APITERAPIA SAU TERAPIA PE CALEA MIERII SI A PRODUSELOR STUPULUI

MOTTO: "Aceasta tainica primavara izvoraste din mierea miraculoasa care nu este altceva decat o raza de caldura transformata odinioara si care acum, isi recapata forma cea dintai... Ea tine loc de soare si flori pana cand fratele ei mai varstnic, soarele... strecurandusi prin portile intredeschise primele mangaieri caldute, va trezi la viata violetele si anemonele si va scoate din toropeala si lucratoarele (albinele) spunandu-le ca ozonul a pus din nou stapanire pe lume si ca cercul neintrerupt ce leaga moartea de viata a mai facut un ocol in jurul sau si iar a inviat." MAURICE MAETERLINCK Produsele albinei s-au inscris de la inceputul preistoriei in randul elementelor naturale folosite pentru completarea si ameliorarea hranei si apoi pentru combaterea si prevenirea durerii si a suferintelor omului. Practica traditionala a apiterapiei dateaza din vremurile imemoriale ale istoriei umane. Primele comunitati mai dense de oameni au aparut pe valea Indului, cam prin jurul anului 3000 I.H. In cea mai veche carte din India, RIG-VEDA, scrisa intre anii 3000-2000 I.H., atat mierea cat si albinele sunt amintite de mai multe ori. Trecand la o alta antica civilizatie, la cea egipteana, inca din timpul primei dinastii, anul 3200 I.H., albina reprezenta simbolul regelui. Civilizatia elena a evoluat si ea in spiritul credintei ca mierea reprezinta un aliment, dar si un remediu de prim rang. Ea este mentionata in Iliada si Odiseea, de mai multe ori. Apiterapia este terapia traditionala care foloseste mierea, polenul, ceara, laptisorul de matca, veninul albinelor si alte produse ce tin de complexa alchimie a stupului, in vederea mentinerii sanatatii corpului omenesc. Astfel, mierea de salcam obisnuita este calmanta; cea de castan decongestioneaza ficatul si prostata, favorizand circulatia sanguina; mierea de mar este tonica si antidiareica; cea de tei este calmanta si sedativa; cea de papadie este depurativa si uso laxativa; mierea de rapita este indicata in tratamentul local al ulcerelor varicoase; mierea de mure este tonica si antidiareica; cea de salcam galben japonez este antihemoragica, micsorand timpul de coagulare si regleaza menstruatia, influenteaza de asemenea functiile digestive; mierea de cimbrisor este antiseptica, pectorala si afrodisiaca. Un kilogram de miere este echivalent sub raport caloric cu 1,680 kg carne de vaca, cu 50 de oua, cu 5,675 l lapte si cu aproximativ 40 de portocale. Mierea este un aliment delicios si foarte util sanatatii. Ea se poate consuma ca atare, sau ca adaos la ceai, lapte, alte bauturi, sub forma de tartine. Cu ajutorul mierii se pot prepara prajituri perfect tolerabile, care, dupa opinia nutritionistilor, pot inlocui prajiturile obisnuite, care sunt in general stimulatoare ale aciditatii. Produse apicole Daca in trecut, milenii de-a randul, mierea a fost folosita ca atare in terapeutica, astazi stau la dispozitie in afara acesteia si alte produse apicole. Acestea pot fi impartite in doua categorii: 1. Produse apicole naturale, directe (pentru a afla mai multe informatii da un click pe legaturile urmatoare) mierea http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/apiterapia/miere.htm ceara http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/apiterapia/ceara.htm propolisul http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/apiterapia/propolis.htm polenul http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/apiterapia/polen.htm laptisorul de matca http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/apiterapia/laptisor_matca.htm

veninul de albine http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/apiterapia/venin.htm 2. Produse apicole indirecte naturale sau produse derivate. hidromelul otetul de miere turtele si prajiturile din miere cremele de ceara preparatele cosmetice pe baza de produse apicole diversele sortimente vitalizante alcatuite pe baza de produse apicole. In domeniul sanatatii un rol deosebit il ocupa combinatiile de miere, polen si laptisor de matca, dozate corespunzator. Se folosesc pentru ocrotirea mamei si copilului, a sanatatii adultului, in convalescente, avitaminoze, diverse afectiuni ale tubului digestiv si a ficatului, in afectiuni ale cailor respiratorii, nevroze, astenii, senilitate. Tratamente naturiste: PROPOLISUL: se ia 1 gr. pe zi, pn la vindecare. POLENUL: este indicat n nevroze, hepatite, ciroze, colite, ulcer. Se iau 2-4 lingurite dimineata si la prnz, nainte de mese. Se consum ca atare sau cu miere. Cura dureaz o lun, se face o pauz de 3 luni, se repet de 2-3 ori pe an. LPTISORUL DE MATC: indicat n special brbatilor. Se ia 1 lingurit dimineata pe nemncate. Este indicat n bolile de nervi. Nu se foloseste n cancer, diabet, dereglri hormonale, la femei. O cur dureaz o lun, se face pauz 90 de zile, se repet de 2-3 ori pe an. PREPARATUL DIN ALOE, MIERE, PROPOLIS: 100 gr. miere, 20 gr. propolis dat pe rztoare, 750 gr. aloe (frunze date pe rztoare), se tin la rece timp de 5 zile. Se ia cte o lingurit dimineata si la prnz cu 2 ore nainte de mas, timp de 5 zile, apoi o lingurit dimineata cu 2 ore nainte de mas timp de 3 sptmni. Cura se poate repeta dup o pauz de 7 zile. Se recomand n grip, viroze respiratorii, anorexie, cefalee, faringoamigdalit, astm bronsic, reumatism, paralizii, infectii cronice ale pielii, neurastenii, ulcer gastric, cancer, TBC pulmonar. Este contraindicat n sarcin si dereglri hormonale. SIROP DE PROPOLIS: se fierbe 1 lingurit de propolis mruntit n 250 ml. ap pn scade la jumtate, se strecoar, se ndulceste cu 2 linguri de miere. Se administreaz zilnic 3 lingurite n crize de tuse. Mierea - medicament/aliment Pe lnga aportul energetic imediat datorat continutului de glucoza si fructoza, direct asimilabile, ceea ce o recomanda n toate actiunile ce necesita efort fizic si intelectual intens, mierea de albine are si nsusiri terapeutice prin continutul n enzime, vitamine, saruri, minerale si acizi organici. Mierea este indicata n: 1) Afectiuni ale aparatului digestiv : - ulcere gastro-duodenale - gastrite hiperacide - constipatii Se recomanda doze de 150g/zi n trei reprize cu doua ore nainte de masa , nsotite de ceaiuri usor caldute, n nici un caz reci. 2) Afectiuni hepato-biliare, att n hepatita toxica, ct si n cea infectioasa; gratie actiunii bactericide si continutului n glucide, mierea amelioreaza functiile hepato-celulare si mareste rezistenta organismului. Mierea se administreaza ca atare sau asociata cu ceaiurile indicate n aceste afectiuni. 3) Afectiuni cardio-vasculare Mierea are o actiune favorabila asupra muschiului cardiac si a circulatiei coronariene si periferice prin prezenta acetil colinei(n special n mierea de floarea soarelui) dar si prin continutul bogat n vitamine si glucide si nul n clorura de sodiu.

Datorita mbunatatirii circulatiei periferice, mierea favorizeaza activitatile intelectuale si atenueaza efectele mbatrnirii. 4) Afectiuni ale aparatului respirator, laringite, bronsite, datorita actiunii antimicrobiene si antiinflamatorii a mierii; se administreaza ca atare sau cu lapte caldut. 5) Afectiuni ale pielii, rani, eczeme, furunculoze, datorita actiunii antimicotice si antimicrobiene; se foloseste prin aplicarea directa pe suprafata ranii; dar mierea este si o hrana pretioasa pentru piele, astfel ca, sub actiunea ei, pielea devine moale si elastica; se poate folosi ca atare, sau n amestec cu albus de ou sau glicerina. 6) Afectiuni ale sistemului nervos, neuroastenii. Mierea hraneste si fortifica celulele nervoase(prin continutul n glucoza si fructoza), iar prezenta vitaminelor si a sarurilor minerale ajuta la ntretinerea echilibrului ionilor n organism si, ca urmare, nervozitatea scade, somnul devine mai linistit, apare senzatia de vigoare. Dar, atentie, toate proprietatile terapeutice sunt diminuate de timp, iar prin ncalzire componentele active, de valoare si nceteaza activitatea, mierea transformndu-se ntrun simplu depozit de zaharuri si saruri minerale cu valoare redusa, de fapt un aliment dulce fara a mai fi si un medicament pretios. Sfaturi pentru cumparatori Mierea naturala, cristalizata, are cristale fine care se "topesc" repede n gura, pe cnd mierea falsificata cu zahar are cristale grosolane care se dizolva mai lent. Mierea falsificata cu zaharina are gust dulce pronuntat, aproape lesinator. Mierea naturala contine ntotdeauna n suspensie particule solide sau materii coloidale, astfel nct, pusa ntr-un vas transparent are aspect usor tulbure. Daca gustul mierii este usor caramelizat, se poate deduce ca aceasta a fost ncalzita direct pe flacara pentru a fi fluidizata sau amestecata cu zahar ars. Daca mierea nu are aroma se poate presupune sau ca a fost suprancalzita n scopul fluidizarii, sau provine din zahar prelucrat de albine sau este foarte veche. n toate cazurile este fara valoare terapeutica. Mierea provenita de la albinele hranite cu zahar sau cea falsificata cu glucoza industriala este mai putin dulce dect mierea florala, iar n cazul falsificarii cu zaharina n amestec cu glicerina, desi dulce, are reactie alcalina. Mierea veche, ca si mierea falsificata cu zahar invertit artificial are aciditate mai mare dect cea normala, n timp ce mierea falsificata cu zahar neinvertit are un indice de aciditate foarte scazut.Mierea ncalzita agresiv si mareste aciditatea datorita descompunerii fructozei n acid formic. Ce este mierea de albine? n procesul de fotosinteza plantele transforma CO2 si H2O, n prezenta unor enzime, n substante organice, printre care si unele cu formula Cn(H2O)n numite hidrati de carbon, care apar n diferite proportii n aproape toate partile componente ale plantelor, inclusiv n nectarul florilor. Unele din aceste substante au gust dulce si mirosuri delicate, astfel nct sunt agreate si cautate de catre albine. Acestea le recolteaza si le transporta n stup, unde le prelucreaza n amestecuri necesare metabolismului lor. n timpul prelucrarii mierea(caci acesta este amestecul rezultat prin prelucrarea nectarului de catre albine), capata unele caracteristici noi pentru a putea fi depozitata timp mai ndelungat, iar la nevoie sa constituie medicamentul familiei de albine. Calitatile nutritive ale mierii sunt date de de compozitia nectarului dupa tipul de floare, dar calitatile terapeutice sunt date n mare parte de prelucrarea nectarului n gusa albinelor. n urma prelucrarii are loc o mbogatire a nectarului n enzime,acizi organici,acetil colina si se transforma oligozaharidele, chiar si polizaharidele n compusi mai simpli, preponderent fructoza si glucoza. Glucoza si fructoza intervin direct n metabolismul uman, ele asigurnd energia necesara organismului si favoriznd formarea si hranirea celulelor nervoase;este cunoscuta nevoia de "dulce" la copii si, mai ales, n perioadele de efort intelectual. Mierea cu un continut mai mare de fructoza se mentine n stare fluida mai multa vreme, pe cnd mierea n care

predomina glucoza cristalizeaza foarte repede,uneori la doar cteva saptamni de la recoltare. Cristalizarea mierii este un proces ct se poate de natural, favorizat de pastrarea mierii ntr-un anumit interval de temperatura, dar si de prezenta n miere a polenului. Prezenta n miere a polenului i mareste acesteia calitatile,fiind un avantaj care nu trebuie neglijat; n mierea cristalizata se conserva toate proprietatile nutritive,dietetice si curative ale acesteia. Enzimele sunt substante organice complexe de natura proteica, cu rol major n dirijarea si favorizarea proceselor metabolice la toate organismele vii. Ele au o mare specificitate, prezenta lor determinnd transformarea diverselor substante n produsi unitari(care pot fi asimilati), fara reactii colaterale care ar duce la obtinerea unor produsi secundari, ca n cazul sintezelor industriale. Prezenta enzimelor n miere este o masua a calitatii acesteia, n timp ce lipsa lor indica degradarea sau falsificarea mierii. Cu timpul enzimele se inactiveaza, iar, prin ncalzire la peste 50oC, calitatea lor dispare ireversibil. De aceea trebuie consumata n scopuri terapeutice mierea din ultimul an de productie si care nu a fost ncalzita n scopul fluidizarii la mai mult de 45oC. Cum metabolismul uman are la baza degradarea enzimatica a hranei pna la compusi foarte simpli(din care unii, n prezenta oxigenului se transforma n CO2 , H2O si energie), n absenta enzimelor hrana nu poate fi digerata si devine chiar un balast. Pe lnga aceste componente ale mierii, albinele mbogatesc nectarul florilor n compusi ca acizi organici, vitamine, acetil colina, s.a. care asigura att o conservare a produsului( pentru ca acesta sa nu poata fi atacat de bacterii si mucegaiuri ce apar n timpul iernarii) ct si distrugerea florii microbiene n timpul hranirii de peste iarna. De exemplu s-a semnalat prezenta acidului gluconic, conservant si bactericid, a acidului formic,dezinfectant si bactericid, sau a inhibinei,o enzima foarte pretioasa, cu rol bactericid, care mareste determinant calitatea mierii; alte componente determina o atenuare a efectelor mbatrnirii(acetil colina combate scleroderma) si asigura supravietuirea familiei de albine peste iarna;albinele care se hranesc cu miere traiesc 6-7 luni, pe cnd suratele lor care se hranesc cu nectar n timpul verii traiesc doar 40-45 zile.

Terapia cu venin de albine

Apiterapia, utilizarea in medicina a produselor obtinute de la albine, a fost practicata inca din cele mai vechi timpuri. In epoca moderna, veninul albinelor a inceput sa fie folosit in tratarea artritei si a altor inflamatii si boli degenerative. Literatura stiintifica de specialitate contine numeroase articole legate de studiile clinice realizate in diferite tari, iar armata SUA si-a extins cercetarile asupra componentilor chimici care se gasesc in acest venin. Veninul este bogat in substante active Veninul albinelor producatoare de miere contine cel putin 18 substante active. Melitina, cea mai importanta substanta, este unul dintre cei mai puternici agenti antiinflamatori cunoscuti (de 100 de ori mai puternic decit hidrocortizonul). Adolapinul este un alt antiinflamator puternic care inhiba ciclooxigenasele, avind si un rol analgezic. Alte substante sint, de asemenea, implicate in raspunsul inflamator al veninului, prin slabirea tesuturilor si facilitarea curgerii altor agenti. Cind sa se utilizeze aceasta terapie Terapia cu veninul de albine poate fi folositoare intr-o mare varietate de situatii. Charles Mraz, un apicultor din Middlebury, Vermont, a popularizat acest tip de terapie pe la sfirsitul anilor 60, spunind ca este bine sa fie incercat si acest tip de terapie in oricare situatie clinica unde nici un alt tratament nu a dat rezultate. Oricum, iata patru dintre situatiile in care veninul este cel mai folosit in tratamente. Artrita si alte inflamatii sistemice Terapia cu venin de albine poate fi folositoare atit in cazurile reumatoide, cit si in cele osteoartritice, ajutind la scaderea durerilor si a umflaturilor. In cazul artritei reumatoide, nodulii reumatoizi se pot reduce ca marime. Maladiile altor tesuturi de legatura, cum este

scleroderma, pot fi tratate si ele in acest fel. Chiar si inflamatiile sistemice ale articulatiilor, cum sint colitele ulceroase sau chiar astmul, isi pot gasi rezolvarea cu veninul de albine. In acest caz, veninul permite stimularea hipotalamusului si a glandei pituitare, ceea ce poate duce la rezolvarea problemelor. Leziuni acute si cronice Inflamarea tendoanelor si ranile care apar in alte zone raspund foarte bine la terapia cu venin de albine. In acest caz, efectul este probabil unul antiinflamator, la nivel local, implicind necesitatea unui raspuns al celulelor, la nivel imunitar, la actiunea proteinelor straine. Durerile cronice de spate si git pot raspunde foarte bine la acest tip de tratament. Ranile si cicatricele Ranile si tesuturile cu cicatrice sint inmuiate de substantele din venin, se pot netezi si pot recapata culoarea. Ranile tesuturilor interne, aparute ca urmare a unor interventii chirurgicale, se pot vindeca prin tratamentul zonei de la suprafata corpului. Scleroza multipla poate fi tratata cu venin de albine Utilizarea veninului albinelor in aceste cazuri este insuficient cunoscuta si necesita inca studii viitoare. Specialistii americani in imunologie studiaza efectele extrasului de venin de albine pe pacientii care sufera de scleroze multiple. Sute de persoane care sufera de aceasta boala sint totusi in cautarea unui terapeut specialist in veninul de albine. Tratamentul este de lunga durata si destul de siciitor, dar de obicei, in urma lui se poate constata o crestere a stabilitatii, scaderea oboselii si a convulsiilor. Modul de utilizare a veninului Terapia cu veninul albinelor poate fi realizata cu ajutorul unui apicultor, de un alt pacient sau de rudele celui bolnav, cu conditia sa fie invatat sa umble cu albinele. O albina este luata din stup sau dintr-un borcan, cu ajutorul unei pensete, pusa pe zona cu probleme a corpului unde ea va intepa. Numarul, locul si frecventa intepaturilor depind de pacient si de necazurile cu care se confrunta el. O simpla tendonita necesita doar citeva intepaturi, poate doua-trei pe sedinta, timp de doua-cinci sedinte. Pentru o boala cronica, cum este artrita, sint necesare doua-trei sedinte pe saptamina, cu mai multe intepaturi la o sendinta, timp de una-trei luni. Scleroza multipla raspunde destul de greu la tratament, uneori poate dura luni de zile pina cind pacientii sa se simta mai plini de energie. In aceste cazuri se recomanda un tratament de doua-trei ori pe saptamina timp de sase luni pina la primele rezultate, dar exista cazuri in care organismul a raspuns si mai repede.
Medicii folosesc injectiile cu venin Exista medici care utilizeaza in practica lor terapia bazata pe veninul albinelor. Ei folosesc veninul colectat in fiole sterilizate pe care apoi il injecteaza sub piele, uneori in amestec cu un anestezic local. Unii spun insa ca utilizind acest mod de colectare a veninului se pierde din puterea lui, dar in multe situatii este mult mai accesibil si mai usor asa, decit sa apelezi la un apicultor sau sa ai de-a face direct cu albinele. Efectele secundare care pot sa apara in urma terapiei cu venin de albine sint in general limitate la inflamarea si durerea binecunoscute in astfel de cazuri. Exista insa riscul sa apara o reactie alergica la acest venin si este bine ca intotdeauna sa faceti inainte de tratament un test.

Polenul un superaliment natural

Ca toate celelalte produse apicole, polenul exista de cind albina a aparut pe pamint, adica in urma cu 50-60 de milioane de ani, in timpul primei perioade tertiare, marcata de diversificarea mamiferelor si debutul formarii Muntilor Alpi. Dar in vreme ce mierea contribuie la hrana omului din cele mai vechi timpuri, iar utilizarea produselor pe baza de ceara si propolis dateaza de citeva mii de ani, polenul a ramas necunoscut, relativ recent, adica in ultimele decenii, fiind utilizat pe plan alimentar si medicinal. Ce este polenul

Cuvintul polen provine din grecescul pale, care desemna faina si praful polinic. Din aceeasi radacina s-a format cuvintul polinologie, care corespunde studiului stiintific al polenului. Polenul inglobeaza o multitudine de corpusculi microscopici, continuti in sacii polinici ai florilor, acesti graunti minusculi constituind elementele de reproducere ale acestora. Un graunte de polen are forma sferica sau ovoida si marimea situata in jurul a 20-40 de microni. Exista mii de varietati de polen. Fiecare specie de plante cu flori produce un sortiment veritabila amprenta digitala a plantei in cauza ale carui caracteristici permit identificarea exacta la microscop. Recoltarea polenului Recoltarea polenului de catre om direct de pe plante intimpina mari dificultati usor de inteles. In schimb, albina care polenizeaza florile il recolteaza natural cu ajutorul picioarelor posterioare, perfect adaptate pentru a culege aceasta pudra fina, pe care o transforma in doi mici bulgari pe care ii aduce la stup. Astfel, in fiecare zi, milioane de muncitoare inaripate recolteaza pentru noi polenul florilor sub forma acestor bulgarasi de culori variate, de la alb la negru in functie de spatiul botanic polenizat, culorile cele mai intilnite fiind galben, oranj si maro deschis. Apicultorii polenicultori au astfel posibilitatea sa obtina (nu trebuie sa preleveze mai mult de 10 la suta din recolta albinelor pentru a nu pune in pericol viata stupului) circa 3 kilograme de polen pe stup si pe an, recolta care se intinde de la sfirsitul iernii pina la inceputul toamnei, in functie de perioada de inflorire a fiecarei specii vegetale polenizata de albine. Compozitia analitica a polenului Pe parcursul ultimelor decenii, tehnicile stiintifice moderne de analiza au permis formarea unei idei precise asupra compozitiei calitative si cantitative a diferitelor sortimente de polen aduse de albine la stup, avind in vedere ca exista diferente cantitative importante in functie de originea sa botanica. Pentru moment se utilizeaza in apiterapie numai polenul mixt, care cuprinde mai multe specii florale (este imposibil sa ceri albinelor sa recolteze polenul unei anumite specii florale!). De aceea, specialistii dau numai compozitia calitativa obisnuita, constanta si cunoscuta a polenului mixt. Cifrele au rezultat din recentele investigatii analitice realizate de cercetatori. Polenul contine: - apa 10-15 la suta in cazul polenului proaspat si 4 la suta in cazul polenului uscat; - glucide (zahar) 35 la suta; - lipide (grasimi) 5 la suta; - protide (substante azotate) 20 la suta din care o mare parte este formata de aminoacizi liberi si combinati. Dintre acestia cei mai importanti sint in numar de opt si sint indispensabili vietii, deoarece organismul uman nu poate sa ii sintetizeze singur si atunci trebuie sa se regaseasca zilnic in alimentatia noastra. Bogatia in aminoacizi esentiali confera polenului un atu major; - vitamine majoritatea, dar in special exista din abundenta vitaminele din grupa B, si anume: B1 (tiamina), B2 (riboflavina), B3 (vitamina PP), B5 (acid pantotenic), B6 (piridoxina), B7 (mezoinozitol), B8 (biotina), B9 (acid folic), B12 (cianocobolamina), de asemenea polenul mai contine provitamina A sau caroten, vitamina C, vitamina D si vitamina E; - substante minerale (oligoelemente) calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, siliciu etc.; - enzime amilaze, fosfati etc.; - substante antibiotice active pentru tulpini de colibacili si salmonela; - substante care sporesc rezistenta capilara, o substanta acceleratoare a cresterii; - alte substante care nu se cunosc, dar care pot avea o mare importanta, cercetarile avansate rezervindu-ne anumite surprize in viitor. Rezumind toate acestea, observam ca polenul reuneste majoritatea elementelor indispensabile vietii. Polenul actioneaza in sinergie naturala printr-o miraculoasa sinteza care ar fi absolut

imposibil de reprodus artificial in laboratoare. Aceasta bogatie transforma acest aliment complet si natural intr-unul dintre cele mai minunate suplimente alimentare pe care ne-am dori sa-l gasim. Conservarea polenului Inca de la recoltare, bulgarasii de polen sint uscati rapid cu ajutorul unui curent de aer cald si uscat care traverseaza sertarele unde sint depozitati. Aceasta operatiune se desfasoara zilnic, dureaza mai multe ore, uscarea se face la o temperatura de 40 de grade Celsius, pina cind bulgarasii nu se mai lipesc intre ei. Dupa uscare se efectueaza sortarea (manual cu pensete sau cu ajutorul unor aparate sofisticate). La final, depozitarea se face in recipiente etansate, pentru evitarea patrunderii umiditatii. La rindul lor, recipientele vor fi plasate, cu precautii suplimentare, intr-un loc uscat si racoros. Care sint proprietatile polenului Pina la momentul actual se cunoaste ca polenul poseda actiuni care se manifesta in special asupra: - Aparatului digestiv, prin cresterea poftei de mincare si luarea in greutate in caz de slabire excesiva; ajuta la reglarea unor tulburari functionale precum constipatia. - Sistemului neuro-psihic, prin stimularea bunei dispozitii si efectului euforizant, insotite de marirea capacitatilor intelectuale. - Metabolismului general, prin efecte reglatoare ce intervin pe planul dezvoltarii generale a individului si in sfera prevenirii imbatrinirii organice. De asemenea, datorita compozitiei sale, polenul are diverse actiuni farmaceutice studiate in laborator pe animale si efecte constatate in cadrul experimentelor clinice riguroase atit la copii, cit si la adulti. Aceste actiuni benefice studiate sint: - producerea in organism a numeroase elemente vitale susceptibile ca lipsesc; - contributia la ameliorarea a numeroase functii organice care au devenit ineficiente sau la reglarea unora care au fost perturbate; - favorizarea sau restabilirea armonioasa a metabolismelor dereglate; - stimularea si cresterea pe plan global a energiei vitale. Proprietatile generale ale polenului Polenul este un tonifiant si un stimulator generator de buna dispozitie si are efect euforizant. Polenul este un produs de reechilibrare functionala, actionind in maniera naturala si psihologica. Polenul este un produs detoxifisant general al intregului organism. Cind se foloseste polenul Actiunile benefice mentionate mai sus transforma polenul intr-un extraordinar produs alimentar natural care poate interveni eficace asupra sanatatii fiecaruia, fie pentru mentinerea acesteia la cel mai bun nivel de eficienta, fie pentru intarirea ei daca este deficienta, fie pentru recuperarea sanatatii. Chiar daca toate indicatiile enumerate sint reale, aceasta nu inseamna ca doar polenul este intotdeauna capabil sa rezolve singur tulburarea patologica sau afectiunea respectiva in totalitate. Polenul nu este nici un produs miraculos, nici un panaceu universal, ci doar un excelent supliment alimentar cu rolul de a va ajuta sa va simtiti bine sau mai bine. Exista indicatii majore in care doar polenul, in general, da rezultate excelente si exista indicatii importante pentru care polenul prezinta efecte pozitive in completare cu un tratament specific, adaptat tulburarii sau bolii respective. Cum ajuta polenul o persoana sanatoasa Polenul este luat in scopul de a diminua eventualele insuficiente in saruri minerale si oligoelemente, in vitamine, aminoacizi etc., cauzate de actuala alimentatia precara si mai ales cu ocazia unor perioade psihologice deosebite, precum sarcina, alaptarea, cresterea sau imbatrinirea.

Pentru a obtine un mai bun randament psihic si fizic in cadrul activitatilor normale este bine sa luati polen. De asemenea, pentru obtinerea unei mai mari rezistente la oboseala in momentele cu activitati mai intense (de exemplu, sportivii care doresc sa obtina performante mai bune sau elevii, studentii care sint in perioada pregatirii examenelor, deoarece polenul confera o mai mare usurinta la invatare si memorizare). In lupta organismului impotriva agresiunilor fizice (microbiene) si psihice (stres) polenul ajuta la intarirea individului. Pentru copii si adolescenti este indicat polenul, deoarece favorizeaza cresterea armonioasa. Pentru persoanele mai in virsta, polenul frineaza efectele imbatrinirii, in general, a pielii, parului si unghiilor, in special. Asadar, polenul se adreseaza tuturor persoanelor sanatoase care vor sa-si pastreze cea mai buna forma si sa intirzie la maximum imbatrinirea biologica, adica cei care doresc sa-si conserve sau sa-si sporeasca vitalitatea si pofta de viata. Indicatiile polenului pentru persoanele bolnave Observind originea si gravitatea tulburarii sau afectiunii respective, polenul trebuie sa fie administrat singur sau asociat altor medicatii indispensabile. Indicatii generale: - oboseala (astenie) in toate stadiile si originile diverse: pe parcursul bolii sau postoperatoriu, convalescenta medicala sau chirurgicala, surmenaj si stari de epuizare fizica, psihica si intelectuala, astenia cronica a batrinilor; - pierderea poftei de mincare (anorexie) de origine fiziologica, precum si slabirea excesiva si starea de slabiciune; - intirzierea cresterii organismului; - persoane cu deficiente constitutionale; - senilitate sau imbatrinirea prematura si anormala exagerata. Indicatii speciale: - sfera cardiovasculara: ateroscleroza impreuna cu consecintele sale (hipertensiunea arteriala, fragilitatea vasculara si capilara); - sfera digestiva: constipatia pentru care polenul are rezultate remarcabile, enterocolitele si colitele diverse; - sfera genito-urinara: colibacilozele, toate tulburarile de prostata, diferite forme de astenie sexuala; - sfera neuro-psihica: neurastenia (stare in care oboseala nevrotica este predominanta), starea depresiva minora (polen asociat cu tratament pe baza de plante stimulatoare si reglatoare ginseng); - sfera dermatologica: unghii fragile si casante, caderea anormala sau prematura a parului, piele sensibila, anumite dermatoze; - sfera oculara: oboseala vederii. Dupa parcurgerea acestei liste de indicatii puteti constata ca polenul poate ameliora sau schimba major viata multor oameni. Formele de prezentare a polenului In circuitul comercial, polenul florilor este propus sub diverse forme de prezentare, care se disting in doua mari categorii: in prima polenul este prezentat ca unica substanta, iar in a doua el este asociat altor produse terapeutice naturale care vin sa completeze actiunea lui. Polenul singura substanta activa: - polenul ca bulgaras natural este prezentat in recipiente din plastic sau sticla, in cantitate de 250-500 de grame. Se gaseste la Plafar sau direct la apicultori. - polenul sub forma de pudra este comercializat in pliculete sau in capsule care trebuie pastrate intr-un loc uscat si racoros. Aceasta forma poate conveni persoanelor care nu suporta mirosul sau gustul bulgarilor.

- polenul sub forma de extract purificat care se obtine in diverse laboratoare farmaceutice si care se gaseste in farmacii. Polenul asociat cu alte produse: Exista sub diverse forme in care sint combinate si alte produse dietetice (miere, laptisor de matca, propolis, argila etc.). Procentul este variabil in functie de specialitate, de aceea trebuie intotdeauna sa verificati daca doza mentionata este suficienta pentru ca efectul polenului sa fie eficient. Dupa cum observati oferta este suficient de bogata pentru ca sa nu aveti nici o greutate in a alege forma care corespunde cel mai bine nevoilor si gusturilor dumneavoastra. In ce cantitate se ia polenul Specialistii au ajuns la concluzia ca administrarea polenului se face dupa anumite reguli care tin seama daca este luat de un copil sau de un adult, daca este luat intr-o forma sau alta. Polenul in bulgarasi naturali dozele medii zilnice sint urmatoarele: Pentru adulti: 15-20 de grame (cura de intretinere); 30-40 de grame (doza de tratament sau de atac). Pentru copii: 4-8 grame (virsta: 3-6 ani); 8-12 grame (virsta: 6-12 ani); 12-15 grame (virsta: 12-16 ani). Trebuie sa stiti ca dozele nu trebuie sa fie cintarite cu maxima exactitate, polenul nefiind un medicament, ci un produs alimentar cu insusirea de a nu fi vatamator. De exemplu, daca masurati dozele cu o lingurita de cafea, cantitatea rasa este de aproximativ 4 grame, iar o lingura mare rasa inseamna aproximativ 12 grame. Polenul sub forma de extract sau cel asociat altor substante dietetice trebuie luat dupa indicatiile pentru adulti si copii mentionate de laboratoare pe prospect. Cea mai buna modalitate de a lua polen Pentru ca gustul polenului de pai uscat nu place oricui, este bine (mai ales daca trebuie luat de copii) sa fie incorporat in suc de fructe sau lapte indulcit cu miere. De asemenea, granulele de polen pot fi amestecate cu miere, dulceata sau iaurt. Sint posibile diverse combinatii si nu veti avea dificultati pentru a o gasi pe cea care corespunde cel mai bine gusturilor dumneavoastra. Daca gustul polenului nu va deranjeaza, puteti mesteca granulele inghitind totul cu putina apa. Pe de alta parte, daca le spunem copiilor ca granulele de polen sint bomboane, acestora le va face placere sa le ia asa cum sint. Personal, va sfatuiesc sa amestecati doza corespunzatoare intr-un pahar de suc proaspat de portocale, lasati citeva minute sa se incorporeze, apoi amestecati pina obtineti buna omogenizare a continutului. Acest preparat este foarte bun si placut la gust atunci cind il beti. Atentie, nu fierbeti niciodata polenul, caci veti distruge esentialul acestui produs activ. In schimb, puteti sa-l adaugati intr-un aliment caldut (sub 40 de grace Celsius), ca laptele sau supa. Cind sa luati polenul Cel mai simplu ar fi sa luati polenul la micul dejun, dar puteti hotari acest lucru in functie de cum va convine mai bine in orice alt moment al zilei. Micul dejun este mai potrivit pentru ca este mai usor sa-ti formezi deprinderea de a bea un pahar cu suc de portocale sau cu lapte aditionat cu polen dimineata, cind este singura masa pe care zilnic o serviti cu siguranta acasa. Acest fapt este extrem de important pentru asigurarea regularitatii dozelor, ceea ce constituie un factor esential al eficacitatii tratamentului. Durata unei cure cu polen Perioada de cura este variabila in functie de caz, dar nu ar fi mai putin de 45 de zile pentru a obtine un rezultat valabil. In general, curele se prescriu pentru 3 luni, reinnoite de 2 ori pe an, de preferinta cu ocazia marilor schimbari de anotimpuri (primavara si toamna). Pe parcursul acestor perioade, organismul se dovedeste mai fragil.

Cea mai buna schema de cura pentru un adult sanatos, cu greutate normala, care doreste sa-si mentina cea mai buna forma, cuprinde o doza zilnica de 15-20 de grame, in fiecare dimineata, preparat dupa reteta de mai sus, de doua ori pe an incepind cu 1 februarie pina la 30 aprilie, apoi urmeaza o pauza pina la 1 august, cind se reia cura pina la 31 octombrie. Nu uitati ca polenul actioneaza in profunzime foarte progresiv si ca deseori este nevoie de 2-3 saptamini pentru a incepe sa resimtiti efectele sale. Dar in acelasi mod, efectele binefacatoare ale unei cure se prelungesc mai multe saptamini dupa terminarea acesteia. Cine poate sa ia polen Specialistii spun ca polenul este un produs natural care nu creeaza dependenta, de o inocuitate absoluta (nu are insusiri vatamatoare), fara incompatibilitati cu alte produse terapeutice, fara contraindicatii, fara efecte secundare, daca se respecta intocmai dozele recomandate. Singurele fenomene constatate, uneori, constau in senzatie de greata la unele persoane sensibile la mirosul polenului, unele rare tulburari intestinale de tip diareic, dar care dispar in general daca se micsoreaza doza. Trebuie mentionat ca polenul recoltat de albine nu are nici o legatura cu polenul transportat de vint care sta la originea manifestarilor alergice respiratorii. Polenul recoltat de albine poate fi luat fara nici o problema de catre persoanele care sufera de astm sau alte alergii. Polenul poate fi luat si in timpul sarcinii fara nici un inconvenient, ba dimpotriva. Poate fi luat si de persoanele supraponderale, deoarece daca polenul reda pofta de mincare celor care au pierdut-o, in schimb nu determina aparitia unui apetit exagerat provocind ingrasarea. Chiar este recomandat persoanelor care vor sa slabeasca si tin un regim hipocaloric, pentru ca polenul ajuta la suportarea mai buna din punct de vedere psihologic a regimului alimentar. Dezechilibrul regimului hipocaloric este restabilit de elementele esentiale biologice ale polenului. Unde se comercializeaza polenul Polenul este un produs usor de gasit pe piata, iar pretul sau este convenabil in raport cu beneficiile pe care le aveti consumindu-l. Cele mai multe forme de comercializare ale polenului se gasesc la apicultorii producatori, la farmacii sau Plafar. Asadar nu ar trebui sa intimpinati greutati in achizitionarea acestui extraordinar produs natural, care constiuie principalul aliment al albinelor (mierea ocupa pozitia a doua in hrana lor) si pe care apicultorii il numesc piinea albinelor. Nu depinde decit de dumneavoastra pentru ca polenul sa devina piinea de sanatate zilnica, ceea ce va mentine in plina forma si vitalitate. Un superaliment natural Gratie compozitiei sale bogate, polenul este un asa-numit superaliment natural care constituie complementul alimentar ideal consumului zilnic pentru a limita sau compensa toate inconvenientele alimentatiei industriale contemporane cu grave consecinte asupra sanatatii noastre. Cum, din pacate, mai nimic nu se va schimba pozitiv in acest domeniu in viitorul apropiat ba dimpotriva depinde de dumneavoastra sa adoptati masurile necesare pentru a nu suferi. Astfel, daca veti lua decizia sa va ginditi la o buna asigurare de sanatate-vitalitate pentru anii care urmeaza, nu ezitati sa integrati polenul in acest contract. Cu siguranta, nu veti regreta!
Bolile ficatului

si tratamentele naturiste
Farmacia albinelor Dupa cum le-am promis cititorilor nostri, prindem noi file la dosarul bolilor de ficat, prin implicarea unor terapeuti cu mare experienta in domeniu. Pentru inceput, dr. Stefan Stangaciu, un medic de renume international, si Gheorghe Motorca, un fitoterapeut din Oradea, cu rezultate notabile in tratamentul bolilor hepatice.

Dr. Stefan Stangaciu

Terapiile complementare cer rabdare si perseverenta

Inainte de a descrie cele mai bune remedii ale stupului de albine si cele mai utile plante medicinale, este extrem de important sa intelegem si sa aplicam foarte bine regulile de aur ale apifitoterapiei in bolile hepatice:

- Tratamentul trebuie coordonat de la inceput de medic, ideal de un medic specializat in terapii complementare. - Diagnosticul trebuie sa fie cat mai exact si sa includa nu numai un simplu si expeditiv diagnostic de tip clasic (de exemplu hepatita cronica tip B), ci si diagnosticul energetic de tip acupunctural (deficit energetic in meridianul ficat), diagnosticul de tip ayurvedic (exces ocazional de <> pe o structura afectiva de tip <>), informational (ca in homeopatie), diagnosticul psihologic al personalitatii pacientului s.a.m.d. - Inainte de inceperea tratamentului propriu-zis, daca timpul o permite (in special in fazele initiale sau de mijloc ale bolii), este bine sa se aplice individualizat, de la caz la caz, diverse tehnici de eliminare rapida a toxinelor din organism si in special din tubul digestiv, plamani, rinichi si ficat. Dintre aceste metode de dezintoxicare, enumeram: diete speciale, bogate in sucuri de fructe si legume + produse apicole; post (daca persoana are suficiente rezerve, nu este prea slabita si medicul o permite); remedii homeopatice care ajuta la dexintoxicare (remedii drenoare); clisme; tehnici de presopunctura (stimularea unor puncte bioactive si zone reflexogene recomandate de medicul acupunctor care ajuta dezintoxicarea); psihoterapie etc. - Terapia trebuie sa se adreseze in principal nu simptomelor, ci cauzei: virusuri, alcool, boala autoimuna, greseli alimentare grave, obiceiuri de viata toxice (cum ar fi fumatul), dar si stresul emotional excesiv, care induce sau ajuta starile de teama si anxietate sau starile colerice (in medicina traditionala chineza se afirma de mii de ani ca bolile ficatului pot aparea sau se pot agrava datorita tulburarilor emotionale din viata de zi cu zi). - Trebuie asigurat aportul de substante nutritive vitale pentru o functionare cat mai buna a ficatului (apa, aminoacizi, acizi grasi, glucide, vitamine, enzime, oligoelemente, minerale, hormoni, oxigen). - Trebuie asigurat aportul de substante protectoare: bioflavonoide, antioxidanti, compusi bioactivi din plante medicinale. - Pe langa toate aceste substante vitale, trebuie asigurat si aportul energetic optim, inclusiv cel reprezentat de caldura, energie bioelectrica, camp magnetic, bioenergie (Qi) si, de ce nu, iubire, afectivitate, compasiune. - Plantele medicinale, produsele apicole si orice alte remedii trebuie selectate cu mare grija, in functie de originea, compozitia si proprietatile lor farmacologice utile cazului respectiv, strict individualizat. Astfel, fiecare pacient trebuie sa primeasca reteta lui personala, si nu o reteta universala, cu pretentia de a vindeca orice boala de ficat. - Incepeti orice tratament cu produse sau remedii noi - initial cu doze mici, apoi cresteti doza treptat, pana ajungeti la doza recomandata de catre medicul curant. - Este mai bine sa se utilizeze mai multe tratamente simultan (actioneaza sinergic) si mai multe cai de administrare a remediilor - oral (ceaiuri, sucuri de fructe si legume, produse apicole), injectabil (vitamine, aminoacizi, glucoza), unguente cu efect de ameliorare a circulatiei sanguine locale si generale (Apireven), supozitoare (Miprosept, Carpicon), inhalatii (uleiuri eterice cu efect antiviral) etc. Nici una dintre metodele de mai sus nu este suficienta pentru a inlatura sau ameliora toate bolile hepatice, de aceea utilizarea combinata a mai multor asemenea metode are sanse

mult mai mari de succes. - Este foarte important sa se amelioreze fluxul de sange prin ficat, pentru a permite o mai buna hranire si incalzire a acestuia, dar si pentru a elimina mai bine toxinele din el. In acest sens, metode precum masajul, presopunctura, gimnastica medicala, Taiji Quan-ul, Qi-gong-ul (descrise in medicina traditionala chineza) si Yoga medicala pot fi de un real folos si trebuie aplicate zilnic. - Somnul odihnitor si o buna relaxare in timpul zilei, prin metode speciale (cum sunt cele descrise in Yoga de mii de ani si mai recent in psihoterapia moderna), pot ajuta enorm in procesul de vindecare sau de stabilizare a bolii. - Mediul inconjurator al bolnavului trebuie sa fie cat mai curat, ordonat, iar aerul din camera - cat mai proaspat. Este foarte important sa i se induca sau sa i se intareasca pacientului gandirea pozitiva, optimista, dinamizatoare. In acest sens, familia si prietenii bolnavului pot avea un rol extraordinar de important. Sfatul psihoterapeutului trebuie cerut si apoi urmat cu strictete de catre fiecare pacient in parte! - Terapiile complementare, inclusiv in bolile hepatice, nu pot fi considerate metode blitz, cu efect imediat; in cele mai multe cazuri este nevoie de rabdare si perseverenta, pentru a acorda suficient timp celulelor hepatice sa isi elimine mai intai toxinele, sa neutralizeze virusurile sau factorii nocivi si apoi sa reinceapa sa se regenereze in mod normal, asa cum o faceau inainte de aparitia bolii. - Pacientul educat este cel mai usor de tratat si vindecat. De aceea, terapeutul trebuie sa investeasca mult timp pentru a-i arata pacientului cauzele care au dus la aparitia bolii lui, factorii care ii sunt cei mai redutabili inamici si mai ales care ii sunt cei mai importanti prieteni. In timp, fara a exagera totusi, fiecare pacient trebuie sa devina propriul lui medic si un mare iubitor al remediilor si metodelor naturale de tratament, metode care implica din start un mare respect pentru Mama Natura!
Apiterapia in bolile hepatice Dintre toate produsele apicole, de departe se detaseaza ca importanta polenul. In literatura medicala de specialitate este cel mai des citat remediu si nutrient apicol in bolile de ficat.

Pe locul doi se situeaza laptisorul de matca (cu efect nutritiv, antiviral si de stimulare a unei regenerari normale a hepatocitelor). Pe locul trei este mierea, ca produs apicol cu aport energetic maxim, dar avand si efecte de tip depurativ (eliminare de toxine) si dupa unele studii recente, efect antiviral. Propolisul are efect antiviral cert, dar si rol protector al celulelor hepatice, prin marea lui concentratie in bioflavonoide.
Cum se administreaza produsele apicole? In primul rand, respectand toate regulile de mai sus. Se pot lua separat, in special la inceputul tratamentului, pentru a verifica daca sunt bine tolerate, apoi este bine sa se ia combinat, pentru a obtine mai usor un efect sinergic (de exemplu, produsul Hercules - contine miere, polen si catina sau produsul Apivitas forte - contine miere, extract de polen, apilarnil). Se vor respecta dozele recomandate de producator.

Pentru un adult, dozele recomandate sunt in general urmatoarele: - Miere proaspata (ideal poliflora): aproximativ 30-60 g/zi (interzisa diabeticilor insulino-dependenti; cu mare atentie, sub control medical, 5-10 g/zi la diabeticii insulino-independenti). - Polen (ideal proaspat recoltat, procurat de la apicultorul cel mai apropiat de domiciliul bolnavului, uscat la o temperatura de maxim 35?C): 30-60 g/zi. In absenta

polenului recoltat prin metoda descrisa mai sus, se poate folosi si polenul existent pe piata, amestecat cu miere si apoi cu iaurt sau amestecat in suc proaspat de fructe si legume (lamai, portocale, morcovi, sfecla rosie, varza, cirese, fragi, mere, catina, struguri, banane). - Laptisor de matca (ideal cel proaspat, cu maxima putere antivirala si regeneratoare): 1-2 g/zi, obligatoriu sublingual. - Propolis in forma de extract uscat. Proposept (6-8 tablete/zi); propolis brut proaspat, direct de la apicultori (3-5 g/zi - se suge, apoi se mesteca inainte de inghitire); extract alcoolic (tinctura 30%) - 1 picatura la fiecare kilogram de greutate corporala. Copiii intre 6 si 12 ani pot lua jumatate din doza adultului, iar copiii intre 1 si 5 ani - aproximativ 1/4 din doza adultului. Este foarte bine ca toate produsele apicole (ca si remediile din plante) sa se tina cat mai mult timp sub limba inainte de inghitire. Aceasta metoda permite absorbtia anumitor substante, chiar daca in cantitate foarte mica, totusi extrem de utile pentru functionarea intregului organism, inclusiv a ficatului.
Fitoterapia in bolile hepatice Exista o gama foarte larga de plante medicinale utile in bolile hepatice, cu actiune directa in eliminarea sau neutralizarea cauzelor bolii sau cu efect de ajutorare a functionarii ficatului si a vezicii biliare. Dintre acestea, cele mai importante sunt: semintele de armurariu (cu actiune antihepatotoxica) - care se vor pisa inainte de utilizare; anghinarea (efect de ameliorare a functionarii vezicii biliare), rostopasca (efect favorabil asupra vezicii biliare), cimbrul (foarte bun efect antibacterian), sunatoarea, sofranul, turita mare, coada-soricelului, sulfina, urzica vie (efect depurativ si mineralizant), coadacalului (efect mineralizant, antihemoragic), matasea de porumb (efect diuretic), cerentelul (antihemoragic), pedicuta, anasonul, cicoarea (antiobstruante).

In hepatita cronica se recomanda urmatoarele plante medicinale: afin (frunze si fructe), alun (muguri), anghinare, catina, cicoare, levantica, lichen de piatra, radacina si iarba de papadie (depurativa, diuretica), pin (muguri), pufulita cu flori mici, sulfina, sunatoare, urzica vie. In ciroza hepatica se recomanda: catina, pedicuta, pufulita, sulfina, cerentel, traista ciobanului si coada-calului (antihemoragice). Este bine de retinut ca numai medicul specializat in terapii complementare este acela care poate stabili care dintre remediile de mai sus sunt cele mai utile si numai el poate recomanda doza si modul de administrare cele mai adecvate fiecarui caz in parte.
FLORENTIN POPA D-l dr. Stefan Stangaciu poate fi contactat la Centrul Medical de Diagnostic si Tratament Aly Crys Med din Bucuresti, str. Rosia Montana nr. 6, bl. O7, sc. B, ap. 6, sector 6, tel. 021/430.33.65

Gheorghe Motorca

Bolile hepatice sunt vindecabile in marea lor majoritate

Pentru bolile hepatice, cabinetul oradean Farmacia Verde recomanda bolnavilor tratamente complexe, care constau in amestecuri de plante medicinale pentru ceaiuri, extracte si tincturi din plante si produse apicole. Din pacate, nu putem oferi exemple de combinatii de plante, retete pe care sa le aplice cititorii dvs., fiindca noi individualizam foarte strict tratamentul. La Farmacia Verde nu exista doi pacienti care sa fi beneficiat de aceleasi combinatii de plante si tincturi. Dupa o experienta de peste 25 de ani in domeniul fitoterapiei, putem spune ca bolile hepatice sunt vindecabile in marea lor majoritate. De exemplu, o steatoza hepatica se vindeca in 3-6 luni de tratament, o hepatita - intre 6 luni si un an, iar in cazul cirozelor sau tumorilor hepatice tratamentul poate dura intre 1 si 2 ani. In

aproape toate cazurile, analizele de laborator arata imbunatatiri substantiale dupa prima luna de tratament, simptomele suparatoare ale bolii disparand treptat. Important este faptul ca tratamentul fitoterapic nu are contraindicatii, putand fi urmat in paralel cu orice alt tratament, naturist sau alopat.

Si fiindca cei mai buni martori ai vindecarilor sunt insisi pacientii, voi enumera cativa dintre cei care au urmat tratamentul nostru: - Hepatita cronica cu virus C: Zamfira Lichtl (34 ani) - Bucuresti, tel. 021/655.56.76. - Ciroza hepatica: Constantin Coman (60 ani) - Bucuresti, tel. 021/220.43.88; Gavrila Coman (70 ani) - Brasov, tel. 0268/13.45.17; Alexa Rus (66 ani) - ClujNapoca, tel. 0264/16.89.18; Stanciu Ana (59 ani) - Tulcea, tel. 0240/51.61.88. - Hepatita cu virus B si C: Ioan Baciu (44 ani) - Voluntari, S.A.I., tel. 021/655.07.75. - Tumora hepatica: Vasile Patrasca (47 ani) - Campina, jud. Prahova (tumora inoperabila - vindecat in 10 luni); Ioan Necula - Ivesti, jud. Galati (metastaze hepatice - au disparut dupa tratament); Florica Zdrinca (36 ani) - Beius, jud. Bihor, tel. 0259/21.11.26 (medicii ii mai dadusera o luna de trait - vindecata).
D-l Gheorghe Motorca poate fi contactat la cabinetul Farmacia Verde Oradea, str. Leonardo da Vinci nr. 30, bl. PC 38, ap. 1, Cartier Nufarul II, tel. 0259/12.52.52, 46.77.04, 0744/57.05.85, 0745/52.19.88

Lectia nr. 2

Argiloterapia (terapia cu argila) MOTTO: "Daca argila se indreapta acolo unde se afla raul (adica boala), aceasta este in mod precis pentru ca ea este inzestrata cu inteligenta Naturii." RAYMOND DEXTREIT Utilizarea argilei, roua sedimentara alcatuita dintr-un amestec de silicati si din fragmente de cuart, mica etc., ca agent terapeutic, dateaza de foarte mult. http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/argiloterapia/argila.htm Papirusuri egiptene, scrieri tinand de medicina antica, elena, romana, ca si traditii orale existente la diferite colectivitati si triburi din Asia, Africa si America, atesta folosirea acestui produs natural in tratamentul diferitelor inflamatii interne, in infectii si arsuri ale pielii, in abcese, in diverse stari de rau ale tubului digestiv si chiar in sifilis. Acest pamant natural si viu, care este argila, s-a dovedit a fi un remediu pentru stavilirea dizenteriei care facea ravagii printre soldatii primului razboi mondial aflati in transee. Virtuti terapeutice ale curei cu argila http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/argiloterapia/cure.htm Principalele virtuti terapeutice ale curei de argila sunt urmatoarele: -Argila are o remarcabila putere de absorbtie. -Face dovada unui remarcabil tropism pentru boala in general si pentru anumite boli in particular. -Este o puternica antitoxina, ea potenteaza fortele de aparare ale organismului. -Dispune de puteri in ceea ce priveste echilibrarea radioactiva a corpului. -Are proprietati cicatrizante de exceptie. -Reincarca celulele organismului, prin intermediul unor mecanisme, prin energie vitala, revigorandu-le. Argila, dupa ce in prealabil se duce acolo unde trebuie, stand exact cat trebuie, absoarbe subprodusii nocivi si ii expulzeaza din organism pe calea tubului digestiv. Argila este folosita ca agent terapeutic fie sub forma de apa careia i s-a adaugat continutul necesar de argila, apa pe care o folosim in special in cura interna, fie sub forma de pansamente si cataplasme, acestea din urma aplicandu-se pe cale externa, fie calde, fie reci, in functie de necesitate. Argila se prezinta pisata, sub forma de pulbere alba, verde, rosie, galbena si gri, in prealabil curatata de praf. Apa argiloasa care se pregateste pe baza pulberii sau a argilei pisate, folosita in cura

interna, va fi preparata cu cateva ore inainte de a fi bauta. In acest sens, intr-un pahar cu apa se dizolva o lingurita (preferabil din lemn) de argila. Aceasta reprezinta doza pentru o zi. Cura dureaza 3 saptamani. In prima saptamana se bea apa de deasupra sedimentului, dimineata, pe nemincate. Intr-a doua si a treia saptamana, se bea tot continutul paharului, bine amestecat. Cataplasme cu argila http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/argiloterapia/cataplasme.htm In vederea folosirii argilei ca pansament sau cataplasma, se va pregati o pasta omogena ce rezulta din dizolvarea argilei pisate sau pulberii, depozitata intr-un vas, peste care se toarna apa, pana ce depaseste cu cel mult 1 cm nivelul argilei. Se prepara cu putin timp inainte de folosire. Cataplasma se aplica rece peste locurile bolnave calde (abcese, furuncule, rani) si se tine 2-3 ore. Daca se aplica deasupra organelor interne afectate, cataplasma se tine peste noapte. Cand este vorba de procese cronice, este preferabil a se aplica o cataplasma calda, incalzita prin "bain-marine", sau folosindu-se un radiator. Este absolut necesar ca aceste cataplasme sa se aplice astfel incat sa adere intim cu zonele afectate, folosindu-se in acest scop bandaje sau adezive. Se aplica de 1-3 ori pe zi, dupa necesitate si toleranta. Cataplasmele se aplica nu numai pentru a cicatriza o rana, ci si pentru a revitaliza organele interne, cum ar fi: stomacul, ficatul, rinichii etc. Tratamente naturiste cu argila http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/argiloterapia/afectiuni.htm Afectiunile care beneficiaza de pe urma tratamentului cu argila sunt: -Insuficienta hepatica si biliara, daca se aplica pe zona ficatului cataplasme de 1-2 ori pe zi. -Gastroduodenita si ulcerul beneficiaza de cura constand din ingerare cu 1 ora inainte de principalele mese, a unui pahar de apa calduta in care s-a dizolvat o lingurita rasa de argila. -Colicele nefretice, litiazice, asadar acele produse de "pietricele" renale, beneficiaza de ingerarea unui pahar de apa argiloasa, bauta dimineata pe nemincate si de aplicarea de cataplasme pe ariile renale, in cursul dupa amiezii. -Nevrozele si depresiile sunt atenuate in evolutia lor prin aplicatii pe ceafa, frunte si pe coloana a cataplasmelor calde. -In cazul artritelor, dar in afara crizelor dureroase acute, se aplica 3 cataplasme pe zi, de preferinta calde. Acest tratament se va completa cu un pahar de apa argiloasa, baut dimineata pe stomacul gol, iar un altul baut cu 1 ora inainte de cina. -In migrena se atenueaza durerile prin alpicarea unei cataplasme reci pe frunte si ceafa. -In caz de bronsite se recomanda alternanta de cataplasme reci aplicate pe piept si pe spate. -In guturai si sinuzita se va inspira apa argiloasa pe nari. -In caz de amigdalita si bronsita se va folosi apa argiloasa sub forma de gargara. -In lombago si sciatica se aplica pe sale 2-3 cataplasme pe zi, calde, care se tin 3-4 ore. -In caz de arsuri se aplica pe un tifon fin, cataplasme groase de argila rece, timp de 1 ora. Daca tifonul adera la zona arsa, se lasa pe loc, schimbandu-se doar cataplasma, care se va aplica atat ziua cat si noaptea. Propriettile terapeutice ale argilei rezid din compozitia ei chimic: silicati, sruri de aluminiu, caolin, oligoelemente, care i dau efectele: antitoxic, antiseptic, bactericid, antiinflamatoare, cicatrizant, absorbant, remineralizant. CURA DE LUT: Intern sau extern, se recomand pentru: accident vascular cerebral,

anemie, arteroscleroz, blefaro-conjuctivit, cancer, candidoz, constipatie, diaree, disgravidie, dismenoree, eczeme, epidermofitie interdigital, epilepsie, febr, hemoroizi, afectiuni hepatice, biliare, intestinale, litiaz biliar, metroanexite, parotidit (oreion), afectiuni ale prostatei, afectiuni renale etc. Se prepar o doz din 100 ml. ap rece si 1 lingurit de argil, se las 3-4 ore sau de seara pn dimineata. Se administreaz o doz pe zi dimineata nainte de mas, se bea numai apa de deasupra sedimentelor. n perioada de tratament se recomand a nu se consuma lapte sau derivatele acestuia, alcool, cafea, pepsi cola, ceai negru, regimul alimentar s fie vegetarian, uleiul, zahrul, sarea se vor consuma n cantitti mici. BAIA PARTIAL CU LUT(LA PICIOARE): ntr-un vas de 10 l. volum, se prepar o ap de lut n proportie de 1:1 lut si ap cald, care se omogenizeaz. n aceast past se introduc picioarele pn la genunchi timp de 1 or, dup care se face dus rece si se st n pat 30 de minute sau se fac exercitii usoare de gimnastic. BAIA DE MINI: se pregteste ca mai sus, se introduc minile pn la coate. CATAPLASMA CU LUT LOMBO-ABDOMINAL: lutul se colecteaz din zone nepoluate, se nmoaie cu ap rece timp de 1-2 ore, se omogenizeaz ca o past, se aplic pe zona afectat, se acoper cu o pnz curat si cu o ptur. La picioare se vor pune sticle cu ap cald. Se tine 3 pn la 8 ore. Dac se nclzeste prea tare se schimb cataplasma. Lutul folosit se arunc. CASCA DE LUT: se aplic pe cap sau alte regiuni ale corpului, identic ca mai sus. CRBUNELE DE LEMN (VEGETAL): este remediu natural valoros n terapia bolilor, bazndu-se pe propriettile acestuia de a absorbi toxinele bacteriene, substantele toxice ingerate sau rezultate din metabolismul organismului. Se obtine prin arderea diferitelor esente lemnoase, oprindu-se arderea la stadiul de jar. Acesta se prelucreaz sub form de pulbere fin, care se pstreaz n pungi de hrtie sau pnz. Ca esente lemnoase se pot folosi: lemnul de eucalipt, tei, nuc, cires, mr. n afectiuni digestive ca halena fetid (miros al gurii neplcut), ulcer gastric, enterit acut si cronic, colit de fermentatie, putrefactie, icter, cancer, intoxicatii acute accidentale cu medicamente sau substante chimice. Se administreaz nainte de mas 1-2 linguri cu ap, de 2-3 ori pe zi. Ca uz extern se foloseste n ntepturi de insecte, muscturi de sarpe, celulit, ulcer aton, dureri abdominale, inflamatii oculare, traumatisme ale articulatiilor, eczeme. Se aplic sub form de cataplasm din amestecul crbunelui cu apa cald, sau cu infuzie de boia de ardei iute, sau mixtur de pulbere de crbune si seminte de in. Curatenia de primavara a inceput! Un detergent de exceptie: ARGILA In padurea din spatele casei mele va veni in curand primavara. O simt aproape, chiar daca acum, prin dreptunghiul ferestrei vad cum se cern fulgi marunti. Primii vestitori ai primaverii sunt pasarile. Daca le asculti cu atentie, deslusesti in larma lor o nota de bucurie si de emotie. Apoi, dupa pasari, vesteste venirea primaverii pamantul. Mirosul acela de pamant inviat, pe care toti indragostitii de natura il cunosc din drumetiile in padure, este semn sigur ca primavara a venit. Inainte sa se puna seva in miscare si sa umple padurea cu miros amarui de muguri si de rasini, se simte aroma aceea a pamantului. Adesea am vazut animalele si chiar pasarile mancand primavara efectiv din tina aceea pastoasa, iesita de sub zapezi. Mai tarziu, aveam sa aflu ca lutul acela untos este de fapt un redutabil remediu de dezintoxicare, pe care instinctiv, majoritatea vietuitoarelor il folosesc primavara ca remediu. Noi, oamenii, ne-am pierdut, din pacate, pornirile sanatoase ancestrale, pe care acum ne luptam sa le redescoperim. Una dintre ele este tocmai folosirea pamantului ca mijloc de sanatate. Mai exact - terapia cu argila, despre care s-a mai vorbit in paginile revistei, dar fara a epuiza nici pe departe subiectul.

Ce este argila Argila sau lutul este un pamant extrem de fin, ale carui granule au dimensiuni microscopice, care de obicei se gaseste in straturile profunde ale solului. Acest pamant are, folosit intern si extern, niste calitati medicinale cu totul deosebite. In functie de procentajul anumitor minerale din compozitia lor, exista mai multe tipuri de argila, de culori diferite: galbene (cele mai frecvente), albe, cenusii, verzi, rosietice si chiar roz. Toate argilele folosite in terapia interna sunt extrase de la adancimi mari si din zone nepoluate, asa incat sa fie sterile si sa nu contina substante daunatoare (pesticide, ingrasaminte etc.)

Care este cea mai buna argila Despre argila exista o sumedenie de mituri, unii sustinand ca ar fi mai bune argilele albe, altii cele rosii sau roz, cele recoltate din Rusia sau din China etc. Se mai spune ca cea mai buna argila este cea de pe locurile unde ne-am nascut, afirmatie motivata de existenta unor campuri magnetice si biologice specifice fiecarei zone. Prin cercetari s-a demonstrat insa ca, atata timp cat sunt recoltate din locuri curate, care nu contin substante nocive, argilele, indiferent de aspect si origine, sunt eficiente in tratament. La noi in tara exista sute de bazine de exploatare a argilei, care are o calitate exceptionala, prin comparatie cu cea din alte tari. In prezent, in magazinele noastre naturiste exista zeci de tipuri de argila analizata microbiologic si chimic, pe care o puteti folosi cu succes. Va recomandam sa luati argila care are inscrisa pe ambalaj garantia: Produs avizat de Ministerul Sanatatii.

De ce este foarte eficienta argila in dezintoxicare Toti cei care au studiat efectele tratamentelor cu argila au ajuns la concluzia ca aceasta poseda o adevarata inteligenta naturala, actionand ca teleghidata in corp, in locul in care este cea mai mare nevoie de ea. Mai mult, ea are un rol important in mentinerea starii de sanatate si de echilibru a organismului, prin mai multe mecanisme, printre care cel mai important este acela de detoxifiere. Cum se produce dezintoxicarea prin folosirea interna a argilei? Ei bine, argila are o capacitate extraordinara de absorbtie, odata ajunsa in organism actionand ca un fel de burete, care se imbiba cu toate materiile nocive de pe traiectul digestiv, materii nocive care apoi sunt eliminate prin urina si fecale. Ea curata stomacul, vezica biliara si ficatul, intestinele, pe care le despovareaza de toate reziduurile acumulate pe timpul iernii. De asemenea, argila curata si protejeaza rinichii si vezica urinara, avand o actiune de curatare complexa si completa in acelasi timp.

Cum se face cura cu argila Exista si in acest domeniu anumite controverse, mai ales legate de dozele luate zilnic si de durata tratamentului. Pentru tratamentul de dezintoxicare de primavara va recomandam o cura gradata, care sa va permita o adaptare progresiva a organismului la acest remediu - vom vedea - destul de puternic.

Cura de dezintoxicare cu argila

Prepararea se face foarte simplu, o doza obtinandu-se dintr-o jumatate de pahar (150 ml) de apa rece, de izvor sau de robinet, la care se adauga o lingurita de argila (in jur de 7g). Se lasa sa stea minimum 4-5 ore (dar in nici un caz mai mult de 24 de ore), dupa care se poate folosi. Important: argila nu va fi preparata in vase de metal (fie el si inox), plastic sau teflon, ci doar in recipiente de portelan sau lemn. Administrarea se face astfel: in primele sapte zile se bea inainte de fiecare masa cu 20-30 de minute numai apa limpede din paharul cu argila, fara sedimentul de pe fundul paharului. Dupa trecerea acestui interval de timp, se bea tot continutul paharului, amestecand in prealabil apa cu argila cu o lingurita, asa incat sa se omogenizeze. Administrarea se face intotdeauna inainte de masa, fiind luate in total 1-3 doze pe zi, pe tot parcursul tratamentului. (Modul de administrare este recomandat pe ambalaje.) La un adult, doza este de 150 ml; la copii sub un an doza este de 1 lingurita; la cei de la 1 la 3 ani este de doua lingurite; la cei de la 3 la 12 ani este de patru lingurite, dupa aceasta varsta se pot lua dozele pentru adulti. Durata tratamentului de dezintoxicare, pentru obtinerea unor rezultate bune, este de 21 de zile, din care - asa cum precizam - in primele sapte zile se bea doar apa limpede, fara argila de pe fundul paharului, apoi trecandu-se la consumarea integrala a argilei cu apa.

Cura cu argila pentru tratarea anumitor boli Atunci cand argila se foloseste pentru tratamentul unor boli cronice, doza ramane neschimbata: o lingurita de argila la un pahar de apa, luandu-se zilnic doua-trei asemenea doze. Perioada de acomodare, in care se bea doar apa limpede, fara argila de pe fundul paharului, este de doar trei zile, dupa care se consuma apa cu argila omogenizata. In functie de gravitatea bolii, se face cura cu argila 10 pana la 21 de zile pe luna.

Regimul alimentar in timpul curei cu argila Toti cei care au studiat efectele terapeutice ale argilei au ajuns la concluzia ca in absenta unui regim alimentar adecvat, efectele curei sunt reduse pana la zero. Pe parcursul curei cu argila se va tine un regim alimentar cu grad redus de toxicitate, din care se elimina carnea, grasimile, cafeaua solubila (tip Ness), bauturile alcoolice rafinate, bauturile acidulate tip Cola, bauturile racoritoare cu coloranti, condimentele etc. Se vor consuma: legume, fructe si zarzavaturi proaspete, sucuri naturale de legume si fructe (in special citrice).

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu argila Tratamentul cu argila este contraindicat femeilor in perioada ciclului menstrual, precum si in ultimele luni de sarcina. De asemenea, este contraindicat persoanelor care sufera de constipatie acuta, putand fi facut atunci cand se rezolva aceasta problema. In anumite cazuri (mai ales atunci cand regimul alimentar nu este adecvat), cura cu argila poate genera o constipatie pasagera, care va fi remediata cu laxative naturale: ceai de crusin, tinctura de fructe de soc, ulei de ricin, pulbere de volbura etc. Uneori pot aparea anumite fenomene, ca ecou al produselor de dezintoxicare, fenomene care, in ciuda faptului ca sunt destul de suparatoare, sunt un semn imbucurator, care arata ca argila isi face efectul. Aceste fenomene alcatuiesc reactia de dezintoxicare-vindecare, despre care vom vorbi in continuare.

Reactia de dezintoxicare-vindecare In cursul tratamentului cu argila, la unele persoane apar simptome neobisnuite, cum ar fi: oboseala, dureri de cap si muschi asemanatoare celor din timpul gripei, stari subfebrile, greata, senzatie de greutate in intestin. Aceste simptome dureaza trei-patru zile, nu mai mult, si arata ca organismul era foarte intoxicat si reactioneaza puternic la aceasta cura. Dupa trecerea acestui interval de timp, gradat, ne vom simti din ce in ce mai bine si mai usori. Daca dupa patru zile aceste simptome persista, atunci vom intrerupe temporar cura si vom tine un regim vegetarian, cu multe fructe si legume crude, care sa ne pregateasca organismul pentru tratamentul cu argila, care este ceva mai puternic.

Cura cu argila si bolile primaverii Dincolo de aspectul dezintoxicarii si al mentinerii noastre in forma, cura de primavara cu argila este cat se poate de binevenita pentru prevenirea si tratarea unor boli extrem de suparatoare, care se activeaza in special la sfarsitul sezonului rece. Iata cateva dintre acestea: Astenia de primavara - raspunde foarte bine la tratamentul cu argila, care pe de o parte despovareaza organismul de toxine, iar pe de alta parte furnizeaza organismului cateva oligoelemente extrem de valoroase pentru mentinerea si amplificarea tonusului fizic si psihic: magneziu, crom, cobalt. Anemia - este atacata prin aportul direct de fier, usor asimilabil (fier continut mai ales de argilele rosietice). Bronsita - este prevenita si tratata cu succes de terapia cu argila, care intareste sistemul imunitar (magneziul si seleniul aduse in organism de argila joaca un rol important in procesele de aparare), iar pe de alta parte reduce sensibilitatea organismului la factorii agresivi din exterior: poluarea, variatiile bruste de temperatura si umiditate etc. Gastrita si bolile de stomac - argila ajunsa in stomac formeaza un fel de pelicula, un gel protector, care calmeaza rapid durerile si cicatrizeaza peretii gastrici lezati. Foarte multe persoane suferinde de ulcer gastro-duodenal si gastrita si-au gasit alinarea cu acest remediu pe cat de simplu, pe atat de eficient. Tensiunea arteriala oscilanta - studiile stiintifice nu au reusit inca sa lamureasca mecanismul prin care tratamentul cu argila reuseste sa aduca valorile tensiunii spre normal si sa le stabilizeze. Cert este ca la bolnavii de hipertensiune care fac cure repetate cu argila nevoia de medicamente scade cu 30-50% Purificarea cu pamant: Tratamente externe cu ARGILA - Taranii nostri stiu din vechime ca lutul scoate raul din corp Inca din vremea copilariei am ramas cu deprinderea ca la primele semne de primavara sa fug in padure si sa ma intind pe pamant. Cot la cot cu pasarile si cu primele gaze iesite din amortire, celebram prezenta soarelui si explozia vegetala ca pe o sarbatoare asteptata indelung. "Nu faci bine ca te asezi pe pamant primavara", eram adesea certat, "pamantul trage acum mai tare ca niciodata si ai sa te imbolnavesti." Ascultam, in cele din urma, sfatul si nu m-am imbolnavit niciodata, dar ceva mai tarziu aveam sa aflu ca gestul meu mai fusese deja incercat. Primavara, inainte de a incepe insamantarile, taranii se culcau pe glie sa vada daca "trage" sau nu. Daca pamantul "tragea" era semn ca iarna nu plecase de tot si mai trebuia asteptat. Mai tarziu, am aflat si despre capacitatea lutului de a "trage boala" din corp si de a-l curata printr-un misterios proces de absorbtie exercitat de pamant. Toate aceste "principii" conservate de traditia taraneasca ar parea superstitii daca studii moderne nu le-ar confirma punct cu punct: intr-adevar, argila aplicata extern are o misterioasa capacitate

vindecatoare nu doar asupra epidermei, ci chiar si asupra organelor interne, din care absoarbe boala ca un aspirator. Un procedeu ieftin si foarte eficient de regenerare, mult potentat de regenerarea anotimpului. Starnit de primavara, ceasul biologic (descris in pagina alaturata) isi bate cu mai multa forta secundele si e bine sa-l ascultam.

1. Purificarea gurii Este o parte a corpului pe care o ignoram pe nedrept atunci cand ne ingrijim de sanatate. Gura este nu doar poarta de intrare a alimentelor si a apei, ci si organul de expresie cel mai important (prin vorbire), sediul simtului gustativ, locul unde incepe practic digestia alimentelor etc. De aceea in cura de dezintoxicare trebuie sa-i acordam o atentie sporita. Un institut de cercetari medicale din Kiev a pus in evidenta cu mai multi ani in urma ca la nivelul gurii, mai precis pe limba, se acumuleaza in timpul somnului cele mai multe toxine, eliminarea acestora avand un efect extrem de benefic asupra intregului corp, care va fi eliberat astfel de o multime de "otravuri". Cel mai bun tratament in acest sens este clatirea indelungata a gurii, dimineata, cu apa de argila concentrata. Nu exista purificator care sa se poata compara cu aceasta apa de argila, care absoarbe ca un adevarat burete toate toxinele, reface mucoasa bucala, neutralizeaza bacteriile si ciupercile parazite de la acest nivel. Dar sa vedem cum obtinem apa de gura cu argila. Apa de gura pe baza de argila: se prepara simplu, din 2 linguri de argila, puse vreme de 8 ore intr-o jumatate de litru de apa de la robinet. Dimineata se agita energic acest preparat, asa incat sa se omogenizeze cat mai bine, dupa care se fac clatiri ale gurii, pe indelete, asa incat apa argiloasa sa stea in contact cat mai mult timp cu mucoasa bucala, dupa care se scuipa. Clatirea cavitatii bucale cu apa de argila trebuie sa dureze 7-10 minute. Cei care deja au probleme, cum ar fi aftele, infectiile, leziunile bucale, este bine sa faca inca 2-3 clatiri pe parcursul zilei, in afara de toaleta de dimineata. Rezultatele apar dupa primele sapte zile de tratament, dar este bine sa se continue procedeul, macar o luna. Cateva efecte: apa de argila este un adevarat elixir pentru persoanele care la iesirea din iarna prezinta afte, o sensibilitate la infectii (cu ciuperci mai ales) la nivelul gurii, crapaturi ale limbii, senzatii de usturime a gingiilor si limbii. Apa de argila improspateaza si respiratia, inlaturand mirosul neplacut. Procedeul accentueaza si simtul gustativ, pe care il face mai intens si mai rafinat. Rezultatul: hranindu-ne cu mai putine alimente, vom atinge starea de satietate, sesizand mai usor care din ele ne sunt potrivite si care nu. Aceste efecte au o aplicatie directa in reglarea greutatii corporale, care se face de la sine atunci cand simtul gustativ "functioneaza" corespunzator.

2. Nasul si caile respiratorii superioare La iesirea din iarna, mai toata lumea are probleme cu respiratia. Atunci cand nasul este, chiar si partial, infundat, tindem sa respiram pe gura, inhaland aer rece si nefiltrat - de unde si invazia de bronsite, pneumonii si alte complicatii respiratorii, care apar in primele doua luni de primavara. Mai mult, absenta mirosului ne reduce energia si tonusul psihic, care sunt intr-o relatie directa cu cantitatea de stimuli olfactivi pe care-i receptam din mediul inconjurator. Si aici argila ne este de ajutor. Solutia coloidala argiloasa se obtine prin combinarea unei lingurite rase de argila cu o lingura de apa, dupa care totul se amesteca foarte bine cu o bagheta de lemn sau portelan si se lasa sa stea vreme de 20 de minute. Se trage solutia limpezita cu o pipeta (se gaseste in farmacii) si se pun picaturi in nas - cate 40-50 in fiecare nara, de trei-patru ori pe zi. Tratamentul dureaza minimum trei saptamani si poate fi repetat de cate ori este nevoie. Efectele lui sunt spectaculoase in majoritatea formelor de guturai, rinita sau sinuzita. Mai ales persoanele la care aceste afectiuni apar frecvent sau deja sunt cronicizate ar trebui sa utilizeze acest tratament la toate schimbarile de anotimp si in special la iesirea din iarna.

3. Stomacul In numarul trecut am vorbit despre efectul exceptional al curei interne cu argila asupra stomacului, pe care il protejeaza de gastrita de primavara. In cele ce urmeaza, vom completa tratamentul cu o noua aplicatie, facuta de data aceasta in exterior. Cataplasma cu argila: peste 6-8 linguri de lut se toarna apa rece cat sa se formeze o pasta, dupa care se lasa doua ore sa se inmoaie; se omogenizeaza pasta de argila amestecand-o foarte bine cu o lingura de lemn, dupa care se aplica direct pe piele, in zona plexului solar (pe stomac) intr-un strat uniform, de 2 cm grosime; deasupra pastei se pune o bucata de nylon (menita sa impiedice uscarea argilei), care se acopera cu hartie (ziar) si apoi cu un material gros si calduros din lana sau bumbac. Cataplasma se tine una-doua ore minimum, dupa care lutul se indeparteaza, iar zona se spala cu un pic de apa calduta si se unge cu putina crema. Cataplasma cu argila se aplica o data la doua-trei zile, minimum doua saptamani, si are efecte puternice asupra persoanelor care sufera de arsuri stomacale, ulcer (chiar si in faza avansata), care au o digestie lenta sau fac frecvent indigestie.

4. Ficatul si intestinul In cazul acesta, procedura de dezintoxicare cu argila este aproape identica cu cea de mai sus, ceea ce difera fiind doar locul in care cataplasma este aplicata. Atunci cand cataplasma este asezata in dreptul ficatului, argila are proprietatea de a decongestiona vezica biliara, care este greu incercata in perioada de iarna, din cauza alimentatiei cu multa carne si alimente conservate. Mai mult, un tratament de doua saptamani, in care se aplica o cataplasma cu argila pe zona ficatului o data la doua-trei zile, imbunatateste direct activitatea hepatica, elimina colicile biliare si senzatia de greata, amplifica tonusul fizic si psihic si stimuleaza imunitatea. Cataplasma cu argila asezata pe abdomen are o actiune directa asupra intestinului gros si a celui subtire. Persoanele care sufera de enterita, colita, constipatie sau diaree ar trebui sa incerce acest procedeu - nu foarte complicat, dar cu efecte puternice si pe termen lung. Ingrijirea si dezintoxicarea ficatului si intestinului, prin tratamente interne si externe, este cat se poate de binevenita inaintea curelor cu legume si fructe de primavara. De ce? Pentru ca atunci cand aceste organe nu sunt suficient dezintoxicate si activitatea lor nu este bine reglementata, absorbtia de enzime si vitamine este ingreunata.

5. Articulatiile Sunt greu incercate, dupa frigul si umezeala iernii. Cum actioneaza argila asupra lor? Ei bine, nu exista inca o teorie stiintifica lamuritoare in acest sens, dar este sigur ca dupa mai multe aplicatii de cataplasme cu argila anumite depuneri din articulatii sunt efectiv eliminate, elasticitatea articulara creste, iar starea de inflamatie, ca si durerea, se reduc simtitor. Personal, am vazut mai multi pacienti cu probleme articulare grave (mai ales reumatice) care s-au vindecat in clinica naturista "Eden" de la Breaza cu aplicatii cu argila. Oameni care abia mergeau cativa metri pe picioarele lor, dupa doua saptamani de tratament cu argila, au capatat o elasticitate si un tonus uimitor, facand proba practica a credintei populare ca lutul trage afara din corp toate bolile si durerile. Cataplasmele cu argila pe articulatii: un strat de 2 cm de pasta de argila (preparata cu apa) se aplica pe locul bolnav, se acopera cu nylon, apoi cu ziar si in final cu un material de lana sau bumbac foarte calduros. Cataplasma se tine minimum doua ore, in fiecare zi, vreme de trei saptamani.

6. Tenul si pielea Pe langa faptul ca aspectul ei este un excelent indicator al starii noastre de sanatate, pielea are o sensibilitate aparte la venirea sezonului cald. Aplicatiile externe cu argila au un rol de curatare si regenerare a tenului, de intinerire si elasticizare. Iata cum se face tratamentul cu argila pentru piele: Masca de argila (se gaseste in comert): se amesteca o lingurita de pulbere cu apa pana cand se obtine o pasta de consistenta smantanii. Se aplica in strat subtire pe obraji, pe gat si pe decolteu (se evita zona din jurul ochilor), se lasa 20 de minute sa se usuce, dupa care se indeparteaza prin spalare cu apa calduta. Efectele acestei aplicatii cu argila asupra pielii sunt multiple: curata tenul de pete, indeparteaza pletora (vinisoarele rosii) si inchide porii; elasticizeaza si da stralucire pielii; combate eruptiile acneice; reduce sensibilitatea alergica; face pielea mai rezistenta la agresivitatea vantului si combate actiunea factorilor poluanti.

Foarte important Toate aceste tratamente se vor face numai la recomandarea medicului curant

Folosirea argilei in scopuri terapeutice

In zilele noastre oamenii sint atit de atrasi de medicamente, incit adesea nu isi pot imagina viata fara ele. Ii doare capul, imediat inghit un analgezic, au racit inghit aspirina si antibiotice, fara sa tina cont de faptul ca acea durere de cap poate avea sute de alte cauze (de la oboseala pina la piciorul plat), iar aspirina si analgezicul, fara sa tinem cont de proprietatile antibacteriene, pot provoca un soc. In timp ce la noi lumea se trateaza cu diverse preparate medicamentoase, iar dintre mijloacele naturale intiietate au doar alcoolul si usturoiul, in alte parti este folosita argila. Cu numai citeva decenii in urma cercetatorii au inceput sa se gindeasca serios la mijloacele naturale de tratament. Cercetarile au aratat ca argila contine practic toate microelementele si substantele active din punct de vedere biologic si concentreaza raze electromagnetice. In ea se afla o mare cantitate de radiu un element chimic radioactiv care are caracteristici naturale unice. Argila concentreaza in ea magnetismul soarelui, aerului si apei. Ea contribuie la regenerarea tesuturilor, la remineralizarea organismului (absorbtia sarurilor), la eliminarea toxinelor, a gazelor, are proprietati antitoxice, antiseptice, antibacteriologice si de conservare. Folosita din Egiptul antic Argila a fost foarte mult folosita inca din Egiptul Antic: frumusetile locale, dupa reteta renumitei imparatese Nefertiti, isi intindeau pe corp argila amestecata cu uleiuri volatile si stateau asa citeva ore. Efectul era uimitor: argila le facea pe femei atit de atragatoare, incit barbatii le cadeau la picioare. Cu ajutorul argilei egiptenii conservau mumiile, iar romanii o foloseau in timpul spalatului. In vechile papirusuri au fost gasite retete de tratare a diverselor inflamatii externe sau interne, infectiilor, abceselor, tulburarilor intestinale, chiar a sifilisului cu ajutorul argilei. Argila a fost foarte pretuita de Dioscorides, Plinius cel Batrin, Avicena. Hipocrate a scris ca argila si namolul marin elimina din organism tot ceea ce este vatamator si negativ, iar

procesele inflamatoare din tesuturi trec in argila impreuna cu mirosul neplacut. Obiceiuri pe mapamond legate de argila Locuitorii Indochinei inainte de a bea apa dintr-un riu tulburau namolul de pe fundul acestuia. Unele popoare adauga argila in mincare. Aceasta este un conservant extraordinar si ajuta la pastrarea strugurilor, morcovilor, sfeclei, ridichilor in timpul iernii. Ouale cufundate citeva secunde in argila amestecata cu apa, iar dupa aceea uscate, se pot pastra mai mult de cinci luni, dar la o temperatura mai scazuta. Sint marturii potrivit carora in Rusia, in clinica lui S.P. Botkin, argila era folosita in trecut sub forma de comprese reci (argila rece folosita de obicei de sculptori) in tratarea isteriei, afectiunilor sistemului cardiovascular si ale aortelor. Compresele cu argila rece pastreaza mult timp temperatura corpului si nu provoaca neplaceri. In vremurile noastre, in Germania si Scotia, fiziologii pun pe cavitatea toracica a persoanelor bolnave comprese reci cu argila, citeodata chiar si pentru 24 de ore. In anul 1903, un profesor de la Universitatea din Berlin a folosit cu succes argila in tratarea holerei asiatice. In primul razboi mondial, soldatilor francezi li se adauga argila in mustar pentru a fi protejati in timpul epidemiei de dizenterie. Cu ajutorul argilei sint eliminate toxinele Argila este un amestec de alumosilicati (sare naturala a acizilor silicici, in a carei structura cristalina o parte din ionii de siliciu sint inlocuiti cu cei de aluminiu), care contine siliciu, aluminiu, mangan, titan, potasiu, calciu si sodiu. Este de asemenea bogata in substante active din punct de vedere biologic, saruri minerale si microelemente (magneziu, bariu, beriliu, fier, galiu, cupru, cobalt, molibden), care influenteaza in mod nemijlocit sistemul endocrin uman. Cuprul continut in argila stimuleaza secretia fermentilor din ficat, a hormonilor din hipofiza si din pancreas, contribuie la schimbul corect de albumine, grasimi, hidrati de carbon si vitamine. De cite feluri este argila In natura se gasesc mai multe feluri de argila: alba, verde, rosie si galbena. Argila alba sau caolinul consta in general din silicat de aluminiu cu adaos de silicat de magneziu si calciu. Prezenta magneziului, a fierului si a calciului permite folosirea caolinului in cazurile de extenuare si de demineralizare a organismului, in anemie, in afectiunile de natura oncologica. Argila verde contine siliciu (49 la suta), aluminiu (5,6 la suta), oxid de fier (4,4 la suta), magneziu (4,2 la suta), oxizi alcalini de fier (3 la suta), apa (7,4 la suta). Datorita continutului ridicat de siliciu argila verde este folosita in tratarea bolilor care apar o data cu inaintarea in virsta, ateroscleroza, tuberculoza. Argila rosie este de mare ajutor in bolile articulatiilor. O valoare deosebita are argila untoasa de culoare albastra. Medicul si cercetatorul bulgar Ivan Iotov a inchinat foarte mult timp cercetarii argilei albastre si a stabilit ca

aceasta are acelasi cimp de vibratii ca si celulele sanatoase si ca este capabila sa echilibreze biocimpul slabit al omului. Masuratorile facute de I. Iotov in anul 1991 au aratat ca argila are calitati terapeutice, o unda statica cu o lungime de 8 metri, care coincide cu undele celulelor sanatoase din organismul uman. De aceea, ea nu este daunatoare, nu are contraindicatii, este un mijloc terapeutic universal. Argila de cimp este foarte buna Pentru tratament se poate folosi argila cu un cimp vibrational energetic de tipul undelor radio, care patrunde profund in organismul uman. Aceasta argila distruge celulele bolnave, care au o alta lungime de unda. Argila vibreaza asemenea celulelor sanatoase si in acest fel le purifica de substantele daunatoare adunate in ele, substante care impiedica functionarea lor normala. Argila din cariere este cea mai buna Cea mai buna argila este aceea luata din cariere, din gropile pentru fundatia unor constructii, din ripe, pentru ca se stie de foarte mult timp ca actiunea argilei luata de la adincime este de citeva ori mai ridicata decit cea a argilei de suprafata. Cum se pastreaza Argila trebuie pastrata in cutii din lemn. Inainte de a fi folosita ea trebuie uscata la soare doua-trei zile: dupa ce a stat la intuneric mii de ani, argila se reincarca astfel cu energie solara, iar proprietatile ei terapeutice devin si mai puternice. Dupa ce a stat la soare, argila este pisata marunt, se trece printr-o sita de metal pentru a fi eliminate corpurile straine care pot aparea in ea, se adauga apa calda sau apa cu sare de bucatarie (in proportie de 10 la suta), se amesteca si se incalzeste la baie de aburi. Argila este foarte absorbanta Argila este un absorbant puternic. Datorita gradului inalt de dispersie a particulelor, ea absoarbe grasimile si toxinele de natura gazoasa, mirosurile, gazele, puroiul, microbii. Este totodata un dezintoxicant deosebit (neutralizeaza veninul). De exemplu, s-au facut unele experiente pe sobolani: cei carora pe linga stricnina li s-a adaugat in mincare si argila au supravietuit, iar cei care au fost hraniti cu mincarea otravita, dar fara argila, au murit. Are proprietati antiseptice Avind proprietati antiseptice (de sterilizare), argila vindeca foarte bine ranile si contribuie la restabilirea potentialului bioenergetic in cazul unor inflalmatii de natura diferita. Argila are o calitate deosebita, asa-numitul tropism (tendinta de acomodare si de orientare a unui organism vegetal fixat de pamint, intr-o anumita directie, sub influenta unei excitatii exterioare ca lumina, gravitatia, caldura, umiditatea etc.), adica tinde catre partile afectate ale corpului, catre locurile care au nevoie de regenerare bioenergetica.

Cum se verifica argila Inainte de a incepe sa folositi argila in scopuri terapeutice trebuie sa o verificati. Primul mod de verificare: puneti in apa o cantitate mica de argila argila buna (grasa, untoasa) se asaza pe fundul paharului incet, in timp ce argila saraca in minerale, de calitate proasta, se lasa la fundul paharului repede. Cel de-al doilea mod de verificare a calitatii argilei a fost propus de Ivan Iotov. Acesta a spus ca argila poate fi folosita in scopuri terapeutice daca unda ei statica are 8 metri sau chiar mai mult. Calitatea argilei poate fi masurata aproximativ cu ajutorul unui pendul. Luati pendulul in mina (agatati de ata o greutate un inel, o piulita), asezati-l pe stratul de argila. Pendulul trebuie sa arate plus (sa se miste de la dreapta la stinga), iara nu minus (sens in care greutatea se va misca de la stinga la dreapta). Dupa aceea, incet si cu atentie indepartati-va de stratul de argila la o distanta de 8 metri, continuind sa urmariti pendulul. Daca greutatea continua sa se miste indicind plus se poate spune ca argila gasita este puternica din punct de vedere energetic, are calitati terapeutice. Pentru tratament cea mai buna este argila din care dupa ce a fost inmuiata in apa se poate face un inel care nu se rupe sau se crapa dupa ce s-a uscat. Cel mai bine este sa folositi argila din localitatea in care traiti. Sub ce forme se foloseste argila Argila se foloseste sub forma de alifie, pasta, comprese, cataplasme, fretionari, balsamuri in care se adauga miere, otet, ierburi aromatice, dar si sub forma de bai terapeutice sau dizolvata in apa pentru clisme. In cazul afectiunilor cronice se folosesc compresele calde, iar in cazul abceselor si al supuratiilor cele reci. Terapia cu argila calda este contraindicata in hemoragii, in circulatia proasta a singelui, in tumori, tuberculoza, de asemenea in timpul menstruatiei. Atunci cind este folosita calda, argila nu trebuie fiarta si nici adaugata peste ea apa clocotita, pentru ca in acest fel isi poate pierde proprietatile terapeutice, ci trebuie doar incalzita la 40-60 de grade la baie de aburi. Tratamentul trebuie sa cuprinda de obicei intre 12 si 15 proceduri. Daca afectiunile persista, tratamentul poate fi repetat peste cinci-sase luni. Folosirea externa a argilei Se pune pe un tifon o lipie din argila groasa de 1-2 centimetri putin mai mare decit partea bolnava. Argila poate fi rece sau calda. Argila calda se aplica pe ficat, plamini, vezica biliara si articulatii. In cazul bolilor de inima sau al contuziilor se pun comprese cu apa in care s-a dizolvat argila. Si lipiile, si compresele trebuie acoperite cu o pinza groasa pentru a mentine caldura. Abcesele care supureaza sint tratate tot cu ajutorul compreselor, care trebuie schimbate la fiecare 30-60 de minute. Pe stomac, ficat si picioare compresele se pun

pentru doua-trei ore pentru a trezi o reactie puternica. Pentru compresele de durata se poate folosi si argila pudra. Aceasta este indicata a se utiliza in locul pudrei pentru copii in diversele afectiuni ale pielii, in psoriazis. Argila este recomandata si pentru mastile cosmetice. Femeile care vor sa aiba un ten moale si fin trebuie sa stie ca o masca mai buna decit cea cu argila nu s-a inventat. Argila se amesteca cu suc de castravete si apa in cantitati egale, se obtine astfel o pasta care se intinde pe fata pentru 10-30 de minute, dupa care se spala. Aceasta masca se aplica o data pe saptamina. In cazul tenului cu cosuri argila pudra se amesteca cu ulei de masline. In cazul afectiunilor intestinului, in colite, in bolile ginecologice pentru spalaturi si clisme se pun trei-patru linguri de argila intr-un litru de apa, inainte de folosire se incalzeste la temperatura corpului. Foarte indicate sint si baile in care se adauga argila (o data, de doua ori pe saptamina cite 15-30 de minute). Pentru aceasta aveti nevoie de multa argila, astfel incit apa calda pentru baie (37-39 de grade) sa devina tulbure. O asemenea baie purifica organismul. In timpul baii va puteti unge cu argila si fata, si parul este o terapie extraordinara pentru piele. Cum se foloseste in Germania In Germania se fac bai cu argila dupa o metoda deosebita. Astfel, se adauga argila in apa din baie pina capata o consistenta asemanatoare smintinii, temperatura trebuie sa fie cu aproximativ 10 grade mai scazuta decit temperatura corpului (adica 25-27 de grade). Intrati in apa pina la partea inferioara a coapselor (partea superioara a corpului trebuie sa ramina acoperita). Durata acestei proceduri este de 15-45 de minute. In ciuda temperaturii destul de scazute a apei, peste citeva minute apare o senzatie de caldura placuta, straturile de argila apropiate de corp se incalzesc repede. In primele patru minute de la inceputul procedurii ritmul pulsului creste (in medie de la 78 la 112 batai de minut), apoi scade (pina la 80-85 de batai pe minut), iar dupa baie revine la normal. Folosirea interna a argilei Pentru uz intern este indicata numai argila grasa. Daca in ea mai exista si urme de nisip trebuie trecuta printr-un tifon. Se bea argila cu apa cu 30 de minute inainte de masa (200 de grame din aceasta solutie trebuie sa contina o lingurita de argila si 200 de grame de apa, iar pentru copiii mai mici de 12 ani o jumatate de lingurita de argila). In cazul epidemiilor infectioase apa cu argila trebuie folosita zilnic. Pentru o actiune de durata asupra intestinului, argila poate fi inghitita (in bucati de marimea unui bob de porumb). In tulburarile mai usoare ale tractului digestiv este suficient daca luati dimineata si seara pe stomacul gol cite o bucata de argila de marimea unei bomboane, iar in cazul unor afectiuni mai serioase o data sau de mai multe ori pe zi luati cite 50-100 de grame de argila. Dupa un tratament de 12-15 zile trebuie sa

faceti pauza o saptamina. atunci cind argila este respinsa de organism (mai ales la copii), aceasta poate fi indulcita cu zahar pina cind organismul se obisnuieste cu ea. Ce boli interne pot fi tratate cu ajutorul argilei Argila este recomandata in ulcerul stomacal sau duodenal, in parazitoza intestinului, colibacterioza, crampe, convulsii, epilepsie, paralizie, astm, laringita, bronsita, migrena, gusa, chelie, diverse eczeme, seboree, dermatita, in durerile reumatice, otita, sinuzita, hepatita, conjunctivita, prostata, cistita, ciroza, podagra, icter, alcoolism, dureri menstruale, deficit de vitamina C, balonari. Terapia cu argila este recomandata de asemenea in caz de nevroza, depresie, lumbago, artrita, calculi renali. Specialistii in domeniul terapiei cu ajutorul argilei afirma ca nu exista contraindicatii in folosirea acestui extraordinar medicament natural. Citeva recomandari in terapia cu argila Abcese, furuncule la toate afectiunile: argila sub forma de lipie se pune pe partea inflamata a corpului pentru o ora, de patru-sase ori pe zi. Abcese in cavitatea bucala: lipia se aplica pe fata, iar argila inmuiata poate fi pusa si pe locul afectat. Lipiile se schimba la fiecare doua ore. In cazul convulsiilor, crampelor, epilepsiei, paraliziei, lipiile de argila se pun in partea inferioara a spinarii, in partea de jos a stomacului. Anghina, laringita: in aceste afectiuni este indicata gargara cu argila dizolvata in apa, dar si compresele sub forma de lipie. In durerile de dinti sau gingii argila se amesteca cu pasta de dinti. Astm bronsic: argila sub forma de lipii calde se pune pe spinare si pe piept de douapatru ori pe zi. Arsuri: pe locul arsurii se pun lipii din argila care se schimba la fiecare doua ore, pina cind se formeaza un nou strat de piele. Dupa aceea, pentru doua ore, de treipatru ori pe zi se pun comprese pe locul arsurii. Afectiuni ale inimii: la inceput se pun comprese cu argila, iar dupa aceea se pun lipii cite una-trei ore. Asemenea tratament trebuie facut de citeva ori pe zi. Ivan Iotov recomanda urmatoarele comprese cu argila: in caz de raceala compresele se pun la radacina nasului, in anghina pe git, in bronsita sau astm pe spinare sau pe piept. In inflamarea prostatei si in radiculita compresele se pun in regiunea lombara (in acest caz puteti sa va coaseti un saculet din tifon pe care il umpleti cu argila). In durerile de dinti este bine sa va spalati pe dinti cu apa cu sare si argila, iar pe gingiile inflamate trebuie sa va puneti cite o bucata de argila. Terapia cu argila poate fi insotita de tratamente cu fructe si sucuri, de reflexoterapie, dietoterapie, masaj, de bai de soare sau in apa marii, care actioneaza asupra

circulatiei sangvine. In cazul crizelor care apar in timpul tratamentului cu argila, terapia nu se intrerupe pentru ca aceste crize sint doar semnalul care arata ca organismul se curata de substantele toxice.

Georgeta Licsandru

Tratament cu pasta de argila

Prepararea pastei Prepararea pastei de argila este foarte simpla: punem argila intr-un recipient de sticla, de lemn, de faianta, de portelan (niciodata intr-un vas din metal sau din material plastic) si amestecam - adaugind apa - pina obtinem o pasta densa, putin mai moale decit pasta de modelat. Unii recomanda sa acoperim argila cu apa si sa asteptam citeva ore ca sa se obtina un terci omogen. Din ea vom face cataplasme, groase (dupa indicatii) de 1,5-2 cm si cu o suprafata care sa depaseasca putin regiunea tratata. Aplicatii reci sau calde Cataplasmele (plasturii) vor fi, dupa caz, aplicate reci, caldute sau calde: Reci, pe regiunile inflamate sau pe partea de jos a abdomenului in acest caz reinnoindu-se de indata ce se incalzesc (15, 20, 30 de minute in genere). Daca persista senzatia de rece, se va inlocui cataplasma printr-una calduta.

Caldute sau calde pe regiunea hepatica, pe rinichi, pe vezica, pe oase. Cataplasma va fi aplicata direct pe piele, la nevoie prin intermediul unui tifon.

Intii comprese, apoi cataplasme Anumite afectiuni (afectiuni cardiace, contuzii, varice) se trateaza, cel putin la inceput, prin aplicari de comprese, si apoi cu cataplasme. Pentru a le prepara este de ajuns sa obtinem o fiertura foarte limpede, in care vom inmuia o bucata de pinza care nu se stoarce inainte de asezarea pe locul respectiv. Cataplasmele si plasturii se vor fixa, dupa regiunile tratate, printr-o fasa Velpeau, o centura de flanela sau un bandaj in forma de T (pentru perineu). Pentru un plasture la ceafa, se fixeaza banda de imobilizare in jurul fruntii, nu al gitului. Durata aplicarii variaza

Durata aplicarii variaza, dupa caz, de la o ora la doua-trei ore, uneori toata noaptea. Daca apar senzatii neplacute (frig, durere), se va scoate cataplasma si nu se va reinnoi decit dupa 12 sau 24 de ore. In cazul in care cataplasma se usuca prea repede, va fi inlocuita prin alta proaspata. Dupa scoaterea plasturelui sau a cataplasmei, ramasitele aderente la piele se indeparteaza prin spalaturi simple cu apa rece sau incropita. Ritmul aplicarilor variaza Ritmul aplicarilor variaza dupa afectiuni si dupa reactiile bolnavului. Abcese, supuratii diverse: se reinnoiesc plasturii din jumatate in jumatate de ora, apoi dintr-o ora si jumatate - intr-o ora si jumatate, zi si noapte, daca este necesar.

Pentru noapte se poate inlocui plasturele printr-o compresa cu apa argiloasa, care se va reinnoi o data sau de doua ori. Regiunile lombare, abdomen, partea inferioara a acestuia, regiunea hepatica: aplicarile pot provoca reactii mai mult sau mai putin vii. De aceea, le vom limita la o cataplasma pe zi, mentinuta doua pina la patru ore. Vom putea uneori sa lasam plasturele toata noaptea.

Nu vom face mai multe aplicari in acelasi timp. In cazul in care plasturii vor fi indicati in mai multe locuri (partea de jos a abdomenului si plaminul, de exemplu), se va respecta un interval de doua la patru ore intre diversele aplicari. Femeile se vor abtine de la aplicari de argila in timpul menstrei. Ce facem dupa folosire Dupa folosire este necesar sa aruncam argila, caci este impregnata de toxine. Se vor spala bandajele utilizate. Orice cura externa cu argila trebuie precedata sau insotita cu un tratament dezintoxicant intern prin fitoaromaterapie, suc de lamiie, laxative usoare, argila in genere, alimentatie echilibrata atoxica. Odata inceputa, cura de argila nu trebuie intrerupta Odata inceputa, cura de argila nu trebuie intrerupta decit in cazuri de exceptie. Pe linga plasturi si comprese, argila poate fi intrebuintata cu folos pentru pudrare, in chip de talc, atit la sugari, cit si la copii si la adulti. Peste jupuiturile cutanate si peste plagi, pudrarea cu argila are o actiune antiseptica si cicatrizanta. La fel si pentru crapaturi, eczeme, ulcere, anumite cazuri de eritem. Cum se foloseste in cosmetica

Mastile de frumusete contin foarte adesea argila. Se va proceda mai simplu, mai economic si mai eficace, folosind argila in pudra, din care se va face o pasta cu jumatate apa, jumatate suc de castravete, de rosii sau de struguri. Pasta aceasta va fi intinsa in strat subtire pe toata fata si pastrata pina se usuca: 15 minute pina la o jumatate de ora. Se va indeparta cu apa calduta. Procedeul acesta, o data pe saptamina, prezinta numai avantaje. Se trateaza acneea, eruptiile fetei, cuperoza, ridurile. Argila praf, amestecata cu ulei de masline, da o crema alinatoare, deopotriva de eficace in toate cazurile enumerate. Cind se mai poate folosi Pe de alta parte, argila poate fi utilizata in injectii vaginale si in spalaturi, in doze de 3-4 linguri la litrul de apa, usor incropita (scurgeri albe, metrite, colite, rectite, parazitoze intestinale). Pentru bolnavii carora li se rocomanda bai de namol, care n-au timpul sau mijloacele de a se duce intr-o statiune termala specializata, prezentam mijlocul de a beneficia totusi de metoda aceasta terapeutica: se va prepara un terci de argila in cantitate suficienta pentru a umple o cada sau un butoi. Baia va putea fi folosita de mai multe ori. Va fi de ajuns sa adaugam, de fiecare data, o cantitate suficienta de apa calda. Durata acestor bai va fi de 5-10 minute la inceput, apoi de 15-20 de minute. Baile se vor face din doua in doua zile sau de doua ori pe saptamina, timp de o luna. Se repeta daca este necesar dupa o intrerupere de trei-cinci saptamini. Sint indicate mai cu seama in cazuri de artritism, afectiuni reumatismale sau osoase si deopotriva in anemie. Baile locale vor fi practicate in cazul reumatismelor miinilor sau ale picioarelor. In masura posibilitatilor apa de mare este preferabila sau cea in care s-a pus sare marina.

Lectia nr. 3

Crenoterapia (Terapia cu ape minerale) Apele minerale si proprietatile lor terapeutice Izvoarele de ape minerale sint extrem de cautate pretutindeni. Trecind prin straturile succesive cu continut variat de diverse substante, apa spala si dizolva anumite minerale si saruri solubile. In plus, apele minerale pot sa contina anumite substante organice si bioactive sau gaze dizolvate. Din aceste motive, apele minerale sint utile in cure interne sau externe. De aceste cure cu ape minerale beneficiaza cei cu afectiuni ale aparatului locomotor sau ale cailor respiratorii, bolnavii de reumatism sau cei care necesita cure de recuperare dupa traumatisme sau interventii chirurgicale. Apele minerale pot actiona impotriva carentei de saruri minerale, in ele existand mari depozite de calciu, magneziu, si chiar fluor. De asemenea contin si oligoelemente care sunt foarte bine asimilate de organism, asemeni sulfatillor ce le confera virtuti diuretice si laxative. Apele minerale folosite in cure interne vindeca sau amelioreaza boli digestive, normalizeaza functiile gastrointestinale, actioneaza in procesele inflamatorii ale aparatului uro-genital. Apele carbogazoase sint un stimulent, imbunatatind peristaltismul stomacului si intestinului, maresc sau scad, dupa caz, aciditatea gastrica, stimuleaza circulatia la nivelul stomacului si al ficatului. O alta functie de maxima importanta a apelor minerale este lichidarea foamei de oxigen la nivelul tesuturilor, ameliorind rezistenta organismului la boli.

Alte utilizari ale apelor minerale Cosmeticienii s-au straduit sa asigure hidratarea, hranirea si mineralizarea corespunzatoare a pielii si, pe aceasta cale, a intregului organism. Desigur, metoda clasica o reprezinta baile, mastile si compresele cu apa minerala. Pe linga acestea, au fost inventate sprayuri cu apa minerala, care se pulverizeaza pe fata, pe miini si git. Procedeul este salvator in zilele toride, caci hidrateaza masiv pielea, exact in zonele cele mai expuse la intemperii. Un alt procedeu, la fel de simplu si eficient, este stergerea fetei si a gitului cu cubulete de gheata, obtinute prin congelarea apei minerale. Gheata mareste tonusul pielii si accelereaza circulatia capi-lara la nivelul ei, iar apa minerala topita din cubuletele de gheata hidrateaza pielea. Romania are o treime din izvoarele termale si minerale din Europa. Efectul vindecator al acestor izvoare a fost dovedit stiintific si acest lucru face ca multe statiuni balneoclimaterice sa fie recunoscute pe plan international. Indicatii terapeutice boli ale aparatului locomotor si ale sistemului nervos periferic, sechele dupa traumatisme ale aparatului locomotor; afectiuni ale aparatului respirator afectiuni ginecologice cronice diabet zaharat incipient intoxicatii cu metale grele boli digestive afectiuni ale ochilor

sindrom supraponderal. Contraindicatii Persoanelor ce tin un regim stric in privinta sarii nu le este indicata cura cu ape minerale, Acestea fiind bogate in sodiu sunt contraindicate in caz de hipertensiune arteriala si femeilor ce sufera de retentie de apa. In schimb este indicata intr-o mica masura vara, dupa un efort fizic mare, caci compenseaza pierderile de apa prin transpiratie. In continuare, este un referat cu titlul: Apele minerale din romania http://www.e-referate.ro/referate/Apele_minerale_din_romania2005-03-18.html Apele minerale sunt apele ce au un continut variabil de saruri, gaze, substante minerale, elemente radioactive, care le confera proprietati terapeutice. n trecut, denumirea de apa minerala se atribuia tuturor apelor subterane sau superficiale care puteau fi utilizate n scopuri terapeutice. n ultimii ani, apelor minerale destinate scopurilor terapeutice li s-a dat denumirea de ape curative. n tara noastra exista numeroase izvoare de ape minerale n jurul carora au fost amenajate importante statiuni. Apele minerale constituie factorii naturali de baza n tratamentul bolilor indicate. Apele minerale sunt sarate-iodurate-bromurate, sarate-sufluroase si izvoare de cura interna cu apa slaba mineralizata sulfuroasa, bicarbonata, sulfatata, calcinata sodica, magneziana. Apele doro-sodice iodurate bromurate cu degajari de gaze (hidrocarburi usoare printre care predomina metanul) sunt ape de adncime cu concentratie mare, exploatate prin sonde. 1.Surse de ape minerale si importanta lor Govora este una din cele mai bogate statiuni n ape iodurate si bromurate din Europa. Moret o citeaza a doua n Europa, dupa Pechelepronne din Alsacia cu 562 mg la mie de brom si 42 mg la mie iod. Apele din Govora contin pna la 38,3 mg la mie brom si iod pna la 41,8 mg la mie. Att iodul ct si bromul sunt de origine organica, rezultate din putrezirea micilor alge. Calciul si magneziul pe care aceste ape l contin n cantitate destul de mare si anume: calciul 15-3,3 la mie si magneziu 0,77-1,05g la mie se datoreaza nisipurilor si gresiilor. Caracteristica apelor de zacamnt este, de asemenea, prezenta amoniului. Aceste ape nu contin hidrogen sulfurat, sunt ape captate n sonde, la adncimi de la 90-1860 m. Fiecare debiteaza ntre 40-160 m3 de apa n 24 de ore. Apele clorurate-iodurate-bromurate din sonde sunt ape vechi, fosile, formnd pnze-pungi si stau straturi permeabile n nisipuri. Apele izvorului de cura interna slab mineralizate sunt caracterizate printr-o concentratie mica de hidrogen sulfurat si clor, dar bogate n bicarbonati. Ele apar din depozitele sarmatiene destul de abundente pe valea Hintel, care sunt formate spre baza din marne negricioase, urmate apoi de bancuri de nisip, cu pachete de marne si intercalatii de gresii. De aceste depozite sunt deci legate apele sulfuroase slab mineralizate precum si pnza de apa dulce.

Un alt zacamnt de ape minerale este Borsa ce contine izvoare cu ape minerale carbogazoase, sau continnd fier, calciu, magneziu, recomandate n tratamentul bolilor cronice ale tubului digestiv si n tratamentul bolilor renale, a nevrozelor astenice si a tulburarilor respiratorii.

Oras situat n nord-estul Romniei (Judetul Harghita), n depresiunea intramontana cu acelasi nume din Carpatii Orientali, Borsec este nconjurata de Muntii Bistritei, Muntii Calimani, Muntii Giurgeu si Muntii Ceahlau, altitudine 900 m. O veche statiune (cunoscuta din 1804), deschisa tot timpul anului, cu numeroase izvoare de ape minerale carbo-gazoase, sau continnd calciu, magneziu. Aceste ape sunt cunoscute pentru efectul lor benefic nca din a doua jumatate a secolului al XVI-lea. Efectele terapeutice ale acestor izvoare de ape minerale au fost recunoscute pe plan international. Statiunea Borsec este recomandata n tratamentul bolilor cardiovasculare (insuficienta mitrala compensatorie si insuficienta cardiaca, hipertensiune, varice), al bolilor endocrine (hipertiroidie, boala Basedow, starea de prepubertate la copii supraponderali), dischinezie biliara, boli digestive (gastrita cronica hipoacida, constipatie cronica, colita cronica nespecifica), colicistita cronica necalcaroasa, tulburari renale si ale aparatului urinar, nevroza astenica, boli dermatologice, metabolice si de nutritie, etc. Avnd n vedere gustul placut acidulat, care-si pastreaza calitatile terapeutice, apa minerala Borsec este mbuteliata de APEMIN Borsec. Zacamntul mineral Borsec are o apa bicarbonata, calcica, magneziena, cu o mineralizatie totala de 6873 mg/l, precum si cu un continut foarte redus de fier. Apele minerale carbogazoase sunt acumulate n calcarele cristaline-dolomitice prinse ntre sisturile cristaline care predomina n zona. Prin fisurile si golurile carstice ale calcarelor, apele subterane au o circulatie turbulenta, ceea ce favorizeaza solubilitatea mai accentuata a bicarbonatilor. Continutul n CO2 este obtinut de apele subterane pe tot parcursul circulatiei lor. Dezvoltarea deosebita a industriei de mbuteliere a Borsecului se datoreaza, n primul rnd, cererii consumatorilor, care apreciaza gustul placut al apei, lipsei de precipitare n buteliile n care o transporta, precum si marea ei stabilitate chimica ce o recomanda printre apele de prim rang din Europa. Borsec - apa minerala de calitate ideala, premiata n 1873 la Trgul international de la Viena cu medalia de aur mpreuna cu titlul onorific "Regina Apelor Minerale", medalia de argint si diploma de onoare la expozitiile organizate n 1876 la Berlin si respectiv, Trieste, diploma de onoare a Expozitiei de la Paris (1878). Produs si mbuteliat n Romnia de catre Romaqua Group S.A. Borsec, Fabrica Regina Apelor Minerale - Borsec. Localitate situata n partea central-estica a Romniei (Judetul Harghita), pe rul Olt, n partea sudica extrema a Depresiunii Ciucului, altitudine 656m, 32 km sud de Miercurea Ciuc (resedinta Judetului Harghita), BaileTusnad este o cunoscuta statiune din Romnia. Depresiunea este delimitata de Muntii Harghitei n partea de nord-vest si de Masivul Ciumatu Mare n sud-est- munti vulcanici. Cheile TusnadMalnas ale Oltului, aerul puternic ozonat, linistea, confortul si tratamentul cu ape minerale au facut din Baile Tusnad o statiune minunata si un loc ideal de petrecere a vacantei n orice anotimp. Statiune cu sezon permanent, cu numeroase izvoare de ape minerale (cunoscute nca de la nceputul secolului al XIX-lea, dar inaugurata abia n anul 1860). Statiunea este recomandata pentru tratamentul bolilor sistemului nervos central (nevroza astenica, stari astenice secundare, stres fizic si intelectual), al bolilor cardiovasculare (infarct miocardic, hipertensiune, arteriopatie periferica, stari postflebite, varice), al bolilor sistemului urinar (litiasa renala, inflamatii) si al unor boli nrudite (boli digestive, endocrine, ginecologice etc.). Apa minerala este bicarbonatata, calcica, magneziana, clorosodica, potasica, feruginoasa si apa mezotermala, avnd o mineralizatie totala de 2.5 g/l, din care gazul CO2 detine 1.14 g/l. Apa minerala carbogazoasa de Tusnad are un gust placut, dulceag si o cantitate ridicata de CO2 (provenita, n principal, din reimpregnarea n exces a apei deferizate si filtrate, n timpul mbutelierii). Dioxidul de carbon necesar completarii celui existent n apa este obtinut din acelasi

zacamnt hidromineral, deoarece sonda n exploatare produce pe lnga apa destinata mbutelierii si o importanta cantitate de CO2 liber ( de circa 45 tone/an ).

Zacamntul Casin n secolul trecut zacamntul Casin avea doua izvoare cu ape minerale - Repat si Salutaris - situate pe cei doi afluenti de stnga, Repat si Borviz, ai prului Casin. Apele ambelor izvoare erau mbuteliate: apa minerala medicinala la izvorul Repat si apa de masa, la izvorul Salutaris. Exploatarea apei minerale de la Casin a nceput n anul 1888 fiind comercializata n tara, dar ajungnd si peste hotare (Viena, Berlin, etc ). n prezent, unitatea de mbuteliere - situata pe afluentul Borviz si vaii Casinului are o capacitate de productie modesta de circa 500 mii l/an, din cauza debitului mic al sursei exploatate. Apa minerala este bicarbonatata (avnd un continut mare de bicarbonati, n medie 3441.0 mg/l), slab clorurata, calcica, magneziana, sodica, feruginoasa si carbogazoasa, cu mineralizatie totala de 7211.9 mg/l, din care CO2 retine 2270.0 mg/l. n centrul Romniei, n judetul omonim, asezat n depresiunea Brasovului, la poalele vestice ale muntilor Vrancei, la o altitudine ce variaza ntre 550 si 600 m, la 31 km est fata de municipiul Sfntu Gheorghe, se afla orasul Covasna. Numeroase izvoare (n jur de 1.000) cu apa minerala carbogazoasa, bicarbonata alcalina sau continnd diversi compusi ai fierului, iodului, bromului sau clorului sunt recomandate n tratamentul bolilor cardiovasculare (infarctul miocardic, cardiopatie ischemica, insuficienta aortica, hipertensiune arteriala, refacere dupa flebita superficiala sau profunda, valvulopatii operate), disfunctii hepatobiliare (disfunctii ale bilei, colecistite cronice fara calculi, refaceri dupa operatii la ficat, pancreatita cronica), boli digestive (gastrite cronice hiperacide, ulcere cronice gastrice sau duodenale) si boli asociate (obezitate cu complicatii cardiovasculare, nevroze respiratorii, nevroze astenice, etc.). Covasna este un important centru pentru mbutelierea apelor minerale. Zacamntul mineral Covasna este, pe de o parte complicat ca structura, iar pe de alta parte, renumit prin varietatea de tipuri hidrochimice de ape carbogazoase. Apele minerale acumulate n nisipurile cuaternare sunt bicarbonatate, calcice, magneziene, usor clorosodice avnd o concentratie n saruri mai mare de 1.5 g/l. Continutul n CO2 din aceste ape minerale variaza ntre 1.0 si 2.5 g/l. Unitatea de mbuteliere Covasna valorifica o apa cu mineralizatie totala de 8.5 g/l, din care gazului CO2 i revine 1.7 g/l. Debitul pompat este de 0.15 l/s. Acest debit i asigura unitatii de mbuteliere o productie de circa 1.14 mil. litri/an apa minerala carbogazoasa. Zacamntul hidromineral Slanic-Moldova, pe baza caruia a luat fiinta si s-a dezvoltat statiunea contine ape medicinale de tip clorurat, carbonat, bicarbonatat, sodic, slab sulfuros, hipertonic, hipotonic si oligomineral a fost descoperit nca din anul 1801. n 1852 s-au efectuat primele teste chimice, iar n 1877 au aparut primele instalatii balneare. De-a lungul timpului, calitatile apelor minerale descoperite aici au fost confirmate prin medaliile obtinute la expozitiile internationale de la Paris, Viena, Frankfurt/Main etc. Specialistii le-au comparat cu apele minerale de la Karlovy Vary, Vichy, Aix-les-Bains etc. Botezata "Perla Moldovei", Slanic Moldova asigura tratament pentru tulburari digestive (gastrite cronice hipo- si hiperacide, ulcere gastrice si duodenale, la un interval de cel putin 3 ani de la faza dureroasa, afectiuni stomacale postchirurgicale, colite cronice atipice, colon inflamabil, constipatie cronica), boli hepatobiliare (dischinezie biliara, colicistita cronica cu sau fara calculi, stari postoperatorii n boli ale ficatului), boli metabolice si nutritionale (diabet melitus,

forme usoare si intermediare, obezitate), boli ale rinichiului si urinare (stari de dupa tratamentul infectiilor urinare, acolo unde nu au existat leziuni sau dereglari renale). Cura externa cu apele minerale de la Slanic Moldova ajuta la tratamentul bolilor reumatismale degenerative si diartritice, al celor cardiovasculare si respiratorii (astma alergica, traheobronsite cronice, rinosinuzite cronice, emfizem pulmonar), tratamentul bolilor endocrine (stari prepubertale la copii hiperreactivi), al bolilor ginecologice ( sindrom ovarian menopauzal) si al altor boli. Slanic Moldova este si o importanta statie de mbuteliere a apei minerale. Cele doua izvoare ce asigura mbutelierea a 400-500 mii litri/an au fost captate prin clopote de material inoxidabil, ancorate n betoane si acoperite apoi cu argila stabilizata. Apa minerala preluata prin aceste clopote este deversata n cuve de unde este trimisa la consum (cura interna si mbuteliere). Statiunea Calimanesti- Caciulata este indicata n tratamentul bolilor digestive (gastrita cronica cu hipoaciditate, constipatie cronica, colita cronica), al bolilor hepatobiliare (dischinezie biliara, colicistita cronica care prezinta sau nu calculi, hepatita cronica, pancreatita cronica, starii postoperatorii n bolile ficatului), boli ale sistemului renal si urinar (litiasa la rinichi, pielonefrita cronica termal = 41C si infectii urinare), tulburari metabolice si nutritionale (diabet melitus, stari hiperuremice, obezitate), n afectiuni respiratorii (bronsita, traheobronsita cronica), n boli ale sistemului nervos periferic (pareza, sechele ale poliomielitei), stari reumatismale (spondiloza, artroza, poliartroza, tendinita), stari post-traumatismale (dupa entorse, luxatii si fracturi), boli ginecologice (sindrom ovarian cauzat de menopauza), boli O.R.L. (rinosinuzita cronica, laringita cronica alergica etc.), boli dermatologice, cardiovasculare si de alta natura. Factorii de cura naturala sunt reprezentati de clima protectoare si izvoarele (descoperite n 1827) de ape minerale sulfuroase, clorate, bromate, cu sodiu, calciu, magneziu, slab bicarbonatate, n principal hipotonice, cu concentratie, compozitie chimica si temperatura variabile (mineralizare ntre 0.5 si 11.5 gr/l; atermale, mezotermale 41C si hipertermale 49.5C) si cu un continut de hidrogen sulfurat (H2S) de 7.5 mg/l. Totodata Calimanesti- Caciulata este si un important centru de mbuteliere a apei minerale.Cantitatea de apa mbuteliata este ntre 500-600 l/zi. Este de mentionat un aspect specific al apei de Caciulata: compozitia ei chimica prezinta pe o perioada de 100 de ani, adica de la captarea sursei si pna n prezent, un echilibru constant n cloruri, carbonatii si sulfatii de sodiu, de litiu, de potasiu si de magneziu. Un alt parametru interesant este acela ca indicele de refractie al apei minerale este apropiat de cel al apei distilate.

Zacamntul Herculane Cea mai veche statiune balneara din Romnia, datnd din vremea romanilor, cnd purta numele de "La apele sacre ale lui Hercule" (atestata documentar ca statiune n anul 153 a. Hr.) este cunoscuta pentru efectele terapeutice ale apelor sale termale, sulfuroase, cu sodiu, calciu, magneziu, oligotermale, usor radioactive, bune att pentru cura interna ct si externa. Date fiind temperatura ridicata a acestor ape minerale (38-60C) ct si gradul lor variat de mineralizare (3166-7426 mg/l), acestea au un efect fiziologic complex si o valoare terapeutica fara egal. ncepnd cu 1948, Herculane a cunoscut o dezvoltare sustinuta, devenind o statiune de rang national, cu regim permanent, recomandata pentru tratamentul durerilor reumatismale degenerative (artroza, poliartroza, spondiloza etc.), al bolilor inflamatorii (spondilita) si diartrozelor (tendonita, tendomiosita, periartrita scapulohumerala), al bolilor sistemului nervos periferic (pareze, paralizii), precum si pentru tratamentul unor boli asociate (ginecologice, respiratorii, ORL, dermatologice, obezitate etc.).

Contraindicatii: TBC, boli al ficatului si rinichilor, boli cardiace decompensate, hipertensiune arteriala peste 180 mm HG, Parkinson, ulcer n faza acuta, neoplasme, boli psihice si toxicomanii. Moneasa este o comuna din vestul Romniei (Judetul Arad), situata pe rul Moneasa, la poalele Masivului Codru-Moma, altitudine 290 m, la 110 km nord-est de Municipiul Arad. Izvoarele de ape minerale bicarbonatate, continnd calciu, magneziu, sodiu, cele oligominerale, mezotermale (24-32C) sunt recomandate pentru tratamentul bolilor reumatismale degenerative (forme simple de spondiloza cervicala, lombara si dorsala), diartroze (periartrita scapulohumerala), al bolilor sistemului nervos periferic si central (pareza usoara recenta, n curs de recuperare dupa un tratament specific, sechele ale poliomielitei, anumite forme de semipareza si parapareza, urmnd sfatul medicului), al bolilor ginecologice (dereglari genitale minore datorate unei nervozitati extreme), al bolilor metabolice si de nutritie (diabet mellitus, obezitate) etc. Instalatii pentru bai calde n cada cu ape minerale, pentru electroterapie, hidroterapie si kinetoterapie, bazine n aer liber pentru bai reci cu ape minerale , zone de plaja.

Zacamntul Lacu Sarat contine importante rezerve de namol sapropelic si apa minerala hipertonica continnd compusi ai sulfului, clorului, sodiului, magneziului, bromului (mineralizare 70-84 g/l), folosite pentru tratamentul bolilor reumatismale degenerative, inflamatorii (spondiloze cervicale, dorsale sau lombare, artroze, poliartroze, tendonite, tendimiozite, periartrite scapulohumerale), boli ginecologice (insuficienta ovariana, cervicita cronica), dermatologice (psoriasis, ichthyosis, dermatita keratotic, neurodermatite, etc.), endocrine (benigne, hipotiroidism,hipoovarianism pubertal), afectiuni ale sistemului nervos periferic (pareze usoare, neurite, sciatica si sechele dupa poliomelita), a starilor posttraumatice (dupa operatii pe muschi, tendoane si articulatii, dupa luxatii si fracturi), respiratorii (bronsite cronice, traheolaringite, laringite) si alte boli. Statiunea ofera si facilitati pentru bai calde n ape minerale n cazi, aplicari de namol cald, aerohelioterapie si aplicari de namol rece urmate de bai n lac, instalatii pentru electro- si hidroterapie, gimnastica, piscina pentru kinetoterapie.

Amara este o comuna n SE Romniei (judetul Ialomita), situata n estul Cmpiei Romne (n Cmpia Baraganului), pe malul lacului Amara. Apa lacului Amara (156 ha), sarata, continnd sulfati, magneziu, bicarbonati si n cantitati mai mici bromuri, dar n special namol sapropelic cu proprietati terapeutice au dus la dezvoltarea statiunii ncepnd cu 1900. Statiunea este recomandata n tratamentul bolilor reumatismale degenerative (spondiloza, artroza, poliartroza) si a bolilor reumatismale inflamatorii (reumatismul articular), bolilor ginecologice (metrosalpingita cronica, insuficienta ovariana, sterilitate secundara) si a disfunctiilor asociate (dermatologice, endocrine). Statiunea dispune de facilitati pentru bai calde n cazi si piscine cu apa din lac, bai calde cu namol si aplicari de namol, plaja pe malul lacului si aplicari de namol rece, bai n lac.

Zacamntul Biborteni furnizeaza comertului apa minerala de Biborteni. n prezent la cele doua unitati de mbuteliere (Biborteni ? si ?? ) se mbuteliaza zilnic 198 mii litri de apa minerala de tip bicarbonatat, calcic, magnezian, feruginos si carbogazos. Bicarbonatii au o participare n jur de 2000 mg/l, iar gazul CO2 n jurul aceleiasi valori ( 2000 mg/l). Datorita unui continut de ioni Fe++ de pna la 5-7

mg/l, apa minerala este n prealabil deferizata.

Sngeorz-Bai este statiunea care ofera spre consum apa Hebe. Apele minerale mbuteliate n prezent sunt de tip bicarbonatat, clorurat, sodic, calcic, magnezian, slab bromurate si carbogazoase, avnd o mineralizatie totala de 8539.9 mg/l, din care gazul CO2 reprezinta 1108.8 mg/l. Aceste ape sunt exploatate de la intervalul cuprins ntre 135 si 150 metri adncime. Izvorul are un debit de un litru pe secunda si asigura mbutelierea a 3 milioane/an.

Statiunea Zizin se afla asezata pe bordura sud-estica a bazinului Prejmer - Sf. Gheorghe. Izvorul avnd un debit de 0.17 l/s (10 mii l/zi) alimenteza unitatea de mbuteliere care produce 5600 mii l/an. Aceasta unitate prepara totodata si un sortiment de bauturi racoritoare pe baza de apa minerala. Apa minerala destinata consumului este de tip bicarbonatat, clorosodic si carbogazoasa, cu o mineralizatie de 2733.5 mg/l. Importanta : Apele minerale sunt valorificate n industria de bauturi racoritoare. Unele ape minerale au devenit, n ultimii ani, datorita compozitiei chimice si continutului n CO2, "materie prima" de baza la prepararea unor sorturi de bauturi racoritoare. Principala concluzie la care au ajuns experimentatorii consta n aceea ca aroma bauturii racoritoare este scoasa n evidenta, n mod surprinzator, de catre apa minerala, chiar n conditia de numai 2% zahar n produsul finit, fata de 9-12% ct se utilizeaza la bauturile racoritoare obisnuite. Debutnd modest la Zizin, producerea de bauturi racoritoare si dietetice pe baza de apa minerala s-a extins la scara larga, devenind o preocupare de interes pentru diferitele unitati de mbuteliere, ca: Borsec, Vlcele, Poiana Vinului, Poiana Cosnei, etc. 2. Originea apelor minerale. De-a lungul anilor au existat numeroase ipoteze, privind originea apelor minerale, dar numai doua teorii au fost acceptate: originea vadoasa sau meteoritica si originea magmatica sau juvenila. Conform conceptului originii vadoase, apa minerala ar rezulta din apele superficiale meteoritice infiltrate n sol si dirijate n circuit subteran de reteaua accidentelor tectonice, unde, sub imperiul gravitatiei, sunt obligate sa patrunda adesea n scoarta terestra la adncimi mari. Pe tot parcursul lor, apele minerale spala rocile strabatute, achizitionnd, prin dizolvare, saruri minerale si gaze libere aflate n zonele adnci ale apei (de exemplu CO2). Desi mai atractiv, conceptul originii magmatice sau juvenile a apelor minerale, conform careia apa minerala ar proveni din zonele foarte adnci ale scoartei terestre si din cele ale mantalei superioare, si pierde treptat sustinatorii. Ar fi vorba de apa provenita prin deshidratarea magmei sau o apa de sinteza chimica pe baza gazelor care nsotesc magma. Sustinatorii acestui concept pleaca de la considerentul ca magmele contin mai multa apa dect rocile cristalizate din care provin. ntre cele doua concepte s-a gasit o solutie mediatoare, conform careia majoritatea apelor minerale au origine vadoasa si ca se pot ncorpora n unele zone adnci ale scoartei terestre cantitati de elemente de origine juvenila. 3. Tipuri de ape minerale

Apele minerale din Romnia prezinta o mare varietate hidrochimica. Se desprind trei tipuri predominante de ape minerale: sarate, sulfuroase-sulfate si carbogazoase, n cadrul lor aparnd, n functie de natura rocilor levigate local, unele caractere hidrochimice secundare (fier, arsen, potasiu, calciu, magneziu, clor, etc.) Apele minerale carbogazoase ntreaga suita de zacaminte hidrominerale din bazinele Oasului, Ciucului, Baraoltului si Brsei - cum ar fi cele de la Negresti-Certeze, Bixad, Sncraieni, Biborteni - sunt acumulate n depozite sedimentare recente. O parte din restul zacamintelor cunoscute, cum ar fi cele de la Poiana Negrii, Poiana Cosnei, Poiana Vinului, Slanic-Moldova, Casin, Covasna, Malnas, Poian si Vlcele au ape acumulate n formatiuni stncoase ale flisului carpatic, iar o alta parte cum ar fi cele de la Borsec si Bilbor au ape acumulate n calcare cristaline carstificate. Zacamintele cu ape minerale carbogazoase aflate n Cmpia de Vest, sunt cantonate n formatiuni sedimentare relativ recente care au umplut, la finele Pliocenului si n Cuaternar, extremitatea estica a depresiunii Panonice, extinsa pe teritoriul Romniei. Exploatarea zacamintelor enumerate se face n acord cu modul de acumulare, cu adncimea la care se gasesc si cu tipul de manifestari la zi ale apelor minerale carbogazoase. Lucrarile de captare sunt adaptate pentru adncimile mici ale surselor (clopote de captare, drenuri, puturi si galerii de coasta) sau pentru adncimi mai mari (lucrari adecvate de foraj). Cnd zacamntul este asociat rocilor stncoase si se manifesta la zi prin izvoare, exploatarea lui se face prin captarea la suprafata a surselor (Borsec, Poiana Cosnei, Poiana Vinului, Slanic-Moldova, Casin, Caciulata) sau prin executarea unor puturi putin adnci, de ctiva metri (Sarul Dornei, Covasna si Boholt). Apele minerale mbuteliate n Romnia pot fi denumite si ape gazoase deoarece contin importante cantitati de gaze, reprezentate n speciale de dioxid de carbon. Caracterul lor cabogazos l obtin prin ncorporarea dioxidului de carbon ntlnit n calea lor de circulatie subterana. Interceptia CO2 poate avea loc la adncimi diferite, dar ntotdeauna n lungul accidentelor tectonice care i nlesnesc miscarea ascensionala si difuzia laterala pna la distante de zeci de kilometri. Caracterul chimic al apelor de circulatie este determinat de natura si compozitia rocilor levigate de acestea, att n miscarea lor descendenta ct si n cea ascensionala. n acest mod iau nastere apele minerale cu compozitii chimice specifice si uneori complexe, ca: acid-carbonice (arsenicale, ferugioase), cloruro-sodice, bicarbonatate calcice, etc. n cazul unor ape minerale, dioxidul de carbon se gaseste n proportie de 70% din mineralizatia lui totala. n general, concentratia de dioxid de carbon a apelor minerale carbogazoase din Romnia este cuprinsa ntre: 1100 mg/l - cele de Casin si Covasna - si putin peste 3000 mg/l - cele de la Borsec, Buzias, Vlcele si Bodoc. Restul apelor minerale au concentratii n CO2 situate ntre limitele mentionate.

Apele minerale sarate (clorosodice, iodurate, bromurate) au o concentratie puternica si cunosc cea mai mare raspndire pe teritoriul tarii. Unele dintre ele sunt legate genetic de zacamintele de hidrocarburi din exteriorul sau interiorul arcului carpatic, n timp ce altele provin din spalarea masivelor de sare sau a sarurilor reziduale de apele subterane sau superficiale.

Apele minerale sulfuroase si sulfatate au si ele o raspndire relativ mare, fiind asociate genetic formatiunilor gipsifere din Miocenul Carpatilor Orientali, conglomeratelor din flisul carpatic, conglomeratelor de vrsta eocena din

Depresiunea Getica si sulfurilor din rocile metamorfozate ale Carpatilor Orientali sau celor din zacamintele de carbuni.

Apele minerale bicarbonatate Ionul bicarbonic nu depaseste o concentratie de 1 g/l, cu exceptia apelor de la Poiana Cosnei si Cosnita. Ionul fier variaza ntre limite foarte largi ntre 1.5-1.7 mg/l n apele de la Borsec si Slanic-Moldova si 22-24 mg/l n cele de la Poian si Vlcele, majoritatea apelor avnd un continut cuprins ntre 7 si 14 mg/l. Pentru mbuteliere, fierul sub forma bivalenta prezinta dificultatea ca poate precipita n sticle, daunnd calitatii comerciale ale acestor ape. Pentru nlaturarea acestui neajuns sunt prevazute instalatii de deferizare a apei minerale din zacamnt, nainte de a fi mbuteliata. Ionul litiu este relativ frecvent, cea mai importanta apa litinifera fiind Perla Casinului (6.6 mg/l), dupa care urmeaza celealte, avnd continuturi cuprinse ntre 0.8 si 0.1 mg/l. Anionul iod este absent n majoritatea apelor, mai ales n cele destinate consumului alimentar. n cantitati mici este prezent n urmatoarele ape minerale: Malnas (3.4 mg/l), Bodoc (1.3 mg/l), Vlcele si Perla Casinului (0.8 mg/l), Stnceni si SlanicMoldova (0.6 mg/l), Tinca (0.37 mg/l) si Sarul Dornei (0.1 mg/l). Apele magneziene sunt numeroase, cea mai mare proportie avnd-o apa de la Vlcele (320.2 mg/l), urmata de apele de la Stoiceni (107 mg/l), Sngeorz-Bai (110 mg/l), Borsec si Poian (107 mg/l), Covasna (68 mg/l), Boholt (67.7 mg/l), Vrghis (58.3 mg/l), Biborteni (56.9 mg/l), Bodoc (49.5 mg/l), Casin (48.5 mg/l), Bixad (46.8 mg/l) si Sncraieni (41.0 mg/l). Apele plate Exista un curent de gndire printre specialistii hidrogeologi si hidrochimisti prin care se afirma ca este gresit sa se considere drept ape minerale numai acelea care depasesc un anumit grad de mineralizare si care, neconditionat trebuie sa fie si carbogazoase. Este drept ca apele carbogazoase sunt mai cautate, adaugnd la calitatile lor intrinseci si pe acelea de a fi comerciale. Totusi, n consum si fac loc si apele plate, unele dintre avnd calitati terapeutice. Apele minerale de consum alimentar - avnd totodata si proprietati terapeutice- au o mineralizatie totala sub 6.0 g/l si se grupeaza n doua categorii.
DISCLAIMER: Acest Contine mesaj toate datele de NU identificare ESTE instructiuni SPAM. de dezabonare.

si

Crengutzica, primesti acest articol gratuit deoarece te-ai abonat sau ai fost abonat de cineva caruia i-ai oferit adresa ta de email axinticrenguta@yahoo.com Imi cer scuze daca mesajul ajunge la tine dintr-o eroare sau daca acest e-mail nu iti aduce informatii utile. Daca doresti sa renunti la abonament si sa nu mai primesti alte mesaje, te rog sa dai un simplu click pe legatura de la sfarsitul mesajului. Vei fi sters automat din baza de date. Dan Paunescu - Toate drepturile rezervate.

, Str. Opanez, Bl. C9, Ap.14, Craiova, Dolj 200145, Romania You may unsubscribe or change your contact details at any time.

Lectia nr. 4

Hidroterapia Hidroterapia este acea ramura a medicinei naturiste care se bazeaza pe utilizarea externa a apei, in scop terapeutic sau profilactic. Principalele cai prin care apa actioneaza asupra organismului uman sunt : excitatia termica, care depinde exclusiv de temperatura apei excitatia mecanica, ce este data de presiunea apei asupra corpului Pielea, fiind bogat vascularizata si cu o retea abundenta de terminatii nervoase, recepteaza impactele termice si mecanice ale bailor hidroterapeutice, prelungind in organism actiunea lor binefacatoare. Cele mai importante procedee de tratament cu ajutorul apei sunt urmatoarele: a) compresele compresele calde compresele cu aburi compresele reci comprese stimulente (comprese Priessnitz) comprese alternante b) impachetarile umede. Dupa dimensiunea regiunii pe care se aplica ele pot fi: impachetarea inferioara impachetarea superioara impachetarea pe trei sferturi impachetarea trunchiului In functie de durata se pot clasifica astfel: de scurta durata (10 - 15 minute) de durata medie (40 - 50 minute) de lunga durata (50 - 90 minute) c) Frictiunile partiale complete cu sare d) Baile terapeutice Aceste bai sint proceduri larg raspindite in cadrul tratamentului balnear. Baile pot fi generale sau locale. In baile generale procedura vizeaza intregul corp si pacientul se cufunda (pina la git sau pina la piept) in apa, iar in cele locale se cufunda in apa numai partile afectate (miini, brate, picioare etc.). Din punctul de vedere al temperaturii apei, baile terapeutice pot fi: bai reci - sub 20 grade Celsius bai racoroase - la 20-30 grade Celsius bai intermediare - 34-37 grade Celsius (numite si la temperatura corpului) bai calde - la 38-39 grade Celsius bai fierbinti - la 40 grade Celsius si mai mult. Compozitia apei pentru baile terapeutice este, de asemenea, variata. Se poate folosi apa dulce (obisnuita), apa minerala, gazeificata (cu bule), aromatizata sau

medicinala (cu diferite adaosuri de substante sau plante aromate sau medicinale). Exista citeva reguli privind baile terapeutice. Spre exemplu, se interzice sa se faca bai dupa mese copioase sau imediat dupa ce s-a luat masa. Baile calde si cele fierbinti, mai cu seama, trebuie sa se incheie cu un dus mai rece. Durata unei bai este de 10-15 minute, iar dupa aceea se impune o scurta odihna de aproximativ 15 minute. Baile terapeutice se fac, totdeauna, numai la recomandarea sau prescriptia medicului. Acesta indica temperatura apei, durata baii, frecventa si numarul total de bai in cadrul unei cure. De asemenea, medicul va hotari si reluarea tratamentului dupa un interval de 6 sau 12 luni, precum si combinarea bailor cu alte proceduri. Efectele terapeutice ale bailor Baile reci si cele racoroase au un efect excitant asupra sistemului nervos si stimuleaza eliminarea excesului de temperatura din organism. Asemenea proceduri sint recomandate persoanelor sanatoase si antrenate, cu un organism rezistent si bine calit. Baile cu temperaturi intermediare, cu apa obisnuita (dulce), se recomanda pentru efectul lor reconfortant, iar baile calde au un efect calmant si sint recomandate in insomnii. In raceala este recomandata baia fierbinte, dar numai daca bolnavul nu are febra. Aceasta baie provoaca sudatie, o incalzire generala a organismului si stimuleaza procesele metabolice, cu eliminarea intensa a toxinelor si relaxarea muschilor. Pentru a obtine efect maxim, in apa din baie se adauga treptat apa fierbinte, crescind temperatura peste 40 grade Celsius. Durata unei asemenea bai este de numai 5-10 minute. In timpul acestor proceduri se recomanda sa se aseze pe capul pacientului un prosop inmuiat in apa rece, iar dupa baie pacientul se sterge bine pe tot corpul, se imbraca in haine uscate si calduroase si se culca sub plapuma. Bai cu adaos de ulei de pin (sau alte conifere) Astfel de bai pot fi facute si acasa, adaugind in cada cu apa la 36-38 grade Celsius o cantitate de 3-5 g ulei de pin (brad etc.). Durata obisnuita a acestei bai este de 15-20 minute pentru adulti si 5-10 minute pentru copii. In orice caz, durata acestora nu trebuie sa depaseasca 20-30 minute. In timpul baii se verifica periodic pulsul si starea generala a pacientului. Apa nu trebuie sa treaca de zona inimii (pieptul, umerii si gitul raminind deasupra nivelului acesteia). Asemenea bai se pot pregati si folosind extract (uscat sau lichid) de conifere. Bai cu diverse saruri Aceste bai sint folosite in tratarea afectiunilor aparatului locomotor, ale sistemului nervos, ale aparatului cardio-vascular sau ale pielii. Ele sint foarte simplu si usor de pregatit. In cada cu apa mai calda sau mai rece se dizolva 250-500 g sare marina sau sare de bucatarie (se pot folosi si alte tipuri de saruri), cernuta in prealabil sau asezata intr-un saculet de pinza. Baile se fac o data la doua zile, o cura fiind de 1215 bai. Alte tipuri de bai curative Exista numeroase feluri de a pregati baile pentru tratarea diverselor afectiuni. Astfel, se fac bai cu plante medicinale, folosind salvie, musetel, tei, rozmarin, pelin, hamei, nuc, menta, muguri si frunze de plop, scoarta de stejar, soc, tarite sau mustar (faina sau boabe). Fiecare dintre aceste bai are o serie de recomandari si mare parte dintre ele se pot face si acasa (desigur, dupa consultarea medicului specialist).

- Dusurile reci Sunt o procedura de hidroterapie derivata din clasicele "afuziuni" ale preotului german Sebastian Kneipp, parintele medicinii naturiste, care a redat cu ajutorul apei reci sanatatea multor oameni, intemeind o adevarata scoala de vindecare. Principiul de

functionare al acestor dusuri reci este oarecum asemanator celui din homeopatie: o doza de frig mica ne face imuni la afectiunile provocate de "frigul mare" din anotimpul rece. IMPORTANT: dusurile reci vor fi facute numai de catre persoanele care nu sufera de nici o boala in faza acuta, care nu sunt in convalescenta si nu prezinta o stare de slabiciune fizica accentuata. Cand si cum se fac dusurile: cel mai bun moment pentru dusul rece este dimineata, la putin timp dupa trezire. Se va folosi de preferinta o apa ceva mai calduta la inceput, care va fi racita gradat (pentru a nu produce socuri cardiovasculare). Dupa dus, trupul trebuie frecat pe toata suprafata cu un stergar de canepa sau cu o lufa, pentru activarea circulatiei, evitand insa sa ne udam pe cap. Urmeaza stergerea cu prosopul uscat si imbracarea cu haine si sosete calduroase. Cel mai bine este sa facem si putina gimnastica usoara, de incalzire, dupa acest procedeu, pentru a ne mari temperatura corporala rapid. Durata dusurilor reci. In primele zile, dusul rece nu va dura mai mult de un minut, mai ales daca sunteti o persoana friguroasa, care suporta greu temperaturile scazute sau daca nu aveti o constitutie prea robusta. Apoi, durata acestor dusuri se prelungeste pe masura ce organismul se caleste, ajungand la o durata de maximum trei minute. O cura completa de stimulare a sistemului imunitar presupune sa facem zilnic, dimineata, cate un dus rece, vreme de trei-patru saptamani, dar ne putem crea din acest procedeu si un obicei zilnic, pe toata durata vietii. Efectele dusurilor reci: primul efect, care apare la 5-15 minute dupa ce am facut un dus rece, este o incalzire puternica si extrem de placuta a intregului corp, care se explica printr-o activare a circulatiei sangelui. Apoi vom remarca o inviorare a tonusului psihic, aparitia unei stari de buna dispozitie. Vom sesiza, de asemenea, o acomodare mult mai rapida la variatiile de temperatura si o reducere a sensibilitatii la frig si la curentii de aer. Prin mecanisme inca putin cunoscute, dupa o saptamana de cura externa cu apa rece se remarca deja si o intensificare a activitatii imunitare. Ca atare, sensibilitatea la racelile de tot felul va fi redusa, anumite afectiuni cronicizate vor ceda gradat sub actiunea acestei proceduri si a celorlalti factori terapeutici conjugati. Precautii: acest procedeu facut in momente nepotrivite, atunci cand suntem infrigurati, cand ne simtim momentam foarte slabiti sau deja bolnavi, ori practicat cu exces de zel (expunerea prea indelungata la apa rece sau omiterea imbracarii in haine calduroase) are efecte inverse celor scontate. Este bine sa retineti faptul ca expunerea la apa rece se va face gradat, asa incat delicatul sistem cardiovascular sa nu fie expus la socuri, care-i vor dauna mai tarziu sau chiar in acel moment. Contraindicatii ferme la aceasta procedura: bolile cardiovasculare grave (ischemie cardiaca, accident vascular, arteriopatii etc.), infectiile respiratorii, urinare si intestinale in faza acuta, nevralgia, reumatismul in faza acuta. - Baile fierbinti (hipertermice) Sunt o procedura destinata, ca sa ne exprimam mai plastic, "pacalirii bolii". Cum? Prin marirea temperaturii corpului cu ajutorul apei fierbinti, mimand un acces de febra. (Atunci cand avem febra - de regula la 38,5C - anumite celule ale sistemului imunitar au un maximum de activitate, microorganismele care produc bronsita, pneumonia, cistita, au o rezistenta foarte scazuta, iar multiplicarea lor este oprita.) Cand si cui ii sunt indicate baile fierbinti - in primul rand, sunt recomandate persoanelor care dintr-un motiv sau altul au fost nevoite sa se expuna la frig (dar nu pana in faza de degeraturi, cand este indicata intr-o prima faza tot apa rece). De asemenea, sunt foarte eficiente baile fierbinti atunci cand simtiti ca sunteti pe cale sa raciti, avand o senzatie persistenta de frig, de ameteala, dureri in zona spatelui si a membrelor, senzatie neplacuta (ca atunci cand ne-ar zgaria hainele) la nivelul pielii. Cu conditia sa nu fie sub incidenta vreuneia dintre contraindicatiile de mai jos, aceasta metoda poate fi aplicata de oricine, fiind deopotriva indicata constitutiilor mai firave si celor mai robuste. Cu precizarea ca dupa aceasta baie trebuie sa ne odihnim suficient timp si sa nu ne expunem la frig, procedura poate fi aplicata oricand simtim

nevoia, in timpul zilei. Cel mai bun moment este insa seara, inainte de culcare, deoarece are si un efect somnifer excelent. Cum se fac baile fierbinti - inainte de a intra in cada de baie, apa va fi adusa aproape de temperatura normala a corpului (36-37C), asa incat sa ne acomodam rapid. Apoi, prin adaugarea continua de apa fierbinte, se va ajunge la o temperatura de 39-40C, avand grija sa nu fortam, daca simtim o senzatie de ameteala sau disconfort. Vom ramane in apa la aceasta temperatura vreme de 15-20 de minute, dupa care ne vom sterge si ne vom odihni vreme de macar o ora in pat, la caldura, evitand apoi alte 4-5 ore orice contact cu frigul sau cu curentii de aer. Efectele terapeutice ale bailor fierbinti: marirea temperaturii corpului are drept efect imediat o intensificare a activitatii sistemului imunitar, care va lucra foarte eficient, existand sanse mari sa inabusim in fasa un guturai, o gripa sau o cistita care apar pe fondul unei expuneri indelungate la frig. Daca dusurile reci stimuleaza si mobilizeaza resursele organismului, baile fierbinti ajuta la regenerarea si conservarea acestor resurse, fiind extrem de indicate in momentele in care ne simtim obositi si cu rezistenta scazuta. De asemenea, sunt foarte eficiente in cazul reumatismului, nevralgiilor, starilor de contractura musculara care se agraveaza la frig si curent. Cat de des este bine sa recurgem la baile fierbinti - acest procedeu este extrem de eficient aplicat ocazional, la nevoie, eficienta scazandu-i daca este aplicat prea des. Din acest motiv, baile fierbinti nu vor fi facute zilnic, asemeni dusurilor reci prezentate anterior, ci mai degraba in momente critice (cand simtim iminenta unei raceli sau profilactic, in timpul epidemiilor gripale). Precautii: atunci cand facem bai fierbinti va fi necesar sa fim foarte atenti ca temperatura apei sa nu depaseasca limita suportabilitatii, care variaza de la om la om. La 39C exista persoane care deja ametesc si au o senzatie de sufocare, in timp ce altii pot urca temperatura la 41C, fara sa simta cel mai mic disconfort. Asadar, bunul-simt este extrem de necesar pentru a ne doza temperatura la aceasta procedura, altfel existand posibilitatea de a aparea efecte extrem de neplacute si chiar nocive. Contraindicatii ale acestei proceduri: persoanele care sufera de boli cardiovasculare (hipertensiune, aritmie cardiaca, ischemie cardiaca, accident vascular, tromboza etc.) nu vor face bai fierbinti. Aceeasi interdictie este valabila si in cazul persoanelor la care bolile infectioase, mai ales insotite de accese de febra, s-au instalat deja, precum si cele cu o constitutie foarte sensibila. Un mic secret: daca la apa de baie fierbinte vom adauga 10-20 de picaturi de ulei volatil de menta sau 30-40 picaturi de ulei de brad (se gasesc in magazinele naturiste), efectul benefic al acestei metode contra bolilor respiratorii se va dubla sau chiar tripla. Contra nevralgiei si reumatismului se vor adauga in apa de baie 20 de picaturi ulei de cimbru si/sau ienupar. In fine, pentru un somn odihnitor si vise placute vom pune in apa de baie 40 de picaturi de ulei volatil de lavanda sau de portocal.

DISCLAIMER: Acest Contine mesaj toate datele de NU identificare ESTE instructiuni SPAM. de dezabonare.

si

Crengutzica, primesti acest articol gratuit deoarece te-ai abonat sau ai fost abonat de cineva caruia i-ai oferit adresa ta de email axinticrenguta@yahoo.com Imi cer scuze daca mesajul ajunge la tine dintr-o eroare sau daca acest e-mail nu iti

aduce informatii utile. Daca doresti sa renunti la abonament si sa nu mai primesti alte mesaje, te rog sa dai un simplu click pe legatura de la sfarsitul mesajului. Vei fi sters automat din baza de date. Dan Paunescu - Toate drepturile rezervate.

, Str. Opanez, Bl. C9, Ap.14, Craiova, Dolj 200145, Romania You may unsubscribe or change your contact details at any time.

Lectia nr. 5

Reflexoterapia

Este componenta reflexologiei care se ocup cu tratamentul prin masaj al punctelor reflexe diagnosticate ca fiind sensibile (dureroase) sau cu articulatiile interfalangiene, ntr-o ordine care tine seama de ecoul biologic al fiecrui organ reprezentat si fr obiecte intermediare (betisoare, baghete). In timpul executrii masajului, punctele reflexe trebuiesc controlate n permanent pentru a nu se traumatiza zonele nvecinate si a evalua deblocarea cristalelor, deoarece defectiunile organelor se manifest si sub forma aglomerrilor n punctele refelxe corespunztoare a cristalelor (acidul uric, sruri, alte impuritti). Prin masaj se faciliteaz circulatia sanguin si transportul toxinelor spre organele de eliminare sau detoxifiere. Perturbarea circulatiei n zonele reflexe face ca suferinta organului corespunztor s avanseze. Masarea zonelor reflexogene pe parcursul a mai multor sedinte, implic fisurarea cristalelor de toxine, a depunerilor pe care circulatia sanguin le va trimite spre organele de eliminare, mbunttind starea de sntate. Buna circulatie sanguin este vital pentru fiecare organ sau zon din organism, deoarece transport material nutritiv, hormoni, anticorpi, oxigen, deseuri metabolice si alte substante neidentificate nc. Cu cat circulatia sanguin este mai anevoioas, cu atat mai greu va surveni vindecarea. Miile de metri de material tubular prin care circul sangele (artere, vene, capilare) n corpul nostru, se mentin n activitate prin vasoconstrictie si vasodilatatie, functionarea lor depinzand de activitatea muscular. O circulatie bun se mentine prin activitti musculare adecvate pentru fiecare zon din corp, care se reflect prin activitti fizice, gimnastic, sport. Dac activitatea muschilor slbeste, tesuturile se fibrozeaz, circulatia sanguin n acea zon devine greoaie, articulatiile de la maini, picioare si coloan devin rigide, dureroase, exercitand presiuni asupra unor terminatii nervoase sau vasculare. In consecint, activitatea nervilor si cea sanguin este stanjenit, fluxul sanguin perturbandu-se datorit produselor toxice care se acumuleaz n organele afectate si n punctele lor reflexe. Si reversul este, din pcate, valabil. Dac circulatia sanguin este deficitar ntr-un anumit segment din corp sau ntr-un organ, functia acelui segment, respectiv organ, este perturbat, ajungandu-se (dac situatia nu se remediaz) la distrugerea structurilor proprii. Toate acestea conduc cu timpul la anchiloze, dureri, boli organice, intoxicarea organismului, slbirea puterii de aprare mpotriva bolilor. Picioarele se resimt devenind reci si chiar dureroase. Dac nu se acord atentia cuvenit acestor stri n faza incipient, se vor descoperi ulterior tulburri la distant n corp, n organele de legtur.

Avantajele reflexoterapiei

Poate fi aplicat la toate categoriile de varst, profilactic si pentru afectiuni acute sau cronice. Marele avantaj const n completa lips de toxicitate, n conditiile n care civilizatia noastr traverseaz o epoc foarte poluant, inclusiv pe plan medicamentos. Prin reflexoterapie nu se trateaz simptomatologia bolilor, ci cauzele lor. Reluarea

normal a circulatiei sangelui n organul sau zona afectat este un mare castig, deoarece sangele transport substantele de asimilatie, dezasimilatie si aprare. O bun circulatie sanguin conduce la accelerarea reconstituirii normale a tesuturilor si organelor lezate de boal, n plus atrage reechilibrarea bioenergetic n zona afectat.

Oricine stie c n jurul apelor repezi se formeaz curenti care scad n intensitate sau dispar n raport cu reducerea cantittii si vitezei de scurgere a apei. La fel campul bioenergetic se perturb n zonele cu circulatie sanguin deficitar si se reface odat cu redresarea circulatiei, acesta fiind un argument care sustine ideea c reflexologia constituie o punte de legtur ntre medicina clasic si cea oriental. Alt avantaj al reflexoterapiei este verificarea strii de sntate a unui individ ntr-un timp foarte scurt. De obicei la aceast metod recurg bolnavii care nu au obtinut vindecarea afectiunilor prin remedii medicamentoase, sau cei care doresc s fie sntosi folosind ci netoxice. Unii o folosesc n paralel cu tratamentul medicamentos, n special cel bazat pe antibiotice, atunci cand situatia o impune. In continuare, va invit sa cititi un curs despre reflexoterapie. http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/reflexoterapia/reflexoterapie.htm Autorii acestui curs sunt Sora Hedi Masafret si Dr.Wm. H. Fitzgerald Drepturile de autor apartin in totalitate autorilor acestui curs.

Continutul cursului este urmatorul:

1. Zonele reflexogene
Ce sunt zonele reflexogene ? Cum actioneaza zonele reflexogene ? De ce irigarea sangvina are o importanta atat de mare ? Tulburarile zonelor reflexogene Cum pot fi masate zonele reflexogene ? Masajul cu mana Pozitia pentru masarea zonelor reflexogene ale talpii piciorului Masajul prin calcare Unde sa incepem masajul ? O schita generala. Cat de mult se maseaza intr-o singura zi ?

2. Principiul reflexologiei
Ce este o zona reflexa si un punct reflex ? Impartirea conventionala in zone Efectele tratamentului si masuri complimentare Schema generala. Ordinea in care se vor trata punctele reflexe Cum se aplica masajul ? Cat dureaza tratamentul ? Ce fenomene secundare se pot ivi ? Cand masajul este contraindicat ? Cand consultarea medicului este obligatorie?

3. Lista punctelor reflexe

Ordinea in care se vor trata punctele reflexe.

4. Eliminarea substantelor toxice

4.1. Rinichii 4.2. Ureterele

4.3. Vezica si uretra

5. Metabolismul
5.1. Dintii 5.2. Esofagul 5.3. Stomacul 5.4. Duodenul Ficatul si colecistul

6.

7. Pancreasul 8.
.1. Intestinul subtire

2.Intestinul gros 3. Colonul ascendent, transversal, descendent 4. Rectul

9. Cordul (inima) si sistemul circulator

Structura si functia Zona reflexogena Stari patologice Senzatie de angoasa, sau de junghiuri la inima, respiratie dificila Vicii de cord Cazuistica Angina pectorala Patogeneza Infarct cardiac Insuficienta cardiaca Tensiunea arteriala Cazuistica Aritmie cardiaca

10. Sistemul nervos

Creierul Sinusurile frontale Coloana vertebrala Ceafa

11. Sisteme de aparare

Sistemul limfatic Splina Amigdalele

12. Glandele hormonale

1. Hipofiza sau pituitara Zona reflexogena a hipofizei 2. Glandele suprarenale a) Maduva glandei suprarenale Stari patologice Exemplu de aritmie cardiaca b) Substanta corticala sau scoarta suprarenalei Zona reflexogena a suprarenalei Stari patologice 3. Glandele paratiroide Zona reflexogena a glandelor paratiroide Stari patologice

Stari patologice cauzate de lipsa de calciu 4. Glanda tiroida Zona reflexogena a glandei tiroide Stari patologice

13. Glandele sexuale

Organele sexuale feminine 1. Ovarele si trompele Zona reflexogena a ovarelor si trompelor Dureri menstruale sau valuri Stari patologice Cazuistica 2. Uterul si vaginul Zona reflexogena a uterului si vaginului Zona reflexogena a sanului Stari patologice Cazuistica Organele sexuale masculine 1. Penisul Zona reflexogena a penisului 2. Testicolele Menirea 3. Epididimele Menirea 4. Ductul spermatic Zona reflexogena a testicolelor, epididimelor si ductului spermatic Stari patologice Tulburari ale puterii sexuale 5. Prostata Zona reflexogena a prostatei Stari patologice Cazuistica

14. Aparatul respirator

1. Laringele Zona reflexogena a laringelor Stari patologice Cazuistica 3. Traheea, bronhiile si plamanii Zona reflexogena pentru trahee, plamani si bronhii Stari patologice Cazuistica Astma Organele de simt

15.

16. Articulatiile 17. Factori de care trebuie sa tinem cont si care actioneaza asupra
organismului nostru Alimentatia Incaltamintea Radiatii telurice Gandirea pozitiva

18. Lista de afectiuni si zonele reflexogene care trebuie masate in fiecare

caz
Acest curs mi-a fost pus la dispozitie de catre Dl. Col. (Rz.) Ing. Ieronim

Fogoros (Sibiu).

Alte informatii despre reflexoterapie si masajul terapeutic puteti gasi in cartile:

"Reflexologia si reflexoterapia in slujba bolnavilor" Autori: Gheorghe Neamtu si conf. Aurora Milos "Presopunctura si micromasajul" Autori: Gheorghe Neamtu si Aurora Milos

Reflexoterapia
Reflexoterapia respecta minunatul dicton al medicinei: Mai intii de toate a nu vatama. Picioarele sint considerate radacina fiintei noastre si nu intimplator un proverb chinez spune: Surisul vine de la picioare. Apelati la reflexoterapie atit pentru tratarea, dar mai ales pentru prevenirea afectiunilor si va veti pastra sanatatea, tineretea si dinamismul si la maturitate si batrinete. CENTRUL DE SANATATE REVITAL Bdul Iancu de Hunedoara nr. 9, bl. I 1, sc. 2, ap. 44, parter, interfon 044, Sector 1, Bucuresti Telefon: 021/230.11.67; 210.39.20; 0722.310.877; Fax: 021/222.68.09; e-mail REVITAL@xnet.ro Brasov: 0268/310.368 - Str. Zizinului nr. 2, Bl. 40, sc. C, et.1, ap. 2 Centrul de Sanatate REVITAL este primul cabinet specializat in reflexoterapie din Romania. Reflexoterapia este o straveche tehnica de tratament cu radacini in antichitatea egipteana si chineza care consta in masarea talpilor, palmelor sau capului. Reflexologia plantara se bazeaza pe existenta la nivelul picioarelor a unor zone corespunzatoare tuturor organelor corpului. Prin masarea acestora organismul este ajutat sa elimine toxinele, circulatia sangvina se imbunatateste si dezechilibrele dispar. Prin reflexoterapie corpul este adus in perioada de functionare maxima, fapt ce se realizeaza printr-un numar diferit de sedinte, in functie de problemele de sanatate

ale fiecaruia, vechimea afectiunii, modul de viata si alti numerosi factori. Masajul reflexogen este un tratament individualizat, de aceea si rezultatele sint foarte bune. Acesta poate avea drept scop: 1. Prevenirea - anumite zone sint dureroase inainte ca boala sa se manifeste. Prin reflexoterapie functia organului respectiv se normalizeaza inaintea aparitiei semnelor clinice. 2. Tratarea - reflexoterapia poate actiona fie independent, fara administrarea unui tratament alopat, dar de cele mai multe ori masajul reflexogen poate fi o completare a ingrijirii medicale. In cele mai multe cazuri se diminueaza dozele de medicamente sau se reduc sensibil, chiar pina la eliminarea completa (insomnii, migrene, instabilitate emotionala, anxietate, depresii, diabet, afectiuni renale, hepatice, hipertensiune, reumatism, artroze etc.). In majoritatea situatiilor, masajul reflexogen se asociaza cu un tratament naturist, individualizat (fitoterapie, bai de plante, cataplasme, suplimenti alimentari, produse apicole, indicatii de dieta si hidratare corecta). Pentru unele afectiuni sau chiar numai pentru relaxare, se combina masajul reflexogen cu masajul terapeutic (general sau partial), timpul necesar pentru diminuarea punctelor reflexe diminuindu-se in acest caz. In perioade de convalescenta sau post operatorii, reflexoterapia grabeste restabilirea organismului. In cazul fracturilor masajul punctelor reflexe se aplica membrului corespondent si poate reduce foarte mult durata de vindecare. Se stimuleaza circulatia singelui si formarea de calus si se evita atrofierea muschilor. 3. Relaxarea si intretinerea - prin masajul reflexogen organismul isi recapata echilibrul psihic de multe ori zdruncinat in perioade de suprasolicitare si stres. Un program regulat de intretinere face parte din conduita de rutina fata de stres si poate preveni aparitia unor noi afectiuni. Reflexoterapia este o practica holistica, adica priveste organismul ca un intreg, fiind o tehnica complet inofensiva, probata de mii de ani, ce se poate aplica la orice virsta. Nu se recomanda in timpul sarcinii, in tromboze si tromboflebite avansate, in micoze si dermite, in afectiuni cardiace grave, in cazul infectiilor (infectia se trateaza medicamentos). Prin reflexoterapie se pot trata foarte multe afectiuni: stres, migrene, ameteli, insomnii, oboseala cronica, instabilitate emotionala, depresii, anxietate, atacuri de panica. afectiuni ale coloanei, sciatica, lombosciatica, spondiloze, cifoze, reumatism, artroze, artrite, gonartroza, coxartroza etc. tulburari endocrine: tiroida, paratiroide (caderi de calciu), suprarenale, deficiente de crestere la copii, reglarea ciclului, tulburari de menopauza, osteoporoza (stoparea degradarii masei osoase), disfunctii sexuale (impotenta, frigiditate etc.), tulburari de metabolism, obezitate, diabet. afectiuni digestive: gastrite, enterocolite, colite, ulcer, esofagite de reflux, constipatie, hemoroizi, balonari etc.

afectiuni hepato-biliare: litiaza biliara, hipercolesterolemie, bila lenesa etc. afectiuni renale (se elimina nisipul si pietricelele) litiaze, prostatite, enurenzis nocturn, edeme (picioare umflate) etc. afectiuni circulatorii: hipo si hipertensiune, arterioscleroza, guta, sindromul miinilor si picioarelor reci, dureri de picioare. afectiuni ORL: bronsite, rinite, sinuzite, nevralgii, astm etc. probleme ale sportivilor: crampe musculare, luxatii, entorse, dureri de spate, inflamatii ale tendoanelor, bursite etc. In cazul fracturilor se maseaza membrul corespondent, recuperarea fiind mult mai rapida. Gama afectiunilor care beneficiaza de reflexoterapie este mult mai larga, am enumerat pe cele principale. De cele mai multe ori pacientii care se prezinta la Cabinetul REVITAL nu au afectiuni organice evidentiate de analize, dar nu se simt bine. Cauzele pot fi multiple. Prin masajul reflexogen se restabileste echilibrul la nivelul intregului organism, organele corpului isi imbunatatesc functiile si starea de bine se reinstaleaza. Numarul de sedinte necesar Numarul de sedinte necesar este diferit in functie de fiecare caz in parte, de virsta si de reactia fiecarui organism. O serie de 15-20 de sedinte constituie un minim necesar, dar se continua pina la 25-30 de sedinte in cazul afectiunilor cronice sau a depresiilor si starilor de anxietate, rezultatele sint foarte bune in majoritatea cazurilor. Sedintele se pot efectua zilnic sau la doua zile. Dupa rezolvarea problemelor si restabilirea starii de bine se recomanda sedinte de intretinere saptaminale sau bilunare. Dupa ce toate problemele de sanatate s-au rezolvat, talpa nu mai prezinta puncte dureroase si masajul este o placere. Se recomanda o hidratare si o alimentatie corecta, adoptarea unui regim echilibrat, fara excese si o abordare pozitiva a vietii. Putem considera reflexoterapia o solutie straveche pentru problemele lumii moderne si sedintele de masaj reflexogen ca facind parte din conduita de rutina fara de stres.

TERAPIILE MIRACULOASE Reflexoterapia - bataia la talpa vindeca Reflexoterapia are atit un scop curativ, inlaturind cauzele care au produs afectiunea, dar si preventiv, intrucit poate depista dezechilibrele inainte ca o boala sa se instaleze. Prin masajul reflexogen se imbunatateste circulatia sanguina, se elimina toxinele

din organism, se inlatura tensiunile nervoase si durerile, reflexoterapia ajutind la stimularea tuturor functiilor. Corpul omenesc este comparat de numerosi reflexogeni cu un sistem care functioneaza ca o baterie. Daca echilibrul este perturbat, curentul nu ajunge unde trebuie. Dar reflexoterapia ajuta la refacerea circuitului, favorizeaza inceperea unui proces de vindecare si creeaza conditiile in care sa apara autovindecarea. Tulburarile provocate de boli, imbracaminte sau incaltaminte nepotrivite, de acumularea de toxine din alimente, bauturi, medicamente, aer, sol se rezolva prin masajul talpilor, talpa fiind harta intregului organism. Talpa este ca un tablou de comanda Omul a fost creat ca mergind descult pe nisip, pietre, iarba sa-si stimuleze in mod natural toate punctele din talpa. De altfel, chinezii considerau mersul prin roua o adevarata terapie. Talpa reprezinta un adevarat tablou de comanda pentru activitatile din organism. Piciorul este un corp omenesc in miniatura, pentru ca toate organele, glandele si partile corpului au puncte reflexe in talpa. De aceea, prin masajul picioarelor, supranumite radacina fiintei noastre, se stimuleaza activitatea intregului organism, imbunatatindu-se circulatia sanguina si eliminindu-se toxinele. Acest masaj aduce organismul in perioada de functionare maxima. Cam 20 la suta din pacientii Cabinetului REVITAL prezinta disfunctii sexuale cauzate de stres si suprasolicitari nervoase sau chiar aparute din cauze organice. Echilibrarea organismului si masarea punctelor corespunzatoare organelor in suferinta, in acest caz organele genitale, dau rezultate foarte bune, confirmate de persoanele in cauza. REGULI ALE REFLEXOTERAPIEI 1. Se recomanda o baie cu sare de mare sau plante inaintea masajului. 2. Nu se consuma alimente sau cafea cu doua ore inaintea masajului si o ora dupa aceea. 3. Nu se fumeaza inaintea, in timpul sau dupa masaj si nu se consuma bauturi alcoolice pe toata durata tratamentului. 4. Se bea apa plata sau ceai in timpul masajului. 5. Este indicat consumul a 1,5-2 litri de lichide (apa plata, ceaiuri) pe zi. 6. Calitatea tratamentului depinde de buna colaborare dintre terapeut si pacient. 7. In paralel cu tratamentul reflexogen nu se admit alte tratamente, cu exceptia celui alopat, recomandat de medic. 8. Se evita curentul de aer atit in timpul masajului, cit si in general. 9. Se incalta o pereche curata de sosete sau ciorapi dupa masaj. 10. Nu va speriati de posibile reactii ale organismului pe durata tratamentului:

nevoia de a urina mai des, urina fiind mai colorata si cu miros; o transpiratie mai abundenta, chiar frisoane; o senzatie mai accentuata de caldura sau de frig; o senzatie de relaxare si somn, chiar dorinta de a adormi; un sentiment de disconfort (se elimina toxine); o durere mai intensa a organelor cu probleme (circulatia se amplifica); pete vinete cind metabolismul calciului nu este normal; tumefierea gleznelor, in special la persoane cu staza limfatica etc. ATENTIE! Acestea sint reactii temporare, care dispar dupa citeva sedinte. Masajul reflexogen nu se aplica pe un picior ranit, in caz de ruptura, fractura, echimoza, eczeme. In cazul fracturilor se aplica masajul membrului corespondent. In perioade de convalescenta si postoperatorie recuperarea se face mult mai rapid.
DISCLAIMER: Acest Contine mesaj toate datele de NU identificare ESTE instructiuni SPAM. de dezabonare.

si

Crengutzica, primesti acest articol gratuit deoarece te-ai abonat sau ai fost abonat de cineva caruia i-ai oferit adresa ta de email axinticrenguta@yahoo.com Imi cer scuze daca mesajul ajunge la tine dintr-o eroare sau daca acest e-mail nu iti aduce informatii utile. Daca doresti sa renunti la abonament si sa nu mai primesti alte mesaje, te rog sa dai un simplu click pe legatura de la sfarsitul mesajului. Vei fi sters automat din baza de date. Dan Paunescu - Toate drepturile rezervate.

, Str. Opanez, Bl. C9, Ap.14, Craiova, Dolj 200145, Romania You may unsubscribe or change your contact details at any time.

Lectia nr. 6

Masajul terapeutic Inceputurile medicinei "pozitive" chineze se plaseaz acum 8 milenii. Medicii chinezi consider obiectele si fenomenele n interrelatii nesfarsit de bogate si subtile, consider ntrega fire ca un tot organic. Componentele principale ale lumii sunt aceleasi la fiecare nivel al existentei concrete, iar macrocosmosul se reflect fidel n microcosmos.

Astfel a fost structurat o doctrin a celor 5 elemente: lemnul, focul, apa, pmantul, metalul, care sunt privite ca entitti dinamice, capabile s se transforme ntr-o anume ordine, unele n altele. Acesteia i s-a alturat doctrina despre principiile antagoniste YIN si YANG. Intelesul originar al primului pare a fi fost "cel luminat", iar al celuilalt "cel umbrit". Cele dou principii antagonice se manifest n corelatii permanent schimbate, dominand cand unul cand altul, alternarea lor determinand ritmurile cosmice, biologice si istorice. In practica vindectoare chinez se utilizeaz pe scar larg masajul.

CUM SE EXECUT MASAJUL MANUAL

Masajul se poate executa de ctre o persoan specializat n reflexoterapie sau de ctre pacient, n acest caz se numeste automasaj. In cazul automasajului, bolnavul trebuie s cunoasc de ce boal sufer, care sunt punctele reflexe corespondente afectiunii, ordinea si durata de masare pentru fiecare punct reflex, perioada optim pentru masaj. Cand masajul (automasajul) se execut profilactic, o important deosebit o are ordinea n care se execut masarea diferitelor puncte, evitarea depozitrii toxinelor n punctele refelxe, care tind s blocheze partial circulatia sanguin sau limfatic, permitand astfel instalarea afectiunilor la organele aflate la distant. Se va insista pe zonele renale, uretere, vezic urinar, sistem limfatic, cap, stomac, intestine, ficat. Cand masajul este fcut de un expert n reflexoterapie, atat el cat si pacientul trebuie s se gseasc n pozitii confortabile, relaxante, specifice punctelor care trebuiesc masate. Astfel, pentru masajul palmar, pacientul poate adopta pozitia sezand ntr-un fotoliu sau culcat cu fata n sus pe o canapea. Terapeutul se va aseza comod pe un scunel, mai jos decat pacientul, sau lateral lang canapea. Pentru masarea zonelor din coloana vertebral, pacientul va sta culcat cu fata n jos, cu capul ntr-o parte, mainile ntinse lejer pe lang corp. In cazul masrii tlpilor, pacientul va sta culcat cu fata n sus, cu picioarele ntinse, relaxat, iar terapeutul va sta la picioarele acestuia, pe un scunel, mai jos decat pacientul. Piciorul care trebuie masat se aseaz pe genunchiul terapeutului, iar sub genunchiul pacientului se va pune o pern. Din aceast pozitie se maseaz majoritatea punctelor reflexe pentru: rinichi, ficat, splin, stomac, plmani, ochi, urechi, sinusuri, cap, tiroid, paratiroid, intestine, umeri, sani, limfe, gat, coloan etc.

Masarea punctelor din prtile laterale ale picioarelor (reflexoterapia pentru prostat, hemoroizi, anexe, testicole, vagin, uretr) solicit ca pacientul s ntoarc piciorul lateral, pe o parte sau alta. Dup ce atat pacientul cat si terapeutul s-au instalat comod, s-au eliminat zgomotele sau orice perturbare din exterior, se poate ncepe masajul printr-o usoar si scurt masare a tlpilor, apoi cu varful degetului

mare de la man se palpeaz punctul corespunztor, se continu cu apsri usoare, care vor creste n intensitate, pan la limita suportat de pacient, urmrindu-i-se reactiile. Se va evita folosirea unguentelor, deoarece degetele pot aluneca pe punctele de lucru si nu se va obtine eficacitatea dorit. Masajul se face prin presare si (sau) miscri circulare. Cand se maseaz zone ntinse (traseul vezicii urinare, uretere, rinichi), sensul de lucru este dinspre clcai spre degete si nu invers, iar n cazul intestinului gros, se va masa n sensul de evacuare, ascendent, transversal, descendent. Se va lucra aproximativ 30 de secunde cu fiecare man, prin rotatie, permitand astfel relaxarea mainilor.

Zonele supuse masajului trebuie s fie sntoase, fr traumatisme sau afectiuni inflamatorii, dermatologice, btturi, cu o igien riguros respectat. Durata sedintelor de tratament si numrul punctelor reflexe care se pot masa n cadrul unei sedinte vor fi strict individualizate, n functie de bioritmurile specifice si n raport cu starea de functionare a organului de detoxifiere, filtrare si eliminare. Nu este indicat a se disloca mai multe toxine decat poate elimina rinichiul si detoxifia ficatul, splina, sistemul limfatic. Dac nu se tine cont de aceasta, toxinele vor circula liber n corp, creand unele simptome ca ameteli, somnolent, cefalee si alte dereglri, care afecteaz starea general.

Ce facem, instinctiv, cand avem o durere de cap sau o indigestie? De regula, punem mana pe zona dureroasa pentru a ne usura intr-o oarecare masura durerea. Asadar, exista un instinct primar care ne face sa apasam locul dureros pentru ameliorarea simptomelor. Cele zece zone sunt impartite in cinci perechi, numerotate de la 1 la 5, pe fiecare parte a corpului. Zona 1 trece prin degetele mari de la maini, pe fiecare parte a corpului si parcurge zona mediana a corpului, partea interioara a picioarelor, a bratelor si coloana vertebrala. O dereglare a fluxului energetic pe acest traseu poate afecta orice organ sau functie dinj aceasta zona. Zona 1 este de obicei cea mai sensibila pe picioarele oamenilor, deoarece pe ea se afla multe parti vitale ale organismului - nasul, gura, gatul, coloana vertebrala si organele genitale. Lucrand numai asupra reflexelor coloanei vertebrale de la nivelul picioarelor este posibila ameliorarea multor manifestari fizice neplacute, deoarece nervii cu originea in zona vertebrala stimuleasa activitatea intregului organism. Zona 2 are ca limite degetul aratator si al doilea deget de la picior; in acelasi fel se poate continua pana la divizarea corpului in zece zone. Aceasta metode de impartire a corpului in canale energetice sau meridiane, este similara principiului care sta la baza presopuncturii si acupuncturii. Cu toate acestea, cand este vorba de reflexoterapie, nu sunt importante meridianele in sine si nici punctele identificate sau numerotate. In locul lor, accentul se pune pe harta corpului care arata ca fiecare zona sau organ din organism este oglindita pe talpi si degetele de la picioare, ca si pe palme si degetele de la maini. Alta diferenta importanta intre reflexoterapie si presopunctura sau alte terapii bazate pe utilizarea meridianelor este legata de tehnica de utilizare a policelui si a degetelor pentru relaxarea punctelor reflexogene de pe picioare si maini. Cand un punct de pe meridian este blocat, fluxul energetic scade sau se acumuleaza, iar in acel punct apare congestia. In timp, aceasta congestie se poate manifesta fizic sub forma de disfunctie a zonei sau organului respectiv. Pe de alta parte, daca blocajul este indepartat prin sedinte de reflexoterapie, iar echilibrul adecvat si functia normala se restabilesc, procesul de autovindecare poate incepe, iar simptomele si durerea vor disparea. Eficienta reflexoterapiei se bazeaza pe procesul simplu al eliminarii blocajelor de flux energetic in vederea activarii procesului de autovindecare. Talpile: oglinda a corpului Daca priviti cele doua talpi (alaturate), puteti observa ca ele sunt o reprezentare exacta a corpului uman. Talpile reflecta intradevar conformatia corpului. Cei largi in spate vor avea talpi mai late de la articulatia

halucelui la marginea extrema. Oamenii inalti si slabi au talpi lungi si subtiri, cu degete lungi. Remarcati si curburile talpilor, care sunt asemanatoare cu curburile coloanei vertebrale. Din aceasta ilustratie puteti observa ca talpa dreapta guverneaza partea dreapta a corpului, iar talpa stanga pe cea stanga. Daca alaturati cele doua talpi, veti avea un contur complet al corpului, cu halucele reprezentand capul, iar partile laterale ale talpilor reflectand zonele laterale ale corpului - de exemplu umerii, genunchii si soldurile. Unele afectiuni cutanate ale picioarelor pot fi deosebit de semnificative. De exemplu, o batatura poate adesea reflecta o afectiune a gatului, iar o sensibilitate a punctelor reflexogene ale gatului, sa spunem pe partea dreapta, va fi semnificativ corelata cu o batatura pe aceeasi parte. Ingrosarea pielii pe partea laterala a piciorului in zona punctelor reflexogene ale umerilor, semnaleaza adesea o afectiune a umarului. completare Zonele reflexogene sunt puncte nervoase care se afla in legatura cu anumite parti din corp. Ele se gasesc raspandite pe toata suprafata corpului. Prin masarea zonelor reflexogene, se poate obtine o irigare sanguina buna, atat a zonei reflexogene cat si a organismului dependent. PRESOPUNCTURA este presiunea care se exercita asupra punctului reflex. Punctele pot fi masate cu degetul, cu unghia, cu bagheta de lemn sau de sticla, cu stiloul, folosind capatul rotunjit al acestuia. Presopunctura poate fi practicata de oricine. Cele mai bune rezultate se obtin folosind varful degetului sau unghia. Dupa indicatie, un punct poate fi masat prin manevra de dispersie sau tonifiere. In afectiunile provocate de un exces de energie, se foloseste dispersia. DISPERSIA : Se face masajul cu varful degetului in pozitie oblica; se maseaza sau se apasa prin insurubare, in sensul opus miscarii acelor de ceasornic. Miscarea se face superficial, bland, lent. Dupa un masaj corect, pielea se va inrosi, sensibilitatea dureroasa si tonul vor scadea. TONIFIEREA se practica in cazul bolilor rezultate prin deficit de energie (hipotonie, bradicardie etc.). Se executa cu varful degetului sau cu unghia, ambele in pozitie verticala. Masajul se face cu durata scurta. Cand se executa corect, rezulta paloarea tegumentului, cresterea sensibilitatii si a tonusului muscular. Portiunea masata poate fi pudrata. Se pot face trei sedinte pe zi cu durata de 10 minute fiecare. Cura de masaj in cazul unei afectiuni cuprinde 15 sedinte apoi pauza 2 saptamani, dupa care se reia.
Mai multe informatii despre reflexoterapie si masajul terapeutic puteti gasi in cartile:

"Reflexologia si reflexoterapia in slujba bolnavilor"

Autori: Gheorghe Neamtu si conf. Aurora Milos "Presopunctura si micromasajul" Autori: Gheorghe Neamtu si Aurora Milos

Secretele masajului chinezesc sau spalarea uscata

Spalarea uscata, asa denumesc specialistii in medicina veche chinezeasca automasajul. Ei ne recomanda sa ne facem acest masaj zilnic pentru a ne mentine sanatatea

si a ne pastra forta fizica. In fiecare dimineata trebuie sa va masati cu palmele tot corpul pentru a imbunatati circulatia sangvina. Pentru a obtine rezultate trebuie sa repetati fiecare exercitiu de minimum 10-15 ori. Masati-va radacina parului si nu veti incarunti 1. Inainte de a incepe orice exercitiu, frecati-va palmele una de alta, pina cind se incalzesc. Dupa aceea masati-va dosurile palmelor. Palma stinga maseaza palma dreapta, iar palma dreapta pe cea stinga (femeile trebuie sa inceapa masajul cu palma stinga). 2. Respirati profund, mingiiati cu palma stinga mina dreapta. Masati-va, incepind cu palma partea interioara a miinii pina la umar, inconjurati cu palma umarul, iar atunci cind expirati masati-va partea exterioara a miinii drepte (acest exercitiu este pentru femei). Barbatii trebuie sa inceapa masajul cu mina stinga: cu palma dreapta, in timp ce expirati, masati mina stinga pe partea interioara de la palma pina la umar, inconjurati umarul, iar cind expirati masati partea exterioara a miinii. La incheieturi apasarea trebuie sa fie mai puternica. Masajul regulat al miinilor, incluzind aici incheieturile coatelor si ale umerilor, previne stagnarea singelui si a energiei, are o influenta binefacatoare asupra cavitatii toracice in intregime. 3. Incalziti-va din nou palmele, apropiati-le de frunte si, in timp ce expirati, lasati-le in jos pina la barbie cu o usoara apasare. In timp ce expirati duceti-va iarasi miinile in sus pe frunte catre crestetul capului si catre ceafa, iar de pe ceafa pe git. Masati-va gitul, cuprinzind maxilarele si miscind miinile inainte catre barbie, iar de la barbie in sus catre frunte. 4. Desfaceti degetele miinilor, puneti-va miinile pe ceafa astfel incit degetele mari sa ramina in gropile de dupa urechi, iar celelalte degete sa maseze radacinile parului cu niste miscari circulare de la frunte catre ceafa si inapoi. Un asemenea masaj imbunatateste circulatia sangvina, impiedica incaruntirea inainte de vreme, caderea parului si aparitia ridurilor. 5. Timplele trebuie masate cu virfurile degetelor prin miscari circulare in sensul acelor de ceasornic si invers. In acest timp, degetele mari acopera gropile de dupa urechi, iar celelalte degete se afla pe timple. Exercitiul pentru ochi inlatura oboseala 6. Puneti-va miinile pe cap astfel incit degetele mari sa se gaseasca pe timple, iar celelalte pe crestetul capului. Plimbati-va degetele mari ale miinilor cu o usoara apasare de la timple de-a lungul urechilor. Cu celelalte degete masati-

va pe crestet, ceafa si mai departe in jos pe git catre omoplati si umeri. 7. Prindeti-va urechile in asa fel incit degetul mare sa stea pe lobul urechii in spate, iar cel aratator in fata. Frecati-va urechea din toate partile: de sus in jos, din fata in spate. 8. Incalziti-va din nou miinile, in special degetele mari: cu partea lor exterioara, prin miscari circulare, masati-va pleoapele. Prindeti-va cu degetul mare si cu cel aratator de sprincene si intindeti-le dupa care eliberati-le. Plimbati-va degetele de la radacina nasului catre sprincene. Dupa aceea trebuie sa prindeti pielea de la radacina nasului, sa o intindeti si sa ii dati drumul, toate acestea de citeva ori. Aceste exercitii previn bolile de ochi, intaresc musculatura ochilor si inlatura oboseala. 9. Cu partea interioara a degetelor mari masati-va narile in acelasi timp astfel: in timp ce unul dintre degete este sus, celalalt este jos, pina cind nasul se incalzeste. In cazul racelilor sau al gripelor nasul trebuie masat de cel putin 100 de ori. Exercitiul va scapa de nasul infundat, previne gripa si raceala. 10. Masati-va obrajii din exterior catre radacina nasului prin miscari circulare. 11. Masati-va cu ambele miini gitul din fata pina la barbie si din spate pina la piept. 12. Puneti-va mina stinga pe umarul drept si cu o usoara apasare plimbati-va mina in diagonala catre piept. Cu mina dreapta faceti acelasi lucru cu umarul sting. 13. Sprijiniti-va mina stinga in coapsa astfel incit degetul mare sa se afle in fata, iar celelalte in spate. Cu mina dreapta masati-va stomacul cu miscari circulare incepind din partea stinga, in jurul buricului, de 36 de ori. Dupa aceea, sprijiniti-va cu mina dreapta in coapsa, iar cu mina stinga masati-va stomacul in acelasi fel, dar in sens invers acelor de ceasornic, de 36 de ori. Prin masarea stomacului, ca si prin masarea pieptului, este influentata usor diafragma si organele interne, imbunatatind in mod considerabil activitatea lor. Masajul coapselor previne tulburarile menstruale 14. Masati-va picioarele (pina la talpi). Imbratisati-va cu miinile coapsa stinga si cu o usoara apasare plimbati-va degetele pe picior, pe partea exterioara a lui, catre calcii. Miscindu-va pe calcii, cu o apasare usoara, plimbati-va degetele pe partea exterioara a piciorului. La incheieturi apasarea trebuie sa fie abia perceptibila. Faceti acelasi lucru cu piciorul drept. Masarea incheieturilor coapselor, genunchilor si gambelor inlatura energia stagnanta si imbunatateste circulatia sangvina, previne dilatarea venelor, tulburarile menstruale, imbunatateste activitatea organelor digestive si a splinei.

15. Spalarea genunchilor: puneti-va miinile pe genunchi, apasati cu putere si masati-va ambii genunchi in acelasi timp prin miscari circulare in sensul acelor de ceasornic de zece ori si invers tot de zece ori. Gropile de sub genunchi masati-le prin miscari progresive din exterior catre interior si din interior catre exterior. Masarea genunchilor protejeaza incheieturile in fata influentelor exterioare: frig, umezeala, eforturi prelungite si, de asemenea, previne imbolnavirea incheieturilor. 16. Toba din ceruri: a) acoperiti-va bine ambele urechi cu palmele astfel incit degetele mijlocii sa se stringa pe ceafa. Bateti din toate degetele in acelasi timp, pe ceafa, de 12 ori (in cap in acest timp se aude o bataie ca de toba); b) acoperiti-va din nou urechile cu palmele, iar dupa aceea eliberati-le treptat; exercitiul trebuie facut, de asemenea, de 12 ori; c) bagati-va degetele aratatoare in urechi, rotiti-va degetele de trei ori inainte si de trei ori inapoi, dupa care scoateti degetele repede din urechi. Exercitiile a, b si c trebuie repetate de trei ori. Acestea contribuie la o dispunere corecta a energiei in cap, inlatura senzatia de greutate, oboseala, urmarile insomniei, dependenta de conditiile meteorologice, imbunatatesc auzul si previn bolile de urechi. Scapati de insomnie daca va masati talpile 17. Exercitiile pentru ochi trebuie facute in fiecare dimineata si seara. Rotiti-va ochii de trei ori catre stinga, dupa care priviti drept inainte, incruntati-va si odihniti-va dupa aceea. Intoarceti-va ochii catre dreapta si odihniti-va din nou. 18. Deschideti si inchideti gura de 36 de ori. Saliva formata in acest timp o inghititi. Acest exercitiu intareste nu numai dintii, ci si gingiile, previne aparitie paradontozei si a altor boli. 19. Gargara: inchideti gura, iar cu limba faceti niste miscari circulare ca si cum ati face gargara cu apa. Inghititi saliva care se formeaza in acest timp (enzimele care sint continute in saliva sint folositoare pentru normalizarea digestiei). 20. Incalziti-va miinile si de 36 de ori plimbati-le pe mijloc de sus in jos. Acest exercitiu imbunatateste activitatea rinichilor. 21. Faceti urmatorul exercitiu pentru spalarea talpilor: incalziti-va din nou palmele si plimbati-le pe fiecare talpa de 100 de ori, apasind punctul situat in groapa care se formeaza atunci cind aveti degetele strinse. Masarea acestui punct influenteaza pozitiv activitatea rinichilor, calmeaza organismul (este un exercitiu foarte important pentru persoanele care sufera de

insomnie) si are o actiune benefica asupra ochilor.

Vindecarea constipatiei prin reflexoterapie

Constipatia reprezinta prelungirea perioadei dintre defecatii sau faptul ca cineva doreste defecatia, dar aceasta se produce cu greutate. Constipatia se imparte in constipatie organica si constipatie functionala. Constipatia organica este in principal cauzata de modificari patologice ale anusului, rectului si/sau colonului sigmoid sau de faptul ca puterea muschiului neted din peretele intestinului slabeste. De asemenea, mai poate fi cauzata si de dereglari ale secretiei interne si metabolismului. Constipatia functionala este cauzata in principal de obiceiuri alimentare defectuoase care fac ca regularitatea defecatiei sa fie perturbata sau de folosirea defectuoasa a purgativelor, ceea ce reduce sensibilitatea intestinului, iar functia de contractie a colonului sigmoid devine anormala. Simptome Defecatiile devin mai putine, reducindu-se de obicei la mai putin de doua ori pe saptamina. Materiile fecale sint uscate si citeodata arata ca materiile fecale ale oilor. Pacientul are dificultati ale scaunului, materiile fecale producind dureri sau pacientul poate elimina materiile fecale, dar cu greutate. La inceput simptomele nu sint resimtite in tot organismul. Cind constipatia dureaza mult timp pot sa apara fisuri anale, hemoroizi, prolaps rectal etc. In afara de acestea, pacientii pot avea abdomenul umflat (balonari), dureri abdominale, scaderea apetitului, insomnie, dureri de cap, ameteli, oboseala si alte simptome. Tratament 1. Apasati punctele reflexe ale glandelor suprarenale, rinichilor, vezica urinara de 50 de ori, fiecare separat, avind ca reper o senzatie de usoara durere. 2. Apasati punctele reflexe ale ureterelor de 50 de ori. Frecventa este de 30-50 de apasari pe minut. 3. Apasati punctele reflexe ale plexului solar si plaminilor de 50 de ori separat, cite 30-50 de apasari pe minut). 4. Knead Zusanli (ST 36), Shangjuxu (ST 37), Xiajuxu (ST 39), Xingjian (LR 2) de 50 de ori, separat, 30-50 de apasari pe minut. 5. Apasati stomacul, intestinul subtire de 100 de ori separat, 30-50 de apasari pe minut. 6. Apasati colonul ascendent, colonul transversal, colonul descendent, colonul

sigmoid, rectul de 100 de ori separat, 30-50 de apasari pe minut. 7. Repetati indicatiile de la punctele 1, 2, 3 reducind numarul de apasari la jumatate. Recomandam o serie de 10 sedinte pentru tratament. Reglementari ale stilului de viata 1. Formati-va obiceiul defecatiei la ora fixa. 2. Beti mai multa apa fiarta pentru a avea suficient lichid in organism, care sa faca materiile fecale moi. Mincati legume si fructe care contin multe fibre vegetale. 3. Normalizati-va activitatea fizica si evitati sedentarismul. Faceti exercitii de tonifiere a musculaturii abdominale si genuflexiuni. 4. Pastrati-va o atitudine optimista

Masaj si terapii complementare

Masajul - arta si stiinta vindecarii Masajul poate fi considerat o arta si o stiinta a vindecarii. Teoriile masajului terapeutic au un caracter stiintific, insa aplicarea propriu-zisa a acestora este o arta, intrucit ea implica simtul vindecarii, senzitivitatea atingerii, perceptia si intuitia. Este un mod unic de a comunica fara cuvinte, de a impartasi energia, de a experimenta bucuria relaxarii si linistei mentale. Deseori, masajului ii sint atribuite efecte spirituale subtile, apropiate de cele ale meditatiei. Ce este masajul? Masajul este un procedeu de actiune mecanica a terapeutului asupra tesuturilor corpului pacientului cu ajutorul miinilor sau unor aparate speciale. Scopul masajului I. PROFILACTIC - reprezinta o metoda eficienta pentru prevenirea bolilor, prelungirea vietii si incetinirea proceselor de imbatrinire. Se aplica: 1. intregului corp 2. anumitor parti ale corpului, incluzind masajul facial (cosmetic)

II. TERAPEUTIC - reprezinta o metoda de tratament al diferitelor afectiuni. Tipuri 1. clasic 2. reflexogen 3. neuromuscular 4. shiatsu 5. acupresura 6. polar 7. sportiv 8. sexual 9. Chi Nei Tsang etc. Efectele fiziologice ale masajului pentru sanatate si conditie fizica Efectul terapeutic al masajului este definit de Hipocrat, parintele medicinei, printr-o afirmatie foarte concisa: vis medicatrix naturae, adica forta vitala, fortele naturale de recuperare ale organismului. Terapia prin masaj promoveaza sanatatea sustinind propriile procese ale organismului. Terapia prin masaj actioneaza benefic asupra corpului in intregime. Masajul imbunatateste circulatia singelui si limfei. Pentru ca intregul corp sa fie sanatos, toate celulele sale trebuie sa fie sanatoase. Celulele individuale ale corpului depind de o alimentare din abundenta cu singe si cu limfa, deoarece aceste fluide aduc nutrienti si oxigen si indeparteaza deseurile si toxinele. Astfel, este usor de inteles importanta bunei circulatii pentru sanatate si efectul benefic al masajului pentru intreg corpul. De asemenea, s-a constatat ca masajul: - determina modificari in structura singelui. Imbogatindu-l cu oxigen cu 10-15 la suta mai mult. - poate ajuta detensionarea muschilor contractati si ii poate stimula pe cei slabiti, flasci. Acest echilibru muscular poate ajuta postura si promova eficienta in miscari. Masajul nu mareste in mod direct forta musculara, insa poate grabi recuperarea dupa oboseala ce survine in urma exercitiilor. In acest fel, este posibil sa se realizeze mai multe exercitii si antrenament, ceea ce in

timp fortifica muschii si imbunatateste conditia fizica. De asemenea, masajul intinde usor muschii si tesuturile, sustinind mentinerea elasticitatii lor. - mareste secretiile si excretiile corpului. S-a demonstrat ca masajul mareste producerea sucurilor gastrice, salivei si urinei. De asemenea, are loc o excretie marita de nitrogen, fosfor anorganic si clorura de sodium (sare), ceea ce mareste rata metabolica (utilizarea materialului absorbit de catre celulele corpului). - echilibreaza sistemul nervos calmindu-l sau stimulindu-l, in functie de ce efect are nevoie individul in acel moment. -l imbunatateste starea pielii. Masajul actioneaza in mod direct asupra functiei glandelor sebacee (uleioase) si glandelor sudoripare, care mentin pielea lubrefiata, curata si racoroasa. O piele dura, lipsita de elasticitate, poate deveni moale si supla. -l influenteaza organele interne. Prin stimularea directa sau indirecta a nervilor ce alimenteaza organele interne, vasele de singe ale acestor organe se dilata si permit o alimentare marita cu singe. Beneficiile terapiei prin masaj Cunoasterea efectelor fiziologice ale masajului face posibila o mai buna intelegere a beneficiilor asupra sanatatii si starii de bine a corpului. Ceea ce se produce in timpul unui masaj sub miinile terapeutului are o importanta profunda pentru cei interesati de sanatate, de armonia propriului corp. Masajul poate ajuta in orice sport sau forma de exercitiu. Ajutind reducerea oboselii fiziologice si recuperarea dupa extenuarea antrenamentului sau jocului, masajul faciliteaza un antrenament calitativ superior, favorizind astfel o mai buna performanta si inlaturind pericolele de accidente. Popoarele antice mediteraneene cunoasteau aceste lucruri. Dupa imbaiere si exercitii, ei includeau si un masaj corporal complet. Anticii au inteles ca educatia implica dezvoltarea mintii si corpului in egala masura. Interesul publicului modern de conditia fizica, sanatatea holistica, starea de bine si potentialul uman reprezinta o incercare de a readuce la viata o filozofie onorata vreme indelungata. Pentru cei mai multi oameni care pornesc un program de antrenament, adeseori spiritul vrea, dar trupul nu. Cind ei incep exercitiile fizice regulate aproape fiecare parte a corpului se schimba. Foarte interesant pentru maseuri este modul in care vasele de singe devin mai complexe pentru a face fata cerintelor marite de oxigen ale corpului, pentru a furniza mai multi nutrienti, pentru a permite o eliminare mai buna. Aceasta cere timp. In timp ce muschii se formeaza, ei nu reusesc sa obtina suficient oxigen si nutrienti. Din pacate, multe programe de exercitii privesc durerile si suferintele ca un pret inevitabil. Acest lucru pur si simplu nu este adevarat, deoarece masajul poate fi folosit

intocmai precum era folosit si de greci si romani: pentru a mari rezistenta, a controla oboseala si a se simti mai bine, ca parte integranta dintr-un program de sanatate. Masajul actioneaza pentru a dispersa efectele secundare ale actiunii muschilor, efecte ce irita muschii si terminatiile nervoase. Acizii lactic si carbonic se acumuleaza in muschi la scurt timp dupa inceperea unui program de exercitii. Acesti acizi sint deseuri ce determina durerea si crampele ocazionale. Ei se formeaza cind glicogenul din ficat si muschi este ars pentru a produce energia din timpul exercitiului. In cele din urma, acizii trebuie sa fie reconvertiti in glicogen si restocati sau eliminati prin limfa si sistemul circulator. Durerile si oboseala persista pina ce procesul acesta de reconvertire sau excretie este incheiat. Masajul poate ajuta eliminarea iritatiei cauzate de aceste deseuri, marind astfel rata refacerii musculare. Cind masajul a fost inlocuit de odihna s-a inregistrat o refacere musculara de la 20-75 la suta pina la 100 la suta. De exemplu, acesta este motivul pentru care boxeurii sint masati si nu odihniti intre runde. Incheieturile au un rol extrem de important in exercitii, pentru ca ele sint activate de muschi pentru a genera miscare. Toate incheieturile au o structura complexa si, nefiind folosite, intepenesc. O senzatie de amorteala, de lentoare in incheieturi descurajeaza exercitiile. Un maseur contracareaza aceasta prin folosirea loviturilor de masaj si miscarilor pasive, pentru a elibera tensiunea musculara si tesutul conector din jurul incheiturilor. De asemenea, masajul ajuta refacerea in cazurile de ranire a tesuturilor moi, precum intinderile si sucirile. Acest lucru este posibil intrucit cresterea si repararea tesutului sint accelerate printr-o circulatie eficienta in zonele afectate si stimularea adecvata a tesuturilor in curs de vindecare. Multe raniri ale tesuturilor moi nu sint intr-atit de serioase incit sa determine o vizita la medic, dar totusi pot cauza disconfort si disabilitate. Masajul terapeutic poate ajuta la grabirea si imbunatatirea refacerii si reducerea disconfortului. In acest mod, masajul ajuta, fiind asemenea unei punti intre neglijenta obisnuita ce rezulta in raniri usoare si o interventie medicala majora. O constientizare marita a nevoii de sanatate aduce cu sine si o constientizare a nutritiei. Dieta cea mai atent planificata este partial ineficienta daca vasele de singe nu sint dezvoltate si deschise astfel incit nutritia sa poata ajunge la celule. Masajul poate ajuta si acest proces prin imbunatatirea circulatiei. Relatia dintre stres si boala este un punct de interes pentru toti cei preocupati de mentinerea sanatatii. Stresul determina eliberarea de hormoni ce creeaza vasoconstrictie si diminuarea circulatiei. Afectata de stres, inima lucreaza mai din greu, respiratia devine mai rapida si superficiala, iar digestia se incetineste. Aproape toate procesele corporale degenereaza. Studiile prihosomatice arata modul in care factorii de stres pot cauza migrene, hipertensiune, depresie, unele ulcere peptice etc. Cercetatorii au estimat ca 80 la suta din boli sint legate de stres. Teparia calmanta si relaxanta prin masaj poate ajuta

contracarind toate aceste efecte. Masajul are un efect psihologic clar. Intrucit masajul trezeste simtul tactil, simtul primar al corpului, el aduce oamenii aici si acum si ii indeparteaza de tensiunea generata de preocuparea constanta a mintii cu probleme. De asemenea, detensionarea musculara poate conduce la eliberarea de emotii reprimate. Durerile de cap, insomnia, tulburarile digetive inclusiv constipatia, artrita, astmul, sinuzita, precum si dureri minore sint citeva din problemele care se amelioreaza in urma terapiei prin masaj. Terapia prin masaj este o forma de terapie fara medicamente.

Aurelia Haiu

MASAJUL DIVERSELOR REGIUNI ALE CORPULUI OMENESC

Masajul regiunilor trunchiului const n prelucrarea celor trei regiuni distincte: spatele, peretele toracic i abdominal. Datorit conformaiei anatomice i rolurilor funcionale diferite, aceste regiuni se maseaz ntotdeauna separat. Masajul spatelui Pe spate se aplic toate procedeele principale de masaj i o parte din cele ajuttoare. Aceast regiune ntins, plan i aproape neted (cu excepia coloanei vertebrale i a omoplailor) este acoperit de o derm mai groas i mai puin sensibil, esutul conjunctiv i adipos este slab reprezentat, musculatura este plat i dispus n mai multe straturi, iar circulaia sngelui redus i divers orientat. Poziia celui care maseaz este n stnd sau aezat pe un scaun cu nlime potrivit, cu mna ndemnatic spre pacient. Cel masat este n decubit ventral cu capul rsucit ntr-o parte, membrele superioare ntinse pe lng corp. Masajul peretelui toracic Peretele toracic se deosebete ca structur de regiunea spatelui dar i prin rolul su esenial n respiraie. Pielea acestei regiuni este mai fin i mai sensibil, esuturile subcutanate mai reduse pe prile laterale i pe linia median. O deosebire esenial, la acest nivel al trunchiului, ntre brbai, la care se remarc muchii pectorali bine dezvoltai i femei, la care predomin relieful glandelor mamare. Pentru masajul acestei regiuni se recomand poziia decubit dorsal cu capul uor ridicat, rezemat pe un plan nclinat. Pentru masajul prilor laterale, se ridic braele, minile se aeaz sub ceaf sau pe cretet. Pentru masajul zonelor laterale se rsucete trunchiul spre partea opus regiunii pe care se aplic masajul. Executantul st n picioare sau aezat cu mna ndemnatic spre banchet. Masajul peretelui abdominal Peretele abdominal este o adevrat centur constituit din muchi plai i supli, legai ntre ei prin puternice formaiuni fibroase. Pielea la acest nivel este subire, moale i elastic. La unele persoane prezint o mare sensibilitate cu caracter specific, care mpiedic deseori aplicarea manevrelor de masaj. Persoanele predispuse la obezitate, bine hrnite i sedentare, prezint sub piele straturi abundente de grsime, cute groase i moi, care modific forma i funciile centurii abdominale, musculatura fiind predispus la atonie i insuficien funcional. Circulaia sngelui la acest nivel este divers orientat. Manevrele de masaj specifice acestei zone sunt netezirea, friciunea, vibraiile i percuiile uoare. Manevrele mai puternice se evit datorit lipsei planului osos profund cu excepia

cadrului colic, n caz de constipaie, cnd se efectueaz presiuni glisate urmnd traseul acestuia: ascendent, transvers, descendent. Poziia celui masat i a maseurului este aceeai ca la masajul peretelui toracic. Pentru a obine o relaxare mai eficient a muchilor abdominali, membrele inferioare ale pacientului sunt flectate din articulaiile coxo-femurale i genunchi, iar picioarele se sprijin pe tlpi. Masajul membrelor inferioare i al regiunii fesiere. Acesta se poate executa fie pe segmente, fie pe toat lungimea lor, ncepnd cu partea posterioar. Membrele inferioare sunt mai lungi, mai groase i mai puternice dect membrele superioare, adaptate funciilor statice i dinamice specifice lor. Oasele i articulaiile sunt mari i rezistente, muchii voluminoi i tonici. Masajul membrelor inferioare pe partea posterioar se execut din poziia decubit ventral. Uneori, pentru masajul prii laterale a coapsei i gambei, pacientul se poziioneaz n decubit lateral. Poziia maseurului este n stnd sau aezat lateral de n partea segmentului asupra cruia aplic masajul sau la captul banchetei pentru masajul segmentului distal. Ordinea aplicrii masajului este urmtoarea: plant, gamb, coaps, regiune fesier. Masajul membrelor superioare. Volumul muchilor i al esuturilor moi este mai redus dect cel al membrelor inferioare, avnd n vedere adaptarea lor pentru micri ample i de abilitate, mai mult dect pentru cele de for i rezisten. Pentru masajul acestor segmente, pacientul este aezat n decubit dorsal cu capul uor ridicat pe plan nclinat. Executantul st n picioare sau aezat n partea segmentului pe care l maseaz, n ordinea urmtoare: mn, antebra, bra, umr. Masajul capului. La aceast regiune, masajul prezint anumite particulariti legate de conformaia anatomic, precum i de influenele pe care dorim s le exercitm asupra acesteia. Pielea capului este groas i bine ntins. ntre piele i oasele craniului exist un strat foarte subire de esuturi fibro-elastice i musculare, care i permit un anumit grad de mobilitate. Aceste esuturi sunt strbtute de o reea bogat de vase sanguine i limfatice, precum i de ramificaii ale nervilor periferici. Vasele se ramific n diferite direcii: din mijlocul frunii spre tmple i n sus spre cretet, din cretet spre prile laterale i napoi spre ceaf. Muchii sunt foarte subiri, plai i se inser pe piele i pe oasele craniului. Ramificaiile nervilor provin din nervii cranieni i cervicali. Masajul capului poate fi executat pe toat suprafaa, pe frunte, pe cretet, pe prile laterale i pe partea posterioar, global sau strict localizat. Poziia pacientului poate fi aezat pe un scaun scund, sprijinindu-i fruntea sau brbia pe minile proprii sau pe un plan de sprijin potrivit de nalt, cu spatele spre maseur, care este n stnd sau aezat pe un scaun mai nalt. Pentru masajul frunii i al prii anterioare a capului, maseurul st n spatele pacientului care i sprijin capul pe pieptul acestuia. Masajul capului mai poate fi executat din diverse poziii de decubit (dorsal, ventral, lateral), ct i de zona pe care se aplic (partea occipital sau lateral a capului). Masajul feei. Este o form special de masaj practicat n cosmetic i n scop terapeutic. n acest masaj se folosesc o serie de procedee clasice adaptate la particularitile morfologice i funcionale ale acestei regiuni. Manevrele exercit o aciune circulatorie i trofic, tonic i stimulatoare asupra pielii i esuturilor subcutanate. Masajul cosmetic se aplic n special la femei, n scopul pstrrii aspectului sntos i proaspt al pielii sau pentru corectarea unor imperfeciuni. Masajul terapeutic al feei are drept scop tratarea modificrilor inestetice i de tonus ale esuturilor (cute, riduri), al urmelor unor boli de piele sau accidente la nivelul feei (cicatrici, aderene, pareze). Masajul cosmetic se aplic asociat i cu unele preparate (unguente, creme, soluii, loiuni) cu proprieti trofice i terapeutice. n activitatea sportiv este util n unele cazuri de accidentri ale feei survenite n activitate (ex. box). Paralizia sau pareza nervului facial, de apartenen central sau periferic este destul de frecvent, iar cauzele care o determin fiind numeroase. Leziunea nervului se poate produce la orice nivel pe traiectul su anatomic, de aici derivnd

intensitatea i forma clinic a paraliziei, de la caz la caz. n aceste cazuri, faa apare cu un aspect asimetric de partea bolnav, cutele frunii sunt terse, ochiul rmne parial sau total deschis, att n stare de veghe ct i n somn. Secreia lacrimal este abundent, muchii feei sunt imobili, anul nazo-genian este ters, comisura bucal cobort. Bolnavul nu poate sufla, fluiera. Paralizia facial periferic a frigore, unilateral, de natur infecioas sau virotic, are, n general, o evoluie favorabil, legat de precocitatea aplicrii tratamentului, ct i de natura i locul leziunii nervoase. n tratamentul de recuperare al parezelor de facial, masajul i exerciiile selective pentru muchii feei au un rol deosebit de important. Masajul, n acest caz, se aplic i extern i intern (intrabucal). Pentru a preveni hemispasmul facial, el se realizeaz prin manevre de netezire i friciune uoare, n ritm lent, simetric pe ambele pri. Ca mod de abordare, se ncepe cu regiunea intersprncenar continund apoi cu pliul nazo-genian, aripile nasului, buza superioar, masnd apoi brbia, urmnd zona maxilarelor, urcnd n final spre ureche unde masajul se face mai insistent i se termin n zona sprncenelor. Masajul frunii se realizeaz ncepnd dinspre tmple, se alunec apoi cu presiuni lejere ale degetelor ctre axa de simetrie a feei, revenind ctre tmple. Se ridic apoi degetele ctre rdcina prului, executnd un masaj transversal apropiat de limita de elasticitate a esutului celular subcutanat al zonei respective. Aceeai succesiune este refcut n sens invers i se termin prin ntinderea pielii din zona unghiului extern al ochiului. Masajul gtului. La acest nivel este necesar s delimitm dou regiuni, anterioar i posterioar, care se deosebesc ca structur i funcii: - regiunea anterioar se caracterizeaz printr-o mare complexitate anatomic i funcional, fiind strbtut de conducte organice importante, n ordine: traheea i esofagul, carotidele intern i extern, venele jugulare, canale limfatice i trunchiuri nervoase, alturi de care sunt prezente: ganglionii limfatici cervicali, tiroida i parotidele, precum i formaiunea reflexogen glomus carotidian. Pe aceste structuri anatomice, dat fiind sensibilitatea lor, sunt recomandate numai netezirile i vibraiile uoare n sensul circulaiei sanguine de retur. Aria tiroidian este exclus de la orice form de masaj. Poziia indicat pentru cel masat este cea de decubit dorsal, cu capul ridicat sau n eznd, rezemat cu capul n uoar extensie. Regiunea posterioar a gtului, cu o musculatur inserat de ambele pri ale coloanei vertebrale, fr particulariti anatomice deosebite, beneficiaz de aceleai manevre clasice de netezire, friciune, frmntat, tapotament i vibraii, adaptate ca intensitate acestei zone. Poziia celui masat este n decubit ventral cu capul uor n flexie, cu fruntea rezemat pe dosul minilor sau poziia eznd pe un scaun scund, cu fruntea sprijinit nainte pe un plan potrivit de nalt, cu spatele la maseur, la rndul lui aezat pe un scaun mai nalt sau n picioare. .
DISCLAIMER: Acest Contine mesaj toate datele de NU identificare ESTE instructiuni SPAM. de dezabonare.

si

Crengutzica, primesti acest articol gratuit deoarece te-ai abonat sau ai fost abonat de cineva caruia i-ai oferit adresa ta de email axinticrenguta@yahoo.com Imi cer scuze daca mesajul ajunge la tine dintr-o eroare sau daca acest e-mail nu iti aduce informatii utile. Daca doresti sa renunti la abonament si sa nu mai primesti alte mesaje, te rog sa dai un simplu click pe legatura de la sfarsitul mesajului. Vei fi sters automat din baza de date. Dan Paunescu - Toate drepturile rezervate.

, Str. Opanez, Bl. C9, Ap.14, Craiova, Dolj 200145, Romania You may unsubscribe or change your contact details at any time.