P. 1
Liturghia Darurilor Mai Inainte Sfintite

Liturghia Darurilor Mai Inainte Sfintite

|Views: 423|Likes:
Published by mouret_zip

More info:

Published by: mouret_zip on Mar 18, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/16/2015

pdf

text

original

PATRIARHIA ROMÂNĂ

MITROPOLIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ A EUROPEI OCCIDENTALE ŞI MERIDIONALE

EPISCOPIA ORTODOXĂ ROMÂNĂ A ITALIEI SECTORUL PASTORAL-LITURGIC

RÂNDUIALA LITURGHIEI DARURILOR MAI ÎNAINTE SFINȚITE*
Deoarece Liturghia este unită cu Vecernia zilei următoare, se săvârșește în cursul după amiezii (ceasul al 10-lea), atât miercuri și vineri, cât și în alte zile de rând de peste săptămână, în care s-ar oficia, când cade o sărbătoare bisericească. Urmând a se săvârși dumnezeiasca Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite, la sfârșitul Ceasului al nouălea, preotul, după ce rostește ecfonisul: Dumnezeule, milostivește-Te spre noi..., lasă epitrahilul pe sfânta masă, iese pe ușa dinspre miazănoapte a altarului și venind între sfeșnicele împărătești zice rugăciunea Sfântului Efrem Sirul (numai o dată), fără cele 12 închinăciuni. După aceea, în timp ce la strană se citește rugăciunea de la sfârșitul Ceasului al nouălea (Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase...), preotul vine în mijlocul bisericii, se închină de trei ori spre răsărit, depune metanie la tronul arhieresc (ia binecuvântare de la cel mai mare), se închină după rânduială la sfintele icoane și la iconostas, dar fără a zice rugăciunile și troparele obișnuite. Se întoarce între sfeșnicele împărătești, face trei metanii spre răsărit, se pleacă spre credincioși și apoi intră în altar pe ușa dinspre miazăzi; se închină de trei ori în fața Sfintei Mese, sărutând, ca de obicei, Sfânta Masă, Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce. Apoi îmbracă veșmintele (de culoare închisă) numai binecuvântându-le și sărutândule, zicând la fiecare veșmânt: Domnului să ne rugăm. În timpul acesta, la strană se cântă Obednița. La timpul cuvenit, preotul zice rugăciune a Sfântului Efrem Sirul din altar, in fata Sfintei Mese (fiind deja îmbrăcat pentru Liturghie). După Cuvine-se cu adevărat... de la sfârșitul Obedniței, preotul deschide dvera și ușile împărătești și face otpustul mic. Apoi vine în fața Sfintei Mese și făcând metaniile cuvenite, sărută Sfânta Evanghelie, Sfânta Masă, Sfânta Cruce și, de vrea, și chipul Sfântului Grigore Dialogul, din Liturghier.

*

Tipic bisericesc, Editura Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia, Alba Iulia 1999, pp. 128-134

După sfârșitul psalmului. le sărută și acoperă cu ele discul.». Ia din nou cădelnița. se sună din nou clopoțelul de două ori și atunci credincioșii se ridica în picioare.. făcând. steluța și acoperământul. nu cu mania Ta să mă mustri. În acest timp.. zicând: Pentru rugăciunile sfinților părinților noștri. iar citețul continua citirea catismei. cădește de trei ori Sfintele Daruri acoperite. se deschide dvera și preotul (din altar) rostește prima ectenie mică.. se oprește. iar la strană (în mănăstiri. Închide ușile împărătești. La sfârșitul stării a doua a Catismei. După aceea citește în taină rugăciunea antifonului al doilea (Doamne.. dând binecuvântarea: Binecuvântată este împărăția Tatălui. la proscomidiar. ridica sfântul disc cu ambele mâini. preotul zice din altar ectenia mare. Citețul citește starea a treia a Catismei. După ce așează sfântul disc la proscomidiar. ultimele patru rugăciuni ale luminilor de la Vecernie. preotul citește în taină rugăciunea antifonului întâi. iar citețul începe citirea Catismei a 18-a în trei stări. înaintea lui mergând diaconul. În timpul acesta.). ia cu grijă și evlavie Sfântul Agneț din cutie și îl pune pe sfântul disc. cu lumânarea aprinsă și cu cădelnița. Când ajunge la cuvintele: «Închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui. desface sfântul antimis și apoi pune pe el sfântul disc. se face liniște adâncă. vestind credincioșilor ridicarea Sfântului Agneț. La sfârșitul stării întâi a Catismei. În timp ce se citește prima stare a catismei. preotul toarnă vin și apă în sfântul . preotul ridică Sfânta Evanghelie de pe antimis și o pune în partea de răsărit cu cotorul spre el. preotul citește în taină. dacă este (sau paracliserul). și se citește Psalmul 103. de unde a rămas. iar în altar se sună clopoțelul o dată.. cel mai mare) se începe.. după care se închide iarăși dvera. iar preotul se închină de trei ori în fața Sfintei Mese. ducând de la proscomidiar la sfânta masă discul cu acoperământul lui și steluța. la frunte. Apoi atinge. precum și cutia cu Sfântul Agneț și slujindu-se de burete. și face trei metanii mari. semnul Crucii cu Evanghelia peste sfântul antimis. ocolește după Sfânta Masă și pășește încet spre proscomidiar.. se deschide din nou dvera și preotul zice a doua ectenie mică. în sfântul altar. pe care citețul le citește mai rar și cu glas mai puternic. ca de obicei. în mijlocul bisericii.. preotul începe Sfânta Liturghie. Apoi se închide dvera. credincioșii îngenunchează. iar citețul citește starea a doua a catismei. ca la Vecernie: Veniți să ne închinăm. În timpul acesta. pe rand steluța și acoperământul de fumul tămâii din cădelniță.După ce a terminat astfel ritualul pregătitor. cădind.. Apoi se închide dvera din nou.. apoi pregătește sfintele vase..

strigat-am către Tine. Îndată după aceasta se citește a doua paremie din Triod. Preotul trece apoi în latura de miazăzi a Sfintei Mese. cu stihirile pe zece: din Triod șase și din Minei patru.. ci numai: Pentru rugăciunile.. spre credincioși. se deschid ușile împărătești.. ca de obicei la Vecernie. După Lumină lină. și cădind. ia aminte spre glasul rugăciunii mele.. strigat-am.. zice stihul întâi: Doamne.). Doamne. iar după ce dă cădelnița se închină de trei ori către Sfintele Daruri. revine în fața Sfintei Mese și strânge sfântul antimis.. în zilele de rând. ia acoperământul potirului (de culoare neagră. La Să se îndrepteze rugăciunea mea. iar dacă este hram sau sfânt cu Polieleu. acoperind cu el sfântul disc și sfântul potir. sau cu Evanghelia în zilele când se citește Evanghelia. preotul rostește formulele obișnuite pentru începerea prochimenului. zice. pe care le cădește.. dacă are). se adaugă și paremiile zilei respective din Minei.. După ce termină toate acestea. cântărețul) zice cu glas tare și rar: Porunciți! Preotul ia atunci sfeșnicul cu lumânarea și cu cădelnița. zicând stihul al doilea: Pune... apoi ia aerul.. fără a zice ceva. și făcând la fel. Apoi preotul tot din fața a Sfintei Mese.. dintre ușile împărătești: Lumina lui Hristos luminează tuturor! Lasă sfeșnicul pe solee. se pune în fața sfintelor uși un sfeșnic cu lumânare aprinsă.. după care se citește prima paremie... se cântă: Să se îndrepteze. îl sărută și acoperă Sfintele Daruri.. dacă este.. cu amândouă mâinile (sau cu mâna stângă lumânarea și cu cea dreaptă cădelnița) și stand cu fața spre răsărit. rostind: Înțelepciune. iar la strana dreaptă se cântă din nou: Să se îndrepteze.potir. la care preotul agață cădelnița aprinsă.. iar la: Și acum. se face vohodul cu cădelnița.. Apoi îndată se cântă al doilea prochimen. După sfârșitul catismei se deschide din nou dvera și preotul zice a treia ectenie mică.. și face la fel. preotul începe să cânte. auzi-mă.. pe glasul 1: Să se îndrepteze rugăciunea mea. înaintea Sfintei Mese... La strana stângă.. iar la cuvintele: .. pune deasupra Sfânta Evanghelie la locul ei și citește în taină rugăciunea antifonului al treilea (Doamne. făcând semnul binecuvântării. de aceeași culoare..ca tămâia înaintea Ta. cădește de trei ori în fața Sfintei Mese.. pază gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele. în fața sfintelor uși.. îl atinge de fumul tămâii. după care diaconul (sau în lipsa lui. drepți! Apoi se întoarce spre stânga. La sfârșitul paremiilor.. preotul face cădirea mare.. După intrarea preotului în altar. și cădește. după care la strana începe să se cânte: Doamne. La strana dreaptă se cântă o dată: Să se îndrepteze.. Preotul . La toate acestea nu zice formulele obișnuite... iar cădelnița o ia cu sine în altar. iar la strană se cântă prochimenul din Triod. Dumnezeul nostru. face semnul Sfintei Cruci cu ele. La Slavă.

. iar preotul și cel ce merge înaintea lui. iar la strana dreaptă se cântă iarăși: Să se îndrepteze. după Liturghier. De aici înainte urmează. În acest timp preotul. cerându-și iertare. ia cădelnița și cădește altarul și naosul. și cădește latura de miazănoapte a Sfintei Mese. de unde se continua la strane. ținându-l în dreptul pieptului. de trei ori. zice și el (de trei ori) în taină Heruvicul Acum puterile cerești. (inclusiv). cu unele deosebiri: textul rugăciunilor în taină este altul decât cel de la celelalte două Liturghii. ia sfântul disc cu dreapta. face semnul Crucii cu sfântul disc spre credincioși. zicând încet Psalmul 50. iar la strana (stângă) se începe a se cânta partea a doua a Heruvicului: ... Preotul cădește proscomidiarul. cădește Sfintele Daruri (de 3 ori).... spre credincioși (întâi spre mijloc.. Când la strană s-a terminat de cântat cuvintele: . dintre ușile împărătești. intrând în sfântul altar prin ușile împărătești. apoi se întoarce spre stânga și se pleacă spre credincioși. apoi cădind iarăși în fața Sfintei Mese cântă el însuși. iar sfântul potir cu stânga.... până la cuvintele: .. fără să zică nimic.. până la cuvintele: . este: După darul Hristosului Tău... ținându-l la frunte.cu credință și cu dragoste să vă apropiați.... se închină încă o dată..trece apoi în latura de răsărit a Sfintei Mese și zice stihul al treilea: Să nu abați inima mea..Ridicarea mâinilor mele.. atât preotul cât și credincioșii își pleacă genunchii și se roagă. Preotul zice apoi: Slavă. La sfârșitul cântării. făcând trei metanii. Dacă este zi de sărbătoare. se închid ușile împărătești și preotul zice ectenia întreită de la Liturghie: Să zicem toți.săvârșită se înconjoară.. după regula știută. închinându-se de fiecare dată. Ajuns în mijlocul naosului. în cea mai profundă tăcere. sărută sfântul antimis. pentru ultima dată: Să se îndrepteze. . Sfânta Cruce. și cădește.. fără să zică ceva. Începând din miercurea săptămânii a patra (Înjumătățirea Postului Mare). rânduiala ca la Liturghia obișnuită. Merge la proscomidiar. apoi deschide dvera și sfintele uși... ies pe ușa dinspre miazănoapte și pășesc încet. apoi spre strane). ca de obicei (cădire mică)..se înconjoară. Ecfonisul dinaintea Heruvicului. își pune pe spate Aerul. la strană se cântă Heruvicul: Acum puterile cerești. în timp ce preotul cădește dintre ușile împărătești. ocolind astfel prin mijlocul naosului. până la Heruvic.... in loc de: Ca sub stăpânirea Ta. se sună clopoțelul. zicând: Și acum. după care se închide dvera. credincioșii îngenunchează. cu Apostol și Evanghelie....... stând în fața sfintei mese.. preotul se oprește puțin. înaintea preotului merge paracliserul cu lumânarea și cădelnița cădind... După aceea se închina de două ori în fața Sfintei Mese...... iar la strana stângă se cântă din nou: Să se îndrepteze... credincioșii se ridică în picioare. Sfânta Masă. Dacă nu. se întoarce (spre stânga) și merge în tăcere. după ecfonisul ecteniei pentru catehumeni se adaugă ectenia și rugăciunea pentru cei spre luminare (candidații la botez de odinioară).. După ecfonisul acesta. se citește acum Apostolul și Evanghelia zilei. Se sună din nou clopoțelul.

și celelalte. ca de obicei: Unul Sfânt.. chinonicul: Gustați și vedeți. de asemenea nimic spunând. Apoi se închină. (de 3 ori). poporul Tău. după cum scrie in Liturghier. iar preotul citește în taină două rugăciuni.. pe sfântul antimis (potirul în dreapta. fără să zică ceva. După aceea. Apoi face trei metanii mari. care urmează... ia discul cu măna stângă și buretele cu cea dreaptă și lasă să cadă în sfântul potir părticelele NI și KA din Sfântul Trup rămase pe sfântul disc. ca la Liturghia obișnuită. rugăciunea prevăzută în Liturghier: Dumnezeul tainelor celor negrăite. Dacă preotul slujește singur. și apoi se cânta rar. Sfintele. păcătosul. ca de obicei.. la chemarea preotului: Cu frică de Dumnezeu. după ce așează acoperămintele pe sfântul disc. Credincioșii rostesc: Tatăl nostru. și mă miluiește.. după care se împărtășește. îndată după ce s-a împărtășit cu Sfântul Trup (în care a fost îmbibat și Sfântul Sânge).. la sfârșitul Liturghiei.. Doamne și mărturisesc. în taină. zicând: Cinstitul și Sfântul Trup și Sânge al Domnului.. Când la strană s-a terminat cântarea părții din urmă a Heruvicului. preotul rostește ectenia: Să plinim rugăciunea noastră cea de seară. îl tămâiază. apoi ia sfântul Aer. ci rămâne să facă aceasta numai când potrivește Sfintele. curățește-mă pe mine. cu ecfonisele respective. ca de obicei. Sfintele Daruri fiind acoperite cu aerul (așa cum au rămas ele de la depunerea lor pe Sfânta Masă). sfinților! La strana se răspunde. Apoi. Deci. binecuvintează căldura fără să zică ceva. pune părticica IS in sfântul potir.. Stăpâne. cu credință. citind totodată.. iar la: Mântuiește.. Apoi spune rugăciunile pentru împărtășire: Cred. rânduiala Liturghiei urmează neschimbată.. nimic zicând. pe sfântul disc.. De acum încolo... discul în stânga). ca de obicei. atinge Sfântul Agneț (fără să-l ridice).. fără să zică ceva. el nu gustă acum din sfântul potir... Preotul ridica aerul și steluța de pe sfântul disc. zicând formula obișnuită: Se sfărâmă și se împarte Mielul lui Dumnezeu. zicând cu glas mare: Să luăm aminte! Cele mai înainte sfințite. le pune deoparte și apoi sfărâmă Sfântul Trup. cu deosebirea că. se . și așează părțile cruciș.. Domnului. ridică acoperământul sfântului disc și al sfântului potir și le pune deoparte. preotul întinde mâna dreaptă pe sub sfântul aer și cu toată frica și cucernicia. zicând: Slavă Ție... Apoi se închină în fața Sfintelor Daruri (de 3 ori). ia cu mâna stângă partea HS și o pune în mâna dreaptă. zicând de fiecare dată: Dumnezeule. Dumnezeule. îl sărută și acoperă cu el sfântul disc și sfântul potir. după care închide ușile împărătești și lasă dvera.... preotul pune Sfintele Daruri. cu ecfonisul: Și ne învrednicește pe noi.. la strană se răspunde: Bine voi cuvânta pe Domnul.În acest timp. apoi o toarnă în sfântul potir..... După aceasta ia buretele și își șterge palmele. citește rugăciunea de mulțumire din Liturghier. Dumnezeule.

primind. .... nu se zice: Ziua toată. Textul rugăciunii amvonului.... ca autor (tradițional) al Liturghiei Darurilor mai înainte sfințite.. pe sfinții zilei în care suntem. din Minei și pe sfinții zilei următoare. preotul pomenește. ci: Seara toată. La ectenia: Drepți.. iar la otpust. episcopul Romei. este altul decât la Liturghia obișnuită. a cărei Vecernie am combinat-o cu Liturghia.răspunde cu: Pâinea cea cerească și paharul. ca și cel al rugăciunii pentru potrivirea Sfintelor.. pe Sfântul Grigore Dialogul.

Pr. la un praznic mare. nu s-a fixat o oră anume. pentru că timpul săvârşirii sale depinde. principiul fundamental al spiritualităţii liturgice ortodoxe: Sfânta Euharistie este întotdeauna sfârşitul pregătirii şi plinirea nădejdii. este foarte simplu. Alexander Schmemann. abstinenta “totală” se rânduieşte Vinerea. Dintr-un punct de vedere formal. . Ştim deja că în tradiţia ortodoxă Sfânta Euharistie este întotdeauna precedată de o perioadă de postire deplină. În timp ce zilele de Miercuri şi Vineri ale Postului Mare sunt zile de abstinenţa totală. Aceeaşi logică se aplică şi pentru ajunul Crăciunului şi cel al Bobotezei. Acest principiu general explică faptul că pentru Sfânta Euharistie. Pentru un praznic mic. slujba Sfintei Împărtăşanii. Editura Doris. Tipicul rânduieşte o împărtăşanie foarte matinală. care sunt de asemenea zile de postire deplină. totuşi. de fapt. În cele din urmă. corelat cu durata postului deplin. deci Sfânta Euharistie se săvârşeşte după slujba vecerniei. aceasta este o slujbă a Sfintei Împărtăşanii ce urmează Vecerniei. şi în care. deci. devine o prăznuire de seară. Sfânta Euharistie este mutată la o oră târzie. de caracterul zilei în care ea urmează a fi săvârşită. descoperă. Sfânta Euharistie fiind întotdeauna sfârşitul pregătirii. iar zilele de abstinenţa şi post. săvârşirea Sfintei Euharistii este rânduita după slujba vecerniei. 1998 “Cea dintâi şi cea mai importantă caracteristică a Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite o reprezintă faptul că este o slujbă de seară. ajunul acestor praznice cade Sâmbătă sau Duminică. Sfânta Euharistie – “întreruperea” postului – se primeşte seara. Prima problemă se referă. Astfel. care pentru mulţi par a fi arhaice şi nesemnificative astăzi. care în tradiţia ortodoxă sunt zile euharistice. fără priveghere. care este plinirea postului. Dacă. “Postul cel Mare“. în primul rând. Bucureşti. La începutul dezvoltării sale era lipsită de solemnitatea pe care o are astăzi. la caracterul vesperal al Liturghiei. Aceste rânduieli. diferită ca formă de toate celelalte slujbe. fie se ţine individual. sunt “încununate” cu Împărtăşania de seară. deoarece privegherea îndeplineşte rolul postului sau pregătirii. astfel încât – cel puţin teoretic – în oricare din zilele săptămânii ea trebuie să aibă loc la prânz. îşi are timpul său de săvârşire sau kairos. plinirea nădejdii. Înţelesul acestor rânduieli. aşa încât legătura sa cu slujba zilnică de seară (Vecernia) era mai mult decât evidenta. fiind cele mai puternice expresii ale Bisericii ca pregătire. Acesta din urmă fie ia forma unui Priveghi de toată noaptea. Alt exemplu: dacă Buna Vestire cade într-una din zilele Postului Mare (zilele de rând ale săptămânii). în zilele în care se rânduieşte un post aspru sau deplin de-a lungul zilei. care din nefericire sunt complet uitate şi neglijate astăzi.

tot timpul. toată istoria. după cum am spus mai devreme. care umplu existenţa mea zilnică şi cu care sunt atât de obişnuit încât nu le mai acord atenţie. pentru o comuniune harică desăvârşită cu Dumnezeu în “ziua cea fără de seară” ce va să vină. deci. fiecare fapt pe care-l săvârşesc. fiecare gând care-mi trece prin minte devin importante. fie al osândei. fie ca timp al mântuirii. Biserica rânduieşte o abstinență totală de la mâncare până la apusul soarelui. De la praznic ne întoarcem la viaţa postului – la pregătire şi aşteptare. Întreaga noastră viaţa devine ceva ce a fost clădit prin venirea lui Hristos în această lume – înălţarea la El sau depărtarea de El. fie în opoziţie cu aceasta. mai mult. Aceste zile sunt alese. am gustat “pacea şi bucuria Împărăţiei” ne întoarcem în această lume şi ne regăsim din nou pe un drum lung. unde în taina inimii noastre contemplam lumina şi strălucirea Sa necreată. nădejde. ele sunt luminate de aşteptarea primirii viitoarei împărtăşiri cu Trupul şi Sângele lui Hristos. la începutul care nu va avea sfârşit. . unice. de unde vine ajutorul meu“. Cosmosul însuşi s-au transformat în aşteptare. ireversibile şi fie se afla în “acord” cu nădejdea mea în Hristos. anticipat. îngust şi dificil. iar această aşteptare ne întăreşte în efortul nostru atât duhovnicesc cât şi fizic. fiind potrivite pentru Împărtăşirea din timpul Postului care. cât de multe lucruri triviale şi insignifiante. se descoperă în adevăratul său sens.nu numai sensul Postului ci şi al Bisericii şi al vieţii creştine în totalitatea ei. îl transformă în osteneli ce căuta spre bucuria Împărtăşaniei de seară. capătă o nouă semnificaţie. Iar apoi. cât de serioasă şi cât de importanta devine ziua pe care trebuie să o petrec în ocupaţii obişnuite . toată viaţa. noi părăsim lumea aceasta în duh şi ne întâlnim la masa Domnului. Aşteptam seara acestei lumi care ne va face părtaşi la “bucuria strălucirii sfintei slave a lui Dumnezeu“. Însuşi timpul. în întuneric şi nimicire. Împărăţia va veni! În “lumea aceasta” putem numai să anticipăm slava şi bucuria Împărăţiei. pe care de obicei îl “risipim” atât de uşor. Nicăieri nu găsim mai bine şi mai deplin descoperit adevăratul sens al postirii şi al Postului Mare decât în zilele Împărtăşaniei de seară . Ca şi Biserica. Aceasta pregustare ne este dăruită totuşi pentru ca să dorim şi să iubim Împărăţia şi. înălţare. Hristos a venit. Zile pline de osteneli duhovniceşti şi fizice. Iar de fiecare dată când.Miercurea şi Vinerea în timpul Postului. “ Ridica-voi ochii mei la munţi. Fiecare cuvânt pe care-l rostesc. reprezintă unul din cele mai importante mijloace sau “arme” în lupta duhovnicească de -a lungul postului. în lumina apropiatei întâlniri cu Hristos. În Hristos. pregătire.

iar ziua săvârşirii ei întotdeauna a dobândit o conotaţie duhovnicească a Zilei Domnului. Săvârşirea ei este întotdeauna o sărbătoare. Euharistia obştească şi plină de bucurie a zilei Domnului a fost “extinsă” în totalitatea timpului şi vieţii omului. încetul cu încetul. Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite a devenit o trăsătură liturgică caracteristică Postului Mare şi. care este perspectiva duhovnicească a Postului şi a postirii. O dată ce Sfânta Euharistie a fost lipsită de caracterul său “festiv” şi a încetat să mai fie praznic al Bisericii. După cum am subliniat. când creştinii erau foarte puţini şi foarte bine “testaţi”. Psalmul de seară (Psalmul . această practică a fost întreruptă când creşterea membrilor Bisericii. chiar şi astăzi nu este o simplă parte a ciclului zilnic. există practică administrării Sfintelor Daruri credincioşilor la sfârşitul Sfintei Împărtăşanii de Duminică pentru Împărtăşirea lor zilnică particulară acasă. centrată pe Împărăţia lui Dumnezeu şi plină de bucurie a Sfintei Euharistii.Tipicul În Biserica primară. În Apus. uşă a fost deschisă către aşa-numitele mise (liturghii) “particulare” care. deoarece numărul praznicelor – mari sau mici – crescuse şi determinase săvârşirea Sfintei Euharistii mai des. transformarea creştinismului într-o religie de masă. cel puţin teoretic. este izvorul unei transformai importante a înţelegerii intime asupra Euharistiei. Slujba începe cu Vecernia cea Mare. ci să fi fost comună tuturor perioadelor de post din Biserică. În Răsărit. Este foarte posibil ca. devenind parte integrantă a ciclului zilnic. Astfel. au alterat din ce în ce mai mult toate celelalte elemente ale cultului. la rândul lor. Iar apoi. o dată ce Împărtăşania zilnică de acasă a încetat. această slujbă “mai înainte sfinţită” să nu fi fost limitată doar la Postul Mare. Sfânta Euharistie este incompatibilă cu postul şi nu se săvârşeşte în zilele de rând ale Postului Mare. înţelegerea. aceasta nu a fost înlocuită în Răsărit cu săvârşirea zilnică a Sfintei Euharistii. sub influenţa duhului liturgic al Postului. a acelei “tristeţi strălucitoare” de care am vorbit a căpătat acea frumuseţe şi solemnitate unică ce o fa c să fie culmea duhovnicească a slujbelor Postului. au scăzut inevitabil intensitatea duhovnicească caracteristica primelor generaţii creştine şi a forţat autorităţile să ia măsuri împotriva întrebuinţării greşite a Sfintelor Daruri. de asemenea. iniţial eshatologica. Sfânta Liturghie. Totuşi. ci a dat naştere la o nouă formă de Împărtăşanie cu Darurile păstrate de Duminică sau de la prăznuirea “festivă”. nu a fost niciodată înlăturată şi. deşi doxologia (binecuvântarea de început) de la început este “euharistica” – “Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh…” – şi plasează întreaga prăznuire în perspectiva Împărăţiei. totuşi. acest lucru a condus la apariţia Euharistiei zilnice – una din trăsăturile caracteristice tradiţiei liturgice şi pietăţii apusene dar care. la început.

Aceasta catismă este rânduita pentru fiecare zi de rând a Postului. 1). Te va binecuvânta Domnul din Sion. cel ce a făcut cerul şi pământul” (Psalmul 134). numiţi “cântările Treptelor”. urmat apoi de Litia Mare şi de a optsprezecea parte sau catismă a Psaltirii. Ea constă din Psalmii 120-134. pregătindu-se pentru a-L întâlni pe Dumnezeul lor: “Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: În casa Domnului vom merge!” (Psalmul 121. care staţi în casa Domnului. Ele erau cantate pe treptele templului de la Ierusalim – ca imnuri ale poporului adunat pentru slujba. . “Iată. acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile Domnului. în curţile casei Dumnezeului nostru.104) – “Binecuvântează suflete al meu pe Domnul…” – este cântat ca de obicei. Noaptea ridicaţi mâinile voastre spre cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->