Fi de lucru

Monologul i dialogul Identificai secvenele de monolog i de dialog din textele urmtoare i precizai rolul acestora n contextul operei literare: Am fcut tot ce trebuia, relu Moromete cu o sforare, le-am dat tot ce era, la toi, fiecruia ce-a vrut Ce mai trebuia s fac i n-am fcut? Ce mai era de fcut i m-am dat la o parte i n-am avut grij? Mi-au spus ei mie ceva s le dau i nu le-am dat? A cerut cineva ceva de la mine i eu am spus nu? Mi-a artat mie cineva un drum mai bun pentru ei pe care eu s-l fi ocolit fiindc aa am vrut eu? S-au luat dup lume, nu s-au luat dup mine! -au luat dup lume, nu s-au luat dup mine! i dac lumea e aa cum zic ei i nu e aa cum zic eu, ce mai rmne de fcut?! N-au dect s se scufunde! nti lumea i pe urm i ei cu ea. (Marin Preda, Moromeii) Pictorul, vdit tulburat, rmase ncremenit, cu privirea agat de ochii lui Adrian, n care ncerca s prind imaginea lui Mihail, care-i scpa. - E romn? ntreb, ca i cum s-ar fi trezit din vis. - Nu, nu e romn. - Din ce ar vine? - Nu tiu. - Trebuia s-l ntrebi. - Am fcut prostia asta i m-a repezit. - Tii, ce pasre grozav! Exclam Samoil. Vorbete romnete? - Foarte puin. Ne nelegem n grecete, dar mi-a spus apoi c tie ase limbi. Lam vzut chiar eu citind franuzete. (Panait Istrati, Mihail) Mamia ncepe s rz; scoate din scule ceva i zice: - Cine m pup... uite!... ciucalat! Mamia pup pe Goe, Goe pe mamia i, lund bucata de ciucalat, iese iar n coridor. - Puiorule, nu mai scoate capul pe fereastr!... E lucru mare, ct e de detept! Zice mam mare. - E ceva de speriat, parol! adaog tanti Mia. Pe cnd Goe i mannc afar ciucalata, cocoanele se dau n vorb de una, de alta... trenul alearg acuma despre Crivina ctre Peri. (I.L. Caragiale, D-l Goe...) Mi-a fi dat ntreaga-mi sntate nefolositoare, ca s pot prelungi aceast fericire de bolnav rsfat! Doamne! fie-i ludat opera! Noi o considerm nedesvrit, fiindc suntem nite nesocotii; iart-ne ns i nu lua n seam jalnica noastr judecat! De un singur lucru-i pcat: c nu te-ai gndit s ne pui o a doua inim n locul bietului creier, care ne stingherete att! (Panait Istrati, Neranula)