ECHIPAMENTE PERIFERICE

Laboratorul 1 Sisteme de nregistrare a datelor pe suport magnetic Cap. 1 generalitati

1.1 Introducere
Aparitia unitatilor de discuri magnetice a fost precedata de aparitia echipamentelor cu tambur magnetic. Ca exemplu putem da aparitia in anul 1948 a tamburului magnetic acopperit cu Ni, avind 47 de piste, 2560 biti pe pista si timp mediu de acces de 15.6 ms. Tamburul magnetic este preferat datorita timpului de acces convenabil. Apar limitari datorita utilizarii numai a suprafetei exterioare, realizarea discurilor acoperite pe ambele parti implicind dificultati tehnologice. Problema esentiala este mentinerea unei distante de separare suficient de mici dar stabile, intre suprafata discului si capul magnetic. In 1956 IBM comercializeaza prima unitate de disc magnetic cu"capete plutitoare". Se foloseste principiul "pernei de aer" care consta in introducerea de aer sub presiune printr-un orificiu al capului. Distantele de separare sint de ordinul micronului sau chiar submicronice.

Fig.1 Structura unei unitati de discuri magnetice

Componente:

unul sau mai multe discuri; ansamblul capetelor si circuitelor de scriere/citire; ansamblul de fixare si antrenare al suportului; sistemul de pozitionare a capetelor (in cazul capetelor mobile); blocul logic de comanda si circuitele de interfata cu unitatea de legatura; panoul de comanda si vizualizare a unitatii.

Unitatile de discuri magnetice sint conectate la sistem prin intermediul unitatii de legatura.O unitate de legatura poate controla mai multe unitati de discuri si realizeaza transmiterea informatiei intre procesor si unitatea de discuri. In interfata se face controlul structurii inregistrarii precum si conversia adreselor logice in adrese specifice sistemului concret de acces (pista,sector,etc).

1.2 Suportul si organizarea informatiei

Suportul este alcatuit dintr-un disc cu rol de substrat,acoperit cu un strat cu proprietati magnetice. Substratul: este realizat din Al, plastic sau mai nou sticla. Pentru aceste materiale si pentru prelucrare se impun conditii de rugozitate si planeitate deosebite precum si o buna stabilitate termica. rigid (aluminiu sau aliaje) flexibil (mylar, plastic)

Stratul magnetic: a fost realizat la inceput din Fe2O3 in amestec cu rasini,grosimea stratului fiind de la 1 la 5 micrometri .Apoi s-a trecut la utilizarea tehnologiei peliculelor subtiri,care a permis obtinerea unor densitati de informatie mult mai mari. Suportul este alcatuit din unul sau mai multe discuri plasate pe acelasi ax,aceste discuri putind sau neputind fi demontabile.Din acest punct de vedere deosebim: discuri fixe,care au supoortul permanent montat; discuri amovibile, care au suport demontabil si in consecinta capacitatea de memorare este off-line. Structura generala a unei inregistrari pe disc este urmatoarea: GAP SI Adresa inregistrare CA Zona date CD GAP

SI-sincronizare inregistrare; CA-control adresa; CD-control date Cerintele structurii de inregistrare sa aiba un reper de inceput de inregistrare care sa poata fi utilzat de sistemul de acces sa contina informatii necesare identificarii si verificarii adresei sa indice corect inceputul si sfarsitul zonei efective de date sa contina informatii de control pentru detectarea erorilor de scriere/citire

1.3 Dificultati la inregistrare si citire

Dificultatile principale la reconstructia unui semnal din inregistrarea magnetica de densitate ridicata provin din: distorsiunile semnalului datorate interfetei tranzitiilor adiacente; micsorarea raportului RSZ cu cresterea densitatii de inregistrare;

La citire semnalul are intre 1 si 5 mV.Nu apar probleme la densitati mici,insa la densitati mari apar distorsiuni de faza si de amplitudine. Pentru caracterizarea sistemelor de citire/scriere s-a definit o marime numita indicele de rezolutie al capului: Amplit sgn de citire la frecv cea mai inalta IR = Amplit sgn la frecventa cea mai joasa Este clar faptul ca IR < 1 intotdeauna. Un sistem cap-disc cu o valoare scazuta a lui IR presupune existenta unui sistem mai sofisticat de citire pentru compensarea distorsiunilor. Exemplu de structura de adresare ( subsistem cu 8 unitati de discuri): 0 O unitate de legatura 1 8 unitati de discuri magnetice 2 400 cilindri 3 20 capete 4 6 sctoare

Capacitatea unitatii de disc = cantitatea de informatii care se poate memora pe discurile instalate la un moment dat in unitate C=dj*dr*S*Nf

dj-densitatea liniara de inregistrare pe pista (bpi sau bpc) dr-densitatea radiala a pistelor (fpi) S-suprafata coroanei circulare cuprinse intre pista 0 de raza R0 si pista maxima N de raza Rn ; Nf-numarul de fete active; Pe langa capacitatea totala se poate indica si capacitatea formatata. Timpul de acces = suma timpului de pozitionare a capetelor (tp) si a timpului de cautare pe pista (tc) ta = tp + tc

Timpul de pozitionare mediu:

unde tij = timpul de pozitionare de la pista i la pista j. Viteza de transfer rezulta din frecventa semnalului la capetele de citire/scriere si este conditionata de densitatea liniara si de viteza de rotatie a discurilor.

Cap 2. Metode de codare a informatiei pe suport magnetic 2.1. Introducere

Constrngerile impuse de mediul magnetic sunt de tipul codurilor RLL, care pot fi privite de asemenea si ca tehnici de modulatie. Cerintele esentiale ale codurilor de adaptare sunt cele ale canalului de nregistrareredare pe suport magnetic: fiabilitatea nregistrarii si eficienta utilizarii mediului magnetic. Corespondenta ntre codul de adaptare si realizarea fizica a nregistrarii este: "1" = exista tranzitie n magnetizare; "0" = nu exista tranzitie n magnetizare. Notiuni specifice: limitele intervalului fara sincronizare, corespunzatoare codurilor de adaptare (RLL): precizeaza valoarea maxima si minima pe care o poate lua distanta ntre doua simboluri de nregistrare "1" pentru a evita interferenta intersimbol (limita minima) si a permite sincronizarea (limita maxima). raportul de densitate DR (density rate) reprezinta eficienta unei proceduri de codare care exprima continutul informatic al fiecarei tranzitii din magnetizarea mediului magnetic. Pentru canalele discrete, stationare ai fara memorie exista doua tipuri de coduri: o coduri de translatie a datelor, pentru canalele cu constrngeri; o coduri de transmitere a datelor, pentru canalele cu zgomot.

Codurile de translatie a datelor transforma secventa de date de la intrare ntr-o noua secventa care satisface constrngerile impuse la intrarea n canal, rezultnd astfel coduri de adaptare la canal. Codurile de transmitere a datelor previn aparitia erorilor n secventa de date, rezultnd detectia si corectia erorilor.

2.2. Coduri binare Codul "NRZI" Non Return to Zero I

Se reprezinta fiecare simbol "1" printr-o celula de tranzitie n magnetizare; celulele fara tranzitie corespund simbolului "0".

Fig. 2.1. Codul "NRZI" (Non Return to Zero) Avantaj: raport de densitate bun (DR = 1). Dezavantaj: codul nu permite siruri lungi de simboluri nule din cauza pierderii autosincronizarii.

Codul "FM" Frequency Modulation

Codeaza un simbol de date n doua simboluri de cod. Primul simbol este ntotdeauna o tranzitie, asigurnd autosincronizarea, iar ultimul corespunde informatiei codate (tranzitie pentru "1").

Fig. 2.2. Codul "FM" (Frequency Modulation) Avantaj: se obtine eliminarea componentei de curent continuu Dezavantaje: se dubleaza banda de semnal si se reduce raportul de densitate (DR = 0,5).

Codul "MFM" Modified Frequency Modulation

Numele sau provine din procedeul de micsorare a redundantei codului FM prin eliminarea tranzitiilor de sincronizare alaturate unei tranzitii de date.

Fig. 2.3. Codul "MFM" (Modified Frequency Modulation) Avantaj: raportul de densitate DR = 1.

Codul "M2FM" Double Modified Frequency Modulation

Este o varianta a codului MFM. Redundanta se micsoreaza fata de MFM prin suprimarea tranzitiei de sincronizare daca n celula precedenta aceasta exista. Se obtine astfel un cod RLL la care procedura de codare/decodare se aseamana celei de la MFM.

Fig. 2.4. Codul "M2FM" (Double Modified Frequency Modulation) Avantaje: raportul de densitate ramne acelasi ca la MFM si permite o interferenta intersimbol ceva mai redusa. Dezavantaj: distanta maxima ntre tranzitiile succesive creste.

Codul "PE" Phase Encoding sau cod Manchester

Un simbol de informatie se codeaza ntr-o tranzitie de un anumit sens ntre starile de magnetizare de pe suport, iar la juxtapunerea celulelor corespunzatoare simbolurilor de date de acelasi fel apar tranzitii de ajustare "nesemnificative". Traductorul de lectura evidentiaza simboluri de sincronizare la mijlocul fiecarei celule, iar datele se identifica analiznd schimbarile de polaritate ale tranzitiilor "nesemnificative".

Fig. 2.5. Codul "PE" (Phase Encoding) Avantaje si dezavantaje: aceleasi ca la FM.

2.3. Coduri ternare

Avantaje: reducerea redundantei prin considerarea informatiei de faza continute n impulsul transmis. Impulsurile sunt bipolare, al treilea "simbol" fiind considerat componenta continua rezultata, a carei valoare trebuie sa fie ct mai mica. Cele trei coduri ternare studiate sunt codurile TB, DUO si BIP.

Codul "TB" Twinned Binary

Nu are componenta de curent continuu, prin alternarea polaritatii impulsurilor.

Fig. 2.6. Codul "TB" (Twinned Binary) Reguli de generare a simbolurilor de cod: simbolurile "+1" si "-1" alterneaza, indiferent cte simboluri de "0" sunt intercalate ntre doua simboluri nenule succesive. un simbol de cod nenul se genereaza la orice schimbare a naturii simbolului de date. Daca b0, b1 sunt simbolurile de informatie, simbolul de cod an se calculeaza astfel: an = -(1/2)b0 - (1/2)b1

Codul "DUO" Duobinary

Are o componenta de curent continuu importanta, nsa nu poseda tranzitii la simbolurile "+1" si "-1" adiacente. Este complementar codului TB, avnd legea: an = -(1/2)b0 + (1/2)b1

Fig. 2.7. Codul "DUO" (Duobinary) Reguli de generare: simbolurile "+1" si "-1" nu alterneaza adiacent. ntre simboluri de informatie de acelasi fel se genereaza simboluri de cod de acelasi fel.

Codul "BIP" Bipolar

Fig. 2.8. Codul "BIP" (Bipolar) Se mai numeste si TB modificat. Limiteaza propagarea erorilor, genernd simbolurile de cod conform regulilor: "0" se genereaza ca lipsa de impuls. "1" se genereaza ca impuls. impulsurile de cod pozitive "+1" si negative "-1" alterneaza, indiferent de celulele fara impulsuri dintre ele. Decodarea semnalului bipolar se face prin redresare si detectie la 1/2 din amplitudine.

Fig. 2.9. Metode binare si ternare de codare a informatiei pe suport magnetic (comparatie).

Cap. 3 Discuri magnetice 3.1. Sistemul harddisk INTRODUCERE

Oficial aparute n anul 1956, harddisk-urile sunt de fapt una din inventiile ce vin ca rezultat al unui lung lant de inovatii. Fara ndoiala ca una din cele mai mari frne pentru majoritatea sistemelor de calcul de atazi sunt partile mecanice, iar harddisk-urile sunt n mare parte niste dispozitive mecanice. Harddisk-ul este singura parte mecanica, esentiala pentru functionare, care, la ora actuala, mai face parte dintr-un calculator modern. Chiar daca nu este o componenta electronica 100%, totusi, nivelul tehnologic la care a ajuns este remarcabil. Harddisk-ul este principalul dispozitiv de stocare masiva pentru PC-urile actuale. Nici un alt echipament periferic nu poate ajunge la combinatia utila de viteza, capacitate si comoditate de instalare oferita de discuri. Harddisk-ul PC-ului stocheaza fisierele si extinde capacitatea memoriei RAM prin memoria virtuala.. Harddisk-urile ofera sute sau chiar mii de megaocteti. Intro secunda, harddisk-ul poate sa isi aminteasca si sa furnizeze sistemului informatii echivalente cu intregul continut al unui roman. Probabil cea mai uimitoare proprietate a harddisk-urilor este capacitatea acestora de a tine pasul cu programele contemporane.Primele PC-uri nu aveau harddisk-uri .Primele harddisk-uri erau cat jumatate de cutie de pantofi si puteau stoca 10 megaocteti ,adica mai putin decat avem nevoie pentru un singur program windows .Harddisk-urile actuale ocupa un spatiu de zece ori mai mic si pastreaza de 100 de ori mai multe date .De fapt ,unitatea de masura standard pentru capacitatea harddisk-urilor a crescut de 1000 de ori ,de la megaocteti la gigaocteti.In acelasi timp ,costul harddisk-urilor a scazut - nu numai costul pe megaoctet,ci si pretul de baza al unei unitati de disc standard. De fapt harddisk-urile actuale au foarte putine in comun cu discurile produse cu 10 ani in urma. Harddisk-urile moderne ocupa mai putin spatiu, raspund mai rapid, au capacitati mult mai mari, rezista de cateva ori mai mult timp si sunt mai putin expuse la defecte decat discurile mai vechi.Un disc modern nici nu se conecteaza la PC la fel ca unul dintre primele discuri. Noile interfete, ntr-o evolutie constanta, promit cresterea vitezei si simplifica instalarea.

Fig. 3.1.1. Dimensiunea si caracteristicile unui harddisk modern

Tehnologia harddisk-urilor
Harddisk-ul este un dispozitiv combinat, avand o parte electronica si o parte mecanica. Din punct de vedere electric, harddisk-ul are misiunea de a transforma impulsurile evanescente ale datelor digitale in campuri magnetice permanente. Ca si alte dispozitive magnetice de inregistrare

harddisk-ul foloseste un electromagnet, numit cap de citire/scriere, ca sa alinieze polaritatile particulelor magnetice de pe discuri. Toata tehnologia harddisk-urilor se sprijina pe un principiu de baza al fizicii. Curentul electric care trce printr-un conductor creeaza in jurul acestuia un camp magnetic iar intr-un conductor aflat sub influenta unui camp magnetic variabil se induce curent electric. Discurile componente ale unitatii sunt fabricate din aluminiu, peste care este aplicat un strat subtire de material paramagnetic (usor magnetizabil), acesta avand la baza un oxid de fier. Fiecareia dintre cele doua suprafete ale fiecarui disc i corespunde cate un cap de citire, care, in timpul rotatiei platanelor, pluteste pe o "perna" de aer deasupra lor. Cand un curent, pozitiv sau negativ, strabate bobina aflata in componenta capului de citire, particulele magnetice aflate dedesubt, pe suprafata discului, se aliniaza in sensul curentului electric, astfel crendu-se doua stari, corespunzatoare pentru 0 si 1. Cnd se doreste citirea informatiei stocate pe disc, procesul se inverseaza, n capul de citire inducndu-se curent electric la trecerea peste zonele polarizate magnetic de pe suprafata discului. n cazul n care unitatea are n compunere mai multe platane, acestea sunt asezate unul peste altul, fiecare avnd unul sau doua capete separate de citire, dar legate de celelalte, facnd imposibila miscarea independenta a unui singur cap de pe o suprafata. Ansamblul capetelor se numeste actuator. Alte circuite electronice ale sistemului de harddisk controleaza partea mecanica a unitatii si contribuie la organizarea corespunzatoare a informatiilor stocate si la localizarea datelor stocate pe disc.

Fig. 3.1.2. Ansamblul platanelor. Sagetile indica rotatia platanelor (cu rosu) respectiv a actuatorului (cu galben)

Toate discurile se rotesc unitar pe un singur ax ,numit dispozitiv de antrenare (spindle).De obicei ,axul este conectat la un motor care roteste intregul ansamblu.

Rotatia
Aproape invariabil, harddisk-urile se rotesc cu o singura viteza, masurata in rotatii pe minut sau RPM. Aceasta viteza nu se modifica in timpul functionarii hard-discului, desi unele discuri se pot opri pentru economisirea energiei. Rotatia constanta este numita tehnic inregistrare la viteza unghiulara constanta (constant angular velocity recording). Aceasta tehnologie stabileste viteza de rotatie a discului la o anumita valoare constanta, astefel incat intr-o perioada data de timp pe o anumita pista capul de citire/scriere parcurge un arc de aceeasi marime (masurata in grade). Lungimea reala a arcului masurata linear (in inch sau centimetri) depinde de pozitia radiala a capului. Desi arcul de cerc folosit pentru inregistrarea unui bit are aceasi lungime unghiulara (in grade), atunci cand capul de citire/scriere se afla mai departe de centrul discului, lungimea lineara este mai mare. In ciuda lungimii mai mari a arcurilor catre marginea exterioara a discului, la fiecare rotatie a discului se inregistreaza acelasi numar de biti, deci aceasi cantitate de informatie. Un cerc complet la marginea exterioara a discului contine acelasi numar de biti ca si un cerc complet de la marginea interioara a discului. O tehnologie mai eficienta, numita inregistrare cu viteza liniara constanta (constant linear velocity recording), modifica viteza de rotatie a discului in functie de distanta capului de

citire/scriere fata de centrul discului, astfel incat intr-o perioada data de timp pe sub cap trece un arc de aceasi lungime. Atunci cand capul de citire/scriere se afla mai aproape de marginea exterioara a discului, unde circumferinta este mai mare, viteza de rotatie mai mica permite inregistraria unui numar mai mare de biti la fiecare rotatie. Folosind aceasta tehnologie, un disc de o dimensiune data poate stoca o cantitate mai mare de informatii. Figura urmatoare ilustreaza diferenta dintre cele doua metode de inregistrare. Lungimea sectoarelor variaza in cazul vitezei unghiulare constante, dar ramane aceasi in cazul in cazul vitezei liniare constante. Numarul de sectoare este acelasi pentru toate pistele in cazul vitezei unghiulare constante, dar se modifica in cazul vitezei lineare constante.

Fig. 3.1.3. Comparatie intre metodele de inregistrare cu viteza unghiulara constanta si cu viteza liniara constanta. Harddisk-urile moderne folosesc un compromis intre inregistrarea cu viteza unghiulara constanta si inregistrarea cu viteza constanta. Desi pastreaza o viteza de rotatie constanta, aceste discuri modifica temporizarea bitilor individuali in functie de distanta de centrul discului la care sunt scrisi. Prin scurtarea duratei bitilor (masurata in microsecunde) pe pistele mai lungi ale discului, se poate obtine o marime liniara constanta pentru fiecare bit. Aceasta tehnica de compromis sta la baza tehnologiei de inregistrare pe zone multiple (multiple zone recording).

Capetele de citire/scriere
In afara discurilor, singura componenta aflata in miscare in interiorul celor mai multe unitati de harddisk este sistemul de capete. In majoritatea unitatilor, pentru fiecare fata a discurilor este folosit un cap de citire/scriere care se deplaseza foarte aproape de suprafata lui. Fiecare dintre

aceste capete de citire /scriere este flexibil conectat la un brat mai rigid. De obicei, mai multe brate sunt legate laolalta pentru a forma o singura unitate mobila(de obicei pivotanta).

Proiectarea fizica
Capul de citire/scriere este conectat la mecanismul de actionare printr-o articulatie flexibila care permite coborarea sau ridicarea instantanee a capului. Atunci cind harddisk-ul este oprit sau trece in modul asteptare si discurile nu se mai rotesc, capul se asaza usor pe disc, fiind impins de un resort foarte slab. Modelul fizic al capului de citire/scriere il face sa semene cu o aripa de avion. Atunci cand se rotesc, discurile antreneaza si aerul din jur. Deplasarea aerului creeaza un curent care, la fel ca aerul care trece pe langa aripile unui avion, provoaca ridicarea capului de citire/scriere de pe disc. Atat timp cat discurile se rotesc, capetele de citire/scriere zboara la o distanta de citeva milionimi de inci de suprafata discului.

Efectele de altitudine
Inaltimea la care se deplaseaza capetele de citire/scriere ale hard-discurilor este unul dintre factorii care determina capacitatea de stocare a unei unitati. Campurile magnetice sunt divergente, asa ca o data cu distanta dintre cap si disc creste si dimensiunea aparenta a campului generat de o tranzitie de flux de pe disc. Micsorarea distantei dintre cap si disc reduce dimensiunea aparenta a tranzitiilor de flux, permitand stocarea mai stransa a acestora pe suprafata discului si cresterea capacitatii discului. Pentru prima generatie de harddisk-uri capetele se deplasau la o distanta de 10-12 microinci-milionimi de inci-de suprafata discului. Capetele de citire/scriere ale harddisk-ului moderne zboara la o altitudine mai mica, de aproximativ 5 microinci. Reducerea altitudinii a fost posibila dotorita folosirii unor discuri cu rugozitate mai mica si a mediilor magnetice bazate pe pelicula subtire.

Geometria

Pistele
Indiferent de tipul mediului magnetic sau al mecanismului de actionare folosit de un disc, capul de citire/scriere trebuie sa isi opreasca miscarea laterala pe disc de fiecare data cand scrie sau citeste. Cat timp capul stationeaza, discul se roteste. De fiecare data cand discul efectueaza o rotatie completa, capul traseaza un cerc complet pe suprafata acestuia. Acest cerc se numeste pista. Pe fiecare pista bitii de date sunt stocati secvential, ca si cum aceasta ar fi o bucata de banda lipita cap la cap. La fiecare rotire a discului, aceleasi date trec pe sub capul de citire/scriere, cat timp acesta este mentinut in aceeasi pozitie. Circuitele electronice ale unitatii de disc stabilesc ce portiune a pistei este citita (sau scrisa) pentru un bloc aleatoriu de date. O pista are latimea de numai cativa microni (la tehnologia actuala, sub 5 microni). Acest lucru permite o densitate de peste 2000 de piste pe centimetru. Pe aceste piste sunt inregistrate datele.

Cilindrii
Fiecare cap de citire/scriere traseaza o pista pe discul asociat. Mecanismul de actionare blocheaza toate capetele in aceeasi pozitie fata de centrul discului, de-a lungul unei raze date. Deoarece combinarea tuturor pistelor trasate de capetele de citire/scriere pentru o anumita pozitie a mecanismului de actionare formeaza scheletul unui cilindru, o stiva verticala de piste este deseori numita chiar cilindru (apare notiunea de cylinder (cilindru), datorita faptului ca avem mai multe dicuri paralele. Cilindrul se defineste ca totalitatea pistelor de pe toate fetele care au aceeasi distanta fata de centru. Toti cilindrii formeaza volumul). Numarul de cilindri ai unei unitati

de harddisk este egal cu numarul pistelor de pe fiecare disc. Cu cat un disc are mai multi cilindri, cu atat poate stoca mai multe date. Numarul maxim de cilindri aste limitat de factori fizici inerenti in tehnologia folosita de unitatea de disc.

Fig. 3.1.4. Reprezentarea pistelor, platanelor si cilindrilor. Pistele (cu rosu) sunt concentrice pe suprafata platanelor.Pistele aflate la aceeasi distanta de axul discului, dar pe platane diferite, formeaza un cilindru (figurat printr-o suprafata rosie, semitransparenta.

Sectoarele
Majoritatea sistemelor de discuri impart ficare pista in arce mai scurte, numite sectoare. Sectorul este unitatea de baza pentru cantitatea de informatii stocate pe un disc. Sectoarele au lungimea fixa si sunt compuse dintr-o secventa de date, precedata de un "preambul" care are rolul de aspune capului de citire unde incep datele utile. Dupa secventa de date de pe disc, pentru a asigura integritatea datelor, este inregistratao alta portiune care contine un cod de corectie a erorilor (ECC) numit cod Reed-Solomon. Intre doua sectoare consecutive axista un spatiu (intersector gap) care are rol de delimitare. Unele sisteme de operare folosesc sectorul ca

unitate de masura de baza(asa cum se intampla in cazul sistemului de fisiere High Performance File System de sub OS/2). Sistemul de operare DOS foloseste ca unitate de masura pentru fisierele stocate pe disc clusterul,care este format din mai multe sectoare. Sectoarele pot fi logice (sectoare soft), fiind marcate prin combinatii de biti inregistrate impreuna cu datele de pe fiecare pista sau fizice (sectoare hard), fiind stabilite de mecanismul discului. Cele mai multe hard-discuri moderne folosesc o tehnica numita inregistrarea pe zone multiple (multiple zone recording sau MZR), care permite stocarea unui numar diferit de sectoare pe fiecare pista.Aceasta tehnica permite folosirea mai eficienta a capacitatii de stocare oferita de mediul magnetic.

Performantele drive-ului
Performantele unui HDD sunt influentate de mai multi factori. Pentru a citi o informatie de pe harddisk, trebuie nti identificat sectorul sau sectoarele pe care acesta se afla, dupa care capul de citire/scriere trebuie deplasat deasupra pistei pe care respectivul sector se afla. Timpul pierdut cu aceasta operatie se numeste timp de cautare (Seek Time), cu valori medii cuprinse ntre 5 si 25 ms. Dupa ce capul a fost pozitionat deasupra pistei dorite, se mai introduce nca o ntrziere, numita Rotation Latency, pna cnd sectorul cautat se va roti pna sub capul de citire. Cu vitezele actuale de 5400 si 7200 de rotatii pe minut, transferul unui anumit sector se realizeaza ntr-un timp foarte scurt, adevarata ntrziere fiind generata de cei doi factori amintiti: Seek Time si Rotation Latency. Rata sustinuta de transfer a unui disc este diferita de rata interna de transfer a drive-ului si este foarte foarte importanta pentru aplicatii multimedia si Internet, unde un flux continuu este cerut, iar aceasta se calculeaza incluznd ntrzierile aparute. Optimizarea discului este una dintre cele mai simple metode de a creste performantele ratei de transfer, pentru ca ntre doua piste consecutive timpul de acces poate scadea sub 1ms. La vitezele de peste 90 de rotatii/secunda, pe care discurile le ating, temperatura platanelor creste, cauznd o dilatare a acestora, lucru care poate duce la scrierea si citirea de date eronate, n acest caz fiind nevoie de o recalibrare. Chiar daca procesul de recalibrare se ntmpla destul de rar, de obicei doar de 2-3 ori de la pornirea discului pna cnd acesta ajunge la temperatura sa medie de functionare, pentru o aplicatie ce nacesita flux continuu de date, ntreruperea cauzata de recalibrare poate fi un lucru fatal. Dar rar se ajunge la ntreruperea fluxului, n special datorita faptului ca producatorii au nceput sa implementeze memorii cache de dimensiuni din ce n ce mai mari n partea electronica a discurilor.

Interfete
Harddisk-urile IDE moderne au evoluat din discurile care dotau primele IBM PC XT. Interfata IDE (Integrated Drive Electronics) a nceput sa fie folosita pe scara larga n sistemele personale pe la nceputul anilor 90. Aceasta oferea o interfata ntre disc, BIOS si sistemul de operare prin intermediul a trei parametri - CHS -Heads (capete), Sectors (sectoare) si Cylinders (cilindri). Pe atunci, o capacitate de 528 MB parea de neatins, capacitate care era de fapt produsul valorilor maxime pe care cei trei parametri puteau sa le aiba (16 Heads, 63 Sectors si 1024 Cylinders, la o capacitate standard de 512 octeti pe sector). Odata cu aparitia capacitatilor peste 528 MB problemele, cum era de asteptat, au aparut si ele. Primele drive-uri de peste 528 MB nu puteau fi folosite la ntreaga capacitate, pentru ca pur si simplu, nu exista o metoda de a accesa datele care depaseau aceasta limita. Ca un rezultat la aceasta situatie, controlerele de disc au nceput sa ofere BIOS-ului informatii fizic incorecte, dar acceptate de acesta, despre geometria discului, iar mai apoi BIOS-ul converteste aceste date n informatiile reale pentru a accesa ntreaga capacitate. Solutia gasita a fost dezvoltarea standardului, care a evoluat n EIDE (Extended IDE),care avea o noua metoda de a adresa discul, numita LBA (Logical Block Addressing), adica fiecarui sector distribuindu-se cte un numar ntre 0 si 224, lasnd controlerul sa converteasca aceasta adresa n formatul Heads, Sectors si Cylinders. Pe lnga alte mbunatatiri, aceasta interfata suporta si alte unitati (CD-ROM,

DVD etc) si interfata a fost redenumita ATAPI. Ajungndu-se la momentul n care aceasta interfata a devenit prea nceata pentru ratele d transfer de care era nevoie, i s-au adus noi modificari. Astfel au aparut UDMA33, UDMA66 si UDMA100 (se foloseste si UltraATA n loc de UDMA sau UltraDMA), cu ratele de transfer de maxim 33, 66 si 100 MB/s.

Fig. 3.1.5. Cabluri ATA/33 si ATA/66.

Tehnologia RAID

INTRODUCERE
Odata cu utilizarea tot mai frecventa a PC-urilor ca server-e de retea sau ca statii de lucru sub sisteme de operare pe 32 de biti, calitatile cerute mediilor de stocare n masa au crescut enorm. n aplicatiile vitale, siguranta n functionare este o cerinta de baza. Hard disk-urile n special s-au dovedit a fi extrem de sensibile, deoarece att componentele mecanice, ct si partea electronica si mediul de memorare nu sunt imune la caderi. Cu toate ca n ultimii ani discurile au devenit tot mai fiabile, producatorii putnd da timpi MTBF (Mean Time Between Failures) tot mai mari, aceasta valoare reflecta doar o statistica, neoferind siguranta suta la suta. Capacitatile de memorare au crescut, depasind domeniul gigaoctetilor, acest lucru implicnd utilizarea mai multor hard disk-uri ntr-un sistem. nsa cu ct sunt mai multe hard diskuri ntr-un sistem, cu att creste probabilitatea de aparitie a unei erori. Daca n plus hard disk-urile sunt vazute de sistem ca o singura unitate logica, caderea unui disc poate avea efecte catastrofale. Din aceasta cauza se opteaza din ce n ce mai mult pentru construirea unor structuri de hard disk-uri tolerante la erori. Tehnica utilizata n acest scop, denumita RAID, ncearca gasirea unui compromis ntre siguranta, viteza si costuri. Tehnologia RAID (Redundant Array of Inexpensive Disks - matrice redundanta de discuri ieftine) a fost definita pentru prima data de un grup de oameni de stiinta de la University of California at Berkeley n 1987. Ideea de baza era de a combina mai multe discuri mici, ieftine, ntr-o matrice de discuri ale carei performante sa le depaseasca pe cele ale unui Single Large Expensive Drive (SLED), deci ale unui singur disc de capacitate mare, scump. Aceasta matrice este vazuta de calculator ca o singura unitate logica. Mai trziu s-a constatat ca solutia obtinuta nu este chiar att de ieftina precum s-a crezut initial, dar pentru a nu schimba acronimul RAID, sa hotart ca semnificatia lui sa devina "Redundant Array of Independent Disks". Acestia au studiat posibilitatea de a utiliza doua sau mai multe Harddisk-uri astfel nct acestea sa apara sistemului gazda ca fiind un singur dispozitiv. Desi performanta unei astfel de matrici de discuri simple era mai buna decat a unui singur harddisk cu capacitate echivalenta, fiabilitatea era inacceptabil de mica. Pentru a rezolva aceasta problema, inginerii de la Berkeley au propus arhitecturi redundante, care sa ofere o cale de a obtine toleranta la erori (fault tolerance) . Pe lnga definirea nivelelor RAID de la 1 la 5, oamenii de stiinta au studiat data stripingdistribuirea (partajarea) datelor pe o matrice de discuri nerendundante. Cunoscuta ca RAID 0, aceasta configuratienu ofera nici un mecanism de protectie a datelor, dar permite un flux maxim pentru aplicatiile care realizeaza transferuri masive de date, cum ar fi productia video digitala.

Fig. 1. Schema functionala a unei matrici de discuri RAID Nici unul din nivelele RAID nu este inerent superior celorlalte. Fiecare este potrivit pentru un anumit tip de aplicatii si platforme, fiecare are caracteristici de cost, performanta si fiabilitate care raspund unei anumite nevoi. Fiecare din aceste nivele poate satisface doar unul sau doua din aceste criterii. Pentru aplicatiile client/server, sistemele bazate pe nivelele RAID 1, 0/1 si 5 sunt cele mai uzuale (RAID 5 este exceptia -oferind cea mai buna combinatie de pret, performanta si fiabilitate pentru cele mai multe servere). Aceasta pentru ca sistemele de operare de retea cele mai populare - cum ar fi Windows NT Server - administreaza datele n moduri similare cu cele n care functioneaza aceste arhitecturi RAID. Tehnologia RAID nu poate evita defectarea harddisk-urilor, dar ofera o masura de siguranta, facnd posibila refacerea datelor n timp real, fara pierderi. Rezistenta la defecte a matricilor de discuri poate fi mbunatatita semnificativ si prin alegerea incintei potrivite care gazduieste harddisk-urile. Cele care ofera facilitati pentru unitati hotswappable, surse de alimentare si ventilatoare redundante, pot mari mult timpul de functionare fara ntrerupere a matricilor. Etaloane ca MTDL, MTDA, MTTR si MTBF ofera o masura a performantelor acestora. Sus

Descrierea nivelurilor RAID

Datorita evolutiei complexitatii programelor n timp au aparut urmatoarele probleme de rezolvat: asigurarea securitatii datelor; marirea vitezei de acces la date.

S-a trecut la realizarea unor matrici de discuri fizice grupate logic n volume ce trebuie sa asigure distribuirea datelor, precum si implementarea unei structuri care sa asigure securitatea datelor prin utilizarea redundantei. Conceptul RAID implica trei componente: zonarea datelor; performante ridicate ale timpului de acces; capacitate de stocare marita; redundanta datelor, fiabilitatea.

Organizarea datelor
Organizarea datelor n cadrul ariilor de discuri presupune doua componente complementare: mecanismul de redundanta; schema de distributie.

Schema de distributie a datelor defineste algoritmul de translatie al adresei logice externe (ce este vizibila utilizatorului) si adresele fizice ale discurilor incluse n zonele respective. Sunt doua arhitecturi de baza: adresarea independenta a fiecarui disc (arhitectura conventionala); "disk striping" (presupune mpartirea discului n parti egale).

Mecanismul de redundanta specifica tipul, scopul si localizarea fiecarei informatii redundante din zona de discuri. n mod curent se folosesc "disk mirroring" (dublarea discului) si informatia de paritate. Acest mecanism permite sistemului de discuri sa poata fi folosit fara erori si dupa ce un disc fizic s-a defectat avnd loc reconstructia datelor. Distribuirea datelor presupune maparea adreselor logice ale volumului de discuri la discurile fizice componente. Abordarea curenta implica adresarea curenta a fiecarui disc si maparea blocului logic direct catre blocul de pe fiecare disc. Distribuirea datelor este facuta "manual" de catre administratorii de sistem, de programele de aplicatii sau de catre sistemul de operare. In general administratorul de sistem este responsabil pentru decizia privind stabilirea locului fiecarei date pe disc. Arhitectura de "disk striping" transforma mai multe spatii de adresare ntr-un singur spatiu de adrese, spatiul unificat folosit de catre procesorul gazda pentru realizarea transferurilor necesare. Sunt doua feluri de distributie a datelor, folosind aceasta arhitectura:

"fine-grained striping"; "coarse-grained striping".

"Fine-grained striping" distribuie datele n felii mici astfel nct toate discurile volumului vor colabora la deservirea unei cereri de date. n acest caz, toate cele M discuri contin o fractiune din fiecare bloc accesibil utilizatorului. Numarul de discuri si dimensiunea feliei de date (stripe) sunt alese astfel nct sa asigure accesarea unui bloc minim de date din punct de vedere al procesorului gazda. Cele mai folosite dimensiuni sunt de 1 bit, 1 octet sau 512 octeti; ncarcarea datelor este perfect distribuita tuturor discurilor din sistem, acestea suportnd ncarcarii egale n cazul unor operatii de transfer de date. Rata de transfer efectiva se apropie de cea a celor M discuri, nsa daca datele sunt sincronizate, atunci operatiile de pozitionare (seek) si cele de rotatie a bratelor de citire/scriere nu mai afecteaza timpul total de accesare, n acest caz contnd doar timpul de transfer al datelor pe cele M discuri. Din aceasta cauza, la un moment dat doar un singur transfer poate fi asigurat deoarece pentru efectuarea acestuia este nevoie de fiecare disc al volumului. Aceste limitari sunt uzuale n cazul arhitecturii "fine-grained striping", deoarece timpul destinat serviciilor este dominat de cel necesar transferurilor de date. "Coarse-grained striping" exploateaza transferuri paralele pentru cereri masive si adresare separata a discurilor n cazul unor date de dimensiuni mai mici. n acest caz, ncarcarea discurilor nu mai este egala, de aceea trebuie optimizat accesul la primul disc al transferului curent. Pentru optimizarea performantelor trebuie sa alegem dimensiunea optima a feliilor de date. Pentru cereri de date de dimensiuni variabile, nesecventiale, sunt indicate accesarile de date concurente, iar dimensiunea feliei de date este n corelatie cu numarul de discuri accesate de fiecare transfer. Pentru operatii cu date de dimensiune constanta si pentru date aliniate, felia de date se alege astfel nct numarul de discuri accesate n cadrul fiecarui transfer sa fie o constanta. Una din solutiile posibile n cazul alegerii dimensiunii feliilor de date, este aceea de a folosi pentru acestea marimi egale cu dimensiunea unei piste fizice sau un multiplu al acesteia, avnd si avantajul unui timp de latenta zero, asigurnd astfel si alinierea feliilor de date pentru timpi de pozitionare minimi.

Redundanta datelor
Mecanismele de implementare a redundantei datelor ale sistemului de stocare reduc capacitatea de stocare, nsa asigura protectia datelor n cazul caderii sistemului. Timpul mediu dintre doua defecte consecutive (MTBF - "mean time between failure") este de circa 500.000 ore; cu toate acestea timpul mediu de viata al unui volum de discuri neredundant este de ordinul lunilor, fiind invers proportional cu numarul de discuri ce alcatuiesc sistemul. Daca discurile sunt adresate independent se poate pierde 1/N din numarul de fisiere sau 1/N din datele fiecarui fisier n cazul folosirii "disk striping-ului". Din acest motiv trebuie sa includem un mecanism de implementare a redundantei datelor, mecanism ce poate asigura protectia n cazul uneia sau a mai multor caderi ale discurilor. O solutie simpla de protectie este aceea de a folosi copii identice; astfel un bloc de date este scris pe M discuri distincte, datele considerndu-se pierdute atunci cnd originalul si cele M copii sunt pierdute. Pentru protectie se folosesc urmatoarele metode: "disk mirroring"; "disk duplexing";

"disk shadowing";

Metoda "disk mirroring" realizeaza scrierea datelor identic pe cele doua discuri distincte. n acest caz fiecare sistem de M+1 discuri distincte poate supravietui caderii a M discuri. Metoda "disk duplexing" realizeaza scrierea datelor tot pe doua discuri, nsa canalul de date este distinct pentru fiecare disc. Solutia software este inferioara, n acest caz procesorul gazda (host-processor) trebuind sa execute si operatiile de I/O pentru matricea de discuri, reducnd astfel performantele sistemului; aceasta solutie se practica atunci cnd se doreste doar capacitate de stocare mare si toleranta la defectari. Solutia hardware este optima, ea folosindu-se atunci cnd viteza si performantele de acces sunt factori critici. Aceasta solutie este mai costisitoare, ea implicnd utilizarea unui controller dedicat comunicatiei dintre CPU si discuri; acest controller specializat contine un procesor RISC dedicat implementarii algoritmului RAID, n acest caz unitatea centrala (sau serverul sistemului daca se lucreaza n retea) fiind degrevate de operatiile de I/O, mentinndu-si astfel performantele neafectate.

RAID 0
RAID 0 nu a fost definit de inginerii de la Berkeley, dar a devenit un termen comun. Este o matrice de discuri independenta, fara redundanta, care acceseaza datele de pe toate harddiskurile la nivel de blocuri de date. Pentru a realiza acest lucru este scris/citit primul bloc de date pe/de pe primul harddisk, apoi al doilea bloc pe/de pe al doilea harddisk s.a.m.d. RAID 0 se adreseaza doar cresterii fluxului de date si capacitatii de stocare. Datele sunt partajate (data striping) pe mai multe discuri fara nici o informatie redundanta. La acest nivel nu exista nici un fel de toleranta la erori. Daca apare un defect la unul din harddisk-uri, ntregul sistem se prabuseste. La fel s-ar fi ntmplat si daca datele s-ar fi gasit pe un singur disc. Avantajul principal al matricii de discuri este transferul mai rapid de date. Acesta creste cu cresterea numarului de unitati SCSI. Are redundanta R = 0.

Fig. 2. RAID 1 - Non-redundent striped array - Matrice de discuri (cu datele) distribuite, nerendundanta Sus

RAID 1

Aceasta tehnologie relizeaza toleranta la erori altfel dect RAID 0, 3 sau 5. n RAID 1, cnd se face scrierea datelor pe disc, se face o copie exacta a acestora pe un al doilea disc (mirror disk - disc oglinda) n mod automat si transparent pentru sistem, aplicatie sau utilizator. Discul oglinda devine astfel o copie axacta a discului principal. Interfata cu discurile se poate face cu unul sau doua controlere. Un singur controler ofera o performanta de citire/scriere asemanatoare cu cea a unui singur harddisk. Daca se folosesc doua controlere (cte unul pentru fiecare harddisk = duplexing), se reduce riscul de a avea un singur dispozitiv care, n cazul unui defect, ar duce la caderea ambelor harddisk-uri. De asemenea, duplexing-ul poate mbunatati rata de transfer prin scrierea/citirea alternativa a datelor pe/de pe cele 2 unitati. Comparativ, n cazul unui singur controler performanta la scriere este mai redusa pentru ca datele trebuie scrise nti pe discul principal si apoi pe discul "oglinda". Discurile oglindite au fost utilizate de majoritatea sistemelor de procesare a tranzactiilor, tolerante la erori. Acestea sunt o ncercare de a mbunatati fiabilitatea mediilor de stocare mai curnd dect rata de transfer. MTBF-ul unui asemenea sistem depaseste cu mult pe cel al unui harddisk obisnuit. Spre deosebire de alte nivele RAID, datele sunt "reparabile" daca se defecteaza un singur disc si pot fi refacute, n anumite conditii, in cazul caderii ambelor discuri. Marele dezavantaj este ca numai jumatate din capacitatea de stocare este efectiv utila si marirea acesteia se poate face numai n perechi de discuri. ntre nivelele RAID, nivelul 1 ofera cea mai mare disponibilitate a datelor pentru ca sunt mentinute doua copii complete. n plus, performanta la citire poate fi mbunatatita daca controlerul matricii de discuri permite citirea simultana de pe ambele unitati ale unei perechi. La scriere va aparea o usoara scadere de performanta, comparativ cu scrierea pe un disc obisnuit. O disponibilitate mai mare poate fi obtinuta daca cele doua discuri ale unei perechi sunt conectate la magistrale I/O separate Are redundanta R = 100%.

Fig. 3. RAID 1 - Parallel array with ECC - Matrice paralela cu corectie ECC Sus

RAID 2
RAID 2 stocheaza datele pe un grup de discuri mpartindule n "felii", de obicei de marimea unui sector. Un cod Hamming pentru fiecare "felie" este stocat pe un disc separat, check disk. Codul permite si corectarea erorilor. Acest nivel este referit uneori si ca RAID 0+1 deoarece combina avantajele ambelor tehnulogii - disponibilitatea datelor si performanta ridicata. Poate fi adaptat fie pentu un mediu cu cereri numeroase de acces la date, fie pentru transferul unor volume mari de date. Datele sunt partajate pe mai multe harddisk-uri, cteva dintre ele fiind dedicate stocarii informatiilor de detectare si corectie a erorilor (ECC - Error Checking and Correction) pentru fiecare sector.Oricum, pentru ca cele mai multe din harddisk-urile actuale au incluse facilitati ECC la nivel de sector ca facilitate standared, RAID 2 nu ofera avantaje semnificative comparativ cu arhitectura RAID 3. n prezent, producatorii au renuntat sa mai fabrice matrici RAID 2. Are redundanta R = 25%.

Fig. 4. RAID 2 - Mirrored array - Matrice de discuri "oglindite" (dublate) Sus

RAID 3
n RAID 3 datele sunt distribuite pe mai multe discuri, la nivel de bit sau byte. Unul din harddisk-urile din matrice asigura protectia datelor pastrnd byte-ul de verificare a paritati pentru fiecare unitate de alocare. La fel ca la RAID 0, discurile sunt accesate simultan, dar exista n plus harddisk-ul de paritate. Datele sunt scrise/citite simultan pe/de pe toate unitatile, iar bitul de paritate este calculat si comparat cu cel de pe discul de paritate (la citire) sau scis pe respectivul disc (la operatia de scriere). Astfel, pentru fiecare byte scris se calculeaza un bit de paritate pentru a mentine integritatea datelor. Aceasta permite ca matricea de discuri si sistemul sa fie 100% functionale si n cazul defectarii unui harddisk din matrice. n acest caz, se poate continua citirea sau scrierea de pe celelalte unitati. Bitul de paritate permite refacerea datelor de pe discul defect. nlocuirea unitatii defecte se poate face online (hot-swapped), dupa care controlerul matricii de discuri reconstruieste datele pe acesta. Avantajele RAID 3 fata de nivelele anterioare este ca procentul ocupat de informatia redundanta (de paritate) din totalul capacitatii de stocare descreste pe masura ce creste numarul harddisk-urilor. De asemenea, dispune de cai paralele de transmitere a datelor, oferind astfel rate de transfer ridicate pentru aplicatiile care manipuleaza fisiere de dimensiuni mari. Capacitatea matricii poate fi marita cu cte un harddisk sau n grupuri. La RAID 3, unitatile de alocare a spatiului (si de transfer al datelor) sunt mai mici dect la alte sisteme si rotatia platanelor harddisk-urilor este sincronizata pentru a mbunatati rata de transfer. Acest lucru o face potrivita pentru aplicatii CAD/CAM sau grafice. Are redundanta R = 25%.

Fig. 5. RAID 3 - Parallel array with parity - Matrice paralela cu informatii de paritate Sus

RAID 4
n RAID 4, informatia de paritate este ntretesuta cu datele utile la nivel de sector dau bloc de date. Ca si la RAID 3, un singur drive este utilizat pentru stocarea datelor redundante, folosind un byte de paritate pentru fiecare bloc de date. Caile paralele de transfer a datelor si distributia datelor pe harddisk-urile din matrice la nive de sector sau bloc permit efectuarea de operatii independente pe diversele unitati si executarea n paralel a operatiilor de intrare/iesire. RAID 4 este identic cu RAID 3 cu exceptia faptului ca se utilizeaza unitati de alocare mai mari, astfel nct informatiile pot fi citite de pe un harddisk din matrice independent de discul de paritate. Acest lucru permite suprapunerea n timp a operatiilor de citire. RAID 4 ofera performante ridicate de citire si relaiv bune de scriere. Aceasta este o solutie de utilitate generala, aplicabila mai ales acolo unde raportul citiri/scrieri este ridicat. Astfel, RAID 4 este o alegere buna pentru transferuri de blocuri de date mici, tipice pentru sistemele de procesare a tranzactiilor. Performantele la scriere sunt scazute, pentru ca la fiecare scriere trebuie sa se scrie si bitul de paritate pe harddisk-ul respectiv. Astfel, harddisk-ul de paritate devine o frna n calea performantei ridicate cnd sunt necesare multe scrieri ale informatiei de paritate. n acest caz, RAID 5 este o solutie mai buna deoarece informatia de paritate este distribuita pe toate discurile disponibile. RAID 4 aproape ca nu a fost implementat n practica pentru ca nu ofera avantaje semnificative fata de RAID 5. Are redundanta R = 25%.

Fig. 6. RAID 4 - Striped array with parity - Matrice de discuri cu datele distribuite, cu paritate Sus

RAID 5
Aceasta tehnologie combina fluxul masiv de date oferit de RAID 1 - prin paratjarea datelor la nivel de bloc - cu mecanismul de refacere a datelor prin intermediul informatiilor de paritate. Acest nivel de toleranta la erori integreaza informatia de paritate la nivel de sector cu partajarea datelor si informatiilor de paritate pe toate harddisk-urile, fara a avea deci o unitate dedicata stocarii informatiilor de paritate. Aceasta permite multiple operatii de intrare/iesire concurente ceea ce conduce la un flux de date mbunatatit, cu mentinerea integritatii datelor. Un disc anume din matrice este accesat doar atunci cnd trebuie scrise/citite date sau informatii de paritate pe/de pe acesta. n RAID 5 discurile pot raspunde independent cererilor de acces, ceea ce ofera o performanta sporita la citire ntr-un mediu cu solicitari intense de acces. Datorita informatiilor de paritate, o matrice RAID 5 poate supravietui caderii unui disc fara pierderea datelor sau ntreruperea accesului la acestea. Punctul forte al acestei tehnologii este manipularea unui numar mare de fisiere mici. Rata de transfer este ridicata pentru ca nu mai exista strangularea de la RAID 4 datorata drive-ului de paritate. Desi RAID 5 este mai eficient din punct de vedere al costurilor, pentru ca nu

mai este necesar un drive separat pentru paritate, performanta la scriere are de suferit. Fiecare operatie de scriere necesita 4 accese independente la disc. nti, datele vechi si informatia de paritate este citita de pa discuri separate. Apoi este calculata noua paritate. n fine, noile date si informatiile de paritate sunt scrise pe discuri separate. Multi producatori de sisteme RAID utilizeaza caching-ul pentru a compensa performantele slabe la scriere. n acest caz este important ca acesta sa fie sustinut de un sistem UPS (Uninterruptible Power Supply). n aplicatiile grafice, dezavantajul RAID 5 fata de RAID 3 este slaba performanta la scriere datorata informatiilor de paritate distribuite, astfel nct RAID 5 este de obicei ntlnit n aplicatii cu numar mare de operatii de citire/scriere scurte. Utilizarea maxima a capacitatii se obtine atunci matricea are mai putin de 7 discuri. La un numar mai mare aceasta este asemanatoare nivelului RAID 3. Are redundanta R = 25%.

Fig. 7. RAID 5 - Striped array with distributed parity - Matrice distribuita cu paritate distribuita Scrierea necesita actualizarea paritatii Citirile se pot face simultan de pe toate harddisk-urile

n cazul caderii unui disc, operatia de refacere a datelor consta n folosirea discurilor ramase, discul de paritate si discurile de date, datele refacndu-se cu aceeasi suma de paritate folosita la constructia discului de paritate. Sus

RAID 6 Caracteristici / Avantaje

1. RAID 6 este n esent o extensie a lui RAID 5 care permite pentru o tolerant a erorii aditional folosirea unei a doua paritti independent distribuit (paritate bidimensional). 2. Datele sunt mprtite n blocuri la fel ca la RAID 5 si un al doilea set de paritate este calculat si scris pe toate driverele; RAID 6 asigur o tolerant a erorilor foarte mare, si poate rezista la defectiuni de disc multiple si simultane. 3. Este o solutie perfect pentru aplicatii critice.

Dezavantaje
1. Design-ul controlerului este foarte complex. 2. Timpul necesar controlului pentru a procesa adresele de paritate ale controlerului este foarte mare. 3. Performant de scriere foarte proast. 4. Necesit M+2 drivere pentru a fi implementat datorit schemei de paritate bidimensionale.

Fig. 8. RAID 6 - Discuri de date independente cu dou scheme de paritate distribuite independent Inapoi

RAID 7 Caracteristici arhitecturale:

Toate transferurile de I/O sunt asincrone, controlate independent si beneficiaz de memorie cache, inclusiv transferul cu interfata gazd. Toate scrierile si citirile sunt centralizate n memoria cache prin intermediul unui x-bus de mare vitez. Discul de paritate dedicat poate fi pe orice canal. Implementare complet a unui proces orientat pe sisteme de operare real-time, implementat la nivelul procesorului ntr-un sir de control. Canal de comunicatii controlat real-time de sistemul de operare. Sistemele deschise folosesc discuri SCSI standard, magistrale standard PC, plci de baz si memorii SIMM. Transfer de date de mare vitez (x-bus), datorit memoriei cache intern. Generarea de paritate integrat n memoria cache.

Fig. 9. RAID 7 - Asincronizare optimizat pentru rate mari de I/O si de transfer

Avantaje
1. Performantele medii de scriere sunt cu 25% pn la 90% mai bune dect performantele discurilor obisnuite, si de la 1,5 pn la 6 ori mai bun dect orice alt nivel RAID. 2. Interfetele gazd sunt scalabile pentru conectivitate sau pentru cresterea transferului. 3. Citirile de mrime mic n mediul multi-user au timp de acces aproape 0 datorit memorrii in cache. 4. Performantele de scriere se mbunttesc odat cu cresterea numrului de drivere din suprafat. 5. Timpul de acces scade odat cu cresterea numrului de actualizatoare din suprafat. 6. Nu este necesar transferul de date suplimentare pentru paritate.

Dezavantaje
1. Solutia este oferit de ctre un singur productor. 2. Cost pe MB foarte mare. 3. Garantie foarte scurt. 4. Nu exist serviciu de depanare. 5. Sursa de curent trebuie s fie UPS pentru a preveni pierderea de date din cache. n cadrul nivelului RAID 5, data este mpartita de-a lungul tuturor discurilor din matrice, folosind felii largi, cu cte o felie pe "linie", continnd datele de paritate. Alocarea acestei felii de paritate este rotita printre toate discurile din matrice astfel nct feliile succesive de paritate sunt ntotdeauna scrise pe un disc diferit. n eventualitatea "caderii" unuia din ele (drive failure), continutul fiecarei felii lipsa poate fi reconstruit din data de paritate pentru acea "linie", astfel nepierzndu-se nici un fel de date. Caderea ntregii matrici reclama caderea simultana a doua drivere - un eveniment foarte improbabil.

Felierea discului cu paritate rotativa ( Disk striping with rotating parity)

A memora datele de paritate nseamna ca n orice moment n care o data este scrisa pe un disc din matrice, paritatea trebuie sa fie reactualizata. Daca datele de paritate au fost mereu scrise pe un acelasi disc, acest disc va deveni o problema (a bottle-neck) pentru celelalte discuri, cu un efect negativ care va reduce performanta sistemului la scriere. Prin rotirea discului care memoreaza felia scrisa, aceasta ncurcatura este nlaturata si acest efect negativ este redus. Mai mult, partajarea datelor si a paritatii de-a lungul discurilor permite aceleasi performante la citire ca n cazul n care nu exista un disc de paritate dedicat. n figura urmatoare sunt ilustrate operatiile de scriere/citire pentru nivelul RAID 5, folosind patru discuri.

Fig. 8. Operatiile de scriere/citire pentru nivelul RAID 5, folosind patru discuri Cnd data este scrisa n matricea RAID 5, informatia de paritate trebuie sa fie reactualizata n unul din urmatoarele moduri: 1. - informatia de paritate este o operatie XOR a datelor dupa fiecare disc din matrice. Ori de cte ori data dupa oricare disc este schimbata, celelalte discuri din matrice care memoreaza date sunt citite si aplicate unei operatii XOR pentru a crea noua paritate. Aceasta implica accesarea fiecarui driver din matrice pentru fiecare operatie de scriere; 2. - acest al doilea mod implica gasirea bitilor de date care au fost schimbati de catre operatia de scriere, iar apoi schimbarea bitilor de paritate corespunzatori. Aceasta metoda este acompaniata mai nti de citirea datei vechi pentru a fi rescrisa. Aceasta data este aplicata unui XOR cu noua data care va fi scrisa. Rezultatul este un " bit mask" care are "1" n pozitia fiecarui bit ce a fost schimbat. Aceasta "bit mask" este apoi aplicata unui XOR cu vechea informatie de paritate care este citita de la driver-ul de paritate din matrice. n acest fel este posibil sa se determine care biti din vechea paritate au fost schimbati si noua paritate reactualizata este apoi scrisa napoi pe discul de paritate. Aceasta rezulta n doar doua citiri, doua scrieri si doua operatii XOR. Acest dezavantaj al memorarii informatiei de paritate mai trziu dect o copie a datelor, este datorat timpului n plus de la durata operatiilor de scriere pna la regenerarea informatiei de paritate. Acest timp aditional reduce performantele de scriere pentru RAID 5 fata de RAID 1 cu un

factor ntre 3/5 si 1/3. Din acest motiv RAID 5 nu este recomandat pentru aplicatiile de scriere n care performanta este importanta. n urmatoarea figura este ilustrat modul n care se realizeaza reactualizarea paritatii:

Fig. 9. Reactualizarea paritatii n timpul scrierilor cu RAID 5

Refacerea datelor pierdute

n cadrul nivelului RAID 0 cnd o unitate de hard disc a cazut, ntreaga matrice de discuri nu mai poate fi folosita. n matricea de discuri RAID 1, caderea unui disc are doar un mic impact asupra performantelor, deoarece datele pot fi citite de la discul oglinda. n matricea RAID 5, datele trebuie sa fie reconstruite prin citirea si aplicarea unei functii XOR feliilor de date corespunzatoare de la discurile ce ramn n matrice. Acest proces este nsa relativ ncet; cu ct mai multe discuri sunt n matricea RAID , cu att operatiile devin mai ncete. n figura urmatoare este ilustrat procesul de reconstructie al datelor pe un sistem cu RAID 5.

Fig. 10. Procesul de reconstructie al datelor pe un sistem cu RAID 5

Reconstructia unui hard disc deficient

Atunci cnd un disc defect este nlocuit ntr-o matrice RAID 1 sau 5, controlerul SCSI va reconstrui data pierduta pe noul driver. Aceasta operatie de reconstructie are loc n decursul citirilor si scrierilor normale din matrice. n cazul matricii RAID 1, reconstructia va avea loc relativ repede, deoarece ea implica doar copierea datei continute n discul oglinda pe noul disc renlocuit. n cazul matricii RAID 5, noua data ce urmeaza a fi scrisa pe cel mai nou renlocuit disc, trebuie sa fie recreata prin citirea si aplicarea unei functii XOR feliei de date corespunzatoare de la discurile remanente n matrice. Acest lucru cauzeaza o considerabila degradare a performantei pe durata operatiei de reconstruire, care va dura cu att mai mult cu ct sunt mai multe discuri n matrice.

Operatii pe un sistem cu RAID 5 1. Operatie normala

Un subsistem de discuri ce opereaza sub mediul RAID 5, memoreaza datele n felii largi de-a lungul matricii de discuri, folosind o schema de paritate rotativa cu XOR. Att timp ct nu a avut loc nici o cadere de discuri vom avea urmatoarea schema:

Fig. 11. Functionare normala

2. Caderea unui disc

Consideram exemplul precedent; presupunem ca una din unitatile de hard disc (de exemplu unitatea 3 ) produce o deficienta. Unitatea de disc defecta este reprezentata n figura ca nefiind prezenta din punct de vedere logic. ncepnd din acest moment pna cnd o alta unitate o va nlocui si datele vor fi reconstruite pe aceasta din urma, accesul la hard discurile subsistemului va

fi ncetinit datorita ncarcarii pe controlerul SCSI; controllerul acopera datele discurilor pentru accesurile de citire prin executarea de XOR pe feliile corespunzatoare de la unitatile de disc remanente n sistem.

3. Reconstructia noii unitatii de hard disc

Unitatea de hard disc ce a generat disfunctia este nlaturata din sistem si apoi nlocuita cu o noua unitate. Dupa ce vechea unitate a fost nlocuita, controlerul SCSI de RAID va ncepe sa reconstruiasca datele ce se gaseau pe discul cazut, pe noua unitate introdusa n sistem. Pentru fiecare linie de felii din matrice, controlerul executa un SAU EXCLUSIV (XOR) pentru informatiile de date/paritate, de la feliile celorlalte unitati de discuri, iar datele rezultate le scrie pe felia discului nou introdus.

Fig. 12. Matricea RAID 5 dupa caderea unui harddisk

Fig. 13. Reconstructia datelor lipsa pe harddisk-ul nou introdus

Dimensiunea blocului de date

O problema care trebuie rezolvata atunci cnd se proiecteaza un sistem RAID este aceea de alegere a dimensiunii blocului de date, deoarece majoritatea cererilor adresate matricii de discuri sunt de un singur bloc. Fiecare acces la date de dimensiuni mai mari de un bloc necesita contributia mai multor discuri, deci pentru a mpiedica posibilitatea unor cereri multiple pentru acelasi disc se va folosi fie reordonarea acceselor la matricea de discuri (cu ajutorul unei stive de comenzi), fie folosirea unor buffere de date mari,depasind 1MB) care stocheaza datele pna cnd sunt disponibile si celelalte discuri pentru a se finaliza accesul corect. Dimensiunea unui bloc de date poate fi un multiplu al dimensiunii unei piste; astfel, n cazul unor cereri multiple, se vor putea pozitiona cu usurinta capetele discului la nceputul zonelor respective, determinnd astfel un timp de cautare si de transfer mult mai redus. Deoarece dimensiunea unei piste este un multiplu al sectorului (512 octeti), pentru un aliniament optim al feliilor de date trebuie sa alegem dimensiunea acestora astfel nct sa reducem timpii de cautare si de pozitionare a capetelor discului. Att nivelul RAID 1 ct si nivelul RAID 5 folosesc "block-striped array" ce mparte datele n mai multe blocuri, care apoi sunt stocate pe discuri separate. Avantajul metodei "block-striping" este legat de posibilitatea ca oricare disc sa adreseze independent date de dimensiune mai mica sau egala cu cea a blocului de date. RAID 1 scrie datele n cadrul matricii de discuri cu o redundanta "mirror", astfel nct atunci cnd controllerul scrie un bloc pe un disc, va scrie acelasi bloc si pe discul "mirror". RAID 5 care foloseste N discuri va scrie blocuri distincte de date pe cele N-1 discuri, iar apoi calculeaza blocul de paritate pe care l scrie pe cel de-al N-lea disc.

Pentru a putea folosi avantajul matricii "block-striping" controllerul trebuie sa implementeze o coada de comenzi primite de la CPU. Acesta permite servirea unor cereri de I/O concurente, n timp ce fara aceasta coada s-ar putea servi doar o singura cerere comportndu-se ca un singur disc cu informatie redundanta. Atunci cnd avem un mic procent din cereri ce depasesc dimensiunea blocului de date, pierderea de performanta este mica comparativ cu cazul n care toate cererile de date sunt mai mari dect blocul de date, n acest caz trebuind accesate doua discuri pentru a efectua un transfer. Aceste lucruri sunt valabile n ipoteza n care controllerul acceseaza discurile n paralel (concurent). n mod normal asemenea sisteme folosesc tehnici de accesare n paralel si alte tehnici de management ale acceselor; una dintre aceste tehnici este cea prin care se implementeaza o coada de comenzi n cadrul unei matricii de discuri cu controller care reordoneaza cererile, introducnd ntrzierii fiecarei comenzi, nsa pe ansamblu beneficiile fiind considerabil superioare nivelului costului. O alta posibilitate este folosirea unui buffer mare (mai mare de 1MB) pentru a stoca datele deja prelucrate pna cnd controllerul asteapta disponibilizarea discului dorit n cadrul transferului. n acest caz sistemul de operare gazda trebuie sa respecte ordinea de initiere a acceselor de date. Daca dimensiunea blocului de date este aleasa mai mica dect majoritatea cererilor, exista posibilitatea accesarii datelor care nu sunt corect aliniate din punct de vedere al delimitarii blocurilor. Lipsa alinierii nseamna pentru controller accesarea unei date ce ncalca granita dintre doua blocuri, deci accesarea de pe doua discuri. Nealinierea, n cele mai multe din cazuri este consecinta alegerii gresite a dimensiunii blocului de date: doua discuri trebuie sa satisfaca o singura cerere, n acelasi mod n care pentru blocuri de 8 KB, o citire de 16 KB implica doua operatii de seek. Pierderile de viteza sunt mai mici n cazul lipsei alinierii dect n cazul alegerii unui bloc de dimensiune mai mica, deoarece sistemul de fisiere poate fi corectat din punct de vedere al alinierii prin reordonarea cererilor pentru a se asigura ca toate cererile sunt ndreptate catre adresele de nceput ale blocurilor.

Algoritmi RAID
Pentru a mari performantele discurilor se impune folosirea unui controller de cache; acesta va realiza anticipat transferurile ce urmeaza a fi facute si de asemenea va satisface cererile actuale n timp ce magistrala locala a sistemului este ocupata cu transferul ntre alte dispozitive. Folosirea unui cache destinat calcularii anticipate a citirilor viitoare se numeste "Read Ahead Cache". Memoriile cache sunt de tip asociativ si se bazeaza pe faptul ca o cautare n memorie dureaza mai putin dect un acces la disc. Metodele de cautare a datelor sunt urmatoarele: LOOK THROUGH, n care se parcurge mai nti memoria tampon (cache-ul) si apoi hard discul; LOOK ASIDE, n care se porneste simultan cautarea n memoria cache si pe hard disc; MONITORING, foloseste un controller pentru a lua decizii privind ordinea de cautare.

n cazul sistemelor RAID, trebuie rezolvata problema mentinerii redundantei matricii de discuri, deoarece n cazul ntreruperii accidentale a alimentarii noile blocuri de paritate si de date aflate n memoria cache nu au fost nca salvate putndu-se astfel pierde; acest lucru are loc datorita algoritmului de nlocuire a liniilor si datorita faptului ca salvarea datelor n memoria cache are loc doar n urma satisfacerii conditiilor de nlocuire a liniilor. O solutie simpla, nsa scumpa, este folosirea unei memorii cache non-volatile. Memoria cache poate fi implementata la nivelul controller-ului sau poate fi separata, expandata sau memorie non-volatila. n cazul implementarii memoriei cache la nivelul controller-ului exista urmatoarele avantaje: se pot procesa rapid datele provenite de la mai multe host-uri cu mecanismele de protectie adiacente; functiile cozii de

comenzi, operatiile de seek, transferurile DMA si alte functii de optimizare sunt executate de catre controller, degrevnd astfel procesorul gazda de aceste operatii, el putnd executa astfel alte task-uri. Exista trei algoritmi utilizati, fiecare prezentnd un anumit avantaj: algoritmul de nlocuire aleator (RR-random replacement); algoritmul LRU (Least Recently Used); algoritmul SLRU(Segmented LRU).

Algoritmul RR - determina numarul liniei care iese din memoria cache folosind un generator de numere pseudoaleatoare. Acest algoritm este usor de implementat, nsa performantele generale sunt slabe datorita inexistentei unor asocieri ntre atributele spatiale si temporale ale unei cereri de date. Algoritmul LRU - este cel mai folosit datorita gradului mare de generalitate pentru solutii diferite; este folosit pentru managementul memoriei virtuale, a sistemelor de fisiere si a operatiilor de I/O. Acest algoritm implementeaza o stiva LRU ce va contine numarul liniei din memoria cache, iar n vrful stivei se va afla tot timpul numarul liniei cel mai recent utilizate si n ordine descrescatoare celelalte linii pna la ultima care reprezinta coada stivei si care este numarul liniei cel mai putin utilizate. Acest algoritm foloseste principiul determinarii temporale conform caruia o linie utilizata la un moment dat nu va mai fi utilizata n viitorul apropiat. Dezavantajul acestui algoritm l reprezinta modul defectuos de predictie al accesarilor viitoare si nlocuirea neeconomica a liniilor n acest caz. Algoritmul Segmented LRU (SLRU) - se implementeaza o memorie cache cu un continut suplimentar n care se scriu datele ce au fost nlocuite; memoria cache SLRU este mpartita n doua segmente: segmentul de proba, care este segmentul principal n care sunt nscrise datele; segmentul de protectie care reprezinta directorul secundar pentru liniile ce au fost nlocuite de algoritm.

Liniile n fiecare segment sunt ordonate de la cea mai recent utilizata la cea mai putin utilizata; n memorie liniile sunt n acelasi segment fizic, diferenta fiind data de un bit atasat ce determina segmentul careia apartine. Algoritmul SLRU protejeaza datele ce vor fi accesate de mai multe ori introducndu-le n segmentul de protectie daca apare un semnal de hit, nlocuindu-le pe cele cu unica folosinta.

Exemple de implementare a tehnologiilor RAID

Un prim exemplu elocvent de implementare a tehnologiei RAID l reprezinta subsistemele RAID RM-50FC si DS-50FC de la firma AC&NC. Ele sunt folosite pentru stocari de date, utilizate cu precadere n retelele LAN, acolo unde sunt necesare capacitati mari de stocare a datelor. Cel mai nou produs, RM-50FC, este un sistem de stocare de date full Fiber Channel ce ofera o nalta perormanta si cea mai mare siguranta n stocarea datelor. Controllerele RAID ale acestui subsistem suporta tehnologiile RAID 0, 1, 3, 4 si 5; are prevazut un disc global de rezerva, posibilitatea de reconstructie automata a datelor precum si 512 MB de memorie cache de date. Fiecare subsistem RM-50FC poate suporta pna la 110 unitati de disc.

Fig. 14. Subsistem RM-50FC Capacitatea discurilor poate fi: 18GB (10.000 rpm), 36GB (10.000 rpm) or 73GB (10.000 rpm), putndu-se ajunge astfel la o capacitate maxima de 8.03 TB. Specificatii tehnice: Arhitectura RAID: CPU AMD K6 300MHz, cu o cale de date de 533 MB/sec, DMA, pe 64 de biti; Interfata magistralei de disc: patru Fiber Channel de 100 MB/sec; Numarul de unitati de disc pe canal: maxim 55 de unitati; Memorie cache: 512 MB; Sisteme de operare suportate: Windows NT, Windows 2000 si MSCS (Microsoft Cluster Server), SCO Unix, SunOS/Solaris, IBM AIX, MAC OS, Linux, Novell, OS/2, DOS precum si multe altele; Marime, greutate: 48 cm latime, 48 cm lungime, 18 cm naltime, 19 kg fara unitatile de disc;

Un alt exemplu de implementare a tehnologiei RAID este JetStor II-FC, a carui matrice RAID este bazata pe noile controllere RAID cu cinci canale LVD / FC Ultra2 SCSI 64-bit. Acesta ofera o performanta excelenta datorita folosirii interfetei de disc Ultra2 SCSI, a interfetei Fiber Channel de 100MB/sec si este independent de un sistem de vreun sistem de operare. O performanta mai buna poate aduce un beneficiu performantei sistemului I/O n general, particulariznd pentru tranferurile unor blocuri mari de date. Fiecare unitate JetStor II-FC RAID poate suporta pna la opt unitati de disc de 3.5", care pot fi amplasate n locatii speciale. Costurile scazute de implementare si depanare sunt asigurate de design-ul cableless oferit de JetStor II-FC, de doua surse de energie redundante, de sase ventilatoare si, binenteles, de controlerul RAID. JetStor II-FC este realizat n doua variante: tower desktop si rackmount .

Fig. 15. JetStor II-FC: tower desktop si rackmount Capacitatea discurilor poate fi: 9.1GB (7.200 / 10.000 rpm), 18GB (7.200 / 10.000 / 15.000 rpm), 36GB (7.200 / 10.000 rpm), 73GB (10.000 rpm), and 180GB (7.200 rpm). Capacitatea totala este de 1440 GB, folosind discuri cu capacitatea maxima de 180GB. Controllerele RAID suporta tehologiile RAID 0, 1, 3 si 5; are prevazut un disc global de rezerva, posibilitatea de reconstructie automata a datelor, precum si pna la 128 MB de memorie cache de date SO-DIMM SDRAM. Specificatii tehnice: Arhitectura RAID: CPU 66 MHz RISC pe 64 de biti, cu 264 MB/sec, calea de date DMA pe 64 de biti; Memoria cache: pna la 128 MB ntr-un singur slot de 144 de pini SO-DIMM SDRAM; Sisteme de operare suportate: Windows NT, Windows 2000 si MSCS (Microsoft Cluster Server), SCO Unix, SunOS/Solaris, IBM AIX, MAC OS, Linux, Novell, OS/2 precum si multe altele; Marime, greutate: 48 cm lungime, 30 cm latime, 22 cm naltime, 12.2 kg fara unitatile de disc.

RAID 5-3
RAID 5-3 este o varianta hibrida ntre RAID 0, 1, 3 si 5. Se mai numeste "Parallel Array with Parity, Mirrored". Are doua niveluri. n nivelul de jos exista o zona de date n paralel, cu disc de paritate, ca la RAID-3. n nivelul de sus, RAID-3 este vazut ca disc virtual (RAID-0), la care se aplica "mirroring" (RAID-1). Prezinta performante ridicate la operatiile de scriere/citire, dar fiabilitatea este mai slaba. n reconstructia datelor se obtin performante asemanatoare cu RAID5. Are redundanta R = 25%.

Fig. 16. RAID 5-3 - Rate mari de I/O si transfer performant de date

Avantaje
1. Are aceeasi tolerant a erorii ca si RAID 3, dar si acelasi control al erorilor. 2. Ratele de transfer foarte mari sunt obtinute datorit segmentelor de suprafat RAID 3. 3. Ratele mari de I/O pentru cereri mici sunt obtinute cu ajutorul divizrii RAID 0.
4. Este o solutie excelent pentru site-urile care ar fi mers si cu RAID 3, dar care necesit un surplus de performant.

Dezavantaje
1. Foarte costisitor ca implementare. 2. Rotatia tuturor discurilor trebuie s fie sincronizat, ceea ce limiteaz alegerea discurilor. 3. Divizarea octetilor duce la o utilizare proast a capacittii formatate. Comparatie ntre nivelele RAID
Nivelul RAID Numar minim de harddiskuri Descriere Puncte forte Puncte slabe

RAID 0

Data striping fara redundanta Disk mirroring

Cele mai bune performante de transfer

Lipseste protectia datelor:daca un harddisk se defecteaza, toate datele sunt pierdute Costuri suplimentare datorita redundantei

RAID 1

Performante bune; protectie a datelor

foarte buna; penalizari minime in ceea ce priveste performanta de scriere Utilizat in trecut pentru corectia erorilor RAM (cod Hamming) si in harddisk-uri inainte de utilizarea sistemelor interne de corectie a erorilor

ridicate; pentru ca toate datele sunt duplicate este nevoie de o capacitate dubla de stocare Nu are aplicabilitate practica; performantele sale pot fi obtinute prin RAID 3 la un pret mai mic Nu este potivit pentru aplicatii de retea orientate spre tranzactii; un singur harddisk pentru paritate nu suporta citiri/scrieri simultane multiple Cererile de scriere pe disc sufera de acceasi degradare a performantelor ca si RAID 3 datorita harddiskului de paritate unic

RAID 2

Neutilizat in medii LAN

Nu are utilizari practice

RAID 3

3 LAN

Data striping la nivel de byte cu harddisk dedicat pentru paritate

Performante excelente pentru accese secventiale la volume mari de date

RAID 4

3 (utilizat rar)

Data striping la nivel de bloc cu Data striping sprijina citirile drive simultane multiple dedicat pentru paritate Cel mai bun raport pret/performanta in retele orientate pe tranzactii; performante si protectie a datelor foarte bune; suporta citiri/scrieri simultane multiple; poate fi optimizat pentru citiri secventiale ale unor volume mari de date

RAID 5

Data stiping la nivel de bloc cu paritate distribuita

Performantele de scriere pe disc sunt mai scazute la RAID 0 si RAID 1

RAID 0/1

Costuri suplimentare din cauza redundaCombinatie de Cele mai bune performante tei ridicate; pentru ca RAID 0 si protectie toate datele sunt (data striping) a datelor (poate suporta duplicate, este nevoie de si defecte multiple o capacitate RAID 1 ale unitatilor de harddisk) dubla de stocare; (mirroring) necesita minim 4 harddisk-uri

Cap 4. Benzi magnetice

INTRODUCERE
Benzile magnetice sunt destinate salvarilor de siguranta - o modalitate de a va asigura ca un dezastru nu va va face sa pierdeti toate datele valoroase. De asemenea, o parete dintre sistemele standardizate de benzi magnetice pot fi folosite ca medii de schimb. Sistemele de banda magnetica exista n diferite formate, cu capacitati, viteze si modalitati diferite de folosire. Avnd un sistem de salvare corespunzator, putem oricnd sa facem o copie a celor mai valoroase date pe un mediu amovibil, pe care sa l stocam ntr-un loc sigur. n cazu unui dezastru avem ntotdeauna o copie de pe care putem reface informatiile originale. Conceptul este simplu, dar departe de perfectiune. Un sistem de salvare trebuie sa asigure o combinatie de caracteristici contradictorii. Mediul de salvare trebuie sa fie permanent, dar refolosibil, sigur, dar portabil, fiabil, dar ieftin, usor de folosit, dar sa fie un echipament pentru PCuri. Benzile au fost primele sisteme magnetice de stocare masiva folosite pentru calculatoare, nca de pe vremea calculatoarelor Univac, de marimea unei camere, si a tuburilor cu vid. Benzile magnetice s-au dovedit un nlocuitor bun puntru cartelele si benzile de hrtie perforate - sistemul primar de stocare al calculatoarelor mainframe. Ulterior, transferurile de informatii au devenit un devenit un domeniu important de utilizare a benzilor magnetice. Bazele de date puteau fi transferate cu usurinta de la un sistem la altul cu ajutorul rolelor de banda magnetica. Dupa ce discurile au preluat rolul de sistem principal de stocare, sistemele de benzi magnetice au fost adaptate ca sisteme pentru salvarile de siguranta. n momentul intrarii n lumea calculatoarelor personale, benzile magnetice trecusera deja printr-un proces de evolutie n mediul calculatoarelor mainframe. Banda magnetica nu a fost considerata niciodata sistem de stocare primar. n lumea PC-urilor, benzile magnetice au ndeplinit nc de la nceput acelasi rol pe care l au si astazi, acela de mediu de baza pentru salvarile de siguranta. De la primele sisteme, benzile magnetice s-au dezvoltat n acelasi ritm cu discurile pentru a caror salvare sunt folosite. Pornind de la sisteme care nu puteau stoca dect 30 MB pe banda, sistemele moderne ncarca mai multi gigaocteti pe casetele compacte, usor de folosit.

Mediile de stocare
Ca entitate fizica, banda magnetica este simpla si sofisticata, n acelasi timp. Modelul este foarte simplu, reprezentnd un mediu perfect de stocare secventiala (o panglica lunga si subtire, pe care sunt stocate secvente de informatie). Partea sofisticata este legata de materialele folosite pentru constructie.

Banda magnetica
Banda folosita de orice sistem este formata din doua parti principale (suportul si pelicula). Suportul ofera rezistenta necesara pentru a evita ditrugerea benzii n timp ce este deplasata nainte si napoi pe calea de transport. Progresele calitative ale materialului folosit ca suport reflecta dezvoltarea industriei materialelor plastice. Primele benzi magnetice foloseau ca suport hrtia. La scurt timp dupa aparitia echipamentelor de nregistrare comerciale, la nceputul anilor

1950, a fost adoptat celuloidul (acetatul de celuloza, acelasi material plastic folosit pentru filmele fotografice cu trei decenii n urma). Materialul plastic cel mai bun este poliesterul. Pentru benzile magnetice, poliesterul are calitati deosebite: flexibilitate si procent mic de ntindere pentru lungimi mari ale benzii. Aceste calitatii sunt necesare pentru a rezista la rasucirile impuse de mecanismul unitatii de banda, la vitezele mari de derulare si la schimbarile bruste de directie. Grosimea tipica a stratului de suport al benzii magnetice variaza de la 0,25 mil (un mil este egal cu o miime de inch) la 1 mil, adica ntre 10 si 40 de microni. Latimea stratului de suport depinde de aplicatia careia i este destinata banda magnetica. Benzile mai late ofera un spatiu mai mare pentru stocarea datelor, dar sunt mai scumpe si, dincolo de un anumit punct, mai greu de mpachetat. Benzile cele mai nguste, folosite de obicei pentru casete, masoara 0,150 inch (3,8 milimetri). Benzile cele mai late, folosite pentru calculatoare, masoara 0,5 inch (12,7 milimetri). Modul de proiectare a echipamentelor si formatul de stocare determina latimea benzii folosite. La fel ca si stratul de suport, a evoluat si pelicula magnetica, n acelasi timp cu toate mediile magnetice. Daca, la un moment dat, benzile erau acoperite cu oxizi magnetici dopati, peliculele magnetice moderne include particule de metale pure, aplicate cu adezivi speciali, sau ciar pelicule metalice placate sub forma de vapori. Peliculele magnetice ale benzilor respecta aceleasi principii ca toate celelalte medii magnetice, benzile magnetice moderne au coercitivitati mai nalte si permit densitati de stocare mai mari.

Cartusele
La nceput, au fost folosite rolele. Acestea sunt simple mosoare pe care este nfasurata o banda de o anumita lungime si reprezinta cea mai simpla modalitate de transportare a benzilor. Sub aceasta forma, benzile magnetice poarta numele de rola deschisa (open reel). Prin nchiderea benzii magnetice ntr-un cartus, se obtine o caseta permanenta care asigura protecsia mediului magnetic delicat si simplifica ncarcarea. Cartusul de baza, folosit pentru sistemele mainframe 3480/3490/3590, nu face dect sa mpacheteze o rola de banda ntr-o carcasa de plastic si se bazeaza pe un sistem automat de dirijare a benzii. Toate sistemele de banda folosite astazi pentru PC-uri, incluznd casetele digitale, cartusele de un sfert de inch, sistemele de banda helicoidale de patru si opt milimetri, folosesc cartuse de tip caseta care contin att rola sursa ct si rola destinatie n aceeasi carcasa. Originea acestui model poate fi urmarita pna la casetele audio. Dezvoltata si omologata de conglomeratul Philips, caseta audio a fost doar una dintre numeroasele ncercari de depasire a problemelor create de ntinderea benzilor de pe rolele deschise. Ideea originala nu a apartinut firmei Philips. O alta ncercare a fost facuta anterior de RCA. Care a folosit o caseta asemanatoare, dar mai mare, a carei patrundere pe piata a esuat. Caseta compacta, asa cum a fost denumita de Philips, a vut mai mult succes, deoarece este mai usor de folosit si nu a avut aspiratii prea mari. Aceasta nu a fost proiectata ca un mediu de nalta fidelitate, dar a patruns pe aceasta piata pe masura ce dezvoltarea tehnologica a dus la mbunatatirea mediului magnetic, cu o calitate initiala modesta. Dimensiunea si comoditatea n folosire au facut ca acestea sa devina mediul audio preferat pentru echipamentele auto si apoi mediul de nalta fidelitate preferat (chiar nainte de introducera CD-urilor, casetele au cstigat cea mai mare parte a pietei muzicale). Mecanismul de baza al casetei nu face dect sa nchida doua role transportoare ntr-o carcasa de plastic. Carcasa protejeaza banda magnetica, deoarece aceasta este permanent atasata la ambele role, ceeace elimina necesitatea ntinderii benzii. Partile laterale ale carcasei au rolul de a mentine pozitia rolelor. Aceasta functie este ntarita de doua foi subtiri de teflon, cte una de fiecare parte a rolelor de banda, care contribuie la reducerea frecarii dintre banda si

carcasa de plastic. O fereastra transparenta de plastic pe ambele parti ale casetei permite sa se vada cta banda mai este pe fiecare dintre cele doua role. Rolele din interiorul casetelor nu sunt dect simple mosoare pe care este nfsurata banda magnetica. O mica clema de pe perimetrul rolei fixeaza un capat al benzii pe rola. n diferite puncte din interiorul casetei sunt dispuse ghidaje care asigura benzii magnetice parcurgerea unui traseu corect. Caseta include si un sistem de protectie mpotriva stergerii accidentale a muzicii sau a informatiilor valoroase. n partea din spate a casetei (partea opusa celei n care intra capulde citire/scriere) se afla doua urechiuse de plastic care protejeaza doua orificii din carcasa. Un brat al mecanismului de transport ncearca sa intre n aceste orificii. Daca reuseste, caseta este considerata protejata la scriere. Ruperea uneia dintre dele doua urechiuse protejeaza caseta mpotriva unor stergeri accidentale. Pentru a nregistra caseta este suficient sa se acopere din nou gaurile (putem folosi benzi adezive, leucoplast etc). Casetele audio mai recente au pe marginea din spate crestaturi suplimentare, care indica senzorilor unitatii de caseta tipul benzii din interiorul casetei. Cartusele de banda mai noi au modificat o parte dintre aspectele fizice ale casetelor audio, dar au pastrat tehnologia de baza. Toate cartusele de date au o grosime aproape uniforma si uzn fel de usita care protejeaza banda magnetica. Desi unele cartuse de banda nu folosesc mecanismul bazat pe urechiuse si orificii, toate folosesc un sistem oarecare de protectie la scriere. Multe cartuse fac aceasta operatie reversibila, folosind glisoare sau indicatoare rotative. Unele cartuse folosesc benzi de alte dimensiuni dect casetele audio standard.

Tehnologii de nregistrare pe banda

Sistemele de banda sunt deseori descrise dupa modul de operare, adica modalitatea de nregistrare a datelor pe banda. Exita cel putin patru moduri specifice de nregistrare care au patruns si n specificatiile sistemelor de banda folosite pentru calculatoare: start-stop, flux continuu, paralel si serpentina.

Modul de operare de tip start-stop

Diferenta fundamentala dintre unitatile de banda este data de modul n care acestea deplaseaza banda. Primele unitati de banda operau n modul start-stop, acestea manipulau la un moment dat un bloc de date (de la 128 de octeti la ctiva kiloocteti) si scriau pe banda fiecare bloc, pe masura ce l receptionau. ntre blocurile de date, unitatea oprea miscarea benzii si astepta receptionarea urmatorului bloc. Unitatea trebuia sa pregatesca banda pentru fiecare bloc, identificnd blocurile astfel nct datele sa poata fi corect recuperate.

Modul de operare cu flux continuu

Atunci cnd unitatea de banda a PC-ului primeste portia de date de care are nevoie, octetii curg ctre unitate ntr-un flux nentrerupt si banda se deruleaza fara oprire. Aceasta operare se numeste mod de lucru flux continuu (streaming). Unitatile de banda care folosesc aceasta tehnologie pot sa accepte date si sa le scrie pe banda cu o rata limitata numai de viteza de deplasare a mediului si de densitatea de stocare (densitatea liniara a datelor de pe banda). Pentru ca banda nu trebuie sa se opreasca ntre blocuri, unitatea de banda nu pirde timp. Modelul bayat pe flux continuu reduce si ea costurile, deoarece unitatea nu trebuie sa accelereze sau sa frneze rapid banda, ceea ce permite folosirea unui mecanism cu greutate mai mica. Aproape toate unitatile de banda pentru PC-uri pot sa scrie n prezent flixuri de date pe banda.

Modul de nregistrare paralela

Asa cum unitatile de disc mpart suprafeta discului n piste paralele, unitatile de banda mpart latimea benzii magnetice n mai multe piste. Numarul de piste variaza n functie de tipul unitatii si de standardul folosit. Primele sisteme de banda magnetica folosite pentru calculatoare nregistrau noua piste de date separatr. Prima dintre aceste masini folosea nregistrarea paralela, prin care nregistra fiecare octet pe ntreaga latime a benzii, cu un bit pe fiecare pista si un bit de paritate. O banda putea fi folosita pentru o singura trecere peste capul de citire/scriere, dupa care trebuia sa fie derulata napoi. Sistemele de banda mai noi au dezvoltat acest model, nregistrnd pe latimea benzii 18 sau 36 de piste, corespunzatoare unui cuvnt sau unui cuvnt dublu, scrise n paralel. nregistrarea paralela permite o rata de transfer pentru o anumita banda, deoarece la un moment dat sunt scrisi mau multi biti, dar citirea datelor consuma foarte mult timp (pentru cautarea unui anumit octet poate sa fie necesara derularea ntregii benzi). n plus, capetele de citire/scriere si circuitele electronice asociate sunt, inevitabil, complicate. Capul de citire/scriere trebuie sa aiba un spatiu si un pol pentru fiecare pista. Pentru pregatirea semanlelor destinate fiecarei piste, unitatea de banda trebuie sa foloseasca un amplificator separat. De aici rezulta si un pret mai mare pentru unitatile care folosesc nregistrarea paralela.

Modul de nregistrare n serpentina

Majoritatea sistemelor de banda pentru PC-uri folosesc nregistrarea pe mai multe piste, dar acestea nu sunt scrise n paralel. Datele primite sunt convertite ntr-o forma si apoi scrise pe banda. nregistrarea seriala pe mai multe piste are ca rezultat o metoda de nregistrare numita nregistrare n serpentina. Unitatile de banda care folosesc cartuse n serpentina scriu bitii de date pe banda secvential, ntr-o directie, pe o pista, pe toata lungimea benzii. Atunci cnd unitatea ajunge la capatul benzii, sensul de miscare se schimba si capul de citire/scriere se deplaseaza pe urmatoarea pista. Procesul se repeta la fiecare capat al benzii, pna la terminarea pistelor. Figura de mai jos prezinta organizarea pistelor pe o banda care foloseste nregistrarea n serpentina.

Fig.1. Organizarea unei benzi cu patru piste pentru nregistrarea n serpentina. Un sistem de banda cu nregistrare n serpentina poate citi destul de rapid datele prin deplasarea capului de pe o pista pe alta, deoarece trebuie sa parcurga doar o parte a benzii ca sa gaseasca datele cerute. n plus, pentru acest tip de nregistrare este nevoie de un singur canal de scriere si de un singur pol pentru capul de citire/scriere, ceea ce scade pretul unitatii de banda. Sistemele moderne cu nregistrare n serpentina pot folosi mai mult de 50 de piste pe latimea benzii.

Modul de nregistrare elicoidala

Principiul de baza al tuturor sistemelor de banda precedente este deplasarea benzii peste un cap de citire/scriere stationar. Viteza de deplasare a benzii, mpreuna cu densitatea de stocare a datelor pe banda, determina viteza cu care pot fi scrise sau citite datele pe banda, asa cum densitatea datelor si viteza de rotatie determina rata de transfer a datelor n cazul discurilor. Prin 1950, rata de transfer a devenit o problema atunci cnd s-a ncercat stocarea pe banda magnetica obisnuita a filmelor de televiziune. Era necesara o rata de transfer de ordinul megaoctetilor, n timp ce majoritatea sistemelor de banda se opreau la nivelul kilooctesilor. Ideea inspirata care a facut posibila nregistrarea video a fost punerea n miscare a capului, simultan cu miscarea benzii, astfel nct viteza relativa sa creasca. Evident, capul nu se poate misca paralel cu banda. Primele aparate video deplasau capul aproape perpendicular pe directia de miscare a benzii. Dupa cteva decenii de dezvoltare, s-a dovedit ca nclinarea capului la un mic unghi fata de banda, satfel nct acesta sa parcurga pe banda o sectiune a unui traseu elicoidal, este cea mai practica solutie. Procesul rezultat a fost numit nregistrare cu scanare elicoidala. Exemple de sisteme cu scanare elicoidala: benzile de opt milimetri si benzile DAT (Digital Audio Tape). n sistemele de nregistrare cu scanare elicoidala, capetele rotative sunt montate pe un tambur. Banda magnetica nconjoara tamburul n afara cartusului protector. Doua brate ale mecanismului trag banda n afara cartusului si o nfasoara pe jumatate n jurul tamburului (n unele sisteme banda banda este nfasurata aproape n ntregime n jurul tamburului). Pentru ca traseul capului sa fie nclinat pe banda, tamburul este monatat sub un anumit unghi, care masoara aproximativ cinci grade n cazul benzilor de opt milimetri si aproximativ sase grade n cazul benzilor DAT. Ca rezultat, benzile elicoidale au mai multe piste paralele, dispuse oblic pe latimea benzii, n loc sa fie paralele cu marginile acesteia. Aceste piste sunt foarte fine, unele sisteme elicoidale nregistreaza aproape 2000 piste pe inch. n majoritatea sistemelor elicoidale, pistele diagonale sunt nsotite de una sau mai multe piste audio. nregistrarea cu scanare elicoidala poate sa foloseasca nreaga suprafata a benzii. Sistemele de nregistrare cu capete stationare trebuie sa lase spatii libere (zone de siguranta) ntre pistele care contin date. Sistemele elicoidale pot suprapune pistele si chiar fac acest lucru. Desi n cazul benzilor de opt milimetri se folosesc zone de siguranta, benzile DAT permit suprapunerea marginilor la scrierea pistelor. Aceasta metoda de suprapunere functioneaza, deoarece tamburul rotativ are, de fapt, doua (sau mai multe) capete de citire/scrier, iar fiecare dintre acestea scrie datele cu o alta relatie unghiulara (numita azimut) fata de pistele de pe banda. La citirea datelor, capul de citire raspunde puternic la datele scrise cu acelasi azimut cu al sau, dar slab la datele cu un azimut diferit. n sistemele DAT, un cap este nclinat cu 20 de grade nainte fata de perpendiculara pe piste, iar al doilea cap este nclinat napoi cu acelasi unghi.

4.1 Sistemul DAT

nregistrarile digitale pe banda magnetica se mpart n doua categorii: cu cap stationar (stationary head) si cu cap rotativ (rotary head). Rata mare de bit ceruta de nregistrarile digitale audio poate fi obtinuta n doua feluri: capul de redare sa fie mentinut fix iar banda sa fie transportata rapid, sau banda poate sa ruleze cu o viteza relativ mica iar capul sa fie miscat (nvartit). Ultima varianta este principiul de functionare al RDAT. n sistemul de citire elicoidala a benzii, banda este nfasurata pe un tambur astfel nct ea intra si iese n si din contact cu capul n plane diferite. Aceasta provoaca nregistrarea de catre cap a unor piste lungi, nclinate, cu distanta ntre ele determinata de viteza liniara a benzii. Distanta ntre piste poate fi facuta mult mai mica dect n cazul recorder-elor cu cap stationar.

Adaptoare PCM (Pulse Code Modulation)

n esantionarea digitala, datele sunt codate pentru a forma (simula) un semnal video care este cunoscut sub numele de pseudo-video sau semnal compus care poate fi nregistrat corect pe un videorecorder obisnuit. Dispozitivul care formeaza un astfel de semnal se numeste adaptor PCM:

Fig. 1. Schema bloc a adaptorului PCM O linie tipica de semnal pseudo-video este aratata n figura 2:

Fig. 2. Linie tipica de semnal video pentru PCM 1610

Cum videorecorderul este proiectat sa comute capetele n timpul cursei inverse verticale, n aceste locuri nu sunt nregistrate esantioane. n RDAT-uri sunt utilizate cteva tipuri de compresie n timp a semnalului pentru a restrnge esantioanele n parti active de linii neblancate. Aceasta se face simplu citind esantioanele dintr-o memorie la o rata de bit mai mare dect rata de esantionare, astfel nct, mpreuna cu pulsurile de sincronizare, media ratei obtinute sa fie aceeasi cu rata esantionarii. Esantioanele citite din memorie trebuie serializate si astfel fiecare bit este transmis pe rnd. Se utilizeaza o tehnica puternica de ntretesere pentru a combate caderile benzii magnetice. Spre exemplu PCM-160 (Sony) divide fiecare cmp video n 7 blocuri a cte 35 linii fiecare si ntretese esantioanele din blocuri utilizand o schema simpla de corectie de erori ncrucisata. Pentru consumatori, PCM-urile nregistreaza stereo cu cuantizare liniara pe 14 biti. Aceste unitati pot fi folosite cu VCR-uri domestice. Exista doua formate incompatibile. Unul utilizeaza o frecventa de esantionare de 44.0559 kHz n conjunctie cu 525 linii / 59.94 Hz, NTSC timming, iar celalalt utilizeaza o frecventa de esantionare de 44.1 kHz cu 625 linii / 50 Hz, PAL timming. Ca o complicatie ulterioara, Sony a creat o varianta ce permite o cuantizare liniara pe 16 biti.

RDAT (Rotary-head Digital Audio Tape)

RDAT a fost primul aparat de nregistrare audio digitala destinat consumatorilor. Proiectat special pentru acest scop, consumul de banda magnetica a putut fi facut mult mai mic dect la un aparat video convertit. De altfel, RDAT a realizat cea mai mare densitate de informatie pe unitatea de suprafata de banda magnetica la acea vreme. Originea RDAT s-a dezvoltat diferit si procesul de standardizare a implicat 80 de companii. Caseta de RDAT are dimensiunile de 73mm x 54mm x 10.5mm si este cu putin mai mica dect o caseta compacta audio analogica. Design-ul casetei ncorporeaza cteva mbunatatiri fata de stramosul ei analogic. Astfel partea prin care au acces capetele este nchisa de o usita, iar gaurile pentru axele rolelor sunt acoperite de un dispozitiv care aluneca peste ele, care de altfel blocheaza si usita cnd caseta nu este n aparat. nchiderea usitei asigura si blocarea rolelor. Rezulta o caseta care este bine sigilata mpotriva "contaminarii" n timpul transportului sau depozitarii. Caseta are gauri de recunoastere n 4 locuri diferite, astfel nct playerul poate sa determine automat tipul casetei care a fost introdusa. n plus exista si un mecanism de protectie la stergere. O oarecare libertate exista n proiectarea senzorului de sfarsit de banda. Acesta este optic, caseta incluznd o prisma optic si fante prin care circula lumina. Banda are o latime de 3.81 mm si este dintr-o pulbere metalica de nalta coercitivitate (tipic 1480 Oersted). Latimea este aceeasi ca si la caseta compacta analogica. Cnd caseta este plasata n transportor, dispozitivul alunecator este mpins napoi. Acesta elibereaza sistemul de blocare al usitei. Continundu-se miscarea casetei, se elibereaza gaurile pentru axele rolelor. Caseta este ncarcata pe axele nvartitoare si pe ghidajele de banda, iar usita este complet deschisa pentru a avea acces la banda. Dezvoltarea tehnicilor de compresie n timp a permis comprimarea esantioanelor n pachete ntr-o nregistrare intermitenta, ntrerupta de lungi pauze. Pe timpul pauzelor, capul de redare nu este necesar sa fie n contact cu banda si astfel unghiul de nfasurare al benzii pe tambur poate fi redus, lucru ce usureaza ncarcarea benzii pe cap. La RDAT unghiul de nfasurare al benzii pe cap este de numai 90, la o dimensiune comuna a tamburului. Cum capetele sunt la 180, nseamna ca pe doua sferturi din rotatie nici unul din capete nu se afla pe banda. Cnd caseta este ncarcata, rola presoare si alti ctiva pini de ghidare trec n spatele benzii. Prin simpla miscare a cabestanului si a tamburului spre caseta, ncarcarea benzii pe capete este gata. Un alt avantaj al unghiului mic de nfasurare este ca se reduc frecarile ntre banda si tambur, ceea ce permite o economie de energie (n aplicatiile portabile) si permite benzii sa fie deplasata cu viteza mare fara sa fie slabita presiunea pe tambur

ca la video casete. Astfel, playerul poate citi subcodurile n timpul derularii, facilitnd un acces rapid la piesele muzicale.

Fig. 3. Piste la RDAT Modelul pistelor pe banda este aratat n figura 3. Tamburul cu capete se roteste cu o viteza de 2000 rpm n aceeasi directie cu directia de deplasare a benzii; dar fiindca axa de rotatie a tamburului este nclinata, rezulta piste diagonale de 23.5 mm nclinate la un unghi de aproximativ 6. Din cauza azimutarii diferite a celor doua capete (20), nu mai este nevoie de spatiu de garda ntre pistele vecine. Aceasta alegere de 20 reduce diafonia, si n acelasi timp zgomotul, cu o pierdere de numai 1 dB, avnd n vedere aparenta reducere a vitezei de scriere. n plus fata de pistele diagonale exista doua piste liniare, una sus si alta jos, care le protejaza pe cele dinti de defectele marginilor benzii. Avnd n vedere ca viteza de miscare liniara a benzii este foarte mica, utilizarile acestor piste sunt oarecum limitate.

Specificatii RDAT
Cele mai folosite frecvente de esantionare sunt 48 kHz sau 44.1 kHz cu 16 biti n complement fata de 2 la cuantizare, la o viteza liniara a benzii de 8.15mm/sec. Casetele standard ofera 120 de minute de timp de redare nentrerupt. Pentru aparatele destinate spre larg consum si casetele prenregistrate se prefera frecventa de 44.1 kHz care asigura acelasi software ca la CD. De aceea acum aparatele ncorporeaza un SCMS (Serial Copying Management System). Gaura 1 0 0 Gaura 2 0 1 Gaura 3 0 0 Semnificatie Banda din pulberi metalice sau echivalenta / 13 m m grosime --------------- banda; subtire

0 0 1

0 1 X

1 1 X

1.5 TP / 13 m m grosime 1.5 TP / 13 m m grosime Rezervat

Gaura 4 0 1

Semnificatie Banda neprenregistrata (goala initial) Banda prenregistrata

1 - gaura prezenta; 0 - gaura astupata Benzile copiate prin contact ruleaza cu o viteza de 12.225 mm/s, rezultnd un timp de redare de 80 minute. Exista mai multe optiuni: Optiunea 1 este identica cu modul de esantionare la 48 kHz, numai ca esantionarea se face la 32 kHz. Optiunea 2 este un tip de redare extra-long-play. Frecventa de esantionare este de 32 kHz, iar cuantizarea este neliniara pe 12 biti n complement fata de 2. Viteza benzii si a tamburului sunt njumatatite pentru a da un timp de redare continua de 4 ore. Ambele optiuni sunt stereo, dar optiunea 3 utilizeaza parametrii optiunii 2 pentru 4 canale audio. Aceasta dubleaza rata de bit de la optiunea 2, astfel nct viteza benzii este de 8.15 mm/s. Schema bloc RDAT:

Fig. 4. Schema bloc a RDAT Pentru nregistrare, semnalul analogic este aplicat unui convertor analog-digital. Esantioanele sunt subiectul unei ntreteseri pentru a reduce efectul erorilor. Memoria este citita la o rata de bit mai mare pentru a realiza compresia n timp. Octetii aditionali redundanti calculati din esantioane sunt adaugati fluxului de date pentru a permite corectia erorii. Este adaugata si informatia de subcod. Se foloseste codarea (8,10), care este lipsita de componenta continua. Semnalul este aplicat capetelor printr-un transformator rotativ. La redare semnalul citit este decodat (10,8) si este separat de semnalul de ceas. Subcodurile (informatii diverse) sunt separate, iar esantioanele audio sunt deintretesute ntr-o memorie si expandate n timp n functie si de viteza relativa cap-banda pentru a corecta aceste fluctuatii. Corectia erorilor este facuta partial nainte de ntretesere si partial dupa. Esantioanele corectate sunt aplicate unui convertor digital-analogic. Sistemul de urmarire automata a pistelor analizeaza semnalul provenit de la cap si comanda motoarele de antrenare a benzii si a tamburului.

Urmarirea pistei in RDAT

Benzile tip metal cu semnal mare de iesire permit la un raport semnal-zgomot adecvat obtinerea unor piste foarte nguste pe banda. Astfel, pentru controlul pistelor la videorecorder-e se foloseste pista liniara de control care contine cte un puls pentru fiecare pista diagonala. Faza pulsurilor citite de capul fix sunt comparate cu faza pulsurilor citite de tambur si erorile sunt folosite pentru a conduce motorul cabestanului. Acest principiu este bun pentru piste lungi (cum sunt la videorecorder-ele analogice). n RDAT urmarirea pistelor se face citind un aliniament special de pe nsesi pistele benzii si utiliznd aceasta informatie pentru a controla cabestanul. Tehnica folosita se numeste ATF (Area-Divided Track Following):

Fig. 5. Urmarirea pistelor la RDAT Pistele de pe fiecare parte a unei piste normale au nregistrate un semnal de burst ce contine un ton de 130 kHz care este nregistrat n doua locuri diferite. Frecventa fiind scazuta, nu este afectata de azimut. Daca capul iese de pe pista din anumite motive, amplitudinea semnalului pilot de pe pista adiacenta va creste, iar cealalta va scadea. Eroarea de pista este obtinuta prin esantionarea amplitudinii burst-ului si memorarea valorii pentru a fi comparate cele doua amplitudini relative. Exista posibilitatea de redare fara urmarirea pistei. Tamburul se roteste cu aproximativ dublul vitezei normale, iar cabestanul continua sa se roteasca cu viteza normala. Capul rotativ ncruciseaza pistele aleator, dar, din cauza vitezei crescute virtual, fiecare bloc de sincronizare este recuperat, multe dintre ele chiar de doua ori.

Recorder-e cu cap stationar (SDAT)

Recorder-ele profesionale cu cap stationar sunt proiectate special pentru productia si prelucrarea nregistrarilor si ofera toate avantajele unor piste multiple analogice. Cnd a fost dezvoltata prima masina de nregistrare cu capete stationare, functiile necesare erau: control independent pe fiecare pista la nregistrare ct si la redare, nregistrare sincrona, editare punchin/punch-out, editare prin taieri de banda, redare cu viteza variabila, largimi de banda si viteze ale benzii variabile, monitorizare de pe banda n timpul nregistrarii, facilitati de sincronizare a ctorva masini ntre ele.

Formatul DASH (Digital Audio Stationary Head)

Cu tehnologia capetelor de ferita a fost posibila obtinerea a 24 piste pe jumatate din latimea benzii. Pistele analogice sunt plasate la margine si ele sunt ca o protectie pentru pistele digitale, protejndu-le de defectele marginilor. Pistele de control si de coduri de timp sunt plasate n centrul benzii, unde sufera cele mai putine stricaciuni. Spatiul dintre piste este mbunatatit punnd bobinele pe parti alternative ale ntrefierului. Circuitele magnetice nchise partial au o inductanta mutuala considerabila si sufera de diafonie. Aceasta poate fi compensata prin nregistrarea ctorva piste alaturate mpreuna, conectnd n antifaza legaturile la amplificator. Utiliznd capete n tehnica "film subtire", circuitul magnetic si bobinele sunt realizate prin depunere pe substrat la un unghi adecvat fata de banda si ele pot fi facute la fel de mici ca si distanta ntre piste. Asa numita versiune de dubla densitate, cunoscuta ca DASH II, utilizeaza aceste capete "film subtire" (thin film) pentru a obtine 48 de piste pe jumatate din latimea benzii. Masinile DASH II pot citi nregistrarile facute cu DASH I pe 24 piste. Formatul DASH suporta 3 frecvente de esantionare si viteza benzii este normalizata la 30 inch/sec la rata cea mai mare. Cele 3 rate sunt 32 kHz, 44.1 kHz si 48 kHz. Cele mai multe recorder-e cu cap stationar vor nregistra la o frecventa de esantionare rezonabila numai alimentndu-le de la o referinta externa sau cuvinte de sincronizare la o frecventa apropiata.

Fig. 6. Schema bloc a unui SDAT

Controlul pistelor la DASH

Acest control are o structura bloc separata, unde fiecare nregistrare este referita la un sector, termen mprumutat de la tehnologia discurilor. Lungimea unui sector este egala cu 4 blocuri de date dintr-o pista digitala. Fiecare bloc contine 12 esantioane audio. Un sector corespunde la 48 esantioane de-a lungul pistei, ceea ce nseamna ca la 48 kHz frecventa de esantionare sectorul dureaza 1ms. Sectorul contine si 28 biti de adresa de sector care sunt folositi de autolocatorul absolut si pentru sincronizarea ntre masini similare. Controlul pistei trebuie sa fie capabil sa citeasca ntr-un domeniu larg de viteze ale benzii si de aceea utilizeaza o densitate scazuta si un cod de canal FM simplu. Pentru a ajuta operatiile cu viteza variabila, un bloc de sincronizare precede fiecare sector de date. La sfarsitul sectorului, un cod CRC detecteaza daca bitii de stare sau de adresa ai sectorului au fost corupti. n mod normal, adresele sunt incrementate. Cnd o adresa este citita eronat, se adauga un "1" la adresa precedenta. Daca banda a fost taiata, are loc un salt. Unele DASH-uri controleaza viteza

cabestanului la redare, examinnd ntarzierea medie n corectoarele bazei de timp, ceea ce nseamna ca blocul de control al pistelor nu este necesar la redare normala n acest caz. Existenta acestui bloc este necesara fiindca el da adresele sectoarelor necesare n autolocatarea absoluta si n sincronizare.

DCC (Digital Compact Cassette)

DCC-ul este un format cu cap stationar al carei transportor de banda este proiectat sa redea si casetele analogice compacte existente, peste facilitatea nregistrarii si redarii digitale. Pentru a asigura aceasta compatibilitate, DCC-ul foloseste o banda la fel de lata ca si cea de la caseta analogica (3.81 mm) si o ruleaza cu aceeasi viteza (4.76 cm/s). Se pastreaza principiul redarii pe o fata ntr-o directie si pe cealalta fata n directie opusa. Caseta DCC are dimensiuni similare cu caseta compacta, asa nct amndoua pot fi ncarcate n acelasi transportor. Caseta DCC se deosebeste foarte mult din punct de vedere constructiv de cea analogica. Nu poate fi ncarcata dect pe o singura parte pentru ca are gaurile pentru axele rolelor pe o singura fata. Umflaturile pentru accesul capetelor au disparut, ceea ce o face sa ocupe putin spatiu la depozitare. Fereastra transparenta a disparut de asemenea, asa ca banda care a ramas pna la sfrsitul casetei este afisata pe display-ul aparatului. Cum caseta nu poate fi ntoarsa, transportorul are proprietatea de a rula n ambele sensuri. Rezulta ca formatul DCC este autoreverse. Exista gauri de identificare a timpului de redare:

Gaura 3 4 5

45 *

60 *

75 * *

90 *

105 * *

120 * *

Deschiderile pentru axele rolelor, cabestan si capete sunt acoperite de capace plate de metal care se deschid automat cnd caseta este ncarcata. Aceste capace actioneaza si frnele cnd caseta nu este utilizata. DCC utilizeaza pentru reducerea datelor codarea PASC (Precision Adaptive Sub-band Coding - Philips), care foloseste o rata de date de un sfert din rata PCM initiala. Aceasta permite ca benzile conventionale de crom sa fie folosite la o minima lungime de unda de aproximativ 1mm, n schimbul unei nalte coercitivitati pe care benzile normale o cer pentru nregistrarea lungimilor de unda foarte mici. Un avantaj al pistelor longitudinale este ca benzile pot fi copiate la viteza mare. Chiar folosind o reducere a datelor, singura cale de a acomoda rata de bit necesara este folosirea mai multor piste n paralel:

Fig. 7. Pistele la DCC Capul are 8 piste paralele plus o pista de subcoduri, iar pe partea cealalta are doua piste analogice. La capatul benzii capul sufera o rotatie de 180 pe un ax perpendicular pe banda si reda pistele n celalalt sens. Rata nregistrata pe fiecare pista este de numai 96 Kbiti/s ceea ce reprezinta 1/16 din rata unei masini PCM care nregistreaza un singur canal audio. Viteza benzii este foarte scazuta n comparatie cu alte standarde pentru cap stationar. Se folosesc capete magnetorezistive pentru ca ele nu au o actiune derivata si semnalul este independent de viteza. Capul magnetorezistiv utilizeaza un element a carei rezistenta electrica se modifica n functie de fluxul magnetic al benzii. Capetele magnetorezistive nu pot nregistra, de aceea sunt folosite alte capete pentru nregistrare. Exista 9 capete inductive pentru nregistrare distantate la 185mm si cu grosimea de 195mm. La redare sunt folosite capetele magnetorezistive cu grosimea de 70mm. Motivele acestor deosebiri de largime a pistelor de la inregistrare la redare sunt: 1. redarea nu este afectata de aliniamentul lateral eronat 57mm, asigurnd compatibilitatea ntre aparate; 2. pierderile cauzate de azimut incorect sunt invers proportionale cu latimea pistei si o pista de redare mai mica este astfel mai putin sensibila la reglajul azimutului. Cele 20 de ntrefieruri (capete) nu pot fi facute economic prin tehnici conventionale, asa ca se utilizeaza tehnologia "film subtire". Ghidurile de banda sunt o combinatie ntre ghiduri aflate pe cap si pini existenti n caseta. Schema bloc a unui DCC este aratata n figura 8:

Fig. 8. Schema bloc DCC DCC suporta frecvente de esantionare de 48 kHz, 44.1 kHz si 32 kHz, oferind benzi audio de 22 kHz, 20 kHz si respectiv 14.5 kHz cu o gama dinamica de 18 biti. DCC foloseste coduri ReedSolomon cu bloc complet de ntretesere. Un frame contine 8192 bytes de date PASC, 128 bytes de date auxiliare si aproximativ 40% redundanta. Fiecare frame este divizat logic in 16 "coduri produs" (product codes), care au o structura tridimensonala. Pista numarul 8 este folosita pentru date auxiliare. Ea este protejata mai bine mpotriva erorilor. n compensare, rata de date este redusa de 8 ori fata de rata pistelor audio digitale. Astfel, n fiecare frame sunt numai 4 blocuri de sincronizare fata de 32 blocuri de sincronizare de pe pistele audio. Un cod Reed-Solomon unidimensional protejaza datele auxiliare.

4.2. Sistemul QIC

n ncercarea de a reduce haosul de pe piata cartuselor de banda mai multi producatori (DEI, Archive, Cipher Data si Tandberg) s-au ntlnit la Conferinta Nationala pentru Calculatoare (National Computer Conference) din Houston. n 1982. Acestia au hotart formarea unui comitet pentru dezvoltarea unui comitet pentru dezvoltarea unor standarde n vederea introducerii unei clase uniforme de produse. Organizatia a fost denumita Working Group for Quarter-inch Cartridge Drive Compatibility (Grupul de lucru pentru compatibilitatea unitatilor de banda pentru cartuse de un sfert de inch) si a devenit cunoscuta sub numele prescurtat "Comitetul QIC".

n noiembrie 1987, numele oficial al organizatiei a devenit Quarter-inch Cartridge Standards, Inc. Comitetul QIC a fost format, n principal , din producatori care nu vindeau direct pe piata calculatoarelor personale si s-a ocupat initial de standardizarea fizica. Dezvoltarea formatelor de date a fost lasata n seama integratorilor de sisteme. n timp, comitetul s-a transformat ntr-o asociatie profesionala si a recunoscut necesitatea standardizarii formatelor. Organizatia a promulgat standarde pentru toate aplicatiile benzilor magnetice. Tabelul de mai jos prezinta unele standarde adoptate de comitetul QIC pentru cartusele de date. Tabelul 1 - Standarde QIC pentru cartusele de date de tip DC6000 Standard QIC-24-DC QIC-120DC QIC-150DC QIC-525DC QIC-1000DC QIC-1350DC QIC-2GBDC QIC-2100DC QIC-4GBDC QIC-5GBDC QIC-5010DC QIC-5210DC QIC-6000C Capacitate nativa 60 MB 125 MB 150/250 MB 320/525 MB 1,2 GB 1,6 GB 2,5 GB 2,6 GB 4 GB 5 GB 13 GB 25 GB 6 GB Numar de piste 9 15 18 26 30 30 42 30 45 44 144 144 96 Biti pe inch 8000 10000 10000 16000 36000 51667 40640 67773 50800 96000 67773 76200 50800 90 30/60/120 Viteza benzii (inch pe secunda) 90 90 90 90/120 53,3/80 90/120 70,9 91,5/120 Coercivitatea benzii (Oe) 550 550 550 550 550 900 900 900 900 900 900

Primul standard dezvoltat de comitetul QIC pentru un produs comercial a fost QIC-24, o versiune cu noua piste a unitatii de banda DC300. Standardul a fost aprobat oficial n aprilie 1983 si primele produse comerciale au aparut pe piata un an mai trziu. QIC-24 ofera o capacitate de 60 MB, cu o densitate de 8000 de biti pe inch. Folosind tehnica de nregistrare n serpentina pista cu pista, cu o viteza de deplasare a benzii de 90 de inch pe secunda, sistemul atinge o rata de transfer de 720 de kilobiti pe secunda, prin interfata QIC-02. De atunci, istoria cartuselor de date a nregistrat o crestere continua a capacitatii, obtinuta prin cresterea densitatii de stocare. Noile standarde maresc numarul de biti pe inch, lungimea benzii

si numarul pistelor de date. Prin cresterea densitatii datelor la 10000 de biti pe inch si nregistrarea unui numar de 15 piste pe latime de un sfert de inch a benzii, standardul QIC-120DC dubleaza capacitatea cartuselor, ajungnd la 125 MB. Unitatile de banda QIC-120-DC pot citi (dar nu si nregistra) cartusele QIC-24-DC. Se mareste densitatea de stocare, si de asemenea creste si rata bruta de transfer a datelor la 900 de kilobiti pe secunda. Un nou standard adoptat a fost QIC-150-DC. O usoara modificare a geometriei si cresterea lungimii benzii au dublat din nou capacitatea de stocare. Unitatile de banda QIC-150-DC nregistreaza 18 piste pe latime, pastrnd densitatea de 10000 de biti pe inch a unitatilor QIC125-DC. Folosind benzi mai scurte (DC6150), noul standard ofera o capacitate de 150 de MB pentru un cartus. Cu benzile mai lungi (DC6250), acelasi format ajunge la o capacitate de 250 MB. Unitatile QIC-150-DC pot citi, dar nu pot scrie benzile care respecta cele doua standarde QIC anterioare. Urmatoarea crestere de capacitate a fost realizata odata cu adoptarea standardului QIC-525DC. Prin cresterea densitatii liniare si a densitatii pistelor cu 60 de procente (16000 de biti pe inch si 26 de piste), unitatile care respecta acest standard ofera o capacitate de 525 de MB pe benzile DC6525 (320 MB pe benzile D6320). n plus, cresterea optionala a vitezei de deplasare a benzii la 120 de inch pe secunda face ca rata bruta de transfer ntre banda si controler sa creasca la 1,92 megabiti pe secunda. Standardul permite si folosirea unei viteze mai mici , de numai 90 de inch pe secunda, si asigura compatibilitatea la citire cu benzile QIC-120-DC si QIC-150-DC. Comitetul QIC a adoptat standardul care foloseste ultimul standard care foloseste ca mediu de stocare banda traditionala - respectiv banda magnetica de 550 de Oe, folosind nregistrarea cu codificare pe grupuri - QIC-1000-DC. nregistrarea se face pe 30 de piste, cu densitatea de 36000 de biti pe inch, ceea ce nseamna o capacitate de 1,2 gigaocteti pe cartus. Desi noul standard a redus viteza maxima a benzii la 80 de inch pe secunda, densitatea mai mare are ca rezultat o rata de transfer sporita, respectiv 2,8 megaocteti pe secunda. Unitatile de banda QIC1000-DC pot citi benzile nregistrate sub toate standardele anterioare, cu exceptia standardului QIC-24-DC. Simultan cu adoptarea standardului QIC-525-DC, comitetul QIC a introdus n lumea cartuselor de date noi tehnologii. Standardul QIC-1350-DC introduce o noua metoda de codificare a datelor - 1,7 Run Length Limited - si un nou mediu de stocare, cu coercitivitate mai mare (900 de Oe). Noul mediu de stocare si noua metoda de codificare au permis producatorilor sa ridice densitatea datelor la 51667 de biti pe inch. Folosind 30 de piste, benzile QIC-1350-DC ofera o capacitate de 1,6 gigaocteti. La o viteza maxima de 120 de inch pe secunda (desi este permisa si viteza de 90 de inch pe secunda), sistemul poate obtine o rata buna de transfer de aproximativ 6,2 megaocteti pe secunda. Folosind benzi mai lungi si o densitate de nregistrare mai mare (67773 de biti pe secunda), standardul QIC-2100-DC, a marit capacitatea cartuselor la 2,6 gigaocteti. Unitatile QIC-1350-DC pot sa citeasca benzile QIC-525-DC si QIC-1000-DC, unitatile QIC-2100-DC pot citi aceste benzi, precum si cele nregistrate cu unitatile QIC-1350-DC pe noua piste. Trebuind sa faca fata competitiei cu alte cartuse, cu capacitati si rate de transfer mai mari (cum ar fi banda de 8 milimetri), comitetul QIC a pus la punct trei noi standarde, care au dus cartusele de un sfert de inch n domeniul gigaoctetilor. Standardul QIC-2GB-DC mparte banda de 900 Oe n 42 de piste, cu o densitate de 40640 de biti pe inch, obtinnd o capacitate de 2,5 gigaocteti pe cartus. Standardul QIC-5GB-DC creste densitatea la 96000 biti pe inch si adauga nca doua piste (ajungnd la 44), ceea ce nseamna o capacitate totala de 5GB pe cartus. Standardul QIC-5010-DC creste capacitatea la 13 gigaocteti, folosind 144 de piste si o densitate de 67773 de biti pe inch. Dintre toate standardele, QIC-5GB-DC are cea mai mare rata bruta de transfer (aproximativ 8,6 MB pe secunda, la o viteza de deplasare a benzii de 90 de inch pe

secunda) si cea mai buna compatibilitate. Unitatile QIC-5GB-DC pot sa citeasca orice format fizic anterior.

Minicartusele (Mini-Cartridges)
Dezavantajul cartuselor standard de un sfert de inch este dimensiunea. Instalarea unei unitati de banda cu dimensiunea 64 inch ntr-un spatiu standard de 5,25 inch este o adevarata provocare, instalarea ntr-un spatiu de 3,5 inch este imposibila. n cautarea unui mediu mai compact, producatorii au micsorat dimensiunile produselor, reducnd capacitatea benzii, dar pastrnd mecanismul de actionare. Rezultatul acestor cautari a fost numit Mini-Cartridge. Dimensiunile mai mici au fost adoptate de comitetul QIC, care a promulgat un standard. Tabelul de mai jos prezinta standardele QIC pentru minicartuse. Tabelul 2 - Standardele QIC pentru minicartuse Standard QIC-40-MC QIC-80-MC QIC-100MC QIC-128MC QIC-3010MC QIC-3020MC QIC-3030MC QIC-3040MC QIC-3080MC QIC-3210MC QIC-3090MC QIC-3110MC QIC-3070MC QIC-3095MC QIC-3230MC Capacitatea nativa 60 MB 125 MB 40 MB 128 MB 255 MB 500 MB 580 MB 840 MB 1,6 GB 1,8/2,3 GB 2 GB 2 GB 4 GB 4 GB 15,5 GB Numar de piste 20 28 24 32 40 40 40 42/52 60 56/72 48 48 144 72 180 Biti pe inch 10000 14700 10000 16000 22125 44250 40600 40600 60000 76200 93333 70000 67773 50800 76200 N/A 56,5 Viteza benzii (inch pe secunda) 25/50 25/50 60 90 22,6 22,6 60 70,9 30-80 Coercitivitatea benzii (Oe) 550 550 550 550 900 900 900 900 900 1800 1800 1800 900 900 1800

Primele minicartuse au fost lansate de 3M Company sub denumirea DC2000, astfel ca minicartusele sunt deseori numite cartuse de tip DC2000. Ca si n cazul cartuselor de tip DC6000, denumirea fiecarui model indica prin ultimele trei cifre capacitatea cartusului. Cartusele DC2080 au capacitatea de 80 MB, cartusele DC2120 au capacitatea de 120 MB. Minicartusele masoara 3,252,50,625 inch. Primele modele contineau o banda cu lungimea de 205 picioare (62,48 metri), cu aceeasi latime (un sfert de inch) ca si cartusele mai mari - de aici cifra de "2" din denumirea cartuselor. Un mare avantaj al cartuselor mai mici este faptul ca unitatile de banda care le folosesc ncap foarte bine n spatiile de 3,5 inch. Pe de alta parte, capacitatile cartuselor sunt inevitabil mai mici, deoarece acestea au mai putin spatiu pentru banda. Pornind de la valori modeste (o capacitate totala de 40 MB), posibilitatile de stocare ale minicartuselor au ajuns la 15,5 gigaocteti sub standardele QIC. Comitetul QIC sustine ca se va ajunge la capacitati de 30 de GB.

Standardul QIC-40-MC
Primul standard important folosit pentru patrunderea pe piata microcartuselor a fost QIC-40MC. Standardul QIC-40-MC a fost creat pentru producerea unui mediu de salvare ieftin, destinat sistemelor de tip DOS si OS/2. Pentru a reduce cheltuielilor utilizaturilor finali, conectarea unitatii de banda la PC se facea printr-un port liber al controller-ului conventional pentru unitatea de dischete. Datorita acestei interfete, unitatile QIC-40-MC sunt cuplate la un conector liber de pe cablul unitatii de dischete. Dezavantajul acestei metode este faptul ca sistemele echipate cu o unitate Mini-Cartidge nu pot avea dect o singura unitate de dischete. Sub standardul QIC-40-MC, pe latimea benzii sunt nregistrate 20 de piste, fiecare continnd aproximativ 2 MB de date. Fiecare pista este mpartita n 68 de segmente, de cte 29 de sectoare. Fiecare sector contine 1024 de octeti. Standardul specifica folosirea nregistrarii cu modulatie n frecventa modificata (modified frequency modulation - MFM) si a iesirii normale a unui controller de dischete. La viteze standard de deplasare a benzii si rate de transfer normale, informatiile sunt nregistrate cu o densitate de 10000 de biti pe inch. Viteza de operare a benzii depinde de tipul controller-ului de dischete la care se face conectarea. Un controller cu densitate normala (care functioneaza numai cu dischete de 360 KB) permite o rata de transfer a datelor de 250 de kilobiti pe secunda, ceea ce are ca rezultat o viteza a benzii de 25 inch pe secunda. Pentru controller-ele de nalta densitate, care opereaza la 500 de kilobiti pe secunda, viteza benzii este de 50 de inch pe secunda. QIC-40-MC dezvolta standardele QIC anterioare, specificnd si formatul datelor de pe banda. Acest format aloca sectoare fisierelor ntr-un mod asemanator cu alocarea spatiului de pe discuri. Fiecare banda contine echivalentul unui tabel de alocare a fisierelor, care indica sectoarele defecte de pe banda, astfel nct informatiile sa nu fie stocate n zonele defecte sau cu risc. Formatul standard QIC-40-MC specifica foarte clar structura datelor de pe banda. Sub standardul QIC-40-MC, o treime din capacitatea potentiala a benzilor DC2000 (60MB) este dedicata informatiilor de identificare a formatului si codurilor corectoare de erori. Se folosesc doua metode de corectare a erorilor: verificarea ciclica prin redundanta (CRC) si un cod Reed-Solomon (un algoritm eficient de corectare a erorilor, folosit printre altele, n comunicatiile interplanetare). Rata teoretica de eroare este foarte mica - 1 la 1014 - adica un bit defect la 100000 de miliarde. Conform calculelor, aceasta metoda ar trebui sa asigure aparitia unui singur bit defect la doua sute de mii de benzi. Aceasta rata de eroare ar asigura mai putine defecte dect n cazul unei unitati de disc obisnuite. Principalul dezavantaj al cartuselor QIC-40-MC este timpul. Folosirea benzilor QIC-40-MC este deseori un exercitiu de rabdare. Din cauza folosirii interfetei de dischete, transferurile de date sunt limitate la viteza dischetelor. n plus, primele unitati QIC-40-MC aveau nevoie de aproximativ jumatate de minut pentru pozitionarea capetelor de citire/scriere la capatul benzii,

nainte de a ncepe operatia de salvare. Capetele trebuiau pozitionate cu precizie pe pistele nguste ale benzii. Unitatile de banda moderne elimina acest timp lung de asteptare. Ca si dischetele, benzile QIC-40-MC trebuie sa fie formatate nainte de a putea fi folosite. Deoarece benzile au capacitatea de stocare mai mare dect dischetele, procesul de formatare dureaza mai mult - o trecere la viteza maxima a benzii peste capul de scriere pentru fiecare pista. Aceasta nseamna aproximativ o ora pentru 40 de MB. Pentru economisirea timpului de formatare multi producatori de sisteme QIC-40-MC permit formatarea partiala a benzii, la o capacitate mai mica, de obicei n portiuni de 2 MB, adica o singura pista. O solutie mai buna, aplicata de majoritatea producatorilor pentru formatele de benzi moderne, este folosirea cartuselor preformatate. Necesitatea formatarii benzilor QIC-40-MC si a minicartuselor standard aparute ulterior nu are numai dezavantaje. Desi dureaza destul de mult, ofera si unele beneficii. De exemplu, n timpului procesului de formatare sunt marcate toate sectoarele defecte. Deoarece banda este formatata cu un tabel de alocare a fisierelor, accesul la sectoarele benzii se poate face aleatoriu. Desi banda trebuie sa fie derulata pentru a ajunge ntr-un anumit punct, formatul permite identificarea exacta a fiecarui sector, fara referiri la sectoarele vecine. Aceasta nseamna ca nu trebuie sa se citeasca ntreaga banda ca sa se gaseasca un anumit fisier. Ca urmare, o banda QIC-40-MC poate imita modul de operare al unei dischete - dar nu si viteza acesteia pentru operatiile de acces aleatoriu. n plus benzile formatate simplifica adaugarea noilor fisiere pe o banda partial folosita, deoarece sistemul poate afla cu usurinta unde s-a oprit scrierea pe banda.

Standardul QIC-80-MC
Urmatorul pas dupa QIC-40-MC a fost QIC-80-MC, care extrapoleaza standardul anterior. QIC-80-MC defineste nu numai aranjamentul fizic al pistelor pe banda si densitatea datelor, dar si formatul logic al datelor (ceea ce, teoretic, face ca benzile nregistrate pe o unitate sa fie interschimbabile cu cele nregistrate pe alta unitate - un obiectiv n sfrsit atins), metoda de corectare a erorilor (care, teoretic, face ca rata erorilor pe banda sa fie mai mica dect cea de pe discul pentru care se face salvarea de siguranta) si schemele de comprimare a datelor, care pot fi folosite optional. Unitatile de banda care respecta standardul QIC-80-MC pot sa citeasca dar nu si sa scrie cartuse QIC-40-MC. Principala diferenta dintre cele doua standarde este aceea ca benzile QIC-80-MC contin piste mai multe si mai nguste - 28 n loc de 20. n plus, densitatea datelor pe fiecare pista a crescut de la 10000 la 14700 de biti pe inch. Rezultatul efectiv este dublarea capacitatii de stocare a benzii care a ajuns la 80 de megaocteti. Desi unitatile QIC-80-MC pot fi conectate la controlerele de dischete, exista si alte variante. Interfata acestora se bazeaza pe controller-ul de dischete 765 sau un cip echivalent cu acesta, care poate fi un adaptor gazda separat sau cu un canal liber al controller-ului de dischete existent. Forma pe care o iau aceste circuite determina usurinta de instalare a unui sistem MiniCartridge. Unele unitati de banda pot fi cuplate direct la orice conector liber de pe cablul unitatilor de dischete. Altele intercepteaza semnalele transmise de controller-ul de dischete nainte ca acesta sa ajunga la unitatile de dischete, ceea ce nseamna un cablu n plus si ceva mai multa confuzie n interiorul PC-ului. Altele folosesc placi de extensie suplimentare, cu circuite electronice dedicate (dar bazate tot pe cipurile controller-elor de dischete). Desi interfata QIC-80-MC se bazeaza pe controller-ul traditional de dischete, standardul accepta si ratele mai mari de transfer ale unitatilor de dischete cu densitate foarte mare (extra density), respectiv un megabit pe secunda. Unitatile QIC-80-MC pot folosi si benzi cu 50 de procente mai lungi, ceea ce le mareste capacitatea la 120 MB. Majoritatea sistemelor QIC-80-MC ofera si posibilitatea de comprimare a datelor, dublnd capacitatea cartuselor.

Standardul QIC-100-MC
Urmatorul numar dupa QIC-80-MC este standardul QIC-100-MC, dar numele acestuia poate crea confuzii. QIC-100-MC a fost, de fapt, primul standard Mini-Cartridge adoptat de comitetul QIC n anul 1985. n timp ce numele QIC-40-MC si QIC-80-MC se refera la capacitatea nominala a sistemelor, QIC-100-MC nu contine o astfel de indicatie. Capacitatea benzilor QIC-100-MC este de numai 40 MB. Spre deosebire de celelalte standarde, unitatile QIC-100-MC folosesc interfata SCSI, nu interfata de dischete. Din nefericire, costul acestei interfete cu performante mai mari elimina principalul motiv al optarii pentru sistemele Mini-Cartridge, respectiv costul scazut. Ca urmare, formatul QIC-100-MC nu a reusit niciodata sa cstige piata.

Standardul QIC-128-MC
n mai 1989, QIC a adoptat ultimul standard Mini-Cartridge bazat pe vechea banda de 550 de Oe, QIC-128-MC. n mare parte o actualizare a standardului QIC-100-MC, noul format a crescut numarul de piste cu 50 de procente (ajungnd la 32), a marit densitatea de stocare si viteza de deplasare a benzii de la 60 la 90 de inch pe secunda. Aceste modificari au mbunatatit capacitatea benzilor de peste 3 ori, de la 40 la 128 MB, folosind cartuse DC2165. Unitatile QIC128-MC pot folosi si benzi mai scurte, DC2110, dar ofera numai o capacitate de 86 MB. Unitatile care respecta standardul QIC-128-MC pot sa citeasca benzile produse conform specificatiilor QIC-100-MC. Totusi, ca si modelul precedent, nici acest standard nu a devenit vreodata popular.

Seria QIC-3000
Pentru a creste capacitatea de stocare a minicartuselor, astfel nct sa tina pasul cu harddiskurile, aflate ntr-un proces de dezvoltare rapida, comitetul QIC a trecut la un nou mediu, cu coercitivitate mai mare, pentru toate standardele Mini-Cartridge ulterioare. ncepnd cu anul 1991, toate standardele Mini-Cartridge se bazeaza pe medii magnetice cu coercivitatea de 900 de Oe sau mai mare. Aceasta schimbare este reflectata de noua nomenclatura care nu mai corespunde capacitatii cartuselor. Primul dintre aceste noi standarde a fost adoptat n aprilie 1991 si a adus n lumea minicartselor tehnologia de mare viteza, folosita pentru cartusele de date cu dimensiuni mai mari. Introdus sub numele de QIC-470 si QIC-555M, dar redenumit ulterior QIC-3030-MC, noul standard ridica densitatea datelor la 40600 de biti pe inch, la o viteza de deplasare a benzii de 60 de inch pe secunda, suficienta pentru asigurarea unei rate brute de transfer apropiata de 2,5 megabiti pe secunda. Pentru transferul acestui flux de date de mare viteza catre sistem, QIC a nzestrat noul standard cu o interfata SCSI-2. Pentru cresterea capacitatii, standardul QIC-3030MC specifica nregistrarea unui numar de 40 de piste pe banda cu latimea de un sfert de inch, ceea ce nseamna o capacitate de 580 megaocteti pentru un cartus standard QIC-143 cu banda de 900 de Oe. Noul model este total diferit de orice altceva din lumea cartuselor, asa nct unitatile QIC-3030-MC nu sunt compatibile cu nici unul dintre standardele anterioare. Cteva luni mai trziu, n iunie 1991, QIC a adoptat un nou standard, n acelasi domeniu de capacitate, QIC-3020-MC (numit initial QIC-385 si QIC-500M), care permitea unitatilor de banda citirea cartuselor QIC-40-MC si QIC-80-MC. Ca si modelele anterioare, unitatile QIC-3020-MC sunt proiectate astfel nct sa foloseasca interfata de dischete sau interfata AT Attachment (IDE). Pentru acomodarea la cerintele acestor interfete, QIC a redus viteza de deplasare a benzii la 22,6 inch pe secunda, pastrnd aceeasi densitate de nregistrare (44250 de biti pe inch). Ca si QIC-3030-MC, QIC-3020-MC nregistreaza 40 de piste pe latimea benzii, ceea ce permite celor doua standarde sa foloseasca acelasi mecanism, fiind necesara doar o modificare firmware pentru schimbarea vitezei de deplasare a benzii densitatii datelor. Standardul QIC-3020-MC ofera o capacitate de 500 MB pe un minicartus standard QIC-143.

Pentru contracararea concurentei reprezentate de catre mediile elicoidal, n februarie 1992, QIC a introdus o versiune perfectionata a standardului QIC-3030-MC, oferind posibilitatea de stocare a patru gigaocteti de date necomprimate pe un singur minicartus. Pentru obtinerea acestei capacitati, a fost necesara reducerea latimii pistelor - a caror numar a ajuns la 144 - si cresterea densitatii liniare la 67773 de biti pe inch. Unitatile de banda care respecta noul standard, numit QIC-3070-MC, pot sa citeasca si cartusele QIC-3030-MC. n iunie 1993, QIC a adoptat o versiune de capacitate mai mica a standardului QIC-3020-MC, sub numele QIC-3010-MC. Prin reducerea la jumatate a densitatii datelor, noul standard a njumatatit capacitatea cartuselor, pastrnd nemodificati ceilalti parametri. Standardul rezultat este mai putin pretentios din punct de vedere al echipamentelor si permite nregistrarea mai putin densa a datelor, care ar trebui sa fie mai sigura. Mostenind caracteristicile standardului QIC3030-MC, unitatile QIC-3010-MC pot sa citeasca benzile QIC-40-MC si QIC-80-MC. Mai mult, unitatile QIC-3030-MC pot sa citeasca benzile QIC-3010-MC, dar unitatile cu capacitate mai mica nu pot citi benzile nregistrate pe mecanismele cu capacitate mai mare. n competitie directa cu benzile audio digitale (Digital Audio Tape) n ianuarie 1994, QIC a adoptat doua noi standarde n domeniul gigaoctetilor. QIC-3080-MC ofera o capacitate de 1,6 gigaocteti pe un minicartus cu banda de 900 Oe, nregistrnd 60 de piste cu o densitate liniara de 60000 de biti pe inch si o viteza a benzii ntre 30 si 80 de inch pe secunda. QIC-3090-MC creste capacitatea de stocare a cartuselor, folosind densitati mai mari ale datelor datorate benzilor de 1300 de Oe. Un singur cartus QIC-3090-MC poate stoca doi gigaocteti de date, mpartiti pe 48 de piste cu o densitate liniara de 93333 biti pe inch. n sistemele 3090-MC, banda se deplaseaza cu o viteza de 56,5 inch pe secunda. Standardul QIC-3070-MC adoptat n februarie 1992, specifica nregistrarea a 144 de piste pe o banda de 900 de Oe, cu o densitate liniara de 67773 biti pe inch, ceea ce nseamna un total de patru gigaocteti pe fiecare cartus. Unitatile QIC-3070-MC folosesc cartuse speciale (QIC-138), dar pot sa citeasca si benzile nregistrate pe unitatie QIC-3030-MC. Aparitia unor medii magnetice cu o coercitivitate si mai mare a permis comitetului QIC sa adopte cteva noi standarde pentru cartuse, toate cu capacitatile de mai multi gigaocteti.

Standardul QIC Wide

Harddisk-urile standard din majoritatea PC-urilor actuale au dublat aceasta capacitate, fara sa recurga la comprimarea datelor. Pentru a permite folosirea cartuselor de banda pentru discurile mai mari, Sony Corporation a crescut cu 68 de procente capacitatea cartuselor, prin utilizarea unei benzi de latime mai mare, crend astfel cartusele QIC-Wide. Noile cartuse "de un sfert de inch" contin benzi magnetice cu latimea de 8 milimetri (0,315 inch). Noul format a fost adoptat ulterior si de alti producatori, cartusele de acest tip fiind disponibile din mai multe surse. Capacitatea unui singur cartus QIC-Wide porneste de la 200 MB, necomprimat, si ajunge la 4 GB, folosind pelicule magnetice avansate, unitati mai moderne si tehnici de comprimare a datelor. Surprinzator, benzile mai late nu au determinat cresterea preturilor. Cu exceptia dimensiunii cartuselor si a distantei pe care trebuie sa o parcurga capetele de citire/scriere pentru a se pozitiona pe pistele benzii, mai numeroase, standardele QIC-Wide nu modofica tehnologia de baza. Tabelul de mai jos prezinta caracteristicile minicartuselor QIC-Wide produse de Sony. Tabelul 3 - Caracteristicile minicartuselor produse de Sony Standard Viteza de Capacitate Numar Biti pe deplasare a nativa de piste inch benzii (inch pe secunda) Ccoercitivitatea benzii (Oe) Rata de transfer a datelor

QW5122F QW3000XLF QW3010XLF QW3020XLF QW3080XLF QW3095XLF QW3210XLF

208 MB 1,0 GB 425 MB 849 MB 2,0 GB 2,0 GB 2,3 GB

36 52 50 50 77 77 72

14700 40600 22125 22125 60000 67733 76300

34 70 22,6 22,6 78 78 47,2

550 900 900 900 900 900 1800

62,5 KB/s 300 KB/s 125 KB/s 250 KB/s 225 KB/s 225 KB/s 300 KB/s

Cartusele Travan
n 1995, un numar de producatori de benzi si cartuse, printre care Conner, Iomega, HP, 3M si Sony au marit capacitatea minicartuselor printr-o solutie simpla - marind dimensiunile cartuselor, astfel nct acesta sa poata contine o cantitate mai mare de banda. Rezulstatul eforturilor acestui grup de lucru a fost tehnologia Travan. Cartusele Travan sunt mai mari pe toate cele trei dimensiuni. Acestea sunt mai late, mai lungi si mai nalte. naltimea mai mare permite folosirea unei benzi mai late, respectiv banda de 8 milimetri (0,315 inch) lansata de Sony. Banda mai lata permite cresterea numarului de piste cu aproximativ 30 de procente (de la 28 la 36, n primul format Travan). n plus, cartusele Travan sunt mai mari cu o jumatate de inch pe lungime si pe latime. Ele se masoara 0,53,62,8 inch, fiind mai mici n partea frontala (3,2 inch) dect n partea din spate, acolo unde se afla rolele de banda. Intern, cartusele Travan folosesc acelasi mecanism ca si celelalte cartuse de un sfert de inch si trebuie sa fie formatate nainte de folosire. Desi cresterea dimensiunii pare modesta, permite mai mult dect dublarea lungimii benzii, de la 307 picioare (93,57 metri) n cartusele DC2120, la 750 de picioare (228,6 metri) n cartusele Travan. Datorita dimensiunilor mai mari, cartusele Travan au o forma specifica, dreptunghiulara cu doua colturi rotunjite, pentru a permite introducerea mai usoara n unitatea de banda. n figura de mai jos este prezentat un cartus Travan.

Fig. 4.3.1. Cartus de banda Travan Combinatia dintre numarul mai mare de piese si lungimea mai mare a benzii a fost suficienta pentru cresterea capacitatii la 400 MB (necomprimat) n prima implementare Travan. Nici un aspect al modelului Travan nu mpiedica dezvoltarile ulterioare, asa nct orice dezvoltare a minicartuselor standard poate fi aplicata direct pentru cresterea capacitatii cartuselor Travan. De fapt, la introducerea pe piata, cartusese Travan au fost mbunatatite de trei ori, de fiecare data capacitatea fiind cel putin dublata. Prima modificare, care a avut ca rezultat modelul TR-2, a mbunatatit coercitivitatea mediului magnetic si a permis cresterea densitatii datelor, att prin marirea numarului de piste, ct si a densitatii liniare pe fiecare pista. Urmatoarea modificare a dublat densitatea liniara, fara sa modifice numarul de piste, si a avut ca rezultat modelul TR-3. O alta crestere a densitatii liniare, asociata cu o crestere corespunzatoare a numarului de piste, a dus la obtinerea modelului TR-4, cu o capacitate de 4 gigaocteti pe cartus. Tabelul de mai jos prezinta caracteristicile diferitelor implementari Travan. Model Capacitate, necomrimat Capacitate, comprimat Rata minima de transfer Rata maxima de transfer Lungimea benzii TR-1 400 MB 800 MB TR-2 800 MB 1,6 GB TR-3 1,6 GB 3,2 GB 125 KB/s 250 KB/s 750 ft. TR-4 4 GB 8 GB 567 KB/s 567 KB/s 740 ft.

62,5 KB/s 62,5 KB/s 125 KB/s 750 ft. 125 KB/s 750 ft.

Latimea benzii Coercitivitatea mediului magnetic Numar de piste Densitatea datelor Interfata Compatibilitatea la citire/scriere Compatibilitatea numai la citire

0,315 in. 550 Oe 36

0,315 in. 900 Oe 50

0,315 in. 900 Oe 50

0,315 in. 900 Oe 72 50800 ftpi SCSI/E-IDE 3080/3095 QIC-3020

14700 ftpi 22125 ftpi 44250 ftpi Floppy QIC-80 QIC-40 Floppy Floppy

QIC-3010 3020/3010 QIC-80 QIC-80

Probabil cel mai remarcabil aspect al modelului Traven este compatibilitatea: o unitate Traven accepta cartuse standard DC2000, cartuse QIC-Wide, precum si cartuse proprii - acestea nseamna cartuse cu dimensiuni diferite si benzi magnetice cu latimi diferite. Compatibilitatea este extinsa att pentru operatiile de citire ct si pentru cele de scriere. Diferitele implementari Travan asigura si compatibilitatea napoi. Standardele mai recente pot sa citeasca si benzile nregistrate sub standardele Travan anterioare.

Standardul QIC-EX
Att timp ct exista cartuse care nu intra cu totul n unitatile de banda, precum Travan, de ce nu ar exista si cartuse care ramn n afara unitatii? Aceasta idee sta la baza filozofiei QIC-EX. Iesind cu aproape 3 inch n afara unitatii de banda, cartusele QIC-EX contin pna la 1000 de picioare (304,8 metri) de banda magnetica n format QIC. Aceasta nseamna mai mult dect dublul capacitatii minicartuselor obisnuite. Crescnd si latimea benzii pna la valoarea de 8 milimetri, specifica modelelor QIC-Wide, cartusele QIC-EX pot ajunge la capacitati de ordinul gigaoctetilor. Figura de mai jos prezinta dimensiunile unui cartus QIC-EX. Spre deosebire de modelul Travan, care are nevoie de o unitate cu deschidere mai mare, deoarece cartusele sunt mai late, modelul QIC-EX are aceeasi latime ca si minicartusele obisnuite. Ca urmare, cartusele QIC-EX pot fi folosite n majoritatea unitatilor Mini-Cartridge, oferind o crestere instantanee a capacitatii.

Fig. 4.3.2. Dimensiunile unui cartus QIC-EX

Comprimarea datelor
O alta metoda de crestere a capacitatii cartuselor de banda este comprimarea datelor. Folosind programele de comprimare a datelor, se poate dubla capacitatea benzilor. Standardele QIC folosesc doi algoritmi de comprimare. QIC-122 se bazeaza pe acelasi algoritm de comprimare folosit de programul Stacker al firmei Stac Electronics. QIC-130 este un standard de comprimare dezvoltat de compania Hewlett-Packard si foloseste un algoritm numit DCLZ, prescurtarea de la "Data Compression according to Lempel and Ziv" ("Coprimarea datelor n conformitate cu Lempel si Ziv"). Ambele metode de comprimare QIC se bazeaza pe acelasi principiu: reducerea datelor repetitive la un atom mai mic care refera un bloc de date mai lung, pastrat ntr-un dictionar. Algoritmii verifica fluxul de date receptionate, identifica secventele nregistrate n dictionare si le nlocuiesc cu atomii corespunzatori. Ambii algoritmi ofera o crestere medie aparenta a capacitatii de stocare de aproximativ doua ori, n functie de datele stocate. Cu exceptia primelor trei standarde pentru cartuse (QIC-24-DC, QIC-120-DC si QIC-150-DC), standardele QIC permit producatorilor sa aleaga orice metoda de comprimare. Producatorii de minicartuse au optat pentru aceeasi metoda de comprimare, cu exceptia standardelor QIC-100MC si QIC-128-MC (pentru care nu a fost adoptat nici un standard de comprimare) si QIC-3010MC si QIC-3020-MC (pentru care QIC a adoptat numai standardul de comprimare QIC-122).

Compatibilitatea cartuselor
Compatibilitatea ramne o problema spinoasa si n cadrul cartuselor de banda. Benzile cu aceleasi dimensiuni fizice ncap n unitatile de banda indiferent de format, dar pentru operarea

corespunzatoare, mecanismul unitatii trebuie sa corespunda cu mediul magnetic din punct de vedere al coercitivitatii. Cu exceptiile prezentate anterior, benzile nregistrate sub un anumit standard nu pot fi citite de unitatile care respecta un alt standard. Totusi, exceptiile existente va permit sa instalati o noua unitate de banda fara sa actualizati si sa nlocuiti toate copiile de siguranta facute deja pe benzi. Problemele de compatibilitate au nsa radacini mai adnci. Chiar daca doua unitati de banda respecta acelasi standard, s-ar putea ca benzile nregistrate sa nu fie interschimbabile. Unele standarde QIC definesc numai formatul fizic al benzii, adica numarul de piste si numarul de biti pe inch. Fiecare producator poate sa decida modul de gestionare a informatiilor stocate, de exemplu prin mpartirea pistelor n blocuri sau n sectoare. Alte standarde QIC definesc si formatul logic al datelor stocate pe banda, dar nu specifica aranjarea exacta a structurii de fisiere. Aceste aspecte sunt lasate n seama celor care produc programele de salvare. Ca urmare, desi benzile sunt interschimbabile si pot fi citite indiferent de echipamentele folosite, este posibil ca programele de creare a copiilor de siguranta sa nu poata ntelege datele de pe banda. Deoarece nu este asigurata compatibilitatea dintre structurile de fisiere, puteti sa cititi fiecare octet de pe banda, dar nu obtineti dect o gramada de date - fisiere despre care nu stiti unde ncep si unde se termina. Unele standarde QIC sunt proiectate astfel nct cartusele sa fie interschimbabile. De fapt, doua standarde QIC (QIC-140 si QIC-141) include specificatii pentru cartuse de date si minicartuse cu acces numai pentru citire, destinate distribuirii produselor software. Totusi, folosirea cartuselor de banda nu a cstigat prea multi adepti pentru distribuirea programelor. Producerea n serie a discurilor CD-ROM costa mult mai putin, desi benzile sunt competitive fata de CD-urile inscriptibile atunci cnd sunt necesare numai cteva copii.

Cap5. Extensii si dezvoltari

5.1. Conectarea mediilor de stocare a datelor
Orice sistem de stocare a datelor: harddisk, floppy disk, banda streamer sau unitate de disc optic, se conecteaza la sistemul de calcul prin intermediul unei interfete (ansamblu hardware), care va asigura doua operatii de baza cu aceste medii, si anume scrierea si citirea datelor. Aceste interfete poarta denumirea generala de controller-e sau cuploare (de disc, streamer, CD-ROM etc.). Astfel, n cazul citirii de pe mediul de stocare, rolul interfetei este de a localiza pozitia si de a citi datele specificate, respectiv de a le adapta formatul ntr-unul care poate fi utilizat si "nteles" de componentele sistemului de calcul, n special de memoria RAM si microprocesor. De asemenea, n cazul scrierii de noi date, aceasta interfata va realiza operatia inversa, adica localizarea pozitiei unde vor fi depuse acestea, transformnd datele preluate ntrun format special n care pot fi scrise pe mediul de stocare. Binenteles, fiecare operatie de acest gen are ca etapa de start (la citire) si finala (la scriere), operatia de transformare a schimbarilor de flux magnetic de la nivelul discurilor n unitati de semnal (care vor fi interpretate ca biti), respectiv de a transforma unitatile binare n fluxuri magnetice care vor realiza functia de scriere. Comanda controller-ului este realizata prin intermediul unor registre interne. Dupa ce microprocesorul a transmis comanda catre controller, acesta din urma va lucra independent, n timp ce microprocesorul se va dedica unei alte activitati. La ncheierea operatiei comandate, controller-ul va genera un semnal catre microprocesor, corespunzator terminarii operatiei.

n ceea ce priveste accesul la memorie, controller-ele sunt concepute sub doua forme: n primul caz este vorba despre cele care nu accepta transmisia tip DMA (Direct Memory Access) si care, dupa citirea unui bloc de informatii de la periferice, ncep sa transfere secvential informatia n memoria RAM (octeti sau cuvinte, n functie de dimensiunea magistralei), proces controlat si gestionat de microprocesor. Aceasta metoda este relativ lenta n transmisia datelor, deoarece pentru fiecare operatie a controller-ului, acesta va cere acceptul sau va astepta comanda microprocesorului. n plus, microprocesorul supravegheaza transferul de date pe toata durata sa. Cea de a doua metoda este folosita de controller-ele dotate cu posibilitatea transmiterii DMA, transferul fiind efectuat integral de controller, microprocesorul nefind obligat sa supravegheze procesul. Implicit, viteza generala a sistemului creste prin degrevarea microprocesorului de aceasta sarcina. O problema care apare n cazul harddisk-urilor este cea n care controller-ele nu ar avea posibilitatea retinerii datelor citite, fiind obligate sa efectueze transferurile catre memorie, la fiecare citire, direct prin magistrala. Poate aparea foarte frecvent pericolul magistralei ocupate (Busy), fapt care ar duce la pierderea informatiei citite. n plus, dupa cum se va arata n continuare, vitezele de transfer controller-RAM si controller-discuri difera foarte mult: n cazul primului transfer, acesta se desfasoara la nivel de MB/s, iar n cel de-al doilea caz, la nivel de KB/s. Desigur, trebuie sa existe o compensare a acestei diferente. Acestea au fost motivele dotarii controller-elor cu memorii tampon (buffer-e), cu rol de stocare temporara a blocurilor de informatii citite din mediul de stocare, pna cnd se primeste acceptul scrierii n RAM (magistrala libera - blocul de date citit anterior a fost deja transferat n RAM). Un alt aspect luat n considerare la constructia controller-elor este legat tot de harddisk-uri si intervine n procesul de citire. Intervalul de timp necesar controller-ului pentru golirea buffer-elor n memorie este prea mare pentru ca sectorul care deja se afla sub capul de citire al unitatii sa poata fi citit si memorat n acest buffer. Nu trebuie neglijata, asadar, viteza foarte mare cu care se roteste discul. Practic, sectorul urmator celui memorat va fi pierdut, putnd fi citit abia la o a doua trecere a acestuia prin dreptul capului de citire. De aceea, la completarea sectoarelor pe harddisk-uri, se impune ca ntre doua sectoare succesive din punct de vedere logic sa existe un anumit numar de sectoare, fara legatura cu datele care sunt continute de sectoarele succesive logic.Acest factor de salt se numeste factor de ntretesere (interleave sau interlace). El este fixat la formatarea discului, cnd fiecare sector fizic se numeroteaza, n dimensionarea sa intervenind si timpul de acces al unitatii de disc. Controller-ele au o influenta deosebita asupra vitezei de transfer a datelor. Privitor la aceasta, un factor important este rata de transmisie de pe magistrala. Astfel, orict de rapide ar fi unitatea de stocare si controller-ul aferent, avnd deci o rata de transmisie unitate-controller foarte buna, daca magistralele calculatorului nu se ridica la acelasi nivel de performanta, investitia n unitati si controller-e de calitate este inutila, deoarece magistrala sistemului va "gtui" transferul controllersistem, aducndu-l la nivelul la care acesta poate efectua o transmisie. O alta caracteristica a controller-elor, care poate mbunatati calitatile unitatii n ansamblu (scaznd timpul de acces cu circa 25 %), este aceea de a retine comenzile de scriere/citire ntr-o anumita ordine, care are drept criteriu de ierarhizare distanta dintre capetele de citire/scriere si pozitia fizica pe disc a datelor care trebuie citite. n acest mod se pot evita deplasari neergonomice ale capetelor de scriere/citire ce ar duce la cresterea timpului de acces (vezi figura 1).

Fig. 5.1.1. Ierarhizarea distantei dintre capetele de citire/scriere. n figura 1, capul de citire/scriere va citi mai nti sectorul 3, care este cel mai aproape de pozitia capului, dupa care va citi sectoarele 4 si 2, sarind apoi la sectorul 1, desi acesta a fost primul cerut. Pna la citirea efectiva a sectorului 1, datele continute de sectoarele 2, 3 si 4 (citite deja) vor fi retinute n buffer-ul controller-ului. O problema importanta este cea generata de erorile de citire/scriere, care apar destul de frecvent n cazul utilizarii intense a harddisk-ului (cum este situatia utilizarii memoriei virtuale, create pe disc - fisiere temporare - swap files). Metoda de verificare a corectitudinii rezida din calcularea sumelor de control (CRC - Cyclic Redundancy Check), constnd n suma unui anumit numar prestabilit de biti ai informatiei scrise. n momentul scrierii datelor pe disc, aceste sume sunt calculate si memorate. Valoarea este stocata pe disc si citita la fiecare accesare a informatiei respective. Odata cu citirea informatiei, suma de control este recalculata si apoi comparata cu valoarea anterior stocata. n cazul n care cele doua valori nu sunt identice, este activat un mesaj de eroare, intervenind procesele de corectie. Aceasta suma este reactualizata la fiecare scriere pe disc a informatiilor. Controller-ele pot transmite datele serial sau paralel. Transmisia seriala este mult mai simpla, deci mai ieftina, datele transmitndu-se pe o singura linie sub forma unor "trenuri" de date, bit cu bit. Datele vor forma cozi pna cnd magistrala se va elibera pentru a prelua un nou transfer. Este un mod de transmisie foarte lent si de aceea este rar utilizat n sistemele performante, folosindu-se mai mult la cele lente si nepretentioase. Transmisia paralela se desfasoara simultan pe opt linii si este n mod normal de 8 ori mai rapida dect cea seriala. Este o solutie mai scumpa dect precedenta, dar mult mai avantajoasa prin cresterea vitezei de transfer. La scrierea pe disc, odata cu informatia propriu-zisa, sunt scrise si asa-numitele informatii de tact, cu rol de a stabiliza viteza de citire/scriere. Avem n vedere variatiile de turatie ale motorului care antreneaza discurile si pozitia informatiei pe suprafata. Aceste informatii de tact nsotesc pe disc informatiile propriu-zise si apar sub forma unor biti de tact (exista unele tipuri de controller-e la care informatiile de tact nu sunt asimilate la scrierea fiecarui bit de date, ci sunt scrise ntr-o portiune speciala a discului). Principalele tipuri de controller-e, respectiv unitati de harddisk asociate, folosite n configuratiile clasice sunt: ST 505 - ST 506 (Seagate Technology); ESDI (Enhanced Small Device Interface); SCSI (Small Computer System Interface); IDE (Integrated Device Electronics).

Fiecare din aceste tipuri are propriile dezvoltari ulterioare, variante mai fiabile, cu viteze de transfer superioare, deci solutii tehnice mai performante, derivate din aceste tipuri de baza.

Controller-e ST
Acest tip de controller este printre cele mai vechi si a fost dezvoltat de corporatia Seagate Technology (ST). n functie de modul n care se face nregistrarea pe harddisk, exista trei subtipuri de controller-e ST. Primul tip este NZR (No Return to Zero). La acest tip, informatiile de tact sunt scrise pe anumite suprafete de disc protejate (fata de modelele mai avansate, la care aceste informatii sunt scrise simultan cu informatia, n aceleasi zone de date). Procedeul de scriere este simplu. Fluxul magnetic pe suprafata activa se schimba la schimbarea starii logice (din 0 n 1 sau invers) si ramne la fel pentru bitii identici.

Fig. 5.1.2. Realizarea scrierii pentru controller-e ST tip NRZ. Acest mod de nregistrare este primitiv si ridica probleme mari la sincronizare. Rata de transfer controller-harddisk, n acest caz, este de sub 2 MB/s, iar rata de transfer controller-RAM de circa 120 KB/s. Al doilea tip de controller din categoria ST foloseste o metoda de scriere prin modulare n frecventa (FM - Frequency Modulation), metoda n care, simultan cu nregistrarea datelor, se nregistreaza si informatiile de tact. Astfel, pentru fiecare bit de informatie se mai ataseaza un bit suplimentar, de tact (1 devine 11 si 0 devine 10). Acest procedeu ocupa foarte mult spatiu (practic dublu), datorita bitilor de tact, fiind necesara (tehnologic) o densitate de nregistrare mica. Controller-ul de acest tip este dotat cu BIOS integrat, iar magistrala de date este seriala (volum mic de date integrate transferate la viteza mica). Si aici exista greutati de sincronizare, datorita aparitiei sirurilor lungi de biti identici. Rata de transfer controller-harddisk este de 2,5-3 MB/s.

Fig. 5.1.3. Realizarea scrierii pentru controller-e ST prin modulare FM. Procedeul FM a evoluat apoi la MFM (Modified Frequency Modulation), obtinndu-se o noua categorie de discuri ST. Informatia de tact este stocata doar n grupele de biti care nu contin biti setati (1) si nici n grupa anterioara nu exista vreun astfel de bit. Asadar, un 1 se transforma n grupa 01, iar valoarea 0 se transforma n grupa 00 sau 10, dupa cum a existat (sau nu) valoarea 1 n grupa anterioara. n acest caz discul prezinta 17 sectoare per pista si 512 octeti per sector. Sensul curentului din bobina se schimba naintea fiecarei cifre 1.

Fig. 5.1.4. Realizarea scrierii pentru controller-e ST prin modulare MFM. Privind comparativ cele doua metode de scriere se observa ca bobina este comandata diferit, n primul caz (FM) fiind necesar ca sensul curentului prin bobina capului de citire/scriere sa se schimbe de 16 ori, iar n cazul MFM de 8 ori. De aici rezulta ca viteza de scriere n cazul MFM este mult mai mare, deoarece dispozitivul de comutare electronica a sensului prin bobina va lucra mai putin. n cazul MFM, rata de transfer controller-harddisk este de circa 5 MB/s, iar rata de transfer controller-RAM, de 400-600 KB/s. Un sistem de nregistrare mai evoluat este cel obtinut prin metoda RLL (Run Length Limited), sistem cu care se obtin economii de spatiu de 45-50 %, fata de metodele anterioare. n aceasta metoda, ntre doi biti succesivi cu valoare 1 se intercaleaza ntre 2 si 7 biti cu valoare 0, tinnd cont si de bitii care urmeaza, rezultnd o codificare speciala. n acest mod se obtin multe siruri cu configuratia 1001 (sau minim 2 zerouri dupa 1), siruri care se pot stoca pe un spatiu foarte restrns). Pentru aceste controller-e, rata de transfer controller-harddisk este de 7,5-9 MB/s, rata de transfer controller-RAM este de 650-700 KB/s, iar discul prezinta 26 de sectoare per pista la 512 octeti per sector. Toate aceste interfete

sunt seriale, iar legaturile se fac prin cabluri panglica (cu 20 de linii - magistrala de date si 34 de linii pentru comenzi). Unitatile harddisk se cupleaza prin cabluri panglica cu 6, respectiv 20 de linii. Tipurile de controller-e ST pot suporta pna la doua discuri legate simultan si au integrate pe placa circuite electonice de atenuare si compensare a erorilor de scriere/citire. Tot n aceasta categorie intra si controller-ele care asigura cuplarea floppy disk-ului la sistem, folosindu-se metoda MFM. Fiecare interfata din aceasta categorie este dotata cu propriul BIOS, integrat de asemenea pe placa. Adaptarea semnalelor pentru magistrala reprezinta nca o functie integrata a placii controller. O serie de parametri care privesc lucrul cu discul se pot programa si regla din softul (driver-ul) care se livreaza, de obicei, odata cu placa controller.

Controller-e ESDI
Acest tip de controller (Enhanced Small Device Interface) a fost realizat de firma Maxtor, fiind superior tipului descris anterior, deoarece se pot obtine rate de transfer controller-harddisk de ordinul a 10-15 MB/s si chiar la 24 MB/s pentru controller-ele superioare, de tipul Super ESDI. Rata de transfer controller-RAM este cuprinsa intre 850 si 900 de KB/s, iar discul prezinta ntre 32 si 38 sectoare per pista. Fata de controller-ele ST, ESDI dispun de o "inteligenta proprie", nemaifiind nevoie de un schimb intens de informatii de control pentru operatiile de citire/scriere, schimb care s-ar fi desfasurat, n mod normal, ntre controller si harddisk. Acest flux de comenzi si informatii de control fiind mai mic, se obtin rate de transfer superioare tipului ST. Totodata, unitatea de codaredecodare EDU (Encoding-Decoding Unit) a fost mutata pe unitatea de disc, prin aceasta obtinndu-se o micsorare a cablurilor de legatura ntre controller si EDU. Cum pe acest traseu semnalele circula n format analogic, ele pot suferi degradari sau alterari, fapt care duce la aparitia de erori la scriere/citire. Cu ct traseul de legatura EDU-controller este mai mic, cu att mai mult scade acest risc. n plus, la controller-ele ESDI se foloseste o memorie tampon pentru transmisia datelor, fapt care duce la o crestere a securitatii datelor, inclusiv la cresterea vitezei de transmisie. Acest controller cuprinde si mecanisme de control si corijare a erorilor.

Controller-e SCSI
Datorita diverisitatii tipurilor de periferice si a unitatilor de stocare oferite pe piata, s-a simtit nevoia unui tip de interfata care sa poata gestiona ct mai multe dintre acestea, deci o interfata orientata spre sistem (spre deosebire de ST si ESDI, care erau interfete orientate spre dispozitiv). O astfel de interfata universala este SCSI (Small Computer System Interface), termen a carui pronuntie este la fel cu cea a cuvntului "scuzzy" (engl.). Acest sistem nu este un controller propriu-zis, ci mai degraba o arhitectura de magistrala. Acest controller lucreaza ca interfata I/O paralela pe 8 biti, avnd fata de precedentele un spor deosebit de viteza. Pentru prima data, conceptul de realizare a interfetei sistem-unitate de stocare a fost schimbat, prin mutarea si integrarea controller-ului propriu-zis n cadrul unitatii de stocare. Legatura dintre controller (si implicit discuri) si sistemul de calcul (microprocesor) a fost realizata prin intermediul unui dispozitiv numit Host-Adapter, cu rolul de preluare a semnalului furnizat de controller - un format special SCSI - si de transformare (adaptare) a acestuia n semnal transportabil pe magistralele sistemului, adica n format ISA, EISA, MCA, VLBus sau PCI (PCI-SCSI, VLBus-SCSI, PCI-FastSCSI etc). Spre deosebire de controller-ele ST si ESDI, la care se puteau cupla maxim doua unitati, la acest tip se pot cupla pna la 7 unitati (sau 32 la ora actuala, pentru alte standarde SCSI mbunatatite): harddisk-uri, unitati CD-ROM, diferite dispozitive periferice ca scanner-e,

imprimante, plotter-e etc. Dupa cum s-a spus, host-adapter-ul joaca rolul de magistrala I/O. Pe aceasta magistrala exista 8 (SCSI-1), 16 sau 32 de noduri (pentru versiunile noi de SCSI) si anume un calculator gazda si 7 periferice (respectiv 1 si 15 sau 1 si 31). Fiecarei unitati i este asignata o adresa proprie, iar datele, pentru a ajunge la destinatie, trec de la o unitate la alta, parcurgnd fiecare nod, pna ajung la dispozitivul destinatie (vezi figura 2.26). Fiecare extensie de periferic are propriul sau host-adapter dedicat.

Fig. 5.1.5. Dispunerea perifericelor la controller-ele SCSI. Pentru a folosi aceasta magistrala nu este nevoie de acordul controller-ului, deoarece perifericele cuplate vor emite ele nsele semnale despre operatia desfasurata (scriere/citire). Exista, desigur, un sistem de prioritati, functie de adresa asignata fiecarui periferic atasat. Toate perifericele primesc indicatoare, n functie de activitatea pe care o desfasoara. Aceste indicatoare de activitate sunt de periferic intiator (emitator-source) si periferic destinatie (tinta-target). La fiecare actiune, perifericul initiator lanseaza o comanda (codificata pe 6 octeti pentru magistralele de 20 biti, sau pe 10 octeti pentru magistralele de 32 de biti) catre un anumit periferic destinatie. Aceasta comanda este emisa ntr-un format specific, numit CDB (Command Descriptor Block). n cadrul acestui cod de comanda, primii 8 biti realizeaza asa-numitul OpCode (Operating Code = codul operatiei). Exista 256 de comenzi diferite care au ca rezultat actiuni de citire, scriere, formatare etc. Practic, datorita CDB se poate scrie orice driver pentru operatii SCSI, aceasta fiind o interfata orientata spre sistem si un standard de magistrala, netinnd cont de echipamentul cuplat (sistemul de calcul este insensibil la perifericul conectat). Un alt aspect diferit pentru SCSI este felul cum vede acesta organizat discul si anume ca o nsiruire de blocuri de date numerotate, nemaitinnd seama de cilindri, piste, capete sau sectoare. De aici rezulta un mare avantaj la proiectarea controller-elor, care nu mai sunt construite dedicat pentru anume discuri si deci nu mai sunt supuse unor restrictii de proiectare si constructie. Magistrala SCSI transfera datele prin doua moduri: modul sincron, cu 5 MB/s, respectiv circa 40 MB/s la standardul SCSI-2; modul asincron, unde transmisia este n functie de lungimea cablului de legatura, ajungand la viteze de transfer de 2-3,3 MB/s.

Controller-ul SCSI executa la fiecare transfer de date pe magistrala paralela un control de paritate, fapt care duce la cresterea securitatii datelor. Acest tip de controller comunica cu perifericele printr-un sistem de instructiuni (CCS - Common Commanded Set), spre deosebire de

celelalte controller-e care foloseau pentru comunicatie numai semnale electrice de anumite nivele. Vorbind despre transferul ntre controller si calculator, apar trei metode utilizate: Programmed I/O (PIO), la care transferul (octeti) se face cu instructiuni IN/OUT prin porturile I/O, cu implicarea totala a microprocesorului; Direct Memory Access, metoda de acces direct la memorie din partea unui perifericextensie, metoda n care blocuri de date se transfera n/din RAM, fara supraveghere efectuata de microprocesor (implicare din partea microprocesorului la nivel foarte scazut); Bus-mastering DMA; cum un sistem de calcul este alcatuit din mai multe componente interconectate care folosesc sistemele de magistrala drept cai de comunicatie si transferuri de date, vitezele proprii de lucru ale fiecarei componente n parte scad destul de mult, datorita imixtiunilor din partea celorlalte periferice-extensii conectate si care cer acces la magistrale.

Bus-mastering este un sistem de semaforizare si protocoluri, prin care o componenta a sistemului poate deveni master-bus n sistem, exploatnd singura si independenta resursele de transport ale magistralei, fara a fi "deranjata" de alte extensii pretendente la magistrala. Busmasteringul este implementat de o unitate speciala, numita ISP - Integrated System Peripheral, care va aloca postul de master-bus unei extensii de periferic, la cererea acesteia. Binenteles ca exista un sistem de prioritati, care va scuti sistemul de calcul de unele conflicte de acces la magistrala (vezi figura 2.27).

Fig. 5.1.6. Sistemul de prioritati n cazul bus-masternig. Aceasta metoda permite unui dispozitiv SCSI sa opereze cu memoria RAM (scrieri/citiri) fara acordul microprocesorului, acesta dedicndu-se altor procese. Controller-ele de acest tip sunt recomandate, datorita vitezelor de transmisie sporite. La sfrsitul magistralei SCSI, formata fizic din cablu cu 50 de linii si maximum 6 metri lungime, n perifericele terminale, se monteaza un terminator, constnd dintr-un circuit integrat specializat, ori dintr-o rezistenta sau un ansamblu de rezistente, pentru a evita erorile aparute n situatia reflexiilor de semnal. Pe acest cablu datele se transmit numai pe 8 linii, iar o a 9-a linie este destinata transmiterii bitului de paritate. Controller-ele SCSI sunt ideale n modul de lucru multitasking, deoarece unitatile periferice cuplate pot lucra n paralel la cereri simultane de sarcini (task-uri). Un alt avantaj oferit de SCSI consta n faptul ca odata primita comanda de la microprocesor, controller-ul preia gestiunea taskului, microprocesorul ocupndu-se de alte activitati. Toata electronica si logica de comanda a acestui tip de controller se afla integrata n unitatea de disc SCSI, iar discurile sunt organizate pe baza metodei ZBR (Zone Bit Recording).

Sub-standardul SCSI-2 a aparut datorita problemelor de compatibilitate ridicate de comunicatia sistemelor SCSI cu terminalele (avnd n vedere multitudinea de modele oferite de producatori). De aceea s-a conceput un controller total independent de terminal. Setul de comenzi uzuale (CCS) a fost refacut complet, eliminndu-se anumite comenzi care produceau unele necazuri la transmisia de date. Acest tip recunoaste pna la 10 periferice cuplate, pentru fiecare dispunnd de un set aparte de comenzi (spre deosebire de primul tip SCSI, n care acesta nu facea deosebire ntre natura diferitelor periferice). Datele se transfera cu viteza de pna la 50 MB/s, n mod sincron, pe magistrale de 16 biti. Sub-standardul SCSI-3 este un controller I/O pe 16/32 de biti cu rata de transfer de maxim 20 MB/s. Controller-ele SCSI pe 32 de biti au fost dotate cu doua denumiri si anume Fast si Wide (pentru cele care depasesc 20 MB/s, respectiv pentru cele care lucreaza pe 32 de biti). Pentru Fast SCSI, datele sunt transmise sincron cu o rata de 30-40 MB/s. Este un dispozitiv extrem de rapid, ideal pentru bancile de date n retea, cnd magistralele I/O devin aglomerate. Wide SCSI transmite de asemenea datele sincron, pe magistrale de 16/32 de biti, la viteze de 3545 MB/s. Cuplarea este posibila prin cabluri panglica, avnd 68+1 sau 110 fire. Toate controllerele SCSI dispun de BIOS ncorporat. Discurile coordonate de acest standard prezinta structura nregistrarii de tip RLL - RLL (1,7), RLL (2,7) - si MFM.

Controller-e IDE
Controller-ul IDE (Integrated Device Electronics) mai este cunoscut si sub numele de AT-Bus, deoarece l pot utiliza numai calculatoarele AT. Aceasta se datoreaza modului specific de lucru pe 16 biti, minimul folosit pentru magistralele de date AT. Controller-ul IDE mpreuna cu EDU se afla integrate pe unitatea de harddisk, pentru cuplarea cu calculatorul fiind necesar un host-adapter, cuplat ntr-un slot al placii de baza - ca la SCSI (deci placa montata n calculator nu este controller-ul propriu-zis, ci un host adapter). Exista variante constructive att pentru magistrale ISA, EISA, VLBus, ct si pentru PCI. Host-adapter-ul IDE permite cuplarea a maximum doua unitati harddisk/banda magnetica sau, n cazul controllerelor combinate, la acelasi controller pot fi cuplate si maxim doua unitati floppy disk. Pe aceeasi placa, de obicei un Multi I/O, sunt prezente si interfetele seriale/paralele, adaptorul de jocuri (Game Adapter) etc. Capacitatea maxima a harddisk-urilor care se pot cupla la un astfel de controller este de 528 MB, datorita limitarii impuse de BIOS: 63s x 16c x 1024 x 512 = 528 MB, unde: s = numarul de sectoare/pista; c = numarul logic de capete; 1024 = numarul de cilindri; 512 = numarul de octeti/sector.

Pentru a elimina aceasta limitare de capacitate, standardul IDE a fost extins la un nou standard care permite ntre altele cuplarea unor unitati de stocare cu capacitate crescuta. De asemenea, s-a revizuit si numarul de unitati care pot fi cuplate, acesta crescnd la 4 (doua harddisk-uri si doua unitati de banda, CD-ROM etc). Acest nou dispozitiv este controller-ul E-IDE (Enhanced IDE). n acest caz sunt de fapt doua controller-e integrate pe aceeasi placa, unul primar si unul secundar. Cele doua canale lucreaza independent, pentru fiecare canal rulnd cte o comanda. Astfel, daca la un sistem se cupleaza doua harddisk-uri pe acelasi canal (pentru fiecare canal se poate conecta un cablu-panglica cu

cte doua conectoare pentru cele doua harddisk-uri), acesta va fi mult mai lent dect un sistem cu cele doua harddisk-uri cuplate cte unul pe fiecare canal (vezi figura 2.28).

Fig. 5.1.7. Cuplarea harddisk-urilor la controller-ele EIDE. EIDE foloseste metodele de accesare descrise la standardul SCSI si anume PIO, DMA si n special Bus-mastering, cnd adaptorul devine master pe magistrala, transmitnd datele direct n memorie. Daca la standardul IDE nu se puteau cupla harddisk-uri mai mari de 528 MB, la noul standard aceasta problema a disparut, datorita driver-ului EIDE implementat, ajungndu-se la capacitatea de 8,5 GB. De asemenea, si viteza de transfer a crescut la 11-13 MB/s. Doua dintre comenzile care apartin setului intern IDE sunt Read Multiple si Write Multiple, prin care se poate face trecerea de la citirea/scrierea uni-sector la cea multi-sector, faza n care se pot scrie/citi simultan mai multe sectoare. Comenzile au ca rezultat o crestere foarte mare a vitezei de transfer si de aceea este bine ca atunci cnd se dispune de o unitate de harddisk IDE sau EIDE sa se activeze aceste comenzi prin modificarea optiunii CMOS, IDE HDD Block Mode. Host-adapter-ele sunt construite special pentru diverse arhitecturi de magistrala, cum ar fi: ATAIDE pentru ISA/EISA, MCA-IDE pentru MCA, VLBus-IDE sau VLBus-EIDE pentru VLBus si PCIEIDE sau ATA-2, IDE-2 pentru PCI. Legatura cu controller-ul se face prin cabluri cu 40 de fire prevazute cu socluri. Pentru ca sistemul sa lucreze la capacitatea maxima, avnd n vedere vitezele de transfer foarte mari, este bine ca magistrala sa fie de viteza mare, de tip VLBus sau PCI. n caz contrar, magistrala va diminua performantele atinse de acest standard.

Controller-e pentru CD-ROM

n cazul dotarii calculatorului cu o unitate CD-ROM, se impune a fi specificat nivelul la care se lucreaza cu CD-ul, si anume profesional sau amator. n primul caz, cea mai buna solutie este alegerea unui controller de tip SCSI sau cel putin a unui controller de tip EIDE, prevazut cu posibilitati I/O pentru CD-ROM, care sa asigure rate de transfer controller-calculator de cel putin 300 KB/s. n plus, exista multe aplicatii pretentioase care cer, n mod special, prezenta unui controller SCSI. n cel de-al doilea caz, cnd pretentiile pentru viteza scad, un controller AT Bus (IDE) satisface prin rata sa de transfer, de circa 150 KB/s. Oricum, cel mai bine este ca la achizitionarea unei unitati CD-ROM sa fie luat si controller-ul recomandat n cartea tehnica de firma constructoare sau de firma care comercializeaza unitatea, pentru a evita ca ntre unitate si

controller, la cuplare, sa apara conflicte de protocol, transmisie sau pur si simplu incompatibilitate.

Cache controller
n acest caz nu este vorba despre un nou standard de interfata-controller pentru medii de stocare sau periferice, ci de o solutie practica, din ce n ce mai folosita pentru diverse tipuri de controller-e si anume instalarea pe placa controller-ului a unei memorii tampon de tip cache, care va mbunatati considerabil performantele unitatii cuplate. Functional, aceste controller-e nu difera de celelalte tipuri, fara cache, doar ca n acest caz n lantul de transmisie memoria cache intervine ca intermediar n accelerare.

Fig. 5.1.8. Dispunerea memoriei cache pentru controller-e. Controller-ul, lucrnd cu blocuri de date de scris/citit, va transmite aceste blocuri mai nti n memoria cache, de aici acestea fiind preluate fie de mediul de stocare, fie de memoria RAM. n general, un controller de calitate dispune de 1-2 MB de memorie cache (vezi figura 2.29). La o operatie de citire de pe harddisk, controller-ul nu va mai cauta pe acesta ci, pe baza adreselor pe care le-a memorat anterior (adrese ale blocurilor cu care a operat), va cauta mai nti n memoria cache locul dorit. Daca acesta exista stocat n memoria cache, va fi direct transferat n RAM, n caz contrar cautarea facndu-se pe disc. Probabilitatea gasirii blocului dorit (cache hit) n memoria cache este destul de mare, datorita faptului ca, la un moment dat, sistemul de calcul va rula doar o anumita bucla (segment) de program, de 64 KB, n care vor fi vehiculate aproximativ aceleasi blocuri de date si instructiuni. Sporul de viteza obtinut prin folosirea memoriei cache este foarte mare, datorita lipsei factorilor de ntrziere care intervin n operatiile de citire/scriere curente (pozitionare a capului unitatii n zona n care este stocat blocul respectiv pe disc, factor de ntretesere etc.). n ceea ce priveste modul n care memoria cache este eliberata de continut, se foloseste metoda LRU (Last Recently Used), avnd la baza o statistica memorata a gradului de accesare a blocurilor de date. Astfel, blocul de date cel mai putin utilizat, deci cu cele mai mici sanse de a fi cerut de sistemul de calcul, va fi sters, disponibiliznd astfel spatiul pentru alte blocuri.

5.2. Intel StorageExpress System

Prezentare ISES
Protectia datelor ntr-o retea de calculatoare este o preocupare constanta a oricarui administrator de sistem. Masurile software (login script-uri necesare si suficiente pentru orice utilizator, acces la resurse prin parola, software performant antivirus, optimizari de programe, configurari particulare pe statii/aplicatii) pot deveni insuficiente n cazuri de incidente hard. Singura salvare n astfel de situatii limita este, dupa depanarea hardware existenta unor copii ale, cel putin, informatiilor de interes deosebit stocate pe discurile serverelor si nodurilor LAN. Statistici recente arata ca probabilitatea de restaurare integrala a fisierelor pierdute este n jurul a 50%. Inexistenta unei copii de siguranta face ca restaurarea a 20Mo date ingineresti sa coste 90.000USD si 42 de zile de munca (U. S. Computer Security Association). O solutie pentru linistea noastra, dar mai cu seama a conducerii unei firme posesoare de retea/retele de calculatoare, este procurarea unui ansamblu hard/soft de salvare/restaurare care sa ofere garantie maxima. Majoritatea procedeelor clasice sunt ineficiente pentru complexitatea unui LAN multiserver. Si n acest domeniu Intel a gasit o rezolvare eleganta, completa din punct de vedere hard-soft. Intel StorageExpress System functioneaza n topologii: Ethernet 10baseT, Ethernet 10base5, Ethernet 10base2 (cu transceiver extern). Dedicat n principal retelelor NetWare (2.15, 3.11 sau mai mare, mono/multi segment, single/multi server), StorageExpress este compatibil cu specificatiile Novell SMS (Storage Management Services) - altfel spus StorageExpress ramne compatibil cu versiuni NetWare superioare celor existente. Optional retelele IBM Token Ring pot beneficia de suportul oferit de Intel StorageExpress System. Acest mediu complet integrat, este proiectat pentru salvarea/restaurarea serverelor si statiilor dintr-un LAN/WAN. Versiunea EL este echipata cu tape drive 2.2 GO, si se preteaza a fi integrata n retele cu maxim 4 servere/50 noduri. Varianta extinsa, XL ( 5GO ), este pentru LAN-uri multiserver cu maxim 5 servere/125 noduri. Noutatea absoluta este ca din punct de vedere hard, StorageExpress aduce mai de graba cu un PC dect cu un tape drive clasic. Astfel ambele modele au n componenta lor: Microprocesor, harddisk, memorie flash, cartele Ethernet si SCSI-2 pe 32 biti, alte optiuni. StorageExpress poate fi integrat n retele eterogene, dar conforme cu topologiile si formatele de cadre anterior enumerate (statii de lucru ntr-un segment Ethernet pot rula DOS, Windows, OS/2). Software-ul de aplicatie ce nsoteste componenta hard a StorageExpress System, si se instaleaza pe o statie de lucru a retelei, este StorageExpress Central Console. Conditiile de instalare ale StorageExpress Central Console sunt dintre cele mai prietenoase. Statia nededicata, pe care se face instalarea, trebuie sa fie un PC cu urmatoarele conditii minimale: microprocesor 386SX/DX; vonitor VGA; 5MO spatiu liber pe disc; 4MO RAM; sa ruleze Windows 3.1 n mod protejat, dupa ce n prealabil a fost cuplat n retea.

Caracteristici importante ale Intel StorageExpress System:

1. Sistemul vine preconfigurat cu interfetele Ethernet si SCSI-2, precum si cu pachetul NetWare Runtime plus toate NLM-urile gata ncarcate. Testate si preconfigurate, NLM-urile rezida n StorageExpress (deci nu exista conflicte cu celelalte module existente pe servere).

2. Pe volumele unui File Server Novell NetWare pot coexista si alte formate dect DOS, Windows. Sistemul Intel poate salva/restaura si fisiere non-DOS (UNIX, OS/2,MAC) stocate pe servere NetWare. 3. Evidenta stricta a oricarui fisier salvat pe banda, precum si o istorie a salvarilor succesive, este asigurata de existenta pe harddisk-ul StorageExpress, unei baze de date proprii, FileTracker. Mecanismul de restaurare, n cazul unor incidente grave, functioneaza ireprosabil. Sa presupunem ca discul unui server s-a defectat. Dupa nlocuirea discului, StorageExpress reconstruieste serverul exact cu acele date stocate pe banda la ultimul backup. Procesul de restaurare acopera si fisierele de sistem (n cazul NetWare: baza de date a retelei, drepturi asignate, etc). 4. Modalitatea de lucru standard a unui sistem Intel este bazata pe o schema de rotatie GFS (Grandfather-Father-Sun). Folosita ca metoda de backup, denumita de Intel streamlined, schema GFS creeaza periodic (saptamnal, lunar, anual) benzi de salvare. Conceputa pentru America si Europa de Vest, metoda este viabila pentru retele multiserver care lucreaza fara ntrerupere. Pentru retele mici administratorul de sistem si poate defini algoritmi proprii de backup ("custom" backup). StorageExpress suporta 4 tipuri de "custom" backup: "full"- salvarea completa a tuturor fisierelor ; "full copy"- similara "full" dar fara modificarea atributului "archive" pentru fisierele copiate pe banda; "incremental"- salvare numai a fisierelor create sau modificate de la ultimul backup; n plus sistemul pune OK-ul de reactualizare prin inhibarea atributului "archive"; "differential"- se salveaza numai acele fisiere create sau modificate de la ultimul backup "full" sau "incremental"; atributul "archive" ramne nemodificat;

5. Facilitatea de "Auto Compare" permite verificarea integritatii datelor inainte/dupa salvarea pe banda (un fel de fc.exe pt sistemele DOS). 6. Optiunea de "Inteligent Disk Grooming". Curatarea spatiului discurilor serverelor retelei de acele fisiere accesate rar si mutarea lor pe discul StorageExpress reprezinta un disk grooming. Procesul poate fi optimizat de administrator, dupa criterii riguroase, apoi continuat automat de sistemul Intel. n orice moment, total sau partial, fisierele de pe discul StorageExpress pot fi restaurate pe discurile serverelor retelei. 7. Puternicele pachete de diagnoza pot fi rulate fie sub Central Console, fie direct de la panoul central al unitatii Intel StorageExpress. 8. Un singur software Central Console poate monitoriza mai multe unitati Intel StorageExpress dispuse n oricare puncte ale unui LAN/WAN. 9. Multe alte optiuni fac din Intel StorageExpress System un instrument puternic, dar usor de folosit.

Metode de protectie la copiere Protectia la copiere bazata pe discuri cu cheie

Acest tip de protectie la copiere este de aceeasi vrsta cu nsasi calculatoarele personale. Anii de dezvoltare si sofisticatul echipament hard pentru unitatile de disc floppy au permis dezvoltarea a numeroase metode de protectie. Cu toate ca aparitia cheilor hard plasate pe portul

paralel face ca protectiile cu discuri cu cheie sa para demodate, acest tip de protectie are cel putin avantajul evident ca este foarte ieftin, datorita faptului ca discurile cu cheie pot fi utilizate n acelasi timp si ca discuri de distributie, fiind uneori foarte dificil de pacalit. Controller-ul de floppydisk are o functionare asemanatoare cu cel de HDD.

Cmpul de sincronizare si octetul de identificare

n cazul codarii MFM, cmpurile de sincronizare sunt alcatuite din 96 de biti de zero (adica celule care au bit de ceas, dar nu au bit de date) urmate de 3 octeti de A1h (10100001 n binar). Bitii de zero permit alinierea corecta a celulei de bit, iar octetii cu A1h folosesc la identificarea nceputului bitului de date. Desi controller-ul de floppy-disk (FDC) n timpul formatarii scrie 12 octeti cu zero (aceasta valoare nu poate fi schimbata prin software), numai un singur octet este necesar de fapt pentru sincronizarea celulei de bit. La FM, cmpurile de sincronizare constau numai din 48 biti de zero (si aici FDC are nevoie numai de 8 biti, restul fiind pusi pentru siguranta). Diferitele cmpuri de date (datele utilizator si datele auxiliare) pot fi recunoscute dupa octetul care urmeaza imediat dupa cmpurile de sincronizare. Acesti octeti nu pot fi ncurcati cu datele utilizatorului, chiar daca se ntmpla ca aceste date sa contina n ele exact secventa de octeti sincronizare/ID, deoarece acesti octeti si numai ei (octetii ID), folosesc o conventie de amplasare a bitilor de ceas nestandard (constituie practic o violare de cod). Tabelul 1 - Octetul de identificare la FM: Octet ID Ceas FC FE FB F8 FE D7 C7 C7 C7 C7 Descrierea cmpului Marca de index (index address mark) Marca cmpului de identificare a sectorului (sector ID address mark) Marca de sector "normal" (de date) Marca de sector special IBM bad track ID

La MFM, zona de identificare ncepe cu 3 octeti de marca MFM, urmati de un octet standard MFM corespunzator octetului de date din marcile FM. Tabelul 2 - Cei 3 octeti de marca MFM sunt: Octet ID Ceas C2 A1 A1 A1 14 0A 0A 0A Descrierea cmpului Marca de index (index address mark) Marca cmpului de identificare a sectorului (sector ID address mark) Marca de sector "normal" (de date) Marca de sector special

Tabelul 3 - Octetul de identificare la MFM este: Octet ID Ceas Descrierea cmpului

FC FE FB F8

01 00 00 00

Marca de index (index address mark) Marca cmpului de identificare a sectorului (sector ID address mark) Marca de sector "normal" (de date) Marca de sector special

Protectii independente de timp

Se vor analiza marcajele de protectie pe floppy disk-uri care pot fi verificate fara folosirea altor dispozitive n afara de FDC nsusi. Aceste "trucuri" ar trebui sa mearga n orice sistem echipat cu un FDC compatibil.

Segmente n plus sau segmente lipsa

Deoarece primele discuri floppy MS-DOS aveau mult spatiu neutilizat pe pista, o idee evidenta a fost sa se stocheze sectoare aditionale pe pista mpreuna cu sectoare standard MSDOS. nca departe de a fi bine mpachetat, formatul cu 10 sectoare pe pista permite adaugarea unui sector suplimentar de 256 octeti. Un alt loc de amplasare a unor asemenea sectoare aditionale este pista 41 care nu este utilizata de DOS, dar care poate fi accesata de majoritatea unitatilor de disc.

Biti de date "slabiti"

O alta varianta este utilizarea bitilor de date "slabiti" (weak data), care n operatii consecutive de citire apar diferiti. Biti "slabi" pot aparea fie datorita ntmplarii ca datele scrise sa cada ntr-o zona nesigura din punct de vedere logic, fie datorita unei lungi serii de date "0" n care sa lipseasca bitul de ceas. n primul caz, decizia FDC va fi condusa de zgomotul aleator, n cel de-al doilea, variatii aleatoare n viteza de rotatie a drive-ului vor desincroniza celula de bit (asemenea date nu pot fi scrise totusi fara modificari ale partii hard a FDC, asa ca nu vor fi discutate aici). O metoda de a genera "weak data" este de a le plasa deasupra unui defect de structura. Asemenea biti "slabi" nu vor disparea dupa o comanda de scriere a sectorului. Din pacate, defectele de suprafata sunt acum tot mai rar de gasit, asa ca cei interesati trebuie sa le creeze singuri (exista o multime de tehnici, de la zgriatul discului cu un cui ruginit pna la evaporarea atenta a stratului de suprafata cu un laser n infrarosu). Bitii "slabi" pot fi creati si prin soft. Prima abordare este prin manipularea bitilor de drive select/deselect din digital output register (3F2h) al controller-ului de FDC. De exemplu, daca se doreste crearea de "weak data" pe discul A, trebuie sa se starteze operatia de scriere, sa se astepte pna cnd octetul dorit va fi transferat unitatii de disc (si nu la FDC!) si apoi sa se trimita continuu registrului valorile 1Dh (select drive 1) si 1Ch (select drive 2) ct timp octetul este transferat pe disc. O asemenea operatie va modula toate datele (inclusiv bitii de ceas) scrise pe disc cu un semnal dreptunghiular, plasndu-le ntr-o regiune incerta. O a doua abordare presupune aproape aceeasi operatie cu registrul de control al disketei (3F7h). Comutarea ratei de scriere va deplasa bitii de date si de ceas, si le va deforma aspectul mutndu-i de asemenea ntr-o zona nesigura. Un program de tip bit-copier se va confrunta cu o dilema interesanta n momentul ntlnirii unor "weak data": bitii slabi sunt o consecinta a unui defect de suprafata nerecunoscut si operatia trebuie repetata pna cnd data originala va fi recuperata ori este un marcaj de protectie care trebuie reprodus?

Date introduse n zona de "GAP"

Se poate stoca cu usurinta o mica cantitate de date n GAP, dupa cmpul sectorului de date (GAP 3). Cu conditia ca acest sector sa nu fie suprascris, marcajul va rezida n GAP complet n siguranta. Marginea superioara pentru numarul de octeti care vor intra n GAP 3 este data de valoarea GPL (GAP length) de la comanda de formatare a pistei. Verificarea unui asemenea marcaj este simpla (cel putin pentru primul sector de pe pista) - comanda de citire a unei piste cu un numar mai mare dect valoarea curenta din identificatorul de sector va ncarca datele din GAP n memorie. Stocarea de date n GAP necesita o procedura mai sofisticata. Se presupune ca cineva doreste sa plaseze 10 octeti de date n GAP-ul primului sector de 512 octeti, pe pista 0 si cu capul 0. El trebuie mai nti sa formateze pista 0, specificnd lungimea de cod 3 (1024 octeti) pentru primul identificator de sector, dar o lungime de cod 2 pentru parametrii de formatare. Apoi trebuie sa porneasca operatia de scriere pe sectorul sau imaginar de 1024 octeti si sa se opreasca dupa ce a transferat 526 octeti (512 octeti datele din sector + 2 octeti CRC + 10 octeti datele din GAP + 4 octeti margine de siguranta). Dupa aceasta, trebuie sa porneasca operatia de formatare a pistei cu o lungime a codului de 2 (att pentru parametrii de formatare ct si pentru identificatorul de sector) si sa se opreasca undeva n interiorul GAP-ului 2 (identificatorul de sector este deja scris, dar cmpurile de date sunt totusi neafectate). Att operatia de formatare, ct si cea de scriere, pot fi oprite fie prin resetarea controller-ului (trimitnd "0" la "digital output register", 3F2h), fie schimbnd unitatea selectata. Din nefericire, uneori poate fi dificil de decelat ntre un GAP gol si unul continnd date de protectie. Unitatile vechi de disc aveau un timp de atenuare a semnalului de scriere relativ mare, asa ca scrierile din GAP pe asemenea unitati erau pline cu gunoaie aleatoare, care pot fi gresit interpretate ca date binare de protectie. n cazul plasarii de "weak bits" n interiorul datelor de protectie din GAP-uri, aceste dificultati de identificare a marcajului cresc.

Sectoare fara marcajul de adresa a datelor (data address mark)

Sectoarele fara "data AM" vor genera eroarea "missing data AM". Comanda de citire a identificatorului de sector se va termina totusi corect pe un asemenea sector. Stocarea sectoarelor cu "data AM" lipsa necesita o simpla operatie de formatare, care trebuie oprita dupa scrierea identificatorului sectorului care contine "data AM", dar nainte de a se scrie "data AM". O grija deosebita trebuie luata pentru a elimina "data AM" existenta anterior, fie utiliznd discuri sterse electromagnetic, fie cu un format preliminar la o alta rata de transfer. O metoda alternativa (care nu merge pentru primul sector de pe pista) este: nti se formateaza pista cu o valoare GPL aleasa astfel nct sa plaseze cmpul de date acolo unde cmpul de sincronizare al zonei "data AM" trebuie sa nceapa pe discul tinta, apoi se reformateaza pista cu valoarea dorita a GPL-ului si se opreste nainte ca AM-ul sectorului sa fie scris.

Sectoare fara marcajul de identificare al sectorului

Sectoarele fara AM-ul identificatorului de sector pot fi scrise n modul urmator: se formateaza pista, cernd o lungime a codului de N+1 (mai mare cu 1 fata de normal) pentru sectorul care se afla naintea sectorului de interes. Apoi se citeste continutul acestui sector "dummy" si se scrie napoi oprind operatia cnd AM-ul identificatorului de sector a fost suprascris, dar cnd nca "data AM" este OK. Acum s-a obtinut un sector fara ID AM. Un asemenea sector nu va permite nici o

exceptie n operatiile FDC-ului. El nu poate fi, n general vorbind, citit de nici o comanda fara o atentie deosebita asa ca el aproape nu exista.

Sectoare cu marcajul de identificare declarat "bad"

Acest marcaj difera de anteriorul numai prin extinderea "coruperii" zonei ID AM. Aici, FDC-ul este nca n stare sa recunoasca ID AM-ul, dar CRC-ul de pe el se dovedeste incorect. Acest marcaj nu poate fi detectat de o comanda de citire a sectorului, iar verificarea nu prezinta probleme. Sectoarele cu "bad" ID AM vor aparea de asemenea n comanda de citire a unei piste. n acest caz valorile exacte ale pozitiei elementelor componente ale sectorului nu sunt cunoscute, ele putnd fi totusi obtinute cu urmatoarea procedura: cunoscnd pozitia exacta a cmpului de date din masurari temporale, se poate deduce pozitia aproximativa a ID AM si citi acea zona utiliznd tehnica de ajustare a celulei de bit. De valoare pentru proiectantii de sisteme de protectie este faptul ca modificarea acestui marcaj provoaca un CRC pentru identificatorul de sector invalid si lipsa "data AM". Un asemenea sector va cauza terminarea operatiei de citire a pistei, astfel prevenindu-se detectarea marcajelor "normale" de asemenea tip plasate dupa el de bit-copier. Pentru a scrie un "bad" ID AM, operatia de formatare trebuie oprita ct timp sectorul ID AM CRC este scris (FDC are un buffer intern n jurul a 3 octeti, deci controller-ul nu porneste scrierea CRC-ului imediat ce ultimul octet ID a fost furnizat catre registrul de date, ci ceva timp dupa aceasta).

Cmpuri de date care se ntind peste "index address mark"

Marcajele de acest tip au aparut cnd cineva a ntrebat: "Ce va face FDC daca comanda de formatare a pistei va specifica faptul ca lungimea datelor pe pista trebuie sa fie putin mai mare dect poate pista sa "tina"? " Exista o mica zona la nceputul pistei care nu este utilizata de un sector de date (este utilizat de "index address mark"). Aceasta zona poate fi rescrisa de ultimul sector de pe pista, dar daca ultimul sector rescrie prea mult din nceputul pistei, sectorul 1 va fi sters. Daca nceputul cmpului de date al ultimului sector trece peste gaura de index, controller-ul va scrie GAP-ul 4 pna la urmatoarea aparitie a gaurii de index, suprascriind toate sectoarele existente pe pista. Daca la nceputul sectorului ID AM trece peste gaura de index, acest sector va fi conservat suprascriindu-se toate celelalte sectoare anterior scrise. Sectoarele care trec peste IAM (index address mark) pot cauza probleme serioase programelor de tip bit-copier care nu sunt la curent cu existenta lor, deoarece multe marcaje de protectie sunt generate prin operatii de formatare repetate care vor distruge datele din sectoarele IAM suplimentare.

Piste cu date scrise la rate diferite de scriere

Asa cum s-a putut observa n sectiunea anterioara, FDC ignora IAM la nceputul pistei, asa ca sectoarele pot aparea la orice pozitie n interiorul pistei. O idee evidenta este de a scrie diferite parti din pista la diferite rate de transfer a datelor (aceasta este bine sa se faca nu prin comutarea ratei de transfer n timpul operatiei de formatare, ci prin doua operatii consecutive de formatare la rate diferite). De exemplu, astfel se poate obtine o pista 0 care sa aiba 9 sectoare de 512 octeti la 300 KB/s (HDD) si un singur sector de 512 octeti la 500 KB/s (deoarece este pista exterioara, folosirea unei rate mari de transfer pe discuri DD nu va permite o siguranta de plasare a datelor prea mare). Desi scrierea la diferite rate de transfer este n ntregime n domeniul AT, o marca similara poate fi generata utiliznd formate FM si MFM (de exemplu 9 sectoare MFM si unul FM) pe PC si XT.

Accesul la date peste "GAP" (data access over GAP)

Deoarece identificatoarele de sector si cmpurile de date sunt sincronizate separat, doua celule de bit n doua cmpuri consecutive pot fi deplasate n mod arbitrar. Aceste alunecari sunt datorate variatiilor aleatoare n WR CLK si n viteza de rotatie a discului, asa ca nu pot fi controlate. Orice operatie de citire a pistei cu o lungime a codului suficient de mare (de exemplu 6) va furniza "track footprint" (o amprenta a pistei). Numarul de diferite "footprints" poate fi estimat n mare n modul urmator: se presupune ca fiecare jonctiune a cmpurilor de sincronizare poate avea doua stari (evident numarul este subestimat). Pe o pista a unui floppy DD obisnuit sunt 19 asemenea jonctiuni (9 ID AM-uri, 9 data AM-uri si un IAM), asa ca numarul de "footprints" diferite pentru fiecare pista este de minim 219, deci aproximativ 500.000. Se poate mari lungimea codului (de exemplu 7), dar aceasta nu va mari numarul de "footprints", ci va implica pista n operatie mai mult dect o data. Deoarece chiar si cele mai bune dispozitive trebuie sa porneasca si sa opreasca operatia undeva, ele vor corupe partial datele. Acest marcaj impune o singura restrictie n utilizarea discurilor protejate: pista cheie nu poate fi rescrisa.

Protectii bazate pe timer

Toate PC-urile sunt echipate cu un chip timer Intel 8253 sau echivalente. Lucrnd la 1.193.180 Hz, se permite masurarea unor intervale de timp cu o rezolutie de 840 ns (se poate masura timpul de executie a unei singure instructiuni de mpartire care pe un PC 386 la 16 MHz ia aproximativ 2,4 s). Un asemenea timer este mai mult dect suficient pentru realizarea timingului la floppy (transmisia unui singur octet la cea mai rapida rata de transfer, 500 KB/s, va dura 16 s), asa ca precizia unei asemenea masuratori va fi limitata nu de timer, ci de variatiile aleatoare ale vitezei de rotatie a discului.

Verificarea ordonarii sectoarelor (a ntreteserii)

Masurnd timpul de terminare a unor comenzi succesive de citire a unei piste, se poate obtine pozitia exacta a fiecarui sector de pe pista. n termeni de biti de date, se poate obtine pozitia exacta a sectorului mai putin un bit. Deoarece comanda FDC de formatare a pistei controleaza pozitia sectorului cu o rezolutie de un octet, el nu poate reproduce att de exact ordonarea sectoarelor, asa ca pozitia sectoarelor poate servi ca marca de protectie. Totusi, aceasta verificare va fi prea sensibila la viteza CPU-ului si la stabilitatea vitezei de rotatie a unitatii, asa ca de multe ori va rejecta chiar discul cheie original.

Masurarea ratei de transfer

Rata de transfer a FDC selectata de "diskette control register" (3F7h) este numai frecventa initiala (centrala) utilizata de FDC pentru decodarea bitilor de date. O bucla PLL (analogica) ajusteaza aceasta frecventa n conformitate cu rata de transfer a pistei la care au ajuns bitii de date. PLL-ul trebuie sa tolereze cel putin 4% deviatie de la frecventa centrala (deviatia permisa la viteza de rotatie a unitatii de disc este de 2%). n practica, PLL-ul va acoperi 10% din deviatie la discurile MFM si aproape 100% la cele FM. Rata bitilor de date care sosesc este determinata de densitatea unghiulara a datelor pe floppy disk si de viteza de rotatie a discului, asa ca pentru a determina caracteristicile discului (densitatea unghiulara de date) trebuie sa se masoare att timpul de transfer al unui singur sector, ct si timpul de revolutie. Acuratetea maxima a unei asemenea masuratori poate fi usor estimata: un singur sector de 512 octeti va fi transferat la frecventa (centrala) de 500 KB/s n 8,2 ms, iar rezolutia timer-ului este de 0,84 s, deci rezulta o acuratete relativa de 0,01%. Eroarea relativa n determinarea timpului de revolutie este mai mica cu cel putin un ordin de marime. Impunnd un factor de 10 pentru marginea de siguranta, 0,1 pare a fi o estimare rezonabila. Asa

ca totalitatea unitatilor floppy vor "cadea" n 40 (2x2%/0,1%) de grupe diferite, iar discurile scrise ntr-o unitate dintr-unul din grupuri pot fi distinse cu usurinta de cele scrise ntr-o unitate din alt grup. Din pacate, majoritatea unitatilor de disc moderne vor cadea ntr-o regiune de 0,2% adica n 4 grupuri n loc de 40, ceea ce practic elimina toata "protectia". Anumite unitati pot permite trucuri simple cu output register (3F2h): pune 0Ch la 3F2h (stop motor la unitatea A), asteapta un timp (10 ms), pune 1Ch la 3F2h (start motorul unitatii A) si imediat realizeaza o operatie de scriere. Viteza de rotatie a unitatii a fost cu putin sub valoarea nominala pentru aproape 20 ms, timp suficient pentru a se scrie un singur sector. Unele unitati mai noi totusi asteapta pna viteza de rotatie atinge valoarea nominala, ntrziind operatia de scriere. Variante interesante ale acestui marcaj pot fi obtinute cu modificari minore n partea hardware a calculatorului.

Protectii bazate pe dispozitive hard speciale

Format MFM modificat
FDC Intel 8272A nu are un control soft asupra lungimii GAP1, GAP2 si GAP5. El va accepta discuri care au aceste GAP-uri diferite de valorile standard si are posibilitatea de a masura lungimea GAP-ului curent. De exemplu, GAP-ul 2 (post ID GAP), poate fi masurat fie de o comanda de citire a pistei cu o lungime de cod mai mare dect lungimea actuala a sectorului, fie masurnd diferenta dintre terminarea unei instructiuni de citire a unui identificator de sector si de citire de date. Discuri cu alte lungimi de GAP pot fi create pe PC-uri care au control asupra acestor parametri (DEC).

Piste plasate gresit

Anumite controller-e de floppy/unitati de disc pot avea un control mult mai strict asupra plasarii capului dect o au PC-urile. Acest lucru se poate face nu n mod special pentru protectia la copiere, ci pentru a permite o mai mare capacitate de a citi discuri floppy scrise n unitati prost ajustate. De aceea discurile cheie pentru un asemenea sistem pot fi pregatite cu o plasare nestandard a pistelor (si acest lucru se va verifica software). Un asemenea disc nu se poate verifica pe un alt computer, asa ca aceasta tehnica are aplicatii si utilizari limitate.

Rate de transfer nestandard

Asa cum s-a vazut, FDC va permite variatii semnificative n densitatea unghiulara de date pe pista (si are posibilitatea de a o masura). Modificari minore ale FDC la unitatea de disc dau posibilitatea controlului manual al frecventei centrale a oscilatorului WR CLK sau a vitezei de rotatie a unitatii si astfel ofera posibilitatea de a scrie date la valori usor diferite de standard (dar totusi acceptate de majoritatea FDC) ale ratei de transfer.

Protectii bazate pe lucrul cu hard disk-ul

Cheile plasate pe floppy disk-uri furnizeaza un bun nivel de securitate, dar sunt plictisitoare si chiar enervante pentru uzul zilnic, deoarece ocupa unitatea de disc si pot fi usor distruse de o manevrare necorespunzatoare. De aceea, majoritatea pachetelor soft protejate la copiere pot fi instalate pe hard disk folosind fie marcaje de protectie pentru hard disk-uri, fie marcaje bazate pe placa de baza. Datorita existentei unei multimi de interfete fizice de hard disk-uri incompatibile, marcajele pe hard disk-uri sunt n mod uzual cel mai mic numitor comun al unui numar mare de variate posibilitati si sunt usor de pacalit.

Protectie la nivel de cip

Acest nivel de acces la hard disk este putin probabil de a se ntlni, asa ca se va discuta numai pe scurt AT WDC (Winchester Disk Controller). AT WDC foloseste IRQ 14 (INT 76h cu MS-DOS) si nu foloseste DMA-ul. Schema de formatare a WDC-ului este cu mult mai putin flexibila dect cea a 8272-ului si permite numai selectarea manuala a numarului sectorului. Desi ID AM-ul sectorului contine si valorile cilindrului, capului si dimensiunea, ele sunt deturnate de registrele de comanda WDC si nu pot fi specificate n mod explicit. Deoarece comenzile WDCului (n afara de "scan ID") implica o cautare, acestea sunt dificil de modificat. Facilitatile AT WDC, fiind n mod evident facute sa avantajeze lucrul "normal" cu hard disk-ul, restrng posibilitatile de implementare a protectiei la copiere la sectoare lipsa sau n plus si la verificarea ordonarii sectoarelor. Corectia datelor de tip ECC permite implementarea unei a treia scheme de protectie pentru hard disk, utiliznd biti de date schimbati n anumite pozitii care sa nu fie vazuti de ECC. Toate aceste marcaje pot fi generate si verificate utiliznd apeluri BIOS, si astfel accesul la nivel de chip la WDC nu are un avantaj evident care sa justifice lipsa de portabilitate.

Protectie la nivel de BIOS

Schimbari ale ntreteserii
Spre deosebire de floppy disk, unde sectoarele sunt de regula aranjate secvential (interleave 1:1), sectoarele la hard disk sunt n mod uzual aranjate de catre un formator low-level pentru a obtine o rata de transfer marita. De aceea este mai dificil de a vedea marcajul de interleave la hard disk dect la floppy disk.

Schimbarea numerelor sectoarelor

Totusi, hard disk-ul este n mod obisnuit "plin" cu sectoare de date (nu exista spatii libere), asa ca pentru a adauga un sector cu un numar nestandard, trebuie sters unul din sectoarele de date. Aceasta situatie poate fi cu usurinta remarcata.

Utilizarea zonelor nefolosite de pe disc

La nivelul BIOS-ului, exista doua zone neutilizate pe aproape orice disc: la nceputul si sfrsitul discului. Primul sector de pe fiecare hard drive (cel putin, nu cele SCSI sau ESDI) este ocupat de tabela de partitii, n timp ce toate celelalte sectoare pe cilindrul 0, pista 0 nu sunt utilizate n schemele de partitionare IBM si Microsoft. Totusi, aceasta zona poate fi utilizata de software-ele de partitionare particulare. De exemplu DiskManager (dmdrvr.bin) foloseste sectorul 0/0/8 pentru tabela de partitii extinsa, Olivetty MS-DOS starteaza prima partitie DOS la 0/0/2 etc. A doua zona nefolosita este "user diagnostic cylinder", care este localizata imediat dupa ultimul cilindru al discului pe masinile AT si pe ultimul cilindru la PS/2. Orice este scris aici are putine sanse de a rezista mult timp, deoarece orice program de testare low-level a discului are dreptul de a face ce vrea aici (se pare ca Norton DiskTreet si Gibbson Research's SpinRite determina ntreteserea optimala aici).

Protectie la nivelul DOS

Protectiile la nivelul BIOS-ului pe hard disk nu ofera prea multe alternative, n timp ce DOS-ul are avantajul si relativa portabilitate a modului de accesare a partitiei DOS (interfata INT 25h/INT 26h, ExtendedOpen(6Ch)), care poate fi utilizata pentru protectie la copiere. Structura sistemului de fisiere DOS este bine cunoscuta asa ca se va face numai o scurta prezentare a partilor mai semnificative din ea. Sectorul 0 este sectorul de boot. El contine codul care ncarca sistemul de operare si tabela care descrie caracteristicile partitiilor, cum sunt numarul de sectoare, numarul de sectoare pe cluster, numarul de FAT-uri, numarul de intrari n directorul radacina. FAT-ul (care urmeaza) contine o valoare pe 12 sau 16 biti pentru fiecare "allocation unit" (cluster), indicnd numarul urmatorului cluster n lant. n mod uzual, mai multe FAT-uri (2) sunt prezente pe disc, asigurndu-se astfel o mai mare securitate a datelor (totusi, DOS-ul nu trateaza cele doua copii n mod separat, ci pur si simplu copiaza primul FAT ntr-o zona aditionala (FAT2), duplicnd astfel orice eroare care apare la prima copie, asa ca securitatea este de fapt imaginara). Directorul radacina (root), care urmeaza dupa ultima copie a FAT-ului, contine o tabela de 32 octeti (intrare de director) pentru fiecare fisier din director. Intrarea de director contine numele fisierului, dimensiunea, data ultimei modificari si numarul cluster-ului de start. Celelalte directoare folosesc aceeasi metoda de alocare ca si fisierele ordinare.

Dependenta de numarul de cluster

"Uneltele" standard DOS nu permit controlul asupra cluster-ului prin localizarea n cluster a fisierului, asa ca aceasta informatie poate fi utilizata pentru a coda imaginea unui program si/sau a unei date. Numarul cluster-ului de nceput al unui fisier poate fi obtinut cu un apel n stilul CP/M, 11h - FindFirst via FCB (apelurile CP/M pot fi ascunse de majoritatea programelor de supraveghere realiznd un apel "far" la locatia 0:0C0h cu codul functiei n CL n loc de AL). Gasirea numerelor celorlalte cluster-e implica o cautare n FAT.

Zonele neutilizate (rezervate) de pe disc

De fapt exista o singura asemenea zona la offsetul 0Ch n intrarea de director (o lungime de 10 octeti). Din pacate, aceasta zona este n mod obisnuit utilizata de sistemele de operare "compatibile DOS". De exemplu Digital Research DOS (DR DOS), foloseste acest cmp pentru a stoca parola fisierului, PC-MOS/386 (Software Links) stocheaza aici identificatorul proprietarului fisierului, drepturile de acces si data/timpul de creare. O alta zona rezervata care poate exista pe disc este restul de la ultimul sector n FAT1, care este pastrat de DOS (si este chiar copiat pe toate celelalte clone ale FAT-ului).

Zonele neutilizate (allocation unit rounded) de pe disc

Deoarece DOS-ul aloca spatiul pe disc n cluster-e (care contin 2N sectoare), n timp ce dimensiunea oricarui fisier este masurata n octeti, majoritatea fisierelor au "cozi" nefolosite (si n mod obisnuit invizibile la nivelul sistemului de fisiere). Acest lucru poate fi utilizat n scopuri de protectie. Un "bug" curios al DOS-ului, care permite cautari (functia DOS 42h) dincolo de EOF, face ca accesul la aceste cozi ale fisierelor sa devina usor chiar si pentru limbaje de nivel nalt.

Protectii care folosesc BIOS-ul si placa de baza

O alta parte a PC-ului, care, mpreuna cu floppy si hard disk-ul este totdeauna disponibila pentru protectia la copiere, este placa de baza. Desi placile de baza sunt acum produse n serii de mii de bucati, aproape fiecare dintre ele are calitati individuale.

Data-based tricks
Fiecare placa de baza are propriul BIOS. Astfel, aceasta se poate utiliza pentru protectia la copiere, desi nu este de asteptat aceasta n primul rnd din partea producatorilor de hardware si nici de la producatorii independenti de software (deci, stufosul BIOS de sistem cu o multime de functii si tabele criptice si nedocumentate este un gen de protectie la copiere). Alte zone de date disponibile pe placa de baza sunt memoria CMOS nevolatila, care de regula are o multime de spatiu neutilizat n ea. Anumite chipset-uri pot mapa o parte din memoria CMOS n spatiul de adrese al ROM-ului de sistem, crend astfel aparenta reprogramare software a CMOS-ului BIOS.

Time-based tricks
Marcaje de protectie mai interesante sunt cele bazate pe timing-ul intern al placii sistemului. Trei subsisteme de baza sunt disponibile pentru asemenea masuratori: CPU, memoria si subsistemul I/O. Diferentele pot fi surprinzator de mari de la un sistem la altul, asa ca pot fi usor diferentiate.

Protectii care utilizeaza chei hard

Sunt protectii simple din punct de vedere conceptual, dar eficiente n cazul n care se folosesc n mod inteligent n cadrul soft-ului protejat.

Protectii cu chei hard plasate pe portul paralel

Protectia este asigurata de informatiile stocate n cheia hard plasata pe port. Accesul la aceasta informatie trebuie sa se faca ntr-un mod neuzual pentru cel care ncearca decriptarea, dar usor de catre utilizatorul autorizat (se impune furnizarea de rutine de lucru cu cheia). De asemenea, cheia plasata pe portul paralel trebuie sa nu ocupe acel port dect pe durata citirii/scrierii din/n el, pentru a nu deveni incomod de utilizat (pune cheia, scoate cheia, ).

Protectii cu chei hard plasate pe portul serial

Portul serial este putin utilizat n acest gen de protectii, deoarece el este intens utilizat n mod uzual (mouse, scanner, modem etc.), astfel nct poate crea probleme de plasare n spatiul de adrese I/O disponibil si ncurcaturi pentru utilizatorul legal.

Prezentare DriveInfo
Identificarea discului magnetic 1. Obiectivul lucrarii
Aceasta lucrare constituie un punct de plecare in privinta identificarii discurilor aflate in sistem. Se vor discuta aspecte legate structura fizica si logica a discurilor, sistemele de fisiere si modul de recunoastere a acestora.

2. Introducere teoretica
O unitate de disc magnetic (HD sau FD) este un dispozitiv de stocare pe suport magnetic, dur sau flexibil, folosit ca memorie externa a calculatoarelor: Este un echipament inchis ermetic (HD) sau deschis (FD), care pastreaza informatiile din sistem. Unitatile de HD au de obicei mai multe discuri, montate coaxial unele peste altele intr-un pachet de discuri, fiecare disc avand doua fete pe care se pot inregistra informatiile, pe cand unitatile de FD sunt monodisc. Pista este un cerc (de fapt un disc foarte subtire) cu varful in centrul unui disc. Pe o pista exista mai multe sectoare (arce de cerc), fiecare continand de obicei 512 octeti de informatie. In afara de cei 512 octeti, mai exista octeti pentru preambul, postambul, sincronizare, ECC etc., care nu sunt accesibili utilizatorului. Totalitatea pistelor de pe fiecare fata a unui disc care au aceeasi pozitie (raza) fata de axul pachetului (in cazul HD) formeaza un cilindru. Totalitatea cilindrilor formeaza volumul HD-ului. O unitate de disc are cate un cap de scriere/citire pentru fiecare din fetele discului, toate capetele fiind montate solidar pe un dispozitiv comun care le pune in miscare, numit carucior (rack). Deci capetele nu se pot misca independent, fiind montate impreuna pe acelasi rack. O unitate de disc este caracterizata de urmatorii parametri (doar cei care prezinta interes in aceasta lucrare): producator; numar de serie (serial number); numarul de cilindri: Ncil; numarul de capete: Ncap; numarul de sectoare pe o pista: Nsp; numarul de octeti pe sector: Nos = 512.

Formula de calcul a capacitatii de memorare a discului magnetic (formatat) este: C = NcilNcapNspNos (octeti). Componenta BIOS a sistemului detecteaza, automat sau nu, tipul discului existent in sistem,

precum si caracteristicile lui; dar nu intotdeauna caracteristicile fizice constructive ale discului coincid cu cele existente in BIOS, acest lucru datorandu-se componentei de detectie din BIOS sau utilizatorului. Deci interogarea BIOS-ului pentru aflarea caracteristicilor discului nu da mereu informatiile dorite. De aceea, uneori se prefera interogarea directa a controlerului IDE din sistem.

3. Descrierea aplicatiei
Programul DriveInfo ruleaza pe platformele Windows si afiseaza pe ecran o serie de informatii particulare referitoare la dispozitivele de stocare a informatiei prezente in sistem, cum sunt: litera alocata discului (drive letter); spatiul liber; sistemul de fisiere; numarul de serie (serial number); spatiul total; numele volumului (label).

Programul DriveInfo identifica toate discurile prezente in sistem, nu doar pe cele magnetice. In cazul compact discului audio (CD-DA), se afiseaza numarul pistelor, precum si dimensiunea in minute a acestora. De asemenea, programul ofera o reprezentare grafica a partitionarii discului. In cazul compact discurilor de date (CD-ROM) care contin mai multe sesiuni, programul raporteaza fiecare sesiune separat. Un exemplu de rulare a aplicatiei DriveInfo este reprezentat in fig. 1.

Fig. 1. Exemplu de rulare a aplicatiei DriveInfo in cazul recunoasterii unui HD. Pentru rularea programului pe sistemele de operare Windows 98 este nevoie de un fisier cu extensia.dll (Dynamic Link Library) diferit fata de cel necesar pentru rularea pe sistemele de operare Windows realizate in tehnologie NT. In acest sens, biblioteca a fost compilata pe ambele versiuni, iar pentru o instalare mai usoara a fost creat un setup.

4. Desfasurarea lucrarii
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. Se instaleaza programul pentru versiunea de sistem de operare utilizata; Se lanseaza cu Start Programs DriveInfo DriveInfo.exe; Se apasa butonul Cauta drive; Din lista de drive-uri existente se selecteaza drive-ul dorit; Se citesc informatiile prezente pe ecran; Se noteaza datele obtinute; Se observa si se compara caracteristicile discurilor prezente.

5. Intrebari
1. Desenati un HD (intern) astfel incat sa puneti in evidenta notiunile: disc, fata, pista,

sector, cilindru, capete, rack. 2. 3. 4. 5. Cum se defineste un volum logic? Cum se poate forma o adresa a unei locatii de pe disc? Care sunt modurile de adresare utilizate la un disc magnetic? In ce masura este permisa o toleranta a parametrilor fizici la HD?

6. Ce metode de protectie la erori se aplica frecvent in cazul inregistrarilor pe disc magnetic? 7. De ce se prefera uneori interogarea directa a controlerului IDE in locul citirii informatiilor din BIOS? 8. 9. BIOS? Ce situatii pot cauza erori in executia programului? Ce asemanari si deosebiri exista intre acest program si rutina autodetect existenta in

10. De ce capacitatea indicata de diverse programe de identificare difera de la un program la altul?

Prezentare Codare Magnetica

Codarea informatiei pe suport magnetic 1. Obiectivul lucrarii

Lucrarea se ocupa cu studiul unor moduri de inregistrare binare si ternare a informatiei pe suport magnetic. Constrangerile impuse de mediul magnetic sunt de tipul codurilor RLL, care pot fi privite de asemenea si ca tehnici de modulatie.

2. Introducere teoretica
Cerintele esentiale ale codurilor de adaptare sunt cele ale canalului de inregistrare/redare pe suport magnetic: fiabilitatea inregistrarii si eficienta utilizarii mediului magnetic. Corespondenta intre codul de adaptare si realizarea fizica a inregistrarii este urmatoarea: 1 = exista tranzitie in magnetizare;

0 = nu exista tranzitie in magnetizare. Notiuni specifice:

limitele intervalului fara sincronizare, corespunzatoare codurilor de adaptare (RLL): precizeaza valoarea maxima si minima pe care o poate lua distanta intre doua simboluri de inregistrare 1 pentru a evita interferenta inter-simbol (limita minima) si a permite sincronizarea (limita maxima); raportul de densitate DR (Density Rate) reprezinta eficienta unei proceduri de codare care exprima continutul informatic al fiecarei tranzitii din magnetizarea mediului magnetic. Pentru canalele discrete, stationare si fara memorie exista doua tipuri de coduri:

coduri de translatie a datelor, pentru canalele cu constrangeri; coduri de transmitere a datelor, pentru canalele cu zgomot.

Codurile de translatie a datelor transforma secventa de date de la intrare intr-o noua secventa care satisface constrangerile impuse la intrarea in canal, rezultand astfel coduri de adaptare la canal. Codurile de transmitere a datelor previn aparitia erorilor in secventa de date, rezultand detectia si corectia erorilor. Lucrarea de fata se ocupa numai de codurile de adaptare la canalul de inregistrare pe suport magnetic.

2.1. Coduri binare

2.1.1. Codul NRZI Non Return to Zero I

Se reprezinta fiecare simbol 1 printr-o celula de tranzitie in magnetizare; celulele fara tranzitie corespund simbolului 0. Avantaj: raport de densitate bun (DR = 1). Dezavantaj: codul nu permite siruri lungi de simboluri nule din cauza pierderii autosincronizarii. Aplicatie: benzi magnetice cu densitate mare.

2.1.2. Codul FM Frequency Modulation

Codeaza un simbol de date in doua simboluri de cod. Primul simbol este intotdeauna o tranzitie, asigurand autosincronizarea, iar ultimul corespunde informatiei codate (tranzitie pentru 1). Avantaj: se obtine eliminarea componentei de curent continuu Dezavantaje: se dubleaza banda de semnal si se reduce raportul de densitate (DR = 0,5). Aplicatie: discuri magnetice in format simpla densitate (SD).

2.1.3. Codul MFM Modified Frequency Modulation

Numele deriva din procedeul de micsorare a redundantei codului FM prin eliminarea tranzitiilor de sincronizare alaturate unei tranzitii de date. Avantaj: raportul de densitate DR = 1. Aplicatie: discuri magnetice in format dubla densitate (DD).

2.1.4. Codul M2FM 2-Modified Frequency Modulation

Este o varianta a codului MFM, la care redundanta se micsoreaza prin suprimarea tranzitiei de sincronizare, daca aceasta exista in celula precedenta. Avantaje: raportul de densitate ramane acelasi ca la MFM si permite o interferenta intersimbol ceva mai redusa. Dezavantaj: distanta maxima intre tranzitiile succesive creste fata de varianta MFM. Aplicatie: discuri magnetice in format inalta densitate (HD).

2.1.5. Codul PE Phase Encoding sau cod Manchester

Un simbol de informatie se codeaza printr-o tranzitie de un anumit sens intre starile de magnetizare de pe suport, iar la juxtapunerea celulelor corespunzatoare simbolurilor de date de acelasi fel apar tranzitii de ajustare nesemnificative. Traductorul de lectura evidentiaza simboluri de sincronizare la mijlocul fiecarei celule, iar datele se identifica analizand schimbarile de polaritate ale tranzitiilor nesemnificative. Avantaje si dezavantaje: aceleasi ca la FM. Aplicatie: benzi magnetice de densitate medie.

2.2. Coduri ternare

Impulsurile folosite sunt bipolare, al treilea simbol fiind considerat componenta continua rezultata, a carei valoare trebuie sa fie cat mai mica. Avantaje: reducerea redundantei prin considerarea informatiei de faza continute in impulsul transmis. Dezavantaj: la unele dintre aceste coduri, componenta continua nu poate fi intotdeauna mentinuta cat mai aproape de zero. Aplicatie: inregistrari in curent alternativ. Cele trei coduri ternare studiate sunt codurile TB, DUO si BIP.

2.2.1. Codul TB Twinned Binary

Reguli de generare a simbolurilor de cod:

simbolurile +1 si 1 alterneaza, indiferent cate simboluri de 0 sunt intercalate intre doua simboluri nenule succesive; un simbol de cod nenul se genereaza la orice schimbare a naturii simbolului de date.

Daca b0 si b1 sunt simbolurile de informatie, simbolul de cod an se calculeaza astfel: an = (1/2)b0 (1/2)b1. Avantaj: nu are componenta de curent continuu, prin alternarea polaritatii impulsurilor.

2.2.2. Codul DUO Duobinary

Este complementar codului TB, avand legea: an = (1/2)b0 + (1/2)b1. Reguli de generare: simbolurile +1 si 1 nu alterneaza adiacent; intre simboluri de informatie de acelasi fel se genereaza simboluri de cod de acelasi fel.

Avantaj: nu poseda tranzitii la simbolurile +1 si 1 adiacente. Dezavantaj: datorita modului de generare, detine o componenta importanta de curent continuu.

2.2.3. Codul BIP Bipolar

Se mai numeste si cod TB modificat. Simbolurile de cod rezulta conform regulilor: 0 se genereaza ca lipsa de impuls; 1 se genereaza ca impuls; impulsurile de cod pozitive (+1) si negative (1) alterneaza, indiferent de celulele fara impulsuri dintre acestea.

Decodarea semnalului bipolar se face prin redresare si detectie la 1/2 din amplitudine. Avantaje: asigura o componenta continua nula si limiteaza propagarea erorilor.

3. Descrierea aplicatiei
Programul codarem.exe prezinta doua optiuni: 1. Secventa oarecare

Programul genereaza o secventa de date de 20 de pozitii binare, care respecta constrangerea RLL (0,3), adica nu permite succesiuni de 0 sau de 1 de mai lungi de 3 pozitii. Se prezinta in ordine metodele de codare descrise anterior pentru cazul secventei

generate. 2. Secventa data

Utilizatorul alege atat lungimea secventei (de preferinta pana la valoare 64), cat si structura acesteia pozitie cu pozitie, respectand aceeasi restrictie RLL (0,3). Se prezinta in ordine metodele de codare descrise anterior pentru cazul secventei alese. Un exemplu de rulare a programului in cazul optiunii 2 este prezentat in fig. 1.

Fig. 1. Exemplu de rulare a aplicatiei in cazul alegerii unei secvente binare de lungime 12.

4. Desfasurarea lucrarii
1. 2. 3. Se parcurge introducerea teoretica. Se vizualizeaza si se deseneaza diagramele prezentate in optiunea 1. Se vizualizeaza si se deseneaza diagramele prezentate in optiunea 2.

4. In optiunea 2 se aleg diferite lungimi si diferite structuri pentru secventa binara de informatie, respectandu-se de fiecare data restrictia RLL (0,3). Se compara formele de unda

obtinute. 5. Pentru ambele optiuni, se analizeaza modul de constructie al diagramelor, precum si valoarea raportului de densitate.

5. Intrebari
1. Analizati comparativ metodele de codare FM, MFM si M2FM din punct de vedere al tranzitiilor de sincronizare. 2. Care este singura structura particulara a secventei binare de informatie care face ca diagramele pentru metodele de codare MFM si M2FM sa difere? 3. De ce apar tranzitiile nesemnificative la metoda de codare PE?

4. De ce se prefera utilizarea unei componente continue nule in cazul metodelor de codare ternare? 5. 6. Care este metoda de codare binara care ofera cea mai buna densitate de inregistrare? Analizati metodele de codare ternare din punct de vedere al componentei continue.

7. Analizati metodele de codare ternare din punct de vedere al benzii de frecventa (dinamica semnalului rezultat ca urmare a vitezei de variatie in timp a impulsurilor generate). 8. Daca se defineste raportul de codare ca fiind raportul intre numarul simbolurilor de informatie (m) si numarul simbolurilor de cod (n), sa se calculeze acest raport (m/n) pentru fiecare dintre metodele de codare prezentate, in cazul unui exemplu particular ales. 9. Ce alte metode de codare sau tehnici de modulatie (utilizate la inregistrarea informatiei pe suport magnetic) cunoasteti, in afara celor descrise in lucrare? 10. Care sunt aplicatiile fiecareia dintre metodele de codare prezentate?

Laboratorul 2

Echipamente de tiparire si trasare

Imprimante
Imprimantele pot fi mprtite n dou mari categorii n functie de contactul fizic dintre mecanismul de tiprire si hrtie: imprimantele cu impact (impact printers), la care care acest contact se realizeaz si imprimantele fr impact (non-impact printers) la care contactul fizic nu se realizeaz. imprimante cu impact imprimantele alfanumerice o rapide o cu cap margaret (daisywheel) o cu cap sferic imprimantele matriciale

imprimante non-impact imprimante cu jet de cerneal (ink-jet) o cu jet continuu o bubble-jet o piezo-electrice imprimante laser imprimante cu cerneal solid imprimante cu cear termic imprimante cu sublimarea culorii imprimante termice autocrome

Chiar dac piata este dominat de imprimantele laser si inkjet, exist si alte tehnologii de tiprire. Tehnologia cernealii solide are o prezent important fiind capabil s realizeze documente de o calitate superioar pe o larg gam de materiale, n timp ce tehnologiile transferului termic de cear (thermal wax transfer) sau sublimarea culorii (dye sublimation) joac un rol important n domeniile mai specializate ale imprimrii. Imprimantele matriciale (dot matrix) rmn utile n situatiile n care este nevoie de o imprimant rapid cu impact, dar dezavantajul major al acestei tehnoogii este c nu poate tiprii color. Singurele imprimante de tip alfanumeric rmase n uz sunt cele rapide care tipresc cte un rnd odat.

Imprimante alfanumerice
Au o importanta mai mult istoric acum fiind folosite doar cele de vitez foarte mare care nu au putut fi nlocuite; si ele sunt de mai multe tipuri:

Imprimante cu cap sferic

Capul de tiprire al acestor imprimante este de form sferic, pe suprafata sa fiind asezate n relief toate literele si cifrele. Pentru a realiza scrierea unei anumit caracter, capul se roteste pozitionnd caracterul respectiv deasupra ribonului si apoi l loveste. Viteza de imprimare este foarte redus datorit greutti mari a capului de imprimare.

Imprimante cu cap margaret (daisy wheel)

n fata foii de hrtie se afl o rozet pe care ale crui brate se afl cte una sau dou litere care dup ce sunt pozitionate sunt imprimate prin lovirea cu un ciocnel care este actionat cu un electromagnet; evident si aceast pozitionare si actionare a ciocnelului duce la viteze sczute de imprimare.

Imprimante rapide
Sunt singurele care au mai rmas n uz datorit vitezei ridicate de imprimare ele fiind capabile s tipreasc un rnd odat dispunnd de cte o rozet cu toate literele pentru fiecare coloan rozetele fiind pozitionate simultan si foaia fiind lovit o singur dat pentru fiecare rnd.

Imprimante matriciale (dot matrix)

Aceast tehnologie de tiprire aprut n anii 70 a dominat piata calculatoarelor personale naintea aparitiei imprimantelor cu jet de cerneal. Imprimantele matriciale produc caractere sau imagini prin lovirea cu ace a unui ribon impregnat cu cerneal, aproximnd forma ce urmeaz a fi tiprit prin puncte apropiate. Aceste imprimante sunt relativ scumpe si produc imagini de calitate slab. Totusi ele pot tiprii simultan mai multe multe pagini identice prin folosirea unor coli speciale (indigo sau hrtie autocopiatoare).

Vitezele de tiprire (msurate n caractere pe secund - cps), variaz ntre 50 si peste 500 cps. Majoritatea imprimantelor matriciale ofer posibilitatea alegerii vitezei n functie de calitatea dorit. Calitatea imprimrii este determinat de numrul de ace din capul de tiprire. Tipic aceast valoare variaz ntre 9 si 24. La imprimantele matriciale cu 9 ace acele sunt dispuse pe un rnd vertical. La cele cu 24 de ace de obicei ele sunt dispuse pe dou rnduri de cte 12 ace (intretesut). Au posibilitatea de a functiona n dou moduri: n mod alfanumeric sau n mod grafic. n modul alfanumeric imprimantei i se transmit codurile caracterelor si ea pe baza unei matrici de obicei predefinite actioneaz acele corespunztoare literei cu codul transmis; n modul grafic imprimantei i se transmit octet cu octet ce ace se actioneaz de fiecare dat astfel fiind posibil imprimarea chiar a unor desene de o calitate bun dar a unor poze de calitate slab aprnd fenomenul de banding adic se vede pe desen c a fost fcut fsie cu fsie. n mod grafic imprimantele cu 9 ace folosesc doar 8 al noulea fiind folosit doar n modul alfanumeric; in mod grafic imprimantele cu 9 ace sunt deosebit de lente ( de trei ori mai lente dect cele cu 24 de ace). Datorit dimensiunii limitate a grosimii acelor rezolutii peste 200x200 dpi nu sunt posibile din punct de vedere tehnologic ci doar in reclame.

Imprimante cu cerneal solid

Scoase pe piat aproape n exclusivitate de compania Tektronix, imprimantele cu cerneal solid folosesc batoane de cear ntr-un proces de schimbare n faze. Batoanele de cear sunt lichefiate n rezervoare, cerneala rezultat este aplicat pe tamburul de transfer si apoi cerneala este trecut pe hrtie si solidificat prin racire. Odat nclzite, imprimantele cu cear termic nu trebuie miscate pentru ca ceara fierbinte s nu provoace defectiuni. Ele sunt gndite pentru a fi lsate mergnd ntr-un loc sigur si pentru a fi folosite n comun pe o retea, de aceea au mai multe posibilitti de conectare (porturi Ethernet, paralel, SCSI). Imprimantele cu cerneal solid sunt n general mai ieftine dect cele similare cu laser color si economice n utilizare datorit politicii companiei Tektronix de a da cerneala neagr gratis.

Calitatea imaginilor este bun, punctele cu mai multe nuante fiind suportate doar de anumite modele mai specializate, dar n general mai slabe calitativ dect cele mai bune imprimante laser (text si grafic) sau inkjet (fotografii). Rezolutia merge de la cea de baz de 300 dpi pn la un maxim de 850x450 dpi. Viteza de tiprire color este n jur de 4 ppmn modul standard, ajungnd pn la 6 ppm n modul de rezolutie redus. Multiplele posibilitti de conectare, costul de functionare relativ redus si posibilitatea de a tipririi pe cea mai larg varietate de materiale dintre toate tehnologiile color, fac ca aceste imprimante s fie o alegere bun att pentru mediile de afaceri ct si pentru unele domenii specializate (folii transparente color si tiprire pe formate mari la viteze mari).

Imprimante cu sublimarea culorii

Imprimantele ce folosesc aceast tehnologie sunt dispozitive specializate folosite pe scar larg n cadrul aplicatiilor fotografice cu cerinte nalte. Aceste imprimante nclzesc cerneala solid pn cnd aceasta se transform din solid n gaz. Elementul de nclzire poate fi reglat la diferite temperaturi, controlnd astfel cantitatea de cerneal depus ntr-un loc. n practic, acest lucru nseamn c, culoarea este aplicat ntr-un ton continuu si nu n puncte distincte ca la imprimantele inkjet. O culoare este asezat peste ntreaga pagin ntr-o trecere, ncepnd cu galbenul si terminnd cu negrul. Cerneala se afl pe role mari sub form de film ce contin coli pentru fiecare culoare, deci pentru o tiprire A4, vom avea o coal de mrime A4 pentru galben, urmat de alta pentru turcoaz si asa mai departe. Procedeul de sublimare a culorii necesit o hrtie special deosebit de scump deoarece coloarantii trebuie s difuzeze n hrtie si s se amestece pentru a creea nuante precise de culoare. Viteza de tiprire este sczut, tipic ntre 0,25 si 0,5 ppm. Exist pe piat la ora actual unele imprimante inkjet care defapt implementeaz tehnica sublimrii culorii. Aceste imprimante difer de cele cu sublimarea culorii prin faptul c folosesc cartuse cu cerneal care pot acoperi o pagin doar rnd cu rnd. Cerneala este nclzit pentru a ajunge n stare gazoas de un element de nclzire care atinge temperaturi de pn la 500 C (mai mult dect imprimantele cu sublimare de culoare obisnuite). Un exemplu al acestei tehnologii hibride este tehnica Micro Dry folosit n imprimantele Alps. Aceste imprimante au rezolutii de 600-1200 dpi, iar la unele modele cartusele standard pot fi schimbate cu unele spaciale (photo ink) pentru obtinerea unei calitti fotografice.

Imprimante termice autocrome

Procesul de tiprire termic autocrom (TA), care este considerat mai complex dect tehnologiile laser si inkjet, a aprut recent pe piata imprimantelor ce sunt folosite mpreun cu o camer digital. Hrtia TA contine trei straturi de pigmenti turcoaz, mov si galben (cyan,

magenta, yellow) fiecare dintre acestia fiind sensibil la o anumit temperatur. Dintre acesti pigmenti, galbenul este sensibil la temperatura cea mai joas, apoi movul si turcoazul. Imprimanta este echipat cu capete de tiprire termice si cu raze ultraviolete, iar hrtia este trecut pe sub acestea de trei ori. La prima trecere, hrtia este nclzit n mod selectiv la temperatura necesar pentru a activa pigmentul galben, care este apoi fixat cu raze ultraviolete nainte de a se trece la urmtoarea culoare (mov). Desi ultima trecere (turcoaz) nu este urmat de o fixare cu ultraviolete, imaginea final este mult mai rezistent dect n cazul tehnologiei cu sublimare de cerneal. Varianta mai simpl a acestei tehnologii este cea termic monocrom, unde hrtia este sensibl la cldur, la o anumit temperatur negrindu-se n zona care a fost nclzit.

Imprimante cu cear termic

Aceasta este o alt tehnologie specializat foarte similar cu cea a sublimrii culorii care se preteaz foarte bine la tiprirea pe coli transparente. Se folosesc role CMY sau CMYK care contin coli de plastic de dimensiunea unei pagini acoperite cu coloranti pe baz de cear. Puncte de cerneal sunt topite (n general puncte binare, desi exist unele modele high-end care pot produce puncte de diverse nivele de intensitate) pe o hrtie termic special. Rezolutia si viteza de tiprire sunt sczute tipic 1 ppm la 300 dpi fapt ce determin utilizarea acestei tehnologii doar n aplicatii specializate.

Imprimante laser
Imprimanta laser foloseste o raza laser pentru a produce o imagine.Imaginea este creata ca o matrice de puncte foarte fine. Acest lucru permite creearea de imagini foarte detaliate de calitate asemanatoare imprimantelor de offset folosite la tiparirea cartilor si a revistelor.

Caracteristicile principale ale imprimantelor laser

Caracteristicile principale ale imprimantelor laser sunt viteza, rezolutia (finetea tiparirii), limbajul folosit, manevrarea hartiei. Deoarece folosesc o tehnologie non-impact, imprimantele laser sunt foarte silentioase si multi utilizatori privesc acest aspect ca pe un important criteriu in cumpararea unei imprimante de birou. Unele imprimante laser sunt de tip simplex (tiparesc doar pe o fata a foii de hartie) in timp ce altele sunt de tip duplex (pot tiparii pe ambele fete). Majoritatea imprimantelor laser sunt monocrome, dar exista si variante color.

Viteza
Imprimantele laser sunt disponibile intr-o larga varietate de viteze. Viteza este masurat in coli pe minut (p.p.m. - pages per minute ) sau pagini pe minut (i.p.m. images per minute unde imaginea este o pagina). In cazul imprimantelor simplex p.p.m si i.p.m. coincid, dar pentru imprimantele duplex (in principiu o imprimanta simplex care poate intoarce foaia de hartie) p.p.m. este aproximativ jumatate din i.p.m.. Viteza specificata de fabricant este viteza maxima la care motorul de tiparire (mecanismul care antreneaza hartia) poate functiona. La tiparirea paginilor simple (care nu au mult text sau imagini complicate) majoritatea imprimantelor ating aceasta viteza maxima, adr in cazul paginilor mai complexe este nevoie de o procesare mult mai indelungata facuta de controllerul de imprimare (procesor dedicat care formateaza datele in imagine ce pot fi tiparite). Datorita acestui timp de procesare se intampla uzual ca imprimantele sa functioneze cu o viteza de doar 10% din viteza maxima in cazul paginilor complexe. Imprimantele laser color sunt un caz special cand se masoara viteza deoarece fiecare culoare de baza necesita cate o trecere separata prin mecanismul de tiparire. Majoritatea imprimantelor laser color folosesc patru culori de baza: Cyan, Magenta, Yellow si Black (CMYK) si pot tiparii in alb-negru sau color. In cazul tiparirii color, acestea functioneaza la un sfert din viteza de tiparire alb-negru; deci o imprimanta cu 30 p.p.m.alb-negru va functiona oar cu 7.5 p.p.m. in modul color. Imprimantele laser sunt clasificate in functie de viteza, astfel exista: Imprimante personale (Personal Printers) - care tiparesc cam 4-5 ppm, Imprimante de birou (Office or Desktop Printers) in domeniul 8-12 ppm, Imprimante pentru grupuri de lucru (Workgroup Printers) care au viteze tipice cuprinse intre 15-30 ppm si Imprimante de productie (Production Printers) care sunt imprimante foarte mari ce functioneaza cu peste 50 ppm. Cea mai rapida imprimanta de productie disponibila pentru tiparire pe foi individuale de hartie (cut-sheet stationary) ajunge la 135 ppm, dar unele imprimante specializate ce folosesc hartie continua (continous stationary , fan-fold paper) pot depasi 200 ppm.

Rezolutia
Rezolutia unei impimante laser este numarul de puncte tipografice (dots) pe care le poate tipari intr-o zona specificata. Imprimatele cu laser creeaza imaginile folosind o matrice de puncte numita imagine bitmap. Majoritatea imprimantelor laser tiparesc cu 300x300 puncte pe inch patrat (dots per square inch), adica 90.000 de puncte. Datorita faptului ca de obicei imprimantele au aceeasi rezolutie pe orizontala ca si pe verticala, se foloseste notatia dpi (dots per inch) care se refera la rezolutia pe ambele axe. Unele imprimante laser au rezolutii de 600 dpi sau 360.000 de puncte pe inch patrat. Evident, cu cat rezolutia este mai mare, cu atat mai fina si mai detaliata este imaginea tiparita.

Imprimantele mai vechi folosite pe mainframe-urile IBM aveau 240 dpi, care a fost rezolutia standard folosita de IBM pentru multi ani. Exista imprimante cu rezolutii 400 dpi si 800 x 400 dpi si unele imprimante specializate care au 1200 x 600 dpi. La 300 dpi sau mai putin, ochiul uman poate distinge marginea neregulata cauzata de formarea imaginii din puncte. Odata cu lansarea imprimantelor desktop LaserJet III , firma Hewlett-Packard introduce o tehnica denumita Tehnologie de Imbunatatire a Rezolutiei ( RET"Resolution Enhancement Technology" ) care automat insereaza puncte mai mici la marginea caracterelor pentru a egaliza conturul si a reduce efectul de neregularitate. Aceasta tehnica nu mareste rezolutia imprimantei, dar poate imbunatati calitatea imaginilor tiparite eliminand marginile grosiere. Tehnica de imbunatatire a rezolutiei a fost copiata de multe alte imprimante si se face referire la ea in mod comun sub denumirea de "edge enhancement". Unele imprimante cum ar fi Xerox 4650 folosesc o tehnica numita interpolare. Xerox 4650 tipareste la 600 dpi dar pentru viteza poate procesa imagini la 300 dpi si automat sa le scaleze sau interpoleze la 600 dpi cand le tipareste. Aceste lucru e folositor la imprimantele de viteza mare deoarece o imagine 600 x 600 dpi contine de patru ori mai multe date decat la 300 x 300 dpi, si deci are nevoie de o putere de procesare de patru ori mai mare pentru a formata imaginea intr-un timp dat.

Limbajul imprimantelor
Limbajul folosit de imprimante este unset de comenzi folosite pentru a formata datele trimese de computer. Aceste comenzi sunt inserate in date de catre calculator si interpretate de imprimanta. Exista multe limbaje, unele specifice imprimantelor laser, altele pentru imprimante mai vechi si mai simple dar care pot fi interpretate de unele imprimante laser pentru compatibilitate cu software-ul mai vechi. Alegere limbajului este foarte importanta deoarece majoitatea aplicatiilor suporta doar o parte din limajele folosite. Software-ul pentru mainframe-urile IBM si minicomputere suporta in mod uzual doar limbaje IBM. In mediul Macintosh, majoritatea aplicatiilor folosesc Adope PostScript un limabaj industrial standard pentru descrierea paginilor complexe. In lumea PC-urilor aplicatiile suporta in mod normal o varietate de limabaje. Limbajele pentru imprimante pot fi impartite in doua categorii: limaje de descriere a paginii (PDL Page Description Languages) si limbaje cu coduri Escape. Limbajele descriptive sunt in general mai versatile si mai sofisticate permitand creearea unor pagini mai complexe si se preteaza unor documente tipografice avansate cum ar fi: materiale de prezentare, manuale tehnice, cataloage, brosuri, etc... Limbajele de descriere sunt uzual folosite de pachete software care produc documente complexe cu formatari de nivel superior, cum ar fi: programe de grafica, editoare de texte avansate, calcul tabelar cu posibilitati grafice, etc...

Limbajele cu coduri Escape sunt in general caracterizate de structura comenzilor pe care le folosesc, fiecare comanda este precedata de un cod special (in mod normal codul Escape ( 1B hexazecimal, 27 zecimal) - de aici si numele limbajului) cu semnificatia ca urmatoarele caractere formeaza o comanda si nu date de tiparit. Aceste limabje nu ofera flexibilitatea PDL-urilor, si se preteaza unor documente mai simple cum ar fi: scrisori, baze de date, grafice simple. Chiar daca pot folosi un set de fonturi diferite, limabajele bazate pe coduri escape, pot tipari text doar intr-un numar limitat de marimi, nu pot folosi efecte speciale cum ar fi: tiparirea textului sub un anumit unghi sau de-a lungul unei curbe. Principalul dezavantaj al limbajelor de descriere a paginii este ca necesita mai multa putere de procesare, deci imprimantele ce folosesc PDL formateaza datele mai greu decat imprimantele cu coduri Escape. Singura metoda de a depasi acest dezavantaj este de a face controllerul imprimantei mai puternic, de aici rezultand faptul ca imprimantle PDL sunt in general mai scumpe decat cele ce folosesc coduri Escape. Un alt dezavantaj este faptul ca aplicatiile mai vechi nu folosesc limabje PDL si deci majoritatea imprimantelor PDL au un limbaj Escape incorporat pentru compatibilitate. Imprimantele laser sunt foarte atractive pentru utilizatorii ce lureaza cu grafice datorita calitatii oferite de ele. Prin urmare, unele imprimante laser au posibilitatea de a emula alte dispozitive de desenare de grafice cum ar fi ploterele. Majoritatea ploterelor cu creion folosesc un limbaj denumit HPGL (Helwett-Packard Graphics Language), si este uzual pentru o imprimanta laser sa poata folosi HPGL. Cum majoritatea imprimantelor laser sunt monocrome si pot lucra doar cu formate mici de hartie, in timp ce majoritatea ploterelor cu creion sunt folosite cu creioane colorate si dimensiuni foarte mari ale hartiei, imprimanta laser este folosita pentru a tipari o schita preliminara. Acest lucru este foarte folositor deoarece un desen complex poate dura mai mult de 30 de minute pe un ploter in timp ce schita este tiparita de imprimanta in cateva secunde.

Manevrarea hartiei
Imprimantele laser folosesc in mod normal foi independente de hartie (cut-sheet stationary), doar putine imprimantele de mare viteza folosesc hartie continua (continous stationery). Marimea paginii folosite este fixata de marimea tavitei de intrare (input tray cutia pentru hartie care intra in mecanizmul de antrenare al hartiei). Majoritatea imprimantelor laser au tavite de dimensiune standard, care in America de Nord este "Letter" (8.5" x 11"), iar in restul lumii este A4 (210mm x 297 mm). Alte marimi de hartie pot fi uitlizate folosind diferite tavite sau prin inserare manuala (mnual feed). Unele modele de imprimante au tavite ajustabile capabile sa primeasca o varietate de formate de hartie. In afara de hartie, majoritatea imprimantelor laser pot tipariii si pe alte materiale ca: carton subtire, etichete adezive , coli transparente si plicuri. Numarul si capacitatea tavitelor pentru hartie poate varia foarte mult in functie de marimea si tipul imprimantei. Majoritatea imprimantelor au tavite cu capacitate de aproximativ 100 de coli standard, imprimantele desktop - apox. 250 coli cu posibilitatea de a monta doua tavite simultan imprimantele workgorup aprox. 1000 coli in tavi cutii special cu motor de antrenare, imprimantele de productie mai multe containere cu cate 2500 coli fiecare

Simplex & Duplex

Majoritatea impriantelor desktop sunt de tip simplex, adica pot tipari pe o singura parte a colii de hartie. Cateva imprimante desktop mai mari au o unitate duplex optionala care poate intoarce fiecare coala de hartie pentru a putea fi tiparita pe ambele parti.

Imprimantele duplex tiparesc pe o parte a colii dupa care intorc foaia si tiparesc si pe cealalta parte, deci e nevoie de doua operatii de tiparire. Datorita acestui lucru, imprimntele duplex au viteza jumatate sau mai mica dacat in modul simplex. Imprimantele duplex sunt deobicei mai putin fiabile decat cele simplex, deoarec mecanismul de intoarcere a foii este destul de complicat si este posibil ca hrtia sa se agate dupa ce o parte a fost deja tiparita. La unele imprimante apare efectul de deplasare (skew) datorita sistemului de antrenare al colii de hartie care nu este intotdeauna perfect; acest efect este mult mai evident la tiparirea duplex (pe ambele fete ale colii de hartie).

Textul
Imaginea unei pagini tiparite contine doua elemente: textul si grafica. Acestea pot fi descrise in mai mult moduri, si diferite modele de imprimnte lasr folosesc metode diferite pentru a construi imginile pe o pagina. Termenul "text" descrie literele si celelalte simboluri de pe o pagina, care formeaza cuvintele intr-un limbaj. Orice element de pe o pagina care nu este o poza sau o ilustratie grafica este text. Textul ese format din litere predefinite si simboluri care sunt sunt in mod normal inmagazinate in imprimanta ca fonturi. Fonturile sunt structuri complexe care au cateva caracteristici principale, cum ar fi: setul de caractere, fata (typeface), stilul (typestyle), dimensiunea si orientarea.

Setul de caractere
Setul de caractere este o colectie de simboluri. Exista cateva mii de caractre uitlizate in limbi diferite si inmagazinarea lor ar necesita o mare dimensiune a memoriei. Pentru a depasi aceasta problema, carcterele sunt grupate in colectii de seturi care contin literele si simbolurile folosite intr-o anumita limba sau grup de limbi. Exista seturi de caractere folosite pentru anumite limbi si seturi ce contin caractere mai putin folosite (simboluri matematice sau decorative). In acest fel fiecare font contine doar o submultime a caracterelor posibile, numita set de caractere.

Fata caracterelor (Typeface )

Fata semnifica reprezentarea vizuala a caracterelor, design-ul lor. Unele feta sunt foarte clare si usor de citi, altele sunt foarte ornate si decorative, unele sunt construite pentru o cat mai buna utilizarea a sptiului unei pagini, iar altele sunt concepute pentru a putea fi citite atat de oameni cat si de dispozitive (OCR - Optical Character Recognition); Ex.: "Times New Roman", "Courier New","Arial", "Bookman Old Style"

Stilul caracterelor (typestyle)

Fata de caracter este disponibila intr-o varietate de combinatii de grosime si inclinatie. Acesti factori combinati formeaza stilul. Exista multe stiluri, dar cele mai des folosite in imprimntele laser sunt: Roman (normal), Italic (cursiv), Bold (ingrosat), Bold-Italic (cursiv-ingrosat).

Dimensiunea caracterelor
Caracterele sunt in mod normal masurate dupa inaltime, aceasta determinand intervalul dintre linii. Unitatea de masura a inaltimii caracterelor vine din industria de tipografica si este "punctul tipografic" ("point" abreviat "pt."). Un punct tipografic este a 72-a parte dintr-un inch. In unele imprimante fonturile sunt memorate la diferite dimensiuni (10pt., 12pt.), iar in alte fontul este memorat intr-o forma generica care poate fi apoi scalta la orice dimensiune la cerere.

Orientarea caracterelor
In mod normal o linie de text este tiparita paralel cu latura mai scurta a colii de hartie (portret), dar pot fi tiparite si paralel cu latura lunga a colii (landscape peisaj). Majoritatea imprimantelor pot roti automat textul intre portet si pesaj, dar modelele mai vechi trebuie sa memoreze cele 2 orientyri in doua fonturi diferite. Imprimantele mai avansate pot roti caracterele la orice unghi, permitand tiparirea de text in diagonala, text care urmareste o curba sau alte efecte.

Elemente grafice
Termenul de "grafic" descrie orice element de pe pagina care nu este caracter, astfel o linie sau o poza sunt elemente grafice. Graficele pot fi descrise unei imprimante fie ca o matrice de puncte (grafica bitmap), fie ca o colectie de linii (grafica vectoriala).

Grafica Bitmap
Grafica de tip bitmap este compusa din imagini grafice (ilustratii, poze) care sunt trimise imprimantei ca o matrice de puncte. Fiecare punct este uzual fie negru fie alb si aceste puncte formeaza o imagine. Deoarece punctele l o imprimanta laser sunt foarte fine, o imgine bitmap contine multa informatie. Aceasta informatie trebuie trimisa de calculator si memorata de imprimanta, deci e nevoie de un timp relativ mare pentru a trimite informatia si de o capacitate mare de memorie a imprimantei. Imprimantele laser formeaza pagina ca o matrice de puncte, deci este un proces simplu pentru imprimanta sa tipareasca imaginea bitmap pe foia de hartie; din acest motiv, grafica bitmap este folosita la imprimantele mai ieftine cu putere de porcesare mai mica si la imprimantele de mare viteza.

Grafica vectoriala
Multe imagini grafice (ilustratii) pot fi definite ca o multime de linii si curbe. Acestea sunt referite ca grafice vectoriale deoarece fiecare linie este descrisa ca un vector matematic care defineste calea dintre doua puncte (coordonate) pe pagina. Un vector necesita relativ putina informatie pentru a-l descrie indiferent de dimensiunea sa. majoritatea vectorilor pot fi descrisi de coordonatele de inceput si sfarsit, grosimea liniei si culoarea (nuanta de gri la imprimante albnegru). Curbele pot fi descrise ca o serie de vectori, sau printr-o ecuatia matematica. Astfel o imagine mare si complicata poate fi descrisa folosind relativ putina informatie, deci poate fi transmisa repede de la computer la imprimanta , unde necesita un spatiu mic de memorie. Cnd imprimanta tipareste o pagina folosind grafica vectoriala, trebuie sa converteasca vectorii intr-o matrice de puncte (bitmap) pentru tiparirea propriu-zisa. Acest proces necesita putere mare de procesare, deci grafica vectoriala este suportata de obicei doar de modelele mai scumpe de imprimante. Unele imagini, cum ar fi fotografiile nu pot fi descrise folosind grafica vectoriala, deci toate imprimantele au posibilitatea de a tiparii grafica bitmap care poate fi folosita la descrierea oricarui tip de imagine.

Functionarea imprimantelor laser

Imprimantele laser folosesc acelasi proces de tiparire ca si fotocopiatoarele. Diferenta dintre imprimante laser si fotocopiatoare este in modul in care imaginea este creata inainte de tiparire. Intr-un fotocopiator pagina ce va fi copiata este scanata folosind o lumin foarte intensa si lumina reflectata de zonele albe sau deschise la culoare este folosita pentru a descarca un fotoreceptor. Fotoreceptorul este o suprafata care poate fi incarcata electrostatic si apoi descarcata prin expunerea la lumina. Lumina reflectata la un fotocopiator descarca fotoreceptorul corespunzator zonelor albe ale paginii, lasandu-l incarcat doar in dreptul onelor inchise la culoare si astfel

creeaza o imagine electrostatica a paginii ce trebuie copiata. Intr-o imprimanta laser, o raza laser este folosita pentru a descarca zone ale fotoreceptorului creeind astfel o imagine electrostatica a paginii ce va fi tiparita. Imprimantele care creeaza imaginea folosind laserul pentru a descarca zonele de fundal ce nu vor fi tiparite sunt denumite imprimante "write-white". Fotocopiatoarele sunt de tipul write-white si deci si primele imprimante color au fost tot de acest tip, dar acum majoritatea imprimantelor laser sunt de tipul write-black, deoarece acest mod permite optinera unei mai bune calitatati in cazul liniilor foarte subtiri. Imaginea este creata de controlerul de tiparire, un procesor dedicat al imprimantei, si este apoi trimisa motorului de tiparire (print engine) care controleaza laserul si face celelalte operatiuni mecanice necesare tiparirii.

Controlerul de tiparire (printer controller)

Controlerul de tiparire este un procesor dedicat care creaza o imagine din comenzile primite de la calculatorul care trimite documentul de tiparit. Controlerul trebuie sa indeplineasca mai multe sarcini,ca: comunicarea cu computerul gazda, interpretarea comenzilor primite (comenzile sunt inlobate in datele trimise imprimantei), formatarea (setarea dimensiunii si marginilor hartiei, selectia fonturilor, etc.), rasterizarea (creearea unei imagini ca o matrice de punctegat de a fi trimisa laserului), si in final trimiterea imaginii moturului de imprimare. Diferitele limbaje de tiparire trimit comenzi diferite controlerului si diferiti producatori folosesc diverse designuri pentru controlere, deci fiecare model de controler functioneaza in moduri putin diferite, dar toate au acelasi efect. Urmatoarel paragrafe descriu functiile generice indeplinite de controler pentru a formata un document spre tiparire.

Comunicatia
Functiile de comunicatie ale controlerului "vorbesc" cu computerul care trimite documentul ce va fi tiprit. Primeste date de la calculator printr-un port de comunicatii si ii spune computerului cand sa stopeze trimiterea datelor pentru a putea procesa datele deja primite si cand sa reinceapa sa transmita ( acest proces este cunoscut sub numele de "handshaking", exista mai multe tipuri de protocoale de tip handshaking, protocolul folosit depinzand de tipul de calculatr si port de comunicatii folosit). Multe imprimante de birou sau desktop au mai multe porturi, permitand conectarea simultana cu mai multe computere, caz in care, functia de comunicatie se face cu toate calculatoarele in mod concurent.

Job spooling
Pe masura ce primeste datele de la calculator, functia de comunicatie, fie trimite datele direct interpretorului ori le memoreaza intr-o coada. Sistemul de inmagazinare este denumit Job Spooling, si este folosit in grupuri de lucru foarte mari sau la imprimantele de productie. Datele care sosesc sunt memorate in mod normal pe un hard-disk din interiorul imprimantei si pot fi pastrate pana cand operatorul imprimantei le activeaza pentru tiparire. La imprimantele de productie acesta este modul uzual de lucru, deoarece calculatorul poate trimite date imprimantei oricand, iar operatorul imprimantei poate tiparii decat in anumite momente cand este pregatit. In imprimntele de workgroup, se foloseste job spool pentru mentinerea datelor pana cand interpretorul este pregatit (termina de tiparit jobul curent), punct in care jobul este automat tiparit. Cand mai multi utilizatori folosesc imprimanta, ei pot trimite simultan documente, iar imprimanta le va stoca in job spool pana cand este gata sa le tipreasca. La tiparirea mai multor copii ale unui document, acesta este trimis o singura data catre job spool, iar de acolo imprimanta in tipareste de cate ori este nevoie.

Interpretarea
Functia de interpretare a controlerului, numita interpretor, examineaza datele trimise de computer si identifica comenzile inlcuse in date. Comenzile se pot imparti in cateva categorii, cum ar fi: controlul imprimantei, formatarea paginii, managementul fonturilor, asezarea textuli si grafica, si trebuie aranjate si trimse formatorului in ordinea si cu prioritatea corecta, de asemenea comenzile invalide sau incorecte trebuie procesate si semnalate utilizatorului. Interpretorul este de regula resposabil pentru implementarea comenzilor de control ale imprimantei, acestea fiind comenzi care realizeaza diferite operatii cum ar fi: selectarea modului duplex sau simplex, modul manual de introducere a colilor si alte comenzi de control care nu se refera la modul de formatare a paginii. In unele imprimante interpretorul mai poate avea in plus si rolul de a traduce comenzile intr-o forma prescurtata pe care formatatorul o poate utiliza mai eficient.Interpretoul trimite datele de tiparire structurate catre formatator.

Formatarea
Functia de formatare a controlerului denumita si formatator, preia datele structurate si aranjeaza pagina. Prima prioriteta este evident setarea dimensiunii colii si apoi marginile acesteia; pana cand acest lucru nu e realizat, lungimea liniilor este necunoscuta. Cand lungimea liniilor este setatta, formatatorul poate aranja textul. Unele aplicatii trimit toate comenzile de care este nevoie pentru a pozitiona textul in pagina, specificand exact locul in care va fi plasat fiecare caracter si deci formatatorul are foarte putine lucruri de facut, in schimb, alte program trimit un minim de comenzi si asteapta ca formatatorul sa se ocupe de detaliile plasarii caracterelor. Odata ce formattorul a determinat cate caractere incap pe o linie, insereaza o comanda de linie noua. Formatattorul aseaza textul pana cand ajunge la sfarsitul paginii sau al documentului. Deasemena formatatorul proceseaza graficele de pe pagina, convertind garfica vectoriala in grafica bitmap si controland validitatea fiecarui bitmap trimis catre printer. Cand pagina este formatata complet, formatatorul o trimite, sub forma unui set foarte detaliat de comenzi ce specifica fontul si pozitia fiecarei litere si pozitia fiecarei imagini bitmap, la rasterizator.

Nota despre fonturi

Fonturile de imprimanta se gasesc in doua varietati: bitmap si outline. In cazul fontului bitmap fiecare litera este stocata ca o colectie de puncte, gata pentru a fi tiparita. Un font de tip outline este stocat ca un set de ecuatii care definesc liniile ce compun marginea fiecarei litere. Cand se foloseste un font outline, ecuatiile sunt folosite pentru trasarea marginilor literelor, care apoi sunt umplute cu puncte pentru a crea bitmap-ul. Ca ecuatii, fonturile outline pot fi scalate la orice marime si rotite cu orice unghi, in schimb, fonturile bitmap nu pot fi scalate si pot fi rotite in mod

normal doar cu cate 90. Convertirea fonturilor outline in bitmap cere o putere de procesare considerabila, deci fonturile outline se gasesc in mod normal doar pe imprimante mai puternice. Fonturile outline sunt convertite la bitmap imediat inainte ca datele sa fie trimise rasterizatorului, iar bitmap-urile sunt stocate temporar intru-un spatiu de memorie numit font cache.

Rasterizarea
Rasterizarea este stadiul final al procesului de pregatire a unei imagini pentru tiparire, si consta in convertirea comenzilor primite de la formatator intr-o matrice de puncte care va fi folosita de catre laser. Bitmap-ul fiecarui caracter din text este plasat la pozitia specificata in matrice, apoi este suprapusa matricea cu grafica bitmap pentru formarea imaginii ce va fi tiparita. Deoarece o matrice de puncte pentru o intreaga pagina poate fi foart mare, exista metode alternative de constructie a matricii; poate fi reaalizata ca un buffer de pagina (Page Buffer), sau ca mai multe buffer-uri de banda (Band Buffers). Odata matricea terminata, este trimisa motorului de tiparire, unde laserul o scrie pe fotoreceptor.

Buffer-ul de pagina (Page Buffer)

Bufferul de pagina este o matrice de puncte suficient de mare pentru a acoperi o intreaga pagina; fiecare punct pe un printer monocrom este 1 digit binar. Aceasta tehnica este cea mai simpla de programat, dar are nevoie de multa memorie. Pentru o imagine A4 la 300 dpi, este nevoie de aproximativ 1 MegaOctet de memorie (((11,66 x 8,27) x 300) / 8), la 600 dpi este nevoie de 4Mo. Aceasta cerere de spatiu de memorie poate fi scazuta simtitor folosind tehnici de compresie, dar tot ramane desul de mare, iar in plus, unele imprimante au cate 2 Page Buffers pentru ca o in timp ce o pagina este trimisa la laser, alta pagina sa poata fi rasterizata.Unele imprimante duplex necesita mai multe Page Buffers pentru a putea forma o coada in mecanismul de intoarcere al paginilor, iar imprimantele color au nevoie de cate un buffer de pagina pentru fiecare culoare, deci de patru ori mai multa memorie decat imprimantele alb-negru.

Buffer-ul de banda (Band Buffer)

Alternativa la tehnica buffer-ului de pagina este buffer-ul de banda. In acest caz, pagina este divizata in mai multe benzi orizontale. Rasterizatorul construieste o banda, apoi pe urmatoarea in timp ce prima banda este trimisa catre laser. Dupa ce prima banda a fost trimisa laserului, a doua banda este trimisa, in timp ce memoria folosita pentru prima banda este refolosita pentru a treia banda, si tot asa. Aceasta tehnica necesita mult mai putina memorie decat bufferul de pagina si deaceea este mai ieftina. Doua benzi, fiecare cu inaltimea de 64 de punctesi cu latimea de 8,5 inchi la 300 dpi au nevoie de aproximativ 40Ko spatiyu de memorie.

Motorul de tiparire (Print Engine)

Motorul de tiparire este un mecanism care transcrie matricea de puncte creata de controler intr-o imagine tiparita. Motorul de tiparire incorporeaza un mic procesor care controleaza motoarele si circuitele electrice, dar mult mai simplu decat controlerul de tiparire. La imprimantele mici, controlerul de tiparire este in aceasi carcasa cu motorul de tiparire, dar la imprimantele mari, controller-ul se afla intr-o carcasa separat si poate avea un display si o tastatura atasate pentru accesul unui operator. Motorul de tiparire include urmatoarele componente majore: asamblul de scanare cu laser, fotoreceptorul, magazia de toner, unitatea (rola) de developare, electrozii, lampa de descarcare, rolele de fixare a tonerului (fuser), transportorul hartiei, mecanismul de alimentare cu hartie, tavita de iesire a hartiei.

Ansamblul de scanare cu laser

Ansamblul de scanar cu laser, numit si Raster Output Scaner (ROS), cuprinde un laser, o oglinda rotativa si o lentila. Laserul emite cate un puls foarte scurt de lumina pentru fiecare punct care va fi tiparit ( sau pentru punctele albe in cazul imprimantelor write-white). Oglinda deviaza raza laser pe axa orizontala pentru a pozitiona punctul in cadrul liniei, iar lentila corecteaza pozitionarea razei pentru a contracara efectul de divergenta cauzat de faptul ca marginea fotoreceptorului este la distanta mai mare de oglinda decat centrul sau. Actionarea laserului si a oglinzii sunt sincronizate foarte bine, astfel incat fiecare puls laserare diametrul unui punct si fiecare puls succesiv este la un punct distanta de-a lungul liniei fata de cel anterior. Oglinda

deviaza raza laser doar pe o axa, deplasarea pe cealalta axa fiind obtinuta prin miscarea fotoreceptorului.

Fotoreceptorul
Fotorecptorul este in mod normal un cilindru sau tambur. Unele imprimante si copiatoare folosesc o centura continua in locul tamburului, dar principiul de operare este acelasi. Fotoreceptorul are o suprafata foarte neteda care se poate incarca electrostatic si care este descarcata de lumina. Inaintea expunerii la raza laser fotorecptorul este incarcat uniform de electrodul de incarcare. Cand raza laser plaseaza un punct de lumina pe fotorecptor, acest punct se descarca si astfel se creeaza un model de puncte descarcate. Fotoreceptorul se roteste incet si constant, iar laserul este sincronizat in asa fel incat fiecare linie orizontala de puncte produse de acesta sa fie la distanta de un punct sub linia precedenta ( cu toate ca fotoreceptorul se roteste in mod continuu, punctele apar totusi intr-o linie dreapta deoarece laserul scaneaza fotorecptorul foarte rapid si deci distorsiunile sunt foarte mici). In acest mod un model de puncte cu sarcina electrostatica este creeat pe fotoreceptor. In timp ce fotoreceptorul se roteste, trece pe langa unitatea de developare, unde la imprimantele de tip write-black punctele descarcate electrostatic de pe fotoreceptor atrag toner de pe unitatea de developare care este incarcata electrostatic (la imprimantele de tip write-white, zonele incarcate electrostatic atrag toner de pe unitatea de developare care este neincarcata) pentru a forma un model din toner in forma incarcarii electrostatice modificate de laser. Fotoreceptorul continua sa se roteasca, iar zona cu toner ajunge la o distanta foarte mica de hartie, care se misca in aceeasi directie si cu aceeasi viteza ca si fotoreceptorul. Sub hartie se gaseste electrodul de transfer ( acesta este de fapt un cablu aflat la un potential foarte mare care creeaza un camp electric in jurul sau). Electrdul incarca electrostatic hartia, care la randul ei atrage tonerul de pe fotoreceptor formand un desen in forma imaginii incarcarii electrostatice "scrise" de laser. Faza finala in rotatia fotoreceptorului este trecerea pe langa lampa de descarcare. Aceasta expune intreaga latime a fotoreceptorului la lumina pentru a sterge potentialele electrostatice reziduale inainte ca fotoreceptorul sa-si incheie rotatia completa si sa ajunga din nou in dreptul electrodului de incarcare.

Magazia de toner
Magazia de toner este recipientul in care este depozitat tonerul. Poate fi construita in aceasi carcasa cu fotoreceptorul (caz in care acest ansamblu se numeste cartus de imprimare) sau poate fi separata. Tonerul este un praf foarte fin, negru sau colorat, compus din granule de plastic care sunt atrase de o sarcina electrostatic. Tonerul formeaza imaginea propriu-zisa pe hartie. Magazia de toner alimenteaza unitatea de developare.

Unitatetea (rola) de developare

Unitatea de developare consta intr-o rola magnetica acoperita cu particule magnetice fine, "developer" (similare cu pilitura de fier dar mult mai fine). Particulele magnetice se comporta ca o "perie" foarte fina. In timp ce rola se roteste, trece pe langa magazia de toner si prin efectul de periere al developerului aduna un strat subtire de particule de toner. Rola trece si pe langa fotoreceptor si pe masura ce particulele de toner sunt atrase de sarcina electrostatica a acestuia, "sar" pe zonele cu potential electrostatic pentru a creea un model cu forma imaginii electrostatice produse de laser.

Electrozii (corotrons)
Exista mai multi electrozi intr-o imprimanta laser: de incarcare, de transfer si de descarcare (detac). Un electrod este un fir cu o tensiune foarte mare. Voltajul ridicat creeaza un intens camp electric in jurul firului, cauzand ionizarea aerului din imprejurimi si rezultand in aplicarea unei sarcini electrostatice unei suprafete. Odata cu ionizarea aerului de catre campul electric se produce ozon, care este un gaz coroziv, si deci imprimantele mici moderne folosesc in locul electrozilor role incarcate electrostatic care cauzeaza o ionizare si o productie minima de ozon si de aceea sunt mai ecologice si produc mai putin miros, dar aplica o sarcina electrostatica unei suprafete in acelasi mod ca si un electrod.

Electrodul de incarcare
Electrodul de incarcare incarca electrostatic suprafata fotoreceptorului inainte ca aceasta sa fie "scrisa" de raza laser pentru a asigura o incarcare uniforma pe toata suprafata fotoreceptorului.

Electrodul de transfer
Electrodul de transfer incarca electrostatic hartia pentru a atrage tonerul de pe fotoreceptor pe suprafata sa.

Electrodul de descarcare (detac corotron)

Odata ce hartia a trecut de fotoreceptor si a atras tonerul, electrodul de descarcare anuleaza sarcina electrostatica a colii de hartie pentru a preveni lipirea acesteia de fotoreceptor sau de alte coli (hartia incarcata electrostatic este foarte greu de manuit deoarece colile raman lipite intre ele).

Lampa de descarcare
Odata ce fotoreceptorul a trecut de hartie si a transferat stratul de toner pe aceasta, lampa de descarcare expune intreaga latime a fotoreceptorului la lumina pentru a "sterge" imaginea electrostatica "scrisa" de laser. Lampa de descarcare in cazul majoritatii imprimantelor cu mici moderne este de fapt o line de LED-uri (Light Emitting Diodes), care sunt mult mai fiabile decat un bec electric.

Rolele de fixare a tonerului (fuser)

Stadiul final al procesului de tiparire este fixarea tonerului pe hartie. Cum tonerul este un praf foarte fin de plastic, odata transferat de pe fotoreceptor se aseaza pe coala de hartie intr-un strat foarte subtire, dar care nu este fixat de nimic si deci poate fi foarte usor indepartat de pe hartie distrugand astfel imaginea abi creeata. Pentru a fixa permanent tonerul pe hartie, acesta este incalzit prin trecerea printr-o pereche de role foarte fierbinti, si astfel plasticul se topeste si patrunde intre fibrele hartiei si este "lipit" de aceasta. Odata ce imaginea a fost fixata, procesul de tiparire este incheiat.

Transportorul hartiei

Mecanismul de transport al hartiei este partea mecanica a imprimantei laser. Transportorul deplaseaza hartia prin imprimanta cu ajutorul unur role motorizate. Deoarece miscarile fotoreceptorului, rolei de developare si hartiei trebuie sa fie sincrone, mecanismul de transport al hartiei este de obicei responsabil pentru si pentru rotirea rolei de developare si a fotoreceptorului, care sunt conectate intre ele prin roti dintate sau curele de transmisie.

Mecanismul de alimentare cu hartie

La imprimantele de birou, alimentarea cu hartie se face din tavi sau casete care sunt de obicei de dimensiune fixa si pot tine intre 100 si 250 de coli. Unele imprimante personale au tavi ajustabile, iar majoritatea imprimantelor mari industriale au mecanisme de alimentare ajustabile care nu folosesc tavi. Imprimantele industriale au nevoie mari cantitati de hartie, uzual cam 2500 de coli per alimentator, deci pentru a asigura alimentarea in bune conditii cu coli a mecanismului de antrenare a hartiei, alimentatoarele de mare capacitate includ un mecanism de ridicare cu motor care aduce hartia la inaltimea necesara. O imprimanta poate avea mai multe alimentatoare, unele modele permitand introducerea simultana a pana la 5 tavi in imprimanta. In cazul alimentatoarelor multiple, fiecare tavita poate fi umpluta cu tipuri diferite de hartie cum ar fi colile cu antet sau colile de diferite dimensiuni. Imprimanta va primi in acest caz comenzi de la calculator ce specifica ce tavita sa foloseasca.

Tava de iesire a hartiei

Aici sunt depuse colile dupa ce au fost tiparite. Unele imprimante au mai multre tavite de iesire, permitand separarea mai multor documente tiparite, totusi majoritatea imprimantelor au doar 2 tavi: "face up" si "face down".

Tava "face up" primeste hartia cu partea tiparita in sus, deci documentele cu mai multe pagini sunt primite in ordine inversa (coala 2 peste coala 1). Tava "face down" primeste colile cu partea tiparita in jos si astfel documentele cu mai multe pagini sunt primite in ordinea corecta (coala 2 sub coala 1). Din acest motiv tava "face down" este tava principala a imprimantelor si trebuie sa fie capabila sa stocheze cat mai multe coli, cel putin la fel de mult ca tavile de alimentare (pentru a putea mari timpul in care imprimanta poate fi lasata nesupravegheata.

Calea hartiei
Pentru a avea dimensiuni cat mai compacte, in majoritatea imprimantelor calea uramta de hartie are mai multe schimbari de directie. Cu cat raza curburii indoiturii in calea hartiei este mai mica cu atat este mai probabil ca hartia sa se blocheze in acel loc. Cu cat hartia sau cartonul folosit sunt mai rigide, cu atat este mai probabil sa cauzeze o blocare la indoituri. Pentru a preveni aceste neajunsuri, la majoritatea imprimantelor mici se poate face alimentarea manuala cu hartie, astfel eliminandu-se o parte din aceste indoituri in calea hartiei. In multe imprimnate este chiar posibil ca printr-o combinatie de alimentare manuala si tavi de iesire "face-up" sa se elimine total indoiturile in calea hartiei, obtinandu-se astfel o cale dreapta pentru materialele mai rigide la care exista pericolul blocarii.

Tipuri de imprimante laser

Imprimantele laser se impart in mai multe categorii, determinate in primul rand de dimensiunile si capacitatea lor de tiparire. Astfel, apar urmatoarele categorii: personale, de birou, pentru grupuri de lucru (Workgoup), industriale si color.

Imprimantele personale (Personal Printers)

Imprimantele laser personale sunt foarte mici. Acestea sunt astfel construite pentru pentru a putea incapea pe un birou impreuna cu alte echipamente si se conecteaza la un singur calculator pentru a fi folosite de un singur utilizator. Toate imprimantele personale sunt de tip simplex, deoarece un mecanism duplex le-ar fi marit dimensiunile. Ca imprimante destinate unui singur utilizator, majoritatea imprimantelor personale nu sunt foarte rapide si tipic tiparesc cam 4 ppm. Aceste imprimante pot tin relativ putine coli de hartie (tipic 100) si de obicei au o tava simpla ajustabila. Majoritatea imprimantelor personale au un port de comunicatii paralel Centronics pentru a se conecta la calculator. Unele modele sunt echipate si cu un port serial. Imprimantele personale destinate folosirii cu computere Apple Macintosh includ un port de comunicatii Appletalk in schimbul portului paralel. Unele imprimante personale posibilitatea cuplarii unor cartuse ROM ce contin fonturi aditionale sau emulari de limbaje de printare, aceste optiuni marind insa pretul de cost.

Imprimantele de birou (Office Printers)

Imprimantele laser de birou au dimensiuni mai mari decat cele personale, dar sunt totusi destul de mici pentru a incapea pe un birou alaturi de un calculator. Ele pot fi folosite de o singura persoana sau impartite de un grup mic de utilizatori.

Imprimantele de birou intra de obicei in categoria de viteza 8-12 ppm, indeajuns de rapid pentru a justifica folosirea lor in comun de un grup ocazional de uitlizatori. Aceste imprimante au in general un singur dispozitiv de alimentare cu hartie cu o tavita de dimensiune fixa ce poate stoca in jur de 250 de coloi, cu posibilitatea de a adauga un al doilea alimentator atasat la baza imprimantei. Majoritatea modelello au si optiunea de alimentare manuala fara a fi nevoie de golit tava principala de alimentare. De obicei imprimantele de birou au si interfata Centronics paralela si port serial, acestea putand functiona simultan permitand cuplarea a cel putin doua calculatoare. Majoritatea imprimantelor de birou au si posibilitatea adaugarii unui card de comunicatii multi-user ce suporta alti patru uitlizatori sau o interfata de retea ce permite conectarea imprimantei la o retea de calculatoare. Unele modele au si interfetele Appletalk sau Ethertalk pentru cinectarea la calculatoarele Apple Macintosh. Larga varietate de optiuni de comunicatie pentru imprimantele de birou permite ca ele sa poata fi folosite in multe configuratii. In unele cazuri imprimantele de birou pot fi conectate si la un calculator local si la un server dintr-un alt loc, eliminand astfel necesitatea unei imprimante dedicate pentru fiecare calculator. Majoritatea imprimantelor de birou au posibilitatea de adaugare a unul sau doua cartuse ROM cu fonturi aditionale sau emulari de limbaje de tiparire. Imprimantele de birou sunt de obicei de tip simplex, dar cateva modele au optional si un mecanism duplex. De asemenea foarte putine imprimante de acest tip au un sistem de tavi de iesire multiple.

Imprimantele pentru grupuri de lucru (Workgroup Printers)

Aceste imprimante sunt destinate in mod explicit pentru a fi impartite intre un numar de utilizatori intr-o retea. Majoritatea sunt destul de mari pentru a nu putea fi asezate pe un birou. Ca dispozitive utilizate in comun, acestea sunt construite pentru a functiona nesupravegheate, deci pot tipari fara interventia unui operator uman perioade de timp lungi. Ca dispozitive multi-user, aceste imprimante trebuie sa poata tipari relativ repede (15-30 ppm). De asemenea pot stoca mari cantitati de hartie (1500-2500 coli) in tavi de diverse dimensiuni. Majoritatea imprimantelor workgroup nu ofera posibilitatea alimentarii manuale pentru a nu intrerupe activitatea celorlalti utilizatori. Uzual, imprimantele destinate grupurilor de lucru au si interfata Centronics paralela si port serial. De asemenea, pentru a putea fi folosite in retele de calculatoare, ele au un slot pentru un card de interfata cu reteaua de mare viteza. Putine imprimante de tip workgroup ofera posibilitatea adaugarii de cartuse ROM cu fonturi suplimentare, majoritatea au insa un hard-disk incorporat . Hard-diskul asigura incarcarea unei largi varietati de fonturi necesare pentru mai multi utilizatori, nefiind nevoie de schimbarea configuratiei imprimantei pentru a folosi un alt font. La unele modele hard-disk-ul poate fi folosit si pentru "job spooling" , caz in care imprimanta va avea si un panou de control sau un terminal cu ajutorul caruia sa poata fi controlata coada de joburi de tiparire. Majoritatea imprimantelor workgroup au un mecanism duplex incorporat si deasemenea fie o magazie de iesire de mare capacitate cu facilitate de separare de joburi (job offset), fie un sistem de tavi de iesire multiple capabil sa separe joburile diversilor utilizatori. Aceasta optiune de

separare de joburi este de foarte mare importanta pntru o imprimanta din aceasta categorie deoarece se pot aduna in cutiile de iesire joburi si documente ale unor utilizatori diversi.

Imprimantele industriale (Production Printers)

Imprimantele industriale sunt imprimante specializate de mare viteza care in mod normal sunt controlate de un operator. Majoritatea imprimantelor din aceasta clasa sunt foarte mari, de multe ori fiind nevoie de surse de alimentare cu electricitate trifazice sau avand nevoie de medii de lucru cu aer conditionat si sisteme de racire. Deasemenea majoritatea imprimantelor industriale sunt proiectate sa lucreze continuu toata ziua iar unele chiar non-stop in mai multe ture. Acestea sunt imprimante atasate la calculatoare de tip mainframe care sunt folosite pentru facturari de gaze, electricitate, extrase de conturi bancare si alte aplicatii care au nevoie de tiparirea rapida a unui volum mare de documente. Imprimantele industriale ce lucreaza cu coli independente au in general viteze cuprinse intre 50-135 ppm. Exista si imprimante mai rapide, dar acestea tiparesc pe hartii continue (continous fanfold stationary). Majoritatea imprimantlor industriale au cateva alimentatoare de coli foarte mari ( 2 x 1000 coli sau 2 x 2500 coli). Pentru volume foarte mari de tiparire esista dispozitive care inlocuiesc alimentatoarle de coli cu un sul mare de hartie si taie hartia pe masura ce aceasta intra in imprimanta, astfel zeci de mii de coli pot fi tiparite fara a fi necesara o realimentare. Imprimantel industriale nu au posibilitatea alimentarii manuale, dar datorita dimensiunilor lor mari razele de indoire ale traseului hartie sunt destul de mari si deci nu exista posibilitatea blocarii hartiei sau a cartoanelor subtiri. Cel mai des intalnit mecanism de comunicatie pentru imprimantele industriale este IBM 370 Channel Interface. Aceasta este o magistrala de mare viteza folosita in mainframe-urile IBM, cunoscuta si ca sistem "bus and tag"; alta varianta este interfata Ethernet. Toate imprimantele industriale au o capacitate mare de stocare pe hard-diskuri pentru fonturi, formulare si un mare job spool; deasemenea majoritatea au un terminal sau un calculator care permite operatorului sa controleze functionarea imprimantei. Imprimantele industriale includ in mod obloigatoriu un mecanism duplex ca standard si au cutii de mare capacitate pentru iesirea colilor de hartie de obicei cu facilitate de separare a joburilor (job offset). Cantitatea mare de coli tiparite de o astfel de imprimanta (la 90 ppm in 15 ore de functionare tipareste 75.000 coli) determina folosirea unei largi varietati de mecanisme auxiliare de prelucrare a colilor tiparite, cum ar fi: masini automate de impaturit si capsat pentru producerea de brosuri, masini de lipit si legat, masini de impturire si introducere inplicuri, etc...

Imprimante laser color

Imprimnatele color functioneaza la fel ca si cele alb-negru, cu diferenta ca tiparesc de patru ori pe aceasi coala cate una pentru fiecare culoare. Viteza de tiparire este scazuta 2-8 ppm in modul color deci sunt folosite uzual doar pentru tiparire color. Unele modele de imprimante color pot tipari si in mod color si in mod alb-negru. Acestea tiparesc in modul alb-negru cu aceeasi viteza ca o imprimanta dedicata monocroma si au o viteza mai mica doar cand functioneaza in modul color. Majoritatea imprimantelor laser color au un port paralel Centronics, un port serial si o gama de optiuni de conectare in retea.

Imprimante Highlight Colour

Exista o gama de imprimante industriale produse de Xerox Corporation care pot tipari in modul "highlight colour". Highlight colour reprezinta posibilitatea de a tipari cu doua culori (tipic negru si alta culoare). Aceste culori sunt aplicate intr-o singura trecere fara nici un fel de scadere a vitezei, folosind un procedeu special care permite ca doua toner-uri diferit colorate sa fie aplicate pe fotoreceptor in acelasi timp. Gama de nuante ce poate fi produsa prin aceasta tehnica este deosebit de larga.

Limbaje pentru imprimante

Imprimantele primesc comenzi de la computerele cu care sunt conectate. Aceste comenzi care spun imprimantei cum s formateze documentele compun limbajele pentru imprimante. Exist cteva limbaje importante, dintre care unele sunt special create pentru anumite mrci de imprimante, iar altele sunt folosite n ntreaga industrie de tehnic de calcul i au devenit standarde. Cele mai populare dintre acestea sunt HP PCL i Adope PostScript.

HP PCL
HP PCL este o abreviere de la Hewlett-Packard Printer Command Language. Compania Hewlett-Packard a lansat prima sa imprimant laser desktop la nceputul anilor 80 i a devenit apoi rapid liderul pieei imprimantelor de birou. PCL este un limbaj cu coduri Escape, i a fost creeat peentru imprimantele HP matriciale i inkjet, deci era deja bine conturat cnd HP a lansat prima sa imprimant laser desktop; imprimanta de 8 ppm HP LaserJet a fost lansat cu limbajul PCL versiunea 3.

PCL 3
Fiind un limbaj de nceput pentru imprimantele laser desktop, capacitile lui PCL 3 erau foarte limitate, permind utilizarea a relativ puine fonturi bitmap i grafice bitmap de dimensiuni mici. Imprimanta LaserJet a fost urmat de LaserJet Plus, care folosea tot limbajul PCL3, dar avea mai mult memorie i putea utiliza mai multe fonturi i grafice de dimensiuni mai mari. Ca nou standard, limabjul PCL3, a fost copiat de muli productori cu acuratee i succes diferite, i a fost denumit n mod comun emulare LaserJet Plus. PCL3 are comenzi i caracteristici pentru procesare de text simpl i pentru tiprire de date, imprimantele PCL3 fiind folosite ca nlocuitoare mai rapide i mai silenioase pentru imprimantele de tip daisywheel.

PCL 4
Dup imprimantele LaserJet plus au urmat imprimantele LaserJet seria II, cu o vitez tot de 8 ppm. Aceast a doua serie de imprimante includea i LaserJet IIP o imprimant personal de 4

ppm, precum i LaserJet IID versiunea duplex a lui LaserJet II. LaserJet II a introdus limbajul PCL4, construit pe scheletul lui PCL3 la care a fost adugat posiblitatea de a folosi mai multe i mai mari ca dimensiune fonturi bitmap i grafice bitmap. Standardul LaserJet II poate prelucra peste jumtate de pagin de grafic bitmap, iar cu o extensie de memorie poate prelucra chiar i o pagin ntreag. PCL4 era invers compatibil cu PCL3 (joburile PCL3 mergeau perfect pe PCL4), dar caracteristicile suplimentare l situau cu mult deasupra limitelor procesrii de texte i i permiteau s poat fi folosit pentru grafice, diagrame i publicii simple. PCL4 a fost implementat pe imprimantele de birou, dar este folosit i n imprimantele personale deoarece necesit relativ puin putere de calcul n comparaie cu versiunile ulterioare de PCL.Versiunea PCL4 folosit pe imprimantele LaserJet IIP era puin mbuntit fa de versiunea folosit pe imprimantele LaserJet standard, utiliznd o metod de compresie a graficelor bitmap pentru a reduce cantitatea de date ce trebuiau trimise de calculator.

PCL 5
Dup seria LaserJet II au urmat imprimantele LaserJet III care incorporau limbjul PCL5. Seria LaserJet III cuprindea imprimante de birou: LaserJet III: 8 ppm; LaserJet IIID: 8ppm duplex; LaserJet IIIP: 4 ppm; LaserJet IIISi: 17 ppm duplex;

PCL5 prezint un avantaj major asupra versiunilor anterioare deoarece chiar dac este un limbaj de tip Escape, ofer i majoritatea capabilitilor unui limbaj de descriere a paginii (PDL Page Description Language). Principalele mbuntiri aduse de PCL5 sunt fonturile de tip outline i grafica vectorial, importana acestora neputnd fi subestimat deoarece utiliznd o combinaie a acestor dou capabiliti este posibili s se defineasc aproape orice caracteristic imaginabil a unei pagini. Comenzile de grafic vectorial erau disponibile prin adugarea la setul de comenzi PCL a unei versiuni de HPGL (Hewlett-Packard Graphics Language), limbajul folosit de ploterele HP cu creion. n cea mai mare parte, PCL5 este compatibil napoi cu PCL4, dar datorit nlocuirii fonturilor bitmap cu cele de tip outline apar unele mici inadvertene. PCL5 se preteaz foarte bine utilizrii pentru creearea de documente complexe, publicaii desktop, design grafic i aplicaii de prezentare. n completarea limbajului PCL5, seria LaserJet III a introdus i tehnica numit Resolution Enhancement (mbuntirea rezoluiei) n cadrul creia puncte mici sunt plasate automat pe marginile liniilor i caracterelor pentru a reduce efectul de margine neregulat vizibil uneori la 300 dpi.

PCL 5e
Seria Laserjet III a fost nlocuit de imprimantele LaserJet 4, care au introdus o rezoluie mai mare de 600 dpi, un port bidirecional rapid de tip Centronics (Bi-Tronics) pentru ca imprimantele s poat s trimit computerului mai multe informaii despre starea lor, precum i o selecie de fonturi dedicate pentru a fi folosite cu aplicaii software pentru Microsoft Windows. PCL 5e (enhanced) are puine imbuntiri minore fa de PCL5: posibilitatea comunicrii dintre imprmant i calculator pentru a trimite mesaje de stare i a raporta eventuale erori. Seria LaserJet 4 include imprimantele:

LaserJet 4: 600 dpi, 8 ppm; LaserJet 4L: 300 dpi, 4 ppm; LaserJet 4P: 600 dpi, 4 ppm; LaserJet 4Si: 600 dpi, 16 ppm; LaserJet 4M, 4ML, 4MP, 4SiMX: care au aceleai perfoemae dar recunosc pe lng limbajul PCL5e i limbajul de descriere a paginii Adobe PostScript level 2 PDL

PCL 5c
Aceasta este o versiune a limbajului PCL5 folosit de imprimantele HP inkjet color i HP ColorJet color laser desktop, care adaug comenzile necesare pentru tiprirea color.

Emulri PCL
Dei creeat de compania Hewlett-Packard, PCL a fost copiat pe scar larg de ali productori care ofereau emulri de imprimante HP descrise ca compatibil LaserJet IIP sau compatibil PCL5, etc. Majoritatea acestor emulri erau foarte bune i ofereau aceleai faciliti ca i imprimantele HP originale avnd cteva adugiri minore, dar fiind clone HP PCL, existau mic diferene n felul n care era construit pagina i de aici rezultau diferene visibile la tiprire.

Adobe PostScript
PostScript este un limbaj de descriere a paginii (PDL - Page Description Language) dezoltat de compania Adobe Corporation. Adobe a fost format de oameni care au prasit Xerox Corporation pentru a-i nfiina propria companie dup ce au creeat Xerox Interpress, PDL-ul firmei Xerox. Compania Adobe nu produce imprimante laser ci d licena limbajului su, PostScript, altor fabricani pe care i ajut s produc controlere pentru imprimnate PostScript.

PostScript Level 1
Versiunea original a limbajului PostScript (numit acum Level 1) a fost pentru prima dat implementat de Apple Computer Corporation pe imprimanta Apple LaserWriter, o imprimant de birou desktop de 6 ppm care era folosit cu computere Apple Lisa i Macintosh. PostScript oferea un numr de caracteristici radical noi care nu erau disponibile pe nici o imprimant laser mic atunci, incluznd fonturi de tip outline i grafic vectorial. Structura limbajului PostScript, care este similar cu un limbaj de programare convenional, permitea ca aceste capabiliti s poat fi folosite ntr-o manier foarte creeativ i versatil pentru a creea imagini i scheme complexe. Imprimanta Apple LaserWriter a fost un succes instantaneu pentru utilizatorii care se ocupau cu design grafic sau publicaii desktop, iar PostScript a devenit standardul industrial pentru aplicaii cu tipriri complexe aproape peste noapte. Lng Apple LaserWriter a aprut n curnd i Apple LaserWriter Plus, care oferea mai mult memorie, mai multe fonturi outline, precum i cteva mici imbuntiri la limbajul PostScript. Un mare numr de companii au recunoscut valoarea limbajului PostScript i au format aliane cu Adobe pentru a produce imprimantele lor PostScript, dar standardul a fost ntotdeauna stabilit de modelele Apple, care n mod repetat au introdus noi caracteristici i rafinri n limbajul PostScript. Astfel au aprut: Apple LaserWriter Apple LaserWriter Plus Apple LaserWriter II Apple LaserWriter IINT

Apple LaserWriter IINTX

toate acestea avnd viteza de 8 ppm i rezoluia de 300 dpi, dar ficare model avnd o putere de procesare mai mare dect a celui anterior. Imprimante similare au fost fabricate i de ctre ali productori, unele chiar oferind mai multe posibiliti dect modelele produse de Apple.

PostScript Level 2
Dezavantajul limbajului PostScript era viteza sa redus. PostScript Level 1 necesita o putere de procesare foarte mare i era foarte ncet. Pentru a reuni mai multe adugiri aduse la forma iniial (extensii pentru tiprirea color, modele, tvi multiple, tiprire duplex) compania Adobe a lansat prima sa imbuntire major PostScript Level 2.

Alte dispozitive PostScript

Limbajul PostScript nu este limitat la folosirea pe imprmante, ci este independent de dispozitiv i poate fi folosit pe orice main care creeaz o imagine ca o matrice de puncte. PostScript a fost folosit pentru panouri de computere (pe gama de staii de lucru NeXT) precum i pe multe Phototypesetter-e. Panourile au o rezoluie de aproximativ 80 dpi iar phototypesetter-ele lucreaz la 1200 dpi i la 2400 dpi. PostScript poate fi folosit i la transferul de documente ntre computere, iar Adobe a definit standarde care permit folosirea acestui limbaj pentru transferul de pagini ntre fax-uri.

Clone PostScript
Deorece compania Adobe nu vinde imprimante, ctigurile sale sunt din licenele acordate productorilor pentu limbajul PostScript, acetia din urm pltind firmei Adobe o tax pentru fiecare imprimant vndut. Datorit taxelor de liceniere care erau iniial mari, unii fabricani au ncercat s emuleze limbajul PostScript. Unele dintre aceste clone sunt foarte bune, altele nu, dar toate prezint unele probleme deoarece limbajul PostScript este foarte complex i greu de imitat. Nu exist emulri PostScript care s garanteze obinerea unei tipriri identice cu cea realizat pe o imprimant ce folosete limbajul Adobe PostScript original, i odat cu reducerea taxelor de liceniere de ctre Adobe, majoritatea productorilor nu au mai ncercat s emuleze PostScript Level 2.

Microsoft Windows GDI

Microsoft Windows este o interfa grafic cu utilizatorul (GUI Graphical User Interface), mediu folosit uzual pe calculatoarele personale compatibile IBM. Windows are mecenismele software necesare pentru a afia text i grafic pe monitor. Are posibilitatea de a afia textul folosind mai multe seturi, stiluri, fee, mrimi i orientri de caractere diferite i poate utiliza att grafic de tip vectorial ct i bitmap, deci programele care ruleaz sub mediul Windows nu trebuie s aib ele nsele aceste capabiliti. Datorit acestora i a altor caracteristici, productorii de software lanseaz aplicaii care ruleaz sub mediul Windows. De aceea Windows-ul a devenit sistemul de operare standard pentru calculatoarele personale compatibile IBM folosite pentru joburi ce includ procesarea de text i garfic. Computerul de performane ridicate cu procesor rapid, mult memorie i capacitate mare de stocare pe hard-disk necesar pentru a putea utiliza sistemul de operare Windows poate fi folosit i pentru a prelua o parte din sarcinile controlerului de imprimant (pregtirea paginii nainte de a fi trimis la imprimant), reducnd astfel necesitatea existenei unui controler de tiprire foarte performant.

Majoritatea aplicaiilor software descriu un doument folosind limbajul lor intern i apoi l traduc ntr-un limbaj de imprimant ca HP PCL sau Adobe PostScript nainte de a-l trimite imprimantei. Apoi imprimanta convertete acest limbaj ntr-o matrice de puncte ce vor fi tiprite. Deoarece toate pachetele software ce folosesc mediul Windows trebuie s utilizeze acelai limbaj pentru a descrie documentele, este practic producerea unei imprimante care s foloseasc limbajul Windows pentru a descrie documentele. Acest limbaj este denumit Windows Graphical Device Interface (GDI) interfa grafic cu dispozitivele, si este folosit de Windows pentru a descrie un document indiferent dac acesta este afiat pe ecran, trimis la imprimant sau la un alt dispozitiv. Creend o imprimant care folosete Windows GDI, se renun la un pas din procesul de pregtire a documentului pentru tiprire. Nu mai este nevoie ca aplicaia s converteasc documentul din limbajul su n limbajul imprimantei deoarece documentul va fi trimis imprimantei n form Windows GDI fr nici un fel de conversie. Apoi imprimanta va converti limbajul Windows GDI direct ntr-un bitmap gata de tiprire. Astfel se reduce drastic cantitatea de calcule ce trebuie fcute de computer pentru a pregti documentul pentru tiprire. O soluie alternativ este convertirea limbajului Windows GDI direct n bitmap pe computer i apoi trimiterea acesteia la imprimant. Aceast variant necesit ca computerul pe care este instalat Windows-ul s fie foarte puternic, dar n schimb permite controlerului de imprimant s fie foarte simplu i deci ieftin, deoarece tot ce i rmne de fcut imprimantei este de aprimi i de a tiprii bitmapul fr nici un fel de formatare. Deoarece bitmapurile sunt foarte mari ca diomensiuni, acestea sunt trimise imprimantei ntr-o form comprimat, fapt ce reduce timpul n care o pagin este trimis de la computer la imprimant. Totui datorit timpului luat de procesul de comunicaie, nu se pot trimite n mod curent mai mult de 4-6 ppm unei imprimante ce folosete Windows GDI bitmap. Acest fapt limiteaz folosirea tipririi Windows GDI bitmap pe imprimantele personale, dar acestea pot deveni foarte ieftine datorit simplitii controlerului. Imprimantele Windows GDI sunt disponibile n ambele variante descrise mai sus, dar cea dea doua metod, unde computerul face toat treaba, este probabil s devin cea mai folosit. Calculatoarele personale devin din ce n ce mai puternice, un computer bazat pe un microprocesor ieftin Pentium poate creea bitmap-uri GDI fr s aib o scdere brusc n vitez, i este mult mai uor s upgradezi software-ul unui computer pentru a ine pasul cu noutile i schimbrile din Windows dect s schimbi software-ul unei imprimante. Imprimantele Microsoft Windows GDI nu sunt produse de Microsoft ci de fabricani independeni. Unele imprmante GDI au fost creeate n colaborare cu Microsoft, altele n mod independent.

Limbaje specifice fabricanilor

n plus fa de limbajele standard descrise mai sus, exist mai multe limbaje folosite de productori individuali de imprimante. n unele cazuri fabricanii ofer limbajul propriu n plus pe lng un limbaj standard, pe cnd n alte cazuri limbajul propriu este singurul oferit. Faptul c aceste limbaje nu au devenit standarde industriale nu nseamn c ele sunt mai puin utile, fieacare avnd un rol de jucat n ndeplinirea anumitor cereri de tiprire datorit unor caracteristici unice ale acestora.

Kyocera PreScribe
Acest limbaj este disponibil pe gama de imprimnate de birou i pentru grupuri de lucru Kyocera n plus fa amularea HP PCL pe care o folosesc n mod normal aceste imprimante. PreScribe este un limbaj uor de folosit de ctre programatori i se preteaz foarte bine mai ales la folosirea fonturilor outline. Acest limbaj este des folosit de aplicaii ce ruleaz pe

minicomputere i folosesc formulare i coduri de bare, dar nu prea este suportat de majoritatea aplicaiilor softaware pentru calculatoare personale, care folosesc emulrile HP PCL sau optional PostScript de pe imprimantele Kyocera.

Cannon CaPSYL
CaPSYL este limbajul companiei Cannon pentru imprmantele tip office i workgroup. Cannon este n principal un productor de motoare de tiprire (ei aprovizioneaz Hewlett-Packard i alti fabricani de imprimante), dar produc i o gam complet de imprimante. CaPSYL este un limbaj avansat capabil s foloseasc fonturi outline i grafic sofisticat, putnd s fie utilizat pentru majoritatea aplicaiilor cu cerine mari , dar nu a devenit popular i nu este suportat pe larg.

Xerox XES
Compania Xerox a produs prima imprimant laser din lume i odat cu ea primul limbaj pentru imprimante. Xerox Escape Sequences (XES) este utilizat de imprimantele personale, office i workgroup produse de Xerox, i a fost folosit muli ani. Majoritatea imprimantelor Xerox ofer emulri HP PCL sau PostScript fie ca standard fie opional i Xerox adaug i cteva drivere software XES pentru majoritatea aplicaiilor des folosite pe PC-uri. XES este un limbaj vechi i simplu bazat pe coduri Escape. Dei XES nu are capabiliti sofisticate cum ar fi foturile outline, are totui posibilitatea creeriide grafic bitmap de calitate i grafic vectorial de baz. Este relativ uor de folosit de ctre programatori i este utilizat de companii mair pentru creearea de programe interne.

Xerox JDL i Metacode

Primele imprimante laser produse de Xerox erau imprimante mari de producie ce erau folosite cu mainframe-uri, Xerox rmnnd nc liderul pieii de astfel de imprimante. Job Description Language (JDL) este un limbaj folosit n mod normal pentru comunicaia dintre mainframe-uri i imprimantele industriale Xerox, i este conceput astfel nct mainframe-urile s fac ct mai puin munc lsnd majoritatea formatrilor n seama imprimantei. Xerox aduce o larg gam de produse software pentru ca s permit mainframe-urilor IBM s foloseasc JDL cu uurin. n interiorul imprimantelor industriale Xerox, jobul de tiprire este formatat i convertit din JDL n Metacode, unele aplicaii specializate n publicaii pe mainframe-uri trimit direct Metacode evitnd astfel stdiul JDL. Folosirea JDL-ului i a Metacode-ului are o larg rspndire n domeniul mainframe-urilor, deoarece leaderul pieei , Xerox, nu procur emulri nici unui alt limbaj pe imprimantele sale industriale.

Xerox Interpress
Interpress este un limbaj de descriere a paginii dezvoltat la Xerox de specialti care mai trziu au plecat pentru a forma compania Adobe. Interpress a fost creeat n principal pentru a comunica rapid i eficient documente complexe ntre staiile de lucru pentru publicaii Xerox i imprimantele industriale Xerox prin reele Xerox Ethernet (Xerox este una dintre cele trei companii care au inventat Ethernet-ul). Interpress este optimizat pentru comunicaii i procesri eficiente pe imprimantele Xerox pentru care este dificil de creeat drivere. Interpress vine instalat pe imprimantele industriale i pe staiile de lucru pentru publicaii Xerox, dar nu este folosit pe imprimantele Xerox mai mici. Datorit faptului c Interpress este acum un limbaj nvechit, Xerox a

nceput s pun PostScript pe noile sale imprimante, fie ca limbaj propriu-zis, fie ca convertoare separate PostScript-Interpress.

Oc FOL
Oc este unul dintre puinii fabricani europeni de imprimante laser i produce o gam complet de imprimate (office, workgroup, industriale low-speed) care suport Oc Forms Overlaz Language (FOL) pe lng o emulare a unui standard industrial (uzual PCL, dar unele modele emuleaz PostScript). FOL este conceput exclusiv pentru minicomputere i mainframeuri pentru creearea de formulare i joburi de tiprire ce folosesc formulare ntr-un mediu de procesare de date. De aceea, FOL nu se preteaz la descrierea unor documente complexe, dar este foarte uor de folosit de ctre programatori pentru a creea facturi, extrase de cont i alte documente folosite curent n afaceri.

IBM 3812
Modelul 3812 a fost unul dintre primele tipuri de imprimante laser de birou produse de IBM i deci este suportat de multe aplicaii pentru mainframe-uri i minicomputere. 3812 nu era foarte sofisticat, ca i imprimantele PCL3 se preta foarte bine la aplicaii bazate pe procesri de texte i de date. IBM 3812 este emulat uzual de ali fabricani care vor s produc imprimante ce vor lucra cu mainframe-uri i minicomputere IBM.

IBM IPDS
Pe msur ce imprimantele deveneau tot mai sofisticate, utilizatorii de mainframe-uri IBM cereau mai multe posibiliti de tiprire de la IBM, care a ncercat s satisfac aceast cerere printr-o strategie de produse software i imprimante, oferind Advanced Function Printing (AFP) funcii avansate de tiprire. AFP este o metod prin care documente complexe pot fi descrise pe mainframe-uri IBM i minicomputere, fiind apoi convertite la limbaje pentru imprimante de sistemul de operare al calculatoarelor. Limbajul de tiprire folosit de mainframe-urile i minicomputerele IBM pentru joburi complexe se numete Intelligent Printer Data Stream (IPDS) i este n fond un limbaj de descriere a paginii creeat de IBM. IBM nu d drivere pentru imprimante produse de ali fabricani, iar sistemele de operare de pe mainframe-urile i minicomputerele IBM sunt dificl de modificat, deci majoritatea fabricanilor care vor s produc imprimante ce urmeaz s fie folosite pe mainframe-uri i minicomputere IBM, ce folosesc AFP, trebuie s emuleze IPDS (singura excepie fiind Xerox, care produce software ce convertete AFP n JDL). Fiecare imprimant IBM IPDS este puin diferit, deci majoritatea fabricanilor produc emulri pentru o imprimant IBM specific, cum ar fi modelul 3816.

DEC LN03 (DEC ANSI / Sixel)

Digital Equipment Corporation (DEC) produce o larg gam de imprimante pentru a fi folosite cu minicomputerele lor. Compania DEC s-a numrat printre primii fabricani de computere care au recunoscut valoarea limbajului PostScript i l-au adoptat pentru imprimantelor lor performante, dar imprimantele laser mai slabe i cele matriciale folosesc un limbaj bazat pe coduri Escape denumit DEC ANSI / Sixel. Acest limbaj folosete coduri Escape ANSI (American Naional Standards Institute) pentru poziionarea textului, selecia fonturilor, etc. (numeroase calculatoare personale i terminale folosesc deasemenea secvene Escape ANSI pentru a poziiona textul pe ecran). Deoarece codurile escape ANSI au fost concepute n principal pentru manipularea textului, este necesar un mecanism adiional pentru grafic. Grafica bitmap este suportat dar este codat ntr-un format special denumit Sixel, conceput pentru a simplifica comunicaia prin porturile seriale. DEC ANSI/Sixel a fost folosit iniial pe imprimantele matriciale, dar prima imprimant laser de birou produs de DEC, DEC LN03, folosea tot acest limbaj. Deoarece LN03

este suportat de o larg gam de aplicaii pe minicomputerele DEC, fabricanii care produc imprimante ce vor fi folosite pe aceste minicomputere, emuleaz de obicei imprimanta LN03. LN03 se preta la folosirea cu aplicaii de procesare de text i date, iar cnd era expandat memoria (modelul LN03+) puteau fi tiprite i grafice simple.

Emulri pentru alte tipuri de imprimante

Pe lng limbajele pentru imprimante laser, unele imprimante laser au i emulri ale altor tipuri de imprimante cum ar fi cele matriciale sau de tip daisywheel, pentru a fi compatibile cu aplicaiile software mai vechi scrise nainte ca imprimantele laser s fi aprut pe pia.

Epson FX
Imprimantele matriciale din gama Epson FX au fost pentru muli ani cele mai populare imprimante matriciale din lume, i sunt suportate de aproape toate pachetele software. Imprimantele matriciale sunt n general imprimante de rezoluie slab (tipic 180 dpi). Ele ofer o mic varietate de fonturi i stiluri, iar emulrile pe imprimante laser substitue aceste fonturi cu fonturi de calitate superoar (300 dpi), deci calitatea textului pe imprimantele laser ce emuleaz o imprmant matricial este mai bun dect n cazul imprimantelor matriciale propriu-zise. Imprmantele matriciale pot tiprii grafic bitmap cu rezoluii slabe, totui datorit faptului c e dificil scalarea graficelor bitmap la rezoluii superioare, aceste grafice nu arat mai bine pe imprimantele laser dect pe cele matriciale. Unele imprimante lasr emuleaz mai vechiul model Epson FX-80, altele modelul mai recent FX-800, care era compatibil cu FX-80 dar oferea mai multe posibiliti precum i o vitez mai mare.

Xerox Diablo 630

Imprimnta cu cap margaret (daisywheel), Xerox Diablo 630, a fost pentru muli ani standardul imprimantelor pentru calitate n corespondena de afaceri, i a fost emulat pe scar larg de ali productori. Fiind o imprimant cu cap margaret, modelul Xerox Diablo 630 nu putea tiprii grafice i avea puine posibiliti de alegere a fonturilor, dar este o emulare util pe imprimantele laser care sunt folosite cu procesoare de texte foarte vechi.

IBM ProPrinter
Gama IBM ProPrinter de imprimante matriciale are aceleai caracteristici generale ca i imprimantele Epson FX, dar folosea un set de caractere care includea toate caracterele existente pe monitoarele calculatoarelor personale compatibile IBM, inclusiv simbolurile speciale pentru desenarea de linii i dreptunghiuri. Aceste imprimante puteau utiliza i facilitatea de copiere a ecranului grafic (screen dump) oferit de PC-urile IBM. Ca i n cazul emulrii imprimantei Epson FX, textul tiprit pe o imprimant laser ce emuleaz IBM ProPrinter este de calitate superioar, n schimb grafica nu este imbuntit.

HPGL
Hewlett-Packard Graphics Language (HPGL) este folosit pe scar larg de ploterele cu peni pentru a produce desene tehnice. HPGL a fost emulat de muli ali fabricani de plotere i este de fapt limbajul standard pentru ploterele cu peni. Ploterul cu peni este un dispozitiv ncet, un desen complex putnd dura cu uurin jumtate de or pentru a fi realizat, iar ploterele sunt de obicei zgomotoase i dificil de setat. Din aceste motive, multe imprimante laser ofer o emulare HPGL, care copiaz de obicei ploterul desktop HP7475A, care poate fi folosit pentru a tiprii schie ale desenelor, iar n unele situaii rare (cum ar fi design-ul plcilor imprimate) imprimantele

laser sunt preferate chiar ploterelor. HPGL versiunea 2 a fost incorporat n limbajul PCL5 de ctre Hewlett-Packard pentru a oferi PCL-ului capacitatea de a utiliza grafic vectorial.

Selecia emulrii de limbaj

Deoarece multe imprimante au posibilitatea utilizrii mai multor emulri, unele dintre acestea pot detecta tipul de emulare pentru care a fost intenionat un job i pot selecta automat acea emulare. Aceast facilitate, numit Automatic Emulation Switching este oferit de multe imprimante performante de birou sau pentru grupuri de lucru i opereaz prin examinarea comenzilor dintr-un job de tiprire i determinarea limbajului din care aceste comenzi fac parte. Unele limbaje sunt foarte similare, comenzile folosite de imprmantele Epson FX i Ibm ProPrinter sunt aproape identice, deci nu se poate determina ce emulare trebuie folosit. Alte probleme apar cnd un driver software nu urmeaz conveniile normale. n cazul PostScript, comenzile arat ca un text normal, neconinnd coduri escape, i deci dac jobul PostScript nu conine un header (de obicei %!PS-Adobe-2.0 sau ceva similar) software-ul de selecie al emulrii va presupune c acela este un job cu text neformatat i-l va tiprii folosind limbajul normal cu coduri escape. Selecia automat a limbajului nu este ntotdeauna sigur, dar de obicei funcioneaz acceptabil. Ca o alternativ, unele imprimante ofer comenzi cu ajutorul crora se poate face selecia ntre diversele emulri de limbaje; insernd comanda de selecie imediat naintea jobului de tiprit, selecia poate fi fcut de computer. Aceste comenzi de selecie sunt unice pentru fiecrui fabricant de imprimante, deci computerul nu va tii despre ele i nu le va folosi dect dac este echipat cu un driver software pentru acel model de imprimant. Mai exist i alt metod de selecie a emulrilor de limbaje, i anume selecia porturilor de comunicaie. Imprimantele care au mai multe porturi de comunicaie pot cele mai multe ori s fie conectate la mai multe calculatoare i s comute automat ntre aceste porturi. Dintre aceste imprmante, modelele mai sofisticate permit asignarea a cte o emulare de limbaj fiecrui port n parte, de exemplu imprimanta poate fi configurat n aa fel nct portul A lucreaz n modul de emulare PostScript iar portul B n modul PCL

Tipuri de interfee
Interfeele dintre computer i imprimant pot fi de trei feluri: paralele, seriale i de reea.

Interfee paralele
Comunicaia paralel ntre computer i imprimant este cea mai des ntlnit. Datele sunt stocate n computer sub forma de octei (grupuri de cte 8 biti). n cadrul comunicaiei paralele exist mai multe conexiuni individuale, fiecare dintre acestea transportnd cte un bit. Uzual sunt 8 conexiuni de date, permind unui octet s fie transferat tot odat, dar uneori exist i 16 conexiuni de date, fapt ce permite transferul simultan a doi cotei. Pe lng date, trebuie transmise i semnalele protocolului de comunicaie dintre computer i imprimant, pentru a spune computeului cnd s nceap i cnd s nceteze transmisia datelor. Pentru aceste semnale al protocolului sunt folosite conexiuni suplimentare pentru a nu interfera cu transmiterea datelor. Comunicaiile de tip paralel nu se preteaz transferului de date pe distane mari, ci sunt eficiente pentru cabluri de civa metri lungime.

Centronics

Interfaa paralel Centronics, inventat de compania Centronics productor de imprimante, este cea mai utilizat metod de conectare a imprimantei la calculator. Aceasta folosete o conexiune paralel de 8 bii i este fiind unidirecional. Protocolul de transmisie are loc pe fire separate.

Bi-Tronics
Odat cu lansarea imprimantei LaserJer 4, compania Hewlett-Packard a introdus acest tip de interfa. Bi-Tronics este o intrefa Centronics modificat care asigur transmiterea bidirecional pe cablu, permind imprimantei s trimit mesaje de stare (Out of Paper, Paper Jam) napoi la computer. Interfaa Bi-Tronics este compatibil cu porturile Centronics dar necesit un driver software special pentru a primi mesajele de stare.

Dataproducts
Aceast interfa inventat de compania productoare de imprimante Dataproducts, este folosit de unele minicomputere pentru tipriri la viteze ridicate. Exist convertoare DataproductsCentronics.

IEEE488 (HP-Interface Bus)

HP-Interface Bus a fost inventat de compania Hewlett-Packard pentru a conecta sistemele HP de msurri stiinifice la computerele HP i a fost adoptat ca standard de Institutul de Inginerie Electric i Electronic (IEEE488). HP-IB este o interfa paralel bidirecional folosit la echipamentele stiinifice (osciloscoape, analizoare logice) dintre care unele au posibilitatea de a tiprii imaginile afiate.

SCSI
SCSI (Small Computer Systems Interface) a fost dezvoltat ca o magistral paralel de mare vitez ce permite conectarea perifericelor la computer. Dei este folosit n mod normal pentru hardisk, unele imprimante au posibilitatea de a o folosi pentru a pirmii la viteze mari imagini bitmap de la computer.

IBM 370 Channel

Aceasta este o magistral de mare vitez folosit pentru a conecta periferice la mainframeurile IBM, conexiune denumit bus and tag. Acesast magistral este folosit n principal de imprimantele industriale de mare vitez, conectate uzual la maniframe-uri.

Interfee seriale
Legtuirle ce utilizeaz comunicaia serial sunt mult mai lente dect cele paralele, dar pot fi utilizate pe distane mai mari. n cazul unei legturi serale simple sunt utilizate doar dou fire; unul pentru transmiterea datelor, iar cellalt pentru recepie. Majoritatea legturilor seriale au cel puin nc un fir n plus, dar acesta nu are nici un efect asupra vitezei de transfer. Unele legturi seriale au mai multe fire suplimentare pentru a asigura protocolul de handshaking, dar acestea sunt opionale deoarece se pot trimite semnale software pentru handshaking amestecate cu datele prin celelalte fire. Fiecare bit este trimis separat, deci un octet necesit n mod normal 8 transferuri individuale. n plus, majoritatea sistemelor de comunicaie serial necesit transmiterea unor bii de control la nceputul i sfritul unui octet, deci uzual pentru a transfera un octet sunt tansmii 11 bii. Viteza maxim a majoritii legturilor seriale este de 19200 bii pe secund, dar exist unele sisteme care pot lucra la viteze de cteva ori mai mari. Comunicaia serial poate fi convertit pentru a transfera date prin linia telefonic, deci computerul i imprimanta se pot afla la distane mari unul de cellalt, acest tip de comunicaie numindu-se conectare la distan (remote connection). Dei rata de transfer n cazul comunicrii seriale este adecvat pentru tiprirea de text, n cazul garficii bitmap, aceasta nu permite imprimantei s funcioneze la ntreaga vitez.

RS232C
RS232C este o specificaie internaional pentru conexiunile seriale. Majoritatea computerelor suport RS232C, care poate fi folosit att pentru comunicaia ntre dou computere ct i ntre computer i imprimant. RS232C definete caracteristicile fizice i electrice ale conexiunii, nu metoda de trimitere i codare a datelor. Legturile seriale pot fi sincrone, caz n care datele sunt transmise ntre cele dou dispozitive ntr-un anumit ritm dinainte stabilit (fiecare octet este trimis la un interval de timp fixat dup octetul anterior), sau asincrone. caz n care datele sunt trimise de expeditor, imediat ce acesta este pregtit. Majoritatea computerelor i imprimantelor folosesc transmisia asincron. Comunicaiile seriale necesit un protocol tip handshaking, care s permit receptorului s anune transmitorul cnd este gata s primeasc date i cnd nu. Exist mai multe variante de protocoale, ca: XON-XOFF, protocol software care folosete aceleai fire ca i datele; DSR/DTR (Data Set Ready / Data Terminal Ready), protocol hardware; RTS/CTS (Ready To Send / Clear To Send), protocol hardware;

RS422
RS422 este similar cu RS232C, dar este mai recent i poate suporta viteze mai mari. Acesta este suportat (opional) de multe tipuri de imprimante i este folosit cu un protocol handshaking software convenional.

IBM SNA-RJE
IBM Systems Networking Architecture for Remote Job Entry (SNA-RJE) este o legtur serial de mare vitez folosit de mainframe-urile IBM pentru a comunica cu terminale aflate la distan. Poate fi folosit pentru a conecta imprimante pe distane mai mari dect permit conexiunile de tipul IBM bus and tag i se preteaz n mod special la conexiunile de telecomunicaii. Aceast interfa poate include i o facilitate de tip "job spooling".

IBM Co-Ax
Acest sistem de comunicaie este radical diferit de celelalte tipuri de comunicaii seriale, prin faptul c are doar un conductor pentru date care este folosit att la transmisie ct i la recepie. Datele sunt trimise n blocuri de octei pentru a evita coliziunile. Conexiunile IBM Co-Ax sunt folosite pentru a lega terminale de vitez mic sau imprimante de birou la mainframe-uri IBM. Exist convertoare de la IBM Co-Ax la Centronics paralel sau la RS232C serial. Aceste conexiuni sunt folosite de obicei cu o emulare de imprimant IBM ca IBM 3812 sau IPDS. Multe interfee Co-Ax convertesc aceste emulri la limbaje comune pentru imprimante laser ca PCL.

IBM Twin-Ax
Aceste sistem de comunicaie este similar cu IBM Co-Ax descris mai sus, dar este folosit pe sisteme IBM 3X i pe minicomputere AS/400. Twin-Ax este un sistem hibrid care are multe carcateristici comune cu reelele i poate suporta pn la apte dispozitive (terminale sau imprimante) pe fiecare legtur twin-ax cu minicomputerul.Pentru IMB Twin-Ax sunt valabile consideraiile referitoare la covertoare si emulri de limbaje de imprimante de la IBM Co-Ax.

Interfee de reea
Reelele cu arie local (LANs- Local Area Networks) ofer multe posibiliti atractive inclusiv posibilitatea folosirii n comun a unor imprimante mai performante i deci mai scumpe. Exist servere n reea dedicate procesului de tiprire, dar imprimantele trebuie s aib interfee de reea pentru a putea fi plasate aproape de utilizatori i nu lng servere.

Ethernet
Ethernet este probabil cel mai popular tip de reea i este folosit pentru a conecta grupuri de calculatoare personale, mini-calculatoare, computere mainframe, etc. Ethernet-ul a fost proiectat iniial s funcioneze pe cabluri coaxial de mare capacitate, dar mai apoi a fost adaptat pentru cabluri de cost sczut. Ethernet-ul exist n variante de 10Mbps i 100Mbps, dar majoritatea interfeelor de imprimante funcioneaz la 10Mbps. Tipuri de Ethernet: Thick Ethernet (10Base5) pe cablu coaxial de 10mm diametru; se folosesc conectoare AUI (de tip D cu15 ci ) n anumite zone de cablu unde exist instalate "taps-uri" de conectare. Thin Ethernet (10Base2) pe cablu coaxial de 4 mm diametru; se folosesc conectoare tip T cu 3 ci BNC (British Naval Connector). Twisted-Pair Ethernet (10Base-T) pe cablu rsucit UTP-Unshielded Twisted Pair; conectare centralizat ntr-un hub.

Token Ring
Adaptoarele de imprimante i servere de tiprire pentru Token Ring, sunt disponibile pe scar larg, dar sunt mai scumpe dect cele pentru Ethernet. Popularitatea reelelor de tip token ring a determinat companiile productoare de software s dezvolte mai multe protocoale pentru aceste reele.

Appletalk
Appletalk este o combinaie de conexiune de reea si soft de reea existent pe computerele Apple Macintosh. Aceast interfa este suportat pe larg de imprimantele PostScript.

Comutarea porturilor
Unele imprimante care au mai mult de un port de comunicare permit comutarea porturilor. Aceasta permite imprimantei s comute automat ntre diferite porturi pentru a primii date de la mai multe calculatoare. Cnd imprimanta este n mod de ateptare, portul pe care primete date devin port activ pn cnd job-ul este terminat. Dac un alt calculator legat la un alt port ncearc s trimit date n timp ce imprimanta proceseaz un job de tiprire, va fi avertizat s atepte printr-un semnal de tip handshaking. Sistemul de comutare a porturilor merge n general foarte bine, dar uneori poate fi dificil pentru imprimant s decid dac s-a terminat un job de tiprire. n acest caz imprimnata poate atepta cteva secunde pentru a vedea dac computerul mai trimite date (aceast perioad poate fi setat folosind panoul de control al imprimantei i este tipc de 10-20 secunde), iar dac nu mai primete date, presupune c job-ul este complet i l tiprete. Dac computerul este foarte lent sau pregtete pentru tiprire o pagin deosebit de complex, se poate ntmpla ca pauza s fie mai lung dect perioada de ateptare, caz n care job-ul va fi mprit n dou pri, iar comenzile de formatare de la nceputul job-ului vor fi pierdute, deci a doua parte va fi tiprit necorespunztor. Majoritatea imprimnatelor permit dezactivarea funciei de comutare a porturilor sau setarea unui timp de ateptare foarte lung pentru a depii aceast problem

Echipamente de trasare - Plotter-e

Plotter-ele sunt dispozitive periferice cu ajutorul crora se poate trasa o imagine grafic pe un suport material (hrtie, calc, film, plastic). Primele dispozitive au aprut n 1950 (din necesitatea trasrii diagramelor, schielor, planurilor n mecanic, electronic, arhitectur, etc.). Primul plotter a fost produs de firma Calcomp i era cuplat la calculator printr-o interfa digital-analogic prin intermediul creia se fcea transferul de informaie. Apreau unele dezavantaje cum ar fi : timpul mare de ocupare a calculatorului precum i viteza redus de lucru. Eliminarea acestor dezavantaje va duce la o nou generaie de plotter-e. Acestea vor fi dotate cu o memorie tampon (buffer) pe suport magnetic, memorie n care se ncarc programul de trasare, pe baza acesteia plotter-ul va lucra la viteza lui proprie. La pornire calculatorul este degrevat de aceasta i se poate ocupa de alte operaii. Un inconvenient este faptul c operatorul trebuie s fac transferul benzii magnetice de pe unitatea calculatorului pe cea a plotterului. Ulterior s-a urmrit creterea vitezei de execuie care a dus la apariia unor noi tipuri de plotter-e: electrostatice, termice, fotosenzitive. Dup principiul fizic de generare a imaginii pe suportul material, exist: plotter-e cu peni

plotter-e electrostatice plotter-e cu jet de cerneal (ink-jet) plotter-e termice fotoplotter-e

Exist dou moduri de generare a curbelor: trasare continu, unde imaginea este compus din linii, fiind specific plotter-elor cu peni. trasare discontinu, unde imaginea este compus din puncte , utilizat la celelalte tipuri de plotter-e.

Trasarea continu se poate face n dou feluri: aproximare prin vectori - aproximarea curbelor prin segmente; apare efectul de scar; construcie analogic a imaginii- transpunerea unei curbe n descrieri de ecuaii elementare convertite analogic i aplicate plotter-ului .

Caracteristici i performane
Viteza de trasare - reprezint deplasarea relativ ntre capul de trasare i suportul material, ea depinznd de principiul fizic de realizare i de viteza de reacie a mecanismului mecanic de antrenare. La plotter-ele care traseaz continuu viteza maxim se obine pe diagonal datorit compunerii vitezelor. Pentru plotter-ele electrostatice sau cu jet nu mai exist o relaie de compunere a vitezelor , ea fiind fix egal cu deplasarea hrtiei fa de cap. Precizia - arat cu ct va diferi lungimea unui vector desenat de lungimea sa comandat ( diferena=dorit-obinut (%)). Repetabiltatea - arat n ce msur un element de imagine se suprapune peste un alt element de imagine trasat anterior i avnd aceleai coordonate (reproducerea desenului de dou ori n acelai loc). Plotter-ele electrostatice i cu jet de cerneal sunt superioare cu un ordin de mrime celor cu peni. Dimensiunea pasului - reprezint ce mai mic micare posibil pe care o poate efectua plotter-ul aceasta fiind limitat de mecanismul de antrenare. Acestei caracteristici i este asociat rezoluia (rezoluia reprezint numrul maxim de puncte distincte trasate pe o lungime dat msurat n (cm, inch, dpi). Exist o rezoluie mecanic i o rezoluie a programului. Dimensiunea pasului minim este rezoluia mecanic. Rezoluia programului reprezint unitatea de msur folosit pentru axele de coordonate x i y definite n program. n limbajul HPGL (Hewlett-Packard Graphic Language) aceast rezoluie este de 25 de microni. Rata maxim de transfer a datelor - este asociat cu viteza maxim de trasare (numrul de bii pe secund care se transfer plotter-ului n vederea trasrii-echivalentul debitului). Caracteristica de fiabilitate - media timpului de bun funcionare sau prin rata defectrilor .Rata defectrilor este invers proporional cu media timpului de bun funcionare. Preul de cost. Tipul materialelor consumabile - hrtie, calc, film, cerneal, toner, etc. De obicei productorii indic setul optim de consumabile .

Tehnologii de trasare
Exist ase categorii de tehnologii de trasare: o o o o o o Cu peni Cu transfer termic Cu jet de cerneal (inkjet) Termic direct Electrostatic Laser Led

Principiile tehnologiilor cu jet de cerneal, electrostatic, termic i cu laser au fost deja prezentate n cadrul capitolelor respective de la imprimante. n continuare vom prezenta doar modificrile care apar fa de tehnicile similare folosite n cazul imprimantelor, precum i unele avantaje i dezavantaje ale lor.

Tehnologia cu peni
Plotter-ele cu peni pot fi de dou feluri : o o cu mas de trasat (flat plotter) - hrtia este fix pe o suprafa plan, iar penia se deplaseaz pe ambele coordonate X i Y. cu tambur - hrtia este rulat cu ajutorul unui tambur realiznd astfel deplasarea pe una din axe, penia se deplaseaz pe cealalt.

Exemplu: Plotter-ul romnesc PICASSO Plotter Inteligent cu Comand Automat i ServoSistem de Operare.

Blocurile funcionale ale plotter-elor: o o o o o Modulul de trasare Motoare i elemente de transmisie a micrii Unitatea logic de comand Interfaa cu sistemul de calcul Dispozitive auxiliare

Modulul de trasare
Conine capetele de trasare, motoarele de acionare pe x i z i elementele de transmisie a micrii .Plotter-ul cu peni scrie prin depunerea pe suportul material a unui strat subire de tu, cerneal sau past n urma deplasrii modulului de trasare. Nu necesit o hrtie special, deci parametrii plotter-ului nu se modific. La coborrea peniei pe hrtie se formeaz un menisc de cerneal al crui diametru dicteaz grosimea liniei de trasat . Este necesar ca penia s fie rezistent la ocuri, vibraii, manevrabil. Caracteristicile cernelei sunt: vscozitatea, volatilitatea, coeficientul de absorbie n hrtie, timpul de uscare, stabilitatea n timp i culoarea. Modalitatea de prindere a peniei: prinderea se face cu ajutorul unor perechi de cleme, att n crucior ct i n depozit .Cruciorul este dispozitivul n care se afl penia. n depozit se afl rezerva de peni. Modalitatea de transfer a peniei ntre cleti:

Dac exist peni, vrfurile cletilor surs stau mai deprtai i permit vrfurilor de la cletii destinaie s intre i s recupereze penia. n depozit se pot afla pn la maximul 8 penie, ele pot fi de grosimi i culori diferite n depozit fiecare creion e numerotat. Cnd plotter-ul e pus n funciune el verific dac exist toc n carucior i n depozit. Dac exist reine numrul i poziia, trasarea ncepnd n mod implicit cu tocul din depozit de la poziia 1, dac nu se specific altfel prin program.

Motoare i elemente de transmisie a micrii

Exist trei soluii constructive, n funcie de tipul deplasrii relative ntre dispozitivele de trasare i suportul material : o o o Hrtia este fix, iar modulul de trasare se deplaseaz pe ambele axe x, y. Hrtia se deplaseaz pe o ax, iar modulul de trasare pe cealalt ax. Astfel masa de trasat trebuie s aib limea hrtiei. Hrtia este deplasat rnd cu rnd ca la imprimant, iar modulul de trasare deseneaz cte un rnd odat (plotter-e raster)

Dispozitivul se deplaseaz cu ajutorul unor motoare pas cu pas sau motoare de CC, iar dispozitivul de antrenare este realizat cu curele dinate .

Mecanismele de antrenare a hrtiei pot fi compuse de tipul tambur cu proeminene, care aga hrtia n perforaii marginale (avantajul este c se pot folosi hrtii foarte lungi), sau din role de cauciuc cilindrice sau tronconice. Rolele cilindrice au avantajul c sunt mai simple de fabricat, dar cele tronconice asigur o ntindere mai bun a hrtiei. Tamburul imprim o amprent hrtiei datorit asperitilor inegale .Dac tamburul i schimb sensul de rotaie la revenire tamburul caut profilul creat de el la prima trecere pe hrtie. Hrtia este fixat pe toat lungimea ei prin dou seturi de guri absorbante. Ele se afl de o parte i de alta a tamburului abraziv i comunic cu puul de vid aflat sub masa de trasare.

Unitatea logic de comand

Schema bloc:

Funciile unitii logice de comand sunt dictate de complexitatea plotter-ului, iar blocurile componente sunt: o o o o o o microprocesor interfaa de comunicare spre calculator; generatorul de vectori; memoriile RAM, ROM ; panoul frontal de comand i afiaj; sistemul de poziionare;

Microprocesorul controleaz interfaa de cuplare cu calculatorul, memoria intern, generatorul de vectori, panoul de comand i sistemul de poziionare. Generarea de vectori se poate face att hard ct i soft i se realizeaz conform principiului distanei minime ntre dou puncte. Exist dou metode de generare a vectorilor : metoda punct la punct - este specific ploterelor raster, aceasta const dintr-o matrice de puncte din care se aleg acele puncte care aproximeaz cel mai bine o dreapt de pant calculat; generarea i trasarea se fac simultan. metoda prin segmente este specific ploterelor cu peni; se calculeaz pentru fiecare vector o aproximare prin segmente, aceast aproximare se face n raport cu axa major.

Pentru trasarea unui segment de dreapt de pant dat = 300 rezult c axa major este X. Trasarea se face fragmentat pe distane date de dimensiunea pasului. Direcia n care se poate desena este paralel cu axa X sau la 450 sub sau deasupra axei X. Apare efectul de scar poziiile se determin individual pentru fiecare pas n funcie de distana minim. Fiecare segment e calculat si desenat independent de celelalte segmente. Viteza modulului de trasare in capetele segmentului este nula.

Variatia vitezei de trasare in functie de lungimea unui segment AB. Viteza palierului este viteza maxima sau viteza impusa prin program. Rampele sunt egale.

Interfaa cu sistemul de calcul

Este un modul care poate fi conectat la o magistrala standard serial sau paralel sau poate fi adaptat la un sistem de calcul special conectat la unitatea de memorie auxiliar (ex: discul magnetic), rezultnd o funcionare independent fa de configuraia sistemului de calcul, deci o oarecare autonomie.

Dispozitive auxiliare
Panoul de comand permite alegerea originii in orice loc, schimbarea tocului, semnalizarea erorilor si declanarea rutinei de autotest. Permite deasemenea deplasarea controlat a capului de trasare pe hartie putnd face schimbari ale originii si alegerea unui format standard. Tendine: Perfecionarea metodelor de trasare i a principiilor de generare a imaginii cu ct mai multe culori i intensiti. Creterea inteligenei ploterelor prin introducerea de limbaje grafice ct mai perfecionate.(HPGL Hewlett-Packard Graphic Language). Diversificarea gamei n funcie de cerinele utilizatorului. Reducerea gabaritului i a preurilor de cost.

Tehnologia cu transfer termic

n tehnica cu transfer termic procesul const n transferul culorilor de pe un ribon impregnat cu cerneal bazate pe cear colorat. Este folosit sistemul CMYK (Cyan, Magenta, Yellow, blacK turcoaz, mov, galben, negru). Avantaje: nu necesit lichide sau chimicale rezoluie foarte bun calitate grafic foarte bun Dezavantaje: costurile ridicate n exploatare necesitatea unei hrtii speciale vitez mic datorat construirii culorii pe nivele formatul mic de hrtie

Tehnologia cu jet de cerneal - Inkjet

Avantaje: tehnologie ieftin rezoluie nalt a imaginii (0,13 mm linii subiri) silenioas nepoluant consum redus de energie cartue uor de instalat

Dezavantaje: calitate slab a imaginii daca nu se folosete hrtie special apariia tremurrilor in cazul trasrilor liniilor subiri datorit variaiilor de dimensiune i variaiei picturilor

Tehnologia InkJet color

Exist patru cartue, cte unul pentru fiecare culoare de baz (CMYK). Fiecare cartu are 104 canale, deci se obine o vitez mare de desenare. Timpul de via al cartuelor este de aproximativ 400 de desene de complexitate medie n format A0. Gama de culori pleac de la o palet de baz de 256 de culori,dar poate fi lrgit printr-un proces numit tremurare n cadrul cruia se folosete un ablon de puncte colorate plasate foarte aproape unele de altele astfel nct ochiul percepe ca o singur culoare rezultant i astfel plotter-ul mixeaz cerneala din cele 4 cartue n diverse abloane rezultnd mii de nuane. Aceasta necesit o hrtie special.

Tehnologia termic direct

Aceasta tehnic folosete o hrtie special (termic). Hrtia trece prin dreptul unor elemente nclzitoare, reacioneaz la cldur i i schimb culoarea. Este posibil s se deseneze doar n dou culori. Avantaje: sigur nepoluant uor de exploatat rapid poate produce imagini de nalt rezoluie poate folosi hrtia sub form de role lungi hrtia este relativ ieftin

Tehnologia electrostatic
Aceasta are la baz principiul raster, adic imaginile sunt creeate printr-o serie de puncte. Se pot obine att imagini monocrome ct i color. Este asemntoare cu tehnologia laser de la imprimante, diferena fiind c se lucreaz cu toner lichid i hrtie special. Avantaje: vitez mare fiabilitate calitate capacitate de a prelucra volume mari Dezavantaj:

pre ridicat.

Tehnologia Laser Led

Aceast tehnologie este similar celei utilizate la imprimantele laser. Se folosete varianta cu LED-uri (Light Emitting Diode) pentru a evita erorile de nealiniere datorate ocurilor sau vibraiilor mecanice. n acest caz polarizarea tamburului nu este realizat de o raz laser care scaneaz suprafaa acestuia ci de un ir de LED-uri care scriu cte un rnd odat. Exemplu: plotter-ul SOLUS 4 - are formatul A4, 9600 LED-uri i are o rezoluie de 400 dpi. Avantaje: nu exist componente n micare are productivitate mare (la complexitate medie 10 exemplare A4/min) Dezavantaje: sunt mai scumpe deseneaz ntr-o singur culoare hrtia e limitat la formatul A4

Plotter-ul HP Design Jet

Acesta este un plotter produs de compania Hewlett-Packard. Rezoluia: 300 dpi sau 600 dpi. Caracteristici: silenios penia de fiabilitate foarte bun (rezist la cteva sute de desene) poate desena n serie, nesupravegheat folosind role de hrtie tiate de un cutter interior limbaj vectorial HPGL (Hewlett-Packard Graphic Language) limbaj cu date Raster HP-RTL (Hewlett-Packard Raster Transfer Language) timp de desenare

Un desen complex poate conine 100 000 -1 000 000 de vectori. Pentru varianta cu peni, are 4 GB de memorie i viteza de 24 ips (inch pe secund) avem caracteristica timpului de desenare n funcie de complexitatea desenului.

La varianta cu jet de cerneal complexitatea nu influeneaz timpul, aici conteaz mrimea hrtiei, transmisia vectorilor i timpul de conversie :

HP DESIGN JET utilizeaz dou penie, fiecare cu o dureat de via de 200 de desene de complexitate medie, format A0. Cuterul intern poate tia i plastic. Totodat este prevzut i cu un slot modular de I/O (MIO)care permite mai multor dispozitive HP s foloseasc acelai port de I/O i permite conectarea la reea direct (nu prin server). Datorit celor dou penie se dubleaz viteza, dar peniele trebuie s fie foarte precis aliniate pentru a evita apariia erorilor de aliniere n desen. Limbajul HP-RTL (HP-Raster Transfer Language) permite mixarea pe acelai desen a vectorilor ct i a datelor raster. Plotter-ul are senzori optici pentru ajustarea automat a micrii cartuelor i detectarea automat a marginilor hrtiei. Exist dou servosisteme pe axele X i Y. Servosistemul de pe axa Y deplaseaz cartuul nainte i napoi i include un codor liniar pentru precizia maxim a deplasrii, iar servosistemul de pa axa X mic hrtia (lime de pn la 36 inch). Plotter-ul poate fi prevzut cu o rol de hrtie cu o lungime de pn la 50m.

Penia are o staie service care acoper cartuul pentru a nu curge cerneala atunci cnd ploterul nu e utilizat. Ea include un tergtor care menine curat suprafaa canalului i un detector de stropi care verific nchiderea corect a cartuului. Schema bloc a plotter-ului HP Design Jet

ASIC Application Specific Integrated Circuit Memoria EEROM nevolatil stocheaz variabilele de stare. Procesorul principal 80960 comunic cu servo-procesorul 89052 prin procesorul de suport ASIC la frecvene diferite. Interfaa de peni asigur transferul irului de date sub form de pixeli de la RAM (2MB) la Carriage ASIC printr-un cablu localizat pe ansamblul plcii principale. Panoul frontal i toi senzorii de intrare cu excepia senzorilor de linie sunt cuplai la servo-procesorul 89052 care mai controleaz ventilatorul i memoria EEROM. Regulatorul de tensiune controleaz tensiunea care comand penia. Senzorul de linie al carului peniei este cuplat la un convertor analog-digital (CAD) care transmite semnalul la Carriage Processor (8051). Memoria ROM are o capacitate de 1MB Memoria DRAM este de 2MB standard dar permite expandarea pn la 10MB Mai exist 2MB RAM pentru stocarea sirurilor de informaie. Blocul I/O conine 3 porturi: o RS232C UART serial standard; o Centronics paralel; o HP-IB conform cu standardul IEEE478;

Conversia vector-raster face conversia obiectelor analizate n modele punctuale (dot pattern).

Se folosesc procesoare grafice specializate adecvate operaiei de rasterizare a liniilor. Apoi sa trecut la folosirea microprocesoarelor de uz general pentru analiza i controlul mainii de imprimare, n timp ce un procesor grafic execut doar operaia de rasterizare. Soluia final este folosirea unui procesor RISC (Reduced Instruction Set Computer) pentru controlul mainii de imprimare ct i pentru realizarea celor dou funcii de conversie (I 80960 KA este CISC i RISC). Poate exista i coprocesorul I 80960 KB pentru calcule n virgul mobil (floating point). Moduri de comunicare ntre procesoare: mailbox bidirecional buffer de transfer unidirecional Controlul mainii de imprimare presupune: controlul servo-motoarelor pe X i pe Y controlul panoului frontal scanarea tastaturii actualizarea display-ului panoului frontal analizarea senzorului optic controlul staiei de service a peniei.

Calibrarea penielor se face prin desenarea unui set de modele pe o pagin i compararea desenelor realizate de cele dou penie. ASIC Pen Interface transfer iruri de date pixel de la RAM Swath (2MB) la Carriage ASIC. Exist 3 bus-uri: bus-ul principal interfaa cu RAM Swath legtura serial cu Carriage ASIC

Carriage ASIC genereaz datele i semnalele pentru driverul peniei. Aceste semnale corecteaz offset-ul peni-peni, offset-urile bidirecionale, erorile de deviere dintre peni i axa hrtiei i variaiile de energie la pornirea peniei.

Alte modele de plotter-e

Mutoh LD-2000
Firma Mutoh Europe N.V., productor de plotere i periferice CAD ,a lansat opiunea de copiator digital (Digital Copier Option) pentru seria sa de plott-ere cu matrice de LED-uri, LD2000. Seria LD-2000 este o familie de plott-ere A1, cu rezoluie de 400 * 400 dpi, care utilizeaz o matrice de LED-uri pentru imprimare. Opiunea "Digital Copier Option permite conectarea direct a unui echipament LD-2000 la un scanner de mare vitez, ceea ce permite ntregului ansamblu s funcioneze ca un copiator digital de format mare i cu vitez ridicat. Scanner-ul utilizat pentru aceast opiune este un Mutoh SC-800 (format A0) cu rezoluie maxim de 800 dpi. Legtura ntre scanner i plotter se face prin intermediul unei interfee SCSI rapide. Dup ce imaginea a fost scanat , informaia este transmis ploterului unde este procesat. Aceasta permite mriri i micorri digitale care asigur o calitate foarte bun a desenului. Dac

este necesar, se poate face legtura (pe interfa SCSI) cu un PC, unde, cu ajutorul unui soft de capturare a imaginii se poate salva pe disc documentul scanat.

Summagrid 4 Comenzile utilizate de plotter-ul Summagrid 4:

Comenzi de resetare: o comanda Reset este folosit pentru reiniializarea sistemului Summagrid 4. Dup primirea unei comenzi de reset ploterul scoate un beep i seteaz protocolul de comunicaie, trimite formatul i alte aspecte pentru a potrivi setrile DPI. o O a doua comand este Change Reset Character , folosit mereu pentru schimbarea caracteristicii Reset-ului . Comanda Change Emulation: ploterul suport mai multe formate de ieire ca: Microgrid UIOF,GTCO ,Calcomp i Summagraphics MM /Summa Sketch. Comenzile Protocolului de comunicaie sunt folosite pentru schimbarea protocoalelor de comunicaie ale ploterului de la calculatorul gazd. Trebuie schimbate protocoalele de comunicaie cnd lucrai cu aplicaii multiple care cer diverse informaii ca: debit, paritate i numr de bii de date. Debitul se refer la numrul de bii pe secund transmii ntre calculator i plotter sau ntre plotter i calculator. Paritatea este o eroare detectat de sistem. Cnd paritatea este activ se seteaz un bit suplimentar la pattern, avem astfel un numr de paritate impar sau un numr de paritate par. Plotterul verific numrul de bii n fiecare pattern i indic o condiie de eroare dac un pattern cu un numr par de bii este gsit ntr-un sistem de paritate impar, sau un numr impar ntr-un sistem par. Biii de date reprezint numrul de bii raportat la datele transmise. Biii de stop indic sfritul unei transmisii de date. Comenzile Formatului de date: plotter-ul suport dou formate de date de baz ASCII i BINARY. Formatul de date poate fi selectat cu comutatoare DIP sau prin comenzi soft. Formatul ASCII trimite un octet pentru fiecare numr i caracter solicitat. Fiecare caracter este definit de standardul internaional ASCII (American Standard for Computer Infomation Interchange). Formatul BINARY definete cteva formate binare diferite fiecare cu posibilitatea de a identifica peste 64000 numere diferite cu numai 16 bii. Aceti bii pot fi transmii n doi sau trei octei, dar trebuie decodificat. Plotter-ul folosete formatul de 8 octei numit UIOF. Comanda Proximity Transmision controleaz transmisia declaraiilor de baz n locaia cursorului. Cnd este fr proximitate cursorul transmite ultimele coordonate nregistrate. Comenzile pentru controlul transmisiei Start, Stop acioneaz ca nite pori, permind declaraiilor s fie trimise de la plotter la host. Aceste comenzi controleaz fluxul de date, indiferent de modul de declaraii .Comenzile Stop i Start sunt echivalente protocoalelor de transmisie XOFF i XON.

Laboratorul 2 Echipamente de tiparire

1. Obiectivul lucrrii
Lucrarea de fa se ocup cu modul de funcionare a imprimantelor, prezentndu-se pe scurt lucrul cu imprimanta i oferind un set de programe de aplicaie care evideniaz caracteristicile i parametrii imprimantei, precum i modalitatea de comunicaie cu calculatorul.

2. Introducere teoretic
Imprimantele sunt de mai multe tipuri, n funcie de tehnologia de tiprire folosite. Dintre acestea, cele care se afl n uz n momentul de fa sunt imprimantele matriceale (cu ace), imprimantele cu jet de cerneal (ink jet), imprimantele cu transfer termic (thermal transfer) i, cele mai performante, imprimantele laser (laser jet). Indiferent de modul de generare a imaginii, toate tipurile de imprimante au o serie elemente comune, care vor fi prezentate n continuare.

2.1. Mecanismul de trasare

Mecanismul de trasare este partea care execut efectiv semnele grafice pe hrtie. De exemplu: capul de imprimare dintr-o imprimant matriceal; jetul de cerneal dintr-o imprimant ink jet; fuzibilul dintr-o imprimant laser.

Astfel, prin mecanismul de trasare se nelege elementul din imprimant care aeaz n mod fizic cerneala pe hrtie, la locul potrivit. De exemplu, la imprimanta matriceal capul de tiprire mobil conine cele care lovesc banda tuat pentru a forma semnele grafice.

2.2. Traseul hrtiei

Toate imprimantele deplaseaz hrtia peste mecanismul de trasare, ntr-un fel sau altul. Productorii de imprimante acord o mare atenie traseului hrtiei, deoarece trebuie asigurat funcionarea imprimantei n mod fiabil, cu un numr minim de blocaje.

2.3. Corpurile de liter

Toate imprimantele dispun de cel puin un set iniial de corpuri de liter. Cele mai moderne dein seturi de corpuri de litere a cror mrime poate fi modificat (numite uneori fonturi scalabile), ceea ce nseamn c tiprirea se poate face la orice dimensiune deoarece aceasta se poate schimba oricum se dorete. Dac exist fonturi scalabile, va fi necesar un singur fiier de corpuri de litere pentru orice dimensiune de corp de liter. Prin corpurile de litere (fonturi) se nelege un set de numere, litere i caractere speciale cu o anumit form i mrime. De exemplu, cele mai multe imprimante au incluse de ctre fabricant corpurile de liter Courier de 12 puncte. Un punct (point) este o unitate de msur folosit n tipografie: ntr-un inch exist 72 de puncte.

2.4. Rezoluia
Rezoluia se refer la calitatea tipririi i reprezint o msur a apropierii cu care imprimanta este capabil s tipreasc dou puncte alturate, sau, altfel spus, cte puncte poate plasa o

imprimant pe o lungime dat. Legat de rezoluie mai trebuie specificat i unitatea de msur: dpi. Dpi-ul se refer la numrul de puncte pe inch care poate fi produs de o imprimant (dots per inch).

2.5. Emularea
Problemele care se pun n ceea ce privete diversitatea de imprimante care se gsesc pe pia este cea a compatibilitii. n general, fiecare program care ruleaz pe un calculator are un limbaj unic i are nevoie de un driver prin care s comunice cu imprimanta. Programele care ruleaz ntr-un mediu standardizat, cum este Microsoft Windows, sunt o excepie, toate putnd folosi driver-ele de imprimant standardizate. Din aceste motive (n special economice, deoarece meninerea driver-elor la zi poate fi destul de costisitoare pentru o companie), foarte multe imprimante pot emula (vorbi) acelai limbaj ca imprimantele mai cunoscute. n acest fel, firmele productoare de soft pot furniza driver-e numai pentru imprimantele cele mai bine vndute, iar cele mai puin cunoscute i pot asigura compatibilitatea cu un set mai larg de programe soft. Cteva din imprimantele cu care sunt adesea compatibile celelalte tipuri sunt: Epson, Hewlett-Packard, IBM, Canon i Toshiba.

2.6. Driver-ele
Imprimantele au nevoie de programe driver pentru a putea lucra cu softul de pe calculatorul gazd. Un program driver este un fiier nmagazinat n calculatorul gazd i care ajut softul acestuia s comunice cerinele sale imprimantei. Prin urmare, un driver este un utilitar care transform cererea de imprimare de la o aplicaie n instruciuni pe care imprimanta le poate nelege. Exist dou variante n ceea ce privete driver-ele de imprimant: fiecare aplicaie vine cu programe driver pentru diferite tipuri de imprimante, iar utilizatorul trebuie s caute un driver compatibil cu propria imprimant. fiecare imprimant vine de la productor cu propriul driver, instalat de obicei pe o dischet sau, mai nou, pe un CD, unde pe lng driver-e se mai pot gsi i programe de test, moduri de utilizare corect i sfaturi practice n cazuri de funcionare incorect.

2.7. Controlerul
Aa cum sugereaz i numele, controlerul unei imprimante este punctul central al tuturor activitilor ei mecanice i electronice. Pe bun dreptate mai este denumit i creierul imprimantei, care sincronizeaz evenimentele n aa fel nct caracterele s fie realizate exact aa cum apar pe ecran. Unele controlere pot chiar s monitorizeze informaia care este trimis prin interfa i pot descifra n ce limbaj a fost aceasta trimis. Controlerul este un microcip (sau, mai modern, un set de microcipuri) care furnizeaz instruciuni imprimantei, coordonnd datele care sosesc i transformarea lor n semne tiprite. Controlerul acioneaz n tandem cu driver-ul de imprimant pentru a asigura o funcionare corect.

2.8. Interfaa
Imprimanta este conectat la calculator printr-o interfa. Exist diverse tipuri de interfa, fiecare cu avantaje i dezavantaje, aa cum se va prezenta n continuare. De obicei, noiunea de interfa include att conectorul imprimantei i al calculatorului, ct i cablul care leag cele dou conectoare.

2.8.1. Interfaa paralel

Comunicaia paralel ntre calculator i imprimant este cea mai des ntlnit. Datele sunt stocate n calculator sub forma de octei (grupuri de cte 8 bii). n cadrul comunicaiei paralele exist mai multe conexiuni individuale, fiecare dintre acestea transportnd cte un bit. Uzual sunt 8 conexiuni de date, permind unui octet s fie transferat tot odat, dar uneori exist i 16 conexiuni de date, fapt care permite transferul simultan a doi octei. Pe lng date, trebuie transmise i semnalele protocolului de comunicaie dintre calculator i imprimant, pentru anuna calculatorul cnd s nceap i cnd s nceteze transmisia datelor. Pentru aceste semnale ale protocolului sunt folosite conexiuni suplimentare pentru a nu interfera cu transmiterea datelor. Comunicaiile de tip paralel nu se preteaz transferului de date pe distane mari, fiind eficiente pentru cabluri de civa metri lungime.

A. Interfaa Centronics
Interfaa paralel Centronics, inventat de compania omonim productoare de imprimante, este cea mai utilizat metod de conectare a imprimantei la calculator. Aceasta folosete o conexiune paralel de 8 bii i este unidirecional (vezi fig. 1). Protocolul de transmisie are loc pe fire separate.

Fig. 1. Conectoarele interfeei Centronics.

B. Interfaa Bi-Tronics
Odat cu lansarea imprimantei LaserJet4, compania Hewlett-Packard a introdus acest nou tip de interfa. Bi-Tronics este o interfa Centronics modificat, care asigur transmiterea bidirecional pe cablu, permind imprimantei s trimit mesaje de stare (Out of Paper, Paper Jam) napoi la calculator. Interfaa Bi-Tronics este compatibil cu porturile Centronics, dar necesit un driver special pentru a primi mesajele de stare.

C. Interfaa Dataproducts
Aceast interfa introdus de compania productoare de imprimante cu acelai nume este

Laboratorul 3 Echipamente de intrare

1. Tastatura

1.1 Introducere
Principalul dispozitiv de intrare pentru majoritatea calculatoarelor este tastatura si, pna cnd sistemele de recunoastere vocala nu vor fi perfectionate astfel nct sa recunoasca vorbirea continua, este putin probabil ca aceasta situatie sa se schimbe. Chiar si n acest caz, tastatura va ramne pe primul loc din punctul de vedere al vitezei si al preciziei. n ultimul deceniu, organizarea tastelor a fost aproape complet standardizata, ajungndu-se la un singur model de tastatura. Tastaturile livrate mpreuna cu calculatorul sunt mult mai diferite dect se constata la prima vedere. Astfel sub tastele ce par identice se ascund tehnologii de realizare diferite, tehnologii ce variaza de la un producator la altul. Tehnologia folosita determina nu numai modul de functionare al tastaturii, ci si durata de viata a acesteia si comoditatea n folosire.

1.2 Tehnologii de realitare a tastaturilor

Conceptul care sta la baza tastaturii - o litera pentru fiecare buton, dateaza de pe vremea primelor masini de scris. Organizare si functiile tastelor s-au schimbat foarte putin din ultima jumatate a secolului XIX. Nici tastaturile calculatoarelor personale nu s-au schimbat foarte mult. Toate tastaturile au aceeasi functie: detectarea tastelor pe care le apasati cu degetele si transmiterea informatiilor corespunzatoare catre calculator. Scopul principal n realizarea tastaturilor a fost gasirea unui mecanism care sa combine acuratetea - detectarea actionarii tastelor si ignorarea semnalelor electrice aleatorii. La acestea se adauga senzatia avuta la apasarea unei taste.

a) Tastaturi capacitive
La introducerea pe piata, PC-urile au mostenit tehnologiile folosite pentru generatiile anteriore de echipamente. n momentul respectiv, comutatoarele folosite ca elemente de baza aveau neajunsuri importante la utilizarea ndelungata, deci nu aveau o durata de viata mare. IBM a adoptat un model care izola comutatoarele de aerul nconjurator. n loc sa se bazeze pe contactele unui comutator pentru modificarea fluxului electric, IBM a optat pentru detectarea unei modificari de capacitate. Capacitate reprezinta n general proprietatea de a stoca ncarcaturile de electricitate statica. Condensatoarele stocheaza electricitatea cu sarcini opuse pe una sau mai multe perechi de placi conductoare, separate de un material izolator. Sarcinile de sens opus creeaza un cmp electric, iar izolatorul mpiedica anularea reciproca a celor doua sarcini. Cu ct cele doua placi ale condensatorului sunt mai apropiate, cu att cmpul electric este mai puternic

si cu att mai multa energie poate fi stocata. Deplasarea relativa a celor doua placi determina modificarea capacitatii de stocare a sarcinilor electrice, ceea ce genereaza un curent electric pentru completarea capacitatii crescute sau pentru eliminarea sarcinii suplimentare datorita scaderii capacitatii. Modificarile fluxului electric sunt detectate de circuitele electronice ale unei tastaturi capacitive. Modificarile mici, graduale, de capacitate sunt amplificate astfel nct sa simuleze nchiderea sau deschiderea unui comutator. Uzual, tastaturile capacitive sunt construite n jurul unei placi de circuit imprimat. Sub fiecare tasta (numita statie n terminologia specifica tastaturilor) se afla doua suprafete de cupru placate cu nichel si cositor. Cele doua suprafete metalice ale fiecarei perechi nu sunt conectate fizic sau electric una cu cealalta, formnd placile unui condensator. n modelele IBM de tastatura capacitiva, apasarea unei taste deformeaza un cerc de plastic metalizat, separnd cele doua placi metalice aflate sub partea mobila a fiecarei taste. Desi plasticul cercului mpiedica crearea unei conexiuni electrice ntre cele doua placi metalice, distanta initiala dintre acestea determina crearea unei sarcini capacitive. Separarea celor doua placi metalice (apasarea unei taste) determina scaderea capacitatii - o descrestere de la 20-24 de picofarazi la 2-6 picofarazi. Reducerea capacitatii genereaza un curent mic, dar detectabil, n circuitele electrice la care sunt conectate cele doua placi metalice. Alte tastaturi capacitive compatibile folosesc un model opus celui utilizat de IBM. Astfel, apasarea unei taste determina apropierea celor doua placi metalice si cresterea capacitatii. Procesul invers are acelasi efect - modificarea fluxului electric ntr-un fel ce poate fi detectat de tastatura. Tastaturile de tip capacitiv functioneaza foarte bine, avnd o durata de viata pentru fiecare tasta evaluata la aproximativ 10.000.000 de actionari. Dezavantajul acestei tehnologii este detectarea indirecta a actionarii tastelor.

b) Tastaturile cu contacte
Solutia directa pentru construirea unei tastaturi este modificarea fluxului electric cu ajutorul unor comutatoare. Comutatoarele dintr-o tastatura fac exact ceea ce se presupune ca trebuie sa faca un comutator - sa deschida sau sa nchida un circuit electric pentru a mpiedica sau pentru a permite circulatia unui curent electric. Folosirea comutatoarelor implica folosirea unor circuite mai simple pentru detectarea fiecarei actionari de taste, desi mare majoritate a tastaturilor cu contacte includ un microprocesor care aloca tastelor codurile de scanare si serializeaza datele pentru a fi transmise calculatorului. Costul a devenit principalul factor n proiectarea si producerea tastaturilor. n cautarea unui compromis ntre pret si durata de viata, modelul bazat pe comutatoare a cstigat competitia. Exisa trei modele de tastaturi bazate pe contacte: 1. cu comutatoare mecanice; 2. cu calote de cauciuc; 3. cu membrana; 1) Comutatoarele mecanice folosesc mecanisme traditionale de comutare, respectiv contacte din metale pretioase care formeaza o conexiune electrica n urma actionarii mecanice. Comutatoarele de sub fiecare tasta pot fi unitati independente, cu posibilitatea de nlocuire individuala, sau pot fi fabricate ca un singur ansamblu. Contactele dintr-o tastatura cu comutatoare mecanice pot ndeplini un rol dublu - de control asupra fluxului electric si de pozitionare a capacelor tastelor. Contactele pot actiona ca niste arcuri, mpingnd capacele tastelor n pozitia initiala dupa ce au fost apasate. Dar, forta de raspuns a contactelor este greu de controlat, iar materialul contactelor se uzeaza si se poate rupe.Ca urmare, majoritatea tastaturilor cu contacte mecanice folosesc arcuri pentru readucerea tastelor n pozitia initiala. 2) Tastaturile cu calote de cauciuc combina mecanismele de contact si de pozitionare ntr-un singur element. O foaie de elastomer - un material elastic asemanator cu cauciucul-este modelata astfel nct sa formeze sub fiecare tasta o proeminenta (calota). n interiorul calotei se

afla o pastila din carbon sau dintr-un alt material conductor, ndeplinind rolul unuia dintre contacte. Atunci cnd calota de cauciuc este apasata, pastila de carbon nchide circuitul. La eliberarea tastei, calota de elastomer revine la forma initiala, deschiznd circuitul si mpingnd n sus tasta. Tastaturile cu calote de cauciuc au fost folosite prima data de IBM de calculatoarele PC jr. Fabricarea ca subansamblu integrat face ca tastaturile cu calote de cauciuc sa fie ieftine. n plus, proiectarea corespunzatoare a tastaturii face ca senzatia la utilizare sa fie foarte buna elasticitatea calotelor de cauciuc poate fi selectata astfel nct sa se simta momentul exact cnd se face contactul. 3) Tastaturile cu membrana sunt asemanatoare celor cu calote de cauciuc, exceptnd faptul ca folosesc n locul foilor de elastomer folii de plastic - membrane - pe care sunt imprimate circuite electrice. Contactele sunt ncapsulate n proeminente formate de folia de plastic. Prin presarea foliei de plastic, pastilele se strng, nchiznd comutatoarele. Membranele sunt deseori folosite pentru miniaturi destinate calculatoarelor si imprimantelor, datorita costului scazut si duratei mari de viata. Materialul care formeaza contactele poate fi ncapsulat n interiorul proeminentelor de plastic, facndu-l imun la conditiile de mediu. Folosite ca atare, membranele nu sunt foarte potrivite pentru tastaturile calculatoarelor, deoarece contactele acestora au o cursa foarte scurta. Totusi, un mecanism auxiliar poate sa modifice senzatia data de actionarea unei taste, astfel nct aceste tastaturi sa nu poata fi deosebite de tastaturile ce folosesc alte tehnologii.

1.3 Senzatia la apsare

Principale diferenta dintre tastaturile actuale nu este data de tehnologia folosita, ci de senzatia la actionarea unei taste. Tastatura trebuie sa asigure un raspuns tactil, astfel nct sa se simta prin degete momentul n care este activata o tasta. Uzual pentru a ne asigura ca am actionat o tasta, vom fi condusi de tendinta de a apasa mai mult dect este necesar. Forta suplimentara ne va obosi mai repede. O solutie a acestei probleme este activarea tastelor nainte de sfrsitul cursei. Pentru aceasta se poate reduce forta de apasare nainte ca tasta sa ajunga la sfrsitul cursei. Tastaturile cu cursa liniara cer depunerea unui efort mai mare pentru apasarea tastei mai mult. Astfel, relatia dintre deplasarea tastei si forta pe care trebuie aplicata este liniara pe tot traseul tastei. Principalul dezavantaj al acestei metode este faptul ca degetele nu au de unde sa stie cnd au apasat tastele destul de mult. Daca pot sa sesizeze momentul actionarii unei taste, degetele vor nvata sa se opreasca intuitiv dupa atingerea punctului respectiv. Tastaturile mai bune ofera acest tip de reactie tactila, cernd sa se creasca forta de apasare a unei taste pna n momentul activarii acesteia, apoi scaznd foarte mult rezistenta opusa de aceasta, pna la limita cursei. Un mecanism cu arc, proiectat astfel nct sa cedeze brusc dupa activarea fiecarei taste, reprezinta modalitatea clasica de obtinere a reactiei tactile si poate fi adaptat pentru emiterea unui clic sonor la fiecare apasare de tasta. Un alt rol al arcului este de aridica tastele dupa ce actiunea asupra lor nceteaza. Tastaturile moderne folosesc un singur sistem de arcuri sau, mai des, calote de cauciuc care trec dintr-o pozitie n alta. Tastaturile cu calote de cauciuc ofera o senzatie tactila satisfacatoare, dar tastele individuale pot sa impuna sporadic folosirea unei forte mai mari, ceea ce poate afecta actionarea uniforma. Aceasta tehnologie de fabricatie este foarte des utilizata n realizarea tastaturilor datorita costului scazut si a fiabilitatii bune. Tastaturile "moi" au o spuma comprimabila care amortizeaza miscarea tastelor. Aceste tastaturi au o miscare mai liniara si sunt preferate de unii utilizatori datorita functionarii mai line si mai putin zgomotoase. Un alt factor ce influenteaza senzatia tactila este forta necesara actionarii tastelor. Unele tastaturi necesita o forta de apasare mai mare dect altele. n general, majoritatea tastaturilor cer o forta de apasare ntre 54 si 68 grame pentru actionarea unei taste. Tastaturile mai rigide pot cere o forta de apasare de pna la 85 grame. Tastaturile difera si prin distanta pe care trebuie sa o parcurga o tasta pentru a fi nregistrata ca activa. Tastaturile cu cursa completa cer o deplasare a tastelor pe o distanta de 0.14 - 0.18 inch pentru a fi considerate active. Modelele cu cursa completa permit obtinerea unor vizeze de lucru mai mari si a unor rate de eroare mai mici.

1.4 Organizarea tastelor

Pe o tastatura de dimensiuni complete, spatiul dintre taste, masurat n centrele acestora, este de 0.75 inch (19 milimetri). Tastele au latura de aproximativ 0.5 inch (12.5 milimetri) si sunt putin adncite pentru a contribui la pozitionarea corecta a degetelor.

Organizarea QWERTY
Acest nume de organizare a tastaturii corespunde listei ce contine primele sase caractere de pe rndul de sus.

Organizarea Dvorak-Delay
Acest model include cteva idei ce duc la viteze mai mari de lucru. O idee de baza este favorizarea folosirii alternative a minilor. Pentru a face mai probabila folosirea alternativa a minilor, pe aceste tastaturi toate vocalele sunt aranjate pe rndul de baza al minii stngi, iar consoanele cu frecventa cea mai mare de utilizare sunt asezate pe rndul de baza al minii drepte. Windows 95 include optiuni de selectare a tastaturii Dvorak, driverul standard de tastatura permitnd selectarea optiunii Dvorak. Pentru aceasta se selecteaza pictograma Keybord n Control Panel, din Windows 95. Se selecteaza apoi pagina Language, unde se gaseste butonul Properties. Executnd clic pe acest buton, se va deschide un ecran n care se poate face selectia limbajului de tastatura. Organizarea Dvorak este disponibila ca o optiune a organizarii pentru Statele Unite. Actual, aproape toate sistemele sunt echipate cu tastaturi aranjate n maniera stabilita de tastatura IBM cu 101 taste.

Tastatura PC cu 83 de taste

Modelul de organizare, n cea mai mare parte este pastrat de la masina de scris - cu tastele alfabetice n mijloc. n plus, IBM a pus n partea stnga a blocului de taste alfanumerice doua coloane de taste functionale, iar controlul cursorului se facea cu o magistrala numerica destinata introducerii directe de date. Tasta ENTER era mica si destul de greu de identificat avnd desenata pe ea o sageata ndoita. Nu existau nici un fel de indicatoare pentru tastele speciale (Caps Lock, Num Lock, Scroll Lock). Acest model a ramas standard pna la introducerea calculatoarelor AT n anul 1984.

Tastatura cu 84 de taste

Odata cu aparitia calculatoarelor AT , IBM a introdus un nou model de tastatura. n noul model exista o tasta suplimentara - Sys Req, destinata n special aplicatiilor multiutilizator. Tasta Enter a fost marita (dimensiunea tip Selectric) si au fost adaugate indicatoarele pentru tastele de comutare a modului de lucru. Pozitia tastelor functionale a fost pastrata, iar tastele de deplasare au ramas n continuare combinate cu tastele numerice, n partea dreapta a blocului alfanumeric.

Tastatura imbunatatita cu 101 taste

Odata cu introducerea pe piata a calculatoarelor mbunatatite, IBM a lansat o noua tastatura, numita Advanced Keyboard, cunoscuta si sub numele de Enhanced Keyboard. Organizarea tastelor a fost schimbata fata de modelul anterior, modelele cu 84 taste si cel cu 104 taste fiind interschimbabile si amndoua sunt incompatibile cu modelul cu 83 de taste. Principala mbunatatire a fost cresterea numarului de taste - 101 pentru Statele Unite si 102 taste pentru modelele internationale. Pe lnga blocul de taste numerice combinate cu taste de deplasare, a fost prevazut un bloc separat cu taste pentru deplasarea cursorului. De asemenea, alte taste cum ar fi cele de control au fost dublate ntr-un bloc separat. La tastele functionale au fost adaugate doua noi taste (F11 si F12) si ntreg blocul a fost mutat pe un rnd, deasupra blocului alfanumeric. n fiecare parte a barei de spatiu au fost prevazute tastele Ctrl si Alt, iar tasta Caps Lock a fost mutata n locul tastei Ctrl. Noul tip de tastatura a facut ca o operaie, ce putea fi realizata cu o mna, utiliznd modelele anterioare de tastaturi, acum se realizeaza cu ajutorul ambelor mini. Folosirea noului aranjament si a noilor taste s-a dovedit a fi mai greoi. Astfel tasta Enter, mai mica, poate fi ratata n cazul lucrului cu viteza.

Tastatura Windows cu 104 taste

O serie de functii ale sistemului de operare Windows 95 nu sunt la ndemna n cazul tastaturilor obisnuite cu 101 taste. Pentru a nlatura acest inconvenient si pentru a corespunde mai bine modului de operare sub Windows 95, multi producatori adauga la noile tastaturi trei noi taste - doua taste Windows si o tasta care activeaza meniurile derulante - n locurile libere de o parte si de alta a barei de spatiu, care este putin mai mica. Cele doua taste Windows, care poarta emblema Windows, sunt folosite pentru lansarea gestionarului de operatii din Windows. Una dintre acestea se afla n partea stnga, ntre tastele Ctrl si Alt. Cealalta se afla n partea dreapta, imediat dupa tasta Alt. A treia tasta se utilizeaza la selectarea elementului indicat de cursorul mouse-ului si se afla imediat dupa tasta Windows din dreapta. Majoritatea producatorilor au modificat si alte taste de pe tastatura Windows, pentru a usura lucrul. Astfel unii producatori au marit tasta Enter aducnd-o la dimensiune celei de pe tastatura cu 84 de taste, tasta backslash a fost micsorata si mutata mai sus.

1.5 Functii electrice si coduri de scanare

Pentru a fi folosite n circuitele calculatoarelor, comutatoarele au nevoie de componente electronice speciale, care sa elimine fluctuatiile electrice si vibratiile contactelor. Aceste circuite de eliminare a vibratiilor supravegheaza contactele comutatoarelor si transforma ezitarile initiale ntr-o schimbare de stare clara. Un inconvenient este faptul ca fiecare comutator are nevoie de un circuit propriu pentru eliminarea fluctuatiilor de curent. n loc sa elimine vibratiile fiecarui comutator n parte, tastaturile calculatoarelor rezolva problema n alt mod. Circuitele electronice ale tastaturii nu detecteaza schimbarea starii fiecarui comutator n momentul n care aceasta are loc, ci verifica periodic daca vreun comutator si-a schimbat starea. Daca este sesizata schimbarea starii unui comutator, ceea ce corespunde apasarii sau eliberarii unei taste, circuitele electronice genereaza o inductie care este trimisa catre calculator. Procesul descris mai sus are nsa si o serie de dezavantaje. Detectarea apasarii tastelor prin verificari periodice implica o mica ntrziere la semnalarea fiecarei apasari de tasta si de fiecare data trebuie verificata fiecare tasta. Viteza mare de lucru a circuitelor electronice actuale face ca acest lucru sa nu fie un inconvenient major. Procesul este redus la o rutina - circuitele electronice ale tastaturii verifica starea fiecarei taste cu o frecventa de aproape un milion de ori pe secunda. n general, operatia de scanare a tastelor este facuta de un microprocesor (un dispozitiv din seria 8048, n cazul majoritatii tastaturilor), la fiecare cteva microsecunde, astfel nct pot fi detectati chiar si curentii minusculi generati de apasarea unei taste. Circuitele electronice ale tastaturii valideaza o actiune de tasta

numai daca detecteaza curentul generat de aceasta n timpul a doua sau mai multe scanari consecutive.

Coduri de scanare
Atunci cnd este detectata actionarea unei taste, microprocesorul integrat n tastatura genereaza un cod de scanare prin care indica tasta actionata. Codul de scanare este transformat n date seriale si transmis catre microprocesorul calculatorului gazda. Dupa ce receptioneaza un cod de scanare, controllerul de tastatura lanseaza o ntrerupere prin care avertizeaza microprocesorul ca un cod de scanare este disponibil pentru citire. Cnd se ntmpla acest lucru, calculatorul sorteaza codurile de scanare receptionate si identifica tastele si combinatiile de taste apasate. Programul care executa aceste operatii face parte din codul BIOS al sistemului. Calculatorul memoreaza starea tastelor de comutare, modificnd anumite locatii de memorie, anumiti octeti de stare, astfel nct sa reflecte starea tastelor respective. Fiecare apasare de tasta genereaza doua coduri de scanare diferite - unul la apasarea tastei si unul la eliberarea acesteia. Folosirea celor doua coduri de scanare permite calculatorului sa stabileasca daca o tasta este apasata - spre exemplu, atunci cnd este tinuta apasata tasta Alt n timp ce se apasa o alta tasta functionala. Exista trei standarde pentru codurile de scanare. Acestea sunt folosite pentru trei moduri de operare si corespund celor trei generatii de tastaturi. n oricare din cele trei moduri de operare, fiecare tasta genereaza un cod de scanare unic. Codul fiecarei taste este dat de pozitia acesteia si nu este afectat de starea tastei Caps Lock sau a altor taste. n modul 1 de operare( care corespunde modelului de tastatura cu 83 de tasta), toate codurile de scanare au lungimea unui octet si tastele genereaza coduri diferite la apasare si la eliberare. n modurile 2 si 3 (care corespund modelelor de tastatura cu 84, respectiv 101 taste), codurile de scanare pot avea unul sau mai multi octeti. n general, codul transmis la apasarea tastei (make code) are un octet, iar codul transmis la eliberarea tastei (break code) are doi octeti, respectiv un octet cu valoare F0 (hexa) urmat de codul de apasare. Desi initial codurile de scanare au fost alocate dupa pozitia tastelor si nu dupa caracterele nscrise pe acestea, atunci cnd producatorii modifica pozitia tastelor, codurile de scanare sunt pastrate ca n modelul original. n caz contrar, fiecare mod de organizare a tastelor ar genera alte coduri de scanare, ceea ce ar crea confuzia att n calculator, ct si n mintea utilizatorului. Pentru limbi straine se folosesc mapari diferite ale codurilor de scanare. Modelele de tastaturi pentru limbile straine nlocuiesc semnele de punctuatie cu diferite caractere, astfel nct codurile de scanare cerute difera n alte limbi dect n engleza. Tastaturile moderne cu 101 si 104 taste au doua taste Enter, una n blocul alfanumeric si cealalta n blocul combinat de taste numerice si pentru deplasarea cursorului. A doua tasta Enter, ca si tastele numerice din blocul n care se gaseste aceasta, are un cod de scanare propriu. Desi pentru marea majoritate a operatiilor cele doua taste functioneaza identic, n unele cazuri au functii diferite. De exemplu, deseori combinatiile de taste folosesc diferit cele doua taste Shift.

1.6 Protocolul folosit de tastatura si comenzile soft

Tastaturile folosesc coduri seriale diferite, n functie de modul de operare. n modul 1, protocolul standard foloseste noua biti pentru fiecare octet. Primul bit este bitul de start, care trebuie sa aiba valoarea logica 1. n continuare sunt transmisi cei opt biti de date, ncepnd cu cel mai putin semnificativ. n modurile 2 si 3, tastatura foloseste un protocol pe 11 biti. Fiecare octet ncepe cu un bit de start, care are valoarea logica 0. n continuare sunt transmisi cei opt biti de date, ncepnd cu cel mai putin semnificativ. Apoi urmeaza un bit de paritate. Toate tastaturile folosesc paritatea impara, ceea ce nseamna ca valoarea acestui bit este alesa astfel nct numarul bitilor 1 logic si bitul de paritate sa fie impar. Protocolu se ncheie cu un bit de stop , care are ntotdeauna valoarea logica 1.

Sistemul de semnalizare si de confirmare folosit de tastaturi

Tastaturile conventionale folosesc linia de ceas pentru trimiterea semnalelor de sincronizare a bitilor de pe linia de date ce sunt receptionati de calculator. Pe de alta parte calculatorul foloseste linia de ceas ca sa controleze fluxul datelor primite de la tastatura. Linia de ces foloseste o logica pe trei stari (tri- state logic) , ceea ce permite modificarea semnalului din ambele parti ale conexiunii. n mod normal, tastatura furnizeaza pe linia de ceas o tensiune cu o anumita valoare, pe care o ntrerupe pentru furnizarea semnalului de sincronizare. Aceasta tensiune poate fi ntrerupta si de calculator, printr-o scurt - circiutare ce nu pune n pericol tastatura - ca o modalitate de a transmite o cerere de date. Linia de date foloseste de asemenea o logica pe trei stari. Tastatura urmareste starea liniilor de date si de ceas pentru a determina momentul n care poate trimite informatii catre calculator. Tastatura trimite un caracter numai daca nici una din cele doua linii - de date si de ceas - nu este trecuta pe 0 logic de calculator. Daca linia de ceas este trecuta pe zero, tastatura pastreaza n bufferul propriu datele pe care trebuie sa le trimita. Daca linia de ceas are valoarea 1, dar linia de date are valoarea 0, tastatura asteapta primirea unei comenzi de la calculator. Tastatura urmareste linia de ceas pe toata durata transmiterii unui octet si daca PCul trece linia pe 0 logic naintea trimiterii bitului de paritate tastatura opreste transmisia si pastreaza caracterul n buffer, asteptnd pna cnd linia de ceas trece din nou pe 1 pentru a retransmite caracterul. Pentru trimiterea unui octet de comanda catre tastatura, calculatorul verifica mai nti daca aceasta se afla n timpul unei transmisii de date. Pentru oprirea instantanee a fluxului de date, PC-ul trece linia de ceas pe 0 logic. Apoi lasnd linia de ceas sa treaca din nou pe 1 si trecnd linia de date pe 0, calculatorul semnaleza tastaturii ca urmeaza sa trimita date. Daca receptioneaza un numar corect de biti, tastatura trimite catre calculator un actet de confirmare, FA(hexa). Daca numarul nu este corect, tastatura cere retransmisia comenzii prin octetul FE(hexa). Operarea n cazul tastaturilor cu porturi USB (Universal Serial Bus) este diferita fata de operarea tastaturilor conventionale, ele folosind codificarea si protocolul USB. Atunci cnd se apasa o tasta, tastatura trimite un pachet de date catre PC la urmatoarea interogare facuta de controllerul USB. Daca n intervalul dinte doua interogari nu se elibereaza sau nu se apasa o tasta, tastatura trimite catre controllerul USB un pachet NAK, indicnd ca nu are nici o informatie de transmis, pentru ca starea tastaturii nu s-a schimbat.

Comenzi soft folosite de tastatura

Calculatorul are un set redus de comenzi ce pot fi transmise unei tastaturi n vederea ajustarii modului intern de operare. PC-ul poate schimba codurile de scanare, deci modul de operare al tastaturii, cu comanda F0 (hexa), urmat de un numar. De asemenea, se poate modifica rata de tastare automata folosind comanda F3 (hex) sau starea indicatoarelor cu comanda ED (hexa). Pentru nceperea comunicarii, tastatura trimite o serie de caractere prin care indica terminarea cu succes a autotestarii - codul AA (hexa) - dar cu bitul de paritate gresit , semnaliznd ca nca nu sa facut initializarea. Dupa ce calculatorul ajunge ntr-un anumit punct al procesului de initializare, trimite catre tastatura o cerere de retransmisie a ultimei comenzi - FE (hexa). Ca raspuns, tastatura corecteaza bitul de paritate si trimite din nou codul AA (hexa), cu conditia ca autotestarea sa se fi terminat cu succes. Din acest moment, tastatura si calculatorul sunt pregatite sa treaca n modul normal de lucru.

1.7 Resursele si conexiuni utilizate de tastatura

Porturile folosite de tastatra si ntreruperea generata de controller poate sa difere, n functie de modelul hardware si de codul BIOS al calculatorului. Pentru a vedea care sunt porturile

folosite, din Windows 95, se deschide Control Panel, apoi se selecteaza pictograma Keyboard, dupa care se vizualizeaza pagina Resource. n acest moment, controllerul de tastatura transmite catre sistem codul de scanare primit de la tastatura, iar rutinele BIOS pentru tastatura determina caracterul ce trebuie trimis sistemului de operare. Rutina BIOS standard genereaza o a doua ntrerupere, care permite unei subrutine sa prelucreze codul de scanare nainte ca acesta sa fie transformat ntr-un caracter. Sub Windows 95, aceste rutine BIOS sunt nlocuite cu drivere de tastatura, ce executa aceleasi functii. Windows 95 instaleaza doua drivere de tastatura - un driver n mod real ( Keyboard.drv) si un driver n mod protejat ( vkd.drv). Schimbarea sau vizualizarea driverelor instalate n sistem, se realizeaza folosind eticheta Drivers de pe pagina Keyboard Properties.

Conexiuni
Folosirea codurilor de scanare si transmiterea seriala simplifica schema de conectare a tastaturilor. Codurile de scanare sunt trimise serial de la tastatura catre calculator, asa ca este necesara o singura linie pentru transferarea informatiilor. Un al doilea conductor este necesat ca retur pentru semnalele de date, acest conductor avnd rol de masa pentru toate celelalte circuite ale tastaturii. O linie separata este folosita pentru semnalul de ceas, acesta linie avnd rolul de sincronizare a logicii corespunzatoare tastaturii si a logicii calculatorului. A patra si ultima linie este folosita pentru furnizarea tensiunii continue de cinci volti, necesara pentru alimentarea tastaturii. Ca urmare, patru conductoare sunt suficiente pentru conectarea tastaturii la calculator. Apoape toti producatorii de tastaturi folosesc aceleasi tipuri de conectoare, unul dintre cele doua tipuri lansate de IBM. Cel mai popular conector este cel ales de IBM pentru seria originala de calculatoare personale. Acest sistem se bazeaza pe un conector DIN standard cu cinci pini, folosit si de alte echipamente, cum ar fi cablurile MIDI. Cei cinci pini formeaza un semicerc ce ocupa jumatate din sector. O adncitura stantata n marginea metalica de protectie a conectorului asigura inserarea corecta a acestuia. n Figura 1 este prezentata schema cu configurare pinilor si alocarea semnalelor pentru conectorul de tastatura cu cinci pini.

Figura 1

Tabelul 1 - Configuratia pinilor pentru conectorul de tastatura DIN cu 5 pini

Primele tastaturi foloseau pinul trei pentru transmiterea unui semnal de reinitializare a tastaturii. n tastaturile actuale, semnalul de reinitializare nu este necesar, pentru ca protocolul de tastatura include o comanda soft de reinitializare. Unii producatori respecta un alt standard pentru tastaturi, folosind conectorul miniatura DIN cu sase pini. Acest model este numit de obicei stil PS/2, deoarece a fost introdus de IBM n 1987, odata cu calculatoarele PS/2. Cei sase pini sunt aranjati circular, n jurul unui pin dreptunghiular care, mpreuna cu trei ghidaje din margineda de protectie, mpiedica inserarea gresita a conectorului.

Figura 2 n figura 2 este prezentata schema cu configurarea pinilor si alocarea semnalelor pentru conectorul mini DIN cu sase pini. n Tabelul 2 este prezentata configuratia pinilor pentru conectorul de tastatura mini DIN cu sase pini. Tabelul 2

Pentru ca conectoarele de tastatura cu cinci si sase pini folosesc acelesi semnale, dar aranjamente diferite, un simplu adaptor poate asigura trecerea de la un tip de conector la altul. n Tabelul 3 este prezentata schema de cablare a adaptorului pentru conectorul de tastatura ce face trecerea de la unul cu 5 pini la unul cu sase pini. Tabelul 3

Pe lnga reproiectarea conexiunilor pentru tastatura n partea dinspre calculator n cazul calculatoarelor PS/2, IBM a modificat si tastatura n vederea acceptarii unor cabluri diferite, facnd cablul detasabil. Reparatia acestor modele este mult mai simpla, prin nlocuirea cablului, iar aceesi tastatura poate fi folosita pentru ambele standarde (cu cinci si cu sase pini). Pentru conexiunea dintre cablu si tastatura se foloseste un conector modular (AMP), dispus n partea din spate a tastaturii si un conector corespunzator pe cablu, asa cum reiese din figura 3.

Figura 3 n Tabelul 4 este prezentata configuratia pinilor pentru conectorul modular de tastatura. Tabelul 4

Pe masura ce treptat calculatoarele vor folosi magistrala USB, tastaturile vor folosi acesta interfata de mare viteza, prima tastatura USB fiind prezentata n februarie 1996 de firma Key Tronic Corporation

2. TrackBall

1. Introducere
O problema care preocupa multi utilizatori este problema spatiului necesar miscarii unui mouse. Principalul nlocuitor al mouse-ului, trackball-ul este, n esenta, ceea ce sugereaza si numele - o bila, deseori de dimensiuni mai mari, care, atunci cnd este rotita, determina cursorul de pe ecran sa i urmareasca miscarile. Bila se roteste pe loc si nu are nevoie de un spatiu mai mare dect baza dispozitivului - ctiva inci patrati . Exista modele portabile, proiectate astfel nct sa poata fi atasate calculatoarelor - laptop sau notebook, marind dimensiunile acestora doar cu ctiva centimetri.

2. Caracteristici ale trackball-ului a) Butoanele

Ca si mouse-ul, trackball-ul are butoane, prin care indica pozitia cursorului n locul dorit. Cele mai multe trackball-uri au doua sau trei butoane actionate prin apasare, cu aceleasi functii de selectie ca si butoanele mouse-ului. Desi unele modele au patru butoane, acestea functioneaza ca doua perechi n oglinda, astfel nct dispozitivul sa poata fi folosit cu orice mna. Nu exista o pozitie standard a butoanelor, deoarece nu exista un consens privind modul de operare a unui trackball. Unele sunt proiectate astfel nct bila sa fie rotita cu degetul mare. Altele sunt construite pentru a actiona cu celelalte degete.

b) Dimensiunea bilei
O alta optiune de proiectare a unui trackball este dimensiunea bilei si modul n care aceasta este tinuta n interiorul mecanismului. Unele produse au bile de aceeasi dimensiune cu a unei bile de biliard. La nceput, bilele mai mari erau considerate mai bune, dar dimensiunile mai mici devin tot mai populare n urma folosirii acestora pentru calculatoarele portabile. Ca si bila mouse-ului, bila trackball-ului atrage si ea mizeria. Desi trackball-ul nu se roteste pe masa, pe bila se aduna praful din aer si grasimile de pe degete. O bila usor de demontat poate fi curatata repede si simplu. Multor modele le lipseste nsa aceasta posibilitate. Trackball-urile sunt uzual asimetrice spre deosebire de mouse-uri care sunt de obicei echipamente simetrice. Un trackball asimetric este mai usor de actionat cu mna pentru care a fost proiectat, stnga sau dreapta.

c) Protocoalele folosite de trackball

Pentru comunicarea cu programele, ca si mouse-ul, trackball-ul trebuie sa trimita catre PC informatii de pozitionare. Deoarece prima data a aparut mouse-ul si au fost puse la punct protocoalele de functionare ale acestuia, producatorii de trackball-uri au adoptat diferite protocoale standard existente. Deci, marea majoritate a trackball-urilor, imita mouse-ul Microsoft si folosesc exact acelasi protocol. Alte tracball-uri sunt proiectate pentru nlocuirea directa a unui mouse PS/2, deci folosesc protocolul de mouse IBM.

d) Rezolutia
Evaluarea unui trackball, ca si a unui mouse, se face uneori n functie de rezolutie - numar de pasi pe inci (Counts Per Inch, CPI). Aceste valori nsa, nu indica ntotdeauna precizia de pozitionare. Un trackball cu rezolutie mare deplaseaza cursorul pe ecran pe o distanta mai mare n concordanta cu fiecare grad cu care este rotita bila. O valoare CPI mare are ca rezultat deplasarea mai rapida a cursorului pe ecran, dar reduce controlul asupra pozitiei cursorului. O valoare CPI mai mica nseamna ca trebuie rotita bila mai mult pentru a muta cursorul, dar n schimb controlul este mai precis. n prezent exista mai multe posibilitati pentru rezolutia trackballurilor, astfel nct exista posibilitatea unei configurari personalizate. Cele mai multe trackball-uri actuale folosesc operarea balistica, procedeu prin care miscarea bilei este convertita n deplasari ale cursorului pe ecran n functie de viteza de rotire a bilei. Pozitionarea se face rapid si precis n acest mod de lucru, care presupune o adaptare a vitezei de rotire a bilei avnd acelasi efect (uneori mai mare) cu unghiul de rotire.

3. Trackball-uri fara bila

Aceste dispozitive de intrare au fost special concepute pentru calculatoarele portabile. Doua dintre cele mai avantajoase astfel de dispozitive sunt dispozitivele Isopoint si maneta indicatoare. Dispozitivul Isopoint functioneaza ca un trackball care foloseste o bara cilindrica n locul bilei. Proiectat pentru a fi plasat imediat sub bara de spatiu, dispozitivul Isopoint are o pozitie ideala pentru manevrarea cu unul dintre degetele mari. Pentru deplasarea verticala a cursorului, se roteste cilindrul dispozitivului ca si cum ar fi un trackball uni-dimensional. Pentru deplasarea cursorului la stnga sau la dreapta, se apasa cilindrul dispozitivului n directia corespunzatoare. Cilindrul este sustinut de arcuri, iar forta de apasare determina viteza cu care se deplaseaza cursorul. Pentru actiunea echivalenta unui clic de mouse se apasa cilindrul. Pe oricare parte a cilindrului pot fi dispuse comutatoare auxiliare care sa preia functiile celorlalte butoane ale mouse-ului. Tehnologia folosita de dispozitivul Isopoint foloseste comutatoare si codificatoare, la fel ca mouse-ul sau trackball-ul. Maneta indicatoare (pointing stick) - numita Trackball 2 n cazul PC-urilor notebook produse de IBM - a fost folosita pentru prima data de calculatoarele portabile IBM. n principiu, acest dispozitiv este un joystick miniaturizat, dispus ntre literele "G" si "H" de pe o tastatura conventionala. Maneta indicatoare se ridica doar cu doi milimetri deasupra tastelor. Datorita pozitiei n care se afla, maneta poate fi manevrata cu oricare dintre degetele aratatoare. Functiile de selectie echivalente cu cele ale butoanelor mouse-ului sunt ndeplinite de doua taste dispuse n partea de jos a tastaturii, lnga bara de spatiu. Spre deosebire de joystick, maneta indicatoare nu se misca, ea reactionnd la apasare. n general, viteza de deplasare a cursorului este proportionala cu forta cu care este apasata maneta. Ca o reliefare a celor spuse mai sus vom prezenta modalitatea de instalare a unui astfel de dispozitiv.

Trackball - HiTrak
n Figura1 este prezentata imaginea unui trackball HiTrack.

Figura 1 Ca o concluzie a celor discutate despre trackball, vom prezenta sub forma unui tabel (Tabelul 2), cele mai des ntlnite situtii pentru un astfel de echipament si solutiile la aceste probleme. Pentru exemplificare am ales trackball-ul HiTrack, produs de firma Genius. Acesta este un trackball la care se pot alege numarul de butoane: doua sau trei si poate fi folosit cu amble mini. Astfel, HiTrack are situat n partea de jos un buton cu ajutorul caruia se poate selecta modul de emulare pe care sa-l foloseasca trackball-ul. Mutnd butonul la stnga pe pozitia "2", va fi activat modul de lucru Microsoft, care este un mod de lucru care foloseste doua butoane. Mutnd butonul la dreapta pe pozitia "3", va fi activat modul de lucru Mouse System, mod n care sunt emulate toate cele trei butoane ale mouse-ului. Tabelul cu solutii PROBLEME Cursorul este situat intr-un colt al ecranului Miscarea cursorului este instabila Cursorul nu se misca SOLUTII Modul de setare este incorect Se verifica cablul.Trebuie se fim siguri ca adaptorul este bine conectat.Se verifica modul de selectie(switch mode). Se verifica daca alte echipamente folosesc acelasi port de mouse COM ca si TRACKBALL,sau portul

nu a fost setat corect. Printr-un simplu SETUP se va autoconfigura corect.

3. Digitizoare

1. Conversia digitala a desenelor

Multe companii pstreaz mii de documente din diverse motive (pentru arhiv, ca documente legate, etc). Pentru toate aceste desene / documente este necesar un spatiu de depozitare adecvat. Alte conditii impuse ar fi ca aceste desene / documente s poat fi regsite repede, s contina toate informatiile tehnice necesare si s reprezinte ultima variant a proiectului. La desenele unui proiect trebuie s aib acces toate persoanele implicate pentru realizarea sa, urmrindu-se n acelasi timp si confidentialitatea proiectului. Pentru a atinge toate aceste scopuri este necesar o citire a informatiei continute de aceste desene / documente si transformarea acesteia ntr-o informatie digital pentru a putea fi stocat pe suport magnetic. Acest proces este cunoscut sub denumirea de scanare. Pentru a putea folosi aceste desene n proiectarea asistat de calculator (CAD) este necesar pstrarea acestor desene sub forma CAD, ceea ce presupune conversia unor desene realizate manual n format CAD. Exist doua etape n ceea ce priveste pstrarea desenelor pe suport magnetic, functie de obiectivele urmrite de utilizator : 1. Scanarea desenelor, stocarea si arhivarea lor n formatul initial obtinut prin scanare sub forma unor imagini realizate dintr-o reuniune de puncte, cunoscut sub denumirea de format raster (bitmap). 2. Scanarea desenelor n format raster si conversia lor n format CAD. Exist patru ci de conversie a unui desen n format CAD : 1. Scanarea desenelor, salvarea lor n format raster si apoi utilizarea unui program CAD pentru desenarea vectorilor peste imaginea raster. 2. Scanarea desenelor n format raster, apoi utilizarea unui program de autoconversie ( vectorizare automat ) care transform ntregul desen n format CAD. 3. Scanarea desenelor ntr-un format raster, apoi utilizarea unui editor raster rulnd sub un program CAD, pentru editare, salvare si plotare. 4. Digitizarea desenului folosind o tablet digitizoare, aceasta fiind cea mai scump si cea mai bun metod.

2. Digitizoare

Introducere
Digitizoarele sunt o categorie special de instrumente de intrare ce pot fi considerate o interfata ntre mn si calculator. Un digitizor este o suprafat plan, capabil s genereze coordonatele x, y cnd un dispozitiv numit creion este plasat n apropiere sau pe suprafat. Se spune c un creion este n proximitate cnd este tinut destul de aproape de digitizor astfel nct acesta s-l detecteze. Rezultatul detectrii poate fi " aprinderea " unui pixel (aparitia cernelii digitale), dac atingerea s-a fcut ntro regiune unde aplicatia accept scrierea, sau o comand, dac creionul a atins un buton de control afisat pe ecran. Scrierea poate fi un cuvnt, un desen oarecare sau un anumit semn grafic (ce poate fi interpretat ca o comand). La prima vedere se poate crede c digitizoarele lucreaz dup acelasi principiu de functionare ca un mouse. Valabilitatea acestei presupuneri se limiteaz doar la faptul c un digitizor poate emula cele mai raspndite tipuri de mouse. Deosebirea fundamental ntre modul de lucru relativ al unui mouse si modul de lucru absolut al unui digitizor este alta. n modul de lucru relativ, denumit si mod mouse, pozitia creionului pe digitizor nu corespunde cu punctul corespunztor al cursorului de pe ecran. Indiferent din ce pozitie de pe digitizor se reia desenul, cursorul este pus n miscare de la ultima sa pozitie. n modul de lucru absolut, coordonatele creionului de pe digitizor, corespund cu pozitia actual a cursorului de pe monitor. Dac creionul este ridicat de pe digitizor si pus n alt loc, cursorul face acelasi salt. Un digitizor difer de un Touchscreen (TS), cu toate ca unele dintre ele utilizeaz tehnologii asemntoare (display sensibil la atingere - utilizat pentru a citi pozitia degetului). TS se folosesc pentru culegerea articolelor si transferul lor, dar nu pot fi utilizate pentru scris. n timp ce TS utilizeaz ca intrare degetul, digitizorul utilizeaz un creion pentru a capta comenzile, caracterele scrise, adnotrile, schitele scrise cu cerneal electronic. Dac o tablet rspunde la atingerile de deget, pstrarea minii pe tablet n timpul scrierii poate da erori. Digitizoarele ofer acuratete mai mare dect TS, fiind mai potrivite pentru sistemele cu creion. Pna recent, marea majoritate a tabletelor erau opace, plasate pe vrfurile unui pupitru separat de display.

O variant initiala de digitizoare

Schema mecanica este prezentata n Figura 1.

Figura 1 Acest dispozitiv este format dintr-o plac de desen din lemn (18 inch / 26 inch) pe suprafata creia se misca doua brate metalice de lungime fixa, articulate, la capetele unuia fiind fixate doua potentiometre circulare liniare. Dispozitivul va furniza prin intermediul celor dou potentiometre, doua tensiuni V1, V2, unui convertor A / D, a crui iesire se aplic unui microprocesor, care va determina pozitia (coordonatele) vrfului de scriere de pe tablet, determinnd totodat si aprinderea pixelilor corespunztori pozitiei vrfului. Rutina de determinare a pozitiei vrfului utilizeaz urmtorul algoritm de calcul : a) Se calculeaz unghiurile :

q1 = A1* V1 + B1 q2 = A2* V2 + B2
b) Se calculeaz raza:

H = 2Rsin(q2 / 2).
c) Se calculeaz faza :

f = q1 + b = q1 + 90 - q2/2.
d) Se determin coordonatele carteziene :

x = H cos (q) y = H sin (q).

Parametrii A1, A2, B1, B2 se determin prin calibrarea dispozitivului astfel : Se plaseaz vrful de scriere n 2 puncte de coordonate cunoscute de pe tablet si corespunztor acestor pozitii se msoar tensiunile de pe cele 2 potentiometre. Fie Vij tensiunea corespunztoare potentiometrului i si punctului de test j. Se vor obtine, pentru parametrii de mai sus, valorile:

Ai = (qi1 - qi2) / (Vi1-Vi2) Bi = (Vi1*qi2 - Vi2*qi1) / (Vi1 - V i2)

Schema electric a dispozitivului este n Figura 2 .

Figura 2

Microprocesorul esantioneaza iesirea convertorului cu o anumit rat (4 pct. / s), culegnd tensiunile digitale V1, V2, urmnd procedura de calcul si afisare pentru fiecare esantion. Programul continu ntr-o bucla, culegnd date, atta timp ct utilizatorul foloseste dispozitivul.

3. Digitizoare moderne
Un digitizor are 3 componente importante : o tableta, un creion si un controller. Tableta const ntr-o arie senzitiv ce determina pozitia creionului. Aceast suprafata este asezata deasupra sau dedesubtul display-ului. Creionul reprezint dispozitivul de pointare. El poate avea un element activ care trimite semnale tabletei sau care poate primi semnal de la tableta . Controller-ul tabletei contine componente electronice ce scaneaz aria activa a tabletei, detecteaz pozitia creionului si translateaz schimbarea pozitiei ntr-o serie de perechi de coordonate (x, y). Unele modele de astfel de dispozitive de intrare se potrivesc cu aceasta definitie larga a tabletelor digitizoare . Aceste modele se bazeaz pe punerea n practica a diferitelor efecte fizice : cmpuri electromagnetice, semnale electrostatice, unde acustice de suprafata, filme rezistive, hrtii sensibile la apasare, pulsuri magneto-strictive . Acestea sunt tehnologii bazate pe grile regulat - spatiale, pe grile cu perioada spatiala dependenta de faz, filme transparente, traductoare liniare, linii de ntrziere, microfoane si semnale AC si DC. n toate modelele de digitizoare controller-ul tabletei trimite un flux de coordonate x si y computerului principal cu o rat ntre 60 - 400 puncte / secunda . O rat de 120 pct. / sec este considerat minim pentru o buna recunoastere a caracterului . O aplicatie de luare de notite, fr translatia scrisului de mn, necesit aceeasi performant nalt pentru o afisare corect.

4. Tehnologii folosite la realizarea digitizoarelor

Dintre tehnologiile enumerate mai sus, numai cteva se folosesc n mod curent . Mai jos vom prezenta cele mai utilizate patru tipuri de digitizoare.

a) Digitizor cu grila electromagnetica

Schema de principiu a unui astfel de echipament este data n Figura 3.

Figura 3 Aria activ a tabletei electromagnetice contine o grila de conductoare fine (fire sau trasee conductoare pe un circuit imprimat) legate n form de bucl pentru a genera un cmp electromagnetic . Grila actioneaza ca o antena pe suprafata tabletei. Cnd se apropie creionul, bobina genereaz un curent de intensitate mic ce induce o tensiune mic ntr-unul din firele grilei. Procesorul tabletei detecteaz tensiunea si o translateaz n coordonate (x, y). Grila este de obicei situat pe suprafata posterioara a LCD-ului ntr-un Pen System. Astfel firele digitizorului vor crea linii negre pe display. Cnd creionul se apropie de marginea grilei, cmpul electromagnetic se distorsioneaz. Spatiile ntre conductoarele grilei afecteaz acuratetea; spatii mai mici permit detectia mai exact a pozitiei creionului. n implementarea traditionala, grila este desenat pe un circuit imprimat avnd un substrat rigid epoxi, sau confectionat pe baza unui film Mylar transparent . Placa epoxi este mai scumpa si mai greu de realizat. De asemenea este mai grea deoarece distanta dintre doua fire alaturate este mai mare dect la cele cu film Mylar. Acestea din urma dau posibilitatea ndoirii firelor n jurul unui spatiu protector astfel nct firele de ntoarcere se afla sub grila. n cele mai multe tablete electromagnetice grila detecteaz un semnal de la creion. Acesta contine o bobina de sarcina subtire ce genereaz un cmp magnetic de intensitate sczut. Cnd este apropiat suficient de suprafata ariei digitizorului, cmpul magnetic induce un curent electric n grila, curent ce este invers proportional cu distant ntre conductor si bobina. Procesorul tabletei verific grila periodic si detecteaz curentul. Aceste date culese sunt apoi translatate n coordonate x si y ce indic punctul de contact al creionului.

Cele mai multe din tabletele bazate pe grila electromagnetica, utilizeaza cel mai puternic semnal provenit de la liniile x, y ale grilei, pentru a determina pozitia grosier, apoi calculeaz pozitia fix interpolnd valorile citite din doua - trei citiri ale grilei. O variant de acces este folosirea unei grile faz cu doua seturi de fire x, aflate la distante diferite. Controller-ul calculeaz pozitia pe baza semnalului cel mai puternic relativ la doua seturi de fire, mai rapid fat de cutarea individuala a firelor, n vederea determinarii celui mai puternic semnal. Se foloseste aceeasi metoda si pentru determinarea pozitiei y. Multe tablete electromagnetice dau eroare de vitez cnd stiloul se misca n diagonala cu viteze mari. Eroarea rezult datorit diferentei de timp dintre pozitiile citite. Acest lucru poate s nu fie valabil dac utilizatorul scrie numai caractere mici, dar eroarea poate fi important pentru desene, schite rapide, semnaturi, nflorituri etc. Proiectarea bobinei electromagnetice a creionului poate da eroare de nclinare, bobina aflat n interiorul corpului creionului fiind situat cu un ici deasupra vrfului creionului, cnd utilizatorul tine creionul ntr-o pozitie normala. Dac utilizatorul nclina prea mult creionul n timp ce scrie pot s aparea erori. Interferenta este un alt dezavantaj al grilelor electromagnetice. Cmpul electromagnetic pe care aceste tablete l utilizeaz este deranjat serios de cadrele metalice, armonicele componentelor electronice digitale etc. (aceste tablete utilizeaz n mod tipic o frecventa de aproximativ 120kHz pentru semnalele dintre tablet si creion). Ca rezultat tableta trebuie proiectat corespunztor pentru fiecare Pen Computer. Chiar schimbarea tipului LCD-ului pentru acelasi produs va determina reproiectarea digitizorului. O alt problema de proiectare este ca grila nu poate fi pusa n fata LCD fr sa determine aparitia unor linii negre pe display. Solutia este sa se puna grila sub LCD. Printre fabricantii ce utilizeaz aceast tehnologie se numara Calcomp, Hitachi, Logitech, Summagraphics si Wacom etc. Digitizorul Wacom foloseste tehnologia electromagnetic numita give - and - receive resonance care elimina necesitatea cablului pentru creion. La fiecare 20 us se schimba distributia rolurilor dintre digitizor si creion la emitator / receptor . n rolul de emitator digitizorul emite unde electromagnetice de o anumita frecventa ce sunt receptionate de un circuit de rezonant paralel aflat n creion. Tensiunea indusa n bobina circuitului este nmagazinata ntr-un condensator legat n paralel cu bobina. Energia nmagazinata aici este folosit de creion pentru a retransmite undele pe o alt frecvent digitizorului. Digitizorul poate localiza deci, n modul de lucru receptor, undele transmise la creion si poate stabili pozitii. O alt caracteristica care deriv din acest procedeu este posibilitatea de a produce linii mai groase sau mai subtiri n functie de ct de tare este apasat creionul pe suprafata digitizorului. Presiunea exercitat asupra creionului modific frecventa de rezonant a circuitului paralel din creion si digitizorul poate sesiza dac s-a apasat creionul mai tare sau mai ncet.

b) Digitizor cu grila electrostatic

Schema de principiu a unui astfel de echipament este data n figura 4.

Figura 4 Lucreaz asemanator cu cele electromagnetice cu doua diferente principale. n primul rnd firele grilei sunt conectate doar la un capat, nu n bucla, deoarece controller-ul le utilizeaz pentru a genera semnale electrostatice si nu electromagnetice. n al doilea rnd creionul are o sonda capacitiv n vrful sau si nu o bobina. Sonda este un simplu vrf metalic cu un capat rotund. n timp ce vrful (stiloului) creionului se apropie de suprafata tabletei, capacitatea ntre acestea cupleaz energia dintre ele, deci creionul transmite un semnal printr-un cablu de conectare spre procesorul tabletei care calculeaz pozitia curent. Utilizarea unui vrf de sonda evit problemele care apar la bobinele electromagnetice datorate nclinarii . Tabletele de tip grila electrostatic sunt plasate deasupra LCD care protejeaz grila de interferentele cu componentele computerului. Din pacate liniile grilei sunt vizibile. Producatorul ncearca s le fac mai putin vizibile.

c) Digitizoare cu film rezistiv

Schema de principiu a unui astfel de dispozitiv este data in Figura 5.

Figura 5 Aria activ a unei tablete pe baza de film rezistiv const dintr-un substrat de material izolat dielectric, de obicei sticla, acoperit cu un conductor transparent usor rezistiv cum ar fi oxidul de indiu. Electrozii de pe margini aplic un semnal de 5V, de obicei AC, la o margine a tabletei si 0V pe marginea opusa. Creionul este o sonda metalic ce atinge filmul. Controller-ul citeste tensiunea culeasa de creion : 1V, lnga o margine, crescnd treptat spre 5V n timp ce utilizatorul mut creionul spre cealalt margine. Se aplic tensiunea mai nti ntre partea stnga si cea dreapta a tabletei, pentru a calcula coordonata x si apoi ntre marginile de sus si de jos, pentru a calcula coordonata y. O alt variant, n care creionul furnizeaz un semnal de 5V, prezint 4 electrozi la cele 4 colturi ale filmului. Acesti electrozi masoara curentii diferiti, culesi de la stilou, n momentul n care utilizatorul traverseaz suprafata tabletei. Dup ce controller-ul masoara tensiunea (sau curentul n functie de proiectare) senzorii anunta controller-ul tabletei, controller ce converteste datele senzorilor n valori digitale. Controller-ul microprocesorului calculeaz apoi coordonatele x, y ale punctului de contact al

creionului. Un avantaj deosebit al multor astfel de modele, este c accept degetul la fel de bine ca si creionul. Unii productori pun un al doilea strat conductiv pe suprafata de jos a substratului pentru a-l apra de zgomote de RF, sau pun un al doilea strat pe filmul rezistiv pentru a-l proteja de zgrieturi. Unele modele utilizeaz de asemenea cai liniar variabile cu electrozi pentru a simplifica calculele controller-ului. Digitizoarele cu filme rezistive au cteva dezavantaje, inclusiv incapacitatea lor de a simti proximitatea stiloului. Spre deosebire de alte modele, aici creionul trebuie s ating ecranul nainte ca digitizorul s nregistreze pozitia sa, astfel nct este imposibil s se retin starea cursorului cnd utilizatorul misca creionul deasupra display-ului. O alt problema este claritatea imaginii, ea depinznd de grosimea filmului si de al doilea strat protector. Transmisivitatea optic a unor digitizoare poate fi mai mic de 70%. Aceast transparent mic reduce contrastul imaginii LCD, facnd-o greu de citit. Un alt dezavantaj este dat de acele rupturi microscopice din film care pot determina erori de pozitie. Aceste greseli se pot datora fortarilor termice, tranzitiilor de la o temperatura joasa la una ridicat (sau invers) sau pur si simplu datorit utilizarii zilnice. Erorile vor aparea pe display ca guri negre. Se poate desena n jurul acestor gauri dar nu n ele. Dac contactul electric ntre creion si film este slab, digitizorul poate produce date eronate. Cauzele acestui contact slab pot fi : existenta unor grasimi pe suprafat, rezistente de contact ridicate, atingerea usoara a tablitei.

d) Digitizoare cu film capacitiv / electrostatic (CEF)

In Figura 6 este prezentata schema de principiu a unui astfel de dispozitv.

Figura 6 Tehnologia CEF combina multe avantaje ale proiectarii grilelor electrostatice si electromagnetice, cu aspectele de cost sczut si usor de realizat, ale tehnologiei cu film rezistiv. Aria activ este un substrat transparent de sticla sau plastic ce a fost acoperit pe dedesubt cu o foaie de material transparent conductor cum ar fi oxidul de indiu. Filmul nu se afla pe suprafata expus a sticlei (unde poate fi zgriat sau stricat). Este nevoie ca el s fie conductiv moderat. Unele filme ofera 90% transmisivitate, ceea ce nseamna la fel de transparent ca nsasi sticla LCD. Tensiunile de 0 si 5V aplicate pe muchiile opuse ale tabletei creeaz un cmp electrostatic deasupra sticlei. O sond capacitiv n vrful creionului culege acest semnal prin sticla. Creionul masoara astfel un cmp electrostatic ntr-un punct, cmpul fiind provenit de la ntreaga tableta. Din aceasta cauz, micile defecte din film care au efecte negative la tabletele cu film rezistiv, nu au nici un efect aici. Ca o grila bazata pe tehnologie electrostatic, o grila CEF nu este afectat de metale si nici de componentele electronice ale calculatorului. Sensibilitatea la apropierea creionului este de asemenea foarte bun ; digitizoarele CEF pot sa simta creionul chiar si cnd este tinut la ctiva ici de suprafat. Oricum acuratetea scade. Consumul de putere este mic, 15 mW cnd creionul este activ si mult mai mic cnd nu este folosit. Este tehnologia cu cel mai mic consum de putere.

e) Alte optiuni
n afara celor 4 tehnologii descrise mai sus, se mai folosesc citeva tehnologii de digitizoare. Science Accesories a vndut diferite modele de digitizoare bazate pe sonar. n unele modele, creionul contine o sursa de sunet care realizeaza un impuls de sunet distinct de 60 de ori / sec. Dou mici microfoane n fata utilizatorului culeg pulsurile si masoar timpul de intirziere al sunetului necesar ajungerii la microfoane, calculnd pozitia creionului prin triunghiularizare. Aceasta nu trebuie confundat cu tehnologia undelor acustice de suprafata utilizat n unele Touch Screen. Acolo undele sonore se propag prin sticla, aici prin aer.

5. Descrierea digitizorului NewSketch 1212 HRII

NewSketch 1212 HRII este o tableta grafica realizata n tehnologie electromagnetica.

a) Modul de lucru
Operatiile ce pot fi realizate sunt: de desenare, de desenare cu mna libera si de deplasare a imaginilor; ghidarea cursorului pe ecranul calculatorului; alegerea aplicatiei dintr-un sablon. Acest dispozitiv are urmatoarele piese componente: tableta cu aria activa ; un stilou cu doua butoane sau un dispozitiv cu patru butoane ; un adaptor serial de la 9 pini la 25 de pini; drivere ADI pentru Windows; blocul de alimentare.

b) Caracteristici si parametrii
Acest echipament lucreaza cu Autocad, varianta existenta n laborator fiind Autocad R 14. Aria de lucru corespunzatoare digitizorului din laborator este de 12"x12". Proximitatea reprezinta distanta maxima de deasupra ariei active unde stiloul poate fi tinut si poate fi citita informatia provenita de la digitizor. Proximitatea pentru NewSketch 1212 HRII este de 1/2 inch. Stiloul nsa, poate fi detectat si de la o distanta mai mare, dar se pierde din acuratete. Daca nsa, stilou este deplasat n afara ariei de lucru sau a zonei de proximitate, tableta nu va mai putea furniza nici o informatie. Rezolutia este cea mai mica distanta pe care tableta o poate distinge si se masoara n linii pe inch (lpi). Rezolutia hard a digitizorului prezentat este de pna la 2540 lpi. Pentru nceput va prezentam butoanele si functiile lor (butoane ce se afla situata pe partea din spate a aparatului, mai existnd pe lnga acestea si leduri ce indica starea echipamentului). Deci digitizorul prezinta

butonul de pornit - oprit; cablul ce conecteaza digitizorul la calculator; o intrare numita cursor - unde se introduce stiloul ; butonul reset - ntrerupe comunicarea de date a digitizorului;

Prezentarea stiloului. Avem un stilou cu doua butone si unul cu patru butoane. Pentru cel cu doua butoane semnificatia lor este urmatoarea : butonul 1 emuleaza functiile butonului stng al mouse-ului, iar butonul 2 emuleaza functiile butonului drept al mouse-ului. n Figura 7 este przentat dispozitivul de lucru pe tablet.

Figura 7 -Dispozitive de lucru pe tableta Ledurile au urmatoarea semnificatie:unul indica starea de pornit - oprit, al doilea indica senzitivitatea , iar al treilea indica daca butonul este apasat sau nu. Schimbul stiloului cu doua butoane cu cel cu patru, se face urmnd pasii: se intra n Control Panel de unde se selecteaza KYE Tablet Control Panel, apoi se apasa butonul Configure, dupa care se poate opta pentru unul din cele doua tipuri de stilouri. Tot de aici se pot schimba si se pot seta functii noi pentru stilou. Se mai pot alege modalitatile de reprezentare a cursorului pe ecran, modul de lucru ce poate fi absolut sau relativ, dimensiunea suprafetei active. Pentru a putea functiona att mouse-ul ct si digitizorul n Autocad, digitizorul trebuie setat din Preferences, permitnd astfel functionarea celor doua dispozitive simultan. In Figura 8 este prezentata imaginea unui digitizor NewSketch 1212.

Figura 8 - Digitizorul NewSketch 1212

4.Mouse

1.Generalitati
Parintele soricelului a fost Douglas Emglebert, care lucra la Institutul de Cercetari Stranford. Denumirea oficiala data mouse-ului a fost "indicator de pozitie X-Y pentru un sistem de afisare". Firma Xerox l-a aplicat mai trziu, n 1974, la sistemul sau revolutionar de calcul, Alto. Din pacate, aceste sisteme erau experimentale n perioada respectiva si se foloseau numai n cercetare. n 1979, cteva persoane de la Apple, au fost invitate sa vada calculatorul Alto si softul sau de sistem. Apple a adoptat prompt aceste caracteristici n ceea ce urma sa devina calculatorul Lisa. Desi Xerox a introdus n 1981 calculatorul Star 8010, bazat pe aceeasi tehnologie, fiind nsa foarte scump, nu a avut trecere pe piata si probabil ca nu i venise nca timpul. Apple a realizat n 1983 calculatorul Lisa, dar nici acesta nu a fost un succes, n mare masura datorita pretului de catalog de 10000$; dar, n acelasi timp, firma Apple se orientase spre productia succesorului mai ieftin al acestuia, Macintosh. Apple Macintosh a fost introdus n anul 1984 si desi nu a avut un succes imediat, popularitatea sa a crescut de atunci n mod constant. Multi asociaza inventarea mouse-lui si a interfetei grafice cu Macintosh-ul, dar de fapt aceasta tehnologie a fost mprumutata de la altii, inclusiv de la Institutul de Cercetari Stanford si de la Xerox. Desi mouse-ul nu a cstigat repede teren pe piata sistemelor compatibile, interfetele grafice de astazi pentru sistemele PC, cum sunt Windows si OS/2, impun folosirea lui. De aceea, practic fiecare sistem de calcul se vinde astazi nsotit de un mouse. Mouse-ul poate fi de forme sau dimensiuni diferite, n functie de provenienta de la diversi fabricanti. Chiar daca aceste dispozitive sunt foarte variate, utilizarea si ntretinerea lor difera foarte putin. Mouse-ul are urmatoarele componente : o carcasa ; o bila de cauciuc care semnaleaza sistemului miscarile facute; cteva butoane ( de obicei 2 sau 3 ) pentru selectii; un cablu pentru conectare la sistem; un conector pentru atasarea mouse-ului la sistem

2. Clasificari si metode constructive

Soricelul a aparut ca o necesitate n utilizarea mai comoda a calculatorului, n special fiind folosit la lucrul cu interfete grafice cum ar fi cele de sub Windows. Astazi el a devenit un obiect indispensabil utilizatorului obisnuit, soricelul fiind chiar o necesitate (vezi Windows 95 ), datorita faptului ca unele programe ruleaza foarte greu sau chiar deloc fara mouse. De fapt, soricelul e reprezentat prin obiectul n sine si imaginea lui pe ecran. Obiectul n sine este reprezentat prin nenumarate forme si modele. Imaginea lui de pe ecran poate avea nenumarate forme si poate fi modificata de utilizator. n principiu, pe ecran pointerul poate fi reprezentat de o matrice de maxim 16*16 pixeli, incluznd si masca. Pentru a putea deveni functional un mouse are nevoie de un program (driver de mouse), care are rolul de a asigura miscarea acestuia pe ecran. Sunt drivere ce pot lucra n mod text si mod grafic sau doar n unul dintre ele. Acestea preiau informatiile venite de la mouse si le traduc n miscari echivalente pe ecran. Soricelul poate avea doua sau trei butoane care au functiile definibile. Din punct de vedere tehnic si n functie de dezvoltarea tehnologica soriceii au avut o evolutie trecnd de la mouse-ul mecanic la cel optic si pna la touchpad.

2.1 Clasificarea functionala a mouse-ului

Din punct de vedere functional exista 3 tipuri de mouse-uri: 1) mecanic 2) opto-mecanic 3) optic

2.1.1. Mouse-ul mecanic

Dispune de doua role de cauciuc a caror axe de rotatie sunt perpendiculare. ntre aceste role exista o bila metalica cauciucata care are rolul de a transmite miscarea celor doua role de cauciuc. De asemenea, mouse-ul are si o a treia rola care nu are un rol activ, ci foloseste doar la sustinerea bilei cauciucate. n functie de deplasarea mouse-ului paralel cu axa sa principala sau perpendicular pe aceasta axa, se roteste una dintre cele doua role. Fiecare rola antreneaza cte un potentiometru. Masurarea variatiei potentiometrului permite determinarea lungimii deplasarii mouse-ului n cele doua directii. Astfel, daca se realizeaza o miscare pe directia axei OX si daca miscarea se realizeaza n partea dreapta, rezistenta potentiometrului aferent creste, iar daca miscarea este la stnga, rezistenta lui scade. n mod similar, la miscarea pe directia axei OY, daca miscarea se face n sus, rezistenta creste, iar daca se face n jos, ea scade. Prin compunerea miscarilor pe cele doua axe perpendiculare, rezulta miscarea oblica. Un principal dezavantaj al moue-ului mecanic este utilizarea potentiometrelor care sunt o importanta sursa de zgomot pentru sistem. n Figura 1 vom prezenta schema de principiu a unui mouse mecanic.

Figura 1 - Schema mouse-ului mecanic

2.1.2 Mouse-ul opto-mecanic

Mouse-ul opto-mecanic mbina avantajele mouse-ului mecanic cu cele ale mouse-ului optic. De la mouse-ul mecanic a preluat bila, ceea ne asigura ca deplasarea pe ecran a cursorului nu va mai fi n functie de tipul si de asezarea padului, iar de la mouse-ul optic mprumuta perechea led-fotodetector, pastrndu-se avantajul eliminarii potentiometrelor. Si acest tip de mouse, ca mouse-ul mecanic, are role situate pe directii perpendiculare, actionate de bila. Fiecare rola este conectata la o rotita crestata care are de o parte si de alta un led si o fotodioda. La orice miscare a bilei si implicit a rotitei crestate, combinatia led-fotodetector detecteaza numarul de crestaturi si deci, deplasarea relativa a soricelului pe suportul de miscare. Acest tip de mouse are discuri cu fante radiale la care transmisia impulsurilor se realizeaza fotoelectric. Fotodetectorii sunt n general fototranzistori. Ansamblul led-fototranzistor se foloseste n baterii de cte doua. La miscarea pe diagonala se rotesc ambele role. Rezultatul consta n transmiterea unor impulsuri numite mickeys. Raza de actiune depinde de numarul discurilor si de numarul de fante. Pentru a afla directia miscarii se folosesc semnale n cuadratura. Mai exista o alta metoda de aflare a directiei de miscare, metoda ce foloseste un montaj care reactioneaza la frontul crescator al impulsului. n functie de sensul de rotatie impulsurile vor veni defazate n timp. Semnalul este prelucrat de un chip de pe controller-ul inclus n carcasa mouse-lui, abia apoi fiind prezenta interfata seriala RS 232. Avantajele acestui tip de mouse sunt urmatoarele: robustetea, costul relativ scazut si faptul ca se poate deplasa pe orice suprafata. Un fapt care trebuie remarcat este acela ca mouse-ul optomecanic este cel mai des folosit n practica. Dezavantajele cele mai des ntlnite la mouse-ul opto-mecanic sunt determinate de prafuirea bilei ce duce la griparea cilindrilor, acest tip de mouse fiind greu de depanat. Uzual, pentru a remedia acest inconvenient, bila de inox este nlocuita cu una din coralzita, bila ce se acopera cu o pelicula fina pentru mbunatatirea conditiilor de contact. n Figura 2 vom prezenta schema de principiu a unui mouse opto-mecanic.

Figura 2 - Schema mouse-ului opto-mecanic

2.1.3 Mouse-ul optic

Acest tip de mouse a aparut n anul 1982 si are ca principal avantaj faptul ca nu prezinta parti n miscare. El nlocuieste bila, rolele si potentiometrele ce apar la un mouse mecanic cu un ansamblu led-fotodetector. Mouse-ul optic se deplaseaza pe o placa speciala formata dintr-un numar mare de benzi reflectorizante egal distantate ntre ele, dispuse ntr-o grila rectangulara. Cnd mouse-ul se deplaseaza pe aceasta placa, foto-detectorul contorizeaza numarul de benzi peste care a trecut mouse-ul prin masurarea semnalului reflectat emis de led.

Partea de jos este acoperita de un strat subtire de pasta avnd rol de protectie. Padul are imprimat un raster. Raster-ul este bicolor: liniile verticale sunt de culoare albastra, iar cele orizontale sunt de culoare cenusie spre negru. Ambele tipuri de linii au n componenta o substanta speciala, astfel nct lumina reflectata va avea o culoare albastra, cenusie sau o combinatie a celor doua. Aici suprafata joaca rolul discului cu fante de la mouse-ul mecanic, iar raster-ul este asemanator unei matrici de leduri. Soricelul prezinta doua leduri cu lumina n infrarosu avnd razele dispuse ntr-un unghi de nouazeci de grade. Substanta colorata de pe linie are o astfel de compozitie nct lumina data de un led este bine absorbita de o culoare si este transparenta pentru lumina data de celalalt led. Dupa ce raza este reflectata de suprafata argintie, ea este focalizata de doua lentile pe doua oglinzi. De aici ea este transmisa la doua matrici liniare si perpendiculare, fiecare avnd cte patru fotodiode. Cele patru fotodiode sunt astfel amplasate, astfel nct daca lumina ar fi reproiectata prin oglinzi si lentile , ea se va suprapune perfect peste raster. Astfel, cei patru senzori reproduc o perioada a raster-ului. Fiecare fotodioda din matrice da un semnal electric defazat cu nouazeci de grade fata de semnalul fotodiodei vecine. Prin pozitionarea celor doua matrici pe orizontala si verticala, se obtine descompunerea miscarii pe cele doua directii. Cutia este ermetic nchisa, precizia mouse-ului nemaifiind afectata de praf. Sistemul este mai scump ca variantele prezentate anterior datorita faptului ca necesita o suprafata speciala de deplasare. Principalele avantaje ale acestui model sunt: - eroarea foarte mica de pozitionare, care este mai mica decat 1/1000 si durata mare de viata. Pe de alta parte, mouse-ul prezinta doua mari dezavantaje: sensibilitatea lui la miscare depinde de tipul padului si directia de deplasare a cursorului pe ecran depinde de asezarea padului. Daca padul a fost asezat ntr-o directie oblica iar mouse-ul se misca pe directia verticala, rezultatul pe ecran va fi o miscare oblica a cursorului. n Figura 3 vom prezenta schema de principiu a unui mouse optic:

Figura 3 - Schema mouse-ului optic Pe lnga variantele constructive prezentate mai sus, mai exista si alte tipuri de mouse-uri, nsa ele nu au o raspndire asa de mare ca cele prezentate anterior. Printre acestea putem aminti: Mouse-ul analogic - El are un potentiometru comandat prin bila sau prin doua role perpendiculare. Are nsa o durata de viata scazuta si o posibilitate de deplasare limitata datorata potentiometrului. Mouse acusto-mecanic - Este asemanator celui opto-mecanic, folosind unde acustice n locul celor luminoase.

2.2. Clasificarea mouse-ului dupa modul de conectare la calculator

Un mouse se poate conecta la calculator: 1) Prin cablu. 2) Fara cablu (comunicatie IR). 3) Direct la tastatura. 4) Direct la magistrala.

2.2.1)Mouse conectat prin cablu

Mouse-ul se conecteaza la calculator prin unul din porturile seriale asa numitele COM1 si COM2. Informatiile sunt transmise de mouse la fiecare 500-600ms si sunt receptionate de calculator prin interfata V24. Aceste informatii contin trei octeti. Primul octet reprezinta deplasarea pe coordonata x n ultimele 100 ms citite, al doilea reprezinta deplasarea pe coordonata y n acelasi timp, iar al treilea octet reprezinta starea logica a butoanelor. Driver-ul analizeaza starea mouse-lui si transforma informatiile referitoare la deplasarile relative n pozitii absolute pe ecran si afiseaza pozitia cursorului. Ca si la alte dispozitive seriale, conectorul de la capatul cablului este de tip "tata", fie cu 9, fie cu 25 de pini. Desi pentru comunicatia dintre mouse si driver-ul de dispozitiv sunt folositi numai ctiva pini ai conectorului DB-9 sau DB-25, conectorul prezinta toti cei 9 sau 25 de pini. Deoarece majoritatea calculatoarelor PC sunt prevazute cu doua porturi seriale, mouse-ul serial poate fi conectat att n COM1 ct si n COM2. La initializarea sistemului, driver-ul de dispozitiv examineaza porturile pentru a determina la care dintre ele este legat mouse-ul. Cum un mouse nu se conecteaza direct la sistem, nu el este cel care i foloseste resursele, ci portul serial corespunzator lui. De exemplu, un mouse conectat la COM2, va folosi IRQ 3 si adresele de port I/O 2F8h-2FFh. Portul pentru mouse, de pe placa de baza (PS/2), este un port dedicat, aparut o data cu sistemele PS/2 livrate de IBM din 1987. De aceea, portul este denumit si interfata PS/2 pentru mouse. Conectorul de mouse de pe placa de baza este, de regula, acelasi cu cel "mini-DIN" utilizat pentru tastaturile mai noi. De fapt, portul de mouse este conectat la controller-ul de tastatura de tip 8042, aflat pe placa de baza. Alte placi de baza au un conector de tip "tata", cu pini ("pin-header") pentru portul de mouse, deoarece cele mai multe carcase standard nu sunt prevazute cu orificii pentru conectorul "miniDIN", destinat mouse-ului. n aceasta situatie, sistemul se livreaza cu un cablu adaptor, care face trecerea de la un tip de conector la celalalt. Conectarea mouse-ului la portul sau dedicat este cea mai buna metoda, pentru ca n acest mod nu se pierde nici un conector de interfata si nici un port serial, iar performantele nu sunt limitate de circuitele portului serial. Resursele standard folosite de portul de mouse, de pe placa de baza (sau PS/2) sunt IRQ 12 si adresele de port I/O 60h si 64h. IRQ 12 este o ntrerupere pe 16 biti care, n cazul majoritatii sistemelor, este libera. Ea trebuie sa ramna libera n orice sistem cu magistrala ISA care dispune de un port de mouse, deoarece magistralele ISA nu permite partajarea ntreruperilor.

2.2.2)Mouse-ul fara cablu(comunicatie IR)

Comunicatia se desfasoara cu ajutorul transmisiei n infrarosu, de aceea acest tip de mouse contine doua dispozitive: mouse-ul propriu zis mpreuna cu dispozitivul de emisie n infrarosu si dispozitivul de receptie cuplat prin fir la calculator. Deplasarea soricelului este codata si transferata prin radiatie circuitului de decodare care, la rndul lui, trimite semnalul decodat calculatorului. Semnalul trimis este standard.

2.2.3) Mouse-ul direct atasat la tastatura

Mouse-ul atasat direct la tastatura este cel mai nou tip de mouse. De aceea nici forma nu mai este standard, numele nu mai este acelasi, desi functia este identica: poate fi ntlnit ca trackball, touchpad. Trackball-ul este un dispozitiv nrudit cu mouse-ul, diferenta constnd n faptul ca mouse-ul se misca pe un suport pe care actioneaza bila, iar la trackball se roteste direct bila. De asemenea are doua sau trei butoane. Touchpad-ul este un mic ecran senzitiv care "simte" degetul, n acest fel pointerul de pe ecran devenind prelungirea degetului utilizatorului. De asemenea, atingerea mai puternica a ecranului senzitiv are rol de clic iar atingerea dubla are rol de dublu-clic. Si touchpad-ul are butoane, de obicei doua.

2.2.4) Mouse-ul direct atasat la magistrala

Acest tip de mouse este caracterizat de faptul ca are o placa care se introduce ntr-un soclu al placii de baza. Desi utilizarea lui este identica cu a celorlalte tipuri de mouse-uri, folosirea lui implica cteva dezavantaje: ocupa un slot ISA, si desi mufa de conectare arata identic cu o mufa PS/2 semnalele nu sunt identice. O folosire a unui mouse PS/2 poate duce la deteriorarea placii. De regula, un mouse pentru magistrala este folosit n sistemele care nu dispun de un port separat pe placa de baza sau de porturi seriale libere. Numele de "mouse pentru magistrala" deriva din faptul ca mouse-ul necesita o placa speciala pentru interfata de magistrala, care ocupa un conector din calculator si comunica cu driver-ul de dispozitiv prin magistrala principala a placii de baza. Desi folosirea unui mouse pentru magistrala este transparenta pentru utilizator (nu exista nici o diferenta ntre modul lui de operare si cel al celorlalte tipuri), este considerat putin recomandabil deoarece ocupa un conector care ar putea fi util pentru alte echipamente periferice. Un alt inconvenient este incompatibilitatea cu celelalte modele. Adaptoarele de magistrala sunt disponibile de regula numai pentru conectori ISA, care sunt ntotdeauna pe 8 biti, astfel ele fiind limitate n alegerea ntreruperilor hard neconflictuale. Un mouse de magistrala poate fi periculos pentru ca foloseste un conector "mini-DIN", exact ca mouse-ul de tip PS/2, desi sunt total incompatibile, aceasta incompatibilitate putnd duce la distrugerea placii de baza. Placile si adaptoarele pentru mouse-ul de magistrala dau de regula posibilitatea alegerii ntreruperilor si stabilirii adreselor portului I/O, dar selectia IRQ este limitata la ntreruperile pe 8 biti. De obicei, aceasta nseamna ca trebuie selectat IRQ 5 n majoritatea sistemelor care au 2 porturi seriale, deoarece toate celelalte ntreruperi pe 8 biti vor fi folosite. Daca, n plus, se doreste utilizarea unei alte placi pe 8 biti, ca de exemplu o placa de sunet (care are nevoie de o ntrerupere), aceasta nu va putea fi folosita de sistem fara sa apara conflicte. Denumirea brevetata a conexiunii mouse-ului de magistrala este aceea de inport mouse. (Microsoft)

3. Aspecte software 3.1 Butoanele mouse-ului

n forma cea mai simpla mouse-ul are un singur buton. Deplasarea mouse-ului determina pozitia cursorului pe ecran, dar selectarea unui element se face numai atunci cnd butonul este apasat, astfel nct sa nu fie selectate n mod accidental si alte elemente peste care trece cursorul mouse-ului. Un singur buton nseamna modelul cel mai putin complex si minimul necesar pentru executarea functiilor mouse-ului. Sistemele Apple Macintosh folosesc acest tip de mouse cu un singur buton. Doua butoane ofera nsa mai multa flexibilitate. De exemplu un buton poate fi folisit pentru comanda "executa", iar al doilea pentru comanda anuleaza. Majoritatea aplicatiilor folosesc unul sau doua butoane, iar cele mai ntlnite mouse-uri au numai doua butoane. Trei butoane reprezinta limita practica de butoane deoarece sunt disponibile trei pozitii pentru index, mujlociu si inelar, n timp ce degetul mare si mic tin mouse-ul. Fiecare apasare pe un buton determina incrementarea unui contor (pentru memorarea numarului de apasari si eliberari), acesta fiind pozitionat automat pe 0 n momentul citirii sale sau n cazul unei resetari. Ca urmare, starea butoanelor (apasari, eliberari, precum si starea logica apasat sau eliberat) poate fi obtinuta prin metode software, ea fiind specificata printr-o valoare ntreaga. Daca bitul corespunzator unui buton are valoarea 1, acesta este apasat, n caz contrar el fiind liber.

3.2 Unitatea de distanta

Miscarea mouse-ului se exprima n unitati de distanta. Unitatea de masura pentru aceasta miscare se numeste rata de deplasare, ea reprezentnd cel mai mic increment pe care l poate detecta mouse-ul. Aceasta valoare este de aproximativ 1/200 inch. O data cu deplasarea mouse-ului, driverul stabileste un contor de miscare pe verticala si pe orizontala, utilizat pentru deplasarea cursorului pe ecran cu un anumit numar de caractere sau pixeli. De asemenea, se poate defini senzitivitatea mouse-ului ca fiind numarul de rate de deplasare necesare pentru a misca cursorul cu 8 pixeli.

3.3 Cursorul mouse-ului

Mouse-ul poate avea cursorul n doua reprezentari de baza: n mod text si n mod grafic. La un moment dat, pe ecran va fi afisat un singur tip de cursor.

3.3.1) Cursorul n modul text

Cursorul n modul text dispune la rndul lui de doua tipuri individuale de reprezentare: cursorul hardware si cursorul software. Cursorul hardware este cel care apare pe ecran la pornirea calculatorului. Acesta este un cursor clipitor care se deplaseaza pe ecran de la un caracter la altul, putnd lua forma unui pixel sau a unei liniute. El este format dintr-un bloc de 8 pixeli latime pe 16 pixeli naltime. Un set orizontal de pixeli formeaza un set de baleiere, acestea fiind cele ce determina aparitia cursorului. Ele sunt numerotate n general de la 0 la 7 (sau de la 0 la 11, n functie de monitor), linia de vrf

avnd numarul 0. Daca o linie este aprinsa, n zona respectiva va aparea clipirea pe ecran, n caz contrar ea nu va avea nici un efect. Cursorul software se deplaseaza tot de la caracter la caracter, dar utilizeaza atributele de afisare pentru a influenta modul de aparitie al caracterelor pe ecran. Acest efect este creat prin doua masti a cte 16 biti, o masca a ecranului si o masca a cursorului. Valorile acestor masti determina noile atribute ale caracterelor, n momentul n care ele sunt acoperite de cursor. Masca ecranului decide care atribute ale ecranului se vor pastra, iar masca cursorului va decide n ce mod se vor modifica atributele pentru generarea cursorului. n primul rnd, se realizeaza un si logic ntre masca ecranului si bitii ce definesc caracterul de pe ecran, iar ntre rezultatul obtinut si masca cursorului se efectueaza un sau exclusiv.

3.3.2) Cursorul n modul grafic

Cursorul n modul grafic reprezinta o forma care se deplaseaza pe ecran peste imagine si este alcatuit dintr-un bloc de pixeli. Deplasarea pe ecran afecteaza punctele din spatele cursorului, astfel fiind create forma si culoarea sa. Locatia pe ecran a acestui tip de cursor este direct legata de un pixel din spatele sau. Acest pixel, utilizat de software pentru a determina coordonatele cursorului, se numeste punct de referinta. Si aici se definesc doua masti pentru crearea cursorului: masca ecranului si masca cursorului. Masca ecranului determina care pixeli vor da forma cursorului si care vor reprezenta fondul, iar masca cursorului determina care pixeli vor contribui la culoare cursorului. n momentul n care se fac modificari n zona ecranului n care se afla cursorul, acesta trebuie sa fie ascuns, astfel nct sa nu fie reactivate pe ecran vechile valori. n primul rnd se face un si logic ntre masca ecranului si bitii de date care definesc pixelii de sub cursor, apoi ntre rezultatul obtinut si masca cursorului se efectueaza un sau exclusiv.

3.4 ntreruperi
Un mouse foloseste o ntrerupere ori de cte ori are de transmis o informatie driver-ului sau. Daca apare un conflict si ntreruperea utilizata de mouse este folosita de un alt dispozitiv, atunci mouse-ul nu va functiona corect sau nu va functiona deloc. Daca sistemul foloseste un port de mouse, n mod normal nu apar conflicte de ntrerupere, dar acest lucru se poate ntmpla n cazul folosirii celorlalte interfete. Daca se utilizeaza o interfata seriala, conflictele de ntreruperi apar de regula la adaugarea unui al treilea sau al patrulea port serial. Aceasta se ntmpla deoarece, n sistemele cu magistrala ISA, porturile seriale numerotate impar (1 sau 3) sunt adeseori prost configurate si folosesc aceleasi ntreruperi ca si porturile numerotate par (2 sau 4). Astfel, daca mouse-ul este conectat la COM2, iar un modem este conectat la COM4, s-ar putea ca ambele sa foloseasca aceeasi ntrerupere, ceea ce duce la imposibilitatea folosirii simultane. Exista o ntrerupere soft ce permite accesul la rutina de programare a mouse-lui care este de fapt interfata de mouse Microsoft INT 33h. Functiile oferite de aceasta interfata sunt suportate n mare masura si de asa zisele drivere compatibile Microsoft. Pentru instalarea mouse-ului se poate apela ntreruperea INT 33 h prin intermediul ntreruperii INT 86 h, care este interfata generala cu ntreruperile software. Spre exemplu cu ajutorul unui limbaj de nivel nalt cum ar fi limbajul C un mouse se poate instala n modul urmator:

#include <dos.h> .......................... union REGS reg; ........................... main( ) { reg.x.ax=0x01; int86(0x33, &reg, &reg); .................................. }

3.4.1) Functii ale ntreruperii INT 33h

Functia ooooh Aceasta functii duce la resetarea mouse-ului la valorile implicite si permite determinarea starii curente a mouse-ului (hardware sau software). Pentru apel, se ncarca n registrul ax valoarea 0000h. Functia 0001h Aceasta functie permite afisarea pe ecran a cursorului mouse-ului. Pentru apel se ncarca n registrul ax valoarea 0001h. Functia nu returneaza nimic. Functia 0002h Realizeaza ascunderea cursorului mouse-ului. Pentru apel, se ncarca n registrul ax valoarea 0002h. Functia nu returneaza nimic. Functia 0003h si 0004h Functia 0003h permite aflarea coordonatelor ecran ale cursorului mouse-ului si a starii butoanelor. Pentru apel, se ncarca n registrul ax valoarea 0003h. Functia returneaza coordonatele orizontale si verticale ale cursorului, precum si starea butoanelor. Functia 0004h permite stabilirea pozitiei curente a cursorului mouse-ului. Pentru apel, se ncarca n registrul ax valoarea 0004h, iar n registrii bx , respectiv cx se ncarca noua coordonata orizontala, respectiv verticala. Functia nu returneaza nimic. Functia 0005h si 00006h Functia 0005h permite citirea starii de apasare a unui buton. Pentru apel, se ncarca n registrul ax valoarea 0005h, iar n registrul bx se ncarca numarul butonului dorit. Functia returneaza starea butoanelor, numarul de apasari de la ultimul apel, coordonata orizontala a cursorului la ultima apasare, precum si coordonata verticala n aceleasi conditii. Functia 0006H permite citirea starii de liber a butonului. Apelul se face identic ca apelul 0005h, cu deosebirea ca n ax se ncarca valoarea 0006h. Functia returneaza starea butoanelor, numarul de eliberari de la ultimul apel precum si coordonatele orizontale si verticale ale cursorului la ultima eliberare. Functiile 0007h si 0008h

Functia 0007h permite stabilirea intervalului pentru coordonata orizontala a cursorului mouse-ului. Pentru apel, se ncarca n registrul ax valoarea 0007h, n cx se ncarca valoarea minima a coordonatei orizontale, iar n dx valoarea maxima a coordonatei orizontale. Functia nu returneaza nimic. Functia 0008h permite stabilirea intervalului pentru coordonata verticala a cursorului mouse-ului. Pentru apel, se ncarca n registrul ax valoarea 0008h, n cx se ncarca valoarea minima a coordonatei verticale, iar n dx valoarea maxima a coordonatei verticale. Functia nu returneaza nimic. Functiile 0009h si 000Ah Functia 0009h permite definirea cursorului n modul grafic. Pentru apel, se ncarca n ax valoarea 0009h, iar n registrii bx si cx coordonatele orizontale, respectiv verticale ale punctului de referinta, iar n es:dx se ncarca un pointer la cele doua masti. Functia nu returneaza nimic. Functia 0009h permite definirea cursorului n modul text. Pentru apel, se ncarca n ax valoarea 000Ah, iar n bx o valoarea ce specifica tipul cursorului. Daca s-a specificat cursorul software, n cx si dx se ncarca masca ecranului, respectiv a cursorului, iar daca s-a specificat cursorul hardware, n cx si dx se ncarca liniile de nceput, respectiv de sfrsit ale cursorului. Functia nu returneaza nimic. Functia 000Bh Aceasta functie permite citirea deplasarii mouse-ului. Pentru apel, se ncarca n registrul ax valoarea 000BH, iar functia returneaza numarul ratelor de deplasare pe orizontala si pe verticala. Functia 000Fh Aceasta functie permite definirea senzitivitatii mouse-ului. Pentru apel, se ncarca n ax valoarea 000Fh, iar n cx si dx valorile senzitivitatilor pe orizontala, respectiv pe verticala. Functia nu returneaza nimic. Functia 0010h Aceasta functie permite invalidarea cursorului ntr-o zona ecran. Pentru apel, se ncarca n ax valoarea 0110h, n cx si dx valorile coordonatelor coltului din stnga sus, iar n si si di valorile coordonatelor coltului din dreapta jos. Functia nu returneaza nimic. Functia 0012h Aceasta functie permite definirea dimensiunii blocului cursorului grafic. Pentru apel, se ncarca n ax valoarea 0012h, n bh o valoare care specifica latimea cursorului, iar n ch o valoare care specifica naltimea cursorului. n bl va fi ncarcata o valoare care specifica coordonata orizontala a punctului de referinta, n cl o valoare care specifica coordonata verticala a punctului de referinta, iar n es:dx un pointer catre cele doua masti. Functia returneaza valoarea FFFFh n registrul ax, n caz de succes.

3.5 Soft pentru drivere

Pentru a functiona corect mouse-ul necesita instalarea unui driver de dispozitiv. Daca se doreste utilizarea mouse-ului n sistemul DOS standard, va trebui ncarcat un driver de dispozitiv prin fisierul Config.Sys (caz n care va avea extensia .Sys) sau Autoexec.Bat (cu extensia .Com), spre deosebire de sistemele Windows sau OS/2, n care driver-ul este inclus n mediul de operare.

Una dintre cele mai mari probleme ale driverelor de mouse separate, este ncarcarea lor intrun bloc UMB (Upper Memory Block). Spre exemplu, driverele Microsoft mai vechi necesita un bloc foarte mare (40 .. 56 kB), n care sa se ncarce, dupa care se comprima la mai putin de 20 kB. Chiar daca dupa ncarcare ocupa pna la 20 kB, tot trebuie o zona mare pentru introducere. Driverele mai noi (Microsoft) se ncarca mai nti n memoria inferioara, se comprima sub 20 kB, iar apoi se muta n UMB. Mai mult dect att, driver-ul cauta cel mai mic bloc UMB care l poate cuprinde, si nu pe cel mai mare, cum s-ar ntmpla la ncarcarea driver-ului prin comenzile DEVICE HIGH sau LOAD HIGH. Pentru instalarea unui mouse n Windows 95, se pot folosi cel putin doua metode. Se poate selecta pictograma Add new Hardware din Control Panel si apoi se selecteaza optiunea de instalare a unui mose. De asemenea, se poate selecta pictograma Mouse din Control Panel, dupa care se selecteaza eticheta General si apoi se selcteaza butonul Change. n ambele cazuri exista posibilitatea alegerii unuia din produsele pentru care Microsoft ofera drivere integrate sau se poate furniza driverul de proprietar de pe discheta. Pentru selectarea unui driver integrat, se executa clic pe butonul radio Show All Devices, dupa care se selecteaza un producator si un produs. Marea majoritate a mouse-urilor disponibile n prezent pot sa emuleze protocolul de mouse Microsoft. Pentru vizualizarea driverelor folosite, se executa clic pe eticheta driver din fereastra Mouse Properties. Vor fi vizualizate doua drivere: unul este driverul n mod real (numele de fisier cu extensia .DRV), iar al doilea este driverul n modul protejat (cu extensia .VXD).

5. Joystick

1. Introducere
Joystick-ul este un echipament des intilnit in configuratia calculatoarelor personale alaturi de mouse, trackball , tableta de digitizare. Toate acestea sint echipamente de intrare care impreuna cu tastatura permit utilizatorului sa controleze procesele ce se desfasoara in interiorul masinii de calcul . Spre deosebire de celelalte echipamente mentionate mai sus , care au o importanta vitala in utilizarea unui sistem de calcul , joystick-ul nu este indispensabil deoarece principala lui utilizare este in domeniul programelor distractive . Daca vom desface un joystick vom fi surprinsi de simplitatea lui constructiva deoarece in interiorul lui nu vom descoperi decit niste butoane "foc" ( simple comutatoare normal deschise ) si doua potentiometre ale caror cursoare sint cuplate prin intermediul unor mici angrenaje de plastic cu maneta joystick-ului . Astfel cind deplasam maneta inainte sau inapoi potentiometrul care traduce miscarea pe verticala isi va modifica rezistenta . Analog isi modifica rezistenta si celalalt potentiometru cind deplasam maneta la stinga sau la dreapta . Ideea unei manete pentru jocuri nu este noua . Joystick-ul a aparut odata cu jocurile video pe calculator , jocuri pentru care tastatura nu erea suficient de ergonomica . Se stie ca vechile calculatoare de tip Spectrum , Comodore sau Amiga , calculatoare destinate in special jocurilor video , dispuneau de o maneta pentru jocuri asemanatoare din punct de vedere al aspectului exterior cu actualul joystick al calculatoarelor de tip PC . Acest tip de joystick nu poate fi utilizat de noile claculatoare PC decit cu o interfata speciala deoarece are doar un buton "foc" iar sesizarea deplasarii manetei pe cele patru directii se face prin patru contacte normal deschise . Cind impingem maneta inainte sau inapoi se vor inchide contactele pentru inainte respectiv inapoi . Analog se intimpla si in cazul in care impingem maneta la dreapte sau la stinga . Astazi acest tip de joystick poarta numele de "joystick digital" deoarece el sesizeaza deplasarea manetei joystickului prin nivele logice de "1" sau "0" spre deosebire de joystick-ul actula prezentat pe scurt anterior , care sesizeaza miscarea manetei prin variatia rezistentei unui potentiometru . Acest tip

de joystick se mai numeste si "joystick analogic" tocmai din cauza acestui principiu de functionare . In Figura 1 sunt date citeva tipuri constructive de joystick-uri .

Figura 1

2. Structura interna si functionarea joystick-ului

Joystick-ul se conecteaza la calculator printr-un cablu prevazut cu un conector de tip D SHELL cu 15 pini . Configuratia pinilor acestui conector este prezentata in Figura 2.

Figura 2 Se observa ca la acest conector se pot conecta doua joystick-uri notate in Figura 3 cu A si B . Fiecare din aceste doua joystick-uri este compus din doua butoane "foc" ce sunt de fapt doua

contacte normal deschise ( A1 si A2 pentru joystick-ul A ) , si doua potentiometre ale caror cursoare sunt actionate de mecanismul manetei ( AX si AY pentru joystick-ul A ) si al caror scop este de a sesiza miscarea manetei pe cele doua axe X si Y . Butoanele sunt cum am mai spus simple comutatoare normal deschise legate intre un pin de masa (pinul 4 si 5 pentru joystick-ul A , respectiv pinul 12 pentru joystick-ul B ) , si un pin de intrare specific ( A1 si A2 pentru joystickul A , respectiv B1 si B2 pentru joystick-ul B ) . Potentiometrele sunt cuplate intre niste pini de alimentare de +15 V ( care sunt pinii 1 si 8 pentru joystick-ul A si respectiv pinii 9 si 15 pentru joystick-ul B ) si niste pini speciali de intrare ( pinul 3 pentru AX , 6 pentru AY , 11 pentru BX , 13 pentru BY ) .

Figura 3 Schema electrica interna a joystick-ului este foarte simpla , astfel justificinduse pretul relativ redus al unui joystick . Un joystick contine in interior doar doua contactoare si doua rezistente variabile comandate prin niste mici pirghii din material plastic de maneta . Aceasta structura simpla este completata insa de circuitul electric implementat de controler-ul de joystick (care se poate gasi fie pe o placa separata , fie pe placa de sunet , fie pe controlerul Multi-I/O care contine controlerele pentru unitati floppy sau hard disk si pentru porturile seriale sau paralele ) . In figura de mai sus este prezentata schema electrica a acestui circuit . Din punct de vedere tehnic este vorba despre patru monoflop-uri . Piesa principala a unui monoflop este comparatorul care urmareste diferenta de tensiune intre tensiunea de alimentare de 5V si tensiunea de la bornele condensatorului C ( vezi schema de mai sus ) . Acest condensator se incarca tot de la sursa de tensiune de 5V prin intermediul potentiometrului din joystick ( a carui rezistenta variaza intre 0 si 100 kohmi ) care este insa inseriat in game-controller cu o rezistenta limitatoare .

In stare de repaus , condensatorul C este incarcat la +5V . Prin intermediul software-ului , si anume printr-o comanda I/O , este activat un contactor electronic notat pe schema cu "Start" , care descarca brusc condensatorul . Tensiunea la bornele acestuia devine 0V . Daca circuitul este redeschis , condensatorul incepe sa se incarce prin rezistenta potentiometrului . Durata acestui proces variaza in functie de marimea actuala a rezistentei , practic de pozitia manetei de joc . In aceeasi masura creste si tensiunea de la bornele condensatorului . Dupa cum am mai spus , tensiunea de pe condensator este comparata cu tensiunea de +5V de comarator . Daca tensiunea ( mai exact , diferenta de tensiune ) la intrarea in comparator este mai mica decit o valoare prestabilita ( cca. +5V ) , atunci la iesirea din comparator apare nivelul logic "0" . Daca insa tensiunea la intrare crete peste aceasta valoare , iesirea comuta pe nivelul logic "1" . Varitia semnalelor prin circuit dupa declansarea unei masuratori se poate vedea tot in Figura 4 de mai jos .

Figura 4

Dupa activarea circuitului de start prin software , iesirea din comparator comuta brusc pe nivelul logic "0" si trece automat , dupa un timp prestabilit prin pozitia potentiometrului, la nivelul logic "1". Toate cele patru iesiri din comparator ale unui game-controller sint stabilite de la bitul 0 pina la 3 ai portului de joystick 201H ( numar in hexazecimal ) si pot fi valorificate acolo prin I/ORead de un program sau de BIOS . Procedura este urmatoarea : rutina de BIOS a joystick-ului sau un program ( joc ) declanseaza startul monoflop-ului printr-o operatie de scriere I/O ( orice informatie la adresa 201H ) . Imediat dupa aceea porneste un timer . Pe game-controller nu se afla asa ceva , de

aceea se foloseste de obicei timer-ul de pe placa de baza a calculatorului . Rutina chestioneaza periodic bitul comparatorului ; daca el trece de la "0" la "1" inseamna ca monoflop-ul s-a derulat si poate fi citita valoarea indicata de temporizator . Aceasta chestionare a adresei joystick-ului nu poate fi evitata , deoarece game-controller-ul nu poate deservi un hardware-interrupt propriu . Rezistenta actuala a potentiometrului poate fi calculata conform formulei :

R = ( Timpul inregistrat - 24,2 s ) / 0,011 s

In realitate , nu au o linie carecteristica ideala , ceea ce inseamna ca in starea de repaus a manetei de joc potentiometrele X si Y nu prezinta exact jumatatea valorii potentiometrului ( 50 kohm ) . Nici valorile de inceput si de incheiere nu pot fi prevazute exact . In afara de aceasta valorile respective se modifica in timpul functionarii prin solicitare mecanica . De aceea , joystickul trebuie recalibrat din cind in cind . Sub noul sistem de operare Windows 95 exista in acest sens o fereastra de n dialog dedicata acestui fapt , anume "Settings - Control pannel - Joystick - Calibration" . In cazul jocurilor DOS , acest proces este efectuat ori automat in timpul jocului , ori jocul dispune de un asemenea punct de meniu . In primul caz puteti sa cadem in capcana : daca software-ul ( jocul ) presupune in timpul unei calibrari ca maneta se afla in pozitie centrala in momentul in care tocmai am deplasato , rutina joystick-ului poate fi inselata si pozitia centrala este practic total dereglata . Unele joystick-uri pot fi clibrate prin intermediul unor regulatoare de calibrare ( de fapt doua potentiometre suplimentare inseriate cu potentiometrele joystick-ului in interiorul acestuia ce permit ajustarea pozitiei de centru de 50kohmi ) . Programul DOS "Joy-read" ofera in acest sens servicii de calitate . Este bine de stiut si ca diferiti producatori aduc pe piata versiuni deosebite de joystick , care la prima vedere arata ca un instrument standard , insa interiorul este dominat de o electronica remarcabila . De exemplu , "Sidewinder 3D Pro" de la Microsoft : in interior se afla trei diode luminiscente LED minuscule ( doua la maneta si o dioda stabilizatoare ) , diode ce creaza puncte luminoase pe o matrice CCD . Un circuit controler in joystick calculeaza astfel pozitia curenta a manetei. O alta solutie interesanta este "Grip" , produs de firma Gravis . Gameport-ul normal este legat prin cablu de o caseta , la care sint conectate doua joystick-uri sau patru gamepad-uri . Totul este liber programabil , iar sub Windows 95 sustine interfata "Direct - Input" .

3. Software-ul de comanda
Bineinteles ca fiecare programator ( de jocuri ) poate realiza propria rutina joystick prin accesari I/O ale adresei 201H si prin programarea directa a temporizatorului . De obicei acest lucru nu este necesar , deoarece BIOS-ul dispune de facilitati confortabile . Interrupt-ul ( software ) de BIOS 15H, care pe vremuri era destinat unitatilor de banda , a fost extins , devenind in cazul calculatoarelor personale uzuale functia de joystick 84H. Intreruperile software sint o specialitate a procesoarelor Intel sau compatibile . Ele reprezinta o tehnica relativ simpla de realizare a subprogramelor : practic , toate limbajele de programare au implementata o functie care permite declansarea unui interrupt software . Numarul intreruperilor dorite este pur si simplu indicat functiei respective . De regula pentru fiecare interrupt sint disponibile o sumedenie de functii si subfunctii . Numarul functiei principale este mai intii incarcat in registrul CPU - AH , iar numarul subfunctiei in registrul DX . In momentul in care subprogramul este incheiat , programatorul regaseste rezultatele in registrii CPU . Sintaxa pentru realizarea unor astfel de accesari ale sistemului difera de la un limbaj de programare la altul , dar urmeaza intotdeauna modelul prezentat mai sus .

Apelarea subfunctiei 00H a functiei principale 84H are ca rezultat indicarea starii tastelor . Dupa revenirea din aceasta finctie , in registrul AL procesorului se regaseste o valoare care corespunde starii celor patru taste . In cazul in care o tasta "foc" mai este apasata de utilizator , bit-ul corespunzator este pus pe "1" , in caz contrar pe "0" ( vezi Figura 5 ) .

Figura 5 In cazul in care Carry-Flag-ul unitatii CPU este activat dupa intoarcerea din aceasta subfunctie , este clar ca a aparut o eroare - de exemplu pe motiv ca nu a fost conectat nici un joystick .La nivel de limbaj de asamblare , citirea Carry-Flag-ului este foarte facila . Utilizarea acestei subfunctii aduce insa numai informatii privitoare la starea momentana a tastelor "foc" , dar nu spune nimic despre starile anterioare , intrucit gameport-ul nu efectueaza memorari intermediare ale starilor . De aceea cade in sarcina programatorului sa apeleze in mod regulat aceasta functie ( procedeu numit "polling" ) . Subfunctia 01H furnizeaza relatii despre starea momentana a potentiometrelor din joystick ( mai exact numarul de "batai" ale temporizatorului ) in registrii de procesor AX , BX , CX si DX (vezi Figura 6 ) .

Figura 6 Aceasta functie BIOS preia automat pornirea masuratorii ( deci descarcarea condensatoarelor , programarea temporizatorului , pornirea acestuia si citirea registrului ) . Si aceasta functie activeaza Carry-Flag-ul in cazul aparitiei unei erori .

4. Concluzii finale
Datorita faptului ca pringipala componenta a unui joystick este potentiometrul , este interesant faptul ca un gameport poate fi utilizat si pentru conectarea de diferiti senzori , de exemplu pentru masurarea unor parametrii ai mediului ambiant . Pe de o parte , intrarile pentru tastle "foc" pot fi utilizate pentru transmiterea de stari binare ( de exemplu daca o usa este inchisa sau deschisa ) . Pe de alta parte , senzori analogici , cum ar fi termistorii ( utilizati pentru masurarea unor temperaturi ) , fotorezistente (utilizate la masurarea gradului de iluminare al unei incaperi ) si senzori Hall ( utilizati ca senzori de proximitate ) , pot fi conectati in locul potentiometrelor . In plus , masurarea unor tensiuni este posibila prin intercalarea unui tranzistor cu efect de cimp . De asemenea este de apreciat ca la unii din pinii conectorului de gameport se gaseste tensiunea de 5V , tensiunea de lucru a calculatorului , si care poate fi utilizata si in exteriorul acestuia daca este preluata de aici . Desigur , nu trebuie sa ne asteptam la performante deosebite prin utilizarea unui gameport : precizia de conversie a monoflop-ului nu este nemaipomenita , iar frecventa limita se situeaza la numai 1kHz . Ca observatie finala , pe piata exista o varietate imensa de joystick-uri pentru PC , care pot fi achizitionate la preturi cuprinse intre 10 si 100 USD . Spre exemplu "Sidewinder 3D Pro" de la Microsoft , costa cca. 86 USD , iar "Grips" de la Gravis , in doua seturi de jocuri , cca. 133 USD .

Aplicatii mouse
1. Obiectivul lucrrii
Aceast parte a lucrrii se refer la o serie de aplicaii legate de mouse i care simuleaz butoanele mouse-ului i modul de funcionare al acestora.

2. Introducere teoretic 1. Aplicaia Qwerty

Este o aplicaie cu ajutorul creia se deseneaz cu mouse-ul pe ecran. La lansarea n execuie a programului se deschide o fereastr de dialog. n aceast fereastr se selecteaz meniul ComenzileMele din bara de stare, apoi se selecteaz comanda Creion. Dup ce selecia a fost fcut, pe ecran apare o fereastr de dialog n care trebuie introdui urmtorii parametri: dimensiunea creionului cu care se deseneaz pe ecran i combinaia de culori corespunztoare creionului. Culorile sunt combinaii RGB. La apsarea butonului Button1, pe ecran apare un mesaj, iar dac calculatorul dispune de o plac de sunet, la nchiderea acestei ferestre se poate auzi un semnal sonor. Un exemplu de utilizare a aplicaiei Qwerty este reprezentat n fig. 1.

Fig. 1. Exemplu de ecran din aplicaia Qwerty.

2. Aplicaia Gabriel
Este o aplicaie care specific aciune executat de mouse n poziia n care se afl: clic stnga, dublu-clic stnga, clic dreapta sau dublu-clic dreapta. Pe bara de stare a aplicaiei se afl comanda Meniu, de unde se pot selecta aciunile realizate de aplicaie. Comanda Mouse

deschide o fereastr care conine un mesaj, comanda Aplica deseneaz pe ecran un dreptunghi haurat, iar folosind comanda Sunet se poate auzi un semnal sonor.

Fig. 2. Exemplu de ecran din aplicaia Gabriel. Un exemplu de utilizare a aplicaiei Gabriel este reprezentat n fig. 2. Toate aceste comenzi pot fi apelate i cu ajutorul mouse-ului, chiar din poziia n care se afl acesta, prin apsarea dubl a butonului drept al mouse-ului. Apsnd butonul stng sau butonul drept al mouse-ului, pe ecran apare semnificaia acestor aciuni, printru-un mesaj text nscris n dreptul poziiei cursorului de mouse.

3. Aplicaia CursorulNou
Este o aplicaie care are ca principal scop realizarea unei noi reprezentri a cursorului pe ecran. Pe bara de stare a aplicaiei se afl comanda Meniu, de unde se poate selecta aciunea care are ca scop final realizarea noii reprezentri a cursorului: Cursor. Dup ce aciunea a fost selectat, pe ecran apare o fereastr de dialog n care urmeaz s fie introduse coordonatele la care va fi plasat o elips. Un exemplu de utilizare a aplicaiei CursorulNou este reprezentat n fig. 3.

Fig. 3. Exemplu de ecran din aplicaia CursorulNou.

4. Aplicaia Notes
Este o aplicaie care folosete mouse-ul pentru alegerea formatrii unui text scris ntr-un fiier creat de aceast aplicaie, fiier avnd extensia .not. Totodat, aplicaia dispune de faciliti suplimentare de tiprire. n momentul lansrii aplicaiei se deschide un fiier text, creat de aplicaie (Notes1.not). Din meniul Edit se pot alege dou opiuni noi fa de cele deja existente. Acestea sunt Word i Wrap, care prezint fiierul ntr-un format special, i Font Format, de aici putndu-se alege dimensiunile fontului cu care se scrie i tipurile de caractere. Dup ce acestea au fost selectate, se apas butonul OK. Aciunea realizat nu are o urmare imediat pe ecran. Pentru a vedea ce s-a realizat, se nchide fiierul nou creat i se salveaz (poate avea orice nume, ns este obligatorie extensia .not). Redeschiznd fiierul creat, se pot observa modificrile rezultate. Comanda Print Preview selectat din meniul File deschide o fereastr care prezint forma n care va arta la tiprire documentul nou creat. Se poate observa, n plus fa de aplicaia standard, existena unui antet care conine numele documentului, precum i un subsol care indic numrul paginii. Pentru a formata pagina care va fi tiprit, se poate alege suplimentar din meniul File comanda Margini, comand cu ajutorul creia se pot indica marginile paginii care va fi tiprite.

5. Aplicaia TMouse
Aceast aplicaie are ca scop urmrirea poziiei cursorului de mouse pe ecran i a aciunilor realizate de butoanele acestuia. Bara de meniu a programului prezint urmtoarele opiuni: Esc: ieire din program (Exit); F1: informaii despre program;

F2: informaii furnizate de driver-ul dispozitivului: o tipul mouse-ului (serial, PS/2 etc.); o numrul cererii de ntrerupere (IRQ).

n colul din stnga sus, aplicaia prezint coordonatele poziiei curente a cursorului de mouse (x i y), precum i numrul coloanei i liniei corespunztoare de pe ecran (Col i Row). n colul din dreapta sus se afl o fereastr dubl care indic butonul care a fost acionat n momentul efecturii unei apsri (S sau D). n fereastra principal a programului se afl un dreptunghi care conine textul Drag Me i care poate fi deplasat n aceast zon cu ajutorul mouse-ului. Un exemplu de utilizare a aplicaiei TMouse este reprezentat n fig. 4.

Fig. 4. Exemplu de ecran din aplicaia TMouse.

2. Desfurarea lucrrii
1. Se selecteaz i se studiaz prezentarea html a echipamentelor de intrare, care conine informaii despre: tastatur, trackball, digitizor, mouse i joystick. 2. Se selecteaz programele de aplicaie pentru mouse prezentate mai sus i se testeaz pentru diferite configuraii, setri i valori introduse de utilizator. 3. Se noteaz observaiile efectuate pe marginea rulrii acestor aplicaii.

3. ntrebri
1. 2. n ce const reprezentarea unui mouse pe ecran? Care este rolul celei de-a treia role a unui mouse mecanic?

3. Cum se numesc impulsurile transmise n momentul micrii pe diagonal a unui mouse opto-mecanic? 4. 5. 6. optic? Care sunt avantajele i dezavantajele unui mouse opto-mecanic? Care este rolul structurii raster n cazul mouse-ului optic? Care este rolul butoanelor suplimentare cu care este prevzut mai recent un mouse

7. Ci octei conine informaia transmis de mouse-ul conectat prin cablu i care este semnificaia lor? 8. 9. Care sunt tipurile de mouse ataate direct la tastatur? Cum lucreaz un mouse n mod text? Dar n mod grafic?

10. Care este rolul ntreruperii INT 33H?

Descriere aplicatie tableta grafica Wacom Graphire4

1. Obiectivul lucrrii
Aceast lucrare prezint digitizorul Wacom Graphire4 produs de firma Wacom. Lucrarea va conine o prezentare a tehnologiilor de realizare a digitizoarelor, precum i prezentarea digitizorului Graphire.

2. Introducere teoretic
Digitizoarele pot fi considerate o categorie aparte de dispozitive de intrare. Ele fac legtura ntre mn i calculator. Un digitizor este alctuit din dou componente principale: O suprafa plan i un creion. Suprafaa plan genereaz coordonatele (X,Y) ale poziiei vrfului creionului aflat n apropierea sau chiar pe suprafaa plan. Creionul este n proximitatea tabletei atunci cnd se afl destul de aproape nct este detectat. Rezultatul poate fi aprinderea unui pixel (apariia cernelei digitale), dac detectarea creionului s-a fcut ntr-o regiune a aplicaiei care accept scrierea, sau o comand de control, dac detectarea creionului s-a fcut ntr-o regiune a aplicaiei cu butoane de control.

La prima vedere se poate spune c un digitizor lucreaz dup acelai principiu de funcionare ca cel al unui mouse. Aceast presupunere este adevrat, dar se limiteaz la faptul c un digitizor poate emula cele mai rspndite tipuri de mouse-uri. Un digitizor are dou moduri de lucru: modul de lucru relativ, numit i modul mouse; n acest mod, poziia creionului pe tablet nu corespunde cu punctul corespunztor cursorului pe ecran. Indiferent din ce poziie de pe tablet se reia desenul, cursorul este pus n micare de la ultima sa poziie.

 modul de lucru absolut; n acest mod, coordonatele creionului de pe tablet corespund cu poziia cursorului de pe ecran. Dac creionul este ridicat de pe tablet i pus n alt loc, cursorul de pe ecran face acelai salt. Diferena dintre un digitizor i un touchscreen, cu toate c utilizeaz tehnologii asemntoare (suprafaa sensibil la atingere, pentru a citi poziia), este c un touchscreen nu poate fi utilizat pentru scriere. n timp ce un touchscreen utilizeaz ca intrare degetul, un digitizor utilizeaz un creion pentru a capta comenzi, caractere scrise, etc. Dac un digitizor rspunde la atingerile de deget, pstrarea minii pe tablet n timpul scrierii poate da erori. Un digitizor ofer acuratee mai mare dect un touchscreen, fiind mai potrivit pentru sistemele cu creion. Tehnologiile de realizare a digitizoarelor se pot clasifica dup modul de realizare a tabletei grafice, astfel: cu gril electromagnetic, cu gril electrostatic, cu film rezistiv sau cu film capacitiv-electrostatic.

2.1. Digitizoare cu gril electromagnetic

Aria activ a tabletei conine o gril de conductoare fine (fire sau trasee conductoare pe un circuit imprimat) legate n form de bucl pentru a genera un cmp electromagnetic. Grila acioneaz ca o anten pe suprafaa tabletei. Creionul conine n vrf o bobin. Cnd se apropie creionul, bobina genereaz un curent de intensitate mic ce induce o tensiune mic ntr-unul din firele grilei. Procesorul tabletei detecteaz tensiunea i genereaz coordonatele (X,Y). De obicei, grila este situat pe suprafaa posterioar a LCD-ului ntr-un Pen System. Dac creionul se apropie de marginea grilei, cmpul electromagnetic se distorsioneaz. Spaiile ntre conductoarele grilei afecteaz acurateea. Spaiile mai mici permit detectarea mai exact a poziiei creionului. n implementarea tradiional, grila este desenat pe un circuit imprimat, avnd un substrat rigid epoxi, sau confecionat pe baza unui film mylar transparent. Placa epoxi este mai scump i mai greu de realizat, iar distana dintre dou fire alturate este mai mare dect la cele cu film Mylar. Acestea din urm dau posibilitatea ndoirii firelor n jurul unui spaiu protector astfel nct firele de ntoarcere s se afle sub gril.

Fig. 1. Digitizorul cu gril electromagnetic.

Cele mai multe digitizoare realizate cu gril electromagnetic utilizeaz cel mai puternic semnal provenit de la liniile X i Y ale grilei, pentru a determina poziia grosier, apoi calculeaz poziia fix interpolnd valorile citite din dou-trei citiri ale grilei. O variant de acces este folosirea unei grile faz cu dou seturi de fire X, aflate la distane diferite. Procesorul tabletei calculeaz poziia pe baza semnalului cel mai puternic relativ la cele dou seturi de fire, mai rapid fat de cutarea individual a firelor, n vederea determinrii celui mai puternic semnal. Se folosete aceeai metod i pentru determinarea poziiei Y. Multe tablete electromagnetice dau eroare de vitez cnd creionul se mic n diagonal cu vitez mare. Eroarea rezult datorit diferenei de timp dintre poziiile citite. Acest lucru poate s nu fie valabil dac utilizatorul scrie numai caractere mici, dar eroarea poate fi important pentru desene, schie rapide, semnturi etc. Proiectarea bobinei din vrful creionului poate da eroare de nclinare, fiind situat cu un inci deasupra vrfului creionului, cnd utilizatorul ine creionul ntr-o poziie normal. Dac utilizatorul nclin prea mult creionul, pot aprea erori. Interferena este un alt dezavantaj al grilelor electromagnetice. Cmpul electromagnetic pe care aceste tablete l utilizeaz este deranjat serios de cadrele metalice, armonicele componentelor electronice digitale etc. (aceste tablete utilizeaz n mod atipic o frecven de 120 kHz pentru semnalele dintre tablet i creion). Ca rezultat, tableta trebuie proiectat corespunztor pentru fiecare Pen Computer. Chiar schimbarea tipului LCD-ului pentru acelai produs va determina reproiectarea digitizorului. O alt problem de proiectare este c grila nu poate fi pus n faa LCD-ului fr s determine apariia unor linii negre pe display. Soluia este s se pun grila sub LCD. Printre fabricanii ce utilizeaz aceast tehnologie se numr: Calcomp, Hitachi, Logitech, Summagraphics i Wacom.

2.2. Digitizorul Wacom

Digitizorul Wacom folosete tehnologia electromagnetic numit give and receive resonance, care elimin necesitatea cablului pentru creion. La fiecare 20 de microsecunde se schimb distribuia rolurilor dintre tablet i creion de la emitor la receptor. n rol de emitor, tableta emite unde electromagnetice de o anumit frecven ce sunt recepionate de un circuit de rezonan paralel aflat n creion. Tensiunea indus n bobina circuitului este nmagazinat ntr-un condensator legat n paralel cu bobina. Energia nmagazinat aici este folosit de creion pentru a retransmite undele pe o alt frecven tabletei. Tableta, n modul receptor, poate localiza undele transmise de la creion i poate stabili poziia creionului. O alt caracteristic care deriv din acest procedeu este posibilitatea de a produce linii mai groase sau mai subiri, n funcie de ct de apsat este creionul pe suprafaa tabletei. Presiunea exercitat asupra creionului modific frecvena de rezonan a circuitului paralel din creion i tableta poate sesiza dac s-a apsat creionul mai tare sau mai ncet.

3. Descrierea aplicaiei

Digitizorul Wacom Graphire4 face parte din categoria digitizoarelor cu gril electromagnetic. Creionul nu are fir deoarece este construit n tehnologia give and receive resonance. Pachetul (vezi figura 2) conine tableta Graphire, creionul Graphire, un CD cu driverul i un CD cu aplicaia Corel Painter Essentials 2.

Fig. 2. Pachetul Wacom Graphire4.

3.1. Caracteristici
suprafa activ: aproximativ formatul A6; sensibilitate la presiune: 512 niveluri; rezoluie: 2000 dpi; tableta are dou butoane programabile i o roti pentru scroll; creionul are un buton pentru clic-dreapta i un buton pentru dublu-clic; cadru transparent pentru poze; compartiment pentru creion; radier virtual n cellalt capt al creionului; creionul este independent de baterii i fr fir; dispozitiv plug & play;

3.2. Informaii tehnice

Tableta: dimensiuni: 208 203,8 17,8 mm; suprafa activ: 127,6 92,8 mm; lungimea cablului: 1,5 m; greutate: aproximativ 500 g; rezoluie: 2000 dpi; acuratee: +/ 0,5 mm; nivele de presiune: 512; nlime maxim de citire: 5 mm; interfa: USB; butoane Express: 2.

Creionul: dimensiuni: 137,8 12 mm; greutate: aproximativ 12 g; vrfuri utile n ambele capete; nivele de presiune: 512.

3.3. Meniul Corel Painter Essentials 2

Meniul aplicaiei conine urmtoarele butoane: File: New; Open; Close; Clone; Clone Source; Save; Save as; Revert; TWAIN Acquire; Select TWAIN Source; Page Setup; Print; Quit; Edit: Undo; Redo; Fade; Cut; Copy; Paste; Paste into New Image; Clear; Preferences: General, Brush Tracking; Canvas: Resize; Canvas Size; Tracing paper; Set Paper Color; Select: All; None; Invert; Reselect; Float Feather;

 Effects: Soften; Sharpen; Orientation: Rotate, Scale, Flip Horizontal, Flip Vertical; Fill; Tonal Control: Brightness/Contrast, Equalize; Surface Control: Apply Lighting, Apply Surface Texture, Express Texture, Woodcut; Focus: Sharpen, Soften; Esoterica: Auto Van Gogh; Window: Hide Palettes; Arrange Palettes; Zoom In; Zoom Out; Zoom To Fit; Hide Toolbox; Hide Property Bar; Hide Brush Selector Bar; Hide Colors; Hide Layers; Screen Mode Toggle; Help: Help Topics; Tech Support; Hide Tool Tips; Upgrade Now; Get Corel Painter Essentials 2 Training; About Corel Painter Essentials 2.

4. Desfurarea lucrrii
1. 2. Se parcurge introducerea teoretic. Se observ caracteristicile digitizorului Wacom Graphire4.

3. Se deschide aplicaia Corel Painter Essentials 2 (Start All Programs Corel Painter Essentials 2 Corel Painter Essentials 2.exe). 4. Din meniul File, se selecteaz dimensiunea zonei de lucru (n pixeli) precum i rezoluia (n pixeli per inci). Din aceast fereastr se mai poate seta i culoarea paginii (background). Se apas butonul OK. 5. Se selecteaz din Toolbox unealta Brush. Din Property Bar se selecteaz Freehand strokes i dimensiunea traseului din intervalul de valori [1;749] (de exemplu, 6.0). Se deseneaz o spiral n zona de lucru. (vezi figura 3).

Fig. 3.Exemplu de spiral freehand. Apoi se deschide o nou fereastr de lucru n care se deseneaz o nou spiral, dar utiliznd Straight line strokes. Se pstreaz aceeai dimensiune a traseului (6.0) (vezi figura 4).

Fig. 4. Exemplu de spiral straight line. 6. Se deschide o nou fereastr de lucru. Se selecteaz unealta Brush. Din Property Bar se selecteaz Straight line strokes. Se deseneaz cteva contururi nchise pentru a fi colorate. Se selecteaz unealta Paint Bucket. Din fereastra de culori se selecteaz culori diferite pentru a umple toate contururile desenate (vezi figura 5).

Fig. 5. Exemplu de contururi. 7. Cu ajutorul uneltei Magnifier, se vizualizeaz desenele la diferite nivele de zoom (de exemplu: 20%, 50%, 200%, 400%, 800%) din intervalul de valori cuprins ntre 4,2% i 1600%.

5. ntrebri

1. 2. 3. 4. 5.

Care este diferena dintre un digitizor i un mouse? Care sunt modurile de lucru ale unui digitizor? Care este diferena dintre un digitizor i un touchscreen? Care sunt dezavantajele digitizoarelor cu gril electromagnetic? Prezentai tehnologia give and receive resonance.

6. Care sunt diferenele dintre digitizoarele cu gril electromagnetic i cele cu gril electrostatic? 7. 8. 9. Care sunt dezavantajele digitizoarelor cu film rezistiv? Care sunt avantajele digitizoarelor cu film capacitiv-electrostatic? Din ce categorie de digitizoare face parte digitizorul Wacom Graphire4?

10. Care este rezoluia digitizorului Wacom Graphire4? 11. Cte nivele de presiune are digitizorul Wacom Graphire4? 12. Ce interfa utilizeaz digitizorul Wacom Graphire4? 13. Cte butoane are creionul digitizorului Wacom Graphire4 i care sunt funciile acestora? 14. n ce meniu se gsete comanda de rotire a imaginii (rotate)? 15. Din ce meniu se poate schimba contrastul imaginii? 16. Prezentai cteva domenii de aplicaii practice ale acestui tip de tablet grafic.

Laboratorul 4

Echipamente pentru coduri de bare

1. Echipamente de scriere i citire pentru coduri de bare

1. Noiuni generale privind codurile de bare

Codul de bare este o modalitate de reprezentare grafic a caracterelor numerice i alfanumerice, prin alternanarea unor bare i spaii de dimensiuni bine determinate utilizat pentru marcarea etichetelor sau produselor industriale n vederea citirii automate. Tehnologia codului de bare se bazeaz pe recunoaterea acestor combinaii de bare i spaii cu ajutorul unor echipamente speciale denumite uzual cititoare de coduri de bare. Codul de bare a fost inventat de ctre Norman Joseph Woodland n anul 1952, invenie care a fost brevetat n acelai an. Ulterior, interesul pentru utilizarea codurilor de bare a crescut semnificativ, dezvoltarea acestei tehnologii fiind deosebit de spectaculoas n anii 90. Acest proces a fost facilitat de modernizarea rapid a echipamentelor hardware i mai ales de progresele realizate n domeniul software-ului. Astfel, de la procedeul electrostatic de citire a codurilor, simbolizate prin purttori de date cu cartele sau taloane perforate, s-a ajuns la lectura magnetic i, n final, la metoda citirii optice, care st la baza sistemelor perfecionate de astzi de culegere a informaiilor cuprinse n coduri.

Exist diferite tipuri de standarde de coduri de bare denumite generic - simbologii. Fiecare tip de simbologie (cod de bare) este un standard ce definete logic "barele" din cod, precum i cum s fie citite i decodate de ctre echipamentele informatice specializate. Chiar dac n practic se folosesc relativ puine simbolizri, n prezent, numrul lor a ajuns la circa 225. n funcie de sistemul de codificare a informaiilor, exist dou categorii de coduri de bare: coduri de bare liniare (1-D), n care informaia este codificat pe o singur direcie, de regul pe orizontal; coduri de bare bidimensionale (2-D), n care informaia este codificat att pe orizontal, ct i pe vertical;

Coduri de bare liniare

Structura general a unui cod de bare liniar este caracterizat prin urmtoarele elemente: modulul (dimensiunea) = limea barei sau a spaiului cel mai ngust (cel mai mic increment); elementul = un spaiu sau o bar msurat n numr de module; caracterul (simbolul) = o combinaie oarecare de elemente; caracterele de start i de stop = combinaii specifice de bare i de spaii, cu care ncepe, respectiv se termin codul de bare. Acestea permit echipamentului de citire s identifice nceputul i sfritul codului, precum i sensul de citire; caracterul semnificativ = reprezint purttorul de informaie i este alctuit dintr-un numr constant de elemente; caracterul de control (cifra de control) = servete pentru depistarea eventualelor erori i se bazeaz pe un algoritm specific fiecrui tip de cod. n anumite cazuri, cunoscnd aceast cifr se poate reconstitui codul deteriorat; raia = raportul dintre elementele late i cele nguste; densitatea = numrul de caractere nscrise pe o lungime liniar dat. Densitatea este dependent de modulul codului de bare. Astfel, ele se mpart n: o coduri ultra-dense (modulul mai mic dect 0,19 mm); o coduri de nalt densitate (modulul ntre 0,19 i 0,24 mm); o coduri de densitate medie (modulul ntre 0,24 i 0,3 mm); o coduri de densitate sczut (modulul ntre 0,3 i 0,53 mm); o coduri de densitate foarte sczut (modulul mai mare dect 0,53 mm);

continuitatea/discontinuitatea standardului. Un standard se numete continuu dac codul ncepe cu o bar i se termin cu un spaiu, iar n cazul n care ncepe i se sfrete cu o bar se numete discontinuu; zona liber = o zon de margine neimprimat, la majoritatea tipurilor de coduri avnd o lime de minimum 10 x dimensiunea codului, dispus la nceputul i la sfritul codului de bare. Asigur o citire corect, prin evitarea erorilor datorate unor semne grafice aflate n vecintatea codului; codul n clar (linia de interpretare) = reprezint corespondentul codului de bare, format din caractere lizibile de ctre om. Astfel, n cazul n care, din diferite motive, nu este posibil citirea automat, se poate introduce codul manual; jocul de caractere = lista complet a caracterelor de cod dintr-un anumit standard cu valorile binare asociate.

n continuare, vom face o scurt prezentare a celor mai utilizate coduri de bare liniare:

Codul 3/9 este primul sistem de simbolizare alfanumeric, discontinuu, n care fiecare caracter este compus din nou elemente (bare i spaii), din care trei sunt late i ase sunt subiri. Se poate recunoate uor dup caracterele de start i stop care au acelai secven de cod (BI, IL, BI, II, BL, II, BL, II, BI), unde B-I/L=bar ngust/lat i I-I/L=interval ngust/lat. Dat fiind faptul c codul 3/9 este cea mai dens simbologie alfanumeric cu caracter de control, acest cod este cel mai rspndit dintre codurile alfanumerice. Codul 93 este un sistem de simbolizare continuu, n care fiecare caracter este prezentat prin nou module, repartizate pe trei bare i spaii. Are dou cifre de control (C i K), asigurnd obinerea unei densiti mari de caractere. Acest cod permite reprezentarea celor 128 de caractere ale normei ASCII. Codul 128 este un sistem de simbolizare continuu, utilizat pentru reprezentarea caracterelor ASCII. Fiecare caracter este simbolizat printr-un ansamblu de 11 module, repartizate pe trei bare i trei spaii. Are o cifr de control, asigurnd obinerea unei densiti mari de caractere. Este singura simbologie care grupeaz setul de caractere alfanumerice n trei subseturi care pot fi combinate: subsetul A codeaz caractere de tip uppercase, subsetul B codeaz caractere de tip lowercase, iar subsetul C codeaz doar numere. Familia de coduri de bare 2/5 grupeaz trei standarde: codul industrial, codul matricial i codul ntreesut. Ele prezint urmtoarele caracteristici: dou elemente late pentru fiecare dintre caracterele de cinci elemente; bare negre i intervale albe; set de caractere numeric;

codare binar: lat = 1, ngust = 0; caracter de control de paritate par; caracter de control opional n mesaj.

Codul Codabar reprezint un sistem de simbolizare discontinuu, care permite reprezentarea a 16 caractere (zece caractere numerice i ase caractere speciale). Fiecare caracter este simbolizat cu ajutorul a apte elemente (patru bare i trei spaii). Caracterele de start i de stop pot fi doar A, a, B, b, C, c, D, d, E, e, N, n, T, t sau * (asterisc), acestea neputnd fi utilizate n alt seciune a codului de bare.

Codul PostNet este un cod numeric utilizat de serviciul potal din Statele Unite pentru sortarea automat a scrisorilor. Caracteristica codului este aceea c barele sunt de dou nlimi diferite i sunt situate la distane egale. Fiecare caracter este reprezentat prin cinci bare, dou nalte i trei mici. Codul ncepe i se termin cu o bar nalt numit frame bar. n condiiile proliferrii unei mari diversiti de coduri de bare, a devenit necesar gsirea unor soluii de uniformizare a lor pe plan mondial, obiectiv atins prin elaborarea sistemelor UPC (Universal Product Code) i EAN (European Article Numbering). Codul UPC, n varianta sa cea mai uzual, UPC-A, este un cod format din 12 caractere numerice care au semnificaiile: prima cifr reprezint o cheie a clasificrii (Key Number), cinci cifre identific productorul, urmtoarele cinci cifre produsul i ultima cifr este cifra de control. UPC-E este versiunea compresat a codului UPC-A, utilizat pe produsele care nu au suficient spaiu pentru imprimarea unui cod UPC extins.

Se apreciaz c, n prezent, circa 95% din produsele comercializate n SUA sunt clasificate i codificate potrivit acestui sistem. Codul EAN reprezint un sistem care a fost pus la punct ca urmare a iniiativei, n 1974, a unui grup de productori i distribuitori din 12 ri europene de a dezvolta un sistem standardizat de numerotare a articolelor similar cu UPC. Exist n dou variante, denumite n funcie de numrul de caractere din componen: EAN-8 i EAN-13. Sistemul EAN-13 se bazeaz pe un cod cu 13 caractere numerice, cu urmtoarea semnificaie: primele dou reprezint codul rii de origine, cinci cifre identific productorul, cinci cifre codul produsului i ultima este cifra de control. Utiliznd un cod nesemnificativ, uor de manipulat, sistemul EAN este deosebit de flexibil, cu capacitate mare de cuprindere (circa 10 miliarde de produse). innd seama de acest avantaj, a fost preluat, ntr-o perioad relativ scurt, de un numr mare de ri, nu numai din Europa, dar i de pe alte continente (Canada, Japonia, Australia etc.).

Codul ISBN ( International Standard Book Number ) este un cod de bare utilizat pentru identificarea crilor sau altor publicaii. El deriv din familia de coduri EAN, dar nu folosete codul rii de origine, ci este precedat de codurile 978 sau 979. n dreapta codului ISBN, apare un mic cod de bare format din cinci caractere care reprezint preul. n funcie de caracteristicile irului de caractere pe care-l codific, s-a fcut o clasificare a codurilor de bare liniare n: coduri numerice, care pot reprezenta numai cifre (ex. codurile EAN, UPC, familia 2/5, Codabar, PostNet); coduri alfanumerice, care pot reprezenta att cifre ct i litere (ex. codurile 3/9, 93, 128); coduri cu lungime fix, care pot reprezenta iruri cu un numr fix de elemente (ex. codul EAN-13 care poate reprezenta numai un ir numeric de 13 elemente); coduri cu lungime variabil, care pot reprezenta iruri coninnd un numr variabil de elemente (ex. codul 3/9, codul 128).

Coduri de bare bidimensionale

Codurile bidimensionale au o capacitate mai mare de cuprindere, comparativ cu cele liniare. n practic, deocamdat, ele sunt mai puin rspndite, dar se apreciaz c va crete interesul pentru codurile 2D. Primul cod bidimensional a fost VeriCode, simbologie introdus nc din anii 80 de firma Veritec. Ulterior, din multitudinea de coduri aprute s-au evideniat codurile: Codul 49, Codul 16K, Codul Aztec, Data Matrix, MaxiCode, PDF 417 n SUA, Codablock n Germania, i Codul QR (Quick Response) n Japonia conceput anume pentru a reduce timpul de citire. Dintre toate acestea, n prezent, codul PDF 417, datorit faptului c poate stoca o mare cantitate de informaie (1108 octei), este cel mai utilizat cod bidimensional. De asemenea, se remarc att codul MaxiCode, care are posibilitatea de corecie a erorilor, astfel nct se poate citi bine codul chiar dac 25% din el este distrus sau lipsete, ct i codul Data Matrix care poate stoca 50 de caractere ntr-un spaiu de dimensiune 2 mm x 3 mm.

2. Sistemul de coduri de bare

Utilizarea coduri de bare presupune cunoaterea componentelor i aplicarea corect a etapelor necesare funcionrii sistemelor de coduri de bare. Componentele unui sistem de coduri de bare sunt: echipamentul de scriere, eticheta, echipamentul de citire i baza de date. Etapele principale ale sistemului sunt scrierea i citirea.

Echipamente de scriere
Etapa de scriere presupune urmtoarele componente: suportul pe care se tiprete, metoda de tiprire, simbologia (tipul codului de bare), tiprirea. Suportul pe care se tiprete este eticheta. Eticheta conine informaii ce identific i definesc un anumit produs. Aceste informaii sunt organizate cu ajutorul codurilor de bare, eticheta asigurnd un mijloc de legtur ntre imprimare i citire n vederea transferrii informaiei n baza de date. Suportul poate fi: hrtie, poliester, polipropilen (produs plastic, rezistent la temperaturi nalte i la coroziune), etc. Metoda de imprimare este foarte important pentru meninerea caracteristicilor codului i, respectiv nealterarea informaiei, n condiiile diferite de mediu n care sunt transportate sau depozitate produsele. Imprimarea codurilor de bare se face fie pe etichete, fie direct pe produs. Simbologia trebuie aleas n funcie de aplicaia pentru care se folosete codul de bare, spaiul disponibil pentru aplicarea codului i nu n ultimul rnd de costurile pe care le presupune funcionarea sistemului de cod de bare. Tiprirea, componenta esenial a procesului de scriere, este realizat cu ajutorul echipamentului de scriere, respectiv imprimanta. Rolul imprimantei este de a tipri, cu ajutorul unei metode, codul de bare pe suportul ales, n vederea gestionrii rapide i corecte a informaiilor. Echipamentele de scriere folosite pentru tiprirea codurilor sunt n general imprimantele de coduri de bare. Stabilirea echipamentului necesar se face n funcie de aplicaia creia i este destinat. Pe lng partea de echipament, pentru tiprire este necesar i un software specializat n editarea simbologiei alese. Echipamentele de scriere sunt furnizate de obicei mpreun cu acest software, dar exist i sisteme pentru care software-ul este disponibil separat.

1.Condiii tehnice necesare imprimri

Pentru a se asigura citirea corect i complet a informaiilor din codurile de bare, prin intermediul echipamentelor de citire, trebuie respectate anumite condiii tehnice necesare imprimrii, i anume: geometria simbolurilor, contrastul de tiprire i tipul materialului pe care se tiprete. Fiecare tip de cod de bare are caracteristici geometrice specifice, ncadrndu-se n anumite standarde. Pentru evitarea erorilor generate la citirea codurilor este admis o anumit toleran maxim de tiprire, specific fiecrei simbologii. n ceea ce privete domeniul spectral, nca de la tiprire, trebuie avut n vedere contrastul de tiprire n funcie de caracteristicile echipamentului ce va fi utilizat pentru citire. Astfel, unele echipamente utilizeaz o surs de lumin cu limite ntre 630 680 nanometri (spectru vizibil). Pentru aplicaiile industriale sunt folosite cititoare de coduri care folosesc surs de lumin mai mare de 900 nanometri. Pentru calcularea contrastului de tiprire se folosete o formul de calcul matematic bazat pe coeficientul maxim de reflexie att al spatiului, ct i al barei:

K = contrastul de tiprire R1 = coeficientul de refexie al spaiului R2 = coeficientul de refexie al barei

Codurile de bare pot fi printate n aproape orice culoare, dar sunt recomandate: pentru spaii: alb, galben, rou, portocaliu; pentru bare: negru, albastru, verde, maro.

Pentru a fi evitate dificultaile ce pot aprea la citire, nu sunt recomandate combinaiile de culori apropiate, care genereaz un contrast slab: galben/alb, rou/alb, maro/alb, negru/verde, negru/albastru, negru/maro, negru/violet, rou/verde, rou/maro, rou/galben, rou/albastru. Aa cum am mai menionat, codul de bare poate fi tiprit pe etichet sau direct pe produs. Dac suprafaa pe care se aplic eticheta este curb, sectorul de cerc pe care urmez s fie aplicat trebuie s fie de maxim 30 o. De asemenea, la tiprire trebuie avute n vedere i condiiile n care vor fi transportate i depozitate produsele, pentru ca n contact cu mediul exterior s nu se deterioreze codul. Astfel, tiprirea direct este utilizat pentru etichetele rezistente la medii abrazive i substane chimice i tiprirea prin transfer termic pentru etichetele rezistente la condiii grele de mediu.

2. Tehnologii de printare
Codurile de bare pot fi printate, n principiu, cu orice tip de imprimant, lundu-se n considerare specificaiile industriale i caracteristicile tehnice ale citirorului de coduri. n general, cititorul de coduri trebuie sa fie capabil s deosebeasc clar spaiile de bare. Teoretic, aceasta deosebire poate fi realizat indiferent dac printarea se face cu o imprimant matriceal sau cu o imprimant laser, dar anumite imprimante nu sunt capabile s redea codul la rezoluia cerut de cititoare. De accea, este recomandat s se foloseasc imprimante specializate n coduri de bare care au abilitatea de a tipri text i grafic de nalt calitate la viteze mari. Exist dou tehnologii principale de printare utilizate: tehnologia termic direct (DT) i tehnologia cu transfer termic (TT).

Tehnologia de imprimare termica directa

Mod de functionare Etichete termice sunt confectionate din hartie tratata chimic sau din materiale sintetice ce se innegresc atunci cand sunt incalzite. Un tambur trage etichetele si le preseaza pe capul de scriere ce contine mini elemente de incalzire dispuse in linie. Procesorul integrat in imprimanta activeaza si dezactiveaza elementele pentru a forma imaginea pe eticheta. In functie de rezolutia imprimantei, intr-un inci pot fi de la 150 la 600 de elemente. Avantaje & dezavantaje Procesul de imprimare este simplu, asa ca imprimanta poate fi compacta, destul de ieftina si usor de alimentat cu etichete. Un dezavantaj ar fi ca etichetele termice au tendinta de a se pali in timp (intre 6 luni si un an), acest proces putand fi accelerat de caldura, umiditate si expunerea la lumina solara. Suprafata majoritatii etichetelor termice este usor abraziva, acest lucru scurtand durata de viata a capetelor de scriere spre deosebire de etichetele cu transfer termic (veline). Aplicatii Aceasta metoda este excelenta pentru etichetarea in puncte de vanzare (point of sale) sau in transport, adica acolo unde etichetele sunt cerute in cantitati aleatoare la intervale neregulate si au o durata de viata limitata.

Tehnologia imprimarii cu transfer termic:

Mod de functionare Imprimarea prin transfer termic se realizeaza de catre o imprimanta termica; capul de imprimare al acesteia format din 200 pana la 600 rezistente termice filiforme per inch linear degaja caldura. Acestea sunt acoperite de catre un "invelis" sau strat protector ce le protejeaza de la deteriorare atunci cand ribbonul termic intra in contact cu acestea.

Rezistentele termice ale capului de imprimare preseaza direct interiorul ribonului termic .Iar aceasta parte a ribonului unde se regaseste cerneala vine in contact cu consumabilele sau repectivele etichete ce se doresc imprimate. Atat ribbonul cat si consumabilele (banda ribbonului fiind asezata "sandwich" peste consumabile) sunt trase de catre un ax cu invelis de cauciuc pe sub capul de printare cu o viteza corelata cu timpul de incalzire al acestuia. Caldura degajata de rezistentele termice incalzeste cerneala la o temperatura superioara celei de topire. In acest moment cerneala de pe ribbon se imprima pe consumabile. Impreuna, atat ribonul cat si consumabilele, sunt trecute in continuare pe sub capul de imprimare pana in momentul in care se produce desprinderea ribonului de etichete. Aceasta are loc cand imaginea sau textul respectiv este pe deplin imprimat. Avantaje & dezavantaje Rezulta o imprimare durabila si de o calitate foarte buna, poate fi utilizata pentru o multitudine de materiale din care sunt facute etichetele (hartie si sintetica). Imprimantele sunt fiabile si ofera o viteza de imprimare buna, unele modele ajug pana la 30mm/s. Pretul imprimantelor creste odata cu viteza, rezolutia si latimea maxima de imprimare. Codtul de imprimare cu o singura culoare (de obicei negru) este mic, dar daca se imprima multi-color pretul imprimantei si al consumabilelor creste foarte mult. Aplicatii Excelent pentru etichetarea de produse. Posibilitatea de a imprima materiale sintetice face posibila realizarea re etichete rezistente la conditii deosebite de mediu.

3. Caracteristicile echipamentelor de printare

Rezoluia. Calitate tipririi este dat de rezoluie care reprezint o msur a apropierii cu carecapul de imprimare este capabil s tipreasc dou puncte alturate. Unitatea de msur a rezoluiei este DPI-ul (Dots Per Inch), care reprezint numrul de puncte pe inch pe care le poate tipri o imprimant. Cu ct numrul de puncte este mai mare cu att imaginea tiprit este mai clar. O imprimant poate tipri avnd una din urmtoarele rezoluii: 101dpi, 152 dpi, 203 dpi, 300 dpi, 406 dpi, 600 dpi. Unitatea de msur a unui cod de bare este mil-ul care reprezint a o mia parte dintr-un inch. n funcie de dimensiunile n mili a simbologiilor care trebuiesc tiprite se alege imprimanta care ofer rezoluia optim. Memoria. nainte de a tipri o etichet este necesar ca imprimanta s stocheze n memoria safie o poriune, fie ntrega imagine a codului de bare. Exist mai multe tipuri de memorie care au roluri diferite: o memoriile SRAM/DRAM sunt cele care permit imprimantei s tipreasc o etichet de lungime mai mare, precum i s stocheze o imagine mai mare a codului. Datele stocate n aceste tipuri de memorii se pierd atunci cnd se nchide imprimanta; o memoria Flash este cea care permite stocarea permanent a imaginii codului, iar n cazul n care se dorete tiprirea sa de mai multe ori se preia direct din memorie, astfel mrindu-se considerabil viteza de tiprire a etiche Interfaa. Imprimanta se conecteaz la calculator printr-o interfa, aceast noiune incluznd att conectorul imprimantei i al calculatorului, ct i cablul care leag cele dou conectoare. n general, imprimantele de coduri de bare folosesc urmtoarele tipuri de interfee: o Interfaa serial Viteza maxim a majoritii legturilor seriale este de 19200 bii/secund, dar exist sisteme care pot lucra la viteze mai mari. Rata de transfer este adecvat pentru tiprirea de text, dar n cazul graficii aceasta nu permite imprimantei s lucreze la vitez maxim. o Interfaa paralel Legturile care utilizeaz comunicaia paralel sunt mult mai rapide dect cele seriale. Majoritatea imprimantelor au o interfa paralel Centronics care folosete o conexiune paralel unidirecional. Comunicaiile de tip paralel sunt eficiente doar pentru cabluri de civa metri lungime. o Interfaa USB (Universal Serial Bus) Aceast interfa este o interfa rapid ce permite conectarea pn la 127 de dispozitive la un singur calculator. Comunicaia de tip USB poate fi utilizat pe distane mari. o Interfaa de reea n reelele cu arie local LAN (Local Area Networks) exist posibilitatea folosirii n comun a imprimantelor. Conectarea direct a imprimantei la LAN se realizeaz cu ajutorul interfeelor Ethernet care permit viteze de transfer cu valori de 10 Mbps i 100 Mbps.

4. Tipuri de imprimante
Exist o mulime de productori de imprimante specializate n codurile de bare dintre care amintim: Cognitive, Datamax, Eltron, Intermec, Zebra. Fa de cele uzuale, aceste imprimante se remarc prin rapiditatea i acurateea n tiprire.

Exemple de imprimante: Intermec EasyCoder F4 Imprimanta EasyCoder F4 este unul dintre cei mai noi membri ai seriei F de la Intermec. Conceput special pentru lucrul n medii industriale, imprimanta are o carcas de magneziu, uoar i totodat extrem de rezistent. EasyCoder F4 este o imprimant termic direct sau cu transfer termic extrem de flexibil n configurare. Poate fi echipat cu role de alimentare cu etichete de diverse mrimi, cu derulator intern, cu un dispozitiv care permite dezlipirea automat a etichetei de pe suport si multe altele. Imprimanta are un procesor RISC pe 32 de biti, 2MB Flash, 4MB DRAM i tiprete cu o vitez de 200 mm/secund la o calitate excepional, datorat rezoluiei de 203 dpi. Se pot tipri 35 de simbologii att 1D, ct i 2D. Imprimanta prezint o serie de caracteristici noi, toate proiectate cu gndul la uurina n operare. Aceasta beneficiaz de un dispozitiv magnetic de prindere a capului de imprimare, nlocuirea capului de imprimare se realizeaz uor, fr a fi nevoie de un tehnician specializat, prin intermediul unui dispozitiv magnetic de prindere. Posibilitile multiple de conectare ale echipamentului reprezint principalul avantaj competitiv. Imprimanta poate fi conectat la un PC sau la reea cu ajutorul interfeelor Ethernet, USB, Centronics Parallel i altele. Imprimanta poate fi echipat cu plac de reea EasyLAN, rezultnd o conectare simpl la reeaua local. Datamax W-6308

Imprimanta termic direct sau cu transfer termic W-6308 face parte din seria W a firmei Datamax. Este conceput special pentru tiprirea etichetelor de dimensiuni mari. Seria W este construit pentru a fi folosit n cele mai grele medii industriale cu o carcas n totalitate din metal i este proiectat pentru a proteja valoarea tehnologic a investiiei. Toate imprimantele din seria W sunt echipate cu afiaj LCD cu contrast ajustabil, acesta permind operatorilor selectarea att a mediului, vitezei i temperaturii, ct i a opiunilor referitoare la conectarea n reea. Imprimanta este echipat cu un procesor multi-tasking pe 32 de bii, 90-MHz i o memorie standard de 16 MB SDRAM/2MB Flash care sporete viteza de tiprire. Astfel se poate tipri la viteza de 8ips cu o rezoluie de 300dpi. Aceast imprimant este proiectat s tipreasc diverse tipuri de coduri de bare, de exemplu: Code 3/9, UPC-A, UPC-E, familia 2/5, codul 128, EAN-8, EAN-13, Codabar, Codul 93, Postnet, PDF417, Datamatrix etc.

Echipamente de citire
Etapa de citire presupune captarea informaiei ncorporat codului de bare, prin intermediul unui dispozitiv de citire, nregistrarea i decodarea ei, prin intermediul unui calculator, n vederea tranferrii ei n baza de date. Pentru citire, mpreun cu echipamentele de citire este furnizat i un software specializat n vizualizarea i decodarea codului de bare ales. In urma decodrii, prin intermediul unei aplicaii ce ruleaz pe calculator, datele sunt stocate n calculator. Apoi, codului de bare i se atribuie o caracteristic, cum ar fi preul. Dac este necesar, datele se pot obine i pe hartie, prin tiprire la imprimant. Unele cititoare ndeplinesc i functia de decodor, dar altele apeleaz la un dispozitiv extern.

1. Condiii tehnice necesare citirii

Etapa de citire se bazeaz n principal pe procesul de scanare, urmat de procesul de decodificare a informaiei transmis de codul de bare, in vederea transferrii ei ntr-o baz de date. Echipamentul de citire vede informaia stocat n codul de bare ca pe o reflexie a luminii emise. Imaginea codului de bare luminat este recepionata de scaner, deoarece spaiile dintre barele codului reflect mai mult lumin dect barele, care sunt nchise la culoare. Din punct de vedere tehnic, dispozitivul are ncorporat un senzor de citire care detecteaz lumina reflectat de codul de bare i convertete energia luminoas n energie electric. Rezultatul este un semnal electric care este transmis ctre decodor. Funcia decodorului este s realizeze automat diferenierea ntre tipurile de simbologii cunoscute, converteasc acest semnal digital ntr-un ir de caractere n format ASCII (American Standard Code for Information Interchange), pe care s-l trimit apoi calculatorului.

2. Tehnologii de citire
Tehnologiile de citire sunt diversificate, bazate n principal pe dou metode de citire, i anume: metoda de citire manual i metoda de citire automat. Metoda de citire manual se realizeaz prin intermediul a dou tipuri de echipamente de citire: cu obiect ghidat (cititor de cartele), la care elementul aflat n micare este codul de bare imprimat de obicei pe o cartel; cu sistem de citire ghidat (creion optic sau scaner fix), la care elementul aflat n micare este cititorul, codul de bare rmnnd fix.

Dispozitivele de acest tip folosesc, pentru citirea codului de bare, fotodiodele. Deoarece fotodioda este un traductor punctual, pentru interpretarea unui cod spaial este necesar introducerea unei micri relativ uniforme ntre traductor i codul de bare. Metoda de citire automat se realizeaz prin intermediul a dou tipuri de echipamente de citire: orientate pe obiect (scaner laser, scaner CCD, camera liniara CCD) ; neorientate pe obiect (camera video CCD, scaner omnidirecional).

a) Cititorul de cartele

Cititoarele de cartele sunt dispozitive care arat la fel ca i cititoarele de benzi magnetice cu excepia faptului c codurile de bare sunt printate pe banda magnetic. De obicei, ele sunt conectate la calculator printr-un cablu USB. Codul de bare este citit folosind undele infraroii i apoi ele sunt decodate i trimise ctre un calculator. Acest dispozitiv este n mod comun folosit pentru crile de identitate, ceasuri de timp i alte aplicaii de verificare intrare/ieire. Cititoarele de coduri sunt printate pe hrtie, carduri sau plastic. Pot fi programate pentru a diviza, rearanja, edita, i valida cmpuri de date scanate. De asemenea, ele permit maxim 16 caractere imprimabile.

b) Creionul optic

Acest dispozitiv este cel mai simplu i cel mai puin costisitor echipament de citire. Chiar dac este fiabil i nu conine componente mobile, totui faptul c citirea se realizeaz prin contactul direct cu eticheta constituie un dezavantaj major. Dac este necesar citirea codului de bare de mai multe ori, acesta se poate murdri sau deteriora, devenind n timp imposibil de citit. Un alt aspect important l constituie faptul c dispozitivul, fiind acionat manual, trebuie orientat ntr-un anumit unghi i deplasat cu vitez constant pentru a funciona corect. Majoritatea creioanelor optice utilizeaz ca surs de lumin LED-urile. Acestea emit lumin pe o lungime de und situat ntre 630 720 nm (spectrul vizibil) sau ntre 720 900 nm (spectrul infrarou). Creioanele optice care utilizeaz LED-uri ce produc lumin vizibil citesc coduri de bare imprimate att pe cerneal pe baz de carbon, pe cerneal ct i pe baz de ap. Creioanele care folosesc LED-uri ce produc lumin cu lungimea de und mai mare de 820 nm (infrarou), sunt folosite numai pentru a citi coduri de bare tiprite pe baz de carbon. Specificaiile creioanelor optice dau, n general, informaii despre lungimea de und utilizat i

adesea lungimea de und poate fi precedat de litera B (ex. B663 nseamn c lungimea de und a luminii este de 633 nm).

c) Sistemele CCD (Charge Couple Device)

Sistemele bazate pe acest tip de circuite folosesc o mic camer video pentru a converti imaginea optic a codului de bare ntr-un semnal video ce urmeaz a fi decodat. Acestea au capacitatea de a citi rapid i eficient codurile de bare, ns au urmtoarea limitare: citirea se realizeaz de la o distan foarte mic fa de etichet i numai pentru suprafee mai mici sau egale cu dimensiunile capului de citire a dispozitivului. Totui, datorit faptului c sunt foarte uor de utilizat, sistemele CCD au aplicaii comerciale multiple, fiind ideale pentru citirea n medii exterioare.

d) Scanerul laser

Acest dispozitiv este probabil cel mai popular cititor de coduri de bare. Scanerul laser poate fi folosit de la distan mai mare dect celelalte echipamente de acest gen, de la 6 inch pn la 96 inch. Exist i scanere laser prevzute cu raza lung de aciune, care au posibilitatea de a citi informaia furnizat de cod de la o distan de 360 inch. Costul dispozitivului difer n funcie de varietatea de modele i de calitaile tehnice ale acestora.

e) Scanerul omnidirecional

Scanerul omnidirecional este dispozitiv cu o flexibilitate ridicat datorit faptului c folosete mai multe linii de scanare. Sursa de lumin este dat de o diod laser n spectrul vizibil. Raza laser este reflectat de un disc aflat n micare de rotaie (disc holografic - HoloDisc), pe a crui suprafa se afl un numr de faete cu rol de oglinzi. Acestea au diferite unghiuri, ceea ce duce la reflectarea razei laser. Pe msur ce discul se rotete, fasciculele laser reflectate de oglinzi sunt mprtiate pe un arc. Numrul de linii de scanare este determinat de numrul de faete, de obicei patru. Fasciculele sunt apoi redirecionate de nite oglinzi fixe, astfel crendu-se cmpurile de scanare. Numrul total de linii de scanare se obine multiplicnd numrul de faete cu cel de cmpuri.

La rndul lui, i unghiul cmpurilor este modificabil, ceea ce conduce n final la obinerea reelei de linii care asigur citirea codului de bare indiferent de orientarea sa. Avantajele acestei metode de scanare sunt c se pot achiziiona volume mari de date, nu este necesar orientarea manual sau automat a codului de bare spre scaner i se citesc i coduri cu o tipritur de slab calitate.

3. Tipuri de cititoare de coduri de bare

ScanPlus 1802 & MicroBar 9735

Cititorul de coduri de bare ScanPlus 1802 este un produs performant al firmei Intermec care introduce tehnologia RF (radio frecven) n aplicaiile din comerul en-detail, industria uoar, sntate, etc. Performanele ScanPlus 1802 sunt excepionale. O raz de acoperire RF de cca 15m i o autonomie n funcionare de 7.000 scanri. Permite 36 de scanri pe secund de la o distan de maxim 50 cm i are o rezoluie optic de 0,125 mm, lucrnd astfel impecabil cu etichete cu un contrast de minim 25%. ScanPlus 1802 funcioneaz cu cea mai nou tehnologie de scanare i decodare rapid, el putnd fi livrat cu motor de scanare CCD sau laser. Scanerul este echipat cu un sistem universal de interfaare denumit MicroBar 9735. Comunicaia bidirecional RF n band ngust (433MHz i 908MHz) este foarte eficient i asigur transmisia datelor n timp real. Staia baz MicroBar 9735 poate interfaa cu mai multe scanere lucrnd cu maxim 4 dispozitive de intrare a datelor, astfel oferindu-se o soluie eficient la costuri reduse. Familia ScanPlus 1800 se remarc printr-o serie de caliti importante, dintre care amintim: acuratee deosebit i o bun corecie de erori; vitez ridicat de citire i decodare, chiar i pentru coduri deteriorate parial; compatibilitate cu diverse simbologi 1D/2D dintre care: EAN, UPC-A, UPC-E, Code 3/9, Code 128, Code 93, PDF417 etc. MaxiScan 2210 o o o

MaxiScan 2210 este soluia firmei Intermec pentru aplicaiile de scanare omnidirecional. Datorit dimensiunilor sale reduse i performanelor de scanare rapid, MaxiScan 2210 poate fi conectat la orice staie POS (Point of Sale). Dei scanerul este mic (7,7 x 11,5 x 6,5cm), el are un ecran de scanare cu 20 linii i asigur citirea codurilor de bare de la o distan de 20 cm, pe o suprafa de 20 cm2.Scanerul are i un suport de instalare pentru montare pe suprafee orizontale i verticale. Mai mult, pentru c este mic, MaxiScan 2210 poate fi fixat pe marginea staiei POS, iar direcia de scanare se poate regla pentru a evita scanri nedorite. De asemenea, pentru a asigura un aspect plcut n spaiul de lucru, scanerul este livrat cu fee color. Ecranul de scanare se poate nlocui cu unul de rezerv, dac se zgrie. Scanerul funcioneaz n modul "2 steps", adic detecteaz i pornete scanarea doar n prezena unui cod de bare. Sistemul de interfaare permite scanerului s fie conectat la o varietate larg de tipuri de calculatoare, case de marcat i terminale prin simpla nlocuire a cablului i/sau a setrilor din program. Asemenea tuturor scanerelor Intermec i MaxiScan 2210 este livrat cu programul de setare Easyset pentru configurare rapid, on-line sau off-line.

Tipuri de interfete
Keyboard Wedge (inseriat cu tastatura)
Cititorul se conecteaza intre tastatura si calculator folosind un cablu in Y. Datele de la cititor apar in calculator in locul in care se afla prompterul de tastatura ca si cand ar fi fost introduse manual. Aceasta este un tip de interfata folosita de aplicatii independente, atata timp cat nu trebuie instalat nici un alt modul software. Cititoarele sunt de asemenea disponibile cu posibilitatea de conectare pe portul USB. El se conecteaza direct la portul USB dar este perceput de sistem si se comporta ca si cum ar fi conectat la tastatura. Datele apar identic ca mai sus in zona activa a prompterului, ca si cum ar fi introduse manual. Avantajul conectarii pe USB este data de utilizarea unui cablu simplu si de faptul ca poate si utilizat pe mai multe tipuri de sisteme.

Seriala/USB
Datele de la cititor sunt transmise printr-un port serial la calculator. Software-ul trebuie sa aiba prevazut un modul de captare a portului serial. Deoarece datele sunt transmise pe alta cale decat cele introduse de la tastatura, aplicatia poate controla direct care date sa fie acceptate si din ce sursa; acest lucru poate fi benefic pentru sitemele de urmarire a productiei unde verificarea erorilor este vitala

Cititoare mobile cu raza mica

Cunoscute si sub numele de cititoare RF cu raza scurta, acestea includ o baza de comunicatie RF care se conecteaza in general la calculator inseriata cu tastatura. In mod uzual cititorul sta asezat in baza de comunicatie, care are si rol de incarcator. Pentru a scana operatorul ridica cititorul si citeste codul de bare; datele achizitionate sunt transmise bazei si de acolo mai departe la calculator. In calculator datele primite de la baza sunt varsate in zona in care se afla prompterul si apar ca si cum ar fi introduse manual de la tastatura. Distanta la care se poate departa cititorul de baza fara a pierde semnalul variaza de la model la model si in general se incadreaza intre 300 si 1500m. Acest tip de cititoare sunt excelente pentru utilizarea pe o zona determinata in jurul calculatorului, acolo unde un cablu ar face operatiunea greoaie sau chiar imposibila. Functionarea pe o raza mai mare nu ar fi indicata deoarece operatorul pierde controlul asupra calculatorului, practic fiind imposibila avertizarea intr-un fel sau altul a operatorului de la calculator.

Terminale portabile
Acest tip de cititor are, in majoritatea cazurilor, tastatura si ecran si poate fi programat sa indrume operatorul prin numeroase meniuri si sa il ajute la introducerea informatiilor. Unele

modele nu sunt dotate cu tastatura, ecran si nu sunt programabile, deoarece s-a dorit obtinerea unor cititoare de foarte mici dimensiuni (un asemenea cititor este de fapt un stilou cu varf bombat cu un scaner in forma de bagheta incorporat in varf). Datele sunt stocate in memoria cititorului; cititorul poate fi conectat la un server printr-o baza de comunicatie sau prin cablu de date, astfel realizandu-se transferul datelor catre server. In general, datele sunt transferate intr-un fisier text, despartite prin virgula, pentru a putea fi usor importate in bazele de date.

Terminale portabile RF
Acest tip de cititor solicita o existenta unei retele de tip telefonie mobila. Un server central are atasat unul sau mai multe noduri de RF (transcievers); numarul de noduri cerute depinde de dimensiunea spatiului ce se doreste a fi acoperit si de proprietatile cldirii care pot influenta transmisia RF. Unul sau mai multe terminale portabile RF comunica cu serverul in mod continuu. In general acest tip de terminale au tastatura si display pentru a permite operatorului sa obtina si sa transmita de la si catre computer date sub o forma cat mai facila. Pe aceste echipamente se pot instala aplicatii dedicate sau poate fi optata pentru varianta ca fiecare terminal in parte sa se comporte ca un workstation emuland astfel parti din aplicatia existenta pe calculator

3. Consideraii finale
Codarea cu bare este o industrie care se dezvolt rapid revoluionnd modul n care oamenii colecteaz, stocheaz i recupereaz informaiile. Codurile de bare au devenit vitale n numeroase aplicaii practice de zi cu zi, care impun identificarea exact a unor produse finite. Codificarea cu bare sunt adesea utilizat pentru evidena produselor n magazinele de aprovizionare, pentru inventarierea articolelor n magazinele de mbrcminte, pentru verificarea crilor dintr-o bibliotec, pentru serviciile potale, pentru identificarea pacienilor unui spital, etc. Indiferent de mediul n care sunt folosite, codurile de bare sunt o parte integral din procesul de colectare a informaiei. Echipamentele folosite pentru scrierea i citirea codurilor de bare sunt din ce n ce mai sofisticate, tehnologia n domeniu fiind n continu dezvoltare i perfecionare.

n condiiile n care cercetarea, dezvoltarea, tehnologizarea i perfecionarea n domeniul codurilor de bare a cptat o mare amploare n ultimii ani, lucrarea de fa nu i-a propus s epuizeze subiectul abordat, ci doar s traseze noiunile generale privind codurile de bare i sistemele din care fac parte, s evidenieze caracteristicile generale ale echipamentelor de scriere i citire a codurilor de bare, modul n care acestea funcioneaz, tipurile cele mai utilizate i nu n ultimul rnd aplicaiile acestora.

Descriere aplicatie Bartest

Laboratorul 4 Echipamente pentru coduri de bare

Coduri de bare

1. Obiectivul lucrrii
Scopul acestei lucrri este familiarizarea cu noiunile legate de codurile de bare, o metod modern i foarte eficient de meninere a stocurilor informatizate pentru ntreprinderi sau magazine. n cadrul acestei lucrri se vor putea studia principiile de traducere a informaiilor n coduri de bare, diferite metode de citire i de imprimare a codurilor de bare, precum i modalitile de a crea programe pentru imprimarea codurilor de bare.

2. Introducere teoretic
Tehnologia codurilor de bare reprezint cea mai larg utilizat metod n industria identificrii automate datorit multiplelor sale avantaje: vitez de citire ridicat: 200 scanri/secund; fiabilitate ridicat: o eroare la 3 milioane de caractere; se poate aplica practic pe orice suport, folosindu-se etichete autoadezive din diferite materiale (plastic, aluminiu etc.).

Pentru a concepe i a pune n aplicare un sistem de cod de bare, este indispensabil s se neleag bine elementele majore dintr-un sistem de coduri de bare: simbolica, suportul, imprimanta, operatorul, dispozitivul de lectura i decodorul. La codurile de bare, datele sunt stocate sub forma unor serii de bare i de intervale (spaii) imprimate pe un suport. Configuraia de bare/intervale necesar pentru reprezentarea unui caracter particular depinde de simbolica codului. Deci, pentru alegerea unei simbolistici, trebuie avute n vedere formatul datelor (numeric sau alfanumeric), numrul caracterelor pe mesaj, spaiul disponibil pentru simboluri i normele existente n industrie. Suportul i imprimanta constituie, mpreun, modul de generare a simbolurilor. Suportul folosit este de obicei o etichet, o scrisoare sau un document. Imprimarea simbolurilor se poate face n timp real, la cerere sau pe un lot, printr-un procedeu de pre-imprimare.

Datele sunt recuperate din simboluri prin intermediul unui lector optic care produce un semnal logic corespunztor diferenei de reflectivitate dintre barele imprimate i suport (intervalele). Datele stocate n serie n simbol sunt recuperate prin baleierea barelor i a intervalelor printr-o micare regulat i continu. Aceast micare poate fi fcut de un operator care deplaseaz un lector, printr-o oglind turnant care deplaseaz un fascicol luminos, sau de ctre un operator sau o band care deplaseaz simbolul prin dreptul unui fascicol luminos fix. Semnalul logic furnizat de dispozitivul de lectur este tradus de un decodor care transform fluxul de impulsuri seriale n date lizibile de ctre calculator. Lectorul de coduri de bare n care se afl decodorul trebuie s interpreteze n manier precis simbolurile codului de bare, s dea informaii operatorului i s transmit datele la calculator. Programul de decodare trebuie s fie conceput pentru a fi tolerant fa de erorile provocate de imprimant, de lector sau de operator, dar fr a fi n acest fel mai puin precis. O puternic toleran la erori permite decodorului s citeasc o gam larg de simboluri imprimate i ofer n practic o interfa mai agreabil pentru operator. Procesul folosit pentru convertirea unui mesaj informatic n simboluri de cod de bare este un proces simplu n patru etape: stabilirea tipului de date care urmeaz a fi reprezentate i a numrului de caractere al mesajului; traducerea informaiei n secven binar. (numrul i valoarea biilor sunt determinate de simbolistica aleas); crearea configuraiei de bare/intervale care reprezint cuvntul binar definit n etapa a doua; alturarea diferitelor caractere codate pentru a constitui un simbol care reprezint mesajul complet. Combinaia bare nguste/bare late i intervale nguste/intervale late definete unic un caracter, care poate fi liter, cifr, sau simbol. Fiecare standard de cod de bare definete cu precizie combinaia de astfel de structuri pentru fiecare simbol. Ea ofer cheia pentru codificare i decodificare. n acest fel, fiecare ansamblu de caractere devine un cod. Parametrii unui specificator n cod de bare sunt: modulul limea cea mai mic a unui interval sau a unei bare, cel mai mic increment. elementul un interval sau o bar, msurat n numr de module. caracterul mai multe elemente structurate conform standardului de cod de bare. Poate servi la reprezentarea unui simbol, a unei cifre sau a unei litere. Totodat, poate fi folosit la organizarea codului (nceput, sfrit, control). o caracterul de start, care precede primul caracter al mesajului, este o configuraie special de bare i intervale utilizat pentru identificarea nceputului mesajului. Decodorul trebuie s citeasc acest caracter nainte de preluarea celorlalte informaii. o caracterul de stop marcheaz sfritul mesajului. Citirea acestuia asigur decodorul c informaia a fost citit corect i determin calculul sumei de control (dac este cazul). o caracterul de control apare n majoritatea standardelor cu titlu opional, naintea caracterului de stop. Acesta este rezultatul unei operaii aritmetice efectuate asupra simbolului. La decodare, aceast valoare este comparat cu rezultatul

aceleiai operaii. caracterele semnificative sunt alctuite dintr-un numr constant de elemente comune (la codul 2/5 ntr-un caracter exist dou bare late din cele cinci care formeaz caracteru raia raportul dintre elementele late i cele nguste (uzual 3/1). densitatea numrul de caractere nscrise pe o lungime liniar dat. Obinerea unei densiti mai mari sau mai mici se face prin dilatarea sau contractarea unei densiti medii. Folosirea unei densiti mari reduce dimensiunile codului, dar face mai dificil citirea. Densitile mici implic un cod mai lung, dar citirea este mai fiabil (apare un numr mai mic de respingeri, mai ales n cazul cititoarelor de la distan). continuu/discontinuu o continuu fiecare caracter se altur veciniilor si. Se ncepe printr-o bar, se sfrete cu un interval. Dou mrci ncadreaz mesajul specificat: una de nceput, alta de sfrit. o discontinuu fiecare caracter ncepe printr-o bar i sfrete printr-o bar, iar ntre dou caractere exist un interval de dimensiune fix sau variabil. marginile se afl de o parte i de alta a codului, deci nainte de nceperea citirii i dup terminarea ei. Nu este permis tiprirea n aceste zone. jocul de caractere lista complet a caracterelor unui cod cu valorile lor binare. Asigur legtura ntre prelucrarea informaiei i citirea automat. Elementele late au valoarea 1, cele nguste 0. o

3. Desfurarea lucrrii
1. Se ruleaz programul bartest. Se introduce n csua Data irul de caractere care se
dorete a fi codat (de exemplu, 123456).

2. n csua Text se introduce un text oarecare care se dorete a fi afiat alturi de codul
de bare.

3. Din meniul Style se selecteaz codul folosit pentru afiare. Se observ i se noteaz
diferenele dintre diferitele coduri.

4. Se introduce n csua Data irul Abzz7835. Se procedeaz similar situaiei anterioare, 5. 6. 7.

observnd i notnd diferenele de la cod la cod. Pentru fiecare cod studiat se vizualizeaz i se noteaz rezultatul cu i fr caracter de control, cu i fr bare laterale, cu i fr bare orizontale, cu i fr spaiator, respectiv, cu i fr afiarea datei. Opional, se poate schimba culoarea barelor i cea a fondului. Se poate schimba i fontul cu care se face afiarea textului. Se va observa care sunt cele mai bune combinaii de culori din punctul de vedere al contrastului obinut. Se parcurge prezentarea interactiv de tip html a codurilor de bare, realizat sub forma unei pagini web off-line.

4. ntrebri
1. Ce se ntmpl cnd se selecteaz un cod numeric i se cere afiarea unei informaii
alfanumerice?

2. Care este diferena ntre afirile cu i fr spaiator? Dar cu i fr caracter de control? 3. Care este diferena ntre modul de afiare de la codul 2/5 normal i cel de la codul 2/5 4. 5.
matriceal? Dar fa de codul 2/5 ntreesut? Care sunt avantajele i dezavantajele metodei de construcie a codului care folosete o librrie dinamic? Care sunt particularitile codului 3/9?

6. Cum se pot defini i care sunt aplicaiile codurilor potal i UPCA? 7. Care credei c este codul de bare cel mai potrivit pentru evidena crilor dintr-o
bibliotec?

8. Dai exemple de domenii n care aplicarea codurilor de bare reprezint o necesitate.

Laboratorul 5 Echipamente de afisare

Echipamente si tehnologii moderne de afisare

1. Introducere
Odata cu evolutia tehnologica, sistemele de calcul au devenit foarte raspandite si puternice. Ele au evoluat de la simple console alfanumerice la sisteme care pot afisa orice, si cu o calitate foarte buna. Evolutia sistemelor de afisare (a monitoarelor) a trebuit sa tina pasul cu evolutia puterii de calcul a computerelor. Principalele directii pe care s-a mers in evolutia monitoarelor au fost: Imbunatatirea calitatii imaginii (rezolutii din ce in ce mai mari, culori cat mai naturale etc.); Scaderea drastica a radiatiilor emise, pentru o cat mai buna protectie a ochilor; Reducerea consumului de energie.

2. Tehnologii de afisare
Principalele tehnologii de afisare care se regasesc pe piata sunt:

1. Monitoare cu tuburi catodice (CRT); 2. Monitoare cu cristale lichide (LCD); 3. Monitoare cu plasma.
Cele trei tehnologii amintit difera foarte mult intre ele, din toate punctele de vedere: calitate a imaginii, aplicatii, pret.

2.1. Monitoare cu tuburi catodice (CRT)

Aceste tipuri de monitoare sunt, cu siguranta, cele mai raspandite. Principalele caracteristici care au dus la aceasta raspandire sunt: Calitate foarte buna a culorilor, din cauza evolutiei acestui tip de monitoare pe parcursul unei perioade mari de timp (cateva decenii); Unghi foarte bun de vizualizare (practic 180 de grade); Pret scazut din cauza tehnologiei foarte raspandite.

Aceste monitoare au totusi si unele dezavantaje, care nu sunt deloc de neglijat: Au greutatea foarte mare si sunt foarte voluminoase, ocupand mult loc pe birou (in special pentru cele cu diagonala mare); Consum de putere foarte mare (un monitor de 17 consuma in jur de 150-180W); Campul electric, cel magnetic si radiatiile emise sunt nocive omului, in special ochilor; Din cauza principiului de functionare (prin explorare) imaginea palpaie pe ecran, lucru care este, de asemenea, nociv ochilor si provoaca stari de oboseala; Sensibilitatea mare la campuri electrice si magnetice externe; Suprafata de afisare este, in general, sferica, acest lucru creand distorsiuni ale imaginii.

Monitoarele CRT sunt de doua tipuri:

A. Monitoare monocromatice; B. Monitoare color.

Chiar daca acum monitoarele monocromatice practic au disparut, prin prezentarea lor se poate evidentia mai usor modul de functionare al monitoarelor cu tuburi catodice. Detalierea este facuta pentru monitoarele color.

A. Monitoare monocromatice
Schema de principiu a acestui sistem este urmatoarea:

Elementele din schema: 1. 2. 3. 4. 5. Tun de electroni; Fascicol de electroni; Bobine de deflexie; Strat de luminofori Ecran de sticla.

Principiul de functionare
Fascicolul de electroni exploreaza ecranul de sus in jos si de la stanga la dreapta. Electronii emisi de tun sunt directionati cu ajutorul bobinelor de deflexie spre un anumit punct de pe ecran (punctul curent care trebuie explorat). Fascicolul de electroni bombardeaza stratul de luminofori, si acestia emit lumina. Acest tip de explorare (progresiva non-interlaced) nu a fost folosit la inceput, intrucat necesita o banda prea mare. Astfel, se folosea exploarea intretesuta care permitea reducerea benzii, insa efectul de palpaire era sensibil mai mare (intrucat frecventa de repetite a imaginii pe ecran era redusa la jumatate).

B. Monitoare color
Principiul de functionare este acelasi. Redarea culorilor se face folosind sistemul tricromatic RGB (Red Green Blue). Astfel, orice culoare este obtinuta prin amestecul (ponderat) al celor trei culori primare ale sistemului. Albul si negrul se obtin la fel, albul fiind obtinut din toate cele 3 culori la maximum, iar la negrul prin lipsa tuturor. Unui punct de pe ecran ii corespund 3 luminofori, pentru fiecare culoare primara. Ei sunt suficient de apropiat plasati pentru ca ochiul sa nu ii vada separat, si sa vada suma celor 3 culori. In primul rand, cele 3 fascicole trec prin mai multe lentile, cu rol de corectie si focalizare.

Corectia de astigmatism se refera la faptul ca fascicolul de electroni are tendinta de a deveni eliptic pe masura ce observatorul se departeaza de centrul ecranului. Corectia de focus se face pentru a obtine o raza de electroni cat mai subtire si precisa. Inainte de a lovi stratul de luminoforii de pe ecran, fascicolul trece printr-o masca. Rolurile pe care le indeplineste aceasta masca sunt: obtinerea unei raze mai subtiri care sa loveasca punctul mai precis; filtreaza posibilii electroni care ar putea lovi in alte puncte decat cel dorit; prin ghidarea independenta a celor 3 fascicole permite reglarea independenta a stralucirii celor 3 culori.

Rezolutia si rata de reimprospatare (refresh)

Prin rezolutie se intelege numarul de puncte (pe orizontala si pe verticala) pe care le afiseaza un monitor. Standardul VGA prevede o rezolutie de 640x480. Acest standard este insa depasit, azi rezolutiile cele mai folosite fiind 800x600, 1024x768, 1280x1024 si chiar mai mult. O rezolutie mai mare implica mai multe puncte din care e formata imaginea si deci conduce la o imagine cu mai multe detalii. Rata de refresh este numarul de cadre pe care le poate afisa un monitor pe secunda. O rata prea mica duce la o perceptie mai clara a palpairii, in consecinta o obosire mult mai rapida a ochilor. Un alt factor important la un astfel de monitor il reprezinta distanta intre 2 luminofori adiacenti (aceasta distanta este cunoscuta sub numele de dot pitch). Finetea detaliilor si rezolutia sunt determinate de aceasta distanta. Majoritatea monitoarelor au cei 3 luminofori corespunzatori celor 3 culori primare grupate in triunghi, ca in figura de mai jos.

Masca atasata acestor ecrane este si ea, de asemenea, de aceasta forma. Problema este ca prezenta unei astfel de masti micsoreaza luminozitatea ecranului, ea obturand o parte mare din acesta. O abordare diferita a acestei probleme are firma Sony, prin tuburile Trinitron. In locul formei sferice a majoritatii ecranelor, cele Trinitron sunt perfect plate, lucru ce imbunatateste foarte mult calitatea imaginii. De asemenea, in locul gruparii luminoforilor ca in figura de mai sus, cei de la Sony au ales o structrura de linii verticale, paralele.

In consecinta, in locul folosirii mastii descrise mai sus, se foloseste o masca ce separa toata linia si care poarta numele de grila de apertura. Acest lucru duce la o crestere a luminozitatii ecranului si, deci, a claritatii imaginii. De asemenea, aceasta structura duce si la o focalizare mult mai buna, intrucat se poate folosi un curent mai mic (si deci un fascicol de electroni mai subtire, mai precis). Intrucat liniile verticale sunt foarte subtiri si apropiate, pentru a preveni efectele vibratiilor mecanice se folosesc una sau doua (la cele de 17 inch sau mai mult) linii orizontale de sustinere. Cu toate acestea, daca se loveste usor monitorul se pot observa efectele pe ecran.

2.1.1. Monitoare CRT digitale

Majoritatea monitoarelor au intrare analogica (VGA). Aceasta interfata este totusi destul de imbatrinita si reprezinta un impediment pentru monioarele gen LCD. Acestea din urma, pentru compatibilitate, trebuie sa suporte interfata analogica, lucru ce duce la cresterea preturilor si care ingreuneaza astfel intrarea lor pe piata. In primavara anului 1999, grupul DDWG (Digital Display Working Group) format din companii mari precum Intel, Compaq, Fujitsu, Hewlett-Packard, IBM, NEC si Silicon Image, au adoptat

prima versiune a interfetei DVI (Digital Visual Interface). Aceasta se bazeaza pe tehnologia Panel Link a celor de la Silicon Image si foloseste protocolul Transition Minimised Differential Signaling (TMDS). Implementarea interfetei DVI pe monitoare CRT nu este, totusi, facila. Una din probleme este banda destul de mica (165 MHz), care inseamna ca la rezoltia de 1600x1200 nu se poate avea un refresh mai mare de 60 Hz. Solutia la aceasta problema este folosirea a doua legaturi TDMS. Aceasta permite un refresh de 85 Hz la rezolutii de peste 2,75 milioane de pixeli. Problemele legate de zgomot si interferente nu permit totusi performante atat de bune ca in teorie.

Parerile specialistilor sunt impartite daca aceasta interfata va avea sau nu succes cu monitoarele CRT.

Standarde de siguranta
La sfarsitul anilor 80 au inceput sa apara griji cu privire la efectele asupra sanatatii ale monitoarelor. Un prim standard in acest sens a fost MPR1, urmat in 1990 de MPR2 (elaborate de Swedac, autoritatea suedeza de testare). Acestea impuneau o reducere a emisiilor electrostatice. Alte standarde au fost introduse in 1992 (TCO92), urmate de TCO95, TCO99 si TCO03. Acestea prevad, printre altele, lucruri referitoare la folosirea materialelor reciclabile si recomanda tratarea ecranelor cu invelisuri conductoare care sa reduca incarcarea electrostatica. Ele prevad, de asemenea, rate minime de refresh.

Concluzii
In ciuda faptului ca se bazeaza pe un principiu destul de invechit si ca au destule dezavantaje (vezi primul paragraf), acest tip de monitoare este inca cel mai raspandit. Evolutia standardelor si imbunatatirea continua a parametrilor, impreuna cu pretul redus, fac ca aceste dispozitive sa fie inca foarte bine vandute.

2.2. Monitoare cu cristale lichide (LCD)

Aceste tipuri de monitoare s-au dezvoltat odata cu calculatorele portabile. Intrucat la calculatoarele portabile nu poate fi vorba sa se foloseasca monitoare CRT (vezi dezavantajele

acestora), monitoarele LCD sunt cele folosite. Ele insa incep sa patrunda din ce in ce mai mult si pe piata sistemelor desktop, acesta si datorita unei scaderi a preturilor, care le apropie cat de cat de monitoarele clasice. Avantajele monitoarelor LCD sunt: forma perfect plana a ecranului, care nu distorsioneaza imaginea; ecranul nu radiaza; luminozitate si contrast foarte bune; nu necesita refresh, deci imaginea nu palpaie; consum mult mai mic de putere; dimensiuni si greutate mici.

Acest tip de monitoare are insa si dezavantaje: unghi mult mai mic de vedere al ecranului; culorile nu sunt redate la fel de bine (de natural); aparitia elementelor de imagine defecte, observandu-se puncte inchise sau luminoase; pret mai mare decat al CRT-urilor.

Principiu de functionare
Functionarea acestor monitoare se bazeaza, dupa cum le spune si numele, pe proprietatile cristalelor lichide. Aceste substante au fost descoperite in sec. XIX de botanistul austriac Friedrich Reinitzer, iar numele de cristale lichide le-a fost dat la o scurta perioada dupa aceea de fizicianul german Otto Lehmann. Cristalele lichide sunt substante aproape transparente, care au atat din proprietatile materialelor solide cat si proprietati ale lichidelor. Astfel, lumina ce trece prin ele urmeaza alinierea moleculelor substantei (o proprietate a solidelor), iar la aplicarea unui camp electric se poate schimba alinirea acestor cristale, deci si felul in care lumina trece prin ele (acesta s-a descoperit prin anii 1960). De la prima folosire a lor intr-un dispozitiv de afisare (1971), LCD-urile au patruns intr-o muiltitudine de domenii cum ar fi mini-televizoare, camere digitale si monitoare. Astazi, LCD-urile sunt considerate ca fiind solutia ce intr-un viitor nu prea indepartat va inlocui CRT-urile. LCD-urile sunt de doua tipuri: DSTN (Dual-Scan Twisted Nematic) TFT (Thin Film Transistor)

Spre deosebire de CRT-uri care emit lumina, LCD-urile au nevoie de o sursa de lumina (backlight). Afisarea imaginii se face prin varierea de la zona la zona a ecranului a alinierii cristalelor. Acest lucru face ca lumina sa treaca diferit, avand ca rezultat formarea imaginii. Cele 3 culori primare se obtin prin filtrare din lumina alba data de backlight. Exemplul de functionare pentru un LCD TN:

Exista doua filtre de polarizare asezate rotit cu 90 de grade. In partea stanga a imaginii e reprezentata situatia in care nu se aplica nici o tensiune. Lumina este polarizata de primul filtru, apoi rotita cu 90 de grade de cristalele lichide. Acest lucru face ca la intalnirea celuilalt filtru lumina sa treaca. In partea dreapta e reprezentata situatia in care se aplica o tensiune. Lumina polarizata de primul filtru trece prin cristalele lichide (rearanjate de prezenta tensiunii) dar este oprita de al doilea filtru. Astfel, se disting doua stari: fara tensiune - lumina trece; cu tensiune aplicata - lumina nu trece.

Se poate face si invers, dar nu are sens din punct de vedere al economiei de putere. Daca monitoarele CRT erau capabile sa functioneze in mai multe rezolutii, monitoarele LCD au o singura rezolutie (fixa), data de o celula/pixel. Rezolutiile mai mici se afiseaza folosind doar o portiune din ecran (de ex., pentru ca un monitor LCD 1024x768 sa afiseseza 640x480, el foloseste doar 66% din ecran). Totusi, ulte monitoare sunt capabile sa faca o rescalare a noii imagini si sa o afiseze pe intreg ecranul. Acest lucru se preteaza bine la imagini continue (poze) si nu la texte. Pentru o afisare corecta a acestora trebuie folosita anti-alierea (anti-aliasing), si anume sa se umple imaginea cu anumiti pixeli ajutatori. Totusi, nu toate LCD-urile sunt capabile de acest lucru.

Inca o deosebire fata de monitoarele CRT este ca diagonala monitorului este egala cu diagonala vizibila. Un tabel de corespondenta este urmatorul:

Diagonala unui LCD [inch] 13,5 14,5-15 17-18

Diagonala unui CRT echivalent [inch] 15 17 21

Rezolutie tipica 800x600 1024x768 1280x1024 sau 1600x1200

O alta desosebire fata de monitoarele CRT este claritatea imaginii. Daca la acestea din urma cele 3 tunuri de electroni trebuie sa convearga perfect pentru o imagine clara, aceasta problema nu exista la LCD-uri. Celulele lor sunt comandate individual, lucru care duce la o claritate mai mare a imaginii. O problema a LCD-urilor este data de sursa de lumina a acestora. Ea este realizata cu tuburi fluorescente care serpuiesc in spatele ecranului. Acest lucru poate provoca un efect deranjant, si anume ca unele linii sa fie mai luminoase decat altele.

2.2.1. Monitoare DSTN

Celulele din imagine sunt dispuse intr-o matrice pasiva. Ecranul este alcatuit din mai multe straturi: un substrat de sticla acoperit cu un oxid metalic (transparent pentru a nu afecta trecerea luminii). Acest strat e folosit pe post de grila folosita pentru comandarea cristalelor. Stratul de aliniere este alcatuit dintr-un polimer si are niste striatii, cu rolul de aliniere a cristalelor. Pentru a mentine cele doua plachete de sticla paralele, la asamblare se folosesc niste coloane de distantiere.

Formarea imaginii

Lumina polarizata verical de primul filtru din stanga trece refractata daca nu se aplica nici o tensiune si trece normal daca se aplica o tensiune. Asta inseamna ca prin filtrul de polarizare orizontala din dreapta lumina trece in primul caz si nu trece in cel de-al doilea. LCD-urile au o problema cu viteza de reactie. Daca in aplicatiile de birotica obisnuite acest lucru nu este prea deranjant, in aplicatiile cu animatie multa se poate observa ca ecranul raspunde mai incet.

Obtinerea culorilor
Pentru a obtine culori, monitoarele trebuie sa fie capabile sa afiseze mai multe nivele intermediare de luminanta. Aceasta se face prin varierea tensiunii aplicate celulelor. Monitoarele LCD sunt capabile sa ofere pe fiecare element 64 de astfel de nuante (6 biti), fiind in clar dezavantaj fata de cele CRT cu 256 de nuante (8 biti). Cum un pixel are 3 componente, rezulta un total de 262.144 nuante (18 biti), spre deosebire de16.777.216 nuante (24 biti) true-colour de la CRT. Problema culorilor este una dintre cele mai importante dezavantaje ale LCD-urilor, deoarece numarul de culori al aplicatiilor multimedia este, in general, destul de mare. O solutie adoptata de unii producatori este Frame Rate Control (FRC), ce presupune afisarea pe cadre succesive a unor nuante diferite, incercand astfel sa se mareasca numarul de culori. Daca, totusi, diferentele intre nuante sunt prea mari, apare senzatia de palpaire.

2.2.2. Monitoare TFT

Se mai numesc monitoare cu matrice activa. Deosebirea fata de celelalte este prezenta unei matrici de tranzistoare (cate una pentru fiecare element R, G, B). Problema este ca tranzitoarele defecte nu se pot inlocui, ci doar dezactiva cu un LASER. Acest lucru duce la aparitia unuor puncte negre pe ecran. Numarul acestor puncte nu trebuie sa fie prea mare, pentru ca devine deranjant. De exemplu, pentru o rezolutie 1024x768 sunt 3.359.296 (adica 1024x768x3) pixeli (deci si tranzistoare). Prezenta a 20 de tranzistoare defecte inseamna o rata de 0,0008%. Acesta este motivul pentru care TFT-urile sunt mai scumpe (costa mai mult producitia lor, intrucat nu se pot accepta monitoarele cu o rata prea mare de defectare). Avantajele pe care le aduce TFT sunt:

rata de contrast 200:1 sau chiar 400:1; luminanta intre 200-250 cd/m2.

Sistemul cu aliniere verticala (Vertical Alignment)

Sitemul a fost introdus in 1997 de catre Fujitsu. La acest sistem, in lipsa tensiunii lumina trece prin celula, dar este oprita complet de filitru. Aceasta produce un negru foarte inchis si vizibil dintr-un unghi mai larg. Imbunatatirile aduse fata de cele dinainte sunt: unghi mai larg (140 de grade), viteza de raspuns mai mare, rata de contrast de pana la 300:1, fara influente negative aspura consumului.

Sistemul cu aliniere verticala multipla (Multiple Veritcal-Alignment)

Este o imbunatatire suplimentara adusa sistemului anterior. Sistemul precedent are un dezavantaj, si anume ca daca se priveste ecranul sub un anumit unghi, imaginea e ori mai inchisa, ori mai deschisa (depinde de directia de aliniere a cristalelor). Sistemul MVA foloseste o aliniere in mai multe directii, eliminand astfel problema. In figura de mai jos, se observa diferntele intre VA si MVA.

Comparatie cu monitoarele CRT

Tipul monitorului LCD (matrice pasiva) LCD (matrice activa) CRT Unghi (grade) 49-100 > 140 > 190 Rata de contrast 40:1 140:1 300:1 Viteza de raspuns Luminozitate[cd/m2] Consum[W] [ms] 300 25 70-90 70-90 220-270 45 50 180 Durata de viata 60 Kore 60 Kore ani

Afisaje digitale
Una dintre cele mai mari diferente intre CRT si LCD este ca primele primesc un semnal analogic si ultimele un semnal digital. Problemele apar din cauza compatibilitatii. Astfel,

monitorele LCD trebuie sa accepte semnal analogic la intrare, pe care il convertesc in semnal digital. Aceasta conversie trebuie facuta in conditiile unei bune sicronizari (frecventa si faza) cu placa video. Interfata DVI reuseste sa elimine neajunsul conversiilor de semnal inutile.

2.3. Monitoare cu plasma

Acest tip de monitoare combina caracteristicile CRT-urilor cu caracteristicile LCD-urilor. De CRT-uri le apropie faptul ca emit lumina (nu au nevoie de lumina ajutatoare), iar de LCD-uri le apropie prezenta unei grile de electrozi. Principiul pe care fuctioneaza este acela ca descarcarea electrica in gaze produce lumina. Sistemul poate fi privit ca format dintr-o multitudine de tuburi flourescente. Fiecare celula are electrozii sai si tine inchis in ea un amestec de gaze rare: argon, neon, xenon.

O descaracare electrica intre electrozi face ca gazul inert sa se ionizeze si sa se transforme in plasma. In aceasta stare, se emite o radiatie ultravioleta, care, venind in contactul cu fosforul, produce o radiatie vizibila. Se folosesc 3 celule, fiecare cu fosforul rosu, verde sau albastru. Obtinerea culorii se face prin combinarea celor 3 culori primare pentru fiecare pixel. Daca la CRT ponderarea culorilor se facea variind curentul din fascicol, aici se face folsind modulatia impulsurilor in duarta (MID sau PCM). Datorita faptului ca modulatia se poate face mai rapid decat poate percepe ochiul (acesta integreaza variatia), se poate obtine un numar mare de nuante (16.777.216). Acest mod de afisare (cu fosor) duce la o calitate foarte buna a imaginii si la un unghi excelent de vedere. Gazele rare (neon si xenon) sunt introduse in sute de mii de mici celule ce se afla intre doua straturi de sticla. Pe stratul din spate sunt electrozii de adresa, in timp ce pe sratul din fata se afla electrozii trasparenti, care sunt incojurati de un material izolant dielectric, acoperit de oxid de magneziu. Acesti doi electrozi se extind pe tot ecranul. Electrozii din fata sunt asezati pe linii orizontale, in timp ce electrozii de adresa sunt asezati pe coloane.

Cele doua straturi de electrozi formeaza o grila.

Fiecare celula este accesata cu ajutorul celor doi electrozi, acest lucru repetandu-se de cateva ori intr-o fractiune de secunda. Pentru a crea efectul descris mai sus, cei doi electrozi sunt incarcati cu o diferenta de potential care pune in miscare particulele. Fotonii de lumina ultravioleta interactioneza cu fosforul de pe peretele interior al celulei. Atomul de fosfor ce a fost lovit de fotonul emis sufera o schimbare la nivelul electronilor sai (un electron trece la un nivel mai mare energetic). Acest lucru determina o incalzire a atomului de fosfor. Cand electronul revine pe pozitia sa initiala, se creeaza o energie sub forma unor protoni vizibili de lumina. Fosforul este cel care coloreaza ecranul cand este excitat, fiecare celula fiind formata din trei subpixeli avand culorile primare. Prin varierea tensiunii pe fiecare subpixel, se obtine culoarea finala a pixelului respectiv.

Un dezavantaj major al PDP-urilor este faptul ca se pare ca producatorii nu gasesc o solutie sa scada dimensiunea pixelului sub 0,3 mm. Acest lucru face foarte putin probabila patrunderea pe piata PC-urilor desktop si limiteaza (deocamdata, cel putin) domeniul de aplicatii la prezentari si la aplicatii in care e necesar un ecran foarte mare (de la 20 la 70). In 2002 a avut loc o crestere semnifcativa a numarului de astfel de sisteme vandute pe plan mondial, cifra situandu-se intre 350.000 si 400.000 de bucati vandute (reprezentand astfel o mare crestere fata de anii precedenti).

2.3.1. Monitoare AliS (Alternate Lighting of Surfaces)

Acest sistem produs de Fujitsu incearca sa elimine problemele prezente la rezolutii scazute. Sistemul se bazeaza pe explorarea intretesuta, si nu progresiva, ca la celelalte. Astfel, se imparte imaginea in campuri pare si impare, dublandu-se astfel rezolutia (vezi figura de mai sus). De asemenea, cum spatiile sunt mai mari pe acelasi camp, se pot folosi descarcari mai puternice si deci o luminanta mai buna (pana la 500 cd/m2). Acest lucru duce la disparitia liniilor negre caracteristice PDP-urilor clasice. Fujitsu a realizat in aceasta tehnologie pana acum un HDTV de 42 si un SXGA de 25.

2.4. Alte tipuri de monitoare

2.4.1. Monitoare PALCD
Acest tip de monitoare (dezvoltat de Sony si Tektronix) incearca sa combine avantajele LCDurilor cu ale PDP-urilor. Sistemul PALCD inlocuieste matrciea activa a TFT-ului cu o grila care foloseste descarcarea pentru a activa celulele de LCD. Restul componentelor sunt aceleasi ca la LCD. Si acest tip de monitor este orientat pentru aplicatii unde este necesara o diagonala mica si nu se intentioneaza patrunderea pe piata desktop-urilor.

2.4.2. Monitoare FED (Field Emission Displays)

Aceasta tehnologie incearca sa concureze serios LCD-urile pe piata monitoarelor flat panel. S-a incercat in acest sistem combinarea CRT-urilor cu a LCD-urilor. Astfel, principiul de luminare este acelasi (electroni lovind un ecran de fosfor), diferenta fata de CRT-uri fiind prezenta mai multor surse de emisie a electronilor (o matrice cu mini-tunuri pentru fiecare celula RGB).

Interesant la acest sistem este modul de afisare a culorii. Se foloseste un amestec temporal (si nu spatial ca la toate de pana acum) de culoare, intai fiind afisata informatia de verde, apoi cea de rosu si in final cea de albastru. FED-urile au depasit LCD-urile la unele capitole, cum ar fi consumul de putere. Astfel, consumul e dat de numarul de pixeli aprinsi (deci e variabil de la o imagine la alta) si nu e dat de o lumina aprinsa tot timpul (ca la LCD). In favoarea FED-urilor este si unghiul de 160 de grade (atat pe verticala. cat si pe orizontala). Tot la capitolul avantaje poate fi trecuta si redundanta sistemului, daca la LCD un tranzistor (din milioane de componente, deci cu probabilitate mare de defectare) era stricat, acest lucru se vedea pe ecran, pe cand la FED pentru fiecare pixel sunt cateva mii de surse de electroni. Producatorii FED-urilor sustin chiar ca in caz de defectare a 20% din surse (procent enorm) nu e afectata luminozitatea. Singurul lucru care ingreuneaza patrunderea pe piata a acestor monitoare este de ordin tehnologic. Daca la un CRT e nevoie de un tub vidat, la un FED e nevoie de sute de mii de astfel de tuburi. Ele trebuie sa fie si suficient de rezistente (mecanic) sa sustina diferenta de presiune intre atmosfera si vid. S-au produs pana acum astfel de sisteme de 6 si 10.

3. Comparatii si concluzii
Acest paragraf isi propune sa prezinte cateva comparatii intre modelele exitente de monitoare, dar si sa prezinte ce isi doresc consumatorii de la urmatoarele generatii de monitoare. De aici se pot desprinde drumurile pe care le vor urma producatorii.

3.1. Comparatie LCD-CRT

Din graficul de mai sus se poate observa ca LCD-urile incep sa ocupe din ce in ce mai mult din piata. Daca se vor rezolva problemele cu unghiul de vizibilitate si cu refresh-ul, acestea pot deveni dominante in cativa ani.

3.2. Transformarea in timp a dimensiunii monitoarelor CRT

Se poate observa ca daca in 1998 monitoarele de 15 si cele de 17 erau egale ca pondere pe piata, acum ele acupa locuri diferite. In timp ce monitoarele de 17 au devenit practic dominante, cele de 15 continuua sa scada ca pondere.

3.3. Dimensiunile LCD-urilor in timp

Se observa ca, in timp, constructorii de monitoare pe baza de cristale lichide s-au orientat spre dimensiunea de 15, care reprezinta valoarea ideala din punct de vedere al producatorului care poate scoate un astfel de monitor la un pret accesibil si poate face concurenta monitoarelor CRD de 17. Daca se creste dimensiunea diagonalei, pretul creste de doua ori, deoarece creste rata de defectare a tranzitoarelor si creste numarul acestora.

3.4. Comparatie CRT LCD din punct de vedere al imaginii

Desi in acest sondaj nu s-a tinut cont de diferenta de pret dintre cele doua modele, modelul CRT este perceput ca cel care ofera o imagine mai clara si mai de calitate. Din acest sondaj rezulta faptul ca singurul lucru care ii determina pe consumatori sa cumpere un monitor LCD, care este mai scump si ofera calitate comparabila a imaginii cu cea a modelului CRT, este dimensiunea sa mult mai redusa.

Display-uri 3D
Display-urile 3D au fost intotdeauna un domeniu de interes in industria entertainment-ului, unde meritul experientei stereoscopiece este cunoscut prea bine. Stereoscopia este procedeul prin care se poate obtine informatie tridimensionala pornind de la doua sau mai multe imagini, principiul bazandu-se pe perceptia umana. Exista mai multe tehnici de afisare 3D folosite pentru diverse dispozitive, de la marile formate pentru ecranele cinematografice, pana la formatele mai mici, HMD (Head Mounted Displays) care ofera o experienta mai personala. Grafica pe calculator, chiar atunci cand este redata la o rezolutie ridicata, nu este perceputa in adancime cand este afisata pe monitoarele plate obisnuite. Au fost propuse diverse metode pentru crearea stereoscopiei, astfel incat obiectele simulate sa apara ca si cum s-ar afla in fata noastra. Cel mai folosit display stereoscopic se prezinta sub forma unor ochelari cu lentile polarizate pasiv sau cu lentile pe care imaginea este proiectata alternativ. Desi acestia sunt utilizati in unele domenii precum modelare moleculara sau CAD, ei nu au fost in general acceptati de catre cei mai multi dintre studenti, profesori, designeri sau proiectanti CAD (ingineri, arhitecti) si nici de consumatorii obisnuiti, precum jucatorii pe calculator. Studiile au aratat ca utilizatorii sunt incomodati de echipamentul necesar sa-l poarte in fata ochilor, care le diminueaza astfel capacitatea de vizualizare a mediului ambiant. Datorita acestor concluzii s-a urmarit o abordare oarecum diferita, care nu necesita un echipament special pe care utilizatorul trebuie sa-l poarte. Un display este numit autostereoscopic atunci cand procesul de separare stereo a imaginilor este realizat de display, fara ca utilizatorul sa poarte vreun echipament anume. Exista trei categorii principale de display-uri 3D:

1. Display-urile LCD 3D folosesc variatii ale metodei barierei de paralaxa, conform careia
un grilaj fin sau o matrice de lentile este plasata in fata ecranului unui display. Daca ochii privitorului raman fixati intr-un anumit loc, la o distanta fixa in spatiu, atunci un ochi vede doar pixelii afisati de ecranul display-ului, iar celalalt pixelii afisati de matrice. Tehnica aceasta prezinta insa doua dezavantaje notabile: observatorul trebuie sa isi pastreze pozitia si faptul ca fiecare ochi vede doar jumatate din rezolutia verticala a ecranului. Display-urile holografice si pseudo-holografice folosesc un camp de lumina partal, procesand simultan mai multe imagini. Exista astfel posibilitatea ca mai multi privitori sa poata observa acelasi obiect simultan, din mai multe perspective. Dezavantajul este puterea de calcul necesara pentru afisarea imaginilor. Display-urile volmetrice reprezinta asa cum reiese din denumire, elemente in volum si au avantajul de a putea fi privite din orice punct de vedere.

2.

3.

1. Display-uri LCD 3D

Una din noile solutii este oferita de sistemele de vizualizare directa, folosite asemanator cu ecranele obisnuite. Acesea sunt numite LCD-uri 3D autostereoscopice deoarce, asa cum am mai precizat, acestea nu necesita ochelari sau dispozitive auxiliare pentru utilizare si folosesc principiile cunoscute ale tehnicilor de imprimare 3D si a tehnologiei LCD. Majoritatea sistemelor LCD 3D sunt destinate folosirii individuale. Cu toate acestea, pentru anumite aplicatii, cum ar fi cele din industria entertainmentului sau a prezentarilor comerciale, este necesar ca vizualizarea imaginilor sa se poata faca simultan, de catre mai multi utilizatori. Prin urmare, solutiile implementate de producatori au in vedere dispozitive care sa permita acest lucru. Principiul de functionare se bazeaza pe afisarea simultana pe display a unor imagini diferite, fiecare obtinuta sub un unghi de vedere diferit. Ecranul lenticular din fata LCD-ului separa imaginile si proiecteaza imagini diferite pentru fiecare ochi, ceea ce duce la obtinerea efectului tridimensional.

1.1. Tehnologia LCD 3D

Percepem mediul inconjurator in trei dimensiuni datorita diverselor detalii vizuale precum perspectiva, ocluzia, efectele atmosferice si multe altele. Multe dintre aceste detalii sunt prezente in imaginile 2D (redate in fotografii, televizor, etc) si ofera o oarecare impresie de spatialitate. Cu toate acestea, unul dintre detaliile importante pentru perceptia 3D nu se regaseste in aceste imagini - faptul ca privim realitatea inconjuratoare cu ambii ochi, fiecare observand o imagine putin diferita fata de celalalt. Creierul intrepreteaza corect aceste diferente, traducandu-le ca distanta si oferindu-ne un simt puternic in localizarea obiectelor, indiferent de marimea sau transparenta lor. Aceste display-uri 3D se bazeaza pe principiul redarii de imagini diferite fiecarui ochi.

Principiul stereoscopiei
Unele dintre sistemele de afisare 3D folosesc ochelari sau display-uri asezate in directia fiecarui ochi. Sistemele autostereoscopice evita utilizarea de dispozitive suplimentare suportate de privitor si sunt proiectate sa faca separarea imaginilor automat. In majoritatea cazurilor, acest lucru se intampla doar daca utilizatorul se supune anumitor restrictii, precum pastrarea fixa a pozitiei in spatiu. Exista si unele display-uri care elimina aceste neajunsuri, precum Multiview 3DLCD produs de Philips sau display-ul DTI, de la Dimension Technologies.

In cazul display-ului LCD 3D, o folie de lentile cilindrice este plasata deasupra LCD-ului astfel incat planul imaginii LCD se suprapune cu planul focal al lentilelor. Aceasta implementare este prezentata in figura alaturata. Razele care pornesc din ochil observatorului care priveste ecranul sub un anumit unghi, sunt concentrate in centrul deplasat al LCD-ului, sub fiecare lentila. Daca LCD de sub fiecare lentila este impartit in mai multi sub-pixeli diferiti, atunci ochii vor vedea sub unghiuri diferite de observare, pixeli diferiti. In plus, daca informatia este separata corespunzator pe pixeli diferiti (o pereche stereo de imagini), atunci utilizatorul va privi o imagine 3D.

Un alt mod de a intelege cum lucreaza display-ul LCD 3D este prezentat in imaginea de mai jos. Fiecare lenticular functioneaza ca o mica lentila de proiectie si proiecteaza pixelii individuali din spatele ei in spatiul din fata utilizatorului. Astfel, daca utilizatorul se va afla in pozitia indicata, ochiul stang va percepe imaginea unui pixel de sub o lentila in timp ce ochiul drept va observa imaginea altui pixel. O actiune similara este efectuata de fiecare lentila din matricea lenticulara si astfel, in fata utilizatorului se formeaza imagini suprapuse ale pixelilor de sub diferite lentile. In acelasi timp insa, spatiile dintre pixelii redati de LCD sint si ele marite de lentile, creand astfel goluri in zonele de observare. Pentru a evita acest lucru, plasarea lentilelor adiacente s-a realizat astfel incat imaginile pixelilor se intercaleaza, in loc sa se suprapuna. Astfel se creaza o zona continua de redare. In acest caz, ochiul stang va obseva numarul 5 iar cel drept, numarul 3. Daca se face o deplasare laterala, de exemplu spre dreapta, ochiul stang va face trecerea de la 5 la 4 iar ochiul drept va trece simultan de la 3 la 2, astfel incat fiecare ochi va vedea in continuare imagini diferite, indiferent de miscarea capului observatorului. Zona de redare se repeta deoarece lentilele nu doar proiecteaza pixelii din spatele lor, ci si pe cei aflati in spatele lentilelor adiacente, cand sunt privite sub un unghi de vedere marit. Astfel se creaza o succesiune de zone vizibile, in

care numerotarea portiunilor se repeta atunci cand are loc o deplasare laterala a punctului din care se face observarea (3, 4, 5, 6, 7, 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 1, 2,... ). Prin urmare, acest lucru inseamna ca display-ul poate fi privit in acelasi timp, de mai multi utilizatori.

Intreteserea campurilor pare si impare de vedere se realizata prin plasarea ecranului lenticular deaspura LCD-ului, intr-o directie usor inclinata, precum se observa in figura alaturata. Raportul de aspect al pixelilor LCD standard este 3:1, iar ecranul lenticular este asezat la un unghi de arctg(1/6) = 9.46 grade fata de normala la ecranul LCD-ului. Liniile punctate ilustreaza cum pixelii display-ului LCD se grupeaza in campuri de vedere. Deoarece LCD se afla in planul focal al ecranului lenicular, pozitia din planul de afisare corespunde unghiului de vedere, si astfel toate punctele liniei intrerupte A sunt vazute simultan de un ochi, la un anumit unghi orizontal de vedere. Linia A corespunde unei pozitii in care doar pixelii campului 3 sunt vizibili. Dupa cum se poate observa, sub fiecare lentila, pixelii campului 3 sunt pozitionati pe randuri alternante. In schimb, linia C reprezinta o pozitie diferita, in care doar pixelii campului 4 pot fi observati. Astfel, pe masura ce utilizatorul se deplaseaza privind doar cu un ochi, intre pozitiile corespunzatoare liniilor A si C, va observa o schimbare prin care campul de vedere 3 se va estompa si campul de vedere 4 se va accentua. Tranzitia fina intre cele doua campuri de vedere are rolul de a reda iluzia unui obiect solid si nu a unei succesiuni de campuri eterogene. Prototipul unui astfel de display, produs de Philips, are urmatoarele caracteristici: LCD o

Rezolutie: 1024(x3)X768

o Diagonala: 14.5 o Pixel Pitch (m): 96x288 o Numar culori: 262144 Stratul lenticular o Dimensiuni (mm): 260 x 210 o Pitch (m): 331 o Lungime focala (mm): 0.99 LCD 3D o Nr. campuri de vedere: 7 o Rezolutia: 438 x 256 x RGB o Distanta de lucru (mm): 300 - 1500

Distanta de lucru a display-ului este limitata de distanta minima dintre planul LC si suprafata lenticulara.

2. Display-urile holografice
Prezentat pentru prima data in 2002, acest tip de display adopta o abordare diferita, axata dupa cum reiese si din denumire, pe principul holografiei. Deoarece nu este un display stereoscopic sau multi-perspectiva, elimina neajunsurile specifice acestora. Tehnologia folosita se bazeaza pe principiile geometrice holografice, o atentie deosebita fiind acordata reconstruirii elementelor cheie ale vederii spatiale. Pixelii display-ului holografic (in acest caz, numiti voxeli) emit raze de lumina de diferite intensitati si culori in diverse directii. O suprafata care emite lumina alcatuita din astfel de voxeli poate fi comparata cu o fereastra digitala sau holograma, reusind sa reprezinte corect orice scena tridimensionala.

Principiul de functionare, ilustrand diferenta esentiala intre redarea unei imagini 2D si a uneia 3D este prezentat in figura urmatoare.

Fiecare pixel (voxel) emite raze de lumina de diferite intensitati si culori in diverse directii In continuare sunt prezentate caracteristicile unui astfel de model, display-ul Holovision HV96N.

Caracteristici: Dimensiune ecran: 32 sau 26 Rata de aspect: 16:9 sau 4:3 Numar de pixeli: 10 milioane (9.830.400) sau 7 milioane (7.372.800) Campul de vedere: 50 Culoare: 24 biti RGB Rata de refresh: 50 cadre/s Avantaje pentru utilizator Imaginile nu sar la tranzitia intre campurile de vedere in perspectiva orizontala Nu apare discomfort la privire Un anumit punct al imaginii isi pastreaza orientarea in spatiu, indiferent de pozitia privitorului Utilizare simultana multipla Utilizatorul se poate misca liber Sunt eliminate latentele la afisare Imaginea 3D apare continua in campul vizual de privire Obiectele pot apare in fata sau in spatele ecranului Imagini texurate, wireframe sau combinatii de mai multe tipuri Avantaje pentru utilizator Posibilitate de afisare o oricarei informatii 3D Poate inlocui usor monitoarele 2D Imagini in miscare, interactivitate Vizibilitate buna in diferite conditii de iluminare Sistemele pot avea marimi variate

Alte caracteristici Proces de paralaxa in miscare continuu Se pastreaza corelatia intre convergenta si focalizarea ochiului uman Voxelii pot fi adresati individual Unghi de observare mare Nu se foloseste urmarirea automata a pozitiei ochilor sau capului Nu exista zone moarte in campul de vedere Punctele pot fi generate oriunde in campul de vedere Posibilitate de afisare a muchiilor Alte caracteristici Compatibilitate software cu diverse aplicatii Compatibil cu standardele actuale de afisare Rata de improspatare ridicata Luminozitate Dimensiuni practice

Nu exista elemente detasabile

Timp de viata indelungat, aplicatii mobile, fara zgomot

3. Display-uri volumetrice
Mecanismul folosit de aceste display-uri a fost ilustrat inca din 1960, dar a trebuit sa astepte datorita necesitatii de putere de calcul pentru rezolutii mari si tehnologiilor pentru display-uri. Exista mai multe metode de creare a imaginilor volumetrice, printre care procedee ce utilizeaza vapori de aer sau lentile. O anumita categorie de display-uri, numite display-uri multiplanare, folosesc o suprafata de proiectare rotativa sau translatata, pe care se redau sectiuni (slice-uri) ale unei imagini 3D. Gruparea de slice-uri alcatuieste imaginea tridimensionala.

3.1. Display-uri multiplanare cu suprafata de proictare rotativa

Un astfel de display volumetric este modelul Perspecta. Acesta foloseste o serie de algoritmi pentru a introduce date 3D intr-un format care poate fi reprodus in trei dimensiuni. Un proiector afiseaza apoi datele la o viteza de 5000 de cadre/secunda pe un ecran rotativ aflat intr-o sfera transparenta, astfel incat ochiul vede o imagine generata 3D.

Considerente constructive
Rezolutia unui display volumetric este data de rezolutia si rata de cadre a motorului de proiectie. Acesta poate avea o rezultie de 1024 x 768 si o rata de cadre intre 5 kHz - 10 kHz. Producatorul unui astfel de display utilizeaza urmatoarea relatie de calcul: Rata de refresh a volumului x nr. slice-uri/imagine = rata de cadre a proiectorului Slice-ul reprezinta in acest caz o sectiune transversala completa a volumului de redare, astfel incat pentru redarea completa a unei imagini tridimensionale este suficienta rotirea acestuia in jurul axului central cu 180. Prin urmare rata de refresh a volumului (masurata in Hz) este dublul

ratei de rotatie a ecranului proiector (in rotatii pe secunda). Display-ul Perspecta foloseste 1.1 slice-uri/grad, fiind necesare 198 de sectiuni ale volumului pentru redarea acestuia. Pentru a obtine un numar de culori cat mai mare este necesar ca scena sa fie redata de un numar mult mai mare de ori decat rata de refresh a volumului. Producatorii folosesc metode de dithering 3D spatial pentru a folosi o gama larga de culori.

Caracteristici:

Marimea imaginii si tipul display-ului: autostereoscopica creata prin redarea volumelor

diametrul

aprox.

10,

imagine

sferica

Numar culori: de ordinul sutelor, 8 culori (3-bit color) in cazul rezolutiei maxime Rezolutie/performanta/memorie: Display cu 198 de slice-uri (aprox. 1 slice pe grad) (volum de redare de aprox. 2917 cm3) 768 x 768 pixeli rezolutie slice Refresh rate volum: 24 Hz Procesor DSP TI 1600 MIPS 3 Gb DDR SDRAM

Unghi de afisare: 360 orizontal, 270 vertical Display-ul necesita o latime mare de banda, de ordinul GB/sec, pentru ansamblul de proiectie. De aceea s-a folosit o cantitate mare de memorie si putere de procesare. O conexiune cu latime de banda mai redusa (de exemplu, de tip SCSI) este utilizata pentru comunicarea cu calculatorul si transmiterea unei descriei matematice mai simple a scenei 3D - cum sunt streamurile de date poligonale tip OpenGL. Rata de refresh a volumului nu este neaparat aceeasi cu aceea cu care placa video trimite noi imagini in memoria RAM. Desi un monitor CRT poate avea un refresh de 72 Hz, o scena grafica complexa poate fi redata la 10 cadre/sec. Aceeasi consideratie se pastreaza si in cazul displayurilor volumetrice - gruparea de slice-uri 2D poate fi actualizata mai rapid sau mai lent decat capacitatea cu care dispozitivul le poate reda. Pentru a asigura o animatie coerenta, se foloseste un buffer dublu pentru sistemul de memorie grafica. Pentru a stoca 2 x 198 slice-uri la o rezolutie de 768 x 768 (culoare pe 3biti) sunt necesari 3 Gbiti de informatie.

In figura urmatoare este ilustrata o diagrama reprezentand arhitectura sistemului folosit.

Sistemul Perspecta este construit pe o arhitectura de nivel inalt, partea de hardware fiind reprezentata de un PC principal si display-ul volumetic (cu sistem de procesare separat) iar softwareul continand atat aplicatii cat si algoritmi proprietari de redare a imaginilor tridimensionale.

3.2. Display-uri multiplanare cu suprafata de proictare translatata

In principiu, un astfel de display este de fapt un monitor ce foloseste o proiectie 3D volumetica, in care suprafata de proiectie este inlocuita de un volum de proiectie tridimensional. Acesta este alcatuit dintr-o grupare de elemente optice controlate electric, ce permite crearea de imagini volumetrice in 3 dimensiuni.

Schema diagramei tehnologiei DepthCube Figura ilustreaza schema constructiva a unui astfel de sistem, display-ul DepthCube 3D. Acesta are doua componente principale: un proiector de mare viteza si volumul de proiectie, cunoscut sub denumirea de element optic multiplanar (MOE). Proiectorul de mare viteza este bazat pe tehnologia DLP (Digital Light Processing) de la Texas Instruments si poate atinge pana la 1500 cadre pe secunda. Dispozitivul proiecteaza o secventa de cadre color pe elementul optic multiplanar, fiecare cadru fiind oprit la o adancime corespunzatoare. Rezultatul astfel obtinut este o matrice tridimensionala de voxeli (pixeli cu volum), fiecare voxel avand 15 biti de informatie pentru luminozitate si culoare.

Cu toate acestea imaginea rezultata ar putea apare ca un pachet de imagini 2D alaturate, daca nu s-ar fi folosit un procedeu revolutionar antialiere multiplanara. Algoritmul utilizat netezeste imaginea rezultata prin generarea unor plane sintetice plasate intre planele proiectate initial creand astfel o imagine tridimensionala continua. Rezultatul este cresterea de 32 de ori a numarului voxelilor receptionati, cu efect direct asupra rezolutiei imaginii finale. Spre deosebire de display-urile stereoscopice si autostereoscopice, DepthCube pastreaza relatia normala dintre focalizarea ochiului uman si convergenta, reducand astfel eventualul incomfort ce poate afecta privitorul. Totodata dispozitivul foloseste metoda de paralaxa pentru miscare atat pe verticala cat si pe orizontala, permitand utilizatorilor sa isi schimbe pozitia pentru a observa diverse detalii ale imagini generate. Pentru a elimina posibile distorsiuni ale imaginii reprezentand volumul, se foloseste o geometrie rectilinie carteziana. Imaginile generate in DepthCube pot avea diverse atribute - pot contine suprafete solide 3D texturate, cu lumini si umbre ce adauga realism, pot reprezenta geometrie 3d wireframe (sub forma unui cadru de sarma) sau pot contine orice combinatie de tipuri de imagini, pentru a crea multisuprafete 3D complexe. Modelul comercial DepthCube, a fost prezentat pentru prima data in 2002 si prezinta urmatoarele caracteristici: Rezolutie: 1024 x 748 x 20 Voxeli fizici: 15,3 milioane Voxeli perceputi: 465,7 milioane Rata de reimprospatare: 60 Hz Rata de actualizare: 20 Hz Volum imagine: 39,6 cm x 29,9 cm x 10,4 cm

4. Aplicatii ale display-urilor 3D

Exista o gama larga de aplicatii pentru aceasta tehnologie, dupa cum se poate observa in enumerarea urmatoare: Domeniul militar / Aplicatii guvernamentale simulari; planificare; control aerian al traficului;

servicii de informatii.

Domeniul medical vizualizare date; radioterapie; chirurgie asistata; instruire.

Domeniul stiintific analiza date; informatii atmosferice; oceanografie; astronomie; cercetare in energetica.

Domeniul industrial robotica; control industrial; vizualizare retele.

Proiectare CAD/CAE arhitectura; design; dinamica fluidelor; analiza elementelor finite; testare tactila.

Grafica pe calculator design personaje; animatii; modelare digitala.

Bunuri de larg consum educatie; jocuri video; info-chioscuri; televiziune 3D.

Ecrane tactile (Touch Screens)

Ecranele tactile nu propun o alta solutie de afisare a informatiei, ci adauga un element nou la tehnologiile existente: posibilitatea de selectare si manipulare a informatiei de pe ecran cu mana. Domeniile de utilizare sunt multiple, de la biblioteci si mari magazine, pana la restaurante si statii de metrou; in general, oriunde este vorba de informarea comoda si directa a publicului. In prezent, s-au impus patru tehnologii de fabricare a ecranelor tactile: capacitive, acustice (SAW Sound Acoustic Wave), rezistive si cu infrarosii.

1. Ecrane tactile capacitive

Pe sticla monitorului este aplicat un film subtire si transparent de substanta conductoare electric. Deasupra filmului conductiv, se aplica un nou strat de sticla, izolator. Electrozii pozitionati in colturile ecranului si conectati la filmul conductiv preiau sarcinile electrice induse in mod capacitiv pe film. In momentul in care degetul atinge suprafata ecranului tactil, induce sarcini electrice pe filmul conductiv, care sunt preluate sub forma de curenti de catre controlerul ecranului, care calculeaza pozitia curenta a degetului.

De remarcat ca aceasta tehnologie se poate aplica si pentru transformarea unui monitor normal intr-unul tactil, prin realizarea unui upgrade.

2. Ecrane tactile acustice

Tehnologia SAW (Sound Acoustic Wave) adauga in plus, fata de cea capacitiva, posibilitatea detectarii nivelelor (gradientilor) de presiune si permite lucrul cu manusi (care sunt izolatoare electrice). In plus, functionarea nu e afectata de zgarierea suprafetei de sticla protectoare a ecranului. Este, in schimb, sensibila la picaturi de lichide sau urme de grasime pe ecran. Se poate instala usor pe un monitor normal, de catre utilizator, fara a fi necesara asistenta tehnica. Functionarea se bazeaza pe emiterea de unde sonore de-a lungul suprafetei ecranului. In momentul in care degetul se interpune in calea semnalului, i se calculeaza pozitia prin coordonatele x si y, si presiunea prin coordonata z.

3. Ecrane tactile rezistive

Cea mai veche si mai populara, tehnologia rezistiva se bazeaza pe interpretarea presiunii de apasare pe ecran. Elementul de baza este un sistem suprapus de site metalice sau un strat plastic conductiv de puncte de presiune, dispuse pe sticla exterioara a ecranului monitorului. Pozitia punctului de contact este determinata prin calcularea curentilor electrici care apar in dispozitivul-senzor amintit.

Desi sunt sensibile la zgarieturi, ecranele tactile rezistive sunt ieftine, prezinta timpi de raspuns buni, detecteaza gradienti de presiune si se pot utiliza manusi. Se preteaza foarte bine in aplicatii medicale sau medii industriale, cat si la sisteme de informare a publicului (banci, burse, biblioteci etc.).

4. Ecrane tactile cu infrarosii

Sunt utilizate mai rar, mai ales in medii de laborator, deoarece sunt prea lente, prea sensibile la impuritatile din aer si la elementele straine de pe suprafata ecranului, si nu ofera rezolutii suficiente pentru uz general. Tehnologia se bazeaza pe utilizarea unei rame cu diode si senzori de infrarosu, care sesizeaza prezenta oricarui obiect interpus in calea unei raze infrarosii din retea.

Prezentare Nokia Display Test

Generalitati
Aceasta aplicatie este o colectie de modele de test care pot fi folosite pentru investigarea performantelor monitoarelor CRT. Modelele de test nu evalueaza performanetele monitorului in mod absolut. Se intentioneaza ca prin utilizarea acestora sa se poata compara calitatea diferitelor monitoare. Inainte de a incepe: lasati monitorul sa functioneze timp de 20 minute demagnetizati monitor

Geometrie
Deformarea geometrica a imaginii poate fi estimata cu ajutorul sablonului de test geometric. Pentru a imbunatati geometria imaginii, se pot folosi urmatoarele reglaje: latime inaltime centrare orizontala centrare verticala balans/inclinare trapezoid ortogonalitate compensarea efectului de pern

Luminozitate si contrast
Luminozitatea (stralucirea sau intensitatea luminoasa) si contrastul ajuta la stabilirea cantitatii de lumina care apare pe ecran. Luminozitatea determina nivelul minim de lumina pe ecran. Este indicat sa se stabileasca un nivel de negru la o valoare inferioara si sa se piarda citeva dintre tonurile intunecate de gri decat sa se seteze un nivel inalt si sa se piarda din contrast si din fundalul negru. Contrastul ajusteaza diferenta de stralucire dintre tonurile deschise si cele intunecate. Cu alte cuvinte, contrastul regleaza castigul amplificatorului video. Dupa setarea nivelului de negru prin reglarea luminozitatii, contolul contrastului se foloseste pentru stabilirea emisiei luminoase la un nivel confortabil.

Observatii
Utilizarea unui nivel inferior al contrastului previne obosirea ochilor. Luminozitatea are efect asupra focalizarii imaginii. In cazul existentei unei luminozitati intense in cadrul imaginii, se pot pierde anumite detalii ale acesteia.

Reglarea tensiunii inalte

Pentru accelerarea electronilor din fascicolul de electroni care scaneaza ecranul, este nevoie de o tensine inalta. Suprafetele stralucitoare de pe ecran creeaza o incarcare a sursei de tensiune inalta care duce la o cadere de tensiune. In schimb, aceasta duce la o marire a imaginii.

Culoarea
In mod normal, utilizatorul nu poate ajusta uniformitatea de alb sau uniformitatea luminozitatii. Balansul de alb (temperatura culorii) poate fi de cele mai multe ori reglat de catrezator.

Convergenta
O linie alba de pe ecran este realizata din linii rosii, verzi si albastre (RGB). In cazul in care nu exista erori de convergenta in imagine, liniile se vor suprapune exact si rezultatul va fi o linie alba. In cazul unor erori de convergenta, in locul liniei de culoare alba vor fi percepute linii de culoare rosu, verde si/sau albastru. Suprafetele colorate vor prezenta margini de culori eronate. In principiu, convergenta reprezinta capacitatea monitorului de a alinia, in mod corect, componentele rosii, verzi si albastre ale unei imagini pe ecran.

Observatie
Erorile de convergenta verticala pot fi sesizate in liniile sau marginile orizontale si viceversa.

Claritatea imaginii
Un mod de afisare la o rezolutie inalta este o conditie prealabila pentru obtinerea unei imagini de calitate cat mai buna. Urmatorii factori pot reduce claritatea optima a imaginii focalizarea slaba Efectul Moire jitter-ul

Focalizarea
Imaginea este creata de un fascicul de electroni care baleiaza ecranul. Daca fascicolul de electroni este precis aliniat la impactul cu luminoforul, atunci imaginea are o focalizare buna. Focalizarea este reglata, de obicei, in fabrica.

Efectul Moire
Efectul Moire poate sa apara pe toate monitoarele. Poate fi observat ca o deformare in forma de valuri a imaginii. Efectul Moire este cauzat de inteferenta intre masca CRT si rezolutia de afisare. In plus, la modul de afisare, anumite tipuri de imagini sunt uniform expuse la efectul Moire. In general, monitoarele cu o buna focalizare sunt predispuse la efectul Moire.

Jitter-ul
Jitter-ul reprezinta o usoara miscare perceputa la nivelul pixelilor imaginii, in cazul imaginilor statice. Imaginea apare ca fiind dinamica.

Testul de sunet
Sunetul de test se va auzi, in primul rand, in difuzorul din stanga. Sunetul trece, apoi, in mod treptat, catre difuzorul din dreapta.

Laboratorul 6 Echipamente si protocoale de comunicatie

1. Echipamente de comunicaie

1. Comunicaie serial
Necesitatea comunicaiei seriale deriv din urmtoarele aspecte: asigur legtura ntre maini diferite sau ntre terminale i o unitate central puternic; este un mijloc de comunicare ieftin, dar destul de lent (uzual, limita superioar este de 128 Kbps pentru linii dedicate i de 64 Kbps atunci pentru linii telefonice comutate).

n prezent, se ofer urmtoarele alternative seriale:

a. pentru viteze mai reduse, cum este cazul perifericelor, se poate realiza conexiunea prin
portul USB (Universal Serial Bus). Exist trei versiuni USB: o USB 1.1, care ofer rate de transfer maxime de 12 Mbps; o USB 2.0, care ofer rate de transfer maxime de 480 Mbps; o USB wireless, n perspectiv. o Pentru periferice se mai poate folosi interfaa FireWire (introdus de Apple), care dispune, de asemenea, de dou versiuni: cea lent, cu viteze de 100/200/400 Mbps; cea rapid, cu vitez maxim de 800 Mbps. pentru viteze medii:

b.

c.

plcile de extensie se pot conecta prin PCIExpress (bazat pe o arhitectur serial de transmisie a datelor), cu rate de transfer de 2.000 Mbps per lane (traseu de conectare de la controler la perifericele/plcile de extensie PCIExpress), traseele putnd fi realizate n diferite configuraii, n funcie de necesitile de vitez (pentru acceleratoare video de ultim or se folosesc 16 lanes sau 16x, echivalent cu o lime de band de 32 Gbps); o unitile de stocare se pot conecta prin interfee seriale dedicate, cum sunt Serial ATA (SATA), care ofer viteze de 1,5 i 3 Gbps (SATA-II) sau SAS (Serial Attached SCSI). pentru viteze ridicate de transmisie a datelor, care trebuie asigurate n cadrul interconectrii componentelor principale ale unui sistem de calcul (procesor, memorie, controler), comunicaia este asigurat de HyperTransport, oferind o magistral dual, unidirecional, punct-la-punct, cu limi de 2, 4, 8, 16 sau 32 bii, i o rat de bit total combinat de maxim 179,2 Gbps (22,4 GBps). Alte soluii: comunicare serial prin infrarou i prin unde radio (WiFi, bluetooth). o

Elementele eseniale ale unei comunicaii seriale sunt protocolul hardware i protocolul software, indiferent de mediul prin care se face transmisia (n banda de baz, modulat etc.). Limita dintre hard i soft este adesea greu de trasat, deoarece echipamentele moderne includ uniti de prelucrare specializate, capabile s implementeze protocoale foarte complicate ntr-un hardware transparent utilizatorului (de exemplu, modemurile conforme standardului CCITT V.32).

2. Modemuri
Modemurile sunt echipamente care permit comunicaia serial pe linii telefonice comutate sau dedicate. Dup modul de comand, modemurile se pot clasifica n: dumb modemul este total transparent utilizatorului (nu se tie dac exist modem sau un fir direct, caz ideal pentru linii dedicate); smart modemul are dou moduri de funcionare: modul de comand, n care accept secvene de control de la calculator; modul on-line, n care se comport transparent.

n prezent, modemurile dumb au intrat n categoria modemurilor inteligente (smart). n general, modemurile prezint o interfa asincron ntre acestea i calculator, chiar dac ntre ele comunicaia este sincron. Excepie fac modemurile folosite la transmisiile prin protocoale X.25, packet-radio (AX.25) etc. Modemurile moderne, dei se prezint ca o linie serial obinuit, ascund o complexitate foarte mare de fapt, comunicaia modem-modem este realizat conform unor protocoale sofisticate. Pentru a obine un modem (intern, clasic) trebuie s se implementeze urmtoarele componente (vezi figura 1): un circuit DAA (Direct Access Arrangement), care permite accesul la reeaua telefonic public (PSTN) i ofer circuite de izolare i o conexiune RJ-11 pentru realizarea legturii fizice i electrice cu reeaua telefonic;

un codec, care permite conversia de la semnalele analogice existente pe liniile telefonice la valorile discrete binare necesare lucrului cu procesorul; un DSP (Digital Signal Processor procesor digital de semnal), care demoduleaz semnalele binare primite de la codec n octei de informaie pentru procesor i moduleaz datele primite de la procesor n valori discrete binare; aceast component poate s realizeze i operaii intens computaionale, cum ar fi verificarea apariiei erorilor sau comprimarea/decomprimarea datelor; o memorie reinscriptibil (de exemplu, EEPROM), folosit pentru a permite obinerea de noi faciliti, i care ofer informaii despre produs i productor; un UART (Universal Asynchronous Receiver Transmitter), care permite realizarea conversiei ntre magistrala de date a modemului i magistrala procesorului sau magistrala sistemului.

Dar i la modemurile create pentru binecunoscutele linii telefonice analogice au aprut unele modificri winmodem-urile sau soft modem-urile. Acestea au implementat toat partea de procesare digital de semnal i funciile pentru controler n software, deci toate funciile sunt preluate de procesorul gazd.

Fig. 1. Componentele unui modem intern. Conceperea acestor modemuri a fost posibil doar dup ce puterea de procesare a unitii centrale a fost suficient pentru a nu suprancrca tot sistemul cu procesarea datelor provenite de pe linia telefonic. Denumirea de soft modem este mai potrivit pentru aceste dispozitive, la care, n afar de cteva componente discrete, ntreg modemul const din driver-e (care asigur interfaa cu sistemul de operare) i procesorul utilizatorului. Cu toate acestea, se mai folosete i denumirea de winmodem, datorat faptului c multe versiuni funcioneaz corect doar pe sistemele de operare Windows, unde este prezent i suportul productorilor de echipamente, spre deosebire de alte sisteme de operare.

Categorii de modemuri: externe cu adaptoare i cabluri de conectare; interne plci pe socluri de extensie.

Variante hibride: PCMCIA (PC Card) pentru sloturi PCMCIA; fax-modemuri derivate din fax.

Tipuri de modemuri: ISDN (Integrated Services Digital Network), avnd canale D (Delta) i B (Bearer), cu dou tipuri de acces: o BRI (Basic Rate Interface interfa cu rat de baz): 2B + 1D; o PRI (Primary Rate Interface interfa cu rat primar): 30B + 1D (Europa) / 23B + 1D (SUA, Japonia). 56 K, dezvoltate n dou tipuri de tehnologii: o x2, cu un canal bidirecional, ascendent (de emisie) i un canal descendent (de recepie); o V.flex2, pentru transmisii Internet rapide (videoconferine, conexiuni celulare etc.). xDSL (Digital Subscriber Line linie digital de abonat), cu patru variante, n funcie de simetria benzii maxime alocate pentru transmisia i recepia datelor: o SDSL (Symmetrical DSL), mai puin utilizate; o ADSL (Asymmetrical DSL), echivalente cu 250 de modemuri n paralel, la diferite frecvene, conectate la calculator printr-o conexiune rapid Ethernet sau USB; o HDSL (High-speed Digital Subscriber Line); o SHDSL (Symmetrical High-speed Digital Subscriber Line). T1 i T3 modemuri pe linii de mare vitez, pentru organizaii mari; cable modems (modemuri de cablu), standardizate prin DOCSIS (Data Over Cable

Service Interface Specification specificaiile interfeei serviciului de date prin cablu), i care pot fi conectate:
o o pe cablu coaxial: pe fibr optic.

3. Standarde pentru modemuri

LAPB (Link Access Procedure Balanced): presupune o negociere a vitezelor i a extensiilor (V.42, LAPM etc.); LAPM (Link Access Procedure Modem): este bazat pe LAPB, fiind un protocol tip sliding window, cu confirmare i eventual cu compresie de date. Acest lucru nu este observat direct de utilizator, ci doar prin intermediul performanelor echipamentului (corecie automat a erorilor, vitez sporit etc.).

Exemple: modemurile moderne CCITT la viteze de 9.600, 14.400, 19.200/21.400, 28.800, cu corecie de erori i compresie de date: V.32, V.32b, V32t, V.34, V.42, V.42b etc.; MNP (Microcom Networking Protocol), prezentat n tabelul 1.

Tabelul 1. Protocolul MNP

clas 1 2 3 4 5 6 7 9 10 eficien 70% 84% 108% 120% 200% 200% 230-250% caracteristici asincron, orientat pe octet, protejat la erori asincron, orientat pe octet, protejat la erori sincron, orientat pe bit, user-ul trimite i recepioneaz asincron asamblare adaptiv a pachetelor, optimizare n faz a datelor, raport de compresie 1,3 2 asamblare adaptiv a pachetelor, optimizare n faz a datelor, raport de compresie 1,3 2 asamblare adaptiv a pachetelor, optimizare n faz a datelor, raport de compresie 1,3 2 asamblare adaptiv a pachetelor, optimizare n faz a datelor, raport de compresie 2,3 2,5 reduce datele suplimentare (retransmite doar datele incorecte) mbuntiri pentru canal (Adverse Channel Enhancements), pentru conexiuni zgomotoase, cu ecou sau cu lime limitat

V.42. Caracteristici: compatibil cu MNP 2 i 4; folosete LAPM, deci rezult o mbuntire n flow control; funcionare asemntoare cu HDLC (orientat pe cadre, cu fereastr alunectoare); renegocierea parametrilor transmii pe parcursul legturii; la modemurile compatibile V.32, exist un scrambler care asigur variaia informaiei pe canal (mprtierea biilor la destinaie pe 16 poziii); folosete FCS: sistem de comparare a fiierelor pe 16/32 de bii; accept legturi cu ntrziere mare n transmisie (comunicaii prin satelit).

V.42bis. Are, n plus, rapoarte de compresie de pn la 4:1. Este dezvoltat de CCITT, fiind similar cu MNP 5, dar ofer o mbuntire a transferului cu pn la 35 % fa de acesta. n funcie de tehnica de compresie, capacitatea de transfer poate crete chiar de 4 ori. Avantajele V.42bis, n comparaie cu MNP 5 sunt: analiza datelor naintea transmiterii acestora; stabilirea utilitii compresiei V.42bis comprim doar datele care se stabilete c sunt comprimabile, pe cnd MNP 5 comprim indiferent de tipul datelor.

V.44. Este noul algoritm adoptat pentru V.92, fiind bazat pe algoritmul LZJH (Lempel-ZivJeff-Heath) algoritm de compresie adaptiv, fr pierderi, de uz general, care ofer o rat de compresie mai ridicat fa de V.42bis. Recomandarea acestuia este bazat pe performanele sale pe o multitudine de tipuri de date, dar cu un accent special pe rezultatele obinute n cazul paginilor HTML (Hyper Text Markup Language), date de complexitatea algoritmului i de memoria utilizat (n comparaie cu ali algoritmi). Codorul este foarte eficient i poate ajunge la performana de a coda un ir de dou caractere cu doar 3 bii, atunci cnd irul este ntlnit pentru a doua oar n secvena datelor transmise. Comparaie V.44-V.42bis. Pentru a exemplifica eficiena compresiei V.44 fa de V.42bis, se consider testul care presupune transferul mai multor tipuri de fiiere, att date greu sau imposibil comprimabile (fiiere binare: executabile, grafice, arhive), ct i date cu grad mare de redundan

(fiiere text). Pentru o evaluare global, se include i un test compus din ambele tipuri de fiiere. n figura 2 se observ rezultatele obinute n reprezentare grafic.

Fig. 2. Eficiena relativ a diferitelor tipuri de compresie. Dup cum se poate constata, n cazul compresiei V.44 se obin rezultate mai bune dect n cazul V.42bis, dar nu cu valorile recomandate de productori, de pn la 200 %. Se obine o mbuntire a transferului de date cu 38 % n cazul fiierelor grafice necomprimate pentru trecerea la V.44, dar pentru fiierele text i pentru cel compus se obin valori mai modeste, de 30% i, respectiv, 12%. Modemurile folosite au fost Genius GM56PCI-L (winmodem), cu driver 6.00 pentru V.42, i 8.02A Zoom pentru V.44. V.90. Este o pereche format dintr-un modem analogic i unul digital, pentru utilizarea n reeaua telefonic n comutaie cu rat de bit de pn la 56 Kbps flux descendent i 33,6 Kbps flux ascendent, folosind codare PCM la fluxul descendent i codare QAM la cel ascendent. V.92. Este o pereche format dintr-un modem analogic i unul digital, pentru utilizarea n sistemul telefonic cu rate de pn la 56 Kbps flux descendent i pn la 48 Kbps flux ascendent, folosind codare PCM n ambele sensuri i suportnd tehnologia modem n ateptare (Modem on Hold).

3.1. Tipuri de modulaii

Tipurile de modulaii mai frecvent utilizate sunt (vezi figura 3): modulaia n amplitudine (MA): Amplitude Shift Keying (ASK); modulaia n frecven (MF): Frequency Shift Keying (FSK); modulaia n faz (MP): Phase Shift Keying (PSK); modulaia binar (MB): Binary Phase/BiPhase Shift Keying (BPSK); modulaia n cuadratur (MQ): Quadrature Phase Shift Keying (QPSK); modulaia n amplitudine n cuadratur (MAQ): Quadrature Amplitude Modulation (QAM); modulaia impusurilor n cod (MIC) Pulse Code Modulation (PCM).

La QPSK, zgomotul prezent pe canal poate fi mare, fr s influeneze prea mult prin apariia erorilor (vezi figura 4). Nu se poate spune acelai lucru i despre QAM-16 sau QAM-128, care sunt mult mai susceptibile la zgomot pe canal, unde chiar i un nivel de zgomot redus poate duce la erori multiple (vezi figura 5). Pentru a reduce rata erorilor, se introduce posibilitatea coreciei erorilor prin adugarea de bii suplimentari fiecrui eantion (redundan). Astfel de modulri sunt

cunoscute sub numele de TCM (Trellis Coding Modulation modulaie prin codificare matriceal), iar reprezentrile lor se numesc constelaii.

Fig. 3. Tipuri comune de modulaie: ASK, FSK, PSK, PSK/BPSK.

Fig. 4. Modulaia QPSK cu i fr zgomot.

Fig. 5. Constelaiile pentru modulaiile QAM-16 i QAM-128.

3.2. Compresie de date Codorul folosete un dicionar alctuit din 3 pri:

vectorul rdcin conine o nregistrare pentru fiecare caracter din alfabet i este determinat de mrimea n bii a unui caracter. Pentru un alfabet cu caractere pe 8 bii, vor exista 256 de nregistrri. Fiecare nregistrare este indexat de caracterul propriu i servete ca rdcin pentru o structur arborescent, care conine un index de coborre la un anume nod ntr-un arbore de noduri. Indexul este punctul de plecare pentru coborrea n cadrul structurii arborescente. arborele de noduri conine cuvintele-cheie create n timpul folosirii codorului i segmentele irului cruia i corespund. Fiecare nod conine un cuvnt de cod, poziia n

cadrul istoricului a primului caracter al segmentului din ir, numrul de caractere din segmentul de ir i doi indici pentru legtura cu celelalte noduri. istoricul conine toate caracterele intrate n codor, n ordine, de la ultima reiniializare a dicionarului. Segmentele de ir din arborele de noduri sunt referite de poziia primului caracter n istoric i de lungime.

Fig. 6. Exemplu de structur arborescent. Figura 6 prezint doar structurile care pornesc din rdcinile A, B, C i D. Fiecare segment de ir este reprezentat de un nod: A i I, dup caracterul rdcin B; G, R i T, urmnd segmentului de ir A; TERY, urmnd segmentului de ir T; NARY, urmnd segmentului de ir I; O i E, dup caracterul rdcin D; CUMENT, urmnd segmentului de ir O; ATION, urmnd segmentului de ir CUMENT.

irurile reprezentate sunt: BA, BAG, BAR, BAT, BATTERY, BI, BINARY, DO, DOCUMENT, DOCUMENTATION, DE. Un ir complet se obine pornind de la vectorul rdcin i apoi, prelund caracterul care urmeaz s fie codat, se completeaz cu secvene de iruri succesive, n josul arborelui, folosind urmtoarele caractere de la intrare.

Decodorul folosete un dicionar alctuit din trei componente:

colecie de iruri definete irurile obinute n timpul procesului de decodare, care corespund segmentelor de ir create n procesul de codare. Fiecare nregistrare are un cuvnt de cod, poziia din istoric a ultimului caracter al irului i lungimea total a irului. istoric conine toate caracterele decodate, n ordine, de la ultima resetare a dicionarului. Este identic cu istoricul codorului, care este generat folosind: caracterele rezultate din procesul de decodare.

3.3. Corecie de erori

Un protocol care s implementeze i corecia erorilor poate fi folosit mpreun cu un convertor de semnal, avnd astfel posibilitatea conceperii unui DCE (Data Communication Equipment) cu corecia erorilor.

Un DCE conine n mod uzual trei pri (vezi figura 7): circuite de interfaare pentru DTE (Data Terminal Equipment); convertoare de semnal, pentru a putea transmite date prin circuitele telefonice; o interfa, pentru a coordona funcionarea circuitelor de schimb i a convertorului de semnal. Pentru a se implementa o funcie de corecie a erorilor, interfaa ntre calculator i liniile telefonice trebuie s conin i funcii care s permit corecia erorilor.
DTE Circuite interconectare V.24 Funcie control Funcie control Funcie control erori Convertor semnal Convertor semnal Reea telefonic Reea telefonic

DTE

Circuite interconectare V.24

Fig. 7. Modem cu i fr corecia erorilor. Un protocol care implementeaz corecia erorilor trebuie s opereze n dou faze: iniial, se stabilete o conexiune fizic ntre convertoarele de semnal, dup cum este specificat de standardele din seriile V; n continuare, DCE-ul trebuie s ofere un mecanism prin care s se poat activa sau dezactiva protocolul de corecie a erorilor. Mecanismul este folositor pentru cazurile n care nu ambele dispozitive de la capetele conexiunii dispun de corecia erorilor sau atunci cnd o astfel de funcionare nu este necesar, de exemplu, atunci cnd se ofer corecia erorilor ntr-un nivel superior al conexiunii.

Funcia implementat pentru corecia erorilor trebuie s depeasc atributele unei funcii obinuite de corecie, deoarece DCE-ul care poate corecta erori trebuie s detecteze dac DCEul de la distan poate oferi sau nu corecia erorilor aceast facilitate este prezent doar la DCE-urile cu corecia erorilor.

3.4. Tipuri de conectare Modul de conectare al unui modem la calculator poate fi diferit de interfaa serial RS-232C, cea mai des ntlnit. Printre modurile uzuale ntlnite se pot aminti: PCI, USB, ISA, AMR, CNR i ACR (vezi figura 8). Modul cel mai lipsit de griji la conectarea unui modem este conectarea acestuia prin intermediul unui port serial al calculatorului (sau alte echipamente). Modemurile externe sunt i mai facil de diagnosticat, deoarece prezint indicatori luminoi despre starea lor i a semnalelor recepionate, dezavantajul principal fiind necesitatea folosirii unei surse de alimentare externe.
Conexiunile prin intermediul USB prezint toate avantajele portului serial i, n plus, ofer alimentarea modemului prin intermediul calculatorului, respectiv, conexiunea USB; aceste modemuri pot fi, ns, i soft modem-uri. Conexiunile PCI (Peripheral Component Interconnect) oferite pentru modemuri sunt ideale n cazul n care nu se dorete ocuparea suplimentar a biroului cu echipamente de comunicaie. De multe ori, acestea sunt doar winmodem-uri i niciun modem PCI nu dispune de indicatori despre

starea echipamentului. Conexiunile ISA (Industry Standard Architecture) sunt asemntoare celor PCI i sunt disponibile doar n sistemele de calcul mai vechi, magistrala ISA fiind o magistral pe 16 bii, iar majoritatea modemurilor ISA sunt modemuri hardware. Conectoarele AMR (Audio Modem Riser), CNR (Communications and Network Riser) i ACR (Advanced Communications Riser) sunt sloturi care au fost create doar pentru instalarea echipamentelor care nu dein parte de procesare proprie, folosindu-se de cea a sistemului gazd (HSP Host Signal Processing). Deoarece toate funciile de control i procesare depind de procesorul gazd, aceste dispozitive sunt mult mai ieftine de produs dect cele create pentru alte interfee. Interfeele fiind destinate pieei pentru plcile de baz, exist doar un singur slot dedicat unui singur dispozitiv. Un modem AMR nu prezint o implementare PnP (Plug and Play), lucru valabil i n cazul CNR. Pentru aceste dispozitive, driver-ele pentru sistemul de operare trebuie instalate manual; altfel, echipamentul nu poate fi folosit, deoarece fie nu este detectat, fie este detectat incorect. Echipamentele AMR au fost introduse de Intel n anul 1998 i dispun de 46 de pini pentru conectarea la echipamentele care suport acest standard. Metoda de conectare la magistrala sistemului este denumit AC-Link i este reprezentat de o interfa serial.

Fig. 8. Tipuri de plci de extensie folosite pentru modemuri.

Slotul CNR este un tip mai nou, oferind posibilitatea de a realiza i legturi cu reele de calculatoare (plac de reea) i fiind introdus tot de Intel n anul 2000. Dispune de 30 de pini pentru conectare i are ca noutate suportul pentru interfee USB i SMBus (permite accesul la memoria EEPROM, care conine identificatorul productorului i o identificare facil). Slotul ACR dispune, n plus, de posibilitatea de a fi utilizat i pentru plci de sunet, de reea sau pentru modemuri broadband i a fost dezvoltat de firmele AMD i 3Com n anul 2000. Acesta folosete pentru conectare un slot PCI inversat. Dac este folosit doar ca plac de sunet/modem, poate fi construit cu un conector compatibil AMR, oferind, de asemenea, o magistral de mare vitez pentru pachete DSL.

3.5. Modemuri compatibile Hayes

Modemurile inteligente sau, cum mai sunt denumite, modemurile compatibile Hayes dup firma care a introdus acest tip de modem permit att comunicaii de date n mod transparent, ct i recepia i rspunsul la comenzi date de utilizator. Aceste modemuri accept setul de comenzi AT (toate comenzile ncep cu AT). Pot fi mai multe comenzi pe linie, pn la 40 de caractere, spaiile nu se iau n considerare. Acest tip de modemuri se folosete pentru linii telefonice comutate, tip dial-up, adic linii la care mai nti trebuie s atepte tonul, s formeze numrul i s renune n caz de ocupat, iar, dac rspunde un modem, s negocieze cu acesta viteza de transfer maxim, protocolul de corecie i/sau compresie etc. Ideea este c, pn la stabilirea unei conexiuni modemul, este n modul de comand (n care accept comenzi). Dup stabilirea conexiunii i pn la terminarea ei, modemul este n modul de comunicaie transparent. Un modem inteligent accept comenzi prin aceeai interfa prin care se realizeaz i schimbul de date. Unul dintre primele modemuri introduse pe pia a fost Smartmodem 1200, produs de Hayes Microcalculator Products Inc. Comenzile sunt n format ASCII, iar modemul poate rspunde prin aceeai interfa cu coduri de stare sau cu mesaje. Exemplu. Comanda ATDP0219494 cere modemului s deschid linia, s atepte tonul (modemul, n modul de dialog de tip dial-up, poate fi programat s formeze numrul corespondentului imediat dup deschiderea liniei, fr a verifica dac are ton) i, n cazul n care are ton, va forma numrul 0219494 n puls. n funcie de ceea ce se ntmpl la cellalt capt al liniei, modemul va ntoarce diferite informaii, cum sunt: no dial tone (dac nu exist ton); busy (dac numrul apelat este ocupat); no carrier (dac nu s-a reuit conectarea cu modemul partener); connect 9600 (dac s-a reuit conectarea la viteza de 9600 bps).

3.5.1. Comenzile AT
Setul de comenzi AT const dintr-un numr de comenzi de baz i din extensii ale acestora. Comenzile sunt iniiate prin transmiterea unui cod de atenionare, urmat de o comand sau un set de comenzi i parametrii acestora. Codul de atenionare este reprezentat de secvena AT (prescurtare de la ATtention). Dup ce modemul se conecteaz cu succes la un alt modem, acesta va trece din modul de comand n modul de transmisie de date. n acest mod, toate informaiile primite vor fi considerate ca fiind date i sunt trimise ctre cellalt modem. Pentru a putea, totui, trimite comenzi, se poate specifica o secven de caractere escape dup care, atunci cnd va fi ntlnit

de ctre modem, acesta va interpreta caracterele care i urmeaz la fel ca n modul de comand. Secvena escape implicit este +++. Aceasta poate fi modificat prin intermediul unui registru al modemului. Formatul de baz al unei comenzi este: AT comand [parametri] [comand] [parametri] [] <CR> Exemple: In este comand pentru afiarea diferitelor informaii despre modem i starea sa, I0 afieaz un cod numeric al produsului, I1 afieaz informaii despre produs i suma de control a memoriei ROM interne etc.

3.5.2. Registrele S
Anumii parametri ai modemurilor pot fi setai folosind registrele. Modemurile moderne pot oferi un numr foarte mare de registre (peste 100), dar cele mai importante sunt primele 13 registre, oferite de toate modemurile compatibile Hayes. Comanda pentru citirea valorii registrului n are formatul ATSn?. Comanda pentru setarea registrului n la valoarea x are formatul ATSn=x. Exemplu. Dac se dorete citirea valorii registrului 6, se va trimite modemului comanda: ATS6? Modemul va rspunde printr-o valoare cuprins ntre 2 i 255, care indic timpul de ateptare a tonului de ctre modem, exprimat n secunde. Dac se dorete s se modifice durata de ateptare la 4 secunde, atunci va trebui trimis ctre modem urmtoarea comand: ATS6=4.

3.5.3. Comenzile AT extinse

La comenzile deja prezentate, se adaug i comenzile extinse. Comenzile extinse sunt precedate de simbolul &. Exist, n funcie de productorul modemului, i alte seturi de comenzi extinse, care sunt delimitate de alte caractere, cum sunt caracterele * sau \. Una dintre comenzile extinse comune este comanda &T. Aceast comand cere modemului s efectueze anumite teste pentru diagnosticare. n afara comenzilor &T, exist numeroase alte comenzi extinse, dar, deoarece aceste comenzi au fost adugate setului iniial de comenzi de baz AT, nu au ntotdeauna aceleai specificaii la diferii productori. n plus, unele dintre comenzi pot lipsi la anumite modele, facilitile comenzilor extinse fiind date strict de productor.

3.5.4. Autotestarea modemurilor

Majoritatea modemurilor i pot executa un autotest pentru verificarea funcionrii corecte. Modul n care se realizeaz autotestarea este urmtorul.

Fig. 9. Schema bloc a unui modem compatibil Hayes cu autotest. Dup iniializarea autotestului, emitorul modemului este legat la receptor, tindu-se orice legtur anterioar la o linie de comunicaie. Datele emise sunt demodulate de ctre receptor i trimise ctre un comparator de abloane, care include o memorie ROM, coninnd aceeai secven de date care a fost emis de generatorul de abloane. Comparatorul de abloane va compara datele i va ntoarce OK sau O dac datele sunt corecte, respectiv, ERROR (ER) dac nu s-a recepionat acelai lucru. Schema bloc a unui modem n timpul autotestului este prezentat n figura 9.

Echipamente si protocoale de comunicatie

1. Obiectivul lucrarii
Lucrarea isi propune, pe de o parte, familiarizarea cu setul de comenzi AT folosite de catre modemurile compatibile Hayes, iar, pe de alta parte, studiul celor mai utilizate protocoale de comunicatie Internet.

2. Introducere teoretica 2.1. Modemuri

In trecut, in cadrul modemurilor existau echipamente care ofereau comunicatii seriale transparente utilizatorilor, asa numitele modemuri dumb, acestea fiind ideale pentru linii dedicate. In prezent, aceste modemuri au intrat in categoria modemurilor inteligente (smart), prin faptul ca ofera doua moduri de operare: modul de comanda: accepta secvente de control de la calculator; modul de transmisie (on-line): se comporta transparent.

Initial, toate modemurile foloseau tehnologii analogice, dar, in ultima perioada, chiar si modemurile clasice pot utiliza tehnologii digitale pentru obtinerea unor rate de transfer imbunatatite (este vorba de tehnologiile V.90 si V.92).

In afara de modemurile pentru linii telefonice clasice, notiunea de modem a trecut granita telefoniei, existand atat modemuri pentru cablu coaxial (cable modem), modemuri in tehnologie digitala care folosesc tot linii telefonice tehnologia xDSL (modem ADSL, SDSL), cat si modemuri radio.

2.2. Modemuri inteligente

Modemurile inteligente sau, cum mai sunt denumite, modemurile compatibile Hayes dupa firma care a introdus acest tip de modem permit atat comunicatii de date in mod transparent, cat si receptia si raspunsul la comenzi date de utilizator.

Un modem inteligent accepta comenzi prin aceeasi interfata prin care se realizeaza si schimbul de date. Unul dintre primele modemuri introduse pe piata a fost Smartmodem 1200, produs de Hayes Microcalculator Products Inc. Comenzile sunt in format ASCII, iar modemul poate raspunde prin aceeasi interfata cu coduri de stare sau cu mesaje.
Exemplu. Comanda ATDP0219494 cere modemului sa deschida linia, sa astepte tonul (modemul, in modul de dialog de tip dial-up, poate fi programat sa formeze numarul corespondentului imediat dupa deschiderea liniei, fara a verifica daca are ton) si, in cazul in care are ton, va forma numarul 0219494 in puls. In functie de ceea ce se intampla la celalalt capat al liniei, modemul va intoarce diferite informatii, cum sunt: no dial tone (daca nu exista ton); busy (daca numarul apelat este ocupat); no carrier (daca nu s-a reusit conectarea cu modemul partener); connect 9600 (daca s-a reusit conectarea la viteza de 9600 bps).

2.3. Descrierea modemului ZyXEL U90-E

Fig. 1. Panoul frontal al modemului ZyXEL U90-E.

Modemul care poate fi folosit in cadrul aplicatiei de laborator este un modem inteligent, dintre facilitatile sale putand enumera:

detectarea automata a tipului de apel voce/date; mod de transmisie sincron si asincron (maxim 33,6 Kbps in mod sincron); reantrenare rapida cu posibilitate de fall-forward si fall-back, permitand modemului sa reduca viteza cand comunicatia se face cu un modem mai putin rapid sau cand apar probleme datorate liniei telefonice; tonuri de apel diferite in functie de tipul apelului (necesita software special); posibilitate de configurare de la distanta;

memoria flash EPROM permite actualizarea simpla prin noi versiuni de firmware, oferind acces la noi facilitati.

Tabelul 1 prezinta semnificatia LED-urilor de pe panoul frontal al modemului.

Tabelul 1 Descrierea indicatorilor luminosi LED Descriere High Speed indica faptul ca modemul este in modul V.34 sau V.90; cand HS este in mod handshake, se aprinde intermitent. Auto-Answer este aprins cand modemul preia automat apelurile primite si AA se aprinde intermitent cand este apelat. In modul de corectie a erorilor, se aprinde intermitent cand retransmite date. Carrier Detect se aprinde atunci cand este detectata o purtatoare valida pe CD linie. Off-Hook se aprinde cand modemul este in modul date sau linia este OH deschisa, si este stins atunci cand modemul este in mod comunicare sau linia este inchisa. Data Terminal Ready se aprinde atunci cand DTE-ul sau calculatorul indica DTR faptul ca este pregatit pentru a incepe comunicarea si este stins atunci cand DTE-ul nu poate trimite date. Data Set Ready se aprinde cand modemul este pregatit pentru comunicatie DSR si este stins cand modemul nu este pregatit. Clear To Send este aprins atunci cand modemul poate accepta date pentru CTS transmisie. Indica starea semnalului RS-232 CTS. Request To Send indica starea semnalului RS-232 de la DTE. RTS este RTS folosit pentru controlul fluxului de date hardware in modul asincron de transmisie a datelor. TXD Transmit transmisie. RXD SQ TST

Receive receptie.
Signal Quality calitatea semnalului.

Test testare.

Apasarea butonului A/O va seta modemul in modul initiator, iar eliberarea acestuia va trece modemul in mod raspuns. Butonul D/V comuta intre modul date si modul voce, fiind util cand se conecteaza un telefon la modem.

2.4. Comenzile AT
Setul de comenzi consta dintr-un numar de comenzi de baza si din extensii ale acestora. Comenzile sunt initiate prin transmiterea unui cod de atentionare, urmat de o comanda sau un set de comenzi si parametrii acestora. Codul de atentionare este reprezentat de secventa AT (prescurtare de la ATtention). Dupa ce modemul se conecteaza cu succes la un alt modem, acesta va trece din modul de comanda in modul de transmisie de date. In acest mod, toate informatiile primite vor fi considerate ca fiind date si sunt trimise catre celalalt modem. Pentru a putea, totusi, trimite comenzi, se poate specifica o secventa de caractere escape dupa care, atunci cand va fi intalnita

de catre modem, acesta va interpreta caracterele care ii urmeaza la fel ca in modul de comanda. Secventa escape implicita este +++. Aceasta poate fi modificata prin intermediul unui registru al modemului. Formatul de baza al unei comenzi este: AT comanda [parametrii] [comanda] [parametri] [] <CR> Setul comenzilor AT de baza este prezentat in tabelul 2. Tabelul 2 Setul de baza al comenzilor AT pentru modemuri

Comanda
A

Descriere
raspunde la apel

A/ B C D E F H I L M N O P Q R S T V W X Z

repeta ultima comanda selecteaza metoda de modulatie a modemului porneste sau opreste putatoarea modemului formeaza un numar de telefon permite sau inhiba ecoul caracterelor trimise catre modem comuta intre modurile full duplex si half duplex inchide sau deschide linia solicita codul de identificare sau suma de control selecteaza volumul difuzorului porneste sau opreste difuzorul negociaza optiunile de handshake pune modemul on line apel de tip puls solicita modemului sa permita transmisia unui cod de stare comuta modemul in modul "numai initiere" scrie sau citeste continutul unor registre ale modemului apel de tip ton trimite codurile de stare ca numere sau ca mesaje selecteaza mesajul de negociere a legaturii selecteaza setul de baza sau setul extins de coduri de stare reinitializeaza modemul

Exemple: In este comanda pentru afisarea diferitelor informatii despre modem si starea sa, I0 afiseaza un cod numeric al produsului, I1 afiseaza informatii despre produs si suma de control a memoriei ROM interne etc.

2.5. Registrele S
Anumiti parametri ai modemurilor pot fi setati folosind registrele. Modemurile moderne pot oferi un numar foarte mare de registre (peste 100), dar cele mai importante sunt primele 13 registre, oferite de toate modemurile compatibile Hayes.

In tabelul 3 sunt prezentate cele 13 registre, valorile implicite si domeniul in care acestea pot lua valori Tabelul 3 Setul de registre de baza pentru modemuri compatibile Hayes Registru Functie Valoare implicita Domeniu S0 numar apeluri auto-raspuns 0255 S1 numar apeluri 0 0255 S2 caracter escape ASCII 43 ASCII 0127 S3 caracter Carriage Return ASCII 13 ASCII 0127 S4 caracter Line Feed ASCII 10 ASCII 0127 S5 caracter Backspace ASCII 8 ASCII 0127 S6 timp asteptare ton apel (s) 2 2255 S7 timp asteptare purtatoare (s) 30 1255 S8 lungime pauza de virgula (s) 2 0255 S9 timp de raspuns fata de detectia 6 1255 purtatoarei (0,1 s) intarzierea dintre pierderea purtatoarei 7 si inchiderea liniei (0,1 s) durata tonurilor si a pauzelor (ms) 70 timp de garda al secventelor Escape 50 (20 ms)

S10 S11 S12

1255 50255 0255

Comanda pentru citirea valorii registrului n are formatul ATSn?. Comanda pentru setarea registrului n la valoarea x are formatul ATSn=x. Exemplu. Daca se doreste citirea valorii registrului 6, se va trimite modemului comanda: ATS6? Modemul va raspunde printr-o valoare cuprinsa intre 2 si 255, care indica timpul de asteptare a tonului de catre modem, exprimat in secunde. Daca se doreste sa se modifice durata de asteptare la 4 secunde, atunci va trebui trimisa catre modem urmatoarea comanda: ATS6=4

2.6. Comenzi AT extinse

La comenzile deja prezentate, se adauga si comenzile extinse. Comenzile extinse sunt precedate de simbolul &. Exista, in functie de producatorul modemului, si alte seturi de comenzi extinse care sunt delimitate de alte caractere, cum sunt caracterele * sau \. Una dintre comenzile extinse comune este comanda &T. Aceasta comanda cere modemului sa efectueze anumite teste pentru diagnosticare. In tabelul 4 se prezinta pe scurt functiile asociate seriei de comenzi AT extinse &T. Tabelul 4 Comenzile extinse posibile pentru &T Comanda &T0 Functie termina testul curent

&T1 &T2 &T6 &T7 &T8

initiaza bucla locala analogica initiaza bucla locala digitala initiaza bucla digitala la distanta initiaza bucla locala digitala cu auto-test initiaza bucla locala analogica cu auto-test

In afara comenzilor &T, exista numeroase alte comenzi extinse, dar deoarece aceste comenzi au fost adaugate setului initial de comenzi de baza AT nu au intotdeauna aceleasi specificatii la diferiti producatori. In plus, unele dintre comenzi pot lipsi la anumite modele, facilitatile comenzilor extinse fiind date strict de producator.

2.7. Auto-testarea modemurilor

Majoritatea modemurilor isi pot executa un auto-test pentru verificarea functionarii corecte. Modul in care se realizeaza auto-testarea este urmatorul. Dupa initializarea autotestului, emitatorul modemului este legat la receptor, taindu-se orice legatura anterioara la o linie de comunicatie. Datele emise sunt demodulate de catre receptor si trimise catre un comparator de sabloane, care include o memorie ROM continand aceeasi secventa de date care a fost emisa de generatorul de sabloane. Comparatorul de sabloane va compara datele si va intoarce OK sau O daca datele sunt corecte, respectiv ERROR (ER) daca nu s-a receptionat acelasi lucru. Schema bloc a unui modem in timpul auto-testului este prezentata in figura 2.

Fig. 2. Schema bloc a unui modem compatibil Hayes cu auto-test.

3. Descrierea aplicatiei 3.1. Aplicatia Server

Aceasta parte a lucrarii se refera la studiul comenzilor AT pentru modemuri compatibile Hayes. Pentru ca programul CSClient sa functioneze corect, in cadrul retelei trebuie sa existe cel putin o statie care sa ruleze programul CSServer. Programul trebuie pornit inainte ca statiile sa se conecteze la calculatoarele care dispun de modem. Programul accepta conexiuni cu statiile din retea si asigura atat interfata dintre acestea si modem, cat si simularea unui modem in cazul in care acesta nu este disponibil. Programul poate accepta ca parametru numele portului serial la care este legat modemul, pentru cazul in

care se foloseste un modem. Statiile care dispun de modem vor avea posibilitatea de a alege intre pornirea cu sau fara utilizarea modemului, prin selectarea shortcut-ului corespunzator de pe desktop: CSServer nu se doreste folosirea modemului; CSServer COM1 modemul se afla conectat la primul port serial, CSServer COM2 modemul se afla conectat la al doilea port serial.

Deoarece partea de server este implementata pentru a fi transparenta utilizatorului, programul ruleaza in mod consola si ofera in special informatii legate de statiile care se conecteaza si se deconecteaza, dupa cum se observa in figura 3.

Fig. 3. Exemplu de rulare al aplicatiei CSServer.

3.2. Aplicatia Client

Se lanseaza programul CSClient, care asigura comunicatia intre statia de lucru si calculatorul care contine programul CSServer, unde poate exista un modem la care se trimit comenzi. In cazul in care modemul nu este disponibil sau nu se doreste folosirea sa, raspunsurile modemului vor fi simulate. Un exemplu de utilizare a programului CSClient este reprezentat in figura 4.

Fig. 4. Exemplu de rulare al aplicatiei CSClient. Meniul ofera acces la urmatoarele functii:

Meniu o Despre: ofera informatii suplimentare despre CSClient; o Iesire: permite terminarea lucrului cu programul CSClient; Actiuni: este functional doar dupa stabilirea legaturii cu modulul CSServer. Pentru executarea comenzilor trebuie aleasa destinatia dorita, prin intermediul butoanelor Simulator sau Modem. Atentie: unele comenzi au sens numai in cazul prezentei a doua modemuri in cadrul retelei. o Initializare modem: modifica textul campului Comanda cu un sir corespunzator comenzilor de initializare standard (ATZ S11=50); o Descriere modem: modifica textul campului Comanda pentru a obtine informatii de la modem cu privire la producator (ATI1); o Resetare modem: modifica textul campului Comanda corespunzator comenzii de resetare modem (ATZ); o Initiere apel: modifica textul campului Comanda pentru a face posibila initierea unei conexiuni cu un alt modem (ATD); o Preluare apel: modifica textul campului Comanda pentru a face posibil raspunsul la un apel initiat de un alt modem (ATA); Ajutor Comenzi AT: prezinta o lista in care se regasesc atat comenzile AT de baza, registrele S, cat si comenzile AT extinse, fiecare cu o scurta descriere.

Conectarea se poate realiza fie prin introducerea numelui asignat statiei (de exemplu: Nt_1, Nt_2 s.a.m.d.), fie prin introducerea adresei IP (de exemplu: 141.85.107.xx) a statiei, in campul Adresa server, pe care ruleaza programul CSServer, dupa care se apasa butonul Conectare. Daca s-a realizat o conexiune, butonul Conectare isi modifica textul in Deconectare. Dupa conectarea la o statie care ruleaza programul CSServer si confirmarea conectarii, se poate incepe trimiterea de comenzi. In cazul existentei unui modem conectat la statie, se pot trimite comenzi atat modemului (fizic) prin intermediul butonului Modem, cat si simulatorului prin intermediul butonului Simulator. Comenzile vor fi introduse in campul marcat Comenzi. In cazul trimiterii de comenzi catre simulator, acesta analizeaza comenzile corecte si prezinta o scurta descriere a acestora pentru o mai usoara intelegere. Daca se doreste resetarea zonei de prezentare a comenzilor si raspunsurilor, se va apasa butonul marcat X. In partea de jos, se afla o zona unde sunt prezentate atat comenzile introduse, cat si raspunsurile obtinute de la modem sau de la simulator.

4. Desfasurarea lucrarii
1. Pentru familiarizarea cu comenzile AT, initial toate comenzile sunt recomandate a fi trimise doar Simulatorului. Se va incepe cu comenzi simple AT din cadrul comenzilor de baza, se va continua cu controlul si afisarea parametrilor prin intermediul Registrelor S, iar in final se vor testa comenzile AT extinse. Comenzi AT baza: o identificarea parametrilor modemului; o controlul difuzorului si al volumului difuzorului; o prezentarea codurilor raportate la conectare. Registre S: o modificarea caracterelor de control escape, backspace, CR, LF; o modificarea timpului de asteptare a apelului; o numarul de apeluri pana la auto-raspuns.

Comenzi AT extinse: o modul de lucru: pe linie inchiriata sau pe linie telefonica; o testarea modemului; o tipurile de legaturi efectuate.

2. Dupa familiarizarea cu comenzile AT, o parte din comenzi se vor trimite modemului pentru a observa raspunsul acestuia. Comenzile alese se vor orienta catre modificarea registrelor S si autotestare. 3. In final, se poate realiza conectarea intre modemuri, prin intermediul liniei telefonice. Pentru aceasta, trebuie sa existe doua statii cu modemuri, avand programul CSServer deja lansat. Inainte de realizarea conexiunii, mai trebuie initializat modul de lucru de tip linie inchiriata (AT&L1), deoarece modemurile sunt conectate direct prin intermediul unui cablu telefonic si nu prin reteaua telefonica, in acest caz nefiind necesara identificarea lor (din cauza conexiunii punctla-punct). De la oricare statie se poate trimite unuia dintre modemuri comanda de preluare automata apel (ATA), iar oricare alta statie poate trimite celuilalt modem comanda de formare a numarului (ATD). Observatie. Este posibil ca ambele actiuni sa fie efectuate de la aceeasi statie, cu conditia de a lansa doua instante ale programului CSClient. 4. In cea de-a doua parte a lucrarii, se parcurge prezentarea interactiva de tip html a echipamentelor si protocoalelor de comunicatie Internet, realizata sub forma unei pagini web off-line. Sunt prezentate echipamente folosite in comunicatii: repetoare, hub-uri, switch-uri, punti, router-e, placi de retea, cat si detalii asupra comunicatiilor internet: modelul OSI si modelului TCP/IP.

5. Intrebari
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.
Precizati alte tipuri de modemuri decat cele strict analogice. Cum poate dobandi modemul noi facilitati, in afara de cele implicite, de exemplu V.92? Care registru memoreaza caracterul ASCII backspace? Prezentati (la alegere) o comanda extinsa si semnificatia ei. Din care categorie face parte comanda pentru auto-testare, AT&T0? Deoarece comanda D este folosita pentru efectuare de apel, de ce nu se specifica un numar in cadrul conexiunii modem-modem? Comanda ATZ&L1 este corecta? Daca da, din care categorie face parte? Comanda ATC este corecta? Daca da, ce realizeaza? Care comenzi sunt trimise pentru initializarea modemului (din aplicatia CSClient) si care sunt semnificatiile acestora? Care mod de lucru trebuie sa fie ales inainte de efectuarea conectari celor doua modemuri din retea? Care sunt conditiile care trebuie indeplinite inainte de conectarea celor doua modemuri din retea? Timpul de asteptare al tonului de apel se poate modifica? Printr-o comanda AT de baza sau prin una extinsa?