P. 1
Carte de Povesti Super

Carte de Povesti Super

|Views: 515|Likes:
Published by giugirori

More info:

Published by: giugirori on Feb 04, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/24/2015

pdf

text

original

Ciubotelele ogarului

de Calin Gruia De unde avea Iepurele doi galbeni, nici eu nu stiu! Dar povestea spune ca, intr-o toamna, el pornise spre un iarmaroc vestit. De mult se gindea Iepurele ca i-ar sta bine cu o palarie alba ca pana de paun si cu o scurteica verde, dar nu pentru asta se grabea el spre iarmaroc, ci ca sa-si cumpere ceva pentru incaltat, ca era descult. Incepusera ploile de toamna, vintul imprastia frunzele pe poteci si frigul prinse sa-l stringa de picioare. De aceea, isi infunda palaria veche pana peste urechi, isi strinse zabunul pe trup si iuti pasul, ca sa ajunga mai repede la iarmaroc. Si cum mergea Iepurele uitindu-se cand in dreapta, cand in stinga, ciulind urechile la orice fosnet, iata ca mai spre seara se intilni pe o poteca cu Ogarul. . . Ogarul era gras, voinic, imbracat intr-o suba calduroasa si purta in picioare niste ciubotele nou-noute... Dupa ce-si dadura binete, ca doi calatori de treaba, o pornira impreuna prin desisul padurii. Iepurelui i se scurgeau ochii dupa ciubotelele Ogarului; pentru ca tare mai erau frumoase, iar lui ii era strasnic de frig la picioare! — Cit ai dat pe incaltari? intreba sfios Iepurele. — Doi galbeni, cit sa dau! ii raspunse fudul Ogarul. — Ma duc si eu la iarmaroc — adauga Iepurele — sa-mi cumpar ciubotele. — Pai, tot acolo merg si eu, am treaba cu un negustor... Ciubotele se gasesc cite vrei, numai bani sa ai! — Am doi galbeni, sopti Iepurele. Ogarul nu spuse nimic, ci isi rasuci virful mustatilor ca si cum lui nu i-ar fi pasat citi bani are Iepurele. Si au mers ei asa, au mers, pana s-a intunecat de-a binelea. Drumul nu-l mai vedeau bine. O ploaie rece si deasa se abatu in calea lor, de-i dirdiiau bietului Iepure dintii de frig.

1

— Uite ce zic eu, cumetre, vorbi Ogarul. Te vad descult... Si apoi e noapte si frig... Mai ai si bani la dumneata... Bani am si eu ... si cine stie cu cine ne putem intilni, ca padurea e plina de tilhari... Iepurele ciuli urechile, isi strinse mai tare zabunul, ca sa simta banii ce-i avea intr-un buzunaras la piept. — Si ce-i de facut atunci? intreba el. — Pai, de ce sunt pe lume hanuri?... Pentru vreme de noapte, pentru adapost... E pe aproape hanul Ursului... Eu zic sa tragem la el, dormim si pornim miine dimineata . . . Poate pana atunci mai sta si ploaia. Iepurele nu avu incotro si—l asculta pe Ogar. Scuturindu-si luleaua de usa hanului, Mos Martin ii primi tare bucuros: — Ce vreme rea! Nu te-ar lasa inima sa lasi pe cineva afara!... Hei, si dumneata. mai esti si descult... Treci colo langa foc, de-ti mai incalzeste picioarele! Iepurele se apropie zgribulit de vatra. In afara de ei si hangiu nu mai era nimeni in han. Mos Martin iesea din cand in cand afara si se uita de-a lungul drumului, sa va.da daca nu cumva se mai indreapta spre hanul lui niscaiva calatori. — Eu. zic sa cerem ceva de mancare — sopti ogarul — si udatura. — Cere dumneata, cumetre. Mie nu mi-e foame... Si apoi nu a,m nici un maruntis. Ca daca schimb un galben, ramin toata iarna descult. — Hei, ce ciudat mai esti, cumetre!... Dar cine ti-a cerut, ma rog sa-ti schimbi galbenii... Pentru plata am eu bani destui... Ca doar nu ma voi lacomi la un sarac ca tine... Si intorcindu-se Mos Martin in han, Ogarul spuse: — Ei, Mos Martine, da-ne ceva de imbucat si de baut... — Am niste placintele... — As manca si eu din ele! — Am friptura, faguri de miere, si vin de stafide . . . — Da-ne de toate si din toate, cumetre, spuse Ogarul lin-gindu-si buzele. Mos Martin isi puse sortul pe dinainte, ca un hangiu adeva¬rat ce era, si prinse a aduce bunatatile. Ogarul incepu sa in¬ghita cu lacomie bucata dupa bucala. Iepurele se rusina si abia-abia gusta si el o bucatica de placinta cu varza. Si poate n-ar fi gustat deloc daca nu l-ar fi poftit Ogarul. 2

— Maninca, cumetre, ca de la dumneata maninci. Ogarul parca nu mancase de o luna, asa-i trosneau falcile si-i umbla limba in gura. pana sa-si fumeze Mos Martin luleaua, Ogarul manca toata mancarea din han. La urma ceru o cana cu vin de stafide, pe care o bau pe nerasuflate. Iepurele se uita mirat. Se minuna si Mos Martin. — Mai, mai, inca n-am vazut un drumet mai flamind ca dumneata. Sa-ti fie de bine, Ogarule. .. Si acum, vorba aceea: "Frate, frate, dar brinza-i cu bani" . . . Ati mancat si baut nu¬mai bine de doi galbeni. Ogarul prinse a se cauta prin buzunari. Cauta prin buzunari la pantaloni, cauta la suba, dar degeaba cauta: nu avea nici un ban. In cele din urma, spuse Iepurelui: — Plateste, dumneata, cumetre! — Cum, sa platesc? Asa ne-a fost vorba? — Plateste, ca am uitat punga acasa. Iti dau eu banii la iarmaroc. Am sa ma imprumut la un prieten negustor... — Cum? ... Vai, ce sa ma fac?! Sa ramin descult? Ogarul incepu sa rida pe sub mustati. Mos Martin isi iesi din fire. — Mie sa nu-mi umblati cu de-astea. Platiti, ca altfel am eu ac de cojocul vostru ... — El m-a poftit .si la han, ei m-a poftit si la masa, spuse chicotind Ogarul. El sa plateasca. — Nu-i adevarat, Mos Martine. Eu n-am mancat mai nimic. Vine iarna si, daca platesc, ramin descult... — Ei, ca doar n-oi incalta eu toti descultii din lume! Ca a mancat si baut Ogarul e drept, dar lucru curat aicea nu-i. . . Acum imi dau eu seama ce fel de musterii mai sunteti! V-ati sfatuit sa-mi faceti paguba... Si Mos Martin apuca un ciomag pa care il tinea pitit dupa usa pentru asemenea calatori si il ridica spre Ogar. Ogarul il arata pe Iepure. Iepurele, vazind ciomagul, incepu sa tremure de frica. Si de voie, de nevoie, scoase din buzunar basmaluta in care avea legati cei doi galbeni si plati ursului. Mos Martin se uita la ciubotelele Ogarului, apoi la picioarele goale ale Iepurelui, mirii ceva si lua galbenii. Ogarul isi sterse musta¬tile, se culca si adormi fara grija. 3

Mos Martin vazind ca nu mai vine nimeni la han se duse si el in odaia lui sa se intinda pe o lavita. Numai Iepurele nu se culca. Cum putea sa doarma? Ramasese fara bani... Si de-afara vintul se auzea mai furios si ploaia batea in ferestre. De necaz, Iepurele incepu sa planga pe infundate... Cum de se lasase pa¬calit de Ogar. Ofta si se gindea ca in curind va veni iarna. Vor fi viscole si zapezi- mari... va fi mult mai frig, iar el va umbla zgribulit si descult ... Ogarul sforaia intr-o odaie, Mos Martin in alta, numai pe bietul Iepure nu-l prindea somnul. Si a stat Iepurele, a stat, pana la miezul noptii. Si s-a tot gindit si razgindit, ce sa faca, ce sa drea.ga? Parca vedea cum desfacuse basmaluta si daduse lui Mos Martin banii. . . Cum ursul statuse o clipa pe ginduri, uitinduse cand la ciubotelele ogarului, cand la picioarele lui, de parca ar fi voit sa-i spuna, ceva. Ce anume? Deodata, in mintea Iepurelui se facu lumina, isi sterse lacrimile si intra in odaia Ogarului. Ciubotelele erau puse langa soba sa se usuce. Nu mai statu pe ginduri. .. Incalta ciubotelele Ogarului, pasi incet, iesi din han si tine-o baiete tot intr-o fuga. "Mi-am facut singur dreptate", se gindea iepurele, afundindu-se tot mai mult in padure si-n noapte. Spre ziua, se trezi Ogarul si voi sa se incalte. Dar ia ciubotelele de unde nu-s! Mos Martin, ivindu-se in prag, dadu, razand din umeri. Ogarul nu mai zabovi la han, ci porni sa-si caute incaltarile. Se cunosteau bine urmele din noroi si incepu Ogarul a fugi si a fugi pe urmele Iepurelui. La inceput ii venea tare greu, el era gras, de-abia se misca, da-ncet ul cu incetul, prinse a se subtia la alergatura. Nu dupa multa vreme il zari pe Iepure pe un deal. Tine-te dupa el! Au fugit, au tot fugit prin padure, peste ogoare, peste dea¬luri, hat in zare. Ogarul gifiia si se subtia, Iepurele tot mai sprinten se facea. Trecu toamna, trecu iarna, veni primavara, apoi veni si vara si fuga lor nu mai contenea. Se zice ca pe Iepurele din poveste Ogarul nu l-a putut prinde. Dar, de atunci, cum vede Ogarul un Iepure, cum se ia dupa el, cu gind sa-l prinda si sa-l descalte.

4

Gasca de aur
de Fratii Grimm A fost odata un om si omul acela avea trei feciori. Pe cel mai mic dintre ei il poreclisera Prostila si-l luau in ras si-l umpleau de ocari ori de cate ori aveau prilejul. Intr-o buna zi, cel mai mare dintre frati vru sa se duca in padure sa taie lemne si, mai inainte de a pleca, maica-sa ii puse in traista un cozonac bine rumenit si tare gustos si-o sticla cu vin ca sa aiba cu ce-si potoli setea si foamea. Si cum ajunse in padure, flacaul se si intalni cu un omulet batran si tare carunt. Dupa ce-i dadu binete, omuletul prinse a se ruga de el: - Mai baiete, da-mi si mie o bucatica din cozonacul tau si lasa-ma sa sorb o inghititura de vin, ca nu mai pot de foame si sete si ma simt sleit! Vezi insa ca flacaul se tinea ca-i destept si se rasti la omulet: - Da stii ca n-ai pretentii mari!...Pai daca ti-oi da din cozonacul si din vinul meu, mie ce-mi mai ramane? Vezi-ti de drum si nu mai supara oamenii cersind!... Si lasandu-l in plata domnului pe omulet, isi vazu de drum mai departe. Ajunse la locul cu pricina si se apuca imediat de lucru. Dar in timp ce se caznea sa doboare un copac, loviturile cadeau anapoda; si ca un facut ii scapa securea din mana si nimeri cu taisul in brat, de trebui s-o porneasca din nou spre casa, sa-si lege rana. Vezi ca patania asta i se trasese de la omuletul cel carunt. Cind fu sa plece la padure cel de-al doilea fecior, maica-sa ii puse-n traista, ca si celuilalt, un cozonac gustos si o sticla cu vin. Omuletul cel carunt indata-i iesi in cale si-i ceru si lui o bucata de cozonac si o inghititura de vin. Dar mijlociul se rasti la el ca si fratele sau cel mare: - Ei, asta-i buna!... Pai daca ti-oi da si tie n-o sa-mi mai ramana nici pe-o masea, asa ca vezi-ti de drum si nu mai supara oamenii degeaba! Si lasandu-l in plata domnului pe omulet, nici ca se mai sinchisi de el si-si vazu de drum mai departe. Dar pedeapsa nu intarzie sa vina: dupa ce izbi de cateva ori cu securea in trunchiul unui copac, se vatama asa de rau la un picior, ca trebui sa se duca acasa. Vazand ce se intamplase cu fratii sai, Prostila isi puse in 5

gind sa incerce si el. Si incepu a se ruga de taica-sau: - Taica, lasa-ma si pe mine sa ma duc o data in padure la taiat lemne! Si taica-sau ii raspunse: - N-ai vazut ce au patimit fratii tai de pe urma asta? Lasa-te pagubas, baiete, ca nu ai tu cap pentru astfel de treburi!... Dar Prostila, nu si nu, ca el vrea sa se duca. Statui intr-atata, ca pana la urma taica-sau trebui sa incuviinteze.: - Ei, atunci du-te! Ca de cate-i patimi, poate-o sa-ti vina si tie minte la cap! Maica-sa ii dadu si lui un cozonac, dar vezi ca il plamadise numai cu apa si il copsese in spuza! Si-i mai puse in traista si o sticla cu bere inacrita!... Cand ajunse praslea in padure, se intalni si el cu omuletul cel batran si carunt. Dupa ce-i dadu binete, mosneagul prinse a se ruga de el: - Mai, flacaias, mai, da-mi si mie o bucata din cozonacul tau si lasa-ma sa sorb o inghititura de vin din sticla ta, ca nu mai pot de foame si de sete! Prostila lua aminte la vorbele omuletului si-i raspunse cu blandete: - Mosnegelule draga, n-am in traista decat un cozonac copt in spuza si o sticla de bere acra, dar daca-ti suunt pe plac bucatele astea, n-ai decat sa te asezi colea langa mine, sa ne ospatam impreuna. Se asezara ei pe iarba si cand scoase Prostila merindele din traista, odata-mi facu niste ochi, si cum sa nu faca!- daca vazu dinainte-i un cozonac galben-galben, de parca ar fi fost plamadit numai cu oua, si daca baga de seama ca berea se preschimbase in vinul cel mai de soi!... Mancara ei si baura pana ce se saturara si la sfarsit omuletul zise: - Fiindca mi-ai dovedit inima buna si din putinul tau esti bucuros sa imparti cu altii, sa stii ca am sa te fac fericit! Uite, vezi copacul cel batran de colo? Apuca-te de-l doboara si vei gasi ceva la radacina lui. Acestea zicand, omuletul isi lua ramas bun si-si vazu de drum. Prostila dobori copacul si gasi la radacina lui o gasca cu penele numai si numai de aur. O lua sub brat si se indrepta cu ea spre hanul unde gandea sa ramana peste noapte. Hangiul avea trei fete, care, de indata ce vazura gasca, nu-si mai aflara locul de curioase ce erau. Ardeau de nerabdare voind sa afle cat mai 6

degraba ce sart are pasarea asta minunata si de soi. Si ar fi dat tustrele orice, numai sa se aleaga fiecare cu cate o pana de aur. Fata cea mare privea la gasca cu jind si zicea in sinea ei: "Lasa ca gasesc eu prilej sa pot smulge o pana". Si cand Prostila iesi afara pentru o clipa, fata isi lua inima-n dinti si apuca gasca de-o aripa. Dar vezi dracie: degetele ii ramasera prinse de pene!... Putin dupa aceea veni si cea mijlocie, cu gand sa smulga si ea o pana de aur. Dar abia se atinse de sora-sa, ca si ramase agatata de ea. Cand o vazu venind si pe cea dea treia, care nutrea si ea acelasi gand, cele doua surori mai mari strigara la ea: - Nu te apropia, pentru numele Domnului, nu te apropia!... Dar fata nu pricepu de ce ii tot strigau surorile ei sa nu se apropie de gasca si gandea in sinea ei: "Daca ele s-au putut duce, de ce nu m-as putea duce si eu?" si se repezi spre gasca. Dar abia o atinse pe una dintre surorile ei, ca si ramase agatata de ea. Astfel, catestrele trebuira sa-si petreaca noaptea alaturi de zburatoarea cu pene de aur. A doua zi, Prostila isi lua gasca la subsoara si o porni la drum , fara sa se sinchiseasca de cele trei fete care erau agatate de ea. Si bietele fiice ale hangiului trebuia sa o tina tot intr-o fuga dupa Prostila, fie co lua la dreapta, fie c-o lua la stanga, oriincotro il duceau picioarele. ... Cand ajunsera in mijlocul unei campii, numai ce se intalnira cu-n popa care tocmai trecea si el pe acolo. Zarind popa o asemenea blestematie, incepu sa strige ca in gura de sarpe: - Necuviincioaselor, nu va e rusine sa va tineti scai dupa un flacau? Oare se cuvine sa faceti una ca asta?... Si dupa ce le mustrului in lege, o apuca pe cea mai mica de mana cu gand s-o opreasca. Dar de indata ce o atinse, ramase si el agatat si, de voie, de nevoie, trebui sa alerge si el in rand cu catestrele. Merse ei ce mersera, dar nu prea mult si in calea lor se ivi dascalul, care se minuna grozav cand il vazu pe preot alergand cat il tineau picioarele in urma a trei fete... - Ei, parinte, incotro grabesti asa tare?!... ii striga el. Nu cumva sa te iei cu altele si sa uiti ca mai avem azi un botez!... Acestea zicand se repezi la preot sa-l traga de maneca, dar ramase si el agatat... Cum alergau ei asa toti cinci, agatati unul de altul de parca ar fi fost insirati pe-o sfoara, numai ce le trecura 7

pe dinainte doi tarani ce veneau de pe camp, cu sapele pe umeri. Preotul ii stiga de departe, rugandu-i sa-l scape pe el si pe dascal de pacostea asta. Dar indata ce-l atinsera taranii pe dascal, ramasera si ei agatati. Ei, comedie mare, sapte insi se insirau acum dupa Prostila, care zorea cu gasca la subsuoara!...Mersera ei ce mersera si intr-un sfarsit ajunsera intr-o cetate mare, unde domnea un imparat care avea o fiica, numai buna de maritat. Si era fiica imparatului atat de sanchie si de ursuza din fire, ca nimeni pana atunci n-o putuse face sa rada. Din aceasta pricina imparatul daduse o pravila in care sta scris ca acela care o va face pe domnita sa rada, o va lua de sotie. Auzind acestea, Prostila se infatisa inaintea fetei, cu gasca la subsoara si cu tot alaiul nastrusnic dupa el. Si cand ii vazu domnita pe toti sapte alergand in urma lui Prostila, de parca ar fi fost insirati pe-o sfoara, odata izbucni intrun hohot de ras, si rase cu atata pofta, ca nu mai fu chip sa se opreasca. Si daca vazu Prostila ca implinise porunca imparatului, cuteza sa-i ceara fata de nevasta, asa cum sta scris in pravila. Numai ca imparatului nu-i prea era pe plac ginerele si nascocea fel si fel de chichite ca sa scape de el. Pina la urma ii zise ca i-o va da de nevasta pe fie-sa numai atunci cand ii va aduce pe cineva care sa fie in stare sa bea tot vinul care ar incapea intr-o pivnita. Prostila se gandi ca omuletul din padure i-ar putea veni in ajutor cu un sfat de folos. Pori deci intr-acolo si cand ajunse zari un om care sedea jos , taman pe locul unde doborase copacul, si parea sa fie tare amarat. Prostila il intreba ce tot are pe inima de sta catranit si omul raspunse: - Cum as putea sa fiu altfel daca ma chinuie o amarnica de sete si n-am cu ce o stinge? Iar de apa, cat ar fi ea de rece, nu ma pot atinge, pentru ca numi prieste defel! E drept ca adineauri am golit un butoi cu vin, dar ce inseasmna o picatura la setea care ma frige pe mine? E taman ca o picatura de apa pe o piatra infierbantata, zau, asa! - Pai daca-i numai asta, atunci afla cami sta in putinta sa-ti astampar setea, ii zise Prostila. Hai, fratioare cu mine, si o sa bei pana n-o sa mai poti!... Il duse apoi in pivnita imparatului si omul nostru se infipse langa butoaiele cele mari si, luandu-le la rand, bau de stinse, pana ce incepura a-l durea salele, nu alta... Nici nu trecuse bine ziua si secase 8

vinul din toate butoaiele. Prostila se duse la curte si-i ceru din nou imparatului sa-i dea fata de nevasta. Dar ti-ai gasit sa i-o dea! ...Sadea catranit toata vremea si nu-i venea deloc sa-si marite odrasla dupa un neispravit ca acesta, caruia toata lumea ii zicea Prostila. Si ca sa scape de el, il mai puse la o incercare. Cica trebuia sa gaseasca un om care sa fie-n stare sa manance un munte de paine. Prostila nu statu mult pe ganduri, ci porni imediat la drum. Cand ajunse in padure, in acelasi loc unde doborase copacul, zari un om cu o mutra necajita, care-si tot strangea cureaua peste burta, vaicarindu-se intruna: - vai de maiculita mea, am infulecat un cuptor intreg de paine, dar cemi poate ajunge doar un cuptoras cand sunt lihnit de foame?!... Prin burta imi fluiera vantul si trebuie sa-mi strang tot mereu cureaua ca sa nu cad de-a-n picioarelea!... Auzind acestea, prostila se bucura tare mult si-i zise: - Mai, frate-miu, hai de te scoala si vino cu mine , c-o sa-ti dau sa mananci pana te-i ghiftui!... Ajunsera ei in cetatea imparateasca si ce sa vezi acolo: din faina care se stransese din intreaga imparatie, imparatul daduse porunca sa se faca un munte urias de paine. Paduretul cel hamesit de foame se aseza la poalele muntelui de paine si incepu sa infulece din el , de parca se bateau turcii la gura lui. Intr-o singura zi n-avu ce alege din muntele de paine ; si cand se lasase seara nu mai ramasese din el nicio faramita... Daca vazu asta Prostila, ii ceru pentru a treia oara imparatului sa-i dea fata de nevasta, dar acesta cauta sa umble si de asta-data cu fofarlica, doar, doar o scapa de el. Si in cuvinte mieroase il indemna sa-i aduca la curte o corabie atat de nazdravana, incat sa pluteasca si pe apa si pe uscat. - Cand te-oi vedea venind cu corabia la curtea palatului, ii mai zise el voind sa dea vorbelor un anume inteles, sa stii ca nu voi mai avea nicio pricina de impotrivire si ti-oi da fata de nevasta pe loc. Prostila porni iar in padure spre locul cu pricina si aici il gasi pe omuletul cel batran si carunt pe care-l ospatase din putinele lui bucate. Si batranul, ascultandu-i pasul, ii grai astfel: - Am mancat si am baut, acum am sa-ti dau si corabia! Acestea toate ti s-au cuvenit pe drept, fiindca n-am putut sa-ti uit bunatatea si mila pe care mi 9

le-ai aratat la nevoie. Si omuletul cel batran si carunt ii darui corabia nazdravana, care, pasamite, plutea si pe apa, si pe uscat. In clipa cand Prostila i-o aduse pesches imparatului, acesta nu mai avu ce sa zica - vezi bine ca i se dusesera pe apa sambetei toate siretlicurile - si-i dadu fata de nevasta. Si se facu o nunta ca-n povesti; iar dupa moartea imparatului, Prostila urca in scaunul domnesc si trai in fericire, pana la adanci batraneti, alaturi de nevasta lui.

Neghinita
de Barbu Stefanescu Delavrancea A fost odata o baba, batrana, batrana. Abia zarea de batrana ce era. Si mainile ii umblau la ciorap, iar in gandul ei se ruga la Dumnezeu s-o daruiasca cu un copil, ca n-avea decat pe unchiasul ei. Si unchiasul, ba la padure, ba la arie, ba la targ, iar baba sta singura cuc, ca toata ziulica i-ar fi tiuit tacerea in fundul urechilor daca n-ar fi stranunat si n-ar fi tusit cateodata. Ba uneori, ca sa-si mai tie de urat, tot ea vorbea si tot ea raspundea. Si radea ea de ea, ca si cum ar fi ras ea de altcineva, insirand ochiurile pe carlige. — Ei, ei, ce n-ar plati un flacau la batrantile noastre! — Cat, de? cat? — Ihi, ihi, mult de tot! — Adica ce, nu te-ai multumi si c-o fata mare? — Ba, ce sa zic, bine ar fi s-o fata... — Da, dar la fata vrea zestre. — S-ar gasi, ca eu si unchiasul avem ce ne trebuie si nu ne trebuie mult, trei coti de panza alba si cate un cosciug; iar boii mosului, iar plugul mosului, iar casa mosului si a babei, toate ar fi ale fetei. — Bine, matusa, bine, da' de unde si fata? Tu nu stii ca copacii uscati nu mai dau de la radacina? Si batrana incepu sa rada si sa ofteze: "hi, hi, hi, ooof, of!" 10

cine esti? — Cine sunt? Neghinita. — Bine. De mic ce sunt. nu te rusina.. — Ei. Tu sa-nsiri. Baba se facu ca para focului. si ea sa rastoarne caldarea pe foc.— Ei. as! Ce mi-a trecut? Nimic! — Nu e adevarat. apoi am trecut in a stanga... nu gluma! — Dar daca ar fi cat un bob de mazare? Si tocmai cand da batrana capul peste cap de ras. da' unde esti. odata tresari ca.. si ea sa desire. cine stie ce-ai mai fi spus. toate se intorc.. zise acelasi glas. patrund in urechile oamenilor si-i ascult cum gandesc.. tu sa cerni.. mama. si apele se intorc de la Dumnezeu. Daca nu-ti sopteam eu ca copacul uscat nu mai da de la radacina. si ea sa risipeasca.. de dupa usa.. se-auzi un glas ascutit si intepat: — Dar daca ar fi cat o neghinita? Batrana se uita. Si batrana incepu sa rada. se uita si incepu sa se inchine.. omul spune mai putin decat gandeste.. s-am ras de m-am prapadit cand am vazut ce-ti trec prin minte. m-as multumi si pe-un copil cat ghemul. ca mult e pustiu cand usa se inchide peste doi batrani.. Asa e omul. gandul lumii. tu sa pui de mamaliga. raspunse Neghinita razand. Cand e mic face nebunii fiindca e mic. — Da' daca ar fi mai mic? — Fie si mai mic. nu zau. — Ba te-ai multumi si pe-o codana.. numai tineretile ba. Baba isi lua inima in dinti si zise: — Ba-mi trebuie. cand e la tinerete face nebunii fiindca e tanar. vad eu ca nu-ti trebuie copii. — Daca e pe-asa. bine. Adineauri eram in urechea ta a dreapta. — Zau asa. M-as multumi eu si pe un prichindel de baiat. Ce nu e la timp nu mai e niciodata. iar la 11 .. — Ce neroada! — Ba neroada. numai s-aud in casa "mama".

pe ei ii minti si dau din cap. — Iacata-ma si pe mine!. iar ei mor de mancare. si niste maini si picioruse ca niste firisoare de paiajen.. — Da' bine.. iar eu ma plimbam prin urechile lor si le aflam gandul. tasti iar pe mana! — Incet. 12 . si de ei e rau ca trebuie sa porunceasca la multi. si ma mladii pe apa vantului ca pe valurile marii. tasti pe nas. Neghinita era frumos ca o piatra scumpa.batranete se gandeste la nebunii fiindca nu le poate face.. zise batrana.. Ba uneori intrec randunelele ca o sageata de argint. ca cerul de i s-ar fi deschis nu s-ar fi minunat mai mult. si inghit. Neghinita mama. zise Neghinita. si tac.. Si ce-am mai ras cand ceilalti tremurau inaintea imparatilor. Batrana simti pe mana o picatura calda.. Neghinita. Neghinita. — Ce bucurie pe unchiasul meu. mama. — Bine o fi de ei. ci taca-ti gura si vin sa te vad! Si pe loc se-auzi un tast ca de lacusta si un bazait ca de albina. Il saruta. Biata femeie facu niste ochi mari cat toate zilele si se mira toata de ce vazu pe mana. — As. Batrana dadu sa-l sarute. incet. Pe ceilalti oameni cand ii minti te iau de guler si te judeca judecata dreapta. cand o afla ca are si el un copil. De saraci e rau ca n-au cui sa porunceasca. Pana acum am mancat la mese imparatesti fara sa stie nimeni. ca sa nu se strice trebile imparatiei. ca-mi umplusi casa cu dragoste cand imi zisesi mama. Deseara o sa se imbete de bucurie. tie-ti trebuie un an ca sa umbli cat altul umbla intr-o zi. — Da? Ei. ba si mai si: ei stiu ca-i minti. Neghinita al maicai? — Eu? Eu ma satur din fum. — Incet. ca ma strivesti. binele focului! Saracii mor de foame. — Sa te sarut. Eu ma las pe-o adiere si plutesc ca pe apa. — Cum mananci tu. sa nu ma sorbi. Batrana pierdu sfiala si rabdarea si se rasti cat putu: — Neghinita. nu e asa deloc. si era mic cat o neghina. si n-au ce face. si avea niste ochisori ca doua scantei albastre.

Ceilalti incepura cu maciuca si. Cruce lata. ciupeste pe altul. fara nimic. Dar ca sa se-arate grozav. iar ailalta se ducea zbarnaind. iar vacarul. dar ce fuga. zise unchiasului: — Nu cata ca-s mititel. si sari alaturea. minunat. isi scrinti piciorul si incepu sa se vaiete. Bivolul nu e mai mare ca omul? si-l injuga omul. hi. vru sa-l striveasca si-si repezi calcaiul din baierile inimii. Cum ajunse. cu mainile intinse si cu piciorusele deschise. Unchiasul se bucura. Neghinita sari pe-un cal si incepu sa strige: "Hi. ca va fac pe voia gandului! Vacarii se luara dupa glas. Tu nu esti mai mare ca mine? si te-au ostenit murgii in arie. ca dai peste unchiasul babei. ca sa-l vada mai bine. il duse la arie. plec. Unchiasul. cum izbeau. ca un strop de lumina. se bucura de bucuria mosului si ii zise: — Aria mosului este cat vezi cu ochiul de departe. caii incepura sa fuga. Muntii nu-s mai mari ca oile? si-i pasc turmele. Neghinita se arunca. hai. urechi de magar! le zise Neghinita. De minunici ce era. se dete afund intr-o urma de vaca si incepu sa strige: — Mai vacari. mai. — Iata. Ia sa vezi cum ii dau eu la arie. Ajunse la unchias. parc-ar 13 . mai rau si mai prost dintre ei.— Ba e vorba. Cum ii deschise usa. cand auzi cuvantul tata. Pamantul nu e mai mare ca fierul plugului? si-l despica fierul plugului. lovind cu sete pamantul. raspunse Neghinita. Si se facu nevazut. Unul. I se sui pe nas. pusa pe-un deal mare si intins. veniti de ma scoateti din inima pamantului. cum va paziti mintile. fara bici. — Sa nu va paziti vacile. Codrul nu e mai mare ca un topor? si-l culca toporul la pamant. Unde-i vedea sase cai murgi treierand grau. urechi de vacar. si se dadu vantului. Calul nu e mai mare ca copilul? si-l incaleca copilul. Neghinita tasti. eu vreau sa vad pe tata acusi-acusic! Si batrana. ramaneau cu jumatatea in mana. Pe drum intalni o cireada de vaci. acolo sa te opresti. hai!" Ciupeste pe unul. minte intunecata. intr-o unda de adiere. iar Neghinita se intrista. dar nu ca baba. pana detera peste Neghinita.

sarind pe masa sfatului. Neghinita. mosule.. Neghinita opri caii si sari in palma unchiasului. pentru un suflet? — Iti dau. Si daca negustorul ii spuse ca are un copil ca o neghinita. cine mana caii asa de grozav. — Mosule. calcand in gura lacomiei. Cum il vazu negustorul. ai fost sa n-ai copii. m-a daruit Dumnezeu cu un copil ca o neghina. Negustorul pleca. — Ba se poate. care vinzi si cumperi. da' cu mintea cat zece ca mine si ca d-ta. da' tot el sopti mosului:: "Fie!" Si mosul zise: — Fie! Batu palma in palma cu negustorul. ai cumparat vreun suflet pe-o punga de bani? — Iti dau. douazeci! Si mosul. zise negustorul. zece. tata. dupa Neghinita: — Doua pungi. tacu. ca multe se pot si nu stau in carti. Mosul ingalbeni si zise. Neghinita striga mosului: — Mosule. imparatul ramase inmarmurit. in urechea mosului si ii sopti ce sa vorbeasca. invatatii imparatiei cascara ochii mari si se trasera de barbile lungi. iar biata baba. se gandi sa duca imparatului asa minune. iti dau o punga de bani pe el. hi-hai" si nu vad pe nimeni!" — Ei. Tocmeala se facuse. sfar. iar dupa soapta lui Neghinita: — Sufletele se daruiesc Domnului si se vand Necuratului.. Neghinita vazu lacomia. raspunse batranul. — Mosule.. doua. 14 .. Negustorul plati si lua pe Neghinita. Si cum se crucea mosul.fi avut douazeci de bice pe salele lor. asa ceva nu scrie la carte. Si iar mosul. iata si un negustor care trecea la scaunul imparatiei.. Si mosul zise. ca eu aud "hihai. maria-ta. — Iti dau.. ca bantuia seceta si molima. si mult mai multe sunt altfel de cum sunt ticluite din condei.. cu toate soaptele bietului Neghinita. crezand ca de la el zice: — Tu. zise Neghinita. — Nu se poate.. vandut de bunavoie. ii zise negustorul. da! Imparatul era la mare si la greu sfat cu toti carturarii.

Imparatul porunci sa-i toarne lui Neghinita o casa cu zece caturi. se rasti imparatul catre doctor. si intelese ca acest vestit carturar. se manie foc si le zise: — Ei. toata din aur-lamur si impodobita cu pietre scumpe. altul ca bine e sa fii imparat. Iar carturarii isi detera ghies pe sub masa si plecara ochii in jos. ca altul se gandea cam ce linguseala sa carpeasca imparatului. cam de voie. tu iti pregatesti limba ca sa ma minti. ca cei mai mici sunt cei mai mari.Si dupa ce se minunara cat se minunara. Acolo asculta ce asculta. el de la el. daca ai avea inelul meu. cum afla gandul tuturora. tu te 15 . numai unul. crezand ca singur. te gandesti la secaturi si nu vezi ca esti cu un picior in groapa. Astfel ti-e gandul la sfatul domnesc? Carturarul se cutremura si dadu in genunchi. cu fruntea cat toate zilele. pe rand. a citit in mintea lor. Asa afla. ca unul se gandea la o cucoana frumoasa. se gandea ca imparatul are nasul cam mare. Neghinita se sui pe mana imparatului. — Tu. Si. maria-ta. care cati in stele. Imparatul. cat o nuca de mare. Asta se gandea nu la sfat. incet-incet. ai omori mai putini oameni? Doctorul se cutremura si dadu si el in genunchi. asa e. pana intra in urechea invatatului care cauta in stele cu ocheanele. cerand iertare. altul ca ce n-ar da el pentru o sticla de vin. Se duse binisor si intra in urechea carturarului care zicea ca stie martuntaiele omului si leacurile bolilor. — Tu. Imparatul. numai ca sa se tie de nazdravanii. in loc sa se gandeasca la sfat. ti-ai facut ochii ochean si-mi vezi nasul cat un bustean. tu. Neghinita. Neghinita. asculta cuvintele si intrebarile imparatului. raspunse: — Asa e. zise imparatul necajit alorlalti. tu crezi ca intr-o sticla cu vin este mai mult duh decat in capul meu. tu nu stii ca un invatat pe scaunul domniei ar face mai multe boroboate ca un neghiob. altul ca imparatul e om ca toti oamenii. zbughi in urechea imparatului si ii sopti tot. cam de nevoie. Neghinita ramase la sfat si se pierdu din ochii tuturora. incepu sfatul. si de-acolo zise razand: — Invata. pe umar. ci ca-i placea inelul imparatului. din fir pana in ata. pasi-pasi. apoi in crestetul capului.

iar tu abia te tii sa nu casti o gura cat sa inghiti imparatia toata. cel mai cuminte. la vreme de batranete. dar zambi ca sa dreaga treaba si ii ierta pe toti. mai bine sa spun si eu decat sa afli maria-ta. se crucira si tot nu le venea sa creada. ii zise: — Ei. dar tu. nedomirit de cum ghicise gandurile tuturora. zise imparateasa. Neghinita o zbughise in urechea imparatesei si-i aflase gandul: "Ca ce bine-ar fi sa mai fie o data imparatul tanar!" Si intr-o clipa intra in urechea dreapta a imparatului. — Acum ce sa le fac. Imparateasa se gandi si incepu sa rada. Cu totii cazura in genunchi. se minunara. apoi sparse sfatul carturarilor si pleca cu Neghinita in crestetul capului. sa le tai capul? Carturarii murira si inviara. numai tie ti-e mintea la sfatul domnesc. iar Neghinita. socotesc ca nu stiu nimic si tot ma gandesc ca mi-e leafa prea mica. Cum ai sta maria-ta pe scaunul lumii cand lumea ar afla adevarul? Imparatul zambi. de ce tremuri? — Maria-ta. Iata. vazand pe Neghinita. cu ciuda.. Imparatul — Pace! Imparateasa radea si zicea: 16 . ai dormit. nu e vorba. decat te-ai necajit cu trebile si cu nevoile imparatiei. care se suise in crestetul imparatului: — Ferit-a Dumnezeu. zise bietul batran. fara invatati cine sa minta lumea? — Sa nu fie decat adevarul pe lume! — Ferit-a Dumnezeu! Ce-ai face chiar maria-ta fara minciuna? Apoi maria-ta ti-ai facut socoteala vietii? Mai multe ceasuri ai mancat. ghiceste-mi si mie un gand. maria-ta. ai vanat. ghiceste gandurile oamenilor.pricepi ca imparatul e om ca toti oamenii. dar. Imparatul rase cu pofta si-i fagadui o leafa mai mare. ba cu luminatia-sa imparateasa. tremura mereu. da' nu te gandesti ca invatatii sunt ca neoamenii. zau asa. — Sa vedem.. raspunse imparatul. Imparateasa si cuconii ei. — Imparate. cand aflara ca imparatul. ba si fara ea. ti-ai socotit cazanele cu bani. care se gandise la sfat. si sopa-sopa-sopa. ai petrecut. Vazand insa ca cel din urma carturar. zise imparatul manios.

— Ei. intru in pamant! De cate ori n-am dat dracului sfaturile imparatiei cand nu se mai ispraveau pana dupa miezul noptii. Sparse sfatul cel vechi si chema altul nou. sau fanul cu frumusetea? —Neghinita. — Ei. da' nu se poate. coroana cu grijile sau lipanul cu umbrele? 17 .. de se culca. sus pe umarul lui. bine te gandisi tu. maria-ta? tine-ti firea. ce-i veni lui Neghinita. care e mai usoara.. cum aruncara pe bietul imparat din scaunul neamului lui. Am sa-i fac una si buna imparatului. si iar sopasopa. Neghinita ii intrase intr-o ureche. de sta la sfat mare. colea." In sfarsit. Ce nu crede intai crede mai pe urma. de se scula. vru sa rada si de imparat. da' tot muiere! De. Carja te sprijina.. Imparatul iesi plangand din cetate. — Acu sa-l vedem! zise impielitatul de Neghinita. omul crede. imparateasa. ei. imparateasa. spune-i mereu acelasi lucru. si isi zise intr-o buna dimineata: "Vezi ce e omul! Spune-i orice.— Vezi ca nu ghicesti? vezi? Pasamite. omule de Dumnezeu. maria-ta! Intinde-te colea.. Imparateasa se rusina. ca ti-au imbatranit sfetnicii si imparatia merge rau?" Pasamite. de umbla in fruntea ostilor.. Neghinita. — De ce plangi. maria-ta! Pune foaie lata de lipan pe deasupra pletelor albe si spune-mi drept. cum sa nu plang?! Unde mi-e toiagul imparatesc? — Ci taci. Azi asa. dadu din cap.. Neghinita. unde mi-e coroana cu stemele si cu luminile? — Ci taci. si sa-mi spui drept care e mai dulce la oase? Scaunul cu scumpetea. un gand nu-l mai slabea: "Nu vezi... Buzduganul e greu la batranete. maine asa. si tasti in urechea stanga. Neghinita. pe fanul inflorit si moale.. de-si mangaia cuconii." Imparatul.. de manca. ei. maria-ta! Ia taie un corn si fa-ti. Neghinita intelese. ca omul e prost. pleca ochii in jos si se gandi: "Dar daca o ghici si la ce m-oi fi gandit inainte. rase cu hohote si zise: — Ei. te doboara. pana nu mai avu incotro. sa-l las fara sfetnicii cei credinciosi si sa-l incurc cu nebunii. unde mi-e scaunul imparatesc pe care au stat atatia mosi-stramosi ai mei? — Ci taci. Imparatul se lumina la fata. o carja. imparatul era cam tare de urechea dreapta. nu fi muiere. Tot unu si unu! Cum venira.

— Neghinita. muncea. auzea.. iar maria-ta. purtand grija tuturora. S-apoi. in toata imparatia. de-aia maria-ta ai fost cel mai sluga. de ce-l bat pe ala. ba sfaturi.— Asa o fi. ba taie capul unuia. si mai multe fara sa vrei de cate pe vrute. de ce-o munci unii si noaptea. ba intinde la bice pe altul.. si orb. Bietul pribeag statu pe ganduri. de racneste ca din gura de sarpe? — Fiindca imparatul e surd si n-aude. asa o fi. ba asculta pasurile.. si somnoros? — Ei. oftand tocmai din baierile inimii. si lacom. si sa vezi maria-ta. inainte de-a fi imparat. de ce-or fi atatia oameni goi si desculti? — Fiindca imparatul e orb si nu vede. Curata socoteala: erai imparat. ba razboaie. se potriveste s-asa. ca unde-ti spune gandul. mare si zise: 18 . — Neghinita. Marire sa fi fost asta? Dar ia gandeste-te maria-ta ca un supus era supusul marieitale s-avea un stapan. Se mai imbuna imparatul la cuvantul lui Neghinita si se duse. cel mai nevolnic din toata imparatia. Neghinita. acum esti om. Vezi. in crucis si in curmezis. dar cand ma gandesc in ce slava eram ieri. Si esti mai mare. imi vine sa scald tot pamantul cu lacrimile mele! — Ci taci. poi. de ce batranul ala s-o fi muncind sa roada in gingii o cojita uscata? — Fiindca imparatul mananca prea mult.. acolo te duc picioarele. Si de ce vedea se minuna si intreba pe Neghinita: — Neghinita. cumpatat la mancare si la bautura. ba cate si mai cate.. nu imparat. — Neghinita.. raspunse Neghinita. de dau pe branci? — Ca sa doarma imparatul si ziua. c-o foaie de lipan pe cap si sprijinit pe-o carja de corn. cine stie? Socotesti maria-ta ca boierii pot ceva fara prostime? Sa ceara prostimea pe vechiul lor imparat. atunci de ce sa vie pe scaunul meu un imparat si surd. erai sluga tuturora. mai zise imparatul. fiindca stii tu sa le potrivesti. vedea. — Neghinita. maria-ta! Adica ce slavire? Toata viata. nu om. de i-o veni pofta. ba citeste jalbele. in mijlocul unui oras mare.

nu-l mai afla de la nimeni! Imparatul. ca parca se cutremura pamantul.. auzind acest glas tare in fundul urechii. Si. Cu stanga n-auzea de loc. o duduitura. Niste voinici. Asa sfarsi bietul Neghinita 19 . iar nu sa stea locului. mai vezi. — Un imparat daca n-a sti el de la el adevarul. si as sti eu sa fac cum e bine.. In loc sa soptesc. sa mai faca vreo dracie. ii zvacni inima si-si trase o palma cat putu peste ureche. voi striga.. cu sfetnici cu tot. Cand colo. zicand: — Iiiii.—Neghinita. ca eu sunt! Si-l cunoscura toti. Ii intra in urechea dreapta. aduceau vestea ca norodul a bagat la duba pe imparatul al nou. abia sfarsise vorba de pe urma. Mi-e lene sa ma mut. "Nu face nimic. — Tu mi-ai fost? Tu m-ai facut sa cad din scaunul imparatiei? Bine! Am eu ac de cojocul tau! Imparatul. ca de-aia e roata. dupa cum se intoarce roata. s-auzi o galagie. Cum auzi batranul. si ii detera in genunchi. sa stii ca ce credeam eu ca-mi trece prin minte era numai in ureche! Si cand isi scutura urechea in podul palmei. de pe umar: — Maria-ta. ori ti s-a facut foame si-ti vine sa dormi? La toate vine randul. infuriat. Si-i veni randul si lui Neghinita. crezand ca e in a stanga. cu suliti lungi. Iar Neghinita. se gandi Neghinita. ce sa fie? Stafeta mare. zise voinicilor: — Stati. mult cuvant ai! Acum s-ajung imparat.. si ca cheama iarasi pe adevaratul imparat. un vaiet. mai auzi. ca din senin." Si incepu sa strige din toate puterile in urechea cu care imparatul auzea de minune. sa se intoarca. Intr-o zi vru sa glumeasca cu imparatul. porunci sa-l lege de gat cu un fir lung de matase si-l cobori de-l ineca in putul din curtea domneasca. de colo. gandul lumii. Neghinita cazu lesinat.

macar cateva ore. atunci si omul trebuie sa-l poarte la gat pana va muri. iar sarpele a crescut. Omul nu il mai putea cara in carca de garbov ce era pe sarpe. Mergand asa fara tinta a intalnit un sarpe micut. . Omul s-a invoit bucuros si sarpele i s-a incolacit in jurul gatului. sa-i fie copil de suflet.Copilul cel istet de Petre Ispirescu A fost odata un om bogat. judecatorul a zis ca nu are ce sa faca. iar cand va muri ii va lasa intreaga avere. ca-i va da tot ce isi va dori. Omul l-a intrebat pe sarpe daca vrea sa-i fie copil de suflet. mancau impreuna. Sarpele a raspuns ca vrea. domnule judecator. In drum spre casa a vazut niste copii cara se jucau si s-a apropiat de ei. Degeaba l-a tot rugat omul pe copilul sau de suflet sa se dea jos. . numai sa se invoiasca. el era 20 . ca de insurat a doua oara nu mai vroia. Disperat omul s-a dus la judecator si l-a rugat sa-i faca dreptate. Toate le faceau impreuna. sa umble de dimineata prin cetate si prima fiinta ce-i va iesi in cale. sa mai poata respira si el in voie. . Sarpele si-a tinut fagaduiala. pentru ca si-a iubit foarte mult nevasta.Cum adica sa ne invoim -a intrebat omul. nici macar vreun var mai indepartat sau vreun unchi. Intr-o zi i-a venit o idee trasnita. caruia ii murise sotia.Ajutati-ma. Kamill Maximilian statea pe un bustean. sarpele era de neclintit in hotararea sa de a respecta vechea invoiala. Omul i-a dat sarpelui tot ce si-a dorit si l-a iubit ca pe propriul copil. decat sa ma porti intotdeauna in carca -zise sarpele. Numai ca omul a imbatranit. pentru ca nu mai rabd aceasta povara! Dar dupa ce sarpele a povestit cum le-a fost invoiala. pierzand orice speranta. De atunci au fost nedespartiti. fiindu-i copil. care de atata bine crescuse foarte mult. Omul a plecat de la judecator si mai necajit decat a fost inainte. El nu mai avea nici un neam. dormeau impreuna si erau multumiti unul de celalalt.Nu iti cer nimic mai mult. Din aceasta pricina era tare mahnit si nu stia cum sa-si faca rost de o ruda.

imparatul, iar langa el pe un bustean mai mic, Maria-Alexandra in chip de imparateasa. Ceilalti copii se inghesuiau in jurul lor, ascultand poruncile. Omul a intrebat copiii daca nu ii pot face si lui judecata. Ei au raspuns foarte seriosi, ca se poate. Atunci omul si-a povestit necazul. Cand a vrut sa zica sarpele ceva, Kamill Maximilian a strigat la el: - Cum indraznesti sa ii vorbesti de acolo de sus imparatului. Nu stii ca impricinatii trebuie sa stea la judecata jos la pamant. Cand sarpele a coborat Kamill a zis: - Acest copil, caruia nu ii este mila de parintii lui, nu merita sa vada lumina soarelui. Pe el copii, aruncati cu pietre! Iar copii au aruncat cu pietre pana au strivit sarpele. Omul a plecat acasa mantuit de judecata unui copil.

Aventura unei frunze de toamna
A fost odata, tare demult un imparat batran care avea numerosi slujitori voinici ca ursul si tari ca piatra. Acestia isi asumau raspunderea asupra unor sute de copile care mai de care mai blande si mai frumoase. Omenii inca de mult, pe acest batran imparat l-au numit Copac, pentru ca sta de veghe toata noaptea si toata ziua adaposteste pe toti trecatorii lasandu-i sa stea la umbra frunzelor care erau copilele. Slujitorii, dupa iscusinta lor aveau nume de ramuri. Toti acestia formau impreuna un singur copac cu multe ramuri si frunze, un copac batran de neintrecut la numarul anilor. Ziua era tot mai zglobie si copacul juca diferite jocuri cu ramurile si frunzele care traiau in liniste si pace. Intr-o zi se napusti asupra lor un vant tare si puternic de spargea ferestrele oamenilor si ridica in slava hartiile si praful de pe drum. Atunci, copacul tata-imparat chema toate frunzele si pe toti slujitorii si le spuse:

21

- Dragii mei copilasi, suntem aproape in pragul despartirii, vantul sufla aspru spre frunze fara pic de mila. Nu se stie care dintre voi va asterne un covor de rugina si nici nu se stie care va avea mai multe zile. Eu, ca tata, va sfatuiesc sa nu umblati hai-hui, ci tineti-va de frunza mama si aveti grija sa nu va dezlipiti de ea.Vorbele imparatului sunau tare si zgomotos: se auzea cum vantul trece prin el ca o sabie, se vedea cum tremura si cat pe ce era sa se aplece la pamant cu toata imparatia. Dar sa lasam asta pentru mai tarziu si sa vedem ce s-a intamplat mai departe. Mezina, frunza rea si neascultatoare, dar totodata grijulie pentru imparatiile din jur, se strecura pe sub ramuri si o lua din loc prin vecini sa vesteasca de sfaturile batranului. Merse ce merse din loc in loc si mai vestea pe cate un imparat care ii iesea in cale de primejdia si nenorocirea ce avea sa urmeze. Unul dintre imparati o opri din drum si o lua de mana zicandu-i: - Draga mea copila, dulce si blajina, am aflat ce vremuri vor veni dar de asta nu-ti face griji si sa nu-ti fie teama. Sa stii ca va veni toamna. Fata-frunza facu niste ochi mari si isi inchipui ca toamna este un monstru, o stafie, o sperietoare de ciori, ori un cantec, un leagan, un copil... - Ce-ar fi sa-l intreb "cum e toamna?", isi zise in gand mezina frunza. Si hotarata de acest lucru prinse curaj si spuse: - Batranule unchi, ce este toamna? - Toamna este a treia fiica a anului ce coboara din inaltul cerului sa-si astearna trena ei de culoare galben-brun-aramie, trena fiind voi frunzele care veti asterne un covor de rugina peste intreaga natura. De cum soseste de pe dealuri, inceoe a stropi cu manunchi de ciumafai, natura uda, dand pentru ea cularea ei simbolica de toamna. Atunci soarele va cobora spre asfintit. Racoarea va brazda intinsul si deodata samanta se va scutura, frunzele ingalbenite se vor desprinde de pe ramulrile copacilor si se vor cufunda intr-un somn adanc pentru totdeauna. Bruma rece si vantul sturlubatic sunt prieteni nedespartiti ai toamnei. Impreuna vor salta frunzele in sus pana in inaltul cerului iar apoi le vor lasa din nou pe pamant. Voi va veti apleca in fata toamnei parasind copacul 22

definitiv, tatal care v-a sustinut atata timp in adierea vantului slab. Dar pentru oamnenii vrednici, toamna este ca o pagina din cartea vietii care isi aduce roadele ei cu ea. De cum o zaresc se apuca cu grija sa-i culeaga vesmintele cum sunt: perele, merele, nucile, gutuile pentru care au muncit tot anul. Dar toamna nu este mai prejos caci ea e mandra si fericita de vrednicia lor si de aceea le acorda toata increderea si speranta ei. Dupa cateva secunde, din fantezia povestirii fata frunza facu niste ochi mari si galbeni ca semn de dezmortire, il saluta cuviincios pe batranul copac, ii spuse "la revedere" cu un glas stins subtire si se indrepta iute spre casa parinteasca. Ajunsa acasa fu intrebata de parinti pe unde a umblat iar ea, cu lacrimi in ochi, istorisi tot ce i s-a intamplat. Cum termina, se uita pe dealuri si frumoasa toamna se apropie de ea. Fructele ii tineau trena, coronita de flori stralucea din ce in ce mai tare, in calea ei se aseza frunze de miresme de flori. Dar, in sfarsit, ajunse la tatal imparat si cu incuviintarea lui lua toata calea frunzelor, copilele si le duse cu ea, ramanand in urma dorul parintilor, lacrimi amare, pustietate, iar inainte frunze ce se roteau in jurul toamnei.Doar o urma a mai ramas, o lacrima de frunza si roua ce se aseza pe copacul imparat. El urma sa stea de veghe si sa adaposteasca in continuare toti trecatorii care faceau popasuri sub el.

Fat-frumos si lupul cel nazdravan
de Petre Ispirescu A fost odata ca niciodata, a fost un imparat si o imparateasa. Ei aveau trei copii. Mai aveau pe langa palaturile lor o gradina foarte frumoasa. Si atat de dragi ii erau florile acestui imparat, incat insusi cu multa tragere de inima le plivea si ingrijea de gradina. In fundul acestei gradini crescuse un mar cu totul si cu totul de aur. Imparatul nu mai putea de bucurie ca in gradina sa se afla un asa pom cum nu se gasea in toata lumea. Se tot intorcea pe langa dansul si 23

se tot uita pe de toate partile la el, de i se scurgeau ochii. Cand, intr-o zi, vazu ca pomul inmugureste, infloreste, se scutura florile si roadele se arata; apoi spre seara da in parguiala. Ii zambea mustata imparatului si ii lasa gura apa, cand se gandea ca a doua zi o sa aiba la masa sa mere de aur, lucru ce nu se auzise pana atunci. A doua zi nu se luminase bine de ziua, si imparatul era in gradina ca sa vaza merele cele aurite si sa-si impace nesatiul ce avea de a se uita la dansele. Dara ramase ca iesit din minte, cand, in loc de mere coapte aurii, vazu ca pomul inmugurise din nou, iara merele nicaieri. Inca fiind acolo, vazu cum infloreste pomul, cum ii cade florile si cum roadele se arata iarasi. Atunci ii mai veni inima la loc si se multumi a astepta pana a doua zi. In ziua urmatoare, ia merele de unde nu e. S-a suparat imparatul, nevoie mare, si porunci la paznici sa se puie sa prinza pe hoti. Dara asi! unde e pomana aia! Pomul inflorea in fiecare zi, se scuturau florile, rodul crestea si seara da in parg. Noaptea se cocea. Oarecine venea atunci si le lua, fara sa prinza de veste oamenii imparatului. Pare ca era un lucru facut: acel cineva care lua merele isi batea joc si de imparatul si de toti paznicii lui. Acestui imparat acum nu-i mai era ca nu poate avea mere aurite la masa lui, ciuda cea mai mare era ca nici parga acestui pom nu o vazuse macar. Aceasta il intrista pana intratata incat p-aci era sa se scoboare din scaunul imparatiei si sa-l dea celui ce se va lega a prinde pe hot. Fiii acestui imparat, pasamite ca-i simtira gandul, caci venira inaintea lui si-l rugara sa-i lase a pandi si ei. Mare fu bucuria imparatului cand auzi din gura fiului sau celui mai mare legatura ce facea de a pune mana pe hot. Le dete, deci, voie, si ei se pusera pe lucru. Pandi in ziua dintai fiul cel mare; dara pati rusinea ce patise si ceilalti pandari din naintea lui. A doua zi pandi si cel mijlociu; dara nici el nu fu mai breaz, ci se intoarse la tatal sau cu nasul in jos. Ei spusera ca pana la miezul noptii o duc cum o duc, dara ca dupa aceea nu se pot tine pe picioare de piroteala ce-i apuca si cad intr-un somn adanc, si nu mai stiu nimic. 24

Fiul cel mai mic asculta si tacea. Apoi, dupa ce sfarsira de spus fratii cei mai mari ce li se intamplase, se ceru si el de la tata-sau ca sa-l lase sa pandeasca si el. Cat de trist era tata-sau pentru ca nu se gasea nici un voinic care sa-i prinza pe hotii merelor, rase cand il auzi. Iara dupa multe rugaciuni se indupleca. Atunci fiul cel mai mic se pregati de panda. Cum veni seara, isi lua tolba cu sagetile, arcul si palosul, si se duse in gradina. Isi alese un loc singuratic si departat de orice pom si de zidari, astfel ca sa n-aiba de ce se rezema. Se hotari a sta in picioare pe un trunchi de pom taiat, astfel incat cand i-ar veni somn si ar motai, sa caza jos si sa se destepte. Asa facu, si dupa ce cazu de vro doua ori, i se sperie somnul si ramase treaz si nebantuit de piroteala. Cand, colea despre ziua, cand somnul e mai dulce, auzi un falfait ca de un stol de paseri ca se apropie. Trase cu urechea si simti ca cineva jumuleste pomul de mere. Scoase o sageata din tolba, o aseza la arc si, trac! trase o sageata si nu se facu nici o miscare. Trac! mai trase una si iarasi nimic. Cand trase cu a treia, falfaitul se auzi din nou si el pricepu ca stolul de pasari trebuie sa fi zburat. Se apropie de marul de aur si vazu ca hotul n-avusese timp a lua toate merele. Luase ce luase, dara tot mai ramasese. Stand el acolo, i se paru ca vede lucind ceva pe jos. Se pleca si ridica acel ceva ce lucea. Cand, ce sa vezi d-ta? doua pene cu totul si cu totul de aur. Cum se facu ziua, culese cateva mere, le puse pe o tipsie de aur, si cu penele la caciula se duse de le infatisa tatalui sau. Imparatul vazand merele, mai-mai era sa-si iasa din minti, de bucurie; dara isi tinu firea. Puse de striga prin toata cetatea ca fiul sau cel mic a izbutit sa aduca mere si sa si afle ca hotul este o pasare. Fat-Frumos zise tatalui sau sa-i dea voie acum sa caute si pe hot. Tatal sau nu mai voia sa stie de hot, deoarece i-a ajutat Dumnezeu sa vaza merele cele atat de mult dorite. Dara fiul cel mic al imparatului nu se lasa numai pe aceea, ci starui pana ce imparatul ii dete voie sa mearga a cauta si pe hot. Se

25

gati de drum; iara cand fu a pleca, isi scoase penele cele de aur de la caciula si le dete imparatesei, muma lui, ca sa le poarte ea pana s-o intoarce el. Lua haine de primeneala si bani de cheltuiala, isi atarna tolba cu sagetile la spate, palosul la coapsa stanga, si, cu arcul intr-o mana si cu alta de gatul credinciosului sau, porni la drum. Si aide, si aide, merse cale lunga departata, pana ce ajunse in pustietate. Aci facu popas si sfatuindu-se cu robul sau cel credin- cios, gasi cu cale sa apuce spre rasarit. Mai calatorind ei o bucata buna, ajunse la o padure deasa si stufoasa. Prin bungetul asta de padure mergand ei pe dibuitele, caci altfel era peste poate, zarira in departare un lup groaznic de mare si cu fruntea de arama. Indata se si gatira de aparare. Cand fura aproape de lup de o bataie de sageata, puse Fat-Frumos arcul la ochi. Vazand lupul una ca aceasta, striga: - Stai, Fat-Frumos, nu ma sageta, ca mult bine ti-oi prinde vreodata. Fat-Frumos il asculta si lasa arcul in jos. Apropiindu-se lupul si intrebandu-l unde merge si ce cauta prin astfel de paduri nestrabatute de picior de om, Fat-Frumos ii spuse toata intamplarea cu merele din gradina tatalui sau, si ca acum merge sa caute pe hot. Lupul ii spuse ca hotul era imparatul pasarilor. Ca el cand venea a fura merele, aduna pasarile cele mai agere la zbor si cu ele in stol venea de le culegea. Ca acea pasare se afla la imparatia de la marginea acestei paduri. Ii mai spuse ca toata megiesia se vaita de furturile ce face ea poamelor de prin gradini, si le arata drumul cel mai apropiat si mai lesnicios. Apoi, dandu-i un merisor frumos la vedere, ii mai zise: - Tine, Fat-Frumos, acest merisor. Cand vei avea trebuinta de mine vreodata, sa te uiti la el, sa gandesti la mine si eu indata voi fi acolo. Fat-Frumos primi merisorul si-l baga in san, apoi, luandu-si ramas bun, porni cu credinciosul sau si, strabatand desisurile padurii, ajunse la cetatea in care se afla acea pasare. Cerceta prin cetate si i se spuse ca imparatul locului aceluia o tine intr-o colivie de aur in gradina sa. Aceasta ii fu de ajuns a sti. Dete cateva tarcoale curtii imparatesti si lua aminte la toate amanunturile ce inconjura curtea. Cum se facu seara, veni cu 26

credinciosul sau si se pitula la un colt, asteptand acolo pana se linistira toti cei din curte. Apoi credinciosul lui puindu-se piua, Fat-Frumos se urca pe dansul; d-aci pe coama zidului, si sari in gradina. Cand puse mana pe colivie, o data tipa pasarea si, cat ai zice mei, se vazu inconjurat de o multime de paseri, care mai mici, care mai mari, tipand pre limba lor. Si atata larma facura, incat se desteptara toti slujitorii imparatesti. Si viind in gradina, gasira pe Fat-Frumos cu colivia in mana si pasarile dandu-se la el sa-l sfasie, iara el aparandu-se. Pusera slujitorii mana pe el si-l dusera la imparatul, carele si dansul se sculase sa vaza ce se intamplase. Cum il vazu imparatul, il si cunoscu; apoi prinse a-i zice: - Imi pare rau, Fat-Frumos, de aceasta intamplare. De ai fi venit cu binele, sau cu rugaciuni, sa-mi ceri pasarea, poate m-as fi induplecat sa ti-o dau de bunavoia mea; dara acum, prins cu mana in sac, cum se zice, dupa datinile noastre, cu moarte trebuie sa mori. Si numele iti va ramanea pangarit cu ponosul de talhar. - Aceasta pasare, luminate imparate, raspunse Fat-Frumos, ne-a jefuit de mai multe ori merele de aur din pomul ce are tatane-meu in gradina sa, si de aceea am venit sa pui mana pe hot. - Poate sa fie adevarat ceea ce spui tu, Fat-Frumos, dara la noi, impotriva datinelor noastre eu n-am nici o putere. Numai o slujba insemnata facuta imparatiei noastre te poate scapa si de ponos si de moarte. - Spune ce slujba sa-ti fac, si ma voi incumeta. - De vei izbuti sa-mi aduci iapa cea sireapa ce este la curtea imparatului meu vecin, vei scapa cu fata curata, si-ti voi da pasarea cu colivia. Fat-Frumos primi. Si chiar in acea zi si pleca cu credinciosul sau rob. Ajungand la curtea imparatului vecin, lua cunostinta de iapa si de imprejmuirea curtii. Apoi, cum veni seara, se aseza cu credin- ciosul lui la un colt de curte, unde i se paru a fi un loc de parleaz. El vazuse iapa cum o plimbau doi slujitori, si se minuna de frumusetea ei. Ea era alba, avea capastrul aurit si impodobit cu pietre nestemate, de lumina ca soarele. 27

Pe la miez de noapte, cand somnul este mai dulce, Fat-Frumos zise credinciosului sau de se puse piua, iara el se urca pe dansul, apoi pe zid si sari in curtea imparatului. Merse pe dibuitele si in varful degetelor, pana ce ajunse la grajd; si, deschizand usa, puse mana pe capastru si tragea iapa dupa dansul. Cum ajunse iapa la usa grajdului, unde nincheza o data de haui vazduhul si urla toata curtea si palaturile. Indata sarira toti cu totul, pusera mana pe Fat-Frumos si-l dusera la imparatul, carele si el se sculase. Acesta, cum il vazu pe Fat-Frumos, il si cunoscu. Il infrunta pentru fapta cea miseleasca ce era sa savarseasca, si-i spuse ca datinele tarii sale da mortii pe furi, si ca impotriva acelor datine el n-are nici o putere. Fat-Frumos ii spuse drept toata siritenia cu merele, cu pasarea si cu cele ce ii zisese sa faca imparatul, vecinul sau. Atunci imparatul ii zise: - De vei putea, Fat-Frumos, sa-mi aduci pe Zana Craiasa, poate ca vei izbuti sa scapi de moarte si sa-ti ramaie numele nepatat. Fat-Frumos se incumese si, luand pe credinciosul sau cu sine, pleca. Pe drum isi aduse aminte de merisor. Il scoase din san, se uita la dansul si se gandi la lup. Si cat te-ai sterge la ochi, lupul fu aci. - Ce poftesti, Fat-Frumos? ii zise. - Ce sa poftesc, ii raspunse el. Iaca, iaca, iaca ce mi s-a intamplat. Cum sa fac eu acum sa ma intorc cu isprava buna? - De asta iti este? Las' pe mine, ca treaba este ca si sfarsita. Si pornira catesitrei spre Zana Craiasa. Cand fura aproape de Zana Craiasa, facura popas intr-o padure de unde se vedea palaturile cele stralucite ale zanei. Se invoira ca Fat-Frumos si cu credinciosul sau sa astepte la tulpina unui copac batran, pana s-o intoarce lupul. Si mandre palaturi mai avea zana, mare. Insusi lupul se mira de frumusetea si de randuiala cea buna ce era p-acolo. Cum ajunse, facu ce facu si se furisa in gradina. 28

Ce sa vezi d-ta? Nici un pom nu mai era verde. Le cazuse frunza, si cracile, si ramurelele, de erau ca despuiati. Pe jos, frunzele cazute erau facute scrum de uscaciune. Numai un stuf de trandafiri mai era infrunzit si plin de boboci, unii in floare si altii deschisi. Ca sa ajunga pana la dansul, lupul trebui sa mearga in varful degetelor ca sa nu fasie frunzetul cel uscat, si se ascunse in acel crangulet inflorit. Stand el acolo si pandind, iata ca iese Zana Craiasa din palaturi, insotita de douazeci si patru de roabe, ca sa se plimbe prin gradina. Cand o vazu lupul, p-aci, p-aci era sa uite pentru ce venise si sa se dea de gol; dara se stapani. Caci era asa de frumoasa, cat nu s-a mai vazut si nu se va mai vedea pe fata pamantului. Avea un par, nene, cu totul si cu totul de aur. Cositele ei lungi si stufoase, de-i batea pulpele. Cand se uita la cineva cu ochii ei ceia mari si negri ca murele, il baga in boale; avea niste sprancene bine arcuite, de pare ca erau scrise, si o pielita mai alba ca spuma laptelui. Dupa ce dete cateva tarcoale prin gradina cu roabele dupa dansa, veni si la stuful de trandafir sa rupa cateva flori. Cand lupul, care era ascuns in crang, odata se repezi, o lua in brate si pe ici ti-a fost drumul. Iara roabele, de spaima se imprastiara ca puii de potarniche. Intr-un suflet alerga lupul si o dete lesinata in bratele lui Fat-Frumos. Acesta, cum o vazu, se pierdu cu firea; dara lupul ii aduse aminte ca e voinic, si-si veni in sine. Multi imparati voise sa o fure, dara se rapusera. Fat-Frumos prinsese mila de ea, si nu-i mai venea a o da altuia. Zana Craiasa, dupa ce se destepta din lesin si se vazu in bratele lui FatFrumos, prinse a-i zice: - Daca tu esti lupul care m-a furat, a ta sa fiu. Fat-Frumos ii raspunse: - A mea sa fii, nedespartita pana la moarte. Apoi se intelesera la cuvinte, si spuse fiecare siritenia istoriei sale. Vazand lupul dragostea ce se incinsese intre ei, zise: - Lasati pe mine, ca toate le intocmesc eu dupa vrerea voastra. Si plecara a se intoarce de unde venisera.

29

Pe drum, lupul se dete de trei ori peste cap, si se facu intocmai ca Zana Craiasa. Pasamite lupul era nazdravan. Se vorbira ei, ca credinciosul lui Fat-Frumos sa stea cu Zana Craiasa la tulpina unui copaci mare in padure, pana se va intoarce Fat-Frumos cu iapa sireapa. Ajungand la imparatul cel cu iapa, Fat-Frumos ii dete pre prefacuta Zana Craiasa. Cum o vazu imparatul, i se muie inima si prinse un dor de dansa, de nu se poate povesti. Imparatul ii zise: - Vrednicia ta, Fat-Frumos, te-a scapat si de ocara si de moarte. Acum te si rasplatesc pentru aceasta, dandu-ti in dar iapa. Cum puse mana pe iapa si pe capastrul cel minunat, Fat-Frumos o lua la sanatoasa si, puind pe Zana Craiasa calare pe iapa, porni cu dansa si trecu hotarele acelei imparatii. Imparatul aduna numaidecat pe sfetnicii sai si purcese la biserica ca sa se cunune cu Zana Craiasa. Cand fu la usa bisericii, prefacuta Zana se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup, carele, clantanind din colti, isi arata dintii ranjind catre curtenii imparatului. Acestia, cum vazura, deodata inghetara de frica. Apoi, dupa ce se mai dezmeticira, se luara dupa dansul cu chiote si cu uideo. Dara lupul, sa te tii, parleo! lungi pasul lupeste, se duse, duluta, de nu mai dete cu mana de dansul. Si ajungand pe Fat-Frumos si pe ai sai, merse cu dansii. Cand fu aproape de curtea imparatului cel cu pasarea, facura ca si la cellalt imparat. Lupul, schimbat in iapa sireapa, fu dus la imparatul, carele, vazand iapa, nu se mai stia de bucurie. Dupa ce primi cu multa omenie pe Fat-Frumos, imparatul acesta ii zise: - Ai scapat, Fat-Frumos, si de ponos si de moarte. Iara eu imi voi tinea cuvantul imparatesc, si multumirea mea va fi pururea cu tine. Porunci, si numaidecat i se dete pasarea, cu colivia ei cu tot. Si primindo Fat-Frumos, isi lua ziua buna si pleca. Ajungand in padure unde lasase pe Zana Craiasa, iapa si pe credinciosul lui, pornira impreuna catre imparatia tatalui sau. 30

ci parc-ar fi zburat. fiindca Fat-Frumos nu mai avea ce pofti. Apoi tata-sau puse de se facu pregatirile de nunta. tranti pe imparat. Dupa care traira in fericire. si cu odoare cum nu s-a mai pomenit. Apoi se despartira. ii iesi inainte cu mare. ducandu-se fiecare intr-ale sale. imparate. se dete de trei ori peste cap si se facu iarasi lup. lupul zise lui Fat-Frumos: . caci pe toti ii lasa in urma. cu mic. Pazeste-te in viata ta a nu mai pofti lucruri peste puterea ta. Si dupa cateva zile se cununa Fat-Frumos cu Zana Craiasa. si fugi. o data statu iapa. Cum ajunse. porunci Fat-Frumos si facu un grajd maiestrit pentru iapa. Cand fu la o departare buna. toti cu totii strigara: . Se luara la intrecere. si o rupse d-a fuga. unde voia sa li se arate calare pe iapa cea atat de vestita. Mare fu bucuria obsteasca cand il vazura cu sotioara cum nu se mai gasea pe fata pamantului. Ajungand la imparatia tatalui sau si auzind ca vine fiul sau cel mic. care te face sa te arati asa de maret! Si in adevar. Dara nici pomeneala nu era ca sa se apropie cineva de aceasta iapa. nene. de nu-i da picioarele de pamant. ca ai dobandit un astfel de odor! Sa-ti traiasca si iapa. de asta data ti s-au implinit toate poftele. Si or fi traind si astazi. Cand il vazura ostasii. dupa cum i se cuvenea. caci nu vei pati bine. ca sa-l primeasca.Imparatul cel ce primise iapa porunci sa iasa toata oastea lui si maimarii imparatiei sale la camp. Iar eu incalecai p-o sea si va spusei povestea asa. Cand fura a se desparti. pana ajunse pe Fat-Frumos. intinse masa mare pentru bun si pentru rau. si fugi. venea. 31 .Iata. si tinura veseliile trei zile si trei nopti incheiate.Sa traiesti. iara colivia cu pasarea o puse in palimarul despre gradina. de n-or fi murit. iapa cu imparatul pe dansa.

niciodata nu as mai incerca sa fur miere!" si-a spus el plangand. si a iesit afara sa adune cateva ridichii si cartofi pentru ciorba. si am sa-l prind. A vazut borcanul de miere sus pe raft si s-a urcat sa-l ia. dar pe marginea lui. Iepurasul cel Haios a cazut si mierea s-a intins toata peste Iepurasul cei Haios! Vai de mine! Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa se miste. Ziua urmatoare. Pe masura ce focul aprins sub oala devenea din ce in ce mai puternic. Iepurasul cel Haios a patruns in vizuina ei. "Cineva imi mananca mierea. de cele mai multe ori. Cand Doamna Urs s-a intors acasa. cand Doamna Urs a plecat la vanatoare. care isi petrecea toata ziua in cautarea mierii. A inceput sa se 32 . "Se pare ca voi avea ciorba de iepure in seara asta la masa. Iepurasul cei Haios era lipit de podea." si-a zis razand Doamna Urs. "E. Dar cand l-a atins. A pus borcanul de miere pe raftul cel mai de sus al dulapului. La un moment dat insa Doamna Urs a observat ca borcanul ei cu miere se tot goleste. dar mierea era favorita lui! Cateodata avea noroc sa gaseasca usor miere in scorbura vreunui copac batran. A aprins apoi focul in camin. si acum sa vedem ce am prins. "Oh. astfel incat acesta sa cada cand va fi atins. dar mierea era asa de groasa incat el se lipea de orice atingea. sub oala. dar se lipea tot mai rau." si-a spus ea." Doamna Urs a umplut cu apa o oala mare neagra si a pus-o pe camin. trebuia sa gaseasca diverse metode sa patrunda in vizuina Doamnei Urs. unde putea sa manance pe saturate miere din borcanul acesteia. borcanul a cazut. Bineinteles ca ii placeau morcovii si spanacul. daca as putea sa scap de aici. mierea din jurul Iepurasului cel Haios devenea tot mai subtire. Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa fuga.Iepurasul cel haios Traia odata in padure Iepurasul cel Haios. Dar. Doamna Urs a intins o capcana.

Cei unsprezece cocori de Hans Christian Andersen Departe. si spuneau frumos lectiile pe de rost. care imparatea peste tot cuprinsul.. se duceau la scoala cu decoratii pe piept. Cei unsprezece frati. cu spada la sold. S-a multumit cu morcovi. Cu o miscare din coada Iepurasul cel Haios a sarit afara din vizuina Doamne Urs si a pornit-o repede spre padure. spanac si salata ca si restul iepurasilor. ca de obicei. in jos spre labute. in tara unde se duc randunelele cand le goneste iarna de la noi. de-un pret asa de mare. unsprezece printi. toate la ei aratau ca-s printi. Din acea zi. cu un cuvant.Curand Iepurasul cel Haios a fost in stare sa-si miste un picior. Erau cu adevarat fericiti copiii acestia. de peste tot. 33 . apoi pe celalalt. spunandu-le sa manance. statea pe-un scaunel de cristal si rasfoia o carte cu cadre. si lume dupa lume curgea mereu la palat. era un imparat care avea unsprezece feciori si o fata pe care-o chema Elsa.scurga pe langa urechi. dar fericirea asta nu putea sa tina in veci. copii se jucau. Iepurasul cel Haios nu a mai mancat niciodata miere. ca-i foarte bun. atunci in loc sa le dea copiilor. cat o jumatate din imparatie. se-nsura a doua oara c-o imparateasa rea de mama focului si care nu-i iubea deloc pe copii. imparateasa le trimise nisip intr-o ceasca de ceai. Surioara lor Elsa. prajituri si mere zaharisite. Ei simtira asta chiar din ziua intai.. Tatal lor. Scriau cu condeie de diamant pe tablite de aur. Era sarbatoare mare.

Si. Ar fi dat mult ca s-o poata preface si pe ea in cocor ca pe fratii ei.Duceti-va in toata lumea si traiti cum veti sti. la marginea marii. iar cartea-i raspundea: "Dragalasa Elsa". Facuse in mijlocul frunzei o ferestruie: prin ea se uita la soare. si razele soarelui care-i atingeau obrazul le simtea ca si cum ar fi fost sarutari de la fratii ei. dar nu se-ncumeta la una ca asta. Zburati in vazduh. intinzandu-si ciocurile si batand din aripi. la niste oameni saraci. Elsa se-ntoarse la palat. care era toata de marmura. trecura prin fata cocioabei unde era surioara lor Elsa. impodobita cu covoare frumoase si cu perne moi. Duminica pe cand batrana statea pe prag citind in cartea-i de rugaciuni. . Dar surioara lor dormea. caci in clipa aceea ei se schimbara in unsprezece cocori. vantul intorcand foile. fiti pasari mari fara glas.Dupa o saptamana. Biata Elsa se juca in camaruta ei c-o frunza. trimise pe mica Elsa intr-un sat. si cartea.Tarziu isi potolira zborul deasupra unei paduri intunecoase. soptea cartii: "Cine poate fi mai sfant ca tine ?. Cand vantul clatina incetisor tufele de trandafir din fata casutei. incat acesta de la o vreme nici nu se mai ingriji de dansii. si trandafirii spuneau adevarul.Se ridicara in slavi si se facura nevazuti. le zise haina imparateasa. iar pe bietii printi ii pari la imparatul de-atatea rele inchipuite. nimeni nu-i zari. Cand implini cincisprezece ani. deoarece imparatul nu mai putea de dor sa-si vada fata. A doua zi in zori. A doua zi de dimineata. raspundeau: "Dragalasa Elsa". scotand un tipat ciudat se inaltara in stol deasupra padurii din preajma palatului. Imparateasa vazand-o atat de frumoasa. si i se parea can departare vede stralucind ochii fratilor ei. el le soptea: "Ce poate fi mai frumos decat voi pe lume ?" Si trandafirii leganandu-se. imparateasa intra in odaia de baie. si nimeni nu-i auzi. Dar ea nu putu sa le faca tot raul pe care li-l dorea. se facu foc si para de necaz. caci n-avea alte jucarii.Se rotira in zbor de cateva ori. Treceau asa zilele una dupa alta. 34 . si prinse-o ura de moarte pe biata fata.

strabatu campii si crivine si se infunda intro padure ce nu se mai sfarsea. si gazele lucitoare picurara asupra-i ca firimituri de stele. atat de curata si de sfanta era ea. atunci in trandafiri frumosi s-ar fi prefacut. alteia: "Tu. apoi o naclai pe obraz cu un fel de unsoare uricioasa si-i incurca tot parul. spoi pe biata fata cu zeama de nuca si-i facu toata pielea neagra. pe frunte sa i te asezi. Se schimbasera in flori. Biata fata nu mai vedea drumul. sa nu si-o mai cunoasca tatal sau". ca si ei trebuie sa fi fost izgoniti in toata lumea. toata dorinta ei era sa-si gaseasca fratii.Lua trei broaste. numai atingand capul si inima fetei. si s-o faci asa de rea. apoi chemand pe Elsa o dezbraca si o vari in baie. care erau departe. dar Elsa parca nici nu baga de seama. alta pe frunte si cea de-a treia pe inima. sa se faca urata ca tine. iar celei de-a treia: "Tu pe inima sa-i stai. se inchina si-si rezema capul de radacina unui copac. le saruta. ca nu puteau vorbi! Atunci Elsa planse amar si se gandi la fratii ei. fugi din palat. Peste tot domnea tacere adanca. Imparatul cand o vazu se sperie si zise ca nu-i asta fata lui. se lasa pe iarba moale. meat toate vrajitoriile naveau nici o putere asupra-i. Cand iesi din baie. Arunca broastele in apa limpede. care numaidecat se facu verzuie. Atinse cu mana o ramurica. In curand innopta. si mahnita. istovita de osteneala. Aerul era placut. si spuse uneia: "Tu sa te asezi pe crestetul Elsei. In aceeasi clipa o broasca i se aseza pe crestet. cand o intra in baie . Daca broastele n-ar fi fost inveninate de sarutarea zgripturoaicei. meat toata viata ei un chin sa fie". 35 . si mii de licurici straluceau prin iarba cu luminitele lor verzui. Vipera de imparateasa vazand ca nu poate izbuti la nimic cu toate farmecele ei. asa ca era cu neputinta s-o mai cunosti. nu mai incapea acum nici o indoiala. trei flori de mac rosii sangerau luciul apei. Nimeni n-o mai recunoscu.ca sa fie proasta ca tine". care. afara doar de cainele din curte si de randunele. dar ce folos. Nu stia singura unde se duce.

si porni inainte-n adancul padurii fara sa stie unde merge. si rasfoind cartea cu cadre care pretuia cat jumatate de imparatie. Dar in loc sa scrie ca alta data pe tablite numai bete si nule. Cand isi vazu in lac fata ei asa de neagra si urata. care n-are s-o lase pierzarii. Tot lacul era inconjurat de maracini inalti si stufosi. daca vantul n-ar fi miscat crengile si tufisurile. dar ea nu-1 vedea din pricina copacilor mari care-si intindeau ramurile dese asupra ei. ai fi crezut ca-s zugravite pe fund. ii vedea jucandu-se si scriind cu condeiele lor de diamant pe tablite de aur. Auzea murmurul unei ape care curgea lin intr-un lac. soarele era sus. si tot ce-au vazut si tot ce-au simtit. toti isi luau numaidecat locul. si merse. meat. Dupa ce se imbraca si-si impleti parul. Elsa se opri aici si isi potoli foamea. Pe-acolo ajunse Elsa la marginea apei. El care da roade pomilor salbatici pentru hrana celor rataciti. al carui fund era numai din nisip curat si marunt. Cand se destepta Elsa. ca auzea lung rasunand 36 . intra in apa. intr-un singur loc cerbii facusera o deschizatura. acum scriau ispravile lor mari. dand de-un izvor in apropiere. merse pana ce-ajunse in desimea cea mai intunecoasa a codrului. oamenii se miscau si veneau sa vorbeasca si cu Elsa si cu fratii ei. bau apa in pumni. si mai ales la Dumnezeu de sus. Miresme dulci pluteau in aer. Niciodata limpezime de lac n-a oglindit mai frumoasa fata de imparat. Se gandea la fratii ei.Toata noaptea Elsa visa pe fratii ei. In cartea cu cadre toate erau vii: pasarile cantau. care era asa de limpede. El ii puse-n cale un mar ale carui crengi se-ndoiau de greutatea merelor ce le purta. numai razele lui strabateau si se parea ca-i o panza subtire de aur ridicata de vant. se ingrozi. si pasarile veneau si se asezau pe umerii fetei. dar luand apa-n maini si spalandu-si fata. Apoi iar porni. Si cum intorcea o foaie. Acolo tacerea era asa de mare. Atunci dezbracandu-se de haine. ca sa nu se faca incurcatura printre cadre. se vazu iarasi curata si alba cum a fost.

cum le rotunjise si le poleise apa. iata cum tot ce-i aspru se netezeste. sau a fost adevarat. . inconjurat de ingeri. in vale serpuia un raulet. inaintea fetei. din care-i dadu si ei cateva. Elsa se culca si adormi numaidecat. si fier. raspunse baba. Cand se destepta. Elsa isi lua ziua buna de la batrana. cu mult amar pe suflet. Elsa o intreba daca n-a vazut unsprezece feciori de imparat calari strabatand padurea. nu stia bine dac-a visat asta. meat i se parea ca-i inchisa intre gratii mari de grinzi.Nu. de randul asta nu se mai vedea nici un licurici prin iarba si nici o stea pe cer. . nici o corabie nu se zarea. si piatra. si nici o raza de soare nu strabatea printre crengile lungi si stufoase. si-si roteau zborul pe deasupra unui lac nu departe de-aici. ale carui maluri erau umbrite de copaci inalti cu crengile aplecate in jos. toate se netezisera la fel. aveau coroane de aur pe cap. o privea cu bunatate. Cum sa mearga mai departe ? Se uita lung la pietricelele de pe tarm.Pietricelele astea s-au facut asa lucii. si fosnetul frunzelor uscate de-abia atinse de picioarele ei. Nu se vedea o singura pasare. Si duse fata pe-un coboras. si doar lunecarea apei e mai usoara decat atingerea delicata a mainii unei fete. Niciodata nu-si inchipuise o astfel de pustietate. Se facu noapte. dar ieri am vazut unsprezece cocori. unde se varsa intr-o nemarginita intindere de apa. cat cuprindea cu ochii.in urma zgomotul pasilor ei. de mult ce s-au frecat de valuri. dar nici o panza. si porni inainte pe lunca rauletului pana la capatul lui. i se paru ca ramurile se desfaceau deasupra ei si Dumnezeu din cer. In somn. era numai stralucirea marii. Acolo se desfasura marea in toata frumusetea ei. Merse mai departe in puterea codrului si intalni o baba c-un cos plin cu fructe. 37 . Trunchii copacilor erau asa de apropiati unul de altul. si sticla.

am sa fiu si eu neadormita: inima-mi spune. norii erau rosii si vantul potolit. ca pieptul-unui copil adormit. Cand venea un nor mare. Roua era. stropite de cateva picaturi de apa. Mare si frumoasa. Indata cocorii se asezara imprejur. erau unsprezece pene de cocori. aproape sa n-o mai cunoasca. Ea scoase un tipat cand ii vazu. avand coroane de aur pe cap. si se arunca in bratele lor. Atunci vantul tulbura valurile si ele se acopereau de-o spuma alba. . dar cum apune.Va multumesc. radeau si plangeau totodata. falfaind din aripile lor albe si mari. ca voi aveti sa ma duceti intr-o zi langa fratii mei iubiti.Noi zburam sub chip de cocori. chemandu-i pe nume. pentru invatatura ce-mi dati. la cea mai usoara adiere. albe. cate nu i-ar fi putut arata toate lacurile intr-un an de zile. ii infatisa in cateva ceasuri privelisti atragatoare. Cand dimpotriva. si care se apropiau de tarm. Zburau unul dupa altul. negru. aici verzuie. Pe iarba aruncata de mare. valuri limpezi si neadormite. La vederea asta ea urca repede coasta si se ascunse in dosul unui tufis. Cand soarele scapata de tot. Catre asfintitul soarelui Elsa zari unsprezece cocori. Iar cand era liniste. aici alba. si intelesera ca si ea fusese lovita de aceeasi rautate a masterei lor. zise cel mare. parca era o panglica lunga. apa salta usor. 38 . alba. marea parca zicea: "Si eu pot lua fata asta". aici trandafirie. penele cocorilor cazura si ei se schimbara in unsprezece feciori de imparat: erau fratii Elsei. marea cu schimbarile ei vesnice. marea se asemana cu o floare de rasura. luam iar trup omenesc. sau lacrimi ? Cine putea sa stie ? Elsa le aduna si facu un buchet. atata vreme cat soarele luceste pe cer. Nespusa fu si bucuria lor cand o vazura. Ea nici nu baga de seama singuratatea.

daca am zbura inainte in slavile cerului. Numai unul dintre ei. am cadea din inaltimi. intr-o tara tot asa de frumoasa. cu toate astea multumim lui Dumnezeu si pentru adapostul asta. ramase langa dansa. abia catre ziua atipira. El puse capul pe umarul fetei. ca sa va scap. spre care pururi se indreapta gandurile noastre. se inaltau facand roate mari in vazduh. si ne trebuie. Intr-un cuvant aici e tara noastra. in prapastie.Din pricina asta. Mai avem doua zile de stat. nici barca. turnul inalt al bisericii unde este ingropata mama noastra. Tufele si copacii parc-ar fi rudele noastre. ca niste oameni. Fratii ei. scumpa surioara. unde abia incapem. se ridica in mijlocul marii. carbunarii canta inca aceleasi cantece vechi. inghesuiti unii intr-altii. Elsa se trezi in bataia de aripi a cocorilor. . 39 . si cand soarele asfinti. se prefacura iar in feciori de imparat. si pe urma trebuie sa ne ducem intr-o tara frumoasa. noi locuini dincolo de mare. caii salbatici alearga in livezi. trebuie sa ne asezam pe pamant. cele doua zile mai lungi din an. Cum sa te luam cu noi ? N-avem nici corabie. zise Elsa. A doua seara venira si ceilalti. E singurul mijloc ce-avem de a vedea tara noastra scumpa. Nu ne este ingaduit sa ne vedem tara decat o data pe an. ea-i mangaia aripile albe. pe care le-ascultam cu-atata placere. ca sa trecem marea. dar pan-acolo drumu-i lung de tot. Noi nu stam in tara asta. cel mic. Si cand marea e infuriata suntem adesea acoperiti de valuri. unsprezece zile putem sta aici. dar care nu e tara noastra. si petrecura astfel toata ziua impreuna. O singura stanca ascutita. ce e drept. schimbati iarasi. aproape de asfintitul soarelui. si-atunci zburam deasupra marii de unde zarim palatul in care ne-am nascut si unde traieste tatal nostru.Ce-as putea face oare. trebuie sa treci marea si nu-i nici o insula unde am putea poposi noaptea. ca-n vremea copilariei noastre. Acolo petrecem noaptea sub chip de oameni. Si toata noaptea pusera la cale mantuirea lor. si unde te regasim in sfarsit.

Si dansa ii zambi cu recunostinta.Maine plecam. Cocorii se inaltara atat de sus. ca sa-i faca umbra cu aripa-i intinsa. care dormea inca. zise Elsa. deasupra marii. Si numai ea era toata pricina intarzierii lor. li se paru un pescarel pe apa. se uita cum scapata soarele spre asfintit. In urma lor era un nor mare. Elsa ingrijorata. Si fiindca razele soarelui cadeau drept pe obraz. umbrind-o cu aripile lui. fratiorul ei cel mai mic i le pusese. niciodata nu vazuse ceva mai frumos. ca un munte. iar laolalta aripile noastre. dar stanca tot nu se arata. si cand rasari soarele. caci daca apunea soarele. N-am vrea sa te lasam aici. ai tu destula putere ca sa vii cu noi ? Eu singur teas putea purta cat tine codrul tot. si noaptea se apropia. asa zburau cei unsprezece cocori. Elsa isi vazu lunecand umbra ei si a celor unsprezece cocori.. Langa dansa era o ramura incarcata cu fructe de toata bunatatea. da. si un manunchi din radacinile cele mai gustoase.Da. ca tot el era acela care zbura deasupra ei. ei i se parea ca viseaza inca. caci acum duceau si pe surioara lor. unul din cocori zbura deasupra capului ei. pamantul nu se mai vedea. zise cel mai mare. si stanca pustie nici nu se zarea inca. Ca o sageata in vazduh. Se ruga lui Dumnezeu din tot sufletul ei. 40 . . Cand se trezi Elsa. si umbrele erau mari ca de uriasi. Si-n graba ei impletira toata noaptea un fel de plasa din trestii si rachita. I se paru ca si cocorii isi miscau mai cu greu aripile. ei facandu-se iar oameni. cei unsprezece cocori luara plasa in ciocurile lor si zburara in nori cu surioara lor. Cerul se posomori deodata. si nu mai venim decat peste un an. luati-ma cu voi. mai incet totusi ca de obicei. umbrele se topeau. Pusera pe Elsa inauntru. ar fi cazut in mare si s-ar fi inecat. dar cum se inalta soarele pe cer. ca intaia corabie ce se zarise sub ei. vor fi in stare sa te duca pe deasupra marii. atat de neinchipuit era zborul asta printre nori.

era inca zbuciumata. dar ei clatinara din cap. Valurile izbeau stanca si treceau peste capetele lor. In zori furtuna se potoli. munti. si-n locul lor se vazura douazeci de biserici marete. stransi gramada. care pareau ca plutesc in aer. repede coborara. Acum soarele atingea marea. castel se naruira deodata. si tinandu-se toti de mana. Fata intreba daca asta-i tara unde merg. spuma ei se arata ca mii de lebede leganate de 41 . se vedea un castel urias imprejmuit de gradini randuite in trepte una deasupra alteia. care-si schimba mereu infatisarea era locuinta zanei Morgana. Elsa si cu fratiorii ei. Marea valuri. cu turnurile si ferestrele ascutite. cand ea zari stanca pustie. ca cea din urma scanteie dintr-o hartie aprinsa. Pe cand privea Elsa. tinandu-se de maini. vantul prevestea furtuna. de cum aparu soarele. toate la fel. ridicau ochii si glasul catre Dumnezeu. de sus vazuta. La poalele muntilor erau paduri de palmieri. Cocorii. ca sa le dea putere si ocrotire. tunetul incepu a bubui si fulgerele scaparau tot mai dese. Nu mai era nici un locsor gol. Deodata Elsa vazu in fata ei niste munti mari. Niciodata faptura omeneasca nu-i pasise pragul. Soarele se vedea numai pe jumatate. in semn ca nu-i asta.Norii negri se apropiau din ce in ce. se arata cat un caine de mare care si-a scos capul din apa. Cocorii isi luara zborul cu Elsa. fermecata de vederea asta. palatul acela minunat. inima fetei zvacnea. dar deodata isi luara iar zborul. asa de repede meat ei i se paru ca si cade. Soarele nu mai era decat o steluta cand ea puse piciorul pe stanca. tunetele bubuiau fara incetare. isi vazu fratii imprejurul ei. si cand se stinse de tot. cerul parea in flacari. paduri. care faceau flori frumoase si mari cat roata carului. In mijlocul stancilor si ghetarilor stralucitori.

are sa se faca toata basici. Deodata. Erau munti albastri cu paduri de cedri. sa le faci fuioare. dar ea nu sufera durerea ce va trebui s-o indure degetele tale. pe neasteptate. Nu uita nimic din ce-ti spun. si care-i spusese despre cei unsprezece cocori albi ce purtau pe cap coroane de aur. semana aidoma cu baba care-i daduse fructe in padure. orase.De-as visa numai cum sa va fiu de vreun folos. E adevarat ca apa. sa le torci si din ele sa tesi unsprezece haine cu maneci lungi. ca pana ce adormi ea se ruga lui Dumnezeu sa-i fie-ntr-ajutor. ca un covor inflorit. Elsa se afla pe-o stanca. palate. rotunjeste pietrele cele mai aspre.Acum. In sfarsit iata si tara unde trebuiau sa ajunga. raspunse ea. . Vezi urzica asta ? Sunt multe la fel imprejurul pesterii unde dormi tu. zise zana. dar iti trebuie pentru asta multa putere si statornicie. cu toata frumusetea si stralucirea ei. dar era numai vuietul valurilor. numai cat le-o atinge. si gandul asta atat ii stapani mintea. cu toate ca mana ta. i se paru ca-i ridicata in slavile ceresti pana la palatul de ceata al Zanei Morgana. cand. Acum zana venea spre ea.I se paru ca aude si orga cantand. . sa strivesti cu picioarele tale urzicile acelea.Fratii tai. Dar numai acelea care cresc pe morminte in cimitir sunt singurele de folos. si nu ramase decat o ceata care plutea deasupra marii. si. apoi se stersera si ele. ar putea scapa de legaturile vrajii. . ii spuse cel mai mic dintre frati. si-i arata odaita ei de culcare. Cu mult inainte de asfintitul soarelui. ea n-are simtire si nu stie nimic din chinurile care te asteapta. Din locurile acelea sa culegi urzicile. in fata unei pesteri mari inconjurata de o pajiste intinsa. sa vedem ce-o sa visezi la noapte. 42 . Ajunsese chiar aproape de bisericile acestea. desi atingerea ei e mai usoara decat a mainilor tale. le vazu prefacandu-se in corabii multe care se leganau sub ea.

Vezi deci. dar vazandu-i mainile. basicile piereau. se apropie de Elsa. cel mai mic incepu a plange. Se speriara grozav cand o gasira muta. ca viata lor atarna de limba ta. plecand cocorii. ca din ziua cand vei incepe lucrul si pana ce-1 vei sfarsi. indata dupa ei venira si vanatorii toti. Pe cand lucra ea asa zorita. niciodata nu trecuse mai repede ceasurile pentru ea. Culese cu mainile ei delicate urzicile care o usturau. isi stranse toate urzicile intr-un morman. si cel mai mandru dintre ei. ca sa le-ascunda. vorba aceea va strapunge inima fratilor tai ca o lovitura de cutit. Era ziua de mult. ani de-ar trebui sa treaca pana atunci. Zana atinse cu urzica mana Elsei. si facu din toate fuioare verzi. ca sa-si scape fratii ei iubiti. se auzea acum si latratul cainilor. si se aseza pe ele.O vorba de vei rosti. pana ce nu-i va mantui pe fratii ei. nu mai vroia nici sa doarma. multumi lui Dumnezeu. ramase singura. ea atunci repede intra in pestera. Niciodata nu vazuse el o fata mai frumoasa. care era chiar imparatul acestei tari.Vei arunca aceste haine peste cei unsprezece cocori. un sunet de corn s-auzi in padure. si lacrimile lui picand pe mainile fetei. Zdrobi cu picioarele ei goale fiecare urzica. si rabda cu draga inima durerea. si Elsa se destepta ca arsa de foc. si-apoi iar se-ntoarsera. si durerea inceta. care-o inspaimanta. un cuvant sa nu spui. Nu uita nimic din sfaturile mele. si crezura ca asta-i o noua vraja a masterei lor. intelesera ce facea ea pentru dansii. sosira si fratii ei. O luara la fuga latrand. Ispravise intaia haina si incepuse pe-a doua. Dar. apoi un altul si inca unul. Curand dupa asta un caine iesi din maracini. A doua zi. si iesi din pestera ca sa se apuce de lucru. si aproape de locul unde dormise era o urzica intocmai ca aceea pe care-o vazuse in vis. Toata noaptea si-o petrecu lucrand. Cum asfinti soarele. tine bine minte. si vraja va inceta. 43 . Atunci fata ingenunche. Si zgomotele se apropiau.

care fura ochii lumii si mintea imparatului. Era asa de uimitor de frumoasa in podoabele astea. Daca esti si buna pe cat esti de frumoasa..Cum ai venit tu aici. Imparatul duse pe Elsa in palatul lui. si cel mai mandru palat al meu va fi locuinta ta. Numaidecat doamnele Curtii o imbracara cu vesminte imparatesti. Dar pic de zambet nu se arata nici pe buzele nici in privirea Elsei.Vino cu mine. 44 . Dar ea. cu toate ca marele preot dadea din cap mormaind ca mandretea asta de fata nu poate fi decat o vrajitoare. Cele mai frumoase fete din toata imparatia prinsera a juca imprejurul Elsei. numai ea stapanea intreg sufletul fetei. Ea plangea si-si frangea mainile. coroana de aur voi pune pe capul tau. cu bisericile ei inalte. mahnirea singura se vedea. in salile mari unde pereti si tavanuri straluceau de maiestrite impodobiri. Pe inserate se zari mareata cetate. urmat de toti ceilalti vanatori. plangea si nu-si mai lua gandul de la fratii ei. iti voi darui matasuri si odoare scumpe. Porni astfel printre munti. dar imparatul ii zise: . urma el: tu nu poti sa ramai aici. Dar el astea nu le lua in seama. porunci sa cante muzica. ii impletira parul cu pietre scumpe si-i acoperira mainile-i ranite cu manusi moi si subtiri. dragalasa copila ? Elsa clatina din cap. ca toti curtenii se inchinara in fata ei pana la pamant. si-si ascunse mainile sub sort ca nu cumva imparatul sa-i afle durerea. bucatele cele mai alese fura aduse la masa. caci viata fratilor ei atarna de tacerea ei. in loc sa se uite la toate frumusetile astea. si ai sa-mi multumesti intr-o zi. Apoi o si lua pe calul lui. si apoi o plimbara prin gradini inflorite si prin sali minunate. si imparatul o alese de sotie.Nu vreau decat fericirea ta. unde izvoare de apa aruncau pietre scumpe sub inalte bolti de marmura. .

el de necaz. Fata cea frumoasa.In sfarsit imparatul deschise usa odaii unde urma sa doarma Elsa. Dumnezeu poate ma va ajuta". zise imparatul. Pe jos era mormanul de urzici. Dete sa inceapa pe-a saptea si iata ca nu mai avea fuioare. din padure. si saruta mana imparatului. dar ochii ei aratau dragoste imparatului. acesta o imbratisa si porunci sa traga clopotele. in mijlocul stralucirii care te va inconjura iti va fi dulce sa te gandesti la zilele trecute. si nunta se facu. Si tocmai cel care scornise astfel de vorbe fu silit sa puna coroana pe capul miresei. parc-ar fi savarsit o fapta rea. se strecura binisor. si cum sa se duca acolo ? "Ce-i oare durerea degetelor mele. fata de cea a sufletului meu ? isi zicea ea. dar trebuia sa ramana muta pana ce-si sfarsea lucrul. era acum imparateasa tarii. tremurand. in gradina. iata si lucrul tau. care era atat de bun si nu voia decat fericirea ei. dar el nu puse nici un temei. Elsa vazandu-si lucrul ei. dar trebuia ca singura sa le culeaga. Din zi in zi il iubea mai mult. si acolo lucra de zor. ispravi astfel sase haine. Drept e ca si unele vorbe urate ajunsera la urechea imparatului. numai asa de-a minune.Se gandi la mantuirea fratilor ei. dar muta. Dar ea nu simti nimic. 45 . se insenina si se rosi de bucurie. Muta-i era gura. la lumina lunii. toate gandurile ei erau indreptate spre soarta fratilor ei. si ar fi putut sa i se destainuiasca si sa-i spuna toate chinurile ei. ca sa vesteasca tuturor nunta lui. odaia asta era toata imbracata in scumpe covoare verzi si se asemana cu pestera de unde o luase imparatul. pe-ascuns se ducea in odaita ce semana cu pestera ei. si in tavan era agatata haina care-o tesuse. trecu prin lungile alei. i-o apasa atat cat putu.Aici te vei putea gandi la fosta-ti locuinta. voi incerca. Si. Unul dintre vanatori adusese lucrurile astea. strabatu apoi ulitele pustii si ajunse la cimitir. Stia ea ca urzicile de care avea nevoie cresteau in cimitir. Noaptea. .

ele o urmaresc cu privirile lor dracesti. fata insa isi face cruce si trece inainte. Imparatul se departa infricosat. si norodul o osandi arderii pe rug. Hainele arzatoare ce tesuse. unde vantul suiera printre gratiile ferestrei. gandindu-se ca frumosul cap ce se rezemase pe pieptul lui era al uneia din aceste dihanii. ca si credinta-i in Dumnezeu. Se gandea cu groaza la drumul asta si la inspaimantatoarele vrajitoare. pe cea mai larga piatra de mormant.Zari. In loc de covoare si matasuri nu avu alta perna decat mormanul de urzici ce culesese. care dezgroapa mortii si le sfasie carnea. imparatul insa. vazu pe Elsa sculandu-se. si banuiala crunta ii sfasia inima. Elsa e silita sa treaca prin fata lor. lui. si supararea asta spori si mai mult chinurile ce-ndura pentru fratii ei. acestea-i erau singura invelitoare. O vazura cum intra in cimitir. Lacrimile ii picurau pe scumpele-i matasuri. biata imparateasa baga de seama lucrul asta. o urmareau. un cerc de vrajitoare groaznice. ca boabe de margaritar. Porni deci. zarira mai departe vrajitoarele cum isi savarseau fioroasele nelegiuiri. isi culege urzicile care-o ardeau. el capata credinta ca imparateasa nu-i decat o vrajitoare. care a fermecat pe imparatul si pe tot norodul. si curteanul ce-o dusmanea. dar hotararea ei era neclintita. Imparatul afla deci curand cele ce se intamplasera. si-o urmari binisor pana la odaita unde se ducea ea. dar ea nu intelegea care sa fie pricina. si totusi nici n-ar fi putut sa-i dea ceva mai scump inimii ei. Smulsa din stralucirea patului. Dar unul dintre curteni o vazuse.Norodul s-o judece! porunci el. Din zi in zi imparatul se facu mai posomorat. fu aruncata intr-o inchisoare intunecoasa. doua lacrimi mari curgeau pe obrajii 46 . Nu mai lipsea acum decat o singura haina. dar trebuia ca inca o data sa se mai duca la cimitir sa-si culeaga urzici. . Mai multe nopti de-a randul se facu el ca doarme. totusi nu pierdu nadejdea si lucra inainte. si se intoarce la palat.

dar hainele erau acum aproape gata. era cel mai mic dintre frati care-si regasise surioara. De-odata intr-o seara. La portile cetatii se gramadea multimea ca sa o vada arzand pe vrajitoare. pe cand degetele ei torceau inca fir subtire din fuiorul verde.Si punandu-si nadejdea in Dumnezeu. caruia sa-i marturiseasca toate nelegiuirile ei. si nu era fiinta sa-i spuna o vorba buna. Trebuia ca numaidecat in noaptea asta din urma sa-si sfarseasca lucrul. Parul ei lung si frumos ii cadea despletit pe umeri. imparatul dormea. Li se raspunse ca asta nu-i cu putinta. fara de care. o pana alba de cocor cazu pe fereastra ei. 47 . si lacrimile si lungile nopti de veghere. si fratiorii ei nu erau departe. cei unsprezece frati nu se mai vazura. unsprezece cocori zburau pe deasupra palatului. buzele i se miscau incet. ca sa-i ajute. chinurile ei toate. Cu un ceas inainte de rasaritul soarelui cei unsprezece frati sosira la poarta palatului. era inca noapte. se apuca iar de lucru.Elsa cand il vazu clatina din cap. si nimeni nu indraznea sa-l scoale. meat fu nevoie sa se cheme paznicii. ca sa-i mai aline durerea. Preotul pleca rostind cuvinte de amenintare. cerand sa vorbeasca numaidecat imparatului. Elsa incepu sa planga cu hohot de bucurie. stiindu-se nevinovata. fata-i era galbena ca ceara. I se trimise un preot. Copiii pe strada cantau cantece de batjocura pentru ea. dar deodata soarele rasarind. Un cal jegarit ducea caruta unde era ea. si cu ochii il ruga sa nu mai staruie cu intrebarile lui.In larma asta imparatul se trezi si intreba ce s-a intamplat. toate erau in zadar. Ei insa staruira. cu toate ca noaptea urmatoare avea sa fie ultima noapte pentru ea. si o mierla se aseza pe fereastra si-i canta toata noaptea. apoi facura amenintari. isi urma lucrul ei. impodobita intr-o haina de panza groasa. dar Elsa.Soriceii aduceau urzicile la picioarele ei.

Pot. Si vazand poporul toate acestea. poate ca-i nevinovata. zisera incet vreo cativa. Toate clopotele bisericilor incepura sa sune singure. speriata. care intr-o clipa sa schimbara in unsprezece mandri feciori de imparat. si povesti tot adevarul.Nici la moarte mergand nu voia sa-si curme lucrul.Asta-i un semn de la Dumnezeu. cazu lesinata in bratele fratilor ei. dar imparateasa biruita de-atata zbucium. ca inaintea unei sfinte. dar nimeni nu indraznea sa rosteasca vorbele astea in gura mare. Cel mai mic ramasese cu o aripa in locul bratului. luminoasa ca o stea.Da. . se inchina in fata ei. cand iata ca apar unsprezece cocori albi si se aseaza in jurul ei pe caruta. ca acel care-aduse la castel pe cei doi soti tineri si frumosi. un miros ca de pe-o dumbrava de trandafiri se raspandea in aer. . 48 . falfaind incet din aripile lor mari. Cele zece haine erau la picioarele ei si ispravea acum pe-a unsprezecea. pasarile veneau in stoluri. Sa-i smulgem hainele astea blestemate. Multimea se dadu inapoi. si-n mii de bucati sa le rupem!" Maini grosolane erau gata sa insface pe biata fata. Imparatul rupse floarea asta si o puse pe inima Elsei. sa vorbesc. Calaul se apropie si apuca pe osandita de mana. ea atunci repede arunca cele unsprezece haine pe cocori. . aflati ca sunt nevinovata. caci fiecare lemn din rugul pregatit pentru ea prinsese deodata radacina si se acoperise de frunze si flori. si niciodata un imparat n-avu un mai mare alai. pe fata ei se zugravea acum linistea si fericirea. in sfarsit. striga surioara fericita. Pe cand vorbea el. deasupra carora stralucea o floare alba. Locul de chin se prefacu intr-un tufis de trandafiri rosii. Multimea adunata isi batea joc de ea ocarand-o: "Uite cum boscorodeste vrajitoarea! Nu-i carte de rugaciuni ceea ce are in mana! Nici la ceasul ei din urma nu vrea sa-si lase farmecele. care se destepta. caci o maneca de la haina lui era inca neispravita. e nevinovata! zise cel mai mare.

Apoi a pus-o pe Raluca in pat si ia spus o poveste. Cand l-a vazut. fiecare papusa in cate o camera. fetita nu a observat ca a uitat-o in iarba pe Alexandra. iar Raluca a inceput sa se joace. foarte frumoasa.Da. carand in brate un pachet mare. a venit acasa tatal ei. Apoi. a luat cutia cu toate jucariile si a mers in casa. Dar sa vedem ce s-a intamplat cu papusa Alexandra…. Cand a venit ora de culcare.ustensilele de bucatarie si toate jucariile care stateau imprastiate prin iarba. a pus toate ustensilele de bucatarie in bucataria din casuta. a ajutat-o sa stranga jucariile imprastiate in jurul casutei. Raluca! Iti place? . 49 . tata. iar tatal ei i-a spus: . si Raluca se juca deja de multa vreme.Raluca. Si-a scos papusile din cutia cu care fusese afara si le-a pus frumos in casuta. Dupa ce a terminat.Eu am facut-o. Raluca se juca afara cu papusile. Intr-o frumoasa zi de primavara. a adormit. tatal ei despachetase misteriosul colet: era o casuta pentru papusi. numai sa imi strang papusile. Din cauza grabei. un dulap pentru haine. n-a observat ca lipseste Alexandra. Din cauza ca era atata de fericita. Raluca s-a bucurat foarte tare. una din papusile care ii placeau cel mai mult. Era placut afara. mama ei a venit in camera. ti-am adus ceva frumos! . Tatal a dus casuta in camera fetitei. pana cand Raluca.Vin imediat. Intre timp. pe care le iubea si de care avea foarte mare grija. imi place foarte mult! a exclamat Raluca fericita. . obosita de atata joaca. o masuta. La un moment dat. Fiecare camera avea un pat. Ea avea multe papusi. frumoasa si cuminte pe care o chema Raluca.Papusa ratacita A fost odata ca niciodata o fetita mica. haide in casa. a spus Raluca S-a apucat grabita sa isi stranga papusile.

a raspuns papusa. pe Alexadra a apucat-o frica.Draguta de tine. .Iar eu sunt Alexandra.Pedro. uite ce frumos e afara!― Deodata. Din tufa care se misca se auzeau niste voci. Raluca. sa vedem despre ce e 50 . Las‘ ca avem noi grija de tine. tremurand de frica. n-am mai stat niciodata singura afara peste noapte. Si mor de frica. La un moment dat. auzit. Cineva spunea: ―Sunt cam obosit. Peste putina vreme. afara era deja intuneric. iar Alexandra a scapat un strigat de groaza. cred ca s-a ratacit! a exclamat catelusa. din tufa au iesit doi caini.E o papusa. iar el este prietenul meu Pedro. iar papusa s-a adapostit intr-o tufa. Pedro si catelusa s-au apropiat cu grija de tufa. crezand ca Raluca isi va da seama ca lipseste si va veni dupa ea. m-a uitat aici in iarba cand a plecat in casa. Cand ia vazut. tremurand de frica. ai auzit? Cred ca este cineva in tufa din fata noastra! .Am vorba. de fapt un catel si o catelusa. Alexandra a mai tras un tipat. eu zic sa ramanem aici.Ce faci aici. o tufa din apropiere a inceput sa se miste. si au gasit-o pe Alexandra. usurata ca a gasit niste tovarasi cu care sa isi petreaca noaptea.Da. in tufa asta‖ iar alta voce i-a raspuns: ―Fii serios! Numai ce te-ai trezit din somn si deja esti obosit? Hai sa ne plimbam. pe mine ma cheama Doris. a spus catelusa. Se gandea ca probabil va trebui sa petreaca toata noaptea in iarba. iar cei doi caini s-au oprit iar catelusa ia spus cainelui: . . papusico? Te-ai pierdut de stapana ta? a intrebat-o Pedro cu blandete. Cand a inceput sa se insereze. bine? Uite.Alexandra a asteptat cuminte in iarba. a raspuns Alexandra. . . draga! Hai sa mergem pana acolo. Stapana mea. Dar timpul trecea si Raluca nu mai venea (pentru ca stiti deja ca era in casa si se juca cu casuta de papusi primita de la tatal ei). .

Cum e stapana ta? a intrebat-o Doris. papusile.E frumos ca ai asa o stapana cumsecade. stai putin sa ajungem acolo! 51 . a spus Doris. Locuim amandoi intr-o curte iar seara. caci era deja noapte.Stapana mea este foarte buna cu noi. iar ea s-a grabit tare sa intre in casa sa il vada.. Si stapanii nostri au o fetita mica.Ce frumos este! N-am mai fost niciodata intr-un parc! Si ce este acela un ‗lac‘ ? . Hoinarim prin cartier. N-o sa te lasam singura. . . ca sa te gaseasca stapana ta.Bine. iar dupa aceea ne intoarcem acasa… .. m-a uitat afara pentru ca tatal ei i-a adus ceva cadou frumos. . O sa iti placa. Are mare grija de noi.Noi venim aici aproape in fiecare zi. Si tot mergand. Iar putin mai incolo este si un lac. si sa pornim la drum! a zis Pedro. apoi a rugat-o sa se tina bine de zgarda lui si au pornit incet-incet la drum.Nu stam departe de aici.. cred ca are vreo cinci ani… Si ea ne iubeste mult si se joaca cu noi in fiecare zi. dar nu foarte multi. . ca e liniste si aer curat. . iar din loc in loc era cate o banca. apoi mergem la noi acasa iar maine dimineata te aducem din nou aici. . Te luam cu noi la plimbare prin cartier. ne considera ca fiind copiii ei. Sa stiti ca mi-a trecut oboseala! Cine s-ar fi gandit ca vom gasi o papusa! Pedro s-a pus cu burta pe pamant.Ne pare bine ca ne-am cunoscut. Era foarte frumos acolo: erau alei curate si luminate. iesim din curte printr-o spartura pe care am descoperit-o de curand. astfel ca Alexandra sa poata urca pe el. Dar voi unde locuiti? . in care traiesc pesti iar pe margini este foarte mult stuf. grupul nostru de prieteni a ajuns intr-un parc. chiar daca ea nu are inca nici patru ani! Este foarte cuminte.Este o apa mare. Ne place aici. sunt de acord. Dealfel. iar parintii ei o iubesc foarte mult. dupa ce stapanii se culca. a spus Doris. Erau cativa oameni care se plimbau.. Dar de obicei este tare grijulie cu noi. a spus Alexandra zambind.Asa ca hai sus pe spatele meu. strajuite de pomi si felinare.

Cei doi caini s-au intalnit cu alta pereche de caini si au ramas pe alee povestind cum au gasit-o pe Alexandra. Alexandra a auzit in fata ei un fosnet din stufarisul de langa lac. apoi au plecat spre casa.La revedere. asa ca imi iau ramas bun de la tine. Sper sa ne mai vedem! .Si cum ai aparut acum din aer in fata mea? Poti sa zbori? . daca esti prietena cu ei. sigur ca da. ha. si imediat in fata ei a aterizat de undeva din aer o creatura verde.Asa este. este o papusa foarte simpatica! . . si am venit la plimbare cu prietenii mei Doris si Pedro.Stii. Trebuie sa intru acum in apa. mi se usuca pielea. cu gura mare si ochii bulbucati.Sa aveti mare grija de ea. Era o broasca. eu trebuie sa stau mereu langa apa. .Ha. Alexandra a coborat de pe spinarea lui Pedro si s-a indreptat vrajita spre apa. Altfel. sa ma ud din cand in cand.Intr-adevar. Alexandrei 52 . a spus broscuta intorcandu-se spre lac. a uitat-o stapana ei afara si am luat-o cu noi la plimbare. Saraca. .Hei! Cine esti tu? a intrebat broasca. inseamna ca esti prietena si cu mine. . Ai cunoscut-o pe proaspata noastra prietena? .Da.Ma cheama Alexandra. acestia au ajutat-o sa se urce in spinarea lui Pedro. eu stiu sa sar. Oac! a salutat-o Doris pe broscuta. Au ajuns acasa la cei doi caini si au intrat in curte printr-o spartura in gard. i-a spus ea Alexandrei pe cand trecea pe langa ea. . caci se facuse tarziu.nu sa zbor. .Buna seara. ha! Micuta papusica.Aha. Uite! Si Oac si-a luat avand si din doua salturi a ajuns la grupul de caini de pe alee. Pe mine ma cheama Oac si lacul acesta este casa mea. broscuto! Si eu sper sa ne mai vedem! Alexandra s-a intors langa prietenii ei. nu peste multa vreme cei trei au ajuns la lac. . Intre timp.

. s-a uitat cine o striga. Raluca a fugit repede la casuta primita cu o zi inainte. cand s-a trezit. apoi toti trei au adormit. In mana Mara ducea ceva. dar abia cand s-a apropiat Raluca a vazut ca era o papusa. . si a inceput sa planga. dar nu au gasit-o. N-am mai vazut-o de cand ne-a adus Raluca aici sus.Alexandra. Si-a adus aminte ca nu a pus-o in camera.La noi in curte! Nu stiu cum a ajuns acolo…. Alexandra! a strigat bucuroasa fetita. cred ca am uitat-o afara! . Si-a privit cu drag papusile. Era prietena ei Mara. a zis si Paduche din camera lui. dar n-a gasit-o.Hai sa mergem dupa ea.Hei. iar mama ei incerca sa o linisteasca. Atunci. mama ei a venit in camera si atunci. s-a gandit ca a uitat-o afara. cand Raluca a adormit. am pierdut-o pe Alexandra. 53 .Nu cumva o fi ramas pe-afara? s-a intrebat si Ana-Maria. cand am iesit din casa. au adormit si papusile. chiar se si mirase seara ca era o camera libera. sa caute papusa. Raluca a inceput sa planga. cainii nostri. Raluca. Sper sa nu pateasca ceva peste noapte! In cele din urma. stapanindu-si lacrimile.Dar oare unde este Alexandra? a intrebat ursuletul Cocolino. . ingrijorate pentru soarta prietenei lor.Mama. Azi dimineata. Unde ai gasit-o? . fetita i-a spus: . Dimineata. . la Raluca acasa. impreuna cu mama ei. Cred ca ei au gasit-o pe undeva…. papusile din casuta au inceput sa sopteasca intre ele. Intre timp. Alarmata. plangand. si era chiar Alexandra! . obositi de aventurile din acea seara. si deodata si-a dat seama ca lipseste Alexandra. Doris si Pedro se jucau cu ea. sa cautam. prietena cea mai buna a Alexandrei.Probabil.i-au pregatit un culcus in cusca lui Doris. S-a uitat peste tot. Raluca si mama ei au mers repede in fata casei. Raluca! s-a auzit o voce dinspre strada.

Se mira nitel. plecand la padure ca sa aduca ceva uscaturele pentru casa. incat parca-i era mila sa puie mana pe dansul. 54 . Nu stiau cum sa umble mai binisor cu dansul. incet. De atunci. Copiii. El avea femeie si trei copilasi. altul zicea ca sa-l fiarba. cand vazura oul. cum nu mai vazuse el pana atunci. Intr-o dimineata. orice si pe unde gasea. isi scuipa in palme si se agata de copaci ca sa se urce in el. lua la spinare si pleca cu dansa acasa. Raluca nu si-a mai uitat niciodata nici o papusa pe afara. sareau de bucurie. cand. Mai ales ca uneori seara . Fratii imparati de Petre Ispirescu A fost odata un biet om sarac.Raluca s-a bucurat foarte mult de regasirea Alexandrei. ca sa nu-l scape jos sa se sparga. facu o sarcina mica. Unul zicea ca sa-l coaca in spuza si sa manance toti dintrinsul. In cele din urma. dupa ce se innopta. el se sui pana la cuib. si banuia ca sunt prietenii ei. se uita intr-insul. si a pus-o in camera ramasa libera din casuta papusilor. Iar Alexandra si-a adus mereu aminte de seara aceea petrecuta cu cei doi caini. Dupa ce se dete jos. Asa de frumos era oul si lucios. auzea latraturi vesele de caini. zi si noapte. caci nici ea nu mai vazuse un astfel de ou. Incet. altul zicea ca sa-l pastreze. Bietii copilasi erau mai mult flamanzi decat satui. apoi parca-i da cineva ghes. Isi lepada calevrii. si doua in tei nu putea lega si el. Lucra bietul om de da pe branci. Se mira si femeia lui. culese cateva uscaturi. ce sa vaz? un ou ca de gaina. il lua si-l baga in san. lucios. pasarea nu era. vazu intr-un copaci un cuib de pasare. A dus-o sus. vru sa stie ca ce fel de pasare sa fie aceea ce se adapostea in astfel de cuib.

nici nimic. ca tot si-a pierdut el ziua de munca. . jupane. uitandu-se dupa negutator cum se ducea.De vanzare. si cu ce va prinde pe dansul sa ia nitel malai. Cand ajunse acasa.Ia lasa. Se mira cum de nu-l intreaba si pe dansul nimenea de oul lui. Se tot temea si se tot uita in toate partile sa nu care cumva sa vie cineva sa-i ia pungile.Ce cei pe dansul? . Dara ia pe negutator de unde nu e. lua oul si pleca. Se aseza si bietul muncitor in rand cu femeile ce vindeau oua.Pai. Daca vazu si vazu. . Se duse deci cu oul in targ. prietene? ii zise.Sa-ti dau o punga de bani. El isi cautase de drum vesel ca cumparase asa ou. Si apoi unde se mai auzise ca un ou sa se vanza cu doua pungi de bani. iaca un negutator chiabur ca vine si la dansul. crezand ca rade de el pentru ca venise la targ numai cu un ou. incepu a zice negutatorul cel chiabur. ce-i vrea sa-mi dai. Cand se destepta din zapaceala lui.Ba nici ras. zise el si se uita in alta parte. Nici ca-i venea macar sa creaza ochilor. dara la el nici unul nu venea. . jupane. . tranti sacul jos si zise: 55 . deschise si el pungile. jupane. Apoi le stranse la loc. Toti gasira cu cale ca asa este mai bine sa faca.Muncitorul insa zise ca mai bine ar fi sa se duca cu el in targ sa-l dea pe bani. In cele mai de pe urma. nu-ti mai bate joc de mine.De vanzare ai oul asta. i le puse in mana. Umblau oamenii de colo pana colo si cumparau mereu la oua. dara odata il luara de ochi banii ce era acolo. se uita in ele. Si scoase pungile cu bani. Bietul om ramase inlemnit in loc. pipai pungile sa vaza nu e vrun vis. . Iata doua pungi: nu crez sa-ti dea altul mai mult. le baga in san si pleca sa-si cumpere merinde. apoi vru sa alerge dupa negutator sa-l intrebe de n-a facut vro greseala. Umplu un sac cu de cele de trebuinte si o lua catre casa. .

ori ca negustorul la care l-am vandut n-a fost om curat. Ei nu se puteau satura vazand atata belsug in casa lor. cum ii vezi cu ochii verzi. Femeia ramase inmarmurita cu ochii tinta la bani.Vaz. sa mancam si sa ne veselim. ma. pastrama. Dar ce e in sacul ala marele? . .Iata nevasta.Ce spui. alergau de la sac la bani si de la bani la sac. mai zise femeia. sa vedem ce o sa mai zici! Atunci scoase pungile si rasturna banii in pat. Acum vezi de rosteste de masa. ceapa.Barbate. barbate? atat a facut oul ala. Apoi ori ca el a facut atata. fa.. ori altceva? . fa. 56 . l-am vazut cu doua pungi de bani. Cand ai mai facut tu asta comedie sa vii acasa cu merinde cat munca ta pe zece zile? . Atatia bani pentru un ou de gaina! Si pipaia banii sa vaza. ardei. Asa si facura. ce minune facui eu cu oul ala poznas. vezi tu? . barbate. eu nu stiu. t-ei fi ratacit cu ele incoace. Copiii carii pana atunci rascolea prin sac si inhata cu dintii cand din una. cand din alta. stiind lipsa de acasa.Pai bine. nu-ti spusei ca comedia asta o facu oul ala poznas. peste sarat. malai. . aia intreaba-ma. nu care cumva sunt niscai fermece. nevasta. cat ai dat tu pe toate astea? .Ia auzi: unde le duc! acasa. ca ti le-o fi dat cineva sa le duci aiurea si tu. uite. usturoi. Atata stiu numai ca trebuie sa multumim lui Dumnezeu ca nea invrednicit sa vedem si noi o data cu ochii ce este belsug in casa noastra. unde sa le duc? . de-l gasii eu azi in padure? . de negaina.Ei! dara ce nu e. tie si copiilor.Hei! dara cand ai mai vedea si p-astea. cum auzira zornaitul banilor. ori ai capiat astazi? Vezi.Ce vorbesti.Si unde le duci? . Toata ziua intr-o veselie o dusera.De gaina. dara asta nu e lucru curat. fasole.

O si lua binisor si cu mare bucurie aduse la bordeiul lui pe stapana oualor. Cu chipul acesta scapa si de drumul de toate zilele prin padure si de suitul in copaci. Facea bine la tot satul. Nici el nu stia cum venise acolo. Gaina ii oua in toate zilele cate un ou. Se facu insa mai nazuros in targ. Asa frumusete de pasare nu mai vazuse. Sta pe cuib. sa tot gaseasca la oua d-astea scumpele. Apoi. dete peste pasarea ale cui oua le lua el. in colivie. 57 . ca se pomeni iarasi in padure. ducandu-se in targ. porunci o colivie foarte frumoasa si foarte mare. caci nu credea ca o sa fie in toate zilele Paste. Daca vazu asa. se gati si pleca la munca. Indata ii trasni prin cap ca ar fi bine sa o duca acasa la dansul. se scula de dimineata. caci erau goi.A doua zi. Apoi daca vazu ca asa merge treaba. Cumpara de asta data haine pentru copii. Se duse cu el in targ si mai lua inca doua pungi cu bani tot de la acel negustor. in care colivie isi aseza gaina si o ingrijea ca pe copiii lui. isi mai indulci si el traiul si-si dete copiii la dascal ca sa invete carte. Nu stiu insa cum facu el. ocrotea pe toti copiii sarmani. nu stiu cum drese. Cateva zile d-a randul se mai duse el in padure si tot gasea cate un ou. stia numai ca el la munca plecase. Pasamite oule astea erau de diamant. cata copaciul. Imbogatindu-se el. se sui in el si mai gasi un ou. ducandu-se mai de dimineata sa-si ia merticul. El insa era bun bucuros ca lua si atat. cumpara vaci la toate vaduvele. goni saracia din satul lui. care faceau de zece ori atat cat ii da lui pe ele negustorul. nici mai auzise. caci scapa de saracie el si cu toti ai lui. Intr-una din zile. Ajuta pe orice nevoias. isi facu o cascioara. tinu mai la pret si cu mirare vazu ca scoate cate patru pungi de bani in loc de doua. Mai lua niste unelte si dichisuri de ale lui pentru munca si pentru casa.

zise cel mijlociu catre cel mai mare din frati. raspunse el. Si intr-un suflet ajunsera la dascal. copiii intrara in colivie ca sa se joace cu gaina. ii si puse gand rau gainei. dara dupa ce-l incredintara. dupa ce isi scoasera ochii. Jucandu-se ei acolo. se hotari sa vie intr-o doara. dete ghies muncitorului sa calatoreasca prin tari straine dupa negot.Bine zici tu. Intr-una din zile. sa ne spuie el ce zice acele slove. ce drese. Biata femeie. poti tu sa citesti ce zice aici? . ca sa stie si ei ce zice acele slove de sub aripa gainei. zise cel mai mic din frati. Ci cat are. incepu a face negot. de firea lui este sa se intinza ca pecingenea. Intr-o zi.Sa te vaz. ii zise: 58 . cu momele. unul din ei ridica aripa gainei si vede ca este ceva scris acolo: . . dascalul uitandu-se la ea cu ochi galesi si cu giugiuleli. Muncitorul. Cand vazu acele slove si le citi. ii spusera si-l rugara sa vie sa citeasca. pe care o pastreaza in colivie tat-al lor. . cu sosele. raspunsera amandoi. decat pentru vro isprava. dupa ce vazu ca are destul. Si fiindca negotul. nene. cand merge bine. dascalul ramase inmarmurit si. Dascalul deocamdata nu voi sa creaza ceea ce-i spuneau copiii. Porni dara intr-o calatorie departata peste mari si tari. cand lipsea si nevasta lui d-acasa. tot ar vrea sa mai aiba. Ce facu dascalul. Astea parca nu sunt slove de care ne arata dascalul. se dete pe langa muma copiilor si. Copiilor insa le zise ca acelea ce li se pareau a fi slove era un fleac si ca nu insemna nimic. sa mergem.Ba nici boaba.Omul era nesatios. mai mult de hatarul lor.Sa mergem sa chemam pe dascal. ii intra pe sub piele si se inadi cu dansa. intrandui gargaunii in cap. se planisi dascalului. slaba ca toate femeile. fratii mai mari. sa mergem.

Cum auzi dascalul de una ca aceasta. Sa stii dara ca de azi incolo n-ai sa ma mai vezi.Atata trecere n-am si eu la dumneata? mai zise dascalul. pe sleau: am pofta sa-ti mananc fripta gaina aia a ta din colivie. singur. tu sa-i spui ca a murit. iaca. ii zise ca acum s-a incredintat ca si ea il iubeste. . dascale. ci s-o friga asa intreaga-intregulita. Eu pentru dragostea ta as fi dat prin foc si prin apa. de frica ca sa nu-si faca seama singur pentru dragostea ei.Orice va zice. . raspunse dascalul. A doua zi.Vai de mine. ca sa-ti fac voile. slava Domnului! Dascalul batea seaua sa priceapa iapa.Orisicum. dara cum as face eu una ca asta? Ce va zice barbatu meu cand s-o intoarce? . Asta imi dovedeste ca nu ma iubesti. . raspunse femeia.Daca ar fi vorba despre pasari de care se gaseste la toata lumea.E. . unde veni si femeia cu copiii. Imi pare rau ca am indragit cu atata foc pe o nesimtitoare. . nu tias fi mai spus dumitale. apoi ce fel de pasare ai voi dumneata? il intreba femeia. nici din maruntaie.Ce mult as pofti sa mananc o pasare cu tine la masa. deosebit. 59 . caci am si eu destule in curte. . care si asa e destul de batrana si care peste curand negresit ca tot are sa moara. apoi. dascale. voi trimite sa cumpere o pasare buna si grasa si o voi gati dupa pofta inimioarei dumitale. se indupleca si fagadui dascalului ca-i va da gaina s-o manance fripta. dupa ce porunci bucataresei sa nu lepede nimic din ale gainei. Femeii ii dete un fier ars prin inima.Ceva asa. Apoi puse la cale ca gaina s-o gateasca bucatareasa lui. dupa cum dorea. se duse la biserica.Maine e sarbatoare. ma duc sa ma inec. Si apoi nu pricep la ce sa mai tineti o gaina. ca sa nu se amarasca barbatu-meu. Si ca sa nu mai ocolim. Biata muiere incepuse a simti si ea de dansul. . si tu pentru mine atata lucru sa nu faci. ti-oi spune romaneste.. singurel. tot nu-mi vine sa fac una ca asta.

si nu mi s-a mai intamplat ca 60 . sufletul meu. intreband-o cum a facut de i-a calcat porunca. Femeia. Cu atata gingasie se rugara copiii. Dascalul. pe langa aceasta. desi nu se ispravise slujba. Ca sa ma incredintez cu desavarsire ca ma iubesti. Se catrani de ciuda si de necaz dascalul. le dete cate un codru de paine si. gusta cate ceva din masa. Copiii mancara repede si se dusera iarasi la biserica. socotind ca acestea sunt lucruri de nimic. cum iesi. si celui mai mic inima. Un lucru am sa-ti mai cer. incat bucataresei i se facu mila de dansii. incat p-aci. . am sa te pui inca la o incercare.Trebuie sa alegi una din doua: ori sa fii cu copiii tai. se scula foarte amarat si se hotari sa poarte sambetele copiilor. veni numaidecat sa se puie la masa. copiii se intoarsera de la biserica. Numai gandindu-se la gaina. Se duse dara pe langa dansul si cu fel de fel de vorbe dulci voi sa-l inveseleasca. Eu insa sunt gata si la moarte sa merg pentru d-ta. ii zise: . insa pe cand era aproape sa fie fripta gaina desavarsit. Si iata de ce: sunt dascal de atatia mari de ani. spune mai curand. zicandu-i ca nu credea sa se faca atata tevatura pentru nimicul asta de maruntaie. p-aci era sa'nebuneasca. celui mare ii dete capul gainei. ori sa fii cu mine. Dara se supara cat un lucru mare cand vazu ca i se aduse gaina fara cap. Biata bucatareasa spuse lucrul cum se intamplase. .Ai voit sa-mi dovedesti ca-ti sunt drag cand te-ai induplecat si ai dat gaina so taie si sa o friga. fara pipota si fara inima. ii lasa gura apa. si se rugara de bucatareasa sa le dea ceva sa manance. ii raspunse femeia. celui mijlociu pipota. care statuse ca pe ghimpi la biserica. Atunci racni ca un leu la bucatareasa. Iara el. care nu-si lua de loc gandul de la gaina. caci li se facuse foame. Vazu ca nu mai are incotro si se stapani.Bucatareasa facu intocmai precum ii poruncise stapanu-sau. ramase uimita auzindu-l ca este atata de mahnit. numai sa se poata.Spune. de unde se astepta sa vaza pe dascal multumit pentru ca se jertfise sa-i faca placerea.

ma invoiesc. mai bine ochii din cap. si ei. ci sa-i trimitem deocamdata la un alt oras. Cu gura zicea el unele ca acestea. Dara norocul nu-i sluji nici de asta data. ori eu. .Ce stai. ce sa vezi? Lasa ca fac miselii si umbla ca dezmeticii pe uliti. Dascalul vazu ca a cam scrantit-o si o intoarse pe foaia ailalta. de vorbesti? Apoi la mine nu te mai gandesti? Nu e pacat de Dumnezeu sa pierdem noi niste copilasi asa de dragalasi si curati ca margaritarul? Cum se poate una ca asta. unul. ii iau eu intr-o caruta si i-oi duce sa-i asez la un prieten al meu. . cand va auzi una ca asta. pipota si inima gainei si sa le inghita el. ce o sa zica barbatul meu cand s-o intoarce? Lumea ma va omori cu pietre. in faptul zilei. . Toata lumea stie ca pe copiii tai ii am mai de aproape decat pe ceilalti. terchea.Eu nu zic sa-i omoram.Ei bine. ma intelegi? sa stea cu mine aici. .Foarte lesne. raspunse el. sa vie sa manance si apoi sa se intoarca in biserica clefetind din gura! Cu ce obraz sa mai ies eu in lume? Cine o sa-si mai dea copiii la scoala mea? Si decat sa-mi iasa nume rau. mai bine sa mor. trei lei perechea. dascale. sa-i duca in padure si acolo sa-i spintece pe cate unul. fiindca am voit sa-i scot ciraci ai mei. ca eu sa-mi pierz copilasii? Gandestete.Ori ei.vreun scolar pana acum sa-mi fi facut rusinea ce mi-a facut copiii tai. . caci nu voi sa-mi zica lumea ca sunt dascal d-aia. . dara cum sa facem? intreba femeia. raspunse dascalul.Bine. dara in capul lui clocea alte ganduri spurcate. la noapte sa-i inchidem intr-o magazie si maine. ca sunt copiii mei. daca este asa. caci ce glasuieste o zicatoare: decat sa iasa omului nume rau. Nu mai pot. dara azi. Gandul dascalului era sa ia pe copii. dragutul sufletului meu. 61 . si sa le scoata dintr-insii capul. de s-a luat lumea de ganduri cu ei. sa iasa ei din biserica. eu ma silesc cu ei sa-i invat cate in luna si in soare. berchea. sa zici ca i-ai trimis pentru invatatura.

ca sa scapam de aici.Eu imparat?! zise cel mare. . Se pusera cu totii.Fratilor. sfaramara fereastra si fugira. fratilor. caci demonul de dascal are de gand sa ne ia in revarsatul ziorilor. care mancase inima. Cel ce va manca inima gainei. sa ne duca in padure si sa ne omoare.Tie.D-aia stii tu nazdravaniile astea. . Cand se lumina de ziua.De ce intrebara ceilalti. se sarutara. raspunse fratele cel mijlociu. isi luara ziua buna unul de la altul cu lacramile in ochi si se despartira. . Stiti de ce ne-a inchis dascalul aici cu voia mamei? . . Iara cel ce va manca pipota gainei se va face nazdravan. trebuie sa ne punem toate puterile sa stricam fereastra magaziei astia si sa fugim. ca va fi bine de noi toti. ajunsera la un loc unde se deschidea trei drumuri. 62 . de cate ori se va culca.Adevarat sa fie. strigara fratii cel mare si cel mic deodata.Mai e vorba! raspunse el. Mersera. unde o va gasi cand se va scula. ca sa se implineasca la dansul prorocia din acele slove. le raspunse mijlociul. se va pune la capul lui o punga cu banet. care mancase capul. mersera. . Acum. va ajunge imparat.Dascalul a spus minciuni ca nu insemna nimic slovele de subt aripa gainei. Slovele acelea ziceau ca: cine va manca capul gainei. Dara n-a vrut Dumnezeu cu dansul.Copiii fura coprinsi de frica cand se vazura inchisi in magazie. ascultati-ma pe mine. . mai intrebara fratii.Mie sa mi se intample asta? intreba cel mic. Incepura sa planga.Asa. Iaca sa v-o spui eu acum. Aci stete sa se odihneasca. . . Cel mijlociu insa zise: . ii raspunse fratele cel mijlociu. Se imbratisara. ca insemna ceva acele slove? .D-aia. Si d-aia a staruit el pe langa mama de a taiat gaina si s-o manance el. Se hotarara sa apuce fiecare pe cate un drum si sa se duca unde io lumina Dumnezeu. toata noaptea.

Atunci se facu o tacere de se auzea musca zbarnaind. N-apucara sa se aseze bine si auzira un sunet de bucium. Acolo a murit imparatul si maine se alege altul: cel ales ai sa fii tu. ca nu va gasi nici un loc de mas si ii lua la dansul acasa. p-acela il face imparatul lor. Aci intalnira un batran pe care il rugara sa-i indrepteze la vrun han. Pe locul hotarat se adunase. si altele. cica n-am mancat de ieri si cere. . de nu se mai putea misca. care se va face maine. Pasamite drumurile pe care apucasera ei se intruneau acolo. unde sa maie noaptea. cata frunza si iarba. atata lume.Mersera ei toata ziua. si batranul cu copiii abia gasira si ei un coltisor la o parte de unde sa se poata uita si ei. il incarca cu cordele foarte frumoase cu tot felul de fete. nu e bun de imparat. daca el ne-a adus aci. inca pana a nu se face ziua. si nu ma mai face sa-mi intre gargauni in cap. fara nici un ocol. mai frate. incepura a striga ca nu se poate. ca burta. Mai bine zi: ai sa mergem sa cautam ceva de lucru. si pe cine s-o lasa porumbelul. Fiii de imparati si de boieri. cand inde seara fratii cei mari se intalnira iara. Asadara sa nu ne despartim in toata viata noastra. A doua zi de dimineata se scoala cu totii. Mai-nainte de aci este un oras mare. cari venisera cu gand d-a fi alesi. sarmana. veni si se puse drept pe capul baiatului. se spala. e greseala. Batranul le spuse ca hanurile gem de lume care a venit sa fie fata la alegerea imparatului. Aruncadu-se porumbelul in vazduh. il arunca in sus.Ia lasa vorba aia incolo. Toata lumea tinea ochii tinta in sus. se scutura si pleaca cu batranul afara din oras pe o campie intinsa. si de asta data. Inca o data strigara fiii boierilor 63 . ca sa vaza si ei cum se aleg imparatii la cetatea aceea. unde le dete de mancare si un pat de odihna. auzi. Mergand ei. ajunsera la orasul care era inaintea lor. acesta ocoli pe dasupra lumii si veni de se puse drept pe capul baiatului celui mare. Batranul le spuse ca alegerea se face asa: dregatorii cei mari ia un porumbel alb nevinovat. Atunci nazdravanul zise: . si cerura ca sa se faca o a doua incercare. Se inalta dara porumbelul de a doua oara.Pesemne ca Dumnezeu vrea sa fim tot impreuna.

imparatul. Mai-nainte insa de a ajunge ei acolo. isi ia zborul si se duse de se puse drept pe sac. si cerura a treia cercare. iara supusii lor incepura a-i numi: cei doi frati imparati cu minte si drepti. si i se spuse toata istoria cum s-a intamplat. Si cu ajutorul lui fratesau incepu a carmui imparatia cu intelepciune si dreptate. Vazand insa ca norocul ii sta impotriva. porumbelul. cat paci era sa-i vie rau. mai intai hotari ca frate-sau nazdravanul si batranul ce-i gazduise sa fie nelipsiti de langa dansul. dar n-avu curaj. La a treia inaltare. al surlelor si al strigarilor de bucurie ale multimei adunate. Adusese cu dansul bogatii dupa bogatii. dupa ce falfai putin pe dasupra locului pe unde sta baiatul mai-nainte. Atunci toata lumea striga intr-o unire ca acesta este imparatul lor. Afland si despre numele cel falnic al celor doi frati imparati. Dupa o buna bucata de timp iata ca soseste si tatal copiilor din calatoria cea lunga ce facuse. nazdravanul. Iara pe baiat il bagara intr-un sac si-l dusera departe de lume. turba de manie: caci era un zacas de n-avea margini. Cand afla de fuga copiilor. dara se stapani. in sunetul buciumelor. se potoli oarecum si se apuca iara de dascalia lui. Il scoasera dara din sac si-l dusera de-l asezara pe tron.ca nu se poate. fara sa-si dobandeasca dreptatea potrivit cu marimea vinei celor vinovati. cum se vazu intronat. spuse fratine-sau. si amandoi se chibzuira ca sa faca o priimire ca unui parinte bun ce le era. Merse deci pe la toate dregatoriile si fu straganit prin judecati mai multi ani. Nu trecu mult si vestea se duse in toate tinuturile si in imparatiile vecinilor despre numele lor. Atunci el hotari sa ceara dreptate pentru necinstea ce ia facut sotia lui si pentru raul ce i-a pricinuit procletul de dascal. fratele imparatului. Imparatul cel nou. Cerceta in dreapta si in stanga. Cand auzi dascalul de fuga copiilor. negutatorul isi lua femeia si pe dascal si se duse sa-i judece ei. nu se poate. simtind ca are sa vie tata-sau la judecata. 64 . Vru sa-si faca seama singur.

cand la fratele imparatului. aruncand toata vina in spinarea dascalului. iesi inainte fratele imparatului si primi pe negustor la scara. asa pricina grea nu mai judecase. iara femeia indruga si ea cateva vorbe. de atatea ori gasea cate o punga cu galbeni la capataiul sau cand se scula. statura ca trasniti de Dumnezeu. De cate ori se culca. femeia si dascalul o sfleclira de tot si tremurau ca varga. fratele cel mic. Asa si facura.Noi suntem. Acolo daca sosi. crestea inima intr-insul de bucurie ca-si gasise copiii. Iara negustorul ramase la curtea imparateasca. Intrand in camara si dascalul cu femeia. ca cuvantul din poveste ce d-aci incolo se gateste. Iara negutatorul. 65 . se duse. In vremea aceasta. Hotari dara ca toti sa caza in genunchi si sa roage pe Dumnezeu sa le arate dreptatea lui. El se uita la amandoi imparatii si nu mai cuteza sa zica nici bleau. La aceste cuvinte. raspunse imparatul. Imparatul porunci sa puie asta stane de piatra de o parte si de alta la scara palatului. se minuna in sine. Vezi ca se stiau vinovati de moarte. si ajunse la orasul unde il scosese drumul pe care apucase el. Dupa ce se aseza imparatul pe tron. se duse. Imparatul zise ca de cand el este imparat.Cand venira impricinatii la infatisare. trase la gazda la un om al lui Dumnezeu. dupa ce se desparti de fratii sai. Negustorul se minuna de atata cinste ce i se facu si nu stia ce sa mai zica. El cauta cand la imparatul. i-ar cunoaste el? . Negutatorul isi spuse pasul si zice ca isi pune nadejdea in intelepciunea imparateasca si asteapta sa hotarasca imparatul cum il va lumina Dumnezeu. . Pe cand inca se rugau. deodata. judecata incepu.Mai e vorba? raspunse negutatorul. Atunci imparatul intreba pe negustor ca: daca isi va vedea copiii. iara cand il duse inaintea imparatului. acesta se scula de pe tron si l-a intampinat cu vorbe bune si supuse. Dascalul o malcise de tot. dara nu cuteza sa zica nimic. se uita in toate partile si nu pricepea nimic din cele ce se faceau. dascalul si femeia se facura stane de piatra.

Dupa ce ocoli crucis si curmezis tot orasul.Pentru ca acolo sade o maiastra si oricine merge la dansa se intoarce capiu. Acolo umbla catva timp. 66 . A doua zi se duse iara. Maiastra baga de seama ca el venea intr-una de cateva zile. . Se insela si ii spuse.Mare stare trebuie sa ai tu. Se lua deci pe langa dansul cu soptele cu momele. se gandi ea. pe dinafara. ajunse la margine si acolo era un ostrov. Iara daca trimise de-l chema. el o vazu si apoi se intoarse.Asta este tot? Maine ma duc sa o vaz. d-aia dorea sa o mai vaza. ca doar maiastra va iesi la fereastra palatului sa o vaza. Iara daca vru a sti ce era acolo. ii zise: . tinere.Sa nu care cumva sa te muste sarpele de inima sa te duci acolo. vazand tot ce era vrednic de vazut.Da. Se duse deci. nici frica de capiare nu l-a putut opri de a merge sa vaza pe acea maiastra. Nici rugaciunile gazdei. . a treia zi iara si tot astfel cateva zile d-a randul. N-am vazut pana acum pe nimeni care sa vie la mine in ostrov de atatea ori una dupa alta. . ca si puterea cu care o fac. dadu doua pungi de bani si intra in ostrov. Seara intreba pe gazda si aceasta ii zise: . ca un haidamac. mare si nesfarsita. De ce o vedea. "Trebuie sa aiba multi bani". Cum auzi maiastra aste vorbe.Ceru de la gazda pe cineva care sa-i arate lucrurile cele mai insemnate. calauza se feri d-a-i spune. Si apoi nimeni nu poate sa mearga sa o vaza. pana ce nu o da doua pungi de bani. zise el. Flacaiandrul se pierdea de dorul ei cand o vazu dezmierdandu-l cu niste cuvinte mai dulci decat mierea. raspunse flacaiandrul cu mandrie. .Pentru ce? intreba flacaiandrul. precum vezi. viclenindu-l ca sa-i afle puterea. de o risipesti asa. ca e stingere de tine. Ea iesi. bani am destui. ii puse gand rau.

ce sa vezi? ceva ce nu semana a nimic.Buna este si asta. el dupa ea. Rasturna banii in poala si mai lua o data apa ca sa bea. Vazu el ca mreana era cat sa le ajunga pe doua zile. Intr-una din zile. batu in jos si peste sa prinza. apoi ii dete pe bete din ostrov. ii scoase maruntaiele. Tocmai era sa se lase de pescuit. o incalci intr-insa si o trase la margine. A doua zi pleca si.Iata eu ma duc la targ cu cosul asta de peste. Cand s-o duca la gura. cand vazu o mreana. aruncand plasa. Se duse la gazda si povesti ce i se intamplase. Se puse deci de o curata de solzi. catusi decat. Pescarul pleca. ajunse la marginea unui rau. pescarul zise flacaiandrului: . apoi sa stii ca nici dracul nu ti-o mai face". .Las' pe mine.Atunci ea ii dete ceva de bau. se facu iara bani. ia si tu halaul ala. Iara baiatul intra cu plasa in garla. saracul de mine. il spala. Batu in sus. cugeta: "Daca nu tioi face-o eu. 67 . raspunse flacaiandru.Nu ti-am spus eu. golanel si gonit. sa am cu ce bea apa. Ea o lua. zise el. Acolo dete o coliba de pescar. trecand printr-o padure. si ce va vrea Dumnezeu cu mine. . . o spinteca. Cand se dezmetici el si se vazu pirpiricosac. Lua el acel ceva. Se bucura in inima sa ca facuse o treaba cumsecade. ea era plina cu galbeni. Pana una alta. Ii chioraia matele de foame si fu nevoit sa se abata.Ma voi duce in lume. Pescarul primi sa ramana la dansul sa invete pescuitul. si vezi d-ei putea sa prinzi vro fata de peste ca sa avem de leguma pentru azi si maine. Mreana fugi. Cand sa aduca la gura. Se mira de asta intamplare. si ramase un fel de covatea mititica de piatra. Si indata si lua oleaca de apa cu dansa sa bea. sa nu te duci acolo? Ce o sa te faci acum? . Cand in loc de lapti. pana ii veni bine si. iar el dete dintr-insul afara inima gainei.

. si nu se putea impaca cu gandul ca n-o sa-si mai poata vedea odorul. Il tragea ata la rele. Unde din om ce era. Se duse sa se scalde ca sa se mai racoreasca. Stand el asa si zbatandu-se cu gandurile. si coliba si intr-un suflet alerga la gazda lui din oras. Manca ce manca. Fu peste putinta. cu marghiolii si cu viclenii il facu de spuse cum are atata stare. vazu de ceea parte a raului niste smochini. cazu de obida si de mahnire. 68 . dara incepu a simti ca din ce in ce se schimba. Apoi lua cu dansul covatica de piatra si doua pungi pline. In cele din urma. il cunoscu. aide la zana mea maiastra. si cu banii luati. Cand se vazu iarasi dat afara si infruntat. Cum il vazu maiastra. se lasa sa fie maglisit. si se duse la ostrov. Ii spuse despre norocul ce dase peste el si incepu a se gati sa mearga la ostrov. Acolo. Lasa si plasa. . prin campii cu inima plina de foc pentru maiastra lui. Eu nu voi. Cum se facu stapana si pe acest lucru. Pana una alta. ca sa nu fie si batjocorit. cu prefacaturi. zise el. si pleca in lume. cum de sa nu se tie el. Gazda il povatui sa ia pe seama lui o tocitoare de bani din care ii lasase sa se apuce si el de ceva si sa nu mai umble ca un pierde-vara dupa icre verzi. nu se putu astampara de necaz.Acum. Intelese ea ca trebuie sa fi dat el cu mana in foc. merse. baga de seama ca p-acolo p-aproape curgea o apa. si peste. umplu gazdei doua tocitori cu bani. trecu prin paduri. Tot scaldandu-se. Gazda se sili in toate chipurile sa-l opreasca de la aceasta otarare a sa. zise el. porunci slugilor sale sa-l huiduiasca ca p-o gagauta si il goni cu rusine din ostrov. Pleca iara la gazda si-i spuse toata siretenia.Ce mi-o da Dumnezeu. Merse. si maiastra ii sterse si covatica. Si fiindca flacaiandrul isi pierduse capul cum ajunse langa dansa. si-l chema la dansa. Isi aduse aminte ca nu mancase de doua zile si se duse sa faca o gustarica cu nitele smochine. se pomeni deodata magar.

ii era frica sa intre inauntru padurei. Maiastra se puse la masa. Statu in loc si se cruci si el de asta minune. Ba ca o fi una. prinzandu-i. cu cosuletul de smochine pe mana. se schimba si se facu iara om. Auzind insa de faima celor doi imparati intelepti. ca ti-o fac eu tie pe piele. dupa ce lua covatica si o baga in san.Acum esti a mea! Stai. hat in jos. Dupa ce se intoarse la gazda lui din cetate. dupa ce mancara impreuna cu ai lor smochine. Maiastra. oare n-or fi fratii lui? Dara pana sa se porneasca catre dansii. Crezand ca si in smochinele lui este ascuns vrun farmec numai bun pentru dansa. Atunci flacaiandrul. si-si puse in gand a merge la dansii sa vaza. se mai duse o data la ostrov. ba ca o fi alta. incet. nimic. Ramasera magari ca toti magarii. Apoi deodata zice: . de care mancase si el. se temea iara sa iasa mai la lumina. il cunoscu. trimise sa-l cheme. ii dete un fier ars prin inima. acum are sa fie si prigonit. femeie fara de inima ce mi-ai fost! Se apuca si umplu sanul de roscove. Cautand cate ceva de mancare. Toata ziua umbla ratacind cu inima cat un purice de frica. ii spuse ca acum s-a implinit. Ce sa faca? Se caina si se vaicarea. mai tu. pe la poarta palatului. se facura magari. Cum sa se intoarca in cetate? Pe langa celelalte toate. Hat in sus. si culese intr-insul smochine. cum putu. din nuiele de richita. porunci de-i cumpara cosul cu totul. caci inima gainei o mancase maiastra. auzindu-l. caci era lihnit de foame. Apoi facu un cosulet. Cum il vazu.Alta nevoie acum. El lua banii si se facea a se mai plimba prin ostrov. le puse cate un capastru in cap. ii lega unul de altul si ii duse cu dansul. Umbland in sus si in jos pe marginea padurei. sa-l puie la vro munca ce n-ar putea-o duce. Se apuca sa manance. 69 . ca sa nu-l prinza vrun om. de-i plangeai de mila. Cat p-aci era sa moara de bucurie cand vazu ca incet. si incepu a striga la smochine. ca sa nu-l apuce vro fiara salbateca. dete peste niste roscove. Flamanzi iara. Cand la sfarsitul mesei.

Sa nu socotesti ca nu stiu tot ce ai patit. destul i-ai pedepsit. ce ai de gand cu magarii tai. cand vazu ca frate-sau cel mic este cu voie buna. . imparatul ii zise: . si nici ca se mai poate afla in toata lumea. Tocmi un argat si porni sa mearga la fratii lui. Pe cand mergea. Mai cu seama caci stiu ca se topeste inima in tine de dorul ei. fratele nazdravan spune imparatului toate cele intamplate fratelui lor celui mai mic. Apoi ochii tutulor se atintira la maiastra si marturisira ca asa frumusete de muiere nici c-au mai vazut.Sa ne vedem sanatosi. Planse fratele cel mic de osanda dumnezeiasca ce cazuse peste muma lor. Ramai sanatos. . care sa vaza de ei.Ei. Cand ajunse la marginea cetatii unde domnea imparatul. Toti cei de fata ramasera inmarmuriti cand vazura asta minune. pe care singur ii ingrijea. raspunse gazda.Adevar ai grait. Cum se vazura. Trimise de aduse magarii acolo.Mai intai multumesc imparatului ca s-a induiosat de starea cea proasta si ticaloasa in care ajunsesem si a staruit de ne-a facut oameni la loc. le dete de mancara roscove si indata se facura iara oameni. se mira ca gasi pe fratele sau cel mijlociu care il astepta. Dara cu turma aia de magari ce ai sa faci? Ia-ti un argat. se cunoscura si se imbratisara. apoi merse de se infatisa imparatului. iarta-i. . Pentru hatarul tau fac tot. uitandu-se la fratele imparatului cel mic. Trecu ce trecu si nici pomeneala nu era ca sa faca pe magari sa se schimbe iarasi in oameni. la masa. Dara este destul. bani ai destui. Ea atunci incepu a zice: . ii zise: 70 . Intr-o zi. Apoi ceru de la imparatul sa-i dea un grajd curat unde sa-si puie magarii. ostrovul si palaturile sunt ale tale. si cum ii pedepsise Dumnezeu. Asa si facu. zise el gazdei.Acum sa stii ca ma duc intr-ale mele. si se pregatira sa-l priimeasca cu cinste. ii raspunse fratele cel mic. cu alaiul dupa dansul. Apoi.Se duse cu cardul de magari la gazda lui. Acesta ii povesti toata intamplarea cu muma lor si a dascalului. si sa auzim de bine.

zise el babei. pe care il hraneau cu peste si cu tot ce aveau ei mai bun in bucatarie. poate sa traiasca si el. Cand auzi cum schiauna de durere. Fie ca si eu mi-am scos din capete. dand din coada cu putere: -Uau! Uau! Uau! 71 . Iarta-ma pentru neajunsurile ce ti-am facut. Intr-o zi. Sunt gata si eu a te lua de sotie. Se pregatira si facura o nunta d-alea imparatestile. obosit si insetat. pe cand batranii gospodareau pe afara in gradina. el si cu nevasta sa. pana ce cainele intra in sfiala. -Tot suntem noi singurei. Ast caine. care il batura si il alungara. ca nu mi-a mai ramas la inima nici o zacaseala. mosul iesi afara si il chema cu duhul blandetii. si in toata lumea se duse vestea despre ei. Unde mananca doua guri. Ei nu se mai dusera de acolo.Apoi eu ce umblam. carora li se zicea: La cei trei frati imparati. sunt gata a te lua de barbat. tare de mult. Deodata il vazura ca se opreste scurt si ca incepe sa latre tare. Trebile imparatiei mergeau gaitan. Locuitorii apucau si ei de la acesti trei frati cand dreptate. cainele veni dupa ei si incepu sa se gudure si sa se joace in jurul lor. Unchiasul facator de minuni De mult. Ramasera cate trei fratii la un loc. cand povete bune si cand ajutoruri de bani. si tu tiai batut joc de mine.. pacatele mele. . daca voiesti. Si oamenii acestia indragisera un biet caine. traia odata un om batran. sa-l oprim la noi.Numai tu mi-ai venit de hac pe lumea asta. Nimerise mai inainte la niste vecini rai la inima. cand tot veneam pe la tine. mai cu seama acum. venise cine stie de unde ratacit.

se duse la vecin sa-l intrebe. Cand vazu unchiasul cel bun ca a trecut atata vreme si cainele tot nu s-a intors acasa. si dupa ce facura pomana saracilor. ti-am fi foarte indatorati sa ne arati si noua un loc unde sa fie ingropate parale multe. intr-o casa vecina. Mosul si baba carara impreuna comoara in casa. tarandu-l de colo pana colo. pentru ei. care pana atunci nu primise de la vecini decat lovituri si bruftuiala. amandoi lacomi si zgarciti. cand auzira de intamplarea fericita. Cum sosira cu el acasa. domnule caine.Batranii socotira ca a mirosit el ceva bun de mancare. Cainele insa. isi cumparara campuri de oraz si de grau si ajunsera oameni avuti. animalul se opri intr-un loc si incepu sa miroasa. in gradina. infuriati. zicand ca tare le era drag si lor. cainele n-avea nici un "uau-uau". 72 . il legara cu o funie de gat si-l trasera afara. ingropate acolo. crezand ca e locul cu norocul. nu iesea nici un latrat din gatlejul sau. Acestia. ascuns in pamant si adusera o sapa ca sa scormoneasca. Mosnegii se invoira bucurosi. dar nu gasira decat murdarii si starvuri. Furioasi ca fusesera amagiti in asteptarile lor. venira la batrani sa-i roage sa lase cainele sa stea la ei putin timp. oamenii rai lovira cu sapa pe bietul caine. Iar omul rau ii raspunse ca-l omorase si ca-l ingropase la radacina unui pin. care raspandeau o duhoare de trebuira sa-si astupe nasul. vecinii pregatira mancare buna pentru caine si ii spusera: -Daca ai binevoi. Vecinii. se repezira si sapara. Cand colo. Acuma. nici nu se atinse de bunatatile ce i le pusera dinainte. In cele din urma. vietuiau un om si o femeie. Atunci oamenii rai. ce sa vezi? Locul era plin cu monede de aur si de argint si cu tot felul de lucruri pretioase. pana ce il ucisera. Dar toate fura in zadar. Oriincotro il duceau.

Cum se facu ziua. iar in tot. varsand siroaie de lacrimi. Cum atinse pomul. i se arata cainele sau drag care ii multumi pentru tot ce facuse pentru el si ii spuse: -Pune sa taie pinul sub care sunt eu ingropat si fa din el o piulita. Batranul se mira foarte de rautatea celor doi oameni si nu-si putu inchipui cum poate cineva atata de negru la inima. cum se acoperira crengile cu muguri. cerura batranilor sa le imprumute si lor piulita fermecata. 73 . socotind ca nu mai are ce sa faca cu dansa. Cum se trezi. o bogata comoara. numai ca nu se dumirea de ce vecinii nu o mai inapoiau. pe care ii vedeai cu ochii cum se deschid si infloresc. Cand vecinii cei plini de pisma auzira si de minunatia asta. cu o strachina plina cu mancare buna. pe cand batranul dormea. arborii vor invia si vor inflori dintr-o data. oamenii pizmasi sparsera piulita si ii detera in foc. Aici primul gand ii fu sa incerce puterea cenusii asupra unui cires uscat din fundul gradinii sale. Intr-o noapte. mosneagul alerga plangand la casa vecinilor sai si ii ruga sa-i dea inapoi cel putin cenusa comorii lui. Batranul multumi si se intoarse repede acasa. sa te gandesti la mine. Dar cand puse orezul in ea. Noaptea. ce sa vezi? Fiecare bob se facu o piatra pretioasa. i-o inapoiara. Ii spuse ca daca va strange cenusa piulitei arse si o va presara pe pomii uscati de seceta. cu inima grea de durere.Bietul batran. se duse la locul unde fusese ingropat cainele sau iubit. cainele se arata din nou si povesti ce isprava rautaciosa ii mai facusera vecinii sai. incat sa se razbune pana si pe un lucru neinsufletit. Batranul nici nu banuia ce soarta avusese pretioasa sa piulita. unchiasul facu intocmai cum ii spusese cainele: taie pinul si isi fauri din lemn o piulita pentru grane. arse tamaie si presara flori pe mormant. Dar nici nu apucara sa piseze in ea orezul. ca totul se prefacu in gunoi. Cuprinsi de furie. Acestia. Cand te vei folosi de ea.

Mosul raspandi o parte din cenusa asupra crengilor moarte si deodata intreaga livada se imbraca in haina de sarbatoare a mugurilor infloriti. Si pretutindeni. Printul il darui cu bogate matasuri. socoti faptul drept un lucru foarte ciudat. nici un mugur. Cand oamenii de la curte vazura cum i-a pacalit omul cel rau. dar uscati cu totii de seceta cumplita de asta-vara. dand de stire pretutindeni ca el avea puterea sa aduca iarasi la viata copacii uscati. 74 . Dar cand se urca omul cel rau in copac si presara cenusa peste crengile uscate. o pusera intr-un cos cu care omul cel rau porni in graba in orasul apropiat. il inhatara si-l batura. care auzind de mosneagul facator de minuni. mosul puse cenusa intr-un cosulet si pleca sa cutreiere tara. cu haine scumpe si alte maulte daruri. daruiti de imparat. Vestea ajunse la urechile unui print. adunara toata cenusa ce mai ramasese. se tara pana acasa. Aici dadu zvon ca e omul care poate sa redea viata copacilor uscati si sa-i faca sa infloreasca. cum prindeau viata arborii. Ba inca. iar acesta cum i se infatisa. incat mosul pleca acasa incarcat si plin de bucurie. nici o floare nu se ivira. cum auzira de aceasta noua veste care fericea pe mosneag. Dar vecinii cei rai. ca-l mai vedea si nevasta in halul asta. Si il rugau sa le invieze gradinile cu pomi roditori din samanta rara. se repezira la el. cum vantura putina cenusa din piulita arsa. Arata-ti puterea si te voi rasplati cum se cuvine. toata cenusa zbura in ochii si in gura printului. de era cat pe-aci sa-l ucida. smerit. se repezira la locul unde arsera ei piulita. printul ii spuse: -Am o livada intreaga de pomi cu fructe rare. Ca vai de el. unde mai sa moara de necaz si de rusien. Nici nu avu mult de asteptat. ca un print il chema la castel si ii porunci sa invieze pomii din gradina sa. El trimise dupa unchias.Uimit de acesat minune. Printul insusi veni cu el ca sa vada cu ochii minunea. orbindu-l si inabusindu-l.

intr-o imparatie era un fecior de imparat foarte frumos si viteaz. pe altul il fugarea. Ii parjolea viile. dusera si ei viata buna. cu baba sa. Si voiau sa-si marite fata.. si asa nimeni nu putea sa ia de nevasta pe fata imparatului. afland de belelele in care cazusera vecinii. dar zmeul le iesea inainte si pe unul il manca. Si s-au pornit din toate imparatiile. Dar in imparatia aceea se gasea si un zmeu. Zmeul A fost odata. ca sa lase ginerelui tronul.Bunul unchias. recunoscand acum. caci pe multi ii mancase. nu ca inainte. De atunci.Eu m-am hotarat sa ma duc! Se poate sa las un zmeu sa ne ia toate imparatiile si sa ne faca atatea pagube si un rau atat de mare!? E rusine de capul nostru! S-a pornit deci sa mearga si a dat de veste imparatului. dar le era frica de zmeu. ca Florea. feciorul cutarui imparat. ii pustiia ogoarele inainte de seceris si. inainte de culesul lor. le dadura si lor o parte din bogatiile adunate cu atata staruitor noroc. si zmeul acela nu lasa pe nici un fecior de imparat sa vina sa ia pe fata imparatului. trimisera dupa ei si dupa ce le spusera ca lacomia si cruzimea sunt pierzania omului. are sa vina sa ucida 75 . un imparat si o imparateasa si aveau o fata foarte frumoasa. in sfarsit. dovada toate cele ce au patit. s-a apucat sa dea foc pana si palatului. Acesta si-a zis in sinea lui: . ca intr-adevar. Iar vecinii. asa e. se indreptara si multumira binefacatorilor lor. pe unde s-a auzit de frumusetea ei. Si atunci imparatul a trimis veste ca cine are sa poata ucide zmeul. sa vina sa o ia. Zmeul se purta cu gandul sa fure pe fata imparatului si dupa moartea acestuia sa puna mana pe imparatie. Dar departe. linistita. Si-i facea mari pagube imparatului. ii da fata de nevasta si-1 face chiar din clipa aceea imparat. dupa atatea intamplate. caci nu aveau nici un baiat.. Atunci toti feciorii de imparat s-au bucurat de vestea aceea. intr-o vreme.

chiar de ar fi sa si mor! Ori asa. Atunci s-a dus la un cioban.Tatucule. ii da bani multi si-si cumpara un rand de straie ciobanesti. . Dar iata ca si zmeul a prins de veste si s-a facut luntre si punte sa nu lase pe Florea sa intre in hotarul imparatiei. Le imbraca. tot timpul. ori asa. potarnichea incepea a vorbi.Spune.Spune. Si aceasta ii pazea casa: cum intra cineva in casa zmeului. de cum a vazut ca zmeul sta de paza pe acolo. a aflat ca zmeul este treaz sase luni intregi si ca apoi alte sase luni doarme. vine asupra-ti! . dar. Caci ochelarii aceia.Am sa merg si. arunca hainele ciobanesti. iar daca nu. A venit Florea. daca se intampla sa fie razboi. de-l gasesc dormind.Spune. spune. potarnichea mea! . am sa ma lupt cu el.Bine. Si asa. bine. Potarnichea insa incepe a striga: . potarnichea mea. Dar nimeni nu poate sa-l cunoasca. daca doarme ori este treaz. Si Florea a fagaduit ca ii va aduce. a trecut prin fata zmeului si merge la imparatul. poarta s-a deschis! . m-am hotarat! Intr-o vreme insa. ia si o bata ciobaneasca si un vas cu lapte acru intr-o caruta. Feciorul de imparat isi zice in sinea lui: . Norocul lui. Florea a deschis poarta si a intrat in ograda.Tatucule. grai zmeul prin somn. fatul meu. n-a putut trece mai departe. A plecat si.zmeul si sa ia pe fata imparatului de nevasta. Zmeul dormea. spune. eu sunt fecior de imparat si am venit sa-mi dai fata de nevasta! Dar imparatul i-a spus: .Tatucule.. spune. pentru ca ochii. Cum a intrat inauntru si a zari pe imparatul. potarnichea mea! 76 . ii tine deschisi. vedea dintr-un capat de imparatie pana in celalalt.Inaltate imparate. ti-a luat ochelarii! . de unde pana unde. ramane in straiele lui frumoase si-i spune: . cine ii avea. vreau insa mai intai sa te duci sa-mi aduci ochelarii zmeului. zmeul rapise o fata de imparat si a prefacut-o intr-o potarniche.

potarnichea mea. spune. acuma.Tatucule. Florea s-a gandit ce sa faca.! . sa-mi prinzi si pe zmeu si sa mi-i aduci aci in palat! Atunci.. poar. a intrat un strain. grai iarasi zmeul in somn..Inaltate imparate.. ii spune. sa mergi sa-mi aduci si potarnichea! A mers deci Florea iarasi. a luat calul si fuge! .Tatucule.Spune. tu. Potarnichea incepe iara: . . des. ii spune. spune.. La urma urmei. ti-am adus si calul! .. potarnichea mea! Si a luat-o deci Florea si a dus-o la imparatul si i-a spus: . imparate. Dar imparatul ii spune: .Tatucule. spune.Spune. . spune. s-a.. potarnichea mea! Si a luat calul si 1-a dus la imparatul..Spune.Ei. potarnichea a inceput iarasi: . .Tatucule. potarnichea mea! . 77 .Tatucule.. cu. spune. a intrat in grajd! . . si deschide poarta.. a intrat in curte un strain! . ta.Spune. s-a chibzuit intr-un fel sa-l vare intr-un poloboc.Spune.Tatucule. spune.. i-a luat si fuge! Spune. ti-am adus si potarnichea! . potarnichea mea! .Sa traiesti multi ani.. Cum s-a deschis poarta. A intrat in curtea zmeului..Ei.. chis.. fatul meu.. potarnichea mea! . Si Florea s-a dus iarasi..Spune. potarnichea mea! grai zmeul prin somn.Tatucule.. vine asupra mea! . spune.Ta. m-a luat si pleaca! . spune. potarnichea mea! Si Florea a adus imparatului ochelarii. ca sa avem pace intru imparatia noastra. le.Sa mergi si sa-mi aduci si calul zmeului! Caci avea zmeul un cal care fugea ca sageata.Spune.

limba mea!. Cand s-a trezit. mosule. fatul meu. vai! Pai sa iau niste lemn sa le astup! .Dar unde ti-s gaurile? . raspunde Zmeul. . Dar nici calul nicaieri! Atunci abia a priceput ca sunt ispravile lui Florea. Florica. ca sa-i mai treaca de necaz si sa-i vina in cap cum sa se razbune pe Florea.ochii mei. ca sa pun putin must de struguri. nici nu o ajung.Noroc bun. vrei sa pui in butoiul asta? Incap eu prin gaurile ce le are si tu vrei ca mustul sa ti-l tii in el ? . i-a dat o pana de lemn si tot ce a 78 .Nici nu o vad. ce sa vada?! Casa goala! Cauta sa-si gaseasca ochelarii.In timpul acesta ii veni zmeului vremea sa se trezeasca.Iata-le! Pune mana si vezi-le! .Ah.Ce sa fac? un poloboc. calul .Iata si o gaura mare acolo pe fundul polobocului! . Ah. unde era zmeul. Acolo a inceput sa faca un poloboc. si si-a pus barba alba si par alb. . boc! boc! si sa stranga doagele polobocului. Zmeul vede de departe un om lucrand si a venit aproape sa vada ce este. un ferastrau si o bardita si s-a dus la munte. o cocoasa si haine vechi. Da-mi mana sa ti-o arat! Dar Florea se face ca nu ajunge. potarnichea .Dar unde e? Eu nu o vad. sa vada ce se mai intampla in lume. . Incepe deci sa bocaneasca.Dar ce faci acolo? . spune zmeul mosneagului.Ce vin. Vede un mosneag facand un poloboc. Florea insa s-a hotarit sa se prefaca intr-un mosneag. si zice in sinea lui! .picioarele mele. si-a mai luat inca doage si cercuri. Dar ia-i de unde nu-s! Coboara in grajd sa-si vada calul. pana sus in munti. . sa intri inauntru sa mi-o astupi insuti tu? Si i-a mai spus si multe altele. Floreo.. pana ce l-a facut sa intre in poloboc. de mi-ai pica in mana! Si a iesit zmeul in ograda si s-a dus incolo si incoace. . Floreo. mi-ai luat ochelarii .Noroc.Ah. Florica.Uite. Nu mi-ai face un bine. colo jos. . O data ce a intrat in poloboc. sa-mi fac vin. sa-l incalece sa plece. raspunde Florea zmeului. graieste Florea.

Dura. ci poc! poc! inchide polobocul bine. Iar Florea a trait cu nevasta in bine si fericire. dar nu putem spune ca stralucea prin frumusete. sa-i iau fata de nevasta! Abia atuncea zmeul a inteles ca acela este Florea. calul picioarele mele. mi-ai luat ochelarii . Floreo. si. Florica. sa mergem la curtea imparatului sa-i iau fata de nevasta! Si l-a dus la imparatul si atunci imparatul a spus zmeului: . dura. Dar cum a intrat zmeul inauntru. dar acu' am sa te ard si eu pe tine! A pus de au aprins un foc mare si 1-au ars. rea. de n-ar fi avut o mama vitrega. si acum si pe mine in poloboc! Ah. dupa cum se vede. toate ar fi fost asa cum trebuie. polobocule. si vesela era. Si cum bocanea. sa ies! .Ei. . dura. imparatul a luat averea zmeului. Si asa au scapat de zmeu.cerut. Era o fata buna. Iar pe Florea l-a urcat pe tron si l-a facut imparat. ai sa-mi pici o data in mana! Dar Florea de afara: . Si a inceput a da polobocul de-a dura si a spune: . pe nume Rosemary. zmeul striga: .ochii mei.Ah. dar nu deosebit de iscusita.Dura. Asa ca in loc de a se 79 .Am ajuns sa te vad in poloboc si acuma sa te las sa iesi?! Si atunci si-a dat jos parul si barba si straiele cele vechi. sa mergem la curtea imparatului. Florea nu pierde vremea. potarnichea . dupa cum i-a fagaduit. Si a fost muzica si bucurie mare si i-a dat fata de nevasta. cand traia o fata.Mi-ai dat foc la ale mele. polobocule. ce faci? Deschide! Doara-s inauntru! Deschide.glasul meu. Si in loc sa ia zmeul bogatiile imparatului. si a fost tare de mult. ca sa astupe gaura. si a ramas Florea in straiele lui aurite. spune zmeul. Fantana de la capatul lumii A fost odata ca niciodata.

Dar acolo in mana ce ai? -Incerc sa gasesc Fantana-de-la-capatul-lumii. cand o s-o gasesti. si intr-o buna zi. in mana ce ai? -Incerc sa gasesc Fantana-de-la-capatul-lumii. -Incotro ai pornit-o? striga unul dintre ei. care oprise ca sa stranga chingile calului. ii raspunse ea. tot nu era destul de devreme. Dar nimeni nu stia. i se spunea ca sunt facute anapoda. Si cu cat facea mai mult amar de treaba. dadu bici calului si o lasa pe biata Rosemary in picioare. Spunand acestea. care niciodata nu i-a intors vorba mamei sale. de prajituri dulci si de prieteni cu care sa se joace. sa nu risipesti nici o picatura. n-a intrebat-o de nici unele. intreband pe oricine intalnea daca stie unde se afla fantana. sari inapoi in caruta. Toti trei baietii rasera cat putura de tare si o facura proasta. baga de seama. Asa ca Rosemary isi tiri picioarele mai departe. -Copilule. umple ciurul cu apa si adu-mi-l inapoi. Asa ca Rosemary. nu era destul de bine gatit. Unii erau 80 . si acesta e un ciur pe care sunt datoare sa-l umplu cu apa. rosti ea. a luat ciurul si a plecat in cautarea Fantanii-de-lacapatul-lumii. cu atat mai mult o ura mama ei vitrega. Merse ea cat merse si.bucura de rochii frumoase. ea trebuia sa faca gospodaria: sa stea in genunchi si sa curete cu peria lespezile de piatra de pe jos. ia de colo ciurul cela si mergi la Fantana-de-lacapatul-lumii. -Incotro ai pornit-o? o intreba el. acolo. Daca se trezea cu noaptea-n cap. Carutasul rase din inima si spuse ca era prostuta daca-i trece prin minte sa caute o astfel de fantana. daca gatea pranzul. Ei. Nu exista o astfel de fantana pe lume. sa-si suflece manecile pana la coate si sa spele. Drum bun si cale batuta. in mijlocul drumului. si acesta e un ciur pe care sunt datoare sa-l umplu cu apa. Sarmana Rosemary! Trebaluia cat e ziulica de lunga si toate cate le facea. curand. Si. Nu peste mult a intalnit un carutas. vazu trei baieti jucandu-se cu bilele in curtea unui han. Dar. mama ei vitrega hotari sa se descotoroseasca de ea. ii spuse.

Era atat de acoperita de iedera si muschi. Asa ca Rosemary o ajuta sa-si caute banutii si indata ii si vazu. Rosemary ii multumi si batrana pleca schiopatand. dar ma tem ca nu exista un astfel de loc pe pamant. Prin spartura din gardul viu merse Rosemary cu ciurul. -De. spuse batrana. spune-mi incotro ai pornito si ce ai de gand sa faci cu acest ciur. si pustie. mamei mele vitrege. Asa ca ii arata drumul din varful batului. Ajungand acolo sunt datoare sa umplu ciurul cu apa si sa-l duc acasa. si era chiar Fantana-de-la-capatul-lumii. peste deal. sus pe cararea pietroasa. In cele din urma zari o batrana zdrentaroasa. cautand ceva pe urma lasata de o caruta. si tinand-o tot asa drept inainte vei ajunge. de nu-i gasesc. vezi. de-a lungul alunisului si apoi pe buza vaii. spuse batrana cu glasul ei ce scartaia. 81 . -Am avut si eu doi banuti. -Ce cauti. incovoiata de-a binelea. trebuie s-o recunosc.rautaciosi. -Iti multumesc. Sa ai spor la drum si sa ti se para calea scurta. si. avand ochii ageri. spuse ea. de-a lungul cararii de langa alunis. -Prin spartura din gardul acela viu. altii batjocoritori. n-avea dinti mai de loc si se sprijinea intr-un bat noduros. Purta o broboada sfasiata. -Merg la Fantana-de-la-capatul-lumii. Niciodata nu i-as fi gasit de una singura. iar altii spuneau ca ar fi ajutat-o daca le-ar fi stat in putinta. incat aproape ca nici n-o baga in seama. matusica? o intreba Rosemary. spuse Rosemary. si foarte verde. peste dealul cela indepartat. cu care tot rascolea noroiul. Cat despre ce vei face cand vei ajunge acolo. Si chiar la capatul vaii era o fantana. si umeda. fara indoiala. dar nu stiau cum sa o faca. asta te priveste. exista o Fantana-de-la-capatul-lumii si iti voi spune cum sa o gasesti. pana ce ajunse la o vale adanca. Acum. Dar exista. sa-mi cumpar paine. n-o sa am ce manca deseara.

nu cred ca te-ai fi gandit. te pot ajuta. spuse Rosemary nerabdatoare. -N-o sa izbutesc niciodata. apa sa duca pe drum cunoscut. de asta data nici o picatura nu se pierdu. Iti multumesc. asa ca pleca plina de recunostinta. Niciodata n-o sa-mi fie ciurul plin de apa. astfel incat nu ramanea in el nici un strop pe care sa-l duca mamei sale vitrege. Broasca statu pe ganduri. Dupa care cufunda ciurul in apa. Apoi stranse lut umed si il intinse deasupra muschiului. suspina ea. auzi un oracait si o broasca verde si grasa sari de sub o frunza de feriga. ii spuse ea." Degraba Rosemary aduna muschi verde si matasos de pe fantana si acoperi fundul ciurului cu el. oracai broasca. o clipa. Rosemary ii povesti. Niciodata nu m-as fi gandit singura la asta. numai ajuta-ma te rog. apasand pana ce se umplura gaurile ciurului. intorcanduse sa plece. -Trebuie sa ajung acasa cat se poate de grabnic. draga broscuta.Rosemary ingenunche pe banca de langa fantana si-si cufunda ciurul in apa. De multe ori il afunda. dar de fiece data apa zbucnea prin gaurile ciurului. Tocmai pe cand incepea sa cugete ca necazul ei nu va lua niciodata sfarsit. Rosemary isi aminti ca fagaduise broscutei sa faca tot ce ar fi dorit aceasta timp de o noapte intreaga. -Ce s-a intamplat? intreba broasca. Va puteti inchipui cat de uimita a fost mama ei vitrega cand o vazu acasa. -Mda. iti multumesc ca m-ai ajutat. inghiti o data ori de doua ori si sopti: "Lipeste cu muschi si unge cu lut. Nadajduise sa 82 . ca sa-l pot duce acasa. doua. Du apa cu grija si nu-ti uita fagaduiala. Tot ce doresti. -Daca-mi fagaduiesti sa faci o noapte intreaga tot ce iti voi spune eu. -Sigur ca iti fagaduiesc. Nu banuia ca fagaduiala facuta unei broaste ar putea sa-i aduca vreun rau. Se aseza si planse.

sus pe genunchi. Si. ca si cand nimic nu s-ar fi petrecut. Asa ca Rosemary deschise usa si broasca sari inauntru. si un glas spuse: "Deschide-mi usa si da-mi drumul.se descotoroseasca de fata o data pentru totdeauna. cum se lasa noaptea. Mama vitrega o intreba cine era la usa si Rosemary ii povesti despre broasca si despre fagaduiala facuta. Dar iata ca ea se intorcea. carand un ciur plin de apa. o puse sa pregateasca cina pentru amandoua. catusi de putin necajita de calatorie. Asa ca fata sui broasca pe genunchi si aceasta statu cocotata acolo sus. -Pai. Rosemary aproape ca uitase de ea. fura uimite auzind o bataie in usa. sa-ti amintesti de ce vorbiram jos langa apa-aceea rece. apoi sa spele vasele. O privi pe fata si vorbi din nou. Iata ce spuse: "Ridica-ma sus pe genunchi. ca timpul trece. timpul trece. deschide iute. -Cine poate fi? intreba mama vitrega. Fetele trebuie sa-ti tina cuvantul. Trebuie sa-ti tii cuvantul. Apoi ii vorbi inca o data: "Da-mi carne si da-mi bautura. Gandul ca fata trebuia sa asculte de poruncile unei broaste o bucura. ii spuse mama vitrega si fa ce-ti cere. las-o inauntru." Era broasca." Rosemary nu se bucura prea mult la gandul de a tine broasca umeda pe genunchi. sa-ti amintesti de ce vorbiram jos langa apa-aceea rece. Mama vitrega nu grai prea multe. Rosemary se indrepta spre usa si striga: -Cine e acolo si ce cauti la aceasta ora? Se auzi un oracait. dar mama ei vitrega ii spuse: -Fa ce-ti cere. pentru ca era prea inciudata. In schimb. tocmai dupa cum i se spusese. 83 .

broscoi urat! Auzind-o. sa-ti amintesti de ce vorbiram jos langa apa-aceea rece. sa dorm in pat ca timpul trece. -Draga broscuta. Fetele trebuie sa-si tina cuvantul. spuse broasca. -Ai facut tot ce ti-am cerut. Noaptea nu s-a sfarsit. Un lucru iti mai cer si cu asta iti indeplinesti fagaduiala. Pleaca.vezi ca timpul trece. Dupa catava vreme adormi adanc. inainte de a se crapa de zi. fu trezita de un oracait." -Fa ce-ti spune. dar o puse cat de departe putu. Rosemary privi broasca si simti cum ii ingheata inima. Cu greu ar fi putut rabda sa priveasca la biata broasca. Apoi ii vorbi inca o data: "In patul tau as vrea sa dorm. porunci mama vitrega. dar facu totusi in asa fel incat sa ridice securea si sa-i taie capul. Aminteste-ti de fagaduiala ta. Dimineata. Ia un topor si desparte-mi capul de trup. striga ea.da-mi iute. care lasa capul in jos si manca pana la ultima firimitura. 84 . ii spuse. sa-ti amintesti de ce vorbiram jos langa apa-aceea rece. Ai fost atat de buna cu mine. Rosemary aduse din camara bucatele ramase de la cina si le puse intr-o farfurie. spuse Rosemary. Dupa ce glasul astfel. -N-ai ce sa-i faci. lua broasca alaturi de sine. De! Rosemary se sui in pat. mama ei vitrega rase cu lacrimi. Aminteste-ti de fagaduiala. Asa ca Rosemary intra trista in bucatarie si aduse o secure care era folosita la despicatul bustenilor pentru foc. in fata broastei. niciodata n-o sa stea in patul meu o fiinta atat de rece si de lipiciosa. nu-mi cere sa fac asta. spuse broasca. chiar langa ureche. Nu-mi cere sa te omor. -Fa cum iti cer. mastera merse in camera sa si Rosemary ramase singura cu broasca." -Nu. Fetele trebuie sasi tina cuvantul.

Pentru prima oara in viata ei. mama ei vitrega. broasca nu mai exista: in locul ei statea un tanar chipes. cum era pliu de voiosie. Intr-o frumoasa dimineata de vara. mama vitrega nu putu spune nimic. strigand cit o lua gura: — Magiun bun de vinzare! Hai la magiun! Cuvintele femeii ii sunara placut in auz si. Tanarul ii zambea: -Nu te teme. Tocmai in-tr-acest timp se intimpla sa treaca pe strada o taranca.. apoi se intoarse si pregati ceva de mancare pentru toti trei. Mare ii fura mirarea sa-l vada acolo pe tanarul print. care incercase sa se descotoroseasca de fiica ei. Pe urma privi la Rosemary si casca gura. un croitoras sedea la masa lui de lucru. in locul broastei urduroase. Nu mult dupa aceea printul se casatori cu Rosemary si fura foarte fericiti.Cand isi veni in fire fata. Croitorasul cel vestit de Fratii Grimm A FOST ODATA. Nu sunt aci pentru a-ti face rau sau a te speria. casca gura. croitorasul ii zise: 85 . Se dadu inapoi uluita si scapa securea pe podea. dar o vrajitoare ticaloasa m-a preschimbat in broasca. cosea de zor si ma nile parca-i alergau singure pe insailatura. de langa fereastra si. Cat despre mama vitrega. Am fost print candva.. ii spuse cu un glas bland. Era singurul lucru pe care-l mai putea face. si vraja ei nu a putut fi dezlegata pana ce o fata nu a primit sa-mi indeplineasca voia in decursul unei nopti intregi! La aceste cuvinte. scotindu-si pe fereastra capsorul cel dragalas. intra in camera. dar nici un sunet nu scoase. pe care sunetele vocilor o trezisera. avu necazul sa vada cum datorita ei insasi fata a dezlegat pe print de vraja si si-a gasit sot bland si iubitor. Privi la print.

Dar mustele.. — Hei. Le cerceta cu atentie. isi viri nasul in fiecare. si-si admira singur vitejia." Puse felia de piine cit mai aproape de el.. asa. poate sa fie chiar si-un sfert de funt. care trasese nadejde ca-i ivn musteriu bun si c-o sa-i faca cine stie ce vinzare. numara si. da. s-o aiba tot timpul in fata ochilor. Si. incercind sa alunge oaspetii nepoftiti. ca la vreo patru uncii. incepu sa loveasca fara crutare in gramada de muste. draga matusica. ce credeti: nu mai putin de sapte muste zaceau moarte in fata lui.. ia stai. draga matusica. stiu eu c-o sa-mi placa mult. si-n cele din urma ii spuse: — Da. las pe mine. ca doar no sa saracesc din pricina asta! Femeia.. care nu intelegeau deloc graiul oameni lor. facea impunsaturi din ce in ce mai repezi. Atrase de mirosul placut. le cantari in mina. dar nu m-ating de ea pana nu dau gata vesta!. Si de bucuros ce era. se bucura el. acesta o puse sa dezlege si sa-i arate toate oalele cu magiun. „Pai daca-i asa... nu se lasara izgonite. Ia cintareste-rni. Ridica basmaua. dar pleca imbufnata si bombanind. ca va-nvat eu mint!" isi zise el. mustelor. Adica. nu gluma!" -Scoase piinea din dulap. cu piciorusele tepene! „Da stii ca imi esti voinic. „Magiunul asta cred c-o sa-mi priasca al naibii! isi spuse croitovasul in sinea lui. apucind o basma... nu-i tocmai rau!." isi croi la 86 . In vremea asta. mirosul cel dulce al magiunului se raspindi in toata odaia si ajunse la droaia de muste care motaiau pe pereti. Atunci croitorasul isi iesi din sarite si. ma baiete! se grozaviei. nu cumva sa se insele. pe rind. da cine v-a chemat aici?! striga inciudat croitorasul. acestea dadura buzna sa se aseze gramada pe bucata de piine. ci tabarira puzderie asupra ospatului. isi taie o bucata zdravana si nu se zgirci defel s-o unga cu magiun din belsug. si cand ajunse in camera croitoru lui. la mine o sa-ti desfaci repede toata marfa! Femeia urca anevoie cele trei trepte.— Ia vino sus. O isprava ca asta se cuvine s-o afle pe data tot tirgul!. Si-o sa-im dea si putere. ii cintari cit ceruse. si se apuca sa coasa mai departe. din pricina ca avea tin cos tare greu.

Eu nu ma multu mesc doar cu atit si am pornit sa colind lumea larga.. Intr-un maracinis si se zbatea sa iasa de acolo. si cum atelierul i se paru prea neincapator pentru o asemenea vitejie ca a lui. e de ajuns? continua sa vorbeasca cu sine insusi. c-un coategoale!. Dar in sinea lui tot nu-l crezu in stare 87 . si usurel si sprinten cum era.. N-ai vrea cumva sa vii cu mine? Uriasul se intoarse cu dispret spre croitoras si n-avu decat un singur raspuns: — Ti-ai si gasit cu cine sa ma-nsotesc! C-un tisti-bisti. pas sa se prinda oboseala de el. si te multumesti sa masori doar cu ochii lumea! Pai asta-i treaba pentru un voinic ca tine?! Si oare se cade sa te lasi in dorul Jelii?!.. doar-doar de-o afla ceva de-ale gurii... ca doar nu e un fleac!" Si de voios ce era. frate-miu. citeste ici. ca sa-mi incerc puterile si norocul. Uriasul citi: „Sapte dintr-o lovitura!" si cum credea ca-i vorba de sapte oameni doboriti ele croitoras dintr-o data. la viata tihnita.Da ce. parca tirgul asta al nostru..iuteala un briu.. isi in cinse briul. aratindu-i uriasului briul. cu litere de-o schioapa: Sapte dintr-o lovitura!" „. Croitorasul se apropie de dinsul.. de fapt. Drumul pe care-l apucase ducea peste un. stai aici. Apoi o porni voiniceste la drum. dar nu gasi decat o bucata de brinza veche. fara teama... dupa cum vad. se grozavi croitorasul nostru si-si descheie haina. si se si baga in vorba cu el: — Buna ziua. langa bucata de brinza. pe care se grabi s-o vire in buzunar. ca sa-ti dai seama cu cine ai de-a face si porma sa vorbim. Inainte de-a porni la drum. — Ce-ai spus?! Na. ca sa ia cu el. munte. lumea intreaga ar trebui sa-mi afle isprava. Se socoti el ce se socoti.. scotoci prin toata casa. il cusu bine sa fie trainic si broda pe el. inima incepu sa-i tresalte ca o coclita de miel. hotarit sa-si incerce norocul in lumea larga.. Nici nu apucase bine sa treaca de poarta si numai ce zari o pasare care se incurcase. si cand se vazu in crestetul lui. O scoase dintre maracini si-o viri si pe ea in buzunar. incepu sa se uite parca mai altfel la farima de ora ce-i statea in fata. dadu peste o namila de urias care privea linistit in zare.

. bucuios! raspunse croitorasul. iar croitorasul. Il duse pe croitoras la un coscogeamite stejar.. Bucuroasa la culme ca-si recapatase libertatea. cum iti placu zvirlitura asta.. pasarica se avinta in inaltul cerului si nu se mai intoarse. ia sa te vad si pe tine ce poti!. Uriasul isi salta tulpina pe umar. — Ei.. dar vezi ca. — Numai atit?!.de asemenea fapta si socoti de cuviinta sa-l puna la incer care. iar eu o sa duc coroana. treci de ia in spinare tulpina cu partea dinspre rada cina. scoase bucata de brinza si-o strinse-n pumn pana tisni tot zerul din ea.. Uriasul tacu incurcat. paru sa se mire croitorasul. ridica un alt pietroi din pulberea drumului si-l zvirli atit de sus. — Hai. si-i zise: — Ia sa te vad! De esti chiar atit de voinic pe cit spui. Da e vorba: de altele esti bun? Sa cari in spinare o povara mai ca lumea ai putea? Sau te dor salele?!. — Ei. care zacea doborit la pamint.. trebui sa care in spate tot copacul. — Acu .. fa si tu ca mine. ca abia il mai puteai zari cu ochii. Pai asta-i o joaca de copil pentru unul ca mine! Nici nu-si termina bine vorbele si. dar parca tot nu-i venea a crede ca farima asta de om are atita putere. pana ce incepu sa picure apa dintr-insul. ce mai ai de zis? il infrunta croitorasul. pricajitule. bagind mina in bu zunar. vad ca la aruncat te pricepi! recunoscu uriasul. Eu o sa zvirl unul si n-o sa se mai intoarca niciodata.. raspunse croitorasul. ba-l mai cara si pe croitoras pe deasupra! Ghiujul sedea linistit pe creanga lui si fluiera plin de voiosie cintecul: „Trei croitorasi au iesit calare din oras".. odata-mi sari pe-o creanga.. Hai. cam in sila. Il cam lua peste picior croitorasul. pana la urma. n-am ce zice. ca si 88 .. ajuta-ma sa scot copacul asta din padure! — Da cum sa nu. Si ca sa o mai incerce o data. Lua de jos un pietroi si mi ti-l strinse in pumn. de esti chiar atit de voinic pe cit spui! il imbie uriasul.. Si cum matahala nu mai putea sa-si intoarca defel capul inapoi. — Strasnica azvirlitura. pietroiul pe care-l aruncasi tot s-a intors pe pamint!. — Ce sa zic. scoase pasarea din buzunar si-i dadu drumul in vazduh. ca doar cracile si frunzisul is partea cea mai grea. Acestea zicand. frate-miu?!. al naibii.

Uriasul apuca numaidecat crengile de sus.. Ce. voinicosule. ma. — Ia auzi-l ce vorbeste!.. se grabi croitorasul sa raspunda. coscogeamite matahala si nu e in stare sa duca-n spate un fleac de copac ca asta!... oricit incerca el.. ci ramase agatat cu picioroan-gele printre craci. apucind trunchiul cu amindoua miinile....cand ar fi fost o joaca pentru el sa duca-n spinare asemenea greutate.. incepu sa-si rida de bietul urias: — Poftim. asta ar putea sa fie un lucru anevoie pentru unul care a doborit sapte dintr-o lovitura? Da e vorba c-am sarit peste pom din cu totul alta pricina. nu fu in stare sa sara peste pom. Croitorasul sari sprinten de pe creanga si. dar. Mult nu trecu si se pomeni iar pe pamint. Mersera ci ce mai mersera impreuna si se nimerira sa ajunga in fata unui cires. ca m-a deselat. Uriasul isi facu vint. n-ai nici macar atita putere sa tii lociilui niste crengi atit de subtirele?!. incarcate cu cirese pirguite si. Si fiecare matahala tinea in mina cite-o oaie 89 .. Pai putere am cita poftesti! . prea e greu! Trebuie sa-l dau jos din spinare.. Auzii prin tufisurile alea niste vinatori care tot siobozeau focuri de pusca si am fost curios sa vad si eu ce e. dar la un moment dat simti ca-l lasa puterile si striga gifiind: — Opreste. si cand uriasul il lasa din mina. Croitorasul se invoi bucuros si-l urma. saltindu-l in aer si pe croitoras. ca nu mai pot. Sari si tu ca mine. sa vii acolo peste noapte. de poti!. aplecind trunchiul pomului pana-n dreptul voinicului nostru. ciresul isi ridica deodata crengile. Intrara ei in pestera si numai ce dadura cu ochii de o multime de uriasi care stateau roata in jurul unui foc. Va inchipuiti dumneavoastra ca acum fu rindul uriasului sa-l ia in zeflemea! — Cum vine asta. il indemna sa-l prinda in mina. Uriasul cara copacul o bucata buna de drum. de parca l-ar fi carat tot timpul pana atunci. ca sa poata culege cirese cit i-o fi voia. Si se intimpla ca si de data asta sa se arate mai dibaci croiforasul. atunci hai cu mine in pestera uriasilor. Atunci uriasul incerca altceva: — De esti atit de voinic pe cit spui.. Dar vezi ca voinicul nostru era prea slabut ca sa poata tine pomul. viu si nevatamat...

Si cum voinicii! nostru inca mai dormea. o luara la goana de le sfiriiau calciiele. asa ca nu se culca in el. ce sa vezi: al naibii ghiuj pasea pe urmele lor. Uitasera cu totul de el. Si-n timp ce 90 . Croitorasul isi vazu de drum spre alte meleaguri si. incepura ei a se vaicari. sa-l vada mai de aproape. drept sa va spun. intr-o zi se intimpla sa ajunga in curtea unui palat mare. voios si plin de semet ie! Tare se mai inspaimintara atunci uriasii vazindu-i si. da ce-o fi cautind pe la noi viteazul asta. si ramasera cu gura cascata cand bagara de seama ca pe briul cu care era incins flacaul statea scris: „Sapte dintr-o lovitura!" — Vai de zilele noastre.. cand colo. nasul lui cel ascutit se dovedi calauza strasnica! Dupa ce colinda el prin fel si fel de locuri. curteanul astepta pana ce-l vazu ca se trezeste. aici tot te misti mai in voie decat in chichineata aia de atelier!" Uriasul il duse in dreptul unui pat si-l imbie sa se culce in el si sa doarma cit i-o fi voia. ca doar e vreme de pace! Trebuie ca e vreo capetenie de osti. Alergara de indata sa-l vesteasca pe imparat si-si dadura cu parerea ca un asemenea voinic le-ar fi de mare trebuinta de s-ar porni vreun razboi. socotind ca croitorasul e toropit de somn. ca toti oamenii. n-ar trebui sa fie lasat sa plece. apucind un drug mare de fier. nu alta. in nici un caz. „De-acu . Si ca. teniindu-se sa nu se incuiere cumva cu ei si sa-i faca pe toti chisalita. Dar vezi ca patul asta era prea mare pentru croitorasul nostru. Pe la miezul noptii. Croitorasul cata cu atentie imprejur si-si spuse in sinea lui: „Oricum. sa stea pe-ndelete de vorba cu el si sa afle de nu se invoieste sa se bage lefegiu in oastea imparatiei. uriasii o pornira in padure si nici nu-l luara in seama pe croitoras. A doua zi.. ci se ghemui intr-un coltisor. Imparatul socoti ca sfatul poporenilor e cum nu se poate mai bun si trimise pe unul din sfetnicii sai de in credere la croitoras.fripta si se infrupta din ea. uriasul se scula fara sa faca pic de zgomot si. in zori. oamenii de pe acolo se gramadira in jurul lui. Si cum se simtea tare trudit.s-azis cu lacusta asta afurisita!" se bucura el. se intinse pe iarba si indata il prinse somnul. ca-l sfarima in doua. In timp ce dormea. izbi in pat cu atita putere.

Vezi insa ca celelalte capetenii din oaste incepura sa-l pizmuiasca pe voinic si-ar ii vrut sa-l stie plecat peste mari si tari. maria-ta. oricine se-ncumetase sa se apropie de ei isi pusese viata in primejdie. Printr-un curtean trimise vorba croitorasului ca l-ar ruga sa-l ajute intr-o treaba care ar fi floare la ureche pentru un om atit de viteaz ca el. — Nu ne simtim in stare. dintre cei mai alesi.. sa ucida si sa dea foc... Multa vreme se zbatu imparatul cum sa se descotoroseasca de nepoftitul asta si-n cele din urma ii veni in minte un gind. Si curteanul ii povesti ca intr-o padure din apropierea cetatii de scaun se pripasisera doi uriasi. de teama ca viteazul sa nu-i faca de petrecanie lui si intregii sale ostiri si. curteanul ii si spuse despre ce era vorba. dupa aceea. Iar de s-ar arata el gata sa le vina de petre canie acestor uriasi. Imparatul fu foarte mihnit la gindul ca din pricina unui singur om ar putea sa se instraineze de toti slujitorii cei credinciosi si ca ar putea chiar sa-i piarda. Si se caina amar ca facuse neghiobia de a-l fi luat in slujba sa. sa luptam cot la cot cu unul ca el. o minune. Sa-i dea papucii de-a dreptul. nu cuteza. sunt gata sa-mi pun palosul in slujba imparatului! Voinicul nostru se bucura de mare cinstire si impara-tui avu grija sa-i dea in dar o minunatie de casa cum nu raveau multi dregatori. imparatul l-ar rasplati pe masura faptei lui vitejesti si i-ar da de sotie pe 91 . Chibzui el ce chibzui cum sa scape cit mai repede de voinic. facind sa se piarda zeci de vieti nevinovate si pricinuind mari pagube. si ca blestematii acestia nu faceau altceva decat sa prade. daca ne-om lua cumva la harta cu el?! Ca de s-o napusti asupra noastra. sapte dintr-o lovitura doboara. pana atunci. care doboara sapte dintr-o lovitura! se plinscra ei stapinului lor. Si-i mai zise ca. sa se inscauneze el in jiltul domnesc. — Pai pentru asta am si venit aici! raspunse croitora sul. dar vezi ca nu era chiar atit de usor!. si pana la urma chitira sa mearga cu totii la imparat si sa-i ceara sa le dea dru mul din ostire.croitorasul isi dezmortea madularele si se freca la ochi. cum ii e obiceiul.. nici unul n-are asemenea putere! Mai vorbira ei ce mai vorbira. se intrebau oame nii unii pe altii. — Cum o scoatem la capat cu asta. Si dintre noi.

n-aveti nici o grija. gindi croitorasul in sinea lui. De indata ce Sjunse la marginea padurii. — Aoleu. se lasara pagubasi si 92 .. se lasa sa alunece pe o creanga. Croitorasul porni cit mai degraba spre acea padure si cei o suta de calareti il urmara de aproape. care nu era lenes din fire. pana ce ajunse taman deasupra locului unde isi faceau somnul uriasii. asa chilipir mai zic si eu ca-i de mine! Strasnic m-a mai nimerit!. De unde ai mai scos-o ca dau in tine? Adormira ei din nou si croitorasul doar atit astepta. Si o suta de calareti iar sta oiicind in pieajma. Mult timp n-a trecut si odata mi i-a zarit pe cei doi uriasi. dar pana la urma se trezi si. ca se zbateau crengile in jurul lor ca batute de furtuna. grai catre trimisul im paratului : — Nici nu mai incape vorba ca ma-nvoiesc! Si sa-i duci veste imparatului ca am eu grija de uriasii aceia si-o sa-i fac sa-si lase oasele in codru. la amindoi o sa le fac de petrecanie!. voinicul grai catre insotitorii — Asteptati-ma aici. il intreba: — Ce te-a apucat. il pocni cu o piatra pe celalalt urias.. dar cum erau tare obositi si picau de somn. fie ei uriasii uriasilor. „Ei. sa-i asculte poruncile si sa-l ajute la nevoie. zvirr! incepu sa arunce cu pietre in pieptul unuia dintre ei. Tintind bine. isi umplu repede buzunarele cu pietre si se catara in copac. Dar cum se urcase prea sus. Apoi. Apoi se infunda in padure si incepu sa cerceteze cu de-amanuntul. ca ars. Croitorasul. ca ma rafuiesc eu si singur cu uriasii si.. sa dai in mine? — Pesemne ca visezi! raspunse celalalt. De ce ma lovesti? — Nu te-am lovit defel! bombani primul urias.. Ca. Cum era toropit de somn.. cu o domnita frumoasa ca o cadra si c-o jumatate dintr-o imparatie nu prea te intilnesti chiar in fiece zi!. Dormeau bustean la umbra unui copac si sforaiau atit de tare. ba in dreapta. ca cine doboara sapte dintr-o lovitura n-o sa se teama de doi. ba in stinga. fiecare desis. da asta ce-i?! tipa acesta. uriasul nu simti nimic multa vreme. Iar de cei o suta de calareti nu duc lipsa. ma. de-ai ii zis ca-i o veverita. Se ciorovaira ei asa citva timp. vezi... inghiontindu-si prietenul." Si continuindu-si parca gindul..singura lui fiica si drept zestre o jumatate din imparatie.

ca orbetii. cu radacini cu fot. Si in curind le sari artagul in asa hal. si sa si-i repeada. Croitorasul se infatisa imparatului si-i ceru rasplata care i se cuvenea. In timp ce cobora din copac cu iuteala. ca incepura sa smulga copacii din jur. il izbi cu atit a putere de un copac. ranit?! N-au fost in stare sami clinteasca macar un fir de par... Iar in jurul lor se putea vedea o multime de copaci cu radacinile smulse din pamint.. Nu-i vorba ca nu mi-ar fi fost prea greu..incepura iar sa traga la aghioase. se supara croitorasul.. racni acesta. de vreo citeva ori. Intr-un sfirsit. in pieptul celor doi uriasi. Si nu mica le fu mirarea cand dadura cu ade varat peste cei doi uriasi. unul in capul celuilalt. scaldati intr-o baltoaca de singe.. 93 ... de parca i-ar fi lovit trasnetul in aceeasi clipa. dar nu mi-a fost deloc usor. Calaretii nu prea vrura sa se increada in spusele Iui si intrara in adincul padurii sa vada cu ochii lor care-i adevarul. insfacindu-l de piept pe tovarasul sau. — Te cam intreci cu gluma.. ca sa. pana ce se prabusira amindoi la pamint. Si. dar acesta se cai amarnic pentru fagaduiala facuta si pe loc scorni altceva.. sa rind in sus ca un apucat. dar poti sa te pui cu unul ca mine.. Eu." Trase apoi palosul din teaca si-l implinta adinc. sa-i fi vazut cum smulgeau copacii din radacina.. zau asa!. se intoarse la calaretii care-l asteptau in marginea padurii si le zise: — Gata-i treaba! Le-am venit de hac la amindoi. — Auzi vorba!.. — Nu cumva te-au ranit? sarira sa-l intrebe calaretii. care-i statea ca un os in git. In desperarea lor. cu gindui sa se descotoroseasca de nepricopsitul asta.. croitorasul isi spuse in sinea lui: „Mare noroc am avut ca nu l-au smuls si pe asta in care eram cocotat. altminteri ar fi trebuit sa sar ca o veverita intr-altul. auzi!. care doboara sapte dintr-o lovitura?!. ca se cutremura copacul din crestet si pana la radacina. Croitorasul isi incepu din nou jocul: alese din buzunar piatra cea mai grea si-o zvirli cu toata puterea in pieptul primului urias. se apere. Dar parca celalalt se lasa mai prejos?!. ca doar sunt usor ca fulgul!.

da mai inainte de a ti-o da pe fiica-mea de nevasta si jumatate din imparatie. Dar inorogul nu-l slabea defel si. Incearca de-i prinde si cu cit il prinzi mai degraba. Ajuns in padure.. raspunse croitorasul. cei o suta de vinatori urmau sa-i stea in preajma si sa-i dea ajutor la nevoie. Dupa ce sfirsi toata treaba asta. — Bucuros o fac. caci era aproape.. croitorasul o porni la drum. ca pentru mine asta-i o joaca de copil! De asta data insa nu-i mai lua cu el in padure pe vinatori. tintind sa-l strapunga cu cornul din tr-o singura lovitura. repezindu-se cu toata puterea in copac. inainte de-a se porni nunta. isi infipse cu atita furie cornul in trunchi. dupa ce trecu fringhia pe dupa gitul fiarei. voinicule. le spuse si de asta data insotitorilor sai sa adaste acolo. Dar vezi ca nici de asta data nu vru imparatul sa-si tina fagaduiala si-i ceru sa savirseasca o a treia isprava vitejeasca. Si odata sari cu sprinteneala in spatele unui copac. Iesi dindaratul copacului si. reteza cu securea cornul infipt in copac. de cum il zari pe croitoras. striga voinicul nostru. maria-ta. Iar acesta. ca nu mai putu sa-l smulga de acolo si ramase astfel prins ca intr-un piron. Cuvintul meu e cuvint. asteptind pana ce fiara fu foarte aproape de el. care facea mari stricaciuni intr-una din padurile sale. acu mi-a picat in lat !" se bucura croi torasul. se cuvine sa mai savirsesti inca o isprava vitejeasca! Si mare lucru nu-i pentru tine. nenisorule. croitorasul trebuia sa-i mai prinda un porc mistret.. Intr-una din padurile mele si-a facut salasul un inorog. cu atit va fi mai bine. si dihania asta mari pagube face. Pasamite. — Daca-i vorba de-un inorog. Ca doar maria-ta stie ce-mi poate pielea: sapte dintr-o lovitura dau gata! Si luind cu sine o secure si-o funie. se si repezi asupra-i. „Ei.— Prea te grabesti. lasa-l in seama mea! Da asta ma tem si mai putin decat m-am temut de cei doi uriasi. — Copacel-copacel. grai pisicherul de imparat.. lua inorogul de funie si-l duse pesches imparatului. linistit. Si ca si-n celelalte doua dati. Pe inorog nu trebui sa-i caute prea mult. si 94 . ca doar nu ti-o merge chiar asa de usor cu mine! Ramase pe loc.

de-ar fi banuit el ca viteazul care-i sta in fata nu e decat un biet croitoras. de voie. Dihania cea fioroasa spumega de furie. fiindca mistretul ii fugarise in citeva dati cu atita inversunare. Slugile mele vor sta de veghe afara.acestia fura tare multumiti. imparateasa ramase multumita de spusele tatalui ei si. aratindu-i cit era de nenorocita de ce aflase. si-i dezveli intr-un rinjet. ci sari afara pe fereastra.. se piti dupa usa si tranc! o inchise tocmai in clipa cand mistretul daduse orbeste buzna inauntru. Trecu ce trecu si intr-o noapte imparateasa cea tanara se pomeni ca-l aude pe barbatu-sau vorbind prin somn. trebui sasi tina cuvintul si sa-i dea fata si jumatate din imparatie. sa nu aiba cum se impotrivi. Si asa se facu ca croito-rasul ajunse imparat. ii zise ca va face intocmai cum a 95 . De indata ce-l zari pe croitoras. nu zabovi inauntru. Nunta se sarbatori cu multa stra lucire... de nevoie. ca le pierise cheful sa-i mai caute pricina. si de indata ce-l va cuprinde somnul pe barbatu-tau. A doua zi ii impartasi imparatului totul. La noapte cauta de lasa deschisa usa de la iatac. fiara se napusti ca turbata asupra lui. iar dupa aceea se infatisa imparatului. Ocolind apoi paraclisul. Intr-o clipa l-or lega fedeles. si-ar fi luat-o si mai mult la inima. dar cum era prea greoaie si neindemanatica pentru ca sa poata sari pe fereastra. daca croitorasul cel sprinten n-ar fi fugit sa se adaposteasca intr-un paraclis aflat in apropiere. vrind sa-l culce la pamint dintr-o lovitura. Imparatul gasi multe cuvinte de mingiiere si la urma ii zise: — Nu te mai prapadi atit cu firea.. ia apuca-te de-mi coase pieptarul si-mi cirpeste nadragii. Ei. Voinicul ii chema pe vinatori ca sa-i aiba drept martori ca prinsese fiara. dar cu putina bucurie. si dupa aia l-or duce pe-o corabie. Si "asa o sa i se piarda urma.... ca si asa avea necaz destul!. fata mea!. cu botul plin de spume si. pica in capcana intinsa cu istetime. la rindu-i. Cum stia ca fiara e pornita pe urmele lui. care o pleca cu el in lume. scrisnind cu furie din coltii ascutiti. Si cu siguranta ca l-ar fi rapus. care. tu sa le dai de veste. ca de nu. si-l ruga din suflet s-o scape de pacostea asta de barbat care nu era decat un nemernic de croitoras. Si zicea el asa: „Baiete.. odata te ating cu cotul peste urechi!" Si atunci isi dadu ea seama ca sotul ei nu-i de neam.

.. Astepta ea cu inima fripta sa-l vada adormit. nu altceva. ia apuca-te de-mi coase pieptarul si-mi cirpeste nadragii. slugile senfricosara de moarte si-o luara la sanatoasa. — Daca-i vorba pe-asa. las ca pun eu capat la toate urzelile lor!. Dar armasul se intimpla sa auda tot ce pu neau ei la cale. le-am facut de petrecanie la doi uriasi. unde-si ducea viata impreuna cu nevasta-sa de-a doua si cei doi copii ai sai. nu prea aveau cu ce-si astampara foamea. Si-ntr-o buna zi. cand veni seara. odata te ating cu cotul peste urechi!. care te puteau baga in racori. Si uite asa s-a intimplat c-a ramas croitorasul nostru pe tronul imparatesc pana la sfirsitul zilelor lui Hansel si Gretel de Fratii Grimm A fost odata ca niciodata un taietor de lemne.. ii destainui tot ce se uneltise impo triva lui. Am doborit eu sapte dintr-o lovitura. se culca la ora obisnuita. Si ca si cand nimic n-ar fi stiut. Atunci croitorasul. se dadu jos din pat. ca de nu. Si de atunci incolo nu mai cuteza nimeni sa aiba de-a face cu el si sa-i caute pricina. deschise usa iatacului si se culca la loc.. si crezi c-o sa ma tem de nevolnicii astia care stau si pindesc dupa usa iatacului?! Auzindu-i vorbele. Si cum ii era credincios tinarului domnitor si-l iubea. de parca le-ar fi gonit din urma o oaste de salbatici. incepu sa racneasca: — Baiete. alaturi de nevasta-sa. si cand socoti ca doarme de poti taia lemne pe el. am prins un inorog si-un mistret. tare nevoias si omul asta isi avea cascioara la marginea unui codru nesfarsit.sfa tuit-o el. raspunse croitor asul. intamplandu-se sa se 96 . iar pe fetita Gretel. care se facea numai ca doarme. De sarmani ce erau. Pe baietel il chema Hansel.

abata asupra tarii o mare scumpete, nu mai fura-n stare sa-si agoniseasca nici macar painea cea zilnica. Seara, in pat, pe bietul om incepeau sa-l munceasca gandurile si, zvarcolindu-se nelinistit in asternut, se pomenea ca ofteaza cu grea obida. Si-ntr-una din aceste seri ii zise el neveste-si: — Ce-o sa ne facem, femeie? Cu ce-o sa-i hranim pe bietii nostri copii, cand nici pentru noi nu mai avem nici de unele? — Stii ceva, barbate, raspunse femeia, maine-n zori luam copiii cu noi si-i ducem unde-i padurea mai deasa. Le facem un foc bun, le dam si cate-o imbucatura de paine si pe urma ne vedem de treburile noastre. Iar pe ei ii lasam acolo. De nimerit, n-or sa mai nimereasca drumul spre casa, de asta sunt sigura si-n felul asta ne descotorosim de ei! — Nu, femeie, asta n-o s-o fac nici in ruptul capului, spuse barbatul. Nu ma rabda inima sa-mi las copiii singuri in padure. Ca doar multa vreme n-ar trece si-ar veni fiarele sa-i sfasie… — Vai de tine, neghiobule, il lua femeia la rost, de-i asa, o sa murim de foame tuspatru. Poti sa cioplesti de pe-acum scanduri pentru sicrie. Si femeia nu-i dadu pace pana cand omul nostru nu se-nvoi. — Totusi, mi-e tare mila de bietii copii! adauga el cu obida. In ast timp, cei doi copii stateau treji in asternut, ca din pricina foamei nu putusera sa inchida un ochi. Si asa se facu de auzira tot ce spuse zgripturoaica de femeie catre tatal lor. La un moment dat, Gretel incepu sa planga cu lacrimi amare si-i spuse lui Hansel, printre sughituri: — De-acu s-a sfarsit cu noi! — Linisteste-te, Gretel, si nu mai fi mahnita, o sa gasesc eu o scapare! ii zise cu blandete fratiorul. Dupa ce parintii adormira, Hansel se scula, isi puse hainuta pe el si, deschizand usa, se strecura afara. Luna lumina ca ziua si pietricelele albe, din fata cascioarei, straluceau ca banutii cei noi. Hansel se apleca de mai multe ori

97

pana ce-si umplu bine buzunarul cu pietricele. Apoi se-ntoarse in casa si-i sopti lui Gretel: — Fii linistita, draga mea surioara si dormi in pace! Apoi se culca din nou in patul lui si adormi. Zgripturoaica de femeie nici nu astepta sa rasara soarele, ca se si infiinta la patul copiilor, sa-i trezeasca. — Ia sculati-va, lenesilor, ca mergem la padure sa aducem lemne! Apoi dadu fiecaruia cate un codru de paine si marai printre dinti: — Asta aveti de mancare pentru la pranz! De va imboldeste foamea, nu cumva sa mancati inainte, ca altceva nu mai capatati! Gretel lua toata painea si-o ascunse sub sort, din pricina ca buzunarele lui Hansel erau pline cu pietricele. Apoi pornira cu totii spre padure. Dupa putin timp, Hansel se opri si isi arunca privirea inapoi, spre cascioara ce ramasese in urma. Asta o facu o data, apoi iarasi si iarasi. Si daca-l vazu taica-sau, numai ce-i zice: — Da ce-ai, Hansel, ca te opresti mereu si te tot uiti inapoi? Vezi mai bine cum mergi, sa nu-ti schilodesti cumva picioarele! — Stii, taicutule, ma uitam dupa pisicuta mea alba. Sta, a naibii, cocotata pe acoperis si-mi face semne de ramas bun. Dar vezi ca femeia i-o taie pe data: — Prostanacule, nu-i nicio pisicuta! E soarele de dimineata, care straluceste pe horn. Acu e timpul sa va spun ca Hansel nu se uitase dupa nici o pisicuta si ca de fiecare data cand se oprea, scotea din buzunar cate o pietricica si-o lasa sa cada pe carare. Dupa o bucata de vreme, ajunsera la locurile unde padurea se indesea si, cam pe la mijlocul ei, omul nostru se opri si zise: — Acu, copii, mergeti dupa vreascuri, c-o sa va faca tata un focsor pe cinste, sa nu va fie frig deloc!

98

Hansel si Gretel adusera vreascuri cat adusera, pana ce se facu o movilita buna. Lemnele luara foc pe data si cand valvataia incepu sa creasca, femeia grai: — Stati langa foc, copii si hodiniti-va, ca noi ne ducem mai incolo, in padure, sa taiem lemne. Si cand om termina cu taiatul, ne intoarcem aici si va luam acasa. Hansel si Gretel se asezara langa foc si cand se facu ora pranzului, fiecare isi manca bucatura de paine. Si cum auzeau tot mereu rasunand lovituri de topor, erau incredintati ca tatal lor trebuie sa fie ceva mai incolo, nu prea departe. Dar vezi ca loviturile nu erau de topor! Omul nostru legase o creanga de-un copac cioturos si, de cate ori batea vantul, o izbea incolo si-ncoace de uscatura aceea. Dupa ce asteptara sa vina sa-i ia, vreme lunga nu gluma, cazura toropiti de oboseala si adormira bustean. Cand s-au trezit, era noapte intunecoasa, de nu vedeai la doi pasi. Gretel incepu sa planga si printre suspine isi intreba fratiorul: — Cum o sa iesim din padure? Hansel se grabi s-o linisteasca, spunandu-i: — Mai ai rabdare oleaca, pana ce rasare luna si atunci o sa gasim noi drumul, n-avea grija! Rasari luna plina, de ziceai ca poleieste cu aur padurea si, de-ndata ce se arata pe cer, Hansel isi lua surioara de mana si incepu a pasi pe urma pietricelelor, care scanteiau ca banutii cei de curand batuti si le aratau drumul. Mersera ei asa toata noaptea si cand incepura a miji zorile, ajunsera la casa parinteasca. Au batut ei la usa, cioc-cioc! Cand femeia o deschise si dadu cu ochii de Hansel si Gretel, pe data se arata a fi fost foarte ingrijorata de soarta lor, zicandu-le cu prefacatorie: — Copii rai ce sunteti, de ce ati dormit in padure atata vreme? Ne-ati facut sa credem ca nu mai vreti sa va mai intoarceti la casa voastra. Dar vezi ca tatal copiilor se bucura cu adevarat, ca-n inima lui era mahnit ca-i lasase singuri. 99

Nu trecu multa vreme si nevoile incepura iarasi sa-i incolteasca. Si numai ce-o auzira copiii intr-o noapte pe femeie zicandu-i lui barbatu-su, care se perpelea in asternut: — De-acu am terminat iarasi merindele, ca nu mai avem in casa decat o jumatate de paine! Si dupa ce-om manca-o si pe asta, ne-om satura cu rabdari prajite. Trebuie sa ne descotorosim de copii, auzi tu! O sa-i ducem in afundul padurii, ca sa nu mai poata nimeri drumul de-or voi sa se reintoarca acasa. Alta scapare nu vad, de ni-e drag sa ne mai putem tine zilele. Vezi insa ca omului i se incrancena inima la auzul astor cuvinte si gandea in sinea sa: „Ba, mai bine s-ar cuveni sa imparti cu copiii tai ultima bucatura!‖ Mai zicea el ce mai zicea, dar femeia nu lua deloc in seama spusele lui, ci-l tot ocara si-l mus¬tra. Acu, e stiut, cine a apucat de-a spus A trebuie sa-l rosteasca si pe B si, daca si-a calcat pe inima prima oara, musai trebuie si a doua oara sa faca la fel. Copiii erau insa treji si auzira toata voroava lor. Dupa ce parintii adormira, Hansel se scula din pat si vru sa iasa afara, sa adune pietricele, cum facuse si de prima data, dar vezi ca femeia avusese grija sa incuie usa, asa ca baiatului nu-i fu chip sa poata iesi din casa. Si, desi ii era inima grea, isi mangaie surioara, spunandu-i: — Nu plange, Gretel, ci dormi linistita. Om gasi noi cum sa scapam cu bine. Nici n-apucasera bine sa rasara zorile, ca si veni femeia si-i trase pe copii din asternut. Apoi le intinse cate o bucatica de paine, care era mult mai micsoara decat de cealalta data. In timp ce mergeau ei pe poteca ce ducea spre padure, Hansel incepu a face firimituri in buzunar si din loc in loc se oprea sa le presare pe jos. — trebuie! Ia asculta, Hansel, ii striga la un moment dat taica-sau, ce te tot opresti mereu si privesti in jur? Vezi-ti mai bine de drumul tau si mergi cum

100

— Pai, ma uit dupa porumbita mea, care sta pe-acoperis si vrea sa-mi spuna la revedere! grai Hansel repede, ca nu cumva sa se dea in vileag. — Prostanacule, il lua in raspar femeia, ceea ce vezi tu nu-i nici o porumbita! E soarele de dimineata care straluceste sus, deasupra hornului. Dar vezi ca Hansel nu dadu indarat de la ce-si pusese in gand si, incetisorincetisor, imprastie pe drum toate firimiturile. Femeia ii duse pe copii departe, departe, tot mai in afundul padurii, unde nu mai fusesera in viata lor. Si-ntr-un luminis, facura iarasi un foc mare si mama le zise cat putu ea de bland: — Ramaneti aici, copilasi si de v-a birui oboseala, n-aveti decat sa puneti capul jos si sa dormiti oleaca. Noi ne ducem in padure, mai incolo, sa taiem lemne si seara, cand om sfarsi lucrul, ne intoarcem sa va luam. Trecu ce trecu timpul si cand veni ora pranzului, Gretel lua bucatica de paine si-o imparti cu Hansel, ca pe-a lui, baiatul o presarase pe drum. Zburara ceasurile, se lasa si amurgul, dar vezi ca nimeni nu se arata sa-i ia pe bietii copii. Si cum adormira greu, se tre¬zira de-abia in toiul noptii. Daca vazu ce se intamplase, Hansel o mangaie pe surioara lui si-i zise: — Sa ramanem aici pana ce-o rasari luna, ca atunci ne-o fi usor sa gasim firimiturile pe care le-am imprastiat pe jos, cat am mers. Ele or sa ne arate fara gres drumul spre casa, asta-i sigur! De indata ce se inalta luna deasupra padurii, copiii se sculara din culcusul de vreascuri, dar vezi ca nu mai gasira nici o firimitura. Multimea de pasarele care tot zboara peste campuri si prin paduri de mult le ciugulisera pe toate. Dar Hansel avea o inima viteaza si-i spuse lui Gretel: — N-ai teama, surioara, pana la urma tot o sa gasim drumul! Dar vezi ca nu fu chip sa-l gaseasca. Mersera toata noaptea si mai mersera inca o zi, din zori si pana-n seara, dar de iz¬butit tot nu izbutira sa iasa din padure. Si erau prapaditi de foame ca vai de ei, ca afara de cateva boabe de fructe salbatice, culese de pe jos, nimic nu mai luasera-n gura.

101

De truditi ce erau, sarmanii copii abia isi mai trageau picioarele. Si asa se facu ca nu mai putura merge si, ghemuindu-se sub un copac, adormira bustean. Si se ivi a treia dimineata de cand copiii parasisera casa parinteasca. O luara ei la picior, de cum rasari soarele, dar cu cat mergeau, cu atat se afundau mai adanc in padure. De nu le venea cat mai degraba un ajutor, se aflau in primejdie de moarte. Cand se facu ora pranzului, numai ce vazura pe-o craca o pasarica alba si frumoasa, care canta atat de duios, ca se oprira vrajiti s-o asculte. Dupa cesi sfarsi cantul, pasarica isi intinse aripile si zbura, zvar! pe dinaintea copiilor. Daca vazura ei asta, incepura a se lua dupa ea pana cand se facu de ajunsera la o casuta. Cat ai clipi, pasarica se lasa pe acoperis si cand venira mai aproape de casuta, copiii ramasera cu gurile cascate. Pasamite, toata cascioara era facuta din paine si acoperita cu cozonac, iar geamurile erau din zahar curat. — Hai sa-ncepem sa imbucam! zise Hansel. Si sa ne fie de bine! Eu o sa maainc o bucata din acoperis, iar tu, Gretel, ia de gusta din fereastra asta, ca e tare dulce! Hansel n-astepta sa fie rugat si, inaltindu-se pe varfurile picioarelor, rupse o bucatica din acoperis, sa-si dea seama ce gust are. In ast timp, Gretel rontaia de zor o spartura de geam. Si numai ce se auzi deodata o voce subtirica, ce venea dinauntrul casutei: — Cront, cront, cront, da ce hot rontaie a mea cascioara?! Cine, cine e afara? Si copiii raspunsera pe data: — Vintul, vintul! Azi inconjura pamantul! Si, fara sa se sinchiseasca defel, continuara sa manance si mai cu pofta. Cum ii placuse grozav acoperisul, Hansel mai rupse din el o bucata buna, iar Gretel nu se lasa nici ea mai prejos si, desprinzand un ochete de geam, se aseza jos si incepu a-l rontai cu pofta. 102

Si cand nici nu se asteptau, odata se deschise usa si-o femeie batrana de tot, ce se sprijinea intr-o carja, iesi din casa, tarsaindu-si picioarele. La vederea ei, Hansel si Gretel se speriara atat de tare, ca scapara tot ce aveau in mana. Dar vezi ca batrana nu-i lua la rost, ci incepu a-i intreba, clatinand usurel din cap: — Ei, copiii mei dragi, da cine v-a adus aci? Poftiti de intrati inauntru si ramaneti la mine, ca nu va fac nici un rau. Si luandu-i pe amandoi de mana, ii duse in casuta. Iar acolo ii astepta o mancare, sa-ti lingi degetele, nu alta: lapte si clatite cu zahar, mere si-o multime de nuci! Dupa ce se ospatara ei bine, batrana le pregati doua paturi cu asternutul cum ii zapada si Hansel, si Gretel se culcara fara nici o grija si se simtira in al noualea cer. Batrana se aratase prietenoasa ca sa le castige increderea, dar vezi ca era o vrajitoare haina, care pandea copiii ca sa-i atraga cu sosele si momele. Si numai de aceea facuse si casuta de paine, sa-i ademeneasca mai usor. De-i cadea vreunul in gheare, indata ii facea de petrecanie si, dupa ce-l fierbea, il inghitea cu lacomie. Ziua cand se bucura, de un astfel de ospat, o socotea ca pe-o zi de sarbatoare si cum de n-ar fi fost asa pentru ea! Vrajitoarele au ochii rosii si vederea scurta, dar vezi ca adulmeca de departe, ca jivinele, cand se apropie picior de om. Si la fel de bine adulmeca si cotoroanta asta. De cum i-a simtit pe Hansel si Gretel ca se apropie de acele locuri, a si inceput a hohoti cu rautate. Si-n vorbele ei era numai batjocura: — Pe astia ii si am in mana, nu-i las eu sa-mi scape. De cum se ivira zorile, vrajitoarea fu in picioare, ca nu cumva sa se trezeasca mai inainte copiii. Si cand ii vazu ea pe amandoi cat de dragalas dorm impreuna si cat de rumen si rotofei le e obrazul, nu mai putu de bucurie si incepu a mormai mai mult pentru sine: „Strasnica bucatura o sa am, n-am ce zice! Apoi apucandu-l pe Hansel cu mana ei sfrijita, il impinse pana la un grajdulet cu gratii de fier si-l inchise acolo. Si era zavorit asa de strasnic, ca oricit ar fi strigat si s-ar fi zbatut, nu i-ar fi folosit la nimic. 103

Dupa ce-l puse la popreala pe Hansel, babusca intra in camera unde dormea Gretel si, zgaltaind-o ca s-o trezeasca, incepu a o ocari si a-i striga: — Scoala, leneso si du-te de adu apa, sa-i faci o fiertura buna lui fratetau, ca l-am inchis in grajd si trebuie sa-l ingrasam! Acu e numai piele si os, da1 cand s-o mai implini o sa-l mananc! Gretel incepu a plange cu lacrimi amare, dar vezi ca lacrimile ei nu-i muiara inima cotoroantei si, pana la, urma, trebui sa se supuna si sa faca tot ce-i poruncea vrajitoarea cea haina. Si-n timp ce lui Hansel i se aducea cea mai buna mancare, ca sa se ingrase, Gretel abia de capata, de la babusca niste coji de raci. In fiecare dimineata, babusca se strecura, sontacaind, pana la grajd si inca din prag se apuca sa strige: — Hansel, ia scoate un deget afara, sa vad de te-ai ingrasat de ajuns! Dar vezi ca istetul de Hansel ii trecea printre gratii un oscior, si cum babusca avea ochii tulburi si vedea ca prin sita, era incredintata ca-i intinde un deget. Si de fiecare data se tot minuna cotoroanta cum de nu se mai ingrasa. Trecura asa zilele si vazand ca dupa a patra saptamana Hansel ramasese la fel de ogarjit ca si inainte, isi pierdu rabdarea si nu mai vru sa astepte. — Hei, Gretel, o striga ea pe fetita, grabeste-te de adu apa, ca de-i curge untura, de gras ce e ori de-i slab ca un ogar, eu pe Hansel ii tai si-l pun ia fiert! Vai, cum se mai boci biata surioara, cand trebui sa care apa pentru a doua zi si cum ii siroiau lacrimile amare pe obraz! — Doamne, ajuta-ne! striga ea dupa un rastimp. De s-ar fi intamplat sa ne inghita fiarele salbatice ale codrului, am fi murit macar impreuna! — Ia mai sfarseste odata cu bocitul, se rasti cotoroanta la fata, ca doar nu-ti ajuta la nimic toata vaicareala! Nici nu se luminase inca bine de ziua, cand incepu Gretel roboteala. Ca doar trebuia sa care apa, sa atarne cazanul pen¬tru fiertura in carligul de fiert si sa aprinda focul. — Mai intai, as vrea sa punem la copt, auzi tu? se rasti baba la Gretel. Ca am aprins cuptorul si aluatul l-am framantat de mult. 104

Nu-si sfarsi bine vorba, ca vrajitoarea o si imbranci pe biata Gretel afara, unde era cuptorul din care ieseau limbi de flacari. — Hai, baga-te inauntru, ii porunci vrajitoarea si vezi daca-i destul de incins, ca sa punem inauntru painea! ezi ca afurisita de cotoroanta nu degeaba o indemna pe fata sa se vare in cuptor! Ca de-ndata ce-ar fi fost inauntru, vrajitoarea hat! ar fi inchis cuptorul. Si-ar fi tinut-o acolo pana ce se rumenea bine. Si-apoi ar fi mancat-o. Numai ca Gretel baga de seama ce ganduri clocea in cap vrajitoarea si se prefacu ca-i natanga si neindemanatica: — As intra, da nu stiu cum sa fac. Pe unde sa intru? Si cum anume? — Esti proasta ca o gasca! o ocari baba. Pai. nu-ti da prin cap pe unde, ca-i deschizatura destul de mare? Ia te uita, pana si eu as putea sa incap in ea! Si, sontacaind, se apropie de cuptor si-si vari capul in el. Gretel doar asta astepta, si-i dadu un branci zgripturoaicei de se duse pana-n fundul cuptorului. Apoi inchise usa de fier si puse zavorul. Valeu! ce mai urlete, ca te treceau fiorii, razbateau dinauntru! Dar vezi ca Gretel fugi de-acolo, sa n-o mai auda si vrajitoarea cea haina pieri ca o netrebnica, arsa de dogoare. Si arse pana ce se prefacu in scrum. Gretel dadu fuga intr-un rasuflet pana la grajdul unde era inchis Hansel si, deschizindu-l, striga bucuroasa: — Am scapat, Hansel, am scapat, fratioare! Vrajitoarea a pierit! Daca auzi ce-i spune, Hansel sari afara din grajd intocmai cum sare pasarea din colivie, cand i se deschide usita. Si vazndu-se iarasi impreuna, isi sarira de gat si se sarutara si bucuria le radea in ochi si-n inima. Si de voiosi ce erau, topaiau al naibii, ca niste iezi! Cum nu mai aveau de ce se teme, intrara in casuta vrajitoarei si acolo, ce sa vezi, in toate ungherele erau numai sipete pline cu margaritare si nestemate! — Ei, astea zic si eu ca-s mai bune decat pietricelele noas¬tre! facu Hansel si-si umplu buzunarele pana nu mai putu. Iar Gretel spuse si ea: 105

— Vreau sa aduc si eu acasa o mana, doua din ele! Si alese si alese pana ce-si umplu sortuletul. — Acu, hai s-o tulim de-aici cat mai degraba, hotari Hansel, ca mult mai usoara mi-ar fi inima de-as sti c-am iesit din padurea asta fermecata. Mersera ei ce mersera, cale de cateva ceasuri si, numai ce ajunsera la o apa mare. — Ce ne facem, surioara, ca nu putem trece? facu Hansel amarat. Nu vad peste apa nici un pod, nici macar vreo punte cat de ingusta. — De-ar trece vreun vaporas, bine-ar fi! Dar prin locurile astea, slaba nadejde, zise Gretel cu mahnire. Dar uite, mai incolo, vad o rata alba inotand. Poate ca, de-as ruga-o, ne-ar ajuta sa ajungem pe malul celalalt. Si incepu a striga: Rata, ratisoara, ia-i in spate, pe-aripioara, pe Hansel si Gretel, ca nici pod, nici punte n-are apa asta mare! Se apropie ratisoara si Hansel i se urca in spate. Apoi o ruga si pe surioara lui sa vina langa el, dar Gretel ramase pe mal si-i zise: — Cum sa vin? Nu vezi ca i-ar fi prea greu ratisoarei? Mai bine sa ne treaca pe rand. Si faptura cea buna chiar asa si facu. Dupa ce trecura cu bine pe celalalt mal, mai mersera ei ce mersera si, de la o vreme, padurea incepu sa li se para din ce in ce mai cunoscuta. Si-ntr-un sfarsit, numai ce zarira din departare casa parinteasca. Tii, ce-o mai luara atunci la goana de le sfaraiau, calcaiele, nu alta! Trecura pragul casei si, dand navala in odaie, sarira de gatul tatalui lor. Era si timpul, ca de cand isi parasise copiii in padure, bietul om nu mai avusese o clipa fericita. Pe femeie insa n-o mai gasira copiii, murise. Gretel isi deserta sortuletul si incepura a rostogoli prin odaie margaritarele si nestematele, de te mirai de unde mai ies atatea. In ast timp, Hansel scotea si el 106

Le-a cumparat fetelor cele mai frumoase rochii. Sarea in bucate de Petre Ispirescu A fost o data un imparat. cele mai scumpe bijuterii si cele mai minunate carti. cat de mult ma iubesti? -Eu te iubesc ca sarea in bucate. La randul lor fetele il indrageau nespus pe tatal lor. pana ce-si goli amandoua buzunarele. Si traira ei impreuna. Mai ales de cand i-a murit sotia. Si asa se facu de-si luara indata talpasita de la casa padurarului toate grijile si nevoile care statusera pana atunci pe grumazul omului si al copiilor lui. fiindca tot nu prea o 107 . Si cine l-a prinde l-a vazut norocul. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa! Da uite ca mai fuge pe-aici un soricel. -raspunse aceasta. Intr-o zi imparatul a intrebat-o pe fata cea mare. cat de mult il iubeste. Surorile si-au batut joc de prostia ei si s-au bucurat ca pleaca. care avea trei fete pe care le iubea foarte mult. Sa pleci din casa mea! Fata nu a fost lasata sa dea nici o explicatie si a fost alungata. -Te iubesc ca mierea. -Ce fel de raspuns este acesta. Atunci a intrebat-o pe fata cea mica: -Si tu fetito. ca o sa-si faca din blana lui o caciula mare cat roata carului. apuca sa arunce alt pumn.din buzunar cate un pumn plin de pietre pretioase si. Tatal a fost multumit de raspuns si a intrebat-o si pe fata cea mijlocie. dupa ce le arunca pe podea. tata -raspunse mezina. -raspunse fata. -Eu te iubesc ca zaharul. Surorile ei au inceput sa rada de ea si imparatul s-a infuriat. numai in bucurie si fericire. Imparatul era de-a dreptul induiosat de atata iubire. se ocupa mult de educatia fetelor si le indelpinea orice dorinta.

Printul i-a spus ca vrea sa se insoare cu servitoarea care l-a ingrijit cand era bolnav. A intrebat in dreapta si in stanga. cu lacrimi in ochi. luandu-l cu el si pe fiul sau. au devenit nedespartite. brodand sau pictand si tot ceea ce facea era neasemuit de frumos.aveau la inima. Imparateasa a auzit de servitoarea cea isteata si a chemat-o la dansa. dar pana la urma printul a convins-o. Fata nu mai trebuia sa munceasca la bucatarie. Dupa ce au vorbit ele putin. daca e buna mancarea si toti au raspuns ca sunt cele mai delicioase bucate pe care le-au gustat vreodata. Cand au aparut pe masa bucatele imbietoare toti mancau cu pofta. statea numai cu imparateasa. Imparatul de cum a sosit s-a tot uitat la frumoasa mireasa si i se strangea inima gandinduse ce mult seamana cu fata lui. simpla atingere a mainii sale delicate alina orice durere. tatal fetei inghitea cu greu cate ceva ce i se paru rau si fara nici un gust. vrand pentru fiul sau o mireasa de sange nobil. Imparateasa nu s-a miscat zi si noapte de langa patul bolnavului. A venit si ziua mult asteptata a cununiei. printul a mers la imparateasa si i-a spus ca vrea sa se insoare. pe care nu a mai vazut-o de foarte mult timp. Era atat de harnica si de priceputa. A 108 . Mezina s-a imbracat in niste haine simple si a plecat mahnita. numai imparatul. Cand s-a inzdravenit. Printul a fost ranit. Tanara mireasa i-a rugat pe viitorii socri sa-l invite si pe un anume imparat. Stia sa pregateasca bucate alese si facea curatenie luna. iar imparatul si imparateasa erau foarte necajiti. dar nu a marturisit ca acesta este tatal ei. ca alta fata mai frumoasa si mai cuminte nu cunoaste. Dupa o cale lunga a ajuns la palatul unui alt imparat si s-a angajat servitoare. Impreuna nu le-a fost greu sa-l convinga si pe imparat si au si fixat data nuntii. iar fata de imparat statea si ea cu dansii. incat toata lumea a ajuns sa o indrageasca. L-a ingrijit foarte bine pe baiat. Imparateasa s-a bucurat si l-a intrebat daca vrea sa se insoare cu cine anume. Imparateasa la inceput nu a fost de acord. Imparatul a trebuit sa plece la razboi. Fata a pregatit separat bucatile pentru tatal sau si a dat porunca unui slujitor sa i le duca personal si nu cumva sa ajunga din greseala la vreun alt oaspete.

ca sa-i pedepseasca pe cel care a facut pozna atunci mireasa a recunoscut ca ea a gatit pentru tatal sau doar cu miere si zahar si chiar si in solnita a turnat zaharul praf. Zana zanelor Ce era. Acesta a chemat bucatarii. care avea o nespusa patima sa mearga la vanatoare. sustinand ca imparatul prefera mierea si zaharul in locul sarii. Iar celalalt imparat s-a bucurat ce nora vrednica si desteapta are. goni dupa ea ca un nebun. pornira calari peste campii. o fugari din toate puterile. tot uitandu-se jur-imprejur. ce nu era. si mai e si fiica de imparat pe deasupra.luat si el de la vecini un pic cu furculita si s-a convins ca intr-adevar erau foarte bune. iar la picioare. purta bratari de aur lucrate numai si numai in fire de aur. si pe jos. Pana la urma nu a mai putut rabda si s-a ridicat in picioare. imparatul nu putu sa traga in ea cu arcul. se roti ca un vartej. la galop. mai sus de genunchi. Ciuta avea la gat o salba de margaritare. fiecare apucand in alta parte. Tatal si-a recunoscut greseala si a imbratisat-o cu drag pe fata pe care a crezut-o pierduta. impreuna cu patru tovarasi credinciosi. Si o alerga calare. 109 . era odata un imparat tanar. se despartira. Ajungand intr-o padure. dar toata straduinta lui fu zadarnica. mari cat oul de porumbita. frumoasa cum nu se poate spune cu gura. Intr-o zi. zari langa el o ciuta sprintena si frumoasa. acuzandu-l pe imparatul gazda ca isi bate joc de dansul. se scula dis-de-dimineata si. Vazand ca vietatea e asa de frumoasa. ci se hotari s-o prinda de vie. Imparatul tinu drumul pe mijlocul padurii si. fiu de mare imparat.

dar acum c-am intalnit-o si am zarit-o cum a sarit in lac. simtind ca imparatul o sa goneasca intruna asa dupa dansa. apropiindu-se cu mare dibacie. uitandu-se mereu acolo si asteptand cu nerabdare sa iasa ciuta din apa. cascara si adormira. Nu-si miscau ochii de la apa. dar asteptara aproape toata ziua si ciuta nu se mai vazu pe acolo si nici glasul nu i se auzi. Imparatul. incepu sa-i zica imparatului astfel: . Isi pusera in minte sa sada toata noaptea pe marginea lacului si sa adaste ciuta. Osteniti de alergatura. Ciuta. unul dintre tovarasii lui. cata sa plecam cat mai curand de langa balta asta. ca nu cumva ciuta sa iasa si ei sa n-o zareasca. Ministrul. coti in salturi catre o vale si iesi din padure. isi chema tovarasii in graba si pornira impreuna pe urmele ei. neputand sa-si ascunda spaima ce-l apucase innoptand intr-un loc atat de indepartat si parasit. o inconjurara din toate partile. Ciuta. ii raspunse nepasator: .Marite imparate. nici nimic. se intuneca. aflandu-se la stramtoare. speriat c-o scapa. E drept ca era mai bine sa nu fi vazut ciuta asta. apucand drumul peste campie. ca mie nu mi se pare a bine. Te rog. auzind vorbele ministrului. caci cainta de apoi nu mai este de nici un folos.Cui i-e frica de naluci si de fiare salbatice sa nu plece la vanatoare. fiind in mijlocul campului. luminatia ta. pornit pe urmele ei. ci mai degraba vre-o naluca gata sa ne faca vre-un pocinog. Imparatul. Ministrul si supusii aplecara capetele si tacura. insa el tot mai alerga. facu o saritura inalta si pieri intr-un lac rotund care s-afla chiar in inima campiei. 110 . Si asa. Mintea mea imi spune ca ciuta pe care o vazuram nu e ciuta adevarata. nu pot sa plec pana ce nu cunosc sfarsitul povestii asteia. hai sa plecam cat mai curand din locul asta parasit. Imparatul si tovarasii lui se apropiara tiptil. Amurgise. Dar asteptara pana la miezul noptii si nu vazura nici ciuta. si imparatul uitase sa mai plece. marite-imparate.Se dumirea ca nu e cu putinta sa prinda ciuta de vie.

Inainta fara sfiala. cand il privi. Fata. Dar imparatului. imparateasa zanelor. tineri si frumosi. era de speriat si de infricosat la ivirea vedeniei neasteptate. Pe scaunul acela imparatesc statea o fata de vre-o saisprezece ani. Si asa. se scula cu mare barbatie si pleca sa cunoasca ce fel de palat este acolo si ce oameni vietuiesc inauntru. pe inca se mai infricosa. si in loc sa fie infricosat de o astfel de naluca. ma aruncai in lac. vazand cu infiorare semnele de iubire duioasa ale imparatului. te intalnii pe tine. si nu vazu nici un om. el isi indrepta niste priviri atat de duioase catre fata care odihnea pe scaunul imparatesc. nici sperietura nu-i patrunse in inima. Trecu dintr-o tinda boltita intr-o sala mare. Si apropiindu-se. sa pot sa te-nsel. dar de nici unul nu mi s-a incalzit inima. Si cu adevarat. M-am prefacut in ciuta. fu cat p-aci sa-si piarda mintile de uimire. se uita in parti. ii zise: .Voinicule tanar! De ce te uiti la mine asa de duios? Oare nu ma cunosti. impodobita cu lucruri scumpe si stralucitoare. intr-adevar? Eu sunt ciuta de ieri. Ministrul. pe care ai fugarit-o toata ziua! Eu m-am aruncat in lac pierand dinaintea ochilor tai! Eu sunt zana. si din clipa in care team zarit. cu acea mare dorinta. se uita la dansa cu atata drag si cu atata dor. ramase mut. nemiscata pe tron. Trecand si prin locurile acestea. Imparatul. nici frica nu-i trecu prin minte.Cand se desteptara. pornita de sase luni din tara mea! Am alergat prin toata lumea si am vazut multe feluri de flacai. cu ochii cascati la o astfel de minunatie. Imparatul. mi s-a tulburat mintea si n-am stiut ce sa mai fac cu focul care-mi aprinse inima. ce sa vaza? Un palat luminos care lucea ca soarele de dimineata. pe cat era de speriat la inceput. facandu-ma nevazuta. iar imprejurul ei si al tronului ei sedeau douasprezece fete. sa alergi dupa mine. vazandu-te cum goneai in urma mea. vazu ca toate portile sunt deschise. se uita in sus. pasi mai inauntru si ce sa vaza? Un scaun imparatesc. incat se parea ca din ochii lui curgea sange in loc de lacrimi. de mirare. Insa pricepand ca ti-ai pus in minte sa m-astepti 111 . toate in picioare si cu mainile la piept.

Iubitul meu. cu lacrimi ca ploaia.Voinicule tanar. imparatul fu curpins de grele ganduri si tainice dorinti. caci zi si noapte mintea lui nu pleca de la imparateasa zanelor. Imparatul. se facu nevazuta. Se sculara de-acolo si pornira catre casa. cu tovarasii lui. decat plecarea la vanatoare. Cand ispravi zana cuvintele. Facandu-se apoi ziua alba. nimic nu-l mai multumi in viata. De nimic nu mai avea chef pe lumea asta. Nimeni nu stia incotro se dusese. oamenii lui il povatuira sa-si lase la o parte visurile acelea. nu mai vru sa stie nici de ale imparatiei. eu cu roabele mele. sa ma sui pe scaunul imparatesc. dandu-i-o si facandu-i plecaciuni. Toate lucrurile lumesti erau dinaintea ochilor lui desarte. cartea asta imi aduse vestea trista ca mi-a murit mama. fara urma de om sau pasare. dar el nu asculta pe nimeni si numai ce-i soptea inima lui aia facea. Trecura trei ani si imparatul nu putu sa-si schimbe gandurile. intr-o zi eu tot am sa te iau de barbat. sa stii ca daca te-oi afla credincios fata de mine. iata ca o alta zana ii aduse inainte o carte. Insa.pana-n zori. De-atunci. imparatul pieri din mijlocul palatului. imparatul si tovarasii lui vazura ca nu mai era nici un fel de palat prin apropiere. si astepta. nestiind pricina plansului. La urma. se mira si se framanta. am ridicat palatul asta ca sa te fac sa vii la mine si sa-ti vorbesc. eu nu credeam ca pe pamant poate sa existe o iubire ata de mare la un voinic pentru draga lui. Imparateasa zanelor citi cartea si incepu numaidecat sa planga. minunandu-se: Iubitul si frumosul meu. Asa ca de mirare li se parea ca viseaza si ca ei nu sunt aievea. Si pe cand oamenii imparatesti il cautau preturindeni. si ma cheama toate zanele acolo. Si spunand imparateasa vorbele astea. el se afla langa genunchii imparatesei zanelor. o scrisoare. de unde se gaseau in palatul luminos. neputincios. iubitul meu. am vazut ca trei 112 . intr-o zi. intr-o livada mica si intunecoasa. Imparateasa il privea cu mare dor si-i soptea. Dupa trei ani de asteptare. pe marginea lacului. in timp ce voi dormeati. imparateasa zanelor isi sterse lacrimile si-i zise imparatului asa: . Imparatul. se pomenira langa o balta. Dar imi pare rau ca trebuie sa ma despart de tine.

tot uitandu-se la zana nevasta. trei ani de zile ai fost intristat si galbejit ca frunza cazuta la inceputl verii si. si fara sa-i fie mila. imparatul si zana zanelor se pusera sa faca nunta. de cate ori te vedeam cu fata supta de neimplinirea dorului. O saptamana intreaga tinura petrecerile nuntii. intreaga imparatie fu in mare si stralucita sarbatoare. un fecior. era cat p-aici sa-si piarda mintile. Acum a venit vremea sa fim impreuna. astepta cu gura cascata. il saruta cu nespusa dragoste. ci totdeauna tu sa te prefaci ca n-auzi si ca nu vezi.Ia catelul asta de-acilea. gata sa inhate copilul. crede-ma ca mintea mi se zdruncina. zana nevasta lua copilul in poala. Vremea trecu repede. pentru ca datinile noastre asa imi cereau. pe care doi ochi rai sa nu-l vaza. Imparatul traia cu nevasta-sa o viata frumoasa. 113 . Se cruci framantandu-se si se zbatu neputincios. cu mainile maicasii. fiindca numai asa o sa izbutim sa traim impreuna. atuncea o sa traim despartiti si nevazuti unul de altul. zana nevasta nascu un baietel frumos. bune ori rele. Zana prinse copilul din poala cu amandoua mainile. si nici n-o sa te-apuci sa judeci lucrurile. Daca nu vei face asa cum iti zic. zicandu-i: . Zanele ingrijira de copil. taica-sau il lua cu mare grija si-l mangaie. voinic si inzestrat nevoie mare. frumoasa cum nu se poate spune cu vorba.ani de zile nu m-ai uitat nici ziua. dar nici altminterea nu puteam sa fac. ca nu pot sa-l sufar inaintea ochilor! Cand vazu imparatul copilul dat in gura zgriptoroaicei. il azvarli in gura zgriptoroaicei. dupa ce se invoira. il dadura lui taica-sau in brate. insa trebuie mai intai sa dai vorba de omenie ca orice-ai vedea cu ochii tai. Si asa. Dupa un an. n-o sa ma-ntrebi cum e si cum nu e. Insa tu sa stii ca o zana nu face niciodata un lucru urat. si batu din palme cat putu. Indata veni o zgriptoroica batrana si infricosatoare si. apoi il dadu maica-sii. nici noaptea.

uitandu-se la nevasta si la fetica si simtind o duioasa bucurie. zana nevasta azvarli in mijlocul flacarilor copila. nici ca-i neagra. Dupa vre-o cincisprezece zile. trecu asa inca un an. si nevasta sa ramase grea a doua oara. slabi si se topi. planse pana ce i se facura ochii negri si stinsi ca taciunii. nascu o fata. caci zana zanelor. sarmanul. din suspinari de dorul fetitei si-al baiatului. Dar cu toate ca suferea cumplit pentru baiatul mancat de zgriptoroaica si pentru fetica arsa in flacari. nu deschise gura sa-i zica nimic urat nevesti-si. se facu sarmanul ca n-aude si ca nu vede nimic. Dar multumirea cea mare a imparatului nu tinu mult. viata nu si-o mai dorea. ca sa nu-si calce vorba de omenie pe care i-o daduse inainte de insuratoare. cu maine. fara nici o mila si fara nici o jale.De multe ori vru sa-si deschida gura. norocul imi dudu fata asta atat de frumoasa. zana nevasta ii zise: 114 . incat ramase numai osul si pielea pe trupul lui. vrand-nevarand. zicandu-si in mintea lui: "In locul baiatului. dar isi aducea mereu aminte de legamantul pe care-l facuse cu dansa inainte de cununie. o cutremurare il cuprinse intreaga fiinta si. imparatul. sa-i zica muieri-si cele nezise. Cu astazi. pe care mama-sa nemiloasa il dadu zgriptoroaicei sa-l manance. Asa ca imparatul. de mult rau ce-i venea. dar ce fata. Implinindu-se noua luni. vazandu-l cat de mult se bucura. nu-i zise muiere-si nici ca-i alba. si nu putu sa-si calce vorba de omenie data atunci cu mare bucurie. Vazand imparatul cum copila aceea frumoasa era arsa de vie de maicasa. ca sa-mi indulceasca inima". Intr-o seara. Si asa. Barbatul sedea la fereastra. el. ca parca era luna plina pe cerul senin dupa ploaie! Imparatul se bucura nespus de mult. intr-o dimineata. zana nevasta isi lua fata in brate si iesi cu ea in batatura sa se plimbe. Se scula cu inima rea si cu ochii plini de lacrimi si se duse de se-nchise singur intr-o odaie si planse. zi cu zi. ce facu? Chema zece roabe de-ale ei si le zise sa aprinda un foc urias si dupa ce focul se inteti bine.

a treia zi. Cea mai mare grija a lor este ca n-au imparat. iar imparatul le povesti toate. Dar. Imparateasa le porunci: . vorbindu-se de-ale bataliei. Oamenii care duceau samarele fura doborati de oastea zanelor. cu oaste multa si nenumarata. Si cum umblau ei asa intristati de marele rau ce-l patisera. sunt pe ganduri.Barbate. sa-ti pui lucruile la cale. Zicand vorbele astea. dar fiecare vorba ce-i iesea din gura parca era framantata cu pelin amar. ajunse stirea in palat ca vrajmasul trecuse hotarele. ca eu.Luati-l pe barbatu-meu si intr-o clipa sa-l duceti in palatul imparatiei lui. toate in afara de pataniile lui cu baietelul si fetita. pana la murgitul serii. Ministrul cu cei doisprezece fruntasi ai sfatului imparatesc. le rasturnara pe jos si le calcara cu picioarele. zana nevasta batu din palme si indata venira doua zane tinere. a patra zi. Ministrii. Zvonul se raspandi. A doua zi. cu toata oastea mea de zane. strangandu-si oastea. amarati. Armata mergea inainte. ca sa te scap de toate rautatile dusmanesti. Ostenii se-ntoarssera necajiti spre casa. imparateasa zanelor le iesi in cale si le zise: 115 . iar merindele si berea veneau carate in urma. Imparatul isi facu toate planurile si. a venit sanatos in scaunul imparatiei sale. se bucurara si se mirara. pleca la batalie. se dusera care mai de care sa-i ureze bun venit. cand isi vazura stapanul. Si fiindca lucrurile stau asa cum ti le spusei. de s-o putea. necajiti. de hainii care vor sa te bata sa nu te sperii. speriati. dupa cum il aduserati aici acum doi ani. Zanele luara toate mancarea si toata baututura. le stricara in asa fel ca ramasitele lor nu le-ar fi mancat nici cainii si nici porcii. pierdut acu doi ani de zile. trebuie sa te scoli si sa te duci in imparatia ta. Cele doua zane il luara pe tanar pe umeri si pana sa te freci la ochi imparatul se afla in mijlocul palatului. Il intrebara unde fusese atata amar de vreme. se tinu marele sfat imparatesc. Auzind toti prietenii si supusii ca tanarul imparat. Nu stiu ce sa faca si cum sa dreaga. afla ca vecinii tai s-au sculat asupra stapanirii tale si vor sa-ti bata oastea si.. sa-ti ia si imparatia. o sa viu sa-ti ajut. cu oamenii cei mai alesi de acolo.

de baiatul meu. Cand navali vartej in sala stralucitoare. si razi. flacai credinciosi ai imparatului. intorcandu-se grabnic la palat. tanara doamna. . Imparateasa zanelor pleca. de l-ai dat cu mainile tale in gura zgriptoroaicei.De noroc sa ai parte. acu doi ani. si ramasera tracuti. . Ea. incepu sa rada cu hohote. isi uita cuvantul pe care-l daduse la insuratoare si deschise gura cu amar: . parca un fulger cazu aspura lui.Cale buna va urez si noroc. de fetica noastra . Cand auzi imparatul ca oastea e ramasa fara merinde si flamanda. de ce sunteti atat de intristati? Nu cumva din cauza merindelor pe care vi le stricara zanele? Auzind vorbele astea. nevasta-ta. cum il zari ca vine.Ce sunt rautatile astea de nerabdat pe care mi le faci tu mie de cand team luat de sotie si pana astazi!? Cerul sa te judece pentru inima nemiloasa ce porti pe lumea asta! Deschide-s-ar pamantul sa te-nghita! Cum de nu-ti fu tie mila. acu un an. in fata mea? N-ai mai fi apucat sa fii mama! De ce te dovedesti tu fara dor de copii tai pe lumea asta? Cum de nu-ti fu tie mila. o vazu sezand pe scaunul imparatesc pe nevasta-sa. sa ma ajuti cum imi spusesi. oamenii se uitara unul la altul. Imparateasa zanelor le mai zise: .de-ai aruncat-o in mijlocul focului si ai facut-o scrum? Si nu te saturasi de rautatile astea. ochi in ochi. le-a pus pe zane sa arunce toate merindele ostirii. . te-ai repezit si pana acolo. nu va jeliti si va-ntristati. vestindu-i cu mare durere si stanjeneala toate cate patisera de la zane si de la imparateasa lor. Se scula cu un mare suspin in piept si-si incaleca armasarul. feciori ai imparatului.Dar va intreb. iar ostenii se dusera la-mparat. Atunci imparatul nu mai putu sa rabde.Zana.pe care parca o facusesi icoana frumusetii .. si in loc de ajutor pusesi zanele tale sa-mi strice toate merindele ostirii! 116 . si razi si razi pana aproape de lesin. Duceti multa plecaciune din partea mea maritului vostru imparat si spuneti-i cuvintele astea.Flacai credinciosi ai imparatului.

ale zanelor. am ars-o. flamanda? Zana nevasta. intr-o clipa. barbate. si zisesi ca am dat baiatul in gura zgriptoroaicei sa-l manance. dupa mintea ta. Zana nevasta urma apoi asa catre imparat: . si indata venira doua zane. auzind vorbele astea. ca sa-ti dai bine seama de cuvintele pe care ti le-am spus cand te-am luat. ea batu din palme cat putu. Si asa. ii raspunsera cu glas supus: 117 . simti un nod in gat si incepu sa planga cu lacrimi ca ploaia. intreband-o: . ba ca am pus si zanele sa strice merindele ostirii! Stii tu cine este zgriptoroaica aia careia i-am dat baiatul sa-l manance? Stii dumneata ce lucru tainic era para aia de foc in care am aruncat fetita? ah. Spunand asa. inchinandu-se inaintea imparatesei lor. ca zanele niciodata nu fac un lucru urat. care cu dragoste nespusa a luat baiatul sa-l creasca. cu mare bucurie si placere a primit copila sa ocreasca. dar fiindca pierdusi rabdarea si-ti calcasi vorba de omenie data la cununie. Dar toate cainetele care urmeaza dupa fapte sunt fara de folos. si ca am aruncat fetica in mijlocul focului. aplecandu-se inaintea imparatesei lor.Acuma. ti s-a-mplinit pofta. Eu imi dau seama foarte bine ca lucrurile astea pe care ti le-am spus nu le crezi. dupa ce-i trecu nodul de plans. ca-mi lasasi oastea raspandita pe dealuri si prin poieni. atuncea n-o sa mai ai ce zice. Iar para de foc este sora mea mijlocie care si ea. judecasi cum iti veni la gura.Spune-mi.Ce poruncesti. acuma. sa va duceti sa-mi aduceti baiatul si fetita. doamna? Imparateasa zanelor le zise: . de azi incolo n-o sa mai poti sa ma mai vezi si n-o sa pot sa te mai vad! Si. n-ai facut bine ca ti-ai pierdut rabdarea! Zgriptoroaica aia pe care ai vazut-o este sora mea mai mare. acum a venit vremea sa vezi cu ochii tai. se intoarse si zise catre barbatul sau: . dar cand ti-oi aduce baiatul si fetica impreuna. si vazand stiu ca de judecata si nerabdarea ta o sa te caiesti mult.Barbate dorit si iubit! Bine era sa fi rabdat si de data asta. dupa datinile noastre.Barbate. sa-i vezi cu ochii tai. Cele doua zane. biata fata. tu.

si crede vorba ce ti-am spus. apoi ii dadu in poala barbatului. iubitul meu si doritul meu. acum. Acuma. ii mangaie. si auzind cate ii marturiseste nevasta-sa. Vezi. se intoarsera una cu baiatul si cealalta cu fata in brate si. fetica. ii saruta. Si asa. despre care-ti credea gandul ca a ars-o focul. marita noastra imparateasa! Plecara si. pe mine si pe copii nosti. ostenii. inclinandu-se dupa cum le era datina. este ca un miel sugaci de primavara. apoi sa caza asupra vrajasilor. se cai amarnic ca-si calcase juramantul de omenie.Faca-se porunca data. baiatul. pusera copii langa mama lor. isi lua copii de mana si. pe care ti le spusei. numai sa le faca cele venea lor la mana. la care te gandeai ziua si noaptea. si poruncii zanelor sa strice rezervele de mancare si de bere.Vezi. acum. acum. cu mare durere. cu ochii tai. iubitul meu? Imparatul. despre care-ti credea mintea ca l-a mancat zgriptoroaica. dintr-o singura masa. suspinand si lacrimand. Crezi acum ca zanele nu fac un lucru urat nicioadata? Iaca. ca zanele niciodata nu fac un lucru urat! Vezi. vazand baiatul si fetica.. sunt silita sa ma despart de tine si de tineretea ta! Si nu cred c-o sa te mai vad vreodata pe lumea asta. s-ar fi otravit pana la unul. Ramai sanatos si cerul sa ne dea rabdare! 118 . barbate. ce nascoci? A amestecat toata mancare si toata bautura armatei cu otrava. te scosei din suferinta si dorul pentru baiat si pentru fata. Atunci eu venii in ajutor cu toata oastea mea de zane. De toate astea. Vrajmasii ii fagaduisera multa avere. Zana nevasta se scula in picioare. nestiind. sa-i vaneze si sa-i goneasca pana in tara lor. dupa cum nici tu n-o sa ne mai vezi veodata. nesatios de avere. dar acea caire nu-i folosi la nimic. Capitanul. . barbate.Ah. Zanele facura asa cum le-am poruncit si sa stii ca acum nici miros de dusman nu se mai afla in imparatia ta. inca un lucru ascuns iti ramane nespus: Capitanul mai mare peste ostirea ta vorbise cu vrajmasii ravnitori sa-ti ia imparatia. ce zici. este ca un grunj de zahar si ca un miez de nuca. dupa putin. Imparateasa ii lua si-i stanse la piept. ii zise imparatului: .

si nici ziua. cu mic cu mare. Dar el. lunga si ruginita. isi plangea soarta in care se gasea. Imparatul isi inalta ochii sa priveasca intr-acolo. el. Pana la urma se dezmetici. Se scula cu bucurie si cu mare dor. Bietul imparat. ca imparatul cazuse in prostie. daca nu. pentru ca nu-si mai lua gandul de la o naluca. zana nevasta se facu nevazuta din fata imparatului. de schimbat la suflet ce era de dorul nevestei si al copiilor. Imparatul duse o astfel de viata doisprezece ani intregi. nici de bautura. iata ce pati intr-o zi. nici noaptea nu mai iesi de acolo. De-atunci. la vederea barbatului. lua baiatul si fata in brate. ajunse sa zica toti oamenii. i se paru ca viseaza si ca nu era aievea. auzi un glas: . iar baiatul si fata straluceau ca luceferii din dimineata. iubitul meu nevazut de doisprezece ani. si atunci pricepu ca nu este vis. fata lui de lacrimi nu se mai usca. sau se innopta. si-l saruta si ii mangaie cu iubire. cu oftarea si cu suspinarea. Asa ca. Daca oamenii lui ii aducea vre-o bucatica de paine manca. sarmanul. Dupa aceasta vietuire. Cand clipi. oftand si suspinand. stralucea ca luna plina la miezul noptii. gura lui nu mai inceta de oftari si de suspinuri. nu putea sa-si vie in fire. Si asa. de uimire si de bucurie. fara nevasta si fara copii. de jale si de rau ce-i venea. suspinand. dupa ce se luara de mana. nu-si mai aducea aminte nici de mancare. de mult ce-i era dor de nevasta si de copii. lasa la o parte lucrurile lumesti si nu mai avu chef de nimic. si cu alte douasprezece zane roabe. Se facea lumina. zi si noapte. ce sa vaza? nevasta-sa cu baiatul si cu fata. Cum sedea el acolo in odaia lui. ramas pe ganduri. Imparatul nu-si crezu ochilor. Asa. Imparateasa zanelor. cu toate ca auzea cu urechile lui cum isi radeau si-si bateau joc toti oamenii din palat. apoi se intoarse catre nevasta-sa si zise: 119 . din zi in zi. Se-nchise intr-o odaie a palatului. ti se parea ca mancase otrava. zi alba si vesela nu mai avu. aflandu-se despartit si singur.Buna dimineata. In fiecare ceas si in fiecare minut. cu plansul. nu lua in seama vorbele unuia si-ale altuia ci.Asa fu si.

120 . Stiam ca.. era cu putinta sa ne mai vedem. dupa datinile zanelor. dupa care oftez de-atata amar de vreme. iubita mea. cum vi-l spusei. Acum. imparatul. si se dusera in sala unde era scaunul imparatesc. zana nevasta ii zise: .Iubita mea. Si de mare rau ce-mi venea atunci. se sculara si-si luara baiatul si fata de maini. cum de te-a lasat inima sa ma tii fara nici o nadejde doisprezece ani? Daca. sau chiar mai multi ani. Si. si ma lasasi viu si intristat. si de aceea ti-am spus ca n-o sa ne mai vedem pe lumea asta. Din ziua aceea. am fugit si m-am facut nevazuta dinaintea ta. Dupa ce ispravi de vorbit imparatul. eu nu credeam c-o sa ai rabdare atat de lunga. macar si dupa doisprezece ani. pentru greseala ce facusesi. si nici n-o sa mai mai vezi. suindu-se pe tronul imparatesc. ori mort neingropat. toate lucrurile trecute sa le lasam la o parte. Si. avea sa fim despartiti doisprezece ani. si poate ca mai domneste inca si astazi. Nu stiu cum facui. ca trebuie sa ne despartim unul de altul. barbatul meu. dar nu inselai. trebuie sa ne bucuram ca ne-am mai intalnit pe lumea asta. cu copii impreuna. ca sa nu-mi pierd nadejdea atat de mult si sa nu trag cate am tras? Ba-mi zisesi ca nici n-o sa te mai vad vre-o data.Iubitul si doritul meu barbat. impreuna cu fumoasa lui nevasta. pierisi dinaintea ochilor mei. domni in liniste si fericire. mi s-a oprit rasuflarea si n-am mai putut sa-ti mai vorbesc. cum ai rabdat sa nu-mi spui ca urma sa ne mai intalnim. dupa ce mi-ai aruncat vorbele astea. Si asa. asa basm aflai.

seriosi. O sanie cu cai trece in goana pe strada. cu prajituri si cozonac. al beculetelor colorate din brazii impodobiti feeric. Dar Mihaita ramase tot suparat. alearga. Totul este incremenit intr-o liniste de inceput de lume. al horei fulgilor de nea. Dar linistea nu dureaza mult. ca la un semnal. curand. asa cum isi dorea el de atata timp. cu toti cei dragi. Nici macar gandul la 121 . numai Mihaita e trist. usoara. inviorand sufletele celor ajunsi deja acasa cu un strigat plin de veselie. al emotiilor coplesitoare la gandul darurilor care abia a doua zi vor fi dezvaluite. ca intr-un basm povestit la gura sobei. al florilor de gheata de pe geamuri. care parca face noaptea si mai frumoasa: "Primiti cu Mos Ajunul?". din hornuri. intai a incercat mama sa-l impace. Colinde se aud pretutindeni. orasul se animeaza din nou. iar in aerul rece pluteste un miros placut. apoi a venit bunica. Apoi. care sclipesc in mii si mii de culori. la porti. li se alatura. infruntand curajosi troienele. par niste mosneguti atipiti. care. incarcati de pachete. la fiecare colt de strada. imbracand cu umbre minunea argintie a micutului oras acoperit de zapada. in case. Degeaba ii promisese si taticul o plimbare cu sania. grupurigrupuri de copii voiosi si galagiosi. Dar. mai ales. se rostogolesc si incearca sa prinda fulgii jucausi. purtand cusme de nea.Cel mai frumos cadou Seara s-a lasat. raspandind un zvon voios de zurgalai si. Casele raspandite pe dealuri. usor. al clipelor de veselie impartite. de lemn ars. e timpul colindelor. se opresc. in curti. al covrigilor. intarziati dupa cumparaturi si care acum se grabesc sa ajunga acasa. merelor si portocalelor impartite cu darnicie. peste care cad fulgi mari si pufosi. sa-i povesteasca din nou despre Pruncul Iisus si Mos Craciun. Fumul se inalta. In aceasta veselie generala. parca amintindu-si brusc de ceva. se bat cu bulgari. in jurul bradului. al zambetelor luminoase. istorioara care ii placuse atat de mult.. Celor cativa oameni. Este timpul bucuriei. amestecat cu parfumul de vanilie al cozonacilor care se pregatesc in fiecare casa. se scutura de zapada si se aduna la un loc. nucilor..

are si el treburile lui. Ca. cu ochelarii pe varful nasului. dar ea parca se facuse ca nu il aude. poate ca mai suparat decat ca nu-l lasasera sa mearga cu colindul. tocmai se pregatea sa-i citeasca o poveste. bunicuto.. peste ochelari. dar nici ei nu ii dadusera voie.. "O sa mai cresti.Ei. din cauza colindelor era suparat. de-l facea sa se simta calare pe armasarul fermecat din basme si tot el avea cea mai frumoasa barba si cele mai dese mustati din lume. Asa ca fara bunicul parca nu era Craciun. 122 . poftim! Si acum mai trebuia sa mai si mearga la culcare. ba chiar si la bunicul. Iar colindele copiilor veniti cu "Steaua". si la bunica. . da! Si mai era un motiv pentru care era suparat. bunicul era cel care il juca pe genunchi. de care Mihaita avea voie sa traga oricat vroia. Bunicul era cel care nascocea cele mai frumoase jocuri si stia cele mai frumoase povesti. Bunicul disparuse cu cateva zile in urma. de fapt.. Dar lui Mihaita numai de povesti nu ii ardea. apoi ramase cu buna." . asa cum facea in fiecare an.cadourile pe care avea sa le gaseasca a doua zi sub brad nu i-a mai adus nici o bucurie. Ei.. De cateva luni incercase sa o convinga pe mamica sa il lase si pe el la colindat..raspunsesera ei. unde tot pleaca bunicul in fiecare an? Bunica il privi sever. de Craciun. pe bunicul il iubea cel mai mult. spunand ca e prea mic. Ai si tu rabdare. . impreuna cu ceilalti copii. nu turnara decat gaz peste foc. o sa mergi la scoala. incercase si la tata. Nu iti baga tu nasucul unde nu iti fierbe oala. ei bine. Bunicul era cel care il certa atat de bland cand facea vreo sotie si tot bunicul era cel care avea intotdeauna buzunarele pline cu bomboane si cate o jucarie noua pentru nazdravanul nepotel. care. Si cum sa nu fie trist Mihaita? Dintre toti ai casei. de oameni mari. ca sa nu il supere pe Mos Craciun! Mamica si taticul venira pe rand sa ii spuna noapte buna.Spune-mi. "Poate la anul. ca in ceilalti ani." A.

in intunericul de afara. de ce scartaia zapada. impingandu-si ochelarii pe nas. Pai. leganat de glasul cald al bunicii. ce-i fu dat sa vada? intrun con de lumina. desi in curte putea sa fie un hos. e la serviciu. Tocmai voia sa intre in sufragerie. statea o sanie aurie. cum numai in cartile de povesti mai vazuse pana atunci. in timp ce in jur nu se vedea nici tipenie de om. Prea multe vrei sa stii si tu! Curiosii imbatranesc repede. in mijlocul curtii. rase bunica. stralucitoare. Mihaita ascunzandu-se in ultima clipa dupa hainele din cuier. 123 . Nu ii era deloc frica. Desi acesta nu putea sa-l vada. se auzea un fosnet slab. renii asteptau linistiti. sa nu il auda Mosul. Mihaita deschise usa si se strecura pe hol. ii trase plapuma pana sub barbie. oricat era el de suparat.Pai tata de ce are liber de Craciun si bunicul nu? . unde era bradul. luminat de razele argintii care veneau de afara. Buna puse cartea pe noptiera. incarcata de saci si saculeti rosii si la care erau inhamati sase reni. . baietelul zari chipul Mosului. . Tropotind usurel din copitele lor delicate. Doar in sufragerie. in loc de balaur. incurcata.Mda. Si.E la serviciu? Bunica tusi de cateva ori. Toti se culcasera si in casa era intuneric si liniste. un balaur sau altceva infricosator. Dar. bine. dar aceasta era saniuta lui Mos Craciun! Incet-incet. Mihaita.. stinse lumina si inchise incetisor usa in urma ei. in curand. fu prins in mrejele povestii si. din cauza unor zgomote ciudate care veneau din curte. despre Craiasa Zapezilor si despre Mos Craciun.Ei. incercand sa vada. Oare ce o fi? Se strecura incet de sub plapuma si isi lipi nasucul de geamul inghetat. incepu sa citeasca un basm minunat. adormi. Mihaita se trezi brusc in mijlocul noptii. curios. cand usa se deschise in fata lui si Mos Craciun in persoana iesi din incapere cu un sac gol in mana. care lasau urme argintii pe zapada.

Mihaita se intrista. Dintr-o data. . inhatandu-si paltonasul din cuier si incaltandu-si in mare viteza ghetele. Mosul se intoarse si dadu cu ochii de baietelul care incepuse sa tremure de frig si de emotie. Mos Craciun tocmai aranja putin sacii din sanie. Mosul il stranse. nu o sa mai fie Mos Craciun? se sperie baietelul. Renii il vazura pe Mihaita si incepura sa sforaie. Mihaita iesi si el afara.Cum adica. isi lua avant si. 124 . Auzindu-i. rosti batranul. razand. mustatile rasucite si barba stufoasa.Mihaita. se inveseli din nou. sari din mijlocul aleii drept in bratele bunicului. .Ba da. Cum se poate ca Mos Craciun sa semene atat de tare cu bunicul? Cand se dezmetici. dintr-o data. .Pentru ca nici un copil nu are voie sa ma vada! raspunse bunicul.Fugi acum inapoi in pat.Uimire! Mos Craciun semana foarte bine cu bunicul! Mihaita ii recunoscu ochii blanzi si surazatori. dar apoi. de fapt. Daca ma vede vreun copil. mereu si mereu: "Bunicul meu e Mos Craciun! Bunicul meu e Mos Craciun!". cu nasul infundat in blanita care marginea pieptii tunicii rosii a batranului. dar o sa fie alt bunic. la piept. gandindu-se ca de Craciunul viitor o sa-l aiba pe bunicul alaturi de el. fericit. baietelul nu mai putea face nimic de mirare. . Desi ar fi vrut sa il strige. . deci de aceea lipsea bunicul de acasa in fiecare an! El era. de ce nu mi-ai spus? il intreba Mihaita. Mosul iesise deja pe usa de la intrare. de la anul nu mai sunt Mos Craciun.Bunicule. Mihaita isi dadu seama ca nu era doar o simpla asemanare. incurcat. in frig. isi repeta. . vrand cu orice chip sa il intrebe pe Mosul unde era bunicul. Eu am multa treaba si am intarziat deja. Aha. ce faci aici? La ora asta trebuia sa dormi de mult! Stii ca nu ai voie sa il vezi pe Mos Craciun cand iti aduce darurile! Nemaipomenit! Pana si vocea semana perfect cu cea a bunicului. nelinistiti. MOS CRACIUN! Baietelul simti cum ii creste sufletul de bucurie.

fulgii albi de zapada pareau o adevarata ninsoare de stele. Suie repede in sanie. lasandu-l jos. incat lui Mihaita i se parea ca stau pe loc. care se faceau din ce in ce mai mici. bunicule.Copiii cuminti dorm la ora asta! Vrei sa nu mai primesti nici un cadou la anul? .Bine. intr-o curte scufundata in bezna. deasupra saniei care zbura ca fulgerul. o melodie vesela. compunand. te rog! Mosul se incrunta. Zau. in clinchetul lor cristalin. de pe pamant. de jos. Baietelul nu se mai satura privind sclipirile multicolore de acolo. strada si casele. rasari o luna plina de toata frumusetea. Batranul rase. ca avem drum lung de facut.Hai. te rog! se smiorcai Mihaita. ninsoarea inceta si. iesira din curte si incepura sa alerge de-a lungul strazii. care-i invalui in lumina ei 125 .. Mata esti batran si ti-e greu sa duci toate cadourile. pana cand devenira doar niste luminite palpaitoare in noaptea intunecoasa de decembrie. Batranul statu putin pe ganduri. cand in cealalta. entuziasmat. iar. zburam! striga. Bunicul si nepotul se suira pe capra iar renii. mai fecior! Sa nu spui ca Mos Craciun nu ti-a indeplinit si aceasta dorinta. Cand intr-o parte a saniei. . apoi spuse: . Saniuta zbura ca vantul si ca gandul. galbene si verzi probabil dintr-un brad incarcat de becuri. marea de luminite alerga cu o viteza ametitoare. iar hohotele sale molipsitoare fura aduse inapoi de ecoul sosit dintre stele. acolo jos. Nu peste mult timp. ia-ma cu tine! Doar in noaptea asta! Vreau sa vad cum imparti cadourile! Hai.Bunicule. n-o sa spun la nimeni. Curand. . dar zborul lor era atat de lin. in jurul lor. Si apoi. pot sa te ajut. Mihaita simti cum saniuta se desprinde usor de la pamant. te rog. ca la un semn. Dedesubt. lasand undeva.Uite bunicule. ba asupra unei gramajoare de luminite rosii. Clopoteii de la gatul renilor umpleau aerul de triluri nemaiauzite. albastre. striga vesel si ii atragea in permanenta atentia bunicului ba asupra unui grup de case clipind argintiu. baiatul.

Mos Ene? in loc de raspuns. coborau ca fulgerul in curti sau pe acoperisuri si. unde casele erau rotunde si in intregime construite din zapada. numai intr-o clipita. Apoi trecura peste rauri care scanteiau in intuneric. baietelul adormise deja. ba chiar peste o mare ale carei valuri ametitoare se vedeau jucandu-se de-a prinselea cu luna reflectata in unde. glasul bunicului. Aproape ca am terminat toate cadourile. . Mihaita auzi. la drum. Mihaita incepu sa isi simta pleoapele din ce in ce mai grele si incepu sa faca eforturi din ce in ce mai mari sa nu atipeasca. de la insulele pierdute intr-o imensitate de ocean. in care. in timp ce la orizont incepuse sa se iveasca geana aurie a rasaritului. Batranul zambi din nou si isi indemna renii. Leganat usor pe aripa adierii care ii purta lin si adormitor prin vazduhul de cristal. obositi si ei. pana la tinuturile gheturilor vesnice. de la muntii si campiile acoperite de patura groasa de nea. Mihaita nu mai vazuse niciodata ceva atat de frumos. de foarte aproape. vom ajunge acasa cat ai zice "peste"! Dar Mihaita nu il mai auzea. unde de jur imprejur nu se putea vedea nimic altceva decat apa. Strabatura multa cale.Nu-i nimic. unde trebuira sa isi dezbrace hainele groase cu care plecasera. dragul mosului? Te viziteaza cumva varul meu bun. Bunicul zambi. . peste paduri negre si dese. spuse batranul.Ce e. la inceputul fantasticei lor calatorii. pentru ca era mai cald decat in timpul verilor pe care amandoi le cunosteau atat de bine. Acum treceau pe deasupra unor munti. pana la padurile fierbinti din Africa si din America. Ai sa vezi. in fiecare oras si sat. Nu isi putea lua ochii de la crestele inzapezite. ale caror crestete incarcate de zapada straluceau feeric.ireala. la un moment dat. ghemuit sub o gramada de saculete goale. poleite de luna. 126 . fusesera daruri. Nu mai avem mult de colindat. Mihaita casca prelung. Cand se trezi pentru a doua oara. care pareau facute dintr-un argint nou si stralucitor. de undeva. Mosul punea sub fiecare bradut cadourile notate pe lista in dreptul fiecarui copil cuminte. Desi incantat de tot ceea ce vedea.

Asta va fi micul nostru secret.Ce Mos Craciun. ai si uitat? Azi noapte. Mihaita! Acum. . ca am mai fi putut sa mai mergem din nou impreuna sa impartim darurile. somnorosule! Este ora pranzului si e ziua de Craciun! Nu esti curios sa vezi ce ti-a adus Mos Craciun? Frecandu-se la ochi. ajunsesera deja acasa? I se parea ca atipise doar o clipa.. cand am aflat ca esti Mos Craciun. Totusi. . la randul sau. te-am convins sa ma iei si pe mine cu saniuta ta trasa de reni si am zburat impreuna prin toata lumea! . in patucul lui cald. Daca bunicul nu-si mai amintea sau daca nu voia sa vorbeasca despre mica lor plimbare. cu asternuturi fosnitoare. Cum. la urechea lui Mihaita: . dar uite. bunicul avusese deja timp sa se schimbe de costumul lui de Mos si parea mai odihnit decat niciodata. baietelul se ridica in capul oaselor si isi dadu seama ca se afla acasa. Mihaita ii inlantui gatul cu mainile si-l saruta pe obraz. Sarind din pat direct in brate la bunicul. nu-i asa? 127 .Cum.Cred ca ai visat. baiete? Ce cadouri? Si ce spui tu ca a fost nemaipomenit? . Batranul zambi si sopti. imi pare rau ca nu o sa mai fii Mos Craciun si la anul.Scoala. Sunt convins ca Mosul ti-a adus exact ceea ce iti doreai.Stii ceva? ii sopti el la ureche batranului. Mihaita se lasa pagubas. era mai bine sa il lase in pace.Stii. hai sa deschidem cadourile. baietelul mai avea ceva de soptit bunicului: . alt cadou mai frumos decat sa impart cadouri alaturi de Mos Craciun nici nu mi-as putea dori vreodata. A fost nemaipomenit! Bunicul il privi mirat.

prostanacul. Cei doi frati mai mari isi pusera in gand sa dea foc copacului si sa inabuse albinele. cand noi. cate n-ai fi gasit nici in zece palate imparatesti.Lasati ganganiile in pace ! N-o sa ingadui sa le tulburati linistea ! Pornira ei mai departe si. ca se prelingea pe trunchi. Dar cand dadu in sfarsit de fratii sai. toti de piatra. dadura peste un lac. pe luciul caruia inotau o multime de rate. Dar prostila ii opri. ca sa poata lua mierea. Dar Prostila se impotrivi si de data asta: .. Cat despre oameni. numai ca nimerira langa un roi de albine. dupa un cot de deal. pe care-l poreclisera Prostila. n-am prea facut isprava mare ! Totusi pornira la drum catestrei si. de-ai fi zis ca este un izvoras. cei trei frati dadura peste un palat.Lasati zburatoarele in pace ! N-o sa ingadui sa le ucideti ! Mersera ei mai departe si. si feciorii astia au ajuns sa duca o viata atat de ticaloasa si desarta. Si avea roiul acesta atata miere. ca n-au mai avut indrazneala sa calce pragul casei parintesti. Cei doi frati mai mari se repezira sa prinda cateva. pleca in cautarea lor.Auzi. pentru a vedea cum micile fapturi o vor lua la goana inspaimantate de moarte. tot mergand ei asa. ca tare ar fi avut pofta sa le friga. strigandu-le: . fratele lor mai mic.Craiasa Albinelor de Fratii Grimm Au fost odata doi feciori de imparat. mai isteti decat el. Dar prostila se impotrivi cu si mai multa tarie: . Si cum trecuse vreme. Cei doi frati mai varstnici voira pe data sa-l surpe si sa-l rascoleasca. sa creada c-o sa poata razbi prin lume. care au pornit sa-si incerce norocul prin lume. 128 .Lasati albinele in pace ! N-o sa ingadui sa le dati foc ! In cele din urma. si nu venise nici o veste de la ei. nu gluma. aflat intr-o scorbura de copac. iata ca dadura peste un musuroi de furnici. intr-o buna zi.. si avea palatul asta grajduri. nu se zarea unul pe nicaieri. acestia incepura sa-si bata joc de dansul: . Si-n ele se aflau o multime de cai.

ii pofti sa se aseze la masa incarcata cu fel si fel de bunatati. batranul intra in odaia celui mai mare dintre frati si. Daca la asfintitul soarelui va lipsi macar una dintre ele. facandu-i semn sa-l urmeze. il duse pana in dreptul unei mese de paitra. se apuca el sa caute in desimea covorului de muschi. descuie lacatele si se ivi in prag. dar cand fu sa apuna soarele. care toate trebuie gasite intr-o singura zi. Prima incercare glasuia astfel: "Sub covorul de muschi al padurii stau ascunse cele o mie de boabe de margaritar ale fiicei imparatului. nu fu in stare sa gaseasca mai mult ca doua sute de boabe de margaritar. Dupa ce mancara si baura dupa pofta inimii. de-ar fi fost dezlegate. Si cum nu stia in ce chip s-o scoata la capat. ca-l cuprinse deznadejdea. dar gasea cu atata anevoie cite un bob de margaritar. se aseza pe o piatra si incepu sa planga. ar fi avut darul sa smulga palatul de sub puterea blestemului. mosneagul ii duse in cate un iatac.. Pe masa asta se aflau scrise trei incercari care.. numai ce I se infatisa craiasa furnicilor. Si cum plangea el asa. strigara a doua oara. Si atunci se intampla asa cum sta scris pe tablia mesei: flacaul se prefacu in stana de piatra ! In ziua urmatoare isi incerca norocul si fratele cel mijlociu. Erau tocmai furnicile 129 . totul mergea atat de incet. ca sa se odihneasca. Cei trei catara prin ea si ce crezi ca le fu dat sa vada: in fundul unei camere se afla un mosneag care statea aplecat deasupra unei mese !. Si avea usa asta o ferestruica. dar mosneagul nu-i auzi. si abia atunci se trezi mosul. Mai strigara a treia oara. A doua zi.. cal care s-a incumetat sa le caute se va preface in stana de piatra !" Cel mai mare dintre frati porni in padure si cauta toata ziua. insotita de cele cinci mii de slujitoare ale sale. Si fara sa spuna o vorba.. Si oricat se stradui el. dar nici lui nu-i merse mai bine. baga de seama ca toata truda i-a fost in zadar si ca n-a putut sa adune mai mult de o suta de boabe de margaritar. Strigara la el o data. taiata taman la mijloc.. Si se preface si el in stana de piatra..Strabatura ei toate salile palatului si intr-un sfarsit se pomenira in dreptul unei usi zavorate cu trei lacate... Iata ca veni si randul lui Prostila.

Si numaidecat se risipi vraja. urca pe scaunul domnesc. ele ii adusera cheia care zacea pe fundul malos al lacului. acu' sa te vedem pe unde scoti camasa !" se gandi Prostila in sinea lui. cand semanau catestrele ca picaturile de apa ! Ca doar numai un singur lucru le deosebea: mai inainte de a fi adormit. Ei. Cea de a treia incercare era insa cea mai grea: dintre cele trei domnite adormite. Nu trecu mult si micile ganganii izbutira sa adune toate cele o mie de boabe de margaritar si facura din ele o gramada bunicica. Si lasandu-se in adanc. flacaul trebuia sa o recunoasca pe cea mai tanara si mai frumoasa. Era chiar regina roiului pe care flacaul o scapase de la pieire. se ivi inotand un card de rate. Iar fratii lui mai mari socotira ca nici celalalte domnite nu erau chiar asa de lepadat. "Ei. de parca nici n-ar fi fost. fiecare gustase ceva dulce . Castelul se smulse din somnul cel adanc si toti acei care fusesera prefacuti in stane de piatra isi recapatara infatisarea omeneasca. 130 . Si iata ca veni in zbor o albina. cerceta pe rand buzele celor trei domnite adormite si se aseza in cele din urma pe gura aceleia care gustase din miere. A doua incercare era mult mai grea: trebuia sa fie scoasa din fundul lacului cheia de la iatacul domnitei. si traira cu totii ani multi in belsug si fericire. dupa moartea craiului. Prostila o lua de nevasta pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite si. Si astfel putu prostila sa o recunoasca dintr-o data pe cea mai tanara si mai frumoasa dintre domnite. iar cea mica luase o lingurita de miere. Erau tocmai ratele pe care el le scapase de la pieire. cea mijlocie bause o cescuta cu sirop.pe care flacaul le scapase de la pieire. dar cum naiba s-o recunoasca. Se roti ea de cateva ori prin iatac.cea mai mare rontaise o bucata de zahar. De indata ce Prostila ajunse la marginea lacului.

Povestea fulgului de zapada Era odata. se facea tot mai frumoasa. Mainile ei erau asa de indemanatice. Roua era tot atata de buna pe cat era de frumoasa. de caPovestea fulgului de zapadate ori isi aducea aminte. O urmarea pas cu pas si niciodata nu o lasa sa iasa afara in plin soare. Avea doi ochi ca doua scantei. Cand nu era luna. ca parul ei era un val inspumat de matase. se ducea in serile cu luna plina si isi privea chipul frumos in oglinda apei. ci frumos si bine. Roua se nascuse in casa unui om bun si harnic. iar tata ii facea coronite de pus in par din cele mai frumoase pietricele gasite in raul ce curgea in fundul gradinitei. atingea pamintul in mers. licuricii isi aprindeau felinarele si se insirau pe malul apei ca sa faca lumina in calea fetei. si plangea pana se linistea. Acolo vedea ea ca ochii ei straluceau ca doua pietre scumpe. Mama ii tesea rochite din culorile tuturor florilor. 131 . ca pereche in lume nu aveau. un val matasos. Ea o scotea pe fata la plimbare numai seara. insa. zilele treceau. se ascundea in cea mai intunecata camera si plangea. Roua zburda. Ziua si noaptea se gandeau numai la fericirea copilei lor. Parul ei. o fetita care se numea Roua. si isi aducea destul de des. dar nu oricum. Parintii nu-si mai gaseau loc de asa mare bucurie ce daduse peste ei. zilele senine sunt umbrite de nori tot asa si in sufletul parintilor fetei era o umbra care le intuneca fericirea. Privirile ei blande alinau cea mai mare durere. tare demult. Intr-un cuvant. Cum uneori. Mama. ca cejucru luau il si terminau. Astfel. In gradina care era plina de cele mai frumoase flori. limpezi si plini de bunatate. Mama avea mare grija de fetita. Roua crestea. toti erau asa de fericiti. dar si durerea in sufletul parintilor crestea. Parintii o iubeau ca pe lumina ochilor. moale si stralucitor. demult.

ca licuricii alergau de colo colo prin gradina. Aceasta fericire si multumire nu dura mult. nu uita totdeauna sa-i spuna: „Ai grija de casa si mai ales de tine. sa vada daca nu e vreo nalucire. pentru a-i face o rochie. soaptele vantului cald de vara care ii mingiie obrajii. Fiecare floare era socotita o fiinta careia Roua avea sa-i spuna ceva. copila mea! striga mama inspaimantata si o imbratisa pe fata ca si cum ar fi aparat-o de o primejdie." De atunci. spunandu-i. asigurind-o ca e destul de mare ca sa inteleaga primejdia ce o astepta. piuitul pasarelelor care se pregateau de . florile. alb si sclipitor. De fericire baga mana in apa s-o tulbure. o saruta si mama pleca linistita. 132 . sa vesteasca toate cantatoarele. Roua s-a asezat in fata oglinzii si s-a imbracat. In curind mama s-a facut bine si si-a inceput iar munca de toate zilele. alerga la mama ei.somn. Dupa plecarea lor. Venind intr-o zi la ea prietenele ei. intr-adevar. vantul ca Roua este mai frumoasa ca oricand si sa pofteasca toti s-o vada. mama ii spuse: "in clipa in care te va atinge soarele. Era atit de frumoasa in seara aceea. cu dragoste. frunzele. de ce nu vine si ea in vizita la ele. Mama fetei pleca zilnic la lucru si Roua raminea cu gospodaria. cu adevarat era ea. Intr-o zi.Uneori. infierbintati de atata zburdat si se desfata in parfumul florilor care-i erau atit de dragi. Roua o ingriji. Cind rochia a fost gata. ea aduse un voal de matase subtire ca panza de paianjen. una mai vorbareata o intreba de ce nu iese si ea afara. ganganiile. asa a vrut zana cea rea. Si. mama. Roua nu se mai recunoscu. nelinistea mamei a crescut si in curind se imbolnavi. iar alta. Tuturora le soptea usor „Noapte buna. fosnetul frunzelor. se oprea cu mama ei sub un pom si asculta susurul raului. de ce nu merg si eu niciodata ziua afara la joc?" — Copila mea. "Mama. venind de la lucru. acasa. Dupa putin timp. obosita de atata alergat. noi te vom pierde. o imbratisa.‖ Mangaindu-le cu degetele ei subtiri si moi cand pleca sa se culce. Nu. Roua zambea. Roua ridica cei doi ochi limpezi spre fete si nu raspunse. cand pleca. privindu-se in undele lacului.

Invartindu-se. veni mama. zburdand de ici-colo. nu. in capul fetei se infiripa asa de tare gandul sa iasa afara ca nu o mai slabea. mersera in gradina si se culcara. nu simtea nimic rau. sa ma bucur cu toate vietuitoarele! Duse mana la cap. Ce bine trebuie sa fie afara. Incepu sa alerge. vino!" Isi lua inima in dinti si se duse la usa. Se privi in oglinda. Se duse la fereastra plictisita. A doua zi. O deschise. Nu o durea nimic. sa le arat ce rochie frumoasa am? Si se indrepta spre usa. Ce bine se simtea acum. Privi. gandi Roua.Intr-una din zile. inspre el. Pasarelele ciripeau. Privi pe fereastra. dar… Isi aduse aminte de sfatul mamei. isi ridicau capsorul. nu trebuie!‖ si se intoarse. sa cante. Vai. Fluturii zburau de colo pana colo. "Si ce-o sa fie daca ies?" gandi ea… apoi cu glas tare: „Ma duc doar in prag. Se mai suci. Fluturasii in haina lor de sarbatoare treceau pe la fiecare floare ii spuneau ceva si plecau la alta si tot asa mereu. Ce-ar fi sa ma duc la prietenele mele. incerca sa prinda un fluture. atinse perdeaua care ii dezvalui minunile de afara. privi pe fereastra. 133 . Zadarnic. mai departe. Iesi in curte. isi mangaie fruntea incalzita de tot ce vazuse si dadu sa mearga la usa. se privi in oglinda vru sa danseze. lua rochia cea frumoasa si se imbraca. sa cante. Trecu ziua. insa bucuria nu-i mai fu atat de mare. Cum as vrea sa fiu si eu in soare. nu". parca ziceau: "Vino. Atunci. pline de fericire. Nimic nu-i mai scotea din cap gandul de a iesi la soare. ce incantare! Caldura ii invalui trupul. Era incantata. Acelasi tablou. Roua isi puse rochia. se mai invarti. Trecu si ziua aceasta cu bine. se privi in oglinda. Soarele arzator arunca raze de aur care invaluia tot pamintul. sa mangiie florile. De cateva ori se indrepta spre usa si se intoarse. cantand cantece de bucurie catre soare. se intoarse si incepu sa danseze prin camera. „Nu. Veni a treia zi. Florile cu rochitele lor care de care mai frumoase. dupa ce Roua termina toata treaba. Isi lua rochia cea minunata.

simti ca nu mai poate. Se uita imprejur si vazu ca ajunsese intr-un palat plin cu apa si in ce parte voia sa puna piciorul sau sa intinda mina. tot mai sus. Si cu totii se ingramadeau la usa. Nor Pufusor. Roua se simtea usoara. care mai de care sa iasa mai repede afara. vrand sa se opreasca in loc.Obrajii i se rumenira. Fericirea era nemasurata. Norulet Albastrui. care mai mici si fiecare avea cite un nume: Nor Alb. Se lasa in voia vantului si simti cum se urca tot mai sus. tunind si fulgerand. Acolo s-au intanlit cu Bate Vant. parul era numai din fire de aur in care sclipeau pietre scumpe. Nimeni n-o asculta. Cum o sa-i povesteasca mamei tot ce a vazut!" In acest timp. — "Ajung la soare. Nor Pufusor spuse ca el a si gasit o picatura care e chiar langa el. Se inghesuiau asa de tare. ajung la soare! cat am dorit si doresc sa fiu langa el. Fetita incepu sa strige ca nu ramane la ei. sa se odihneaasca. incit s-au amestecat unii cu altii de nu-i mai cunosteai. care mai mari. Nor Cenusiu. Parul ei despletit ii invaluia corpul si rochita umflata de vant o ajuta sa urce mai repede. Ce frumos se vedeau casele. nu mai avea astampar. Se ghemui dar frigul era tot mai mare. Urcand asa. Cu glas ca din butoi sau ca si cum ar fi batut in toba le spuse sa mearga fiecare si sa stranga cat mai multe picaturi de apa ca pe pamint trebuie ploaie. Roua era tot mai usoara si urca tot mai sus. De-indata. Simtea ca se ingreuneaza de parca ti-ar fi atarnat cineva pietre de picioare. tot mai sus si tot mai sus.Povestea fulgului de zapada Roua abia isi gasise un loc sa stea. aratand-o pe Roua. 134 . gradinile. Striga degeaba. pamantul! Se gandi: "Cum de n-a iesit pana acum afara? Toate au fost numai niste nascociri. Era palatul lui Nor Cenusiu. ochii ii straluceau mai tare. se invartea.atinge pamintul. parca plutea. Nici n-avu timp sa se dumireasca ca se si deschise o usa si prin ea navalira o sumedenie de copii. ca se duce la soare. Ce frumos e!" Privi in jos. dadea numai de apa. Radea. N-au intrat bine cu totii ca usa se tranti si aparu Nor Cenusiu. Bucuria ii fu mai mare. Dar parul. Roua simti ca-i este frig.

la usa palatului vazura doi oameni de zapada nemiscati. Au mers ei asa o bucata de vreme si au ajuns in odaia in care se afla Ger Napraznic. Roua — tremurand de frig — se apropie de lada. sufland din greu. Palatul era foarte mare. care faceau de straja. Isi dadea seama ca acum merge la rau. Poarta se deschise. care ii zise: „Prinde-te cu mainile de bara mea si tine-te bine. Roua incepu sa planga. inalt. o trimise sa ia pieptenele din lada ce se afla intr-un colt al camerei si sa-l pieptene. Incepu sa-l pieptene si sa planga de frig ce-i era. dand peste cei doi calatori. o deschise si scoase. iar in gura avea o pipa de gheata si cand pufaia iesea din ea o pulbere ce se lipea unde nimerea. Deodata. mai ales in ziua aceea. Rouai i se lumina fata de un zimbet. facut numai din gheata si era asa de rece. norii se imprastiara care incotro si Roua ramase in barba lui Bate Vant. Ajunsesera la portile palatului de gheata. Asta era bruma. Asa ca Vajaie Vant. un pieptene facut din turturi. undeva. ca sa-i mai intre in voie mosului care era tare suparat.‖ Si au zburat ei asa pana ce l-au intilnit in cale pe Vajiie-Vant care o cauta pe fata. ca de mult nu-si mai scuturase bruma din par. Era invelit cu o patura de zapada. ca te duc eu la soare. fetita aceasta era tocmai ce-i trebuia.. unde locuia Ger Napraznic.care i-a luat pe aripile lui si a inceput sa-i ridice pe toti sus. o insfaca pe fata si pleca cu ea. o fetita si cu Ger Napraznic avea nevoie de cineva care sa-i aprinda pipa si sa-i scuture pletele de bruma. Vijaie Vant batu la poarta cu un ciocan de gheata. Vijaie Vant sufla si in fata lor se deschise printre bolovanii de gheata o potecuta. El sedea pe un scaun inalt de gheata. si chiar asa era. BateVint nici n-avu timp sa-si dea seama ce se intamplase. in vazduh. El auzise de la Nor Cenusiu ca sus. ca-ti ingheta suflarea. Si asa Vajaie Vant veni in cautarea ei. Tot va ajunge la soare. spre mirarea ei. iar cand intrara. 135 . pe unde trecura cei doi calatori. caci raza de soare se strecurase strengareste prin fereastra si ii topise un fir de gheata. Cum o vazu pe Roua. din mustata.

ea se mai uita odata spre pamant. Roua simti ca-i ingheata spatele." gandi ea. Se gandi ce-ar fi daca o data cu bruma de gheata ar sari si ea pe fereastra. Roua privea dupa ea si dorul de casa ii topea inima. lovi cu pumnul intr-un clopot de gheata care zguduiPovestea fulgului de zapada tot palatul si indata se infatisa inainte-i Vijaie Vant. ca sa scape de lacrimile ei. sa vada ce-i era mai drag. Alerga se alerga. cu barba in vant. le prefacea pe loc in pufusor de bruma. se involbura prin camera si se lipea la ochi. Si plangea fara oprire. Atunci. 136 . Trecuse multa vreme de cand plecase. capul si incet. pe fata.Ger Napraznic simti o lacrima calda pe frunte. fluturii se ascunsesera. : "N-am sa te las mosule sa ingheti pamantul. Atunci. merele. care. sufla de poti si prefa-o in fulg de zapada!" Vajaie Vant iesi val-vartej pe usa. dusa de vanturi. de rauletul in care isi oglindea altadata mandrul chip o indemna la plans. "Alearga iute dupa fata aceea! De n-o poti prinde. insa florile nu mai erau. Ger Napraznic simti ca. cu toiagul de gheata in mana si cu mantaua fluturand. si asa facu. din cauza rasuflarii lui. alerga in jos cat mai aproape de pamant. pe gat si te ingheta. In gradini si vii pomii erau goi. strugurii nu mai erau. Pamantul era pustiu. Ea slabea din zi in zi tot mai tare si se simtea tare. intinzand-o. de gradina. de casa. nu mai e pieptanat. cand sa inchida ochii. Si. Bruma iesi afara si. pasarelele plecasera de mult. Ger Napraznic. totusi a recunoscut locurile dragi.Roua. curtea. spre marea ei bucurie. un fir de par de-mi va lipsi e vai de tine!" Roua suspina si incerca sa-si opreasca lacrimile. aparind pamantul de furia gerului napraznic. tu vrei sa ma topesti cu totul? Ai grija. picioarele. incet simti ca o cuprinde un somn odihnitor. se lasa usor in jos. perele. tare usoara. Roua deschise geamul. dar baga de seama ca Roua se departa tot mai tare. n-am sa te las. dar dorul de mama. i se infatisa tot ce iubise ea mai mult — casa. cu graba mare. gradina. Se incrunta si zise: "Nu-i de ajuns ca mi-a topit raza de soare un fir din mustata. incepu sa sufle. apoi mainile. . Isi prinse rochita inspumata cu mainile tremurande si.

dar pe data vantul salbatic sufla frunza. in treacat fie 137 . dadu de un zid de piatra. Kiyi se intoarse vesel la fratele lui cu vestea ce buna si dupa multa truda si greutati istovitoare. o intamplare neasteptata tulbura viata lor tihnita. care zambesc cu drag tuturor copiilor si-i imbie la joc. asa. Curand sosi si ziua cand ei putura sa iasa la plimbare sub razele soarelui care. in el veti vedea ochii stralucitori ai Rouai. care nu stia ce sa mai faca sa-si vindece fratele. Acest lucru il mahni rau pe Kiyi. Bietul Yogo cazu intr-o baltoaca cu apa rece ca gheata si din clipa aceea stranuta intruna. De priviti cu atentie fiecare fulgusor de zapada. trebuia sa faca si Kiyi si ce-i placea lui Kiyi ii placea si lui Yogo. sa inveseleasca si sa imbogateasca pamantul cu rod imbelsugat. sunt multi ani de atunci. Ce facea Yogo. in deplina intelegere. el reusi sa-l aseze binisor inauntru. timp de cativa ani. in cele din urma Yogo se simti mai bine. care se iubeau foarte mult unul pe altul. Odata pus la adapost de vremea rea. Au trait ei asa. ca sa-i aduca frunze proaspete si laptuca. uscata. fiecare fir din tesatura minunatei rochite se prefacu in cate un firisor sclipitor de zapada care tocmai acoperi pamantul sa-l incalzeasca. care avea niste gauri si fiecare din ele putea fi pentru ei o ascunzatoare cum nu se poate mai potrivita. sa ocroteasca semintele care dormeau somnul lung de iarna. asteptand primavara sa incolteasca. in cele din urma.Si. Kiyi umbla mult in cautarea unui adapost pentru fratele lui si. intr-o buna zi. pana cand. ducand-o departe. L-a infasurat intr-o frunza mare. prin grija necontenita si bunatatea lui Kiyi. doi melci frati. care nu-l parasea decat pentru cateva clipe. pe vremea cand melcii nu aveau cochilie. Cei doi melci Kiyi si Yogo Traiau odata. zi si noapte.

Intre timp norii se stransera in fata soarelui si deodata se porni o ploaie cu galeata. pana cand il auzi pe Yogo. Se uita bine la ea. Kiyi sedea in fata gaurii din zid cand o zari pe doamna Broasca testoasa trecand tacticoasa si impunatoare. Dar intr-o zi. il necajeste febra fanului. vraciul Bufnita pleca pe drumul pe care venise. Asta era! El o opri pe doamna Broasca testoasa. lasandu-l pe bietul Kiyi foarte nedumerit. si deodata scoase un strigat de bucurie. ca pana la urma se dadu batut. la soare ori la caldura. cu atat mai putin in acele vremuri cand ele n u existau nici pentru oameni. preocupat de gandurile sale. Ingrijorat. toata ziua nu m-am gandit decat la fratele meu Yogo. de frig. Pe neasteptate il apucau lungi si repetate stranuturi si speriat bietul Kiyi alerga deznadajduit la vraciul Bufnita. caci poate sa-l apuce brusc la cel mai mic curent sau la cea mai mica nebagare de seama. incat dadu drumul unui potop de lacrimi amare. Ceva trebuia insa sa faca. care il aduse pe Yogo in starea nenorocita de mai inainte. dar nici nu indraznesc sa-l scot afara. Ai grija sa nu iasa prea mult in aer liber. de teama sa nu raceasca. Yogo. de ploaie si de soare! Dar pelerinele n-au fost niciodata o imbracaminte pentru melci. Nu gaseam o iesire pana 138 . care veni si-l consulta amanuntit pe Yogo. rugand-o sa zaboveasca o clipa. dupa cum probabil ati auzit. Degeaba incerca Kiyi sal impace. dar ce anume? De-ar fi putut melcii sa imbrace macar o pelerina. deoarece voia sa-i spuna ceva foarte important: "Doamna Broasca testoasa. se departa prea mult de ascunzis. vai si amar pe capul lor! Se petrecu din nou ceea ce se mai intamplase. unde este multa umezeala. sa nu stea prea mult la soare. in schimb e foarte sacaitoare. o boala ce-l apuca ori de cate ori ii este frig sau sta in curent. Plimbarile se repetara zi de zi. fiindca. La plecare vraciul Bufnita clatina din cap si spuse raspicat:"Prietene Kiyi. de fiecare data putin mai lungi si cu timpul Yogo isi recapata puterile pierdute. hohotind de ti se rupea inima. nici la prea multa caldura. Nu mai poate ramane toata ziua in scobitura din zid. erau ca un balsam pentru Yogo." Si intorcandu-le spatele. Se numeste febra fanului. care sa-i apere de vant. fara sa-si dea seama.spus. desi boala fratelui tau nu e prea grava. Era atat de naucit. Si planse astfel multa vreme. care se simtea vinovat de necazurile fratelui sau.

in cele din urma anul trecu. Traiau undeva. ca sa se adaposteasca in ea la nevoie?" "De ce nu?" raspunse Broasca testoasa. Cat despre el insusi. desi au trecut multi ani de atunci. tot Kiyi era intotdeauna cel care iesea primul afara dupa ploaie. Poveste de Mos Nicolae A fost odata ca niciodata (si cate astfel de cazuri nu mai sunt si azi?). cu spirale albe. si parintii isi faceau reprosuri multe. Afara ninsese si o patura alba de nea acoperea valea si dealurile din jur. intr-o cascioara saracacioasa. fratele lui avea un adapost sigur de vreme rea. nepotii lui Kiyi. care era puternic si obisnuit cu orice fel de greutati. mama si o fetita de vreo 5 anisori. dar pentru asta va trebui sa stea douasprezece luni sub carapacea mea. dupa cum fagaduise broasca." Si cum s-au invoit asa s-a facut. Yogo iesi de sub carapacea doamnei Broaste testoase. Si. Kiyi nu mai putea de bucurie. purtand mandru o minunata cochilie usoara. N-ati putea sa-i faceti si lui o invelitoare la fel cu cea pe care o purtati dumneavoastra. Si astfel. sa priveasca in jur si sa se asigure ca e senin iar soarele va incalzi cararea pentru fratele sau Yogo. Cand. fara sa se miste. In sfarsit. Era in miez de iarna. Erau: tatal. pentru faptul ca nu-i pot oferi fetitei o bunastare si stabilitate materiala. ca sa nu se strice vechiul obicei.nu v-am vazut trecand pe aici. melcii cu cochilie. dar pe cosurile carora iesea un fum care lasa de inteles ca 139 . izolati. cochilia cantarea aproape nimic. n-avea nevoie de nici o cochilie. Peste vale se vedea satul alaturat. Cu toate acestea. intr-o poiana. fiecare in gand. Erau saraci. o familie de oameni saraci. In acest timp am sa-i pun pe spate o cochilie si cum el este mai firav si mai delicat decat mine o voi face dintr-un material mai usor ca sa se poata misca in voie intr-o parte si intralta. cu casele acoperite de aceeasi zapada. sa pregateasca calea nepotilor lui Yogo. ies inca si acum primii afara. melcii taratori.

vezi. continua mama. A izbucnit in aplauze si a zis: ―A! Cu siguranta va veni si la noi. dar o inconjurau cu toata dragostea de care erau in stare. Intr-o zi. in timp ce mama ii incalzea lapticul . dansand de fericire in piciorusele desculte si strangand la piept cizmele pline de zapada. Si ca sa fiu sigura ca nu o sa treaca pe langa casa. in seara de 5 decembrie. la ghetute. si in discutiile cu copiii de varsta ei va fi cu atat mai deceptionata cand va afla ca la altii ―mosul‖ a venit… In seara aceea fetita s-a culcat fericita. o sa las ghetutele afara in seara asta!‖ Mama nu a mai continuat. sa vada ce i-a adus ―mosul‖. Primul gand al fetitei. Stia ca de raspunsul ei atarna deceptia fetitei. sa-si linisteasca copila care va veni dezamagita cu cizmulitele goale. a fost sa sara din pat si sa alerge afara. a doua zi. care vine la copiii cuminti. fetita vine imbujorata acasa si o intreaba pe mama ei: ―Mama. copila va fi atat de dezamagita.sursa de hrana datorata unei caprite care era una din putinele averi materiale ale familiei. fericita. pentru ca fetita sa nu zareasca lacrimile de neputinta care izvorasera in ochii mamei la gandul ca nici macar o bomboana nu poate pune in ghetutele fetitei ei… Fetita nu a asteptat alte explicatii. e posibil ca mosul sa nu vina la noi‖. pentru ca noi stam departe de sat. apoi amandoi s-au uitat la cizmulitele din care a iesit ceea ce initial parea doar zapada: un capsor mic de 140 . ―Dar. S-a apropiat de parinti si le-a zis: ―Mami.acolo e cald… Parintii acestei fetite nu puteau sa-i ofere decat un minim de caldura. uite. O iubeau mult. cine e mos Nicolae?‖. in asteptarea cadoului de a doua zi. Ce putea sa ii spuna fetitei? Stia ca. I-a spus ca acest ‖mos Nicolae‖ e un batran. Parintii s-au pregatit sufleteste cu cuvinte de dragoste. cand s-a trezit. iar parintii au adormit tristi si plansi… Noaptea a trecut ca oricare alta. si le lasa acestora in cizmulite cate un cadou. mosul nu m-a uitat! Uite ce mi-a adus!‖ Si parintii s-au privit consternati unul pe celalalt. I-a spus aceste lucruri si a intors fata in alta parte. cat sa nu inghete de frig. asta seara. S-a facut dimineata. tati. Mamei i s-a pus un nod in gat. dar… Stupoare! Fetita a venit imbujorata.

pisoi. la niste lingurari ce-i aveam tocmiti prasitori. nu stiu cum se face. numai ce si aud pupaza cantand: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Eu. de pene. la mos Andrei. de vuia satul. simtind mirosul de lapte cald din odaie. care peste noapte gasise putina caldura in cizmulitele fetitei. florii. Si cum stam eu acum si ma chiteam in capul meu ca sarpe cu pene nu poate sa fie. Si acum a iesit de acolo cu un mieunat slab. si-i dau iar drumul in scorbura. duglisule. bag mana in scorbura. atunci. Si numai ce-o auzeai vara: „Pu-pu-pup! Pu-pu-pup!‖ dis-dimineata. lelita... aproape de Topolita. ci pentru ca ma scula in toate zilele cu noaptea-n cap din pricina ei. si se adapostise acolo pana catre dimineata. sa nu-mi caut de drum tot inainte? ma abat pe la tei. inainte de rasaritul soarelui. pun demancarea jos in carare pe muchea dealului. indata ma si trimite mama cu demancare in tarina. dupa cum auzisem. gabuiesc pupaza pe oua si zic plin de multumire: -Taci. cum zicea mama. intr-un tei foarte batran si scorburos. din oameni.. cu gand sa prind pupaza. ca te-am captusit eu! ii mai pupa tu si pe dracul de-acum! Si cand aproape sa scot pupaza afara. iar vrei sa te pupe cucul armenesc si sa te spurce. zicandu-mi: -Scoala. ca ma spariu de creasta ei cea rotata. in toate zilele. tocmai in Valea-Seaca.. pe coasta dealului. si norocul meu!. Si cum ajung in dreptul teiului. Si cum ma scol. Si pornind eu cu demancarea.. unde stiam. ma sui incetisor in tei care te adormea de mirosul. Pupaza din tei de Ion Creanga Ma trezeste mama intr-o dimineata din somn. ca se afla 141 . fratele tatei cel mai mic. cu vai-nevoie. Caci asa ne amagea mama cu o pupaza care-si facea cuib. de multi ani. caci nu mai vazusem pupaza pana atunci.. un ghem alb de blana. caci aveam grozava ciuda pe dansa: nu numaidecat pentru pupat. ca sa nu-ti mearga bine toata ziua?.

imi iau traista cu blidele. — Hauileo. sarmana. boierul se primbla cu mainile dinapoi. vreme trecuse la mijloc doar. Dupa asta vin acasa. nu veneam. iar nu cu dansul! Atunci lingurarii. sa-mi tie de parte. pe la pranzul cel mare. ma abat iar pe la tei. Atunci iau lespedea cu ingrijire. veneam. Apoi ma dau jos. cu gand c-a iesi ea pupaza de undeva pana m-oi intoarce eu din tarina. undeva. sau asternut pe mancare. cat am umblat horhaind cine stie pe unde si cat am bojbait si mocosit prin tei. iar taranul nostru isi arde luleaua si mocneste intr-insul. canta. si una-doua. dar ea. de nu era o chiranda mai tanara intre dansii.. tacand molcum. caci n-am mai dat de dansa nicaieri.. cu mancarea sleita.prin scorburi cateodata si serpi. iar ouale. Mai! anapoda lucru s-aista! zic eu inciudat. li se lungise urechile de foame asteptand. la pupaza. Si oricat oi fi mers eu de tare.. auzindu-i lalaind asa de cu chef. se vede ca se mistuise de frica mea prin cotloanele scorburii. si cat pe ce sa ma inghita.‖ Asa si lingurarii nostri: cantau acum indracit pe ogor. Atunci au si tabarat balaurii pe mine. vorba ceea: „Tiganului. bag mana si scot pupaza. Dupa aceea ma dau iar jos si pornesc repede cu demancarea la lingurari. nici mai ramane cuvant. S-apoi... pun urechea la gura scorburii si aud ceva zbatandu-se inauntru. sezand in coada sapei. Insa a doua zi dupa asta. numai iaca-ta-ma-s si eu de dupa un damb. sa prind pupaza.. pornesc spre sat. vlaguita de atata zbucium. cand am vrut sa le iau. parca intrase in pamant. leg pupaza de picior c-o ata s-o indosesc de mama vro doua zile in pod prin cele putini harbuite. cand i-e foame. pe ce-a fi. iaca si 142 . caut o lespede potrivita. de nu stiau cei din casa ce tot caut prin pod asa des. imi iau caciula si in locul ei pun lespedea. mo! Ogoiti-va! Ce tolocaniti baiatul? Cu tatul sau aveti ceaveti. erau toate numai o chisalita.. sa vada nu le vine mancarea dincotrova? Cand. cu ochii painjeniti de-atata uitat. si lingurarilor. ma sui cu dansa iar in tei. Si scapand eu cu obraz curat. unde nu ma imbarbatez in sine-mi si iar bag mana sa scot pupaza. nemaipunandu-si mintea cu mine.. scotand caciula din cap si tuflind-o in gura scorburii. ma sui intrinsul..

apoi mi-o arunca-n sus. cand as afla ca el a prins pupaza. ne trezeste dis-dimineata la lucru de atatia ani? Grozav era de tulburata. care. Un mosneag nebun. Eu atunci. javra dracului se face a o cauta de ou si-i dezleaga atunci frumusel ata de la picior.. s-o vand. cumnata?! Da' ca l-as ucide in bataie. cumnata. cu pupaza-n mana.. gatul imi pun la mijloc! Eu. mosule! — Si cat cei pe dansa? — Cat crezi dumneata ca face! — Ia ad-o-ncoace la mosul. Si acum vad eu ca avea mare dreptate matusa. zicea matusa cu jale.. c-am scapat-o!‖ Pupaza. caci pupaza era ceasornicul satului. sa fure Ion pupaza. umflu pupaza de unde era. iute ma sui in pod.. caci de zbantuitul ista al dumnitale nimica nu scapa! Ce mai atata? Mi-au spus mie cine l-au vazut ca Ion a luat-o. sar cu dansa pe sub streasina casei si ma duc de-a dreptul in targul vitelor. de colo pana colo.. Si cum ajung in iarmaroc. zise matusa. De-amu bine ca mi-ai spus. zbrr! pe-o dugheana si. intr-o zi de targ. mai baiate? — De vanzare. ca doar si eu eram oleaca de fecior de negustor. n-are ce lucra? — De vanzare-ti e gainusa ceea. una ca asta.. — Ce spui. s-o dramaluiasca! Si cum i-o dau in mana. sarmana. uitandu-ma dupa dansa!. si numai nu-i venea sa lacrimeze cand spunea aceste. zicand: „Iaca pozna. Insa mama. si se ia la ciondanit cu mama din pricina mea: — Mai auzit-ai dumneata.matusa Mariuca lui mos Andrei vine la noi. ca ti-l iau eu la depanat! — Nici nu te mai indoi despre asta. nu stia de asta nici cu spatele. las' pe mine. cum aud unele ca aceste. c-o falca-n cer si cu una in pamant. fiind ascuns in camara. s-o chinuiasca. c-o vitica de funie. 143 . cumnata Smaranda. hat! de sumanul mosneagului. dupa ce se mai odihneste putin. incep a ma purta tantos printre oameni. isi ia apoi drumul in zbor spre Humulesti si ma lasa mare si devreme cu lacrimile pe obraz. caci era tocmai lunea. sa-mi plateasca pasarea.

si fratii imi spun. gospodar de la noi din sat. nepoate? Dec! nu cumva ai pofti sa-mi iei vitica pentr-un cuc armenesc? Pesemne te mananca spinarea. cum vad eu. daca ma crezi. dupa cumparat sumani. si unde-am croit-o la fuga spre Humulesti. gandeam eu. ba eram inca bucuros ca am scapat numai cuatata. razand. la baut adalmasul. chiar mai dinioarea l-am vazut umbland prin targ. ca-i pozna mare cu matusa lui mos Andrei: a sculat mai tot 144 . Si cand ajung acasa. drept sa va spun. mai baiate?! zise mosneagul de la o vreme. si ia acus te scarpin. da. aflu ca tata si mama erau dusi in targ. macar asa. batandu-mi-se inima. puiule! cand ii scapa de mana mea! — Da pace baiatului. sa spurci iarmarocul? Toate ca toatele. mosule? Te joci cu marfa omului? Daca nu ti-a fost de cumparat. — He. uitandu-ma inapoi sa vad. iarmaroc nu era?! -Dar stii ca esti amarnic la viata. cu mama si cu matusa Mariuca. cu spaima. mai! L-as lasa eu. Apoi bine ca stiu a cui esti. de frica si de osteneala. Vorba ceea: „Lasa-l. dar vezi ca nu ma lasa el acum!‖ Tocmai asa patisem si eu. ca-ntr-un iepure. ori in vro dugheana. mai tica! ian stai oleaca. si ti-i gasi beleaua cu dansul pentru asta. ca-i feciorul lui Stefan a Petrei. de se stransese lumea ca la comedie imprejurul nostru. Apoi incet-incet m-am furisat printre oameni. mai tica. si faceam un taraboi. In ce te bizui de te indarjesti asa. daca vrei. nu ma ajunge mosneagul? Caci imi era acum a scapare de dansul. si trebuie sa fie pe-aici undeva. el te-a trimis cu pupazi de vanzare. Bine-ar fi s-o pot scoate la capat. pe loc mi s-a muiat gura. mosule. de-i zice aman. om bun. la ce i-ai dat drumul? Ca nu scapi nici cu junca asta de mine! Inteles-ai? Nu-ti para lucru de saga! Si ma bagam in ochii mosneagului.— Ce gandesti dumneata. sa te duc eu la tata-tau si sa vad. dar cand am auzit eu de tata. cum ii e negustoria. zise un humulestean de-ai nostri. ba s-un topor iti fac. he! sa fie sanatos dumnealui. cu cotul subsuoara. d-apoi chitesti dumneata ca nu ne cunoastem noi cu Stefan a Petrei? zise mosneagul.

cum se pot invrajbi oamenii din nimica toata. 145 . pe la pranzul cel mic. si neghina din ogoare! Caci. s-a mantuit vorba. Si altii ca altii. badita! Doamne. zise matusa Mariuca. nu-i o femeie de inteles. dar eu stiu ca mi-am pus bine gura la cale. Vazut-ai dumneata? Sa mai pui alta data temei pe vorbele oamenilor! Apoi incepem cu totii a manca. soro. mai bine sa mancam ceva din ce-a da Dumnezeu. Dar in gandul meu: Cand ati sti voi cate a patimit. i-ati plange de mila! Zahei insa ne lasase vorbind si se ca' mai dusese in targ.. luandu-se dupa gurile cele rele! Ia poftim. cheama pe matusa Mariuca lui mos Andrei la noi si-i zice cu draga inima: — Doamne.satul in picioare din pricina pupezei din tei. vrajba dintre noi sa piara. cumnata draga. zau. dupa mama. si apoi tavalindu-i prin unt. cumnatica-hai... sa-i spuna bucurie despre pupaza. dac-ai sta sa faci voie rea de toate. din pricina mea. facand mama un cuptor zdravan de alivenci si placinte cu poalele-n brau. Si a doua zi. taman in ziua de lasatul secului de postul San Petrului. sa cinstim cate-un pahar de vin in sanatatea gospodarilor nostri si: Cele rele sa se spele. si pe mama a pus-o in mare suparare cu asta. si parpalind niste pui tineri la frigare.. surioara!. si eu din pricina ei. sa-mi fie pe toata ziua. Si cum imi spuneau ei ingrijiti. cele bune sa s-adune. zice ca i-am fi luat-o noi. ar trebui de la o vreme s-apuci campii! — Asa. sireaca. ca matusa Anghilita lui mos Chiriac. strangand cu nedumerire din umere. cum sunt unii de napastuiesc omul chiar pe sfanta dreptate! — Mai asa. cand se punea la masa. numai ce si auzim cantand in tei: — Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup! Sora-mea Catrina zise atunci cu mirare: — I-auzi. Stii ca si matusa Mariuca e una din cele care scoate mahmurul din om. marti.

si-l lega de-un stejar batran. prinse pe hanul lor. A tinut cat a tinut batalia nehotarata. ramas-a vorba din tata-n fiu cum ca un joc de copii se incinsese odinioara pe sesul Trotusului. calari pe fugari aprigi de nuiele. inarmate pana-n dinti cu pusti de soc. ganditori. De pe atunci. cand la aripa stanga a ostirilor insirate. iar bietul han. se bateau amarnic intre ele. dar. Si ambele taberi. martur de cea intai izbanda a viitorului domn. Iar comandantii. Cel dintai era fiu de taran. si cu inima cutezatoare. altii pentru vreo cetate de hartie daramata. un copilandru cu plete negre si cu ochii de mure. 146 . in racoarea aerului. si-si imbarbatau soldatii la lupta. cu ochii albastri. copilul cel cu ochi albastri ganditori. cu sabii de sindila.Stejarul din Borzesti de Nicolae Gane A fost odata un timp. de clocoteau vaile Trotusului si se spariau toti graurii din tufarisuri. un copilandru cu plete blonde. iute si neastamparat ca Trotusul ce se pravale de la munti. deci. tot fapte rale ce nu puteau fi iertate. invinse pe tatari. abia stapanindu-se de ras. Apoi toti hatmanii si capitanii lui Stefan se adunara imprejurul stejarului si prinsera sa judece pe hanul tataresc. sub stapanirea dreapta a soarelui de primavara. sub un soare frumos de primavara. pe cand bourul moldovenesc era singur stapan pe-o tara larga. si pana-n zilele noastre. pe cand Molna si Prutul nu faceau hotar intre trei tari surori. cealalta era tabara moldovenilor sub comanda lui Stefan. unii pentru vreo minge furata. cu suliti de trestii. indemanatica. pe neastamparatul Gheorghie. cel de al doilea fiu de domn. locuita de-un popor ager si drept pamantean. in sfarsit. isi astepta osanda. care avea darul de a se razboi mostenit de la tatal-sau. nu departe de satul Borzesti. cu ochii plecati in jos. In doua taberi era despartita ceata copiilor: una infatisa tabara tatarilor sub comanda lui Gheorghie. alergau cand la aripa dreapta. Ei insa se jucau la un loc pe iarba verde.

Joc nebunatic. dar atotvazatorul soare inceta de a zambi. Astfel. se clatinara infiorate. pana ce ajunse sa fie numit la Direptate domn tarii Moldovei. destepta setea tuturor vecinilor. incepu viata grea si anevoioasa. o suta de suliti se infipsera in trupul lui.. caci tara. si a voit Dumnezeu ca el sa 147 . o Doamne. inscaunat si miruit de mitropolitul Teoctist. nestiutor de urgia ce-l ameninta. vai!. in maretia lui.. se uita zambind.. patate de sange copilaresc. zise cu sprancenele incretite: — Porunca domniei-sale este sa-l spanzurati de creanga cea de sus. se urca de pe treapta pe treapta pe scara lumii. in timp ce micul Gheorghie in bratele vazduhului se gandea la cei ce-s spanzurati aievea. copilaresc. Stefan. la care soarele. fiind bogata. frunzele si crengile copacului. tot in razboaie si osteneli. Da! el zambea inca.. el care vazuse multe altele pe coaja noastra pamanteasca! Dar. dupa ce asculta parerea mai-marilor ostirii sale. Ce clocot aduc apele Trotusului de sus in jos?. ce se aude?. deodata se vazu o ceata nenumarata de adevarati tatari venind in goana mare a cailor spre dansii si-atunci. Un vifor se starneste de puterea caruia se leagana in aer micul han tataresc.. toti copiii. caci in acel moment o suta de sageti.. apucara la fuga care-ncotro... care atarnat de creanga stejarului. zambea inca in nevinovatia lui. schimband sabia de lemn pe palosul de otel. cu atat inimosia lui crestea.In sfarsit. Treizeci de ani au trecut dupa aceasta intamplare. si micul Stefan. facandu-se insusi tiitor peste toata tara.. ca sa fie de pilda si altor neamuri! Apoi nenorocitul han fu legat cu franghie de subsuoara si ridicat pe creanga in sus in salvele pustilor de soc si in strigatele de bucurie a ostenilor invingatori. si pamantul prinde sa se clatine si sa sune parca s-ar fi rasturnat stancile cele mari de la obarsiile Trotusului. cuprinsi de groaza. uitand pe micul Gheorghie.. Ceriul se posomori. larga si indemanatica. Dar cu cat nevoile veneau mai grele peste dansul. Iar in timp ce Stefan si intreaga lui ostire stateau nedumeriti de vuietul ce se apropia.

orice-ar fi facut. si-n loc de pusti de soc. Iar el. Iute Stefan isi intocmi oastea si le iesi inainte la satul Lipinti. incat sa razbata peste hotarele Moldovei.mearga din biruinta in biruinta. la stejarul din Borzesti. domn drept credincios si pamantean. Dar sufletul bataliei. nu ca atunci pe o nuia de alun. si oriunde s-ar fi dus. Multi ani domni Stefan-voda cel Mare in care timp aseza cu nestramutare temelia stapanirii noastre asupra campiilor Dunarei. se-ncrucisau acum sabii de fier. varandu-se unde primejdia era mai mare. Pana-n ceri se inalta rasunetul restristei de pe pamant. Un gand indaratnic il urmarea din copilarie. Dar tot nu era linistit. de fiecare biruinta inalta cate o biserica spre marturie nepieritoare de trainicia neamului nostru si de bunatatea lui Dumnezeu. pustiind pamantul. pecetluind si sfintind aceasta stapanire cu sangele varsat. robind femeile si copiii. incat se-nnegrea vazduhul de fum. departe in lumea apuseana si sa razbata prin patura veacurilor pana la noi. ci un cal aprig de soi moldovenesc si alerga ca un fulger la toate punctele de bataie. calarea. gandul micului Gheorghie. Si-n loc de sabii de lemn. era o adevarata batalie cu tatarii. Stefan cel blond cu ochii albastri ganditori. Iata ca intr-una din zile i se aduce veste ca o multime de oaste tatarasca a navalit in tara peste apa Nistrului. detunau tunuri de schija. dand foc satelor si girezilor de pane. se macina si se mistuia ca pleava intr-un vartej de doua furtuni ce se ciocnesc. 148 . nu mai era ca acum treizeci de ani. de uneori nu se mai vedea om cu om. Ros era soarele sus ca in timp de grea cumpana. rapind cardurile de vite. ucis de tatari. chipul cel oaches si dragalas i se infatisa necontenit. dand inima ostenilor lui si facandu-i sa mearga la biruinta sigura. care se arata pretutindene ca o icoana de imbarbatare. pe sesul Trotusului. acel ce vedea si stapanea toate era chipul blond al lui Stefan. ros era pamantul jos de sangele ce galgaia. O! de asta data. si numele lui sa se mareasca tot mai mult. iar tatarimea. cuprinsa din doua parti. cerandu-i parca razbunare.

De acelas stejar sta acum legat un adevarat tatar. insa din mladita de copil crescuse acum un alt stejar mai falnic. iar in mijlocul lor. cu ramuri intinse de la munti si pana la mare.Si. caci napucase a asfinti soarele si intreaga urdie tatareasca a fost sfaramata si robita. drept in fata tatarului. care au a fi adunati si intrebati pe malul Trotusului la satul Borzestii. hatmani si capitani! zise Stefan. sora tarului Simeon. si roata imprejurul lui erau mai marii ostirilor lui Stefan: hatmanul Arbore. acelas soare dulce si zambitor care a dezmierdat odinioara jocul cel nebunatic de copii. logofatul Tautu. copilandrul de odinioara peste capul caruia de asemenea trecusera cei treizeci de ani ce au garbovit stejarul. Iar Stefan a dat lauda lui Dumnezeu si a trimis sol de bucurie sotiei Evdochia. Era o zi frumoasa. o adevarata zi de primavara. incretind din sprincene. care curg fara repaos pe asternutul lor de prund. si sa 149 . — Voi. De altfel. la umbra carora se adapostea un popor intreg de plugari si de osteni. sta insusi Stefan. in adevar. vornicul Boldur si alti multi osteni si oameni de frunte. Iar mai la o parte stateau solii lui Mengli Gherei cu darurile de peste Volga. hatmanul Sendrea. fiul hanului Mengli Gherei de peste Volga. aprodul Purice. Apoi nu trecu mult timp dupa aceasta si auzind batranul han de peste Volga despre nimicirea ostirii sale la Lipinti trimise lui Stefan soli incarcati cu odoare pentru rascumpararea fiului sau din robie. fiul hanului tataresc de peste Volga. acelas camp verde inflorit. ziua in care Stefan isi aduna hatmanii si capitanii pe malul Trotusului sub batranul stejar unde micul Gheorghie fusese ucis de tatari. cum si de amintirea dureroasa a faptului ce l-a insangerat. iar Stefan raspunse solilor ca-i va da drumul daca se vor invoi la aceasta mai-marii ostirilor lui. nimic nu era schimbat. prinzandu-se pe insusi seful lor. sigura si desavarsita a fost biruinta moldovenilor. v-am adunat aice ca sa dau in judecata voastra pe fiul hanului tataresc. Trist parea acum copacul si garbovit atat de povara celor treizeci de ani trecuti peste crestetul lui. aceleasi ape iuti si neastamparate ale Trotusului.

intorcandu-se catra solii lui Mengli Gherei. cu o urdie nenumarata. dupa ordinul lui. iar batranul hatman Arbore zise urmatoarele: — Maria-ta!. toti ochii se pironira asupra tatarului. si o 150 . caci tara s-a adapat cu indestul sange paganesc. si maria-ta. cum ca oricine samana moarte pe pamantul nostru. Dar acest unul este fiul hanului tataresc. dupa ce si el ne-a calcat tara fara dreptate.. Iar daca vrea sa-l intalneasca in locul unde s-a dus. N-am avea ce face cu viata acestui tatar ce ne batjocoreste. ca sa mearga vestea peste cele patru hotare ale tarii. si sangele unuia mai mult nar spori intru nimic roada pamantului nostru. Sunt acum treizeci de ani. Iata ca acum. eram mic si ma jucam sub acest stejar batran c-un copil Gheorghie din Borzesti. si ucise fara mila pe nevinovatul Gheorghie. cu ajutorul vostru si a lui Dumnezeu. incat el nu are indestula avere sa-l poata rascumpara. a ars multime de holde si sate. cu tot la stapanul vostru si spuneti-i: ca atat de mult s-a scumpit capul fiului sau prin sangele crestinesc ce-a varsat. moarte culege! Atunci toti intr-un glas strigara: La moarte.. Parintele sau ne trimite soli si daruri pentru rascumpararea lui.hotarati voi insiva de i se cuvine iertare sau pedeapsa.. fiul vestitului han tataresc Mengli Gherei de peste Volga. fiul aceluias han a cazut prins in manile noastre. hanul tatarilor de peste Volga. stapanul Crimeei si al Ucrainei. care te lupti de atatia ani pentru intemerea neamului nostru. atunci sa se incumateze sa ne calce hotarele! Apoi. le zise: — Duceti-va cu daruri. la moarte!. a ucis multime de femei si de copii. care in acel moment avu neauzita obraznicie sa scuipe asupra moldovenilor facandu-i cani. esti dator sa faci dintr-insul pilda. spaima polonilor si a moscovitilor. cand deodata navali fara veste asupra noastra Mengli Gherei. satunci surlele. cand fu strapuns de sagetile tataresti. Las la voia si intelepciunea voastra sa hotarati ce i se cuvine! Atunci toate fruntile se posomorara. Iar Stefan.. fu ridicat in sus cu manile legate la spate si spanzurat de aceeasi creanga de care se legana odinioara micul Gheorghie. trambitele si darabanele ii facura cinstea cea de pe urma.

Iepurele si ariciul de Fratii Grimm Intr-o zi frumoasa de toamna. Ingamfarea iepurelui il jigni pe arici.Ma plimb – raspunse politicos ariciul. Daca nu ma insel ti-ai putea folosi picioarele pentru lucruri mai importante decat plimbarea. Iepurele ingamfat. si astazi inca ochii lor parca vad rasarind din intunecimea boltilor marea lui umbra care de acum va pluti peste noi in adanca viitorime ca un spirit proteguitor. . caci patru sute de ani trecutau peste tara. De cum vazu iepurele. cand merg calatorii sa viziteze biserica cea neagra din Borzesti. si-n locu-i a zidit.Stii ceva – spuse ariciul – hai sa ne luam la intrecere! Pun pariu ca te intrec. intovarasiti de voi si nevoi. ariciul se grabi spre el sa-i dea buna dimineata. aducandu-si aminte ca pe acele lespezi de piatra a calcat odinioara piciorul lui Stefan. care a fost sufletul de viata. judecand ca batranul stejar si-a indeplinit menirea. Iar Stefan. facura sa salte apele Trotusului.salva puternica de sinete. De atunci si pana azi multe s-au intamplat. cheagul neamului romanesc. dar iepurele mai si glumeste pe seama lui. daca alergam! 151 . in amintirea tovarasului sau din copilarie.Te plimbi? – zise razand iepurele. dar inca si astazi. deoarece frunzele si ramurile lui cu sange au fost spalate. se intalni iepurele si ariciul. o biserica cu hramul Sfantului Gheorghie. se uita de sus la arici si-l intreba: . Nu ajunge ca s-a nascut cu picioare strambe. simt o tainica strangere de inima. imprastiind vestea mortii lui.Tu ce alergi de zor asa de dimineata? . a poruncit sa i se dea foc. .

Cum vrei sa ma intreci cand ai picioarele asa strambe? Dar fie. iar cand iepurele ajunge aici. Eu alerg intr-o brazda. doi. Iepurele nu spuse nimic.Femeie. Dupa cativa pasi. Pe ce punem pariu? . ariciul o lua spre casa. tu sa zici: Eu am ajuns deja! Femeia dadu din cap ca a inteles. vino cu mine. Ajunse si iepurele: . sa ma iau la intrecere cu stomacul gol. De cum ajunse acasa. iti rasuci mustata. Tu n-ai alta treaba. cum sa-l intreci tu pe iepure? Ti-ai pierdut mintile.Incepem! zise ariciul. trei si! Iepurele porni in goana. . Iepurele se uita batos la arici. Iepurele numara: . striga: . ariciul abia iti ridica picioarele. fie. . ariciul asa grai: .Vezi aratura asta? .Ei.Lasa asta pe seama mea.La ce treaba? – intreba femeia arici. decat sa stai aici. .Unu. fuguta. iepurele alearga in cealalta brazda.Pe un ban de aur si o sticla de tuica – zise ariciul. se piti in brazda si nici nu mai misca.. nenorocitule. Cum mergeau ei pe camp.Incepem? . 152 . Hai. Dupa care intinse laba catre arici si spuse: . pai nu-i asa de urgent! Cine a mai vazut asa ceva. asa ca.Vai de capul tau. la capatul brazdei. mergem impreuna pe camp! . si porni spre capatul araturii.O vad – zise nevasta ariciului. Mai intai merg acasa sa mananc ceva.Esti tare glumet – spuse iepurele. daca asta vrei.Acolo vom alerga cu iepurele. si ne intalnim peste jumatate de ora.Bine. sa ne intrecem! .Am pus pariu cu iepurele ca-l intrec la fuga! . unde esti? Vino degraba.

. Baura cate un pahar de tuica.Nu-mi vine sa cred – zise iepurele. se dadu batut. dar femeia arici ridica. dupa care se prabusi la marginea araturii. Iepurele alerga cat il tineau picioarele. dar de fiecare data ariciul era acolo inaintea lui.Inca o data! . Ii dadu ariciului banul de aur si sticla cu tuica. Sa alergam inca o data! Si fara sa astepte raspunsul o lua la fuga spre celalalt capat al araturii. . Ariciul lua ce castigase. . Cand a simtit ca nu-l mai tin picioarele. dar dupa aceasta intamplare. Iepurele ramase mut de uimire. Cufarul zburator de Hans Christian Andersen Era odata un negustor asa de bogat incat ar fi putut sa pardoseasca cu bani de argint toata strada lui si pe langa asta si o ulicioara aproape toata. de vreo saptezeci de ori. nu-i venea sa creada ca ariciul a ajuns inaintea lui.Iepurele ajunse la capatul brazdei. ariciul il intampina din nou. fiindca eraCufarul zburator priceput. si o lua iar la goana.Din partea mea. 153 . dar asta e. dar intr-o buna zi a murit. Nici nu banuia ca ariciul il pacali. capul din brazda si spuse: Eu am ajuns deja.striga iepurele. dupa care mersera linistiti acasa. merse la capatul araturii isi lua femeia. si traira linistiti. stiut fiind ca ariciul nu se deosebeste de femeia arici cu nimic. dar nu le pardosea pentru ca-si intrebuinta altfel banii si cand dadea o para. nici un iepure nu mai face glume pe seama picioarelor scurte ale aricilor. Nu intelegea cum e posibil. Acolo insa il astepta ariciul. Cand ajunse. lua inapoi un galben. putem alerga de cate ori vrei – spuse ariciul.

pentru ca nu puteau sa iasa pe strada cu dansul asa imbracat. S-a prorocit ca are sa fie foarte necajita din pricina unui iubit si de aceea n-are voie nimeni sa stea de vorba cu ea.Asculta. Numai unul din ei. Dar el n-avea ce bagaj sa-si faca si de aceea s-a bagat chiar el in cufar. Prietenii acuma nici nu mai voiau sa stie de el. Cum il incuiai. -Bine. multumesc! – a spus feciorul de negustor. 154 . iar haine nu mai avea decat un halat vechi si o pereche de papuci. feciorul negustorului se temea sa nu se sparga in bucati si sa trebuiasca sa faca o tumba cumplita si asta nui prea placea. Ea s-a trezit si s-a speriat. A ascuns cufarul intr-o padure si a intrat in oras. cu ferestre asa de inalte? . care era mai bun la suflet. Printesa dormea pe o sofa si era atat de frumoasa incat feciorul de negustor nu s-a putut opri si a sarutat-o. Acuma. s-a bagat in cufar. Asa a facut si feciorul de negustor. . decat numai daca sunt de fata sultanul si sultana. Cu asemenea indeletniciri. Cum mergea el asa. tot mai departe si mai departe. Fiindca turcii umblau ca si el. i-a trimis un cufar vechi cu o scrisorica: "Fa-ti bagajul!―. putea sa zboare. doica turceasca – a intrebat-o el – ce palat e acela de colo. sa vedeti. s-a dus in padure. a intalnit in drum o doica cu un copil la piept.Acolo sta fata sultanului – a raspuns femeia. cu halat si cu papuci.Fecioru-su a mostenit toata averea si cand s-a vazut cu atata banet a inceput sa duca o viata de petreceri. Cand fundul cufarului scartaia. Nu s-a uitat nimeni la dansul. paralele s-au ispravit repede si nu i-au mai ramas decat patru banuti de arama. Si a mers asa cat a mers si a ajuns in tara turcilor. deasupra norilor. a zburat pana pe acoperisul palatului si s-a strecurat la printesa pe fereastra. facea zmee din banii de hartie si arunca in apa galbeni in loc de pietre.l-a incuiat si indata a zburat cu cufarul pe horn. cufarul acesta era tare ciudat. dar el i-a spus ca e dumnezeul turcilor si a venit prin vazduh la dansa si ea a fost foarte magulita.

pana sambata trebuia sa fie gata si nu era chiar asa de usor. . Ascultati: era odata un manunchi de chibrituri si chibriturile acestea erau foarte mandre de originea lor. toata ziua ne imbaiam in soare. Cufarul zburator. cauta numai si invata bine o poveste frumoasa.Toti l-au intampinat cu prietenie. Isi aduceau aminte de tinerete si povesteau tigaii: "Cand eram noi in copac.Dar sa fie si cu haz – a zis sultanul. si-a cumparat un halat si dupa aceea s-a dus in padure si acolo s-a apucat sa nascoceasca o poveste. Chibriturile sedeau pe masa intre o scaparatoare veche si o.Nu vrei sa ne spui o poveste? – a spus sultana. Si-a luat zborul. Se faleau fiindca se trageau dintr-un brad batran si inalt.Pe urma au stat impreuna de vorba si el i-a spus tot lucruri minunate. si pasarile ne spuneau povesti. . Dimineata si seara beam ceai de diamant. sambata seara.Da. Sambata seara povestea era gata. dar inainte de plecare printesa i-a dat o sabie impodobita cu bani de aur si de asta avea el nevoie. sultana si toata curtea erau la ceai la printesa. dar una care sa fie cu talc. pentru ca tatei si mamei le plac foarte mult povestile. Au sa fie foarte mandri ca mi-a cerut mana dumnezeul turcilor. cand era soare. Sultanul. din care fiecare din ele era o aschie. . sultanul si sultana vin la mine la ceai.Bine. stateam intr-o creanga verde. Vedeam ca suntem bogate prin faptul 155 . tigaie tot veche de fier. mama vrea sa auda povesti cu talc si cuviincioase. iar tata vrea sa fie vesele. ia spus ca ochii ei sunt doua lacuri adanci in care gandurile inoata ca niste zane ale apei si i-a spus ca fruntea ei e un palat de gheata cu incaperi frumoase si tablouri si i-a mai spus de barza care aduce copii mititei si dragalasi. n-am sa aduc alte daruri decat o poveste – a spus el si a plecat. adica roua. Frumoase lucruri spunea! Si pe urma i-a cerut printesei mana si ea indata a spus da! .Sa vii sambata seara – a zis ea. da! – a raspuns el.

iar noi avem acuma menirea sa aprindem oamenilor lumina. asa fiecare are sa inteleaga mai repede despre ce-i vorba si are sa se bucure. "Mai bine sa ne veselim oleaca. o oala batrana s-a speriat asa de tare de ceea ce vorbea cosnita.. am fost de o multime de ori curatita si incalzita. ca ai vorbit destul― – i-a taiat vorba scaparatoarea si a izbit o data in cremene ca au sarit scanteiin toate partile. obraze subtiri." "Da. asta pot sa v-o spun. Hai mai bine sa povestim cate o intamplare. eu fac treaba cu temei si sunt la loc de cinste aici in casa. Numai cosnita ne aduce noutati si trebuie sa spun ca vorbeste cu prea multa indrazneala despre cele ce se petrec afara."Cufarul zburator 156 .― "Soarta mea s-a desfasurat altfel – a spus tigaia de fier langa care sedeau chibriturile. Dar iata ca intr-o buna zi a venit un taietor de lemne siCufarul zburator familia noastra sa imprastiat in toate partile. Afara de caldarea de apa.ca fagii si mestecenii si ceilalti copaci numai vara erau imbracati si iarna erau goi. "Ba nu. care se duce cateodata in curte si se intoarce. Am sa spun ceva care s-a intamplat oricui. curata si frecata. Cu siguranta ca povestea are sa ne placa. mie nu-mi place sa vorbesc de mine – a zis oala de lut.de aceea noi. Trunchiul familiei a ajuns catarg pe o corabie mare. era o femeie asezata si cu pareri sanatoase. Mi-am petrecut tineretea pe marginea marii. De la inceput. ramurile celelalte s-au dus care incotro. care daca voia putea sa faca si inconjurul lumii. si sa schimb vorbe intelepte cu tovarasele mele.incep eu.― "Mai taci acuma. am ajuns sa stam la bucatarie. si iarna. toti cati suntem aici stam mereu in casa. Deunazi.. pe cand familia noastra avea mijloace sa se imbrace in verde si vara. ca a cazut de la locul ei si s-a spart." "Incepe foarte frumos – au spus farfuriile. de cand am venit pe lume. intr-o familie linistita. Singura mea bucurie este sa sed dupa masa la locul meu. haide sa vedem care dintre noi e de neam mai bun―– au spus chibriturile. Uite.

Acuma samovarul trebuia sa cante. fiindca stia ca asta are sa-i necajeasca pe ceilalti. cu care scria scrisori bucatareasa. se vede asta!" – a spus caldarea de apa si de placere a sarit in sus si apa a curs pe jos pleoscaind. "Mie mi-a venit pofta sa dansez. "Neam prost!" . dar putem sa trecem asta cu vederea. Se vede imediat ca povesteste o femeie. Si l-au incununat si pe el. Ce fel de patriotism e asta? Sa spuna cosnita daca am sau n-am dreptate!" "Sunt foarte suparata – zise cosnita – sunt cum nu se poate de suparata pe voi toti. "Ei. da. ma incununati si pe mine?" – a intrebat vatraiul." – a spus vatraiul si a inceput sa danseze." "Eu cred ca nu se cuvine sa facem una ca asta – a zis ceainicul de tabla (canta si el si era var bun cu samovarul) -cred ca nu-i bine sa ascultam cum canta o pasare straina.. mobilele erau sterse de praf. Asa intelegeti voi sa va petreceti seara? N-ar fi 157 . Pe marginea ferestrei era o pana de scris. doar atata ca fusese bagata prea tare in cerneala."In casa aceea.""Da. "Daca o incununez. Oala a povestit mai departe si la sfarsitul povestii a fost tot asa de frumos ca si la inceput. Afara la fereastra e o privighetoare in colivie si stie ea sa cante. cum mai ridica piciorul in sus! O perna veche care zacea aruncata intr-un colt a plesnit cand a vazut. Farfuriile au zanganit de bucurie si matura a scos cateva fire de patrunjel verde din ligheanul cu nisip si a incununat oala. Nu voia sa cante decat pe masa din sufragerie. dar era mandra de asta. maine ma incununeaza si ea pe mine" – s-a gandit matura. iarta-ma.si-au spus in gand chibriturile." "Ce frumos povestesti – spuse matura. N-avea nimic deosebit. dusumelele maturate si spalate si la fiecare doua saptamani se puneau perdele curate. E drept ca n-a invatat nicaieri.. "Daca samovarul nu vrea sa cante – spuse ea – n-are decat sa nu cante. Doamne. veche. e ceva delicat si fin. Dar asta era numai sclifoseala. dar a spus ca-i racit si nu poate daca nu fierbe.

dac-as fi vrut. Uite cum stralucim si ce lumina dam!― Dar repede-repede au ars si n-a mai ramas nimic din ele. Acuma vedeau si ei ca intr-adevar dumnezeul cel turcesc avea s-o ia pe fata sultanului.Frumoasa poveste – a spus sultana. Aveti sa vedeti ce frumos are sa fie!― "Sa facem cat mai multa zarva!― – au spus cu totii. .mai intelept lucru sa facem putina ordine? Sa stea fiecare la locul lui si eu am sa va arat ce sa faceti. sa vezi ce petrecere ar fi fost!" Bucatareasa a luat chibriturile si a facut focul. asemenea minunatie cum era cufarul zburator nu mai vazusera niciodata. pocnitori si artificii. Cu o zi inainte de nunta. sa vad ce spune lumea―. 158 . acuma poti s-o iei pe fiica noastra de sotie. In clipa aceea a intrat bucatareasa si toti au amutit si nu s-au mai miscat. dar tuturor li se paruse frumos ce vazusera. Cate si mai cate nu spuneau oamenii! Fiecare vazuse in felul lui. . da! – a spus sultanul – luni te-nsori cu fiica noastra. S-au impartit pesmeti si covrigi si copiii pe strada suierau din degete si era minunat de frumos. seara. Cum s-au mai aprins toate si cum au mai ars! Si se gandeau: "Acuma poate oricine sa vada ca noi suntem mai de pret decat toate celelalte. Nu-iCufarul zburator de mirare deloc ca era curios sa afle. .Am vazut pe dumnezeul turcilor – zicea unul – ochii ii straluceau ca niste stele si barba lui e ca o spuma. Da. Dar nu era oala care sa nu stie ce e in stare sa faca si cat e de nobila. le-a pus cu el in cufar si si-a luat zborul. Il tutuiau acum. Parca as fi fost si eu in bucatarie cu chibriturile. "Trebuie sa fac si eu ceva" – s-a gandit feciorul de negustor si a cumparat rachete. Fiecare se gandea: "Hei. Feciorul de negustor s-a intors cu cufarul in padure si pe urma ce si-a spus el: "Hai sa ma duc prin oras. Era o zarva cumplita! Toti turcii topaiau si jucau de le sareau papucii pana peste cap. a fost iluminatie in tot orasul.Da. fiindca curand avea sa faca parte din familie.

mama facu placinte si ii spuse fiicei sale: . care nu stia ca e primejdios sa asculti vorba unui lup.Ma duc s-o vad pe bunica. dar cand a ajuns in padure. Intr-o buna zi. Mama si bunica o iubeau foarte mult. .. 159 .Du-te de vezi cum se simte bunicuta. Minunate lucruri mai spuneau oamenii si a doua zi avea sa fie nunta.Zbura imbracat cu o mantie de foc – zicea altul. Si biata copila. Ia o placinta si ulcica asta cu unt pentru ea. ia cufarul de unde nu-i! Cufarul arsese tot. Lupul o intreba unde se duce. pentru ca in apropiere erau cativa taietori de lemne. dar nu indrazni.Locuieste departe? o intreba Lupul. Acum feciorul de negustor nu mai putea sa zboare si nu se mai putea duce la fata sultanului. dar el cutreiera lumea si spune povesti. Bunica ii facuse o scufita rosie. Ii duc o placinta si o ulcica cu unt trimise de mama. Scufita Rosie pleca de indata la bunicuta ei care locuia in alt sat. In padure il intalni pe Lup care vru sa o inghita. povestile lui insa nu mai sunt asa de frumoase ca aceea cu chibriturile pe care a spus-o cand era dumnezeul turcilor. ii spuse: . ca sa se bage in cufar. Se aprinsese de la niste artificii si nu mai ramasese din el decat scrum. Feciorul de negustor s-a dus iar in padure. Ea l-a asteptat pe acoperis toata ziua. care ii venea de minune. L-o mai fi asteptand si acuma. Si pe pulpanele mantiei sedeau ingeri. Scufita rosie de Fratii Grimm Intr-un sat locuia cea mai frumusica tarancuta din lume. stii ca e bolnava. si de atunci pretutindeni i se spunea Scufita Rosie.

Scufita Rosie se dezbraca si se culca in pat. pentru ca nu mai mancase de trei zile. Locuieste acolo.Eu sunt. alerga dupa fluturi. bine fata mea! . . Lupul o vazu intrand si. si batu la usa: cioc.Eu sunt. apoi se gandi ca bunica e bolnava si ii raspunse . hat departe. si fetita pleca pe calea cea mai lunga. pe care ti le-a trimis mama! Bunica cea buna. copila ta. Lupul o lua la fuga cat il tineau picioarele. Scufita Rosie. spuse Lupul indulcindu-si glasul.Trage zavorul. O astepta pe micuta Sufita Rosie.Cine-i acolo? intreaba batranica. ii striga:. Lupul ii striga: . El se arunca asupra bietei femei si o inghiti cat ai clipi din ochi. cioc! . Apoi inchise usa si se culca in patul bunicii. tu pe-acolo si vom vedea care ajunge primul.Vai.. cioc! . manerul va ceda! Scufita Rosie trase ivarul si usa se deschise. care era in pat. Lupul sosi la casa bunicii primul. da! spuse Scufita Rosie.Cine-i acolo? Scufita Rosie auzind vocea groasa a Lupului.Trage zavorul. nepotica ta. Eu o s-o iau pe aici. Sufita Rosie se veselea. care dupa catva timp batu la usa: cioc. spunand: . bunico. as vrea sa merg si eu sa o vad.ii spuse: . da‘ de ce ai picioarele asa de lungi? 160 .Vai. . manerul va ceda! Lupul trase ivarul si usa se deschise. da‘ de ce ai bratele asa de mari? . Iti aduc o placinta si o ulcica plina cu unt. facea buchete din florile intalnite in cale. se sperie mai intai. dincolo de moara. pe drumul cel mai scurt.Ei bine! spuse Lupul. in prima casa din sat. Ti-am adus o placinta si o ulcica cu unt pe care ti le-a trimis mama. Sufita Rosie.Pune placinta si untul pe masa si vino sa dormi langa mine. bunico. ascunzandu-se in pat sub patura.Vai.Ca sa te imbratisez mai.

cand mai facu vreo doua taieturi. Se intampla ca tocmai atunci un vanator sa traca prin fata casei. copila mea! . si. fetita sari afara strigand: . Scufita Rosie se duse sa caute niste pietroaie si le puse in burta Lupului. Cand acesta se trezi si vazu oameni. se culca din nou in pat si adormi. da‘ de ce ai urechile asa de lungi? . bunico. Lupul cel rau se repezi la Scufita Rosie si o inghiti. Auzind sforaitul Lupului isi spuse in sinea lui: "vreau sa vad daca bunica nu-i cumva bolnava".Ca sa te inghit! Si zicand acestea. copila mea! . copila mea! . talhar batran! De cand te caut! Vanatorul vru sa traga cu pusca. Taie cu foarfeca si dadu de Scufita Rosie. El lua o foarfeca. bunicuta.Vai. am sa fiu cuminte si am sa ascult povetele mamei". Trebuia sa o salveze. A. bunico. manca placinta si untul din ulcica. sa spintece burdihanul domnului Lup. 161 . da‘ de ce ai dintii asa de mari? . dar ii trecu prin minte ca Lupul a mancat-o pe bunica.Ca sa te vad mai bine.Vai. Intra in casa si deodata il vazu pe Lup. Cei trei prieteni nu-si incapeau in piele de bucurie: vanatorul lua blana Lupului si se indrepta spre casa.Vai. careia ii era foame. a! Iata-te. bunico.Ca sa alerg mai bine.Vai. da‘ de ce ai ochii asa de mari? . dar se prabusi la pamant si dadu ortu' popii. dar abia mai rasufla. iar Scufita Rosie se gandi in sinea ei: "De-acum inainte n-o sa ma mai abat din drum in padure. vru sa sara din pat. ce spaima am tras! Ce intuneric era in burta Lupului! Bunica iesi la randul ei. Dupa ce-si potoli foamea.Ca sa te aud mai bine..

cum iesira din ou. inlauntrul carora erau lacuri adanci. sta neciocnit. Spun drept. Da. si erau asa de late. nu-i am inca pe toti. Sunteti toti aici? adauga ea ridicandu-se. meat copiii se puteau ascunde sub ele. Si se aseza iar sa cloceasca. Se uitau in toate partie pe sub frunzele verzi. . limba pe care o invatase de la mama ei. decat sa vina sa bleotocareasca sub frunzele de lipan cu dansa. si prin livezi fanul era asezat in capite mirositoare. Doamne! Ca mult mai tine. barza se plimba de colo-colo cu lungile-i picioare rosii. oul cel mai mare nici nu s-a clintit. vorbind in limba egipteana. hotarele ei se intind mult mai departe.Ce mare e lumea! zisera puisorii. si isi clocea ouale. dar cu un aer foarte plictisit. Intr-o astfel de ascunzatoare isi facuse cuibul o rata. In sfarsit incepura a ciocni ouale unul dupa altul. se auzea: "piu! piu!" sopteau puisorii care erau toti vii si scoteau ciocul din gaoace. pana in livada preotului. cu adevarat. si mama ii lasa in voia lor. acolo te gaseai intr-o singuratate ca in adancul unei paduri. graul isi legana spicele-i galbene. foi mari de lipan se inclinau de pe ziduri deasupra apei. 162 . . Ati iesit toti? Nu.Ratusca cea urata Hans Christian Andersen Ce frumos era la tara! Era in mijlocul verii. facand o galagie de-ti lua auzul. ovazul era inca verde. caci culoarea verde e foarte buna pentru ochi. pentru ca celorlalte rate le placea mai mult sa inoate de-a lungul santurilor. "Mac! Mac!" zisera ei mai pe urma. dincolo de cealalta parte a gradinii. era foarte nerabdatoare sa-si vada puii. era nespus de frumes la tara! Razele soarelui se revarsau asupra unui castel vechi imprejmuit cu santuri adanci. Nimeni nu venea pe la ea sa-i faca vizita. in jurul campiilor si livezilor se ridicau paduri mari.Voi credeti ca lumea e numai cat vedeti aici? zise mama. insa eu n-am fost niciodata pe-acolo. m-am saturat. O! Nu.

si nu stiu ce sa ma mai fac.Ce fel de boboc. hustiuliuc. si pleca.. am sa mai stau o zi-doua. soarele stralucea pe frunzele verzi de lipan. si am avut mare grija.Ba nu. toate erau in zadar! Lasa-ma sa ma mai uit o data la ou. si ce drept se tine! E in adevar tot copilul meu. . In sfarsit ciocni si oul cel mare."Mac-mac".Cum vei vrea. Piciorusele lor umblau ca niste lopetele.. Nu puteam deloc sa-l fac sa intre in apa. se duse cu toata fainilia la sant.. A doua zi era o vreme de toata frumusetea.Arata-mi putin oul care nu vrea sa ciocneasca. tot am pierdut eu atata vreme. 163 . zise mama. Ce mare si ce urat era! Rata il privi lung si zise: . si bleotocaream si ma rasteam la el. nu-i asa de urat. cum merge? intreba o rata batrana. . Degeaba voiam eu sa-l invat. . ca toate jiganiile astea se tem grozav de apa. asta-i un ou de curca.. de curca! Asta-i usor de vazut: am sa-l duc la apa. Da-l incolo. si sari in apa. asta nu-i pui de curca. nu gasesti ca sunt cei mai draguti bobocei care sau vazut vreodata? Seamana toti leit cu tatal lor. raspunse rata. . Ce bine stie sa se slujeasca de picioarele lui.Ei bine. da.Nu. si mai bine invata pe ceilalti pui sa inoate. Oare sa fie intradevar pui . ca uite nu iese puiul. Piu! Piu! facu puiul. si el nici macar nu vine sa ma vada. mama ratustilor. chiar dear trebui sa-l tarasc cu de-a-sila. zise rata cea batrana. sa stii de la mine. si iesi din ou. si mult necaz am mai tras cu puiul.Mai am numai un ou. asa e. asa mare! Nu seamana cu nimeni de-ai nostri. care venise sa-i faca o vizita. si toti se bucurau de apa. repede.. . Dar indata iesira la suprafata apei si incepura a inota repede. zise batrana. cand te uiti mai de aproape la el. Ia priveste putin pe cei scosi. si puisorii se scufundara si ei unul dupa altul si apa se inchise la loc deasupra capetelor lor. chiar si bobocul cel mare cenusiu si urat. si. e un ou de curca. . A. Si eu am fost o data pacalita ca si d-ta. zise ea pe urma.

din pricina asta nu-i asa de bine facut. tineti-va bine. si sa va paziti bine de pisica. . nu trebuie sa va tineti labele prea apropiate: o raja bine crescuta isi departeaza picioarele cu grija.Vedeti cum se petrec lucrurile in lume. si la urma il lua pisica. zise rata. de aceea e asa de mare. Adevarat ca nu-i frumos. hai sa va prezint la curtea ratelor. n-a iesit bine. mai vin altii acum. zise rata care incepuse galceava. parca n-am fi noi destule aici. ascutindu-si ciocul pe iarba. Haide. si cu vremea s-o mai potrivi el. urma ea. Doamne fereste! Si deodata o rata mai mare zbura langa el. s-arunca asupra lui si-l musca de gat. . miscati picioarele. E de rasa spaniola. si bagati de seama panglicuta rosie legata la piciorul ei. Asta inseamna ca stapanul ei nu vrea s-o piarda. dar are o fire asa de buna. Pfi! Dar ce boboc e acela? Nu.Ia uita-te aici. striga mama. si ziceau tare: . sa va faceti intrarea in lume. caci si ea ar fi vrut sa aiba capul de tipar. Este cea mai de seama dintre toate cate sunt aici. uitati-va la mine cum tin eu labele in afara. . si celelalte rate din jurul lor ii priveau. nu. sa nu va calce cineva. dar e asa de mare si de pocit. raspunse mama lui.. si inoata de minune. asta-i ceva foarte frumos.Frumosi copii mai are mama. as vrea sa ti-l mai cioplesti putin.Lasa-l in pace. nu-l primim intre noi. nu face rau nimanui.Mac-mac! Veniti cu mine. Intrara cu totii in curtea ratelor. Ce galagie era acolo! Doua familii se certau pe un cap de tipar. tineti-va toti la un loc si salutati pe rata cea batrana de acolo. Plecati capul si ziceji: Mac! Mac! Ei ascultara. si cea mai mare cinste ce se poate face unei rate.Se poate. as indrazni chiar sa spun ca inoata mai bine decat toti ceilalti. zise rata cu panglica rosie. ca are nevoie sa fie putin mustruluit. dar chiar si de oameni. Acum.Asta nu-i cu putinta. Cred c-o sa creasca frumos. A stat prea mult in ou. 164 . Toti sunt draguti afara de acela. Numai luati seama sa nu va departati de mine. si ea trebuie sa fie bagata in seama nu numai de dobitoace. . . nu asa.

puii de gaina il bateau si femeia care dadea de mancare la pasari il impingea cu piciorul. dar si de puii de gaina. dar de asta putin ne pasa noua. Bietul boboc nu mai stia ce sa faca: sa se opreasca. . .Te poti fali. batjocorit. unde traiau ratele salbatice. si nu-i pasa asa mult de frumusete. ca o corabie cand isi intinde panzele.As vrea sa fii departe de aici". lovit. Si pornira sa se joace.Si apoi. ca si cum intr-adevar ar fi fost la ei acasa. A doua zi. la urma urmei e un ratoi. ca i se inrosise tot capul. dadura cu ochii de tovarasul lor cel nou. nu numai de rate. il tragea binisor de gat si-i netezea pufisorul. si mereu ii spuneau: ". ca era tare amarat si cadea de osteneala. . se gandi bobocul. Asa s-a petrecut in ziua dintai. bobocul se intoarse in toate partile si saluta cat putu mai frumos. Ratele il muscau. adauga batrana. Bietul boboc fu izgonit de pretutindeni. acum copii.Bine ar fi sa te ia pisica. Se culca acolo in noaptea aceea. -numai sa nu cumva sa te insori cu cineva din neamul nostru. 165 . "Si toate astea pentru ca sunt urat". infuriat grozav. cand se trezira ratele salbatice. sau sa mearga inainte. si merse tinta spre el. Ajunse la un iaz mare. si o sa-si faca el drumul in lume. inchise ochii si merse mai departe. si ca era rasul si batjocura tuturor ratelor din curte. si de gasiti vreun cap de tipar puteti sa mi-l aduceti.Prea e mare. ca esti groaznic de urat! zisera ratele salbatice. care venise pe lume cu pinteni la picioare si se credea imparat. din pricina urateniei lui. ziceau toti. uricioasa dihanie ce esti!" Pana si mama lui li spunea uneori: ". si curcanul. Atunci o porni el si iesi afara din curte.Dar ceilalti sunt foarte draguti.Ce-i asta? se intrebau ele. . Cred c-o sa fie voinic. surorile lui chiar erau foarte rautacioase cu el. cel iesit mai in urma din ou. se simtea destul de mahnit ca era asa de urat. si lucrurile mersera din ce in ce mai rau. se vazu muscat.Pe cand vorbea asa. Pasarelele de prin tufisuri vazandu-l zburara speriate-. se umfla. . Dar bietul boboc. fiti ca la voi acasa.

ii arata coltii ascutiti si pleca fara sa-l atinga. parca se mai gandea el sa se insoare. infiorator: limba-i atarna afara si ochii lui salbatici scanteiau de cruzime. o rupse la fuga. Furtuna era in 166 . Vrei tu sa ne intovarasesti? Aici. Era vanatoare mare. se rupea de pe copacii intunecosi si se impanzea deasupra apei. dar in aceeasi clipa vazu in fata lui un caine mare. sunt asa de urat incat nici cainele nu vrea sa ma manance. Strabatu el campii.Slava Domnului! suspina bobocul. si apa se rosi de sangele lor. Abia pe sub seara zgomotul inceta. Si ramase asa. livezi. si trestiile si loziile se aplecau in toate partile. el care nu cerea altceva decat voia de a se culca in stuf si de a bea apa din iaz! Petrecu astfel doua zile. Poc! Poc! si stoluri de gaste salbatice zburara din stuf.Sarmanul. Mai astepta cstva timp.. esti asa de urat ca te-am lua bucuros cu noi. zisera noii veniti. in apropiere. si stiu sa cante frumos. cand iata ca o vijelie naprasnica il impiedica de-a merge mai departe. Iata ca venira in locurile acelea doi gansaci salbatici.. Cainele se intoarse spre boboc. de parca nu stia nici ea in ce parte sa se prabuseasca: si atunci ramanea tot in picioare. se uita de jur-imprejur. ce se indoiau deasupra trestiilor. chiau. cu toata uratenia ta. Cine stie daca nu ti-oi gasi norocul. Si iar se mai auzira pocnituri de pusti. mai toate domnisoare. Dec-data se'auzi: poc. poc! si cei doi gansaci salbatici cazura morti in desisul de trestii. in tacere. in cealalta balta sunt gaste salbatice foarte dragute. apoi sosira in bataie si cainii de vanatoare: Chiau. toti vanatorii stateau culcati de jur-imprejurul iazului: cativa stateau la panda catarati pe crengile copacilor. O abureala albastrie. Ce groaza pe bietul boboc! Isi indoi capul ca sa si-l ascunda sub aripa.Asculta camarade. asa ca erau foarte obraznici. . . in vreme ce gloantele suierau prin trestii si pocniturile pustilor nu mai conteneau. dar bietul boboc tot nu indraznea sa se miste. Ei nu traisera inca prin lume. Nimeri la o cocioaba asa de veche si darapanata. si luandu-si inima in dinti. ca mici norisori.

167 . ei amandoi credeau ca fac jumatate si chiar cea mai buna jumatate din lume. Atunci baga el de seama ca o usa era iesita din tatani.Nu. . asa ca aveau obiceiul sa spuna: "Noi si lumea". Fa oua sau toarce. si batrana o iubea ca pe copilul ei. Si cum ea nu prea vedea tocmai bine. N-ai nici o treaba. Bobocul indrazni sa gandeasca si el ca ar putea sa mai incapa si alte pareri. dar aceasta supara foc pe gaina. "nepotul ei" fiindca asa-i zicea ea. . Acolo locuia o femeie batrana. si-i zicea "Patica". toate-i mergeau din ce in ce mai rau. ai auzit? si motanul il intreba si el: . stia chiar sa scapere scantei. atunci sa faci bine sa-ti tii gura inchisa. dar deodata racoare si lumina patrunsera in odaie si asta-i dadu o asa mare pofta de a inota. Motanul era stapanul in casa aceea. . Gaina avea niste picioare foarte scurte. si de aceea iti vin tot felul de gargauni. dar nu vazu nici un ou. ineat nu-si putu tine gura si spuse gainii dorinta aceasta a lui. Numai de n-ar fi ratoi! In sfarsit.Iaca un noroc pe noi. A doua zi vazura pe bobocul cel strain. si motanul. zise batrana. Ea facea oua minunate. crezu ca-i vreo rata mare care se ratacise. cand oamenii intelepti vorbesc intre ei.Tu stii sa-ti faci spatele rotund? stii tu sa torci si sa scaperi scantei? . ceea ce si facu. .Nu. .Dar ce este? Intreba femeia uitandu-se in jurul ei. . iar gaina era stapana. o sa vedem. daca-i frecai bine spinarea in raspar. stia sa-si rotunjeasca spinarea si sa toarca frumos.Ce-i asta? zise ea.toiul ei.Atunci n-ai dreptul sa-ti dai parerea. Si bobocul se culca si el amarat intr-un colt. Motanul incepu a morai si gaina a carai. Astepta ea vreo trei saptamani. o sa avem de-acu oua de rata. putea deci sa intre inauntru. si toate astea au sa-ti treaca. si bietul boboc fu nevoit sa se opreasca si sa se adaposteasca langa cocioaba. cu motanul si cu gaina ei.Ei bine.

imi pare insa ca nu prea esti in toate mintile. . numai cat te gandeai si te apuca tremurul. raspunse bobocul. Crede-ma. crezi tu ca ea ar avea pofta sa inoate sau sa simta cum se-nchide apa deasupra capului ei? .Cum vei vrea. cerul se posomori.Noi? Nu te intelegem noi? Dar cine te-ar intelege atunci? Te crezi tu mai invatat decat motanul si decat stapana noastra? De mine nu mai spun nimic. Nu te crede prea mult.Da. intr-ade-var. erau de-o albeata stralucitoare si aveau gatul lung si 168 . Urmeaza sfaturile mele si incearca sa faci oua. zise bobocul. si in loc de asta tu te pui sa judeci si sa te faci nesuferit. ai gasit o societate de la care ai putea folosi mult. care-i faptura cea mai inteleapta din cate cunosc eu. Intreaba si pe stapana noastra: nimeni pe lume nu-i mai priceput. nori grei se bolovaneau incarcati de gheaja si de zapada. Intreaba putin pe motan. e un farmec nespus sa plutesti pe apa. Pe gard ciorile zgriburite de frig croncaneau. zise gaina. la caldurica. dar tocmai dupa asta se cunosc adevaratii prieteni. . luneca pe apa. raspunse gaina. daca-i place sa inoate sau sa se dea la fund. Si bobocul porni. mai bine muljumeste lui Dumnezeu pentru tot binele ce ti-a dat. Nu-i deloc o placere sa traiasca cineva cu tine. e asa de placut sa simti apa cum se-nchide deasupra capului tau si sa te dai la fund! . despre mine nu-ti mai vorbesc. trebuie sa fie o mare fericire. eu t|i vreau binele. Bietului boboc numai bine nu-i era. sau invata sa torci.. Intr-o seara. dar toate lighioanele-l dispretuiau din pricina urateniei lui. bobocul nu mai vazuse niciodata asemenea pasari. frunzele din padure se ingalbenira. iti spun poate lucruri neplacute. se dete la fund. copile. zise bobocul.Mie-mi pare ca mi-ar fi mai de folos sa dau o raita prin lume. pe cand soarele apunea frumos dupa deal.Totusi. un stol de pasari mari si falnice iesira de prin tufisuri. Ai poposit colea. Sosi toamna.Nu ma intelegi. vantul le facea sa zboare. .

si unde se duceau ele. parca nu mai era el. de-acolo in covata cu faina si pe urma isi lua zborul afara. Si iarna era asa de frig. Ar fi fost prea fericit daca ratele l-ar fi ingaduit si pe el. lua bobocul si-l duse femeii lui. se simti istovit.mladios. se strecura binisor printre crengi si se ghemui in zapada. iar clmd iesi la fata apei. sari in putinei. sa caute lacuri care nu ingheata niciodata. de frica s-arunca hustiuliuc in oala cu lapte. ii erau dragi cum nimeni nu-i fusese asa drag pe lume. s-apropie. Femeia striga si batu din palme de manie. in sfarsit. bietul boboc era silit sa-si miste picioarele. N-avea nici un necaz pe ele. Nu mai putea uita frumoasele pasari. isi desfacura aripile lor lungi si sclipitoare. pentru a se duce departe de locurile acestea. prapadit de osteneala. dar in fiecare noapte copca in care inota se facea tot mai mica. bobocul inota mereu in fata apei ca s-o tmpiedice de-a ingheta de tot. Habar n-avea ce pasari erau acelea. si dadu un tipat asa de ascutit si de ciudat. dar bobocul crezand ca vor sa-l omoare. ineat se sperie el singur de glasul lui.Ar fi prea jalnic de povestit toate necazurile si suferintele ce-a avut. si cu toate astea le iubea. nu se mai putu misca si fu prins de gheata. 169 . Ei radeau si tipau. ca se auzea gheata trosnind. ca poarta era deschisa. alerga dupa el si voia sa-l bata cu clestele. si-l intinse in sus. Acolo bobocul isi veni in simtire. sa stea cu ele. Era un ger asa de cumplit. asa de sus incat bietul boboc se simti grozav de umilit. osteneala-l dobori. ca sa prinda ratoiul. Dar. si cand nu le mai zari deloc se dete la fund. ridica gatul. A doua zi de dimineata. departe. de indurat in iarna aceea strasnica. Acum era frumos de vazut! Femeia racnea. in tarile calde. bietul. el. noroc pentru bietul boboc. pentru ca sa nu se inchida copca in jurul lui. Glasul lor era cu totul deosebit. Erau lebede. Copiii dadura sa se joace cu dansul. incat tot laptele se imprastie in odaie. se invarti in apa ca o roata. nebun de spaima. spre lebedele calatoare. biata fiinta urata. sparse gheata. veni pe-acolo un taran si-l vazu. copiii se repezira pe gramada de gunoi. fericitele pasari din slavi. Se inaltau in sus.

Ciocarliile cantau. asa de urat. insusi chipul lui. era si el acum lebada! Da.. la pasarile acestea imparatesti. printre trestii. care .minune bateau aerul cu mult mai multa putere ca alta data si erau in stare acum sa-l duca departe.Statea rebegit. oriunde. sa ma apropii de ele. isi astepta moartea. de care fugeau toti. in curzind se pomeni intr-o gradina mare. si cel mai mic dintre ei striga: 170 . de toata frumusetea.Omorati-ma. cand intr-o zi incepu soarele a straluci si-l dezmorti cu razele lui. vazand frumusetea care-l inconjura. acolo sub el. acum pentru intaia oara gusta el toata fericirea. si lebedele cele mari inotau in jurul lui si-l mangaiau cu ciocurile lor. zise bietul boboc si aplecandu-si capul pe fata apei. Dar ce vazu in oglinda apei! Isi vazu. dar ce-mi pasa? La urma urmei. Ce frumoase erau toate in locurile acelea. Atunci. Se arunca in apa si vasli maintea lebedelor. culcat in marginea iazului. Acestea-l vazura si venira spre el cu penele zburlite: . cu pene cenusii. nu mai era insa o pasare sluta. Bobocul cunostea pasarile acestea minunate. care aruncau paine si graunte in apa. Ele bateau din aripi si lunecau lin pe luciul apei.Vreau sa ma due la ele. era lebada. In gradina venira copii. au sa ma ucida ca am indraznit eu. unde merii erau inflorifi si socul raspandea miresme dulci aplecandu-si crengile lui lungi si verzi pana deasupra santurilor. o pasare urata. e mai bine sa ma omoare decat sa fiu fmpins cu piciorul de servitoare si sa indur toate necazurile iernii. si cum se cunostea ca era primavara! Din adancimea tufisurilor iesira trei lebede albe si mandre. Nu-i nici un rau sa te nasti intr-o curte de pasari. el fu cuprins deodata de-o neliniste ciudata: .. inchise. Era o primavara fermecatoare. Si acum parca-i parea bine de toate suferintele si necazurile ce indurase. deodata bobocul indrazni sa se lase aripilor lui. cand iesi dintr-un ou de lebada.

Nu mai iesea pe mare. legata de o radacina uscativa de pe tarm. Nevasta lui era o femeie tare rea. iar batranul. Atunci ea se simti rusinata.. da. si soarele raspandea asupra-i o lumina calda si binefacatoare! Atunci isi umfla si ea penele. Cum as fi putut eu visa atata fericire! Eu care eram "bobocul de rata cel urat"! Pestisorul de aur A fot o data ca niciodata un pescar batran. O inima buna nu e niciodata ingamfata. pescarul isi 171 . de teama ca n-ar putea face fata valurilor mai puternice. la pescuit. Zi de zi se plangea de viata pe care o duceau si nu contenea sa-si invinovateasca barbatul pentru neajunsurile lor. Se gandea cum fusese oropsita si batjocorita pretutindeni si iata ca acum auzea pe toti zicandu-i ca-i cea mai frumoasa pasare dintre toate pasarile frumoase.. care locuia impreuna cu sotia sa in apropierea tarmului unei mari indepartate. infumurata si certareata. a venit una noua! si bateau din malni si jucau pe mal. Prindea doar pestisori mai mici. Indraznea doar sa se urce in barca lui veche. Intr-o buna zi. cu care nu reuseau sa-si potoleasca foamea. mereu nemultumita.lata una noua! si ceilalti copii tipau si ei de bucurie: . alergara apoi la parintii lor si venira iar sa arunce paine si prajituri zicand cu totii: . nu stia singura cum sa mai stea. Dar nu era ingamfata deloc. slabit de povara anilor..Atata fericire niciodata n-am visat. Si socul isi indoia crengile lui spre dansa. ca era prea mare fericire pentru ea. Si lebedele mai batrane plecau gatul in fata ei. isi inalta gatul frumos si striga din toata inima: . abia isi mai ducea zilele. adevarat. de unde isi arunca in apa undita. Bordeiul lor era neingrijit si darapanat. si isi ascunse capul sub aripa.Cea noua a cea mai frumoasa! E tanara si ce lin pluteste.Da.

nevasta il dojeni aspru. nu mai credea in minuni. ii ceru pescarului sa-l lase in viata si sa-l arunce in apa. drept rasplata.arunca undita in apa. Porunci batranului sa se intoarca indata pe tarm si sa-i ceara pestisorului sa-i indeplineasca o dorinta. iar pescarul ii destainui ce-i ceruse nevasta sa-i porunceasca. din cale afara de frumos si de stralucitor. ii promise pescarului ca-i va indeplini trei dorinte. nevasta lui se arata neincrezatoare. cam sovaielnic. hotarandu-se sa o lase sa se intoarca in imparatia apelor. ii povesti intamplarea ciudata de care avu parte. Pestisorul. cu glas de om. Isi spuse doar ca l-ar fi maniat pe Dumnezeu daca nu ar fi crutat viata micului pestisor auriu. Pret de cateva clipe. sireata cum era. Deodata. Cand pescarul se intoarse acasa cu traista goala. Ii ceru o covata mai mare. Dar. il striga pe pestisor. clatinandu-si capul in semn de uimire. ponosite. Nu mai vazuse ceva asemanator: era poleit cu aur. insa se petrecu o minune: prinse un pestisor mic. gandindu-se ca se va intoarce acasa fara hrana. Nevasta sa statea nerabdatoare langa vas. vazu in odaia mica a casutei o covata mare si frumoasa. Pescarul era un om milostiv. In cele din urma. cruta viata bietei fiinte. pescarul porni agale spre casa. se hotari sa puna la incercare promisiunea facuta de pestisor. Auzind acestea. nadajduind sa prinda cat mai mult peste. Pescarul porni inspre mare si. cum nu-i fusese dat sa vada vreodata. Trecu o buna bucata de vreme de cand statea chircit cu undita in mana. Asta trebuie sa fi fost pricina pentru care crutase viata pestisorului. Cand ajunse aici. Insa batranelul. insa era teama de gura spurcata a nevestei. Acum dadea crezare puterii nemaipomenite a pestisorului de aur si nu trecu mult timp ca nascoci din nou o dorinta demna de lacomia ei. Acesta nu intarzie sa se arate. trecut prin atatea necazuri. isi spuse ca are un papa-lapte de barbat. Pentru a o imbuna. in locul celei vechi. ba pomeni si de promisiunile pestisorului de aur. Pestisorul. Pestisorului nu i se paru greu sa-i indeplineasca dorinta si-i promise pescarului ca sotia lui va fi multumita. spre mirarea lui. mult prea milostiv. 172 .

pentru a cere pestisorului de aur sa-i indeplineasca cea de-a doua dorinta. I se interzise sa se mai apropie vreodata de palat. Se temea ca pestisorul se va supara daca il cauta dupa atat de putin timp. de piatra. nou-nouta. Ii aduse la cunostinta cea de-a doua dorinta a femeii. Batranul pescar parasi palatul si porni incotro vazu cu ochii. cu glasul cu care o sluga il cheama pe stapan. se afla o casa mare. incapatoare. din care nu va lipsi nimic. De asta-data. Nevasta-sa era acum imparateasa si se asezase deja pe locul de cinste din sala mare a palatului. In locul casei era un palat care se inalta falnic in tinutul acela parasit ce pana nu mult fusese parca uitat de Dumnezeu. strigandu-i ca este un biet muritor. 173 . Poate isi va spune ca este si el la fel de necinstit si de lacom ca si nevasta sa. isi trimise din nou barbatul la malul marii. asa ca ii povesti barbatului sa faca din nou cale-intoarsa si sa se-infatiseze inaintea pestisorului. Spre mirarea lui. Om cinstit. Urma sa i seindeplineasca cea de-a treia dorinta: vroia un palat. Il goni de la palat. cumpatat si modest. izvorate din inima ei haina. scrasnind din dinti de nemultumire. Pestisorul il asigura ca dorinta ii era ca si indeplinita. nu-i veni sa-si creada ochilor. Paznicii palatului il inghiontira si-l batjocorira. Zbiera cat o tinea gura. iar pentru drum nu i se dadu nici macar o bucata de paine. iar la intoarcere va gasi o casa noua. Cand isi vazu barbatul la poarta.Gandindu-se ca aceasta covatica nu-i este de ajuns. si ca ar face bine sa-si caute norocul in alta parte. femeia vroia o casa frumoasa si impodobita. tot mohorata. ii adresa niste vorbe dispretuitoare. dar nevasta lui statea in prag. impovarat de ani. Cand barbatul se intoarse acasa. cu capul plecat. Pestisorul ii indeplini dorinta desi parea deja satul si plictisit de lacomia lor. isi lua inima-n dinti si-l chema pe pestisor. ―Te pomenesti ca nu-i sunt de ajuns toate bogatiile din lume‖. in locul bordeiului darapanat. Il izgoni ca pe un dusman si-i spuse sa ia seama ca nu care cumva sa indrazneasca sa mai puna piciorul in palatul ei. Isi ascunse rusinea. fugarindu-l pe bietul pescar. Pescarul merse inspre casa. ii era rusine de lacomia sotiei sale. Vorbele-i taioase se auzira pana departe si pescarul nu avu incotro decat sa-l cheme din nou pe facatorul de minuni. pe locul celei darapanate.

Lacomia nevestei pescarului il supara din cale-afara pe pestisor. in care sa domneasca pacea si impacarea. dar nici una dintre printese nu s-a dovedit a fi perechea potrivita pentru printul nostru. Batranul ii povesti de necazul care dadu-se peste el. nestatornica si nemultumita.Bietul pescar nici nu intelegea bine ce se petrecea. Cazu pe ganduri. stia ca doar pestisorul de aur putea sa-i dea vreun sfat. Totusi. Era in cautarea unei printese pe care voia s-o ceara in casatorie. Calatoria a fost foarte lunga. dandu-si toata silinta sa prinda cat mai multi pestisori in carligul unditei. dar pescarul stia ca era tocmai viata pe care si-o dorise. Disparuse si mantia imparateasca. Totul era ca la inceput: viata lor era lipsita de bucurii si de bogatii. Pe el il izgonise din palat. cu peretii scorojiti. Il imbuna pe bietul pescar si-l trimise acasa. purpurie. Ii ceru pestisorului sa naruie palatul si sa faca sa dispara bogatiile primite. intr-o lume a suferintei si a deznadejdii. de curte imparateasca si de multimea de servitori care forfoteau prin palat sa-i faca pe plac stapanei. desi nevasta continua sa-l dojeneasca pe nedrept in fiecare zi. inauntru isi gasi nevasta. Nu mai era nici urma de palat. pestisorul se arata si acum. pornita din suflet. asa cum fusesera obisnuiti. Cand vazu vechea lor casuta. Parintii lui 174 . Pescarul mai iesea din cand in cand la pescuit. Avea o ultima rugaminte. astfel ca se indura de sufletul necajit care venise sa-si jeleasca amaraciunea. se simti cu sufletul impacat. iar acasa vroia s-o gaseasca pe nevasta lui asteptand in usa subreda a vechiului lor bordei. Printesa bob de mazare A fost odata ca niciodata un tanar print. Hotara sa faca dreptate si sa-i indeplineasca aceasta ultima dorinta. care s-a intors acasa dupa o lunga calatorie prin intreaga imparatie. facand din ea o fiinta nemiloasa si rauvoitoare. cum era si mai inainte. de trufia nevestei sale. Duceau o viata grea. plina de griji. Cobora din nou la tarm si-l chema inca o data desi cele trei dorinte fura deja indeplinite.

Isi iubeau feciorul nespus de mult si ar fi dorit ca acesta sa devina un tanar conducator intelept si cu mult noroc in viata. regele si regina si-au dat seama ca in fata lor 175 . Era trist. nu mai calatorea. despre palatele si curtile domnesti pe la care trecuse in drumul sau. nu mergea la petreceri. dupa primele momente de bucurie ale revenirii. Ei erau tare bucurosi ca fiul lor se intorsese nevatamat din calatorie si ca puteau s-l imbratiseze din nou dupa pofta inimii. dar cu toate acestea. Povestea printului era asa de trista incat. La palat. Nu mai mergea la vanatoare. cu tunete si fulgere. cu hainele zdrentuite si parul valvoi din cauza furtunii. Statea toata ziua in odaia lui. Chelarul deschise poarta si tare se mai minuna la vederea noului venit: o fata statea pe prispa. regele si regina-mama l-au intampinat cu multa dragoste. in ciuda muzici care rasuna in palat si a muncii devotate a servitorilor. perechea regala cazu intr-o mare tristete. pe seama lui. printre tunete si fulgere. cerandu-I chelarului s-o lase sa vorbeasca cu stapanii palatului. dar ca nicaieri nu daduse peste o printesa atat de frumoasa si desteapta care sa-I fie pe masura. Multe printese a intalnit. se duse la regina si o anunta ca o tanara necunoscuta asteapta la poarta palatului si cere gazduire pentru o noapte. Din cauza aceasta l-au inconjurat cu multa dragoste si intelegere.ar fi dorit foarte mult sa se intoarca acasa cu o mireasa potrivita. in ciuda faptului ca fiul lor s-a intors fara sa-si fi gasit o sotie. cineva batu la poarta palatului. Regele si regina s-au mirat de aceasta aparitie ciudata. Dar iata ca intr-o noapte izbucni o furtuna puternica. dar fiecare a facut ceva care nu I-a fost pe plac printului. parintii sai. gandindu-se cu tristete ca la fiecare pretendenta gasise cate un cusur. printul tanar devenii din ce in ce mai treist si ingandurat. Si abia atunci. visand. Era tare obosit si trist dupa drumul pe care il facuse. dar au primit-o pe tanara hoinara. iar ploaia cadea ca si cum ar fi turnat cu galeata! Si la un moment dat. Printul le povesti parintilor sai despre frumusetea calatoriei sale. asa ca acestea au inceput sa-i puna fiului lor tot felul de intrebari despre pricina supararii sale. Printul se intorcea spre casa. Chelarului i se facu mila de ea. Purtarea tanarului print ii ingrijora nespus de mult pe rege si pe regina. mai cu seama ca nu reusise sa satisfaca dorinta parintilor sai.

isi lasa musafirii in salon si pleca in cautare ei.Bucuroasa. Desi dupa infatisare si haine arata foarte neingrijita. toata lumea. i-au pregatit odaia pentru oaspeti. Micutul bob de mazare lasase urme vinete pe trupul delicat al printesei. Cu acest gand printul se intoarse in camera si adormi visand-o pe tanara fata. aratandu-i bobul de mazare care-i pricinuise atata neplaceri. Oaspeti din intreaga imparatie au fost invitati la o nunta ca-n povesti.Ei. Doar o adevarata printesa putea avea pielea atat de fina. palida si usor ofensata. dintr-un regat indepartat si ca cere adapost. fiul meu si-a gasit perechea si nu o sa-l mai vad trist si abatut! Exclama regina. gandi regina in sinea ei. de la mic la mare se bucura si se veselea. punandu-i 20 de saltele dintre cele mai mari si confortabile. acu‘ vom vedea daca esti printesa adevarata sau nu.Dar. la masa. Le-a spus ca este o tanara printesa hoinara. regina il cheama la ea pe tanarul print si ii povesti despre patania musafirei lor. iar servitorii I-au pregatit un pat cu cele mai pufoase perini si cel mai moale asternut din lume. .statea o tanara fata tare frumoasa.In sfarsit. incat sa simta bobul de mazare chiar si prin douazeci de saltele. dimineata. 176 . tanara printesa nu mai sosea. Purtarea ei cuviincioasa a fost pe palcul regelui si reginei. ingrijorata. foarte obosita. Regina. ii povesti reginei motivul pentru care n-a putut sa inchida ochii toata noaptea:‖N-am putut sa dorm nici un strop!‖ se planse ia reginei. care a fost cauza fericirii tinerei perechi sta si astazi in trezoreria palatului ca semn al fericirii si norocului. intreaga curte merse la culcare. purtarea ei era cuviincioasa. in acordurile muzicii. Tanarului print ii placu nespus de mult tanara printesa si se gandi in sinea lui ca poate – poate norocul i-a scos-o in cale si ca ea va corespunde cerintelor pe care trebuie sa le aiba o adevarata sotie de print. Iar bobul de mazare. Tanara pereche dansa in primul rand. cu ochii umflati de nesomn..‖Si acestea fiind spuse. Au poftit-o inauntru. spre uimirea lor. Regina dadu porunca uneia dintre domnisoarele ei de companie sa puna un bob de mazare pe salteau de jos. Printesa. Tanara printesa statea in odaia ei. Acum regina era sigura ca tanara trecuse cu bine proba si ca era o veritabila printesa.

abia-abia putu nimeri una dupa placul ei: nu prea tanara. vite si multe pasari alcatuiau gospodaria babei. care avea trei feciori nalti ca niste brazi si tari de virtute. o vie cu livada frumoasa. . umbla valvartej sa-i gaseasca mireasa. si-i radea inima babei de bucurie cand gandea numai cat de fericita are sa fie. si ma probozea. dar slabi de minte.fie-i tarna usoara!. baba incepu sa puna la cale viata nurori-sa. in lipsa feciorilor mei. una la dreapta si alta de-a stanga celei batranesti.asa a facut cu mine. nunta se facu si baba isi lua camasa de soacra.. casa batraneasca cu toata pojijia ei. dar acum s-au trecut toate!" Tustrei feciorii babei umblau in carausie si castigau multi bani.Celui mai mare ii venea vremea de insurat. Si barbatu-meu .in casa batraneasca . le-oi struni si nu le-oi lasa nici pas a iesi din casa. Chiar in acea zi. Soacramea . le-oi pune la lucru. simtind asta. iar nora ramase cu soacra. sita noua nu mai avea loc in cui. ba inca netaiata la gura. nalta si uscativa... care insemneaza ca soacra nu trebuie sa fie cu gura mare si sa tot carteasca de toate cele..si a nu orandui nimic pentru imparteala pana aproape de moartea sa. caci lega paraua cu zece noduri si tremura dupa ban. "De ce mi-am facut 177 . feciorii s-au dus in treaba lor. Dupa ce s-a sfarsit nunta. Pentru baba. Pe langa acestea mai avea stranse si paralute albe pentru zile negre. desi cateodata erau banuiele.. mai dura inca doua case alature. ajutata de feciori si mangaiata de viitoarele nurori.Dumnezeu sa mi-l ierte! nu s-a putut plange ca l-am inselat sau i-am risipit casa. Ba de multe ori zicea in sine: "Voi privighea nurorile. insa robace si supusa. Pentru a nu razleti feciorii de pe langa sine.Soacra cu trei nurori de Ion Creanga Era odata o baba. O razesie destul de mare. si in cinci-sase sate. Feciorul nu iesi din hotararea maica-sa. Asa facu. si baba. catre seara.. Dar tot atunci lua hotarare nestramutata a tinea feciorii si viitoarele nurori pe langa sine .

Si daca Enachi se punea pe gene-i. somnul o dobori. Cand te-i satura de strujit pene.. sa sarute mana soacrei si sa-i arate ce-a lucrat. se scula cu noaptea-n cap si incepu a tranti s-a plesni prin casa. din pod. baba se culca in pat. ca mi-a trecut ciolan peste ciolan cu nunta voastra. de cele afumate. cand insera. mamuca. ca poti lucra noptile. vom face plachie cu costite de porc. de nevoie. pana te-i mai odihni. caiere. mai dand a intelege nurori-sa ca are s-o privigheze. Ai inteles ce ti-am spus? . care sede purure deschis si cu care vad. nora s-a dat la brazda. Incet-incet. zicea ea. dar. iar furca dupa horn. si. . unt si oua de-am putea sclipui sa ducem in targ ca sa facem ceva parale. bine vom manca! Acum deodata. fusele in oboroc sub pat. ia furca in brau. penele de strujit si malaiul de pisat. Eu ma las putin. care se culcase odata cu gainile. si habar n-avea de ce face nora-sa. si pana maine dimineata sa gatesti fuioarele aceste de tors.Da. tot ce se face prin casa. trebui sa se scoale. si noaptea si ziua.. despre ziua. ca sa n-o supere lumina de la opait. care de-abia atipise..De mancare? O ceapa. si pe langa isti doi ochi. noro. acus la strujit pene. de voie. Baba. Doamne. ea indata lua apa rece si-si spala fata. . Asa se munci biata nora pana dupa miezul noptii. Apoi se suie iute in pod si coboara de acolo un stiubei cu pene ramase tocmai de la raposata soacra-sa. mai am unul la ceafa. Apoi. fusele cu tort si bucul de malai. acus imbala tortul. incat biata nora. dar somnul o cuprinse indata. Lapte.Iata ce am gandit eu. blajina nora migaia prin casa. si cand a veni barbatu-tau de la drum. Dar tu sa stii ca eu dorm iepureste. Pe cand soacra horaia. cu fata la perete. caci casa s-a mai ingreuiat cu un mancau si eu nu vreau sa-mi pierd comandul. Numai ceva de mancare. dormind dusa. un usturoi s-o bucata de mamaliga rece din polita sunt destul pentru o nevasta tanara ca tine. acus pisa malaiul si-l vantura de buc..cleste? ca sa nu ma ard". branza. ca nu cumva s-o vada neadormita soacra si sa-i banuiasca. si adormi si ea intre pene. Piua-i in casoaia de alature. niste chite de canepa si vreo doua dimerlii de pasat. si 178 . vei pisa malai.

Bine ca mi-am adus aminte.. vede toate? n-am mancat moarea ei?. Dupa obicei. n-ai mancat niciodata moarea ei. cateodata. mai uita din cele necazuri! Nu trece mult.La ceafa?. de nevoie. Intr-o buna dimineata. mamuca are la ceafa un ochi neadormit. Nu trece tocmai mult. dar foc de harnica.. feciorul mamei ii si aduce o nora pe cuptor.Cum? Eu o vad ca doarme. barbatii din nou se duc la treaba lor si nurorile raman iar cu soacra acasa. si pace buna! Dupa nunta. Iara soacra huzurea de bine. una pe alta se indemnau la treaba. asteapta si rau. Nora cea mai mare talmaci apoi celeilalte despre ochiul soacra-sa cel atoatevazator.. da la vale. zise cea mijlocie.. ea le da de lucru cu masura si. Dupa nunta.baba era multumita cu alegerea ce-a facut.. s-apoi tu nu stii cine-i mamuca. feciorii se duc iarasi in carausie si nurorile raman iar cu soacra acasa. si vine vremea de insurat si feciorului cel mic. si ea sa doarma?! . ca le vede ochiul cel neadormit. Dar ce mancam noi. cu deosebire numai ca aceasta era mai in varsta si ceva incrucisata. Baba iarasi le da de lucru cu masura si. spunand nurorilor sa fie harnice si dandu-le de grija ca nu cumva sa adoarma. cu care vede tot ce facem. si tanara nevasta. ca mamuca ne vede. cum insereaza. Cele doua nurori. Baba se scarmana pe cap. Dar nu-i totdeauna cum se chiteste. si baba pune la cale si pe feciorul cel mijlociu. de aceea si chitise una de mai inainte. si lucrul iesea garla din mainile lor. carausii sosesc. si. . se culca dupa obicei.. si asa. cum vine seara. Baba insa voia cu orice chip sa aiba o troita nedespartita de nurori.. Dar binele. nunta s-a facut. Ce fel de treaba e aceasta? noi sa lucram. ce-i si cum se nimereste. Peste cateva zile. ii zic: .Da' nu te tot codi. vazand pe cea mai tanara codindu-se la treaba. da la deal. dar n-are ce face.. se culca. . fetelor hai? 179 . de voie.Nu cauta ca horaieste. vazandu-si barbatelul. si-si ia un suflet de nora intocmai dupa chipul si asemanarea celei dintai.

. ca eu ma duc sa pregatesc ceva de-a mancarii. s-un cuptor de placinte. mancati bine si pe Domnul laudati. rabdari prajite. . De te-ai coace cat te-ai coace. gura va mearga. si se pun la masa cu toatele.Eu cred ca tot ce-i a mamucai e s-al nostru si ce-i al nostru e s-al ei. . Fetelor hai! S-a trecut de saga. stii cole. . saracul omul prost.. .Hai. ca nu-i buna pacea. ca rusului din gura garliciului: Soacra.. daa!. poama acra.. fetelor.Hai. zisera cele doua. numai sa nu ne bagi si pe noi in belea.Las' daca v-a durea capul! Cand v-a intreba pe voi. De te-ai coace toata toamna Esti mai acra decat coarna. Si iese cantand: Vai. ca eu ma reped in crama s-aduc si un cofaiel de vin.Ceapa cu mamaliga? d-apoi neam de neamul meu n-a mancat asa bucate! Da' slanina nu-i in pod? unt nu-i? oua nu sunt? . taceti. s-acus va chem si pe voi. o strachinoaie de branza cu smantana si mamaliguta erau gata.. fetelor. . draga cumnatica. sa dati vina pe mine si sa lasati sa vorbesc eu pentru toate. .Doamne. Dupa ce-au mancat s-au baut bine. soacra. Iar daca esti flamanda. fa cum stii. Voi lucrati. Apoi iute cheama si pe celelalte doua in bordei. ca sa mearga placintele aceste mai bine pe gat.Ia.. dar sunt ale mamucai. si mi-e draga galceava.Apoi dar. Bun odor la cas-a fost! Nu trece nici un ceas la mijloc.Ba sunt de toate. ia si tu o bucata de mamaliga din coltar si cu niste ceapa si mananca. cativa pui parpaliti in frigare si prajiti in unt.. 180 . ce vorba ti-a iesit din gura! zisera cele doua. Dulce tot nu te-i mai face. Vrei sa neaprindem paie in cap? sa ne zvarla baba pe drum? . le-au venit a canta. ceva mai omeneste.

crapa de ciuda si rodea in nurori. ia nurori daca ai de unde. de mai nu le-a ticnit mancarea. cum roade cariul in lemn.Si m-au vazut cuscrii cum dormeam? . . chiar mai dineoarea s-au dus.. Sezi in unghi ca un junghi.Da' ce-i acolo? striga baba inspaimantata.De te-ai coace-un an s-o vara. S-au mancat. mamuca?! . si cand intra in bordei. si iata cum: 181 . nu stii c-au venit tatuca si cu mamuca.D-apoi cum sa nu te vaza. da incolo. ce sa vada? bietele nurori jeleau pe soacra-sa. de nu te scoli. Iaca.. si le-am scos un cofaiel de vin. Iesi afara ca o para. s-au cantat pana au adormit cu toatele pe loc. lasa. mamuca. Cand isi aducea ea aminte de puicile cele nadolence si boghete. de risipa ce s-a facut cu munca ei.S-apoi de ce nu m-ati sculat? Manca-v-ar ciuma sa va manance! . si cele mari incep a tremura de frica. cofaielul de vin rasturnat. si c-au vazut-o cuscrii dormind asa lafaiata..am facut de mancare. Si ei erau asa de mahniti. s-au baut. Pene imprastiate pe jos. Intri-n casa ca o coasa. Iese afara speriata. Iar cea cu pricina raspunde: . Cand se scoala baba in zori de ziua. farmaturi. de vinisorul din crama. si le. fetele aceste au spus ca d-ta vezi tot. blide aruncate in toate partile. . Tot esti acra si amara. ticaloaselor. . da pe dincolo. Se lehametisera pana si cele doua de gura cea rea a babei.Da' bine.. mamuca.am chefaluit si noi oleaca. si cea mai tanara gasi acum prilej sa-i faca pe obraz si sa oranduiasca totodata si mostenirea babei prin o diata nemaipomenita pana atunci.D-apoi da. si lasa capul in jos de rusine. cum era. Nurorile atunci sar arse in picioare.Ei. si de aceea ne. ca va voi dobzala eu de acum inainte! Si de atunci nurorile n-au mai avut zi buna in casa cu baba. si de aceea am gandit ca esti manioasa pe tatuca si pe mamuca. cum e varga. ticalosie mare!.

si habar sa n-aveti.Cumnatelor. Iaca fericirea visata de mai inainte cum s-a implinit! Pe cand se petreceau aceste. dupa sfatuirea celei mai tinere. Nevestele lor le ies intru intampinare si.Sa faceti cum v-oi invata eu. nasalie. apoi ii scoate limba afara. de peretele cel despre apus. incat numai aceste erau de ajuns. tot asa sa faci si tu cu capul babei. . sa dam busta in casa la baba. paraua din mana mortului. iaca s-aud scartaind niste care: barbatii veneau. si dupa aceasta incepura a scoate din lada babei valuri de panza. despre gainile ori oaia de dat peste groapa. poduri. despre strigoi si cate alte nazdravanii infioratoare. dupa sfatuirea celei cu pricina. ca sa-si mai aduca aminte de cand era mireasa. veti vedea voi. si tu s-o iei de canepa dracului si s-o trasnesti cu capul de peretele cel despre rasarit.Ce sa facem? intreba cea mai mare.. . flind mai sugubata decat cele doua. cazu la pat bolnava de moarte. s-apoi ce i-oi mai face si eu. cat ii putea. i-o strapunge cu acul si i-o presura cu sare si cu piper. cand se aflau singure in vie. toiag. . de la poarta s-arunca in gatul barbatilor si incep a-i lua cu vorba si a-i dezmierda care de care mai magulitor. intrara cu toatele in casa. slaba si stalcita cum era. cum? . Nu putem trai in casa aceasta de n-om face toate chipurile sa scapam de harca de baba. asa ca limba indata se umfla. Oi vorbi eu si cu dansii.. voi sa va faceti moarte-n papusoi. tranteste baba in mijlocul casei s-o framanta cu picioarele. si biata soacra nu mai putu zice nici carc! si. sa nu spuneti nici laie. si las' daca va fl ceva!. .Ei. s-o ghigoseste ca pe dansa. Apoi cea mai tanara. 182 . so vare in groapa pe biata baba. asezara baba intr-un asternut curat.. Apoi nurorile. zise ea intr-o zi.Ia. a-si da ghiont una alteia si a vorbi despre starlici. luara pe baba de par s-o izbira cu capul de pereti pana i-l dogira. ba si de intrecut. nici balaie.Atunci. Se induplecara si cele doua.D-apoi cand or veni ai nostri? .

sunt vreo cinci-sase zile de cand a fost sa duca viteii la suhat. in casa batraneasca. o boceau de vuia satul. sarmana!. Apoi. vazandu-i. Baba muri chiar in acea zi.. o ingropara cu cinste mare. . diata ramase buna facuta. nevasta. Atunci nora cea tanara zise.Biata mamuca lasa cu limba de moarte: ca fratele cel mare sa ia locul si casa cea despre rasarit. despletite. si toate femeile din sat si de prin meleagurile vecine vorbeau despre soacra cu trei nurori si ziceau: "Ferice de dansa c-a murit.Cum? Ia. peste doua zile. simtirea insa nu si-o pierduse de tot. mamuca nu face bine ce face. iara noi. si un vant rau pesemne a dat peste dansa. Si. si nurorile. sarmana.. apoi arata pe cea mijlocie si peretele despre apus. prefacandu-se ca plange si ea: . zisera ei. ielele i-au luat gura si picioarele. sa ramanem aici. ca stiu ca are cine-o boci!" 183 . Fiii se reped atunci cu totii in casa la patul mane-sa. raspunse barbatu-sau. . dupa aceea de-abia putu aduce putin mana spre gura si indata cazu intr-un lesin grozav. are de gand sa ne lase sanatate. le lua cea mai tanara vorba din gura.Da' nu intelegeti ce vrea mamuca? .Mamuca. cel mijlociu. Toti plangeau si nu se puteau dumeri despre semnele ce face mama lor.. pe urma pe cea mai tanara si jos in mijlocul casei. scapand resteiele din mana. . dar biata baba era umflata cat o butie si nici nu putea blesti macar din gura.Nu. .Ca bine mai zici tu.Cum? zisera barbatii inspaimantati. cea despre apus. Atunci ceilalti.Da' ce face mamuca? intrebara cu totii deodata cand dejugau boii. ca mezini ce suntem. nemaiavand incotro sovai. . isi misca putin mana si arata la nora cea mare si la peretele despre rasarit.

Printul porcar de Hans Christian Andersen Intr-o tara mica. Se gandi mult timp cum sa-i spuna alesei inimii sale cat de mare este dragostea pe care i-o poarta. care raspandeau in jur o miresma imbatatoare. intelepciune lui si despre marea dragoste pe care o are acesta pentru prea frumoasa printesa. caci. Intr-o buna zi. traia odata un print. nobletea. taie cel mai frumos dintre trandafirii pe care ii avea si il puse intr-un sipet de argint. Apoi. tatal printesei il pofti pe slujitor sa intre in palat. Ii porunci apoi slujitorului sau sa duca imediat cutia printesei din tara vecina. de asemenea. foarte mult. Printului ii cazuse draga printesa tarii vecine si acum vroia s-o ceara in casatorie. fapt pentru care se si inconjurase cu o multime de carti si de obiecte alese. raspunse cu o voce de ghiata ca darul printului nu-i face deloc placere. impreuna cu mult indragita lui privighetoare. Cand slujitorul ii povesti printului cele intamplate. era prea cenusie. spunea ea. Dar lucru cel mai de pret la care tinea ca la ochii din cap. la auzul acestor vorbe. despre bunatatea. Era un mare iubitor al frumusetii si intelepciunii. Gradina lui era plina cu trandafiri de o frumusete fara seaman. era o privighetoare care canta mai frumos decat toate pasarile lumii la un loc. Se imbraca in straie de drumet sarac 184 . Slujitorul ii inmana fetei darul printului si ii vorbi despre stapanul sau. Pasarica nu avea penele frumos colorate. Indragea. se hotara sa-i daruiasca iubitei sale un cadou cum nimeni nu mai primise vreodata. dar vestita pentru frumusetea gradinilor ei. ca semn al iubiri pe care i-o purta printul. acesta se gandi la un siretlic prin care s-o invete minte pe printesa cea infumurata. decat florile si pasarelele facute de mana omului. ce incanta orice om. Se duse asadar in gradina. printesa nu facea altceva decat sa rada cu dispret. Printesa nu iubea. dar mai cu seama pasarile ii erau dragi. Dar. numai acestea pot fi cu adevarat frumoase. iar trandafirul avea un parfum mult prea puternic. Cand primi vestea sosirii solului. plantele si vietuitoarele padurii.

. . iar pastorasul ii dadu in schimb ulcica. cu infatisarea schimbata. incat.si. -Sa-mi fie cu iertaciune. Se intelege ca printesa nu vru sa plateasca acest pret. in schimbul ulcelei fermecate. nu s-ar gasi cumva ceva de lucru la curtea Inaltimii Tale si pentru unul ca mine? cum parea a fi sarac lipit pamantului si imparatul tocmai avea nevoie de cineva care sa-i ingrijeasca porcii. fiica imparatului il auzi pe print cantand si pe data se hotara 185 . Inaltimea Ta! dadu el cuvincios binete. ii dadu pana la urma pastorului cele zece sarutari cuvenite drept plata.Acoperiti-ma. ba chiar se facu foc si para de suparare. Aceasta ulcica nu era insa una ca toate celelalte. dar niciodata nu se plangea de soarta lui. Pastorasul ii ceru insa. Acest fluieras canta atat de frumos. o porni la drum. vru numaidecat s-o cumpere. ci era de o frumusete nemaivazuta pana atunci. Dupa ce facu o buna bucata de drum pana in imparatia invecinata. Fata isi dorea atat de mult sa aiba acea ulcica. Lucra de dimineata pana seara. inconjurata de insotitoarele sale. In putinele lui clipe de ragaz. ajunse la palat si batu nerabdator la poarta. Printul se muta asadar intr-o camaruta saracacioasa. Si vazand ca nare incotro. impodobita de jur imprejur cu clopotei care scoteau un clinchet cristalin. le spuse tovaraselor ei: . Hranea porcii si le curata cocina in fiecare zi. se gandi ca acest baiat sarman i-ar putea fi de folos. dar asta nu primesc. Fiica imparatului. Sunt un biet om sarman. Insa insusirea ei cea mai de pret era aceea ca atunci cand fierbea apa in ea. zece saruturi. sa nu ma vada nimeni. in curtea slujitorilor. printul cel harnic mestesugea de zor sa faca o ulcica. auzind ca imparatul are o ulcica fermecata. Dupa cateva zile. Apoi ii spuse pastorului ca una dintre slujitoarele ei ii va da sarutarile in locul sau. raspunse pastorul.Intr-o zi. pastorasul isi ciopli un fluieras. oricine putea sa afle dupa mirosul ce se raspandea in jur ce fel de mancaruri se gatesc in bucataria imparatului.Sa traiesti intru multi ani. incat si porcii pe care ii ingrijea incepeau sa danseze cand il auzeau.Ce baiat incapatanat – suspina atunci fiica imparatului.

Dar nu apuca sa-l vada pe print decat pret de o clipa. Printesa se supara din nou cand auzi acest raspuns si vru numai decat sa plece. si singurul lucru la care se putea gandi acum era acela ca odinioara il refuzase cu atata asprime pe printul cel frumos care o iubea atat si ca de-acum va trebui sa traiasca pentru tot restul zilelor cu porcarul. plangea si nu se mai putea opri din plans. Le porunci insotitoarelor sale sa afle cati bani cere pastorul pe fluierasul fermecat. mandru nevoie mare. pe un pret bun..Of. imbracata in haine frumoase. in cele din urma.? striga acesta cand vazu ca fiica lui se saruta cu cel care-i pazea turma de porci. De-abia atunci pricepu in sfarsit cine fusese de fapt porcarul si-si dadu seama cat de nedreapta a fost atunci cand i-a raspuns cu atata ingamfare. in vestminte de print. fata il zari pe print stand la fereastra palatului sau. Printul ii trimise insa vorba ca fluerasul lui nu este unul oarecare.Ceeee. Fata era cat pe ce sa lesine. si de aceea pretul nu se masoara in galbeni. ce nenorocita sunt! plangea printesa. dar nu reusi nicicum sa-l gaseasca. ii alunga pe cei doi din imparatia sa. insa. plangea intruna. doamne. ci in o suta de sarutari. intr-o cocina. . Nu stia sa gateasca. dorinta de a avea aceea minune de fluier o facu sa se razgandeasca si se hotara sa plateasca pretul cerut. . atat de mult se mira. Dar ce sa vezi! Cand deschise ochii sa-i ceara socoteala celui care o amagise. in camaruta lui. nu stia sa spele si nu stia macar sa ingrijeasca porcii. Si negru de suparare. Cum ar fi putut sa traiasca alaturi de acest pastoras. pe care ea il credea singurul vinovat de toate necazurile ei. caci de indata se facu nevazut. Fiicei sale ii porunci sa-l urmeze pe cel care i-l alesese soarta si nu se lasa induplecat de lacrimile ei. Plangea. Printesa.sa-i ceara acestuia fluierul. statea asadar in fata cocinei si plangea. Printesa il cauta peste tot.. Dupa zile grele de drumetie prin tinuturile invecinate. asa ca nu-l bagara de seama pe imparatul care se furisase in spatele lor. il vazu pe porcar stand falnic in fata ei. Printul ii trase apoi luarea aminte ca aruncase 186 . Insotitoarele ei erau ocupate cu numararea sarutarilor. Printul insa radea bucuros si o conduse pe fata.

in China traia un imparat al carui palat era cel mai frumos din lume. dar cand auzeau cantecul privighetorii. uitand de problemele lor si ascultand muzica dulce. iar intr-o zi. fiind construit in intregime din portelan delicat. toti spuneau: "Acesta e cel mai frumos din toate frumusetile de aici!"Scriitori si poeti au scris carti in care laudau frumusetea palatului imparatului si a gradinilor lui. zicandu-i ca nu are nevoie de o soata care nu pretuieste nici frumusetea nici intelepciunea. Apoi.darul pe care i-l trimisese ca semn al iubirii lui –trandafirul si privighetoarea – dar ca se invoise apoi sa plateasca sute de sarutari pe niste jucarii fara nici un pret. In aceasta padure de pini traia o micuta privighetoare. Povestea privighetorii de Hans Christian Andersen Acum mult timp. se opreau din munca lor cand auzeau privighetoarea cantand. "Ce frumos canta!" ziceau ei. Aceste carti ajungeau peste tot in lume. Pescarii sarmani care-si aruncau plasele in mare toata ziua. dintre toate lucrurile minunate din regatul meu. Si iata cum fiica de imparat si-a primit rasplata pentru lipsa ei de buna-crestere si de intelepciune. cantecul privighetorii e cel mai frumos! Dar unde este aceasta privighetoare. ei admirau delicatul palat de portelan si gradinile minunate. imparatul insusi deschise una dintre acestea. de ce eu n-am auzit-o niciodata cantand?" 187 . Dar ei laudau privighetoarea mai mult chiar decat aceste frumuseti. In jurul palatului erau splendide gradini imense. pline cu plante si flori rare. Privighetoarea canta atat de frumos incat. oricine o auzea cantand nu mai putea sa uite vrodata cantecul ei. o padure mare de pini strajuia drumul pana la mare. Calatori multi veneau din tari indepartate sa vada regatul imparatului. luand-o de mana. In spatele acestor gradini. printul o duse pana la marginea imparatiei sale si o indruma indarat. "Ce minunat!" zise el. la tatal ei. "Aceasta carte spune ca.

in sfarsit. insa o vom gasi curand. dar am mai auzit sunetul asta inainte. privighetoarea. ce minunat!" au soptit doamnele de onoare.". Dupa aceasta ei s-au adresat privighetorii: "Buna ziua. Au mers ei ce-au mers si au ajuns la o pajiste unde o vacuta a inceput sa mugeasca. Atunci privighetoarea a inceput sa cante. care locuieste pe malul marii. dar atunci aud cantecul privighetorii. zice un curtean. Ajutorul de bucatar a inceput sa rada si a zis: "Dar nu-i privighetoarea." Au mai mers putin si. unde cateva broaste oracaiau de zor. impreuna cu alti curteni si doamne de onoare au plecat spre padure sa caute privighetoarea. zice un alt curtean "vocile lor seamana cu clinchetul clopotelor de la biserica!". "Da.Imparatul a adunat toti ministrii si curtenii sai si i-a intrebat despre privighetoare. unul din ajutorii de bucatari a exclamat:"Oh. "Ah." Asa incat omul. Dar nici-unul din acestia nu auzise pasarea. mai avem putin de mers pana sa ajungem la privighetoare. intr-adevar" au zis toti curtenii "Cantecul ei seamana cu clinchetul unor clopotei de cristal!". "Aceasta trebuie sa fie privighetoarea! O. Cand ajung in padure sunt intotdeauna obosit. a spus ajutorul de bucatar "aceasta e doar o vacuta. am venit sa te rugam sa canti pentru imparatul nostru. In sfarsit. nici macar doamnele de onoare. "Ce incolora este. cocotata pe o creanga deasupra capetelor lor." 188 . nu ne-am fi imaginat niciodata ca privighetoarea e o pasare atat de stearsa!" au zis doamnele de la curte. iar trilurile ei dulci au umplut padurea. ajutorul de bucatar a zis: "Iata privighetoarea!" si a aratat catre o pasare micuta." Curand ei au trecut pe langa un iaz. o stiu foarte bine! In fiecare seara merg in vizita la batrana mea mama. care e atat de dulce incat imi dau lacrimile. privighetoare. "Ce dragut". nu". gri. "Ah. bucatarii sau ceilalti servitori nu auzisera cantecul privighetorii.

"Nu chiar acum. Cantecul ei era ca o zi insorita de primavara si cumva. Langa tronul imparatului era asezata o stinghie de aur pe care sa stea privighetoarea. "Trebuie sa fie o alta carte despre minunata noastra pasare". dar aceasta a refuzat si a zis ca lacrimile pe care le zarise in ochii lui ii erau o recompensa suficienta. i-a atins pe toti cei care ascultau. Imparatul a anuntat ca privighetoarea va avea un loc la curte. ba chiar a inceput sa-si infoaie coada si aripile in ritmul muzicii."Trebuie sa merg acum?" a intrebat privighetoarea. privighetoarea a inceput sa cante la curte in fiecare seara si toti erau vrajiti de cantecele ei. imparatul a zis ca niciodata n-a auzit ceva mai frumos. Cateva dintre doamnele de la curte au incercat sa imite trilurile privighetorii. Cand privighetoarea a terminat cantecul. lacrimile au inceput sa-i curga si se rostogoleau pe obraji. insa daca imparatul doreste. a inceput sa cante la fel ca si privighetoarea adevarata. "Dar cantecele mele suna cel mai bine in padure. ii va oferi o colivie din aur si 12 servitori care sa aiba grija de micuta pasare. Cand aceasta pasare a fost atinsa. Intr-o zi. S-a asezat pe stinghie si a inceput sa cante. Toti cei de la curte au cazut de acord ca a fost cea mai frumoasa seara si nimeni nu mai vorbea despre altceva decat despre cantecul privighetorii." In acea seara." a zis unul din curteni. In sala tronului. micuta pasare gri a intrat in zbor pe fereastra deschisa. In schimb. "Va canta in duet 189 . in cutie a gasit o privighetoare facuta din aur si pietre pretioase. intreaga curte statea in jurul imparatului. "Ce frumoasa este!" au exclamat toti curtenii. dupa care a zburat inapoi in padure. Apoi privighetoarea a mai cantat un cantec. palatul imparatului era impodobit cu lanterne colorate si decorat cu ghirlande aurii si argintii in onoarea acelei seri. imparatul a primit in dar o cutie mare de la imparatul Japoniei. a gandit imparatul in timp ce deschidea cutia. Imparatul chiar s-a aplecat catre ea sa asculte mai bine. dar fara succes. chiar mai frumos decat primul. Pe aceasta cutie scria cu litere de aur: Privighetoarea. El a oferit privighetorii lantul sau de aur. voi veni asta seara la palat. Asa ca. imbracati toti in cele mai frumoase vesminte pe care le aveau. poti veni in seara asta la palat sa canti pentru imparat. In sfarsit.

Privighetoarea de aur se stricase! Imparatul i-a chemat pe toti mesterii din regat sa examineze pasarea si s-o faca sa cante din nou. Au trecut astfel alti 5 ani si o gripa cumplita s-a abatut asupra regatului. cantand in fiecare seara. dar din pacate nu mai era nimic de facut pentru a-l salva pe imparat. Asa incat cele doua pasari au inceput sa cante impreuna. A trecut un an. Dupa aceasta intamplare. In tot acest timp. imparatul zacea singur in dormitorul lui superb.cu privighetoarea adevarata". pasarea scotea un sunet strident. dar pasarea artificiala putea sa cante un singur cantec iar si iar. "Ce pasare nerecunoscatoare!" au zis curtenii. Intr-o seara. dar s-au impacat cu gandul acesta. dar ea nu va mai putea sa cante in fiecare seara. A deschis ochii si a vazut Moartea stand langa patul sau cu coroana lui de aur pe cap. imparatul a deschis colivia de aur ca de obicei. insa aceasta disparuse pe fereasta deschisa si se intorsese la casa ei din padure. privighetoarea de aur canta in fiecare seara. iar curtenii au fost de acord ca noua privighetoare sa cante singura de atunci inainte. Imparatul zacea in patul sau. dar in loc sa cante. Insa toti mesterii i-au spus ca pot s-o repare. ca si cum o grautate ii apasa pieptul. in timp ce. era atat de palid si fara vlaga incat toti se asteptau sa moara in orice moment. avem cea mai buna privighetoare chiar aici. Imparatul insa a cerut sa mai asculte si privighetoarea adevarata macar o data. iar privighetoarea din aur si pietre pretioase i-a luat locul in colivia de aur. ci numai o data pe an. "Ce draguta si ritmata muzica canta aceasta privighetoare!" a spus maestrul de ceremonii al curtii. Imparatul insusi s-a imbolnavit foarte grav si chiar a cazut pe patul de moarte. Aceasta stire i-a intristat pe toti curtenii. "Dar nu-i nimic. adevarata privighetoare a fost izgonita din regat. Iar in jurul sau auzea diverse voci. zacea in patul lui de aur cu colivia privighetorii aurite alaturi. toti curtenii ii cunosteau cantecul pe dinafara. Curtenii care-l iubeau mult erau foarte tristi. cu atat mai mult cu cat era si mult mai frumoasa decat cea reala. Abia mai putea respira." au completat ei. Chiar incepusera cu totii sa-l considere deja mort si aduceau osanale succesorului la tron. privighetoarea adevarata canta altfel de fiecare data. unele 190 .

spunandu-le tuturor: "Buna dimineata!" Mica Sirena de Hans Christian Andersen A fost odata ca niciodata. Dar pasarea de aur ramanea tacuta.. Nu-l atinsese nicicand ancora vreunei corabii.Deodata. la asa de mare adancime era. Privighetoarea a cantat despre primavara. care auzise de boala imparatului si venise sa-i cante.un castel frumos ca-n povesti. cand toti servitorii se asteptau sa-l gaseasca pe imparat zacand mort in patul sau. o muzica dulce a intrat prin fereastra deschisa." "Foarte bine"." a mormait imparatul. acesta a aparut in sala tronului. Cere-mi orice si vei avea!" "Vreau doar sa ma lasi sa cant in fiecare seara la fereastra ta. si bune si rele. la rasaritul soarelui. toate au disparut. Era privighetoarea adevarata. Curtea era toata numai cu flori ciudate si pline de gratie. A doua zi. prin cantecul meu vei afla tot ce se intampla in regatul tau. Chiar si vocile auzite inainte si chipul mortii.. Camera parea atat de tacuta si rece. "Macar de-as putea asculta putina muzica. cand mugurii se transforma in frunze verzi si bobocii florilor se deschid.amenintatoare si crude. Imparatul a simtit cum sangele incepe sa-i curga prin vene. culorile i-au aparut in obrajii palizi.. Privighetoarea canta tot mai frumos. S-a intors catre privighetoarea de aur de langa el si a zis: "Canta pentru mine. a zis imparatul. alge ce cresc pe 191 . iar imparatul s-a simtit din nou puternic si a intrebat-o: "Cum as putea vreodata sa-ti multumesc? Te-am izgonit din regatul meu si totusi tu ai venit sa-mi salvezi viata. sa nu mai aud vocile astea chinuitoare.. te rog". dar sa nu lasi pe nimeni sa afle ca o micuta pasare iti sopteste toate acestea. in timp ce asculta trilurile privighetorii. in adancul marii.

Dupa ce se jucara un timp. . asculta cu mare atentie. . 192 . Cat de mult as vrea sa am cinsprezece ani! Si zi de zi. Stiu ca abia asteptati sa vedeti cerul cu ochii vostri. cu ochii stralucindu-i de fericire. .Ce frumoasa pare marea cand soarele straluceste cu putere de deasupra! ofta sirena mezina.fundul marii. Mai trecu un an. .Nu. care aveau cinci fete sprintare. in cele din urma. cea mai mare implini cinsprezece ani. dar.Acolo deasupra. iar pestii veneau si plecau de acolo aidoma unor stoluri de pasari pe cer. vazduhul e ca fermecat. nu e nici pic de apa si oamenii merg cu picioare. dar e mult prea primejdios! . Frumusetea plina de gratie a sirenelor o intrecea pe aceea a oricarei fiinte din mare sau de deasupra ei.Cand soarele apune. si cea de-a doua sirena implini cinsprezece ani. dar n-am crezut vreodata ca poate fi atat de frumoasa.Haide. care era si cea mai draguta si cea mai curioasa dintre toate. care parea ca nu se mai sfarseste.Vai. razand. Desi cuprinse de nerebdare. Sirena mezina. ce frumoasa e! da-mi-o mie! striga una dintre ele. mica sirena inota pana aproape de suprafata ca sa vada razele de soare strecurandu-se prin apa.Luna straluceste ca un corn de aur pe cerul noptii! Asa cum ne-a spus mama. mai spuse si craiasa. nici nu poate fi vorba pana n-o sa impliniti cinsprezece ani. spuse el cu hotarare. Sirenele aveau un joc preferat: sa prinda meduze. sirenele dadusera ascultare parintilor si asteptau ziua cand puteau sa se aventureze spre suprafata marii. cinci sirene mititele. sirenele il rugara din nou pe tatal lor: . se porni sa povesteasca: . Cand se intoarse din mult asteptata excursie. spuse ea la intoarcere. Venise randul ei sa inoate pana la suprafata. lasa-ne sa vedem lumea de desupra! Craiul se incrunta. Lunile treceau incet. Tare mult ii mai placeau povestile maica-sii despre lumea de deasupra. Aici salajuiau craiul si craiasa marii.

Voi avea eu oare vreodata ocazia sa descopar ceva la fel de frumos? se intreba mica sirena nerabdatoare. N-am sa uit niciodata ziua in care am implinit cincisprezece ani ! Petrecerea continua cu cantece si veselie. Atunci cum se face ca nu cad? Cand veni si randul celei de-a treia surori sa se duca la suprafata pentru prima oara. . .Pe pamant se descurca foarte bine.Mii de stele stralucesc acolo sus. .La multi ani ! Sa ne traiasca printul ! strigara oamenii veseli. Mica sirena vazu ingrozita cum 193 . Obisnuia sa se aseze langa o statuie dintr-un colt al curtii. Sirena era atit de uimita ca se duse mai aproape de corabie. Briza cea blanda se transforma intr-o vijelie suieratoare. Zarise cerul noaptea.Stau pe doua picioare? isi soptea intrebatoare sie insasi. . le spuse ea razand surorilor ei. Zarii oameni care stateau de vorba. Se uita cu mirare si incantare la o corabie care plutea maestuos pe valurile oceanului. Deodata catargul cel mare se rupse cu un pocnet si corabia se lasa pe o parte. .Multumesc. radeau si dansau. asa ca putu sa vada puntea.Dar mica sirena tot mai avea cativa ani de asteptat. prieteni ! facu printul.mica sirena In sfirsit veni si randul micii sirene sa iasa din mare. . Sirena se uita cu atata atentie la printul cel chipes si nu observa furtuna care se apropia. Apa navali pe punte. ce de-a patra sirena nusi putu retine un strigat de admiratie. care reprezenta un om din lumea de desupra. Atunci cand urca si ea intaia oara la suprafata. Puntea era luminata frumos si se auzea muzica. ea vazu fiinte omenesti care inotau la varsarea unui rau. Muzica se opri si marinarii se repezira pe punte in vreme ce corabia se ridica si se lasa in jos pe oceanul infuriat. spuse ea plina de fericire. Marea si vantul loveau nemilos corabia care se scufunda. Un val mare o ridica. Cand isi facu aparitia un tanar. Dar in apa sunt tare neindemanatici. care biciuia marea iscand valuri uriase. muzica se oprii brusc si lumea izbucnii in urale.

Ar fi facut orice ca sa fie din nou impreuna cu printul ei. incat abia putu sa ingaime cateva vorbe. Atunci ii veni in minte vrajitoarea marii: Numai ea poate sa ma ajute ! isi spuse sirena plina de bucurie. micuto ! spuse vrajitoarea. . ii aranja parul dandu-i-l peste cap si il saruta usor pe obraz. Sirena isi atinse cu tristete gatul. mica sirena il puse pe nisip.printul este luat de apa. Cand ajunse la mal. Nu crezuse niciodata ca o sa aiba atata putere. isi zise ea. Parintii se mirau de ce era fata lor este atat de trista. Era la capatul puterilor. dar valurile puternice il imping la fund. . Doua picioare minunate cu care sa alergi! Pot sa te ajut.Stiu ce vrei. Il trase la suprafata de gulerul hainei. incepu sa-i cante un vechi cantec de sirena ca sa-l readuca la viata. Chiar atunci trei fete tinere iesira alergand din castelul din apropiere. Mica sirena inota multa vreme. cum lupta din rasputeri sa ramana la suprafata. nefiind in stare sa mai scoata un vreun sunet.Tare as vrea sa-l mai vad pe tanarul acesta chipes. In cele din urma se hotari ca trebuie sa ajunga cumva sa fie cu el. usurata ca printul era in afara primejdiei. . Apoi. . 194 . Printul se trezi. O gasi pe vrajitoare ascunsa sub tentaculele unei caracatite. Avea acum la ea o bucata de stofa rupta din haina printului la naufragiu. mica sirena nu se mai aseza nicicand langa statuie. . dar inima ii era plina de tristete.Nici nu apuca sa spuna "da" ca ii si disparu glasul. cu glasu-i minunat. Tragandu-si sufletul. Mica sirena aluneca inapoi in apa. Avea ochii inchisi printul. clipind din ochi si incercand sa-si dea seama ce-i cu el.Da! striga ea.Dar cum o sa merg eu fara picioare ? se intreba ea. care erau tinutul vrajitoarei. Dar trebuie sa-mi dai ceva in schimb… si dupa o tacere adauga: Mi-ai da glasul tau minunat? Mica sirena nu statu deloc pe ganduri.Nu! striga sirena inotand iute spre el.fixand-o cu privirea. Micii sirene ii era atat de frica.Mica sirena inota mult pana ajunse la apele intunecate. Ea nu le spusese nimic despre calatoria pe care o facuse la suprafata. tinandu-l pe print in brate. Ajunsa din nou in adancul marii.

Printul ii dadu vesminte si o ajuta sa se scoale in picioare. dar ea de-abia invata sa mearga. tanarul chipes pe care-l salvase de la naufragiu. printul n-o iubeste. . Ajunse la mal. poate o sa fie de acord s-o ajute din nou pe sora noastra. "Vrajitoarea a spus ca o sa ma doara". coada de sirena o sa ti se deprinda de trup. Dar amintindu-si cat de nenorocita fusese pe fundul marii. N-a fost usor deloc! Printul credea ca o cuprinsese ameteala. In seara aceea se dadea un bal la castel. dar el era acolo. raspunse cea mai mare. surorile ei o vizitasera in fiecare zi. dansa fericita cu printul. stand in cumpana o clipa. . 195 . Neputand sa vorbeasca. cel pe care il tinuse ea in brate. le explica prin gesturi cat de disperata era.Ia licoarea asta si du-te pe taramul oamenilor. Mi-am facut atatea griji cand te-am gasit fara cunostinta. Mica sirena simti o durere cand coada incepu sa i se desprinda de trup. Nimeni nu stia cine e sau la ce renuntase ca sa aiba acele picioruse delicate. langa castelul printului. isi lua inima in dinti si bau licoarea. Nu ma iubeste!" De cand mica sirena parasise taramul marii.In sfarsit deschizi ochii! spuse el cu blandete. O sa te doara. Si tare si-ar fi dorit mica sirena sa-i poata spune povestea ei si spera ca el sa-i poata citi macar iubirea in ochi. de slabiciune. departe de cel pe care-l iubea. gandi ea. ii spuse vrajitoarea. "Crede ca ea l-a salvat! se gandi sirena cu disperare.Cele patru sirene surori se dusera la vrajitoare sa-i ceara din nou ajutorul. Haideti sa vorbim cu vrajitoarea. Daca o sa-i dam parul nostru lung si frumos.Stiu. lesina pe nisip. nu numai ca avea doua picioare frumoase. Cand se trezi. Fat-Frumos. Cand o s-o bei. Mica sirena. Dar intr-o zi afla ca avea sa se insoare cu o tanara fata care-l gasise pe plaja. Trebuie s-o ajutam pe draga noastra surioara. Acesta era cu ea. dar dupa aceea o sa ai cele mai frumoase picioare de pe pamant! Mica sirena lua licoarea si o porni grabita spre suprafata. Timpul trecea si mica sirena incerca sa castige iubirea printului. Si pana sa-si dea seama daca vrajitoarea reusise.. frumoasa si tacuta.

- Nu, fetelor, raspunse vrajitoarea. Pastrati-va parul. Nu sunt atat de haina cum ma credeti voi si stiu ce se petrece acolo sus. Surioara voastra cea curajoasa si-a castigat dreptul sa fie fericita. Duce-ti licoarea asta. O sa-si recapete graiul, si iubitul ei print o s-o poata urma in adancurile marii!Nunta printului de pe vasul regal incepuse cand mica sirena bau putin din licoare si incepu sa cante: "Plina de durere Imi simt inima, Uitat e cantecul de sirena Pe care ti l-am soptit la ureche." Printul se intoarse brusc si inima i se umplu de iubire, uitandu-se la mica sirena si ascultandu-i glasul dulce. Sirena canta, povestind tot ce se intamplase din cauza iubirii ce i-o purta printului. - Tu m-ai salvat! spuse printul. Si de atunci cantecul tau a fost mereu cu mine. Noaptea, o sirena mi-l canta in vis. Tu erai! Mica sirena nu-si mai incapea in piele de bucurie si-i intinse printului licoarea. - Bea-o, ii sopti ea. Daca ma iubesti, ai sa renunti la lumea ta asa cum eu am renuntat la glas.Uitandu-se drept in ochii micii sirene, printul lua licoarea si o bau pana la fund. Vino dupa mine in regatul meu, spuse sirena zambind radioasa.Impreuna se scufundara in marea albastra si adanca. Mica sirena nu mai putea de fericire. Ce placere sa inoate din nou si sa fie cu printul ei iubit! Mii de balonase se spargeau la suprafata, spunand adio lumii de deasupra. Tinandu-se de mana, printul si mica sirena inotau impreuna imbatati de fericire, insotiti de baletul pestilor multicolori. - Vezi ce linistita si blanda este viata aici pe fundul marii? exclama sirena razand.Avand inca pe ei minunatele haine de nunta, fericitii miri se dusera la castelul craiului si craiesei de pe fundul marii, urmati de sirene. Mama si tatal sirenei nu mai puteau de bucurie ca li se intorsese fata. Ascultara povestea micii sirene, apoi craiul se intoarse catre tanar. 196

- Fii bine venit! facu el. Iti dorim fericire! Fie ca ai coada de peste sau doua picioare, iubirea este sigurul lucru care conteaza!Craiul marii fu gazda unei nunti mari. Apoi tanara pareche pleca intr-o trasura frumoasa de patru caluti-de-mare. Familia sirenei lua la revedere de la ei si le ura fericire vesnica. Cand trasura porni la drum, izbucnira urarele. Fiecare dintre supusii craiului le facea cu mana si le trimitea sarutari in timp ce trecea pe langa ei. Vedeau si ei frumoasa iubire dintre mica sirena si printul ei. Si cand luna de miere a noii perechi lua sfarsit, printul si mica sirena se intoarsera la castelul de pe fundul marii, unde traira de-a pururea fericiti.

Degetel
A fost odata un padurar care avea o nevasta si sapte copii. Cel mai mare era de zece, si cel mic de sapte ani. Erau foarte saraci si cei sapte copii le ingreunau mult viata. Baietii nu puteau inca sa-si castige singuri bucatica de paine, fiindca timpurile erau tare potrivnice. Baiatul cel mic era tare slabut si din cale-afara de pipernicit. Nu era mai inalt decat degetul cel mic de la mana si de aceea il dadura porecla de Degetel. Bietul baiat era cel mai sfios si cel mai destept dintre toti fratii. Nu-i placea sa trancaneasca, in schimb asculta cu luare-aminte. In acel an, i-a incotit o foame atat de cumplita, incat bietii oameni hotarasera sa scape de copii. padurarul ii spuse nevestei: -Vezi si tu ca nu mai avem cu cei hrani pe copii si nu vreau sa-i vad murind de foame. O sa-i parasesc maine in padure. -Oh! Ai putea face una ca asta? striga nevasta padurarului. In zadar incerca barbatul sa-i arate ca saracia era crunta, ea nu se putea invoi; desi saraca, era mai presus de toate mama. In cele din urma, cazu la invoiala cu barbatul ei si se duse sa se culce varsand lacrimi amare. Degetel auzise tot ce vorbisera parintii, pentru ca nu dormea. Pana la ziua nu se gandi decat la ce 197 Intr-o seara, pe cand copiii dormeau,

avea de facut. Se scula in zori si se duse la marginea unui parau, unde isi umplu buzunarele cu pietricele albe si apoi se intoarse acasa. Degetel nu sufla nici un cuvant fratilor lui. A doua zi, intrand in padurea deasa, padurarul incepu sa taie lemne, in timp ce copiii trebaluiau si ei. Tatal si mama se indepartara incetisor, apoi o rupsera la fuga pe carare. Cand se trezira singuri, copiii, incepura sa-si strige parintii si sa planga cat ii tinea gura. Degetel le spuse: -Nu mai plangeti, fratiorii mei! Tata si mama ne-au lasat aici, dar eu va duc inapoi, acasa. Veniti cu mine! Degetel cunostea bine drumul, pentru ca presarase in cale pietricele albe. Fratii il urmara pe Degetel spre casa. La inceput, copiii nu indraznira sa intre si se pusera sa asculte ce vorbeau parintii. In ziua aceea, acestia castigasera ceva bani. Nevasta padurarului luase carne si pregatise cina. Femeia zise cu durere: -Vai, unde or fi bietii nostri copii? Ce-or fi facand in padure? Poate i-au sfasiat lupii! Nevasta paduralului plangea amarnic: -Vai mie! Unde-or fi copiii mei? Sarmanii mei copii! Ea vorbise atat de tare, incat copiii, care erau in fata usii, strigara intrun glas: -Aici suntem! Femeia alerga se le deschida usa si sarutandu-i le spuse: -Cat sunt de bucuroasa sa va vad din nou, dragii mai copii! Desigur ca sunteti obositi si flamanzi! Copiii se asezara la masa si mancara cu pofta, iar parintii erau cat se poate de bucurosi sa-i revada. Insa bucuria nu a tinut prea mult, parintii fiind din nou coplesiti de tristete: din cauza lipsei banilor, nu-i mai puteau hrani pe copii. Ei s-au gandit sa-i duca din nou in padure. Degetel trase din nou cu ureghea la ce puneau ei la cale. Se scula de zori sa adune pietricele, dar gasi usa incuiata de doua ori. Acum nu mai stia ce-i de facut. Nevasta padurarului dadu fiecarui copil cate o bucatica de paine pentru pranz. Degetel se gandi:"As 198

putea presara firimituri pe unde vom trece" si ascuse bucata de paine in buzunar. Tatal si mama ii calauzira in locul cel mai adanc din padurea cea deasa si intunecoasa si ii parasira pe copii, cat mai departe de casa. Degetel era sigur ca nu-i va fi usor sa gaseasca drumul cu ajutorul firimiturilor de paine pe care le presarase de-a lungul cararii. Dar mare ii fu dezamagirea cand nu mai gasi nici urma de firimituri, fiindca pe toate le ciugulisera pasarelele. Iata-i singuri in padure! Noaptea se apropia. Cu cat inaintau, cu atat se rataceau si se afundau mai adanc in padure. Se pornise un vant aprig si copiii dardaiau de frica. Li se parea ca aud din toate colturile urlete de lupi. Nu indrazneau nici sa vorbeasca, iar ploaia marunta ii udase pana la piele. Degtel se urca in varful unui copac, sa vada de jur-imprejur. Zari hat, departe, o luminita si se indreptara spre ea. Curand ajunsera la casa luminata si batura la poarta. O femeie le deschise si intreba: -Ce doriti dragii mei copii? Degetel raspunse: -Suntem niste copilasi care ne-am ratacit in padure.Femeia le raspunse plangand: -Vai, sarmanii mei, ati nimerit la un capcaun care inghite copii! -Buna doamna, daca nu vreti sa ne lasati sa intram in casa, ne vor sfasia lupii, la noapte, in padure. Mai bine sa ne manance domnul Capcaun. Poate se va indura de noi, daca ne ajutati, ii raspunse Degetel,tremurand tot de spaima. Nevasta capcaunului ii lasa sa intre si se duse sa se incalzeasca langa foc. Deodata se auzira batai in usa. Capcaunul se intorcea acasa. Femeia se grabi sa-i ascunda pe copii sub pat si deschise usa. Capcaunului ii era foame si se aseza la masa. Adulmecand in dreapta si-n stanga, simti miros de carne proaspata. -Aici se petrece ceva necurat, zise el si se ridica de la masa, ducandu-se drept spre pat. A, vei sa ma pacalesti, iata vanat destul ca sa-mi pot ospata prietenii cand vor veni sa ma vada.Si scoase pe copii unul cate unul. Bietii

199

copii ii cerura sa-i crute, dar capcaunul era de-o cruzime fara pereche. Niciodata nu se lasa induiosat. Ii spuse femeii: -Vor fi bucate delicioase, mai cu seama daca-i pregatesti cu un sos bun. Se duse sa ia un cutit mare dar femeia ii striga: -De ce vrei sa faci asta astazi? N-ai timp maine? -Ia taci din gura! raspunse capcaunul. -Mai ai atata carne, urma femeia. Ia te uita, un vitel, doi berbeci si o jumatate de porc! -Ai dreptate! spuse capcaunul. Du-i la culcare. Femeia cea buna la suflet era bucuroasa ca-i scapase pe copii. Capcaunul avea la randu-i sapte fete care-i semanau leit. Nu erau inca foarte inraite, dar ii muscau pe copilasi ca sa le suga sangele. Ele se culcara devreme s-i dormeau toate sapte intr-un pat mare. Fiecare dintre ele purta o coronita de aur pe cap. In odaia aceia se mai afla un pat in care nevasta capcaunului ii culca pe copii. In toiul noptii, Degetel se scula, scoase caciulitele fratilor sai si le puse usurel pe capete copilelor capcaunului, iar coronitele de aur pe capetele fratiorilor sai. Cand capcaunul se destepta, isi lua cutitul cel mare si se urca in camera fiicelor sale. "Ia sa vedem ce fac micii nostri strengari"? isi spuse in sinea lui. Se apropie de patul fetelor, care purtau caciulitele baietilor. -Iata-i ! spuse spuse el, si taie pe loc gatul celor sapte fiice ale sale. Tare multumit de fapta sa, se duse din nou se culce.De indata ce-l auzi sforaind pe capcaun, Degetel isi destepta fratii, le spuse sa se imbrace si sa-l urmeze. Coborara incetisor in gradina si o luara la fuga cat ii tineau piciorele. Dimineata, femeia capcaunului se urca in camera fetelor, pe care le gasi cu capetele taiate. Capcaunul ramase si el uimit de ce i se arata inaintea ochilor si striga plin de manie: -O sa mi-o plateasca nenorocitii! Da-mi repede cizmele cele de sapte poste. O sa pun mana ei! Capcaunul porni pe urmele copiilor care erau departe de casa acestuia. Cand Degetel il zari pe urias pasind de pe un munte pe altul, trecand raurile ca 200

pe niste paraiase, ii ascunse pe fratii sai in scobitura unei stanci. Capcaunul era obosit si vru sa se odihneasca putin. Din intamplare, se culca tocmai pe stanca unde se ascunsera copiii. Inchise ochii si adormi cat ai clipi. Degetel le arata drumul fratilor sai, care se indepartara in fuga spre casa. Apoi Degetel se apropie de capcaun, ii scoase cizmele si se incalta cu ele. Cizmele erau fermecate, marindu-se sau micsorandu-se dupa nevoie. Dupa ce-si puse cizmele de sapte poste, se duse drept la casa capcaunului, unde o gasi pe nevasta lui jelindu-si fetele ucise. -Barbatul dumitale este in mare primejdie, ii zise Degetel. A cazut in mainile unei cete de talhari care au jurat sa-l omoare daca nu le dai tot aurul si argintul pe care-l are. M-a rugat sa vin sa va dau de stire primejdia care-l ameninta. Trebuie sa le duc tot ce aveti, daca nu, va fi ucis de banditi. Chiar capcaunul mi-a dat cizmele de sapte poste. Femeia ii incredinta toate bogatiile capcaunului, pe care Degetel le duse acasa, unde parintii si fratii il intampinara cu mare bucurie.

Frumoasa si bestia
de Jeanne-Marie A fost odata ca niciodata un negustor bogat care avea trei fete. Toti patru ducea o viata indestulata in casa lor de la malul marii. Dar in timp fetele cele mari risipeau banii tatalui sau pe rochii luxoase, mezina, Frumoasa, isi ajuta familia dupa puterile ei, multumindu-se cu haine simple si trebaluind prin casa cat era ziua de lunga. Intr-o zi, fetele auzira cum niste barbati povesteau ca toate vapoarele negustorului pierisera intr-o furtuna cumplita. - Nu i-a mai ramas nimic, spunea unul dintre barbati dand din cap, a ajuns sarac lipit pamantului!

201

Ca sa salveze ce se mai putea salva, negustorul disperat pleca a doua zi la oras. Acolo, ii ruga pe bancheri sa-i imprumute niste bani, dar acestia il refuzara. Necajit, negustorul porni inapoi spre casa. Cu gandul la fetele lui, abia daca-si dadu seama ca incepuse sa ninga. Cand plecase de acasa la bancheri, cele doua fete mai mari ii cerusera sa le aduca de la oras podoabe si rochii scumpe. Frumoasa, in schimb, nu-i ceruse decat un trandafir. Dar cand ninsoarea se inteti si se transforma in viscol, negustorul uita cat era de amarat ca nu le putea indeplini dorinta fetelor si ca isi pierduse toata ziua. Vantul vuia si arunca tombe de zapada in calea calaretului si calului sau. Si tot mergand asa, negustorul se rataci. Dar, pe neasteptate, in cale ii aparu un spiridus, care ii facu semn sa-l urmeze. Apoi, cand negustorul ajunsese deja la capatul puterilor, spiridusul ii striga cu un glas subtirel: - Uite aici! Hai inauntru ca o sa avem grija de tine. Iar negustorul vazu cu uimire cum in fata lui se ridicase un castel imens. Dupa ce-si duse calul in grajd si ii dadu sa manance fan, negustorul intra in castel pe urmele spiridusului. - Hai aici, langa foc, il indemna spiridusul. Cred ca ti-e foarte frig si, de asemenea, foame. Un foc strajnic ardea in camin, iar cand negustorul se apropie de masa, aceasta se si umplu cu tot felul de bucate. - Mananca, ii striga spiridusul, razand pe infundate de uimirea ce i se citea negustorului pe chip. - Iti multumesc din suflet, ii raspunse el, apoi se aseza la masa si manca pe saturate. Satul si topit de caldura, negustorul ostenit adormi la masa. Chiar si spiridusul, incalzit de dogoarea focului, cazu intr-un somn adanc. Iar pe cand dormeau amandoi, o aratare imensa ii urmarea in tacere din balcon. Dimineata, cand se trezi cu forte proaspete, negustorul ii multumi din nou spiridusului pentru ospitalitate.

202

- Trebuie sa ma duc inapoi la fetele mele, ii zise el, amintindu-si amarat cate necazuri avea. Si, trecand pe langa poarta, negustorul privi cu mirare la o tufa de trandafiri inflorita ca prin minune in mijlocul nametilor de zapada. Vazand trandafirii, isi aduse aminte de mica rugaminte a Frumoasei si se intinse sa rupa una din florile acelea fermecatoare. - Nu, striga spiridusul. Dar era prea tarziu. Dintr-o data, in fata ochilor sai se ivi o aratare dintre cele mai fioroase, care striga la el cu un glas tunator: - Asa ma rasplatesti pentru bunatatea mea, furandu-mi din nepretuitii trandafiri? Pentru asta o sa platesti cu viata. - Imi…imi pare rau, baigui negustorul. L-am luat pentru fata mea. - Fata ta? urla bestia. Daca te iubeste cu adevarat, sa vina aici, in locul tau. Dar daca nu te iubeste, ai sa te intorci chiar tu, in decurs de trei luni. Si acum, du-te! Cum nu avea alta scapare, bietul negustor ii promise ca se va intoarce. Apoi, incaleca pe cal si porni spre casa, cu inima coplesita de durere. Dar cand ajunse acasa si ii dadu trandafirul Frumoasei, fericirea ei ii lumina sufletul. - Vai, Frumoaso, ii spuse el mahnit, daca ai sti care e pretul acestui trandafir! Apoi fetele il ascultara uimite cand le povesti de castelul Bestiei si de cumplita porunca. - O sa ma duc eu in locul tau, tata! striga Frumoasa. Decat sa mori pentru mine, mai bine sa fiu prizoniera Bestiei. - Sa nu aud de asa ceva! ii raspunse negustorul. O sa ma intorc acolo cand se vor scurge cele trei luni. Surorile cele mari o privira pe mezina cu mahnrie. Cele trei luni se scursera repede si, in ultima dimineata, Frumoasa, cu pantofi in mana, sa nu faca zgomot, se strecura afara din casa. Puse saua pe calul cel bland al tatalui sau, incaleca si, in tacere, isi lua ramas bun de la cei ai casei care inca dormeau. Stia ca o sa-i fie tare dor de ei, dar ii dadea putere gandul ca o sa-si salveze tatal de la moarte. 203

- Si, cine stie, se incuraja ea, poate ca o sa fac Bestia sa se razgandeasca. Frumoasa merse si merse si ajunse la castelul Bestiei in miez de noapte.Napucase sa intre bine in curte, cand aparu spiridusul: - Bine ai venit, Frumoaso! Hai dupa mine pe aici, o indemna el. Parca ar fi asteptat-o. Frumoasa intra in castel in urma lui. Spiridusul o conduse pe Frumoasa printr-un labirint de coridoare pana la o camera minunata, plina de trandafiri si mobilata frumos. - Asta e dormitorul tau, ii spuse spiridusul. Apoi ii arata o lada plina cu podoabe sclipitoare. Si acesta toate sunt ale tale, ii explica el vesel, apoi disparu pe usa. Frumoasa se plimba prin camera, admira trandafirii, podoabele, mobila dulapul plin cu rochii scumpe. Isi dadu jos hainele simple pe care le purtase pe drum si imbraca o rochie frumoasa. Atunci, aparu din nou spiridusul. - Vai, ce frumoasa esti, murmura el. Cat de mult o sa-i placi stapanului meu! Ia uita-te in oglinda! Dar frumoasa inlemni de groaza. In oglinda, in spatele propriului ei chip, zari cumplita Bestie. Se intoarse sa il priveasca in fata. - Bine ai venit la castelul meu, ii spuse Bestia. Te afli aici de nevoie? - Da, ii raspunse Frumoasa. - Dupa un drum asa de lung, trebuie sa-ti fie foame, zise Bestia cu un glas ragusit. Hai cu mine. Bestia o duse pe Frumoasa pana in salonul unde se afla o masa aranjata pentru o singura persoana. Chiar daca in sinea ei rasuflase usurata ca nu va sta cu Bestia la masa, Frumoasa era impresionata de bunatatea acestei fiinte infricosatoare. Bestia ii ura noapte buna, iar fata ii ramase sa manance. Apoi, privind flacarile din soba, gandurile ii zburara la Bestie si la castelul acesta vrajit. A doua zi, spre seara in timp ce Frumoasa se plimba prin gradina Bestia veni sa stea de vorba cu ea. - Tu ce crezi, sunt urat? o intreba Bestia. - Da, raspunse Frumoasa cu sinceritate. Dar cred ca ai suflet bun. 204

- Si te-ai marita cu mine? o mai intreba Bestia. Infiorata de intrebarea lui neasteptata, Frumoasa ii raspunse: - Nu. Bestia venea zi de zi sa o vada pe Frumoasa si sa stea de vorba cu ea. Se temea tot mai putin de creatura aceea, dar de fiecare data cand o intreba daca ar vrea sa-l ia de barbat, raspunsul ei era acelasi. Intr-o buna zi, Frumoasa privi in oglinda fermecata din dormitor si isi vazu tatal. Tinea in mana un portret al ei si parea tare bolnav. Frumoasa se duse in fuga la Bestie. - Trebuie sa-mi dai drumul! ii striga ea. Te rog, stiu ca ai suflet bun. Tata e bolnav si are nevoie de mine. - Atunci, du-te, rosti cu glas scazut Bestia. Dar promite-mi ca te intorci inainte sa se fi implinit opt zile. - Iti promit, murmura Frumoasa. Frumoasa incaleca pe cal si porni spre casa ca vantul si ca gandul. - Tata! stiga ea, intrand val-vartej in casa. - Frumoaso! Esti vie si nevatamata! spuse tatal, luand-o in brate. Bestia cea groaznica nu ti-a facut nici un rau? - Nu, tata, ii raspunse Frumoasa. E un monstru doar pe afara. Dar are suflet darnic si bland. Si tu ce mai faci? - De acuma, cand stiu ca n-ai patit nimic, o sa-mi fie bine, ii zise tatal zambind fericit. A doua zi, Frumoasa le spuse tatalui si surorilor ei ca o sa se intoarca la castelul Bestiei, asa cum promisese. Dar surorile, individioase pe rochia si podoabele ei scumpe incercara s-o convinga sa nu mai plece. Numai ca Frumoasa astepta clipa cand erau ocupate…Frumoasa isi mangaie calul: - Du-ma ca vantul si ca gandul, il indemna ea. Mi-e teama ca Bestia e pe moarte. A fost bun cu mine si a avut incredere in mine. Acum inteleg ca sub chipul acela urat se ascunde un suflet tare frumos. Si calul porni in galop, ducand-o degraba spre castelul Bestiei. Cand Frumoasa ajunse la castel, Bestia nu-i mai iesi inainte, asa ca ea a inceput sa alerge, strigand infricosata: 205

murmura Bestia.Frumoaso. . Se facu un botez de pomina. curtea toata se lumina ca prin farmec.Toate bogatiile acestea sunt ale noastre de acum incolo. Frumoasa din padurea adormita de While Perrault A fost odata un rege si o regina care nu aveau copii. regina aduse pe lume o fata. raspunse Frumoasa zambind. Dupa ceremonie. oaspetii se intoarsera la palatul regelui. fiecare dintre ele facandu-i cate un dar. In aer plutea parca o muzica fermecata. Te iubesc.Iubirea ta ma face nespus de fericita. In cele din urma. in timp ce ei se sorbeau din ochi si se gandeau cate zile fericite ii asteaptau de acum inainte.Unde esti? Unde esti? .Unde e Bestia mea cea draga? intreba ea. ii raspunse printul. . Frumoaso. Si erau tare mahniti. dupa mine! ii raspunse un glas subtirel.Cum sa mori? striga Frumoasa. . Frumoaso. zise printul aratand spre castel.Vino. dintr-o data. Cel mai mult ma bucur sa te mai vad o data inainte sa mor. Si. Era spiridusul. Bestia inchise ochii. la care micuta printesa avu drept nase sapte ursitoare din tara. Te iubesc si vreau sa ma marit cu tine.Chiar eu sunt. .. . ingenunchind langa el si sarutandu-l pe obraz. unde se dadea un ospat in cinstea ursitoarelor. si anume o furculita si un cutit de aur. Iubirea ta a risipit vraja ce ma transformase in bestie. Frumoasa il privi uimita pe printul cel frumos care aparuse in fata ei. . Si Frumoasa intelese ca familia ei nu va mai fi niciodata saraca. cat nu se poate spune. Dinaintea fiecaruia era pus un tacam minunat. impodibite cu diamante si 206 .

care nu fusese poftita fiindca nu mai iesise dintr-un turn vreme de peste cincizeci de ani si o credeau moarta. . frumoasa mea copila. si printesa se va intepa intr-un fus. a doua. Regele porunci sa i se dea un tacam. cum faci? Da-mi si mie fusul o clipa. Ea se gandi ca batrana ursitoare putea sa faca un dar suparator micutei printese. ca sa ramana cea din urma. Prevestirea aceasta cumplita ii facu sa se cutremure pe toti cei de fata. Batrana se socoti nedreptatita si mormai cateva amenintari pintre dinti. dar. Cand veni randul celei batrane. iata ca se pomenira in incapere cu o ursitoare batrana. pentru a putea drege raul. Dupa ce se asezara cu totii la masa. Una dintre ursitoarela tinere. pentru ca porunca regelui nu ajunsese la urechile ei. regina. a sasea. ce minunat este. a treia. pe cand regele si regina s-au dus la unul din castelel lor. . ea prevesti ca printesa se va intepa in deget cu un fus si ca din asta i se va trage moartea. auzi amenintarea. la capatul carora un tanar fecior de domn va veni si o va destepta. nestiind cine e fata. o rege si tu. aceasta ursitoare se strecura nevazuta dupa o perdea. fetita voastra nu va muri. saisprezece ani. Pentru a ocoli aceasta nenorocire. Dar deodata rasari din spate perdelei ursitoarea cea tanara si rosti cu glas tare: . va cadea intr-un somn adanc.Iaca torc. sa cante ca o privighetoare. maicuta? o intreba printesa. Cand se ridica de la masa.Veniti-va in fire. a cincea. a continuat printesa.rubine. Intre timp. Ea folosea fusul. Cea mai tanara ii darui frumusetea. a patra ii ura sa danseze ca nimeni alta. in loc sa moara. ii raspunse batrana. intelepciunea. dar acesta nu era din aur. care va tine o suta de ani. amenintarea pedepsei cu moartea. care era in apropierea ei. Sa fi trecut vreo cincisprezece.Vai.Ce faci acolo. celelalte ursitoare incepura sa-i imparta daruri printesei. care aveau lacrimi in ochi. E drept ca nu mai pot sa desfac ceea ce i-a fost menit. s-a intamplat ca tanara printesa sa intalneasca o batrana care torcea. . te rog! 207 . blandetea. regele dadu porunca sa nu se mai foloseasca nimeni de fuse sub. sa cante la toate instrumentele muzicale.

nici culoarea buzelor trandafirii. Regele ii iesi in intampinare la scara trasurii si ursitoarea incuviinta toate poruncile date de acesta. bantuit de duhuri. ii frecara tamplele. altii ca acolo isi dadeau intalnire vrajitoarele. vazu turnurile castelului ivindu-se deasupra unei paduri intinse si foarte dese. Porunci ca printesa sa fie culcata in cea mai frumoasa odaie din palat. Printul nu mai stia ce sa creada. pe un pat cu broderii din aur si argint. Porunca nu-si avea rostul. nici bujorii din obraji. fete in casa. caci multi copaci. din toate partile. dar un taran batran il lamuri: 208 . maracini si spini au inconjurat castelul. Ursitoarea pleca de indata si dupa un ceas ajunse la castel. La capatul a o suta de ani. Printesa era frumoasa ca lumina zilei.Lua fusul. ofiteri. bucatari. asa ca iti puteai da seama ca nu murise. unii spuneau ca e un vechi castel. Din tot castelul nu se mai vedea decat varful turnurilor. Un pitic care purta cizme "de sapte poste" i-a dat de veste.Adormira cu toti cat ai clipi. domnisoarele de onoare. se afla departe de palat. Regele. dar nimic n-o putea readuce in simtire. caci somnul nu-i rapise nici culorile vii ale fetei. Oamenii dadeau raspunsuri in doi peri. O stropira pe printesa cu apa pe fata. Ursitoarea cea buna care ii daruise viata. Cei mai multi povesteau de un capcaun care locuia acolo si inghitea copii. Ea atinse cu bagheta fermecata pe toti care se aflau in castel: guvernantele. De altfel. atunci cand s-a intamplat nenorocirea. respira usor. Nimeni nu s-ar fi incumetat sa patrunda acolo prin padure. de alt neam decat printesa cea adomita. care se inapoiase. Oamenii venira repede. un fecior de domn. mergand la vanatoare. Mai atinse caii si chiar catelusa printesei. Batranica stiga dupa ajutor. Doar ochii ii avea inchisi. se intepa in deget si cazu lesinata. Rege si regina iesira din castel si dadura porunca celor de afara ca nimeni sa nu se apropie de acel loc. si acesta la mare departare. auzi zarva si isi aminti povestea ursitoarei.

El se avanta singur catre castelul care se zarea acum bine de tot la capatul unei alei. A doua zi. in care se aflau cavaleri de onoare dormind. Strabatu multe incaperi ale castelului. printul se apropie si se aseza in genunchi langa ea.Ai sosit. cea mai frumoasa din cate au fost vazute. simteau ca mor de foame. Ea spuse: . s-au casatorit si intreaga curte veni sa-i salute. Patrunse intr-o curte mare si urca o scara. maracinii si spinii se dadeau in laturi. Oamenii sai nu putura sa-l urmeze. cat de mult m-ai lasat sa te astept! Vrajit de vorbele ei. pentru ca printul se ducea zinic la vanatoare. i-a marturisit bucuria si recunostinta sa si a incredintat-o pe printesa ca se indragostise de ea.Umbland la vanatoare. in sfarsit! O. deoarece copacii si maraciniise adunasera din nou. m-am ratacit in padure si m-am adapostit in coliba unui carbunar care mi-a dat sa mananc paine negra si branza. deoarece nu simteau nevoia. Pe un pat vazu o printesa de vreo cinsprezece-saisprezece ani. deschizandu-i poteca. fiecare gandindu-se la ce avea de facut . Inainta spre padure si vazu cum copacii cei inalti. unii in picioare. vraja se destrama si printesa se trezi. sa tot fie vreo cincizeci de ani de cand l-am auzit pe tata povestind ca in castelul acesta se afla o printesa. nu banuia nimic.. om bland si bun. Nimeni nu dormea. nefiind cu toti indragostiti. Printul a ascuns casatoria sa mai mult de doi ani. printul meu. Imediat dupa cina. altii sezand si. In clipa aceea.Printe. dar care a fost sortita sa doarma o suta de ani. Printul ii istorisi: . ajunse intr-o camera cu totul si cu totul de aur. dar maica-sa nu-l crezu. Mama a inteles ca era indragostit. in sfarsit. pana cand va veni un fiu de domn si o va trezi. Avea acum doi 209 . Odata cu printesa se desteptase intregul palat. Tatal sau. dar. Tremurand de emotie. dar muzica lor era minunata. Tanarul print fu dintr-o data cuprins ca de o vraja si vru s-o vada pe printesa cea frumoasa. unde tatal sau il astepta. Viorile executara cantece vechi. printul isi parasi in zori sotia pentru a se intoarce in oras. Trecura deci in sala oglinzilor unde cinara.

am pofta sa mananc carne proaspata. Cateva zile mai tarziu se duse acolo si ii spuse bucatarului intr-o seara: . Cand regele muri. Regina incerca sa afle adevarul. Vazand-o. Printesa . Regele o luase in casatorie numai pentru averile ei nenumarate. Se duse sa-l caute pe micul Soare. . De-abia plecat. Bucatarul nu se impotrivi. Se duse in curte sa taie un mielusel si pregati un sos bun. regina-mama isi trimise nora si nepotii la o casa la tara. regina cea rea ii spuse bucatarului: . ca s-o ascunda intr-o odaita din fundul curtii. Putin dupa aceea. el incepu sa planga si cutitul ii cazu jos din mana. pentru a-si satisface oribila pofta.Cu neputinta. ca sa-l ascunda alaturi de Aurora. Ii era teama. Opt zile mai tarziu. Bietul om intelese ca nu e de glumit cu o capcauna si. imparatul Cantalabute.Maine vreau s-o mananc la masa pe micuta Aurora. insotita de cei doi copii. El o lasa pe mama sa in fruntea regatului si-i incredinta sotia si copiii. La curte se soptea chiar ca abia se abtinea sa nu sara asupra copilasilor daca ii vedea.Iti poruncesc. Fu hotarat sa o pacaleasca pe regina ca si prima data. primita in triumf. regele porni la lupta impotriva vecinului sau. Fetita avea atunci numai patru ani.copii: o fiica pe care o numira Aurora si un fiu caruia ii ziceau Soare. dar intr-o seara regina cea rea ii spuse din nou bucatarului: 210 . pe care capcauna o gasi delicioasa. El isi dadu public in vileag casatoria. Il incredinta pe baiat sotiei. Il iubea pe bucatar. . Pana aici totul mersese bine. fiindca ea se tragea dintr-un neam de capcauni. pa care regina il manca cu mare pofta. spuse regina. printul a ramas stapan in tara. sotia sa. Pe micuta Aurora o lua si o incredinta sotiei lui. care avea trei ani. doamna! striga bucatarul. dar printul nu indraznea sa-i incredinteze taina sa. Apoi pregati o friptura de ied frageda. sosi in capitala. Regele urma sa fie in razboi toata vara. luand cutitul mare.Vreau sa-l mananc la cina pe micul Soare. pentru ca o intrecea in frumusete pe sora lui.fiindca ii aducea adeseori bomboane. urca in camera micutei Aurora.

Trebuie pregatita cu acelasi sos ca si copiii. dupa cum nici copiii nu va sunt morti. cand isi facea de lucru prin curtea castelului. i-am ascuns la mine. Acum era foarte multumita de cruzimea ei. Capcauna se arunca in cazan si fi inghitita. la care nimeni nu se gandea ca s-ar putea intoarce. bucatarul se hotari sa-i taie gatul. Se pregatea sa-i spuna tanarului rege. Si se duse in odaia lui. Intra cu pumnalul in mana in camera tinerei reginei. intra in curte calare si intreaba ce inseamna acel spectacol infiorator. Nimeni nu indraznea sa-i spuna. la intoarcerea sa. A doua zi. nu veti muri. pe bucatar si pe nevasta acestuia. Regele se arata nespus de fericit sa-si revada frumoasa sotie si copiii. doamna. 211 . Dar intr-o seara.Indeplineste porunca. De data asta nu mai stia cum s-o insele pe regina-mama. Ca sa-si scape viata . de jivinele respingatoare.. O voi pacali din nou pe regina.Nu. ca lupii mancasera pe tanara regina si pe copii. . fara a mai pune la socoteala cei o suta de ani pe care ii petrecuse dormind. Regina tanara avea douazeci de ani. raspunse tanara regina. Regina manca la cina caprioara cu aceeasi pofta. dar mai putin frageda. unde ea isi regasi copiii. cand regele. intr-o clipita. Furioasa ca a fost pacalita. porunci sa i se aduca un cazan mare. totul era gata si calaii tocmai se pregateau sa-i arunce in cazan. . Voia totusi sa o pregateasca si ii povesti respectos despre porunca primita de la regina-mama. Ea ii credea morti. in locul dumneavoastra. recunoscu vocea reginei si a copiilor. Pielea ei era alba. ii raspunse bietul bucatar. plin cu naparci si broaste raioase. dis-de-dimineata. Ii voi da sa manance o caprioara tanara. Fa ce ti s-a spus! Ma voi duce langa copiii mei pe care i-am iubit atata.As dori s-o mananc pe printesa. ca sa-i arunce in el pe regina si pe copii.

ce miros imbietor aveau! Farfuriile de pe masa erau de marime diferita: una mare. dar acesta era fierbinte si isi arse limba. Fetita traia cu mama ei intr-o casuta. Mai era acolo un fotoliu mare. nu-si dadu seama ca inaintase prea mult in mijlocul padurii si ca vremea trecuse. la marginea padurii. apoi gusta 212 . In curand I se facu foame si sete si se simti foarte obosita. Apoi isi continua drumul prin padure. albastrele si maci rosii ca focul. zari printre copacii din padure o casuta. una mijlocie si o farfurie mica. unul mijlociu si unul mic.Ce dragut din partea ta.Si mie mi-ar place sa fiu copil! Rosti Ursul tata. O familie de ursi care traia in padure a plecat la plimbare cu fiul lor. aplecandu-se asupra florilor minunate cu miros imbatator. Fetita.rosti Ursoaica.Fetita cu parul de aur si ursii din padure A fost odata o fetita care avea un par auriu si asa de frumos incat toata lumea ii spunea Fetita cu Parul de Aur. care se juca prinzand fluturi cu plasa. deschise usa si intra. Cum era atat de preocupate de ceea ce facea. Vai. intinsa. In timp ce ursuletul se juca admiran fluturii care zburau prin aerul proaspat al diminetii. ii spuse mamei sale: . cum ajunse in padure. Intr-o zi. Pentru ca ii era tare foame se hotara sa guste din mancarea de pe masa. . In jurul mesei erau asezate trei scaune care pareau foarte comode. padurea este adanca si sa-r putea sa te ratacesti. Inauntru zari o masa mare. ii atrase atentia mama. Spre norocul ei. incepu sa culeaga flori pentru mama ei: margarete minunate. si se uita prin gaura cheii si cum nu vazu pe nimeni. pe fata lor aparand un zambet de incantare.Vai ce bine e sa fii copil! . Era casuta ursilor! Se apropie tiptil de casa. pot sa ma duc in padure sa-ti culeg un buchet frumos de flori? . cu trei farfurii pline cu orez si miere. fetita mea! Dar ai grija.Mamico. Ursuletul. Manca o lingura de orez din prima farfurie. Ursul si Ursoaica se uitau cu multa dragoste la jocul fiului lor. .

unde a zarit trei paturi: unul mare. acesta era asa de subred incat se prabusi sub greutatea ei si fata cazu pe podea! Cum era foarte obosita se hotara sa traga un pui de somn. Intai se culca in cel mare. Asa ca se hotara sa se aseze pe cel mai mic dintre scaune. a intrat in dormitor.Cineva. il incerca pe al treilea si acesta era atat de comod si cald incat adormi pe loc. unul mijlociu si unul mic. s-a asezat pe scaunul meu! a strigat Ursul-Tata pe o voce groasa. dar nici acesta nu I-a fost pe plac pentru ca patura era aspra si o intepa. nuI placu si se ridica din el. Apoi ursii au urcat la etaj. . . Si ce sa vezi? Mancarea din farfuria cea mai mica era asa de buna incat manca tot orezul. dar era prea tare si incomod. spuse Ursoaica cu voce ei blanda. pana la ultimul bob. La urma.Cineva mi-a folosit lingura! mormai Ursul-Tata cuvocea lui groasa. A urcat la etaj. . gusta si din ultima farfurie. dar pentru ca era prea mare.Cineva mi-a dat la o parte patura. 213 . Apoi.din farfuria mijlocie. cineva mi-a mancat mancarea! N-a mai ramas nici o faramitura! a strigat Ursuletul si lacrimi mari incepura sa se rostogoleasca pe obrajorii sai.Cineva s-a atins de perina mea! striga Ursoaica cu o voce mai blanda. dar nici acesta nuI placu:avea perina prea moale.Uitati-va. dar in momentul in care se puse pe el. . apoi se aseza pe scaunul mijlociu. Fetita se aseza intai in fotoliul cel mare.Cineva s-a culcat pe perna mea! . Cand ursii au deschis usa de la intrare au simtit pe data ca cineva a umbalt in casa si au inceput sa miroasa toate lucrurile pe rand: .Cineva mi-a rupt scaunelul! striga Ursuletul cu o voce plangareata. Se culca apoi in patul mijlociu. dar orezul era prea des si in cele din urma. intreaga familie s-a apropiat de masa: . Ursul-Tata a inceput sa adulmece prin camera si a spus apoi cu vocea sa morocanoasa: . familia de ursi care locuia in casuta se intorcea de la plimbare. sopti Ursoica. Pe vremea aceasta.Cineva a mancat din farfuria mea.

Fata era pusa sa roboteasca cat era ziulica de mare. ce le faceau pe fetele ei si mai nesuferite. Cand termina treaba. pe un brat de paie.Priviti! O fetita doarme in patul meu! striga ursuletul cu o voce surprinsa. in timp ce surorile ei se lafaiau in camere dichisite. cu doua fete ce-i semanau leit. Cu toate hainele sale ponisite. in ciuda vesmintelor lor bogate. Cenusareasa de Hans Christian Andersen A fost odata un om bogat. Fetita cu Parul de Aur se trezi brusc la auzul vocilor. spuse sora cea mare. .. 214 . Mama vitrega nu putea suferi harurile acestei tinere copile. ursii din casuta din padure n-au mai vazut-o niciodata pe Fetita cu Parul de Aur. se cuibarea in cenusa. repede-repede. Incepu sa alerge spre casa cat o tineau picioarele. care stia de frica nevestei. Intr-o buna zi. Spala vase. Sarmana fata era tare chinuita si nu indraznea sa se planga tatalui ei. vestite prin frumusetea lor. Si deatunci incolo. Cenusareasa era insutit mai frumoasa decat surorile ei. fiul regelui puse la cale o mare petrecere la care fura poftite toate fetele frumoase din imparatie ca si surorile Cenusaresei. fara sa arunce macar o privire inapoi. o zbughi spre fereastra si se avanta spre padure. care si-a luat ca nevasta de-a doua o femeie rea si ingamfata. freca podelele din camerele doamnei si domnisoarelor. si din aceasta pricina o poreclisera "Cenusareasa". intr-un colt al vetrei. Tare s-a mai speriat cand I-a zarit pe cei trei ursi aplecati asupra ei! Se scula repede din pat. cu paturi moi si oglinzi in care se vedeau din cap pana in picioare. dormea in pod. Barbatul avea la randul lui o fiica ca painea calda.Voi purta rochia de catifea rosie.

daca vei fi o ascultatoare. aduse un dovleac de toata frumusetea.Ei bine. te voi ajuta sa te duci. Apoi spuse: Mergi in gradina. Se duse apoi la cursa de soareci. Fata. adauga mezina. Atunci.Cenusareaso. se porni sa verse lacrimi amare. unde gasi sase soareci si..Nu-i asa ca ai vrea sa te duci la bal? . mantia tesuta cu flori de aur si colanul de diamante. lumea s-ar prapadi de ras.Sa vad daca nu e vreun sobolan in capcana. Cenusareasa pleca sa-l caute.as dori atat de mult… Cuvintele nu se mai auzeau printre suspine. zana. rabdand de foame in fata oglinzi. Surorile cerura parerea Cenusaresei. ti-ar place si tie sa mergi la bal? . care le sfatui cum stia mai bine.. Ele o intrebara: . vazand-o pe Cenusareasa la bal. Apoi il atinse cu nuiaua fermecata si il prefacu intr-o caleasca aurita. du-te si vezi. In sfarsit. alege un dovleac si adu-mi-l. ii prefacu. o intreba: . 215 . fusta cea alba.Iar eu. ba chiar se oferi sa le aranjeze pieptanaturile. o intreba: .Ai dreptate.De ce plangi? Ce-i cu tine? .As dori atat de mult . Nasa fetei. domnisoarelor. vazand-o inlacrimata. Era un echipaj de toata frumusetea. Zana il scobi.Vai. le ajuta la pieptanat pe cele doua surori.Vai. spuse Cenusareasa si suspina din nou. in sase armasari suri. cu o atingere de nuia. spuse Cenusareasa.. care era buna la suflet. sosi si seara petrecerii. Astfel surorile incuviintara ca Cenusareasa sa le pieptane. va bateti joc de mine? Acolo nu-i loc pentru una ca mine! . . da. . nasa ei. lasandu-i numai coaja. care cauta acum un vizitiu. .Ai dreptate. care nu mancasera timp de doua zile. Dupa un timp. Surorile plecara si Cenusareasa le urmari cu privirea. raspunse nasa fetei. unul dupa altul. Cand le pierdu din ochi.

Doamnele ii cercetau vesmintele si pieptanatura. In timp ce o admirau. In aceeasi clipa batura la usa cele doua surori si Cenusareasa se duse sa le deschida. spunandu-le cuvinte de lauda.Du-te in gradina si adu-mi sase soparle din cele pitite dupa stropitoare. Acasa o intalni pe nasa ei. dar cum o sa ma duc cu straiele astea vechi si urate? Zana le atinse cu nuiaua fermecata.Da. dar ele nu o recunoscura. care se urcara in spatele calestii.Tare as vrea sa merg si maine la petrecere. Cenusareasa auzi orologiul batand un sfert de ora inaite de miezul noptii. 216 .Ei bine! Esti gata sa mergi la bal! Esti multumita? . careia ii multumi zicand: . Ii darui o pereche de conduri din sticla. oferidu-i bratul. unde se aflau oaspetii. Printul stiind de sosirea unei printese. alerga in intampinarea ei. Dansatorii incremenira si viorile amutira. nu manca mai nimic. ea facu o plecaciune adanca si disparu. Fata se apropie de surorile ei. se auzea de pretutindeni. . . si pe indata hainele ei se preschimbara in vesminte din aur si argint.Ce mult ati zabovit! le spuse ea. Astfel gatita. mai spuse zana fetei. Zana o intreba pe Cenusareasa: .Fata aduse cursa cu trei sobolani si unul fu pe data prefacut intr-un vizitiu cu mustata faloasa. la scara calestii. Regele insusi sopti reginei: . stand cu ochi la ea. cum nu se mai vazusera. "E neasemuit de frumoasa". iar nasa o preveni sa nu zaboveasca dupa miezul noptii. printul. si o conduse in marea sala de bal. Cenusareasa aduse cele sase soparle cerute. Cenusareasa promise nasei ca va parasi balul inainte de miezul noptii si pleca fericita. In timpul ospatului. pe care nasa le transforma in sase lachei chipesi. iar fiul regelui ii oferi cinstea de a o invita la dans.Niciodata n-am vazut o faptura atat de frumoasa si de blanda. Cenusareasa se urca in caleasca. in admiratia tuturor pentru gratia cu care misca.

Am vazut la bal pe cea mai frumoasa printesa dim lume. care le privea. dar nu au reusit. Cavalerul care aduse condurul o privi pe Cenusareasa cu luare-aminte si o gasi tare frumoasa. fara lachei. E tare indragostit de printesa cea frumoasa. Cand surorile se intoarsera de la bal.Si mare fu uimirea celor doua surori. Ajunse acasa fara caleasca. Cenusareasa le ajuta sa se ridice. dar in zadar. Nimeni nu o cunoaste.. pe care printul il culese. Printul nu se misca de langa ea. spunandu-le: . 217 . Ea atinse cu nuiaua fermecata zdrentele Cenusaresei. cu hainele ponosite si numai cu un condur in picior. o recunoscura si se aruncara la picioarele ei . mai spusera surorile. In graba. Il incercara mai intai printesele. prefacandu-le intro mandrete de straie. mai frumoasa decat intaia data. uita de povetele nasei ei. dar nu o prinse. ii spuse una din surori. cele doua se dusera din nou la petrecere si Cenusareasa de asemenea. cand Cenusareasa scoase dintr-un buzunar un al doilea condur pe care il puse in picior. Cenusareasa. Cateva zile mai tarziu. spuse el si se apropie cu pantoful de piciorul Cenusareasei. A doua zi. Printul o urma.Va iert din toata inima si va rog sa ma iubiti vesnic. Cand auzi prima bataie a orologiului. care s-au straduit in fel si chip da le intre piciorul in condur. Cenusareasa le iscodi: . De indata. pe care fiul regelui l-a cules si l-a privit tot restul petrecerii. cerandu-i iertare pentru toate relele pricinuite. . A fost adus apoi celor doua surori. In aceeasi clipa sosi si nasa fetei. si cum fata se distra de minune. batandu-si joc de ea.Printesa a disparut cum a batul miezul noptii si a lasat sa-i cada un condur de sticla. de la miezul noptii.Pot si eu sa incerc? Surorile se pusera pe ras. apoi ducesele si intreaga curte. recunoscu condurul si intreba: . fiul regelui daduse de stire ca va lua de sotie pe aceea careia i se va potrivi pantoful pe care il gasise. pe care se potrivi fara nici o greutate. cele doua surori.Am porunca sa incerce toate fetele condurul. se intampla sa-i cada un condur din sticla.Ati vazut-o pe printesa cea frumoasa?Acestea ii raspunsera: . se ridica si fugi sprintena ca o caprioara.

. Smoc de flori Pe subsuori. Iedul cel mare si cu cel mijlociu dau prin bat de obraznici ce erau iara cel mic era harnic si cuminte. Drob de sare In spinare. zisera iezii. Malaies In calcaies.Dragii mamei copilasi! Eu ma duc in padure ca sa mai aduc ceva de-a mancarii. Capra cu trei iezi de Ion Creanga Era odata o capra care avea trei iezi. care a fost si mai impresionat de frumusetea ei. Usa mamei descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze. Vorba ceea: "Sunt cinci degete la o mana si nu seamana toate unul cu altul". capra cheama iezii de pe-afara si le zice: .Cenusareasa fu condusa la print. 218 . si am sa va spun asa: Trei iezi cucuieti. Intr-o zi. ascultati unul de altul. incuieti usa dupa mine. Iar ea le primi pe cele doua surori ale sale la palat si le gasi drept soti doi curteni de neam. Lapte-n tite. el o lua de sotie. Cand voiu veni eu.Da. Dar voi. Peste putin timp dupa aceea. mamuca.Auzit-ati ce-am sus eu? . am sa va dau de stire. si sa nu cumva sa deschideti pana ce nu-ti auzi glasul meu. ca sa ma cunoasteti.

ci-i mai subtire si mai frumos! Lupul. ca-i vai de noi! Asta nu-i mamuca.Mergi sanatoasa. .chiar cumatrul caprei. halal sa-mi fie! Stiu ca i-as carnosi si ias jumuli!" Cum zice. Eu o cunosc de pe glas. Sa nu cumva sa faceti pozna sa deschideti. Ia.. Smoc de flori Pe subsuori. si ce-am vorbit o data. apucara cu gura inainte cei mai mari. mamuca.Saracutul de mine! zise cel mic. zise cel mai mare. dragii mamei. cu lacrimi in ochi.Sa n-ai nici o grija. Iar iezii inchid usa dupa dansa si trag zavorul. acu mi-e timpul. care de mult pandea vreme cu prilej ca sa pape iezii. si Dumnezeu sa-ti ajute ca sa te intoarne cu bine si sa ne-aduci demancare. si mai ramaneti cu bine! . Apoi capra iese si se duce in treaba ei. . Lapte-n tite. Noi suntem o data baieti. . apoi veniti sa va sarute mama! Dumnezeu sa va apere de cele rele. mamuca. Dar vorba veche: "Paretii au urechi si ferestile ochi".Daca-i asa. ca vine mama cu demancare. cand vorbea capra cu dansii. vorbit ramane. si vine la usa. cu fuga! . Malaies In calcaies. sariti si deschideti usa. De iar impinge pacatul sa-mi deschida usa.. Un dusman de lup .Ia! baieti. Drob de sare In spinare..Hai! deschideti cu fuga. Usa mamei descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze.s-apoi stiti care? . zise cel mic. si incepe: Trei iezi cucuieti.Pot sa am nadejde in voi? . si cum vine. auzind 219 . "Bun! zise el in gandul sau. glasul ei nu-i asa de gros si ragusit. tragea cu urechea la paretele din dosul casei.

.Badica! badica! zise iarasi cel mic. nici doua. zicand: .. hat! pe ied de gat. se iteste pe dincolo..... Daca te-i potrivi tu acestora. Ia. Mamei usa descuieti!..ia sa mai odihnesc oleaca aste batranete! 220 .Apoi. nu-i mamuca! D-apoi cine-i daca nu-i ea?! Ca doar si eu am urechi! Ma duc sa-i deschid.. vedeti. Dar frica-i din raiu.. da! nu spun eu bine? zise cel mare. tustiu! iute sub un chersin. unul. Cand. Unde sa fie. intorcandu-se.. Eu. unde sa fie? Se iteste el pe colo. sarmana! Asemene cel mijlociu. . .. caci lupului ii scaparau ochii si-i sfaraia gatlejul de flamand ce era. Apoi se linge frumusel pe bot si incepe a se invarti prin casa cu neastampar. ma duc sa deschid. dar pace buna! iezii nu-s nicairi! . se duse la un ferar si puse sa-i ascute limba si dintii. tace ca pamantul si-i tremura carnea pe dansul de fica. se-nghemuieste acolo cum poate.. Fuga-i rusinoasa. Atunci mezinul se vara iute in horn si. ca mare minune-i si asta!. ii tine mult si bine pe mamuca afara. de-ti parea ca nici pe-o masea n-are ce pune. ori am auzit mai multe glasuri? Dar ce Dumnezeu?! Parc-au intrat in pamant. parerea m-a amagit. de cand a ajuns coada sa fie cap..Nu stiu. zise iarasi cel mare.Ma!..sa traga. Ca vine matusa! S-atunci voi trebuie numaidecat sa deschideti? D-apoi nu stiti ca matusa-i moarta de cand lupii albi si s-a facut oale si ulcioare. Si. sarmana? . tace ca pestele si tremura ca varga de frica. daca ma potrivesc eu voua? Nu-i mamuca.. dar nici acasa.. ce sa vada? S-apoi mai are cand vede?.aceste.Ei. Ascultati-ma si pe mine! Poate mai de-apoi a veni cineva s-a zice: Deschideti usa. ii rateaza capul pe loc si-l mananca asa de iute si cu asa pofta.. incepu iar: Trei iezi cucuieti. Insa cel mare se da dupa usa si .in sfarsit. da-i sanatoasa!.. sa nu traga? . pentru a-si subtia glasul.. trage zavorul. iaca!. nici una. n-am de coasa. sprijinit cu picioarele de prichiciu si cu nasul de funigine. s-apoi.. de-atuncie rau in lume.

sa te pupe el! Apoi ridica chersinul binisor. nu stiu cum s-au facut. doar a mai gasi ceva. Pe urma se mai invarte cat se mai invarte prin casa. dar nu gaseste nimic. ghidi! ghidi! ghidus ce esti! Aici mi-ai fost? Ia vina-ncoace la nanaselul. insfaca iedul de urechi si-l flocaieste si-l jumuleste si pe acela de-i merg petecele!. lupul nu i-ar fi mancat! Si biata mama nu stie de asta mare urgie ce-a venit pe capul ei! Si boceste el si boceste pana il apuca lesin! Dar ce era sa le faca? Vina nu era a lui. incarcata cu de-a mancarii si gafuind. ca sa faca si mai mult in ciuda caprei..il pastea pacatul si-l manca spinarea.. ca ori chersinul a crapat. in feresti. ori cumaptrul a stranutat..Dragii mamucutei. Apoi incepe a se scarmana de cap si-a plange cu amar dupa fratiorii sai. Si cum venea. Si cand s-a pus pe chersin. saracutul! . Cand jalea el asa. de ti se parea ca radeau pe urma unge toti paretii cu sange. s-apoi iese si-si cauta de drum. ideul cel mic se da iute jos din horn si incuie usa bine. si se pune pe chersin. Fumusei si cucuieti! 221 .. si ce-au cautat pe nas le-a dat.A!. cum tace pestele in bors la foc. cat de colo vede cele doua capete.. Atunci iedul de sub chersin. Daca vede lupul si vede ca nu mai gaseste nimic. . .Sa-ti fie de bine. iaca si capra venea cat putea. Vorba ceea: "Ca toata pasarea pe limba ei piere". sa nu taca? . caci iedul cel cuminte tacea molcum in horn. isi pune in gand una: asaza cele doua capete cu dintiii ranjiti in feresti. baieti. nanasule! .Dragutii mei fratiori! De nu s-ar fi induplecat.Apoi se indoaie de sele cam cu greu. Cum a iesit dusmanul din casa. cu dintii ranjiti. dragi! Cum asteapta ei cu bucurie si-mi rad inainte cand ma vad! Baietii mamei..

. uite ce am patit noi! Mare foc si potop au cazut pe capul nostru! Capra atunci. Atunci iedul mezin . cum te-ai dus d-ta de-acasa... 222 . . Smoc de flori Pe subsuori.Ce sa fie.. si cum ajunge. un tremur o cuprinde in tot trupul. mamuca. cum poate.sare iute si-i deschide usa. Lapte-n tite. si-a mai venit putin in fire s-a intrebat: . Mamei usa descuieti.Mamuca. Ea insa tot merge pan' la usa.Da' ce-a fost aici.care acum era si cel dintai si cel de pe urma .Bucuria caprei nu era proasta.Si?.. crezand ca parerea o insala. Malaies In calcaies. Drob de sare In spinare. Dar cand s-apropie bine. Dar mai pe urma. si ochii i se painjinesc. imbarbatandu-se. si incepe: Trei iezi cucuieti.. Apoi s-arunca in bratele mane-sa si cu lacrimi de sange incepe a-i spune: . o cuprinde spaima si ramane incremenita!. ce sa vada? Un fior rece ca gheata ii trece prin vine.. Si ce era nu era a bine!. holband ochii lung prin casa.. Usa mamei descuieti! Ca mama v-aduce voua: Frunze-n buze. copile? . n-a trecut tocmai mult si iaca cineva s-aude batand la usa si spunand: Trei iezi cucuieti.. mamuca? Ia.. picioarele i se taie.

si frate-meu cel mijociu sub chersin. cum sa dreaga si ce sa-i faca? "Aha! ia. taci. iara cel mare... Tricalosul si mangositul! Inca se ranjea la mine cateodata si-mi facea cu maseaua. eu m-am varat iute in horn. mamuca. natang si neastamparat cum il stii. Taci! Ca i-oiu face eu cumatrului una de si-a musca labele!". da' nici cruce sa-ti faci!" . ca te-oiu dobzala eu! Cu mine ti-ai pus boii in plug? Apoi. .. i-a umplut de sparieti! . acolo-i nadejdea caprei.S-atunci?.Apoi da. sfintii iti ieu sufletul". acu i-am gasit leacul.. . sa nu cumva sa te rasufli cuiva. tine minte ca ai sa-i scoti fara coarne! .. cumatre. fuga la usa sa deschida.. Se pune ea pe ganduri si sta in cumpene.Cine? Cumatrul meu? El? Care s-a jurat pe parul sau ca nu mi-a sparie copilasii nicioadata? . ca l-oiu invata eu! Daca ma vede ca-s o vaduva sarmana si c-o casa de copii. apoi las'!. apoi doar eu nu-s de-acelea de care crede el: n-am sarit peste garduri niciodata de cand sunt..Ei las'. apoi trebuie sa-si bata joc de casa mea? si pe voi sa va puie la pastrama? Nici o fapta fara plata. Aproape de casa ei era o groapa adanca.Si frate-meu cel mare. cumatrul lup.Atunci. Si de-atunci cauta si ea vreme cu prilej ca sa faca pe obraz cumatru-sau. mama! Cum vezi. ce-ti spun eu: ca de i-a mai da lui nasul sa mai miroase pe-aici.Atunci... dupa cum iti spun. Ei.Of. se si arata in prag! . . Sapoi tine tu minte.Ba nu.. copile. se da cu nepasare dupa usa si trage zavorul!.. 223 . .. zise ea in gandul sau.S-atunci?. ca sa prinda el de veste. Numai tu. of! Mai bine taci si lasa-l in plata lui Dumnezeu! Ca stii ca este o vorba: "Nici pe dracul sa-l vezi.. dragul mamei! "Ca pana la Dumnezeu. grozavie mare! Nanasul nostru si prietenul d-tale.

..Buna vremea. cumatre. ca lupul ti-a dat de lucru! Si asa zicand.Apoi de-acum. isi sufleca manicele. de-acu sa-ncepe fapta: Hai la treaba.. . . ori sa spun.. pune poalelen brau. . de li-am plans de mila! Numai vaduva sa nu mai fie cineva! . Pe urma lasa bucatele la foc sa fearba si se duce prin padure sa caute pe cumatru-sau si sa-l pofteasca la praznic. Apoi face un scauies de ceara anume pentru lup.Doamne. Doamne! zise capra suspinand.. d-apoi. face plachie. peste frunzari toarna tarana si peste tarana asterne o rogojina. cumatro! Da' ce vant te-a abatut pe-aici? . a gasit iezii singurei.. ca stiu ca mi-a facut-o buna! . Merge ea cat merge prin codru.Te cred. cumatre.Buna sa-ti fie inima. cumatre lup. draga cumatra. si datoria ne face sa le cautam de suflet. ci-i cum vre Cel-desus.Ia. dar mai bucuros eram cand m-ai fi chemat la nunta. ori sa nu mai spun. mititeii. Ei.Da' nu mai spune. De ce ti-e mai drag in lume tocmai de-aceea n-ai parte. nu-i cum vrem noi. cumatra! . ca totuna mi-e. ca nu-i de chip!.Bucuros.Ca ce fel. sa sa arda focul mocnit. cumatrita draga? . cumatre. 224 . dupa puterea mea. Face ea sarmale. si lupul dupa dansa. atata focul si s-apuca de facut bucate. face pasca cu smantana si cu oua si fel de fel de bucate. Apoi capra porneste inainte plangand. Apoi umple groapa cu jaratic si cu lemne putregaoioase. si pe-o tiharaie da cu crucea peste lup. cum ti-i voia? Ia. pana ce da de-o prapastie grozava si intunecoasa. . prefacanduse ca plange. ca sa ma mai mangai. face alivenci. i-a ucis si i-a crampotit. si am gasit de cuviinta sa te poftesc si pe d-ta. Ia.. s-au dus catra Domnul. da. nu stiu cine-a fost pe la mine pe-acasa in lipsa mea. De aceea am facut si eu un praznic. cumatrita. Dupa asta asaza o leasa de nuiele numai intinata si niste frunzari peste dansa. cumatre.La cada cu dubala.

nu ma lasa! 225 . cumatra. . . Si din vorba-n vorba. cumatre. mie insa-mi plac si de isti mai batani.. cumatre. ma parlesc. cumatra. nu-i vorba. gogalt. cumatra. caci scauiesul de ceara s-a topit.. nici mai rau.. .Doamne. Doamne! Oiu face si eu ca prostul. Atunci lupul nostru incepe a manca halpov. stii. si gogalt. buf! cade fara sine in groapa cu jaratic. si leasa de pe groapa nu era bine sprijinita. nici mai bine. dinainte s-ar pazi. ca-mi arde inima-n mine! . cumatre. talpele mele! Ma rog. gogalt. ca-ai mancat! Cu capra ti-ai pus in card? Capra ti-a venit de hac! .. cumatra. se vede ca si lui Dumnezeu ii plac tot puisori de cei mai tineri. cumatra. c-asa mi-a ars si mie inima dupa iezisorii mei! Lui Dumnezeu ii plac pui de cei mai tineri. ca pentru cumaatru. daca i-ar fi luat Dumnezeu.Apoi. Dar sarmanii gagalici.Ia poftim.Asa este. sezi cole si sa ospatezi oleaca din aceea ce ne-a dat Dumnezeu! Rastoarna apoi sarmalele in strachina si i le pune dinainte. ii mergeu sarmalele inregi pe gat. ajung panacasa la cumatra! . ei! Acum scoate.Ba nu.. ca odata avem sa mergem cu totii acolo. lupe. .Valeu. . cand ar sti omul ce-ar pati. .Ei. de cruzi s-au mai dus! .Apoi da.Dumnezeu sa ierte pe cei raposati. numai sa fie bine fripti. scoate-ma. ard de tot. Oare nu cumva nenea Martin a dat raita pe la d-ta pe-acasa? Ca mi-aduc aminte ca acu ca lam intalnit odata prin zmeuris. zise ea lund scauiesul si punandu-l deasupra groapei cu pricina. si mi-a spus ca dac-ai vrea d-ta sa-i dai un baiet.Apoi da. ce ti-ar fi? D-apoi asa?.Cumatra. cole. mor. din una-n alta. Nu-ti face si d-ta atata inima rea. sa treaca focul printr-insii. ca bune sarmale ai mai facut! Si cum ospata el. sa-l invete cojocaria.

si nu-ti mai face atata osanda cu mine! . la urma urmelor. l-a ajuns din urma Iepurele.Ma ustura inima-n mine. mori. Deodata. veselindu-se impreuna. ca sa se mai potoleasca focul. o mare si gogonata minciuna! Betisorul nazdravan de Vladimir Suteev Ariciul mergea spre casa.Arzi.. cumatre. dihanie rautacioasa si spurcata. 226 . cumatra! ma rog. Pe drum. napadira asupra lui si-i mai trantira in cap cu bolovani si cu ce-au apucat. cumatre. In doi drumul este de doua ori mai scurt. Iepurele nu-l vazuse si se impiedica de el. ca nici viu nu esti bun! De-abie i-a mai trece baietului istuia de spariet. arsura pentru arsura. scoate-ma. cand mi te-ai jurat pe parul tau? Si bine mi-ai mancat iezisorii! . Si asa s-a pagubit sarmana capra si de cei doi iezi. si au pornit impreuna. Luat cu vorba. un betisor. si unde n-am mai incalecat si pe-o capsuna si v-am spus. ca mult par imi trebuia de la tine ca sa-l afum! Tiaduci aminte.. Si auzind caprele din vecinatate de una ca aceasta. ca bine-o mai plesnisi dinioare cu cuvinte din scriptura! Dupa aceasta. Apoi. Pana acasa drumul fiind lung merg si discuta. da' si de cumatru-sau lupul pagubasa a ramas. oameni buni. in groapa. si-ndata dupa aceea am incalecat iute pe-o sea s-am venit de v-am spus povestea asa. pana-l omorara de tot. mai sa cada.Moarte pentru moarte. de-a curmezisul drumului. si pagubasa sa fie. Si eram si eu acolo de fata.. s-am mai incalecat pe-o roata si v-am spus jitia toata. capra si cu iedul au luat o capita de fan s-au aruncat-o peste dansul. tare le-au mai parut bine! Si s-au adunat cu toatele la priveghiu si unde nu s-au asternut pe mancate si pe baute.

a explicat Ariciul.Iti multumesc..Hei..saritor. . N-au mers mult si s-au trezit la o mlastina. -.Ah. Iepurele n-a zis nimic.Bravo tie. ca a alunecat de pe un musuroi si s-a dus in smarc. Au pornit mai departe. Dintr-un salt Iepurele a sarit pe malul celalalt si a inceput sa strige: . Ariciul merge in spatesi cu betisorul incearca tot drumul.Eu nu stiu nicidecum sa sar -..a spus Ariciul. cat mai aproape de Iepure. Iepurele a ramas cu gura cascata: .m-a ajutat betisorul cel nazdravan -. Ariciul s-a catarat pe musuroi.Asta nu-i un betisor oarecare . betisorul tau. Dar Ariciul a ridicat betisorul. Cand au ajuns pe loc uscat.acum va incepe sa-nghita apa si se va ineca. Ariciule. Au mers mai departe pana ce au ajuns la un raulet. Dar n-a apucat Iepurele sa termine ce-avea de spus.peste toate . tu!.. Acum. Cap . . pana la urechi. Cap . De mirare. doar a forait inciudat. l-a pus pe umar si a alergat sa-l ajunga din urma pe Iepure.iata-l pe celalalt mal. a infipt betisorul in mijlocul rauletului si dintr-un slt -. Iepurele ii zice ariciului: . Iepurele sare din musuroi in musuroi.Hei. Este un betisor nazdravan. ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. deci stii sa sari! . n-ai cum sa ajungi cu el aici! Ariciul n-a zis nimic. aruncand-ul cat colo. si-a luat avant. alaturi de Iepure.Tine-te de betisor! Cat poti de tare! Iepurele s-a prins de betisor. ce te tot tarasti acolo? Probabil. iepurele s-a mirat: . si-i striga: .Tepos. s-a dat putin inapoi. Ariciul s-a incordat din toate puterile si l-a tras din mlastina pe prietenul sau.. ca m-ai salvat! 227 . Vazand la Arici betisorul. arunca betisorul.Tepos.s-a suparat Iepurele si a lovit betisorul cu piciorul.

iar parintii sai se roteau in zbor. ci betisorul cel nazdravan -. de parca picioarele i-ar fi infipte in pamant. nici Ariciul. Cazuse din cuib si tipa jalnic. s-a urcat pe umerii Iepurelui. pe deasupra lui. dar pe tine.. clantane din dinti si zice: . A inchis 228 . Cuibul era foarte sus . mai intunecoasa.Bravo. de dupa un copac. Au mers mai departe si. a ridicat cat a putut betisorul. Ariciule. n-am nici o treaba. am sa te infulec cu blana cu tot! Iepurasul a inceput sa tremure de frica.Stai! Iepurele si Ariciul s-au oprit.a poruncit el Iepurelui. .Lupul isi linge botul. Ariciul a asezat Puisorul pe capatul betisorului.Asta-i buna! Nu eu. multumim. S-a gandit Ariciul din nou cu folos.Dar deodata. Cu cat inainteaza.din necaz bun salvator. cu atat padurea este mai deasa. Au intrat in padure . Puisorul a mai ciripit odta si a sarit drept in cuib. Iepurasului i se face frica. cu fata spre el . ajungand chear aproape de cuib.in sus . au vazut jos. un Puisor. multumim! Iepurele ii spuse Ariciului: . Ariciule! Bine gandit! -Asta-i buna! Nu eu. ci betisorul cel nazdravan . le inchide calea si maraie: . nestiind ce sa faca.Stai in picioare langa copac.ridicator. Urecheatule. nici Iepurele nu stiau sa se catare in copac. intunecate.Ce s-au mai bucurat tatal si mama lui! Zburau in jurul Iepurelui si Ariciului ciripind: . Dar Ariciul nu se lasa: merge inainte si cu betisoeul da crengile la o parte. ajutor! .Ajutor. . Dar o mana de ajutor trbuie sa dea. chear la marginea unei paduri mari. pe pamant.Multumim.ciripeau ei. le sare in fata un lup.Cu tine. s-a facut alb ca varul si nu se mai putea clinti din loc.greu sa ajungi la el. esti tepos. Iepurele a facut precum i s-a spus.

Iti daruiesc tie acest betisor. m-ai salvat si din gura Luoului! . Lupul a urlat de durere. .Uite . dar bietul Iepure a ramas in urma.tau.Si Iepurelui i s-a parut ca-i ieste parca mai usor sa mearga.Se bucura cu totii de revedere. ci mintea luminata si sufletul bun! 229 .Nu-i nimic .ochii . a facut un salt inapoi.betisorul .a zis Ariciul.tine-te de betisorul meu.Dar ce-o sa faci tu fara betisorul .oricand se poate gasi un betisor. ci betisorul nazdravan .Fugea de-i sfaraiau calcaiele.Rade Ariciul si ii raspunde: . mai sa se prabuseasca de oboseala. dar Iepurele nu mai poate sa mearga..in .. iar Ariciul il trage dupa el. Au trecut prin padure si au iesit la drum deschis.acum o sa-l infulece lupul.Ehei. Dar drumul era greu. Ariciule. Si au pornit mai departe.Iti multumesc.ce loveste . dar nazdravania lui . sprijinindu-se in betisor. .fermecat? .Ariciul inainteaza. iar Iepurele ii spune Ariciului: . . Asa l-a dus Ariciul pe Iepure pana acasa. . pe-aci ti-e drumul..Nici o grija . . n-as fi ajuns s-ami mai vad casa. a raspuns Ariciul..Pana acasa nu mai este mult.Adevarat ai grait: important nu este betisorul.dar nazdravania lui uite unde este! Acum Iepurele a inteles totul: . tot in urcus. unde de multa vreme il asteptau Iepuroaica si Iepurasii.si a facut semn spre frunte .zice el Aeiciului . fara sa se uite in urma sa. S-a prins Iepurele de betisor.a raspuns Ariciul. Iepureleinsa s-a impotrivit: .dusman.Nu eu. poate ti-o mai fi de folos. daca n-ar fi fost betisorul tau fermecat.Numai Ariciul nu s-a pierdut cu firea: a apucat zdravan betisorul si din toate puterile l-a lovit pe lup pe spinare. si.nazdravan m-a ajutat si de aceasta data.asta .

usita se deschise. intr-adevar. Alice se plictisea sezand impreuna cu sora sa la umbra unui copac. spre mirarea ei. Alice era acum inalta doar de-o schioapa. incat Alice o sorbi pe toata.Ce ciudat ma simt! spuse ea. vazu trecand un iepuras alb. pline de carti. Arzand de curiozitate. la poalele unui copac. Iepurele nu se mai vedea nicaieri. Iepurasul se opri. Privind prin deschizatura mare cat pentru o pisica. scose un ceas din buzunar. Necajita. Si. Scapase teafara si. in spatele unei perdele. In cele din urma. Alice puse cheia la loc pe masa de sticla. iar Alice cadea destul de incet ca sa se uite la ele in trecere. In cutiuta era o prajitura pe care era scris. Descoperi ca se pravalea in aceea ce parea a fi un put nespus de adanc.Alice izbuti sa potriveasca cheia in usita. Incerca cheia la toate usile si tocmai se pregatea sa se dea batuta. uitandu-se in jur. Alice alerga dupa el si il vazu facand un salt si disparand intr-o scorbura uriasa. Marginile acestuia erau intesate cu rafturi si dulapuri. Dar nu trecu mult timp si Alice descoperi sub masa o cutiuta. . pe a carei eticheta erau scrise cuvintele: "BEAMA". dar bautura avea un gust atat de delicios. Deodata. vazu o gradina minunata cu flori viu colorate. zari o cheie aurie asezata pe o masa de sticla. Alice manca 230 .Alice in Tara Minunilor de Charles Lutwidge Dodgson Intr-o dupa-amiaza fierbinte de vara. lampi si borcane. Dar. cu litere din zahar: "MANANCA-MA". asa si era. Parca intru la apa. spre bucuria ei. fara sa se intrebe nici un moment cum Dumnezeu avea sa mai iasa deacolo. Alice il urma. se opri pe o gramada de frunze. cand observa o usa mititica. Intr-o clipa. se uita la el si porni grabit mai departe. Dar cheia se gasea inca pe masa si fetita intelese ca nu mai avea nici o cale de a ajunge la ea. pe masa aparu o sticluta. Lua o inghititura. Iar cand incerca s-o descuie. Chipul i se insenina la gandul ca va incapea pe usita. iar ea se afla acum intr-o sala lunga si joasa.

Soricelule. spuse Alice si incepu sa planga. Si toate o luara la fuga. o Rata si o Broasca Testoasa. uitand ca cele mai multe dintre ele se temeau de pisici. Atunci Pasarea Dodo spuse: . plus altele cateva. Incercand sa faca putina conversatie. care cum se pricepu. Iepurele Alb reaparu. In cele din urma iesira cu totii la mal. Apa incepu sa scada. Alice ramase singura in acest loc atat de ciudat.prajitura si simti cum creste. i se potrivea perfect. aceasta se aglomarase cu tot felul de creaturi care cazusera in ea. Dintr-o data. dar apoi Iepurile se intoarse.Of.Acum n-o sa mai incap pe usa cea mica. Alice ii povesti Soarecelui despre pisica ei. murmurand: 231 . Rugata sa tina o cuvantare. Alice fu declarata invingatoare. Dar soarecelui nu-i placea defel ce auzea. uzi leoarca si nefericiti. Alice aluneca-pleosc! si se trezi pana la barbie in balta de lacrimi pe care le varsase pe cand era mare.Vai. incat ajunse cu capul in tavan. Iar lacrimile se adunara. si un evantai. dadu peste un soarece care cazuse si el in apa. Alice le vorbi despre draga ei Dinah. In timp ce Alice si Soarecele continuau sa inoate prin balta.Pesemne ca iar am intrat la apa. pana se uscara de-a binelea. un Elefant si o Girafa. Ducesa! Daca mai intarzii s-a zis cu mine! Zarind-o pe Alice. spuse Alice. Alice auzi lipaitul unor picioruse. formand o baltoaca mare in jurul ei. Intorcandu-si ochi in jur. Crescu atat de inalta. Marcara traseul si toti o luara la goana. Dinah. Timp de o clipa. din piele fina. tinand in maini o pereche de manusi albe. Spre uimirea ei. . Iepurele scapa manusile si evantaiul si o rupse la fuga. Din nebagare de seama. tu stii cum se iese din baltoaca asta? il intreba.Cred ca cea mai buna metoda sa ne incalzim este sa ne luam la intrecere. iar Pasarea Dodo ii inmana solemn un degetar drept premiu. ba incepu sa tremure de frica. . Alice ridica o manusa si o puse in mana. si curand Alice si Soarecele putura sa stea in picioare. . Murmura: .

Spre mirarea lui Alice. Alice o rupse la goana in directia pe care i-o aratase. Apoi.. isi spuse ea. se trezi cu capul in tavan. M-am plictisit sa fiu atat de mica. ea gasi si sticluta. Alice auzi pe Iepure strigang la Mary Ann sa-i deschida usa. Manca iute una si. Ducesa! Of. unde gasi o Soparla. .Mary Ann. Dar ar trebui sa-i duc totusi lucrurile. Intra si se repezi la etaj. "As vrea sa cresc pana la inaltimea mea obisnuita si sa mai gasesc odata gradina aceea minunata". pentru ca continua sa creasca. unde gasi manusile si evantaiul pe o masuta de langa fereastra. pietricelele se preschimbara in prajiturele. Iepurele scoase un strigat. si-i striga: . Alice o lua la fuga cat o tinea picioarele. murmura Alice. Creatura o privi somnoroasa. spuse ea. 232 .Poate daca beau din ea. proptita zdravan in piciorul ei. Si. ce sa vazi. incepu sa descreasca. Si curand ajunse destul de mica pentru a putea iesi pe usa. isi scoase o mana pe geam si picioarele prin casa scarii. Si acestea ajunsese la o casuta dragalasa si ingrijita. . Se intalni cu o omida colorata in albastru si galben. azvarlite de Iepure. Tot pe masuta. care sedea pe o ciuperca si tragea dintr-o narghilea. da fuga acasa si adu-mi manusile si evantaiul! Speriata si nedumerita.Ma poti ajuta sa cresc pana la inaltimea mea obisnuita? o intreba ea pe Omida. Alice isi vantura mana prin aer si atunci o puzderie de pietricele se repezira asupra ferestrei. daca le gasesc. . inainte sa fi ajuns la jumatatea sticlei. Dar cand vazu mana ei uriasa iesind pe geam.Of. ma va face sa cresc din nou.Pesemne ca-si inchipuie ca sunt menajera lui. Era prea mare ca sa mai poata iesi pe usa si. blanita si mustatile mele! Unde le-oi fi pierdut oare? Apoi o observa pe Alice. inca ametita de lovitura pe care i-o arsese cand isi vanturase mana prin aer.

Speriata. dar pentru ca nu-i deschise nimeni.O parte a ciupercii te va face mai inalta. lua o imbucatura din cealalta jumatate de ciuperca si ciuguli din ea pana ajunse la inaltimea ei obisnuita.Pentru Ducesa. Nu peste multa vreme. cu un Harciog adormit intre ei. in timp ce gatul ii era lung ca un sarpe. care isi luau ceaiul la o masa intinsa sub un copac.. Holul dadea intr-o bucatarie. pentru ei era totdeauna vremea ceaiului si niciodata vremea de culcare sau vremea cinei. . O invitatie de la Regina.Eu sunt Pisica din Cheshire. Iar la stanga. un Iepure de Martie.La dreapta sta un Palarier. Apoi Alice dadu peste Iepurile de Martie si peste Palarier. Trecu printr-o usa taiata intrun copac si se trezi din nou in sala cea lunga. unde o zari pe Ducesa care sedea pe un scaunel si zgaltaia din toate puterile un prunc.Ce fel de oameni locuiesc aici? intreba Alice. cealalta parte te face mai mica. Lua cheia de pe masuta de sticla 233 . ca simti cum creste. O bucatareasa amesteca intr-o oala care umplea aerul cu nori de piper. descoperi ca ajunsese cu capul deasupra varfurilor copacilor. Apoi se indeparta tarandu-se alene. . . intra. care nu stiu cum sa iasa mai repede. Iute. Rupse o bucatica dintr-o margine si o alta bucatica din marginea cealalta si se hotari sa incerce mai intai bucatica din mana dreapta. isi spuse Alice. iar o pisica mare dormea deasupra caminului. in urma unui decret al Reginei de Inima Rosie. pe care se afla o scrisoare si spuse. Sub ochii ei. raspunse Pisica. Apoi Alice rataci printr-o padure pana ce ajunse la o casuta. Pestele Valet scoase la iveala o tava. lasand-o pe Alice sa mediteze in fata ciupercii. . spuse aceasta somnoroasa. Mare ii fu mirarea lui Alice cand constata ca pisica sedea acum pe creanga unui copac. Abia ce muscase putin. Alice batu la usa. Amandoi sunt nebuni. spuse Omida. Curioasa. la un joc de crochet. cu un zambet pe fata. Alice porni mai departe. "Trebuie sa fie Ducesa despre care vorbea Iepurele". Aerul incarcat de piper era de nesuportat pentru Alice. Palarierul ii spuse ca. un Peste Valet se apropie in goana de usa deschisa de o Broasca Valet.

ca rasturna boxa cu jurati.Si cum iti place Regina? intreba Iepurele.Dar. . trona in mijlocul salii. In spatele ei sedeau juratii. asezata pe o masa. va tai tuturor capetele! Alice nu-si mai gasea ciocanul si bila. iar ariciul a luat-o la sanatoasa. Ciocanele erau de fapt flamingi.Deloc. Va rog sa dati verdictul! Pe neasteptate. dar mai apoi se indrepta de spate si zise: . . Privind scena. flamingoul meu a zburat. Alice! .Juvetele de Inima Rosie a furat tarta Reginei. Alice vazu cum gradinarii dadeau peste trandafirii albi cu vopsea rosie. iar portile erau soldatii care faceau podul. deschise usita si patrunse in gradina minunata. Alice simti ca i se face foame. .Ce faceti aici? ii intreba. spuse Ducesa.Nici nu-ti inchipui cat de mult ma bucur sa te revad. scriind preocupati pe tablitele lor.si ciuguli din ciuperca pana ajunse inalta de-o schioapa. Toata lumea se repezi in sala de judecata. bilele erau arici. incat nici nu mai are rost sa mai jucam. Vazand-o ca nu joaca. hai sa jucam crochet! stiga Regina. Ca de nu.Chem martorul urmator! striga ascutit Iepurele. in sfarsit. . Vazand-o pe Alice. Apoi. .Aici! tipa Alice. spuse Regele catre jurati.Atunci. Ducesa o cuprinse cu bratul. Alice incepu sa planga. Uimita.Prostii! . 234 .La locurile voastre striga Regina. Pentru Alice. E atat de… Dar o zari pe Regina care tragea cu urechea si continua: . .Taiati-i capul! . . Ducesa si Iepurele Alb intrara si ei in jocul de crochet. unde Juvete in lanturi statea in fata Regelui si a Reginei. spuse un gradinar. Regina tipa: . jocul era destul de greu. sarind cu atata graba. O tarta mare. Alice simti cum incepe sa creasca iar. protesta Alice. . raspunse Alice. Majestatea voastra.… sigur ca o sa castige.Regina nu poate suferi trandafirii albi. Chiar atunci se auzi in departare un strigat: "incepe procesul!".

. alaturi de sora ei.. iar cateva picaturi de sange inrosira zapada de pe pervazul ferestrei. tot pachetul acela de carti de joc se arunca asupra ei. Alice ii povesti minunatele ei aventuri in Tara Minunilor. . fratii mei si cu mine muncim in adancul muntilor pentru a aduce de acolo la lumina aur si nestemate. Dupa multi ani. care statea la fereastra si broda. spuse ea. biata regina se stinse din viata dupa ce isi vazu fetita. pe care o boteza Alba ca Zapada. isi zise ea.Trebuie sa mi-l povestesti pe tot la ceai.. Avea in iatacul ei o oglinda fermecata careia ii cerea mereu sfatul. din vremuri de demult. incercand sa le indeparteze. Alice se trezi la poalele copacului.Cui ii pasa de voi? Spuse Alice. ". intr-o buna zi. . Noua regina era tare trufasa si nu era multumita ca este doar frumoasa: voia sa fie cea mai frumoasa. Dintr-o data.Ce vis curios am avut... 235 . Numai ca. in timp ce-si beau ceaiul. Numai ca. Si iata dorinta i se implini: regina nascu o fetita intocmai cum o visase. ii raspunse sora ei. Noi nu putem admira schimbarea anotimpurilor si nimic nu ne modifica obiceiurile. Dar mai bine s-o iau de la inceput. iar Alice se porni sa tipe. Si.. Intr-o zi de iarna. se intepa cu acul. regele isi lua o noua sotie. E o munca anevoioasa care ne tine in intunericul din strafundul pamantului ceasuri indelungate in fiecare zi a anului. cu buzele rosii ca sangele si cu parul negru ca abanosul.. care crescuse de-acum la inaltimea ei obisnuita. Alba ca zapada si cei sapte pitici de Fratii Grimm De cand ne stim. deas avea o fetita cu pielea alba ca zapada.. " Ah. o regina frumoasa si inteleapta.Taiati-i capul! zbiera Regina. vai. .. Nu sunteti decat un pachet de carti de joc! Auzind acestea.

dar Alba ca Zapada este cea mai frumoasa. oglinjoara mea. Dadu porunca sa i se infatiseze unul dintre vanatori: . spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Si in fiecare zi. pe care o aseza intr-un sipetel. alergand cat o tineau picioarele. Trebuie sa-i dai ascultare reginei. Urmeaza-ma! Cand sa-si scoata pumnalul. vazand chipul dragalas si nevinovat al printesei.Maria Ta. . sa-mi aduci dovada inima ei! porunci ea.Bine. oglinda ii raspundea: . fara sa se mai uite in urma. Si iata intr-o buna zi. tu esti cea mai frumoasa din lume! Multumita. mai bine fugi! . eu iti sunt credincioasa. Alba ca Zapada crestea si se facea pe zi ce trece mai frumoasa si mai inteleapta. pe cand regina isi intreba oglinda: . trufasa regina isi vedea mai apoi de treburile ei. am primit porunca sa te iau cu mine la padure.Printesa. vanatorul fu cuprins de mila. Pe drumul de intoarcere. Vanatorul cobora in livada unde Alba ca Zapada culegea mere. nu te insel niciodata: esti foarte frumoasa.Oglinda. o dobora si-i lua inima.Alba ca Zapada. oglinjoara mea. Cu aceasta in mana se infatisa reginei. vanatorul prinse o caprioara.Regina. 236 . Alba ca Zapada se pierdu in padure.Ia-o cu tine pe Alba ca Zapada. Regina cea rea fu cuprinsa de furie.Porunca era sa-ti iau viata! Numai ca eu nu pot face una ca asta! Fugi si nu te mai intoarce niciodata la castel! Alba ca zapada si cei sapte pitici Atunci. Porunca ti-a fost indeplinita. In vremea asta. spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Aceasta ii raspunse: . du-o in padure si omoar-o! Si ca sa te cred ca ai omorat-o. .Oglinda. iata inima Albei ca Zapada. dar porunca reginei? .Alba ca zapada si cei sapte pitici In fiecare zi se admira indelung in oglinda si o intreba: .Regina. .

Ah! Ce bine e din nou acasa! Tot ce imi doresc e sa mananc si sa dorm. dupa ce am trudit din greu in maruntaiele pamantului. Cand termina. oglinjoara mea. Infometata. Si i-o arata pe Alba ca Zapada in fata casutei din padure. dar tot Alba ca Zapada este cea mai frumoasa. " Ce mic e totul aici! se mira ea. cuprinsa de oboseala. apasa clanta si intra.Ce frumoasa este! Oare unde se duce asa de una singura? Si iata ca Alba ca Zapada zari printre copaci acoperisul unei casute. o sa ma ocup eu insami de treaba asta. Alba ca Zapada batu la usa casutei din padure. cei sase frati ai mei si cu mine ne-am intors acasa.Alba ca Zapada! Asadar vanatorul n-a ucis-o! Daca asa stau lucrurile. Alba ca Zapada se apuca de treaba: matura praful din toate ungherele. Cum nimeni nu-i raspunse.Si eu! . musca dintr-o painita si bau dintr-un ulcior cu lapte. adormi pe un patuc. .Regina. Caci vreau sa fiu cea mai frumoasa din lume. spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Iar oglinda ii raspundea: . .Ce casa draguta! exclama ea cu incantare. .Alba ca Zapada rataci multa vreme prin padure. Si ce vraiste in casuta asta! O sa fac eu curatenie! " se hotara ea.. . la castel. eu iti sunt credincioasa.Si eu! . . dar ce mica este! Cine poate locui acolo? In vremea asta.. La sfarsitul zilei. Vietuitoarele padurii o urmareau curioase.Cu totul de acord! . spala si orandui totul. nu te insel niciodata: esti foarte frumoasa.Sunt de aceeasi parere! . Punand mana pe o matura. regina cea rea isi intreba oglinda: .Oglinda.E adevarat! 237 .

Oh! Usa e intredeschisa! A intrat cineva in casa! Alba ca zapada si cei sapte pitici Cam speriati.. Doar casa arata parca altfel decat o stiam. O s-o ispitesc pe prostuta aceea cu fleacurile astea. sper ca nu v-ati suparat. nimeni nu ma va recunoaste.. Din cele ce le plac fetelor. Alba ca Zapada ne-a spus povestea ei. eu. . iar parul ii era negru ca abanosul. Nimeni.Sst! O s-o trezesti.. . cu palaria asta urata si cu salul mancat de molii. .Cine sa fie? N-am mai vazut-o pana acum! . . 238 ... regina cea rea ajunse in padure. la castel.. iar noi i-am zis: .Oh! Ce mititei sunteti! glasui Alba ca Zapada deschizandu-si ochii. Cine sunteti? . Cu infatisarea ei schimbata. la casa piticilor.O.Si inca cum! .Nu vrei sa ramai aici la noi? O sa te ocupi de gospodarie in timp ce noi vom cobora in mina. ..Noi suntem cei sapte pitici.. am impins usa. .Ce frumoasa e! Dar si ce inalta! . am plecat catre mina mult mai veseli decat de obicei. regina cea rea punea la cale o rezbunare cumplita. Tu ai facut curatenie in casa? . va multumesc! Sunteti buni la inima si milosi! A doua zi dimineata.Deloc! Acum o sa putem petrece! Muzica! Dupa ce am dantuit si ne-am distrat bine.Sunt de nerecunoscut! Intr-adevar.Totul e curat luna! Cineva a facut curatenie aici! In camera de culcare am dat de o fetiscana adormita intr-un patuc.Da. iar tu te afli la noi acasa. precum zapada. Caci regina luase cu ea tot soiul de podoabe. Avea pielea foarte alba. In vremea asta..

strangea mereu..Ajutor! Nu mai pot respira! Ma sufoc... Tocmai atunci ne-am intors si noi de la mina. Ia priveste cingatorile astea frumoase. nesuferita de regina disparu. ca si in alte dati. eu iti sunt credincioasa.Dezleaga-i repede cingatoarea! Iute! .Bine te-am gasit. Insa regina strangea.. o sa te simti mai bine. increzatoare. se gandi Alba ca Zapada. Care-ti place? Caci.. iar babuta asta pare tare sarmana! " . si stranse! Biata Alba ca Zapada incerca sa strige: . Alba ca Zapada ii deschise deja usa casutei..Poftim. Nici nu musca bine din mar ca si 239 . regina isi intreba iarasi oglinda: . te ajut eu sa-i strangi sireturile. ii raspundse: .. spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Insa oglinda. Alba ca Zapada. dar tot Alba ca Zapada este cea mai frumoasa.. . . fata frumoasa! N-ai vrea sa cumperi niste mere? " Oh. Si iarasi lua calea padurii. nu te insel niciodata: esti foarte frumoasa.Oglinda. Si proptindu-se bine. Apoi lua un mar frumos si rosu la culoare pe care il inmuie in otrava si il aseza peste alte mere intr-un cosulet. si stranse... fata mea. . nu-si mai aminti de sfaturile noastre si intinse mana catre frumosul fruct otravit. Regina fu cuprinsa de o furie neagra.Dar ce se intampla? Ce faci? Da-i drumul! Convinsa ca a terminat cu Alba ca Zapada si profitand de inghesuiala. trebuie s-o spunem.De vanzare! Piepteni.Regina. fara sa stea pe ganduri. A doua zi se deghiza din nou intr-o femeie batrana si zdrentaroasa si isi puse o masca pe ochi. . cingatori! Cine vrea piepteni frumosi? Ziua buna. gusta din marul asta frumos ca sa te convingi cat este de bun. bea. asa-zisa negustoreasa incepu sa traga de sireturile cingatorii.Adu un pahar cu apa! Poftim.Incearc-o pe asta.. ce frumoase sunt. Reintoarsa la castel. oglinjoara mea.

Vazand-o pe Alba ca Zapada odihnind in sicriul de cristal.In sfarsit! Acum eu sunt cea mai frumoasa! Apoi se grabi s-o ia din loc.Oglinda. si era cu adevarat lipsita de viata. . regina isi smulse masca si scoase un tipat: oglinda ii arata un chip hidos si zbarcit si asa avea sa ramana pe veci. eu iti sunt credincioasa.Cu siguranta i-a facut rau Albei ca Zapada! Cand ne auzi vocile. ducandu-se la vanatoare. In zori am asezat-o intr-un sicriu de cristal.cazu si ramase nemiscata.Alba ca Zapada voastra nu mai e! ne-a mai strigat ea cu rautate inainte de a se face nevazuta prin padure. Ingrozita. chipul iti va fi la fel de had cum ti-e inima. piticii. de acum inainte. alaturi de vietuitoarele padurii. oglinjoara mea. Era atat de frumoasa. acolo unde cazuse. Ce pustie avea sa fie casa fara ea! Dar iata ca. pe varf de munte. in vreme ce micile animale ale padurii se apropiau intristate. am incercat zadarnic s-o readucem la viata pe Alba ca Zapada.Regina. Pentru noi piticii era tare greu sa ne tinem dupa ea. regina isi zvarli cosuletul cu mere si o lua la sanatoasa cat putu de repede. intr-o buna zi. Sigura de victorie.Baba asta urata si rea e desigur regina! . . astfel ca oricine s-o poata admira. Statea intinsa pe jos. Noi. daramite s-o mai si prindem. Nici nu le venea sa creada ca Alba ca Zapada cea buna si frumoasa nu mai traia! . Toata viata am jelit-o. spune-mi cine-i cea mai frumoasa din lume? Insa oglinda ii raspundse: . Dar. incat nu ne-am putut hotara s-o ingropam. nu te insel niciodata: esti foarte frumoasa. Alba ca Zapada nu mai poate fi cea mai frumoasa. Otrava fuse tare puternica. regina se napusti la oglinda ei fermecata fara sa-si scoata mai intai straiele de cersatoare. Regina cea rea incepu sa rada: . un tanar print trecu pe acolo. atat de 240 .

am ramas iarasi fara Alba ca Zapada. Numai ca de data asta eram tare fericiti pentru ea! Totul e bine cand se termina cu bine. pe cand se juca cu prietenii in piata din centrul orasului.frumoasa incat parea ca doarme. El era tare sarac si-si petrecea timpul hoinarind din loc in loc si jucandu-se. I-am istorisit toata povestea. Pe data Alba ca Zapada deschise ochii. printul o readuse la viata. nu se mai putu dezlipi de locul acela.Atunci asculta-ma cu atentie! Tot ceea ce ai de facut e sa ma ajuti sa cautam o lampa veche. El se adresa lui Aladin: . Intr-o zi. se intalni cu dervisul. 241 . B. zise el atunci.. as vrea s-o vad mai de aproape. este atat de frumoasa!. o cuprinse in brate.. chipul printului se lumina de un zambet.Cum sa nu domnule! Fac orice munca ca sa castig cativa banuti. obrajii i se imbujorara. nu esti cumva baiatul croitorului Mustafa? Ai vrea sa castigi cateva rupii? .. Alba ca Zapada era vie.. De atunci nu ne saturam niciodata sa ne amintim de povestea ei si s-o istorisim tuturor.. miscarea facu sa cada din gatul printesei bucatica de mar otravit. . .Cat despre noi piticii. Kerr Traia odata in tara sultanului un baiat pe nume Aladin. Dervisul purta o pelerina de matase si un turban mandru pe cap. raspunse Aladin.Ridicati capacul. .. Cu mare delicatete. Cand il vazu pe print." Aladin si lampa fermecata P.Mai baiete. .Vrei sa fi printesa mea? Imparatia mea te asteapta. Si atunci.

Aladin se opri pe marginea lacului si incepu sa se joace aruncand pietre in apa.Aladin grabeste-te sa-mi aduci lampa! Baiatul se uita in jurul lui si gasi o lampa cu ulei. Inainte de a patrunde in grota. dar apoi isi dadu seama ca totul era in zadar si ca nimeni nu-l putea auzi. Aladin urma pe dervis in afara orasului. Dervisul il striga pe Aladin si ii ceru sa coboare in grota. Aladin ramase in intuneric. Intrarea din fata grotei era acoperita cu o placa de piatra si putea fi data la o parte doar daca se rostea formula magica. si incepu sa strige catva timp. Era atat de preocupat de joaca sa. si ii striga dervisului: . Mie nu-mi trebuie decat lampa. te rog. Aladin facu in tocmai si incepu sa coboare treptele. il ruga Aladin pe dervis.Mai intai dami lampa obraznicule! Striga dervisul. poti sa le iei pe toate. Incepu sa i se faca frig si chiar in momentul in care isi freca 242 . Dervisul il asepta afara si il tot grabea: . indreptandu-se spre un loc parasit. incat nici nu baga de seama ca dervisul rostise formula magica si ca usa grotei se deschise. Vei gasi acolo o multime de bijuterii.Daca nu-mi dai lampa. tare veche si ruginita. Tu esti singurul om care poti sa mi-o aduci. dervisul ii dadu lui Aladin un inel care sa-l fereasca de toate relele.Lampa aceasta este ascunsa intr-o grota cu alte giuvaieruri. .Da-mi lampa! Ii porunci dervisul. . Aladin si lampa fermecata La auzul acestei voci poruncitoare. .Domnule. placa de piatra se ridica si bloca iesirea din grota.Ajuta-ma. La rostirea acestor cuvinte. sa ies de aici. . In timp ce dervisul rostea formula magica.Asa sa fie. . sa pieri odata cu ea! Il ameninta dervisul si incepu sa bolboroseasca formule magice. de ce tocmai lampa aceasta veche si ruginita iti trebuie? Sunt aici atatea alte minunatii!… "Poate o fi fermecata?…" se gandi in sinea sa Aladin. Aladin incepu sa dea inapoi inspaimantat. Apuca lampa si se indrepta spre iesire. domnule.

In timp ce lustruia lampa aceasta incepu sa fumege si din fum incepu sa se ridice un gnom. ce puse mana pe lampa se ivi spiridusul: . si vreau sa ma duc pe un taram indepartat impreuna cu printesa si cu acest palat! 243 . Printesa era asa de frumoasa ca lui Aladin ii cazu draga de indata ce o vazu.Eu sunt spiritul acestui si voi satisface dorinta celui care il poarta. pe cand printesa se gasea singura acasa. Aladin si mama sa nu au mai dus lipsa de nimic. aceasta le satisfacea toate dorintele. Ori de cate ori se adresau lampii. eu sunt noul tau stapan! Striga dervisul. Apoi i se adresa lui Aladin astfel: .Eu sunt spiridusul aceste lampi si de azi incepand te voi servi pe tine. un negustor batran batu la usa palatului: . din inelul pe care il primise de la dervis iesi un spiridus. Ii povesti mamei sale intamplarea ciudata prin care trecuse iar aceasta in timp ce il asculta pe baiat incepu sa curete lampa prafuita. Si sultanului ii fu pe plac tanarul asa ca ii dadu binecuvantarea tinerei perechi. Iti astept ordinele! . . Intr-o zi.Eu sunt spiridusul lampii si de azi incepand tu esti stapanul meu. Anii au trecut si Aladin se facu un tanar chipes. . Ochii ii ardeau in orbite si tinea mainile incrucisate pe piept. Cine vrea sa faca schimb cu mine? Iasmina care nu stia de secretul lui Aladin. Intr-o frumoasa dimineta. prea frumoasa fata a sultanului. schimba iutevechea lampa cu una noua si aratoasa. Cine credeti ca era negustorul? Era chiar dervisul cel rau! Aladin si lampa fermecata Acesta.As vrea sa ma duc acasa rosti Aladin. Astept ordinele tale! De atunci. Aladin o zari in piata publica pe Iasmina.Cumpar felinare vechi si dau in schimb felinare noi! Striga el.Spiridusule. Din acel moment si Aladin si Iasmina se mutara in palatul daruit de spiridus.mainile cu disperare. dar in calipa urmatoare Aladin se gasi acasa cu felinarul in mana si cu inelul pe deget. Spiridusul nu zise nimic.

Du-ma la iubita mea. Cand se intoarse dervisul.Scumpa mea pune praful acesta in ceaiul dervisului o ruga Aladin pe sotia sa. ce se gandi. Aladin se trezi in bucataria dervisului. Aladin lua lampa si il ruga pe spiridus sa-i duca acasa. ca sa dea de stire tuturor ca oricine se va gasi sa scoata soarele si luna de la zmei.Cand Aladin ajunse acasa vazu ca palatul si printesa disparusera. Pe vremea aceea. Auzind si el de fagaduinta imparateasca.Greuceanu Multi voinici se potricalisera semetindu-se cu usurinta ca va scoate la capat o asemenea insarcinare. Tramise deci oameni prin toate tarile si ravase prin orase. si cand la treaba. Despre dervisul cel rau nu amai auzit nimeni niciodata. Cat ai zice peste. iara cine va umbla si nu va izbandi nimic. imparatul insa se tinu de cuvant. La vederea lor. ii ceru el inelului. acela sa stie ca i se va taia capul. langa scumpa sa sotie. niste zmei furasera soarele si luna de pe cer. in zilele lui. vezi ca nu toate mustele fac miere. iar poporul ii sarbatori asa cum se cuvine. El era foarte mahnit ca. sultanul incepu sa-i curga lacrimile de bucurie. se afla un viteaz pre nume Greuceanu. ce se razgandi. da din colt in colt si nu stia de unde s-o inceapa si unde s-o sfarseasca. acela va lua pe fiie-sa de nevasta si inca jumatate din imparatia lui. S-a uitat in jur neajutorat si apoi si-a amintit de inel. hat in sus. iar Aladin si Iasmina au trait in pace si fericire pana la adanci batranete. Greuceanu de Petre Ispirescu A fost un imparat si se numea imparatul Rosu. ca numai isi lua inima in 244 . care tocmai pregatea ceaiul. nu pot trai fara ea. cat se poate de repede. . bau ceaiul si in cateva secunde dormea dus. hat in jos. .

pentru nesocotita lor indrazneala. De voi izbuti sa induplec pe imparatul a ierta pe acesti oameni de la moarte. si eu. ca era si mester la cuvant Greuceanu nostru. incat l-a facut sa-i ierte. 245 . doar-doar va da Dumnezeu sa ajungem a putea pedepsi pe acei blestemati de zmei.dinti. Asta sa fie in norocul meu. incumetandu-se pe ajutorul lui Dumnezeu si pe voinicia sa. iara de nu. si stiu ca cu moarte au murit. si Greuceanu. El isi puse nadejdea in intamplarea aceasta si isi zise: "imi voi incerca norocul. Pe drum se intalni cu doi oameni pe cari slujitorii imparatesti ii ducea la imparatul ca sa-i taie. incat si imparatul crezu ca pe nedrept ar fi sa omoare pe acei oameni. pentru ca fugisera de la o batalie ce o avusese imparatul acesta cu niste gadine. si ca mai mare va fi vaza lui in lume de s-ar arata milostiv catre popor. si pleca si el la imparatul sa se inchine cu slujba. ma voi incumeta sa ma insarcinez si cu cealalta treaba. nfatisandu-se la imparatul. aide. Ei erau tristi. marite doamne. fiindca n-au putut sa-si indeplineasca legamintele ce au facut catre maria ta. Si astfel. niciodata nu strica cineva sa faca o incercare". cuget a ma duce intru cautarea acestor talhari de zmei. aide. Nu mai putura oamenii de bucurie cand auzira ca Greuceanu a maglisit pe imparatul pana intr-atata. poftorindu-si unele ca acestea. bietii oameni. atatea ii povesti. asa cuvinte bune si dulci scoase si atata mestesug puse in vorbirea sa. ca mai de folos i-ar fi lui sa aiba doi supusi mai mult. ajunge la curtea imparateasca. mergand a doua oara la imparatul. sanatate buna! Ma voi duce de unde am venit. dara Greuceanu ii mangaie cu niste vorbe asa de dulci. Multi voinici s-au legat catre maria ta sa scoata de la zmei soarele si luna pe care le-a hrapit de pe cer. Aceasta izbanda o lua drept semn bun.Marite doamne. incat le mai veni nitica inima. Dar fiimi milostiv si mana de ajutor. sa traiesti intru multi ani pe luminatul scaunul acestei imparatii. grai cu cuvintele lui mieroase cele urmatoare: . si mi-ar fi voia sa-mi incerc si eu norocul. ceea ce si facura. Multumira lui Greuceanu din toata inima si ii fagaduira ca toata viata lor se vor ruga lui Dumnezeu pentru dansul ca sa mearga din izbanda in izbanda.

Se invoira.. Iara Greuceanu si frate-sau mersera cale lunga. merse. departata. si apoi se despartira. fiind cel mai mare mester de pe pamant. nici o cirta din hotararea mea. fiindca aceasta insemneaza ca a murit". Mai infipse si un cutit in pamant si zisera: "Acela din noi. Apoi Greuceanu apuca la dreapta si frate-sau la stanga. si preste cateva zile si pleca. Aici se oprira si poposira. Fratele Greuceanului. raspunse imparatul. Indata dupa plecarea Greuceanului. apoi porunci sa arza cusnita ziua si noaptea si sa tina chipul acesta fara curmare in foc. la mine partinire nu este scris. era si nazdravan. se intoarse la locul de despartire si. gasind cutitul curat. ca sa scape cu fata curata din aceasta intreprindere. Greuceanu si frate-sau o luara la drum. Poruncile mele voi sa fie una pentru toata imparatia mea. nu pot sa schimb nici o iota. se asezara pe iarba si facura o gustarica din merindele ce mai aveau. Vazand statornica hotarare a imparatului si dreptatea celor vorovite de dansul. marite imparate.Fie. si plansera ca niste copii. tot nu ma voi lasa pana nu voi duce la capat bun sarcina ce imi iau de buna-voia mea. dupa ce puse la cale tot ce gasi ca e bine sa faca.Dragul meu Greucene. Faurul-pamantului se apuca si facu chipul lui Greuceanu numai si numai din fier. se puse a-l astepta acolo cu 246 . pana ce ajunse la Faurul-pamantului. Si. care s-ar intoarce mai intai si va gasi cutitul ruginit sa nu mai astepte pe cellalt. Trei zile si trei nopti au stat inchisi intr-o camara Greuceanu cu Faurul-pamantului si se sfatuira. iara cand basmalele vor fi rupte in mijloc. Acest faur. dupa ce se imbratisara. si mai lunga. dupa ce se odihnira cateva zile si mai planuira ceea ce era de facut. isi impartira cate o basma si se intelesera zicand: "Atunci cand basmalele vor fi rupte pe margini. merse cale lunga. Mai nainte d-a se desparti. sa mai traga nadejde unul de altul ca se vor mai intalni. si aceasta nu pentru altceva. sa se stie ca unul din ei este pierit". cu care era frate de cruce. Greuceanu lua cu dansul si pe fratele sau si merse. chiar de as sti ca voi pieri. ci numai si numai pentru ca voiesc sa fiu drept. umbland mai multa vreme in sec. Greuceanu cuvanta cu glas voinicesc: . aici se oprira. pana ce li se facu calea cruci.

asezate unde-si intarcase dracul copiii. Facandu-se porumbel. Vezi ca el ascultase nazdravaniile ce-l invatase Faurul-pamantului. iata mare. ci mai mult seamana a fi ochii lui Greuceanu cel de aur. zmeule viteaz. Daca ajunse aici.Vino. iesind fata de zmeu cea mare si.Ba in lupta. manca-o-ar lupii carnea calului! Pe lumea asta nu mi-e frica de nimeni. iesi afara si se duse pe drumul ce ducea la Codru Verde si acolo se ascunse subt un pod. Greuceanu numaidecat se dete iarasi de trei ori preste cap si se facu o musca si intra in camara zmeilor. Greuceanu zbura si se puse pe un pom care era tocmai in fata caselor. Atunci. Se apropiara unul de altul si se luara la tranta. maniindu-se. ajungand calul la marginea podului. Asteptand Greuceanu acolo. Dupa ce lua in cap tot ce auzi.bucurie. Apoi intrara catestrele zmeoaicele in casa si se pusera la sfat. dar si pe acela c-o lovitura il voi culca la pamant. Greuceanu. Fata cea mica zise: . ca zmeul cel mai mic se intorcea si. . iesi pe pod si striga: . Cum se vede treaba. ca sa vina sa vaza minunea. Iara Greuceanu se duse. Greuceanu se dete de trei ori peste cap si se facu un porumbel. ca e mai dreapta. Aduse zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana in genuchi. stia acum ca zmeii se dusesera la vanat in Codru Verde si aveau sa se intoarca unul de cu seara. Acolo se ascunse intr-o crapatura de grinda de la tavanul casei si asculta la sfatul lor. se duse pe o poteca care-l scoase tocmai la casele zmeilor. zise: . unde sforai o data si sari inapoi de sapte pasi. pasarea asta gingasa nu mi se pare ogurlie pentru casa noastra. Pana acuma ne-a fost si noua! D-aici inainte numai Dumnezeu sasi faca mila de noi si d-ai nostri. din cele ce auzise. numai de Greuceanu de Aur. Pasamite aveau zmeii cunostinta de vitejia lui Greuceanu. ca vazuse soarele si luna la locul lor pe cer. Aduse si Greuceanu pe zmeu 247 . Dara zmeul. Ochii ei nu seamana a de pasare. se intoarse repede si chema pe muma-sa si pe sora-sa cea mica. altul la miezul noptii si tartorul cel mare despre ziua. in sabii sa ne taiem. auzind. uitandu-se.Ah. sau in lupta sa ne luptam.Maiculita si surioara.

vino sa ne batem. ca pe lumea asta nu mi-e frica de nimenea. [de] catranit ce era. pana ce ajunse vremea la namiezi. veni si fratele cel mare al zmeului. adu-mi tu mie un cioc de apa si-ti voi da de mancare un voinic cu calul lui cu tot. unde venea. Si unde mi-aduse. iesind si Greuceanu de sub pod. in sabii sa ne taiem. si cand ajunse la capul podului. in puterea noptii. Se necaji zmeul de aceasta intamplare cat un lucru mare. Cand despre zori. ca un tartor. ii zise: . se puse iarasi de se odihni. unde mi-aduse si el pe zmeu o data. Cand. se lua la tranta si cu acest zmeu. si ostenira. in suliti se lovira ce se lovira si se rupsera sulitile. Asa lupta nici ca s-a mai vazut. zmeul ii zise: . apoi Greuceanu stranse o data pe zmeu. si vazandu-l. in suliti sa ne lovim. Iesind de sub pod. sarind repede. si unde racni: . mi-l tranti si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul cu palosul. Atunci trecu pe dasupra lor un corb carele se legana prin vazduh si cauta la lupta lor. tocmai cand el nu se astepta. zmeul pe Greuceanu si-l baga in pamant pana la brau. si stranse zmeul pe Greuceanu o data.Deh! zmeule viteaz. Zise si Greuceanu: 248 .Ah. iara Greuceanu ii raspunse si lui ca si celui dintai. si se luptara. Dara Greuceanu. pasare cernita. Sosi zmeul si se luara la bataie: in sabii se batura ce se batura si se rupsera sabiile. sari calul lui saptezeci si sapte de pasi inapoi. corbule. si inca si pe acesta numai sa-l iau la ochi cu sageata si il voi culca la pamant. de-i parai oasele. si calul lui sari de saptesprezece pasi inapoi. nene. El zise ca si frate-sau. si se luptara.si-l baga in pamant pana in gat si-i taie capul.Corbule. dara acesta. doara de Greuceanu de Aur. mancare-ar lupii carnea calului. Atunci. Apoi. apoi se luara la lupta: se zguduiau unul pre altul de se cutremura pamantul. Aruncandu-i si mortaciunea acestuia si a calului sau sub pod. se puse sa se odihneasca. ori in lupta sa ne luptam. mare. venea tat-al zmeilor. dupa ce arunca lesul zmeului si al calului sub pod. bagand de seama ce are de gand zmeul. se umfla si se incorda in vine si nu pati nimic.

apoi ii taie degetul si-l lua la sine. ii reteza capul. Auzind corbul aceste cuvinte. Gasind pe frate-sau la semnul de introlocare. si trantindu-mi-l il baga in pamant pana in gat si-i puse piciorul pe cap. intinsera pasul la drum ca sa se intoarca la imparatul. dupa fagaduiala. caci insetosasera. In cale. ci zise ca le va culege el. si. toate starvurile. intorcandu-se inapoi. si.In Codru Verde este o cula. cand vazura iarasi soarele si luna pe cer. nene. caci eu ti-oi da de mancare trei lesuri de zmeu si trei de cal. dete peste un par plin de pere de aur. Dete corbului. se invoi a se odihni. aduse lui Greuceanu un cioc de apa dulce si ii astampara setea. Cheia este degetul meu cel mic de la mana dreapta. se veselira si laudara pe Dumnezeu ca a dat atata tarie lui Greuceanu de a izbandit impotriva impielitatilor vrajmasi ai omenirii. si inca si capul reteza-ti-l-voi. Lua in mana dreapta soarele si in cea stanga luna. unde ridica. Acolo inauntru sunt inchise. ducandu-se Greuceanu la cula din Codru Verde. o lua la drum. corbule. mie sa-mi aduci un cioc de apa dulce.Spune-mi-vei ori nu. ca sa mai rasufle si caii. iara pana una. ce 249 . Atunci zmeul. caci azi nu mai ai scapare din mana mea.. dara Greuceanu ii mai zise: . Cand. eu tot le voi gasi. ingana verzi si uscate. nevoie mare. Oamenii. Cum auzi Greuceanu unele ca acestea. alta sa culeaga si cateva pere. zise: . o data pe zmeu.Spune-mi. Se codea zmeul. Apoi ii zise: . se imbratisara si. tinandul asa.Corbule. imputernicindu-se. cumparand doi cai ce mergeau ca sageata de iute. Greuceanu. spre a-si mai momi foamea. Atunci Greuceanu mai prinse la suflet. care auzise pe zmeoaice ce planuisera. tot mai nadajduindu-se a scapa cu viata daca ii va spune. dara nu lasa pe frate-sau sa culeaga pere. Atunci trase palosul si lovi parul la radacina. multumit ca a scos la bun capat slujba. unde ai ascuns tu soarele si luna. le arunca pe cer si se bucura cu bucurie mare. Fratele Greuceanului zise ca ar fi bine sa mai poposeasca putin la umbra acestui par. Iara el. deschise usa cu degetul zmeului si gasi acolo soarele si luna. zmeule spurcat.

Ce sa vaz.Ia te uita. daca aceasta gradina va fi sadita de maini omenesti si daca acel izvor va fi lasat de Dumnezeu. decat praf si cenuse. cum descalecara. Dupa ce plecara si mersera ce mersera.Sa ne oprim aici nitel. zise fratina-sau: . . Fratele Greuceanului zise: . . cand ce sa vezi d-ta? Unde se luase dupa dansii scorpia de muma a zmeoaicelor cu o falca in cer si cu alta in pamant ca sa inghita pe Greuceanu si mai multe nu. precum ai mancat si pre barbatul meu. nici gineri. dara in loc de apa incepu a clocoti un sange mohorat.sa vezi d-ta? unde incepu a curge niste sange si venin scarbos si un glas se auzi din pom. caci ea se facuse gradina si izvor ca sa invenineze pe Greuceanu si sa-l omoare. ca sa ne mai odihnim caisorii. Acesta ii spuse ca se apropie norul ca o flacaraie. si avea de ce sa fie catranita si amarata: cac nu mai avea nici sot. detera preste o gradina foarte frumoasa cu flori si cu fluturei si cu apa limpede si rece. frate. dupa aceea impunse si in fundul fantanei si a marginilor ei. nici fete. se inchise in fauriste. ii raspunse el. dara Greuceanu mai zise o data fratelui sau sa se uite in urma. ajunsera la Faurul-pamantului. nestiind ce sunt toate acestea. Si nimic nu mai ramase din acel par. si umplu vazduhul de un miros gretos. Praf si tarana ramase si din fata cea mai mare de zmeu. frate. iata un nor vine dupa noi ca un vartej. ii prapadea! Nici oscior nu mai ramanea din ei. i scapand si d-aceasta pacoste. Apoi. iara frate-sau incremeni de mirare. Greucene. 250 . inapoi si spune-mi ce vezi.Ma mancasi fripta. tragand palosul. apoi. Greuceanu simtind ca s-a luat dupa dansii zmeoaica cea batrana. ca si din tulpina florii. De-i ajungea. frate. repede ca vantul. zicand: . Acum insa n-avea ce le mai face. Atunci dete bice cailor cari mergeau repede ca vantul si lin ca gandul. Pe urma lor iaca si zmeoaica. lovi in tulpina unei flori care se parea mai frumoasa si o culca la pamant. Aci. mai facand un vant cailor. raspunse Greuceanu.Asa sa facem. incalecara si plecara la drum. Iar noi sa bem nitica apa rece si sa culegem flori.

Apoi. Dara Faurul-pamantului se atinea cu chipul lui Greuceanu cel de fier. du-te de ti-l cauta. ca sa nu scape nici el neatins de rautatea lui cea draceasca. ii scoase cuiul din capul osiei de dindarat si-l arunca departe in urma. isi uita acolo palosul. Iara cand el isi cauta cuiul. se urca in caruta. Greuceanu sarind din caruta. Acestuia ii fu frica sa dea piept cu Greuceanu. Merse. Luandu-si ziua buna de la frate-sau de cruce. Greuceanu desprinse de la caruta un cal si-l dete fratelui sau. Faurul-pamantului deschise usa fauristei. Nu trecu mult si starvul zmeoaicei se prefacu intrun munte de fier si astfel scapara si de dansa. inaintand el alene. dara. ca sa duca imparatului Rosu vestea cea buna a sosirii lui Greuceanu cu izbanda savarsita. Greuceanu se prefacu ca se indupleca si facu o gaura in parete. din greseala. diavolul ii fura palosul. apoi. ti-ai pierdut cuiul. iara el ramase mai in urma. sufla asupra lor si le dete duh de viata.O intoarse insa la siretlic: ruga pe Greuceanu sa faca o gaura in parete ca macar sa-l vaza in fata. si pe ici ti-e drumul! Nu baga insa de seama ca palosul ii lipseste. iesi afara si se veselira trei zile si trei nopti de asa mare izbanda. pana ce li se infurci calea. Atunci porunci calfilor sa faca lui Greuceanu o caruta cu trei cai cu totul si cu totul de fier. merse. se dete de trei ori peste cap si se schimba intr-o stana de piatra. El mai cu seama era nebun de bucurie pentru muntele de fier. vericule. Puse Greuceanu cuiul la capul osiei. trecu pre langa un diavol schiop carele tinea calea drumetilor ca sa le faca neajunsuri. Cand zmeoaica puse gura la spartura ca sa soarba pe Greuceanu. Apoi tot el zise Greuceanului: . Greuceanu se urca in trasura cu frate-sau cel bun si porni la Rosu-imparat ca sa-si priimeasca rasplata. Faurul-pamantului ii baga in gura chipul de fier rosu ca focul si i-l vari pe gat. il intepeni bine. inghiort! inghiti si pe loc si crapa. ce arsese in foc de sarea scantei din el. Faurulpamantului. rasturnat in caruta.Mai. Ea. Ascultati acum si va 251 . Dupa ce fura gata. Aci se oprira si poposira. asezandu-se in marginea drumului.

cu gand ca. pana ce ajunse la stana de piatra. Puterea lui in palos era. ii fura palosul si-l dete becisnicului de sfetnic. Pe cand se pregatea la curte. boieri d-voastra. impielitatul stia ca Greuceanu. acolo unde Necuratul ii scosese cuiul de la caruta. zorind sa se faca mai curand nunta. Priimi imparatul a mai astepta pana ce sa se intoarca Greuceanu. Sfetnicul cel palavatic. acesta nu stia intre care sa aleaga. Acesta se infatisa la imparatul si ii ceru fata. Credea ca acesta sa fie Greuceanu. Imparatului insa nu-i prea placu zorul ce da sfetnicul pentru nunta. zicand ca el este cel cu izbanda cea mare. Un mangosit de sfetnic d-ai imparatului Rosu se fagaduise diavolului. ca n-are ce-i mai face. rogu-te inca putin si vei vedea cu ochii adevarului. daca se va cununa odata cu fata imparatului. toata lumea stie ca esti om drept. cum auzi de una ca aceasta. Acesta se puse iarasi in caruta lui cu cai cu tot de fier si intr-un suflet merse. Atunci baga de seama si Greuceanu ca-i lipseste palosul si tocmai acum ii veni in minte pentru ce nu vazuse el stana de piatra decat dupa ce-si gasise cuiul de la osie si se intorcea la caruta cu dansul. vazandu-i si palosul. fara palos era necunoscut. Te rog sa-mi faci si mie dreptate. lucru fiind sfarsit.Imparate prealuminate. de patania bietului Greuceanu. fara palos. pentru nuntirea fiicei imparatului cu voinicul cel mincinos ce zicea ca a scos soarele si luna de la zmei. dara nu-si putea da seama de cum palosul lui Greuceanu se afla in mana sfetnicului. vine si fratele Greuceanului cu vestea ca Greuceanu are sa soseasca in curand. si mai taragai lucrurile. merse la imparatul si zise ca acela este un amagitor si trebuie pus la inchisoare. imparatul il asculta. apoi poate sa vina o suta de Greuceni. . Imparatul il crezu. 252 . mai asteapta. Iara sfetnicul umbla d-a-ncatelea. zise el. daca il va face sa ia el pe fata imparatului. Mult ai asteptat. era si el om ca toti oamenii. Pricepu el ca nu e lucru curat.minunati. si incepusera a pune la cale cele spre cununie. Nu trecu mult si iata ca soseste si Greuceanu si. Ba inca si rodul casatoriei sale il inchinase acestui necurat. infatisandu-se la imparatul.

pana o facu pulbere. Sa vina acel sfetnic nerusinat care a voit sa te amageasca. de atatea ori cadea cate o zburatura din piatra. si-si gasi Greuceanu palosul ce-i furase Satana. Atunci Greuceanu se dete de trei ori peste cap. De cate ori da. marite imparate. veni si se infatisa iarasi la imparatul. Apoi scoase pe fratele Greuceanului de la inchisoare si se facu o nunta dalea imparatestile. zise el. de ce da. daca veni si vazu pe Greuceanu cu sprinceana incruntata. dar acesta ii porunci sa piara din imparatia lui. si erau asa de largi pentru ea. si lovi ce lovi pana ce ii sfarama varful. Piatra nici ca se clinti din loc macar.. ningea si incepuse a innopta: era ajunul Anului Nou. si dete. dar nu-i folosisera mult: erau niste papuci mari. si se incinse niste veselii care tinura trei saptamani. s-arat oricui ce poate osul lui Greuceanu. mergea pe strada o biata fetita cu capul gol. Avusese ea doar niste papuci când plecase de-acasa. si unde incepu. nene. . Si eu incalecai p-o sea. Pe frigul acela si pe intunericul acela. Acesta. spunand cum cazuse in mainile lui palosul lui Greuceanu. cata prin pulberea ce mai ramasese. si dete. si va povestii d-voastra asa. fara nici o clipa de odihna. . d-aia isi intetea loviturile.. Imparatul il chema. Apoi deodata incepu stana de piatra a tremura si a cere iertaciune. Iara buzduganul. si cu picioarele goale. caci de unde nu. incat mititica-i pierdu grabindu-se sa 253 . da-mi palosul ce mi-ai furat. Cand nu mai fu in picioare nimic din stana de piatra. incepu sa tremure si-si ceru iertaciune. pe care mama ei ii rupsese aproape.Sunt gata. dobandi iertare si de la imparatul. Dupa rugaciunea lui Greuceanu. Il lua si. spre a ne intelege la cuvinte. praful nu se alege de tine. zise el. Fetita cu chibriturile de Hans Christian Andersen Era un ger grozav.Fiinta netrebnica si pagubitoare omenirii. a lovi in stana de se cutremura pamantul. se facu buzdugan cu totul si cu totul de otel..

unde cat p-aci era sa fie strivita intre doua trasuri. si-i era foame si frig tare. Manutele ei erau aproape inghetate de frig. aducea inapoi toate chibriturile. Isi stranse piciorusele sub dansa. si totusi nu-i venea sa se duca acasa. si acasa nu era tot asa de frig? Ei locuiau tocmai sub acoperis si vantul sufla in voie. A! Un chibrit aprins. din care una iesea in strada mai mult ca cealalta. miros de fripturi se raspandea in strada. pe care sclipeau portelanuri subtiri. sa-l zgarie de zid si sa-si incalzeasca degetele! Scoase unul: harsti! Cum mai trosni. Biata fetita! Fulgii de zapada cadeau pe parul ei lung si balai. si n-avea prin urmare nici un ban. dar nu se gandea ea acum la parul ei cret. Ce lumina ciudata. când o avea si el unul. si nici un banut macar. Unul din papuci nici nu-l mai gasise. Tatal sau are s-o bata. cu toate ca fusesera astupate crapaturile cele mari cu paie si cu trente vechi. iata la ce se gandea ea. care avea deasupra un capac lucios de arama. rosii-vinete de frig. si afara de asta. Le-ar putea face bine. I se paru fetitei ca sta langa o soba mare de fier. Se opri si se ghemui intr-un colt dintre doua case. si cum se aprinse! Chibritul ardea ca o lumanarica. Inauntru ardea focul si era asa de cald. era ajunul Anului Nou. numai unul din cutie. straluci. Fetita putu vedea pana-ntr-o odaie unde era o masa acoperita c-o fata alba. Dac-ar indrazni sa scoata unul. iar celalalt il luase un baiat care zicea ca vrea sa faca din el leagan pentru copilul lui. in mijloc era o gasca fripta umpluta cu prune si cu mere ce raspandeau un miros 254 . tinu manuta deasupra flacarii. care se aprinse. Luminile straluceau pe la ferestre. si zidul in care batea lumina se facu straveziu ca o panza subtire. care se incretea frumos pe langa ceafa. fetita ramase stand cu ramasita de chibrit in mana. Frigul o patrundea din ce in ce mai mult. flacara se stinse si soba pieri. Fetita mergea cu picioarele ei goale. Fusese o zi rea pentru dansa si nimeni nu-i cumparase in ziua aceea nimic.treaca o strada. si-n sortul ei vechi tinea strans un vraf de cutii cu chibrituri si mai avea si-n mana o cutie. dar ce-i oare asta? Fetita isi intindea acum piciorusele ca sa si le incalzeasca si pe ele. Harscai un altul.

Mii de lumanarele ardeau pe crengile verzi. moarta de frig. cu obrajii rosii. din care o cutie fusese arsa. un suflet se inalta la Dumnezeu". in mijlocul careia era bunica ei in picioare.. si ea vazu deodata ca luminitele acelea erau stele. ca si frumosul pom de Craciun. Ai sa pieri si tu din fata ochilor mei. striga fetita. Mai trase inca un chibrit pe zid: si se facu o lumina mare. Dar in coltul dintre cele doua case. stiu ca no sa te mai vad. si aprinse repede toate chibriturile ce-i mai ramasese in cutie. zacea jos fetita. asa de mare. in ziua Anului nou. caci bunica ei. ii spusese adesea: "Cand cade o stea. ca si soba de fier. nici foame. o privea bland si duios! . Deodata se vazu sezand sub un pom frumos de Craciun. Ziua Anului nou o gasi acolo zgribulita cu gramajoara ei de cutii cu chibrituri. Fetita ridica amandoua mainile: chibritul se stinse: toate lumanarelele din pom se inaltau tot mai sus. lucru de necrezut. Nimeni nu stiu ce frumuseti vazuse fata. Se facu o lumina ca ziua. si amandoua zburara vesele in stralucirea aceea. deodata gasca sari de pe masa. ca cele ce impodobesc ferestrele pravaliilor. caci voia sa vada mereu pe bunicuta ei. moarta. Niciodata bunica nu fusese asa de frumoasa. asa sus. si nu mai era acolo nici frig. cu zambetul pe buze.Bunica. si-n ce stralucire intrase impreuna cu bunica. 255 . "A murit cineva". "A vrut sa se incalzeasca"! zise cineva.placut. erau la Dumnezeu. isi zise micuta. si era asa de stralucitoare.. si veni cu furculita si cutitul in spinare pana la biata fetita. ia-ma cu tine. cand se lumina de ziua. in cea din urma noapte a anului. tot mai sus. Chibritul se stinse: si nu mai avu in fata ei decat zidul rece si gros. si poze de tot felul. Una din ele cazu si trase o dunga mare de foc pe cer. nici griji. Mai aprinse inca unul. asa sus. Cand s-o stinge chibritul. si. e mult mai mare si mai impodobit decat a vazut prin geamuri la negustorul cel bogat. ca si gasca fripta. pareau ca-i zambesc. Ea lua pe fetita in bratele ei. care fusese foarte buna pentru dansa si care acum nu mai traia.

de parc-o linsese viteii. caci altfel ar fi fost vai s-amar de pielea ei. dintr-o parte venea si-n alta se ducea. s-apoi baba si cu odorul de fiica-sa tot cirtitoare si nemultamitoare erau. Atunci fata babei. in sfirsit. Fata mosneagului la deal. si de mama cea vitriga. fata mosneagului era peatra de moara in casa. caci indata o apucau de obraz baba si cu fiica-sa si trebuia numaidecit sa ramiie pe-a lor. Cit era ziulica de mare. cind venea mosneagul de pe unde era dus. nu era claca in sat la care sa nu se duca fata babei. nu-si mai stringea picioarele. Dar aceasta fata buna era horopsita si de sora cea de scoarta. fata babei sarea iute peste pirleaz si zicea fetei mosneagului sa-i deie ciurul cu fusele. ea dupa gateje prin padure. Fata mosneagului insa era frumoasa. busuioc de pus la icoane. vicleana cum era. se alinta cu s-alinta cioara-n lat. pentru ca era fata mamei. Cind venea duminica si sarbatorile. noroc de la Dumnezeu ca era o fata robace si rabdatoare. fata mosneagului la vale. ci torcea cite-un ciur plin de fuse. lua ciurul si fuga in casa la baba si la mosneag. iar fata ei. lenesa. gura babei umbla 256 . s-apoi. ascultatoare si buna la inima. cind veneau amindoua fetele acasa noaptea tirziu. dar. in zadar fata mosneagului spunea in urma ca acela este lucrul minelor sale. in toate partile dupa treaba. s-apoi. iar fata babei indruga si ea cu mare ce cite-un fus. ea. lasind tot greul pe fata mosneagului. spuind ca ea a tors acele fuse. fata babei era inpopotonata si netezita pe cap. Fata babei era sluta. harnica. tifnoasa si rea la inima. fata mosneagului nu se incurca. Cind se duceau amindoua fetele in sat la sezatoare sara. ca sa-l tie pana va sari si ea. Dumnezeu o impodobise cu toate darurile cele bune si frumoase. si baba iar o fata. iar fata mosneagului era oprita cu asprime de la toate aceste.Fata babei si fata mosneagului de Ion Creanga Era odata un mosneag s-o baba. Nu era joc. Pentru baba. si mosneagul avea o fata. ea cu tabuietul in spate la moara.

si cucosul nu mai avea nici o trecere. Apoi o lasa acolo si-si cauta de drum. departindu-se de clasa parinteasca fara nici o nadejde de intoarcere! Si merse ea cit merse pe-un drum. fie-ti mila de mine si ma grijeste. caci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o. si cum o vazu pe fata. caci baba si cu fiica-sa il umpleau de bogdaprosti. Nu merse ea tocmai mult. mosneagul. sa fii supusa. cum vede pe fata. vazind ca baba si cu fiica-sa voiesc cu orice chip s-o alunge. ca-i soiu rau. si numai iaca ce vede un par frumos si inflorit.Intr-una din zile. unde stie. Dar te sfatuiesc.dar prin straini. orisiunde te-i duce. luind catelusa. pentru ca poate sa innaraveasca si pe fata ei. blajina si harnica. multamita fiind in suflet ca a putut savirsi o fapta buna. Dumnezeu stie peste ce soiu de saminta de oameni ii da. cheama fata si-i zise: . ia sa-l fi pus pacatul sa se intreaca cu didiochiul. porneste in toata lumea. s-o trimita la slujba. fiind un gura-casca. ca sa nu se mai faca atita gilceava la casa asa din pricina ta. iaca ce-mi tot spune ma-ta de tine: ca n-o asculti. bietul mosneag poate c-ar mai fi zis cite ceva. Mosneagul.ca-i laie. si ca s-o alunge de la casa.Fata frumoasa si harnica. ca-i balaie. Parul. si nu ti-or putea rabda cite ti-am rabdat noi. ca-i lenesa. sau cum iti vre sa-i ziceti.Draga tatei. ii iesi inainte o catelusa. se uita in coarnele ei. De inima. c-a mai fost si mila parinteasca la mijloc!.Fata frumoasa si harnica. ca-i usernica. si ce-i spunea ea sfint era. din intimplare.cum umbla melita: ca fata lui nu asculta. grijeste-ma si curata-ma de omizi. ca ti-oiu prinde si eu bine vrodata! Atunci fetei i se facu mila si. pana ce. dar plin de omizi in toate partile. ii zise: . ca nu-i de chip s-o mai tie. ca esti rea de gura si innaravita si ca nu este de chip sa mai stai la casa mea. fiind foarte amarit de cite-i spunea baba. ca ti-oiu prinde si eu bine vrodata! 257 . saruta mina tata-sau si. o spala si-o griji foarte bine. zice: . s-apoi. Atunci biata fata. bolnava ca vai de capul ei si slaba de-i numarai coastele. deaceea du-te si tu incotro te-a indrepta Dumnezeu. dar acum apucase a cinta gaina la casa lui. cu lacrimi in ochi. ca un tata ce-ti sunt ca.

cum zice. ci merse tot inainte pana ce. Si. Si mergind ea acum si zi si noapte. lipeste-ma si grijeste-ma. Slujeste la mine astazi si fii incredintata ca mine n-ai sa iesi in miinile goale de la casa mea. harnica cum era. Cuptiorul. zice: . numai iaca ce da de-un cuptior nelipit si mai-mai sa se risipeasca. si sa-i hranesti. apoi sa-mi faci bucate. maicuta. Fintina atunci zise: . pot zice. calca lut si lipi cuptiorul. ingrijeste-ma. batrina porneste la 258 . ca ti-oiu prinde si eu bine vrodata! Fata rineste fintina si-o grijeste foarte bine. fara mama si fara tata. si. ci cum is mai bune de mincat.Bine. . intr-una din zile. si. si cine esti? .Ia. necunoscind pe nime si umblind din loc in loc. tot mergind mai departe. isi sufleca minicile. apoi o lasa si-si cauta de drum. nici fierbinti. copila.Cine sa fiu. si in poiana vede o casuta umbrita de niste lozii pletoase. trecind printr-un codru intunecos. il humuli si-l griji. des-dimineata. care stia ca de facut treaba nu cade coada nimanui. cind m-oiu intoarce eu de la biserica. sa le gasesc nici reci. de-ti era mai mare dragul sa-l privesti! Apoi isi spala frumusel minile de lut si porni iarasi la drum.Fata. ca poate ti-oiu prinde si eu bine vrodata! Fata. o fata saraca. cum vede pe fata. numai iaca o baba intimpina fata cu blindete si-i zice: . Dumnezeu insa m-a povatuit de-am nimerit la casa d-tale si te rog sa-mi dai salasluire. matusa? Ia.Fata frumoasa si harnica. dar nu stiu ce trebi am sa fac. Eu sint sfinta Duminica. . m-am ratacit. nu-si pierdu nadejdea in Dumnezeu. si. nu stiu ce facu. cu toate aceste. si cind sapropie de acea casa. care dorm acum. Cu adevarat numai Dumnezeu te-a indreptat la mine si te-a scapat de primejdii.Da' ce cauti prin aceste locuri. si numai Cel-de-sus stie cite-am tras de cind mama care m-a facut a pus minile pe piept! Stapin caut si.Sarmana fata! zise batrina. mergind ea mai departe. sa-mi lai copilasii. ca se rataci. curati parul de uscaturi si de omizi cu mare ingrijire si apoi se tot duce inainte sa-si caute stapin. da de-o poiana foarte frumoasa. numai iaca ce vede o fintina milita si parasita. .Fata frumoasa si harnica.

altele mai noua si mai frumoase. s-a umplut de bucurie. ce sa vada? Ograda se umpluse si padurea fojgaia de-o multime de balauri si de tot soiul de jivine mici si mari! insa. i s-a umplut ochii de lacrimi si inima de bucurie. si-a plecat crengile-n jos. si pe colacul fintinei erau doua pahare de argint. tare in credinta si cu nadejdea la Dumnezeu. Parul. cu care a baut la apa pana s-a racorit. fata. si dulci ca mierea. se intilneste si cu catelusa. si sa si-o ieie ca simbrie. mai incolo. vazind pe fata. ca multamita pentru ca a cautat-o la boala. De-acolo mergind mai departe. tot mergind inainte. si maninca. iara fata suflica minicile si s-apuca de treaba. numai iaca fintina grijita de dinsa era plina pana-n gura cu apa limpede cum ii lacrima. de coapte ce erau. sfinta Duminica cam increteste din sprincene. copii. apoi deschizind lada impreuna. Apoi s-apuca de facut bucate.biserica. si de aci. care isi ič lada si se intoarna spre casa parinteasca cu bucurie. care acum era voinica si frumoasa.Copii. copii! Veniti la mama sa va leie! Si. fata nu se sparie. hat bine. dar sa n-o deschida pan-acasa. iaca cuptiorul grijit de dinsa era plin de placinte crescute si rumenite. ci le ia pe cite una si le la si le ingrijeste cit nu se poate mai bine. iara la git purta o salba de galbeni pe care a dato fetei. apoi iese afara si incepe a striga: . apoi isi mai ič citeva la drum si porneste. Si mergind mai departe. Ci binecuvinteaza pe fata. la tata-sau.si maninca fata la placinte. Cind. Cind. si ea a mincat la pere si s-a luat la drum cite i-a trebuit. si cind se da cu dinsa jos. tot pe drumul de unde venise. iaca parul grijit de dinsa era incarcat de pere. nefiind lacoma. dar n-are incotro. care a vrea ea. cind a vazut-o. cind se uita fata. galbene ca ceara. Apoi a luat paharele cu sine si a pornit inainte. s-alege pe cea mai veche si mai urita dintre toate. a zis fetei sa se suie in pod si sa-si aleaga de-acolo o lada. Ea insa. pe drum. intai si-ntai face lautoare. Fata se suie in pod si vede acolo o multime de lazi: unele mai vechi si mai urite. Mosneagul. nenumarate herghelii de 259 . dulce si rece cum ii gheata. si dupa ce-a sezut la masa. iaca. si cind a venit sfinta Duminica de la biserica si a vazut copiii lauti frumos si toate trebile bine facute. a ajuns la tata-sau. Fata atunci scoate salba si paharele cele de argint si le da tatine-sau.

de fintina cea milita si seaca si parasita. si parul. ca nu-i pradata lumea de bogatii. si fintina.cai. au ajuns apoi si ea la sfinta Duminica. caci ii placea sa ieie cit de mult si ce-i mai bun si mai frumos. incit mosneagul pe loc a intinerit. au lasat-o sa-si urmeze drumul in pace si n-au mai cerut de la dinsa nici un ajutor. si mergind ea tot inainte. ea le raspundea cu ciuda si cu bataie de joc: . stiind ca mai usor ar putč capata cineva lapte de la o vaca stearpa decit sa te indatoreasca o fata alintata si lenesa. ci porneste ca de la o casa pustie si se tot duce inainte. in loc sa faca bucatele bune si potrivite si sa leie copiii sfintei Duminici cum i-a lauat fata mosneagului de bine. da si ea de parul cel ticsit de omide. de cuptiorul cel nelipit si aproape sa se risipeasca. ea i-a oparit pe toti. ma duc sa-ti aduc eu si mai multe. mama. Apoi bucatele le-au facut afumate.Las'. si mergea de-i piriiau calciiele. si-a pus minile-n cap de ceea ce-a gasit acasa. cu obraznicie si prosteste. porneste cu ciuda. dar si aici s-a purtat tot hursuz. cum se da jos din pod cu lada. ci i-a spus sa se suie in pod. de nu mai era de chip sa le poata lua cineva in gura. si cuptiorul sa se ingrijeasca de dinsele.si cind a venit sfinta Duminica de la biserica. Fata atunci s-a suit si s-a ales lada cea mai noua si mai frumoasa. arse si sleite. nu se mai duce sa-si ieie ziua buna si binecuvintare de la sfinta Duminica. care i-o placea. se intilneste si ea cu catelusa cea slaba si bolnava. cirezi de vite si turme de oi iese din ea.Da' cum nu!? ca nu mi-oiu festeli cu minutele tatucutei si a mamucutei! Multe slugi ati avut ca mine? Atunci. de frica sa nu se 260 . Si cum zice. vazind atitea bogatii! Iara baba a ramas oparita si nu stia ce sa faca de ciuda. dar sa faca slujba buna nu-i placea. dar cind o roaga si catelusa. Dar sfinta Duminica. sasi aleaga de-acolo o lada. tot pe acest drum. blinda si ingaduitoare. de tipau si fugeau nebuni de usturime si durere. Apoi. n-a vrut sa-si puie mintea co sturlubateca si c-o lenesa de fata ca aceasta. cu toatele. pe unde fusese fata mosneagului. si sa se duca in plata lui Dumnezeu. Fata babei si-a luat inima-n dinti si a zis: . Merge si ea cit merge. trasnind si plesnind.

dar credeti c-a avut parte fata sa guste vro una? Nu. s-o ajunga si sa ieie lada. in prag si in toate partile. daca-i copt malaiul. Caci. ca parca era batut cu lopata de pere multe ce avea. si fata de sete s-a uscat!. nu-i vorba. de-i ajunsese crengile la nouri! s-atunci. dar n-avea ce face.Cind prin dreptul parului. dar cind a vrut fata sa puie mina pe pahar si sa ieie apa. cu catelusa inca s-a intilnit. Si cind ajunge la cuptior. paharele pe loc s-au cufundat. caci parul s-a facut de-o mie de ori mai nalt de cum era. Iar mosneagul a ramas linistit din partea babei si avea nenumarate bogatii. apa din fintina intr-o clipa a secat. sa mai faca a rau. dar si aici nu le-au ticnit bogatia. in dinti! Mergind mai inainte. el a maritat-o pe fiica-sa dupa un om bun si harnic.azgindeasca sfinta Duminica sa porneasca dupa. salba de galbeni avea si acum la git. dinsa. o multime de balauri au iesit dintr-insa si pe loc au mincat pe baba. dar cind a vrut fata sa i-o ieie. 261 . focul o arde si nu poate lua. c-apoi atunci nici zile multe nu mai aveau. ca mosneagul a ramas plesuv si spetit de mult ce-l netezise baba pe cap si de cercat in spatele lui cociorva. Numai atit.scobeste-te. in sfirsit. isi musca fata acum degetele mamucutei si ale tatucutei de ciuda si de rusine. asisderea: paharutele de argint. nu-i vorba. de parca n-au mai fost pe lumea asta. La fintina. fata babei. cu fata cu tot. frumoase placinte erau intr-insul! Dar cind sapropie sa ieie dintr-insele si sa-si prinda pofta. catelusa a muscat-o de i-a rupt degetele si n-a lasat-o sa puie mina pe dinsa. erau. iar gainile nu mai cintau cucoseste la casa mosneagului. la ma-sa. deschizind lada. si fintina plina cu apa pana-n gura. Cucosii cintau acum pe stilpii portilor. cu mare ce a ajuns ea si acasa. si apoi s-au facut balaurii nevazuti cu lada cu tot.

"Ce floare minunata!" zise femeia sarutand foile rosii si galbene. numai cat degetul cel mic de inalta. si o inveli cu o foaie de trandafir. iesi pe aceeasi fereastra. Intr-o noapte.Asta nu-i orz. o broasca urata intra in odaie printr-o spartura a ferestrei. frumoasa. ii dadu numele de Degetica. si avea un glas asa de dulce. ce semana c-o lalea imbobocita. isi sadi bobul de orz. . foi de viorele ii puse in loc de saltea. ea traia singura si grozav dorea sa aiba un copil pe langa dansa. In farfurie plutea o foaie mare de lalea. si sa se plimbe de la o margine la alta cu ajutorul a doua fire albe de par de cal. Se duse intr-o zi in padure. unde femeia punea o farfurie cu apa. In curand rasari din pamant o floare mare. si cum se intoarse acasa. Nu se putea inchipui ceva mai dragalas ca fetita asta. zise broasca. Dintr-o coaja de nuca lustruita frumos ii gati leagan. Aceasta-i dete un bob de orz. invelita cu foaia ei de trandafir. Dormea in timpul noptii. care in trecerea lui atingea o 262 . cum nu se mai auzise pe fata pamantului. pe fundul verde sedea o fetita mica. mica de tot si draguta. si ziua se juca pe masa.Iti multumesc. zise femeia. si-n clipa aceea floarea se deschise cu zgomot mare. si-nauntrul ei. Acum se vede bine ca-i o lalea adevarata.Degetica de Hans Christian Andersen Era odata o biata femeie saraca. inconjurata de-o cununa de flori. pe cand ea dormea. s-apoi stia sa si cante. Si uraciunea asta sari pe masa unde dormea Degetica. ce-i tineau loc de vasle. care sa-i fie sprijin la batranete. . de cel care creste pe camp si-l mananca gainile. Si insfacand coaja de nuca. zicandu-i: . pe care Degetica putea sa stea. Pe acolo curgea un parau. acolo intalni o zana careia-i spuse pasul ei. Pune-l intr-un ghiveci de flori si asteapta. ducand si pe Degetica afara in gradina.Ce frumusica sotie ar fi asta pentru baiatul meu.

"Coac! Coac! Vrekke-ke-kex"! incepu el a striga. frunza desprinsa.Nu vorbi asa tare! O s-o trezesti. si pasarelele prin tufisuri cantau cand o vedeau: "Ce mai fetita dragalasa! Ce mai fetita dragalasa!" Frunza plutind mereu tot inainte. duse pe Degetica departe. biata Degetica. Nunta asta nu trebuia sa se faca! Se adunara cu totii in jurul frunzei. incat socotira c-ar fi o mare nenorocire pentru dansa. vesela ca scapase de uricioasa broasca. O sa fie acolo ca pe-un ostrov si n-are sa poata fugi. si aseza pe ea coaja de nuca in care dormea Degetica. de jur imprejur era numai apa. Degetica. care o sa fie locuinta voastra." . In vremea asta. veni cu odorul ei sa ia patutul micutei. In mlastina asta locuia broasca si cu fiul ei. ca un fulg de lebada. nemaiputandu-si lua ochii de la asa minune. si vrura sa vada si ei pe Degetica. noi sa gatim in fundul baltii odaia cea mare. semana leit cu mama lui. Auzisera insa si pestisorii cele ce spusese broasca. Pe cand mergea ea asa.mlastina. in fundul baltii. pe rau. e asa de usoara. sa ia de sot pe fiul broastei. Slut si murdar. si la urma se aseza chiar pe frunza. dupa ce imppdobi odaia din fundul iazului cu papura si floricele galbene. cum sa se mai intoarca ea pe uscat? Broasca. Ar putea sa ne scape inca. . zise broasca. incepu sa planga cu hohot.Coac! Coac! Vrekke-ke-kek! adauga fiul. cum zari pe dragalasa fetita in coaja de nuca. Apoi broasca sari in apa si porni s-aleaga o frunza mare de lipan prinsa de mal. incepu a plange cu amar. viitorul tau sot. Ea trecu astfel prin multe locuri frumoase. in mijlocul apei. li se paru atat de draguta. Degetica facu o adevarata calatorie. S-o punem pe-o foaie lata de lipan. Si cum o vazura. V-am pregatit o locuinta de toata frumusetea. Se inclina inaintea fetitei zicandu-i: "Iti prezint pe fiul meu. ramasa singura pe frunza ei verde. un fluturas alb incepu a zbura in jurul ei. sa-1 duca in odaia pregatita. asa ca broastele n-o mai puteau ajunge. se bucura de frumusetea locului si de privelistea apei ce stralucea ca aurul in bataia 263 . si cu dintisorii lor taiara codita ce-o tinea de mal. Apoi luara coaja de nuca si se departara. gandindu-se la broasca uricioasa si la soarta ce-o astepta. Cand se trezi biata fetita si vazu unde se afla. tot mai departe.

Din firicele de paie isi impleti un patut pe care-l anina sub o frunza de brusture. Dar iata ca trecu un carabus. ca sa fie ferita de ploaie. florile erau vestejite. cu toate ca ea nu semana deloc a carabus.soarelui. si seamana cu omul.In curand toti carabusii din copac venira s-o vada. cu cat acum si hainele ei erau aproape numai zdrente. si frunza de brusture care-o adapostea se suci. care. biata. Asa trecura vara si toamna. cu toate ca o gasea frumoasa. i se paru si lui pe urma ca-i urata. Dumnezeu stie numai spaima ce-o cuprinse pe biata Degetica. vazand-o. c-o frunza uscata. iarna cu zapada si frigul ei. si nu mai vru s-o tina. care-o desfatasera cu cantecele lor. Frigul chinui cu atat mai mult pe Degetica. dar auzind pe ceilalti ca-i scornesc fel de fel de cusururi. pe celalalt de frunza. si carabusul care-o adusese. ca fusese izgonita de carabusi pentru uratenia ei. si. In vremea asta frunza de lipan luneca inainte pe rausor. copacii nu mai aveau frunze. isi petrecu acolo toata vara. E slaba. lega un capat de aripa fluturasului. Isi lua cingatoarea. Fetele carabusilor insa. Intr-o noapte incepu a ninge. dar ce caldura sa-i tina asta. neramanand din ea decat un cotor uscat si galben. dar iata ca sosi iarna. si acum era aproape sa moara de 264 . . Se-nvelise. O dete jos din copac. si astfel putu inainta mai repede. cand fu luata de carabus si dusa pe copac! Ea insa plangea acum pe fluturasul alb pe care-1 legase de frunza. isi miscara antenele zicand: . Cu sucul florilor se hranea. o ospata cu sucul florilor. Toate pasarelele. si setea si-o alina band roua ce cade dimineata pe frunze. plecasera-n alte tari. daca nu s-o putea desface. ii lauda foarte mult frumusetea. Degetica incepu a plange de suparare. Ramasa singura in padure. adauga una. si se gandea ca el o sa moara de foame.Si nici antene n-are.Ce mai lucru! N-are decat doua picioare. si o aseza pe-o floare de cicoare. si doar ea era minune de frumoasa. si fiecare fulg ce cadea asupra-i era pentru ea ca o lopata de zapada. subtire. Carabusului nu-i pasa nimic de toate astea. el o aseza pe frunza cea mai mare din copac. dusa de fluturasul care nu se mai putea desprinde de ea. o prinse din zbor si se opri cu ea intr-un copac. zarind-o. O! Ce urata e! Degetica insa era fermecatoare.

este cald aici. sobolul sparse putin tavanul hrubei. soarecele era batran si avea o locuinta foarte buna. . intre cele doua locuinte. Sobolul ca sa faca placere fetitei si soarecelui. o odaie plina numai cu graunte de tot felul. zise soarecele. Cand ajunsera la locul unde era pasarica moarta. Degetica porni intr-acolo. dar sobolul vorbea rau de soare. nu se vedea decat paisul ramas deasupra pamantului inghetat. Daca ar vrea el sa te ia de sotie ai fi foarte fericita. si sa-mi spui povesti frumoase. de flori. Degetica primi cu bucurie invoiala si n-avu a se plange de nimic. zboara. sub paie. Degetica insa nu prea avea pofta sa se marite cu bogatul vecin care nu era decat un sobol.Iti dau voie sa stai toata iarna aici. Imbracat in blana-i de catifea neagra. zboara!" si "Cand vine in camp calugarelul". vino de mananca si tu cu mine in odaia mea. ca el niciodata nu le vazuse. la vizuina unui soarece de camp. Si-ntaia oara cand soarecele si Degetica venira sa faca plimbarea asta. Si prinzand soarecele dragoste de Degetica ii zise: . Ajunse zgribulita de tot. Degetica veni la usa ca cersetoare si ceru sa-i dea si ei un bob de grau. . sobolul le iesi inainte tinand in dinti un putregai din care iesea o lumina alba care inchipuia un felinar. sa-i spui povestile tale cele mai frumoase. care avea o inima buna. isi arata numaidecat dorinta de a se casatori c-o persoana asa de bine inzestrata. Sobolul incantat de glasul ei. aceasta era pentru ea o uriasa padure de strabatut.frig. Intra pe-o gaurica mica. Langa padure era o intinsa miriste de grau. pe sub pamant. intre altele: "Zboara carabus. o bucatarie si o sufragerie frumoasa. Se luara intai de vorba despre bogatiile si despre invatatura lui. si o 265 . are odai mari si poarta o blana frumoasa de catifea. ca de doua zile n-a mancat nimic. ma prapadesc dupa ele. dar de hotarat nu hotari inca nimic. veni sa-si faca vizita.O s-avem musafiri. Degetica ii canta o multime de cantece. zise intr-o zi soarecele: vecinul meu are obicei sa vina la mine o data pe saptamana. si le spuse sa nu se sperie de-o pasarica moarta. pe care au vazut-o in drumul lor. fiindca era foarte chibzuit. ii pofti sa se plimbe printr-o hruba lunga ce sapase de curand.Saracuta de tine. El e mult mai bogat decat mine. da cu tocmeala sa-mi tii totdeauna odaia curata.

cand puteam sa ma bucur de verdeata si sa ma incalzesc la soare. ea pare moarta si zapada o inveleste. Totusi ea nu-si pierdu cumpatul. zicand: . parca i-ar fi fost teama ca nu cumva raceala pamantului sa faca rau trupului neinsufletit. pasarica frumoasa. ea se apleca incetisor asupra pasaricii si dand la o parte penele capului. Neputand dormi deloc noaptea aceea. pe langa ea. O astfel de faptura n-are alta avere decat acelasi si acelasi cirip. "Poate ca-i tocmai aceea care canta asa de dragut pentru mine asta vara. Degetica nu zise nimic.N-o sa mai fluiere de-acum! Ce mare nenorocire sa te nasti pasare! Slava Domnului. Degetica se scula si impleti un covoras din firicele de paie. dar cand soarecele si sobolul se intoarsera cu spatele. si repede se duse de-l intinse peste pasarica moarta. Apoi ii puse de-o parte si de alta un smoc de lana ce gasise la soarece. biata pasarica. . Toamna. frigul o culca la pamant. care nu era moarta ci numai amortita de frig. e tot ce trebuie ca sa pieri de foame: si cu toate astea sunt unii care-si fac o fala numai ca stiu sa cante. cu aripile stranse. si i-o 266 . se duse repede s-aduca o frunza de menta cu care se-nvelea ea. stranse bine lana imprejurul pasaricii. desigur moarta de frig. daca intarzie vreuna pe drum. care nu era mai inalta decat degetul cel mic. Si isi rezema capul pe inimioara randunelei. simtise o miscare usoara. ii saruta ochii inchisi. ea care iubea atat de mult pasarelele ce-o inveseleau toata vara cu cantecele lor! Dar sobolul impinse cu laba pe randunica. .Adio. in fata lor statea intinsa o randunica. cirip! si cand vine iarna moare de foame. cu capul si picioarele ascunse sub pene. Degetica tremura inca de spaima. se gandi ea. acest ciripit nu aduce nimic. randunica parea un urias.Cuminte graiesti! raspunse batranul soarece. niciunul dintre neamurile mele n-o sa aiba o soarta asa de ticaloasa. adio! Iti multumesc pentru cantecul tau care ma fericea atat de mult asta vara. Caldura o reinviase. tare mi-e mila de tine!" Sobolul dupa ce astupa spartura pe care-o facuse in tavan. dar deodata se scula speriata. Vederea asta mahni sufletul fetitei.raza de lumina strabatu de-afara. incepuse a bate inima pasarelei. cand se duc rindunelele in tarile calde. isi petrecu musafirii pana acasa.

numai cat degetul cel mic de inalta.Graul crestea acum deasupra locuintei soarecelui. raspunse Degetica. fara stirea soarecelui si a sobolului. In toate serile venea sobolul si le vorbea de neajunsurile verii. In vremea asta Degetica in toate zilele venea pana-n usa vizuinii. In noaptea urmatoare ducandu-se iar la bolnava ei. . mai stai in patutul tau. nu pot merge.Nu. cu cat ea nu putea iesi sa se bucure de razele soarelui. zise ea. . care tinea in mana. o sa am eu grija de tine. Atunci a cazut la pamant si din clipa aceea nu-si mai amintea nimic din ce i se-ntamplase. Pasarica o bau. Toata iarna Degetica.puse pe cap. tu m-ai incalzit. zise pasarica. ingheata. care torceau si teseau fara incetare. ca sa-i dea lumina. si se uita si ea printre spicele batute de vant la 267 . Randunica ruga pe fetita sa mearga impreuna cu ea in padurea inverzita. se parea ca-i o padure mare. trebuie sa-ti lucrez zestrea. si-am sa zbor la soare. Degetica o privi zburand. dar era atat de slaba. meat abia o clipa deschise ochii sa vada fetita. Cand sosi primavara si soarele incepu a incalzi pamantul. ii era asa de draga pasarica! "Cirip! cirip!" mai zise o data randunica si nu se mai vazu. ii zise soarecele. la rasaritul si la apusul soarelui. . ingriji cu multa dragoste pe randunica. Apoi ii aduse apa intr-o frunzisoara. care-i redeschise in tavan spartura facuta de sobol. nu s-a mai putut tine de celelalte pasari cand au plecat in tarile calde. Peste putin timp am sa capat puteri. adio dragalasa copilita! raspunse randunica. luandu-si zborul spre soare.Iti multumesc. Mititica fu silita sa-si ia furca-n brau. o gasi cu viata. -In vara asta. si-i povesti cum rupandu-si o aripa intr-un tufis de maracini. o farama de putregai lucitor. Si Degetica era cu atat mai mahnita. Si ca sa te mariti cu sobolul trebuie sa fii si tu mai bine chivernisita din rufarie si din haine. . si avea lacrimile in ochi. pasarica isi lua ziua buna de la fetita. Asa ca si nunta n-au s-o faca decat mai pe toamna.E frig tare afara. ninge. dragalasa copilita. caci plicticosul sobol ceruse mana fetitei. Degetica insa stia ca plecarea ei o sa faca mare suparare batranului soarece. si pentru fetita. care usuca pamantul si-l face de nesuferit. si soarecele mai lua cu ziua inca patru paianjeni.Adio dar.

.Ramani cu bine. Dar iata ca sosi si ziua nuntii. vrei sa vii cu mine? Te vei sui pe spinarea mea.Cirip! Cirip! auzi ea cantand langa dansa. si vom zbura departe de uriciosul tau sobol. . care locuia sub pamant. cobori repede ciripind mereu Cirip! Cirip! si se aseza langa binefacatoarea ei. . . care poarta o blana de catifea neagra. nu mai ramasese decat paisul. si Degetica isi gatise zestrea. graul era secerat. ia sa nu fii asa de incapatanata. Mai bine multumeste lui Dumnezeu ca gasesti o bucatarie si o pivnita asa de plina cu de toate. unde niciodata nu era sa mai vada lumina soarelui. Randunica nu mai putu de bucurie cand zari pe Degetica. si de locuinta-i intunecoasa. unde niciodata nu strabate soarele.Ce prostie! striga soarecele. bucurandu-se de frumusetea de afara si gandindu-se la randunica iubita. unde vara si florile nu 268 . ridicand manutele in sus. lipsita de razele tale. . unde soarele straluceste mai frumos ca aici. adio! zise ea sarutand o floricica rosie. te prinzi cu cingatoarea ta de mine. soare frumos! zise ea cu-n aer mahnit.Peste patru saptamani facem nunta! zise soarecele. Sosi si toamna. cum nici imparateasa nu are la fel. zise randunica. eu trebuie sa plec in tarile calde. Sobolul se infatisa ca sa ia pe Degetica si s-o duca sub pamant. Aceasta-i povesti cum trebuie sa se marite cu uriciosul de sobol. daca vreodata vei vedea pe randunica mea. Ridica ochii si-o vazu. ca ea nu voia deloc sa se marite cu ursuzul de sobol. Si biata fetita incepu a plange. ramai cu bine! Ca eu sunt osandita sa traiesc de-acum inainte in intuneric. fiindca sotul ei nu-l putea suferi. sa-i spui ca ma gandesc la ea. ca pe urma te musc cu dintii mei cei ascutiti. Apoi facu cativa pasi afara din casuta. poate ca n-o sa mai vina niciodata.cerul albastru.Adio. Ar trebui sa te simti foarte fericita ca te ia de sotie un domn asa de falnic. dincolo de munti. siroaie de lacrimi curgeau din ochii ei. In locuinta soarecelui tot mai putea veni pana-n usa sa se bucure de lumina. dar randunica era departe.Vine iarna. . Si spunand toate astea.

inconjurat de coloane mari ce sprijineau largi bolti de vita. atunci se vari in penele calde ale pasarelei. Era Duhul florilor. uriasa pentru el. Degeticii ii era frig. Domn era. statea pe o floare inalta cat degetul. si daca vrea sa fie sotia lui. si astfel trecura pe deasupra padurii. pe jumatate moarta de frig. Degetica in culmea fericirii. pe una din cele mai largi frunze. randunica puse fetita acolo. a marii si a muntilor inalti acoperiti cu zapada. alege-ti o floare care-ti va placea si eu te voi aseza acolo. . Printisorul asta. Ii puse coroana de aur pe cap. scumpa fetita. Flori mari albe cresteau printre franturile unei coloane rasturnate. Haide. Si ajunsera astfel intr-o tara calda. si fiecare floare era locuinta unei perechi de asemenea mici fapturi cu chip omenesc. lega cingatoarea ei de o pana mai mare.Cu bucurie! raspunse Degetica. era uluita de toate frumusetile ce-o inconjurau.se trec niciodata. Randunica se opri pe marginea unui lac albastru. Pe drumuri. Dar iata ceva care-o mira mai presus de toate: un omulet mic de tot. unde felurite flori. pe langa fiul broastei.Doamne. da. care de care mai minunate. o sa-mi dau toata silinta ca sa nu-ti lipseasca nimic. merg cu tine! zise Degetica. I se paru cea mai frumoasa fiinta din lume. tu insa n-ai sa poti sta aici. zise pasarica. peste intreg poporul acesta.Da. . Unul din aceste cuiburi era al randunicii. ca sa poata vedea frumusetile ce-i lunecau pe dinaintea ochilor.Iata si locuinta mea. dar cum zari pe Degetica i se mai puse inima la loc. o intreba cum o cheama. vino cu mine. unde sunt paduri intregi de lamai si de portocali. Pe sub streasina erau nenumarate cuiburi. lasandu-si numai capsorul afara. unde vita cu struguri dulci creste pe margina santurilor. raspandesc cele mai dulci miresme. . iar el. copiii se jucau cu fluturi mari pestriti. si la umeri aripi stralucitoare. ce frumos e! zise incet Degetica randunelei. intr-o floare. tu care mi-ai scapat viata cand zaceam in intuneric. se sperie intai. batand din manutele ei. langa un palat de marmura. Si se sui pe spatele pasarelei. alb si straveziu ca sticla. ori pe langa sobolul cu blana de catifea 269 . Ce sot era acesta. cand vazu pasarea. . el avea pe cap o coroana de aur.

ii zise Duhul florilor: noi iti vom zice Maia. n-o sa te mai cheme Degetica. insa trista in sufletul ei ca trebuia sa se desparta de fetita.neagra! Primind sa fie sotia lui. ca sa nu mai strici mancarea degeaba. . zicand: . .Na! ori te oua. sa faca oua. canta cele mai vesele si melodioase cantece de nunta. mititei ca si ea. 270 . isi regasi vechiul cuib deasupra ferestrei celui care a scris povestea asta si care-i astepta reintoarcerea. Baba avea o gaina. ca eu asa am batut gaina. de ciuda. se ia dupa gura babei si. ori du-te de la casa mea. si care veneau sa-i faca daruri. ca sa-mi prind pofta macar. Mosneagul. pofticios si hapsin. si-i manca. . bate si tu cucosul tau.Mai baba. gaina babei se oua de cate doua ori pe fiecare zi si baba manca o multime de oua. Mosneagul intr-o zi perdu rabdarea si zise: . ca o pereche de aripi stravezii care fusesera mai inainte ale unei gaze albe. mananci ca in targul lui Cremene. iar mosneagului nu-i da nici unul.Da' cum nu! zise baba. ea se facea Zana florilor! Se invoi deci. Ia da-mi si mie niste oua. care era foarte zgarcita.Adio.De-acum inainte. In vremea asta randunica in cuibul ei. prinde iute si degraba cucosul si-i da o bataie buna. si iacata-o cum se oua. Daca ai pofta de oua. adio! zise randunica luandu-si zborul spre Danemarca. si-n curand incepura a iesi din fiecare floare cate un domn si o doamna. si mosneagul un cucos. Punguta cu doi bani de Ion Creanga Era odata o baba si un mosneag. Prinse numaidecat aripile de umerii ei si incepu sa zboare de la o floare la alta. Acolo cum sosi. Nimic n-o bucura mai mult.

o si ia in clont si se intoarna cu dansa inapoi catre casa mosneagului. Boierul se uita cu bagare de seama la cucos. spuind neincetat:Cucurigu ! boieri mari. si toarna el toata apa cea din fantana pe jaratic. si-nghite. Cucosul. ba inca face s-o aparaie prin casa. ci se ia dupa trasura. nu se lasa. fuga la fereastra boierului si incepe a tranti cu ciocul in geamuri si a zice: Cucurigu ! boieri mari. de sau indracit de ciuda harca de la bucatarie. zise boieriul cuprins de mierare. fugi de-acasa si umbla pe drumuri. Cucosul. cum scapa din manile mosneagului. cand ajunge in dreptul unei fantani. vazand aceasta. vazand aceasta mare primejdie. bezmetec. prinde cucosul si-l azvarle in fantana! Cucosul. face cum i-a zis stapanu-sau. si se racoreste cuptoriul. si c-un feliu de mestesug.Ma! ia cucosul ist obraznic si-l da in fantana ceea. ce sa faca? Incepe-a inghiti la apa. canoasa la inima. Pe drum se intalneste c-o trasura c-un boier si cu niste cucoane. pana ce stinge focul de tot. zice vezeteului: . Si cum mergea el pe-un drum. numai iata gaseste o punguta cu doi bani. Baba. Dati punguta cu doi bani ! Punguta cu doi bani. Vezeteu! Ia-l de pe capul meu si-l zvarle 271 . fara pasare o pune in buzunar si porneste cu trasura inainte. Apoi zboara de-acolo afara si iarasi se ia in urma trasurei.Mai. prinde cucosul si luandu-i punguta din clont o da boieriului. Apoi da o bleanda lespezei de la gura cuptiorului. Si cum o gaseste. zice unei babe de la bucatarie sa ia cucosul. Vezeteul se da iute jos din capra trasurei. si-nghite. vede in clontu-i o punguta si zice vezeteului: . mai crestatule si pintenatule! Si cum ajunge acasa.Mai! ia da-te jos si vezi ce are cucosul cela in plisc. incepe a varsa la apa.Cucosul. sa-l azvarle intr-un cuptor plin cu jaratic si sa puna o lespede la gura cuptorului. inciudat. ca mi-am gasit beleaua cu dihania asta de cucos. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. las' ca ti-oiu da eu tie de cheltuiala. iesa teafar si de-acolo. cum vede si asta mare nedreptate. Boieriul o ia.Ma! da' al dracului cucos i-aista! Ei. zicand: Cucurigu ! boieri mari. suparat de asta. s-a mirat cumplit si a zis: . Dati punguta cu doi bani ! Boierul. Vezeteul se da iarasi jos din capra. de cuvant. pana ce-nghite toata apa din fantana.

cand mai vede si asta dandanaie. se duce la fereastra boierului si iar incepe: Cucurigu!boieri mari. poate vreun buhaiu infuriat i-a veni de hac. Atunci cucosul inghite cu lacomie toti banii si lasa toate lazile pustii.Duca-se si cobe si tot. la vaci si la vitei. doar va scapa de cucos. de ti se parea ca-i o nunta. Mai sta boierul cat sta pe ganduri. crapa de ciuda si nu stia ce sa mai faca. si. Atunci cucosul i-a zis: 272 . Cucosul o ia de jos cu bucurie. ce sa vada? Cucosul sau era ceva de spariet! elefantul ti se parea purice pe langa acest cucos. vazand ca n-are ce-i mai face. Mosneagul. intinde aripele in dreptul soarelui. cand isi arunca ochii spre poarta. . boierul. pana ce ajunge acasa la mosneag. i-azvarle punguta. pana-i vine iarasi in cap una. s-a ineca si-oiu scapa de dansul. mai cucuiete si mai boghete. el stie cum si pe unde. Si. vazand voinicia cucosului. i-a deschis poarta. Dati punguta cu doi bani ! Acum.in cireada boilor s-a vacilor. Atunci toate paserile din ograda boiereasca. iesa afara cu bucurie. s-apoi in urma lui veneau carduri nenumarate de paseri. vazand pe cucosul sau asa de mare si de greoiu. Dati punguta cu doi bani ! Boierul. i-a sta vreunul in gat. umfla cucosul de-o aripa si-l zvarle in zahnaua cu banii. nu-i mai stia numarul. mare cat un munte! Apoi iar vine la fereastra. poate va inghiti la galbeni. de mult banarit ce avea. bucuria cucosului! Sa-l fi vazut cum inghitea la buhai. s-a facut un pantece mare. Vezeteul iarasi ia cucosul si-l zvarle in cireada! Atunci. ca nici lucru curat n-a fost aici! Cucosul insa mergea tantos. de intuneca de tot casa boierului. si incunjurat de-atata amar de galite. si-om scapa de suparare. cum zice. la boi. si merge el cat merge.Am sa-l dau in haznaua cu banii. caci boieriul acela. cum aude glasul cucosului. si de pe la poarta incepe a canta: "Cucurigu !!! cucurigu !!!" Mosneagul. se duce la treaba lui si lasa pe boier in pace. s-au luat dupa dansul. numai bine ca am scapat de belea. iara boierul se uita galis cum se duceau paserile si zise oftand: . Apoi iesa si de-acolo. si iarasi incepe! Cucurigu ! boieri mari. l-a lua in coarne. si nu altaceva. iar paserile dupa dansul. care de care mai frumoase. dupa toate cele intamplate. pan-a inghitit el toata cireada.

si. so bate. pe baba. numa-i sclipeau rautacioasei ochii in cap si plesnea de ciuda. mai baba! Cand ti-am cerut oua. sare de pe cuibariu.. care stralucea la soare deti lua ochii! Mosneagul. iute ca un prasnel. de mila. sarmana! Mosneagul insa era foarte bogat. c-asa am batut eu cucosul. Cucosul atunci se asaza pe tol. Atunci.Mosneagul.. Si. cotcodocind. si. sarutand mereu cucosul si dezmerdandu-l. cand a vazut unele ca aceste. cotcodac !" Baba iesa cu bucurie inaintea gainei. de-ti venea sa-i plangi de mila! Biata gaina. iara pe tol toarna o movila de galbeni. Gaina sare peste poarta. a pus-o gainarita. asterne un tol aici in mijlocul ograzii. ca bine si-a facut ras de gaina si-a ucis-o fara sa-i fie vinovata cu nemica.Stapane. sa vada ce i-a facut gaina!. el si-a facut case mari si gradini frumoase si traia foarte bine. de ti se parea ca-i un irod de cei frumosi. fuge pe drumuri. cum scapa din manile babei. Si cum mergea pe drum. cand vede ca s-a batut gaina joc de dansa. si de cirezi de vite. o apuca de coada si o ia la bataie. Baba. o prinde s-o bate. gabuieste gaina. cu salba de aur la gat si incaltat cu ciubotele galbene si cu pinteni la calcaie. Apoi rapede se intoarce acasa la baba si incepe de pe la poarta: "Cot. lipita pamantului. baba cea zgarcita si nebuna a ramas de tot saraca.Ba pune-ti pofta-n cuiu. . ce sa vada? Gaina se ouase o margica. Baba atunci se duce cu fuga. iara pe cucos il purta in toate partile dupa dansul. cot. stii tu din a cui pricina. De-acu a mai manca si rabdari prajite in loc de oua. stii ce mi-ai raspuns? Bate acum si tu gaina. gaseste si ea o margica s-o inghite. da-mi si mie niste galbeni! . zise ea rusinata. dupa vrun ceas de sedere. nu stia ce sa faca de bucurie.Mosnege. cand se uita in cuibariu. iara nu cucos de facut cu bors. scutura puternic din aripi si indata se umple ograda si livada mosneagului. trece iute pe langa baba si se pune pe cuibariu.. vazand aceste mari bogatii. pe langa paseri. pan-o omoara in bataie! Si asa. sa-ti aduca galbeni... iaca si baba vine nu stiu de unde. 273 . asterne tolul. si iaca ce mi-a adus! Atunci baba se duce in poiata.

dar ei le puneau de-o parte. In cetate era mare veselie: treceau pe-acolo tot felul de straini. Cand mergea la o parada sau cand se ducea la teatru ori la plimbare. cu ele am sa pot cunoaste destoinicia oamenilor mei. sau care era marginit la minte. sa vada ce-au lucrat tesatorii. Da. care sa vada lucrul inaintea lui. Mereu cereau sa li se dea matase subtire si fir de aur. Nu numai culorile si desenele erau nemaipomenit de frumoase.Hainele noi ale imparatului de Hans Christian Andersen A fost odata un imparat. Ei intinsera doua razboaie si se faceau ca lucreaza de zor. "Trebuie sa stiu acum unde au ajuns ei cu tesutul stofei". am sa pot deosebi pe cei destepti dintre prosti. 274 . cu toate ca nu era nimic pe tevile lor. si cum se zice de-un rege: "E la sfat". "Astea-s haine strasnice. Toti locuitorii din cetate stiau de insusirea minunata a stofei si fiecare ardea acum de nerabdare sa afle cat de prost si netrebnic e vecinul lui. Si i se umplea inima de grija. incat el isi cheltuia averea numai pe imbracaminte. in sacul lor si lucrau pana la miezul noptii pe razboaiele goale. el se deosebeste dintre toti si prin desteptaciunea si prin vrednicia lui". isi zise imparatul. astfel se spunea despre el: "imparatul e la dulapul cu haine". "O sa trimit pe cel mai vechi si mai bun ministru al meu. se gandi imparatul. dar totusi chibzui ca ar fi bine sa trimita intai pe altcineva. dar hainele facute din aceasta stofa aveau o insusire ciudata: se faceau nevazute pentru orice om care nu-si indeplinea bine slujba. el poate mai bine ca oricine sa judece lucrul. intr-o zi iata ca venira doi pungasi care se dadura drept mari mesteri tesatori si spusera ca ei stiau a tese cea mai minunata stofa din lume. gandindu-se ca cei prosti si nedestoinici pentru slujba lor nu vor putea sa vada stofa. se gandi imparatul. In fiecare ceas al zilei isi schimba hainele. ca ei sa-si inceapa lucrarea cat mai repede. Si dadu indata o mare suma de bani celor doi pungasi. caruia ii placeau asa de mult hainele noi. nu avea alt gand decat sa-si arate hainele noi. Nu doar ca se indoia de dansul. imi trebuie numaidecat aceasta stofa".

dar nu vazu nimic. Acestuia i se intampla acelasi lucru ca si ministrului: se uita si iar se uita. Apoi lauda si el stofa. si ei. si isi arata admiratia pentru alegerea culorilor si mai ales a desenului. Dar eu sunt oare asa de nevrednic? Nici nu indraznesc sa spun.Cinstitul si batranul ministru merse in sala unde lucrau cei doi pungasi la razboaiele lor goale. "Cu toate astea prost nu sunt! se gandi omul. cat era inca pe razboi.O. .Asta ne bucura grozav. spuse el imparatului. Da. Cei doi tesatori il poftira sa vina sa se uite mai de aproape. printre care erau si 275 .. si-l intreba cum i se par culorile si desenul.. le trebuia foarte mult pentru stofa asta. incepura a-i arata desene si culori inchipuite. zisera amandoi tesatorii. si-n acelasi timp ii aratara razboaiele lor. punandu-si ochelarii.Ei bine. "Doamne! se gandi el. e frumoasa. Pesemne ca nu sunt vrednic de locul meu? Asta-i cam ciudat. ca stofa e nevazuta pentru mine. sunt eu intradevar asa de marginit? Nu trebuie ca cineva sa banuiasca una ca asta. prin faptul ca nici nu era nimic. batranul ministru isi atinti ochii. matase si fir de aur. . dar nu vedea nimic. sa iau bine seama sa nu mi-l pierd". insotit de-o multime de oameni alesi.Nu-i asa ca-i minunata stofa asta? il intrebara cei doi sarlatani. Dar nu zise nici un cuvant. Catva timp dupa asta imparatul trimise un alt slujitor credincios sa vada stofa si daca tesatorii mai au mult pana s-o ispraveasca." . In sfarsit vru si imparatul s-o vada. aratandu-i frumosul desen si culorile stralucite care nu se vedeau deloc. nici nu se poate o stofa mai frumoasa! raspunse batranul ministru. Bineinteles ca ei puneau toate astea de-o parte: razboaiele lor ramaneau tot goale si ei lucrau de zor. ca sa poata spune imparatului toate deslusirile lor. eu nu vad nimic". . dandu-le fel de fel de nume. Ce desen si ce culori!. cum vi se pare? intreba unul din cei doi tesatori. pot spune imparatului ca sunt foarte multumit. "Dumnezeule! se gandi el deschizand ochii mari.E de-o frumusete neinchipuita. Batranul ministru ii asculta cu cea mai mare luare-aminte. si tot orasul nu mai vorbea decat de stofa cea minunata. . Cei doi sarlatani cereau mereu bani.

E de toata frumusetea! Va marturisesc deplina mea multumire. noi ii vom incerca hainele. . Lumea toata vazu ce osteneala isi dadeau sa gateasca hainele noi ale imparatului. apoi spusera ca haina-i gata. urmat de aghiotantii lui. Totul e usor ca panza de paianjen. . Apoi deodata striga: .Intr-adevar e de toata frumusetea! Ei il sfatuira chiar sa imbrace hainele din stofa asta la cea dintai mare parada. zisera: . cusura cu un ac fara fir. Desenul si culorile sunt demne de Marita ta. . Asta-i ingrozitor. Clatina din cap cu un aer satisfacut si privi spre razboaie fara a indrazni sa spuna adevarul. ridicand un brat in aer ca si cum ar fi tinut ceva. in fata oglinzii celei mari.cei doi credinciosi ai lui care vazusera stofa. . taiara in aer cu niste foarfeci mari. dar ei nu vedeau nimic. ca si cum ceilalti ar fi vazut ceva. asta-i si cea mai minunata insusire a acestei stofe. . Nici o grija sa n-aveti c-o sa va fie vreodata grea o asemenea haina. e admirabil! strigau toate gurile si multumirea era pe fetele tuturor.E neinchipuit de frumos. se gandi imparatul. dar fara fir de aur nici de matase. Toti curtenii se uitara unii dupa altii si iar se mai uitara. iata haina. e fermecator. "Ce-i asta. Cei doi sarlatani fura decorati si primira rangul de Mari tesatori ai curtii.Daca Maria Ta binevoieste sa se dezbrace.Nu-i asa ca-i de toata frumusetea! zisera cei doi credinciosi. raspunsera aghiotantii. eu nu vad nimic. se duse s-o vada si pungasii. fara insa a vedea nimic si zisera si ei ca imparatul. ca tocmai mie sa mi se intample o asemenea nenorocire". pentru ca nici nu era nimic.Negresit. se duse in sala unde cei doi pungasi teseau mereu. Sunt eu oare un prost? Ori sunt nevrednic de-a imparatii? Niciodata nu mi-as fi putut inchipui.Iata pantalonii. in sfarsit se facura ca scot stofa din razboi.Si ei aratara cu degetul razboaiele goale. imparatul. imparatul se dezbraca si pungasii se facura ca-i dau 276 . iata si mantia. Toata noaptea in ajunul marii parazi ei vegheara si lucrara la lumina a saisprezece lumanari.

Totusi se socoti in gand si isi lua hotararea: "Orice-o fi. se suci. ca nu cumva sa se bage de seama ca el nu vede nimic. Niciodata hainele imparatului nu starnisera o mai mare admiratie. zise el. caci i se paru ca avea dreptate. Si se mai intoarse inca o data in fata oglinzii. sunt gata. si curtenii tineau inainte. 277 . iar el. parca-i turnata! Ce croiala frumoasa! strigara curtenii.Doamne! Ce bine vine. . toti oamenii. se facura ca ridica ceva de jos. Pe cand imparatul mergea mandru sub baldachinu-i maret. in ulite si pe la ferestre strigau: "Ce mai haina stralucita! Ce frumoasa trena are! si ce croiala minunata! Fiecare se ferea. . se rasuci in fata oglinzii. s-ar fi dat de gol numaidecat ca-i prost si ca-i nevrednic de slujba lui. zise un copil mic.Bine. Asa era.N-are haine deloc! striga in sfarsit norodul. nevoind a lasa sa se bage de seama ca ei nu vad nimic. ca sa-si priveasca bine infatisarea lui mareata.Dar eu vad ca n-are haine deloc. .Va asteapta la usa baldachinul. sub care Maria Voastra va merge la parada. . Curtenii. cu respect. Ce desen! Ce culori! Ce haina nepretuita! Marele maestru de ceremonii intra. Cred ca nu sunt rau imbracat. care trebuiau sa-i duca din urma trena. Si indata rosti si multimea cuvintele copilului. apoi tinura mainile in sus. trebuie s-o duc de-acum pana la sfarsit!"Si isi ridica apoi cu mai multa mandrie.Imparatul fu grozav de jignit. trena care nu era. capul.Este un copilas care spune ca imparatul n-are haine deloc.hainele una dupa alta. . asculta glasul nevinovatei! sopti tatal lui. raspunse imparatul.Doamne. . . il invartira ca si cum l-ar fi imbracat.

ce stau de trei zile cu dragoste la tine la fereastra. cand vazura cum ca nu e incotro. despre aceea voi sti ca nu si-a pazit credinta. voinic. a carei pasarica se va intrista si al carei mar va putrezi.Eu sunt surioara! grai feciorul de imparat voinic imparatesc. ca s-o vada si sa se desfateze de frumusetea ei. A fost odinioara un imparat care avea trei fete. Incaleca apoi pe cal. . si viteaz si frumos merse inainte. Intr-o zi imparatul primi carte si veste de la vecinul sau imparat mare si puternic. daca n-ar fi fost nici nu s-ar povesti.Ce e? cine e? si ce vrea? intreba fata trezita din somnul eel mai dulce. grai imparatul cel intelept. cate o pasarica vesela si cate un mar fraged.A carei floare se va vesteji. Cel mai batran dintre feciori. cea mijlocie si mai frumoasa. le grai vorbe blande si parintesti si dete apoi la fiecare cate o floare frumoasa. ca sa mearga la cetatea cea cu trei fete de imparat sa rapeasca credinta fetelor si sa-i faca imparatului suparare. Fata cea de imparat nici nu se apropie de fereastra. sa-si apuce armele si sa se pregateasca de bataia cea grozava ce-avea sa se faca si sa fie. iar cea mai tanara Ileana atata de frumoasa incat si Sfantul Soare se oprea in cale. . zise "sanatate buna" si porni cu voinicii sai in calea cea mare. isi intari inima si batu la fereastra celei mai mari dintre fetele de imparat. ci grai cu glas intelept: 278 . Trei zile si trei nopti a stat voinicul pe sub ziduri fara ca vre una din fete sa se fi aratat la fereastra. si are sa se bata cu dansul pentru o mare pricina imparateasca. ei se intelesera intre sine si incalecara. . si apoi sa aduca veste si sa spuie. porunci voinicilor sa incalece pe armasari. imparatul se puse la sfat cu batranii tarii si. Mai inainte de a incaleca si el insusi. ca sa vada ce e si cum. Cand cei trei feciori ai imparatului vecini primira vestea ca imparatul a pornit in cale si ca s-a departat de acasa. nu e bine. imparatul chema pe fiicele sale la sine.Ileana cea sireata de Ioan Slavici A fost ce-a fost. In crepetul zorilor de-a patra zi el pierdu rabdarea. cum ca iaca. dintre care cea mai mare era frumoasa.

.Mergi pe calea pe care ai venit: flori sa-ti creasca in cale si spini sa-ti ramana pe urma. acuma mai rastit decat in celelalte randuri. vreau sa-ti vad fata. Sa-mi dai insa o sarutare pentru ca sa-mi fie calea mai usoara. 279 . . Fata de imparat deschise fereastra. grai o vorba: sa mergi insa la sora mea cea mai tanara si numai dupa aceea vino la mine. si cel mijlociu porni in cale. . surioara! grai feciorul de imparat.Am sa trimit pe frate-meu cel mijlociu.Ti-am zis sa mergi pe calea pe care ai venit: spini sa-ti creasca-n cale si flori sa-ti ramana pe urma. . Dupa ce feciorul cel mijlociu stete de noua ori cate noua zile si de noua ori cate noua nopti la fereastra fetei celei mijlocii si batu de a treia oara la fereastra ei ea deschise fereastra si ii grai cu glas dragastos: . De trei ori cate trei zile stau cu dor la tine la fereastra. Inca trei zile si trei nopti stete feciorul de imparat la fereastra fetei. pana ce si fura un sarut.. grai feciorul de imparat. Peste trei zile si trei nopti. In crepetul zorilor de-a zecea z.. sa-ti privesc ochii si sa aud cum curg vorbele de pe buzele tale. Si nici nu zise. le spuse cum si ce. Mergi pe calea pe care ai venit: flori sa-ti creasca in cale si flori sa-ti ramana pe urma.Eu sunt.Ce e? cine e? si ce voieste? intreba fata de imparat. apoi grai cu glas neauzit: . adica dupa ce au tre-cut de trei ori cate trei zile si de trei ori cate trei nopti el isi netezi parul si batu. Acuma fata de imparat se apropie de fereastra si grai cu glas bland: . Feciorul de imparat merse la fratii sai. acum d-a treia oara la fereastra.Eu ti-as privi in fata si ti-as grai o vorba: mergi mai-nainte la sora mea cea mijlocie. .Eu ti-as privi in fata si ti-as. feciorul de imparat iarasi batu la fereastra. Si nici n-a zis bine pana ce si fura un sarutat de la fata cea frumoasa. si numai dupa aceea vino la mine.Am sa trimit pe frate-meu eel mai tanar grai feciorul de imparat. privi cu suparare la voinicul cel frumos.Sa n-ai parte de altul! zise fata de imparat stergandu-se pe buze cu maneca cea tesuta cu altite. Sa-mi dai o sarutare ca sa pot merge mai iute.

Ileana ii raspunse cu intelepciune: . Feciorul de imparat sari de pe cal cand auzi aceste vorbe.De ti-ar fi naravul cum iti esle vorba.. Sa vad mai inainte: esti ce-ar fi sa fii? si numai dupaceea sa graim vorba si sa gustam pomana si sa incepem dragostea. apoi grai cu glas voinicesc: . ca-mi este sufletul precum imi vezi fata: lasa-ma in casa. acum de-a treia oara porni feciorul de imparat eel mai tanar fecior de imparat. .Cel voinic frumos cu fata de imparat ce cale ti-ai ales de mani asa de infocat? Cand feciorul de imparat vazu fata Ilenei si auzi vorba ei. Poti tu face ca sa cante liliacul in glas frumos? .Am pomit catre soare. te-as pune la masa si te-as ospata si te-as saruta.Ba! grai feciorul de imparat. Ileana. blande si dragastoase. surioara. Acum. si la masa tocmai in frunte.sta la fereastra si. pana ce si sari pe fereastra. cum sta ea il vazu si-i grai cu glas vesel: . te-as chema in casa. ca sa-i fur o raza. ma opresc in cale sa privesc la tine.Atunci floarea ta este scaiul! zise Ileana cea inteleapta. si nici nu-si grai vorba. si peste fereastra in casa si in casa la masa. . -Ei! stai! grai lleana. de ti-ar fi sufletul cum iti este fata. sa-i incredintez sora si s-o duc acasa sa mi-o fac mireasa. Cand el sosi la cetatea cea cu trei fete. privi la ea si grai cu glas voinicesc: .Ba! grai feciorul eel de imparat. el stete locului. Feciorul cel de imparat merse la fratii sai le spuse cum si ce si.Atunci ziua ta e noaptea! zise Ileana cea inteleapta. mandre si frumoase. in raza fetei tale. Mergi in calea pe care-ai venit: flori sa-ti creasca in cale si flori sa-ti ramana pe urma. unde sedea imparatul cand era mire. pune-ma la masa si din zori in seara rau sa nu-ti para.Pot! grai feciorul de imparat.Sa nu ai parte de altul! grai si aceasta fata. Poti tu face sa-nfloreasca din brusture trandafir? . Poti tu face sa rodeasca mar pe iarba lupului? .Ca-mi este naravul cum imi auzi vorba. 280 . si sa-ti zic o vcirba si sa-ti fur o vorba.

Multe vorbe n-au facut argatii. ca sa vezi ce si pentru ce si care pricina! Bucatarul isi lua picioarele pe umeri si se departa . dar Ileana e Ileana cea sireata! El nu se aseza inca bine. Cand cea mai mare fata de imparat primi cuvantul feciorilor de imparat.Pentru numele lui Dumnezeu! n-auzi tu cum te striga imparatul? Mergi iute. pentru ca ei sa se poata razbuna asupra ei pentru batjocura ce a pus pe capul lor. ea se facu bolnava. le facea toate. varsa apoi pe jos toate bucatele cele scumpe ce stau la foc si dupa aceea se feri din cale. Sosind la curte.ca si la porunca imparateasca adica. le-a spus toata intamplarea si. si iata ca si cazu. Ei au trimis dara vorba la cele doua mai mari fete de imparat. daca Ileana li va aduce mancare de pe vatra feciorilor de imparat. ea lua asadar cofita si porni catre curtea celor trei feciori de imparat. de dragul suroni sale. isi umplu vasele de bucate. ci pe loc deschisera usa cea de fier si intrara in pivnita si aflara pe feciorul cel de imparat si cu rusine Il scoasera la judecata. ca ele sa faca ce vor face ca sa trimita cumva pe Ileana la curtea imparatului celui cu trei feciori. chema pe Ileana la sine la pat si ii spuse ca ea numai asa se va putea insanatosi. asa s-a intamplat. Ileana spuse judecata: . Feciorul de imparat sc aseza la masa. Ei.Douasprezece fete pedepsite sa-l scoata afara din tara si cand vor ajunge cu el la marginea tarii fiecare sa-i dea cate un sarutat. Asa s-a poruncit.. si cand se adunara toti argatii ca sa vada ce e si pentru ce. Acuma Ileana incepu sa strige: "primejdie". Cand feciorul cel de imparat a sosit acasa la fratii sai. ei se suparara inca mai tare decat 281 . Dupa ce feciorii de imparat intelesera si despre asta batjocura.El sa fie pomana ta! zise lleana cea frumoasa si sireata. cu scaun cu tot in pivnita cea adanca in care era ascunsa comoara imparatului. Ileana intra in ruptul sufletului in curtea imparateasca si grai catre bucatarul cel mare: . dupa ce le-a spus-o. Ileana ramase singura in cuhne. ea le spuse ca a auzit troncote prin pivnita si se teme cum ca a intrat cineva in pivnita ca sa fure comoara imparatului. ca sa mearga sa ceara sau sa ieie si sa aduca. Asaza-te la masa. mare suparare a intrat in sufletele lor. Ileana.

daca va auzi cineva vaiete in gradina. cu atata mai bucuroasa la voinicii cei imparatesti! Si lua dupa aceea cofita si porni. Dupa ce a gatit tot. iar Ileana merse la mar pasi incet printre cutite. ea se lacu bolnava. ca numai varful ascutit le iesa din pamant. lua dar cofita si porni ca sa mearga . chema pe Ileana la sine la pat si ii spuse ca numai asa se va insanatosi. Dupa ce-a inteles feciorul de imparat cel mai tanar cum ca Ileana are sa vina la el in gradina ca sa fure merele cele de aur. ce si pentru ce pricina! Pivnicerul isi lua picioarele pe umeri si se departa ca la porunca imparatesei adica. trimisera din nou vorba la cele doua surori si se pregatira din nou de razbunare. 282 . Abia primi sora cea mijlocie cuvantul voinicilor. chemara pe sora lor la sine si ii spusera ca ele numai atunci se vor insanatosi. daca Ileana le va aduce doua mere de la feciorii cei de imparat. varsa ce-a mai ramas prin pivnita. Feciorii de imparat trimisera acuma d-a freia oara veste la cele doua fete de imparat ca ele sa trimita pe Ileana cum n-au trimis-o inca. Ileana isi umplu vasele cu vin. leii incepura a se bate.Pentru numele lui Dumnezeu! n-auzi cum te striga imparateasa? Fugi si vezi cum. le ascunse asa. Ileana pentru sora sa le facea pe toate. asteptand sosirea Ilenei. . sa afle.ce-au fost pana acuma. nimeni sa nu cuteze sa intre. ca sa mearga. Sosind la curte. Fetele de imparat se facura acuma amandoua bolnave. si sulite si fel de fel de lucruri si le ascunse in pamant. si apoi porni catre casa. sulite si alte lucruri si se sui in pom.Dragi surorile mele . pe sub marul cel cu poame de aur. Ileana sosi la poarta gradinii si cand ea vazu leii cei mari ce stau paza la intrare. sa aduca si sa scape pe dragele surorile sale de la moarte.grai Ileana catre ele . Lua dupa aceea cutite mari. ea intra in ruptul sufletului in pivnita si grai catre pivnicerul cel mare: .pentru voi ma duc si in foc. sabii. si in apa. si sabii. el se ascunse intr-un tufis. le arunca cate o bucatica de carne. el porunci ca.si sa vina. daca va gusta dm vinul ce se afla in pivnitele feciorilor de imparat. sa ia. ci sa lase pe cel ce s-ar vaita ca sa se vaiete in pace.

sa-si usureze sufletul si sa se impartaseasca. surioara! grai feciorul de imparat acuma. de tovaras. pe Ileana. mai nainte de de-ar muri. trimise dupa un popa. ca. dupa porunca lui. Ileano. . . se intoarse dupa aceea la curtea imparatului si le spuse argatilor ca sa mearga sa scape pe domnul lor din primejdia cea mare. ca sa vina sa-i faca de leac si sa-i vindece ranile. Cand el vazu dar cum c-acuma nu e bine. si sulite si fel de fel de alte lucruri ce erau gatite spre pierzarea ei. . Voinicul cel rau la suflet incepu sa strige si sa se vaiete: hei! dar nimeni nu venea sa-i ajute. Feciorul de imparat nici nu dorea mai mult. ea merse la popa. tu. Imi pare bine ca te vad la casa mea. fii dar inca mai buna si-mi da mana de ma ajuta sa urc in pom! "Rau e gandul tau . Ileana isi lua merele. ea porunci apoi ca sa se ia pielea unui bivol si sa se puna trei zile si trei nopti in muratura sarata.Sa-ti fie de bine. batjocorit ca vai de el. sui-te in pom si-mi ajuta sa culeg mere pentra dragele surorile mele. grai dupa aceea. Asa ajunse Ileana ca vrajitoare la curtea imparatului.Esti buna. ca am voinic imparatesc. Feciorul eel de imparat. sa stii si tu ce ai avut de gand.A mea sa fie bucuria! raspunse Ileana. grai el. le duse acasa. Usturaturile feciorului de imparat se facura inca mai strasnice. Aide. ca le-au cerut cu limba de moarte. Ileana s-a fost dus insa mai nainte la vrajitoare si i-a dat bani multi ca s-o lase pe ea. sa se vaiete in pace si sa sufere si sa rabde usturaturile cele grozave.Na-ti. le dete la surorile ei.isi gandi Ileana . sa mearga in locul vrajitoarei. trimise dupa cea mai vestita vrajitoare din tara. il ridica pe trupina pana la cracuri. Asa ajunse Ileana ca popa la curtea imparatului. ci-l lasau ca.dar parte sa ai de el!" ii dete apoi mana. si frumos si viteaz. 283 . si dupa aceea s-o scoata si sa inveleasca in ea pe feciorul cel ranit. durerile lui inca mai nesufente. il lasa apoi ca sa cada intre cutite. el avea de gand ca sa traga pe Ileana din pom intre cutite. ii dete multi bani si facu ca el sa o trimita pe ea in locul lui. Dar Ileana nici acuma nu dormea. si sabii..

cand auziti ca tatal nostru cel bun are sa vina acasa intreg si sanatos. grai Ileana popita. Gandeste dar la ceasul mortii si spune-mi ce-ti zace la inima. imparatul iarasi nu zise nimic.Bucurie s-aveti. nu ne-ar fi putrezit marul si nu ni s-ar fi suparat pasarica. dar acum e vai si amar de capul nostru. m-ai chemat la tine ca sa-ti marturisesti pacatele. raspunsera. Ea ii arata numai floarea. Asta-i arata numai pasarica. nu mai erau in el decat trei rasuflari. Aici intelese ca surorile ei plang si se vaieta pentru ca au fost samtit ca imparatul are sa soseasca acasa de la lupta cea mare.Ba! pe nimeni! grai feciorul de imparat. si asta era insa pe jumatate vestejita. Imparatul. indata ce sosi acasa. si asta era insa pe jumatate intristata. fata cea tanara a imparatului vecin si o urasc cu dor si dragoste vorbi mai departe feciorul de imparat. ea dete la una dintre ele floarea. ca pasarea e flamanda si ca marul numai nu zice "mananca-ma. la Ileana cea inteleapta. daca nu ne-ar fi vestejit floarea. el era sa-l manance cu ochii de frumos ce era. . le zise Ileana. la alta dete pasarica. ea merse la sine in casa si afla ca floarea e inca aburita de roua. afara de Ileana.Fatul meu. .Cand Ileana ajunse la patul feciorului de imparat. intra la fata cea mai mare si o intreba de floare. ma duc s-o petesc la imparatul. el era pe pragul mortii. atunci ea sa-mi fie sotie credincioasa si dupa lege! Ileana asculta aceste vorbe. de pasarica si de mar. Cand imparatul vazu marul pe dulapul Ilenei. 284 . pe nimeni. ci merse la fiica-sa cea mijlocie. . si daca n-o pieri in noaptea cea dintai. Imparatul nu zise nimic.Hei! ca noi ne-am bucura. ci merse fara vorba la fiica-sa ce amai mica. surioara". Asa astepta sosirea imparatului celui aspru la porunca. Daca ar fi sa nu mor si sa ma insanatosesc. Cand Ileana auzi astfel de vorbe. zise inca si ea putine si apoi merse acasa. Esti suparat pe cineva ori ba? . iar sie-si tinu numai marul cel fraged. Ca sa le ajute dar dragilor surorilor ci.

Sara.. cum ca doreste.Mare sa cresti. incat i-a mers vestea in septe tari. Atunci imparatul pricepu toata treaba si grai: . pasarea era trista si numai marul era proaspat. voinice. ii zise cu vorba parinteasca. zicandu-i: . cand cuscrii si corinteii s-au fost asezat la odihna si Ileana s-a fost culcat in pat. tata Ilenei.Dragi copiii mei. ele isi adusera cu graba pasarea. Dupa ce feciorul cel mai tanar al imparatului vecin s-a insanatosit. fata mea.Mult noroc sa ai.. cu toata faptura Ilenei. De la Ileana imparatul iarasi merse la fiica-sa cea mijlocie si apoi la cea mare. mergi si intreaba pe Ileana. Hei! dar bunul Dumnezeu nu rabda minciuna: la ele floarea era vesteda. asa are sa fie. ci fugi la surorile sale si aduse o floare proaspata si o pasare vesela.. Cand imparatul o vazu aceasta. cand el isi spuse gandul care l-a facut sa ponieasca in cale: . floarea si marul de la Ileana. ci lasa ca voinicul cel patit sa o sarute. Imparatul cel batran. el incaleca si porni ca sa vina si sa peteasca pe Ileana. cu fata. porunci dar ca pe cele doua fete mai mari sa le ingroape pan' la sanisori in pamant si asa sa le lase ca sa vesteasca asprimea pedepsei imparatesti. Dupa ce el le intreba de cele trei lucruri ce le-a incredintat. rumen si imbietor la fata. bag scama asa a fost dat.. acum vad ca ti-ai pazit credinta. si cand papusa fu gatita. Iar Ileana nu zise nici o vorba. cu buze. ca voi sa va fiti sot si sotie. el intelese toata treaba. . fata mea! grai imparatul.. caci tu ti-ai pazit credinta. Ileana nici nu raspunse. Hei! dar Ileana n-a uitat vorba si gandul cel rau al feciorului de imparat: ea stia ca in cea dintai noapte dupa cununie are sa o primejduiasca.Fatul meu. cu ajutorul lui Dumnezeu. fraged. sa va fie dara de bine!Multa vreme n-a trecut pana ce Ileana se cununa cu feciorul cel voinic. cu ochi.Unde ai pus floarea si ce ai facut cu pasarica? intreba el pe Ileana. ea o ascunse in patul in care ea avea sa se culce in acea noapte. Porunci dara ca sa se faca o papusa de zahar tocmai atat de mare cum era ea insasi. feciorul de imparat grai catre mireasa lui: 285 . iar pe Ileana o lauda si o saruta si multa vorba buna si imparateasca facu cu ea.

Feciorul de imparat impunse acuma cu sabia in inima Ilenei. . Ileana nici nu se ascunsese bine.Eu! grai Ileana. ca eu vin indata. Ileana nu se gandi mult.Eu! grai Ileana de sub perdea. . Feciorul de imparat dete peste fata. el incepu sa planga din toata inima. zau! grai Ileana. lasa papusa cea de zahar in locul sau si se ascunse sub o perdea ce sta la capul patului. Feciorul de imparat dete cu spada o data crucis si o data curmezis. sa mai astepti putintel. . Feciorul de imparat dete o data cu sabia peste sanisorii papusii.Tu mi-ai varsat mancarile? intreba feciorul de imparat de-a treia oara. dar pe de-o suta si de o mie de ori mai dulce am sa fiu de aci inainte.Hei! Ileana! dulce ai fost vie.Sa-mi spui acuma. dar dulce esti si moarta! zise el plangand inca mai tare. si crucis. . Ileana draga mea. tu m-ai aruncat pe mine in pivnita? .Eu! grai Ileana. si in lat. sa dea din toate puterile ce avea. si mai in urma.Tu m-ai scos cu batjocura din tara? intreba el de-a doua oara. O data ii sari o bucatica de zahat in gura. . iesind de sub perdea. incepu apoi sa dea in toate partile. . .Draga Ileana. . .Eu! grai Ileana. Iar Ileana incepu a rasufla aburi de moarte. . . Cand se apropiara zorile de ziua.Tu m-ai aruncat in cutite? intreba feciorul de imparat de-a cincea oara. Feciorul de imparat stete impietrit de bucurie cand vazu pe Ileana intreaga si sanatoasa.Eu! grai Ileana. incat ii curgeau lacramile parau. pana ce feciorul cel de imparat si intra in casa cu o sabie ascutita in mana. El o cuprinse in 286 . Feciorul de imparat dete cu spada de sus in jos. ci sari din pat..Dulce. grai el. si in lung.Tu mi-ai varsat vinul? intreba feciorul de imparat de-a patra oara. si curmezis.Iesi dupa aceea din casa.

sarmanii! In una din zile. stii ce-am gandit eu asta-noapte? . se scoala a doua zi dis-dimineata. da' sarpe. si baba de nouazeci. nici vreo scofala mare nu era de dansii: un bordei ca vai de el. satul si el de-atata singuratate si dorit sa aiba copii. caci. dar a fi om. cum s-a miji de ziua.Apoi da. mai baba. la alta. mai baba. caci tipenie de om nu le deschidea usa.. de urat ce le era. si acela sa fie copilul nostru. si. Mosneagul. si de aci inainte traira multi ani fericiti si imparatira peste tara cu pace si cu noroc. si apoi. maine dimineata. isi ia traista in bat si face cum i-a zis baba. dar. Ba de la o vreme incoace. si ce ti-a iesi inainte intai si-ntai. vad bine. vom creste-o si noi cum vom putea. pana la una.Doamne. pe langa toare aceste. da'. 287 . asternute pe laite. si atata era tot. baba ofta din greu si zise mosneagului: . sedeau singurei ca cucul si le tiuiau urechile.Asa este. . inca nu ne-a zis nime tata si mama! Oare nu-i pacat de Dumnezeu ca mai traim noi pe lumea asta? Caci la casa fara de copii nu cred ca mai este vrun Doamne-ajuta! . in sfarsit. mosnege. uratul ii manca si mai tare. mosnege. si amandoi batranii acestia erau albi ca iarna si posomorati ca vremea cea rea din pricina ca nu aveau copii. pune-o in traista si o ada acasa. Doamne! De cand suntem noi.Stiu. sa te scoli si sa apuci incotro-i vedea cu ochii.Ia. parca erau bolnavi de ciuma. Povestea Porcului de Ion Creanga Cica erau odata o baba si un mosneag: mosneagul de-o suta de ani. daca mi-i spune. ce putem noi face inaintea lui Dumnezeu? .. orice alta jivina a fi. niste toale rupte. cat era ziulica si noaptea de mare. Doamne! tare mai erau doriti sa aiba macar unul.brate.

. nu rade. Dar in gandul sau: "Da' manca-l-ar branca sa-l manance.. ea tinea una si buna. ca peste cateva zile il scoate din boala. ii trage frumusel cu untura din opait pe la toate incheieturile. care sedeau tologiti in glod si se paleau la soare. ori dracul i-a dat in gand ieri noapte de una ca asta. ca sa nu se deoache odorul. ramase pe loc.Slava tie. pana ce da peste un bulhac. o rupe de fuga. si purceii dupa dansa. mai babusca.. neputand iesi din glod. il strange de nas si-l sumuta. ce odor ti-am adus eu! Numai sa-ti traiasca! Un baiat ochios. mititelul! . si porneste cu dansul spre casa. . mai baba. iti seamana tie. Intr-una din zile. dupa cum vezi. surla. sarmanul! Apoi. mai rapanos si mai rapciugos. Apoi il piaptana si-l grijeste asa de bine. il scalda. zice: . indata incepe a grohai. si mai nevinovat.. si cu tarate. Mosneagul degraba il prinde. de hazliu. sprintena ca o copila. Numai unul. la purcelul. zise baba. ca mult ma mai inadusi cu dansul. care era mai ogarjit.Bine. ii cam colbait. de gras si invelit ca un pepene. de-ti era mai mare dragul sa te uiti la el. il baga in traista. Ba poate.Porneste el si se duce tot inainte pe niste ponoare.. asa plin de glod si de alte podoabe cum era. si numai iaca ca vede in bulhac o scroafa cu doisprezece purcei. cu cojite. purcelul incepe a se infiripa si a creste vazand cu ochii. sprancenat si frumusel de nu se mai poate. fiindca stia bine treaba mositului.Mosnege. nu uita sa aduci si niste roscove pentru ist baiat. ca baiat ca baiatul ei nu mai este altul! Numai de-un lucru era baba cu inima jignita: ca nu putea sa le zica tata si mama. ca si aceasta-i faptura lui Dumnezeu. Si cum ajunge-acasa. De-am avea paine si sare 288 .Mosnege. ca pot sa duc babei mele o mangaiere! Mai stiu eu? Poate ori Dumnezeu. . mosneagul voieste a merge la targ sa mai cumpere cate ceva. mititelul! . Iara baba nu stia ce sa mai faca de bucurie ca are un baiat asa de chipos. face degraba lesie. Doamne! zise mosneagul. rupta bucatica!. pregateste de scaldatoare si. cum vede pe mosneag ca vine asupra ei. Acum pune de lautoare si grijeste-l cum stii tu ca se grijesc baietii: ca.Iaca. ca tare-a fi dorit. Scroafa. Sa-i fi zis toata lumea ca-i urat si obraznic. mosnege! zise baba.. ca si noi.

Ei. ce zici? bune vesti sunt aceste? Ba si imparatul cica s-a bolnavit de suparare! . ca nu-i numai atata..D-apoi ingaduieste putin. si in copaci sa cante tot felul de pasari. mai baba? Ia. ca pe altii. si cica pana acum o multime de feciori de crai si de imparati. pe de-o parte si de alta. aceluia pe loc ii si taie capul. ce mai stii de pe la targ? . mosnege. da' buna ar fi si aceea cand ar avea cineva un fecior care sa faca podul si sa ia pe fata imparatului. fara crutare.. pe toti i-a taiat.Ce sa stiu. de ce-am auzit eu.Of! mosnege. la atatea iznoave. ca oricine s-a afla sa-i faca. care nu se mai afla pe lumea asta. . prin crainicii sai. mai baba. baba il intreaba. ca totdeauna: . mosneagul se duce la targ.Si asta-i veste rea. ca mare jale si alean or fi mai ducand mamele lor pentru dansii! Mai bine ca al nostru nu poate vorbi si nu-l duce capul. si cand ti-oi spune pana la sfarsit.Da' de ce. si imparatul.pentru noi. mi se rupe inima din mine. ce mi-ai spus. . ba cica-i mai da si jumatate din imparatia lui. de la casa aceluia si pana la curtile imparatesti. Iara cine s-a bizui sa vina ca s-o ceara de nevasta si n-a izbuti sa faca podul. in toata lumea. mosnege? .Bune-s si acestea. da' nu sa-l mai indop si pe dansul cu bunatati. mai baba. si nici unul din ei n-a facut nici o isprava. aceluia ii da fata. mai baba. . Apoi. mosnege? Vai de mine! . asculta: imparatul a dat de stire. targuieste el ce are de targuit si.D-apoi. of! boala imparatilor e ca sanatatea noastra! Numai despre fetii de imparat.. iaca de ce. mi s-a suit parul in varful capului. mai baba. nu prea bune vesti: imparatul vrea sa-si marite fata. asa cum ti-am spus. un pod de aur pardosit cu pietre scumpe si fel de fel de copaci. apoi as lua campii!" In sfarsit. de le plange lumea de mila. Cand m-as potrivi eu babei la toate cele.. ca stiu c-ar incaleca pe nevoie si. cine mai stie de pe unde au venit. ca. Doamne! mare slava ar mai dobandi in lume! 289 . cred ca ti s-a incrancena si tie carnea pe tine. dupa cum s-a hotarat. cand vine acasa.

Atunci mosneagul. imparatul. auzind ca aveti fata de maritat. luminate si preaputernice imparate! Feciorumeu. cum ajunge in targ. Un strajer.Tata. numai iaca se aude sub vatra: "Tata si mama! eu il fac".Da' ce vrei. ca esti cu mine. il intreaba: . venindu-si in sine.Ce voiesti de la mine. drag! Nu-ti pune viata in primejdie. stiind porunca. nemaiavand ce zice. isi piaptana barba frumos. ca sa aduc la cunostinta mariei-voastre ca el.Cand vorbeau batranii. il intreaba: . Mosneagul atunci zise ingaimat: . se duce cu pieptul deschis drept la palatul imparatului. straini. defel. despre acestea. cu inima arsa si fara nici un sprijin! . ia toiagul batranetilor in mana. uimit. . cica. Strajerul. poate-i fi auzit ce-au patit 290 . nu te infricosa. ca eu sunt! Ci trezeste pe mama si du-te la imparatul de-i spune ca eu ii fac podul. s-a speriat si. faca-l. mosule! . am treaba la imparatul. mosnege. uitandu-se tinta in ochii lor. din partea lui.Sa traiti multi ani cu bine. insa godacul iar a strigat: .D'apoi ai sa-l poti face. sa vada de unde a iesit acel glas. si atunci fata si jumatate din imparatia mea ale lui sa fie. atunci.. si-a mai venit in sine. ca traind si nemurind ai sa vezi cine sunt eu. dar.Despre asta n-aibi grija.Ia.. cu ratul in sus si.Daca poate sa-l faca. mosneagul insa. tocmai acum. ci ia mosneagul si-l duce inaintea imparatului. tata. nevazand pe nime. ei inde ei. apoi iese din casa si porneste spre imparatie si. gandind ca-i Uciga-l crucea. Baba atunci a ametit de bucurie. asculta ce spun ei si numai pufnea din cand in cand. mamuca. se uita prin bordei in toate partile. purcelul sedea in culcus.Dragul mamei. intr-un cotlon sub vatra.Nu te ingriji. Numai du-te si vesteste imparatului ce-am spus eu! Baba. Iara de nu. saruta baiatul si-i zise: . atunci. feciorul meu se prinde ca i-a face podul. poate sa va faca podul. cum vede pe mosneag ca sta pe-acolo. mosule? . si pe noi sa ne lasi. dragul tatei? . nu mai lungeste vorba. vazand pe mosneag. m-a trimis. si cum sfatuiau batranii.

sa ma vada imparatul! Baba.. mergea in urma lui. de cuvant. apoi unul din ei vesteste imparatului despre venirea noilor petitori. Strajerii. mai bine paziti-va gura si dati de stire imparatului c-am venit noi. Abia ajung ei la portile palatului imparatesc. plin de bucurie. Iara de nu.D'apoi acesta mi-e feciorul. mosule. pune cusma pe cap.D-apoi asta nu va priveste pe d-voastre.Hai cu tata. o apuca lesin de suparare. baiete. cum ii vad. cat colè. mai de vita decat dansul?! Daca te prinzi asa. auzind aceste chiar din gura imparatului. Purcelul atunci. care se prinde c-a face podul imparatului. . . . se uita lung unul la altul si strang si ei din umeri. mai rastoarna cateva oale cu ratul si zice: . raspunse mosneagul. cum ajunge acasa. tot bocind ea. isi ia toiagul in mana. ca sa-si aduca feciorul. se vede ca ti-ai urat zilele! . apoi mergi de-ti ada feciorul incoace. atunci. Purcelul. se pleaca pana la pamant. tatuca. cauta-ti de drum si nu umbla cu gargaunii in cap. cauti pricina ziua-miazamare. atunci. parca vad c-am sa raman fara dansul! Si. mai da un ropot pe sub laite. ia. si strajerii. incepe a zburda prin bordei. da un ropot pe sub laite. cum e treaba porcului.. apoi se ia dupa mosneag si. atunci. Mosneagul. o indeasa pe urechi. cu lumanare. mosule. . mosule? zise unul din ei. . apoi iese si porneste spre casa. si tot de-o moarte are sa moara cineva. ce-i scris omului in frunte-i este pus. si acum.altii.Doamne.Da' ce-i acesta.Apoi da. si. Doamne! multa minte iti mai trebuie! zise un strajer batran. Iar mosneagul.D-ta. incep a se uita unul la altul si a bufni de ras. s-aducem nora mane-ta. mosneagul cu 291 .Se vede ca eu nu mai am parte in lumea asta de nimica! Pana acum mam chinuit de l-am crescut si l-am scos din toata nevoia. iese din casa si zice: . spune fecioru-sau ce a zis imparatul. de bucurie. zisera strajerii. cum vedem noi. grohaind si musluind pe jos. incepe a se boci si a zice: .Haidem.

iara pe de alta se tulbura grozav si zise: . Mosneagul. maria-ta! .Vai de mine. ca chiar el. pe de-o parte i-a venit a rade. de spaima. si incepe a se vaicara si a zice: . ci ei m-au adus pe 292 . mosnege. dar acum unde te visezi. in paza carora l-a dat imparatul pana a doua zi. Si zicand aceste. are sa-ti stea capul unde-ti stau talpile. smerit. sa avem iertare.Hai! ia-ti porcul de-aici si iesi afara! si daca pana maine dimineata n-a fi podul gata. Si. Iara purcelul calca inainte pe covoare. intelesu-m-ai? . . ca sa vada ce poate fi una ca asta. mosnege! da' ce foc mi-ai adus la casa? Mie ostasi imi trebuiesc? . apoi atunci sa ne trimiteti copila acasa. de umbli cu porci dupa tine? si cine te-a pus la cale sa ma iei tocmai pe mine in bataie de joc? . daca va mai aduceti aminte.sa nu banuiti. m-am luat dupa capul tau cel sec si m-am dus pe coclauri sa-ti aduc copii de suflet.Fereasca Dumnezeu. sa cuget eu. inaltate imparate. vazand asa mare obraznicie. iese si porneste spre casa. om batran.purcelul sau! Atunci imparatul il cheama inaintea sa.Milostiv este Cel-de-sus. mosnege. despre care v-am spus mai deunazi ca m-a trimis la maria-voastra. puternice imparate! . isi ia purcelul. luminareavoastra. ajungand mosneagul si cu purcelul acasa. si incepe a muslui prin casa.dupa dorinta luminarii-voastre. urmat de cativa ostasi. mult ras si mare nedumerire se mai facuse la palat si in toate partile despre o astfel de batjocura nemaipomenita. pe baba o apuca un tremur. .Inca mai ai gura sa intrebi?! acestea-s faptele tale. maria-voastra! Iara daca s-a intampla. Atunci imparatul. si acum.Si el are sa-mi faca podul? .D-apoi asa nadajduim in Dumnezeu. catre seara. se pleaca dupa obicei. grohaind. la una ca asta! D-apoi. ca acesta mi-i flacaul. parca erai in toata mintea. cum intra. se pleaca pana la pamant si sta la usa. iaca in ce chichion am intrat! Ca n-am adus eu ostasii. cand ai venit in cela rand. Caci multa vorba.Da' bine.

si nici macar aceea nu era buna: frica! Nunta n-a mai facut. dar mai pe urma. doua. de nu-i mai era acum asa de urat ca dintai. s-au facut ca doua suluri de foc. caci cu cine era s-o faca? Fata imparatului. si insusi imparatul cu sfetnicii sai. Iara purcelul zburda si se tologea numai pe covoare. si s-a apucat de gospodarie. si toate bunatatile de pe lume erau acum in palaturile lor. dupa obiceiul sau. Iara purcelul atunci s-a suit binisor pe laita. apoi asa sa ramaie". strangand ea din umeri. tanara imparateasa. cum a ajuns la casa mirelui. s-au bucurat cu bucurie mare. cat era de imparat. La vro saptamana. Purcelul toata ziua musluia prin casa. si. cat erau ei de ingrijiti. i-au placut palaturile si socrii. pe loc a incremenit. deodata. vazand aceasta mare minune. care acum nu mai era bordei. grozav s-au speriat. Tot in acea vreme. la culcare. a zis in inima sa: "Daca asa au vrut cu mine parintii si Dumnezeu. iara noaptea.mine. despre ziua au adormit. Parintii. si temandu-se imparatul sa nu i se intample ceva de rau. sufland o data din nari. si pana la palatul imparatului. a facut sfat si a gasit cu cale sa dea fata dupa feciorul mosneagului si de indata a si trimis-o. si capului meu se vede ca pana maine dimineata i-a fost scris sa mai steie unde sta! Purcelul insa umbla musluind prin casa dupa mancare si nici grija navea despre incurcala ce facuse. cu toate cele poruncite. Iar cand a dat cu ochii de mire. de la bordeiul mosneagului. s-a dus sa-si mai vada parintii. Mosnegii s-au ciondanit cat s-au mai ciondanit si. a spart o fereastra de bardahan si. iara pe barbat l-a lasat acasa. cuprinsa de dor. le daduse acum toate pe una. cum au vazut-o. baba si mosneagul se trezesc imbracati in porfira imparateasca. era acum gata. intreband-o despre 293 . in toate partile. Caci si imparatul. lepada pielea cea de porc si ramanea un fecior de imparat foarte frumos! si n-a trecut mult. caci nu-i da mana sa iasa cu dansul. si podul. Iara bordeiul mosneagului se prefacuse intr-un palat mult mai stralucitor decat al imparatului! si. si la imparatie strasnica zvoana s-a facut. si nevasta lui s-a deprins cu dansul.

de ai nenorocit si cazaturile ieste de batrani. a si poruncit sa-i faca un foc bun in soba. si trebuie sa fie ceva neinteles de mintea noastra. si a dat-o pe foc! Atunci perii de pe dansa au inceput a parai si pielea a sfarai. si. mie nu mi-a venit in cap de una ca asta. a ridicat pe ginerele imparatului in sus si s-a facut 294 . venind un vartej infricosat. zicand: . deodata s-a starnit un vant naprasnic. atunci sa plesneasca cercul acesta. si a facut in casa o duhoare asa de grozava. si atunci ai sa te mantui de dansa! . dupa cum vad eu. ce fel de viata ai sa mai duci tu daca nu poti iesi in lume cu barbatul tau? Eu te sfatuiesc asa: sa potrivesti totdeauna sa fie foc zdravan in soba si. incat barbatul pe loc s-a trezit inspaimantat. cand a adormi barbatu-tau. de vreme ce a facut lucruri peste puterea omeneasca! Dupa aceasta au iesit amandoua imparatesele in gradina ca sa se plimbe. rau ti-a priit. ea a luat pielea cea de porc. mama! iaca. si aici. sa iei pielea cea de porc si s-o dai in foc.Ca bine zici. a lacrimat. a sarit drept in picioare si s-a uitat cu jale in soba. rau cap ai avut! Atunci ea deodata s-a vazut incinsa peste mijloc cu un cerc zdravan de fier.Draga tatei! Sa nu cumva sa te impinga pacatul sa-i faci vrun neajuns. Cum a sfarsit de zis aceste. ea a spus tot ce stia. ca sa arda. iara de-ai facut-o din capul tau. si cand a vazut aceasta mare nenorocire.Draga mamei.Alei! femeie nepriceputa! Ce-ai facut? De te-a invatat cineva. pentru ca ai ascultat de sfaturile altora.gospodarie si barbat. are mare putere. prefacandu-se in cioric ars si apoi in scrum. si numai atunci sa se nasca pruncul din tine. omul acesta. atunci sa stii ca ma cheama Fat-Frumos si sa ma cauti la Manastireade-Tamaie. m-ai nenorocit si pe mine si pe tine deodata! si daca vei avea candva nevoie de mine. sau ce-a fi el. si cand dormea barbatusau mai bine. zicand: . Atunci imparatul a inceput s-o sfatuiasca.Cand voi pune eu mana mea cea dreapta pe mijlocul tau. mama sfatui pe fata cu totul de alt fel: . Iara barbatu-sau i-a zis: . Si cum s-a intors imparateasa cea tanara seara acasa. de unde o punea el. ca sa nu patesti vreo nenorocire! Caci.

vazand o casuta tupilata si acoperita cu muschi.De esti om bun. Atunci se aude dinlauntru un glas de femeie batrana. . de mai inainte.Da' ce vant te-a adus si cum ai putut razbate prin aceste locuri. 295 . pacatele mele m-au adus. Atunci batranii. un drumet ratacit. de nu se stie ce s-a facut. si hotarandu-se astfel. s-a hotarat a se duce in toata lumea. si a-i zice cu asprime sa se duca unde stie. pana a ajuns intr-un loc salbatic si cu totul necunoscut.nevazut. Atunci drumeata a oftat din greu si a zis: .Ia. vazand asta mare nenorocire si pe nora lor in asa hal. a mers tot inainte. Ea. un an de zile.De nume am auzit. zicand: . de-i fi auzit de numele meu. te face mii de farame! . maicuta. si aici. maicuta! Atunci i se deschide poarta si drumeata intra inlauntru. prin pustiuri. ce sa faca si incotro s-apuce? Sa se duca la parinti? Se temea de asprimea tata-sau si de sugubata defaimare a oamenilor! Sa ramana pe loc? Nu avea cele trebuitoare si-i era lehamete de mustrarile socrilor.Se vede ca tot mai ai oleaca de noroc de ai nimerit tocmai la mine. da-te aproape de chilioara mea. Caut Manastirea-de-Tamaie si nu stiu in care parte a lumii se afla! . hai? Ca pasare maiastra nu vine pe aici.Om bun. nici prin cap nu mi-a trecut vreodata. cu lacrimi in ochi. ca am o catea cu dintii de otel si. care marturisea despre vechimea ei.Cine-i acolo? . cu toate bogatiile si podoabele din el. Atunci podul cel minunat indata s-a stricat si s-a mistuit. du-te departe de pe locurile aceste. a batut la poarta. maicuta. si a mers ea. au inceput a o mustra. s-a schimbat iarasi in saracaciosul bordei al mosneagului. vazandu-se acum asa de nenorocita si oropsita. iara de esti om rau. in sfarsit. . femeie. . ca ei n-au cu ce s-o tina. sa-si caute barbatul. Iara palatul in care sedeau mosnegii si cu nora. necum om pamantean. de i-oi da drumul. Eu sunt sfanta Miercuri. a zis Doamne-ajuta! si a pornit incotro a vazut cu ochii.Eu sunt. dar ca te afli in lumea asta.

s-a aratat cu mare parere de rau. si pe loc s-au adunat toate jivinele din imparatia ei. de nu ai parte de ceea ce cauti. si fiind insarcinata pe al treilea an.. s-a uitat gales la nenorocita drumeata si i-a zis: . si oricat ai voi tu si oricare altul sa mai mearga inainte de aici. care torcea singura. Apoi a indreptat-o la sora-sa cea mai mare. a strigat si sfanta Duminica o data. si i-a zis cu binisorul: "Pastreaz-o. neavand nici o putere. ca nu li s-a intamplat sa auda macar vorbindu-se vreodata depre aceasta. cu mare greutate a putut sa ajunga si pana la sfanta Duminica. la sfanta Vineri. dar. la sfanta Duminica. si atunci ea le-a intrebat cu tot dinadinsul daca stie vreuna din ele in care parte a lumii se afla Manastirea-de-Tamaie. si toate au raspuns. asa trebuie sa fie. a dat drumetei un corn de prescura si un paharut de vin. este cu neputinta. Si drumeata. un paharut de vin si o vartelnita de aur care depana singura. sau altaceva. numai iaca un ciocarlan schiop se 296 . si indata sau adunat toate vietatile: cele din ape. ca dintr-o singura gura. si de aici drumeata. si facandu-i-se mila de aceasta nenorocita si zdruncinata fiinta. ca sa-i fie pentru hrana la drum. auzind aceste. pornind. Sfanta Miercuri.Se vede ca vrun blestem al lui Dumnezeu. cat a putut.Vezi? Tot de noroc sa se planga omul! Apoi sfanta Miercuri a strigat o data cu glas puternic. pornind chiar in acea zi. au raspuns toate deodata ca nici n-au auzit macar pomenindu-se de numele ei. si i-a mai dat inca o furca de aur. fiica mea! Ca aici este capatul unei lumi necunoscute inca si de mine. cele de pe uscat si cele zburatoare. Si atunci. a mers iar un an de zile tot prin locuri salbatice si necunoscute. si. ca ti-a prinde bine la nevoie". si sfanta Duminica a primit-o cu aceeasi randuiala si tot asa de bine ca si surorile sale. intrebandu-le despre Manastirea-deTamaie. pana ce cu mare greu ajunse la sfanta Vineri. si aici i s-a intamplat ca si la sfanta Miercuri: numai ca sfanta Vineri i-a mai dat si ea un corn de prescura. Atunci sfanta Duminica a oftat din adancul inimii. a mers iarasi un an de zile prin niste pustietati si mai grozave decat cele de pana aici. si a indreptat-o si ea cu multa bunatate si blandete la sora-sa cea mai mare.

sovalcaind. Aici calatoarea s-a suit iarasi pe aripile ciocarlanului. unde era un rai. Nu cumva ti-i cunoscut ceva pe aici? Atunci ea. numai si numai sa-i inghita. cand el pe sus. si. sovalc! se infatisaza inaintea sfintei Duminici. din care abia mai putea falfai. Aici se afla Fat-Frumos. cand drumeata pe sus. cat ce putea. de miam frant piciorul. vasiliscul cel cu ochi fermecatori.Iaca Manastirea-de-Tamaie! zise ciocarlanul. ciocarlane.Da' cum sa nu stiu. vidre cate cu douazeci si patru de capete si alta multime nenumarata de ganganii si jiganii inspaimantatoare. care indata a si pornit. stapana. atunci indata ciocarlanul o lua pe aripioarele sale si o ducea. si cu puii tot de aur. si tot asa mergand ei inca un an de zile. cand ea pe jos. pe care il cauti tu de-atat amar de vreme. cu mare greutate si zdruncen. nu cumva stii unde se afla Manastirea-de-Tamaie? . batuta cu pietre scumpe.Daca-i asa. ca sa-i prinda bine la nevoie. si el si-a dat drumul cu dansa pe o alta lume. si povatuieste-o cum a fi mai bine. in sfarsit. a raspuns cu smerenie: . nici pe jos.Ma supun cu toata inima la slujba mariei-voastre. . dupa atata amar de truda si primejdii.vede venind. desi este foarte cu anevoie de mers pana acolo. cu mare ce au izbutit sa ajunga la gura unei pesteri. apoi acum indata ia pe aceasta femeie. Atunci ea il intreaba si pe acesta: . care stateau cu gurile cascate. Si cand ciocarlanul pe jos. viclenie si rautate nu-i cu putinta sa povesteasca limba omeneasca. stapana? Ca doar pe-acolo m-a purtat dorul.Tu. in care fojgaiau balauri. sovalc. si cand biata drumeata nu mai putea nici pe sus. du-o numaidecat acolo. despre a carora lacomie. si prin codri si pustietati asa de ingrozitoare. desi ii fugeau ochii de atatea straluciri. oftand. aspide veninoase. se uita mai cu bagare de 297 . ca sa-i fie pentru hrana pana la Manastirea-de-Tamaie. Apoi sfanta Duminica a dat si ea drumetei un corn de prescura si un paharut de vin. si apoi a dat-o pe seama ciocarlanului. si nu altaceva! . cum ii sti tu. si i-a mai dat o tipsie mare de aur si o closca tot de aur. au trecut peste nenumarate tari si mari. Atunci ciocarlanul. Si. sovalc.

si cat mi-i cere pe dansa.Mai stai! si nu te bucura asa degraba. mergand spre fantana ce-i aratase el. .Ia. ca inca esti nemernica pe aceste locuri si tot n-ai scapat de primejdii. Nu ti-e de vanzare. ingrijitoarea de la palatul lui Fat-Frumos. lacrimand. si indata i se umplura ochii de lacrimi de bucurie. femeie. sfanta Vineri si sfanta Duminica. si cum a venit imparatul de la vanatoare si s-a pus in asternut. cu furca. Talpaiadului. luandu-si ziua buna de la calatoarea incredintata lui. cu vartelnita. hai? . o intreaba: . cu tipsia si cu closca cu puii de aur daruite ei de cele trei surori: sfanta Miercuri. trimite slujnica degraba. sa-i cheme femeia cea straina la palat si. Dar numai un lucru nu stia harca: gandul omului. o vrajitoare strasnica. Iara nemernica drumeata. venind o slujnica sa ia apa. il petrecea cu ochii in zbor. i-a pregatit acum una ca sa doarma dus pana a doua zi dimineata. scoate mai intai furca. cum vine. cum vede o femeie necunoscuta si furca cea minunata torcand singura fire de aur. zise ciocarlanul. Ii arata apoi o fantana. cum aude despre aceasta minunatie. iute se intoarna inapoi. care inchega apa si care stia toate dracariile de pe lume. unde trebuia sa se duca trei zile de-a randul. fuga la stapana-sa si-i da de veste! Stapana acestei slujnice era viespea care inalbise pe dracul. sa ma lasi sa stau intr-o noapte in odaia unde doarme imparatul.seama si indata cunoaste podul cel minunat din ceea lume si palatul in care traise ea cu Fat-Frumos asa de putin. de mii de ori mai subtiri decat parul din cap. Nu trece mult si. cand s-a inturna imparatul de la vanatoare. stiind ca imparatul are obicei a bea in toata seara o cupa de lapte dulce. rand pe rand. Atunci drumeata da furca si ramane. si apoi se pune jos sa se odihneasca.Am auzit ca ai o furca de aur care toarce singura. o povatuieste ce sa faca. zburand neincetat de frica sa nu-i mai rupa cineva si celalalt picior. stirba-baba-cloanta. Si cum ajunge la fantana. de unde o avea stransa. Apoi. ii spune cu cine are sa se intalneasca si ce sa vorbeasca. .De ce nu? Da furca incoace si ramai aici pana la noapte. si 298 . harca i-a si trimis laptele.

Si cum s-a departat baboiul de acolo. si cum s-a sculat imparatul si s-a pornit la vanatoare.cum l-a baut imparatul. dar inzadar. Talpoiul a venit posomorata. pune mana si pe vartelnita. iesind cu nepus in masa si necajita ca vai de ea. urgisita si zbuciumata lui sotie scosese acum pe tipsie si closca cu puii de aur. sarmana. Harca. nenorocita drumeata a ingenuncheat langa patul sotului ei si a inceput a plange cu amar si a zice: . ca am sa vin atunci tot eu sa te iau. s-a chinuit asa pana despre ziua. simtind ce s-a petrecut si facandu-i-se mila de nenorocita de straina. cea mai de pe urma a ei nadejde! si cum sta ea in preajma fantanii. din odaia de alaturea. numai ce 299 . ca sa plesneasca cercul ist afurisit si sa nasc pruncul tau! Si. ci avea grija sa no auda. dupa cum avusese tocmeala. care in toate zilele umbla cu dansul la vanat. Atunci pohoata de baba o cheama iarasi la dansa prin slujnica. nu doar ca soptea si umbla catinel ca sa n-o auda imparatul. si a doua zi disdimineata o scoate iarasi din odaia imparatului si din ograda. zicandu-i incetisor: . tot cu acelasi viclesug. caci imparatul parca era dus pe ceea lume! Despre ziua. si venind iarasi slujnica la apa si vazand si aceasta mare minune. credinciosul i-a spus cu de-amanuntul ce se petrecuse in odaia lui in cele doua nopti din urma. de parca i-a dat inima dintr-insul. Apoi a plecat ochii in jos si a inceput a lacrima. la fantana stiuta. si a lasat-o acolo. care deapana singura si care-i mult mai minunata decat furca ce i-a dat. si pe cand din ochii lui Fat-Frumos se scurgeau siroaie de lacrimi. fuga la stapana-sa si-i spune ca femeia ceea de ieri are acum o vartelnita de aur. Atunci Talpa-iadului a chemat pe necunoscuta drumeata in odaia imparatului. a scos pe necunoscuta de acolo si i-a zis cu ciuda sa iasa din ograda si sa mearga unde stie.Cezi aici pana despre ziua. Insa in aceasta noapte credinciosul imparatului. s-a pus in gand sa descopere viclesugul babei.Fat-Frumos! Fat-Frumos! intinde mana ta cea dreapta peste mijlocul meu. cum a auzit aceste. s-a dus iarasi la fantana si a scos acum vartelnita. si imparatul. pe loc a tresarit. un credincios al imparatului. pe loc a adormit ca mort. si nenorocita.

se ineca in lacrimi. ci fuga la stapana-sa si-i spune. stapana. zicand in gandul sau: "Dupa ce umbla ea nu se mananca". s-a departat! Atunci zbuciumata drumeata. tot cu acelasi viclesug.iaca pe slujnica stiuta iarasi o aduce Dumnezeu la fantana. Dupa ce harca s-a incredintat ca imparatul doarme. Apoi mai porunceste sa-i aduca o iapa stearpa si un sac plin cu nuci. bizuindu-se ea si acum in puterea bauturii sale. cu osanda cea mai cumplita! si intinde mana ta cea dreapta peste mijlocul meu. Doamne! Ce-am vazut eu! Femeia ceea are acum o tipsie de aur si o closca de aur.Acest lapte nu se mai bea si. se scoala. cum aude aceasta. l-a si aruncat pe furis. si ea indata a nascut pruncul. care se chinuiesc de patru ani. si sa lege si sacul cu nucile si pe harca de coada iepei. si pe loc s-a facut ca doarme dus. cu puii tot de aur. spunand iarasi cuvintele aceste: . si sa-i dea drumul. Fat-Frumos a intins mana. Dupa aceasta imparateasa povesteste sotului sau cate a patimit ea de cand s-a facut el nevazut. dimpreuna cu toate odoarele luate cu viclesug de la imparateasa lui. a zis in gandul sau: . Atunci imparatul.Fat-Frumos! Fat-Frumos! Fie-ti mila de doua suflete nevinovate. fara a simti catusi de putin durerile facerii. nici mai asteapta sa ia apa. hoanghina pune mana si pe tablaua cea de aur si pe closca de aur cu puii de aur. cum a zis. tot cu aceeasi randuiala ca si in noptile trecute. ridica toata curtea in picioare si porunceste sa-i aduca pe harca de baba inaintea sa. . ca nu mai pot duce aceasta nefericita sarcina! Si cand a sfarsit de zis aceste.Doamne. chiar in puterea noptii. sa plesneasca cercul si sa se nasca pruncul tau. cand a venit in asta-sara de la vanat si cand i s-a adus laptele. si cand a inceput 300 . si asa s-a facut. si cand s-a atins de mijlocul ei. asa de frumosi. dang! a plesnit cercul. Dar imparatul. Si cum vine straina. si cand mai vede si aceasta mare minunatie. pe loc trimite s-o cheme. undeva. ca prin somn. a adus iarasi pe straina in odaia lui. cazand iarasi in genunchi langa patul sotului ei. de-ti fug ochii pe dansii! Babornita. si lasand-o acolo.

Cand le-a venit si lor vremea de insuratoare. si cand a picat sacul. Harca aceasta de baba era scroafa cu purceii din bulhacul peste care vam spus ca daduse mosneagul. pica si din Talpa-iadului bucatica. Ea. ca sa intrati si voi in randul oamenilor.iapa a fugi. Fat-Frumos. din cele unsprezece ce avea si care fugisera dupa dansa din bulhac. ca Fat-Frumos nu facuse nunta cand s-a insurat. sa plece mai curand. le-a zis imparatul: . daca nu cumva s-a sfarsit. Dar acum a facut si nunta si cumatria totodata. 301 . baba si mosneagul. crescatorul lui FatFrumos. mergeti de va cautati ursitele. si mai tine si astazi. se gatira. dupa ce ii sarutara mana. prefacuse atunci pe stapanusau. Iaca dar pentru ce Fat-Frumos a pedepsit-o asa de grozav. v-ati facut mari. in purcelul cel rapciugos si rapanos. si indata au si fost de fata parintii imparatesei lui si crescatorii sai. cu chip sa-l poata face mai pe urma ca sa ia vreo fata de-a ei. Iara pe credincios cu mari daruri l-au daruit imparatul si imparateasa.Vorbele tale. Broasca testoasa cea fermecata de Petre Ispirescu A fost odata un imparat. i-a picat si harcei capul. unde pica nuca. si s-a adunat lumea de pe lume la aceasta mare si bogata nunta. raspunsera copiii si. . si numai cat a gandit Fat-Frumos. si a tinut veselia trei zile si trei nopti. imbracati iarasi in porfira imparateasca. aduceti-va aminte. pe care i-au pus in capul mesei. prin dracariile ei. oameni buni. sunt pentru noi ca o icoana la care ne inchinam. si el avea trei feciori. si pe langa dansii l-au tinut pana la sfarsitul vietii lui.Dragii mei copii. tata. cum nu s-a mai pomenit si nici nu cred ca s-a mai pomeni una ca aceasta undeva. care mai de care. Acum.

iute. iata ca o broasca testoasa iesise pe luciul apei. pana ce intra iarasi in sanul matcei de unde a iesit. Dara el nu vedea. si merse pe ea. numai sa zica ca umbla. insa. Mergand spre rasarit. pleca si el inspre apus. si. Pe fiul cel mai mic. baga de seama ca o broasca testoasa se tine dupa 302 . El vedea ca fiecare strop de apa. Unde lovea el cu nuiaua. cum. Se uita la dansul parca sa-l soarba cu privirea. Cand. Asemenea si cel mijlociu. adica fata apei lucie ca o oglinda. stii. asa de florile marului. Nu mai simtea daca este. ci totul ramanea ca mai-nainte. Se uita si nu mai vedea. ia asa numai ca sa zica si el ca face ceva. dupa ce se dichisi si el cum stiu mai bine.Fiul cel mare se imbraca cu hainele ce le avea el mai bune. tot da cu nuiaua in apa. si ochii de la dansul nu si-i mai lua. nu auzea. ori nu mai este. Facura vorba. carele asemenea avea o fata. si facea haz cum sare stropii de apa. si invoiala se si facu. lua oaste cu dansul si banet de ajuns. fara sa-si dea seama unde se duce. unul dupa altul inaintea lui. cam in dorul lelii. privind cu nedomirire. si se uita gales la dansul. El era dus cu gandurile. Cand. apuca pe o carare ce intalni in cale. si de ce merge se mareste. Dara n-avu ce-si face capului. fara mai pe urma sa se cunoasca nici locul unde a picat stropul. singura la parinti. cand o lovea. se face cate un armean (cerc) impregiurul lui. ajunse la curtea unui imparat care avea o fata. Ajungand pe marginea elesteului. iaca. Misca si el picioarele a lene. il scoase drept la un elesteu mare. nici intinderea armeanului din giurul lui. In cele din urma. Atata era de dus cu mintile. si pleca si el. tast! si dansa. O peti de la tatal ei. numai sa nu zica nescine ca nu s-a gatit. Apoi incepu a cugeta. caci tata-sau il trimitea intruna sa caute a se capatui si el. ce sa vezi d-ta? Poteca pe care apucase. Lua si dansul niste haine. In cale vazu o nuia lunga de alun pe care o lua. si de cheltuiala ce pe apa nu curge. Dara unde sa se duca? Nici el. cum. nu stia. nu-l tragea inima a pleca in petit. Ajunse si el la curtea unui alt imparat. cand pica inapoi la matca. se logodi si el cu dansa. si iute. si unde se deschidea talazurile care inconjura varful nuielei. si nu stia ce facea. imparatul. se aseza si el acolo jos. balacea cu nuiaua prin apa. acolo. fara sa stie ce are sa faca cu dansa.

Mai voi el sa faca ceva cumva. de drag. Se mira de asta lancezeala. mai aruncandu-si cautatura la broasca. Tocmai cand voi sa se scoale si sa plece spre a merge sa-si incerce si el norocul. vazu ca soarele da in asfintit. fiul de imparat. Sezu iarasi jos. pana ce se pomenira ca amurgise. vazu ochii ei. cum se scula. Se sperie oarecum. Si. si se duse acasa. de aci inainte. fara sa-i pese de ceva. si fara sa-si mai aduca aminte ca plecase in petit. sa o soarba intro lingura de apa. dara graiul ei era dulce si viersul cu lipici ce avea il facu sa-i ramaie talpile lipite de locul unde sta. la urma urmelor. si ca fratii lui erau a se intoarce a doua zi cu logodnicele lor. pleca iarasi la marginea elesteului. Ar fi voit sa plece. cand auzi pe broasca vorbind. iara broasca testoasa ii tot sarea pe dinainte si se uita la dansul cu dor. si frumoasa. A doua zi iarasi asa facu. Se uita drept in ochii broastei.varful nuielei lui. colea la inimioara. dara nu pricepu nimic. . Broasca se dete de trei ori peste cap si se facu o zana gingase. Pasamite il tragea ata la ursita lui. aci lasau alta. Cuvantul tau a sfaramat toate farmecele ce ma tineau inlantuita. Pe tine te voi urma pana voi avea viata in mine. dara in desert. cum nu se mai afla sub soare. Se scula binisor. caci simti ca. ca si cand ar fi fost butucite. 303 . fara dansa nu va putea trai. Se uita si el la dansa. Atunci isi lua inima in dinti si striga: . ca el era plecat in petit. Ar fi rupt-o d-a fuga. Ii venea flacaului.Iti foarte multumesc. Se pusera la vorba. Si cum sta el acolo si se juca cu nuiaua in apa. si simti un nu stiu ce. Tu esti ursitul inimii mele. Picioarele nu se mai miscara. dragul meu iubit. Si fiindca a doua zi era sa vie fratii cu logodnicele lor. asa ca sa se departeze. ca sa nu supere ori sa indaratniceasca pe zana a veni dupa el. si nici ei nu stiau ce vorbesc. A treia zi. dara parca il pironise cineva locului. si nu facu nici o miscare. si plapanda. isi aduse aminte. Cand se trezi bine din cugetarile lui. Dara se opri. pare ca il sagetase ceva. pare ca stralucea de un foc ce simtea ca il atinge. ii raspunse atunci broasca. Aci incepeau una.Asta sa fie logodnica mea. iar el isi arunca ochii la dansa mai cu bagare de seama. iata ca broasca mai tasni o data. si parca ii zicea inima ceva. fara sa-i plesneasca prin cap ceva.

Mergea el. Venira unul dupa altul feciorii cei mai mari ai imparatului cu logodnicele lor. ca sa-si priimeasca nurorile. Daca ajunse si gasi pe toti ai lor adunati la tatal sau. Lasa. isi bateau mendrele. dara parca-l tot oprea cineva in cale. 304 . sa faca pe fratele lor mai mic de ras si ocara. Nu vedea nimic. dara nui detera ragaz. insa. I se parea ca-l trage cineva de la spate de haine. Fiecare isi adusese zestre insemnata: robi. ostasii se gatira ca de alai. El se tot intorcea de se uita inapoi. ca in zi de sarbatoare. carute ferecate. caci de. incepu sa le povesteasca siretenia celor ce i se intamplase. cete prin cetate. orice s-ar zice. cum voiau. tacu din gura si inghiti rusinea ce-i facura fratii inaintea tatalui sau. Se gandi el: "Acum o mie de vorbe un ban nu face. si ele erau frumoase. A doua zi fiecare flacau zbura la logodnica sa. pana si copiii se veseleau de veselia imparatului. cai. desi nu mai vorbea de rau aievea in fata imparatului. Daca vazu. caci ii luau vorba din gura. de tinea drumul mai lung. Ei. si le priimise imparatul cum se cuvine imparatilor si fiilor de imparati. daca se adunara la un loc. Cand ajunse sa le spuie ca a zis broastei: "Tu sa fii logodnica mea". insa el isi tot intorcea capul si se uita. si chiar se vorbira. caci. iara dansul pleca la curtea imparateasca. Oamenii umblau cete. Iara imparatul puse de impodobi palatul si cetatea cat se putu mai frumos. hainele pare ca le erau turnate pe dansele. dara toate fura in desert. Ii tinura de rau tatal lor. rade mai cu folos". fiu ii era si al mic. de atata uitat inapoi. caci. Broasca intra iarasi in elesteu. isi dedeau coate de radeau. Vru el sa le spuie cine a fost broasca. isi zise el. si incepura impreuna cu logodnicele lor a grai despre dansul cam in dodii. te mira de nu ramanea cu gatul stramb. si il durea la inima cand il luau in ras. adusera vorba iarasi despre broasca fratelui lor celui mai mic. sa vedem ca cine rade mai la urma. Noroc ca i se scurtase calea si ajunse acasa. pe din dos. amandoi fratii cu logodnicele lor.spuse zanei ca se duce sa instiinteze si el pe tatane-sau ca a sa-si aduca si el logodnica. Ce e drept. si-l cam dedeau in tarbaceala cu graiuri care mai de care pacalitoare. toti se umflara de ras deodata si incepu a-l cam lua peste picior cu vorbe in doi peri si cu glume nesarate.

floncaneasca lumea ce va vrea. Vorbele ei mieroase. raspunse el.De ce sa mai facem p-acolo tevatura? Sa ne imbaiem aci. intrara fiecare in cate o baie si se imbaiara. Fiul cel mic al imparatului daca se duse si el sa-si aduca logodnica. Vezi ca el ramasese cu ochii bleojditi. broasca cea testoasa iesi din elesteu la dansul. dara. de mila sa nu le strice frumusetea. nu altceva. Atunci ea ii raspunse: . . Si fiind gata baile si apa incropita numai ca laptele cand il mulge de la oaie. stralucitoare de podoabe. Dara blestematele de farmece ne-a acoperit palaturile cu apa aceasta murdara. si in locul lui se vazura niste palaturi. de pasari si cate nagode toate. se dete de trei ori peste cap si se facu om ca toti oamenii. Vorbira ce vorbira. adaoga zana. el ii mai zise: . trebuie sa stii ca si eu sunt fata de imparat. apoi fiul imparatului ii zise sa se gateasca sa mearga. si puternic. Si facand un semn cu mana.cand va veni cu broasca testoasa inaintea imparatului. si aidem. ca ne asteapta tatal. Baia era pardosita cu tot felul de marmura lustruita si adusa din mestesug asa. cu fratii si cu cumnatele mele. tiindu-si firea si nepierzandu-si cumpatul. Gateste-te.Lasa astea acum. dara la dansele ba. . iti zic. si pe mine ma facut precum m-ai vazut. 305 . si inca fata de imparat mare. si avut. sa ne imbaiem. Zana lua de mana pe fiul imparatului si intra in palat. zapacise oarecum pe bietul fecior de imparat. incat inchipuia fel de fel de flori. viersul ei placut. apa elesteului se trase intr-o parte si intralta. Odata daca te-am ales. . Fiul imparatului nu cuteza sa calce pardoseala baii si pe velintele cele de mare pret ce erau asternute prin palat. desi era fecior de imparat.Ne vom imbaia la palaturile tatalui meu. imparatia ne-a fost rapit-o dusmanii.La noi este obiceiul. ca inainte de a merge la cununie. Aurul cu care erau poleiti stalpii si ciubucele de pe langa streasina licarea de-ti lua ochii. ca unul ce nici dansul.Dragul meu logodnic. de pare ca te ungea la inima. incat la soare te puteai uita. nu mai vazuse asemenea scumpeturi. tu esti a mea.

cu patru telegari de mancau foc. parea ca n-atinge pamantul. carele il astepta si se ciudea de atata intarziere. un luceafar se aseza pe fruntea ei. Dupa ce iesira din baie si se imbracara. ca mult erau cu lipici. unde mirosul florilor ii imbata. El dorise. Zana se purta cu mare bunacuviinta. Oamenii se luau la prinsoare ca nici in cer nu se gasea o mai mare frumusete ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor. Era vesel imparatul pentru aceasta. si asa stralucea de orbea pe cei ce se uitau asupra dansilor. si lauda pe fiul de imparat pentru o asa nimerita si neasteptata alegere. toti intelesera ca aceasta era femeie de pe alte taramuri. dara zana cand juca. vezi. Imparatul isi implini pofta inimei lui. Incepura a-si da coate. Oaspetii nu-si mai luau ochii de la dansa si urechile lor nu mai ascultau alte vorbe. Ceilalti jucau. 306 . ca la nunta unui imparat. Mai mare stralucire si gingasie ca aceasta nu se mai vazuse sub soare si pe la dansii pana atunci. iara nu ca mergeau. cand vazu ca fiul sau cel mai mic ii aduce in casa minunea minunilor. decat vorbele ei. a-si veni in cunostinta si a se cai de rasul ce facusera de fratele lor. Fiii cei mari ai imparatului povatuira pe logodnicele lor ca sa faca si ele tot ce va vedea pe zana ca face. si vorbi astfel incat robi toate inimile. Zana porunci si trase la scara o caruta ferecata in aur. Caii pornira. Dara zburau de parca n-atingeau pamantul. Cum se puse el langa dansa. Fratii cei mai mari o malcira. Amandoi erau imbracati cu niste haine scumpe si foarte frumoase. Ei se urcara.Apa ciuruia din teve aurite si o lua cu nastrape si cu cause de aur. Stergarele erau de matase si in tesatura cu fir de cel mai bun si cu margaritare. si la cununie si la masa. caci fiul cel mic al imparatului lor adusese o asa zana sa o domneasca. cat un lucru mare. intr-o clipa ajunsera la imparatul. se prinsera in hora si jucara. trecura prin gradina. nu jucau. Cand ii vazura. Imparatul nu mai putu de bucurie. Dupa ce se cununara fiii imparatului cu logodnicele ce-si alesesera fiecare. tatal baiatului. Caruta era impodobita cu pietre nestemate de sclipeau in fata soarelui ca cine stie ce lucru mare. Lumea privea si i se umplea inima de mandrie. vazand atata frumusete si atata bogatie. si asa si facu. sa-si cunune toti copiii intro zi.

lua cate nitele si baga in san. de unde bagase bucatele. Asemenea facura si cumnatele ei. ci a alte dihanii. fara a se mandri.Intre acestea veni seara. o multime de alte mese erau puse pentru boierime. se trase din naintea imparatului cu totul smerita si se aseza langa sotiorul ei. cu mic. dupa povata sotilor lor. In calea ei. un manunchi de flori bine-mirositoare. Zana. Atunci multimea. si se puse o masa d-alea imparatestile. cu intelepciunea cea fireasca si cu povetele imparatesei. si se facu un ras de mila lor in toata nunta. sotia lui. Cand voira insa a scoate si ele din san ce pusesera in timpul mesei. si imparatul impreuna cu dansa. bagara de seama ca hainele lor sunt murdare si terfelite de bucate. Si fiindca am dobandit si eu un os 307 . din fiecare fel de bucate ce se aducea la masa. domni in pace. i-l dete ca semn de iubire fiasca. si se urca fiul cel mic cu sotia sa. de umplu locul. pentru negustorime si pentru prostime. strigara intr-un grai. cum nu mai mirosise oamenii locului aceluia. cu buni. fiindca nu mai era chip a mai sta asa ingalate la nunta. Mancara si se veselira cat le ceru inima. se facu de o iubira pana si cumnatele ei. Nurorile cele mari ale imparatului tineau ochii tinta la zana sa vaza ce face ea ca sa faca si ele. iara ea. in liniste si in veselie toata viata lui. cu prosti. Imparatul se cobori din scaun. Atunci toti intr-o glasuire strigara: "Sa ne traiasca doamna si imparateasa noastra". Iara fiul imparatului. cu agerimea mintii lui. ii multumi. ca acesti soti sa-i domneasca de aci inainte.. Odata se umplu locul de un miros asa de frumos si strein. ii saruta mana. si. ii sarutara si ele mana. iara mesenii. incat nu mai semana a haine puse pe om. incepu a curge de printre incretiturile hainei sale margaritare. Aceasta imparateasa cu rostul ei cel blajin. Cand se sculara de la masa. incat plecara umilite in camarile lor ca sa se schimbe. cu mare. Imprejurul mesei imparatesti. Eram si eu p-acolo. zana se duse la imparatul socru. se plecara si le adunara. Ducandu-se si nurorile cele mai mari ale imparatului sa-i multumeasca. scotand din san. Se pusera la masa. cu purtarea cea cumpatata.

se arata prostanac. Si ce e drept ca aveau la ce se uita. mi-am pus in gand sa va povestesc. mergea cu vitele la pasune si treaba iesea din mana lui mai cu asupra decat din ale celorlalti argati. intre ele. de sar crede. Cand era la adapatul vacilor. Stapanii unde slujea el erau foarte multumiti de dansul si se bateau care de care sa-l apuce. lucruri care. ce dregea. il porocleau cu numele de Fat-Frumos al satului. dara el nu baga pe nimeni in seama. m-ar da de minciuna. mustacioara abia mijea. Ceilalti argati casunasera pe dansul si-l tot luau peste picior. Cand trecea prin sat. nici in stanga. ca vacile pe cari le pastea el erau mai frumoase decat ale 308 . Si fiindca avea darul de a fi curatel. chica lui neagra. iara el nu lua aminte la flecariile lor si-si cauta de treaba lui. dara apoi ochii? Avea niste ochi. toti flacaii din sat il pizmuiau. boieri d-voastra. de bagase pe toate fetele in boale. Si de unde sa nu fie asa!El nu se uita nici in dreapta.de ros. el se facea ca nu intelege vorbele aruncate in pofida lui. fetele isi dau coate si se uitau la dansul pe subt sprincene. de parca era o umbra pe buza lui cea de sus. Cand se adunau seara si barfeau verzi si uscate.Nu stiu ce facea el. El era curat la fata si chipes. neiculita. se facea ca nu pricepe ce vor ele. fetele care de care se intrecea sa-i dea pricina de vorba. El argatea pe la unii si pe la altii ca sa-si castige hrana vietii. Pentru aceasta ele ca sa arate ca nu le pasa de nebagarea lui de seama. ca pana corbului flutura ca o coama pe grumajii lui albi ca zapada. pentru aceasta ei il porocleau zicandu-i cascaundul satului. Cele douasprezece fete de imparat si palatul cel fermecat de Petre Ispirescu A fost odata un flacaiandru sarman de parinti.

fara sa se atinga cu cuvantul sau in oricareva fel. ca ce sa fie asta?" si incepu a se pune pe ganduri. Desisul frunzelor sale facea o umbra. si-i zisese sa se duca la curtea imparatului locului aceluia.Napucase sa doarma.Visase ca unde venise la dansul. Copaciul subt care se adumbrise era maret si parca se lupta ca sa ajunga la nuori. Era o valcea impodobita cu fel de fel de floricele. ca acolo are sa se procopseasca. de parca ramneai la ea. si 309 . vezi.Intr-o zi de primavara. serpuia printre brusturi si alte buruieni pe unde isi facuse loc. abatu din drum si dete iarasi pe la copaciul cu pricina.Cand se destepta.A doua zi. toate inflorite. si o data sari drept in sus. fiindca pe unde le ducea el pasunea era mai cu gust si mai indestulatoare. nu era asa cascaund flacaul acesta. Dara el nici habar navea de asta si nici gand n-avea sa se mandreasca. Pasamite se nascuse in ceas bun si era ursit sa ajunga ceva. Printre cracile lui intinse se giugiuleau pasarelele si-si faceau cuiburi: numai ascultand cineva ciripirile lor se aprindea intr-insul focul dragostei. o zana mai frumoasa decat toate zanele din cer si de pre pamant. Si tocmai pentru aceasta flacaii si ceilalti argati il ponosluia. isi si alesese. Ci smerit. si susurul apei parca te indemna la somn. precum il lasase pe el Dumnezeu. mare. a carui obarsie venea dintr-un sipot de apa ce iesea din coasta unui delulet. El nu intelegea ca steaua sub care se nascuse venea sa-l slujeasca. Ceva mai cat colo un paraias. ostenit fiind tot umbland dupa vaci. Pe unde calca piciorul lui se cunostea. isi vedea de ale sale. de loc ca ce sa insemneze un asemenea vis. Ele dadeau mai mult lapte decat cele ale altor argati. de altii sau de al altora. isi zise: "Ma. mergand iarasi cu vitele la pascut. si pe nedrept ii atarnau de coada acest ponos ceilalti argati din sat. ca de cand incepui sa va povestesc. de parea ca da ghes omului sa treaca printre ele.celorlalti argati. se dete la umbra unui copaci mare si stufos si adormi. fiinda nu stia ce-i este ascuns in cursul vremilor. loc pentru asa ceva. fiindca si ierburile se inveseleau. Visase un vis foarte frumos si se desteptase. Bag seama. toata ziulica il muncira gandurile si nu se domirea de loc. Cum puse capul jos si adormi.

isi zise: "Ma. sa iesi de la mine? Au doara nu te multumesti de simbria ce-ti dau? Au mancare n-ai destula? Ia. curatel. baiete. cu nitica zestricica. A treia zi cu dinadinsul facu sa-i fie drumul pe la acelasi copaci sub care se culca. ba inca de asta data zana il ameninta cu boala si cu toate ticalosiile omenesti. flacaul ajunse drept la curtea imparateasca si se baga argat la gradina imparatului.Ducanduse de la satul sau. ca vai de lume. nu mai hoinari prin a lume. si el pleca. dara asa mi-a venit mie. Gradinarul fu bun-bucuros sa-l priimeasca. se infatise la stapanu-sau si-i zise: . nu pot sa manii pe Dumnezeu.Atunci si el. caci dobandise pana atunci cateva bobarnace de la fetele imparatului ca baga argati tot ce este mai uracios si mai scarbos in omenire. ii dete ce bruma mai avea sa ia. cand vor iesi din casa spre a se primbla prin gradina. si iarasi toata ziulica fu dus pe ganduri. sunt multumit de d-ta.Da pentru ce. . de multumit. si nu voi ramanea pentru nu stiu ce. daca se scula si veni acasa cu vacile si le baga in cosar. stapane.Aceste domnite erau ursite sa nu se poata 310 . Si cum era de potrivit facut la boiul lui. daca nu s-o duce. sa-ti faci si tu rost aici ca toti megiasii. ca sa nu ajungi fara nici un capatai. pe mine ma bate gandurile sa ma duc in lume sa-mi caut norocul. si pana acum nu vaz nici un semn ca sa pot si eu salta ceva. sa ma duc in lume. deh! ce sa zici. cand il vazu asa curatel.iarasi se culca la tulpina lui. Pe langa celelalte trebi gradinaresti.Stapane. luandu-si ziua buna de la stapan. mancare am destula. mai bine sezi la mine.Curatel. slujba lui de capetenie fu ca sa faca in fiecare zi cate douasprezece manunchiulete de flori. Daca vazu stapana-sau ca este peste poate a-l face sa ramaie. si in fiecare dimineata sa le dea la cele douasprezece domnite. fete ale imparatului. dara hainele de pe dansul erau imoase. Destul am argatit. si iarasi visa acelasi vis. .Ba. ii sedesa bine cu hainele ce imbraca. si eu voi cata sati dau o fata buna din sat. il primeni si-i dete de imbraca niste haine care sa mai semene a argat la gradina imparateasca. Gradinarul puse de-l imbaie. si visa acelasi vis. asta nu e lucru curat". sa te mai ajut si eu cu ce m-o lasa inima.Sculandu-se. ca de macar. Fa bine si-mi da socoteala.

Ceilalti cari mai erau.Si astfel. Imparatul astepta cu mare nerabdare in fiecare dimineata ca sa-i aduca cate vreo veste buna. poate sa-si aleaga pe care ii va place din ele. Ursitele lor le daruise cu patima jocului.marita pana nu va gasi cineva care sa le ghiceasca legatura ursitei lor si sa faca pe vreuna din ele ca sa iubeasca pe cineva. dantuind. intr-o camara din palatul sau. si nu mai cuteza sa indemne pe nimeni. caci nu puteau.Unsprezece flacai o patise pana acum.Imparatul era nevoit sa cumpere mereu pe fiecare zi cate douasprezece perechi de 311 . Cum se auzi de aceasta hotarare a imparatului. precum ca sa se stie ca cine se va gasi sa-i spuie ce fac fetele lui noaptea de rup fiecare cate o pereche de conduri. si el i-o va da lui de sotie. nu mai voira sa stea de panda. Asa le era oranda. sii lasara fetele in plata Domnului. unul cate unul. Pentru aceasta el dase sfara in tara lui si in tarile streine.Pasamite. incepusera a se codi. ba feciori de domni si de imparati.Nimeni nu stia unde merg ele noaptea de joaca. Imparatul se luase de ganduri cu atata cheltuiala pe condurii fetelor sale si pentru inima lor de gheata. se carara pe la casele lor de la curtea acestui imparat. Dara nimeni nu stia ce fac ele noaptea de li se rup incaltamintele. dara in loc de aceasta. caci nimeni nu mai voia sa-si piarza sufletul pentru un cap de muiere. Nu se stia ce se fac.El stia ca le tine pe toate inchise la un loc. incuiate si zavorate cu noua usi de fier si cu noua lacate mari. lor le era facut ca asa sa-si petreaca vremea in toata viata lor. i se spunea ca junii ce se puneau de panda seara nu se mai gasesc dimineata. Erau nebune dupa joc si pe fiecare noapte rupeau cate o pereche de conduri de matase alba. Nici de urma macar nu li se mai dedea. cum de sa piara asa junii ce voiau sa-i pandeasca fetele. ba feciori de boieri mari.Se lipseau de a lua de neveste niste fete pentru care se rapune atati tineri. Si care cum venea se punea de panda la usa domnitelor cate o noapte. caci nimeni nu le vazusera pana atunci iesind din casa. incepu a curge la petitori. de care nu se putea lipi nici un june din cei ce venisera in petit. Insusi imparatul fu coprins de spaima. pana si feciori de boieri mai mici.

dara cand da florile fetei celei mici. Dara ce-i faci inimei? Ea ii da branci si lui. fara sa puie pirostriile in cap. lui ii era sa nu-si piarza slujba si sa ramaie cu buzele umflate. maine asa.El. caci dandu-le flori in fiecare dimineata. simtea el. insa crezu ca flacaul este rusinos si d-aia se face asa de rosu cand vine inaintea lor. si intrase la grije ca o sa-i imbatraneasca fetele in vatra si o sa impleteasca cosita alba. de sta sai sara din piept afara.Azi asa. ca de va fi gonit de la curtea imparateasca. si apoi se gandea si la pataniile celor ce pazise inaintea lui. nici nu-si ridica ochii asupra lor. si-i tacaia inima. cum de numai sa se gandeasca ea a scoate asa vorbe blande pentru un argat. il ademenise pana intratat. Apoi unde pui d-ta gandul ce-l muncea groaznic. totusi gigasiile si frumusetile fetelor de imparat. el vedea ca nu e de nasul lui o asa bucatica. Fata cea mica se gresi intr-o zi si spuse surorilor cum argatul care le da flori se roseste ca o sfecla cand vine inaintea lor si cum este de curatel. unde incepu sa o dojeneasca cu niste vorbe cam luatoare in ras. oricat se feri de vreo patima. bat-o pustia! si ar fi voit sa se puie si el la panda. fara de care. cand da florile domnitelor. cu pielea moale ca puful. n-are sa mai vaza pe fetele imparatului. Cum auzi fata cea mai mare astfel de cuvinte ca iese din gura surorei sale celei mai mici. caci asta ar semana ca inima ei este pornita a se planisi cuiva. ca daca nu va mai atinge in fiecare dimineata cu degetele sale mainile cele albe ca o coala de hartie. ale fetelor de imparat. si gradinarul de lucrul lui. se socotea el.Argatul de la gradinarie isi implinea slujba cum stia el in legea lui.Baiatului ii zicea inima sa se arate la imparatul cu cererea de a pandi si el. dara sa lasam ca-si cunostea lungul nasului. ca se rosea ca un bujor. noaptea. adormind el cu gandul tinta la dorinta ce-l chinuia 312 . ca nu va putea sa mai traiasca. si mai cu seama cautatura cea blajina a fetei celei mici. nu va mai putea trai. Ziua.Fata baga de seama aceasta. incat. Si domnitele erau multumite de manuchele de flori ce li le da argatul.conduri. sa lasam ca nu1 uitase pateniile atator flacai ce pierisera. il munceau aceste ganduri si nu stia cum sa faca sa-si implineasca pofta inimei.Intr-una din nopti. nu stiu de ce.

sa-i uzi cu nastrapa cea de aur. oricand voi voi eu. de noapte. tocmai precum ii poruncise zana. el veni la dansii intr-una din zile si zise unuia precum il invatase zana: Dafine.Nici nu se dezmeticise bine din uluiala somnului. se pipai sa vaza nu care cumva doarme inca si aievea sa fie oare ceea ce vedea? Dupa ce se incredinta ca nu este naluca. fara sa apuce argatul gradinarului sa-i multumeasca barim.Ii ingriji cum stiu el mai bine. unul ciresiu si altul trandafiriu. Nu trecu mult si se facura mari. Dafine. Frumusete ca la acesti dafini nici ca s-a mai vazut. sa-i pui in doua ghivece frumoase. Dafinii cresteau si se imputerniceau ca prin minune. cum creste de se mareste si cum se deschide o 313 . alaturi de dansii vei vedea o sapaliga de aur. Sa iei acesti pui de dafin. cand in clipa aceeasi chiar vazu cum se infiinteaza un boboc de floare. puse mana si lua dafinii. sa-i sapi cu sapaliga cea de aur. Acum se sterse si el la ochi. El ramase buimacit de mirare. Sa nu fiu vazut de nimeni. nici nu se sterse la ochi macar. acolo vei gasi doi pui de dafin. ii uda cu nastrapa. orice vei cere de la dansii ti se va izbandi tocmai pe tocmai. Cu stergar de matase stersu-te-am. Zise si pieri ca o naluca. Cand vor creste si se vor face ca de un stat de om.Cand ajunsera ca d-un stat de om. ce sa mai lungim vorba? ii ingriji ca pe lumina ochilor lui.Sa te duci in unghiul gradinei cel despre rasarit. cand vazu in fiinta toate cele ce ii spusese zana in somn. sa-i stergi binisor cu stergarul cel de matase si sa-i ingrijesti ca pe lumina ochilor tai. ii sterse cu stergarul si. Da-mi darul d-a ma face. si dete fuga in unghiul gradinei cel despre rasarit si ramase nauc de bucurie. ii sapa adesea cu sapaliga ce gasise el acolo. Cu sapaluga de aur sapatu-te-am. vazu in vis iara pe zana din valceaua cea cu flori unde i se aratase odinioara.de-i rodea baierile inimei. Cu nastrapa de aur udatu-te-am. o nastrapa tot de aur si un stergar de matase.Ea ii zise: .

chemandu-si surorile.El se mira de cele ce vedea si hotari ca sa se tie dupa dansele cu dinadinsul sa vaza pe unde au sa iasa ele. care straluceau de la soare te puteai uita. Nici pasare maiastra nu poate razbi pana unde suntem noi acum. si. intorcandu-se repede.Atunci cea mare din surori batu cu piciorul in pamant. fata cea mai mare zise surorilor sale: . ele incepura a se pieptana.Trecura printr-o padure cu frunzele de argint.Seara cand domnitele intrara in camara lor cea incuiata si zavorata cu noua lacate mari. fata cea mare batu din picior iarasi si portile cele de otel ale gradinei se deschisera. Nu fi asa de usurica! Ea tacu. simtii ca m-a calcat oarecine pe rochie. Ele se coborara prin acea deschizatura si mersera. el se furise binisor pe langa ele si intrara impreuna. Baiatul se tinea dupa dansele. de nu puteai sa te opresti ca sa nu o mirosi. Si asa de cu mestesug erau facute. unde au sa se duca si ce au sa faca. si ajunsera la un elesteu mare. raspunsera ele.Aceasta. ori sa se ia dupa noi. ca sa se culce. baiatul calca pe rochia fetei celei mici. cari sclipeau de-ti luau ochii. soro. dara ele nu-l vedeau pe dansul.Surorile se uitara in toate partile si nevazand nici ele pe nimeni. trecura prin alta padure cu frunzele numai diamanturi si pietre nestimate.floare asa de frumoasa. trecura prin alta cu foile de aur. fetelor? . a se imbraca cu haine scumpe si a se gati de duca. pana se ajunsera la o gradina garduita cu zid de arama. incat 314 .In mijlocul acelui elesteu se ridica un dambulet si pe dansul niste palaturi cum nu mai vazuse el pana atunci. dara la dansele ba.Cand deodata. ii raspunse: . vezi ca asa il invatase zana.Cand fura sa intre. cine sa fie aci. ca uite. El le vedea pe ele ce fac.Nu fii asa banuitoare.Gata sunteti. o lua si o baga in san. banuiesc ca s-a luat cineva dupa mine. Palaturile imparatului ramasesera jos de tot pe langa acestea.Surorilor. El puse mana de o rupse. cum esti tu fricoasa.Gata suntem. le zise: . Intrand. El le vazu ca in loc sa se dezbrace spre a merge la culcare. sa nu se fi apucat rochia ta de vreun maracine si. nu vazu pe nimeni. Ia vezi mai bine. si deodata se deschise in doua dusumeaua casei. ti s-o fi parut ca te-a calcat nestine pe rochie.

Pana si sfesnicele si mesele si lavitele din casa saltau.Si jucara si jucara.D-apoi fetele1? Trageau cu foc la niste hori. Cum ajunsera. Fetele se repezira ca fulgerul. caci nu era chip sa stea la un loc fara a salta. intra in palat si se pusera pe joc cu flacaii cari le pandisera. fara sa vrea. de puteai sa-ti rupi bojocii jucand.Cum iesira la celalalt mal al elesteului. nevrand. braul. care. Intrand si el in palat. chitari. buciume.cand te urcai in ele ti se parea ca te cobori. se pusera fiecare in cate una si plecara. Se pusera cu totii la 315 . Cand. cand canta muzica aia. ca la usa cortului. Si avea si la ce privi. piparus si cate jocuri toate. vrand. ce-i vazura ochii? Camara de joc mare si larga de abia puteai sa-i zaresti capataiul. alaute. impodobite cu zamfiruri si rubinuri de licareau ca focul. batuta. deodata. si cu dungi de aur. se auzi o muzica. te facea sa dantuiesti. si jucara si jucara pana ce li se sparsera condurii. Ea era impodobita numai cu aur. Numai luntrea fetei celei mai mici ramanea mai in urma. cu pietre nestemate si cu faclii de jur imprejur ce ardeau in niste sfesnice de aur curat. si cand te dedeai jos din ele ti se parea ca te urci. iesi ca din pamant o masa incarcata cu de toate bunatatile.Argatul se puse intr-un colt si privea la toate minunile astea. Dar unde fu pomana aia ca sa stea la un loc? Sarea si el tontoroiul de colo pana colo. pana despre ziua. fluiere. Douasprezece luntrisoare cu vaslasi muiati numai in fir de cel bun le asteptau la margine. si ce este pe lume. cimpoaie si alte multe d-alde astea cantau intr-o unire de ramaneau mart cei mai buni muzicanti din lume. mai mari decat omul.Luntrile pornira si mergeau in rand ca cocorii. Paretii albi ca laptele straluceau de-ti luau ochii. Argatul se puse in luntrea fetei celei mici. caci vedea acolo lucruri de cari nu-i mai vazusera ochii. Vaslasul se mira cum de este mai grea decat altadata si tragea din rasputeri la vasle ca sa ajunga pe celelalte. si ce nu este. de unul singur. incetand muzica de a mai canta. organe. Baiatul se tinu mereu dupa ele. Si nici pomeneala macar nu este ca sa-si inchipuiasca cineva frumusetea cantarilor si a muzicii aceleia.

316 . Baiatul. Cand a doua zi domnita cea mica priimi florile cu ramurica ascunsa intre ele. prinsera a se intoarce acasa. Fata cea mai mare. si totusi nici o frunza macar nu se misca din loc. iarasi cu cuvinte linistitoare.masa si mancara si se chefuira cat le poftira inima. Baiatul se tinea dupa dansele. imbracati in niste haine foarte scump impodobite. intalnind pe argat la o cotitura a gradinei. pasarica ce-si are cuibul in turnul bisericii din palaturile tatalui nostru trebuie sa fi trecut prin frunze.De unde ai avut tu ramurica ce mi-ai pus-o in manunchiul de flori? .Fetele rasarira.Domnita se mira cand isi priimi manunchiul de flori.Un freamat puternic se facu atunci in toata padurea. iarasi asa o petrecura. ascunse cu mestesug ramurica rupta in manunchiul fetei celei mici. caci numai ea poate sa razbata pe aici. Fetele trecura si ajunsera in palatul unde erau incuiate. cu deosebire numai ca rupse o ramurica din copacii cei cu frunzele de aur. Argatul de la gradinarie sedea in coltul lui unde se asezase si privea.A doua seara.Ce sa fie? raspunse cea mai mare din surori. prefacandu-se ca vrea sa se primble. La masa le slujea niste arapi. lasandu-i gura apa. alina frica surorilor ei cand se auzi freamatul ce se facu in padurea de unde argatul rupse ramurica. leiculita? zisera. . ca dracul dupa calugar. tot pe unde iesisera. ii dete un fier ars prin inima.De unde o stie prea bine maria-ta.Se intoarsera iarasi pe unde au fost venit. iarasi pe furis.Cand fura a trece prin gradina cu frunzele de argint. il opri si-i zise: . . iesi preste zi prin gradina si.Ce sa fie asta. se uita cam cu mila la argat si nu-si putea da seama cum de sa ajunga acea ramurica intre florile ce priimise.Dupa ce se sculara de la masa. Iaca. cand dete manunchiurile de flori fetelor imparatului.Ea cauta vreme cu prilej si. ca numai rupse o ramurica dintr-un copaci. se tinuse dupa dansele. ce-i dete argatului prin gand. pe care o puse iarasi intre florile ce dete a doua zi domnitei celei mici. ba nici macar nu se clatina ca de o adiere de vant barim.A doua zi. argatul de la gradinarie. ca de o furtuna ce vine intaratata asupra copacilor.

. vezi. deoarece dovedise lucruri ce nici maiestrele nu le stiau.Pe furis.Daca voi auzi insa ca ai cracnit ceva. tot pe furis.Na o punga de bani. .In ziua urmatoare. Atat i se paru de dragalas. se facu insa ca nu pricepe nimic si-si cata de treaba. si stii unde mergem noi noaptea.Cum ai facut de a venit dupa noi de nici una dintre surori nu te-a vazut? . si infatisarea. . E i se parea ca acest argat din ce in ce se face mai curatel. Atunci se adunara la sfat si planuira ca sa-l faca si pe dansul sa-si piarza inima si 317 . .Argatul si dansul cata asupra domnitei cu ochi galesi. Fata cea mica tacu si inghiti rusinea. si sa nu scoti nici o vorba despre primblarea noastra de noaptea.Eu nu-mi vanz tacerea. si o vazu ca se tulburase oarecum. ii intrase in cap ca acest flacau nu poate sa fie om prost. dara in inima ei se strecura o bucurie ascunsa. Zise ea vorbele astea aspre din gura. rupse o ramura din padurea cu copacii cei care aveau foile de diamant. si totul intr-insul avea pe vino-ncoace. adevarul vorbind.A treia noapte cand se duse dupa dansele. Dupa ce intrara in casa fetele. si iarasi se facu freamat printre frunze. nu stiu de ce.. Nu se putea ea mira din destul cum a facut argatul de le-a descoperit.Cam asa maria-ta. tu te-ai tinut dupa noi. Si apoi. maria-ta. si iarasi surora cea mai mare alina frica surorilor celor mici cu cuvinte linistitoare. Surorile domnitei detera peste dansii vorbind si rasera de dansa si luara cu cuvintele cam peste picior. dara tot pe furis. domnita cea mica le spuse ca argatul de la gradinarie stia tot ce fac ele noaptea. Ei. Pe langa acestea. dara din inima altceva cugeta. cand gasi ramurica de diamant in manunchiul de flori. cata cam pe subt ascuns la argat si-l gasi ca nu se prea deosebeste de fiii de domni si de imparati. voi pune sa-ti taie capul. boiul lui cel falnic.Care va sa zica. chipul lui cel bine potrivit si blajin il arata cat de colo a nu fi de argat prost. Domnita insa cea mica. .

Pare ca-i spusese ariciul la ureche ca are sa se petreaca intre ele ceva pentru dansul. Imparatul priimi. Numai cea mica. decat sa se rapuie. asa de mult se schimbase. bautura care sa-l piarza si pe dansul ca pe ceilalti. apoi se pusera la masa. Da-mi minte si procopseala de fiu de domn si imparat! Ca si de la rand. El lua floarea si o baga in san. Atunci unde isi intoarse niste ochi lacramosi si plini de focul dragostei ce-l mistuia. il cunoscu si incepu a tanji de dragoste. ca si cand atunci il facuse ma-sa. Cu sapaluga de aur sapatu-te-am. Cu stergar de matase stersu-te-am. fiind cu cuiul la inima. El starui. intr-o noapte. vezi. ca sa asculte la sfatul lor.simtirile. dupa ce stia totul. Cand il arata fetelor si le spuse imparatul ce voieste. dara totul ce trebuia sa stie. un boboc de floare incolti. I se aduse si lui bautura din care bause toti cari venisera inaintea lui. El stia ce i se pregateste.Imparatului i se facu mila de tineretele lui si-l sfatui sa-si caute mai bine de treaba. Si totdeodata se pomeni imbracat cu niste haine ca ale fiilor de imparati si de domni. cand plecara ele la joc.Atunci se duse la imparatul si ceru si dansul sa-i pazeasca fetele. si zise cu grai duios domnitei celei mici: 318 . Pasamite se ascutise la minte. Acesta nici ca banuia macar a fi argatul de la gradinarie. il luara si pe dansul. dara se feri ca de oala malaiului sa nu dea in clapca. cum facusera si cu ceilalti tineri. Ajunsera la palatul vrajit. nici ele. Odata cazura de pe fata lui arsaturile de soare si ii ramase chipul curat si luminat. jucara pana despre ziua. se duse la dafinii lui si zise catre cel trandafiriu: Dafine. bautura care trebuia sa-l faca a-si pierde mintile si simtirea.Acum. Dafine. Noaptea urmatoare. crescu si se deschise o floare minunata. Dara vazu ca incepe a judeca altfel de cum judeca el pana acum. Simti ca in creierii lui se petrece un ce de care nu-si putea da seama. nu-l cunoscura.Flacaiandrul insa se furisa si de asta data de intra in camara fetelor. Cu nastrapa de aur udatu-te-am.

Nu bea.Nu. el arunca bautura la spate. cum se traieste pe lumea noastra asta baltata. daca ai asa inima de gheata. Palatul cel fermecat pieri ca o naluca. Iara ea. se duse de taie dafinii si-i baga in foc.Apoi se cununara si traira o viata fericita. El spuse. Toti cei de fata auzira vorbele lor. Inainte de a se cununa. care bucurie de ar fi o suta de guri. ci sa fie deopotriva om ca toti oamenii. n-am inima de gheata. Imparatul se indupleca si le dete pe fiecare la casa lor. nu una ca a mea. Mai bine voi sa fiu gradinareasa cu tine. Puterea farmecului se zdrobi si toti cu totul se pomenira in palaturile imparatului.Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. Cand ii vazura imparatul. n-ar putea-o spune. . fata cea mica intreba pe logodnicul ei cu ce putere facu el de le descoperi ascunsurile faptelor lor si legatura farmecului ce le tineau inlantuite. in adanci batranete. focul dragostei tale mi-a incalzit-o. ca si cum n-ar fi mai fost pe lumea asta. ii povesti toata siretenia noptilor. si mai apropiindu-se de dansa. Imparatul dete pe fata cea mica dupa flacaiandrul cel frumos si dragastos. ca sa nu fie barbatu-sau mai presus decat ea. ca gradinareasa nu ai sa fii o data cu capul. decat fata de imparat. 319 . maria-ta. ii mai zise: .. Cum auzi asa.Sa nu-ti fie teama. Flacaul. Apoi se infatisara si celelalte fete cu cate unul din fiii de imparati si de domni pe care si-l alesese. raspunse ea. incremeni de uimire cu amandoua mainile pe barba. Si se facu o bucurie mare in toate partile.Vezi tu? iaca eu ma pierz pentru dragostea ta. pana ce se istovira toti cu totul. fostul argat la gradinarie.

aproape. dar numai un copil o sa faceti. fatul meu. Luand imparatul si imparateasa leacurile. El o sa fie FatFrumos si dragastos. daca vazu si vazu ca nu tace. dar in zadar. in sfarsit. imparate. voind sa aiba copii. auzind imparatul ca este la un sat. dragul tatei. a facut de mai multe ori tot ce trebuia sa faca pentru aceasta. raspunse unchiasul. cum i-a vazut de departe. amandoi tineri si frumosi. daca ai ceva leacuri care sa ne faca sa avem copii. ca ti-oi da sotie pe cutare sau cutare fata de imparat. Atunci imparatul a inceput sa-i fagaduiasca toate bunurile din lume.Mai-nainte de a veni ceasul nasterii. ostasi si slujitori. a iesit sa-i intampine si totodata le-a zis: . s-au dus la unchias acasa. sa-mi dai. taci.Eu nu am venit sa te intreb asta. 320 . ca ti-oi da imparatia cutare sau cutare. de n-a putut nici un vraci sa-l impace. zice imparatul. Unchiasul. .Am. ci. a trimis sa-l cheme. In sfarsit. sa afli? Dorinta ce ai o sa-ti aduca intristare. si parte n-o sa aveti de el. ii mai zise: taci. sau intors veseli la palat si peste cateva zile imparateasa s-a simtit insarcinata. . luand cu dansii vro cativa boieri mari. dar el raspunse trimisilor ca: cine are trebuinta.Atunci. dar nici asa n-a fost cu putinta sa-l faca sa taca.Taci. dar ce imbli. copilul se puse pe un plans. sa vie la dansul. zise imparatul. Toata imparatia si toata curtea si toti slujitorii s-au veselit de aceasta intamplare. S-au sculat deci imparatul si imparateasa si.Tinerete fara batranete si viata fara de moarte de Petre Ispirescu A fost odata un imparat mare si o imparateasa.Bine ati venit sanatosi. . ca ti-oi da Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. un unchias dibaci. si. a imblat pe la vraci si filosofi. si alte multe d-alde astea. ca sa caute la stele i sa le ghiceasca daca or sa faca copii. fiule.

apoi sunt nevoit sa cutreier toata lumea pana ce voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut. Dar n-a fost putinta sa-l intoarca din hotararea sa. el isi intoarse capul si zise: .Tata. tocmai cand era sa iasa. si astfel toti caii cazura. a venit vremea sa-mi dai ceea ce mi-ai fagaduit la nastere. ramanand statornic ca o piatra in vorbele lui. ca sa-si aleaga unul. nu poti sa-mi dai. Auzind aceasta.Tatal tau de aci inainte e batran. daceea se facea mai istet si mai indraznet. Fat-Frumos se duse in grajdurile imparatesti unde erau cei mai frumosi armasari din toata imparatia. nu stiu ce avea. se scula Fat-Frumos si zise: . cu rugaciune sa nu paraseasca imparatia. iar slujitorii detera in timpine si in surle si in toata imparatia se tinu veselie mare o saptamana intreaga. trist si dus pe ganduri.Ce poruncesti. Si intepenindu-si picioarele. isi mai arunca ochii o data prin grajd si. si toate invataturile pe care alti copii le invata intr-un an. tocmai cand copilul implinea cincisprezece ani si imparatul se afla la masa cu toti boierii si slujbasii imparatiei si se chefuiau. dar. fiule. zarind intr-un colt un cal rapciugos si bubos si slab. Il detera pe la scoli si filosofi. Toata imparatia se falea ca o sa aiba un imparat intelept si procopsit ca Solomon imparat. stapane? Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a ajutat sa ajung ca sa mai puie mana pe mine un voinic. si avem sa-ti aducem cea mai frumoasa imparateasa de sub soare de sotie. el le invata intr-o luna. ca era tot gales.Dar bine.copilul tacu si se nascu. cum punea mana si apuca pe cate unul de coada. De la o vreme incoace insa. imparatul s-a intristat foarte si i-a zis: . iar tata-sau. daca vazu si vazu. astfel incat imparatul murea si invia de bucurie. se duse si la dansul. iar cand puse mana pe coada lui. tata. a fost numai ca sa te impac. Iar cand fuse intr-o zi. Atunci toti boierii si imparatul detera in genuchi. De ce crestea copilul. ii dete voie si puse la cale sa-i gateasca de drum merinde si tot ce-i trebuia. de unde pot eu sa-ti dau un astfel de lucru nemaiauzit? Si daca ti-am fagaduit atunci.Daca tu. 321 . . Apoi. il trantea. In sfarsit. si o sa te ridicam pe tine in scaun. ziceau boierii: . fiindca.

cu palosul in mana. ca izbuti. s-a dus. de la toti boierii cei mari si cei mici. si dupa dansul carale cu merinde. calare pe calul ce-si alesese. precum ii zisese el. in fundul unui tron vechi. ii raspunse calul. Totodata ingriji si de cal. isi lua ziua buna de la imparatul. luandu-si ziua buna. Atunci Fat-Frumos ii spuse ce avea de gand sa faca si calul ii zise: . izbuti a face sa luceasca armele ca oglinda. Se apuca insusi cu mana lui sa le curete de rugina si. Dupa ce trecu afara de imparatia tatalui sau si ajunse in pustietate. dupa sase saptamani. A treia zi de dimineata. imbracat ca un viteaz. stapane. arcul.Sa traiesti. dar foarte ruginite. carii. trupes si cu patru aripi. cu bani si vreo doua sute de ostasi. un cal gras. el a chemat pre vataful curtii si i-a dat porunca ca sa-i deschiza toate tronurile cu haine spre a-si alege fiul sau pe acelea care ii va placea. s-a dus. ii trimise inapoi. s-a dus. vazandu-l Fat-Frumos astfel. .Ca sa ajungi la dorinta ta. Fat-Frumos. sulita. tolba cu sagetile si hainele ce le purta el cand era flacau. dupa ce rascoli trei zile si trei nopti. Cerand imparatului lucrurile ce-l povatuise calul. iesi pe poarta ca vantul. gasi in sfarsit. ii zise: . dand pinteni calului. Destula munca avu. il rugau sa se lase de a face calatoria aceasta. dar fie. odata se scutura si el. Si apucand calea catre rasarit.De azi in trei zile plecam. pe care-i oranduise imparatul ca sa-l insoteasca. trebuie sa ceri de la tata-tau palosul. toata curtea si toata imparatia era plina de jale. oprindusi pentru dansul merinde numai cat a putut duce calul. si toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul si ramase intocmai cum il fatase ma-sa. de la imparateasa. dar el. armele si hainele tatane-sau de cand era flacau. de poruncesti. iar pe mine sa ma ingrijesti cu insuti mana ta sase saptamani si orzul sa mi-l dai fiert in lapte.ramase drept ca lumanarea. Fat-Frumos. de la ostasi si de la toti slujitorii curtii. cu lacramile in ochi. sunt gata chiar azi. Cand auzi calul de la Fat-Frumos ca hainele si armele sunt bine curatate si pregatite. FatFrumos isi imparti toata avutia pe la ostasi si. 322 . ca nu care cumva sa mearga la pieirea capului sau. trei zile si trei nopti.

ci ii spuse curat ce cauta. cand era gata a o lovi cu a doua sageata. cativa nebuni carii sau incumes a o face d-abia au ajuns pana in campia unde ai vazut oasele cele multe. fara sa fie omorat. Se dusera acasa la dansa. Fat-Frumos. stapane. dar pandea cand unul. ca aici suntem pe mosia unei Gheonoaie. stapane. caci de nu era el. Fat-Frumos insela si infrana calul. dobora copacii: asa de iute mergea. dar blestemul parintilor pe care nu-i asculta. sa stii ca pana azi nici un muritor n-a cutezat sa calce hotarele mele pana aicea. . ei se pregateau sa treaca padurea. atunci ea ii zise: 323 . iar calul se urca ca vantul pana cam deasupra ei si Fat-Frumos ii lua un picior cu sageata si. te mancam fript. a facut-o sa fie Gheonoaie. unde Gheonoaia ospata pe Fat-Frumos si-l omeni ca pe un calator. ci ii tot necajea. gata. A fost si ea femeie ca toate femeile. dar maine. o s-o intalnim venind sa te prapadeasca. unde era o multime de oase de oameni. si porni. dara sa nu te sperii. deodata el ii scoase piciorul pe care il pastra in traista. striga ea: . Stand sa se odihneasca. Se detera spre odihna.pana ce ajunse la o campie intinsa. ca sa te slujesti cu dansele cand va fi de trebuinta. cand altul. i-l puse la loc si indata se vindeca. Fat-Frumos. ci sa fii gata cu arcul ca sa o sagetezi. cand se revarsa ziorile. ca iata se apropie Gheonoaia. ii zise calul: . ca un nazdravan ce este.Sa stii. iar palosul si sulita sa le tii la indemana. el insa nu voi. in padurea ce o vezi. auzi o ciocanitura groaznica. ca nu-ti fac nimic! Si vazand ca nu o crede. ii dete inscris cu sangele sau. e grozava de mare. Atunci calul ii zise: . tinu masa trei zile d-a randul si ruga pe Fat-Frumos sa-si aleaga de sotie pe una din cele trei fete ce avea. A doua zi. Dar pe cand se aflau la masa si se chefuiau. acum insa m-ai mancat tu pe mine.Tine-te. nene. in clipa aceasta este cu copiii ei.Sa-ti traiasca calul. cand. care e atat de rea. incat nimeni nu calca pe mosia ei. de bucurie. ii mai zise ea. Si cand venea ea. iara Gheonoaia gemea de durere. frumoase ca niste zane.Stai. si chinga o stranse mai mult decat alta data. Gheonoaia.

si maine dis-de-dimineata sa fim gata. de te imbata. se dusera. Sa ne odihnim putin. crez ca ai sa izbutesti. se vede ca a avut vreo cearta cu sora-sa si. pe de o parte cu iarba inflorita. Fat-Frumos o sageta si ii zbura un cap. merse si iar merse. ii dete inscris cu sangele ei. cand Scorpia este necajita rau. Merse Fat-Frumos. varsa foc si smoala. tragea un vantisor care abia adia. Atunci el intreba pe cal: . cum nu mai auzisera ei pana atunci! . de rele ce sunt. fiecare floare era cu deosebire de mandra si cu un miros dulce. ea este mai rea decat sora-sa si are trei capete.De ce este iarba parlita? Si calul ii raspunse: . ca nu-i face nimic si. Cand. iara calul se urca repede ca sageata pana cam deasupra si se lasa asupra ei cam pe deoparte. Scorpia. A doua zi se pregatira. si daca ne-o ajuta Dumnezeu sa scapam si de 324 . Aicea statura ei sa se odihneasca. cand era sa-i mai ia un cap. a parlit iarba pe unde a trecut. blestemul parintilor le-a ajuns. stapane. dete de o campie frumoasa. ca sa-l incredinteze. viind s-o goneasca de pe taramul ei.Fii gata. auzira un urlet si o vajietura. stapane. carele se lipi indata cum il puse la loc. nu pot sa traiasca la un loc. si d-aia s-au facut lighioi. vrajmasia lor e groaznica. ca si cand ajunsese la Gheonoaia. se pregatira de drum si porni. iar pe de alta parte parlita. vor sa-si rapeasca una de la alta pamant. mai avem un hop: avem sa dam peste o primejdie mare.Cu calul care il ai si cu vitejia ta. stapane. Scorpia se ruga cu lacrami ca sa o ierte.Trecuram cum trecuram pana aci. sora cu Gheonoaia. Scorpia ospata pe Fat-Frumos si mai si decat Gheonoaia.Aici suntem pe mosia unei Scorpii. ca iata se apropie zgripsoroaica de Scorpie. Trecand si peste hotarele Scorpiei. se dusera si iara se mai dusera. Dupa trei zile. nevoie de cap. se apropia ca vantul de iute. dara cand fu de trecu peste hotarele Gheonoaiei. cale lunga si mai lunga. asa precum le vezi.. si pornira. iara calul ii zise: . pana ce ajunsera la un camp numai de flori si unde era numai primavara. si dupa trei zile plecara mai departe. iara el ii dete si dansei inapoi capul ce i-l luase cu sageata. cu o falca in cer si cu alta in pamant si varsand flacari.

unde stau toate fiarele cele mai salbatice din lume. acum e timpul cand se da de mancare fiaralor padurei si sunt adunte toate in curte. le imblanzi si le trimise la locul lor. ii zise: . ii prapadea negresit. raspunse Fat-Frumos. Se urca. atunci calul. suptirica si dragalasa si frumoasa. urlau dobitoacele. d-abia atinse cu piciorul varful unui copaci si dodata toata padurea se puse in miscare. dac-om putea. Se grabira de se lasara in jos. sa trecem. Acolo gasi inca doua femei. aci este. ziua si noaptea pazesc cu neadormire si sunt multe foarte. Dupa ce se odihnira vreo doua zile. apoi suntem voinici. Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. si ca sa trecem prin padure e peste poate. se pregatira iarasi. nevoie mare! Cum o vazu FatFrumos. de bucurie. una ca alta de tinere. de la soare te puteai uita. Atunci descalica si intra in palat. dand de mancare puilor ei (caci asa numea ea lighionile din padure). Aceasta casa este incongiurata cu o padure deasa si inalta.Stapane. cu dansele nu este chip de a te bate. si de coama mea. tocmai cand erau sa se lase in jos la scara palatului.Stapane. uitandu-se cu mila la dansul. si intr-un minut fu aproape de padure. si incalecand. Se urcara in sus si vazura palatul stralucind astfel. Mai-nainte de aci este palatul unde locuieste Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Fat-Frumos! Ce cauti pe aici? . gatira o cina placuta si numai 325 . zise el. Opri pe dobitoace. de ti se facea parul maciuca pe cap. picioarele sa le tii lipite pe langa suptioara mea. facu proba.Sa trecem. si Dumnezeu sa se indure de noi. mai zise calul. si de nu era doamna palatului afara. El incepu sa multumeasca zanei pentru ca l-a scapat de primejdie. . . d-abia. ramase incremenit. ii scapa ea.Daca cautati ceea ce zisesi. strange chinga cat poti de mult. Dara ea. . sa te tii bine si in scari. tinandu-si rasuflarea.dansa.Bine ai venit.Cautam. dar la dansul ba. sa sarim pe dasupra. erau surorile cele mai mari. zise: . Trecura pe dasupra padurii si. caci nu mai vazuse pana atunci suflet de om pe la dansa. Mai mult de bucurie ca au venit. Stapana era o zana nalta. noi insa sa ne silim. iara ele. ca sa nu ma zaticnesti in zborul meu.

. numai pe o vale. dara nefericitul. cu totul speriate. pe urma ii facura cunoscuti tuturor lighioanelor. in invalmaseala. dragele mele. caci ziceau ca li se urase.Ai trecut. stapanele casei ii detera voie sa mearga prin toate locurile de primprejur. se lua dupa un iepure. se intorcea acasa. precum si ale calului. ca si cand venise. 326 . caci ne zice gandul ca vei pieri. nu bagase de seama ca. ce sa vezi d-ta? deodata il apuca un dor de tata-sau si de muma-sa. fara ca sa fi voit sa fac asta neghiobie. sezand tot singurele. isi spuse istoria si ce pati pana sa ajunga la dansele. ne temem ca nu te vei mai intoarce. dete doua si nul nimeri. de puteau imbla in tihna prin padure. La insotirea lor. . se bucura de frumusetea florilor si de dulceata si curatenia aerului. si-i si spusera ca acea vale se numea Valea Plangerii. in Valea Plangerii! ii zisera ele. pe care i-o si aratara. si acum ma topesc d-a-n picioarele de dorul parintilor mei. ci priimi cu toata multumirea. incet. ducandu-te. Iesea adesea la vanatoare. dete o sageata. Toate rugaciunile celor trei femei. nefericitule.in vase de aur. caci nu va vi bine de el. dara ele il cunoscura dupa intristarea si neodihna ce vedea intr-insul.Am trecut. Sunt de mai multe zile cu voi si n-am sa ma plang de nici o mahnire. ramai cu noi. Ma voi duce dara sa-mi mai vaz o data parintii si apoi m-oi intoarce. Nu cuteza sa spuie femeilor maiestre. iara el nu astepta sa-i mai zica o data. fiindca ramasese tot asa de tanar. Calului ii dete drumul sa pasca pe unde va voi dansul. . Se desfata in palaturile cele aurite. insa si de voi nu ma indur ca sa va parasesc. alergand dupa iepure. parintii tai nu mai traiesc de sute de ani. fara sa-l doara macar capul. cu care il nemeri. se deprinsera unii cu altii. Petrecu acolo vreme uitata. pe unde va voi. iubitule. ca un fericit. si nu dupa multa vreme se si insoti cu fata cea mai mica. Trecea prin padure. Incet. ii zisera sa nu mearga. suparat.Nu ne parasi. traia in pace si in liniste cu sotia si cumnatele sale. ca sa nu ma mai duc niciodata. Luand iepurile. cand. intr-o zi. trecuse in Valea Plangerii. si chiar tu. Femeile il rugara sa locuiasca de aci inainte cu dansele. ca unul ce aceea si cauta. dar. alerga dupa el si dete si cu a treia sageata. fara a prinde de veste.

suparat.Cum vom ajunge la palatul tatalui tau. .Du-te sanatos. si ajunse la imparatia tatane-sau. Cum se dete jos. pleca cu barba alba pana la brau. Am sa-ti spui o vorba. ca si eu nadajduiesc sa ma intorc peste curand. Calul pleca ca sageata de iute.Daca nu vrei sa ma asculti. si spunea tot ce stia. porni.Cum se poate una ca asta? le zicea Fat-Frumos. de vei voi sa ramai macar un ceas. dar ii raspunsera ca bunii lor auzisera de la strabunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri. zise el cu toata multumirea. se imbratisara cu femeiele si. intreba pre unii si pre altii despre Scorpie si locuinta ei. Locuitorii radea de dansul. simtind ca ii cam tremurau picioarele. Aici alti oameni.n-a fost in stare sa-i potoleasca dorul parintilor. . te duc inapoi. spune-o! . calul ii saruta mana si ii zise: . padurile se schimbasera in campii. pleca inainte. alte orase. si daca vei priimi tocmeala mea. calul ii zise: . ofta si. acolo gasira orase. Vazand palaturile daramate si cu buruieni crescute pe dansele. facu intrebari ca si la mosia Scorpiei. fara a baga de seama ca barba si parul ii albise. Ajungand la mosia Gheonoaiei. si primi asemenea raspunsuri. iara el. . orice ti se va intampla. sa stii ca numai tu esti de vina. Daca poftesti sa mergi si d-ta. ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept. sa te las jos si eu sa ma intorc. incaleca indata si aidem! . mai alaltaieri am trecut pe aici. ajunse la palaturile in cari se nascuse.Ramai sanatos.Primesc. stapane.Asa sa fie. cu lacrami in ochi. Se pregatira de plecare. lasandu-le suspinand si cu lacramile in ochi. Nu se putea domiri el: cum de in cateva zile s-au schimbat astfel locurile? Si iarasi suparat. si cele vechi erau schimbate de nu le mai cunostea. In cele mai de pe urma. ca eu ma intorc de unde am plecat. dupa ce-si luara ziua buna unul de la altul. In cele mai de pe urma. care-l usca pe d-a-ntregul. Ajunsera in locurile unde era mosia Scorpiei. cata sa-si aduca aminte cat era odata de luminate aste 327 . zise el.

Ei nu mai putin se bucurau ca vecinul lor. Cand se isca sfada intre dansii. El era asa de silitor. Iar eu incalecai p-o sea si va spusei dumneavoastra asa. il puse de invata carte. dara in el nimic nu gasi. Cautand intr-o parte si in alta. cum zicea el. cu barba alba pana la genunchi. garliciul careia se astupase de daramaturile cazute. si un glas slabanogit ii zise: . si eu ma prapadeam. ocoli de vreo doua-tei ori.Bine ai venit.palaturi si cum sia petrecut copilaria in ele. si cazu mort. Ajunsese sa nu mai aiba dascalii ce sa-i dea sa invete. ridicandu-si pleoapele ochilor cu mainile si abia umbland. nu gasi decat un tron odorogit. asa se si facea. Ceea ce invata ceilalti copii intr-un an. Iara tata-sau scrise carte imparateasca la niste filosofi vestiti ca sa vie sa ispiteasca cu invataturile lor pe fiul sau. fiecare coltulet ce-i aducea aminte cele trecute. O palma ii trase Moartea lui. Nu se poate spune cata bucurie simti imparatul cand a vazut ca dobandi un mostenitor. si indata se si facu tarana. toate imparatiile de prinprejurul imparatiei sale ii cerea sfaturi: atata era de drept si intelept. a dobandit fecior. ca de mai intarziai. ridica capacul chichitei. Dupa ce se mari. Toti imparatii vecini iau trimis daruri. care ii ajuta cu sfaturi si povetele lui cele de mult folos. Cand fu aproape de batranete ii darui Dumnezeu un fecior. care se uscase de se facuse carlig in chichita. se pogori apoi in pivnita. cercetand fiecare camara. fiindca era judecator drept si iubitor de pace. 328 . grajdul in care gasise calul. ZANA MUNTILOR A fost odata un imparat foarte viteaz. il deschise. incat se mirau dascalii de dansul cum de invata asa repede. la acest imparat mergeau mai intai la judecata si. el invata numai intr-o saptamana.

incat in toate zilele spunea imparatului cate o vorba buna pentru barbatia 329 . alta vorba nu era decat de intelepciunea si frumusetea acestui fiu de imparat. Dupa ce se intoarse acasa. el cauta vanaturi mari. Dupa ce venira filosofii. Turturica aceea era Zana Muntilor care se indragostise de frumusetea lui. lui ii fu mila sa o vaneze. Iara el de ce se marea d-aia se facea mai cu minte si mai frumos. iara el raspunse ca n-are nimic. si. Peste cateva zile de la intoarcerea feciorului de imparat de la vanatoare. fiindca nu se temea de primejdii. fiindca tocmai era trebuinta de o gainareasa. imparatul dete pe fiu-sau acestui vanator ca sa-l invete mestesugul sau. El se mira prea mult cum de nu o putu omori el. ca ii tacaia inima. o primi. vazu o turturica. cum sa dreaga. se duse de nu o mai vazu. dara el nu voia sa se insoare asa de tanar. asa ranita. in cele din urma. Ei nui venea la socoteala sa se arate lui aievea. care era asa de bun vanator. Curatenia si buna ingrijire ce da gainilor si tuturor paserilor de la cotetele imparatesti ajunsese de poveste. nu stiu cum. care voiau sa-si dea fetele dupa dansul. Nu stia insa cum sa faca. era vanator mester si viteaz. care tot sarea inaintea lui. invata si de la dansii cate in luna si in soare.La curtea acelui imparat se afla pe atunci un vanator vestit. ca sa-i dea pricina. Bucuria tatalui sau era asa de mare unde vedea ca fiu-sau are sa fie procopsit ca nici unul din fiii de imparati. ca sa se cunoasca cu fiul imparatului. imparateasa era asa de multumita. intinse arcul si dete cu o sageata. Cum se duse turturica. imparatul vazand ca tanjeste fiu-sau cu sanatatea. era tot cm gales. nu stiu de ce. o femeie saraca veni la curtea imparateasca sa se bage slujnica si. ci o rani putin in aripa. N-ajunsese sa-si rasuceasca mustacioara si foile de zestre curgeau de la fel de fel de imparati. incat se uita la dansul ca la soare. simti. pana sa vie filosofii cei vestiti. il intreba ce are. daca vazu si vazu ca tot ii sarea in cale. in toata imparatia lui si a vecinilor lui imparati. Intr-una din zile mergand la vanatoare. care. si d-aia se facuse turturica si ii tot sarea in cale.

si nimeni nu cuteza sa-i zica nici da-te mai incolo. nici una. incat ochii tuturor ramase la dansa. se prinse langa feciorul de imparat si numai langa dansul juca pana catre seara. insurandu-se. Ea si incepuse a se gandi la norocirea bietei femei. nu zise nimic si pleca. In ziua aceea. Toate fetele de imparat ar fi voit sa joace langa el in hora. Simti ca obrajii ii arde. nu zise nici carc. Intr-acestea un fiu al unui imparat vecin. incat feciorul de imparat se fastaci oarecum. vine la nunta o fata imbracata in niste haine cum nici una din fetele de imparat nu avea. pentru ca ea nu le da prilej de gluma. Pleca ochii in jos. voi sa o vaza si el. Toata curtea imparateasca lua in nume de bine pe aceasta gainareasa. de parea ca o sai sparga pieptul. ii zise: ―Ce-i trebuie chelului? Tichie de margaritar‖. Vataful. si se intoarse acasa. gainareasa se ceru si ea de la vataf sa o lase si pe dansa sa se duca la preumblare. Imparatul era vesel peste masura vazand ca din atati feciori de imparati si domni al sau se deosebea prin istetimea. si inima incepu sa-i tacaiasca. cum vazu pe fiul de imparat. dara cu smerenie. Cositele ei impletite cu mestesug si date pe spate ii atingeau pulpele si ea era asa de bine facuta. deodata. cand imparateasa se duse sa cerceteze gainile si sa vaza de cotete. imparatul plin de bucurie merse la acea nunta si lua cu dansul si pe imparateasa si pe fiul sau. 330 . nici alta. El insusi nusi putea da seama ca ce poate sa fie istoria asta. cam razand. merse si fiul sau cu dansa. intr-o zi. Gainareasa. cand era cununia fiului de imparat. dara saraca. Cand. Ea se purta cu toate slugile cu bunacuviinta. la nunta caruia merse acest imparat cu feciorul sau. Apoi o lasa. Iara ea. inghitind infruntarea. dara isi tinu firea. Ea cum veni.acestei femei tinere. o sudoare rece il trecu. boiul si intelepciunea lui. isi arunca ochii asupra-i cu o cautatura asa de mangaioasa si asa de plina de dragoste. Fiul imparatului auzind atatea vorbe frumoase despre gainareasa. a fost poftit la nunta si pe acest imparat cu toata curtea lui. pentru vrednicia si curatenia ei.

Feciorul de imparat nu mai era al sau. incotro era imparatia tatalui sau. dara cam pe sub mana.Vorbira. rasera. insa tocmai cand era sa se sparga nunta. Dara daca vazu ca fiul sau atata staruieste. ci se ingrija mai mult de fiul sau. Se intoarse acasa. si se gandea ca de n-ar avea barbat sa o ceara de nevasta. fiindca-i era rusine feciorului de imparat sa raza si sa vorbeasca asa inaintea tatane-sau si apoi toti fiii de imparati isi dau coate. dara nu cuteza sa spuie nimanui. daca era singura. afla de la dansa ca sedea tocmai inspre partea aceea. dara cu gandul era tot la dansa. pieri ca o naluca. de este fata ori maritata. Desi se facuse valva ca feciorul de imparat este indragostit cu o zana. unde se si duse cu imparateasa si cu fiul sau. doara caci nu-i zisese ca sade chiar la dansul. Feciorul de imparat ramase ca un zapacit. la hora din urma ce va juca. fiindca inima lui nu era de veselii. sa 331 . Intr-aceasta imparatul fu poftit la o alta nunta de imparat. Tata-sau. vazandu-l tot pe ganduri si trist. de unde venea. care venise si la aceasta nunta si se prinse in hora langa dansul. ea pieri de langa dansul din hora. Atunci fiul de imparat ii fagadui sa o duca acasa. caci bagasera de seama ca necunoscuta tot langa el juca. el insa se apara inaintea tatalui sau ca nu stie la sufletul sau nimic. si ea priimi. Acesta porunci la niste credinciosi ai sai ca sa aiba pregatit la indemana cateva cazane cu smoala. El isi pusese in gand ca. Se mira insusi de schimbarea ce simtea intr-insul. insa fiul lor se topea d-an-picioarele si nimeni nu stia din ce pricina. Cand. Dupa multe intrebari. Toti vracii si cititorii de stele se adusera si nimeni nu stiu sa-i ghiceasca raul de care sufera. Se intoarsera deci acasa imparatul si cu ai lui. ii facu voia. Ca si la cealalta nunta feciorul de imparat juca cu fata cea necunoscuta si frumoasa. nu stia ce sa-i mai faca sa-l inveseleasca oarecum. Cand iata ca-l poftesc la alta nunta de imparat. unde nu voi sa se duca. isi povestira fel de fel de lucruri. sa intrebe pe aceasta necunoscuta cine era. Unul dintr-insii zise ca e teama sa nu dobandeasca lipici.

Auzind feciorul de imparat una ca aceasta se imbolnavi si mai rau. Era turnat pe piciorul ei. 332 . Ea incepu a se vaicara si a tagadui ca nu era condurul ei. Nu se poate spune cat de mult se mahni el. mama. se duse la nunta. dar la dansa. avea niste haine de la soare te puteai uita. Cand iata credinciosii lui venira cu un condur. si la nici una nu se potrivi. Atunci [feciorul] imparatul[ui] trimise pe credinciosii lui sa umble din casa in casa. si la care s-o potrivi. fara sa-i poata ajuta cineva. Cand fu inde seara la hora cea mai din urma. dar intetita de rugaciunile imparatului. Ea. Maiastra. Tata-sau se invoi si el la aceasta otarare. si iara se prinse langa dansul.le fiarba in ziua nuntii si cand va fi inde seara sa astearna pe drum smoala.Asta este. si de asta data o intreba si ea ii tot raspunse cam in doi peri. pare ca fu de acolo. pe care o uitasera. cazu la pat si zacea. si sa puie pe toate femeile sa se incalte cu acel condur. ale imparatesei si ale fiului lor. Juca feciorul de imparat si se uita la dansa ca la un cires copt. mai bine lasa condurul acolo decat sa intarzie. ba. si cum o vazu striga: . Dupa ce puse la cale toate astea. aceea sa fie sotia lui. daca se nomoli in smoala. in cele din urma marturisi ca ea este stapana condurului. ocolira toata imparatia. La nici una nu se potrivi. cercara toate femeile condurul. porunci sa i-o aduca. Se dusera deci. Feciorul de imparat cum auzi. desi tagaduia. Nu mai ramase decat gainareasa. Apoi porunci ca sa incerce si femeile din curtea imparateasca. Cand il trase la calcai. Tata-sau ar fi dat nu stiu cat aceluia ce ar fi putut sa-i tamaduiasca copilul. credinciosii lui. aducandu-si aminte de dansa. ii porunci sa se incalte si ea cu condurul. De cum incepu hora. pieri ca o maiastra de langa dansul. ii fagadui si acum ca se va lasa sa o duca acasa. De asta data era gatita si mai frumos. dara imparateasa. fata cea frumoasa si necunoscuta veni ca din senin.

ca il indragostise de cand il vazuse la vanat. spre a-l putea vedea mai adesea. Mai spuse ca. toata puterea ei piere. si ca sa dea si ei in spor. FATA SARACULUI CEA ISTEATA A fost odata un om si o femeie. cu leaota de copii dupa dansii?! Adica uitasem sa va spui. Muncea bietul om de dimineata pana seara tarziu. Dete drumul carucioarei si ramase langa fiul imparatului. fara sa fie trasa de cai. Caci cine era sa-i priimeasca pe ei. alaturi cu muierea. ba. carele in scurt timp se facu sanatos. ma lepad de puterea mea cea maiastra. intrase gainareasa la dansii si ca tot ce ea facuse era numai pentru dragostea lui. nu gaseau. nimic. Din acesti copii. Se tinea. incat n-aveau dupa ce bea apa.Iata. curgandui siroaie de lacrami din ochi se intoarse si zise feciorului de imparat: . si daca nu s-a aratat lui asa cum este a fost ca. Umblau cu tarabutele de colo pana colo. Ei erau atat de saraci. apoi. Nici tu casa. precum te iubesc si eu. Dupa aceea iesi la scara. si domnesc si astazi daca nu vor fi murit. iara baietii erau maruntei si stau 333 . Aveau acesti oameni o spuza de copii. pentru dragostea ta. si ca acea turturica era ea. nimic. Apoi facu o nunta d-ale imparatestile si dupa moartea tatalui sau. batu de trei ori in palme. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. cei mai mari erau numai fete. vezi. de-i treceau naduselele. nici tu masa. norocul dupa dansii ca pulberea dupa caini. veni. doi calici. dara nimic n-aveau dupa sufletul lor. si iata o carucioara. numai si tu sa ma iubesti. ea isi lua zestrea numai de scumpeturi dintr-insa. de va lua de barbat un om de pe pamant. cum se zice. ca el ranise o turturica.Dupa ce ii povesti ca este zana maiastra. si ca sa se statorniceasca si ei la un loc. ramasera ei in scaunul imparatiei.

Bietul tat‘sau si biata ma-sa de multe ori se culcau nemancati. Astfel. De unde dai sa izvorasca. muncesti de te spetesti. mai ingaduitori. mai cu sosele. si tabarau pe bietul om cu gura: tata. tata. Nepartea lui. . nu stiu cum se facu. si doua in tei te vaz ca nu poti lega. intr-o zi. de! Ce sa zici? Ar fi fost si ei. mor de foame. vedea de dansii. Adeca. mai ingaduitori. Si ca sa-si linisteasca copiii. jigariti si hartaniti. Se duse de-si alese un petec de loc si pana in seara groapa pentru bordei o si dete gata.langa dansii ca ulcelusele. ca v-ati fi luat campii. A doua zi de dimineata. mi-e foame.Bogdaproste. si Dumnezeu sa priimeasca. el le fagaduia ca a doua zi are sa le aduca mai mult. Dara de unde sa le ajunga ce bruma le aducea el? Abia puneau p-o masea. Iata. eu ma indur si-ti dau un petec de loc. cucoane. fata cea mai mare era mai tacuta si mai cu judecata. Ea ramanea cu surorile si fratii cei mai mici cand se duceau parintii la munca. nu stiu cum se drese. bogatul.Omule. vazandu-si vita moarta. sa fie de veci al tau. ca o vita d-ale bogatului cazu in groapa si muri. cu nadejde ca a doua zi are sa fie mai bine. Sa nu va fi dus Dumnezeu vrodata sa fiti fata cand venea omul de la munca. ca si urgisiti de Dumnezeu. ma rog. Peste noapte. ii mustruluia si ii povatuia sa fie mai cu rabdare. Tatal lor se zapacea si nu stia catre care sa se intoarca mai intai si le da toata agoniseala lui dintr-o zi. el ii zise: . Du-te de-ti alege petecul ce-ti va placea si apuca-te numaidecat sa-ti faci un bordei. boierului pe mosia caruia se afla acesti oameni. te vaz harnic. Intr-acestea. mai cu momele. Li se rupea inima de mila dara n-aveau incotro. i se facu mila de ei si. dara burta le da ghies si ii facea de multe ori sa fie neintelegatori. lesinati de foame. poate. ca sa nu se amarasca pana intr-atat parintii. adormeau si bietii copii. sari cu gura mare asupra saracului. subtiratici si pitigaiati. bate toba la urechea surdului. raspunse bietul om. Cum se brodi ca locul ce-si alesese sa fie alaturi cu al unui taran bogat si mandru de nu-i ajungea cineva cu prajina la nas. cand veni sa se roage pentru salas. Dintre toti copiii. Ieseau toti afara inaintea lui. il lua de 334 . Dara. si mai cu rabdare. ca niste netoti.

si judecati dupa dreptate. Intaia intrebare suna asa: Ce este mai gras in lume? A doua: Ce este mai bun? Si a treia: Ce alearga mai iute? Aide. Dara sa mai stiti una: daca nici unul din voi nu va ghici vreuna din intrebarile mele. ca sa incapa bordeiul pe toti ai mei. sa stiti ca unde va stau picioarele o sa va stea si capetele. n-am ce zice. drept sa-ti spui ce e drept: am sapat groapa. Asa este cum zice bogatasul meu vecin. Baga de seama ca. Judeca d-ta acum. Boierule. venetic in satul nostru. si mi-a cazut o vita intr-insa de si-a rupt junghietura. Nu stia cui sa dea dreptate. spanzura-ma. nu e dator sa mi-o plateasca? El zice ca n-are cu ce. Va dau ragaz de trei zile. dupa ce ca e mare foarte. cine le va dezlega mai bine. n-am ce face daca a dat pacatul peste mine. Boierul se mira cand il vazu si-i intreba ce cauta? Taranul cel bogat zise: . dara nici ca m-am gandit ca sa-i aduc paguba. Si nici n-a fost la sufletul meu cugetul de mandrie. acest prapadit de om. si o groapa mare. Al doilea. Acum lumineze-va Dumnezeu.piept si cu el taras se duse la curtea boierului. Bogatasul. Boierul sta in cumpana. Si ce-mi pasa mie de asta? . n-ar mai avea parte de el! dupa ce ti-ai facut pomana de i-ai dat un petec de loc. ganditi-va. caci naveam pe ce ma mandri. a aceluia sa fie dreptatea. dara fara voie. oameni buni! Eu am sa va fac trei intrebari. numai ca sa-mi faca mie paguba. omoara-ma. apoi n-a avut grije sa o acopere peste noapte cu ceva. cand mi-am ales loc langa d-lui. duceti-va acum.Bre. boierule. Vedea el ca saracul a cazut in pacate. 335 . Dupa ce se gandi el nitel. apoi e si cu nasul pe sus.Boierule. raspunse si saracul umilit si cu lacramile in ochi cat pumnul. dupa ce e sarac. sa le faca judecata.Boierule. Si fiindca lui Dumnezeu ii place dreptul. Dupa trei zile sa veniti si sa-mi ghiciti intrebarile. groapa ce si-a facut pentru bordei. Tineti minte bine. Amandoi impricinatii se intoarsera la casele lor. zise: . el tocmai langa mine si-a ales sa-si faca bordei! Una la mana.

iaca ce ne-a zis boierul sa ghicim. Bogatasul. bade. Se infatisa inaintea boierului.Te mira. fiinca ce lucru poate fi mai usor decat a spune ca porcul sau din ograda este mai gras. fata mea? Iaca pacate de la Dumnezeu. iara saracul plangea de potopea pamantul. ne va sta capul unde ne stau talpile. deoarece sta slanina pe dansul de o palma. Incepura si ei a plange. . Daca ajunsera fiecare la ai sai. caci de unde nu. Boierul ne-a indatorat sa-i ghicim niste intrebari pe cari nici oamenii cei procopsiti nu i le-ar putea spune. . nu mai fi asa de mahnit. Si poate ca va da Dumnezeu sa scapi cu fata curata dinaintea lui. necum un sarman prost ca mine. Cand te vei duce la boierul sa-i dai raspuns. voi care nu stiti inca nici cum se mananca mamaliga. Saracul se arata a fi multumit. bogatasul era vesel ca are sa-si castige pricina.Ca ce ajutor ati putea voi sa-mi dati. iara saracul se puse pe ganduri si tot ofta. Fata cea mare se puse pe ganduri si. . Nu voia.Ia lasa. dupa ce mai cugeta ea ce mai cugeta. ce este mai gras pe lumea asta? Bogatasul raspunse cu coraj: 336 .Iaca. tata. dara numai inima lui stia. Saracul paru a se mangaia oarecum. iaca.Ei.laudandu-se ca el are sa ghiceasca. Nu ne lasa Dumnezeu pe noi sa pierim. la ce am putea fi buni si noi. Boierul intreba pe bogatas: . gandindu-se ca ce o sa spuie el. Copiii se adunara pe langa dansul. fie-sa ii spuse ca ce sa raspunza. Numai fata cea mai mare isi lua inima in dinti si-l intreba ce are de este asa de trist? . dara se indoia. mandru si cu pieptul deschis. sasi mai mahneasca si copiii. se apropie de tata-sau si ii zise: . se uita. dara nu cutezau sa-l intrebe ceva. Si apoi ce strica daca ne vei spune si noua? Atunci saracul zise: . saracul umilit si strans la piept de sta sa-i crape sumanul cel zdrentuit de pe dansul. ca doara d-om putea sa-ti dam vrun ajutor. si se facu acolo la dansii o plangere si o jelanie de te luau fiori de mila. tata.Ci spune-ne si noua. vezi. ti-oi spune si eu ceva. In dimineata cand fu a se infatisa la boierul ca sa-i ghiceasca intrebarile.Ce sa am.

cine te-a invatat pe tine sa raspunzi asa de potrivit. Cela aiureaza. bre. cu prostia mea ma duce gandul sa crez ca nimic nu e mai bun pe lumea asta ca Dumnezeu. . caci din capul tau ala secu nu crez sa fi iesit asa cuvinte intelepte. sau pui acum de-ti trage la talpi atata cat nu poti duce. boierule. ca judecata cea dreapta a mariei tale. Nu-i venea sa spuie drept.Apoi de. intorcandu-se catre bogatas. . .Asa este. zise boierul. de teama sa nu pateasca ceva. cucoane. In cele din urma. Bogatasul iesi cu coada intre picioare. raspunse boierul. el raspunse cu sfiala: . raspunse bogatasul. Si. raspunse el. Bietul sarac se cam codea.Spune-mi..Adevarat. il intreba cu un grai blajin: . capul meu nu ma duce asa departe.Tu ai dreptate. mirandu-se in sine de iscusinta fetei saracului. Si intreband si pe saracul. .Apoi de. eu zic cu mintea mea a proasta ca pamantul sa fie mai gras pe lumea asta.Armasarul meu. ca el ne da toate bunatatile pe cari le avem. mai intreba o data pe bogatas: . . milostive stapane.Eu.Iesi afara. raspunse boierul. Si chemand mai aproape pe sarac. nici 337 . taran viclean si mojic ce esti.Ce este mai bun pe lumea asta? . fara decat dau cu socoteala ca nimic nu alearga asa de iute ca gandul. Acum zise bogatasului iara: . care ne sufere pe lume cu toate rautatile noastre. asa este. de nu-i vezi copitele. Ea sa fie nici imbracata. ca alearga peste vai si dealuri. Dara daca se vazu incoltit. ce sa fie mai gras decat porcul meu din ograda. adaoga: . cucoane. cand ii dau drumul.Ce alearga mai iute pe lumea asta? .Nimic nu este mai bun pe lumea asta.Minciuni spui.Apoi de. omule. care are grasimea pe el de o palma de groasa. cucoane. cucoane. . spuse tot adevarul precum era. raspunse si saracul. Atunci boierul. ii porunci ca a doua zi sa vie cu fata la curtea boiereasca.

nici pe langa drum. Cum auzi saracul unele ca acestea. boierul se duse o data in treaba lui pe mosie. si porunci sa dea drumul la doi zavozi ce-i tinea la curte in lant. Acestia. Si asa. si cum avea si ea pe vino-incoace. iara fata saracului ajunse la scara boiereasca asa precum ii poruncise boierul. Vazand si aceasta iscusinta a fetei. ea nu era nici calare. aci trecea de cealalta parte. mai cu seama ca 338 . nici pe drum. nici dezbracata cu vologul aruncat pe dansa. caci tapul nu tinea drumul drept. ce-i abatu lui. de nu-ti venea sa-l mai auzi. vezi. tatuca. Dupa ce trecu cat trecu de la cununia lor. Ea priimi. cand auzi cele ce ii spuse: . nici calare. Mergand astfel pe drum. umbla ni pe drum. ca-i viu eu lui de hac! Numai sa-mi cauti doua mate. Cand o vazura boierul si oamenii curtii. mai cu seama ca era burlac. o imbraca cu niste haine ca de mireasa si hotari sa o dea dupa un fecior ce-l avea boierul pe langa dansul. incepu a se boci si a se vaicara. cand altul. Ea asculta si tacea. fata arunca pe dansa un volog (plasa). Boierul. caci ii da de pamant cand un picior. ei incepura sa se jeluiasca la dansa. tapul fiind pitic. si se cununa cu dansa. Afland ca boierul nu este acasa. Atunci porunci sa o fereduiasca (sa o imbaieze). se repezira la dansa.Aveam sa ma duc pana in cutare loc. si vazand pe cuconita intr-un cerdac. Fata cea mare. nici pe jos. ca pofti sa o aiba el de nevasta. care il slujea cu credinta. Mai-nainte de a se cununa. insa o roata de la caruta mi se stricase. venind asa. Nu-mi puteam inhama iapa la caruta cu trei roate. boierul zise dansei: . Aci trecea pe langa cate un gard sa apuce cate vrun lastar de la vrun pomisor. ii zise ea.dezbracata. dara ea dete drumul indata matelor si zavozii se luara dupa dansele. Unul zise: . nici pe jos. incremenira. Cum se facu dimineata. boierul n-avu incotro si fu nevoit s-o priimeasca.Eu te iau de sotie. nu voia sa se dea ramas. cu chiu cu vai. ni pe langa drum. Dupa ce o vazu boierul curatita si ferchezuita ca o mireasa.Nu te teme. dara sa stii ca tu n-ai voie sa judeci niciodata fara de mine. lua matele la subtiori. si se intoarse la ai sai. In lipsa lui venira doi tarani cu o prigonire la curte. i se paru mai frumoasa de cum era atunci. cum vazura alaiul cu care venea fata saracului. incaleca pe un tap si pleca la curtea boiereasca. ajunse la curtea boiereasca. Nu era nici imbracata.

raspunse cucoana. Taranii asteptara ce mai asteptara si. ii zise: . Boierul.Da‘ unde-i dus boierul.Nu stiu daca broastele poate sa manance malai. sa-mi imprumute el o roata. Ajungand la poarta ograzii boieresti. Viind si boierul acasa. sa vaza un lac de malai ce-l avem pe marginea unui iaz. Daca venira dinaintea cerdacului iara. aseara mi-a imprumutat roata ce i-am cerut. nu mai putem trai amandoi. Taranul cel cu roata ii taie cuvantul si zise si el: . si ce le-am zis eu. sa va tie Dumnezeu! Roata mea a fatat manzul. au ba. s-a dus. asta care e de fata. prinsera a intreba: . iaca cine a venit si iaca ce s-a intamplat cu ei.era a fata.Ca ce fel de vorba fu aia a cucoanei. ca ce sa fie vorba ce ne-ai spus-o? Poate-se ca broastele sa manance malaiul? . Cucoana zise: 339 . ce e drept. cucoana. Iaca. ei incepura a se intreba unul pe altul: . raspunse ea. ca numai se intoarsera sa intrebe pe cucoana ce vorba fu aia. se mirara de atata intelepciune si se impacara cum stiura ei mai bine. Cucoana asculta din cerdac si tacea. Tocmai atuncea isi venira si taranii de acasa.Ce sa fie? raspunse ea.Cine a mai fost p-aici in lipsa mea? Ce s-a mai petrecut? . nea asta? Cum se poate broastele sa manance malaiul? Ce se sfatuira ei. intrebara: . ca in toate noptile ies broastele dintr-insul si mananca malaiul. ce vorbira.Fiindca ai calcat fagaduiala si ai judecat fara mine. Atunci m-am rugat de vecinul meu. cinstiti boieri? Asta-noapte mi-a fatat iapa un manz. Cand. El. si sa te duci la tatatau acasa. cucoana? . ce sa vedeti. cu gand ca azi pana in ziua sa ma duc la treaba mea. intreba: . ma.Da‘ bine.Ia. Acum intelesera siritenia vorbei cucoanei. Ia-ti ce poftesti de la mine si ce-ti este mai drag in casa mea. daca vazura ca cucoana nu le face nici o judecata.Nu-l credeti. cucoana. cum auzi. Taranii se uitara lung si plecara. dara stiu ca roata nu poate sa fete manji.

340 . Cucoana insa tot indesa paharele boierului si el tot bea.La tata acasa. Cand auzi boierul asemenea vorbe cu noima. pana il facu cuc. acasa. M-am suit pe o roata Si am spus-o toata. Se imbata boierul de se coclise turta. acum pricep eu ce odor de femei am dobandit. unde chema prietenii si pe cei mai de aproape ai lor. Dar daca d-ta gasesti cu cale sa ma gonesti. Un lucru te mai rog: fiindca ma gonesti. pentru ca de aceea barbatul este barbat. se inveselira si se chefuira cat le cerura inima. intreba unde se afla.. cand se destepta. unde il puse pe cuptor de dormi pana se trezi. A doua zi. barbate. Si(-i) mai dete unul. Nu sunt vinovata intru nimic. Cucoana ii raspunse: . si inca unul. eu ma supun fara sa cartesc si-ti multumesc inca din adancul sufletului pentru bunatatea ce ai de a ma lasa sa-mi ales ce mi-e mai drag din casa dumitale. se gandi ce se gandi. fara sa mai simta boierul ceva si-l duse la tat-sau acasa.Vorbele tale. caci n-am judecat pe acei jeluitori. lasa-ma sa ma mai veselesc o data si eu in casa domnului meu si barbat. Boierul se indupleca si porunci de facu o masa d-alea infricosatele. Si m-am suit pe o sea Si am spus-o asa. Da o masa si cheama pe prietenii nostri si cunoscuti sa petrecem impreuna si sa ne chefuim pentru cea din urma oara. sunt sfinte pentru mine. nevasta. Cand m-ai gonit de la d-ta. Nu crez sa ma tii de rau pentru ca mi l-am luat.Aidem. mi-ai dat voie sa iau din casa dumitale ce mi-o fi mai drag. Nimic nu mi-a fost mai drag decat barbatul. si sa traim ca in san de rai. Atunci si cucoana il ia frumusel la spinare. Sezura. apoi raspunse: . vazandu-se in astfel de hal. ci le-am spus numai unde este stapanul lor. Aceea am si facut. boierul.

Fata mare. dara nu se vazu nicairi ceea ce cauta ea. facea paine. ca sa se duca sa ceara macar un carbune. punea pe fata unchiasului la toate greutatile casei. se scoala fata sa faca focul. fata mare! vino de-mi curata pomii ce mi-au mai ramas de omizi.Fata mare. fata mare! vino de ma sleieste. insa. care o striga zicandu-i: . care-i striga si acesta: 341 . care ii striga: . tocmai cand era sa se dea jos. si-i zicea: . iar fata ei se clocise de sedere. ca sa-si goneasca copila. dis-dedimineata. Merse ce merse si dete peste un cuptor.Daca nu-ti vei duce fata de aici. ca ti-oi da apa rece.Atunci.FATA MOSULUI CEA CUMINTE A fost odata un om batran care avea o fata mare.Baba.Se apuca fata de lucru numaidecat si cum ispravi. si para la unchias pe fiica lui si o tot ocara. dara baba intr-o noapte turna apa pe vatra si stinse focul ce-l invalise fata unchiasului de cu seara. indata pleca. zari spre rasarit abia licarind o mititica valvotaie. se urca pe bordei. si. dara foc nu mai gasi in vatra. tesea.Se duse.Biata fata unchiasului torcea. Data slei putul si pleca inainte. matura si scutura fara sa zica nici pis! dara baba punea parte fetei sale. de frica sa nu o ocarasca muma-sa cea vitrega. Cand. se uita in toate partile. se duse si la foc nu mai ajunse. se cobori de pe acoperis si o lua intr-acolo. doara va vedea incotrova vreo zara de foc. sa te racoresti cand t-ei intoarce. cand t-ei intoarce. Mosneagul (unchiasul) se casatori de a doua oara cu o baba. care avea si ea o fata mare. dara in drumul ei intalni o gradina paraginita. A doua zi. fiindca tot pe ca cadea pacatele. ti-oi da poame coapte sa mananci. Mai incolo dete peste un put. paine si sare pe un taler cu tine nu mai mananc. de se dusese vestea in lume de vrednicia ei.Bietul om se cam codea.Nu era ziulita lasata de Dumnezeu sa nu se certe cu el.

Fata facu tot. . ii raspunse ca are trebuinta de o asemenea fata. insa mancarea sa fie nici calda. Fata se gandi ca. fata mea. 342 .Fata mare. Dupa catva timp. daca nu. carii erau balauri.Mai intai ii spuse ca treaba ce are sa faca dimineata este sa dea de mancare puilor ce-i avea in curte. raspunse fata. iti voi da azima calda. fiindu-i frica de muma-sa vitrega sa nu o bata daca se va intoarce acasa. cum le-a dat mancarea. si. Fata lipi si sterse cuptorul si-si cauta de drum. serpi. ea ramase acolo. . Cand veni acasa. si pe dansa veni niste lazi si tronuri prea frumoase. . dara mai-nainte cauta-mi in cap. Dupa ce intra.Intra in casa maica Santa Vineri si vazu toate lucrurile asezate la locul lor si ramase foarte multumita.Om bun. fa bine si-mi da voie sa ma duc. pe care din ele iti vei alege.. asa de bine au fost cautati. si toti raspunsera ca n-a fost bagat de seama daca a lipsit ea de acasa. si mai astepta pana mai vazu ca vena o cutie mica si necioplita. ciuhurezi. pentru ca intarziase. zise fata: . aceea sa fie simbria ta.Maica Santa Vinere. de tronuri si de lazi. nevastuici. iata ca mi-am ales lucru pe cat face slujba mea. daca va lua o lada d-ale frumoasele. Santa Vinerea intreba de puii ei. slujba ei nu facea atata. Mai merse nitel si dete peste o cascioara.Maica Santa Vinere. precum ii poruncise. soparle. si sa vezi ca o sa curga o apa pe dinaintea casei si o sa aduca fel de fel de cutii. Santa Vinerea. Se asezara si indata vazu curgand apa de care-i spusese. apoi sa scuture si sa deretice pan casa. si batu la poarta.Cine e acolo? ii zise dinauntru. atunci ea zise: . Iara maica Santa Vinerea pleca la biserica. nici rece. naparci si gusteri. intreba daca nu cumva are trebuinta de o slujnica. cand t-ei intoarce. caci am o cateluse cu dintii de fier si cu maselele de otel. mi s-a facut dor de parinti. sa nu vie. daca e om bun sa intre. si-l face mici farami. fata mare! vino de ma lipeste si ma sterge de cenuse.Du-te. care locuia inauntru si care priimi pe fata.

iara lui ii crestea inima de bucurie. Dar ce sa vaza inauntru? Margaritare. Fata unchiasului isi lua ziua buna. dar ea raspunse: . Baba si fiica-sa pizmuia pe fata mosului.Da‘ ce! am mancat laur ca sa ma ostenesc eu cu tine pana sa te sleiesc? Si pleca mai departe si se duse pana ce dete si peste cuptor. se duse si fata babei. ie numai cu fluturi de aur si catrente de matase. ea ii raspunse si lui: . margele. si du-te cu Dumnezeu. da-mi dreptul meu. iara pana atunci sa-mi cauti in cap. pietre nestemate.Du-te. alege. si pleca la biserica. ia-o. Baba trimise si ea pe fie-sa. si ajunse la gradina care o chema si pe dansa ca sa o curete. fata mea. . cu gaturile intinse. bau apa rece de se racori.Cand veni Santa Vinerea acasa. intorcandu-se pe la cuptor. pe care ti-o placea ca so iei. ca o sa treaca o apa dinaintea portitei. si cand o vei deschide. Se duse.Da! ce-am vazut sa-mi murdaresc manusitele si sa ma var pan tine? Si pleca inainte. ii spuse tot ce a facut si deschise cutia. pana ce ajunse si ea tot la Santa Vinerea. Santa Vinere ii zise: . intra in casa si vazu o arababura de nu-i mai da nimeni de capatai. Acolo fu intrebata ca si fata unchiasului si priimita in slujba. pleca cu cutia la suptioara si. dara sa nu o deschizi pana acasa. raspunse Santa Vinerea. fata mea. sa faca ce facuse fata unchiasului. apoi maica Santa Vinerea ii zise si ei sa faca ceea ce zisese si fetei mosneagului. dara mai asteapta nitelus. capata o azima calda.Ia-l.In cele din urma. si daca o chema putul. iara cand ajuse la gradina. se plansera ca li s-au oparit gatlejurile. sa fii numai cu muma-ta singura in casa. ca sa nu vaza 343 . sosi pana la put. sa ma duc acasa. Fata ajunse acasa si gasi pe tata-sau zdrobit la inima de mahnire. mi s-a facut dor de parinti.. caci mi s-a urat aci. manca poame coapte. care o striga ca si pe fata unchiasului. zise fata cea lenese: . ea ii zise si lui: .Deoarece ti-ai ales asta lada. daca n-ai voit sa-ti alegi altceva mai frumos.Maica Santa Vinere. aducand fel de fel de lucruri. toate lighioanele. si trecand pe la put. N-apuca sa puie mainile in capul ei si se repezi de lua de pe garla lada cea mai mare si mai frumoasa ce vazu.Da‘ ce! nebuna sunt eu sa-mi zgarii mainile prin tine? O lasa si porni mai departe.

nici vantul nu-i batuse parisorul. Cine nu crede sa faca bine sa se uite imprejur. Si asa gatita ii sedea si mai bine decat altminteri. Intamplandu-se sa-i moara feciorul. Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa. iara cand trecu pe la gradina. Asa de pazita era fata aceasta de tata-sau. Acest imparat avea un fecior si o fata. si traiesc in fericire pana in ziua de azi. ea nu mai putea rabda de foame. serpi. Fata lua lada si pleca. ca sa se racoreasca. incat pana atunci nici soarele nui vazuse fetisoara. se cerca sa ia si nu putu. fata imparatului ceru a merge si dansa sal petreaca. deschise lada. Fata mosneagului insa se casatori cu un flacau din cei mai frumosi ai satului. care o ceru de la tata-sau si o lua de sotie.Cand se intoarse pe la cuptor. dar ce iesi d-acolo? balauri. Cum ramase singurele. il ingropa cu mare cinste si alai ca pe un imparat.Mare veselie se facu in sat la nunta lor. carora le arsese gatlejurile cand le dase de mancare. Tot satul se spaimanta de intamplarea asta. FATA DE IMPARAT SI FIUL VADUVEI A fost odata un imparat foarte bogat si puternic. Caci. nu e vorba ea era foarte frumoasa. ci chema pe muma-sa la o parte si-i zise sa faca pe unchias si pe fie-sa sa iasa afara. si asa merse de petrecu pe frate-sau la groapa. si va vedea multe de aceste case. 344 . si fiecare om baga de seama ca asta vine de la rasplatirea dumnezeiasca. navu rabdare. Ajungand acasa obidata de osteneala si flamanda. si indata le sfasiara si le mancara.nimeni ce e intr-insa. ca nu-i dete macar o picatura de apa. Cand fu a duce mortul la biserica. vazu azime calde. Crinii si viorelele ramasesera pe jos si nici la degetul cel mic al ei nu le punea. Ea se imbraca in negru si-si lasa parul despletit (pe) spate. si cate lighioni toate. Pe la put trecu cu jind. ii lasa gura apa si nu putu nici sa se umbreasca putin de arsita soarelui.

In zadar se jura fata ca nu stie la sufletul ei nimic cu prihana. ingropara mortul si toata lumea se intoarse acasa. si ca una ce trebuie sa fi savarsit 345 . Ea avea un fiu. sa faca cu fata imparatului. se pomenise si ea asa. ramase cu ochii zgaiti la dansa. nici nimic. Si asa de putintica si dragalase mai era. cum. din pacate. ba c-o fi sagetatura. incat s-o sorbi intr-un pahar cu apa. Insa ca una ce este fata de imparat. Porunci deci ca numaidecat sa se adune Sfatul imparatiei in taina. Curgea graiul din gura lui ca mierea. Ba c-o fi una. numaidecat se invoira. Atunci veni un vantisor lin si usor. A se dezvinovati inaintea lui nu era cu putinta. de-i resfira pletele. cam ce. ca sa puie mana pe dansul. Ea insa nu spunea minciuni. Nu mai asculta nici rugaciuni. Cine sa o creaza? Burta o da de gol. fata cu moarte sa se omoare. ba c-o fi alta. D-apoi cand afla tata-sau ca fie-sa are sa fie muma.Cand o vazu asa de gingasa si de plapanda. Fiul vaduvei intrecuse pe toti boierii si imparatii la boi si la stat. fara sa fi pus pirostriile pe cap? se facu foc si parjol.Tot pe atunci in cetatea aceea se afla o vaduva saraca. iara ea simti ca un fior rece i se strecoara prin inima. ba c-o fi deochi. Cum il vazura boierii. ca sa otarasca pedeapsa ce s-ar cuveni fie-sei pentru o asa nelegiuire si ca sa se spele rusinea ce adusese ea parului caruntit al tatalui sau. si toate descantatoresele si vracii nu-i putura da de leac. adica. Ai fi pus ochii pe dansul d-ar fi fost intr-o mie. smerit si sfiicios ca o fata mare.Toti fura intr-o glasuire ca fata sa se dea pierzarii. si hotararea fu gata. El era de treaba.Tocmai pe atunci. Nu-i gasea insa nici o pricina. fata nu se prea simtea bine. S-apoi era dulce la cuvantare. Toti feciorii de boieri aveau pizma pe dansul si-i pusesera gand rau. Lumea uitase si mort si tot uitandu-se la dansa. Altii ca sa-i scoata ochii si sa se goneasca in pustietati spre a fi mancata de fiare salbatice.Cum. De la moartea fratelui sau. El era aratos nevoie mare. iata ca si feciorul vaduvei trecea pe acolo in treaba lui. Sfatul imparatiei gasi cu cale ca spre a se spala o asa grozava necinste.Ma-sa baga de seama ca fie-sa era insarcinata. Nu se mai satura cineva de dansul ascultandul. Unii ziceau ca sa se arza de vie. Altii iara ziceau ca sa i se lege o piatra de gat si sa se dea pe Dunare.

adus fiind de talazurile Dunarii. puse de-l smoli si. era destul numai sa poruncesti si indata se facea. Trecura multi ani de la aceasta intamplare. batatura carora era campul cu florile.nelegiuirea cu un om. Vezi ca el in viata lui nu alunecase pana atunci. bagand intr-insul pe fata de imparat cu fiul vaduvei. si dara multumira lui Dumnezeu ca lea scapat zilele. si merse. iara bietul baiat. se strecura prin calabalac si le dete pe sub ascuns o copaie de mere. era curat. Aci era in adevar: pune-te masa. doua azime si un fedeles cu apa. Pe cand insa dogarii infundau bolobocul. Merindea din butoi se ispravise. Imparatul isi uitase de fiica sa.Imparatul porunci. 346 . ridica-te masa. Iesira deci la uscat dosaditii de ei. fara a se opri undeva. si il dete pe Dunare. si numaidecat se aduse un boloboc mare. Aci o luara apoi pe o partie. o mangaia si nu o lasa sa-si piarza nadejdea de la Dumnezeu. pana ce vazu ca se deschide o poienita. Noroc ca nu o vazu nimeni. si merse. Pasamite bolobocul ajunsese la margine. ce sa vezi dumneata? A patra zi. Nici unul din amandoi nu s-a cait mai in urma pentru aceasta. una din roabele fetei de imparat. Biata fata isi plangea nevinovatia cu niste graiuri de-ti rupea baierile inimei. bolobocul se loveste de un bustean si se sparge. Cum hotarara. disdedimineata. cum il facuse ma-sa.Se duse butoiul pe Dunare trei zile si trei nopti. Toate lucrurile in aceasta casa erau cu sart. deoarece fata nu vrea sa spuie pe adevaratul nelegiuit. si pe fata imparatului o gasise acasa. Toate catrafusele isi aveau vataful lor si nimic nu era nerostit. porunci de infunda bolobocul bine. Cand. si se facuse un baiat de sa nu te induri de el. si-l ciocni de busteanul pe care tot apa il dase la margine.Apucara pe o poteca si intrara intr-un bunget de padure. Copilul cu care era insarcinata fata cand o goni tata-sau se nascu. carele si acela trebuie sa piara. mai miloasa la inima. si-i facura sa mai vaza o data lumina. Iara ei petrecand bine. In asta poienita dete de niste case foarte frumoase. Fata de imparat si fiul vaduvei se invoisera si se insotisera. asa si facura. si el nevinovat ca si dansa. Cand voiai ceva. si pentru ca Sfatul imparatiei nu poate sa-l ghiceasca. isi uitasera de necazurile cele trecute. acel om sa fie fiul vaduvei. Nimic nu lipsea.

El se intoarse si spuse imparatului ca este priimit a gazdui acolo cu draga inima. Cand. un copilandru dezghetat si sfatos.Apoi trimise si pofti pe imparatul in casa cea mare. Aci. ca sa faca pace. Parc-ar fi fost la sfarsitul pamantului. caci vorbea cu fiul gazdei. Si. cauta in jos si peste poteca pe care sa iasa la lumina nu putea sa dea. trebui sa se duca acolo. Dupa ce sfarsira de mancat sedeau la vorba. scurto ce esti. sluga uita si potarniche si tot. Vazu si casele. Orbacai in sus. iaca da in poienita cu casele.Atunci gazda. Se luase de ganduri. el se rataci. da-te tu mai la o parte. Dupa ce aseza potarnichile in frigare si le puse la foc. imparatul. Ramase imparatul stalpit cand vazu masa viind singura. Cand se destepta sluga imparatului. stand de vorba. friptura se facuse scrum. vazura ca lingurile incep a salta pe masa. talerele. de te tragea inima sa stai cu dansul de vorba. lingurile si celelalte tacamuri cu vatasii lor si le asezau caresi pre unde. ca au fiert si matele din tine. zise: 347 . Se bocea biet si se tanguia de-i plangeai de mila. stapanul casei porunci sa se puie masa. de nevoie. . El se minuna cand vazu asa casa frumoasa intr-o astfel de salbaticime de padure. Si cascand gura la dansele. Mai intai isi trimise sluga care nu se despartise de dansul nici cat ai scapara. Vataful le suduia. pleca la vanatoare. Aceste oale se certau. tatal fetei. caci ochii nu-i dase in geana de nu stiu cat timp. Imparatul nu baga de seama. da-te la o parte ca tu ai fiert destul. Venira bucatele si mancara. din vanat in vanat. Fata imparatului il linisti spuindu-i ca o sa roage pe imparatul sa-l ierte pentru aceasta greseala.Puterea lui Dumnezeu ii ocrotea si-i ferea de rele. El se incumese a razbi mai inauntru padurei decat alta data. .La vatra aceea erau doua oale puse la foc.Fa buzato.Toate lucrusoarele vorbeau in casa aceea.Ba. pana si oalele si vatraiul. De voie. cand in loc de a se strange masa. acolo le uita: caci ce vazu si auzi il buimacise. dara ele nu ascultau de cuvantul lui. Intrand imparatul.Intr-una din zile. isi trimise sluga la bucatarie sa-i friga doua potarnichi din cele ce vanase el. Sluga imparatului auzi cu urechile sale cum se ciorovaiau aceste oale. Atata numai ca p-acolo nu se vedea nici pui de om.

despre lingura. gropi de gunoi imi faceau viata 348 . .Imparatul nu stia cum s-o mai mangaie. minunea ta! Nu stiu la sufletul meu de nici un furt.Materialele aruncate peste tot. caci el nu se stia vinovat. Doamne. Blocul nostru singurul dat in folosinta. cunoscandu-i nevinovatia.Atunci. . . un adevarat santier. cu alte cuvinte. Alte doua blocuri gemene.Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa.Cum nu stii dumneata. se aflau inca in constructie. dand marire lui Dumnezeu ca nevinovatia a iesit dasupra ca untul de lemn. era numai pe jumatate locuit.Nu se poate ca imparatul sa fi facut o asemenea fapta.Fata de imparat multumi apoi imparatului ca i-a dat Dumnezeu in gand de a pus in boloboc impreuna cu dansa pe junele cu care ea s-a insotit mai pe urma. munti de nisip. ii mai zise gazda. cunoscandu-se.Arata-ti. Trebuie sa-l cautam. ii cazu lingura pe care o cautau din cizma imparatului. N-am bagat eu lingura in cizma. si cu totii impreuna se intoarsera la scaunul imparatiei. Atunci. ridica masa si te cara de aci. zise si gazda.Nu mai trancani. ca sa-si iasa din banuiala. caci el sa indragostit de dansa. Auzind imparatul cele ce se vorbira. raspunse vataful lingurilor. a iubit-o si a ingrijit-o ca pe o sotie credincioasa. Aide.Ca n-are la cine altul sa fie. asemenea nu stiu nici eu pana in ziua de azi cu cine am facut copilasul asta. Lauda si pe sotul ei pentru buna sa purtare de grije. tragandu-i incaltamintea. se imbratisara si se iertara unul pe altul. ciment lemnarie.Pasamite gazda se vorbise cu vataful lingurilor ca sa-i joace renghiul asta.Imparatul se facu ca sfecla de rosu de rusinea ce pati si zise incalcindu-se de ciuda: . ceru sa fie cautat. CEAINICUL Eram noua in cartier.. bare de fier.

bombanem intotdeauna cand gaseam plicul de la armata cu antetul cunoscut. purtand panza traditionala a musulmanilor. chiar un vas intreg. cei doi baieti ai mei. gura alungita si destul de mestesugit executata. Unde mai pui ca era o ―relicva istorica‖ dupa cum ma asigurasera copii. Intr-una din expeditiile lor de cercetare. Avea exact forma obisnuita. Statea de doua zile in pat. Un desen sters. La nici cinci minute distanta de bocul nostru. ca prin peretii lui argilosi. doar ca mie. Hotarasem sa-l pastrez si pentruca mi-a placut. ba cu putin noroc. se simteau minunat. adunata in jurul fruntii. cand Tom. cioburi. printre copacii de pin sau brad (recunosc rusinata ca pentru mine era tot una) inmiresmand aerul cu parfum de cetina si pardosind cararile cu nenumarate conuri verzi sau maronii. era un deal impadurit. semanand cu un cap de batran. totusi eu ma chinuiam sa raman calma si surazatoare: o mama exemplara. pe care o socoteau plina de pitoresc. unul din copii trebuia sa se inbolnaveasca. Inca nu iesise sotul meu din casa. Copilul necajea. erau grele. In sfarsit astazi a avut o zi mai buna.imposibila. Si se pare ca baietii mei au avut. asa cum se intampla cu majoritatea tinerilor in Israel. La putin timp dupa ce ne-am mutat. un fost santier de sapaturi arheologice. Medic la o unitate. de fapt. se intrezarea pe burta lui. dar si fiindca mi-am facut socoteala. Tufisurile cresteau salbatec.Ceainicul Puteai gasi acolo. sotul meu a fost concentrat. cunoscatori ai inprejurimilor. mereu aveau nevoie de el. m-au informat copii. au adus acasa un ceainic mic de lut. in aceasta harababura. asa ca l-am lasat in chiuveta cu apa. monede. Era placut sa te plimbi in acel loc. -Asa coincidenta mai zic si eu. aroma esentei de ceai se pastreaza mai bine. Lucrasem tarziu si ma simteam din cale afara de obosita 349 . Ceainicul era plin de noroi. baietelul meu de cinci ani. iar cand pleca. a facut febra. La fel era si acum. In schimb. poate s-o mai dizolva ceva din acel strat gros de pamant uscat. parca era un facut. Mai ales noptile. mi se parea mult mai des ca la altii.

doar ca buzele imi erau pecetluite. absurd. Protejeaza-l! daca spui ca ai aceasta putere Chiar at unci peretii inceputa sa se clatine. te rog trezeste-te! Tom nu e in casa. iar cand o sa gasesc un altul nelocuit. Am sarit de pe canapea inspaimantata. dar tot atunci fara sa vreau. Pe santier 350 . Imediat. Locul mi se parea acum strain si dusmanos cu gramezile de fiare si gropi raspandite peste tot. Stateam culcata de mai multa vreme si eram pe punctul sa adorm. mi-a trecut prin minte. Acum. cu bucata de panza care-i acoperea fruntea. Dani. panica punea tot mai mult stapanire pe mine. Afara era bezna. mai e timp. probabil visez. -Sa-mi fie copilul sanatos. s-a inaltat de acolo. mamico. Gandeste-te bine! -E absurd.. puteam sa-i vorbesc. fiindca l-ai spart am aparut la lumina. vasul mi-a alunecat din mana uda. si s-a imprastiat pe balate intr-o multime de cioburi. -Am sa incerc sa-l curat. Puteam sa-l ating cu mana. Numai in halat si papuci. ca totul fusese un vis stupid si doar disparitia copilului era unica realitate. mi-am spus. Pe vecini nici macar nu-i cunosteam. Pana la masa de seara. baietelul meu cel mare. dispar din nou. -Mama. absurd. De mii de ani lacasul meu e in acest ceainic. Si atunci l-am auzit pe el ca mi se adreseaza. Afara se lasase intunericul. Un fum gros inecacios. Am intrat in bucatarie. nu-l gasesc nicaieri. -Seamana cu un seic din basmele Seherezadei. mi-am zis. Portretul se destingea acum mult mai clar. am rostit cuvintele. Stalpii electrici inca nu aveau becurile montate. ma scutura cu toata puterea. am realizat ca adormisem. Cu cat trecea timpul. prelungindu-se pe umeri Deodata. deci exclus sa fie in vizita la vre-o unul din ei. cand mi-am amintit de ceainic. Dar pana atunci iti pot indeplinii o unica dorinta. Cand i-am redeschis.-Am sa ma intind putin pe canapea. -Nu te speria. silinduma sa inchid ochii pentru o clipa. pe care in mod inconstient le aveam in minte. sa ma odihnesc. am luat un burete moale si detergent si am inceput sa-l spal constiincis pe la toate incheieturile. mi-am spus. am inceput sa-l caut cu disperare.. batranul statea in fata mea. casa intrega se cutremura.

arabul. Iar catre mine (ca si cum am fi continuat o discutie inceputa mai inainte). ii vedeam intotdeauna dimineata venind la lucru. iar Tom ii tinea tovarasie. taraganata. pe care eu il cunosteam asa de bine. Am vrut doar sa ma plimb putin. Am alergat spre pata de lumina si cand am ajuns cu inima sa-mi sparga pieptul. a adaugat cu voce domoala. baietelul meu a inceput sa vorbeasca cu repeziciune. care-i inconjura fata de seic oriental. la o oarecare distanta. bine de tot. El spune ca le gaseste pe toate in ceainicul acesta si ca in fiecare noapte. daca mama iti da voie. Asa-i ca nu esti suparata pe mine? Ascultam uimita vorbele copilului. Ma simt bine. Deodata mi s-a parut ca disting o limba de foc. poate ei ma vor ajuta sa gasesc baiatul. ochii vii si patrunzatori. Pe foc fierbea ceainicul micut. -Daca ai sti mamico ce basme minunate mi-a povestit pana acum. imprastiind in aerul pur si rece mireasma plantelor. dar cand am vazut baietelul singur. sa se invarteasca pe intuneric.lucrau multi arabi. Era ca-n vis. Promit sa-l protejez! CEI TREI URSULETI 351 . Aceiasi barba. Nu e bine ca un copil mic. sunt de-acum sanatos. In cele din urma am reusit sa intreb. l-am vazut pe el. -Cine esti dumneata? -Paznicul santierului. mi-a trecut prin minte. Inainte sa pot spune ceva. se umple cu povesti din nou. Iarta-ma daca te-am necajit. mai ales ca se lasase noaptea si frigul. Imi pare tare rau daca v-ati speriat. batranul din vis. Acolo sunt oameni. Tu poti sa crezi?. Cine stie ce i se mai poate intampla. chiar si haloul de basm. l-am poftit la ceai. Ganduri negre mi se involburau in minte. mi-a raspuns simplu. asa aiurita cum priveam scena. basme cum n-am mai auzit niciodata. Apoi s-a intors spre Tom zambind -Poti veni la mine de cate ori doresti. sedea langa foc si bea ceai.

Unde-s doi puterea creste! Si astfel dusera grinda acolo unde vroiau sa-si ridice casa. . iar pe cei mici Coada-Scurta si Blana-Moale. In acea vreme. pornira sa cante. asta este pe masura mea. ha.Vino. . Nici unul dintre ei nu aveau casa si toata iarna tremurau de frig. Mandrila. Fratii mai mici venira sa-i dea o mana de ajutor. ha! neputinciosilor! rase Mandrila. Dar increzutul Mandrila pleca sa-si faca singur o locuinta. deodata se opri. sa lucram impreuna! il chemara cei doi ursuleti. Vazandu-si fratii. Coada-Scurta si Blana-Moale incercau fiecare pe rand sa ridice trunchiul greu de copac. cei doi ursuleti taiara ferestre luminoase. . raspunse Mandrila.Trecindu-le prin minte sa apuce amandoi de odata. gandi Mandrila. Mandrila. . in timp ce Coada-Scurta apuca pe furis de cealalta parte al fierastraului. au inceput sa-l taie in bucati. casuta se inalta vazind cu ochii. ha! radeau prichindeii de pacaleala trasa ingamfatului.Hei. 352 . cum merge lucrul? il intreaba Blana-Moale.Bine. Mandrila. ha. Intr-o vara.Ha. nu vezi. Mai la deal gasi un copac gros din care voia sa-si taie scanduri. pe cel mare il chema Mandrila. se plimba fluierind prin padure. In acest timp. cei doi ursuleti chibzuira cum sa lucreze. Mandrila se chinuia singur sa taie copacul.A fost o data. incredintat ca trage singur de fierastrau. Au fost trei ursuleti. Ingropara stalpi si batatorira pamantul in jur. Si-l ridica cu mare usurinta. Coada-Scurta si Blana-Moale s-au hotarit sa-si construiasca o casa. Bucurosi.Da. fratele lor mai mare. . Ramasi singuri. . Dupa ce au doborat un copac. Unde-i unul nu-i putere. Sa va arat eu cum se ridica un bustean. Cand fu aproape gata. Din cateva lovituri il voi dobori.Ha. Sub mainile harnice ale ursuletilor. izbutira sa ridice busteanul.

Mandrila incepu sa lucreze impreuna cu fratii cei mici. Grinda nu vroia sa i se supuna si porni sa se rostogoleasca in vale. ca grinda le va darama casuta. cerand iertare. Cei doi ursuleti pornira intr-un suflet sa-si salveze casuta. asezata pe coasta dealului. Batranul isi ura nepotica caci la nasterea ei. . Mandrila. Mandrila se apropie de cei doi ursuleti. Orice s-ar intampla trebuie sa opresc grinda. Ursuletii isi dadura seama. Intepenira bine o proptea in pamant. el se 353 . insa. inainte de venirea iernii. Cand batrana doica ii adusese copila. Cei doi ursuleti rasuflara usurati. hotari Mandrila. . mai bine si mai repede decat voi.Nu! eu voi lucra singur. incercand sa-i linisteasca. Recunoscand-si greseala. Si astfel au trait multi ani de-a randul si daca ar mai fi. se inalta greu. traia odata un lord batran si foarte bogat. cu groaza. le striga Mandrila. avea doar o nepotica al carei chip nu-l vazuse niciodata.Vino. si azi ar mai trai. la malul marii. Cu puteri sporite.. Incercarile lui fura zadarnice. ii murise cea mai draga dintre fiice. A doua zi. cei trei ursuleti traira in intelegere si prietenie. ZDRENTUITA Intr-un maret palat. Casa lui. se gandea Mandrila. la adapost de viscol si ger. ursuletii terminara casa cat ai bate din palme. singur muncea fara spor. mai bine sa lucram impreuna! . amenintand sa zdrobeasca noua locuinta a ursuletilor. care nu avea nici sotie nici copii in viata.Nu va fie frica! o prind eu. Cuibariti in casuta lor din padure. munca era pe sfarsite. Busteanul se izbi cu putere in proptea si se opri.Bine ar fi fost daca ascultam sfatul ursuletilor. Frunzele care cadeau vesteau apropierea iernii. In vale.

Asta pana intr-o zi cand oamenii prinsera a susoti cum ca regele facea o calatorie in tinutul lor si ca intentiona sa dea un mare bal in orasul invecinat pentru toti domnii si domnitele din tinut la care printul. se incolacira peste speteaza scaunului sau si patrunsera prin crapaturile din dusumea. In tot acest timp. atunci cand ei ii era foame sau frig sau era obosita. Singurul ei tovaras era gascarul care. atat cat va trai. Ceilalti servitori de la palat o alungau cu lovituri si cuvinte de ocara poreclind-o Zdrentuita si aratau cu degetul spre picioarele ei desculte si umerii golasi. care inca mai sedea la fereastra. Dar. petrecandu-si zilele prin campuri si pe carari. unicul sau fiu. Si asa crescu ea. ca sa poata iesi in intampinarea regelui. nepoata lui crescu fara ca cineva sa-i poarte de grija. Lacrimile sale. pana cand parul sau coliliu si barba carunta ii crescura mult peste umeri. lui nu-i pasa. isi zvanta lacrimile si ordona sa i se aduca foarfeci cu care-si taie pletele lungi si barba.jura ca. cand auzi despre ce era vorba. Doar doica cea batrana se mai indura de ea si. nu avea decat sa traiasca sau sa moara. ii dadea ceva resturi de la bucatarie sau cate o rochita rupta luata din sacul cu zdrente. varsand lacrimi amare. Cand batrana doica o vazu asa. se duse la stapan 354 . cand nu era nimeni prin preajma. ii canta atat de vesel din fluier. incat ea-si uita de necazuri si se pornea sa danseze cu galagioasele gaste. Asa ca-i intoarse spatele. sapasera un sant in piatra si curgeau ca un raulet in mare. Ordona sa se puna seaua de aur pe calul cel alb. apoi trimise sa-i aduca haine scumpe si bijuterii si se imbraca. nu se va uita la ea. se aseza la fereastra si privi peste intinderea nesfarsita a marii. care picurau pe pervazul geamului. O astfel de invitatie sosi si la palatul de pe malul marii si servitorii o dusera batranului lord. varsand lacrimi amare dupa fiica lui care se prapadise. urma sa-si aleaga nevasta. mai mult nemancand si imbracandu-se cu te miri ce. Zdrentuita auzise si ea vestea si se aseza in usa bucatariei plangand ca nu poate sa-l vada si ea pe rege.

domnii radeau. tanarul tragea cu coada ochiului la fata pana ce se indragosti de ea. Isi lua inima in dinti si o ceru de nevasta. veni calare spre ei ca sa-i intrebe incotro s-o ia ca sa ajunga la castelul unde se oprise regele. Auzind asta. Baiatul a luat-o de mana si. ca s-o convinga de sinceritatea sa. au pornit spre oras. In acest timp. Ea a privit insa cu tristete la picioarele-i desculte si hainele zdrentuite. apoi adauga ca el ar trebui sa-si ia nevasta una dintre domnitele pe care le va intalni la bal. desculta si impreuna cu prietenul ei gascarul si cu gastele acestuia. Dar cand ajunsera in fata tronului. Strabatura sala. Cu cat ea il refuza. tanarul se ridica de langa tronul regelui si veni in intampinarea lor. Cand se lasa noaptea si sala de bal era inundata de lumina si muzica. tocmai cand orologiul batea ora douasprezece. cand un tanar chipes. In cele din urma. Gascarul o asculta apoi ii propuse sa mearga impreuna in oras sa-l vada pe rege. iar fata imediat s-a veselit. cu gastele deschizandu-le drumul. N-au mers prea mult. Luand-o de mana pe Zdrentuita se intoarse spre rege si-i spuse ca ea era mireasa aleasa de el.si-l ruga s-o ia si pe nepoata lui cu el la balul regelui. descaleca si merse alaturi de ei tot drumul. urmati de cardul de gaste. asa cum era imbracata. zicandu-i ca i-ar sta tare bine cu o nevasta gascarita. Vazand-o gascarul a scos fluierasul si a inceput sa cante. imbracat frumos. 355 . Dar Zdrentuita rase. cu atat tanarul o ruga mai aprins. iar regele privea nedumerit. Gascarul isi scoase fluierul si canta o melodie duioasa. Dar acesta s-a incruntat si i-a zis ca nu vrea sa auda de fata. Zdrentuita fugi sa-i povesteasca prietenului ei gascarul cat e de nefericita ca nu poate merge la bal. Cand afla ca si cei doi merg tot acolo. iar domnii si doamnele dansau in fata regelui. caci tanarul era chiar printul in cinstea caruia se dadea balul. o implora sa vina la bal la ora douasprezece noaptea. pe usile enorme intrara Zdrentuita si gascarul. in timp ce doamnele susoteau.

Isidora îi mulţumi în mod special Bunului Dumnezeu pentru că o trimisese pe Măicuţa Domnului pe Pământ chiar dacă demult tare de tot.. Îşi dorea să fi trăit şi ea pe vremea aceea. Gascarul s-a facut nevazut si nimeni nu a mai auzit de el de atunci. iar când sfârşise povestea. hainele Zdrentuitei se transformau in vesminte stralucitoare. Bunuţa îi povestise iarăşi. iar cardul de gaste se prefacuse intr-un alai de paji care-i duceau trena lunga. amândouă rămaseră tăcute cu gândul dus spre Sfânta Sfintelor. înainte de culcare. iar in timp ce canta. să fi mers la şcoala Preasfintei.. despre Măicuţa Domnului – ‖Fecioara Sfântă‖ cum îi spunea ea – cât era de bună şi iubitoare şi cum învăţase atâtea şi atâtea fetiţe să fie vrednice şi pricepute. in vizita la maicuta domnului Isidora îşi puse căpuşorul pe pernă şi închise ochii. Toti cei din sala au remarcat ca printul isi alesese de nevasta pe cea mai frumoasa fata din tinut. mai mult decât orice femeie. Un zâmbet luminos îi rămăsese agăţat de colţul buzelor. Pe măsură ce povestea. Nu că doamna ei de la şcoală nu era bună. la curte nu putea ramane caci jurase ca nu-si va privi niciodata nepoata. vocea bunuţei devenea tot mai sfioasă şi parcă lacrimi îi răsăriseră în colţul ochilor. Cred ca l-ati putea vedea.. În acea seara. caci el tot mai sta langa fereastra. o coronita de aur era in parul ei.Inainte sa termine ce avea de spus. dar ar fi fost cu siguranţă altceva. gascarul duse fluierul la gura si incepu sa cante. plangand amarnic si privind departe spre intinderea nesfarsita a marii.. Batranul lord s-a intors la palatul sau de pe malul marii. ar trebui să O aibă 356 . să preţuiască ce e bun şi să se îndepărteze de rele – într-un cuvânt să facă Voia Domnului. după rugăciunile obişnuite. Bunuţa mereu spunea că învăţătoarele şi profesoarele.

iar în sus o rochie de stofă bleumarin lungă şi lărguţă legată în talie cu un şnur împletit de lână. iar sute de fluturi care de care mai frumos coloraţi pluteau parcă pe razele trimise să mângâie floricelele. Se făcea că mergea printr-o pădurice de arbuşti plini de flori albe si roz – semănau cu leandrii bunuţei -. Avea în picioare sandale simple dintr-o piele destul de aspră (fără ciorăpei. Alerga deja de ceva vreme şi începuse să obosească. La un moment dat cărarea fu tăiată de o apă destul de mică. reuşi să treacă de partea cealaltă fără să se ude. auriu i se aşeză pe umărul drept cu antenele aţintite în sus parcă meditând încotro să se îndrepte. astfel. Arăta destul de 357 .Stai! strigă aceasta şi o luă la fugă cât o ţineau picioruşele. dar fusese prea preocupată să urmărească zborul fluturaşului şi nu se uitase în jurul ei de loc. Adormi. temându-se pentru o clipă că nu-l va mai găsi pe fluturaşul său. fetiţa îşi opri răsuflarea şi se strădui nici să nu clipească. dar cu unde repezi. un fluture mare. Soarele lumina blând. unde zăbovi puţin. cu rugăciunea în gând şi avu un vis minunat. Fluturele pluti lin pe celălalt umăr.drept exemplu pentru că atunci şi copiii ar fi mai buni şi ar face mai mult Voia Domnului. îi dădu apoi ocol fetiţei şi se avântă înainte printre copăcei. acesta se întorcea şi îi dădea ocol . pe o cărăruie de pietriş albă. îndemnând-o să îl urmeze. Două pietre plate erau aşezate temeinic în albia apei astfel încât chiar şi ea. de fiecare dată când îi venea să încetinească paşii. Isidora alergă şi mai repede. dar îşi linişti imediat bătăile inimii amintindu-şi că nu mai era altul de aceeaşi culoare şi aşa de mare. Ca să nu îl sperie. ar fi observat bunuţa destul de dojenitoare). cu picioruşele sale destul de mici.vrând parcă să o împingă de la spate. . Isidora se opri uimită de frumuseţea locului şi. şi abia atunci Isidora îşi dădu seama că foşnetul pe care îl auzea de ceva vreme era de la apă şi nu de la crengile bătute de vânt. dar fluturele parcă-i citea gândurile căci. Zgomotul cristalin al glasului şi tropotul paşilor pe pietriş ridicară într-o clipă în aer toţi fluturii care până atunci se odihniseră printre crengi. Abia atunci îşi luă seama la hainele cu care era îmbrăcată. deodată.

. Un fior îi trecu prin inimă – mirosul acela . parcă rugându-se.Vino. Vocea care se auzi era atât de caldă şi de dulce şi se potrivea atât de bine cu iubirea care izvora din fiinţa aceea parcă de pe alte tărâmuri. Pe treisprezece pietre mari şi destul de plate. Doamna. O lumină deosebită se desprindea din chipul ei şi se împrăştia în aer. Apoi o năpădiră toate cele învăţate de la bunuţa despre respect şi Sfânta familie Divină. Isidora neputând spune daca razele soarelui le mângâia căpuşoarele fetiţelor sau lumina aceea trecea pe rând peste fiecare. apoi îşi continuară lucrul cu capetele uşor aplecate spre Doamna. Îşi duse mânuţele la cap şi îşi simţi părul strâns într-o împletitură ca un coc. folosindu-şi degetele ascunse la spate) care cu căpuşoarele plecate coseau ceva cu mare atenţie. stătea dreaptă cu mâinile aşezate în poală. stăteau o doamnă şi douăsprezece fetiţe (le numărase destul de repede în gând. Un miros suav de trandafiri şi lăcrimioare – şi încă ceva pe care Isidora nu reuşi să îl recunoască – o învălui uşor. Fluturele dispăruse dar privirea îi era deja atrasă de poieniţa care se întrezărea printre copaci. . cu palmele în sus. O piatră o aştepta chiar în dreapta Doamnei. Isidora merse uşor şi se aşeză cu grijă să nu deranjeze. acoperit de un fel de batic care îi atârna până la umeri. în faţa ei. cu privirile pierdute în albastrul cerului. Fetiţele ridicară ochii şi îi zâmbiră. Ceea ce văzu era atât de frumos şi se potrivea atât de mult cu ceea ce îşi imaginase de atâtea ori încât se temea ca intrarea sa să nu tulbure tabloul.. de asta dată uşor încurcată. câteodată simţea ceva foarte asemănător când trecea să se închine în faţa unora dintre icoanele Maicii Domnului. Când ajunse în marginea poieniţei se opri din nou. Cu siguranţă chiar Ea era! Iar fetiţele erau de la scoala Ei! Ar fi vrut sa strige în gura mare dar nu se cuvenea . cu spatele la soare. pe care trăgându-l puţin îl văzu că era alb. stai jos. la vreo zece paşi.. ai venit tocmai la timp să asculţi povestea.ciudat. aşezate în cerc. Isidora. cu nişte mâneci şi ele destul de largi şi lungi până aproape la vârful degetelor. Cum să stea jos în faţa 358 ..

apoi.Maicii Domnului? Noroc că avea capul acoperit! Şi era destul de cuviincios îmbrăcată! Îşi ridică ochii şi întâlni privirea clară şi luminoasă a Sfintei Sfintelor. A fost o dată o fetiţă care.Copilele mele dragi. Apoi pleca să culeagă tot felul de ierburi tămăduitoare pe care le dădea vraciului satului pentru o pâine. o rochie brodată a mamei sale şi un scăunel cu trei picioare făcut de tăticul ei special pentru ea. Cu siguranţă era un dar de la Bunul Dumnezeu. Apă îşi lua de la un izvoraş dulce ascuns sub o piatră mare pe care îl descoperise pe cand culegea plantele. cam după un an de când rămăsese orfană. zâmbetul Său blând o făcu să uite de toate. o porumbiţă albă veni fără veste şi lăsă pe pervazul ferestrei cinci seminţe mici. îşi luă zborul pierzându-se în razele soarelui ce tocmai răsărea. Îşi părăsise casa – pustie acum fără cântecul mamei şi zgomotul uneltelor mânuite cu atâta îndemânare de tatăl său – şi satul şi se refugiase în satul vecin împreună cu puţinii supravieţuitori. aurii. iar smochine găsea din belşug în copăceii de la marginea satului. îşi pierduse părinţii într-o molimă ce se abătuse asupra satului. Le plantă cu multă evlavie lângă peretele de răsărit al odăiţei – să aibă lumina 359 . Se strecurase aproape nevăzută şi îşi făcuse un culcuş într-o cămăruţă construită lângă peretele bisericuţei din sat în care fuseseră depozitate câteva bănci rupte şi vreo două coşuri de nuiele sparte. îşi zise în gând fetiţa dându-i lacrimile de fericire că primise un semn de la Atoatestăpânitorul. Fură primiţi cu bunăvoinţă dar cu destul de multă răceală. după ce gânguri de trei ori blând spre fetiţa abia trezită din somn. apoi Îl ruga pe Bunul Dumnezeu să aibă grijă de ea şi să o îndrume să facă ceea ce trebuie în viaţă. . pe când avea vreo şapte anişori. În zorii unei zile. astăzi vă voi spune o altă poveste despre puterea minunată a iubirii. Îşi luase de acasă numai un pled mic de lână. Nu mai era nimic altceva decât povestea ce stătea să înceapă. În fiecare dimineaţă se ruga pentru sufletelor părinţilor săi şi pentru cele ale tuturor celor care muriseră împreună cu ei.

în fiecare seară. florile se închideau ca nişte ochi care se pregăteau de culcare şi tufa redevenea verde. acesta a trimis veste tuturor vracilor din ţinut să vină cu orice ierburi ar ştii şi să încerce să îi vindece fata. Ştia ce înseamnă pierderea familiei şi îşi dorea. necesare unei fierturi secrete care. dacă ar fi fost cu putinţă. fetiţa se rugă pentru copilul bolnav şi pentru părintele îndurerat. în fiecare dimineaţă. Fetiţa fu şi mai bucuroasă – florile miroseau atât de proaspăt. Într-o zi. Florile. iar culorile erau atât de frumoase încât încetul cu încetul fetiţa îşi mută locul de rugăciune lângă tufă. După ce îşi pierduse soţia. fetiţa trebuia să vina mai repede şi cu anumite plante pe care i le spuse. lăsând să se vadă în mijlocul fiecăreia o picătură de apă care se scurgea încet. Avea o coroniţă de lumină deasupra capului şi îi vorbi cu o voce tainică şi blândă: 360 . acesta îi povesti despre necazul ce se abătuse asupra conducătorului ţinutului. Nedându-se bătut. După încă o săptămână tufa începu să înflorească. după ce îşi spunea rugăciunile. se deschideau în fiecare dimineaţă. şi apoi la culcare. mergea să ude pământul în care pusese semincioarele şi mulţumea Bunului Dumnezeu pentru darul său. Acum. strălucitor. Iar apoi. lacrimile ei de durere şi speranţă se împleteau cu lacrimile dulci ale florii. După o săptămână ieşiră din pământ nişte tulpiniţe care în scurt timp se transformară într-o tufă plină de frunzuliţe de un verde închis. Era minunat. Astfel că în fiecare dimineaţă. Tot drumul până acasă. când fetiţa se duse la vraci să îi ducă plantele. va fi de ajutor bolnavei. Aşa că pentru a doua zi. cu lumină în suflet. În noaptea aceea o visă pe porumbiţa care îi adusese seminţele. să nu mai treacă nimeni prin această suferinţă. pe frunze şi cădea ca nişte lacrimi pe pământ. ca nişte steluţe albastre. Apoi. după cum spuseseră cei care se ocupaseră de ea. pleca să culeaga ierburile de leac. Trecură câteva anotimpuri şi planta rămăsese la fel de înflorită şi de puternică. spera vraciul.blândă a dimineţii şi umbra răcoroasă şi binevenită a după-amiezei. să le ierte Bunul Dumnezeu păcatele şi să îi îndrume pe calea cea bună. acum şi fiica sa era bolnavă fără şansă de însănătoşire.

A doua zi dimineaţa bolnava bău din nou din leac şi pe la amiază deschise puţin ochii. 361 . deşi ar fi zburat până la casa conducătorului să îi aducă mai repede izbăvirea. după vreo cinci ceasuri de mers. Acesta căzu la rândul său în genunchi şi îşi mărturisi printre lacrimi credinţa în Domnul Dumnezeu – căci până atunci nu crezuse şi chiar se lăuda că pe lumea aceasta singurul său stăpân este el însuşi. după ce îi dădu să bea puţin din ulcioraş. Privirea profundă şi autoritară – chiar dacă venea de la o fetiţă atât de mică – credinţa din glas îl făcură pe părinte să capete puţină speranţă. fetiţa mulţumi cu şi mai multă evlavie Bunului Dumnezeu pentru că îi ascultase rugăciunile şi se îndurase de sufletele celor doi. Dar vru să dea ascultare întocmai îngerilor Domnului (căci asta îşi zicea în sinea sa că era de fapt porumbiţa) şi nu plecă decât la vremea sorocită. Iar a treia zi. Când ajunse. în tot ţinutul. când ultima picătură de licoare fu înghiţită fata se ridică şi strigă după tatăl său. vestea însănătoşirii fiind purtată din gură în gură şi apoi din sat în sat. Toată casa începu să freamete de bucurie. fetiţa se înfăţişă conducătorului şi îi spuse că avea leacul. iar fata conducătorului se stingea văzând cu ochii – o febră mare pusese stăpânire pe ea şi începuse să aiureze şi să aibă vedenii urâte. Dimineaţa. Întradevăr. aducător de viaţă. după ce se trezi. dar continuă să doarmă tot restul zilei.Fetiţă dragă. apoi strânse cât putu de multe picături într-un ulcioraş pe care îl adăposti în cămăruţa în care dormea şi apoi plecă să culeagă plantele cerute de vraci. La răsăritul soarelui. culege picăturile ce curg din florile cele albastre şi du-i fetei conducatorului să bea trei zile la rând. Dar să nu spui nimănui de unde le ai şi nici să nu dai vreun fir din floarea ta! Să pleci la amiază şi să te înfăţişezi conducătorului mâine la răsăritul soarelui.Acum ar fi bine să ne rugăm Bunul Dumnezeu pentru facerea celor de cuviinţă.. spuse fetiţa conducătorului încremenit în faţa patului bolnavei şi îngenunche la fereastră împreunându-şi mâinile şi ridicându-şi ochii spre cer. . află că nici unul dintre vracii sosiţi nu avuseră sorţi de izbândă. bolnava se cufundă într-un somn adânc şi liniştit.

Anii trecură. Se lăsă liniştea în poieniţă. căci îşi făcuse pe deplin datoria.. plecă pe nevăzute acasă. alteori numai cu lacrimile miraculoase ale florii.. iar ochii rămăseseră aţintiţi pe chipul Maicii Preasfinte dar povestea fusese numai până aici. fetiţa crescu şi. fetiţa era deja departe şi nimeni nu putu să spună nici de unde era şi nici măcar cum o chema.Fetiţa profită de neatenţia tuturor şi. Desi erau inca purcelusi. dându-i de veste prin porumbiţă. mulţumind Bunul Dumnezeu pentru minunea făcută. Atunci conducătorul şi fiica sa căzură în genunchi şi rugară pe Bunul Dumnezeu să răsplătească cu prisosinţă mesagerul trimis. Se va strădui să aibă măcar atâta iubire cât fetiţa aceea. să o răsplătească pentru fapta sa. Tocmai atunci a trecut pe linga ei un om cu o caruta plina de 362 . răsuflarea abia se mai auzea. Când conducătorul vru să îi vorbească şi să îi mulţumească. cei trei purcelusi Au fost odata ca niciodata trei purcelusi care traiau impreuna cu parintii lor. Dar întotdeauna mergea în suflet cu dragostea şi credinţa în Dumnezeu şi în puterile Sale nemărginite pe care le semăna în sufletele celor aflaţi la nevoi. atunci când Bunul Dumnezeu credea de cuviinţă. Zâmbetul Acesteia le învălui cu atât de multă iubire încât Isidora închise ochii ca sa şi-l întipărească mai bine în minte. dar totul îi rămăsese întipărit în minte şi în suflet. ei crescusera indeajuns ca sa porneasca in lume sa-si gaseasca norocul. Mânuţele se opriseră din cusut. Uneori pleca cu leacuri special alese după spusele acesteia. Dormise şi visase. Au plecat ei de acasa si au mers ce au mers pina ce primul purcelus s-a simtit tare obosit. o trimitea în lume să facă bine. Când îi deschise era dimineaţa şi Maica Domnului îi surâdea din icoana de pe peretele camerei sale.

" Si ceilalti doi frati l-au imbratisat si au plecat iar la drum. au auzit zgomot afara. Lupul a inceput sa-l roage pe purcelus sa-i deschida usa. Casuta de lemn a ramas aproape neclintita. a auzit un zgomot afara. S-au uitat prin fereastra casutei de lemn si s-au ingrozit cind au vazut pe lupul cel mare si flamind. iar purcelusul. Au auzit un zgomot afara si s-au ingrozit de frica cind l-au vazut pe lupul cel mare si mai flamind ca niciodata. A doua seara. La un moment dat al dolea purcelus s-a simtit obosit si vazind trecind pe linga el un om cu caruta plina de lemne. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa. in timp ce cei doi frati se aflau la masa. dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Dar casuta nu s-a darimat. Enervat peste masura si epuizat de atita suflat. care facea piatra de construit. Noaptea. si a treia oara. in timp ce primul purcelus s-a asezat comfortabil in patul lui de fin. Seara urmatoare.fin. caci afara era un lup mare si flamind. iar primul purcelus le-a zis fratilor sai: "Eu ma opresc aici. cei trei frati isi incalzeau picioarele la focul din soba. lemnele au zburat in toate partile. S-a uitat prin peretii de paie ai casutei si a inceput sa tremure de frica. dar la refuzul purcelusilor a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Finul este usor si moale ca sa-mi fac o casuta cum imi place. Lupul a inceput sa-i roage sa deschida usa. dar la refuzul purcelusului a tras aer puternic in piept si a suflat peste casuta. Finul a zburat in toate partile. Lupul a incercat si a doua. lupul s-a catarat pe acoperisul casei si si-a dat drumul 363 ." Cel de al treilea purcelus si-a continuat drumul pina a ajuns la un pietrar. casuta a continuat sa ramina neclintita. iar cei doi purcelusi au profitat de neatentia lupului si au luat-o la fuga spre casa celui de al treilea purcelus. i-a spus fratelui lui: "Lemnul acesta este numai bun pentru casuta mea asa ca ma opresc aici. Purcelusul s-a gindit ca piatra este cea mai potrivita ca sa-si faca o casuta rezistenta asa cum era si el. Dar cind lupul a incercat si a doua oara sa sufle peste casuta. dar tot degeaba. profitind de neatentia lupului a luat-o la fuga spre casa celui de al doilea purcelus.

a aterizat direct in ceaunul cu apa fiarta. îl luaseră cu ei – parcă avea şi el aripi – şi colindaseră toată lumea. pui drag!‖. Mămica şi tati i le cumpăraseră de fiecare dată dându-i un sărut pe frunte şi spunându-i: ‖să fii şi tu ca ei. sau ca figurinele colecţionate pe pian. dar era mic şi nu putea să facă încă prea multe. Calatorie cu ingerasul pazitor Ştefănuţ întotdeauna îşi dorise să fie şi el îngeraş. Intre timp insa. cu peretii din piatra. au construit o alta casa mai mare. Era cea mai buna casa din lume si ei au trait in ea fericiti pentru totdeauna.. ca un fel de ploaie sclipitoare care îi curăţa şi îi lăsa mai 364 . Trimisese lumină peste o mulţime de copii. şi aşa îi ajuta pe colegii de grădiniţă şi pe cei doi prieteni din faţa blocului ori de câte ori era nevoie. cind a inceput sa coboare de-a lungul cosului apa clocotea. De atâtea ori se visase îngeraş. Cind lupul s-a catarat pe cos. stiindu-se in siguranta de acum incolo. pe care mai întâi i-o spusese mămica. au pus pe foc un ceaun mare. a luat-o la fuga prin casuta si apoi a tisnit prin perete direct spre padure. cu masa si dulapul din lemn si cu paturi din fin moale.. iar cu timpul o învăţase şi o spunea singur seara şi dimineaţa. Lupul.. apa era fierbinte. întotdeauna nu dura de prea mult timp. Voia şi el să zboare şi să-i ajute pe copii. Într-o noapte visase aşa de frumos. Purcelusii. Având în vedere că nu avea decât 4 ani. plin cu apa. de unde nu s-a mai intors niciodata. veniseră trei îngeraşi. iar cind a ajuns jos. aşa ca cei din iconiţele pe care le strângea în sertar. ci de când auzise pentru prima dată rugăciunea pentru îngeraşul păzitor. purcelusii vazind ca nu au nici o scapare.. urlind de durere.in casuta pe cos.

. aşa cum L-ar fi primit el.luminoşi. Ziua de Crăciun! Bucurie şi prăjituri şi cadouri. ce căutau pe perna lui?! Ştefănuţ luă clopoţelul şi-l scutură uşurel. Se trezise mai dimineaţă căci nu se auzea nici un zgomot în casă. Ştefănuţ se simţi tot mai uşor. Când îi deschise se trezi faţă în faţă cu fluturele albastru desenat pe lustră. Vom fi înapoi până să se trezească ai tăi. Ştefănuţ şi-a dorit din tot sufletul ca acei copii (dacă existau) chiar să se simtă mai bine şi se rugase în mod special pentru asta la Bunul Dumnezeu. cu gândul la povestea despre naşterea Micului Prunc Sfânt spusă de mama la culcare.. Hm. din cupa clopoţelului începură să iasă multe scânteioare care.. Şi-apoi cadourile trebuie să stea sub brad.. specifice unui copil vioi şi curios ca el.. ‖va să zică Bunul Dumnezeu îl ascultase în rugăciunile lui‖..Dacă vrei să vii cu mine. tot mai uşor şi închizând ochii se gândi că imediat va putea să zboare cu adevărat. şi luă clopoţelul scuturându-l cu putere fără să mai stea pe gânduri. ce să fie asta? Curios! Ce ţi-e şi cu Moşul ăsta! Să-i aducă un clopoţel. dar se gândea la alţi copii şi se rugă la Dumnezeu să-i ierte şi să-l trimită pe Moşul şi pe la ei. Ştia că fusese destul de cuminte (adică făcuse numai poznele obişnuite. când . Fusese atât de bine! Când s-a trezit dimineaţa. apoi slujba la biserică cu toate colindele acelea atât de frumoase – are să fie o zi fantastică! Se întoarse pe o parte pregătindu-se să se dea jos din pat. încet. ca dacă Mântuitorul va vrea să se mai nască vreodată printre oameni să îl primească cu bucurie. se uniră formând conturul unui îngeraş – aşa cum era cel pe care îl lipise pe dulap. mai scutură o dată clopoţelul. Ieri noapte fusese Ajunul Crăciunului. ‖Iupiii!‖ strigă în gând Ştefănuţ. cum zicea tata câteodată) aşa că Moşul nu îl va ocoli. . Scânteioarele începură să curga şi mai tare din clopoţel până deveniră un nor care îl înconjură pe băieţel. îl mai rugă pe Bunul Dumnezeu să îi facă pe oameni mai buni. deodată.. susură acesta cu un glas cristalin. Apoi. 365 . nu se auzea nici un sunet.. Îl scutură mai tare şi.

De parcă ar fi avut un binoclu. se entuziasmă el. Avea o feţişoară cam răutăcioasă.. Se îndreptă din ce în ce mai curios către geam – o să se vadă cu siguranţă mai bine în el.. Dacă ar fi fost şi tata acolo să-i facă o poză .Oooo! Zbor .. Mai bine hai cu mine să îţi arăt. Apoi îşi aminti că acesta era secretul lui şi al îngeraşului din clopoţel şi chicoti incetişor împrăştiind încă puţine steluţe.. . Repede la oglindă! Avea o oglindă cam mititică cât să-şi vada căpuşorul când se pieptăna dimineaţa înainte de a pleca la gradiniţă. Nu pare deloc greu la prima vedere.. Nici pe departe un îngeraş cu care era el obişnuit. eu sunt îngeraşul tău păzitor. . Ştii. dragă Ştefănuţ? O altă minge apăruse de niciunde lângă el. Îşi mulţumesc că m-ai ascultat de atâtea ori şi că eşti aşa de bun. Când fetiţa trântise mingea. Îngeraşul păzitor se opri şi îi spuse lui Stefănuţ: . zgomotul o făcu să tresară şi 366 . iar camera ei era murdară şi plină de jucării stricate. Ei trebuie doar să ne asculte. Imaginea îl lăsă peste măsură de uimit.Dar la ce te aşteptai. aproape de nori... aruncate care încotro..Uite la fetiţa aceea! În doar câteva clipe a rupt două jucării şi le-a aruncat sub pat.Bună dimineaţa. Nici hainele nu prea nimeriseră dulapul sau sertarele şi zăceau care pe pat. dar în loc să îşi audă glasul văzu cum împrăştie în jur o mulţime de steluţe aurii. ar fi şi mai mulţi îngeraşi bucuroşi. dar de fapt . Va să zică aşa arătau îngeraşii de fapt . Şi într-o clipă cele două mingi de lumină se ridicară mult deasupra oraşului. cam cum sunt păpădiile vara numai bune de suflat. noi îi ajutăm pe oameni să facă numai lucrurile plăcute lui Dumnezeu. Ce frumos! Trebuia neapărat să se vadă. continuă ea.. Hm! Dar ce era asta?! În oglindă se vedea numai lumină ... care pe scaun. Ştefănuţ văzu imediat copila cu pricina.. În camera de alături o bătrânică – cu siguranţă bunica – stătea tristă pe un scaun şi tot ofta încetişor. era parcă mai mare şi cu siguranţă mai aurie. cu un păr răvăşit. Era doar o minge mare de lumină aurie. Acum a aruncat cu mingea şi era cât pe ce să spargă veioza. Dacă ar fi mai mulţi copii ca tine.

Păi eu îmi doresc din toată inima ca toţi copiii să îşi asculte îngeraşii de lumină! Nu putem face nimic? . dar trebuie să îşi dorească şi fiecare copil – şi nu numai ei. iar în momentele de cumpănă .. .Dar îngeraşul ei păzitor unde este? întrebă el. întâmplările acestea ca cea cu fetiţa . ci şi părinţii lor! Dar nu te întrista.pe care tocmai ai văzut-o . . păi când nu asculţi de îngeraşii cei buni. Dar mai era ceva ca un fel de ceaţă negricioasă care o urma peste tot şi aproape îi cuprinsese umerii ca o trenă. dar se lăsă să cadă la loc cu o faţă deznădăjduită. Îl vezi? E acolo.cel mai bun ajutor de la ei îl primeşti.Drag copil. Foarte mulţi copii sunt buni şi foarte buni. o pată aproape cenuşie – un cerc strâmb care semăna foarte bine cu cercurile pe care le făcea Stefănuţ când era mai mic şi abia învăţase să ţină creionul în mână – se ţinea aproape de umărul drept al fetiţei. orice ca să o vadă mai fericită pe bătrână şi s-o cuminţească pe fetiţă. .Aaaaa. vino cu mine să îţi arăt ceva.oricare ar fi ele . Ştefănuţ ar fi făcut ceva. drept răsplată şi mulţumire pentru felul în care te-ai purtat până acum. Pentru că fetiţa nu îl asculta şi pentru că nu a reuşit aproape de loc să o facă să se îndrepte şia pierdut din ce în ce mai mult puterea şi lumina . dar aceea ce este? Umbra aceea negricioasă! . aşa ne dorim şi noi.nu sunt chiar aşa de dese. atunci cu siguranţă asculţi de cei răi.Ia te uită.Păi nu a mai rămas prea mult din el. care parcă spunea că nu are rost să intervină. pentru că ajutându-ţi îngeraşii le vei da putere să te ajute şi ei pe tine.se ridică pe jumătate de pe scaun. Iar îngeraşii lor arată destul de luminoşi. lângă umărul ei drept! Într-adevăr. Iar acum.. . veni răspunsul. Voiam doar să ştii că trebuie să fim buni cu orice sacrificiu şi efort. sau măcar bunuţi. Ştefănuţ era deja foarte încântat pentru ceea ce primise şi nu credea că i se cuvenea ceva anume pentru că se purtase frumos acasă şi la grădiniţă – ar 367 . iar aceştia te îndeamnă la tot felul de lucruri care de care mai urâte şi nepotrivite.

Ha ha ha! Fusese adevărat! Ştia el. o să zburăm cu cea mai mare viteză! Mingile de lumină se uniră şi zburară până la un curcubeu mare şi frumos. Un clinchet subţirel de clopoţel se auzi şi Ştefănuţ încremeni nemişcat încercând să-şi dea seama de unde venea sunetul.Acum poţi să-ţi dai drumul! Adică să te dai pe curcubeu! Dacă ai să te uiţi cu atenţie în jurul tău ai să vezi că nu eşti singurul! Şi îngeraşul păzitor începu să străbată culorile în lung şi în lat. care mai mari. Şi venise din mâna sa stângă care îl strângea cu putere. Ştefănuţ băgă de seamă că era chiar pernuţa lui în care îşi înfipsese cu multă nădejde năsuşorul. 368 . dar acum când acesta era facut din culori atât de frumoase .fi făcut şi mai multe ca să vadă lumina aceea blândă din ochii părinţilor săi de fiecare dată când se uitau la el... care mai pufoase se scăldau în culorile curcubeului..şi acasă îi plăcea teribil de mult să se dea pe tobogan. Era din nou acasă! Şi bucurie şi regret. fusese mai mult decât un vis. Iar calea spre lumea îngeraşilor îi era deschisă . Ştefănuţ nu aşteptă de două ori îndemnul . Doar promisese! Şi-apoi cine-avea să creadă un vis?! Împinse cu picioarele păturica şi sări pe podea cu un mic tropăit. când albastru sau violet după cum atingea benzile de culoare ale curcubeului. când galben. Era chiar sunetul clopoţelului primit de la îngeraş.Lipeşte-te de mine! îi făcu semn îngeraşul.. care mai mici. devenind când roşu. ar fi vrut să mai zăbovească în lumea îngeraşului. O mulţime de alte mingi strălucitoare. dar şi acasă era atât de bine! Chiar daca nu va putea povesti nimănui despre expediţia sa. ... Iar acum ştia cât de mult bine îi făcea îngeraşului prin faptele sale bune! . Ce amestec de culori! Parcă era perna lui de acasă! Când se dezmetici mai bine.

pardesiu lung si la fel de negru. a visat sa ajunga detectiv. am sa va raspund eu. cum se face ca in ziua de Craciun toate gradinitele din cartierul meu sunt pline de Mosi? In fiecare se 369 . copiii. Si sa nu mai vorbim despre geanta diplomat. masini teleghidate si cate si mai cate. ochelari de soare negri. Cand jucariile sunt gata pregatite. vezi. la distanta de nici doua zile. Si misterul lui Danut se afla cat se poate de aproape de el. obligatoriu cu gulerul ridicat.Secretul lui Mos Craciun Dintotdeauna. Ce se va intampla peste doua zile? o sa ma intrebati voi. e deja Craciunul. lucrurile nu sunt chiar asa de simple pe cum par. a uitat ca in meseria aceasta totul e sa ai un mister de dezlegat. Danut. va fi Craciunul. Ca are acolo o casa plina de spiridusi care.Stiti. ne pricepem acum si la calculatoare si la jocurile video. Ba. dintr-o tara numita Laponia. Asa ca Danut va incerca sa descopere misterul lui Mos Craciun. ce daca am doar cinci ani? Cine a zis ca nu pot fi detectiv la 5 ani. vad ca stii totul despre Mos Craciun. jocuri mecanice. Nu vad atunci unde e misterul. . se intrista brusc Danut.Dragul meu Danut. . Abia ce implinise cinci ani in urma cu o saptamana. Mosul le incarca pe toate in sania lui trasa de reni si cand ajunge la casa fiecarui copil coboara pe horn si-i lasa darurile in cizmulite sau sub brad! Pe toate mi le-a povestit Danut. mai mult. De exemplu. ce mister vrei tu sa dezlegi? . dar stia ca inca este prea mic sa-si implineasca acest vis. Asa cum stia el si cum a vazut prin filme: cu palarie cu boruri largi.Ei. . mie mama imi spune mereu ca Mos Craciun este un mos venit de departe. Sunt chiar foarte complicate. asa ca bietul de el incearca sa tina pasul cu noi.Ei si. Ceva frumos. Mosul stie ca noi. nu fac altceva decat sa confectioneze daruri pentru copiii din toata lumea: papusi si ursuleti din plus. cat e anul de lung. binoclu si aparat de fotografiat! Pe toate si le dorea Danut. am incercat eu sa-mi incurc vecinul. vecinul meu. usor trasa peste fata. cu sufletul la gura.

Si cum se face ca toti mosii seamana atat de bine intre ei? Ca sa nu mai vorbim de faptul ca adesea Mosul uita ca mi-a adus darul la gradinita si vine si acasa la mine.Poate!.Taci! se ingrozi Alexandru. Mihaita. chiar si mama lui Danut ne-a asigurat ca Mosul va veni. la insistentele mamei lui Danut au acceptat si sa se vare sub plapuma si sa astepte acolo. . cand ei ar trebui sa fie in mod normal in pat in tinuta obligatorie: pijama. 370 . La un singur capitol au cam avut probleme: de unde sa faca ei rost de palarii. pentru ca nu avea prea mult timp la dispozitie. . Zis si facut.Glumesti? Cum sa nu vina? Ne-am pregatit atat de mult pentru intalnirea cu el. sosirea lui Mos Craciun. cu lumina stinsa. desi stau la bloc si nu are horn pe unde sa coboare. Danut si-a ales si colaboratorii: Mihaita. pentru ca nu exista cu adevarat. .Daca Mosul nu e unul bun. Momentul actiunii: noaptea de Craciun. In cea mai mare graba. pe cand eu. au pus la punct planul de bataie. Alexandru si Ionut. obiectivul: dezlegarea misterului Mosului cu barba alba. Tare mi-e mie teama ca Mos Craciun nu exista decat in povesti si in mintea celor mari. o sa vezi ca Mosul nici macar nu va veni. locul actiunii: dormitorul lui Danut. intr-o seara. Si toti patru. vorbesti prostii. Ionut indrazni sa puna intrebarea care-l framanta de multa vreme: . ci unul rau si imbracat in negru? . daca stau sa fac socoteala tuturor traznailor pe care leam facut in 365 de zile! Tragandu-si bine plapuma pana sub nas.Eu nu cred ca va veni! sopti incet si cu teama parca. poate vine la cei care au fost peste an cuminti.afla cate unul. Mai mult. ochelari negri si pardesie lungi? Unde mai pui si ca actiunea urma sa se desfasoare la ore tarzii. Si cum de pana acum n-am intalnit pe strada nici un Mos care sa-si fi murdarit barba alba si mustatile cu funingine? Eu unul nu mai inteleg nimic. Sau exista cu adevarat? Acesta e misterul pe care am de gand sa-l dezleg. Pina la urma. mai spuse ganditor Mihaita. baietii s-au multumit sa-si imbrace pijamalutele cu liniute si floricele.

rezistau eroic. . m-a sarutat pe frunte. au rezistat pana la sosirea mosului. In liniste. cu cizme negre si cu un sac doldora de jucarii. da se infierbinta Danut. mai bine zis.Gata. foarte incet. langa patul lui a rasarit ca din senin un Mos cu barba si mustatile ninse de ani multi. incerca Danut sa calmeze spiritele. Danut a fost singurul care a ramas de veghe.Aha.Nu. Auzindu-l. deci l-ai vazut.. El insa.Da. gata sa-si deschida darurile. copiii s-au pus la panda: daca vor reusi sa-si tina ochii deschisi si atentia incordata la maxim. azi noapte am stat treaz pina tarziu si l-am vazut pe Mos Craciun in carne si oase. nu avea nici timp nici chef sa vada ce i-a adus Mosul. Problema lui era alta: cum sa faca sa ramana treaz atatea ore? Daca Mosul vine abia catre dimineata si rateaza intalnirea cu el? . cand s-a trezit. insa. batrin si cu barba alba? . nici vorba de asa ceva. Era exact asa. Dimpotriva. sa fie atent la cea mai mica miscare si sa stie sa ignore furnicile care incercau sa-i inchida ochii. Tin minte ca. Si cum arata? Era asa cum il stim noi.E Mos Craciun! a mai apucat Danut sa sopteasca.. atunci cand a intrat in camera. Si orele treceau. Baietii. va fi imposibil sa rateze marea intalnire.. a simtit un sarut cald. 371 . Doar vroia sa se faca detectiv. Si exact in clipa in care somnul l-a luat in brate. nu? Asta inseamna sa stea ore in sir la panda. Ene. Ce mai. Daca stati si voi treji ca mine in noaptea aceasta.Ce-i cu tine Danut? il intreba Alexandru. Se tarau parca una cate una. pe frunte. .. Incet. Danut n-a suflat nici cel mai mic cuvintel. nu va mai certati. munca de detectiv e tare grea! Asa gandea Danut in clipa in care. Sau. Nu te bucuri de darurile Mosului sau esti trist ca ai adormit azi-noapte si n-ai mai dat ochii cu el? . . imbracat in rosu. Dimineata. Danut i-a gasit pe prietenii lui stransi in jurul bradutului impodobit. o sa aveti sansa sa-l vedeti pe Mos Craciun in carne si oase. copiii incepura sa-si dea coate si sa rada pe infundate.In tot acest timp.

Cum sa dovedeasca el existenta Mosului? Cat de rau ii parea ca a adormit si n-a apucat sa-si trezeasca prietenii.Dovedeste-ne! nu se lasara batuti baietii. Copiii au facut ochii mari si au ramas muti de uimire. acum te-ai convins? Stiam doar cu totii ca nu e decat o poveste pe care cei mari au inventat-o pentru noi. Trist si abatut. in camera.. copiii s-au apropiat sa vada ce se intampla. orice care sa demonstreze ca Mosul a fost acolo. Danut chiuia de bucurie: in mana stanga tinea. unul cate unul..Uraaaaaa! Uimiti. Nimic! Toate erau la locul lor si nici o urma. atunci nu uita sasi verifice dimineata nasturii de la pijama. poate totul n-a fost decat un vis.. Si daca se intampla. nu-i asa? Daca Mosul a fost aici. Numai Danut dansa.. ceva. in noaptea cea sfanta.Ei. un glob spart. Doar te crezi detectiv. Danut se afla in mare incurcatura. O urma de cizma pe covor... incepu sa caute prin camera ceva. in fiecare an... vezi. trebuie sa fi lasat o urma. abia desprinse de la nasturele gulerului de la pijama.. Pesemne le uitase acolo cand il sarutase pe frunte. sa stea impreuna de vorba cu Mos Craciun. sa dea mana cu Mos Ene inainte de vreme. o jucarie miscata de la locul ei. Incepu sa-si descheie nasturii de la pijama incet. pentru ca de-acum e clar: Mos Craciun exista cu adevarat! Misterul a fost dezlegat 372 .. se gandi ca ar fi timpul sa se pregateasca pentru iesirea la sanie. sarea si striga cat il tineau puterile: .. Nu vrea cu nici un pret sa piarda intalnirea cu Mosul. E imposibil sa nu gaseasca infasurate acolo macar trei fire din barba alba a mosului. trei fire albe din barba lui Mos Craciun. Cine stie. totusi.Am dezlegat misterul! Mos Craciun exista cu adevarat! De-atunci. Descurajat. Si tocmai cand ajunse la nasturele de la guler.. .. Un vis frumos. copiii! Danut simti cum in ochi incep sa i se adune lacrimi.. Danut incearca sa nu adoarma.. Danut scoase un chiot de bucurie. .

pe nevazute. Cand insa la dus. a si inceput copila a presura cenusa pe urma sa. pentru ca copila. i-a fagaduit ca i-a intra in voie. Dara ce sa faca cu dansii. ca sa-i alunge de-acasa sau sa-i piarda cumva.Cei doi baieti parasiti Era un om. caruia i-a fost murit femeia cea dintai. a spus copiilor ca sa vie cu dansul ca sa-i ajute a strange lemne. Dara ei nu voiau sa mearga nicidecat. si i-au ramas de la dansa un baiat si o copila. n-au avut ce sa faca si s-au pornit si ei. ca sa poata cunoaste drumul pe unde au mers. au statut putin de-au facut foc si au mancat. asa au si facut! Intr-o zi s-a sculat omul acela des-dimineata si a poruncit femeii sa faca merinde. avea un presimt rau si imbiase si pe frate-sau sa nu se duca. pentru ca nu-i putea suferi in ochi. ca ochii din cap. se vor curati asa de dansii. pentru ca are sa mearga cu baietii la padure dupa lemne. cat sa aiba de ajuns pe ziua aceea. Mergand ei asa pana hat afund in padure. si pentru ca sa nu-l lase. Cum au ajuns in padure. Dupa multe sfaturi s-au invoit la aceasta ca sa-i duca afund in padure si sa-i lase acolo si. o mana de cenusa de pe vatra si s-a luat dupa aceea catinel dupa dansii. s-a insurat de-a doua oara si si-a luat o muiere. pe care o iubea foarte. dara pentru ca era inca tanar. dara infricosandu-i mastia. neputand ei nimeri mai mult acasa. Dara muierea tot nu inceta sa-i roada urechile ca sa-i prapadeasca. Cand sa se porneasca. ea l-a lasa si n-a mai sedea cu dansul. Femeia le-a facut merinde si le-a pus intr-o traista. Cum s-au sfatuit. pentru ca-i era fii drepti din sangele sau. nu cuteza sa-i omoare? Deci au inceput a se sfatui amandoi in ce fel sa-i prapadeasca si sa se coroata de dansii. a apucat copila. Aceasta mastie tinea foarte rau pe baietii cei ramasi de maica si imbia totuna pe barbatu-sau. ca mai marisoara. ca de omorat. Barbatu-sau insa nu vrea. tot icicolea. Ce sa faca amu 373 . El o avea foarte draga. ca va fi vai de dansii acasa de n-or merge. ca de nu i-a pierde.

si de aceea a sfatuit tot cu binele pe copii ca sa ramaie acolo. Ei dara au asteptat si-au asteptat ca sa inceteze a face lemne si sa vie la dansii ca sa mearga acasa. Copiii. da. Aici a fost facut mastia lor fel de fel de bucate alese. pana ce-au ajuns intr-o vreme de noapte acasa. Copiii nu prea vroiau sa ramaie. ca eu m-oi duce.Dragii mei! ramaneti voi aici si ma asteptati. mai incolo in padure si-oi face lemne si dupa aceea om merge iarasi acasa.Ia de-ar fi acuma copiii acasa. tot da. tot da. zicand ca el s-a indeparta poate prea tare. da. auzind bontanitura si ciocanitura aceasta. s-au speriat si au cunoscut ca tata lor i-a inselat numai si i-a si lasat aici singuri in padure in prada fiarelor! Ce sa stie ei a face? Au inceput a plange si a se vaieta si s-au intors. si s-au fost pus amandoi la masa si au ospatat. De aici s-au luat amandoi pe urma cea de cenusa indarapt. Bietii copii n-au avut ce face si au ramas acolo singuri. tremurand de frica. credeau intr-adevar ca acolo se afla tata lor facand lemne. Aici a legat doua lemne de un copac si cand batea vantul. Atuncea zise femeia catre barbatu-sau: . apoi sa stie ca ea l-a parasi de buna seama. tot placinte si scoverze. ca el a veni indata si apoi or merge acasa.tata-sau ca sa se stearga de dinaintea lor si sa-i lase singuri aici? A chitit amu cat a chitit si pe urma le-a zis: . ia. se loveau lemnele unul de altul si tot faceau cioc! cioc! asa incat iti parea ca taie acolo cineva lemne. Cand la urma le-au ramas vro cativa carmoji. ca nevasta-sa ii spusese acasa. iar tata lor a luat securea cu sine si s-a dus intr-o parte in padure pana ce s-a pierdut din ochii lor. da. dara sa mearga si ei cu dansul! Bietului om i se rumpea inima dupa copii. Cum au ajuns aici si au zarit lemnele acelea legate de copac si bontanind. ca-i mai prindea noaptea in padure? S-au luat si sau dus catinel dupa vuietul acela de ciocanitura. si ca ei se tem singuri aici. ca de i-a aduce indarat. Ce sa faca ei acuma. dara bontanitura nu inceta. nici tata lor nu se arata. ar manca si ei acesti carmoji si n-ar mai ramane! 374 . da. dara n-avea incotro. iarasi la acel loc unde i-a fost lasat tata lor.

ca el n-a voit sa-i lase acolo. si unde n-a inceput sa-l suduie si sa-l mustre. maica! iata-ne. ca. dar mastia a zarit-o si i-a dat cu vatrarul peste manute. Dara iesind afara a aflat biata copila in tinda un polobocel cu tarate si si-a umplut 375 . dara n-a putut da peste dansii. da copila sa ia iarasi cenusa din vatra. si ca ea l-a parasi de buna seama. noi tot om nimeri acasa cu acel viclesug ca si mai inainte!" Cand dimineata la pornit. ci ca i-a lasat undeva peacolea pe aproape ca sa poata nimeri acasa. ca ea nu voia sai creada nimica si-l ameninta tot din ce in ce mai tare. si de aceea a venit singur fara de dansii acasa. ca maine dimineata om merge iara la padure dupa lemne! Auzind bietii copii aceste cuvinte s-au intristat foarte si au inceput sa zica ca ei n-or merge mai mult cu dansul la lemne. au socotit in sine: "Ca de ne-a mai lasa tata si acuma indarat. taica! Si au intrat repede in casa. care venisera pana atuncea acasa.Dara copiii. si mangaindu-se cu viclesugul intrebuintat intaiasi data. si n-a stiut ce sa faca de manie asupra barbatului sau. si ca el socotea ca ei au mers inainte si ca i-a afla acuma acasa! Amagindu-se copiii cu aceste cuvinte magulitoare.Iata-ne. Cu asta data n-a avut ce sa faca si a chemat baietii in casa zicandu-le: . ca i-a cautat. cautandu-i. ca ea s-a duce de la dansul incotro or duce-o ochii. daca nu i-a duce maine afund tare in padure ca sa nu mai nimereasca acasa si sa se coroata de dansii! Degeaba se dezvinuia bietul barbat inaintea femeii sale. se temeau sa intre deodata in casa si de aceea s-au fost pus sub fereastra sa asculte ce fac parintii lor in casa si ce vorbesc ei. cat n-a putut sa ia. ar manca si ei acesti carmoji!". si ca ei dupa aceea se tem si nu pot nimeri singuri acasa! Dara tata lor le spunea ca el nu-i de vina la patarania de astazi. Atuncea a incremenit numai femeia.Na! mancati si voi carmojii acestia si va culcati si dupa aceea sa va hodiniti. ca el a scos-o numai din minte si ca nu i-a dus in padure sa-i prapadeasca. daca a mai vedea baietii acestia in ochi. crezura c-au zis-o din inima buna si se raspunsera de sub fereastra: . a ratacit si nu i-a putut nimeri. Auzind ei zicandu-se: "De ar fi acuma copiii nostri acasa. ca el ii inseala si-i lasa inapoi.

Ducandu-se asa. Aice au stat ei. dragii mei. Cu mare greu abia l-au aflat de la o vreme. unde nu-l mai zareau copiii. la foc si incalziti fripturica aceasta. nu vroiau nicidecat sa ramaie indarat..Ramaneti voi aici. ce-om face noi? Dara tot nu prea credeau sa-i fi lasat si acuma tata-sau si s-au luat dupa vuietul cel de bontanitura si au mers pana acolo. fratioare. caci acuma a fost innoptat cumsecade? Au inceput iarasi a plange si a se vaieta si s-au luat indarat spre foc. Vai si amar. pe oara de ieri. cand au vazut ei iarasi niste lemne legate de copac. au scaparat.poalele cu dansele si a mers si ea dupa ceilalti. Dupa aceea a zis iarasi tata catre baieti: . de si-au facut un foc bun. au ajuns de la o vreme foarte afund in padure. pe unde nu mai umblase picior de om. Dar nici pe acesta nu-l puteau nimeri acuma. care tot bontaneau lovindu-se la batatura vantului! Ce sa faca ei? Ce sa inceapa. Bietii copii s-au increzut si acuma in cuvintele tatanilor si au ramas. au strans vreascuri de primprejur. pentru ca batea vantul si se tot loveau unele de altele. si a legat iarasi doua lemne de un copac. de doua. socoteau ca-i tata lor acolo si au asteptat pana ce s-a fost incalzit bine friptura aceea.Vezi. intr-o desime nespus de mare. sa tot presure din taratele acelea in urma sa ca sa poata si acuma nimeri acasa. dara magulindu-i cu cuvinte dulci si spunandu-le ca sa-l strige indata. ca si mai nainte. mi se pare ca nene ne-a lasat iarasi! Si acuma-i seara.. si apoi au inceput a-l striga ca sa vie sa manance impreuna. Acuma au fost mers ei la padure prinr-alt loc. de zece ori sa vie. au atatat un foc si s-au hodinit putin. cum numai le-a parea ca ramane ceva mai mult. fiindca era foarte intuneric si el s-a fost potolit. ca si cum ar fi fost taind cineva lemne. si dupa aceea s-a dus pe-aiurea acasa. intr-o parte. Striga o data. si nu mai vine! Acuma a zis copila catre fratioru-sau: . Copila a ramas si acuma ceva mai indarat si a inceput. bontaneau asa. de s-a intampla cumva sa-i lase iarasi tata. ca eu ma duc si-oi taia pan-atunci lemne! Copiii. ca-i friptura incalzita. nu pe unde mersesera ieri. Copiii. si dupa aceea s-au asezat 376 . Tata lor s-a dus. de trei.. auzind totuna bontanitura aceea. ca si mai nainte. care.

si asa au facut foc. dara n-am arc si nici n-am din ce face! Atuncea-i zise surioara: . pentru ca aseara au fost mancat tare putin. au gasit focul stins. Ce sa faca ei acum intr-aceasta singuratate. iata ca deodata au inceput a se aprinde. decat tot copaci. Umbland tot asa.Fratioare! vina incoace cu mine. s-au ratacit si mai tare in padure. nici unde i-a fost lasat tata-sau. Dupa ce-au 377 . cearca urma aceea ba-ntr-o parte. cand ne-am pornit de acasa. Dara copila i-a zis: .Surioara draga! noi om pieri de foame.pe langa dansul amandoi ca sa doarma pana maine dimineata. tarate cu mine si am tot presurat in urma noastra! Hai sa cautam ca poate om da de urma aceasta si apoi om nimeri iarasi acasa! Se iau ei si cauta incolo si-ncoace si dau de urma taratelor. Au fost umblat tot asa ratacind pana acum dupa amiazazi si nu puteau nimeri nici acasa. Pornesc pe urma aceasta si merg o bucatica bunisoara. Ei au fost flamanzit foarte. cercand. decat cand si cand niste foscaituri si paraituri de vreascuri sau niste strigate de pasari si niste urlete de fiare salbatice! Baiatul a inceput iara a scanci si a plange. pentru ca o vulpe a fost lins toate taratele. Ce sa faca? Mancare n-aveau mai mult si nici n-aveau din ce sa-si faca! Ei nu stiau nici cum sa-si atate un foc! Iata ca-i da Dumnezeu baiatului un cuget sa-si faca un arc si sa vaneze pasari si dobitoace salbatice ca sa se hraneasca cu ele si zise catre sora sa: . au fript acele pasari si le-au mancat. ca eu am luat ieri. unde nu vedeau nimica. ba intralta.Fratioare! taie-mi cosita si-ti fa arc dintr-insa! El a luat si i-a taiat cosita indata si si-a facut un arc si mai multe laturi. Pana ce-a putut vana ceva cu arcul s-au fost prins in laturi mai multe pasari. de n-om vana ceva! Si eu as vana cate ceva. dara fara paine si fara sare. Cand s-au sculat dimineata. si erau foarte flamanzi. si unde nu auzeau nimica. frecandu-le amu cat le-au frecat. dau incoace. pe care le grijise surioara-sa bine si le curatise. caci acuma la intunericul acesta nu stiau incotro s-o apuce. Ce sa faca ei acuma? Dau incolo. dar nu dau de dansa. Dupa aceea le-au dat in cuget sa ia niste lemne uscate bine si sa le frece unul de altul si. cand de-aice-nainte li se pierde urma aceea de tarate.

si baiatul slabise de tot si nu se mai putea tine de dansa de sete si a ramas ceva indarat. a zis baiatul catre copila: . a baut. l-au pregatit amandoi cum se cuvine si l-au fript frumos.Da cum sa bei tu de-aici?!. Bucuria lor c-au iesit o data din acea pustietate si ca au dat la lumina. ca copila sa stranga vreascuri si sa faca foc. si dand peste o urma de cerb cu apa intr-insa. s-au sfatuit amandoi. Dara cu cat le fu bucuria mai mare. raspunse sora-sa. nu m-ai ascultat! Nu ti-am spus eu tie sa nu bei? Vezi.mancat ei si s-au saturat. surioara. pe care era acuma fanul lucrat si pus in capite. Dupa ce-a venit cu vanatul la foc. ce-oi face eu acuma singura? Tu ma-i impunge. ca eu nu ti-oi face nimica. si cum a baut. Ducandu-se ei asa prin padure. Cu merindea aceasta au inceput sa mearga prin padure intr-o parte. i se facuse baiatului o sete ca aceea cat numai sa se stinga. Dara cerbul i-a raspuns: . fratioare. ca te-i face lup si ma-i manca! El n-a baut de aici. Fiecare a mers dupa treaba sa. pentru ca plouase nu de mult. 378 . fara sa mai intrebe de sora-sa. de-a bea. s-a face urs si-a manca-o! S-au mai dus amu cat s-au mai dus.Nu te teme.Vezi. Insa surioara nu l-a lasat. da sa beie apa din ea. si tot oi ramane pe langa tine! Mai mergand ei asa prin padure iata ca au dat de o poiana foarte frumoasa si mare. zicandu-i ca. iara el sa mearga la vanat. Cand se uita surioara sa inapoi sa vada de ce ramane indarat. ca ce sa faca ei. si pentru ca nu mai putea rabda de sete. Copila a facut un foc bun si baiatul a vanat un iepure si un iedut. ca doara ar iesi la lumina undeva din pustietatea aceasta. s-a si facut indata cerb.Surioara! tare mi-i sete si n-am de unde sa beau de-aiurea apa decat doara numai din urma aceasta de lup! . dara mergand asa mai departe vede alta urma. cu atat si grija mai tare. si apa nicaieri! Numai ici-colea se afla cate putini stropi prin niste urme de fiare salbatice. Rozandu-l asa de tare setea. de urs. il zareste numai ca cerb si zice catre dansul: .

Cainele da iarasi fuga la caruta si incepe a se gudura. de nu-i ceva sub capita aceea unde a mancat cainele! Mergand ei acolo si rasturnand capita. a si facut. si eu m-oi duce in padure pan ce-a merge stapanul mosiei acasa. 379 . si musca o data dintr-insa si ceealalta bucata o lasa jos. si-a pus painea jos s-o manance. Cand l-a vazut boierul iarasi langa sine mai cerand alta. Vazand cerbul ca vine stapanul mosiei la vanat. s-a mirat foarte. si a poruncit argatilor sa mearga si sa caute. a zis catre surioara sa: . Un capau a luat jemna-n gura si-a mers de s-a pus tocmai langa capita aceea. Sezand pe caruta a dat fiecarui capau cate o jemna sa manance. Atuncea copila intinde manuta si i-o ia si pe aceasta. fiindca i-a placut foarte. Boierul s-a mirat cum de-a gatit-o asa degraba si i-a dat alta. si cerbul s-a fost dat la pascut. A mai capatat una! Dara si cu aceasta a patit tot asa.Surioara! vina sa te ascund sub capita asta de fan. de unde sa fi venit ea acolo sub capita si.ca boier era stapanul mosiei aceleia . Vazand-o boierul asa de curatica. sub care era ascunsa fetita. s-a mirat foarte tare. El a luat o capita cu rezele si a ridicat-o in sus si a ascuns pe sora-sa sub dansa. Fetisoara o zareste si intinde iute mana si-o apuca si-o mananca. ca ma tem ca sa nu ma-mpuste! Cum a zis. Boierul acela . pe cand ceilalti n-au ros nici jemna cea dintai. ce sa fie aceasta ca capaul acesta gateste asa degraba de mancat. Aici a vrut sa poposeasca putintel si-apoi sa s-apuce de vanat.a venit cu trasura pana nu departe de capita aceea. Capaul s-a dus iarasi la capita aceea si s-a pus jos s-o manance. sub care era ascunsa fetisoara. si a oprit caii ca sa poposeasca putin si sasi hraneasca si capaii.ca nu puteau merge mai departe. iar singur a mers in padure. Capaul fuga la caruta sa-i deie alta. Dara iata ca dupa putin timp soseste aici si mosneanul mosiei. ca doara i-ar mai da si alta. care iesise la vanat cu capai si cu toata randuiala. au aflat copilita aceea si-au dus-o la boier. pentru ca se temeau sa nu vada cineva pe cerb si sa-l impuste! In poiana aceasta au poposit ei oleaca. deoarece era si frumusica.

in care se afla si un helesteu.Cucoane! eu ti-oi spune tot adevarul.Da unde ti-i acuma frate-tau? Mergi de-l ada la mine! Ea s-a dus si a implinit porunca boierului. pe copilita langa dansul in caruta.Spune-mi. si. a trimis pe cerb in gradina. ca eu ti-oi face toate pe voie! Copila atuncea a inceput a-i spune toate celea ce s-au intamplat cu dansii de la-nceput si pan la sfarsit. i-a zis: . Dupa amiazazi a zis cucoana catre argata aceea sa mearga cu dansa la helesteu in gradina sa o 380 . draguta. iata ca i-a daruit Dumnezeu un prunc foarte frumos. care semana foarte tare copilei aceleia si care nadajduia ca o va lua boierul pe dansa de sotie. fiindca era boierul inca holtei. ca sa petreaca acolo. de care s-au bucurat tare. Cum a ajuns acasa. iar pe copila a bagat-o in casa si a imbracat-o foarte frumos. pentru ca el traia foarte bine cu o muiere de casa. i se facu mila de dansii si zise catre copila: . iara cerbul venea dupa dansii.a intrebat-o frumusel si cu binisorul de unde-i ea si cum de a venit pe aste locuri? Atuncea i-a raspuns copilita: . s-au mirat foarte. si-a luat-o de sotie. Aceasta era vara intr-o zi foarte placuta si frumoasa. si pe urma i-a luat peamandoi cu sine. daca mi-i fagadui ca mi-i implini o cerere! Vazandu-o boierul ca vorbeste asa de intelept. numai de-ar fi putut! Pentru ura aceasta cauta in tot felul cum s-ar putea curati de dansa si sa incapa iarasi in dragostea boierului! Traind boierul cu sotia sa amu peste un an de zile. Deci vazand casenii sai aceasta. Acuma insa trebuia sa slujeasca pe copila aceea si de aceea prinse o ura asa de cumplita asupra ei cat n-o putea vedea-n ochi! Ea ar fi sorbit-o intr-o lingura de apa. si pe urma l-a rugat sa nu-i faca nimica cerbului fratior! Ascultand-o boierul cu luare-aminte. Dara odata s-a dus boierul oareunde la plimbat si a lasat pe cucoana-sa acasa sa aplece copilul. Dupa ce l-a adus. a auzit boierul si pe cerb vorbind si s-a bucurat foarte tare. fara frica.

draga mea! ca argate om mai afla noi. Scaldand-o ea acolo pe-o punte. De aceasta nu stia altul nime. s-a lunecat de pe punte si. Boierul o mai intreaba: 381 . au socotit in sine: "Acu a sosit timpul ca sa raman eu cucoana!" si ia si impinge pe cucoana-sa in helesteu de se-neaca. n-a cunoscut-o ca nu-i sotia sa.scalde si sa o spele.Dumnezeu stie ce-i lipseste. cazand in helesteu. caci acuma nici nu vrea sa suga tata! Poate ca-i bolnav ceva. numai de-om fi sanatosi! Si asa au trecut vro cateva zile. cu care se primbla de subsuoara. ca mai murea de foame. ca asa de bine semanau ele una cu alta! Dara ea i-a zis lui. ci numai sade asa si gogeste. ce nenorocire am patit eu astazi! M-am dus dupa amiazazi la scaldat in gradina si am luat si argata mea cu mine. nici nu stii ce le mai lipseste! Mai dupa aceea a mers boierul la primblat in gradina. s-a inecat indatamare! El i-a raspuns: . Dar copilul tot plange si plange. ia asa cum is baietii cei mititei.Nu te supara de aceasta. . . Copilul cucoanei inecate insa era de tata si acuma n-avea cine sa-l aplece si pentru aceea plangea totuna incat nu-i mai sta gura. fara ca sa spuna cuiva ceva. spalandu-ma.Asculta.raspunse ea. ca tare mi-i dor! Boierul nu i-a raspuns nimica la aceasta. dragu-meu. Dupa aceea a luat ea si s-a imbracat in hainele ei si a mers acasa.Nu stiu. ca oare ce sa-i fie de nu paste el? .raspunse ea. facandu-se inca cam suparata: .Da de ce tot plange copilul? . Dupa aceea vin ei iarasi acasa. ca helesteul era foarte adanc. fara numai cerbul care era in gradina. si intreaba pe cucoana sa. draga.Ca nu stiu . . ca asa as manca eu o fripturica de cerb. si vede ca cerbul e suparat foarte tare si nici nu paste. Boierul o intreba: . Cand a venit boierul seara acasa. dara. ci a schimbat vorba pe alta.Dumnezeu mai stie ce-i lipseste si lui! Da oare sa-l taiem.

Atuncea a poruncit el argatilor sa dea apei din helesteu pe loc drumul si sa caute. nu stiu de ce-i asa de posomorat si de ce nu paste.Eu. dara inca tot vie. apoi sa ia pe femeia aceea ce-a vrut sa-nece pe cucoana-sa. Indatamare au luato. cucoane. ori de nu va sti el ce-i lipseste cerbului. ori de-i drept aceea ce zice cerbul. ca vine amu de vro cateva zile totuna dupa amiazazi la helesteu si se uita scarbit intr-insul si zice: . au spalat-o. Dand ei acuma apei drumul au aflat pe cucoana boierului in fundul helesteului plina de mal si supta de apa. Apa. au imbracat-o si au dus-o boierului in casa. suptu-te-au. Vazand-o boierul.Oare ce-i lipseste? Ea-i raspunse ca nu stie si ca si ei i-i lehamite acuma de dansul. sau ba. Acestia au ispravit toate dupa cum le-a poruncit boierul. si unde i-a picat capul. si ca mai bine ar muri. de nu paste? Poate nu-l adapa la vreme si poate ca-i sangerat? Gradinarul. malul. a zdrobit-o toata. L-apleaca tata stearpa Si-l mangaie cea cioroaica! Auzind boierul cuvintele acestea de la gradinar. surioara! Prinde-te de razisoara. sa o lege de coada lui si dupa aceea sa-i dea drumul cu dansa. s-a bucurat foarte si au poruncit argatilor sa aduca o herghelie de cai si sa aleaga pe cel mai sireap dintre dansii si sa-l prinda. Ca tata umplutu-te-au. 382 . decat ar necaji-o atata! Boierul s-a mirat numai si de una. dara atata i-am luat seama. a venit cerbul iarasi la helesteu si a zis tot acele cuvinte.Surioara. Nepotelul meu. i-a raspuns: . dupa amiazazi. s-a pus si el singur la panda si a vazut cum a doua zi. Si pe pruncul tau.. Fugind calul asa cu dansa. intrebat fiind despre cerb. si de alta si a mers la gradinar sa vada. s-a facut un musuroi.

o mancau numaidecat. in tot sapte oua mici ca niste cofeturi si a inceput sa le cloceasca. prin iunie. Prepelita prindea cate o furnica. al mai mare dintre pui n-a alergat repede la chemarea ma-sii. sapte zile de-a randul a ouat cate un ou. pic! pic! pic! cu cioculetele lor. cand au venit taranii sa secere graul. numai el 383 . unde i-au picat mainile. imbracati cu puf galben ca puii de gaina. foi uscate. pe urma. Boierul a vietuit de aici inainte mult timp in tihna cu cucoana-sa si au facut multi copii. parca erau sapte gogosi de matase. dar mici. sa asculti pe mamica! Intr-o primavara.unde i-a picat nasul. Ce frica a patit cand s-a simtit strans in palma flacaului. o prepelita aproape moarta de oboseala — ca venea de departe. tocmai din Africa — s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau. ca nu cumva sa patrunza o picatura de ploaie la oua. ploua de varsa si ea nu se misca. s-a facut o mlastina. s-au facut furci. Ai vazut cum sta gaina pe oua? Asa sta si ea. la marginea unui lastar. si cum nu stia sa zboare. ca sa nu i-l inece ploile. paie si fire de fan si si-a facut un cuib pe un mosoroi de pamant. Dintr-insii se trag si invatatii de astazi! Iara eu Am incalecat pe-un pai de secara Si v-am spus o minciuna-n asta seara! Puiul Sandi. Dupa trei saptamani i-au iesit niste pui draguti. le-o firimitea in bucatele mici. si au inceput sa umble prin grau dupa mancare. cuminti si ascultatori. mai sus. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva zile. a inceput sa adune betigase. doar ca ea in loc sa stea in cotet. hat! l-a prins un flacau sub caciula. se plimbau primprejurul mamei lor si cand ii striga: ―Pitpalac!‖ repede veneau langa ea. ori cate o lacusta. Odata. nu goi ca puii de vrabie. Si erau frumosi. si ei. sta afara in grau. si ploua. pe care i-au crescut si i-au invatat pe la scoli si asa i-au facut norociti. s-au facut greble si unde i-au picat picioarele.

ca poti sa patesti si mai rau. Nu-l vezi ca de-abia e cat luleaua?! Cand s-a vazut scapat. cand o trece vara. Ea l-a luat. si seara in amurg. dar 384 . si o sa vedem dedesubtul nostru orase mari si rauri. cand era caldura mare. si marea. ca beau dimineata picaturi de roua de pe firele de iarba.a stiut. Puii n-au priceput. nu sufereau de sete. cand se potolea vipia. dar a avut noroc de un taran batran. sub aripile ocrotitoare ale prepelitei. dupa-amiaza. moare. si cu ajutorul mamei lor au inceput sa zboare. iar in noptile racoroase se adunau gramada. Ziua. caci ziua era primejdios din pricina heretilor. pe care trebuiau s-o faca in curand. pe cand puii se jucau frumos in miriste imprejurul prepelitei. zile si nopti. ieseau cu totii pe miriste. ―Si o sa zburam pe sus de tot. Si asa traiau acolo linistiti si fericiti. Si mama lor le spunea ca-i invata sa zboare pentru o calatorie lunga. stau la umbra in lastar. doua. ―Una. sa nu iesi niciodata din vorba mea. cand se ingana ziua cu noaptea. ca esti mic. dar acum. trei!‖ Si cand zicea ―trei‖. aud o caruta venind si oprindu-se in drumeagul de pe marginea lastarului. Incet-incet puful de pe ei s-a schimbat in fulgi si in pene. Au ridicat toti in sus capetele cu ochisorii ca niste margele negre si ascultau. Mama lor ii aseza la rand si ii intreba: ―Gata?‖ ―Da‖. ca e pacat de el. fuga speriat la prepelita sa-i spuie ce-a patit. macar ca nu era vreo apa prin apropiere. raspundeau ei. l-a mangaiat si i-a spus: — Vezi ce va sa zica sa nu ma asculti? Cand te-i face mare. ii batea inima ca ceasornicul meu din buzunar. care s-a rugat pentru el: — Lasa-l jos.‖ Intr-o dupa-amiaza pe la sfarsitul lui august. Lectiile de zbor se faceau dimineata spre rasaritul soarelui. o sa faci cum ai vrea tu. ma Marine. ca sub un cort. Din seceratul graului si din ridicarea snopilor se scuturasera pe miriste o groaza de boabe cu care se hraneau si. care dadeau tarcoale pe deasupra miristii. ―Nero! inapoi!‖ s-a auzit un glas strigand. frrr! zburau cu totii de la marginea lastarului tocmai colo langa cantonul de pe sosea si tot asa indarat.

zboara. de miscarea aripii. Era cam departe. cu ochii tinta inspre ei. si puiul a cazut cu o aripa moarta. iar cand socoteste ea ca e in afara de bataia pustii. de frica sa nu-si impuste cainele.mama lor. Se auzea fasaitul unui caine care alerga prin miriste si din cand in cand glasul omului: — Unde fugi? inapoi. vanatorul ii aude paraitul zborului. dar acolo. a putut zbura pana in lastar. Ati inteles? Puii au clipit din ochi c-au inteles si au ramas asteptand in tacere. dar tocmai dintr-acolo venea vanatorul. in loc sa stea nemiscat ca fratii lui. Scaparea lor era lastarul. care intelesese ca e un vanator. cunoscand desimea lastarului si vazand ca trasese intr-un pui. socotind ca nu face truda de a-l cauta prin lastar. Ascultau in tacere. In vremea asta puiul al mai mare. Vai! cum le bate inima. — Eu o sa zbor. nu s-a luat dupa dansul. a ramas incremenita. si cu nici un pret sa nu se miste. osul — la inceput numai plesnit — s-a crapat de tot. Dupa cateva clipe prepelita zboara ras cu pamantul. incat cainele vrea cu orice pret s-o prinda. la doi pasi de la botul cainelui. vanatorul se departeaza strigand: ―Inapoi! inapoi!‖ Nu poate trage. care zboara. Se apropie grabit si vanatorul. Din cand in cand se auzeau pocnete de pusca si glasul vanatorului strigand ―Apporte!‖ Mai tarziu caruta s-a indepartat inspre vanator pe 385 . care o urmareste. Uite-l: piciorul lui e acum asa de aproape de ei. e pierdut. N-a picat. dar prepelita se preface asa de bine ca e ranita. Nero! Fasaitul se apropie — uite cainele: a ramas impietrit cu o laba in sus. dupa cum le poruncise ma-sa. O singura alica l-a ajuns la aripa. — Nu va miscati. lipiti cu pamantul. voi sa ramaneti nemiscati. le sopteste prepelita si se strecoara binisor mai departe. Vanatorul. Cainele paseste incet dupa ea. le-a poruncit sa se pituleasca jos. se intoarce si trage. zboara repede spre lastar. Dupa o clipa de socoteala. incat vad cum i se urca o furnica pe carambul cizmei. Ailalti pui nu s-au miscat din locul unde-i lasase prepelita.

D-atunci au inceput zile triste pentru bietul pui. pornita fara veste intr-o zi. a zburat. Si a trecut vara. ascultand din toate partile. Au venit taranii cu plugurile de au arat miristea. Ea i-a numarat: lipsea unul. mama. prepelita s-a mutat cu puii intr-un lan de porumb de alaturi. Decat sa-i moara toti puii. Din lastar i-a raspuns un glas stins: ―Piu! piu!‖. nu e asa ca o sa ma fac bine? Nu e asa c-o sa merg si eu sa-mi arati cetati mari si rauri. iar noaptea. ori palcuri de alte pasari calatoare. care sufereau de frigul toamnei inaintate.. mergand toate in aceeasi parte. a inceput sa cada bruma si sa se rareasca frunza lastarului. cand i-a vazut aripa rupta.. Pe inserate se vedeau randunici intarziate zburand in rasul pamantului. iar in tacerea noptilor friguroase se auzeau strigatele cocorilor. ca sa nu-l deznadajduiasca pe el. dar sia ascuns durerea. el o intreba cu spaima: — Mama.. iar jumatate sa ramaie cu puiul schilod. Suflarea dusmanoasa a crivatului. si marea? — Da. dar peste catava vreme au venit oamenii de au cules porumbul. a hotarat-o. In locul zilelor mari si frumoase au venit zile mici si posomorate. au taiat cocenii si au intors locul. In inima bietei prepelite era o lupta sfasietoare. si in tacerea serii care se lasa nu se mai auzea decat cantecul greierilor. raspundea prepelita.drumeagul lastarului. cand ailalti adormeau sub aripa mamei. s-au stins. care se agata de ea cu disperare. iar cand s-a innoptat si rasarea luna dinspre Cornatel. au auzit deslusit glasul mamei lor chemandu-i din capul miristii: ―Pitpalac! pitpalac!‖ Repede au zburat inspre ea si au gasit-o. incet-incet pocnetele si strigatele s-au pierdut. Ar fi vrut sa se rupa in doua: jumatate sa plece cu copiii sanatosi. a inteles ca era pierdut. — Unde e nenea? — Nu stim. se uita cu ochii plansi cum fratii lui se invatau la zbor dimineata si seara. mai bine numai unul — si fara sa se uite 386 . silindu-se sa nu planga. atunci s-a mutat in niste parloage din marginea lastarului. mai tare.. Atunci prepelita disperata a inceput sa-l strige tare. catre miazazi. Cand l-a gasit.

ca sa nu-i slabeasca hotararea. toata preajma era imbracata in haina alba si rece a iernii. îmbrăcase clopul vechi al tatei. altul. cu puf mult aşternut pe crengi. si pica mort. fluturi. Soarele si omuletii de zapada A fost odată ca niciodată…a fost odată o iarnă albă şi strălucitoare. Copacii abia îndrăzneau să mai trăiască. Iar dacă suflai asupra lui cu căldură... Puful era moale şi când sclipea în bătaia soarelui. Atunci au răsărit în curte şcolii nişte omuleţi de zăpadă. înalt şi voinic. ca un coif. sta zgribulit de frig. miriste. Plecară din sat şi multe vietăţi mici: păsărele. dar n-a putut.. frunzele se duseseră. pe cand al ranit striga cu deznadejde: — Nu ma lasati! Nu ma lasati! A incercat sa se tarasca dupa ei. si a ramas in loc.. Prin mintea lui fulgera crampeie de vedenii. Unul. urmeaza acum o piroteala placuta. Peste trei zile. Dupa o ninsoare cu viscol..inapoi. atunci se topea încetişor. mătură şi semăna leit cu 387 . Doar când luai puful în mână simţeai cât e de rece. al patrulea avea şorţ. Se clatina intr-o parte si intr-alta. a zburat cu puii zdraveni. ceva mai mărunt. urmarindu-i cu ochii pana au pierit in zarea dinspre miaza-zi. cu aripa rupta. un pui de prepelita. pe pământ şi pe case. şi-ndurerat că piere. mândru din pricină că avea pe cap o oală veche de supă. aripa calda a mamei.. Dupa durerile grozave de pana adineaori. mulţi prieteni de-ai copiilor. urma un senin ca sticla. cu degetele ghearei impreunate ca pentru inchinaciune. Iarba pierise. purta o pălărie de paie şi – dacă nu mă înşel – cineva îi înfipsese în gura de cărbune o pipă groasă. La marginea lastarului. al treilea. da . îţi părea că zăreşti arzând focuri mărunte.erau cinci… Cinci oameni nemaipomenit de hazlii. aducand cu dansul un ger aprig. îţi lăsa în palmă o lacrimă… Era un ger năpraznic în zilele acelea. un caramb de cizma pe care se urca o furnica. Câţi să fi fost? Staţi că-mi aduc bine aminte: da.

Şi aşa. Duţu şi Gheorghiniţa. Că atunci tot o să vină soarele cald şi o să-i topească…‖ Au rămas deci omuleţii în curtea şcolii. Dar pe când toţi îşi găsiseră câte o îndeletnicire. pentru că întradevăr. iar al cincilea.Ce-ai. E o taină pe care noi cinci. sub scoarţele îngheţate. când le zăreai nasurile de morcovi şi caraghioasele de pălării. Când băgară de seamă. băieţelul cu plasa. Ia. moşule? întrebă soldatul de nea. fusese un asemenea ger năpraznic încât. Toţi din sat s-au culcat. deodată.Mi-am adus aminte că. ceilalţi se adunară în jurul lui: . au înviat. strângea în mâini plasa mea de fluturi.De ce? . am auzit nişte voci de copii spunând: „Omuleţii ăştia nu vor trăi mult. am jurat să n-o trădăm nimănui. a început să alerge după fluturaşii de zăpadă. încât parcă îngheţase şi vântul. priveau de jur împrejur şi li se părea lumea minunată. mi-am adus şi eu aminte de ceva… . şi oamenilor de zăpadă le venise chef să ţopăie din picioare. Iar inimile copacilor. sprijinit de-o ulucă a gardului. Maricica. Pot doar să vă destăinui atât: cei care plămădiseră oamenii de zăpadă nu s-au mai îndurat să-i strice. Cine-i făcuse? De unde răsăriseră? Sst! Nu pot să vă spun. Iar femeia de nea a prins să deretice prin curte cu mătura. rămăsese pe gânduri. s-a lăsat un asemenea frig. Aşa încât meşterii făuritori au vorbit între ei şi şi-au zis: ‖Ce ar fi dacă i-am lăsa? Hai. dar când îi priveai în ochii de chipăruşi îţi deveneau grozav de dragi. Cel cu oala pe-o ureche s-a apucat să mărşăluiască precum ostaşii. pesemne.Ce să am. Ne-am culcat şi noi… Iar peste noapte. Pasămite. eu şi prietenii mei. Ba. oftă voinicosul. cel mai mititel. cel voinic şi cu pălăria de paie. Şi s-a făcut seară. de-abia mai ticăiau. Pe urmă a venit noaptea. O să vină soarele cald şi o să-i topească!‖ 388 . unul singur.ţaţa Floarea. îţi venea să râzi. deh. momâile cele albe din curtea şcolii au prins să se mişte. Atunci. în timp ce dormeam. să trăiască şi ei!… Măcar până la primăvară. Cât de veseli erau omuleţii noştri! Săreau încoace şi încolo. Costel. . ba şi fumul coşurilor.

Era o pasăre. Avea un cioc lung şi ascuţit şi lovea de zor în scoarţa copacilor. s-au văzut deodată înconjuraţi de o mulţime de copaci.Dar cum arată soarele acesta cald? a întrebat curios băieţelul.Nu l-am putea ruga să nu mai vină . în sfârşit. frumoasă zburătoare? o întrebară prietenii noştri. Ceilalţi încuviinţară: . Dar încotro. . . . . Şi aşa au purces la drum. . De spaimă nici nu mai îndrăzneau să vorbească.Nu te pot lămuri. A oftat moşul. tam-nisam! Ce are cu noi.Păi ştiu eu? .L-am putea căuta.Frumos îi şade. Şi. femeia de nea.Mergem şi noi…vrem să căutăm soarele cald. Dar nu. da. răspunse ea. Să ne lase şi pe noi să trăim. . Erau în pădure. punându-şi mâinile în şold. de oameni. să-l căutăm. oameni buni? . cu o scufiţă roşie şi cu o scurteică împestriţată. .Nu ştim unde şade. De aceea au mers mai departe şi au ajuns pe câmp.O vreme au rămas toţi nemişcaţi.întrebă iarăşi mărunţelul.Da. Atunci au pornit şi mai zoriţi şi mergând fără răgaz. clătină din cap moşul. îşi dădu cu părerea cel cu clopul tatei. Moşul a ridicat din umeri. . Dar oricât au căutat pe uliţele satului nu au găsit soarele.Cum te numeşti. Dar câmpul era pustiu. iată că le-au ajuns la ureche nişte tainice şi ciudate ciocănituri. de vreme ce nici nu ne cunoaşte? De ce să ne topească? . să-l căutăm! De ce să ne pierdem nădejdea? O să înţeleagă şi o să se ducă în altă parte.Eu mi-am zis Ciocănitoarea-harnică. .Nu cumva o fi soarele? a întrebat băieţelul de omăt şi toţi s-au oprit speriaţi. pe când străbăteau cărările argintate de raza verzuie şi rece a lunii. 389 . Să se lege. nici eu nu l-am văzut. strigă femeia. aşa.Ce-i de făcut? A şoptit.

- O, că bine faceţi, dragii mei. Mergeţi cât mai degrabă şi spuneţi-i să vină neîntârziat. De uimire, moşului de omăt îi scăpă luleaua din gură: - Cum aşa, păi nu te temi de el? - Ba, mă tem de ger, zise ciocănitoarea. Că din pricina lui, micile vietăţi de sub coaja copacului stau amorţite şi nu mai ies la lumină. Nici nu mai ţin minte de când n-am mai pus pe limbă. Duceţi-vă, duceţi-vă, oameni buni şi spuneţi-i soarelui cald aşa: că de nu se grăbeşte, că de nu vine, mâine în zori moare ciocănitoarea! Au plecat prietenii noştri şi s-au afundat mai adânc în pădure. Se simţeau mâhniţi de soarta tristă a ciocănitoarei. I-a înveselit niţel un pui de animal, sprinten. Părea un ghemuleţ roşcat, cu coadă lungă şi sărea uşor, fie de pe-o creangă pe alta, fie din vârful unui copac, la poalele lui. Şi era atât de zglobiu, năzdrăvanul, încât cel mai mărunţel dintre oamenii noştri de zăpadă sa luat după el. A alergat ce-a alergat şi apoi buf, s-a trezit cu nasul în nămeţi. Ceilalţi l-au întrebat pe roşcovan: - Cum te cheamă şi de ce sari atât de voios? - Sunt Veveriţa-pui şi sar de nerăbdare în aşteptarea soarelui celui cald. - Cum aşa, nu te temi de el? întreabă mirat cel ce purta clopul tatei - Să mă tem? zise Veveriţa-pui. Dimpotrivă. Cămara maică-mi e goală şi în zadar căutam cu toţii ghinde şi cucuruzi de brad, totul e acoperit de zăpadă. Numai soarele cald ne poate scăpa. Dacă daţi cumva de el, spuneţi-i să nu zăbovească, altminteri pierim până mâine la amiază! Cei cinci oameni de zăpadă s-au aşternut la drum. Mergeau greoi şi supăraţi. Şi iată că de după o moviliţă, zăriră răsărind două urechi. Două urechi lungi şi ciudat de tremurătoare. - Văleu, să ştii că acesta e soarele! zise băieţelul de nea şi ceilalţi se opriră înspăimântaţi. - Nu vă apropiaţi de el - rosti soldatul de nea. Să nu vi se întâmple vreun rău! Lăsaţi-mă pe mine…

390

- Măria ta, rosti el cu băgare de seamă. Suntem o familie de oameni de zăpadă. Ieşi, rogu-te, de după moviliţă că avem să-ţi spunem ceva… - Dacă aveţi să-mi spuneţi ceva, veniţi voi încoace, se auzi o voce slabă. Cel cu casca pe-o ureche începu să tremure… - Nu putem, că ne e frică de matale. - Păi şi mie mi-e frică de voi. - Aşa, zise moşul către ceilalţi, apăi atunci să ştiţi că acesta nu e soarele, acesta trebuie să fie Iepuraşul-spăimântici, căci numai el e atât de fricos. Dar de ce te-ai pitit pe după deal? - Nu m-am pitit, răspunse Iepuraşul-spăimântici. Scormonesc zăpada cu lăbuţele. Caut rădăcini vechi de iarbă, căci nu mai pot de foame. Puieţii cei tineri i-am ros de mult. Of, dacă nu vine soarele cald mă prăpădesc până mâine în amurg… Oamenii noştri de zăpadă au mai mers oleacă. Atunci au auzit glasul arborilor. Erau nişte voci, unele subţiri, altele groase şi se văitau care mai de care: - Uf, rău mă mai dor braţele! Crengile mele sunt prea împovărate de zăpadă. Or să se rupă! O să pierim cu toţii! Primăvară, soare cald, nu vii, nu vii? Prietenii noştri s-au oprit câteva clipe din drum. Erau tare îngânduraţi. Tocmai ieşiseră din pădure şi s-au pomenit tot la marginea câmpului celui întins. Apoi s-au pus din nou în mişcare şi… Fără să mai spună nimic, au luat-o înapoi, de-a curmezişul ogoarelor înzăpezite, spre satul nostru. Gata să intre pe uliţă când i-a zărit o pasăre neagră. - Ia te uită cine umblă haihui prin sat! a cârâit ea. Dar de unde veniţi oameni buni, de la crâşmă? - De unde venim, de unde nu venim, ce-ţi pasă dumitale? A mormăit morocănos moşul. Nu ne mai supăra şi mata; în primul rând ca nici nu te cunoaştem! - Şi în al doilea rând, nici nu vrem să-ţi spunem că am fost să căutăm soarele cald, ţipă obraznic băieţelul. 391

- Cârr, cârr, cârrnule, aţi fost să căutaţi soarele cald? Şi l-aţi găsit? - Vezi bine că nu! Nu l-am găsit nicăieri. - Aşa? Ei, aflaţi că eu sunt Cioara cea bătrână şi învăţată, care-şi are cuibul într-un horn de pe acoperişul şcolii. Eu ştiu tare multe, ştiu şi unde-i locuinţa soarelui. Stă tocmai acolo, după vârful acela de munte înalt. - Zău? Şi cum se ajunge până la el? - Nu poţi ajunge decât în zbor. - Cioară dragă, se rugă atunci femeia. Fii bună şi du-te matale până la dânsul, că ţi-e mai uşor. Zboară de grabă şi du-i veste din partea oamenilor de zăpadă! Spune-i că moare pădurea dacă nu vine, pier veveriţele cele roşcovane, se prăpădesc iepuraşii urecheaţi, se sting ciocănitoarele cele frumoase şi harnice, îngheaţă de tot mândrii copaci… Aşa să-i spui, auzi? - Bine, mă duc, încuviinţă cioara. Iar prietenii noştri îi făcură semn cu capul. Ca şi cum soarele cald ar fi fost undeva pe-aproape, din ochii femeii căzură lacrimi de zăpadă… Dimineaţa, când m-am trezit, era soare afară şi bătea parcă un vânt călduţ. Zăpada începu să se topească. Plângeau streşinile şi nu peste mult timp a bătut la geamul meu o cioară. Ea mi-a povestit toate câte s-au întâmplat. Apoi au venit prietenii mei: Costel, Maricica, Duţu şi Gheorghiniţa. - Vino să vezi, mi-au spus, în curtea şcolii au răsărit ghiocei. Am alergat cu ei într-acolo. Şi-ntr-adevăr, ici-acolo se zăreau tulpiniţe verzi cu capete albe. Iar într-un loc am găsit cinci ghiocei laolaltă. Unul era mare, doi erau mai scunzi, al treilea avea frunzele verzi răsucite ca nişte braţe proptite în şolduri, iar cel din urmă era mărunţel de tot. Nu păreau trişti. Sunau din clopoţel: „A venit primăvara!‖

392

PAPUSA CU OCHI ALBASTRI
Anisoara are o papusa frumoasa, pe care o cheama Rita. Dar degeaba are Rita ochii albastri, parul matasos si auriu, nasucul mic si dragalas, gurita rosie ca o fraguta, daca o necajeste atit de mult pe Anisoara. Ca uite, Rita nu vrea sa se spele, fuge si tipa, ca apa e rece si clabucul ii intra in ochi, iar prosopul o zgiriie! Si ce mofturi face Rita la mancare! Pjinea cu unt nu-i place, de magiun sa nu auda. Cit despre lapte, nici atit nu poate sa-l sufere! c5i468cf43pvq — Hai, hai, fetito! o ia Anisoara cu binisorul. Cum vrei sa cresti mare, daca nu vrei sa bei lapte? „Nu si nu!", se smiorcaie Rita si ia te uita cum isi baga degetete in cana, stropindu-se pe sortulet si pe rochita. — Stai sa te sterg, zice Anisoara un pic suparata, dar Rita sare de colocolo si cand il vede pe ursuletul de pisla cum se joaca linistit cu cuburile, in loc sa-i spuna — bravo, ce casuta frumoasa ai cladit in padure! — se apropie tiptil prin spate si pac, dintr-o lovitura i-a darimat casuta! — Pleaca de aici! striga ursuletul de plus suparat si el, pe drept cuvant. Atunci Rita incepe sa tipe si trintindu-se pe podea da din miini si din picioare ca o morisca, zbie-rind cit 6 tine gura cit o fraguta: — Vreau sa ma joc cu cuburileeee! Anisoara, nici una nici doua, o ia pe Rita si o baga in sertarul de la bufet. Poate asa o sa se cuminteasca. Intradevar, in sertar e intuneric si smiorcaitut Ritei inceteaza brusc. — Ah, ah! Ce obosita sunt, suspina Anisoara si se viri in pat sa se odihneasca putin. Oh, Rita ofteaza fetita. Ai sa-mi scoti peri albi! Dar in sertarul in care sta Rita se strecoara prin_ gaura cheii o raza de lumina si se poate vedea bine cutia in care sunt o multime de nasturi si papiote cu ata de toate culo¬rile. Si Rita incepe aa se joace cu papiotele si desira ata. Fire lungi si colorate ies din sertar, iar motanasul cel var¬gat le zareste si se intreaba: „Nu cumva or fi cozile unor soricei?" Si se duce de le apuca in gherute si tot trage si tot trage ata care se desira si se imprastie prin

393

toata casa, pe coridor si prin bucataria unde bunicuta, care nu prea are somn, tocmai isi risneste cafeaua. — la te uita, ia te uita! De unde o fi ata asta? se intreaba bunica si zarindu-l pe motanas insfaca matura si poc, poc ii trage doua pe spinare. Motanasul, suparat, sare pe, fereastra si incepe sa miorlaie: — Anisoara! Anisoara! — Ce-i, ce s-a intimplat? sare din somn Anisoara... Si cand deschide ochii o vede pe Rita langa ursuletul de pisla. — Cred ca-i timpul sa te scoli si sa te pregatesti sa mergi la gradinita! ii spune bunicuta. — Bunicuto, stii ce-am visat? Ca Rita nu voia sa se spele si facea mofturi la masa si... — Imposibil! ride bunicuta. Rita nu face decat ce vede la tine, dar tu ai trecut de ieri in grupa mare la gradinita si de-acum va fi altfel!

Iedul cu trei capre
Cică, nu departe de casa caprei cu trei iezi îşi avea casa un ied cu trei capre. Grozav de bine o mai ducea iedul, că în loc de o capră avea trei capre: o capră-mamă, o mătuşă-capră şi o capră-bunică. Dimineaţa, nici nu apuca bine iedul să deschidă ochii că şi începea să strige: - Capră-mamă, îmbracă-mă! Capra-mamă nu aştepta să i se spună de două ori. Îi căuta hainele, pe unde le arunca iedul, şi-l îmbrăca. Când se vedea îmbrăcat, iedul iarăşi striga: - Mătuşă-capră, vreau să mănânc!

394

Mătuşa-capră se repezea la bucătărie şi-i aducea iedului de mâncare şi îi dădea direct în gură să mănânce. Apoi, toată ziulica zburda iedul pe afară, iar seara când se întorcea acasă, striga: - Capră-bunică, adoarme-mă! Cât ai clipi capra-bunică venea la ied şi-i cânta şi-i legăna să adoarmă. Dar într-o dimineaţă, înainte să se trezească iedul, cele trei capre capramamă, capra-mătuşă şi capra-bunică au plecat la vecina lor, capra cu trei iezi, s-o ajute să pregătească pentru nunta iedului cel mare. Când se trezi, iedul începu să strige după cum îi era obiceiul: - Capră-mamă, îmbracă-mă! Dar, precum se ştie cele trei capre erau plecate. Iedul începu să se tăvălească prin pat şi să urle ca vai de lume: - Capră-mamă, îmbracă-mă, îmbracă-mă! Vulpea, care tocmai trecea pe acolo auzi urletele iedului şi veni să afle ce se întâmplă. Vulpea îi spuse iedului să-i arunce hainele că-l îmbracă ea, dar luă hainele, le vârî într-un sac şi fugi cu ele să le vândă la târg. Iar, iedul rămase dezbrăcat şi plânse şi plânse până îl apucă foamea. Începu iar să strige: - Mătuşă-capră, dă-mi să mănânc! Mi-e foame! Dă-mi să mănânc! Dar şi mătuşa-capră, după cum ştim, era plecată. Cum ţipa el aşa, trece pe acolo ursul. Ursul îi spuse să nu mai plângă, ci să-i spună unde-i mâncarea că o să-i dea el de mâncare. Dar, de cum intră în bucătărie, ursul începu să înfulece tot ce găsi acolo. Nimic nu-i dădu iedului. Rămas şi dezbrăcat şi flămând, iedul începu să plângă şi mai tare. Şi de la o vreme i se făcu somn şi începu să strige după capra-bunică: - Capră-bunică, adoarme-mă! Adoarme-mă! Nu pot singur! Lupul tocmai ieşise la plimbare şi-l auzi pe ied plângând. - Nu mai striga, ieduţule! Am să vin eu să te adorm. 395

Lupul începu să cânte: - „Nani, nani, nani, Nu-i nevoie de dormit Nani, nani, nani, Pe ied acum îl mănânc Nani, nani, nani!‖ Iedul auzind una ca asta, se înspăimântă şi o rupse la fugă încotro vedea cu ochii. Se-napoie acasă gol, flămând şi ostenit, abia pe seară. Şi cum întră pe uşă zise: - Capră-mamă, mătuşă-capră, capră-bunică am să vă povestesc tot ce sa întâmplat, dar mai întâi să-mi caut nişte haine ca să mă îmbrac şi apoi să mănânc ceva că tare mi-e foame. Se îmbrăcă iedul, mâncă ce mai găsi prin oale, dar înainte să-şi înceapă povestea, adormi buştean.

FLUIERUL FERMECAT
de Victor Eftimiu Tudorel era un ciobanas de vreo zece anisori, care prin is¬tetimea lui scapase in mai multe rinduri vacile si oile satului, din ghearele unor lupi si balauri, ce le tot dadeau tircoale. Nu stia nici de frica, nici de inselaciune. — Sunt cioban, trebuie sa-mi pazesc turma. Asta stiu!... Si nu-l biruia nimeni. Mosul din padure, vrajitorul cel bun, care vede si rasplateste pe cei ce se poarta voiniceste, l-a chemat la el, in pestera din munte, poftindu-l sa-si aleaga tot ce va dori din bogatiile adunate acolo.

396

Tudorel nu voi sa primeasca nimic. Se multumea cu viata lui de pazitor al turmelor, ii ajungea linistea poienilor, mirosul florilor, murmurul izvoarelor in care se rasfringea seninul cerului. Fiindca mosul din padurea fermecata il tot imbia sa ia ceva, Tudorel se hotari. — Vad acolo o ramura de soc uscata. Nu cumva e un flu¬ier? Daca e un fluier, da-mi-l, baciule, sa cint cu el, sa-mi treaca de urit cand ies la pasune cu oile! — Sa-mi traiesti, baiatul mosului! ii raspunse vrajitorul cel bun. N-ai vrut nici straie scumpe, nici bani de aur, nici^ pietre nestemate! Dar ai ales o comoara nepretuita. Fluierul acesta, pe care l-a faurit un mester din vechime, nu numai ca-ti va tine de urit, dar prin el vei putea imblinzi fiarele si darima cetatile! Pastreaza-l sanatos, dragul meu si s-auzim de bine! Tudorel isi puse fluierul la briu, isi lua ramas bun de la unchias si sentoarse in sat. A doua zi, plecind cu oile, Tudorel se aseza pe un dimb cu flori si incepu sa-i zica din fluier. Mare-i fu mirarea si bu- curia cand vazu ca mioarele lui se opresc din pasunat, se uita la el, il inconjoara si incep sa joace! Culaie, berbecul cel mare, cu coarnele intoarse, se pusese si el pe topait, parc-ar fi fost cel mai strasnic dantuitor. Clopotul de la git ii suna, ii suna, tinind isonul fluierului, iar Gheorghita, magarusul turmei, ju¬ca si el, cand pe trei picioare, facind rotogoale dragalase in vazduh cu piciorul drept, cand ridicat pe doua picioare ca oamenii. Cit despre Ursu, dulaul, nu numai ca sarea, dar se dadea si peste cap. Cinta el Tudorel ce cinta; mioarele, berbecele, magarusul si dulaul jucara, pana cand zise ciobanasul: — Acum destul! Dac-om sta sa topaim toata ziua, apoi flaminziti si va uscati, si se supara satul pe mine ca va tiu nemancate. Intr-o zi, o haita de lupi se repezira la stina lui Tudorel. Spaima intrase in bietele oi, iar ciinele o tuli si el, caci nu pu¬tea sa lupte de unul singur cu douazeci de fiare. 397

Vazind acea navala de salbaticiuni, Tudorel nu pregeta: duse fluierul la gura si incepu sa cinte. Si ce sa vezi? Unul cite unul, lupii se astimparau, incepeau sa ridice cite un picior usor, usurel — si se porneau pe dantuit. Apoi cite un lup se apropia de o mioara, isi lasa capul in jos de trei ori, inclinindu-se si o poftea la joc. Se ridicau in doua picioare, lupul isi petrecea laba dreapta in jurul mijlocului oii privind-o gales, saltind-o cu istetime, parcar fi fost curtezan imparatesc nu alta. Douazeci de perechi se invirteau in jurul ciobanasului, care ii zicea de zor din fluierasul lui de soc. A intrat in hora si Ursu, dulaul, prinzindu-se in brate cu starostele lupilor si au facut fratie amindoi, s-au pupat in bot, cu ochii plini de lacramile prieteniei, legindu-se sa nu se mai prigoneasca unul pe celalalt, cit vor trai! Dar tot sarind si invirtindu-se, lupii ostenira. Mai-marele lor se apropie, jucind si el mereu (ca nu putea sa nu joace daca ii cinta ciobanasul din fluier) si-i vorbi lui Tudorel asa: — Ciobanasule draga — mai lasa-l incolo de fluier, ca nu mai putem! Dupa ce suntem flaminzi, ne mai flaminzesti si dumneata, punindu-ne sa topaim intruna! — Eu, raspunse baiatul, nu ma opresc din cintat pana nu va carabaniti! Daca ma opresc, sunteti in stare sa va repeziti in oi si sa le sfisiati! — Pe cuvintul meu de staroste ca nu facem una ca asta, plecam pe ici incolo! raspunse celalalt si facu semn lupilor sa-l urmeze. Cu mare parere de rau isi lasara cumetrii dragalasele cumetre! Dupa ce le-au jucat, mare pofta ar fi avut sa le mingiie putin cu coltii, sa le desfaca scurteica cu ghearele alintind mioarele, numarindu-le oscioarele! Dar n-avura incotro si se departara, pierind in desimea codrului. Si numai dupa ce n-a mai ramas nici urma de fiara prin partea locului, Tudorel isi dezlipi buzele de fluier, odihnind ast¬fel si oile care incepura sa pasca marunt si repede, de foame ce le era. Povestea cu fluierul vrajit ajunse si la urechea impa¬ratului. Lumea spunea minuni, minunile cresteau pe masura ce erau povestite. 398

— Daca a putut acel fluier sa stapineasca haita de lupi, cum n-ar veni de ha.c si vrajmasilor mei? isi zicea stapinitorul tarii, amenintat de navala unor vecini hrapareti. Trimise deci imparatul citiva soli la ciobanas sa-i ceara fluierul! Dar Tudorel nici gind sa-l dea. A doua zi, satulf se pomeni cu un mare alai. Calareti im¬bracati numai in zale si fireturi, cu platose de argint si cu su-liti lungi, veneau pe cai impodobiti cu pene si mantai de cati¬fea. In fruntea calaretilor mergea unul mai aratos, cu platosa de aur, cu buzdugan in mina si coroana pe cap. Baietasul tocmai se intorcea cu oile de la pasune. — Tu esti Tudorel-Ciobanasul? il intreba calaretul cel falnic. — Eu. — Da pe mine ma stii cine sunt? — Nu ... — Eu sunt imparatul acestei tari! — Sa fii sanatos! — Ma, neobrazatule, asa se vorbeste cu un imparat?! — Eu sunt neobrazat? raspunse flacaiasul, fara sa se sperie de minia Mariei-Sale. Eram neobrazat daca-ti spuneam „sa fii bolnav", dar eu ti-am spus: „sa fii sanatos!" — Bine-bine! i-o reteza scurt Pre-inaltul. Apoi, aspru: — Cum ai indraznit sa te impotrivesti poruncilor mele? — Da ce-am facut? — Ti-am trimis oameni cu daruri, cu haine scumpe si cu tot felul de bunatati, galbeni multi ti-am trimis si tu nici gind sa-mi dai saracia ta de bat gaurit, fluierul care vad ca-l tii in briu. — Straie scumpe, bani de aur si toate minunatiile parnintului le gasesc cand vreau la mosul din padure, ii raspunse Tudorel, dar n-am ce face cu ele. Eu atita am, fluierul! — Fluierul acesta are puteri de care tu nu esti vrednic! ii striga craiul minios. De aceea zic, baiete, da-mi-l de buna voie si eu te voi rasplati cum nici 399

sa-ti dau invatatura si sa fac din tine un curtean de vaza. dar da-mi fluierul! Ostenii il intepara cu sulitele si-l gonira iar. iar imi iesi in cale? Fugi mai repede ca pun sa-ti reteze urechile! — Reteaza-mi urechile. da-mi fluierul ca e a. cu tot alaiul dupa el. Citiva osteni trasera palosele. Ochii ii lu¬ceau de bucurie la gindul ca acuma nu-l va mai birui nimeni: ajunge sa-si treaca buricele degetelor pe gaurile fluierului. ajun¬ge sa sufle in el si toti dusmanii vor incepe sa joace si sa i se supuna! I se va duce vestea-n lume! Nimeni nu va mai indrazni sa-i calce hotarele. N-auzi? . Ciobanasul se gindi sa duca fluierul la gura. alergind pe langa calul lui si strigand: — Maria-Ta. — Asa!? striga imparatul. Lasa turma pe seama unui alt baiat si se lua dupa imparat.menira iar cu Tudorel iesindule in drum. sa cinte si sa vada cum topaie acea multime de calareti in frunte cu imparatul ingimfat. te voi duce la curtea mea sa te cresc. unul il apuca de coate si i le strinse sa i le fringa. dupa ce trecusera printr-o padure: — N-auzi. din ce sunt. sa-nvete minte cum se vorbeste cu stapinul imparatiei! Doi osteni se repezira la baiat. — Eu. Credeau c-au scapat de el. imparatul insfaca jucaria ciobanasului. ba va porni el insusi sa cucereasca si sa pra¬de imparatiile altora! Porni voios. Lacom. imparate. Asi! Se po..nu gindesti.. altii il amenintara cu suli¬tele si-l pusera pe goana. iar altul ii smulse fluierul din mina si-l intinse MarieiSale. — Piei din ochii mei. Uf! Bine c-au scapat de el! 400 .l meu! — Ma_ blestematule. nerusinatule! Dar Tudorel nu se lasa. Dar alti osteni ii sarira baiatului in spate. Puneti mina pe el si luati-i flu¬ierul. Dar lui Tudorel nu-i ardea sa se desparta de fluier. ca-i al meu. nu vreau sa ma schimb! raspunse Tu-dorel. da-mi fluierul.

— Fluierul. 401 . care-i apucase friul armasarului domnesc si-l zgiltiia. cra¬iul tot sufla in lemnul de soc. impa¬ratul porni sa le infrunte si sa nimiceasca pe cotropitori. singur. se pomeni legat de coate. isi zdrelise buzele tot fre-cindu-le de fluieras. imparatul fu inconjurat de niste capitani potrivnici. Fluierul cazu la pamint si de buna seama l-ar fi sfarimat copitele cailor daca un sfetnic intelept. ostile dusmane se oprira din iuresul lor naprasnic. din-du-i fluierul si rugindu-l sa goneasca pe navalitori. aruncat pe pamintul muced al inchisorii. straja lui imprastiata si el robit vrajmasului. Mindru nevoie mare. de prinde¬rea stapinului lor. Zis si facut! Iata-l pe bietul Tudorel al nostru legat fede¬les. o luau la fuga. dimpotriva. cand incepu Tudorel sa cinte din fluier. dar ostilor din tara putin le pasa de jucaria aceea neputincioasa! Ba.Iata. In fruntea armiilor. calare pe armasarul impopotonat. isi aruncara palosele si buzduganele si incepura sa joace. ca ajungind la palat si dind sa treaca pragul portilor. singurel. spaimintate. asteptind sa se intimple minunea! Degeaba! isi cocosase degetele. daca sfetnicul cel intelept nu s-ar fi gindit sa se repeada la palat. Maria-Ta! Fluierul. nu l-ar fi ridicat cu grija. sa-l scoata pe Tudorel din adincimea beciului si sa-l duca pe cimpul de batalie. ca nu scapi de mine nici mort! Scos din fire. in bezna si racoare! Ei. care nu vazuse cu ochi buni intemnitarea lui Tudorel. sa-l lege si sa-l arunce in beciul cel mai adinc. ostile vrajmase napadira pamin¬tul tarii si pradau toate in calea lor. risipindu-se prin paduri? \ Mare prapad ar fi fost pe tara. insa. dar in vremea aceasta. se pomeni prea puternicul imparat cu Tudorel. in vremea asta ostile imparatesti. imparatul porunci ostenilor sa-l prinda pa ciobanasul incapatinat. care parca iesisera din pamint! Cit ai clipi din ochi.

tot dantuind si paraseau de-a-ndaratelea paminturile cucerite atit de usor. s-a sumetit-cocoselul. . De indata ce mosul si baba au adormit.Nu-i nimic. Mosul si baba traiau bine. . Si a hotarat sa le fure. cu imparatul cel hapsin cu tot! Pietrele de moara Traiau odata un mos si o baba care n-aveau nimic in gospodarie.Incotro cocosule? intreba uliul. Tare s-au intristat mosul si baba din cauza lor. iar pe cocosel nu-l prigoneau. Am mult de mers pana acasa si se lasa noaptea… . le invartea o data. si inca o data si macinau un ciubar intreg de faina. si se intalneste cu un uliu. Stateau asa infometati si plangeau. Chiar de-o fi sa pier. apoi le-a spus: . a spus. Vi le aduc.Am fost la vanatoare. Si ciobanasul nostru nu s-a lasat pana nu i-a dus dincolo de hotarele tarii. Se tineau dupa el. pietrele de moara tot le aduc! Si isi ia el ramas bun de la mos si baba si zboara spre curtea boiereasca. E loc destul. Odata a auzit boierul de pietrele de moara fermecate. innoptezi aici. a raspuns mosul . Pietrele astea de moara erau fermecate: punea mosul intre ele o graunta.Nu-i nimic. la porunca ciobanasului! Jucau si topaiau de zor..Cum sa le aduci tu? l-au intrebat mosul si baba. Boierul n-o sa-ti dea voie nici macar sa-I calci pragul. decat un cocosel si niste pietre de moara. boierul a furat pietrele de moara. cale lunga sa-I ajunga. Cocoselul i-a ascultat ce i-a ascultat. ajunsera ca niste biete oi. A vanit intr-o seara la mos acasa si i-a cerut sa-l gazduiasca peste noapte. 402 .Cit erau de falnici acei osteni si capitani. va aduc eu pietrele de moara inapoi! . . Zboara el zboara.Destul cu plansul.

Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. Zboara el. Uliul s-a varat in gusa cocoselului. cocoselule? . iar acesta a pornit mai departe.Pai de ce ? . . cocoselule? . .La curtea boierului.De ce? .Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. . zboara cale lunga sa-i ajunga. Ma duc sa le iau.La curtea boierului. si le-a furat pietrele de moara. Vulpea s-a varat in gusa cocoselului.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. A intrat bursucul in gusa cocoselului. cale lunga sa-i ajunga. cocosule? . Ma duc sa le iau. vara-te in gusa mea.De ce? . . iar acesta a pornit mai departe. vara-te in gusa mea.Bine. . . 403 . Ma duc sa le iau. Ma duc sa le iau. cale lunga sa-i ajunga. . . Zboara el zboara.Incotro.Bine. .Bine.Boierul a innoptat la stapanii mei mosul si baba. . si-i iese in cale un lup. si le-a furat pietrele de moara. Zboara el zboara.Ia-ma si pe mine cu tine.La curtea boierului. iar acesta a pornit mai departe.Incotro. . . .Incotro.. si le-a furat pietrele de moara. si-i iese in cale un bursuc.De ce? .Ia-ma si pe mine cu tine. si-I iese in cale o vulpe.Ia-ma si pe mine cu tine. vara-te in gusa mea.La curtea boierului. si le-a furat pietrele de moara.

va sa zica nu l-au omorat gainile cu ciocul? Bine! Hei. iesi din gusa si suceste-le gatul gainilor! .Vulpe.Bine. sa-l ciocaneasca acolo gainile. pan-la cer.Aha.Vulpea asa a si facut. Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz si a cantat: . a sucit gatul tuturor gainilor si a zburat in padure.Ia-ma si pe mine cu tine. uliule. Am venit sa le iau. arza-l focu pe boier! .. pan-la cer.Uliul a iesit in graba din gusa cocoselului. Atunci cocoselul a spus: . sa-l omoare! Slujitorii au pus mana pe cocosel. Cocoselul cand sa dezmeticit. a spus boierul.Cucurigu. Da inapoi. si a fugit in padure. slujitori. Iar boierul avea atunci oaspeti care beau si chefuiau. slujitori. pietrele de moara! S-a rusinat boierul ca-l face hot cocoselul fata de oaspeti. nici gastele nu l-au mancat. vulpisoara. sa-l manance ele! Slujitorii au insfacat cocoselul si l-au azvarlit la gaste. arza-l focu pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat… . duceti-l la cocina. . Cocoselul a sarit din nou pe pervaz: . Si a zburat cocoselul. insfacati-l pe flecarul asta si aruncati-l la gaste.Cucurigu pan-la cer. cu ferestrele si usile larg deschise.Asa vasa zica.Uliule. l-au aruncat in poiata si au plecat. a spus: . slujitori. boierule. Hei. iesi din gusa si omoara gastele! .Hei. Cocoselul s-a ridicat in zbor pe pervazul ferestrei. puneti mana pe flecarul asta si aruncati-l in poiata. bursucule. sa-l sfasie porcii! Slujitorii au dus cocoselul la cocina.Cucurigu. iesi din gusa si sfasie porcii! 404 . a batut din aripi si a inceput sa cante cat putea de tare: .Bursucule. vara-te in gusa mea. iar el cand a ajuns acolo a spus: . a tot zburat si a ajuns la curtea boierului. arza-l focu. spune boierul. pe boier! La stapanii mei a innoptat si pietrele de moara le-a furat. si a spus: .

Iar cocoselul a zburat iarasi pe pervaz: . dar cum au lovit. taiati-l! Slujitorii au dat cu topoarele. A vazut boierul ca n-are incotro: toate animalele I le omorase cocoselul. In grajd cocoselul a spus: . slujitori. pan-la cer. iesi din gusa si sfasie caii. slujitori. dar n-au nimerit cocoselul. 405 . slujitori. Slujitorii asa au si facut. taiati-l.Cucurigu! . s-a asezat acolo si a inceput sa cante. Boierul l-a apucat si plin de rautate l-a inghitit intreg.Hei. A scos pietrele de moara si i le-a dat. Bucatarul a prajit cocoselul si l-a adus pe farfurie boierului. duceti-l pe flecarul asta bucatarului. . slujitori. de i-au taiat-o. puneti mana pe topoare si hacuiti-l pe nemercul asta! Slujitorii au insfacat topoarele. dar n-au nimerit cocoselul.Hei. Ce sa faca? A spus: . slujitori. va sa zica nici porcii nu l-au sfasiat! Hei. sa-l prajeasca in cuptor.Lupule. a spus boierul auzind glasul cocoselului. A ramas boierul fara urechi.Hei.Asa a facut bursucul si a fugit in padure. Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei. a scos ciocul prin urechea dreapta si a inceput sa cante: .Cucurigu! Boierul s-a apucat cu mainile de cap. lupule. ci limba boierului.Aha. duceti-l la grajd. iar pe el il schilodise. a tipat boierul deschizand gura. taiati-l! Slujitorii loveau. Lupul a iesit in graba si a sfasiat caii si a fugit in padure. sa-l calce acolo caii in copite.Hei. Iar cocoselul a zburat pe pervazul ferestrei: . si atunci cocoselul i-a iesit prin gura. . arza-l focu de boier! Boierul a inceput sa tipe: .Cucurigu. Dar cocoselul a inviat in pantecul boierului. ci i-au taiat boierului urechea stanga. i-au taiat boierului urechea dreapta… Iar cocoselul s-a strecurat prin urechea stanga si a inceput din nou sa cante.

Iar cocoselul a luat una sub o aripa si alta sub cealalta aripa si a pornit in zbor spre casa. imbiindu-i la randu-le. La un moment dat. In mijlocul piticilor se afla un batran. Tare s-a bucurat mosul si baba cand au vazut pietrele de moara si au inceput sa macine faina. Si mergand ei asa. batranul le facu semn sa intre si ei in joc si omuletii desfacura cercul cu draga inima. Luna rasarise de-acum pe cer si lumina drumul ca ziua. Din faina paine fac si se infrupta. asa ca cei doi calatori putura sa mearga fara de nici o opreliste. sa se prinda in hora. numai ce le venira in auz sunetele unui cantec indepartat. Si-n curand. Si-n timp ce jucau de mama focului. care-i atarna pana la glezne. dar pe cocosel nu-l uita. ca aveau amandoi cam aceiasi tinta. dupa ce soarele apuses in dosul muntilor. cantau cu totii o melodie tare duioasa. Dar cand vazu cum se veselesc cu totii. Si pe colina aceasta. 406 . Croitorul si giuvaergiul se oprira sa priveasca la dantuiala piticilor si se minunara de frumusestea jocului si de dulceata cantecului. Darul piticilor de fratii Grimm A fost odata un croitor si un giuvaergiu si au pornit ei impreuna la drum. isi uitara de orisice oboseala si-o luara repede inspre partea de unde venea cantecul. asta era cantecul pe care-l deslusisera cei doi calatori. invartindu-se in cerc. care se deslusea din ce in ce mai mult. purta un vesmant. isi lua inima in dinti si se prinse si el in joc. zarira o multime de omuleti care se tineau de mana si dantuiau plini de voiosie. giuvaergiul se si apropie dar vezi ca croitorul se sfii la inceput si ramase pe loc. Si cum cantecul suna ciudat dar si deosebit de placut. intr-o seara. care era mai mare de stat decat ceilalti si omuletul asta. ajunsera la o colina. Cum era indraznet din fire. impestritat cu toate culorile si-avea o barba cenusie. Pasamite.

amandoi se culcara. ca li se facu la amandoi inima. invelindu-se cu toale. din belsug. uitasera sa-si scoata carbunii din buzunar. clopotele de la biserica bateau de miezul noptii.Cat ai clipi. ca in loc de carbuni era plina de aur !. Acu' erau oameni avuti. Apoi plecara mai departe.Un hraparet.. sa-si gaseasca un culcus peste noapte. Bagara ei mana in buzunar. Mosneagul le arata cu degetul o gramada de carbuni si le dadu de inteles sa-si umple cu ei buzunarele. batranul scoase un palos care-i atarna la cingatoare si incepu sa-l ascua. Dar pana sa se gandeasca bine la ce aveau de facut. le mai veni inima la loc. facand sarituri de doi coti. Si ce crezi. care din fire era mai hraparet. nu le veni sa-si creada ochilor. amandoi il ascultara. de parca ar fi vrut sa le spuna ca e bucuros ca nu s-au impotrivit si. Dar parca era multumit !. parul de pe cap si barba le crescusera la loc. Si la fel pati si croitorul. isi umpluse mai vartos buzunarele decat croitorul. Mersera ei ce mersera. si avea de doua ori mai mult aur decat acesta. Dupa ce-i sluti astfel. gasira adapost la un gospodar. ii taie parul de pe cap si mandretea de barba stufoasa. si o greutate care-i inghioldea si-i apasa ii facu sa se trezeasca mai devreme ca de obicei. dar nu prea mult. ca picau de somn. care se indura deai sa-i lase in grajd. ca se lasase frigul. daca vazura asta. batranul il apuca pe giuvaergiu de chica si.. cand are mult jinduieste si dupa mai mult. cercul se inchise din nou si prichindeii se prinsera sa cante si sa topaie ca niste apucati. sa vada ce-i supara. In acest timp. Tot alaiul piticilor se facu nevazut si colina ramase pustie in lumina lunii. cat un purice. cu cea mai mare iuteala. Vezi insa ca din pricina oboselii. arunca o privire inspre cei doi straini. dar vezi ca giuvaergiul. batranelul ii batu pe umar. si cand o scoasera. Si cu toate ca nu pricepeau la ce le-ar putea folosi niste carbuni. celor doi. Cei doi calatori. si cand ajunsera in vale.. Si pe data cantecul amuti. Si facandu-si culcusul pe-un maldar de paie... Si cand fu de ajuns de ascutit. Cum era lacom de avere. giuvaergiul ii 407 ..

Vezi insa ca nenorocirea lui nu luase inca sfarsit.. odata ramase incremenit de spaima.Eu sunt multumit cu ce am. ca-n locul aurului erau doar carbuni !. "Nu-i mare paguba .. La tipetele lui. cand s-o intuneca. de cum deschise ochii.ca tot mia mai ramas aurul de l-am dobandit in noaptea trecuta !.. Mosneagul il mai tunse o data chilug si dupa asta il indemna sa ia din gramada de carbuni. culcandu-se. si-o porni la drum catre colina piticilor. Si ca si in noaptea trecuta. si la fel si barbia. Si oricat de mult cauta. Abia acum baga de seama ca pe langa cocoasa din spate. isi spuse: "Chiar daca m-o inghioldi aurul de mi-o scoate sufletul. nu gasi decat tot carbuni. Dar ca sa-i faca pe plac. si-o sa ma insor cu aleasa inimii. Si ce crezi.. giuvaergiul isi atarna pe umer cateva traiste ca sa poata indesa in elecat mai multi carbuni. incepu sa se jeleasca amarnic. La ce m-as lacomi ? . Catre seara. o sa strang din dinti si-o sa rabd !" Si dormi el leganat de dulcea presimtire ca a doua zi va fi un om putred de bogat.propuse croitorului sa mai zaboveasca pe acele locuri si.se mangaie el . Giuvaergiul doar atata astepta. Vezi insa ca croitorul nici nu vru sa auda de asa ceva. Apoi se intoarse fericit in satul unde astepta croitorul si.. croitorul cel cumsecade se trezi din somn si gasi o multime de vorbe bune ca sa-i ogoiasca durerea: 408 . dar nu mica-i fu mirarea cand scoase de acolo doar carbuni. . se batu peste frunte cu palma plina de negreala si pe loc simti ca tot capul ii este neted ca in palma.." Si se duse sa-l ia de unde il ascunsese.. mai ramase inca o zi in satul unde manasera peste noapte.. Si pot spune ca o sa fiu un om fericit. Abia atunci pricepu ca fusese pedepsit pentru lacomia lui si. ii afla pe toti acolo. De amar. se acoperi cu haina. si incepu sa-si umple traistele cat incapea in ele. In zori. de mahnit ce era.. se scula sa-si cerceteze buzunarele. Si mai inainte de a adormi. sa mearga iarasi la colinaunde-i gasise pe pitici si sa ia cu ei o comoara si mai mare. jucand de mama focului si cantand. ca sa-si mai bucure ochii cu stralucirea lui. ii mai crescuse o cocoasa la fel de mare si-n fata. Peste putin o sa ajung mester..

Si cum ramasese chelbos.Da-mi drumul in coliba ta. vulpea s-a rugat din nou: . lasa-ma sa stau la tine in pridvor! . iar a spus vulpea: . A doua zi. iar iepurasul o coliba din coaja de tei. iepurasule! . ca sa nu i se vada betesugul asta.Nu vreau. iar a ta e intunecoasa! Dar a venit vara si coliba vulpii s-a topit. Si-o sa impartim averea frateste. vulpeo.Ba nu te las! De ce m-ai sacait atata toata iarna? Dar vulpea s-a rugat atata pana cand iepurasul a lasat-o sa stea in pridvor. trebui sa-si acopere capul cu o caciula. lasa-ma sa stau macar in curtea ta! .lepurasule. fiindca m-ai sacait toata iarna! Dar vulpea nu s-a lasat si pana la urma iepurasul s-a induplecat si i-a dat drumul in curte.Coliba mea e luminoasa. Vulpea il tot sacaia pe iepuras: . Ea s-a rugat atunci de iepuras: .Ai fost tovarasul meu de drum si-o sa ramai la mine cat oi trai.. A mea e luminoasa. Coliba iepurasului de Octavian Capita Au fost odata o vulpe si un iepuras. A treia zi. Croitorasul se tinu de cuvant.lepurasule.Nu vreau si pace! prea mult m-ai sacait! 409 . iar a ta e intunecoasa. dar bietul giuvaergiu trebui sa poarte toata viata cele doua cocoase. Vulpea avea o coliba scobita in gheata.

. Niste caini care treceau pe acolo il zaresc si-l intreaba: .Hau. .De ce plangi.Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac! Cainii s-au speriat si au fugit. A patra zi. hau.Ba o sa vezi si tu! Cainii s-au apropiat de coliba: . Primavara. iar vulpea una de gheata.Cum sa nu plang. fiindca m-ai sacait atata. Pe langa el trece un lup: . Plange iepurasul si se jeleste si isi stergea siroaiele de lacrimi cu labuta. . 410 . Vulpea s-a asezat pe lavita. iar iepurasul pe cuptor. nu te las. iepurasule? . coliba vulpii s-a topit. . Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a dat afara. hau. urechiatule.zice lupul .Iesi afara. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit. vulpea iar incepe. De ce plangi. iepurasul a lasat-o sa intre in coliba.Dar vulpea nu s-a lasat si.Cum sa nu plang. pana la urma. Iepurasul plange iarasi cu lacrimi amare. lasa-ma sa stau langa tine pe cuptor. iepurasule.Hau. hau! Iesi afara.Nu mai plange. n-am pofta sa mai locuiesc cu tine! Si pana la urma l-a dat afara. iepurasule . iepurasule? . . ca o scoatem noi. A mai trecut o zi-doua si vulpea s-a apucat sa goneasca iepurasul din coliba. .Nu. lupule? Am avut o coliba din coaja de tei. iar vulpea una de gheata. hau.Nu mai plange. dragii mei? Am avut o coliba din coaja de tei.lepurasule draga. coliba vulpii s-a topit.Mi-e ca n-o puteti! . vulpe vicleana! Dar vulpea le-a raspuns de pe cuptor: . Dar vulpea nu i-a dat pace iepurasului pana n-a lasat-o sa vina pe cuptor langa el.ca ma duc indata s-o gonesc. Primavara.

iar vulpea una de gheata. Nici tu n-o poti goni.Uuuu.. Iar iepurasul plange si tot plange. . . morrr. cumetre urs? Am avut o coliba din coaja de tei. iar vulpea una de gheata. nici tu n-o sa poti face nimic. lata ca vine un urs batran. 411 .Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac! S-a speriat cumatrul Urs si a sters-o prin padure.Cu-cu-rigu! Iepurasule. cocosule? Am avut o coliba din coaja de tei.N-o s-o poti goni. Au incercat si cainii s-o goneasca. si ursul si n-au putut s-o goneasca. .Ba o sa pot.Cum sa nu plang. de ce plangi tu? . iepurasule . Nici tu n-o sa poti. ai sa vezi. . coliba vulpii s-a topit.Nu mai plange. Iepurasul iar plange si se caieste.Lasa pe mine. ca-ti scot vulpea din casa. iepurasule.Ba n-o s-o gonesti. . si lupul si n-au putut s-o goneasca. Au incercat si cainii. Primavara.Morrr.Cand m-oi infuria si m-oi arata Farame va fac si va viu de hac! Lupul s-a speriat si a fugit... dar n-au izbutit.ca o gonesc eu acusi.spune ursul . am s-o gonesc. iepurasule? . vulpe vicleana! Dar vulpea i-a raspuns de pe cuptor: . Iesi afara. .Nu mai plange. Primavara. si lupul.. Au incercat si cainii. uuuu. . Iesi afara. coliba vulpii s-a topit.Ba n-o sa izbutesti..Ba da.. Trece un cocos pe drum cu o coasa pe spate. . Si a pornit ursul spre coliba mormaind: . vulpe vicleana! Dar vulpea i-a raspuns de pe cuptor: . ..Cum sa nu plang. A sosit lupul in fata colibei si a inceput sa urle furios: . vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit. Vulpea s-a rugat atunci s-o primesc in coliba mea si acum uite ca m-a gonit.De ce plangi.

. zice ea.A pornit cocosul spre coliba: . mai traiesc si astazi. culegea poame sălbatice şi. Pazitoarea de gaste de Fratii Grimm Trăia odată.Imi pun suba. Dar cocosul nu se lasa: . Bătrânica însă nu şedea numai acasă. iar locul acela pustiu în care trăia era înconjurat de o pădure nemărginită.Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. se apuca sa faca o mulţime de treburi. Şavea ea un bordei şi un cârd de gâşte.Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. într-un loc necălcat de picior omenesc. s-o gonesc din casa! Vulpea aude si o cam sfecleste. si daca n-au murit. Pe umar tin coasa. Pe umar tin coasa. s-o gonesc din casa! S-a speriat vulpea din cale-afara.. a coborat de pe cuptor si a luat-o la sanatoasa. încărcată cu toată această povară. demult de tot. s-o gonesc din casa! Vulpea se balbaie: . Pe umar tin coasa. vulpea ticaloasa. în pădure. Iar iepurasul si cocosul s-au mutat impreuna si au dus-o imparateste. 412 . in padure..Iaca ma imbrac. ci în fiecare dimineaţă îşi lua cârja şi-o pornea. o mătuşică bătrână-bătrână care-şi ducea traiul tocmai în creierii munţilor. Cocosul canta a treia oara: . vulpea ticaloasa. Acolo.Cucurigu! sunt cocos cu pinten ros. cum nu te-ai fi aşteptat de la o femeie pe care o gârboviseră anii: aduna iarba pentru gâşte. o pornea incetisor spre casă. şontâc-şontâc. vulpea ticaloasa.

doborâtă de greutate. că-i o vrăjitoare tare vicleană!. colo. . Flăcăului i se făcu milă de bătrânică şi-i spuse: . .Fereşte-te de baba asta. păsările cântau pe întrecute. da' uite co să-ţi arăt că ştiu să car la fel de bine ca şi ţăranii. plină de bucurie şi de voioşie. mătuşică. soarele strălucea în înalt.. odată îl vedeai că-i şopteşte băiatului la ureche: .Bine. frumoasă vreme mai e astăzi! Da' ce te uiţi aşa? Te miri cum de pot căra-n spate atâta iarbă? Oare nu-i dat fiecăruia să-şi poarte povara-n spinare?. dar bătrânica era zdravănă şi ajungea in fiecare zi cu bine acasă.. Şi dacă se întâmpla ca vreun gospodar să treacă cu feciorul lui pe lângă dânsa. răspunse ea. feciorul nu întâlnise picior de om când. te uiţi!" Şi văzându-l că se opreşte.Cine ar fi văzut-o încărcată aşa şi-ar fi putut zice în sinea lui c-o să cadă. da' eu n-am încotro! Că ţăranul are o vorbă înţeleaptă: „Nu te uita înapoi că ţi s-a strâmbat spinarea. aşa că n-are să-ţi fie greu.. ai grija. mătuşică. Nu-ţi trebuie mult ca să ajungi la ea.. în dosul muntelui. bătrânica adăugă: N-ai vrea să mă ajuţi? Ai încă spinarea dreaptă cum e bradul şi picioarele zdravene. Şi-n timp ce mergea el aşa.... În drumul lui. da' cum poţi să cari toate astea singură? se miră flăcăul. că coliba mi-e tare aproape.Bună ziua. Şi dacă se întâmpla să se întâlnească cu vreun drumeţ.. Pesemne că venise cam de multişor acolo.Bine. S-ar spune că întreaga fire era la fel ca şi drumeţul. Vezi însă că oamenilor nu le făcea plăcere s-o întâlnească şi se fereau din calea ei. Într-o dimineaţă se întâmplă să treacă prin acea pădure un flăcău tare frumuşel. deodată. Şi nu te teme. Odraslele de bogătaşi nau de ce să se ostenească aşa. voinice dragă. 413 . că şorţul îi era plin cu iarbă. că degeaba. îi spunea cu blândeţe în glas: . cumetre dragă. numai ce-o văzu pe bătrână stând în genunchi şi cosind iarba.Trebuie să le car. ş-un vânticel răcoros adia prin frunziş. iar alături mai avea două coşuri cu mere şi pere pădureţe. făcând un ocol. o să-ţi duc eu povara! Nu-i vorba că-s fiu de nobil.

Of.spuse bătrânica. domnişorul nu vrea să care ceea ce eu. da' când vine vorba de treabă serioasă. că de nu. ci-i şi puse în spinare legătura cu iarbă şi-n fiecare mână câte un coş.. Sudoarea îi curgea gârlă pe frunte şi i se scurgea pe spinare în broboane când calde..Ia te uită. atunci încearcă! . Flăcăul vru să-şi dea jos povara. când reci..Vezi ce uşor e? zise ea. cu mere şi cu pere. Ei.Mătuşică.Nici prin gând nu-mi trece! spuse bătrânica... iar merele şi perele atârnau ca plumbul. Şi. . hai?. puterile nu-l mai ajutară. o să te odihneşti cât ai să pofteşti. Şi se strâmbă de durere. că legătura era grea de parcă ar fi avut în ea numai bolovani.. Da' ce importanţă are asta pentru un voinic ca tine! Şi să nu uiţi că trebuie să cari şi coşurile alea două. da' acum porneşte-o la drum!. Când auzi că-i vorba de-o oră de mers. îmi pare că te cam întreci cu gluma! zise feciorul de viţă aleasă. Dar oricât se suci şi se răsuci. dar când au început să urce muntele şi pietrişul li se rostogolea sub picioare la tot pasul. o femeie bătrână.. Ce mai stai pe gânduri? Întinde-o la drum. domnişorule. .. . flăcăul a purtat povara in spate destul de bine. Lasă-mă să mă odihnesc un pic..Ba nu e uşor deloc! răspunse flăcăul. dar bătrânica nici nu vru să audă de aşa ceva.. mâniat la culme. 414 . Da' să ştii că vreo oră de drum tot o să ai de făcut.Mătuşă. vrei să dai bir cu fugiţii. vru să zvârle din spinare povara. flăcăul şovăi oleacă.Dacă te încumeţi să-ncerci. . . nu mai pot! zise el. am cărat de atâtea ori! Să te lauzi văd că ştii.. am să cad din picioare!. că nu-ţi ia nimeni legătura din spinare!. de parcă ar fi fost însufleţit. . nu putu să scape de ea.. mă simt sleit. dar bătrânica nu-i mai dădu drumul. zise ea batjocoritoare. Când om ajunge acasă. cu mine nu-ţi merge!. Cât timp a fost drumul drept. nu mai pot să suflu! se tângui el... .

În acest timp. fetiţa mea. Flăcăului începură să-i tremure genunchii de-atâta greutate. bătrânica îl şi lovea peste picioare c-o joardă sau cu un mănunchi de urzici. . c-o nuieluşă în mână. Acum.Acum. văicărindu-se la tot pasul. când m-am simţit obosită.. baba făcu un salt şi. Urcă el muntele ca vai de el. înaltă şi lată-n spate. aşază-te pe banca asta din faţa uşii şi odihneşte-te. alergară s-o întâmpine. târâş-grăpiş. răspunse bătrâna. m-a luat şi pe mine-n cârcă!.. bătrâna chicotea şi ţopăia. Când o zăriră pe bătrână. Între timp. o luă pe urma bătrânei. şi-am fost veseli. bătrâna se dădu jos din spinarea flăcăului.. sări pe legătura de fân şi se cocoţă în vârful ei. iar povara flăcăului se făcea tot mai grea. Şi. un cârd de gâşte îşi desfăcură aripile şi. dragă domnişorule. ajunse.. şi coşurile din mâini şi. atârna mai greu decât cea mai voinică femeie!. că nu se cade să rămâi singură cu un tânăr! 415 . Ei. închipuie-ţi. la coliba bătrânei. De îndată ce-l vedea că se opreşte. îi spuse: . bătrânica părea că devine tot mai sprintenă. venea o cumătră mai în vârstă. şi tocmai când simţea că-i sleit de oboseală şi c-o să pice jos. că te-ai roşit la faţă ca o creastă de cocoş!. o să-ţi dau şi un bacşiş pe cinste!.Nu te mânia. Şi deodată. dragilor. Şi. ţuşti!. şi-am glumit tot timpul. îi spuse ea bătrânei. În urma lor. Când îşi termină vorbele.. plină de voioşie: . Ţi-ai meritat pe deplin răsplata şi n-o să întârzii să ţi-o dau. fata mea. în sfârşit.. Apoi grăi către păzitoarea gâştelor: Du-te în casă. Apoi îi luă şi legătura din spate. flăcăul n-avea de ales şi fu nevoit să se supună.. gâgâind de zor. privindu-l foarte prietenos.. cu o faţă urâtă ca moartea. domnul asta a fost atât de binevoitor şi mi-a dus povara. Şi aşa s-a făcut că drumul nu mi s-a părut lung deloc. nu cumva ai păţit ceva de-ai întârziat atât de mult? .Mamă. Dimpotrivă...N-am păţit nimic. când flăcăul nici nu se aştepta.Şi nu mai fi nici nerăbdător! Poartă-n spinare legăturica şi când om ajunge acasă. dar nu era chip să se oprească nici măcar cât să-şi tragă sufletul. întinzându-şi gâturile. cât era de sfrijită.

se gândi el. Şi după ce-i mulţumi bătrânei pentru dar. dar nu ştiu dacă să plângă sau să râdă. cimbrişor sălbatic şi zeci şi zeci de alte soiuri de flori. Şi. chiar de-ar fi mai tânără cu vreo treizeci de anişori şi tot nu mi-ar mişca inima!" În acest timp. nu glumă.Păstrează-l bine. plină cu ghiocei. la umbra unui măr sălbatic. că aici nu mai poţi rămâne! Recunosc că te-am făcut să-ţi scoţi oleacă sufletul pe urcuşul acela. Şi cum nu cunoştea pe nimeni.. „Aşa comoară. Flăcăul fu nevoit să rătăcească vreme de trei zile prin afundul acelui codru şi-n cele din urmă găsi un drumeag care-l scoase afară din pădure. Şi zicând aceasta. şi se uită în jur. Flăcăul se întinse pe bancă. de ce să pui untdelemn peste foc? Mai ştii că nu se îndrăgosteşte de tine?. N-ar fi rău de-aş aţipi un pic. aşa că o să-ţi dăruiesc cu totul altceva. De bani sau de bunuri ştiu că n-ai ne­voie. o chemă pe fiică-sa şi intrară-n casă. Dormi el un pic şi numai ce veni bătrâna să-l trezească. Merse el ce mai merse. zgâlţâindu-l. că de-abia îmi ţin ochii deschişi!. închise ochii şi adormi. şi-n urechi tot îi mai venea din depărtare gâgâitul vesel al gâştelor. Flăcăul luă seama la vorbele bătrânei. cale lungă. fără ca măcar să arunce o privire către fata babei. că le simt moi şi uşoare ca iasca!" Apoi. „E foarte plăcut pe aici... da' sunt atât de trudit. că o să-ţi aducă mult noroc! Flăcăul sari în sus de bucurie şi se simţi iarăşi în puteri şi plin de voie bună. o porni la drum.. şi ajunse într-o cetate mare.. adăuga ea. Merse el ce merse. Apoi.. Prin mijlocul grădinii curgea un pârâu limpede precum cleştarul. îi spuse: . îl duseră în palatul împărătesc. dar viaţa nu ţi-ai pierdut-o. şi pe undele lui se preumblau în sus şi-n jos gâştele albe. îi întinse un sipeţel făurit dintr-un singur smarald. Iar acum am să-ţi dau răsplata.Scoală-te. Numai de n-ar veni un vânt să-mi spulbere picioarele.La urma urmelor. bătrâna îşi alintă şi-şi mângâia gâştele de parcă ar fi fost copiii ei. în care se răsfrângeau razele soarelui. . Aerul era blând şi molcom şi cât vedeai cu ochii se întindea o pajişte verde. îşi spuse el în sinea lui. să se înfăţişeze 416 . dar nu prea mult.

Nu s-ar putea ca fiecare. Cum îl deschise şi privi în el. iar el îi întinse sipeţelul. din ochi nu-i curgeau lacrimi. Şi atunci spuse fata cea mare: 417 . pe drept. că toată lumea o privea ca pe o minune nemaivăzută. scoase din buzunar sipeţelul de smarald şi-l depuse la picioarele împărătesei. Când se întâmpla să plângă. fără simţire. Şi ce crezi. când împlini fata cincisprezece ani. Atunci fiecare dintre fete îi spuse că ea îl iubeşte cel mai mult.Prea vă pripiţi cu răspunsul! grai împăratul. porunci ca toată lumea să iasă afară. roşie ca mărul pârguit. să-mi spună cum mă iubeşte? După asta o să-mi dau seama singur care dintre voi nutreşte faţă de mine cele mai alese sentimente.măriilor-lor. împăratul trimise să le cheme pe tustrele fetele să se înfăţişeze măriei-sale. că n-are nici o vină. Dacă văzu măria-sa una ca asta. ca să fi văzut ce ochi au căscat cu toţii când a intrat cea mai tânără: părea c-a răsărit soarele!. Dar chiar în aceeaşi clipă împărăteasa deschise iarăşi ochii şi strigă să i se dea drumul. Ar fi trebuit să fii acolo. dacă-n fiecare dimineaţă mă trezesc cu inima grea şi plină de durere!. ci numai mărgăritare şi nestemate. pe rând.La ce bun toate onorurile şi strălucirea care mă înconjoară. De îndată ce împărăteasa fu numai cu el.. unde împăratul şi împărăteasa şedeau pe jilţurile domneşti. Flăcăul înaintă până-n faţa tronului şi.. iar cea mai tânăra era atât de frumoasă. Maria-sa îl rugă să se ridice. Era albă ca zăpada. iar parul îi strălucea ca razele de soare. Apoi.. dar aceleia care mă iubeşte cel mai mult i se cuveni. . Am avut trei fiice.Fiicele mele.. partea cea mai însemnată a împărăţiei. fiindcă are o vorbă de taină cu flăcăul. nu ştiu când îmi va suna ceasul din urmă şi de aia vreau să hotărăsc astăzi ce o să primească fiecare dintre voi după moartea mea! Ştiu că toate mă iubiţi. lăsându-se pe un genunchi. pe data porunci ca flăcăul să fie dus în temniţă. Şi împăratul grăi: . Şi aşa se făcu de intră el în sala tronului. împărăteasa se prăbuşi la pământ. începu să plângă amarnic şi-i spuse: . de faţă cu toată curtea. înconjuraţi de curteni.

. ea spuse: .. ia spune-mi: cât de mult mă iubeşti? . Şi-ntr-un sfârşit. Eu îl iubesc pe taica. Atunci măria-sa o întrebă: ...Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe zaharul cel mai dulce! Iar a doua zise aşa: .Oricât de bună ar fi o mâncare. de nu-i sărată. iar mezinei îi legă de spate un sac plin cu sare. apoi tot cu sare îţi va fi răsplătită şi dragostea!" Apoi îşi împărţi împărăţia între cele două fete mai mari. Ne-am rugat cu toţii de măria-sa să se îndure şi s-o ierte. ci stărui ca fata să-i arate negreşit cât de mult îl iubea. nu mai ştiu ce să fac de mâhnire.. dar nimeni n-a mai putut s-o găsească. aşa cum iubesc sarea-n bucate!" Când auzi împăratul vorbele fetei. Parcă aş fi văzut-o iarăşi în 418 . Şi tot drumul l-a presărat cu mărgăritare câte i-au curs şiroaie din ochi. şi-a trimis slujitorii s-o caute pe biata copilă în toată pădurea. nu-mi face nicio plăcere s-o gust. Nici nu se poate descrie în cuvinte cât a mai plâns fata când a fost obligată să ne părăsească.Da' tu. cât sarea. se mânie foarte tare şi spuse cu năduf: . Câteodată mă mângâi cu nădejdea că mai e încă-n viaţă. că s-a aciuat în vreo peşteră sau că a găsit adapost la niscaiva oameni milostivi. Dragostea ce ţi-o port n-o pot asemui cu vreun lucru! Dar împăratul nu se mulţumi cu răspunsul domniţei. dar n-a fost chip să-l îmblânzim... copila mea dragă. nici nu-ţi poti da seama cât de mult mi s-a tulburat inima şi mi-a sângerat!. şi o alungă de la palat. Doi slujitori fură nevoiţi s-o însoţească până-n adâncul unei păduri sălbatice.Nu ştiu! răspunse fata. Când mă gândesc c-au sfişiat-o fiarele sălbatice.Dacă doar atât mă iubeşti.Eu îl iubesc pe taica la fel ca pe rochia mea cea mai frumoasă! Vezi însă că mezina tăcea chitic. Puţin după asta. Când am deschis sipetelul dumitale de smarald şi-am găsit înăuntru un mărgăritar aidoma acelora care curgeau din ochii fetei mele. împăratului i-a părut tare rău că şi-a pe-depsit fiica atât de crâncen.

intră-n casă şi fata şi-i dădu bineţe maică-si. se opri la un izvor lângă care se înălţau trei stejari bătrâni.. Stătură ele aşa cam vreo două ceasuri bune.. fetiţo. cum ai ajuns în stapânirea acestui sipeţel? Flăcăul de viţă aleasă prinse a povesti în ce chip îl primise de la batrâna ce trăia-n codrul de necuprins. şi-n timpul ăsta numai cele două roţi de tors îşi vorbeau. fata îşi lăsă lucrul şi ieşi afară. să te duci să-ţi vezi de treburi! Auzind-o. Şi într-un sfârşit. fără să scoată vreun cuvânt. Spune-mi. împăratul şi împărăteasa luară hotărârea să plece spre acel codru şi să încerce să vorbească cu bătrâna. Şi mai adăugă că baba nu i s-a părut a fi o femeie cumsecade.. până când ajunse într-o vale largă.. În sinea lor gândeau că acolo unde a fost găsit mărgăritarul. care abia mocnea în vatră. Acum. vor putea afla veşti şi despre fiica lor. îngânându-se. împrăştia o lumină slabă. începu să răsucească firul atât de sprinten. Încotro se îndrepta oare? O luă peste câmp şi merse departe. trebuie să vă spun că-n acest timp bătrâna stătea în coliba ei şi torcea la roata de tors. Puţin după aceea. Cât despre domniţă. tot mai departe. nici nu-i fusese dat s-o vadă şi nici nu auzise despre ea nimic!. vărsând lacrimi amare că trebuie să plece!. de afară se auzi o larmă mare: se întorceau gâştele de la păscut şi scoteau gâgâiturile lor răguşite. Deodată.. ceva se auzi foşnind pe la fereastra şi doi ochi ca para se holbară înăuntru. În cele din urmă. Era o bufniţă bătrână care strigă de trei ori: „uhu-huu!" Bătrâna ridică privirea de la roata de tors şi apoi spuse: .faţă. După ce-şi termină flăcăul povestirea. 419 . de parcă ar fi fost în anii fragezi ai tinereţii. fiindcă se vedea din toate purtările ei că e o vrăjitoare.E timpul... Fata se aşeză lângă ea şi. Bătrâna însă de-abia îi răspunse şi se mulţumi să dea doar din cap de câteva ori.. luându-şi roata de tors. Se întunecase de-acum şi un vreasc.

Ei.. ce să vezi. începu să se spele.. dar batrâna râse uşurel şi-i spuse prietenos: . ci scoase o mătură şi începu să măture preşurile şi să frece duşumeaua c-o cârpă. strălucitori ca stelele de pe cer şi obrajii trandafirii. muie şi pielea în apă şi apoi o întinse pe iarbă. Astfel şedea ea acolo. şi multă vreme ar fi rămas aşa. Din el. începu să plângă amar. da' de ce începi treaba la o ora aşa de târzie? Ce-ai de gând? . . fata mea! Apoi o duse în odaie şi aprinse alt vreasc. şi era atâta lumină. Aşa o spaimă o cuprinse pe fată că. aplecându-se la izvor. Se nimeri că tocmai atunci batrâna stătea-n prag şi fata vru să-i povestească ceea ce i se întâmplase. vru să ştie fata. Şi. Când fu gata. că o învălui toată. mamă. dragilor. Când lăsă să-i cadă coada de păr cenuşiu. ca un disc mare de foc.Ştiu tot. Şi era atât de bogat părul acesta nou.Nu-i încă miezul nopţii. asezându-se pe marginea fântânii.. odată îşi scoase fata de pe faţă pielea cea veştedă şi. luna ieşise din dosul muntelui. dar a trecut de ora unsprezece. adâncită-n mâhnirea ei. .Totul trebuie să fie curat ca lacrima şi-n cea mai mare ordine! grăi ea către fată.Da' ce oră este? întrebă bătrâna. până picau la pământ. . că puteai zări şi un ac. o luă la goană spre casă.Bine. ca o mantie.. Şi. răspunse fata. Dar nu se mai aşeză la roata de tors. dacă în ramurile unui copac din apropiere nu s-ar fi auzit trosnind ceva..Între timp. ca floarea de măr. Vezi însă că fata cea frumoasă era tare mâhnită.. cât de schimbată era acum fata! Aşa ceva nu v-a fost vouă dat să vedeţi niciciodată!. odată se revarsă pe umeri un par bălai ca razele de soare. să se usuce şi să se albească la lumina lunii. Lacrimilei i se scurgea din ochi şi se rostogolea printre valurile bogate de păr bălai. doar ochii i se mai vedeau. tremurând ca frunza. 420 .

continuă bătrâna.Oare nu te-ai gândit. Între timp. fii fără nici o grijă. i se păru că se află pe drumul cel bun şi merse fără întrerupere. . din toată înfăţişarea ei. Hai.Vai. că mă încurci la lucru!.. Unde să mă duc? Că doar nam nici patrie. Am făcut mereu tot ce mi-ai cerut şi niciodată n-ai fost nemulţumită de mine. până ce se întunecă. Au mers ei ce-au mers... fata se înspăimântă grozav şi începu să se văicărească: .... apăru şi luna şi începu să-şi arunce razele pe pământ. 421 . fiindcă îi era teamă să nu se rătăcească şi mai rău. dar..Atunci spune-mi numai ce s-a întâmplat! stărui mai departe fata. trebuie să las casa curată. nu mă mai bodogăni. N-avea în mână nici o nuieluşă. că se îplinesc trei ani de când ai venit la mine? A trecut timpul cât ţi-a fost îngăduit să stai aici şi de-acum nu mai putem rămâne împreună. Şi-n lumina aceea numai ce zări o făptură.. vrei să mă izgoneşti?. Vezi însă că bătrâna nu vru să-i dezvăluie fetei ce o aştepta. da' .. flăcăul îşi dădu repede seama că era păzitoarea de gâşte pe care o văzuse în coliba bătrânei. Nu mă izgoni de-aici!.. nici prieteni spre care să mă îndrept!. Şi-apoi rămâi în camera ta şi aşteaptă până ce te-oi chema! Şi-acum.. s-o caute pe bătrâna ce-şi ducea viaţa-n pustietatea aceea necălcată de picior omenesc.Eu mai ramân aici o vreme. nu şagă.Un singur lucru îţi spun: să nu mă mai stinghereşti de la treabă!. În ziua următoare. cale lungă. Apoi se urcă într-un copac şi se gândi să-şi petreacă noaptea acolo. dacă o merge pe beznă. Şi-acum. când o fi să plec. dragă mamă. coborând dinspre munte. îi spuse ea fetei. dragilor. încetează odată cu întrebările şi du-te în odaia ta! Ia-ţi pielea cea veştedă de pe obraz şi îmbracă-ţi rochia de mătase pe care-o purtai când ai venit aici. . să ne întoarcem iarăşi la împăratul şi împărăteasa care au plecat. o să găseşti un acoperiş sub care să te poţi adăposti.. . şi-o să fii mulţumită cu simbria pe care ţi-o vor da.. şi-n timpul nopţii s-a întâmplat ca flacăul să se rătăcească de ceilalţi şi să pornească singur mai departe.. împreuna cu flăcăul de viţă aleasă.. Iar în privinţa ta. Când o auzi ce spune.

craca pe care sta el trosni deodată şin aceeaşi clipă fata îşi puse din nou pe faţă pielea cea veştedă şi fugi de acolo ca o caprioară. De îndată ce n-o mai zări. şi-şi vedea de lucrul ei.. că eu vă cunosc! 422 .. fără să arunce o privire nici în dreapta. fata se făcu nevăzută. care zărisera de departe lumina de la coliba bătrânei şi se îndreptau într-acolo. ca nu cumva fata să ia seama că e cineva prin apropiere. de parcă o înghiţise noaptea. îşi luară inima-n dinţi şi bătură uşurel în geam.Intraţi înăuntru. îşi lungi gâtul printre frunzare şi-şi bucură ochii cu priveliştea aceea nemaivăzută.. Dar fie că se aplecase prea mult.. cum fac bătrânii. flăcăul se dădu jos din copac şi alerga după ea cât îl ţineau picioarele. Flăcăul le povesti ceea ce văzuse la izvor. Pe fiica lor însă n-o văzură! Cătară ei o vreme la toate astea. cu capul ascuns între pene. nici în stânga. cu inima plină de bucurie şi de încredere. ca nimeni alta pe lume! Flăcaul abia îndrăznea să răsufle. n-o să-mi scape nici cealaltă. iar măriile-lor nu se mai îndoiră câtuşi de puţin că era vorba despre fiica lor cea pierdută. Dar nu mică îi fu mirarea când o văzu cum se apropie de izvor şi-şi smulge pielea cea veştedă de pe faţă şi începe să se spele. Pe legea mea.... purceseră mai departe şi în curând ajunseră la căscioară. Şi cum se acoperise şi luna cu un nor. Se uitară ei înăuntru. Şi ca s-o poată privi mai bine. Alergă el ce alergă şi deodata i se păru că desluşeşte prin întuneric două făpturi care înaintau prin valea aceea.. Ceea ce văzură mai întâi fu cârdul de gâşte care dormeau nemişcate de jur-împrejurul colibei..Heeii! Heeiii! strigă el. fie că alta fu pricina. şi-o văzură pe bătrână torcând liniştită. Şi. sculându-se în picioare. pe fereastră. Erau împăratul şi împărăteasa. în cele din urmă. dar. Şi cum i se mai revarsa pe umeri părul de aur! Şi era atât de frumoasă. Uite-o că vine încoace!. se lăsă deodată bezna. În odaie era atât de curat. Dădea din cap toată vremea. le strigă foarte prietenoasă: . Bătrâna părea că-i aşteaptă şi. de parcă ar fi locuit în ea nişte spiriduşi care n-aveau pic de colb pe încălţări. dacă pun mâna pe una din vrăjitoare.

. Acum.Vino încoace. aşa c-aş voi să ştiu ce-ţi doreşte inima. Dar voi aţi fost pedepsiţi îndeajuns şi aţi trăit tot timpul numai cu spaima că v-a pierit copila.Fata n-are nevoie de nimic. bătrâna se făcu nevăzută.. Deodata împăratul spuse: . ca să-ţi dau din celelalte avuţii pe care le am! . că şi flăcăul era lângă ei. îi copleşi de sărutări.Copila mea dragă. Acolo au trăit în fericire şi bună înţelegere. de n-aţi fi izgonit-o acum trei ani. cu părul de aur revărsându-i-se pe umeri şi cu ochii strălucitori.. Apoi se duse la uşa celeilalte odăi şi strigă: .După ce păşiră în odaie. că-n aceşti trei ani de zile a păzit doar gâştele şi inima ei neprihanită n-a fost întinată de nici un rău. că-i dăruiesc toate lacrimile pe care le-a vărsat din pricina voastră şi toate sunt mai curate şi mai frumoase decât mărgăritarele care se găsesc în apele mărilor şi au mai mult preţ decât toată împărăţia mariei-tale!. Nu-i vorba că ea n-a pătimit cu nimic. până la adânci bătrâneţi. fetiţa mea! Deodată se deschise usa şi domniţa apăru în veşmintele ei de mătase. şi-o droaie de slujitori alergau de colo-colo. da' cred că gâştele cele albe ca 423 . Când dădu cu ochii de el.... bătrâna le spuse: . Ea se îndreptă către părinţii ei şi. pe nedrept. şi-n sala cea mare era întinsă o masă împărătească. fata se roşi toată ca un mac şi nici ea nu ştiu de ce anume. Iar ca răsplată pentru munca ei din aceşti trei ani. căşcioara se prefăcuse întrun palat măreţ. pe fiica voastră. împărăţia am împărţit-o celor două surori ale tale... luându-i de după gât.N-ar fi trebuit să bateţi un drum atât de lung. Şi nu se putură stăpâni să nu verse lacrimi tuspatru. Şi numai ce prinseră zidurile să trosnească şi când se uitară. După ce rosti aceste cuvinte. Apoi domniţa cea frumoasă s-a măritat cu flacăul acela de viţă aleasă şi s-au statornicit la palat. îi dăruiesc căşcioara mea. cu tăvile încărcate de bunătăţuri. de parcă ar fi fost o zână. nu sunt sigur de tot. care e atât de bună şi de drăgălaşă!. zise bătrâna.

Şi se vede că tot ea fusese cea care. ci o femeie înţeleaptă şi pricepută. un vint rece batea. pana la iaz si o sa facem baie impreuna". Casuta randunicii era sub streasina unei case.. eu in nisip". ci fete. Soarele nici nu rasarise inca si vrabiuta CipCirip isi lua zborul spre prietena ei. Si cum zbura ea. când se risipise vraja. a mai strigat odata. se gindea pe drum vrabiuta. a zburat spre padure. mai aproape de pamint. care legana frunzele copacilor si tufele maciesilor. Vrabiuta simtea ca e mai frig decat ieri.. sfar. îi dăruise domniţei darul de a vărsa mărgăritare în loc de lacrimi. cum credea lumea. Unde a zburat randunica Cand s-a trezit Cip-Cirip.. Dar e bine de plimbare.. ceea ce pe limba vrabiilor insemna: „Vecinica.... „Ea in apa. bucuroasa.zăpada. de doua ori. dar nu prea intelegea de ce. îşi luaseră şi ele înfăţişarea omenească şi rămaseră pe lângă domniţa cea tânără ca s-o slujească cu credinţă. încă din leagăn. Acum." A stat vrabiuta.. Şi nimeni nu trebuie să-i ia în nume de rău bătrânei că le adusese la ea să le ocrotească şi să le scape de urgia unui blestem. care trăiau pe lângă căscioară. sus de tot! Cip-cirip-cirip! facu vrabiuta. randunica: „O sa zburam amindoua.. Da' ceea ce ştiu fără tăgadă e că bătrânica nu era o vrăjitoare. apoi.. asa.. care făcea numai bine. sus. numai ce-o 424 . Frunzele copacilor incepusera sa se ingalbeneasca si firele de iarba nu mai erau verzi.. Nu-i nici cald si nu-i nici soare. nu erau de fapt gâşte adevărate. Randunica Iesi afara Surioara.

. Vrabiuta zbura mai repede. 425 .. Eu n-am timp sa ma uit dupa randunica. In poiana. mai departe. N-ai vazut pe randunica? o caut de azi dimineata.. Iesi acum putin din lac! Cip ci-rip-cip-cirip. Dar nici soparla n-o vazuse si ii raspunse repede: . Vrabiuta se opri pe un fir de macies.. sub care sa dorm toata iarna. Intreba ea. Randunica Pe aici a trecut?" Dar bursucul n-o vazuse pe randunica.. ca arama. N-am avut timp. Du-te si intreaba-l pe bursuc. n-am vazut-o. . n-am vazut-o. Vrabiuta se opri langa malul lacului si striga: „Hai. iar vrabiuta a zburat pana ia iaz la prietena ei broscuta. si-i paru rau ca n-o putea ajuta pe vrabiuta.. abia ducea in gura o ramura cu frunze rosioare. . Salciile de pe mal isi scuturasera toate frunzele. sora furnica... Se pregatea sa-si faca culcusul.. Si iar zbura vrabiuta.N-am vazut-o. broscuta Oac-oac-oac. In sfirsit.. intilni o sopirla. Toata dimineata am cautat o piatra mai mare. n-ai vazut Vecinica. „Mos Bursuc. N-ai vazut pe randunica?" Dar furnica ii raspunse fara sa se opreasca «din drum: .Buna ziua..N-ai vazut-o pe rindunica?.." Si iata ca broscuta iesi la mal. Aceasta ducea spre un musuroi un miez de piine mai mare decat doua furnici la un loc! Vrabiuta se apropie de ea si ciripi: „Cip-cirip.vazu pe furnica.. iar nuferii nu se mai vedeau deloc.. am gasit una! Sopirla a plecat spre noul ei culcus. Acum imi fac provizii de iarna... broscuta! ciripi vrabiuta.N-am vazut-o. pana ce il intilni pe mos Bursuc.

ca sa-l deretice.Dar o sa mai vii? intreba vrabiuta. Te-am cautat peste tot si nu te-am gasit.. randunica? . : . Păcat doar că e atât de singurel. în ascunzişul lui. slăbuţ şi cenuşiu.Am stat de vorba cu alte randunici. . Vara se joacă din zori până-n seară cu 426 . E asa de cald acolo! O sa dorm toata iarna.. şi-a făcut culcuş de iarnă sub o rădăcină bătrână de stejar şi aşteaptă să vină iarăşi primăvară. Aici nu mai gasim nici musculite.. Si cobori langa ele.Nu. rindunico!" Apoi zbura repede spre cuib. aici. nici viermisori.intrebara broscuta si vrabiuta.Ba da. Dar ce se aude? intreba broscuta.N-avem ce manca la iarna.Dar unde ai fost pana acum? intreba vrabiuta. e bine. sa aiba si ea adapost peste iarna Ce mi-a povestit un greier mic de Magdalena Popa Sub pământul moale şi negru e întuneric beznă.. Vrabiuta ciripi in urma randunicii: „Drum bun. raspunse randunica.Cum? de ce plecati? . pana la primavara. S-a ridicat sus.la te uita. sus de tot si impreuna cu celelalte randunici.. Un greieraş. Vrabiuta era tare bucuroasa. Si randunica a plecat. pe niste fire de telegraf si ne-am facut planul de drum. . Oac-Oac! Mi-am facut o casuta in namolul din fundul lacului. stranse in stol.Sigur ca-o sa viu! la primavara. si eu sunt... n-am vazut-o! raspunse broscuta.. niste pasari! N-o fi si prietena noastra. se gindea cum sa pazeasca mai bine cuibul randunicii. . . . au zburat mai departe spre tarile calde. .. Ce frig e afară! Dar.

şi fluturi. iar mama ta mi-a împrumutat cu drag umbreluţa ei albastră.Sunt aici sub tine. Nu vede nimic. ca un clopoţel de culoarea cerului. a zis greieraşul. sub care ne aflăm acum. . . i-a răspuns firicelul de glas. gâzele pădurii: îl mângâie soarele. Cică i-aş fi stricat pălăria cea mare. nu mă vezi? Mirat . toate locurile mai ferite erau ocupate de fel de fel de gâze . Şi ce bună era! Mi-aduc aminte că mă prinsese odată o ploaie mare prin părţile astea. frumoasă şi albastră. încât nici nu-mi 427 Sub ferigile semeţe din marginea luminişului. din întuneric: . greieraşul deschise deschise ochii mari şi căută să vadă cine-i vorbeşte. voi fi şi eu odată o floare ca ea. Zadarnic. Dă-te la o parte. întrebă cu glasul lui subţire: . Într-un suflet am alergat la stejarul cel stufos.Să-ţi spun eu.prietenii lui. I-e somn. şi în curând vine iarna.Nu. s-ar putea să ne înţelegem. am trecut adesea pe lânga stejarul acesta şi am cunoscut-o pe mama ta. Greieraşul se săltă uşurel într-o parte şi cuărins de mirare şi de un fel de teamă parcă.dar ţi-ai găsit! N-a vrut să mă primească. Dacă ridici puţin puţin picioruşul drept şi-ţi chuleşti bine urechile. roşie cu picăţele albe. Deodată o voce slabă şi subţire îl strigă de undeva. M-a gonit afară în ploaie. Nu sunt gâză şi nici nu pot să spun cine sunt. îl spală roua. Dar mama mi-a şoptit că dacă voi fi cuminte şi voi sta liniştită în pătucul meu. n-am ce zice.Mă doare. S-a făcut mititel de tot în cotlonul lui şi a închis ochii. Astă vară când eu şi cu prietenii mei cântam de zor prin pădure. tare somn. Ce. Cu vioara ascunsă sub aripă m-am adăpostit repede sub o ciupercă . fiindcă nu ştiu nici eu. Acum e toamnă. Eram îmbrăcat de sărbătoare. îl zbârleşte vântul. Mă invitaseră nişte prieteni la o nuntă şi trebuia să cânt în orchestră. Să-ţi spun eu ce-i cu tine: acum nu eşti încă decât o biată sămânţă. după ce s-a gândit adânc şi a tuşit de câteva ori ca să-şi dreagă glasul. Frumoasă floare.Cine eşti? Vreo gâză ascunsă ca mine? .

i-am mulţumit frumos şi am plecat la nuntă. Întâi unul. Nu zic. ce bine era dacă-mi adunam de cu vară câte ceva de mâncare! N-aş mai fi atât de sărăcuţ! Noroc că m-am învăţat să rabd. nu duc lipsă de nimic.Hapciu! Strănută el şi se trezi de-a binelea. . Mama mi-a umplut sacul cu tot ce-a avut mai bun în camară şi acum. apoi mai mulţi. Stau liniştită la întuneric şi aştept.păsa de ploaie. mama matale nu ţi-a dat o desagă cu bunătăţi de tot felul? Uite eu n-am nici o grija. Când s-a arătat din nou soarele. simţi că îl gâdilă ceva sub picorul drept. Mă auzi? Nici un răspuns. Am de toate. se scutură de praful carei acoperise aripile şi începu să privească în ele ca într-o oglindă. 428 . . cam cu necaz şi închise iarăţi ochii.Vorbăreţe mai sunt şi seminţele astea! Zise greieraşul. . Dacă tu eşti copilul ei îmi vei face cea mai mare plăcere să-ţi fiu de folos. dar nu ştia bine ce. După multe zile şi nopţi veni şi iarna. undeva sub el. se întoarse de pe o parte pe alta şi deschise ochii un pic. Dar se opri deodată mirat. mica sămânţă adormise. Urechiuşele lui fine auzeau un zgomot ciudat: i se părea că se petrece ceva. Când văzu picăturile zglobii. pe care şil trase repede şi cu spaimă la o parte. un firicel subţire de apă se strecură printre rădăcinile stejarului stufos şi căzu drept pe spatele greieraşului adormit. „Somnoroase mai sunt şi seminţele astea" îşi zise greieraşul.Ce o mai fi şi asta? se miră el cu glas grozav de răguşit. . ca din depărtare.Ce bine e! Ce căldură! mormăi el.. Greieraşul cenuşiu se mişca încetinel în ascunzişul lui. Dar adesea mă întorceam aici. Şi cum asculta aşa. glăsciorul firav al seminţei: . Şi numaidecât se auzi. Deodată îsi aduse aminte că nu era singur prin părţile alea. aşa mică cum sunt. apoi sute ţi mii căzură fulgii moi de zăpadă pe pământul negru.Mă rog. După multe zile şi nopţi. Înainte de a fi aflat de la greieruş cine era ea. care străluceau ca mărgăritarele în întuneric. s-o salut şi să-i cânt. Dar cum era întuneric şi linişte deplină. adormi şi el îndată.. Ca o plapumă albă se aşternea neaua peste peste tot. dar nu ştia bine unde.

Ascultă-mă pe mine. încet. de o parte şi de alta căzură. puternic şi cald. cu care să-mi caut singură hrana. străbate adâncurile. un firicel proaspăt şi moale ca iarba. care mai văzuse îmtâmplânduse minuni de acestea. Apoi deodată. Şi deodată se petrecu minunea: pământul se despică încet. soarele. e tulpina. Bunătăţile pe care mi le-a dat mama sunt pe sfârşite. El ştia că graba firicelului 429 . încât numai un greieraş putea să o audă.să caut ceva mare. care ascultă cu urechea la pământ să nu scape nici o vorbă din povestea firicelului palid. şi într-o zi o să mă trezesc fără ele. dar nu tocmai ca ea. mai este mult până la primăvară. sfredelind anevoie pământul. .Aşa era atunci. Atunci aveam de toate şi nu mai doream nimic. .Poate. Ce ruşine ar fi una ca asta pentru mine şi pentru tot neamul meu! De aceea mă grăbesc.Bună dimineaţa. răspunse glasu.Bună dimineaţa. puternic si cald. şopti o voce atât de slabă. Uf! Şi nu-i de loc uşor.Soarele! Scîrţîi isteţ greieraşul.Ce-ar fi să te culci şi să mai dormi un pic? Parcă ziceai adineauri că nimic nu iţi lipseşte. Mi-e aşa de drag încât sunt sigură că-l voi vedea în curând. cum spui mata. Greieraşul se retrase uşurel. E aşa cum spui tu: mare. fărâme de pământ negru şi printre ele se ivi un colţişor palid şi fraget. nici eu nu ştiu cum am simţit că trebuie numaidecât să am o rădăcină. ca o şoaptă venită de departe. fără zgomot. Mă întrebi de ce? Fiindcă simt în mine un dor nou care mă îndeamnă. . Greieraşul nostru era un greieraş bătrân. Căci în timp ce rădăcina îmi creşte în jos. că ai de toate. îi răspunse el politicos. te-ai apucat de treabă? Nu ţi se pare că te-ai grăbit? Abia a început să se topească zăpada. în căutare de apă. şopti glasul din pământ. zâmbind cu bunătate. . . foarte curând. Şi zi. cum să-ţi spun? . nu mă mulţumesc cu atât şi mă înalţ tot mai sus. Dă-te te rog la o parte că mă grăbesc.. îl cauţi. dar de fiecare dată i se părea că le vedea pentru întâia oară.

. când o rază aurie îl mângâiase pe aripioare şi-i luminase dintr-o dată ascunzişul?! Şi când îi venea zvon de mii de glasuri mici.. mare şi puternic. iar azi vrea tot felul de lucruri: ba rădăcină. încât dacă noi neam fi nimerit pe acolo n-am fi auzit nimic.Mai ieri spunea că nu-i trebuie nimic. toate grozav de vesele şi grozav de harnice mărturisind bucuria şi munca primăverii! Uşurel. gata să înfrunte orice piedică în drumul lui către soare. iar în vârful fiecărui lăstar de pe crengile lui groase stăteau mugurii gata să plesneacă.Iartă-mă. în mijlocul luminişului. ba tulpină. Văd că ai ştiut să te descurci. firav încă. Stejarul tăcea. Ce frumos era. De unde ştia greieraşul treaba asta? Păi cum să nu ştie. ba apă. însă ceva îl opri. o să am frunze şi. Ce m-aş face fără el? La căldura lui îmi gătesc mâncarea . şi se strânse iarăşi ghem. dar viteaz. tare aş vrea să înfloresc. Ţi-am ami auzit vocea. Când se trezi într-un târziu. Ţii minte ce palid eram sub pământ? Acum mă simt mult mai sănătos. te rog. 430 . că nu-s decât un firicel. greieraşul îşi făcu loc printre pietricele şi frunze veştede şi ieşi la lumină.. era de-a binelea primăvară. iar culoarea ei să fie ca a cerului. Îmi place clopotul acesta albastru pe care se plimbă soarele. Vreau să am o floare ca un clopot. apropriindu-se de el. Curioase mai sunt şi seminţele astea! Mormăi el. ba soare. şi ce cald! De fapt. . greieraşul cenuşiu. Ce încet creşte firul de iarbă.Bună ziua. Greieraşul privi cu plăcere toate acestea şi se pregăti să plece în căutarea tovarăşilor lui de joacă. Dar curând o să fiu o tulpină. dar ce repede se mută din loc. Soarele îmi prieşte grozav. . Când am dat de soare m-am şi facut verde. Dar pe tulpina lui bătrână se plimbau neîncetat furnici şi alte gâze mici. .Dumneata erai? Şopti firicelul cu glas atât de slab. Ai crescut frumos! .Mi se pare că te cunosc. Printre atâtea cunoştinţe vechi descoperise şi una nouă: un firicel verde se înălţa spre lumină.îmi trebuie mâncare multă. să nu râzi de mine. iar acum primăvara era în toi. zise greieraşul. ca să mai doarmă puţin.nu se putea măsura cu graba lui. cu un salt sprinten. dar nu am vreme: sunt grozav de ocupat. în iarna aceasta dormise mai mult decât de obicei.

Iar firicelul plăpând se ţinuse de cuvânt: greieraşul văzu cu bucurie floarea albastră. ca un clopoţel. Toate aceste calităţi le avea şi Nini. cît sînt ele de mici şi de fragile. Tot despre furnici se mai ştie că au familii foarte mari. în plus. 431 . făcu greieraşul politicos şi salută adânc pânăla pământ firicelul subţirel şi harnic. furnicuţa noastră. greieraşul se aproprie să salute floarea albastră. când mă căzneam să-i povestesc lui Merişor cum cresc florile din pământ. fiindcă era băieţel. a crescut asemenea frumuseţe! Şi politicos cum e felul lui. De fapt era un furnicuţ. Şi cred că e tot atât de bună ca şi mama ei. Apoi plecă grăbit şi se pierdu în pădurea tânără.Ce frumoasă e! îşi zise el. într-o seară caldă. Dacă n-aş fi fost tot timpul cu ea. în jurul căreia roiau albinele şi fluturii. . prin locurile acelea era vară împlinită. Fiindcă furnicile. sînt nişte fiinţe foarte puternice. cu mii de membri şi că sînt foarte harnice şi ordonate. sub pământ. Şi să ştiţi că greieraşul nu minte niciodată şi că tot ce v-am spus este adevărul adevărat. toată întâmplarea asta. ascunsă în adânc în pământul negru.Îţi urez să ţi se îndeplinească toate dorinţele. Iar eu i-am spus-o lui Merişor şi v-am scris-o vouă. Stejarul cel bătrân dădea adăpost şi umbră unei lumi întregi de fel şi fel de vietăţi. Când se întoarse din nou. aproape că nu mi-ar veni a crede că din sămânţa aceea mică. Dar era şi foarte isteţ şi îi plăcea să scotocească peste tot: intra în cele mai mici cotloane şi descoperea toate locurile unde putea găsi de mîncare.. greieraşul mi-a cântat pe struna lui subţire. doar că. Târziu. Îl chema Nini şi era tare neastîmpărat. Furnica si lacrima din cer A fost odată ca niciodată o furnicuţă. se ştie. dragi copii. el mai era şi foarte curios.

. aşa că prietenul nostru s-a înfruptat în voie pînă spre seară.ajutor. de orz.. Nini: Plouă! Mmm.şi avea toată magia şi toată puterea suferinţei...ooooo! dar e chiar mare casa ta! Şi ce de bogăţii! Grămezi de grîu..? Ah.Aici....! Da....aici. asculta şoaptele de dragoste a doi tineri care stăteau într-o căpiţă la marginea satului.aici. Nini a nimerit într-o mirişte deasă..Nu-i nimic! am să dorm afară – e vară.! ajutoooor! Dar cine să-i sară în ajutor bietului furnicuţ? Îşi pierduse orice speranţă cînd. Numai că soarele verii uscase pămîntul atît de mult.dar.. precis am să mor în deşertul ăsta. ba chiar a dansat puţin pe cîntecelul unui băiat care se întorcea cu vacile de la păscut.aici erai..dar.cam amară.dar. cine plînge acolo? hei! unde eşti? .. Era o lacrimă din ochiul unui om . e cald.cam sărată.. cînd i s-a făcut sete. a căzut o picătură de apă... Înţelegea ce spuneau secerătorii.Am să mor de sete..ce se-aude. că vara va fi lungă şi secetoasă...Unde. de secară..asta nu e apă de ploaie! Nici nu era. ce mare scofală? Ce contează asta? Păi contează. ..în vizuina asta uriaşă..... aşa că furnicuţul a descoperit deodată că înţelege şi vorbeşte perfect limba oamenilor..! Uau! N-am mai văzut aşa ceva în viaţa mea.sub pămînt. de deasupra...aici... ... încît nici un strop de apă nu se mai găsea prin preajmă. din cer....! Sînt ale tale toate astea? Şi de ce eşti aşa de tristă? O fetiţă aşa de frumoasă şi aşa de supărată! Se poate una ca asta? 432 . după ce grîul strîns în stoguri a fost dus în hambar.. Dar mai erau destul boabe pentru o furnică.. dar tot n-a găsit nimic de băut în jur. Dar încetul cu încetul s-a făcut noapte şi muşuroiul lui Nini s-a închis. Una singură. fiindcă Nini a băut odată cu lacrima şi vraja care se naşte din durere. Ei – o să ziceţi.plînge cineva? Ei. ce bună e apa de ploaie.. S-a învîrtit el ce s-a învîrtit..Într-o zi.sub pămînt..... .

Toată tevatura asta n-a durat nici pe departe aşa mult pe cît v-aţi putea imagina. Pe măsură ce le separau... . unul cîte unul. nu mai era nici urmă de cereale în vizuina uriaşului.. dînd fuga la muşuroiul unde dormea familia lui cea mare. Sub razele reci ale lunii. n-a mai rămas nimic.de-aceea plîng. Acum e plecat la maică-sa. rupt de foame şi convins că o va mînca pe fetiţă.Deschideţi! Deschideţi repede! .nu mă poţi elibera? Nu poţi deschide poarta asta grea? Deşi era puternică. unchii şi bunicii.Bine dar asta o să-ţi ia şase luni! Şi tu eşti doar o fetiţă! Imposibil! . că scoli tot muşuroiul. Dar e drept că aveau un stil foarte original. Nini nu putea deschide poarta cea grea de stejar a vizuinii. atîta doar că în zori. exact ca un bătrîn sfătos şi înţelept: 433 Repede! Scularea! Toată lumea! Tu-tu-tu-tu! (Cîntă din trîmbiţă) .Da. mătuşile şi verişoarele lui Nini sforăiau de zor.. ce să vezi? n-a mai găsit nimic din ce lăsase acasă. Cînd căpcăunul a ajuns acasă. pînă cînd din grămezile uriaşe de boabe preţioase. Nu mai plîngea. dar cînd se-ntoarce o să mă mănînce dacă nu aleg grîul de secară şi de ovăz pînă la ivirea zorilor! .. Au intrat pe sub poartă în linişte şi au început să separe grîul de ovăz şi de secară.Nu e casa mea! Aici locuieşte căpcăunul Aldebaran. Dar fetiţa a sărit peste căpcăunul mort şi a fugit afară. Încetul cu încetul. tu eşti. cele trei milioane de furnici care erau fraţii şi surorile. De uimire şi de ciudă inima lui cea neagră a pleznit pe loc şi el s-a prăbuşit mort în pragul uşii.ce vrei? Nini. Dar putea să se strecoare pe dedesubt.. mătuşile. Repede! Aşa a sculat Nini tot muşuroiul. rîdea în hohote de fericire! Numai Nini. gîndea cu voce tare. i-a încolonat pe toţi şi i-a pus să mărşăluiască spre vizuina căpcăunului. din prag. verii. a deschis uşa cu putere şi. treceau fiecare bob pe sub poartă...? ce zbieri aşa? Hai intră şi bagă-te-n pat.Ce. Ceea ce a şi făcut. în soarele care se ridica vesel pe cer..

după cum îţi era dorinţa. Aceste multe stări ale vremii erau toate copiii împăratului. copaci în floare şi cîmpii acoperite de zăpadă. care dormea – vedeţi bine că era un împărat cuminte. care îi făcea pe toţi să fie mereu bine dispuşi. Trăiau în bună înţelegere. Speriat. ploi torenţiale. care dormea în fiecare după-masă. fără să ţi se pară nimic neobişnuit în asta. o simplă lacrimă. ci şi multe altele. un împărat. într-o vreme îndepărtată. Şi nu numai pe cele patru pe care le cunoaştem acum. fiecare cu domeniul lui. din ce în ce mai pătrunzător. Primii au venit băieţii cei mari care. Găseai alături. răspîndind peste întreaga natură o lumină călduţă. ci unul singur. Plantele şi animalele au început atunci să îngheţe. Împăratul Timp şi-a chemat copiii în ajutor. nici măcar din auzite. într-o după-masă Împăratul avu un vis ciudat.. care se numea... El stăpînea tot pămîntul şi era bun şi blînd. azi necunoscute nouă. nici măcar vreun licurici nu se zărea prin întunecimea grea ca de smoală. cu răsuflarea lor 434 . Într-o după-masă. Împăratul.Nini: Ce ciudat! Uite cum o lacrimă.. de oameni care nu se duşmăneau. ştiind că trebuie să crească mare – deci. în timpul anului. fără supărare sau ceartă. Nu se mai vedea nimic în jur.. nu erau patru anotimpuri. Pe atunci. în care le întîlneai pe toate patru. încetul cu încetul. dar în aer se simţea frigul pătrunzător. Soarele strălucea neobosit. Era o noapte neagră. cînd pămîntul era plin de animale care nu se mîncau între ele. Se făcea că cerul veşnic luminat al împărăţiei sale s-a întunecat brusc.Împăratul Timp. darnic şi înţelegător. a fost odată dragi copii. poate salva viaţa unui om! Povestea anotimpului uitat A fost odată ca niciodată..a fost odată. livezi coapte şi furtuni de praf.

iar copiii lui au luat în stăpînire lumea. Împăratul Timp se cufundă în vis. cu mare greu. La sfîrşit. Zăpada. îi împărţi în patru grupuri. care au adus Soarele de-a binelea pe cer şi au încălzit lumea. Mai doarme încă şi azi. le spuse el celor mai mari. De atunci Primăvara ne întîmpină cu bucurie. Îmbelşugarea. Leii năpîrliseră şi nu mai aveau colţi. Pînă şi albastrul cerului părea lipsit de sens. La sfîrşit. au dezgheţat pămîntul. Şi atunci. Imaginile pe care le visase nu-i mai ieşeau din minte. veţi fi Primăvara. Peştii stăteau pe fundul apelor şi nu se mai distrau deloc străbătînd mările şi oceanele. Apoi vine Vara: Arşiţa fuge despletită pe cîmpii şi zoreşte plantele să crească. decolorat şi palid. Pe urmă au venit fetele cele frumoase ale Împăratului.Furtuna. Împăratul îşi privi împărăţia şi căzu pe gînduri. Crivăţul. Trezit din somn. Iar Soarele s-a iţit printre nori şi lumina a început să pătrundă printre crengile copacilor. Ei sînt Cele Patru Anotimpuri. luîndu-şi rămas bun de la ei. Tu vei fi Arşiţa. au apărut fetele leneşe şi adormite. care au cufundat împărăţia într-un somn binefăcător şi au acoperit-o cu o haină albă de zăpadă. iar tu – Mirosul Adormitor al Nopţilor de Vară. trezindu-ne din dezgheaţă apele şi cheamă animalele afară.Voi. în lumină şi căldură. Că păreau foarte plictisiţi. Se uită cu atenţie la copaci şi animale şi observă că erau cu toţii foarte obosiţi. tu vei fi Înmugurirea. tu – Ploaia Caldă. tu. Tu vei fi Boarea. 435 Iarna grea. iar Ploaia Caldă . Chemîndu-şi copiii. Apoi au venit din nou băieţii – mai mici – care au făcut pămîntul să rodească. Înmugurirea trezeşte pomii. Şi tot aşa. vînturile de la miazăzi şi miazănoapte dormeau şi doar sforăitul lor mai stîrnea uneori nisipul deşertului. Rodnicia. . fiindcă de multă vreme nu mai aveau ce sfîşia. îşi numi copiii pe rînd: Rodnicia. Voi – Vara. Boarea alungă zăpezile. după ce îi învesti pe fiecare cu cîte o haină aleasă. le mîngîie tulpinile verzi şi le cîntă despre sosirea fratelui ei. Împăratul luă o hotărîre: avea să facă aşa după cum visase.proaspătă. Trăiau de prea multă vreme în acelaşi anotimp.

îi ajunge din urmă. Îi plăcea să se uite la oameni şi să comenteze tot timpul. Cum vedea o femeie mai urîtă sau un bărbat cu burtă sau chelie. Roua măruntă cuprinde Pămîntul şi împrospătează răsuflarea celor arşi de sete. le striga urîto! sau burtosule! sau chelule! şi îi plăcea foarte mult să-i vadă nefericiţi. iar ceilalţi erau supăraţi şi furioşi. vajnicii vestitori ai Iernii gonesc berzele spre alte ţări şi le aduc în săniile lor grele pe fetele adormite ale Împăratului Timp. N-avea nici un defect. fiindcă era bătrîn şi oamenilor le era milă de el. Odată a trecut pe-acolo un copil şi omul cel rău nu i-a spus nimic. nu-i vorbă să spună ceva. munţilor şi cîmpiilor şi dezleagă băierile Cerului cu braţele lor albe. Dar stăpînul şi tatăl lor a rămas şi astăzi tot Împăratul Timp. fiindcă era un copil perfect. Omul cel rau Era odată un om foarte rău care avea o barbă lungă de care se tot împiedica atunci cînd mergea. Deşi era aşa de rău. s-a aşezat pe el şi nu s-a mai ridicat. iar Cerul Înstelat alungă norii în nopţile senine şi aduce cu el mirosul proaspăt al florilor. Dar nu lua niciodată bătaie. a încercat el. Toamna e adusă de Prinţesa Îmbelşugare şi Prinţul Rodnicie. dar n-aveau încotro: pe-acolo mergea drumul şi n-aveau cum să-l ocolească. care îngheaţă aerul cu privirea lor rece de pe altă lume. Deja oamenilor le era frică de el. Ei. toţi se pregătesc să primească alaiul sfîrşitului de An. Şi atunci omul ăla rău rîdea şi se bucura. În sfîrşit. Plutesc deasupra oraşelor. să le spună mici porcărele ca să-i supere. Burniţa.Furtuna face oamenii să rîdă şi să plîngă. Într-o zi a găsit un scăunel la marginea drumului. Febrili. de exemplu drăguţule! sau minune mică! sau ce frumoasă e viaţa! dar i se părea 436 . nimic de care să poţi rîde. scuturîndu-şi pletele de fulgii uşori de nea. iar sora lor mai bătrînă.

iar ceilalţi erau supăraţi şi furioşi. a încercat el.aiurea să zică aşa ceva. Ei. Dar nu lua niciodată bătaie. Aşa că a plecat şi el pe drum. N-a trecut mult timp şi omul cel rău n-a mai vrut să fie rău. N-a mai fost în stare 437 . Într-o zi a găsit un scăunel la marginea drumului. de exemplu drăguţule! sau minune mică! sau ce frumoasă e viaţa! dar i se părea aiurea să zică aşa ceva. nu-i vorbă să spună ceva. s-a aşezat pe el şi nu s-a mai ridicat. Iar omul cel rău a amuţit. Copilul avea nişte ochi foarte limpezi şi s-a uitat lung la omul cel rău. după care a trecut mai departe. Şi-a tăiat barba cea lungă şi a descoperit că nu era aşa de bătrîn pe cît crezuse. le striga urîto! sau burtosule! sau chelule! şi îi plăcea foarte mult să-i vadă nefericiţi. fiindcă nu era nimic de rîs în asta şi nimeni nu s-ar fi supărat. Iar scăunelul a rămas gol acolo. nimic de care să poţi rîde. S-a uitat puţin într-o oglinjoară de buzunar pe care-o avea la el tot timpul şi s-a întrebat ce-o fi văzut copilul ăla la el de l-a privit aşa de lung. Cum vedea o femeie mai urîtă sau un bărbat cu burtă sau chelie. Era aproape un copil. dar n-aveau încotro: pe-acolo mergea drumul şi n-aveau cum să-l ocolească. fiindcă era bătrîn şi oamenilor le era milă de el. fiindcă era un copil perfect. Odată a trecut pe-acolo un copil şi omul cel rău nu i-a spus nimic. Simţea aşa. Iar omul cel rău a amuţit. Aşa că s-a hotărît să fie bun. Era odată un om foarte rău care avea o barbă lungă de care se tot împiedica atunci cînd mergea. Deşi era aşa de rău. N-a mai fost în stare să scoată un sunet multă vreme. ca toţi ceilalţi. fiindcă nu era nimic de rîs în asta şi nimeni nu s-ar fi supărat. o plictiseală mare şi nici o plăcere cînd se uita la oamenii ăia care treceau pe drum. Şi atunci omul ăla rău rîdea şi se bucura. Deja oamenilor le era frică de el. la marginea drumului. N-avea nici un defect. să le spună mici porcărele ca să-i supere. după care a trecut mai departe. Copilul avea nişte ochi foarte limpezi şi s-a uitat lung la omul cel rău. Îi plăcea să se uite la oameni şi să comenteze tot timpul.

Dacă stăm şi ne gândim bine. alături de acea creatură minunată. N-a trecut mult timp şi omul cel rău n-a mai vrut să fie rău. Aşa că s-a hotărît să fie bun. timp de câteva luni. căci era atât de leneş încât nu răspundea niciodată când îl strigai. care. nici nu s-a sinchisit de ţepii animalului dârdâind de frică. s-a întristat atât de tare. Ei bine. Şi-a tăiat barba cea lungă şi a descoperit că nu era aşa de bătrîn pe cît crezuse. sub acea plapumă se afla chiar omul nostru. Neprimind nici un răspuns. o plictiseală mare şi nici o plăcere cînd se uita la oamenii ăia care treceau pe drum. însă omul nostru a rămas mut ca o balenă de pluş. animalul ţepos nimerise în casa lui din greşeală. ca toţi ceilalţi. Ionuţ sau Robert -. S-a uitat puţin într-o oglinjoară de buzunar pe care-o avea la el tot timpul şi s-a întrebat ce-o fi văzut copilul ăla la el de l-a privit aşa de lung. într-o ţară îndepărtată şi veselă. În dimineaţa de după noaptea furtunii. Din câte se vorbeşte. încât au 438 .să scoată un sunet multă vreme. la marginea drumului. Ariciul a crezut că în sfârşit întâlnise o fiinţă care îl iubeşte şi hotărî să-şi petreacă restul zilelor acolo. Bietul animăluţ nu s-a dat bătut. leneş fiind. aşa cum aţi ghicit. ci şi-a cerut iertare în fiecare dimineaţă. Aşa că a plecat şi el pe drum. ariciul şi-a cerut sute de scuze. un om neînchipuit de leneş care avea un arici trist. Era aproape un copil. Iar scăunelul a rămas gol acolo. De fapt. Simţea aşa. pentru fiecare ţep câte una. Povestea omului lenes care avea un arici trist A fost odată ca niciodată. pe care o căuta de o mie de ani. îi puteai spune oricum – Pintilie. într-o noapte când s-a speriat de fulger şi s-a ascuns sub prima plapumă ieşită în cale. Însă numele lui nu contează. era unul din acei oameni căruia numele nu-i folosea la nimic. omul nostru se numea Mandache.

Mandache – sau Pintilie. s-a adunat o grămadă frumuşică de ţepi. dar tu ariciule la ce eşti bun în casa omului? Ariciul a căzut de pe pervazul ferestrei de uimire. Însă dându-şi seama ce spusese omul pe care îl slujea de aproape şapte ani. Când într-o zi s-a aventurat până la fântână. 439 . găinile fac ouă. s-a întristat la maxim şi i-au căzut şi ultimii ţepi. lui Mandache – sau Pintilie. Numai că. ori Robert. S-a ridicat în fund şi a spus: . Dar asta e deja alta poveste. cumpără toţi ţepii pentru a face perii de păr şi piepteni. încât nu închidea pleoapele când dormea şi nu ridica mâna să alunge muştele care i se aşezau pe nas. să-şi cumpere o perucă. De obicei lui Mandache îi era atât de lene. chiar în mijlocul casei. Aşa ariciul nostru a rămas chel şi îi era o ruşine cumplită să iasă din casă. pisica prinde şoareci. ori Robert. iar ariciul şi-a luat partea şi a pornit. spre Paris. ferindu-se mereu pe sub brusturi. Ionuţ. încercând să meargă pentru prima dată după ani buni. iar acum. vorbise. unul câte unul. care le-a călcat din întâmplare pragul. crezându-l şoarece. În timp. spuneţi-i cum vreţi – îi păru foarte rău pentru vorbele sale nesăbuite. iar cam la două luni ieşi în curte să strige după arici. spuneţi-i cum vreţi – nu a vorbit decât o singură dată. omul nostru a căzut într-o fântână.început să-i cad[ ţepii. deodată. era cât pe ce să-l vâneze un motănoi. În cei şapte ani cât a stat ariciul în casa sa. pe care să le vândă la piaţă.Vaca dă lapte. Dar nu a durat mult şi o femeie veselă. Au împărţit banii pe din două. Ionuţ. La vreo lună după plecarea micului animal.

. focile. pe banda de bagaje a unui aeroport dar a scăpat 440 . mama. încât atunci când tata a terminat de fotografiat banchizele.. În cele din urmă o căruţă cu cai a oprit şi l-a luat pe tata şi pe ursul polar şi i-a dus cu chiu cu vai până acasă. tata care s-a dus la Polul Nord să facă fotografii pentru că îi trebuiau pentru munca lui. Dar când a venit taxiul şi a văzut ce era de cărat.. aurorele boreale şi eschimoşii şi s-a urcat în sanie să plece. la aeroport. Tata a mers cu autobuzul. -Ohh! A fost odată ca niciodată. gheţarii.O poveste cu tata. apoi tata şi bagajul lui săltăreţ au ieşit din aeroport şi. ursul s-a cocoţat repede la spatele saniei şi s-a tot dus împreună cu tata până la cel mai apropiat aeroport. aşa e! Cu ce să fie povestea? -Cu tata.. că nu era lăsat să urce în avion. cu avionul supersonic şi în cele din urmă cu o sanie trasă de douăzeci de câini Husky. vă rog. Mircea si ursul polar -Mamă. pentru gară. -Un taxi. cu ursul polar şi cu tata care merge la ursul polar şi vine la Mircea.. mama. a fost. ursul polar a trebuit ascuns bine. Mircea.. A ajuns la Polul Nord şi s-a apucat de fotografiat iar în acest timp un urs polar îi tot dădea târcoale. Aşa de mult s-a împrietenit ursul cu tata. pinguinii. a întors fără să mai stea de vorbă. e timpul să-mi spui o poveste! -Hm. Tata l-a înghesuit într-un sac mare de călătorie fiind astfel cel mai uriaş sac care a trecut vreodată necontrolat. cu trenul... da. Drumul înapoi cu ursul polar a fost mai greu. Tata se uita cum sosea bagajul şi se gândea cum îl va ridica dar acesta a făcut un salt jos.

nici o mişcare. Vecinii se uitau prin gard şi se întrebau oare ce a adus vecinul din străinătate.s-a plimbat adulmecând prin casă. să sugă şi să clefăie peştele. un sertar plin cu peşti congelaţi. A găsit compartimentul de dedesubt. apoi s-a oprit lângă frigider – îi era oarecum cunoscut . mama era foarte ocupată iar băieţelul scotea chiote şi de multe ori se auzea o gălăgie de nedescris.. -Pentru uuurs? -Întocmai.l-a deschis. A scos sertarul. să faci bine să mergi să cumperi peşte. Şi nici mama nu se pierdea aşa de uşor: -Da. 441 . de abia aşteptau să fie poftiţi să vadă. se zgâlţâiau uşile şi ferestrele. nici nu mai era aşa de dreaptă. linişte şi tăcere.. pe măsuţa acoperită cu zăpadă.. vreun vârtej care trece prin baltă şi-i toarnă la noi în curte..Odată ajunşi acasă. ar fi cea mai bună soluţie dar acum bălţile sunt îngheţate.. l-a sunat mama pe tata. Dar de data asta nimic. parcă toată casa sălta. mai ales că tata era foarte prietenos şi casa le era deschisă tot timpul. s-a aşezat cu el într-un colţ şi a început să lingă. Vecinii au bătut în uşă să întrebe de sănătate dar mama le-a dus cafelele în grădină. Din casă.. frişcă şi lapte din cel mai gras. apoi a lins bine şi sertarul şi l-a aruncat cât colo. a scos din el frişca şi laptele şi le-a băut.. Ursul polar . uite ce bagaj mare. -Alo. mai bine zis turnat pe gât şi a continuat să adulmece cutia rece care piuia pentru că-i creştea temperatura. -Cât? -Păi peşte cam o sută de kile şi frişcă şi lapte cât de mult şi un congelator mare în care să încapă. au intrat în casă. tata zâmbea enigmatic.. ce crezi că o să mănânce amicul tău de la Polul Nord? Sau vrei să ne mănânce pe noi? Tata nu se pierdea niciodată cu firea: -Cel mai bine ar fi să plouă cu peşte.

442 .. să nu se încălzească. când la cea din stânga şi adulmeca oalele de pe plită. o jumătate de sticlă. sper s-ajungă. ţi-l cumpăr eu! -Douăzeci de litri pe zi. Se vede ca merge zilnic la sală. iar câinele trebuia să-l păzească. iarna era pe sfârşite şi primăvara avea să fie greu de îndurat. ce să facă. -Ce afaceri face vecinul cu laptele nostru? De când a fost la Polul Nord sunt cu toţii aşa de ciudaţi! Iar ursul stătea cu sertarul cu peşti în braţe şi lingea. zece litri.Tata a sosit cu o ladă frigorifică uriaşă. nu mai duce laptele la centru că ţi-l cumpăr eu! -Păi. Mircea trecea când la vecina din dreapta. pentru că urşii polari au un strat gros de grăsime sub blană şi se încălzesc mult dacă aleargă.Bună ziua. nu mai duce laptele la centru‘. vorbeau prietenele ei.gol şi i-a zis ursului polar: -Hai băiatule. Apoi mâncarea s-a terminat. înapoi! Ursul. Tata l-a însoţit ca să se asigure că ajunge cu bine şi l-a lăsat aolo unde l-a întâlnit. cioc! cioc! în dreapta: . pe o banchiză. Într-o zi. tata cu mama şi cu Mircea mâncau pâine cu sare şi cu roşii. vecine! -S-a făcut! Apoi cei doi vecini îşi uneau căciulile pe la porţi. având înşirate în faţă vreo cinci sticle cu lapte amestecat cu frişcă: doi peşti. doi peşti.. uşurel. la masă. Noaptea ieşeau să plimbe ursul. vecine. tata a privit congelatorul cel uriaş . adică la Polul Nord. şi puţin mai încolo. Ele îl pofteau la masă şi se mirau cât era de flămând iar mama avea o siluetă de invidiat. prilej cu care a făcut alte fotografii. Cioc! Cioc! în stânga: -Bună ziua. plină cu peşti şi câţiva litri de frişcă şi. sugea şi clefăia de zor. Ursul stătea şi lingea frigiderul gol şi se uita cu jale la tata când intra în casă. o sticlă. Tata şi amicul lui cel alb s-au pregătit de călătorie dar de data asta au mers cu ajutorul unei asociaţii pentru ocrotirea animalelor care le-a trimis un camion. vecine. vecine. -Douăzeci.

cu umeri goi. dragostea ei pentru păpuşi mergea până acolo încât îşi dorea să fie şi ea păpuşă! Avea o mulţime de păpuşi. spre disperarea împăratului. dintre care multe erau făcute chiar de ea şi îşi petrecea vremea modelând figurine de lut sau de ceară. a înhăţat un peşte şi l-a înfulecat. Tata i-a mulţumit. prinţul îşi aducea aminte de nişte treburi grabnice şi-şi scurta vizita. între păpuşi. Dragostea Papadinei A fost odată ca niciodată o prinţesă care se numea Păpădina. pieptănându-le şi croindu-le rochii şi jachete. se aşeza pe divanul ei. să dea sfoară în ţară că vrea să-şi mărite fata.. că şi începură să pice peţitorii. Ei. punându-le cosiţe.Ursul a sărit în ocean. Păpădina ajunse fată de măritat. şi stătea ceasuri întregi nemişcată. holba ochii iar gura începea să i se sprijine de urechi. rostea o mulţime de vorbe de duh. Într-o zi. cu Mircea şi cu mama! Şi aşa a şi făcut. Iar când obosea. cu faţa ca de ceară şi părul pieptănat într-o mulţime de cozi până în pământ. Numai că nu doar îi plăcea să se joace cu păpuşile. privind pe lângă el şi surâzând enigmatic. Când un prinţ o vedea înaintând în rochia ei din dantele. apoi i-a adus unul şi tatei. Şi nu apucă bine tatăl ei. ţinându-şi braţele cu palmele în sus. Păpădinei îi plăcea foarte mult să se joace cu păpuşile. împăratul. dintr-o grămadă de fructe. l-a pus în traistă şi i-a zis: -Am să-l mănânc acasă. nu-şi dădea seama că acolo se afla şi o fată în carne şi oase. fără vreo legătură cu ce se discuta. astfel încât dacă cineva intra atunci în odaia ei. se duse la masă şi scoase de pe o tipsie. la care împăratul dădea mulţumit din cap. Dar când Păpădina cădea pe un scaun ţeapănă. Păpădina stătea într-un cerc de oaspeţi.. şi mai însufleţită ca de obicei. şi tot jucându-se cu păpuşile. aproape argintii de blonde ce erau. auriu care îi atrăsese 443 . când se ridică brusc. un bostan mic. la o serbare.

pe mobile şi pe balustrade. Păpădina îl privi cu atenţie şi simţi dragostea pentru prinţul din ceară ieşindu-i prin vârfurile degetelor ei vrăjite ca nişte lujeri lungi de bostan. deşi e fată de măritat încă se joacă cu păpuşile. În castel începură a se întâmpla lucruri ciudate. Noaptea. astfel că a doua zi întregul castel era plin de lujeri şi flori de bostan. încolăcindu-se pe baldachin. o mulţime de bostani se rostogoliră spre ei dându-i de-a berbeleacul până afară din castel.. Iar când veneau peţitorii ieşea la dânşii cu Aurin în braţe. Împăratul îşi iubea foarte mult fiica. şi întregind-o cu ceară de acelaşi auriu palid. -Păpădina e îndrăgostită de o păpuşă! spuneau unii. Îi dete numele Aurin şi îl aşeză între celelalte păpuşi. Într-o dimineaţă. înveselindu-l. merse la o vrăjitoare vestită şi o rugă să-l transforme pe Aurin într-un prinţ în carne şi oase pentru ca Păpădina să se poată mărita cu el. Când fu gata era un prinţişor tare nostim şi care arăta ca viu numai că nu se putea mişca. Era cea mai izbutită păpuşă pe care o făcuseră vreodată mâinile ei atât de iscusite. împăratul şi mai mulţi curteni se treziră că purtau pe cap bostani în loc de turbane iar în altă zi. Împăratul şi dregătorii se mirară cum de crescuseră aşa de iute şi se gândiră să-i dea jos dar văzând că florile luminau noaptea ca nişte lămpi şi decorau frumos castelul. şi vorbea cu ei – sau mai bine zis tăcea cu ei – admirându-şi păpuşa. îi lăsară în pace. spuneau alţii. Ieşi cu bostanul în mână fără să scoată un cuvânt. Merse în odaia ei pipăind îngândurată bostanul şi se apucă să facă o păpuşă pornind de la acel bostan care îi era capul. doar fructele rostogolindu-se în urma ei.. şi neştiind ce să facă să o vadă fericită. -Păpădina. 444 . când o ceată de prinţi urcară scările încărcaţi cu daruri pentru Păpădina. castelul era bântuit de umbre lungi cu capete rotunde care se iţeau prin locurile mai întunecate. în tăcerea îngheţată care se lăsase. Păpădina cosea până târziu în patul ei plin cu păpuşi cu Aurin lângă ea.atenţia. pe stâlpi şi pe turnuri. iar dimineaţa câte un dregător se trezea şi se întreba de ce îşi simte gâtul aşa de ţeapăn şi îşi dădea seama că dormise cu capul pe un bostan în loc de pernă.

Când auzi una ca asta.în odaia lor cu păpuşi. din castelul cu păpuşi care a rămas acolo. deoarece localnicii se temeau să nu se lipească vreo vrajă de ei şi să împărtăşească aceeaşi soartă. niciodată. Prinţesa se transformă într-o păpuşă care stătea faţă în faţă cu Aurin ţinându-se de mâini. Vrăjitoarea îi promise împăratului că va face vrăji până când prinţesa Păpădina va reveni la vechea ei înfăţişare şi împăratul se linişti întrucâtva. uscată şi răsucită. care mai de care mai uscată şi mai încârligată şi totul merse bine dar spre sfârşit un bostan se desprinse de sus de pe un vrej şi căzu în ceaun împroşcându-le cu fiertură clocotită. De data aceasta ea strânse în jurul ceaunului treizeci de vrăjitoare înfiorătoare. pentru că păpuşile nu îmbătrânesc . vrăjitoarea cea vestită. Aurin au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi – deşi nu ştiu dacă ar fi potrivit să zic aşa. sări cât colo şi ţipă: -Iaaaaah! O păpuşă. 445 .. îl umplu cu apă. Le puse pe pisici să privească toate o dată la lemne iar focul se aprinse de la ochii lor. Totul merse cum trebuia dar pe la mijloc nu se ştie cum şi de unde. un iepure trecu prin preajmă şi un dulău fugi după dânsul. uscate şi încârligate căzură pe spate şi se transformară în păpuşi împreună cu împăratul şi toată curtea. Dar în curând un şoarece trecu pe acolo adulmecând fiertura din ceaun şi o pisică sau două se luară după el. Cele două păpuşi prinseră o viaţă a lor. la locul lui şi în care nu a mai intrat nimeni. apoi ieşi şi culese în toiul nopţii o mulţime de buruieni şi aduse zece pisici negre pe care le aşeză în cerc în jurul ei. să miorlăie câtă vreme îşi va face vrăjile. Împăratul merse iar la vrăjitoarea cea vestită. zici? Hi! hi! Vrei să-ţi măriţi fata cu o păpuşă? Hi! hi! Aşa am să fac! Vrăjitoarea puse ceaunul pe pirostrii.. Iar Păpădina şi dragostea ei. El o pofti pe vrăjitoare chiar în castel pentru a-şi face treaba în siguranţă. noaptea ele se mişcau şi vorbeau. Ea prinse de data aceasta douăzeci de dulăi negri şi răi şi îi puse în cerc. Cele treizeci de vrăjitoare înfiorătoare.

deoarece nu putea să stea locului nici două secunde. oaspeţii cei mici sosiseră aproape toţi iar Bucle-în-Vârtej intrase în casă şi ţopăia de la un copil la altul.Un copil s-a asezat pe scaunul lui Mos Craciun Povestea aceasta a avut loc într-o seară de Crăciun. Venea o sanie cu o lumină galbenă. sub supravegherea unui om de-al casei. Deodată o fetiţă strigă: Vine! şi toţi se repeziră la ferestre iar Bucle în Vârtej ieşi la post cu mătura. fascinantă şi molipsitoare. copiii petreceau această seară într-un conac aflat la mai mulţi kilometri în afara oraşului. înconjurat de păduri. într-un orăşel cocoţat pe un deal. învăluindu-i cu o obrăznicie a ei. apoi luă mătura de nuiele. unde erau aduşi de părinţii lor şi lăsaţi singuri să îl aştepte pe Moş Crăciun. Primul copil sosit a fost o fetiţă căruia i se spunea Bucle-în-Vârtej. „Vi-ne Mo-şul!‖ cânta o fetiţă iar Bucle-în-Vârtej cântă sărind ca o minge: „Vine moşul cu nasul roşu!‖. şi puse un disc cu muzică veselă la un patefon (cu baterii). Începu să ţopăie împreună cu omul. Imediat câţiva băieţei o imitară. trasă de un şir lung de reni. în pădure. 446 . Copiii dădură buzna afară în întâmpinarea Moşului şi strigară: -Bine ai venit. Aveau un obicei vechi. Acum. de măturat zăpada şi se aşeză la intrare dansând cu mătura (cu nuielele în sus) pentru a-i pe supraveghea pe copii să-şi cureţe ghetele de zăpadă de ştergătorul de fier. Moş Crăciun! Iar Moş Crăciun le spuse dându-se jos din sanie: -Bine v-am găsit. dragii Moşului! Copiii începură să numere renii. Ea aprinse împreună cu omul candelele şi lumânările.

cu pinteni cu steluţe care scăpărau.. cine credeţi. Moş Crăciun intră cu omul şi cu sacul. pe deasupra candelelor luceau o mulţime de ochi curioşi.Ha ha! Şi pentru mine e ceva nou o fetiţă care mă aşteaptă gătită cu rochie de catifea şi cu un măturoi. De după uşă se iţeau mai multe capete de copii şi reni. lungă până în pământ şi cizme tot roşii. Avea o pelerină roşie. de ce să nu fie voie? Urcaţi dragii moşului! Şi îi ajută să se urce pe spinările renilor iar renii porniră cu copiii şi până să intre în casă făcură nişte ocoluri largi prin pădure.-Uraaa! Moş Crăciun a venit cu douăzeci şi şase de reni! strigă o fetiţă iar omul îşi spuse uimit: Ce recuzită! Oare cine să fi aranjat asta? Poate noul primar. Se duse la foc şi-şi frecă puţin mâinile. care se afla chiar în mijloc. nu se poate.. dar Moş Crăciun nu. -Unii oameni da. draga moşului. Copiii se aşezară pe scaunele lor iar renii se aşezară între copii.. . să ştii că mă şterg pe picioare! -Ştii. îi mătură de zăpadă pe copite şi ghete. iar la ferestre. când. unii oameni mai uită! rosti ea. îmi dai puţin mătura? Bucle-înVârtej îi întinse mătura.Oh. fie întrebându-l unde-i 447 . păi Bucle-în-Vârtej care de obicei se aşeza pe scaunul Moşului pentru a-l pune în încurcătură.. între jeţurile mai mici ale copiilor şi care din spate părea a fi gol. în timp ce omul se agita: Lasă... în jeţ era. Moş Crăciun o luă şi mătură scările de zăpadă. Iar când renii cu copii în spate începură să urce scările. Moş Crăciun lăsă mătura apoi se şterse pe ştergătorul de fier. ce cale lungă! Apoi se duse să se aşeze într-un jeţ mare. În acest timp Bucle-în-Vârtej rămăsese în capul scărilor. Moş Crăciun se opri şi spuse: -Poţi să intri şi tu. Moş Crăciun. rezemată în măturoi şi uluită.. Iar fetiţa bătea din palme şi striga: -Iată un Moş Crăciun care mătură! Şi care a venit cu reni! E ceva nou! . apoi îl privi pe moş şi pe om care veneau cărând de sac. Nu e voie! strigă un altul şi-l trase jos dar Moş Crăciun zise deshămând renii.. -He he. Ura! Ce de reni! strigă un băieţel şi se cocoţă în spinarea unui ren.

Moş Crăciun... Văd că Moş Crăciun a sosit deja.. dacă nu i s-au pierdut cumva prin pădure şi n-ar avea nevoie de o mână de ajutor să-i strângă... îţi spun ceva dar să nu te superi!.. din pădure.. apoi făcură linişte. şi altele asemenea. mie să ştii că poţi să-mi mărturiseşti orice! 448 . izbucni aproape plângând: -Moş Crăciun. Moş Crăciun. Acum. -Auzi? Auzi ce zic ei? Valentina se gândi să spună ce daruri ar fi putut să le dea copiilor dar simţi acel resort blocat înăuntrul ei ca pe o durere.. la fel ca la păpuşi. nu le-ai împărţit deja daruri copiilor? -Nuu.. -Aha. m-am gândit să-ţi ţin locul până vii! -Ahaa. era înţepenit sau stricat dar nu voi să se dea bătută... Fetiţa simţi că ceva..... un mecanism dinăuntrul ei. ia te uită iarăşi paznicul cu măturoi.. -Nu mă supăr.. păi Moş Crăciun fără daruri.sunt renii. şi vocea lui suna în toată casa şi parcă venea şi de afară. să ştiu şi eu cu cine am onoarea. -Ia te uită. curioşi să audă cum se va descurca de data asta Bucle-în-Vârtej. îl privea iar trupul ei mic se strângea şi parcă se făcea şi mai mic.spune-mi te rog cum te cheamă întâi.... fie dacă nu ar vrea o căciuliţă pentru nas că i-ar face una cadou. -Cum aşa. Bucle-în-Vârtej stătea faţă în faţă cu Moşul acesta.. dar dacă te-ai gândit să-mi ţii locul.. -Valentina! . s-a mai pomenit? . cine îmi ţine locul. oftă Moş Crăciun. Observase că moşii aveau nasurile cam roşii când veneau la ei. Bucle-în-Vârtej!. mâinile i se încleştaseră în rochie iar ochii i se măreau într-o mirare mare.Nuuuu! au răspuns copiii. Fetiţa îşi dădu seama şi făcu pe grozava: -Ei.Bucle-în-Vârtej! strigară copiii. până şi buclele i se răsuceau tot mai mult. oare eu ce mai caut aici? Copiii izbucniră în râs. Valentina Bucle-în-Vârtej. nu am avut de unde să le dau daruri. spuse Moşul.

. Dar de reni ce zici? Oare şi renii mei or fi tot actori? -Sunt foarte frumoşi..... aşa îmi place mie să mă distrez în seara asta. spuse unul din ei.... aşa de mulţi reni nu am văzut niciodată! Dar de unde. nu ştiţi unde trăiesc renii? se miră Moş Crăciun. şi aşa de mulţi. şi cine nu crede? Doi băieţei mai mărişori.-Eu în fiecare an mă aşez pe scaunul lui Moş Crăciun.. Nuuuu.. adăugă şi celălalt. neînduplecată. -Da. Daaaa! -Cine crede să ridice mâna! Ridicară mâinile aproape toţi copiii. -Ahaa! Înţeleg! Tu spui că totul e o prefăcătorie! -Da! -Adică tu nu crezi că există Moş Crăciun! -Nu! -Voi copii. ce-i adevărat aici şi ce nu.? Copiii mângâiau renii. copiii nu ştiu că el nu-i adevărat dar eu ştiu... draga moşului. La Polul Nord! -Da. ştii... -Auzi. -Ba da. şopti Bucle-în-Vârtej. credeţi? -Daaa. spuse Bucle-în-Vârtej... ştim! spuseră copiii.. Ce. îmi pare rău că spun asta şi-i dezamăgesc pe copiii mai mici care nu trebuie să afle. -Buuun. şi eu susţin asta: eşti un actor! -De data asta au trimis un actor foarte bun. ca să-l iau puţin peste picior. mă bucur că te gândeşti şi la asta.. ia să vedem noi. zise Moş Crăciun. de unde... eşti un actor foarte bun iar renii o achiziţie nouă a grădinii zoologice! 449 . trebuie să rămână cu visul lor... Ce credeţi voi? -Credem că eşti un actor. foarte siguri pe ei se ridicară în picioare: -Noi! -Aha. -Aha.

ce efecte!. spunea o poezie. cum Moş Crăciun se făcuse aşa de mare. Uite. mai mari sau mai mici decât le vedea el sau decât i se păruseră lui. care treceau prin ferestre ajungând până departe în pădure. 450 . Iar cei câţiva trecători prin împrejurimi şi-au spus: ia te uită ce iluminaţie la conacul cel vechi. Copiii erau atât de fericiţi încât din ei ţâşneau raze mari. Văzută de afară.. Moş Crăciun se încărcă de copii pe umeri. creioane. păpuşi mari cât fetiţele. mă gândeam că dacă tot te-ai aşezat pe scaunul meu. să fiu Moş Crăciun? -Vreiiii? înălţă Moşul pe „i‖ ca şi cum ar fi tras-o de bucle în sus. admise Moş Crăciun. Apoi Moş Crăciun şi fetiţa în roşu scoaseră darurile şi le împărţiră copiilor. Omul era uimit.. în braţe. Apoi Moş Crăciun i-a pus jos pe copii şi au jucat ţinându-se de mâini (muzica se revărsa din toată casa) iar păpuşile. urşii de pluş şi alte dihănii cu blăni de catifea au intrat şi ele în horă cu copiii. Bucle-în-Vârtej fugi repede la oglindă şi văzu că hainele îi stăteau bine dar nu-şi dădu seama că se făcuseră pe măsura ei. fie şi aşa. mingi. toate lucrurile din jur erau altfel. roşie. căluţi.-Bine.. copiii credeau că lumina venea de la brad.. -Da. şiraguri de biscuiţi coloraţi şi de zahăr candel. sau cum copiii se făcuseră aşa de mici. în cizme. maşini şi roboţi! Fiecare copil venea. În curând. şi căciula şi o îmbrăcă. Şi ce daruri erau în sacul Moşului!: patine. casa era învăluită în jocuri de raze jucăuşe dar cei dinăuntru nu-şi dădeau seama. în cele două buzunare. trei copii îi stăteau atârnaţi unul de altul în spinare şi un şir stăteau prinşi sub cingătoare şi aşa încărcat îi luă de mâini pe Bucle-în-Vârtej şi pe om şi începură să joace în jurul bradului. cărţi cu poze colorate. nu ai vrea să fii Moş Crăciun şi acum? -Eu. apoi copilul îl îmbrăţişa pe Moş Crăciun şi rămânea la el în braţe. argintii. spuse Bucle-în-Vârtej iar Moş Crăciun îşi scoase pelerina cea mare. de la foc şi de la mulţimea candelelor şi lumânărilor aprinse. Bineînţeles că şi omul primi un dar. şi ai vrut să-mi ţii locul până vin.

L-au căutat... şi a plecat! 451 . Animalele au ieşit săltând cu darurile către vizuinile lor. i-ai spus că e un actor. Copiii făceau nişte salturi mari.. apoi cădeau încet jos. Lacrimi mari curgeau pe faţa fetiţei.. eu nu am vrut să-l fac să plece. doar Bucle-în-Vârtej stătea nemişcată la geam... lucru care le făcea foarte mare plăcere... uşori. cu moş Crăciun..Animalele din pădure s-au trezit şi atrase de lumină au venit la ferestre. Ursul sărea şi până să ajungă jos făcea o tumbă. bursuci. Copiii se strânseră în jurul ei. mari şi rămâneau câte puţin în aer... în urma şirului de reni. Nu se ştie cât au dansat astfel (în timp ce muzica se revărsa tot mai repede). să vadă ce se întâmpla acolo? Iepuri.. cu omul şi cu jucăriile. Copiii dansau mai departe. În agitaţia căutării lui Moş Crăciun. -Da şi l-ai pus să măture zăpada! -Numai o obraznică ca tine putea s-o facă! -Şi el s-a simţit jignit.. că nu există şi câte altele. faţă în faţă cu câte o veveriţă sau un bursuc. dacă ridicau braţele atingeau policandrul cel mare cu lumânări iar fetiţele atingeau tavanul cu vârfurile codiţelor. cu braţele desfăcute sau cu rochiile învolburate. Ea fusese singura care văzuse.. -Numai tu eşti de vină că a plecat Moş Crăciun! -Da. din cauza ta a plecat! -Eu. ba şi un urs.. au ieşit afară. vulpi.. în jurul bradului. veveriţe.. Copiii s-au speriat când au văzut ursul la geam dar Moş Crăciun le-a zis: -Ia veniţi şi voi înăuntru! Omul le-a deschis uşa şi animalele au intrat şi s-au prins şi ele în horă cu copiii. când deodată un copil a constatat că Moş Crăciun nu mai era printre ei. hm! sania ducându-se aşa de iute că parcă nici nu atingea zăpada. Moş Crăciun şi Bucle-în-Vârtej au scos din sac daruri şi pentru ele. nici sania cu reni nu mai era..... O dată cu animalele s-au strecurat afară şi renii. am vrut doar să ştiu cum e în locul lui! -Da. Vulpile îşi ţineau coada pe un braţ iar la braţul celălalt era un băieţel sau o fetiţă.... s-a simţit tratat fără respect.

. -Ar fi bine să te dezbraci de hainele lui! Bucle-în-Vârtej se dezbrăcă. Omul a venit repede şi a încercat să-i împace în timp ce ceilalţi copii ţipau că şi ei vor să fie Moş Crăciun.-Eu nu cred. eu zic că ar trebui să mergem să căutăm alţi copii care nu au primit daruri şi să le ducem din darurile noastre.Sunt Moş Crăciun. dar eu cred că sunt.. zise un băieţel.. Iar Bucle-în-Vârtej abia putu să vorbească: -Toţi suntem Moş Crăciun! -Şi acum ce facem? -Păi ce-a făcut şi Moş Crăciun! -Dar noi am primit daruri. 452 .. Se duse la oglinda cea mare din mijlocul sălii şi începu să strige privindu-se: . sunt Moş Crăciun! .. cui să-i dăm daruri? -Am o idee. Atunci un băieţel se duse şi se uită de aproape la hainele Moşului. l-a tras de hăinuţe şi a început cearta.. Toţi erau îmbrăcaţi în hainele lui Moş Crăciun! Împreună cu omul! S-au dus toţi în grup şi s-au privit în oglindă.. -Ştiţi ce? zise Bucle-în-Vârtej. cu siguranţă sunt copii care în seara asta nu au primit daruri. spuse un copil. Moş Crăciun e prea bun să se supere pe noi. ruşinată. mereu sunt.. să facă bine să se dezbrace şi să se îmbrace pe rând cu hainele moşului dar deodată copiii se opriră uitându-se unii la alţii. de hainele lui Moş Crăciun şi le aşeză pe un scaun.. -Dar crezi că sunt copii care nu au primit daruri? -Nu ştiu.Şi eu vreau să fiu Moş Crăciun! strigă un alt băieţel. Am putea să schimbăm darurile între noi! -Ura! Ura! Aşa să facem! Copiii au schimbat darurile între ei. şi s-au jucat o vreme fiecare cu jucăriile celorlalţi. mâine vom merge şi vom căuta în jurul nostru copii care nu au primit daruri.. dă-mi-le şi mie! Dar băieţelul îmbrăcat astfel nu a vrut să se dezbrace defel şi a fugit iar celălalt băiat a fugit după el. vom afla. apoi nu mai rezistă şi le trase pe el. -Da...

. copiii aşa au făcut.. în ziua de Crăciun. până în tavan. brazii mai prind rădăcini... în ei! Şi toată viaţa lor... alţii au lăsat mai multe iar Bucle-în-Vârtej le-a lăsat pe toate. verde..Într-adevăr. Dar omul privea bradul şi se întreba oare cine a fost? Apoi bradul a mai crescut o vreme. Văzând-o înflorită. Mare fusese mirarea părinţilor când s-au întors seara târziu să-i ducă acasă pe copii şi au auzit ce povesteau copiii. Oare cine să fi fost de şi-a jucat atât de bine rolul?.. o aştepta omul. După ce a trecut Crăciunul. înflorite. Dar cel mai mult s-a mirat chiar primarul care îl pusese pe un om de-al său să fie Moş Crăciun şi aflase că acesta se oprise în cârciuma de la marginea orăşelului să se încălzească puţin înainte de drum şi adormise sub masă.şi la fel şi ramurile de corcoduş roşu din casa fetiţei. omul se gândise să i-o aducă. şi se înfipseseră în pământul de sub casă. pădurarul i-a spus că asta se mai întâmplă uneori.. cu ramuri mari de corcoduş roşu. în care fetiţa recunoscu mătura de nuiele. să-l scoată afară dar n-a putut. fiecare din ei a fost Moş Crăciun! 453 ... Indiferent cine fusese... A doua zi au mers prin casele din vecinătate. în faţa casei ei. bradul prinsese rădăcini. copiii nu au uitat niciodată seara aceea şi au înţeles un lucru: că Moş Crăciun există. Mare a fost surpriza lor când s-au întors acasă şi au văzut că în locul lor erau alte daruri. omul a strâns podoabele din brad şi a tras vasul în care stătea pomul. era un om tăcut de felul lui şi mai ciudat. şi a rămas aşa... unde se aflau copii şi au întrebat lăsând fiecare câte un dar din darurile primite. Plecă iar fetiţa fugi după el şi îl strânse în braţe... sau aşa părea.. care trecuseră prin podea. Iar pe Bucle-în-Vârtej. există cu adevărat. şi acum i-o dete fetiţei neştiind ce să spună.

Poveste de craciun Primii fulgi de zăpadă nu începuseră încă să cadă. Şi cum mergea Pufuleţ aşa.. Mare îi fu spaima când dădu bot în bot cu un motan mare. Nu mai mâncase nimic de vreo două zile iar frigul îl făcea să tremure fără oprire. iar căţeluşilor. Era Ajunul Crăciunului iar oamenii se grăbeau către case să îl aştepte pe moş. datorită blănii sale pufoase... căţeluşule?‖ îl întrebă motanul cel negru. Pufuleţ. Era un spectacol pe care el nu îl trăise până acum. călcată de o maşină. iar Pufuleţ trebuise să îşi ia în piept viaţa sa de căţel. reci şi întunecate. Se plimba şi privea oarecum speriat la miile de luminiţe ce umpluseră oraşul: brazi împodobiţi cu tot felul de beculeţe.. cutii împachetate în staniol cu fundă roşie. Pufuleţ se sperie şi primul gând fu să fugă. negru şi fioros. în spatele unor blocuri gri. ajunse într-o zonă mai întunecoasă.. aşa îi spusese mama sa... Vino cu mine să te încălzeşti şi să mănânci ceva!‖ 454 .‖ Văzându-l atât de speriat şi de slăbit. şi Pufuleţ rămăsese singur pe străzile oraşului.. „Nu te speria. „Ce faci. De abia mai putea sta pe lăbuţele sale de căţeluş orfan. Îşi aminti de cele spuse de mama sa în urmă cu ceva vreme. Ce vânt te aduce pe aici?‖ Pufuleţ îşi trase sufletul şi cu jumătate de lătrat spuse: „M-am pierdut. care mai de care mai colorate. nu mai putea să se mişte.. abătut şi flămând. Sunt Pufuleţ şi am rămas orfan. lui Negrilă i se făcu milă de bietul Pufuleţ şi îi spuse cu un mieunat prelung: „Te văd slăbit şi flămând. Dar slăbit şi îngheţat de frig cum era. Eu sunt Negrilă. Nu mai am unde să mă duc. Dar amărăciunea îl năpădi când se gândi că el era doar un căţeluş orfan. vitrine pline de sclipici. despre un moş bătrân care vine în fiecare an şi le aduce copiilor cadouri. Mama sa murise. moşul nu le aduce niciodată nimic.. cel mai negru dintre motanii cartierului.

.. se dădu jos din sanie la Pufuleţ şi noul său prieten. „Este prima ta ninsoare. Negrilă îi spuse: „Vino.‖ 455 .. Negrilă. care îl duse printr-o gaură la un beci de bloc. încât Negrilă îi şopti la ureche: „Nu te speria! E Moş Crăciun! Vine în fiecare an cu daruri pentru micuţi. oprind renii. stătea un moş mare şi gras. căţeluşule?‖ Cu jumătate de lătrat. mănâncă! Trebuie să-ţi revii. Ne aşteaptă o iarnă lungă şi grea. Abia atunci Moşul îl zări şi... O sanie roşie şi mare. Pufuleţ era atât de speriat.. Pufuleţ răspunse: „Pufuleţ. Sunt orfan iar singurul meu prieten este Negrilă. Negrilă se întoarse cu o pungă de oase de la containerul cartierului. nu mai era singur. în sfârşit. de după centrala termică a cartierului. am o surpriză pentru tine!‖ Când ieşiră amândoi din beci. Negrilă plecă pe gaura beciului iar Pufuleţ rămase singur.‖ Văzându-l speriat. Acesta era foarte impresionat de fulgii care nu se mai opreau şi cădeau tot mai mulţi spre pământ. Petele ajungeau pe asfalt şi se adunau în straturi.. cu cinci perechi de reni venea spre ei iar în sania plină de cadouri. După câteva minute. Ţevile calde scoteau aburi iar Pufuleţ începu să se încălzească.‖ spuse Negrilă. cu pletele albe şi barba lungă.. Moşul îl luă în braţe pe Pufuleţ şi îl mângâie cu dragoste: „Cum te cheamă. După ce Pufuleţ termină de mâncat.Căpătând încredere.‖ îi spuse Negrilă lui Pufuleţ.. „Uite. Pufuleţ avu o surpriză: din cer cădeau nişte pete albe şi pufoase ca blana lui. Pufuleţ îl urmă încet pe Negrilă. Au rămas în ninsoare câteva minute bune când deodată... Pufuleţ se apucă să mănânce din oasele aduse iar primul gând care îi veni în minte fu acela că.. o lumină puternică începu să îi năpădească. Pufuleţ încremeni iar instinctul său de căţeluş îl făcu să latre către sanie.

Am ieşit în curte cu tata. Deasupra lor am aşezat un bulgăre mai mic. Moşul are de dus cadouri la doi frăţiori care i-au trimis o scrisoare în care îi cer unul un căţel. aflată acum în ceruri.. iar hainele de pe el le-am încheiat tot cu cărbuni rotunzi. ia modelat chipul şi un clop ascuţit peste plete.Moşul. iar celălalt o pisică.. Apoi tata a adus o mătură de nuiele să i-o pună în braţe. aşa că am strigat: -Dă-mi mie mătura! Eu sunt Omul de Zăpadă! Tata a ripostat: -Oi fi având tu nas roşu.. Astăzi. Moşul s-a gândit la noi. povestea tristă a lui Pufuleţ a devenit un basm fericit. eu sunt Omul de Zăpadă! 456 .. Cine este omul de zapada? Azi a căzut o ninsoare proaspătă şi bogată. După care Negrilă veni la Pufuleţ şi îi spuse: „Pufuleţ. capul. O dată cu primii fulgi de zăpadă. Mai ales când Pufuleţ primeşte oase pe care le împart frăţeşte. pe care îi scrie numele.. nasul de morcov. Tata i-a sculptat umeri şi braţe.. i-au găsit pe Negrilă şi Pufuleţ lângă cizmuliţele lor. Şi uite aşa... dar mie îmi plăcea foarte mult să mătur. gândindu-se o clipă. apoi i-am ridicat unul peste altul. Şi se mai gândeşte Pufuleţ la mama sa. Şi la Moş Crăciun ce va veni anul viitor. de februarie. îl luă pe Negrilă de o parte şi îi şopti la ureche ceva. urcară în sania Moşului. pentru că stă în frig.. aşa cum au toţi oamenii de zăpadă. să facem un om de zăpadă: am adunat zăpadă multă. Iar Negrilă îi mai face câte o vizită. în care am scormonit cu degetele nişte plete cârlionţate. Să fim noi cadourile lui pentru acei copilaşi.. Pufuleţ are o cuşcă a lui. dar.‖ Pufuleţ dădu afirmativ din cap şi împreună cu Negrilă. dimineaţa. Eu i-am fixat ochii de cărbune. am bătucit-o bine cu mâinile cu mănuşi şi am rostogolit doi bulgări mari. Cei doi copilaşi au avut o mare bucurie când.

Deodată.. -Mă duc să văd. auzim strigăte din grădină.. pentru că burta ei. la tălpi. l-am luat pe sus binişor şi l-am dus chiar la intrare. A ieşit. arăta ca un bulgăre mare. privind la bunicul.. la Omul de Zăpadă. când deodată am auzit-o pe mama strigând: . că văd mai bine cine trece pe stradă! 457 . apoi s-a întors scuturându-se de zăpadă: -Îl împung colţii zambilelor şi îl gâdilă.Ba eu sunt Omul de Zăpadă! Întârziase. dar Omul de Zăpadă a protestat: -Lăsaţi-mă aşa. ca să se îmbrace mai călduros. a zis mama.Bunicul. Am ieşit toţi. a zis tata... Aşa că eu sunt Omul de Zăpadă! povestea Cine este omul de zăpadă? Am rămas tăcuţi. -Hm. -Ce are? a întrebat mama. şi într-adevăr ea semăna cel mai mult cu Omul de Zăpadă. care curăţase trotuarul din faţa casei şi trecea chiar atunci prin curte. Ne uităm pe fereastră şi îl vedem pe Omul de Zăpadă clătinându-se şi ţopăind puţin. a intervenit: -Uite. Omul de Zăpadă s-a înroşit de mânie: -Gata cu cearta că m-aţi asurzit! Eu sunt Omul de Zăpadă şi nimeni altul! Tata a ridicat braţele către noi într-un gest prin care arăta că se dă bătut şi i-a predat mătura iar noi am intrat în casă şi ne-am aşezat să mâncăm. în care ştiam că stătea fratele meu. Trebuie să mergem să-l mutăm pe verandă.. uimită. trebuie să-l îndreptăm. sub becul portocaliu iar când l-am pus jos i s-au lăsat umerii şi s-a aplecat puţin în afară. eu am plete albe şi haina plină de chiciură.

cea mai albă casă neagră şi cea mai roşie casă roz. Şi oricâte jucării i se aduc nu îl distrează nimic mai mult decât becul portocaliu de la intrare şi mătura din nuiele.Peste noapte a nins din nou. 458 . trebuia să se răsfeţe puţin! a zâmbit bunicul. Omul de Zăpadă a curăţat curtea şi trotuarul din faţa casei şi de câte ori mătura din mătură se rupea o nuia iar Omul de Zăpadă se topea puţin. Cea mai adevarata minciuna Era odată o vrăjitoare. nici neagră. au trecut peacolo doi băieţi. dacă ar curăţa toată strada ar lipsi prea mult. Era o casă nici albă. Totuşi l-a trimis la o casă unde stăteau doi bătrâni. Şi cel mai blond păr castaniu. Nu am apucat să-i simţim lipsa. îmbrăcat în hăinuţe albe. Omul de Zăpadă s-a topit de tot. iar băieţelul meu nu se desparte de el. Iar celălalt era cel mai curajos băiat fricos. din cea mai bătrână pădure tânără. iar când ultima nuia s-a desprins. a zis tata. Unul avea cei mai albaştri ochi verzi. care era cea mai însorită zi ploioasă. Era. nici violetă. Ea era cea mai rea vrăjitoare bună şi trăia în cea mai mare căsuţă. Într-o zi. Până a venit primăvara. că a şi venit pe lume fratele meu. uite că poate să meargă şi ne-a făcut să-l cărăm până pe verandă! -Da. -Vezi! a zis tata. Tata şi bunicul s-au trezit în zori ca să dea zăpada dar au văzut cu uimire că treaba era deja făcută. Vecinul din dreapta şi vecinul din stânga s-au mirat şi ei privind peste gard: -Dar vrednic om de zăpadă aveţi! Nu-l trimiteţi şi la noi să cureţe trotuarul? -Nu pot. Omul de Zăpadă mătura de zor rostogolindu-se de colo colo pe bulgărele de la bază. de fapt. nici galbenă. rotund şi alb.

Hei.Vreaauuu. fiindcă am ajuns aici mergând pe cea mai întortocheată cărare dreaptă.. Ştim foarte multe poveşti. . când s-au văzut procopsiţi cu urechile alea. iar băieţii au văzut-o ascunzându-se după perdea. sub nasul vostru. voi va trebui să-mi spuneţi o poveste.. ca să nu-şi dea seama nimeni ce e adevărat şi ce e minciună. . . dar tot urechi de măgar erau.Ne e tare sete. .. Dar aşa să mi-o spuneţi. Pe urmă au plâns. le-au crescut urechi de măgar. dă-ne puţină apă.izvorul e acolo. vreaauuu. doamnă vrăjitoare. .Beţi şi singuri! Ce . Dar pentru că izvorul era cel mai rece izvor cald. care trecea pe sub casa celei mai bune vrăjitoare rele. În schimb.Vrăjitoarea era acasă. la fereastră.. Le-a spus: .. cei doi băieţi au râs.Nu putem merge mai departe în halul ăsta. Dacă nu găseau cea mai adevărată minciună. Pe urmă s-au gândit ce să facă. Povestea Cea mai adevarata minciuna . Puteţi? Dacă nu..Pe care-o vrei? . să-mi spuneţi cea mai adevărată minciună. La început.. Şi au băut.. Pe asta să mi-o spuneţi.Ştiu cum să vă scap de urechi. deveneau pentru totdeauna sclavii vrăjitoarei. Dar vrăjitoarea atât aştepta. Erau cele mai scurte urechi lungi din câte s-au văzut.Sigur. ai mei rămâneţi! Cei doi băieţi au stat pe gânduri. Şi asta nu era nimic – dar 459 .

să fie fericite dacă scapă cu viaţă dintr-o asemenea tovărăşie. Într-o zi a tăiat un pui şi l-a prăjit. Habar naveţi să spuneţi poveşti. ca să deschidă împreună un han la marginea pădurii. Asta e o minciună sfruntată! Mai bine nu puteţi? Atunci cei doi s-au retras din nou.. Pe urmă. ca să nu se observe. Stăpânul ei avea musafiri la masă. apoi al doilea băiat a zis: ... Voiau să-şi pună banii la un loc. Stăpânul ei s-a apucat să ascută cuţitele pentru masă. Trebuie Povestea Cea mai adevarata minciuna neapărat să gust. încât îţi lăsa gura apă.Biinee. sub privirile atente ale celei mai rele vrăjitoare bune: . Pe urmă s-a dus la stăpânul ei şi i-a spus: puiul e gata. Aşa că s-au sfătuit puţin şi pe urmă au început.. După care s-a dus înapoi la stăpân şi i-a zis: ce prieteni ciudaţi aveţi! Au venit. să văd dacă are destulă sare. Am cunoscut-o chiar eu pe bucătăreasă.Asta e o poveste adevărată. a mâncat tot puiul. dar cuţitele s-au tocit.. . leul şi vaca s-au înfrăţit. a zis ea. Ar trebui ascuţite.pentru toată viaţa. au mai stat puţin de vorbă. ai mei sunteţi! Pentru ultima oară. a rupt-o şi pe cealaltă. Aşa că toţi au fugit speriaţi.. Hai. Uite! Capra. Îl auziţi cum îşi ascute cuţitele? Vrea să vă omoare.rămâneau şi cu urechile de măgar . au început: 460 . Atunci capra. ba mai mult.Minciună! Nu se poate aşa ceva.Era odată o bucătăreasă foarte bună. încă o încercare şi gata! Doar n-o să stau toată ziua după voi! Dacă nu reuşiţi nici acum. În sfârşit. Dar puiul mirosea aşa de bine. Ea a aşteptat ca musafirii să vină şi le-a spus: stăpânul meu a înnebunit. Treptat. au furat puiul şi au plecat! . cei doi băieţi s-au sfătuit. îmboldiţi cu nerăbdare de vrăjitoare. Leul le-ar lua imediat banii caprei şi vacii. Şi a rupt o aripă.

. Kiki şi Meme – o prietenie legendară. Pentru că nu ne convine asta. Cine putea spune cât era de înalt un pitic? . Vrăjitoarea a tăcut din nou. Vrăjitoarea tăcea.A fost odată un pitic. doar noi suntem prieteni..Care era cel mai roşu măr verde şi ştia să cânte. Trebuie oare să ne batem? s-au întrebat ei.. Povestea Cea mai adevarata minciuna Vrăjitoarea se foi puţin. Aşa că el continuă. Fiindcă amândoi o plăceau la fel de mult pe fată.Când au ajuns acolo . . Care îţi umpleau inima de o dulce amărăciune. nu putea spune că era o minciună. Cânta în fiecare seară cele mai vesele cântece triste.n-au ştiut ce să facă. Kiki.. fiindcă tot nu putea să-l contrazică. fiindcă. Şi au plecat să cucerească inima celei mai urâte fete frumoase.Era cel mai uriaş pitic. .Erau prieteni buni. Aici amândoi băieţii au tăcut. Fiica celui mai cinstit hoţ. a cărui singură avere era un măr. .Şi? Şi? Ce s-a întâmplat mai departe? 461 . . El era cel mai pitic uriaş. . deşi nu văzuse niciodată un pitic.. dar tot nu spuse nimic.Cel mai bun prieten al lui era uriaşul Meme.

462 .Şi? Mai departe? . Puturica n-a mai vrut în ruptul capului să meargă la şcoală. . dacă ghiceşti care-i Kiki şi care-i Meme. e simplu.Ea era cea mai frumoasă fată urâtă. Mergem la nuntă.Păi. hai la spălat! Puturica s-a întins şi a căscat lung. Dar cea mai bună vrăjitoare rea nu s-a dus la nuntă. nimic. Şi a trebuit să facă ce le-a promis. . să-i spună totuşi urmarea poveştii. Prietena mea Puturica A fost odată ca niciodată o dimineaţă în care prietena mea. Dar i-a rugat pe cei doi băieţi. Pentru că nici azi nu e lămurită pe deplin dacă povestea lui Meme şi a lui Kiki a fost adevărată sau doar o minciună foarte foarte foarte gogonată. .Puturica. Cea mai urâtă fată frumoasă avea o soră. Vrăjitoarea s-a gândit destul de mult. A trebuit să se dea bătută. înainte de a se despărţi.Îţi spunem. dar n-a reuşit să ghicească adevărul.. adică să-i scape de urechile de măgar. Vii? Fiindcă nu suntem supăraţi pe tine.Mai departe. dar noi suntem Kiki şi Meme. Degeaba a rugat-o mama ei: . ţi-am pregătit periuţa şi pasta de dinţi. Aşa că amândoi – adică toţi patru au fost fericiţi. Îţi spunem. e ora şapte.

ţi-ai făcut ghiozdanul? .. stomacul Puturicăi a început să strige şi el: 463 .. Mergeţi voi. . scoală-te. Iar Puturica dormea în continuare şi nu-i păsa chiar deloc că picioarele şi mâinile ei au plecat la şcoală. să nu întârzie. fiindcă. Puturica. Puturica! Hai. hai.Ba nici nu mă gândesc. mâinile merg mai încet decât picioarele. hai să mergem la şcoală. e şapte şi zece. eu rămân aici! Aşa că picioarele Puturicăi au plecat spre şcoală. dă-ne jos din pat! povestea Prietena mea Puturica . Nu după mult timp. dacă vreţi... hai la şcoală! Noi ne plictisim acasă. Puturica. ba chiar a început să sforăie uşor. Puturica. Dar nu a fost chiar aşa de simplu. după cum se ştie. eu am de gând să dorm! Şi mâinile s-au grăbit spre şcoală. Puturica. noi suntem gata! Hai Puturica. . e şapte şi un sfert. e şapte şi douăzeci.Nu mă mai duc niciodată la şcoală. e gata ceaiul şi pâinea cu unt! Dar de sub pătura Puturicăi s-a auzit doar un mârâit. du-ne la şcoală.Puturica.. hai. dacă vreţi. hai odată! E şapte şi douăzeci şi cinci. trebuie să te grăbeşti. picioarele ei voiau.Puturica.Puturica. Puturica. că mâinile Puturicăi au început să tragă de ea: . Dar n-a trecut mult timp... Să fie clar! Vreau să doooooorm! Şi s-a întors pe partea cealaltă.Puturica. Aşa că au început să tragă de ea: . pentru că. în timp ce ea a continuat să doarmă.Ba nu mă duc nicăieri! Vreau să dorm! Mergeţi voi. deşi Puturica nu voia să meargă la şcoală.

. de capul ei..Puturica. Dormea dusă. când urechile ei au început să strige. auzi. fără picioare... dar strigau foarte tare. După un timp. Puturica.! Dar Puturica nu mai avea urechi.Puturica! Heeei. că aşa strigă de obicei urechile: . Păi ce mai conta acuma.. fără stomac şi fără urechi..? Măi! Eşti surdă. câtă gălăgie! Da‘ pleacă odată şi lasă-mă să dorm! Iar stomacul. lăsând-o să doarmă fericită. nu prea lung.? . aşa că. Iar Puturica dormea fără griji dar şi fără picioare. bombănind şi furişându-se ca să nu-l vadă cineva şi să se sperie. aşa că nu avea cum s-o audă. cu cercei cu tot iar Puturica a continuat să doarmă aşa. limba ei a început să se agite.. Mi-e foame şi vreau să fac mişcare! Du-mă la şcoală. mai întâi... A văzut că urechile plecaseră şi i-a venit şi lui dor de ducă.. e opt fără douăş‘cinci! Te scoli. fiindcă un stomac care hoinăreşte de capul lui pe stradă nu e tocmai un lucru obişnuit pentru copiii cuminţi care nu întârzie niciodată la prima oră. Nu prea ştia cum să meargă şi ea la şcoală şi îi era frică să ia hotărâri aşa... nici picioare. iar limba n-a mai avut ce face: şi-a luat inima-n dinţi şi a plecat şi ea. Puturica.. e opt fără douăzeci. mişcă-te odată! E şapte şi jumătate. Puturica. a încercat s-o trezească pe Puturica: . Nici nu-i păsa de asta. S-a gândit cum s-o 464 . mâini şi stomac... sau ce? Vrei să-ntârzii la şcoală iar? Puturica. după ce a înfulecat pâinea cu unt şi ceaiul. urechile au tulit-o spre şcoală.. nici stomac şi nici urechi? Şi-aşa nu mai avea nevoie de limbă.Puturica. dacă tot nu mai avea nici mâini.Of.Ştiţi ceva? M-am săturat de voi! Plecaţi odată toţi şi lăsaţi-mă să dorm în liiiniiiiiiiişte! Speriate. A mai trecut puţin şi părul Puturicăi a început să dea târcoale în jurul capului.. fără mâini. altfel plec şi eu singur! . a plecat şi el. Doamne.

Iar Puturica de-abia a avut timp să se aşeze foarte-foarte-foarte repede în banca ei. copii. Ia să văd. mâini. limba. e foarte urât ceaţi făcut! Din cauza voastră era să întârzii.V-am prins! Aţi venit la şcoală fără mine! Păi să vă fie ruşine. Vă jur. s-a tot opintit şi s-a opintit dar Puturica nici gând să se trezească. părul şi creierul n-au apucat să spună nimic şi nici să le fie prea ruşine. Care era şi el destul de îngrijorat că o să întârzie la şcoală. mâinile. Iar asta a fost ultima dată când s-a întâmplat aşa ceva. urechile.trezească pe Puturica şi a început să tragă. pe urmă în sus şi în jos. urechile şi limba. La opt fix uşa s-a deschis uşor şi toată clasa a tăcut. părul şi creierul n-au mai plecat niciodată singure la şcoală fără Puturica. încercând să ţină pasul. fiindcă uşa s-a deschis din nou şi a intrat de data asta chiar domnul învăţător. plutind uşor. Copiii s-au ridicat în picioare şi a intrat: . Trebuia să intre domnul învăţător şi aveau emoţii foarte mari să nu observe că Puturica nu era acolo. mâinile. până la urmă. Păi în felul acesta. limbă. prietena mea. A tras într-o parte. păr şi creier. creierul Puturicăi. şi odată cu el zbura – mai greu. stomacul. 465 . stomacul. stomacul. unde se aflau deja picioarele.Puturica! Puturica a mers glonţ către locul ei: . toţi au scăpat cu faţa curată. pe locul din dreapta. dar voiniceşte. a tras în alta. stomac. Atunci nici părul n-a mai avut ce face şi a luat-o şi el repejor spre şcoală. Au ajuns exact la ora opt. de atunci picioarele. Habar n-aveţi ce greu e să ajungi la prima oră fără picioare. limba. pe aripile vântului. urechile. vă e ruşine sau nu? Dar picioarele. ce-i drept. urechi. mâinile. gâfâind transpiraţi şi s-au trântit în banca a treia de la perete.

de aceea se considera un mare artist. prietenii lui. evident. El era foarte mândru de penele lui roşii de pe spate şi de pe aripi. unde locuia împreună cu Dani. stăpânul lui Bobo. A fost chiar invitat la televiziune de vreo câteva ori şi nişte fabricanţi de ciocolată au creat un sortiment special pe care au pus imaginea lui: ciocolata Bobo. de guşa galbenă şi de pieptul verde fosforescent. Aşa că Bobo s-a căţărat pe pervaz şi de-acolo a privit oraşul care se întindea în zare . copii. într-o colivie de lux cu uşi duble şi era liber să hoinărească după placul lui prin toată casa. El îl ducea pe la petreceri şi datorită lui învăţase papagalul cele trei cuvinte magice. la cerul 466 . Mergea pe la petreceri şi distra lumea. acolo unde începe pădurea verde.. în râsetele celor din jur. prostii şi cucu-bau. aşa cum v-aţi dat seama deja. Bobo a privit în sus.de la etajul şapte oraşul se vede foarte bine. prostii şi cucubau. ia să vedem dacă vă mai aduceţi aminte. da. Bobo locuia. acolo unde locuiesc iepurele AudeDestuldeBine cu Veve Salvador şi CiocănitoareMică. Credea că e cel mai frumos papagal din lume şi poate că era.. bineînţeles atunci când nu erau deschise geamurile apartamentului de la etajul şapte. Aşa că în scurtă vreame a ajuns o mare vedetă şi era foarte cunoscut. copii.. a lăsat şi fereastra de la bucătărie întredeschisă. Imediat Bobo se grăbea să-i taie vorba.. erau: castraveţi. Într-o zi frumoasă de primăvară. Precis aţi mâncat şi voi. pe care le spunea adesea cu mare succes şi care erau. fiind un uituc şi jumătate. Nimeni nu putea vorbi când era el de faţă.Papagalul care a fugit de acasa A fost odată ca niciodată un papagal pe care-l chema Bobo. Oamenii râdeau şi îi dădeau de mâncare atunci când pronunţa cele trei cuvinte care formau vastul lui vocabular: castraveţi. Se văd până şi dealurile de la marginea cartierului nostru. Care era dansator şi actor şi. Dani a lăsat din greşeală uşa coliviei deschisă şi.

se agăţa cu ghearele şi se ţinea de marginile ferestrelor cu ciocul lui tare. bineînţeles. că doar nu de altceva! Sărind de pe balcon pe balcon. Bobo s-a plimbat şi el puţin printre picioarele oamenilor. într-un balcon. dacă nu ştiaţi. la pădurea verde şi pe urmă în jos – şi l-a luat ameţeala. făceau cumpărături sau pur şi simplu căscau gura pe-acolo. aia de la intrarea în cafenea. Fiindcă Bobo nu ştia să zboare. Nu e bine să priveşti în jos la maşini şi la oamenii care se înghesuie pe trotuar în intersecţia cu multe semafoare de la mol. a strigat: . spre deosebire de restul pisicilor care văd mult mai bine noaptea decât ziua – şi asta se numeşte nictalopie. o pisică aproape galbenă.Prostii! 467 . în care spărgea nuci şi alune – atunci când primea de la admiratori. Pedro s-a luat după Bobo. Întinzându-se alene. a sărit de pe pervaz pe pervaz către lumea care se întindea dedesubt. Nu departe de el. cu ochii verzi – şi care vedea foarte bine ziua. Din curiozitate. ferindu-se ca să nu fie călcat. se lăfăia la soare motanul Pedro. a înghiţit vreo două bomboane de la raionul de dulciuri. Dar o fetiţă cu o şapcă nostimă. Pedro l-a urmat pe Bobo în stradă şi apoi au intrat amândoi în mol. un papagal! Iar Bobo i-a răspuns aşa cum ştia el: . făcându-şi loc printre oamenii care se plimbau. după care a vrut să se întoarcă acasă. ameţit. Aşa că Bobo s-a ţinut bine de marginea ferestrei şi pe urmă.Ia te uită. a ciugulit câteva seminţe de susan de pe un covrig scăpat pe jos. tot la etajul şapte. albastră.limpede. în zare. pe urmă a sărit pe o marchiză de pânză. pe urmă în palmierul artificial de lângă fântâna arteziană. Şi de-acolo s-a privit în vitrinele colorate.

Aşa că Dani n-a mai avut ce face şi l-a lăsat pe Bobo cu prietena lui. că Bobo era în pericol de moarte – deşi el spera că o să-l salveze televiziunea sau pompierii. Dar auzind glasul încrezător al fetiţei. Şi nici nu ştim dacă putem să-l facem. papagalul i-a răspuns.? Pedro a rămas în palmier. Tocmai la timp. Dar printre frunzele false s-a iţit capul lui Pedro. şi-a luat inima-n dinţi (vorba vine. Numai fetiţa noastră şi-a întins mâna şi i-a strigat: . lingându-se pe bot degeaba. Cu ciudă. a sărit spre ea. aşa cum li se întâmplă marilor vedete aflate în pericol. actorul şi dansatorul cu care locuia Bobo. fericit: cucu-bau! De 468 . Bobo nu s-a putut abţine să nu-i strige. cam obraznic. căci Dani. papagalul s-a căţărat tot mai sus în palmier. Care habar n-avea că putea să zboare.Zboară. copii.. lingându-se pe bot. micuţule? . Şi.Ce cauţi aici. Aşa ca Bobo. cu Pedro pe urmele lui. în timp ce urca.Cucu-bau! Auzindu-l. Iar Pedro. fiindcă toţi credeau că era un joc.. lumea râdea şi comenta.. Pe măsură ce Bobo urca tot mai sus. Pedro se apropia ameninţător. de o vorbă bună sau pur şi simplu de cineva care să creadă în noi. însă. spre bucuria celor din jur. zboară! Uneori cu toţii avem nevoie de un îndemn. a dat din aripi de câteva ori şi a planat. Şi când Dani a vrut să-l ia acasă. motanul de care ne mai amintim că plecase pe urmele lui Bobo. deşi au o inimă foarte mare. micuţule. Iar de jos. căci papagalii.Cum te cheamă? . oprindu-i-se pe umăr. care îl ajutase să zboare. ce-i drept: castraveţi.Castraveţi! . Nici vorbă. Speriat. fiindcă la plecare. îl căuta deja neliniştit. Dar Bobo îşi făcuse o nouă prietenă. striga: castraveţi! prostii! cucu-bau! iar lumea râdea. Chiar dacă n-am făcut niciodată lucrul acela pe care toată lumea îl aşteaptă de la noi. Dar voi vă daţi seama. nu au dinţi). lumea a început să râdă şi s-a adunat în jurul palmierului de plastic.

cele două surori gemene din banca a treia. te rog repetă tu după mine: m-e-r-e.... se deosebesc. chiar drăguţe.re! . desenează şotron pe trotuar. iar Ela are ochii verzi-albăstrii şi numai nouăsprezece pistrui. imposibil să treacă neobservate asemenea fetiţe neastâmpărate.. cu două fetiţe din clasa întâi.meee . la drept vorbind.Ema.M . dragi copii. rrree . Aşa că.ree. Cred că le cunoaşteţi foarte bine pe Ema şi pe Ela. Ema şi Ela aveau de citit un cuvânt – un cuvânt simplu şi. ca să-i intre bine în cap şi să n-o mai ia razna. Povestea asta. despre care va fi vorba aici. la şcoală de asta nu e niciodată cretă la tablă!. Dar cine nu le cunoaşte? Toată ziua se joacă: sar coarda.re . ha! ha! ha! .mai multe ori. Vedeţi deci că.. rândul din mijloc. gustos. se urcă în copaci..pe care-o bagă pe nevăzute în buzunar. Nu se poate să nu ştiţi unde e clasa întâi: chiar la etajul doi.meee. împreună cu domnul învăţător. Deşi sunt gemene. deasupra direcţiunii.Dar cum aşa? . totuşi: Ema are ochi albaştri-verzui şi douăzeci de pistrui.Mie-mi place să mă joc cu păpuşile! 469 ..meee .Mm .. mere.e . şi la urma urmelor. au început: .re . .Oh. dacă vreţi să ştiţi.re . Ema! Nu eşti deloc atentă! Ela. noi nu ştim şi nici nu vrem să învăţăm să citim! .me . Povestea alfabetului A fost odată ca niciodată. cu creta . după orice papagal care a fugit de-acasă...Ei. sunt chiar foarte foarte deosebite! În ziua aceea... trag căţeii de urechi.eee . s-a întâmplat chiar în şcoala noastră. fetelor! .

fetiţele cântau un cântecel pe care l-au inventat chiar ele şi care suna cam aşa: Un-doi-şapte-cinci.Ahh. Dar ele nu ştiu că. am obosit. Toată ziua. e toată-toată făcută din litere! Iar unul din locurile unde ele se adună este chiar cartea de citire. Literele sunt peste tot.. Uite că s-a făcut seară! .. Toată ziua. Nouă nu ne place şcoala. şi ţâfnoase. vă daţi seama copii. N-ar mai exista scrisori. nimic! Lumea. nici semne de circulaţie. .Bine. Nici filme. Ba nici n-am şti cine suntem... lumea ar fi în mare pericol. dar alfabetul trebuie învăţat.. Nimic nu vrem să-nvăţăm.Şi mie îmi place să mă joc cu mingea! . Am încurca şi borcanele de dulceaţă. Iar în timp ce săreau coarda. fără litere. fiindcă şi numele noastre tot cu litere se scriu.Şi mie mi-e somn! Ema şi Ela dorm acum. Ne jucăm şi ne jucăm. iarna-vara.Sigur că da.. De dimineaţa până seara. obosite de joacă. nici computere. dar şi alfabetul este important. Până a venit seara. fiindcă şi pe bani sunt multe litere. la ce ne folosesc nouă literele astea? Sunt aşa de plicticoase.Dar.. ba aproape putem spune că banii sunt făcuţi din litere. Iar domnul învăţător n-a mai avut ce face. N-ar exista bani. A fost nevoit să le lase să se joace.. nimic. dragi copii. literele au auzit tot ce s-a întâmplat şi s-au cam supărat. Au hotărât atunci să le dea celor două fetiţe o lecţie şi s-au strecurat încetişor 470 ..Şi mi-e somn! . . Aşa că. Pe la şcoală nu ne prinzi! Ala-bala-portocala. fără ele n-am putea să ne descurcăm deloc. . fiindcă n-ar mai exista etichete. fiindcă n-ar mai exista adrese... Dar cel mai trist ar fi că n-ar mai exista cărţi.

dacă voiau să ajungă din nou acasă. trebuiau să treacă lacul. Dar mai sunt şi altceva.. R şi A formează un cuvânt. corn.Vreau un peşte mare. mai trage! Încă o dată! .în visul lor.. iar trage! . încă o dată! a răcnit moşul. . Iar pe drum. câine. . pe cer. pe care-l chema Bombănici.. Trage. Dar în loc de peşte. în loc de oameni sau animale. Fiindcă nu se poate spune că literele C. aripă.. Ema şi Ela. avion. el prindea numai litere. da! .Nu... cocoş. umblau în voia lor tot felul de litere: mai mari şi mai mici. râu. acestea aveau să le ducă pe malul celălalt. fiind gemene.E litera C! . da.Da.Vai. visau întotdeauna acelaşi vis. nu-mi place! Mai pescuiesc.. Aşa s-au trezit Ema şi Ela pe malul unui lac unde pescuia un moş foarte ursuz.Mai vrem. rândunică. Iar Bombănici le-a spus că. aşa mi-a zis mama mea. 471 . deasupra lor s-a ivit o pasăre uriaşă care purta ceva în cioc. zburau tot litere. ghiciţi ce şi puteţi pleca. .. nu? Atunci. Dar Ema şi Ela nu ştiau ultima literă a lui Bombănici. de la casă.Eu sunt gâsca Lili. aşa că n-au reuşit să treacă lacul. raţă. Fiindcă. am uitat să vă spun că Ela şi Ema. hai.O gâscă.. Pe deasupra. mai cursive sau mai aldine. Aşa că Ema şi Ela au început: .Hopaa! . . de la roată. dacă ştiau ce litere pescuia el. cea care lipsea din cuvânt.. şi asta e A de la apă.Dar asta e R. Nu puteai trece de ele decât dacă le spuneai pe nume. de tipar sau de mână.

pe de rost? N-o să reuşim... când de la ferestrele casei. D e o jumătate de bulină. care s-a dovedit a fi litera B în travesti şi de la pasărea Lili. adică. C e o întrebare prost crescută. pe care deja le cunoşteau: Ieşirea din vis pentru Ema şi Ela Ca să ieşiţi. F e un E fără un picior..Asta înseamnă că şi tu eşti o literă. Alfabetul e casa noastră. literele. fetele au văzut în depărtare o casă frumoasă. Pe care-l purta în cioc. E e un elev poznaş... Care au început să le cânte „Cântecul Alfabetului‖. B e un moş cu burta plină. Ajunse pe malul celălalt. deghizată. şi au plecat la drum. fetele şi-au dat seama că gâsca Lili era de fapt litera P. Şi-au luat frumos rămas bun de la Bombănici. G e un motan cam gras... A. să le spunem aşa. pe a cărei uşă scria cu litere mari. 472 . H e al optulea din cor. Ă şi  sunt trei soldaţi. Noi în cuvinte ne ordonăm. de după colţurile ei sau din acoperiş au ieşit nimeni altele decât prietenele lor. să le treacă lacul. Ajutăm copiii să scrie şi să citească. nimeni alta decât litera P. Împreună au citit literele pe care le pescuise Bombănici şi deodată un CRAP uriaş a sărit din valuri şi le-a invitat pe Ema şi pe Ela în spatele lui. spuneţi toate literele! Cum adică. s-au întristat ele. s-au gândit fetiţele. dar ce literă? Foarte repede. de la pasăre şi de la peşte. Dar nici n-au apucat să lăcrimeze de supărare.

. în pătuţul lor.Da! .Nu. cântând împreună cu literele..Ei. Care nu mai erau nici arţăgoase. aţi reuşit. Ora de mers la şcoală. dragi copii. exact când ceasul suna. nici plicticoase.. . a fost greu? .M-e-r-e.Sigur că nu! Cu puţin efort şi un pic de ajutor. .Da! .Şi aşa. . ora şapte. fetelor! Minunat! Văd că aţi reuşit să vă împrieteniţi cu toate literele.. Mare surpriză a avut domnul învăţător în ziua aceea. Erau prietenele lor. ca în fiecare dimineaţă. când Ema şi Ela au ştiut toate literele alfabetului şi au citit pe nerăsuflate cuvântul. Ema şi Ela au împins uşor uşa casei şi au ieşit din vis. nu! .Bravo. CIRIPEL CEL LACOM 473 ..Litere! Ema şi Ela ştiau deja că lumea este formată din litere.Sigur că da! Lumea.. chiar în lumea noastră. . Mere! . este toată formată din.

Acum vor veni mai multe. c-am găsit de mâncare‖. Vrăbii suntem sau nişte răţoi? Hai sa ne înălţam in zbor si sa căutam de mâncare! Hai sa veselim drumeţii si copii. nici tu omizi. De câteva zile s-a stârnit o viforniţa cumplita. Din casa copii se uitau la fereastra. Bietele vrăbiuţe nici grai nu mai au sa ciripească. alfa ceva de mâncare.Ciripel e un vrăbioi rotofei. odată striga: „Cip. se împrăştie pe drum. si-a rotit ochişorii ca bobitele de ienupăr si-a rotit căpşorul cat o corcoduşa si ce credeţi ca a văzut? Intr-un balcon. Cum una dintre vrăbii. care si de pe unde sunt. si ciugulesc cu plăcere. Ciripel s-a înălţat si el cu tot stolul. sa se mai dezmorţească dar degeaba. firmituri. ţopăie pe zăpada întărita. zburlit si lacom. se înfoiază in pene. iar când s-a împrăştiat in văzduh după hrana. parca ia fi o curca plouata si nici decum un vrăbioi viteaz. pe o masa de lemn era aşternut un strat de mălai frământat. A venit o vrabie. Iarna e tare grea.. ogrăzilor acoperite toate in strat de zăpada. Of! greu e iarna pentru vrăbii. ii spuse o vrabie mai bătrâna. Nici tu musculiţe. 474 . stolul de vrăbii in care trăieşte Ciripel. Vrăbiile vin.ciripi vrabia cea bătrâna. Veniţi fraţi si surori. deasupra caselor. Destul am stat la taifas si ne-am văicărit. Cat e ziulica de mare. nici tu ţânţari. dar tot mai afli grăunţe. Copii aceştia ne iubesc si ne ajuta sa trecem iarna mai uşor.. mai sunt copii care pun pe pervazul ferestrei resturi de mâncare. Iarna e mai greu de găsit mâncare. şopti unul celuilat cu fereala ca sa nu-i sperie pe Ciripel. De ieri n-am mai găsit nici un bob de mâncare. Cirii-ip!cirii-ip. sa vezi ca vrăbiuţa aceasta le da de ştire. prin ogrăzi. Cip. privind Ciripel nemulţumit ca-si simţea guşa goala. spre bolta ca o cupola de cleştar. Vrăbiile se înălţară in stol. după hrana. Ciripel cel lacom zbura acolo. vai de capul nostru! Ciripel. se strâng una intr-alta. se rotiră sus.

o fi degerat?‖ Dar Ciripel se întorcea rotofei. ca cioara ii si plesni in cap cu pliscul. ca îndată te jumulesc. când hop! Top!o cioara mare si neagra cat o pisica. Lui Ciripel ii stătu inima in loc de frica. isi umplea guşa si apoi se întorcea. Dar una e sa spui in gând si alta e sa spui tare.. ce sa vezi? Nici n-apuca Ciripel sa înghită un bulgăraş moale de mălai de pe măsuţa din balcon. Vrăbiile il întrebau: Ciripel. Ciripel cel lacom se gândi ca-i mult mai bine sa-si umple doar el guşa si sa nu mai cheme stolul. Cine ştie poate ca atunci când vor veni cu toate. cip. Iar a ajuns lângă Ciripel. De frica si de necaz nu mai putea ciuguli nimic.dar n-am găsit! Si aşa in fiecare zi pe la prânz Ciripel se desprindea din stol si zbura la căsuţa cu balcon. Ciripel ce sa facă? S-a dat intr-un colt si si-a întins căpşorul sa prindă o firmitura. clonţ i-o trase de sub cioc. Cip. gândi Ciripel... clonţ. Parca-i sta firmitura in gat. Şterge-o.clonţ in plisc cat lua Ciripel de zece ori. du-te mai încolo . ciugulea. obraznicule. amarat ca vai de el la stolul lui. ii croncani cioara. Ciripel unde-ai fost? El isi pleca încet capul si răspundea pocăit: Am fost după mâncare. Si isi făcuse Ciripel o burta cat un ghem de lâna. ciocănea cu pliscul ei tare ca un ciocan in tăblia mesei.. n-auzi? Si Ciripel zbura. Piei din calea mea. Intr-o zi . Dar cioara. Nu vezi ca mă împiedic de tine? Ciripel ţopăi speriat in laturi. Ciugulea.Dar ti-ai găsit.uite ce ospăţ! Vrăbiile la început se neliniştiră: „unde-i Ciripel? L-o fi mâncat vreo pisica. Câr. câr. Ciripel abia îndrăzni sa spună „cip‖. clonţ. Pe când aşa. Cioara ca cioara. ai găsit? N-am găsit.. Pe când cioara clonţ. „Of ce cioroi cumplit si nesuferit‖.. 475 . nu mai apuca el sa se sature. clonţ.

jumulit si speriat stătea pe coltul mesei. Deodată. ii spuse vrabia cea bătrâna.parca-i pierise foamea. si-l scărmăna cu ghearele de-ti venea sa-i plângi de mila. cip. Si ce văzură? Un vrăbioi lacom si prostuţ jumuli de o cioara mare si neagra ca o pisica. pip. Dar ce se aude? Toate vrăbiuţele din vişin isi înălţară capul. prietenii il părăsiseră. Si mi ti-l jumulea cioara. ameţit. dar n-a mai fost chip. Cirip. Nu ştiu daca l-au luat dar vrăbiuţele sunt bune si iertătoare Povestea nucii laudaroase de Vladimir Colin 476 . Dar ce folos. stăpân pe toata masa cu mălai. si aştepta judecata vrăbiilor. Ciripel bătu din aripi si se îndrepta in zbor grăbit intr-acolo.incuvinţară toate. un stol de vrăbii. si ciufuleşte-o. Din depărtare se auzea un ciripit jalnic „pip.. ce se lăsa pe acoperiş. si ciupeşte-o. Ce-i cu el? ce sa fie? Intr-o clipa vrăbiile-s acolo la măsuţa din balcon. de-i scăpărau fulgii lui Ciripel. si smulge-i penele. Isi lăsa pe spate capul. cu mălaiul lipit de cioc si pe piept. Intr-o clipa toate vrăbiile. Ramai si ospătează-te singur frăţioare. Vrăbioiul cel lacom rămăsese singur.. zvrrrrr! Deasupra ciorii si da-i. pana când cioara a zburat. Aşa flamanzeai tu? Mergeai singur sa ciuguleşti? Eşti o ruşine in stolul nostru.. Ce-i oare? Ciripel. Ciripel ca vai de el . ‖Luaţi-mă cu voi!‖.. cip‖.A doua zi vrăbiuţele erau tare flamande. sa ne dai de ştire s-o izgonim. in depărtare. Pofta buna! Stolul se înălţa in văzduhul plumburiu. isi roti ochişorii si cerceta zarea întunecata. si de-o mai veni cioara. Parca era amar. A dat sa îmbuce o fărâmă.

dar ce ştiu . De astă dată te iert . -Ehei . Fireşte . Ei . drept pe nasul ursului se opri -Văleu ! răcni ursul . Să nu mă mănânci ! -Bine . dar vezi să nu mă superi prea tare şi să nu-mi mai ieşi înainte că de ! nu ştiu . că eşti coaptă bine . e că acolo trăia de ani şi ani de zile . apoi cine mai ştie care alt neisprăvit .. Nu ştiu cum ajunsese acolo . Dar nucul nu mai era ca toţi nucii . Sunt pesemne nespus de puternică dacă până şi ursul se teme de mine Iepurele . se aruncă vitejeşte . milostiveşte-te de un biet iepure ! . mâine o să vină lupul să mă roage să-l cruţ .. ce bine o să dorm ! spuse ursul şi se puse cu burta în sus . Şi eu ? V-aţi gândit că 477 . cu labele pe după ceafă şi începu să sforăie : Sfârrrr-mârrr ! Sfârrr-mârrr ! Tocmai atunci . aţi văzut cine sunt eu ? strigă atunci nuca . ei . zău Veveriţa se rugă şi ea . printre stejari şi fagi . N-o mânca nici pe ea ! Ia ascultaţi . îi răspunse nuca . aşa cum se aruncă nucile şi . puternică nucă ! Îndură-te şi de o biată veveriţă ... apoi mistreţul .. -Ah .. Păi . care văzuse tot ce se petrecuse . deşteptat fără veste . o nucă . Se aruncă de pe creanga ei . şi se întinde sub nuc să tragă un pui de somn . nuca nu aşteptă să i se spună de două ori . nucă-nucuşoară ! Gata . plângând : -Of şi of ........ se apropie tremurând de nucă şi o rugă cu glas stins : -Puternică nucă . şi într-o bună zi vine un urs mare . mai mare chiar decât nenea Niţă ... ca toate nucile ! Şi nuca asta creştea într-un nuc .A fost odată o nucă . vreţi să mă lăsaţi să mor de foame ? . poţi să-ţi dai drumul . Şi uite că printre nucile pe care le făcuse era şi nuca noastră . Ce . creanga pe care tocmai stătea spânzurată nuca noastră strigă veselă -Ei . fără umbrelă sau paraşută . Şi ştiţi de ce ? Pentru că nucul ăsta se pomenise crescând în pădure . dar nepricepând ce-l izbise tocmai de nas ( care e partea lui cea mai simţitoare ) se ridică degrabă şi-o luă la sănătoasa .. făpturi neroade ! se supără de astă dată nuca .

Din ziua aceea se petrecu un lucru tare ciudat. şi nici lupii . după ce-i sparse coaja o mâncă .şi eu trebuie să mă hrănesc ? Doar sunt o nucă adevărată . Dacă venea însă o văduvă. plimbându-se printr-o pădure de la marginea orașului. zmeii şi balaurii nu cutezau să crâcnească . Repară ceasornicarul ceasul și îl așeză în vitrină. făcând tic – tac. fără să apuce să deschidă gura.. se plimbă prin pădure .. doar. împăratul îi spunea: 478 . Dar într-o zi veni un băieţel . în fiecare ceas locuia un pitic. Avea însă un pitic într-un sertar. Într-o zi. Îl luă acasă și îl desfăcu să îl repare. de la un ceas care fusese strivit din greșeală de stăpânul său. Pe vremea aceea. nici mistreţii . nici urşii . Îl duse la palat și îl așeză în sala tronului păzit de doi ostași. găsi nuca şi . o nucă ... Povestea ceasului cu inimă Trăia odată un ceasornicar bărân. urşii şi mistreţii ? Unde-s leii . Era mare cât un băiat sau o fetiță de patru ani. zmeii şi balaurii ? . doar o veni păgubitul după el. Într-o zi trecu pe acolo împăratul care văzând ceasul dori să-l cumpere. o nucă puternică . Ehei . El era cel care mișca roțile dințate și bătea cu un ciocănel. ce ştiţi voi ! Iar în tăcerea aceea se auzeau când şi când nişte ţipete grozave : -Unde-s lupii . tic – tac… Ceasul pe care îl găsise meșterul nu avea pitic. ba nici chiar leii . De câte ori venea la palat câte un boier să se plângă că-l necăjesc țăranii. abia îi spunea împăratul: ‖Vorbeşte! Îți dau voie să vorbeşti o oră…‖ că ceasul cu limbi de aur şi arăta că ora trecuse! Pleca boierul supărat. Vreau să le trag o mamă de bătaie şi să-i înghit pe nemestecate ! Aşa striga nuca de răsuna pădurea . Niciodată nu mai văzuse ceasornicarul un asemenea ceas! Îl privi pe toate părțile însă ceasul nu mergea. avea limbile de aur și cifrele de pietre scumpe. care îl învinuia pe boier că-i fură şi ultima bucățică de pâine. văzu un ceas aruncat la rădăcina unui stejar.

Ei. ținea şi nu se mai sfârşea… Pleca văduva numai când spusese tot ce avea pe inimă! Dacă au văzut aşa. rând pe rând. în țara poveştilor şi în locul lor fură aşezați pitici de fier. Tatăl. lanțuri. iar nevoiaşii câte o clipă… Apoi.Meştere. piticii din ceasornice se mutară. . Nu merge bine. într-un luminiş al unei păduri de la marginea satului. Meşterul dădu din cap. îmbătrânind. clipa ținea. din nou vorbiră boierii câte o oră. Până în zilele noastre se cunosc ceasuri cu arc. construi un pitic de fier. (…) Ajuns acasă. cu lanț. sau arcuri. pendule şi cuci. (…) tup – tup Trăia odată. ceasornicarul scoase piticul din ceas şi îl întrebă ce se întâmplă. Măria – ta! L-a chemat împăratul pe ceasornicar şi i-a dat ceasul să-l repare. care dorind să fie pe placul împăratului. s-au strâns boierii într-o zi şi s-au dus la împărat. ceasornicarul apelă la ajutorul altui meşter. umbla toată ziua prin pădure după treburile 479 . nu se mai poate… Ceasul Măriei tale ne face viața amară. cu pendule sau cu cuc. care să pună ceasul în mişcare ca şi piticul adevărat. . meştere – oftă piticul – ce să fac dacă am o inimă? Inima ține cu oamenii nevoiaşi şi nu-i iubeşte pe boierii hrăpăreți… Atunci pun ceasul să meargă mai repede sau mai încet după cum cred eu că e bine.. Iepurilă. vorbeşte şi tu! Îți dau voie o clipă… Și iată că după ceasul cu limbă de aur. dar ceasuri cu pitic sau cu inimă nu se mai cunosc decât în poveştile pentru copii. de atunci. fără inimă. Tare s-au bucurat boierii şi împăratul de noul ceas! L-au aşezat în sala tronului şi.Măria ta. Doar avea şi el o inimă şi-l înțelegea tare bine pe piticul cel inimos! ( …) Pentru a ieşi din impas. o familie de iepuraşi.

Iepurica. cu nişte ochişori tot timpul iscoditori. stătea acasă şi avea grijă de cei trei ieuraşi pe care îi aveau. 480 . se despărţiră şi Ţup –Ţup se întoarse acasă. jucându-se împreună. un pui de castor şi văzându-l pe Ţup –Ţup îl salută şi îl întrebă dacă nu vrea să-l ajute să tragă din apă o crenguţă pe care tocmai o scăpase din lăbuţe. Erau tare drăgălaşi cei trei copii numai că. o broscuţă verde şi mereu umedă. era tare neastâmpărat. nimeni nu voia să se joace cu el.lui. îi apăru pe neaşteptate în faţă Săltăreaţa. zburda tot timpul. „Sigur. să-i fie prieten. Aceasta îi zâmbi cu un zâmbet uriaş şi îi spuse veselă: „ Salut! Mă bucur să te văd azi!‖. sărea. un pui de cerb cu blana pătată şi cu un căpşor pe care se citea mereu zâmbetul şi pe Scofăilă. cum să facă. mezinul. le striga din fugă „Salut!‖. cu urechiuşele mereu ciulite pentru a auzi cel mai mic zgomot. era tare singuratic. că aşa îl chema. Mama. După ce plecă broscuţa. apoi avură o scurtă conversaţie despre căldura de afară şi despre noul eleşteu în care locuia Săltăreaţa. Când îl vedea pe Spiriduş. în timp ce stătea la umbra unei frunze de brustur să se adăpostească de razele soarelui şi se gândea la ce să facă. se lega de toate animăluţele din poiană. sărea la ei. un iepuraş cu blana pufoasă. Ţup –Ţup rămase iar pe gânduri. Alerga. Nu stătea locului o clipă. Îi necăjea pe fraţii lui. puiul de raton. blând şi mereu vesel. Acest lucru enerva tare celelalte animăluţe aşa că toate fugeu numai când îl vedeau apărând pe Ţup – Ţup Ţup – Ţup era foarte trist că nimeni nu voia să se joace cu el şi nu voiau să-i fie prieteni şi se întreba mereu de ce oare toată lume îl ocoleşte. cum să nu te ajut!‖ răspunse iepuraşul şi traseră împreună crenguţa până la stăvilarul castorului. Într-o zi. îi ciupea. le punea piedică şi apoi se distra de năzdrăvănia lui. Ţup – Ţup îi zâmbi şi el şi îi răspunse: „Salut! Şi mie îmi pare bine că te văd!‖. unul dintre ei. Toată noaptea i-a visat pe Saltăreaţa şi pe Mălăieţul. cum să facă să nu-l mai ocolească ceilalţi. Surprins. După ce Mălăieţul îi mulţumi. Din această cauză Ţup – Ţup. de la un timp încoace se tot gândea ce să facă. Aşa că. Tocmai atunci trecea pe acolo Mălăieţul.

să şicaneze pe unul sau pe altul. Pe dum. Nimeni nu s-a supărat şi nu s-au şicanat unii pe alţii. Spiriduşul ştia exact unde să găsească acel locşor aşa că au plecat împreună într-acolo. broscuţa şi mulţi alţii. La câteva zile după aceasta era ziua de naştere a lui Spiriduş. 481 . apele cristaline şi reci precum gheaţa. roadele bogate. se apropie de casa Spriduşului. A fot invitat şi Ţup – Ţup. s-au despărţit prieteneşte şi s-au îndrepatat spre casele lor. ţopăind prin luminiş. Au luat cina împreună şi pentru că ziua era pe sfârşite. Ţup – Ţup. Mai târziu. Câmpurile îi erau întinse. S-au jucat şi au petrecut împreună până seara târziu. ratonul şi castorul. ratonul. iar munţii semeţi ascundeau în măruntaiele lor comori nepreţuite. parcă surprins. De atunci Ţup – Ţup şi-a făcut mulţi prieteni. Tara Adevarului si Imparatul Minciuna de Petre Craciun Ehei. Ţup – Ţup se gândea mereu la cât de bine i-a fost astăzi. apoi avură o convorbire plăcută despre vara asta călduroasă. dar îi zâmbi şi el şi-l întrebă ce mai face. puiul de cerb şi îl întrebă dacă nu vrea să-l ajute să caute nişte frunze fragede pentru cină. pădurile dese şi răcoroase. Se stăduieşte să se poarte frumos ca să fie acceptat de ceilalţi. îi zâmbi cu un zâmbet cât putu el de mare şi îi zise: „Slaut! Mă bucur să te văd astăzi!‖ Scofăilă se uită la el.Ziua următoare. în aceeaşi zi. să ciupească. Au venit şi Scofăilă. Lui Ţup – Ţup îi venea din când în când să împingă. dar mereu se oprea şi se gândea că nu vrea să mai fie singur şi trist. Nu mai este singur şi nici trist. cică era odată un tărâm pe care cerul îl dăruise cu toate bunătăţile şi frumuseţile sale. se apropie de Scofăilă. Mălăieţul şi Săltăreaţa.

că nu mai spuneau lucrurilor pe nume. Neştiind ce li se întâmplă. Într-o seară. Ba. Neguţătorii care împânzeau ţările în lung şi în lat îşi făceau dinadins drum prin preajma locului ca să vadă cu ochii lor minunata Ţară a Adevărului. Rânduiala. au descoperit că apa îngheţa cât ai zice peşte. dacă. până ce a cuprins cerul întregii ţări. văzându-şi de treabă. Dar. ea şi-a croit drum prin hornurile sobelor. apoi deasupra caselor şi ogoarelor. dacă erau cu adevărat cunoscuţi cale de nouă mări şi ţări. dar a crescut uşor-uşor. zi după zi şi an după an. Către miezul nopţii. pătrunzând în odăile şi în sufletele oamenilor. Ehei. lumina s-a lăsat deasupra munţilor. în înaltul cerului la apărut o lumină roşiatică. iar la întoarcerea acasă îşi petreceau ceasuri îndelungate povestind copiilor despre cele văzute. era pentru că iubeau din adâncul sufletului adevărul. aşa cum nu găseai în alte capete ale lumii. dar a venit ora prânzului şi locuitorii Ţării Adevărului s-au aşezat la masă. harnici şi milostivi. La început a fost cât o nucă. continuându-şi somnul. ca mai înainte. La un timp. Nepricepând însă care era pricina şi acela înălţa din umeri.. S-au înfruptat din bucatele cele gustoase şi s-au grăbit săşi caute odihna în paturile cele primitoare. atât de temeinic statornicită. părea să fie veşnică. fără săi pese de nimeni şi de nimic. Şi-au umplut ulcelele cu apă rece şi. ei sau întors pe cealaltă parte. Iarăşi cei mai înţelepţi au zis: . şi că nu mai simţeau aceeaşi dorinţă de a dezvălui tot ceea ce gândeau.Fraţilor. În cele din urmă. Câte unul mai isteţ a băgat de seamă că vorba le era schimbată. încă. cu neţărmurită surprindere. o mare primejdie ne ameninţă! Nu vedeţi că minţim de îngheaţă apele? 482 .. oamenii s-au îndreptat spre gospodăriile lor. osteniţi după truda unei zile de robotă. Moş-Vreme îşi depăna firul cel fără de sfârşit. nici măcar de dimineaţă nu s-au dumirit. Nicăieri nu era mai dispreţuită minciuna şi mai aspru pedepsit cel care s-ar fi încumetat să spună câte una mai gogonată. Şi-au umplut traista cu merinde şi s-au dus acolo unde îi chemau treburile. Poate că ar fi fost.Oamenii acelei ţări erau drepţi.

Nu poate fi adevărat! s-au împotrivit cei mai numeroşi. când ajunseseră oamenii să mănânce mai puţin ca dobitoacele şi se împăunau că nu mai pot de bine. n-a fost decât un pas. Haideţi mai bine să îl deprindem! De pomană au stăruit cei dintâi. mâine aşa. s-a nimerit ca într-o casă umilă de la marginea ţării să vadă lumina zilei un copil numit Victoraş. Când trăgeau copiii câte o minciunică. meşteşug de faţă împărătească! Azi aşa. ce nevoie mai aveai să rosteşti drept. Nu cutează minciuna să se abată pe meleagurile noastre! Trebuie să fie vreun joc. n-a mai răbdat şi. De la a preţui minciuna şi până la urî adevărul. dar când spuneau cei mari câte una mai meşteşugită.. Peste încă un timp.Întunecata ţară a minciunii". Crescând mai departe de atotputernicia Împăratului-Minciună. s-a înfăţişat înaintea părinţilor săi: 483 .. Erai într-o încurcătură. ca de un bulgăre de aur. Ambiţios din fire. împăratul. Făcându-se flăcău în toată legea şi văzând sărăcia şi neputinţa care domneau pretutindeni. băiatul s-a simţit atras de adevăr. ci un fel de a trăi. căci. ea n-a mai fost un joc. copii şi oameni mari se strângeau laolaltă. ce să mai spunem? Acum ocoleau cât puteau împărăţia mincinoşilor. sărmanul de el a devenit o ciumă aducătoare de nenorociri. nu mai încape şi hărnicia. într-o zi. gata! Aveai necaz pe câte cineva? Nimic mai simplu: îi puneai vreo câteva în cârcă. Ce vreţi. înveselindu-se atunci când făceau să îngheţe apele.. pe care o numeau de la o vreme . Despre călătorii de prin alte locuri. de nu-l mai cunoştea nici mumă-sa. Hăituit şi hulit de toată lumea. dacă numai vorba strâmbă avea căutare? Anii au trecut şi ţara a sărăcit că doar acolo unde este stăpână minciuna. măria-sa. minţeai şi.. a făcut ce a făcut şi a ajuns cel mai mare meşter într-ale minciunii. De altfel. minciuna a pătruns tot mai adânc în viaţa oamenilor. Ajungea să deschidă gura numai pe jumătate şi îngheţau mările de la un capăt până la celălalt. deopotrivă. îngheţau lacurile cât ai bate din palme. abia de îngheţa apa dintr-o ceşcuţă. Pe nesimţite.

ştiu că nu ai pornit pe un drum uşor. doar-doar voi putea să vin de hac nelegiuirii.Copilul meu.. altădată atât de îndestulată. iar oştile sale sunt gata oricând să îl răpună pe acela care s-ar ridica în apărarea adevărului.Tătucă şi mămucă. Mă doare inima când îi văd pe bieţii oameni cum îndură nenorocirea fără să ştie de unde li se trage. Merse cale lungă şi pretutindeni întâlni numai jale.Aşa să fie. cel care a pornit în lume pentru a stârpi minciuna. căruia îi spunea Lupu. nu mai sunt multe lucruri pe care să nu le cunosc. eu unul nu mai pot răbda să văd cum această ciumă nenorocită ne mistuie ţara. însă fii cu băgare de seamă! Nu ştiu din care pricină. A doua zi. sabia mea voinicească şi voia lui Dumnezeu îmi vor fi de ajuns ca să ies la liman. luând cu sine un câine mare şi puternic. O apucă pe o potecă luminată de razele soarelui şi se opri numai când ajunse în faţa unei mogâldeţe de om. . căci are inima bună şi te va ajuta. iar tu trebuie să fii Victoraş. Ca să 484 . binecuvântarea ta. copilul meu. primeşte-ţi binecuvântarea. . Victoraş îşi umplu sacul cu merinde.. întrucât m-am hotărât să plec în lumea largă.Bine te-am găsit sănătos. . iar barba ca argintul îi atârna până la brâu. Din partea mea. dar cum de m-ai dibuit? . Nu cumva tu eşti Moşul Barbă-Albă? . însă am credinţa că vei izbândi. gândul tău este frumos precum cerul fără nori. Du-te şi cere-i sfatul. Bunăoară.. Mai ţine minte un lucru: în Pădurea cea Mare trăieşte un om tare bătrân.Eu şi cu bătrâneţile mele. sărută dreapta părinţilor şi plecă. Multe a văzut şi a auzit de-a lungul îndelungatei sale vieţi. zise flăcăul cu voioşie. Suspină cu nemărginită tristeţe şi îşi văzu de drum până ce ajunse în Pădurea cea Mare. . dar tare mi-e teamă că vei porni pe un drum fără întoarcere. măria-sa apără din răsputeri minciuna. Spatele îi era încovoiat precum gâtul unei lebede. .Tătucă.La anii mei. Daţi-mi binecuvântarea părintească. căruia i se spune Moşul Barbă-Albă.Adevărat. prinse sabia la şold.

se văzu în faţa . Mergi şi întreabă munţii! Poate că ei. Mergi şi întreabă munţii. cunosc mai bine tainele palatului cel misterios. . nu aţi aflat cine a slobozit norul aducător de minciună? . Din nefericire. fiind aşa de înalţi. câmpurilor.Râurilor. Acum. plin de flori încântătoare. Oare. Mergi şi întreabă apele râurilor. voi străbateţi ţara în lung şi în lat. vei colinda mult în cele patru vânturi. până ce văzu înaintea lui un câmp frumos. le vorbi el.alungi minciuna şi să redai ţării strălucirea pe care a avut-o. Peste noapte Victoraş rămase în coliba sărăcăcioasă a moşneagului iar a doua zi încălecă şi plecă acolo unde îl chema ursita. pentru că era noapte şi nu le-am văzut feţele. drumul era cu mult mai greu de străbătut. de pe fundul ei ieşind norul cel roşiatic. nu ştiţi cine a minţit pentru prima dată în noaptea aceea blestemată? . eu însumi trecând în noaptea aceea pe la poalele unui palat strălucitor am văzut cum doi bărbaţi au apărut la o fereastră. fac precum m-ai învăţat. Aflândul. Nu mă întreba cine sunt cei doi. am ştii cine este vinovatul. Îşi dădu toată silinţa şi. eu ştiu numai că în noaptea cu pricina cerul a fost acoperit de un nor roşiatic. văile şi câmpurile cine este omul care a minţit pentru prima dată în acea noapte blestemată. Îşi lăsă calul să pască în voie. Dacă am cunoaşte cine a abătut norul deasupra împărăţiei.Voi. răspunse câmpul.Viteazule. uncheaşule. care înconjuraţi minunata mea ţară. vom şti cine a revărsat minciuna asupra ţării şi dacă îl vom îndupleca pe el să se lepede de minciună vom fi salvaţi. Merse iarăşi cale lungă până ce ajunse în locul unde râurile se vărsau într-o mare uriaşă. eu nu ştiu mai multe.Îţi mulţumesc. Victoraş plecă să întrebe munţii. Unul dintre ei avea în mână o sticlă pe care a destupat-o. pentru că ele colindă lumea întreagă şi văd câte nu ai gândi. Vrând-nevrând. apele. am să 485 . Victoraş mulţumi câmpurilor şi îşi urmă drumul. Merse pe cărări cunoscute şi necunoscute.Voinicule. curând. răspunse râul cel mai mare. urcă pe un deluşor şi de acolo întrebă: .

de-ai fi zis că mai are de partea sa încă vreo cinci-şase ajutoare. lovind şi în stânga şi în dreapta. apoi mulţumi lui Dumnezeu pentru izbândă şi se grăbi să ajungă înaintea muntelui. cu ajutorul căruia 486 . îşi scoase sabia din teacă şi se avântă în luptă.Spune-mi. împăratul? Cum este cu putinţă ca tocmai el să fi vrut cu bună ştiinţă răul propriei sale ţări? Ce fel de om este? . cât ai clipi din ochi. atunci află că omul care a destupat sticla din care a ieşit norul nu este nimeni altul decât împăratul! . se văzu înconjurat de oştenii măriei-sale. şi vei vedea dacă dau înainte sau înapoi. Apoi. întocmai ca o umbră: . în cea mai cumplită neorânduială.N-ai avut linişte acasă. copile. El şi cu alţii de-o teapă şi-au dat seama că nu au multe zile de stat într-o ţară unde numai adevărul şi cinstea aveau căutare. tu muşcă-i de picioare. aşa cum nici nu gândiseră oştenii lui vodă. numai. . Lăsă calul lângă un petic de iarbă şi vru să înceapă urcuşul. spunându-i câinelui care îl însoţea pretutindeni.Ehei. Flăcăul stătu o clipă să îşi tragă sufletul. Atunci şi l-au apropiat pe vrăjitorul Talpă-Neagră.Dacă-i aşa.Munte cu piscuri semeţe. vorbi muntele bucuros.Lupule. Unde cădea sabia sa voinicească rămânea locul gol. feciorule. băiete.Măria-sa. tare mi-e teamă că vei face drumul întors dacă vei auzi cine sunt! . întortocheate sunt căile Domnului! Află că vodă a fost dintotdeauna un om rău şi ticălos.Copile. nu ştii cine erau cei doi bărbaţi care au slobozit norul roşiatic aducător de minciună şi de ticăloşie? . de-ai venit să-ţi cauţi moartea prin locurile acestea prăpăstioase? întrebă unul. Victoraş se învârtoşea din răsputeri.stâncilor prăpăstioase. . Când veni vremea asfinţitului. Deodată. . că de restul am eu grijă! Începu atunci o luptă voinicească. tu care ai toată lumea la picioare. dar şi pe unde trecea câinele nu mai găseai duşman care să stea pe picioarele lui. . tot locul era plin de trupuri căzute care încotro.Să nu vă găsiţi voi moartea! le răspunse curajos Victoraş. Cu toate că era singur.

spuse şi băiatul. iată că îi apare înainte o fată frumoasă ca o zână. iar Talpă-Neagră şi Împăratul Minciună îşi vor pierde puterea. Iată ce ai de făcut: mâine să pleci neîntârziat către palatul împăratului. atunci este musai să o apuci pe cărarea din stânga. Într-adevăr. iar el a făcut ce ştiţi. Mergi cu grijă. Rămâi sănătos şi să ne vedem cu bine! 487 . pentru că oamenii craiului vor încerca să te răpună atât prin sabie cât şi prin vicleşug. Moşule. însă trăgeam nădejde că şi-o fi lăsat oasele pe undeva. gândind că se află înaintea unei curse. copilul meu. Mai înainte. Talpă-Neagră i-a dat împăratului sticla cea blestemată. unde Moşul Barbă-Albă are să te sfătuiască mai departe. . să-ţi răspundă dacă preferă adevărul sau minciuna. dacă vrei să ajungi la coliba moşneagului.Mare bucurie îmi face întoarcerea ta. . Tocmai când ajunsese la o răscruce şi nu ştia încotro să o apuce. nu peste multă vreme ajunse la capătul drumului. muntele tăcu. Flăcăul înnoptă la poalele sale şi a doua zi se grăbi către coliba moşneagului. punei trei întrebări şi. apucând-o pe drumul din dreapta. zise Victoraş. Ce-ai mai aflat de când baţi potecile? . .O clipă nu mai stau. Când veţi rămâne între patru ochi.Cumplit lucru mi-a fost dat să aflu. atunci fă calea întoarsă în Pădurea cea Mare.De mult am auzit despre faptele cele ticăloase ale acestui vrăjitor. Dacă va prefera de fiecare dată adevărul. . caută-ţi nişte haine de pescar. . Apoi. . care este un mare mâncător de peşte. atunci vraja se va destrăma. Dacă te încumeţi să-l înfrunţi chiar pe Împăratul Minciună. Vrăjitorul Talpă-Neagră i-a pregătit acel nor roşiatic în pivniţele palatului. Cel care a statornicit minciuna nu este altul decât împăratul. Moşule.au nădăjduit să înstăpânească minciuna. fată frumoasă.Chipeşule flăcău.Îţi mulţumesc ţie. Câte ticăloşii nu se pot face la adăpostul minciunii! În seara aceea.Iată-mă viu şi nevătămat. fă rost de o cotigă plină cu păstrăvi şi cere să fi dus în faţa măriei-sale. de fiecare dată. zise ea.

se repezea cu sabia asupra puzderiei de capete. Auzind cuvintele cele sfâşietoare. . balaurule. că sărmanul tău tată a căzut la pat şi nu ştiu câte zile mai stă pe lumea asta. că ne-a scos peri albi. iar pe la apusul soarelui şi-l pierdu şi pe ultimul. lasă gândurile tale aducătoare de nenorociri şi vino cu mine. oameni buni. umplu o cotigă de peşte şi se înfăţişă înaintea porţilor împărăteşti. dar dacă şi bătrâna este o plăsmuire a lui Talpă-Neagră? Ia s-o las cu ale ei. Victoraş merse într-un sat de pescari. iată că îi iese înainte o femeie. îşi rostui nişte haine pe măsură. Mergând el aşa.Bun gând ai avut. pe la amiază mai avea patru capete.Atunci. ce-şi zise: .Înapoiază-te fără mine. mergeţi degrabă şi duce-ţi-i vorbă măriei-sale că i-am adus cei mai buni păstrăvi din câţi au trăit vreodată în apele acestei ţări. De când cu unul. luptă ai să primeşti! Se încinse numaidecât o bătaie cum nu mai văzuse nici stră-stră-moşul balaurului. pescarule! Zise unul dintre străjeri. Bucuros din cale-afară. iar eu să merg cu ale mele!" . făcându-le să dea înapoi.. hai la luptă. leită mumă-sa. Chibzuind mai temeinic. pui de om! Sau ţi-a alungat vântul curajul când a suflat mai tare? . mătuşo! N-ai tu atâta putere ca să mă abaţi de la drumul meu! Mogâldeaţa cu înfăţişare de femeie se învălui dintr-o dată într-un nor de fum.Ferească Sfântul. Victoraş. se adresă el străjerilor. iar băiatul se ferea cum putea şi.Drumul spre curţile împărăteşti era lungi şi plin de capcane. care începe a i se jeli: . la chindii rămase cu două. transformându-se într-un balaur cu şapte capete. Cu vreo două ceasuri înainte de prânz. . tare-i veni să lase totul în plata Domnului şi să zboare ca vântul acasă. din timp în timp.Feciorul meu. Lighioana arunca flăcări pe toate nările sale. balaurul îşi pierdu primul cap. .Măi.Păcat de tine. 488 . îi trăsneşte şi îi fulgeră cât e ziua de mare. că ai atâtea capete şi minte aşa de puţină! Luptă ai vrut. poate i-o mai trece şi lui vodă năduful.

eşti stăpân peste o frântură de ţărişoară? .patru parale? . vraja s-a destrămat. lasă-mă singur cu ale mele. împăratul muri de frica răzbunării supuşilor.Dacă ăsta este tot preţul. O cotigă cu vârf. dar dacă stau bine să mă gândesc. se ridică norul roşiatic. că ard de nerăbdare să mă aşez la masă. măria-ta. de la mic la mare. că ţi-am răspuns. ai prefera ca oamenii să spună cum că. Priveşte cum. Vreau numai să-mi răspunzi la trei întrebări. continuă flăcăul. ţara putea redeveni bogată şi înfloritoare. Cu un împărat aşa de bun şi cu puterea pe care i-o dădea adevărul. Acum. . . te-ar supăra? .Luminăţia-ta. nevenindu-le să creadă că ceea ce vedeau în jurul lor era aievea.Aşa e cum am auzit. se frecau la ochi. iar în locul său oamenii îl puseră pe Victoraş. Minciuna a murit. măria-ta. . dimpotrivă. tinere.Bună treabă! Şi cât zici că m-ar costa? Trei . Toţi. atunci pune-ţi întrebările. dacă toţi supuşii mint.Aşa gândeam şi eu. . Flăcăul îl lăsă pe împărat încă nedumerit şi merse printre oameni.Iată prima întrebare: ştiind că măria-ta stăpâneşti peste o ţară întinsă. dacă vei continua să minţi pentru că.Nici să nu te gândeşti să-mi dai vreun ban. puţin câte puţin. pe hornurile caselor. . 489 . înseamnă că omul cel mai minţit din toată ţara este însuşi împăratul.Vei rămâne singur de tot. .Mai întrebi? L-aş bate cu biciul până ar spune adevărul! Victoraş se bucura pe tăcute. se obişnuiră din nou cu adevărul. zise flăcăul care ştia cât de zgârcit este craiul. înălţimea-ta.Să spună adevărul! Cum ar cuteza să mintă? . aş vrea să mi se spună numai adevărul. că mi-ai adus o cotigă întreagă de păstrăvi? . Oare. iată.Victoraş tăcu mâlc şi merse în urma unui oştean până în iatacul împărătesc. nu ai prefera să ţi se spună adevărul? .Nu ştiu cine eşti cu adevărat şi dacă ai venit într-adevăr pentru peşte. La scurtă vreme. Apoi. Dar dacă măria-ta ai fi destoinic în luptă şi cineva ar spune în gura mare că ai fugit precum iepurii cei fricoşi.Întocmai.

cu pălăria pe-o sprânceană.. În dosul lor s-au strâns în rânduri animalele. măi Tomiţă? Şi de ce fluieri atât de mulţumit? l-au întrebat dihăniile. ariciul înainte pe urmă lupul.. Cine să fie? Cine? Ariciul nu e bun..Cât despre vrăjitorul Talpă-Neagră. Nu se înţelegeau.Mergem la bătălie. să lupte. săi vestească când vine vânătorul.. Nu vrea în ruptul capului să creadă că. şi a ridicat ici-colo ziduri de lemn. Cine se ia după fricos ajunge. Când cearta era mai aprinsă.. dulgher prea iscusit. cerbul e-ncornorat şi se agaţă-n ramuri.Ce e cu tine. tot adevărul biruie până la urmă. pe vremea când animalele se hotărâseră să-l nimicească pe vânător. S-a întocmit oştirea animalelor. continuând să umble cu ea prin lume spre a-i ademeni pe cei mai slabi de înger. cine venea fără de grjă pe cărare. vulpea. bursucul. vulpea e prea vicleană. Şi-au ascuţit toţi dinţii şi ghearele. 490 . cerbul. să zboare. aflaţi că şi-a strâns norul cel roşiatic în sticla lui veche. A venit castorul. demult. dar nu avem hataman ( conducător de oşti ). O să vedeţi îndată unde-ajunge! Această întâmplare s-a petrecut demult. când nu ştiu cine a spus: . fluierând mulţumit? Tomiţă iepuraşul. în lupta dintre adevăr şi minciună.. Tomita iepurasul de Alexandru Mitru Să nu te iei după fricos. . lupul este de trebuinţă-n bătălie..Aşa e. Se pregătea o bătălie mare. căci e ţepos.. Ba au chemat într-ajutor şi-o pasăre. Erau aproape gata. pe vultur. ursul e cam bătrân. să alegem un hataman! au rostit toate dihăniile dintr-o dată. . ursul. bursucul e prea greu.

şi-a împins pălăria mai pe ceafă. hm! a mormăit în sine ursul..A doborât singur duşmanul! s-a minunat bursucul. .. La toate se-aşteptase Tomiţă. căci are coaja acrişoară. ariciul şi vulturul. Tomiţă doborâse un trunchi din cel subţire. Şi-ntr-adevăr. .Pe un duşman! a început să-şi dea aere Tomiţă.. . Tot nu ne înţelegem între noi.. . mă duc să văd pe unde-i vânătorul! S-a strecurat prin pădure.Să fie dacă-i aşa viteaz! a spus şi cerbul. De-am fi şi noi aşa viteji ca tine. Era o zi rece de toamnă. Era hataman în lege.Hm. M-am repezit cu dinţii. şi haţ. când vântul bate cu putere şi frunzele încep să cadă. I-au dat deci lui Tomiţă căciula de hataman.. şi ursul. . dar ca să fie hataman în bătălie şi să-l răpună pe vânător. să-l doborâm pe vânător! a strigat şi vulturul.L-am doborât. .. 491 . .Ar putea să ne fie el hataman! s-a învoit cumătra vulpe. pentru c-o dibuia cam greu. ... Îi plăcea mult. Îi era duşman. S-au învoit şi lupul. daţi toţi năvală cu putere..Şi acum porunceşte.S-a oprit iepuraşul. Nu-i nimeni mai viteaz ca mine în pădure. de răruşcă...Voi staţi aci! le-a poruncit. la asta nu.Vrem să alegem un hataman şi nu ne înţelegem! a glăsuit ariciul. Inima lui Tomiţă era numai atâta. Când am să fluier. Noi te ascultăm orbeşte. .. începuse să tremure.Vreţi un hataman?. ca şi cum n-ar fi fost! . i-au dat şi-o spadă. apoi plictisit a dat dintr-o lăbuţă: . haţ. bursucul..Du-ne la bătălie.. O să-l doboare săgeata!. ..Pe cine? a întrebat cu spaimă cerbul. văzând că-i ascultat de toti. Vreţi un hataman destoinic peste animale? Să vă fiu eu! s-a îngâmfat Tomiţă. Tomiţă! a spus lupul. Cine l-a pus să fie hataman? Dacă a auzit şi vânătorul?..viţă sălbatică. cât vârful acului..

A auzit ce-am spus.. Tomiţă a mai fugit înc-o bucată bună. îl răpuneam pe vânător!. 492 .Se tupila la pământ şi inima-i bătea să-i spargă pieptul.).) Fugea acum de-i sfârâiau călcâiele. „E vînâtorul! s-a gândit iepuraşul. Şi fugi!.. Nişte rămurele s-au frânt şi l-au lovit pe Tomiţă drept în obraz. s-a împiedicat de spadă. Animalele au început să râdă. şi-a tăiat coada.. când umbrele-s mai lungi. Era către amurg.. Abia se mai ţinea oştirea după el. să prindă vânătorul. (De-atunci sunt aşa mari!... A tras cu arcul. (De atunci are privirea împrăştiată şi buza de sus crăpată de lovitură!.. fugea din ce in ce mai repede. au crezut că-i semnalul hatamanului... Au râs dihăniile de Tomiţă. Pe urmă s-a pierdut de hataman. când şi-a venit în fire.. c-a văzut stele verzi.Cine se teme de foşnetul frunzelor. De frică.. crezând că-i vânătorul în urma lui. Tomiţă îşi vedea umbra şi. Şi fugi!. Nemaivăzând.. Îl urmărise-n zbor vulturul. i-au tot crescut urechile. nu are ce căuta-n pădure.. şi şuiera văzduhu-n urma lui.) Deodată a început să bată vântul mai tare şi frunzele să foşnească. .. S-a mai ţinut o vreme. Atât de tare s-a izbit.. Dar m-aţi lăsat singur. De frică şi de durere a mai făcut un salt.. auzind şuierul. Văzuse tot. Târziu. au dat năvală după el. Vine spre mine.. De frică îi căzuse hatamanului căciula pe ochi. Sta cu urechile ciulite." S-a întors într-o clipită. pe câmp... a dat peste un copac şi s-a izbit. Dihăniile.. Au ieşit din pădure. Şi povestise. L-au luat la goană. Şi-a rămas lat. şi şi-a tăiat lăbuţele din faţă. s-a întors în pădure fără căciula de hataman şi fără spadă. când soarele se pregăteşte de culcare. i-au crescut. Iar se lăuda: .De veneaţi după mine. şi s-a dat peste cap. (De-aceea-s aşa scurte lăbuţele din faţă şi coada lui Tomiţă pânâ-n ziua de azi!.. Atunci.

se spală pe dinţi în fiecare dimineaţă şi seară. Şi unde-1 prind. spre marea lui mirare. şi iată că printre urşii cei albi de la pol s-a rătăcit într-o bună zi un urs cafeniu. fireşte. Ce ştiu e că s-a pomenit acolo şi că a început să caşte ochii la munţii de gheaţă şi la focile care se zbenguiau pe ei..De la gheare pân' la bot! . ba mai fac şi baie) când.. . Cum a ajuns el la pol să nu mă întrebaţi. Le e necaz că l-au avut hataman.Păi de cine.. Povestea ursului cafeniu .Vai. se ştie. . râdeau de nu mai puteau. 493 . un urs mare şi frumos. că nu ştiu.Eu sunt curat. dacă vreunul dintre voi a aflat că li se spune albi din alte pricini. sălbăticiunile ca lupul. să hohotească şi să se prăpădească de râs. îl rog să-mi dea de ştire şi să nu mă mai lase să scriu minciuni ). vai. ce caraghios! . .Ia te uită!.E mânjit tot! . nu văzu niciun urs. . măi Martine? . M-am spălat chiar azi dimineaţă. Ei. spuse şi mai supărat Martin.Din acea zi. Un urs murdar! strigă o focă. şi toate surorile ei începură să chicotească. vulpea. care venea tocmai din munţii noştri.. de Vladimir Colin Urşii care trăiesc la Polul Nord sunt albi. Cred că din pricina asta le spune urşi albi (dar.. Ursul nostru se uită în jur gata să râdă şi el de ursul cel murdar (pentru că urşii. Aşa.Parc-a fost muiat în sos! Uite-aşa râdeau focile.. îi fac de petrecanie.Nu cumva râdeţi de mine? întrebă el supărat. ursul şi vulturul îl fugăresc pe iepuraş.

răspunse pinguinul. răspunse primul urs alb. şi . . . Martin se muie într-un ochi de apă şi prinse a se săpuni. . De ciudă..Cine-i urâtul ăsta care se crede frate cu noi? spuse cu dispreţ un urs alb. dar pinguinul îl opri. .. vino cu mine! Îl duse pinguinul într-un loc ferit şi. Ah! Ce bine-mi pare că vă văd.Dar bine. bine.Ia săpuneşte-te bine..Şi numai pentru atâta lucru plângi? Hai. şi fără a-1 mai învrednicii cu o privire.Nu-i nimic.Fraţilor! strigă bucuros Martin. M-am spălat chiar azi-dimineaţă! . toţi urşii albi plecară. la noi toţi urşii sunt cafenii. aduse o bucată de săpun..Stai! Rămâi aşa! 494 .Şi tu? se supără ursul. ca şi voi? -Urşii cumsecade sunt albi. fraţilor. Fă-mi mie plăcerea asta.iată . de sus şi până jos! îl îndemnă el pe Martin.Făcea să bat atâta cale până la pol. ce urşi răi trăiesc printre munţii de gheaţă! Şi cum plângea aşa. bine.Aşa. Martin se aşeză pe un sloi şi începu să plângă.De ce plângi. . un pinguin se apropia încetişor. Şi nu merse el cine ştie cât. ca să găsesc aici numai batjocură? se întreba el. bietul Martin simţi că-i dau lacrimile. legânându-şi îngâmfaţi blănurile. Pinguinul era o pasăre tare isteaţă. ursule? întrebă pinguinul. . Martin lăsă jos săpunul şi voi să se vâre în ochiul de apă. Le-am spus şi focilor că sunt curat. spuse pinguinul. . . . că se întâlni cu nişte urşi albi.curând toată blana îi era plină de clăbuci albi şistrălucitori.Cum să nu plâng. aşa că bietul urs îşi luă tălpăşiţa. Bombănind.Dar focile nu-l crezură şi râseră mai departe. cât ai bate din palme. .Ia te uită ce neobrăzare! vorbi un altul. nu vedeţi că sunt urs. . De mânios ce era se frecă bine. destul. pinguinule. . mormăind. dacă urşii albi mă dispreţuiesc şi râd de mine? Eu sunt cafeniu. Vai..

Vai.. Fusese rănit de suliţele de gheaţă.Fugiţi! Fugiţi! strigă un pui de urs şi se aruncă în apă. mari cât o casă.Totul pârâia. Mama ursuleţului se repezi să-i mulţumească.Şi ce mândru străluceşte în soare! şopti al treilea. văzâd cum puiul se prinsese cu lăbuţele de gâtul lui Martin. un munte de gheaţă se apropie de sloiul pe care se jucau. Cu chiu. săriră în apă şi se depărtară degrabă. Ii mulţumi pin guinului şi rămase printre urşii albi cu care jucă „bâz" şi „baba-oarba". şi ursul nostru era din nou cafeniu . cu vai sparse lespedea şi. Când înţelese ce primejdie îl paşte voi să sară şi el în apă.. spuse mama ursuleţului. nici unul nu cuteza să se întoarcă pe sloi. Şi la fel încremeniră şi ceilalţi urşi albi. Dar puiul era nevătămat. Speriaţi. când ajunse lângă Martin. A rămas pe sloi! Nici unul dintre urşii care se depărtaseră nu scoase nicio vorbă. ce urs frumos! strigă un urs alb. strivindu-i sub greutatea lespezilor de gheaţă. . se prăbuşea. Clăbucii de săpun din blana lui Martin se topiseră în apă. înotând. . Bietul Martin nu mai înţelegea nimic. că nici nu-şi bătu capul să înţeleagă. Martin se pomeni în apă. văzură muntele şi pricepură că se va ciocni de sloiul lor. .. . .Ce blană albă! se minună al doilea. dar în clipa aceea se auzi un troznet cumplit şi muntele de gheaţă izbi sloiul. Deodată însă.neobişnuit cu viaţa de la pol. Chiar în clipa aceea răsună glasul înspăimântat al unei ursoaice: .. la adăpost de alte primejdii. Dar era atât de bucuros de primirea care i-o făceau urşii albi. eşti un urs bun şi viteaz.. uitând de toate. Martin se repezi şi începu să caute ursuleţul.Apoi îl luă de mână şi-l duse în mijlocul urşilor albi. se ridică pe un sloi ce plutea. O lespede grea îl împiedica acum pe Martin să iasă la lumină. înotând voiniceşte.rămase pe sloi.Alb sau cafeniu. Îţi mulţumesc. Urşii se opriră din joacă.Puiul! Puiul meu!. valurile ţâşniră înalte cât muntele. Cu puiul în braţe şi ferindu-l de bucăţile de gheaţă. dar. 495 . în vreme ce Martin .. Îl află pe o movilită de zăpadă şi-l luă în braţe. încremeni.

dar asta părea să înrăutaţească 496 . Auzise că unora le era frică de păienjeni şi şerpi iar alţii se speriau de lucruri care pentru el erau amuzante ca de exemplu să stea ascuns într-o crăpătură din podea. ceea ce nu era deloc frumos şi nici plăcut nu era). Şi asta pentru că în noaptea precedentă fusese mai speriat decât în alte nopti. Eu te judec după faptă! Fred. Martin n-a mai fost nevoit să-şi împodobească blana cu clăbuci de săpun (treabă care l-a bucurat straşnic căci săpunul uscat îi pricinuia mâncărimi cumplite şi-l silea să se scarpine cu toate cele zece gheare. De atunci mai cântă Martin şi-n ziua de azi: Crezi că-mi pasă că te ştiu Negru.. soricelul fricos de Aurelia Moraru Fred era un şoricel care trăia într-o gaură din perete aflată în colţul casei. iar când s-a întors acasă a alergat la prietenul meu. Când mergea seara în pat iar Mama Şoricica închidea lumina. după ce se trezea căuta cu mare poftă sandwich-ul cu brânza şi pâine prăjită.Niciunul dintre noi n-a cutezat să rămână pe sloi. el începea să fie înfricoşat. adunându-se în jurul lui Martin şi strângându-i care mai de care laba.Nu blana îl face pe urs. Din ziua aceea.. Altor şoricei le era frică de câini şi pisici. Existau însa unele dimineţi când nu avea poftă deloc. Ea ar fi lăsat lumina aprinsă pe hol dacă el ar fi vrut. şi a povestit întâmplarea. care scrie toate poveştile pentru copii. De fapt lui Fred îi era frică de întuneric. În fiecare dimineaţă. . El ştia că nu era singurul căruia îi este frică. Pentru Fred era întunericul. încuviinţară şi ceilalţi urşi albi. alb sau cafeniu? Inima să-ţi fie dreaptă. Cât a rămas printre urşii albi s-a bucurat de cinste şi prietenie.

Dacă este. Se simţea bine atunci cand Mama Soricica stătea pe marginea patului şi îi citea o poveste. ştiu că nu am motive pentru care să mai îmi fie frica. Cred că asta înseamnă să înveţi care este diferenţa dintre lucrurile de care ai nevoie să îţi fie frica şi cele de care nu ai. a raspuns Filip. Când era mai mic. Frica mă ajută să o iau imediat la fugă şi să mă protejez. ―tu vii să stai de vorba cu mine. Într-o dimineata dupa ce şi-a mâncat sandwich-ul cu brânza şi pâine prăjită. Dar uneori gândurile despre întuneric se strecurau înapoi în mintea lui şi din nou începea să se simtă speriat. Însă ar fi bine să-ţi fie frică de alte pisici care vad într-un şoricel masa de prânz şi nu un prieten. Filip s-a gândit un pic apoi a raspuns.‖ 497 . ―ca toate pisicuţele. Uneori reuşea să adoarma în timp ce ea citea. De-a lungul uşilor şi pereţilor începeau să defileze umbre. a răspuns Tabby. ce faci?‖ ―Păi‖. ―Da. Fred s-a dus şi la Tabby pisicuta. ―Exista momente când simţi frică?‖ l-a intrebat Fred. ―Păi‖.‖. imi este frică atunci când mă gândesc că borcanul meu cu miere s-a golit. daca era speriat. Ai învăţat că eu sunt o pisicuţă prietenoasă şi nu ai nevoie să-ţi fie frică dacă situaţia este sigură.‖ ―Vezi‖. obişnuia să se bage în patul Mamei Şoricica şi al Tatalui Şoricică pentru a simti siguranta apropierii de cineva. continuă Tabby.‖ Nefiind sigur că acesta este raspunsul pe care îl caută. Acum. uneori îmi este frica de câini. Unii câini pot fi prietenoşi şi nu vor să supere pisicuţele. dar unii câini nu sunt atât de prietenoşi şi atunci chiar este bine să îti fie frică. deci deja ştii cum să treci peste frica pe care de obicei o au şoriceii faţă de toate pisicuţele. alteori se gândea la poveste şi uita de întuneric. ci l-a intrebat pe Filip. Păreau săşi schimbe formele ca şi cum ceva sau cineva se ascundea în întuneric.lucrurile. ―mă duc să verific daca este miere în borcan. pariţii i-au spus ca este şoricel mare şi trebuie să doarmă în camera lui aşa cum fac toti şoriceii cuminti atunci când cresc. Fred nu s-a gandit că nu este chiar acelaşi lucru. Fred a plecat să-l întalnească pe prietenul său Ursul Filip. ―Ce faci atunci când îti este frică?‖ a întrebat-o pe Tabby. ―Când eşti speriat.

Fred nu mai gândise pâna acum în acest fel. ―Ce faci atunci cand îţi este frica?‖ ―Uneori îmi este frică pentru că mama ţipa la mine‖. cum ar fi să-i dăruiesc mamei mele o îmbrăţişare ori ies afară şi mă joc. nici mie nu îmi va fi frică pentru totdeauna.‖ În seara aceea când Fred a mers la culcare avea o mulţime de întrebari în mintea sa despre discuţiile cu prietenii lui din acea zi. L-a întrebat şi pe Tom. Apoi s-a dus şi la prietenul său. De obicei când mă întorc. Ar putea să verifice camera – aşa cum făcea Filip cu borcanul său cu miere – pentru a se asigura că nu are nevoie sa îi fie frica? Ori ar fi putut. dar s-a simţit mult mai bine când Tabby i-a spus că pe unele dintre fricile lui a fost deja capabil să le depăşească. Ce ar fi putut să învete din ceea ce faceau prietenii lui? Ar putea să o roage pe mama lui să-i citească o poveste pentru a-şi lăsa gândurile absorbite de o poveste interesantă? Aceasta a functionat de mai multe ori în trecut. cum putea să se relaxeze şi să intre într-un somn confortabil? Putea să faca precum Tom şi să-şi amintească de faptul că sentimente ca frica nu vor râmane ci vor trece? Tu ce crezi că a făcut? Care dintre sfaturi crezi că le-a urmat? A facut unul dintre aceste lucruri sau le-a făcut pe toate? Ori poate că s-a gândit la alte lucruri pe care poate să le facă el? Orice ar fi făcut. Deci îmi spun că acel sentiment va trece. 498 . Tom. ce ar fi putut să facă în legătură cu asta? Daca nu era. mă simt mai bine. în acea noapte Fred s-a cuibărit în gaura din peretele dinspre colţul casei şi a avut un somn confortabil şi odihnitor. să se întrebe dacă este potrivit pentru el ca în acest moment să-i fie frica? Există vreun pericol real? Daca ar fi fost. a spus Tom. care stătea la masa şi îşi lua micul dejun aşa cum fac toţi şoriceii dimineaţa. Apoi fac ceva ca să mă simt bine. sunt convinsă că. Ma gândesc că nu va fi suparată pentru totdeauna şi pentru că nici nu este. ca şi Tabby. ―Nu ţipă prea des la mine şi probabil că din cauza asta îmi este frică atunci când o face.

iar mormintele lor." 499 se ruga în toate zilele la aceste morminte şi. deasupra cărora se înălţau două cruci de lemn. Rupse un trandafir. se opri din mers. şi aşa de frumoasă.. Aicea sunt mormintele părinţilor mei. săracă şi singură pe pământ. ducându-se la maică-sa. Iar el o puse pe calul său şi se întoarse la palat iuite ca vântul. Şi veni feciorul de împărat." „Viu !" îi întări Cristina vorba. te rog. împărăteasa. le prinse la piept şi întinse apoi feciorului de împărat mâna. şi văzând-o pe Cristina îngenuncheată la cele două morminte. Cristina săi. feciorul de împărat o puse pe Cristina să şadă într-un scaun de aur. Dă-mi. îi zise : „Mamă. Acolo. descălecă şi apropiindu-se de dânsa o întrebă cu un glas plin de blândeţe : „Ce faci în locul acesta ? Eşti o fiinţă pământeană sau un înger coborât din ceruri ?" „Sunt Cristina din pădure. cum nu i se află pereche în frumuseţe şi în bunătate. călare pe roibul său.Cristina din padure CRISTINA din padure era singură pe lume. iar el. cum stătea îngenuncheată. i se părea că aude glasul aşa de dulce şi plăcut al părinţilor . care se făcuse de-acum o fată răsărită şi de toată frumuseţea. am găsit în pădure o fată. îi răspunse ea." Iar feciorul de împărat o luă de mână şi-i ziise : „Vino cu mine la palatul meu şi jur că ai să fii pentru mine fiinţa cea mai iubită pe pământ. Aşa trecu vremea pentru Cristina. privindu-1 cu toată încrederea. erau aproape de locuinţa ei şi lângă un izvor cu apă rece. Iar florile de pe morminte îmbătau văzduhul cu parfumul lor. câteva flori de „nu-mă-uita" şi puţină iederă de pe mormintele părinţilor săi. voie să mă cunun cu dânsa. Părinţii îi muriseră de mult timp.

am să-ţi dau voie. o întrebă cu glas aspru. şi-i zise să o lase să vadă şi să cerceteze dacă fata găsită în pădure e vrednică să stea într-un scaun împărătesc. pe Domniţa din «Insula verde». Cristina nu găsi acolo decât pe Puc. şi unde e regina zânelor ?" îl întrebă ea. „Iată ce : să mergi la poiana din mijlocul pădurii.Ce faci aicea. nu ştiu unde e regina." „Bine. De altfel. bătrân de când lumea.Maică-sa îi răspunse îngrozită : „Cum se poate să-ţi părăseşti logodnica. . ca să văd dacă e nimerit. acolo unde zânele se strâng în toate nopţile. Uite aşa !" Şi Puc îşi duse la gură potirul unei flori şi dete pe 500 . pe piticul Puc. moşule." „Ce am de făcut. Cu toate acestea. împărăteasa." Cristina zâmbi şi zise : „Să aşteptăm când o fi noapte cu lună plină şi atunci am să-ţi aduc pe regina zânelor. zânele îşi pregăteau vinul lor. Împărăteasa chemă pe Cristina la dânsa şi nu fu puţin mirată văzând cât e de frumoasă şi ce bună arată a fi la suflet. cu care domniţă tatăl tău te-a logodit încă de când erai un copil !" Dar feciorul de împărat i se rugă aşa de mult. Din roua ce cădea pe florile acestea. îi răspunse împărăteasa." Sosi şi noaptea aceea şi Cristina se duse la poiana din mijlocul pădurii. O nenorocire groaznică îmi ameninţă casa şi familia. iar eu gust vinul nostru. şi numai regina zânelor ştie şi poate să o îndepărteze. înaltă stăpână ?" întrebă Cristina cu glasul ei blând. Când sosi în poiană. şi răstit : „Cum te cheamă şi ce cauţi aicea ?" „Sunt Cristina din pădure şi nu doresc altceva decât să văd din când în când chipul fiului Măriei Tale. Să-mi aduci aicea pe regină. însă dacă poţi să duci la bun sfârşit trei treburi ce îţi voi spune să faci. zânele o cunoşteau pe Cristina şi ţineau mult la dânsa. ori ba. ca să o pot întreba. „Cristino dragă. încât se mai înmuie şi maică -sa. Aceasta e cea dintâi treabă ce îţi cer să-mi faci. o poiană ce îi era bine cunoscută şi care era toată acoperită de tot felul de flori frumoase. fiind tot întunecată..

cauţi în depărtare ceea ce ai acasă la tine". Iar la palat. Fiecare potir de floare deveni acum un pahar." Merseră amândouă într-o trăsură de muşchi de pe arbori. şi umplură poiana cu veselia şi zburdălnicia lor. E un giuvaer galben şi strălucitor ca soarele şi are intr-însul multe puteri ascunse. viu. până ce se ameţi de-a binelea. şi cu alta. ci se întoarse din nou la poiana din pădure. o sabie cu care se luptau între ele. o nenorocire mare ameninţă casa şi familia feciorului de împărat. frumoase şi zvelte. în casă. mele. Acum să-1 501 . şi cu alta. Puc se porni atunci să cânte. aşa că ai isprăvit cu bine cea dintâi treabă. fiecare frunză o măsuţă în jurul căreia zânele mâncau şi benchetuiau. cum nu." Regina zânelor se gândi un răstimp şi apoi zise: „Da. pentru a câştiga mingea de aur ce le-o făuriseră piticii. trasă de şase păuni. pe când altele ţeseau o pânză fină. iar fiecare foaie de trestie. să joace şi să se tăvălească printre flori. aşa că nimeni nu ştie unde este. împăratul. împărăteasa chemă din nou pe Cristina şi-i zise : „Ai adus aicea pe regina zânelor. se poate spune în cuvinte. şi de care giuvaer atârnă fericirea casei şi familiei. Cristina. însă. se duse la locui unde şedea regina zânelor şi-i zise cu glas rugător : „Fii aşa de bună şi vino cu mine la palatul împărătesc. veniră şi zânele. fiindcă mă rogi tu . ci stătu să aştepte sosirea zânelor. Soţul meu a murit câteva zile după ce il pierduse.gât toată roua dintr-însul. mai spuse. Ţineam să ştiu unde este un giuvaer. Regina zânelor mi-a spus în cuvinte puţin lămuritoare că ar fi aici. pe care ea îl dăruise odată soţului meu. Cristina auzi cum regina zânelor îi spune împărătesei bătrâne : „Dragă soră. In dimineaţa următoare. să ştii însă că nu e tocmai pricepută cine te-a trimis să mă chemi. Apoi făcu la fel cu altă floare. dar n-a fost chip să fie găsit. Am dat poruncă să fie căutat peste tot. din fire aurite de păianjen. fiindcă. Alte zâne? Cântau şi jucau. Altceva nu-i. văzând că nu e nimic de făcut cu dânsul. Când bătu miezul nopţii. nu mai întrebă ceva. Cristina.

dar unde l-ai găsit ?" „L-am găsit într-un cuib de coţofană." La cuvintele acestea. Aceasta e a doua treabă ce trebuie să duci la bun sfârşit. în grădină. Scoase din buzunar o piatră frumoasă şi aurită şi întrebă : „Nu cumva e acesta giuvaerul ce căutaţi ?" „Da. în mâinile tale e bine păstrat şi vei avea nevoie de el. şi ochii îi erau 502 . adică domniţa care este logodnica fiului meu. voi face cum îmi porunciţi !" Ziua următoare sosi şi domniţa din Insula verde. de credeai că se înfăşură într-un linţoliu de moarte." După câteva zile. Mâine soseşte aicea domniţa din «Insula verde». Însă când trecu anul şi se apropie ziua de nuntă. până ţi-l cer . înaltă stăpână. Era frumoasă ca soarele ce răsare şi feciorul de împărat ţinea mult ia dânsa. toată ziua plimbându-se împreună. Multă vreme Cristina servi ca slujnică supusă şi ascultătoare. aşa ca şi cum s-ar deschide o roză tânără. Îşi strânse însă tot curajul şi zise cu glas stins : „Da.găseşti tu.De aceea îi zise Cristinei cu blândeţe: „Păstrează-l tu. împărăteasa chemă din nou pe Cristina şi-i zise : „Îţi mai rămâne de făcut a treia şi cea din urmă treabă. se făcuse la faţă albă ca varul. bietei Cristina cât p-aci să-i plesnească inima şi să-i sară din piept. Peste cinci ani se va face căsătoria lor. Înţelese că giuvaerul a fost în mâini bune. Cristina zâmbi. acesta e ! strigă împărăteasa. Tu nu poţi sta aicea şi n-ai voie să vezi pe fiul meu decât dacă primeşti să fii servitoarea logodnicei lui. ca să văd dacă poţi aduce fericire în palatul meu. fără să se plângă şi fără să murmure. când izbucnise furtuna şi mă dusesem să-i scap de la moarte pe bieţii puişori". Împărăteasa cercetă giuvaerul cu băgare de seamă şi văzu că se făcuse mai frumos decât era mai înainte.

Se despărţi de morminte cu liniştea în suflet şi intră în coliba părintească." Feciorul de împărat o luă apoi de mână şi o duse la palat. fiindcă domniţa din „Insula verde" nu era decât sora lui. cu atât se simţea mai uşurată la inimă. cine are colţii cei mai tari din lume? 503 . cum eşti tu. iar nicidecum logodnică. Despre înţelepciunea lui se dusese vestea prin toate împrejurimile. În somn i se păru că aude o muzică şi muzica se apropia din ce în ce de dânsa şi pe urmă i se păru că doi ochi mari şi strălucitori s-au aplecat asupra ei privind-o. Veni şi sora fiului de împărat. Am văzut că eşti vrednică. Dar într-o zi îi veni ceasul să moară.Să mă înveţi şi pe mine să fiu tot aşa de bună. prin harurile cu care eşti înzestrată. Cristina deschise ochii şi văzu stând în picioare lângă ea pe feciorul de împărat. unde se culcă şi dormi. A poruncit îndată să vină unicul său fiu. Veni şi împărăteasa mamă şi-i zise : „Ai dus la bun sfârşit cele trei încercări la care te-am supus. Iar în ajunul zilei de nuntă se furişă de la palat şi se duse să plângă la mormântul părinţilor ei. că v-aş fi adus la fiecare câte un dar frumos. fiule . care o cuprinse în braţe. o îmbrăţişa pe Cristina şi-i zise : .tulburi ca o zi mohorâtă şi ploioasă." Împărăteasa îi puse apoi în deget un inel de aur. aşa că tu eşti logodnica fiului meu şi voim face chiar astăzi nunta. iar pe cap o cunună tot de aur. Trăia într-un codru des. dar cu cât plângea.Ştii.. Florile de pe mormânt erau scăldate în lacrimile ei. tu. Păcat că n-am fost şi eu acolo. unde se făcu o nuntă aşa cum se faic nunţile împăraţilor din poveşti. pe care îl întrebă: . Cel mai puternic tigru din lume A fost odată un tigru foarte bătrân.

fără să stea mult pe gânduri. colţii şi ghearele sale. Şi acum. . dragul meu.Desigur. El e puternic datorită minţii sale. asinule. spuse supărat tigrul şi plecă mai departe. Începu să o întrebe şi pe ea ce ştie despre om. bătrânul tigru îşi dădu sufletul.Te înşeli. La celălalt capăt al poienii.E adevărat şi asta. tigrul nu vru s-o creadă. tigrul! răspunse din nou fiul. Să nu te iei la luptă cu el. ocoleşte-l! Spunând aceste vorbe.Desigur.Nu. . rogu-te. Merse el ce merse şi întâlni un asin păscând pe o pajişte.Tigrul! Tigrul! Tigrul! strigă de trei ori puiul. Să ţii minte de la mine: Cel mai puternic pe pământ este omul! Să te fereşti a ieşi în calea lui.. . Dar când aceasta îi spuse că omul este mic de statură şi că ea trebuie să se plece în genunchi ca omul s-o încalece. cine aleargă cel mai repede? . Dar stii tu cine are ghearele cele mai ascuţite? .Desigur.Ei. răspunse asinul. E adevărat că are colţi mai tari şi gheare mai ascţite ca ale mele? . sunt un prieten patruped al omului. . 504 .Ce tot spui. .E adevărat. "Poate că acesta este omul?" se gândi tigrul şi ţipă cât îl ţinură puterile: . nu ştii nimic. tigrul! răspunse fiul. Tatăl meu mi-a vorbit cu totul altfel despre om. tigrul întâlni o cămilă. se miră asinul.Eşti un prost. tigrul! exclamă fiul.Atunci." Şi puiul de tigru plecă în căutarea omului. "Dar unde aş putea eu găsi pe acest om? Aş vrea să-i văd barem cu un ochi. spune-mi. tigrule. nu cumva tu eşti omul? . Omul nu are niciun fel de colţi sau gheare. povesteste-mi cum este omul la înfăţişare. .Şi acum am să-ţi pun ultima întrebare: Cine este cel mai puternic din lume? . Puiul de tigru rămase apoi multă vreme pe gânduri la cele ce-i spusese părintele său în ultimele clipe ale vieţii sale.

Răposatul meu tată mi-a spus că omul este cel mai puternic de pe pământ şi asta înseamnă că este şi cel mai mare! spuise tigrul amărât şi porni iar prin lume. Nici măcar blană nu ai! .Acum am să te mămânc.Ascultă. Omul îl privi. Se ascunse într-un tufiş. nu te arde nici soarele şi nici zăpada nu poate intra.Coliba asta am făcut-o pentru mine. Când. Se miră mult tigru şi se gândi: "Pesemne că bătrânul meu tată îşi pierduse minţile când mă speriase cu puterea omului. deodată. tigrule. Eu sunt om. şi-i spuse: . Multe zile şi nopţi rătăci el prin văi în căutarea omului. aş vrea să-ţi arăt şi eu ce putere am. dar văd pentru prima dată o arătare ca tine. Te învoieşti? . fără gheare şi chiar fără blană. Din două sărituri. apoi îi răspunse: . Este o locuinţă foarte buna. Lângă un copac se afla o fiinţă fără colţi. auzi nişte pocnete în pîdure. multe animale cunosc în codru. Nu pătrunde nici ploaia. atunci arată-mi.Ei. făcută din lemn de esenţă tare. Începuse chiar să-şi piardă nădejdea de a-l mai întâlnu vreodată. Însă înainte de a muri de colţii şi de ghearele tale. mă învoiesc cu ceea ce spui tu.. locuitor al pădurii. dar mai repede. Tăietorul de lemne se învoi. Am umblat mult prin munţi şi văi până să te găsesc şi acum mi s-a făcut o foame grozavă. Aş putea să te mănânc.Nu. Omul îl conduse pe tigru în coliba sa. se ghemui şi începu să privească. tigrul ajunse în faţa omului. răspunse tăietorul de lemne. să vezi cum aratpă pe dinăuntru? . mai întâi să-mi arăţi cum se închide şi se deschide locuinţa ta.Ascultă-mă.Dar eu nu sunt animal. intră în colibă şi închise uşa după el. Îşi înălţă capul şi întrebă: ." Apoi spuse cu glas tare: . 505 . Nu eşti curios. tigrule. lovind cu ceva într-un brad.

o zgâlţâi cu colţii.Ei.Dă-mi drumul. să mă scoţi de aici! Tigrul se aruncă furios spre uşă. acuma dă-mi voie să văd ce ai acolo. . tigrule. în coliba tăietorului de lemne stă întinsă pe duşumea o blană moale şi frumoasă.. Calma Într-un oraş din America. El putea doar să scape de mine. îi spuse tăietorul de lemne. Tu n-ai vrut să crezi. tigrule. Tigru îşi dădu . Iar cu glas tare adăugă: .Acum e prea târziu. invitându-l pe tigru să intre în locuinţa sa. deschizând uşa. ce fel de locuinţă am? spuse tăietorul de lemne. Numai ce tigrul păşi pragul. Nu mi-e frică de nimeni în ea. rămânând în locuinţa sa". răspunse tăietorul de lemne cu bunăvoinţă. Acum te-ai convins singur.Ai priceput. dar în zadar. . dă-mi drumul! . Uşa se dovedi a fi mai puternică decât colţii şi ghearele tigrului. trăia împreună cu mama ei o fetiţă neagră pe care o chema Neuşi. Din acea vreme. de N. cu multă plăcere. Părintele tău ţi-a spus că omul este cel mai puternic din lume. 506 . Pantofii rosii . strigând: . înăuntru. omul închise repede uşa şi o propti cu un lemn gros. în sfârşit seama că a căzut în capcană şi prinse a urla şi a se arunca în uşă.Poftim. eu trebuie neapărat să te mănânc.Acum încearcă. Tigrul se gândi: "N-am întâlnit un animal mai prost decât acesta. înfipse ghearele în ea.

stăpânul mi-a dat leafa pe o săptămână înainte. Vânzătorul se încruntă şi murmură printre dinţi : .Mama ei spăla vasele la un restaurant şi venea noaptea târziu. încât mama îi promise. Ai destui bani pentru astfel de pantofi ? — Da. Într-o noapte. îţi voi cumpăra alţi pantofiori. Neuşi îşi încălţă pantofiorul drept şi începu să plângă. şobolanii furară pantofiorul stâng al Neuşei. — Cum am să umblu acum desculţă ? Mama oftă din greu. Erau atât de noi. — Mamă. nimeni n-o luă în seamă pe negresă şi pe fetiţa ei. dar nu-1 găsiră nicăieri. Sub duşumea forfoteau şobolanii şi lui Neuşi îi era frică de ei. dacă îmi vor ajunge banii. Hai să intrăm mai repede. Pantofiorii aceia sunt atât de scumpi ! Dar Neuşi o ruga atât de frumos să-i cumpere pantofiorii roşii. strigă deodată Neuşi. — Mămică. aşa cum avea fetiţa aceea frumoasă. pe care am văzut-o când am fost cu tine în parc. Într-un târziu. În casă era frig. Dimineaţa. S-au oprit în faţa unei prăvălii. spuse el. nu mi-aţi putea arăta nişte pantofiori roşii pentru fetiţa mea ? Vânzătorul se apropie supărat : — Asta-i marfă scumpă. uite pantofiorii roşii. În prăvălie. atunci cumpără-mi pantofiori roşii. mama se hotărî să-i roage: — Iertaţi-mă. În dosul vitrinelor sclipitoare erau înşirate ghete şi pantofi. iar ceilalţi stăteau de vorbă. Doi vânzători încercau o pereche de ghete unui băiat îmbrăcat într-un costum de sport. 507 . Fetiţa îl căută împreună cu mama ei multă vreme. — Nu ştiu fetiţa mea. fetiţa mamei. — Nu plânge.Încearcă-i. domnule. Neuşi sări în sus de bucurie. Neuşi începu să bată din palme. Numai atunci vânzătorul puse pe tejghea o pereche de pantofiori roşii. mamă. luceau atât de frumos şi miroseau a piele. Neuşi o aştepta pe mama ei până se întorcea de la lucru. Duminică porniră împreună în oraş. îl voi ruga pe stăpânul meu să-mi dea leafa pe o săptămână înainte şi dacă-l voi îndupleca.

pantofiorii. întorcându-se către mama Neuşei. ăştia sunt bani munciţi. vânzătorii nu se osteneau. şi pentru cei cu piele neagră. îi spune : 508 . făcu plictisit cu mâna. Patronul văzând în faţa sa o negresă.. — Fetiţa i-a încercat şi cine o să încalţe nişte pantofi pe care i-a pus în picioare un copil de negru. Mama se apropie de stăpânul prăvăliei. — Mai mari ? Avem. — Să iau şi perechea asta ? Dar pentru ce ? Dar pantofii ăştia sunt mici pentru fetiţă. numai că trebuie să cumperi şi perechea pe care ai încălţat-o. aşa cum ar fi făcut cu alţi cumpărători. Dar ce nenorocire! Pantofiorii erau prea mici. îl rugă ea sfioasă — fetiţa n-a încercat decât unul. Eşti obligată să-i iei perechea asta. Vânzătorul împacheta netulburat.. Vânzătorul o privi prin ochelari. Neuşi şi mama ei aveau pielea neagră. — Nu aveţi cumva o pereche mai mare ? întrebă mama. Va să zică fetiţa mea va rămâne fără pantofi! Auzind acestea. — Nu vreau să păgubesc din cauza ta. — Domnule. El se aplecă spre Neuşi şi-i mângâie căpuşorul. domnule. Mama se aşeză în genunchi în faţa fetiţei şi începu să-i încalţe pantofiorii roşii.Dar el nu-i încălţă pantofiorul pe picior. Această discuţie a fost auzită de un alt cumpărător. Neuşi începu să plângă cu sughiţuri. Nu am nici un cent mai mult. — Nu mai plânge fetiţă mică ! Apoi. Mama se uită disperată la ei. un om în salopetă de muncitor. daţi-mi voie să nu cumpăr aceşti pantofi. — Vai de mine! Dar n-am bani decât pentru o singură pereche. spuse el morocănos.

plăti pantofii şi luând pachetul la subţioară. Dumneata vei putea cumpăra alţi pantofiori pentru copilul dumitale.. nu mai avem cu s-o haranim pe Riska. Lui Ionica tare I-ar mai fi placut sa-i faca mamei sale o bucurie. mama ii spuse s-o duca la targ si s-o vanda. . Eu unul. . ieşi din magazin. 509 . Trista. asa ca se invoi cu batranul si-i vandu vaca in schimbul boabelor fermecate si se grabi spre casa. in primavara urmatoare abia rasarise ceva in gradina lor de zarzavat si intr-o dimineata Ionica o anunta pe mama sa: . In drum spre oras se intalni cu un batran. Vrejul de fasole care a crescut pana la cer Ionica traia intr-o casuta cu mama lui. pe care o mulgea in fiecare zi. Dupa o iarna foarte grea. O salută pe mama Neuşei. La fiecare pas pantofiorii cei noi scârţâiau şi Neuşei i se părea că pantofiorii vorbesc.Incearca sa obtii un pret bun pe ea. . Va trebui s-o ducem la piata so vindem. Neuşi se întoarse fericită acasă. . Avem mare nevoie de bani. Iar mama ei nu-l putea uita pe omul îmbrăcat în salopetă de muncitor. raspunse batranul. Ionica ii lega vacii o funie de gat si se indrepta cu ea spre targ.Unde duci vaca asta? Il intreba batranul pe Ionica.Daţi-mi mie pantofiorii aceştia.Iti cumpar eu vaca in schimbul acestor boabe fermecate. il sfatui pe fiul ei. in timp ce Ionica lucra in gradina de zarazavat si avea grija de singura lor vaca pe nume Riska.Mama. Vor fi tocmai buni pentru fetiţa mea. Vei vedea ca tu si mama ta nu veti mai avea nici un gand daca aceste boabe vor fi ale voastre. Ea isi castiga painea cosand haine. ştiu ce înseamnă banii munciţi.La targ s-o vand.

daca te va gasi aici la intoarcere. cu turle care ajungeau pana la cer. S-a dat jos de pe vrejul de fasole si a pornit peste campie.Probabil comoara se afla in varf. Ionica s-a trezit dis-de-dimineta.. o fasole.Cand va fi gata mancarea aceea? . se gandi baiatul. Spre mirarea lui vazu ca fereastra era acoperita din afara cu o planta ciudata. dar stapinul meu e un urias care a mancat multi copii pana acum. de foame si de sete! Pot sa intru sa ma odihnesc un pic? . . Cu ajutorul acestor boabe vei gasi comorile pe care mi le-a furat candva un urias lacom. 510 . fortarete inconjurate de ape lucitoare ca oglinda. pasari minunate care zburau lin in inaltul cerului senin. si anume. uriasa.Dar fii atent! il atentiona batranul inainte sa se desparta unul de altul. incat l-a trimis la culcare fara sa-i dea de mancare. De furie ea a aruncat boabele de fasole afara pe fereastra. sperand sa gaseasca ceva care sa-I potoleasca setea si foamea.Nemai pomenit! exclama Ionica. fericit ca daduse un astfel de noroc peste el. Ionica nici n-a mai avut timp sa raspunda pentru ca de-afara s-a si auzit o voce tunatoare: . A vazut in jurul sau palate minunate. In pragul usii a aparut o servitoare: . Cand mama sa a aflat despre afacerea lui Ionica s-a infuriat asa de tare. Dupa vreo 2 ore de mers a ajuns la o casa si a batut la usa. Apoi l-a apucat pe Ionica de mana si l-a inchis in camara. Daca vei reusi sa le gasesti poti sa le pastrezi pentru tine. A urcat pana in varf si acolo sus s-a trezit intr-un tinut minunat. raspunse servitoarea.Sunt mort de oboseala.Imediat stapane! Raspunse servitoarea.Te-as ospata cu placere. Dupa ce s-a saturat de privit atatea frumuseti. Ionica s-a gandit ca ar fi bine sa-si continue calatoria. . S-a aruncat pe prima frunza si a inceput sa urce spre varf. Mi-e teama ca vei avea aceeasi soarta si tu. A deschis fereastra si cand s-a uitat in sus n-a putut sa ajunga cu privire pana in varful fasolei.

4 curcani si 12 felii de snitele. Se simte doar mirosul de carne care fierbe pe plita. bine. In acest timp. . Uriasul cobora treptele cu pasi apasati. Uriasul era asa de greu incat sub greutatea lui se rupse vrejul de fasole.Bine. Nu trecu mult timp ca se si auzira niste sforaituri de se cutremura casa. sacul se lovi de usa si aceasta incepu sa scartaie.Ei dracie! Simt miros de om! Cineva a umblat aici! . domnule. plin cu monede de aur. Bros