Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Arsenie Boca Despre Rugaciune
Arsenie Boca Despre Rugaciune
A ne ruga nseamn a ne nla spiritul i inima ctre Dumnezeu pentru a-I aduce laudele noastre,a-i expune grijile noastre si a-I implora ajutorul. A ne nla spiritul ctre Dumnezeu nseamn a ne smulge din vrtejul treburilor omeneti a tuturor atraciilor pmntului, fie pur materiale, fie intelectuale, dup gradul de cultur al fiecruia. Ori ce bucurie a trupului i a spiritului trebuie nlturat pentru a putea convorbi cu Dumnezeu i a ne drui Lui n ntregime. A aduce lauda lui Dumnezeu nseamn a recunoate c toat fiina noastr este creat i-I aparine Lui. Deci ascultarea noastr o datorm numai Lui, cci suntem opera Lui i trebuie s ne ndeplinim misiunea pe care ne-a ncredinat-o El. Orice alt scop am vrea s atingem n viaa, n afara voinei lui Dumnezeu nu ne va aduce dect dezastru trupesc si spiritual. Noi suntem creai cu un scop bine determinat de Creatorul nostru i El ne-a pus la dispoziie toate mijloacele ca s-l atingem. Pentru mntuirea noastr El ne-a druit totul, chiar pe unicul su Fiu, pe Iisus Hristos, ca model de via i descoperitor al voinei Sale. A fugi i a ne eschiva de la cunoaterea voinei lui Dumnezeu, n ceea ce privete sensul si scopul nostru n viaa i a ne furi unul personal dup aprecierea noastr, nseamn a ne condamna singuri la moarte venic. Astfel deci, pe bun dreptate, suntem datori .s aducem cu laudele si mulumirile noastre Celui ce ne-a creat si nu ne-a lasat prad propriilor fantezii, conducndu-ne in mod greit, ci din contr ne-a artat clar si precis calea de urmat prin legile Sale. Mai mult ne-a trimis si modelul unic, minunat, nscut ca i noi din carne si snge si avnd aceleai cerine ca ale noastre pe care le-a demonstrat n mod palpabil cum trebuie s le rezolvm. Cine l are pe Iisus de model n toate aciunile vietii lui, acela i-a gsit sensul vietii i pacea sufletului lui. Recunotina noastr fa de Creator trebuie s fie nesfrit. Toate popoarele lumii, chiar i cele barbare, simt necesitatea rugciunii de adorare, care este de fapt fondul oricrui cult religios. 1
Necesitatea rugaciunii A intreba daca rugaciunea este necesara inseamna a intreba daca ne putem dispensa de Dumnezeu. Ce este omul prin el insusi? Un neant, un intuneric plin de mizerie, supus degradarii. Prin el insusi este incapabil sa gandeasca si cum sa gandeasca si ce anume sa-si doreasca spre binele lui adevarat. Avem deci o mare nevoie de harul lui Dumnezeu pentru a cunoaste binele a nu-l confunda cu raul si a folosi mijloacele cele mai bune pentru a inlatura acest rau. Acesta nu se obtine decat prin rugaciune. Fara Mine nimic nu puteti face. Cine se dispenseaza de rugaciune pierde ajutorul lui Dumnezeu si mintea lui ramane intunecata, iar viata lui este o permanenta ratacire. Dumnezeu acorda totusi harul Sau, fara sa fi cerut, celor ce au vocatia credintei innascuta in ei. Dar acestia, daca vom cerceta bine au avut in familia si neamul lor o ruda credincioasa care s-a rugat neincetat cu inima curata la Dumnezeu. Asa binecuvanteaza Dumnezeu pana la al saptelea neam pe cei ce-l iubesc. Iisus ne indeamna: Cereti si vi se va da, bateti si vi se va deschide iata calea de a-si insusi harul si mila lui Dumnezeu, calea de a capata lumina cea adevarata, cunostinta cea sigura si nefalsificata. Iar Iisus adauga: Rugati-va neincetat, iar Sfantul Pavel recomanda pocaitilor sai sa se roage fara intrerupere.Rugaciunea este asemanatoare respitatiei crestinului, care prin ruga sa elimina aerul corupt al secolului pentru a aspira in schimb spiritul datator de viata al harului lui Dumnezeu, spune Sfantul Ioan Crisostom, iar a inceta sa ne rugam este ca si cum am scoate un peste din apa. Rugaciunea este viata crestinului. Pentru a ne salva trebuie mai intai sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne indepartam de frivolitatile si desertaciunile lumii, sa capatam o cunostinta luminata asupra adevaratelor noastre indatoriri. Ori acestea Dumnezeu ni le descopera in timpul rugaciunii. Cat de lipsiti de lumina sunt cei ce nu se roaga. Ei se conduc numai dupa pasiunile lor. Nu-si purifica niciodata sufletul, nu-si pun problema sensului existentei lor, traiesc ca animalele si se apropie in mod inevitabil de pieirea definitiva. Numai rugaciunea i-ar putea salva si degeaba se revolta impotriva lui Dumnezeu ca lor nu le-a daruit credinta. Ei insisi nu au dorit-o, caci daca ar fi dorit-o ar fi cerut-o, iar Dumnezeu o daruieste celui ce o cere cu sinceritate. Acesti oameni au preferat comoditatea vietii si lenea in locul luminii si al adevarului. Ei vor avea parte deci de ceea ce au ales si pe buna dreptate. Acela ce stie sa se roage, acela stie sa traiasca bine, spune Sfantul Augustin, iar Sfantul Efrem spune: Rugaciunea este paznicul modestiei, fraul furiei, leacul impotriva urei, reprimarea orgoliului, consolarea suferintelor, increderea in rezolvarea tuturor greutatilor . Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui, ne invata Domnul nostru, iar a rabda ce inseamna decat a ne ruga mereu? 4
Despre eficacitatea rugaciunii Necesitatea rugaciunii se datoreste tocmai eficacitatii ei, altfel ea n-ar mai fi necesara. Rugaciunea este impacarea omului cu Dumnezeu, ea implora mila si sprijinul Lui. Dumnezeu se milostiveste in fata unei staruitoare rugaciuni. Sfintii care se roaga pentru intreaga omenire pacatoasa, linistesc furia si revolta Cerului. Niciodata nu este invocat in desert numele si ajutorul lui Dumnezeu. El asculta ruga celui umil si nu va dispretui cererea sa. El nu ramane surd la rugaciunile celui ce crede in El si Il iubeste. Cereti, bateti, cautati cu curaj si energie, cu incredere, cu perseverenta, cu indarjire, mereu. Cine este acela care va da fiului sau un sarpe in loc de paine la cererea acestuia? Chiar un om rau, supus pacatului, nu va face aceasta. Dar Dumnezeu Tatal, cum nu ne va da oare ceea ce-I cerem cu credinta si cu perseverenta? Nimic nu vom pierde, dimpotriva, daca ne vom adresa Lui cerandu-I ajutorul. Daca El nu ne acorda ceea ce dorim noi, inseamna ca nu I-am cerut ceva bun, ceva care sa contribuie la sfintirea si mantuirea noastra. Nu stiti ce cereti. Cat de pacatos ar fi omul, daca revine la Dumnezeu si isi recunoaste greselile, totul i se iarta. Iisus ne-o spune prin parabola fiului risipitor. Tot El ne invata sa cerem lui Dumnezeu orice, dar in numele Lui: Tot ce veti cere in numele Meu, va va fi dat voua. Dar ce inseamna aceasta? Inseamna a fi demni de un astfel de interpret, de reprezentant, de intermediar ca Iisus. Caci cum vom avea curajul sa cerem in numele Lui cand noi nici nu-L cunoastem, nici nu ascultam de sfaturile Lui si nu-L iubim deloc? In aceasta sta eficacitatea rugaciunii noastre. Pentru ca Iisus sa ne reprezinte in fata Tatalui si sa primeasca de la El ceea ce noi dorim, trebuie ca noi sa-I semanam, sa fim frati cu El, cu Cel ce-si pune obrazul pentru noi. Toti cei ce seamana cu sublimul model al omului perfect, toti acestia nu se roaga in zadar. Iisus ne 5
Conditiile in care trebuie sa ne rugam Nu stim sa ne rugam, nu stim ce cerem. Pentru ca rugaciunile noastre sa devina eficace, ea trebuie sa indeplineasca doua feluri de conditii: 1. Conditii indepartate sau negative (ceea ce insemneaza absenta obstacolelor care s-ar opune eficacitatii rugaciunii noastre) Or, exista doua mari obstacole: pacatul si imprastierea spiritului. Este necesar deci ca sa ne rugam numai in stare de har si de reculegere : a) In stare de har inseamna a fi cu inima curata, senina, plina de sinceritate. O rugaciune nu se face de o limba otravita, plina de nemultumire si de invidie. Schimbul sincer, nefalsificat intre om si Dumnezeu se face numai cand omul isi daruieste inima lui Dumnezeu in schimbul cererilor sale. Pacatosului, celui ce si-a daruit inima pasiunilor, vietii materiale, Dumnezeu nu-i datoreaza nimic, acesta degeaba se roaga. Numai in schimbul inimii omului, Dumnezeu se milostiveste de cererea celui nevinovat. Iisus ne precizeaza ca pana ce nu vom deveni curati cu inima ca niste copii, nu vom avea parte de Dumnezeu.
2. Conditiunile apropiate pe care trebuie sa le indeplineasca rugaciunea pentru a fi eficace Aceste conditii sunt: a) Umilinta atunci cand, asemeni fiului risipitor, suntem constienti de nimicnicia noastra si de faptul ca nu meritam decat dispretul lui Dumnezeu si al oamenilor, ne rugam ca niste cersetori umili, doar cu speranta ca poate Dumnezeu se va milostivi de noi, caci suntem incapabili de orice, fara mila lui Dumnezeu. In parabola vamesului si a fariseului, Iisus ne arata cum sa ne rugam, Sfantul Augustin spune: Suntem cu totii niste cersetori fata de Tatal ceresc. Am fost goniti din Paradis si despuiati de haina nevinovatiei, am fost expropriati de diavol si de pacat. Trebuie sa cerem deci cu o mare si profunda umilinta. b) Ravna si dorinta intensa cu care ne rugam lui Dumnezeu pentru a-I place. Cu alte cuvinte sa ne rugam cu dragoste, sa nu dorim decat ceea ce doreste El, sa ne uitam pe noi insine totalmente. Pe cei caldicei Dumnezeu nu-i iubeste, caci neglijenta, indiferenta si tembelismul supara pe Dumnezeu, acestea toate dovedind ca inima noastra nu-I apartine. 9
e) Rugaciunea noastra sa fie facuta in numele lui Iisus Hristos. El este singurul mediator sa linisteasca revolta Tatalui, sa sfinteasca pe om, sa-l scape de pacat, cauza conflictului dintre Creator si opera Sa. Neascultarea este poarta prin care a imtrat pacatul in lume si odata cu el moartea. Iisus este modelul ascultarii, al supunerii in fata vointei lui Dumnezeu. El a venit pentru a da ascultare Tatalui, pentru a se oferi ca jertfa nevinovata in numele omenirii. In numele Lui, a Lui Iisus, cerul se inclina, infernul tremura, iar pamantul Il preamareste pentru imensa Lui binefacere adusa. Tot ce vom cere Tatalui in numele Lui, vom obtine, aceasta ne-o asigura chiar El. Rugaciunea noastra n-are nici o valoare daca nu este facuta in numele meritelor Lui. El ne-a imprumutat noua meritele Lui pentru a ne face demni de a cere ceva lui Dumnezeu. El a construit puntea de legatura ce fusese rupta, odata cu neascultarea primului om. Biserica logodnica lui Iisus intotdeauna se roaga in numele Lui. f) Rugaciunea facuta prin intermediului Maicii Domnului are de asemenea darul de a fi implinita. Dupa Iisus, ea este imaginea cea mai perfecta a lui Dumnezeu. Ca mama a lui Iisus, Ea are tot dreptul sa ceara anumite favoruri Fiului Ei. Iar legea data de Dumnezeu lui Moise vorbeste despre blestemul ce cade asupra fiilor ce nu-si respecta parintii. Ori Domnul nu se poate contrazice pe Sine si Mama Lui intervenind penru noi, are dreptul de a fi ascultata. Duhul Sfant care a pregatit in Ea sanctuarul viu in care trebuia sa vina Mantuitorul lumii si care de fapt este logodnicul Ei, cum oare nu O va asculta in rugaciunile Ei? Maria este sora noastra, prin faptul ca Ea s-a nascut din acelasi sange al lui Adam, ca si noi, deci ea are o mila si o dragoste frateasca fata de noi. In al doilea rand, Ea este Mama noastra, prin Testamentul lasat de Iisus insusi inaintea mortii Sale. El a recomandat atunci lui Ioan ca Mama Lui pe viitor, deci Mama tuturor oamenilor. Iata cel mai pretios dar lasat de Iisus omenirii. Avem ca Mama spirituala pe insusi Mama Lui, Fiica Tatalui si Sotia Duhului Sfant. Ce comoara de nepretuit de care insa multi se dispenseaza s-o recunoasca si s-o slujeasca. Cei ce nu-si pun nadejdea in Maica Domnului, Regina Ingerilor, a patriarhilor, a apostolilor, a martirilor, a fecioarelor, a tuturor sfintilor, exemplul tuturor celor alesi, conceputa in planul de creatie a lui Dumnezeu. Cea care a sfaramat capul sarpelui infernal, cea care are puterea sa obtina pentru noi indepartarea ispitelor diavolului si iertarea pacatelor noastre, aceia care deci o ignora, sunt de plans. Ei sunt sufletele pierdute care scapa acest unic prilej de mantuire: ajutorul Maicii Preacurate. Dupa cum Iisus este aparatorul nostru fata de Dumnezeu, tot asa este Maria fata de Iisus pentru noi. Cel ce a calcat legea lui Dumnezeu sa se arunce in bratele Mariei, Maica Milelor, unica speranta a pacatosilor. Ea este autoarea vietii, Maica Mantuirii. Daca n-ar fi fost Ea, Iisus n-ar fi avut cum sa vina pe lume. Rugandu-ne Ei, nu ne ratacim niciodata, nu disperam niciodata. Ea este pentru toti darnica, prin Ea cel mort renaste la viata, caci Ea nu dispretuieste pe nimeni. Alergati deci la Maria, Maica Domnului si Mama noastra cu toata increderea. 12
g) Rugaciunea trebuie sa fie insotita de sacrificii si mortificari. Toata viata Domnului Iisus n-a fost decat un sir intreg de sacrificii si suferinte. Profetii L-au prezis ca pe o victima inocenta, ranita si distrusa de rautatea omenirii: Ca o oaie spre junghiere si ca un miel fara de glas, asa a fost Iisus. Ascultator pana la moarte, asa a distrus pacatul. Trebuie deci sa-L urmam dupa exemplul vietii Sale muritoare, sa lepadam tot ce ne apartine, sa distrugem in noi instinctul conservarii materiei si al egoismului. Omul durerilor ne-a demonstrat de ce egoism este capabil orice om, daca vrea. Ori, pentru a fi agreabili si ascultati de Dumnezeu Tatal, trebuie sa fim niste copii credinciosi ai acestiu divin exemplu original. Acest Fiu al Omului este adevarata noastra menire; aceasta perfectiune a fost scopul vietii si creatiei noastre. Noi insa am deviat, am gresit calea, ne-am infundat in noroaie si in santuri si am cazut in prapastie. Putem insa reveni, putem sa ne intoarcem pe calea cea buna, cea sigura, singura si adevarata cale care duce la nemurire si fericire. Aceasta este Iisus. Caci Eu sunt calea, adevarul si viata Cel ce nu intra prin Mine, caci Eu sunt poarta, este un hot. Trebuie sa suferim ca El, insulte si nedreptati, ocarile si rautatea oamenilor conduse de satan, sa nu ne speriem de suferinta fizica, caci cel ce-si pazeste viata o va pierde ci sa fim gata pentru Iisus sa ne sacrificam aceasta viata a materiei pentru a castiga pe cea a spiritului, dupa cum ne asigura El: Cel ce-si va pierde viata pentru Mine, acela o va castiga. Cum dorim noi sa ne rugam lui Dumnezeu in numele lui Iisus cel martirizat, noi care ne supunem tuturor pasiunilor corpului nostru? Mortificarea ucide pacatul si duce deci cu usurinta rugaciunea noastra la Tatal. Toti sfintii au fost oameni ai sacrificiului. Suferinta apropie pe om de Dumnezeu. Cei ce apartin lui Iisus si-au crucificat carnea lor cu poftele si viciile ei, spune Sfantul Pavel. Acesti eroi ai credintei suspendau legile naturii, mutau muntii din loc si inviau mortii. Ei au ajuns la perfectiunea lui Iisus prin post si rugaciune. Urandu-se pe ei insisi si corpul lor, acesti eroi ce au ucis pacatul din ei prin mortificari si impuneri fortate si au atins prin rugaciunile lor inima lui Dumnezeu. Noi cei de astazi sa ne mortificam acceptand cu marinimie incercarile zilnice, sa reprimam caracterul nostru impulsiv, sa infranam pasiunile si poftele trupului nostru si ambitiile spiritului nostru. Sa veghem asupra fiecarui simt in parte. Sa fagaduim lui Dumnezeu ca ne vom abtine de la o satisfactie la care tinem foarte mult, pentru ca rugaciunea noastra sa fie primita. Omul care se mortifica isi purifica sufletul, isi supune corpul spiritului sau, isi umileste inima, revine la castitate si nevinovatie, cu alte cuvinte indeparteaza obstacolele ce se opun eficacitatii rugaciunii sale. Numai astfel umiliti in fata lui Dumnezeu, insufletiti de o credinta si de o incredere fara margini, sa oferim sacrificiile noastre in numele lui Iisus si al Mariei. Numai astfel rugaciunea noastra va fi roditoare.
***
13
14
MEDITATII 18 fragmente
1. Copii ajung n bratele lui Dumnezeu, fiindc ei sunt cel mai aproape de El. Modul lor de a fi, e cel mai iubit de Dumnezeu. nteleptii l nteleg pe Dumnezeu, ca pe o necesitate n explicarea lumii. Copii l au, ca pe un tat de pe cellalt trm. Iat de ce copii sunt n Adevr, pe cnd nteleptii pe dinafara lui. [Arsenie Boca, Meditatii, manuscris dactilografiat, pag. 26] 15
18
"M, nu toti din lume se prpdesc, nici toti din mnstire se mntuiesc" Avea o putere de sintez deosebit, o putere de intuitie si o putere de a cunoaste totdeauna esentialul ntr-o chestiune. Cnd i puneai o problem, el imediat avea rspunsul. Si de la el au rmas si cuvinte scrise, n manuscrisele lui. De pild, cnd l-am ntlnit eu pentru prima dat, mi-a si spus un cuvnt, o formul. Zice: "M, nu toti din lume se prpdesc, nici toti din mnstire se mntuiesc". Deci avea o posibilitate de a formula ceva.
"Nici abuzul, nici refuzul" In legtur cu sexualitatea n familie, Printele Arsenie zicea: "Nici abuzul, nici refuzul".
"Cu mine de dou ori trebuie s se ntlneasc omul" Printele zicea c de dou ori trebuia s se ntlneasc omul cu el: o dat cnd i spune si a doua oar la moarte, si spun dac a fcut ce ia spus. Foarte corect! Ce rost are s mearg cum merg unii c si spun unul, c si spun altul, c un cuvnt de folos, c nu stiu ce siapoi adun la cuvinte de folos si nu mplineste nimic!
"Cine face curte nu face carte" Printele Arsenie zicea: "Cine face curte nu face carte".
"Nasteti-v sfinti!" Parintele Arsenie i ndemna pe oameni s nasc sfinti. Binenteles c pentru a naste sfinti trebuie s fi sfnt sau trebuie s tragi de tine spre idealul sfinteniei. Si cnd ncepem s ne ocupm de noi nsine, putem s ne cunoastem, s aflm negativele noastre, s cunoastem ncrctura dat de altii si pus n noi, s-o rezolvm, dar aceasta cere timp si osteneal.
"S-ti feresti capul de frig si de prostie!" E un cuvnt care merit s fie stiut si urmat, el putnd fi de folos tuturor celor ce nu iau aminte la ei nsisi, tuturor celor care vreau s braveze si nu se gndesc la urmrile pe care le pot avea, spre rul lor, niste atitudini care nu sunt destul de bine gndite si controlate. S lum deci aminte la cuvntul de mai sus si s-l mplinim n cele dou laturi ale lui. 20
"n mintea strmb si lucrul drept se strmb" Asa obisnuia s spun printele Arsenie, care urmrea pentru oameni o minte dreapt si lucruri drepte si ndreptate de mintea cea bun. Valoarea acestui cuvnt o intuiesc toti cei ce l aud, si asta se ntmpl des, cci noi l aducem naintea vizitatorilor si nchintorilor nostri, mai ales atunci cnd au prilejul s vad o pictur a printelui Arsenie reprezentnd Adormirea Maicii Domnului, pictur n fata creia se opresc cu admiratie multi dintre cei ce viziteaz Mnstirea Brncoveanu de la Smbta. Mintea se strmb n urma patimilor si se ndreapt pe msura curtirii de patimi. Cnd mintea se ndreapt, vede lucrurile drept, deci asa cum sunt ele. "In mintea strmb si lucrul drept se strmb". Asta le place la multi, am bgat de seam c le place. Cnd le spun c Printele a zis c "n mintea strmb si lucrul drept se strmb", oamenii rd n general. De ce rd? Pentru c si dau seama c asa e. Numai c e greu s stii cnd ti-e mintea strmb.
"Cea mai lung cale este calea care duce de la urechi la inim" Cea mai lung cale este calea care duce de la urechi la inim, adic de la informatie la convingere. Oameni de informatie religioas sunt mai multi dect cei ce au convingeri religioase. E necesar si informatia, care adeseori se face prin auzire. Dar a rmne la informatie nseamn doar a fi la nceputul drumului "la urechi". Pn la inim mai e o cale lung, "cea mai lung cale".
"Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse" Cuvntul acesta ne aduce aminte de un cuvnt asemntor, cu circulatie mai ales n lumea din Apus: "Un sfnt trist este un trist sfnt". Printele a fost ntotdeauna pentru optimism, pentru bucurie, credinta noastr fiind "izvor de bucurie", crestinismul fiind "religia bucuriei". Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Si :"Acestea vi le spun ca bucuria Mea s fie ntru voi si ca bucuria voastr s fie deplin" (Ioan 15, 11).
"Bobul lui se preschimb n tciune, iar el se crede gru nedrepttit" Asa caracteriza printele Arsenie pe omul care se abate de la cele bune si care nu caut si nu primeste ndreptarea, ci si explic el mai bine cele pentru sine condamnnd pe cei ce vreau s-l 21
"Mustrarea nvinge, dar nu convinge" Este si aceasta o cugetare la care e bine s lum aminte. Are si mustrarea rostul si puterea ei, dar ea, ca constrngere, doar nvinge, ns de convins nu convinge. De la nvingere pn la convingere e o cale lung; poate tot att de lung ct cea de la informatie la convingere, ct cea de la urechi la inim.
"Iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pctos este mai mare dect iubirea celui mai mare sfnt fat Dumnezeu" Printele Arsenie a zis o vorb ct lumea asta de mare ba mai mare dect lumea asta! , si anume o zis asa: "Iubirea lui Dumnezeu fat de cel mai mare pctos i mai mare dect iubirea celui mai mare sfnt fat de Dumnezeu. Nu poate iubi un sfnt pe Dumnezeu, ct ar fi sfntul de mare, ct iubeste Dumnezeu pe cel mai mare pctos; si-l asteapt; si vrea s-l primeasc; si alearg naintea lui, dup cum citim n pilda cu fiul risipitor, unde se spune c tatl nu l-a asteptat pe fiul care se ntorcea; l-a asteptat ntr-un fel, dar cnd l-a vzut c vine nu l-a mai tinut locul: a alergat naintea lui, ca s-l primeasc, s-l mbrtiseze, s-l srute, s-l ajute, s-l aseze iarsi n starea din care a plecat. Pentru c din inima lui fiul n-a plecat niciodat! El a rmas n inima tatlui asa cum rmnem noi n inima lui Dumnezeu, n inima Mntuitorului nostru Iisus Hristos, n inima Maicii Domnului, orict de deprtati am fi, oricte rele am face. Pn trim n aceast viat Dumnezeu nu ne prseste. Noi putem s prsim pe Dumnezeu, dar Dumnezeu nu poate s ne prseasc pe noi. Cu o astfel de afirmatie, printele ne d ncredere n buntatea lui Dumnezeu, n iubirea lui Dumnezeu fat de noi, pctosii, cci se afirm si n rugciunile de dezlegare ale sfintei noastre Biserici, c mila lui Dumnezeu este tot att de mare, tot att de infinit, cum este de infinit si mrirea Lui, de vreme ce se spune: "C precum este mrirea Ta, asa este si mila Ta". Cuvntul spus de printele Arsenie, n formularea de mai sus, ne aduce aminte si de ceea ce spune Psalmistul, prin cuvintele acestea: "Ct e de sus cerul deasupra pmntului att de mare e buntatea Lui (a lui Dumnezeu) spre cei ce se tem de Dnsul. Ct de departe e Rsritul de Apus, atta a deprtat El de noi frdelegile noastre. Cum miluieste un tat pe copiii sI, asa miluieste Domnul pe cei ce se tem de Dnsul" (Ps. 102, 10-13).
"Ajutati-m s v pot ajuta" Asta nseamn c nu cel care vrea s te ajute te ajut cel mai mult, ci tu esti cel care potI s fi ajutat. Dac esti deschis spre ajutor te poate ajuta omul de lng tine si omul superior tie; dar dac nu-l recunosti superior, ba, dimpotriv, l judeci si-l calci n picioare, atunci nu te poate ajuta, pentru c omul este fiinta care poate zice nu, si zice nu!
22
"Fiecare dintre noi ducem un necredincios n spate" Zice printele Arsenie Boca referindu-se la trup, "fiecare dintre noi ducem un necredincios n spate".
"Domnul Hristos a fost rstignit cu spatele pe crucea material si cu fata pe crucea spiritual" Zicea Printele Arsenie: "Domnul Hristos a fost rstignit cu spatele pe crucea material si cu fata pe crucea spiritual".
"S ai ntelegere fat de neputinta omeneasca" Am fost odat la Printele Arsenie Boca Dumnezeu s-l odihneasc! , la Bucuresti, cu un student la teologie de atunci, care acuma-i preot au trecut anii peste toti de-atunci a fost asta n 1965 , si Printele vorbind cu el, desigur s aud eu, i-a spus un cuvnt care mi-a rmas mie pentru cealalt vreme a vietii mele si cred c si pentru vesnicie. N-am s-l uit niciodat! Zice: "Uite, mi frate. O s fii preot. S fii ntelegtor fat de neputinta omeneasc! Nici nu v puteti nchipui ct m-am gndit eu la cuvintele acestea, de atunci ncoace; ct le-am urmrit n viata mea si n viata oamenilor. Si mi-am dat seama c neputinta omeneasc e o realitate. Sunt attia oameni ri n lumea asta, si nici ei nu vor s fie ri Si-s ri, si noi trebuie s ntelegem rutatea lor de pe pozitia noastr, din situatia noastr. S ntelegem c ei nu pot mai mult, c ei ei nsisi sunt nemultumiti de rutatea lor "Pe cel ru rutatea l ucide, i scris n Psalmi: "pe cel ru rutatea l ucide, l nimiceste, rutatea l nemultumeste. Pomenirea de ru spun printii cei duhovnicesti c e o rutate fr margini, e o rutate ca o rugin care mnnc fierul, asa mnnc sufletul; rutatea-i cui nfipt n suflet. Pomenirea de ru, nemultumirea, neiertarea este viermele mintii. Un printe spune c "rul s-l scrii pe ap. Texte culese si prezentate aici de Ioan Gnsc si Iulian Nistea.
23
Despre sfaturile Evangheliei si voturile monahale Iisus a dat porunci si sfaturi si pild cu viata Sa. n aceasta a descoperit toat voia lui Dumnezeu ctre oameni, ca s se mntuiasc. Poruncile asigur mntuirea pentru toat lumea, iar sfaturile evanghelice sunt acestea: srcia de bun voie, viata fr prihan si ascultarea neconditionat. Pe sfaturile evanghelice se ntemeiaz clugria. Cinul monahal urmreste deci triea crestinismului pn la msurile desvrsirii. Dar ca s fac firea omeneasc o cale att de lung trebuie ntelese bine mijloacele si foarte bine cunoscut calea. Mai nti fiti de-a dreptul ucenicii lui Iisus, cum au fost apostolii, dar putem fi niste ucenici mai smeriti al unui slujitor al lui Iisus, cum este duhovnicul. Clugria nu se nvat att din crti ct din aceast ucenicie. Voturile sau fgduintele monahale au rostul de a desprinde rnd pe rnd patimile care stric firea noastr si primejduiesc mntuirea. Primejdia cea mai mare a patimilor de cpetenie este aceasta, c duc sufletul la necredinta n Dumnezeu prin faptul c prind sufletul si trupul numai de viata aceasta desart.
24
Despre post si rugaciune Postul e vechi si ncepe odat cu omul. E prima porunc de stpnire de sine. Postul si rugciunea sunt dou mijloace prin care curtim firea de patimi. Toti oamenii care s-au apropiat de Dumnezeu si-au smerit sufletul cu rugciune si post. i Iisus a postit 40 de zile punnd postul nceptur a vestirii mprtiei lui Dumnezeu, desi Lui nu-I trebuia, fiind neptimas. Temeiurile mai adnci ale postului si rugciunii le gsim tot la Botez. Adncul fiintei noastre se mbrac n Hristos. n acest adnc al mintii, sau n altarul inimii dup expresia printilor, se slsluieste Hristos, izgonind afar pe satana, care se retrage n simtiri. De aici puterile potrivnicului, patimile, se silesc s nvluie si s prind vointa din nou n mrejile sale. Cu trupul ns nu putem trata dect prin post. El nu stie si nu recunoaste convingeri. De aceea el trebuie uscat, ncet si cu socoteal, fiindc n mocirla uscat porcii patimilor nu mai vin s se scalde. Ca s zdrnicim puterea potrivnic care lucreaz prin simturi patimile plcerii, slbim prin post aceste simturi si nchinarea lor ctre plcere. Un organism topit cu postul nu mai are putere s schimbe convingerile constiintei. Dar mai bine de jumtate din numrul patimilor sunt ale mintii. Postul lucreaz si asupra acestora. E lucru de mirare, zice Ioan Scrarul, c mintea fiind netrupeasc de la trup se spurc si se ntunec si c, dimpotriv, cea nematerialnic de la trn se subtiaz si se curt. Ochii vd lucrurile, mintea vede gndurile.
25
Rzboiul nevzut sau despre ispite Sufletul este mai de pret dect toat materia lumii pentru c n el e sdit de la obrsie posibilitatea desvrsirii. Pe de alt parte si firea ntreag suspin dup artarea fiilor lui Dumnezeu (Romani 8, 19), adic dup ndumnezeirea omului. n cale st infirmitatea firii si o putere potrivnic nevzut care caut s nfrneze sufletul de la un zbor mai nalt dect viata veacului acestuia. i fiindc puterile nu erau egale, Dumnezeu S-a fcut om si ca om a biruit pe ispititorul, nvtndu-ne si pe noi lupta. A ntrit firea noastr si slsluindu-Se ntru noi prin botez ne-a fcut fptur nou asculttoare de Dumnezeu. Dar de la noi att se cere: s punem n lucrare aceste ajutoare. Tot rzboiul nevzut al potrivnicului urmreste abaterea sufletului din ascultarea de Dumnezeu si toat nevointa clugrului e s sporeasc aceast ascultare. Potrivnicul are dou feluri de ispite: prin plcere si prin durere. Cu primele umbl s ne amgeasc. Dar cu celelalte umbl s ne constrng s socotim plcerea ca bine si durerea ca ru. Cu aceast mestesugire ar restrnge nzuintele sufletului numai la o viat comod n veacul acesta. Iar clugrul are ctre primele: nevointele nfrnrii pentru dragostea de Dumnezeu, iar ctre celelalte: lepdarea de sine pentru dragostea de oameni. Dac vede vicleanul c nu isprveste surparea cu ispitele atunci arunc n minte hule mpotriva lui Dumnezeu. Covrsirile acestui mndru s nu sperie pe nimeni cci nu spurc pe om, nici s nu le bgm n seam. Dar nici o viat sporit nu e crutat de bntuieli: fie cu vederi amgitoare si trgnd ctre slava desart, fie cu nfricosri grozave ducnd ctre iesirea din minti. n calea celor dinti avem lepdarea de vederi, cci mai de folos este a ne vedea pcatele dect a vedea ngerii, iar n calea celorlalte avem lepdarea de sine n grija lui Dumnezeu. Pe putini credinciosii si molatecii vicleanul i scoate din lupt cu evidenta neputintei cu care i arunc n dezndejde, iar ctre smerenie le nchide calea prezentndu-le-o ca umilire. Pe calea aceasta le macin sufletul ntre dezndejde si nemultumire, de unde ajung la mnia persecutiei. Adun la conflict, se nchid sufleteste n prejudecti si asa alunec din calea sfnt n calea profan sau chiar chimic. La acestia lepdara de sine a fost mereu un lucru de sil sau fr convingere. 26
Despre lepdarea de lume Lumea este lucrarea lui Dumnezeu. Dar stricciunea din lume este lucrarea pcatului. Clugrii fug de stricciunea din lume pentru c aceasta desface pe oameni de Dumnezeu. Dar pentru c stricciunea este asa de tare tesut cu lumea, clugrii se leapd de lume. Aceasta pe scurt. Mai pe larg, fuga de lume se petrece asa: la vrsta mintii se trezeste n noi si constiinta de crestini. Constiinta aceasta e un nssi dar al botezului. De acum doi insi ne cheam: Dumnezeu si lumea, fiecare n partea sa. Dumnezeu ne cheam prin constiint, iar lumea prin trup. Aflndu-ne n aceast cumpn sufleteasc avem prin urmare libertatea de a alege modul nostru viitor de viat. Dac am avea s trim o viat crestin n lume, vedem mprejur sau chiar n casa noastr, c obiceiurile si ndeletnicirile din lume ne-ar birui si am sfrsi prin a tri si noi ca toat lumea. Dac ns chemarea constiintei ctre Dumnezeu e mai tare dect chemarea trupului ctre lume, atunci ne lepdm de lume, vindem tot ce avem si venim ntr-o mnstire s urmm lui Hristos. Lepdarea de lume este prin urmare un act de libertate a constiintei, o convingere. Nici un alt motiv nu e mai temeinic dect acesta.Iat primul pas ctre mprtia lui Dumnezeu.
Treptele vietuirii duhovnicesti Este o singur viat duhovniceasc pentru c este un singur Duh. Deprinderea si trirea ei ns este treptat, pe msur ce ne curtim de patimi, iar aceasta este numai nceputul. Perioada de timp caracterizat prin lupta cu patimile se numeste ascez, lupttorul ascet iar totalitatea nvtmintelor se numeste ascetic. Cuvntul ascez e grecesc si nsemna la nceput exercitiu fizic. Apoi a cptat
27
Spovedania si despre cercetarea constiintei. Citirea Dumnezeiestilor Scripturi. Lecturi spirituale. Odat intrati n calea mplinirii sfaturilor Evanghelice care restrng mult firea omeneasc, se ntelege c pn s deprindem vietuirea dup sfaturi gresim adeseori. Din pricina aceasta tebuie s nmultim si mijloacele de a ne mentine n aceast vietuire. Unul din aceste ajutoare de pret este spovedania deas. Spovedania fiind Taina Pocintei, este dttoare de Har care ntreste puterile noastre slabe ctre mplinirea fgduintelor ce le-am fcut sau ne pregtim s le facem. Spovedania deas trebuie tinut ns la pretul ei. Tinta sufleteasc a monahului fat de tain trebuie ndreptat atunci cnd se dovedeste usurtate la mijloc. De aceea o prea deas spovedanie, n sufletele neadncite, se banalizeaz. De aceea ne ajutm de cercetarea constiintei sau de spunerea gndurilor, care poate fi orict de deas. Sunt mnstiri n asa fel organizate nct nimeni nu se culc pn nu si-a spus gndurile rele, pn nu s-a mpcat din inim cu fratele su cu care s-ar fi nvrjbit peste zi si pn nu ia iertare de la 28
Despre rabdare, mndrie, smerenie, tierea voii, smerita cugetare Lepdarea de sine nu se realizeaz dintr-o dat sau odat pentru totdeauna ci trebuie timp si rbdare. Timp pentru deprindere si rbdare pentru greutatea ei. Rbdare trebuie s avem mai nti cu noi nsine ca s nu cdem n ntristare, apoi trebuie s aib si altii rbdare cu noi pn deprindem desvrsit lepdarea de sine. Dac nvtm practic lepdarea de sine si sporeste dragostea n inima noastr, rbdarea nceteaz de a mai avea nftisarea negativ, de necaz, si se schimb n bucurie, cu toat ntristarea mea sunt covrsit de bucurie. Cnd avem lepdarea de sine si dragostea, ocara ni se face ca lauda si lauda ca ocara. Rbdarea mai este si nevoint, adic pedepsirea de bun voie a firii cu tot felul de osteneli. Atrn de treapta duhovniceasc pe care ne gsim ca s fie cu neputint unele nevointe sau altele. La aceste nevointe ale rbdrii nu e bine s nzuim dect pe msura nsntosirii firii de patimi. La nceptori, deprinderea rbdrii ncepe cu ocara. nceputul trebuie ntrit cu rbdarea, pentru c n lupta cu mndria si cu slava desart, acestea au obiceiul s-l arunce n dezndejde ca s prseasc lupta. Cine rabd (ndreptarea) pn a sfrsit se va mntui (Matei 10, 22). Viata duhovniceasc are multe greutti de nvins, mai ales din partea mndriei. Partea importantei, boala locului de cinste sau a numelui de cinste, boala obrzniciei, neascultarea, grirea mpotriv, posomorrea, groaza de umilint, toate acestea sunt forme n care se dezvolt si se nmulteste mndria n suflet. Mndria si toti puii ei sunt pricini de conflicte, de nemultumiri, de ftrnicii. Din rcirea dragostei si a umplerii sufletului de rutate sub influenta acestei patimi, mintea alunec pe panta nebuniei. Ce e de fcut n momentul de limpezime de minte ? S simtim, s ne dm seama c 29
Petrecerea monahului n lume Viata monahului este luntric, duhovniceasc, pe cnd viata n lume e nafar. Una cu alta nu seamn. Mirenii mai vin la mnstire pentru rugciune, clugrii nu se mai duc n lume s se odihneasc. Toate profesiunile au vacant sau concediu numai clugria nu. Asa ceva ar nsemna ncetarea clugriei. Se duc ns la mare trebuint n interesul de obste al mnstirii. Haina clugreasc l face pe clugr vzut si cunoscut de toti. Unii l iubesc, altii l ocrsc. Clugrul trebuie s se fereasc n sufletul lui de cel ce-l iubeste ca s nu fie rnit de slava desart, precum trebuie s se fereasc si de cei ce-l ocrsc ca nu cumva poate din nepsarea lui s fie hulit Dumnezeu. De aceea clugrii nu umbl printre oameni cu ochii pe ei, ctnd cunoscuti sau dorind s stea de vorb, ci si vd de cale cu gndul la Dumnezeu. Toti clugrii care pentru neaprat trebuint au mers prin orase au simtit trebuinta ocrotirii lui Dumnezeu. Rugciunile celor din mnstire i-au nsotit ca o mn de aprare. Un drum n lume ti face dovada statorniciei n calea cea duhovniceasc. De altfel nici nu se trimit din mnstire dect cei mai statornici n clugrie. n ce const primejdia ? Firea omeneasc a fost asemnat cu cltii, patimile cu focul. Dac te atingi cu focul clti fiind, patimile amortite prin nfrnare se aprind prin simpla vedere. Clugrii triesc ntr-un altfel de foc al Duhului Sfnt. Acesta se stinge cnd se apropie de ei ntinciunea prin simturi. Alt grij pe care trebuie s o aib monahul e la felul vorbelor pe care trebuie s le aud sau s le stvileasc. Chipul monahului a trezit ntotdeauna si n tot locul mncrimea de limb a mirenilor. Ei caut oarecum fie s defaime modul acesta de viat, fie s-l fericeasc pe al lor. Clugrul s se fereasc, din constiint de cunostint, de a califica moral viata mireneasc, asa sau asa. Ct priveste mntuirea, aceasta are multe ci naintea lui Dumnezeu. Fiecare si alege viata care i place sau de care se simte n stare. Mirenii stiu toate nfrngerile clugrilor, dar nu stiu niciodat pe vreunul din sfintii care s fi biruit el aceste nfrngeri. Mirenii vd pe clugri prin patimile de care sunt stpniti ei si nu le vine a crede c-i cu putint si o viat de virtute. Virtutea e nenteleas, ba uneori e numit ftrnicie. Asa frate clugre, nvluie 30
Chipul cel dinluntru si cel dinafar al monahului Sf. Apostol Pavel a descris ca pentru sine chipul cel dinluntru al omului: M-am rstignit mpreun cu Hristos; si nu eu mai triesc, ci Hristos trieste n mine. i viata mea de acum, n trup, o triesc n credinta n Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine nsusi pentru mine (Galateni 2, 20). Asadar Hristos este fptura cea nou a monahului sau monahul n Hristos este fptur nou (II Corinteni 5, 17). El este nluntru si nafar, blnd si smerit, hotrt si linistit. Tulburarea celor dinafar nu-l sminteste din aceste nsusiri sufletesti, dimpotriv, el aduce liniste. Chipul cel dinluntru si cel dinafar al monahului sunt ntr-o deplin armonie, printr-unul strvzi pe cellalt. Toti stim c nluntrul nostru stau ascunse mrgritarul, comoara, talantul si altarul mprtiei lui Dumnezeu. nluntrul nostru avem asadar posibilitatea sfinteniei. Dar posibilitatea nc nu e realitatea. De la sine numai, posibilitatea sfinteniei nu se transform n sfintenie. n viata duhovniceas credinta hotrt poate face ca posibilitatea sfinteniei s se transforme n realitatea sfinteniei. Este nevointa monahului. Fr nevoint ntins, sustinut de convingere, orice posibilitate real va rmne numai posibilitate sau chiar se va transforma n imposibilitate. De pild multi vin la clugrie cu o prere bun despre ei nsisi, prere pe care nemrturisit si-o pstreaz si n mnstire. Prerea sau iubirea de sine e o form subtire a mndriei. n mnstire viseaz sfintiri si litanii si viat fericit iar cnd aici dau de severitatea luptelor cu patimile, de tierile dureroase ale pedepsirii ntru toat fapta bun, visul se destram si ncepe dezamgirea si nemultumirea, camuflrile mndriei. Dac cel n cauz si nchide sufletul de ctre povtuirea duhovniceasc pentru c aceasta taie amgirea de sine din care creste dezamgirea, bobul de gru se schimb n tciune si se crede gru nederpttit. Aceasta este iubirea de sine pe care o mentine mndria si punctul de vam al diavolului. Sufletele slbnogite de mndrie stau totusi pururea ncordate n legitim aprare de ctre orice ndregtori, gata s-si apere dreptatea si s-si justifice ntristarea, s-si explice ei mai bine cauza si niciodat nu simte trebuint s asculte si s urmeze, dac este o cale mai presus de ce pot ei pricepe. Asa se explic ndeprtrile, mputinrile si chiar ntunecrile de la rostul luminos al clugriei. Sufletul dus n robie e jefuit pe dat de toat agoniseala sa duhovniceasc. Aceasta-i contabilitatea fricosului: zarafii cu banii lor falsi fur talantii nostrii buni. Acum monahul lenes de mntuirea sa ncepe s uite ntelesul celor ce are de fcut, se multumeste numai cu intrarea n clugrie ca si cum cu aceasta si-ar fi ajuns scopul. Potoleste rvna de rzboire cu slbiciunile firii patimilor, mbrcmintea sa de lupttor al duhului pierde nsemntatea ei de la nceput. Sandalele nu mai alearg pe calea gtirii evangheliei pcii, calea duhului, ci o iau iarsi pe calea pmntului. Nici nu observ monahul molatic de minte cnd a fost scos din lupt si redus la un simplu cuier de haine clugresti. Cu alte cuvinte nu vede c a ajuns o mizerie czut ntre tlhari, un mincinos ala Domnului Hristos. Dac monahul se complace ntr-o asemenea clugrie 31
Votul ascultarii. Votul ascultrii si personalitatea monahului. Poate nceta obligativitatea voturilor monahale ? Dintre cele trei fgduinte monahale, ascultarea neconditionat s-a dovedit cea mai grea, din dou motive cu totul opuse: unul infirmitatea firii, iar cellalt personalitatea ei. Mai nti ce este personalitatea ? Ca lmurire pe scurt spunem c personalitatea este o nzestrare sufleteasc neobisnuit. ntr-o personalitate chipul lui Dumnezeu este mult mai puternic si mult mai limpede. Toti crestinii au sigur cte un talant, dar unii au si cte doi, iar altii si cte cinci. Talantii sunt talente, energii de lucru, ca de pild o minte mai strvztoare, o inim mai larg, o mare capacitate de dragoste, o voint mai puternic, o memorie mai bun, o ingeniozitate nscut. Aceste energii ale chipului prind mai bine, ca niste antene mai bune, energiile Harului care le sfinteste. Personalitatea are de asemenea de fcut calea de la chip la asemnare. Dar datorit nzestrrii sufletesti mai puternice, personalitatea ar putea strbate calea ntr-un timp mai scurt sau ar putea realiza o neasemnat asemnare. E destul s ne gndim la Sfntulita de la Arges, o copilit numai, dar cu o capacitate de dragoste care a ridicat-o ntre sfinti. Disciplina ascultrii ns e general, pentru c ea ridic firea din infirmitate precum scoate si mndria din personalitate. Ascultarea face si pe lenesi si pe vecleni s-si dezgroape talantul, precum acoper si pe cei talentati de jefuirea slavei desarte. Se stie c unde este bogtie mai mare si hotii se nevoiesc mai tare s o prade. Rnduiala ascultrii e cale dumnezeiasc. Chiar cnd se realizeaz sfintenia, nici aceasta nu dezleag de acopermntul ascultrii. Cci o sfintenie constient ar putea cdea ca fulgerul n ispita sfinteniei, care e cea mai rafinat capcan a mndriei. De aceea Avva Macarie era dus de ngeri din lumea aceasta si pe drum l ntmpinau dracii zicndu-i: ai scpat de noi, Macarie, iar sufletul lui rspundea: nc n-am scpat.
32
Rostul si nsemntatea monahismului Se ntmpl ca unii crestini s nu mai cunoasc rostul monahismului n crestinism. De aceea te poti astepta de la ei la cele mai felurite ntrebri. Dar dac ni-l cunoastem noi cum trebuie, putem da seama oricnd despre rnduiala noastr. Monahismul se justific n linii largi cu aceleasi argumente cu care se justific crestinismul. Crestinismul nu s-a nvechit, dovad c n orice epoc a istoriei s-au gsit oameni s-si dea viata pentru el. Atunci nu s-a nvechit nici monahismul, de vreme ce este ales de cte unii ca mod de viat. Cea mai bun justificare a monahismului o fac cele trei rosturi cu care a strbtut el istoria: rostul spiritual, rostul cultural si rostul social.
33
Purtarea monahului fat de superior si fat de obste, fat de ascultri si fat de bunurile mnstirii n calea vietii duhovnicesti nu sporesti dect pe temeiul ncrederii totale n povtuitorii ti: staretul sau stareta si duhovnicul. Ascultare si dragoste s ai ctre toti din obste, dar ctre povtuitorii ti mai ales, pentru c ei rspund naintea lui Dumnezeu de sufletul tu. Asadar, de ce s poarte rspunderea aceasta suspinnd ? Purtarea monahului descoper adevrata sa trire, dac are o credint de adncire sau o credint de suprafat. n cazul dinti va fi pururea cuviincios si smerit, n cazul al doilea ndrznet si obraznic. Cuviinta sau obrznicia purtrii arat ce duh are n inim n cazul acela. Strile sufletesti molipsesc prin surprindere. De aceea e bine ca povtuitorii s griasc totdeauna din constiinta slujirii lui Hristos, ca n fata lui Hristos, si atunci vor fi blnzi ntru dojan si smeriti ntru mustrare, altfel mustrarea lor nvinge dar nu convinge. Niciodat nu trebuie s uitm c prin purtarea de grij a printilor lum ndreptare de la Dumnezeu. Cnd uitm lucrul acesta cdem n ntristare. Altii au uitat ndemnul care grieste ca unor fii: Fiul meu, nu dispretui certarea Domnului, nici nu-ti pierde cumptul cnd esti mustrat de El. Cci pe cine l iubeste Domnul l ceart si pe tot fiul pe care-l primeste l bate cu varga (Evrei 12, 5-6). Acesta este examenul purtrii, esti n stare s vezi n mustrare grija lui Dumnezeu de tine sau numai o treab de administratie ? De aici se alege folosul sau ncepe pierderea de vreme. Purtarea fat de obste dovedeste si mai bine cum suntem cu adevrat. Fat de povtuitori, ca mai mari, avem o purtare, iar noi ntre noi alt purtare. Aceasta dovedeste cu cte fete umblm. Dac avem pe Hristos n inim, ctre toti avem aceeasi fat, fcnd toate ca pentru Dumnezeu, date n chivernisirea obstii pentru neputinta firii. Asadar de la asezmntul inimii n duhul lui Dumnezeu izvorste toat purtarea monahului ctre cel dinafar, iar cele dinafar, dup modul cum le face, sporesc duhul celor dinluntru.
Purtarea monahului fat de rude, prieteni, cunoscuti si fat de credinciosii care vin la mnstire Urmarea lui Hristos stabileste o altfel de rudenie ntre oameni dect cea dup trup. ntre cei ce iubesc pe Dumnezeu mai mult dect orice altceva se stabileste o rudenie duhovniceasc. Acestia se adun laolalt n obsti si mplinesc unul din cuvintele lui Iisus: Tot cel ce se leapd de avutiile sale si pentru Mine prseste mam, tat, sotie si copii - se ntelege, nainte de a le lua - nsutit va lua nc n viata aceasta si avutie si tat si copii - desi cu necazuri - iar n veacul ce va s fie viata vesnic. Iat rudenie, iat avutii de obste ale mnstirii, desi si cu necazuri, dar dttoare de ndejde a vietii vesnice. Mama si rudeniile Mele sunt cei ce fac cuvntul lui Dumnezeu, din pricina aceasta rudenia mea dup trup rmne pe planul al doilea ca important. Clugria dezleag pe monahi de obligatiile ngrijirii familiei n lume. Cu toate acestea, legtura nu e rupt ci rmne n dreapta cumpnire a situatiilor si a celei mai bune solutii. Dac dai staretului toat grija ta, o dai si pe aceasta, si cum va rndui, asa va rmne. Prea mult ntlnire cu rudele nu e bun, pentru c ele aduc grijile lumesti, 35
Tlcuirea rnduielii tunderii n monahism Intrarea n clugrie se svrseste n vremea Sf. Liturghii, ndat dup intrarea cea mic cu Evanghelia. Spre stiint, pe scurt, Sf. Liturghie este slujba de cpetenie a Bisericii n care e prezentat viata si nvttura Mntuitorului precum si lucrarea de mntuire a omului prin jertfa de pe Golgota. Sf. Liturghie este repetarea sau continuarea peste veacuri a aceleiasi jertfe si taine. Fratele care vine la clugrie este o road a acestei jertfe. Bratele printesti l asteapt deschise pe cruce. Aceasta e cea mai puternic chemare ce s-a putut face vreodat oamenilor. n fata ei prsim viata cea usuratic a firii si dorim s dm si noi vietii acelasi nteles. Iar slujitorul tainei lui Dumnezeu, preotul sau arhiereul, primeste pe fratele naintea usilor mprtesti, deschizdu-i urechile dragosei prin cuvintele Domnului: Veniti la Mine toti cei osteniti si mpovrati - cu pcatele - si Eu v voi odihni pe voi . Pcatele, patimile, ostenesc si ncarc, slbesc si apas sufletul n ntuneric. Dorul dup odihn de acestea este fundamentat n suflet. Acestui dor nimeni si nimic nu-i poate rspunde dect Iisus. De la El nvtm smerenia si primim odihna, adic neptimirea. Cuvntul de lmurire continu si prin el fratele e adus naintea lui Dumnezeu n privinta dorintei sale. n fata sfinteniei lui Dumnezeu avem deodat aceste simtminte contradictorii, de fric si de bucurie, de temere si de atragere. Dar nu numai Mntuitorul e nevzut de fat, ci si Preaslvita Sa Maic, sfintii ngeri si toti sfintii cei dintre oameni vin de fat asupra hotrrii fratelui cu destinul sufletului su. Stau plecate privirile ntregii lumi vzute si nevzute. Acestia sunt martorii nostrii n ziua rspltirii, cnd Mntuitorul nostru va veni s judece vii si mortii, nu dup cum vom fgdui mrturisind - cu gura - ci dup cum vom pzi si mplini - cu fapta - cele ce vom fgdui . Deci e ntrebat fratele de ce a venit n fata altarului, n fata jertfelnicului Domnului. Iar fratele rspunde spunnu-si dorinta clugriei. Dorinta aceasta e ns o convingere. Preotul confirm buntatea si fericita alegere a fratelui. Fratele a ales biruinta asupra firii, urmez s o cstige prin 36
39
40
43
ntr-o clip pe pmnt i-n cer! De la marginile lumii i din adncuri se rentorc i ne spune-n oapta lor tot ce avem de ndeplinit bine sau ru, dar tu, omule alege! Gndurile rele puzderile! Ele tbrsc de obicei n mintea omului, concentrat la rugciune sau hotrt a svri binele! Musafirii nedorii, dac ncolesc ca i buruienile prin straturi smulgele mai nainte de a crete n propria ta minte. Ce strat minunat ! un pmnt att de roditor . Dac nu vei plivi buruienile, din vreme, te vei pomeni n toamna vieii tale cu o erprie ntreag. Doreti s fii de folos pentru tine, pentru via, pentru omenire : Smulge paiul strin pe care-l ai, buruiana gndului stricat i nu privi gndurile rele ca ntr-o oglind i nici le rsuci pentru a le vedea pe toate feele. Cci de aici ncepe pcatul, ndulcindu-te sub amgirea lor. Cu hoii nu se face trg ci se alung ! Psri zburtoare de vrei le poi socoti, dar nu-i deschide fereastra inimii ca s le arunci grune. Las-le s treac n zbor peste ograda sufletului tu, fr s le dai hran. Te vei uita, vor zbura mai departe i pcatul se va risipi ca un fum mai nainte de a face jeratic pe vatra sufletului tu. O voi gndurilor, abia nscute, de ce v lsai turburate? De ce fugii ca o turm de oi cnd dau peste pune strin? Vedei cum se risipesc de sub ochii pstorului? Ori le sfie slbatica fiar, ori le otrvete o iarb rea. Vraja ispitelor de a scpa de sub supraveghere, mult pagub aduce. Omule! Pune mna pe toiagul rugciunii i ocoletele n staulul minii ca s stea acas sub mila Domnului care le hrnete, primete rugciunile noastre, sufletele le sfinete, trupurile le curete, cugetele le ndrepteaz, gndurile le curete i aa ne izbvete cu aceast nvtur. Exemplu: Sfinii nu putrezesc, ajung izvoare de mir, nu de putoare. Firea lor pmnteasc a fost nghiit de viaa Sfntului Duh, ei au devenit temple al Duhului Sfnt i fii ai lui Dumnezeu, iar alii au fost rpii ntr-un alt mod de existen i mormintele lor au rmas goale. Legea ispirii - se pltete fapta cu care ai asuprit pe altul. - Dumnezeu vede faptele omului i caut s le ndrepte. - Moartea npraznic poate fi i ispire (n rzboi). Omul se ncarc cu pcate pn cnd Dumnezeu pune capt. - Oamenii stau pe faptele lor i se vor duce la locurile lor.
45
De cte ori loveti n cineva, de cte ori judeci pe frate, s tii c nu te mai poi ruga. Rugciunea ta nu-i primit, ascultat, ci este lepdat. Ori de cte ori calci voia lui Dumnezeu, la sfatul ispititorului, te izolezi de fratele tu, te dezbini, atunci puterea celui ru crete asupra ta i numai bine ajungi pe dinafar de cale. La unificarea cu Dumnezeu se ajunge prin desvrita lepdare de sine, ascultarea, smerenia i dragostea. Cu puterea voastr numai, nu putei face nimic, c i acesta este un dar al lui Dumnezeu. Neascultarea nu are smerenie, nu are lepdare de sine, nu are ascultare. Ascultarea i lepdarea de sine este cam una i aceeai. Firea voastr, aa cum ai adus-o de acas, e firea natural care cuprinde: instincte, neputine, patimi i venind cu ea n mnstire trebuie cu ajutorul lui Dumnezeu s o aducei ntr-o (stare) cale mai presus de fire. Cele trei fgduine ale clugriei - (Numai cu ascultare, lepdare de sine, smerenie i dragoste poi nvinge firea natural deczut) - trebuie trite, realizate, cci dac rmi numai cu tiina lor teoretic, nu realizezi strmutarea de pe linia fireasc ptima pe calea mai presus de fire La care te-ai angajat. 47
48
50
Aspecte ale relaiei dintre neurologie, endocrinologie i duhovnicie. Omul are aproximativ 13 milioane de neuroni care au nevoie de hran i mediu: 1) Oxigenul, pe care hematiile din snge l duc la creier; 2) Glicogenul este zahrul special preparat de ficat pentru neuroni; 3) Hormonii, adic produsul glandelor endocrine; 4) Somnul - dreptul la somn e obligatoriu, omul moare dup opt zile de nesomn; 5) O concepie de via necesar neuronilor. Glandele: apofiza i hipofiza. Una comand producerea de hormoni pe toat verticala. Apofiza comand s nu se produc aceti hormoni. ntre concepia de via i aceste glande este o legtur. Astfel, ntr-un fel funcioneaz toate glandele endocrine cnd un om are de exemplu concepia de via a lui Epicur i urmailor si bazat pe plcere. Aceasta va frna producerea i echilibrul sistemului endocrin. ns cnd ai cea mai bun concepie de via, adic revelaia cretin, atunci nu se mai produce acest exces de hormoni care s te desfrneze sau s te dezechilibreze. Concepia de via este aceea n care te integrezi trup i suflet.
51
Eti cltor. O, tii omule, c din prima i ultima zi a vieii tale alergi mereu. i transpori sufletul spre limanul mpriei lui Dumnezeu, n crua trupului tu. Te-ai gndit cum s-i pregteti aceast cru: Nici un om chibzuit nu ncarc lemne, fn sau altceva n carul su, pn nu-l pregtete mai nti: -l lungete, pune lanuri, prjini i apoi ncarc povara pe care dorete s o transporte. Dac pentru ncrctura unei poveri obinuite ne pregtim crua cu atta grij, cu att mai vrtos trebuie s ne pregtim crua trupului cu lanurile nfrnrii, pentru ca s putem transporta cu pace sufletul nostru. Dac noi oamenii nu ndrznim s ncrcm o cru nepregtit, cu att mai vrtos Domnul nostru nu va revrsa Harul Su ntr-un trup nengrijit i un suflet pustiit. Nu o spun eu, ci Sfntul Apostol Pavel, care zice: orice facei cu cuvntul sau cu lucrul, toate s le facei ca pentru Domnul. n numele Domnului Iisus i prin El s mulumii lui Dumnezeu Tatl, iar vorbirea voastr s fie cu sare dreas i nu cu grab s asculte zbavnic s vorbeasc. Zbavnic la mnie dac cineva socotete c e cucernic, dar nu-i ine limba n fru, ci i amgete inima, cucernicia acestuia este zadarnic. De aceea cnd vorbeti, omule, gndete-te c vorba ta rmne scris n sufletul celui ce o ascult s te zideti pe tine i pe el cu fiecare cuvnt - i el i tu suntei ai lui Hristos care pentru noi cretinii este temelia vieii noastre. Iar pe aceast temelie care se zidete aur, argint, pietre scumpe, lemn, fn, trestie, lucrul fiecruia se va face cunoscut. l va da pe fa ziua Domnului - prin foc. i dac lucrul pe care l-a cldit va rmne, va lua plat. Nu uita c eti o crmid duhovniceasc din marea cldire a Bisericii lui Hristos. Rmi cuminte n acest zid socotindu-te legat de celelalte crmizi cu mortarul iubirii. 52
Facerea de bine sau milostenia Ct de mult se mbogete lumea prin nevoi i scrbe. Este de trebuin ca fiii lui Dumnezeu s se mbogeasc tot aa de mult cu simmintele i faptele milosteniei. Omul care poate s fac bine i nu-l face, este o fiin josnic. A nu face parte sracului din cele ce rmn peste nevoile noastre, nseamn a rpi binele altuia. Dumnezeu binevoiete ca pe pmnt s fie muli nenorocii, pentru ca ei s se mntuiasc prin rbdarea lor, iar tu prin milostenia ta. Bogaii procur sracilor mijloace pentru hran, iar sracii mijlocesc pentru mntuirea lor (bogailor). Fr nenorocire poi intra n mpria Cerurilor, dar fr milostenie, nu! Este absolut imposibil s ajungi fr milostenie mcar pn la porile cerurilor. Fr milostenie, nsi rugciunea este fr rod. Cu ce ndejde te vei ruga lui Dumnezeu, cnd tu nsui nu asculi rugciunile oamenilor ce sunt asemenea ie? Cum vei cere mpreun cu credincioii din Biseric - D Doamne - cnd tu nsui nu dai sracilor, dei poi s dai? Cu ce gur vei spune: auzi-m Doamne, cnd tu nsui nu-l auzi pe srac, sau mai adevrat pe Hristos, care strig spre tine prin srac? Aa cum ne purtm noi cu aproapele, tot astfel se va purta i Dumnezeu cu noi. L-ai dispreuit pe srac? i Dumnezeu te va dispreui pe tine. N-ai deschis celui ce btea? Nu i se vor deschide nici ie porile mpriei lui Dumnezeu. Nu ai auzit suspinul celui necjit? Nu i se va auzi nici strigtul rugciunii tale.
Mrgritare Duhovniceti Orice lacrim ce-i va fi druit de recunotina sracului, va strluci pentru tine dincolo de mormnt. Orice lacrim pe care sracul o va vrsa silit de rceala i asuprirea inimii tale fa de el, va cdea pe sufletul tu ca o pictur de foc naintea scaunului lui Dumnezeu. Caut mila lui Dumnezeu prin milostenie ctre sraci! Spunem ctre sraci: i va da Dumnezeu!. Dar tu procedezi fr judecat, dac te pori astfel cu fratele tu care se afl n nenorocire. Dumnezeu i-l trimite pe srac la tine, iar tu l trimii napoi la Dumnezeu? Dumnezeu i va da, negreit; dar vorba e s-i dai tu negreit. El va da sracilor, dar o s-i dea El ie Mila Sa?, cci tu ai infinit mai mare nevoie dect sracul de milostenia ta. Dumnezeu nu prsete pe nimeni, dar tu trimii de la tine pe srac - te-ai abtut de la cinstea pe care i-a dat-o Dumnezeu i ai deprtat darul Lui de la tine. Iubete-i pe sraci, pentru c prin ei o s afli i tu mila lui Dumnezeu pentru tine. 55
Printe
Ar trebui s-i scriu Cuvioase, dar i voi scrie cnd vei fi aa, dac n zilele viitorului vei ajunge i cuvios printe: Patericul l-ai citit i studiat; Sf. Isaac Sirul, Sf. Simeon Noul Teolog de asemenea. Filocalia iari. Studiul e una - l pot face toi. Acoperirea cu viaa ns o pot face din cnd n cnd abia cte unii, unde i unde, cte unul ntr-o sut de ani. N-ai avut parte de studiul, care odat era miezul i splendoarea Teologiei: Mistica, definit tiina ndumnezeirii omului. Nu-i destul s tii clugria; trebuie s-i i nvei calea, s-i deprinzi o fire nou, fire de fiu al lui Dumnezeu ntre fii oamenilor. Pentru asta trebuie valorificarea practic, progresiv a darurilor naterii din nou de la Botez. Eti tu un convertit? i trieti tu viaa n Hristos n care eti botezat, mbrcat n firea omului venit din Cer pentru mntuirea ta, care eti n lumea, care toat zace n ru? Ai ajuns tu aa devreme ca vrst, convingere i eviden a tririi n Hristos, n atotprezena dogmatic a lui Dumnezeu, ca s reziti la ispitirile meteugite i uneori simple de tot, ale vicleanului vrjma, care n attea prilejuri te-a dovedit slab? S tii c el nu se mulumete cu biruine mici i nebgate n seam de tine, ci-i pregtete o neobservat slbire a credinei i o revenire la modul natural al vieii, fr exagerrile vieii mai presus de fire, sau supranaturale. Ori tu tocmai viaa cea mai presus de natur eti juruit s o dovedeti real i posibil ntre fiinele nepricepute ntre care ar fi s trieti viaa ta pmnteasc. Nu le lsa s te ngrmdeasc cu dragostea lor, care mult mai are pn s fie toat numai dup Dumnezeu. Nu le lsa s-i intre n chilie; vorbete cu ele numai n biseric. De-ar fi cu putin nici 56
57
Leciile despre monahism sunt destul de bine scrise. Dar vezi nu au efect asupra lui, pentru c nu are preocuparea de via i de moarte a acestei teme i pentru c nu se poate transpune rstignit pe cruce din scena Venii la Mine. Acestea sunt ultimele cuvinte ale Pr. Arsenie pentru Pr. Daniil
Sfaturi
1. Asta-i clugrie, s te certe n fiecare zi, s-ti strice, s-ti fac, c nu e nimic bine din ceea ce faci. S ncasm ocara asa cum o cptm. 2. Dumnezeu n-a prsit nici pe cei din iad, si de aceia are grij. 3. Dumnezeu rnduie s nu pleci ncrcat din lumea aceasta, ci umilit. 4. Atentie la minte n timpul rugciunii, gura zice dar mintea e la plimbare. Paza mintii: cu ce e ocupat si ptat mintea, cu aceea v prezentati la judecat. 5. Cnd ti aperi sinea ta, dreptatea ta, l-ai aprat pe el (pe diavolul). Nu se poate clugr fr ocar. Pentru nceptori ocara e lucrul cel mai de trebuint. 6. Tot ce facem ne nsoteste pn la ziua judectii, ca gnd, cuvnt, fapt, cum le-ai fcut, asa te nsotesc.
Despre durerile oamenilor Despre lupta postului cu relele Despre cauzele necazurilor care vin asupra noastr Despre durerile oamenilor Mrire Tatlui i Fiului i Sfntului Duh i acum i pururea i n vecii vecilor. Amin. Fiindc ai sporit mult cu numrul, e cu neputin ca s pot vorbi cu fiecare. O s vorbesc de aceea odat cu toi. Lucrul care ne arde pe toi este pocina - pocania, pe care-o trimite Dumnezeu ori vrem, ori nu vrem. De aceea mai bine s ne pocim de bun voie, s nu ateptm s ne trimit Dumnezeu pocina prin necazuri de tot felul. Cci pricinile pentru care Dumnezeu ne trimite necazurile sunt pcatele noastre. Necazurile sunt mila lui Dumnezeu cu noi. Acum, cteva feluri de pcate deosebite, ca astfel s le putei pricepe pe toate. O s ascultai astzi despre durerile voastre nsui. I. Betesugurile trupului Din trei pricini se betejete trupul: 1. din lipsa postului 2. din natere 3. din desfrnare 1. Trupul se umple de otrvuri din lipsa postului. Carnea e o otrav i se mistuie tot cu ajutorul unei otrvi: fierea - veninul. 2. Din natere pentru c fie mama fie tatl n-a fost treaz cnd s-a zmislit copilul. Fugii de brbai cnd sunt ameii de cap. 3. Din desfrnare pentru c trec de msura cuvenit i ncepe s-i doar spatele, spinarea, alele, slbesc nervii, devin iuoi, nerbdtori. Toate astea pentru c nu i-au nfrnat poftele. E tocmai ca bogatul care srcete. Aa i trupul care i-a mncat toat vlaga. II. Vrajba n casa S ascultai pricinile pentru care o au i apoi ce s fac ca s nu le mai aibe. Vrajba n cas vine din pcate. Toate i au izvorul n pcate. Neaparat vine vrajb n cas dac: 1. Cstoria s-a nceput cu stngul adic cu desfrnarea. 2. Mai vine apoi dac soii triesc n cstorie nelegiuit sau fr cununia bisericeasc. E un pcat pe care toi l pltesc cu vrajba. De aceea toi trebuie s intre la cuminenie i s se legiuiasc dac suntei aa. 3. Din curvii nemrturisite fcute nainte sau dup cstorie. Astfel au intrat ntr-o cas nou cu o pecete drceasc pe sufletul i pe trupul lor. i pentru c nu s-au mrturisit acel pcat are s le sparg casa tocmai pentru c n-au omort pe diavolul care e cel care face acest lucru.
59
Despre lupta postului cu relele Mrire Tatlui i Fiului i Sfntului Duh. i acum i pururea i n vecii vecilor. Amin. Dintre toi cei care au avut de la Dumnezeu o slujb ctre oameni chemtorii la pocin au fost cei mai curajoi cci toi au acoperit chemarea cu viaa recunoscndu-se ntre pctoi cei dinti i dac a fost nevoie i-au chemat la pocin cu preul vieii lor. Cci cuvntul lor a fost deschis, curat de la Dumnezeu i uciga de rele. Toi au vorbit tare i rscolitor de via, de suflet. V-am spus acestea ca s v deprindei cu chemarea la pocin i cu felul ei de a fi, ca s rzbat i-n urechile surzilor.
62
63
64
Despre cauzele necazurilor care vin asupra noastr Mrire Tatlui i Fiului i Sfntului Duh. i acum i pururea i n vecii vecilor. Amin. Foarte adesea m uit la voi cum venind de la deprtri mari, rupi de oboseal, cu pinea sracului n strai, alergai la mnstire i rmnei zile de-a rndul ca s auzii cuvnt. Dac cineva s-ar uita la voi prin paginile Sfintei Scipturi ar spune cele spuse de proorocul Agheu ctre jidovii care nu mai mergeau la Biseric i nu mai voiau s zideasc templul din Ierusalim. Aceste cuvinte vi se potrivesc i vou. i tot din cauza asta vi se ntmpl ceea ce spuneam, c ostenii de la mari deprtri, cu merindea sracului n strai. Vi se ntmpl pentru vremea cnd nu mergeai la biseric, la biserica voastr din sat, unde acelai cuvnt vi s-ar fi vestit nc din tineree. Cuvntul s-a vestit dar voi ai tndlit i-ai rmas acas cnd se vestea cuvntul. Cci de unde era s nvei s faci lucrul lui Dumnezeu ca s se coboare peste tine i peste casa ta binecuvntarea lui Dumnezeu dac n-ai fost la Biseric. Dar nu numai c n-ai fost la biseric i nu v-ai ngrijit de casa lui Dumnezeu, dar nu v-ai grijit nici de Biserica pe care o avem n noi, cci aa se spune c trupul nostru este templu a Duhului Sfnt. i pe acesta l-ai lsat s se drapene. Iat cuvintele lui Agheu care se potrivesc aa de bine i nou. Cci cum s nu se potriveasc cuvintele Scripturii la toi. Cuvintele lui Dumnezeu tuturor se potrivesc. i iat mustrarea lui
65
67
Pe baza lucrurilor necurite ngduie Dumnezeu s fi plmuit ca s te pocieti. S v rugai s nu vin peste voi necazurile care vin pe oameni, c vor veni vremuri foarte grele. S nu credei c voi nu o s rbdai foame. S v pregtii pentru a putea pune capul pe butuc (martiraj). n rugciunea "Tatl nostru", "i nu ne duce pe noi n ispit" se refer la ispita lepdrii de Dumnezeu. Cnd v pregtii pentru spovedanie s citii "Predica de pe munte"(Mt. 5-6-7) i voturile monahale i v controlai contiia dup ele. Fii cu grij c se poate ntmpla s v culcai i s v trezii n faa judecii. Porunca iubirii: s nui ngdui nici o judecat, nici o separare de fratele, ci roag-te pentru cel ce te-a nedreptit. Prin ncercri se spal menajarea de sine, cruarea de sine, iubirea de sine. Cnd eti asuprit, rstignit pe nedrept s te bucuri. Cnd ne merge bine bine, acolo nu sporim. Unde-i mai greu, acolo te cureti mai sigur. Acolo unde nu eti cioplit eti un necioplit. Dumnezeu i ngduie ca tu s-i revizui poziia ta intern prin boli i necaz, dar cnd se termin ghemul calendarelor (anilor) te duci cum te-ai format pe vecii vecilor. Pe patul morii ceri un ceas de pocin, dar care nu ti dac i se va mai da. n acest timp sufletului i se deschid ochii, el vede unde merge: la bine sau la ru. Cea mai pervers viclenie a satanei este s te fac s crezi c el nu 68
(...) Ochii vd lucrurile mintea vede gndurile. Postul curete ochiul, rugciunea curete mintea. Aici nu vorbim de rugciuni care cer lucruri materiale nici de rugciunea care d drumul nchipuirii dup cum nu vorbim nici de rugciunea liturgic ci numai de rugciunea minii. La intrarea n clugrie rugciunea vameului completat poate chiar de Iisus e numit deodat cu metaniile Sabia Duhului Sfnt. Rugciunea minii este: DOAMNE IISUSE HRISTOASE FIUL LUI DUMNEZEU MILUIETE-M PE MINE PCTOSUL. E numele lui Iisus. nti cu gura apoi cu mintea ptrundem dinafar spre nluntrul nostru ctre Iisus Care la rugciunea noastr bate rzboi cu potrivnicul din gnduri i ne izbvete de asupririle patimilor. Rugciunea minii sau a inimii are temeiul acesta descoperit de nsui Iisus c "fr Mine nu putei face nimic" n privina izbvirii de patimi deci n privina mntuirii. Rugciunea minii are i stri superioare, cnd izbvindu-se patimile se deapn de la sine fr cuvinte ntr-o nesfrit dragoste de Dumnezeu, de oameni i de toat fptura. Rzboiul nevzut sau despre patimi (ispite) Sufletul este mai de pre dect toat materia lumii pentru c n el e sdit de la obrie posibilitatea desvririi. Pe de alt parte i firea ntreag suspin dup artarea fiilor lui Dumnezeu(Rom. 8.19) adic dup ndumnezeirea omului. n cale st infirmitatea firii i o putere potrivnic nevzut care caut s nfrneze sufletul de la un zbor mai nalt dect viaa veacului acestuia. i fiindc puterile nu erau egale Dumnezeu S-a fcut om i ca om a biruit pe ispititorul nvndu-ne i pe noi lupta. A nviat firea noastr i slluindu-se n noi prin botez fptura nou asculttoare de Dumnezeu. Dar de la noi att se cere: s punem n lucru aceste ajutoare. Tot rzboiul nevzut al patimilor urmrete abaterea sufletului din ascultarea de Dumnezeu i toat nevoina clugrului e s sporeasc aceast ascultare. Potrivnicul are dou feluri de ispite: prin plcere i prin durere. Cu primele umbl s ne amgeasc iar cu celelalte umbl s ne constrng s socotim plcerea ca bine i durerea ca ru. Cu 69
Iubite printe Arsenie, A fost o vreme cnd te-am tiut pictor de suflete dup modelul Domnului nostru Iisus Hristos. Ce vreme nltoare cnd toat ara lui Avram Iancu se mica n pelerinaj, cntnd cu zpada pn la piept, spre Smbta de Sus, ctitoria voievodului martir! O fi fost aa de la Dumnezeu ca toat acea bulboan spiritual uria s se desumfle la comand ca i cum n-ar fi fost? Ceea ce am admirat la Sfinia Ta e c nu te-ai lsat. Din zugrav de suflete, fericite s se modeleze dup Domnul tuturor, iat-te zugrav de biserici, adic al celor ce poart pe chipurile cuvioase reflexul desvririi Fiului lui Dumnezeu. E o mare mngiere, acum cnd nu mai ai prilejul s desvreti pe aspirani, s poi mngia cu penelul pe cei desvrii pentru a-i da pild pe zidurile sacre. Mica biseric de la Drgnescu are norocul s simt pe zidurile ei zugrvite predicile fierbini, pe care miile de oameni le ascultau la Smbta de Sus. E o pictur nou ca i predica de atunci. Nimic ntunecat n aceast primvar care mbrac cu plai nflorit bolile bisericii. E o lumin de tonuri deschise ctre lume ca spiritul i chipul Mntuitorului cobort s ne aduc lumina de sus, ce iradiaz din pictura Sfiniei Tale. E un stil nou, e o pictur nou, dup viziunea nou pe care o pori n suflet. Pictura sacr e istoria n imagini a vieii Mntuitorului i a celor transfigurai de El. Adic imaginea raiului. Sfinia Ta ai neles s faci o pictur transfigurat n nuane clare i deschise, paradiziace pentru a sugera lumea feeric de dincolo. Biserica de la Drgnescu iradiaz lumina raiului. Ceea ce domin n ea pn acum e imaginea Maicii Domnului. Cea care ocrotete biserica din bolta altarului e pur i simplu magnific n milostivirea ei de mijlocitoare a lumii ctre dumnezeescul ei Fiu. Cea care plutete vizionar peste Sinodul de la Efes e fcut din attea nuane i numai din nuane nct nici nu pare pictur, ci o apariie vaporoas i diafan care, cu cerescul Prunc n brae, apare s ntreasc pe sinodali c ea e ntr-adevr Maica lui Dumnezeu Theotokos.
Not:
70
72
NTMPINRI Interviuri cu Printele Teofil Prian realizate de Sabin Vod PARTEA A III-A Varia 73
Cinstirea Maicii Domnului Pe Maica Domnului o cinstim pentru c asa ne nvat Biserica noastr, pentru c asa ne-am pomenit, pentru c nu putem s nu cinstim pe Maica Domnului, Maica Domnului fiind maica Mntuitorului nostru Iisus Hristos. E firesc, dac-L cinstim pe Domnul Hristos, dac-l preamrim pe Domnul Hristos, s fim si cinstitori ai Maicii Domnului. Ne-am pomenit ca cinstitori ai Maicii Domnului ndrumati de Biserica noastr la aceasta prin rnduielile sfintelor slujbe. De pild, am auzit n cadrul sfintelor slujbe, de cnd mi-am dat seama de aceasta, cuvintele: "Pe Preasfnta, curata, preabinecuvntata, mrita, stpna noastr, de Dumnezeu Nsctoare si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii s o pomenim" si am rspuns la acest ndemn totdeauna: "Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, miluieste-ne pre noi". E n centrul preocuprilor noastre, si Sfnta Cruce, si Maica Domnului. ntr-o alctuire de la Ziua Crucii, vorbind cu Maica Domnului, pomenim Sfnta Cruce si zicem: "Rai de tain esti, Nsctoare de Dumnezeu, care ai odrslit nelucrat pe Hristos, ntru care lemnul Crucii cel de viat purttor pe pmnt s-a sdit. Pentru aceasta nltat fiind acum (se ntelege lemnul Crucii), nchinndu-ne lui, pe tine te mrim". Este o legtur ntre Maica Domnului si Crucea Domnului nu numai n sensul c Maica Domnului a stat la Crucea Domnului, ci si n ntelesul c Biserica noastr are n vedere si Crucea Domnului, si pe Maica Domnului. Si, n sfrsit, am nvtat multe despre Maica Domnului pe parcursul vietii noastre si putem nvta, si anume cinstim pe Maica Domnului pentru c a ales-o Dumnezeu Tatl, pentru c din ea s-a ntrupat Dumnezeu Fiul, pentru c Duhul Sfnt s-a pogort peste ea. Cinstim pe Maica Domnului pentru c ngerul binevestitor a zis: "Bucur-te cea plin de dar, Domnul este cu tine" (Lc. 1, 28), pentru c Sfnta Elisabeta, sub puterea Duhului Sfnt n prezenta Maicii Domnului care-L purta pe Domnul Hristos n pntecele ei a zis "Binecuvntat esti tu ntre femei si binecuvntat este rodul pntecelui tu si de unde mie cinstea aceasta ca s vin Maica Domnului meu la mine?" (Lc. 1, 42-43). O cinstim pentru c a cinstit-o o femeie din popor care, uimit de cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos, a ridicat glasul si a zis "Fericit este pntecele care te-a purtat si pieptul la care ai supt" (Lc. 11, 27). O cinstim pe Maica Domnului pentru c au cinstit-o toti sfintii si n-avem cum s n-o cinstim pe ceea ce este mrirea a toat lumea, care din oameni a rsrit si pe Cuvntul, pe Fiul lui Dumnezeu L-a nscut. O cinstim pe Maica Domnului ca ceea ce este mai cinstit dect heruvimii si mai mrit fr de asemnare dect serafimii. Cuvnt nregistrat la Mnstirea Brncoveanu n luna februartie 1998 si difuzat pe RRC
75
Mnstirea - locul mplinirilor Iubiti frati, mi place s spun, si spun adeseori, c mnstirea este si locul mplinirilor. Ar putea cineva s se ntrebe, totusi, dac exist ntr-adevr undeva un loc al mplinirilor si dac exist acest loc si este mnstirea - de ce mnstirea este locul mplinirilor. ntrebarea aceasta despre locul mplinirilor, despre un loc n care oamenii nu numai c se simt bine, dar se simt ndestulati, simt c nu mai au ce s urmreasc, dac lucrul acesta se ntmpl ntr-un anumit loc, oare ntr-adevr este un astfel de loc? ntrebarea este fireasc pentru c Sfntul Ioan Gur de Aur observ n "Predicile despre pocint" c Adam fiind n Rai a czut si c Lot fiind n Sodoma s-a mntuit. Observ c Iov s-a mntuit pe o grmad de gunoi, iar Saul nu s-a mntuit n palat mprtesc. Dac lum aminte la acest cuvnt al Sfntului Ioan Gur de Aur, constatm c nu locul, ci asezarea sufleteasc l ajut pe om ca s fie mplinit. Dar dac ne mai gndim apoi c Sfntul Petru Damaschin spune c a vzut mntuire si cdere si n pustiu, si n viata obisnuit, si-n clugrie, si-n cstorie, si dac ne mai gndim c el afirm c "de va lsa omul voile si cugetele sale si va face voia si cugetul lui Dumnezeu, n toat lumea asta nu se va gsi nici loc, nici lucru ca s-i mpiedice mntuirea. Se potriveste acest cuvnt cu cuvntul psalmistului: "n tot locul stpnirii Lui, binecuvnteaz suflete al meu pe Domnul (Ps. 102, 22). n rugciunea "mprat ceresc" - ctre Duhul Sfnt - spunem "care pretutindenea esti si toate le mplinesti". Sfntul Marcu Ascetul are cuvntul: "credinta neclintit este un turn ntrit si Hristos se face toate celui ce crede". n acest cuvnt al Sfntului Marcu Ascetul ntelegem c mntuirea, c mplinirea vine prin Hristos. "Hristos s se slsluiasc prin credint n inimile voastre", le scrie Sfntul Apostol Pavel crestinilor din Efes (Efes. 3, 17). Toate acestea ne duc la gndul c, de fapt, mplinirea tine de suflet si nu de loc, de un loc anume. Si totusi nu se poate spune c n-ar fi si niste locuri cu avantaj pentru linistea sufleteasc, locuri n care omul 76
77
Femeile gnditoare de Dumnezeu ntru aceast duminic, am auzit la sfintele slujbe spunndu-se cuvintele: "Cnd Te-ai pogort la moarte Cela ce esti Viata cea fr de moarte, atunci iadul l-ai omort cu strlucirea dumnezeirii, iar cnd ai nviat pe cei morti din cele de dedesubt, toate puterile ceresti au strigat: Dttorule de viat, Hristoase Dumnezeul nostru, mrire Tie". Cuvintele acestea le-am auzit de mai multe ori n cuprinsul slujbei de duminic de la Glasul al II-lea. Si cnd spunem aceste cuvinte, stm n fata Mntuitorului nostru Iisus Hristos, vorbim cu Mntuitorul, cu El, care este fr de moarte si care totusi s-a pogort la moarte. "Cnd Te-ai pogort la moarte, Cela ce esti Viata cea fr de moarte". A primit Mntuitorul nostru s moar pentru pcatele noastre, a murit cu fire pmnteasc, s-a desprtit sufletul de trup, asa cum se ntmpl la moartea tuturor oamenilor, dar n-a murit cu firea dumnezeiasc, El fiind Viata cea fr de moarte. "Cnd Te-ai pogort la moarte, Cela ce esti Viata cea fr de moarte, atunci iadul l-ai omort cu strlucirea dumnezeirii", spunem noi mai departe. Cum anume? Atunci cnd Domnul nostru Iisus Hristos a fost nmormntat de Iosif din Arimateea si de Nicodim, a fost asezat n mormnt cu trupul si s-a pogort n iad cu sufletul, dar cu dumnezeirea a fost pretutindeni, si n mormnt cu trupul, si n iad cu sufletul. De aceea se spune: "Atunci iadul lai omort cu strlucirea dumnezeirii". Cnd s-a pogort Domnul Hristos la iad, iadul a ncetat s mai fie iad, ntunericul a fost strlucit de strlucirea dumnezeirii si a avut loc aceast pogorre la moarte si apoi n cele mai de jos ale pmntului, n locasurile mortilor, iar prin aceasta iadul a fost nimicit. Aceasta a avut drept urmare faptul c cei morti au fost nviati: "Atunci iadul l-ai omort cu strlucirea dumnezeirii; iar cnd ai nviat pe cei morti din cele de dedesubt" (din cele de jos). Cei vechi credeau c lumea aceasta este mprtit n trei prti, ca si cnd ar avea trei etaje: la mijloc pmntul, sus cerul si jos iadul, sub pmnt. Era o conceptie a lor si atunci Biserica, avnd n vedere conceptia aceea, spune: "Te-ai pogort la iad, ai nviat pe cei morti din cele de dedesubt. Atuncea iadul ai omort cu strlucirea dumnezeirii Tale, iar cnd ai nviat pe cei morti din cele de dedesubt, toate puterile ceresti au strigat: Dttorule de viat, Hristoase Dumnezeul nostru, mrire Tie". Ceea ce s-a ntmplat atunci trebuie s se ntmple n fiecare dintre noi. Dac avem un iad n sufletul nostru, acesta trebuie s se nimiceasc. Dac avem porniri rele, trebuie s se schimbe spre bine. Iadul din sufletul nostru, atta ct este, dac este, trebuie s fie ptruns de strlucirea dumnezeirii, s nvieze Dumnezeu n noi, "s nvie Dumnezeu si s se risipeasc vrjmasii Lui", s simtim pe Dumnezeu viu si lucrtor n noi si toate mpotrivirile din suflet s se nimiceasc si atunci puterile cerului strig si pentru noi, si pentru cele ce se ntmpl n noi: "Dttorule de viat, Hristoase, Dumnezeul nostru, mrire Tie". 78
Smnta si pmntul inimii Prea Sfintite Printe Mitropolit Serafim, Preacucernici Printi si iubiti credinciosi, S-a sfrsit cuvntul Mntuitorului nostru Iisus Hristos n legtur cu pilda semntorului si cu tlmcirea ei n cuvintele: "Cel ce are urechi de auzit s aud". Ce s aud? S aud pilda semntorului si ce s mai aud? S aud tlcuirea ei. n Sfnta Evanghelie avem dou pilde spuse de Mntuitorului nostru Iisus Hristos n legtur cu semnatul: pilda cu semntorul si pilda cu smnta cea bun si cu neghina. Pilda cu semntorul o gsim n trei locuri, n trei Evanghelii: n Sfnta Evanghelie de la Matei, cap. 13, n Sfnta Evanghelie de la Marcu, n cap. 4 si n Sfnta Evanghelie de la Luca n cap. 8, iar pilda cu smnta cea bun si cu neghina o gsim numai n Sfnta Evanghelie de la Matei, n continuarea pildei cu semntorul. Si este interesant de observat c amndou aceste pilde au fost tlcuite de Domnul nostru Hristos. Dac este vorba s ne oprim cu gndul asupra pildei cu semntorul, care s-a citit astzi din Sfnta Evanghelie, putem s stim numai din citirea Sfintei Evanghelii ce a nteles Domnul Hristos prin semntor, ce a nteles Domnul Hristos prin pmntul bttorit, ce a nteles Domnul nostru Iisus Hristos prin pmntul pietros, ce a nteles Domnul nostru Iisus Hristos prin pmntul mpresurat de spini si ce a nteles Domnul nostru Iisus Hristos prin pmntul cel bun, n care smnta cea bun, care este - s-a spus clar - cuvntul lui Dumnezeu. Cuvntul lui Dumnezeu aduce rod bun n pmntul cel bun. Dac 81
84
Neo-isihasmul romnesc nalt prea Sfintite Printe Arhiepiscop Iosif, iubiti credinciosi, pentru c a fost afirmat ideea c mi plac versurile, si versurile scrise de Zorica Latcu, pentru c s-a cntat Acatistul Bunei Vestiri, mi voi ncepe cuvntul cu niste versuri, si anume, cu o alctuire intitulat Fil din Acatist, care mie mi place foarte mult si care, sigur, o s v plac tuturor: "Bucur-te, leagn alb de iasomie, ctre care-n roiuri fluturii coboar, Bucur-te, raza stelei din vecie, sipot care curge lin cu ap vie, Bucur-te, Maic, pururea Fecioar, dulcea mea Marie. Bucur-te, floare fr de prihan, alb ca argintul noptilor de var, spicul cel de aur vesnic plin cu hran mirul care vindeci orice fel de ran, Bucur-te, Maic pururea Fecioar, ploaia cea de man. Bucur-te, brazd plin de rodire, munte sfnt n care s-a-ngropat comoar, Bucur-te, cntec tainic de iubire, clopot de chemare, cntec de mrire. Bucur-te, Maic pururea Fecioar, blnd fericire. Bucur-te, mrul vietii care-nvie, pomul greu de road-n plin primvar, Bucur-te, iarsi, trm de bucurie 85
Printele Arsenie Boca Asa numea aceast rugciune Printele Arsenie Boca, cred c unii dintre dumneavoastr ati auzit de Printele Arsenie Boca, cndva tritor si n Mnstirea de la Smbta, ntre 1939-1948, un om cu o pregtire multilateral, deci nu numai cu pregtire teologic, ci si cu pregtire de art, (a fcut si scoala de Belle Arte dup Teologie, si a fcut si ceva cursuri de medicin) un om cu cunostinte din diferite domenii, dar mai presus de toate un om dotat cu niste calitti pe care dac nu le ai, din cultur nu le poti avea. Toat lumea stie c cultura are rostul de a slefui pe om, de a-l cultiva. Dar cultura are limitele ei. Pe lng cultur ti mai trebuie ceva. Eram cndva la noi, la Mnstirea Brncoveanu de la Smbta de Sus, n fata unei icoane pictat de Printele Arsenie Boca. Prezentam unui vizitator de atunci expozitia de icoane si am ajuns n fata icoanei fcute de Printele Arsenie, o icoan cu Adormirea Maicii Domnului. A observat vizitatorul respectiv, care era de fapt cadru universitar de la Sibiu, pe nume Bologa, c e o icoan deosebit, si i-am spus c e fcut de un printe pe care eu l consider a fi geniu. Si atunci domnul respectiv zice: "Asta nseamn c are o cultur perfect si nc ceva". Mie mi-a plcut foarte mult afirmatia asta si am zis: "Domnule, ntr-adevr nu stiu dac are o cultur perfect dar sunt sigur c pe lng cultura, ct o are, mai are ceva, are nc ceva. Acel "nc ceva" l are Printele Arsenie. Deci Printele Arsenie, numea rugciunea aceasta, "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul", rugciunea cu care se mntuiesc clugrii. Si cnd m-am dus eu la Mnstirea de la Smbta n 1942 s m fac clugr, aveam treisprezece ani si jumtate. Printele era acolo. M-a luat la spovedit, am stat de vorb, mi-aduc aminte si de amnunte, de ntrebrile pe care mi le-a pus, ntre care o ntrebare care am spus-o eu de multe ori, prin care vroia s intre dincolo de mine, prin mine dincolo de mine. M ntreab dac mi-a venit n gnd vreodat s omor un om. Mie mi s-a prut foarte curios la vrsta aceea c m-a ntrebat dac mi-a venit n minte s omor vreun om, c nu-mi venise niciodat un gnd de acesta, nici pn atunci, nici de atunci ncoace, dar i-am mai auzit pe oameni zicnd: "Te omor, fireai." si nu stiu ce. Si nu m-am gndit dect dup aceea c Printele a vrut s vad de unde vin, care sunt strfundurile existentei mele. De ce? Pentru c Printele avea n gndurile lui si dup aceea n afirmatiile lui, zicerea aceasta c copilul e oglinda printilor, c mostenim din strfunduri de existent, lucruri pozitive si negative, c fiecare dintre noi aducem o ncrctur n existenta noastr. A zis odat printele ctre unul: "M, tu esti sinteza harababurii din casa voastr". Deci, printele si ddea seama de anumite lucruri, pe care ceilalti nu le observau, sau treceau pe lng ele, sau n orice caz nu aveau posiblitatea s le formuleze asa de fain: "Tu esti sinteza harababurii din casa voastr" Deci, dac vrei s stii cine esti, cerceteaz-te si vezi de unde ai venit! Si printele, binenteles c stia toate lucrurile acestea, c noi nu ncepem propriu-zis de la conceperea noastr, ci ncepem cu rdcini, mai departe, Dumnezeu stie de unde, i cumulm pe printii nostri, pe bunicii nostri.
87
mbunttirea sufletului Si am nceput s m ocup de chestiunea mea personal, de mbunttirea sufletului meu, o mbunttire care nu se poate realiza altfel dect ocupndu-te de tine nsuti. nti trebuie s desfiintezi negativele din tine, cte sunt, de unde sunt, de unde le-ai mostenit, toate astea trebuie desfiintate. Cum le poti desfiinta? Pi nu le poti desfiinta altfel dect cernd ajutorul lui Dumnezeu, pentru c mntuirea nu ti-o realizezi tu, ci mntuirea ti-o realizeaz Dumnezeu, mpreun cu tine, adic mntuirea e cum e cultura: nu poti avea cultur, dac nu te ocupi de cultur. Tot asa e si cu credinta, dac te ocupi de credint, ai credint, dac nu te ocupi de credint, n-ai credint, ti scade si credinta, ct o ai. Si am nceput s rscolesc prin mine, si am nceput s-mi dau seama: domnule, stai putin c duc ncrcturi. Eu, de fapt, nu stiam atunci cte am stiut dup aceea si cte mi-am explicat dup aceea. mi veneau tot felul de gnduri strine, tot felul de gnduri cu care nu m-as fi putut prezenta 88
89
Rugciunea de toat vremea Acum de exemplu, sunt preocupri de astea pentru isiham, si la noi n tar, si studentii, te ntreab ntotdeauna cum e cu rugciunea de toat vremea, la ce performante se ajunge, cum e cu lumina de pe Tabor, cum e cu asta, cum e cu cealalt? Binenteles c le spui totdeauna ce poti s le spui, dac n-ai ajuns pe Tabor, nu poti s stii ce-i pe Tabor. Dar noi ne rugm si zicem: "Strluceasc si nou pctosilor, lumina Ta cea pururea fiitoare, pentru rugciunile Nsctoarei de Dumnezeu, Dttorule de lumin. Slav Tie!" Noi cerem lucrul acesta. Dar cnd putem s spunem c am intrat n lumin si c am rms n lumin? Am putea s spunem cnd am putea ajunge la experienta Sfntului Simion Noul Teolog, care n legtur cu lumina aceasta si cu Dumnezeu Lumin, a lsat un imn din imnele dragostei, care are urmtorul cuprins: "Cum de foc esti ce tsneste si esti val rcoritor? Cum de arzi, si-alini ndat, cum m faci nemuritor? Cum de faci din vamesi ngeri, si-ntunericul lumin? Cum de scoti din iad, si cum de curtesti pe cei din tin? Cum tragi bezna n lumin, cum de noaptea o cuprinzi? Cum de m prefaci cu totul, inima cum o aprinzi? Cum te mpreuni cu robii, fii ai Tatlui de-i faci? Cum de-i arzi de dor rnindu-i, cum de iarsi i mpaci? Cum de rabzi si suferi, Doamne, cum nu rspltesti ndat? Cum de vezi cele ce-n tain numai tie ti se-arat? Cum fiind asa departe, vezi ce facem fiecare? Doamne, robilor Ti d-le ndelunga Ta rbdare." Bine, dar acestea sunt niste experiente ale Sfntului Simion Noul Teolog, eu pot s zic cuvintele astea, dar dac nu le si simt puterea, nseamn c spun cuvintele altuia asa cum facem noi, de pild, cnd ne rugm, cnd spunem rugciunile din psalmi sau rugciunile noastre, zicem de exemplu: "Ct de minunate sunt lucrurile tale Doamne, toate cu ntelepciune le-ai fcut" si de fapt cuvintele astea sunt niste cuvinte exterioare pe care le-au zis altii si le zicem si noi. Or, n rugciune trebuie s te identifici cu ceea ce zici pn la asa msur, nct s nu mai poti gndi altceva. S te minunezi de Dumnezeu, cum ar zice Sfntul Isaac Sirul: "nc n-a cunoscut pe Dumnezeu cel ce nu se minuneaz de Dumnezeu". Gnditi-v ce diferent mare este ntre un om ce se minuneaz de Dumnezeu si care rmne cumva nclestat n gndul la Dumnezeu, cum ar zice Vasile Voiculescu, n poezia Colind: "Nu dorm, ci nclestat de grea minune stau n mut rugciune. S m misc nu se cuvine, cci cu harul care vine, raiul tot se afl-n mine".
90
91
92
Despre isihasm Acum, stimati asculttori, ct priveste isihasmul, neo-isihasmul, s zicem asa, cci de asta era vorba, procupare sau idee de isihasm, de linistire, de rugciune, e mai mult acum n tara noastr, n Romnia dect era odinioar, sunt mai multe preocupri si de Filocalie, desi eu am ntlnit oameni, de exemplu, care au fcut un festival "Filocalia" si pn la urm n-au stiut ce autori sunt cuprinsi n primul volum din Filocalie. Nu-i destul, dar n orice caz exist mai mult procupare: gnditi-v, dousprezece volume de Filocalie, s le ai n fat, s poti s le citesti, nu e putin s poti s le citesti pentru c sunt mii de idei si dac sunt mii de idei, n-ai cum s le tii minte dect dac le studiezi. Din cte gnduri sunt n Filocalie, ti se mplnt unele n minte. De exemplu eu, cnd am citit prima dat Filocalia, m-am ntlnit cu niste gnduri care mi-au rmas pentru toat viata, de exemplu, de la Sfntul Marcu Ascetul: "Cnd ti aduci aminte de Dumnezeu, nmulteste rugciunea, ca atunci cnd l vei uita, Domnul s-si aduc aminte de tine". Asa mult mi-a plcut mie cuvntul acesta!
93
Sfntul Pantelimon - ndemn la milostivire "C milostiv si iubitor de oameni, Dumnezeu esti si Tie mrire ti nltm: Tatlui si Fiului si Sfntului Duh, acum si pururea si n vecii vecilor. Amin". nalt Prea Sfintite Printe Arhiepiscop Andrei, distincti printi si iubiti credinciosi, cuvintele acestea cu care mi-am nceput cuvntarea, se rostesc la sfintele slujbe, prin ele vorbim cu Dumnezeu si-I spunem lui Dumnezeu-Tatl, lui Dumnezeu-Fiul si lui Dumnezeu-Duhul Sfnt c-i milostiv si iubitor de oameni. Mrturisim aceasta n legtur cu Dumnezeu si i spunem c i aducem multumire pentru c e milostiv si iubitor de oameni si i aducem mrire, binenteles, dup puterea noastr si aceasta o facem acum si o facem totdeauna, o facem n vecii vecilor. Aducem mrire lui Dumnezeu pentru c "cu vrednicie si cu dreptate este a ne nchina Tatlui si Fiului si Sfntului Duh, Treimii celei de o fiint si nedesprtit". Aducem mrire lui Dumnezeu pentru c vrem s ne unim, de fapt, cu heruvimii si nchipuim pe heruvimi la Sfnta Liturghie tocmai pentru c aducem ntreit sfnt cntare Prea Sfintei Treimi. Aducem mrire lui Dumnezeu mpreun cu ngerii cnd zicem "Sfnt, Sfnt, Sfnt Domnul Savaot, plin este cerul si pmntul de mrirea Ta"; aducem mrire lui Dumnezeu pentru c asa se cuvine si pentru c asa ne ndrum Sfnta noastr Biseric. Si, pe msur ce ne apropiem de Dumnezeu, pe msur ce ncepem s cunoastem ceva din mretia lui Dumnezeu, i aducem mrire lui Dumnezeu, pentru c nu putem altfel; i aducem mrire pentru c stim c Lui I se cuvine toat mrirea, nu numai ct aducem noi, nu numai cte putem noi aduce, ci toat mrirea I se cuvine lui Dumnezeu. Din aceast toat mrire carei I se cuvine, noi aducem mrire lui Dumnezeu pentru c este sfnt si iubitor de oameni, pentru c este bun si iubitor de oameni, pentru c este milostiv si iubitor de oameni, pentru c este Dumnezeul nostru si Mntuitorul sufletelor noastre. Facem ce fac ngerii n cer. Aducem laud lui Dumnezeu, pentru c laud lui Dumnezeu aduc ngerii; aducem mrire lui Dumnezeu dup puterea noastr, pentru c 96
97
99
100
103
Daca veti intreba vreodata un taran din satele cuprinse intre Brasov, Fagaras si Sibiu daca a auzit de parintele ARSENIE BOCA, fata lui se va lumina ca o zi de duminica. Te va prinde de mana, te va duce in casa, aratandu-ti-l pe perete, printre icoane. In satele din Muntii Fagarasului, parintele Arsenie e un sfant. La zece ani de la trecerea lui intre drepti, magia fortei sale duhovnicesti e mai puternica astazi ca niciodata, pilda vietii sale - un indreptar. Oamenii au nevoie de Dumnezeu. Martir al Bisericii Ortodoxe, suferinta parintelui Arsenie Boca e rascumparata deplin de iubirea profunda a celor care l-au cunoscut. Sunt mii! De la ei incepe legenda Pe mormantul parintelui Arsenie Boca iarba nu se ofileste niciodata, nici macar in iernile cele mai crancene. In noiembrie, de ziua parintelui, e potop de lume la Manastirea Prislop. Mii de oameni vin aici, asculta de la un cap la altul cuvenitele slujbe de pomenire, saruta apoi crucea si pleaca, neuitand sa ia cu sine un pumn de pamant sfintit, spre protestul vreunui preot din preajma, care ii cearta cu blandete: "Ajunge, oameni buni, ca o sa dezgoliti sicriul". Parca nici un duhovnic nu a fost mai iubit decat parintele Arsenie. Fagarasenii - cel putin - il venereaza si ii spun, fara ocolisuri: Sfantul. Multi l-au cunoscut si stiu ce spun. Nu l-au parasit niciodata, urmandu-l de la Sambata la Prislop si de acolo, mai departe, la Draganescu, langa Bucuresti. Si acum, in vorbele fagarasenilor amintirile dau in clocot. Parca ar fi fost ieri: inalt, frumos la chip, cu ochi puternici si patrunzatori, imbracat in rasa alba si vorbind cu glas tunator fiecaruia, dupa greutatea pacatului savarsit:"Cati copii ai, femeie?". "Doi", raspundea sfioasa femeia... "Si cu restul ce-ai facut?" Multe se spun despre parintele Arsenie Boca. A fost un sfant? Avea darul rugaciunii inaintevazatoare? Iesea el, asa cum se zice, prin usile ferecatuite ale celulei de la Securitate? Pe zi ce trece, oamenii care l-au cunoscut cu adevarat sunt tot mai putini si mai batrani. Te intereseaza sa afli adevarul, dar el aproape ca nu mai conteaza. Exagerata sau nu, imaginea parintelui Arsenie apartine de acum legendei... Vazator cu duhul Nu e usor sa scrii despre un om atat de puternic ca Arsenie Boca. Viata parintelui avea partile ei ascunse, tainuite de privirile oamenilor, asa cum era chilia sa de pustnic de pe Valea Sambetei - un loc aproape inaccesibil, sapat in jgheabul unor pereti prapastiosi de stanca, pe care parintele sculptase chipul Maicii Domnului, transformand salbaticia muntilor in altar de rugaciune si meditatie.
104
105
Telu Oancea, sat Breaza - Fagaras "Vorbea putin si cu miez" Ce pot sa spun e ca parintele avea forta. Cand am intrat prima oara in biserica, m-am asezat dupa cuviinta in dreapta, iar sotia mea in stanga, la oarece distanta. Dupa slujba, s-a apropiat, aratand cu degetul spre mine si apoi spre sotia mea. Din toata multimea aceea, ne-a ales doar pe noi, incat si acum ma intreb de unde stia ca suntem sot si sotie. Apoi, ne-a luat deoparte si ne-a vorbit. Pe mine m-a certat ca nu am credinta prea multa, iar sotiei mele, careia ii scapa degetul si fusese la 5 doctori de pomana, i-a spus: "Ma, tu esti bolnava, dar nu de doctori te faci bine. Daca vrei sa te vindeci, nu mai fa lucrul pe care l-ai facut, iar raze nici atat". A avut dreptate parintele. Si in momentul de fata, sotia mea isi foloseste mana fara probleme. Asa era parintele - vorbea putin si cu miez. Predica insa dumnezeieste. Nu te mai saturai ascultandu-l. Apoi a disparut, anchetat la Brasov si dus doi ani la Canal, pentru ca spovedise sase partizani din munti. Niciodata parintele nu a pomenit macar in treacat despre asta. Doar tata, care a fost si el detinut politic, mi-a zis ca a stat in celula cu parintele Arsenie si acolo un gardian il tot jignea: "Ba popa!". Atunci s-a intors parintele si s-a uitat la el si gardianul a inceput sa se chinuie, tinandu-se cu mainile de burta. Intr-un tarziu, vazand ca durerea nu inceteaza, a zis: "Parinte, iarta-ma"... "De Dumnezeu sa fii iertat", i-a raspuns parintele si pe loc omul si-a revenit.
Emilia Butum - Fagaras "Crezi ca parintele Arsenie este mort? Eu iti spun ca e viu" Cand s-a aflat de moartea parintelui si trebuia sa mergem la inmormantare, fiica mea, care atunci avea 9 ani si care il indragea foarte mult pe parintele, a tinut cu tot dinadinsul sa mearga si ea. Era toamna spre iarna, era frig, trenurile pe vremea aceea nu erau incalzite, dar era neclintita pe pozitie: "Si eu vin la parintele, iar daca nu ma luati, ma pun eu in tren si ma duc". Iar daca voia sa mearga pentru ultima oara la parintele, nu ne puteam impotrivi. A luat-o sotul meu si a dus-o la inmormantare. De cum a ajuns in biserica, s-a desprins de tatal sau si s-a dus langa parintele Arsenie. A uitat de parinti, de cei care mai erau acolo, de tot ce o inconjura. Nu-i era frica ca este mort, nu a intimidat-o nimic. A ramas langa parintele cat s-a putut. La plecarea de la inmormantare, a luat-o cineva cu masina si a ajuns prima acasa, cand nu era inca nici unul dintre noi. A urcat singura noaptea in bloc, refuzand sa fie insotita de cineva. A intrat fara teama in casa, unde era o matusa si i-a spus acesteia: "Hai sa-ti spun ceva. Dumneata crezi ca parintele Arsenie este mort?". Sora mea nu stia ce sa creada, statea derutata. "Eu (continua fetita) atata iti spun, ca e viu. Dar sa-ti 108
- episcop de Varset Dupa 160 de ani de ratacire si de instrainare, romanii din Banatul sarbesc au din nou un episcop. Inalt Preasfintitul Daniil Partosanu, ultimul ucenic al marelui duhovnic ardelean Arsenie Boca, a reusit sa le redea acestora speranta. Prin el, spiritul sfantului Arsenie este impartasit celor care au cea mai mare nevoie de un Dumnezeu romanesc Liturghie inlacrimata la Densus Rasuna pietrele milenare ale Densusului, atinse de glasul parintelui Daniil. Doua sute de tarani hategani cu chipuri tari, prafoase, au incremenit sub arsita soarelui, ascultandu-l. Liturghia e pe sfarsite, sangele Domnului tocmai s-a sfintit. Stropi mari, de sudoare, ies de sub clopurile ciobanesti si se preling pe obrajii aspri, inrositi, proaspat rasi. Oamenii n-au incaput in biserica. 109
DUMNEZEU EXISTA! Sper din tot sufletul ca aceste randuri, care provin din experienta de viata a unui tanar de 22 de ani, le vor fi folositoare semenilor mei si-i vor intari in credinta In momentul in care constientizezi existenta divina si te lasi calauzit de aceasta, ai gasit fericirea. In momentul in care te arunci la picioarele Domnului nostru Iisus Hristos si spui: Ai mila, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, de mine, pacatosul, ei bine, abia atunci incepi sa cunosti adevarata fericire. Cum am ajuns la cei 22 de ani ai mei sa constientizez existenta lui Dumnezeu? Datorita greutatilor si incercarilor prin care am trecut si care mi-au otelit vointa si capacitatea de lupta, dar care, paradoxal, mi-au intarit si credinta. Deoarece traim in Romania, o tara adusa cu buna stiinta in pragul falimentului, as dori sa le transmit un mesaj romanilor care se zbat ca si mine sa supravietuiasca: Oameni buni, aveti credinta in Dumnezeu si luptati pentru viata dvs. Luptati pentru a trai omeneste, luptati pentru a va bucura de fiecare clipa din viata, dar nu luptati cu incrancenare, ci cu seninatate in suflet si cu rugaciune. Nu permiteti greutatilor de zi cu zi sa va tulbure sufletul, nu va lasati zdrobiti de duritatea vietii si, mai presus de orice, nu rupeti legatura cu Dumnezeu. Pentru a va explica cum am ajuns eu sa fiu aproape incontinuu fericit, nu ar trebui sa folosesc decat un cuvant: dragostea. Desi este greu, nu lasati iubirea din sufletul dvs. sa moara, caci atunci nu veti mai fi oameni intregi, ci doar palide umbre, franturi de om. Nu uitati cuvintele apostolului Pavel: De-as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator. Si de-as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta, incat sa mut si muntii din loc, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Si de-as imparti toata avutia mea si de-as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic numi foloseste (...) Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. Sunt de acord cu dvs. ca este greu sa-ti pastrezi iubirea fata de semeni atunci cand primesti, aproape zilnic, lovituri de la cei asemeni tie, atunci cand esti calcat in picioare, umilit, dezumanizat. Dar incercati! Incercati, deoarece aceasta este singura noastra sansa de a nu trai degeaba, incercati, deoarece doar dragostea (sub toate formele ei) da sens vietii noastre. Iisus a spus ca prima porunca din Lege este de a-L iubi pe Dumnezeu cu tot cugetul si sufletul nostru, iar cea de-a doua porunca, asemeni celei dintai, este de a-l iubi pe aproapele nostru ca pe noi insine. In momentul in care va detasati, macar pentru 5 minute, de greutatile cotidiene, lasand copilul din dvs. sa respire, iar dragostea sa infloreasca in suflet, veti fi pe drumul ce duce catre fericire. In momentul in care veti ajunge sa va bucurati de fiecare noua zi, de fiecare raza de soare, de fiecare adiere de vant, de fiecare semen pe care il intalniti, veti incepe sa cunoasteti adevarata fericire, cea care nu se bazeaza pe egoism, ci pe iubire, caci doar asa putem face din fericire un mod de viata. Va rog sa nu ma judecati fara a ma cunoaste! Nu sunt un biet naiv, cum binevoiesc sa ma catalogheze unii dintre cei cu care discut, caci am cunoscut greutatile si lipsurile inca de la 14 ani, cand am intrat la liceu. Miam sacrificat cei mai frumosi ani din viata, pentru ca am vrut sa ajung un bun profesionist, capabil 114
115
116
118