Viata religioasa oglindita in creatii populare,in datini si obiceiuri

I.

Marile sarbatori crestine

1 ianuarie - Taierea imprejur cea dupa trup a Domnului; Sf.Vasile cel Mare 6 ianuarie - Botezul Domnului (Boboteaza) 7 ianuarie - Soborul Sf.Prooroc Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul Domnului 25 ianuarie - Sf.Grigorie Teologul; Sf.Bretanion,Episcopul Tomisului; Cuv.Publie 30 ianuarie - Sf.Trei Ierarhi: Vasilie,Grigorie si Ioan 2 februarie - Intmpinarea Domnului 24 februarie - Intia si a doua aflare aCapului Mergatorului Inainte si Botezatorului Ioan 9 martie - Sfintii 40 Mucenici din Sevastia 25 martie - Bunavestire ***** - Intrarea Domnului in Ierusalim (Floriile) ***** - Invierea Domnului, Sfintele Pasti ***** - Izvorul Tamaduirii ***** - Inaltarea Domnului + Ziua Eroilor *****- Pogorirea Sfintului Duh (Rusaliile) *****- Sfinta Treime 21 mai - Sfintii Mari Imparati Constantin si Maica sa Elena, intocmai cu Apostolii 24 iunie- Nasterea Sf.Ioan Botezatorul (Dragaica, Snzienele) 29 iunie- Sfintii Apostoli Petru si Pavel 20 iulie - Sfntul Maritul Prooroc Ilie Tesviteanul 6 august - Schimbarea la Fata 15 august - Adormirea Maicii Domnului 29 august - Taierea capului Sf.Prooroc Ioan Botezatorul 8 septembrie - Nasterea Maicii Domnului 14 septembrie - Inaltarea Sfintei Cruci 14 octombrie- Sf.Paraschiva; Sf.Mc.Nazarie ,Ghervasie, Protasie si Silvan 21 octombrie - Sf.Cv.Mart.Visarion si Sofronie 26 octombrie - Sf.Mare Mucenic Dimitrie, Izvortorul de Mir 27 octombrie - Cuviosul Dimitrie cel Nou,ale carui moaste sunt la Patriarhia Romna;Sf.mc.Nestor 8 noiembrie - Soborul Sf.Arhangheli Mihail si Gavril 21 noiembrie - Intrarea in Biserica a Maicii Domnului 30 noiembrie - Sf.Apostol Andrei cel Inti Chemat, Ocrotitorul Romniei 4 decembrie - Sf.Mare Mucenita Varvara 6 decembrie - Sf.Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei 25 decembrie - Nasterea Domnului (Craciunul) 26 decembrie - Soborul Maicii Domnului 27 decembrie - Sf.Apostol, Intiul Mucenic si Arhidiacon Stefan,intaiul mucenic

II.

Obiceiuri legate de marile sarbatori

1. Sf Vasile cel mare Prima zi a anului marcheaz srbtoarea Sfntului Vasile. O zi cu rdcini cretine, ancorat n marea srbtoare a Crciunului - fiind denumit i Crciunul Mic sau Fratele Crciunului. Aceast zi marcheaz nceputul, nu doar al unui nou an, dar i, n mod simbolic, al unui nou ciclu de via. Astfel, "Semnatul", "Pluguorul", "Plugul cel Mare" i "Vasilica" sunt cele mai importante texte "magice" care se rostesc n prima zi a anului i au o valoare colectiv puternic: sunt adresate individual, fiecrui gospodar n parte, dar acelai coninut se refer i se repet pentru toi membrii comunitii. De asemenea, n categoria manifestrilor colective se integreaz i textele ce ureaz bunstare fizic i material individului: "Sorcova" sau colindele de Sfntul Vasile (care le ureaz celor apropiai sntate i putere de munc). De 1 ianuarie, exist mai multe obiceiuri pentru bunul mers al lucrurilor. Astfel, iganii au obiceiul s colinde cu o cpn de porc, mpodobit cu panglici i mrgele, tradiie denumit "Colindul cu Vasilica" (Siva). Dup terminarea colindatului, ceata se strnge la o crcium pentru a chefui. Apoi, se despart, dezgtind cpna i lundu-i fiecare ce a pus, iar din ea fac un prnz, pentru ca obiceiul s fie nchis pentru anul respectiv. n Mehedini, n Ajunul noului an, seara, vin prinii cu copiii la moa, aducnd plocon. Moaa se pregtete cu colaci mpodobii cu bnui. Asistat de mam, moaa trece prin colac copiii de pn la un an, de trei ori, apoi se nchin i-i ridic la grinda casei urndu-le: "Bine-au venit nepoii! Ca la ziua de azi, la anul i la muli ani! S creasc i s triasc, cu norocul s se hrneasc!". Obiceiul poart numele de "Masa Moaei". 2. Botezul Domnului In ajun de Boboteaza, preotul umbla din casa in casa cu crucea in mana, si stropeste cu agheasma, din varful unui manunchi de busuioc, atat locuinta, cat si pe toti membrii familiei. Gospodinele il asteapta cu casa curata si cu un vas cu apa pe masa, in care preotul lasa un pic de agheazma, apa sfintita care sa fie de leac la nevoie. Tot in ajun de Boboteaza, credinciosii trebuie sa manance bucate de post iar cei care pot, tin post negru, adica nu mananca nimic. Tinerele nepatate care vor sa se casatoreasca, cer de la preot sau fura un fir din manunchiul de busuioc pe care si-l pun sub perna, in noaptea de 5 spre 6 ianuarie, ca sa-si viseze ursitul, viitorul sot. O alta superstitie spune ca fetele care cad pe gheata in ziua de Boboteaza pot fi sigure ca se vor marita in anul in curs. In ziua de Boboteaza, crestinii merg la biserica si asista la slujba de sfintire a apelor, iar la sfarsitul slujbei primesc agheazma, apa sfintita. Agheasma mare impartita in biserici dupa slujba de Boboteaza este pastrata cu sfintenie, fiind considerata drept leac pentru boli, dar si pentru dezlegarea de farmece sau facaturi. Se mai spune ca agheasma mare este folositoare crestinilor pentru iertarea pacatelor. Despre agheasma adusa de la biserica, oamenii cred ca este buna de orice. Batranii spun ca sunt suficiente cateva picaturi din apa aceasta pentru a vindeca deochiul la copii, crizele de nervi, patima alcoolului sau chiar sterilitatea. Agheasma nu se altereaza in timp, chiar daca vasul nu este acoperit.

Tot in ziua de Boboteaza, mamele care au pierdut copii sau i-au nascut morti, iau aghiazma si merg impreuna cu preotul de o toarna peste mormintele lor, apoi ii boteaza cu numele Ion. Daca vor proceda in acest fel trei ani la rand, se crede ca acei copiii sunt botezati. In localitatile asezate pe malul unui rau, pe malul Dunarii, de exemplu, preotul arunca o cruce de lemn in apa, dupa care sar barbatii curajosi pentru a o aduce inapoi. Se spune ca, cine se arunca in apa de Boboteaza, va fi ferit de toate bolile si ca, atunci cand preotul arunca crucea in apa, dracii ies si fug pe camp, insa nu sunt vazuti decat de lupi. Vremea din ziua de Boboteaza o prevesteste pe cea de peste an. Daca ploua, urmeaza o iarna lunga, iar timpul frumos prezice o vara frumoasa. Daca bate crivatul, este semn ca vor fi roade bogate, iar daca va curge apa din streasina, se va face vin bun, iar daca pomii sunt imbracati in promoroaca, va fi belsug si sanatate. 3. Soborul Sf.Prooroc Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul Domnului Ziua Sfantului Ion Botezatorul era dedicata, in traditia populara romaneasca, stropitului cu apa sau cu zapada, pentru protectia impotriva bolilor in noul an.Intr-o veche traditie romaneasca, Sfantul Ion era o zi speciala pentru femei, care se credeau cu aceasta ocazie mai "tari" decat barbatii, lasandu-si uneori nemancati consortii, pentru a se aduna intre ele intr-o "petrecere a nevestelor", numita "Iordanitul femeilor", asezonata cu mancare si bautura din belsug. Dupa ce se ospatau si beau, incepeau a se "iordani", adica a canta, dansa si chiui toata noaptea. Spre dimineata, ieseau pe ulite si amenintau barbatii intalniti ca ii vor duce la rau si ii vor arunca in apa daca nu se rascumparau cu o vadra de vin. In alte zone folclorice, femeile obisnuiau a merge din casa in casa si a-i uda pe toti cei intalniti. Intr-un obicei asemanator, "Ciurica", femeile se aduna dupa slujba la iesirea din biserica si ii "iordaneau" pe barbati, cerand bani fiecaruia, dupa posibilitati, cu suma adunata organizand catre seara o petrecere de la care erau exclusi barbatii. In obiceiul "Iordanelii", flacaii asteptau sa iasa oamenii de la biserica si ii luau pe fiecare in brate , aruncandu-i, cu chiote, de trei ori in sus, dupa care ii stropeau cu ageazma dintr-o caldarusa data de preot. Cu banii primiti de la cei "onorati" in acest fel, faceau un chef seara, neuitand sa dea o parte din castig, impreuna cu un purcel sau o pasare, preotului . Toate aceste traditii adevereau superstitia populara potrivit careia ziua de Sfantul Ion este una de veselie, oamenii ce nu se bucurau cu acest prilej fiind sortiti sa fie tristi tot restul anului. In unele regiuni, Sfantul Ion era considerat ocrotitorul pruncilor, el ferindu-i de rele si, mai ales, avand grija sa nu moara nebotezati. Nu intamplator, pe 7 ianuarie exista obiceiul de a se face o asa-zisa "masa a moasei" satului. Moasa colinda pe la "nepoate", mamele pe care le ajutase la nascut, pentru a le chema la petrecere. Fiecare femeie aducea cate un plocon, iar moasa rupea dintr-un colac pregatit special pentru aceasta ocazie, impartind cate o bucata care, in functie de forma si marime, era vazuta de fiecare femeie ca o prevestire asupra faptului daca va mai avea sau nu copii, fete sau baieti.

4. Sf.Grigorie Teologul; Sf.Bretanion,Episcopul Tomisului; Cuv.Publie Pe 25 ianuarie sunt celebrati Sfantul Grigorie Teologul, Sfantul Bretanion, Cuviosul Publie, Convertirea Sfantului Paul, Sfanta Tatiana si se desfasoara sarbatoarea Vacii. Ocrotitor al vaduvelor si vitelor, in traditia populara romaneasca, Sfantul Grigorie se tine pentru boale, in special de catre barbati, pentru usurarea pacatelor copiilor pierduti si se sarbatoreste mai ales de catre mesterii lemnari. Sfantul Grigorie este rau pentru semanatura, orbit, inec si arsuri. In aceasta zi, femeile nu muncesc pentru a nu da nastere unor copii ologi, nu se tese, nu se coase, nu se impleteste cu iglita si nu se da nimic din casa pentru a nu avea parte de paguba in tot timpul anului. 5. Sf.Trei Ierarhi: Vasilie,Grigorie si Ioan Se spune ca la Trisfetite se schimba vremea ; superstitia cere sa tinem aceasta zi, fiindca altfel sotul/soata poate muri, se mai tine pentru fericirea fetelor si pentru a nu rbi. La 31 ianuarie sunt Filipii de iarna, ultima dintre cele trei zile ale lupului, consacrata patronului ei, Filip Schiopul. In aceasta zi, superstitia spune ca trebuie ascunsa sarea, sa nu ia cineva din ea, caci e rau de lupi si de paguba. Jumatate de zi nu se lucreaza, pentru sporul casei. 6. Intmpinarea Domnului Se considera ca in aceasta zi anotimpul rece se confrunta cu cel cald, sarbatoarea fiind un reper pentru prevederea timpului calendaristic. Oamenii puneau schimbarea vremii pe seama comportamentului paradoxal al ursului, numit Al Mare sau Martin. Pentru a castiga bunavointa animalului salbatic, ei asezau pe potecile pe unde obisnuia sa treaca acesta, bucati de carne sau vase cu miere de albine. Se considera ca puterea acestui animal era transferata asupra oamenilor, in special asupra copiilor, daca acestia se ungeau, in ziua de 2 aprilie, cu grasime de urs. In traditia populara romaneasca, Stretenia (denumirea slavona a Intampinarii Domnului), era vazuta drept o sfanta ce aducea ajutor oamenilor aflati la mare nevoie. 2 februarie era, totodata, sarbatoarea vitelor, a babelor, ziua in care vulpile se temeau sa mearga pe gheata, pasarile incepeau a-si face cuibul, iar copiii a manca mai mult. Se mai spunea ca cine se nastea sau facea nunta de Stretanie, nu avea cum sa ii mearga bine in viata. In acelasi timp, Intampinarea Domnului ori Stretania era consacrata sfintirii aghezmei, si era tinuta pentru rodul casei, sanatatea copiilor , apararea stupilor si pasarilor de curte, contra lupilor, pociturilor, lacustelor, inghetului si oparitului. 7. Intia si a doua aflare aCapului Mergatorului Inainte si Botezatorului Ioan Dragobete - Sarbatoarea Indragostitilor (24 februarie): este fiul Dochiei, identificat cu Cupidon in mitologia romana si Eros in mitologia greaca. In unele zone Dragobetele poarta numele de Navalnicul, flacau care ia mintile fetelor si tinerelor femei. El a fost transformat de Maica Domnului in floarea cu acelasi nume. Acum pasarile incep sa isi faca cuiburi. Baietii si fetele trebuie sa se intalneasca de Dragobete ca sa ramana indragostiti tot anul. In unele zone romanesti, fetele mari obisnuiau sa stranga in aceasta zi din zapada ramasa inca netopita , numita zapada zanelor .Apa rezultata din acest omat, inzestrata cu calitati magice (zamislita fiind, se spune , din surasul zanelor) era folosita de-a

lungul anului pentru spalatul fetei, avand proprietatea de conferi frumusete si atractivitate. Viorelele si tamaioasa erau florile culese in mod special de catre fete .Pastrate langa icoane , aceste flori puteau fi utilizate ulterior in farmece de dragoste. Dragobetele era ziua din an in care babele faceau vraji de dragoste pentru fete , acestea din urma obisnuind, totodata, sa isi confectioneze un martisor norocos dintr-un banut de argint. In noaptea de Dragobete , se zice ca daca fetele stiu sa rosteasca anumite cuvinte potrivite si isi aseaza busuioc sub perna , ele vor putea sa isi vada in vis viitorul sot. Numai in ziua de Dragobete sau a capului de primavara , feciorii puteau sa devina frati de cruce , ei obisnuind sa isi cresteze cu cutitul bratele , suprapunandu-si apoi taieturile. 8. Sfintii 40 Mucenici din Sevastia Ziua de 9 martie este dedicata comemorarii Sfintilor 40 de Mucenici din Sevastia, Sfintei Francisca Romana si Sfantului Grigore de Nyssa. In traditia populara romaneasca, pe 9 martie se da de pomana pentru cei 40 de sfinti, astfel incat campurile sa aiba ploi la vreme si sa dea recolte bogate. Femeile se duc la biserica cu Mucenici, pe care, dupa ce ii sfintesc, ii dau de pomana la vecini si rude, impreuna cu alte feluri de mancare. Mucenicii scapa oamenii de 40 si sute si mii de necazuri, si se tin de frica bolilor si a pociturilor, ca sa fie primavara calduroasa si prielnica mieilor. Mucenicii , numiti si Macinici , Sfintisori, Mosii de Martisor , marcau in calendarul traditional folcloric inceputul noului an agrar si erau considerati in cultura populara drept spirite ale mosilor si stramosilor , existand obiceiul de a li se face de 9 martie pomana .In mod special , pentru aceasta zi se gatesc mucenicii , adica colacei din aluat dospit in forma cifrei opt , sau avand asemanarea unei albine , unui om sau porumbel.Deliciul mucenicilor este dat de faptul ca sunt unsi cu miere si tavaliti in nuca pisata. Exista, in unele zone , si obiceiul de a se face de 9 martie o turta mare , numita Uitata , avand forma unui om inzestrat cu urechi si nas , dar lipsit de ochi.Aceasta turta se dadea de pomana pentru toti mortii care nu fusesera pomeniti deloc vreme de un an in biserica. 9. Bunavestire Potrivit traditiei populare romanesti, in ziua de Buna Vestire se aprindea un foc in curte, alaturi de care se punea paine, sare si o carafa cu apa, astfel incat ingerii sa se incalzeasca, sa isi astampare setea si foamea. Cel dintai care se trezea intr-o gospodarie, punea tamaie pe jar si dadea ocol casei de trei ori, neuitand a afuma astfel si vitele. De altfel, fumul, reprezentand purificarea sacra prin foc, era folosit pentru a sfinti nu numai casele, ci si pomii fructiferi. Taranii puteau ara ogoarele, dar nu li se recomanda sa semene, intrucat pasarile, flamanzite de primavara, erau in stare sa ciuguleasca toate semintele ingropate in pamant. Tocmai de aceea, se spunea ca 25 martie ar fi ziua pasarilor, marcand totodata reinvierea ierburilor si renasterea gazelor si mustelor. Incepand cu Buna Vestire, randunelele incepeau sa se intoarca din tarile calde sub stresinile caselor romanilor, unde isi aveau statornicit de multa vreme cuibul. Mai mult decat atat, in aceasta

zi se dezlega limba tuturor vietuitoarelor inaripate, iar cucul pornea iar sa cante, dupa ce, in vremea de iarna, fusese preschimbat in uliu. Se spunea ca aceasta pasare nu isi poate opri glasuitul pana in preajma zilei de Sfantul Petru sau de Sanziene, cand se ineca cu orz, si nemafiind in stare sa cante, se transforma iarasi in uliu. Nu trebuie uitat ca vocea cucului anunta, potrivit unor vechi superstitii, cati ani ai mai avea de trait sau cat timp te mai desparte pana cand te vei casatori. De Buna Vestire nu era bine sa se macine porumbul, caci malaiul facut atunci nu era mancat nici macar de pestii din rauri, iar daca era presarat la radacinile pomilor, acestia nu mai puteau putea da rod tot timpul anului. In acest fel, se vestea oamenilor ca era de rau a lucra in aceasta zi. Cu prilejul zilei de Buna Vestire, era oprit a se doarme prea mult (ca sa nu fii somnoros tot anul), a cauta certa cu lumanarea si a pune mana pe oua, sau a cauta de oua pasarile, intrucat acestea purtau pui schimonositi, sau iti puteau face rau in ziua cand Fecioara Maria a aflat ca ii va da nastere lui Iisus. Daca pe 15 martie natura era acoperita cu un vestmant verde, era semn ca anul va fi bogat in roade. 10. Intrarea Domnului in Ierusalim (Floriile) Ramurile de salcie simbolizeaza reinvierea ciclica a pamantului dar si crengutele fluturate de evrei in ziua intrarii lui Iisus in Ierusalim. De obicei, ramurile se aduna cu o zi inainte de Florii si , stranse snop , sunt purtate la biserica pentru a fi sfintite. , fiind apoi aduse acasa si folosite pentru impodobirea rituala a usilor, portilor , ferestrelor , icoanelor, stresinelor caselor , fantanilor si intrarilor in grajduri. Uneori, crengutele de salcie sunt amestecate in hrana animalelor (pentru sanatate si inmultire) , se aseaza pe morminte sau campurile recent semanate. Traditiile si superstiile romanesti asociate cu Floriile sunt numeroase si extrem de variate ... - Cine nu se spala pe cap in duminica de Florii cu apa sfintita sau descantata este in pericol de a i se albi parul. - Cu ocazia Floriilor, se improspateaza prin aerisire vestmintele si zestrea fetelor. - Ramurile sfintite de salcie se pastreaza de-a lungul intregului an, avand menirea de a lecui diverse boli. - In unele regiuni, oamenii isi incing mijlocul cu crengute sfintite de salcie , incredintati ca astfel alunga boala sau o inving cu o mai mare usurinta. Astfel de brauri din salcie se zice ca iti iau cu mana durerea de sale si sunt un antidot pentru muscatura de sarpe. - Intr-o alta traditie , ramurile de salcie sunt asezate inainte de culcare sub perna de catre fetele mari , ele avand credinta ca , prin acest mijloc, se vor infrumutesa si se vor marita in acel an. - In ziua de Alexii , cu ocazia scoaterii stupilor de la iernat , in Bucovina se obisnuieste sa se puna pe ciubeie buchete de snopuri de ramuri de salcie , in scopul de a le curati si a le umple cu mana. - Viile si livezile sunt impodobite cu ramuri de salcie sfintite pentru a aduce o recolta bogata. - Crengutele de salcie asezate la icoane dupa Florii se aruncau vara pe foc atunci cand incepea o furtuna pentru a se imprastia norii , ori se asterneau in ograda pentru a alunga grindina.Intr-o alta superstitie, ramurile de salcie de la icoana se asezau de catre gospodar in mijlocul casei , cand era vremea rea , pentru a o apara de trasnete.

- Femeile incercau sa se pricopseasca din biserica cu ramuri de salcie cat mai lungi, convinse ca , astfel, le va creste canepa inalta. - Potrivit unei legende populare, salcia s-a facut punte peste un rau pentru Maica Domnului, ajutand-o sa isi continue drumul.Drept urmare, Fecioara Maria a daruit sfintenie salciei. 11. Pastele Sarbatoarea Pastelui este pentru romani, alaturi de Craciun, cea mai importanta din an, pentru care fiecare familie se pregateste cu mult timp inainte prin postul tinut cu atata evlavie. In biserica ortodoxa oamenii se pregatesc pentru intampinarea sarbatorilor de Pasti prin "postul Pastelui" numit si "Postul Cel Mare", post care dureaza 48 de zile. In mod oficial, postul incepe dupa "Duminica iertarii", in ziua de luni a saptamanii a 7a de dinaintea sarbatorii de Pasti. Ultima saptamana din Postul Pastelui se numeste "Saptamana Patimilor" si incepe in duminica Floriilor, duminica in care se comemoreaza intrarea lui Iisus in Ierusalim. "Saptamana Patimilor" comemoreaza prinderea lui Iisus, crucificarea si moartea Lui. In acesta ultima saptamana, multe biserici tin slujbe in fiecare seara, slujbe numite "Denie". De luni pana joi se comemoreaza ultima masa, prinderea si inchiderea lui Iisus. Ziua de joi se numeste "Joia Mare". Vineri, numita "Vinerea Mare" se comemoreaza crucificarea si moartea lui Iisus pe cruce. In acesta zi, se tine "post negru", adica nu se mananca nimic. Desi aceasta sarbatoarea reprezinta pentru toti romanii invierea Domnului Iisus Hristos, ea se sarbatoreste oarecum diferit in regiunile Romaniei. Astfel... In Bucovina, fetele se duc in noaptea de Inviere in clopotnita si spala limba clopotului cu apa neinceputa. Cu aceasta apa se spala pe fata in zorii zilei de Pasti, ca sa fie frumoase tot anul si asa cum alearga oamenii la Inviere cand se trag clopotele la biserica, asa sa alerge si feciorii la ele. Flacaii trebuie sa se duca cu flori la casele unde locuiesc fetele care le sunt cele mai dragi, iar ele, pentru a isi arata consimtamantul la sentimentele lor, trebuie sa le ofera un ou rosu. In zona Campulung Moldovenesc, datina se deosebeste prin complexitatea simbolurilor, a credintei in puterea miraculoasa a rugaciunii de binecuvantare a bucatelor. In zorii zilei de duminica, credinciosii ies in curtea bisericii, se asaza in forma de cerc, purtand lumanarile aprinse in mana, in asteptarea preotului care sa sfinteasca si sa bine-cuvanteze bucatele din cosul pascal. In fata fiecarui gospodar este pregatit un astfel de cos, dupa oranduiala stramosilor. In cosul acoperit cu un servet tesut cu model specific zonei sunt asezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminte de mac (ce vor fi aruncate in rau pentru a alunga seceta), sare (ce va fi pastrata pentru a aduce belsug), zahar (folosit de cate ori vitele vor fi bolnave), faina(pentru ca rodul graului sa fie bogat), ceapa si usturoi (cu rol de protectie impotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aseaza pasca, sunca, branza, ouale rosii, dar si ouale incondeiate, bani, flori, peste afumat, sfecla rosie cu hrean, si prajituri. Dupa sfintirea acestui cos pascal, ritualul de Pasti se continua in familie. La Calarasi, la slujba de Inviere, credinciosii aduc in cosul pascal, pentru binecuvantare, oua rosii, cozonoc si cocosi albi. Cocosii sunt crescuti anume pentru implinirea acestei traditii. Ei vestesc miezul noptii: datina din strabuni spune ca, atunci cand cocosii canta, Hristos a inviat! Cel mai norocos este gospodarul al carui

cocos canta primul. Este un semn ca, in anul respectiv, in casa lui va fi belsug. Dupa slujba, cocosii sunt daruiti oamenilor saraci. O foarte frumoasa datina se pastreaza in Maramures, zona Lapusului. Dimineata in prima zi de Pasti, copiii(pana la varsta de 9 ani) merg la prieteni si la vecini sa le anunte Invierea Domnului. Gazda daruieste fiecarui urator un ou rosu. La plecare, copiii multumesc pentru dar si ureaza gospodarilor "Sarbatori fericite!". La aceasta sarbatoare, pragul casei trebuie trecut mai intai de un baiat, pentru ca in acea gospodarie sa nu fie discordie tot restul anului. In Banat, la micul dejun din prima zi de Pasti, se practica traditia tamaierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeste o lingurita de pasti (vin+paine sfintite). In meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, oua albe si mancaruri traditionale, dupa acestea se continua masa cu friptura de miel. In Tara Motilor, in noaptea de Pasti se ia toaca de la biserica, se duce in cimitir si este pazita de feciori. Iar daca nu au pazit-o bine, si a fost furata, sunt pedepsiti ca a doua zi sa dea un ospat, adica mancaruri si bauturi din care se infrupta atat "hotii", cat si "pagubasii". Daca aceia care au incercat sa fure toaca nu au reusit, atunci ei vor fi cei care vor plati ospatul. In Tara Barsei, in jurul Brasovului, se face o petrecere care aduna intreaga comunitate obiceiul Junii Brasovului. Grupurile de tineri, organizate asemeni cetelor de calusari sau de colindatori, cu vataf si casier, strang oua de la tinerele fete, dupa care se merge catre Pietrele lui Solomon, la picnic, unde vor avea loc intreceri. Cea mai cunoscuta si indragita dintre ele este aruncarea buzduganului. In Moldova, in dimineata urmatoare dupa noaptea Invierii se pune un oua rosu si unul alb intr-un bol cu apa ce trebuie sa contina monezi, copii trebuie sa si clateasca fata cu apa si sa si atinga obrajii cu oualele pentru a avea un an plin de bogatii. 12. Sfintii Mari Imparati Constantin si Maica sa Elena, intocmai cu Apostolii In ziua de 21 mai, la pomenirea Sfintilor Imparati Constantin si Elena, in calendarul popular intalnim o sarbatoare adresata pasarilor de padure, numita Constandinu Puilor sau Constantin Graur. Se crede ca in aceasta zi, pasarile isi invata puii sa zboare. Tinand seama ca o noua generatie ameninta recoltele, era interzis sa se munceasca in aceasta zi. Prin odihna de la muncile campului, se credea ca recoltele nu vor fi mancate de pasari. Ziua de Constandinu Puilor era ultima zi in care se mai semanau porumbul, ovazul si meiul. In popor se spune ca tot ce se seamana dupa aceasta zi, se usuca. Este ziua in care pastorii hotarasc cine va fi baci, unde se vor face stanele si pe cine vor angaja sa le pazeasca pe timpul pasunatului. Se masoara si se inseamna pe raboj laptele de la oile fiecaruia. Pentru apararea de fortele malefice, taranii stateau in jurul unui foc. Prin fumul de la acest foc erau trecute si oile, "ca sa fie ferite de rele", pe timpul cat vor sta singure, la stana. 13. Schimbarea la Fata La 6 august, odata cu sarbatoarea ortodoxa a Schimbarii la Fata, are loc si sarbatoarea populara denumita Obrejenia sau Pobrejenia, a schimbarii vestmintelor si despartirea de vara. Traditia populara spune ca acum natura incepe sa-si schimbe vestmantul si, incet-incet, se pregateste de toamna. Pasarile migratoare

se pregatesc si ele de plecare, iar gazele si taratoarele incep sa intre in pamant, la adapost de vremea rece. La aceasta sarbatoare, se spune ca toti oamenii au obligatia de a se impaca unii cu altii, daca au fost certati. Berzele pleaca spre tari mai calde ; oamenii nu trebuie sa plece acum in calatorie, pentru ca, se spune, vor rataci drumul de intoarcere. De Pobrejenie se duc strugurii la biserica pentru a fi sfintiti ; tot acum se culeg si ultimele plante de leac. Superstitia spune ca daca, in perioada Postului Adormirii Maicii Domnului cand cade Pobrejenia, ploua mult, inseamna ca iarna ce urmeaza va fi bogata in ninsori. Se spune ca cine se roaga in aceasta zi sa scape de o patima ( betie, tutun ), sigur va fi vindecat. a Se mai spune ca cine mananca struguri inainte de 6 august, deci nesfintiti, dar si perje ( prune ), isi afuriseste matele, deoarece acestea trebuiau sa fie mai intai citite la biserica si abia apoi sa fie mancate. Se mai spune ca daca fetele se spala in ajunul acestei sarbatori, asa cum nu mai creste iarba, asa n-o sa le mai creasca coadele ( cositele ). Despre oamenii care nu-si vedeau umbra capului la rasaritul soarelui in dimineata zilei de Pobrejenie, se spunea ca vor muri pana la sfarsitul anului. Copiii proboziti ( certati, ) in ziua de 6 august, se spune ca vor fi mustrati tot timpul anului. Cei care nu tin Pobrejenia, vor fi uscati si galbejiti, ca florile ce incep sa se ofileasca din aceasta zi. Nu e bine sa te mai scalzi in apele repezi de munte, ca apele se racesc, iar cerbii vin si le spurca. Cine spala rufe de Pobrejenie, va fi napadit de paduchi si plosnite. Femeile ce poarta prunci, de vor tine aceasta zi, vor avea nastere usoara. Si, in sfarsit, se crede ca aceasta este una dintre acele zile sfinte in care se deschid Cerurile, iar cei alesi de Dumnezeu, pot vedea Portile Raiului. 14. Nasterea Maicii Domnului In aceasta zi se sarbatoreste Nasterea Maicii Domnului, ziua este numita in popor Santamarie Mica si este perioada care marcheaza sfarsitul verii si inceputul toamnei ; dupa cum spune vorba populara A trecut Santa Marie ; Spurca cainii-n palarie, adica nu se mai poarta palarie, se pun cusmele. Acum incep sa se duca randunelele... In aceasta zi se fac praznice pentru raposati, iar cei fara de copii se spune ca trebuie sa mearga la biserica, sa se roage pentru a primi si ei prunci, cum au primit sfintii Ioachim si Ana. O zi inainte si una dupa aceasta zi, se zice ca sunt Cercurile Sfintei Marii ; superstitia spune ca cine lucreaza in Cercurile Sfintei Marii va suferi de lovituri ; gospodinei care lucreaza acum i se va varsa oala ce fierbe pe foc si-i va arde copilul. De asemenea, exista superstitia ca e rau de izbituri, de lovituri, de dureri circulare in jurul capului, daca se lucreaza in aceste zile. 15. Inaltarea Sfintei Cruci In plan simbolic, aceasta zi atrage interdictia consumarii alimentelor care poarta crucea : usturoi, nuca, peste etc. In aceasta zi, numita si Carstovul viilor, e bine sa se cheme preotul la vii si pivnite si sa se inceapa culesul viilor. In magia populara romaneasca, aceasta este ultima zi in care se mai pot culege ierburi de leac, pentru ritualurile si practicile magice. Exista superstitia numita strugurele lui Dumnezeu ; se zice ca ultimul butuc de vie nu se culege, strugurii fiind lasati ca ofranda lui Dumnezeu sau pasarilor cerului. Alte superstitii de Ziua Crucii : flacaii pun in buzunare busuioc, ca sa-l joace la hora, sa le poarte noroc, sa fuga rautatile de la ei si sa ii incununeze cinstea. Se spune ca florile si verdeata de pe

crucea sfintita la biserica sunt bune pentru lautoarea capului ( spalatul pe cap ) si pentru feritul casei de tunet si fulger, daca sunt puse la streasina. 16. Sf.Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei Conform traditiilor si obiceiurilor populare romanesti , iarna incepe adeseori chiar din 6 decembrie, ziua Sfantului Nicolae.In aceasta zi (batranii nostri nu visau nici cu ochii, nici cu mintea , despre poluare si incalzirea globala) , Sfantul Nicolae incepea sa isi scuture barba alba , din care se izvodeau fulgii de zapada peste pamant.Daca se intampla ca ogorul sa nu fie acoperit de albeata in pe 6 decembrie , se zicea Hei, a intinerit Sfantul Nicolae ! . Acelasi Sfant Nicoara sau Sfantul Neculai, atunci cand venea pe un cal alb (aducand , adica , zapada) , vestea iarna grea , ce dura pana la Sfantul Ion.In alte credinte populare, sosirea Sfantului Nicolae pe cal alb ( cu omat) prezicea o iarna scurta, in vreme ce venirea lui pe un cal negru (fara zapada) , insemna o profetire a unei ierni lungi si grele. Sfantul Nicolae se tinea de ajutor la lovituri si boli , dar si pentru vite. Asemenea zilei anterioare, pe 6 decembrie se asezau ramuri de pomi fructiferi in apa , inflorirea lor devreme sau tarzie , pana la Anul Nou , prezicand cat de imbelsugate ori sarace vor fi livezile in anul ce vine. Cu ocazia sarbatoririi Sfantului Nicolae, se fac slujbe de pomenire pentru oamenii ce si-au aflat napraznic moartea , pentru cei mancati de lupi, inecati sau pierduti fara urma in lumea cea mare. 17. Nasterea domnului Vreme de circa o mie de ani , romanii au sarbatorit Anul Nou de Craciun, in ziua nasterii lui Iisus Hristos.Tocmai de aceea , in unele regiuni din Banat sau Transilvania , ziua de 1 ianuarie era numita Craciunul Mic , si nu Anul Nou. Colindele de Craciun au fost lasate de Dumnezeu , se spunea in Bucovina, pentru ca oamenii sa uite de rautatile lor de zi cu zi si sa isi aduca aminte de Domnul macar odata pe an .Atunci cand , in preajma zilei de 25 decembrie , nu se vor mai auzi colindele, romanii vor intra, se zicea , sub stapanirea diavolilor.In traditia populara romanesca, Mos Craciun apare pe un cal alb si este pomenit a-l fi intalnit , impreuna cu Fecioara Maria si Pruncul Iisus, pe Ioan Santioan, ocazie cu care si-a marturisit credinta lui intru Domnul.Desi in unele locuri se spunea ca Mosul Craciun s-ar fi nascut inaintea tuturor celorlalti sfinti (in ieslele din grajdul sau nascanduse Hristos) , exista si credinta ca el impiedica , in fiecare an , pe cat putea , venirea la viata pamanteasca a lui Iisus , intrucat acest lucru insemna plecarea sau moartea lui. Mai multe despre aceasta legenda poti afla din articolul In noaptea dinaintea Craciunului se deschid cerurile si nu trebuie lasat sa se stinga focul din vatra , acolo arzand , adeseori, un mare butuc , numit busteanul Craciunului (vezi similaritatea cu Yule din Europa occidentala) .Cenusa acestui bustean era imprastiata prin gradini , pentru ca anul urmator sa le aduca roada. In ziua de Craciun , finii tebuie sa mearga cu daruri la nasi. Daca de Craciun este atat de cald incat se pot lasa usile deschise, va fi mare frig de Pasti. Desi ne-am obisnuit sa mancam friptura de porc la masa de Craciun, in credintele vechi ale poporului roman se zicea ca ne este bine sa faci asa ceva , pentru ca vitele sa nu boleasca sau sa nu fie atacate de lupi , ori ca porcii sa nu piara in anul ce vine.Se mai spunea ca este bine sa mananci mai intai, in ziua de Craciun , carne de vrabie,

ca sa fii agil si usor la munca in anul viitor precum o vrabie. Din prima zi de Craciun si pana la Sfantul Vasile sau Boboteaza, copiii umblau cu steaua .Ei erau numiti stelari, crai ori colindatori.Intr-un obicei , pierdut din pacate , ei purtau pe cap coroane de hartie colorata, ce ii asemuiau cu magii ce au vestit nasterea lui Iisus.O traditie mai evidenta legata de regii ori magii ce au umblat dupa steaua marelui dregator peste viata si moarte, Iisus, era evidentiata de obiceiurile Irozilor sau Vicleimului .

III. Momente importante din viata omului 1) Nasterea

Nasterea de copii este cea mai mare datorie a sotilor, care se unesc prin Sfanta Taina a Cununiei. Nasterea de copii formeaza cea mai mare bucurie si adevarata temelie a familiei; ea consolideaza si desavarseste casnicia si este izvor de sanatate pentru ambii parinti. Pentru a fi corecti si onesti, inainte de a vorbi despre nasterea de copii, Ierurghiile si Sfintele taine care se administreaza pruncilor, mai intai ar trebui sa vorbim despre familia crestina binecuvantata de Dumnezeu prin Sfanta Taina a Cununiei. Nasterea, ca un prim moment din viata omului, constituie premiza unui obicei deosebit, la care, alaturi de familie, participa intreaga colectivitate. In zonele rurale, in mod special, chiar si in prezent, nasterea este urmata de o multitudine de obiceiuri dintre cele mai variate care se refera atat la copil cat si la proaspata mama. Practicile urmaresc in general inlaturarea fortelor malefice si asigurarea unui cadru propice cresterii nou-nascutului. Astfel, in unele zone, imediat dupa nastere, mama este unsa cu unt de oi si cu spirt si este incinsa cu un brau lat de lana. Prima baie a copilului este un moment semnificativ cand pruncului i se fac "ursitele". In scalda i se pune un ban de argint pentru purificare apei, precum si busuioc. Apa rezultata din scaldatoare este aruncata deasupra unui par ascutit sau la radacina unui pom pentru a nu calca nimeni pe ea. Dupa aceasta, copilul este masurat cu o sfoara de canepa care apoi este ascunsa in partea de deasupra a tocului usii pentru a nu putea fi calcata in picioare si copilul sa ramana totdeauna sanatos. Dupa caderea buricului, acesta se strange fiind pus la o grinda, iar la implinirea varstei de 7 ani i se da copilului sa desfaca ata pentru a se putea prevedea viitorului lui: daca se va descurca sigur in viata sau va avea nevoie de ajutor. Femeia care a nascut nu are voie sa iasa din casa timp de 40 de zile, pentru ca nu este "curata", perioada pentru care vecinii si prietenii vin in vizita aducad diverse cadouri si urand viata imbelsugata copilului si mamei. Dupa 40 de zile, femeia merge la biserica, unde i se face molifta. Din clipa in care a venit pe lume un copil, indiferent de apartenenta lui culturala, isi incepe viata prin respectarea anumitor traditii si obiceiuri ce tin, in cea mai mare masura, de religie. Romanii ca popor crestin ortodox, isi boteaza copiii, acest act fiind prima introducere in viata spiriatuala si o binecuvantare pentru om.

2) Botezul
Obiceiurile sunt numeroase si difera de la regiune la regiune, insa cel mai important moment din viata copilului crestin, este considerat a fi botezul. Romanii ca popor crestin ortodox, isi boteaza copiii, acest act fiind prima introducere in viata spiriatuala si o binecuvantare pentru om. Marea majoritate a romanilor au credinta ortodoxa si isi boteaza copiii dupa datina romaneasca, chiar daca exista si familii mixte in care se practica si religii de un alt rit. Se spune ca dupa cum intram in curte prin poarta si in casa prin usa, tot asa omul intra in Imparatia lui Dumnezeu prin sfantul botez. De aceea, parintii bisericesti din vechime, in scrierile lor, au numit taina botezului "usa mantuirii", iar in Sfanta Scriptura, botezul crestinesc se numeste inca "nasterea cea de a doua" sau "baia nasterii celei de a doua". Aceasta deoarece in lumea vazuta si simtita, omul vine prin nastere fireasca din parinti trupesti, iar pentru Imparatia lui Dumnezeu omul se naste prin sfantul botez. Cuvntul botez vine din greceste si nseamna scufundare n apa. Odata cu scufundarea n apa de trei ori (partea vazuta a botezului), n numele Sfintei Treimi, si rostirea cuvintelor : Boteaza-se robul lui Dumnezeu. n numele Tatalui, amin, si al Fiului, amin, si al Sfntului Duh, amin.; acum si pururea si n vecii vecilor, amin, se coboara n mod nevazut harul Duhului Sfnt asupra celui caruia i se administreaza taina.Celui botezat i se iarta pacatul stramosesc si toate pacatele personale daca a fost botezat mai trziu de nastere. Practic botezul semnifica o renastere duhovniceasca, prin care cel botezat devine membru al Bisericii crestine.Apa care se foloseste la Taina Sfntului Botez trebuie sa fie naturala, curata, si sa nu fie amestecata cu nimic. Botezul poate fi nfaptuit numai de episcopi si preoti, deoarece lor le-a ncredintat Mntuitorul Iisus Hristos puterea de a savrsi Sfintele Taine. La ortodocsi, botezul este taina prin care omul prin intreita afundare in apa sfintita de catre preot, in numele Prea Sfintei Treimi, dobandeste iertarea de pacatul stramosesc si de toate pacatele facute pana atunci, se naste din nou duhovniceste si se face membru al Bisericii lui Hristos. Deci, cel dintai dar al botezului este considerat iertarea pacatelor. Dar de ce se iarta in taina botezului? Daca omul se boteaza la varsta prunciei, i se iarta pacatul stramosesc, ce se trage ca o pecete a blestemului de la stramosii nostrii Adam si Eva, care de la inceput au calcat porunca dumnezeiasca. Pe langa iertarea pacatelor, cel ce se boteaza primeste si darul Duhului Sfant. Taina botezului ortodox poate fi primita de toti copii nascuti din parinti crestini ortodocsi sau nacuti din casatorii mixte. Mai pot fi botezati tinerii care din unele motive nu au fost botezati la timp ca si cei de alta religie care se intorc la ortodoxie de buna voie si marturisesc dreapta credinta. Nu pot primi botezul ortodox copiii avortati sau care se nasc morti. La fel copiii nascuti din parinti atei sau sectanti si de alta religie pana nu devin maturi si cer botezul de voia lor. Nu pot fi botezati nici oamenii maturi de alta religie, fara voia lor si cererea lor staruitoare si nici cei bolnavi mintal, care nu-si pot spune dorinta inimii si marturisi dreapta credinta. Botezul se savarseste numai de preot si episcop la cel putin opt zile dupa nastere si pana la 40 de zile daca pruncul este sanatos. Daca se naste bolnav, se face imediat. Slujba botezului se face numai in biserica si numai in cazuri speciale, acasa sau la spital. Numele pruncului se pune de catre parinti cu binecuvantarea preotului si nu mai poate fi schimbat pana la moarte decat prin tunderea in monahism.

3) Casatoria
In ce priveste randuiala savarsirii Tainei, ea are o introducere in logodna, adica in fagaduinta ce si-o dau viitorii soti de a se uni in casatorie, fagaduinta binecuvantata si ea de preot. Ea se producea si se mai produce si azi uneori cu oarecare timp inainte de cununie, ca cei doi tineri sa se pregateasca pentru ea, dar si pentru a se angaja reciproc inainte de a fi gata pentru cununie. Dar intrucat Biserica considera pe cei logoditi ca fiind obligati unul fata de altul ca si prin casatorie, astazi de cele mai multe ori logodna se savarseste imediat inainte de cununie. Logodna se savarseste prin schimbarea inelelor intre viitorii soti, dupa ce preotul ia insemnat cu ele in semnul crucii, spunand la barbat cuvintele: "Se logodeste robul lui Dumnezeu (N), cu roaba lui Dumnezeu (N), in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh". Acelasi lucru il face si la femeie, indicand-o si pe ea pe nume, ca sa se arate egalitatea personala a lor si libertatea fiecaruia in savarsirea acestui act. Dar la fiecare se aminteste si numele celuilalt si cu fiecare inel e insemnat la frunte fiecare din ei, ca sa se arate ca prin inele ei sunt legati unul de altul pe toata viata in numele Sfintei Treimi, tinandu-se seama si de semnificatia puterii spirituale a crucii pentru intarirea unitatii lor. Inca de la inceputul randuielii logodnei, barbatul si femeia, sau nunii in numele lor, tin cate o lumanare aprinsa, aratand ca vor umbla in lumina lui Hristos si a voii Lui, facand prin aceasta din casatoria lor o casatorie plina de un sens superior. Daca logodna a inceput-o preotul cu "Binecuvantat este Dumnezeul nostru...", ca pe o ierurgie, cununia o incepe cu "Binecuvantata este imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh", ca la orice Taina, prin care se da harul. Caci de abia acum incep obligatiile convietuirii, care au nevoie de ajutorul harului. Si de abia acum cei doi se incadreaza ca o unitate a iubirii si roditoare de prunci in lui Dumnezeu, sau in Biserica, menita sa creasca. In prima rugaciune preotul cere lui Hristos ca El insusi sa vie de fata ca la nunta de la Cana si sa dea celor ce se cununa "viata pasnica, lungime de zile, minte intreaga, dragostea unuia fata de altul, sa-i mentina in lungime de zile, dar de prunci, cununa cea nevestejita a slavei..., sa pazeasca patul lor neispitit", belsug din roadele pamantului, "ca sa dea si celor lipsiti". Deci toate lucrurile pozitive de care are nevoie unirea celor doi, dar mai presus de toate dragostea intre ei si ferirea de ispita infidelitatii, al carui gand se poate furisa in unul sau altul. Dar nu se uita nici de obligatia darniciei fata de cei lipsiti. Casatoria nu e o monada preocupata cu zgarcenie numai de ea insasi. In a doua rugaciune, dupa ce se aminteste ca Dumnezeu a creat pe om ca "imparat al zidirii" si, socotind ca nu este bine sa fie singur, i-a dat femeia ca sa fie un trup nedespartit cu ea, preotul cere lui Dumnezeu mai mult pazirea de tot felul de primejdii a celor ce se cununa. In legatura cu aceasta, cere lui Dumnezeu sa le dea bucuria pe care a avut-o imparateasa Elena cand a aflat crucea si sa-si aduca aminte de cei doi, precum si-a adus aminte de cei 40 de mucenici, trimitandu-le cununi din cer. Se face deci aluzie la greutatile care pot surveni in familie si la crucea pe care ele o reprezinta si pe care ei trebuie sa o poarte cu rabdare, ca sa ia cununa din cer. Se arata prin aceasta si acest inteles al cununilor cu care vor fi incununati cei doi, care reprezinta si necesitatea unui efort plin de fermitate in viata de familie. Si iarasi preotul cere de la Dumnezeu pentru ei "prunci buni", "o intocmire de gand a sufletelor si a trupurilor", sporire spre tot lucrul bun. Casatoria fericita implica armonia sufletelor si a trupurilor, care amandoua depind de "unitatea de gand" a celor doi.

In rugaciunea a treia, preotul cere: "Si acum, insuti Stapane, trimite mana Ta din sfantul Tau locas si uneste pe robul Tau (N), si pe roaba Ta (N), pentru ca de la Tine se uneste barbatul si femeia. Uneste-i pe dansii intru unirea gandului, incununeaza-i intr-un trup, daruieste-le lor roada pantecelui, castigare de prunci buni". Unirea lor trupeasca izvoraste dintr-o unitate de gand, dintr-un acord al inimilor, care concura spre aceasta unire. Ea e "simfonia" de care vorbea mai inainte P. Florensky. Fiecare din cei doi se pastreaza ca persoana, caci fiecare gandeste si voieste si simte, dar gandeste, voieste si simte in acord cu celalalt, pentru acela, in convergenta cu acela. Nici un gand contrar celuilalt nu-si face loc in legatura lor. Prin aceasta, unirea lor e ca o cununa de marire si de cinste. Dar numai pentru ca accepta eventualitatea zamislirii pruncilor, spiritualizandu-se si prin aceasta asumare de responsabilitate comuna. In felul acesta unirea trupeasca dintre barbat si femeie devine, dintr-un act de concupiscenta pacatoasa, cum e in afara de casatorie, un act voit de Dumnezeu si binecuvantat de El. Dupa a treia rugaciune, preotul aseaza cununa pe capul barbatului, dupa ce a atins cu ea fruntea fiecaruia si a facut semnul crucii pe fata barbatului, rostind cuvintele: " Se cununa- robul lui Dumnezeu (N), cu roaba lui Dumnezeu (N), in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin". Apoi aseaza in acelasi fel cununa pe capul miresei. Acesta e actul central al Tainei, act prin care ea se realizeaza de fapt.

4) Moartea
n tradiia biblic, primul om, Adam, era la nceput nemuritor, dar a primit moartea drept pedeaps de la Dumnezeu pentru c a czut n ispit, gustnd din fructul oprit. Adam a trebuit s se ntoarc n pmnt, adic n materia din care a fost creat ("Pmnt eti i n pmnt te vei ntoarce" -- Facerea 3:19). Moartea nu era considerat n Vechiul Testament un sfrit, ci exista posibilitatea invierii, i era asociat cu "somnul" (Iov -- 3:13), ceea ce implica o trezire la Judecata de Apoi. n Noul Testament nu apare o nou filosofie despre moarte. Aici se menioneaz clar c sufletul(omul)poate fi nemuritor, mesajul Noului Testament fiind c Iisus Hristos a nvins moartea. Prin stpnirea morii, diavolul avea pe toi oamenii n puterea sa, ns Iisus, jertfindu-se pentru muritori, i-a eliberat. n Biblie se spune c "cei care cred n Fiul lui Dumnezeu nu vor muri, ci vor avea via venic" (Ioan 3:16). n religia cretin exist doar dou destinaii finale pentru oameni dup moarte: prima Raiul, (Paradisul sau Edenul), unde merg la inviere doar cei drepi, rscumprai fiind prin sngele lui Iisus Hristos i a doua, moartea definitiv, fr sperana nvierii. Unele culte cred n existena Iadului (Infernului), unde merg pctoii pentru chinuri venice. Soarta omului este stabilit dup judecata fcut de Fiul, dup faptele de fidelitate cretin pe care le-a fcut omul cnd era n via. La catolici exist i Purgatoriul, un loc diferit de Rai i Iad, unde oamenii se pot purifica i i pot ispi micile pcate dup moarte. Nu exist o unanimitate universal n ceea ce presupune credina cretin, datorit influenelor credinelor locale cu rdcini precretine. Biserica Ortodoxa invata ca moartea este "despartirea sufletului de trup"; odata aceasta despartire savarsita, trupul este dat pamantului si putrezeste. Asadar, ultima menire a omului pe pamant este moartea, despre care Sfanta Scriptura

marturiseste astfel: " Si se va intoarce tarana in pamant, de unde s-a luat, si duhul se va intoarce la Dumnezeu, la Cel ce l-a dat pe el" (Eccl.12,7). Moartea il rapeste pe om cand a ajuns la termenul predestinat de judecata lui Dumnezeu pentru indeplinirea rostului ce-i este impus. Acest termen acordat omului contine - prin prevederea dumnezeiasca - tot ce este folositor omului; deci moartea este de folos omului. Dumnezeu a harazit sufletul sa treaca prin trei stari diferite, care constituie viata sa vesnica: viata in pantecele mamei, viata pe pamant si viata de dincolo de mormant. Sufletul, la iesirea sa din trup, trece in imparatia fiintelor asemenea lui, adica in imparatia spirituala a ingerilor. Dupa faptele sale bune sau rele, sufletul se uneste cu ingerii cei buni in rai sau cu ingerii cazuti in iad. Pe pamant sunt zile, nopti, si ani; dincolo de mormant nu este decat vesnicie, luminoasa sau intunecata. Deci, cuvantul astazi desemneaza timpul de dupa moarte, adica vesnicia. A treia , a noua si a patruzecea zi nu sunt decat pe pamant, caci dincolo de mormant imparatia timpului nu exista; acolo nu sunt alte zile decat cea de astazi . Misterul mortii este poarta prin care sufletul, despartindu-se de trup, intra in vesnicie. Noi stim si vedem ce devine trupul; cat despre suflet, noi nu-l putem vedea, dar stim cu desavarsire ce i se intampla prin marturisirea Sfintei Biserici - stalpul si confirmarea adevarului - care nu a cazut niciodata din invatatura sa si nici nu poate cadea, pentru ca este invatata de Duhul Sfant. Cand un crestin a murit, rudele acestuia de multe ori trec prin momente de deruta, intrucat apar pareri si traditii diferite in legatura cu datinile ce inconjoara ceremonia inmormantarii. Pentru a evita atat confuziile, dar si superstitiile si datinile fara sens ori care nu au nici o legatura cu credinta crestina ortodoxa, an insemnat cele ce urmeaza, folosind lucrarile mentionate in bibliografia de la sfarsit, incercand astfel sa sprijinim familia decedatului. Trupul mortului este spalat (scaldat) cu apa curata, care aminteste de apa botezului prin care cel raposat a devenit membru al Bisericii, este imbracat apoi cu haine noi si curate (inchipuind vesmantul cel nou al nestricaciunii, cu care vom invia la ziua judecatii) si este pus in sicriu, cu privirea spre rasarit (intrucat de acolo va veni Hristos la invierea tuturor). Pe piept i se pune o icoana sfintita (pentru a arata ca respectivul crestin isi da duhul intru Hristos) si langa mainile care stau incrucisate pe piept (dreapta peste stanga), toiagul care se aprinde atunci cand preotul slujeste. Trupul e acoperit apoi cu o panza alba, aratand ca raposatul se afla sub acoperamantul lui Hristos. La capatul mortului se asaza sfesnicul in care rudele si cunoscutii care vin la inmormantare aprind lumanari, rostind rugaciunea scurta "Dumnezeu sa-l/s-o ierte!" Atat lumanarile care se aprind in sfesnic ori se tin in maini de catre cei prezenti, in timpul slujbei, ca si toiagul care arde pe pieptul mortului simbolizeaza candelele aprinse ori lumina faptelor bune cu care crestinul va intampina pe Hristos la Judecata de apoi. Lumanarea este si calauza sufletului pe calea spre vesnicie, risipind intunericul mortii si apropiindu-se de Hristos care a spus: "Eu sunt lumina vietii: cel ce-Mi urmeaza Mie, nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii" (Ioan 8,12).

Deasupra usii de la intrarea in casa se asaza o panza de doliu (de culoare neagra) care ramane acolo pana la pomenirea de 40 de zile. Rudele apropiate ale decedatului poarta pe reverul hainelor o panglica mica de culoare neagra, numita doliu. De regula, acest doliu se poarta 40 de zile ori un an. In semn de intristare, barbatii nu se barbieresc pana la pomenirea de 40 de zile. Hainele de ceremonie ale celorlalti trebuie sa evite culorile vii, tipatoare, nepotrivite cu sobrietatea momentului. De la moarte pana la inmormantare salutam pe membrii familiei (cand mergem la casa celui decedat ori cand plecam de acolo, precum si la biserica, cu ocazia slujbei inmormantarii) cu cuvintele "Dumnezeu sa-l/s-o ierte!" Acelasi este salutul cu care ne adresam si cunoscutilor sau strainilor pe care-i gasim adunati langa trupul raposatului. Aceste cuvinte de salut inlocuiesc pe cele de buna dinimeata, buna ziua etc. care nu se folosesc in astfel de momente.