma iesira cu totii la mal. i se potrivea perfect. Incercand sa faca putina conversatie. spuse Alice si incepu sa planga. Iepurele Alb reaparu. aceasta se aglomarase cu tot felul de creaturi care cazusera in ea. . Marcara traseul si toti o luara la goana. Alice ridica o manusa si o puse in mana. ba incepu sa tremure de frica.Cred ca cea mai buna metoda sa ne incalzim este sa ne luam la intrecere. uitand ca cele mai multe dintre ele se temeau de pisici. si curand Alice si Soarecele putura sa stea in picioare. uzi leoarca si nefericiti. Dar soarecelui nu-i placea defel ce auzea. dadu peste un soarece care cazuse si el in apa.Acum n-o sa mai incap pe usa cea mica. plus altele cateva. Alice fu declarata invingatoare. si un evantai. In timp ce Alice si Soarecele continuau sa inoate prin balta. Soricelule. Dintr-o data. o Rata si o Broasca Testoasa. Spre uimirea ei. murmurand: 231 . Iepurele scapa manusile si evantaiul si o rupse la fuga.Pesemne ca iar am intrat la apa. Alice le vorbi despre draga ei Dinah.Vai. . . pana se uscara de-a binelea. Murmura: . incat ajunse cu capul in tavan. Alice aluneca-pleosc! si se trezi pana la barbie in balta de lacrimi pe care le varsase pe cand era mare. care cum se pricepu. Rugata sa tina o cuvantare. Alice auzi lipaitul unor picioruse. iar Pasarea Dodo ii inmana solemn un degetar drept premiu.prajitura si simti cum creste. Si toate o luara la fuga. Apa incepu sa scada. Dinah. Atunci Pasarea Dodo spuse: . Iar lacrimile se adunara. Timp de o clipa. tu stii cum se iese din baltoaca asta? il intreba. Crescu atat de inalta. Ducesa! Daca mai intarzii s-a zis cu mine! Zarind-o pe Alice. Din nebagare de seama. din piele fina. tinand in maini o pereche de manusi albe. dar apoi Iepurile se intoarse. Intorcandu-si ochi in jur. un Elefant si o Girafa. Alice ramase singura in acest loc atat de ciudat. Alice ii povesti Soarecelui despre pisica ei.

Si curand ajunse destul de mica pentru a putea iesi pe usa.Of. Alice isi vantura mana prin aer si atunci o puzderie de pietricele se repezira asupra ferestrei. incepu sa descreasca.Poate daca beau din ea. proptita zdravan in piciorul ei. Dar cand vazu mana ei uriasa iesind pe geam. Iepurele scoase un strigat. Spre mirarea lui Alice. Creatura o privi somnoroasa. inainte sa fi ajuns la jumatatea sticlei. murmura Alice.Pesemne ca-si inchipuie ca sunt menajera lui.. pentru ca continua sa creasca. azvarlite de Iepure. . Era prea mare ca sa mai poata iesi pe usa si. ea gasi si sticluta. si-i striga: . Manca iute una si.Mary Ann. Si acestea ajunsese la o casuta dragalasa si ingrijita. "As vrea sa cresc pana la inaltimea mea obisnuita si sa mai gasesc odata gradina aceea minunata". spuse ea. care sedea pe o ciuperca si tragea dintr-o narghilea. isi spuse ea. blanita si mustatile mele! Unde le-oi fi pierdut oare? Apoi o observa pe Alice. Alice o rupse la goana in directia pe care i-o aratase. isi scoase o mana pe geam si picioarele prin casa scarii. unde gasi o Soparla. se trezi cu capul in tavan.Ma poti ajuta sa cresc pana la inaltimea mea obisnuita? o intreba ea pe Omida. unde gasi manusile si evantaiul pe o masuta de langa fereastra. da fuga acasa si adu-mi manusile si evantaiul! Speriata si nedumerita. ma va face sa cresc din nou. M-am plictisit sa fiu atat de mica. Intra si se repezi la etaj. Tot pe masuta. Se intalni cu o omida colorata in albastru si galben. Alice o lua la fuga cat o tinea picioarele. inca ametita de lovitura pe care i-o arsese cand isi vanturase mana prin aer. Apoi. Alice auzi pe Iepure strigang la Mary Ann sa-i deschida usa. Si. . daca le gasesc. ce sa vazi. 232 . pietricelele se preschimbara in prajiturele. Ducesa! Of. . Dar ar trebui sa-i duc totusi lucrurile.

pe care se afla o scrisoare si spuse. lasand-o pe Alice sa mediteze in fata ciupercii. . intra. Palarierul ii spuse ca.O parte a ciupercii te va face mai inalta. un Peste Valet se apropie in goana de usa deschisa de o Broasca Valet. . pentru ei era totdeauna vremea ceaiului si niciodata vremea de culcare sau vremea cinei. Holul dadea intr-o bucatarie. cealalta parte te face mai mica. spuse aceasta somnoroasa. Alice batu la usa. Apoi Alice dadu peste Iepurile de Martie si peste Palarier. in timp ce gatul ii era lung ca un sarpe. .Pentru Ducesa. Iar la stanga.Eu sunt Pisica din Cheshire. lua o imbucatura din cealalta jumatate de ciuperca si ciuguli din ea pana ajunse la inaltimea ei obisnuita. cu un zambet pe fata. cu un Harciog adormit intre ei. isi spuse Alice. Aerul incarcat de piper era de nesuportat pentru Alice. spuse Omida.La dreapta sta un Palarier.. care nu stiu cum sa iasa mai repede. Mare ii fu mirarea lui Alice cand constata ca pisica sedea acum pe creanga unui copac. Trecu printr-o usa taiata intrun copac si se trezi din nou in sala cea lunga. ca simti cum creste. Apoi se indeparta tarandu-se alene. Abia ce muscase putin. O invitatie de la Regina.Ce fel de oameni locuiesc aici? intreba Alice. la un joc de crochet. care isi luau ceaiul la o masa intinsa sub un copac. "Trebuie sa fie Ducesa despre care vorbea Iepurele". Lua cheia de pe masuta de sticla 233 . Apoi Alice rataci printr-o padure pana ce ajunse la o casuta. Alice porni mai departe. Iute. Sub ochii ei. O bucatareasa amesteca intr-o oala care umplea aerul cu nori de piper. Pestele Valet scoase la iveala o tava. dar pentru ca nu-i deschise nimeni. in urma unui decret al Reginei de Inima Rosie. raspunse Pisica. un Iepure de Martie. Speriata. Nu peste multa vreme. Curioasa. unde o zari pe Ducesa care sedea pe un scaunel si zgaltaia din toate puterile un prunc. Rupse o bucatica dintr-o margine si o alta bucatica din marginea cealalta si se hotari sa incerce mai intai bucatica din mana dreapta. Amandoi sunt nebuni. descoperi ca ajunsese cu capul deasupra varfurilor copacilor. iar o pisica mare dormea deasupra caminului. .

Uimita. deschise usita si patrunse in gradina minunata. . Toata lumea se repezi in sala de judecata. . Majestatea voastra.Nici nu-ti inchipui cat de mult ma bucur sa te revad.Regina nu poate suferi trandafirii albi. unde Juvete in lanturi statea in fata Regelui si a Reginei. Ciocanele erau de fapt flamingi.Deloc. Regina tipa: . Va rog sa dati verdictul! Pe neasteptate.Juvetele de Inima Rosie a furat tarta Reginei. jocul era destul de greu. sarind cu atata graba.Atunci. Chiar atunci se auzi in departare un strigat: "incepe procesul!". . Vazand-o ca nu joaca. raspunse Alice. . Vazand-o pe Alice. Apoi. Privind scena. in sfarsit. hai sa jucam crochet! stiga Regina. Ducesa o cuprinse cu bratul. incat nici nu mai are rost sa mai jucam. .Ce faceti aici? ii intreba. Ca de nu. . va tai tuturor capetele! Alice nu-si mai gasea ciocanul si bila.… sigur ca o sa castige. Ducesa si Iepurele Alb intrara si ei in jocul de crochet. trona in mijlocul salii. Alice! .La locurile voastre striga Regina.Prostii! . . scriind preocupati pe tablitele lor. spuse Ducesa. asezata pe o masa. 234 .Aici! tipa Alice. spuse un gradinar. bilele erau arici. Pentru Alice.si ciuguli din ciuperca pana ajunse inalta de-o schioapa. ca rasturna boxa cu jurati. dar mai apoi se indrepta de spate si zise: . In spatele ei sedeau juratii.Chem martorul urmator! striga ascutit Iepurele. spuse Regele catre jurati.Si cum iti place Regina? intreba Iepurele. . Alice simti cum incepe sa creasca iar.Dar. protesta Alice. iar ariciul a luat-o la sanatoasa. E atat de… Dar o zari pe Regina care tragea cu urechea si continua: . Alice vazu cum gradinarii dadeau peste trandafirii albi cu vopsea rosie. iar portile erau soldatii care faceau podul. Alice simti ca i se face foame. flamingoul meu a zburat.Taiati-i capul! . Alice incepu sa planga. O tarta mare.

care crescuse de-acum la inaltimea ei obisnuita. cu buzele rosii ca sangele si cu parul negru ca abanosul. Dupa multi ani. Noi nu putem admira schimbarea anotimpurilor si nimic nu ne modifica obiceiurile. spuse ea. vai. " Ah. Si. .Taiati-i capul! zbiera Regina. ". Intr-o zi de iarna. Si iata dorinta i se implini: regina nascu o fetita intocmai cum o visase. Alice se trezi la poalele copacului. din vremuri de demult.. iar cateva picaturi de sange inrosira zapada de pe pervazul ferestrei. Numai ca.Ce vis curios am avut. intr-o buna zi. Dar mai bine s-o iau de la inceput. E o munca anevoioasa care ne tine in intunericul din strafundul pamantului ceasuri indelungate in fiecare zi a anului. deas avea o fetita cu pielea alba ca zapada. . Numai ca. incercand sa le indeparteze. Dintr-o data. biata regina se stinse din viata dupa ce isi vazu fetita. isi zise ea. iar Alice se porni sa tipe.. regele isi lua o noua sotie. 235 .. o regina frumoasa si inteleapta. Alba ca zapada si cei sapte pitici de Fratii Grimm De cand ne stim. Nu sunteti decat un pachet de carti de joc! Auzind acestea. Alice ii povesti minunatele ei aventuri in Tara Minunilor. fratii mei si cu mine muncim in adancul muntilor pentru a aduce de acolo la lumina aur si nestemate. ...Cui ii pasa de voi? Spuse Alice. tot pachetul acela de carti de joc se arunca asupra ei. ii raspunse sora ei.Trebuie sa mi-l povestesti pe tot la ceai. Avea in iatacul ei o oglinda fermecata careia ii cerea mereu sfatul. Noua regina era tare trufasa si nu era multumita ca este doar frumoasa: voia sa fie cea mai frumoasa.. care statea la fereastra si broda. in timp ce-si beau ceaiul.. se intepa cu acul. pe care o boteza Alba ca Zapada. alaturi de sora ei...

Pe drumul de intoarcere. fara sa se mai uite in urma. tu esti cea mai frumoasa din lume! Multumita. Alba ca Zapada se pierdu in padure. . sa-mi aduci dovada inima ei! porunci ea. Alba ca Zapada crestea si se facea pe zi ce trece mai frumoasa si mai inteleapta. Vanatorul cobora in livada unde Alba ca Zapada culegea mere.Alba ca Zapada. mai bine fugi! . pe care o aseza intr-un sipetel. iata inima Albei ca Zapada. pe cand regina isi intreba oglinda: . . alergand cat o tineau picioarele. vazand chipul dragalas si nevinovat al printesei.Porunca era sa-ti iau viata! Numai ca eu nu pot face una ca asta! Fugi si nu te mai intoarce niciodata la castel! Alba ca zapada si cei sapte pitici Atunci. vanatorul prinse o caprioara. Porunca ti-a fost indeplinita. trufasa regina isi vedea mai apoi de treburile ei.Oglinda.Oglinda. dar porunca reginei? . spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Aceasta ii raspunse: . spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Si in fiecare zi. Dadu porunca sa i se infatiseze unul dintre vanatori: .Maria Ta. du-o in padure si omoar-o! Si ca sa te cred ca ai omorat-o. . eu iti sunt credincioasa.Ia-o cu tine pe Alba ca Zapada.Alba ca zapada si cei sapte pitici In fiecare zi se admira indelung in oglinda si o intreba: . Cu aceasta in mana se infatisa reginei. Trebuie sa-i dai ascultare reginei.Printesa. Urmeaza-ma! Cand sa-si scoata pumnalul. 236 . dar Alba ca Zapada este cea mai frumoasa. vanatorul fu cuprins de mila. In vremea asta. nu te insel niciodata: esti foarte frumoasa. oglinjoara mea. Regina cea rea fu cuprinsa de furie. am primit porunca sa te iau cu mine la padure. oglinjoara mea. oglinda ii raspundea: . Si iata intr-o buna zi.Regina.Regina. o dobora si-i lua inima.Bine.

Punand mana pe o matura. .. Caci vreau sa fiu cea mai frumoasa din lume.Si eu! . dar ce mica este! Cine poate locui acolo? In vremea asta. .Ce frumoasa este! Oare unde se duce asa de una singura? Si iata ca Alba ca Zapada zari printre copaci acoperisul unei casute. . adormi pe un patuc.Alba ca Zapada! Asadar vanatorul n-a ucis-o! Daca asa stau lucrurile. Cum nimeni nu-i raspunse.Si eu! . eu iti sunt credincioasa. .Cu totul de acord! . dupa ce am trudit din greu in maruntaiele pamantului. regina cea rea isi intreba oglinda: . musca dintr-o painita si bau dintr-un ulcior cu lapte. Alba ca Zapada se apuca de treaba: matura praful din toate ungherele.E adevarat! 237 .Sunt de aceeasi parere! . La sfarsitul zilei. " Ce mic e totul aici! se mira ea. cuprinsa de oboseala. Infometata.Oglinda.Alba ca Zapada rataci multa vreme prin padure. apasa clanta si intra.Ce casa draguta! exclama ea cu incantare. spala si orandui totul. nu te insel niciodata: esti foarte frumoasa. Si ce vraiste in casuta asta! O sa fac eu curatenie! " se hotara ea. Cand termina. spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Iar oglinda ii raspundea: .. oglinjoara mea. dar tot Alba ca Zapada este cea mai frumoasa. o sa ma ocup eu insami de treaba asta. la castel.Regina. .Ah! Ce bine e din nou acasa! Tot ce imi doresc e sa mananc si sa dorm. Vietuitoarele padurii o urmareau curioase. cei sase frati ai mei si cu mine ne-am intors acasa. Alba ca Zapada batu la usa casutei din padure. Si i-o arata pe Alba ca Zapada in fata casutei din padure.

Totul e curat luna! Cineva a facut curatenie aici! In camera de culcare am dat de o fetiscana adormita intr-un patuc. .Sst! O s-o trezesti. iar noi i-am zis: .. Cu infatisarea ei schimbata.O. 238 .Oh! Usa e intredeschisa! A intrat cineva in casa! Alba ca zapada si cei sapte pitici Cam speriati... .... O s-o ispitesc pe prostuta aceea cu fleacurile astea. cu palaria asta urata si cu salul mancat de molii. Doar casa arata parca altfel decat o stiam.. Nimeni. Alba ca Zapada ne-a spus povestea ei. regina cea rea ajunse in padure. .. . iar parul ii era negru ca abanosul.Ce frumoasa e! Dar si ce inalta! .Oh! Ce mititei sunteti! glasui Alba ca Zapada deschizandu-si ochii. iar tu te afli la noi acasa. regina cea rea punea la cale o rezbunare cumplita. Cine sunteti? .Si inca cum! ..Nu vrei sa ramai aici la noi? O sa te ocupi de gospodarie in timp ce noi vom cobora in mina. Din cele ce le plac fetelor. nimeni nu ma va recunoaste. In vremea asta.Da. Tu ai facut curatenie in casa? .Deloc! Acum o sa putem petrece! Muzica! Dupa ce am dantuit si ne-am distrat bine. Caci regina luase cu ea tot soiul de podoabe.Cine sa fie? N-am mai vazut-o pana acum! . eu. am impins usa.Sunt de nerecunoscut! Intr-adevar. va multumesc! Sunteti buni la inima si milosi! A doua zi dimineata. precum zapada.Noi suntem cei sapte pitici. Avea pielea foarte alba. sper ca nu v-ati suparat. am plecat catre mina mult mai veseli decat de obicei. la casa piticilor. . . la castel.

iar babuta asta pare tare sarmana! " .Dezleaga-i repede cingatoarea! Iute! . cingatori! Cine vrea piepteni frumosi? Ziua buna. se gandi Alba ca Zapada..Adu un pahar cu apa! Poftim.Dar ce se intampla? Ce faci? Da-i drumul! Convinsa ca a terminat cu Alba ca Zapada si profitand de inghesuiala.. .. Si iarasi lua calea padurii. increzatoare.. spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Insa oglinda. nesuferita de regina disparu. o sa te simti mai bine. strangea mereu. .. ce frumoase sunt. oglinjoara mea.Bine te-am gasit..Oglinda. fata mea. Ia priveste cingatorile astea frumoase. A doua zi se deghiza din nou intr-o femeie batrana si zdrentaroasa si isi puse o masca pe ochi. regina isi intreba iarasi oglinda: . Insa regina strangea. Si proptindu-se bine.De vanzare! Piepteni. asa-zisa negustoreasa incepu sa traga de sireturile cingatorii. si stranse. nu te insel niciodata: esti foarte frumoasa. Tocmai atunci ne-am intors si noi de la mina. si stranse! Biata Alba ca Zapada incerca sa strige: . dar tot Alba ca Zapada este cea mai frumoasa. Nici nu musca bine din mar ca si 239 . .Incearc-o pe asta. te ajut eu sa-i strangi sireturile.. nu-si mai aminti de sfaturile noastre si intinse mana catre frumosul fruct otravit. trebuie s-o spunem. . ca si in alte dati. Reintoarsa la castel. eu iti sunt credincioasa.Poftim. Regina fu cuprinsa de o furie neagra. fata frumoasa! N-ai vrea sa cumperi niste mere? " Oh. Alba ca Zapada. Care-ti place? Caci.. Alba ca Zapada ii deschise deja usa casutei..Regina...Ajutor! Nu mai pot respira! Ma sufoc. Apoi lua un mar frumos si rosu la culoare pe care il inmuie in otrava si il aseza peste alte mere intr-un cosulet. bea. fara sa stea pe ganduri. gusta din marul asta frumos ca sa te convingi cat este de bun. ii raspundse: .

ducandu-se la vanatoare. regina se napusti la oglinda ei fermecata fara sa-si scoata mai intai straiele de cersatoare. piticii.Regina. Nici nu le venea sa creada ca Alba ca Zapada cea buna si frumoasa nu mai traia! . Ingrozita. Vazand-o pe Alba ca Zapada odihnind in sicriul de cristal.Cu siguranta i-a facut rau Albei ca Zapada! Cand ne auzi vocile.In sfarsit! Acum eu sunt cea mai frumoasa! Apoi se grabi s-o ia din loc. spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Insa oglinda ii raspundse: . eu iti sunt credincioasa. regina isi zvarli cosuletul cu mere si o lua la sanatoasa cat putu de repede. si era cu adevarat lipsita de viata. intr-o buna zi.Alba ca Zapada voastra nu mai e! ne-a mai strigat ea cu rautate inainte de a se face nevazuta prin padure. Toata viata am jelit-o. . . alaturi de vietuitoarele padurii.Oglinda. atat de 240 . Pentru noi piticii era tare greu sa ne tinem dupa ea. daramite s-o mai si prindem. nu te insel niciodata: esti foarte frumoasa. Dar. Noi. astfel ca oricine s-o poata admira. Alba ca Zapada nu mai poate fi cea mai frumoasa. Otrava fuse tare puternica. Ce pustie avea sa fie casa fara ea! Dar iata ca. am incercat zadarnic s-o readucem la viata pe Alba ca Zapada. de acum inainte. incat nu ne-am putut hotara s-o ingropam. in vreme ce micile animale ale padurii se apropiau intristate. In zori am asezat-o intr-un sicriu de cristal.cazu si ramase nemiscata. regina isi smulse masca si scoase un tipat: oglinda ii arata un chip hidos si zbarcit si asa avea sa ramana pe veci. chipul iti va fi la fel de had cum ti-e inima. un tanar print trecu pe acolo. Era atat de frumoasa. Regina cea rea incepu sa rada: . Statea intinsa pe jos. pe varf de munte.Baba asta urata si rea e desigur regina! . Sigura de victorie. oglinjoara mea. acolo unde cazuse.

printul o readuse la viata. o cuprinse in brate.frumoasa incat parea ca doarme. Numai ca de data asta eram tare fericiti pentru ea! Totul e bine cand se termina cu bine.Atunci asculta-ma cu atentie! Tot ceea ce ai de facut e sa ma ajuti sa cautam o lampa veche.Cat despre noi piticii. nu esti cumva baiatul croitorului Mustafa? Ai vrea sa castigi cateva rupii? . De atunci nu ne saturam niciodata sa ne amintim de povestea ei si s-o istorisim tuturor. obrajii i se imbujorara. Kerr Traia odata in tara sultanului un baiat pe nume Aladin. se intalni cu dervisul. Intr-o zi.Ridicati capacul. . nu se mai putu dezlipi de locul acela.Vrei sa fi printesa mea? Imparatia mea te asteapta. este atat de frumoasa!. El se adresa lui Aladin: . Dervisul purta o pelerina de matase si un turban mandru pe cap." Aladin si lampa fermecata P. Cand il vazu pe print. miscarea facu sa cada din gatul printesei bucatica de mar otravit. . Pe data Alba ca Zapada deschise ochii. Alba ca Zapada era vie. . raspunse Aladin.. am ramas iarasi fara Alba ca Zapada. as vrea s-o vad mai de aproape.Mai baiete.. 241 . Si atunci. I-am istorisit toata povestea..Cum sa nu domnule! Fac orice munca ca sa castig cativa banuti. .. B.. Cu mare delicatete. El era tare sarac si-si petrecea timpul hoinarind din loc in loc si jucandu-se. chipul printului se lumina de un zambet. pe cand se juca cu prietenii in piata din centrul orasului. zise el atunci..

Era atat de preocupat de joaca sa. . indreptandu-se spre un loc parasit. Incepu sa i se faca frig si chiar in momentul in care isi freca 242 . tare veche si ruginita. . Inainte de a patrunde in grota. placa de piatra se ridica si bloca iesirea din grota. . il ruga Aladin pe dervis. .Aladin grabeste-te sa-mi aduci lampa! Baiatul se uita in jurul lui si gasi o lampa cu ulei. sa ies de aici. La rostirea acestor cuvinte. domnule.Ajuta-ma. In timp ce dervisul rostea formula magica. Dervisul il asepta afara si il tot grabea: . . Aladin incepu sa dea inapoi inspaimantat. Tu esti singurul om care poti sa mi-o aduci. si ii striga dervisului: .Asa sa fie. de ce tocmai lampa aceasta veche si ruginita iti trebuie? Sunt aici atatea alte minunatii!… "Poate o fi fermecata?…" se gandi in sinea sa Aladin. Apuca lampa si se indrepta spre iesire. te rog. Mie nu-mi trebuie decat lampa. dar apoi isi dadu seama ca totul era in zadar si ca nimeni nu-l putea auzi. Aladin facu in tocmai si incepu sa coboare treptele. Aladin se opri pe marginea lacului si incepu sa se joace aruncand pietre in apa. Vei gasi acolo o multime de bijuterii. Aladin si lampa fermecata La auzul acestei voci poruncitoare. si incepu sa strige catva timp. Aladin urma pe dervis in afara orasului. sa pieri odata cu ea! Il ameninta dervisul si incepu sa bolboroseasca formule magice. incat nici nu baga de seama ca dervisul rostise formula magica si ca usa grotei se deschise. Aladin ramase in intuneric. dervisul ii dadu lui Aladin un inel care sa-l fereasca de toate relele. Dervisul il striga pe Aladin si ii ceru sa coboare in grota.Daca nu-mi dai lampa. Intrarea din fata grotei era acoperita cu o placa de piatra si putea fi data la o parte doar daca se rostea formula magica.Da-mi lampa! Ii porunci dervisul.Domnule. poti sa le iei pe toate.Lampa aceasta este ascunsa intr-o grota cu alte giuvaieruri.Mai intai dami lampa obraznicule! Striga dervisul.

si vreau sa ma duc pe un taram indepartat impreuna cu printesa si cu acest palat! 243 . Apoi i se adresa lui Aladin astfel: .Cumpar felinare vechi si dau in schimb felinare noi! Striga el. Aladin o zari in piata publica pe Iasmina. Intr-o frumoasa dimineta. Ochii ii ardeau in orbite si tinea mainile incrucisate pe piept. schimba iutevechea lampa cu una noua si aratoasa. eu sunt noul tau stapan! Striga dervisul.As vrea sa ma duc acasa rosti Aladin.mainile cu disperare. Ii povesti mamei sale intamplarea ciudata prin care trecuse iar aceasta in timp ce il asculta pe baiat incepu sa curete lampa prafuita.Eu sunt spiridusul aceste lampi si de azi incepand te voi servi pe tine. Spiridusul nu zise nimic. prea frumoasa fata a sultanului. pe cand printesa se gasea singura acasa. aceasta le satisfacea toate dorintele.Eu sunt spiritul acestui si voi satisface dorinta celui care il poarta. Iti astept ordinele! . Astept ordinele tale! De atunci. Cine credeti ca era negustorul? Era chiar dervisul cel rau! Aladin si lampa fermecata Acesta. dar in calipa urmatoare Aladin se gasi acasa cu felinarul in mana si cu inelul pe deget. Din acel moment si Aladin si Iasmina se mutara in palatul daruit de spiridus. Anii au trecut si Aladin se facu un tanar chipes. Printesa era asa de frumoasa ca lui Aladin ii cazu draga de indata ce o vazu. ce puse mana pe lampa se ivi spiridusul: . Aladin si mama sa nu au mai dus lipsa de nimic.Spiridusule. In timp ce lustruia lampa aceasta incepu sa fumege si din fum incepu sa se ridice un gnom. un negustor batran batu la usa palatului: .Eu sunt spiridusul lampii si de azi incepand tu esti stapanul meu. . Cine vrea sa faca schimb cu mine? Iasmina care nu stia de secretul lui Aladin. . Intr-o zi. Ori de cate ori se adresau lampii. din inelul pe care il primise de la dervis iesi un spiridus. Si sultanului ii fu pe plac tanarul asa ca ii dadu binecuvantarea tinerei perechi.

Cand se intoarse dervisul.Du-ma la iubita mea. ce se gandi. sultanul incepu sa-i curga lacrimile de bucurie. langa scumpa sa sotie. Greuceanu de Petre Ispirescu A fost un imparat si se numea imparatul Rosu. Tramise deci oameni prin toate tarile si ravase prin orase. Aladin se trezi in bucataria dervisului. . Despre dervisul cel rau nu amai auzit nimeni niciodata. imparatul insa se tinu de cuvant. Auzind si el de fagaduinta imparateasca.Greuceanu Multi voinici se potricalisera semetindu-se cu usurinta ca va scoate la capat o asemenea insarcinare.Scumpa mea pune praful acesta in ceaiul dervisului o ruga Aladin pe sotia sa. in zilele lui. ca numai isi lua inima in 244 . acela sa stie ca i se va taia capul. se afla un viteaz pre nume Greuceanu. iar Aladin si Iasmina au trait in pace si fericire pana la adanci batranete.Cand Aladin ajunse acasa vazu ca palatul si printesa disparusera. hat in sus. ii ceru el inelului. vezi ca nu toate mustele fac miere. Pe vremea aceea. da din colt in colt si nu stia de unde s-o inceapa si unde s-o sfarseasca. bau ceaiul si in cateva secunde dormea dus. niste zmei furasera soarele si luna de pe cer. Cat ai zice peste. iar poporul ii sarbatori asa cum se cuvine. acela va lua pe fiie-sa de nevasta si inca jumatate din imparatia lui. ca sa dea de stire tuturor ca oricine se va gasi sa scoata soarele si luna de la zmei. iara cine va umbla si nu va izbandi nimic. . S-a uitat in jur neajutorat si apoi si-a amintit de inel. ce se razgandi. La vederea lor. El era foarte mahnit ca. si cand la treaba. nu pot trai fara ea. Aladin lua lampa si il ruga pe spiridus sa-i duca acasa. care tocmai pregatea ceaiul. hat in jos. cat se poate de repede.

ca mai de folos i-ar fi lui sa aiba doi supusi mai mult. incat si imparatul crezu ca pe nedrept ar fi sa omoare pe acei oameni. ajunge la curtea imparateasca. El isi puse nadejdea in intamplarea aceasta si isi zise: "imi voi incerca norocul. grai cu cuvintele lui mieroase cele urmatoare: . asa cuvinte bune si dulci scoase si atata mestesug puse in vorbirea sa. Aceasta izbanda o lua drept semn bun. nfatisandu-se la imparatul. ceea ce si facura. Multumira lui Greuceanu din toata inima si ii fagaduira ca toata viata lor se vor ruga lui Dumnezeu pentru dansul ca sa mearga din izbanda in izbanda. incumetandu-se pe ajutorul lui Dumnezeu si pe voinicia sa. Nu mai putura oamenii de bucurie cand auzira ca Greuceanu a maglisit pe imparatul pana intr-atata. incat le mai veni nitica inima. marite doamne. cuget a ma duce intru cautarea acestor talhari de zmei. Dar fiimi milostiv si mana de ajutor.dinti. si stiu ca cu moarte au murit. doar-doar va da Dumnezeu sa ajungem a putea pedepsi pe acei blestemati de zmei. sanatate buna! Ma voi duce de unde am venit. sa traiesti intru multi ani pe luminatul scaunul acestei imparatii. incat l-a facut sa-i ierte. poftorindu-si unele ca acestea. niciodata nu strica cineva sa faca o incercare". ca era si mester la cuvant Greuceanu nostru. si pleca si el la imparatul sa se inchine cu slujba. si mi-ar fi voia sa-mi incerc si eu norocul. dara Greuceanu ii mangaie cu niste vorbe asa de dulci. pentru nesocotita lor indrazneala. bietii oameni. Si astfel. atatea ii povesti. Multi voinici s-au legat catre maria ta sa scoata de la zmei soarele si luna pe care le-a hrapit de pe cer. si Greuceanu.Marite doamne. De voi izbuti sa induplec pe imparatul a ierta pe acesti oameni de la moarte. aide. pentru ca fugisera de la o batalie ce o avusese imparatul acesta cu niste gadine. mergand a doua oara la imparatul. ma voi incumeta sa ma insarcinez si cu cealalta treaba. Ei erau tristi. Asta sa fie in norocul meu. aide. iara de nu. si ca mai mare va fi vaza lui in lume de s-ar arata milostiv catre popor. Pe drum se intalni cu doi oameni pe cari slujitorii imparatesti ii ducea la imparatul ca sa-i taie. 245 . si eu. fiindca n-au putut sa-si indeplineasca legamintele ce au facut catre maria ta.

si preste cateva zile si pleca. Greuceanu si frate-sau o luara la drum. iara cand basmalele vor fi rupte in mijloc. Poruncile mele voi sa fie una pentru toata imparatia mea. si plansera ca niste copii. si aceasta nu pentru altceva. umbland mai multa vreme in sec. cu care era frate de cruce. era si nazdravan. Si. fiindca aceasta insemneaza ca a murit". nici o cirta din hotararea mea. se intoarse la locul de despartire si. dupa ce se imbratisara. Acest faur. aici se oprira. isi impartira cate o basma si se intelesera zicand: "Atunci cand basmalele vor fi rupte pe margini. marite imparate. fiind cel mai mare mester de pe pamant. care s-ar intoarce mai intai si va gasi cutitul ruginit sa nu mai astepte pe cellalt. Vazand statornica hotarare a imparatului si dreptatea celor vorovite de dansul. si apoi se despartira. sa se stie ca unul din ei este pierit". Greuceanu lua cu dansul si pe fratele sau si merse. dupa ce se odihnira cateva zile si mai planuira ceea ce era de facut. Mai nainte d-a se desparti. gasind cutitul curat. ca sa scape cu fata curata din aceasta intreprindere. chiar de as sti ca voi pieri. Apoi Greuceanu apuca la dreapta si frate-sau la stanga. Se invoira.. si mai lunga. pana ce ajunse la Faurul-pamantului. tot nu ma voi lasa pana nu voi duce la capat bun sarcina ce imi iau de buna-voia mea. apoi porunci sa arza cusnita ziua si noaptea si sa tina chipul acesta fara curmare in foc. Indata dupa plecarea Greuceanului. pana ce li se facu calea cruci.Dragul meu Greucene. Aici se oprira si poposira. Iara Greuceanu si frate-sau mersera cale lunga. ci numai si numai pentru ca voiesc sa fiu drept. la mine partinire nu este scris. nu pot sa schimb nici o iota. Fratele Greuceanului. Mai infipse si un cutit in pamant si zisera: "Acela din noi. departata. sa mai traga nadejde unul de altul ca se vor mai intalni. se asezara pe iarba si facura o gustarica din merindele ce mai aveau. se puse a-l astepta acolo cu 246 .Fie. Trei zile si trei nopti au stat inchisi intr-o camara Greuceanu cu Faurul-pamantului si se sfatuira. Greuceanu cuvanta cu glas voinicesc: . Faurul-pamantului se apuca si facu chipul lui Greuceanu numai si numai din fier. merse. dupa ce puse la cale tot ce gasi ca e bine sa faca. raspunse imparatul. merse cale lunga.

Fata cea mica zise: . Greuceanu zbura si se puse pe un pom care era tocmai in fata caselor. stia acum ca zmeii se dusesera la vanat in Codru Verde si aveau sa se intoarca unul de cu seara. Daca ajunse aici. in sabii sa ne taiem. Aduse si Greuceanu pe zmeu 247 . Se apropiara unul de altul si se luara la tranta. ci mai mult seamana a fi ochii lui Greuceanu cel de aur. Ochii ei nu seamana a de pasare. ca vazuse soarele si luna la locul lor pe cer.Maiculita si surioara.bucurie. ca zmeul cel mai mic se intorcea si. se intoarse repede si chema pe muma-sa si pe sora-sa cea mica. dar si pe acela c-o lovitura il voi culca la pamant. Iara Greuceanu se duse. Greuceanu numaidecat se dete iarasi de trei ori preste cap si se facu o musca si intra in camara zmeilor. Pana acuma ne-a fost si noua! D-aici inainte numai Dumnezeu sasi faca mila de noi si d-ai nostri. Pasamite aveau zmeii cunostinta de vitejia lui Greuceanu. Dara zmeul. .Vino. altul la miezul noptii si tartorul cel mare despre ziua. maniindu-se. auzind. din cele ce auzise. Cum se vede treaba. Greuceanu. ajungand calul la marginea podului. Apoi intrara catestrele zmeoaicele in casa si se pusera la sfat. Greuceanu se dete de trei ori peste cap si se facu un porumbel. uitandu-se.Ba in lupta. iesind fata de zmeu cea mare si. ca e mai dreapta. iata mare. pasarea asta gingasa nu mi se pare ogurlie pentru casa noastra.Ah. unde sforai o data si sari inapoi de sapte pasi. ca sa vina sa vaza minunea. sau in lupta sa ne luptam. asezate unde-si intarcase dracul copiii. Aduse zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana in genuchi. numai de Greuceanu de Aur. zise: . Atunci. se duse pe o poteca care-l scoase tocmai la casele zmeilor. Asteptand Greuceanu acolo. Facandu-se porumbel. zmeule viteaz. Acolo se ascunse intr-o crapatura de grinda de la tavanul casei si asculta la sfatul lor. iesi afara si se duse pe drumul ce ducea la Codru Verde si acolo se ascunse subt un pod. Vezi ca el ascultase nazdravaniile ce-l invatase Faurul-pamantului. iesi pe pod si striga: . manca-o-ar lupii carnea calului! Pe lumea asta nu mi-e frica de nimeni. Dupa ce lua in cap tot ce auzi.

si ostenira. si inca si pe acesta numai sa-l iau la ochi cu sageata si il voi culca la pamant. si cand ajunse la capul podului. iesind si Greuceanu de sub pod. Iesind de sub pod. si vazandu-l. corbule. apoi Greuceanu stranse o data pe zmeu. Apoi. de-i parai oasele. Dara Greuceanu. Si unde mi-aduse. Zise si Greuceanu: 248 .Corbule. in sabii sa ne taiem. se puse sa se odihneasca. ii zise: . unde mi-aduse si el pe zmeu o data. veni si fratele cel mare al zmeului. ori in lupta sa ne luptam. apoi se luara la lupta: se zguduiau unul pre altul de se cutremura pamantul. El zise ca si frate-sau. in puterea noptii. zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana la brau. venea tat-al zmeilor. bagand de seama ce are de gand zmeul. si unde racni: . iara Greuceanu ii raspunse si lui ca si celui dintai. zmeul ii zise: . Cand. se puse iarasi de se odihni. Asa lupta nici ca s-a mai vazut. si stranse zmeul pe Greuceanu o data. si se luptara. pasare cernita. Atunci trecu pe dasupra lor un corb carele se legana prin vazduh si cauta la lupta lor. Atunci. ca pe lumea asta nu mi-e frica de nimenea. dara acesta. tocmai cand el nu se astepta. mancare-ar lupii carnea calului.Ah.Deh! zmeule viteaz. nene. se umfla si se incorda in vine si nu pati nimic. vino sa ne batem. dupa ce arunca lesul zmeului si al calului sub pod. adu-mi tu mie un cioc de apa si-ti voi da de mancare un voinic cu calul lui cu tot. si calul lui sari de saptesprezece pasi inapoi. Se necaji zmeul de aceasta intamplare cat un lucru mare. se lua la tranta si cu acest zmeu. Aruncandu-i si mortaciunea acestuia si a calului sau sub pod. in suliti se lovira ce se lovira si se rupsera sulitile. pana ce ajunse vremea la namiezi. mare. in suliti sa ne lovim. unde venea. Sosi zmeul si se luara la bataie: in sabii se batura ce se batura si se rupsera sabiile. si se luptara. ca un tartor. sarind repede. mi-l tranti si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul cu palosul. sari calul lui saptezeci si sapte de pasi inapoi.si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul. doara de Greuceanu de Aur. Cand despre zori. [de] catranit ce era.

se invoi a se odihni. corbule. Cheia este degetul meu cel mic de la mana dreapta. Oamenii. Lua in mana dreapta soarele si in cea stanga luna. multumit ca a scos la bun capat slujba. deschise usa cu degetul zmeului si gasi acolo soarele si luna. tinandul asa. se veselira si laudara pe Dumnezeu ca a dat atata tarie lui Greuceanu de a izbandit impotriva impielitatilor vrajmasi ai omenirii. caci insetosasera. le arunca pe cer si se bucura cu bucurie mare. eu tot le voi gasi. Acolo inauntru sunt inchise. ingana verzi si uscate. intorcandu-se inapoi. Greuceanu. si inca si capul reteza-ti-l-voi. ducandu-se Greuceanu la cula din Codru Verde. se imbratisara si. intinsera pasul la drum ca sa se intoarca la imparatul. Gasind pe frate-sau la semnul de introlocare.Spune-mi. Cum auzi Greuceanu unele ca acestea. iara pana una. Cand. Atunci trase palosul si lovi parul la radacina. si. unde ai ascuns tu soarele si luna.Spune-mi-vei ori nu. ce 249 .. alta sa culeaga si cateva pere.In Codru Verde este o cula. Dete corbului. caci azi nu mai ai scapare din mana mea. mie sa-mi aduci un cioc de apa dulce. toate starvurile. cumparand doi cai ce mergeau ca sageata de iute. dete peste un par plin de pere de aur. In cale. care auzise pe zmeoaice ce planuisera. si trantindu-mi-l il baga in pamant pana in gat si-i puse piciorul pe cap. ci zise ca le va culege el. zmeule spurcat.Corbule. nevoie mare. dara nu lasa pe frate-sau sa culeaga pere. dara Greuceanu ii mai zise: . dupa fagaduiala. imputernicindu-se. zise: . ca sa mai rasufle si caii. Se codea zmeul. tot mai nadajduindu-se a scapa cu viata daca ii va spune. o data pe zmeu. nene. Atunci Greuceanu mai prinse la suflet. Iara el. o lua la drum. Atunci zmeul. apoi ii taie degetul si-l lua la sine. Fratele Greuceanului zise ca ar fi bine sa mai poposeasca putin la umbra acestui par. unde ridica. Auzind corbul aceste cuvinte. cand vazura iarasi soarele si luna pe cer. ii reteza capul. aduse lui Greuceanu un cioc de apa dulce si ii astampara setea. caci eu ti-oi da de mancare trei lesuri de zmeu si trei de cal. si. Apoi ii zise: . spre a-si mai momi foamea.

Fratele Greuceanului zise: . Apoi. apoi. iara frate-sau incremeni de mirare. ii prapadea! Nici oscior nu mai ramanea din ei. daca aceasta gradina va fi sadita de maini omenesti si daca acel izvor va fi lasat de Dumnezeu. i scapand si d-aceasta pacoste. nici fete. ca sa ne mai odihnim caisorii. incalecara si plecara la drum. dara in loc de apa incepu a clocoti un sange mohorat. caci ea se facuse gradina si izvor ca sa invenineze pe Greuceanu si sa-l omoare. De-i ajungea. se inchise in fauriste. 250 . mai facand un vant cailor. frate. dupa aceea impunse si in fundul fantanei si a marginilor ei.Ma mancasi fripta. repede ca vantul. Dupa ce plecara si mersera ce mersera. Acesta ii spuse ca se apropie norul ca o flacaraie. Atunci dete bice cailor cari mergeau repede ca vantul si lin ca gandul. frate. inapoi si spune-mi ce vezi.Sa ne oprim aici nitel. cand ce sa vezi d-ta? Unde se luase dupa dansii scorpia de muma a zmeoaicelor cu o falca in cer si cu alta in pamant ca sa inghita pe Greuceanu si mai multe nu. Greuceanu simtind ca s-a luat dupa dansii zmeoaica cea batrana. precum ai mancat si pre barbatul meu. ca si din tulpina florii.Ia te uita. Si nimic nu mai ramase din acel par. Praf si tarana ramase si din fata cea mai mare de zmeu. dara Greuceanu mai zise o data fratelui sau sa se uite in urma. zicand: . . detera preste o gradina foarte frumoasa cu flori si cu fluturei si cu apa limpede si rece. .Ce sa vaz. ajunsera la Faurul-pamantului. tragand palosul. decat praf si cenuse. zise fratina-sau: . iata un nor vine dupa noi ca un vartej. Acum insa n-avea ce le mai face. nici gineri. raspunse Greuceanu. nestiind ce sunt toate acestea. si umplu vazduhul de un miros gretos.sa vezi d-ta? unde incepu a curge niste sange si venin scarbos si un glas se auzi din pom.Asa sa facem. Pe urma lor iaca si zmeoaica. ii raspunse el. Greucene. Iar noi sa bem nitica apa rece si sa culegem flori. si avea de ce sa fie catranita si amarata: cac nu mai avea nici sot. frate. lovi in tulpina unei flori care se parea mai frumoasa si o culca la pamant. cum descalecara. Aci.

si pe ici ti-e drumul! Nu baga insa de seama ca palosul ii lipseste. ii scoase cuiul din capul osiei de dindarat si-l arunca departe in urma. diavolul ii fura palosul. inghiort! inghiti si pe loc si crapa. Faurul-pamantului ii baga in gura chipul de fier rosu ca focul si i-l vari pe gat. ca sa duca imparatului Rosu vestea cea buna a sosirii lui Greuceanu cu izbanda savarsita. du-te de ti-l cauta. Atunci porunci calfilor sa faca lui Greuceanu o caruta cu trei cai cu totul si cu totul de fier. inaintand el alene. Ea. Puse Greuceanu cuiul la capul osiei. pana ce li se infurci calea. isi uita acolo palosul. dara. Apoi tot el zise Greuceanului: . Greuceanu desprinse de la caruta un cal si-l dete fratelui sau. Nu trecu mult si starvul zmeoaicei se prefacu intrun munte de fier si astfel scapara si de dansa. Ascultati acum si va 251 . ce arsese in foc de sarea scantei din el. vericule. Apoi. Faurul-pamantului deschise usa fauristei. ca sa nu scape nici el neatins de rautatea lui cea draceasca. Faurulpamantului. Aci se oprira si poposira. rasturnat in caruta. il intepeni bine. ti-ai pierdut cuiul. Dupa ce fura gata. Greuceanu se prefacu ca se indupleca si facu o gaura in parete. Acestuia ii fu frica sa dea piept cu Greuceanu. apoi. Merse. se urca in caruta. trecu pre langa un diavol schiop carele tinea calea drumetilor ca sa le faca neajunsuri. asezandu-se in marginea drumului. iara el ramase mai in urma.O intoarse insa la siretlic: ruga pe Greuceanu sa faca o gaura in parete ca macar sa-l vaza in fata. se dete de trei ori peste cap si se schimba intr-o stana de piatra. Greuceanu se urca in trasura cu frate-sau cel bun si porni la Rosu-imparat ca sa-si priimeasca rasplata.Mai. El mai cu seama era nebun de bucurie pentru muntele de fier. Cand zmeoaica puse gura la spartura ca sa soarba pe Greuceanu. Dara Faurul-pamantului se atinea cu chipul lui Greuceanu cel de fier. Greuceanu sarind din caruta. Luandu-si ziua buna de la frate-sau de cruce. Iara cand el isi cauta cuiul. merse. sufla asupra lor si le dete duh de viata. din greseala. iesi afara si se veselira trei zile si trei nopti de asa mare izbanda.

pentru nuntirea fiicei imparatului cu voinicul cel mincinos ce zicea ca a scos soarele si luna de la zmei. impielitatul stia ca Greuceanu. zicand ca el este cel cu izbanda cea mare. daca il va face sa ia el pe fata imparatului. acolo unde Necuratul ii scosese cuiul de la caruta. Acesta se puse iarasi in caruta lui cu cai cu tot de fier si intr-un suflet merse. merse la imparatul si zise ca acela este un amagitor si trebuie pus la inchisoare. Atunci baga de seama si Greuceanu ca-i lipseste palosul si tocmai acum ii veni in minte pentru ce nu vazuse el stana de piatra decat dupa ce-si gasise cuiul de la osie si se intorcea la caruta cu dansul. Mult ai asteptat. ii fura palosul si-l dete becisnicului de sfetnic. lucru fiind sfarsit. daca se va cununa odata cu fata imparatului.Imparate prealuminate. . dara nu-si putea da seama de cum palosul lui Greuceanu se afla in mana sfetnicului. Nu trecu mult si iata ca soseste si Greuceanu si. rogu-te inca putin si vei vedea cu ochii adevarului. Pricepu el ca nu e lucru curat. era si el om ca toti oamenii. fara palos. ca n-are ce-i mai face. Credea ca acesta sa fie Greuceanu.minunati. Pe cand se pregatea la curte. vazandu-i si palosul. cu gand ca. boieri d-voastra. cum auzi de una ca aceasta. mai asteapta. si incepusera a pune la cale cele spre cununie. Imparatul il crezu. apoi poate sa vina o suta de Greuceni. zise el. imparatul il asculta. Iara sfetnicul umbla d-a-ncatelea. Imparatului insa nu-i prea placu zorul ce da sfetnicul pentru nunta. Acesta se infatisa la imparatul si ii ceru fata. vine si fratele Greuceanului cu vestea ca Greuceanu are sa soseasca in curand. Priimi imparatul a mai astepta pana ce sa se intoarca Greuceanu. zorind sa se faca mai curand nunta. Puterea lui in palos era. si mai taragai lucrurile. fara palos era necunoscut. acesta nu stia intre care sa aleaga. pana ce ajunse la stana de piatra. Ba inca si rodul casatoriei sale il inchinase acestui necurat. infatisandu-se la imparatul. 252 . Un mangosit de sfetnic d-ai imparatului Rosu se fagaduise diavolului. toata lumea stie ca esti om drept. Te rog sa-mi faci si mie dreptate. de patania bietului Greuceanu. Sfetnicul cel palavatic.

si se incinse niste veselii care tinura trei saptamani. Cand nu mai fu in picioare nimic din stana de piatra. a lovi in stana de se cutremura pamantul. zise el. incat mititica-i pierdu grabindu-se sa 253 . pana o facu pulbere. s-arat oricui ce poate osul lui Greuceanu. si-si gasi Greuceanu palosul ce-i furase Satana. Avusese ea doar niste papuci când plecase de-acasa. si erau asa de largi pentru ea. si lovi ce lovi pana ce ii sfarama varful. si dete. Piatra nici ca se clinti din loc macar. Fetita cu chibriturile de Hans Christian Andersen Era un ger grozav. da-mi palosul ce mi-ai furat. marite imparate. de atatea ori cadea cate o zburatura din piatra.. Apoi scoase pe fratele Greuceanului de la inchisoare si se facu o nunta dalea imparatestile.Sunt gata. veni si se infatisa iarasi la imparatul. . Pe frigul acela si pe intunericul acela. De cate ori da. si cu picioarele goale. caci de unde nu.. Dupa rugaciunea lui Greuceanu. zise el. Apoi deodata incepu stana de piatra a tremura si a cere iertaciune. Si eu incalecai p-o sea. spunand cum cazuse in mainile lui palosul lui Greuceanu. Imparatul il chema. . daca veni si vazu pe Greuceanu cu sprinceana incruntata. dar nu-i folosisera mult: erau niste papuci mari. cata prin pulberea ce mai ramasese. Il lua si. d-aia isi intetea loviturile. Acesta. si va povestii d-voastra asa. nene. ningea si incepuse a innopta: era ajunul Anului Nou. si unde incepu..Fiinta netrebnica si pagubitoare omenirii. se facu buzdugan cu totul si cu totul de otel. Sa vina acel sfetnic nerusinat care a voit sa te amageasca. spre a ne intelege la cuvinte. mergea pe strada o biata fetita cu capul gol. pe care mama ei ii rupsese aproape. fara nici o clipa de odihna. si dete. dobandi iertare si de la imparatul. dar acesta ii porunci sa piara din imparatia lui. incepu sa tremure si-si ceru iertaciune. Atunci Greuceanu se dete de trei ori peste cap. de ce da. Iara buzduganul. praful nu se alege de tine.

flacara se stinse si soba pieri. Se opri si se ghemui intr-un colt dintre doua case. Frigul o patrundea din ce in ce mai mult. Isi stranse piciorusele sub dansa. Unul din papuci nici nu-l mai gasise. miros de fripturi se raspandea in strada. rosii-vinete de frig. când o avea si el unul. tinu manuta deasupra flacarii. si cum se aprinse! Chibritul ardea ca o lumanarica. dar nu se gandea ea acum la parul ei cret. care se aprinse. si zidul in care batea lumina se facu straveziu ca o panza subtire. Manutele ei erau aproape inghetate de frig. numai unul din cutie. si-i era foame si frig tare. Fetita mergea cu picioarele ei goale. straluci. Inauntru ardea focul si era asa de cald. iar celalalt il luase un baiat care zicea ca vrea sa faca din el leagan pentru copilul lui.treaca o strada. si nici un banut macar. Le-ar putea face bine. si acasa nu era tot asa de frig? Ei locuiau tocmai sub acoperis si vantul sufla in voie. I se paru fetitei ca sta langa o soba mare de fier. si n-avea prin urmare nici un ban. aducea inapoi toate chibriturile. Fusese o zi rea pentru dansa si nimeni nu-i cumparase in ziua aceea nimic. A! Un chibrit aprins. cu toate ca fusesera astupate crapaturile cele mari cu paie si cu trente vechi. Biata fetita! Fulgii de zapada cadeau pe parul ei lung si balai. din care una iesea in strada mai mult ca cealalta. fetita ramase stand cu ramasita de chibrit in mana. Harscai un altul. iata la ce se gandea ea. Fetita putu vedea pana-ntr-o odaie unde era o masa acoperita c-o fata alba. care se incretea frumos pe langa ceafa. sa-l zgarie de zid si sa-si incalzeasca degetele! Scoase unul: harsti! Cum mai trosni. Ce lumina ciudata. si afara de asta. Luminile straluceau pe la ferestre. si totusi nu-i venea sa se duca acasa. era ajunul Anului Nou. dar ce-i oare asta? Fetita isi intindea acum piciorusele ca sa si le incalzeasca si pe ele. pe care sclipeau portelanuri subtiri. in mijloc era o gasca fripta umpluta cu prune si cu mere ce raspandeau un miros 254 . Tatal sau are s-o bata. care avea deasupra un capac lucios de arama. unde cat p-aci era sa fie strivita intre doua trasuri. Dac-ar indrazni sa scoata unul. si-n sortul ei vechi tinea strans un vraf de cutii cu chibrituri si mai avea si-n mana o cutie.

ca si frumosul pom de Craciun..placut. tot mai sus. "A vrut sa se incalzeasca"! zise cineva. lucru de necrezut. in ziua Anului nou. Cand s-o stinge chibritul. e mult mai mare si mai impodobit decat a vazut prin geamuri la negustorul cel bogat.Bunica. un suflet se inalta la Dumnezeu". nici griji. cu obrajii rosii. Chibritul se stinse: si nu mai avu in fata ei decat zidul rece si gros. stiu ca no sa te mai vad. ca si gasca fripta. 255 . Se facu o lumina ca ziua. Una din ele cazu si trase o dunga mare de foc pe cer. Mii de lumanarele ardeau pe crengile verzi. ca cele ce impodobesc ferestrele pravaliilor. ii spusese adesea: "Cand cade o stea. asa de mare. Mai aprinse inca unul. si ea vazu deodata ca luminitele acelea erau stele. ca si soba de fier. si aprinse repede toate chibriturile ce-i mai ramasese in cutie. din care o cutie fusese arsa.. isi zise micuta. Ai sa pieri si tu din fata ochilor mei. asa sus. deodata gasca sari de pe masa. si era asa de stralucitoare. cu zambetul pe buze. erau la Dumnezeu. in cea din urma noapte a anului. Deodata se vazu sezand sub un pom frumos de Craciun. Ziua Anului nou o gasi acolo zgribulita cu gramajoara ei de cutii cu chibrituri. Ea lua pe fetita in bratele ei. si. in mijlocul careia era bunica ei in picioare. striga fetita. caci voia sa vada mereu pe bunicuta ei. Niciodata bunica nu fusese asa de frumoasa. pareau ca-i zambesc. si nu mai era acolo nici frig. si veni cu furculita si cutitul in spinare pana la biata fetita. o privea bland si duios! . si poze de tot felul. asa sus. moarta. nici foame. Fetita ridica amandoua mainile: chibritul se stinse: toate lumanarelele din pom se inaltau tot mai sus. cand se lumina de ziua. care fusese foarte buna pentru dansa si care acum nu mai traia. si amandoua zburara vesele in stralucirea aceea. ia-ma cu tine. Nimeni nu stiu ce frumuseti vazuse fata. Dar in coltul dintre cele doua case. moarta de frig. Mai trase inca un chibrit pe zid: si se facu o lumina mare. "A murit cineva". si-n ce stralucire intrase impreuna cu bunica. zacea jos fetita. caci bunica ei.

ea. Fata mosneagului insa era frumoasa.Fata babei si fata mosneagului de Ion Creanga Era odata un mosneag s-o baba. ci torcea cite-un ciur plin de fuse. in sfirsit. iar fata ei. ca sa-l tie pana va sari si ea. cind venea mosneagul de pe unde era dus. s-apoi. si de mama cea vitriga. ea dupa gateje prin padure. caci indata o apucau de obraz baba si cu fiica-sa si trebuia numaidecit sa ramiie pe-a lor. caci altfel ar fi fost vai s-amar de pielea ei. lasind tot greul pe fata mosneagului. Cind se duceau amindoua fetele in sat la sezatoare sara. fata mosneagului la vale. ascultatoare si buna la inima. tifnoasa si rea la inima. lenesa. fata mosneagului nu se incurca. Fata mosneagului la deal. gura babei umbla 256 . Cind venea duminica si sarbatorile. nu era claca in sat la care sa nu se duca fata babei. dar. noroc de la Dumnezeu ca era o fata robace si rabdatoare. iar fata mosneagului era oprita cu asprime de la toate aceste. pentru ca era fata mamei. si baba iar o fata. busuioc de pus la icoane. se alinta cu s-alinta cioara-n lat. Dar aceasta fata buna era horopsita si de sora cea de scoarta. spuind ca ea a tors acele fuse. si mosneagul avea o fata. harnica. Nu era joc. de parc-o linsese viteii. Dumnezeu o impodobise cu toate darurile cele bune si frumoase. Cit era ziulica de mare. fata mosneagului era peatra de moara in casa. lua ciurul si fuga in casa la baba si la mosneag. fata babei era inpopotonata si netezita pe cap. nu-si mai stringea picioarele. dintr-o parte venea si-n alta se ducea. Atunci fata babei. s-apoi. iar fata babei indruga si ea cu mare ce cite-un fus. vicleana cum era. Pentru baba. s-apoi baba si cu odorul de fiica-sa tot cirtitoare si nemultamitoare erau. in zadar fata mosneagului spunea in urma ca acela este lucrul minelor sale. cind veneau amindoua fetele acasa noaptea tirziu. Fata babei era sluta. fata babei sarea iute peste pirleaz si zicea fetei mosneagului sa-i deie ciurul cu fusele. in toate partile dupa treaba. ea cu tabuietul in spate la moara.

ca-i usernica. bolnava ca vai de capul ei si slaba de-i numarai coastele. ia sa-l fi pus pacatul sa se intreaca cu didiochiul. ca-i balaie. caci baba si cu fiica-sa il umpleau de bogdaprosti.cum umbla melita: ca fata lui nu asculta. si cucosul nu mai avea nici o trecere. fiind foarte amarit de cite-i spunea baba. dar plin de omizi in toate partile. mosneagul. Dar te sfatuiesc. ii zise: . ca-i soiu rau. zice: . saruta mina tata-sau si. Atunci biata fata. s-o trimita la slujba. departindu-se de clasa parinteasca fara nici o nadejde de intoarcere! Si merse ea cit merse pe-un drum. ca ti-oiu prinde si eu bine vrodata! 257 . fie-ti mila de mine si ma grijeste. unde stie. De inima. bietul mosneag poate c-ar mai fi zis cite ceva. ca nu-i de chip s-o mai tie. ca sa nu se mai faca atita gilceava la casa asa din pricina ta. blajina si harnica. o spala si-o griji foarte bine. se uita in coarnele ei. vazind ca baba si cu fiica-sa voiesc cu orice chip s-o alunge. orisiunde te-i duce.Draga tatei. deaceea du-te si tu incotro te-a indrepta Dumnezeu. pentru ca poate sa innaraveasca si pe fata ei. ca esti rea de gura si innaravita si ca nu este de chip sa mai stai la casa mea. iaca ce-mi tot spune ma-ta de tine: ca n-o asculti. si ca s-o alunge de la casa. si cum o vazu pe fata. Dumnezeu stie peste ce soiu de saminta de oameni ii da. fiind un gura-casca. si ce-i spunea ea sfint era. ca-i lenesa.dar prin straini.Fata frumoasa si harnica. luind catelusa. s-apoi. cum vede pe fata. si nu ti-or putea rabda cite ti-am rabdat noi. multamita fiind in suflet ca a putut savirsi o fapta buna. si numai iaca ce vede un par frumos si inflorit. din intimplare. sau cum iti vre sa-i ziceti. c-a mai fost si mila parinteasca la mijloc!.ca-i laie. ca ti-oiu prinde si eu bine vrodata! Atunci fetei i se facu mila si. pana ce.Fata frumoasa si harnica. caci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o. sa fii supusa. porneste in toata lumea. grijeste-ma si curata-ma de omizi. dar acum apucase a cinta gaina la casa lui. Nu merse ea tocmai mult.Intr-una din zile. Parul. cheama fata si-i zise: . ii iesi inainte o catelusa. Apoi o lasa acolo si-si cauta de drum. cu lacrimi in ochi. Mosneagul. ca un tata ce-ti sunt ca.

cu toate aceste. si numai Cel-de-sus stie cite-am tras de cind mama care m-a facut a pus minile pe piept! Stapin caut si.Da' ce cauti prin aceste locuri. ca ti-oiu prinde si eu bine vrodata! Fata rineste fintina si-o grijeste foarte bine.Fata. si in poiana vede o casuta umbrita de niste lozii pletoase. Si. si. mergind ea mai departe. ci merse tot inainte pana ce. tot mergind mai departe.Fata frumoasa si harnica. si sa-i hranesti. calca lut si lipi cuptiorul. ca se rataci. Eu sint sfinta Duminica. ca poate ti-oiu prinde si eu bine vrodata! Fata. Si mergind ea acum si zi si noapte. curati parul de uscaturi si de omizi cu mare ingrijire si apoi se tot duce inainte sa-si caute stapin. m-am ratacit. copila. cum zice.Ia. ci cum is mai bune de mincat. zice: . cind m-oiu intoarce eu de la biserica. nu stiu ce facu. pot zice. de-ti era mai mare dragul sa-l privesti! Apoi isi spala frumusel minile de lut si porni iarasi la drum. lipeste-ma si grijeste-ma. Slujeste la mine astazi si fii incredintata ca mine n-ai sa iesi in miinile goale de la casa mea. harnica cum era.Bine. il humuli si-l griji. batrina porneste la 258 . apoi o lasa si-si cauta de drum. da de-o poiana foarte frumoasa. intr-una din zile. ingrijeste-ma. matusa? Ia. Dumnezeu insa m-a povatuit de-am nimerit la casa d-tale si te rog sa-mi dai salasluire. si. dar nu stiu ce trebi am sa fac. si cind sapropie de acea casa.Sarmana fata! zise batrina. . si cine esti? . . cum vede pe fata. care dorm acum. numai iaca ce da de-un cuptior nelipit si mai-mai sa se risipeasca. sa le gasesc nici reci. care stia ca de facut treaba nu cade coada nimanui. isi sufleca minicile. apoi sa-mi faci bucate.Cine sa fiu. nici fierbinti. . nu-si pierdu nadejdea in Dumnezeu. numai iaca ce vede o fintina milita si parasita. numai iaca o baba intimpina fata cu blindete si-i zice: . necunoscind pe nime si umblind din loc in loc. trecind printr-un codru intunecos. fara mama si fara tata. des-dimineata. sa-mi lai copilasii. Fintina atunci zise: . Cu adevarat numai Dumnezeu te-a indreptat la mine si te-a scapat de primejdii.Fata frumoasa si harnica. o fata saraca. Cuptiorul. maicuta. si.

Fata se suie in pod si vede acolo o multime de lazi: unele mai vechi si mai urite. si de aci. intai si-ntai face lautoare. ci le ia pe cite una si le la si le ingrijeste cit nu se poate mai bine. si pe colacul fintinei erau doua pahare de argint. fata nu se sparie. si dulci ca mierea. si dupa ce-a sezut la masa. apoi iese afara si incepe a striga: . a ajuns la tata-sau. si ea a mincat la pere si s-a luat la drum cite i-a trebuit. tot mergind inainte. Cind.Copii. tot pe drumul de unde venise. nenumarate herghelii de 259 .biserica. si maninca. Mosneagul. apoi isi mai ič citeva la drum si porneste. pe drum. Ci binecuvinteaza pe fata. ce sa vada? Ograda se umpluse si padurea fojgaia de-o multime de balauri si de tot soiul de jivine mici si mari! insa. copii! Veniti la mama sa va leie! Si. la tata-sau. cind a vazut-o. iara fata suflica minicile si s-apuca de treaba. Cind. cind se uita fata. care isi ič lada si se intoarna spre casa parinteasca cu bucurie. i s-a umplut ochii de lacrimi si inima de bucurie. iaca. Apoi a luat paharele cu sine si a pornit inainte. fata. de coapte ce erau. hat bine. dulce si rece cum ii gheata.si maninca fata la placinte. Apoi s-apuca de facut bucate. De-acolo mergind mai departe. si sa si-o ieie ca simbrie. tare in credinta si cu nadejdea la Dumnezeu. si cind a venit sfinta Duminica de la biserica si a vazut copiii lauti frumos si toate trebile bine facute. si cind se da cu dinsa jos. apoi deschizind lada impreuna. iaca parul grijit de dinsa era incarcat de pere. cu care a baut la apa pana s-a racorit. Parul. Fata atunci scoate salba si paharele cele de argint si le da tatine-sau. mai incolo. iaca cuptiorul grijit de dinsa era plin de placinte crescute si rumenite. s-a umplut de bucurie. ca multamita pentru ca a cautat-o la boala. numai iaca fintina grijita de dinsa era plina pana-n gura cu apa limpede cum ii lacrima. Si mergind mai departe. s-alege pe cea mai veche si mai urita dintre toate. se intilneste si cu catelusa. vazind pe fata. si-a plecat crengile-n jos. care acum era voinica si frumoasa. care a vrea ea. iara la git purta o salba de galbeni pe care a dato fetei. dar sa n-o deschida pan-acasa. galbene ca ceara. sfinta Duminica cam increteste din sprincene. a zis fetei sa se suie in pod si sa-si aleaga de-acolo o lada. dar n-are incotro. altele mai noua si mai frumoase. copii. nefiind lacoma. Ea insa.

ca nu-i pradata lumea de bogatii. de fintina cea milita si seaca si parasita. cum se da jos din pod cu lada. dar si aici s-a purtat tot hursuz. si sa se duca in plata lui Dumnezeu. au ajuns apoi si ea la sfinta Duminica. si mergea de-i piriiau calciiele. stiind ca mai usor ar putč capata cineva lapte de la o vaca stearpa decit sa te indatoreasca o fata alintata si lenesa. ci porneste ca de la o casa pustie si se tot duce inainte. in loc sa faca bucatele bune si potrivite si sa leie copiii sfintei Duminici cum i-a lauat fata mosneagului de bine. ma duc sa-ti aduc eu si mai multe. caci ii placea sa ieie cit de mult si ce-i mai bun si mai frumos. pe unde fusese fata mosneagului. Fata atunci s-a suit si s-a ales lada cea mai noua si mai frumoasa. de cuptiorul cel nelipit si aproape sa se risipeasca. incit mosneagul pe loc a intinerit. de frica sa nu se 260 . cu toatele. si cuptiorul sa se ingrijeasca de dinsele. da si ea de parul cel ticsit de omide. porneste cu ciuda.si cind a venit sfinta Duminica de la biserica. n-a vrut sa-si puie mintea co sturlubateca si c-o lenesa de fata ca aceasta. si-a pus minile-n cap de ceea ce-a gasit acasa. ea i-a oparit pe toti. vazind atitea bogatii! Iara baba a ramas oparita si nu stia ce sa faca de ciuda. de nu mai era de chip sa le poata lua cineva in gura. Apoi bucatele le-au facut afumate. cirezi de vite si turme de oi iese din ea. ci i-a spus sa se suie in pod. dar cind o roaga si catelusa. mama. si parul. Merge si ea cit merge. dar sa faca slujba buna nu-i placea. Dar sfinta Duminica. ea le raspundea cu ciuda si cu bataie de joc: . cu obraznicie si prosteste. tot pe acest drum.Las'. trasnind si plesnind. care i-o placea. si mergind ea tot inainte. arse si sleite. de tipau si fugeau nebuni de usturime si durere.Da' cum nu!? ca nu mi-oiu festeli cu minutele tatucutei si a mamucutei! Multe slugi ati avut ca mine? Atunci. si fintina. sasi aleaga de-acolo o lada. se intilneste si ea cu catelusa cea slaba si bolnava. nu se mai duce sa-si ieie ziua buna si binecuvintare de la sfinta Duminica.cai. Fata babei si-a luat inima-n dinti si a zis: . Apoi. au lasat-o sa-si urmeze drumul in pace si n-au mai cerut de la dinsa nici un ajutor. blinda si ingaduitoare. Si cum zice.

fata babei. cu catelusa inca s-a intilnit. isi musca fata acum degetele mamucutei si ale tatucutei de ciuda si de rusine. frumoase placinte erau intr-insul! Dar cind sapropie sa ieie dintr-insele si sa-si prinda pofta. dar cind a vrut fata sa i-o ieie. dar credeti c-a avut parte fata sa guste vro una? Nu. si fintina plina cu apa pana-n gura. daca-i copt malaiul. c-apoi atunci nici zile multe nu mai aveau. si apoi s-au facut balaurii nevazuti cu lada cu tot. de parca n-au mai fost pe lumea asta. La fintina. Numai atit. dar cind a vrut fata sa puie mina pe pahar si sa ieie apa. salba de galbeni avea si acum la git. de-i ajunsese crengile la nouri! s-atunci. asisderea: paharutele de argint. nu-i vorba. erau. paharele pe loc s-au cufundat. iar gainile nu mai cintau cucoseste la casa mosneagului.scobeste-te.Cind prin dreptul parului. dar si aici nu le-au ticnit bogatia. dinsa. Cucosii cintau acum pe stilpii portilor. in prag si in toate partile. 261 . el a maritat-o pe fiica-sa dupa un om bun si harnic. in dinti! Mergind mai inainte. sa mai faca a rau. deschizind lada. apa din fintina intr-o clipa a secat. nu-i vorba. focul o arde si nu poate lua. ca mosneagul a ramas plesuv si spetit de mult ce-l netezise baba pe cap si de cercat in spatele lui cociorva. cu fata cu tot. dar n-avea ce face. la ma-sa. Si cind ajunge la cuptior. ca parca era batut cu lopata de pere multe ce avea. si fata de sete s-a uscat!. s-o ajunga si sa ieie lada. catelusa a muscat-o de i-a rupt degetele si n-a lasat-o sa puie mina pe dinsa. caci parul s-a facut de-o mie de ori mai nalt de cum era. Iar mosneagul a ramas linistit din partea babei si avea nenumarate bogatii. in sfirsit. o multime de balauri au iesit dintr-insa si pe loc au mincat pe baba. Caci.azgindeasca sfinta Duminica sa porneasca dupa. cu mare ce a ajuns ea si acasa.

zicandu-i: . pe fundul verde sedea o fetita mica. si-nauntrul ei. si-n clipa aceea floarea se deschise cu zgomot mare. numai cat degetul cel mic de inalta. foi de viorele ii puse in loc de saltea. ce semana c-o lalea imbobocita. unde femeia punea o farfurie cu apa.Asta nu-i orz. Pe acolo curgea un parau. frumoasa.Degetica de Hans Christian Andersen Era odata o biata femeie saraca. care in trecerea lui atingea o 262 . ii dadu numele de Degetica. Pune-l intr-un ghiveci de flori si asteapta. Nu se putea inchipui ceva mai dragalas ca fetita asta. Acum se vede bine ca-i o lalea adevarata. zise femeia. ea traia singura si grozav dorea sa aiba un copil pe langa dansa. si sa se plimbe de la o margine la alta cu ajutorul a doua fire albe de par de cal. Intr-o noapte. Dormea in timpul noptii. Aceasta-i dete un bob de orz. pe care Degetica putea sa stea. Si insfacand coaja de nuca. iesi pe aceeasi fereastra. ce-i tineau loc de vasle. si avea un glas asa de dulce. Se duse intr-o zi in padure. pe cand ea dormea. mica de tot si draguta. si o inveli cu o foaie de trandafir. In curand rasari din pamant o floare mare. ducand si pe Degetica afara in gradina. In farfurie plutea o foaie mare de lalea. acolo intalni o zana careia-i spuse pasul ei. de cel care creste pe camp si-l mananca gainile. invelita cu foaia ei de trandafir. Dintr-o coaja de nuca lustruita frumos ii gati leagan. inconjurata de-o cununa de flori. . cum nu se mai auzise pe fata pamantului. care sa-i fie sprijin la batranete. zise broasca. si cum se intoarse acasa. o broasca urata intra in odaie printr-o spartura a ferestrei.Ce frumusica sotie ar fi asta pentru baiatul meu. .Iti multumesc. isi sadi bobul de orz. si ziua se juca pe masa. "Ce floare minunata!" zise femeia sarutand foile rosii si galbene. Si uraciunea asta sari pe masa unde dormea Degetica. s-apoi stia sa si cante.

Cand se trezi biata fetita si vazu unde se afla. in fundul baltii. "Coac! Coac! Vrekke-ke-kex"! incepu el a striga. Degetica. zise broasca. Nunta asta nu trebuia sa se faca! Se adunara cu totii in jurul frunzei. gandindu-se la broasca uricioasa si la soarta ce-o astepta. Apoi luara coaja de nuca si se departara. in mijlocul apei. Si cum o vazura. incepu sa planga cu hohot. asa ca broastele n-o mai puteau ajunge. vesela ca scapase de uricioasa broasca. incat socotira c-ar fi o mare nenorocire pentru dansa. dupa ce imppdobi odaia din fundul iazului cu papura si floricele galbene. frunza desprinsa.Coac! Coac! Vrekke-ke-kek! adauga fiul. semana leit cu mama lui. Auzisera insa si pestisorii cele ce spusese broasca. un fluturas alb incepu a zbura in jurul ei. ramasa singura pe frunza ei verde. Apoi broasca sari in apa si porni s-aleaga o frunza mare de lipan prinsa de mal. incepu a plange cu amar. In vremea asta. e asa de usoara. Degetica facu o adevarata calatorie. li se paru atat de draguta. O sa fie acolo ca pe-un ostrov si n-are sa poata fugi. si cu dintisorii lor taiara codita ce-o tinea de mal. duse pe Degetica departe. pe rau. veni cu odorul ei sa ia patutul micutei.mlastina." . se bucura de frumusetea locului si de privelistea apei ce stralucea ca aurul in bataia 263 . si vrura sa vada si ei pe Degetica. S-o punem pe-o foaie lata de lipan. sa ia de sot pe fiul broastei. Slut si murdar. biata Degetica. viitorul tau sot. nemaiputandu-si lua ochii de la asa minune. . de jur imprejur era numai apa. Ar putea sa ne scape inca. si la urma se aseza chiar pe frunza. cum zari pe dragalasa fetita in coaja de nuca. In mlastina asta locuia broasca si cu fiul ei. noi sa gatim in fundul baltii odaia cea mare. cum sa se mai intoarca ea pe uscat? Broasca. Ea trecu astfel prin multe locuri frumoase. si pasarelele prin tufisuri cantau cand o vedeau: "Ce mai fetita dragalasa! Ce mai fetita dragalasa!" Frunza plutind mereu tot inainte. care o sa fie locuinta voastra. Pe cand mergea ea asa.Nu vorbi asa tare! O s-o trezesti. tot mai departe. Se inclina inaintea fetitei zicandu-i: "Iti prezint pe fiul meu. V-am pregatit o locuinta de toata frumusetea. sa-1 duca in odaia pregatita. ca un fulg de lebada. si aseza pe ea coaja de nuca in care dormea Degetica.

dusa de fluturasul care nu se mai putea desprinde de ea. neramanand din ea decat un cotor uscat si galben. lega un capat de aripa fluturasului. care. O! Ce urata e! Degetica insa era fermecatoare. zarind-o. dar auzind pe ceilalti ca-i scornesc fel de fel de cusururi. adauga una. daca nu s-o putea desface. Cu sucul florilor se hranea. iarna cu zapada si frigul ei. cu toate ca ea nu semana deloc a carabus. cand fu luata de carabus si dusa pe copac! Ea insa plangea acum pe fluturasul alb pe care-1 legase de frunza. Frigul chinui cu atat mai mult pe Degetica. care-o desfatasera cu cantecele lor. si fiecare fulg ce cadea asupra-i era pentru ea ca o lopata de zapada. i se paru si lui pe urma ca-i urata. Fetele carabusilor insa. pe celalalt de frunza. Din firicele de paie isi impleti un patut pe care-l anina sub o frunza de brusture. biata. si se gandea ca el o sa moara de foame. si seamana cu omul. O dete jos din copac. Dumnezeu stie numai spaima ce-o cuprinse pe biata Degetica. si. ii lauda foarte mult frumusetea.Ce mai lucru! N-are decat doua picioare. Ramasa singura in padure. si astfel putu inainta mai repede. vazand-o. dar iata ca sosi iarna.Si nici antene n-are. si frunza de brusture care-o adapostea se suci. dar ce caldura sa-i tina asta. Carabusului nu-i pasa nimic de toate astea. si carabusul care-o adusese. Degetica incepu a plange de suparare. el o aseza pe frunza cea mai mare din copac. subtire.In curand toti carabusii din copac venira s-o vada. E slaba. Intr-o noapte incepu a ninge. isi petrecu acolo toata vara. si setea si-o alina band roua ce cade dimineata pe frunze. . o ospata cu sucul florilor. florile erau vestejite. Toate pasarelele. ca fusese izgonita de carabusi pentru uratenia ei. si doar ea era minune de frumoasa. In vremea asta frunza de lipan luneca inainte pe rausor. isi miscara antenele zicand: .soarelui. c-o frunza uscata. Se-nvelise. copacii nu mai aveau frunze. plecasera-n alte tari. ca sa fie ferita de ploaie. cu cat acum si hainele ei erau aproape numai zdrente. cu toate ca o gasea frumoasa. Asa trecura vara si toamna. si acum era aproape sa moara de 264 . Isi lua cingatoarea. si nu mai vru s-o tina. Dar iata ca trecu un carabus. si o aseza pe-o floare de cicoare. o prinse din zbor si se opri cu ea intr-un copac.

care avea o inima buna.frig. sobolul sparse putin tavanul hrubei. da cu tocmeala sa-mi tii totdeauna odaia curata. Degetica porni intr-acolo. are odai mari si poarta o blana frumoasa de catifea. veni sa-si faca vizita. Daca ar vrea el sa te ia de sotie ai fi foarte fericita. Degetica veni la usa ca cersetoare si ceru sa-i dea si ei un bob de grau. soarecele era batran si avea o locuinta foarte buna. . Imbracat in blana-i de catifea neagra. isi arata numaidecat dorinta de a se casatori c-o persoana asa de bine inzestrata. aceasta era pentru ea o uriasa padure de strabatut. fiindca era foarte chibzuit. Degetica ii canta o multime de cantece. ca de doua zile n-a mancat nimic. . Sobolul incantat de glasul ei. si le spuse sa nu se sperie de-o pasarica moarta. dar sobolul vorbea rau de soare. sa-i spui povestile tale cele mai frumoase. intre cele doua locuinte. dar de hotarat nu hotari inca nimic. Ajunse zgribulita de tot. o odaie plina numai cu graunte de tot felul. si o 265 . Degetica primi cu bucurie invoiala si n-avu a se plange de nimic.Iti dau voie sa stai toata iarna aici. Si-ntaia oara cand soarecele si Degetica venira sa faca plimbarea asta. zise intr-o zi soarecele: vecinul meu are obicei sa vina la mine o data pe saptamana. ca el niciodata nu le vazuse. zise soarecele. pe sub pamant. sub paie. vino de mananca si tu cu mine in odaia mea. la vizuina unui soarece de camp. sobolul le iesi inainte tinand in dinti un putregai din care iesea o lumina alba care inchipuia un felinar. este cald aici.O s-avem musafiri. zboara!" si "Cand vine in camp calugarelul".Saracuta de tine. Se luara intai de vorba despre bogatiile si despre invatatura lui. nu se vedea decat paisul ramas deasupra pamantului inghetat. El e mult mai bogat decat mine. intre altele: "Zboara carabus. Cand ajunsera la locul unde era pasarica moarta. de flori. Intra pe-o gaurica mica. pe care au vazut-o in drumul lor. ma prapadesc dupa ele. Sobolul ca sa faca placere fetitei si soarecelui. Langa padure era o intinsa miriste de grau. Si prinzand soarecele dragoste de Degetica ii zise: . Degetica insa nu prea avea pofta sa se marite cu bogatul vecin care nu era decat un sobol. zboara. ii pofti sa se plimbe printr-o hruba lunga ce sapase de curand. si sa-mi spui povesti frumoase. o bucatarie si o sufragerie frumoasa.

pe langa ea. cand puteam sa ma bucur de verdeata si sa ma incalzesc la soare. daca intarzie vreuna pe drum. Totusi ea nu-si pierdu cumpatul. tare mi-e mila de tine!" Sobolul dupa ce astupa spartura pe care-o facuse in tavan. Caldura o reinviase. ea se apleca incetisor asupra pasaricii si dand la o parte penele capului. dar deodata se scula speriata. stranse bine lana imprejurul pasaricii. care nu era mai inalta decat degetul cel mic. Toamna. se gandi ea. adio! Iti multumesc pentru cantecul tau care ma fericea atat de mult asta vara. simtise o miscare usoara. "Poate ca-i tocmai aceea care canta asa de dragut pentru mine asta vara. O astfel de faptura n-are alta avere decat acelasi si acelasi cirip. ii saruta ochii inchisi. e tot ce trebuie ca sa pieri de foame: si cu toate astea sunt unii care-si fac o fala numai ca stiu sa cante.raza de lumina strabatu de-afara. isi petrecu musafirii pana acasa. ea care iubea atat de mult pasarelele ce-o inveseleau toata vara cu cantecele lor! Dar sobolul impinse cu laba pe randunica. biata pasarica. cu capul si picioarele ascunse sub pene. Si isi rezema capul pe inimioara randunelei. Neputand dormi deloc noaptea aceea.Adio.N-o sa mai fluiere de-acum! Ce mare nenorocire sa te nasti pasare! Slava Domnului. Degetica se scula si impleti un covoras din firicele de paie. pasarica frumoasa. Apoi ii puse de-o parte si de alta un smoc de lana ce gasise la soarece. se duse repede s-aduca o frunza de menta cu care se-nvelea ea. cirip! si cand vine iarna moare de foame. Degetica tremura inca de spaima. Degetica nu zise nimic. zicand: . si repede se duse de-l intinse peste pasarica moarta. care nu era moarta ci numai amortita de frig. . parca i-ar fi fost teama ca nu cumva raceala pamantului sa faca rau trupului neinsufletit. ea pare moarta si zapada o inveleste. niciunul dintre neamurile mele n-o sa aiba o soarta asa de ticaloasa. dar cand soarecele si sobolul se intoarsera cu spatele. cu aripile stranse. in fata lor statea intinsa o randunica. Vederea asta mahni sufletul fetitei. . randunica parea un urias.Cuminte graiesti! raspunse batranul soarece. frigul o culca la pamant. incepuse a bate inima pasarelei. cand se duc rindunelele in tarile calde. desigur moarta de frig. acest ciripit nu aduce nimic. si i-o 266 .

nu pot merge. o gasi cu viata. Cand sosi primavara si soarele incepu a incalzi pamantul. . si-am sa zbor la soare. dragalasa copilita. Si Degetica era cu atat mai mahnita. o farama de putregai lucitor. caci plicticosul sobol ceruse mana fetitei. Pasarica o bau. tu m-ai incalzit.E frig tare afara. ingriji cu multa dragoste pe randunica. si soarecele mai lua cu ziua inca patru paianjeni. luandu-si zborul spre soare. mai stai in patutul tau. care torceau si teseau fara incetare. nu s-a mai putut tine de celelalte pasari cand au plecat in tarile calde. In toate serile venea sobolul si le vorbea de neajunsurile verii. o sa am eu grija de tine. si pentru fetita. raspunse Degetica. pasarica isi lua ziua buna de la fetita. ii era asa de draga pasarica! "Cirip! cirip!" mai zise o data randunica si nu se mai vazu. Peste putin timp am sa capat puteri. Atunci a cazut la pamant si din clipa aceea nu-si mai amintea nimic din ce i se-ntamplase. Randunica ruga pe fetita sa mearga impreuna cu ea in padurea inverzita. care usuca pamantul si-l face de nesuferit.Iti multumesc. In noaptea urmatoare ducandu-se iar la bolnava ei.Nu. trebuie sa-ti lucrez zestrea. adio dragalasa copilita! raspunse randunica. In vremea asta Degetica in toate zilele venea pana-n usa vizuinii. fara stirea soarecelui si a sobolului. la rasaritul si la apusul soarelui.puse pe cap. si se uita si ea printre spicele batute de vant la 267 . numai cat degetul cel mic de inalta.Adio dar. zise ea. ingheata. ninge. . Degetica o privi zburand.Graul crestea acum deasupra locuintei soarecelui. Asa ca si nunta n-au s-o faca decat mai pe toamna. care-i redeschise in tavan spartura facuta de sobol. meat abia o clipa deschise ochii sa vada fetita. . Degetica insa stia ca plecarea ei o sa faca mare suparare batranului soarece. Mititica fu silita sa-si ia furca-n brau. Toata iarna Degetica. dar era atat de slaba. . se parea ca-i o padure mare. ii zise soarecele. Apoi ii aduse apa intr-o frunzisoara. si-i povesti cum rupandu-si o aripa intr-un tufis de maracini. -In vara asta. cu cat ea nu putea iesi sa se bucure de razele soarelui. care tinea in mana. zise pasarica. ca sa-i dea lumina. si avea lacrimile in ochi. Si ca sa te mariti cu sobolul trebuie sa fii si tu mai bine chivernisita din rufarie si din haine.

. ca ea nu voia deloc sa se marite cu ursuzul de sobol. Si biata fetita incepu a plange. zise randunica. bucurandu-se de frumusetea de afara si gandindu-se la randunica iubita. Si spunand toate astea. In locuinta soarecelui tot mai putea veni pana-n usa sa se bucure de lumina. . nu mai ramasese decat paisul. soare frumos! zise ea cu-n aer mahnit.Ramani cu bine. unde soarele straluceste mai frumos ca aici.cerul albastru. dincolo de munti. unde niciodata nu era sa mai vada lumina soarelui. te prinzi cu cingatoarea ta de mine. Randunica nu mai putu de bucurie cand zari pe Degetica. cum nici imparateasa nu are la fel. vrei sa vii cu mine? Te vei sui pe spinarea mea. Ar trebui sa te simti foarte fericita ca te ia de sotie un domn asa de falnic. . Apoi facu cativa pasi afara din casuta. adio! zise ea sarutand o floricica rosie. Mai bine multumeste lui Dumnezeu ca gasesti o bucatarie si o pivnita asa de plina cu de toate. si Degetica isi gatise zestrea. cobori repede ciripind mereu Cirip! Cirip! si se aseza langa binefacatoarea ei. ca pe urma te musc cu dintii mei cei ascutiti. siroaie de lacrimi curgeau din ochii ei.Adio.Vine iarna. ramai cu bine! Ca eu sunt osandita sa traiesc de-acum inainte in intuneric. sa-i spui ca ma gandesc la ea. ia sa nu fii asa de incapatanata. Ridica ochii si-o vazu. daca vreodata vei vedea pe randunica mea. . poate ca n-o sa mai vina niciodata. Sobolul se infatisa ca sa ia pe Degetica si s-o duca sub pamant. care locuia sub pamant. . si de locuinta-i intunecoasa. Dar iata ca sosi si ziua nuntii. si vom zbura departe de uriciosul tau sobol. graul era secerat. care poarta o blana de catifea neagra. . Aceasta-i povesti cum trebuie sa se marite cu uriciosul de sobol. ridicand manutele in sus. dar randunica era departe.Peste patru saptamani facem nunta! zise soarecele. Sosi si toamna. lipsita de razele tale. fiindca sotul ei nu-l putea suferi.Ce prostie! striga soarecele. eu trebuie sa plec in tarile calde. unde niciodata nu strabate soarele.Cirip! Cirip! auzi ea cantand langa dansa. unde vara si florile nu 268 .

Ce sot era acesta. da. uriasa pentru el. iar el. se sperie intai. si daca vrea sa fie sotia lui. ce frumos e! zise incet Degetica randunelei. zise pasarica. Unul din aceste cuiburi era al randunicii. Degeticii ii era frig. langa un palat de marmura. lasandu-si numai capsorul afara. batand din manutele ei.Cu bucurie! raspunse Degetica. o sa-mi dau toata silinta ca sa nu-ti lipseasca nimic. Ii puse coroana de aur pe cap. Dar iata ceva care-o mira mai presus de toate: un omulet mic de tot. ca sa poata vedea frumusetile ce-i lunecau pe dinaintea ochilor. o intreba cum o cheama. unde felurite flori. atunci se vari in penele calde ale pasarelei. Degetica in culmea fericirii. a marii si a muntilor inalti acoperiti cu zapada. . tu care mi-ai scapat viata cand zaceam in intuneric. alb si straveziu ca sticla.Doamne. si la umeri aripi stralucitoare. Era Duhul florilor. Randunica se opri pe marginea unui lac albastru. cand vazu pasarea. .se trec niciodata. pe una din cele mai largi frunze. pe langa fiul broastei.Iata si locuinta mea. peste intreg poporul acesta. lega cingatoarea ei de o pana mai mare. era uluita de toate frumusetile ce-o inconjurau. Printisorul asta. dar cum zari pe Degetica i se mai puse inima la loc. raspandesc cele mai dulci miresme. intr-o floare.Da. I se paru cea mai frumoasa fiinta din lume. copiii se jucau cu fluturi mari pestriti. care de care mai minunate. si fiecare floare era locuinta unei perechi de asemenea mici fapturi cu chip omenesc. Haide. el avea pe cap o coroana de aur. tu insa n-ai sa poti sta aici. unde vita cu struguri dulci creste pe margina santurilor. statea pe o floare inalta cat degetul. . scumpa fetita. vino cu mine. alege-ti o floare care-ti va placea si eu te voi aseza acolo. pe jumatate moarta de frig. Si ajunsera astfel intr-o tara calda. Pe sub streasina erau nenumarate cuiburi. Pe drumuri. . Si se sui pe spatele pasarelei. si astfel trecura pe deasupra padurii. randunica puse fetita acolo. unde sunt paduri intregi de lamai si de portocali. inconjurat de coloane mari ce sprijineau largi bolti de vita. Domn era. ori pe langa sobolul cu blana de catifea 269 . merg cu tine! zise Degetica. Flori mari albe cresteau printre franturile unei coloane rasturnate.

n-o sa te mai cheme Degetica. adio! zise randunica luandu-si zborul spre Danemarca. Mosneagul intr-o zi perdu rabdarea si zise: . bate si tu cucosul tau. Ia da-mi si mie niste oua. si mosneagul un cucos. si-i manca. mananci ca in targul lui Cremene. zicand: . insa trista in sufletul ei ca trebuia sa se desparta de fetita. . pofticios si hapsin.Adio. ori du-te de la casa mea. si iacata-o cum se oua. ca sa-mi prind pofta macar.De-acum inainte. Daca ai pofta de oua. Punguta cu doi bani de Ion Creanga Era odata o baba si un mosneag.Na! ori te oua. gaina babei se oua de cate doua ori pe fiecare zi si baba manca o multime de oua. ii zise Duhul florilor: noi iti vom zice Maia. Prinse numaidecat aripile de umerii ei si incepu sa zboare de la o floare la alta.neagra! Primind sa fie sotia lui. ca eu asa am batut gaina. si-n curand incepura a iesi din fiecare floare cate un domn si o doamna. . ea se facea Zana florilor! Se invoi deci. Mosneagul. 270 . . iar mosneagului nu-i da nici unul. ca sa nu mai strici mancarea degeaba. ca o pereche de aripi stravezii care fusesera mai inainte ale unei gaze albe. canta cele mai vesele si melodioase cantece de nunta. Acolo cum sosi. se ia dupa gura babei si. mititei ca si ea.Mai baba. care era foarte zgarcita. Baba avea o gaina. sa faca oua. prinde iute si degraba cucosul si-i da o bataie buna. si care veneau sa-i faca daruri. Nimic n-o bucura mai mult.Da' cum nu! zise baba. isi regasi vechiul cuib deasupra ferestrei celui care a scris povestea asta si care-i astepta reintoarcerea. In vremea asta randunica in cuibul ei. de ciuda.

suparat de asta. Vezeteul se da iute jos din capra trasurei. cum vede si asta mare nedreptate. incepe a varsa la apa.Mai. Si cum mergea el pe-un drum.Cucosul. Apoi da o bleanda lespezei de la gura cuptiorului. nu se lasa. o si ia in clont si se intoarna cu dansa inapoi catre casa mosneagului. fuga la fereastra boierului si incepe a tranti cu ciocul in geamuri si a zice: Cucurigu ! boieri mari. Vezeteul se da iarasi jos din capra. Dati punguta cu doi bani ! Punguta cu doi bani. prinde cucosul si-l azvarle in fantana! Cucosul. prinde cucosul si luandu-i punguta din clont o da boieriului. Si cum o gaseste. vede in clontu-i o punguta si zice vezeteului: . si toarna el toata apa cea din fantana pe jaratic. cand ajunge in dreptul unei fantani. sa-l azvarle intr-un cuptor plin cu jaratic si sa puna o lespede la gura cuptorului. numai iata gaseste o punguta cu doi bani. de cuvant. pana ce-nghite toata apa din fantana. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. si-nghite. mai crestatule si pintenatule! Si cum ajunge acasa. Boierul se uita cu bagare de seama la cucos. spuind neincetat:Cucurigu ! boieri mari. vazand aceasta mare primejdie. Pe drum se intalneste c-o trasura c-un boier si cu niste cucoane. ca mi-am gasit beleaua cu dihania asta de cucos. s-a mirat cumplit si a zis: . iesa teafar si de-acolo.Ma! da' al dracului cucos i-aista! Ei. zise boieriul cuprins de mierare. zice vezeteului: . ci se ia dupa trasura. si c-un feliu de mestesug. de sau indracit de ciuda harca de la bucatarie.Mai! ia da-te jos si vezi ce are cucosul cela in plisc. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. Apoi zboara de-acolo afara si iarasi se ia in urma trasurei. cum scapa din manile mosneagului. zicand: Cucurigu ! boieri mari. si-nghite. las' ca ti-oiu da eu tie de cheltuiala. vazand aceasta. ba inca face s-o aparaie prin casa.Ma! ia cucosul ist obraznic si-l da in fantana ceea. si se racoreste cuptoriul. bezmetec. Cucosul. Boieriul o ia. pana ce stinge focul de tot. fara pasare o pune in buzunar si porneste cu trasura inainte. fugi de-acasa si umbla pe drumuri. canoasa la inima. Vezeteu! Ia-l de pe capul meu si-l zvarle 271 . zice unei babe de la bucatarie sa ia cucosul. Cucosul. face cum i-a zis stapanu-sau. ce sa faca? Incepe-a inghiti la apa. Baba. inciudat.

la boi. s-a ineca si-oiu scapa de dansul. ca nici lucru curat n-a fost aici! Cucosul insa mergea tantos. i-azvarle punguta. Si. pana ce ajunge acasa la mosneag. doar va scapa de cucos. Dati punguta cu doi bani ! Acum. Mosneagul. cum zice. iesa afara cu bucurie. pana-i vine iarasi in cap una. si iarasi incepe! Cucurigu ! boieri mari. Cucosul o ia de jos cu bucurie. vazand ca n-are ce-i mai face. Atunci cucosul i-a zis: 272 . iara boierul se uita galis cum se duceau paserile si zise oftand: . .Am sa-l dau in haznaua cu banii. poate va inghiti la galbeni. s-au luat dupa dansul. umfla cucosul de-o aripa si-l zvarle in zahnaua cu banii. de mult banarit ce avea. bucuria cucosului! Sa-l fi vazut cum inghitea la buhai. Atunci toate paserile din ograda boiereasca. pan-a inghitit el toata cireada. i-a deschis poarta. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. la vaci si la vitei. i-a sta vreunul in gat. vazand pe cucosul sau asa de mare si de greoiu. cand isi arunca ochii spre poarta.Duca-se si cobe si tot. si de pe la poarta incepe a canta: "Cucurigu !!! cucurigu !!!" Mosneagul. Apoi iesa si de-acolo. mare cat un munte! Apoi iar vine la fereastra. s-a facut un pantece mare. si merge el cat merge. ce sa vada? Cucosul sau era ceva de spariet! elefantul ti se parea purice pe langa acest cucos. si incunjurat de-atata amar de galite. boierul. de ti se parea ca-i o nunta. dupa toate cele intamplate. Mai sta boierul cat sta pe ganduri. de intuneca de tot casa boierului. cum aude glasul cucosului. numai bine ca am scapat de belea. intinde aripele in dreptul soarelui. s-apoi in urma lui veneau carduri nenumarate de paseri. crapa de ciuda si nu stia ce sa mai faca. caci boieriul acela. se duce la treaba lui si lasa pe boier in pace. nu-i mai stia numarul. vazand voinicia cucosului. poate vreun buhaiu infuriat i-a veni de hac. si nu altaceva. se duce la fereastra boierului si iar incepe: Cucurigu!boieri mari. care de care mai frumoase. iar paserile dupa dansul. si. Vezeteul iarasi ia cucosul si-l zvarle in cireada! Atunci.in cireada boilor s-a vacilor. l-a lua in coarne. si-om scapa de suparare. mai cucuiete si mai boghete. el stie cum si pe unde. cand mai vede si asta dandanaie. Atunci cucosul inghite cu lacomie toti banii si lasa toate lazile pustii.

Si. dupa vrun ceas de sedere. pe baba. asterne tolul. iara pe cucos il purta in toate partile dupa dansul. iara pe tol toarna o movila de galbeni. si de cirezi de vite. si iaca ce mi-a adus! Atunci baba se duce in poiata. asterne un tol aici in mijlocul ograzii. fuge pe drumuri. iute ca un prasnel. Baba atunci se duce cu fuga. o apuca de coada si o ia la bataie. Gaina sare peste poarta.Mosneagul. mai baba! Cand ti-am cerut oua. si.. lipita pamantului. so bate. o prinde s-o bate. el si-a facut case mari si gradini frumoase si traia foarte bine. baba cea zgarcita si nebuna a ramas de tot saraca. sarmana! Mosneagul insa era foarte bogat.. nu stia ce sa faca de bucurie. pe langa paseri. ca bine si-a facut ras de gaina si-a ucis-o fara sa-i fie vinovata cu nemica. de mila.Stapane. cotcodocind. De-acu a mai manca si rabdari prajite in loc de oua. sa vada ce i-a facut gaina!. Baba. trece iute pe langa baba si se pune pe cuibariu. Atunci. stii ce mi-ai raspuns? Bate acum si tu gaina.. cotcodac !" Baba iesa cu bucurie inaintea gainei... cand a vazut unele ca aceste. de-ti venea sa-i plangi de mila! Biata gaina. stii tu din a cui pricina. cand se uita in cuibariu. pan-o omoara in bataie! Si asa. gabuieste gaina. a pus-o gainarita. cu salba de aur la gat si incaltat cu ciubotele galbene si cu pinteni la calcaie. cum scapa din manile babei. gaseste si ea o margica s-o inghite.Mosnege. sa-ti aduca galbeni. ce sa vada? Gaina se ouase o margica. c-asa am batut eu cucosul. Si cum mergea pe drum. . de ti se parea ca-i un irod de cei frumosi. cot. cand vede ca s-a batut gaina joc de dansa. sarutand mereu cucosul si dezmerdandu-l. sare de pe cuibariu. Cucosul atunci se asaza pe tol. numa-i sclipeau rautacioasei ochii in cap si plesnea de ciuda. iaca si baba vine nu stiu de unde. zise ea rusinata. Apoi rapede se intoarce acasa la baba si incepe de pe la poarta: "Cot. iara nu cucos de facut cu bors. vazand aceste mari bogatii. da-mi si mie niste galbeni! . 273 .Ba pune-ti pofta-n cuiu. care stralucea la soare deti lua ochii! Mosneagul. si. scutura puternic din aripi si indata se umple ograda si livada mosneagului.

274 . Da. dar totusi chibzui ca ar fi bine sa trimita intai pe altcineva. isi zise imparatul. Ei intinsera doua razboaie si se faceau ca lucreaza de zor. Nu numai culorile si desenele erau nemaipomenit de frumoase. el se deosebeste dintre toti si prin desteptaciunea si prin vrednicia lui". Nu doar ca se indoia de dansul. Mereu cereau sa li se dea matase subtire si fir de aur. dar hainele facute din aceasta stofa aveau o insusire ciudata: se faceau nevazute pentru orice om care nu-si indeplinea bine slujba. ca ei sa-si inceapa lucrarea cat mai repede. sau care era marginit la minte. Toti locuitorii din cetate stiau de insusirea minunata a stofei si fiecare ardea acum de nerabdare sa afle cat de prost si netrebnic e vecinul lui. si cum se zice de-un rege: "E la sfat".Hainele noi ale imparatului de Hans Christian Andersen A fost odata un imparat. caruia ii placeau asa de mult hainele noi. cu ele am sa pot cunoaste destoinicia oamenilor mei. am sa pot deosebi pe cei destepti dintre prosti. sa vada ce-au lucrat tesatorii. Si i se umplea inima de grija. In cetate era mare veselie: treceau pe-acolo tot felul de straini. astfel se spunea despre el: "imparatul e la dulapul cu haine". se gandi imparatul. gandindu-se ca cei prosti si nedestoinici pentru slujba lor nu vor putea sa vada stofa. incat el isi cheltuia averea numai pe imbracaminte. el poate mai bine ca oricine sa judece lucrul. dar ei le puneau de-o parte. Si dadu indata o mare suma de bani celor doi pungasi. In fiecare ceas al zilei isi schimba hainele. "O sa trimit pe cel mai vechi si mai bun ministru al meu. imi trebuie numaidecat aceasta stofa". Cand mergea la o parada sau cand se ducea la teatru ori la plimbare. in sacul lor si lucrau pana la miezul noptii pe razboaiele goale. nu avea alt gand decat sa-si arate hainele noi. se gandi imparatul. "Astea-s haine strasnice. cu toate ca nu era nimic pe tevile lor. care sa vada lucrul inaintea lui. intr-o zi iata ca venira doi pungasi care se dadura drept mari mesteri tesatori si spusera ca ei stiau a tese cea mai minunata stofa din lume. "Trebuie sa stiu acum unde au ajuns ei cu tesutul stofei".

. ca sa poata spune imparatului toate deslusirile lor. zisera amandoi tesatorii. "Cu toate astea prost nu sunt! se gandi omul.E de-o frumusete neinchipuita.. . cat era inca pe razboi. cum vi se pare? intreba unul din cei doi tesatori. Apoi lauda si el stofa. Da. Catva timp dupa asta imparatul trimise un alt slujitor credincios sa vada stofa si daca tesatorii mai au mult pana s-o ispraveasca. si ei. . matase si fir de aur. nici nu se poate o stofa mai frumoasa! raspunse batranul ministru. batranul ministru isi atinti ochii.Ei bine. Cei doi sarlatani cereau mereu bani. pot spune imparatului ca sunt foarte multumit. "Doamne! se gandi el. Bineinteles ca ei puneau toate astea de-o parte: razboaiele lor ramaneau tot goale si ei lucrau de zor. Acestuia i se intampla acelasi lucru ca si ministrului: se uita si iar se uita. e frumoasa. dandu-le fel de fel de nume. Dar eu sunt oare asa de nevrednic? Nici nu indraznesc sa spun. "Dumnezeule! se gandi el deschizand ochii mari. si-n acelasi timp ii aratara razboaiele lor. sa iau bine seama sa nu mi-l pierd". Batranul ministru ii asculta cu cea mai mare luare-aminte. Cei doi tesatori il poftira sa vina sa se uite mai de aproape. Dar nu zise nici un cuvant." . dar nu vedea nimic.. ca stofa e nevazuta pentru mine. sunt eu intradevar asa de marginit? Nu trebuie ca cineva sa banuiasca una ca asta. dar nu vazu nimic. si-l intreba cum i se par culorile si desenul. In sfarsit vru si imparatul s-o vada. si isi arata admiratia pentru alegerea culorilor si mai ales a desenului.O. . Pesemne ca nu sunt vrednic de locul meu? Asta-i cam ciudat. aratandu-i frumosul desen si culorile stralucite care nu se vedeau deloc. printre care erau si 275 . punandu-si ochelarii. prin faptul ca nici nu era nimic.Cinstitul si batranul ministru merse in sala unde lucrau cei doi pungasi la razboaiele lor goale. spuse el imparatului. si tot orasul nu mai vorbea decat de stofa cea minunata.Nu-i asa ca-i minunata stofa asta? il intrebara cei doi sarlatani. Ce desen si ce culori!.Asta ne bucura grozav. insotit de-o multime de oameni alesi. incepura a-i arata desene si culori inchipuite. le trebuia foarte mult pentru stofa asta. eu nu vad nimic".

Clatina din cap cu un aer satisfacut si privi spre razboaie fara a indrazni sa spuna adevarul. Nici o grija sa n-aveti c-o sa va fie vreodata grea o asemenea haina. Toata noaptea in ajunul marii parazi ei vegheara si lucrara la lumina a saisprezece lumanari. . . imparatul se dezbraca si pungasii se facura ca-i dau 276 . taiara in aer cu niste foarfeci mari.Intr-adevar e de toata frumusetea! Ei il sfatuira chiar sa imbrace hainele din stofa asta la cea dintai mare parada. ridicand un brat in aer ca si cum ar fi tinut ceva.Negresit. raspunsera aghiotantii.Si ei aratara cu degetul razboaiele goale.E de toata frumusetea! Va marturisesc deplina mea multumire.E neinchipuit de frumos. cusura cu un ac fara fir. noi ii vom incerca hainele. "Ce-i asta. Sunt eu oare un prost? Ori sunt nevrednic de-a imparatii? Niciodata nu mi-as fi putut inchipui. Cei doi sarlatani fura decorati si primira rangul de Mari tesatori ai curtii. in sfarsit se facura ca scot stofa din razboi. Toti curtenii se uitara unii dupa altii si iar se mai uitara. ca tocmai mie sa mi se intample o asemenea nenorocire".cei doi credinciosi ai lui care vazusera stofa. Asta-i ingrozitor. apoi spusera ca haina-i gata. eu nu vad nimic. . iata si mantia. fara insa a vedea nimic si zisera si ei ca imparatul. se gandi imparatul. asta-i si cea mai minunata insusire a acestei stofe. imparatul. iata haina. Lumea toata vazu ce osteneala isi dadeau sa gateasca hainele noi ale imparatului. pentru ca nici nu era nimic.Nu-i asa ca-i de toata frumusetea! zisera cei doi credinciosi. . in fata oglinzii celei mari.Daca Maria Ta binevoieste sa se dezbrace. e admirabil! strigau toate gurile si multumirea era pe fetele tuturor. . dar fara fir de aur nici de matase. dar ei nu vedeau nimic. Desenul si culorile sunt demne de Marita ta. e fermecator. Apoi deodata striga: . se duse in sala unde cei doi pungasi teseau mereu. se duse s-o vada si pungasii. Totul e usor ca panza de paianjen. zisera: . urmat de aghiotantii lui.Iata pantalonii. ca si cum ceilalti ar fi vazut ceva.

. Curtenii. 277 . ca nu cumva sa se bage de seama ca el nu vede nimic. trebuie s-o duc de-acum pana la sfarsit!"Si isi ridica apoi cu mai multa mandrie. apoi tinura mainile in sus.N-are haine deloc! striga in sfarsit norodul.Este un copilas care spune ca imparatul n-are haine deloc. Ce desen! Ce culori! Ce haina nepretuita! Marele maestru de ceremonii intra. Si se mai intoarse inca o data in fata oglinzii. ca sa-si priveasca bine infatisarea lui mareata. asculta glasul nevinovatei! sopti tatal lui. raspunse imparatul. Niciodata hainele imparatului nu starnisera o mai mare admiratie. . se suci. s-ar fi dat de gol numaidecat ca-i prost si ca-i nevrednic de slujba lui. cu respect. zise un copil mic. in ulite si pe la ferestre strigau: "Ce mai haina stralucita! Ce frumoasa trena are! si ce croiala minunata! Fiecare se ferea. sub care Maria Voastra va merge la parada. nevoind a lasa sa se bage de seama ca ei nu vad nimic. capul. Asa era. Cred ca nu sunt rau imbracat. il invartira ca si cum l-ar fi imbracat. parca-i turnata! Ce croiala frumoasa! strigara curtenii. Pe cand imparatul mergea mandru sub baldachinu-i maret. se facura ca ridica ceva de jos.Va asteapta la usa baldachinul.Dar eu vad ca n-are haine deloc.Bine. si curtenii tineau inainte. se rasuci in fata oglinzii. zise el. Totusi se socoti in gand si isi lua hotararea: "Orice-o fi.Doamne! Ce bine vine. Si indata rosti si multimea cuvintele copilului.Doamne. . caci i se paru ca avea dreptate. sunt gata. trena care nu era. . toti oamenii. . iar el. .hainele una dupa alta.Imparatul fu grozav de jignit. . care trebuiau sa-i duca din urma trena.

imparatul se puse la sfat cu batranii tarii si. porunci voinicilor sa incalece pe armasari. imparatul chema pe fiicele sale la sine. A fost odinioara un imparat care avea trei fete. Cel mai batran dintre feciori. In crepetul zorilor de-a patra zi el pierdu rabdarea. despre aceea voi sti ca nu si-a pazit credinta. dintre care cea mai mare era frumoasa. ci grai cu glas intelept: 278 . Cand cei trei feciori ai imparatului vecini primira vestea ca imparatul a pornit in cale si ca s-a departat de acasa. cum ca iaca. le grai vorbe blande si parintesti si dete apoi la fiecare cate o floare frumoasa. ei se intelesera intre sine si incalecara. Intr-o zi imparatul primi carte si veste de la vecinul sau imparat mare si puternic. ca sa mearga la cetatea cea cu trei fete de imparat sa rapeasca credinta fetelor si sa-i faca imparatului suparare. . cate o pasarica vesela si cate un mar fraged. voinic. iar cea mai tanara Ileana atata de frumoasa incat si Sfantul Soare se oprea in cale. daca n-ar fi fost nici nu s-ar povesti.A carei floare se va vesteji. ca s-o vada si sa se desfateze de frumusetea ei. isi intari inima si batu la fereastra celei mai mari dintre fetele de imparat. Incaleca apoi pe cal. si viteaz si frumos merse inainte. zise "sanatate buna" si porni cu voinicii sai in calea cea mare. . Trei zile si trei nopti a stat voinicul pe sub ziduri fara ca vre una din fete sa se fi aratat la fereastra. cand vazura cum ca nu e incotro.Ce e? cine e? si ce vrea? intreba fata trezita din somnul eel mai dulce. Mai inainte de a incaleca si el insusi. ca sa vada ce e si cum. ce stau de trei zile cu dragoste la tine la fereastra. Fata cea de imparat nici nu se apropie de fereastra.Ileana cea sireata de Ioan Slavici A fost ce-a fost. nu e bine. a carei pasarica se va intrista si al carei mar va putrezi. grai imparatul cel intelept.Eu sunt surioara! grai feciorul de imparat voinic imparatesc. sa-si apuce armele si sa se pregateasca de bataia cea grozava ce-avea sa se faca si sa fie. . cea mijlocie si mai frumoasa. si are sa se bata cu dansul pentru o mare pricina imparateasca. si apoi sa aduca veste si sa spuie.

Acuma fata de imparat se apropie de fereastra si grai cu glas bland: .. acum d-a treia oara la fereastra. Peste trei zile si trei nopti. 279 .Sa n-ai parte de altul! zise fata de imparat stergandu-se pe buze cu maneca cea tesuta cu altite. vreau sa-ti vad fata..Am sa trimit pe frate-meu cel mijlociu. . apoi grai cu glas neauzit: .Mergi pe calea pe care ai venit: flori sa-ti creasca in cale si spini sa-ti ramana pe urma. Si nici nu zise. Inca trei zile si trei nopti stete feciorul de imparat la fereastra fetei. De trei ori cate trei zile stau cu dor la tine la fereastra. Si nici n-a zis bine pana ce si fura un sarutat de la fata cea frumoasa. . grai o vorba: sa mergi insa la sora mea cea mai tanara si numai dupa aceea vino la mine. si numai dupa aceea vino la mine. In crepetul zorilor de-a zecea z. Dupa ce feciorul cel mijlociu stete de noua ori cate noua zile si de noua ori cate noua nopti la fereastra fetei celei mijlocii si batu de a treia oara la fereastra ei ea deschise fereastra si ii grai cu glas dragastos: . surioara! grai feciorul de imparat. Feciorul de imparat merse la fratii sai. . Sa-mi dai o sarutare ca sa pot merge mai iute. feciorul de imparat iarasi batu la fereastra.Ce e? cine e? si ce voieste? intreba fata de imparat.Eu sunt. si cel mijlociu porni in cale.Eu ti-as privi in fata si ti-as. Sa-mi dai insa o sarutare pentru ca sa-mi fie calea mai usoara. . privi cu suparare la voinicul cel frumos. acuma mai rastit decat in celelalte randuri. sa-ti privesc ochii si sa aud cum curg vorbele de pe buzele tale.Ti-am zis sa mergi pe calea pe care ai venit: spini sa-ti creasca-n cale si flori sa-ti ramana pe urma. Mergi pe calea pe care ai venit: flori sa-ti creasca in cale si flori sa-ti ramana pe urma. adica dupa ce au tre-cut de trei ori cate trei zile si de trei ori cate trei nopti el isi netezi parul si batu.Am sa trimit pe frate-meu eel mai tanar grai feciorul de imparat. pana ce si fura un sarut. grai feciorul de imparat. . Fata de imparat deschise fereastra.Eu ti-as privi in fata si ti-as grai o vorba: mergi mai-nainte la sora mea cea mijlocie. le spuse cum si ce.

surioara. ma opresc in cale sa privesc la tine.De ti-ar fi naravul cum iti esle vorba.Atunci ziua ta e noaptea! zise Ileana cea inteleapta. blande si dragastoase. si la masa tocmai in frunte.Am pomit catre soare. Feciorul de imparat sari de pe cal cand auzi aceste vorbe. te-as chema in casa. ca sa-i fur o raza. cum sta ea il vazu si-i grai cu glas vesel: . apoi grai cu glas voinicesc: . mandre si frumoase. 280 . de ti-ar fi sufletul cum iti este fata. Poti tu face sa rodeasca mar pe iarba lupului? .Sa nu ai parte de altul! grai si aceasta fata.Atunci floarea ta este scaiul! zise Ileana cea inteleapta.Cel voinic frumos cu fata de imparat ce cale ti-ai ales de mani asa de infocat? Cand feciorul de imparat vazu fata Ilenei si auzi vorba ei.Ca-mi este naravul cum imi auzi vorba. Mergi in calea pe care-ai venit: flori sa-ti creasca in cale si flori sa-ti ramana pe urma. -Ei! stai! grai lleana. te-as pune la masa si te-as ospata si te-as saruta. el stete locului. si peste fereastra in casa si in casa la masa. ca-mi este sufletul precum imi vezi fata: lasa-ma in casa. .Ba! grai feciorul de imparat. pune-ma la masa si din zori in seara rau sa nu-ti para. pana ce si sari pe fereastra. Acum. Feciorul cel de imparat merse la fratii sai le spuse cum si ce si. Poti tu face sa-nfloreasca din brusture trandafir? . acum de-a treia oara porni feciorul de imparat eel mai tanar fecior de imparat.sta la fereastra si. in raza fetei tale.Ba! grai feciorul eel de imparat. Ileana.. sa-i incredintez sora si s-o duc acasa sa mi-o fac mireasa.Pot! grai feciorul de imparat. Cand el sosi la cetatea cea cu trei fete. si sa-ti zic o vcirba si sa-ti fur o vorba. si nici nu-si grai vorba. . Ileana ii raspunse cu intelepciune: . unde sedea imparatul cand era mire. Poti tu face ca sa cante liliacul in glas frumos? . Sa vad mai inainte: esti ce-ar fi sa fii? si numai dupaceea sa graim vorba si sa gustam pomana si sa incepem dragostea. privi la ea si grai cu glas voinicesc: .

Cand feciorul cel de imparat a sosit acasa la fratii sai. varsa apoi pe jos toate bucatele cele scumpe ce stau la foc si dupa aceea se feri din cale. Ileana ramase singura in cuhne. ea se facu bolnava. Ileana intra in ruptul sufletului in curtea imparateasca si grai catre bucatarul cel mare: . ca sa mearga sa ceara sau sa ieie si sa aduca.Pentru numele lui Dumnezeu! n-auzi tu cum te striga imparatul? Mergi iute.ca si la porunca imparateasca adica. isi umplu vasele de bucate. Ileana spuse judecata: . cu scaun cu tot in pivnita cea adanca in care era ascunsa comoara imparatului. ea lua asadar cofita si porni catre curtea celor trei feciori de imparat. daca Ileana li va aduce mancare de pe vatra feciorilor de imparat. ca sa vezi ce si pentru ce si care pricina! Bucatarul isi lua picioarele pe umeri si se departa . dupa ce le-a spus-o. Sosind la curte. Ei. dar Ileana e Ileana cea sireata! El nu se aseza inca bine. Multe vorbe n-au facut argatii. mare suparare a intrat in sufletele lor. Feciorul de imparat sc aseza la masa. ci pe loc deschisera usa cea de fier si intrara in pivnita si aflara pe feciorul cel de imparat si cu rusine Il scoasera la judecata. Ileana. ea le spuse ca a auzit troncote prin pivnita si se teme cum ca a intrat cineva in pivnita ca sa fure comoara imparatului.El sa fie pomana ta! zise lleana cea frumoasa si sireata. si iata ca si cazu. ca ele sa faca ce vor face ca sa trimita cumva pe Ileana la curtea imparatului celui cu trei feciori. Dupa ce feciorii de imparat intelesera si despre asta batjocura.Douasprezece fete pedepsite sa-l scoata afara din tara si cand vor ajunge cu el la marginea tarii fiecare sa-i dea cate un sarutat. chema pe Ileana la sine la pat si ii spuse ca ea numai asa se va putea insanatosi. le-a spus toata intamplarea si. Cand cea mai mare fata de imparat primi cuvantul feciorilor de imparat. si cand se adunara toti argatii ca sa vada ce e si pentru ce. Asa s-a poruncit. Asaza-te la masa.. ei se suparara inca mai tare decat 281 . le facea toate. Acuma Ileana incepu sa strige: "primejdie". Ei au trimis dara vorba la cele doua mai mari fete de imparat. pentru ca ei sa se poata razbuna asupra ei pentru batjocura ce a pus pe capul lor. asa s-a intamplat. de dragul suroni sale.

trimisera din nou vorba la cele doua surori si se pregatira din nou de razbunare. Ileana pentru sora sa le facea pe toate. chemara pe sora lor la sine si ii spusera ca ele numai atunci se vor insanatosi. Sosind la curte. Dupa ce-a inteles feciorul de imparat cel mai tanar cum ca Ileana are sa vina la el in gradina ca sa fure merele cele de aur.Pentru numele lui Dumnezeu! n-auzi cum te striga imparateasa? Fugi si vezi cum. si apoi porni catre casa. sa ia. Abia primi sora cea mijlocie cuvantul voinicilor. varsa ce-a mai ramas prin pivnita. Ileana isi umplu vasele cu vin. sa aduca si sa scape pe dragele surorile sale de la moarte. le arunca cate o bucatica de carne. el se ascunse intr-un tufis. ca numai varful ascutit le iesa din pamant. asteptand sosirea Ilenei.pentru voi ma duc si in foc. Feciorii de imparat trimisera acuma d-a freia oara veste la cele doua fete de imparat ca ele sa trimita pe Ileana cum n-au trimis-o inca. daca va auzi cineva vaiete in gradina. iar Ileana merse la mar pasi incet printre cutite.si sa vina. ci sa lase pe cel ce s-ar vaita ca sa se vaiete in pace. ea intra in ruptul sufletului in pivnita si grai catre pivnicerul cel mare: . sa afle. si sulite si fel de fel de lucruri si le ascunse in pamant. sulite si alte lucruri si se sui in pom. ce si pentru ce pricina! Pivnicerul isi lua picioarele pe umeri si se departa ca la porunca imparatesei adica.Dragi surorile mele . cu atata mai bucuroasa la voinicii cei imparatesti! Si lua dupa aceea cofita si porni. ca sa mearga. Dupa ce a gatit tot. le ascunse asa.ce-au fost pana acuma. Ileana sosi la poarta gradinii si cand ea vazu leii cei mari ce stau paza la intrare. ea se lacu bolnava. el porunci ca. . leii incepura a se bate. si in apa.grai Ileana catre ele . chema pe Ileana la sine la pat si ii spuse ca numai asa se va insanatosi. 282 . lua dar cofita si porni ca sa mearga . Fetele de imparat se facura acuma amandoua bolnave. daca va gusta dm vinul ce se afla in pivnitele feciorilor de imparat. sabii. Lua dupa aceea cutite mari. pe sub marul cel cu poame de aur. nimeni sa nu cuteze sa intre. si sabii. daca Ileana le va aduce doua mere de la feciorii cei de imparat.

Feciorul de imparat nici nu dorea mai mult. de tovaras. Voinicul cel rau la suflet incepu sa strige si sa se vaiete: hei! dar nimeni nu venea sa-i ajute. il ridica pe trupina pana la cracuri. Ileana s-a fost dus insa mai nainte la vrajitoare si i-a dat bani multi ca s-o lase pe ea. se intoarse dupa aceea la curtea imparatului si le spuse argatilor ca sa mearga sa scape pe domnul lor din primejdia cea mare. Usturaturile feciorului de imparat se facura inca mai strasnice. si sabii. Ileano. trimise dupa un popa. sui-te in pom si-mi ajuta sa culeg mere pentra dragele surorile mele. Asa ajunse Ileana ca popa la curtea imparatului. pe Ileana. surioara! grai feciorul de imparat acuma. Ileana isi lua merele. .. batjocorit ca vai de el.A mea sa fie bucuria! raspunse Ileana. trimise dupa cea mai vestita vrajitoare din tara. . Feciorul eel de imparat. dupa porunca lui. ea porunci apoi ca sa se ia pielea unui bivol si sa se puna trei zile si trei nopti in muratura sarata. sa-si usureze sufletul si sa se impartaseasca. mai nainte de de-ar muri. sa mearga in locul vrajitoarei. Aide. ca am voinic imparatesc. ca sa vina sa-i faca de leac si sa-i vindece ranile. Cand el vazu dar cum c-acuma nu e bine. durerile lui inca mai nesufente. ea merse la popa. tu. fii dar inca mai buna si-mi da mana de ma ajuta sa urc in pom! "Rau e gandul tau . ii dete multi bani si facu ca el sa o trimita pe ea in locul lui. ca.Sa-ti fie de bine. grai dupa aceea. Dar Ileana nici acuma nu dormea. si frumos si viteaz. sa stii si tu ce ai avut de gand. le duse acasa. Imi pare bine ca te vad la casa mea. ci-l lasau ca. si sulite si fel de fel de alte lucruri ce erau gatite spre pierzarea ei. grai el. 283 .Esti buna. el avea de gand ca sa traga pe Ileana din pom intre cutite. ca le-au cerut cu limba de moarte.Na-ti. le dete la surorile ei. Asa ajunse Ileana ca vrajitoare la curtea imparatului. sa se vaiete in pace si sa sufere si sa rabde usturaturile cele grozave. il lasa apoi ca sa cada intre cutite. .isi gandi Ileana .dar parte sa ai de el!" ii dete apoi mana. si dupa aceea s-o scoata si sa inveleasca in ea pe feciorul cel ranit.

.Cand Ileana ajunse la patul feciorului de imparat. Ca sa le ajute dar dragilor surorilor ci. indata ce sosi acasa. 284 . nu mai erau in el decat trei rasuflari.Hei! ca noi ne-am bucura. Asta-i arata numai pasarica. ea merse la sine in casa si afla ca floarea e inca aburita de roua. ea dete la una dintre ele floarea. Asa astepta sosirea imparatului celui aspru la porunca. la alta dete pasarica. Imparatul nu zise nimic. si asta era insa pe jumatate vestejita.Ba! pe nimeni! grai feciorul de imparat. Daca ar fi sa nu mor si sa ma insanatosesc. Cand Ileana auzi astfel de vorbe. Esti suparat pe cineva ori ba? . Ea ii arata numai floarea. m-ai chemat la tine ca sa-ti marturisesti pacatele. ca pasarea e flamanda si ca marul numai nu zice "mananca-ma. si daca n-o pieri in noaptea cea dintai.Fatul meu. intra la fata cea mai mare si o intreba de floare. dar acum e vai si amar de capul nostru. . ma duc s-o petesc la imparatul.Bucurie s-aveti. iar sie-si tinu numai marul cel fraged. grai Ileana popita. raspunsera. la Ileana cea inteleapta. daca nu ne-ar fi vestejit floarea. surioara". cand auziti ca tatal nostru cel bun are sa vina acasa intreg si sanatos. de pasarica si de mar. le zise Ileana. Aici intelese ca surorile ei plang si se vaieta pentru ca au fost samtit ca imparatul are sa soseasca acasa de la lupta cea mare. afara de Ileana. pe nimeni. Cand imparatul vazu marul pe dulapul Ilenei. ci merse fara vorba la fiica-sa ce amai mica. imparatul iarasi nu zise nimic. . Imparatul. ci merse la fiica-sa cea mijlocie. atunci ea sa-mi fie sotie credincioasa si dupa lege! Ileana asculta aceste vorbe. zise inca si ea putine si apoi merse acasa. el era sa-l manance cu ochii de frumos ce era. fata cea tanara a imparatului vecin si o urasc cu dor si dragoste vorbi mai departe feciorul de imparat. si asta era insa pe jumatate intristata. nu ne-ar fi putrezit marul si nu ni s-ar fi suparat pasarica. Gandeste dar la ceasul mortii si spune-mi ce-ti zace la inima. el era pe pragul mortii.

cum ca doreste. fata mea! grai imparatul.. cand el isi spuse gandul care l-a facut sa ponieasca in cale: . Hei! dar Ileana n-a uitat vorba si gandul cel rau al feciorului de imparat: ea stia ca in cea dintai noapte dupa cununie are sa o primejduiasca. zicandu-i: . porunci dar ca pe cele doua fete mai mari sa le ingroape pan' la sanisori in pamant si asa sa le lase ca sa vesteasca asprimea pedepsei imparatesti.Mult noroc sa ai. . el intelese toata treaba. ca voi sa va fiti sot si sotie. el incaleca si porni ca sa vina si sa peteasca pe Ileana. voinice.. cand cuscrii si corinteii s-au fost asezat la odihna si Ileana s-a fost culcat in pat. Cand imparatul o vazu aceasta. De la Ileana imparatul iarasi merse la fiica-sa cea mijlocie si apoi la cea mare. tata Ilenei. ii zise cu vorba parinteasca..Dragi copiii mei. incat i-a mers vestea in septe tari.. ci fugi la surorile sale si aduse o floare proaspata si o pasare vesela. Atunci imparatul pricepu toata treaba si grai: . Porunci dara ca sa se faca o papusa de zahar tocmai atat de mare cum era ea insasi. Dupa ce el le intreba de cele trei lucruri ce le-a incredintat. cu toata faptura Ilenei. cu ajutorul lui Dumnezeu.Mare sa cresti. Ileana nici nu raspunse. Dupa ce feciorul cel mai tanar al imparatului vecin s-a insanatosit. iar pe Ileana o lauda si o saruta si multa vorba buna si imparateasca facu cu ea. ele isi adusera cu graba pasarea. cu ochi. fata mea. pasarea era trista si numai marul era proaspat. ea o ascunse in patul in care ea avea sa se culce in acea noapte. Sara.. caci tu ti-ai pazit credinta. rumen si imbietor la fata. si cand papusa fu gatita. ci lasa ca voinicul cel patit sa o sarute. fraged. floarea si marul de la Ileana.Fatul meu.Unde ai pus floarea si ce ai facut cu pasarica? intreba el pe Ileana. bag scama asa a fost dat. cu fata. mergi si intreaba pe Ileana. sa va fie dara de bine!Multa vreme n-a trecut pana ce Ileana se cununa cu feciorul cel voinic. acum vad ca ti-ai pazit credinta. Imparatul cel batran. Hei! dar bunul Dumnezeu nu rabda minciuna: la ele floarea era vesteda. Iar Ileana nu zise nici o vorba. feciorul de imparat grai catre mireasa lui: 285 . asa are sa fie. cu buze.

Sa-mi spui acuma. Feciorul de imparat dete cu spada de sus in jos. sa dea din toate puterile ce avea. Feciorul de imparat dete cu spada o data crucis si o data curmezis. .Hei! Ileana! dulce ai fost vie. si in lat.Dulce. Feciorul de imparat dete peste fata. si in lung.Eu! grai Ileana de sub perdea. . Feciorul de imparat stete impietrit de bucurie cand vazu pe Ileana intreaga si sanatoasa. dar pe de-o suta si de o mie de ori mai dulce am sa fiu de aci inainte. el incepu sa planga din toata inima.Eu! grai Ileana. Feciorul de imparat impunse acuma cu sabia in inima Ilenei. ci sari din pat. O data ii sari o bucatica de zahat in gura.Draga Ileana.Eu! grai Ileana. . incat ii curgeau lacramile parau.Tu mi-ai varsat mancarile? intreba feciorul de imparat de-a treia oara. si mai in urma. . .Eu! grai Ileana. . .Tu m-ai aruncat in cutite? intreba feciorul de imparat de-a cincea oara. incepu apoi sa dea in toate partile. sa mai astepti putintel. . dar dulce esti si moarta! zise el plangand inca mai tare. Iar Ileana incepu a rasufla aburi de moarte. Ileana nici nu se ascunsese bine.Tu mi-ai varsat vinul? intreba feciorul de imparat de-a patra oara. . lasa papusa cea de zahar in locul sau si se ascunse sub o perdea ce sta la capul patului.Iesi dupa aceea din casa. iesind de sub perdea. grai el. Feciorul de imparat dete o data cu sabia peste sanisorii papusii. zau! grai Ileana. .Eu! grai Ileana. Ileana draga mea. pana ce feciorul cel de imparat si intra in casa cu o sabie ascutita in mana. ca eu vin indata.. . tu m-ai aruncat pe mine in pivnita? . Cand se apropiara zorile de ziua. si crucis.Tu m-ai scos cu batjocura din tara? intreba el de-a doua oara. Ileana nu se gandi mult. El o cuprinse in 286 . si curmezis.

sa te scoli si sa apuci incotro-i vedea cu ochii. pana la una. 287 .Stiu. de urat ce le era. caci. . dar a fi om. inca nu ne-a zis nime tata si mama! Oare nu-i pacat de Dumnezeu ca mai traim noi pe lumea asta? Caci la casa fara de copii nu cred ca mai este vrun Doamne-ajuta! . niste toale rupte. vad bine.brate. vom creste-o si noi cum vom putea.. pe langa toare aceste. isi ia traista in bat si face cum i-a zis baba. Mosneagul. in sfarsit. satul si el de-atata singuratate si dorit sa aiba copii. daca mi-i spune. ce putem noi face inaintea lui Dumnezeu? . orice alta jivina a fi. si ce ti-a iesi inainte intai si-ntai. da' sarpe. cum s-a miji de ziua. baba ofta din greu si zise mosneagului: . parca erau bolnavi de ciuma. mai baba. da'.. se scoala a doua zi dis-dimineata. sarmanii! In una din zile. mai baba. Doamne! tare mai erau doriti sa aiba macar unul. dar. si acela sa fie copilul nostru. si. cat era ziulica si noaptea de mare. pune-o in traista si o ada acasa. la alta. si amandoi batranii acestia erau albi ca iarna si posomorati ca vremea cea rea din pricina ca nu aveau copii. Povestea Porcului de Ion Creanga Cica erau odata o baba si un mosneag: mosneagul de-o suta de ani. nici vreo scofala mare nu era de dansii: un bordei ca vai de el.Apoi da. sedeau singurei ca cucul si le tiuiau urechile. asternute pe laite. Ba de la o vreme incoace. stii ce-am gandit eu asta-noapte? . caci tipenie de om nu le deschidea usa.Asa este. si de aci inainte traira multi ani fericiti si imparatira peste tara cu pace si cu noroc.Ia. Doamne! De cand suntem noi. si baba de nouazeci. uratul ii manca si mai tare.Doamne. mosnege. maine dimineata. si atata era tot. mosnege. si apoi.

mai baba. iti seamana tie. ca sa nu se deoache odorul. Sa-i fi zis toata lumea ca-i urat si obraznic. pregateste de scaldatoare si. pana ce da peste un bulhac. purcelul incepe a se infiripa si a creste vazand cu ochii. si mai nevinovat.Mosnege. il baga in traista. neputand iesi din glod. surla. ca tare-a fi dorit. Acum pune de lautoare si grijeste-l cum stii tu ca se grijesc baietii: ca. ca peste cateva zile il scoate din boala. mosneagul voieste a merge la targ sa mai cumpere cate ceva. zise baba. ce odor ti-am adus eu! Numai sa-ti traiasca! Un baiat ochios. Intr-una din zile. asa plin de glod si de alte podoabe cum era. mititelul! . Si cum ajunge-acasa. mititelul! . si numai iaca ca vede in bulhac o scroafa cu doisprezece purcei. sprintena ca o copila. ca si noi. Mosneagul degraba il prinde.Iaca. Scroafa.. fiindca stia bine treaba mositului. Iara baba nu stia ce sa mai faca de bucurie ca are un baiat asa de chipos. la purcelul. De-am avea paine si sare 288 . Doamne! zise mosneagul. de hazliu. cu cojite. Ba poate. ii trage frumusel cu untura din opait pe la toate incheieturile. sarmanul! Apoi. ea tinea una si buna. de-ti era mai mare dragul sa te uiti la el. de gras si invelit ca un pepene. ca baiat ca baiatul ei nu mai este altul! Numai de-un lucru era baba cu inima jignita: ca nu putea sa le zica tata si mama.Mosnege.Porneste el si se duce tot inainte pe niste ponoare. cum vede pe mosneag ca vine asupra ei.. care sedeau tologiti in glod si se paleau la soare. ori dracul i-a dat in gand ieri noapte de una ca asta. mai rapanos si mai rapciugos. si cu tarate. il strange de nas si-l sumuta. ca mult ma mai inadusi cu dansul. si porneste cu dansul spre casa. dupa cum vezi. ii cam colbait.Slava tie. rupta bucatica!. zice: . nu rade. il scalda. mosnege! zise baba.. ca si aceasta-i faptura lui Dumnezeu. indata incepe a grohai. Dar in gandul sau: "Da' manca-l-ar branca sa-l manance. care era mai ogarjit. face degraba lesie. mai babusca. ramase pe loc.Bine. Numai unul... . Apoi il piaptana si-l grijeste asa de bine. o rupe de fuga. ca pot sa duc babei mele o mangaiere! Mai stiu eu? Poate ori Dumnezeu. .. nu uita sa aduci si niste roscove pentru ist baiat. si purceii dupa dansa. sprancenat si frumusel de nu se mai poate.

mosnege? . asculta: imparatul a dat de stire. de la casa aceluia si pana la curtile imparatesti. ce mai stii de pe la targ? . mosnege? Vai de mine! .Bune-s si acestea. nu prea bune vesti: imparatul vrea sa-si marite fata. cand vine acasa. ca mare jale si alean or fi mai ducand mamele lor pentru dansii! Mai bine ca al nostru nu poate vorbi si nu-l duce capul. fara crutare. of! boala imparatilor e ca sanatatea noastra! Numai despre fetii de imparat. Doamne! mare slava ar mai dobandi in lume! 289 .Si asta-i veste rea. targuieste el ce are de targuit si.Of! mosnege. mai baba? Ia. ca nu-i numai atata. cred ca ti s-a incrancena si tie carnea pe tine. care nu se mai afla pe lumea asta. de le plange lumea de mila. prin crainicii sai.pentru noi. de ce-am auzit eu. mosnege. si imparatul. pe de-o parte si de alta. asa cum ti-am spus. baba il intreaba. si cica pana acum o multime de feciori de crai si de imparati. si nici unul din ei n-a facut nici o isprava. si in copaci sa cante tot felul de pasari. ca. mai baba.Da' de ce. un pod de aur pardosit cu pietre scumpe si fel de fel de copaci.. in toata lumea. Apoi. pe toti i-a taiat. ca oricine s-a afla sa-i faca. ce mi-ai spus. Cand m-as potrivi eu babei la toate cele. mi s-a suit parul in varful capului.Ce sa stiu. mai baba. ba cica-i mai da si jumatate din imparatia lui. ca stiu c-ar incaleca pe nevoie si. mi se rupe inima din mine. dupa cum s-a hotarat. da' buna ar fi si aceea cand ar avea cineva un fecior care sa faca podul si sa ia pe fata imparatului. Iara cine s-a bizui sa vina ca s-o ceara de nevasta si n-a izbuti sa faca podul. ca pe altii.D-apoi ingaduieste putin. mai baba.D-apoi. apoi as lua campii!" In sfarsit. la atatea iznoave.. . ca totdeauna: . da' nu sa-l mai indop si pe dansul cu bunatati. iaca de ce.Ei. ce zici? bune vesti sunt aceste? Ba si imparatul cica s-a bolnavit de suparare! . aceluia ii da fata. si cand ti-oi spune pana la sfarsit.. . . mai baba. aceluia pe loc ii si taie capul.. mosneagul se duce la targ. cine mai stie de pe unde au venit.

sa vada de unde a iesit acel glas. . nu te infricosa.Despre asta n-aibi grija. cu ratul in sus si.Cand vorbeau batranii. numai iaca se aude sub vatra: "Tata si mama! eu il fac". si cum sfatuiau batranii. se duce cu pieptul deschis drept la palatul imparatului. atunci.Ce voiesti de la mine.Sa traiti multi ani cu bine. intr-un cotlon sub vatra. cum ajunge in targ. isi piaptana barba frumos. Iara de nu. s-a speriat si.D'apoi ai sa-l poti face. si atunci fata si jumatate din imparatia mea ale lui sa fie. auzind ca aveti fata de maritat. nevazand pe nime. Numai du-te si vesteste imparatului ce-am spus eu! Baba. straini. Un strajer. din partea lui.Dragul mamei. ca traind si nemurind ai sa vezi cine sunt eu.. Baba atunci a ametit de bucurie. feciorul meu se prinde ca i-a face podul. dragul tatei? . cica. ia toiagul batranetilor in mana.Ia. stiind porunca. atunci. ci ia mosneagul si-l duce inaintea imparatului. ca sa aduc la cunostinta mariei-voastre ca el. insa godacul iar a strigat: . cu inima arsa si fara nici un sprijin! . asculta ce spun ei si numai pufnea din cand in cand. luminate si preaputernice imparate! Feciorumeu. mosnege. drag! Nu-ti pune viata in primejdie. il intreaba: ..Tata. Mosneagul atunci zise ingaimat: .Da' ce vrei. am treaba la imparatul. Strajerul. uimit. faca-l. gandind ca-i Uciga-l crucea. poate sa va faca podul. si pe noi sa ne lasi. nu mai lungeste vorba. m-a trimis. ca esti cu mine. tocmai acum. vazand pe mosneag. tata. mosneagul insa. poate-i fi auzit ce-au patit 290 . apoi iese din casa si porneste spre imparatie si. si-a mai venit in sine. despre acestea. il intreaba: . cum vede pe mosneag ca sta pe-acolo. imparatul. venindu-si in sine. purcelul sedea in culcus. saruta baiatul si-i zise: . defel. ei inde ei.Daca poate sa-l faca. se uita prin bordei in toate partile.Nu te ingriji. uitandu-se tinta in ochii lor. Atunci mosneagul. mamuca. mosule! . nemaiavand ce zice. ca eu sunt! Ci trezeste pe mama si du-te la imparatul de-i spune ca eu ii fac podul. dar. mosule? .

. cum vedem noi. se uita lung unul la altul si strang si ei din umeri. apoi unul din ei vesteste imparatului despre venirea noilor petitori. care se prinde c-a face podul imparatului.Se vede ca eu nu mai am parte in lumea asta de nimica! Pana acum mam chinuit de l-am crescut si l-am scos din toata nevoia. de cuvant. Iar mosneagul. isi ia toiagul in mana.. si. atunci. atunci. ca sa-si aduca feciorul. . o indeasa pe urechi. mosule. incep a se uita unul la altul si a bufni de ras. apoi iese si porneste spre casa. parca vad c-am sa raman fara dansul! Si. mai da un ropot pe sub laite. ce-i scris omului in frunte-i este pus. se pleaca pana la pamant. si acum.Da' ce-i acesta.altii. ia.D-apoi asta nu va priveste pe d-voastre. s-aducem nora mane-ta.Haidem.D'apoi acesta mi-e feciorul. . o apuca lesin de suparare. apoi se ia dupa mosneag si. atunci. mai de vita decat dansul?! Daca te prinzi asa. da un ropot pe sub laite. cu lumanare. iese din casa si zice: . se vede ca ti-ai urat zilele! . incepe a se boci si a zice: . grohaind si musluind pe jos. Iara de nu. plin de bucurie. cauti pricina ziua-miazamare. mosule. cum ii vad. zisera strajerii. mosneagul cu 291 . cum e treaba porcului. Mosneagul.Doamne.Hai cu tata. incepe a zburda prin bordei. mai bine paziti-va gura si dati de stire imparatului c-am venit noi. mosule? zise unul din ei. cum ajunge acasa. cat colè. Abia ajung ei la portile palatului imparatesc. . tatuca. baiete. Purcelul atunci. spune fecioru-sau ce a zis imparatul. si tot de-o moarte are sa moara cineva.. cauta-ti de drum si nu umbla cu gargaunii in cap.Apoi da. Doamne! multa minte iti mai trebuie! zise un strajer batran. mergea in urma lui. Strajerii. tot bocind ea. raspunse mosneagul. si strajerii. Purcelul. pune cusma pe cap.D-ta. auzind aceste chiar din gura imparatului. . sa ma vada imparatul! Baba. mai rastoarna cateva oale cu ratul si zice: . apoi mergi de-ti ada feciorul incoace. de bucurie.

si acum.Hai! ia-ti porcul de-aici si iesi afara! si daca pana maine dimineata n-a fi podul gata. apoi atunci sa ne trimiteti copila acasa. pe de-o parte i-a venit a rade. inaltate imparate.D-apoi asa nadajduim in Dumnezeu. pe baba o apuca un tremur. are sa-ti stea capul unde-ti stau talpile. m-am luat dupa capul tau cel sec si m-am dus pe coclauri sa-ti aduc copii de suflet. urmat de cativa ostasi. intelesu-m-ai? . vazand asa mare obraznicie. iara pe de alta se tulbura grozav si zise: . mosnege. catre seara. ca chiar el.Da' bine. Si.Inca mai ai gura sa intrebi?! acestea-s faptele tale. si incepe a muslui prin casa. isi ia purcelul. cand ai venit in cela rand. in paza carora l-a dat imparatul pana a doua zi. de spaima. parca erai in toata mintea. . de umbli cu porci dupa tine? si cine te-a pus la cale sa ma iei tocmai pe mine in bataie de joc? . Mosneagul. ca sa vada ce poate fi una ca asta. maria-voastra! Iara daca s-a intampla. mosnege. Si zicand aceste. ca acesta mi-i flacaul. daca va mai aduceti aminte.Si el are sa-mi faca podul? . se pleaca dupa obicei. om batran.Vai de mine. Iara purcelul calca inainte pe covoare. maria-ta! . cum intra. mult ras si mare nedumerire se mai facuse la palat si in toate partile despre o astfel de batjocura nemaipomenita. la una ca asta! D-apoi.purcelul sau! Atunci imparatul il cheama inaintea sa.Milostiv este Cel-de-sus. Atunci imparatul.sa nu banuiti. ajungand mosneagul si cu purcelul acasa. iese si porneste spre casa.Fereasca Dumnezeu. ci ei m-au adus pe 292 . dar acum unde te visezi. se pleaca pana la pamant si sta la usa. smerit. grohaind. si incepe a se vaicara si a zice: . iaca in ce chichion am intrat! Ca n-am adus eu ostasii. Caci multa vorba. puternice imparate! . sa cuget eu. mosnege! da' ce foc mi-ai adus la casa? Mie ostasi imi trebuiesc? . . despre care v-am spus mai deunazi ca m-a trimis la maria-voastra. luminareavoastra.dupa dorinta luminarii-voastre. sa avem iertare.

s-a dus sa-si mai vada parintii. s-au facut ca doua suluri de foc. si capului meu se vede ca pana maine dimineata i-a fost scris sa mai steie unde sta! Purcelul insa umbla musluind prin casa dupa mancare si nici grija navea despre incurcala ce facuse. le daduse acum toate pe una. Purcelul toata ziua musluia prin casa. caci nu-i da mana sa iasa cu dansul. cum a ajuns la casa mirelui. la culcare. dupa obiceiul sau. a facut sfat si a gasit cu cale sa dea fata dupa feciorul mosneagului si de indata a si trimis-o. Iara bordeiul mosneagului se prefacuse intr-un palat mult mai stralucitor decat al imparatului! si. i-au placut palaturile si socrii. si temandu-se imparatul sa nu i se intample ceva de rau. si la imparatie strasnica zvoana s-a facut. a spart o fereastra de bardahan si. si insusi imparatul cu sfetnicii sai. despre ziua au adormit. iara noaptea. Mosnegii s-au ciondanit cat s-au mai ciondanit si. intreband-o despre 293 . Tot in acea vreme. in toate partile. s-au bucurat cu bucurie mare. Iara purcelul zburda si se tologea numai pe covoare. strangand ea din umeri. si. si s-a apucat de gospodarie. Iar cand a dat cu ochii de mire. si pana la palatul imparatului. era acum gata. care acum nu mai era bordei. doua. La vro saptamana. cuprinsa de dor. cat era de imparat. a zis in inima sa: "Daca asa au vrut cu mine parintii si Dumnezeu. lepada pielea cea de porc si ramanea un fecior de imparat foarte frumos! si n-a trecut mult. Caci si imparatul. si podul. baba si mosneagul se trezesc imbracati in porfira imparateasca. caci cu cine era s-o faca? Fata imparatului.mine. vazand aceasta mare minune. si nici macar aceea nu era buna: frica! Nunta n-a mai facut. sufland o data din nari. apoi asa sa ramaie". de la bordeiul mosneagului. grozav s-au speriat. Iara purcelul atunci s-a suit binisor pe laita. deodata. cu toate cele poruncite. si nevasta lui s-a deprins cu dansul. pe loc a incremenit. dar mai pe urma. tanara imparateasa. Parintii. si toate bunatatile de pe lume erau acum in palaturile lor. cum au vazut-o. iara pe barbat l-a lasat acasa. de nu-i mai era acum asa de urat ca dintai. cat erau ei de ingrijiti.

ea a luat pielea cea de porc. a sarit drept in picioare si s-a uitat cu jale in soba. rau cap ai avut! Atunci ea deodata s-a vazut incinsa peste mijloc cu un cerc zdravan de fier. si aici. mama sfatui pe fata cu totul de alt fel: . venind un vartej infricosat. ca sa arda. iara de-ai facut-o din capul tau. de ai nenorocit si cazaturile ieste de batrani.Draga mamei. ca sa nu patesti vreo nenorocire! Caci. de vreme ce a facut lucruri peste puterea omeneasca! Dupa aceasta au iesit amandoua imparatesele in gradina ca sa se plimbe. Iara barbatu-sau i-a zis: . mie nu mi-a venit in cap de una ca asta.Ca bine zici. incat barbatul pe loc s-a trezit inspaimantat.gospodarie si barbat. si a facut in casa o duhoare asa de grozava. si. Atunci imparatul a inceput s-o sfatuiasca. atunci sa plesneasca cercul acesta. m-ai nenorocit si pe mine si pe tine deodata! si daca vei avea candva nevoie de mine. ce fel de viata ai sa mai duci tu daca nu poti iesi in lume cu barbatul tau? Eu te sfatuiesc asa: sa potrivesti totdeauna sa fie foc zdravan in soba si. sa iei pielea cea de porc si s-o dai in foc. zicand: . are mare putere. prefacandu-se in cioric ars si apoi in scrum. mama! iaca. a lacrimat. si trebuie sa fie ceva neinteles de mintea noastra. si a dat-o pe foc! Atunci perii de pe dansa au inceput a parai si pielea a sfarai. pentru ca ai ascultat de sfaturile altora. si atunci ai sa te mantui de dansa! . cand a adormi barbatu-tau. de unde o punea el. si cand dormea barbatusau mai bine. rau ti-a priit. sau ce-a fi el.Cand voi pune eu mana mea cea dreapta pe mijlocul tau. omul acesta. Si cum s-a intors imparateasa cea tanara seara acasa. ea a spus tot ce stia. dupa cum vad eu. deodata s-a starnit un vant naprasnic.Draga tatei! Sa nu cumva sa te impinga pacatul sa-i faci vrun neajuns. si numai atunci sa se nasca pruncul din tine.Alei! femeie nepriceputa! Ce-ai facut? De te-a invatat cineva. a si poruncit sa-i faca un foc bun in soba. Cum a sfarsit de zis aceste. a ridicat pe ginerele imparatului in sus si s-a facut 294 . zicand: . atunci sa stii ca ma cheama Fat-Frumos si sa ma cauti la Manastireade-Tamaie. si cand a vazut aceasta mare nenorocire.

vazand asta mare nenorocire si pe nora lor in asa hal. dar ca te afli in lumea asta. Atunci batranii. si aici. s-a schimbat iarasi in saracaciosul bordei al mosneagului. ca ei n-au cu ce s-o tina. . . Ea. necum om pamantean. Atunci podul cel minunat indata s-a stricat si s-a mistuit. de i-oi da drumul.Eu sunt. ce sa faca si incotro s-apuce? Sa se duca la parinti? Se temea de asprimea tata-sau si de sugubata defaimare a oamenilor! Sa ramana pe loc? Nu avea cele trebuitoare si-i era lehamete de mustrarile socrilor. nici prin cap nu mi-a trecut vreodata.De nume am auzit. 295 .nevazut. vazandu-se acum asa de nenorocita si oropsita. in sfarsit. Eu sunt sfanta Miercuri. pacatele mele m-au adus. si a mers ea. de-i fi auzit de numele meu. hai? Ca pasare maiastra nu vine pe aici. maicuta. maicuta! Atunci i se deschide poarta si drumeata intra inlauntru. Atunci drumeata a oftat din greu si a zis: .Cine-i acolo? . si hotarandu-se astfel. da-te aproape de chilioara mea.Ia. a zis Doamne-ajuta! si a pornit incotro a vazut cu ochii. du-te departe de pe locurile aceste. zicand: . iara de esti om rau. au inceput a o mustra. Atunci se aude dinlauntru un glas de femeie batrana. de nu se stie ce s-a facut. vazand o casuta tupilata si acoperita cu muschi. te face mii de farame! . sa-si caute barbatul. s-a hotarat a se duce in toata lumea. Caut Manastirea-de-Tamaie si nu stiu in care parte a lumii se afla! . ca am o catea cu dintii de otel si.Om bun.Da' ce vant te-a adus si cum ai putut razbate prin aceste locuri. prin pustiuri. care marturisea despre vechimea ei. Iara palatul in care sedeau mosnegii si cu nora. maicuta. pana a ajuns intr-un loc salbatic si cu totul necunoscut. si a-i zice cu asprime sa se duca unde stie.Se vede ca tot mai ai oleaca de noroc de ai nimerit tocmai la mine. cu toate bogatiile si podoabele din el. a batut la poarta. . un an de zile. femeie. a mers tot inainte. cu lacrimi in ochi. de mai inainte.De esti om bun. un drumet ratacit.

si sfanta Duminica a primit-o cu aceeasi randuiala si tot asa de bine ca si surorile sale. dar. auzind aceste. numai iaca un ciocarlan schiop se 296 . pana ce cu mare greu ajunse la sfanta Vineri. a mers iarasi un an de zile prin niste pustietati si mai grozave decat cele de pana aici. neavand nici o putere. Apoi a indreptat-o la sora-sa cea mai mare. Atunci sfanta Duminica a oftat din adancul inimii. pornind chiar in acea zi. ca ti-a prinde bine la nevoie". si facandu-i-se mila de aceasta nenorocita si zdruncinata fiinta. si. de nu ai parte de ceea ce cauti. si indata sau adunat toate vietatile: cele din ape. si pe loc s-au adunat toate jivinele din imparatia ei. la sfanta Vineri.Vezi? Tot de noroc sa se planga omul! Apoi sfanta Miercuri a strigat o data cu glas puternic. a mers iar un an de zile tot prin locuri salbatice si necunoscute. Sfanta Miercuri. cat a putut. si oricat ai voi tu si oricare altul sa mai mearga inainte de aici. si de aici drumeata. s-a uitat gales la nenorocita drumeata si i-a zis: . intrebandu-le despre Manastirea-deTamaie. a strigat si sfanta Duminica o data. fiica mea! Ca aici este capatul unei lumi necunoscute inca si de mine. cele de pe uscat si cele zburatoare. cu mare greutate a putut sa ajunga si pana la sfanta Duminica. este cu neputinta. si i-a zis cu binisorul: "Pastreaz-o. ca sa-i fie pentru hrana la drum. s-a aratat cu mare parere de rau. Si drumeata. sau altaceva. la sfanta Duminica. care torcea singura. si i-a mai dat inca o furca de aur. si fiind insarcinata pe al treilea an.. ca nu li s-a intamplat sa auda macar vorbindu-se vreodata depre aceasta. si a indreptat-o si ea cu multa bunatate si blandete la sora-sa cea mai mare. Si atunci. ca dintr-o singura gura. un paharut de vin si o vartelnita de aur care depana singura. au raspuns toate deodata ca nici n-au auzit macar pomenindu-se de numele ei. a dat drumetei un corn de prescura si un paharut de vin. si atunci ea le-a intrebat cu tot dinadinsul daca stie vreuna din ele in care parte a lumii se afla Manastirea-de-Tamaie. si toate au raspuns. pornind.Se vede ca vrun blestem al lui Dumnezeu. si aici i s-a intamplat ca si la sfanta Miercuri: numai ca sfanta Vineri i-a mai dat si ea un corn de prescura. asa trebuie sa fie.

vasiliscul cel cu ochi fermecatori. cu mare greutate si zdruncen. a raspuns cu smerenie: . Aici calatoarea s-a suit iarasi pe aripile ciocarlanului. aspide veninoase. si prin codri si pustietati asa de ingrozitoare. unde era un rai. cand ea pe jos. sovalc. batuta cu pietre scumpe. nici pe jos. cat ce putea. si cand biata drumeata nu mai putea nici pe sus. si. din care abia mai putea falfai. Atunci ciocarlanul. Si. sovalc.Ma supun cu toata inima la slujba mariei-voastre. au trecut peste nenumarate tari si mari. care indata a si pornit. si apoi a dat-o pe seama ciocarlanului. desi este foarte cu anevoie de mers pana acolo. despre a carora lacomie. de miam frant piciorul. cand el pe sus. care stateau cu gurile cascate. ciocarlane. viclenie si rautate nu-i cu putinta sa povesteasca limba omeneasca. si i-a mai dat o tipsie mare de aur si o closca tot de aur. atunci indata ciocarlanul o lua pe aripioarele sale si o ducea. sovalcaind. nu cumva stii unde se afla Manastirea-de-Tamaie? .Da' cum sa nu stiu. in sfarsit. pe care il cauti tu de-atat amar de vreme. stapana? Ca doar pe-acolo m-a purtat dorul. si el si-a dat drumul cu dansa pe o alta lume. Si cand ciocarlanul pe jos. stapana.Tu. numai si numai sa-i inghita. ca sa-i prinda bine la nevoie. apoi acum indata ia pe aceasta femeie. oftand. ca sa-i fie pentru hrana pana la Manastirea-de-Tamaie. Atunci ea il intreaba si pe acesta: . in care fojgaiau balauri. Nu cumva ti-i cunoscut ceva pe aici? Atunci ea.Daca-i asa. cum ii sti tu.Iaca Manastirea-de-Tamaie! zise ciocarlanul. vidre cate cu douazeci si patru de capete si alta multime nenumarata de ganganii si jiganii inspaimantatoare. cu mare ce au izbutit sa ajunga la gura unei pesteri. . si povatuieste-o cum a fi mai bine. du-o numaidecat acolo. cand drumeata pe sus. sovalc! se infatisaza inaintea sfintei Duminici. Apoi sfanta Duminica a dat si ea drumetei un corn de prescura si un paharut de vin. si nu altaceva! . desi ii fugeau ochii de atatea straluciri. Aici se afla Fat-Frumos.vede venind. se uita mai cu bagare de 297 . dupa atata amar de truda si primejdii. si cu puii tot de aur. si tot asa mergand ei inca un an de zile.

si apoi se pune jos sa se odihneasca. o intreaba: . ca inca esti nemernica pe aceste locuri si tot n-ai scapat de primejdii.seama si indata cunoaste podul cel minunat din ceea lume si palatul in care traise ea cu Fat-Frumos asa de putin.Mai stai! si nu te bucura asa degraba. de unde o avea stransa. Dar numai un lucru nu stia harca: gandul omului. stiind ca imparatul are obicei a bea in toata seara o cupa de lapte dulce. cu tipsia si cu closca cu puii de aur daruite ei de cele trei surori: sfanta Miercuri. Nu ti-e de vanzare. Si cum ajunge la fantana. zise ciocarlanul. lacrimand. venind o slujnica sa ia apa. unde trebuia sa se duca trei zile de-a randul. cum vine.Am auzit ca ai o furca de aur care toarce singura. cum vede o femeie necunoscuta si furca cea minunata torcand singura fire de aur. Atunci drumeata da furca si ramane. de mii de ori mai subtiri decat parul din cap. Talpaiadului. cu furca. sfanta Vineri si sfanta Duminica. o povatuieste ce sa faca. si cum a venit imparatul de la vanatoare si s-a pus in asternut. Ii arata apoi o fantana. si cat mi-i cere pe dansa. Apoi. cum aude despre aceasta minunatie. . Nu trece mult si. ii spune cu cine are sa se intalneasca si ce sa vorbeasca. sa ma lasi sa stau intr-o noapte in odaia unde doarme imparatul. harca i-a si trimis laptele. mergand spre fantana ce-i aratase el. trimite slujnica degraba. . sa-i cheme femeia cea straina la palat si.De ce nu? Da furca incoace si ramai aici pana la noapte. care inchega apa si care stia toate dracariile de pe lume. si 298 . fuga la stapana-sa si-i da de veste! Stapana acestei slujnice era viespea care inalbise pe dracul. femeie. hai? . si indata i se umplura ochii de lacrimi de bucurie. o vrajitoare strasnica. ingrijitoarea de la palatul lui Fat-Frumos. stirba-baba-cloanta. scoate mai intai furca. zburand neincetat de frica sa nu-i mai rupa cineva si celalalt picior. cand s-a inturna imparatul de la vanatoare.Ia. i-a pregatit acum una ca sa doarma dus pana a doua zi dimineata. il petrecea cu ochii in zbor. iute se intoarna inapoi. rand pe rand. luandu-si ziua buna de la calatoarea incredintata lui. cu vartelnita. Iara nemernica drumeata.

cum a auzit aceste. tot cu acelasi viclesug. a scos pe necunoscuta de acolo si i-a zis cu ciuda sa iasa din ograda si sa mearga unde stie. ci avea grija sa no auda. Apoi a plecat ochii in jos si a inceput a lacrima. Si cum s-a departat baboiul de acolo. si a lasat-o acolo. pe loc a adormit ca mort. zicandu-i incetisor: . de parca i-a dat inima dintr-insul. si cum s-a sculat imparatul si s-a pornit la vanatoare. care deapana singura si care-i mult mai minunata decat furca ce i-a dat. un credincios al imparatului. si venind iarasi slujnica la apa si vazand si aceasta mare minune. s-a pus in gand sa descopere viclesugul babei. Talpoiul a venit posomorata. iesind cu nepus in masa si necajita ca vai de ea. Insa in aceasta noapte credinciosul imparatului. dupa cum avusese tocmeala. s-a chinuit asa pana despre ziua. la fantana stiuta. urgisita si zbuciumata lui sotie scosese acum pe tipsie si closca cu puii de aur.cum l-a baut imparatul. si a doua zi disdimineata o scoate iarasi din odaia imparatului si din ograda. si imparatul. caci imparatul parca era dus pe ceea lume! Despre ziua. pe loc a tresarit. Atunci pohoata de baba o cheama iarasi la dansa prin slujnica. credinciosul i-a spus cu de-amanuntul ce se petrecuse in odaia lui in cele doua nopti din urma.Cezi aici pana despre ziua. Atunci Talpa-iadului a chemat pe necunoscuta drumeata in odaia imparatului. si nenorocita. nu doar ca soptea si umbla catinel ca sa n-o auda imparatul. pune mana si pe vartelnita. si pe cand din ochii lui Fat-Frumos se scurgeau siroaie de lacrimi. ca sa plesneasca cercul ist afurisit si sa nasc pruncul tau! Si. fuga la stapana-sa si-i spune ca femeia ceea de ieri are acum o vartelnita de aur. nenorocita drumeata a ingenuncheat langa patul sotului ei si a inceput a plange cu amar si a zice: . ca am sa vin atunci tot eu sa te iau. dar inzadar. din odaia de alaturea. care in toate zilele umbla cu dansul la vanat. sarmana. numai ce 299 . simtind ce s-a petrecut si facandu-i-se mila de nenorocita de straina. cea mai de pe urma a ei nadejde! si cum sta ea in preajma fantanii.Fat-Frumos! Fat-Frumos! intinde mana ta cea dreapta peste mijlocul meu. s-a dus iarasi la fantana si a scos acum vartelnita. Harca.

Acest lapte nu se mai bea si. ca nu mai pot duce aceasta nefericita sarcina! Si cand a sfarsit de zis aceste. chiar in puterea noptii. si sa-i dea drumul. dimpreuna cu toate odoarele luate cu viclesug de la imparateasa lui. si pe loc s-a facut ca doarme dus.Fat-Frumos! Fat-Frumos! Fie-ti mila de doua suflete nevinovate. tot cu acelasi viclesug. de-ti fug ochii pe dansii! Babornita. Fat-Frumos a intins mana. se ineca in lacrimi. fara a simti catusi de putin durerile facerii. Dupa aceasta imparateasa povesteste sotului sau cate a patimit ea de cand s-a facut el nevazut. hoanghina pune mana si pe tablaua cea de aur si pe closca de aur cu puii de aur.Doamne. cand a venit in asta-sara de la vanat si cand i s-a adus laptele. sa plesneasca cercul si sa se nasca pruncul tau. stapana. asa de frumosi. . ca prin somn. spunand iarasi cuvintele aceste: . care se chinuiesc de patru ani. s-a departat! Atunci zbuciumata drumeata. ci fuga la stapana-sa si-i spune. si asa s-a facut. si cand s-a atins de mijlocul ei. se scoala. Apoi mai porunceste sa-i aduca o iapa stearpa si un sac plin cu nuci. cum a zis. tot cu aceeasi randuiala ca si in noptile trecute. nici mai asteapta sa ia apa. si sa lege si sacul cu nucile si pe harca de coada iepei. cu osanda cea mai cumplita! si intinde mana ta cea dreapta peste mijlocul meu. a zis in gandul sau: . cu puii tot de aur.iaca pe slujnica stiuta iarasi o aduce Dumnezeu la fantana. bizuindu-se ea si acum in puterea bauturii sale. si cand mai vede si aceasta mare minunatie. Atunci imparatul. cum aude aceasta. cazand iarasi in genunchi langa patul sotului ei. si lasand-o acolo. dang! a plesnit cercul. undeva. Dupa ce harca s-a incredintat ca imparatul doarme. Doamne! Ce-am vazut eu! Femeia ceea are acum o tipsie de aur si o closca de aur. si ea indata a nascut pruncul. zicand in gandul sau: "Dupa ce umbla ea nu se mananca". a adus iarasi pe straina in odaia lui. ridica toata curtea in picioare si porunceste sa-i aduca pe harca de baba inaintea sa. Si cum vine straina. Dar imparatul. pe loc trimite s-o cheme. si cand a inceput 300 . l-a si aruncat pe furis.

in purcelul cel rapciugos si rapanos. Dar acum a facut si nunta si cumatria totodata. aduceti-va aminte. ca sa intrati si voi in randul oamenilor.iapa a fugi. baba si mosneagul. si cand a picat sacul. tata. si numai cat a gandit Fat-Frumos. si indata au si fost de fata parintii imparatesei lui si crescatorii sai. care mai de care. Harca aceasta de baba era scroafa cu purceii din bulhacul peste care vam spus ca daduse mosneagul. se gatira. daca nu cumva s-a sfarsit. i-a picat si harcei capul. Broasca testoasa cea fermecata de Petre Ispirescu A fost odata un imparat. Iara pe credincios cu mari daruri l-au daruit imparatul si imparateasa. raspunsera copiii si. cu chip sa-l poata face mai pe urma ca sa ia vreo fata de-a ei. dupa ce ii sarutara mana. prefacuse atunci pe stapanusau. pe care i-au pus in capul mesei. si pe langa dansii l-au tinut pana la sfarsitul vietii lui. mergeti de va cautati ursitele. Acum. si a tinut veselia trei zile si trei nopti. si s-a adunat lumea de pe lume la aceasta mare si bogata nunta. Cand le-a venit si lor vremea de insuratoare. unde pica nuca. sa plece mai curand. le-a zis imparatul: . si el avea trei feciori. Iaca dar pentru ce Fat-Frumos a pedepsit-o asa de grozav. Ea. prin dracariile ei.Dragii mei copii. Fat-Frumos. din cele unsprezece ce avea si care fugisera dupa dansa din bulhac. ca Fat-Frumos nu facuse nunta cand s-a insurat. crescatorul lui FatFrumos. imbracati iarasi in porfira imparateasca. cum nu s-a mai pomenit si nici nu cred ca s-a mai pomeni una ca aceasta undeva. oameni buni. pica si din Talpa-iadului bucatica. 301 . . sunt pentru noi ca o icoana la care ne inchinam. si mai tine si astazi.Vorbele tale. v-ati facut mari.

unul dupa altul inaintea lui. El era dus cu gandurile. numai sa nu zica nescine ca nu s-a gatit. caci tata-sau il trimitea intruna sa caute a se capatui si el. cum. In cele din urma. imparatul. si iute. nu-l tragea inima a pleca in petit. Facura vorba. Nu mai simtea daca este. si de cheltuiala ce pe apa nu curge. Pe fiul cel mai mic. si invoiala se si facu. iata ca o broasca testoasa iesise pe luciul apei. singura la parinti. cum. Cand. ori nu mai este. carele asemenea avea o fata. Dara n-avu ce-si face capului. ia asa numai ca sa zica si el ca face ceva. Ajungand pe marginea elesteului. iaca. cand o lovea. stii. Dara unde sa se duca? Nici el. si merse pe ea. Apoi incepu a cugeta. lua oaste cu dansul si banet de ajuns. fara mai pe urma sa se cunoasca nici locul unde a picat stropul. insa. asa de florile marului. apuca pe o carare ce intalni in cale. Atata era de dus cu mintile. nu auzea. se face cate un armean (cerc) impregiurul lui. acolo. ci totul ramanea ca mai-nainte. tast! si dansa. Cand. privind cu nedomirire. ajunse la curtea unui imparat care avea o fata. si unde se deschidea talazurile care inconjura varful nuielei. O peti de la tatal ei. balacea cu nuiaua prin apa. Mergand spre rasarit. nu stia. In cale vazu o nuia lunga de alun pe care o lua. tot da cu nuiaua in apa. Unde lovea el cu nuiaua. si nu stia ce facea. fara sa-si dea seama unde se duce. Lua si dansul niste haine. Ajunse si el la curtea unui alt imparat. il scoase drept la un elesteu mare. Se uita si nu mai vedea. Misca si el picioarele a lene.Fiul cel mare se imbraca cu hainele ce le avea el mai bune. Dara el nu vedea. pana ce intra iarasi in sanul matcei de unde a iesit. cand pica inapoi la matca. baga de seama ca o broasca testoasa se tine dupa 302 . dupa ce se dichisi si el cum stiu mai bine. Asemenea si cel mijlociu. ce sa vezi d-ta? Poteca pe care apucase. iute. si. nici intinderea armeanului din giurul lui. pleca si el inspre apus. si facea haz cum sare stropii de apa. cam in dorul lelii. adica fata apei lucie ca o oglinda. Se uita la dansul parca sa-l soarba cu privirea. fara sa stie ce are sa faca cu dansa. numai sa zica ca umbla. se aseza si el acolo jos. si de ce merge se mareste. El vedea ca fiecare strop de apa. si se uita gales la dansul. si pleca si el. si ochii de la dansul nu si-i mai lua. se logodi si el cu dansa.

pare ca il sagetase ceva. dragul meu iubit. ca si cand ar fi fost butucite. si nici ei nu stiau ce vorbesc. isi aduse aminte. caci simti ca. Tocmai cand voi sa se scoale si sa plece spre a merge sa-si incerce si el norocul. Si cum sta el acolo si se juca cu nuiaua in apa. Ar fi voit sa plece. A doua zi iarasi asa facu. Cuvantul tau a sfaramat toate farmecele ce ma tineau inlantuita. . fara sa-i pese de ceva. asa ca sa se departeze. Se mira de asta lancezeala. Si fiindca a doua zi era sa vie fratii cu logodnicele lor. si frumoasa. Tu esti ursitul inimii mele. Aci incepeau una. si ca fratii lui erau a se intoarce a doua zi cu logodnicele lor. Se pusera la vorba. Se scula binisor. pare ca stralucea de un foc ce simtea ca il atinge. Se sperie oarecum.Iti foarte multumesc. iar el isi arunca ochii la dansa mai cu bagare de seama. Si. la urma urmelor. Mai voi el sa faca ceva cumva. Sezu iarasi jos. iara broasca testoasa ii tot sarea pe dinainte si se uita la dansul cu dor. 303 . Ar fi rupt-o d-a fuga. si parca ii zicea inima ceva. de aci inainte. cum se scula. sa o soarba intro lingura de apa. Broasca se dete de trei ori peste cap si se facu o zana gingase. cand auzi pe broasca vorbind. Picioarele nu se mai miscara. fiul de imparat. A treia zi. Pasamite il tragea ata la ursita lui. si nu facu nici o miscare. dara in desert. Atunci isi lua inima in dinti si striga: . iata ca broasca mai tasni o data. ca sa nu supere ori sa indaratniceasca pe zana a veni dupa el. dara graiul ei era dulce si viersul cu lipici ce avea il facu sa-i ramaie talpile lipite de locul unde sta. ii raspunse atunci broasca. Se uita si el la dansa.varful nuielei lui. ca el era plecat in petit. fara sa-i plesneasca prin cap ceva. vazu ca soarele da in asfintit. dara parca il pironise cineva locului. colea la inimioara. aci lasau alta. Se uita drept in ochii broastei. si plapanda. cum nu se mai afla sub soare. pana ce se pomenira ca amurgise. Cand se trezi bine din cugetarile lui. si se duse acasa. de drag. si fara sa-si mai aduca aminte ca plecase in petit. Dara se opri. dara nu pricepu nimic. fara dansa nu va putea trai. Ii venea flacaului. si simti un nu stiu ce. pleca iarasi la marginea elesteului. mai aruncandu-si cautatura la broasca.Asta sa fie logodnica mea. vazu ochii ei. Pe tine te voi urma pana voi avea viata in mine.

304 . pe din dos. Oamenii umblau cete. El se tot intorcea de se uita inapoi. Venira unul dupa altul feciorii cei mai mari ai imparatului cu logodnicele lor. fiu ii era si al mic. isi bateau mendrele. caci ii luau vorba din gura. si incepura impreuna cu logodnicele lor a grai despre dansul cam in dodii. si le priimise imparatul cum se cuvine imparatilor si fiilor de imparati. A doua zi fiecare flacau zbura la logodnica sa. dara toate fura in desert. Lasa. dara parca-l tot oprea cineva in cale. orice s-ar zice. Se gandi el: "Acum o mie de vorbe un ban nu face. rade mai cu folos". iara dansul pleca la curtea imparateasca. si ele erau frumoase. pana si copiii se veseleau de veselia imparatului. Daca ajunse si gasi pe toti ai lor adunati la tatal sau. Fiecare isi adusese zestre insemnata: robi. insa el isi tot intorcea capul si se uita. incepu sa le povesteasca siretenia celor ce i se intamplase. Ei. Broasca intra iarasi in elesteu. Nu vedea nimic. de tinea drumul mai lung. carute ferecate. Ce e drept. ca in zi de sarbatoare. adusera vorba iarasi despre broasca fratelui lor celui mai mic. Daca vazu. cum voiau. si chiar se vorbira. isi dedeau coate de radeau. sa vedem ca cine rade mai la urma. ostasii se gatira ca de alai. insa. Cand ajunse sa le spuie ca a zis broastei: "Tu sa fii logodnica mea". si-l cam dedeau in tarbaceala cu graiuri care mai de care pacalitoare. daca se adunara la un loc. dara nui detera ragaz. sa faca pe fratele lor mai mic de ras si ocara.spuse zanei ca se duce sa instiinteze si el pe tatane-sau ca a sa-si aduca si el logodnica. si il durea la inima cand il luau in ras. Ii tinura de rau tatal lor. cete prin cetate. te mira de nu ramanea cu gatul stramb. toti se umflara de ras deodata si incepu a-l cam lua peste picior cu vorbe in doi peri si cu glume nesarate. hainele pare ca le erau turnate pe dansele. Iara imparatul puse de impodobi palatul si cetatea cat se putu mai frumos. isi zise el. ca sa-si priimeasca nurorile. caci. I se parea ca-l trage cineva de la spate de haine. de atata uitat inapoi. caci de. Mergea el. amandoi fratii cu logodnicele lor. tacu din gura si inghiti rusinea ce-i facura fratii inaintea tatalui sau. desi nu mai vorbea de rau aievea in fata imparatului. cai. caci. Vru el sa le spuie cine a fost broasca. Noroc ca i se scurtase calea si ajunse acasa.

Zana lua de mana pe fiul imparatului si intra in palat. zapacise oarecum pe bietul fecior de imparat. de pare ca te ungea la inima.Lasa astea acum. Si facand un semn cu mana.Ne vom imbaia la palaturile tatalui meu. de pasari si cate nagode toate. si inca fata de imparat mare. adaoga zana. se dete de trei ori peste cap si se facu om ca toti oamenii. si in locul lui se vazura niste palaturi. nu altceva. apoi fiul imparatului ii zise sa se gateasca sa mearga. tu esti a mea. floncaneasca lumea ce va vrea. iti zic. ca ne asteapta tatal. ca unul ce nici dansul. si pe mine ma facut precum m-ai vazut. stralucitoare de podoabe. Vorbira ce vorbira. incat la soare te puteai uita. si avut. el ii mai zise: .De ce sa mai facem p-acolo tevatura? Sa ne imbaiem aci. . Atunci ea ii raspunse: . viersul ei placut. Fiul imparatului nu cuteza sa calce pardoseala baii si pe velintele cele de mare pret ce erau asternute prin palat. broasca cea testoasa iesi din elesteu la dansul. . de mila sa nu le strice frumusetea. tiindu-si firea si nepierzandu-si cumpatul. desi era fecior de imparat. intrara fiecare in cate o baie si se imbaiara. dara. si aidem. apa elesteului se trase intr-o parte si intralta. si puternic. Aurul cu care erau poleiti stalpii si ciubucele de pe langa streasina licarea de-ti lua ochii. sa ne imbaiem. dara la dansele ba. .cand va veni cu broasca testoasa inaintea imparatului. Vorbele ei mieroase. Dara blestematele de farmece ne-a acoperit palaturile cu apa aceasta murdara. Odata daca te-am ales. imparatia ne-a fost rapit-o dusmanii. 305 . ca inainte de a merge la cununie.Dragul meu logodnic. cu fratii si cu cumnatele mele. Fiul cel mic al imparatului daca se duse si el sa-si aduca logodnica.La noi este obiceiul. Vezi ca el ramasese cu ochii bleojditi. Baia era pardosita cu tot felul de marmura lustruita si adusa din mestesug asa. Gateste-te. trebuie sa stii ca si eu sunt fata de imparat. raspunse el. Si fiind gata baile si apa incropita numai ca laptele cand il mulge de la oaie. incat inchipuia fel de fel de flori. nu mai vazuse asemenea scumpeturi.

vezi.Apa ciuruia din teve aurite si o lua cu nastrape si cu cause de aur. se prinsera in hora si jucara. Caruta era impodobita cu pietre nestemate de sclipeau in fata soarelui ca cine stie ce lucru mare. Era vesel imparatul pentru aceasta. Incepura a-si da coate. Ei se urcara. Cand ii vazura. si vorbi astfel incat robi toate inimile. Fratii cei mai mari o malcira. toti intelesera ca aceasta era femeie de pe alte taramuri. caci fiul cel mic al imparatului lor adusese o asa zana sa o domneasca. Cum se puse el langa dansa. Lumea privea si i se umplea inima de mandrie. carele il astepta si se ciudea de atata intarziere. Dupa ce se cununara fiii imparatului cu logodnicele ce-si alesesera fiecare. un luceafar se aseza pe fruntea ei. Caii pornira. El dorise. decat vorbele ei. Imparatul isi implini pofta inimei lui. dara zana cand juca. si asa si facu. Amandoi erau imbracati cu niste haine scumpe si foarte frumoase. intr-o clipa ajunsera la imparatul. a-si veni in cunostinta si a se cai de rasul ce facusera de fratele lor. iara nu ca mergeau. Imparatul nu mai putu de bucurie. sa-si cunune toti copiii intro zi. tatal baiatului. unde mirosul florilor ii imbata. cat un lucru mare. ca mult erau cu lipici. si la cununie si la masa. Dara zburau de parca n-atingeau pamantul. cu patru telegari de mancau foc. ca la nunta unui imparat. trecura prin gradina. si asa stralucea de orbea pe cei ce se uitau asupra dansilor. parea ca n-atinge pamantul. Stergarele erau de matase si in tesatura cu fir de cel mai bun si cu margaritare. Oaspetii nu-si mai luau ochii de la dansa si urechile lor nu mai ascultau alte vorbe. cand vazu ca fiul sau cel mai mic ii aduce in casa minunea minunilor. vazand atata frumusete si atata bogatie. Dupa ce iesira din baie si se imbracara. 306 . Mai mare stralucire si gingasie ca aceasta nu se mai vazuse sub soare si pe la dansii pana atunci. Zana porunci si trase la scara o caruta ferecata in aur. Zana se purta cu mare bunacuviinta. Ceilalti jucau. Oamenii se luau la prinsoare ca nici in cer nu se gasea o mai mare frumusete ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor. si lauda pe fiul de imparat pentru o asa nimerita si neasteptata alegere. nu jucau. Fiii cei mari ai imparatului povatuira pe logodnicele lor ca sa faca si ele tot ce va vedea pe zana ca face.

de unde bagase bucatele. In calea ei. Aceasta imparateasa cu rostul ei cel blajin. de umplu locul. dupa povata sotilor lor. Atunci toti intr-o glasuire strigara: "Sa ne traiasca doamna si imparateasa noastra".Intre acestea veni seara. ii saruta mana. sotia lui. cu agerimea mintii lui. fara a se mandri. cu intelepciunea cea fireasca si cu povetele imparatesei. se facu de o iubira pana si cumnatele ei. un manunchi de flori bine-mirositoare. o multime de alte mese erau puse pentru boierime. ca acesti soti sa-i domneasca de aci inainte. si se puse o masa d-alea imparatestile. cu prosti. Atunci multimea. Imprejurul mesei imparatesti. Zana. lua cate nitele si baga in san. Si fiindca am dobandit si eu un os 307 . zana se duse la imparatul socru. iara mesenii. din fiecare fel de bucate ce se aducea la masa. fiindca nu mai era chip a mai sta asa ingalate la nunta. scotand din san. incat plecara umilite in camarile lor ca sa se schimbe. si se facu un ras de mila lor in toata nunta. Se pusera la masa. se plecara si le adunara. Ducandu-se si nurorile cele mai mari ale imparatului sa-i multumeasca. incepu a curge de printre incretiturile hainei sale margaritare. si imparatul impreuna cu dansa. Asemenea facura si cumnatele ei. Nurorile cele mari ale imparatului tineau ochii tinta la zana sa vaza ce face ea ca sa faca si ele. ii sarutara si ele mana. Odata se umplu locul de un miros asa de frumos si strein. Cand se sculara de la masa. cu purtarea cea cumpatata. in liniste si in veselie toata viata lui. cu mare. Iara fiul imparatului. ci a alte dihanii. Mancara si se veselira cat le ceru inima. cu mic. Eram si eu p-acolo. Imparatul se cobori din scaun. si se urca fiul cel mic cu sotia sa. pentru negustorime si pentru prostime. iara ea. Cand voira insa a scoate si ele din san ce pusesera in timpul mesei. domni in pace. cu buni. cum nu mai mirosise oamenii locului aceluia. incat nu mai semana a haine puse pe om.. i-l dete ca semn de iubire fiasca. bagara de seama ca hainele lor sunt murdare si terfelite de bucate. se trase din naintea imparatului cu totul smerita si se aseza langa sotiorul ei. strigara intr-un grai. ii multumi. si.

dara el nu baga pe nimeni in seama. boieri d-voastra. se arata prostanac. pentru aceasta ei il porocleau zicandu-i cascaundul satului. Cand trecea prin sat. Cand era la adapatul vacilor. el se facea ca nu intelege vorbele aruncate in pofida lui. Pentru aceasta ele ca sa arate ca nu le pasa de nebagarea lui de seama. fetele care de care se intrecea sa-i dea pricina de vorba. Cand se adunau seara si barfeau verzi si uscate. chica lui neagra. m-ar da de minciuna. Si de unde sa nu fie asa!El nu se uita nici in dreapta. Cele douasprezece fete de imparat si palatul cel fermecat de Petre Ispirescu A fost odata un flacaiandru sarman de parinti. lucruri care. Si ce e drept ca aveau la ce se uita.Nu stiu ce facea el. de sar crede. toti flacaii din sat il pizmuiau. Si fiindca avea darul de a fi curatel. Ceilalti argati casunasera pe dansul si-l tot luau peste picior. de parca era o umbra pe buza lui cea de sus. El era curat la fata si chipes. fetele isi dau coate si se uitau la dansul pe subt sprincene. neiculita. intre ele. iara el nu lua aminte la flecariile lor si-si cauta de treaba lui. nici in stanga. se facea ca nu pricepe ce vor ele. ce dregea. dara apoi ochii? Avea niste ochi. ca vacile pe cari le pastea el erau mai frumoase decat ale 308 . mustacioara abia mijea. de bagase pe toate fetele in boale.de ros. il porocleau cu numele de Fat-Frumos al satului. mergea cu vitele la pasune si treaba iesea din mana lui mai cu asupra decat din ale celorlalti argati. ca pana corbului flutura ca o coama pe grumajii lui albi ca zapada. Stapanii unde slujea el erau foarte multumiti de dansul si se bateau care de care sa-l apuce. El argatea pe la unii si pe la altii ca sa-si castige hrana vietii. mi-am pus in gand sa va povestesc.

loc pentru asa ceva. Pe unde calca piciorul lui se cunostea. Visase un vis foarte frumos si se desteptase. Era o valcea impodobita cu fel de fel de floricele. ca de cand incepui sa va povestesc. Bag seama. abatu din drum si dete iarasi pe la copaciul cu pricina. precum il lasase pe el Dumnezeu.Visase ca unde venise la dansul. Printre cracile lui intinse se giugiuleau pasarelele si-si faceau cuiburi: numai ascultand cineva ciripirile lor se aprindea intr-insul focul dragostei. Si tocmai pentru aceasta flacaii si ceilalti argati il ponosluia. de altii sau de al altora. si susurul apei parca te indemna la somn. de parea ca da ghes omului sa treaca printre ele.celorlalti argati. mare. isi zise: "Ma. Ceva mai cat colo un paraias. Cum puse capul jos si adormi. nu era asa cascaund flacaul acesta. fiindca pe unde le ducea el pasunea era mai cu gust si mai indestulatoare. si o data sari drept in sus. se dete la umbra unui copaci mare si stufos si adormi. Desisul frunzelor sale facea o umbra. si-i zisese sa se duca la curtea imparatului locului aceluia. Copaciul subt care se adumbrise era maret si parca se lupta ca sa ajunga la nuori. fiindca si ierburile se inveseleau. El nu intelegea ca steaua sub care se nascuse venea sa-l slujeasca. ca acolo are sa se procopseasca. vezi. si pe nedrept ii atarnau de coada acest ponos ceilalti argati din sat. de parca ramneai la ea. mergand iarasi cu vitele la pascut. toate inflorite. o zana mai frumoasa decat toate zanele din cer si de pre pamant. serpuia printre brusturi si alte buruieni pe unde isi facuse loc.Napucase sa doarma. ostenit fiind tot umbland dupa vaci. Ele dadeau mai mult lapte decat cele ale altor argati. Dara el nici habar navea de asta si nici gand n-avea sa se mandreasca.A doua zi. ca ce sa fie asta?" si incepu a se pune pe ganduri. isi vedea de ale sale. si 309 . fara sa se atinga cu cuvantul sau in oricareva fel. Ci smerit. de loc ca ce sa insemneze un asemenea vis. a carui obarsie venea dintr-un sipot de apa ce iesea din coasta unui delulet.Intr-o zi de primavara. isi si alesese. fiinda nu stia ce-i este ascuns in cursul vremilor. toata ziulica il muncira gandurile si nu se domirea de loc. Pasamite se nascuse in ceas bun si era ursit sa ajunga ceva.Cand se destepta.

Stapane. si in fiecare dimineata sa le dea la cele douasprezece domnite. nu pot sa manii pe Dumnezeu. dara asa mi-a venit mie. ba inca de asta data zana il ameninta cu boala si cu toate ticalosiile omenesti.Ducanduse de la satul sau.Sculandu-se.Aceste domnite erau ursite sa nu se poata 310 . si pana acum nu vaz nici un semn ca sa pot si eu salta ceva. si nu voi ramanea pentru nu stiu ce. stapane. Pe langa celelalte trebi gradinaresti. isi zise: "Ma. sa-ti faci si tu rost aici ca toti megiasii. si el pleca. flacaul ajunse drept la curtea imparateasca si se baga argat la gradina imparatului. deh! ce sa zici. ca vai de lume. curatel. mancare am destula. se infatise la stapanu-sau si-i zise: . asta nu e lucru curat". ca sa nu ajungi fara nici un capatai. si visa acelasi vis. sunt multumit de d-ta. Si cum era de potrivit facut la boiul lui. dara hainele de pe dansul erau imoase.Atunci si el. baiete. Gradinarul fu bun-bucuros sa-l priimeasca. ca de macar. si iarasi visa acelasi vis. daca nu s-o duce. Daca vazu stapana-sau ca este peste poate a-l face sa ramaie. de multumit. si eu voi cata sati dau o fata buna din sat. nu mai hoinari prin a lume. sa te mai ajut si eu cu ce m-o lasa inima. A treia zi cu dinadinsul facu sa-i fie drumul pe la acelasi copaci sub care se culca. Destul am argatit. . slujba lui de capetenie fu ca sa faca in fiecare zi cate douasprezece manunchiulete de flori. daca se scula si veni acasa cu vacile si le baga in cosar. ii sedesa bine cu hainele ce imbraca. sa iesi de la mine? Au doara nu te multumesti de simbria ce-ti dau? Au mancare n-ai destula? Ia. Gradinarul puse de-l imbaie.Curatel. Fa bine si-mi da socoteala. luandu-si ziua buna de la stapan.Da pentru ce. fete ale imparatului.iarasi se culca la tulpina lui. cand il vazu asa curatel. si iarasi toata ziulica fu dus pe ganduri. caci dobandise pana atunci cateva bobarnace de la fetele imparatului ca baga argati tot ce este mai uracios si mai scarbos in omenire. . cand vor iesi din casa spre a se primbla prin gradina. il primeni si-i dete de imbraca niste haine care sa mai semene a argat la gradina imparateasca. mai bine sezi la mine. pe mine ma bate gandurile sa ma duc in lume sa-mi caut norocul. cu nitica zestricica. sa ma duc in lume. ii dete ce bruma mai avea sa ia.Ba.

intr-o camara din palatul sau.Pasamite. Ceilalti cari mai erau. si nu mai cuteza sa indemne pe nimeni. Nici de urma macar nu li se mai dedea.Si astfel. lor le era facut ca asa sa-si petreaca vremea in toata viata lor. sii lasara fetele in plata Domnului. caci nu puteau. Cum se auzi de aceasta hotarare a imparatului. Insusi imparatul fu coprins de spaima. Pentru aceasta el dase sfara in tara lui si in tarile streine.Imparatul era nevoit sa cumpere mereu pe fiecare zi cate douasprezece perechi de 311 . Si care cum venea se punea de panda la usa domnitelor cate o noapte. cum de sa piara asa junii ce voiau sa-i pandeasca fetele.Unsprezece flacai o patise pana acum. dantuind. unul cate unul. nu mai voira sa stea de panda.Nimeni nu stia unde merg ele noaptea de joaca. Erau nebune dupa joc si pe fiecare noapte rupeau cate o pereche de conduri de matase alba. si el i-o va da lui de sotie.marita pana nu va gasi cineva care sa le ghiceasca legatura ursitei lor si sa faca pe vreuna din ele ca sa iubeasca pe cineva. ba feciori de domni si de imparati. incepu a curge la petitori.El stia ca le tine pe toate inchise la un loc. i se spunea ca junii ce se puneau de panda seara nu se mai gasesc dimineata. caci nimeni nu mai voia sa-si piarza sufletul pentru un cap de muiere. Ursitele lor le daruise cu patima jocului.Se lipseau de a lua de neveste niste fete pentru care se rapune atati tineri. pana si feciori de boieri mai mici. Asa le era oranda. Imparatul astepta cu mare nerabdare in fiecare dimineata ca sa-i aduca cate vreo veste buna. dara in loc de aceasta. de care nu se putea lipi nici un june din cei ce venisera in petit. incepusera a se codi. Imparatul se luase de ganduri cu atata cheltuiala pe condurii fetelor sale si pentru inima lor de gheata. se carara pe la casele lor de la curtea acestui imparat. incuiate si zavorate cu noua usi de fier si cu noua lacate mari. ba feciori de boieri mari. Dara nimeni nu stia ce fac ele noaptea de li se rup incaltamintele. poate sa-si aleaga pe care ii va place din ele. caci nimeni nu le vazusera pana atunci iesind din casa. precum ca sa se stie ca cine se va gasi sa-i spuie ce fac fetele lui noaptea de rup fiecare cate o pereche de conduri. Nu se stia ce se fac.

ale fetelor de imparat. Si domnitele erau multumite de manuchele de flori ce li le da argatul.Baiatului ii zicea inima sa se arate la imparatul cu cererea de a pandi si el. unde incepu sa o dojeneasca cu niste vorbe cam luatoare in ras. simtea el. el vedea ca nu e de nasul lui o asa bucatica. il munceau aceste ganduri si nu stia cum sa faca sa-si implineasca pofta inimei. Apoi unde pui d-ta gandul ce-l muncea groaznic. Cum auzi fata cea mai mare astfel de cuvinte ca iese din gura surorei sale celei mai mici. fara sa puie pirostriile in cap. dara sa lasam ca-si cunostea lungul nasului. n-are sa mai vaza pe fetele imparatului.Fata baga de seama aceasta. caci asta ar semana ca inima ei este pornita a se planisi cuiva. cand da florile domnitelor. ca se rosea ca un bujor.Azi asa. bat-o pustia! si ar fi voit sa se puie si el la panda. insa crezu ca flacaul este rusinos si d-aia se face asa de rosu cand vine inaintea lor. cum de numai sa se gandeasca ea a scoate asa vorbe blande pentru un argat. de sta sai sara din piept afara. sa lasam ca nu1 uitase pateniile atator flacai ce pierisera. Fata cea mica se gresi intr-o zi si spuse surorilor cum argatul care le da flori se roseste ca o sfecla cand vine inaintea lor si cum este de curatel. Ziua. ca nu va putea sa mai traiasca. noaptea.El. nu va mai putea trai. cu pielea moale ca puful. lui ii era sa nu-si piarza slujba si sa ramaie cu buzele umflate. fara de care. si gradinarul de lucrul lui. si-i tacaia inima. incat. se socotea el.conduri. nu stiu de ce. ca daca nu va mai atinge in fiecare dimineata cu degetele sale mainile cele albe ca o coala de hartie. maine asa. oricat se feri de vreo patima. totusi gigasiile si frumusetile fetelor de imparat. adormind el cu gandul tinta la dorinta ce-l chinuia 312 . ca de va fi gonit de la curtea imparateasca. nici nu-si ridica ochii asupra lor. Dara ce-i faci inimei? Ea ii da branci si lui. si apoi se gandea si la pataniile celor ce pazise inaintea lui.Intr-una din nopti. dara cand da florile fetei celei mici.Argatul de la gradinarie isi implinea slujba cum stia el in legea lui. il ademenise pana intratat. si intrase la grije ca o sa-i imbatraneasca fetele in vatra si o sa impleteasca cosita alba. si mai cu seama cautatura cea blajina a fetei celei mici. caci dandu-le flori in fiecare dimineata.

si dete fuga in unghiul gradinei cel despre rasarit si ramase nauc de bucurie. Cand vor creste si se vor face ca de un stat de om. El ramase buimacit de mirare. cum creste de se mareste si cum se deschide o 313 .de-i rodea baierile inimei. de noapte. cand in clipa aceeasi chiar vazu cum se infiinteaza un boboc de floare. Sa iei acesti pui de dafin.Cand ajunsera ca d-un stat de om. o nastrapa tot de aur si un stergar de matase. alaturi de dansii vei vedea o sapaliga de aur. ii sapa adesea cu sapaliga ce gasise el acolo. orice vei cere de la dansii ti se va izbandi tocmai pe tocmai. vazu in vis iara pe zana din valceaua cea cu flori unde i se aratase odinioara. Da-mi darul d-a ma face. sa-i sapi cu sapaliga cea de aur. Frumusete ca la acesti dafini nici ca s-a mai vazut. Nu trecu mult si se facura mari. se pipai sa vaza nu care cumva doarme inca si aievea sa fie oare ceea ce vedea? Dupa ce se incredinta ca nu este naluca.Ea ii zise: . sa-i uzi cu nastrapa cea de aur. fara sa apuce argatul gradinarului sa-i multumeasca barim. tocmai precum ii poruncise zana. Cu sapaluga de aur sapatu-te-am. ii uda cu nastrapa. unul ciresiu si altul trandafiriu.Ii ingriji cum stiu el mai bine.Nici nu se dezmeticise bine din uluiala somnului. Acum se sterse si el la ochi. ii sterse cu stergarul si. puse mana si lua dafinii. Dafine. el veni la dansii intr-una din zile si zise unuia precum il invatase zana: Dafine. ce sa mai lungim vorba? ii ingriji ca pe lumina ochilor lui. oricand voi voi eu. Sa nu fiu vazut de nimeni. Cu stergar de matase stersu-te-am. nici nu se sterse la ochi macar. Dafinii cresteau si se imputerniceau ca prin minune. sa-i pui in doua ghivece frumoase. Cu nastrapa de aur udatu-te-am.Sa te duci in unghiul gradinei cel despre rasarit. Zise si pieri ca o naluca. acolo vei gasi doi pui de dafin. sa-i stergi binisor cu stergarul cel de matase si sa-i ingrijesti ca pe lumina ochilor tai. cand vazu in fiinta toate cele ce ii spusese zana in somn.

Intrand. Palaturile imparatului ramasesera jos de tot pe langa acestea. baiatul calca pe rochia fetei celei mici. ori sa se ia dupa noi. a se imbraca cu haine scumpe si a se gati de duca. ele incepura a se pieptana.El se mira de cele ce vedea si hotari ca sa se tie dupa dansele cu dinadinsul sa vaza pe unde au sa iasa ele. nu vazu pe nimeni. El le vedea pe ele ce fac. El puse mana de o rupse. dara ele nu-l vedeau pe dansul. sa nu se fi apucat rochia ta de vreun maracine si. ti s-o fi parut ca te-a calcat nestine pe rochie. si ajunsera la un elesteu mare.Gata suntem.Surorile se uitara in toate partile si nevazand nici ele pe nimeni. si. Nu fi asa de usurica! Ea tacu. trecura prin alta cu foile de aur. Ele se coborara prin acea deschizatura si mersera. trecura prin alta padure cu frunzele numai diamanturi si pietre nestimate. de nu puteai sa te opresti ca sa nu o mirosi.Surorilor. intorcandu-se repede. El le vazu ca in loc sa se dezbrace spre a merge la culcare.Atunci cea mare din surori batu cu piciorul in pamant. raspunsera ele. ca uite. incat 314 .floare asa de frumoasa. ii raspunse: .In mijlocul acelui elesteu se ridica un dambulet si pe dansul niste palaturi cum nu mai vazuse el pana atunci.Trecura printr-o padure cu frunzele de argint. fata cea mai mare zise surorilor sale: . vezi ca asa il invatase zana. o lua si o baga in san.Aceasta. fetelor? . unde au sa se duca si ce au sa faca. Si asa de cu mestesug erau facute.Seara cand domnitele intrara in camara lor cea incuiata si zavorata cu noua lacate mari.Nu fii asa banuitoare. cari sclipeau de-ti luau ochii. cine sa fie aci. cum esti tu fricoasa. dara la dansele ba. ca sa se culce. el se furise binisor pe langa ele si intrara impreuna. banuiesc ca s-a luat cineva dupa mine. le zise: . soro. fata cea mare batu din picior iarasi si portile cele de otel ale gradinei se deschisera. care straluceau de la soare te puteai uita.Gata sunteti.Cand fura sa intre. pana se ajunsera la o gradina garduita cu zid de arama. Nici pasare maiastra nu poate razbi pana unde suntem noi acum.Cand deodata. si deodata se deschise in doua dusumeaua casei. Ia vezi mai bine. simtii ca m-a calcat oarecine pe rochie. chemandu-si surorile. Baiatul se tinea dupa dansele.

si jucara si jucara pana ce li se sparsera condurii. si ce nu este. iesi ca din pamant o masa incarcata cu de toate bunatatile. te facea sa dantuiesti. Argatul se puse in luntrea fetei celei mici. Si nici pomeneala macar nu este ca sa-si inchipuiasca cineva frumusetea cantarilor si a muzicii aceleia. intra in palat si se pusera pe joc cu flacaii cari le pandisera. Se pusera cu totii la 315 . Cum ajunsera. cu pietre nestemate si cu faclii de jur imprejur ce ardeau in niste sfesnice de aur curat. deodata. chitari.Argatul se puse intr-un colt si privea la toate minunile astea. cand canta muzica aia. Pana si sfesnicele si mesele si lavitele din casa saltau. de unul singur. piparus si cate jocuri toate. si cu dungi de aur. mai mari decat omul.Si jucara si jucara.D-apoi fetele1? Trageau cu foc la niste hori. pana despre ziua. Dar unde fu pomana aia ca sa stea la un loc? Sarea si el tontoroiul de colo pana colo. braul. care. caci vedea acolo lucruri de cari nu-i mai vazusera ochii. fluiere. Fetele se repezira ca fulgerul. se pusera fiecare in cate una si plecara. fara sa vrea. Paretii albi ca laptele straluceau de-ti luau ochii. ca la usa cortului. caci nu era chip sa stea la un loc fara a salta. Intrand si el in palat. Ea era impodobita numai cu aur. Douasprezece luntrisoare cu vaslasi muiati numai in fir de cel bun le asteptau la margine. impodobite cu zamfiruri si rubinuri de licareau ca focul. si cand te dedeai jos din ele ti se parea ca te urci. Numai luntrea fetei celei mai mici ramanea mai in urma. de puteai sa-ti rupi bojocii jucand. Baiatul se tinu mereu dupa ele. organe.Cum iesira la celalalt mal al elesteului. incetand muzica de a mai canta. nevrand. buciume.cand te urcai in ele ti se parea ca te cobori. batuta. se auzi o muzica. Si avea si la ce privi. si ce este pe lume. Cand. Vaslasul se mira cum de este mai grea decat altadata si tragea din rasputeri la vasle ca sa ajunga pe celelalte. cimpoaie si alte multe d-alde astea cantau intr-o unire de ramaneau mart cei mai buni muzicanti din lume.Luntrile pornira si mergeau in rand ca cocorii. alaute. vrand. ce-i vazura ochii? Camara de joc mare si larga de abia puteai sa-i zaresti capataiul.

masa si mancara si se chefuira cat le poftira inima.A doua seara. cand dete manunchiurile de flori fetelor imparatului.Ea cauta vreme cu prilej si. pe care o puse iarasi intre florile ce dete a doua zi domnitei celei mici. cu deosebire numai ca rupse o ramurica din copacii cei cu frunzele de aur.Se intoarsera iarasi pe unde au fost venit. .Domnita se mira cand isi priimi manunchiul de flori. ascunse cu mestesug ramurica rupta in manunchiul fetei celei mici. ba nici macar nu se clatina ca de o adiere de vant barim. Fata cea mai mare. iesi preste zi prin gradina si. imbracati in niste haine foarte scump impodobite. Fetele trecura si ajunsera in palatul unde erau incuiate. Baiatul. se uita cam cu mila la argat si nu-si putea da seama cum de sa ajunga acea ramurica intre florile ce priimise.Un freamat puternic se facu atunci in toata padurea. La masa le slujea niste arapi. alina frica surorilor ei cand se auzi freamatul ce se facu in padurea de unde argatul rupse ramurica. tot pe unde iesisera. intalnind pe argat la o cotitura a gradinei. iarasi asa o petrecura.Cand fura a trece prin gradina cu frunzele de argint. ca dracul dupa calugar.Ce sa fie? raspunse cea mai mare din surori.De unde ai avut tu ramurica ce mi-ai pus-o in manunchiul de flori? .Fetele rasarira. iarasi pe furis. Cand a doua zi domnita cea mica priimi florile cu ramurica ascunsa intre ele.Ce sa fie asta.A doua zi. il opri si-i zise: . 316 .Dupa ce se sculara de la masa. ii dete un fier ars prin inima. prefacandu-se ca vrea sa se primble. iarasi cu cuvinte linistitoare. argatul de la gradinarie. leiculita? zisera. pasarica ce-si are cuibul in turnul bisericii din palaturile tatalui nostru trebuie sa fi trecut prin frunze. si totusi nici o frunza macar nu se misca din loc. Argatul de la gradinarie sedea in coltul lui unde se asezase si privea.De unde o stie prea bine maria-ta. prinsera a se intoarce acasa. Baiatul se tinea dupa dansele. se tinuse dupa dansele. lasandu-i gura apa. caci numai ea poate sa razbata pe aici. ca numai rupse o ramurica dintr-un copaci. Iaca. ce-i dete argatului prin gand. ca de o furtuna ce vine intaratata asupra copacilor. .

si stii unde mergem noi noaptea. si infatisarea. dara din inima altceva cugeta. se facu insa ca nu pricepe nimic si-si cata de treaba. ii intrase in cap ca acest flacau nu poate sa fie om prost. . Domnita insa cea mica. Fata cea mica tacu si inghiti rusinea. chipul lui cel bine potrivit si blajin il arata cat de colo a nu fi de argat prost. Pe langa acestea. . . Surorile domnitei detera peste dansii vorbind si rasera de dansa si luara cu cuvintele cam peste picior. boiul lui cel falnic.Eu nu-mi vanz tacerea. Ei.Pe furis.Na o punga de bani. adevarul vorbind. Nu se putea ea mira din destul cum a facut argatul de le-a descoperit. Si apoi. si iarasi se facu freamat printre frunze. deoarece dovedise lucruri ce nici maiestrele nu le stiau.Cam asa maria-ta. tu te-ai tinut dupa noi. . voi pune sa-ti taie capul. Dupa ce intrara in casa fetele. cand gasi ramurica de diamant in manunchiul de flori.Daca voi auzi insa ca ai cracnit ceva.Care va sa zica. domnita cea mica le spuse ca argatul de la gradinarie stia tot ce fac ele noaptea. E i se parea ca acest argat din ce in ce se face mai curatel. si sa nu scoti nici o vorba despre primblarea noastra de noaptea. . rupse o ramura din padurea cu copacii cei care aveau foile de diamant. Zise ea vorbele astea aspre din gura.Argatul si dansul cata asupra domnitei cu ochi galesi. cata cam pe subt ascuns la argat si-l gasi ca nu se prea deosebeste de fiii de domni si de imparati.. nu stiu de ce. Atunci se adunara la sfat si planuira ca sa-l faca si pe dansul sa-si piarza inima si 317 . tot pe furis. vezi.A treia noapte cand se duse dupa dansele. maria-ta. si totul intr-insul avea pe vino-ncoace. dara in inima ei se strecura o bucurie ascunsa. Atat i se paru de dragalas.Cum ai facut de a venit dupa noi de nici una dintre surori nu te-a vazut? .In ziua urmatoare. dara tot pe furis. si o vazu ca se tulburase oarecum. si iarasi surora cea mai mare alina frica surorilor celor mici cu cuvinte linistitoare.

crescu si se deschise o floare minunata. Dara vazu ca incepe a judeca altfel de cum judeca el pana acum.Acum. Pasamite se ascutise la minte. Cand il arata fetelor si le spuse imparatul ce voieste. intr-o noapte. Cu sapaluga de aur sapatu-te-am. ca sa asculte la sfatul lor. dara se feri ca de oala malaiului sa nu dea in clapca.Atunci se duse la imparatul si ceru si dansul sa-i pazeasca fetele.Imparatului i se facu mila de tineretele lui si-l sfatui sa-si caute mai bine de treaba. bautura care sa-l piarza si pe dansul ca pe ceilalti. El stia ce i se pregateste. Dafine. cand plecara ele la joc. nu-l cunoscura. apoi se pusera la masa. fiind cu cuiul la inima. ca si cand atunci il facuse ma-sa. jucara pana despre ziua. Numai cea mica. El lua floarea si o baga in san. Odata cazura de pe fata lui arsaturile de soare si ii ramase chipul curat si luminat. bautura care trebuia sa-l faca a-si pierde mintile si simtirea. dupa ce stia totul. I se aduse si lui bautura din care bause toti cari venisera inaintea lui. asa de mult se schimbase. Atunci unde isi intoarse niste ochi lacramosi si plini de focul dragostei ce-l mistuia.Pare ca-i spusese ariciul la ureche ca are sa se petreaca intre ele ceva pentru dansul. un boboc de floare incolti. dara totul ce trebuia sa stie. Cu nastrapa de aur udatu-te-am. Acesta nici ca banuia macar a fi argatul de la gradinarie. si zise cu grai duios domnitei celei mici: 318 . Noaptea urmatoare.Flacaiandrul insa se furisa si de asta data de intra in camara fetelor. se duse la dafinii lui si zise catre cel trandafiriu: Dafine. decat sa se rapuie.simtirile. il cunoscu si incepu a tanji de dragoste. Imparatul priimi. il luara si pe dansul. Ajunsera la palatul vrajit. vezi. Cu stergar de matase stersu-te-am. nici ele. cum facusera si cu ceilalti tineri. Simti ca in creierii lui se petrece un ce de care nu-si putea da seama. El starui. Si totdeodata se pomeni imbracat cu niste haine ca ale fiilor de imparati si de domni. Da-mi minte si procopseala de fiu de domn si imparat! Ca si de la rand.

Nu. n-ar putea-o spune. El spuse.Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. ci sa fie deopotriva om ca toti oamenii. n-am inima de gheata.Vezi tu? iaca eu ma pierz pentru dragostea ta. Imparatul se indupleca si le dete pe fiecare la casa lor. care bucurie de ar fi o suta de guri. Flacaul. ca gradinareasa nu ai sa fii o data cu capul. fostul argat la gradinarie. daca ai asa inima de gheata. raspunse ea. Nu bea. 319 . pana ce se istovira toti cu totul. Iara ea.Sa nu-ti fie teama. ca sa nu fie barbatu-sau mai presus decat ea. ii mai zise: . in adanci batranete. se duse de taie dafinii si-i baga in foc. Si se facu o bucurie mare in toate partile. ca si cum n-ar fi mai fost pe lumea asta. Toti cei de fata auzira vorbele lor. fata cea mica intreba pe logodnicul ei cu ce putere facu el de le descoperi ascunsurile faptelor lor si legatura farmecului ce le tineau inlantuite. maria-ta. el arunca bautura la spate. . Palatul cel fermecat pieri ca o naluca. Apoi se infatisara si celelalte fete cu cate unul din fiii de imparati si de domni pe care si-l alesese. Puterea farmecului se zdrobi si toti cu totul se pomenira in palaturile imparatului. Cand ii vazura imparatul. incremeni de uimire cu amandoua mainile pe barba. Inainte de a se cununa. si mai apropiindu-se de dansa. ii povesti toata siretenia noptilor.. decat fata de imparat. Imparatul dete pe fata cea mica dupa flacaiandrul cel frumos si dragastos.Apoi se cununara si traira o viata fericita. cum se traieste pe lumea noastra asta baltata. Mai bine voi sa fiu gradinareasa cu tine. Cum auzi asa. focul dragostei tale mi-a incalzit-o. nu una ca a mea.

320 . zise imparatul. s-au dus la unchias acasa. . El o sa fie FatFrumos si dragastos. fatul meu. sau intors veseli la palat si peste cateva zile imparateasa s-a simtit insarcinata. dar in zadar.Taci. aproape.Mai-nainte de a veni ceasul nasterii. Unchiasul. sa-mi dai. ca ti-oi da imparatia cutare sau cutare.Tinerete fara batranete si viata fara de moarte de Petre Ispirescu A fost odata un imparat mare si o imparateasa. ostasi si slujitori. si parte n-o sa aveti de el. de n-a putut nici un vraci sa-l impace. daca vazu si vazu ca nu tace. sa afli? Dorinta ce ai o sa-ti aduca intristare. a imblat pe la vraci si filosofi. a iesit sa-i intampine si totodata le-a zis: . auzind imparatul ca este la un sat. un unchias dibaci. amandoi tineri si frumosi. . dar nici asa n-a fost cu putinta sa-l faca sa taca. zice imparatul. ii mai zise: taci. si alte multe d-alde astea. Atunci imparatul a inceput sa-i fagaduiasca toate bunurile din lume. si. imparate.Bine ati venit sanatosi. voind sa aiba copii.Atunci. luand cu dansii vro cativa boieri mari. In sfarsit. fiule. Luand imparatul si imparateasa leacurile. ci. ca ti-oi da sotie pe cutare sau cutare fata de imparat. . cum i-a vazut de departe. Toata imparatia si toata curtea si toti slujitorii s-au veselit de aceasta intamplare. a trimis sa-l cheme.Eu nu am venit sa te intreb asta. daca ai ceva leacuri care sa ne faca sa avem copii. ca sa caute la stele i sa le ghiceasca daca or sa faca copii. S-au sculat deci imparatul si imparateasa si. sa vie la dansul.Am. dar numai un copil o sa faceti. dar ce imbli. copilul se puse pe un plans. raspunse unchiasul. in sfarsit. dar el raspunse trimisilor ca: cine are trebuinta. taci. a facut de mai multe ori tot ce trebuia sa faca pentru aceasta. dragul tatei. ca ti-oi da Tinerete fara batranete si viata fara de moarte.

fiule. si astfel toti caii cazura. stapane? Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ajutat sa ajung ca sa mai puie mana pe mine un voinic. Si intepenindu-si picioarele. astfel incat imparatul murea si invia de bucurie. il trantea. se duse si la dansul. 321 . a fost numai ca sa te impac. iar tata-sau. Toata imparatia se falea ca o sa aiba un imparat intelept si procopsit ca Solomon imparat. . de unde pot eu sa-ti dau un astfel de lucru nemaiauzit? Si daca ti-am fagaduit atunci. trist si dus pe ganduri.Tata. Il detera pe la scoli si filosofi. se scula Fat-Frumos si zise: . Iar cand fuse intr-o zi. ii dete voie si puse la cale sa-i gateasca de drum merinde si tot ce-i trebuia. dar. iar slujitorii detera in timpine si in surle si in toata imparatia se tinu veselie mare o saptamana intreaga. si o sa te ridicam pe tine in scaun. imparatul s-a intristat foarte si i-a zis: . tocmai cand copilul implinea cincisprezece ani si imparatul se afla la masa cu toti boierii si slujbasii imparatiei si se chefuiau. isi mai arunca ochii o data prin grajd si. el le invata intr-o luna. De la o vreme incoace insa. Atunci toti boierii si imparatul detera in genuchi. daceea se facea mai istet si mai indraznet. tata. Auzind aceasta. nu poti sa-mi dai. In sfarsit. si avem sa-ti aducem cea mai frumoasa imparateasa de sub soare de sotie. a venit vremea sa-mi dai ceea ce mi-ai fagaduit la nastere.Daca tu.copilul tacu si se nascu. tocmai cand era sa iasa. iar cand puse mana pe coada lui. zarind intr-un colt un cal rapciugos si bubos si slab. cu rugaciune sa nu paraseasca imparatia. el isi intoarse capul si zise: .Tatal tau de aci inainte e batran. ca sa-si aleaga unul. apoi sunt nevoit sa cutreier toata lumea pana ce voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut. Dar n-a fost putinta sa-l intoarca din hotararea sa. cum punea mana si apuca pe cate unul de coada. si toate invataturile pe care alti copii le invata intr-un an. ziceau boierii: . fiindca.Ce poruncesti. De ce crestea copilul. Fat-Frumos se duse in grajdurile imparatesti unde erau cei mai frumosi armasari din toata imparatia. daca vazu si vazu. ca era tot gales.Dar bine. nu stiu ce avea. ramanand statornic ca o piatra in vorbele lui. Apoi.

iar pe mine sa ma ingrijesti cu insuti mana ta sase saptamani si orzul sa mi-l dai fiert in lapte.ramase drept ca lumanarea. odata se scutura si el. vazandu-l Fat-Frumos astfel. un cal gras. dar el. gasi in sfarsit. armele si hainele tatane-sau de cand era flacau. de la imparateasa. pe care-i oranduise imparatul ca sa-l insoteasca. s-a dus. ca nu care cumva sa mearga la pieirea capului sau. imbracat ca un viteaz. Fat-Frumos. si toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul si ramase intocmai cum il fatase ma-sa. ca izbuti. . toata curtea si toata imparatia era plina de jale. el a chemat pre vataful curtii si i-a dat porunca ca sa-i deschiza toate tronurile cu haine spre a-si alege fiul sau pe acelea care ii va placea. de la toti boierii cei mari si cei mici. dupa ce rascoli trei zile si trei nopti. luandu-si ziua buna.Sa traiesti. Totodata ingriji si de cal. carii. de poruncesti. dupa sase saptamani. de la ostasi si de la toti slujitorii curtii. Dupa ce trecu afara de imparatia tatalui sau si ajunse in pustietate. ii raspunse calul. cu bani si vreo doua sute de ostasi. dar foarte ruginite. tolba cu sagetile si hainele ce le purta el cand era flacau. il rugau sa se lase de a face calatoria aceasta. dand pinteni calului. precum ii zisese el. arcul. trei zile si trei nopti. Se apuca insusi cu mana lui sa le curete de rugina si. trebuie sa ceri de la tata-tau palosul. si dupa dansul carale cu merinde. izbuti a face sa luceasca armele ca oglinda. s-a dus. sunt gata chiar azi. Si apucand calea catre rasarit. Destula munca avu. FatFrumos isi imparti toata avutia pe la ostasi si. A treia zi de dimineata. cu palosul in mana. stapane. isi lua ziua buna de la imparatul. s-a dus. Fat-Frumos.De azi in trei zile plecam. iesi pe poarta ca vantul. trupes si cu patru aripi. ii zise: . ii trimise inapoi. cu lacramile in ochi. sulita. Atunci Fat-Frumos ii spuse ce avea de gand sa faca si calul ii zise: . calare pe calul ce-si alesese. in fundul unui tron vechi. Cerand imparatului lucrurile ce-l povatuise calul. Cand auzi calul de la Fat-Frumos ca hainele si armele sunt bine curatate si pregatite.Ca sa ajungi la dorinta ta. oprindusi pentru dansul merinde numai cat a putut duce calul. 322 . dar fie.

Si cand venea ea. stapane. dar pandea cand unul. Fat-Frumos. el insa nu voi. ii dete inscris cu sangele sau. gata. ca aici suntem pe mosia unei Gheonoaie. ca iata se apropie Gheonoaia.Sa stii. atunci ea ii zise: 323 . care e atat de rea. ii zise calul: . cand era gata a o lovi cu a doua sageata. deodata el ii scoase piciorul pe care il pastra in traista. ci sa fii gata cu arcul ca sa o sagetezi. ci ii spuse curat ce cauta. dara sa nu te sperii. Fat-Frumos insela si infrana calul. iara Gheonoaia gemea de durere. cand se revarsa ziorile. te mancam fript. de bucurie. sa stii ca pana azi nici un muritor n-a cutezat sa calce hotarele mele pana aicea.Sa-ti traiasca calul. . o s-o intalnim venind sa te prapadeasca. auzi o ciocanitura groaznica. ci ii tot necajea. iar palosul si sulita sa le tii la indemana. caci de nu era el.Stai. a facut-o sa fie Gheonoaie. cand. Fat-Frumos. incat nimeni nu calca pe mosia ei. A fost si ea femeie ca toate femeile. Gheonoaia. in padurea ce o vezi. stapane. ii mai zise ea. A doua zi. i-l puse la loc si indata se vindeca. iar calul se urca ca vantul pana cam deasupra ei si Fat-Frumos ii lua un picior cu sageata si. ca sa te slujesti cu dansele cand va fi de trebuinta. ca un nazdravan ce este. tinu masa trei zile d-a randul si ruga pe Fat-Frumos sa-si aleaga de sotie pe una din cele trei fete ce avea. Dar pe cand se aflau la masa si se chefuiau.Tine-te. fara sa fie omorat. nene.pana ce ajunse la o campie intinsa. acum insa m-ai mancat tu pe mine. striga ea: . unde Gheonoaia ospata pe Fat-Frumos si-l omeni ca pe un calator. dar blestemul parintilor pe care nu-i asculta. Se detera spre odihna. ca nu-ti fac nimic! Si vazand ca nu o crede. e grozava de mare. cand altul. si porni. si chinga o stranse mai mult decat alta data. unde era o multime de oase de oameni. frumoase ca niste zane. Se dusera acasa la dansa. Atunci calul ii zise: . cativa nebuni carii sau incumes a o face d-abia au ajuns pana in campia unde ai vazut oasele cele multe. in clipa aceasta este cu copiii ei. ei se pregateau sa treaca padurea. dar maine. Stand sa se odihneasca. dobora copacii: asa de iute mergea.

auzira un urlet si o vajietura. Aicea statura ei sa se odihneasca. ca iata se apropie zgripsoroaica de Scorpie. fiecare floare era cu deosebire de mandra si cu un miros dulce. crez ca ai sa izbutesti.Aici suntem pe mosia unei Scorpii. se vede ca a avut vreo cearta cu sora-sa si. se apropia ca vantul de iute. Scorpia ospata pe Fat-Frumos si mai si decat Gheonoaia. iara calul se urca repede ca sageata pana cam deasupra si se lasa asupra ei cam pe deoparte. si maine dis-de-dimineata sa fim gata. vrajmasia lor e groaznica. iara el ii dete si dansei inapoi capul ce i-l luase cu sageata. de te imbata.Trecuram cum trecuram pana aci. A doua zi se pregatira. ii dete inscris cu sangele ei. stapane.. Dupa trei zile.De ce este iarba parlita? Si calul ii raspunse: . Atunci el intreba pe cal: . Scorpia se ruga cu lacrami ca sa o ierte. varsa foc si smoala. mai avem un hop: avem sa dam peste o primejdie mare. Merse Fat-Frumos. si dupa trei zile plecara mai departe. iara calul ii zise: . a parlit iarba pe unde a trecut. si pornira. se dusera. viind s-o goneasca de pe taramul ei. Scorpia. ca sa-l incredinteze. stapane.Cu calul care il ai si cu vitejia ta. ca nu-i face nimic si. nevoie de cap. si daca ne-o ajuta Dumnezeu sa scapam si de 324 . pe de o parte cu iarba inflorita. sora cu Gheonoaia. cand era sa-i mai ia un cap. tragea un vantisor care abia adia. se dusera si iara se mai dusera. dete de o campie frumoasa. se pregatira de drum si porni. nu pot sa traiasca la un loc. Trecand si peste hotarele Scorpiei. blestemul parintilor le-a ajuns. vor sa-si rapeasca una de la alta pamant. pana ce ajunsera la un camp numai de flori si unde era numai primavara. ea este mai rea decat sora-sa si are trei capete. asa precum le vezi. carele se lipi indata cum il puse la loc. cale lunga si mai lunga. Sa ne odihnim putin. si d-aia s-au facut lighioi. iar pe de alta parte parlita. stapane. Fat-Frumos o sageta si ii zbura un cap. dara cand fu de trecu peste hotarele Gheonoaiei. Cand. cand Scorpia este necajita rau. ca si cand ajunsese la Gheonoaia. merse si iar merse. cum nu mai auzisera ei pana atunci! .Fii gata. de rele ce sunt. cu o falca in cer si cu alta in pamant si varsand flacari.

ii prapadea negresit. erau surorile cele mai mari. si de nu era doamna palatului afara.Stapane. Opri pe dobitoace. picioarele sa le tii lipite pe langa suptioara mea. caci nu mai vazuse pana atunci suflet de om pe la dansa. sa te tii bine si in scari. de la soare te puteai uita. cu dansele nu este chip de a te bate. dac-om putea. tinandu-si rasuflarea. zise el. si intr-un minut fu aproape de padure. ca sa nu ma zaticnesti in zborul meu.Cautam. ramase incremenit. ii scapa ea.dansa. .Daca cautati ceea ce zisesi. sa sarim pe dasupra. de bucurie. Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. ii zise: . . si Dumnezeu sa se indure de noi. Mai-nainte de aci este palatul unde locuieste Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. d-abia atinse cu piciorul varful unui copaci si dodata toata padurea se puse in miscare. gatira o cina placuta si numai 325 . urlau dobitoacele. dar la dansul ba. tocmai cand erau sa se lase in jos la scara palatului. ziua si noaptea pazesc cu neadormire si sunt multe foarte. acum e timpul cand se da de mancare fiaralor padurei si sunt adunte toate in curte. Se urcara in sus si vazura palatul stralucind astfel. suptirica si dragalasa si frumoasa. strange chinga cat poti de mult. dand de mancare puilor ei (caci asa numea ea lighionile din padure). de ti se facea parul maciuca pe cap. El incepu sa multumeasca zanei pentru ca l-a scapat de primejdie. Dupa ce se odihnira vreo doua zile. Aceasta casa este incongiurata cu o padure deasa si inalta. se pregatira iarasi. si ca sa trecem prin padure e peste poate. facu proba. nevoie mare! Cum o vazu FatFrumos. d-abia. Atunci descalica si intra in palat. Dara ea. noi insa sa ne silim. unde stau toate fiarele cele mai salbatice din lume.Stapane. uitandu-se cu mila la dansul. Mai mult de bucurie ca au venit. si incalecand. . raspunse Fat-Frumos. zise: . si de coama mea. le imblanzi si le trimise la locul lor. Fat-Frumos! Ce cauti pe aici? . atunci calul. Stapana era o zana nalta. sa trecem. Trecura pe dasupra padurii si. Se urca. iara ele. una ca alta de tinere. Se grabira de se lasara in jos. aci este. apoi suntem voinici. mai zise calul. Acolo gasi inca doua femei.Sa trecem.Bine ai venit.

ii zisera sa nu mearga. intr-o zi.in vase de aur. Nu cuteza sa spuie femeilor maiestre. si nu dupa multa vreme se si insoti cu fata cea mai mica. traia in pace si in liniste cu sotia si cumnatele sale. cu totul speriate. in invalmaseala. . nu bagase de seama ca. Calului ii dete drumul sa pasca pe unde va voi dansul. cand. La insotirea lor. Sunt de mai multe zile cu voi si n-am sa ma plang de nici o mahnire. si acum ma topesc d-a-n picioarele de dorul parintilor mei. suparat. alergand dupa iepure. trecuse in Valea Plangerii. isi spuse istoria si ce pati pana sa ajunga la dansele. pe care i-o si aratara. dete doua si nul nimeri. ca un fericit. ramai cu noi. si chiar tu. parintii tai nu mai traiesc de sute de ani. Toate rugaciunile celor trei femei.Nu ne parasi. caci ziceau ca li se urase. precum si ale calului. . Incet. se lua dupa un iepure. ce sa vezi d-ta? deodata il apuca un dor de tata-sau si de muma-sa. Ma voi duce dara sa-mi mai vaz o data parintii si apoi m-oi intoarce. alerga dupa el si dete si cu a treia sageata. si-i si spusera ca acea vale se numea Valea Plangerii. ca sa nu ma mai duc niciodata. caci ne zice gandul ca vei pieri. fara sa-l doara macar capul.Ai trecut. pe unde va voi. Petrecu acolo vreme uitata. cu care il nemeri. nefericitule. Trecea prin padure. dete o sageata. . numai pe o vale. insa si de voi nu ma indur ca sa va parasesc. Se desfata in palaturile cele aurite. Luand iepurile. dara ele il cunoscura dupa intristarea si neodihna ce vedea intr-insul. stapanele casei ii detera voie sa mearga prin toate locurile de primprejur. dragele mele. in Valea Plangerii! ii zisera ele. pe urma ii facura cunoscuti tuturor lighioanelor. ne temem ca nu te vei mai intoarce. ducandu-te. se bucura de frumusetea florilor si de dulceata si curatenia aerului. se deprinsera unii cu altii. dar. sezand tot singurele. ci priimi cu toata multumirea. iubitule. ca unul ce aceea si cauta. 326 . iara el nu astepta sa-i mai zica o data. incet.Am trecut. ca si cand venise. Femeile il rugara sa locuiasca de aci inainte cu dansele. fara a prinde de veste. fara ca sa fi voit sa fac asta neghiobie. dara nefericitul. fiindca ramasese tot asa de tanar. se intorcea acasa. de puteau imbla in tihna prin padure. caci nu va vi bine de el. Iesea adesea la vanatoare.

Ramai sanatos. de vei voi sa ramai macar un ceas. ajunse la palaturile in cari se nascuse. facu intrebari ca si la mosia Scorpiei. ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept. Ajunsera in locurile unde era mosia Scorpiei. Am sa-ti spui o vorba. Calul pleca ca sageata de iute. padurile se schimbasera in campii. ca si eu nadajduiesc sa ma intorc peste curand. . stapane. sa te las jos si eu sa ma intorc. acolo gasira orase. calul ii saruta mana si ii zise: . calul ii zise: . dupa ce-si luara ziua buna unul de la altul. Daca poftesti sa mergi si d-ta. zise el cu toata multumirea. pleca cu barba alba pana la brau. Vazand palaturile daramate si cu buruieni crescute pe dansele. Ajungand la mosia Gheonoaiei. zise el.Cum se poate una ca asta? le zicea Fat-Frumos. si primi asemenea raspunsuri. porni. suparat. . se imbratisara cu femeiele si.Primesc. mai alaltaieri am trecut pe aici. simtind ca ii cam tremurau picioarele. cu lacrami in ochi. lasandu-le suspinand si cu lacramile in ochi. pleca inainte. Nu se putea domiri el: cum de in cateva zile s-au schimbat astfel locurile? Si iarasi suparat.Asa sa fie. si daca vei priimi tocmeala mea.Cum vom ajunge la palatul tatalui tau. cata sa-si aduca aminte cat era odata de luminate aste 327 . orice ti se va intampla. Cum se dete jos. spune-o! . incaleca indata si aidem! . intreba pre unii si pre altii despre Scorpie si locuinta ei. iara el. si spunea tot ce stia. si cele vechi erau schimbate de nu le mai cunostea. . care-l usca pe d-a-ntregul. si ajunse la imparatia tatane-sau. te duc inapoi. ca eu ma intorc de unde am plecat.Daca nu vrei sa ma asculti. Se pregatira de plecare. fara a baga de seama ca barba si parul ii albise. ofta si. sa stii ca numai tu esti de vina.Du-te sanatos.n-a fost in stare sa-i potoleasca dorul parintilor. In cele mai de pe urma. Aici alti oameni. alte orase. dar ii raspunsera ca bunii lor auzisera de la strabunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri. Locuitorii radea de dansul. In cele mai de pe urma.

ZANA MUNTILOR A fost odata un imparat foarte viteaz. si eu ma prapadeam. fiecare coltulet ce-i aducea aminte cele trecute. Ei nu mai putin se bucurau ca vecinul lor. el invata numai intr-o saptamana. a dobandit fecior. cercetand fiecare camara. Nu se poate spune cata bucurie simti imparatul cand a vazut ca dobandi un mostenitor. se pogori apoi in pivnita. si un glas slabanogit ii zise: . care ii ajuta cu sfaturi si povetele lui cele de mult folos. Cand fu aproape de batranete ii darui Dumnezeu un fecior. ridicandu-si pleoapele ochilor cu mainile si abia umbland. Ajunsese sa nu mai aiba dascalii ce sa-i dea sa invete. toate imparatiile de prinprejurul imparatiei sale ii cerea sfaturi: atata era de drept si intelept. fiindca era judecator drept si iubitor de pace. Toti imparatii vecini iau trimis daruri. 328 . incat se mirau dascalii de dansul cum de invata asa repede. ocoli de vreo doua-tei ori. si indata se si facu tarana. la acest imparat mergeau mai intai la judecata si. grajdul in care gasise calul. Iar eu incalecai p-o sea si va spusei dumneavoastra asa. Cand se isca sfada intre dansii. O palma ii trase Moartea lui. il deschise.Bine ai venit. Iara tata-sau scrise carte imparateasca la niste filosofi vestiti ca sa vie sa ispiteasca cu invataturile lor pe fiul sau. Ceea ce invata ceilalti copii intr-un an. nu gasi decat un tron odorogit. Cautand intr-o parte si in alta. ridica capacul chichitei. El era asa de silitor. ca de mai intarziai. si cazu mort. cu barba alba pana la genunchi.palaturi si cum sia petrecut copilaria in ele. il puse de invata carte. garliciul careia se astupase de daramaturile cazute. asa se si facea. cum zicea el. dara in el nimic nu gasi. care se uscase de se facuse carlig in chichita. Dupa ce se mari.

ca sa se cunoasca cu fiul imparatului. care. alta vorba nu era decat de intelepciunea si frumusetea acestui fiu de imparat. se duse de nu o mai vazu. iara el raspunse ca n-are nimic. incat se uita la dansul ca la soare. N-ajunsese sa-si rasuceasca mustacioara si foile de zestre curgeau de la fel de fel de imparati. Cum se duse turturica. care era asa de bun vanator. daca vazu si vazu ca tot ii sarea in cale. imparatul vazand ca tanjeste fiu-sau cu sanatatea. care voiau sa-si dea fetele dupa dansul. fiindca nu se temea de primejdii. Bucuria tatalui sau era asa de mare unde vedea ca fiu-sau are sa fie procopsit ca nici unul din fiii de imparati. nu stiu cum. simti. incat in toate zilele spunea imparatului cate o vorba buna pentru barbatia 329 .La curtea acelui imparat se afla pe atunci un vanator vestit. Curatenia si buna ingrijire ce da gainilor si tuturor paserilor de la cotetele imparatesti ajunsese de poveste. in cele din urma. Ei nui venea la socoteala sa se arate lui aievea. care tot sarea inaintea lui. pana sa vie filosofii cei vestiti. Nu stia insa cum sa faca. era vanator mester si viteaz. fiindca tocmai era trebuinta de o gainareasa. imparateasa era asa de multumita. imparatul dete pe fiu-sau acestui vanator ca sa-l invete mestesugul sau. era tot cm gales. Dupa ce se intoarse acasa. si d-aia se facuse turturica si ii tot sarea in cale. Dupa ce venira filosofii. ca sa-i dea pricina. Intr-una din zile mergand la vanatoare. intinse arcul si dete cu o sageata. Iara el de ce se marea d-aia se facea mai cu minte si mai frumos. ca ii tacaia inima. ci o rani putin in aripa. o femeie saraca veni la curtea imparateasca sa se bage slujnica si. in toata imparatia lui si a vecinilor lui imparati. cum sa dreaga. invata si de la dansii cate in luna si in soare. Turturica aceea era Zana Muntilor care se indragostise de frumusetea lui. Peste cateva zile de la intoarcerea feciorului de imparat de la vanatoare. lui ii fu mila sa o vaneze. il intreba ce are. El se mira prea mult cum de nu o putu omori el. si. vazu o turturica. dara el nu voia sa se insoare asa de tanar. nu stiu de ce. el cauta vanaturi mari. o primi. asa ranita.

si se intoarse acasa. ii zise: ―Ce-i trebuie chelului? Tichie de margaritar‖. insurandu-se. intr-o zi. In ziua aceea. merse si fiul sau cu dansa. 330 . dara saraca. cum vazu pe fiul de imparat. Ea cum veni. Cand. Iara ea. voi sa o vaza si el. Fiul imparatului auzind atatea vorbe frumoase despre gainareasa. Imparatul era vesel peste masura vazand ca din atati feciori de imparati si domni al sau se deosebea prin istetimea. Intr-acestea un fiu al unui imparat vecin. Ea se purta cu toate slugile cu bunacuviinta. Toata curtea imparateasca lua in nume de bine pe aceasta gainareasa. gainareasa se ceru si ea de la vataf sa o lase si pe dansa sa se duca la preumblare. nu zise nimic si pleca. pentru vrednicia si curatenia ei. nici alta. la nunta caruia merse acest imparat cu feciorul sau. si inima incepu sa-i tacaiasca. cand era cununia fiului de imparat. incat ochii tuturor ramase la dansa. dara cu smerenie. a fost poftit la nunta si pe acest imparat cu toata curtea lui. boiul si intelepciunea lui. imparatul plin de bucurie merse la acea nunta si lua cu dansul si pe imparateasa si pe fiul sau. isi arunca ochii asupra-i cu o cautatura asa de mangaioasa si asa de plina de dragoste. se prinse langa feciorul de imparat si numai langa dansul juca pana catre seara. Toate fetele de imparat ar fi voit sa joace langa el in hora. inghitind infruntarea. o sudoare rece il trecu.acestei femei tinere. de parea ca o sai sparga pieptul. Cositele ei impletite cu mestesug si date pe spate ii atingeau pulpele si ea era asa de bine facuta. El insusi nusi putea da seama ca ce poate sa fie istoria asta. Vataful. vine la nunta o fata imbracata in niste haine cum nici una din fetele de imparat nu avea. nu zise nici carc. Ea si incepuse a se gandi la norocirea bietei femei. cam razand. Pleca ochii in jos. cand imparateasa se duse sa cerceteze gainile si sa vaza de cotete. Apoi o lasa. Simti ca obrajii ii arde. pentru ca ea nu le da prilej de gluma. deodata. incat feciorul de imparat se fastaci oarecum. si nimeni nu cuteza sa-i zica nici da-te mai incolo. dara isi tinu firea. Gainareasa. nici una.

la hora din urma ce va juca. de este fata ori maritata. Desi se facuse valva ca feciorul de imparat este indragostit cu o zana. fiindca-i era rusine feciorului de imparat sa raza si sa vorbeasca asa inaintea tatane-sau si apoi toti fiii de imparati isi dau coate. afla de la dansa ca sedea tocmai inspre partea aceea. Se intoarsera deci acasa imparatul si cu ai lui. si ea priimi. sa 331 . vazandu-l tot pe ganduri si trist. Intr-aceasta imparatul fu poftit la o alta nunta de imparat. nu stia ce sa-i mai faca sa-l inveseleasca oarecum. Se intoarse acasa. pieri ca o naluca. dara cu gandul era tot la dansa. Tata-sau. isi povestira fel de fel de lucruri. Acesta porunci la niste credinciosi ai sai ca sa aiba pregatit la indemana cateva cazane cu smoala. Se mira insusi de schimbarea ce simtea intr-insul. doara caci nu-i zisese ca sade chiar la dansul.Vorbira. El isi pusese in gand ca. unde se si duse cu imparateasa si cu fiul sau. Dara daca vazu ca fiul sau atata staruieste. Cand. Toti vracii si cititorii de stele se adusera si nimeni nu stiu sa-i ghiceasca raul de care sufera. de unde venea. fiindca inima lui nu era de veselii. Dupa multe intrebari. insa fiul lor se topea d-an-picioarele si nimeni nu stia din ce pricina. daca era singura. Cand iata ca-l poftesc la alta nunta de imparat. Atunci fiul de imparat ii fagadui sa o duca acasa. Ca si la cealalta nunta feciorul de imparat juca cu fata cea necunoscuta si frumoasa. Feciorul de imparat ramase ca un zapacit. care venise si la aceasta nunta si se prinse in hora langa dansul. el insa se apara inaintea tatalui sau ca nu stie la sufletul sau nimic. incotro era imparatia tatalui sau. ci se ingrija mai mult de fiul sau. Feciorul de imparat nu mai era al sau. dara cam pe sub mana. insa tocmai cand era sa se sparga nunta. sa intrebe pe aceasta necunoscuta cine era. ea pieri de langa dansul din hora. rasera. caci bagasera de seama ca necunoscuta tot langa el juca. Unul dintr-insii zise ca e teama sa nu dobandeasca lipici. unde nu voi sa se duca. si se gandea ca de n-ar avea barbat sa o ceara de nevasta. dara nu cuteza sa spuie nimanui. ii facu voia.

fara sa-i poata ajuta cineva. Atunci [feciorul] imparatul[ui] trimise pe credinciosii lui sa umble din casa in casa. Cand il trase la calcai. ii porunci sa se incalte si ea cu condurul. Nu mai ramase decat gainareasa. si cum o vazu striga: . Cand iata credinciosii lui venira cu un condur. mama. Se dusera deci. avea niste haine de la soare te puteai uita.le fiarba in ziua nuntii si cand va fi inde seara sa astearna pe drum smoala. cercara toate femeile condurul. 332 . La nici una nu se potrivi. si la nici una nu se potrivi. aducandu-si aminte de dansa. Dupa ce puse la cale toate astea. si sa puie pe toate femeile sa se incalte cu acel condur. cazu la pat si zacea. si iara se prinse langa dansul. aceea sa fie sotia lui. Tata-sau ar fi dat nu stiu cat aceluia ce ar fi putut sa-i tamaduiasca copilul. ba. in cele din urma marturisi ca ea este stapana condurului. si de asta data o intreba si ea ii tot raspunse cam in doi peri. Cand fu inde seara la hora cea mai din urma. desi tagaduia. daca se nomoli in smoala. si la care s-o potrivi. dara imparateasa. Ea incepu a se vaicara si a tagadui ca nu era condurul ei. ale imparatesei si ale fiului lor. Nu se poate spune cat de mult se mahni el.Asta este. Apoi porunci ca sa incerce si femeile din curtea imparateasca. dar la dansa. Maiastra. Era turnat pe piciorul ei. se duse la nunta. De asta data era gatita si mai frumos. Juca feciorul de imparat si se uita la dansa ca la un cires copt. Auzind feciorul de imparat una ca aceasta se imbolnavi si mai rau. pare ca fu de acolo. dar intetita de rugaciunile imparatului. pieri ca o maiastra de langa dansul. mai bine lasa condurul acolo decat sa intarzie. De cum incepu hora. Tata-sau se invoi si el la aceasta otarare. credinciosii lui. porunci sa i-o aduca. Ea. pe care o uitasera. ii fagadui si acum ca se va lasa sa o duca acasa. fata cea frumoasa si necunoscuta veni ca din senin. ocolira toata imparatia. Feciorul de imparat cum auzi.

intrase gainareasa la dansii si ca tot ce ea facuse era numai pentru dragostea lui. fara sa fie trasa de cai. cum se zice. batu de trei ori in palme. Muncea bietul om de dimineata pana seara tarziu. si ca sa dea si ei in spor. nici tu masa. Umblau cu tarabutele de colo pana colo. nimic. ea isi lua zestrea numai de scumpeturi dintr-insa. ramasera ei in scaunul imparatiei. si ca sa se statorniceasca si ei la un loc. Dete drumul carucioarei si ramase langa fiul imparatului. toata puterea ei piere. ca il indragostise de cand il vazuse la vanat. ma lepad de puterea mea cea maiastra. incat n-aveau dupa ce bea apa. Apoi facu o nunta d-ale imparatestile si dupa moartea tatalui sau. Mai spuse ca.Dupa ce ii povesti ca este zana maiastra. Se tinea. cu leaota de copii dupa dansii?! Adica uitasem sa va spui. si iata o carucioara. norocul dupa dansii ca pulberea dupa caini. Ei erau atat de saraci. vezi. Din acesti copii. numai si tu sa ma iubesti. Dupa aceea iesi la scara. curgandui siroaie de lacrami din ochi se intoarse si zise feciorului de imparat: . ca el ranise o turturica. Nici tu casa. Caci cine era sa-i priimeasca pe ei. dara nimic n-aveau dupa sufletul lor. iara baietii erau maruntei si stau 333 . alaturi cu muierea. de-i treceau naduselele. Aveau acesti oameni o spuza de copii. si daca nu s-a aratat lui asa cum este a fost ca. si ca acea turturica era ea. nu gaseau. veni. pentru dragostea ta. precum te iubesc si eu. apoi. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. si domnesc si astazi daca nu vor fi murit.Iata. spre a-l putea vedea mai adesea. FATA SARACULUI CEA ISTEATA A fost odata un om si o femeie. nimic. cei mai mari erau numai fete. de va lua de barbat un om de pe pamant. ba. carele in scurt timp se facu sanatos. doi calici.

vedea de dansii. el ii zise: .langa dansii ca ulcelusele. Dintre toti copiii. A doua zi de dimineata. Nepartea lui. si mai cu rabdare. il lua de 334 . nu stiu cum se drese. Tatal lor se zapacea si nu stia catre care sa se intoarca mai intai si le da toata agoniseala lui dintr-o zi. Adeca. ca niste netoti. mai ingaduitori. Li se rupea inima de mila dara n-aveau incotro. i se facu mila de ei si. Sa nu va fi dus Dumnezeu vrodata sa fiti fata cand venea omul de la munca. fata cea mai mare era mai tacuta si mai cu judecata. . Dara. cu nadejde ca a doua zi are sa fie mai bine. dara burta le da ghies si ii facea de multe ori sa fie neintelegatori. ii mustruluia si ii povatuia sa fie mai cu rabdare. intr-o zi. sa fie de veci al tau. Dara de unde sa le ajunga ce bruma le aducea el? Abia puneau p-o masea. Astfel. Ea ramanea cu surorile si fratii cei mai mici cand se duceau parintii la munca. De unde dai sa izvorasca. nu stiu cum se facu. Se duse de-si alese un petec de loc si pana in seara groapa pentru bordei o si dete gata. ca si urgisiti de Dumnezeu. sari cu gura mare asupra saracului. jigariti si hartaniti. mi-e foame. mai cu sosele. cucoane.Bogdaproste. mai cu momele.Omule. Ieseau toti afara inaintea lui. boierului pe mosia caruia se afla acesti oameni. Peste noapte. bogatul. si tabarau pe bietul om cu gura: tata. poate. Si ca sa-si linisteasca copiii. vazandu-si vita moarta. bate toba la urechea surdului. si Dumnezeu sa priimeasca. si doua in tei te vaz ca nu poti lega. te vaz harnic. ca v-ati fi luat campii. Bietul tat‘sau si biata ma-sa de multe ori se culcau nemancati. cand veni sa se roage pentru salas. tata. ca o vita d-ale bogatului cazu in groapa si muri. lesinati de foame. de! Ce sa zici? Ar fi fost si ei. eu ma indur si-ti dau un petec de loc. ma rog. mai ingaduitori. Intr-acestea. el le fagaduia ca a doua zi are sa le aduca mai mult. ca sa nu se amarasca pana intr-atat parintii. subtiratici si pitigaiati. raspunse bietul om. Du-te de-ti alege petecul ce-ti va placea si apuca-te numaidecat sa-ti faci un bordei. adormeau si bietii copii. Cum se brodi ca locul ce-si alesese sa fie alaturi cu al unui taran bogat si mandru de nu-i ajungea cineva cu prajina la nas. Iata. muncesti de te spetesti. mor de foame.

Dupa trei zile sa veniti si sa-mi ghiciti intrebarile.Bre. cand mi-am ales loc langa d-lui. dara fara voie. si mi-a cazut o vita intr-insa de si-a rupt junghietura. numai ca sa-mi faca mie paguba. 335 . raspunse si saracul umilit si cu lacramile in ochi cat pumnul. duceti-va acum. apoi e si cu nasul pe sus. Acum lumineze-va Dumnezeu. Vedea el ca saracul a cazut in pacate. Dara sa mai stiti una: daca nici unul din voi nu va ghici vreuna din intrebarile mele. sa stiti ca unde va stau picioarele o sa va stea si capetele. dara nici ca m-am gandit ca sa-i aduc paguba. spanzura-ma. n-am ce zice. n-ar mai avea parte de el! dupa ce ti-ai facut pomana de i-ai dat un petec de loc. Boierul se mira cand il vazu si-i intreba ce cauta? Taranul cel bogat zise: .Boierule. Judeca d-ta acum. zise: . Bogatasul. cine le va dezlega mai bine.piept si cu el taras se duse la curtea boierului. caci naveam pe ce ma mandri. Va dau ragaz de trei zile. acest prapadit de om. groapa ce si-a facut pentru bordei. apoi n-a avut grije sa o acopere peste noapte cu ceva. Baga de seama ca. ganditi-va. a aceluia sa fie dreptatea. venetic in satul nostru. Dupa ce se gandi el nitel. n-am ce face daca a dat pacatul peste mine. si judecati dupa dreptate. drept sa-ti spui ce e drept: am sapat groapa. dupa ce ca e mare foarte. Intaia intrebare suna asa: Ce este mai gras in lume? A doua: Ce este mai bun? Si a treia: Ce alearga mai iute? Aide. Amandoi impricinatii se intoarsera la casele lor. nu e dator sa mi-o plateasca? El zice ca n-are cu ce. Asa este cum zice bogatasul meu vecin. ca sa incapa bordeiul pe toti ai mei. el tocmai langa mine si-a ales sa-si faca bordei! Una la mana. oameni buni! Eu am sa va fac trei intrebari. omoara-ma. Tineti minte bine. boierule. si o groapa mare. Nu stia cui sa dea dreptate. Si nici n-a fost la sufletul meu cugetul de mandrie. Si ce-mi pasa mie de asta? . Boierule. dupa ce e sarac.Boierule. Al doilea. sa le faca judecata. Boierul sta in cumpana. Si fiindca lui Dumnezeu ii place dreptul.

mandru si cu pieptul deschis.Ia lasa. caci de unde nu. Boierul intreba pe bogatas: .Te mira. nu mai fi asa de mahnit. deoarece sta slanina pe dansul de o palma. tata.Ei. sasi mai mahneasca si copiii. ce este mai gras pe lumea asta? Bogatasul raspunse cu coraj: 336 . ti-oi spune si eu ceva. Daca ajunsera fiecare la ai sai. In dimineata cand fu a se infatisa la boierul ca sa-i ghiceasca intrebarile. iara saracul se puse pe ganduri si tot ofta. fie-sa ii spuse ca ce sa raspunza. se apropie de tata-sau si ii zise: .Iaca. Bogatasul. se uita. Incepura si ei a plange. fiinca ce lucru poate fi mai usor decat a spune ca porcul sau din ograda este mai gras.Ci spune-ne si noua. bade. iara saracul plangea de potopea pamantul. Cand te vei duce la boierul sa-i dai raspuns. voi care nu stiti inca nici cum se mananca mamaliga. Numai fata cea mai mare isi lua inima in dinti si-l intreba ce are de este asa de trist? . Si poate ca va da Dumnezeu sa scapi cu fata curata dinaintea lui. Se infatisa inaintea boierului. . Copiii se adunara pe langa dansul. Nu ne lasa Dumnezeu pe noi sa pierim. Saracul se arata a fi multumit. Saracul paru a se mangaia oarecum. Si apoi ce strica daca ne vei spune si noua? Atunci saracul zise: . dara nu cutezau sa-l intrebe ceva.Ce sa am. tata. vezi. . fata mea? Iaca pacate de la Dumnezeu. Nu voia. Fata cea mare se puse pe ganduri si. gandindu-se ca ce o sa spuie el. si se facu acolo la dansii o plangere si o jelanie de te luau fiori de mila. ne va sta capul unde ne stau talpile. dara se indoia. iaca. iaca ce ne-a zis boierul sa ghicim.laudandu-se ca el are sa ghiceasca. dupa ce mai cugeta ea ce mai cugeta. dara numai inima lui stia.Ca ce ajutor ati putea voi sa-mi dati. ca doara d-om putea sa-ti dam vrun ajutor. . saracul umilit si strans la piept de sta sa-i crape sumanul cel zdrentuit de pe dansul. necum un sarman prost ca mine. Boierul ne-a indatorat sa-i ghicim niste intrebari pe cari nici oamenii cei procopsiti nu i le-ar putea spune. bogatasul era vesel ca are sa-si castige pricina. la ce am putea fi buni si noi.

. omule.Apoi de. cu prostia mea ma duce gandul sa crez ca nimic nu e mai bun pe lumea asta ca Dumnezeu. sau pui acum de-ti trage la talpi atata cat nu poti duce. . intorcandu-se catre bogatas. care ne sufere pe lume cu toate rautatile noastre. ca el ne da toate bunatatile pe cari le avem. adaoga: . ca judecata cea dreapta a mariei tale. raspunse el. fara decat dau cu socoteala ca nimic nu alearga asa de iute ca gandul. cucoane. boierule. Atunci boierul. In cele din urma. .Nimic nu este mai bun pe lumea asta.Minciuni spui. Si intreband si pe saracul. mirandu-se in sine de iscusinta fetei saracului. raspunse si saracul. Nu-i venea sa spuie drept. raspunse boierul. raspunse bogatasul.Asa este. Cela aiureaza. Si chemand mai aproape pe sarac. cine te-a invatat pe tine sa raspunzi asa de potrivit. de nu-i vezi copitele. el raspunse cu sfiala: . . cand ii dau drumul.Armasarul meu. eu zic cu mintea mea a proasta ca pamantul sa fie mai gras pe lumea asta. Dara daca se vazu incoltit. il intreba cu un grai blajin: . Bietul sarac se cam codea. caci din capul tau ala secu nu crez sa fi iesit asa cuvinte intelepte. cucoane. care are grasimea pe el de o palma de groasa. ce sa fie mai gras decat porcul meu din ograda. milostive stapane. capul meu nu ma duce asa departe. . zise boierul. Ea sa fie nici imbracata. de teama sa nu pateasca ceva.Eu. . taran viclean si mojic ce esti.Iesi afara.Ce este mai bun pe lumea asta? . Si. ca alearga peste vai si dealuri.Adevarat.Spune-mi. Bogatasul iesi cu coada intre picioare.Apoi de.Tu ai dreptate.Ce alearga mai iute pe lumea asta? . ii porunci ca a doua zi sa vie cu fata la curtea boiereasca.. spuse tot adevarul precum era. cucoane.Apoi de. Acum zise bogatasului iara: . asa este. bre. mai intreba o data pe bogatas: . cucoane. nici 337 . raspunse boierul.

Cum auzi saracul unele ca acestea. ni pe langa drum. lua matele la subtiori.Eu te iau de sotie. ajunse la curtea boiereasca.Nu te teme. Mai-nainte de a se cununa. nici pe jos. boierul n-avu incotro si fu nevoit s-o priimeasca. Afland ca boierul nu este acasa. de nu-ti venea sa-l mai auzi. Boierul. Nu era nici imbracata. cand auzi cele ce ii spuse: . cu chiu cu vai. si vazand pe cuconita intr-un cerdac. Cum se facu dimineata. si se intoarse la ai sai. In lipsa lui venira doi tarani cu o prigonire la curte. incepu a se boci si a se vaicara. Atunci porunci sa o fereduiasca (sa o imbaieze). Dupa ce trecu cat trecu de la cununia lor. mai cu seama ca era burlac. si cum avea si ea pe vino-incoace. vezi. ei incepura sa se jeluiasca la dansa. Acestia. tapul fiind pitic. nici dezbracata cu vologul aruncat pe dansa. boierul se duse o data in treaba lui pe mosie.dezbracata. Ea asculta si tacea.Aveam sa ma duc pana in cutare loc. boierul zise dansei: . dara sa stii ca tu n-ai voie sa judeci niciodata fara de mine. Unul zise: . cand altul. o imbraca cu niste haine ca de mireasa si hotari sa o dea dupa un fecior ce-l avea boierul pe langa dansul. cum vazura alaiul cu care venea fata saracului. aci trecea de cealalta parte. Cand o vazura boierul si oamenii curtii. ea nu era nici calare. nici pe jos. Ea priimi. Vazand si aceasta iscusinta a fetei. i se paru mai frumoasa de cum era atunci. nici pe langa drum. ce-i abatu lui. ii zise ea. caci tapul nu tinea drumul drept. iara fata saracului ajunse la scara boiereasca asa precum ii poruncise boierul. caci ii da de pamant cand un picior. ca pofti sa o aiba el de nevasta. incaleca pe un tap si pleca la curtea boiereasca. Mergand astfel pe drum. si se cununa cu dansa. nici pe drum. Nu-mi puteam inhama iapa la caruta cu trei roate. fata arunca pe dansa un volog (plasa). incremenira. tatuca. venind asa. ca-i viu eu lui de hac! Numai sa-mi cauti doua mate. Aci trecea pe langa cate un gard sa apuce cate vrun lastar de la vrun pomisor. Dupa ce o vazu boierul curatita si ferchezuita ca o mireasa. se repezira la dansa. mai cu seama ca 338 . nici calare. insa o roata de la caruta mi se stricase. Fata cea mare. umbla ni pe drum. si porunci sa dea drumul la doi zavozi ce-i tinea la curte in lant. care il slujea cu credinta. nu voia sa se dea ramas. dara ea dete drumul indata matelor si zavozii se luara dupa dansele. Si asa.

sa vaza un lac de malai ce-l avem pe marginea unui iaz. Cucoana asculta din cerdac si tacea. raspunse cucoana. Acum intelesera siritenia vorbei cucoanei. Boierul. Iaca. se mirara de atata intelepciune si se impacara cum stiura ei mai bine. ce e drept.Cine a mai fost p-aici in lipsa mea? Ce s-a mai petrecut? . s-a dus. raspunse ea. Taranul cel cu roata ii taie cuvantul si zise si el: . nu mai putem trai amandoi.Da‘ unde-i dus boierul. cu gand ca azi pana in ziua sa ma duc la treaba mea. sa va tie Dumnezeu! Roata mea a fatat manzul. Cand. si ce le-am zis eu. cucoana? . cucoana. daca vazura ca cucoana nu le face nici o judecata. ca ce sa fie vorba ce ne-ai spus-o? Poate-se ca broastele sa manance malaiul? . ca numai se intoarsera sa intrebe pe cucoana ce vorba fu aia. cinstiti boieri? Asta-noapte mi-a fatat iapa un manz. aseara mi-a imprumutat roata ce i-am cerut.Ca ce fel de vorba fu aia a cucoanei. intrebara: .Nu stiu daca broastele poate sa manance malai. iaca cine a venit si iaca ce s-a intamplat cu ei.Ce sa fie? raspunse ea. ei incepura a se intreba unul pe altul: .Nu-l credeti. ce vorbira. sa-mi imprumute el o roata. Taranii asteptara ce mai asteptara si. dara stiu ca roata nu poate sa fete manji. Ajungand la poarta ograzii boieresti. intreba: . prinsera a intreba: . au ba.Da‘ bine. ma. cum auzi.Ia. Ia-ti ce poftesti de la mine si ce-ti este mai drag in casa mea. asta care e de fata. Cucoana zise: 339 . Viind si boierul acasa. nea asta? Cum se poate broastele sa manance malaiul? Ce se sfatuira ei. Atunci m-am rugat de vecinul meu. El.era a fata. Tocmai atuncea isi venira si taranii de acasa. si sa te duci la tatatau acasa. ii zise: .Fiindca ai calcat fagaduiala si ai judecat fara mine. ca in toate noptile ies broastele dintr-insul si mananca malaiul. cucoana. Daca venira dinaintea cerdacului iara. Taranii se uitara lung si plecara. ce sa vedeti.

Aceea am si facut. M-am suit pe o roata Si am spus-o toata. Nimic nu mi-a fost mai drag decat barbatul. acasa. si inca unul. Cand m-ai gonit de la d-ta. Cucoana insa tot indesa paharele boierului si el tot bea. unde il puse pe cuptor de dormi pana se trezi. boierul. Sezura. mi-ai dat voie sa iau din casa dumitale ce mi-o fi mai drag. unde chema prietenii si pe cei mai de aproape ai lor. fara sa mai simta boierul ceva si-l duse la tat-sau acasa. Cand auzi boierul asemenea vorbe cu noima. acum pricep eu ce odor de femei am dobandit.Vorbele tale. caci n-am judecat pe acei jeluitori. pana il facu cuc. sunt sfinte pentru mine. pentru ca de aceea barbatul este barbat. Boierul se indupleca si porunci de facu o masa d-alea infricosatele.Aidem. intreba unde se afla. si sa traim ca in san de rai. Nu sunt vinovata intru nimic. ci le-am spus numai unde este stapanul lor.La tata acasa. A doua zi. lasa-ma sa ma mai veselesc o data si eu in casa domnului meu si barbat. se inveselira si se chefuira cat le cerura inima. Un lucru te mai rog: fiindca ma gonesti. Se imbata boierul de se coclise turta. Dar daca d-ta gasesti cu cale sa ma gonesti. vazandu-se in astfel de hal.. Da o masa si cheama pe prietenii nostri si cunoscuti sa petrecem impreuna si sa ne chefuim pentru cea din urma oara. apoi raspunse: . Atunci si cucoana il ia frumusel la spinare. barbate. Nu crez sa ma tii de rau pentru ca mi l-am luat. nevasta. 340 . Si(-i) mai dete unul. Cucoana ii raspunse: . cand se destepta. se gandi ce se gandi. eu ma supun fara sa cartesc si-ti multumesc inca din adancul sufletului pentru bunatatea ce ai de a ma lasa sa-mi ales ce mi-e mai drag din casa dumitale. Si m-am suit pe o sea Si am spus-o asa.

paine si sare pe un taler cu tine nu mai mananc.Daca nu-ti vei duce fata de aici. de se dusese vestea in lume de vrednicia ei.Fata mare. punea pe fata unchiasului la toate greutatile casei. tocmai cand era sa se dea jos.Atunci. indata pleca. matura si scutura fara sa zica nici pis! dara baba punea parte fetei sale. insa.Biata fata unchiasului torcea. si-i zicea: . fata mare! vino de-mi curata pomii ce mi-au mai ramas de omizi. ca ti-oi da apa rece. dara baba intr-o noapte turna apa pe vatra si stinse focul ce-l invalise fata unchiasului de cu seara. si. ca sa-si goneasca copila. iar fata ei se clocise de sedere. se uita in toate partile. Data slei putul si pleca inainte.FATA MOSULUI CEA CUMINTE A fost odata un om batran care avea o fata mare. de frica sa nu o ocarasca muma-sa cea vitrega.Baba. cand t-ei intoarce. dara in drumul ei intalni o gradina paraginita. Merse ce merse si dete peste un cuptor.Fata mare. dis-dedimineata. care avea si ea o fata mare. A doua zi. Mosneagul (unchiasul) se casatori de a doua oara cu o baba.Bietul om se cam codea. ti-oi da poame coapte sa mananci. care ii striga: . care-i striga si acesta: 341 . se urca pe bordei. zari spre rasarit abia licarind o mititica valvotaie.Se apuca fata de lucru numaidecat si cum ispravi. care o striga zicandu-i: . Mai incolo dete peste un put. dara foc nu mai gasi in vatra. doara va vedea incotrova vreo zara de foc. Cand. sa te racoresti cand t-ei intoarce. tesea. fiindca tot pe ca cadea pacatele. fata mare! vino de ma sleieste. dara nu se vazu nicairi ceea ce cauta ea.Se duse. se cobori de pe acoperis si o lua intr-acolo. si para la unchias pe fiica lui si o tot ocara. ca sa se duca sa ceara macar un carbune. se scoala fata sa faca focul. se duse si la foc nu mai ajunse. facea paine.Nu era ziulita lasata de Dumnezeu sa nu se certe cu el.

soparle. precum ii poruncise..Du-te. fa bine si-mi da voie sa ma duc. . si-l face mici farami. naparci si gusteri. fata mea. ii raspunse ca are trebuinta de o asemenea fata. Se asezara si indata vazu curgand apa de care-i spusese. dara mai-nainte cauta-mi in cap. Dupa ce intra. Dupa catva timp. Fata lipi si sterse cuptorul si-si cauta de drum. si sa vezi ca o sa curga o apa pe dinaintea casei si o sa aduca fel de fel de cutii.Cine e acolo? ii zise dinauntru.Maica Santa Vinere. asa de bine au fost cautati. slujba ei nu facea atata. Mai merse nitel si dete peste o cascioara. iata ca mi-am ales lucru pe cat face slujba mea. mi s-a facut dor de parinti. daca va lua o lada d-ale frumoasele. Fata se gandi ca. nici rece. si batu la poarta. serpi. care locuia inauntru si care priimi pe fata. Santa Vinerea intreba de puii ei. si mai astepta pana mai vazu ca vena o cutie mica si necioplita. aceea sa fie simbria ta. raspunse fata. Fata facu tot.Om bun. 342 . nevastuici. zise fata: . ciuhurezi. daca nu. carii erau balauri. Cand veni acasa. . si toti raspunsera ca n-a fost bagat de seama daca a lipsit ea de acasa. Santa Vinerea. daca e om bun sa intre.Maica Santa Vinere. insa mancarea sa fie nici calda. fiindu-i frica de muma-sa vitrega sa nu o bata daca se va intoarce acasa. cum le-a dat mancarea. iti voi da azima calda. . fata mare! vino de ma lipeste si ma sterge de cenuse. atunci ea zise: . apoi sa scuture si sa deretice pan casa. pentru ca intarziase.Intra in casa maica Santa Vineri si vazu toate lucrurile asezate la locul lor si ramase foarte multumita. pe care din ele iti vei alege. sa nu vie. caci am o cateluse cu dintii de fier si cu maselele de otel. cand t-ei intoarce. Iara maica Santa Vinerea pleca la biserica. de tronuri si de lazi. si. ea ramase acolo. si pe dansa veni niste lazi si tronuri prea frumoase.Mai intai ii spuse ca treaba ce are sa faca dimineata este sa dea de mancare puilor ce-i avea in curte.Fata mare. intreba daca nu cumva are trebuinta de o slujnica.

iara cand ajuse la gradina. Baba trimise si ea pe fie-sa. N-apuca sa puie mainile in capul ei si se repezi de lua de pe garla lada cea mai mare si mai frumoasa ce vazu. toate lighioanele. pleca cu cutia la suptioara si. aducand fel de fel de lucruri. iara pana atunci sa-mi cauti in cap. si trecand pe la put. manca poame coapte. se duse si fata babei. dar ea raspunse: .Cand veni Santa Vinerea acasa.Du-te. cu gaturile intinse. si pleca la biserica.Deoarece ti-ai ales asta lada. zise fata cea lenese: . sosi pana la put. ca o sa treaca o apa dinaintea portitei. ea ii raspunse si lui: . Dar ce sa vaza inauntru? Margaritare. dara mai asteapta nitelus.In cele din urma. caci mi s-a urat aci. Acolo fu intrebata ca si fata unchiasului si priimita in slujba. daca n-ai voit sa-ti alegi altceva mai frumos. sa fii numai cu muma-ta singura in casa. capata o azima calda. ii spuse tot ce a facut si deschise cutia.Maica Santa Vinere. alege. si cand o vei deschide. ea ii zise si lui: . Baba si fiica-sa pizmuia pe fata mosului. sa ma duc acasa. Fata ajunse acasa si gasi pe tata-sau zdrobit la inima de mahnire.. intorcandu-se pe la cuptor. margele. ie numai cu fluturi de aur si catrente de matase. pe care ti-o placea ca so iei.Da‘ ce! nebuna sunt eu sa-mi zgarii mainile prin tine? O lasa si porni mai departe.Da‘ ce! am mancat laur ca sa ma ostenesc eu cu tine pana sa te sleiesc? Si pleca mai departe si se duse pana ce dete si peste cuptor. si daca o chema putul. ca sa nu vaza 343 . si ajunse la gradina care o chema si pe dansa ca sa o curete. fata mea. pietre nestemate. iara lui ii crestea inima de bucurie. intra in casa si vazu o arababura de nu-i mai da nimeni de capatai. ia-o. pana ce ajunse si ea tot la Santa Vinerea. sa faca ce facuse fata unchiasului. care o striga ca si pe fata unchiasului.Da! ce-am vazut sa-mi murdaresc manusitele si sa ma var pan tine? Si pleca inainte. fata mea. .Ia-l. se plansera ca li s-au oparit gatlejurile. Fata unchiasului isi lua ziua buna. dara sa nu o deschizi pana acasa. Santa Vinere ii zise: . si du-te cu Dumnezeu. apoi maica Santa Vinerea ii zise si ei sa faca ceea ce zisese si fetei mosneagului. mi s-a facut dor de parinti. Se duse. da-mi dreptul meu. raspunse Santa Vinerea. bau apa rece de se racori.

navu rabdare. si cate lighioni toate. vazu azime calde. se cerca sa ia si nu putu. carora le arsese gatlejurile cand le dase de mancare. Ea se imbraca in negru si-si lasa parul despletit (pe) spate. Cum ramase singurele. Intamplandu-se sa-i moara feciorul. Cand fu a duce mortul la biserica. Asa de pazita era fata aceasta de tata-sau. iara cand trecu pe la gradina. ca nu-i dete macar o picatura de apa. si fiecare om baga de seama ca asta vine de la rasplatirea dumnezeiasca. serpi. ea nu mai putea rabda de foame. Tot satul se spaimanta de intamplarea asta.Cand se intoarse pe la cuptor. si va vedea multe de aceste case. il ingropa cu mare cinste si alai ca pe un imparat. Pe la put trecu cu jind. Fata mosneagului insa se casatori cu un flacau din cei mai frumosi ai satului. nu e vorba ea era foarte frumoasa. si asa merse de petrecu pe frate-sau la groapa. dar ce iesi d-acolo? balauri. 344 . nici vantul nu-i batuse parisorul. ca sa se racoreasca. Caci. FATA DE IMPARAT SI FIUL VADUVEI A fost odata un imparat foarte bogat si puternic. Crinii si viorelele ramasesera pe jos si nici la degetul cel mic al ei nu le punea. care o ceru de la tata-sau si o lua de sotie. incat pana atunci nici soarele nui vazuse fetisoara. deschise lada.Mare veselie se facu in sat la nunta lor. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. Acest imparat avea un fecior si o fata. Ajungand acasa obidata de osteneala si flamanda. si traiesc in fericire pana in ziua de azi. Fata lua lada si pleca. Cine nu crede sa faca bine sa se uite imprejur. ci chema pe muma-sa la o parte si-i zise sa faca pe unchias si pe fie-sa sa iasa afara. si indata le sfasiara si le mancara. Si asa gatita ii sedea si mai bine decat altminteri. fata imparatului ceru a merge si dansa sal petreaca.nimeni ce e intr-insa. ii lasa gura apa si nu putu nici sa se umbreasca putin de arsita soarelui.

Sfatul imparatiei gasi cu cale ca spre a se spala o asa grozava necinste. ingropara mortul si toata lumea se intoarse acasa. Insa ca una ce este fata de imparat. Ea insa nu spunea minciuni. se pomenise si ea asa. fara sa fi pus pirostriile pe cap? se facu foc si parjol. Fiul vaduvei intrecuse pe toti boierii si imparatii la boi si la stat. Nu-i gasea insa nici o pricina. Nu mai asculta nici rugaciuni. De la moartea fratelui sau.Tot pe atunci in cetatea aceea se afla o vaduva saraca.Toti fura intr-o glasuire ca fata sa se dea pierzarii. iara ea simti ca un fior rece i se strecoara prin inima. Porunci deci ca numaidecat sa se adune Sfatul imparatiei in taina.Ma-sa baga de seama ca fie-sa era insarcinata.Cand o vazu asa de gingasa si de plapanda. si hotararea fu gata. nici nimic. Toti feciorii de boieri aveau pizma pe dansul si-i pusesera gand rau. Ai fi pus ochii pe dansul d-ar fi fost intr-o mie.Cum. Nu se mai satura cineva de dansul ascultandul. si ca una ce trebuie sa fi savarsit 345 . Lumea uitase si mort si tot uitandu-se la dansa. Altii iara ziceau ca sa i se lege o piatra de gat si sa se dea pe Dunare. sa faca cu fata imparatului. de-i resfira pletele. ba c-o fi alta. adica. Atunci veni un vantisor lin si usor. incat s-o sorbi intr-un pahar cu apa. ba c-o fi sagetatura. cam ce. din pacate. El era aratos nevoie mare. Curgea graiul din gura lui ca mierea. Cum il vazura boierii. iata ca si feciorul vaduvei trecea pe acolo in treaba lui. Si asa de putintica si dragalase mai era. numaidecat se invoira. ca sa otarasca pedeapsa ce s-ar cuveni fie-sei pentru o asa nelegiuire si ca sa se spele rusinea ce adusese ea parului caruntit al tatalui sau. In zadar se jura fata ca nu stie la sufletul ei nimic cu prihana. ba c-o fi deochi. smerit si sfiicios ca o fata mare. cum. si toate descantatoresele si vracii nu-i putura da de leac. Unii ziceau ca sa se arza de vie. S-apoi era dulce la cuvantare. Ba c-o fi una. D-apoi cand afla tata-sau ca fie-sa are sa fie muma. El era de treaba. ramase cu ochii zgaiti la dansa. A se dezvinovati inaintea lui nu era cu putinta. Ea avea un fiu. Cine sa o creaza? Burta o da de gol. ca sa puie mana pe dansul. fata nu se prea simtea bine. fata cu moarte sa se omoare. Altii ca sa-i scoata ochii si sa se goneasca in pustietati spre a fi mancata de fiare salbatice.Tocmai pe atunci.

Fata de imparat si fiul vaduvei se invoisera si se insotisera. carele si acela trebuie sa piara. si il dete pe Dunare.Imparatul porunci. doua azime si un fedeles cu apa. si se facuse un baiat de sa nu te induri de el. Biata fata isi plangea nevinovatia cu niste graiuri de-ti rupea baierile inimei. Nimic nu lipsea. puse de-l smoli si.nelegiuirea cu un om. Aci o luara apoi pe o partie. cum il facuse ma-sa. se strecura prin calabalac si le dete pe sub ascuns o copaie de mere. acel om sa fie fiul vaduvei. Toate catrafusele isi aveau vataful lor si nimic nu era nerostit. fara a se opri undeva. deoarece fata nu vrea sa spuie pe adevaratul nelegiuit. si pe fata imparatului o gasise acasa. Copilul cu care era insarcinata fata cand o goni tata-sau se nascu. Iara ei petrecand bine. batatura carora era campul cu florile. Pe cand insa dogarii infundau bolobocul. iara bietul baiat. bolobocul se loveste de un bustean si se sparge. Nici unul din amandoi nu s-a cait mai in urma pentru aceasta. si pentru ca Sfatul imparatiei nu poate sa-l ghiceasca. era destul numai sa poruncesti si indata se facea. o mangaia si nu o lasa sa-si piarza nadejdea de la Dumnezeu. mai miloasa la inima. si dara multumira lui Dumnezeu ca lea scapat zilele. Merindea din butoi se ispravise. asa si facura. porunci de infunda bolobocul bine. Pasamite bolobocul ajunsese la margine. Cand. 346 . Iesira deci la uscat dosaditii de ei. una din roabele fetei de imparat. Trecura multi ani de la aceasta intamplare.Se duse butoiul pe Dunare trei zile si trei nopti. si merse. disdedimineata. ridica-te masa. Vezi ca el in viata lui nu alunecase pana atunci. si el nevinovat ca si dansa. isi uitasera de necazurile cele trecute. Aci era in adevar: pune-te masa. ce sa vezi dumneata? A patra zi. pana ce vazu ca se deschide o poienita. era curat. adus fiind de talazurile Dunarii. Cum hotarara.Apucara pe o poteca si intrara intr-un bunget de padure. Toate lucrurile in aceasta casa erau cu sart. si-i facura sa mai vaza o data lumina. Cand voiai ceva. si numaidecat se aduse un boloboc mare. si merse. In asta poienita dete de niste case foarte frumoase. bagand intr-insul pe fata de imparat cu fiul vaduvei. si-l ciocni de busteanul pe care tot apa il dase la margine. Noroc ca nu o vazu nimeni. Imparatul isi uitase de fiica sa.

Aceste oale se certau.Ba. ca au fiert si matele din tine. Cand se destepta sluga imparatului. de nevoie. Se luase de ganduri. zise: 347 . El se minuna cand vazu asa casa frumoasa intr-o astfel de salbaticime de padure. sluga uita si potarniche si tot. da-te la o parte ca tu ai fiert destul.La vatra aceea erau doua oale puse la foc. de te tragea inima sa stai cu dansul de vorba. Orbacai in sus. lingurile si celelalte tacamuri cu vatasii lor si le asezau caresi pre unde. cauta in jos si peste poteca pe care sa iasa la lumina nu putea sa dea. caci ochii nu-i dase in geana de nu stiu cat timp. da-te tu mai la o parte. scurto ce esti. El se incumese a razbi mai inauntru padurei decat alta data.Puterea lui Dumnezeu ii ocrotea si-i ferea de rele. Venira bucatele si mancara. el se rataci. caci vorbea cu fiul gazdei. trebui sa se duca acolo. Dupa ce aseza potarnichile in frigare si le puse la foc. . Fata imparatului il linisti spuindu-i ca o sa roage pe imparatul sa-l ierte pentru aceasta greseala. isi trimise sluga la bucatarie sa-i friga doua potarnichi din cele ce vanase el. Vazu si casele. Sluga imparatului auzi cu urechile sale cum se ciorovaiau aceste oale.Fa buzato. un copilandru dezghetat si sfatos. stapanul casei porunci sa se puie masa. Se bocea biet si se tanguia de-i plangeai de mila. talerele. Aci. Vataful le suduia. acolo le uita: caci ce vazu si auzi il buimacise. friptura se facuse scrum. imparatul. pleca la vanatoare. iaca da in poienita cu casele. Imparatul nu baga de seama. vazura ca lingurile incep a salta pe masa. pana si oalele si vatraiul. cand in loc de a se strange masa. Cand. Intrand imparatul. . Dupa ce sfarsira de mancat sedeau la vorba. Parc-ar fi fost la sfarsitul pamantului.Apoi trimise si pofti pe imparatul in casa cea mare. tatal fetei.Atunci gazda.Toate lucrusoarele vorbeau in casa aceea. Si. Atata numai ca p-acolo nu se vedea nici pui de om. Si cascand gura la dansele.Intr-una din zile. dara ele nu ascultau de cuvantul lui. De voie. din vanat in vanat. Mai intai isi trimise sluga care nu se despartise de dansul nici cat ai scapara. Ramase imparatul stalpit cand vazu masa viind singura. El se intoarse si spuse imparatului ca este priimit a gazdui acolo cu draga inima. ca sa faca pace. stand de vorba.

Blocul nostru singurul dat in folosinta.Imparatul se facu ca sfecla de rosu de rusinea ce pati si zise incalcindu-se de ciuda: . Auzind imparatul cele ce se vorbira. zise si gazda. asemenea nu stiu nici eu pana in ziua de azi cu cine am facut copilasul asta. Lauda si pe sotul ei pentru buna sa purtare de grije.. Alte doua blocuri gemene. si cu totii impreuna se intoarsera la scaunul imparatiei. caci el sa indragostit de dansa. CEAINICUL Eram noua in cartier. se aflau inca in constructie. caci el nu se stia vinovat. a iubit-o si a ingrijit-o ca pe o sotie credincioasa. Atunci. cunoscandu-i nevinovatia.Arata-ti.Ca n-are la cine altul sa fie. ceru sa fie cautat. Trebuie sa-l cautam. se imbratisara si se iertara unul pe altul. cu alte cuvinte.Nu se poate ca imparatul sa fi facut o asemenea fapta. N-am bagat eu lingura in cizma. ciment lemnarie. un adevarat santier. era numai pe jumatate locuit.Imparatul nu stia cum s-o mai mangaie. ii mai zise gazda. ii cazu lingura pe care o cautau din cizma imparatului. bare de fier. tragandu-i incaltamintea. Doamne. ca sa-si iasa din banuiala. . munti de nisip. minunea ta! Nu stiu la sufletul meu de nici un furt. dand marire lui Dumnezeu ca nevinovatia a iesit dasupra ca untul de lemn.Nu mai trancani. ridica masa si te cara de aci.Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. despre lingura.Fata de imparat multumi apoi imparatului ca i-a dat Dumnezeu in gand de a pus in boloboc impreuna cu dansa pe junele cu care ea s-a insotit mai pe urma.Atunci. Aide. . gropi de gunoi imi faceau viata 348 .Materialele aruncate peste tot. raspunse vataful lingurilor.Cum nu stii dumneata. .Pasamite gazda se vorbise cu vataful lingurilor ca sa-i joace renghiul asta. cunoscandu-se.

La fel era si acum. de fapt. Statea de doua zile in pat. Medic la o unitate. Tufisurile cresteau salbatec.Ceainicul Puteai gasi acolo.imposibila. sotul meu a fost concentrat. cunoscatori ai inprejurimilor. ca prin peretii lui argilosi. Lucrasem tarziu si ma simteam din cale afara de obosita 349 . adunata in jurul fruntii. unul din copii trebuia sa se inbolnaveasca. Intr-una din expeditiile lor de cercetare. baietelul meu de cinci ani. totusi eu ma chinuiam sa raman calma si surazatoare: o mama exemplara. aroma esentei de ceai se pastreaza mai bine. asa cum se intampla cu majoritatea tinerilor in Israel. ba cu putin noroc. semanand cu un cap de batran. Si se pare ca baietii mei au avut. printre copacii de pin sau brad (recunosc rusinata ca pentru mine era tot una) inmiresmand aerul cu parfum de cetina si pardosind cararile cu nenumarate conuri verzi sau maronii. Mai ales noptile. au adus acasa un ceainic mic de lut. Avea exact forma obisnuita. In schimb. La putin timp dupa ce ne-am mutat. purtand panza traditionala a musulmanilor. poate s-o mai dizolva ceva din acel strat gros de pamant uscat. se simteau minunat. Era placut sa te plimbi in acel loc. In sfarsit astazi a avut o zi mai buna. parca era un facut. gura alungita si destul de mestesugit executata. Inca nu iesise sotul meu din casa. iar cand pleca. monede. erau grele. chiar un vas intreg. cand Tom. m-au informat copii. mereu aveau nevoie de el. Ceainicul era plin de noroi. mi se parea mult mai des ca la altii. in aceasta harababura. La nici cinci minute distanta de bocul nostru. Un desen sters. a facut febra. era un deal impadurit. -Asa coincidenta mai zic si eu. cei doi baieti ai mei. dar si fiindca mi-am facut socoteala. Unde mai pui ca era o ―relicva istorica‖ dupa cum ma asigurasera copii. Hotarasem sa-l pastrez si pentruca mi-a placut. un fost santier de sapaturi arheologice. se intrezarea pe burta lui. cioburi. Copilul necajea. pe care o socoteau plina de pitoresc. bombanem intotdeauna cand gaseam plicul de la armata cu antetul cunoscut. asa ca l-am lasat in chiuveta cu apa. doar ca mie.

Pe santier 350 . s-a inaltat de acolo. doar ca buzele imi erau pecetluite. am inceput sa-l caut cu disperare. -Mama. Numai in halat si papuci. mi-am spus. Dani. De mii de ani lacasul meu e in acest ceainic.-Am sa ma intind putin pe canapea.. am luat un burete moale si detergent si am inceput sa-l spal constiincis pe la toate incheieturile. dar tot atunci fara sa vreau. Imediat. Afara se lasase intunericul. ma scutura cu toata puterea. Un fum gros inecacios. Si atunci l-am auzit pe el ca mi se adreseaza. Protejeaza-l! daca spui ca ai aceasta putere Chiar at unci peretii inceputa sa se clatine. am realizat ca adormisem. Stalpii electrici inca nu aveau becurile montate. Am intrat in bucatarie. mai e timp. Locul mi se parea acum strain si dusmanos cu gramezile de fiare si gropi raspandite peste tot. silinduma sa inchid ochii pentru o clipa. absurd. Gandeste-te bine! -E absurd. casa intrega se cutremura. vasul mi-a alunecat din mana uda. mamico. -Nu te speria. mi-a trecut prin minte. Afara era bezna. Pe vecini nici macar nu-i cunosteam. nu-l gasesc nicaieri. Dar pana atunci iti pot indeplinii o unica dorinta. -Seamana cu un seic din basmele Seherezadei. Pana la masa de seara. am rostit cuvintele. te rog trezeste-te! Tom nu e in casa. Acum. Cand i-am redeschis. mi-am zis. panica punea tot mai mult stapanire pe mine. cu bucata de panza care-i acoperea fruntea. sa ma odihnesc. mi-am spus. cand mi-am amintit de ceainic. -Am sa incerc sa-l curat. Portretul se destingea acum mult mai clar. probabil visez. ca totul fusese un vis stupid si doar disparitia copilului era unica realitate. pe care in mod inconstient le aveam in minte. Stateam culcata de mai multa vreme si eram pe punctul sa adorm. -Sa-mi fie copilul sanatos. deci exclus sa fie in vizita la vre-o unul din ei. Puteam sa-l ating cu mana. si s-a imprastiat pe balate intr-o multime de cioburi. prelungindu-se pe umeri Deodata. dispar din nou. Am sarit de pe canapea inspaimantata. batranul statea in fata mea. Cu cat trecea timpul. absurd. puteam sa-i vorbesc. fiindca l-ai spart am aparut la lumina.. iar cand o sa gasesc un altul nelocuit. baietelul meu cel mare.

Am alergat spre pata de lumina si cand am ajuns cu inima sa-mi sparga pieptul. Iarta-ma daca te-am necajit. sedea langa foc si bea ceai. Acolo sunt oameni. taraganata. ii vedeam intotdeauna dimineata venind la lucru. asa aiurita cum priveam scena. Apoi s-a intors spre Tom zambind -Poti veni la mine de cate ori doresti. pe care eu il cunosteam asa de bine. care-i inconjura fata de seic oriental. -Daca ai sti mamico ce basme minunate mi-a povestit pana acum. basme cum n-am mai auzit niciodata. El spune ca le gaseste pe toate in ceainicul acesta si ca in fiecare noapte. Era ca-n vis. -Cine esti dumneata? -Paznicul santierului. sa se invarteasca pe intuneric. a adaugat cu voce domoala. Tu poti sa crezi?.lucrau multi arabi. mai ales ca se lasase noaptea si frigul. l-am poftit la ceai. Ma simt bine. Deodata mi s-a parut ca disting o limba de foc. daca mama iti da voie. mi-a trecut prin minte. batranul din vis. mi-a raspuns simplu. Am vrut doar sa ma plimb putin. se umple cu povesti din nou. Inainte sa pot spune ceva. In cele din urma am reusit sa intreb. arabul. Aceiasi barba. baietelul meu a inceput sa vorbeasca cu repeziciune. Imi pare tare rau daca v-ati speriat. Promit sa-l protejez! CEI TREI URSULETI 351 . Ganduri negre mi se involburau in minte. l-am vazut pe el. poate ei ma vor ajuta sa gasesc baiatul. iar Tom ii tinea tovarasie. imprastiind in aerul pur si rece mireasma plantelor. Cine stie ce i se mai poate intampla. bine de tot. Asa-i ca nu esti suparata pe mine? Ascultam uimita vorbele copilului. chiar si haloul de basm. sunt de-acum sanatos. Iar catre mine (ca si cum am fi continuat o discutie inceputa mai inainte). Nu e bine ca un copil mic. la o oarecare distanta. ochii vii si patrunzatori. Pe foc fierbea ceainicul micut. dar cand am vazut baietelul singur.

incredintat ca trage singur de fierastrau. . Din cateva lovituri il voi dobori. Sa va arat eu cum se ridica un bustean. in timp ce Coada-Scurta apuca pe furis de cealalta parte al fierastraului. ha. Intr-o vara. cei doi ursuleti chibzuira cum sa lucreze. raspunse Mandrila. pornira sa cante. . au inceput sa-l taie in bucati. Cand fu aproape gata.Bine. Mandrila se chinuia singur sa taie copacul. se plimba fluierind prin padure. ha. cei doi ursuleti taiara ferestre luminoase.Ha. 352 . casuta se inalta vazind cu ochii. Dupa ce au doborat un copac. Bucurosi. Au fost trei ursuleti. cum merge lucrul? il intreaba Blana-Moale. Unde-i unul nu-i putere. Coada-Scurta si Blana-Moale incercau fiecare pe rand sa ridice trunchiul greu de copac. Nici unul dintre ei nu aveau casa si toata iarna tremurau de frig. In acea vreme. Mandrila. nu vezi. Mandrila. fratele lor mai mare. . In acest timp.A fost o data. izbutira sa ridice busteanul. pe cel mare il chema Mandrila. Si-l ridica cu mare usurinta.Vino. Fratii mai mici venira sa-i dea o mana de ajutor. deodata se opri. Coada-Scurta si Blana-Moale s-au hotarit sa-si construiasca o casa. ha! neputinciosilor! rase Mandrila.Da. asta este pe masura mea.Ha. ha! radeau prichindeii de pacaleala trasa ingamfatului. Ramasi singuri. Mai la deal gasi un copac gros din care voia sa-si taie scanduri. Sub mainile harnice ale ursuletilor.Hei.Trecindu-le prin minte sa apuce amandoi de odata. . Ingropara stalpi si batatorira pamantul in jur. . sa lucram impreuna! il chemara cei doi ursuleti. Unde-s doi puterea creste! Si astfel dusera grinda acolo unde vroiau sa-si ridice casa. Vazandu-si fratii. gandi Mandrila. Mandrila. iar pe cei mici Coada-Scurta si Blana-Moale. Dar increzutul Mandrila pleca sa-si faca singur o locuinta. .

. asezata pe coasta dealului. Cand batrana doica ii adusese copila. Cu puteri sporite. munca era pe sfarsite. insa. Incercarile lui fura zadarnice.Nu va fie frica! o prind eu. le striga Mandrila. Frunzele care cadeau vesteau apropierea iernii. mai bine sa lucram impreuna! . Cei doi ursuleti pornira intr-un suflet sa-si salveze casuta. In vale. inainte de venirea iernii. Recunoscand-si greseala. Batranul isi ura nepotica caci la nasterea ei. Mandrila se apropie de cei doi ursuleti. Orice s-ar intampla trebuie sa opresc grinda. Cuibariti in casuta lor din padure. Mandrila incepu sa lucreze impreuna cu fratii cei mici. el se 353 . mai bine si mai repede decat voi. ca grinda le va darama casuta. traia odata un lord batran si foarte bogat. la adapost de viscol si ger. Grinda nu vroia sa i se supuna si porni sa se rostogoleasca in vale. singur muncea fara spor. cu groaza. Busteanul se izbi cu putere in proptea si se opri. ii murise cea mai draga dintre fiice. si azi ar mai trai. Si astfel au trait multi ani de-a randul si daca ar mai fi.Vino. amenintand sa zdrobeasca noua locuinta a ursuletilor.. cerand iertare. care nu avea nici sotie nici copii in viata. hotari Mandrila. ursuletii terminara casa cat ai bate din palme. Cei doi ursuleti rasuflara usurati. se gandea Mandrila. cei trei ursuleti traira in intelegere si prietenie. Mandrila. Casa lui. . se inalta greu.Bine ar fi fost daca ascultam sfatul ursuletilor. A doua zi. ZDRENTUITA Intr-un maret palat. Intepenira bine o proptea in pamant. incercand sa-i linisteasca.Nu! eu voi lucra singur. avea doar o nepotica al carei chip nu-l vazuse niciodata. la malul marii. Ursuletii isi dadura seama.

ii dadea ceva resturi de la bucatarie sau cate o rochita rupta luata din sacul cu zdrente. care inca mai sedea la fereastra. atat cat va trai. unicul sau fiu. urma sa-si aleaga nevasta. In tot acest timp. Dar. isi zvanta lacrimile si ordona sa i se aduca foarfeci cu care-si taie pletele lungi si barba. ii canta atat de vesel din fluier. nu se va uita la ea. varsand lacrimi amare dupa fiica lui care se prapadise. Ceilalti servitori de la palat o alungau cu lovituri si cuvinte de ocara poreclind-o Zdrentuita si aratau cu degetul spre picioarele ei desculte si umerii golasi. se incolacira peste speteaza scaunului sau si patrunsera prin crapaturile din dusumea. Asta pana intr-o zi cand oamenii prinsera a susoti cum ca regele facea o calatorie in tinutul lor si ca intentiona sa dea un mare bal in orasul invecinat pentru toti domnii si domnitele din tinut la care printul. ca sa poata iesi in intampinarea regelui. sapasera un sant in piatra si curgeau ca un raulet in mare. Zdrentuita auzise si ea vestea si se aseza in usa bucatariei plangand ca nu poate sa-l vada si ea pe rege. Cand batrana doica o vazu asa. care picurau pe pervazul geamului. incat ea-si uita de necazuri si se pornea sa danseze cu galagioasele gaste. Ordona sa se puna seaua de aur pe calul cel alb. Doar doica cea batrana se mai indura de ea si. Si asa crescu ea. nu avea decat sa traiasca sau sa moara. pana cand parul sau coliliu si barba carunta ii crescura mult peste umeri. nepoata lui crescu fara ca cineva sa-i poarte de grija. cand nu era nimeni prin preajma. O astfel de invitatie sosi si la palatul de pe malul marii si servitorii o dusera batranului lord. cand auzi despre ce era vorba. lui nu-i pasa. atunci cand ei ii era foame sau frig sau era obosita. se duse la stapan 354 . Singurul ei tovaras era gascarul care. petrecandu-si zilele prin campuri si pe carari. apoi trimise sa-i aduca haine scumpe si bijuterii si se imbraca. se aseza la fereastra si privi peste intinderea nesfarsita a marii. mai mult nemancand si imbracandu-se cu te miri ce. Asa ca-i intoarse spatele.jura ca. varsand lacrimi amare. Lacrimile sale.

iar fata imediat s-a veselit. Vazand-o gascarul a scos fluierasul si a inceput sa cante. iar domnii si doamnele dansau in fata regelui. In cele din urma. tanarul se ridica de langa tronul regelui si veni in intampinarea lor. Luand-o de mana pe Zdrentuita se intoarse spre rege si-i spuse ca ea era mireasa aleasa de el. Gascarul isi scoase fluierul si canta o melodie duioasa. domnii radeau. Gascarul o asculta apoi ii propuse sa mearga impreuna in oras sa-l vada pe rege. in timp ce doamnele susoteau. descaleca si merse alaturi de ei tot drumul. tanarul tragea cu coada ochiului la fata pana ce se indragosti de ea. Cand se lasa noaptea si sala de bal era inundata de lumina si muzica. Cu cat ea il refuza. asa cum era imbracata. caci tanarul era chiar printul in cinstea caruia se dadea balul. cu gastele deschizandu-le drumul. urmati de cardul de gaste. Baiatul a luat-o de mana si. cu atat tanarul o ruga mai aprins. imbracat frumos. zicandu-i ca i-ar sta tare bine cu o nevasta gascarita. Dar Zdrentuita rase. N-au mers prea mult. In acest timp. Auzind asta. pe usile enorme intrara Zdrentuita si gascarul. Strabatura sala. cand un tanar chipes. veni calare spre ei ca sa-i intrebe incotro s-o ia ca sa ajunga la castelul unde se oprise regele. apoi adauga ca el ar trebui sa-si ia nevasta una dintre domnitele pe care le va intalni la bal. Isi lua inima in dinti si o ceru de nevasta. au pornit spre oras. Dar acesta s-a incruntat si i-a zis ca nu vrea sa auda de fata. desculta si impreuna cu prietenul ei gascarul si cu gastele acestuia. 355 . Cand afla ca si cei doi merg tot acolo. o implora sa vina la bal la ora douasprezece noaptea. Zdrentuita fugi sa-i povesteasca prietenului ei gascarul cat e de nefericita ca nu poate merge la bal. ca s-o convinga de sinceritatea sa. iar regele privea nedumerit. Dar cand ajunsera in fata tronului. Ea a privit insa cu tristete la picioarele-i desculte si hainele zdrentuite.si-l ruga s-o ia si pe nepoata lui cu el la balul regelui. tocmai cand orologiul batea ora douasprezece.

despre Măicuţa Domnului – ‖Fecioara Sfântă‖ cum îi spunea ea – cât era de bună şi iubitoare şi cum învăţase atâtea şi atâtea fetiţe să fie vrednice şi pricepute. înainte de culcare. ar trebui să O aibă 356 . Gascarul s-a facut nevazut si nimeni nu a mai auzit de el de atunci. să preţuiască ce e bun şi să se îndepărteze de rele – într-un cuvânt să facă Voia Domnului. după rugăciunile obişnuite. in vizita la maicuta domnului Isidora îşi puse căpuşorul pe pernă şi închise ochii. mai mult decât orice femeie. Bunuţa mereu spunea că învăţătoarele şi profesoarele... hainele Zdrentuitei se transformau in vesminte stralucitoare. În acea seara.Inainte sa termine ce avea de spus. Pe măsură ce povestea. caci el tot mai sta langa fereastra.. amândouă rămaseră tăcute cu gândul dus spre Sfânta Sfintelor. plangand amarnic si privind departe spre intinderea nesfarsita a marii. Bunuţa îi povestise iarăşi. la curte nu putea ramane caci jurase ca nu-si va privi niciodata nepoata. gascarul duse fluierul la gura si incepu sa cante. iar cardul de gaste se prefacuse intr-un alai de paji care-i duceau trena lunga. Isidora îi mulţumi în mod special Bunului Dumnezeu pentru că o trimisese pe Măicuţa Domnului pe Pământ chiar dacă demult tare de tot. vocea bunuţei devenea tot mai sfioasă şi parcă lacrimi îi răsăriseră în colţul ochilor. o coronita de aur era in parul ei. iar când sfârşise povestea. iar in timp ce canta. să fi mers la şcoala Preasfintei. Îşi dorea să fi trăit şi ea pe vremea aceea. Batranul lord s-a intors la palatul sau de pe malul marii. Toti cei din sala au remarcat ca printul isi alesese de nevasta pe cea mai frumoasa fata din tinut. Un zâmbet luminos îi rămăsese agăţat de colţul buzelor.. dar ar fi fost cu siguranţă altceva. Cred ca l-ati putea vedea. Nu că doamna ei de la şcoală nu era bună.

Adormi. Două pietre plate erau aşezate temeinic în albia apei astfel încât chiar şi ea. pe o cărăruie de pietriş albă. de fiecare dată când îi venea să încetinească paşii.Stai! strigă aceasta şi o luă la fugă cât o ţineau picioruşele. iar sute de fluturi care de care mai frumos coloraţi pluteau parcă pe razele trimise să mângâie floricelele. Se făcea că mergea printr-o pădurice de arbuşti plini de flori albe si roz – semănau cu leandrii bunuţei -.drept exemplu pentru că atunci şi copiii ar fi mai buni şi ar face mai mult Voia Domnului. reuşi să treacă de partea cealaltă fără să se ude. Zgomotul cristalin al glasului şi tropotul paşilor pe pietriş ridicară într-o clipă în aer toţi fluturii care până atunci se odihniseră printre crengi. fetiţa îşi opri răsuflarea şi se strădui nici să nu clipească. astfel. dar fluturele parcă-i citea gândurile căci. Fluturele pluti lin pe celălalt umăr. cu picioruşele sale destul de mici.vrând parcă să o împingă de la spate. cu rugăciunea în gând şi avu un vis minunat. auriu i se aşeză pe umărul drept cu antenele aţintite în sus parcă meditând încotro să se îndrepte. Avea în picioare sandale simple dintr-o piele destul de aspră (fără ciorăpei. Soarele lumina blând. un fluture mare. Arăta destul de 357 . Abia atunci îşi luă seama la hainele cu care era îmbrăcată. . Isidora alergă şi mai repede. unde zăbovi puţin. iar în sus o rochie de stofă bleumarin lungă şi lărguţă legată în talie cu un şnur împletit de lână. îndemnând-o să îl urmeze. deodată. Isidora se opri uimită de frumuseţea locului şi. La un moment dat cărarea fu tăiată de o apă destul de mică. dar fusese prea preocupată să urmărească zborul fluturaşului şi nu se uitase în jurul ei de loc. îi dădu apoi ocol fetiţei şi se avântă înainte printre copăcei. Alerga deja de ceva vreme şi începuse să obosească. Ca să nu îl sperie. dar cu unde repezi. temându-se pentru o clipă că nu-l va mai găsi pe fluturaşul său. dar îşi linişti imediat bătăile inimii amintindu-şi că nu mai era altul de aceeaşi culoare şi aşa de mare. şi abia atunci Isidora îşi dădu seama că foşnetul pe care îl auzea de ceva vreme era de la apă şi nu de la crengile bătute de vânt. ar fi observat bunuţa destul de dojenitoare). acesta se întorcea şi îi dădea ocol .

Vocea care se auzi era atât de caldă şi de dulce şi se potrivea atât de bine cu iubirea care izvora din fiinţa aceea parcă de pe alte tărâmuri. stăteau o doamnă şi douăsprezece fetiţe (le numărase destul de repede în gând.. Fluturele dispăruse dar privirea îi era deja atrasă de poieniţa care se întrezărea printre copaci. Cum să stea jos în faţa 358 . Un fior îi trecu prin inimă – mirosul acela . folosindu-şi degetele ascunse la spate) care cu căpuşoarele plecate coseau ceva cu mare atenţie. stai jos. Îşi duse mânuţele la cap şi îşi simţi părul strâns într-o împletitură ca un coc. O piatră o aştepta chiar în dreapta Doamnei. Isidora. Ceea ce văzu era atât de frumos şi se potrivea atât de mult cu ceea ce îşi imaginase de atâtea ori încât se temea ca intrarea sa să nu tulbure tabloul. aşezate în cerc. . de asta dată uşor încurcată. Când ajunse în marginea poieniţei se opri din nou. Isidora merse uşor şi se aşeză cu grijă să nu deranjeze.ciudat. Pe treisprezece pietre mari şi destul de plate. acoperit de un fel de batic care îi atârna până la umeri. la vreo zece paşi. Apoi o năpădiră toate cele învăţate de la bunuţa despre respect şi Sfânta familie Divină. pe care trăgându-l puţin îl văzu că era alb. apoi îşi continuară lucrul cu capetele uşor aplecate spre Doamna. Cu siguranţă chiar Ea era! Iar fetiţele erau de la scoala Ei! Ar fi vrut sa strige în gura mare dar nu se cuvenea . Isidora neputând spune daca razele soarelui le mângâia căpuşoarele fetiţelor sau lumina aceea trecea pe rând peste fiecare.. cu nişte mâneci şi ele destul de largi şi lungi până aproape la vârful degetelor. Fetiţele ridicară ochii şi îi zâmbiră. Un miros suav de trandafiri şi lăcrimioare – şi încă ceva pe care Isidora nu reuşi să îl recunoască – o învălui uşor. cu spatele la soare. Doamna.. câteodată simţea ceva foarte asemănător când trecea să se închine în faţa unora dintre icoanele Maicii Domnului. cu privirile pierdute în albastrul cerului. cu palmele în sus. parcă rugându-se.Vino. stătea dreaptă cu mâinile aşezate în poală. în faţa ei. ai venit tocmai la timp să asculţi povestea.. O lumină deosebită se desprindea din chipul ei şi se împrăştia în aer.

Apă îşi lua de la un izvoraş dulce ascuns sub o piatră mare pe care îl descoperise pe cand culegea plantele. Îşi părăsise casa – pustie acum fără cântecul mamei şi zgomotul uneltelor mânuite cu atâta îndemânare de tatăl său – şi satul şi se refugiase în satul vecin împreună cu puţinii supravieţuitori. după ce gânguri de trei ori blând spre fetiţa abia trezită din somn. Le plantă cu multă evlavie lângă peretele de răsărit al odăiţei – să aibă lumina 359 . pe când avea vreo şapte anişori. o rochie brodată a mamei sale şi un scăunel cu trei picioare făcut de tăticul ei special pentru ea. În fiecare dimineaţă se ruga pentru sufletelor părinţilor săi şi pentru cele ale tuturor celor care muriseră împreună cu ei. apoi Îl ruga pe Bunul Dumnezeu să aibă grijă de ea şi să o îndrume să facă ceea ce trebuie în viaţă. Cu siguranţă era un dar de la Bunul Dumnezeu. Se strecurase aproape nevăzută şi îşi făcuse un culcuş într-o cămăruţă construită lângă peretele bisericuţei din sat în care fuseseră depozitate câteva bănci rupte şi vreo două coşuri de nuiele sparte. îşi pierduse părinţii într-o molimă ce se abătuse asupra satului. A fost o dată o fetiţă care. astăzi vă voi spune o altă poveste despre puterea minunată a iubirii. Fură primiţi cu bunăvoinţă dar cu destul de multă răceală.Copilele mele dragi. îşi luă zborul pierzându-se în razele soarelui ce tocmai răsărea. În zorii unei zile. Apoi pleca să culeagă tot felul de ierburi tămăduitoare pe care le dădea vraciului satului pentru o pâine. cam după un an de când rămăsese orfană. o porumbiţă albă veni fără veste şi lăsă pe pervazul ferestrei cinci seminţe mici. Îşi luase de acasă numai un pled mic de lână. îşi zise în gând fetiţa dându-i lacrimile de fericire că primise un semn de la Atoatestăpânitorul. aurii. . zâmbetul Său blând o făcu să uite de toate. Nu mai era nimic altceva decât povestea ce stătea să înceapă. apoi.Maicii Domnului? Noroc că avea capul acoperit! Şi era destul de cuviincios îmbrăcată! Îşi ridică ochii şi întâlni privirea clară şi luminoasă a Sfintei Sfintelor. iar smochine găsea din belşug în copăceii de la marginea satului.

Nedându-se bătut. pleca să culeaga ierburile de leac. pe frunze şi cădea ca nişte lacrimi pe pământ. Aşa că pentru a doua zi. în fiecare seară. acum şi fiica sa era bolnavă fără şansă de însănătoşire. lăsând să se vadă în mijlocul fiecăreia o picătură de apă care se scurgea încet. Avea o coroniţă de lumină deasupra capului şi îi vorbi cu o voce tainică şi blândă: 360 . şi apoi la culcare. dacă ar fi fost cu putinţă. spera vraciul. Fetiţa fu şi mai bucuroasă – florile miroseau atât de proaspăt. Iar apoi. strălucitor. iar culorile erau atât de frumoase încât încetul cu încetul fetiţa îşi mută locul de rugăciune lângă tufă. Astfel că în fiecare dimineaţă. să nu mai treacă nimeni prin această suferinţă. cu lumină în suflet. Tot drumul până acasă. acesta îi povesti despre necazul ce se abătuse asupra conducătorului ţinutului. Trecură câteva anotimpuri şi planta rămăsese la fel de înflorită şi de puternică. Era minunat. Apoi. După încă o săptămână tufa începu să înflorească. Într-o zi. când fetiţa se duse la vraci să îi ducă plantele. după ce îşi spunea rugăciunile. după cum spuseseră cei care se ocupaseră de ea. Ştia ce înseamnă pierderea familiei şi îşi dorea. fetiţa trebuia să vina mai repede şi cu anumite plante pe care i le spuse. să le ierte Bunul Dumnezeu păcatele şi să îi îndrume pe calea cea bună. După ce îşi pierduse soţia. în fiecare dimineaţă. În noaptea aceea o visă pe porumbiţa care îi adusese seminţele. se deschideau în fiecare dimineaţă.blândă a dimineţii şi umbra răcoroasă şi binevenită a după-amiezei. mergea să ude pământul în care pusese semincioarele şi mulţumea Bunului Dumnezeu pentru darul său. acesta a trimis veste tuturor vracilor din ţinut să vină cu orice ierburi ar ştii şi să încerce să îi vindece fata. fetiţa se rugă pentru copilul bolnav şi pentru părintele îndurerat. lacrimile ei de durere şi speranţă se împleteau cu lacrimile dulci ale florii. După o săptămână ieşiră din pământ nişte tulpiniţe care în scurt timp se transformară într-o tufă plină de frunzuliţe de un verde închis. florile se închideau ca nişte ochi care se pregăteau de culcare şi tufa redevenea verde. va fi de ajutor bolnavei. necesare unei fierturi secrete care. Acum. Florile. ca nişte steluţe albastre.

în tot ţinutul. .Fetiţă dragă.. vestea însănătoşirii fiind purtată din gură în gură şi apoi din sat în sat. după ce se trezi. află că nici unul dintre vracii sosiţi nu avuseră sorţi de izbândă. spuse fetiţa conducătorului încremenit în faţa patului bolnavei şi îngenunche la fereastră împreunându-şi mâinile şi ridicându-şi ochii spre cer. când ultima picătură de licoare fu înghiţită fata se ridică şi strigă după tatăl său. Întradevăr. culege picăturile ce curg din florile cele albastre şi du-i fetei conducatorului să bea trei zile la rând. Când ajunse. La răsăritul soarelui.Acum ar fi bine să ne rugăm Bunul Dumnezeu pentru facerea celor de cuviinţă. bolnava se cufundă într-un somn adânc şi liniştit. Iar a treia zi. 361 . Privirea profundă şi autoritară – chiar dacă venea de la o fetiţă atât de mică – credinţa din glas îl făcură pe părinte să capete puţină speranţă. iar fata conducătorului se stingea văzând cu ochii – o febră mare pusese stăpânire pe ea şi începuse să aiureze şi să aibă vedenii urâte. Toată casa începu să freamete de bucurie. aducător de viaţă. deşi ar fi zburat până la casa conducătorului să îi aducă mai repede izbăvirea. A doua zi dimineaţa bolnava bău din nou din leac şi pe la amiază deschise puţin ochii. Dimineaţa. Acesta căzu la rândul său în genunchi şi îşi mărturisi printre lacrimi credinţa în Domnul Dumnezeu – căci până atunci nu crezuse şi chiar se lăuda că pe lumea aceasta singurul său stăpân este el însuşi. dar continuă să doarmă tot restul zilei. Dar vru să dea ascultare întocmai îngerilor Domnului (căci asta îşi zicea în sinea sa că era de fapt porumbiţa) şi nu plecă decât la vremea sorocită. fetiţa se înfăţişă conducătorului şi îi spuse că avea leacul. Dar să nu spui nimănui de unde le ai şi nici să nu dai vreun fir din floarea ta! Să pleci la amiază şi să te înfăţişezi conducătorului mâine la răsăritul soarelui. fetiţa mulţumi cu şi mai multă evlavie Bunului Dumnezeu pentru că îi ascultase rugăciunile şi se îndurase de sufletele celor doi. după vreo cinci ceasuri de mers. apoi strânse cât putu de multe picături într-un ulcioraş pe care îl adăposti în cămăruţa în care dormea şi apoi plecă să culeagă plantele cerute de vraci. după ce îi dădu să bea puţin din ulcioraş.

răsuflarea abia se mai auzea. fetiţa era deja departe şi nimeni nu putu să spună nici de unde era şi nici măcar cum o chema. Se va strădui să aibă măcar atâta iubire cât fetiţa aceea. Anii trecură. Atunci conducătorul şi fiica sa căzură în genunchi şi rugară pe Bunul Dumnezeu să răsplătească cu prisosinţă mesagerul trimis. să o răsplătească pentru fapta sa. căci îşi făcuse pe deplin datoria. Desi erau inca purcelusi. Se lăsă liniştea în poieniţă. Dormise şi visase. dându-i de veste prin porumbiţă.. plecă pe nevăzute acasă. o trimitea în lume să facă bine.. dar totul îi rămăsese întipărit în minte şi în suflet. atunci când Bunul Dumnezeu credea de cuviinţă. Când conducătorul vru să îi vorbească şi să îi mulţumească. Uneori pleca cu leacuri special alese după spusele acesteia. alteori numai cu lacrimile miraculoase ale florii. Tocmai atunci a trecut pe linga ei un om cu o caruta plina de 362 . iar ochii rămăseseră aţintiţi pe chipul Maicii Preasfinte dar povestea fusese numai până aici. Când îi deschise era dimineaţa şi Maica Domnului îi surâdea din icoana de pe peretele camerei sale. cei trei purcelusi Au fost odata ca niciodata trei purcelusi care traiau impreuna cu parintii lor. fetiţa crescu şi. Mânuţele se opriseră din cusut. Au plecat ei de acasa si au mers ce au mers pina ce primul purcelus s-a simtit tare obosit. Dar întotdeauna mergea în suflet cu dragostea şi credinţa în Dumnezeu şi în puterile Sale nemărginite pe care le semăna în sufletele celor aflaţi la nevoi. ei crescusera indeajuns ca sa porneasca in lume sa-si gaseasca norocul. Zâmbetul Acesteia le învălui cu atât de multă iubire încât Isidora închise ochii ca sa şi-l întipărească mai bine în minte.Fetiţa profită de neatenţia tuturor şi. mulţumind Bunul Dumnezeu pentru minunea făcută.

" Si ceilalti doi frati l-au imbratisat si au plecat iar la drum. Finul este usor si moale ca sa-mi fac o casuta cum imi place. Lupul a incercat si a doua. caci afara era un lup mare si flamind. au auzit zgomot afara. in timp ce primul purcelus s-a asezat comfortabil in patul lui de fin. a auzit un zgomot afara. dar tot degeaba. iar cei doi purcelusi au profitat de neatentia lupului si au luat-o la fuga spre casa celui de al treilea purcelus. Noaptea. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa. Dar casuta nu s-a darimat. casuta a continuat sa ramina neclintita. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa. iar purcelusul. S-a uitat prin peretii de paie ai casutei si a inceput sa tremure de frica. A doua seara. Enervat peste masura si epuizat de atita suflat. dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Dar cind lupul a incercat si a doua oara sa sufle peste casuta. La un moment dat al dolea purcelus s-a simtit obosit si vazind trecind pe linga el un om cu caruta plina de lemne. Casuta de lemn a ramas aproape neclintita. Seara urmatoare. cei trei frati isi incalzeau picioarele la focul din soba. Lupul a inceput sa-l roage pe purcelus sa-i deschida usa. profitind de neatentia lupului a luat-o la fuga spre casa celui de al doilea purcelus. Finul a zburat in toate partile. dar la refuzul purcelusului a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta." Cel de al treilea purcelus si-a continuat drumul pina a ajuns la un pietrar. iar primul purcelus le-a zis fratilor sai: "Eu ma opresc aici. in timp ce cei doi frati se aflau la masa. Au auzit un zgomot afara si s-au ingrozit de frica cind l-au vazut pe lupul cel mare si mai flamind ca niciodata. si a treia oara.fin. Purcelusul s-a gindit ca piatra este cea mai potrivita ca sa-si faca o casuta rezistenta asa cum era si el. care facea piatra de construit. S-au uitat prin fereastra casutei de lemn si s-au ingrozit cind au vazut pe lupul cel mare si flamind. lupul s-a catarat pe acoperisul casei si si-a dat drumul 363 . i-a spus fratelui lui: "Lemnul acesta este numai bun pentru casuta mea asa ca ma opresc aici. dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. lemnele au zburat in toate partile.

veniseră trei îngeraşi. Purcelusii. Era cea mai buna casa din lume si ei au trait in ea fericiti pentru totdeauna.in casuta pe cos. pui drag!‖. ca un fel de ploaie sclipitoare care îi curăţa şi îi lăsa mai 364 . sau ca figurinele colecţionate pe pian. cu peretii din piatra. pe care mai întâi i-o spusese mămica. purcelusii vazind ca nu au nici o scapare.. De atâtea ori se visase îngeraş. a luat-o la fuga prin casuta si apoi a tisnit prin perete direct spre padure. au construit o alta casa mai mare. Voia şi el să zboare şi să-i ajute pe copii. iar cu timpul o învăţase şi o spunea singur seara şi dimineaţa. aşa ca cei din iconiţele pe care le strângea în sertar. Mămica şi tati i le cumpăraseră de fiecare dată dându-i un sărut pe frunte şi spunându-i: ‖să fii şi tu ca ei. au pus pe foc un ceaun mare. apa era fierbinte. a aterizat direct in ceaunul cu apa fiarta. ci de când auzise pentru prima dată rugăciunea pentru îngeraşul păzitor. şi aşa îi ajuta pe colegii de grădiniţă şi pe cei doi prieteni din faţa blocului ori de câte ori era nevoie. cind a inceput sa coboare de-a lungul cosului apa clocotea. Lupul. întotdeauna nu dura de prea mult timp. îl luaseră cu ei – parcă avea şi el aripi – şi colindaseră toată lumea. iar cind a ajuns jos. Intre timp insa. stiindu-se in siguranta de acum incolo. plin cu apa.. Cind lupul s-a catarat pe cos. de unde nu s-a mai intors niciodata. dar era mic şi nu putea să facă încă prea multe. urlind de durere.. Într-o noapte visase aşa de frumos. cu masa si dulapul din lemn si cu paturi din fin moale. Având în vedere că nu avea decât 4 ani. Trimisese lumină peste o mulţime de copii. Calatorie cu ingerasul pazitor Ştefănuţ întotdeauna îşi dorise să fie şi el îngeraş..

Vom fi înapoi până să se trezească ai tăi. ‖va să zică Bunul Dumnezeu îl ascultase în rugăciunile lui‖... specifice unui copil vioi şi curios ca el. Şi-apoi cadourile trebuie să stea sub brad. . cu gândul la povestea despre naşterea Micului Prunc Sfânt spusă de mama la culcare. Îl scutură mai tare şi. când . ce să fie asta? Curios! Ce ţi-e şi cu Moşul ăsta! Să-i aducă un clopoţel. aşa cum L-ar fi primit el. şi luă clopoţelul scuturându-l cu putere fără să mai stea pe gânduri. deodată. ‖Iupiii!‖ strigă în gând Ştefănuţ. mai scutură o dată clopoţelul. Ştia că fusese destul de cuminte (adică făcuse numai poznele obişnuite. 365 . îl mai rugă pe Bunul Dumnezeu să îi facă pe oameni mai buni...Dacă vrei să vii cu mine. ca dacă Mântuitorul va vrea să se mai nască vreodată printre oameni să îl primească cu bucurie. încet. Apoi. Ziua de Crăciun! Bucurie şi prăjituri şi cadouri. Fusese atât de bine! Când s-a trezit dimineaţa. tot mai uşor şi închizând ochii se gândi că imediat va putea să zboare cu adevărat. susură acesta cu un glas cristalin.. nu se auzea nici un sunet. se uniră formând conturul unui îngeraş – aşa cum era cel pe care îl lipise pe dulap. Ştefănuţ se simţi tot mai uşor.luminoşi. din cupa clopoţelului începură să iasă multe scânteioare care. Ştefănuţ şi-a dorit din tot sufletul ca acei copii (dacă existau) chiar să se simtă mai bine şi se rugase în mod special pentru asta la Bunul Dumnezeu. Se trezise mai dimineaţă căci nu se auzea nici un zgomot în casă. cum zicea tata câteodată) aşa că Moşul nu îl va ocoli. Hm.. Când îi deschise se trezi faţă în faţă cu fluturele albastru desenat pe lustră. apoi slujba la biserică cu toate colindele acelea atât de frumoase – are să fie o zi fantastică! Se întoarse pe o parte pregătindu-se să se dea jos din pat. dar se gândea la alţi copii şi se rugă la Dumnezeu să-i ierte şi să-l trimită pe Moşul şi pe la ei.. Ieri noapte fusese Ajunul Crăciunului. Scânteioarele începură să curga şi mai tare din clopoţel până deveniră un nor care îl înconjură pe băieţel. ce căutau pe perna lui?! Ştefănuţ luă clopoţelul şi-l scutură uşurel..

aruncate care încotro..Uite la fetiţa aceea! În doar câteva clipe a rupt două jucării şi le-a aruncat sub pat. dar în loc să îşi audă glasul văzu cum împrăştie în jur o mulţime de steluţe aurii. Repede la oglindă! Avea o oglindă cam mititică cât să-şi vada căpuşorul când se pieptăna dimineaţa înainte de a pleca la gradiniţă. Hm! Dar ce era asta?! În oglindă se vedea numai lumină . Acum a aruncat cu mingea şi era cât pe ce să spargă veioza... Se îndreptă din ce în ce mai curios către geam – o să se vadă cu siguranţă mai bine în el.. era parcă mai mare şi cu siguranţă mai aurie.. se entuziasmă el. iar camera ei era murdară şi plină de jucării stricate.. Era doar o minge mare de lumină aurie. zgomotul o făcu să tresară şi 366 . cam cum sunt păpădiile vara numai bune de suflat. continuă ea.Oooo! Zbor . . Când fetiţa trântise mingea. Dacă ar fi mai mulţi copii ca tine. De parcă ar fi avut un binoclu. Şi într-o clipă cele două mingi de lumină se ridicară mult deasupra oraşului. Nici hainele nu prea nimeriseră dulapul sau sertarele şi zăceau care pe pat. Va să zică aşa arătau îngeraşii de fapt . Ştii. Îngeraşul păzitor se opri şi îi spuse lui Stefănuţ: . Nici pe departe un îngeraş cu care era el obişnuit. dragă Ştefănuţ? O altă minge apăruse de niciunde lângă el. eu sunt îngeraşul tău păzitor. În camera de alături o bătrânică – cu siguranţă bunica – stătea tristă pe un scaun şi tot ofta încetişor. Avea o feţişoară cam răutăcioasă.. Ce frumos! Trebuia neapărat să se vadă. noi îi ajutăm pe oameni să facă numai lucrurile plăcute lui Dumnezeu. ar fi şi mai mulţi îngeraşi bucuroşi.Bună dimineaţa... Ştefănuţ văzu imediat copila cu pricina. Dacă ar fi fost şi tata acolo să-i facă o poză . Imaginea îl lăsă peste măsură de uimit..Dar la ce te aşteptai. Nu pare deloc greu la prima vedere. cu un păr răvăşit.. Mai bine hai cu mine să îţi arăt. Îşi mulţumesc că m-ai ascultat de atâtea ori şi că eşti aşa de bun. dar de fapt . aproape de nori. Apoi îşi aminti că acesta era secretul lui şi al îngeraşului din clopoţel şi chicoti incetişor împrăştiind încă puţine steluţe. care pe scaun.. . Ei trebuie doar să ne asculte.

lângă umărul ei drept! Într-adevăr. o pată aproape cenuşie – un cerc strâmb care semăna foarte bine cu cercurile pe care le făcea Stefănuţ când era mai mic şi abia învăţase să ţină creionul în mână – se ţinea aproape de umărul drept al fetiţei. . pentru că ajutându-ţi îngeraşii le vei da putere să te ajute şi ei pe tine.Păi eu îmi doresc din toată inima ca toţi copiii să îşi asculte îngeraşii de lumină! Nu putem face nimic? . vino cu mine să îţi arăt ceva. dar aceea ce este? Umbra aceea negricioasă! . care parcă spunea că nu are rost să intervină. . Foarte mulţi copii sunt buni şi foarte buni. iar aceştia te îndeamnă la tot felul de lucruri care de care mai urâte şi nepotrivite. .oricare ar fi ele .se ridică pe jumătate de pe scaun.cel mai bun ajutor de la ei îl primeşti. drept răsplată şi mulţumire pentru felul în care te-ai purtat până acum.Drag copil. Voiam doar să ştii că trebuie să fim buni cu orice sacrificiu şi efort. Ştefănuţ ar fi făcut ceva. Ştefănuţ era deja foarte încântat pentru ceea ce primise şi nu credea că i se cuvenea ceva anume pentru că se purtase frumos acasă şi la grădiniţă – ar 367 . atunci cu siguranţă asculţi de cei răi.nu sunt chiar aşa de dese. Îl vezi? E acolo. aşa ne dorim şi noi. veni răspunsul. sau măcar bunuţi. . Iar îngeraşii lor arată destul de luminoşi. orice ca să o vadă mai fericită pe bătrână şi s-o cuminţească pe fetiţă. întâmplările acestea ca cea cu fetiţa .pe care tocmai ai văzut-o . păi când nu asculţi de îngeraşii cei buni.Păi nu a mai rămas prea mult din el.. Iar acum. dar trebuie să îşi dorească şi fiecare copil – şi nu numai ei.Dar îngeraşul ei păzitor unde este? întrebă el.Ia te uită. Pentru că fetiţa nu îl asculta şi pentru că nu a reuşit aproape de loc să o facă să se îndrepte şia pierdut din ce în ce mai mult puterea şi lumina . dar se lăsă să cadă la loc cu o faţă deznădăjduită.. ci şi părinţii lor! Dar nu te întrista. iar în momentele de cumpănă .Aaaaa. Dar mai era ceva ca un fel de ceaţă negricioasă care o urma peste tot şi aproape îi cuprinsese umerii ca o trenă.

dar acum când acesta era facut din culori atât de frumoase . Ştefănuţ nu aşteptă de două ori îndemnul .. Doar promisese! Şi-apoi cine-avea să creadă un vis?! Împinse cu picioarele păturica şi sări pe podea cu un mic tropăit. 368 .Acum poţi să-ţi dai drumul! Adică să te dai pe curcubeu! Dacă ai să te uiţi cu atenţie în jurul tău ai să vezi că nu eşti singurul! Şi îngeraşul păzitor începu să străbată culorile în lung şi în lat..şi acasă îi plăcea teribil de mult să se dea pe tobogan.Lipeşte-te de mine! îi făcu semn îngeraşul. Şi venise din mâna sa stângă care îl strângea cu putere.fi făcut şi mai multe ca să vadă lumina aceea blândă din ochii părinţilor săi de fiecare dată când se uitau la el. Ha ha ha! Fusese adevărat! Ştia el. o să zburăm cu cea mai mare viteză! Mingile de lumină se uniră şi zburară până la un curcubeu mare şi frumos. când albastru sau violet după cum atingea benzile de culoare ale curcubeului. O mulţime de alte mingi strălucitoare.. care mai mari. care mai mici. dar şi acasă era atât de bine! Chiar daca nu va putea povesti nimănui despre expediţia sa. devenind când roşu. când galben. Ştefănuţ băgă de seamă că era chiar pernuţa lui în care îşi înfipsese cu multă nădejde năsuşorul. Iar acum ştia cât de mult bine îi făcea îngeraşului prin faptele sale bune! . Iar calea spre lumea îngeraşilor îi era deschisă . Era chiar sunetul clopoţelului primit de la îngeraş. Era din nou acasă! Şi bucurie şi regret.. . fusese mai mult decât un vis... ar fi vrut să mai zăbovească în lumea îngeraşului. care mai pufoase se scăldau în culorile curcubeului. Un clinchet subţirel de clopoţel se auzi şi Ştefănuţ încremeni nemişcat încercând să-şi dea seama de unde venea sunetul. Ce amestec de culori! Parcă era perna lui de acasă! Când se dezmetici mai bine.

. vad ca stii totul despre Mos Craciun. a visat sa ajunga detectiv. la distanta de nici doua zile. mai mult. se intrista brusc Danut. Danut. pardesiu lung si la fel de negru. ce daca am doar cinci ani? Cine a zis ca nu pot fi detectiv la 5 ani. ochelari de soare negri. binoclu si aparat de fotografiat! Pe toate si le dorea Danut. am sa va raspund eu. dar stia ca inca este prea mic sa-si implineasca acest vis. vezi. . Cand jucariile sunt gata pregatite. ce mister vrei tu sa dezlegi? . Mosul stie ca noi. Si misterul lui Danut se afla cat se poate de aproape de el. lucrurile nu sunt chiar asa de simple pe cum par. nu fac altceva decat sa confectioneze daruri pentru copiii din toata lumea: papusi si ursuleti din plus. jocuri mecanice. Sunt chiar foarte complicate. mie mama imi spune mereu ca Mos Craciun este un mos venit de departe. vecinul meu. asa ca bietul de el incearca sa tina pasul cu noi. obligatoriu cu gulerul ridicat.Stiti. cum se face ca in ziua de Craciun toate gradinitele din cartierul meu sunt pline de Mosi? In fiecare se 369 .Dragul meu Danut. cat e anul de lung. a uitat ca in meseria aceasta totul e sa ai un mister de dezlegat. De exemplu. ne pricepem acum si la calculatoare si la jocurile video. va fi Craciunul. Abia ce implinise cinci ani in urma cu o saptamana. Ceva frumos. Si sa nu mai vorbim despre geanta diplomat. cu sufletul la gura. Asa ca Danut va incerca sa descopere misterul lui Mos Craciun. dintr-o tara numita Laponia.Ei si. Ca are acolo o casa plina de spiridusi care. usor trasa peste fata.Secretul lui Mos Craciun Dintotdeauna. Asa cum stia el si cum a vazut prin filme: cu palarie cu boruri largi. copiii. Ba. am incercat eu sa-mi incurc vecinul. Mosul le incarca pe toate in sania lui trasa de reni si cand ajunge la casa fiecarui copil coboara pe horn si-i lasa darurile in cizmulite sau sub brad! Pe toate mi le-a povestit Danut. Nu vad atunci unde e misterul. e deja Craciunul. . masini teleghidate si cate si mai cate. Ce se va intampla peste doua zile? o sa ma intrebati voi.Ei.

intr-o seara. Sau exista cu adevarat? Acesta e misterul pe care am de gand sa-l dezleg. obiectivul: dezlegarea misterului Mosului cu barba alba. la insistentele mamei lui Danut au acceptat si sa se vare sub plapuma si sa astepte acolo. cu lumina stinsa. poate vine la cei care au fost peste an cuminti.Poate!. Pina la urma.afla cate unul. Tare mi-e mie teama ca Mos Craciun nu exista decat in povesti si in mintea celor mari. desi stau la bloc si nu are horn pe unde sa coboare. . .Eu nu cred ca va veni! sopti incet si cu teama parca. sosirea lui Mos Craciun. au pus la punct planul de bataie. Mai mult. Ionut indrazni sa puna intrebarea care-l framanta de multa vreme: . Momentul actiunii: noaptea de Craciun. mai spuse ganditor Mihaita. Danut si-a ales si colaboratorii: Mihaita. In cea mai mare graba. Alexandru si Ionut. locul actiunii: dormitorul lui Danut.Glumesti? Cum sa nu vina? Ne-am pregatit atat de mult pentru intalnirea cu el. ochelari negri si pardesie lungi? Unde mai pui si ca actiunea urma sa se desfasoare la ore tarzii. . Si toti patru. La un singur capitol au cam avut probleme: de unde sa faca ei rost de palarii.Daca Mosul nu e unul bun. pentru ca nu exista cu adevarat. Si cum se face ca toti mosii seamana atat de bine intre ei? Ca sa nu mai vorbim de faptul ca adesea Mosul uita ca mi-a adus darul la gradinita si vine si acasa la mine. vorbesti prostii. o sa vezi ca Mosul nici macar nu va veni. chiar si mama lui Danut ne-a asigurat ca Mosul va veni. pentru ca nu avea prea mult timp la dispozitie. cand ei ar trebui sa fie in mod normal in pat in tinuta obligatorie: pijama.Taci! se ingrozi Alexandru. ci unul rau si imbracat in negru? . Zis si facut. Mihaita. pe cand eu. Si cum de pana acum n-am intalnit pe strada nici un Mos care sa-si fi murdarit barba alba si mustatile cu funingine? Eu unul nu mai inteleg nimic. baietii s-au multumit sa-si imbrace pijamalutele cu liniute si floricele. 370 . daca stau sa fac socoteala tuturor traznailor pe care leam facut in 365 de zile! Tragandu-si bine plapuma pana sub nas.

Si cum arata? Era asa cum il stim noi. Dimineata. Se tarau parca una cate una. . o sa aveti sansa sa-l vedeti pe Mos Craciun in carne si oase.Gata. va fi imposibil sa rateze marea intalnire. Doar vroia sa se faca detectiv. foarte incet. nu avea nici timp nici chef sa vada ce i-a adus Mosul.. au rezistat pana la sosirea mosului. Tin minte ca. a simtit un sarut cald. rezistau eroic. Era exact asa. Daca stati si voi treji ca mine in noaptea aceasta. insa. 371 . . imbracat in rosu. langa patul lui a rasarit ca din senin un Mos cu barba si mustatile ninse de ani multi. deci l-ai vazut. Si orele treceau. nici vorba de asa ceva. nu va mai certati. In liniste. pe frunte.Da. Danut a fost singurul care a ramas de veghe. Auzindu-l. munca de detectiv e tare grea! Asa gandea Danut in clipa in care. El insa. atunci cand a intrat in camera. cand s-a trezit. Sau. Danut i-a gasit pe prietenii lui stransi in jurul bradutului impodobit.Aha.Nu. cu cizme negre si cu un sac doldora de jucarii. incerca Danut sa calmeze spiritele. batrin si cu barba alba? . copiii s-au pus la panda: daca vor reusi sa-si tina ochii deschisi si atentia incordata la maxim. sa fie atent la cea mai mica miscare si sa stie sa ignore furnicile care incercau sa-i inchida ochii.. mai bine zis.. Ce mai. Baietii. gata sa-si deschida darurile. da se infierbinta Danut. Ene. Incet. . azi noapte am stat treaz pina tarziu si l-am vazut pe Mos Craciun in carne si oase.E Mos Craciun! a mai apucat Danut sa sopteasca.. Danut n-a suflat nici cel mai mic cuvintel. Problema lui era alta: cum sa faca sa ramana treaz atatea ore? Daca Mosul vine abia catre dimineata si rateaza intalnirea cu el? . Dimpotriva. nu? Asta inseamna sa stea ore in sir la panda. m-a sarutat pe frunte.Ce-i cu tine Danut? il intreba Alexandru. Nu te bucuri de darurile Mosului sau esti trist ca ai adormit azi-noapte si n-ai mai dat ochii cu el? .In tot acest timp. Si exact in clipa in care somnul l-a luat in brate. copiii incepura sa-si dea coate si sa rada pe infundate.

.. O urma de cizma pe covor.Uraaaaaa! Uimiti. totusi.. incepu sa caute prin camera ceva. orice care sa demonstreze ca Mosul a fost acolo. Trist si abatut. copiii s-au apropiat sa vada ce se intampla. Danut chiuia de bucurie: in mana stanga tinea. copiii! Danut simti cum in ochi incep sa i se adune lacrimi. sa stea impreuna de vorba cu Mos Craciun.. Pesemne le uitase acolo cand il sarutase pe frunte. poate totul n-a fost decat un vis. Danut incearca sa nu adoarma. Doar te crezi detectiv. Danut scoase un chiot de bucurie. ceva. in noaptea cea sfanta.. Danut se afla in mare incurcatura. Nu vrea cu nici un pret sa piarda intalnirea cu Mosul.. trebuie sa fi lasat o urma.. acum te-ai convins? Stiam doar cu totii ca nu e decat o poveste pe care cei mari au inventat-o pentru noi. . trei fire albe din barba lui Mos Craciun...Dovedeste-ne! nu se lasara batuti baietii. pentru ca de-acum e clar: Mos Craciun exista cu adevarat! Misterul a fost dezlegat 372 ....Ei. unul cate unul.. sarea si striga cat il tineau puterile: . Descurajat. vezi.. un glob spart.Am dezlegat misterul! Mos Craciun exista cu adevarat! De-atunci. Un vis frumos. se gandi ca ar fi timpul sa se pregateasca pentru iesirea la sanie. Cine stie. nu-i asa? Daca Mosul a fost aici. o jucarie miscata de la locul ei. atunci nu uita sasi verifice dimineata nasturii de la pijama.. sa dea mana cu Mos Ene inainte de vreme. Cum sa dovedeasca el existenta Mosului? Cat de rau ii parea ca a adormit si n-a apucat sa-si trezeasca prietenii. Nimic! Toate erau la locul lor si nici o urma. Incepu sa-si descheie nasturii de la pijama incet. in fiecare an. Copiii au facut ochii mari si au ramas muti de uimire. abia desprinse de la nasturele gulerului de la pijama. Si tocmai cand ajunse la nasturele de la guler. E imposibil sa nu gaseasca infasurate acolo macar trei fire din barba alba a mosului. Numai Danut dansa. . Si daca se intampla. in camera.

ca sa-i alunge de-acasa sau sa-i piarda cumva. ca mai marisoara. Dara ei nu voiau sa mearga nicidecat. n-au avut ce sa faca si s-au pornit si ei. Cand insa la dus. si pentru ca sa nu-l lase. Mergand ei asa pana hat afund in padure. El o avea foarte draga. au statut putin de-au facut foc si au mancat. Femeia le-a facut merinde si le-a pus intr-o traista. ca de omorat. pentru ca-i era fii drepti din sangele sau. o mana de cenusa de pe vatra si s-a luat dupa aceea catinel dupa dansii. s-a insurat de-a doua oara si si-a luat o muiere. Cum au ajuns in padure. pe nevazute. ea l-a lasa si n-a mai sedea cu dansul. caruia i-a fost murit femeia cea dintai. cat sa aiba de ajuns pe ziua aceea. Cand sa se porneasca. dara infricosandu-i mastia. a si inceput copila a presura cenusa pe urma sa. a spus copiilor ca sa vie cu dansul ca sa-i ajute a strange lemne. ca va fi vai de dansii acasa de n-or merge. ca de nu i-a pierde. nu cuteza sa-i omoare? Deci au inceput a se sfatui amandoi in ce fel sa-i prapadeasca si sa se coroata de dansii. pe care o iubea foarte. si i-au ramas de la dansa un baiat si o copila. ca ochii din cap. Dara muierea tot nu inceta sa-i roada urechile ca sa-i prapadeasca. se vor curati asa de dansii. pentru ca are sa mearga cu baietii la padure dupa lemne. asa au si facut! Intr-o zi s-a sculat omul acela des-dimineata si a poruncit femeii sa faca merinde. i-a fagaduit ca i-a intra in voie. Cum s-au sfatuit. a apucat copila. dara pentru ca era inca tanar. Dupa multe sfaturi s-au invoit la aceasta ca sa-i duca afund in padure si sa-i lase acolo si. ca sa poata cunoaste drumul pe unde au mers.Cei doi baieti parasiti Era un om. Dara ce sa faca cu dansii. Barbatu-sau insa nu vrea. avea un presimt rau si imbiase si pe frate-sau sa nu se duca. pentru ca copila. Aceasta mastie tinea foarte rau pe baietii cei ramasi de maica si imbia totuna pe barbatu-sau. tot icicolea. pentru ca nu-i putea suferi in ochi. neputand ei nimeri mai mult acasa. Ce sa faca amu 373 .

nici tata lor nu se arata. Cum au ajuns aici si au zarit lemnele acelea legate de copac si bontanind. s-au speriat si au cunoscut ca tata lor i-a inselat numai si i-a si lasat aici singuri in padure in prada fiarelor! Ce sa stie ei a face? Au inceput a plange si a se vaieta si s-au intors. Bietii copii n-au avut ce face si au ramas acolo singuri. ar manca si ei acesti carmoji si n-ar mai ramane! 374 . da. ca eu m-oi duce. ia. tot placinte si scoverze. iar tata lor a luat securea cu sine si s-a dus intr-o parte in padure pana ce s-a pierdut din ochii lor. si ca ei se tem singuri aici. auzind bontanitura si ciocanitura aceasta. da. mai incolo in padure si-oi face lemne si dupa aceea om merge iarasi acasa. ca nevasta-sa ii spusese acasa. Cand la urma le-au ramas vro cativa carmoji. tremurand de frica. ca de i-a aduce indarat. dara bontanitura nu inceta. zicand ca el s-a indeparta poate prea tare. Ce sa faca ei acuma. apoi sa stie ca ea l-a parasi de buna seama. credeau intr-adevar ca acolo se afla tata lor facand lemne. Ei dara au asteptat si-au asteptat ca sa inceteze a face lemne si sa vie la dansii ca sa mearga acasa. iarasi la acel loc unde i-a fost lasat tata lor. ca-i mai prindea noaptea in padure? S-au luat si sau dus catinel dupa vuietul acela de ciocanitura. se loveau lemnele unul de altul si tot faceau cioc! cioc! asa incat iti parea ca taie acolo cineva lemne. da. da. Copiii. Atuncea zise femeia catre barbatu-sau: . dara n-avea incotro.Ia de-ar fi acuma copiii acasa.tata-sau ca sa se stearga de dinaintea lor si sa-i lase singuri aici? A chitit amu cat a chitit si pe urma le-a zis: . si de aceea a sfatuit tot cu binele pe copii ca sa ramaie acolo. si s-au fost pus amandoi la masa si au ospatat. Aici a legat doua lemne de un copac si cand batea vantul. pana ce-au ajuns intr-o vreme de noapte acasa. ca el a veni indata si apoi or merge acasa. tot da. De aici s-au luat amandoi pe urma cea de cenusa indarapt.Dragii mei! ramaneti voi aici si ma asteptati. dara sa mearga si ei cu dansul! Bietului om i se rumpea inima dupa copii. Copiii nu prea vroiau sa ramaie. tot da. Aici a fost facut mastia lor fel de fel de bucate alese.

ca i-a cautat. a ratacit si nu i-a putut nimeri. taica! Si au intrat repede in casa. ci ca i-a lasat undeva peacolea pe aproape ca sa poata nimeri acasa. ca ea nu voia sai creada nimica si-l ameninta tot din ce in ce mai tare. noi tot om nimeri acasa cu acel viclesug ca si mai inainte!" Cand dimineata la pornit. cat n-a putut sa ia. daca nu i-a duce maine afund tare in padure ca sa nu mai nimereasca acasa si sa se coroata de dansii! Degeaba se dezvinuia bietul barbat inaintea femeii sale. Cu asta data n-a avut ce sa faca si a chemat baietii in casa zicandu-le: . si unde n-a inceput sa-l suduie si sa-l mustre. ca ea s-a duce de la dansul incotro or duce-o ochii. ca el n-a voit sa-i lase acolo. ar manca si ei acesti carmoji!". se temeau sa intre deodata in casa si de aceea s-au fost pus sub fereastra sa asculte ce fac parintii lor in casa si ce vorbesc ei. dar mastia a zarit-o si i-a dat cu vatrarul peste manute.Na! mancati si voi carmojii acestia si va culcati si dupa aceea sa va hodiniti.Dara copiii. si de aceea a venit singur fara de dansii acasa. si ca ei dupa aceea se tem si nu pot nimeri singuri acasa! Dara tata lor le spunea ca el nu-i de vina la patarania de astazi. cautandu-i. crezura c-au zis-o din inima buna si se raspunsera de sub fereastra: .Iata-ne. ca maine dimineata om merge iara la padure dupa lemne! Auzind bietii copii aceste cuvinte s-au intristat foarte si au inceput sa zica ca ei n-or merge mai mult cu dansul la lemne. si n-a stiut ce sa faca de manie asupra barbatului sau. si ca ea l-a parasi de buna seama. Atuncea a incremenit numai femeia. ca el a scos-o numai din minte si ca nu i-a dus in padure sa-i prapadeasca. si mangaindu-se cu viclesugul intrebuintat intaiasi data. care venisera pana atuncea acasa. da copila sa ia iarasi cenusa din vatra. Dara iesind afara a aflat biata copila in tinda un polobocel cu tarate si si-a umplut 375 . Auzind ei zicandu-se: "De ar fi acuma copiii nostri acasa. ca el ii inseala si-i lasa inapoi. si ca el socotea ca ei au mers inainte si ca i-a afla acuma acasa! Amagindu-se copiii cu aceste cuvinte magulitoare. maica! iata-ne. dara n-a putut da peste dansii. ca. daca a mai vedea baietii acestia in ochi. au socotit in sine: "Ca de ne-a mai lasa tata si acuma indarat.

Vezi. Striga o data. ca si cum ar fi fost taind cineva lemne. ca si mai nainte.. socoteau ca-i tata lor acolo si au asteptat pana ce s-a fost incalzit bine friptura aceea. si dupa aceea s-a dus pe-aiurea acasa. caci acuma a fost innoptat cumsecade? Au inceput iarasi a plange si a se vaieta si s-au luat indarat spre foc. de doua. ce-om face noi? Dara tot nu prea credeau sa-i fi lasat si acuma tata-sau si s-au luat dupa vuietul cel de bontanitura si au mers pana acolo. de zece ori sa vie. si a legat iarasi doua lemne de un copac. au strans vreascuri de primprejur. pentru ca batea vantul si se tot loveau unele de altele. si dupa aceea s-au asezat 376 . intr-o parte. Copiii.poalele cu dansele si a mers si ea dupa ceilalti. ca eu ma duc si-oi taia pan-atunci lemne! Copiii. Dupa aceea a zis iarasi tata catre baieti: . de s-a intampla cumva sa-i lase iarasi tata. Tata lor s-a dus. pe unde nu mai umblase picior de om. Bietii copii s-au increzut si acuma in cuvintele tatanilor si au ramas. la foc si incalziti fripturica aceasta. ca-i friptura incalzita. dara magulindu-i cu cuvinte dulci si spunandu-le ca sa-l strige indata. care tot bontaneau lovindu-se la batatura vantului! Ce sa faca ei? Ce sa inceapa.Ramaneti voi aici. Ducandu-se asa. cand au vazut ei iarasi niste lemne legate de copac. auzind totuna bontanitura aceea. bontaneau asa. sa tot presure din taratele acelea in urma sa ca sa poata si acuma nimeri acasa. si nu mai vine! Acuma a zis copila catre fratioru-sau: . Cu mare greu abia l-au aflat de la o vreme. au atatat un foc si s-au hodinit putin. Acuma au fost mers ei la padure prinr-alt loc. intr-o desime nespus de mare. de si-au facut un foc bun. fiindca era foarte intuneric si el s-a fost potolit. ca si mai nainte.. unde nu-l mai zareau copiii. Copila a ramas si acuma ceva mai indarat si a inceput. au ajuns de la o vreme foarte afund in padure. de trei. fratioare. cum numai le-a parea ca ramane ceva mai mult. pe oara de ieri. nu vroiau nicidecat sa ramaie indarat. Vai si amar. si apoi au inceput a-l striga ca sa vie sa manance impreuna. dragii mei. Dar nici pe acesta nu-l puteau nimeri acuma. mi se pare ca nene ne-a lasat iarasi! Si acuma-i seara. nu pe unde mersesera ieri.. au scaparat. care. Aice au stat ei.

pentru ca aseara au fost mancat tare putin. ba intralta. Au fost umblat tot asa ratacind pana acum dupa amiazazi si nu puteau nimeri nici acasa. Ei au fost flamanzit foarte. dar nu dau de dansa. Ce sa faca ei acum intr-aceasta singuratate. Umbland tot asa. Ce sa faca ei acuma? Dau incolo. si erau foarte flamanzi. s-au ratacit si mai tare in padure. si asa au facut foc. Dupa aceea le-au dat in cuget sa ia niste lemne uscate bine si sa le frece unul de altul si. dara n-am arc si nici n-am din ce face! Atuncea-i zise surioara: . Dara copila i-a zis: . Dupa ce-au 377 . dau incoace. frecandu-le amu cat le-au frecat. decat cand si cand niste foscaituri si paraituri de vreascuri sau niste strigate de pasari si niste urlete de fiare salbatice! Baiatul a inceput iara a scanci si a plange. si unde nu auzeau nimica.pe langa dansul amandoi ca sa doarma pana maine dimineata. cand de-aice-nainte li se pierde urma aceea de tarate. dara fara paine si fara sare.Fratioare! taie-mi cosita si-ti fa arc dintr-insa! El a luat si i-a taiat cosita indata si si-a facut un arc si mai multe laturi. caci acuma la intunericul acesta nu stiau incotro s-o apuce. unde nu vedeau nimica. cearca urma aceea ba-ntr-o parte. tarate cu mine si am tot presurat in urma noastra! Hai sa cautam ca poate om da de urma aceasta si apoi om nimeri iarasi acasa! Se iau ei si cauta incolo si-ncoace si dau de urma taratelor. Ce sa faca? Mancare n-aveau mai mult si nici n-aveau din ce sa-si faca! Ei nu stiau nici cum sa-si atate un foc! Iata ca-i da Dumnezeu baiatului un cuget sa-si faca un arc si sa vaneze pasari si dobitoace salbatice ca sa se hraneasca cu ele si zise catre sora sa: . decat tot copaci. au gasit focul stins. au fript acele pasari si le-au mancat. iata ca deodata au inceput a se aprinde. cand ne-am pornit de acasa. de n-om vana ceva! Si eu as vana cate ceva. ca eu am luat ieri. pe care le grijise surioara-sa bine si le curatise. Pana ce-a putut vana ceva cu arcul s-au fost prins in laturi mai multe pasari. Cand s-au sculat dimineata.Surioara draga! noi om pieri de foame. pentru ca o vulpe a fost lins toate taratele.Fratioare! vina incoace cu mine. cercand. nici unde i-a fost lasat tata-sau. Pornesc pe urma aceasta si merg o bucatica bunisoara.

ca copila sa stranga vreascuri si sa faca foc. fratioare. a baut. Dara cu cat le fu bucuria mai mare. Ducandu-se ei asa prin padure. il zareste numai ca cerb si zice catre dansul: . Rozandu-l asa de tare setea. ca eu nu ti-oi face nimica. si apa nicaieri! Numai ici-colea se afla cate putini stropi prin niste urme de fiare salbatice.Surioara! tare mi-i sete si n-am de unde sa beau de-aiurea apa decat doara numai din urma aceasta de lup! . iara el sa mearga la vanat. dara mergand asa mai departe vede alta urma.Vezi. pe care era acuma fanul lucrat si pus in capite.mancat ei si s-au saturat. de-a bea. l-au pregatit amandoi cum se cuvine si l-au fript frumos. Insa surioara nu l-a lasat. ce-oi face eu acuma singura? Tu ma-i impunge. si baiatul slabise de tot si nu se mai putea tine de dansa de sete si a ramas ceva indarat. ca te-i face lup si ma-i manca! El n-a baut de aici. Cu merindea aceasta au inceput sa mearga prin padure intr-o parte. 378 . si dand peste o urma de cerb cu apa intr-insa. fara sa mai intrebe de sora-sa. si tot oi ramane pe langa tine! Mai mergand ei asa prin padure iata ca au dat de o poiana foarte frumoasa si mare. de urs. ca ce sa faca ei. Fiecare a mers dupa treaba sa. pentru ca plouase nu de mult. i se facuse baiatului o sete ca aceea cat numai sa se stinga. da sa beie apa din ea. nu m-ai ascultat! Nu ti-am spus eu tie sa nu bei? Vezi.Nu te teme. a zis baiatul catre copila: .Da cum sa bei tu de-aici?!. ca doara ar iesi la lumina undeva din pustietatea aceasta. Dara cerbul i-a raspuns: . Bucuria lor c-au iesit o data din acea pustietate si ca au dat la lumina. zicandu-i ca. raspunse sora-sa. s-au sfatuit amandoi. cu atat si grija mai tare. s-a si facut indata cerb. s-a face urs si-a manca-o! S-au mai dus amu cat s-au mai dus. Cand se uita surioara sa inapoi sa vada de ce ramane indarat. si cum a baut. Dupa ce-a venit cu vanatul la foc. Copila a facut un foc bun si baiatul a vanat un iepure si un iedut. si pentru ca nu mai putea rabda de sete. surioara.

si eu m-oi duce in padure pan ce-a merge stapanul mosiei acasa. Vazand-o boierul asa de curatica. si a poruncit argatilor sa mearga si sa caute. Un capau a luat jemna-n gura si-a mers de s-a pus tocmai langa capita aceea. a zis catre surioara sa: . si cerbul s-a fost dat la pascut. a si facut. Capaul s-a dus iarasi la capita aceea si s-a pus jos s-o manance. de nu-i ceva sub capita aceea unde a mancat cainele! Mergand ei acolo si rasturnand capita. fiindca i-a placut foarte.ca boier era stapanul mosiei aceleia . si a oprit caii ca sa poposeasca putin si sasi hraneasca si capaii. Cainele da iarasi fuga la caruta si incepe a se gudura. sub care era ascunsa fetita. si musca o data dintr-insa si ceealalta bucata o lasa jos. ca doara i-ar mai da si alta. Dara iata ca dupa putin timp soseste aici si mosneanul mosiei. pe cand ceilalti n-au ros nici jemna cea dintai. Boierul acela . A mai capatat una! Dara si cu aceasta a patit tot asa. ca ma tem ca sa nu ma-mpuste! Cum a zis. pentru ca se temeau sa nu vada cineva pe cerb si sa-l impuste! In poiana aceasta au poposit ei oleaca. El a luat o capita cu rezele si a ridicat-o in sus si a ascuns pe sora-sa sub dansa. sub care era ascunsa fetisoara. de unde sa fi venit ea acolo sub capita si. Fetisoara o zareste si intinde iute mana si-o apuca si-o mananca. Boierul s-a mirat cum de-a gatit-o asa degraba si i-a dat alta. Aici a vrut sa poposeasca putintel si-apoi sa s-apuce de vanat. 379 . Capaul fuga la caruta sa-i deie alta.a venit cu trasura pana nu departe de capita aceea. Sezand pe caruta a dat fiecarui capau cate o jemna sa manance. s-a mirat foarte tare. care iesise la vanat cu capai si cu toata randuiala. ce sa fie aceasta ca capaul acesta gateste asa degraba de mancat. Cand l-a vazut boierul iarasi langa sine mai cerand alta. deoarece era si frumusica. au aflat copilita aceea si-au dus-o la boier.ca nu puteau merge mai departe. Vazand cerbul ca vine stapanul mosiei la vanat. s-a mirat foarte. Atuncea copila intinde manuta si i-o ia si pe aceasta. si-a pus painea jos s-o manance.Surioara! vina sa te ascund sub capita asta de fan. iar singur a mers in padure.

ca eu ti-oi face toate pe voie! Copila atuncea a inceput a-i spune toate celea ce s-au intamplat cu dansii de la-nceput si pan la sfarsit.Cucoane! eu ti-oi spune tot adevarul.Spune-mi. daca mi-i fagadui ca mi-i implini o cerere! Vazandu-o boierul ca vorbeste asa de intelept. Dupa ce l-a adus.Da unde ti-i acuma frate-tau? Mergi de-l ada la mine! Ea s-a dus si a implinit porunca boierului. fiindca era boierul inca holtei. si-a luat-o de sotie. i-a zis: . Deci vazand casenii sai aceasta. Acuma insa trebuia sa slujeasca pe copila aceea si de aceea prinse o ura asa de cumplita asupra ei cat n-o putea vedea-n ochi! Ea ar fi sorbit-o intr-o lingura de apa. in care se afla si un helesteu. numai de-ar fi putut! Pentru ura aceasta cauta in tot felul cum s-ar putea curati de dansa si sa incapa iarasi in dragostea boierului! Traind boierul cu sotia sa amu peste un an de zile. pentru ca el traia foarte bine cu o muiere de casa. Dupa amiazazi a zis cucoana catre argata aceea sa mearga cu dansa la helesteu in gradina sa o 380 . Dara odata s-a dus boierul oareunde la plimbat si a lasat pe cucoana-sa acasa sa aplece copilul. Aceasta era vara intr-o zi foarte placuta si frumoasa. a trimis pe cerb in gradina. s-au mirat foarte. fara frica. Cum a ajuns acasa. ca sa petreaca acolo. iata ca i-a daruit Dumnezeu un prunc foarte frumos. a auzit boierul si pe cerb vorbind si s-a bucurat foarte tare. si pe urma i-a luat peamandoi cu sine. iar pe copila a bagat-o in casa si a imbracat-o foarte frumos. si. care semana foarte tare copilei aceleia si care nadajduia ca o va lua boierul pe dansa de sotie. si pe urma l-a rugat sa nu-i faca nimica cerbului fratior! Ascultand-o boierul cu luare-aminte.a intrebat-o frumusel si cu binisorul de unde-i ea si cum de a venit pe aste locuri? Atuncea i-a raspuns copilita: . i se facu mila de dansii si zise catre copila: . de care s-au bucurat tare. pe copilita langa dansul in caruta. draguta. iara cerbul venea dupa dansii.

cu care se primbla de subsuoara. Copilul cucoanei inecate insa era de tata si acuma n-avea cine sa-l aplece si pentru aceea plangea totuna incat nu-i mai sta gura. draga mea! ca argate om mai afla noi. fara ca sa spuna cuiva ceva. dragu-meu. Boierul o intreba: .Ca nu stiu .Da de ce tot plange copilul? . . Cand a venit boierul seara acasa. spalandu-ma. Boierul o mai intreaba: 381 . Dupa aceea vin ei iarasi acasa. ca asa as manca eu o fripturica de cerb. . Dupa aceea a luat ea si s-a imbracat in hainele ei si a mers acasa.Dumnezeu mai stie ce-i lipseste si lui! Da oare sa-l taiem. ca helesteul era foarte adanc. s-a lunecat de pe punte si. numai de-om fi sanatosi! Si asa au trecut vro cateva zile.Nu stiu. n-a cunoscut-o ca nu-i sotia sa. si vede ca cerbul e suparat foarte tare si nici nu paste. ce nenorocire am patit eu astazi! M-am dus dupa amiazazi la scaldat in gradina si am luat si argata mea cu mine. ia asa cum is baietii cei mititei. ca mai murea de foame. dara.raspunse ea. nici nu stii ce le mai lipseste! Mai dupa aceea a mers boierul la primblat in gradina. Dar copilul tot plange si plange. au socotit in sine: "Acu a sosit timpul ca sa raman eu cucoana!" si ia si impinge pe cucoana-sa in helesteu de se-neaca.Dumnezeu stie ce-i lipseste. . facandu-se inca cam suparata: . cazand in helesteu. De aceasta nu stia altul nime. caci acuma nici nu vrea sa suga tata! Poate ca-i bolnav ceva.scalde si sa o spele. ca tare mi-i dor! Boierul nu i-a raspuns nimica la aceasta.Asculta. Scaldand-o ea acolo pe-o punte.raspunse ea. draga. si intreaba pe cucoana sa. fara numai cerbul care era in gradina. ci numai sade asa si gogeste.Nu te supara de aceasta. ca oare ce sa-i fie de nu paste el? . ci a schimbat vorba pe alta. s-a inecat indatamare! El i-a raspuns: . ca asa de bine semanau ele una cu alta! Dara ea i-a zis lui.

Surioara. Si pe pruncul tau. ori de-i drept aceea ce zice cerbul. Acestia au ispravit toate dupa cum le-a poruncit boierul. L-apleaca tata stearpa Si-l mangaie cea cioroaica! Auzind boierul cuvintele acestea de la gradinar. sau ba. decat ar necaji-o atata! Boierul s-a mirat numai si de una. Ca tata umplutu-te-au. i-a raspuns: . cucoane. nu stiu de ce-i asa de posomorat si de ce nu paste. dara inca tot vie. si de alta si a mers la gradinar sa vada. ca vine amu de vro cateva zile totuna dupa amiazazi la helesteu si se uita scarbit intr-insul si zice: . malul.. surioara! Prinde-te de razisoara.Oare ce-i lipseste? Ea-i raspunse ca nu stie si ca si ei i-i lehamite acuma de dansul. Fugind calul asa cu dansa. s-a bucurat foarte si au poruncit argatilor sa aduca o herghelie de cai si sa aleaga pe cel mai sireap dintre dansii si sa-l prinda. au imbracat-o si au dus-o boierului in casa. sa o lege de coada lui si dupa aceea sa-i dea drumul cu dansa. a zdrobit-o toata. Indatamare au luato. si ca mai bine ar muri. a venit cerbul iarasi la helesteu si a zis tot acele cuvinte. s-a pus si el singur la panda si a vazut cum a doua zi. Atuncea a poruncit el argatilor sa dea apei din helesteu pe loc drumul si sa caute. Vazand-o boierul. Apa. s-a facut un musuroi. de nu paste? Poate nu-l adapa la vreme si poate ca-i sangerat? Gradinarul. si unde i-a picat capul. Nepotelul meu. dara atata i-am luat seama. 382 . apoi sa ia pe femeia aceea ce-a vrut sa-nece pe cucoana-sa. dupa amiazazi. Dand ei acuma apei drumul au aflat pe cucoana boierului in fundul helesteului plina de mal si supta de apa. ori de nu va sti el ce-i lipseste cerbului. au spalat-o. intrebat fiind despre cerb. suptu-te-au.Eu.

ori cate o lacusta. ploua de varsa si ea nu se misca. sa asculti pe mamica! Intr-o primavara. pe urma. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva zile. la marginea unui lastar. ca nu cumva sa patrunza o picatura de ploaie la oua. foi uscate. Odata. a inceput sa adune betigase. numai el 383 . hat! l-a prins un flacau sub caciula. paie si fire de fan si si-a facut un cuib pe un mosoroi de pamant.unde i-a picat nasul. pic! pic! pic! cu cioculetele lor. se plimbau primprejurul mamei lor si cand ii striga: ―Pitpalac!‖ repede veneau langa ea. si ei. Prepelita prindea cate o furnica. dar mici. mai sus. Dupa trei saptamani i-au iesit niste pui draguti. s-a facut o mlastina. in tot sapte oua mici ca niste cofeturi si a inceput sa le cloceasca. le-o firimitea in bucatele mici. Si erau frumosi. pe care i-au crescut si i-au invatat pe la scoli si asa i-au facut norociti. nu goi ca puii de vrabie. sta afara in grau. cand au venit taranii sa secere graul. al mai mare dintre pui n-a alergat repede la chemarea ma-sii. ca sa nu i-l inece ploile. parca erau sapte gogosi de matase. tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau. Ai vazut cum sta gaina pe oua? Asa sta si ea. si au inceput sa umble prin grau dupa mancare. si cum nu stia sa zboare. imbracati cu puf galben ca puii de gaina. Ce frica a patit cand s-a simtit strans in palma flacaului. Dintr-insii se trag si invatatii de astazi! Iara eu Am incalecat pe-un pai de secara Si v-am spus o minciuna-n asta seara! Puiul Sandi. s-au facut furci. Boierul a vietuit de aici inainte mult timp in tihna cu cucoana-sa si au facut multi copii. cuminti si ascultatori. o prepelita aproape moarta de oboseala — ca venea de departe. unde i-au picat mainile. doar ca ea in loc sa stea in cotet. sapte zile de-a randul a ouat cate un ou. s-au facut greble si unde i-au picat picioarele. si ploua. prin iunie. o mancau numaidecat.

pe cand puii se jucau frumos in miriste imprejurul prepelitei. ca esti mic.a stiut. ca e pacat de el. ca poti sa patesti si mai rau. dar acum. sub aripile ocrotitoare ale prepelitei. moare. si cu ajutorul mamei lor au inceput sa zboare. si seara in amurg. nu sufereau de sete. pe care trebuiau s-o faca in curand. raspundeau ei. Incet-incet puful de pe ei s-a schimbat in fulgi si in pene. Lectiile de zbor se faceau dimineata spre rasaritul soarelui. caci ziua era primejdios din pricina heretilor.‖ Intr-o dupa-amiaza pe la sfarsitul lui august. cand era caldura mare. ii batea inima ca ceasornicul meu din buzunar. ieseau cu totii pe miriste. fuga speriat la prepelita sa-i spuie ce-a patit. o sa faci cum ai vrea tu. Au ridicat toti in sus capetele cu ochisorii ca niste margele negre si ascultau. frrr! zburau cu totii de la marginea lastarului tocmai colo langa cantonul de pe sosea si tot asa indarat. Mama lor ii aseza la rand si ii intreba: ―Gata?‖ ―Da‖. l-a mangaiat si i-a spus: — Vezi ce va sa zica sa nu ma asculti? Cand te-i face mare. Si mama lor le spunea ca-i invata sa zboare pentru o calatorie lunga. Ziua. sa nu iesi niciodata din vorba mea. ca sub un cort. dupa-amiaza. care dadeau tarcoale pe deasupra miristii. ―Si o sa zburam pe sus de tot. Puii n-au priceput. Din seceratul graului si din ridicarea snopilor se scuturasera pe miriste o groaza de boabe cu care se hraneau si. aud o caruta venind si oprindu-se in drumeagul de pe marginea lastarului. trei!‖ Si cand zicea ―trei‖. iar in noptile racoroase se adunau gramada. si o sa vedem dedesubtul nostru orase mari si rauri. dar a avut noroc de un taran batran. dar 384 . ―Nero! inapoi!‖ s-a auzit un glas strigand. cand se potolea vipia. doua. cand se ingana ziua cu noaptea. Nu-l vezi ca de-abia e cat luleaua?! Cand s-a vazut scapat. ma Marine. zile si nopti. macar ca nu era vreo apa prin apropiere. si marea. care s-a rugat pentru el: — Lasa-l jos. cand o trece vara. ca beau dimineata picaturi de roua de pe firele de iarba. ―Una. Ea l-a luat. Si asa traiau acolo linistiti si fericiti. stau la umbra in lastar.

zboara. le-a poruncit sa se pituleasca jos. le sopteste prepelita si se strecoara binisor mai departe. in loc sa stea nemiscat ca fratii lui.mama lor. socotind ca nu face truda de a-l cauta prin lastar. a putut zbura pana in lastar. Nero! Fasaitul se apropie — uite cainele: a ramas impietrit cu o laba in sus. dar prepelita se preface asa de bine ca e ranita. vanatorul ii aude paraitul zborului. de frica sa nu-si impuste cainele. Dupa o clipa de socoteala. la doi pasi de la botul cainelui. O singura alica l-a ajuns la aripa. e pierdut. vanatorul se departeaza strigand: ―Inapoi! inapoi!‖ Nu poate trage. dar acolo. Scaparea lor era lastarul. Vai! cum le bate inima. osul — la inceput numai plesnit — s-a crapat de tot. nu s-a luat dupa dansul. cu ochii tinta inspre ei. In vremea asta puiul al mai mare. voi sa ramaneti nemiscati. dupa cum le poruncise ma-sa. incat vad cum i se urca o furnica pe carambul cizmei. lipiti cu pamantul. N-a picat. Vanatorul. Dupa cateva clipe prepelita zboara ras cu pamantul. incat cainele vrea cu orice pret s-o prinda. a ramas incremenita. iar cand socoteste ea ca e in afara de bataia pustii. Din cand in cand se auzeau pocnete de pusca si glasul vanatorului strigand ―Apporte!‖ Mai tarziu caruta s-a indepartat inspre vanator pe 385 . Se auzea fasaitul unui caine care alerga prin miriste si din cand in cand glasul omului: — Unde fugi? inapoi. si cu nici un pret sa nu se miste. de miscarea aripii. dar tocmai dintr-acolo venea vanatorul. Era cam departe. care intelesese ca e un vanator. — Eu o sa zbor. zboara repede spre lastar. se intoarce si trage. Se apropie grabit si vanatorul. care zboara. Uite-l: piciorul lui e acum asa de aproape de ei. Cainele paseste incet dupa ea. care o urmareste. Ascultau in tacere. Ati inteles? Puii au clipit din ochi c-au inteles si au ramas asteptand in tacere. cunoscand desimea lastarului si vazand ca trasese intr-un pui. si puiul a cazut cu o aripa moarta. — Nu va miscati. Ailalti pui nu s-au miscat din locul unde-i lasase prepelita.

care sufereau de frigul toamnei inaintate. nu e asa ca o sa ma fac bine? Nu e asa c-o sa merg si eu sa-mi arati cetati mari si rauri. Ar fi vrut sa se rupa in doua: jumatate sa plece cu copiii sanatosi. iar cand s-a innoptat si rasarea luna dinspre Cornatel. prepelita s-a mutat cu puii intr-un lan de porumb de alaturi. Din lastar i-a raspuns un glas stins: ―Piu! piu!‖. si marea? — Da. a hotarat-o. dar peste catava vreme au venit oamenii de au cules porumbul. Au venit taranii cu plugurile de au arat miristea. mergand toate in aceeasi parte. raspundea prepelita. ca sa nu-l deznadajduiasca pe el. D-atunci au inceput zile triste pentru bietul pui.. au taiat cocenii si au intors locul. Suflarea dusmanoasa a crivatului. iar in tacerea noptilor friguroase se auzeau strigatele cocorilor. In locul zilelor mari si frumoase au venit zile mici si posomorate. a zburat. dar sia ascuns durerea. pornita fara veste intr-o zi. care se agata de ea cu disperare. In inima bietei prepelite era o lupta sfasietoare.. cand i-a vazut aripa rupta. se uita cu ochii plansi cum fratii lui se invatau la zbor dimineata si seara. mai tare. a inceput sa cada bruma si sa se rareasca frunza lastarului. si in tacerea serii care se lasa nu se mai auzea decat cantecul greierilor. a inteles ca era pierdut. ascultand din toate partile. Pe inserate se vedeau randunici intarziate zburand in rasul pamantului. — Unde e nenea? — Nu stim. Decat sa-i moara toti puii. iar noaptea. Atunci prepelita disperata a inceput sa-l strige tare. s-au stins. mama. iar jumatate sa ramaie cu puiul schilod. incet-incet pocnetele si strigatele s-au pierdut. au auzit deslusit glasul mamei lor chemandu-i din capul miristii: ―Pitpalac! pitpalac!‖ Repede au zburat inspre ea si au gasit-o.drumeagul lastarului. el o intreba cu spaima: — Mama. ori palcuri de alte pasari calatoare. atunci s-a mutat in niste parloage din marginea lastarului. Ea i-a numarat: lipsea unul. Cand l-a gasit. cand ailalti adormeau sub aripa mamei.. Si a trecut vara.. silindu-se sa nu planga. mai bine numai unul — si fara sa se uite 386 . catre miazazi.

Copacii abia îndrăzneau să mai trăiască. îţi lăsa în palmă o lacrimă… Era un ger năpraznic în zilele acelea. da . mândru din pricină că avea pe cap o oală veche de supă. Puful era moale şi când sclipea în bătaia soarelui. Doar când luai puful în mână simţeai cât e de rece. îţi părea că zăreşti arzând focuri mărunte. şi-ndurerat că piere.. fluturi. dar n-a putut. altul. atunci se topea încetişor. urmarindu-i cu ochii pana au pierit in zarea dinspre miaza-zi. Se clatina intr-o parte si intr-alta.. cu aripa rupta. Soarele si omuletii de zapada A fost odată ca niciodată…a fost odată o iarnă albă şi strălucitoare. a zburat cu puii zdraveni. Iarba pierise. toata preajma era imbracata in haina alba si rece a iernii. Câţi să fi fost? Staţi că-mi aduc bine aminte: da. frunzele se duseseră. ca sa nu-i slabeasca hotararea. ca un coif. aducand cu dansul un ger aprig. sta zgribulit de frig. Prin mintea lui fulgera crampeie de vedenii. Iar dacă suflai asupra lui cu căldură. ceva mai mărunt. pe cand al ranit striga cu deznadejde: — Nu ma lasati! Nu ma lasati! A incercat sa se tarasca dupa ei. si a ramas in loc. La marginea lastarului.. purta o pălărie de paie şi – dacă nu mă înşel – cineva îi înfipsese în gura de cărbune o pipă groasă.. cu puf mult aşternut pe crengi. al patrulea avea şorţ. Peste trei zile. un pui de prepelita. Atunci au răsărit în curte şcolii nişte omuleţi de zăpadă. un caramb de cizma pe care se urca o furnica. îmbrăcase clopul vechi al tatei. miriste. urma un senin ca sticla. pe pământ şi pe case. Dupa o ninsoare cu viscol.erau cinci… Cinci oameni nemaipomenit de hazlii. al treilea.. mătură şi semăna leit cu 387 . urmeaza acum o piroteala placuta. Dupa durerile grozave de pana adineaori. aripa calda a mamei. înalt şi voinic.inapoi. Unul. mulţi prieteni de-ai copiilor. Plecară din sat şi multe vietăţi mici: păsărele. si pica mort.. cu degetele ghearei impreunate ca pentru inchinaciune.

sub scoarţele îngheţate. când le zăreai nasurile de morcovi şi caraghioasele de pălării. Şi s-a făcut seară. Iar inimile copacilor.Ce-ai. ba şi fumul coşurilor. Cel cu oala pe-o ureche s-a apucat să mărşăluiască precum ostaşii. Pe urmă a venit noaptea.ţaţa Floarea. şi oamenilor de zăpadă le venise chef să ţopăie din picioare. au înviat. dar când îi priveai în ochii de chipăruşi îţi deveneau grozav de dragi. Cât de veseli erau omuleţii noştri! Săreau încoace şi încolo. priveau de jur împrejur şi li se părea lumea minunată. E o taină pe care noi cinci. Duţu şi Gheorghiniţa. deodată. Pasămite. oftă voinicosul. deh. mi-am adus şi eu aminte de ceva… .Mi-am adus aminte că. Pot doar să vă destăinui atât: cei care plămădiseră oamenii de zăpadă nu s-au mai îndurat să-i strice. pesemne.De ce? . Costel. îţi venea să râzi. am auzit nişte voci de copii spunând: „Omuleţii ăştia nu vor trăi mult. moşule? întrebă soldatul de nea. Atunci. Şi aşa. Iar femeia de nea a prins să deretice prin curte cu mătura. am jurat să n-o trădăm nimănui. Aşa încât meşterii făuritori au vorbit între ei şi şi-au zis: ‖Ce ar fi dacă i-am lăsa? Hai. pentru că întradevăr. rămăsese pe gânduri. momâile cele albe din curtea şcolii au prins să se mişte. s-a lăsat un asemenea frig. să trăiască şi ei!… Măcar până la primăvară. Ia. Că atunci tot o să vină soarele cald şi o să-i topească…‖ Au rămas deci omuleţii în curtea şcolii. Ne-am culcat şi noi… Iar peste noapte. Cine-i făcuse? De unde răsăriseră? Sst! Nu pot să vă spun. fusese un asemenea ger năpraznic încât. cel mai mititel. ceilalţi se adunară în jurul lui: . băieţelul cu plasa. unul singur. Dar pe când toţi îşi găsiseră câte o îndeletnicire. Ba. sprijinit de-o ulucă a gardului. .Ce să am. de-abia mai ticăiau. cel voinic şi cu pălăria de paie. a început să alerge după fluturaşii de zăpadă. strângea în mâini plasa mea de fluturi. în timp ce dormeam. încât parcă îngheţase şi vântul. Toţi din sat s-au culcat. Maricica. iar al cincilea. O să vină soarele cald şi o să-i topească!‖ 388 . Când băgară de seamă. eu şi prietenii mei.

întrebă iarăşi mărunţelul. s-au văzut deodată înconjuraţi de o mulţime de copaci. strigă femeia. . Dar câmpul era pustiu. De aceea au mers mai departe şi au ajuns pe câmp. Şi aşa au purces la drum.Cum te numeşti. . iată că le-au ajuns la ureche nişte tainice şi ciudate ciocănituri. tam-nisam! Ce are cu noi. Era o pasăre. Avea un cioc lung şi ascuţit şi lovea de zor în scoarţa copacilor.Da. Moşul a ridicat din umeri. De spaimă nici nu mai îndrăzneau să vorbească.Ce-i de făcut? A şoptit. nici eu nu l-am văzut. da.Păi ştiu eu? . . de oameni. . în sfârşit. 389 . îşi dădu cu părerea cel cu clopul tatei. clătină din cap moşul. Atunci au pornit şi mai zoriţi şi mergând fără răgaz. femeia de nea. A oftat moşul. oameni buni? . frumoasă zburătoare? o întrebară prietenii noştri. răspunse ea. aşa. să-l căutăm. . Dar încotro. punându-şi mâinile în şold.Nu l-am putea ruga să nu mai vină .Eu mi-am zis Ciocănitoarea-harnică.Nu cumva o fi soarele? a întrebat băieţelul de omăt şi toţi s-au oprit speriaţi. Erau în pădure. Ceilalţi încuviinţară: .Nu te pot lămuri. Să ne lase şi pe noi să trăim. să-l căutăm! De ce să ne pierdem nădejdea? O să înţeleagă şi o să se ducă în altă parte.Nu ştim unde şade.Mergem şi noi…vrem să căutăm soarele cald. Dar oricât au căutat pe uliţele satului nu au găsit soarele. Să se lege. de vreme ce nici nu ne cunoaşte? De ce să ne topească? .L-am putea căuta. . . . Şi.O vreme au rămas toţi nemişcaţi. pe când străbăteau cărările argintate de raza verzuie şi rece a lunii.Dar cum arată soarele acesta cald? a întrebat curios băieţelul. . cu o scufiţă roşie şi cu o scurteică împestriţată. Dar nu.Frumos îi şade.

- O, că bine faceţi, dragii mei. Mergeţi cât mai degrabă şi spuneţi-i să vină neîntârziat. De uimire, moşului de omăt îi scăpă luleaua din gură: - Cum aşa, păi nu te temi de el? - Ba, mă tem de ger, zise ciocănitoarea. Că din pricina lui, micile vietăţi de sub coaja copacului stau amorţite şi nu mai ies la lumină. Nici nu mai ţin minte de când n-am mai pus pe limbă. Duceţi-vă, duceţi-vă, oameni buni şi spuneţi-i soarelui cald aşa: că de nu se grăbeşte, că de nu vine, mâine în zori moare ciocănitoarea! Au plecat prietenii noştri şi s-au afundat mai adânc în pădure. Se simţeau mâhniţi de soarta tristă a ciocănitoarei. I-a înveselit niţel un pui de animal, sprinten. Părea un ghemuleţ roşcat, cu coadă lungă şi sărea uşor, fie de pe-o creangă pe alta, fie din vârful unui copac, la poalele lui. Şi era atât de zglobiu, năzdrăvanul, încât cel mai mărunţel dintre oamenii noştri de zăpadă sa luat după el. A alergat ce-a alergat şi apoi buf, s-a trezit cu nasul în nămeţi. Ceilalţi l-au întrebat pe roşcovan: - Cum te cheamă şi de ce sari atât de voios? - Sunt Veveriţa-pui şi sar de nerăbdare în aşteptarea soarelui celui cald. - Cum aşa, nu te temi de el? întreabă mirat cel ce purta clopul tatei - Să mă tem? zise Veveriţa-pui. Dimpotrivă. Cămara maică-mi e goală şi în zadar căutam cu toţii ghinde şi cucuruzi de brad, totul e acoperit de zăpadă. Numai soarele cald ne poate scăpa. Dacă daţi cumva de el, spuneţi-i să nu zăbovească, altminteri pierim până mâine la amiază! Cei cinci oameni de zăpadă s-au aşternut la drum. Mergeau greoi şi supăraţi. Şi iată că de după o moviliţă, zăriră răsărind două urechi. Două urechi lungi şi ciudat de tremurătoare. - Văleu, să ştii că acesta e soarele! zise băieţelul de nea şi ceilalţi se opriră înspăimântaţi. - Nu vă apropiaţi de el - rosti soldatul de nea. Să nu vi se întâmple vreun rău! Lăsaţi-mă pe mine…

390

- Măria ta, rosti el cu băgare de seamă. Suntem o familie de oameni de zăpadă. Ieşi, rogu-te, de după moviliţă că avem să-ţi spunem ceva… - Dacă aveţi să-mi spuneţi ceva, veniţi voi încoace, se auzi o voce slabă. Cel cu casca pe-o ureche începu să tremure… - Nu putem, că ne e frică de matale. - Păi şi mie mi-e frică de voi. - Aşa, zise moşul către ceilalţi, apăi atunci să ştiţi că acesta nu e soarele, acesta trebuie să fie Iepuraşul-spăimântici, căci numai el e atât de fricos. Dar de ce te-ai pitit pe după deal? - Nu m-am pitit, răspunse Iepuraşul-spăimântici. Scormonesc zăpada cu lăbuţele. Caut rădăcini vechi de iarbă, căci nu mai pot de foame. Puieţii cei tineri i-am ros de mult. Of, dacă nu vine soarele cald mă prăpădesc până mâine în amurg… Oamenii noştri de zăpadă au mai mers oleacă. Atunci au auzit glasul arborilor. Erau nişte voci, unele subţiri, altele groase şi se văitau care mai de care: - Uf, rău mă mai dor braţele! Crengile mele sunt prea împovărate de zăpadă. Or să se rupă! O să pierim cu toţii! Primăvară, soare cald, nu vii, nu vii? Prietenii noştri s-au oprit câteva clipe din drum. Erau tare îngânduraţi. Tocmai ieşiseră din pădure şi s-au pomenit tot la marginea câmpului celui întins. Apoi s-au pus din nou în mişcare şi… Fără să mai spună nimic, au luat-o înapoi, de-a curmezişul ogoarelor înzăpezite, spre satul nostru. Gata să intre pe uliţă când i-a zărit o pasăre neagră. - Ia te uită cine umblă haihui prin sat! a cârâit ea. Dar de unde veniţi oameni buni, de la crâşmă? - De unde venim, de unde nu venim, ce-ţi pasă dumitale? A mormăit morocănos moşul. Nu ne mai supăra şi mata; în primul rând ca nici nu te cunoaştem! - Şi în al doilea rând, nici nu vrem să-ţi spunem că am fost să căutăm soarele cald, ţipă obraznic băieţelul. 391

- Cârr, cârr, cârrnule, aţi fost să căutaţi soarele cald? Şi l-aţi găsit? - Vezi bine că nu! Nu l-am găsit nicăieri. - Aşa? Ei, aflaţi că eu sunt Cioara cea bătrână şi învăţată, care-şi are cuibul într-un horn de pe acoperişul şcolii. Eu ştiu tare multe, ştiu şi unde-i locuinţa soarelui. Stă tocmai acolo, după vârful acela de munte înalt. - Zău? Şi cum se ajunge până la el? - Nu poţi ajunge decât în zbor. - Cioară dragă, se rugă atunci femeia. Fii bună şi du-te matale până la dânsul, că ţi-e mai uşor. Zboară de grabă şi du-i veste din partea oamenilor de zăpadă! Spune-i că moare pădurea dacă nu vine, pier veveriţele cele roşcovane, se prăpădesc iepuraşii urecheaţi, se sting ciocănitoarele cele frumoase şi harnice, îngheaţă de tot mândrii copaci… Aşa să-i spui, auzi? - Bine, mă duc, încuviinţă cioara. Iar prietenii noştri îi făcură semn cu capul. Ca şi cum soarele cald ar fi fost undeva pe-aproape, din ochii femeii căzură lacrimi de zăpadă… Dimineaţa, când m-am trezit, era soare afară şi bătea parcă un vânt călduţ. Zăpada începu să se topească. Plângeau streşinile şi nu peste mult timp a bătut la geamul meu o cioară. Ea mi-a povestit toate câte s-au întâmplat. Apoi au venit prietenii mei: Costel, Maricica, Duţu şi Gheorghiniţa. - Vino să vezi, mi-au spus, în curtea şcolii au răsărit ghiocei. Am alergat cu ei într-acolo. Şi-ntr-adevăr, ici-acolo se zăreau tulpiniţe verzi cu capete albe. Iar într-un loc am găsit cinci ghiocei laolaltă. Unul era mare, doi erau mai scunzi, al treilea avea frunzele verzi răsucite ca nişte braţe proptite în şolduri, iar cel din urmă era mărunţel de tot. Nu păreau trişti. Sunau din clopoţel: „A venit primăvara!‖

392

PAPUSA CU OCHI ALBASTRI
Anisoara are o papusa frumoasa, pe care o cheama Rita. Dar degeaba are Rita ochii albastri, parul matasos si auriu, nasucul mic si dragalas, gurita rosie ca o fraguta, daca o necajeste atit de mult pe Anisoara. Ca uite, Rita nu vrea sa se spele, fuge si tipa, ca apa e rece si clabucul ii intra in ochi, iar prosopul o zgiriie! Si ce mofturi face Rita la mancare! Pjinea cu unt nu-i place, de magiun sa nu auda. Cit despre lapte, nici atit nu poate sa-l sufere! c5i468cf43pvq — Hai, hai, fetito! o ia Anisoara cu binisorul. Cum vrei sa cresti mare, daca nu vrei sa bei lapte? „Nu si nu!", se smiorcaie Rita si ia te uita cum isi baga degetete in cana, stropindu-se pe sortulet si pe rochita. — Stai sa te sterg, zice Anisoara un pic suparata, dar Rita sare de colocolo si cand il vede pe ursuletul de pisla cum se joaca linistit cu cuburile, in loc sa-i spuna — bravo, ce casuta frumoasa ai cladit in padure! — se apropie tiptil prin spate si pac, dintr-o lovitura i-a darimat casuta! — Pleaca de aici! striga ursuletul de plus suparat si el, pe drept cuvant. Atunci Rita incepe sa tipe si trintindu-se pe podea da din miini si din picioare ca o morisca, zbie-rind cit 6 tine gura cit o fraguta: — Vreau sa ma joc cu cuburileeee! Anisoara, nici una nici doua, o ia pe Rita si o baga in sertarul de la bufet. Poate asa o sa se cuminteasca. Intradevar, in sertar e intuneric si smiorcaitut Ritei inceteaza brusc. — Ah, ah! Ce obosita sunt, suspina Anisoara si se viri in pat sa se odihneasca putin. Oh, Rita ofteaza fetita. Ai sa-mi scoti peri albi! Dar in sertarul in care sta Rita se strecoara prin_ gaura cheii o raza de lumina si se poate vedea bine cutia in care sunt o multime de nasturi si papiote cu ata de toate culo¬rile. Si Rita incepe aa se joace cu papiotele si desira ata. Fire lungi si colorate ies din sertar, iar motanasul cel var¬gat le zareste si se intreaba: „Nu cumva or fi cozile unor soricei?" Si se duce de le apuca in gherute si tot trage si tot trage ata care se desira si se imprastie prin

393

toata casa, pe coridor si prin bucataria unde bunicuta, care nu prea are somn, tocmai isi risneste cafeaua. — la te uita, ia te uita! De unde o fi ata asta? se intreaba bunica si zarindu-l pe motanas insfaca matura si poc, poc ii trage doua pe spinare. Motanasul, suparat, sare pe, fereastra si incepe sa miorlaie: — Anisoara! Anisoara! — Ce-i, ce s-a intimplat? sare din somn Anisoara... Si cand deschide ochii o vede pe Rita langa ursuletul de pisla. — Cred ca-i timpul sa te scoli si sa te pregatesti sa mergi la gradinita! ii spune bunicuta. — Bunicuto, stii ce-am visat? Ca Rita nu voia sa se spele si facea mofturi la masa si... — Imposibil! ride bunicuta. Rita nu face decat ce vede la tine, dar tu ai trecut de ieri in grupa mare la gradinita si de-acum va fi altfel!

Iedul cu trei capre
Cică, nu departe de casa caprei cu trei iezi îşi avea casa un ied cu trei capre. Grozav de bine o mai ducea iedul, că în loc de o capră avea trei capre: o capră-mamă, o mătuşă-capră şi o capră-bunică. Dimineaţa, nici nu apuca bine iedul să deschidă ochii că şi începea să strige: - Capră-mamă, îmbracă-mă! Capra-mamă nu aştepta să i se spună de două ori. Îi căuta hainele, pe unde le arunca iedul, şi-l îmbrăca. Când se vedea îmbrăcat, iedul iarăşi striga: - Mătuşă-capră, vreau să mănânc!

394

Mătuşa-capră se repezea la bucătărie şi-i aducea iedului de mâncare şi îi dădea direct în gură să mănânce. Apoi, toată ziulica zburda iedul pe afară, iar seara când se întorcea acasă, striga: - Capră-bunică, adoarme-mă! Cât ai clipi capra-bunică venea la ied şi-i cânta şi-i legăna să adoarmă. Dar într-o dimineaţă, înainte să se trezească iedul, cele trei capre capramamă, capra-mătuşă şi capra-bunică au plecat la vecina lor, capra cu trei iezi, s-o ajute să pregătească pentru nunta iedului cel mare. Când se trezi, iedul începu să strige după cum îi era obiceiul: - Capră-mamă, îmbracă-mă! Dar, precum se ştie cele trei capre erau plecate. Iedul începu să se tăvălească prin pat şi să urle ca vai de lume: - Capră-mamă, îmbracă-mă, îmbracă-mă! Vulpea, care tocmai trecea pe acolo auzi urletele iedului şi veni să afle ce se întâmplă. Vulpea îi spuse iedului să-i arunce hainele că-l îmbracă ea, dar luă hainele, le vârî într-un sac şi fugi cu ele să le vândă la târg. Iar, iedul rămase dezbrăcat şi plânse şi plânse până îl apucă foamea. Începu iar să strige: - Mătuşă-capră, dă-mi să mănânc! Mi-e foame! Dă-mi să mănânc! Dar şi mătuşa-capră, după cum ştim, era plecată. Cum ţipa el aşa, trece pe acolo ursul. Ursul îi spuse să nu mai plângă, ci să-i spună unde-i mâncarea că o să-i dea el de mâncare. Dar, de cum intră în bucătărie, ursul începu să înfulece tot ce găsi acolo. Nimic nu-i dădu iedului. Rămas şi dezbrăcat şi flămând, iedul începu să plângă şi mai tare. Şi de la o vreme i se făcu somn şi începu să strige după capra-bunică: - Capră-bunică, adoarme-mă! Adoarme-mă! Nu pot singur! Lupul tocmai ieşise la plimbare şi-l auzi pe ied plângând. - Nu mai striga, ieduţule! Am să vin eu să te adorm. 395

Lupul începu să cânte: - „Nani, nani, nani, Nu-i nevoie de dormit Nani, nani, nani, Pe ied acum îl mănânc Nani, nani, nani!‖ Iedul auzind una ca asta, se înspăimântă şi o rupse la fugă încotro vedea cu ochii. Se-napoie acasă gol, flămând şi ostenit, abia pe seară. Şi cum întră pe uşă zise: - Capră-mamă, mătuşă-capră, capră-bunică am să vă povestesc tot ce sa întâmplat, dar mai întâi să-mi caut nişte haine ca să mă îmbrac şi apoi să mănânc ceva că tare mi-e foame. Se îmbrăcă iedul, mâncă ce mai găsi prin oale, dar înainte să-şi înceapă povestea, adormi buştean.

FLUIERUL FERMECAT
de Victor Eftimiu Tudorel era un ciobanas de vreo zece anisori, care prin is¬tetimea lui scapase in mai multe rinduri vacile si oile satului, din ghearele unor lupi si balauri, ce le tot dadeau tircoale. Nu stia nici de frica, nici de inselaciune. — Sunt cioban, trebuie sa-mi pazesc turma. Asta stiu!... Si nu-l biruia nimeni. Mosul din padure, vrajitorul cel bun, care vede si rasplateste pe cei ce se poarta voiniceste, l-a chemat la el, in pestera din munte, poftindu-l sa-si aleaga tot ce va dori din bogatiile adunate acolo.

396

Tudorel nu voi sa primeasca nimic. Se multumea cu viata lui de pazitor al turmelor, ii ajungea linistea poienilor, mirosul florilor, murmurul izvoarelor in care se rasfringea seninul cerului. Fiindca mosul din padurea fermecata il tot imbia sa ia ceva, Tudorel se hotari. — Vad acolo o ramura de soc uscata. Nu cumva e un flu¬ier? Daca e un fluier, da-mi-l, baciule, sa cint cu el, sa-mi treaca de urit cand ies la pasune cu oile! — Sa-mi traiesti, baiatul mosului! ii raspunse vrajitorul cel bun. N-ai vrut nici straie scumpe, nici bani de aur, nici^ pietre nestemate! Dar ai ales o comoara nepretuita. Fluierul acesta, pe care l-a faurit un mester din vechime, nu numai ca-ti va tine de urit, dar prin el vei putea imblinzi fiarele si darima cetatile! Pastreaza-l sanatos, dragul meu si s-auzim de bine! Tudorel isi puse fluierul la briu, isi lua ramas bun de la unchias si sentoarse in sat. A doua zi, plecind cu oile, Tudorel se aseza pe un dimb cu flori si incepu sa-i zica din fluier. Mare-i fu mirarea si bu- curia cand vazu ca mioarele lui se opresc din pasunat, se uita la el, il inconjoara si incep sa joace! Culaie, berbecul cel mare, cu coarnele intoarse, se pusese si el pe topait, parc-ar fi fost cel mai strasnic dantuitor. Clopotul de la git ii suna, ii suna, tinind isonul fluierului, iar Gheorghita, magarusul turmei, ju¬ca si el, cand pe trei picioare, facind rotogoale dragalase in vazduh cu piciorul drept, cand ridicat pe doua picioare ca oamenii. Cit despre Ursu, dulaul, nu numai ca sarea, dar se dadea si peste cap. Cinta el Tudorel ce cinta; mioarele, berbecele, magarusul si dulaul jucara, pana cand zise ciobanasul: — Acum destul! Dac-om sta sa topaim toata ziua, apoi flaminziti si va uscati, si se supara satul pe mine ca va tiu nemancate. Intr-o zi, o haita de lupi se repezira la stina lui Tudorel. Spaima intrase in bietele oi, iar ciinele o tuli si el, caci nu pu¬tea sa lupte de unul singur cu douazeci de fiare. 397

Vazind acea navala de salbaticiuni, Tudorel nu pregeta: duse fluierul la gura si incepu sa cinte. Si ce sa vezi? Unul cite unul, lupii se astimparau, incepeau sa ridice cite un picior usor, usurel — si se porneau pe dantuit. Apoi cite un lup se apropia de o mioara, isi lasa capul in jos de trei ori, inclinindu-se si o poftea la joc. Se ridicau in doua picioare, lupul isi petrecea laba dreapta in jurul mijlocului oii privind-o gales, saltind-o cu istetime, parcar fi fost curtezan imparatesc nu alta. Douazeci de perechi se invirteau in jurul ciobanasului, care ii zicea de zor din fluierasul lui de soc. A intrat in hora si Ursu, dulaul, prinzindu-se in brate cu starostele lupilor si au facut fratie amindoi, s-au pupat in bot, cu ochii plini de lacramile prieteniei, legindu-se sa nu se mai prigoneasca unul pe celalalt, cit vor trai! Dar tot sarind si invirtindu-se, lupii ostenira. Mai-marele lor se apropie, jucind si el mereu (ca nu putea sa nu joace daca ii cinta ciobanasul din fluier) si-i vorbi lui Tudorel asa: — Ciobanasule draga — mai lasa-l incolo de fluier, ca nu mai putem! Dupa ce suntem flaminzi, ne mai flaminzesti si dumneata, punindu-ne sa topaim intruna! — Eu, raspunse baiatul, nu ma opresc din cintat pana nu va carabaniti! Daca ma opresc, sunteti in stare sa va repeziti in oi si sa le sfisiati! — Pe cuvintul meu de staroste ca nu facem una ca asta, plecam pe ici incolo! raspunse celalalt si facu semn lupilor sa-l urmeze. Cu mare parere de rau isi lasara cumetrii dragalasele cumetre! Dupa ce le-au jucat, mare pofta ar fi avut sa le mingiie putin cu coltii, sa le desfaca scurteica cu ghearele alintind mioarele, numarindu-le oscioarele! Dar n-avura incotro si se departara, pierind in desimea codrului. Si numai dupa ce n-a mai ramas nici urma de fiara prin partea locului, Tudorel isi dezlipi buzele de fluier, odihnind ast¬fel si oile care incepura sa pasca marunt si repede, de foame ce le era. Povestea cu fluierul vrajit ajunse si la urechea impa¬ratului. Lumea spunea minuni, minunile cresteau pe masura ce erau povestite. 398

— Daca a putut acel fluier sa stapineasca haita de lupi, cum n-ar veni de ha.c si vrajmasilor mei? isi zicea stapinitorul tarii, amenintat de navala unor vecini hrapareti. Trimise deci imparatul citiva soli la ciobanas sa-i ceara fluierul! Dar Tudorel nici gind sa-l dea. A doua zi, satulf se pomeni cu un mare alai. Calareti im¬bracati numai in zale si fireturi, cu platose de argint si cu su-liti lungi, veneau pe cai impodobiti cu pene si mantai de cati¬fea. In fruntea calaretilor mergea unul mai aratos, cu platosa de aur, cu buzdugan in mina si coroana pe cap. Baietasul tocmai se intorcea cu oile de la pasune. — Tu esti Tudorel-Ciobanasul? il intreba calaretul cel falnic. — Eu. — Da pe mine ma stii cine sunt? — Nu ... — Eu sunt imparatul acestei tari! — Sa fii sanatos! — Ma, neobrazatule, asa se vorbeste cu un imparat?! — Eu sunt neobrazat? raspunse flacaiasul, fara sa se sperie de minia Mariei-Sale. Eram neobrazat daca-ti spuneam „sa fii bolnav", dar eu ti-am spus: „sa fii sanatos!" — Bine-bine! i-o reteza scurt Pre-inaltul. Apoi, aspru: — Cum ai indraznit sa te impotrivesti poruncilor mele? — Da ce-am facut? — Ti-am trimis oameni cu daruri, cu haine scumpe si cu tot felul de bunatati, galbeni multi ti-am trimis si tu nici gind sa-mi dai saracia ta de bat gaurit, fluierul care vad ca-l tii in briu. — Straie scumpe, bani de aur si toate minunatiile parnintului le gasesc cand vreau la mosul din padure, ii raspunse Tudorel, dar n-am ce face cu ele. Eu atita am, fluierul! — Fluierul acesta are puteri de care tu nu esti vrednic! ii striga craiul minios. De aceea zic, baiete, da-mi-l de buna voie si eu te voi rasplati cum nici 399

te voi duce la curtea mea sa te cresc.. Dar alti osteni ii sarira baiatului in spate. N-auzi? . Asi! Se po.nu gindesti. ca-i al meu. dar da-mi fluierul! Ostenii il intepara cu sulitele si-l gonira iar.. Credeau c-au scapat de el. Uf! Bine c-au scapat de el! 400 . iar imi iesi in cale? Fugi mai repede ca pun sa-ti reteze urechile! — Reteaza-mi urechile. imparate. Lasa turma pe seama unui alt baiat si se lua dupa imparat. sa-nvete minte cum se vorbeste cu stapinul imparatiei! Doi osteni se repezira la baiat.menira iar cu Tudorel iesindule in drum. altii il amenintara cu suli¬tele si-l pusera pe goana. cu tot alaiul dupa el. iar altul ii smulse fluierul din mina si-l intinse MarieiSale. ba va porni el insusi sa cucereasca si sa pra¬de imparatiile altora! Porni voios. sa cinte si sa vada cum topaie acea multime de calareti in frunte cu imparatul ingimfat. Lacom. — Piei din ochii mei. unul il apuca de coate si i le strinse sa i le fringa. imparatul insfaca jucaria ciobanasului. nerusinatule! Dar Tudorel nu se lasa. sa-ti dau invatatura si sa fac din tine un curtean de vaza. da-mi fluierul. — Asa!? striga imparatul. Citiva osteni trasera palosele. Ciobanasul se gindi sa duca fluierul la gura. Ochii ii lu¬ceau de bucurie la gindul ca acuma nu-l va mai birui nimeni: ajunge sa-si treaca buricele degetelor pe gaurile fluierului. dupa ce trecusera printr-o padure: — N-auzi.l meu! — Ma_ blestematule. din ce sunt. Puneti mina pe el si luati-i flu¬ierul. alergind pe langa calul lui si strigand: — Maria-Ta. nu vreau sa ma schimb! raspunse Tu-dorel. da-mi fluierul ca e a. Dar lui Tudorel nu-i ardea sa se desparta de fluier. ajun¬ge sa sufle in el si toti dusmanii vor incepe sa joace si sa i se supuna! I se va duce vestea-n lume! Nimeni nu va mai indrazni sa-i calce hotarele. — Eu.

impa¬ratul porni sa le infrunte si sa nimiceasca pe cotropitori. se pomeni legat de coate. ca ajungind la palat si dind sa treaca pragul portilor. spaimintate. se pomeni prea puternicul imparat cu Tudorel. isi zdrelise buzele tot fre-cindu-le de fluieras. straja lui imprastiata si el robit vrajmasului. dimpotriva. care parca iesisera din pamint! Cit ai clipi din ochi. Mindru nevoie mare. insa. Zis si facut! Iata-l pe bietul Tudorel al nostru legat fede¬les. asteptind sa se intimple minunea! Degeaba! isi cocosase degetele. Fluierul cazu la pamint si de buna seama l-ar fi sfarimat copitele cailor daca un sfetnic intelept. sa-l scoata pe Tudorel din adincimea beciului si sa-l duca pe cimpul de batalie. ostile vrajmase napadira pamin¬tul tarii si pradau toate in calea lor. daca sfetnicul cel intelept nu s-ar fi gindit sa se repeada la palat. cra¬iul tot sufla in lemnul de soc. singur. ca nu scapi de mine nici mort! Scos din fire. in bezna si racoare! Ei. sa-l lege si sa-l arunce in beciul cel mai adinc. din-du-i fluierul si rugindu-l sa goneasca pe navalitori. care-i apucase friul armasarului domnesc si-l zgiltiia. calare pe armasarul impopotonat. isi aruncara palosele si buzduganele si incepura sa joace. Maria-Ta! Fluierul. imparatul fu inconjurat de niste capitani potrivnici. nu l-ar fi ridicat cu grija. cand incepu Tudorel sa cinte din fluier. imparatul porunci ostenilor sa-l prinda pa ciobanasul incapatinat. ostile dusmane se oprira din iuresul lor naprasnic. de prinde¬rea stapinului lor. in vremea asta ostile imparatesti. — Fluierul. singurel. care nu vazuse cu ochi buni intemnitarea lui Tudorel. aruncat pe pamintul muced al inchisorii.Iata. In fruntea armiilor. dar ostilor din tara putin le pasa de jucaria aceea neputincioasa! Ba. 401 . dar in vremea aceasta. risipindu-se prin paduri? \ Mare prapad ar fi fost pe tara. o luau la fuga.

innoptezi aici. la porunca ciobanasului! Jucau si topaiau de zor. . .Cum sa le aduci tu? l-au intrebat mosul si baba. Vi le aduc. Odata a auzit boierul de pietrele de moara fermecate. si se intalneste cu un uliu. Cocoselul i-a ascultat ce i-a ascultat. 402 . De indata ce mosul si baba au adormit. a raspuns mosul . cu imparatul cel hapsin cu tot! Pietrele de moara Traiau odata un mos si o baba care n-aveau nimic in gospodarie.Cit erau de falnici acei osteni si capitani. pietrele de moara tot le aduc! Si isi ia el ramas bun de la mos si baba si zboara spre curtea boiereasca. apoi le-a spus: . decat un cocosel si niste pietre de moara. ajunsera ca niste biete oi. s-a sumetit-cocoselul.Nu-i nimic. le invartea o data.Am fost la vanatoare. Si a hotarat sa le fure. Mosul si baba traiau bine. Boierul n-o sa-ti dea voie nici macar sa-I calci pragul.. Stateau asa infometati si plangeau. Am mult de mers pana acasa si se lasa noaptea… . Pietrele astea de moara erau fermecate: punea mosul intre ele o graunta.Destul cu plansul. iar pe cocosel nu-l prigoneau. Se tineau dupa el. E loc destul. si inca o data si macinau un ciubar intreg de faina. Tare s-au intristat mosul si baba din cauza lor. cale lunga sa-I ajunga. tot dantuind si paraseau de-a-ndaratelea paminturile cucerite atit de usor. Si ciobanasul nostru nu s-a lasat pana nu i-a dus dincolo de hotarele tarii. . Chiar de-o fi sa pier. boierul a furat pietrele de moara. va aduc eu pietrele de moara inapoi! . A vanit intr-o seara la mos acasa si i-a cerut sa-l gazduiasca peste noapte.Nu-i nimic.Incotro cocosule? intreba uliul. Zboara el zboara. a spus.

. cocosule? .Incotro. Ma duc sa le iau.Bine.Ia-ma si pe mine cu tine..La curtea boierului.Ia-ma si pe mine cu tine. si-i iese in cale un bursuc. zboara cale lunga sa-i ajunga.La curtea boierului. . .De ce? .Incotro. . . si le-a furat pietrele de moara.De ce? . A intrat bursucul in gusa cocoselului.Bine.Ia-ma si pe mine cu tine. . vara-te in gusa mea. . vara-te in gusa mea. cale lunga sa-i ajunga. iar acesta a pornit mai departe. Uliul s-a varat in gusa cocoselului. cocoselule? .Bine.Incotro. cale lunga sa-i ajunga.La curtea boierului. . . Ma duc sa le iau. Ma duc sa le iau.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. Zboara el zboara.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba.De ce? . si le-a furat pietrele de moara.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba.La curtea boierului. vara-te in gusa mea. .Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. Vulpea s-a varat in gusa cocoselului. 403 . si-i iese in cale un lup. Zboara el zboara. Zboara el. si le-a furat pietrele de moara. Ma duc sa le iau.Pai de ce ? . . si le-a furat pietrele de moara. cocoselule? . si-I iese in cale o vulpe. iar acesta a pornit mai departe. . iar acesta a pornit mai departe. .

arza-l focu pe boier! . a spus boierul. spune boierul.Bursucule. boierule. Si a zburat cocoselul. l-au aruncat in poiata si au plecat. Atunci cocoselul a spus: . duceti-l la cocina. cu ferestrele si usile larg deschise. a spus: .Vulpe. pan-la cer. Cocoselul a sarit din nou pe pervaz: . a sucit gatul tuturor gainilor si a zburat in padure. iesi din gusa si omoara gastele! . Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz si a cantat: . slujitori. Am venit sa le iau. sa-l sfasie porcii! Slujitorii au dus cocoselul la cocina. Da inapoi. pietrele de moara! S-a rusinat boierul ca-l face hot cocoselul fata de oaspeti. Iar boierul avea atunci oaspeti care beau si chefuiau. si a spus: .Hei. Cocoselul cand sa dezmeticit. insfacati-l pe flecarul asta si aruncati-l la gaste. uliule. vulpisoara. .Cucurigu pan-la cer.Cucurigu. bursucule. arza-l focu. sa-l omoare! Slujitorii au pus mana pe cocosel. sa-l manance ele! Slujitorii au insfacat cocoselul si l-au azvarlit la gaste. Hei.Ia-ma si pe mine cu tine. sa-l ciocaneasca acolo gainile.. va sa zica nu l-au omorat gainile cu ciocul? Bine! Hei.Bine. puneti mana pe flecarul asta si aruncati-l in poiata. Cocoselul s-a ridicat in zbor pe pervazul ferestrei. pan-la cer.Uliul a iesit in graba din gusa cocoselului. si a fugit in padure. vara-te in gusa mea. iesi din gusa si suceste-le gatul gainilor! .Asa vasa zica. iesi din gusa si sfasie porcii! 404 . a tot zburat si a ajuns la curtea boierului. nici gastele nu l-au mancat.Cucurigu. a batut din aripi si a inceput sa cante cat putea de tare: .Uliule.Vulpea asa a si facut.Aha. slujitori. arza-l focu pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat… . slujitori. pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat. iar el cand a ajuns acolo a spus: .

Ce sa faca? A spus: . duceti-l la grajd. a tipat boierul deschizand gura. lupule. dar n-au nimerit cocoselul.Cucurigu.Cucurigu! . slujitori. taiati-l! Slujitorii loveau. puneti mana pe topoare si hacuiti-l pe nemercul asta! Slujitorii au insfacat topoarele. slujitori.Hei.Asa a facut bursucul si a fugit in padure. Bucatarul a prajit cocoselul si l-a adus pe farfurie boierului. Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz: . taiati-l. duceti-l pe flecarul asta bucatarului. . ci limba boierului. In grajd cocoselul a spus: . A vazut boierul ca n-are incotro: toate animalele I le omorase cocoselul.Hei. . A scos pietrele de moara si i le-a dat.Cucurigu! Boierul s-a apucat cu mainile de cap. Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei: . slujitori.Hei. de i-au taiat-o. Lupul a iesit in graba si a sfasiat caii si a fugit in padure. i-au taiat boierului urechea dreapta… Iar cocoselul s-a strecurat prin urechea stanga si a inceput din nou sa cante. si atunci cocoselul i-a iesit prin gura. Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei. Dar cocoselul a inviat in pantecul boierului. pan-la cer.Lupule. slujitori. slujitori. iar pe el il schilodise. va sa zica nici porcii nu l-au sfasiat! Hei. sa-l prajeasca in cuptor. A ramas boierul fara urechi. dar cum au lovit. 405 . a spus boierul auzind glasul cocoselului. a scos ciocul prin urechea dreapta si a inceput sa cante: . iesi din gusa si sfasie caii. s-a asezat acolo si a inceput sa cante. ci i-au taiat boierului urechea stanga. arza-l focu de boier! Boierul a inceput sa tipe: .Aha. Boierul l-a apucat si plin de rautate l-a inghitit intreg. sa-l calce acolo caii in copite.Hei. dar n-au nimerit cocoselul. taiati-l! Slujitorii au dat cu topoarele. Slujitorii asa au si facut.

Croitorul si giuvaergiul se oprira sa priveasca la dantuiala piticilor si se minunara de frumusestea jocului si de dulceata cantecului. Cum era indraznet din fire. cantau cu totii o melodie tare duioasa. dar pe cocosel nu-l uita. ca aveau amandoi cam aceiasi tinta. sa se prinda in hora. zarira o multime de omuleti care se tineau de mana si dantuiau plini de voiosie. care era mai mare de stat decat ceilalti si omuletul asta. ajunsera la o colina.Iar cocoselul a luat una sub o aripa si alta sub cealalta aripa si a pornit in zbor spre casa. imbiindu-i la randu-le. La un moment dat. isi uitara de orisice oboseala si-o luara repede inspre partea de unde venea cantecul. Pasamite. batranul le facu semn sa intre si ei in joc si omuletii desfacura cercul cu draga inima. Si cum cantecul suna ciudat dar si deosebit de placut. invartindu-se in cerc. care-i atarna pana la glezne. impestritat cu toate culorile si-avea o barba cenusie. Si-n curand. asa ca cei doi calatori putura sa mearga fara de nici o opreliste. Dar cand vazu cum se veselesc cu totii. Si mergand ei asa. Si pe colina aceasta. 406 . Tare s-a bucurat mosul si baba cand au vazut pietrele de moara si au inceput sa macine faina. purta un vesmant. Darul piticilor de fratii Grimm A fost odata un croitor si un giuvaergiu si au pornit ei impreuna la drum. asta era cantecul pe care-l deslusisera cei doi calatori. care se deslusea din ce in ce mai mult. dupa ce soarele apuses in dosul muntilor. In mijlocul piticilor se afla un batran. Si-n timp ce jucau de mama focului. Luna rasarise de-acum pe cer si lumina drumul ca ziua. intr-o seara. isi lua inima in dinti si se prinse si el in joc. Din faina paine fac si se infrupta. numai ce le venira in auz sunetele unui cantec indepartat. giuvaergiul se si apropie dar vezi ca croitorul se sfii la inceput si ramase pe loc.

Cum era lacom de avere. si o greutate care-i inghioldea si-i apasa ii facu sa se trezeasca mai devreme ca de obicei. cu cea mai mare iuteala. si cand ajunsera in vale. clopotele de la biserica bateau de miezul noptii. din belsug. de parca ar fi vrut sa le spuna ca e bucuros ca nu s-au impotrivit si. cercul se inchise din nou si prichindeii se prinsera sa cante si sa topaie ca niste apucati. Si cand fu de ajuns de ascutit.. sa-si gaseasca un culcus peste noapte. Dar parca era multumit !. dar vezi ca giuvaergiul. ca se lasase frigul. si cand o scoasera. Dar pana sa se gandeasca bine la ce aveau de facut. Mersera ei ce mersera. dar nu prea mult. parul de pe cap si barba le crescusera la loc. Cei doi calatori.. Si ce crezi. uitasera sa-si scoata carbunii din buzunar. care se indura deai sa-i lase in grajd. nu le veni sa-si creada ochilor. arunca o privire inspre cei doi straini.. ca li se facu la amandoi inima. celor doi. cat un purice. ca picau de somn. Si pe data cantecul amuti. batranul scoase un palos care-i atarna la cingatoare si incepu sa-l ascua. sa vada ce-i supara. gasira adapost la un gospodar. Acu' erau oameni avuti. Si la fel pati si croitorul. le mai veni inima la loc.Un hraparet. Tot alaiul piticilor se facu nevazut si colina ramase pustie in lumina lunii. cand are mult jinduieste si dupa mai mult. ca in loc de carbuni era plina de aur !.. amandoi se culcara. Mosneagul le arata cu degetul o gramada de carbuni si le dadu de inteles sa-si umple cu ei buzunarele. invelindu-se cu toale. daca vazura asta. giuvaergiul ii 407 . batranul il apuca pe giuvaergiu de chica si. care din fire era mai hraparet. facand sarituri de doi coti. Vezi insa ca din pricina oboselii. Bagara ei mana in buzunar. Si facandu-si culcusul pe-un maldar de paie.. isi umpluse mai vartos buzunarele decat croitorul. si avea de doua ori mai mult aur decat acesta. ii taie parul de pe cap si mandretea de barba stufoasa.Cat ai clipi. amandoi il ascultara. Dupa ce-i sluti astfel. Si cu toate ca nu pricepeau la ce le-ar putea folosi niste carbuni.. Apoi plecara mai departe. batranelul ii batu pe umar. In acest timp.

cand s-o intuneca. Si ce crezi. Mosneagul il mai tunse o data chilug si dupa asta il indemna sa ia din gramada de carbuni. In zori. Apoi se intoarse fericit in satul unde astepta croitorul si. La ce m-as lacomi ? . se acoperi cu haina.. Catre seara. sa mearga iarasi la colinaunde-i gasise pe pitici si sa ia cu ei o comoara si mai mare. de mahnit ce era. Vezi insa ca nenorocirea lui nu luase inca sfarsit. culcandu-se.propuse croitorului sa mai zaboveasca pe acele locuri si. mai ramase inca o zi in satul unde manasera peste noapte. se scula sa-si cerceteze buzunarele. ii mai crescuse o cocoasa la fel de mare si-n fata... giuvaergiul isi atarna pe umer cateva traiste ca sa poata indesa in elecat mai multi carbuni. Abia acum baga de seama ca pe langa cocoasa din spate. Si mai inainte de a adormi. dar nu mica-i fu mirarea cand scoase de acolo doar carbuni. ca-n locul aurului erau doar carbuni !.se mangaie el . si-o sa ma insor cu aleasa inimii.. croitorul cel cumsecade se trezi din somn si gasi o multime de vorbe bune ca sa-i ogoiasca durerea: 408 . jucand de mama focului si cantand." Si se duse sa-l ia de unde il ascunsese.. . Abia atunci pricepu ca fusese pedepsit pentru lacomia lui si. Peste putin o sa ajung mester... De amar. se batu peste frunte cu palma plina de negreala si pe loc simti ca tot capul ii este neted ca in palma. Si pot spune ca o sa fiu un om fericit. ca sa-si mai bucure ochii cu stralucirea lui.. Si ca si in noaptea trecuta. si-o porni la drum catre colina piticilor. Si oricat de mult cauta. si incepu sa-si umple traistele cat incapea in ele. "Nu-i mare paguba . Vezi insa ca croitorul nici nu vru sa auda de asa ceva. Dar ca sa-i faca pe plac. isi spuse: "Chiar daca m-o inghioldi aurul de mi-o scoate sufletul. Giuvaergiul doar atata astepta. incepu sa se jeleasca amarnic. si la fel si barbia. ii afla pe toti acolo. o sa strang din dinti si-o sa rabd !" Si dormi el leganat de dulcea presimtire ca a doua zi va fi un om putred de bogat.. nu gasi decat tot carbuni..ca tot mia mai ramas aurul de l-am dobandit in noaptea trecuta !. de cum deschise ochii. odata ramase incremenit de spaima.Eu sunt multumit cu ce am. La tipetele lui.

lepurasule. lasa-ma sa stau macar in curtea ta! .Ai fost tovarasul meu de drum si-o sa ramai la mine cat oi trai. lasa-ma sa stau la tine in pridvor! . vulpeo. vulpea s-a rugat din nou: . A doua zi. trebui sa-si acopere capul cu o caciula.Nu vreau. Si-o sa impartim averea frateste.Nu vreau si pace! prea mult m-ai sacait! 409 .. Ea s-a rugat atunci de iepuras: .lepurasule. Coliba iepurasului de Octavian Capita Au fost odata o vulpe si un iepuras. A treia zi.Ba nu te las! De ce m-ai sacait atata toata iarna? Dar vulpea s-a rugat atata pana cand iepurasul a lasat-o sa stea in pridvor. iar iepurasul o coliba din coaja de tei. Vulpea il tot sacaia pe iepuras: . A mea e luminoasa.Coliba mea e luminoasa. iar a ta e intunecoasa. Croitorasul se tinu de cuvant. ca sa nu i se vada betesugul asta. fiindca m-ai sacait toata iarna! Dar vulpea nu s-a lasat si pana la urma iepurasul s-a induplecat si i-a dat drumul in curte.Da-mi drumul in coliba ta. iar a spus vulpea: . dar bietul giuvaergiu trebui sa poarte toata viata cele doua cocoase. Vulpea avea o coliba scobita in gheata. iar a ta e intunecoasa! Dar a venit vara si coliba vulpii s-a topit. iepurasule! . Si cum ramasese chelbos.

Ba o sa vezi si tu! Cainii s-au apropiat de coliba: .lepurasule draga. Vulpea s-a asezat pe lavita. hau. Pe langa el trece un lup: . Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a dat afara. iepurasul a lasat-o sa intre in coliba. . De ce plangi. iepurasule? . vulpea iar incepe. iar iepurasul pe cuptor.Cum sa nu plang. dragii mei? Am avut o coliba din coaja de tei.Mi-e ca n-o puteti! . lupule? Am avut o coliba din coaja de tei.Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac! Cainii s-au speriat si au fugit. hau! Iesi afara.Nu mai plange.Nu mai plange.ca ma duc indata s-o gonesc. iepurasule . iepurasule? .De ce plangi.Cum sa nu plang. pana la urma. iepurasule. A mai trecut o zi-doua si vulpea s-a apucat sa goneasca iepurasul din coliba.Hau. . lasa-ma sa stau langa tine pe cuptor. Plange iepurasul si se jeleste si isi stergea siroaiele de lacrimi cu labuta. iar vulpea una de gheata.Iesi afara.zice lupul . Primavara. coliba vulpii s-a topit.Dar vulpea nu s-a lasat si. . Iepurasul plange iarasi cu lacrimi amare. . A patra zi. . Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit. fiindca m-ai sacait atata. iar vulpea una de gheata. Niste caini care treceau pe acolo il zaresc si-l intreaba: . .Hau. hau. n-am pofta sa mai locuiesc cu tine! Si pana la urma l-a dat afara. hau.Nu. urechiatule. 410 . coliba vulpii s-a topit. nu te las. ca o scoatem noi. Primavara. Dar vulpea nu i-a dat pace iepurasului pana n-a lasat-o sa vina pe cuptor langa el. vulpe vicleana! Dar vulpea le-a raspuns de pe cuptor: .

spune ursul . cumetre urs? Am avut o coliba din coaja de tei. Iepurasul iar plange si se caieste. .Cum sa nu plang..Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac! Lupul s-a speriat si a fugit. Iesi afara.Nu mai plange. Trece un cocos pe drum cu o coasa pe spate. . coliba vulpii s-a topit. . coliba vulpii s-a topit. . ... am s-o gonesc.. uuuu. . lata ca vine un urs batran. de ce plangi tu? .Cum sa nu plang.. iepurasule. .Ba n-o sa izbutesti. A sosit lupul in fata colibei si a inceput sa urle furios: .Nu mai plange. Au incercat si cainii s-o goneasca.Uuuu. Primavara. vulpe vicleana! Dar vulpea i-a raspuns de pe cuptor: .Morrr. morrr. cocosule? Am avut o coliba din coaja de tei. vulpe vicleana! Dar vulpea i-a raspuns de pe cuptor: . Primavara. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit. si lupul si n-au putut s-o goneasca.N-o s-o poti goni.De ce plangi.Lasa pe mine. Au incercat si cainii.ca o gonesc eu acusi. .Ba n-o s-o gonesti. iar vulpea una de gheata.Cu-cu-rigu! Iepurasule.Ba da. Nici tu n-o poti goni.. . iepurasule? . Si a pornit ursul spre coliba mormaind: .Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac! S-a speriat cumatrul Urs si a sters-o prin padure. ai sa vezi. si lupul. Iar iepurasul plange si tot plange. iar vulpea una de gheata. Nici tu n-o sa poti. iepurasule . Iesi afara. nici tu n-o sa poti face nimic.. vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit. si ursul si n-au putut s-o goneasca. Au incercat si cainii. 411 . dar n-au izbutit. ca-ti scot vulpea din casa.Ba o sa pot.

Pazitoarea de gaste de Fratii Grimm Trăia odată. s-o gonesc din casa! S-a speriat vulpea din cale-afara. Pe umar tin coasa. vulpea ticaloasa. vulpea ticaloasa.Imi pun suba. s-o gonesc din casa! Vulpea aude si o cam sfecleste.Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. cum nu te-ai fi aşteptat de la o femeie pe care o gârboviseră anii: aduna iarba pentru gâşte. si daca n-au murit.Iaca ma imbrac. mai traiesc si astazi. . 412 . în pădure. Acolo. Pe umar tin coasa. se apuca sa faca o mulţime de treburi. Iar iepurasul si cocosul s-au mutat impreuna si au dus-o imparateste. Şavea ea un bordei şi un cârd de gâşte. o pornea incetisor spre casă. in padure. ci în fiecare dimineaţă îşi lua cârja şi-o pornea. Dar cocosul nu se lasa: . s-o gonesc din casa! Vulpea se balbaie: . o mătuşică bătrână-bătrână care-şi ducea traiul tocmai în creierii munţilor. Pe umar tin coasa. vulpea ticaloasa.Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. încărcată cu toată această povară. şontâc-şontâc. zice ea. Bătrânica însă nu şedea numai acasă. iar locul acela pustiu în care trăia era înconjurat de o pădure nemărginită.A pornit cocosul spre coliba: . Cocosul canta a treia oara: .Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. culegea poame sălbatice şi. demult de tot.. a coborat de pe cuptor si a luat-o la sanatoasa. într-un loc necălcat de picior omenesc..

colo. ş-un vânticel răcoros adia prin frunziş. în dosul muntelui. Vezi însă că oamenilor nu le făcea plăcere s-o întâlnească şi se fereau din calea ei. cumetre dragă.. că şorţul îi era plin cu iarbă. Flăcăului i se făcu milă de bătrânică şi-i spuse: . . te uiţi!" Şi văzându-l că se opreşte. voinice dragă. Şi-n timp ce mergea el aşa.. frumoasă vreme mai e astăzi! Da' ce te uiţi aşa? Te miri cum de pot căra-n spate atâta iarbă? Oare nu-i dat fiecăruia să-şi poarte povara-n spinare?. făcând un ocol. Odraslele de bogătaşi nau de ce să se ostenească aşa. odată îl vedeai că-i şopteşte băiatului la ureche: . Şi dacă se întâmpla să se întâlnească cu vreun drumeţ.. feciorul nu întâlnise picior de om când.. Nu-ţi trebuie mult ca să ajungi la ea.. S-ar spune că întreaga fire era la fel ca şi drumeţul. Şi nu te teme. . doborâtă de greutate. aşa că n-are să-ţi fie greu. da' eu n-am încotro! Că ţăranul are o vorbă înţeleaptă: „Nu te uita înapoi că ţi s-a strâmbat spinarea. da' cum poţi să cari toate astea singură? se miră flăcăul. că coliba mi-e tare aproape. bătrânica adăugă: N-ai vrea să mă ajuţi? Ai încă spinarea dreaptă cum e bradul şi picioarele zdravene. Într-o dimineaţă se întâmplă să treacă prin acea pădure un flăcău tare frumuşel. păsările cântau pe întrecute. îi spunea cu blândeţe în glas: . Şi dacă se întâmpla ca vreun gospodar să treacă cu feciorul lui pe lângă dânsa.Bine. dar bătrânica era zdravănă şi ajungea in fiecare zi cu bine acasă. mătuşică. deodată. 413 . plină de bucurie şi de voioşie. numai ce-o văzu pe bătrână stând în genunchi şi cosind iarba. răspunse ea.. o să-ţi duc eu povara! Nu-i vorba că-s fiu de nobil. da' uite co să-ţi arăt că ştiu să car la fel de bine ca şi ţăranii. ai grija. Pesemne că venise cam de multişor acolo.Trebuie să le car.Fereşte-te de baba asta.Bine.. că degeaba.Bună ziua. că-i o vrăjitoare tare vicleană!. iar alături mai avea două coşuri cu mere şi pere pădureţe..Cine ar fi văzut-o încărcată aşa şi-ar fi putut zice în sinea lui c-o să cadă. soarele strălucea în înalt. În drumul lui. mătuşică.

dar când au început să urce muntele şi pietrişul li se rostogolea sub picioare la tot pasul.. vru să zvârle din spinare povara..Mătuşă.Nici prin gând nu-mi trece! spuse bătrânica. Ei. că de nu.. hai?.Vezi ce uşor e? zise ea.. iar merele şi perele atârnau ca plumbul.. puterile nu-l mai ajutară. mâniat la culme... atunci încearcă! . când reci. cu mere şi cu pere. da' când vine vorba de treabă serioasă. că nu-ţi ia nimeni legătura din spinare!.. Când auzi că-i vorba de-o oră de mers.. . că legătura era grea de parcă ar fi avut în ea numai bolovani. nu putu să scape de ea. am să cad din picioare!. da' acum porneşte-o la drum!. 414 .spuse bătrânica.. Flăcăul vru să-şi dea jos povara. Da' ce importanţă are asta pentru un voinic ca tine! Şi să nu uiţi că trebuie să cari şi coşurile alea două. îmi pare că te cam întreci cu gluma! zise feciorul de viţă aleasă. Ce mai stai pe gânduri? Întinde-o la drum.. Lasă-mă să mă odihnesc un pic. zise ea batjocoritoare. Şi. . dar bătrânica nici nu vru să audă de aşa ceva. flăcăul şovăi oleacă. domnişorule. Da' să ştii că vreo oră de drum tot o să ai de făcut. Dar oricât se suci şi se răsuci. . flăcăul a purtat povara in spate destul de bine. Când om ajunge acasă. mă simt sleit.. de parcă ar fi fost însufleţit. cu mine nu-ţi merge!. dar bătrânica nu-i mai dădu drumul. o femeie bătrână.. nu mai pot să suflu! se tângui el. . Cât timp a fost drumul drept. Sudoarea îi curgea gârlă pe frunte şi i se scurgea pe spinare în broboane când calde. am cărat de atâtea ori! Să te lauzi văd că ştii. . ci-i şi puse în spinare legătura cu iarbă şi-n fiecare mână câte un coş. Şi se strâmbă de durere. .Dacă te încumeţi să-ncerci. vrei să dai bir cu fugiţii. nu mai pot! zise el.Ia te uită. o să te odihneşti cât ai să pofteşti.Of.Ba nu e uşor deloc! răspunse flăcăul.Mătuşică. .. domnişorul nu vrea să care ceea ce eu.

şi-am glumit tot timpul. şi coşurile din mâini şi. Urcă el muntele ca vai de el.Şi nu mai fi nici nerăbdător! Poartă-n spinare legăturica şi când om ajunge acasă.În acest timp. Şi. Apoi îi luă şi legătura din spate. cu o faţă urâtă ca moartea. Între timp. că nu se cade să rămâi singură cu un tânăr! 415 . sări pe legătura de fân şi se cocoţă în vârful ei. îi spuse: .Mamă. bătrânica îl şi lovea peste picioare c-o joardă sau cu un mănunchi de urzici. când m-am simţit obosită. fata mea. iar povara flăcăului se făcea tot mai grea. întinzându-şi gâturile. ţuşti!. văicărindu-se la tot pasul. Apoi grăi către păzitoarea gâştelor: Du-te în casă.. bătrâna chicotea şi ţopăia. Flăcăului începură să-i tremure genunchii de-atâta greutate. În urma lor. m-a luat şi pe mine-n cârcă!.. o să-ţi dau şi un bacşiş pe cinste!. dar nu era chip să se oprească nici măcar cât să-şi tragă sufletul. c-o nuieluşă în mână.. atârna mai greu decât cea mai voinică femeie!. cât era de sfrijită.Nu te mânia. Ţi-ai meritat pe deplin răsplata şi n-o să întârzii să ţi-o dau. Şi aşa s-a făcut că drumul nu mi s-a părut lung deloc. flăcăul n-avea de ales şi fu nevoit să se supună. când flăcăul nici nu se aştepta.. Acum. baba făcu un salt şi. şi tocmai când simţea că-i sleit de oboseală şi c-o să pice jos. îi spuse ea bătrânei..N-am păţit nimic. . aşază-te pe banca asta din faţa uşii şi odihneşte-te.. venea o cumătră mai în vârstă. gâgâind de zor. nu cumva ai păţit ceva de-ai întârziat atât de mult? . la coliba bătrânei.. târâş-grăpiş. răspunse bătrâna. Când îşi termină vorbele. Dimpotrivă. în sfârşit. domnul asta a fost atât de binevoitor şi mi-a dus povara. că te-ai roşit la faţă ca o creastă de cocoş!. dragă domnişorule. bătrâna se dădu jos din spinarea flăcăului. De îndată ce-l vedea că se opreşte. închipuie-ţi.. Ei. înaltă şi lată-n spate. un cârd de gâşte îşi desfăcură aripile şi. Când o zăriră pe bătrână. ajunse. plină de voioşie: .. fetiţa mea. Şi deodată. o luă pe urma bătrânei. bătrânica părea că devine tot mai sprintenă.Acum. alergară s-o întâmpine. privindu-l foarte prietenos.. dragilor. Şi. şi-am fost veseli.

Şi zicând aceasta. „Aşa comoară. Merse el ce mai merse. plină cu ghiocei. Iar acum am să-ţi dau răsplata. De bani sau de bunuri ştiu că n-ai ne­voie. şi pe undele lui se preumblau în sus şi-n jos gâştele albe.. Flăcăul luă seama la vorbele bătrânei. Aerul era blând şi molcom şi cât vedeai cu ochii se întindea o pajişte verde. adăuga ea. îl duseră în palatul împărătesc. zgâlţâindu-l. o porni la drum. aşa că o să-ţi dăruiesc cu totul altceva. îi întinse un sipeţel făurit dintr-un singur smarald. Numai de n-ar veni un vânt să-mi spulbere picioarele. o chemă pe fiică-sa şi intrară-n casă.. chiar de-ar fi mai tânără cu vreo treizeci de anişori şi tot nu mi-ar mişca inima!" În acest timp. fără ca măcar să arunce o privire către fata babei. şi ajunse într-o cetate mare. cimbrişor sălbatic şi zeci şi zeci de alte soiuri de flori. bătrâna îşi alintă şi-şi mângâia gâştele de parcă ar fi fost copiii ei. dar nu prea mult. în care se răsfrângeau razele soarelui.Scoală-te.La urma urmelor. la umbra unui măr sălbatic. şi se uită în jur. Flăcăul fu nevoit să rătăcească vreme de trei zile prin afundul acelui codru şi-n cele din urmă găsi un drumeag care-l scoase afară din pădure. da' sunt atât de trudit. de ce să pui untdelemn peste foc? Mai ştii că nu se îndrăgosteşte de tine?. dar viaţa nu ţi-ai pierdut-o. N-ar fi rău de-aş aţipi un pic. îi spuse: . să se înfăţişeze 416 . Apoi. Flăcăul se întinse pe bancă. Şi. . că de-abia îmi ţin ochii deschişi!. că o să-ţi aducă mult noroc! Flăcăul sari în sus de bucurie şi se simţi iarăşi în puteri şi plin de voie bună. că le simt moi şi uşoare ca iasca!" Apoi. Merse el ce merse. dar nu ştiu dacă să plângă sau să râdă.. îşi spuse el în sinea lui. „E foarte plăcut pe aici. Prin mijlocul grădinii curgea un pârâu limpede precum cleştarul. Dormi el un pic şi numai ce veni bătrâna să-l trezească.. închise ochii şi adormi. că aici nu mai poţi rămâne! Recunosc că te-am făcut să-ţi scoţi oleacă sufletul pe urcuşul acela. se gândi el.Păstrează-l bine.. şi-n urechi tot îi mai venea din depărtare gâgâitul vesel al gâştelor. Şi cum nu cunoştea pe nimeni. cale lungă. Şi după ce-i mulţumi bătrânei pentru dar. nu glumă..

Şi împăratul grăi: .La ce bun toate onorurile şi strălucirea care mă înconjoară. împăratul trimise să le cheme pe tustrele fetele să se înfăţişeze măriei-sale. Era albă ca zăpada. Maria-sa îl rugă să se ridice. dar aceleia care mă iubeşte cel mai mult i se cuveni. împărăteasa se prăbuşi la pământ. Flăcăul înaintă până-n faţa tronului şi.. pe rând. lăsându-se pe un genunchi. ci numai mărgăritare şi nestemate. unde împăratul şi împărăteasa şedeau pe jilţurile domneşti. să-mi spună cum mă iubeşte? După asta o să-mi dau seama singur care dintre voi nutreşte faţă de mine cele mai alese sentimente. Şi aşa se făcu de intră el în sala tronului. Şi atunci spuse fata cea mare: 417 . dacă-n fiecare dimineaţă mă trezesc cu inima grea şi plină de durere!. că toată lumea o privea ca pe o minune nemaivăzută. pe drept. de faţă cu toată curtea.Fiicele mele. . Dacă văzu măria-sa una ca asta. Nu s-ar putea ca fiecare. înconjuraţi de curteni. nu ştiu când îmi va suna ceasul din urmă şi de aia vreau să hotărăsc astăzi ce o să primească fiecare dintre voi după moartea mea! Ştiu că toate mă iubiţi. iar el îi întinse sipeţelul. iar cea mai tânăra era atât de frumoasă.. porunci ca toată lumea să iasă afară. Şi ce crezi. din ochi nu-i curgeau lacrimi. Am avut trei fiice. Dar chiar în aceeaşi clipă împărăteasa deschise iarăşi ochii şi strigă să i se dea drumul. când împlini fata cincisprezece ani. Apoi. De îndată ce împărăteasa fu numai cu el. pe data porunci ca flăcăul să fie dus în temniţă. fiindcă are o vorbă de taină cu flăcăul. ca să fi văzut ce ochi au căscat cu toţii când a intrat cea mai tânără: părea c-a răsărit soarele!. că n-are nici o vină. iar parul îi strălucea ca razele de soare. Atunci fiecare dintre fete îi spuse că ea îl iubeşte cel mai mult..măriilor-lor. scoase din buzunar sipeţelul de smarald şi-l depuse la picioarele împărătesei. Cum îl deschise şi privi în el. începu să plângă amarnic şi-i spuse: . Când se întâmpla să plângă. Ar fi trebuit să fii acolo. partea cea mai însemnată a împărăţiei. fără simţire.Prea vă pripiţi cu răspunsul! grai împăratul. roşie ca mărul pârguit..

şi o alungă de la palat. Parcă aş fi văzut-o iarăşi în 418 . apoi tot cu sare îţi va fi răsplătită şi dragostea!" Apoi îşi împărţi împărăţia între cele două fete mai mari. ia spune-mi: cât de mult mă iubeşti? . Atunci măria-sa o întrebă: . dar n-a fost chip să-l îmblânzim. Când mă gândesc c-au sfişiat-o fiarele sălbatice. de nu-i sărată.Oricât de bună ar fi o mâncare. nu mai ştiu ce să fac de mâhnire. Puţin după asta. cât sarea.. ea spuse: .Dacă doar atât mă iubeşti. dar nimeni n-a mai putut s-o găsească. Doi slujitori fură nevoiţi s-o însoţească până-n adâncul unei păduri sălbatice... Câteodată mă mângâi cu nădejdea că mai e încă-n viaţă.Nu ştiu! răspunse fata. şi-a trimis slujitorii s-o caute pe biata copilă în toată pădurea. Când am deschis sipetelul dumitale de smarald şi-am găsit înăuntru un mărgăritar aidoma acelora care curgeau din ochii fetei mele. aşa cum iubesc sarea-n bucate!" Când auzi împăratul vorbele fetei. nu-mi face nicio plăcere s-o gust. ci stărui ca fata să-i arate negreşit cât de mult îl iubea.. Ne-am rugat cu toţii de măria-sa să se îndure şi s-o ierte. se mânie foarte tare şi spuse cu năduf: . iar mezinei îi legă de spate un sac plin cu sare..Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe rochia mea cea mai frumoasă! Vezi însă că mezina tăcea chitic.Da' tu. Dragostea ce ţi-o port n-o pot asemui cu vreun lucru! Dar împăratul nu se mulţumi cu răspunsul domniţei. nici nu-ţi poti da seama cât de mult mi s-a tulburat inima şi mi-a sângerat!. Şi-ntr-un sfârşit. copila mea dragă. împăratului i-a părut tare rău că şi-a pe-depsit fiica atât de crâncen. Şi tot drumul l-a presărat cu mărgăritare câte i-au curs şiroaie din ochi.Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe zaharul cel mai dulce! Iar a doua zise aşa: .. Nici nu se poate descrie în cuvinte cât a mai plâns fata când a fost obligată să ne părăsească. că s-a aciuat în vreo peşteră sau că a găsit adapost la niscaiva oameni milostivi. Eu îl iubesc pe taica..

. tot mai departe.. trebuie să vă spun că-n acest timp bătrâna stătea în coliba ei şi torcea la roata de tors. împrăştia o lumină slabă. Acum. nici nu-i fusese dat s-o vadă şi nici nu auzise despre ea nimic!. Se întunecase de-acum şi un vreasc. Deodată. împăratul şi împărăteasa luară hotărârea să plece spre acel codru şi să încerce să vorbească cu bătrâna. Cât despre domniţă. se opri la un izvor lângă care se înălţau trei stejari bătrâni. îngânându-se. Şi într-un sfârşit. Era o bufniţă bătrână care strigă de trei ori: „uhu-huu!" Bătrâna ridică privirea de la roata de tors şi apoi spuse: . de afară se auzi o larmă mare: se întorceau gâştele de la păscut şi scoteau gâgâiturile lor răguşite. În cele din urmă.faţă. Bătrâna însă de-abia îi răspunse şi se mulţumi să dea doar din cap de câteva ori.. începu să răsucească firul atât de sprinten. Stătură ele aşa cam vreo două ceasuri bune.E timpul. intră-n casă şi fata şi-i dădu bineţe maică-si. care abia mocnea în vatră. În sinea lor gândeau că acolo unde a fost găsit mărgăritarul. de parcă ar fi fost în anii fragezi ai tinereţii. vor putea afla veşti şi despre fiica lor. Puţin după aceea. Fata se aşeză lângă ea şi. luându-şi roata de tors.. 419 .. fata îşi lăsă lucrul şi ieşi afară. După ce-şi termină flăcăul povestirea. şi-n timpul ăsta numai cele două roţi de tors îşi vorbeau.. Încotro se îndrepta oare? O luă peste câmp şi merse departe.. fiindcă se vedea din toate purtările ei că e o vrăjitoare. să te duci să-ţi vezi de treburi! Auzind-o. vărsând lacrimi amare că trebuie să plece!. fără să scoată vreun cuvânt. Spune-mi. Şi mai adăugă că baba nu i s-a părut a fi o femeie cumsecade. ceva se auzi foşnind pe la fereastra şi doi ochi ca para se holbară înăuntru.. fetiţo. cum ai ajuns în stapânirea acestui sipeţel? Flăcăul de viţă aleasă prinse a povesti în ce chip îl primise de la batrâna ce trăia-n codrul de necuprins. până când ajunse într-o vale largă.

o luă la goană spre casă. ci scoase o mătură şi începu să măture preşurile şi să frece duşumeaua c-o cârpă.. că puteai zări şi un ac. fata mea! Apoi o duse în odaie şi aprinse alt vreasc. ce să vezi. şi multă vreme ar fi rămas aşa.Ştiu tot. să se usuce şi să se albească la lumina lunii. da' de ce începi treaba la o ora aşa de târzie? Ce-ai de gând? . Vezi însă că fata cea frumoasă era tare mâhnită.. tremurând ca frunza.Între timp. Aşa o spaimă o cuprinse pe fată că. până picau la pământ. mamă.Bine. . Lacrimilei i se scurgea din ochi şi se rostogolea printre valurile bogate de păr bălai.. adâncită-n mâhnirea ei... vru să ştie fata. dacă în ramurile unui copac din apropiere nu s-ar fi auzit trosnind ceva. cât de schimbată era acum fata! Aşa ceva nu v-a fost vouă dat să vedeţi niciciodată!. ca un disc mare de foc. Dar nu se mai aşeză la roata de tors. . ca floarea de măr. Ei. Când fu gata. dar batrâna râse uşurel şi-i spuse prietenos: . Astfel şedea ea acolo. odată îşi scoase fata de pe faţă pielea cea veştedă şi. că o învălui toată. muie şi pielea în apă şi apoi o întinse pe iarbă.Nu-i încă miezul nopţii. odată se revarsă pe umeri un par bălai ca razele de soare. 420 . strălucitori ca stelele de pe cer şi obrajii trandafirii.Da' ce oră este? întrebă bătrâna. Şi era atât de bogat părul acesta nou. dragilor. ca o mantie. Şi. Se nimeri că tocmai atunci batrâna stătea-n prag şi fata vru să-i povestească ceea ce i se întâmplase. începu să plângă amar. Când lăsă să-i cadă coada de păr cenuşiu. luna ieşise din dosul muntelui. răspunse fata. şi era atâta lumină. începu să se spele. doar ochii i se mai vedeau. Şi. .Totul trebuie să fie curat ca lacrima şi-n cea mai mare ordine! grăi ea către fată.. aplecându-se la izvor. dar a trecut de ora unsprezece. Din el. asezându-se pe marginea fântânii.

Între timp. . până ce se întunecă. În ziua următoare. . nici prieteni spre care să mă îndrept!. o să găseşti un acoperiş sub care să te poţi adăposti.. Vezi însă că bătrâna nu vru să-i dezvăluie fetei ce o aştepta.. nu şagă. N-avea în mână nici o nuieluşă. continuă bătrâna... Şi-apoi rămâi în camera ta şi aşteaptă până ce te-oi chema! Şi-acum. că mă încurci la lucru!.Vai.Un singur lucru îţi spun: să nu mă mai stinghereşti de la treabă!. încetează odată cu întrebările şi du-te în odaia ta! Ia-ţi pielea cea veştedă de pe obraz şi îmbracă-ţi rochia de mătase pe care-o purtai când ai venit aici. dacă o merge pe beznă.. nu mă mai bodogăni. Hai. i se păru că se află pe drumul cel bun şi merse fără întrerupere. dragă mamă.. fata se înspăimântă grozav şi începu să se văicărească: . Şi-acum. flăcăul îşi dădu repede seama că era păzitoarea de gâşte pe care o văzuse în coliba bătrânei. Nu mă izgoni de-aici!... da' . că se îplinesc trei ani de când ai venit la mine? A trecut timpul cât ţi-a fost îngăduit să stai aici şi de-acum nu mai putem rămâne împreună.Atunci spune-mi numai ce s-a întâmplat! stărui mai departe fata. Unde să mă duc? Că doar nam nici patrie.. fii fără nici o grijă. vrei să mă izgoneşti?. Au mers ei ce-au mers. să ne întoarcem iarăşi la împăratul şi împărăteasa care au plecat.Oare nu te-ai gândit. dar. Am făcut mereu tot ce mi-ai cerut şi niciodată n-ai fost nemulţumită de mine. coborând dinspre munte. 421 .. împreuna cu flăcăul de viţă aleasă....Eu mai ramân aici o vreme. trebuie să las casa curată. şi-o să fii mulţumită cu simbria pe care ţi-o vor da. fiindcă îi era teamă să nu se rătăcească şi mai rău.. apăru şi luna şi începu să-şi arunce razele pe pământ. . Iar în privinţa ta. cale lungă. din toată înfăţişarea ei. Apoi se urcă într-un copac şi se gândi să-şi petreacă noaptea acolo. dragilor. şi-n timpul nopţii s-a întâmplat ca flacăul să se rătăcească de ceilalţi şi să pornească singur mai departe. s-o caute pe bătrâna ce-şi ducea viaţa-n pustietatea aceea necălcată de picior omenesc. Când o auzi ce spune. Şi-n lumina aceea numai ce zări o făptură.. când o fi să plec. îi spuse ea fetei.

Uite-o că vine încoace!. de parcă ar fi locuit în ea nişte spiriduşi care n-aveau pic de colb pe încălţări. nici în stânga. craca pe care sta el trosni deodată şin aceeaşi clipă fata îşi puse din nou pe faţă pielea cea veştedă şi fugi de acolo ca o caprioară. fie că alta fu pricina. Şi. Şi cum se acoperise şi luna cu un nor. Şi ca s-o poată privi mai bine. purceseră mai departe şi în curând ajunseră la căscioară. care zărisera de departe lumina de la coliba bătrânei şi se îndreptau într-acolo.. Dădea din cap toată vremea.. dacă pun mâna pe una din vrăjitoare. cu inima plină de bucurie şi de încredere.Intraţi înăuntru. flăcăul se dădu jos din copac şi alerga după ea cât îl ţineau picioarele. Alergă el ce alergă şi deodata i se păru că desluşeşte prin întuneric două făpturi care înaintau prin valea aceea. că eu vă cunosc! 422 . pe fereastră. dar. Şi cum i se mai revarsa pe umeri părul de aur! Şi era atât de frumoasă. Se uitară ei înăuntru. Dar nu mică îi fu mirarea când o văzu cum se apropie de izvor şi-şi smulge pielea cea veştedă de pe faţă şi începe să se spele. se lăsă deodată bezna. ca nu cumva fata să ia seama că e cineva prin apropiere. sculându-se în picioare.. îşi luară inima-n dinţi şi bătură uşurel în geam. în cele din urmă. Pe fiica lor însă n-o văzură! Cătară ei o vreme la toate astea. şi-şi vedea de lucrul ei... fără să arunce o privire nici în dreapta. Erau împăratul şi împărăteasa.Heeii! Heeiii! strigă el.. fata se făcu nevăzută. le strigă foarte prietenoasă: . Flăcăul le povesti ceea ce văzuse la izvor. n-o să-mi scape nici cealaltă. Ceea ce văzură mai întâi fu cârdul de gâşte care dormeau nemişcate de jur-împrejurul colibei.. cum fac bătrânii. îşi lungi gâtul printre frunzare şi-şi bucură ochii cu priveliştea aceea nemaivăzută. În odaie era atât de curat. de parcă o înghiţise noaptea. ca nimeni alta pe lume! Flăcaul abia îndrăznea să răsufle. iar măriile-lor nu se mai îndoiră câtuşi de puţin că era vorba despre fiica lor cea pierdută. şi-o văzură pe bătrână torcând liniştită. Bătrâna părea că-i aşteaptă şi. Dar fie că se aplecase prea mult.. De îndată ce n-o mai zări.. cu capul ascuns între pene. Pe legea mea.

bătrâna le spuse: . de parcă ar fi fost o zână. că şi flăcăul era lângă ei. cu părul de aur revărsându-i-se pe umeri şi cu ochii strălucitori. nu sunt sigur de tot. bătrâna se făcu nevăzută.Fata n-are nevoie de nimic. fetiţa mea! Deodată se deschise usa şi domniţa apăru în veşmintele ei de mătase. şi-n sala cea mare era întinsă o masă împărătească. fata se roşi toată ca un mac şi nici ea nu ştiu de ce anume. îi dăruiesc căşcioara mea. îi copleşi de sărutări.... Nu-i vorba că ea n-a pătimit cu nimic. Şi numai ce prinseră zidurile să trosnească şi când se uitară.. şi-o droaie de slujitori alergau de colo-colo. pe fiica voastră. Iar ca răsplată pentru munca ei din aceşti trei ani. de n-aţi fi izgonit-o acum trei ani. După ce rosti aceste cuvinte. Deodata împăratul spuse: . împărăţia am împărţit-o celor două surori ale tale. ca să-ţi dau din celelalte avuţii pe care le am! . Când dădu cu ochii de el... pe nedrept.Copila mea dragă.. până la adânci bătrâneţi. luându-i de după gât. cu tăvile încărcate de bunătăţuri.. că-i dăruiesc toate lacrimile pe care le-a vărsat din pricina voastră şi toate sunt mai curate şi mai frumoase decât mărgăritarele care se găsesc în apele mărilor şi au mai mult preţ decât toată împărăţia mariei-tale!. care e atât de bună şi de drăgălaşă!. aşa c-aş voi să ştiu ce-ţi doreşte inima. Şi nu se putură stăpâni să nu verse lacrimi tuspatru. zise bătrâna. căşcioara se prefăcuse întrun palat măreţ. Acolo au trăit în fericire şi bună înţelegere.După ce păşiră în odaie. Acum. Ea se îndreptă către părinţii ei şi. că-n aceşti trei ani de zile a păzit doar gâştele şi inima ei neprihanită n-a fost întinată de nici un rău.N-ar fi trebuit să bateţi un drum atât de lung. Apoi domniţa cea frumoasă s-a măritat cu flacăul acela de viţă aleasă şi s-au statornicit la palat.Vino încoace. Apoi se duse la uşa celeilalte odăi şi strigă: . da' cred că gâştele cele albe ca 423 . Dar voi aţi fost pedepsiţi îndeajuns şi aţi trăit tot timpul numai cu spaima că v-a pierit copila.

Acum. ceea ce pe limba vrabiilor insemna: „Vecinica...zăpada. îşi luaseră şi ele înfăţişarea omenească şi rămaseră pe lângă domniţa cea tânără ca s-o slujească cu credinţă.. când se risipise vraja. ci fete. Randunica Iesi afara Surioara. bucuroasa. îi dăruise domniţei darul de a vărsa mărgăritare în loc de lacrimi. Unde a zburat randunica Cand s-a trezit Cip-Cirip. cum credea lumea. care trăiau pe lângă căscioară. eu in nisip". apoi. Casuta randunicii era sub streasina unei case. ci o femeie înţeleaptă şi pricepută. un vint rece batea.. încă din leagăn. randunica: „O sa zburam amindoua.. a mai strigat odata. Da' ceea ce ştiu fără tăgadă e că bătrânica nu era o vrăjitoare. Frunzele copacilor incepusera sa se ingalbeneasca si firele de iarba nu mai erau verzi. care făcea numai bine. „Ea in apa... de doua ori. pana la iaz si o sa facem baie impreuna"." A stat vrabiuta. Soarele nici nu rasarise inca si vrabiuta CipCirip isi lua zborul spre prietena ei.. mai aproape de pamint. sus. a zburat spre padure. sus de tot! Cip-cirip-cirip! facu vrabiuta. sfar. Şi se vede că tot ea fusese cea care.. asa. Dar e bine de plimbare. numai ce-o 424 . care legana frunzele copacilor si tufele maciesilor. se gindea pe drum vrabiuta.. dar nu prea intelegea de ce. Vrabiuta simtea ca e mai frig decat ieri.. Nu-i nici cald si nu-i nici soare. Şi nimeni nu trebuie să-i ia în nume de rău bătrânei că le adusese la ea să le ocrotească şi să le scape de urgia unui blestem. Si cum zbura ea.. nu erau de fapt gâşte adevărate.

Aceasta ducea spre un musuroi un miez de piine mai mare decat doua furnici la un loc! Vrabiuta se apropie de ea si ciripi: „Cip-cirip.N-ai vazut-o pe rindunica?.N-am vazut-o. Vrabiuta se opri pe un fir de macies. In sfirsit. broscuta Oac-oac-oac. am gasit una! Sopirla a plecat spre noul ei culcus. N-ai vazut pe randunica?" Dar furnica ii raspunse fara sa se opreasca «din drum: ..N-am vazut-o.. intilni o sopirla. Intreba ea. Si iar zbura vrabiuta.. si-i paru rau ca n-o putea ajuta pe vrabiuta.. Randunica Pe aici a trecut?" Dar bursucul n-o vazuse pe randunica... iar nuferii nu se mai vedeau deloc. n-am vazut-o. broscuta! ciripi vrabiuta.. Eu n-am timp sa ma uit dupa randunica. sora furnica. Salciile de pe mal isi scuturasera toate frunzele. N-am avut timp.Buna ziua. „Mos Bursuc.. ca arama.. Du-te si intreaba-l pe bursuc. . Iesi acum putin din lac! Cip ci-rip-cip-cirip.. Se pregatea sa-si faca culcusul.. mai departe. Acum imi fac provizii de iarna. Vrabiuta se opri langa malul lacului si striga: „Hai. Dar nici soparla n-o vazuse si ii raspunse repede: .. Toata dimineata am cautat o piatra mai mare. iar vrabiuta a zburat pana ia iaz la prietena ei broscuta." Si iata ca broscuta iesi la mal. In poiana. . n-ai vazut Vecinica.vazu pe furnica... abia ducea in gura o ramura cu frunze rosioare. Vrabiuta zbura mai repede. N-ai vazut pe randunica? o caut de azi dimineata. n-am vazut-o.. 425 . sub care sa dorm toata iarna. pana ce il intilni pe mos Bursuc..

rindunico!" Apoi zbura repede spre cuib. Vrabiuta ciripi in urma randunicii: „Drum bun. Ce frig e afară! Dar.. Aici nu mai gasim nici musculite. randunica? .Cum? de ce plecati? . S-a ridicat sus..Ba da. n-am vazut-o! raspunse broscuta. niste pasari! N-o fi si prietena noastra.. e bine.. .Nu. Si randunica a plecat.N-avem ce manca la iarna. E asa de cald acolo! O sa dorm toata iarna. pana la primavara. Dar ce se aude? intreba broscuta. Un greieraş. . au zburat mai departe spre tarile calde.Am stat de vorba cu alte randunici.Dar o sa mai vii? intreba vrabiuta. sa aiba si ea adapost peste iarna Ce mi-a povestit un greier mic de Magdalena Popa Sub pământul moale şi negru e întuneric beznă. .. Oac-Oac! Mi-am facut o casuta in namolul din fundul lacului. şi-a făcut culcuş de iarnă sub o rădăcină bătrână de stejar şi aşteaptă să vină iarăşi primăvară. pe niste fire de telegraf si ne-am facut planul de drum..Dar unde ai fost pana acum? intreba vrabiuta. Te-am cautat peste tot si nu te-am gasit. si eu sunt. ca sa-l deretice. se gindea cum sa pazeasca mai bine cuibul randunicii. nici viermisori..Sigur ca-o sa viu! la primavara.la te uita. Păcat doar că e atât de singurel.. . : . sus de tot si impreuna cu celelalte randunici. aici. Vrabiuta era tare bucuroasa. raspunse randunica. . în ascunzişul lui. Si cobori langa ele. .. Vara se joacă din zori până-n seară cu 426 . slăbuţ şi cenuşiu.intrebara broscuta si vrabiuta. stranse in stol.

. Eram îmbrăcat de sărbătoare.dar ţi-ai găsit! N-a vrut să mă primească.Nu. întrebă cu glasul lui subţire: . Greieraşul se săltă uşurel într-o parte şi cuărins de mirare şi de un fel de teamă parcă. voi fi şi eu odată o floare ca ea. Deodată o voce slabă şi subţire îl strigă de undeva. frumoasă şi albastră. încât nici nu-mi 427 Sub ferigile semeţe din marginea luminişului. din întuneric: . Într-un suflet am alergat la stejarul cel stufos. după ce s-a gândit adânc şi a tuşit de câteva ori ca să-şi dreagă glasul. s-ar putea să ne înţelegem. Zadarnic. Acum e toamnă. . Nu vede nimic. I-e somn. M-a gonit afară în ploaie. Dacă ridici puţin puţin picioruşul drept şi-ţi chuleşti bine urechile. Cică i-aş fi stricat pălăria cea mare. toate locurile mai ferite erau ocupate de fel de fel de gâze . n-am ce zice. Astă vară când eu şi cu prietenii mei cântam de zor prin pădure. Dă-te la o parte. Nu sunt gâză şi nici nu pot să spun cine sunt. fiindcă nu ştiu nici eu. Dar mama mi-a şoptit că dacă voi fi cuminte şi voi sta liniştită în pătucul meu. şi în curând vine iarna.prietenii lui. Cu vioara ascunsă sub aripă m-am adăpostit repede sub o ciupercă .Sunt aici sub tine. îl spală roua. iar mama ta mi-a împrumutat cu drag umbreluţa ei albastră.Cine eşti? Vreo gâză ascunsă ca mine? . Şi ce bună era! Mi-aduc aminte că mă prinsese odată o ploaie mare prin părţile astea. gâzele pădurii: îl mângâie soarele. Ce. Să-ţi spun eu ce-i cu tine: acum nu eşti încă decât o biată sămânţă. Mă invitaseră nişte prieteni la o nuntă şi trebuia să cânt în orchestră.Mă doare. şi fluturi. greieraşul deschise deschise ochii mari şi căută să vadă cine-i vorbeşte. am trecut adesea pe lânga stejarul acesta şi am cunoscut-o pe mama ta. Frumoasă floare. i-a răspuns firicelul de glas. ca un clopoţel de culoarea cerului. roşie cu picăţele albe.Să-ţi spun eu. nu mă vezi? Mirat . S-a făcut mititel de tot în cotlonul lui şi a închis ochii. a zis greieraşul. sub care ne aflăm acum. tare somn. îl zbârleşte vântul.

Şi cum asculta aşa. După multe zile şi nopţi veni şi iarna. Stau liniştită la întuneric şi aştept. Deodată îsi aduse aminte că nu era singur prin părţile alea. „Somnoroase mai sunt şi seminţele astea" îşi zise greieraşul. Când văzu picăturile zglobii. ce bine era dacă-mi adunam de cu vară câte ceva de mâncare! N-aş mai fi atât de sărăcuţ! Noroc că m-am învăţat să rabd.Hapciu! Strănută el şi se trezi de-a binelea. Dar adesea mă întorceam aici. i-am mulţumit frumos şi am plecat la nuntă. apoi mai mulţi. Întâi unul. nu duc lipsă de nimic. se scutură de praful carei acoperise aripile şi începu să privească în ele ca într-o oglindă. Înainte de a fi aflat de la greieruş cine era ea. glăsciorul firav al seminţei: . Greieraşul cenuşiu se mişca încetinel în ascunzişul lui. Am de toate. Mama mi-a umplut sacul cu tot ce-a avut mai bun în camară şi acum. Urechiuşele lui fine auzeau un zgomot ciudat: i se părea că se petrece ceva. Dar se opri deodată mirat. dar nu ştia bine unde..păsa de ploaie. Când s-a arătat din nou soarele. Ca o plapumă albă se aşternea neaua peste peste tot. . Mă auzi? Nici un răspuns. 428 . Nu zic.. simţi că îl gâdilă ceva sub picorul drept.Ce bine e! Ce căldură! mormăi el.Mă rog. Dacă tu eşti copilul ei îmi vei face cea mai mare plăcere să-ţi fiu de folos. se întoarse de pe o parte pe alta şi deschise ochii un pic. Şi numaidecât se auzi. apoi sute ţi mii căzură fulgii moi de zăpadă pe pământul negru. care străluceau ca mărgăritarele în întuneric. mica sămânţă adormise. . aşa mică cum sunt. s-o salut şi să-i cânt. un firicel subţire de apă se strecură printre rădăcinile stejarului stufos şi căzu drept pe spatele greieraşului adormit.Vorbăreţe mai sunt şi seminţele astea! Zise greieraşul. adormi şi el îndată. . ca din depărtare. Dar cum era întuneric şi linişte deplină. undeva sub el. mama matale nu ţi-a dat o desagă cu bunătăţi de tot felul? Uite eu n-am nici o grija. pe care şil trase repede şi cu spaimă la o parte. . dar nu ştia bine ce. După multe zile şi nopţi.Ce o mai fi şi asta? se miră el cu glas grozav de răguşit. cam cu necaz şi închise iarăţi ochii.

Mă întrebi de ce? Fiindcă simt în mine un dor nou care mă îndeamnă. şopti o voce atât de slabă.Ce-ar fi să te culci şi să mai dormi un pic? Parcă ziceai adineauri că nimic nu iţi lipseşte.Bună dimineaţa.să caut ceva mare. e tulpina. te-ai apucat de treabă? Nu ţi se pare că te-ai grăbit? Abia a început să se topească zăpada. încet. puternic si cald. cum să-ţi spun? . fărâme de pământ negru şi printre ele se ivi un colţişor palid şi fraget. nu mă mulţumesc cu atât şi mă înalţ tot mai sus. mai este mult până la primăvară. şopti glasul din pământ. cum spui mata. că ai de toate. Greieraşul nostru era un greieraş bătrân. care ascultă cu urechea la pământ să nu scape nici o vorbă din povestea firicelului palid.Aşa era atunci. care mai văzuse îmtâmplânduse minuni de acestea.Bună dimineaţa. soarele. Căci în timp ce rădăcina îmi creşte în jos. Ascultă-mă pe mine. nici eu nu ştiu cum am simţit că trebuie numaidecât să am o rădăcină. Şi deodată se petrecu minunea: pământul se despică încet. El ştia că graba firicelului 429 . Apoi deodată. Mi-e aşa de drag încât sunt sigură că-l voi vedea în curând.Soarele! Scîrţîi isteţ greieraşul.. Uf! Şi nu-i de loc uşor. îl cauţi. E aşa cum spui tu: mare.Poate. . fără zgomot. îi răspunse el politicos. încât numai un greieraş putea să o audă. puternic şi cald. Bunătăţile pe care mi le-a dat mama sunt pe sfârşite. . cu care să-mi caut singură hrana. zâmbind cu bunătate. răspunse glasu. de o parte şi de alta căzură. dar nu tocmai ca ea. . . în căutare de apă. Ce ruşine ar fi una ca asta pentru mine şi pentru tot neamul meu! De aceea mă grăbesc. Atunci aveam de toate şi nu mai doream nimic. sfredelind anevoie pământul. foarte curând. un firicel proaspăt şi moale ca iarba. dar de fiecare dată i se părea că le vedea pentru întâia oară. şi într-o zi o să mă trezesc fără ele. ca o şoaptă venită de departe. Dă-te te rog la o parte că mă grăbesc. Greieraşul se retrase uşurel. străbate adâncurile. Şi zi. .

Mi se pare că te cunosc. când o rază aurie îl mângâiase pe aripioare şi-i luminase dintr-o dată ascunzişul?! Şi când îi venea zvon de mii de glasuri mici. . în mijlocul luminişului. Când se trezi într-un târziu. încât dacă noi neam fi nimerit pe acolo n-am fi auzit nimic. în iarna aceasta dormise mai mult decât de obicei. mare şi puternic. dar nu am vreme: sunt grozav de ocupat. să nu râzi de mine.îmi trebuie mâncare multă. .Bună ziua.. greieraşul cenuşiu. gata să înfrunte orice piedică în drumul lui către soare. Ce m-aş face fără el? La căldura lui îmi gătesc mâncarea . şi se strânse iarăşi ghem. firav încă.Iartă-mă. Ce încet creşte firul de iarbă. De unde ştia greieraşul treaba asta? Păi cum să nu ştie. ca să mai doarmă puţin. Printre atâtea cunoştinţe vechi descoperise şi una nouă: un firicel verde se înălţa spre lumină. Dar pe tulpina lui bătrână se plimbau neîncetat furnici şi alte gâze mici. iar acum primăvara era în toi. era de-a binelea primăvară. o să am frunze şi. cu un salt sprinten. Stejarul tăcea. toate grozav de vesele şi grozav de harnice mărturisind bucuria şi munca primăverii! Uşurel. şi ce cald! De fapt. Curioase mai sunt şi seminţele astea! Mormăi el. zise greieraşul. Ai crescut frumos! . dar viteaz. Vreau să am o floare ca un clopot. iar azi vrea tot felul de lucruri: ba rădăcină. tare aş vrea să înfloresc.Mai ieri spunea că nu-i trebuie nimic.nu se putea măsura cu graba lui. Îmi place clopotul acesta albastru pe care se plimbă soarele. Soarele îmi prieşte grozav. însă ceva îl opri. ba tulpină. Ce frumos era. Dar curând o să fiu o tulpină. Când am dat de soare m-am şi facut verde. te rog. dar ce repede se mută din loc. ba soare. apropriindu-se de el. iar culoarea ei să fie ca a cerului.. Ţi-am ami auzit vocea. Ţii minte ce palid eram sub pământ? Acum mă simt mult mai sănătos. . 430 . iar în vârful fiecărui lăstar de pe crengile lui groase stăteau mugurii gata să plesneacă. Greieraşul privi cu plăcere toate acestea şi se pregăti să plece în căutarea tovarăşilor lui de joacă. .Dumneata erai? Şopti firicelul cu glas atât de slab. greieraşul îşi făcu loc printre pietricele şi frunze veştede şi ieşi la lumină. că nu-s decât un firicel. ba apă. Văd că ai ştiut să te descurci.

sub pământ. Îl chema Nini şi era tare neastîmpărat. toată întâmplarea asta. Iar firicelul plăpând se ţinuse de cuvânt: greieraşul văzu cu bucurie floarea albastră. Toate aceste calităţi le avea şi Nini. De fapt era un furnicuţ. cît sînt ele de mici şi de fragile. Şi cred că e tot atât de bună ca şi mama ei. doar că. Furnica si lacrima din cer A fost odată ca niciodată o furnicuţă. fiindcă era băieţel. Iar eu i-am spus-o lui Merişor şi v-am scris-o vouă. ascunsă în adânc în pământul negru. când mă căzneam să-i povestesc lui Merişor cum cresc florile din pământ. aproape că nu mi-ar veni a crede că din sămânţa aceea mică. sînt nişte fiinţe foarte puternice. în plus.Îţi urez să ţi se îndeplinească toate dorinţele. prin locurile acelea era vară împlinită.Ce frumoasă e! îşi zise el. Când se întoarse din nou. greieraşul se aproprie să salute floarea albastră. a crescut asemenea frumuseţe! Şi politicos cum e felul lui. . în jurul căreia roiau albinele şi fluturii. Dar era şi foarte isteţ şi îi plăcea să scotocească peste tot: intra în cele mai mici cotloane şi descoperea toate locurile unde putea găsi de mîncare.. Fiindcă furnicile. Dacă n-aş fi fost tot timpul cu ea. el mai era şi foarte curios. dragi copii. se ştie. furnicuţa noastră. cu mii de membri şi că sînt foarte harnice şi ordonate. Apoi plecă grăbit şi se pierdu în pădurea tânără. Târziu. Şi să ştiţi că greieraşul nu minte niciodată şi că tot ce v-am spus este adevărul adevărat. greieraşul mi-a cântat pe struna lui subţire. ca un clopoţel. 431 . Stejarul cel bătrân dădea adăpost şi umbră unei lumi întregi de fel şi fel de vietăţi. într-o seară caldă. Tot despre furnici se mai ştie că au familii foarte mari. făcu greieraşul politicos şi salută adânc pânăla pământ firicelul subţirel şi harnic.

.ce se-aude.aici. ..... S-a învîrtit el ce s-a învîrtit.plînge cineva? Ei.în vizuina asta uriaşă.! Uau! N-am mai văzut aşa ceva în viaţa mea... aşa că furnicuţul a descoperit deodată că înţelege şi vorbeşte perfect limba oamenilor.ooooo! dar e chiar mare casa ta! Şi ce de bogăţii! Grămezi de grîu.. ce bună e apa de ploaie....dar.aici.. cine plînge acolo? hei! unde eşti? . că vara va fi lungă şi secetoasă. e cald. de deasupra.. după ce grîul strîns în stoguri a fost dus în hambar..Am să mor de sete..dar. din cer.Într-o zi.! ajutoooor! Dar cine să-i sară în ajutor bietului furnicuţ? Îşi pierduse orice speranţă cînd. precis am să mor în deşertul ăsta.Unde.. Dar mai erau destul boabe pentru o furnică... Dar încetul cu încetul s-a făcut noapte şi muşuroiul lui Nini s-a închis..cam amară. încît nici un strop de apă nu se mai găsea prin preajmă..sub pămînt..şi avea toată magia şi toată puterea suferinţei...Nu-i nimic! am să dorm afară – e vară..? Ah.sub pămînt. Una singură. Numai că soarele verii uscase pămîntul atît de mult. cînd i s-a făcut sete. Nini: Plouă! Mmm...Aici. .... aşa că prietenul nostru s-a înfruptat în voie pînă spre seară...ajutor. Era o lacrimă din ochiul unui om ... de secară.aici erai. ce mare scofală? Ce contează asta? Păi contează. .. ba chiar a dansat puţin pe cîntecelul unui băiat care se întorcea cu vacile de la păscut... a căzut o picătură de apă... asculta şoaptele de dragoste a doi tineri care stăteau într-o căpiţă la marginea satului.asta nu e apă de ploaie! Nici nu era. Ei – o să ziceţi. fiindcă Nini a băut odată cu lacrima şi vraja care se naşte din durere.aici..! Da.! Sînt ale tale toate astea? Şi de ce eşti aşa de tristă? O fetiţă aşa de frumoasă şi aşa de supărată! Se poate una ca asta? 432 . Înţelegea ce spuneau secerătorii. dar tot n-a găsit nimic de băut în jur...dar. Nini a nimerit într-o mirişte deasă.... de orz.cam sărată..

ce să vezi? n-a mai găsit nimic din ce lăsase acasă. unchii şi bunicii.? ce zbieri aşa? Hai intră şi bagă-te-n pat.. în soarele care se ridica vesel pe cer. exact ca un bătrîn sfătos şi înţelept: 433 Repede! Scularea! Toată lumea! Tu-tu-tu-tu! (Cîntă din trîmbiţă) ... că scoli tot muşuroiul. cele trei milioane de furnici care erau fraţii şi surorile.Ce. Dar putea să se strecoare pe dedesubt. n-a mai rămas nimic.ce vrei? Nini. Dar e drept că aveau un stil foarte original. Încetul cu încetul. Ceea ce a şi făcut. Toată tevatura asta n-a durat nici pe departe aşa mult pe cît v-aţi putea imagina.... a deschis uşa cu putere şi.de-aceea plîng. Cînd căpcăunul a ajuns acasă.Da. Nu mai plîngea. i-a încolonat pe toţi şi i-a pus să mărşăluiască spre vizuina căpcăunului. nu mai era nici urmă de cereale în vizuina uriaşului.. gîndea cu voce tare.Nu e casa mea! Aici locuieşte căpcăunul Aldebaran.Bine dar asta o să-ţi ia şase luni! Şi tu eşti doar o fetiţă! Imposibil! .nu mă poţi elibera? Nu poţi deschide poarta asta grea? Deşi era puternică. Au intrat pe sub poartă în linişte şi au început să separe grîul de ovăz şi de secară. treceau fiecare bob pe sub poartă. Pe măsură ce le separau. verii. mătuşile şi verişoarele lui Nini sforăiau de zor. Dar fetiţa a sărit peste căpcăunul mort şi a fugit afară. Sub razele reci ale lunii. din prag.. Acum e plecat la maică-sa. dar cînd se-ntoarce o să mă mănînce dacă nu aleg grîul de secară şi de ovăz pînă la ivirea zorilor! . pînă cînd din grămezile uriaşe de boabe preţioase. De uimire şi de ciudă inima lui cea neagră a pleznit pe loc şi el s-a prăbuşit mort în pragul uşii. atîta doar că în zori.Deschideţi! Deschideţi repede! . tu eşti. dînd fuga la muşuroiul unde dormea familia lui cea mare. rîdea în hohote de fericire! Numai Nini. Repede! Aşa a sculat Nini tot muşuroiul. rupt de foame şi convins că o va mînca pe fetiţă.. Nini nu putea deschide poarta cea grea de stejar a vizuinii. . unul cîte unul. mătuşile.

în timpul anului. El stăpînea tot pămîntul şi era bun şi blînd. în care le întîlneai pe toate patru. încetul cu încetul. Trăiau în bună înţelegere. nici măcar vreun licurici nu se zărea prin întunecimea grea ca de smoală. după cum îţi era dorinţa.Împăratul Timp. fiecare cu domeniul lui.. Plantele şi animalele au început atunci să îngheţe. nu erau patru anotimpuri. Pe atunci. răspîndind peste întreaga natură o lumină călduţă. cu răsuflarea lor 434 . fără să ţi se pară nimic neobişnuit în asta. ploi torenţiale. dar în aer se simţea frigul pătrunzător. Primii au venit băieţii cei mari care. care dormea în fiecare după-masă. a fost odată dragi copii. fără supărare sau ceartă. Şi nu numai pe cele patru pe care le cunoaştem acum.. poate salva viaţa unui om! Povestea anotimpului uitat A fost odată ca niciodată. Speriat. cînd pămîntul era plin de animale care nu se mîncau între ele. livezi coapte şi furtuni de praf. Soarele strălucea neobosit. ci unul singur. nici măcar din auzite. Împăratul. Împăratul Timp şi-a chemat copiii în ajutor. care se numea. Era o noapte neagră. azi necunoscute nouă. într-o vreme îndepărtată... un împărat. Găseai alături. din ce în ce mai pătrunzător. darnic şi înţelegător. Aceste multe stări ale vremii erau toate copiii împăratului. care dormea – vedeţi bine că era un împărat cuminte. ci şi multe altele.. Se făcea că cerul veşnic luminat al împărăţiei sale s-a întunecat brusc. într-o după-masă Împăratul avu un vis ciudat. o simplă lacrimă.a fost odată.Nini: Ce ciudat! Uite cum o lacrimă.. ştiind că trebuie să crească mare – deci. Într-o după-masă. Nu se mai vedea nimic în jur. care îi făcea pe toţi să fie mereu bine dispuşi. de oameni care nu se duşmăneau. copaci în floare şi cîmpii acoperite de zăpadă.

Crivăţul. Înmugurirea trezeşte pomii. care au adus Soarele de-a binelea pe cer şi au încălzit lumea. veţi fi Primăvara. în lumină şi căldură. trezindu-ne din dezgheaţă apele şi cheamă animalele afară. Mai doarme încă şi azi. tu vei fi Înmugurirea. Trezit din somn. Rodnicia. Împăratul îşi privi împărăţia şi căzu pe gînduri. îşi numi copiii pe rînd: Rodnicia. Voi – Vara. Zăpada. Tu vei fi Arşiţa. Împăratul luă o hotărîre: avea să facă aşa după cum visase. iar tu – Mirosul Adormitor al Nopţilor de Vară. Apoi au venit din nou băieţii – mai mici – care au făcut pămîntul să rodească.proaspătă. Imaginile pe care le visase nu-i mai ieşeau din minte. La sfîrşit.Voi. Şi atunci. decolorat şi palid. Se uită cu atenţie la copaci şi animale şi observă că erau cu toţii foarte obosiţi. au apărut fetele leneşe şi adormite. Pe urmă au venit fetele cele frumoase ale Împăratului. iar copiii lui au luat în stăpînire lumea. . 435 Iarna grea. vînturile de la miazăzi şi miazănoapte dormeau şi doar sforăitul lor mai stîrnea uneori nisipul deşertului. îi împărţi în patru grupuri. le mîngîie tulpinile verzi şi le cîntă despre sosirea fratelui ei. La sfîrşit. cu mare greu.Furtuna. Şi tot aşa. luîndu-şi rămas bun de la ei. iar Ploaia Caldă . le spuse el celor mai mari. au dezgheţat pămîntul. tu – Ploaia Caldă. Tu vei fi Boarea. tu. De atunci Primăvara ne întîmpină cu bucurie. Împăratul Timp se cufundă în vis. Peştii stăteau pe fundul apelor şi nu se mai distrau deloc străbătînd mările şi oceanele. Îmbelşugarea. Leii năpîrliseră şi nu mai aveau colţi. fiindcă de multă vreme nu mai aveau ce sfîşia. Pînă şi albastrul cerului părea lipsit de sens. Trăiau de prea multă vreme în acelaşi anotimp. care au cufundat împărăţia într-un somn binefăcător şi au acoperit-o cu o haină albă de zăpadă. Boarea alungă zăpezile. Apoi vine Vara: Arşiţa fuge despletită pe cîmpii şi zoreşte plantele să crească. după ce îi învesti pe fiecare cu cîte o haină aleasă. Iar Soarele s-a iţit printre nori şi lumina a început să pătrundă printre crengile copacilor. Ei sînt Cele Patru Anotimpuri. Chemîndu-şi copiii. Că păreau foarte plictisiţi.

fiindcă era un copil perfect.Furtuna face oamenii să rîdă şi să plîngă. nimic de care să poţi rîde. Odată a trecut pe-acolo un copil şi omul cel rău nu i-a spus nimic. a încercat el. Dar nu lua niciodată bătaie. îi ajunge din urmă. Deja oamenilor le era frică de el. Febrili. În sfîrşit. nu-i vorbă să spună ceva. scuturîndu-şi pletele de fulgii uşori de nea. Burniţa. N-avea nici un defect. iar sora lor mai bătrînă. toţi se pregătesc să primească alaiul sfîrşitului de An. s-a aşezat pe el şi nu s-a mai ridicat. Ei. iar ceilalţi erau supăraţi şi furioşi. Deşi era aşa de rău. Toamna e adusă de Prinţesa Îmbelşugare şi Prinţul Rodnicie. munţilor şi cîmpiilor şi dezleagă băierile Cerului cu braţele lor albe. iar Cerul Înstelat alungă norii în nopţile senine şi aduce cu el mirosul proaspăt al florilor. vajnicii vestitori ai Iernii gonesc berzele spre alte ţări şi le aduc în săniile lor grele pe fetele adormite ale Împăratului Timp. Îi plăcea să se uite la oameni şi să comenteze tot timpul. Plutesc deasupra oraşelor. Dar stăpînul şi tatăl lor a rămas şi astăzi tot Împăratul Timp. Într-o zi a găsit un scăunel la marginea drumului. Roua măruntă cuprinde Pămîntul şi împrospătează răsuflarea celor arşi de sete. dar n-aveau încotro: pe-acolo mergea drumul şi n-aveau cum să-l ocolească. să le spună mici porcărele ca să-i supere. care îngheaţă aerul cu privirea lor rece de pe altă lume. Cum vedea o femeie mai urîtă sau un bărbat cu burtă sau chelie. le striga urîto! sau burtosule! sau chelule! şi îi plăcea foarte mult să-i vadă nefericiţi. Şi atunci omul ăla rău rîdea şi se bucura. de exemplu drăguţule! sau minune mică! sau ce frumoasă e viaţa! dar i se părea 436 . Omul cel rau Era odată un om foarte rău care avea o barbă lungă de care se tot împiedica atunci cînd mergea. fiindcă era bătrîn şi oamenilor le era milă de el.

S-a uitat puţin într-o oglinjoară de buzunar pe care-o avea la el tot timpul şi s-a întrebat ce-o fi văzut copilul ăla la el de l-a privit aşa de lung. fiindcă nu era nimic de rîs în asta şi nimeni nu s-ar fi supărat. Iar scăunelul a rămas gol acolo. Într-o zi a găsit un scăunel la marginea drumului. N-a trecut mult timp şi omul cel rău n-a mai vrut să fie rău. N-a mai fost în stare 437 . Aşa că s-a hotărît să fie bun. la marginea drumului. de exemplu drăguţule! sau minune mică! sau ce frumoasă e viaţa! dar i se părea aiurea să zică aşa ceva. fiindcă nu era nimic de rîs în asta şi nimeni nu s-ar fi supărat. iar ceilalţi erau supăraţi şi furioşi. o plictiseală mare şi nici o plăcere cînd se uita la oamenii ăia care treceau pe drum. Şi atunci omul ăla rău rîdea şi se bucura. Îi plăcea să se uite la oameni şi să comenteze tot timpul. Ei. Şi-a tăiat barba cea lungă şi a descoperit că nu era aşa de bătrîn pe cît crezuse. Copilul avea nişte ochi foarte limpezi şi s-a uitat lung la omul cel rău. N-avea nici un defect. Cum vedea o femeie mai urîtă sau un bărbat cu burtă sau chelie. nimic de care să poţi rîde. după care a trecut mai departe. Era aproape un copil. fiindcă era bătrîn şi oamenilor le era milă de el. Aşa că a plecat şi el pe drum. Deja oamenilor le era frică de el. ca toţi ceilalţi. Dar nu lua niciodată bătaie. Iar omul cel rău a amuţit. s-a aşezat pe el şi nu s-a mai ridicat.aiurea să zică aşa ceva. să le spună mici porcărele ca să-i supere. dar n-aveau încotro: pe-acolo mergea drumul şi n-aveau cum să-l ocolească. Simţea aşa. nu-i vorbă să spună ceva. Copilul avea nişte ochi foarte limpezi şi s-a uitat lung la omul cel rău. după care a trecut mai departe. le striga urîto! sau burtosule! sau chelule! şi îi plăcea foarte mult să-i vadă nefericiţi. Deşi era aşa de rău. Iar omul cel rău a amuţit. Odată a trecut pe-acolo un copil şi omul cel rău nu i-a spus nimic. N-a mai fost în stare să scoată un sunet multă vreme. fiindcă era un copil perfect. a încercat el. Era odată un om foarte rău care avea o barbă lungă de care se tot împiedica atunci cînd mergea.

animalul ţepos nimerise în casa lui din greşeală. s-a întristat atât de tare. N-a trecut mult timp şi omul cel rău n-a mai vrut să fie rău. sub acea plapumă se afla chiar omul nostru. timp de câteva luni. încât au 438 . Aşa că s-a hotărît să fie bun. pe care o căuta de o mie de ani. într-o ţară îndepărtată şi veselă. însă omul nostru a rămas mut ca o balenă de pluş. Ei bine. Şi-a tăiat barba cea lungă şi a descoperit că nu era aşa de bătrîn pe cît crezuse. Ariciul a crezut că în sfârşit întâlnise o fiinţă care îl iubeşte şi hotărî să-şi petreacă restul zilelor acolo. alături de acea creatură minunată. Era aproape un copil. pentru fiecare ţep câte una. care.să scoată un sunet multă vreme. leneş fiind. ca toţi ceilalţi. căci era atât de leneş încât nu răspundea niciodată când îl strigai. îi puteai spune oricum – Pintilie. S-a uitat puţin într-o oglinjoară de buzunar pe care-o avea la el tot timpul şi s-a întrebat ce-o fi văzut copilul ăla la el de l-a privit aşa de lung. la marginea drumului. într-o noapte când s-a speriat de fulger şi s-a ascuns sub prima plapumă ieşită în cale. Însă numele lui nu contează. De fapt. un om neînchipuit de leneş care avea un arici trist. Aşa că a plecat şi el pe drum. Ionuţ sau Robert -. Bietul animăluţ nu s-a dat bătut. omul nostru se numea Mandache. ariciul şi-a cerut sute de scuze. nici nu s-a sinchisit de ţepii animalului dârdâind de frică. era unul din acei oameni căruia numele nu-i folosea la nimic. aşa cum aţi ghicit. Povestea omului lenes care avea un arici trist A fost odată ca niciodată. Simţea aşa. Neprimind nici un răspuns. Din câte se vorbeşte. Dacă stăm şi ne gândim bine. În dimineaţa de după noaptea furtunii. ci şi-a cerut iertare în fiecare dimineaţă. o plictiseală mare şi nici o plăcere cînd se uita la oamenii ăia care treceau pe drum. Iar scăunelul a rămas gol acolo.

pisica prinde şoareci. Dar asta e deja alta poveste. 439 . Mandache – sau Pintilie. De obicei lui Mandache îi era atât de lene. s-a adunat o grămadă frumuşică de ţepi. omul nostru a căzut într-o fântână. În timp. Au împărţit banii pe din două. Aşa ariciul nostru a rămas chel şi îi era o ruşine cumplită să iasă din casă. Când într-o zi s-a aventurat până la fântână. încât nu închidea pleoapele când dormea şi nu ridica mâna să alunge muştele care i se aşezau pe nas. spuneţi-i cum vreţi – îi păru foarte rău pentru vorbele sale nesăbuite. iar ariciul şi-a luat partea şi a pornit. Dar nu a durat mult şi o femeie veselă. dar tu ariciule la ce eşti bun în casa omului? Ariciul a căzut de pe pervazul ferestrei de uimire. La vreo lună după plecarea micului animal. cumpără toţi ţepii pentru a face perii de păr şi piepteni. încercând să meargă pentru prima dată după ani buni. Însă dându-şi seama ce spusese omul pe care îl slujea de aproape şapte ani. ori Robert. spuneţi-i cum vreţi – nu a vorbit decât o singură dată. s-a întristat la maxim şi i-au căzut şi ultimii ţepi. spre Paris. găinile fac ouă. pe care să le vândă la piaţă. deodată. iar cam la două luni ieşi în curte să strige după arici. Ionuţ.început să-i cad[ ţepii. În cei şapte ani cât a stat ariciul în casa sa. iar acum. lui Mandache – sau Pintilie.Vaca dă lapte. Ionuţ. Numai că. să-şi cumpere o perucă. crezându-l şoarece. ori Robert. S-a ridicat în fund şi a spus: . unul câte unul. chiar în mijlocul casei. vorbise. care le-a călcat din întâmplare pragul. ferindu-se mereu pe sub brusturi. era cât pe ce să-l vâneze un motănoi.

gheţarii. încât atunci când tata a terminat de fotografiat banchizele.O poveste cu tata. cu avionul supersonic şi în cele din urmă cu o sanie trasă de douăzeci de câini Husky.. Dar când a venit taxiul şi a văzut ce era de cărat. că nu era lăsat să urce în avion. Tata l-a înghesuit într-un sac mare de călătorie fiind astfel cel mai uriaş sac care a trecut vreodată necontrolat. pentru gară.. da... ursul s-a cocoţat repede la spatele saniei şi s-a tot dus împreună cu tata până la cel mai apropiat aeroport. ursul polar a trebuit ascuns bine. În cele din urmă o căruţă cu cai a oprit şi l-a luat pe tata şi pe ursul polar şi i-a dus cu chiu cu vai până acasă. pinguinii. Mircea si ursul polar -Mamă. la aeroport. aşa e! Cu ce să fie povestea? -Cu tata. vă rog. a întors fără să mai stea de vorbă. pe banda de bagaje a unui aeroport dar a scăpat 440 . Tata se uita cum sosea bagajul şi se gândea cum îl va ridica dar acesta a făcut un salt jos.. mama. Drumul înapoi cu ursul polar a fost mai greu. Aşa de mult s-a împrietenit ursul cu tata. cu trenul. a fost. Tata a mers cu autobuzul. e timpul să-mi spui o poveste! -Hm.. -Ohh! A fost odată ca niciodată. mama. apoi tata şi bagajul lui săltăreţ au ieşit din aeroport şi. cu ursul polar şi cu tata care merge la ursul polar şi vine la Mircea. aurorele boreale şi eschimoşii şi s-a urcat în sanie să plece. -Un taxi... focile. Mircea. A ajuns la Polul Nord şi s-a apucat de fotografiat iar în acest timp un urs polar îi tot dădea târcoale. tata care s-a dus la Polul Nord să facă fotografii pentru că îi trebuiau pentru munca lui.

vreun vârtej care trece prin baltă şi-i toarnă la noi în curte. A găsit compartimentul de dedesubt. frişcă şi lapte din cel mai gras. pe măsuţa acoperită cu zăpadă. Dar de data asta nimic. 441 .. apoi s-a oprit lângă frigider – îi era oarecum cunoscut . apoi a lins bine şi sertarul şi l-a aruncat cât colo. nici nu mai era aşa de dreaptă.. mai bine zis turnat pe gât şi a continuat să adulmece cutia rece care piuia pentru că-i creştea temperatura. Vecinii au bătut în uşă să întrebe de sănătate dar mama le-a dus cafelele în grădină. l-a sunat mama pe tata. Şi nici mama nu se pierdea aşa de uşor: -Da. s-a aşezat cu el într-un colţ şi a început să lingă.s-a plimbat adulmecând prin casă.. tata zâmbea enigmatic. Din casă.. să sugă şi să clefăie peştele. -Alo.. Vecinii se uitau prin gard şi se întrebau oare ce a adus vecinul din străinătate.. au intrat în casă. mai ales că tata era foarte prietenos şi casa le era deschisă tot timpul..Odată ajunşi acasă. ce crezi că o să mănânce amicul tău de la Polul Nord? Sau vrei să ne mănânce pe noi? Tata nu se pierdea niciodată cu firea: -Cel mai bine ar fi să plouă cu peşte. să faci bine să mergi să cumperi peşte. A scos sertarul. Ursul polar . mama era foarte ocupată iar băieţelul scotea chiote şi de multe ori se auzea o gălăgie de nedescris. linişte şi tăcere. se zgâlţâiau uşile şi ferestrele. un sertar plin cu peşti congelaţi. de abia aşteptau să fie poftiţi să vadă. -Pentru uuurs? -Întocmai. uite ce bagaj mare. -Cât? -Păi peşte cam o sută de kile şi frişcă şi lapte cât de mult şi un congelator mare în care să încapă..l-a deschis. nici o mişcare. a scos din el frişca şi laptele şi le-a băut. ar fi cea mai bună soluţie dar acum bălţile sunt îngheţate. parcă toată casa sălta.

Tata a sosit cu o ladă frigorifică uriaşă. tata cu mama şi cu Mircea mâncau pâine cu sare şi cu roşii. vecine. -Ce afaceri face vecinul cu laptele nostru? De când a fost la Polul Nord sunt cu toţii aşa de ciudaţi! Iar ursul stătea cu sertarul cu peşti în braţe şi lingea.. o jumătate de sticlă. înapoi! Ursul. sugea şi clefăia de zor. la masă. ţi-l cumpăr eu! -Douăzeci de litri pe zi. când la cea din stânga şi adulmeca oalele de pe plită. Se vede ca merge zilnic la sală. iar câinele trebuia să-l păzească.. având înşirate în faţă vreo cinci sticle cu lapte amestecat cu frişcă: doi peşti. Cioc! Cioc! în stânga: -Bună ziua. vorbeau prietenele ei. -Douăzeci. Apoi mâncarea s-a terminat. cioc! cioc! în dreapta: . 442 . Ursul stătea şi lingea frigiderul gol şi se uita cu jale la tata când intra în casă. tata a privit congelatorul cel uriaş . pe o banchiză. ce să facă. sper s-ajungă. pentru că urşii polari au un strat gros de grăsime sub blană şi se încălzesc mult dacă aleargă. prilej cu care a făcut alte fotografii. să nu se încălzească. Mircea trecea când la vecina din dreapta. vecine! -S-a făcut! Apoi cei doi vecini îşi uneau căciulile pe la porţi. Tata şi amicul lui cel alb s-au pregătit de călătorie dar de data asta au mers cu ajutorul unei asociaţii pentru ocrotirea animalelor care le-a trimis un camion. adică la Polul Nord. vecine. nu mai duce laptele la centru‘. iarna era pe sfârşite şi primăvara avea să fie greu de îndurat. plină cu peşti şi câţiva litri de frişcă şi. nu mai duce laptele la centru că ţi-l cumpăr eu! -Păi. zece litri. Noaptea ieşeau să plimbe ursul. Ele îl pofteau la masă şi se mirau cât era de flămând iar mama avea o siluetă de invidiat. Într-o zi. uşurel. o sticlă. vecine.Bună ziua. doi peşti.gol şi i-a zis ursului polar: -Hai băiatule. şi puţin mai încolo. Tata l-a însoţit ca să se asigure că ajunge cu bine şi l-a lăsat aolo unde l-a întâlnit.

cu umeri goi. Dar când Păpădina cădea pe un scaun ţeapănă. astfel încât dacă cineva intra atunci în odaia ei. Şi nu apucă bine tatăl ei. Dragostea Papadinei A fost odată ca niciodată o prinţesă care se numea Păpădina. la o serbare. spre disperarea împăratului. când se ridică brusc. că şi începură să pice peţitorii. şi mai însufleţită ca de obicei. Iar când obosea.Ursul a sărit în ocean. holba ochii iar gura începea să i se sprijine de urechi. Numai că nu doar îi plăcea să se joace cu păpuşile. Tata i-a mulţumit. între păpuşi. Într-o zi. cu faţa ca de ceară şi părul pieptănat într-o mulţime de cozi până în pământ. se aşeza pe divanul ei. la care împăratul dădea mulţumit din cap.. aproape argintii de blonde ce erau. pieptănându-le şi croindu-le rochii şi jachete. auriu care îi atrăsese 443 . ţinându-şi braţele cu palmele în sus.. cu Mircea şi cu mama! Şi aşa a şi făcut. apoi i-a adus unul şi tatei. Păpădina ajunse fată de măritat. un bostan mic. prinţul îşi aducea aminte de nişte treburi grabnice şi-şi scurta vizita. privind pe lângă el şi surâzând enigmatic. Ei. împăratul. şi tot jucându-se cu păpuşile. se duse la masă şi scoase de pe o tipsie. dragostea ei pentru păpuşi mergea până acolo încât îşi dorea să fie şi ea păpuşă! Avea o mulţime de păpuşi. Păpădina stătea într-un cerc de oaspeţi. şi stătea ceasuri întregi nemişcată. rostea o mulţime de vorbe de duh. să dea sfoară în ţară că vrea să-şi mărite fata. a înhăţat un peşte şi l-a înfulecat. punându-le cosiţe. Păpădinei îi plăcea foarte mult să se joace cu păpuşile. Când un prinţ o vedea înaintând în rochia ei din dantele. dintr-o grămadă de fructe. dintre care multe erau făcute chiar de ea şi îşi petrecea vremea modelând figurine de lut sau de ceară. nu-şi dădea seama că acolo se afla şi o fată în carne şi oase. l-a pus în traistă şi i-a zis: -Am să-l mănânc acasă. fără vreo legătură cu ce se discuta.

îi lăsară în pace. Într-o dimineaţă. o mulţime de bostani se rostogoliră spre ei dându-i de-a berbeleacul până afară din castel. iar dimineaţa câte un dregător se trezea şi se întreba de ce îşi simte gâtul aşa de ţeapăn şi îşi dădea seama că dormise cu capul pe un bostan în loc de pernă. când o ceată de prinţi urcară scările încărcaţi cu daruri pentru Păpădina. Iar când veneau peţitorii ieşea la dânşii cu Aurin în braţe. deşi e fată de măritat încă se joacă cu păpuşile. Ieşi cu bostanul în mână fără să scoată un cuvânt.. înveselindu-l. doar fructele rostogolindu-se în urma ei.atenţia. pe mobile şi pe balustrade. -Păpădina e îndrăgostită de o păpuşă! spuneau unii. Îi dete numele Aurin şi îl aşeză între celelalte păpuşi. În castel începură a se întâmpla lucruri ciudate. şi vorbea cu ei – sau mai bine zis tăcea cu ei – admirându-şi păpuşa. Când fu gata era un prinţişor tare nostim şi care arăta ca viu numai că nu se putea mişca. astfel că a doua zi întregul castel era plin de lujeri şi flori de bostan. 444 . Noaptea. Păpădina îl privi cu atenţie şi simţi dragostea pentru prinţul din ceară ieşindu-i prin vârfurile degetelor ei vrăjite ca nişte lujeri lungi de bostan. şi întregind-o cu ceară de acelaşi auriu palid.. Era cea mai izbutită păpuşă pe care o făcuseră vreodată mâinile ei atât de iscusite. merse la o vrăjitoare vestită şi o rugă să-l transforme pe Aurin într-un prinţ în carne şi oase pentru ca Păpădina să se poată mărita cu el. -Păpădina. Împăratul îşi iubea foarte mult fiica. în tăcerea îngheţată care se lăsase. castelul era bântuit de umbre lungi cu capete rotunde care se iţeau prin locurile mai întunecate. Păpădina cosea până târziu în patul ei plin cu păpuşi cu Aurin lângă ea. împăratul şi mai mulţi curteni se treziră că purtau pe cap bostani în loc de turbane iar în altă zi. pe stâlpi şi pe turnuri. Împăratul şi dregătorii se mirară cum de crescuseră aşa de iute şi se gândiră să-i dea jos dar văzând că florile luminau noaptea ca nişte lămpi şi decorau frumos castelul. Merse în odaia ei pipăind îngândurată bostanul şi se apucă să facă o păpuşă pornind de la acel bostan care îi era capul. încolăcindu-se pe baldachin. spuneau alţii. şi neştiind ce să facă să o vadă fericită.

să miorlăie câtă vreme îşi va face vrăjile. deoarece localnicii se temeau să nu se lipească vreo vrajă de ei şi să împărtăşească aceeaşi soartă. niciodată. De data aceasta ea strânse în jurul ceaunului treizeci de vrăjitoare înfiorătoare. care mai de care mai uscată şi mai încârligată şi totul merse bine dar spre sfârşit un bostan se desprinse de sus de pe un vrej şi căzu în ceaun împroşcându-le cu fiertură clocotită. noaptea ele se mişcau şi vorbeau. Aurin au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi – deşi nu ştiu dacă ar fi potrivit să zic aşa. Cele două păpuşi prinseră o viaţă a lor. Iar Păpădina şi dragostea ei. zici? Hi! hi! Vrei să-ţi măriţi fata cu o păpuşă? Hi! hi! Aşa am să fac! Vrăjitoarea puse ceaunul pe pirostrii. îl umplu cu apă. apoi ieşi şi culese în toiul nopţii o mulţime de buruieni şi aduse zece pisici negre pe care le aşeză în cerc în jurul ei. Totul merse cum trebuia dar pe la mijloc nu se ştie cum şi de unde. El o pofti pe vrăjitoare chiar în castel pentru a-şi face treaba în siguranţă. 445 . Cele treizeci de vrăjitoare înfiorătoare. uscate şi încârligate căzură pe spate şi se transformară în păpuşi împreună cu împăratul şi toată curtea.Când auzi una ca asta. pentru că păpuşile nu îmbătrânesc . uscată şi răsucită. vrăjitoarea cea vestită.. la locul lui şi în care nu a mai intrat nimeni. Ea prinse de data aceasta douăzeci de dulăi negri şi răi şi îi puse în cerc.în odaia lor cu păpuşi. Le puse pe pisici să privească toate o dată la lemne iar focul se aprinse de la ochii lor. Împăratul merse iar la vrăjitoarea cea vestită. un iepure trecu prin preajmă şi un dulău fugi după dânsul. Dar în curând un şoarece trecu pe acolo adulmecând fiertura din ceaun şi o pisică sau două se luară după el. din castelul cu păpuşi care a rămas acolo. Vrăjitoarea îi promise împăratului că va face vrăji până când prinţesa Păpădina va reveni la vechea ei înfăţişare şi împăratul se linişti întrucâtva. Prinţesa se transformă într-o păpuşă care stătea faţă în faţă cu Aurin ţinându-se de mâini.. sări cât colo şi ţipă: -Iaaaaah! O păpuşă.

Aveau un obicei vechi. oaspeţii cei mici sosiseră aproape toţi iar Bucle-în-Vârtej intrase în casă şi ţopăia de la un copil la altul. Imediat câţiva băieţei o imitară. copiii petreceau această seară într-un conac aflat la mai mulţi kilometri în afara oraşului. Copiii dădură buzna afară în întâmpinarea Moşului şi strigară: -Bine ai venit. Moş Crăciun! Iar Moş Crăciun le spuse dându-se jos din sanie: -Bine v-am găsit. Deodată o fetiţă strigă: Vine! şi toţi se repeziră la ferestre iar Bucle în Vârtej ieşi la post cu mătura. fascinantă şi molipsitoare. şi puse un disc cu muzică veselă la un patefon (cu baterii).Un copil s-a asezat pe scaunul lui Mos Craciun Povestea aceasta a avut loc într-o seară de Crăciun. de măturat zăpada şi se aşeză la intrare dansând cu mătura (cu nuielele în sus) pentru a-i pe supraveghea pe copii să-şi cureţe ghetele de zăpadă de ştergătorul de fier. Venea o sanie cu o lumină galbenă. Primul copil sosit a fost o fetiţă căruia i se spunea Bucle-în-Vârtej. trasă de un şir lung de reni. Începu să ţopăie împreună cu omul. unde erau aduşi de părinţii lor şi lăsaţi singuri să îl aştepte pe Moş Crăciun. învăluindu-i cu o obrăznicie a ei. dragii Moşului! Copiii începură să numere renii. în pădure. deoarece nu putea să stea locului nici două secunde. sub supravegherea unui om de-al casei. 446 . înconjurat de păduri. Acum. într-un orăşel cocoţat pe un deal. Ea aprinse împreună cu omul candelele şi lumânările. apoi luă mătura de nuiele. „Vi-ne Mo-şul!‖ cânta o fetiţă iar Bucle-în-Vârtej cântă sărind ca o minge: „Vine moşul cu nasul roşu!‖.

. draga moşului. să ştii că mă şterg pe picioare! -Ştii. nu se poate.. Copiii se aşezară pe scaunele lor iar renii se aşezară între copii. rezemată în măturoi şi uluită. fie întrebându-l unde-i 447 . Moş Crăciun lăsă mătura apoi se şterse pe ştergătorul de fier.. îi mătură de zăpadă pe copite şi ghete. iar la ferestre.. În acest timp Bucle-în-Vârtej rămăsese în capul scărilor. care se afla chiar în mijloc. îmi dai puţin mătura? Bucle-înVârtej îi întinse mătura.. când. Moş Crăciun se opri şi spuse: -Poţi să intri şi tu.. Avea o pelerină roşie.. -He he. Se duse la foc şi-şi frecă puţin mâinile. păi Bucle-în-Vârtej care de obicei se aşeza pe scaunul Moşului pentru a-l pune în încurcătură. ce cale lungă! Apoi se duse să se aşeze într-un jeţ mare. dar Moş Crăciun nu. cine credeţi. între jeţurile mai mici ale copiilor şi care din spate părea a fi gol. Moş Crăciun intră cu omul şi cu sacul. Iar fetiţa bătea din palme şi striga: -Iată un Moş Crăciun care mătură! Şi care a venit cu reni! E ceva nou! .Ha ha! Şi pentru mine e ceva nou o fetiţă care mă aşteaptă gătită cu rochie de catifea şi cu un măturoi. . Moş Crăciun o luă şi mătură scările de zăpadă. în timp ce omul se agita: Lasă. pe deasupra candelelor luceau o mulţime de ochi curioşi. Iar când renii cu copii în spate începură să urce scările. în jeţ era. cu pinteni cu steluţe care scăpărau. De după uşă se iţeau mai multe capete de copii şi reni.. lungă până în pământ şi cizme tot roşii. unii oameni mai uită! rosti ea.Oh. Moş Crăciun. Nu e voie! strigă un altul şi-l trase jos dar Moş Crăciun zise deshămând renii.-Uraaa! Moş Crăciun a venit cu douăzeci şi şase de reni! strigă o fetiţă iar omul îşi spuse uimit: Ce recuzită! Oare cine să fi aranjat asta? Poate noul primar. Ura! Ce de reni! strigă un băieţel şi se cocoţă în spinarea unui ren. de ce să nu fie voie? Urcaţi dragii moşului! Şi îi ajută să se urce pe spinările renilor iar renii porniră cu copiii şi până să intre în casă făcură nişte ocoluri largi prin pădure. -Unii oameni da. apoi îl privi pe moş şi pe om care veneau cărând de sac.

.. şi vocea lui suna în toată casa şi parcă venea şi de afară. cine îmi ţine locul. îţi spun ceva dar să nu te superi!.. mie să ştii că poţi să-mi mărturiseşti orice! 448 . din pădure. oare eu ce mai caut aici? Copiii izbucniră în râs. -Valentina! . era înţepenit sau stricat dar nu voi să se dea bătută. până şi buclele i se răsuceau tot mai mult. îl privea iar trupul ei mic se strângea şi parcă se făcea şi mai mic. izbucni aproape plângând: -Moş Crăciun. Bucle-în-Vârtej stătea faţă în faţă cu Moşul acesta... dacă nu i s-au pierdut cumva prin pădure şi n-ar avea nevoie de o mână de ajutor să-i strângă.. m-am gândit să-ţi ţin locul până vii! -Ahaa. mâinile i se încleştaseră în rochie iar ochii i se măreau într-o mirare mare. un mecanism dinăuntrul ei. şi altele asemenea. nu le-ai împărţit deja daruri copiilor? -Nuu. Bucle-în-Vârtej!... nu am avut de unde să le dau daruri. -Aha. Fetiţa simţi că ceva.spune-mi te rog cum te cheamă întâi. Fetiţa îşi dădu seama şi făcu pe grozava: -Ei. -Auzi? Auzi ce zic ei? Valentina se gândi să spună ce daruri ar fi putut să le dea copiilor dar simţi acel resort blocat înăuntrul ei ca pe o durere. Valentina Bucle-în-Vârtej.Bucle-în-Vârtej! strigară copiii.. să ştiu şi eu cu cine am onoarea. fie dacă nu ar vrea o căciuliţă pentru nas că i-ar face una cadou. dar dacă te-ai gândit să-mi ţii locul.. Acum. curioşi să audă cum se va descurca de data asta Bucle-în-Vârtej.. -Cum aşa...sunt renii... Moş Crăciun.. păi Moş Crăciun fără daruri.. apoi făcură linişte..Nuuuu! au răspuns copiii. Moş Crăciun. -Ia te uită... s-a mai pomenit? . spuse Moşul. oftă Moş Crăciun. la fel ca la păpuşi. Observase că moşii aveau nasurile cam roşii când veneau la ei.. -Nu mă supăr.. Văd că Moş Crăciun a sosit deja. ia te uită iarăşi paznicul cu măturoi.

foarte siguri pe ei se ridicară în picioare: -Noi! -Aha. mă bucur că te gândeşti şi la asta. copiii nu ştiu că el nu-i adevărat dar eu ştiu. şopti Bucle-în-Vârtej.. Dar de reni ce zici? Oare şi renii mei or fi tot actori? -Sunt foarte frumoşi. îmi pare rău că spun asta şi-i dezamăgesc pe copiii mai mici care nu trebuie să afle.... aşa de mulţi reni nu am văzut niciodată! Dar de unde.. Ce.. Ce credeţi voi? -Credem că eşti un actor. -Da. şi cine nu crede? Doi băieţei mai mărişori..... nu ştiţi unde trăiesc renii? se miră Moş Crăciun. şi eu susţin asta: eşti un actor! -De data asta au trimis un actor foarte bun.-Eu în fiecare an mă aşez pe scaunul lui Moş Crăciun. ia să vedem noi. aşa îmi place mie să mă distrez în seara asta. draga moşului. adăugă şi celălalt. ce-i adevărat aici şi ce nu. credeţi? -Daaa. spuse Bucle-în-Vârtej.... zise Moş Crăciun. ştim! spuseră copiii. La Polul Nord! -Da. -Auzi.. şi aşa de mulţi... -Aha. -Buuun. spuse unul din ei.. ştii.? Copiii mângâiau renii. Nuuuu.. -Ahaa! Înţeleg! Tu spui că totul e o prefăcătorie! -Da! -Adică tu nu crezi că există Moş Crăciun! -Nu! -Voi copii.. ca să-l iau puţin peste picior. eşti un actor foarte bun iar renii o achiziţie nouă a grădinii zoologice! 449 ... -Ba da.. trebuie să rămână cu visul lor. Daaaa! -Cine crede să ridice mâna! Ridicară mâinile aproape toţi copiii. neînduplecată. de unde.

de la foc şi de la mulţimea candelelor şi lumânărilor aprinse. care treceau prin ferestre ajungând până departe în pădure. admise Moş Crăciun.. în braţe. cărţi cu poze colorate. spuse Bucle-în-Vârtej iar Moş Crăciun îşi scoase pelerina cea mare. Bucle-în-Vârtej fugi repede la oglindă şi văzu că hainele îi stăteau bine dar nu-şi dădu seama că se făcuseră pe măsura ei.. Omul era uimit. Iar cei câţiva trecători prin împrejurimi şi-au spus: ia te uită ce iluminaţie la conacul cel vechi. trei copii îi stăteau atârnaţi unul de altul în spinare şi un şir stăteau prinşi sub cingătoare şi aşa încărcat îi luă de mâini pe Bucle-în-Vârtej şi pe om şi începură să joace în jurul bradului. roşie. căluţi. Copiii erau atât de fericiţi încât din ei ţâşneau raze mari. spunea o poezie. toate lucrurile din jur erau altfel. mai mari sau mai mici decât le vedea el sau decât i se păruseră lui.-Bine. apoi copilul îl îmbrăţişa pe Moş Crăciun şi rămânea la el în braţe. să fiu Moş Crăciun? -Vreiiii? înălţă Moşul pe „i‖ ca şi cum ar fi tras-o de bucle în sus.. Apoi Moş Crăciun şi fetiţa în roşu scoaseră darurile şi le împărţiră copiilor. în cele două buzunare. copiii credeau că lumina venea de la brad. urşii de pluş şi alte dihănii cu blăni de catifea au intrat şi ele în horă cu copiii. Bineînţeles că şi omul primi un dar. Văzută de afară. în cizme. ce efecte!. fie şi aşa. mă gândeam că dacă tot te-ai aşezat pe scaunul meu. păpuşi mari cât fetiţele. nu ai vrea să fii Moş Crăciun şi acum? -Eu. Şi ce daruri erau în sacul Moşului!: patine. şi căciula şi o îmbrăcă. 450 . mingi.. casa era învăluită în jocuri de raze jucăuşe dar cei dinăuntru nu-şi dădeau seama. -Da. În curând. şi ai vrut să-mi ţii locul până vin. argintii. creioane. maşini şi roboţi! Fiecare copil venea. Apoi Moş Crăciun i-a pus jos pe copii şi au jucat ţinându-se de mâini (muzica se revărsa din toată casa) iar păpuşile. sau cum copiii se făcuseră aşa de mici. şiraguri de biscuiţi coloraţi şi de zahăr candel. cum Moş Crăciun se făcuse aşa de mare. Uite. Moş Crăciun se încărcă de copii pe umeri.

.. uşori.. Copiii se strânseră în jurul ei. Ursul sărea şi până să ajungă jos făcea o tumbă. doar Bucle-în-Vârtej stătea nemişcată la geam. eu nu am vrut să-l fac să plece. şi a plecat! 451 .... Animalele au ieşit săltând cu darurile către vizuinile lor. cu omul şi cu jucăriile. cu braţele desfăcute sau cu rochiile învolburate. apoi cădeau încet jos. Copiii dansau mai departe. ba şi un urs.. mari şi rămâneau câte puţin în aer. Lacrimi mari curgeau pe faţa fetiţei. din cauza ta a plecat! -Eu. Ea fusese singura care văzuse.. O dată cu animalele s-au strecurat afară şi renii.Animalele din pădure s-au trezit şi atrase de lumină au venit la ferestre. În agitaţia căutării lui Moş Crăciun. lucru care le făcea foarte mare plăcere. în jurul bradului..... Copiii făceau nişte salturi mari. faţă în faţă cu câte o veveriţă sau un bursuc. că nu există şi câte altele.... Copiii s-au speriat când au văzut ursul la geam dar Moş Crăciun le-a zis: -Ia veniţi şi voi înăuntru! Omul le-a deschis uşa şi animalele au intrat şi s-au prins şi ele în horă cu copiii.. i-ai spus că e un actor. au ieşit afară. veveriţe. Nu se ştie cât au dansat astfel (în timp ce muzica se revărsa tot mai repede).. în urma şirului de reni. cu moş Crăciun. s-a simţit tratat fără respect. hm! sania ducându-se aşa de iute că parcă nici nu atingea zăpada... vulpi. -Da şi l-ai pus să măture zăpada! -Numai o obraznică ca tine putea s-o facă! -Şi el s-a simţit jignit. am vrut doar să ştiu cum e în locul lui! -Da. Vulpile îşi ţineau coada pe un braţ iar la braţul celălalt era un băieţel sau o fetiţă... când deodată un copil a constatat că Moş Crăciun nu mai era printre ei.. -Numai tu eşti de vină că a plecat Moş Crăciun! -Da. L-au căutat. bursuci... Moş Crăciun şi Bucle-în-Vârtej au scos din sac daruri şi pentru ele. nici sania cu reni nu mai era. dacă ridicau braţele atingeau policandrul cel mare cu lumânări iar fetiţele atingeau tavanul cu vârfurile codiţelor. să vadă ce se întâmpla acolo? Iepuri.

.. zise un băieţel. Omul a venit repede şi a încercat să-i împace în timp ce ceilalţi copii ţipau că şi ei vor să fie Moş Crăciun. să facă bine să se dezbrace şi să se îmbrace pe rând cu hainele moşului dar deodată copiii se opriră uitându-se unii la alţii..Sunt Moş Crăciun. -Da. de hainele lui Moş Crăciun şi le aşeză pe un scaun. Toţi erau îmbrăcaţi în hainele lui Moş Crăciun! Împreună cu omul! S-au dus toţi în grup şi s-au privit în oglindă. Am putea să schimbăm darurile între noi! -Ura! Ura! Aşa să facem! Copiii au schimbat darurile între ei.-Eu nu cred. Atunci un băieţel se duse şi se uită de aproape la hainele Moşului. -Dar crezi că sunt copii care nu au primit daruri? -Nu ştiu.. cui să-i dăm daruri? -Am o idee. -Ar fi bine să te dezbraci de hainele lui! Bucle-în-Vârtej se dezbrăcă.. sunt Moş Crăciun! .Şi eu vreau să fiu Moş Crăciun! strigă un alt băieţel. cu siguranţă sunt copii care în seara asta nu au primit daruri.. dar eu cred că sunt. eu zic că ar trebui să mergem să căutăm alţi copii care nu au primit daruri şi să le ducem din darurile noastre.. mereu sunt. vom afla. -Ştiţi ce? zise Bucle-în-Vârtej.. dă-mi-le şi mie! Dar băieţelul îmbrăcat astfel nu a vrut să se dezbrace defel şi a fugit iar celălalt băiat a fugit după el. l-a tras de hăinuţe şi a început cearta. Iar Bucle-în-Vârtej abia putu să vorbească: -Toţi suntem Moş Crăciun! -Şi acum ce facem? -Păi ce-a făcut şi Moş Crăciun! -Dar noi am primit daruri. mâine vom merge şi vom căuta în jurul nostru copii care nu au primit daruri.. şi s-au jucat o vreme fiecare cu jucăriile celorlalţi. ruşinată... Se duse la oglinda cea mare din mijlocul sălii şi începu să strige privindu-se: . spuse un copil. 452 . apoi nu mai rezistă şi le trase pe el.. Moş Crăciun e prea bun să se supere pe noi.

omul a strâns podoabele din brad şi a tras vasul în care stătea pomul. Văzând-o înflorită. Dar cel mai mult s-a mirat chiar primarul care îl pusese pe un om de-al său să fie Moş Crăciun şi aflase că acesta se oprise în cârciuma de la marginea orăşelului să se încălzească puţin înainte de drum şi adormise sub masă. Dar omul privea bradul şi se întreba oare cine a fost? Apoi bradul a mai crescut o vreme.. verde. cu ramuri mari de corcoduş roşu.şi la fel şi ramurile de corcoduş roşu din casa fetiţei. să-l scoată afară dar n-a putut..... înflorite. sau aşa părea. era un om tăcut de felul lui şi mai ciudat... şi a rămas aşa.Într-adevăr.. şi acum i-o dete fetiţei neştiind ce să spună.. pădurarul i-a spus că asta se mai întâmplă uneori. unde se aflau copii şi au întrebat lăsând fiecare câte un dar din darurile primite. în care fetiţa recunoscu mătura de nuiele. în ziua de Crăciun. bradul prinsese rădăcini. Iar pe Bucle-în-Vârtej. Oare cine să fi fost de şi-a jucat atât de bine rolul?. şi se înfipseseră în pământul de sub casă.. copiii nu au uitat niciodată seara aceea şi au înţeles un lucru: că Moş Crăciun există. Mare a fost surpriza lor când s-au întors acasă şi au văzut că în locul lor erau alte daruri. alţii au lăsat mai multe iar Bucle-în-Vârtej le-a lăsat pe toate.. Mare fusese mirarea părinţilor când s-au întors seara târziu să-i ducă acasă pe copii şi au auzit ce povesteau copiii. fiecare din ei a fost Moş Crăciun! 453 ... omul se gândise să i-o aducă. care trecuseră prin podea. Indiferent cine fusese.. După ce a trecut Crăciunul. în faţa casei ei. brazii mai prind rădăcini... până în tavan. A doua zi au mers prin casele din vecinătate. în ei! Şi toată viaţa lor. există cu adevărat. copiii aşa au făcut. Plecă iar fetiţa fugi după el şi îl strânse în braţe.. o aştepta omul..

Ce vânt te aduce pe aici?‖ Pufuleţ îşi trase sufletul şi cu jumătate de lătrat spuse: „M-am pierdut. Dar slăbit şi îngheţat de frig cum era. Dar amărăciunea îl năpădi când se gândi că el era doar un căţeluş orfan.. şi Pufuleţ rămăsese singur pe străzile oraşului. Se plimba şi privea oarecum speriat la miile de luminiţe ce umpluseră oraşul: brazi împodobiţi cu tot felul de beculeţe. De abia mai putea sta pe lăbuţele sale de căţeluş orfan.. „Nu te speria.. iar căţeluşilor. Pufuleţ.. care mai de care mai colorate. vitrine pline de sclipici. călcată de o maşină. aşa îi spusese mama sa. Şi cum mergea Pufuleţ aşa. cutii împachetate în staniol cu fundă roşie. „Ce faci. negru şi fioros. Mama sa murise. Nu mai mâncase nimic de vreo două zile iar frigul îl făcea să tremure fără oprire. datorită blănii sale pufoase. căţeluşule?‖ îl întrebă motanul cel negru.‖ Văzându-l atât de speriat şi de slăbit.Poveste de craciun Primii fulgi de zăpadă nu începuseră încă să cadă. Vino cu mine să te încălzeşti şi să mănânci ceva!‖ 454 . lui Negrilă i se făcu milă de bietul Pufuleţ şi îi spuse cu un mieunat prelung: „Te văd slăbit şi flămând.. reci şi întunecate. Era un spectacol pe care el nu îl trăise până acum. Îşi aminti de cele spuse de mama sa în urmă cu ceva vreme. în spatele unor blocuri gri. Mare îi fu spaima când dădu bot în bot cu un motan mare.. Sunt Pufuleţ şi am rămas orfan. ajunse într-o zonă mai întunecoasă. Pufuleţ se sperie şi primul gând fu să fugă.. Eu sunt Negrilă. iar Pufuleţ trebuise să îşi ia în piept viaţa sa de căţel. Era Ajunul Crăciunului iar oamenii se grăbeau către case să îl aştepte pe moş. nu mai putea să se mişte. moşul nu le aduce niciodată nimic.. abătut şi flămând. despre un moş bătrân care vine în fiecare an şi le aduce copiilor cadouri... cel mai negru dintre motanii cartierului. Nu mai am unde să mă duc.

Pufuleţ încremeni iar instinctul său de căţeluş îl făcu să latre către sanie.. Pufuleţ era atât de speriat.‖ îi spuse Negrilă lui Pufuleţ. Pufuleţ avu o surpriză: din cer cădeau nişte pete albe şi pufoase ca blana lui. O sanie roşie şi mare. Pufuleţ îl urmă încet pe Negrilă. Petele ajungeau pe asfalt şi se adunau în straturi. Acesta era foarte impresionat de fulgii care nu se mai opreau şi cădeau tot mai mulţi spre pământ. care îl duse printr-o gaură la un beci de bloc. Sunt orfan iar singurul meu prieten este Negrilă. nu mai era singur.. Moşul îl luă în braţe pe Pufuleţ şi îl mângâie cu dragoste: „Cum te cheamă. Ne aşteaptă o iarnă lungă şi grea. Au rămas în ninsoare câteva minute bune când deodată. am o surpriză pentru tine!‖ Când ieşiră amândoi din beci. Abia atunci Moşul îl zări şi. „Uite. cu pletele albe şi barba lungă.. Ţevile calde scoteau aburi iar Pufuleţ începu să se încălzească. După ce Pufuleţ termină de mâncat....‖ spuse Negrilă.Căpătând încredere.. După câteva minute. încât Negrilă îi şopti la ureche: „Nu te speria! E Moş Crăciun! Vine în fiecare an cu daruri pentru micuţi. căţeluşule?‖ Cu jumătate de lătrat.. o lumină puternică începu să îi năpădească. de după centrala termică a cartierului. cu cinci perechi de reni venea spre ei iar în sania plină de cadouri. în sfârşit. Negrilă plecă pe gaura beciului iar Pufuleţ rămase singur. Pufuleţ răspunse: „Pufuleţ. stătea un moş mare şi gras.‖ 455 . se dădu jos din sanie la Pufuleţ şi noul său prieten. Negrilă se întoarse cu o pungă de oase de la containerul cartierului. mănâncă! Trebuie să-ţi revii. „Este prima ta ninsoare.... Pufuleţ se apucă să mănânce din oasele aduse iar primul gând care îi veni în minte fu acela că. Negrilă îi spuse: „Vino.. oprind renii. Negrilă.‖ Văzându-l speriat.

. Iar Negrilă îi mai face câte o vizită. ia modelat chipul şi un clop ascuţit peste plete. aflată acum în ceruri. iar hainele de pe el le-am încheiat tot cu cărbuni rotunzi. Moşul are de dus cadouri la doi frăţiori care i-au trimis o scrisoare în care îi cer unul un căţel.. Eu i-am fixat ochii de cărbune. nasul de morcov... iar celălalt o pisică. în care am scormonit cu degetele nişte plete cârlionţate. i-au găsit pe Negrilă şi Pufuleţ lângă cizmuliţele lor. dimineaţa. aşa că am strigat: -Dă-mi mie mătura! Eu sunt Omul de Zăpadă! Tata a ripostat: -Oi fi având tu nas roşu. Şi se mai gândeşte Pufuleţ la mama sa.‖ Pufuleţ dădu afirmativ din cap şi împreună cu Negrilă. gândindu-se o clipă. Să fim noi cadourile lui pentru acei copilaşi. Cine este omul de zapada? Azi a căzut o ninsoare proaspătă şi bogată. să facem un om de zăpadă: am adunat zăpadă multă. Deasupra lor am aşezat un bulgăre mai mic. povestea tristă a lui Pufuleţ a devenit un basm fericit.. aşa cum au toţi oamenii de zăpadă. Moşul s-a gândit la noi. Astăzi. urcară în sania Moşului. Am ieşit în curte cu tata..Moşul. îl luă pe Negrilă de o parte şi îi şopti la ureche ceva. După care Negrilă veni la Pufuleţ şi îi spuse: „Pufuleţ. Cei doi copilaşi au avut o mare bucurie când.. pentru că stă în frig.. dar mie îmi plăcea foarte mult să mătur. apoi i-am ridicat unul peste altul. de februarie. Apoi tata a adus o mătură de nuiele să i-o pună în braţe. Şi la Moş Crăciun ce va veni anul viitor. pe care îi scrie numele.. Tata i-a sculptat umeri şi braţe. Mai ales când Pufuleţ primeşte oase pe care le împart frăţeşte. Şi uite aşa. Pufuleţ are o cuşcă a lui. dar. O dată cu primii fulgi de zăpadă. eu sunt Omul de Zăpadă! 456 . am bătucit-o bine cu mâinile cu mănuşi şi am rostogolit doi bulgări mari. capul..

auzim strigăte din grădină. ca să se îmbrace mai călduros.. privind la bunicul.. A ieşit..Ba eu sunt Omul de Zăpadă! Întârziase. -Mă duc să văd. uimită. dar Omul de Zăpadă a protestat: -Lăsaţi-mă aşa. a zis tata.. Ne uităm pe fereastră şi îl vedem pe Omul de Zăpadă clătinându-se şi ţopăind puţin. în care ştiam că stătea fratele meu..Bunicul. a zis mama. trebuie să-l îndreptăm. sub becul portocaliu iar când l-am pus jos i s-au lăsat umerii şi s-a aplecat puţin în afară. -Ce are? a întrebat mama. Am ieşit toţi. -Hm.. apoi s-a întors scuturându-se de zăpadă: -Îl împung colţii zambilelor şi îl gâdilă. la Omul de Zăpadă. arăta ca un bulgăre mare. pentru că burta ei. care curăţase trotuarul din faţa casei şi trecea chiar atunci prin curte. că văd mai bine cine trece pe stradă! 457 . la tălpi. când deodată am auzit-o pe mama strigând: . eu am plete albe şi haina plină de chiciură. a intervenit: -Uite. l-am luat pe sus binişor şi l-am dus chiar la intrare. şi într-adevăr ea semăna cel mai mult cu Omul de Zăpadă. Aşa că eu sunt Omul de Zăpadă! povestea Cine este omul de zăpadă? Am rămas tăcuţi. Deodată. Trebuie să mergem să-l mutăm pe verandă. Omul de Zăpadă s-a înroşit de mânie: -Gata cu cearta că m-aţi asurzit! Eu sunt Omul de Zăpadă şi nimeni altul! Tata a ridicat braţele către noi într-un gest prin care arăta că se dă bătut şi i-a predat mătura iar noi am intrat în casă şi ne-am aşezat să mâncăm.

uite că poate să meargă şi ne-a făcut să-l cărăm până pe verandă! -Da. nici violetă. Era o casă nici albă. care era cea mai însorită zi ploioasă. Omul de Zăpadă mătura de zor rostogolindu-se de colo colo pe bulgărele de la bază. că a şi venit pe lume fratele meu. Era. Şi oricâte jucării i se aduc nu îl distrează nimic mai mult decât becul portocaliu de la intrare şi mătura din nuiele. îmbrăcat în hăinuţe albe. Vecinul din dreapta şi vecinul din stânga s-au mirat şi ei privind peste gard: -Dar vrednic om de zăpadă aveţi! Nu-l trimiteţi şi la noi să cureţe trotuarul? -Nu pot. Nu am apucat să-i simţim lipsa. Omul de Zăpadă s-a topit de tot. Tata şi bunicul s-au trezit în zori ca să dea zăpada dar au văzut cu uimire că treaba era deja făcută. au trecut peacolo doi băieţi. dacă ar curăţa toată strada ar lipsi prea mult. de fapt. Până a venit primăvara. a zis tata. rotund şi alb. Totuşi l-a trimis la o casă unde stăteau doi bătrâni. nici neagră. Şi cel mai blond păr castaniu.Peste noapte a nins din nou. -Vezi! a zis tata. Iar celălalt era cel mai curajos băiat fricos. cea mai albă casă neagră şi cea mai roşie casă roz. nici galbenă. 458 . iar când ultima nuia s-a desprins. iar băieţelul meu nu se desparte de el. Unul avea cei mai albaştri ochi verzi. Cea mai adevarata minciuna Era odată o vrăjitoare. Omul de Zăpadă a curăţat curtea şi trotuarul din faţa casei şi de câte ori mătura din mătură se rupea o nuia iar Omul de Zăpadă se topea puţin. Ea era cea mai rea vrăjitoare bună şi trăia în cea mai mare căsuţă. din cea mai bătrână pădure tânără. Într-o zi. trebuia să se răsfeţe puţin! a zâmbit bunicul.

ca să nu-şi dea seama nimeni ce e adevărat şi ce e minciună.. Pe asta să mi-o spuneţi. să-mi spuneţi cea mai adevărată minciună. dă-ne puţină apă.. Şi asta nu era nimic – dar 459 . ...Vreaauuu. . doamnă vrăjitoare. le-au crescut urechi de măgar. Dar aşa să mi-o spuneţi.Vrăjitoarea era acasă. Şi au băut.Beţi şi singuri! Ce .. ai mei rămâneţi! Cei doi băieţi au stat pe gânduri. Pe urmă s-au gândit ce să facă. Le-a spus: . . sub nasul vostru. .Sigur. Dar pentru că izvorul era cel mai rece izvor cald. La început. care trecea pe sub casa celei mai bune vrăjitoare rele. Puteţi? Dacă nu. Pe urmă au plâns. Dacă nu găseau cea mai adevărată minciună. Erau cele mai scurte urechi lungi din câte s-au văzut. . voi va trebui să-mi spuneţi o poveste. dar tot urechi de măgar erau. Ştim foarte multe poveşti. când s-au văzut procopsiţi cu urechile alea.izvorul e acolo. vreaauuu. În schimb.Ştiu cum să vă scap de urechi. fiindcă am ajuns aici mergând pe cea mai întortocheată cărare dreaptă. cei doi băieţi au râs.. Dar vrăjitoarea atât aştepta. deveneau pentru totdeauna sclavii vrăjitoarei...Pe care-o vrei? . la fereastră. Povestea Cea mai adevarata minciuna .Ne e tare sete.Hei.Nu putem merge mai departe în halul ăsta. iar băieţii au văzut-o ascunzându-se după perdea.

Biinee. ba mai mult. apoi al doilea băiat a zis: . au mai stat puţin de vorbă. cei doi băieţi s-au sfătuit. Asta e o minciună sfruntată! Mai bine nu puteţi? Atunci cei doi s-au retras din nou. sub privirile atente ale celei mai rele vrăjitoare bune: . ca să nu se observe. În sfârşit.Minciună! Nu se poate aşa ceva. a zis ea.. dar cuţitele s-au tocit. Hai. Dar puiul mirosea aşa de bine. Într-o zi a tăiat un pui şi l-a prăjit. Stăpânul ei s-a apucat să ascută cuţitele pentru masă. Am cunoscut-o chiar eu pe bucătăreasă. Treptat. Habar naveţi să spuneţi poveşti. Şi a rupt o aripă. încât îţi lăsa gura apă. îmboldiţi cu nerăbdare de vrăjitoare.pentru toată viaţa. Leul le-ar lua imediat banii caprei şi vacii. Aşa că s-au sfătuit puţin şi pe urmă au început. Ar trebui ascuţite.. Stăpânul ei avea musafiri la masă.Era odată o bucătăreasă foarte bună. să văd dacă are destulă sare. ca să deschidă împreună un han la marginea pădurii. După care s-a dus înapoi la stăpân şi i-a zis: ce prieteni ciudaţi aveţi! Au venit. a rupt-o şi pe cealaltă. Îl auziţi cum îşi ascute cuţitele? Vrea să vă omoare. Trebuie Povestea Cea mai adevarata minciuna neapărat să gust. au furat puiul şi au plecat! .. Pe urmă. ai mei sunteţi! Pentru ultima oară. încă o încercare şi gata! Doar n-o să stau toată ziua după voi! Dacă nu reuşiţi nici acum. Uite! Capra. a mâncat tot puiul..rămâneau şi cu urechile de măgar . leul şi vaca s-au înfrăţit. Pe urmă s-a dus la stăpânul ei şi i-a spus: puiul e gata. Ea a aşteptat ca musafirii să vină şi le-a spus: stăpânul meu a înnebunit. să fie fericite dacă scapă cu viaţă dintr-o asemenea tovărăşie... Aşa că toţi au fugit speriaţi. Voiau să-şi pună banii la un loc. Atunci capra.Asta e o poveste adevărată. au început: 460 . .

Vrăjitoarea a tăcut din nou. doar noi suntem prieteni. El era cel mai pitic uriaş. Cânta în fiecare seară cele mai vesele cântece triste. Care îţi umpleau inima de o dulce amărăciune.Cel mai bun prieten al lui era uriaşul Meme.Care era cel mai roşu măr verde şi ştia să cânte. Fiica celui mai cinstit hoţ. fiindcă tot nu putea să-l contrazică.. nu putea spune că era o minciună. . dar tot nu spuse nimic. Pentru că nu ne convine asta. . Povestea Cea mai adevarata minciuna Vrăjitoarea se foi puţin.. fiindcă.A fost odată un pitic. Aici amândoi băieţii au tăcut. Vrăjitoarea tăcea.n-au ştiut ce să facă. Şi au plecat să cucerească inima celei mai urâte fete frumoase. Fiindcă amândoi o plăceau la fel de mult pe fată.. deşi nu văzuse niciodată un pitic.Erau prieteni buni.Când au ajuns acolo . Kiki şi Meme – o prietenie legendară. . a cărui singură avere era un măr.Şi? Şi? Ce s-a întâmplat mai departe? 461 . .. Cine putea spune cât era de înalt un pitic? . .Era cel mai uriaş pitic. Trebuie oare să ne batem? s-au întrebat ei.. Kiki. Aşa că el continuă.

Şi? Mai departe? . Cea mai urâtă fată frumoasă avea o soră. dar noi suntem Kiki şi Meme. Mergem la nuntă. e ora şapte. Prietena mea Puturica A fost odată ca niciodată o dimineaţă în care prietena mea. să-i spună totuşi urmarea poveştii.Îţi spunem. .. Aşa că amândoi – adică toţi patru au fost fericiţi. nimic. Vii? Fiindcă nu suntem supăraţi pe tine. dacă ghiceşti care-i Kiki şi care-i Meme.Mai departe. Dar cea mai bună vrăjitoare rea nu s-a dus la nuntă.Păi. ţi-am pregătit periuţa şi pasta de dinţi. Degeaba a rugat-o mama ei: . Dar i-a rugat pe cei doi băieţi. 462 . . A trebuit să se dea bătută. Pentru că nici azi nu e lămurită pe deplin dacă povestea lui Meme şi a lui Kiki a fost adevărată sau doar o minciună foarte foarte foarte gogonată. . Vrăjitoarea s-a gândit destul de mult. Îţi spunem. înainte de a se despărţi. Puturica n-a mai vrut în ruptul capului să meargă la şcoală. dar n-a reuşit să ghicească adevărul.Ea era cea mai frumoasă fată urâtă. e simplu. hai la spălat! Puturica s-a întins şi a căscat lung. adică să-i scape de urechile de măgar. Şi a trebuit să facă ce le-a promis.Puturica.

Puturica. mâinile merg mai încet decât picioarele.. eu rămân aici! Aşa că picioarele Puturicăi au plecat spre şcoală. Mergeţi voi. Să fie clar! Vreau să doooooorm! Şi s-a întors pe partea cealaltă. Puturica. în timp ce ea a continuat să doarmă. stomacul Puturicăi a început să strige şi el: 463 . Nu după mult timp. deşi Puturica nu voia să meargă la şcoală. e gata ceaiul şi pâinea cu unt! Dar de sub pătura Puturicăi s-a auzit doar un mârâit. ba chiar a început să sforăie uşor. . e şapte şi un sfert.Puturica.Puturica. hai la şcoală! Noi ne plictisim acasă. eu am de gând să dorm! Şi mâinile s-au grăbit spre şcoală..Nu mă mai duc niciodată la şcoală. dă-ne jos din pat! povestea Prietena mea Puturica .Ba nici nu mă gândesc. scoală-te. e şapte şi zece. . Puturica.... pentru că. Puturica. hai. că mâinile Puturicăi au început să tragă de ea: . hai să mergem la şcoală. după cum se ştie... Dar nu a fost chiar aşa de simplu. Dar n-a trecut mult timp. Aşa că au început să tragă de ea: .Puturica. ţi-ai făcut ghiozdanul? . e şapte şi douăzeci. dacă vreţi.Ba nu mă duc nicăieri! Vreau să dorm! Mergeţi voi. Puturica! Hai. picioarele ei voiau. trebuie să te grăbeşti.Puturica. noi suntem gata! Hai Puturica. du-ne la şcoală. hai odată! E şapte şi douăzeci şi cinci. hai. dacă vreţi. Puturica. fiindcă. să nu întârzie. Iar Puturica dormea în continuare şi nu-i păsa chiar deloc că picioarele şi mâinile ei au plecat la şcoală.

Mi-e foame şi vreau să fac mişcare! Du-mă la şcoală. e opt fără douăzeci. dar strigau foarte tare. a încercat s-o trezească pe Puturica: .Puturica.Puturica! Heeei. nici stomac şi nici urechi? Şi-aşa nu mai avea nevoie de limbă. urechile au tulit-o spre şcoală. Nici nu-i păsa de asta.Ştiţi ceva? M-am săturat de voi! Plecaţi odată toţi şi lăsaţi-mă să dorm în liiiniiiiiiiişte! Speriate.. a plecat şi el. cu cercei cu tot iar Puturica a continuat să doarmă aşa. S-a gândit cum s-o 464 . e opt fără douăş‘cinci! Te scoli. După un timp. aşa că. Puturica. auzi. aşa că nu avea cum s-o audă. fiindcă un stomac care hoinăreşte de capul lui pe stradă nu e tocmai un lucru obişnuit pentru copiii cuminţi care nu întârzie niciodată la prima oră... lăsând-o să doarmă fericită... altfel plec şi eu singur! . că aşa strigă de obicei urechile: . câtă gălăgie! Da‘ pleacă odată şi lasă-mă să dorm! Iar stomacul. Puturica..! Dar Puturica nu mai avea urechi.. nici picioare. Dormea dusă. dacă tot nu mai avea nici mâini.. Păi ce mai conta acuma.... A mai trecut puţin şi părul Puturicăi a început să dea târcoale în jurul capului.. nu prea lung. mai întâi. mâini şi stomac.? .. Doamne.. Nu prea ştia cum să meargă şi ea la şcoală şi îi era frică să ia hotărâri aşa.. de capul ei. fără picioare.? Măi! Eşti surdă. bombănind şi furişându-se ca să nu-l vadă cineva şi să se sperie..Of.. fără mâini. Iar Puturica dormea fără griji dar şi fără picioare. după ce a înfulecat pâinea cu unt şi ceaiul. A văzut că urechile plecaseră şi i-a venit şi lui dor de ducă. limba ei a început să se agite.Puturica. iar limba n-a mai avut ce face: şi-a luat inima-n dinţi şi a plecat şi ea. mişcă-te odată! E şapte şi jumătate. sau ce? Vrei să-ntârzii la şcoală iar? Puturica. Puturica. fără stomac şi fără urechi. când urechile ei au început să strige.

stomacul. părul şi creierul n-au apucat să spună nimic şi nici să le fie prea ruşine. Atunci nici părul n-a mai avut ce face şi a luat-o şi el repejor spre şcoală. 465 . prietena mea. ce-i drept. e foarte urât ceaţi făcut! Din cauza voastră era să întârzii. fiindcă uşa s-a deschis din nou şi a intrat de data asta chiar domnul învăţător. creierul Puturicăi. dar voiniceşte. stomacul. Ia să văd. Au ajuns exact la ora opt. Păi în felul acesta. mâini. Care era şi el destul de îngrijorat că o să întârzie la şcoală.V-am prins! Aţi venit la şcoală fără mine! Păi să vă fie ruşine. copii. Iar asta a fost ultima dată când s-a întâmplat aşa ceva. Copiii s-au ridicat în picioare şi a intrat: . plutind uşor. limba. limba. urechile.Puturica! Puturica a mers glonţ către locul ei: . părul şi creierul n-au mai plecat niciodată singure la şcoală fără Puturica. stomacul. până la urmă. de atunci picioarele. Iar Puturica de-abia a avut timp să se aşeze foarte-foarte-foarte repede în banca ei. şi odată cu el zbura – mai greu. urechile şi limba. pe urmă în sus şi în jos. a tras în alta. Trebuia să intre domnul învăţător şi aveau emoţii foarte mari să nu observe că Puturica nu era acolo. păr şi creier. Habar n-aveţi ce greu e să ajungi la prima oră fără picioare. Vă jur. urechile. încercând să ţină pasul. mâinile. stomac. La opt fix uşa s-a deschis uşor şi toată clasa a tăcut. limbă. toţi au scăpat cu faţa curată. A tras într-o parte. gâfâind transpiraţi şi s-au trântit în banca a treia de la perete. s-a tot opintit şi s-a opintit dar Puturica nici gând să se trezească. pe aripile vântului. mâinile. unde se aflau deja picioarele. pe locul din dreapta.trezească pe Puturica şi a început să tragă. mâinile. vă e ruşine sau nu? Dar picioarele. urechi.

Dani a lăsat din greşeală uşa coliviei deschisă şi. Precis aţi mâncat şi voi. pe care le spunea adesea cu mare succes şi care erau. erau: castraveţi. stăpânul lui Bobo. la cerul 466 . acolo unde locuiesc iepurele AudeDestuldeBine cu Veve Salvador şi CiocănitoareMică. de guşa galbenă şi de pieptul verde fosforescent. A fost chiar invitat la televiziune de vreo câteva ori şi nişte fabricanţi de ciocolată au creat un sortiment special pe care au pus imaginea lui: ciocolata Bobo. prostii şi cucubau... Mergea pe la petreceri şi distra lumea. Care era dansator şi actor şi. în râsetele celor din jur.. prietenii lui. copii. unde locuia împreună cu Dani.Papagalul care a fugit de acasa A fost odată ca niciodată un papagal pe care-l chema Bobo. Oamenii râdeau şi îi dădeau de mâncare atunci când pronunţa cele trei cuvinte care formau vastul lui vocabular: castraveţi. evident. Se văd până şi dealurile de la marginea cartierului nostru. într-o colivie de lux cu uşi duble şi era liber să hoinărească după placul lui prin toată casa. prostii şi cucu-bau. Nimeni nu putea vorbi când era el de faţă. El era foarte mândru de penele lui roşii de pe spate şi de pe aripi. El îl ducea pe la petreceri şi datorită lui învăţase papagalul cele trei cuvinte magice. copii. da. bineînţeles atunci când nu erau deschise geamurile apartamentului de la etajul şapte. Într-o zi frumoasă de primăvară.. acolo unde începe pădurea verde. ia să vedem dacă vă mai aduceţi aminte. Aşa că în scurtă vreame a ajuns o mare vedetă şi era foarte cunoscut. a lăsat şi fereastra de la bucătărie întredeschisă. de aceea se considera un mare artist. aşa cum v-aţi dat seama deja. fiind un uituc şi jumătate. Bobo a privit în sus. Bobo locuia. Credea că e cel mai frumos papagal din lume şi poate că era. Imediat Bobo se grăbea să-i taie vorba. Aşa că Bobo s-a căţărat pe pervaz şi de-acolo a privit oraşul care se întindea în zare .de la etajul şapte oraşul se vede foarte bine.

într-un balcon. bineînţeles. în care spărgea nuci şi alune – atunci când primea de la admiratori. Fiindcă Bobo nu ştia să zboare. a înghiţit vreo două bomboane de la raionul de dulciuri. Întinzându-se alene. dacă nu ştiaţi. după care a vrut să se întoarcă acasă. aia de la intrarea în cafenea. cu ochii verzi – şi care vedea foarte bine ziua. Aşa că Bobo s-a ţinut bine de marginea ferestrei şi pe urmă. un papagal! Iar Bobo i-a răspuns aşa cum ştia el: . făceau cumpărături sau pur şi simplu căscau gura pe-acolo. Nu e bine să priveşti în jos la maşini şi la oamenii care se înghesuie pe trotuar în intersecţia cu multe semafoare de la mol. Pedro l-a urmat pe Bobo în stradă şi apoi au intrat amândoi în mol. că doar nu de altceva! Sărind de pe balcon pe balcon. albastră. tot la etajul şapte. a sărit de pe pervaz pe pervaz către lumea care se întindea dedesubt. se agăţa cu ghearele şi se ţinea de marginile ferestrelor cu ciocul lui tare.limpede. în zare. se lăfăia la soare motanul Pedro. o pisică aproape galbenă. Nu departe de el. Pedro s-a luat după Bobo. Din curiozitate.Prostii! 467 . pe urmă a sărit pe o marchiză de pânză. ameţit. a strigat: .Ia te uită. Şi de-acolo s-a privit în vitrinele colorate. spre deosebire de restul pisicilor care văd mult mai bine noaptea decât ziua – şi asta se numeşte nictalopie. pe urmă în palmierul artificial de lângă fântâna arteziană. la pădurea verde şi pe urmă în jos – şi l-a luat ameţeala. făcându-şi loc printre oamenii care se plimbau. Bobo s-a plimbat şi el puţin printre picioarele oamenilor. ferindu-se ca să nu fie călcat. a ciugulit câteva seminţe de susan de pe un covrig scăpat pe jos. Dar o fetiţă cu o şapcă nostimă.

spre bucuria celor din jur. deşi au o inimă foarte mare. fericit: cucu-bau! De 468 . Aşa că Dani n-a mai avut ce face şi l-a lăsat pe Bobo cu prietena lui. Şi nici nu ştim dacă putem să-l facem. căci papagalii. Dar printre frunzele false s-a iţit capul lui Pedro. căci Dani.Cum te cheamă? . cu Pedro pe urmele lui. Pedro se apropia ameninţător. micuţule. Numai fetiţa noastră şi-a întins mâna şi i-a strigat: . de o vorbă bună sau pur şi simplu de cineva care să creadă în noi. Iar Pedro. că Bobo era în pericol de moarte – deşi el spera că o să-l salveze televiziunea sau pompierii. striga: castraveţi! prostii! cucu-bau! iar lumea râdea. lingându-se pe bot. copii.? Pedro a rămas în palmier. actorul şi dansatorul cu care locuia Bobo. şi-a luat inima-n dinţi (vorba vine. fiindcă la plecare. Iar de jos. Şi când Dani a vrut să-l ia acasă. Şi.Ce cauţi aici. Bobo nu s-a putut abţine să nu-i strige. Chiar dacă n-am făcut niciodată lucrul acela pe care toată lumea îl aşteaptă de la noi. papagalul i-a răspuns.Castraveţi! . Dar Bobo îşi făcuse o nouă prietenă. cam obraznic. motanul de care ne mai amintim că plecase pe urmele lui Bobo. Dar auzind glasul încrezător al fetiţei... lumea a început să râdă şi s-a adunat în jurul palmierului de plastic. Pe măsură ce Bobo urca tot mai sus. lumea râdea şi comenta. Care habar n-avea că putea să zboare. a sărit spre ea.Cucu-bau! Auzindu-l. oprindu-i-se pe umăr. îl căuta deja neliniştit.Zboară. Tocmai la timp. Aşa ca Bobo.. a dat din aripi de câteva ori şi a planat. Dar voi vă daţi seama. zboară! Uneori cu toţii avem nevoie de un îndemn. însă. Cu ciudă. ce-i drept: castraveţi. nu au dinţi). papagalul s-a căţărat tot mai sus în palmier. Speriat. în timp ce urca. lingându-se pe bot degeaba. micuţule? . care îl ajutase să zboare. fiindcă toţi credeau că era un joc. aşa cum li se întâmplă marilor vedete aflate în pericol. Nici vorbă.

fetelor! . după orice papagal care a fugit de-acasă. împreună cu domnul învăţător.re . totuşi: Ema are ochi albaştri-verzui şi douăzeci de pistrui. Cred că le cunoaşteţi foarte bine pe Ema şi pe Ela.. Povestea alfabetului A fost odată ca niciodată.meee . la drept vorbind. se deosebesc. dragi copii.re . ...pe care-o bagă pe nevăzute în buzunar. au început: . s-a întâmplat chiar în şcoala noastră. cu două fetiţe din clasa întâi.Ema. sunt chiar foarte foarte deosebite! În ziua aceea. mere. cu creta .re . dacă vreţi să ştiţi. Ema şi Ela aveau de citit un cuvânt – un cuvânt simplu şi. despre care va fi vorba aici. cele două surori gemene din banca a treia. desenează şotron pe trotuar.eee .re! . se urcă în copaci. Deşi sunt gemene.Oh.meee. Nu se poate să nu ştiţi unde e clasa întâi: chiar la etajul doi. Dar cine nu le cunoaşte? Toată ziua se joacă: sar coarda. Ema! Nu eşti deloc atentă! Ela.Mie-mi place să mă joc cu păpuşile! 469 . Aşa că. ca să-i intre bine în cap şi să n-o mai ia razna. chiar drăguţe.mai multe ori.. Vedeţi deci că. la şcoală de asta nu e niciodată cretă la tablă!. deasupra direcţiunii.e . rândul din mijloc.Dar cum aşa? .Mm . Povestea asta.ree.Ei... noi nu ştim şi nici nu vrem să învăţăm să citim! .. gustos.meee . iar Ela are ochii verzi-albăstrii şi numai nouăsprezece pistrui.M ... şi la urma urmelor.. imposibil să treacă neobservate asemenea fetiţe neastâmpărate. trag căţeii de urechi.me . rrree ... te rog repetă tu după mine: m-e-r-e. ha! ha! ha! .

Dar ele nu ştiu că. nimic. la ce ne folosesc nouă literele astea? Sunt aşa de plicticoase. am obosit. . şi ţâfnoase. N-ar exista bani. dragi copii..Bine. Au hotărât atunci să le dea celor două fetiţe o lecţie şi s-au strecurat încetişor 470 . obosite de joacă... fără litere.Şi mie mi-e somn! Ema şi Ela dorm acum. Nici filme.. dar alfabetul trebuie învăţat.. Aşa că. fiindcă şi numele noastre tot cu litere se scriu. fiindcă n-ar mai exista etichete... Pe la şcoală nu ne prinzi! Ala-bala-portocala. nimic! Lumea.. Uite că s-a făcut seară! . fetiţele cântau un cântecel pe care l-au inventat chiar ele şi care suna cam aşa: Un-doi-şapte-cinci. . Până a venit seara.Sigur că da. dar şi alfabetul este important.Şi mie îmi place să mă joc cu mingea! . fără ele n-am putea să ne descurcăm deloc. . nici computere. Am încurca şi borcanele de dulceaţă.Şi mi-e somn! . ba aproape putem spune că banii sunt făcuţi din litere.. nici semne de circulaţie. Iar domnul învăţător n-a mai avut ce face. lumea ar fi în mare pericol. Nimic nu vrem să-nvăţăm. N-ar mai exista scrisori. Ne jucăm şi ne jucăm. Nouă nu ne place şcoala. iarna-vara. literele au auzit tot ce s-a întâmplat şi s-au cam supărat.Dar. De dimineaţa până seara.. Literele sunt peste tot.. A fost nevoit să le lase să se joace. fiindcă n-ar mai exista adrese.Ahh. Ba nici n-am şti cine suntem. e toată-toată făcută din litere! Iar unul din locurile unde ele se adună este chiar cartea de citire. fiindcă şi pe bani sunt multe litere. Toată ziua. vă daţi seama copii. Toată ziua. Dar cel mai trist ar fi că n-ar mai exista cărţi. Iar în timp ce săreau coarda.

cea care lipsea din cuvânt. Trage.. în loc de oameni sau animale. mai trage! Încă o dată! . pe care-l chema Bombănici. . acestea aveau să le ducă pe malul celălalt. pe cer. avion.. corn. raţă. aşa mi-a zis mama mea. deasupra lor s-a ivit o pasăre uriaşă care purta ceva în cioc.E litera C! . zburau tot litere.Nu. fiind gemene. Fiindcă nu se poate spune că literele C.în visul lor.. da! . da.O gâscă. iar trage! . 471 . . dacă ştiau ce litere pescuia el. R şi A formează un cuvânt. . Iar pe drum. trebuiau să treacă lacul. câine.Vai. de la roată. . Dar mai sunt şi altceva.. hai. Aşa s-au trezit Ema şi Ela pe malul unui lac unde pescuia un moş foarte ursuz. Nu puteai trece de ele decât dacă le spuneai pe nume. nu-mi place! Mai pescuiesc..Da. cocoş. Aşa că Ema şi Ela au început: . el prindea numai litere. aripă. nu? Atunci. Iar Bombănici le-a spus că. de la casă. şi asta e A de la apă.Hopaa! .. Fiindcă. umblau în voia lor tot felul de litere: mai mari şi mai mici.. Dar în loc de peşte.Eu sunt gâsca Lili.Mai vrem.Dar asta e R. dacă voiau să ajungă din nou acasă. încă o dată! a răcnit moşul. rândunică... ghiciţi ce şi puteţi pleca. de tipar sau de mână. Pe deasupra. Ema şi Ela. râu.. aşa că n-au reuşit să treacă lacul.Vreau un peşte mare. visau întotdeauna acelaşi vis. Dar Ema şi Ela nu ştiau ultima literă a lui Bombănici. mai cursive sau mai aldine. am uitat să vă spun că Ela şi Ema.

să le spunem aşa. B e un moş cu burta plină.. Ajutăm copiii să scrie şi să citească. C e o întrebare prost crescută.. şi au plecat la drum. F e un E fără un picior. H e al optulea din cor. literele. Ajunse pe malul celălalt.Asta înseamnă că şi tu eşti o literă. s-au gândit fetiţele... D e o jumătate de bulină. Alfabetul e casa noastră. Pe care-l purta în cioc. Ă şi  sunt trei soldaţi. când de la ferestrele casei. Împreună au citit literele pe care le pescuise Bombănici şi deodată un CRAP uriaş a sărit din valuri şi le-a invitat pe Ema şi pe Ela în spatele lui. fetele şi-au dat seama că gâsca Lili era de fapt litera P. nimeni alta decât litera P. pe de rost? N-o să reuşim. Care au început să le cânte „Cântecul Alfabetului‖. pe a cărei uşă scria cu litere mari.. dar ce literă? Foarte repede. fetele au văzut în depărtare o casă frumoasă.. Noi în cuvinte ne ordonăm. să le treacă lacul. 472 . pe care deja le cunoşteau: Ieşirea din vis pentru Ema şi Ela Ca să ieşiţi.. care s-a dovedit a fi litera B în travesti şi de la pasărea Lili. spuneţi toate literele! Cum adică. de la pasăre şi de la peşte. Şi-au luat frumos rămas bun de la Bombănici. de după colţurile ei sau din acoperiş au ieşit nimeni altele decât prietenele lor. s-au întristat ele. Dar nici n-au apucat să lăcrimeze de supărare. E e un elev poznaş. adică. A. deghizată. G e un motan cam gras.

nu! . când Ema şi Ela au ştiut toate literele alfabetului şi au citit pe nerăsuflate cuvântul.. .Nu. este toată formată din. cântând împreună cu literele.Da! ..Şi aşa. CIRIPEL CEL LACOM 473 . ca în fiecare dimineaţă. . ora şapte.Sigur că nu! Cu puţin efort şi un pic de ajutor. Mare surpriză a avut domnul învăţător în ziua aceea. dragi copii. Erau prietenele lor.Ei. Ema şi Ela au împins uşor uşa casei şi au ieşit din vis.Da! ..M-e-r-e. Ora de mers la şcoală. a fost greu? . chiar în lumea noastră.. Care nu mai erau nici arţăgoase. nici plicticoase. . exact când ceasul suna. fetelor! Minunat! Văd că aţi reuşit să vă împrieteniţi cu toate literele. . în pătuţul lor.Litere! Ema şi Ela ştiau deja că lumea este formată din litere.Sigur că da! Lumea..Bravo. aţi reuşit.. Mere! .

sa vezi ca vrăbiuţa aceasta le da de ştire.. se înfoiază in pene. alfa ceva de mâncare. care si de pe unde sunt. ogrăzilor acoperite toate in strat de zăpada. mai sunt copii care pun pe pervazul ferestrei resturi de mâncare. dar tot mai afli grăunţe. Vrăbiile vin. sa se mai dezmorţească dar degeaba. si ciugulesc cu plăcere. parca ia fi o curca plouata si nici decum un vrăbioi viteaz.ciripi vrabia cea bătrâna. stolul de vrăbii in care trăieşte Ciripel. zburlit si lacom.Ciripel e un vrăbioi rotofei.. Cat e ziulica de mare. iar când s-a împrăştiat in văzduh după hrana. vai de capul nostru! Ciripel. Iarna e mai greu de găsit mâncare. firmituri. Iarna e tare grea. se rotiră sus. De câteva zile s-a stârnit o viforniţa cumplita. Din casa copii se uitau la fereastra. pe o masa de lemn era aşternut un strat de mălai frământat. si-a rotit ochişorii ca bobitele de ienupăr si-a rotit căpşorul cat o corcoduşa si ce credeţi ca a văzut? Intr-un balcon. Cirii-ip!cirii-ip. Bietele vrăbiuţe nici grai nu mai au sa ciripească. spre bolta ca o cupola de cleştar. 474 . privind Ciripel nemulţumit ca-si simţea guşa goala. se împrăştie pe drum. deasupra caselor. A venit o vrabie. prin ogrăzi. Ciripel s-a înălţat si el cu tot stolul. Copii aceştia ne iubesc si ne ajuta sa trecem iarna mai uşor. Nici tu musculiţe. Ciripel cel lacom zbura acolo. c-am găsit de mâncare‖. odată striga: „Cip. Acum vor veni mai multe. Vrăbiile se înălţară in stol. nici tu omizi. şopti unul celuilat cu fereala ca sa nu-i sperie pe Ciripel. Cum una dintre vrăbii. Of! greu e iarna pentru vrăbii. De ieri n-am mai găsit nici un bob de mâncare. Vrăbii suntem sau nişte răţoi? Hai sa ne înălţam in zbor si sa căutam de mâncare! Hai sa veselim drumeţii si copii. nici tu ţânţari. se strâng una intr-alta. ţopăie pe zăpada întărita. după hrana. Destul am stat la taifas si ne-am văicărit. ii spuse o vrabie mai bătrâna. Cip. Veniţi fraţi si surori.

Pe când cioara clonţ. ce sa vezi? Nici n-apuca Ciripel sa înghită un bulgăraş moale de mălai de pe măsuţa din balcon. du-te mai încolo . Si isi făcuse Ciripel o burta cat un ghem de lâna. Câr... Ciripel ce sa facă? S-a dat intr-un colt si si-a întins căpşorul sa prindă o firmitura.uite ce ospăţ! Vrăbiile la început se neliniştiră: „unde-i Ciripel? L-o fi mâncat vreo pisica. De frica si de necaz nu mai putea ciuguli nimic.. n-auzi? Si Ciripel zbura.clonţ in plisc cat lua Ciripel de zece ori. Cine ştie poate ca atunci când vor veni cu toate. ciocănea cu pliscul ei tare ca un ciocan in tăblia mesei. Piei din calea mea. când hop! Top!o cioara mare si neagra cat o pisica. o fi degerat?‖ Dar Ciripel se întorcea rotofei. Ciripel unde-ai fost? El isi pleca încet capul si răspundea pocăit: Am fost după mâncare. câr. ai găsit? N-am găsit. Cioara ca cioara. Ciripel abia îndrăzni sa spună „cip‖. ciugulea.Dar ti-ai găsit. obraznicule.. Intr-o zi . Pe când aşa. clonţ i-o trase de sub cioc. Lui Ciripel ii stătu inima in loc de frica. 475 . Cip. Iar a ajuns lângă Ciripel. Nu vezi ca mă împiedic de tine? Ciripel ţopăi speriat in laturi. „Of ce cioroi cumplit si nesuferit‖. clonţ. clonţ. Ciripel cel lacom se gândi ca-i mult mai bine sa-si umple doar el guşa si sa nu mai cheme stolul. nu mai apuca el sa se sature.. Dar cioara. Dar una e sa spui in gând si alta e sa spui tare. cip. isi umplea guşa si apoi se întorcea. clonţ. gândi Ciripel. Şterge-o. ca îndată te jumulesc. amarat ca vai de el la stolul lui.. Parca-i sta firmitura in gat. ii croncani cioara. Vrăbiile il întrebau: Ciripel.dar n-am găsit! Si aşa in fiecare zi pe la prânz Ciripel se desprindea din stol si zbura la căsuţa cu balcon. Ciugulea. ca cioara ii si plesni in cap cu pliscul.

si-l scărmăna cu ghearele de-ti venea sa-i plângi de mila.parca-i pierise foamea. cu mălaiul lipit de cioc si pe piept. Dar ce folos. Dar ce se aude? Toate vrăbiuţele din vişin isi înălţară capul. Si mi ti-l jumulea cioara. jumulit si speriat stătea pe coltul mesei.A doua zi vrăbiuţele erau tare flamande. ii spuse vrabia cea bătrâna. si ciupeşte-o. Intr-o clipa toate vrăbiile. zvrrrrr! Deasupra ciorii si da-i. Parca era amar. pip. si de-o mai veni cioara. si ciufuleşte-o. de-i scăpărau fulgii lui Ciripel. Vrăbioiul cel lacom rămăsese singur. Aşa flamanzeai tu? Mergeai singur sa ciuguleşti? Eşti o ruşine in stolul nostru. ce se lăsa pe acoperiş. isi roti ochişorii si cerceta zarea întunecata. Cirip. cip‖. Ciripel ca vai de el . sa ne dai de ştire s-o izgonim. Isi lăsa pe spate capul. Deodată. Ce-i oare? Ciripel. ‖Luaţi-mă cu voi!‖. Ramai si ospătează-te singur frăţioare.. prietenii il părăsiseră.. si aştepta judecata vrăbiilor. Din depărtare se auzea un ciripit jalnic „pip.. A dat sa îmbuce o fărâmă.. Ce-i cu el? ce sa fie? Intr-o clipa vrăbiile-s acolo la măsuţa din balcon. pana când cioara a zburat. si smulge-i penele. cip. Si ce văzură? Un vrăbioi lacom si prostuţ jumuli de o cioara mare si neagra ca o pisica. Pofta buna! Stolul se înălţa in văzduhul plumburiu. dar n-a mai fost chip. un stol de vrăbii. Ciripel bătu din aripi si se îndrepta in zbor grăbit intr-acolo. ameţit. stăpân pe toata masa cu mălai. in depărtare. Nu ştiu daca l-au luat dar vrăbiuţele sunt bune si iertătoare Povestea nucii laudaroase de Vladimir Colin 476 .incuvinţară toate.

apoi cine mai ştie care alt neisprăvit . şi într-o bună zi vine un urs mare . drept pe nasul ursului se opri -Văleu ! răcni ursul . dar nepricepând ce-l izbise tocmai de nas ( care e partea lui cea mai simţitoare ) se ridică degrabă şi-o luă la sănătoasa . zău Veveriţa se rugă şi ea . nuca nu aşteptă să i se spună de două ori .. creanga pe care tocmai stătea spânzurată nuca noastră strigă veselă -Ei . făpturi neroade ! se supără de astă dată nuca . Şi uite că printre nucile pe care le făcuse era şi nuca noastră . se aruncă vitejeşte . se apropie tremurând de nucă şi o rugă cu glas stins : -Puternică nucă . aţi văzut cine sunt eu ? strigă atunci nuca . ca toate nucile ! Şi nuca asta creştea într-un nuc . şi se întinde sub nuc să tragă un pui de somn ... Nu ştiu cum ajunsese acolo . plângând : -Of şi of .. Să nu mă mănânci ! -Bine .. Şi eu ? V-aţi gândit că 477 . mai mare chiar decât nenea Niţă . N-o mânca nici pe ea ! Ia ascultaţi . printre stejari şi fagi .A fost odată o nucă . Sunt pesemne nespus de puternică dacă până şi ursul se teme de mine Iepurele . care văzuse tot ce se petrecuse . dar ce ştiu . Se aruncă de pe creanga ei .. Păi ... ei .. De astă dată te iert . e că acolo trăia de ani şi ani de zile .. milostiveşte-te de un biet iepure ! . dar vezi să nu mă superi prea tare şi să nu-mi mai ieşi înainte că de ! nu ştiu . Fireşte . Ce .. apoi mistreţul . o nucă .. fără umbrelă sau paraşută . -Ehei .. puternică nucă ! Îndură-te şi de o biată veveriţă . deşteptat fără veste . Dar nucul nu mai era ca toţi nucii . aşa cum se aruncă nucile şi . vreţi să mă lăsaţi să mor de foame ? . că eşti coaptă bine . Ei . îi răspunse nuca .. poţi să-ţi dai drumul . nucă-nucuşoară ! Gata ... mâine o să vină lupul să mă roage să-l cruţ . -Ah . ce bine o să dorm ! spuse ursul şi se puse cu burta în sus . Şi ştiţi de ce ? Pentru că nucul ăsta se pomenise crescând în pădure . cu labele pe după ceafă şi începu să sforăie : Sfârrrr-mârrr ! Sfârrr-mârrr ! Tocmai atunci .

Vreau să le trag o mamă de bătaie şi să-i înghit pe nemestecate ! Aşa striga nuca de răsuna pădurea . şi nici lupii . Pe vremea aceea.şi eu trebuie să mă hrănesc ? Doar sunt o nucă adevărată . Repară ceasornicarul ceasul și îl așeză în vitrină. zmeii şi balaurii nu cutezau să crâcnească . urşii şi mistreţii ? Unde-s leii . Din ziua aceea se petrecu un lucru tare ciudat. Niciodată nu mai văzuse ceasornicarul un asemenea ceas! Îl privi pe toate părțile însă ceasul nu mergea. doar.. Îl luă acasă și îl desfăcu să îl repare. Avea însă un pitic într-un sertar.. după ce-i sparse coaja o mâncă . făcând tic – tac. Dacă venea însă o văduvă. o nucă puternică . Povestea ceasului cu inimă Trăia odată un ceasornicar bărân. fără să apuce să deschidă gura.. nici mistreţii . El era cel care mișca roțile dințate și bătea cu un ciocănel. Dar într-o zi veni un băieţel . zmeii şi balaurii ? . o nucă . în fiecare ceas locuia un pitic. Într-o zi trecu pe acolo împăratul care văzând ceasul dori să-l cumpere. ba nici chiar leii . abia îi spunea împăratul: ‖Vorbeşte! Îți dau voie să vorbeşti o oră…‖ că ceasul cu limbi de aur şi arăta că ora trecuse! Pleca boierul supărat.. văzu un ceas aruncat la rădăcina unui stejar. găsi nuca şi . care îl învinuia pe boier că-i fură şi ultima bucățică de pâine. Îl duse la palat și îl așeză în sala tronului păzit de doi ostași. Ehei . se plimbă prin pădure . doar o veni păgubitul după el. tic – tac… Ceasul pe care îl găsise meșterul nu avea pitic. nici urşii . Era mare cât un băiat sau o fetiță de patru ani. împăratul îi spunea: 478 . avea limbile de aur și cifrele de pietre scumpe. Într-o zi. De câte ori venea la palat câte un boier să se plângă că-l necăjesc țăranii. ce ştiţi voi ! Iar în tăcerea aceea se auzeau când şi când nişte ţipete grozave : -Unde-s lupii . de la un ceas care fusese strivit din greșeală de stăpânul său. plimbându-se printr-o pădure de la marginea orașului.

ceasornicarul scoase piticul din ceas şi îl întrebă ce se întâmplă.Meştere. construi un pitic de fier. . din nou vorbiră boierii câte o oră. Iepurilă. pendule şi cuci. ținea şi nu se mai sfârşea… Pleca văduva numai când spusese tot ce avea pe inimă! Dacă au văzut aşa.Măria ta. iar nevoiaşii câte o clipă… Apoi. fără inimă. sau arcuri. Tare s-au bucurat boierii şi împăratul de noul ceas! L-au aşezat în sala tronului şi. care să pună ceasul în mişcare ca şi piticul adevărat. umbla toată ziua prin pădure după treburile 479 . nu se mai poate… Ceasul Măriei tale ne face viața amară. Până în zilele noastre se cunosc ceasuri cu arc. de atunci.. vorbeşte şi tu! Îți dau voie o clipă… Și iată că după ceasul cu limbă de aur. cu lanț. Meşterul dădu din cap. Tatăl. . rând pe rând. îmbătrânind. Nu merge bine. clipa ținea. piticii din ceasornice se mutară. care dorind să fie pe placul împăratului. într-un luminiş al unei păduri de la marginea satului. ceasornicarul apelă la ajutorul altui meşter. (…) Ajuns acasă.Ei. lanțuri. Doar avea şi el o inimă şi-l înțelegea tare bine pe piticul cel inimos! ( …) Pentru a ieşi din impas. (…) tup – tup Trăia odată. în țara poveştilor şi în locul lor fură aşezați pitici de fier. Măria – ta! L-a chemat împăratul pe ceasornicar şi i-a dat ceasul să-l repare. o familie de iepuraşi. dar ceasuri cu pitic sau cu inimă nu se mai cunosc decât în poveştile pentru copii. meştere – oftă piticul – ce să fac dacă am o inimă? Inima ține cu oamenii nevoiaşi şi nu-i iubeşte pe boierii hrăpăreți… Atunci pun ceasul să meargă mai repede sau mai încet după cum cred eu că e bine. cu pendule sau cu cuc. s-au strâns boierii într-o zi şi s-au dus la împărat.

cum să facă să nu-l mai ocolească ceilalţi. unul dintre ei. Erau tare drăgălaşi cei trei copii numai că. 480 .lui. Din această cauză Ţup – Ţup. cu urechiuşele mereu ciulite pentru a auzi cel mai mic zgomot. îi ciupea. Alerga. să-i fie prieten. zburda tot timpul. era tare neastâmpărat. că aşa îl chema. sărea la ei. Într-o zi. Aşa că. era tare singuratic. se despărţiră şi Ţup –Ţup se întoarse acasă. în timp ce stătea la umbra unei frunze de brustur să se adăpostească de razele soarelui şi se gândea la ce să facă. cu nişte ochişori tot timpul iscoditori. Toată noaptea i-a visat pe Saltăreaţa şi pe Mălăieţul. cum să facă. puiul de raton. Ţup – Ţup îi zâmbi şi el şi îi răspunse: „Salut! Şi mie îmi pare bine că te văd!‖. îi apăru pe neaşteptate în faţă Săltăreaţa. Când îl vedea pe Spiriduş. sărea. un pui de castor şi văzându-l pe Ţup –Ţup îl salută şi îl întrebă dacă nu vrea să-l ajute să tragă din apă o crenguţă pe care tocmai o scăpase din lăbuţe. un iepuraş cu blana pufoasă. le punea piedică şi apoi se distra de năzdrăvănia lui. mezinul. „Sigur. le striga din fugă „Salut!‖. Iepurica. o broscuţă verde şi mereu umedă. Nu stătea locului o clipă. Ţup –Ţup rămase iar pe gânduri. Tocmai atunci trecea pe acolo Mălăieţul. Mama. stătea acasă şi avea grijă de cei trei ieuraşi pe care îi aveau. jucându-se împreună. apoi avură o scurtă conversaţie despre căldura de afară şi despre noul eleşteu în care locuia Săltăreaţa. După ce plecă broscuţa. cum să nu te ajut!‖ răspunse iepuraşul şi traseră împreună crenguţa până la stăvilarul castorului. se lega de toate animăluţele din poiană. Îi necăjea pe fraţii lui. nimeni nu voia să se joace cu el. blând şi mereu vesel. Acest lucru enerva tare celelalte animăluţe aşa că toate fugeu numai când îl vedeau apărând pe Ţup – Ţup Ţup – Ţup era foarte trist că nimeni nu voia să se joace cu el şi nu voiau să-i fie prieteni şi se întreba mereu de ce oare toată lume îl ocoleşte. Surprins. Aceasta îi zâmbi cu un zâmbet uriaş şi îi spuse veselă: „ Salut! Mă bucur să te văd azi!‖. un pui de cerb cu blana pătată şi cu un căpşor pe care se citea mereu zâmbetul şi pe Scofăilă. de la un timp încoace se tot gândea ce să facă. După ce Mălăieţul îi mulţumi.

broscuţa şi mulţi alţii. se apropie de casa Spriduşului. Nimeni nu s-a supărat şi nu s-au şicanat unii pe alţii. să ciupească. Pe dum. Nu mai este singur şi nici trist. roadele bogate. Ţup – Ţup se gândea mereu la cât de bine i-a fost astăzi. Au venit şi Scofăilă. dar mereu se oprea şi se gândea că nu vrea să mai fie singur şi trist. Mai târziu. ţopăind prin luminiş. A fot invitat şi Ţup – Ţup. dar îi zâmbi şi el şi-l întrebă ce mai face. apele cristaline şi reci precum gheaţa.Ziua următoare. Se stăduieşte să se poarte frumos ca să fie acceptat de ceilalţi. ratonul. Mălăieţul şi Săltăreaţa. cică era odată un tărâm pe care cerul îl dăruise cu toate bunătăţile şi frumuseţile sale. ratonul şi castorul. Câmpurile îi erau întinse. De atunci Ţup – Ţup şi-a făcut mulţi prieteni. parcă surprins. Au luat cina împreună şi pentru că ziua era pe sfârşite. să şicaneze pe unul sau pe altul. 481 . Lui Ţup – Ţup îi venea din când în când să împingă. s-au despărţit prieteneşte şi s-au îndrepatat spre casele lor. Spiriduşul ştia exact unde să găsească acel locşor aşa că au plecat împreună într-acolo. La câteva zile după aceasta era ziua de naştere a lui Spiriduş. iar munţii semeţi ascundeau în măruntaiele lor comori nepreţuite. S-au jucat şi au petrecut împreună până seara târziu. Ţup – Ţup. Tara Adevarului si Imparatul Minciuna de Petre Craciun Ehei. se apropie de Scofăilă. pădurile dese şi răcoroase. în aceeaşi zi. apoi avură o convorbire plăcută despre vara asta călduroasă. îi zâmbi cu un zâmbet cât putu el de mare şi îi zise: „Slaut! Mă bucur să te văd astăzi!‖ Scofăilă se uită la el. puiul de cerb şi îl întrebă dacă nu vrea să-l ajute să caute nişte frunze fragede pentru cină.

Neguţătorii care împânzeau ţările în lung şi în lat îşi făceau dinadins drum prin preajma locului ca să vadă cu ochii lor minunata Ţară a Adevărului. nici măcar de dimineaţă nu s-au dumirit. În cele din urmă. că nu mai spuneau lucrurilor pe nume. Moş-Vreme îşi depăna firul cel fără de sfârşit. Şi-au umplut traista cu merinde şi s-au dus acolo unde îi chemau treburile. osteniţi după truda unei zile de robotă. dacă erau cu adevărat cunoscuţi cale de nouă mări şi ţări. lumina s-a lăsat deasupra munţilor. au descoperit că apa îngheţa cât ai zice peşte. S-au înfruptat din bucatele cele gustoase şi s-au grăbit săşi caute odihna în paturile cele primitoare. Poate că ar fi fost. şi că nu mai simţeau aceeaşi dorinţă de a dezvălui tot ceea ce gândeau. iar la întoarcerea acasă îşi petreceau ceasuri îndelungate povestind copiilor despre cele văzute. ei sau întors pe cealaltă parte. fără săi pese de nimeni şi de nimic.Fraţilor.Oamenii acelei ţări erau drepţi. în înaltul cerului la apărut o lumină roşiatică. La un timp. oamenii s-au îndreptat spre gospodăriile lor. văzându-şi de treabă.. Câte unul mai isteţ a băgat de seamă că vorba le era schimbată. Şi-au umplut ulcelele cu apă rece şi. cu neţărmurită surprindere. părea să fie veşnică. dacă. zi după zi şi an după an. continuându-şi somnul. Dar. Nicăieri nu era mai dispreţuită minciuna şi mai aspru pedepsit cel care s-ar fi încumetat să spună câte una mai gogonată. Iarăşi cei mai înţelepţi au zis: . aşa cum nu găseai în alte capete ale lumii. dar a crescut uşor-uşor. La început a fost cât o nucă. Către miezul nopţii. atât de temeinic statornicită. până ce a cuprins cerul întregii ţări. Rânduiala. dar a venit ora prânzului şi locuitorii Ţării Adevărului s-au aşezat la masă. Neştiind ce li se întâmplă.. harnici şi milostivi. era pentru că iubeau din adâncul sufletului adevărul. ca mai înainte. ea şi-a croit drum prin hornurile sobelor. pătrunzând în odăile şi în sufletele oamenilor. încă. Ehei. o mare primejdie ne ameninţă! Nu vedeţi că minţim de îngheaţă apele? 482 . Ba. Nepricepând însă care era pricina şi acela înălţa din umeri. apoi deasupra caselor şi ogoarelor. Într-o seară.

ce nevoie mai aveai să rosteşti drept.. când ajunseseră oamenii să mănânce mai puţin ca dobitoacele şi se împăunau că nu mai pot de bine. Despre călătorii de prin alte locuri. s-a înfăţişat înaintea părinţilor săi: 483 . împăratul. Când trăgeau copiii câte o minciunică. băiatul s-a simţit atras de adevăr.. ci un fel de a trăi. minciuna a pătruns tot mai adânc în viaţa oamenilor. ce să mai spunem? Acum ocoleau cât puteau împărăţia mincinoşilor. căci.. n-a fost decât un pas. Făcându-se flăcău în toată legea şi văzând sărăcia şi neputinţa care domneau pretutindeni. sărmanul de el a devenit o ciumă aducătoare de nenorociri. gata! Aveai necaz pe câte cineva? Nimic mai simplu: îi puneai vreo câteva în cârcă. ca de un bulgăre de aur. s-a nimerit ca într-o casă umilă de la marginea ţării să vadă lumina zilei un copil numit Victoraş. copii şi oameni mari se strângeau laolaltă. nu mai încape şi hărnicia. mâine aşa. înveselindu-se atunci când făceau să îngheţe apele. minţeai şi. Hăituit şi hulit de toată lumea. Ce vreţi. dacă numai vorba strâmbă avea căutare? Anii au trecut şi ţara a sărăcit că doar acolo unde este stăpână minciuna. Ajungea să deschidă gura numai pe jumătate şi îngheţau mările de la un capăt până la celălalt.Nu poate fi adevărat! s-au împotrivit cei mai numeroşi.Întunecata ţară a minciunii". De la a preţui minciuna şi până la urî adevărul. n-a mai răbdat şi.. a făcut ce a făcut şi a ajuns cel mai mare meşter într-ale minciunii. deopotrivă. Ambiţios din fire. dar când spuneau cei mari câte una mai meşteşugită. îngheţau lacurile cât ai bate din palme. abia de îngheţa apa dintr-o ceşcuţă. Peste încă un timp. ea n-a mai fost un joc. într-o zi. meşteşug de faţă împărătească! Azi aşa. măria-sa. De altfel. Haideţi mai bine să îl deprindem! De pomană au stăruit cei dintâi. de nu-l mai cunoştea nici mumă-sa. Erai într-o încurcătură. Crescând mai departe de atotputernicia Împăratului-Minciună. Pe nesimţite. Nu cutează minciuna să se abată pe meleagurile noastre! Trebuie să fie vreun joc. pe care o numeau de la o vreme .

. .Aşa să fie. măria-sa apără din răsputeri minciuna. O apucă pe o potecă luminată de razele soarelui şi se opri numai când ajunse în faţa unei mogâldeţe de om. dar cum de m-ai dibuit? . cel care a pornit în lume pentru a stârpi minciuna. iar barba ca argintul îi atârna până la brâu. iar oştile sale sunt gata oricând să îl răpună pe acela care s-ar ridica în apărarea adevărului. gândul tău este frumos precum cerul fără nori. întrucât m-am hotărât să plec în lumea largă. Victoraş îşi umplu sacul cu merinde. primeşte-ţi binecuvântarea.Tătucă.La anii mei. zise flăcăul cu voioşie. nu mai sunt multe lucruri pe care să nu le cunosc. prinse sabia la şold. căruia îi spunea Lupu. copilul meu. binecuvântarea ta..Tătucă şi mămucă.Eu şi cu bătrâneţile mele.Adevărat.. căruia i se spune Moşul Barbă-Albă. însă am credinţa că vei izbândi. Nu cumva tu eşti Moşul Barbă-Albă? . căci are inima bună şi te va ajuta. . Spatele îi era încovoiat precum gâtul unei lebede. Merse cale lungă şi pretutindeni întâlni numai jale. ştiu că nu ai pornit pe un drum uşor. A doua zi. sărută dreapta părinţilor şi plecă. altădată atât de îndestulată. . luând cu sine un câine mare şi puternic. Mai ţine minte un lucru: în Pădurea cea Mare trăieşte un om tare bătrân.Copilul meu. însă fii cu băgare de seamă! Nu ştiu din care pricină. iar tu trebuie să fii Victoraş. dar tare mi-e teamă că vei porni pe un drum fără întoarcere. Multe a văzut şi a auzit de-a lungul îndelungatei sale vieţi. doar-doar voi putea să vin de hac nelegiuirii. Suspină cu nemărginită tristeţe şi îşi văzu de drum până ce ajunse în Pădurea cea Mare. . Du-te şi cere-i sfatul. sabia mea voinicească şi voia lui Dumnezeu îmi vor fi de ajuns ca să ies la liman. Din partea mea.Bine te-am găsit sănătos. Daţi-mi binecuvântarea părintească. . Bunăoară. eu unul nu mai pot răbda să văd cum această ciumă nenorocită ne mistuie ţara. Ca să 484 . Mă doare inima când îi văd pe bieţii oameni cum îndură nenorocirea fără să ştie de unde li se trage.

Mergi şi întreabă munţii. Mergi şi întreabă munţii! Poate că ei. vei colinda mult în cele patru vânturi.Îţi mulţumesc. pentru că ele colindă lumea întreagă şi văd câte nu ai gândi.Viteazule. vom şti cine a revărsat minciuna asupra ţării şi dacă îl vom îndupleca pe el să se lepede de minciună vom fi salvaţi. de pe fundul ei ieşind norul cel roşiatic. Victoraş mulţumi câmpurilor şi îşi urmă drumul.Voinicule. Vrând-nevrând. Unul dintre ei avea în mână o sticlă pe care a destupat-o. răspunse câmpul. fiind aşa de înalţi. nu aţi aflat cine a slobozit norul aducător de minciună? . Acum. până ce văzu înaintea lui un câmp frumos. nu ştiţi cine a minţit pentru prima dată în noaptea aceea blestemată? . se văzu în faţa . câmpurilor. Peste noapte Victoraş rămase în coliba sărăcăcioasă a moşneagului iar a doua zi încălecă şi plecă acolo unde îl chema ursita. Oare. Merse iarăşi cale lungă până ce ajunse în locul unde râurile se vărsau într-o mare uriaşă. Din nefericire. cunosc mai bine tainele palatului cel misterios. am ştii cine este vinovatul.Râurilor. eu însumi trecând în noaptea aceea pe la poalele unui palat strălucitor am văzut cum doi bărbaţi au apărut la o fereastră. eu nu ştiu mai multe. fac precum m-ai învăţat. eu ştiu numai că în noaptea cu pricina cerul a fost acoperit de un nor roşiatic. plin de flori încântătoare. Îşi lăsă calul să pască în voie. uncheaşule. văile şi câmpurile cine este omul care a minţit pentru prima dată în acea noapte blestemată. Nu mă întreba cine sunt cei doi. Îşi dădu toată silinţa şi. .Voi. pentru că era noapte şi nu le-am văzut feţele. voi străbateţi ţara în lung şi în lat. Dacă am cunoaşte cine a abătut norul deasupra împărăţiei.alungi minciuna şi să redai ţării strălucirea pe care a avut-o. curând. Victoraş plecă să întrebe munţii. drumul era cu mult mai greu de străbătut. Merse pe cărări cunoscute şi necunoscute. urcă pe un deluşor şi de acolo întrebă: . le vorbi el. am să 485 . răspunse râul cel mai mare. Mergi şi întreabă apele râurilor. Aflândul. care înconjuraţi minunata mea ţară. apele.

. că de restul am eu grijă! Începu atunci o luptă voinicească. Apoi. îşi scoase sabia din teacă şi se avântă în luptă.Dacă-i aşa.Măria-sa.Copile. atunci află că omul care a destupat sticla din care a ieşit norul nu este nimeni altul decât împăratul! . spunându-i câinelui care îl însoţea pretutindeni.Să nu vă găsiţi voi moartea! le răspunse curajos Victoraş. feciorule. în cea mai cumplită neorânduială. şi vei vedea dacă dau înainte sau înapoi. copile. întortocheate sunt căile Domnului! Află că vodă a fost dintotdeauna un om rău şi ticălos. dar şi pe unde trecea câinele nu mai găseai duşman care să stea pe picioarele lui. lovind şi în stânga şi în dreapta. Deodată. împăratul? Cum este cu putinţă ca tocmai el să fi vrut cu bună ştiinţă răul propriei sale ţări? Ce fel de om este? . tot locul era plin de trupuri căzute care încotro. Victoraş se învârtoşea din răsputeri. tu muşcă-i de picioare. . Atunci şi l-au apropiat pe vrăjitorul Talpă-Neagră. Unde cădea sabia sa voinicească rămânea locul gol. . de-ai fi zis că mai are de partea sa încă vreo cinci-şase ajutoare. Cu toate că era singur.N-ai avut linişte acasă.Ehei.Lupule. vorbi muntele bucuros. numai. Flăcăul stătu o clipă să îşi tragă sufletul. tare mi-e teamă că vei face drumul întors dacă vei auzi cine sunt! . El şi cu alţii de-o teapă şi-au dat seama că nu au multe zile de stat într-o ţară unde numai adevărul şi cinstea aveau căutare.stâncilor prăpăstioase. . tu care ai toată lumea la picioare.Munte cu piscuri semeţe. nu ştii cine erau cei doi bărbaţi care au slobozit norul roşiatic aducător de minciună şi de ticăloşie? . de-ai venit să-ţi cauţi moartea prin locurile acestea prăpăstioase? întrebă unul. băiete. Lăsă calul lângă un petic de iarbă şi vru să înceapă urcuşul. cu ajutorul căruia 486 .Spune-mi. se văzu înconjurat de oştenii măriei-sale. Când veni vremea asfinţitului. întocmai ca o umbră: . cât ai clipi din ochi. aşa cum nici nu gândiseră oştenii lui vodă. apoi mulţumi lui Dumnezeu pentru izbândă şi se grăbi să ajungă înaintea muntelui.

Ce-ai mai aflat de când baţi potecile? .De mult am auzit despre faptele cele ticăloase ale acestui vrăjitor. Moşule. . . Câte ticăloşii nu se pot face la adăpostul minciunii! În seara aceea. . fă rost de o cotigă plină cu păstrăvi şi cere să fi dus în faţa măriei-sale. iar el a făcut ce ştiţi.Cumplit lucru mi-a fost dat să aflu. Mai înainte. spuse şi băiatul. muntele tăcu. Moşule. apucând-o pe drumul din dreapta. . fată frumoasă. gândind că se află înaintea unei curse. pentru că oamenii craiului vor încerca să te răpună atât prin sabie cât şi prin vicleşug.Chipeşule flăcău. Apoi. Tocmai când ajunsese la o răscruce şi nu ştia încotro să o apuce.O clipă nu mai stau. iar Talpă-Neagră şi Împăratul Minciună îşi vor pierde puterea. atunci este musai să o apuci pe cărarea din stânga. copilul meu. . Dacă te încumeţi să-l înfrunţi chiar pe Împăratul Minciună. Cel care a statornicit minciuna nu este altul decât împăratul. . Vrăjitorul Talpă-Neagră i-a pregătit acel nor roşiatic în pivniţele palatului. care este un mare mâncător de peşte. punei trei întrebări şi. caută-ţi nişte haine de pescar. Rămâi sănătos şi să ne vedem cu bine! 487 . Mergi cu grijă. zise ea.Iată-mă viu şi nevătămat.Mare bucurie îmi face întoarcerea ta. însă trăgeam nădejde că şi-o fi lăsat oasele pe undeva.au nădăjduit să înstăpânească minciuna. Într-adevăr. Flăcăul înnoptă la poalele sale şi a doua zi se grăbi către coliba moşneagului. atunci vraja se va destrăma. dacă vrei să ajungi la coliba moşneagului. să-ţi răspundă dacă preferă adevărul sau minciuna. zise Victoraş. atunci fă calea întoarsă în Pădurea cea Mare. iată că îi apare înainte o fată frumoasă ca o zână. Dacă va prefera de fiecare dată adevărul. de fiecare dată. nu peste multă vreme ajunse la capătul drumului. Iată ce ai de făcut: mâine să pleci neîntârziat către palatul împăratului. Talpă-Neagră i-a dat împăratului sticla cea blestemată. unde Moşul Barbă-Albă are să te sfătuiască mai departe.Îţi mulţumesc ţie. Când veţi rămâne între patru ochi.

iar pe la apusul soarelui şi-l pierdu şi pe ultimul. hai la luptă.Atunci. că ai atâtea capete şi minte aşa de puţină! Luptă ai vrut. pe la amiază mai avea patru capete.Drumul spre curţile împărăteşti era lungi şi plin de capcane. făcându-le să dea înapoi. ce-şi zise: . din timp în timp. leită mumă-sa. iar băiatul se ferea cum putea şi. balaurul îşi pierdu primul cap. balaurule. pui de om! Sau ţi-a alungat vântul curajul când a suflat mai tare? .Ferească Sfântul. umplu o cotigă de peşte şi se înfăţişă înaintea porţilor împărăteşti. . luptă ai să primeşti! Se încinse numaidecât o bătaie cum nu mai văzuse nici stră-stră-moşul balaurului. mergeţi degrabă şi duce-ţi-i vorbă măriei-sale că i-am adus cei mai buni păstrăvi din câţi au trăit vreodată în apele acestei ţări. iar eu să merg cu ale mele!" . că sărmanul tău tată a căzut la pat şi nu ştiu câte zile mai stă pe lumea asta. poate i-o mai trece şi lui vodă năduful. . dar dacă şi bătrâna este o plăsmuire a lui Talpă-Neagră? Ia s-o las cu ale ei. oameni buni. transformându-se într-un balaur cu şapte capete. îi trăsneşte şi îi fulgeră cât e ziua de mare.. 488 . De când cu unul. Victoraş merse într-un sat de pescari. Cu vreo două ceasuri înainte de prânz. iată că îi iese înainte o femeie. mătuşo! N-ai tu atâta putere ca să mă abaţi de la drumul meu! Mogâldeaţa cu înfăţişare de femeie se învălui dintr-o dată într-un nor de fum. îşi rostui nişte haine pe măsură. Chibzuind mai temeinic. care începe a i se jeli: . Victoraş. Bucuros din cale-afară. pescarule! Zise unul dintre străjeri.Feciorul meu. că ne-a scos peri albi. Mergând el aşa. la chindii rămase cu două.Înapoiază-te fără mine.Bun gând ai avut.Măi. tare-i veni să lase totul în plata Domnului şi să zboare ca vântul acasă. se adresă el străjerilor. Auzind cuvintele cele sfâşietoare.Păcat de tine. se repezea cu sabia asupra puzderiei de capete. . lasă gândurile tale aducătoare de nenorociri şi vino cu mine. Lighioana arunca flăcări pe toate nările sale.

Victoraş tăcu mâlc şi merse în urma unui oştean până în iatacul împărătesc. te-ar supăra? . 489 . Minciuna a murit. că ţi-am răspuns. dacă vei continua să minţi pentru că. tinere. Toţi. aş vrea să mi se spună numai adevărul. dimpotrivă. Oare. pe hornurile caselor.Luminăţia-ta.Vei rămâne singur de tot. eşti stăpân peste o frântură de ţărişoară? . . Acum. măria-ta. ţara putea redeveni bogată şi înfloritoare.Nu ştiu cine eşti cu adevărat şi dacă ai venit într-adevăr pentru peşte. La scurtă vreme.Dacă ăsta este tot preţul. continuă flăcăul. Cu un împărat aşa de bun şi cu puterea pe care i-o dădea adevărul. nevenindu-le să creadă că ceea ce vedeau în jurul lor era aievea. ai prefera ca oamenii să spună cum că. se obişnuiră din nou cu adevărul. Flăcăul îl lăsă pe împărat încă nedumerit şi merse printre oameni.patru parale? . înălţimea-ta. că ard de nerăbdare să mă aşez la masă. .Mai întrebi? L-aş bate cu biciul până ar spune adevărul! Victoraş se bucura pe tăcute. Apoi. vraja s-a destrămat.Nici să nu te gândeşti să-mi dai vreun ban. . zise flăcăul care ştia cât de zgârcit este craiul. Dar dacă măria-ta ai fi destoinic în luptă şi cineva ar spune în gura mare că ai fugit precum iepurii cei fricoşi. puţin câte puţin. că mi-ai adus o cotigă întreagă de păstrăvi? . O cotigă cu vârf.Aşa gândeam şi eu. . se ridică norul roşiatic.Întocmai. dar dacă stau bine să mă gândesc. se frecau la ochi.Să spună adevărul! Cum ar cuteza să mintă? . iar în locul său oamenii îl puseră pe Victoraş. înseamnă că omul cel mai minţit din toată ţara este însuşi împăratul.Aşa e cum am auzit.Iată prima întrebare: ştiind că măria-ta stăpâneşti peste o ţară întinsă. măria-ta. dacă toţi supuşii mint. Priveşte cum. atunci pune-ţi întrebările. de la mic la mare. nu ai prefera să ţi se spună adevărul? . Vreau numai să-mi răspunzi la trei întrebări. împăratul muri de frica răzbunării supuşilor.Bună treabă! Şi cât zici că m-ar costa? Trei . lasă-mă singur cu ale mele. iată. . .

Nu se înţelegeau.. O să vedeţi îndată unde-ajunge! Această întâmplare s-a petrecut demult.. să alegem un hataman! au rostit toate dihăniile dintr-o dată. bursucul e prea greu.Cât despre vrăjitorul Talpă-Neagră. ursul. şi a ridicat ici-colo ziduri de lemn. 490 . tot adevărul biruie până la urmă. lupul este de trebuinţă-n bătălie. vulpea. dulgher prea iscusit. Erau aproape gata.. În dosul lor s-au strâns în rânduri animalele.. Nu vrea în ruptul capului să creadă că. Cine să fie? Cine? Ariciul nu e bun. în lupta dintre adevăr şi minciună. Când cearta era mai aprinsă. măi Tomiţă? Şi de ce fluieri atât de mulţumit? l-au întrebat dihăniile. Ba au chemat într-ajutor şi-o pasăre. aflaţi că şi-a strâns norul cel roşiatic în sticla lui veche.Mergem la bătălie. bursucul. vulpea e prea vicleană. pe vremea când animalele se hotărâseră să-l nimicească pe vânător.. căci e ţepos. fluierând mulţumit? Tomiţă iepuraşul. dar nu avem hataman ( conducător de oşti ). Şi-au ascuţit toţi dinţii şi ghearele.Aşa e. să zboare. când nu ştiu cine a spus: . cine venea fără de grjă pe cărare. ursul e cam bătrân.Ce e cu tine. . demult. săi vestească când vine vânătorul. . Cine se ia după fricos ajunge. cu pălăria pe-o sprânceană. cerbul e-ncornorat şi se agaţă-n ramuri. S-a întocmit oştirea animalelor. Tomita iepurasul de Alexandru Mitru Să nu te iei după fricos. A venit castorul. ariciul înainte pe urmă lupul. continuând să umble cu ea prin lume spre a-i ademeni pe cei mai slabi de înger. pe vultur. să lupte. cerbul. Se pregătea o bătălie mare....

Hm. şi-a împins pălăria mai pe ceafă. .. dar ca să fie hataman în bătălie şi să-l răpună pe vânător. Tomiţă! a spus lupul. De-am fi şi noi aşa viteji ca tine. Îi plăcea mult. Era hataman în lege. Îi era duşman. .Pe cine? a întrebat cu spaimă cerbul.. I-au dat deci lui Tomiţă căciula de hataman.A doborât singur duşmanul! s-a minunat bursucul. . . Nu-i nimeni mai viteaz ca mine în pădure.Vrem să alegem un hataman şi nu ne înţelegem! a glăsuit ariciul. ..L-am doborât. Tot nu ne înţelegem între noi. mă duc să văd pe unde-i vânătorul! S-a strecurat prin pădure. Vreţi un hataman destoinic peste animale? Să vă fiu eu! s-a îngâmfat Tomiţă.Şi acum porunceşte.Du-ne la bătălie. şi haţ.. O să-l doboare săgeata!. apoi plictisit a dat dintr-o lăbuţă: . să-l doborâm pe vânător! a strigat şi vulturul. de răruşcă. căci are coaja acrişoară. Era o zi rece de toamnă. Când am să fluier.Voi staţi aci! le-a poruncit.. la asta nu. i-au dat şi-o spadă. 491 ..Pe un duşman! a început să-şi dea aere Tomiţă. Inima lui Tomiţă era numai atâta. şi ursul. daţi toţi năvală cu putere... haţ. văzând că-i ascultat de toti. S-au învoit şi lupul. M-am repezit cu dinţii.Să fie dacă-i aşa viteaz! a spus şi cerbul.Ar putea să ne fie el hataman! s-a învoit cumătra vulpe. începuse să tremure. bursucul. . . .S-a oprit iepuraşul.. hm! a mormăit în sine ursul.. . La toate se-aşteptase Tomiţă. pentru c-o dibuia cam greu. Noi te ascultăm orbeşte. Cine l-a pus să fie hataman? Dacă a auzit şi vânătorul?.Vreţi un hataman?. cât vârful acului... când vântul bate cu putere şi frunzele încep să cadă.. Tomiţă doborâse un trunchi din cel subţire.. ca şi cum n-ar fi fost! . . Şi-ntr-adevăr. ariciul şi vulturul.viţă sălbatică....

Îl urmărise-n zbor vulturul.). nu are ce căuta-n pădure.) Fugea acum de-i sfârâiau călcâiele.. Dar m-aţi lăsat singur. când soarele se pregăteşte de culcare. s-a întors în pădure fără căciula de hataman şi fără spadă. Nişte rămurele s-au frânt şi l-au lovit pe Tomiţă drept în obraz. s-a împiedicat de spadă... (De-atunci sunt aşa mari!..Cine se teme de foşnetul frunzelor. să prindă vânătorul.) Deodată a început să bată vântul mai tare şi frunzele să foşnească... Şi povestise. Şi-a rămas lat. şi s-a dat peste cap..... Animalele au început să râdă. A auzit ce-am spus. şi şuiera văzduhu-n urma lui. au crezut că-i semnalul hatamanului. şi-a tăiat coada. . pe câmp. A tras cu arcul. auzind şuierul. Nemaivăzând. Tomiţă a mai fugit înc-o bucată bună.. S-a mai ţinut o vreme. De frică. Au ieşit din pădure. Sta cu urechile ciulite.. crezând că-i vânătorul în urma lui.. i-au tot crescut urechile. Tomiţă îşi vedea umbra şi. Atunci. când umbrele-s mai lungi. Târziu. Iar se lăuda: .. c-a văzut stele verzi. Văzuse tot. De frică îi căzuse hatamanului căciula pe ochi..De veneaţi după mine.. au dat năvală după el. i-au crescut. Atât de tare s-a izbit. (De atunci are privirea împrăştiată şi buza de sus crăpată de lovitură!. Pe urmă s-a pierdut de hataman. „E vînâtorul! s-a gândit iepuraşul. Au râs dihăniile de Tomiţă. Şi fugi!. îl răpuneam pe vânător!. 492 . când şi-a venit în fire. Abia se mai ţinea oştirea după el.. Şi fugi!. şi şi-a tăiat lăbuţele din faţă. fugea din ce in ce mai repede. De frică şi de durere a mai făcut un salt.... Vine spre mine. (De-aceea-s aşa scurte lăbuţele din faţă şi coada lui Tomiţă pânâ-n ziua de azi!." S-a întors într-o clipită..Se tupila la pământ şi inima-i bătea să-i spargă pieptul. Era către amurg. a dat peste un copac şi s-a izbit. L-au luat la goană. Dihăniile.

Ei. râdeau de nu mai puteau. . nu văzu niciun urs. dacă vreunul dintre voi a aflat că li se spune albi din alte pricini. vai. Ursul nostru se uită în jur gata să râdă şi el de ursul cel murdar (pentru că urşii. 493 . ba mai fac şi baie) când. . Cred că din pricina asta le spune urşi albi (dar. Le e necaz că l-au avut hataman.Din acea zi. şi toate surorile ei începură să chicotească.Nu cumva râdeţi de mine? întrebă el supărat. să hohotească şi să se prăpădească de râs. îi fac de petrecanie. Aşa.Eu sunt curat. care venea tocmai din munţii noştri. ursul şi vulturul îl fugăresc pe iepuraş.. fireşte.. îl rog să-mi dea de ştire şi să nu mă mai lase să scriu minciuni ). măi Martine? . Şi unde-1 prind.Parc-a fost muiat în sos! Uite-aşa râdeau focile. Ce ştiu e că s-a pomenit acolo şi că a început să caşte ochii la munţii de gheaţă şi la focile care se zbenguiau pe ei.. Un urs murdar! strigă o focă. spuse şi mai supărat Martin. se spală pe dinţi în fiecare dimineaţă şi seară. se ştie.Ia te uită!. Povestea ursului cafeniu .De la gheare pân' la bot! .Vai. .Păi de cine.. sălbăticiunile ca lupul. ce caraghios! .E mânjit tot! . spre marea lui mirare. un urs mare şi frumos. că nu ştiu. şi iată că printre urşii cei albi de la pol s-a rătăcit într-o bună zi un urs cafeniu... vulpea. M-am spălat chiar azi dimineaţă. . Cum a ajuns el la pol să nu mă întrebaţi. de Vladimir Colin Urşii care trăiesc la Polul Nord sunt albi.

.curând toată blana îi era plină de clăbuci albi şistrălucitori. de sus şi până jos! îl îndemnă el pe Martin.. Ah! Ce bine-mi pare că vă văd. Pinguinul era o pasăre tare isteaţă.Făcea să bat atâta cale până la pol. la noi toţi urşii sunt cafenii. aşa că bietul urs îşi luă tălpăşiţa.Dar focile nu-l crezură şi râseră mai departe. . că se întâlni cu nişte urşi albi. şi . pinguinule. dacă urşii albi mă dispreţuiesc şi râd de mine? Eu sunt cafeniu. ca şi voi? -Urşii cumsecade sunt albi. răspunse primul urs alb. . Fă-mi mie plăcerea asta.Dar bine. cât ai bate din palme. . bietul Martin simţi că-i dau lacrimile. .Fraţilor! strigă bucuros Martin. De ciudă. .Şi numai pentru atâta lucru plângi? Hai. De mânios ce era se frecă bine.Ia te uită ce neobrăzare! vorbi un altul. nu vedeţi că sunt urs. aduse o bucată de săpun. şi fără a-1 mai învrednicii cu o privire. .. răspunse pinguinul. Şi nu merse el cine ştie cât. ce urşi răi trăiesc printre munţii de gheaţă! Şi cum plângea aşa.De ce plângi. Le-am spus şi focilor că sunt curat.iată . toţi urşii albi plecară.Aşa.Şi tu? se supără ursul. . mormăind. bine. dar pinguinul îl opri. .Ia săpuneşte-te bine. legânându-şi îngâmfaţi blănurile. M-am spălat chiar azi-dimineaţă! . Martin lăsă jos săpunul şi voi să se vâre în ochiul de apă. bine. ursule? întrebă pinguinul.. . destul. Bombănind. vino cu mine! Îl duse pinguinul într-un loc ferit şi. fraţilor. Martin se aşeză pe un sloi şi începu să plângă. un pinguin se apropia încetişor. spuse pinguinul.Cum să nu plâng.Nu-i nimic. ca să găsesc aici numai batjocură? se întreba el.Stai! Rămâi aşa! 494 ... Vai. . . Martin se muie într-un ochi de apă şi prinse a se săpuni.Cine-i urâtul ăsta care se crede frate cu noi? spuse cu dispreţ un urs alb.

. Clăbucii de săpun din blana lui Martin se topiseră în apă. Îl află pe o movilită de zăpadă şi-l luă în braţe.Ce blană albă! se minună al doilea.neobişnuit cu viaţa de la pol. . înotând voiniceşte. în vreme ce Martin . şi ursul nostru era din nou cafeniu .Alb sau cafeniu. văzâd cum puiul se prinsese cu lăbuţele de gâtul lui Martin. Martin se repezi şi începu să caute ursuleţul. . . înotând.Vai. un munte de gheaţă se apropie de sloiul pe care se jucau. eşti un urs bun şi viteaz. 495 . Îţi mulţumesc. Martin se pomeni în apă. Fusese rănit de suliţele de gheaţă. Cu puiul în braţe şi ferindu-l de bucăţile de gheaţă. săriră în apă şi se depărtară degrabă. că nici nu-şi bătu capul să înţeleagă. uitând de toate. Când înţelese ce primejdie îl paşte voi să sară şi el în apă. Urşii se opriră din joacă. Bietul Martin nu mai înţelegea nimic. O lespede grea îl împiedica acum pe Martin să iasă la lumină. valurile ţâşniră înalte cât muntele..Fugiţi! Fugiţi! strigă un pui de urs şi se aruncă în apă. Dar puiul era nevătămat.Apoi îl luă de mână şi-l duse în mijlocul urşilor albi. Ii mulţumi pin guinului şi rămase printre urşii albi cu care jucă „bâz" şi „baba-oarba".Totul pârâia. Dar era atât de bucuros de primirea care i-o făceau urşii albi.. dar. . Mama ursuleţului se repezi să-i mulţumească.. Şi la fel încremeniră şi ceilalţi urşi albi. se ridică pe un sloi ce plutea. se prăbuşea. Cu chiu. strivindu-i sub greutatea lespezilor de gheaţă. mari cât o casă.. dar în clipa aceea se auzi un troznet cumplit şi muntele de gheaţă izbi sloiul. ce urs frumos! strigă un urs alb. încremeni. Speriaţi. cu vai sparse lespedea şi.Şi ce mândru străluceşte în soare! şopti al treilea. văzură muntele şi pricepură că se va ciocni de sloiul lor. când ajunse lângă Martin. spuse mama ursuleţului. ..rămase pe sloi. A rămas pe sloi! Nici unul dintre urşii care se depărtaseră nu scoase nicio vorbă. la adăpost de alte primejdii. nici unul nu cuteza să se întoarcă pe sloi. Chiar în clipa aceea răsună glasul înspăimântat al unei ursoaice: .Puiul! Puiul meu!. Deodată însă.

Pentru Fred era întunericul. Când mergea seara în pat iar Mama Şoricica închidea lumina. . şi a povestit întâmplarea. Auzise că unora le era frică de păienjeni şi şerpi iar alţii se speriau de lucruri care pentru el erau amuzante ca de exemplu să stea ascuns într-o crăpătură din podea. Eu te judec după faptă! Fred.Niciunul dintre noi n-a cutezat să rămână pe sloi. soricelul fricos de Aurelia Moraru Fred era un şoricel care trăia într-o gaură din perete aflată în colţul casei. În fiecare dimineaţă. De fapt lui Fred îi era frică de întuneric. încuviinţară şi ceilalţi urşi albi. el începea să fie înfricoşat. adunându-se în jurul lui Martin şi strângându-i care mai de care laba. Cât a rămas printre urşii albi s-a bucurat de cinste şi prietenie. El ştia că nu era singurul căruia îi este frică. Ea ar fi lăsat lumina aprinsă pe hol dacă el ar fi vrut. Din ziua aceea. De atunci mai cântă Martin şi-n ziua de azi: Crezi că-mi pasă că te ştiu Negru. iar când s-a întors acasă a alergat la prietenul meu. Existau însa unele dimineţi când nu avea poftă deloc. alb sau cafeniu? Inima să-ţi fie dreaptă. Şi asta pentru că în noaptea precedentă fusese mai speriat decât în alte nopti. care scrie toate poveştile pentru copii. dar asta părea să înrăutaţească 496 ... Martin n-a mai fost nevoit să-şi împodobească blana cu clăbuci de săpun (treabă care l-a bucurat straşnic căci săpunul uscat îi pricinuia mâncărimi cumplite şi-l silea să se scarpine cu toate cele zece gheare. ceea ce nu era deloc frumos şi nici plăcut nu era). după ce se trezea căuta cu mare poftă sandwich-ul cu brânza şi pâine prăjită.Nu blana îl face pe urs. Altor şoricei le era frică de câini şi pisici.

―Când eşti speriat. Filip s-a gândit un pic apoi a raspuns. Acum. Când era mai mic. Într-o dimineata dupa ce şi-a mâncat sandwich-ul cu brânza şi pâine prăjită. pariţii i-au spus ca este şoricel mare şi trebuie să doarmă în camera lui aşa cum fac toti şoriceii cuminti atunci când cresc. ―Da. Frica mă ajută să o iau imediat la fugă şi să mă protejez. uneori îmi este frica de câini. ―Ce faci atunci când îti este frică?‖ a întrebat-o pe Tabby. Fred s-a dus şi la Tabby pisicuta. Însă ar fi bine să-ţi fie frică de alte pisici care vad într-un şoricel masa de prânz şi nu un prieten. Dacă este. ci l-a intrebat pe Filip. a raspuns Filip. ce faci?‖ ―Păi‖.‖ Nefiind sigur că acesta este raspunsul pe care îl caută. ―tu vii să stai de vorba cu mine. Păreau săşi schimbe formele ca şi cum ceva sau cineva se ascundea în întuneric. Dar uneori gândurile despre întuneric se strecurau înapoi în mintea lui şi din nou începea să se simtă speriat. Cred că asta înseamnă să înveţi care este diferenţa dintre lucrurile de care ai nevoie să îţi fie frica şi cele de care nu ai. a răspuns Tabby. De-a lungul uşilor şi pereţilor începeau să defileze umbre. ―mă duc să verific daca este miere în borcan. alteori se gândea la poveste şi uita de întuneric. continuă Tabby. Se simţea bine atunci cand Mama Soricica stătea pe marginea patului şi îi citea o poveste. dar unii câini nu sunt atât de prietenoşi şi atunci chiar este bine să îti fie frică. Fred nu s-a gandit că nu este chiar acelaşi lucru. ―ca toate pisicuţele.‖. Fred a plecat să-l întalnească pe prietenul său Ursul Filip.lucrurile. Unii câini pot fi prietenoşi şi nu vor să supere pisicuţele. Uneori reuşea să adoarma în timp ce ea citea. ―Exista momente când simţi frică?‖ l-a intrebat Fred.‖ 497 . ―Păi‖.‖ ―Vezi‖. deci deja ştii cum să treci peste frica pe care de obicei o au şoriceii faţă de toate pisicuţele. ştiu că nu am motive pentru care să mai îmi fie frica. Ai învăţat că eu sunt o pisicuţă prietenoasă şi nu ai nevoie să-ţi fie frică dacă situaţia este sigură. obişnuia să se bage în patul Mamei Şoricica şi al Tatalui Şoricică pentru a simti siguranta apropierii de cineva. imi este frică atunci când mă gândesc că borcanul meu cu miere s-a golit. daca era speriat.

ca şi Tabby.Fred nu mai gândise pâna acum în acest fel. sunt convinsă că. De obicei când mă întorc.‖ În seara aceea când Fred a mers la culcare avea o mulţime de întrebari în mintea sa despre discuţiile cu prietenii lui din acea zi. Apoi fac ceva ca să mă simt bine. în acea noapte Fred s-a cuibărit în gaura din peretele dinspre colţul casei şi a avut un somn confortabil şi odihnitor. 498 . mă simt mai bine. L-a întrebat şi pe Tom. care stătea la masa şi îşi lua micul dejun aşa cum fac toţi şoriceii dimineaţa. a spus Tom. ―Nu ţipă prea des la mine şi probabil că din cauza asta îmi este frică atunci când o face. nici mie nu îmi va fi frică pentru totdeauna. Ce ar fi putut să învete din ceea ce faceau prietenii lui? Ar putea să o roage pe mama lui să-i citească o poveste pentru a-şi lăsa gândurile absorbite de o poveste interesantă? Aceasta a functionat de mai multe ori în trecut. Deci îmi spun că acel sentiment va trece. cum ar fi să-i dăruiesc mamei mele o îmbrăţişare ori ies afară şi mă joc. Ar putea să verifice camera – aşa cum făcea Filip cu borcanul său cu miere – pentru a se asigura că nu are nevoie sa îi fie frica? Ori ar fi putut. să se întrebe dacă este potrivit pentru el ca în acest moment să-i fie frica? Există vreun pericol real? Daca ar fi fost. dar s-a simţit mult mai bine când Tabby i-a spus că pe unele dintre fricile lui a fost deja capabil să le depăşească. ―Ce faci atunci cand îţi este frica?‖ ―Uneori îmi este frică pentru că mama ţipa la mine‖. Tom. Ma gândesc că nu va fi suparată pentru totdeauna şi pentru că nici nu este. cum putea să se relaxeze şi să intre într-un somn confortabil? Putea să faca precum Tom şi să-şi amintească de faptul că sentimente ca frica nu vor râmane ci vor trece? Tu ce crezi că a făcut? Care dintre sfaturi crezi că le-a urmat? A facut unul dintre aceste lucruri sau le-a făcut pe toate? Ori poate că s-a gândit la alte lucruri pe care poate să le facă el? Orice ar fi făcut. Apoi s-a dus şi la prietenul său. ce ar fi putut să facă în legătură cu asta? Daca nu era.

cum stătea îngenuncheată. călare pe roibul său. ducându-se la maică-sa. feciorul de împărat o puse pe Cristina să şadă într-un scaun de aur. Cristina săi." Iar feciorul de împărat o luă de mână şi-i ziise : „Vino cu mine la palatul meu şi jur că ai să fii pentru mine fiinţa cea mai iubită pe pământ. câteva flori de „nu-mă-uita" şi puţină iederă de pe mormintele părinţilor săi. te rog. erau aproape de locuinţa ei şi lângă un izvor cu apă rece. Rupse un trandafir. care se făcuse de-acum o fată răsărită şi de toată frumuseţea." „Viu !" îi întări Cristina vorba. le prinse la piept şi întinse apoi feciorului de împărat mâna. voie să mă cunun cu dânsa." 499 se ruga în toate zilele la aceste morminte şi. am găsit în pădure o fată. cum nu i se află pereche în frumuseţe şi în bunătate. săracă şi singură pe pământ. îi răspunse ea. împărăteasa. iar el. Şi veni feciorul de împărat. Iar florile de pe morminte îmbătau văzduhul cu parfumul lor. se opri din mers. i se părea că aude glasul aşa de dulce şi plăcut al părinţilor . privindu-1 cu toată încrederea. Aicea sunt mormintele părinţilor mei. iar mormintele lor. Aşa trecu vremea pentru Cristina. deasupra cărora se înălţau două cruci de lemn. şi aşa de frumoasă.Cristina din padure CRISTINA din padure era singură pe lume. îi zise : „Mamă. Părinţii îi muriseră de mult timp. Dă-mi. Iar el o puse pe calul său şi se întoarse la palat iuite ca vântul. descălecă şi apropiindu-se de dânsa o întrebă cu un glas plin de blândeţe : „Ce faci în locul acesta ? Eşti o fiinţă pământeană sau un înger coborât din ceruri ?" „Sunt Cristina din pădure. şi văzând-o pe Cristina îngenuncheată la cele două morminte. Acolo..

şi numai regina zânelor ştie şi poate să o îndepărteze.Maică-sa îi răspunse îngrozită : „Cum se poate să-ţi părăseşti logodnica. înaltă stăpână ?" întrebă Cristina cu glasul ei blând. Uite aşa !" Şi Puc îşi duse la gură potirul unei flori şi dete pe 500 . ca să văd dacă e nimerit. Să-mi aduci aicea pe regină. împărăteasa. „Cristino dragă. . încât se mai înmuie şi maică -sa. zânele îşi pregăteau vinul lor.Ce faci aicea. şi răstit : „Cum te cheamă şi ce cauţi aicea ?" „Sunt Cristina din pădure şi nu doresc altceva decât să văd din când în când chipul fiului Măriei Tale." „Ce am de făcut. Cristina nu găsi acolo decât pe Puc. iar eu gust vinul nostru. Din roua ce cădea pe florile acestea. ca să o pot întreba. fiind tot întunecată. Aceasta e cea dintâi treabă ce îţi cer să-mi faci. şi-i zise să o lase să vadă şi să cerceteze dacă fata găsită în pădure e vrednică să stea într-un scaun împărătesc. „Iată ce : să mergi la poiana din mijlocul pădurii. pe piticul Puc. Cu toate acestea." „Bine. acolo unde zânele se strâng în toate nopţile. cu care domniţă tatăl tău te-a logodit încă de când erai un copil !" Dar feciorul de împărat i se rugă aşa de mult. o poiană ce îi era bine cunoscută şi care era toată acoperită de tot felul de flori frumoase. însă dacă poţi să duci la bun sfârşit trei treburi ce îţi voi spune să faci. o întrebă cu glas aspru. îi răspunse împărăteasa. pe Domniţa din «Insula verde». De altfel. moşule. am să-ţi dau voie. şi unde e regina zânelor ?" îl întrebă ea. nu ştiu unde e regina. zânele o cunoşteau pe Cristina şi ţineau mult la dânsa." Cristina zâmbi şi zise : „Să aşteptăm când o fi noapte cu lună plină şi atunci am să-ţi aduc pe regina zânelor. O nenorocire groaznică îmi ameninţă casa şi familia. ori ba.. bătrân de când lumea. Când sosi în poiană. Împărăteasa chemă pe Cristina la dânsa şi nu fu puţin mirată văzând cât e de frumoasă şi ce bună arată a fi la suflet." Sosi şi noaptea aceea şi Cristina se duse la poiana din mijlocul pădurii.

dar n-a fost chip să fie găsit. mele." Regina zânelor se gândi un răstimp şi apoi zise: „Da. Regina zânelor mi-a spus în cuvinte puţin lămuritoare că ar fi aici. până ce se ameţi de-a binelea. fiecare frunză o măsuţă în jurul căreia zânele mâncau şi benchetuiau. Cristina. şi cu alta. însă. Când bătu miezul nopţii. să ştii însă că nu e tocmai pricepută cine te-a trimis să mă chemi. ci se întoarse din nou la poiana din pădure. Iar la palat. frumoase şi zvelte. fiindcă mă rogi tu . împăratul. E un giuvaer galben şi strălucitor ca soarele şi are intr-însul multe puteri ascunse. iar fiecare foaie de trestie. fiindcă. Cristina auzi cum regina zânelor îi spune împărătesei bătrâne : „Dragă soră. Altceva nu-i. Puc se porni atunci să cânte. Fiecare potir de floare deveni acum un pahar. o nenorocire mare ameninţă casa şi familia feciorului de împărat." Merseră amândouă într-o trăsură de muşchi de pe arbori. şi umplură poiana cu veselia şi zburdălnicia lor. Apoi făcu la fel cu altă floare. Acum să-1 501 .gât toată roua dintr-însul. văzând că nu e nimic de făcut cu dânsul. se duse la locui unde şedea regina zânelor şi-i zise cu glas rugător : „Fii aşa de bună şi vino cu mine la palatul împărătesc. mai spuse. ci stătu să aştepte sosirea zânelor. cum nu. aşa că nimeni nu ştie unde este. o sabie cu care se luptau între ele. Ţineam să ştiu unde este un giuvaer. In dimineaţa următoare. viu. Cristina. pe care ea îl dăruise odată soţului meu. pe când altele ţeseau o pânză fină. pentru a câştiga mingea de aur ce le-o făuriseră piticii. nu mai întrebă ceva. să joace şi să se tăvălească printre flori. cauţi în depărtare ceea ce ai acasă la tine". şi cu alta. împărăteasa chemă din nou pe Cristina şi-i zise : „Ai adus aicea pe regina zânelor. şi de care giuvaer atârnă fericirea casei şi familiei. Soţul meu a murit câteva zile după ce il pierduse. în casă. Am dat poruncă să fie căutat peste tot. din fire aurite de păianjen. se poate spune în cuvinte. aşa că ai isprăvit cu bine cea dintâi treabă. Alte zâne? Cântau şi jucau. trasă de şase păuni. veniră şi zânele.

dar unde l-ai găsit ?" „L-am găsit într-un cuib de coţofană. Însă când trecu anul şi se apropie ziua de nuntă. se făcuse la faţă albă ca varul. voi face cum îmi porunciţi !" Ziua următoare sosi şi domniţa din Insula verde. împărăteasa chemă din nou pe Cristina şi-i zise : „Îţi mai rămâne de făcut a treia şi cea din urmă treabă. Înţelese că giuvaerul a fost în mâini bune. Împărăteasa cercetă giuvaerul cu băgare de seamă şi văzu că se făcuse mai frumos decât era mai înainte.De aceea îi zise Cristinei cu blândeţe: „Păstrează-l tu. adică domniţa care este logodnica fiului meu. Cristina zâmbi. Scoase din buzunar o piatră frumoasă şi aurită şi întrebă : „Nu cumva e acesta giuvaerul ce căutaţi ?" „Da. în grădină. Mâine soseşte aicea domniţa din «Insula verde».găseşti tu. când izbucnise furtuna şi mă dusesem să-i scap de la moarte pe bieţii puişori". bietei Cristina cât p-aci să-i plesnească inima şi să-i sară din piept. până ţi-l cer . Îşi strânse însă tot curajul şi zise cu glas stins : „Da. înaltă stăpână. Multă vreme Cristina servi ca slujnică supusă şi ascultătoare." La cuvintele acestea. Era frumoasă ca soarele ce răsare şi feciorul de împărat ţinea mult ia dânsa. de credeai că se înfăşură într-un linţoliu de moarte. acesta e ! strigă împărăteasa. fără să se plângă şi fără să murmure. ca să văd dacă poţi aduce fericire în palatul meu. toată ziua plimbându-se împreună. Peste cinci ani se va face căsătoria lor." După câteva zile. Tu nu poţi sta aicea şi n-ai voie să vezi pe fiul meu decât dacă primeşti să fii servitoarea logodnicei lui. Aceasta e a doua treabă ce trebuie să duci la bun sfârşit. în mâinile tale e bine păstrat şi vei avea nevoie de el. aşa ca şi cum s-ar deschide o roză tânără. şi ochii îi erau 502 .

Ştii. A poruncit îndată să vină unicul său fiu. Am văzut că eşti vrednică. unde se culcă şi dormi. cu atât se simţea mai uşurată la inimă.." Feciorul de împărat o luă apoi de mână şi o duse la palat." Împărăteasa îi puse apoi în deget un inel de aur. Florile de pe mormânt erau scăldate în lacrimile ei. iar nicidecum logodnică.tulburi ca o zi mohorâtă şi ploioasă. Trăia într-un codru des. cine are colţii cei mai tari din lume? 503 . Veni şi împărăteasa mamă şi-i zise : „Ai dus la bun sfârşit cele trei încercări la care te-am supus. o îmbrăţişa pe Cristina şi-i zise : . Dar într-o zi îi veni ceasul să moară.Să mă înveţi şi pe mine să fiu tot aşa de bună. prin harurile cu care eşti înzestrată. Păcat că n-am fost şi eu acolo. cum eşti tu. Iar în ajunul zilei de nuntă se furişă de la palat şi se duse să plângă la mormântul părinţilor ei. Se despărţi de morminte cu liniştea în suflet şi intră în coliba părintească. Cel mai puternic tigru din lume A fost odată un tigru foarte bătrân. că v-aş fi adus la fiecare câte un dar frumos. Despre înţelepciunea lui se dusese vestea prin toate împrejurimile. Veni şi sora fiului de împărat. aşa că tu eşti logodnica fiului meu şi voim face chiar astăzi nunta. pe care îl întrebă: . Cristina deschise ochii şi văzu stând în picioare lângă ea pe feciorul de împărat. care o cuprinse în braţe. dar cu cât plângea. În somn i se păru că aude o muzică şi muzica se apropia din ce în ce de dânsa şi pe urmă i se păru că doi ochi mari şi strălucitori s-au aplecat asupra ei privind-o. fiule . iar pe cap o cunună tot de aur. unde se făcu o nuntă aşa cum se faic nunţile împăraţilor din poveşti. fiindcă domniţa din „Insula verde" nu era decât sora lui. tu.

. Începu să o întrebe şi pe ea ce ştie despre om.Desigur. rogu-te. "Dar unde aş putea eu găsi pe acest om? Aş vrea să-i văd barem cu un ochi. Merse el ce merse şi întâlni un asin păscând pe o pajişte. tigrul nu vru s-o creadă. nu cumva tu eşti omul? . Dar stii tu cine are ghearele cele mai ascuţite? . tigrule. răspunse asinul.Ei. Să ţii minte de la mine: Cel mai puternic pe pământ este omul! Să te fereşti a ieşi în calea lui. dragul meu. Şi acum. . ocoleşte-l! Spunând aceste vorbe.E adevărat şi asta. sunt un prieten patruped al omului. fără să stea mult pe gânduri. Să nu te iei la luptă cu el.Tigrul! Tigrul! Tigrul! strigă de trei ori puiul. . spune-mi.Eşti un prost..Te înşeli. tigrul întâlni o cămilă. E adevărat că are colţi mai tari şi gheare mai ascţite ca ale mele? . ." Şi puiul de tigru plecă în căutarea omului. . colţii şi ghearele sale. asinule. tigrul! răspunse fiul.Şi acum am să-ţi pun ultima întrebare: Cine este cel mai puternic din lume? . Tatăl meu mi-a vorbit cu totul altfel despre om. spuse supărat tigrul şi plecă mai departe. Puiul de tigru rămase apoi multă vreme pe gânduri la cele ce-i spusese părintele său în ultimele clipe ale vieţii sale. se miră asinul. tigrul! exclamă fiul. bătrânul tigru îşi dădu sufletul.Desigur.Atunci. "Poate că acesta este omul?" se gândi tigrul şi ţipă cât îl ţinură puterile: .E adevărat. . povesteste-mi cum este omul la înfăţişare. tigrul! răspunse din nou fiul. nu ştii nimic.Desigur. 504 . Dar când aceasta îi spuse că omul este mic de statură şi că ea trebuie să se plece în genunchi ca omul s-o încalece.Ce tot spui. La celălalt capăt al poienii. Omul nu are niciun fel de colţi sau gheare. El e puternic datorită minţii sale.Nu. cine aleargă cel mai repede? .

Însă înainte de a muri de colţii şi de ghearele tale. Îşi înălţă capul şi întrebă: . tigrule. fără gheare şi chiar fără blană. şi-i spuse: . Eu sunt om. Omul îl privi. multe animale cunosc în codru.Ascultă. Nu eşti curios. aş vrea să-ţi arăt şi eu ce putere am. Nu pătrunde nici ploaia. răspunse tăietorul de lemne. dar mai repede." Apoi spuse cu glas tare: . se ghemui şi începu să privească. tigrule. Multe zile şi nopţi rătăci el prin văi în căutarea omului.Dar eu nu sunt animal. Tăietorul de lemne se învoi. Am umblat mult prin munţi şi văi până să te găsesc şi acum mi s-a făcut o foame grozavă. tigrul ajunse în faţa omului. Te învoieşti? . apoi îi răspunse: . Este o locuinţă foarte buna.Răposatul meu tată mi-a spus că omul este cel mai puternic de pe pământ şi asta înseamnă că este şi cel mai mare! spuise tigrul amărât şi porni iar prin lume. Începuse chiar să-şi piardă nădejdea de a-l mai întâlnu vreodată. auzi nişte pocnete în pîdure. intră în colibă şi închise uşa după el.Coliba asta am făcut-o pentru mine. atunci arată-mi. Nici măcar blană nu ai! . locuitor al pădurii. Lângă un copac se afla o fiinţă fără colţi. Omul îl conduse pe tigru în coliba sa. Din două sărituri. 505 . Se miră mult tigru şi se gândi: "Pesemne că bătrânul meu tată îşi pierduse minţile când mă speriase cu puterea omului. mă învoiesc cu ceea ce spui tu.Ascultă-mă. deodată.. mai întâi să-mi arăţi cum se închide şi se deschide locuinţa ta. să vezi cum aratpă pe dinăuntru? . Aş putea să te mănânc. dar văd pentru prima dată o arătare ca tine. Se ascunse într-un tufiş.Nu.Ei. nu te arde nici soarele şi nici zăpada nu poate intra. făcută din lemn de esenţă tare. lovind cu ceva într-un brad.Acum am să te mămânc. Când.

să mă scoţi de aici! Tigrul se aruncă furios spre uşă. eu trebuie neapărat să te mănânc.Ai priceput. Uşa se dovedi a fi mai puternică decât colţii şi ghearele tigrului. . omul închise repede uşa şi o propti cu un lemn gros. Acum te-ai convins singur. dă-mi drumul! . ce fel de locuinţă am? spuse tăietorul de lemne.Acum e prea târziu. Calma Într-un oraş din America. rămânând în locuinţa sa".Ei. răspunse tăietorul de lemne cu bunăvoinţă. Pantofii rosii . invitându-l pe tigru să intre în locuinţa sa. tigrule. El putea doar să scape de mine. strigând: . în coliba tăietorului de lemne stă întinsă pe duşumea o blană moale şi frumoasă. . Iar cu glas tare adăugă: . îi spuse tăietorul de lemne.Acum încearcă. cu multă plăcere. Tu n-ai vrut să crezi.Poftim. deschizând uşa. de N. trăia împreună cu mama ei o fetiţă neagră pe care o chema Neuşi. dar în zadar. acuma dă-mi voie să văd ce ai acolo. Numai ce tigrul păşi pragul. 506 . Nu mi-e frică de nimeni în ea. Tigrul se gândi: "N-am întâlnit un animal mai prost decât acesta. tigrule. înfipse ghearele în ea. Tigru îşi dădu .. în sfârşit seama că a căzut în capcană şi prinse a urla şi a se arunca în uşă. Părintele tău ţi-a spus că omul este cel mai puternic din lume. înăuntru.Dă-mi drumul. o zgâlţâi cu colţii. Din acea vreme.

Într-un târziu. încât mama îi promise. În dosul vitrinelor sclipitoare erau înşirate ghete şi pantofi. aşa cum avea fetiţa aceea frumoasă. nimeni n-o luă în seamă pe negresă şi pe fetiţa ei. — Nu ştiu fetiţa mea. Neuşi sări în sus de bucurie. În prăvălie. În casă era frig. Dimineaţa. Neuşi o aştepta pe mama ei până se întorcea de la lucru. uite pantofiorii roşii. dacă îmi vor ajunge banii. iar ceilalţi stăteau de vorbă. îţi voi cumpăra alţi pantofiori. — Cum am să umblu acum desculţă ? Mama oftă din greu. S-au oprit în faţa unei prăvălii. Doi vânzători încercau o pereche de ghete unui băiat îmbrăcat într-un costum de sport. Vânzătorul se încruntă şi murmură printre dinţi : . Pantofiorii aceia sunt atât de scumpi ! Dar Neuşi o ruga atât de frumos să-i cumpere pantofiorii roşii. nu mi-aţi putea arăta nişte pantofiori roşii pentru fetiţa mea ? Vânzătorul se apropie supărat : — Asta-i marfă scumpă. strigă deodată Neuşi. mama se hotărî să-i roage: — Iertaţi-mă. 507 . Sub duşumea forfoteau şobolanii şi lui Neuşi îi era frică de ei. — Mămică. Erau atât de noi. Neuşi începu să bată din palme.Mama ei spăla vasele la un restaurant şi venea noaptea târziu. îl voi ruga pe stăpânul meu să-mi dea leafa pe o săptămână înainte şi dacă-l voi îndupleca. Duminică porniră împreună în oraş. Într-o noapte. — Mamă. dar nu-1 găsiră nicăieri. Numai atunci vânzătorul puse pe tejghea o pereche de pantofiori roşii. şobolanii furară pantofiorul stâng al Neuşei. mamă. stăpânul mi-a dat leafa pe o săptămână înainte. domnule. spuse el.Încearcă-i. pe care am văzut-o când am fost cu tine în parc. Ai destui bani pentru astfel de pantofi ? — Da. Fetiţa îl căută împreună cu mama ei multă vreme. atunci cumpără-mi pantofiori roşii. luceau atât de frumos şi miroseau a piele. Neuşi îşi încălţă pantofiorul drept şi începu să plângă. fetiţa mamei. Hai să intrăm mai repede. — Nu plânge.

făcu plictisit cu mâna. ăştia sunt bani munciţi. vânzătorii nu se osteneau. spuse el morocănos. Vânzătorul împacheta netulburat. — Nu mai plânge fetiţă mică ! Apoi. pantofiorii. Nu am nici un cent mai mult. — Nu aveţi cumva o pereche mai mare ? întrebă mama. întorcându-se către mama Neuşei. — Fetiţa i-a încercat şi cine o să încalţe nişte pantofi pe care i-a pus în picioare un copil de negru. — Să iau şi perechea asta ? Dar pentru ce ? Dar pantofii ăştia sunt mici pentru fetiţă. numai că trebuie să cumperi şi perechea pe care ai încălţat-o. aşa cum ar fi făcut cu alţi cumpărători. Patronul văzând în faţa sa o negresă. Neuşi şi mama ei aveau pielea neagră. domnule. îi spune : 508 . — Mai mari ? Avem. Mama se uită disperată la ei. El se aplecă spre Neuşi şi-i mângâie căpuşorul.Dar el nu-i încălţă pantofiorul pe picior. Această discuţie a fost auzită de un alt cumpărător. Mama se apropie de stăpânul prăvăliei. — Nu vreau să păgubesc din cauza ta. Dar ce nenorocire! Pantofiorii erau prea mici.. daţi-mi voie să nu cumpăr aceşti pantofi. şi pentru cei cu piele neagră. Va să zică fetiţa mea va rămâne fără pantofi! Auzind acestea. Vânzătorul o privi prin ochelari. — Domnule. Neuşi începu să plângă cu sughiţuri. un om în salopetă de muncitor. — Vai de mine! Dar n-am bani decât pentru o singură pereche. Mama se aşeză în genunchi în faţa fetiţei şi începu să-i încalţe pantofiorii roşii. îl rugă ea sfioasă — fetiţa n-a încercat decât unul. Eşti obligată să-i iei perechea asta..

Lui Ionica tare I-ar mai fi placut sa-i faca mamei sale o bucurie.Daţi-mi mie pantofiorii aceştia. . asa ca se invoi cu batranul si-i vandu vaca in schimbul boabelor fermecate si se grabi spre casa. Vor fi tocmai buni pentru fetiţa mea.Mama. in primavara urmatoare abia rasarise ceva in gradina lor de zarzavat si intr-o dimineata Ionica o anunta pe mama sa: . Trista.La targ s-o vand. in timp ce Ionica lucra in gradina de zarazavat si avea grija de singura lor vaca pe nume Riska. nu mai avem cu s-o haranim pe Riska. Iar mama ei nu-l putea uita pe omul îmbrăcat în salopetă de muncitor. . Ionica ii lega vacii o funie de gat si se indrepta cu ea spre targ. O salută pe mama Neuşei. plăti pantofii şi luând pachetul la subţioară. raspunse batranul. ştiu ce înseamnă banii munciţi. pe care o mulgea in fiecare zi. Dumneata vei putea cumpăra alţi pantofiori pentru copilul dumitale.Unde duci vaca asta? Il intreba batranul pe Ionica. . mama ii spuse s-o duca la targ si s-o vanda. il sfatui pe fiul ei. Avem mare nevoie de bani. Vei vedea ca tu si mama ta nu veti mai avea nici un gand daca aceste boabe vor fi ale voastre.Incearca sa obtii un pret bun pe ea. In drum spre oras se intalni cu un batran. Ea isi castiga painea cosand haine. . ieşi din magazin. La fiecare pas pantofiorii cei noi scârţâiau şi Neuşei i se părea că pantofiorii vorbesc.Iti cumpar eu vaca in schimbul acestor boabe fermecate.. Neuşi se întoarse fericită acasă. Va trebui s-o ducem la piata so vindem. Dupa o iarna foarte grea. Eu unul. 509 . Vrejul de fasole care a crescut pana la cer Ionica traia intr-o casuta cu mama lui.

De furie ea a aruncat boabele de fasole afara pe fereastra.. Cu ajutorul acestor boabe vei gasi comorile pe care mi le-a furat candva un urias lacom. uriasa. . sperand sa gaseasca ceva care sa-I potoleasca setea si foamea. Apoi l-a apucat pe Ionica de mana si l-a inchis in camara. S-a aruncat pe prima frunza si a inceput sa urce spre varf.Te-as ospata cu placere.Dar fii atent! il atentiona batranul inainte sa se desparta unul de altul.Cand va fi gata mancarea aceea? . fortarete inconjurate de ape lucitoare ca oglinda. se gandi baiatul. Daca vei reusi sa le gasesti poti sa le pastrezi pentru tine. pasari minunate care zburau lin in inaltul cerului senin. Dupa vreo 2 ore de mers a ajuns la o casa si a batut la usa.Probabil comoara se afla in varf. Ionica s-a gandit ca ar fi bine sa-si continue calatoria. si anume. 510 . raspunse servitoarea. daca te va gasi aici la intoarcere. Dupa ce s-a saturat de privit atatea frumuseti. incat l-a trimis la culcare fara sa-i dea de mancare. Mi-e teama ca vei avea aceeasi soarta si tu.Imediat stapane! Raspunse servitoarea. S-a dat jos de pe vrejul de fasole si a pornit peste campie. Ionica nici n-a mai avut timp sa raspunda pentru ca de-afara s-a si auzit o voce tunatoare: . cu turle care ajungeau pana la cer. de foame si de sete! Pot sa intru sa ma odihnesc un pic? . Ionica s-a trezit dis-de-dimineta. Cand mama sa a aflat despre afacerea lui Ionica s-a infuriat asa de tare. o fasole.Sunt mort de oboseala. dar stapinul meu e un urias care a mancat multi copii pana acum.Nemai pomenit! exclama Ionica. A deschis fereastra si cand s-a uitat in sus n-a putut sa ajunga cu privire pana in varful fasolei. A vazut in jurul sau palate minunate. In pragul usii a aparut o servitoare: . A urcat pana in varf si acolo sus s-a trezit intr-un tinut minunat. . Spre mirarea lui vazu ca fereastra era acoperita din afara cu o planta ciudata. fericit ca daduse un astfel de noroc peste el.

isi gasi si o mireasa pe placul sau si traira fericiti pana la adanci batranete. mama lui l-a imbratisat cu lacrimi de bucurie pe fiul ei si de-atunci in colo au trait in belsug si fericire datorita averii Uriasului. bine. Iar odata cu trecerea anilor. Si dupa ce i-a numarat.Intr timp.Bine. Uriasul cobora treptele cu pasi apasati. iar el cazu in ocean si se ineca. isi umplu sacul cu bani. ca mai toate broscutele de prin partea locului. incat 511 . . sacul se lovi de usa si aceasta incepu sa scartaie.Da' de unde. Dar chiar in momentul in care trecu pragul usii. Broscuta cea inteleapta de Constanta Nitescu La marginea unei paduri traia odata o broscuta cu pielea cafenie. Ionica incepu sa alerge luandu-si picioarele in spinare si se urca pe vrejul de fasole. iar uriasul se trezi. plin cu monede de aur. Nu trecu mult timp ca se si auzira niste sforaituri de se cutremura casa. 4 curcani si 12 felii de snitele. Uriasul era asa de greu incat sub greutatea lui se rupse vrejul de fasole. Uriasul. Ionica iesi din ascunzatoare. s-a dus in camera sa se odihneasca. Broscuta avea ochii atat de blanzi. . Se simte doar mirosul de carne care fierbe pe plita. Femeia I-a adus un sac mare. Dupa ce Ionica a ajuns acasa. care se misca foarte greu.Ei dracie! Simt miros de om! Cineva a umblat aici! . se apropie de masa. a cazut pe prima treapta si atata I-a trebuit pana s-a ridicat incat Ionica a avut timp sa inainteze pe vrej. In acest timp. il puse pe umeri si se indrepta cu el spre usa. domnule. ii spuse servitoarei sa-i aduca banetul de aur ca vrea sa se "joace" putin cu el. da-mi mancarea ca mor de foame! Femeia ii umplu farfuria si o puse pe masa. Dupa ce termina de mancat tot ce era pe masa. Era acolo carne de carnat.

Maria-Ta. ce parere ai de tabloul desenat de mine? -E foarte frumos. Se gandi putin. -Acum. simtea ca sufletul i se umple de bunatate. nu alta. Da! Sa gandeasca in locul imparatului. sa se gandeasca. Imparatul o privi mirat dar nu zise nimic si facu ce i se ceruse. Broscuta avea timp pentru fiecare si-i sfatuia cum se pricepea ea mai bine.Broscuta lua foaia. aflase ca in imparatie au loc jafuri. cum ti se pare tabloul desenat de mine? 512 . desena o vulpe de-ai fi zis ca-i vie. apoi grai: -Marite imparate. -Dar tie. plecandu-se pana la pamant. ce zici. doar clatina capul a paguba. zise. -Cum asa? Ce poate fi rau in a face ordine in tara? Broscuta nu mai zise nimic. apoi adauga vulpii niste coarne de cerb si ii sterse coada.Si mai ales. dar insista: -Chiar si coarnele? -Mai ales coarnele. dupa care o intreba: -Ei. de ce nu ii spuneau nimic? Astea toate le povesti imparatul broscutei. imparate. nedreptati iar supusii sai sunt nemultumiti. Intra primul sfetnic si imparatul il intreba: -Ei. Imparatul se incrunta putin. Toate animalele padurii. zise acesta. inteleptule. Imparatul nu mai intreba nimic si porunci sa intre al doilea sfetnic. Auzind imparatul de broscuta. preaiubite sfetnice. veneau la ea sa-i ceara sfatul atunci cand aveau vreun necaz. Multi erau cei ce se intorceau sa ii multumeasca pentru binele facut. sa-si numere bogatiile. dar va fi rau si de mine si de Maria –Ta. ma poti ajuta? -Eu pot. pentru ca acesta sa faca ce fac toate capetele incoronate: sa se odihneasca. Maria-Ta. furturi. Pe cai numai de el stiute. De ce nu faceau nimic sfetnicii? Ca doar asta era datoria lor. sa-si scoata la plimbare vesmintele aurite. broscuto. mici sau mari. se hotari sa o cheme la palat. o privi cu atentie. cheama-i pe sfetnicii tai si intreaba-i de le place tabloul. Si mai avea ceva deosebit: era foarte inteleapta. ia o foaie de hartie si deseneaza o vulpe.oricine o vedea. pentru ca de la un timp tare il mai framanta un gand.

dar nimic. dar tot n-au terminat. Si tot asa si a doua zi. poiana. Au stat pana seara. dar cine a mai vazut vulpe cu coarne si fara coada? Asa ceva nu exista! La auzul acestor cuvinte.. scadea. ultimul sfetnic zise: -Sa ne fie cu iertare . cand imparatul se saturase pana peste cap de atatea laude. visteria tarii in loc sa creasc. Nimeni 513 . Asa ca. iar ostasii plecara sa caute broscuta. sfetnicii care intrau nu stiau cu ce cuvinte mestesugite sa laude vulpea cu coarne de cerb si fara coada. Maria Ta .. De unde sa stie Maria –Sa ca o parte din banii jefuiti si furati intrau in lada sa? Rabda imparatul ce rabda si intr-o zi zise: -Dau porunca sa se intoarca toti sfetnicii alungati si sa conduca tara cum vor gasi ei de cuviinta! Si sa-mi aduceti si broscuta aceea neispravita! Lucrurile se facura intocm